dfn toate anUl-vSI MINAI SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ Ttură..Formula se nnpi x tremele ei își va situa. ironică detașare Gomb spiritual. Căzut în plasa atît de energice, el își tra r-un răstimp al expansiuni lui estetico și intelectuale « ă fatalitate asumată. Media el se vede împins spre o i forțeze tînăra generație U lea. Să-i releve, altfel spus ițea. Vorbește în deplină cw studiat cu atenție pe arged uri prin definiție. Ei hatart le un specialist în problcnu \ e ciudat : tot un paradox ei, argentinienii, să fie foar- un scriitor, totuși, abstract NR 35 (1122) 2 SEPTEMBRIE 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX 8 PAG., 3 LEI >lemele îă dorit lor) iar pe el, Gonb o mină de oamenii ■MB BB le sale. pulsează de enorma TEZELE PENTRU PLENARA C.C. AL P.C.R nevoia omului de Non-pH tino, de Inferioritate, de TiJ e fundamentale, scrise cn mi-a apărut drept rea md e valorile vieții . .* însă șl rticularități : totul fiind pe leva drept ceva mai-puțin-J ință. și-a așezat viața Intre] e autenticitate și inautenti- o parte. ,și Valoarea neter-1 zvoltareâ incompletă, pc dej nul vrea sâ fie Dumnezeu* : „Omul vrea să fie tînăr" 1 “ a lui Gombrowicz Iran* paria. Ale unui marginali- J i timp, dc o mare ingenui-1 credibile scuze pentru anoI * numele său. întilnirilc cu 1 n Tandil — obscur orășel| rovineie — plutesc în abn- ie de umor Detașat, avînd] chiar și a Parisului), nu I împrejurare : „N-au auri ] mine. Ce să-i aci? Pro- ' determină sâ fiu prudenți ică trebuie folosită în ase-1 u comit oroarea de a mâl ui comport ca .și cum Ic- I mscut, .și le voi sugera eu- : prin ton și prin fonnFj n urmaș al politeții euro-| ?ă de așa ceva. După faza | icază scena a doua. A gro- I el ce demon îl stîmește fu pierde nici prilejul de | >riu. Iritarea sc transforinâ | i agresivitate. Iar în U’ma | ie semne de întrebare. " Intrarea în toamnă Trăini, din nou, emoția unui început de toamnă, tsoție stăruitoare, de demult, într-o geografie a sen- imentelor care știu că, dlntotdeauna, toamnele în- wmnă pentru noi roade, înseamnă bogăție, înseamnă Aplata unei munci ce a durat un an întreg. O emo- te filtrată de soarele blînd al anotimpului. Aceeași emoție a încheierii, a bilanțului, sc leagă de emoțiile începutului: ne bucurăm să începem, odată cu toam- u. un nou an școlar, un an al învățării, un an al orțil; al științei și înțelepciunii. Toamna roadelor este, h același timp, anotimpul înțelepciunii mereu reîn- wite, mereu demne do a începe. Sîntem mai tineri Waltă cu cei ce pășesc, acum, pragul școlii. Punem Kest inceput de toamnă sub semnul unui înalt pro- wm al muncii și creației. Tezele pentru Plenara C.C. d P.C.R. reprezintă, în acest început de toamnă, un Hograrn de acțiune al întregului popor, un program cb semnul căruia începem și sub semnul căruia «lionăm pentru o patrie mai deplină. Geografia sen- taentelor noastre își asumă, în acest sens, dorința de J fi contemporani cu marile prefaceri ale țării. Ne Mim patria muncii și a creației cu mindria de a răs- eunde prezent la chemarea timpului pe care îl trăim, a timpului pe carp il conturăm azi. ORIZONT PROGRAM DE ACȚIUNE AL ÎNTREGULUI POPOR ROLUL ORGANJSMELOR DEMOCRATICE IN DEZVOLTAREA ECONOMIEI în Expunerea cu privire la unele probleme ale con- ducerii activității economico- sociale, ale muncii ideologi- ce și politlco-educative. pre- cum și ale situației interna- ționale. secretarul general al partidului nostru, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU subli- nia că „Sistemul democratic pc care noi l-am creat por- nește de ia o îmbinare armo- nioasă a rolului organelor centrale, a planului național unic de dezvoltare economico- socială cu creșterea răspunde- rii și atribuțiilor centralelor. aiul • ® și poezia o altă Argentina. Argentl- a nopților luminoase. Ar* :e atît de bine, cu secretul a! oricărei țări sud-ame* dmplitatea devin agresive însă șl Argentina tăcută, naginea întFmplătoarc a i o masă. Cită frumusețe’ turi de ei. lîngă această le grație feminină șl Ungă ui Hudolf Valentino? 0 ntru totul asemănătoare ,ă : fața dc masă, florile,^ umusețe care nu se ded^ aceeași lume, din aceeași ț trăitori la oraș, puțini I Bol vor fi aceia care Biibâ rădăcinile la sat. L întotdeauna, pămîntul iluminos și mai bun, iar luai albastru. Acolo, mo- ibtinilor e mai conserva- LMnul mai autentic și Ml Acolo, chiar și cînd iuu cind rid, oamenii o s mai multă sinceritate. L satul românesc de azi M este satul ii Are și el berile lui I timpurile lie noi toți. patriarhal problemele firești, în moderne. Dar, un lu- ‘ta niclsm. Arta, și poezia in spe- cial, nu poate să se mențină autentică, decît prin statorni- cia cl în omenesc și în * natu- ră. Poezia nu sc Iscă în noi și nu o facem pentru a înde- părta și a înstrăina și mai mult pe om dc rădăcinile au- tentice naturale. Nc înstrăi- nează, de acestea, uneori, des- In mod fatal, omul veacului XX se îndepărtează de natu- ră. Prin civilizație, prin teh- Ion ARIEȘANU o înalta fidelitate* dubla ibrowicz : pentru Polonia xiralch mărturisirile sale ontru portretul-robot a! □laturii. A unui personaj] te și tandru cînd e negat, care a știut să-și subjuge n oace necontenit, sâ dez- ii în avanpost, în avan- ii vulnerabil, vulnerat dc ■ iți. însă chiar și așa, n-a fesiune persoana a HH£ loșantajului. A obiectivi- mite adevăruri decît era supurat pe univers cînd 'ași monedă. A avut în- o, suficientă energie pen- innoda șirul marilor, ne-1 Sfruntări circuitul benefice, re- lucidității in Mircea MIMAIEȘ ;te zile, în librării, cu o talele și piesele sale dc ira Univers, de către Olga il Munteanu. {RA, strada RODNEl 1: Manuscrisele nepublicate fac la P.T.T R. 1 Index i 42907 |i«ur, că acolo sufletul ■hi. deci și sufletul poc- h păstrează mai ncalte- Iji această protecție a «unui popor și a Doc- il mi se pare mai puțin ■mtâ decit protecția ine- iunbiant Căci, așa cum ■ •crologtc a mediului. ■ M1’ Să nu existe și o k a spiritului și a mo- l|rin caro satul nostru b ferit de influențele kde alterări ale conduL Mf ancestrale, rămînind, h noi toți, un ochi dc uMallnâ, în care să nc ■ oglindi fiecare conștiin- ki in adîncurl. Bt nimic nu mi se parc pporhnt. pentru un ar* bnlru un om de condei, Ivfntlmi’iitul ipartcnen- n on pămînt curat, prin hdmtc forța morală și ■Hrui Insuccese, vicisltu- Idiblduni trecătoare. Nu- Itimintul. acest ..'Terra ra" ne poate face să 0Npo limba noastnV*. să io fizionomie proprie, să «rumutăm, sâ nu aRe- Morala acestui teritoriu Wrii nc poate face mal mai puțin atenti la Lcare se demodează. Nu- pin aceste rădăcini pu- miga șl spre moder- și spre izvoare. (Continuare L. pag. 4 5) întreprinderilor, a organisme- lor democratice, în elaborarea și înfăptuirea politicii interne și externe a partidului și sta- tului nostru", Acționîndu-se consecvent pentru asigurarea conducerii științifice a societății, a tu- turor laturilor și verigilor a- cesteia, în țara noastră a fost creat și se perfecționează per- manent cadrul organizatoric necesar pentru realizarea unei îmbinări funcționale între de- mocrația muncitorească și tehnologia conducerii. Una dintre transformările revolu- ționare ale anilor din urmă în amplul proces al construcției socialiste și în conducerea so- cietății urc în vedere amplul proces de aplicare și perfec- ționare necontenită a autocon- ducerii muncitorești și auto- gestiunii economico-financiare Fundamentat științific pe cvadrupla calitate a oameni- lor muncii de proprietari, producători, beneficiari și conducători ai propriei activi- tăți — conceptul autocondu- cerii muncitorești și al auto- gestiunii economice, pe lîngă faptul câ a deschis un foarte intens șl fertil cîmp de afir- mare inițiativei colective și individuale, a stimulat consi- derabil gîndirea economică și croația tehnică. Perfecționarea, pe mai de- parte a procesului de domo* eratizare a actului de condu- cere are In vedere faptul câ actul autoconducerii este via- bil și creativ numai in măsura in care organele colective dr conducere folosesc cu fermi- tate toate pirghiilc noului me- canism econom ico-financiar pentru îndeplinirea integrală a sarcinilor ce le revin din planul național unic de doz- - voltaro economico-socială. Apărut ca rezultat al poli- ticii creative a partidului nostru referitoare la perfec- ționarea continuă a democra- ției muncitorești și al înfăp- tuirii consecvente a principiu- lui construirii socialismului cu poporul și pentru popor, actul participării are un carac- ter multidimensional, obiectul participării constituindu-1 toa- te domeniile de activitate ale vieții noastre economico-so- ciale. La nivel micro, ca de altfel si în profil macroecono- mic. participarea constituie un mecanism de „autoreglare", ea dezvoltîndu-se pe măsura creșterii și consolidării unită- ților economice, ca urmare a eforturilor de dezvoltare a conștiinței socialiste Un aspect foarte important cu privire la actul participativ este contu- rat de faptul că la nivelul unităților economice acesta trebuie să înglobeze și prezen- ța colectivului la elaborarea deciziei. Așa cuin sublinia se- cretarul general al partidului fn Expunerea din aprilie 1988, „Trebuie să facem ca adună- rile generale, consiliile oame- nilor muncii să aibă un rol mai activ întărire a oamenilor disciplinei șl în activitatea de răspunderii tuturor muncii, a ordinii și în toate unitățile economico-sociaie. Adunările generale trebuie să dezbată nu numai problemele între- prinderii. dar și activitatea proprie a oamenilor să tragă la răspundere membri ai colectivului tiv care prin munca muncii, pe acei respee- și prin manifestările lor, dăunează colectivului și întregii activi- tăți". Perfecționarea activității or- ganelor democrației muncito- rești, creșterea intensității ac- tului de participare, cît și îm- bunătățirea tehnologiei condu- cerii implică, totodată, un larg proces de perfecționare a structurilor funcționale ale unităților economice. Institu- ț io na liza rea adunărilor gene- rale ale oamenilor muncii și a consiliului oamenilor muncii a dus la amplificarea obiecti- velor și responsabilităților ce revin cadrelor de execuție, a generat redistribuirea de sar- cini competente și responsa- bilități între titularii de pos- turi dc conducere, precum .șl modificări de ordin funcțional în cadrul unităților. In ansamblul preocupărilor privind perfecționarea cadru- lui general de realizare a con- ducerii, probleme importante ridică și uncie aspecte speci- fice. de structură internă pri- vind locul unor compartimen- te și funcții din organigramele unităților economice. Soluțio- narea unor asemenea proble- me trebuie abordată in strîn- să legătură cu noile premise de îmbunătățire a activității tuturor sectoarelor, create prin dezvoltarea sistemului dc con- ducere colectivă. în felul acesta, consiliul oa- menilor muncii, președintele acestuia, cît și vicepreședinții pc probleme vor putea avea la dispoziție colective de spe- . cialiști prin intermediul căro- ra vor putea acționa direct în orientarea, desfășurarea, în- drumarea și controlul activi- tății atît la nivelul conducerii de ansamblu al unității, cit și în domeniul 'problemelor pe sectoare. O asemenea remode- lare a structurilor organizato- rice va asigura circulația flu- entă. neîngrădită a informa- ției științifice .și a ideiloi noi, o asemenea structura organi- zatorică flexibila și remode- larea devenind prin ea însăși un factor de progres in țara noastră. Dr. Gheorghe ȘORA C'lIZONT Reportajul, profesiune și artă Cornel Nistorescu este ccl mai însemnat re- porter pe care îl are vîrstă postbogziană a re- portajului românesc. Pentru o scamă de pro- zatori de talent, reportajul a fost un intermezzo între două cărți, o pauză fertilă între două ro- mane, o datorie cetățenească, o încercare de a nemuri oameni și locuri. Nici un autor tînăr nu s-a angajat, așa cum a făcut-o Cornel Nistores- cU. pe drumul reportajului. Nimeni nu a crezut, cu atîta fermecătoare inocență, că reportajul poate însemna totul. Reporterul, ca și cronicarul literar, aparține gazetei. E un foiletonist care trebuie descoperit în pagina ziarului. Dacă nu l-ai descoperit acolo, parte din efortul lui devine inutil. Iar vocația lui poate fi așezată sub semnul întrebării. El este eroul clipei, patetismul, ardoarea, incan- descența lui trebuind să învingă atunci, să fascineze atunci, la apariția revistei. Citesc, mai întîi, într-un important hebdomadar, reporta- jele Iul Cornel Nistorescu și trebuie să mărturi- sesc că el nu m-a dezamăgit niciodată : mereu imprevizibil, interesat de idee, el dă foiletonu- lui gravitate. Pagina lui are stil, tensiune, ritm. Publicate în volum, reportajele lui Cornel Nistorescu nu se ofilesc. Avem mal mult timp pentru a observa, aici, calitățile scriitoricești, miza persoanei întîi, temele majore. Naratorul intră în Joc nu ca element decorativ, ci ca parte a celor ce urmează a fi discutate. El este acolo, el se prezintă pe sine. în reportajele lui Cornel Nistorescu. autorul nu este deasupra personaje- lor sale, el trăiește în rînd cu ele. Le trăiește. Stă în spital cu cei ce urmează a suporta ope- rații pe inimă, sc leagă la ochi pentru a realiza condiția nevăzătorului. Trăiește așa. Experimen- tează. Scriind despre limite, încearcă a recom- pune starea sufletească a celui ce se afla acolo, la limită. Ca orice gazetar care se respectă (ca orice mare gazetar, era să scriu). Cornel Nisto- rescu scrie despre o lume extraordinară, despre oameni leșiți din comun. Scrie despre cele extraordinare, întotdeauna subiecte de bază ale reporterului. Se înscrie, prin reportajele sale despre orbi, despre viața de spital, despre'inventatori etc., în linia temelor tradiționale. Bate cărările altor reporteri. Mică enciclopedie pentru o du- minică trăită Ia Titu re^jrmulează cele 175 de minute trăite la Mizil de Geo Bogza. Scriitor ardelean, Cornel Nistorescu vrea să fie substan- țial și e substanțial, căutînd documente, scriind Istorii, consultînd statistici. Mai fiecare repor- cronica literara Romane și romancieri S-a observat deja, și s-a observat bine, câ antologia de interviuri avînd ca temă romanul românesc (ajunsă la al treilea volum) se consti- tuie într-un palpitant roman al romanului. Ma- rele interes al antologiei reiese dintr-o încăl- care a competenței: pornești cu ideea de a căuta un romancier și descoperi un om. Firește, granița dintre creator și individ este foarte la- bilă. De cele mai multe ori, avem de-a face cu o discuție la două nivele j unul al biografiei operei, altul al biografiei romancierului Dc data aceasta, ne întllnim cu douăzeci și opt de romancieri români ai secolului XX, cuprinși intre literele R—S. De la bun început, se im- pun cîteva mari surprize. Cea mai neașteptată este a convorbirilor cu loan Slavici, cea mai copleșitoare — mărturiile lui C. Stere. Ar fi, apoi, surprizele de ordin, ca să zicem așa, can- titativ (numărul mare de interviuri acordate de Rebreanu ori de Sadoveanu — lucru perfect explicabil prin notorietatea, in epocă, a autori- lor). Și surprizele de natură morală sau. și mai exact, psihologică și sociologică i aproape fără excepție, cu cît mai neînsemnat dovedește locul său în istoria literaturii, cu atît mai ri- toase. mai orgolioase sînt declarațiile celui in- tervievat. Un cu totul uitat T.C. Stan, autor de proze „jurnalistice* (după expresia lui G. Căli- nescu) nu se sfiește să blameze cărțile serioase, dificile, militind fățiș pentru o proză gazetă- rească, fără inutile complicații psihologice O invidiabilă siguranță de sine manifestă toți acești mînuitori ai condeiului, deîndată ce li se acordă cel mai mic semn de interes Se dove- dește, astfel, că tot scriitorul român are ceva de revendicat, de criticat, de negat. Poziție. în principiu, absolut logică și legitimă. Doar că. de multe ori, In umbra acestor perorații se ascund ambiții și orgolii care au prea puțin de-a face CU literatura. O întristătoare lipsă de orizont, de simț al valorii proprii, a mizei și chiar a timpului, răzbate din declarațiile unor celebrități precum Neagu Rădulescu, Cella Serghi, Hen- riette Yvonne Stahl. Zaharia Stancu. impre- sionați, ei, cei dintîi. de „bijuteriile* care le-au Ieșit din condei. Spre a fi pe deplin obiectivi, trebuie adăugat, pe de altă parte, că pînă și în cazul acestor romancieri întîlnim și pasaje cu adevărat emoționante — «ele în care vorbesc despre viața lor. despre copilărie, cînd deapănă amintiri Cu totul special este cazul lui Slavici. Cele taj se sprijină pe o bibliotecă citită șl o stă- ruință de monografist. Fiecare reportaj se spri- jină pre fraze dense, pline, minuțios construite. Un decupaj nu trădează jurnalistul, ci proza- torul care dă viață preajmei. Marea uscată începe așa: „Bătrînul e șeful bostănăriei. Stă pe balotul de paie și își astupă ochii cu palma. Copilul lui Vili Banditu doarme în colibă și sforăie din greu. E lac de sudoare și se zvîrco- lește în somn ca șarpele pe o plită încinsă. O ceață clocotindă s-a prelins din porumbiște peste bostănărie. Parcă ar sforăi pămîntul și din plămînli lui oțcliți ar țîșni rotocoale albe de pipa. Muștele s-au trezit și au început să bată cojile dulci aruncate în spatele colibei. Crapă și ele de sete* Așa ar fi putut începe prozele lui D.R. Popescu sau Bănulescu sau Velea, scriitori anticonvenționali ai deceniului al șap- telea. Reporter anticonvențibnal. Cornel Nisto- rescu nu este mal puțin interesat de eroii care luptă și înving. Cîțiva dintre eroii care lupta pentru viață îi prilejuiesc pagini memorabile. Orbii care „cuceresc viața* devin „eroii exem- plari* ai unei literaturi cu adevărat demne dc manual. Tot pentru manualele școlare (și pen- tru antologiile de reportaj) poate fi reținut re- portajul O viață trăită dc două ori, istorie a luptei cu neșansa, cu infirmitatea, cu absurdul. Structura eseistică a reportajului lui Cornel Nistorescu e vizibilă în Să bată, să bată, să bată !, investigare a teritoriilor în care se afirmă artiștii și performerii chirurgiei cardiace, dar și în Mocanii, elogiu al oamenilor munților. Aflat uneori lîngă fraza ditirambică. lîngă dialogul melodramatic, lîngă acolada grandiloc- ventă, Cornel Nistorescu posedă tehnica rarisi- mă de a evita și melodrama și grandilocvența. El are harul de a descoperi omenescul în mo- mentele-limită ale existenței și de a rosti elo- giul omenescului fără a supralicita starea de excepție a descoperirilor sale. Eroii săi extra- ordinari sînt capabili de a trăi umilitatca după cum reporterul trăiește, alături de ei, experien- ța umilității. Victoriile nu produc defilarea com- batanților. produc reflexiile îngîndurate ale ce- lui capabil să-și asume drama, suferința, infer- nul unor suflete pure. Carte despre inocență, despre suferință, dar și despre neobișnuitele întimplări pe care le presupune definiția lui a trăi. Proprietarul dc iluzii propune un reporter rafinat, un prozator al nuanței șî al detaliului. Un artist Cornel UNGUR EA NU • Cornel Nistorescu, PROPRIETARUL DE ILUZII, Ed. Cartea Românească, 1988. două interviuri (din 1924 și 1925) te pun într-o situație perplexantă i pentru marele scriitor (care avea, atunci. 76—77 de ani, ceea ce ex- plică multe), literatura română se oprea, prac- tic. Ia epoca junimistă. Prin creația stricților contemporani, ne-am afla — spus foarte direct și necruțător — „nu în **curba suitoare-, ci în cea coborîtoare" Tot ce se scria în acei ani 1 se părea că suferă de „ușurință* și „superficiali- tate*. Mișcarea literară i se prezenta ca „un fel de haos, în care nu pot deosebi nimic*. In afa- ră de proza lui P. Istrati și teatrul lui A. de Hertz. M. Sorbul și Caton Teodorian — vid. Mai mult i Liviu Rebreanu e lipsit de cultură (ceea ce interviurile cu el infirmă pe dc-a-ntregul). iar mișcarea modernistă din Europa (Picasso. We- dekind. Debussy) — „produse ale nevrozei post- belice, și care în nici un caz nu vor dăinui multa vreme*. Cu adevărat memorabile sînt paginile con- sacrate lui C. Stere Amestec de reportaj și in- terviu. ele depUn o extraordinară mărturie des- pre unul din clasicii noștri nerecuperați. Din suita de interviuri reținute aici, cu adevă- rat antologic este cel luat de către Profira Sa- doveanu, în 1935. El surprinde portretul unui om greșit înțeles („Veșnic mi s-a întîmplat așa. spune gazda : cînd am fost numit profesor uni- versitar. toată lumea tremura de frică că vine un tiran. In prima zi de prelegere, mi-aduc aminte că auzeam tremurători șl clănțăneli de dinți. După cîteva zile, era o debandadă : stu- denții nu veneau la cursuri, asistentul se plimba și mă lăsa pe mine să țin seminariile, în sfîrșit. nu mai inspiram nici un respect*), al unei sen- sibilități neînțelese, condamnată la o iremedia- bilă singurătate : „Din cauza bolii de inimă, mi-am pierdut și prietenii, continuă domnul Stere. Aveam un amic vechi, dintre aceia cu care rămîi legat pînă la moarte. Acum amîn- doi sîntem bătrini șl bolnavi i el nu aude bine, eu nu mă pot forța să vorbesc tare Rezultatul e că nu ne mal putem vedea și nu ne mai pu- tem vorbi*. Nu vom putea elogia îndeajuns munca depu- să de către Aurel Sasu și Mariana Vartlc la în- tocmirea acestei excelente antologii. Așteptăm așadar, urmarea Mircca MIHA1EȘ • ROMANUL ROMANESC IxN INTERVIURI O istoric autobiografică. Antologie, text îngrijit, sinteze bibliografice și indici de Aurel Sasu și Mariana Vartic, voi. III (R—S). părțile I și II. Ed. Miner va, 1988. Romanul ori e parabolic ori nu e — ai ra exclama, cu totală îndreptățire (și argumente era din propria-i operă) Paul Eugen Banciu. După M lungi preparative, încercat parcă de frisonul rotai rări lor, prozatorul a scris și chiar a publicat In ani lanșă, dovedind o impresionantă forță epică. Colra nînd cîteva importante premii, palmaresul rom» rului impune; travaliul său, reconstituind cu o ra mobilitate a privirii fantasticul din imediata a;» piere, „transcriindu-l“, descoperind pretutindeni lll ginarul, eliberează „o mică mitologie* stăruind In w țiul claustrat al Provinciei. Rămînînd fidel rora Iui și realității — cum a declarat nu o dată - sofl rul a devenit proprietar ; construindu-șl deci un al vers epic personal, plantînd în ontologia imagi™ lui semnele geospirituale inconfundabile ale ținui» său burnean, el caută argumentul matriceal, ra titura arhetipală, filtrul simbolic, contextul ra Cărțile Provinciei sondau un univers închis, aura atins de germenii disoluției ; pulsațiile noului ra strieînd rînduielile „paradisiace* obligă însă la rid chidere, ventilînd aerul unei epoci. Ele vor fi d cărți ale întemeierii, obligînd la gesturi sacrifira spărgînd claustrarea Burnei bolnavă de (Reciful), neocolind capcanele istoriei; devenind, g vitabil, cărți ale dezbaterii și responsabilității, era nînd „lumea în trepte*, cdificînd ordinea Interi 4 De aici și prezența eroului întemeietor, traversîni ji strat dc timp*. Peste locurle întemeierii plutește sil mitic, scriitorul forează cu forță simbolică aceste« puneri ale Istoriei ; savoarea erudiției e .funcțlora construcția terasată a Zigguratului (topind frafxnra levantine, împrăștiind plombe eseistice) desropuj tocmai felul cum a trecut Burna prin timp, ic}a SPRE 0 PERSPECTI Actuala etapă a revoluției Unțifire șl tehnice contem- jrane se definește prin creș- rea exponențială a informa- d. a cunoștințelor în toate joenille. a specificului lor foi- șl interdisciplinar. Este realitate ce impune, impli- t, asigurarea unei eficiențe dkate în aceleași varii do- eail, de neînchipuit, dincolo j Imperativul implementării dormallcii, a „mediului inte- |mr. devenit amplificator I capacității intelectuale, tot □ cum, în secolele prece- sjte. puterea mecanică am- Iflca forțaț fizică a omului, o Intlmplător, cele mai mul- prcviziunl privind viitorul stemelor de învățămînt nu st ocoli. între altele, impac- 11 cu noile tehnologii. Sc leaptă ca în pragul anului / W, o bună parte a eveni- tttelor instruirii să fie pre- date și valorificate cu aju- ÎNTRE PO Șl LIP Sub acoperișul parabolei din letargie. Prea puțin analizat, mai degrabă cotrtH tat prin ricoșeu, remarcabilul roman discutâ (pd foiala „interpreților*) tocmai calitatea spațiului im uman. In pofida fluctuațiilor de formă, a reculului a care îl trăda Muflonul, Paul Eugen Banciu rămîne ■ prozator de forță, ferindu-se de tentațiile romnnid comercial. Volumele sale sînt „gîndite*, șuvoiul cm e drenat de mîna unui constructor ; cărțile salo, nu • tind de concret, cresc sub acoperișul parabolei lati, de pildă, Muflonul adăpostește un proiect refleviw developînd crizele din biografia unui scriitor. Este J examen de conștiință care dezvoltă tema destinder paralele, cum observa Ion Vlad. Romancierul își transferă în această veriliWi carte a autorului toate neliniștile și dilemele eroul® său, și el scriitor Vitalist, „pus undeva deasupra lumii* pentru a da acea carte adevărată, scriitond scriitorului descoperă amenințarea ficțiunii. Vrea • venții grifonice și va constata că „lumea a dmw* fl mal puternică ; folosește, povestindu-și viața. ca terapie dar, re-creator al lumii. încarnînd o id® se bate pentru recuperarea sufletului, incerclnd os „Faust pe dos*. Devenind ficțiune, omul real eclipsat de ficțiune. Sîntem în pragul „cărții de i • sip*. însă vom observa imediat că la Paul Euw Banciu ecourile intertextualiste se sting, macerate dl puternica priză asupra realului. Romancier vînos. recunoscut ca atare. Paul l ucJ Banciu deschidea prin Muflonul un nou ciclu epid punînd in discuție — de la altitudinea conștiinței dej profesionist al scrisului — chiar tema scrlitorvld (condiția creatorului) orbitînd în realul imediat Să observăm Insă că acest spațiu Acționa] luat a posesie, dobîndind drept de existență literară trâiete mai cu seamă prin deschidere parabolică. Paul Eugml Banciu are o certă vocație (probată în timp) penbl parabolă ; din fericire, ea nu este descărnată și nu se sprijină doar pe seducția stilului. Constructor inteligent, Paul Eugen Banciu proiectează Iu spații» ficțlonal referentul livresc și culege in retortele * rotorului său aromele limbii, cununînd hărnicia efl vocația. Adrian Dinu RACHIERU ^tehnicilor informatice. în itari condiții, exploatarea pe- lâjogicA a noilor tehnologii I va repercuta profund asu- jra Invă’ării, instruirii în ge- re, șl, Inevitabil, asupra or- IMiririi instituționale a în- școlii, modificînd sensi- peisajul cunoscut pînă cum prin tradiție. Tot mai BUlțl specialiști, cercetători și adre didactice văd în știința formației o inepuizabilă re- Ersă deschisă perfecționării toțiel șl instruirii, organi- ini școlii în ansamblu, ge- rrlnd, în mod obiectiv, un 3arg evantai de modalități ducative noi*. Intrat, nu demult, în con- ‘tlația mijloacelor de învăță- Jnt de ultimă oră, ordinato- ri este deja pe punctul de a șeza bazele unui asemenea ibtem de tehnologie a instrui- ce promite ca în următoa- decenii organizeze abstanțial mediul de instrui- e dirijat de profesor, elimi- fad. în mod progresiv, mo- Wul lecțiilor frontale din ve- niul tipic, spre a crea, cadrul Bterlal organizatoric necesar firmării ritmului propriu de bvSțare pentru toți elevii tartatea evoluției reclamă Ka’ul unei pregătiri com- itete. de mari resurse antici- fativc. a tuturor cetățenilor 2 vor Inaugura noul mileniu, fț linie profesională, ideolo- Jko-politică șl de probleme ite vie»ii. U nivelul utilizatorului sînt wate condițiile ca stadiul de fcrogrup școlar, frecvent In- talt In practică, să fie de- Ait, prin crearea unor școli ■perimentale, în măsură să Jldeze eficacitatea instruirii listate de calculator, situînd edinatorul în centrul tehno- bpilor didactice, pentru a-i ddlnl specificul, resursele și potențialul pedagogic, demis- tfidndu-1 oarecum, astfel ca ttr-un viitor nu prea înde- pirtat visul dîntotdeauna al 6dacticii (individualizarea de- plină a învățării) să devină citate, context Ideal ai în- imârll copilului cu strategi- fe autoînvățărli, ca fiind cea tal înaltă deprindere ce stă ii originea oricărei activități watoare. Faptul nu este Im- Joslbll dacă vom ști să valo- la timp, cu energic și - ORIZONT arabolic oi i nu e — ar p idreptățire (și argumente cu Paul Eugen Banciu. Dupâ fi cercat parcă dc frisonul red scris și chiar a publicat In i >resionantă forță epică. Colet te premii, palmaresul roman ul său, reconstituind cu o u fantasticul din imediata a| , descoperind pretutindeni ii mică mitologic" stăruind In $ inciei. Rămînînd fidel romi . a declarat nu o dată — scrii ar ; construind u-șl deci un il antînd în ontologia imaginai ale inconfundabile ale ținutu 5 argumentul matriceal, inv ’Ul simbolic, contextul mii Iau un univers închis, autuii oluției ; pulsațiile noului lin aradisiace" obligă insă la d< il unei epoci. Ele vor fi a obligînd la gesturi sacrifici^ Burnci bolnavă de crepi jcanele istorici ; devenind, erii și responsabilității. cx< ", edificând ordinea Interii jiul întemeietor, travcrslnd icurle întemeierii plutește ; i cu forță simbolică aceste oarea erudiției e „funcțlon Zigguratului (topind fragni plombe eseistice) des< eeut Burna prin timp. [O PERSPECTIVA INFORMATICA A INVAȚAMINTULUI u etapă a revoluției și tehnice contem- rz definește prin creș- loponențială a informa- I wnoștlnțelor în toate a specificului lor hl laterdisciplinar. Este tete ce impune, Impli- Kwarea unei eficiențe K b aceleași varii do- ție neînchipuit, dincolo teerativul implementării Btidi, a „mediului inte- f, devenit amplificator kitlțil Intelectuale, tot n, in secolele prece- l pierea mecanică am- ihfțat fizică a omului, hplător, cele mai mul- traonl privind viitorul bbr de Invățămînt nu nl latre altele, impac- Koile tehnologii. Se ca In pragul anului i bonă parte a eveni- instruiril să fie pro- raloriflcate cu aju- / ( in INTRE POSIBILITĂȚI Șl LIMITE școlii analizat, mai degrabă abilul roman discută mai calitatea spațiului rapiditate, o profeție bazată pe extinderea, de nimeni con- testată, a tehnologiei informa- ționale șl a comunicațiilor, a mass-mediilor șl a tuturor ce- lorlalte componente ale nou- lui tip de civilizație umană. Tehnica informatică trebuie să devină un auxiliar prețios în studierea disciplinelor tradi- ționale, astfel încît, exploatată cu profesionalitate de către educatori, să amelioreze, să diversifice și să nuanțeze un fond de practici de instruire deja consacrate, cristalizate: formarea capacităților de ela- borare și utilizare a algorit- milor ; băncile de date pri- vind învățămîntul; mai buna asimilare a cunoștințelor ; in- terdisciplinaritatea; asistarea învățării; gestiunea adminis- trativă școlară ; simularea de cazuri ; analiza testelor folosi- te în centrele de orientare profesională ; individualizarea >r de formă, a reculului aul Eugen Banciu rămîne fi u-sc de tentațiile romanu sînt „gindite". șuvoiul efl instructor ; cărțile sale, mu; b acoperișul parabolei l oștește un proiect reflex! igrafia unul scriitor. Este re dezvoltă tema destinelor Vlad. ] sferă in această veriUibb.i eliniștile și dilemele eroului ist, „pus undeva carte adevărată, mințarea ficțiunii, stata că „lumea a deasupra scriitorul Vrea in* doua" e povestindu-și viața, scrisul] al lumii. încarnînd o idee ea sufletului. încereînd un I ficțiune, omul real este , m In pragul „cărții de nl* mediat că Ia Paul FSugcn :iliste se sting, macerate de ] uhu ios( ut ca atare. Paul Eugen 1 uf Ionul un nou ciclu epic, a altitudinea conștiinței de — chiar tema scriitorului nd în realul imediat. cest spațiu fiețiunal luat In e existență literară trăiește ere parabolică. Paul Eugen ? (probată în timp) pentru nu este descărnată și nici ducția stilului. Constructor iciu proiectează în spațiul și culege în retortele labo- I bii. cununfnd hărnicia cu lor informatice. In iții, exploatarea pe- B noilor tehnologii uta profund asu- • ării. Instruirii în ge- inevitabil, asupra or- instituționale a In- plli. modificînd sensi- &jul cunoscut pînă prin tradiție. Tot mal iști, cercetători și didactice văd în știința o inepuizabilă re- hisă perfecționării șl Instruirii, organi- Wlli In ansamblu, ge- h mod obiectiv, un evantai de modalități noi". it nu demult, în con- । mijloacelor de învăță- ultimă oră, ordinato- deja pe punctul de a bazele unui asemenea de tehnologie a instrui- te ca în următoa- ii să organizeze mediul de instrui- I de profesor, eliml- mod progresiv, mo- liilor frontale din ve- tipic, spre a crea cadrul ml organizatoric necesar Iii ritmului propriu de re pentru toți elevii te evoluției reclamă d unei pregătiri com- mari resurse antici- e a tuturor cetățenilor iinaugura noul mileniu, ie profesională, ideolo- poiiti^ șl de probleme an Dinu RACII IER U sirelul utilizatorului sînt ^condițiile ca stadiul dc rup școlar, frecvent în- Ih practică, să fie de- l^in crearea unor școli mentale, In măsură să » eficacitatea instruirii a de calculator, situînd ■torul în centrul tehno- * didactice, pen ti u a-i | ipecificul, resursele și Silul pedagogic, demis- iiu-1 oarecum, astfel ca a viitor nu prea înde- l visul dintotdeauna al idl (Individualizarea de- li învățării) să devină Ide, context ideal al în- nl copilului cu strategi- Etolnvățârii, ca fiind cea haltă deprindere ce stă lihnea oricărei activități are. Făptui nu este Im- 11 dacă vom ști să valo- - la timp, cu energie și intensivă și extensivă a acti- vității de învățare sub aspec- tul ordonării logice a conți- nutului informației școlare și asigurării succesului școlar al marii majorități e elevilor. Facilitățile de interacțiune ce rezultă dintr-o tehnologie a instruirii bazată pe ordina- tor sînt numeroase, unele încă necunoscute. Dintr-o mare mulțime, cîteva se roțin ca esențiațle i funcția de „help", adică accelerarea pedagogică a predării unor lecții de co- municare ori de verificare a cunoștințelor, de la cele mai diferite discipline de învăță- mînt pînă la aplicațiile cu ca- rater tehnico-economic, grafic sau ludic; posibilitatea indi- vidualizării reale și complete a instruirii, prin didacticiale; sprijinirea eforturilor de în- vățațre și autoevaluare, cînd ordinatorul funcționează ca tutorial, cu o memorie prodi- gioasă șl o răbdare absolută ; simularea și demonstrația (în cazul fenomenelor matema- tice, fizice, sociale, biologice etc.), lărgindu-se considerabil orizontul cunoașterii și de- monstrației.; sistem-expert în educație (prin care se transfe- ră mașinii „inteligente" o se- rie de capacități de expertiză presupuse ca aparțlnînd unui specialist într-un anumit do- meniu). Echipat cu un subsis- tem rezolutiv (procesor de in- ferențe) și înzestrat cu o bază de cunoștințe, sistemul-expert permite evaluarea unui foarte mare număr de posibilități tn vederea determinării unor so- luții exacte sau a formulării unor întrebări cît mal adec- vate și nuanțate. > Tehnicile instruirii cu cal- culatorul variază ș i ele în raport de cadrul clasei „In- formatizate". în care anumite segmente de instruire ale lec- ției sînt preluate de micro- sistem și transmise interactiv pe unul sau mai multe canale către elevi, dar și cu mediul din afara cadrului consacrat de schema școlii, cînd instruiește, sistem, i se organizatorică a ceiui ce se auto- asistat de micro- furnizează Ia ce- rere, cu rapiditate și fără gre- șeală, un mare volum de in- formație bine sistematizată, deopotrivă cu o asistență pe- dagogică de bună calitate. Dc asemenea, posibilitatea tratării electronice a datelor indivi- duale sau comune, caracteris- tice unor colective școlare în vederea optimizării procesului instructiv-educativ, simularea unor experiențe pedagogice sau testarea unor ipoteze în sensul cercetării/dezvoltării modelelor eficiente alo educa- ției nu mai pot face abstrac- ție de serviciile ordinatorului. Se pune întrebarea : cît de eficiente sau ineficiente sînt aceste auxiliare pedagogice „inteligente", situate în gene- rația a cin cea de mijloace dc învățămînt, în raport de efor- tul considerabil costisitor al informaticii școlare (achizi- ționarea echipamentelor, for- marea cadrelor, elaborarea programelor). Sub aspectul eficienței, nimeni nu mai re- fuză ordinatorului funcționa- litatea în administrarea și tes- tarea constantă a volumului cunoștințelor dobîndite de cel ' ce învață, precum șl validarea în fapt a funcțiilor reglatoare ale conexiunii inverse, de a- daptare continuă a ciclurilor predării-învățării la particula- ritățile psiho-intelective de asimilare ale copilului. act imposibil de întreprins defini- tiv în sistemul învățățrii or- ganizate pe principiul muncii frontale. Din punctul de ve- dere al limitelor (ineficlenței), se reproșează acelorași unelte ale informaticii incapacitatea de a-1 forma complet pe elev, învățămîntul informatizat ne- fiind apt să dezvolte motiva- ția și dialectica cunoașterii, reacțiile critice și creatoare ale celui ce învață. Fără în- doială că nu se pune proble- ma simulării cu orice preț a omului. Niciodată o unealtă, oricîtă inteligență am investi în ea și oricît de elastic l-ar fi programul, nu-1 poate ega- la pe om. Un ordinator, fie el cît de complex nu poate cu- prinde tot ceea ce cunoaște — ca să nu mal vorbim de sen- sibilitate — un expert edu- cator. Relația educativă, în care se întîi nesc frecvent ase- menea situații, nu ar putea fi niciodată simplificată prin for- malizare, cu atît mai mult cu cît învățarea — ca fenomen global și intuitiv — este in- compatibilă cu o mecanizare arbitrară și dezumanizantă Nu mal vorbim de componen- ta afectiv-volitivă a învățării, de orizontul așteptării și anti- cipării propriu subiectului. Rezultă că ivirea ordinatoa- relor în viața școlii se impu- ne să fie înțeleasă ca un „fe- nomen normal", ținînd seama că, în feluritele sale activități, omul utilizează ceea ce îi ofe- ră, în momentul respectiv, dezvoltarea societății. Școala recurge, în mod obiectiv, la calculatorul electronic, dar nu problemele legate de „hard- ware" (echipamentul tehnic) și „software" (programele) tre- buie să constituie ținta infor- matizării didactice, ci — ca să împrumutăm terminologia unor experți — „heartware" (cunoașterea) și „humanware" (umanizarea), cu șprijinul in- teligenței, deopotrivă natura- le și artificiale, spre nebănui- tele adîncimi ale materiei șl spiritului. Este prea bine cu- noscut cît de mult poate fi influențată personalitatea de mediul primei copilării. Un mediu complex, problematici, stimulator, cum este cel in- formatic, poate avea ecouri profunde asupra matricelor constitutive ale vîrstel frage- de t Incendiază imaginația, sti- mulează curiozitatea și nevoia de a rezolva contexte recu- rente. determină starea de competență, sentimentul pu- terii, modifică condiția umană. Prof. Mihai NEBUNU Știa că vin. Mă aștepta. Pe-o vreme caniculară, la ceas torid de amiază, a doua zi după deschiderea expoziției. „Vai, a ținut să-mi spună, de cum m-a zărit — șl privirea-1 albastră cuprindea un soi de neliniște — nu-mi plac interviurile I* „Nici mie", m-am grăbit să o asigur, zîmbindu-i încurajator. Avea dreptate. Adică 1 Nu mi-ar fi plăcut să fiu în locul ci I Să năvălească-n viața mea cineva, cu un carnețel în mînă, și să mă întrebe : dc ce așa, și de cînd asta, și pentru ce, și „v-amintiți" ? și tot astfel, întruna, pînă la epuizarea acelui faimos arsenal, al curiozității reporte- ricești. — Vă aflați la a cita personală ? — hotărăsc să „demarez* cu menajamente — dar ca se precipită, „vai, la întrebarea asta nu mă așteptam, stați să socotim", „stau”, zic și, din nou, arborez zîmbetul-invitație spre relaxare, „a opta", apreciază, „ați termi- nat institutul..încep, „nu, mă contrazice, am studii libere de pictură și le-am început cînd Daniela era destul de mare". (Brăileanu. Bujor, lancu, trei dintre magiștrii la adresa cărora cuvintele sînt de afectuoasă apreciere ; „și un an de sculptură, ca să mă ajute la pictură"). Ușoară rumoare, un grup de tineri in- trînd pe ușa Galeriei „Ilelios", contemplînd tablourile — mult peisaj, abundență florală, nuanțe estompate, discrete — „uleiuri, cu predilecție**, remarc. „Am Încercat de toate, replică, și acua- relă, și guașă, și pastel ; din 1970 sînt membră a Uniunii — dar întrebați", spune deodată, subit destinsă. ..mai tîrziu, o amăgesc, să ne găsim portița de comunicare**. — Nu sînteți bănățcancă, o provoc, „sînt născută la Bucu- rești, mă informează, și căsătorită la Lugoj dar, după atîția ani petrecuți în cîmpia Banatului, mă socotesc de-a locului, alături de soțul șl fiica mea". — Ați expus o serie de peisaje din Ciclova ; „da, confirmă, mă simt legată de peisajul bănățean, cu predilecțițe de cel rural, care m-a emoționat întotdeauna. M-am simțit atrasă de misterul obiectelor șl al obiceiurilor, de arhitectura specifică și, mai cu .convorbiri Pictura — o confesiune linca Dialog cu Florica Orăvițan seamă, de acele sărbători ale muncii și vieții — bucuria recoltei, găteala miresei, hora, miracolul nașterii unui copil — în pictura mea se regăsesc toate". — De cc, totuși, preferința aceasta pentru zona Ciclovci ? „Dar soțul meu e de acolo I Mergem in fiecare vară, avem o căsuță, uite. Zidul lui Gheorghe e chiar cel al unui vecin. Țin mult la această lucrare ; deși de mici dimensiuni a fost expusă la sala Dalles". — Oamenii, localnicii, vreau să spun, ce sentiment încearcă văzindu-vă că-i pictați ? „Sînt obișnuiți, mă întrerupe, c-Un înce- put de zîmbet, și Isac, și Dure au venit de multe ori aici. Nu mă întrebați ?“, mâ ațintește cu un sîmbure de nerăbdare, mocnit în privire și glas, „cum să nu“, mă grăbesc să-i alung îndoiala, „dar aveți în mînă o hîrtie..." „pe care, mi-am schițat, acasă cîteva Idei" ; „cnunțați-le, mai întîi**. „Sînt un pictor al motivului, al modelului — citește Florica Orăvițan și, pe măsură ce înaintează în text, glasu-i se eliberează de orice crispare — ; nu fac o pictură de observație ci, mai de- grabă, dau frîu liber instinctului plastic. Pictez pentru a comunica, pentru a transmite și altora trăirile mele, dar nu neapărat prin subiect cît, mai ales, prin culoare" și, iată, îmi spun, cuvintele acestea nu se cer comentate, ci așternute pe hîrtie, așa cum sînt. — Vă plac mult florile — de astă dată constatarea e stîngace, menită doar a rupe tăcerea ce, pentru o clipă, s-a instalat — „mult, răspunde, cu o vagă melancolie, mal cu seamă cele de clmp, ori cele de grădină, nesofisticate — de fapt, o floare place oricui". — Sînteți o figurativă, zic, dînd ocol cu privirea încăperii, „desigur, m-aprobă, dar am avut și o perioadă de pictură abstrac- tă, acum vreo 7—8 ani ; am simțit atunci nevoia acestui mod de exprimare". — E momentul, cred, să vorbim și despre Daniela — mă In- tîmpinase, discret, la sosire ; Daniela Beloescu Orăvițan, nume afirmat deja, din rîndul tinerei generații de plasticieni timișoreni — ; mamă și fiică, împărtășind aceeași dragoste, pentru culoare, pentru penel. Există contradicții ? — Da de unde I Ne sfătuim reciproc, e adevărat, dar nu ne influențăm. — De cînd v-a fost limpede drumul ei ? — Din liceu, sau, ba nu, de cînd era mică șl am pus-o să deseneze, dar... nu sună prea romantic, n-aș vrea să se spună asta I — Nu, din moment ce c chiar așa. (Desigur, c o mare bucurie ca ea să vă urmeze, spun : „într-adevăr, dar nu tocmai neobișnuit. La noi, la Timișoara sînt multe familii de plasticieni în care sc preia ștafeta ; de aceea parcă nici nu aș vrea să insistați"). — Ați ajuns la un prag fertil al maturității artistice, pictați... — De peste douăzeci șl opt de ani. — Puteți formula, Ia această oră, un gînd al împlinirii ? — încă nu am realizat ceea ce aș fi dorit — și îi urez ani încărcați de prolificitate artistică — pentru mine pictura a fost și va rămîne o confesiune lirică, mă veți înțelege mal degrabă prlvlndu-mi tablourile dar... nu începem Interviul? — Imediat, mă grăbesc să o asigur. Dana Dinu GHEORGHIU ORIZONT — O 4 & 5 - Toamna anului 1947. Cei care ne-au despărțit din încăierarea nocturnă de pe coridorul neluminat fuseseră conta- bilul Chelu și directorul școlii. Curtu. Mă primesc amîndol în biroul de la parter. Mă întreabă de una de alta, îmi atrag atenția că elevii, cu care voi avea de a face, sunt lichele care pro- vin din toată țara : repetenți, eliminați, elemente dubioase. De ce fuseseră ac- ceptate aceste „însușiri* ? Pentru că, în ciuda oricărei publicități, nici un elev mai acătării nu s-a arătat dornic să se înscrie în aceste licee tehnice. Atunci Ministerul învățămîntului a desființat limita de vîrstă și i-a absolvit de orice păcate ale trecutului, precum și Franța la intrarea voluntarilor în Legiunea străină. Doar era vorba de un trecut de care fusese vinovată burghezia, iar nu copilul, dacă a ajuns să fie nedis- ciplinat. Da. De aceste lucruri era vi- novată burghezia. Noua orînduire are nevoie de oameni noi. care să muncească cu avînt, după ce se vor fi pregătit în cadrul acestor noi licee cu caracter tehnic, unul con- ție. Dimineața, „șeful bandei*, cel care a organizat distracția, a plecat cu femei cu tot luîndu-și valiza și tălpă- șița pentru totdeauna. Un alt pedagog (pedagogul „pendul* plecase) s-a trezit, în timp ce intra pe poarta principală, cu o găleată de cenușă aruncată, ca din „întîmplare*. de sus. de la dormi- toare. Acesta era tabloul pc care mi l-a zugrăvit directorul Curtu. Dacă nu mă înspăîmîntă și mai doresc să mă an- gajez. atunci să trec a doua zi pe la comisariatul politic al școlii, domnul profesor N.A Roșu, care predă ore și ia Liceul comercial. N.A. Roșu ’ Extraordinar I Păi pro- fesorul N.A. Roșu îmi fusese și mie profesor în clasele I și II. la Loga. Mă legau de el amintiri. Sigur, mă voi duce la domnul profesor Roșu, la domnul comisar politic al școlii, care urmează să-și dea asentimentul în le- gătură cu numirea mea. Numai cu asentimentul comisarului politic voi putea fi angajat. Procedez în conse- cință îl caut la Liceul comercial pe ION DUMITRU - TETU Din însemnările unui pedagog stînd în industrie alimentara, morărit, panificație, iar altul din construcții ru- rale : probabil case de locuit, grajduri, viitoarele stațiuni de mașini și tractoa- re, care, deocamdată, nu există. Există doar așa-zisele R.E.A.Z.I.M., reazimul viitoarei agriculturi. Bazele noii agri- culturi au fost puse odată cu reforma agrară din 1945, cînd li s-au dat țăra- nilor cîte 5 hectare de pămînt. E drept* nu li s-au dat și atelaje. Dar, în curînd. industria română va produce tractoare tractoare IAR care îi vor ajuta pe ță- ranii muncitori împroprietăriți ’ să-șl lucreze pămîntul așa cum trebuie, să producă, să cîștige pentru ei înșiși și. desigur, și pentru stat, că doar este un stat al muncitorilor și țăranilor. E drept, în fruntea țării stă regele, încă mai stă. dar conducerea politică este în mîinile clasei muncitoare, aliată cu țărănimea și Intelectualitatea progre- sistă. Domnul directei Curtu (suntem încă la apelativul „domnule*), mă pune la curent cu ceea ce sc așteaptă de la mine și cu ceea ce mă așteaptă. Elevii, e drept, sunt ncdisciplinați, foarte ne- disciplinați. Fiecare „liceu* cuprinde deocamdată doar cîte o clasă, clasa a cincea. Deși funcționînd cu această sin- gură clasă, fiecare este liceu. Clasă- liceu de industrie agricolă, clasă-liceu de construcții rurale. Nemaifiind limită de vîrstă. elevii sunt și ei de vîrste diferite, începînd de la 15 ani pînă la peste 22 Recalcitranți, prin comporta- rea lor, elevii i-au izgonit pe toți în- vățătorii — educatori, respectiv peda- gogii de pînă acum. S-au întîmplat și lucruri de-a dreptul de necrezut i un pedagog a încercat să facă pe bățosul răstindu-se la elevii care intrau cu în- călțămintea murdară în dormitoare Dormitoarele sunt sus. la etajul doi Dormitoare spațioase, elegante, cu par- chet, cîndva lustruit. Ei bine, în aceste dormitoare, găliganii adeeau băuturi și femei. Pedagogul, care a avut impru- dența să se răstească la unul din capii răutăților, s-a trezit cu o pătură peste cap, legat fedeleș, apoi atîrnat, cu aju- torul unei funii, de cîrligul din tavan Alcătuia astfel un „pendul*, un balot uman învelit în pătură, atîrnînd de funia agățată în cîrlig. Care cum venea dintre elevi se distra izbind cu picio- rul în „pendul*, în pedagogul care fusese atfrnat orizontal. Astfel atîrnat. pedagogul a auzit tot ce s-a întîmplat In timpul nopții de chef și de distrac- domnul profesor N.A. Roșu. Mă pri- vește cu bunăvoință : Da, este dc acord Numai să mă țină cureaua. Curea aveam eu, dar pe mine, in afară de costumul de haine, nu aveam palton, ci doar o scurtă din foaie de cort, scurta pc care mi-a împrumutat-o vărul meu. Emil. Paltonul, mantaua militară, se dusese, șterpelită de cel care obișnuia să cutreiere grădinile noaptea. A doua zi. la 7 dimineața, mă pre- zint la sediul celor două licee, alcătuite fiecare din cîte o clasă. Domnul inginer agronom Oleg. cel care făcea și pe pe- dagogul, îmi spune că elevii sunt la masă în sufrageria situată la demisol. Coboară. împreună cu mine, să-rni ara- te „podoabele*, adică pe acei cu care aveam să am dc-a face și, totodată, așa-zisă bucătărie. Dl. inginer Oleg sufrageria în care se intra printr-c spilcuit. în talie, eu îmbrăcat cu scur- ta kaki, de doc. Văd, peste tot, pereții „decorați* cu brușuri de mămăligă aruncate probabil de „puișorii* mei înaintea noastră, intră, cu un castron uriaș, două femei de la bucătărie. Ex- clamații batjocoritoare : „Ia te uită, ce mai bucățele I* Apărem noi. Inginerul agronom, devenit prin forța lucrurilor „pedagog*, strigă cu o voce țipătoare, scrîșnită. stridentă de parcă s-ar auzi o cretă freeîndu-se pe un geam : „Li- niște I* Apoi către mine > — Domnule învățător-educator, as- tea-s haimanalele cu care vei avea de a face. Să pui șaua pe ei de la început, că altfel nu merge. Sînt niște ticăloși unul și unul care nu au mai fost pri- miți In nici un liceu din țară. Sînt niște adevărați „desperados* I Te las acum cu ei. să-ți faci datoria. Domnul inginer pleacă și rămîn sin- gur între lupi, lupi tineri, cu înfățișări plăcute, care mă privesc cu o atenție încordată. Am urmat Școala normală Am făcut și ceva psihologie, ceva pe- dagogie, pe care le am, de altfel, în- născute în mine, fără să știu. Am ve- rificat treaba asta la Bogătani, unde, cît am stat, un an, cu o singură ex- cepție, n-am ridicat mîna asupra nici unui elev. O singură dată l-am pocnit pe nepotul primarului Un băiat dintr-a șaptea, pe Gelu. Pe stradă trecea o amărîtâ de moldoveancă ajunsă la Bogătani din pricina foametei. Gelu, dintr-a șaptea, deschisese geamul și strigase după moldoveanca care tre- cea : „Hei nană, nu vrei să... că-ți dau un kil de cucuruz I 7“ Din sala in care predam, unde erau clasele a 3-a și a 5-a, l-am auzit pe Gelu debitînd porcăria. Am ieșit și valvîrtej am in- trat în sala clasei a 7-a (la care preda directorul Gorjanu). Glasul mi-a ră- sunat ca un bici î „Gelu I Vino încoa- ce 1“ Odrasla primarului s-a ridicat din bancă și a venit Era zdravăn. Băiat de 15—16 ani. In clipa următoa- re i-am trăznit cu dreapta o palma, care l-a făcut să zboare pînă-n banca din față, „Știi pentru ce, da ?“ A în- clinat din cap. A fost singura palmă trasă unui elev, ce-i drept, care nu era al meu, palmă pe care n-am regretat-o niciodată. — Băieți, dați-mi voie să vă spun. In primul rînd, poftă bună I Dacă aveți * la ce ... Se aud murmure înăbușite. Continui : mă numesc Ion Dumitru Sunt învățător, absolvent al Școlii nor- male din Timișoara. Nu am venit aici să fac pe zbirul Am venit să-mi cî.știg o pîlne. Un inspector școlar mi-a zis că pentru mine nu există post de învă- țător în județul Timiș-Torontal. Poate că am să vă spun mai tîrziu pentru ce. Acum vă spun doar că nu am vc- 1 nit să fac pe zbirul. Aș dori ca. îm- preună cu voi, să facem o treabă bună. Să vă ajut să puteți rămîne elevi în aceste licee, singurele care vă vor pu- tea permite să aveți șansa să terminați .o școală, un liceu, să deveniți specia- liști în domeniile pe care le-ați ales L-am ascultat pe domnul inginer Oleg Cred că. în fond, sunteți băieți buni, indiferent de vîrstă pe care o aveți, care știu că se cuprinde între 15 și 22 de ani. Nu e momentul să vă țin vreun discurs. Vă las să vă luați deju- nul După dejun. îi rog pe toți cei care au trecut de 18 ani să vină în sala dc clasă a Liceului de industrii agricole Vreau să stau de vorbă cu ei înainte de a începe cursurile. Cei care fu- mează. să vină, indiferent de vîrstă tncă o dată, „poftă bună* și Ia reve- lare I Băieții m-au ascultat în tăcere. Am reurcat la mezanin. Am intrat în sala clasei L.I.A. și, după puțină vreme. ■ băieții au început să vină. Le-am vor- bit în continuare i „V-am chemat pe voi Intrucît sunteți oameni mari (îi măgulesc intenționat). Mi s-a spus des- pre voi că sînteți așa și pe dincolo, că aduceți femei, că Ii bateți pe pedagogi, că sunteți băutori, fumători. Eu nu mă voi formaliza dacă fumați. Ar fi o prostie din partea mea să-mi închipui că, la vîrstă voastră, care este cam ca a mea, ați putea fi opriți de la fumat. Vă rog însă pe voi. pe cei mari și conștienți de treaba asta, să-i împiede- cați pe alții să mai arunce mucurile de țigară pe jos. Este singura pretenție pe care o am. o dorință mai mult. în altă ordine de idei : dacă vreunul dintre voi are vreo „mătușă* prin oraș, vreo „verișoară*. n-o să am nimic împotri- vă să le vizitați, avînd în vedere că eu voi fi acela care voi elibera biletele de voie. Schițez un zîmbet ușor care e preluat îndată, cu gurile pînă la urechi, de către cei care mă ascultă Este bine așa, băieți ? Da. e bine, cum să nu fie I? Nu se așteptau băieții la un om atît de înțe- legător. Numai că eu înțelegeam să practic față de acești băieți tactica acelui mecanic de locomotivă care și-a pus In gînd să oprească o garnitură de tren scăpată la vale. Mecanicul aleargă cu o altă locomotivă înaintea trenului scăpat de sub control cu o viteză mai mare decît a acestuia, apoi încetinește, încetinește, lasă trenul să se apropie, să meargă un timp cu ace- eași viteză și Incet-încet frînează, frî- nează, frînează. Trenul scăpat de sub control încetinește șl el că n-are-ncotro și, în cele din urmă, oprește. Da. așa aveam să procedez. Primul lucru pe care aveam să-1 fac este să le pretind elevilor mei să se prezinte la clasă și în afara ei într-o ținută cît mai pusă la punct. Aplic față de ei metoda în- vățată la școala normală militarizată : controlul matinal al ținutei. Evident ținuta lasă de dorit; nasturi lipsă, pantaloni nccălcați, pantofi necurățați. Le atrag atenția „prietenește* că dacă vor să aibă trecere la fete, va trebui să fie mai îngrijiți, mai cocheți Nu trebuie să le lipsească nasturii de la veston, de la cămașă. Gulerele trebuie să fie spălate, călcate, pantofii cură- țați, dacă se noate făcuți cu cremă și lustruiți. Dacă sc poate. Cred ei că se poate ? 1 Băieții se prind în jocul ăsta și îl acceptă cu plăcere. Treptat trep- tat, îi învăț să ia de bunăvoie poziția de drepți, atunci cînd cftă înfățișez înaintea lor, să ia poziția de drepți scoțînd mîinile din buzunar, daci p lîngă ei trece vreun profesor șl, înțeles, eu. Direcțiunea școlii îmi pune la d^»| ziție, obligatoriu și gratuit, o cadril în care să locuiesc. Deșteptarea, li ii dimineața. Cursurile încep la 8. Pbll la 8, programul matinal; deșteptau! înviorarea tip școală normală, dejun» meditația de dimineață pînă la (ni| de curs, tot de tip „școală noraiM Lucrurile încep să meargă bine. Do] intuiție, îmi alcătuiesc o „gardă pM sonală*. dintre cei mai refractari 1^.1 Tineri trecuți de 20 de ani care:oN influență deosebită asupra celorlid La două-trei zile după ce am fii instalat In funcție, sunt nevoit sl M sesc. Gimnastica de dimineață nu al arc loc. Mă întorc astfel ca la orapJ văzută pentru inspecția ținutei sâi totuși prezent. Cînd să cobor In oriu mâ întîinesc cu elevii care se IndnJ tă spre clasă. „Domnul inginer 0» Printz nc-a spus că această insptcM nu are nici un rost, să trecem In dai că, altfel, ne «arată* el nouăl' Mă cuprinde furia. II întîlncsc ■ domnul inginer Oleg. îl prind dr m ver și îi spun cu voce șuierată pnakl dinți : — Prințișorule 1 Dacă te mai csm teci vreodată în treburile mele, de b vățător-educator, îți aplic o corecte ai să mă ții minte toată viața I Im nerașul se plînge directorului Cont care nu are încotro și îmi cct u declarație. îi scriu o declarație, M pănată cu citate din aforisme Ux în care fac o largă expunere a gd cipiilor pedagogice pe care Ințe^n’ să le aplic în educarea acestor dJ care păreau ineducabili. li arât dria rația contabilului Chelu. Acesta d sfătuiește să renunț la unele expnfl de pildă „Această declarație careJ va ține probabil loc de demisie* șterge cu mîna lui, mai bine di ® stiloul lui, ceea ce scrisesem eu. «De- clarația aceasta e o pură formllil să nu zică inginerașul cu mutriU fătălău că nu s-a luat nid o mkirf*] In orice caz, nu avea să se mai i» tece în atribuțiile mele de Invâțâtaj educator. în fond, era ceea ce dona La 5 dimineața, cobor la parter. । unde apăs pe butonul soneriei U apoi pe acoperișul de deasupra o uși secundare care dă înspre curte de acolo comand exercițiile de W rare, exerciții tip școală normalA cu plăcere. în viață nerii le fac mi-a plăcut păr însă dant. Băieții pentrucă Cum mă în se să fiu comandat mine calități de scoală ci la ora apăs eu pe butonul sc trezesc eu la timp? deșteptător nu am. înainte do ora di dimineața, începe să curgă apa Io ■ țeaua pentru apă potabilă. Camera» care mi-o repartizase direcțiunea ■ Iii, cameră mare, are și chiuvetă W sigur și pat. Seara, cînd mâ râd aceasta se întîmplă după 12, atol cînd apă nu mai curge, las robififl deschis. Dimineața mă trezește vljM apei, care curge din robinet In dl vetă. Așa se face că la cinci fix fli la mezanin, privesc ceasul de perctej apăs pe butonul soneriei. Aveam, treptat, treptat, să-i ob» iese pe elevii celor două licee, caal la număr, cu cîteva lucruri olem» re pe care le deprinsesem șl cu I rîndul meu, la Școala normali pj deaua celor două dormitoare fiind» cătuită din parchet, cîndva lustruiti ceară, le propun băieților să nn ta intre în dormitoare cu încfllțâțuM plină de noroi, ci să și le lase la ol] în dormitoare se circulă doar In d răpi. Un alt luci u, cu care urmaskl obișnuiesc, și i-am obișnuit, a M stîrpirea furturilor. Se furase toi și la Școala normală, dar cînd m a fost militarizată, locotenentul ccaJ dant. Harbuz, interzisese să mal fow sim lacăte la dulapuri instituind, I schimb, serviciile de planton pe ram dorul unde erau înșirate dulapuntej Aici nu erau dulapuri. Băieți ■ aveau valizele cu care vcniserl.l acasă și pe care, pînă cind am v« eu, le puneau fiecare sub pat fie. chipurile, păzite. De păzite i erau, nu mai găseau în ele decit (« ce rămînea din bunăvoința celor ol își însușeau conținutul, respectiv fia Dau dispoziție ca toate geamanta» să (Și cu să fie puse într-o sală la etajul a dormitoarele erau la etajul doi) fii fie încuiate, fără să fie preria vreun lacăt. Dacă cineva va indd fure, va fi cu siguranță primi adio școală I Furturile de obiecte I încetat Spre surprinderea mea dai gu A DIN REGN din regn înspre Incriiri i lor umedă, rece •re scrise 1a icce lâ tot mai ades) ițele rop intr-o zi fericita j locul lor l-am uitat xarc de inele (intinii i pocni A i rare să plingi și să plingi scrie o scrisoare ! ti-c dor ochii înroșiți, nu-i dureroși, lotul pierd ut, cana spartă a copilăriei ud sub lentila ei măritoare , ai greșit, ai omis wi de atîta lumină & ui revărsată din ccr «labond neisprăs il te primește oricum IE — ILUZIA I că nu voi mai «ea o seară la fel ftfel eu însămi altcum «orice porumbiJ kt acum Ui. devenire, entropie, Hi să mai crești - bine sc știe — flanca pc măsură . ce-O împletești n t Im pro- nocive (oncurc- Hlnarca • pSmîn* l ea tre- rmai din Sfințenie l aceasta ■lui. din I copilă- ■■■Mi Săgeal Ce un Argint Din m Un cui Și cu i Sărind în acn în pin Se piei Punînc Isteața Din no Cu spu Desprii Misteri Un cur Și cu h Sorbim In acro P Lacul I Vrajă ci Urcă-n Pardosi Ce pute Lumii i Pc culc Batc-n Nu înec Să palp Florile • Par eml Și dc-at Și de te Inima p Și-a uit DIN Cu sufli Exotica Mi-am i Castelul Cc basm Lîngă tu .ropun băieților să nu mai jrmitoare cu încălțățmlntca >roi, ci să și le lase la uși ire se circulă doar In do- t lucru, cu care urma să-i și i-am obișnuit, a fast rturilor. Se furase cîndva i normala, dar cînd școala irizată, locotenentul coman-.| iz, interzisese să mat folo- la dulapuri instituind. In /iciile de planton pe cori* erau înșirate dulapurile, •rau dulapuri. Băieții Iși jlc cu care veniseră de care, pînă cînd am venit.* n fiecare sub pat. Așa. să o. păzite. De păzite « i găseau in ele dedt ceea din bunăvoința celor cărei conținutul, respectiv furau ie ca toate geamantanele | intr-o sală la etajul doi 1 le erau la etajul do!) fârăl ite, fără să fie prevăzute i it. Dacă cineva va !râ: fi cu siguranță prins și furturile de obiecte no surprinderea mea chiar.: n voi mai Itară la fel ti însămi altcum ii porumbH Mire, entropii-, 4mai crești i ic știe — iK măsura împletești Ce basme înflorește-alcl natura, Lîngă tulpina lui cu trup dc fată. Ccva-ndulccște aerul și timpul. — Porumbul copt pe jar dc altădată. Dc ce să ne ascundem în cuvinte, Cu ochii înstelați de începuturi 1 Chiar și ghețarul nordic e fierbinte Doar lîngă adierea unor fluturi. Cu mîna de copil, prin raci și pește. Alunele scot aur cald pe coajă, Văd bluze de azur cu sfîrc dc struguri Ca la-nceput de dragoste și vrajă. Stau mcrelc-n cămăși topite-n soare, Prin raiul vegetal ce se repetă, De ce rămîne undeva în urmă Castelul din cerneală violetă ? uf și poezia rid, unde nu e om, dar mite un artist, care să nu se reîn- iro- toarcă, nostalgic, din cînd în dve cînd, în clipele sale de cum- vc- pană sau de fericire. lubindu-nc aprinși dc despărțire. Ispita din priviri e-n altă casă Și înțelegem triști că. din iubire, Pămîntul împreună nu ne lasă. Ne-am risipit atinși de-ngemănare, Precum visează flori copacii goi Și punem firul ierbii la-ncercare Dacă-i sortit să ardă pentru noi. • Din volumul „Proba de since- ritate-. a riu se adapă și numai din acest minereu își fabrică ea aurul spre care se îndreaptă, apoi, sufletul uman. Poezia trebuie, dacă e au- tentică. să cîștige nu atît în planul tehnicii, ci în planul naturii și al conștiinței omu- lui. Văzduhul c amenințat. șuri și tehnicisme fără sens 7 Poezia sau e un cînt care apropie tatea și matern, nînd o uman. Tehnica, și a industriei ca și a poeziei, tehnica stihurilor, apele devin poluate, ozonul e tre- no-o creăm adeseori cu ușu- din rlnță. Dar, înainte de aceasta, cile să medităm cum să rămînem atî oameni, cum să rămînem în din cadrul pămîntului curat, căci HB- poezia numai din acest terito- în criză și, atunci, poezia să se înstrăineze și mai mult dc pămînt și de om. să navighe- ze. singură, prin teritorii zgîr- clte în sentiment, prin hăți- ființa lumii de puri- de morala pămîntului sau nu o deloc, deve- slmplă înstrăinare dc Din aceasta dilema nu putem Ieși. Iar, cînd, vom spune poezie că, uneori, e în criză, o anumită vom veni. de îndată, cu precizarea că, dacă există așa ceva Ia poe- zia tehnicistă, marea poezie e întotdeauna liberă, e pură și ea e aceea care ne salvează de fapt spiritul și ne înarmea- ză conștiințele. Avînd despre Victor Anestin, personaj important in pe- rimetrul cultural și științific dc la începutul secolului, doar cîteva informații, oricui i-ar fi fost aproape imposibil, chiar în urma unor eforturi îndelungate, să completeze dosarul acestui autor exaltat și proteic ; Există, prin diferite biblioteci, cîteva exemplare din căr- țile sale, cele mai multe la fondul documentar și, oricum, nu cclc de primă importanță. Sînt culegeri dc articole de diverse genuri, scrise cu scopuri diferite, de popularizare și dc îndrumare, mai mult sau mai puțin ocazionale, editate (uneori în colecții importante cum este „Biblioteca pentru toți“), înainte de primul război mondial I Dacă din aceste volume se mai poate găsi un număr de exemplare cît de cît satisfăcător, din lucrările importante, literare, de data aceasta, cum sînt : In anul 4000 sau O călătorie la Venus, publicată în anul 1895 șî O tragedie cerească, apărută în 1914. exemplarele lipsesc aproape în totalitate. Performanța reeditării, pentru că este o performanță, demonstrează cel puțin trei lucruri. în primul rînd, ideea de a readuce în actualitate scrierile unui autor vitregit ; o dată pentru valoarea lor culturală (Anestin : primul autor român dc anticipație). A doua oară, ca demers literar, cil scăderi inerente, naivități, cu teme mult mai bine exploatate dc alții (ulterior). Există, apoi, realizările lui Cornel Robu. O prefață dc aproape 60 pagini și o serie de note, amîndouă culese cu caractere mici, ceea ce face ca textul critic și de prezentare să fie sensibil egal cu cel original al lui Anestin! A treia latură a performanței o reprezintă interesul tot mal marc manifestat în perimetrul culturii noastre pentru lite- ratura de anticipație, pentru autorii ci clasici și contempo- rani. Remarcabilă este, de asemenea. încercarea lui Cornel Robu de a stabili o dimensiune a sublimului în s.f. înca- drarea scrierilor lui Anestin în acest sistem al sublimului moral. în opoziție cu ccl natural reprezcntînd însă o ascen- siune spre sublimul estetic, singurul valoros literar, poate părea forțată, dacă nu s-ar cunoaște și alte intervenții, pe aceeași temă, ale semnatarului prefeței, intervenții unde raportul dintre cele trei forme de sublim este adîncit. Poate că o mai marc atenție acordată lucrărilor literare ale lui Anestin și dezvoltarea ideilor despre sublim într-un volum separat ar fi adus un mai mare cîștig, atît lui Anestin cît și editorului său. Editura craioveană propune în volumul său colectiv dc debut 14 autori care prezintă de la 7 la 16 texte : Constan- tin Oprică, Amiaza rostirii ; Anton Morarau, Blazonul ză- pezii ; Dan Diaconescu, Efigii; Mircea Liviu Goga, Zece moduri dc-a fi în patrie; Ion Ciupurcanu. Amiaza închipuită; Elena Cruceru.Pcisaj exilat; Alexandru Drăghici, Septem- brli ; Ion Lascu, Norul povățuind steaua ; Paul Arețu, In- somnia cuvintelor ; George Roșea, Elegii în fața foii albe ; Doina Băghină, O zi obișnuită ; Monica Velican, Gînduri ; Vasile Sichitiu, Inima din cuvînt ; Emilian Mirea, Drumul pc care vin. Motivul iubirii de patrie pe de o parte, cel al travaliu- lui poetic, pe de alta sînt direcțiile mai importante ce or- donează volumul. Autorii încearcă să se definească, să-și găsească o identitate în raport cu spațiul istoric și geografic de care aparțin sau în raport cu îndeletnicirea scrisului. Pămînt, țărînă, patrie sau cuvînt, limbaj, poezie (poet) sînt lexemele predilecte dar și cele care fixează, adesea, nucleul declanșator al discursului metaforic. Tn ciuda aspectului mozaicat, inerent de altfel, volumul are un anumit echilibru de ansamblu. Marcela Radu, redac- torul de carte, a știut să ordoneze în așa fel textele îneît temele se completează firesc (nu lipsește nici poezia erotică sau cea de reflecție existențială), iar vocile se Inserează, fără stridențe, în cortegiul acestui, promițător, în genere, început de drum. Precizînd că fiecare dintre cci 14 autori ar putea anunța o vocație, subliniem, ca în mod evident reliefați, prin sub- stanță lirică și timbru, pe Vasile Sichitiu, Paul Arețiu și Doina Băghină. Rcîevînd o gîndire poetică matură și o sensibilitate ce se concretizează, de cele mai multe ori, în tonuri clare și adînci, Vasile Sichitiu. în special, se detașează ca un poet deja format, capabil să exploreze în profunzime : Eram doi. Cine? / Eu și eu. Amîndoi. / Nici o lacrimă. Teiul / cu florile sale albe albe / suspina ca un copil. / Vîntul nu cînta, / desigur unul dintre noi era mai înalt / dar nu pricep cine. Eu și eu. Ca un arbore. I O parte deasupra — I o alta, aceeași, sub pămînt, (Adagio, p. 122). Olimpia BERCA • ZBORURI LIRICE, volum colectiv de debut, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1988. ORIZONT figuri bănățene în lucrarea noastră. Folcloristica bă- nățeană și Ideologia Școlii Ardelene (Universitatea din Timișoara, 1985). iar mai apoi în volumul Cultură româneas- că și ideal național in secolul al XIX- lea. de curînd predat editurii, am avut prilejul să arătăm că aportul cărtura- rilor noștri — la loc dc frunte Simeon Mangiuca (1831—1890) și Atanasie Ma- rienescu (1830—1915) — în constituirea spiritualității românești moderne arc conținutul, caracterul și semnificația unui autentic fenomen de sinteză în cultura națională, sinteză înfăptuită în a doua jumătate a veacului trecut prin perpetuarea șl dezvoltarea ideologiei națlonal-iluministe a Școlii Ardelene — dezvoltare orientată și susținută printr-o nouă afirmare a idealului na- țional pe temeiul originii străvechi ro- mane. pe unitatea și continuitatea SIMEON MANGIUCA SI SPIRITUL ȘTIINȚIFIC A-------------------------------- --- vieții etnico a tuturor românilor, pe latinitatea limbii noastre, prezentind încă numeroase aspecte de actualitate. Conținutul acestei sinteze poate fi definit prin cunoașterea în profunzime a culturii populare — considerată ca o entitate vie, deplină și neistovit creatoare —, a limbii române și a po- sibilităților ei expresive, în scopul cu- legerii, păstrării, dezvoltării și valori- ficării acestei culturi ca temelie și ca parte indisolubilă în unitatea culturii naționale și, prin aceasta, ca argument al identității poporului român în lume și a națiunii noastre în istorie, al spe- cificului național în cultură și litera- tura. Pentru atingerea unui asemenea țel, scrierile lui Marienescu și Mangiuca — larg difuzate in epocă prin presă, cu- legeri, dizertații poporale, epistole des- chise și calendare — au îmbrățișat do- menii de o impresionantă varietate, unele cu titlu de pionierat în Europa acelei vremi : filologie, lingvistică ro- manică și indoeuropeană, dialectologie, etimologie, lexicologie, istorie, etnolo- gie, folcloristică, etnografie, etnopsiho- logie și etnobotanică, istoria și filozofia cuiturii, metafizică, mitologie compa- rată și istoria religiilor, pedagogie, eti- ca, doctrine economice etc. ; aria docu- mentară, cu nimic mai prejos, cuprin- de după identificările — desigur par- țiale — făcute de noi aproape 130 de surse bibliografice în cazul Iul Marie- nescu și peste 180 la Mangiuca. Io concepția despre cultură ca viață a șprițului în ipostaza lui cunoscătoa- re, activă, creativ-transformatoare în raport cu natura și cu sine însuși, Mangiuca probează, cu argumente din istoria culturii. Solidaritatea conștiinței umane în jurul unor simboluri perene, care străbat epoci și niveluri de men- talitate foarte diferite ; această idee va fi definitiv cîștigată. ca bun al științe- lor despre om. abia mult mai tîrziu, de antropologia filozofică a secolului al XX-lea. Dar concepția respectivă mai este susținută — iar în această privință Mangiuca ocupă o poziție sin- gulară — și prin relevarea compatibi- lității nu doar a mitologiilor ce s-au succedat stratiflcîndu-se și acoperi ndu- se una pe alta, cu preluări restructu- rări și întrepătrunderi (mituri arhaice mituri clasice, mituri paleocreștine, mi- turi populare românești), ci mai cu sea- mă prin capacitatea conservativă a ni- velurilor conștiinței etnice a unui po- por statornic — de la substratul de ar- haicitate plnă la mentalul popular etno-folcloric din vremurile moderne Acest lucru trebuie cu deosebire subli- niat în evidențierea tezei — de aseme- nea confirmată In secolul nostru (cf Gheorghe I Brătianu. Tradiția Istorică despre întemeierea statelor românești, Ed Eminescu. București, 1980) — că pentru Mangiuca riturile, magia popu- lară, credințele și datinile poporului nostru nu sînt în afara timpului isto- ric, ci integrate acestuia, reprezentînd în fiecare epocă un fenomen viu, de mare complexitate și importanță. în cunoașterea și înțelegerea aces- tui fenomen. Mangiuca deslușește une- le legități ulterior confirmate de știin- ță (etnologia generală, semiotică ș.a.) conform cărora „forța potențială de simbolizare specifică anumitor obiecte și fenomene sc află în strfnsă legătură, cu suma atributelor frapante cu care sînt înzestrate ele ca entități naturale. Dar conotațiilc simbolice se înmulțesc, se diversifică și se potențează atunci cînd obiectul trece din natură în cul- tură. devenind un element esențial al existenței individului și societății". (Ivan Evseev, Cuvînt, simbol, mit, Ed. Facla, Timișoara, 1983, p. 67). Mangiuca intuiește câ în repetate treceri ale simbolului prin vlrste ale culturii omenirii, mai mult, Iși dobîn- dește și își păstrează un prestigiu dc sacralitato și astfel el trăiește revenind In felurite ipostaze consacrate ca o permanență ordonatoare „cu putere • magic-opcratorie“, ca o resursă creati- vă mereu înnoitoare, rînduindu-se ast- fel printre elementele fundamentale ale imaginației creatoare în chipul speci- fic uneia sau alteia dintre comunitățile umane, potrivit conduitei acelei comu- nități în istorie, potrivit destinului ei în lume șl în cultură, contribuind, adi- că, la determinarea unul anumit „stil al istoriei" cutărui sau cutăruî popor după cum spuneau romanticii. De pildă, la aproape un veac după Mangiuca, Mircea Eliade poposind asu- pra aceluiași simbol (lupul), relevă, în același sens, perenitatea, eficiența și creativitatea In cultura noastră a res- pectivei simbolistici. Mangiuca repe- rase trei niveluri de trecere a acelui simbol — religia naturală a etruscilor (substratul mitului arhaic), politcismul mitologic clasic și, în sfîrșit, credințele și datinile populare românești într-c configurație specifică, complexele sim- bolice generate la fiecare nivel focali- zînd — după cum avea să arate și Eliade — sensuri mitico-magice ale consacrării întemeietoare (cf. Dc la Zamolxis Ia Ghenghis-Han, Ed. Știin- țifică și Enciclopedică, București, 1980. p. 37). Din punct de vedere epistemologic, în cazul lui Mangiuca avem de-a face cu o operă de construcție științifică In- trucît: a) se vizează o. depășire a nivelului mecanicist-evoluționist în explicarea fe- nomenelor vieții spiritual^ și culturii; b) se face constant apel la modelul științific acreditat in epocă pe baza teoriei universalității cîmpulul magne- tic (magnetismul); c) procesele psihice ale creativității sînt explicate cauzal ca fenomene na- turale. Fie și în treacăt, se cuvine să amintim că în tradiția gîndirii filo- zofice românești, prin Lucian Blaga. există momentul semnificativ al unei gnoseologii originale care se întemeia- ză pe modelul polarității cunoașterii (Trilogia cunoașterii, Opere, voi. 8. Ed. Minerva, București, 1983, p. 384 și urm). Așadar, pe lîngă concepția modernă a culturii, ca expresie a unor rapor- turi de tip special (creativ și spiritual) ale omului cu natura, avînd specifica- ția recunoașterii explicite a originii ne- transcendente ale credinței magice, mi- tice ca și a creativității spirituale toc- mai In și prin acest tip special de ra- porturi. Mangiuca se situează pe poziții pe care, mult mai tîrziu, le vor susți- ne, argumenta și confirma Lucian Bla- ga pentru gindrea filozofică și, respec- tiv. Mircea Eliade privitor la princi- piile dc studiere a mitologiilor, ideilor și credințelor, anume că istoria filozo- fiei ca și filozofia culturii probează adevărul pătrunderii (apariției) unor elemente explicative (magice, mitice, metafizice) în articulațiile tuturor siste- melor de gîndire. în toate etapele cul- turii și vieții spirituale autentice ale unui popor, indiferent de opțiunile ori predispozițiile ontologice și de diversi- tatea tendințelor sau orientărilor viziu- nii sale existențiale sau etico-morale. Ion Viorel BOLDUREANU 6 O IULIAN MEDALION VASILE SPĂTĂRELU Din perspectivă, „Medalionul Vasile Spătărelu" — concert ai corului fi- larmonicii „Banatul0, dirijat de Diodor NIcoară — trece granițele stagiunii I convertindu-se într-un moment de viață, de omagiu de la discipol către maestru, la răscruce aniversară. Conceput ca un concort-cenaclu. programul a reușit un echilibru lirtti I între calitatea Interpretării și cea a comentariilor datorate lui Ovidiu Glul-1 vezan, între afecțiune și umor, degajare și rigoare, atmosferă întreținută de * prezența dc cald umanitarism a compozitorului, dascăl de suflet al multora dintre cei prezenți în sala de spectacol. Structură complexă, portretul omului V. Spătărelu apare precis și fin de sub condeiul muzicologului Mihai Cozmd: „Ființă contradictorie și profundă, blîndă și vehementă, timidă și fermă, col subțirimi de gînd care fac loc cîte o dată și unor expresii sau atitudini fu- neste. Gînduri și atitudini aparent încruntate, pentru că blîndețcța ochilor și zîmbetul abia mijit al feței, răzbătând molatec din podoaba de sihastru, ex- primă înțelegere și bunăvoință, o nevoie funciară de a se implica și risipi, ajutând și încurajînd. Și o neliniște creatoare, potolită doar în fața hlrtifi cu portative, prin discuții îndelungi, prin jocuri paradoxale dc idei. Din această neliniște permanentă, din această neistovită căutare a frumuseții și adevărului, a bucuriei imediate și a visului înaripat s-au născut împliniri artistice de o tulburătoare expresie poetică, de la meditația profundă h dezlănțuirea ritmică, de la visarea luminoasă pînă la farsă și grotesc". Purtînd cu sine zestrea culturala a Mehedinților, dar stabilit la lași din 1963, Vasile Spătărelu este, la rîndul său, format la școala Înaltă a unor personalități precum loan D. Chircscu, Tudor Ciortea, Ion Dumitrescu, Zcno Vancea, George Breazul și mai ales Anatol VIeru, cu care a studiat compo- ziția. Face parte din generația puternică a compozitorilor născuți între 1935 și 1915, dintre care-i amintim pc Mihai Moldovan, Liviu Giodeanu, NicolaeI Brînduș, Corneliu-Dan Georgescu, George Draga, Irina Odegescu, Dan Volcu- lescu, Anton Zcman. Printre toți acești muzicieni de remarcabilă valoare, compozitorul Vasile Spătărelu, ocupă un Ioc deosebit, manlfestîndu-se marcant în toate domeniile in care activează. Lista creației sale, apreciată cu distincții dintre care amintim Premiul de creație al Uniunii Compozitorilor pentru Cvartetul de coarde nr. 3 și Premiul1 Academiei-R.S.R., pentru „Meditații Ia Enescu4*, este amplă și variată, de b muzică simfonică Ia muzică do teatru, de la muzică de cameră la cea ușoară șl de operă, determinată fiind pc de o parte de felul său de a fi ca om Și ca artist, pe de altă parte de mediul social-uman în care și-a împlinit vocația, tradițiile culturale Ieșene șl mișcarea literar-artistică din lașul contemporan punîndu-și indiscutabil pecetea. Daca „stilul este omul44, atunci muzica Iul V. Spătărelu îl definește, starea lirică, ușor descifrabilă In creația sa concre- tizîndu-se prin genurile abordate, tipurile de formații muzicale și elementele de Imbaj. Imaginea poetică și cuvintul, ocupînd Un loc însemnat, fac ca muzica sa corală — aliaj de intelect șl viață sufletească — să dețină ponderea în ansamblul creației sale și în conștiința publicului. Mereu prezent în programele coralei dirijate de D. NIcoară, compozitorul V. Spătărelu a fost reprezentat de astă-dată prin cîteva bijuterii dc cîntec cu apel Ia versuri clasice și moderne, precum „Floare albastră44 (M. Emines- cu), „Luna roșie“ (Z. Stancu), „Crizanteme44 (T. Utan), „Nouraș cu flori de măr44 (G. Breazul), „Țară44 și „Omagiu lui Picasso44 (Florin Mihai Petrescu), „Trei colinde profane44 (pc versuri populare). întîlnirc do o eleganță Intelectuală șl căldură a spiritului, acest concert a avut, prin sinceritate, puterea de a îndemna iuarea-aminte la analogii cu evenimente din marca tradiție corală a Moldovei și Banatului. ' — r r I ’ . Lava C. BRATU ’ Pe-a lungul vremurilor, tifUt ca și în anii noștri, mima Comloșu-Mare (Tii a dat țârii o întinsă piei 6 intelectuali, iluștri fii silului, pe care cu justifk mîndrie și-i revendică. U dintre aceștia a fost și po- UMAN GROZESCU (181 1872). primul și cel mai aj piat colaborator al lui I Vulcan la revista „Familia" începutul perioadei budaj hne a acesteia. In semn omagiu, «cineva propunea, 1939. nemurirea in brom poetului comloșean cu priit ^Kinirii unui veac de nașterea sa. Dar mirificul, atunci, vis al avocatului , n»! Bugariu a putut fi real: abia în 1972, odată cu coi morarea în comuna-i natal centenarului morții Ini Iul Crozescu. A avut o viață zbuciuma o boalâ nemiloasă și ineu hd l-a secerat fulgeră ir. nte de vreme, in puț sâl ani, a fost un luptă lieobosit. cu condeiul, pen drepturile naționale ale porului român din Banat [Transilvania, aflate vrcmel sub odioasa stăpînire străi Mai tîrziu, în Capitala Ror. Biol, unde s-a stabilit tem; rar. a militat hotărit pen emanciparea socială a orop Iilor vieții. Poate temperam» tul său vulcanic, dragos | fierbinte pentru dreptate, t fittbnașă împotriva potenti, lor zilei, dc orice nație ar fost, (căci dovezi nu sînt). dus la Implicarea sa în ah tatul împotriva lui Barbu (. Ițargiu, prim ministru timpul domniei lui Al. Cuza Chestium-.i. de atunci și pînă acum cu x riabil discernărnfnt. conțin ui planeze, asemeni unei „p< ralbc*. neelucidate încă, a< pra scurtei dar furtuuoa »!<’ biografii. S-au invoc .nmumente" și argumente, f hi contra. Dai a-1 bănui, ir ■ car. de crimă pe Iulian Gi rest'U doar pe seama unoi c Mite ale sale sau citîndi ■hcva fulminant»' verși ['constituie o reală inechita Wi. după PUBfdljS SYKl | bănuiala este o „injurie tăc ti pentru oamenii respect I bi(Sententiae). Nici măcar faptul câ s-a i Clubul cultural Conducerea Clubului I.P.L., al cărui dicertor este Nicolae Munteanu, a întocmit un program de activități zilnice care să vină în mod concret în sprijinul muncitori- lor. pentru ridicarea ni- velului profesional, de ridicare a nivelului cul- tural și științific. La cercurile tehnico-aplica- tlve de intarsie și sculp- tură în lemn sînt antre- nați peste 40 de tineri Dezbaterile, simpozioa- nele și mesele rotunde organizate de Club pe teme ca : „Programul ideologic al Partidului Comunist Român, ex- presie a gîndirii crea- toare. a spiritului revo- luționar în acțiune44 (dezbatere pe marginea tezelor din 29 aprilie 1988) „Marca fabricii etalon al Inițiativei și competiției, al bunel organizări44, „Legile ță- rii, legile noastre44, „Res- ponsabilitatea în mun- că*4 „Religia față în față cu problemele funda- mentale ale lumii con- temporane*4. toate aceste ajțițuni organizate de Club, sînt adevărate tri- bune ale educației so- cialiste, ale formării și pasiune de prozato- rul Nicolae Dandu Pct* niceanu. Avem convin- gerea că acest club poate deveni cu adevă- rat un Centru de cul- tură șl creație „Cînta- rea României4* care sâ răspundă cu promptitu- dine la toate cerințele II tors „brusc*4 în satul nat adin București, după atent. I gu probează participar ea î ■ci n8i degrabă că boala ca ■ ivea să-l răpună va fi deb I hi atunci. I ftHntre apâi .iUh ii dirni ti ■eotuziaști ai memoriei n |htinate a lui Iulian Grozes I se numără AUREL COSM Iți 1.D SUCIU. Primul, cb ..... m n'-HW’"’'?. k Cîntarea României 9 ____.............. . ■ omului nou. Spectaco- lele realizate de către artiștii amatori sînt prezentate atît Ia club cit și direct, la locul de muncă. Activitatea, aici, la Clubul I.PJb., este sus- ținută șl de certă valoa- re. Dovadă sînt cele șapte premii aduse la ultima ediție a „Cîntă- ril României”. Să adău- găm și activitatea per- manentă a Cenaclului literar „Victor Eftimlu®, condus cu competență de cunoaștere a noului din toate domeniile de activitate. Aici există peste 120 de artiști. In formații de dansuri poj ulare, taraf, muzică ușoară, brigadă artisti- că, teatru, grup vocal care activează cu carac- ter permanent, ceea a explică șl rezultatele lor deosebite, în cadrul grandioasei emulații co- lective pe care-1 consti- tuie Festivalul. Emil ȘAIN aqua-forte • Socul o inechitate Japt la ZOO trebuie să plătii să vedem animalele, : lip ce ele ne văd, pe nc otis I • Pitonul are, tntr-adevă nqele rece t dar putem m II, oare, că are.da e un m< I al său ? ! • Dragostea lupului pentr ik nu este, precis ... plate 1 • Dacă st atisticile ulii mile ii dnt adevărate, atunci fr. liderea tigrului tn cușcă e Miră bună, II ferește d n/ ORIZONT IULIAN GROZESCU ARELU jrt al corului I i- ranițele stagiunii. a discipol către 1 echilibru lui Ovidiu firesc GIul- ră întreținută dc suflet al multora portretul omului ii Mihai Cozmel : ' ndă și fermă, cu sau atitudini fu- nd ețcța ochilor și । de sihastru, cx- implica și risipi, ar in fața hirtici ale dc idei. Din • a frumuseții și născut împliniri iția profundă la și grotesc**. labilii la lași din ila înaltă a unor Dumitrescu, Zeno a studiat compo- lăscuți între 1935 }Iodcanu, Nicolae fcscu, Dan Volcu- l-a lungul vremurilor, în st ca și în anii noștri, co- ti Comloșu-Mare (Timiș) bt țării o întinsă pleiadă □telectuali, iluștri fii ai sui, pe care cu justificată sirie și-i revendică. Unul te aceștia a fost și poetul IUN GROZESCU (1839— 2. primul și cel mai apro- I colaborator al lui losif un la revista „Familia®, la «olul perioadei budapes- n acesteia. In semn de țiu. cineva propunea, în I nemurirea în bronz a ©lui comloșean cu prilejul Știrii unui veac de la ferea sa. Dar mirificul, pc ii vis al avocatului Au- Bagariu a putut fi realizat ilin 1972, odată cu come- otrea în comuna-i natală a carului morții lui Iulian prezintă biografia, activitatea literară și cea social-politică a poetului, ia atitudine îm- potriva celor care l-au impli- cat în atentat ori l-au suspec- tat de complicitate. Edifica- toare, în acest sens, este și o notă de la sfîrșitul studiului : „Neparti ci parca la atentat a lui Iulian Grozescu ml-a con- firmat-o și loan D. Suciu. care făcuse cercetări documentare in această privință". Un studiu mai documentat referitor la asasinarea lui Barbu Catargiu îl realizează VALERIU STAN. După ce îi medalion mpozitorul Vasiie n toate domeniile lintim Premiul do s nr. 3 și Premiul și variată, de la icră la cea ușoară de a fi ca om și i împlinit vocația, asul contemporan itunci muzica lui creația sa concre- :ale și elementele însemnat, fac ca îi dețină ponderea iară, compozitorul djuterii de cîntec stră“ (M. Emines- auraș cu flori de Mihai Petrescu), lui, acest concert te la analogii cu a C. BRATU iu ne de prozato- colae Danclu Pet- u. Avem convin- că acest club deveni cu adevă- i Centru de cul- d creație „Cînta- omâniel" care să idă cu promptitu- a toate cerințele miei noaștere a noului >ute ate. 120 IH ire. domeniile de Aici există de artiști. în de dansuri taraf, muzică i. brigadă artistl- atru, grup vocal ctivează cu carac- »rmanent, ceea cc ă și rezultatele •osebite, în cadrul oasei emulații co- » pe care-l consti- 'esti valul. Emil ȘAIN ivut o viață zbuciumată ; aalâ nemiloasă și ineura- l-a secerat fulgerător Jte de vreme. In. puținii ini, a fost un luptător mit, cu condeiul, pentru (urile naționale ale po- Jui român din Banat și alvania. aflate vremelnic odioasa stăpînire tîrziu, în Capitala unde s-a stabilit 1 militat hotăiît săparea socială a străină Româ- tempo- pentru oropsi- rvieții Poate temperamen- siu vulcanic, dragostea biatc pentru dreptate, ura împotriva potentați- fllei. de orice nație ar fi {(căci dovezi nu sînt), au iii implicarea sa în aten- I Împotriva lui Barbu Ca- lfe prim ministru in pi domniei lui Al. I. I Chestiunea, cercetată (unei și pînă acum cu va- il discernămînt, continuă ^neze, asemeni unei „pete t. neclucidate încă, asu- iscurtei dar furtunoasei [biografii. S-au invocat ■kate" și argumente, pro ■tra. Dar a-1 bănui, mă- crimă pe Iulian Gro- ;doar pe seama unor cu- Mle sale sau citîndu-i ■' fulminante versuri (taie o reală inechitate. Uupâ PUBLIUS SYRUS. feala este o „injurie tăcu- gntru oamenii respecta- fSfntentiac). h măcar faptul că s-a m- Lbrusc'* în satul natal. I București, după atentat, (probează participarea sa, W degrabă că boala care ati-l răpună va fi debu- pnei pire apărătorii direcți și teâ>ti ai memoriei ne- tele a lui Iulian Grozescu ■nară AUREL COSMA UțSUCIU. Primul, cînd citează pe T. Maiorescu, I.G. Valentineanu, A. D. Xenopol, autorul conchide: „/Xsasinarea lui (Barbu Catargiu, n.n.) con- tinuă însă să rămlnă o enig- mă". Insuficiența, în această problemă, a „însemnărilor" maioresciene invocate este vi- zibilă, ele reprezentînd o sur- să indirectă, căci la 28 martie 1880 Iulian Grozescu, în rea- litate, nu se mai afla de opt ani „în viață la acea dată". Studiul exhaustiv al lui MI- HAI ARDELEANU se bazea- ză pe un număr impresionant de surse bibliografice și docu- mentare, comentfnd pe larg și exprimîndu-și propriile puncte de vedere față de opi- niile asupra cazului Catargiu. formulate de: D. Bolintinea- nu. Anghel Demetriescu, G. Valentineanu, M. Marghilo- man. Al Lapedatu, A.D. Xe- nopol și alții. De preocupări și cu orientări politico dife- rite, apare logică diferenție- rea opiniilor. Printre Inculpați K Ml aqua-forte b:ot o inechitate faptul 200 trebuie să plătim. i vedem animalele. In o? ele ne văd, pe noi, (filonul are, intr-adevăr, w rece i dar putem so- cre, că aresta e un me- lth?l postea lupului pentru nu este, precis... plato- iftlM statisticile ultimilor adevărate, atunci in- ha tigrului în cușcă e o ri bună. II ferește de sau numai bănuiți, ca autori direcți ori doar morali, se aflau i Cuza însuși, N. Bibes- cu (prefectul poliției Capita- lei), Gh. Bogati, losif Dunca, Iulian Grozescu, Cezar Lie- brecht, ca persoane ; întregul partid liberal, „mazzinismul" din partidul liberal șî „vîrfu- rile mai vioaie" ale aceluiași . partid, ca organizații politice. Merită deosebită atenție di- socierea practicată de Bolinti- neanu și Xenopol asupra cau- zelor ce au condus la înfăp- tuirea atentatului ; una indi- rectă, impopularitatea genera- lă a lui Barbu Catargiu în toate straturile populației, dc la țărănime pînă la palat, evident cu excepția conser- vatorilor ; alta directă, ime- diată, fostul prim ministru fiind împușcat sub clopotnița Mitropoliei. în trăsură, la 8 iunie 1862, ora 6 după amiază, imediat după discursul său în Parlament, prin care se opu- sese aniversării celor 14 ani de la Revoluția din 1848. ser- bare ce urma să aibă loc trei zile mai tîrziu. Dar nici Bolin- tineanu, nici Lapedatu și nici Xenopol nu-1 bănuiesc pe Iu- lian Grozescu. Li se asociază Mihai Ardeleana, care, atunci cînd își exprimă opiniile per- sonale, nici măcar nu-1 amin- tește pe Grozescu. Cea mai importantă privința ipoteză a sa, in disculpării redactor al „Familiei", stituie stabilirea unei fostului o con- duble top „PEPSI COLA SOUND4’ (I) Cind, in 1951, Irving Berlin își intitula un musical „Nici o afacere nu e asemănătoare cu afacerea divertismentului** (Tncre’s No Business Like Show Business) nu avea cum să știe câ după trei decenii acest titlu, păstrindu-și actualitatea, va dobîndi și noi semnificații. Cum să prevadă celebrul compozitor apariția ciudatului altoi între arta scenei muzicale și interesele unui con- cern care produce, să zicem, lame de ras ? Nu putem stabili cu precizie momentul in care marile trusturi și firme producătoare de diverse bunuri încep să fie receptive la sonoritățile rock-ului, cert este câ între acestea și divertismentul transformat și el din aitâ într-o veritabilă industrie s-a produs un fel de mariaj. Co- nectarea vedetelor pop la prolifica mașină de stors bani e un proces deloc neglijat de firme industriale de prestigiu care-și dispută starurile cu o vervă demnă de o cauză mai bună, făcîn- du-te să crezi că acest aspect primează celorlalte interese strict legate de producție. Credeți oare că o vorba doar de aspectul re- clamei ? Să fim serioși. Problema aceasta se poate rezolva pe căi mai puțin costisitoare. Atunci ? Ca să înțelegeți graba cu care celebra firmă de băuturi răcoritoare Pepsi Cola „sponzorizează" cu generozitate concertele lui Michael Jackson sau ale Tinei Turner vă vom spune că, dincolo de avantajele reciproce, imense cîștigud. adică „partea leului", revin amintitei firme. Se obțin așadar profituri mari, căci „sprijinirea acțiunilor culturale" aduce prin lege firmelor substanțiale scăderi de impozit care — mai e nevoie s-o spunem ? — ating cifre astronomice ? Ați înțeles deci motivul pentru care firmele-sponzori s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie. Recent un reprezentant al agenției „Viefina Concert" se lamenta unui reporter că organizarea Show-ului lui Michael Jackson pe Prater Arena din capitala Austriei este, de departe, sub raportul investițiilor, cea mai costisitoare întreprindere a agenției și că, fără sponzor (Pepsi Cola, firește I), acțiunea ar fi eșuat. Despre veniturile agenției, reprezentantul ei nu suflă o vorbă, dar noi bănuim că... „Nici un moment fără Pepsi Cola!" poate deveni, iată, (la figurat) dictonul unor agenții de impresa- riat. după cum și firma amintită poate uza de genericul „Pepsi și Rock — înseamnă noroc I". Petru UMANSCHI vinovății, Dunca (dinspre par- tidul liberal) și Bogati (uneal- ta a camarilei), în colaborare, ambele tabere pe care le re- prezentau fiind interesate In dispariția primului ministru de pe scena politidă a țării. Dar cel doi, Dunca și Bogati, știau într-adevăr unul de al- tul ? Ar însemna că și cele două tabere (liberalii și cama- rila palatului) au organizat împreună complotul. Dacă așa a fost. înseamnă că nu fost stabiliți doi atentatori pentru a măii la maximum șansele de reușită și a Ic reduce, prac- tic, la zero pe cele ale eșecu- lui. Dar dacă cele două tabere anticaragiste nu acționat in- dependent, cum se explică „aspectul simultan" al celor două focuri despre care „se vorbește" ? Intr-adevăr : „Cine l-a ucis po Barbu Catargiu ?“ După tot ceea ce s-a scris mai demn de luat în considerare pînă acum, putem trage con- cluzia că Iulian Grozescu nu ! La acea dntă avea doar 23 de ani, împliniți cu abia o săptă- mînă înainte ... Acuza cea mai gravă pe care unii i-au adus-o a fost doar de colabo- rator la atentat, nici măcar aceasta dovedită, în vreme ce alții îl scot din cauză ori nici nu-i pomenesc numele prin- tre suspecți. Rămîne ca viitoarele cerce- tări să facă, eventual, lumină Căci „arhivele sînt mute, doar cînd nu sint cercetate" în în- tregime. fanion AL DOILEA CRISTOFOR Surîzător, cu mîinile ridicate in semnul victoriei (parcă am mai văzut undeva o fotografie a unui domn cu un trabuc în gură, ținînd dreapta ridicată a victory), domnul Edson Arantes Do Nascimento. mai cunoscut sub cognomenul do Pel£, face reclamă loteriei sportive : SPORM1DABLE. cum scrie în France Football. Are stofă dumnealui. In țara sa, cînd a ajuns la apogeul carierei sportive, statul i-a concesionat o feliuță din acțiunile Loteriei naționale, astfel că fosta mare vedetă nu a avut motive de îngri- jorare după ce s-a retras, mai ales că la amurg de glorie a semnat un contract fabulos (la data aceea) cu echipa nord-americană Cosmos New-York. Venirea lui în Statele Unite a vrut să însemne o a doua călătorie a lui Columb, dar americanii, mefienți, cu base-ball-ul fixat ereditar pe genă, nu s-au lăsat cuceriți (coloni- zați) și cele două ligi de pe coasta de est au funcționat puțibă vreme, agonic. Deci, brazilianul Pepe — Cristofor, sinonim atunci cu fotbalul, nu a cucerit America, însă tot acest scenariu s-a repe- tat acum, în 1988, cînd Brazilia nu a reușit să obțină candidatura de organizare a C.M. din 1994. A obținut-o S.U.A., iar partizanii ei cei mai fervenți au fost Joao Havellange, președintele FIFA, și deja amintitul star, care, dincolo de considerentele făcute publi- ce în presă (Brazilia e prea săracă. Un campionat mondial ar slăbi-o economiceștc), arc de dus la bun sfîrșit mandatul său de descălecător. Argumentele lui Havellange s-au referit la capaci- tatea organizatorică a americanilor (hoteluri, transporturi etc.), la faptul că astfel se va deschide un.nou continent fotbalului (cruciat și d-1 Havellange !) și, nu în ultimă instanță, la succesul financiar, adică la faptul că va fi și un C.M. al sponsorilor. Nici uri cuvînt despre drepturile morale ale brazilienilor, despre faptul câ\ în 1966, argumentele Angliei pentru organizarea competiției se refe- reau mai ales la tradiție și palmares. Sambacopacabana a murit, trăiască Supergazonul-Bine-Sponsortzat 1 Și dacă m-ați întreba cu cine „țin" după tonte cele scrise mai sus, aș zice : cu nimeni. Declarațiile domnului Pele distrug un mit al fotbalului, îl sting, chiar dacă au o fărîmă de adevăr. Iar americanii, stimați continentali, nu mai au cum să prindă gustul adevărat al fotbalului do cînd au aruncat ceaiurile englezești in Ocean. A trecut vremea. Trece cometa 1 Marcel TOLCEA -8 . .. o Prof. Traian GALETARU • Dacă maimuțele că omul se trage din pretinde conducerea la • Dacă lupul ți-a ar ști ele, ar ZOO. mîncat • într-o vl note că răniti dușmanul, nu înseamnă că ți-a devenit prieten I • E normal ca hoții să-i dea tircoale elefantului. Cine l-a pus să acumuleze atîta bo- găție de fildeș ?! • Ce-ar fi ca și maimuțele să serie fabule despre oa- meni ?! (Fără morală '). Victor GORȘCOVAZ • Pe unele por ți au apărut tăblițe avertizoare Insolite i „Atenție ! stă pin nează GrlveL • A Im but rin it rut ei a devenit nepă. rău". Sem- A riad na, fi- funie de ci- terzls dacă nu bușon. • Calendarul 11 Luni, lipsește rllor\ • Toți avem posezi un avarilor in- tir- are Luna cadou- o soartă pre- destinată : sîntem muritori. • Polița de asigurare am pus-o prevăzător pc polița ... din bucătărie. • Insultele se ingurgita greu, în schimb, laudele se in- halează rapid. • Din cele trei laturi ale vieții preferabilă este ipote- nuza. • Reversul medaliei: să fii azvirlit din Iad în Rai • Unii prezintă fotofobie la lumina cărții. • Deși singur-cuc, se-afla într-o busculadă de neajun- suri. Gh. BOZU sport \ VENIT SEPTEMBRIE... ...și. odată cu luna a noua, cad frunzele, îngălbenește cucuruzul, știrbește floarea-soarelui („ochiul soarelui", în aromână), în ciclul știut al naturii care, după o ploaie mai aspră de la sfîrșit de august, se mută cu tot alaiul vegetal înspre toamnă. Fire nostalgică, anul plînge acum după vara .ee s-a dus și î.și pregă- tește garderoba, ca și sufletul, pentru sezonul rece. Cînd e mai bine ? Mîine. nu ?l Copleșiți de amintiri, avem șansa visului, a nădejdii, caro, laolaltă, rod înseamnă — măr și strugure, grîne șl căinări ; e atîta de lucru pe ogoare, îneît. iată, parcă nici n-a început campionatul fotbalistic, nici nu mai tresârim la recordu- rile atletelor sau înotătoarelor, rugbiștii înșiși n-au aflat ora de începere a unor meciuri, la arene se duce puțință lume ; pînă și copiii au obosit de-atîta vacanță mare și la mare și la munte, spații de repaos și răcoare, iar dascălii curăță rugina de pe clopoțel, aflat și el în concediu pe un caiet dictando, de exemplu. Cînd e mai bine ? Vara sau toamna ? Toamna e mai bine decit vara — și inveis, pentru că nu sc confundă. Pentru că poți visa și îndărăt cu ochiul zilei de ieri, ar zice un scriitor iubitor de metafore dulci ; toamna e mai bine pentru câ sîntem mai domoliți, mai înțelepți și mai generoși. Și iarna e mai bine, pentru că ninge și se acoperă pămîntul cu cerul. Și primăvara.. Teodor BULZA zidari din foaie țările, nniți ORIZONT SALVATORE GIUBILATO Născut în 1925, la Mazara del Vallo. Jste docent fn litere italiene și latine. A fost Deputat comu- nist tn Parlamentul italian, între a Vl-a și a Vil-a legislatură (1967—1976). A fost de trei ori primarul orașului Mazara del Vallo (1956—58, 1963—64, 1973—74). Este președintele Centrului de cooperare de la Mediterana. Este redactor la revista „IMPEGNIO *80“. A publicat ediții de studii marxiste în „Sicilia nouă“. Poezia sa este publicată In numeroase reviste italiene, străine, în volume șl în antologii. Salvatore Giubilato scrie o poezie discretă, plină de neliniști, subordonată unei ati- tudini lirice de factură neoromantică, cu o tempe- ratură melancolică. Excelent mînuitor al condeiu- lui — el este nn mare Îndrăgostit de peisajul uman. din lirica italiană CARLO DE MARTINO CERUL MEU SOLAR CARLO PULEOJ > IN V1RFUL PICIOARELOR Cerul meu solar c pc cîmpul cu grîu dincolo de valea cea mare. Și simt înflorind macii roșii în auriul palid. * Ceva îmi strălucește în artere. LUCIO ZINNA POATE SOSEȘTI Cine mă va însoți dincolo de orizont, cînd ochii mei nu vor mai avea lacrimi 7 Voi căta sprijin chiar dacă spinii îmi vor însîngera mîinile, | în vîrful picioarelor plcca-vol । fără să privesc îndărăt și fericit voi fi I că n-am lăsat vreo urmi SAPTAMINAl SOCtAL-POLITIC l PRIETENE, FRATE CITITOR Nu te cunosc, Nu Iți cunosc numele, Nu cunosc bucuriile și durerile Vieții tale. Dar, lasă-mă să te chem. Frate și prieten, Și să te consider sincer tovarăș în ostenitorul drum al poeziei mele. Totdeauna dc mine parcurs Pentru nevoia do a-ml exterioriza • cuiva Sentimentele sufletului, Gîndurlle Șl feluritele momente Ale existenței mele. Iată, în acest dialog, Chiar dacă iscat Ia o singură voce, M-am simțit alături de tino Invingînd singurătatea Ce începea deja să mă anuleze. A nu fi singuri, A nu ne simți singuri E necesar pentru a trăi Și ție Iți datorez . * Dacă am reușit sa străpung Zidul tăcerii Ce mă oprea, mereu. Spre a mă autodistruge, Ce mă nega pe mine însumi. Și, așa, Cu fiecare nouă zi, M-am întors să trăiesc, Să am din nou încredere in mine, tn ceilalți, Să cred din nou in viață. Și să mă bat alături dc toți cei care. In orice ungher al pămîntului. Suferă și luptă Pentru o lume mal bună. UN CHIP, O DORINȚA Un obraz nespus dc dulce. O dorință arzătoare, Ca o torță înfrintă de timp. Violcntîndu-mă împotriva mea însămi. Doi ochi de gazelă. Acum învăluiți de melancolie. Acum arzători de-o Incertă cruzime. Buzele, O invitație de a boa Ca dintr-un potir Toată esența Zilelor noastre mortale. Un chip, O dorînță care, poate, pentru totdeauna. Va rămine nesatisfăcută. Un chip. Poate doar o amintire. Mîinc, Fără îndoială, mai frumoasă. Pentru că e neatinsă De aripa timpului Ce sfărîmă orice lucru, ' VARA SE DUCE O ultimă rază de soare Coboară din cer Pe plaja pustie. O barcă e lăsată la mal Și valul o îmbrățișează, ușor. Ca și rînd ar vrea să o atingă. La întoarcere, o tăcere apăsătoare, Frîntă în bucăți doar De zgomotul sec Al unei uși ce bate ; Vîntul sc rotește, misterios, în camerele de acum goale ale unei case Care, din virful rocilor, Privește departe spre mare. Presimt o frică ciudată în adîncul sufletului meu.;» Vara se duce. DRAGOSTE IMPOSIBILA O. dacă aș putea primi lacrimile vărsate de tine pentru dragostea noastră imposibilă ! O, dacă eu aș putea, cu ele, chiar dacă pentru puțin timp, să sting focul care arde de un timp înlăuntrul pieptului meu ! O, dacă aș putea săruta, ca altădată, fruntea de azur a mării, ochii tăi umezi, pînă or să surîdă din nou ! Dar tu ești departe și cu am nevoie de tine, dc săruturile tale, de dulcele mister al trupului tău magnific. Te voi revedea 7 Ne vom întîlni din nou 7 Aș vrea să fi fost mîine, Să o luăm de la capăt I Vrei 7 Așa vom putea trăi toate momentele fugitive ale iubirii noastre imposibile. UNUI MUNCITOR AGRICOL Te-am cunoscut acum douăzeci de ani. tînăr muncitor agricol, mereu pătruns de o mare sete de truditor entuziasmat, înrourat de instinctul tău de clasă. Nu știai nimic despre lume. Știai doar să fi un exploatat. Cu toate acestea, nd-ai fost maestru și m-ai fi ajutat să înțeleg nedreptățile, a căror victimă și judecător erai in același timp. Acum tu vorbești de legile pieții, de existența pașnică și de contradicțiile interne ale sistemului punind la încercare pseudo-lntelectualil tipici, politicienii de cafenea, stupizi papagali al actualelor clase dominante. Societatea te vrea și te-ar vrea încă pentru totdeauna sclavul ignoranței și al mizeriei. Dar tu al ales calea luptei și EA te-a redat libertății. în românește dc Petre Dinu MARCEL Poate sosești din deșert — pași Icnțl, ochi închiși — așteptând să-ți sărut gura proaspătă ca fîntîna, colina. Poate vii din deșert nu ți-e sete dc soare. Eu din apă sosesc. Nu vreau decît să ne îmbrățișăm. CARMELO PIRRERA DUMINICA UDĂ ASl COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor jef) ’ ANGHEL DU MBRAVEANU (redactor șef adjunct} V1OREL COLTESCU. NICOLAE P1RVV. CORNEL UNGUREANU După-amiază duminicală o stepă de singurătate douăzeci șl unu de arătătoare smintite cu Juvo care învinge acasă și cu Palermo lucind în deplasare. In timp ce Gustavo Thoenl schiază fumez a cîta țigară și, de aud un cînt de iubire, știu precis că nu e pe canalul meu MELO FRENI MĂSLINUL DIN AGRIGENTO Măslinul din Agrlgento pînă și teama incertitudinii o risi pește-n astă scară trunchiul cc ascunde vise, doruri, riduri nisipoase aurii ca floarea de piatră dc noi întrevăzută: și rămîne și fuge totul, nimicul trebuinței imperioase de amintiri. ELIO FILIPPQ S ACCROCCA 9 PE URMELE GRECIEI . (fragment) j Noi sîntem chipul unei vieți pe care o încredințez acrului nocturn: Grecie dc odinioară cc ineînți prezentul unui continent, dincolo de fruntariile tale Glezna pe zile este prezența, măsura ce pune pe fugă nori și spăl mi ale ororilor cxplodînd in lume. Știi insă câ viața c floarea zilei de mîine, dar nu este totuși ca aerul ce-l respirăm Traducere de Viorica BALTEANU Luăm cunoștință d aur sub auspiciile majo perativele și exigențele mente pregătitoare ale află în dezbaterea întreg in adevărate planuri d vieții economice și so< platforme industriale, r cotări sau în licee, școli mădesc acum cei co voi țării. Semn al asumări patriei noastre, al unei tivelor ce stau în fața f ruirii totale față de ne< ca primordială îndator noastre, în industrie, în laboratoare sau pe băn același sens, dat de o deplina sa maturitate omului care își așează dreptul voinței de înainl istorie nouă. Pretutindeni, semne ceputului de an școlar sfîrșituri de an agricol dustria extractivă, chin timpul se măsoară dupi noastră de fiecare semne ale participării rii concrete ale înaltele mulate de secretarul g* NICOLAE CEAUȘESCU știente și statornice, ale intru creșterea Români* prosperitate, dovedind partid și popor, credin’ justețea politicii partidi gerea înaltelor cote corn rezente romanești DUIOS ANASTASIA TRECEA în limba sîrbă • O apariție de marcă : volumul lui Dumitru Radu Popescu, Duios Anastasia trecea** a fost recent editat la Belgrad de către KNI2EVNE NOVINl în condiții grafice de excepție. Versiunea sîrbo-croată aparține lui Adan Puslojid șî Voislavei Stoianovici Doi prestigioși comentatori literari, Miodraj Rackovic și Srba Ignjatovid, sînt autorii unor documentate, șl deosebit de in- ci ta n te texte (prefața, respectiv postfața căiții). o La începutul lunii iulie Editura „PROSVETA“ din Belgiad a tipărit volumul antologic al poetului timișorean Slavomir Gvozdenovici, cu titlul „Podvlaîenje crte“ (Însumare). La scurtă vreme după apariție, ziarul „Polltika* din Belgrad (20 august 1988) publică pe prima pagină a suplimentului cultural- literar o poezie a lui Slavomir Gvozdenovici și, Tn continuare, un comentariu literar consacrat întregului volum, purtînd semnătura cronicarului literar al acestei publicații. Cedomir MlrkovU. REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEl t! Telefoane t 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepMicalt nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R I TIPARUL EXECUTAT LA l P B T. Indexa 42 907 1 IARTICIPAH Mi-am pus adeseori partea cea mai bună a vi punsul, cu condiția ca și a literaturii. In acest dla> ’ poate exista niciodată un o deteriorează și ^e una ș; de reportaj, inspirată din I tratei Porțile dc Fier II d | reporter, cu un simț acut dlre matură asupra loculu td unire dintre observație lăsau cartea să alunece î: neautentic. Am gîndit, atu portant este pentru un pr intimă neam, căci și care ii Intre scrisul artiștii această relație de* arta are nevoie, p conferă terenul fei tn vid, dar și viața are numai astfel ea are prech în acest sens, intimitatea cu atît mai revelatoare și i Nu există, zic eu, du de condei să trăiască în h despre lume. A trăi în ac> a vieții înconjurătoare ar insulă izolată unde singur semn de comparație decît fritr-un univers uman, în\ ficații, fără să nu ai o < toate acestea. Scriind, luc trăită, -pe viu. cunoscută. (Conții rl Un toate tdrtfe, unițt-vt! ana ARL0 PULEO FUL PICIOARELOR INAl SOCtAL-POLITIC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURĂ Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR 36 (1123) 9 SEPTEMBRIE 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX 8 PAG., 3 LEI a însoți orizont, mei I avea lacrimi ? irijin spinii itngcra mîinile, picioarelor pleca-voi, vesc îndărăt si fi sat vreo urmă. TEZELE PENTRU PLENARA C.C. AL P.C.R PROGRAM DE ACȚIUNE AL ÎNTREGULUI POPOR de Șî de au tului. Aceste posibilități optimizare a instrucției educației, oferite generos noua orînduire socială, ACCROCCA IO FILIP MELE GRECIEI fragment) chipul unei vieți ncredhițcz acrului nocturn î idinioară cc ineînți prezentul •nt. încolo de fruntariile tale ile este prezența. Tune pe fugă nori și spaime cxplodînd în lume. Ionrea totuși Știi însă zilei de mtine, ca aerul ce-1 respirăm Luam cunoștință de semnele acestei toamne de aur sub auspiciile majore ale angajării totale la im- perativele și exigențele Tezelor din aprilie. Docu- mente pregătitoare ale Plenarei C.C. al P.C.R., ele se află in dezbaterea întregului popor, fiind transformate in adevărate planuri dc acțiune în toate domeniile vieții economice și sociale ale țării, de pe marile platforme industriale, pe ogoare, în centrele dc cer- cetări sau în licee, școli sau universități, unde se plă- mădesc acum cei ce vor forma generația de mîine a țării. Semn al asumării conștiente a istorici noi a patriei noastre, al unei profunde înțelcgori a impera- tivelor ce stau în fața poporului în acest timp, al dă- ruirii totale față de necesitățile stringente ale patriei, ca primordială îndatorire a fiecăruia, actele muncii noastre, in industrie, în agricultură sau pe ogoare, în laboratoare sau po băncile școlilor converg către un același sens, dat dc o înaltă conștiință ajunsă la deplina sa maturitate revoluționară, o conștiință a omului care iși așează existența sa de fiecare zi in dreptul voinței de înaintare a unul întreg popor, într-o istorie nouă. Pretutindeni, semne de pregătire a sărbătorii în- ceputului de an școlar, de pregătire a bilanțierelor sfîrșituri dc an agricol ; semne de sărbătoare în in. dustrla extractivă, chimică, metalurgică, acolo unde timpul se măsoară după alți parametri decît în viața noastră dc fiecare zi... Sînt acestea toate semne ale participării ferme, angajate, ale asumă- rii concrete ale înaltelor răspunderi și exigențe, for- mulate dc secretarul general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, semne ale unei asumări con- știente și statornice, ale istoriei noastre noi, dinamice, intru creșterea României pe noi trepte de progres șj prosperitate, dovedind încă o dată unitatea dintre partid și popor, credința fermă a întregii națiuni în justețea politicii partidului, în drumul ales spre atin- Wrea înaltelor cote comuniste. ORIZONT iorica Traducere dc BALTEANU mba sirbă Radu Popescu, „Duios tie KNI2EVNE NOVINE uită aparține lui Aclam •ntatori literari, Miodrag ntate, șl deosebit de in- JWICIPANT SI CREATOR- ■ Mi-am pun adeseori întrebarea : este oare literatura pc’teu cea mai bună a vieții ? Da I mi-am dat singur răs- 'Ruul, cu condiția ca șl viața să fie partea cea mai bună literaturii. In acest dialog, dintre literatură și viață, nu tate exista niciodată un compromis. Sau, dacă există, cl «deteriorează și pe una și pe alta. Citeam, deunăzi, o carte ■ii reportaj, inspirată din giganticele lucrări ale hidrocen- Wld Porțile de Fier 11 de pe Dunăre. Prozatorul, un tînăr sporter, cu un simț acut al observației, dovedea și o gin- m matură asupra locului, oamenilor, întimplărilor. Aceas- mire dintre observația sa și acuitatea gîndirii sale nu Umu cartea să alunece in banalitate, în schematism șl în autentic. Am gtndit, atunci, in timpul lecturii, cit de im- protoni este pentru un prozator să precizeze această relație Intre scrisul artistic șl viața trăită; De fapt, îmi spu- •ÎNSEMNĂ»!- Transformind radical rela- țiile de producție, descătu.șînd forțele de producție socialis- mul deschide, în același timp, posibilități largi de afirmare culturii, științei și învățamîn- putut fi valorificate pe deplin în contextul politic al ultime- lor două decenii datorită con- ducerii științifice a tovarășu lui NICOLAE CEAUȘESCU secretarul general al partidu- lui. Analizînd permanent rapor- tul dintre învățămînt și cele- lalte domenii ale vieții socia- le, susținînd ferm principiul integrării organice a învăță- mîntului cu cercetarea și pro- ducția, secretarul general al partidului a conturat o pers- pectivă clară de dezvoltare școlii românești. Subliniind NICOLAE CEAUȘESCU, se- cretarul general al partidului, acordă o importanță deosebită educării tinerei generații, idei- le si îndemnurile din cuvântă- rile rostite la deschiderea fie- cărui an dc învățămînt repre- zentînd un valoros îndreptar pentru toți elevii și profesorii. Tovarășa academician doctoi inginer ELENA CEAUȘESCU. președintele Consiliului Națio- nal al Științei și învățămîntu- lui se preocupă îndeaproape de realizarea unui echilibru optim între învățămîntul su- perior, cercetarea științifică și tehnică de actualitate și pro- blemele prioritare ale produc- ției industriale. Grija partidu- lui și statului nostru pentru soarta școlii s-a materializat prin constituirea unui detașa- ment numeros de cadre di- dactice. bine pregătite profe- contribuția care o vor vățămîntul biectivelor tot mai marc pe avea știința și în- în înfăptuirea o- fundamentale ak Programului P.C.R. de făurire a societății socialiste multila- teral dezvoltate. în Raportul prezentat la Conferința Națio- nala din decembrie 1987, tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU preciza că : „Tot ceea ce tre- Devotament buie să realizăm oameni cu o înaltă capabili nu numai iască tehnica, dar și fecționeze continuu, rolul holurilor in presupune calificare, să mînu- calității și nivelului să o per- să aibă ridicarea tehnic". Exprimînd prețuirea pe carc o acordă școlii, tovarășul Patrii» pină la sînge ți-e dat să o petreci și-a palma ei de iarbă să te poarte, patria e și pină fa line un cring de poteci, ce freamâtă-n strămoși pînă departe ; “ din Belgrad a tipărit Gvozd c novici, cu titlul ipariție, ziarul „Politika" i suplimentului cultural- ii ti nuare, un comentariu i cronicarului literar al ÎA, strada RODNEl U nuscrisele nepublicate -c la P.T.T R 'ndei î 42 907 wm, această relație devine chiar una de intr-ajutorare, da și arta are nevoie, pentru a fi viabilă, de seva vieții, are ti conferă terenul ferm al încrederii că nu se exercită b vid, dar șl viața are nevoie de efortul artei, deoarece arad astfel ea are previziunea a ceea ce este cu adevărat. li acest sens, intimitatea relației viață-artă mi-a apărut 3atit mai revelatoare și mal fundamentală, Nu există, zic eu, după umila-mi pricepere, ca un om «condei să trăiască în lume și să nu aibă nici o concepție we lume. A trăi în acest gol de informație și cunoștințe i vieții înconjurătoare ar fl ca și cum al supraviețui intr-o «da izolată unde singur ai fi stăpîn și nu te-ai avea drept m de comparație decît pe tine. Dar, nu poți supraviețui hir-un univers uman, într-un univers de semne și semni- W*. fără să nu ol o concepție, un gînd, o idee despre fote acestea. Scriind, luat de fluxul unei istorii omenești, W. viu. cunoscută, sau apreciată prin documente sau i Ion ARIEȘANU (Continuare In paf*. 5) Sculptură des VICTOR GAGA Patria după retină ți-e dat să o culegi. c-un iezer clar adînc să te-nfioare, așa cum doar lumina in treacăt înțelegi că-ți urcă seva subterană pin’ la floare : Patria pînă să de ea i tc faci brumele in suflet ți-e dat să o prelingi, cîntaro prin șopotele vii. vieții, cînd vii să i tc plîngi. să-ți lumine (ața din stelele făclii ; Ea freumută-n urmași și-n fiecare steag, și-i stratul vieții noastre viitoare, de-aceea azi să-i așezăm pc prag devotamentul nostru. ca pe-o floare ... Ion CALIMAN sionai, atașate politicii parti- dului. înțelegerea dialectică a pro- cesului complex de educație prin muncă și pentru muncă necesită o conștiință înainta- tă, capacitatea de adaptare rapidă la schimbările care au loc în cadrul forțelor de pro- ducție precum și în celelalte sectoare ale vieții sociale. S-au luat. în acest sens, mă- suri energice în vederea îm- bunătățirii selecției candidați- lor fa anumite școli, pentru asigurarea unei corectitudini desăvîrșite concursurilor de admitere în învățămîntul su- perior cît și in ceea ce pri* vește orientarea profesionala și activitatea educativă de formare a unei atitudini co- respunzătoare față de muncă. Este necesară, în continuare, o corelație mai adecvată în- tre cerințele producției mate- riale și profilurile în care se pregătesc elevii pentru ca după absolvirea școlilor pro- fesionale și a liceelor indus- triale tinerii să fie încadrați în meseriile pentru care s-au pregătit, în întreprinderile care patronează liceele și șco- lile profesionale respective. învățămîntul se afirmă în societatea noastră ca princi- palul factor dc cultură. Pre- darea limbii și literaturii ro- mâne pe tot parcursul școlii de cultură generală și liceu- lui, studierea istoriei și geo- grafiei patriei, a științelor so- ciale, a altor discipline uma- niste permite profesorilor să impulsioneze și să modeleze formarea convingerilor comu- niste, a devotamentului față de partid și popor, astfel în- cît tînărul absolvent, integrat rapid în producție și societate, să fie receptiv și sensibil la valorile artei și culturii, să militeze activ pentru înfăp- tuirea idealurilor socialismu- lui și umanismului. Școala se dovedește a fi o pîrghie importantă în proce- sul dc accentuare a omogeni- zării socialo. Subliniind rolul învățămîntului în ridicarea pregătirii muncitorilor la ni- velul specialiștilor, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, în Expunerea cu privire la une- le probleme alo conducerii activității economico-sociale, ale muncii ideologice și poli- tico-educative, precum și ale situației internaționale, din 29 aprilie a.c., arata că : «A cres- cut nivelul de cunoștințe pro- fesionale și tehnico al clasei muncitoare, precum și nivelul de cultură generală. Noii muncitori sînt absolvenți ai învățămîntului de 10 ani, iar un număr tot mai marc sînt absolvenți ai liceului deci ai învățămîntului dc 12 ani. în același timp, în multe specia- lități lucrează specialiști cu studii superioare. Odată cu generalizarea învățămîntulul dc 12 ani, noii muncitori vor fi absolvenți ai liceului dc 12 ani". Succesele remarcabile obți- nute de elevii români în con- cursurile internaționale, de nivel balcanic și european, evidențiază forța de perfor- manță a învățămîntului nos- tru, justețea principiilor carc stau la baza dezvoltării sale, capacitatea școlii noastre de a contribui efectiv la înfăptui- rea noii revoluții tehnico-ști- ințifice și a noii revoluții agrare. Constantin STRUNGĂ ORIZONT Prozatori tineri (l)i 1. Anul 1988 nu a fost defavorabil debuturilor in proză. Debuturi multe, unele meritorii, altele slabe, cîteva — sper că doar cîteva — jalnice. In 1988 și-au publicat romanul de debut cîțiva autori maturi, cunoscuți fie dintr-o activitate publicistică intermitentă, fie din cărți de critică și istorie literară. Paginile de proză ale Mi relei Roznoveanu, ale Marianei lonescu, ale lui Vio- rel Marineasa sau ale Rodicăi Palade resimt ex- periența unei activități scriitoricești: romancie- rii știu ce sâ povestească și. mai ales, au cc să povestească. Romanele lor nu Inaugurează un drum, ele sint și definesc o treaptă a afirmării. Confesiunea nu adună, cl sintetizează. Pagina e densă și lectura nu înaintează ușor. „Debu- tanții" nu vor să se afirme într-un anume gen. ei au descoperit în acest gen șansa unei valențe vii. Intre personajele „celelalte" ale cărții se simte permanent umbra celui mai de seamă personaj : Scriitorul El ordonează, suveran, materia epică. 2. Aproape așa, dar nu exact așa se tntfm- plă lucrurile In Iarna, vietățile, romanul dc debut al Rodicăi Palade. Cel mai simplu lucru pe care l-am putea spune despre acest roman este că. bazîndu-se pe structurile lui de rezis- Itență, un regizor ar putea obține un spectacol excepțional : cartea se constituie, în bună parte dintr-o juxtapunere de monologuri (interioare), dintr-o sumă de conversații care transcriu, cu o fidelitate rarisimă, atmosfera unei familii, pulsul unui mediu. Gabriela Adameșteanu procedase la fel în primele capitole din Dimineața pier- dută și înrudirea merită a fi semnalată. înrudi- rea (mai mult decît filiera) derivă din explora- rea acelorași medii, din cartografierea aceleiași lumi de margine. Din aceeași radiografiere a spiritului de margine. Căci Iarna, vietățile este o carte despre margine, fie câ e vorba de o margine geografică, biologică sau spirituală. Despre absența stăpinilor, temă care l-a preocu- pat cu atîta insistența pe Breban. IO lume abandonată fiziologicului, senzualu- lui, o lume trădată de rațiune: așa cum su- gerează și titlul, subiectul Rodicăi Palade sînt vietățile. Romanul începe ^u dialogul groparilor și se încheie cu el : text dens, suportînd com- parații riscate, el e scris cu aceeași mînă capa- bilă de a stenografia cele mal mici accidente ale conversației. Deraierea fonetică. înghițirea su- netelor. stîlclrea lor nu traduc doar apartenența la o anumită lume („de jos") ele ne divulgă o mutilare a trupului Transcriu o mutilare sufle- tească. Limbajul Rodicăi Palade. In aparentă pitoresc, în aparență mizînd doar pe suma de efecte (color). în aparență definind apariții car- navalești. are o miză mai adîncă : el rodește pe solul unei incapacități de delimitare, de indivi- dualizare. Vitalitatea bătrînelor eroine e rodită de un inconștient incontrolabil. Deschiderea cărții ne pune în contact cu o lume nu mai puțin spectaculoasă : pater fami- lias a murit și soția împreună cu cele două su- rori pregătesc înmormîntarea. Lipsește un frate cu care decedatul a fost în conflict. Relațiile între frați și părinți nu au fost cele mai bune cu putință. Rodica Palade e o excelentă analistă a devierii sentimentelor și romanul de familie este condus cu o siguranță de profesionist. Paula este sora cea rea. ființa infernală, bătrîna despotică. Berenice este sora perpetuu inocentă. „nebună“. Ritualurile înmormîntării sint văzute cu același ochi deformator care înregistrează patimi lumești. Pentru lumea, rurală. Pavel Dan studiase fenomenul, pentru lumea de margine stenograma Rodicăi Palade e. am impresia, o premieră. Tot o comparație cu în absența stăpinilor (mi sugerează biografia fiului absent, a lui Flo- rin, pandantul liric al spectacolului grotesc. Un comentariu psihanalitic ar putea înainta mult în analiza personajului, noi ne mulțumim să tran- scriem dialogurile imaginare ale fiului cu mama moarta. (E? carevasăzică. orfelin): „Cavalli bianchl, îi spun, lipsit de chef. Cavalli bianchi înseamnă pentru noi noapte bună, adică să vi- sezi cai albi pentru ca a doua zi să-ți meargă bine. Mama îmi povestise de niște pescari care așteptau dormind la țărmul mării cu bărcile trase, pînă cînd un copil mîc și negricios visa cal albi. Se întîmpla ca pescarii ăia să aștepte zile fn șir. “ Cu totul surprinzătoare aceste înmuieri ale vocii, rod al transformării roma- nului comic în roman sentimental. înțelegem acum că grotescul (urîtul, animalicul, degradă- rile. involuția) nu marchează decît un traseu care. în imprevizibila-i devenire, descoperă un orizont poetic. 'Explorarea nu rămîne prea mult în teritoriile infernale. între clovnii rostirii Rodica Palade este. în ultimă Instanță, un pro- zator liniștit, mulțumindu-se să cîștige războa- iele pe care romanul tradițional le propune au- torilor de talent. Monologul interior nu forțează limitele, relațiile personajelor nu depășesc spec- tacolul caracterologie! clasice. Nu-i rămîne pe viitor Rodicăi Palade. proza- toare înzestrată cum puține sînt, decît să în- drăznească Corne! UNGUREANU • Rodica Palade. IARNA. VIETĂȚILE, Ed. Cartea Românească. 1988. % Semnele tinereții O bună parte din paginile lui Liviu Antone- sei sînt o încercare de a-șl preciza statutul : cel de creații fragmentate și fragmentare For- mulă a libertății, echivalent modern al osifica- telor sisteme de odinioară, fragmentarismul riscă să devină o modă — dacă nu a și devenit cumva. Un fel de passe-partout. un substitut al blue-Jeans-ilor j buni de purtat șl la recepții mondene, și ia stadion. O formulă creată, parcă anume pentru acest secol. în rare nu mai avem răbdarea demonstrației, deși ne-a rămas intactă nostalgia rigorii. Conștient de avantajele meto- dei, Liviu Antonesei știe să-și caute aliați de nădejde : „Blanchot are dreptate, probabil, sâ privească in (ragmentarism manifestarea dcpli- nă a spiritului și forței aforistice0. Descoperim aici, și direcția în rare se îndreaptă Antonesei însuși: spre Un discurs enunțiativ. „sapiențial", ocolind demonstrația în favoarea unei tehnici bine pusă la punct a revelațiilor și a iluminări- lor. Ambele, desigur pe cale livrescă : eseistul citește, subliniază se impregnează de cele stu- diate și, brusc, are revelația ideii (Ideii), cu care se identifică instantaneu. S-ar putea extra- ge o lungă listă de „idei găsite" (semn al unor temeinice lecturi) pe care criticul ieșean, posesor al unei remarcabile abilități a încorporării în propriul discurs, ni le supune atenției. E un fel de a zice: spirit tranșant, afirmind și negînd cu egală vigoare, el nu are nevoie de părerea ci de încuviințarea noastră. Un fel de terorism intelectual — marcă a juneții spirituale — pune sub semnul întrebării multe din remarcile sale Evident, Liviu Antonesei are de cele mai multe ori dreptate Deranjează doai absenta unui sâ-i spun, protocol, a unui spectacol al contextuali- zăril — mai pe scurt, argumentai ea. Afirmațiile, în lipsa unui suport de acest gen (făcut, la urma urmelor, imposibil tocmai de fragmentarism) par abrupte, nemotivate, violente. Imprudența unor alăturări, a unor aserțiuni greu de verifi- cat și de crezut („Paul Ricoeur și Gabriel Liirea- nu sînt cei care au precizat sensul kantianismu- lui lui Casslrer" — oare numai ei ?. sau această nefericită, pentru un nlrasian atft de frenetic, lepădare de unul din părinții filosofici » „... te-a despărțit de Hegel o carie extraordinar de fru- moasă a lui Constantin Noica : Povestiri despre om. După o carte a Iul Hegel. O carte pe care (mai mult poate decît Fenomenologia spiritului însăși) nu o poți ignora" îneît îmi vine să-i reamintesc o frază a lui Noica însuși : „Dacă e deschisă spre a se găsi în ea motive de a nu citi pe’ Goethe, atunci cartea’ aceasta poate fi închisă la loc") conduc ia un efect opus celui scontat : la exclusivism și emfază. Citind ase- menea rînduri (dar și multe altele : „Nu am de ce să mă mir că prefer, de pildă Monadologia și nu Discursul cartezian, pe Parmenide lui Pla- tou ori câ strălucitoarele fragmente ale lui NovqIÎs se tulbură mai adînc decît nefireasca arhitectură hegeliană*), rămîi cu o consternan- tă impresie de intoleranță : la ce bun aceste excluderi succesive, la ce bun această sete de a transforma cultura intr-o competiție bibliogra- fică. de a da note și de a stabili inutile coefi- ciente FIDE în spațiul gîndirii ? Pentru Liviu Antonesei. tinerețea în cultură se traduce prin obligativitatea de a fi decis, ferm. Dovadă că. pe de altă parte, cînd e să admire, el ndmiră fără nici o reținere. Descoperim o rară plăcere de a risipi calificative entuziaste : „admirabilul Rimbaud*. „fascinantul roman al lui Eco" „fe- ricita formulare a lui A.E Baconsky". „ambi- valența excelent surprinsă de Maurice Clavel* etc.. etc. Să fie vorba, aici, de rămășițele, adînc înrădăcinate, ale unui spirit didactic, pe care fragmentarismul nu l-a eradicat definitiv ? Sau „trufia modestiei" după o formulă a Iul Anto- nesei. ascunde o strategie ? In fond, am con- vingerea că pînă și această formulare este reto- rică. Liviu Antonesei e un tip foarte sigur de sine, pentru care adevărata plăcere este aceea a dialogului cu el însuși Pasionat în exces, el este însă, destul de lucid Spre a-și teoretiza vocația : „eseul pur. discontinuu, divers, intr-o ciudată pornire de a re-dupllca lumea prin cio- buri strălucitoare, încercări — totodată — de autenticitate și mică erudiție : a trăi, u citi și a spune/scrie în același timp** Mi-au plăcut prea mult unele din „fragmen- tele" sale („Pagini regăsite din Curtea nopții" toate „înMmplările cu rivili și cărturari", ideile despre oralitate — așadar secțiunile în care „supraeul" grandilocvent al autorului absentea- ză salutar) pentru a păstra tăcerea asupra ce- lorlalte în mod ciudat. în excesele sale. în non- șalanța lui crudă. îmi recunosc cîteva din pro- priile-mi limite. Poate din această cauză am și fost atît de deschis. Rîndurile acestea nu sînt scrise din plăcerea minimalizării, ci din sufe- rința unei imaturități pe care o resimt comună. Mircea MTHAlE$ • Liviu Antonesei, SEMNELE TIMPULUI, Ed. Junimea. 1988. Imaginea răsfrintă CALITATEA De zece ani încoace, de cînd a debutat editonaî cu un volum de proză scurtă, Mircea Ghițulescu în- treține un ritm propriu al aparițiilor: un volum la doi ani. In acest echilibrat program de lucru, scriitorul st împarte între critica de teatru și roman, fără tensMH și conflicte, fără tentative de despărțire a apelor. Pu- blicistica și volumele de critică dramatică, două pini acum. Alecsandri și dublul său și O panoramă a lite- raturii dramatice contemporane, beneficiază dc o aâik me dezinvoltură a stilului : criticul, înainte dc a ta* evaluări, povestește cu tîlc. se interesează de eroii pi* selor cu gîndul, probabil, la personajele propriilor salt] romane. Alecsandri. reevaluat ca autor dramatic, de- vine cu încetul un personaj care șl-a jucat cu loiali- tate rolul pe scena dramaturgiei românești: .Dad n-ar fi fost Alecsandri în teatrul românesc, numai C*! ragiale mai putea fi Alecsandri". Necesară fiindu-i ri- goarea pentru a fixa terenul instabil al dramaturg noastre contemporane, în O panoramă..., MirceaGhi- țulescu are paciența de a înainta piesă cu piesă, auir cu autor, neobosit în a alege, schîmbînd cînd și cind criteriile, în a demonstra, în a așeza jaloane. Simpată și antipatii se văd, dar nu față de autori, ci față de personajele pieselor, în a căror caracterizare exceW această carte. Manole Crudu. din Moartea unul artiu. ortrete piesă pe care criticul o a.șază între „piesele maolfral ale lui Horia Lovinescu, este „un artist sătul, cu v și secretară, admiratori și invidioși, un om amal manierat, un om de gust, neologistic șl adresează mesaje radiofonice artiștilor duce capodopere descrise admirativ". Romanele Omul de nisip șî Oglinda franțuzit lumii și lui Narcis dese încredere în personaj șl se pătrund în constnic'J de modelul dramatic, prin atenta cizelare a detaliile I șl prin rotunjirea secvențelor principale. „Omul dt | nisip" este. în ipostaza cea mai expresivă. loan Herb, I autodidactul din Comana, „rectorul" Institutului științe umaniste de el înființat, un iluminist care plă- tește în arca utopiilor sale pe marea agitată a istoriiil „Oameni de nisip" sînt și ziaristul Sever, boemul I Boris, ajuns directorul Teatrului de dramă șl var* tăți, Anamaria Haș. cu toții căutîndu-și sensul și echi- librul. sperînd și renunțînd. păstrîndu-și intransigenți I sau numai descurcîndu-se pe nisipul mișcător al vre- murilor tulburi. Povestea lui Herb, căreia scriitori® îi imprimă pînă la un punct o consistență simbolici,! este pusă în scenă, în finalul romanului, la teatrul i dramă, unde bătrfnul își joacă propriul rol „înțepe- nind pe tronul lui. în cămașa de apostol al naivității. | în poziția prevăzută de Boris la repetiții, dar mit | de-a binelea. rece și cu lacrimi fierbinți aluneclnd ț» J obrazul ca ceara". Oglinda lui Narcis este. în privința tehnicii narati- ve. un roman bine condus, limpezindu-se șl prin sepa-1 rarea planurilor temporale: prima parte cuprinde ol lume colorată, presimțind apropierea războiului, din I Jurul anilor ’40. cea de-a doua parte este situată bl anii „obsedantului deceniu" Și în acest roman dteui personaje dovedesc abilitatea prozatorului de a cerneI nisipul fremătător al ființei omului în impact cu isto- ria. Vicu Jacotă. picolo înainte de război și prim»! după, ins cu o psihologie suspectă, se insinuează prin- 1 tre conjuncturi, se ridică spectaculos pentru a dispărea 1 în împrejurări nelămurite. Același drum imprevizibil îl are și actorul Mihai Berechet. înzestrat cu danii 1 previziunii, martor al fluctuațiilor destinelor și ale I istoriei. Fără să fie propriu-zis un metaroman. Oglb- | da lui Narcis urmărește căile pe care le poate străbate scriitorul în căutarea propriei sale imagini. lmagiMi| răsfrîntă în oglindă este replica pe care Mircea Ghlțo-1 lescu o dă gîndului că omul nu este decît o filnți l de nisip. Brîndușa ARM ANCA revista revistelor • Numărul 6 al revistei „Viața Românească* b cota valorică, înaltă, obișnuită, ne restituie două ad- mirabile texte filosofice semnate Constantin Noica: „Irene° și „Sugestii pentru o știință a irenologiei și o tehnică a irenofiliei*. lui 1961, cu melancolica • In aceeași revistă. Un Constantin Noica al anu- vervă a maturității depline... semnături de Petru Crcția Livius Ciocârlie. Traian T. Coșovel, loan Buduo. Gheorghe Grigurcu. Ovid S. Crohmălniceanu. precum și traducerea unor fragmente din „ultimul Foucnult*. • Pline de savoare considerațiile „Despre rîs" ale Iul Valentin Silvestru („Ateneu*', nr. 8). • Subtil, profund și. ca de obicei, exact. Dumitru Chirilă in cronica sa teatrală (V’. „Familia" nr. 8) dedicată spectacolului gizat dc Alexa Visarion — „Trei surori* — la Națio- nalul timișorean. V. GANEA Ca o variabilă fundamentala a dezvoltării noastre multila- terale generația tînără benefl- | dază de democrația partici- pării în contextul cadrelor normative ale noii noastre l echități. Iar ca segment al opiniei publice cu un cîmp problematic specific și recu- noscută personalitate genera- țlonală. din inițiativa tovarășu- lui NICOLAE ceaușescu. secretarul general al partidu- lui. i-a fost acordat dreptul de a-și cerceta singură pro- blemele și de a propune so- luții constructive în ecuația dcclzlonală a întregii socie- tâțl Ca urmare, în anul 1968 a luat ființă Centrul de cer- cetări pentru problemele tine- retului. Acum, la două dece- nii de activitate rodnică și •Juns la o maturitate institu- țională de largă proiecție in- , temațională. Centrul și-a des- ' fășurat tradiționala sesiune de i comunicări științifice cu con- cursul celor 27 de filiale din , țară. Prezentă cu rezultate notabile. Filiala Timiș consi- Masă roti deră oportună prezentarea succintă a principalelor arii tematice abordate de cercetă- Centrului. Cumulînd. deci, intervențiile din plen, din secțiuni și de la foarte in- teresanta. masă rotundă ce a urmat dezbaterilor, și disoci- Indu-ne de aprecierile de fac- tură impresionistă, vă propu- nem o crestomație de idei iparținînd Di. M A RIN M \ NOLESCU. directorul C.C.P.T.; ALEXANDRU BEJAN, cerce- tător științific principal ; Dr. PETRE DATCULESCU. cerce- tător științific principal ; kUDIMIR PAȘTI, cercetător științific principal ; Dr. CON- STANTIN SCHII IRNET, cer- cetător științific principal; Dr. D. BAZAC, cercetător ști- ințific principal. MARIN MANOLESCU : Ur- mărind o mai strînsă articu- lare a teoriei cu practica so- cial politică, drumul parcurs de C.C.P.T. este o parte in- tegrantă a drumului parcurs de societatea noastră în ori- lonturile înnoirilor cu conți- nui socialist care ne-au adus pînă în acest prezent de rod- nice împliniri. Cercetarea ti- neretului, integrată organic cercetării sociale globale, a relevat necesitatea cunoașterii aspectelor disfuncționale care mai apar ca efecte secundare ale dezvoltării. Cercetarea și eradicarea cauzelor care le produc ne-au condus către o formulă organizatorică origi- nală: individualizarea cerce- tării în profil teritorial la ni- velul celor 27 de filiale din tot atîtea județe, fapt care ne dă posibilitatea să oferim fac- torilor decidenți o diagnoză fundamentată pe o largă bază de date empirice. Studiile noastre au oferit componen- tele necesare pentru un profil de generație pe care cercetă- torii noștri au și denumit-c deja: „generația construcției revoluționare" (C. Schifirneț), Ifflblnînd evaluarea factorilor descriptivi cu cercetările cau- znl-explicative, am repertori- nt valorile dominante ale di- feritelor categorii de tineri oferind factorilor de decizie proiecte valide pentru o deci- ric competentă. In prezent concentrîndu-ne pe tematica prioritară a muncii și educa- ției tinerei generații, optăm pentru arii metodologice largi > (sociologice, psihologice, antro- F ilogice, cultural-etnografice? perspectiva unificatoare fiind ORIZONT a râsfrintă ITATEA UMANA A DEZVOLTĂRII Responsabilitatea , de cind a debutat edita scurtă, Mircea Ghițulescu 1 aparițiilor : un volum la rogram de lucru, scrii teatru și roman, fără te e de despărțire a apelor. 1^ critică dramatică, două pini variabilă fundamentala ii noastre multi la- ijenerația tînără benefi- « democrația partid- h contextul cadrelor Rve ale noii noastre ul său și O panorama « porane. beneficiază de o am- ii : criticul, înainte dc a faed c, se interesează de eroii pse-J la personajele propriilor saW aluat ca autor dramatic, de- tic specific și recu- personalitate genera- din inițiativa tovarășu- LAE CEAUȘESCU, ... .1 general al partidu- naj care ș>-a jucat cu JoWa [ostBCOrdat dreptul uaturgiei romanești : cerceta singUră pro- tea ru romanesc, numai WK de n propune so- sandn“ Necesară fiindu-i r^..lstructive ccuația a întregii socie- Urmare, în anul 1968 t ființă Centrul de cer- pentru problemele tine- l Acum, la două dece- â activitate rodnică și la o maturitate institu- de largă proiecție in- , Centrul și-a des- ht tradiționala sesiune de ■țări științifice cu con- icelor 27 de filiale din | Prezentă cu rezultate &'•?, Filiala Timiș consi- mul instabil al dramaturgiei 1 O panoramă ..., Mircea Ghi- înainta piesă cu piesă, autaj lege, schîmbînd cînd șl cînd] în a așeza jaloane. Simpatii u față de autori, ci față M căror caracterizare excelează du. din Moartea unul artist. "ete iză între „piesele manierate*; ste „un artist sătul, cu vili i invidioși, un om amabil. neologistic șî lice artiștilor idmirativ*. ip și Oglinda și se pătrund franț uzit care lumii și proJ lui Narcis v; în construcți atenta cizelare a detaliilor clor principale. „Omul de mai expresivă. loan Herb, „rectorul* Institutului de nțat. un iluminist care piu- pe marea agitată a Istoriei. I ziaristul Sever, boemul atrului de dramă și varie- ' i căutîndu-și sensul și echl- . păstrîndu-și Intransigența pe nisipul mișcător al vre- lui Herb, căreia scriitorul ct o consistență simbolică, ul romanului, la teatrul de oacă propriul rol „înțepe- ișa de apostol al naivității, jris la repetiții, dar mort riml fierbinți alunecînd pe j în privința tehnicii narați* !impezindu-se și prin sepa- : prima parte cuprinde o ipropierea războiului. din 'oua parte este situată tn Și în acest roman cîteva a prozatorului de a cerne omului în impact cu Iste- linte de război și primar spectă, se insinuează prin- ctaculos pentru a dispărea Același drum imprevizibil echet, înzestrat cu darul- mțiilor destinelor și ale zis un metaroman. Oglln- • pe care le poate străbate ei sale imagini. Imaginea ica pe care Mircea Ghițu* il nu este decît o ființă r în d u șa A R M A NC A j istelor .Viața Românească*. la , ne restituie două ad- ate Constantin Nolca : , știință a frenologiei și | nstantin Nolca al anu- i maturității depline... (uri de Petru Creț la. oșovei, loan BuduOh ohmălniceanu. precum lin ..ultimul Foucaull". iile „Despre rîs* ale lui •. 8). • Subtil, profund Chirilă în cronica sa I licată spectacolului re- I ‘i surori4* — la Națio- I V. GANEA benefică pentru o îmbinare a metodelor ce s-au dovedit efi- ciente, cu sondaje de opinie suple, menite a fundamenta deciziile mereu mai rapide, cerute de un timp revoluțio- nar ca al nostru, și cu re- orientări epistemologice preli- minate de • cele mai recente documente programatice. Exi- gențele inter și pluridiscipli- nare ce decurg de aici polari- zează, din partea tuturor cer- cetătorilor, eforturi de re- construcție metodologică în consens cu natura noilor pro- bleme ce caracterizează pro- gresul neîntrerupt al societă- ții noastre. ALEXANDRU BEJAN : Conducerea științifică a socie- tății impune cunoașterea as- pectelor actuale și de perspec- tivă ale fenomenelor demogra- fice. Acestea sînt caracterizate de o anumită inerție în timp, de o relativă stabilitate, ceea ce face ca rezultatul influen- țării lor prin măsuri social- economice să nu apară ime- diat. Din această perspectivă, Masa rotunda/ I oportună prezentarea ctâ a principalelor arii p.? abordate de cercetă- I Centrului. Cumulînd, l Intervențiile din plen, fețiuni și de Ia foarte in- L:ta.masă rotundă ce a ■ dezbaterilor, și disoci- L^de aprecierile de fac- ■ impresionistă, vă propu- I o crestomație de idei fenind: Dr. MARIN MA- KSCU, directorul C.C.P.T.; lilANDRU BEJAN, cerce- | științific principal ; Dr. hi DATCULESCU, cerce- I științific principal ; IDI.MIR PAȘTI, cercetător plic principal ; Dr. CON- pîlN SCHIFIRNET. cer- itr științific principal; llBAZAC, cercetător ști- p principal. UN MANOLESCU : Ur- p o mai strînsă articu- 11 teoriei cu practica so- b politică, drumul parcurs |CCP.T. este o parte in- ptâ a drumului parcurs Ddetatea noastră în ori- me înnoirilor cu conți- Kndalist care ne-au adus acest prezent de rod- b împliniri. Cercetarea ti- ralui. integrată organic mirii sociale globale, a mt necesitatea cunoașterii actelor disfuncționale care l apar ca efecte secundare l iâvoltârli. Cercetarea și Darea cauzelor care le ec ne-au condus către o KQlâ organizatorică origi- f individualizarea cerce- ii ta profil teritorial la ni- s celor 27 de filiale din iritea județe, fapt care ne Abilitatea să oferim fac- k decidenți o diagnoză talentată pe o largă bază [date empirice. Studiile au oferit componen- fnecesare pentru un profil tfierație pe care cercetă- | noștri au și denumit-o ț: .generația construcției wiționare" (C. Schifimeț). Mnd evaluarea factorilor niptivi cu cercetările cau- *xplicative, am repertori- Inlorile dominante ale di- vtor categorii de tineri rad factorilor de decizie rtle valide pentru o deci- wmpetenta. In prezent, rntrindu-ne pe tematica xitară a muncii și educa- l tinerei generații, optăm arii metodologice largi ilogice, psihologice, antro- ițco, cultural-etnografice) wctiva unificatoare fiind influențarea unui fenomen de- mografic, prin măsuri sociale, presupune o bună cunoaștere a variabilei tineret, atît retro- activ cît și prospectiv. Astfel, numărul tinerilor a crescut de la 4,5 milioane persoane (în 1970) la circa 5,9 milioane (1977). . Creșterile cele mai mari, față de prezent, le va înregistra grupa de vîrstă 20—24 ani, adică aceea la care majoritatea tinerilor se căsătoresc. Și în viitor se va accentua presiunea temporară asupra unor instituții și rețele sociale determinate de „valul demografic* datorat numărului de copii născuți în perioada 1967—1970. Aceste generații ajung în perioada următoare la vîrstele : admiterii în învă- țămîntul superior, a intrării în activitatea productivă, a sa- tisfacerii serviciului militar, a încheierii căsătoriilor, a naș- terii copiilor etc. Aportul cer- cetării sociale la direcționarea și fundamentarea acțiunii so- ciale în lumea tineretului ar putea fi amplificat dacă ea ar permanentiza cercetările de tip prospectiv (repetabile la intervale de 5 ani) în legătură cu numărul și structurile populației tinere. Date fiind schimbările ce pot apărea pe viitor în legătură cu căsătoria (determinate de dezechilibrele numerice dintre sexe la vlrste- le la care se încheie majori- tatea căsătoriilor) a fost con- cepută o cercetare de tip lon- gitudinal cu tema „Constitui- rea și consolidarea familiei ti- nere*. Ca tendință probabilă și. se înțelege, ca problemă cu care se va confrunta tînă- ra generație în următorii 10 ani, este cea a reducerii tem- porare a oportunităților de că- sătorie ale fiecărui sex dato- rată dezechilibrului numeric dintre sexe. Deoarece femeile se căsătoresc la vîrste riiai mici decît bărbații, numărul femeilor necăsătorite pînă în 1981—1992 va fi mai mare de- cît al bărbaților de vTrstă co- respunzătoare, după care si- tuația se va inversa. Tn condiții presupunem că înregistra schimbări în țările privind alegerea aceste se vor orien- parte- norului, modelele referitoare la încheierea căsătoriilor, la ciclul familial etc. Printre al- tele, tinerii aparținînd „valu- lui demografic* sînt confrun- tați în momentul accesului lor la diferite instituții sau rețele sociale cu o’ concurență mal numeroasă decît cea obișnuită. Aceasta poate presupune și adoptarea unor modele și sti- luri de viață care să favori- zeze succesele și să minimali- zeze insuccesele. Pentru prac- tica educațională în special, și pentru acțiunea socială, în ge- neral, cunoașterea unor ase- menea manifestări specifice în generațiile menționate ar fi deosebit de utilă întrucît în perioada imediat următoare acestea intră în activitatea profesională, se căsătoresc și devin părinți. PETRE DATCULESCU : „Personalitatea* și „evoluția personalității* In faza vîrstei tinere au constituit de la bun început concepte centrale în activitatea științifică a CCPT în cercetarea tineretului pe plan mondial s-au conturat trei tipuri de abordare rela- tiv distincte a personalității tinerilor: cercetarea subiecti- vității ; perspectiva socializă- rii în funcție de categoria so- cio-profesională ; paradigma socio-ecologică. Reprezentanții teoriei tradiționale ai sociali- zării descriu o relație de de- terminare cauzală unidimen- sională între subiectul sociali- zării și diferitele variabile de influențare. In ceea ce ne pri- vește, optăm pentru teoria cri- tică a socializării care pune la îndoială atît unidimensiona- litatea, cît și cauzalitatea aces- tor relații. Colegul nostru, G. Basiliade, distinge între so- cializarea concordantă, socia- lizarea ambivalență și sociali- zarea discordantă. Prima cre- ează o personalitate caracteri- zată prin interiorizarea siste- mului axiologic și normativ al societății, a doua, socializa- rea ambivalență tinde să struc- tureze o personalitate caracte- - rizată prin oscilanță și „dupli- citate* normativă și valorică. Acest tip de socializare este mai frecvent în perioada de tranziție istorică a societăților sau dc trecere a individului de la un mediu socio-cultural la altul. Socializarea discor- dantă duce la formarea unei personalități caracterizată prin orientări valorice și norma- tive opuse sistemului axiologic și normativ promovat de so- cietate. F. Mahler, un alt va- loros coleg al nostru, distinge socializarea anticipativă ca tip cu identitate proprie în cadrul socializării de ansam- blu. El o definește ca pe o orientare a membrilor socie- tății și în funcție de distribu- ția și particularitățile statusu- rilor și rolurilor sociale viitoa- re. Socializarea anticipativă poate fi „adaptativă sau formistă* în cadrul unui del linear formează funcție de struite ale și derivativ personalități caracteristicile con- mo- care în con- viitorului posibil și probabil, sau poate fi „eman- cipa toare și creatoare* struc- turînd un tip de personalitate care transformînd mediul so- cial se transformă pe sine și relația dintre mediu și indi- vid, Infuzînd o dimensiune activistă dezvoltării și pro- gresului general al societății. Tineretul reflectă întotdeauna stadiul în care se află socie- tatea. Conștiința, personalita- tea lui sînt determinate atît de continuitatea și schimbarea socială cît și de măsura în care tinerii înșiși participă la structurarea vieții sociale, e- conomice. politice. Ipoteza existenței unor trăsături de personalitate proprii vîrstei tinere în general exercită o mare atracție. Dar știința a- doptă o poziție prudentă tn această privință. Principala problemă constă în a specifi- Grupaj realizat de Ștefan BUZARNESCU (Continuare în pag. 7) fată de limba română înainte de orice, inclusiv de a fi scriitor, cel care se așază cu un creion In mină înaintea hîrtiei albe are datoria de a scrie românește. La prima vedere, iată o afirmație care ar putea, cel puțin, contraria. Și totuși I Și totuși, cîte cazuri contrare I La cîte case I Fiindcă poți aparent să te exprimi în conformitate cu toate normele gramaticale în vigoare, poți să respecți toate acordurile cerute, poți să fii formal in regulă, dar nu și în fond (Benedetto Croce demonstrează, să nc amintim, că nu gramatica mediază stă- pînirea unei limbi ci estetica, adică puterea interioară a individu- lui de a se exprima real prin mijloace lingvistice). Una din pri- mele, și cele mai grave, maladii care ating, cred eu, limba ro- mână actuală este aceasta : comunicarea reală este înlocuită, prea adesea, cu aparența ei. Mai exact spus : cu aparența ei înzorzo- nată „stilistic*, pe de o parte, iar pe de alta cu cea hrănită cu înlocuitori culturali. Scena de preferință a acestor două ipostaze nefericite ale limbii române e — s-o spunem deschis — mass- media, presa scrisă și vorbită. Deși nu numai ea. Eficiența dis- tructivă a acesteia pare în creștere, iar puterea ei de penetrare Ia vorbitori (cititori, ascultători), în chiar mediul lor intim, aprecia- bilă. Dar să revenim puțin. în 1873, Titu Maiorescu publica un „Studiu de patologie literară* intitulat Beția de cuvinte în „Revista Contimporană*, din care merită să ne reamintim un scurt pasaj s „Cuvîntul, ca și alte mijloace de beție, e pănă la un grad oare- mari și mai ales preparat astfel îneît să se prea eterizeze și să-și care un stimulant al inteligenței. Consumat însă în cantități prea mari și mai ales preparat astfel îneît să se prea eterizeze și. să-și piardă cu totul cuprinsul intuitiv al realității, el devine un mijloc puternic pentru arnețirea inteligenței. (...) Simptomele patologice ale amețelei produse prin întrebuințarea nefirească a cuvintelor nl se înfățișează treptat după intensitatea îmbolnăvirii. Primul simptom este o cantitate nepotrivită a vorbelor în comparare cu spiritul căruia vor să-i servească de îmbrăcăminte. In curînd se arată al doilea simptom în depărtarea oricărui spirit și în între- buințarea cuvintelor seci : atunci tonul gol al vocalelor și conso- accente nantelor a uimit mintea scriitorului sau vorbitorului, cuvintele curg într-o confuzie naivă și creierii sunt tulburați numai de necontenita vibrare a nervilor acustici. Vine apoi slăbirea mani- festă a inteligenței : pierderea oricărui șir logic, contrazicerea gân- dirilor puse llngăolaltâ, violența nemotivată a limbagiului* (Titu Maiorescu. Critice, [, Ed. pentru lit. Buc., 1967, p. 217—218). La peste 100 de ani de la apariția lor, aceste rînduri să-și fi pierdut total actualitatea? Să nu ne facem iluzii. Dimpotrivă, extinderea mijloacelor mass-mediei, creșterea ponderii lor în viața cotidiană» setea parcă fără limită de informație, de noutate a omului de astăzi oferă rfndurilor de mai sus un teren privilegiat de apli- care. o precizie în diagnostic și în simptomatologie — ca să ne exprimăm în limitele terminologiei maioresciene. Nu doar mijloacele mass-mediei (a căror necesitate nimănui nu i-ar trece prin cap să o pună la îndoială ; avem In vedere doar efecte patologice ale lor, fenomenul scăpării lor de sub con- trol), ci însuși fenomenul literar este responsabil, nu în mică măsură, de coruperea limbii. O ipostază a acestei situații este euforismul stilistic — în varianta „țipăt liric* sau grandilocvență retorică duioasă sau turmentată, după temperament și temă. în această postură, „discursul* e părăsit de orice luciditate în planul semnificațiilor cuvintelor, scăpatul frîielor lirice din mină duce la inflație lexicală, la compromiterea gravă a capacității limbii române de comunicare. Citim nu o dată articole ori chiar „proză* scrise într-un limbaj retro, arhaizat artificial, în grai ; și nu avem în vedere, desigur, cele cîteva reușite romanești remarcabile, unde folosirea (de fapt, crearea) limbii vechi e doar un mijloc, un truc stilistic, nu un scop în sine ; ci la acele producții care poleiesc sclipitor vidul cu piruete clovnești. fără țintă și sens. în astfel de situații, autorul nici nu-și propune altceva decît să epateze decorativ-formal. Nu să și comunice ceva. Prea adesea noțiunile sînt agresate de contrarul lor semni- ficat. Urmarea ? O stare de imponderabilitate, de lipsă de greu- tate a cuvintelor, o suspendare, neatinsă de nici o remușcare, a rigorii și preciziei terminologice. Folosirea firească a limbii româ- ne. privilegiind sensul comunicării, iată grija de căpătîi pe care o avem cu toții, de la vorbitor la articlier și pînă la scriitor. Aceasta ar fi posibil și prin adoptarea unor atitudini cum ar fi următoarele : eliminarea prejudecăților în folosirea limbii (demo- crația opțiunilor lexicale, renunțarea la calitatea tabu a unor cu- vinte. și nu ne referim, desigur, la cele cu sens licențios); evitarea purismului prost înțeles, ca variantă a artificiului și prețiozității în comunicare, purism anormal în contextul unei realități lingvis- tice în care abundă „produsele naturale*, nu „cele de seră* ; re- nunțarea la prostul obicei de a vorbi despre un obiect, fenomen sau aspect al realității doar prin perifrază, prin eufemism, prin insinuare prin aluzie etc., adică de a nu-1 numi direct, româ- nește. chiar și atunci cînd numele lui e pe toate buzele. Cititorul știe singur și alte căi. Putem încheia pe o notă optimistă ? Desigur. Dacă ținem cont că operele literare autentice sînt momente de mare coerență a limbii române, de capacitate de comunicare maximă a ei. de subtilitate și nuanțare în afară a universului Interior afectiv și mental. Lor, operelor literare, li se alătură. în folosirea unei limbi românești naturale, oameni pentru care a vorbi nu e un act inutil, întîmplâtor sau inconștient. Oameni, deci, care mai cred în puterea reală a cuvîntului, a limbii. Putere ce poate fr alt nume dat unei energii subtile pe care o purtăm cu toții în noi, dar de care nu ne facem, vai I întotdeauna vrednici. Vasiie DAN ORIZONT — în ce măsură mediul familial din anii de început dc viață v-au determi- nat destinul de mai tîrziu ? — Tata, se pare, a fost un om deo- sebit și-mi place să cred acest lucru. Desena foarte bine. Era ambidâxtru. cînd îi obosea stînga desena cu dreap- ta La noi în casă era o atmosferă cul- turală : se făcea muzică, și cu instru- mentele și cu glasul, așa cum îi șade bine unui învățător ; se vorbea în mai multe limbi, iar tata ora cunoscător în mai multe domenii, avea o memorie nemaipomenită și era capabil să redea o pagină de proză numai după o sim- plă lectură. Cînd îmi aduc prietenii și colegii de breaslă acasă la Semlac și le arăt desenele făcute de tata, ochii lor parcă îmi spun: „Nu-i rău Galiș ca pictor, dar nu-i ca tată-său" — Cînd ați „descoperit" arta plasti- că ca mijloc de exprimare propriu dumneavoastră ? . — Nici nu știu dacă am descoperit acest mijloc de exprimare. Atunci cînd mă întreabă cineva despre cum facem să dăm afară din noi ceea ce avem, atunci le spun că avem cu toții o po- vară pe care o purtăm și pe care, din cînd în cînd, o punem jos să ne tragem puțin suflarea. Cred că mie la asta îmi folosește pictura. Consider că sîn» întîmplător pictor, aș fi putut să vor- besc și altă limbă. — De 17 ani sînteți profesor la Școa- la Populară de Artă din Reșița. în această calitate i-ați invitat pc mulți să țină pensula în mînă. să „vadă" imagini, iar cîțiva dintre ci au deve- nit artiști plastici consacrați. — îmi place meseria mea foarte taie Chiar dacă am mai răspuns într-ur. fel, repet: probabil pictor sînt din în- tîmplare, dascăl poate că nu. Satisfac- țiile obținute ca profesor sînt incom- parabile. Cred că am învățat pe cîțiva să „vadău pictură, nu pe toți, și cum s-o și facă, pentru că pictura o un lucru complicat și frumos. — Am observat în creația dumnea- voastră o preocupare pentru figurativ dar și anumite elemente abstracte Cum sc împacă aceste elemente ? — Cred că pictura nu poate fi des- părțită nici o clipă de ceea ce este ceea ce ponte fi descifrat, ceea ce Dvs A treia zi din acest an nu era rece, era doar cenușie, cumva incoloră. Soarele nu s-a arătat, numai dimineața norii ammlnțau cu zăpadă, după-amia- gă au cWenlt mal grei, s-au prăbușit astfel peste acoperișuri și plopii înalți. Ceața subțire s-a așezat în ulițe și cu înfrigurare Ungea tot ee putea fi lins: clanțe, stinghiile gardurilor, ramurile golașe ale prunilor din fața casei. Așa că nu-i de mirare eă nimeni n-avea chef să iasă afară din casă. Flecare a rămas acasă, lîngă cuptorul cald, pico- tind acolo, fiindcă ziua aceasta era ca și făcută pentru picoteală. Numai mie mi se năzări să fac altceva. După o zi de trîndăveală ml-am spus să tal bu- tăți grămada de erengi din grădina Iar bucățile sâ le leg în snopi. Erau aoolo crengi de salcîm, de prun, dc vișin, poate smulse de vînt sau tăiate de cineva, pesemne în plus, acolo. Mai înainte am strîns în mine o poftă ne- bună să mă războiesc cu securea — lucrul acesta îmi plăcea dintotdeauna și. încă din copilărie, tăiatul cu secu- rea era pentru mine învăluit într-o aură de romantism ademenitor M-am apucat șl am tras crengile din zăpadă, am curățat locul de sub ele și numai după aceea m-am apucat de tăiat. Nici n-am apucat sa izbesc o dată cu securea, "ă a apărut el Directorul S-a oprit lingă gard, mîinile și le-a sprijinit de portiță și mă privea. Cînd ni s-au întîinit ochii a zîmbit, a dat din cap. de parcă ar fi vrut să spună „așa da“, și mie aproape că-mi căzu securea din mînă. Nici nu mai știu ce am avut de gînd să-i spun, căci m-a jenat nu faptul că mă vede astfel îm- popoțonat, ci un fel de presimțire rece mi-a cutremurat genunchii Ăm înfipt securea în buturugă, m-am seu-, turat de zăpadă și imediat a apărut și mama t bine ați venit domn director, poftiți înăuntru, aci afară-1 frig, iar în acești timp, printre vorbe. îmi făcea semne să mă schimb și să mă duc după ei. Probabil că va trebui să mă pronunț despre te am de gînd să fac la toamnă — îmi vuia în eap în timp ce în odaia din spate aruncam totul de pe mine și repezit mă îmbrăcam în alte haine. înainte am mai tăcut un lucru, chiar dacă-ml dădeam seama ca este o copilărie șl că n-are nici un rost. Am tras afară securea din buturugă și am anal înfipt-o încă o dată în ea. cu toa- tă forța. Nu știu de ce am făcut trea- ba aceasta, dar se pare ră Izbitura numeați figurativ. Atunci cînd mă străduiesc să acopăr o pînză, mai întîi organizez un spațiu în care domnesc niște reguli ; domnește geometria pic- turii. Dc aici îmi îngădui uneori să-i pierd forma din mînă, la prima ve- dere și să mă supun doar regulilor de organizare a spațiului, a dreptunghiu- lui și în această geografie a spațiului Iși face loc. ca un pic de sare și piper, elementul care poate fi mai ușor citit, pe care eventual putem să-l recunoaștem Ei poate să fie să zicem : un pahar, o carte, un robinet, un carburator, un detaliu de șosea sau altceva, care ar fi micul cîrlig pentru ca apoi vizita- torul expoziției să construiască gînduri uitîndu-se la ceea ce am pictat și, fi- rește. cînd o parte din legile picturi’ îl sînt cunoscute. — Ce simțiți cînd după ce ați dus la capăt o idee plastică, o găsiți mai bine exprimată la altul ? — E o întrebare păcătoasă. Cu sigu- ranță că ați pățit-o și Dvs. in calitate de om care scrie. Pe de o parte mi-e ciudă că mi-a luat-o înainte, pe dc altă parte mă bucur că umblăm pe aceleași poteci. Sentimentul e complex Nu cu mult timp în urmă am găsit intr-o revistă de specialitate o lucrare care semăna bine cu una din lucră- rile la care lucram atunci. Pe mo- ment. am fost afectat în mare măsu- ră. Pe urină m-am gîndit: de fapt cel care ini-a luat-o înainte are un pro- gram estetic, șl e imposibil să fie alt- fel. program determinat de o serie de factori care îmi determină șl mic gîn- mi-a fost de folos - trebuia cumva să alung din minte mînia și s-o înfig în buturuga plină de noduri, ca să nu mă mai urmărească atîta. Cînd am intrat, ei erau deja așezați în odaia din față. Directorul lîngă fe- reastră, într-un colț al canapelei și mama lîngă cuptorul în care dimineața PAVOL BUJTĂR AGATA am făcut un foc zdravăn. Abia am închis ușa că oaspetele nostru s-a ri- dicat. mt-a strîns mîna și, lăudîndu-mă pentru hărnicie, trecu direct la subiect — Deci, de la unu septembrie vil în școala noastră ? Nu mai știam ce să-i răspund, dai in gînd mi s-au derulat repede imagi- nile satului Kalinovo, șoolii. elevilor mei și Agatăi. Față de celelalte imaginea ei mi se păru mai palidă sî mai reee. în ulițe începu să se furișeze amur- gul. Ceața nu dispăru, numai frigul deveni mai pătrunzător. Prin case în- cepură să se aprindă primele lumini Gînd directorul îmi strînse mîna și mă liniști încă o dată să nu-mi fac proble- me. că el va rezolva totul Mama era mulțumită, numai uneori descopeream în privirea ei un fel dc întrebare mută. Ceva nu pricepea ea și. de aceea, cînd am rămas singuri și ne pregăteam de cină, spuse i — Pare-mi-se că nu prea ai chef să vii încoace — Cum așa ? — mâ prefăceam eu că nu înțeleg — Cum, turn ? Că au vrei să fii în- vățător aici la noi. acasă. Nu i-am răspuns imediat urn făcut-o abia după o pauză lungă. — Numai să se termine iarna, eă mă du» eu să văd cum o duci tu acolo și îi spun eu cîteva directorului din Kalinovo. ca să nu-ți mai zăpăcească mințile, să te lase să plod îl spun eu cîteva I Tăceam. Privirea mi-era aplecată peste masă, era ațintită 1a pîlne și mă că] și ca. hai să zicem, un fel de ar- chetat drept capitală", el „de provincie" sau 4 este, sau nu este «rit Interviu realizat de TITUS CRIȘCIU tot iul in mi» pătimaș priv; In palatul ȘTIU în zadar it nu aleargă învăț CUMPĂT fls NORA NOVAC : Casă în pădure. îndemna să tai din ea o bucată. Tă- august ince iată prețul cartea filek K A prevestind și lumina • ca o mărtui august patr poetului anotimp al ci de-atîta • • Fragment de roman. la director să-l întreb raion. îmi doream ca zeam des și de fiecare dată mult îmi dădeam seama că începe să vorbească vîntul sub care milă greu am din ale noastre. — am spus cu o voce I mi-e blind. nie-n potici. occurind. insul. Nici! încet între și nu dau cu gîngăși și iar ninu mă st rece nevoie. Eu mai — Mulțumesc, umedă. Seara am fost :e a rezolvat la tăcere cu toții si ochiul și inima mele. Și era prezentă în mine ți fel de bucurie și nerăbdare, da întorceam acolo unde mâ ast nU Agata ale un mă ea. fa sal HMu-mi-se-n ceai. u ne-am iertat, â ai! n A i BăiUțci Traducere dc Ondreț STEFANKO unde-și ser I Implor hui frez, dc dor, decclerez. dul și deci și programul nostru este în mare măsură asemănător, atunci de ce nu aceleași date ale problemei să ducă la aceeași rezolvare, firește, în mai mică sau în mai mare măsura asemă- nătoare. — Cu ce vă simțiți dator celor care vft calcă pragul expozițiilor ? — Se spune câ artiștii față de cetate au o relație precisă : trebuie să dea De fapt. Artiștii întotdeauna au dat mai mult decît au primit înapoi. Cu asta mâ simt dator, să dau mai mult decît voi primi. Primitul acela nici nu mai este necesar dacă ceea ce am oferit este receptat — ... Iar una din condiții pentru a Ii receptată esto necesitatea ca ca să se inspire din realitate, tn cazul Dvs., cum se realizează acest lucru ? — Nici nu se poate să fie o artă care să se inspire dintr-o altă perioa- dă decît cea din care artistul face parte; Vă rog să vă imaginați ce ar fi dacă noi acum am încerca să pictăm ca și cei din renaștere ? Ar fi catastro- fal I Arta este o emanație precisă a unei epoci, dacă epoca a trecut atunci a trecut și arta sa în istorie, firește Este absurd să consideri că artistul poate fi desprins de ceea ce este în jurul lui Artiștii se cuvine să fie niște înainte-mergători. dar nu mult prea înainte, pentru câ atunci pierde con- tactul cu semenii și riscă să vorbească altă limbă decît contemporanii săi. — Sînteți președintele Cenaclului Uniunii Artiștilor Plastici din județul Caraș-Sevcrin și membru în diferite organisme obștești Cum se implică ar- tistul. omul în viața socială ? — Nici nu pot să exist altfel decît 'heltuindu-mă pe ici pe colo șl ca das- ceam fiindcă în gînd ini se derula imaginea satului Kalinovo. Dimineața, am luat de pe dulap gea- mantanul șl am început să mă pregă- tesc de drum. După ce am pus în e! cîteva cămăși, cîteva cărți, o pereche dc pantofi, am tresărit dintr-o dată. — Dute-n cămară și pune-ți din pă- linca aia. zise mama, eu și așa n-am nevoie de ea. Acolo țl-am pregătit și ’ cîteva ruzi de salam șl o bucată dc tobă poți să-ți tal; ia-ți și niște ju- mări, din alea ce ni le-a dat amu o săptămînă unchiul. Ta-ți cît crezi că ai cele ce i-au promis acolo să fie nesi- gure. însă directorul m-a bătut doar pe umăr : — Nici un fel de probleme, tinere Satul acoperit de nămeți s-a trezit deodată la viață. De la sud începu să adie un vînt călduț care a alungat ceața și norii. Stelele au început să strălucească și cerul deveni albăstrui Deși ora numai ianuarie, totul părea firesc. Trăiam la cîmpie. în ținutul unde pare-se că era- ceva obișnuit să se întîinească vîntoasele de gheață ale nordului cu adierile pătimașe ale su- dului însorit. Ceea ce zile întregi în- temnița și înfrigura nordul. în cîteva clipe sudul știa sâ preschimbe în noroi și apă. Pare-se că și acum s-a întîm- plat Ia fel. Și era atît de bine și de plăcut să-ți expui fața acestei adieri șl sâ-i simți degetele jucăușe pe obraji însă eu nu mă puteam încălzi și în- veseli. Prea mult frig s-a adunat în mine aici acasă. Mă plimbam fără rost pe străzi și numai tîrziu de tot mi-am dat seama că trebuie să mâ duc acasă, că mama mă așteaptă eu cină caldă eă dimineața trebuie să plec. Noaptea n-am dormit bine. Mâ tre- bitru a ceea ce pictează alții care Iod sînt la început sau nu chiar. In mo- mentul în care veghez alături de alt ca pictura Reșlței să fie a acestui onț cu adevărat, să se deosebească de ca a altor locuri, să fie și specifică ți dl rnai valoroasă cu putință, consider d o parte din obligațiile sociale ale & tistului, ale dascălului, ale omului cart mă străduiesc să fiu, sînt acoperitei mâ consider satisfăcut. — Theodor Palady spunea că „Opcn de artă este expresia unei emoții Uzate, decantate, trecute prin liitnl gîndirii". Vă rog să comentați accasU reflexie a marelui pictor. — Este esențializată la maximum n deci greu s-o comentez. Cert este câi> tistul are o stare de grație atund dafi se întîlnește cu ideea, inai exact du găsește ideea cc trebuie să picteze Dt atunci e într-o stare unică în Cfift conul de investigare se îngustează me- reu pînă îi vine ideea cum trebuie U picteze. Aceasta este faza cea aii complexă și se realizează în fața letului. Aici intervine ceea ce spM marele pictor — Vorbițî-ne despre condiția artist»- lui plastic din provincie. — Nu cred că trebuie să vorbim h mod special despre condiția artistuiu! din provincie. (Mă refer la toți ai care creează în provincie, nu numai W artistul plastic). Informațiile circuli extraordinar și oricine poate sâ-țl d> bîndească cunoștințele necesare a de- păși condiția de a nu putea fi In toate vernisajele care sînt într-o capitală t artei. Cred că artistul nu poate fi (> i mai pic sul» geam și anost, nosc îl am : tiu am fost. In ceasul tîrziu bce: Bdmal. s-o descriu rr*) zece! sub huict ama»-. derută : fixez pc ' cintar mo sută ! . . cu văzul crocnit ti să transmit mie J Călărețul își șterge Pe acel m precum cc păsările m asemenea ce coloană pînă la no din sud, pentru că numai vîntul acrii știa să vuiască atît de pătrunzător printre coroanele copacilor din curte șl de pe stradă. Și întotdeauna, dud mu cufundam în vuietul acela neliniș- tit, ochii începeau să mi se închidă £ adormeam imediat La patru, m-a sculat deșteptătorul S-a sculat și mama. A încălzit cafeaw cu lapte, am băut-o cu o bucată pîine și ne-am dus In autobuz. Vîntul nu se oprise, numai cerul se în case și se arăta a ploaie. La d re. mama a plîns puțin, dar de fluturat cu mîna mi-a fluturat deja veselă A rămas acolo, în urmă. mică. tub sorții - Șireți, epave: ul doar unei uri vieți mai grave ! nucul bătrîn. privind după mă ducea departe. Ml se ha de ea. în gît simțeam un și abia am reușit să-l înghit CINT Zi de bucii aceea am simțit altul, și mai greu ț mai dureros. Era gata-gata să mă ce plînsul Sâ plîng că am lăsat-o gură, părăsită. în suflet cu o aman incertitudine și durere pe care o simți doar acela care-și conduce o pilul și care, cu toată ființa sa -s-4 seama că așa cum îl conduc* b ma. copilul n-o să i se mal intoard] niciodată înapoi Și în nodul acela era ] ceva care mă mușca pe clinâiinUlî] promisiunea făcută directorului Ș M1 simțeam câ nici eu nu mai pot să fia în toate doar fiul ei, că șl eu trebuii să-mi caut un loc și un drept nunul.’ •zările apele pe părnint spicul verii - ORIZONT t ce pictează alții care Intâj •put san nu chiar. în mo* •are veghez alături de alții I teșiței să fie a acestui orad , să sc deosebească de cea I i i. să fie șî specifică și 4 isă cu putință, consider ci obligațiile sociale ale ar*j dascălului, ale omului care •sc să fiu. sînt acoperite ții satisfăcut. | >r Palndy spunea că „Operai • expresia unei emoții ana* ntate, trecute prin filtrul | ă rog să comentați accasti narelui pictor, îențializată Ia maxlmUMți o comentez. Cert este că ar*, stare de grație atunci cînd > cu ideea. mai exact dnd a cc trebuie să picteze. D? tr-o stare unică tn care] vesti ga re se îngustează me* PRIVELIȘTE FAMILIARA Călărețul plin de har își șterge mustățile cu un pește de aur îi) palatul de marmură ORA DE ȘTIINȚE ALE NATURII vino ideea cum trebuie casta este faza cca mai | aUuțej se realizează în i intervine ceea H fața șevaU ce spunea, fe acel munte cuvintele cresc precum copacii și florile păsările atârnă de crengi asemenea slovelor — ce coloană a infinitului pînă la noi marginalii -ne despre condiția artista* in provincie. d că trebuie să vorbim in I despre condiția artistului •ie. (Mă refer la toți cei i in provincie, nu numai la stic). informațiile circuli • și oricine poate să-șl do* unoștințelo necesare a de- i dc a nu putea fi la toate care sînt într-o capitală a că artistul nu poate fi cti- t „de provincie" sau wde I este, sau nu este artist Interviu realizat dc TITUS CRIȘCIU a. blind. potici. rurind. . Nici! I pir sub geam iii anost, ir 11 am: «fost u-se-n ceai. Iertat, încet intredeschid frunzele și nu dau de nimeni cu gingășie deschid florile și iar nimeni mă strecor cu dexteritate în trunchiul copacului — in zadar iarăși SCRISO ' RE Ca un cîntec a venit vara aceasta pe drum despre nașterea grînelor aduc vorba hulubii din tumul cu ceas doar peste ani risipa dc stele precum ninsoarea caișilor mărturie-n livezi a rămas seara e-un gînd despre somnul pămîntului și al seminței din lan casa își reazimă fruntea de lună și-ascultă cum dincolo-n lunci rouă prin iarbă așază poeme din ultimul an și cum în pridvor tata începe povestea cu zina de-atunci ca un cîntec vara a venit peste sat ca un adevăr într-o carte dar cîte semințe așteaptă în lanuri cine să știe hulubii din turnul cu ceas bat din aripi citind mai departe cum grînele nasc pentru mîine și veșnici* Prototipurile realități nu aleargă bătrînii prin cărți tăcere cu toții sini la ora despre timpul visării învăț în românește dc Lucian ALEXIU Ai J-0 trasul tîrziu e. rit n tn vuietul acela nelinlș* itru că numai vîntul aceto iscă atît de pătrunzător anele copacilor din curte ’adă. Și întotdeauna, cind i de fiecare dată Ideam seama că vorbească * vîntul tot mal în mine pătimaș aiul crornif W». ■bir unei vieți ■ iui ?ru\e ! epeau sâ mi se închidă și nediat m-a sculat deșteptătorul mama. .4 încălzit cafeaua/] i băut-o cu o bucată de im dus la autobuz. Vîntnl \ numai cerul se întune- uta .i ploaie. La despârțb dîns puțin, dar de fluturat! •a fluturat deja veselă A în urmă. mică, ascunși! jătrîn. privind după rnU ?ca departe. Mi se (acu In gît simțeam un nod nn reușit să-l înghit După nțit altul, șl mai greu și Era ga ta-gata să înă npu* i plîng că am lăsat-o sin* ă. în suflet cu o amarii ' și durere pe care o poate «cela care-și conduce co- cu toată i cum îl n-o sâ i pol Și în ă mușca ființa sa «s» dă conduce ei âcu- se mai întoarcă nodul acela crn pe dinâuntrur făcută directorului. Și mai doi eu nu mal pot sâ fiu • fiul ei, câ și eu trebuie n loc și un drept numai era prezentă în mine și icurie și nerălxlare, căci ■i acolo unde mă aștepte Traducere dc Ondreî STEFANKO de roman. ■lei amar pc rin tar • • 1 I și inima Me apele tamint Da vid Rusu ionel Bota CÎNTEC IN AUGUST Zi do bucurii sub august început de cerul de-un albastru triumfal vrere și izbindă proletară iată prețul unui cîntec spus eroilor din deal unde-și scriu eternitatea odihnind în dor de țară cartea filele-și desface mingi ind țarina sfintă prevestind întemeierea unui vis ce va să crească și lumina vie-a zilei printre slove sta răsfrîntă ca o mărturie, alta, de virtițte românească august patruzecișipatru cronică de * nou destin anotimp al devenirii pentru azi și pentru mîine ci de-atîta sărbătoare în ținutul carpatin spicul verii iși răsfață-n lanuri viitoarea pîinr DRAGOSTE DE ȚARA Cînd spun cuvîntul Țară parc-un foc Cu flăcări roșii, galbene, albastre Se face brîu frumos peste mijloc Și peste fruntea fericirii noastre. Cînd spun cuvîntul Țară văd o stea Ce-a răsărit de mii de ani în lume Și văd pămîntu-n care viața mea A înflorit și a primit un nume. Cînd Țară spun eu simt un marc dor Ori unde m-aș afla în lumea mare Și văd un brav și fericit popor Și simt în suflet dulcea ei chemare Cînd spun cuvîntul Țară eu rostesc Cu aceeași flacără de-a pururi vie Tulburător s-o cînt și s-o iubesc Dintr-o imensă dragoste de glie. ȚĂRANI LA COASA Adeseori cind noaptea ca o umbră Deschide poarta cerului de sus Se-aud cum dorm copii la sinul mamei tn cerul lunii tras către apus. Și vîntul mișcă leagăne dc stele Pe coapsa lumii-ncet alunecînd. Cocoșii bat din aripi către ele Cărări de iarbă moale luminînd. încep atunci pe dealuri să răsară Ca niște focuri pîlpîind de dor Țărani frumoși, cu coasele de pară, Și cutea strîns legată de picior. Și luminați ca feții din poveste De steaua lor veghind la răsărit Probează gura fierului cu palma Ca într-o jertfă fără de sfîrșit. Șl sprijiniți pe tălpile lor goale Par ca stejarii legănați de vînt Care-și ascund în rîuri de sudoare Eterna lor iubire do pămînt. CU INIMA SPRE CASA Ițesc rin aceste versuri aplecat Cu fruntea și cu inima spre masă De unde-1 văd pe tata tulburat Că-mi face semn să mă întorc acasă. Și-i recitesc scrisorile pe rînd Așa cum el. cu palmele brăzdate, Le-a-nchipuit cînd luna sîngerînd Trecea prin poarta zărilor curate. Iar gîndul meu se frînge dintr-o dată Și-mi cade-n dreptul li terii cum scriu Din cînd în cind. o lacrimă curată Că n-am știut alăturea să-i fiu Cînd luminat de o chemare sfîntă Am vrut să am un strop de infinit Și m-am luat cu patimă la trîntă Cu-n zeu cc prea sărac m-a hărăzit. Și iată, astăzi, amîndoi prin vreme Făclii din stele multe ne-am făcut Eu ca să am lumină în poeme El ca să afle unde m-am pierdut. Intuind metafizica realului. M. Bhechei a considerat că lot ce-1 înconjoară este ireal și nefiresc. Această răsturnare a raportului eului subiectiv cu lumea a adus în literatura interbelică un interes singular pentru universul întâmplă- rilor cotidiene din perspectiva unei acute conștiințe a morții. Și pentru că, în ultima reducție, realitatea este o iluzie, o irealitate imediată, adică pipăibilă, concretă și clar deter- minata, rezultă că orice convenționali Uite artistică este „adevărată" pentru că este imobilă. Viața este o întâmplare iluzorie. Acest mod dc a gîndi lumea coboară pînă la tradi- țiile filozofici scolastice medievale. Concepția scolastică a universalii lor de sine stătătoare și independente dc gindirea omenească, concentrată în formula universalia simt realia (universaliile au realitate) dobindește în gindirea lui Blecher o expresie artistică originală. Pentru autorul nostru, reali- tate au doar acele obiecte care, prin convenționalitatea lor încremenită, se sustrag multiplicității vii in care trăim penti*u a figura universaliile eterne, reaiiile su prade termi- nate ale existenței. Pentru a ajunge insă la ipostazierea acestor „universalii reale". M. Blecher procedează mai întîi la deconstrucția rea- lității și la proiecția ci in irealitate. Procedeul se bazează pe relativizarea „adevărurilor" care Justifică ontologic dis- cursul literai realist. Sprijinit pc o asemenea viziune, Blecher reușește să producă în proza sa un subtil comen- tariu referitor la statutul artei și implicit al lumii ca spec- tacol contemplat. Imaginea metaforică a acestui proces dc proiecție in universaliile nemișcătoare a individualelor schimbătoare ale vieții este cinematograful dc provincie, sau panopticumul. cu încremenirile lui statuare, cu nume și profiluri de ceară, dezindividualizate.- Irepetabile și încre- menite în unicitatea lor artificială. Peste tot, există în cartea întâmplărilor din irealitatea imediată o permanentă glisare între realitate și tot ceea ce o poate destructura, deturnînd-o din marginile ei palpabile. Opera de artă, ca „adevărată realitate", are rolul de a „in- determina" și „artificializa" lumea, pentru a o regăsi în esențialitatea ei anistorică și supradeterminată. Intuiția ar- tistică fundamentala a lui Blecher este însă legată de evi- tarea condiționării estetice a procesului de artificializare și convCnționalizare presupus de actul artistic. Ceea ce are importanță pentru autor nu este. în cele din urmă, arta, ci viața, căreia opera artistică, chiar dacă este surogat sau imitație joasă, îi modifică perspectivele permițînd un ah unghi de vedere asupra ei. Spre exemplu, revenirea în mijlocul realității din oricare spectacol, fie el și de bîlci, este importantă pentru că permite relativizarea și distan- țarea de lume. Faptul acesta face posibilă contemplarea de- tașată și din afară a existenței. Oamenii din jur, de pe stra- dă sau de prin ograda casei, îi apar privitorului lor ireali din cauza „seriozității cu care sînt mereu ocupați" și cred „naiv în ceea ce fac și ceea ce simt". Misterul lor, ireduc- tibil logic, devine astfel expresia universal ii lor întrupate în lucruri. Din perspectiva acestora, existența este fapta cea mai importantă și totodată cea mai ireală odată ce, fiind căzută în timp și în finitudine, realitatea ei își depășește condiția înspre ceea ce Anselm din Canterbury numea, inspirat, o „veșnicie văzută limpede". Daniel VIGHI PARTICIPANTEI CREATOR (Urmare din pag. l) prin relatarea unei terțe persoane, nu se poate, zic, să nu concepi că lumea despre care scrii, umanitatea care te-a inspirat, e unicul lucru la care merită să gindești și pentru care merita să trăiești, la un moment dat. Și, zic eu, e fascinant să gindești și să trăiești, pentru un asemenea Ideal, restul părîndu-țl, in toiul asprei tale munci, mai pu- țin Important, ba, uneori, chiar marginal. Referlndu-mă la proză, in speță, aș sțmne că ca ne pre- tinde un efort special, mal ales in direcția de a da de urma unei emoții adevărate in vălmășagul lumii trăite și urmărite de noi. Fără această emoție adevărată, specială, nu se poate. Cartea iese moartă. Emoția aceasta, pentru care nu găsesc acum un alt termen, cred că este legată de sentimentul că am descoperit chiar resortul tainic, revelator, al adevărului uman urmărit, transpus de noi fn adevăr artistic. Dind de acest adevăr, pe cuie, la scrierea unei cărți, îl urmărești uneori un timp lung, dind de această Idee capitală a cărții, e ca și cum ai fl descoperit lumea. E ca șl cum ai fi- descoperit lotul și cartea ta ar fl va- și scrisă. Restul va părea o agiva- bilă pălăvrăgeală. Șl o obositoare trudă. De atunci, încolo, nu trebuie decît să-ți păstrezi tonul și stilul tău care ar fi un nonsens să țl le schimbi dc la o carte la alta. Căci, vămînînd lîngă descoperirea ta, lingă ădevărul tău, rămtntnd la stilul tău. ,'ămîi. de fapt, la ceea ce iți este caracteristic și fun- damental, totodată. In detaliile tale, in întorsăturile tale dc frază, in tehnica ta de amănunt, cititorii tăi vor recunoaște, fără doar șl poate, expresia eului tău creator. Acolo, ei vor descoperi puterea șl fascinația ta, dacă ele vor fi existind, modul cum ii conduci, de pe cărările obscure ale unor abi- suri ale gîndirii, spre luminișurile vieții descrise, la care și ei se simt participanți și creatori, alături de tine, ziditori ai unei lumi flcțlonale, închise intre coperțUe unei cărți, o lume a visului, dar șl a realității concrete, o plăsmuire, dar și o mărturie a unui timp și a unei umanități, în rare te-ai ivit și te-ai. implicat tu, autorul, șl el, cititorul. ORIZONT Zborurile lui AUREL VLAICU Un animator al artei populare rile poetul Ion Brad); Și la nunta I PAK, DIN B memento televiziune 13,05 La sfîrșit de săptămînă. 15,00 închiderea programului. ani în urmă, pentru că se cîteva ore în lui de-acasă". stavila care ne și moartea Iui putere magică. milioanelor de români, desparte. Astfel capătă un înțeles simbolic, o care înrobește sufletele. Datorită noastre general cunoaș- românesc. Cu tipul al natei sale invenții. „VLAICU II". Aurel zboruri demonstrative septembrie. 13.00 Telex. 14,45 Săptămîna politică. 19.00 Telejurnal. 19.20 Tele.enciclopedla. 19,50 Hanul melo- diilor. 20,25 Film artistic: „FreischQtz la Berlin*. 21,55 Telejurnal. 22,05 Țara mea de lumină. 22,30 închiderea programului. aici, la arest club, vul simt bine, și pot petre» ritmul cînteculul și Jo» doilea, al minu- cu aeroplanul Vlaicu a făcut în mai multe CALITATEA l (Urmare din pag. 3) «instanțe de viața, fripturilor societății [feerii acționează, in te baza înțelegerii și In ziua de 17 iunie 1910. inventato- rul, constructorul și pilotul primului avion românesc a reușit să se desprin- dă de pămînt și să zboare, după nu- mai patru zile de încercări, deși nu zburase niciodată și nu urmase nici o școală de pilotaj. Acesta era Aurel Vlaicu. Faptul este unic în analele aviației și demonstrează curajul și ta- lentul extraordinar al acestui om, de- venit un simbol ul aviației noastre. Ziua primului său zbor a devenit, an de an, zi a aripilor românești. Viața lui Aurel Vlaicu a fost clocotitoare, asemănătoare vieții marilor genii. Nu- mele și zborurile sale pe cuprinsul României și peste granițele ei sint amintite cu admirație și au intrat în legendă. La numai două luni și ceva de la primul său zbor, într-o întrecere făcută cu piloți formați în școala de pilotaj și cu avioane consacrate ca bune, Aurel Vlaicu își depășește adver- sarii ; pe francezul MOLLA care pilo- ta un „FARMAN" și pe Blbesru care zbura ne un „BI.ERTOT" în cîteva zile după această victorie, el efo«'tuoazâ prima sa călătorie aeria- nă. de ia Cotroceni la Chitila și îna- poi. iar la data de 27 septembrie 1910 execuții, la manevrele de toamnă ale armatei, un zbor de la Slatina la Piatra-Olt, în care atinge înălțimea de 500 m și prin care România a devenit a doua țară din lume care a utilizat aeroplanul In scopuri militare. La nu- mai un an de la zborul primului aero- plan văzut în România, acela al lui BLERIOT. Vlaicu își prezintă în zbor aeroplanul la hipodromul de pe Bă- noasa. în ziua de 30 septembrie 1910 evoluînd mai spectaculos decît celebrul pilot francez. în fața oficialităților și a unei mulțimi imense, venită din toate colțurile locuite de români. Prin acest zbor s-a consacrat aeroplanul „A VLAICU I" drept cel dintîi aeroplan localități din țară și dincolo de grani- țele ei. La sfîrșitul lunii august 1911 au avut loc la Blaj serbările „Asocia- țiunii pentru literatura română și cul- tura poporului român din Transil- vania" Peste 30 000 de spectatori — munci- tori. țărani șl intelectuali veniseră s^ asiste la acest eveniment, dar mal ales ' fanion • . Și iarăși, din B, divizia noastră cea trilobată, în forma imaginară a deltei, unde numai ursita (id est dinamoirele. arbitraje ce-au spariat gtndul, ghinioane, vînzări-cumpărări. anunțuri în familie plus ș.a., ș.a.) ne-au aruncat și unde șezum și plînsem, vă scriu. Exil greu, de beizadea (nu a fost oare Poli una din nevîrstnicele echipe ale campio- natului ?), din păcate, fără dascăl în stare să ne dea c cît de sumară dcscriptio a drumului înapoi. Biata Euridice ’ Dar nu e, in sezonul ăsta, un campionat ca toate ce- lelalte. de vreme ce. iată, Federația. îngrijorată de as- pectul eroi-comico-satiric al unor etape, a dat dovadă de o mare hotărîre și fermitate chiar atunci cînd a decis să nu aprobe măsurile ce-ar fi putut ozona climatul nostru gazonal. Era vorba acolo. între altele, de depunctarea me- ciurilor nule și, vă dați seama, una din figurile preferate ale campionatului trecut — morișca egalurilor — nu ar mai fi putut fi admirată. Ei da, propunerile aste chiar Federația noastră ni le-a dat. Și totuși, nu s-a stat cu miinile și picioarele în sîn și ne-am computerizat la programarea etapelor, dar la arbitri s-a umblat foarte puțin, așa, să nu se supere prea tare, fiindcă, se știe, de emoție și indignare, li se poate tăia respirația de la fluieriță. Dar acum destul cu plînsul. S-au scurs deja două etape și Poli prefigurează ceea ce știam demult. E cea mai bună în B. dar nu are stare în A. fe- nomen (aproape chimic) ce reclamă o concluzie imperioa- să : locul ei este într-o divizie de interval. A —B, unde, de altfel, ar zăbovi și altele, din cele mascate momentan prin prima divizie. Dar să nu uit despre ceea ce am vrut să vă scriu de la bun început. Luați-vă un pix și notați-vă tn agenda de telefoane un număr : 4. Scrieți și numele : Trăistaru. Eu nu să vadă minunea lui Vlaicu. în ziua de 29 august 1911 Vlaicu a executat un zbor deasupra Cîmpiei Libertății și de-a lungul Tîrnavelor atingînd înăl- țimea de 800 m. Lumea extaziată aplau- da și-1 aclama atît de tumultuos, îneît zgomotul ei acoperise zumzetul aero- planului. Și, astfel, tot un .român, un fiu al Ardealului, s-a înălțat pentru prima oară în văzduh și-n acest ținut românesc. A zburat apoi la Sibiu, în ziua de 24 septembrie 1911, în fața a 20 000 spectatori care au trăit clipe de neuitat și emoții puternice. Din cauza unui vînt cu rafale, aeroplanul era cînd săltat, cînd împins pînă aproape de pămînt. La 1 octombrie 1911, Vlai- cu zboară la Brașov, decolînd de pe o miriște, de lingă șoseaua ce duce la Sîmpetru, pe un timp nefavorabil, cu un vlnt puternic, în fața a mii de oa- meni, veniți cu trenul, cu căruțele și chiar pe jos să-1 vadă. Aeroplanul pă- rea ca o jucărie purtată de vînt. dar Vlaicu a reușit să-1 stăpînească, la ate- rizare însă I s-a rupt o roată. în ziua dt 5 octombrie a aceluiași an, Vlaicu efectuează un raid de la București la Oltenița și înapoi. în primăvara anu- lui următor, zboară de la București la Ploiești, în ziua de 8 aprilie, dar, din cauza unui vînt puternic și a unui de- fect la sistemul de ungere a motoru- lui. a aterizat forțat lîngă Țigănești A reparat mașina și, după ce vîntul s-a mai liniștit, și-a continuat zborul aterizînd cu bine la Ploiești. Seria zborurilor lui Vlaicu a culmi- nat prin Concursul internațional de aviație de la Aspem — Viena, unde, din 43 de aviatori din 8 țări, s-a cla- sat numai pe locurile 1 și II la toate probele la care a participat. Acest eve- niment a fost aniversat în iunie 1967 de către autoritățile austriece, care au fixat o placă comemorativă pe aero- dromul ASPERN, tn memoria și cin- stirea acestei personalități, reprezen- tant strălucit al aripilor românești. Urmărind localitățile tn care a zburat A. VLAICU și numărul de entuziaști — admiratori al lui care veneau să-1 vadă in aceste localități, putem apre- cia cit de mult a fost iubit acest om de către poporul român din rindurile căruia s-a ridicat. De aceea, marele nostru istoric N. lorga, la moartea lui Vlaicu, a scris următoarele rînduri: „Se uită bărbații politici, se uită scri- itorii nele folclorice : Banat, Oltenia; Moib va, Ardeal. La aceste seri participă ti- neri de la întreprinderile: Baniță Elcctrotlmiș, Autoturisme, Garofița, I Iunie, Fabrica de mănuși. Consiliul it conducere al Clubului organizează, n ocazia acestor seri distractive, cursuri de genul: Cine știe cotigi, teme de cultură generală, istorie, t» zică, literatură contemporană, preme și prezentarea unor spectacole, Htito luri de poezie cu un caracter patM și revoluționar, acțiuni și spectocdt mult gustate de tinerii parttcipanțt „La aceste seri ale cînteculul șl jocu- lui popular, ne spune Ion Todică, vis tineri căsătoriți care s-au cunoscuta pil determinismului Acest bp de omogenizare presupune ^■Bșterea metodelor și teh- hidlor acțlonale. Acest aspect pe hotărîtor in transforma- ma motivației principiale a Ireunii în demers efectiv. în - are și transformare. în- pestipațiile relevă că. în unele cazuri, tinerii depășesc mai ireu momentul motivației principiale datorită stăpînîrh |MUficiente a tehnicilor acțio- tele. 3) Omogenizarea prin proiecție anticipativă vizează „PEPSI COLA SOUND" Directorul clubului s-a ocupat, lungul anilor, de întreaga acti cultural-educați vă și de ridicarea velului artistic al formațiilor dr crti amatori. Astfel, orchestra de mwH ușoară, dirijor inginer Zaharla Mato, a adus clubului titlul de formație IM reată a celei de a 15-a ediții a C» cursului de muzică ușoară „Timișul floare rară". De asemenea, forma|l4â dansuri populare a fost laureată in- timelor două ediții ale Festivalului * țional „Cintarea României", iar br > da artistică a adus un meritai loc A pe țară la concursul pe ramuri, > maț le care a deschis o stagiune pc'l manentă, scena de desfășurare a ipcfr tacolelor fiind chiar secțiile de p* ducție. In toți acești ani, ani dăruiți rnur.i cu artiștii amatori, Ion Todică a să se autodepășească, a stat al&uH» artiștii amatori. îndrumîndu-i, nindu-le pătrunderea în tainele arieț! dar și sfătuindu-i cum sd pășeuA h viață, cum să-și fie lor șl altora folo- sitori, cum să devină mai buni pn și pentru artă, cum să trăiască iW mente de emoție artistică autentici; Tinerii și toți cei care trec pragul Clu- bului „2 Aprilie" devin prietenii fl ad- miratorii omului Ion Todică, gentm animator al artei amatoare Uniform. Emil ȘAIN I Să recunoaștem, pioblema putut oare ca în atari..condiții (U forța șl vigoarea talentului, două decenii ? Ancorați în pro opreliști fiind capabili să real ««științei lor acel „transfer d icolului războaielor și a atît ușor cum un concert, de pi itrialâ se transformă dintr-un p ii venituri sînt meticulos ci lui producător de delicioase li amintire. Casa de discuri Atlai firit celebrarea evenimrntulu Square Garden din New York, «lebrități ca Ray Charles, Rob Plant. formațiile Bec Gees. F rostului (cu sediul pe North / te cuvintele domnului J. Paul nare importanță pentru noi dllor economice'* fată câ se c «ferit să dea o mină de ajutor rfndu-se într-o „Hot Summer I lovi setea, era firesc interesul . câ 6 vorba de o afacere curai pentru a descrie relațiile acest nai departe, unde nici nu gî ftvlsta „Sounds" folosește cu Blues**, arătînd că. dacă prețul «sta s-a vîndut în multe c. imense ecrane video biciuiau poturi publicitare sugerîndu-k Mnd Pepsi Cola l „Autosugost rrie loan Grigorescu în »Dile de la 12 la 30% din prețul pe dnta costul reclamei produsu cumpere .. .• - • TARE ITATEA UMANA A DEZVOLTARM OMANIET : imarc din pag. 3) Jn animator rtei populare că, directorul Clubului J il întreprinderii „Banatul ara, este cunoscut, in lumea irafice a artiștilor amaUd .1 Timiș și din țară, prii titluri de laureat, obținute cpublicane, în cel peste activitate. Ion Todică este prin faptul că în perioada 9—1960 a ’ realizat primul ic cu o formație artiiK i. Dansul era intitulai rLt r/otică" șl a obținut locul 1 itZul de laureat. ' cl este numit director ai „2 Aprilie". Dragostea lui ul și jocul popular primești si uni. Astfel, se organizez seară de horă populară la luncitoresc din România, nerl vin să-și petreacă Hm»' n mod. util șl plăcut Astid, Aprilie" este vizitat de trei amină (joi. simbătă dumirii» pre justifică postula» kr trăsături specifice, fcile noastre au măsu- teh dintre tineri și va- metății noastre socia- li constatat o adeziu- a tinerilor la valori »u la baza sistemului Ipditic din societatea Io omogenitate înaltă fentei valorice, o pon- ■ mare a valorilor so- ți» In raport cu valo- BMdualiste egocentrice pcnocentrice, și o sta- b temporală a orientă- iaice socialiste. PRC BAZAC : Alături Ziare sau integrare, m omogenizării este fade Importantă pentru Mnent al populației talul de vedere praxio» lidică al desfășurării ha modului de reali- Bomportamen tului u- raenizarea poate avea «rele forme de mani- b 1) omogenizarea prin k care definește apro» mptatâ, între tendin» p Valorile sociale, a tac categorii de tineri. MUlheazâ. în esență, pe brie. prin idealul dc ksonal, iar. pe de altă liin adeziunea la idea- ■ Viață social socialist, marea la valorile a» I «fetiți. Tendința de In 1 acțiunilor prin va- superioare are un k conștient, din cerce- pind că tinerii au con- Eapllcaț iilor majore pui tip de motivare, kaizarca prin strategie Fi la apropierea trep- B nodali taților acționale kilor In diferite cir- de tineri și tinere. Serile | buc ura de o largă audiență ț esta s-a datorat faptului d 1 dubidui a știut să ofere ti* Acu populară din toate M» • /ce . Banat, Oltenia; Moldo» La aceste seri participă ti« întreprinderile: Banatul, I Autoturisme, Garofița, I ; ica de mănuși. Consiliul de I 2! Clubului organizează, cu dor seri distractive, con» । genul : Cine știe ciștigă, pe • Itură generală, istorie, rnM urd contemporană, precum rea unor spectacole, recita < zic cu un caracter patriotul Kt de viață. 0or societății ■ționează, în stațelegerii și Datorită noastre general cunoaș» feminismului. Acest mogenizare presupune rea metodelor și teh- trționale. Acest aspect OtMtor tn transforma» Grației principiale a Ih demers efectiv. în Nți transformare. In» rile relevă că. in unele tinerii depășesc mai [wnentul motivației p!? datorită stăpînirii tate a tehnicilor acțio» l| Omogenizarea prin a intidpativă vizează apropierea variantelor de an- ticipare a viitorului de către diferite categorii de tineri și, astfel, apropierea concepțiilor lor despre viitor,- dar și des- pre prezent. Viitorul este con- siderat de către toți o corec- ție a prezentului (atît intern cît și internațional). Aceasta are. însă, drept urmare și o schimbare a concepției lor despre prezent (cu mai multe elemente științifice, mai fun- damentală). cît și a acțiunii lor în și asupra prezentului (mal creatoare, mai responsa- bilă, mai hotărîtă, de a grăbi ritmul transformării acestuia în viitor. Mai mult decît ce- lelalte. omogenizarea prin pro- iecție anticipativă reprezintă o adevărată „probă de inten- ție*4 a tinerilor. Omogenizarea socială nu este un scop în sine, ci mijlocul manifestării creativității la nivel de masă ; dar este un mijloc Integrator, globalizator. VLADIMIR PAȘTI: Mode- lul cel mai general al omu- lui contemporan este cel al omului care muncește, chiar pentru domenii și probleme care se referă explicit. la non-muncă. cum ar fi timpul liber sau copilăria. O sociolo- gie a tineretului sau o știință a tineretului se poate consti- tui numai în măsura în care tineretul însuși este subiect al unei practici sociale semnifi- cative în societate. Iar o prac- tică socială este semnificativă în măsura în care are impli- cații sau se referă la proce- sele sociale majore, în cadrul cărora cele ale muncii și pro- ducției Joacă un rol central în ceea ce privește munca in- dustrială. evidențierea unui specific al tineretului ca forță de muncă ridică o serie de probleme deosebite. Munca industrială are caracteristica esențială de a determina grupul de indivizi care parti- cipă la procesul de muncă — cel puțin pe durata desfășură- rii procesului — nu ca un., grup social complex determi- nat. ci ca simplă forță dc muncă. Tocmai caracteristicile personale și sociale ale indi- vizilor umani cuprinși în pro- ces sînt anulate !n cadrul comportamentelor de muncă industriale proiectate. com- portamentul la un loc de mun- că dat fiind prestabilit și ne- schimbat. indiferent dacă in- dividul concret care-1 desfă- șoară este tînăr sau bătrîn, bărbat sau femeie, celibatar sau căsătorit, provine din me- diul rural sau urban etc. Ca urmare, sociologia tineretului își concentrează atenția In studiul proceselor de muncă industrială nu atit asupra in- tegrării și a forței de muncă integrate, cît asupra dificultă- ților de integrare, a proceselor specifice perioadei premergă- toare situației de forță de muncă adecvat integrată. în felul acesta, sociologia tinere- tului abordează problematica muncii industriale utilizînd din capul locului o paradigmă modificată în raport cu socio- logia muncii. în cadrul aces- teia din urmă, integrarea este în mod fundamental o perioa- dă de adecvare a individului la condițiile activității, nece- sară din cauza specificului condițiilor. în sociologia tine- retului. dimpotrivă, perioada de integrare este tocmai pe- rioada în care individul se manifestă ca tînăr inclusiv în comportamentul dc muncă, și. ca urmare, ea este o perioadă necesară din cauza specificu- lui caracteristicilor sociale ale tînărului. Nu vreau prin a- ceasta să sugerez că tineretul ar fi o forță de muncă mai puțin adecvată sau integrabilă în munca industrială. Dimpo- trivă. sociologia tineretului ar- gumentează pe baza cercetări- lor de teren că tineretul este o forță de muncă mai adecvată la dinamica rapidă a muncii industriale contemporane. Noi- le tehnologii tind să structu- reze forța de muncă în gru- puri distincte atît funcționa) cît și după caracteristici lega- te de conținutul muncii și locul ocupat în proces, astfel încît mulțimi statistice nu mai pot fi diferențiate decît în in- teriorul acestor grupuri. CONSTANTIN SC IIIIIR- NEȚ: Dezvoltarea personali- tății tînărului este orientată nu numai către viitor, ci și către trebuințele caracteristice vîrstei tinere. Tînărul se con- fruntă cu probleme presante ale tinereții Orientările către viitor nu pot fi benefice de- cît în măsura în care se înte- meiază pe situația reală pre- zentată. în anumite condiții se manifestă o discrepanță în- tre valorile tinereții și aspira- țiile. orientările, idealurile de viitor ale tinerilor. Acest de- calaj relevă o dată în plus ne- cesitatea instituirii unui ra- port adecvat intre tinerețea ca realitate prezentă și tine- rețea ca devenire, ca fapt de cultură sui-generis. O tendință principală în evoluția com- portamentelor și opțiunilor culturale ale tinerilor o con- stituie trăirea lor într-un mediu al tradiției citadine ce ființează concomitent eu tra- dițiile perene ale spiritualită- ții românești. De asemenea, ti- nerii exprimă unele reacții specifice la tendințele de teh- nicizare excesivă sau la so- fisticarea nejustificată a lim- bajului științific, dar repudia- ză și caracterul desuet al unor creații artistice lipsite de orice aderență la spiritul științific al epocii actuale. Dar dacă ti- nerii percep în manieră uni- tară cultura, ei resimt în prac- tica educativă și în contextul spiritual în care trăiesc, o anumită disjuncție ce se face între știință, tehnică, pe de o parte, și artă și literatură pe de altă parte. Există o atrac- tivitate socială a științei și tehnicii, regăsită în compor- tamentul tinerilor. Teoretic, este necesar să abordăm cu mai multă insistență chestiu- nea culturilor specifice gene- rației tinere, interferențele și diferențele între cultura de specialitate și cultura genera- lă, omogenizarea culturală, omogenizarea generațională și omogenizarea socială, impac- tul culturii populare asupra culturii contemporane și, in- vers, al culturii actuale asu- pra culturii populare, inovația culturală, stiluri generaționale și stiluri culturale, cultura națională și cultura universa- lă. orizont de cultură și per- formanțe sociale și profesio- nale. creativitate și asimilare culturală la tînăra generație, consecințele culturalo ale im- pactului. LEON BUBURUZAN: Ca generație care întrupează gîn- direa și afecțiunea în acțiunea concretă, tineretul este expre- sia nemijlocită a legării tre- cutului de prezent și a prezen- tului de viitor, fiind cel care înnoadă tradiția de Inovație și modernitate. Tinerii sînt cei ce brodează pe filonul de aur al tradițiilor, noutatea crea- toare sau care aduce inovații de sine stătătoare, ea fiind unul dintre cei mai fervenți promotori ai noului. Și tn do- meniul obiceiurilor dc viață și muncă, tineretul se mani- festă ca un factor activ, nova- tor și modernizator. în con- textul creării și înnoirilor obi- ceiurilor sociale tradiționale se înscrie și ceremonialul mar- ---- ORIZONT cării evenimentelor majore de de muncă și viață a tineretu- lui, ca răspuns la o seric de trebuințe spirituale ale perso- nalității și colectivităților a- cestei categorii de tineri. După noi, ceremonialul este ansam- blul regulilor și modalităților de realizare a festivităților și schimburilor prilejuite de săr- bătorirea unei persoane sau unui colectiv, precum și a u- nor evenimente de muncă și viață. El nu este un scop in sine, ci exprimă anumite idei, norme și valori sociale. Cere- monialul laic se realizează pentru om. răspunde trebuin- țelor afirmării sociale a pro- priei personalități prin legă- turi emoționale cu alți oa- meni. precum și trăirii în co- lectiv a stărilor personale de bucurie sau durere. Aceste trebuințe decurg din natura socială a omului și constituie părți din elementele funda- mentale ale ființei umane. Sărbătorirea majoratului, de exemplu, ca moment cardinal în biografia tînărului, nu atin- ge decît parțial înaltele dezi- derate pe care le incumbă. Față de aceastâ realitate se exprimă următoarele tipuri de opțiuni menite a ridica va- loarea ceremonialului de ma- jorat : opțiuni privind îmbi- narea aspectelor estetice, dis- tractive cu cele privind sem- nificația momentului ; opțiuni pentru un majorat realizat într-o manieră solemnă, tine- rească, pătrunsă do un cere- monial bogat; opțiuni pentru o acțiune specifică; cu carac- ter de unicat care să o deose- bească de alte manifestări. Se impune disocierea netă între noutate, modernitate și mo- dernismul ostentativ ori cos- mopolitismul care îi frecven- tează pe tineri în multe as- pecte. In genere, ceremonia- lurile trebuie să arate sensul intern, esența morală filoso- fică și estetică a sărbătorilor și altor evenimente din viața societății, familiei și individu- lui. Modul în care se desfă- șoară trebuie să corespundă stării sufletești a cetățenilor, concepțiilor lor contemporane, culturii și gustului lor estetic. Ridicarea actului de muncă la o adevărată cotă a ceremonia- lului de articulare a Individu- lui în individualitatea patriei rămîne punctul maxim de formare, educare și dezvolta- re a tînărului pentru a deveni adultul căruia îi vom preda ștafeta răspunderii pentru prosperitatea și libertatea României comuniste, atît de luminos anticipată în recen- tele documente programatice. mar, acțiuni și spectacolul e de tinerii partlcipanțl seri ale cîntccului și joctt- ne .spune Ion Todică, via oriți care s-au cunoscut co ă. aici, la acest club, vin ;e simt bine, și pot petre»! n ritmul cîntecului șl Jo.’U- u lg|| l clubului s-a ocupat, dc-a or, de întreaga activitate tcativă și de ridicarea nl* Aic a! formațiilor de artiști stfel, orchestra de muziră jar inginer Zaharia Matei, ml ui titlul de formație bu- ci de a 15-a ediții a Con» muzică ușoară „Tlmlșoară, . De asemenea, formația de Hilare a fost laureată a ul- ă ediții, ale I estivalului na» .arca Roinănlei", iar brl^a» a adus un meritat lor dd concursul pe ramură, for* a deschis o stagiune per* 3 mia de desfășurare a spec* j nd chiar secțiile de plĂS ești ani, ani dăruiți muncă mat ori, Ion Todică a căutat ■pășească, a stat alături de dori. îndrumîndu-l, fn!A trunderea in tainele artei, 1 in du A cum să pășească in să-sf fie lor și altora folo» să devină mai buni prtn ită. cum să trăiască ?moțic artistică autentici îl cei care trec pragul Cit rilic" devin prietenii și aci riului Ion Todică, generat artei amatoare timișorene. pSICOLA SOUND'4 (II) lticunoa>iem. problema e delicată și ridică semne de întrebare. Ar fi m ca în stări condiții artiști ca Dylan, Donovan sau Baez să irumpă id vigoarea talentului, a curajului lor de opinie ce-i caracteriza acum fcali? Ancorați în problemele majore ale semenilor ei nu cunoșteau ■ fiind capabili să realizeze fără ajutorul nici unui sponzor în afara pi lor acel „transfer de substanță** alarmlnd generații întregi asupra 6 războaielor și a atîtor nedreptăți sociale în prezent, putem consta- feto un concert, de pildă, atunci cînd e organizat de o firmă Indus- ktransformă dintr-un posibil act artistic într-un veritabil business ale luiituri sînt metir*ulos contabilizate Pentru cartierul general al trustu- feâtor de delicioase licori, data de 14 mai a.c. va rămîne o plăcută ■ Casa de discuri Atlantic împlinea 40 de ani de activitate și s-a ho- pebrarea evenimentului printr-un concert extraordinar în Madison karden din New York. Cunoscfnd amploarea manifestării, care alinia klcaRay Charles. Roberta Flack, Wllson Plckctt. Phlll Collins, Robert |kmațillo Bec Gees. Forcigner. Genesis. Led Zeppelln. conducerea E (01 sediul pe North Avenup din Atlanta, statul Georgia) și-a amintit fetele domnului J. Paul Austin președintele companiei : ..De cea mai pwrtanțâ pentru noi estp necesitatea unei maximalizări a benefi- Lnomlcc0 fată că se explică „generozitatea44 amintitei firme care s-a hdes c mînă de ajutor casei Atlantic Records Ei da. veți spune, spe- ■ Wr-o „Hot Summer Night*4 in care pe cei 20 000 de spectatori îi va lti,era firesc interesul.. Dacă lucrurile se opreau aici, puteam crede fj» de o afacere curată. însă confederația (expresie folosită de trust Etacrie relațiile acestuia cu • oncesionarii din lumea întreagă) tindea teunde nici nu gîndiți. Nu degeaba scriind despre manifestare. nds“ folosește cu bună știință un titlu edificator : ..Business & EvAUnd eă, dacă prețul oficial al biletului de Intrare costa 50 de dolari. |h vlndut în multe cazuri cu I 000 de dolari (I) Timp de 12 ore. k«rane video biciuiau „From Time To Time*4 pe bieții spectatori cu ■ publicitare sugerîndu-le insinuant că pot fi sociabili pe o singură cale: psi Cola I „Autosugestionat prin forța de persuasiune a repetării — m Grigoreseu în «'Dilema americană* — clientul nu știe sau uită că l'Jla 30Vo din prețul pe care-1 plătește pe marfa mult trîmbițată repre- Ivtul reclamei produsului, adică tocmai cea care l-a determinat să Petru UMANSCH1 AȘA DA !. . . . spor\ ... ne tresaltă zona fotbalistică a inimii ; nu-mi amintesc o asemenea performanță ca. în prima rundă a „europenelor**. toate reprezentantele noastre să învingă și. chiar, să primească un singur gol, față de 11 înscrise în porțile adversarului : așadar, opt puncte, din opt posibile, golaveraj 11-1. e ceva I ’ Peste așteptări ’ Desigur, isprava cea mare s-a înregistrat la Galați, unde Oțelul a învins o trupă celebră a Europei și a lumii : Juventus Torino ; Costică Rădulescu a lăsat pe malul Dunării o echipă solidă, iar Cornel Dinu a suit-o spre un vîrf nebănuit, încă ar putea fi mulțumit cu acest prim meci . cine știe, buturuga mică face uneori minuni ... De la Praga. de unde Sparta pornea din start cu programul victoriei, am aflat vești care ne-au uns sufletul cu dulceață : Steaua a surclasat cam- pioana Cehoslovaciei, făcînd o partidă superbă, demnă de clasa și faima lui Hagi. 5—1 tn deplasare. în Cupa Campionilor Europeni, nu cu Malta, nu cu Luxemburg, e un rezultat de răsunet, care ne dă nădejdea unor noi evoluții de excepție ale echipei lui Puiu lordănescu pe arenele continentului ; în perspectiva confruntărilor pentru calificarea la Mondiale, forma bună a steliștilor e un argument că. în toamna ce vine, ca și în toamna ce trece, ne vom înscrie la cuvînt • • Dinamo. de asemenea, a pornit ca din pușcă ; vă amintiți, cînd Steaua a cîștigat Cupa cea mare, a trecut greu de-un obstacol finlandez, aceeași Kuusysi Lahti : 3—0 la București înseamnă, o clar, trecerea în turul al doilea, ceea ce ne bucură. In fine, în uvertura Cupei U.E.F.A., Victoria s-a jucat In Malta, scria, de-acolo. Ovidiu loanițoaia . și această echipă românească ne va aduce satis- facția trecerii în etapa următoare, cum speram de altfel, deși, pe mirifica insulă a Mediteranei. Dundce Unltod' n-n reușit decît un egal, nul, cu Floriana La Valetta. Ca atare, cu fruntea sus. înainte ! Jos. în „B“, în seria cu pricina, timișorenii noștri sînt care dc care mai orgolioși ; după două etape, U.T.A. e în față, strunită acum de Gigi Mulțescu, numai că lupta e abia declanșată, iar campionatul ține cîț anul școlar. In linia întîi, la „Poli*4, se mișcă un fotbalist de talent, cu pohtă de gol și glorie 3 Trăistaru ; o fi el marea noastră revelație din acest sezon atît de sumbru, exclusiv la matinoe ? Să fie. și să no fio de folos. ' Teodor BULZA • Emil ȘAIN A ... . ORIZONT Proletari din toate țările, t ELISAVETA BAGRIANA ' eoin rft Era un Uisl tlâcâu tomnatic» cînfa iii versuri toamna mea, un /jmbct rabd, enigmatic ca umbro ?indu i însoțea El a luna ca o albină nvrtartil flori lot ce mor, era ca stinca in lumină pop'ul — chip di* luptător. inii un trecui de greu urgie prin lagărele morții ros — dai inhna-i bă tea mai vie la nu co-i omenesc, frumos, la dragoste și bunătate, la calda stringere dc mină. In cinste și sinceritate, la bucuHa-n om slănină. ( u a sacrificiului putere, sc dăruia întreg, curat, turna in versul iui durere, dar tiu-urnit ci inspirat... Cu-n zîrnbct cald să ne mingiie, el dintre noi încet s-a șters, ca amintirea-i să râmi ie și să trăim cil el în vers. din lirica bulgară PETKO BRATINOV PRESIMȚIRE Vor cădea cindva in iunie zăpezi î~. tn primele minute. Cînd va ninge. Albinele vor crede Că flori Din ceruri cad. Și vor ieși Din dulcile știubeic Să simtă și să vadă Minunea de argint înțelegînd Cumplita amăgire, Vor împinzi drăceștile troiene Cu trupurile lor de bronz. Micuțe, moarte. Vor cădea cîndva în iunie zăpezi !^, Să le-așteptăm Cu calm Și să prevedem Proporțiile jertfei. Să fim întotdeauna pregătiți Vremelnicele geruri să le-nfrîngem. Destul pc timp Ne-am bizuit. De necrezut cît e de schimbător ! în românește de Valentin DEȘLIU NIKOLA1 KANCEV MADRIGAL Cum simte surdo-mutul cuvintele pe alte căi. la fel priveam și eu prelung la tine. O. nu ; nu-mi scoate apa din fintînă, să-mi dovedești că însuși pămîntul e-o enigmă. Timpul își uzează haina strîmtată. după care goliciunea se va întinde... Vite, înaripata victorie a destinetof noastre atcrlzead. tn românește dc Alexandra IVĂNESCU INTERVENȚIE tn mijlocul rîului, tot oglindindu-mă-n el copilăros dc-ncrezător aproape, am vrui din barca-ncrcmenită o clipă pe mine însumi să mă iau în miinl Și-am luat din apa rîului, dc-acolo unde obrazul îmi tremura palid, dar în pumni n-am văzut nimic și chipul cel din rîu a dispărut Cum de n-am înțeles, în profunzime pe sine omul poate să se vadă, dar dc mai mult voiește, val, și-atît cît are el poate să piardă în românește de Antigona GRECU SAPTAMINAL SOCIAL-POLITK NICOl Ai ti un act de aioganță atu partea mea și ar fi de asemenea inutil să vă spun ce-i datorez limbii. Eu nu sînt decît un oaspete pe tărîmul limbii ger- mane. pe care am învățat-o abia la vîrstă de opt ani și faptul că astăzi îmi urați bun-sosit In sinul ei înseam- nă pentru mine mai mult decît dacă m-aș fi născut în chiar mijlocul ei. Nici măcar nu pot să consider drept merit faptul că am rămas fidel limbii germane, atunci cînd, acum mai bine de treizeci de ani, am sosit în Anglia și m-am hotărît să rămîn acolo. Căci faptul de a fi continuat să scriu tn germană in Anglia a fost la fel de firesc precum respirația și mersul. N-aș fi putut să fac altminteri, o altă posi- bilitate nici n-a fost luată în conside- rare De altfel, eram prizonier de bu- năvoie a cîteva mii de cărți, pe care am avut norocul să le pot aduce cu mine și nu mă îndoiesc că acestea m-ar fi respins ca pe un renegat din mijlo- cul lor. dacă s-ar fi modificat chiar cel mai neînsemnat detaliu în relația meu cu ele Dar poate că îmi este permis să vă spun cîte ceva despre ce se pe- trece in astfel de condiții cu limba Cum se apără ea de presiunea perma- ientuți și netalontați — cu o rnindrie aproape neroadă i „Acum scriu in en- gleză I*. Cine a rămas însă fidel vechii limbi în care scria fără a urmări obți- nerea vreunui scop exterior trebuia să se considere ca abdicat de la public. Nu se măsura cu nimeni, era singur, era și puțin ridicol. Se găsea în situa- ția mai dificilă — părea fără nici o speranță, între tovarășii săi dc destin, era luat drept nebun, iar pentru oa- menii din țara gazdă, între care tre- buia să trăiască la urma urmei, multă vreme a fost un Nimeni. Este de așteptat ca în astfel de con- diții multe lucruri să devină mai per- sonale și mai intime. Exprimi pentru tine cîte un lucru căruia nu ai fi fost dispus să-i dai frlu niciodată. Convin- gerea că nu se va petrece niciclnd ni- mic cu aceste lucruri, că va trebui să de cuvinte în limba germană. Nu aveau nimic de a face cu ceea ce lucram. De asemenea, nu formau în nici un caz propoziții și desigur că nici nu figu- rează printre însemnările din acei ani Erau cuvinte răzlețe, iar înșiruirea lor nu producea nici un sens. Deodată m-a copleșit un fel de furie și am acope- rit cîteva pagini cu o viteză fulgeră- toare. Foarte des era vorba de substan- tive, însă nu tn mod exclusiv ; își gă- seau loc do asemenea verbe și adjec- tive. îmi era rușine de aceste accese și ascundeam paginile de soția mea Vorbeam cu ea în germană ; venise cu mine de la Viena. Cunosc puține alte lucruri pe care le-aș fi ascuns de ea Simțeam că aceste cuvinte sînt ceva patologic și nu voiam să o neliniștesc cu astfel de lucruri ; erau in acei ani. ca și pentru toți ceilalți oameni, des- tule lucruri neliniștitoare, care nu pu- puteau fi ascunse. Poate că ar trebui să menționez că îmi repugnă spargerea cuvintelor sau desfigurarea lor Intr-un anume fel. Forma lor este pentru mine intangibilă, le las neschimbate, absolut intacte. Astfel, cu greu poți să-ți în- chipui o preocupare mai despirituali- zată decît această înșiruire de cuvinte tefere. Cînd simțeam iminența apariției vechi, familiar încremenește in iupe dată in ring cu adversarul său. Altei se înalță dincolo de orice corelație i strălucesc în aura intraductibilltâții. Aici'nu este vorba, și asta tretaj subliniat, de cazul învățării unei lini străine la tine acasă. într-o încăpea cu un profesor, redescoperindu-se toi aceia care vorbesc în propriul lor on in fiecare oră a zilei, așa cura en obișnuit din totdeauna ; ei este vorb de faptul dc a fi expus fără apân? unei limbi străine pc propriul ci Icra Aici toți sînt de partea ei. împreffi cu ea și își zvîrlesc în tine cuvc“ nepăsători, imperturbabili, Incontirj aroglndu-și pe deasupra și apar«| unui drept de a o face. Este vorbii de faptul de a ști că rămîi, câ nu I MPREUN ELENj ului a rămînă o chestiune personală public cititor pentru aceste lucruri nu mai poate fi închipuit in aceste con- diții — poate să confere un sentiment aparte de libertate. între toți acești oa- meni. care-și spun lucrurile banale in limba engleză, hi o limbă secretă pen- mal nici ani. legi întorci, nici după cîteva sâptĂm după cîteva luni, nici după dț Drept urmare, contează sâ ii tot ce auzi ; acest lucru este Intr-o atmosferă de vi nentă a noului mediu ambiant ? modifică oare ceva în starea ei agregare. în greutatea ei specifica ? se retrage în sine și se ascunde ? de Sau De- tru tine, care nu mai slujește scop exterior. de care te aproape de unul singur, de agăți cu o Indîrjire sporită, oamenii pot să se agațe de nici unui folosești care te așa cum o religie. început, așa cum o știe oricine, deauna ccl mai dificil lucra Apoi r* produci totul atîta timp, pini te in înțeles. [... ] Poate să pară foarte nelalocul luii se facă atîta caz de o serie de situam lingvistice particulare de așa naMl într-o epocă unde totul devine din or: in ce mai greu de înțeles, deoarece t mai este în joc existența unor anumM grupuri, ci pur și simplu existența la- tregii umanități, odată ce nici o zic nu mai capătă valoarea de a admirație și recunoștință nostru, continuînd rodnic județul Timiș, tovarășul duhii c omunist Român, pi ELENA CEAUȘESCU, au noului an dc învățămînt. vine ea mai intimă ? S-ar putea — de ce nu ? — să se prefacă într-o limbă secretă, care se folosește numai pentru sine. Așadar, primul lucru care s-a întimplat a fost acela de a fi întîmpi- nată cu un alt tip de curiozitate. Se făceau mai multe comparații. îndeo- sebi in ce privește cele mai banale ex- presii. acolo unde distincțiile erau iz- bitoare și evidente Confruntările lite- rare au devenit confruntări foarte con- crete de relații sociale. Limba învățata anterior sau limba principală a devenit din ce în ce mai miraculoasă, și anu- me în privința celor mai neînsemnate amănunte. Totul era izbitor la ea, in timp ce înainte era numai cîte ceva, în același timp, se putea simți o dimi- nuare a mulțumirii de sine. Căci aveai în fața ochilor cazurile, unor oameni de litere, care se dăduseră bătuți șî tre- cuseră din rațiuni practice la limba noii țări. Aceștia trăiau acum, ca să spunem așa. pe deplin în sentimentul de vanitate a noii lor strădanii care avea cu totul sens, abia dacă le reu- șea. De cîte ori nu ml-a fost dat să aud spunîndu-se - de la oameni ta- care este dezavuată de toți cei din jur. Iată, așadar, aspectul mai superficial al acestei probleme, deoarece există și un altul, care ți se limpezește încetul cu încetul. Avînd interese literare ești tentat să presupui că operele scriito- rilor recomandă limba pentru un anu- me om. Desigur că acesta este și cazul, și, la urma urmei, te hrănești cu ele. însă. între descoperirile pe care le faci trăind în sfera unei alte limbi, apare și una cu totul deosebită: anume, că numai cuvintele sînt acelea care nu-ți dau drumul, cuvinte răzlețe In sine, dincolo de toate legăturile spirituale mai profunde. Puterea și energia pro- prii cuvintelor se simt acolo mai pu- ternic unde ești deseori silit să pui altele în locul lor. Dicționarul elevului harnic, care s-a străduit să învețe o altă limbă, se inversează în mod brusc: totul vrea să fie denumit din nou cum era denumit mai demult șl, de fapt, a doua limbă învățată, pe care o auzi oricum mereu, devine elementul firesc și banal, iar prima, care se apără, apare într-o lumină specială. îmi aduc aminte că în perioada războiului, aflîn- du-mă în Anglia, scriam pagini întregi unei asemenea furii de cuvinte, mă în- chideam în camera mea. ca și cînd m-aș fi dus să lucrez. Vă rog să mă scuzați că menționez tn fața dumnea- voastră o astfel de sminteală care mă privește pe mine. însă trebuie să mai adaug că mă simțeam deosebit de fe- ricit în timpul acestei îndeletniciri. De atunci nu mai poate încăpea nici o îndoială pentru mine • cuvintele sînt încărcate de un soi deosebit de patimă. Ele sînt de fapt ca oamenii, nu se lasă neglijate sau uitate. Oricum ar fi păs- trate, ele își mențin viața, sar deodată la iveală și își reclamă dreptul. Furiile de cuvinte de această natura sînt cu siguranță un semn că presiu- nea exercitată asupra limbii a devenit foar,te mare, că engleza — în acest caz — nu o cunoști numai bine, d că ți se inoculează adesea. S-a petrecut o reordonare în dinamica ce aparține cu- vintelor. Frecvența celor auzite nu duce numai la faptul că le memorezi, ci șî la noi prilejuri, declanșări, miș- cări și contramișcări. Cîte un cuvînt deoarece există prea multe posibili^ care se contrazic — se Intimplâ pan multe lucruri și le afli prea dewentl iar înainte de a le fi priceput pe Im delete, prinzi de veste despre urmM toarele — într-o epocă rapidă, umeni®-: țătoare și bogată, din ce în ce mai Im gată datorită acestei atmosfere de xe: nințare, într-o astfel de epocă k-îiI putea aștepta la altceva de la un cal care, oricum. își ia îndrăzneala de i gîndi. decît la o povestire despre com petiția dintre cuvinte, ce se desffcwM independent de sensul lor. Dacă p spus insă chiar despre aceasta dk ceva. ’vă sînt dator o explicație. Ml st pare că omul de azi, căruia ti oferite, fascinant, din ce în ce oii multe lucruri de domeniul general, w» tă o sferă intimă, demnă, deosebii evident, de general, dar în care acutii se reflectă cu desâvîrșire șl cu na mare exactitate. Aici vorbim despre e traducere a Unuia fn Altul, și am nu o traducere pe care ți-o alegi a Joc liber al spiritului, pe dt de ned> șită. pc atît de necesară. Ea c smuMl din constelațiile lumii exterioare y totuși este cu mult mai mult dedto constrîngere. Sînt „prizonierul* aceia traduceri de mulți ani. Iar sfera Intimi, unde nu m-am instalat în nici un cal confortabil, unde toate trebuie să#I desfășoare conștiincios și responsabil I este limba germană Dacă reușesc u 1 o satisfac în acest fel. nu pot să«1 spun. Koua vizită de lucru a secretarului general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. împreună cu tovarășa ELENA CEAUȘESCU, în Timișoara și județul Ti- miș, a constituit, pentru oamenii muncii din a- ceastă parte dc țară. o amplă manifestare a dragostei și prețuirii Kțntru conducătorul iu- • bit, un prilej de aleasă semnificație, releva fă cu emoție și căldură către participa nț il de la Marea adunare populară dc la Timișoara — mo- ment de vîrf al dialogu- lui, maretnd inaugura- rea noului an de în- imămtnt — adunare festivă, dc la tribu- na căreia, tovarășul NICOLAE o rostit fCuvintare document CEAUȘESCU o magistrală — autentic programatic Traducere și prezentare Peter SR AGI FER i COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEllb Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicQlt nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T.R. I TIPARUL EXECUTAT LA LP.B.T. Index : 42.907 I de muncă și acțiune pentru întregul, partid ți popor, pentru tînăr a generație. Dovadă grăi- toare a respectului și profundului angajamcnt patriotic, pretutindeni, in întreprinderile și in- dituțiile de pe traseul ! vizitei, oamenii mun- cii țimlșeni, mulțumind pentru deosebita cinste ce li se face, ou expri- mat voința fierbinte l. o acționa, strîns uniți în junii partidului, a sc- detarului său general, t ORIZONT (Cșnihiuare în pag. 2) unea se vu întinde INTERVENȚIE cl. de-ncrczător ri din toate țările, uniți-vă ! C3EHMBBB3 TOVARĂȘUL NICOLAE CEAUȘESCU LENA CEAUȘESCU larticinat la inaugurarea Nr. 37 (1124) 17 SEPTEMBRIE 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX 8 PAG.. 3 LEI pata victorie a destinelor noastre aterizează. în românește dc lexandra IVANESCU ui rîului. tot oglindiiidu-mă-n ncrcmenită o isumi să mă aproape, am vrut clipă iau în mîinl t din apa rîului, dc-acolo zul îmi tremura palid, mni n-am văzut nimic cel din rîu a dispărut -am înțeles, în profunzime iul poate să se vadă, î mult voiește, vai, ire el poate să piardă. în românește de Antigona GRECE niliar încremenește în luptai ng cu adversarul sau. Altele] dincolo de orice corelație d în aura intraductlbilltățt» este vorba, și asta trebuie dc cazul învățării unei linibl tine acasă, într-o încâpoB >fesor, redescoperindu-se toți; vorbesc în propriul lor oraș 1 oră a zilei, așa cum crai I lintotdeauna ; ei este vorba ] de a fi expus fără apărare! străine pe propriul el teren. | sînt de partea ei, împreună J își zvîrlesc în tine cuvin*. T . imperturbabili, încontintwfl i pe deasupra și aparența] t de a o face. Este vorba și dc a ști că râmîi, că nu te i, nici după cîteva săptăminfl cîteva luni, nici după va t urmare, contează să înțe* e auzi ; acest lucru este la- șa cum o știe oricine, întot* I mai dificil lucru. .Apoi re*» tu! ulița timp, pînă te fac)^ INAL SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAJIE SOCIALISTA TIMIȘ REUNACUTOVARAȘA ului an de învățămînt i pară foarte nelalocul lui să-] îta caz de o serie de situații 1 particulare de așa naturii ca unde totul devine din cei greu de înțeles, deoarece nul n joc existența unor anumite a i pur și simplu existența înd mi tați, odată ce nici o deci* i â capătă valoarea de soluție,'’ •xistă prea multe posibilități] mtrazic — se întîmplă preal uri .și le afli prea d^vrem^l ? de a le fi priceput pe Im in zi de veste despre urmi* într-o epocă rapidă, ameninți bogată, din ce în ce mai bo-1 ită acestei atmosfere de amoi itr-o astfel de epocă U-ai] pta la altceva de la un omj im, își ia îndrăzneala de al t la o povestire despre com-J tre unvinte, ce se desfășoară I Intr-o atmosferă de vibrantă angajare patriotică și revoluționară, dc aleasă admirație și recunoștință față de conducătorul iubit al partidului și statului adm, continuînd rodnicul dialog dc lucru în municipiul Timișoara și in județul Timiș, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. secretar general al Parti- dtlui Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, și tovarășa [LENA CEAUȘESCU, au participat la festivitățile prilejuite dc deschiderea leolui an de învățămînt. nt de sensul lor. Dacă am Iota vizită de lucru ^mărului genera! \prtidului, tovarășul &AE CEAUȘESCU, ipninâ cu tovarășa m CEAUȘESCU, in «oara și județul Ti- îa constituit, pentru F^nii muncii din a- ul parte dc țară, o manifestare a foitei și prețuirii m.conducătorul iu- I £ țin prilej de aleasă ÎNTĂREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU chiar despre aceasta cfte int dator o explicație. Mi se unul do azi, căruia ti sint! scinant, din ce în ce moli uri dc domeniul general, can* i intimă, demnă, deosebiți, ? general, dar în care acostai i cu desăvîrșire șl cu mai’ titate. Aici vorbim despre o a Unuia în Altul, și anume uccre pe care ți-o alegi ca il spiritului, pe cit de nesfîr- it de necesară. Ea c smulgi Națiile lurnii exterioare fl cu mult mai mult dedt o e. Sînt „prizonierul* acestei le mulți ani. Iar sfera Intimi n-am instalat în nici un cai . unde toate trebuie să se conștiincios și responsabil, । germană Dacă reușesc să în acest fel. nu pot să o Traducere și prezentare Peter SRAGHER )ARA, strada RODNEl U Manuscrisele nepublicate ? fac la P.T.T.R. | T. Index : 42.907 j nflcațle, relevată cu ■te și căldură de h participa nț il la tem aduna re popu la ră Timișoara — mo- W dc vlrf al. dlalogu- L marcind inaugura- ■ wuhv an de fn- fentnt — a dunăre imâ, dc la tribu- 1 căreia, tovarășul KOLAE CEAUȘESCU imtit o magistrală fthtare — autentic kimcnf programatic I muncă acțiune întregul partid [popor, pentru tinăra ■rarh' Dovadă grăi- a respectului șl miidttltd angajament Eriotfc, pretutindeni, Mțprinderile și in- pHlc de pe traseul Btd, oamenii mun- idmișeni, mulțumind pini deosebita cinste 9« re face, au c.vpri- 't voința fierbinte * A t cetona, strîns uniți hnrul partidului, a se- irului său general, ' ORIZONT Dragi Dragi studenți. iHilInuare in pag. 2) marea adunare populară de la Timișoara tot arași și prieteni. prieteni pionieri, elevi și înfăptuirea neabătută lor de modernizare și a programc- perfecționa Ne aflăm la Timișoara într-o vizită dc lucru și pentru deschide- rea anului do învățămînt 1988-1989. Am deosebita plăcere de a adresa, cu acest prilej, participanților la această numele Udului, lui de marc adunare populară, în Comitetului Central al par- ai guvernului și Consilîu- Stat, precum și al meu personal, un cald salut revoluționar, împreuna cu cele mai bune urări. (Aplauze puternice, prelungite ; se scandează îndelung ..Ceaușescu — P.C.R.!**. „Ceaușescu — Tinerii!*). în cursul zilei dc lori am vi- zitat patru mari întreprinderi in- dustriale : întreprinderea Meca- nică Timișoara, întreprinderea „Industria Lînii“ Timișoara, între- prinderea de Aparate Electrice de Măsurat și întreprinderea de Au- toturisme Timișoara. în general, avem impresii bune despre activi- tatea și rezultatele obținute dc colectivele do oameni ai muncii din toate aceste întreprinderi. Am discutat cu oamenii muncii și con- siliile oamenilor muncii din aceste întreprinderi despre rezultatele de pînă acum, despre ceea ce tre- buie făcut in continuare pentru re n întregii activități, dc ridica- re a nivelului tehnic și calitativ. Pe ansamblu, .industria din Ti- mișoara și din județul Timiș a cu- noscut o puternică (țczvoltaro în anii socialismului, îndeosebi după Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român. Producția indus- trială a Județului Timiș ocupă lo- cul al 9-lea pc țară între județele patriei noastre. Dar, vreau să vă spun deschis, că. dacă s-ar fi lu- crat ceva mai bine, ifutea — avînd în vedere mijloacele fixe existen- te, capacitatea oamenilor muncii și existența unui puternic cen- tru dc învățămînt superior și du cercetare în Timișoara — să ocu- pe un loc mai bun. Sper insă că sc vor trage toate concluziile pen- tat cu Biroul Comitetului județean de partid, cu reprezentanții con- siliilor de conducere din unele întreprinderi și cu alți activiști de partid. Sper că organizațiile partid, consiliile oamenilor cii, colectivele de oameni cii din întreaga industrie țului Timiș, in calitatea proprietari, producători și Dragi tovarăși, dc mun- ni mun- a jude- lor dc henufi- ciari, vor trage toate concluziile din activitatea dc pînă acum, atît in cuca cc este bun — și sint mul- te lucruri bune —, dar și din mi- nusurile șl lipsurile existente, și vor acționa cu toată fermitatea pentru înlăturarea stărilor dc hi- crini negative, astfel ca, încă in tru viitor, pentru ca Timișul sc situeze printre județele cu zuitatc mai dustrlci, a activitate. In cele 8 bune in dezvoltarea celorlalte sectoare luni care au trecut să re- in- do din acest an s-au obținut, du aseme- nea, realizări importante în indus- tria județului Timiș, deși trebuie menționat că mai sînt întreprin- deri care nu au realizat în întregi- me planul dc producție. Despre tonte acestea am discu- următoarele luni din acest an, să asigure îmbunătățirea întregii ac- tivități și realizarea în cele mai bune condiții a planului. Pentrn rezultatele obținute, atît de întreprinderile pe care le-am vizitat, cit și dc toate colectivele dc oameni ai muncii din industrie și celelalte sectoare de activitate, doresc să adresez tuturor oameni- lor muncii din județul Timiș cele mai calde felicitări, urarea de noi și noi succese șl realizări în toate domeniile de activitate! (Aplauze și urale prelungite, se scandează îndelung : „Ceaușescu — P.C.R „Ceaușescu șl poporul P). In întreaga țară oamenii mun- cii din industrie și celelalte ra- muri au obținut, de asemenea, im- portante realizări in cele opt luni ale acestui un. Am discutat despre toate acestea la ședința Comitetu- lui Politic Executiv, cu participa- rea cadrelor de partid județene și a cadrelor de stat din economie. Dc asemenea, am discutat despre măsurile ce trebuie luate in ve- derea lichidării unor stări de lu- cruri negative, pentru realizarea in cule mai bune condiții a pla- nului pe ațost an și pe întregul cincinal, pentru înfăptuirea obiec- tivelor strategice stabilite du Con- gresul al Xlll-lca al partidului și dr Conferința Națională, privind trecerea României la un nou sta- din de dezvoltare, nerală a nivelului patriei noastre și năstării materiale ridicarea ge- dc dezvoltare a creșterea bu- și spirituale a întregii națiuni. (Aplauze și urale puternice ; se scandează îndelung „Ceaușescu P.C.R „Ceaușescu șl poporul!*) (Continuare iu pag a 2*-aJ chizont CUVINTAREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU la marea adunare populară de la Timișoara la n (Urmare din pagina l) Dc la marea adunare populara din Timișoara doresc să adresez tuturor oa- menilor muncii felicitări pentru rezulta- tele de pînă acum» precum și urări de noi și noi realizări» astfel incit să în- cheie acest an și întregul cincinal cu re- zultate și mai buno» nsigurînd întărirea continuă a forței materialo și spirituale a patriei noastre — condiție esențială pentru a asigura înfăptuirea Programului partidului do făurire a societății socia- liste multilateral dezvoltate șl trecerea la realizarea societății comunisto po pă- mîntul României 1 (Aplauze șl urale pu- ternice ; se scandează îndelung: „Ceaușescu — P.C.R. F, „Ceaușescu, Ro- mânia — stima noastră șl mîndria!“). Este necesar ca, atît în Timișoara» cît și în întreaga țară» să punem în centrul muncii înfăptuirea programelor do orga- nizare și modernizare a activității econo- mico-sociale, realizarea programului do înfăptuire a noului mecanism economico- financiar» așezarea întregii activități pe principiile autoconducerii, autogestiunii, creșterea mai puternică a eficienței eco- nomice. O atenție deosebită so impuno să a- cordăm ridicării continuo a calității și nivelului tehnic al producției, ca una din condițiile do bază alo înfăptuirii revolu- ției tehnico-științifice, a asigurării creș- terii competitivității produselor româ- nești, astfel încît elo să so poată situa la același nivel cu cclo realizate po plan mondial. Și trebuio să facem astfel ca unele să ocupo chiar un loc mai im- portant, și, — dacă so poate — primul loc în comparație cu produsclo similare pc plan mondial I Numai așa industria românească va putea să albă rolul său do frunte in întreaga dezvoltare a pa- triei noastre, dar și să participe activ la dezvoltarea schimburilor internaționa- le, la diviziunea internațională a muncii. (Aplauze puternice, prelungite). Este» do asemenea, necesar ca toato în- treprinderile, centralele industriale, toato sectoarele de activitate să acorde o aten- ție deosebită realizării producției și ex- portului. Trebuie să avem permanent în vedero că economia românească nu se poate dezvolta, că programele noastro nu se pot înfăptui decît printr-o largă colaborare- economică și tehnico-științifică internațională* prin extinderea schimbu- rilor economice, a cooperării in produc- ție, deci, prin participarea activă a fie- cărei întreprinderi șl ccntralo la schim- burile internaționale» la realizarea în cele mai bune condiții a producției și exportului, la cea mai înaltă calitate, a- sigurînd in acest fel valorificarea atit a materiilor prime, cît și a muncii poporu- lui nostru. (Aplauze puternice, prelungi- te). In mod corespunzător trebuie să sc a- corde mai multă atenție problemelor pro- ductivității muncii, reducerii cheltuielilor materiale, a consumurilor și realizării tu- turor celorlalți indicatori, carc constituie un tot unitar și asigură dezvoltarea ar- monioasă a întregii economii naționale. în agricultură, am vizitat trei unit'ți. Cu acest prilej, la ferma zootehnică Ho- doui am luat din nou cunoștință de reali- zările Combinatului agroindustrial — Timiș, carc este, de altfel, cel mai marc din țară in acest domeniu. Trebuie să menționez cu multă satisfacție impresia bună despre ferma zootehnică, despre rezultatele obținute, cît și, în general, despre întreaga activitate a combinatu- lui, care în acest an, asigură îngrășarea a peste 1.200.000 de porci și a circa 34.000 dc taurine. Aș dori ca rezultatele acestui combinat să constituie un exemplu, șî să fie urmat de toate combinatele, de toate unitățile cu acest profil din țară 1 (Aplauze puternice, prelungite). Am vizitat Stațiunea de cercetări agri- cole Lovrin, unde, de asemenea am con- statat. cu multă satisfacție» rezultatele bune în producerea de noi soiuri de grîu, dc orz, de porumb, cu producții — de peste 8.000 kg la hectar la grîu șî orz, do peste 20.000 kg Ia porumb știulețl Ia hec- tar, precum și Ia alte produse vegetale. De altfel, stațiunea Lovrin are o expe- riență îndelungată, o serie de rezultate — și am constatat, cu multă satisfacție, preocuparea dc a realiza noito obiective ale revoluției agrare, dc a produce so- iur* care, practic, la grîu să dubleze pro- ducțiile actuale» să depășească mult pro- ducția la porumb și la celelalte plante. Și. este posibil ca să realizăm acest l6cru* Ca în toate domeniile, și in agricultură știința trebuie să-șl propună mereu noi și noi obiective revoluționare, să pornească de la faptul că nu le cunoaștem» că ceea ce natura a făcut în mii dc ani, astăzi, avînd în vedere cunoștințele șl mijloace- le dc carc dispune omenirea, se pot rea- liza transformări în cîțiva ani. în do- meniul agriculturii, am demonstrat că, in cîțiva ani, am obținut recolte carc, cu zece ani în urmă, păreau imposibile, și este posibil să facem mai mult, iar Lo- vrinul, oamenii dc știință și oamenii din agricultura județului Timiș trebuio să se angajeze cu toată hotărîrca șl să ocupe un loc de frunte în această activitate. (Apiauze puternice, prelungite). Am vizitat, dc asemenea, cooperativa agricolă dc producție Gottlob. unde am constatat, cu multă satisfacție, recoltele bune obținute» despre care a vorbit aici prcședintclo cooperativei. într-adevăr. trebuie remarcat că recoltele obținute lu această cooperativă sînt foarte bune. Dur și aici Se pot obține — și trebuie să ac- ționăm pentru a obține recolte tot mai bune. Cred că dacă ne-am propu- ne — și toate unitățile agricole din Ti- mîș trebuie să-și propună să realizeze a- semenea producții cum sînt cele de la stațiunea de cercetare Lovrin. și de la cooperativa de care am vorbit — atunci, într-adevăr, județul Timiș va păși pe ca- lea noii revoluții agrare și va putea să ocupe un loc fruntaș șl în agricultură. (Aplauze și urale puternice : se scandea- ză îndelung : ..Ceaușescu și poporul F) La Institutul agronomic am vizitat o expoziție, am văzut unele din realizările generale pc județ, precum și uncie pre- ocupări șl contribuția institutului la în- treaga activitate a agriculturii. Pentru rezultatele obținute in acest an de agri- cultura județului — caro, într-adevăr» a dai o producție mai mare decît în anii preccdeiiți, dar, nu Ia nivelul cerințelor revoluției agrare —, doresc să adresez cele mai calde felicitări tuturor oameni- lor muncii din agricultură, tuturor co- operatorilor și mecanizatorilor, țărănimii, și urarea de noț și noi realizări pentru a păși ferm și a înfăptui in cel mai scurt timp — dacă este posibil. încă in anul vi- itor — obiectivele noii revoluții agrare ! (Aplauze și urale puternice ; se scandea- ză : „Ceaușescu — P.C.R. „Ceaușescu și poporul l“). Dragi tovarăși șl prieteni, Astăzi, in întreaga (ară începe noul an de învățămînt 1988-1989. In dimineața a- ccstei zile am vizitat un liceu de chimic șî Institutul politehnic. Am constatat, cu multă satisfacție, buna dotare și baza materială existentă, rezultatele obținute in legarea strinsă a învățămîntului cu practica, cu producția, conlucrarea st rin- să între învățămînt și cercetare. Am văzut unele rezultate foarte impor- tante obținute dc învățămîntul superior in dezvoltarea și realizarea unor noi uti- laje și noi produse cu calități și caracte- ristici superioare. De altfel. Timișoara este unul din puternicele centre dc in- vățămint superior, care numără 10 fa- cultăți in care învață aproape I8.00C de* studenți. Se desfășoară — repet — o In- tensă activitate de cercetare, in strinsă legătură cu institutele științifice și cu producția. De altfel, in întreaga noastră țară în- vățămintnl a cunoscut, in anii construc- ției srcialistc, o dezvoltare foarte puter- nică. Aproape 25 la sută din populația României urmează o formă do invăță- mînt. Am generalizat învățămîntul de 10 ani, iar circa 80 la sută din tineri ur- mcază treapta a doua de liceu, urmînd ca. din 1990. să so generalizeze invăță- mintul do 1-2 ani. învățămîntul nostru superior asigură pregătirea cadrelor pentru toate scctoa- rele dc activitate economico-sociil Practic, nu există specialitate in cart ii nu asigurăm, în învățămîntul nostru » porior, pregătirea cadrelor de carc ai® nevoie. Pe lingă marile realizări obținute i dezvoltarea generală, in construcția » clăii stă, dezvoltarea puternică a ImW* mint ului constituie* una din portante înfăptuiri, fără dr fi putut să obținem puternica conomico-socială. ridicarea civilizație al României, ni ce, prelungite). Este bine cunoscut - (Urmare din pac, cele inai i» caro nu H dezvoltam* nivelului 6 (Aplauze dar merită ■ subliniem și acum — faptul că intrrt^1 învățămînt este gratuit. Cheltuielile ti la bugetul statului pentru învățăm» reprezintă peste 16 miliarde Ici, fiind ti peste 12 ori mai mari față de 1950. Mu*1 ționez aceasta avînd în vedero d i multe țâri, s-au redus în timp cc înarmare. chiar in unele țări dezvolill' Cheltuielile pentru invățimitt au sporit cheltuielile pcntri In spiritul politicii partidului și stllli lui nostru privind deplina egalitate i drepturi pentru toți cetățenii, fără sebire de naționalitate sau dc altă ră, toți copiii și tinerii urmează oblici toriu învățămîntul dc 10 ani iar din IM — învățămîntul obligatoriu pentru inl^ gul tineret de 12 ani. (Aplauze pnrJ ce. prelungite). Singurul criteriu can* dl posibilitatea intrării în in vă Anunțul porior este cel al capacității fiecărui nâr de a învăța, dr a-și însuși cele na noi cunoștințe* din tonte domeniile activitate. Este, de asemenea, bin«* cunoscut tinerii de diferite origini naționale dl 4 ■ A (Urmare din pag. 1) asemeni întregului nostru popor, pentru realizarea integrală o prei^e- derilor planului pe anul 1988, a obiectivelor actualului cincinal, pen- tru obținerea unor rezultate supe- rioare tn toate domeniile, pentru înfăptuirea neabătută a hotărîrilor Congresului a! XIM-lea și ale Con- ferinței Naționale ale PCR.., pentru transpunerea tn viață u Tezelor din aprilie, conștienți că numai astfel își vor putea spori contribuția la progresul general al țării, la edifi- carea societății socialiste multilateral dezvoltate șl înaintarea patriei spre comunism. Analize cuprinzătoare, exigente, vlztnd posibilitățile actua- le și drumul pe care trebuie mers în viitor, dialogurile dintre secreta- rul general al partidului șl oamenii muncii sînt momente solemne și in- suflețltoare, pe drumul ascendent al istoriei socialismului românesc, mo- mente puternic impulslojiate de orientările și indicațiile tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, pe care oamenii muncii sînt chemați să le traducă în fapte, spre binele șl în- florirea patriei. Rodnicia recentului dialog a fost subliniată cu pregnan- ță de către toți cel care au luat cu- vintul la Marea adunare populară de la Timișoara. Astfel, intr-o at- mosferă de înaltă vibrație patrioti că, dtnd glas shnțăinintelor oame- nilor muncii tlmișenl, au vorbit to- varășul Rit Matei, prim-secretar al învăța și in limba naționalității resptra ve. Dar, este dc înțeles că toți lira trebuie să învețe limba română, im creează tonte posibilitățile dc a i'.Wj lucra in orice domenii, de a-și maiiM ta din plin forța creatoare, de a-și ce contribuția, in orico domeniu-I științei, ul culturii, al activității pratf- cu — la dezvoltarea generală a para noastre socialiste. (Aplauze șl urate ra lungile; se scandează lifdrh i „Ce.iușescu — Tinerii !“k în același timp, avînd in dependența tot mai strinsă ta tea pe plan internațional wderv inia intru udiif și ncasiud participării active la schimburile de tw lori materiale și spirituale, la dniibo internațională a muncii, în invățâfniolM nostru, toți tinerii două limbi străine o pregătire trebuie să intra ceea ce Ie asied multilaterală. fel că, după absolvirea școlii, pot ■ tr-adevăr să acționeze în orice imprM rări, pentru a participa activ lu intra viață economică» Ia schimburile șl țiile internaționale., in toate de activitate. lată de ce putem afirma, lățită mîndrie, vă avem un in v modern, carc răspunde cerințelor art» le ale dezvoltării societății omora cerințelor construcției socialiste in nia ! (Aplauze șl urale prelungite: i scandează „Ceaușescu — P.CKi „Ceaușescu .și poporul !“. „Ceausetfl Tinerii !“) I (Continuare in pagina a J-fl) Comitetului județean Timiș nl P.C.R., Gheorghe Flucsă, directorii' întreprinderii Mecanice Timișoara Coleta de Sabata, rectorul Institu- tului Politehnic „Traian Vuia", So- rin Popescu, student, vicepreședinți al Consiliului U.A.S.C, din Centrul Universitar Timișoara, loan Le2ctL președintele C.A.P. Gottlob. Luările de cuvînt au constituit o refnruM a angajamentului față dc partid secretarul său general, tovarăși NICOLAE CEAUȘESCU. al comu- niștilor, al tuturor oamenilor mun- cii, ferm hotărîți să se situeze, fi pe mai departe, in primele rînduri ale întrecerii socialiste, ale cons- trucției și dezvoltării mărețului edi- ficiu social, pentru a ridica patrii socialistă pc înalte cuhni de cH* lizație șl progres. Începem noul an de ir diții bune din toate pu l Iste necesar să facem l miluțele in invățămînti dclv să se ridice la • n tcrcalc de .societatea nc p-ntru întregul tinerel. Aș dori să adresez, <1 rrf adunare populară, « felicitări elevilor, studei didactice din Timișoara (ară, odată cu urarea ta noul an do mvățămî țuiernica mobilizare a in ridicarea .și per fee ți inBt&mîntului, a nivelu falnică, științifică, culti do pregătire generală a llAplauze și urale puter ue scandează „Ceaușe LCcaușcscu — Tinerii !“). Dragi tovarăși și prie l'rograimlc dr dr/vo i’iială, purspeetix ele d< Inaistro pină in anii 2( Eb&^tatc obiectivă, pe ■ndiwrea la un nivel tot hsțânuntuliii, a cercetâr LKlivității polilico-educat I Este necesar sâ f.u vm are școală, fiecare inst devină un puternic cent tiuc.ițiui și formării lin [Constructorilor do tniine hl comunismului, a acele â asigure ridicarea cor iKiastrc pe noi și noi ci civilizație, să asigure ■inii noastre, poporului ;4rmn in rîndul națitmilo ani! (Aplauze și urale ț ■Dglte; sc scandeaz LCeaușcscu să trăiască, P renscă F). 1 Este necesar să asigur nuli mai strinsă a înv? giioța, cu producția, per pintr-o conlucrare st rin H-toare de activitate so Qptulrea mme de Mostre. Aș dori neabătută a n dezvoltare gen să subliniez» îr. Necesitatea dezvoltării și i activității de cercetare Brațe sectoarele — și de* •rz și acum —, în strîns procesul do învățămînt. | tn acest sens, Timișoara ruultato bune» dar dispu •eccwră, de cadrele nec i sc angaja mai hotărît i aei largi șl intense activ bre in diferite domenii, Bfnii dc știința și învăță mioara să-șî aducă o co polemică la dezvoltarea । feței românești, la ridicare i treaptă nouă, de știință, fenistare» fericire a popor puternice, prelungite). Este de înțeles că treb >rrmâncnt la baza întregi tiviîăți din învățămînt, c barele, cele mai noi cucerii bhnicit, ale cunoașterii uni; Si desfășurăm întreaga noa k baza concepției rcvoluț kv. despre lume și viață iul dialectic și Istoric, p: tblhinului științific Nunul Bădiții învățămîntul și < «ura vor putea să-și înd» taica de importanță hotar 14u în dezvoltarea patrie feta să $o afle permanent ol tării românești, dar s te de frunte în unele dom Urdă alo dezvoltării știi' MfiaL (Aplauze și urah “angite; se scandea: Cmușcscu — P.C.R. F, „( ferul F). Trăim o epocă dc mari Soluționare» de noi și n< Cnțifîcc și tehnice, de 1 oi a orizontului cunoaște •It* domeniile dc activita l trebuie să spunem cu t Storul poporului nostru — I oricărui popor — va fi < hotărîtor de nivelul ii il cercetării științifice. î ORIZONT CUVÎNT ARE A iCU TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU ișoara la marea activitate economico-» există specialitate în ca n, în învățămîntul nostru Sătirpo cadrelor d«» care । Lunare din pagina u 2-a) marile realizări obținute generală, in construcția voltarea puternică a in\ nstituie unu din făptuiri, fără dc ițlnem puternica iclală, ridicarea cele mul care nu dezvolte! nivelului I României, glto). cunoscut - (Aplauze pi dar merita i acum — faptul că intni este gratuit. Cheltuielile statului pentru învățăm, rste 16 miliarde Ici, fiind mai mari față dc 1950. Mc sta as înd în vedere cl. •hiar in unele țări dezvolt* hHtutolile pentru învățM iu sporit chelhitolHe pCnti noul an dc invățămînt in con- kmc din toate punctele de vedere, lotccsar să facem astfel incit rc- ■Ic in învățămîntul dc toate gra- H ie ridice la‘nivelul condițiilor b dc societatea noastră socialistă n întregul tineret. |dori sâ adresez, de la această ma- tore populară, cele mai calde firi elevilor, studenților și cadrelor Site din Timișoara șl din întreaga «dată cu urarea de a face totul ni an de invățămînt să însemne o mobilizare a tuturor forțelor Starea și perfecționarea nivelului Itnintului, a nivelului dc pregătire ti, științifică, culturală, a gradului egătire generală a tinerei generații, ce șl urale puternice, prelungite ; mari puteri care dispun dc multa militară ! Dar cea mai puternică este aceea a științei, a culturii, a țămintului —* și un popor cu o forță forță invâ- inaltă cultură, înarmat cu o înaltă știință în toate domeniile, va deveni o putere ma- re pe pămînt! Trebuie ca și România, poporul nostru, să devină, în domeniul științei, invâțăinintului. culturii, un po- noștlnfe veți putea, dragi prieteni tineri, să contribuiți la dezvoltarea patriei, să asigurați — repet — locul demn al Ro- mâniei — și trebuie să faceți acest lu- cru | Aceasta este răspunderea pc care o aveți față de strămoșii voștri, față de părinții voștri, față dc viitorul poporu- lui nostru! (Aplauze șl urato putcrnl- „Ceaușescu Vinerii !*). p.c.r. r, (i tovarăși și prieteni. tramele de dezvoltare economico- por puternic, o marc putere >i culturii! (Aplauze și urale prelungite ; se scandează „Ceaușescu și poporul P). a științei puternice, îndelung ce, prelungite ; se scandează „Ceaușescu — Tinerii I*). îndelung Mă adresez, de asemenea, tuturor ca- drelor didactice din întregul invățămînt politicii partidului și sta rivind deplina egalitate tru toți cetățenii, fără di (tonalitate sau dc altă nai ii șl tinerii urmează oblii nîntul dc 10 ani iar din I! tul obligatoriu pentru mti le 12 ani. (Aplauze pnon e) Singurul criteriu care intrării in învățămîntul 4 îl at capacității fiecărui I ăța, dc a-și însuși cele m |r din toate domeniile i l perspectivele r pină in anii iute obiectivă, irea Iu un nivel dezvoltării patriei 2000 impun, cu o perfecționarea tot mai înalt a bitului, a cercetării științifice politico-educative. ■ necesar să facem astfel incit și in- Și fie- Nu exagerez cu nimic spunind acest lucru ! Priviți istoria dezvoltării omeni- rii și veți înțelege fiecare acest lucru ! Pot să se construiască uzine, pot să sc creeze lot felul de armamente, dar des- pre un popor fără o înaltă cultură, fă- ră a fi înarmat cu cele mai înalte cu- noștințe alo științei, nimeni nu poate să spună că este o putere mare. Puterea, nici astăzi — și cu atît mai mult in vii- tor — nu stă în miliardele dc dolari sau d? altă valută, în armamentele nu- cleare sau dc altă natură I Puterea stă in știință, în capacitatea omului de a crea, de a cunoaște și dc a modifica continuu, în folosul său, al progresului, întreaga dezvoltare ! Șl, o asemenea ac- tivitate trebuie să ne propunem să des- fășoare continuu poporul nostru! (Aplauze cu chemarea fășurarea în un nivel cît invățămînt. dc a face totul pentru des- colc mai bune condiții și la mai înalt a procesului do Aveți marea răspundere. bin<* cunoscut ci ferite origini naționale pol limba naționalității respedh de înțeles că toți finirii ivețe limba română, c.irt • posibilitățile dc a i>utra p domenii, de a-și manifcsi orța creatoare, de a-și nte» i. in orice domeniu — jI ilturii. ai activității pratG* 'oftarea generală a pabH iste. (Aplauze și urale scandează Indolimi] Tinerii I Ideală, fiecare institut superior să si un puternic centru, o citadelă a kiei și formării tinerei generații, a hetorilor de mîine ai socialismului ■unismului. a acelora care trebuie Sigure ridicarea continuă a patriei Rrt pe noi și noi culmi de progres WM'ic, să asigure întotdeauna na- I noastre, poporului român, un loc l in rîndul națiunilor libere ale îu- șl urato „Ccaușcscu — șl nundrla !“). Trebuie să dere că numai puternice ; România, se scandează stima noastră avem permanent în ve- un popor cu un înalt ni- vel de pregătire in toate o inultă cultură științifică ticipa activ la schimburile tcriale și spirituale șî va domeniile; cu va putea par» do valori ma- putea fi cu imp, avînd in >t mai strînsă internațional \ edere inhr intre udhi și necesitat^ dive la schimburile d< u» și spirituale, la diviziunea a muncii, in învățămîntul ineriî răine. trebuie sâ invefl ceea cc le asigur* ire multilaterală, ad* ibsolvirea școlii, pot in» tcțloneze în orice imprrju- participa activ la întronai că, la ionalo. schimburile și în toate seclnardi putem afirma. , că avem un cu indn-p» invățămînt "ăspiinde cerințelor aciua» tării societății omenești» trurției socialiste in Romă» șl urale prelungite: se toaușescu — P.C.R priponii f, „Ccausesiu - are in prăjină a 3-a) dețean TlmlȘ al e Flucsă, directorul dei a nicc Timișoara la, rectorul Institu- „Traian Vuia", So- (lent, vicepreședinte .A.S.C. din Centrul ișoara, loan Lezeu .P. Goitlob. huărllc nstltuit o reînnoire i Jală dc partid și jeneral, tovarășul ^ȘESCU, al comu- 3r oamenilor mun- i să se situeze, și in primele rînduri liallste, ale cons- urii mărețului edi- ru a ridica patria Ite culmi de ctid- (Aplauze i; se 5CSCU să șl urato puternice, pre- scandează îndelung trăiască, România să-nflo- un. * necesar să asigurăm o Împletire I mai strînsă a învățămîntului cu ți, cu producția, pentru că numai tr-o conlucrare strînsă între aceste ■re de activitate se va asigura în- fata neabătută a mărețelor pro- adevărat liber și independent I (Aplauze puternice, prelungite). Numai cu un ase- menea popor, cu o asemenea înaltă pre- gătire vom asigura făurirea cu succes a comunismului în patria noastră, vom realiza visul dc aur al omenirii — o lu- me fără exploatare, a colaborării egale între toți oamenii dc pc planeta noastră! dr dezvoltare generală dori să subliniez, în mod ulatca dezvoltării și mai a patriei deosebit, puternice ■tivității de cercetare științifică în b sectoarele — șl desigur, mențlo- hi acum —, în strînsă legătură cu pul do invățămînt. baccst sens, Timișoara are o scrie de pute bune, dar dispune și de forța Bară, de cadrele necesare pentru iingaja mai hotărît în realizarea u- ilirp șl intense activități de cerce- i io diferite domenii, pentru ca oa- dc știință și invățămînt din a să-și aducă o contribuție Ti- mai pică la dezvoltarea generală a ști- ■ românești, la ridicarea României pe friptă nouă, dc știință, dc cultură, de mare, fericire a poporului ! (Aplauze pice, prelungite). Kr do înțeles că trebuie să punem nnent la baza întregii noastre ac- p|i din invățămînt, din toate sec- cele mai noi cuceriri ale științei și ■di. ale cunoașterii umane in general, mșurărn întreaga noastră activitate bia concepției revoluționare, științi- l despre lume și viață — matcrialis- I dialectic șl istoric, principiile so- bmului științific Numai în asemenea â|ii învățămîntul și știința româ- iri vor putea să-și îndeplinească mi- ei do importanță hotărîtoarc pc care lin dezvoltarea patriei noastre, vor asâ so i.Rc permanent în avangarda îollărli românești, dar să ocupe șî un le frunte in unele domenii de avan- 8 alo dezvoltării științei pe pian 1 (Aplauze și urale file; jescu il D. m o se scandează P.C.R. r. puternice, îndelung Ceaușescu șl epocă de mari transformări ph|ionare, de noi șl noi descoperiri llifico și tehnico, de lărgire conti- Is orizontului cunoașterii umane in k domeniile dc activitate. Iată de Ircbuie să spunem cu toată tăria că ■ui poporului nostru — ca dc altfel ■icărui popor — va fi determinat in Ibotărîtor de nivelul învățămîntului I cercetării științifice. Sînt pe lum (Aplauze șl urato puternice, ză îndelung: „Ceaușescu și „Ceaușescu — Pace lu). lată dt ce, avem marea se scandeu- poporul!“. răspundere de a face totul pentru a asigura for- marea tinerelor generații, a întregului nostru popor, pe baza celor mai noi cu- ceriri ale științei, tehnicii și cunoașterii umane. Realizând aceasta, ne facem da- toria față de națiunea noastră, față do viitorul poporului nostru, față de cauza socialismului și comunismului, față de cauza păcii în lume ! (Aplauze puternice, prelungite; se scandează „Ceaușescu — Pace !“>. Punînd la baza întregii noastre acti- vități aceste obiective mărețe, concep- ția revoluționară despre lume și viață, trebuie să combatem cu hotărire ma- nifestările retrograde, misticismul, obscu- rantismul, șovinismul și naționalismul, tot ceea cc înjosește omul, ceea ce este în contradicție cu știința și cultura, cu însăși noțiunea de om, dc umanism. Trebuie să educăm tineretul, întregul nostru popor, in spiritul idealurilor dc dreptate, do egalitate, do prietenie și so- lidaritate cu tineretul și popoarele do pretutindeni, în spiritul luptei comune pentru progres, pentru știință și cultură, pentru o viață liberă, independentă, pun- tru o lume mai planeta noastră ! lungite). De la această dreaptă și mal bună pe (Aplauze puternice, pre- tribună mă adresez ti- ncretului șl copiilor, elevilor șl studenți- lor din întreaga țară cu chemarea dc a începe noul an dc invățămînt cu hotărî- rea fermă de a învăța și a învăța cît mai bine, de a-și însuși cele mal noi cu- noștințe în știință șl tehnică, în cunoaș- terea dezvoltării lumii, deci și in știin- țele sociale și politice. Avem nevoie, dragi prieteni, dc o tî- nără generație cu spirit revoluționar. Așa cum am spus nu o dată, revoluția nu s-a încheiat, ea se desfășoară in alte forme și sc va desfășura continuu. Lup- ta intre vechi și nou constituie însăși baza concepției revoluționare — de alt- fel, însăși esența dezvoltării întregii so- șl aceasta va repre- cictăți omenești zenta șl în viitor forma dc manifestare a acțiunii omului pentru perfecționarea continuă a societății. pentru știință. pentru cultură. Șt numai cu înalte cu- drugi tovarăși, dc a educa tinăra genera- ție, viitorii constructori ai socialismului și comunismului ! Aveți o răspundere mare în fața poporului, a viitorului pa- triei — și trebuie să acționați în așa fel. incit sâ vă îndepliniți în cele mai bune condiții această înaltă răspundere. Să a- sigurăm formarea unei tinere generații, a unui tineret cu spirit revoluționar, pa- triotic, gata să servească in orice împre- jurări cauza socialismului, a comunismu- lui, poporului, bunăstarea, independența și suveranitatea sa, să fie ferm apărător al păcii și colaborării internaționale! (Aplauze puternice, prelungite; se scan- dează îndelung „Ceaușescu — P.C.R. !“. „Ceaușescu — Pace r. „Ceaușescu — Ti- nerii la). M-am referit la toate aceste pentru că ele constituie o parte tă n programelor dc dezvoltare noastre, a Tezelor din aprilie. probleme integran- a patriei Ele con- stituio — .aș putea spune — problemele hotăritoarc pentru întreaga dezvoltare a României. Am convingerea că întregul tineret, cadrele didactice din țară, deci și din Timișoara, întrcaga vor toate concluziile și vor acționa cu trage răs- pundcrc, că organele și organizațiile dc partid își vor îndeplini rolul tor de a fi în primele rînduri pentru o înaltă cultură, o înaltă știință, pentru for- marea unul tineret revoluționar cu o conștiință patriotică, cu hotărîrea fermă dc a servi patria, partidul, cauza socia- lismului, de a servi viitorul (Aplauze și urato puternice, se scandează „Ceaușescu „Ceaușescu și poporul |“). Dragi tovarăși șl prieteni, Plinind in centrul întregii poporului ! prelungite ; - p.c.r. r. noastre ac- ‘ tivități realizarea programelor șl a o- biectivelor strategice ale dezvoltării Ro- mâniei pc calea socialismului șl comu- nismului, nu uităm nici un moment că este necesar să participăm activ la viața internațională, la soluționare#, într-un spirit nou, a problemelor complexe in- ternaționale, că numai și numai in con- dițiile păcii și colaborării, atît țara noastră, cît și alte state iși vor putea realiza programele de. dezvoltare econo- mică șî socială. Dezvoltăm larg relațiile cu țările so- cialiste, cu țările in curs de dezvoltare, cu țările capitaliste dezvoltate, cu toate statclo lumii, fără deosebire dc orîndul- re socială. Acționăm cu toată hotărîrea pentru ca, în relațiile Internaționale să se afirme cu putere principiile depli- nei egalități în drepturi, respectului in- dependenței și suveranității naționale, neamestecului în treburile interne și a- vantajului reciproc, respectării dreptului fiecărui popor dc a-și dezvolta viața și de n-și organiza societatea așa cum o dorește și cum crede că răspunde nece- sităților sale. (Aplauze șl urato prelungi- te* sc scandează „Ceaușescu, România — pacea și prietenia !“) Țara noastră participă activ la lupta internațională pentru dezarmare și, primul rînd, pentru dezarmarea cioară, pentru eliminarea completă în nu- a armelor nucleare de pc întreaga planetă. Ne pronunțăm ferm pentru trecerea la reducerea armamentelor convenționa- le, la lichidarea armelor chimice, la re- ducerea radicală a cheltuielilor militare. Considerăm că trebuie să se facă to- tul pentru soluționarea conflictelor șl a problemelor litigioase dintre state nu- mai și numai prin tratative. Aceasta răspunde atît intereselor popoarelor res- pective, cît șl cauzei generate a colabo- rării șl păcii în întreaga lume. O atenție deosebită acordăm probleme- lor lichidării subdezvoltării, realizării noii ordini economice internaționale, ca- re să asigure progresul economic șî so- cial al marii majorități a statelor lumii, care se află astăzi în situația de țări in curs dc dezvoltare șî unele chiar dc țări slab dezvoltate. Aceasta răspunde nece- sității realizării unei largi colaborări in- ternaționale și înfăptuirii unei păci ba- rate pc respectul reciproc, pc colabora- rea egală între toate statele lumii. Sint multe probleme în viața interna- ționalâ, însă nu doresc să mă opresc acum asupra lor. Vă sînt cunoscute po- ziția și activitatea, partidului și statului nostru, hotărîrea României dc a face to- tul și în viitor pentru a contribui la o soluționare nouă, democratică, a tuturor acestor probleme. Desigur, acordăm o atenție deosebită problemelor din Europa, securității și colaborării pc continent, situației din Balcani, dar și din alte zone, avînd în vedere interdependența existentă astăzi între diferite state și regiuni ale lumii. Nu se poate concepe ca într-o regiune sau pe un continent problemele să fie soluțio- nate, iar in altele să rămînă complicate — pentru că nu mai este posibil acest lucru! De aceea, România este ferm hotărită să participe activ la soluționa- rea într-un mod nou a problemelor, în spirit democratic, atît in Europa, cît și în întreaga lume. Avem ferma convinge- re că popoarele do pretutindeni, acțio- nînd unite, dispun de forța necesară și pot să asigure oprirea cursului periculos al evenimentelor, pot să impună dezar- marea, eliminarea armelor nucleare, realizarea unei lumi fără arme, fără războaie, a colaborării egale între toate națiunile. (Aplauze și urato puternice ; se scandează îndelung: „Ceaușescu — Pace r, „Dezarmare — Pace!“). o Dragi tovarăși și prieteni. In încheiere, aș dori să subliniez încă dată că avem impresii deosebit de bune despre felul în care lucrează oa- menii muncii din Timișoara șl județul Timiș, despre rezultatele lor. Doresc mai ales să subliniez impresiile deosebite despre întîlnirca cu oamenii muncii din industrie, din agricultură, din învățămint și știință, cu tineretul și copiii. Manifes- tările cu care am fost întîmpinați pre- tutindeni Ic considerăm ca o expresie a încrederii în justețea politicii partidului nostru comunist, în marile realizări ob- ținute de patria noastră în dezvoltarea sa economică șî socială, in destinul lu- minos al poporului nostru, în viitorul său liber, independent, de fericire șl bu- năstare ! (Urale și aplauze puternice ; se scandează îndelung: „Ceaușescu — P.C.R. r, „Ceaușescu șl poporul!“). Avem convingerea că oamenii mun- cii din județul Timiș, din toate domenii- le de activitate, vor acționa cu fermitate, in spirit revoluționar, pentru înfăptui- rea în cele mai bune condiții a planu- lui pe acest an și pe întregul cincinal, că vor întîmpina a 45-a aniversare a re- voluției dc eliberare socială șî națională, antifascistă șl antiimperialistă și Con- gresul al XlV-lea al Partidului Comu- nist Român care va avea toc anul viitor. cu rezultate tot mal bune, în toate meniilc dc activitate ! Aș dori ca Timișul să realizeze în Ic mai bune condiții planul pe acest do- ce- an, și la sfârșitul anului viitor, să se situeze pe un loc fruntaș în industrie, iar în agricultură, nu să candideze ci să ob- țină producții pentru a primi titlul de „Erou al Noii Revoluții Agrare*4. (Aplauze șl urale puternice; se scandează înde- lung „Ceaușescu, România — stima noas- tră și mtndria D. Urez organizațiilor dc partid din Ti- miș, tuturor oamenilor muncii din toate sectoarele, succese tot mai mari în în- treaga activitate, rezultate tot mai bune în toate domeniile, multă sănătate și multă fericire. (Urato și aplauze puterni- ce, prelungite ; se scandează îndelung „Ceaușescu — P.C.R. r. „Ceaușescu și poporul P, „Stima noastră și mtndria — Ceaușescu, România r, „Ceaușescu — Pace I*. Intr-o atmosferă de puternică însuflețire și unitate, toți cei prezenți în sală se ridică în picioare șl ovaționează îndelung pentru Partidul Comunist Ro- mân. pentru secretarul general al par- tidului, președintele Republicii, tovarășul Nicolae Ceaușescu). ORIZONT — — —■— — . ■ I ■ ■ ————— ■ ■——— ’ r - . /* f Luminoasa Epocă Nicolae Ceaușescu Timișoara, la ora unor împliniri solare PARTIDUL ȘI FĂURARII Partidul nl-i puterea dc-a învinge Spre noi izbinzi mărețe cutezînd Și densei fapte piscuri i-om atinge. Cum ne-am legat prin comunistul gtnd. El — freamăt in amin sunetul din lam rozelor Trăim un- timp de împliniri solare, un timp matcă ce adună in corola de lumini a înfăptuirilor noastre revolu- ționare anii de fierbinte patos, de ac- țiune hotărîtă și cutezătoare deschi- dere, tot ceea ce de peste patru dece- nii, în anii glorioși ai construcției so- cialiste în patria noastră a devenit crezul nostru, deviza de ființă a exis- tenței, bucuria de a ctitori pe pămîn- tul românesc o lume după chipul și asemănarea unui popor ce-și dorește casa mai frumoasă, meleagul mai rod- nic, viața mai tihnită și îmbelșugată. Un timp în care omul, stăpîn deplin pc propria lui soartă învață că din gîndire și muncă, din propria lui stră- danie creatoare poate, și trebuie să poată, să izvodească alte și alte mi- nuni, el, faurul înțelept și bun, el. cel deschis spre aflare cu ființa și sufletul întru mai binele țării, al oamenilor ei. Timișoara, oraș de veacuri crescut din propria sa ființă, se află conectată cu toate energiile sale la marele flux novator al patriei, integrîndu-și an de an, decenii după decenii, personalitatea de mare așezare industrială, cu un pro- fil urbanistic cu o elevată viață spiri- tuală șl, dar nu în ultimul rînd, mo- ment de referință în gîndirea științi- fică românească. Argumente pentru aceasta aserțiune le constituie noile ctitorii de lumină, edificate toate în timpul de glorie al „EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU*4, ale institutelor de învățămînt superior din municipiu, admirabile spații de studiu și cercetare, în care se afirmă plenar la intensitatea kilowați lor-putere ai en- tuziasmului creator geniala inițiativă a secretarului general al partidului, triada învățămînt-cercetare-producție Dar dacă vei cuteza să cauți mai în profunzime, dincolo de liniile zvelte ale clădirilor de sticlă și beton, acolo, printre sofisticatele aparate, în labora- toare și ateliere de tot felul, vei găsi magma fierbinte a nemulțumirii crea- toare, strădania pașilor spre perfor- manță. vei cunoaște prețul sudorii dar și bucuria inefabilă a aflării. acel ceva unic și nobil ce te împlinește ca om. ca personalitate a timpului febril și nepereche pe care il trăim. Azi. Ti- mișoara a devenit, la indicația și cu sprijinul nemijlocit al secretaru- lui general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, o impozantă citadelă a gîndirii fecunde, novatoare. O atestă cele patru institute de învă- țămînt superior, cuprinzînd 12 facul- tăți și 81 de specializări, în care uce- nicesc anual aproape 20 000 de studenți. conduși cu competență de 1 500 de cadre didactice. Cifre impresionante de- sigur, dar mai impresionante și pline de • miez sînt faptele lor, curajul de a aborda cu firescul oamenilor ce își cu- nosc cu adevărat nemăsuratele puteri, cele mai pretențioase domenii ale află- rii umane contemporane cum sînt ro- botica, electronica, chimia macromole- culară, energiile neconvenționale, noi tehnologii în sudură și hidraulică. Iar enumerarea ar putea continua. Domenii de vîrf. competitive pe plan mondial în care savanții timișoreni, împreună cu ucenicii lor, au găsit, gă- sesc mercu. alte și alte soluții inedite, idei ce sînt transpuse operativ în munca de fiecare zi, vin. în sensul cel mai curat al cuvîntului. în ajutorul omului. în necontenita sporire a pro- ducției. contribuții de seamă la înfăp- tui rea istoricelor hotărîri ale Con- gresului al XIH-lea și Conferinței Na- ționale alo partidului. Recenta vizită de lucru a tovarășu- lui NICOLAE CEAUȘESCU. împreună cu tovarășa ELENA CEAUȘESCU, în centrul universitar timișorean, ce a prilejuit și deschiderea festivă a nou- lui an de învățămînt, asemeni tuturor vizitelor de lucru efectuate de secreta- rul general al partidului la Politehnică. Agronomie, Universitate au însemnai mari și entuziaste imbolduri de auto- depășire creatoare. Așa cum sublinia secretarul general al partidului. în cu- vîntarea rostită la marea adunare populară de la Timișoara prilejuită de deschiderea noului an de învățămînt 1988—1989, datoria tinerilor, dar și a dascălilor lor este aceea de a învăța continuu, a se strădui să defrișeze noi tărîmuri necunoscute, a-și pune astfel tonte energiile, toată capacitatea lor d* muncă în slujba poporului, a pro- gresului necontenit al patriei noastre I socialiste. îndemn mobilizator și pen- tru cei aproape 4 500 de specialiști c< I gîndesc și creează în cele 24 de insti- I tute, centre, filiale și colective de cer- cetare științifică și inginerie tehnolog I gică timișorene. Aceștia duc mai de- parte învățătura dascălilor Almei Ma- ter Tcmesiensls în cele mal diverse do- menii de activitate, la care se adaugă sutele de cadre inginerești din unită- țile industriale, ele însele nuclee dc promovare a noului în producție, ală- turi de miile de absolvenți sau încă elevi sau studenți ai cursurilor serale liceale sau universitare care muncesc direct în producție purtînd emblema de I cinste „muncitor cu studii superioare" Oraș al gîndirii. al științei și progre- sului. Timișoara se poate mîndri, și pc bună dreptate, cu aportul continuu j sporit la afirmarea științei românești în țară și în lume. Așa cum ne învață secretarul general al partidului, știința trebuie să fie mereu în avanpostul faptei, efortul cercetării să se reflecte I în efortul fiecărui om al muncii. De la tînârul elev informaticean ti- mișorean creator de manual școlar pînă la creatorul timișorean al sofisti- catelor automacarale de 125 tone forță ori proiectantul timișorean al ecluze- lor de la Porțile de Fier 11. ori desco- peritorii timișoreni ai unei noi parti- cule în univers, drumul este unic Acesta trece prin uriașa retortă a șco- lii. amfiteatrului și. mai apoi, al plan- șetei, un drum de trudă neistovită, cu nopți luminate de neliniște și satisfac- ții, cu dibuiri și căutări, cu învățătură, foarte multă învățătură. Așa se scrie, din mers, revoluționar, destinul vieții științifice timișorene, așa se încheagă trainic prestigiul ei. puterea ei de a fi o mîndrie a localnicilor, a țării. Mi-a fost dat să cunosc pe un șan- tier hidroenergetic din creștet de munte un tînăr cu ochi rupți din azur, inginer stagiar la marea școală a băr- băției neînfrînte. Vorbeam despre îm- plinire acolo, undo din noroi și beznă se înălța anevoie, dar trainic, un nou izvor de lumină. Tînârul mi-a spus cu un calm pe care mai apoi aveam să-1 rcîntîlnesc în toate deciziile pe care avea să le adopte într-o împrejurare mai puțin obișnuită pentru reporter, dar atît de comună acolo, o surpare ce putea stînjeni mersul lucrărilor, dacă tînârul nu-și păstra sîngele rece gîn- dind matur, asemeni colegilor mai vîrstnici și cu multe șantiere pe umeri, I mi-a spus ca despre un lucru evident. ' care nu mai intră în discuție că pentru el a fost fundamental că a terminat I hidrotehnica la Timișoara, dar nu o afirmă din patriotism local, fiind el Însuși timișorean, ci pentru că școala timișoreană de hidrotehnică este una din cele mai bune ale țării, ale lumii. „O școală care te învață înainte de toa- te să fii om, să înțelegi că datoria ta primă este aceea de a dărui, că trebuie să vezi mereu și în toate lumina, ceea I ce va fi. să construiești întîi cu min- tea și cu sufletul pentru a avea putere și destulă chibzuință să dai trăinicie faptei tale". Am ținut minte aceste cu- vinte, pentru că locul în care ne aflam cuprindea poezia mai degrabă în sen- sul ascuns al cuvintelor și mai puțin în viața aspră de șantier, o poezie ce respira prin toți porii acelui tînăr la vîrstă frumoasă a cutezanței, nutrită. I toată, aici. în acest spațiu de armoni- că împlinire al Timișoarei universitare. Acum, cînd sub înaltul auspiciu al secretarului general al partidului, to- varășul NICOLAE CEAUȘESCU. aici, la Timișoara, a fost deschis noul an de învățămînt. mă gîndesc cu bucurie la noul aflux de tinerețe tonică, vitală, ce va umple, ca în fiecare lăudată toamnă, străzile orașului. Priviți-i în ochi pe tinerii învățăcei, citiți-le puri- tatea în priviri, dar și dîrzenia de a-șî atinge țelul, năzuința de a deveni ei înșiși mai frumoși, mai înalți, mai în- țelepți decît înaintașii lor. decît clipa cea repede ce trece fără întoarcere. Acum, la ceas de început, fie-le clipa izvor de tărie, de permanentă, temei- nică bucurie I Vasiie BOGDAN. Ca făurari ai unei patrii demne E munca noastră păcii-adinc temei Și-acesta Un imn vrem, sub tricolor, să-nsemne de slavă țării, vrerii ei. Partidul crește«aripi fără seamăn Mulțimii noastre dc-nțelept popor. Mereu unit și în voință geamăn Privirii-arzîndu-i stea de viitor. Partidul este sensul nou al vieții Și il urmăm profund încrezători Spre-a-i desluși izvoare frumuseții Pe-un țărm de fauri cu carpatici zori. Ion SOCOL LEAGAN SOLAR Eternă regăsire de neam și vrednicie. Venită din poemul prefigurat dc zori; Prinos dc frumusețe și dc*statornicie Ești, patrie română, leagăn solar de flori. Concordie astrală dc înstelate schele Și ramuri de Izvoare din trunchiuri mari dc dor, Arpegii de lumină din falduri dc drapele De tricolore, roșii destine de popor. Prelungă respirare de stenice refrene, Țîșnitv de pe strune dc împliniri viori ; îngemănări dc veacuri în milenare gene. Ești, patrie română, leagăn solar dc flori. Și stincă prelungită în Evul armoniei. Carpatica tărie de temerar popor Și Epocă de aur din creasta veșniciei Ești, patrie română, leagăn solar dc flori. Dc cînd e Ceaușescu suprema noastră vrere. Ești nimbul nemuririi din cele trei • culori Și piscul devenirii, al comunistei ere Străbună Românie, leagăn solar de flori. Lcca CRJȘOVAN Timișorcancă de origine, mi-am iubit orașul cu acea necondiționată capitulare a iubirii, dar și cu un nemăsurat orgoliu : Niciodată n-aș fi dorit să trăiesc in altă parte, zi- ceam, mențintndu-mi afirmația, și chiar dacă — firesc, inevitabil — vor fi exlstînd locuri mai frumoase, rădăcinile obîrșlci sînt adinei, im- plantate cu îndărătnicie in solul fertil al unui oraș pe cît de contra- dictoriu, pe atît de fascinant. S-a spus despre Timișoara că nu reprezintă o capodoperă de arhitec- tură. Ei și ? Poate că nu căutăm, întotdeauna, capodopera ! important îmi pare un cu totul alt lucru, pe care l-am deslușit atunci cînd, pes- te ceea ce inițial a fost instinct, ac- ceptare fără prea multe semne de zbucium, s-a suprapus iubirea prin cunoaștere. Iată, gîndesc, străve- chiul burg, fie că se va numi „ora- șul trandafirilor", sau „orașul de pe Bcgaa, fie că va incita voci ce vor proclama barocul ori Jugend-stil-ul, care domină o bună parte a urbei, drept preferință, pe lîngă o cetate a unor importante ramuri ale in- dustriei va rămîne, în primul rînd, un spațiu al spiritualității. Al spi- ritualității și înfrățirii artelor și al oamenilor carc-l populează. Argu- mente ? Suficiente, u?iul — puține sînt locurile unde se vorbește cu atîta dezinvoltură în patru limbi, într-o deplină unitate a înțelegerii șl conviețuirii, iar actul de creație se consumă, de asemenea, tn patru limbi, indiferent că va fl vorba de instituții profesioniste sau amatoare. Există. patru teatre înfrățite de același foc sacru al dragostei pentru adevăr șl tradiție, rostite de la aleasa tribună a scenei, promovînd un repertoriu plin de patos politic, UL MAMELE EROILOR Fiii lor ca fulgerul s-au dat rămînîndu-lc doar in amintire | Și părul Ic atirnă-n despletire, părul cîndva tînăr ca un vis» și stau cu capul aplecat câlrt pămînt ca spre un ccr drtdâ j O, țară, cu eroismul tău leje^ în lupta dc neatîrnarc, dreaptL nicicînd nu poți tu să Iii sâni' Mamele, care privesc înspre țînd fiii li s-au invcșnldt prin fapU Eroii nu pier în patria români! | Radu FELECA5 SUPREM LEGAM1NT .Așa te știm, Partid, Flacără nestinsă în Patrie Arbore cu ramuri crescute in n Rămurind, rodind, înflorind sil Rodind. Prin fiecare oră, Te căutăm cu privirile ■ Universității J. A. Komensky. festivitatea dc de? I chidcre a lucrărilor Seminarului avea să ne puni I in limitele firescului despre care vorbeam, tn co- municare directă cu toți cei care de aproape na || sfert de veac oficiază această sărbătoare spirituali] care este Studia Academica Slovaca: profesa® Jose! Mistrîk, principalul coordonator al SemlnF J rului. autor al unui număr impresionant de lucrârt.| i asistenții săi apropiați. universitarii Petcr Balăi»: I Josef VatrăL oameni de carte dăruiți admirabi l ideii pe care Studia Academica o reprezintă, ceilalți ‘ colaboratori, între care Olga. Ilazuchovă, Brano I Hochei, Jana Dolăanova, Eva Schwambergcrov^: alții și alții, unii buni cunoscători ai limbii și lite- raturii române. Timp de patru săptămînt la cursuri șl seminarii, conferințe, dezbateri, mese rotunde, în vizionări de spectacole și vizite de do- cumentare, ceea ce a ieșit pregnant în evidență a fost redutabila solidaritate spirituală care a exis- tat și există în acest spațiu al culturii europene, solidaritate venind nu atît dintr-o geneză cu ră- dăcini comune, cît dintr-o evoluție istorică în care paralelismele și analogiile sînt cu mult mai semni- ficative decît diferențele. Pentru a le constata t suficient să privești cu atenție motivele predilecte ale cusăturilor ce împodobesc superbele costume populare slovace, să urmărești liniile melodice ale cîntecelor ori mișcările esențiale din dansurile care au conservat o străveche tradiție, sau, mai aproape, să pătrunzi cît de cît în intimitatea evolu- ției literaturii în ultima sută de ani. Iar dacă e nevoie de încă un argument, faptul că marele I poet Ivan Krasko se numără printre cel maî re- dutabili și mai fideli traducători al lui Eminescu I poate sluji ca atare, fiind vorba aici dc nnumc afinități ce trec dincolo de barierele care separi I spațiul cultural slav de cel latin. Multe dintre 1 aceste observații au făcut obiectul unor interesante dialoguri cu invitații la Studia Academica Slovaca | prilej dc a constata că există în lume un real In- teres pentru cultura și spiritualitatea românească I Pentru unii dintre ei, bunăoară, a fost o mart ] revelație să audă. în traducere, poezii de NlchiU I Stănescu, Marin SorescU, Anghel DumbrăveanD ș.a.. să vibreze la sensibilitatea și profunzimea I creației poetice românești de azi .. Printr-o coinci- dență, la plecare, după miezul nopții, a început din nou ploaia. Era însă ploaia caldă a unui miei de august. învăluită în lumina calm gălbuie a neoanelor. Bratislava rămînea în urmă cu promi- siunea unei noi în sori ri... In magistrala C u vi NICOLAE CEAUȘESCU la n Timișoara se subliniază unul ale Istoriei omenirii, anume c constă în bogăția spiritualită strălucitor în însăși deveniri frontispiciul luminos al isto identitatea nepieritoare a fiin popoare care au fost create indiferent de mărimea teri toi numărul populației din care au putut avea o contribuție h moniului spiritual a! omenii vitalitate excepțională, maref complexe ale evoluției socletii rit. cultura însă a rămas pen omenirii, o forță eternă pe locul ci în univers. Secretarul general al pai prezent, „cea mai puternică culturii, a învățămîntului — $ înarmat cu o înaltă știință o putere mare pe pămînt. Ti nostru, să devină. în domenii turil, un popor puternic, o ma Acest nobil, mobilizator iudei in transpunerea Iul in viața de zl toate dimensiunile sale create de epoca biruitoare a cbkă Vncle de Congresul al IX-lea ouă fațete amintiri primesc di- Marian ODANGIU COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DU Ni BRAVE A NU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU' NICOLAE P1RVU, CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ; TIMIȘOARA, strada RODNBH Telefoane : 3 33 90 șl 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepM nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.TR. J TIPARUL EXECUTAT LA IPBT. Index: 42901 ] ț^nslonări istorice. Bineințe- la, acelea care sint legate de admite realități sociale sem* nillcatiue pentru momentele dc reper în viața patriei. Ase- nenea amintiri, din lndcpăr‘ tata copilărie, sînt desprinse fa perioada imediat urmă- Iwre anului *50, dud elev fiind în clasele a ll-a și a Ht-a, In satul meu — ca dc fept in toate localitățile țării - avea loc o intensă activita- I? de alfabetizare a multor nimeni Upsiți dc lumina slo- Ki. Buna, inimoasa fiica fio «lâtoare. avea menirea să M seralele cursuri da alfa- bstizare cu săteni de pe ulița ^tră. Brâu organizate la un ttdn. Acolo, seara de seară. iamn. se adunau oameni vtrst- ||Id — femei și, acum pare 'Mior, bărbați, care făcuseră ematu (unde, totuși, nu învă- ecrâ carte) șl războiul mon- fal. Din curiozitate copilă- rnscă și din iubire față de I nui|dloarclare. A nimeri într-o sh Jre nu poate fi tratată cu circa cea mai mare ce spirite pentru care cuvin-' i singur sinonim : „comic*, mereu cu ochii-n patfl ot ce se petrece în jurul ? la fiecare alunecare sprt hoc" personaje de proză i cu vizibil substrat satiric, iderea în didacticism prin za morală, ci pc comicul respectivă. Dacă pentru ici (cu mai mult sau mai e „umoriști*), umorul este •a scopului care este lecții litatea cu care este tratat, actorul adesea forțat, in- ircuri concentrice i umoriștii-umoriști el < lemente (inclusiv, cînd I decît să îl subliniez» de- e SI ie din creația unui mart inche, Pristanda, din Ca- o doză variabilă de nal- ță, ce face ca rlsul să iz- nosit, fără teama din par- ă au fost trași pe sfoară eticheta „umor" s-ar as- z de înlocuitori. Diferența iștii-umoriști și satiricii imii sînt oameni care au eilalți sînt niște moraliști duce în eroare pentru că. te conferi acente satirici te valabilă, satiricul-umo- 1 să producă umor curat nd. moralistul din el care ruptul capului, să faci cu toată gura. irte din categoria privilc- . A demonstrat-o cu pr>- la microfonul (cîndva) Lee Unda veselă și o fac? ită în scris (cititorii cărții ii cu Valentin Silvestru c printr-o binevenită ini- iai hazoase momente din dcă) prin publicarea unor omului aflat mereu în rizat cu subtilitățile sale • de vîrf sînt atinse co ierea, aparent imparțială „camere ascunse" u lui lului de la un soi de nd de vulgaritate, prilej, cascade de gaguri, unul și ciclul de Parodii (in comic prin discrepanța ist și esența faptelor re- dește pe lîngă hlperdez- I o mare dexteritate în ■ria literaturii conservă, mai mult ■nai puțin vizibil, ideea geografiei ■n chiar dacă formulată prin si- Ul (provincie, regiune, zonă, terl- Ketc.). Lucrul este cît se poate de Larent la Călinescu (să ne amin- ■ dacâ nu altceva. măcar fraza Lmă — memorabilă I — din Pre- ■ la Istoria literaturii șl este de ■ț la Ibrăileanu (despre specificul Lai) etc., etc. întrebarea care se ■ pune este aceasta : în condițiile ■mituții sau ale postmodernității liint sau nu valabile vechile diso- pucturale, expresive, tempera- Sile ale scriitorilor ce aveau drept nat apartenența lor la o anumită I geografică ? ■irita de sus. de foarte de sus, ope- wi scriitor adevărat trebuie să fie jâentativ umană, adică ea trebuie pripite, să structureze, să articu- 1 ideea de om în toată adînclmea Biologică. Din această perspectivă, Li! literaturii este un singur om, Lic în datele lui fundamentale. ■ generică, solidară și identifica- ■-prin obsesii, destin, vibrație in- Li și deschidere metafizică — cu rii din toate epocile (în vertica- iKporală) și cu cei din toate nle (în deschidere orizontală) ; dar. daU (și în asta constă miracolul l literaturii) el. omul, trebuie să ) ființă reală, cu identitate spațio- pcrală și concretețe psihico-fizică. B oricărui scriitor mare aceasta te: accesul în zona rarefiată, ame- h a universalului, acolo unde re- i mimai inimile tari și spiritele pi, pătrunzătoare, sufletele defi- rîncărcate ereditar de povara ome- iui. Acesta este, într-o geografie tapra, dantescă, cel mai larg : din cele nu știu cîte. fie și nouă, i doilea cerc, în interioritatea pri- a, este cel al marilor arii cultu- ieiiropene, asiatice, africane, nord d americane etc.), despre care s-ar i spune, firește, multe. Apoi, la ii lor, acestea se divid în subspe- Qteva consacrate: occidentală. vă. centru-europeană și, mai tg mai vechi, est-europeană. Diso- c mai departe, ajungem inevitabil mltura națională, la obsesiile, spe- satea și, de ce nu. așa cum s-a K nu o dată (cel mal elocvent, cea Martin) la „complexele" ei. Că critatea națională nu legitimează mic deschiderea universală este un st chiar dacă nu unanim recunos- 1 Mircea Eliade nu se sfiește să bască despre „provincialism" ca risc pentru o cultură națională. Des- pre, adică, actul supralicitării culorii locale, a pitorescului, a etnograficului, a folcloricului sau a evenimentelor istorice contingente, consumabile defi- nitiv factologic, fără deschidere meta- fizică sau ontologică. Lucian Blaga. care, la noi, a teoretizat cel mai coerent (în Spațiul mioritic) specificitatea na- țională, nu uită să atragă atenția asu- pra existenței în interiorul aceleiași culturi naționale a două straturi (nu neapărat axiologice, dar cu vocație spre „universal" cert diferită), cea „minoră" (etnofolclorică) și cea „majo- ră" (aparținînd personalităților crea- toare). Constantin Noica a insistat, de asemenea, nu o dată, asupra nevoii profesionalizării actului cultural. Dar chiar șl în condițiile atingerii „culturii majore", a profesionalismului adevărat, a valorii cu emisie universa- lă nu sînt deloc excluse „particularită- țile fiziognomice" locale (geografice). Sigur, odată cu modernitatea, odată cu Clepsidra întoarsă emancipările expresive și odată cu integrarea culturii într-un metabolism spiritual european, toate acestea sînt tematice, naționale mai larg, mai greu de decelat. Oricum, ponderea lor ține mai mult de imponderabile, de subtex- tual, cînd nu de un aspect mai mult sau mai puțin exterior în economia operei. Mai puțin oricum de un dat esențial, definitoriu al el. Aducînd dis- cuția și mai la zi, am putea sesiza bunăoară, dincolo de un fond comun ce-și revendică — mai ales la liivelul mijloacelor — același capital: ironia prozalzarea discursului, detabuizarea limbajului și a temelor și, mai mult, repudierea cultului purității lui (lor), reabilitarea, în libertate, a umilului existențial și a persoanei concrete, in- dividuale ș.a. — deci în pofida aces- tora am putea sesiza accente, nuanțe „geografice" diferite chiar la tinerii poeți șl prozatori de astăzi, trăitori (ori, mai ales, originari) din zone di- ferite ale țării (Muntenia, Transilvania. Moldova, Banat etc., cu centrele cul- turale corespunzătoare). Reliefarea acestor disocieri exclude, se înțelege, orice ierarhizare valorică, ea țrebuind a fi privită exclusiv în lumina a ceea ce e ; un mod relativ, discutabil chiar de a sesiza reflexul subtil al unui „to- pos" spiritual, social, istoric, politic, lingvistic în structurile intime, infini- tezimale, celulare, dacă vreți, a unei opere literare. Ultimul cerc — dintr-o succesiune concentrică — este întotdeauna un punct. Cel generator, pulsator. Existen- ța Iul nu e doar importantă ci, uneori, exclusivă. Iar el are numai un singur nume » autorul. Vasile DAN .„Cartografi" cu bune intenții, sau doar ambițioși, cu o excelentă cunoaș- tere a „terenului", sau deloc, lucrînd izolat sau în colectiv („unde-s doi pu- terea crește* dar, vai, gloria se împar- te I) avem destui. Trecînd geografia într-o istorie literară. Ion Rotaru a marcat, spre pildă, Banatul printr-o „pată albă". Eugen Simion, în schimb, „leagă" scriitorul de pămîntul său (do- vedind, în mod admirabil, că nu era necesar argumentul sorbonist în ates- tarea existenței geografiei literare). Cornel Ungureanu, într-o (altă) istorie stabilește paralelisme între dezvoltarea literaturilor țărilor situate în Sud- Estul european. Mircea lorgulescu e fascinat (și fascinant) în preocupări- le-l pornite dintr-un anume spațiu geo- grafic. Mihai Ungheanu a „tradus" spe- cificul unor teritorii și ceea ce între- - prinde revista „Luceafărul", pentru c mai corectă conturare a noii geografii literare, e salutar. Atîția alții, încă, au privire largă și pătrunzătoare. Luînd-o de la capăt, e lesne de do- vedit că Un scriitor e influențat de mediul geografic din care vine el în literatură, cum și de spiritualitatea specifică acestuia. Nefiind însă (doar) „produsul" mediului, fiindcă scriitorul care răsare într-un anume loc e înzes- trat și cu „date personale". Grație a- cestora, prin literatura-i, (re)construiește o lume (numai) a sa. Nu crede nimeni că Llosa și-ar fi început „războiul" undeva pe lîngă Borodino dacă ..., și nimeni nu-l vede pe Tolstoi, într-o clipă de „pace", valsînd cu Natașa la un bal... balzacian dacă ... • Pome- neam de Cervantes. A fost un autentic hidalgo într-o Spanie inconf un dabilă ; în Alcală de Henares, Tolcdo sau altă așezare, străzile erau cumplit de în- guste. încăperile sufocante (încărcate cu mobilier greoi). în curțile interioare lumina cade ca într-o fîntînâ doar la amiază — altfel în patio e umbră, ca și-n încăperi, se nasc acolo fantasme și. hotărît. personajele unui asemenea peisaj, căutînd evadarea ... creșteau ; prelungul, subțiratecul, străveziul a- proape hidalgo nu era o „caricatură" Spiritul său tot prin înălțare se poate elibera ; pomenindu-se în încinsă La Mancha sau în ariditatea munților cal- caroși unde întîlnește „vedenii" (cum cele din imaginația-i) iscate în aburul tremurător, dar și oameni ai pămîn- tulul. Un Sancho nu putea fi decît voinic, rotund, turtit, parcă —- dacă numitul Don Quljote avea nevoie de cal (ba și de aripi, închipuite, pentru înalte zboruri). Sancho se aburcă doar pe măgar, rămînînd mai aproape de pămînt ; pe care, de altfel, mai că se rostogolește (spre a-1 putea stăphu, umple I). Sigur, acesta e un fel de a vedea lucrurile, ar mai trebui aduse destule completări — despre intențiile lui Cervantcs, despre polemica sa cu o întregă literatură scrisă pînă la el. folosind și mijloace... descoperite azi de postmoderniști (I), lucruri. însă, prea cunoscute. Apoi, și de aici ar tre- bui începută discuția (serioasă) despre geografia literară, mi se pare extrem de importantă remarca lui Eugen Si- ni ion asupra faptului că eroii unor scriitori trebuie să aibă un „mod de a fi". Aici e și șansa de a ieși in lume cu specificul unui anume spațiu (geo- grafic și spiritual). Amintindu-I pe Ibrăileanu, în aceeași chestiune, și C. Sorescu face o bună intrare pe un te- ritoriu ce s-ar cuveni mai mult cer- cetat. Bineînțeles, cu raportări la ope- re și autori, ieșind din geografia pro- priu-zisă și intrind în sferele istoriei, socialului, politicului etc. Gîndindu-mă la eroii unor Rebreanu. Preda, Stancu, Șt. Bănulescu. Vclea, Fănuș Neagu, D.R. Popescu. spre pildă, pentru a ră* mîne intr-o „geografie rurală" care au un „mod de a fi in lume și un mod de a gîndi marile categorii ale exis- tenței", îmi vin în minte alții, creați de scriitori mai puțin comentați. Care, prin cele de mai sus, se aseamănă. Și, totodată, se deosebesc unii de alții. Lîngă țăranii ardeleni, cei din Dunării, sau cine știe de unde, fi găsind un loc sub soare și bănățeni. Dar despre cavaleri Cimpia își vor țăranii rătăci* tori (prin Spania), vinători (prin tai- gaua rusească), fermieri, felahi sau, de ce nu. funcționari (din Viena, Peters- burg, Praga), dar mai cu seamă coborî* torii noștri din legende și urcătorii din istoria-ne fabuloasă și demnă, despre atîția care trec din „geografie" în lite- ratură— pentru a se (re)întoarce în viață, cu alt prilej. Deocamdată, și re- feritor la ancheta aceasta, dacă (pre** supun) acceptăm cu toții conceptul de „geografie literală", trebuie să recu- noaștem că rămînem datori în ceea ce privește valorificarea specificului geo- grafiei noastre. O (re)configurare exac- tă (valoric) a „hărții literare" (contem* porane) e. iarăși, necesară. Florin BANESCU de prozei. ii, și inevitabile scăderi, iscă reușita de ansamblu, «nța criticului și-au adus, Ivă. Prin Ce mai fad? nic al chestiunii cu pri- atuitatea ei de domeniul >ertă a cărții), Valentin in redutabil comentator producător, fapt care ne e pînă acum a autorului roducțli comice. Să spe- ar de acum înainte ;ă rîdă cu gura pînâ I* j nici un chip, lecturarca ntin Silvestru. Tudorcl UR1AN MM FACI ?. Editura vistelor iști. „Antipatiile față iparțin mai degrabă ar și sînt întreținute e de obscuri «acțlo» licații de specialitate, la un articol de b—6 tiințific. fie de velei- 'ghlzați în specialiști fie, în sfîrșit, de cei •ică". (Dintr-un inter- „Tribuna", nr. 36). apărut nn nou număr •sc. • A poposit tn timișorene un exem- ului literar, foaie a ilînescu" din munici- Dej. Se reține masa irii de azi", cu o par- ? Manoîescu, Gabriel Mihai Zamfir. AL rea I • Nichita Da- nr. 35. un frumos etului Șerban Foarțâ ?ică î): „Un «joc se- V. GANEA pcturînd un univers pa- k o lume a semnificațiilor ■bile, creația poetică tinde Ir ontologizarca expresiei, Btirilc el de rezonanță fiind ■tipie, iar axul valoric de- Ldent de multitudinea lor. ■ trama imaginilor propuse Ipoezia Iul Eugen Dorcescu In magna, 1972 ; Desen în Iften, 1978 ; Arhitectura vi- Li. 1982 ; Culegătorul de k 1985, ciclul Epistole, pu- Lt In diferite reviste) grila ktră analitică decupează, ktema naturii, motivul mă- ■ ți pe cele ale statuii șl k|iL din tema culturii și a ■lizației umane. Ihrepertoriul imagistic (Fax ■na), revin obsedant marea, ■rele, soarele, cerul, ele- kte ce realizează liniile de kl ale unui peisaj atempo- |L conturat în perspectiva kilsmului. Contemplarea, m plasarea sub semnul vi- kltâții, este dublată de re- karea auditivă — glas, nbet, zvon, cîntec, foșnet kreverberațiile sonore fiind prizate și prin surprinde- ■ fazei lor finale. înainte de pțire, frîngere, stingere, mare. Cîmpul semantic și ■știe marin se îmbogățește lila un volum la altul. în- pnd un număr relativ ■re de termeni, dintre care k amintim : țărm, stîncă, k. wold, cochilii etc. [Contemplarea se convertește tdzlune prin metaforizarea expresiei și intruziunea puter- nică a subiectivității tn text, formularea directă fiind sub- stituită prin cea figurată (De- sen in galben). Astfel, marea devine „împărăție de moluș- te", soarele — „șacal bătrîn", vîntul — „uriaș pescăruș". Procesul de interiorizare a imaginilor se accentuează tn Arhitectura visului, infiltrîn- du-se acum inflexiuni ale tha- naticului într-o viziune hera- clitean-simbolică. Marea este „cascadă rotitoare și amară", țărmul — „terminus", estua- rele sînt „tulburi", într-un peisaj dominat de cromatismul vînătului. Nu mai este evo- cată atît piatra, element sta- tornic, ci nisipul, rezultat al macerării, durabilitatea fiind învinsă de friabilitate, într-o universală eroziune. Dacă îna- inte timpul se permanentiza în perspectiva statică a elea- tismului i „O, marea de zenit a unei zile I" (Desen în gal- ben), acum trecerea trezește imaginea „caselor de nisip" ale zilelor (Arhitectura visu- lui) sau suscită o exclamație suprem-heracliteană : „O. vre- mea I O. zăpada călătoare 1“ (Culegătorul de alge). Afunda- rea tot mai adînc în genune, cu fiecare zi, provoacă simți- rea trecerii șl ca pe o surpa- re a unul turn de nisip. Ieși- rea imaginară din timpul per- sonal — spargerea, pielrea ceasornicelor, curgerea, topi- rea. tn nisip, a clepsidrei și profiluri 0 experiență a profunzimii cadranelor nu înseamnă atem- porallzare. ci spațializare. po- sibilitate a unor direcționări și mișcări multiple, reversi- bilitate. în ceea ce privește zona creativității umane, după epui- zarea experienței livrești (evocarea antichității), printr-o semnificativă mutație interi- oară are loc deschiderea spre un alt orizont poetic, în asu- marea creatoare a medievali- tății. în simbolistică intervin importante schimbări. Ulise Orfeu sînt înlocuiți de truba- dur și cavaler, templul este substituit prin cetate, iar sta- tuile — printr-un complicat instrumentar de apărare a for- turilor. Motivele caracteristice devin acum cele ce aparțin sferei semantice a cetății —- crenel, pod, turn, grilaj, ar- mură etc., aventura poetică însemnînd căutare, contempla- re. asaltare a unei construcții imaginare, revelate a fi, une- ori. spațiu interior: „Nu do- rul. ci pei petua-ntîlnire / Cu cine nu-i. Cu cine totuși este / In bolgiile calme. în aceste / Sumbre-ncăperi din propria- mi zidire". Ecuația metaforică parcurge mai multe etape : „E-un clopot scara: sună-n întuneric. / Eu sînt ecoul pie- trelor, rotund. / Sînt piatra chiar. Sînt clopotul himeric", sau e inclusă tn structura u- nor interogații și construcții antitetice succesive: „Cetate fără ziduri. Unde cresc / Cre- nelele șl turnul ? Cine-mi spune / Că însumi sînt? Pa- latul îngeresc / Mă-mpresură pierind ca o minune". Proble- ma accesului e implicată în semantica unor termeni: poar- tă, prag, cetate ferecată etc. Chiar și arhitectonicul parti- cipă la crearea perspectivei heracliteene (șerpuitoarele ulițl de scări, caii zidurilor saltă), fluidizarea fiind sugerată, în special, prin metafora verbală a curgerii : „Trec peste prag, dar pragul curge drept" ; „Către fundal curg pajiști"). Axa orizontalității (Pax mag- na) este înlocuită de aceea a verticalității, într-o dialectică a înaltului și adîncului, dina- mica asociind urcarea, cobo- rlrea (simbolica treptelor este frecvent solicitată), zborul, că- derea sau surparea. Dar și lunecarea, rostogolirea, legăna- rea se integrează firesc în per- petua vibrare. Conceptele principale din Epistole sînt reprezentate de amintire și ui- tare, absență și solitudine, cu- vînt și tăcere, într-o viziune poetică unificînd cele două universuri anterioare. Procesul de subiecți vizare a poeziei, personalizarea lirismului, evi- dente pe parcursul volumelor, se îmbină cu demersul de ar- hitecturare a spațiului imagi- nar. într-o conciliere de im- pulsuri și o compenetrație de stări antitetice. Ordinea plas- tică a lumii este astfel încor- porată într-un flux heracll- tean. atitudinea interogativă în fața existenței dobîndind calitatea de viguroasă șl ori- ginală experiență a profunzi- mii. Fclicia GIURGIU ORIZONT & j In olt it ii ci * OCHIUL DIN PIATRĂ Radu Cârneci cuprinzîndu-mă dulce LOCUL DE TAINA Acasă, cerul culorile nedurîndu-mă sîngele Și și oamenii PASAREA CERULUI Pe? văi le-înalte, SCULPTINDU-MA SUNET Ce minuni și cc taine pe și zboară pasărea singură ome- o atl- îi clopot sufletul triei și ale lumii, de aici îmi luă* nesc scrisul cu viata pe care o simt în memoria și prezentul oameni pe care îi simt ni zboară pasărea după ea sunetul lumina cometă Sculptindu-mă sunet de ca un fagure dulce mi-e va cobori in piatră de piatră împărăția de piatră vulturii împrejur horă eu intrind în piatră în văile cerului ! acolo mistuitoarco 1 și sîngele îngenunchează... Pasăre pasăre ferice de tine fără hotare freamătul tău fără înlănțuiții mei pași truditorii pasăre-a cerului ferice de tine... Ah, aceastâ vară care se sfîrșcște, aceste păsări care pleacă acești arbori melancolici! Tu ești asemenea Deasupra lumii înaltele văi cereștile cîmpuri cu lanuri de stele și zboară pasărea și cîntă pasărea ca o nebună. încet voi urca Marele Munte. Acolo ultimele cînturi făcîndu-mă lin spre duhul Zeului meu și chipul tău cSutîndu-mă găsindu-mă ochiul meu atunci și pururea din piatră veghindu-to.., este la vîrstă dragostei iar oehli-i caută caută focului învins Această vară care se sfîrșește aceste păsări O, sculptîndu-mă sunet de clopot trupul ml se face străveziu și e o sărbătoare în oasele melc iar peste ochi sărutul cerului coborî nd coborînd.^ dacă este poezia o atitudine a tului împotriva nimicniciei nești ? — Nu știu daca poezia este care pleacă undeva acești arbori care ne privesc, Amintește-ți locul de taină : sîngele freamătă iar o, înserarea! într-o zi voi pleca și cîntccul pasăre intre dinți ușor amuțind. Și imnul topindu-sc și chipul tău tn ceață aurindu-se și aerul că ar brusc „iarba duind fi Donauquele mi-am revăzut Valea mea minunată, cu verde de acasă", cu Nera un- printre șirul de sălcii șl anini asemenea unui cîmp nesfîrșlt cu ale ierburilor arome, cu ale florilor peste cereștile cîmpuri singură zboară înaintea ei — Aș vrea să te întreb mai întîi splrl- Sculptîndu-mă sunet de clopot carnea îmi Suie ca văzduhul cînd toamna sc umple dc chipuri viteze șl voievozii îmi vîntuic sîngele o da! mQ (Tăcut sta Muntele și tu la poalele Iul minunato. adînc chemîndu-mă ; durerea se îndulcea de ti mp: neprețuit în caratele-l multe sufletul tău. Nicicind nu voi mai trăi clipele asemenea veșniciilor ușor luminoase cu tine drumul se îngusta se îngustează; sus Un cor de păsări așteptîndu-ne în adorare) tudine a spiritului împotriva nimic- niciei. Știu însă că poezia este o atitudine a spiritului. O atitudine subiectivă care, chiar prin faptul că este pur subiectivă, dobîndește va- loarea unei cunoașteri obiective u adevărului. Și. fiindcă este o atitu- dine subiectivă, adevărul poetului este extras din profunzimea subiec- tivității sale, din subconștientul său. din circulația liberă a luminii din- tre conștiință și subconștient. Și dacă prin nimicnicie înțelegi deșer- tăciune. zădărnicie, lipsă de sens și de valoare, atunci poezia, prin fap- tul că are valoarea unei cunoașteri obiective a adevărului, adevărul poetului, ca o boare curată șl în- nobilatoare a conștiinței, născută în întunericul subconștientului, o boa- re reavănă care alungă norii și în- seninează spiritul, spulberă deșertă- ciunea, zădărnicia, lipsa de sens și de valoare. — în cartea ta Rozpaky (îndoieli), apărută la Editura Kriterion, am citit un poem tulburător, intitulat Carusel, din caro redau începutul pentru cititorii revistei „Orizont*4: „O literă singură este o insulă fără chip / pe carc doar valurile cuvin- telor o spală.. .“ Poemul în între- gime mi so pare o ars poetica. Iți amintești în ce context și sub im- periul căror gînduri l-ai scris? — îmi vine greu să-mi amintesc în ce context am scris fiecare poem al meu. Greu, pentru că și scriu un alt poem, și ieri am altul, și mîine sigur voi ma! acum scris scrie încă unul Pornind șl ieri, și azi, șî mîine de la niște impulsuri de mo- ment. pornind de la niște gînduri care mă frămîntă In acel moment Cred însă că în acel poem, cît și în alte poeme ale mele de atunci și de acum, m-a frămîntat și mă fră- mîntă, am încercat și încerc să gă- tesc răspunsul la întrebarea despre esența cuvîntului plin de ncnumă- O, și văile tale se vor întoarce spre mine și rîurile către izvoare și stelele cumpănindu-se in Zodia Vărsătorului răpindu-mi privirile rate conținuturi semantice, forțat de poet, supus de poet, prin care el, poetul, încearcă să-și facă autopsia spiritului, adevărului său nud, ex- punîndu-1 cifrat, cu curaj semenilor săi. Făcînd el. poetul, acest lucru chiar dacă știe că „esența poeziei este poezia" (cum a spus-o Pușkin). — Ca poet tînăr de limbă slova- că, tc rog să prezinți pe scurt Ute- ratura slovacă din România, sebl pe cei tineri, colegii tăi nerație... — Literatura slovaca din îndeo- de ge- Româ- nia este o literatură tînără, afirma- tă plenar prin anii șaptezeci, deci tineri sînt toți colegii mei de gene- rație. Este adevărat faptul că lite- ratura slovacă a existat pe aceste meleaguri și cu un secol în urmă, însă, cred eu. că abia acum se poa- te vorbi despre o vîrstă „de aur- a literaturii slovace din România. Do- vadă stau cele aproape cincizeci de volume publicate în ultimii zece ani. Aș aminti doar cîteva nume, cu care cititorul român s-a întîlnit sau se va întîlni în paginile revis- telor literare, pe coperțile unor volume i poetul Ivan Miroslav Am- bruî, poeta și prozatoarea Dagmar Maria Anoca, prozatorii Pavol Buj- tăr și Ștefan Doval. dintre cei mai tineri poetul Adam Suchansky, scri- itori cu cărți la activ, cu o activi- tate publicistică susținută. — Ești familiarizat cu literatura scrisă de către tinerii colegi ? De rine tc simți inai apropiat ? — Mi se pare absolut normal să fiu familiarizat cu literatura scrisă de colegii mei din țară. Doar trăiesc în România și scriu în con- textul literelor române, sînt con- vins că aparțin în primul rînd a- cestui context Atunci este firesc să cunosc ce se scrie la noi. Despre apropieri îmi vine mai greu să vor- besc. Nu, că nu m-aș simți apro- piat de creația unor colegi, ci pen- tru că-mi vine greu să aleg la re- pezeală cîteva1 nume din mulțimea de scriitori a căror creație îmi este aproape. Aș aminti de faptul că în Mă aflam, în vara aceasta fier- binte, undeva tn zona Freiburgu- tui, tn sudul Germaniei Federale, zonă geografică dulce, cu dealuri aromite de terasele pline de vii. Scrutînd, în zare, peste negurile Pădurii Negre, acolo unde se zice purtîndu-șl apele limpezi și răcoroa- se, încărcate de bănuți sclipitori de argint, spre aceeași Dunăre care, în codrii seculari din Germania, abia dacă arată ca un bicisnic iz- voraș. Ochiul dinlăuntru ml s-a um- plut de dulceață, o dulceață pe care noi românii o numim dor,; cuvînt rămas necunoscut (vai!) străini- lor pentru că dorul s-a născut șl a rămas propriu doar celor ce și-au întemeiat și dus traiul pe vatra străvechii Dacii. Reîntors acasă, primul drum l-am făcut spre Valea Almăjului, intr-un galop de nerăbdare, frisonat de mo- mentul tn care voi pătrunde, prin poarta Bozovlciului, in cetațca na- turală a depresiunii. Am lăsat în urmă dealurile încărcate de iod ale Carașului, simțlndu-l alături pe Virgil Birou, cicerone împătimit în dragostea lui pentru „oamenii și locurile Carașului", l-am văzut pen- tru o clipă, în poarta casei lui din Greoni, pe Ion Stolo Udrea, cioplind la istoriile demult uitate ale mari- lor căpitani de oaste, am întrezărit, pentru o clipă, pe nesfîrșlta stradă cu aer oriental a Oraviței, silueta fantomatică a bardului Mihai Novac. Oravița, care și-a imortalizat nu- mele prin Teatrul său. cel mai bă- trîn din țară, dar șl prin prezența, tn Trupa Pascaly, a poetului nostru național Mihai Eminescu. Dacă, pină la Oravița, cîmpia și dealurile sînt suverane, abia depă- șești ultima casă a straniului oraș și muntele te ia în primire, clean- țurl albe, tot mai împădurite pe măsură ce șarpele șoselei, sucită și răsucită pînă la amețirea conducă- torului auto, urcă spre Marila. De aici, intri sub răsuflarea și atotpu- ternicia Centralei termice de la Cri- vina, gplem ce a cerut ca jertfă, odată cu frumoasele păduri de brad, și vechea șosea plină de pitoresc ce străbătea Steierdorful. Pe măsură ce intri în inima munților, aerul de- vine mal tare, mai răcoros, șoseaua paginile revistelor literare de la noi au apărut și apar tălmăciri româ- nești din creația mea și că începînd cu anul viitor aștept să apară deja materializate manuscrisele unor vo- lume de traduceri din poezia mea predate unor edituri. — Trăiești, muncești și scrii la Nădlac. Are vreo influență asupra scrisului, locul, mediul ? — Bineînțeles că are. Experiența de viață. acumulată de secolej de TRIBUNA TiNĂRULUI CREATOR V Ondrej Stefanko Dialog cu poetul de tit< CD' u cu a! HI te această comunitate, mică geografic, însă uriașă în ceea ce privește im- pulsurile posibile pentru creație li- terară. cred eu că influențează în mare măsură scrisul meu. Și poate că te-ai așteptat sâ vorbesc aici des- pre izolarea unui scriitor care tră- iește în provincie, nu. eu nu pot vorbi despre așa ceva, pentru că aici, la mine acasă, mă simt aproa- pe de metropolele culturale ale pa- se aburca pe buze de prăpastie, pe sub burta sttncllor, devenite acum ruginii datorită procentului mare de minereu de fler, peșteri spăimintoa- se își deschid gurile ca niște monștri preistorici aburind goana mașinii Jos, Minișul spumegă negru-verzul, ascunzînd, sub mantia de apă atit de rece încît îți amorțește pielea mUnli, păstrăvii aurii. Ml-amlntesc NO ta e$ de drumurile făcute in copilărie, cu căruța, drumuri bolovănoase, pline de primejdie, pe care și-au găsit sfîrșitul, în accidente nefaste, mulți almăjeni. Mai stăruie și acum prin case povestea acelor tragice întâm- plări. De altfel, pe acest defileu Istoriile cu haiduci, cu luptele crin- cene din cel de al doilea război mondial, sînt încă vii și destul dc numeroase. Diferența dintre ce a fost cîndva și timpul călătoriei mele este cu atît mai evidentă cu cit sute de mașini, purtînd insemnele celor mai îndepărtate Județe ale țării, dar și ale altora din afara granițelor, străbat defileul intr-un sens și In altul, tn preajma cabanei Căpriorul, loc de binecuvîntată odihnă pentru călător, mîna omului a arcuit un ba- raj zăgăzuind apele Minișului. Ceva mal jos, acolo unde paralela #5 in- tersectează șoseaua, se află cascada Bigăr. Cine are curiozitatea să urce doar o sută de metri, se va trezi In fața unul miracol. Bigărul izvorăște chiar de sub talpa unei sttnci Șl pulsînd acestor mei. — Ai ducerea a fost însă hotelul abia slnță, cu tot confortul Militate cvasi-singular riști de a-și găsi popai in periplul făcut pentr frumusețile cu adevăra ale zonei. Și mă gîndes^ fi ca, urmind acest exe șl U.J.C.C. Caraș-Severl rcască preocupările, pei gura șl alte asemenea teluri și hoteluri, atît Miniș, cît șl pe Cheile 1 zonă de un pitoresc și Incredibile. întreaga Va are molcomirea peisajt nean, sălbăticia (pentru tăj a Apusenilor, farmec ținuturilor năsăudene. î ția și îneîntarea mea s și de chemarea pămint\ Am ajuns la mine a la sfîrșitul secerișului. : lapăd o lacrimă după ct tădată, străjuiți din inc dc prigoriile însetate, simț îmi spune că idilic să cedeze in fața tehni că recolta de grîu a fo. toată seceta care a bîn ca și în alte părți. Nic nu se arată rău. Finețel ele roditoare. Opresc ad< și caut cu privirea moși și meri care împînzcat pînă sus în poala păduri mat ales in Dalboșețul străbătind cu piciorul poartă pentru mine nur dulceață. Dar prunii au roada lor e din ce în ce goluri, din ce în ce mal i că acolo unde s-a tăiat, au uitat să planteze la । te gîndeștl că pină și Ir istorie se vorbește despre de prune din zonă, ce-^ produse pînă în cele m tate colțuri ale lumii1 5 surpi’ind cu neplăcere patima cîrtituluL Sini act spune inima, îmi spui pădurile și întreaga mea la pas pHn Dalboșeț șl pleșit de casele făloase, vremea din urmă, de căn ral, de școala nouă, în c de inimă ostenesc șl v flacăra slovei. Și mă b măsură pentru că acasă { cerul este mal înalt, cv calde și oamenii mai bu Ion Marin AU făcut traduceri. Este tra- o „birocrație** sau o adevă- rată artă a re-creațiel ? Nu te-al gîndlt să întocmești o antologic n poeților tineri în limba slovacă ? — Traducerea este pentru mine nu doar o preocupare secundară, ci li' șim tru ci rii tk una să-i a-mi Iile „egală m drepturi" cu cealaltă, zic principală, preocupare de destăinui paginii albe îndoie- și certitudinile. ^Birocrație* 7 re Uneori poate câ și este (sau a fost) birocratică munca de traducere a unor opere conjuncturale. margina- le. parai iterare. însă majoritatea traducerilor apărute în țară sînt ro- dul unei munci de re-creație (nu în ce de c noi — Ai sentimentul că dintr-o generație ? Ce îți acest termen, aceastâ ne testată cu furie sau acc bucurie ? — Nu știu dacă noțiuj nerație este cea mai feri a încadra un scriitor în < tru a-1 supune Judecății, fiecare își găsește un drv chiar dacă la începutul c scriitoricești aparent a unei grupări, unui curei eu. care am debutat în 1971 și am scos primul 1977. oare cărei generați Nu știu și nici nu mă i — Ești tentat să scrii in afară de poezie ? Cc revista, antologia anuală „Varlâcie" (Variațiuni) i întocmești la Ed. Kritcric ratura scrisă dc slovacii nia ? — Nu numai că sînt scriu și altceva, cu scriu In afară de poezie. Chiai zile trei cărți noi Impodc mea de lucru : o culegere slovac din țara noastră, 1 coautorul studiului introc volum de proză pentru c< strclcnych rozprâvok" (Z( trăsnite) și volumul 8 dir la care te referi. în ca poezie, proză scurtă. po< copii, un eseu de istorie 1 eseu de critică literară ș ccnzii. Și ca să fiu comp la un roman. „Variațiuni ror al 9-lea volum îl preg; într-adevăr suplinesc tnt revistă literară a slova România și cred că cele c apărute (din 1978 începîn șit să fie o reflectare fid sului slovac din țara no; — Ce ai dori să adnu; cititorii revistei „Orizont*' nuarea acestui dialog ? — Doar mulțumiri per ția cu care au urmărit ac Dialog real Valeriu BA >ă, cerul culorile și oamen ORIZONT ALBUM LIRIC Eugeniu Nistor PRO PATRIA Ci nu dc arcul meu ar SIMȚURI Un vertij. FÎNTÎNA OCHILOR bună, cum e, nc va-ncăpca mereu — să o cinstim la hine și la greu! Priveam aplecați, in Și neliniștea ni s-a pe deasupra apei: o pasăre care bea. Fîntîna ochilor — uimire cu cercuri clare-nfiorînd — un deal ca o nuia subțire topindu-sc ușor în gînd. Și dau plăcerii liber frîu Ca să despice valn-n două La marea spicelor de griu in zorile plîngînd cu rouă. Iar cînd volute de brocart Se dau cu vîntul în desfriu Îmi las speranțele dc cart La marea spicelor dc grîu. Vin luntrii dinspre amintire cu dimineți iluminînd — fîntîna ochilor — uimire cu cercuri clare-nfiorînd. din care toate vin întruchipînd cerul dc-afară și pe cel din gînd, Ferice dc acela care scrie dc patrie ca despre-o temelie în ochii noștri sau ai ei, ai lui — patria nu-i un bun al nimănui, ea a ajuns la noi trasă pc roți și lungi milenii nc-a-ncăput pe toți, Și voi veghea precum un far La țărmul gînduiui că mîine Lanul copt își trece iar Aurul în sori de pîinc. lumina pc coline, clarul el — izvor răsfrînt în ochii tăi, ai mei, Iar buzele noastre s-au în caraghioslîcul acelei de răbdarea mea, mai curind. un scut fi trebuit să te temi, cu mine o piatră. fîntîna. arătat umblînd atins oglinzi din adînc. zlud lumina cum despică Haina nopții, și cum pică ziua blîndă pe pămînt, Gust fiorul dc vioară Și poemul care zboară către suflet cu avînt, Știu s-adun chemări bizare Străbătute peste zare pe aripa unui vînt, Văd enigma din cristale Cochetînd cu rîs și jale în fragil discemămînt, Simt mireasma din idee Ce prefacc-n epopee viața unui biet cuvînt, Mingîind coaja opacă Fac lăstarul să-și desfacă floarea albă mai curînd, Piatra în care ți-am cioplit chipul — iar acum port numai o floare de vînt. 5 întotdeauna am purtat e buze dc prăpastie, pe dîncllor, devenite acum ~ită procentului mare de fler, peșteri spăimîntoa- i gurile ca niște monștri burind goana mașinii. spumegă negru-verzul, ub mantia de apă citit t îți amorțește pielea ăvil aurii. Mi-amintesc făcute in copilărie, cu .ri bolovănoase, pline pe care și-au găsit cidente nefaste, mulți stăruie și acum prin acelor tragice intim- ii, pe acest defileu. Iduci, cu luptele crln- de al doilea război încă vil și destul de ferența dintre ce a timpul călătoriei mele ii evidentă cu cit sute ^tind însemnele celor c județe ale țării, dar din afara granițelor, l într-un sens și tn na cabanei Căpriorul, întată odihnă pentru mulul a arcuit un ba- ipele Minișulul. Ceva unde paralela 45 tn- mua, se află cascada 1 curiozitatea să urce metri, se va trezi în :ol. Bigărul izvorăște alpa unei stîncL Și de aici îmi hră- ța pe care o simt ria și prezentul care îi simt ai ucerL Este tra- |ie“ sau o adevă- ației ? Nu te-al ti o antologic n limba slovacă ? ste pentru mine are secundară, ci roR o la' rii tic Ion Marin ALMAJAN m-a cerul e ca c I se nu dar mu noas nen lite șl au tru de titurii cuvînt poe o I pocvl poc apa In ere tun moșit ficcâraț m cu prt reva al do vîrșitoa iitcrnr terar diferent iri“' CU cealaltă, ^reocupare de ii albe îndole- „Birocrație" ? ste (sau a fost) e traducere a irale, mărgina- șă majoritatea n țară sînt ro- -crcație (nu în l fost însă hotelul abia dat în folo- cu tot confortul necesar, po- Abilitate cvasl-singulară pentru* tu- i de a-și găsi popas de odihnă fe periplul făcut pentru a admira frumusețile cu adevărat fantastice tic zonei. Și mă gîndesc ce bine ar fi ca, urmînd acest exemplu, O.J.T. li UJ.C.C. Caraș-Severln să-șl spo- că preocupările, pentru a inau- șura șl alte asemenea cabane, mo- aluri și hoteluri, atît pe defileul Minis, cît șl pc Cheile Nerei, o altă M de un pitoresc și o frumusețe Credibile. întreaga Vale, de altfel, ce molcomirea peisajului bucovi- van, sălbăticia f pentru cine o cau- djc Apusenilor, farmecul șl poezia ținuturilor năsăudene. Firește, emo- țfe și încintarea mea sînt generate ji dc chemarea pămîntului / Am ajuns la mine acasă tocmai fe sfîrșitul secerișului. Sînt gata să 4păd o lacrimă după cosașii de al- Mată, străjuiți din înaltul cerului ic prigoriile însetate, dar bunul dnț îmi spune că idilicul a trebuit ti cedeze în fața tehnicii. Se pare d recolta de grîu a fost bună, cu :octâ seceta care a bintuit și aici a șl în alte părți. Nici porumbul u se arată rău. Fînețele au fost și de roditoare. Opresc adesea mașina jf caut cu privirea moșiile de pruni rt meri care tmpînzcau dealurile M sus în poala pădurilor. Le caut mi ales în Dalboșețul meu natal, IjHMtlnd cu piciorul locuri ce pentru mine nume pline de hlceață. Dar prunii au imbătrînit, roada lor e din ce tn ce mai săracă, ri, din ce în ce mal multe, arată d acolo unde s-a tăiat, gospodarii ai uitat să planteze la loc Șl cînd fe gfndeșt! că pînă și în cărțile de teorie se vorbește despre uscătoriile ii prune din zonă, ce-și trimiteau reduse pînă în cele mal îndepăr- Me colțuri ale lumii 1 Șl, iată, mă nd cu neplăcere căzînd în patima cirtituluL Sînt acasă, așa îmi ipunc inima, îmi spun dealurile, pădurile șl întreaga mea ființă. Trec pas prin Dalboșeț șl mă las co- pleșit de casele făloase, zidite în vremea din urmă, de căminul cultu- rii, de școala nouă, în care dascăli inimă ostenesc și veghează la a slovei. Și mă bucur peste fisura pentru că acasă întotdeauna Acolo unde Septembrie și-a început jocul gutuii au lăsat să cadă globuri de aur. Fină ce anul a murit în livezi. 3. Ploaia și-a tras toate săgețile în pămînt. întrebărilor melc te-mpotriveai, ca SĂRUTUL Așa cum ai aprinde focul în vale, cum ai lega stea lîngă stea — Așa cum plumbu-n urechi ți-ar vesti focul. este mai înalt, culorile mal șl oamenii mal buni. - Al sentimentul că faci parte blr-o generație ? Ce îți spune ție kest termen, această noțiune con- festată cu furie sau acceptată cu Mlrie ? - Nu știu dacă noțiunea dc ge- Btrație este cca mai fericită pentru a Încadra un scriitor în epocă, pen- . tu a-1 supune judecății. în fond flecare își găsește un drum propriu r dacă la începutul carierei sale scriitoricești aparent a fost afiliat unei grupări, unui curent. Și apoi , fl. care am debutat în presă în 1171 și am scos primul volum în Ml, oare cărei generații aparțin ? Io știu și nici nu mâ interesează - Ești tentat să scrii și altceva io afară de poezie ? Ce înseamnă revista, antologia anuală intitulată Varlacie* (Variațiunt) pe care o mești la Ed. Kriterîon din lite- ratura scrisă de slovacii din Româ- da? - Nu numai că sînt tentat să jeriu și altceva, cu scriu și altceva fe afară de poezie. Chiar în aceste de trei cărți noi împodobesc masa nea de lucru : o culegere de folclor dovac din țara noastră, la care sînt torul studiului introductiv, un Qm de proză pentru copii „Desat itrelcnych rozprâvok" (Zece povești Msnite) șl volumul 8 din antologia la care te referi. în care semnez poezie, proză scurtă, poezii pentru format 4 M» un eseu de istorie literară, un ' de critică literară și două re- ce cup tradițifBwzii ca să complet: lucrez un roman. wVariațiunile“. al că- clo- trei cont rnal din slavii) c anumite inale, dt ce vri«i Românii! cc sc W torită ro mclor d vins că de conte noi, sert tercsanU ror ol 9-lea volum îl pregătim acum, htr-adevăr suplinesc într-un fel o revistă literară a slovacilor din Romfinin și cred că cele opt volume părute (din 1978 începînd) au reu- jH sâ fie o reflectare fidelă a scri- wlui slovac din țara noastră. - Cc ai dori să adaugi pentru dtitoril revistei „Orizont4* în conti- uarea acestui dialog ? - Doar mulțumiri pentru aten- cu care au urmărit acest dialog Dialog realizat de Valeriu BARGAU Mesteceni, fluturi în roire sub pleoape zări purificînd ca într-o carte de citire miraculos dcschfsă-n gînd ... Fîntîna ochilor — uimire I INIMA In pădurea albă de mesteceni, inimă, ai vrea tu să te legeni ? ori prin iarba care dealu-l suie cu miros de piersici și gutuie ? Sau mai bine lîngă apa-aceea po care-o numiserăm Egeea ? Și treceam, cînd lutul era cald, în împărăția dc smarald ... Clopot ești, cc bați în a mea ființă cu nemărginită-ngăduință și prin valea tot mereu tu. unde cîntă cuci inimă, mă duci! ELEGIE TRANSILVANA lui Nicolae Băciuț Murmur de ram și zvon curat dc ape. imense dealuri verzi în depărtare. tot mai subțiri mi se retrag sub pleoape ca-n niște scorburi stinse dc uitare. Și foarte des mă-ncercuicște dorul, mereu mă strigă în pădurea deasă — din tot ce-a fost mi-a mai dc-a reveni pc litere acasă. Cea mai frumoasă zi eu am rămas fiorul uitat-o. mult prea ușor vorbit-am despre vară, despre cules și frunza lăcrimară cutreierînd ținuturile iat-o ! E liniște în lucruri ! O aromă de sînzienc-n slovă îmi pătrunde — salcîmil și frăgarii sînt în comă — vîrtej purtat de suflet, pînă unde ? Hans Mokka SUFLET DE VARA TÎRZIE Pentru irene Vara noastră sc numise Septembrie. Tic ți se arătau funigel de argint, mie stoluri de rîndunlci. Cine putea ști dacă după un an vom mai vedea funigei, rîndunici. COSAȘII Zorii adună-n panere cfntece de cocoși si aruncă apoi cîte-un vesel salut »n traista cosașilor. în visul spicelor — piinea. Dar nu pot încă pătrunde Legea sacră cc ascunde soarta celuia cc sînt. Victoria LITORAL Valul încearcă malul — partea din pescăruși și din vînt. Concediu — ținut fără peisaj de negăsit pe vreo hartă. în românește de Lucian ALEXIU Alexandru Ghitera ZIUA DE MÎINE Aștept cu nădejde ziua dc mîine, Mai bună, desigur, ca ziua de az Rotundă ca spicul în soarelc-pîinc Curată ca roua pc-a! florii obraz. Căci sînt credincios ideii stăpîne. O rază zglobie de arde în plus Pe cerul speranței, mă bucură mult Știind că tot greul pe care l-am dus Mai mușcă din mine, dar nu-1 mai ascult O rază zglobie de arde în plus. Invoc cu tărie rivnitele zori Să Pe Să verse în juru-mi prinos de lumini creste dc suflet și-n ani trecători crească doar roze în loc de ciulini Jnvoc cu tărie rîvnitele zori. Căci sînt credincios ideii stăpîne De-a nu mă-nrudi cu gîndul vetust. Cu cel cc durerii rob îi rămîne Și nu-și zice sieși, demn și robust: Aștept cu nădejde ziua de mîine! LA MAREA SPICELOR DE GRÎU Iu) marea spicelor dc grîu Mă poartă pașii să mă scald Ca-n unda calmă-a unui rîu Ce cată umbra cînd c cald. Pe-aproapc mierla dc aud lui marea spicelor de griu, In verdele plăpînd și crud Mă adîncesc pînă la brîu. Milescu DOR DE ȚARA Curat ca o ziuă neîncepută ca o corabie din lemnul închipuirii e acest glas care te cîntă înviind în bobul de grîu în bobul dc strugure în bucuria eternă a curgerii printre clemente a belșugului de cuvinte izbînda asupra a ceea cc nu se vede și-i fără rost curat ca un zbor de frunză ori dc pădure într-o pasăre fericită și fără veste crescînd noaptea în somn c dorul de tine ... GÎNDURI SUB PLEOAPE De cc nu m-ai lăsat să cred că plouă în dimineața cu priviri albastre aveam în minte ploi de flori roz, calme acoperind o trenă de mireasă. Era atîta liniște și totuși o filă albă se zbatea pe masă în ritmul frînt al unui plop de ceară ce se uita din ceruri pe fereastră ... OGLINDINDU-SE-N ZORI Cel mai adevărat poem este această ultimă zi cînd valul te aruncă cu putere înapoi pe țărmul cu scoici și meduze cînd nimeni nu știe ce sc intimplă în enclava sufletului tău confruntat cu o și mai marc furtună vapoarele sună prelung te bucuri de vastitatea de pumnul in piept a) cu o pătimașă iubire care te învinge apei verzi fi chemi în ajutor pe cei sfărimați între stîncile albe cerul ține cu tine, e bun apoi, cu o singură bătaie de pleoapă taie toate frînghiilc dc care e suspendat pămîntul... ORIZONT Farmecul unei arte Scenograf și sculptor, grafi- cian și gazetar. Gabriel Ka- zinczy intră în acea categorie, rară și fericită, de artiști, pentru care setea de cunoaș- tere și multilateralitatea re- nascentistă devin o dominantă a personalității. Maestru sce- nograf la Teatrul de Stat Ma- ghiar din Timișoara, o seamă de ani, el a ilustrat benefic vreo 30 de spectacole ia nu- măr. într-o epocă în care în- săși grafica se impunea prin spațiaUtate, prin aerul ei sculptural, prin liniile sobre șl pure, eliminînd detaliul de prisos sau excentricitatea șl lăsînd să domine atmosfera puritana a obiectelor-cheie, văzute și în spațiu, dar și în planeitatea imediată. Traver- sînd etape constructiviste, dar și expresioniste, fixîndu-se, apoi, într-o grafică sul generls, de alb-negru, graficianul a reușit în aceste decenii să-șl contureze o personalitate, nu numai prin unitatea de ton șl de motive tematice, dar. mai cu seamă, prin ideatica filo- sofic-meditativă care traver- sează ca un ax de foc ciclu- rile sale : Cantata profana, Stîna. Doja, Prometeu, Bala- da Meșterului Manole. Sensibil la sugestiile artelor surori, în speța a muzicii, a filmului, deschis ideii de ilus- trare, cu mijloacele graficii, a marilor teme și simboluri pe care aceste arte le dețin, Ka- zinczy descoperă cîteva căi aparent simple, dar atent cău- tate. care pornesc de la ideea Că motivistica operei sale poa- te găsi în elementari ta tea u- nor obiecte de lemn, de os de piatră, de textile, care re- fuză masa plastică sau ele- mentele hibride, ale unei pseu- docivilizații, că poate, deci găsi singurele căi ale unei ar- te în ton cu natura pură. /Xrta lui Kazinczy începe, deci, cu simplitate și putere, să culea- gă din această elementarita- te, de fapt, o simbolistică mai profundă, datele unei vechimi ale speței pe planetă, habitu- dini și datini ancestrale și ale omului locului, tragicele, și totodată sublimele întîmplări și înjghebări umane, izvoa- rele pure ale arhaicității ro- mânești și universale, din care graficianul reușește apoi să scoată la iveală modelele unor arhetipuri baladești, în- tr-o viziune frustă șl proprie sieși. plastica In acest sens, și Cantata Profana, și Stîna, și Prometeu. și Meșterul Manole devin nu numai o simplă ilustrare a colinzilor lui Bartok, sau a baladelor sau miturilor cu- noscute, dar ele semnifică, în viziunea graficianului, ce le elaborează, idei fecunde, pa- rabole care ne vorbesc despre apropierea și distanțarea ge- nerațiilor. despre relația om- natură, om-societate, despre sentimentul nemulțumirii crea- toare, prometeice, despre ideea sacrificiului în artă, ca domi- nantă filosofică etc., etc. Fi- loanele acestea baladești sau mitologice încarcă arta lui Ka- zinczy cu o dublă povară: aceea a arhaicității, cum spu- neam. în care motivele devin dominante șl, deci, proprii lo- cului, șl aceea a semnificații- lor pe care omul modern ie poate bănui în ele. Căci, în aceste grafici, în care fiecare personaj parcă intră sau iasă dintr-un negru compact și misterios, fâcînd corp comun cu întunericul însuși, în aces- te cranii majestuoase de cerbi, m bufnițele solitare, patroane și simboluri înțelepte, în aces- te cojoace mițoase și vechi de cînd pămîntul, în figurile u- mane angulare, ce ies și intră parcă în legendă, pe porțile deschise ale stînelor, în dosul cărora ghicim, mereu, o taină incipientă, în toate aceste de- talii și elemente grafice, în aceste structuri originale care domină arta lui Kazinczy, descoperim, în fond, o profun- dă și rar întîlnită statornicie artistică, o sete dominatoare de puritate, o acuratețe a li- niilor, dar. mai ales, o suges- tie parabolic-medirativă ine- galabilă. Artist al elaborării continue, tulburate de idei mereu noi și zbuciume persistente, artist, de asemenea, nerăbdător a ajunge la esențele vitale. în- drăgostit de arta sa. dar des- chis șl sugestiilor celorlalte arte fraterne, rodind, după îndelungi și latente meditații, noi idei plastice, Gabriel Ka- zinczy este acel gen de artist pentru care actul de artă de- vine nu numai un act făcut într-o reculegere și acceptare profundă a răbufnirilor pro- priului său eu. dar el devine și un act lucid, ce se săvîr- șește In deplină cunoștință de sine, în elaborare crîncenă și febrilă. în meditație perpetuă. Tocmai această fecundă unire între actul spontan, agitat și, poate, adeseori, neînfrînat, fă- cut prin reculegere pătimașă de sine, și actul inteligenței elaborate și tăioase face far- mecul acestei arte și ne deter- mină să îndrăgim omul care cu o ardere sinceră și adîncă i-a dat naștere. într-o seamă de plăsmuiri deosebite. Sobru, dar niciodată rece, expresiv dar nu depășind bunul simț graficianul care iubește sculp- tura. muzica, pictura, scrisul gazetăresc, făcîndu-le aliate întru Măria sa grafica, Ga- briel Kazinczy este din acea stirpe de rari artiști, înzes- trați cu o fenomenală dorință de a atinge esențele. Artele adiacente pe care el se spriji- nă tocmai la aceasta tind. Să înzestreze omul multilateral Să-l fortifice. în drumul difi- cil și sinuos, al găsirii de sine ca artist plastic și, la urma urmei, al găsirii de sine ca om Ion ARlEȘzXNU CERCEL Dicționarele noastre propun pentru cercel urrnatoarea niție : „Obiect de podoabă fixat sau atîrnat de ureche*. Opei i de „fixare" sau „atîrnare" în ureche presupune perforarea iobu’.'il și este mai lesnicioasă sau mai dificilă în funcție de dimensiunii și greutatea obiectului. „Cum să rupă mărgelele de sticlă, reredi ușori ■ cială era, în lumea rustică a veacului trecut, să se poarte In urechi, drept cercei, salbe de irmilici (icosari), adică de mor/d turcești făurite din argint sau chiar din aur, așa cum purta bă- nica aceluiași persona j : „în urechi, .șapte icușari de o parte, șapte de alta, înșirați pe fir de mătase, îi băteau umerii. Grei leucii, aur curat". Dar atunci străpungerea lobului era un suplicii! „Gaura sfredelită în sfîrcul urechii cu undreaua trecută de tn4 ori prin flacără se lărgea, se rupea. Pe margini, ceva mai M de rupturi, și-a tot găurit bunica urechile șl mereu găurile hmbd romană lărgit, s-au sfișiat". De voie, de nevoie, generațiile mal .tinere M simplificat lucrurile. „Surorile mele, povestește în continuare, Darie, nu poartă șir de icușari de aur sunători, zornăitori, poîirtâ. mărgelușe de sticlă colorată, bălțată". Salbe de icosari purta. femeile și la gît, tot ca semn al unui anumit „relief" social Nm spune și Delavrancca, în Sultănica: „în fața Hanului Roșu m încinsese o horă strașnică, de săreau seîntei de supt câlclie. li vîrtejul Jocului, salbele de galbeni împărătești și de icosari tur- cești zornăiau la gîtul celor avute". Către sfîrșitul poemului Calin (file din poveste), în descriera nunții care se desfășoară în „pădurea de argint", Eminescu intro- duce cuvîntul într-o imagine poetică de neuitat: „Și albinele-adwț miere, aduc colb mărunt de aur / Ca cercei din el să facă carid. care-i meșter faur". în planul asociațiilor livrești, cuvîntul nostru trimite câte» luminatul domn al Țării Românești Petru Cercel (1583-W căruia Radu Boureanu i-a închinat romanul intitulat Frumowl Principe (Editura Eminescu. 1978). Cu deosebire interesantă este originea cuvîntului, moșteni din lat. clrcellus, diminutiv din circus „cerc" șl insemnînd ni chiar „cercușor", ci ... „ineluș" I Cercel este, prin urmare, ta diminutiv „mascat", pe care romanii nu-l mai simt ca atare, vadă că i-au și confecționat unul: cerceluș. Citez din colecția di folclor a lui G. Dem. Teodorescu : „Vine Jița smedioară: / PeasH capul de parale, / Urechiuși / De cerceluși / Și gîtul de mân/.’ luși...“. Atenției peasă ( = pasă) Învederează sensul vechi al sl păsa (din lat. pensare), adică „a atîrna (greu)". Iată șl o variintl a versurilor abia citate î „Coconița smedioară, / Cu cosița jd* bloară. / Pasă-| capu de flurinți. / De flurlnți, de bani mărunți*. G. I. TOHANEANU Implicat în reali Miron Țic se numără prin- n poeții hunedoreni cu o Utilitate aparte. O sensi- Mlate care exprimă cu pre- Were respectul pentru actul ie creație. Din poezia sa nu l^esc notele de candoare, de Wre domoală care se îm- fietesc cu firea autorului, me- totiv. Interiorizat prin exce- Temele predilecte ale crea- > sale se opresc asupra iu- aii satulu, a unui tip de sat. grific Văii Mureșului, păs- tâtor încă al unor tradiții Bcestrale, In care au trăit ^rimoși, și care a lăsat urme adinei asupra copilăriei și ado- tecențel. înnobilat de gene- roabele trăsături morale, ac- Mtuate de lumea acelui sat Wron Țic a receptat, pentru i exprima cu căldură în crea- Tineri poeț ȚARA fHi născut Un doine și izvoare t hmiez de aur fmntea ți-at scăldat halte tale palme ftiriră albii crin) iHb pașii tăi. Medbal drumul ^fntru viitor ' Letiția GAVRILA ALUNECARE isuecă timpul rti ploaia de vară Vinile orașului bărci scufundate pin ploaia de vară ter casele Mie catarge. lunecă timpul pin ploaia de vară iuwă timpul. Ciprian NK IIEI. ALEGORIA MORȚII LUI AVRAM IANCU Im singur Alore pe un cal negru CITATE IZOLATE SI CITATE IN CONTEXT Se poate intimpla ca un cuvînt. fixat în limba cu un pîndit astfel prin uz, să aibă și alt înțeles, care trimite ferită, dacă il raportăm la un alt context. Pe de altă anumit sens și răs- la o etimologie di- parte, unele citate ajung, nu rareori. în decursul vremii un fel de locuri comune. întrucît se transmit prin tradiție, preluate fiind de la alții care le-au folosit mai întîi, dar într-o formulare aproximativă în comparație cu originalul. Confruntarea cu sursa nu se mai face, lulndu-se drept bună versiunea acceptată și vehicu- lată de alți autori mai înainte, tn sfîrșit, e lucru știut de oricine că un citat desprins de context spune mai puțin sau mai mult sau chiar altceva decît ansamblul sintactic din care a fost scos. Voi ilustra prin cîte un exemplu fiecare dintre aceste trei situații. 1. Toată lumea știe ce înseamnă bonjurist, adică pe cine desemna acest epitet, folosit în deridere, pe la mijlocul secolului trecut. Cuvîntul — dacă mai e necesară explicația — este derivat de la bonjur, formă de salut împru- mutată din franceză de generația tînără de boieri întorși acasă, pe la mijlocul veacului trecut, de la școlile Parisului. Dar bonjur avea și altă semnificație, anume una vestimentară, cum aflăm dintr-o comedie a Iul Costarhe Negruzzi. Iată un fragment din Muza de la Burdujeni, scena a V-a. Caliopi se adresează lui Trohin : „ ... să te îmbraci după modă. în locul nădragilor acelor roși să pui un pantalon elegant, botine de glanț, un bonjur (s.n.) făcut după jurnal ca toată lumea bine educată-. Sensul cuvîntului subliniat în text este atestat în Dicționarul Academiei și ilustrat prin același citat din C. Negruzzi, cu explicația : „Haină după ultima modă (purtată de bonjuriști)." Sîntem îndreptățiți să ne punem întrebarea dacă numai forma de salut bonjur a contribuit la impunerea poreclei de bonjuriști, dată tinerilor franțuziți, nu și haina purtată de ei și numită la fel. Căci moda nouă sau prea bătătoare la ochi a cuiva de a se îmbrăca a servit deseori ca mijloc de exprimare a desconsiderării la adresa celor în cauză, în această categorie intră și termenii peiorativi ișlicarl, papugii. surtucari etc., frecvent utilizați In secolul trecut, unii și mai tîrziu. cu același scop. Putem admite, așadar, că tinerii întorși de la studiu din Franța, care lepădaseră anteriul sau giubeaua părinților lor, au fost numiți bonjuriști nu numai pentru că se salutau altfel decît cei rămași acasă, cl șl fiindcă purtau bonjur. (Evident, accepția aceasta a termenului este urmarea extensiunii întrebuințării lui. pornindu-se de la primul sens). 2. Nu numai elevii de școală, dar chiar și unii dintre exegeții literaturii, între aceștia din urmă fiind și G. Ibrăileanu (în Spiritul critic în cultura ro- aiâneascS) îi atribuie lui I. Heliade Rădulescu cunoscutul îndemn adresat scriitorilor epocii lui. îndemn care ar fi fost formulat astfel : „Scrieți, băieți. numai scrieți In realitate. Heliade se exprimase In acești termeni: .Nu e vremea de critică, copii ; e vremea de scris, și scriți cit veți putea și cum veți putea ...“ (Asupra traducției lui Homer, în Opere, II. ed. D. Popovid. București, 1943, p. 104). Desigur, ideea e aceeași, nu însă și expresia ei care, în original, este mai puțin simplistă și mai nuanțat familiară. 3. în sfîrșit, urmează un exemplu de citat izolat, avînd o semnificație mult prea generală atunci cînd citatul e folosit trunchiat, față de sensul rezultat din context. Mă refer la cunoscuta comparație dintre poezie șl pic- tură : „ut pictura poesis", pe care o face Horațiu, comparație reprodusă de obicei de cercetători numai sub această formă, scoasă din context. Tată versu- rile din care face parte celebra analogie : „Ut pictura poesis: erit quae, si propius stes. Te captat magis, ct quacdam si longlus abstes. Haec ainat obscurum, volet haec sub luce videri, ludicis argutum quac non formidat acumen. Haec placul! seinei, haec decies repetita placebit'*. (Ars poetica, v. 361—365). (Poezia e ca și pictura ; te cucerește mai țnult Un tablou cind stai mai aproape de el, altul, De stai mai departe. Unuia-i place obscurul. Altul se vrea contemplat în lumină și nu se-nspăimlntă Dc-ascuțișul privirii subtile a criticii. Unul Ți-a plăcut doar o dată, altul îți place-nzecit și mereu). ZILELE ENESCU Nu e vorba, cum se vede, de o analogie pură și simplă între cele două arte, ci despre caracterul individual și diferențiat al produsului artistic, despre opera de artă ca unicat, ce se cere Judecată în consecință. „Ut pictura poesis" nu e decît o formulă introductivă, necesară pentru a exprima această caracteristică a creației artistice : de a se defini sub semnul unicității el Or. acest lucru este ceva mai mult, mai exact și mai propriu în critica ambelor arte decît ideea ce se desprinde dintr-o simplă identificare prin punerea Io relație a termenilor ca într-o formulă algebrică. Este riscul citatelor izolate de context de a duce la concluzii parțiale ?i prin aceasta la posibile interpretări unilaterale, de vreme ce nu se are Io vedere gîndirea autorului, exprimată într-un context mai cuprinzător din care citatul este doar o parte. Ștefan MUNTEANU 0 gTamură" a Festivalului blernațional „George Enescu" w desfășoară în aceste zile la Timișoara, sub egida Operei țl filarmonicii, în diferite săli pin formule variate în des- chidere, orchestra simfonică «amblul de suflători „Tibi- cnes temesiensis", corurile MTijori Diodor Nicoară și ■mian Vulpe), baletul, cu o prefață lirică de Vasile Bog- ian au interpretat Rapsodia 1. I dntece pe versuri de Cle- ment Marot. Poema Română aduni vi tate. în domul din 9. 1. Program Enescu în - fița Unirii Feliclan Roșea a jferit un recital de orgă Bach- bescu. Muzică de cameră : .Alexandra Guțu și Dragoș Mi- tflcscu împreună cu un trio format din Emil Șein. Sorin Petrescu și Dan Suciu inter- pretind (între altele) Suita flII-a pentru violoncel și pian iparținînd marelui compozitei român Organizat de Operă, Im recital vocal de nuzică românească incluzînd și piese tiesciene. Desigur, nu trebuie spectacolele desfășurate wb aceeași egidă. incluzînd ,Tosco", avînd u-i soliști pc ■rab Sotkilava (U.R.S.S) și Vasile Cătană. Apoi „Fîntîna 'fin Banclsarai". seara de ba- kt cu „Noaptea Valpurgiei* plicat în realitățile patriei — j cercel următoarea dcfi» irnat de ureche". Operații «supune perforarea lobului !n funcție de dimensiunile ■nărgelele de sticlă, cerceii nil lui Zaharia Stancu din istatase că „Cerceii mamd i semn de „distincție" so- :i trecut, să se poarte ta (icosari), adică de monezi n aur, așa cum purta ba- :e icușari de o parte, șapte ițeau umerii. Grei icușarii, lobului era un supliciul undreaua trecută de trei Pe margini, ceva mai sus rile și mereu șurile s-.iQ jx Țic se numără prin- «ții hunedoreni cu o Shtate aparte. O sensi- it care exprimă cu pre- I respectul pentru actul rație. Din poezia sa nu r notele de candoare, de n domoală care se îm- rcu firea autorului, me- ^Interiorizat prin exce- ția sa, timpul generos pe care îl trăiește. Semnificativ este in acest sens ciclul de poezii „întoar- cere în dor", „De veghe la destinele patriei" premiate de altfel și în cadrul Festlvalu- tv apăriut la Editura Emines- cu, în urma concursului de poezie, inițiat de editură, în anul 1974. O nouă prezență, la aceeași editură este consem- nată în anul 1986, în volumul colectiv „Călătorie spre iz- voare0. Intre timp, poetul în- registrează prezențe in pagi- nile revistelor „România lite- rară" „Luceafărul", „Orizont", „Vatra" Suplimentul literar artistic al „Scînteii tineretu- lui", „Astra*. Bun și sensibil cunoscător al oamenilor, al fenomenului social. Miron Țic este, deopo- trivă. autorul unor izbutite reportaje despre lumea satu- lui, despre colectivități mun- citorești hunedorene — între- prinderi miniere, șantierele salbelor de hidrocentrale de pe Rîu Mare Retezat, dar și despre trecutul istoric al ju- dețului, despre Țebea, Sarmi- zegetusa, Costești. El rămîne prin tot ceea ce scrie, un crea- tor apropiat cititorului, care dialoghează permanent cu acesta. Minei BODEA ------------------------------------- ORIZONT LNISCIAM Ne intilnim, sub semnul devenit tradițional al „Zilelor muzi- cale George Enescu", care in acest an coincid cu cea de-a Xi-a ediție a Festivalului internațional „George Enescu". Antemergăior în tehnica creației, spirit electiv și de deose- bită profunzime, Enescu nu s-a întipărit cu întreaga sa amploare în memoria contemporanilor săi, sufocată de o seamă de expe- riențe, a diverși compozitori care au deturnat gustul artistic al vremii, experiențe care au lăsat în umbră adevăratele valori ale timpului. Dar, iată că astăzi valoarea se impune, experimentatorii zgomotoși de atunci au fost dați uitării, muzica lui Enescu iese astăzi la lumină în toată puritatea ei, bucurindu-ne, și nu numai pe noi, ca o comoară regăsită. Am avut șansa ca în urmă cu Cîțiva ani să străbat unele din dimensiunile spațiului enescian, să cunosc locuri și oameni can au intrat în lumina privirii maestrului. Călător vrăjit de sunetele inefabile ale muzicii sale, am încercat să pătrund la rîndu-mi personalitatea unică a lui Enescu și să așez cîteva frînturi de gînduri, palpituri de emoție între coperțile unei cărți. După ce mi-am încheiat drumul, care m-a purtat pe mai toate meleagurile patriei pe unde a pășit Enescu, mi s-a întipării In suflet și am păstrat de atunci în inimă cu sfințenie marele adevăr al vieții și trudei sale: el, răsfățatul celebrelor săli de concert ale lumii, și-a iubit cu toată ființa pămîntul nașterii sale, glia străbună, făcind tot ceea ce era omenește posibil pentru o înnobila spiritul românesc cu harul geniului său. Oameni care i-au fost aproape mi-au mărturisit, cu o emoție nealterată de vreme, că oriunde poposea, în marea Capitală ori in cel mai umil tirg, el, modestul violonist cu priviri umede și vorba domoală, devenea, la atingerea arcușului, o flacără, însuși Cîntecul. Sînt binecunoscute astăzi concertele oferite rănițtlor în spitalele Iașilor, în primul război mondial, ori stagiunile de aur ale cvartetului său bucureștcan în timpul celei de-a doua con- < flagrații mondiale, două pilde elocvente ale patriotismului lui Enescu care, atunci cînd poporul său trăia urgia marilor zvîrcoliri planetare, el nu a răspuns invitațiilor de a cîntă în zone ferite de război, ci s-a întors acasă, între ai săi, să împartă cu aceștia ama- rul, să biruie alături de poporul român vicisitudinile șî durerea Multilateralitatea personalității lui George Enescu a uimit, uimește și astăzi definindu-i geniul. Compozitor, cel mai strălucit al veacului, creator al unei opere vaste, în care melosului popular românesc i-a gravat o piatră nemuritoare, violonist fără egal, ce vrăjea sălile de concert cu sunetul aparte al viorii sale, pianist cu tușcul de o dulceață extraordinară și un colorit aparte, dirijor cu darul excepțional al intuiției oricărei opere în toate înțelesurile ei, opere pe care, se știe, le cunoștea pe dinafară. Și nu în ultimul rînd să omagiem pedagogul. A avut numeroși învățăcei, dar cel mai cunoscut astăzi, fiindu-ne contemporan și în mai multe rînduri oaspete de onoare la ediții precedente al? Festivalului internațional „George Enescu", și oaspete al Timi- șoarei, este Yehudi Mcnuhin, cel care, rememorînd personalitatea maestrului iubit, spunea : „Ceea ce am primit dc la el, prin exem- plu, nu prin cuvinte, a fost aptitudinea dc a transforma nota intr-un mesaj vital, de a da formă, înțeles frazei, viață muzicii ( ...) Azi influența lui directă asupra mea este înrădăcinată de însăși concepția pe care mi-o formez asupra lucrărilor — con- cepție unitară, ale cărei elemente componente nu mai pot fi atri- buite unor surse distincte. Acum trebuie să depun un efort pentru a-mi reaminti vreun lucru deosebit pe carc mi l-a spus, dar știu că tot ceea ce fac poartă pecetea saa. Omagiem personalitatea lui George Enescu, cel care, alături de Eminescu și Brâncușl, a înțeles în toată profunzimea lui sufle- tul românesc și l-a tălmăcit în pagini nepieritoare întru spirit și trăire adevărată. Creator al școlii muzicale românești, Enescu oferă astăzi un mare, inegalabil exemplu compozitorilor și inter- preților, deschide iubitorilor de muzică alte și alte drumuri pen- tru cunoașterea noastră ca popor, in totalitate, dar și pentru mai buna cunoaștere a fiecăruia din noi. Acesta este geniul lui, con- firmarea îndelungatei trude spre limpezire, spre vocea sa adevă- rată. Spunea Enescu : „Ajungînd la liman, privesc în urma oceanul vieții, valurile se pierd în depărtări și nu mai rămîne decît o oglindă lucie care rfisfrînge cerul meu, muzica". O viață dăruită cu pilduitor devotament artei sale, muzica, poporului pe care l-a iubit pînă la ultima sa suflare, acesta a fost George Enescu. Vasile BOGDAN memento medalion predilecte ale crea- se opresc asupra lu- u, a unui tip de sat. : Văii Mureșului, păs* tacă al unor tradiții e, In care au trăit și care a lăsat urme aupra copilăriei și ado- înnobilat de gene* b trăsături morale, sc- ite de lumea acelui sat, l Tic a receptat, pentru cil căldură în crea- din el să facă caria!, TA R A Letiția GAVRILA generațiile mai Un povestește în conțin sunători, zornăitori, Salbe de icosari p numit „relief" social •-o In fața Hanului Roșu sein tei de supt călcîie. >ărătești și de icosari t din poveste), în descrief e argint", Eminescu intro- neuitat : „Și albinele-aduo erccl Intui ?etru nostru trimite către Cercel (1583-15851 •mânui intitulat Frumosul linca cuvîntului, moștenit Tineri fi izvoare t de aur ți-ai scăldat, tale palme albii crini. tăi, drumul viitor! ALUNECARE timpul (colâ de vară Ut orașului » „cerc" șl însemnînd fl* Wrd scufundat sl este, prin urmare, un i-l mai simt ca atare, do* eluș. Citez din colecția da Jița sinedioară : / Peasfi-i riuși / Și gîtul de măw ?rează sensul vechi al Iul (greu)". Iată și o variantlj edioară, / Cu cosița gâi-1 florin ți, de bani mărunți*. G. I. TOI1ANEANU scutul îndemn adresat astfel : „Scrieți, băieți, n acești termeni: „Nu i cît veți putea și cum e, II, ed. D. Popovicl. isă și expresia ei care, ii Ilară. , avînd o semnificație nchiat, față de sensul e dintre poezie și pio- ni mra ție reprodusă de lin context. Iată versu- 5S. [ieri, :ebit". :a, v. 361—365). It nspăiniintă : și mereu). simplă între cele două il produsului artistic, consecință. „Ut pictura itru a exprima această smnul unicității el Or. >riu în critica ambelor fi care prin punerea In La concluzii parțiale șl eme ce nu se are în ii cuprinzător din care fa» MUNTEANU de vară Merge. timpul flooia de vara H timpul, lui național „Cîntarea Româ- niei" care evidențiază o im- plicare directă în timp și spa- țiu. în realitățile patriei. O poezie luminoasă, simțită, trăită cît mai aproape de gîn- dul cititorului. Debutul editorial al poetu- lui are loc în volumul colec- poeți din Deva excelsior șoaptele de mingiiere. Plumbul negru înghite lumina, ascunde brațele căzute pp inima de piatră. Stelian DENA avea cearcăne mari de nesomn iși ținea sufletul în palmă învelit într-un steag. Un fornăit ca un șarpe de aer a mușcat din inima munților calul iarbă sălbatecă de fluier păștea Cerul se făcea pădure albastră și se apropia ... A doua zi calul trist pe o pajiște ninsă iarbă sălbatecă de Daniel fluicr păștea ... MARIAN Ciprian Nh IHI KORIA mortii i.UI •VRAM IANCU DRAGOSTEA ipe un col jiey' u Soarele ce-ți luminează chipul dispare... La fel, privirea caldă, AȘTEPTARE Hat in poarta vremii aprig și aștept Cineva să vină și să-mi dea binețe Trec pe lingă mine, într-un iureș orb, Anii plini de zgomot și de tinerețe Valul ce lovise prundul spumegind A plecat la vale și-a pierit domol • Dinspre miazănoapte gînduri călătoare Vin prin toamna rece In prelung ocol Timpul cere vamă și surîde șters. Am să-i cer răgazul, oare-o să refuze ? Hat în poarta vremii aprig șf aștept Clor să-mi înflorească sufletul pe buze Dumitru TU HUȚ ULEIE ENESCU LA TIMIȘOARA A Miurâ" a Festival ulm Moțional „George Enescu" Kpară în aceste zile la Ka, sub egida Operei | ■monicii, în diferite săli Bunule variate. în des- t orchestra simfonică I Eul de suflători „Tibi- Itanesiensis", corurile W Diodor Nicoară și L Vulpe), baletul, cu o «lirică de Vasile Bog- 111Interpretat Rapsodia I. 11 xe pe versuri de Cle- Uarot, Poema Română I Iritate. în domul din IL Program Enescu in Ivirii Felician Roșea a In recital de orgă Bach* I & Muzică de cameră Guțu și Dragoș Mi- K împreună cu un trio Kt din Emil Șein, Sorin pu ț| Dan Suciu inter- }i (Intre altele) Suita ițentru violoncel și plan marelui compozitor ■ .Organizat de Operă, ■rih! vocal de nuzi că KkcD incluzînd și piese K. Desigur, nu trebuie Kpectacolelp desfășurate Hrmși egidă, incluzînd K avlndu-i soliști pc ■ Sotkilava (U.R S.S ) și ■ □tană. zlpoi „Fin tina ■Klsarai", seara de ba- ■1 .Noaptea Valpurgici" și „Șeherazada". operele „Tru- badurul" și „Bărbierul din Se- villa" Remus Georgescu la pupitrul Filarmonicii, dirijînd Simfonia I de Enescu. Natal!» Tru! (U.R.S.S.) interpretînd în aceeași seară Concertul I pen- tru pian de Ceaikovski : sim- fonicul condus de Petru Oschanitzkț cuprinde Rapso- dia nr. 2 de Enescu și Varia- țiuni pe o temă rococo pentru violoncel șl orchestră, solist fiind oaspetele ceh Ludovik Kanta. Un program bogat, cuprin- zînd creații pentru orchestră mare, camerală șl instrumen- tală. ilustrînd creația diversă a compozitorului cît și posibi- litățile. virtuțile interpreților timișoreni, capabili să evolue- ze în orchestră sau în prim- planul solistic. Lucian BUKER1U aqua-forte • Dacă ar avea șf lumina conștiință. • Cu tine, viața-i deșartă, fără tine n-are-nțeles. • Frumosul, fericirea, su- blimul il au totdeauna alții. o De ce nu pot și rimele să vorbească ?f • Femeia e cel mai ingenios general ; te învinge în am- bele cazuri: și cînd o cuce- rești și cînd te. respinge. • Ești tare numai cînd poți renunța. • Fii pur fără impurități, • Fericirea e satisfdcere t negarea ei, renunțare la ea. • Iți amintești cînd ai aprins in nilne lumina?.,. De atunci au început să cadă frunzele toamnei. • Dragostea e copilări? t cea mai frumoasă parte a vieții • Cea mai perfectă muzică e simfonia propriului nostru suflet, ea n-are nici note, nici dirijor • Cei ce nu pot plînge, zîmhind, nu cunosc Jerlcirea • Dațl copiilor sunate șt culori 1 • fn viață avem un singur prieten și un singur dușman ! propria noastră conștiință. • Murim șl ne naștem In fiecare clipă, căci mereu de- venim altul. Simion G1URGECA K TOIUL . .. ...Jocurilor Olimpice de vară, e toiul emoțiilor noastre: „tricolorii" se află în grele dispute, iar noi. cei de acasă, urmărim cu sufletul la gură admirabilul lor efort de a învinge, de a obține rezultate cît mai bune, de a onora Țara care i-a crescut sub semnul dorului și-al orgoliului ; nu m-am remarcat în nici un sport decît pe plan local, chiar sătesc, unde jucam bine și cîștigam la fotbal, handbal, șah. iar mai apoi, suind la oraș, m-am „perfecționat" la table și biliard. La table, cît eram la Lataquia, pe malul sirian al Mediteranei, sorbeam mireasma de tutun din narghilea și beam cafea fiartă la nisip, privind, de pe terasa orientală, spre zările duse ale otomanilor, pînă cînd un domn arab cu nume de englez. WilHam, m-a întrebat dacă știu jocul cu zaruri, carc la ei e ornat cu sidef, ca o cutie de bijuterii ; „se practică și la noi..am îngăimat. temător, să nu fiu provocat și să mă compromit printre beduini, la care, virtual învingători, colegii sirieni mi-au arătat unde se face „casa" și. d-aci încolo, minune : i-am învins pe toți la rînd, inclusiv pe unii dintre curioșii din Jur : „rine-i ?*. între- bau (bănuiam), iar eu. băftos, zburam cu gîndul la ortacii în fața cărora nu izbuteam să smulg nici măcar o linie. Așa încît, am simțit și pe propria-mi ardere ce mare e bucuria de a te întrece, de a fi cîștigător, de a deveni campion, fie și ia o masă, darmite acolo. în înaltul performanțelor, precum fetele și băieții noștri în competiție cu tot ce are mai bun lumea sportivă. E acolo orgoliu, e acolo trudă ca la galere, pentru un strop de glorie, lung cît eternitatea. Să urmărim. încrezători, cum curg Jocurile serioase, dar, din vreme în vreme, să dăm cu zarurile... Teodor BULZ. A rulări din toate țările, uniți- ORIZONT PAUL VALERO sau voluptatea LAMINAI SOCIAL-POLITIC Șl din lirica lumii obstacolului Autorul „Cimitirului matin" a moștenii de ia maestrul său, St^plwne Mallarmă, ideea dificultății poeziei. La autorul „Irodiadei" caracterul dificil el expresiei poetice provenea din încleștarea Spiritului — avid de absolut — cu Ideea care. încorporată în Verb, voia să fie „o explicație orfică a Pă- mîntului". La discipolul său, insa, problematica e mutată din planul meta- fizic, tn cel concret-practic. al operaționalului i Spiritul pur fiind, prin exce- lență. act — orice poesls este rezultatul unui poiein, al unui „a face", „a con- strui". care să ne ofere poemul asemeni unei partituri ce trebuie „executată" pentru a-și actualiza potențialitățile semantlc-sugestive. Dificultatea mallar- mâană era o dificultate de cifru verbal, greutatea de a ajunge la un tîlc — unul singur, esențial — al lucrurilor ; dificultatea va!6ryană ține de „puri- tatea" mașinii dc cuvinte a poemului, care tinde să se debaraseze de tot ceea ce inspirația — aport ni universului personal, de sensibilitate și de... anec- dotică — propune ca material abstract impur și prolix. Poemul Iui Valdry vrea să fie doar o mărturie a „Eului pur", acest nucleu obscur șl repulsiv care, narcisiac, nu se reflectă decît pe sine însuși. RODIILE O, rodii tari, întredeschise De un exces dc sîmburi crunti. Vă iau drept suverane frunți Pleznind de marile lor vise ! Și dacă sori cu marc chin O, rodii, vouâ-abia căscate, Vă sparg, de-orgoliu încercate. Membranele ca de rubin. Din paturi de cristal Trezite-am fost, și toate Dc gheare de metal Savant împerecheate. Ca să-nfruntăm și soare. Și lună fără nor, Ne-au poleit în zare Ca unghi* de picior! CÎNTAREA COLOANELOR Lui Lăon-Paul largile Cîntăm și, ca Atlas, Susținem cerul blind ! O, singur, pașnic glas Doar ochilor cîntînd ! Coloane calme, voi Orgă de fusuri noi I își pierde-orice pilon Tăcerea-n unison ! De-această radiind ruptură Visează sufletul meu stins La tainica-i arhitectura. Vezi cc imnuri decente ! Și ce sonorități Cu limpezi elemente Iscăm din clarități ! Slugi fără genunchi moi, Surîsuri fără gură. Frumoasa lîngă noi își simte glezna pură. Antică nl-e junețea. Dulci umbre și mat umăr. O, mîndră de finețea Ce s-a născut din număr! Geroase și-aurite. Din pat de munți senini De da!tă-am fost răpite. Ca să ajungem crini ? Coloane calme, cu Diurne pălării Pe-al căror bor trecu Un stol de păsări vii, — Cc duceți voi in sus. Egal de radioase ? — Dorinței dc nespus Keci grații studioase ! Și dacă aurul din coajă, Cel sterp, somat de-o mare vrajă, Crapă-n comori de suc aprins. Cindva-n Oceanul delirant (Dar nu mai știu sub ce zenit) Vărsat-am, jertfă-ntru neant. Un strop de vin neprețuit... Și secol ii ah ! sute. Și gințile ah I cînd ? O, ce adînc trecut e, Trecut de-ajuns nîcicînd ! Străbatem timpu-ntins, !ar corpul nostru-aprlns Cu pasul inefabil Se-nscrie-n basm durabil. Iubirea ne-mpînzi Mai grea cu lumea toată, Și-naintăm prin zi Ca platra-n unda beată ! Cine ți-a vrut pieirea, suc ? M-a-mpins vreun ghicitor hain’t Sau grijii-ofrandă-am vrut s-aduc Visînd la sînge. vărsînd vin ? Ce vin pierdut, ce bete unde!... Văzui țîșnind în vînt.amar Figuri din cele mai profunde... COLEGIUL DE REDACȚIE ION ARIEȘANU (redactor gef) ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor ?ef adjunct} VIOREL COLfESCU, NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU Chiar în actul iubirii, aspirația conștiinței — proces tipic intelectual este doar aceea de a sesiza acest Eu secret, acest cuib inviolabil al Prezenței; căci „iubirea pentru Altul — scrie autorul — nu e decit o deghizare a iubirii du Meme". O inextingibilă voluptate intelectuală a biruirii obstacolului - în sensul dificultăților propuse actului spiritual de către Spiritul însuși — do mină activitatea lirică a Iui Valdry : autorul are ambiția de a elimina din actul creator tot ceea ce survine, spontan și întîmplător, pentru că nu acordă valoare decît lucrului făcut în deplină conștiință, într-un laborator de-miti- zant, pe cît de aseptic, pe atît de exaltat, pe cît de arid și riguros, pe atît de necesar și controlat. Poemul trebuie să fie — nu o reușită asupra expri* mării esenței realului (rezultat al unei fericite „aruncări de zaruri"), cum visa Mallarmd, ci o victorie asupra accidentalului care compromite activitatea lucidă a Intelectului. In felul acesta, nu fondul, cl forma poeziei constituie, pentru Valery pre* ocuparea de căpetenie în actul de creație. El mărturisește că „deasupra tu- turor operelor (i s-a impus) posedarea conștientă a funcției limbajului și sentimentul unei libertăți superioare a expresiei, față de care orice gindlre nu e decît un incident, un eveniment particular". Cultul rigorii l-a dus pe Valiruirii obstacolului — In re Spiritul însuși — do- nbiția de a elimina din tor, pentru că nu acordă itr-un laborator de-miti- j arid și riguros, pe atît i o reușită asupra expri- ări de zaruri"). cum visa • compromite activitatea socialismului, ci el continuă și va continua, reprezentînd ga- ranția dezvoltării continue a socialismului și trecerii la fău- rirea comunismului" — se arată în „Tezele din aprilie". De altfel, după Congresul al IX-lea, revoluția continuă re- prezintă o nouă axiologie a Considerăm că meni- mai importantă a socialste, a tuturor vieții, spiritualității și cultu- rii românești. în domeniul vieții materiale, rcvoluționarcă modulul de a concepe organizarea, condu- cerea și planificarea economiei naționale reprezintă esența tuturor măsurilor luate din 1965 și pînă în prezent. Dc aceea, dacă în alto țări socla- noi, a spiritualității socialiste a constituit o con- tribuție importantă a partidu- lui nostru la dezvoltarea crea- toare a experienței practice a mișcării muncitorești interna- ționale. Pe plan teoretic, Partidul Comunist Român și-a adus, dc asemenea, o contribuție dc inestimabilă valoare la dezvol- tarea creatoare a teoriei re- voluționare, ridicindu-se îm- potriva viziuniloi înguste, dogmatice, privind perceperea și aplicarea șablonardă a teo- riei socialismului științific. Una din tezele originale 'cu mari implicații și reverberații tn toate domeniile, elabo- rată de secretarul general al partidului nostru, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. este cea referitoare la continuita- tea revoluției pe întreg par- cursul făuririi societății socia- liste și comuniste. nSă nu ui- tăm nici un moment că pro- cesul revoluționar nu s-a în- cheiat o dată cu instaurarea puterii democratice a clasei fHaziMrice Q Orizont arădean • eMaeri ituic, pentru Valdry prq irisește că „deasupra tu- i funcției limbajului și ță de care orice gîndire Cultul rigorii l-a dus pe Jeune Parque", nu mal ima improvizației sau a »ra veghea cuvintele, a le realitate, — așa se pre- •parte că'devine Incâpâ- preciziei infinitezimale torul acestui verdict (Cf. iri obsesii : „Mallarmd și •e ; și unul, și altul sunt ; a putut chiar să afirme slujitorilor ei constă în revo- luționarea ființei umane, la nivelul cerințelor făuririi con- știente a noului destin istoric al omenirii. Transformarea oamenilor prin educarea și formarea lor sporește tocmai rolul factorului conștient, po- tențează participarea activă și responsabilă a tuturor mem- brilor societății la elaborarea deciziilor șl transpunerea lor în viață. Dintre toți factorii ce con- cură la educarea și formarea omului nou, învățămîntul ocupă locul central. Lui îi re- vine nobila misiune de a pre- găti generația care va îndepli- ni obiectivul făuririi societății socialiste multilateral dezvol- tate și pregătirii condițiilor trecerii la construirea societă- ții comuniste pe pămîntul REVIRIMENT AL CONȘTIINȚEI Congresul al IX-lea a înseninat im amplu, revelator firiment al conștiinței noastre. Marile întreprinderi so- lie care au propulsat România pe coordonate fără pre- dent, nevisate în trecut, viața șl munca sub zodia c- ismului cotidian, constituie exemple morale pentru e- itența și creația slujitorilor artei. Scriitorii au fost in- știți cu încrederea, cu nobila sarcină de a contribui la Iscarea maselor, la formarea omului nou, activ șl con- ifflt constructor al propriului destin și-al unei societăți tind încrezătoare, prinfr-un incomparabil prezent, vi- Din forța primăverii partidul s-a născut — Eroică-ntruparc » clasei muncitoare, Ca simbol al dreptății și-al libertății scut Istoria zidind-o-n (‘ternă înălțare. E primul om al țării destinul exemplar. Din dragoste de semeni slujind o cauză sfintâ. Cu demnitate, patos revoluționar și spre desăvlrșire națiunea se avîntă. îndrumarea permanentă de care s-a bucurat obștea autorilor din partea celui mai iubit fiu al poporului a ut aripi, a limpezit destine, a contribuit la decantarea și mturizarca limbii, la comunicarea marilor adevăruri ale asteniciJa aprofundarea dimensiunilor filozofice ale o- judor literare. Este această epocă și o vreme a saltului Iprofunzime, a dezbaterilor esențiale; o înaltă calitate Iptru spiritualitate, cărți bune, deci, pc măsura impre* wwntelor înfăptuiri ale poporului, dorim cu toții. Ca tiriodată scriitorul se bucură de audiență și atenție din putea patriei snic, lucrările lui participă la marele dia- ta al națiunii, sînt documente alo inteligenței și depozi- te alo conștiinței noastre. A kăi actualitatea imediată cu pasiune și dăruire, a k implica în marele angrenaj al României moderne, în iondesccnta emisie do idei, deschide drum unor opere ■reale puternic dc personalitatea timpului, eficiente pe pba social, necesare în procesul comunicării interumane, fale contemporanilor, noștri. Ne adresăm în primul râd celor alături de care trăim, în acest moment al e- Icstcnței. căruia trebuie să-i dăruirii întreaga flacără a așa cum arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la marca adunare populară din municipiul Timișoara, „fieca- re școală, fiecare institut su- perior să devină un puternic centru, o citadelă a educației șl formării tinerei generații, a constructorilor de mîine ai socialismului șl comunismului, a acelora care trebuie să asi- gure ridicarea continuă a patriei noastre pe noi culmi de progres și civilizație, să asi- gure întotdeauna națiunii noastre, poporului român un loc demn în rîndul națiunilor libere ale lumii I" Tinerei generații trebuie să-i fie caracteristic un pronunțat spirit revoluționar, pentru a promova consecvent noul și a înlătura elementele vechi, pe- rimate. Căci „lupta între vechi și nou constituie, arăta secre- tarul general al partidului nostru, însăși baza concepției revoluționare — de altfel, în- săși esența dezvoltării întregii societăți omenești — și aceas- ta va reprezenta și în viitor forma de manifestare a acțiu- nii omului pentru perfecțio- narea continuă ’ a societății". Numai prin afirmarea noului și înlăturarea elementelor ve- chi, disfuncționale, se creează cadrul optim dc manifestare a potentelor devenirii perma- nente a sistemului nostru so- cialist. Lector univ. dr. Petru TOADERE ■ ’ CHIZONT Ca urmare a inițiativei iui Aurel Lazăr și Vasile Goldiș. la 12 octombrie 1918. se deschide la Oradea (.și nu la Sibiu, cum se proiectase inițial). în lo- cuința primului, conferința Comitetului executiv al Partidului Național Român, la care au fost prezenți. în afară de doi inițiatori. Teodor Mihalț, Ștefan Cido- străină să hotărască singură așezarea ei printre națiunile libere*. „Națiunea română care trăiește în monarhia austro-ungară — se spune în finalul declarației — așteaptă și cere — după Pop. Alexandru Vaida-Voievod. loan Suciu, Nicolae Ivan, Aurel Vlad și dr Ciordaș, iar ca invitați Sever Dan. Gheorghe Popovici, Gheorghe Crișan și Mihai Veliclu. Cu această ocazie sc face o analiză temeinică a evenimente- lor (situația internațională și cea din Austro-Ungaria. Intențiile guvernului maghiar dc a menține Transilvania sub stăpînirea lui), se discută măsurile ce se impuneau a fi luate de către con- ducerea Partidului Național Român în etapa dată șl se adoptă Declarația de principii și protest preconizată. Ea Ii aparține lui Goldiș și nu numai ca propunere, căci conferința —. cu o sin- gura modificare, importantă însă, căci evita din motive tactice formularea deocamdată. în mod explicit a revendi- cării autodeterminării (in loc de „viața Independentă națională* s-a preferat „viața deplină națională*) — a optat pentiu textul acestuia, mai solemn mai sobru și mai categoric, in compa- rație cu variantele prezentate de Ale- xandru Vaida-Voievod și Aurel Lazăr Această declarație, care proclama in- dependența națiunii române subjugate de monarhia austro-ungară. a consti- tuit un document de o semnificație is- torică deosebită, care a marcat intra- rea mișcării de eliberare a românilor în faza sa decisivă, finală. „Declarația dc la Oradea* cum va intra în istoric — refuză să mai recu- noască de fapt. în numele Comitetului executiv al Partidului Național Român, considerat „organ politic al națiunii ro- mâne din Ardeal și Ungaria*, autorita- tea guvernului și parlamentului de la Budapesta «asupra poporului roman de sub stăpînirea coroanei maghiare (și ca atare și dreptul «acesteia de a repre- zenta interesele românilor Ia viitorul congres de pace). Se constată in ea câ „Urmârile războiului îndreptățesc pre- tențiile dc veacuri ale națiunii române la deplina libertate națională" șj st arată că : „Pe temeiul dreptului firesc că fiecare națiune poate dispune, hotărî singură și liber, de soarta sa (...). na- țiunea română din Ungaria și Ardeal dorește să facă uz de acest drept și reclamă în consecință și pentru ca dreptul, ca liberă de orice înrîurire multe suferințe de veacuri — rea și valorificarea drepturilor strămutate și inalienabile, la viață națională*. Cu prilejul conferinței de la afirma- ei. ne- deplină Oradea a fost creat și Comitetul Național Ro- mân. care va activa ferm în vederea dezlipirii definitive a Transilvaniei Ungaria. Deși, principiul autodeterminării era exprimat pe față în declarația de nu a- deschidea o nouă epocă in istoria po- porului român. O mare însemnătate istorică atribuie actului respectiv și Teodor Popa, apreciindu-1 ca „un pa- trimoniu spiritual public*, rezumînd „independența poporului român din Ardeal*. In sfîrșit. Constantin Nuțu scria, în studiu său publicat în 1968, că această declarație a constituit baza de plecare a Partidului Național Ro- mân în desfășurarea luptei pentru au- todeterminare și că drept urmare (cle- ment foarte important) „ea nu trebuie considerată doar o expunere de prin- cipii*, cl, „era în același timp, un pro- gram politic-național*. zată la uzina Csepel din B Partidul Social-Democrat Roit clamînd, de asemenea. In nu: HM 7 decenii dc la Marea Unire DECLARAȚIA DE LA ORADEA doptată. prezența lui intrinsecă este evidentă. Și comentatorii documentulu: au evidențiat acest fapt. O face, dc pildă. loan J.upaș, considerîndu-1 ca primul pas al „demnității și suverani- tății naționale*, o declarație „de rămas bun de la guvernul și parlamentul Un- gariei*. exprimînd dorința românității de dincoace de Carpațl de a se vedea cît mai grabnic despărțită de imperiul care o asuprise atît de crunt. O face apoi. Silviu Dragomir. atunci cînd afir- mă că. In momentul adoptării declara- ției, membrii Comitetului Executiv al Partidului Național Român ajunseseră la concluzia autodeterminării, idee cen- trală $i în programul formulat de Wil- son. Academicianul Ștefan Pascu apre- ciază pe bună dreptate că hotărîrile de la Oradoa echivalează cu o declarație do despărțire dc imperiul habsburgic a teritoriilor Iwuito în majoritate dr români. Silviu Dragom*» M’ria că „Declarația dc la Oradea a (ost redactată în ter- meni hotărîți, curajoși ce au sporit și mai mult încrederea poporului român în viitorul său* Arătînd. la rîndu-K că ca preciza „atitudinea cea mai confor- mă cu noile necesități politice*. Ion Clopoțel, in lucrarea „Revoluția din 1918 și unirea Ardealului ou România* (1926). o considera un act politic care Citită In parlamentul de la Buda- pesta, de către Al. Vaida-Voievod, la 18 octombrie 1918, declarația a produs panică și derută în rîndul oficialități- lor maghiare. în schimb, în Inimile ro- mânilor ardeleni ca a adus entuziasm și puternică speranță. „Cînd a pătruns în părțile ardelenești vestea — arată istoricul foan Lupaș — că șl Comitetul Național Român a hotărît în ședința sa din Oradea (12 octombrie 1918) să se desfacă de Ungaria, pășind pe ace- eași cale a demnității și suveranității naționale, pe care o indicară de mai nainte prin admirabila lor atitudine bărbătească cehii și iugoslavii —, în- treg poporul românesc a fost cuprins de o bucurie nespusă*. Această stare de lucruri o consemna la vremea res- pectiva și ziarul maghiar „Nagyvărad*, care arăta că după publicarea declara- ției „Entuziasmul românilor a atins proporții fantastice și deja lumea fier- be de nerăbdare ca să vadă faptul adi- câ. în fond, autodeterminare n.n. împlinit*. Hotârtrea de la Oradea — după cum afirmă Ștefan Pascu — a fost puternic sprijinită și de către muncitorimea ro- mână din Transilvania și Ungaria, la o zi după adoptarea ei. deci în 13 oc- tombrie 1918 într-o întrunire organi- și al celor pe care Ii reprezenta, tul națiunii române la liberă disptteta asupra sorții sale*, cu precizarea, td tc semnificativă pentru orientam d voluționară a proletariatului In ti timp, că aceasta înseamnă câ ea tal gură „să hotărască forma de stat H care vrea să trăiască în viitor*. După prezentarea în parlament I declarației, act care a clarificat a stanțial punctele de vedere ale rosti nilor ardeleni, Goldiș va aduce ț marginea el o serie de lămuriri și pfr cizări în presă. Răspunzînd întnh.> lor ziariștilor maghiari, el va arăta a romanii nu vor să domine pesta ti popoare, dar, în același timp, rid ■ vor mai tolera pe viitor sâ fie ei ta minați de alții, să fie supuși unei ■ litici imperialiste (e chiar termenii losit de Goldiș — n.n.). Legat de» ceasta, patriotul ardelean coedai abuzurile oficialităților tn a ebd (cum încercaseră șl în 1916 și ?.ț declarații de fidelitate din partea nilor. „Este politicește o pierdere. 4 moralicește stigmatizează sforțarea 4 torităților pentru a determina din db tea unor români declarații de fiii tate, declarații prin care se Incen să se demonstreze că noi am dori i rămînem șl pe mal departe In politică tristă de pînă acum (..11 înceteze aceste jocuri copilărești dl nu mai fie chinuițl bieții oameni a smulgerea unor declarații care nu « nimic și pe care nimeni nu dâ n.^d Totodată, combătînd zvonurile dl puneau la îndoială faptul că roda ardeleni se vor uni cu frații lor j peste Carpațî, Vasile Goldiș va ari de această dată, deschis, că toata» țiunile oprimate din imperiu vor I scape de „binefacerile® statului susții ungar și că românii de acum IniâH nemaicerșindu-șl drepturile șl dori suveranitatea, vor decreta, totoda’Ari Uzarea unirii. Este ceea ce va arâi j la 27 noiembrie 1918, cînd declari» tegoric i „s-a format convingerea di dependența completă a Transflvai nu poate fi asigurată decît în «a României*. Pe de altă parte, va«« bate opinia falsă răsptndltâ cu intal perfide de reacțiunea maghiarii d ideea unirii e o idee de import I România Veche, arătînd că ea rid zintă expresia dorinței unul ktn| popor. Drag și Două anchei Me sini oare toate cuvintele Eq lini bl la fel dt dragi și fot ele la fel de frumoase ? hibollnfvistica și etllistlca nu klri un răspuns univoc la a- jwte întrebări și, de cele mai tdte ori. evita chiar să le dis- #ta. întrebările persistă, to- tal. Iar presa culturală revine iele periodic, oferind răs- |wuri ale unor esteticieni șl Lliticlenl. cercetători, acri- Bd, ziariști șl alțl oameni dc .:?iră. Ne-am referit șl ne om mal referi la aceste inter- tnțll, problemele privitoare la K-tica limbii fiind de certă i.portanță pentru activitatea jiltorlceascâ șl pentru educa- i estetică a maselor- Contro- trsa In cauză, iscata în stilis- postromantică, și susținută, r pe poziții opuse, de către meni cu un pronunțat simț l Umbli șl cu certă formație Aurală, arată că ne aflăm i fața unor întrebări delicate, ecarc trebuie să ne apropiem ndenb fără a pierde, totuși, rfiejul de a medita asupra di- rdclor aspecte a căror confir- ure sau infirmare plauzibile K contribui la îmbogățirea cil limbii naționale. La Dr. Gheorghe ȘORA Bănățeanul Traian Vuia a fost nu numai inventatorul de renume mondial, expresie a geniului creator al poporului român, dar și un neobosit luptător pentru libertatea po- poarelor oprimate un patriot sincer și înflăcărat, animat de profunde convingeri democra- tice. în timpul primului război mondial, savantul patriot a desfășurat o susținută activi- tate pentru libertatea și uni- tatea poporului său, pentru realizarea celui mai măreț vis al românilor prin organizarea unor acțiuni politice îndrăz- nețe, ținerea de conferințe publicarea unor apeluri, ma- nifeste șl studii bine docu- mentate. Pentru o mai bună cunoaș- tere șl apreciere a acestei rod- nice activități, publicăm o scrisoare inedită a inventato- rului bănățean, descoperită In Biblioteca Academiei RS.R. secția de corespondență. Fon- dul Ion Ursu. Scrisoarea, da- tată 6 iulie 1918 este trimisă de la Garches locotenentului Zaharia Babeu. comandanții’ corpului ofițeresc, constituit la 12 aprilie 1918 din ofițerii românî afiați în lagărele de la Cassino și Clttaducale. Epis- tola exprimă frămîntărtl? existente în cadrul emigra- ției românești pînă la crearea Consiliului Național al Unită- ții Române, recunoscut de pu- terile aliate ca reprezentant al intereselor României. Din- colo de neînțelegerile existen- te intre Traian Vuia șf ălți conducători ai emigrației pri- vind mijloacele șl căile do sprijinire a cauzei românești scrisoarea este o mărturie evi- dentă a eforturilor depuse de patriotul bănățean pentru a contribui cu toate foițele la realizarea unității naționale și o dovadă clară a convinge- rilor democratice ce l-au ani- mat toată viața po savantul român Penti u că aceasta scrisoa- re este destui de lunga (7 file) o publicăm pe fragmente, fo- losind puncte de suspensie apel la toți Românii dornici de a susține cauza românis- mului și Comitetul nostru a fost mărit prin intrarea în sinul lui a fraților noștri din România ca membri aderenți și am obținut și adeziunea d-lui Ursu și Corn sa. rare au blamat atitudinea d-lui Mîn- dres^u din trecut 1 Am întemeiat imediat o de a ne uni cu acel popor mare, a cărui bravură face admirația lumei. iar nu de a servi de instrument politicie- nilor a căror domnie a ținut acest brav popor român în sclavie Noi nostru cinste plătiți n-am fumat comitetul pentiu că rîvnim la șî mărire, nu sîntem de nimeni pentru Traian Vuia, luptător pentru întregirea neamului Garches la 6 iulie 1918 Stimate Domnule Babeu Am primit de la D-voastră. ca reprezentantul corpului ofi- țerilor români, o telegramă la oare am răspuns in aceeași zi. Două zile In urmă v-am adresat o epistolă prin caic vă explicam cauzele penti u care nu pot pleca imediat deși dorința îmi era mare. V-am enumerat rezultatele obținute șl ziceam că așteptăm autori- zarea scrisă a guvernului fran- cez pentru formarea Legiunii ’ (...) După Congresul de la Roma, a cărui inițiativă fost luată de al ți Români, urma situației noi in care a în se afla România2 așa cum v-am expus in epistola mea din 12 iunie, am format noi, adevă- rații Români transilvăneni un comitet din care fac parte vreo douăzeci Români transil- văneni aflători in Franța3 Neavînd între noi boeri e bi- neînțeles că nu e constitui! decît din oameni care trăiesc din sudoarea feței. Am făcut modestă revistă („La rranssb vanie* — n n.). fură nici un concurs ofirial Ca să nu pu- tem fi bănuiți de' separatism am însărrinat Comitetul Colo- niei din Paris $i i-am cerul spri jinul \ D-lor ne-au primii cu ră- ceală și ne-au acuzat de. sepa- ratism .. Am voit să organi- zăm o manifestație pentru co- memorarea zilei de 3/16 mai Comitetul coloniei ,*omâne a intervenit la Minister ca ma- nifestația noastră sâ fie inter- zisă 6 .) Mâ veți întreba de ce vă vorbesc atît de amă- nunțit de intrigile Comitetului coloniei. Penti u (ă dl. Mîndres- C1) este reprezentantul aces- tui comitet Dl Mîndrescu a plecat la Roma cu banii mi- nistrului la Paris și de acolo a cerut bani unui mt?mbru al Comitetului coloniei (...) Suntem un jx>por prigonit și trebuie să ne ferim de glasul de sirenă al oamenilor carc fac din intrigă un mijloc dc dominațiune. Scopul nostru e ine ce aducem cauzei românismului, ci aducem jert- fe, nu ca acela ce primește mii de franci pe lună pentru ca să intrige și face din ches- tiunea națională un mijloc do trai (.. ) Voim să ne unim eu lliescu și sprijinul frații noștri din un popor liber și dent (...) voim ca unor regat oa- ca indepen- sâ luptăm noi înșine pentru independen- ța noastră și ca omagiu fra- ților noștri de peste munți care au vărsat generos sîn- gele lor pentru ca* noi sâ ne unim cu ei ca frați egali, pen- tru că avem certitudinea că destinele românismului nu se pot realiza decît re deplină a tuturor lor 7 (...) Comitetul deși nu în uni- Români- cunoaște pc Dl Mîndrescu, care e ce- tățean și funcționar din regat îl poate accepta numai ca membru aderent al Comitetu- lui de Iredenți de aici și ca atare ne poate reprezenta în Italia. Dacă această calitate D satisface noi putem intra lo legătură cu el și să-mi scrie eu nu am nimica contra D-sa!t dacă înceată de a fi instro- montul fraților falși de a câ- ror intrigi vorbesc în epistola Aștept > CU lliescu răspuns telegrafic. T. Vuia m.p. ajutorul generaluto și sprijinul unor oa- meni politici fianceâ'simpate z.anți ai românilor, Trăit" Vuia a creat o legiune româ- nă în Franța. 2 După încheierea păcii dl la București. România a fost silită să abandoneze temporar starea dc beligerantă. 3 La 30 aprilie constituit la Paris, ducerea lui Traian mitetul Național al din Transilvania și 1918 h sub co> Vuia. G> românilor, Bucovnti 4 Profesorul univ. Simk<| Mîndrescu. înainte de a plwj la Roma și a se pune in fatal emigrației românești din IM li a. încercase, fără succes, vj conducă emigrația româneM că din Franța. * Se crease la Paris șl ia comitet al coloniei românei rare încercase deseori să » erijeze în adevăratul condu- cător al emigrației romw>| din Franța. 0 Manifestația de comemoiaS re a revoluției de la 1848 d’M Transilvania a fost totuși or- ganizată la statuia StrasboO'â din Place de la Concorde fl s-a bucurat sebit 7 Traian încă o dată dc un succes deal Vuia Iși afi concepțiile pc ce îndrăznețe, ideologie sată. progresistă. Prof. Dumitru TOMONI smehetă pe tema cel mal drag miot din limba română (Cf. uunahul „Flacăra‘71985. ideii $ cuvînt drag i-a fost asociată, ■ tară îndreptățire, aceea de nuni frumos, iar, în răspunsul fa, prozatorul Radu Cosașu nu Rtplâ o întrebare care face ■numea distincții între cuvin- fet Umbli naționale. ..Injusti- p acestei întrebări, scrie el, ti in împărțirea cuvintelor în hmoasc și, deci, urîtc. Nu c- așa ceva în nici o limbă i tonii-. După opinia sa, „este- la vorbelor ține de mișcarea br pc hîrtie sau pe buze, iar tiKarca, adică înlățuirca lor, f talent". Asupra relației dln- r estetica obiectivă a limbii «talentul scriitorului vom re- ni cu alt prilej. Deocamdată M Interesează doar valabilita- h de principiu a întrebării, întețea* unor anchete, ca ►mers cognitiv, pe ascmtnea Nouă nl se pare bine aleasă i lipsită de orice „injustiție" roarea anchetei, propusă de W? Arion, iar răspunsurile viitorilor au confirmat acest kru, arăttnd, inspirat și plau- W, de ce le sînt dragi cuvln- ca Iubire, țară» și țarină, amâ, patrie, poezie, vișin, a- ni și altele. Cuvintele, Ca șl icurile, ca și copiii, părinții, rrienil. ne pot fi dragi pen- B motive afective, adeseori cu I totul independente de per- bnanțcle lor estetice (exte- rn.') Să nu uităm că există H estetică a relațiilor, a re- feilor interumane șl un urît laceslor relații. Nu știm dacă hem nega o asemenea estetică (relației omului cu întregul ■diu ambiant, material șl spi- nii, de dată ce asimilăm es- întreaga lume sensibilă I Inteligibilă. Relația de drag i«3 de frumos nu se supra- B total, prima însemnlnd iu- 1 scump pentru cineva, fi- ii colorată strict individual, Vrimînd raporturi dintre un IbecU și un subiect determl- L ea puțind să fie sau să i fie valabila pentru un alt Bea |t conceptul de frumos arc, Kun» se știe, o componentă factlva șl relativă, dar tri- k Intr-o mai mare măsură d: drag la însușiri obiective temlhate, el callficînd ceea îplace. de regulă, mai multo- Fmu tuturora, pentru gradul lh de adecvare a obiectului ■prin echilibru, simetrie, mă- ri. armonie, colorit, sonori ta- -t — la funcțiile clasei din ORIZON! la uzina Csepel din Bud.»p Iul Soci a l-Democrat Român, nd, de asemenea, în numele celor pe care îi reprezenta, ,d ițiunii române la liberă dispui a sorții sale", cu precizarea, f nnificativă pentru orientarea onară a proletariatului In că aceasta înseamnă că ca „sâ hotărască forma de stat Arca sâ trăiască în viitor", ă prezentarea în parlament ației, act care a clarificat 1 il punctele de vedere ale ro ardeleni, Goldiș va aduce nea el o scrie de lămuriri și | în presă. Răspunzînd întreb irlștilor maghiari, el va arăta ii nu vor să domine peste । e, dar, în același timp, nici ai tolera pe viitor sâ fie ei de alții, să fie supuși unei mperialiste (e chiar termenul Ic Goldiș — n.n.). Legat de patriotul ardelean condai ile oficialităților în a ob( încercaseră și în 1916 șl H iții dc fidelitate din partea rd „Este politicește o pierdere^ :ește stigmatizează sforțarea' lor pentru a determina din a or români declarații de 9 Icclarații prin care se demonstreze că noi am m și pe mal departe în i tristă de pînă acum (. e aceste jocuri copilărești l fie chinuițl bieții oameni rea unor declarații care nu ;i pe care nimeni nu dă lată, combătînd zvonurile la îndoială faptul că 1 se vor uni cu frații 1 ?arpațl, Vasiie Goldiș va istă dată, deschis, că toate oprimate din imperiu e „binefacerile" statului ?! că românii de acum »rșindu-șl drepturile șl itatca. vor decreta, totod* unirii. Este ceea cc va i oiembrie 1918, cind d „s-a format convingere •nța completă a Tran tc fi asigurată decît în ?i“. Pe de altă parte, va inia falsă răsplndită cu de rcacțiunea maghl nirii e o idee de impor i Veche, arătînd că ea rpresia dorinței unui (Cf. Dr. Gheorghe Ș’ ilia. Dacă această calitate tisface noi putem intra 1 îătură cu el și să-ml srr nu am nimica contra D-sa că înceată de a fi instrt •ritul fraților falși de a ci ■ intrigi vorbesc tn eplstol. tept răspuns telegrafie T Vuia m,p. Cu ?scu ajutorul generalul și sprijinul unor o ni politici francezi'simj iți ai românilor. Tr< ia a creat o legiune rc în Franța. După încheierea păcii București. România a tă să abandoneze tempi ca dc beligerantă. 1918 s-o sub con- Vuia, Co- românilor Bucovina Simion La 30 aprilie stituit Ia Paris, crea lui Trainn etul Național al i Transilvania și Profesorul univ. idrescu, înainte de a pleci, lorna și a se pune in fa»? grației românești din Ttâ- incercase, fără succes. ducă emigrația româneay! lin Fmnta. Se crease la Paris și un itet al coloniei române încercase deseori să sr v.e in adevăratul condu- r al emigrației rămâne?t' Franța. Manifestația de comemora revoluției de la 1848 din isilvania a fost totuși or- zatâ la statuia Strasbourr Place de la Concorde < bucurat de un succes fraian o dată Vuia își afin: concepțiile poli idîăznețe, ideologie progresistă. . Dumitru TOMONI Drag și frumos Două anchete despre cuvînt (oare toate cuvintele a la tel dt dragi și ; li fel de frumoase ? (teica șl etilistlca nu irispuns univoc la a- ttblri șl, de cele mal ledli chiar să le dis- Knb&rile persistă, to- pcesa culturală revine pedodic, oferind răs- & unor esteticieni șl iâ cercetători, •cri- rifti șl alți oameni dc Stan referit și ne l^feri la aceste inter- pttemele privitoare la iknbii fiind de certă J pentru activitatea aici și pentru educa- H a maselor. Contro- iqoI, iscată în stilis- laintlcă, și susținută, opuse, de către a un pronunțat simț 10 cu certă formație l trată că ne aflăm mr întrebări delicate, wtole să ne apropiem Sri a pierde, totuși, ia medita asupra di- ’tpxte a căror confir- I infirmare plauzibile la îmbogățirea IBzbU naționale. La 1 pe tema cel mal drag limba română li Jlacăra“/1985. ideii Hrat l-a fost asociată, h&eptâțlre, aceea de naos. Iar, în răspunsul Btonil Radu Cosașu nu } întrebare care face ■ distincții între cuvin- td naționale. ..Injusti- id Întrebări, scrie el, soirea cuvintelor în 10. deci, urîtc. Nu e- Kta in nici o limbă IDopi opinia sa, ..este- kltr ține dc mișcarea Wc sau po buze, Iar udică inlâțulrca lor, f. Asupra relației din- obiectivă a limbii d scriitorului vom re- ilt prilej. Deocamdată seazâ doar valabllita- Jrfndplu a întrebării, f unor anchete, ca fipltiv, pe asemtnea K te pare bine aleasă & orice „injustiție" Buchețel, propusă de Ltn, Iar răspunsurile pau confirmat acest med, inspirat și plau- * le sint dragi cuvin- Mre, (ară. șl țarină, |strie, poezie, vișin, a- ctfle. Cuvintele, ca șl ți copiii, părinții. Im pot fi dragi pen- R afective, adeseori cu Independente de per- lor estetice (exte- finu uităm că există Ed a relațiilor, a re- îZruir.ane șl un urit krelațil. Nu știm dacă qio asemenea estetică K omului cu întregul Munt, material și spi- i dată ce asimilăm es- p lume sensibilă illl Relația de drag rumos nu se supra- lprima însemnînd iu- ș penlru cineva, fi- nii strict individual, d raporturi dintre un 0un subiect determi- jutlnd să fie sau să «abilă pentru un alt pptul de frumos are, IM știe, o componentă h țl relativă, dar trl- W mai mare măsură, o; b însușiri obiective el calificând ceea (de regulă, mai multo- ■terora, pentru gradul kidecvare a obiectului idillibru, simetrie, mă- ■mie, colorit, sonorită- ții funcțiile clasei din care face parte, respectiv la idealul nostru despre modelul structural abstract al respecti- vei clase de obiecte. Discuția despre frumos în limbă com- portă ,de aceea* un mal înalt grad de dificultate teoretică, ea implicînd atît considerarea u- nor calități referențiale ale cuvîntului cît și a idealului sti- listic, evolutiv și perfectibil, al vorbitorilor. Relațiile drag și frumos, deși discemabile, se pot chema una pe alta, pot coincide în conști- ința individuală și, pc această cale. în cea colectivă. Apropie- rile semantice, cu implicarea subiectivității precum și condi- ționările parțial reciproce din- tre drag și frumos justifică transferul dc problematică pc care Radu Cosașu îl face, pu- nînd în discuție frumusețea cu- vintelor. De altfel, chiar în an- cheta menționată apar aseme- nea apropieri. Poetul Al. An- drițoiu scrie : „Am bîntuit toa- tă ziua prin frumusețile (subl. ns.) limbii româno șl, pînă la urmă, m-am oprit la euvîntul țară" și, dupâ ce îi evocă ecou- rile în conștiința noastră isto- rică. adaugă: „Tocmai aci con- stă profunzimea șl frumusețea (subb ns.) noțiunii de țară» în sensul ei geografic și pitoresa. Și de descălecare". Problema frumuseții cuvîntului a fost pusă în mod direct, după cum ne informează stllisticianul Ma- rouzeau, într-o anchetă organi- zată în Franța, cu privire la cel mai frumos cuvînt din lim- ba franceză. Concursul l-a cîș- tigat euvîntul cristal, dar și stl- listicianul amintit, și alți cer- cetători al stilului, scriitori ș.a. se îndoiesc de rezultatul unei asemenea anchete șl chiar de rațiunea eh Poate folosi opinia vorbitorilor cu privire la ,.cel mal frumos cuvînt?" întîi de toate, este oare stabilit că e- xlstă cuvinte mal frumoase de- cît altele și chiar unul mal fru- mos decît toate ? Și, dacă ad- mitem că există cuvinte mal frumoase decît altele, cum do- vedim că este mai frumos cristal decît, să zicem, mlrolr (oglindă) ? După ce criterii ? în ce ne privește, trecînd deocamdată peste eroarea de a compara două cuvinte care, ne- avînd comun nici sensul nici corpul fonetic, nu pot concura, nu împărtășim aceste rezerve, nu considerăm că ancheta a fost o rătăcire. Iar rezultatul el — lipsit de semnificație. Mal întîi, dacă un fapt ca frumosul în limbă există sau nu există șl dacă noi putem sau nu pu- tem să dovedim cu mijloacele de azi acest lucru sînt două chestiuni diferite : el poate să existe, dar noi nu putem decît să-1 intuim, după cum unii gîn- ditori antici au Intuit sferlcl- tatea Pămîntului, dar n-o pu- teau demonstra (iar cînd Era- tostene a demonstrat-o, nu gă- sea contemporani să-1 creadă). Apoi, ancheta arăta că șl redac- ția care a organîzat-o șl parti- cipanțil la ea porneau de la Ideea existenței unor deosebiri de ordin estetic în lexic.șl în- temeiau această idee pe obser- vații numeroase, pe convingeri născute în practicarea celui mai specific produs uman — limba — șl în lectura atîtor scriitori, Inegali sub raportul performanțelor stilistice. Nu putem retrage orice credit a- cestei anchete, n-o putem trata ca pe una al cărei obiect ar fi fost, să zicem, farfuriile zbu- rătoare, unde nici dovezi ști- ințifice, nici argumentația lo- gico-teoreticâ, nici observația empirică n-ar fi putut da vali- ditatea vreunui răspuns. Dacă ne îndoim de rezultatul anche- tei înlr-un mod atît de catego- ric. trebuie sâ dovedim eroarea care stâ la baza percepției res- pective» arâtindu-i cauzele» ge- neza, așa cum procedează .știin- ța cu oricare dintre iluziile fizice. Dupâ noi» rezultatul anchetei ar trebui confruntat cu rezul- tatele unei cercetări, efectuată cu mijloacele cele maj moder- ne .șl prin considerarea multor paradigme ale istoriei .și on- tologici actuale ale stilisticii limbii franceze, asupra lexicu- lui acestei limbi, asupra frec- fenței .și tendinței evolutive a unor sunete sau grupuri de su- nete, asupra sentimentului lingvistic al populației cu rol de lieder de opinie ș.a-m.d. Deocamdată putem formula doar ipoteze cu privire la suc- cesul cuvîntului cristal, valabi- le probabil, parțial, și pentru alte cuvinte ce I-au urmat în „ clasament". Ca primă aproximație. în op- țiunea particlpanțllor grupul cri sau crist au putut juca un rol prin claritate și transparen- ță fonica, însușiri pe care nu le are, de pildă, dent (dinte), omofon cu alte cîteva. Că un asemenea aspect poate intra in discuție o dovedește o afirma- ție a lingvistului Dimitrie Ma- crea, potrivit căreia una din cauzele impunerii dialectului din sudul țării ca bază a limbii literare românești a fost și cla- ritatea, puritatea sistemului fo- netic al acestui dialect, unde d, t, p. s etc. n-au cunoscut al- terările din alte regiuni Nu știm dacă nu cumva sensul cu- vîntului cristal. reprezentarea atîtor forme estetice, variate la nesfîrșit, dar totdeauna regu- late șl pure, pc care o trezește, sau faptul că nu apare în con- texte triviale ori vulgare, sau cine știe ce alte motive sub- conștiente ne fac să credem plauzibil rezultatul acestei an- chete, ceea ce nu s-ar întîmpla dacă nl s-ar spune că în con- curs au reușit cuvinte ca drill (specie de maimuțe). brique (coterie de intrlganți) sau quenellc (carne de pateu). Se va spune, poate : da, dar aici nu e în discuție estetica cuvîn- tului. ci a obiectului reprezen- tat de cuvînt, cum obiectează, mi se pare, însuși Marouzeau. La această remarcă trebuie să aducem însă întîmpinări : pu- tem aprecia estetic sonoritatea unul cuvînt (italian, francez, spaniol, german, rus etc.) fă- ră să știm ce înseamnă cuvîn- tul respectiv, pot să ne placă sau sâ nedisplacă numele unor localități sau persoane, fără sâ le fi văzut vreodată ; din- tre două cuvinte sinonime, deci cu ..același" sens, unul poate să placă, altul sâ displacă ; în- tre carmin șl cîrniîz, între hermină și cacom, (euvîntul de origine rusă, apare la Donid). între pasmat șl ccapraz nu cred că mulți vorbitori ai lim- bii române ar opta greu; în sfir.șit, sâ nu uităm că un cu- vînt este o unitate intre un sens și un corp fonetic, câ nici un cuvînt al unei limb} cunos- cute nu nl se prezintă vidat de sensul lui și deci nu putem e- limina reprezentarea, ,.semnifi- cativul", cînd discutăm statutul de orice fel al unul cuvînt. iar „conținutul" și ..forirfa" cu- vîntului, raportabile la sfere de valori diferite și apreciabile după criterii specifice acestor tipuri de valori, ni se prezin- tă în minte simultan și acțio- nează concomitent asupra t in- telectului șl sensibilității. Și aici frumosul este întregul I Poate că noi, românii, îl sim- țim pe cristal o forma a vechiu- lui și popularului cleștar (pri- mit în limbă pe altă cale), iar acesta (vez. DEX) este poetic, înrudirile șl asociațiile fonetice joacă evident, și ele un rol, iar miasmă, apropiat, fonetic, de antonimul său mireasmă, va fl de oricine preferat față de pu- toare (de altfel este mai pre- cis ca sens decît acesta, mai special"). Nu știm dacă nu cumva și terminația -al a cuvîntului Ignat Florian BOCIORT TRIBUNA TÎNĂRULUI CREATOR Dialog cu poetul VASILE DAN — Dragă Vasiie Dan, despre cartea (a de debut Priveliștile (Ed. Facla, 1977) s-a spus printre altele: ..... Priveliștile sînt In- tiluirile poetului cu lumea...” A rămas poezia singurul prilej de întîlnire ? Cu cine ? — Literatura însăși ce sâ fie altceva, Valeriu Bârgâu, decit o întîlnire a scriitorului cu lumea ? Una adevărată, o luare în po- sesie a acesteia — asemeni unei încărcături ereditare — in datele ei fundamentale. O întîlnire mediată de expresie, mă grăbesc să adaug. într-o clipă de excepție, sacră, ori de fast, ori tragică, ori- cum tensionată. Cum dc e cu putință una ca asta ? mă vei putea întreba Mai întîi fiindcă poetul posedă un limbaj adînc uman, acela al sensibilității și al inefabilului perceput printr-o capacitate subtilă dc asociere și sesizare a filiației lucrurilor — nu unul spe- cializat. „Rîul, ramul", dar și piatra și norul, ceața și somnul, pă- mtntul și lumina ce-l îmbracă, apa și întunericul, viața și moartea, toate capătă prin el. prin poet, aceeași deschidere spre comuni- care. într-un babilon al vocilor disparate terorizlnd fragilitatea noastră senzoriala, el instituie, pentru o clipă, o ordine surprinză- toare. un moment de coerență. Ce altceva să fie fiecare poem al său dacă nu o limpezime, o coerență indestructibilă, un sens ascuns al lucrurilor în babilonia, în gîlceava lor ? înțeleg însă că întrebarea ta bate mai departe. Cu alte cuvinte: poate poetul să trăiască exclusiv într-Un regim liric, sub reflec- toarele încinse ale poeziei sale ? N-arc el momente de oboseală, de renunțare, de lehamite și deznădejde ? Cam așa îți traduc eu partea a doua a întrebării. Ar fi o ipocrizie și-un anacronism, o poză desuetă, ridicolă și dezonorantă să mai îmbrăcăm poetul în toga imaculata a speței sale și, astfel, să-1 împingem cinic afară pe stradă, într-un mediu al cotidianului devorator. E adevărat, Orfeu însuși — dar într-o ipostază pur omenească — coboară cî- teva trepte. înfruntîndu-și destinul, spre a-și recupera ființa umană deodată cu Eu ridice. Vreau să spun : poetul este asemeni unui mediu acustic optim în care orice șoaptă — pe lîngă care trecem, vai I, nu o dată nepăsători — capătă în el incizia necruțătoare a unui țipăt. — Crezi in scrisul tău ? Ai temeri ? — întrebarea aceasta, Valeriu Bârgâu, nu te supăra, inii amintește de o hazlie tabletă, semnată în Contemporanul, de Tudor Arghczî, în care poetul — cu geniul ziaristic cunoscut — evocă întîlnirea sa cu un popă care-1 întreabă nota bene I, pe Arghezi. nici mai mult, nici mai puțin decît asupra adevărului sau neadcvăi ului celor sfinte. Nu-ți fac un secret că răspunsul a fost — nici nu se putea altfel I. fiind vorba de Arghezi — o... populară vorbă I... Cum am putea oare scrie dacă n-am crede în importanța umană Imensă a scrisului nostru ? Nu vom ști, ce-i drept, niciodată valoarea exactă a acestui scris, cel mult o putem intui sau nc putem, vai I, amăgi. Dar de rațiunea de a fi a lite- raturii, care este fructul sensibilității și al capacității noastre de reflecție — nu avem nici o clipă dreptul să ne îndoim. Temeri există, desigur, nu puține, din nefericire. Ele însă trebuiesc în- vinse cu fiecare rînd nou, cu fiecare cuvînt. Literatura adevărată este un act temerar, nu mai puțin eroic decît altele numite astfel. Ea se plătește, cum spune poetul, cu „viața personală", cu concen- trarea și consumarea ei nemiloasă intr-o singură direcție — cea a scrisului — cu sacrificiul și punerea în dependență, raportat la scris, a oricâi ui alt scop. — La Arad există o mișcare •Rerară demnă de tot interesul, li priește scrisului tău acel climat ? — Aradul este unul dintre orașele foarte populate ale țării, cu o structură sociala preponderent muncitorească. Orașul își consumă încă un trecut cultural glorios al cărui apogeu a fost la începutul secolului XX. în preajma și în timpul Unirii celei Mari. Aici se editau două dintre cele mai importante ziare ale româ- nimi! transilvănene : Tribuna .și Românul. Aici a fost centrul ideo- logic al Unirii. Apoi, aici a debutat Blaga In poezie (Tribuna, 1910). N-are rost sâ insist. Vreau doar să subliniez că scriitorii de azi trebuie să contrabalanseze o tradiție copleșitoare. Dacă reușesc sau nu, alții pot să o vadă. Ceea cc e însă vizibil, deocamdată, este tocmai existența lor ca scriitori. — Pe ce poziții te a£H față de critica literară ? Ai (ai avut) mentori în viață și în literatură ? — Am mai spus-o și cu alt prilej. Suspiciunea în fața criticii literare — care este, în cc are ea bun, conștiința de sine a litera- turii — trădează o vulnerabilitate interioară, un complex de infe- rioritate, cînd nu banala ignoranță. Critica poate greși, critica poate închide nejustificat ochii sau poate ignora pe nedrept autori — nu zic ba, dar acestea sînt excepții, anomalii, nu regula, nu cursul ei curent. Da, cred în critica literară, în onestitatea și în puterea el analitică. în rațiunea ei axiologica de a fi. Tocmai un astfel de spirit al ei poate fi ... un mentor literar. Ea creează cli- matul necesar nașterii și recunoașterii operei. — Cum înțelegi tu noțiunea de experiment ? — Nu m-a interesat niciodată experimentul în sine, deși. în principiu, nu pot să-i ignor importanța. Experimentul oferă mijloa- ce noi de expresie, pentru moment, poate, insolite, dar care cu timpul devin, ele însele, substanță culturală. Noi. eu însumi, mă exprim într-o formă experimentată de alții înaintea mea, de cei care, traversînd un adevărat baraj al inerției și al rutinei în gusturi s-au încărcat, la momentul respectiv, de oprobiul ignoran- • iilor. Eu nu pot insă decît să le fiu recunoscător I Valeriu BARGAU (Continuare în pag. 10 ORIZONT Poetul de la Rășinari, Octavian Goga, a avut o sumedenie de prieteni prin- tre bănățenii de odinioară, începînd cu Teodor Bucurescu, directorul gimnaziu- lui din Sînnicolaul * Mare și isprăvind cu Ion Țelcu, doctor în Oravița, origi- nar din Ilidia cărășană. Lecturînd „Co- moara din Sînnicolaul Mare" — autor Teodor Bucurescu (Editată la Institutul de arte grafice — Tipografia romaneas- că, strada Lenau 4, anul 1941) rezultă limpede că Ideea înălțării unui monu- ment închinat lui Eminescu, în clmpia bănățeană, i-a aparținut lui Octavian Goga, pe vremea cînd fusese ministrul Cultelor, iar ideea, semănată într-un ogor fertil, a încolțit și s-a materiali- zat grație directorului patriot, care de-ndată a lansat un apel și o listă dc subscripție publică în Banat și Crișana prin intermediul ziarului „Primăvara", din orășelul scăldat de pîrîul Aranca. Probabil, încă din fază embrionară, Goga și Bucurescu au discutat șl au convenit că „o graniță se păzește cu Un corp de armată sau cu statuia unui poet legat de inimile tuturor I*. Teodor Bucurescu se cunoscuse cu autorul „Oltului" cu mult înainte de împlinirea visului românilor de pretutindeni! Unirea cu patria mumă — România Mare, Bucurescu fusese întemnițat șl terorizat cîțiva ani (ajunsese a un pas de nebunie, vezi Valeriu Braniște — „Amintiri din închisoare") pentru că cutezase să viseze această unire și pen- tru câ a îndrăznit să insufle această dorință șl micuților săi elevi din Comloș, unde înainte de Unire semna- tarul „Comorii..fusese dascăl dc tară. Octavian Goga și doamna Veturia Goga, pe parcursul vieții lor, vor po- posi deseori la Sînnicolaul Mare, în vizită de prietenie la familia Bucures- cu, vor sprijini școala și pe elevii săi în tot ce vor întreprinde institutorii, în planul dc educație și școlarizare Octavian Goga i-a încredințat lui Teo- dor Bucurescu, spre creștere șl educa- re, pe copilul Petrică Brudașcă Ciu- ceanu, copil abandonat, nu se știe de cine anume, pe scările castelului de la Ciucea, iar mai tîrziu va proceda simi- lar și cu orfanul Vasile Gârboveanu din Isvorăl, județul Mehedinți. Intre Aurora Bucurescu și Veturia Goga se plămădesc relații de afinitate, stimă și respect reciproc. Din data de doi ianua- rie 1930, soții Goga vor deveni nașii familiei Bucurescu, dovadă că unul dintre cel trei feciori ai directorului a fost botezat OCTAVIAN, cu numele nașului. Naș literar, dar și naș cu ade- văratelea, l-a fost Octavian Goga și lui Petru Nemoianu, scriitor bănățean, ori- ginar din Petrilova — Caraș, cei doi se cunoscuseră încă din anul 1911. pe cînd Nemoianu era student la Facul- tatea de Drept dn Cluj, iar Goga, poet în vogă, deținătorul premiului de poe- zie Năsturel al Academiei Române, ți- nuse o prelegere incandescentă în fața tinerilor, la „Casina română" de pe Someș. Relațiile lor vor lua amploare la începutul anului 1913, cînd Petru Nemoianu, întors din prizonierat, in- tră voluntar în armata română și, pă- truns de dorul Unirii, luptă cu arma In mînă pentru reîntregirea pămîntului sfînt românesc ; Nemoianu se prezintă la cartierul general din Iași, strada Lăpușneanu, hotelul „Traian", unde O. Goga (în comitetul de conducere al revistei „România", pentru front) l-a recomandat „Biroului doi"1 să înde- plinească o misiune militară, misiune ce viza unele probleme legate de Uni- re și de drumul ce urma să-l ia în pi- cioare O. Goga șl Sever Bocu (cîndva redactor la revista „Tribuna" dia Arad) prin Rusia revoluționară. Țările Nordi- ce pînă la Parts. Petru Nemoianu. s-a achitat conștincios de deficila misie, el fiind al șaselea însărcinat, predecesorii săi dispăruseră în chip miraculos, fără urmă I Petru Nemoianu, aflat sub di- recta înrîurire a poetului Goga, a scris unele lucrări literare în proză dintre care amintim t „Prima Alba-Iulia". Ar- dealul șl Banatul după Unire", „Proble- me bănățene", „Scriitori bănățeni", „Amintiri" etc. Ultima a fost editată la „Librăria Pavel Suru", din Lugoj, anul 1928. fiind prefațată de cel ce i-a fost naș la propriu și figurat. Se redă un citat din prefață i „Citind cărticica du- mitate m-am gîndit la ei (la țărani n.n.) și mi s-au limpezit ochii, ca după o plimbare într-o pădure seculară. în acrul îmbîcsit al zilelor noastre aceste amintiri sunt pline dc ozon și miros de brad. Cită vreme iți vor cînta în suflet, vei avea totdeauna un bun sfet- nic în casă.. .* Semnează O. Goga, Ciu- cea, iulie 1928. Un sfătuitor, unul din- tre prietenii însemnați ai săi, l-a avut Octavian Goga și în persoana lui Va- leriu Braniște, directorul „Drapelului" din Lugoj, un intelectual cu suflet șl gînd senin, un ziarist vizionar, dar șî democrat-revoluționar, care a suferit ani în șir duritatea temnițelor impe- riale, pentru că s-a afirmat pe față și în plen, în fața lugojenilor și a bănă- țenilor, și nu numai a lor, ca un destoi- nic șl consecvent luptător șl propovă- duitor de cauză românească : UNIREA cu ȚARA. Poposind la Lugoj, nu putem omite stima și prietenia literară nutrită de autorul „Dascălului" și al „Dăscăliței" față de Mia Cerna, poetesă bănățeană însemnată, din perioada ' interbelică. Poeta din Lugoj, pe numele adevărat Maria Florescu, debutează, elevă fiind, la „Luceafărul" din Sibiu, aflat sub direcția lui Tăslăoanu și O. Goga. In anul 1929, Goga o ajută să-și publice întîiul volum de versuri intitulat: „Caier de iubire", în Tipografia Națio- nală din Lugoj. O prietenie durabilă, pecetluită în sanctuarul neamului românesc, s-a în- chegat între poetul Octavian Goga și doctorul Ion Țelcu, din Oravița, prie- tenie bazată pe afinități spirituale co- mune, pe aspirații avînd același izvor ce vizau prezentul și viitorul națiunii pantheonu! românesc OCTAVIAN GOGA - Și cîteva dintre prieterii'e sale literare în spațiul bănățean Octavian Goga la Oravița, salutînd mulțimea. Foto din albumul profesorului timișorean Mircca Bălan. române. Goga și Țeicu se preocupau îndeaproape de starea omului dc rînd necăjit șl suferind, oropsit și nedrep- tățit. în pieptul lor bătea o inimă care vibra ca o harpă într-o gamă unică pe portativul spațiului mioritic. Ion Țeicu s-a născut în martie 1388, acum mai bine de un veac. în Ilidia, Ia opt kilo- metri de Oravița. avînd ca părinți pc ccacea Ion, „comersant", posesorul unei prăvălioare de mărunțișuri, cum erau pe vremuri în mediile sătești, și al doamnei Floarea, ce deținea, cu fală, în spirit tradițional, „kloster-ul“ — școala de menaj tn limba germană. Vi- itorul medic uman urmează școala pri- mară la Ilidia. iar studiile liceale la Makd, de unde, pentru atitudine con- secvent „iredentistă", este eliminat în penultimul an, fiind obligat să sc transfere la Brașov. După bacalaureat, frecventează ca student cursurile Fa- cultății de Medicină din Budapesta. MQnchcn șl Paris, a fost un strălucit student și In aceeași măsură patriot pentru drepturile românilor, un înflă- cărat luptător pentru unitatea și reîn- tregirea neamului românesc. In această ipostază și lumină 0 cunoaște Octavian Goga, In anul 1911, la Budapesta, cu prilejul unei întruniri, pe atunci stu- dentul Ion Țeicu fiind președintele So- cietății Academice „Petru Maior" din Budapesta, sufletul șl făclia tinerilor români animați de dorința nestrămu- tată a unirii cu Țara. In perioada întîiului război mondial, doctorul Ion Țeicu, unionist convins, o desfășurat o activitate febrilă în rîn- dul soldaților român!, din regimentele chczaro-crăiești unora allnîndu-le sufe- rințele fizice, altora rănile sufletești, vorbindu-le și unora și altora despre gloria efemeră și zadarnică a faptelor lor de arme, sugerîndu-le ideea de a lupta alături de armata română și nu împotriva ei. Aflfndu-se la Piave, ca medic de front, avîndu-1 ca ordonanță pe celebrul Luță loviță, cel ce va opri gurile de foc cu un cîntec, deci aflîn- du-se la Piave, va trece la italieni, de unde, în anul 1918, se va reîntoarce ca voluntar cu regimentul de români „Horia", din Roma, și va lupta cu ar- ma în mînă pentru reîntregirea solului românesc. După Unire, dr. Ion Țeicu șl poetul Octavian Goga s-au văzut des- tul de des la București, Ciucea, dar mai cu seamă la Oravița și o dată sau de două ori în casa părintească de la Ilidia, din Caraș. Pe cei doi îi legau în amiciția lor ideea de progres a na- țiunii române, dar și parfumul roman- tic al amintirilor din anii de demult, din perioada de zbucium pentru înfăp- tuirea unui țel: reîntregirea gliei stră- bune in hotarele ei firești Pentru Oc- tavian Goga, Oravița — orașul pitoresc din Vestul Țării, acest cochet burg cu iz medieval, înnobilat printr-un grad sporit de cultură și civilizație, repre- zenta un adevărat miraj ce-1 magne- tiza în permanență. De fiecare dată vizitele sale în Banat, de interes ofi- cial sau privat, se Incheiau cu un scurt popas de una-două zile șl în Oravița, în casa doctorului Țeicu, casă aflată pe strada mare, lîngă farmacie șl vizavi de „Coroană", cel mai elegant local după terasa de la „Grădina de tir". La Oravița existau reviste și jurnale, așa cum era și „Românul", periodic al cărui proprietar, editor și redactor era dr. Ion Țelcu. om dedat cu scrisul, au- tor a două volume de proză scurtă. în context cu această Idee se cunoaște opinia lui Goga în legătură cu presa, în „Fragmente autobiografice" zice răspicat: „Ziarele sînt plămînii unui neam I" In fine, Octavian Goga auzise șl despre activitatea plină de zel, cu rezultate demne de invidiat, a «Reu- niunii române de cîntări". înființată (documente inedite deține în arhiva personală ilustrul profesor timișorean Vasile Vărădean) în 1872. precum și despre impozantul teatru din Oravița cel dintîi teatru din țară, lăcaș sfînt. care cu ani și ani fn urmă găzduise trupa de actori Pascaly al cărui sufleur nu fusese altul decît bădița Mihai — luceafărul de zi și de noapte al slo- velor românești. Octavian Goga a fost primit de fie- care dată în poarta Oraviței cu fan- fara și cu pîine cu sare, cu țăranii din Ilidia șl din zonă, costumați, așa cum îi plăcea să-i vadă, în feeria costumului național românesc. Sigur că de toate acestea se grijea din timp doctorul Țelcu, un tip bonom, bărbat înalt și plăcut, care cu ochelarii pe nas și cu trabucul între degete afișa un aer de legitimă superioritate intelectuală. Dar, ——e 2 • înainte de toate, „medicul sâniciloM (consulta și vindeca de boli pe sărmani | in mod gratuit !...), cum i se ziM între cunoscuți, era o gazdă de excep- ție, optimizîndu-i și pe ceilalți din ju- rul său. Pesemne că și acest aspect constituise unul din multele motive <1 argumente care l-au determinat pe 0o tăvi an Goga să declare în public, aco’.a, în vara lui 1933, la „Grădina de tir"! ...nicărieri în drumul la care am pur- ces, ca să răscolesc sufletul poporului, nu m-am simțit mai aproape dc tl decît aici, între acești copaci, sub arcul albastru al cerului, în mijlocul băni- țenilor". Octavian Goga ținuse, atunci, in pli- nă vară, să-i cunoască părinții, cin, sătenii și meleagurile lui Țeicu. Propti* nînd o asemenea vizită, Goga. cu ima- ginația sa bogată, trăia un sentim :l adolescentin, juvenil, al elevului -4 studentului aflat în vacanță, ce ține cl totdinadinsul să petreacă în companii unui coleg și amic bun cîteva zile 11 țară, să cutreiere mirlștele, Iezerele d dealurile cu pomături și vii pregătita să intre în pîrgă. In ceea ce privește deplasarea de li Oravița la Ilidia, investigațiile litera și biografice doblndite se contrazici Avocatul losif Stănilă — uica losu pensionar în Timișoara, student Ia drept pe atunci, zice că Goga și ai di s-au deplasat cu automoblul, un Ford cu mustăți, adică roțile erau cu spițe. Nana Elena Lazăr, 77 de ani, cu casa lipită de a părinților lui Țelcu, e de părere că domnul Goga și domnii de la oraș sosit-au cu fiacărul, participii chiar și trăsura cu caii lor. Un ta este cert; panglica albă a drumului st deșira dreapta și pietruită înainte ochilor poetului, străjuită de o parte și de alta de o mulțime de duzi, pro- babil în vremurile acelea interbelice în Ilidia se creșteau viermi de mătasi La intrare, pe partea dreaptă, sc “f!4 și azi, fîntîna lui Jurcă, alaiul a opr.l la dorința înaltului musafir, care « dat jos, l-au imitat șl ceilalți comp»»' nioni. și-a astîmpărat setea cu o firi de apă proaspătă, rece și curatâ a lacrima, găleata, cu apa licărind in ® fusese scoasă la repezeală de ceacu Jurca, gospodarul din capul sătuli Apoi poetul a urcat, conținuta-; drumul pînă în fața bisericii, In inima satului, pînă in fața casei bătrinfia Țeicu și a unui socac (în stingă), adld o ulicioară. în buza căruia este | manțe, pe versuri de Octavian în continuare. întregul alai s-a depla- sat la „Casina", unde a avut loc n recital de cîntec și poezie, prilej (U care Goga a declamat poezia „0.^5- emin „Luceafărul' li o perspectiv I An t tuturor popoarelor ve- dea In mitologia universală un Ibde! dc ordin tematic, psiho- logic și estetic, o modalitate de regenerare superioară a lltera- urii culte, o paradigmă de >^r.tancitate și ingeniozitate (vezi A. Marino, Hermeneutica ideii de literatură, Cluj-Napo- Gi Dacia, 1987, p. 166). Unul dintre miturile cele mai frec- vente în literatura universală eHc ccl care descrie dragostea unul astru și a unei ființe pă- mloienc. Nucleul arhetipal îl prini în mitologia sumeriană Unul 21 î.e.n.), în ciclul „Inan- m Dumuzi“ Inanna, fiica lui An (Cerul), avea mal mul- te fațete. In sens astral, era «iplna cerească (planeta Ve- cus) și ocupa un loc central în pviteonul zeilor. Era conside- rați pe de o parte zeița dra- josWi, pc dc alta a fertilității. A treia particularitate, firea răz- temătoare, o transformare tn zeitate a războiului- Dragostea lru - ~--------------------------- O altă perspoctivă tare EMU: afirmația lui M. Blecher Iniei q ..diferență intre persoai feritele noastre personagii ini Fcest<‘. păreri, parc să existe । Intn lumea exterioară șl cea f Iul cu deosebirea că în strâf Iurma determinările realiste se nlnd ..niște goluri pure, plutin I prin apă prin materia caldă [pliu kSubconștientul care pare f li tale mai sus nu este o entitat I va material care și-a pierdut Kalizal devenind o masă con । te gindî lumea decît prin sim profund», decît prin miros, vă Hccstv motive o intensificare după sine, sau mai degrabă, I? exacerbare a simțurilor. U nnal spre concretețea formele ) lume în care se strecoară wale delicate și stranii aplice să extracție tematică. Mai toate întîmplările din Kfcră la fapte do percepere I_______________________________ (Continuare in pag. 15) mte. „medicul săracilor* indeca de boli pe sărmani uit cum i se zicea ți, era o gazdă de cxccp* du-i și pe ceilalți din ju- semne că .șl acest aspect iul din multele motive șl re l-au determinat pe Oc* să declare în public, acolo, 1933, la „Grădina de tini în drumul la care am pur- scolesc sufletul poporului, mțit mai aproape de el re acești copaci, sub arcul cerului, în mijlocul bănă- îoga ținuse, atunci, in pli- i cunoască părinții, casa, leagurile lui Țeicu. PropS enea vizită, Goga, cu ima- ogată, trăia un sentiment juvenil, al elevului sau iflat în vacanță, ce ține cu să petreacă în compania i amic bun cîteva zile la eierc miriștele. iezerele șl pomături și vii pregătite îrgă. privește deplasarea de la U Marino. Hermeneutica lidia, investigațiile literare |k literatură, Cluj-Napo- dobîndite se contrazici P*2 1987« P- 1GG> Unul if Stănilă — uica losu —, ] n Timișoara, student In nci, zice că Goga și ni săi j t cu automobilii, un Ford 1^3 3 unei, Pa‘ adică roțile erau cu spițe. J- arhetipal «1 Lazăr, 77 de ani, cu casa lin mitologia sumeriană părinților lui Țeicu, e dc i lte.n.), în ciclul „Inan- omnul Goga și domnii dc I Dumuzi" Inanna. fiica * I (Cerul), avea mai mul- universală •au cu fiacărul, participind în sens astral, era I cereasca (planeta Ve- Jccup.i un loc central în nu! zeilor. Era conslde- de o parte zeița dra- ♦ > ...^Jpedc alta a fertilității. A creșteau viermi de măUM. , . „ . pe partea dreaptă, sc află!;liniaritate, firea răz- a lui Jurcă. alaiul a oprit l®1^ 0 transformare in naltului musafir, care s-a ! - a războiului. Dragostea ;ura cu caii lor. Un lucru mglica albă a drumului sc □tă și pietruită înaintea ului, străjuită de o parte| e o mulțime de duzi, pro- cinurile acelea interbelice 1 imitat și ceilalți compa-filtru păstorul Dumu- ț dupâ sine răzbunarea istîmpărat setea cu o gură ispătă, rece și curată ca I xare o trimit tn „țara ?ata. cu apa licărind In ca.ly întoarcere4'. Aici, ia ă la repezeală de ceaceo l?Infernului. la întrebarea xlarul din capul salului, fr^r: „Cine ești a urcat. contlnulndn-șlm răspunde ..Eu în fața bisericii, în inima î în fața casei bătrlnilor nui socac (în stînga). adică tu ?“. sînt în buza căruia este cocoțat tural. pe atunci i se 2? ca ipă moda de la oraș. în jmcagului, stăteau popori* ă și un sobor de preoți și v care nu Lipseau: popo ' otcasa sa — Ana An ia. Ion . r cu glas melodios, care nta decît vorbea, cel ce va i „La noi", învățătorii Ere- i Ilie Murgu, precum și un imăr de țărani coriști. In ne.ști. Ilie Murgu (tatăl muzicolog Doru Murgu) im național și cu bagheta a pregătit să dirijeze corul. )ga, impresionat de primi- at în picioare, a săltat pă- u de pe cap și, cu ca în t cel mai scurt discurs din le orator : „Oameni buni 1 ■scut din prescură 1“ Aplau- Corul a intonat un scurt răiască", apoi a interpretai îndrăgita melodie i „Tran- răzoare". In cele din urmă^ soțit de cîțiva dintre prie- avi ța, avocatul Pistrugă — ed icul ui, profesorii Llgho i. avocatul Corne) Țeicu — irului, toți, cu soțiile, au In ta casei bătrînilor Țeicu. :eptat o masă frugală, pre- mia Țeicu, tînără, harnică, ar cu ochii învălulți de arece în trei el lipsea bar- im Țeicu. unul dintre frați, are era plecat cu visul său . în alte tărîmuri, dincolo, de unde se va întoarce in și sărac. mesei, Florica și Mărioflrg gimnaziu, nepoatele lui ale medicului, vor recita, fcrlund.. decît prin miros, văz. gust și pipăit. Din ita, „Bătrînii*. Coriștii au II motlve o intensificare a glodurilor atrage •ste ei în coi idoiul ÎUnfj^L^ sau mai degrabă, este condiționată. de și au cîntat mal multe ro- ' v , î A t rersuri de Octavian Goga. ■Ferire a simțurilor. Urcînd dinspre prefor- e, întregul alai s-a depla- j »• spre concretețea formelor. Blecher construiește nâ“, unde a avut loc un |1fee în care se strecoară neașteptate efecte vi- întec și poezie. prilej^^B^ stranii aplicate pe subiecte dc joa- 1 declamat poezia „Dascâ- II . ■ «truf ie tematica. oi din Marele Stat Major, ie de informații. eminesciana .Luceafărul’ lui Eminescu o perspectivă comparata ■ tuturor popoarelor ve- Kltologia universală un ■de ordin tematic, psiho- ■ estetic. o modalitate de Sare superioară a litera- ■«llc, o paradigmă de fetaic șl ingeniozitate niturile cele mai frec- fe literatura 1 care descrie dragostea are, o transformare c dimineață”. Ajutată Pi. Inanna reușește sâ i Infern, dar ea însăși I purtătoarea privirii t ucigătoare. Prețul sal- tarea dublă a planetei Venus : ca stea a dimineții poartă nu- mele inanna și e zeiță, ca stea de seară — e Vcsper, principiu masculin. Nucleul Inanna — Dumuzi se regăsește și tn mitologia gre- co-romană în cultul Afroditei (Venus) — Adonis. Aici Afro- dita (Venus) este zeița dragos- tei și fertilității. Pe de o parte e fiica cerului (Afrodita Ura- nia) născută din spuma mării (Afrodita Anadiomena), pe de alta e un astru binefăcător dc gen feminin sau masculin. A- donis (după Apollodor și Ovi- diu) e un pămîntean. fiul rege- lui cipriot și al fiicei acestuia, Mirra. Iubirea dintre Venus și Adonis se desfășoară sub sem- nul tragicului inevitabil, deoa- rece Adonis e de la început sortit să-și petreacă o parte a anului în regatul morților. iar alta pe pămînt, unde devine iu- bitul Afroditei. în „Metamorfo- zele" Iul Ovidlu găsim șl dez- nodămîntul iubirii dintre zeița- ■ te șl pămîntean. Adonis moare rănit de un mistreț, fiind de fapt victima geloziei zoilor (Artemls sau Apollo). Gîndirea mitică era o compo- nentă activă atît la romantici, cît și la simboliștii ruși (dintre care Aleksandr Blok este un reprezentant semnificativ). (definitive este de a-I lin locul ci pe Dumuzi. Mie ni se par în litc- tilferioarâ semnificațiile I arhetipal. Pe de o par- Kvorba dc unitatea dia- ■ i antinomiilor om — ■ de atracția adîncă și kâ BUgerînd unitatea cc- u|lunil categorial opuse, ■alta — pedepsirea celor ■taică granițele catego- ■contopirea acestora este kill Tot din tradiția șu- ii'trebuie reținută tra- Pornind de la surse cu totul di- ferite, la o mare distanță in timp șl spațiu, operele pe care ic-am alăturat reproduc scena- riul mitologic pe care l-am ex- pus. Punctul de pornire pare a fi același : planeta Venus. actualizată la Eminescu in chi- pul Luceafărului. Iar la Blok în steaua Maria- La Eminescu el. astrul, răspunde chemărilor unei pâmintene. La Blok ea. steaua, devine sensul suprem spre care se îndreaptă dorințele a trei oameni. La Eminescu. Luceafărul este 4 Mal toate Intîmplările din cartea lut Blecher se ■hi la fapte de percepere a lumii prin simțuri șt prin creație artistică. Cu toate acestea, opera de art. (deși este pentru Blecher modul total de a ti iuți lumea) nu dezvăluie adevăruri, ci construiește par; el. printr-o convenție șl prlntr-un sistem de reprezentare. Creația artistică oglindește lumea. Ști- marginalii Oglinzi paralele mța îi caută adevărurile. In ciuda acestor fapte, art;. deține, paradoxal, adevăruri proprii, neschimbă- toare. în timp ce realitatea științei formulează ipo- teze in vederea unor viitoare negații dialectice. Fi ziologia acestui proces este ilustrată parabolic prin ideea de spectacol înțeles ca rit al sustragerii din iluziile realității și al Intrării în adevărurile arte Sala de. cinematograf, contururile aburite ale unei fotografii vechi sau figurile de ceară sînt tot atîtea modele ale artei ca deținătoare 3 unor adevăruri u- mane perene. Prin acest efort de abandonare a realulul-obiect- ,d-rațiunii in favoarea* realulul-obiect-al-sufletului, prozatorul a găsit un mod propriu do a aproxima realitatea Atitudinea aceasta ascunde în adîncul ei ideea câ totul poate deveni sub privirea naratorului spectacol interesant, chiar șl banalități dintre cele mai joase, precum imaginea unul porc care se scar- pină de un gard. Efectul „meditativ- al ..întimplărli" acesteia dovedește că existența poate fi, la orice ni- vel al el. prilej de Incîntare superioară- De altfel prozatorul nu ezită să ne mărturisească faptul acesta „Nimic" ni se spune „nu întrecea în perfecțiune hîrșîitul perilor aspri pe lemn, găseam în el ceva imens de satisfăcător șl o liniștitoare asigurare ca lumea continuă să existe", tn același fel. un buna atelier de tîmplărie stîrnc.ște o amestecare a regnu rilor și o topire senzuală a obiectului Inert în tn murul cald al vieții. Bucata de lemn sub unealta meșterului devine în ochii fascinați ai privitorului „mai tină* mal palidă, Iar vinișoarele ei apăreau limpezi și bine scrise Ca sub o piele de femeie”- Daniel VIGHI ■Daltă perspectivi care pune in criză rea hi 1 Hrflrniațic lui M. Blecher dupâ care nu există L o ^diferență înt re persoana noastră reală șl di- noastre personagii interioare4* Conform a- fe. păivrl. pare să existe o perfecta continuitate w lumea exterioară șl cea interioară a individu- lirj deosebirea că în străfundurile acesteia din k determinările realiste se topesc informe, deve- !kd „niște goluri pure, plutind ca niște bule de aer ■ apâ prin materia caldă șl moale a universului ■bconșUentul care pare figurai in rindunh- ci IUrmai sus nu este o entitate abstractă, ci un ce- IKiterlal care și-a pierdut formele, s-a dezobiec- rTat devenind o masă confuză- Blecher nu poa- fcd! lumea decît prin simțuri și nu o poate a- planeta Venus (de dimineață sau de seară). Ca variantă mas- culină a Iul Venus, e pe drept considerat fiu al cerului (Afro- dita Uraniă) și mării (Afrodita Anadiomena). Aparținînd sfere- lor sacre, e frumos ca un înger- Simbolizînd o frumusețe pura, absolută, el Ii apare Cătălinei lipsit de pulsul vieții Aseme- nea Inannei, are o privire uci- gătoare („ochiul tău mă-nghea- ță”). In a doua apariție a sa, Luceafărul plutește scăldat de o lumină arzătoare. E luceafă- rul cel mare de noapte — Hi- porion. în mitologia prcolhnpl- qă, Hiperlon este un zeu stră- lucitor, fiul Geei șl al lui Ura- nus» tatăl zeilor Helios, Selena șl Eos. La Homer, însă. Hipe- rion și Helios se confundă, a- par ca una șl aceeași zeitate. Astfel, în a doua sa apariție, Hiperion se descrie fetei de împărat ca fiu al Soarelui și al nopții (imagine sugestivă a stării dinaintea creației). Ca fiu al Soarelui, e arzător, dis- tructiv pentru ființa umană; ca fiu al nopții, e demonic, plin de pasiune nemărginită. Aceste două chipuri, demonic și an- gelic, opoziția dintre dragostea pură, rece șl pasiunea atotdo- minatoare au de asemenea ră- dăcini mitice. Deja la Platon Afrodita se dedublează în A- frodita Urania (dragostea sa- cră Și Afrodita Pandemos (pa- siunea senzuală). La Eminescu și Blok. ele- mentele mitice se supun unei remodelări poetice și filozofice. Opoziția dintre cele două lumi, ca și semnificațiile astrului, au caracter simbolic, ascund un număr infinit de sensuri șî se supun unui șir Infinit de des- cifrări posibile. țndepărtindu-se de semnificațiile rituale ale mi- tului. poeții nu pot ignora însă nucleul semantic al personaje- lor mitice, ceea ce influențea- ză șl relațiile narative ale mi tulul modern. Dacă Eminescu este mai a- proape de funcțiile și caracte- risticile personajelor arhetipa- le, imagistica mitică la Blok cunoaște o verigă Intermediară — mitologia creștină, in va- rianta ei filozofică mediată dc viziunea lui VI. Solovlov. Inanna sumeriană. Afrodita — Venus. apar in mitologia crești- nă sub forma celor două Ma- rii : Fecioara Maria și Maria Magdalena. De aici, șl numele personajului lui Blok : Steaua Maria. De la VI. Solovlov, este împrumutată și semnificația su- premației divine, mistice a Fe- minității Veșnice, ale Spiritului Universal, care se prezintă ca o sinteza a triadei cros — gno- sis — cthos- După Solovlov, cros-ul este tratat In sensul platonlan ca dragoste tranșee- dentală; gnosi$-ul este compus din muzica sferelor sublime. Iar cthos-ul e sinonim cu con- ceptul de religie. Acestor trei fațete ale Idealului Absolut sintetizate de Steaua Maria li se adresează cele trei ființe o- menești î Poetul, Astronomul, Seminaristul. Indreptîndu-și o- chll spre aceeași stea, el o văd în moduri diferite, potrivit pro prillor idealuri, și o îndeamnă să coboare pe pămînt. Lui Blok ii era aproape teza plalo- nlană, conform căreia omul poartă în sine nostalgia esențe- lor- a sferelor sublime și a al- tor lumi în care i-a fost dat sâ trăiască- Valul uitării ii se- pară pe oameni de adevărurile divine, pe care le pot întrezări doar în vis, în extaz sau în de- lir. Dc aceea, la Eminescu și la Blok spațiu) dialogărli om — sten se află la hotarele visării, iar starea extatică a fi- ințelor umane este subliniată prin formula chemării Inslsten- — ORIZONT te adresate astrului, asemenea unui descintec magic. în epoca modernă, accentul vinci tragice ae deplasează ; în mitologie purtătorul acestei vi- ne era astrul care a îndrăznit să încalce legile universale șl statutul său divin. La Emines- cu și Blok aceasta vină apasă po umerii oamenilor, care nu sini în stare sâ primească in brațele lor Idealul, Geniul. Frumusețea Absolută. In dialo- gul tragic dintre astru șl om. Eminescu subliniază că întru- chipările angellco-demonice ale astrului depășesc înțelegerea u- mană, criteriile fiind prea înalte pentru dorințele pămlntești, mărginite de condi- țiile vieții trecătoare. La Blok, steaua Marla, In dorința el de a se apropia de oameni, își ia un chip comun de pămînteancâ și iese, pe rînd. în fața celor trei visători. Șl de data aceasta steaua își dezvăluie esența mi- tică. Sub formă siderală, ea e Afrodita cerească, Maria ce- lestă pură, rece, distantă. în sfera inferioară devine Afro- dita terestră, vulgară, pasiona- lă, plină de dorințe senzuale. Odată cu pierderea statutului său ideal. își pierde șl esența, și chipul sublim. Din stea, de- vine cometă, Iar căzînd, e sor- tită decăderii, degradării mo- rale. Inanna sumeriană a fost condamnată sâ coboare in iad pentru dragostea ei față de un pămîntean. Luceafărul și steaua Maria renunță singuri la dra- gostea lor- Dezamăgirea lor tra- gică e chinul infernal în urma eșuării de a se apropia de o ființă umană. Poeții moderni considera că realitatea încon- jurătoare nu este compatibilă cu criteriile înalte ale desăvîr- șlrii universale. Neîndepllnin- duși menirea de înnobilare, de înfrumusețare a vieții pămin- tene. Idealul astral nu mal are decît o singură posibilitate : a- ceea de a se întoarce în coruri, In sferele înalte de unde s-a desprins. Neautenticltatea a- eestcl lumi zădărnicește noua pogorîre, auto jertfi re, conferind gestului tragic al personajului o notă pesimistă. în miturile moderne, la Emi- nescu șl Blok sensurile filozofi- ce — condiția existenței Idea- lului sau tragedia necesității — aștern un CÎmp dc nestrăbătut Intre Idealul astral și ființa o- mcnească. pâstrînd în final nostalgia umană după sublim, după înălțări, atracția veșnică a Absolutului. Galina CERNICOVA Nicolae D/XNCIU PETNICEANU tinuarc în pag. 15) ORIZONT Eminescu, Hasdeu, Eliade Puține eseuri din perioada româneasca a lui Mircea Eliade concurează Insula lui Euthanasius și puține studii, sînt mai spectaculoase decît acela care însoțește ediția din 1937 a operei hasdelene. Cartea, publicată la editura Junimea, de Mircea Handoca, alătură acestor, pagini esen- țiale un număr de articole ocazionale, de tablete omagiale, de conferințe. Numai un excelent cu- noscător al operei lui Mircea Eliade putea pri- cepe că pentru a cunoaște raporturile lui Mircea Eliade cu poetul național trebuie retipărite și articole pe care am fi tentați să le trecem cu vederea. Că ideea Hasdeu nu este pasageră în opera lui Mircea Eliade. Mircea Eliade nu face, din intervenția destinată ziarului, din pagina aniversară, un moment convențional. El trebuie citit de la un capăt la altul ; el trebuie urmărit în fiecare din manifestările sale. Spre deosebire de alți creatori care, odată ajunși la maturitate, dau opere distincte, de o orgolioasă singulari- zare, revenind rar și fără chef asupra celor nu- mite odată, Mircea Eliade nu vine în fața citito- rului cu o operă încheiată definitiv. Proza com- plinește eseurile, eseurile întîlnesc mereu jur- nalul, jurnalele alimentează opera de prozator Multe opere lasă impresia de bruion, de pregă- tire a marelui asalt și de multe ori chiar proza- torul vrea să acrediteze această idee. Retrospec- tiv privind opera, observăm că unele cărți, puse sub semnul provizoratului (Șantier) reușesc a-1 reprezenta mai bine decît altele. Paginile se re- varsă unele spre celelalte, uneori punlnd sub semnul întrebării alte pagini, cu puțin înainte socotite definitive. Gîndurile din 1928 sînt retu- șate cîțiva ani mai tîrziu, cele din 1935 sînt pri- vite cu suspiciune în 1938 și amendate sever în 1950. Om al zilei, preocupat a simți pulsul ime- diatului șl a se conforma vocii lui, angajat cu toată candoarea vîrstei la bătălii pe care, în anii maturi, le comentează cu firească detașare, Mircea Eliade trebuie citit de la un capăt la altul. Jurnalele, corespondența, documentele in- time îl pot uimi pe cunoscătorul vieții literare. Căci rareori descoperim un scriitor atît de pre- gătit a se dărui fără rest cauzelor majore ale culturii. Și rareori Un scriitor atît dc darnic să sacrifice, pe altarul relației, atîtea superlative. în această mișcare continuă a elogiilor și a laudei, în acest turbion al muncilor zilnice, a presiunii imediatului, ceva rămîne neschimbat cronic* literara Sub vulcan O splendidă copertă semnată de graficianul Dan Stanei i ne introduce, încă înainto de a deschide cartea, în atmosfera miracolului poetic. Iți dai seama, privind-o, că te afli în pragul unei lumi, al unul tărîm în care totul e posibil. Un discret suprarealist» ironic îți va direcționa. așadar, lec- tura. Poemul devine ilustrarea acestui spațiu pre- poetic, după cum desenul Însuși al lui Dan Stan- ciu ilustrează starea de grațioasă perplexitate a pocmului-standard semnat Florin Mugur. Un text la limita viziunii și la marginea exasperării; nu știi niciodată încotro se pregătește să vireze poe- mul. Transcriere seacă ?. Univers fictiv? Reflecție onirică ? Recondiționare a realului ? Se găsesc, in Firea lucrurilor, argumente pentru oricare din a- cest- lecturi. Posibile, doar, interpretări, pentru că Florin Mugur este un maestru al obstrucției, in- decis între literaturizare și reconstituirea fidelă a realități.’ (Mircea lorgulescu vorbea de poezia lui ca despre un alt nume al vieții). Volumul de față continuă, cu o fidelitate parcă -â contre cocur, exercițiile de crispare din Viața obligatorie și din Spectacol a mi nat. Aceeași am- bianță de expresionism trecut prin filtrele unei vo- ioșii forțate, același rictus — amestec de teama și ironie — în colțul buzelor. Florin Mugur radi- calizează, aici, ambele tendințe majore ale poeziei sale dc pînă acum ; cea de „ficționalizare*', de e- vadare frenetică din real și cea de repliere obsti- nată asupra existenței. Rezultă, prin urmare, două tipuri distincte de discurs : un poem al firii și un altul al lucrurilor. Intre ele, profesionist al dezi- luzie^ poetul. Sfîrtecat între speranță și disperare, cl se refugiază, pe de o parte, in jocul trist al con- fecționării unor basme, iar pe de alta, in cel al contemplării neputincioase a unei lumi demitoio- gizaU, ori cu semne mitologice răsturnate: ,.nu știu de ce / ori de cite ori .vreau să spun c-o iu- besc pe scufița roșie / cineva strigă la mine : hoțu- lel / / oricum tot scriu c-o iubesc / iar din coșu- lețul ei n-am furat / nici un bob / / măcar tu să taci, lupule negru — / mi-ai mmcat inima / botul tău c roșu de zmeură / / și te apropii de fe- tiță ca de un lucru al tău / lup negru / tu eșt» umbra fetiței / / crezj că nu știu ? / povestea e încheiată demult / dar nu fără dragostea mea ne- dumerită. nu fără ea*. O încordare nervoasă, cu greu strunită, trans în opera lui Mircea Eliade : elogiul valorilor na- ționale, devoțiunea față de valorile cardinale ale spiritului românesc. O undă patetică vibrează de fiecare dată cînd Mircea Eliade scrie despre întemeietorii culturii românești moderne. Su- perlativele, forjate în coloanele ziarului, capătă o nouă strălucire. „Reabilitările* sînt făcute pe acest ton t „S-a spus mal tîrziu despre această sete de monumental (e vorba de epoca preemi- nesclană, n.n.) și megalomanie programatică — și s-a spus cu mult talent — că era o simplă maimuțăreală a Europei. Cred că aici este o ju- decată pripită : oamenii aceia vroiau să întreacă Europa, ei simțeau zorile unei noi umanități, începeau un nou ev*. Există un preaplin al sufletului eliadesc care identifică §1 numește preaplinul celor din preajmă. Există o pasiune a adîn clinilor insondabile pe care Mircea Eliade o recunoaște și o identifică. Q vede. Nici vorbă că asemenea fraze, precum cea mai sus citată, sînt chemate să inaugureze noi drumuri ale cercetării. încărcate de o maie energie polemică, ele angajează enorm și au fost, la vremea rosti- rii lor, aproape umilitoare pentru cei cc investi- seră, în cercetarea secolului XIX românesc o viață, dar ignoraseră, de fapt, întregul. Azi e vremea lecturilor liniștite care, chiar dacă nu îi vor da dreptate întrutotul lui Mircea Eliade,' îi recunosc importanța punctului său de vedere. S-a insistat mereu asupra caracterului en- ciclopedic al operei lui Mircea Eliade. Dar s-a urcat rar pe versantul care relevă caracterul pedagogic al enciclopedismului lui Mircea Elia- de. Eseuri de o mare simplitate și eleganța, ele sînt nu doar momente ale înțelegerii lui Emi- nescu și Hasdeu, ci și opere de inițiere în istoria religiilor. în istoria ideilor sec. XIX, în roman- tism, în psihologia profunzimilor. Mircea Eliade oferea cercetării literare un nou tip de compara- tism, sprijinit pe o antropologie inedită. Științe noi puneau umărul pentru a sublinia valoarea unor opere unghiulare ale literaturii române. Aș sublinia, încă o dată, priceperea cu care Mircea Handoca ni-1 restituie pe Mircea Eliade. Cuvînt-ul înainte al cărții, minuțioasă regăsire a contextelor, prin convocarea unor pagini ui- tate, a unor pagini inedite extrase din inepuiza- bila arhivă Mircea Handoca, arată cit de im- portant reper a devenit, pe harta cercetării ope- rei lui Mircea Eliade. prefațatorul. Cornel UNGUREANU • Mircea Eliade — DESPRE EMINESCU Șl HASDEU, Ediție îngrijită și prefațată de Mircea Handoca. Ed. Junimea. formă poezia într-un arc de oțel întins la maxi- mum. Incapabilă de o explozie, ea se dizolvă în mici scinteh cuvinte incandescente lumlnînd. pa- lid. pereții unui tunel subpămintean. Poemul lui Florin Mugur este o radiografie a stuporit Șo- văielile, icnetele surde, poticnelile, pașii tirșlțb rîcîltul unei gheare în canatul ușii, zgomotele seci ale lichidelor prelingîndu-se pe o suprafață pli- nă de asperități — iată cîteva din emblemele aces- tei poezii care vorbește cu disperare, cu vehe- mență, Isteric aproape, despre • nevoia de ingenui- tate, de puritate, de confort fizic și moral ale poe- tului Florin Mugur agresează. agreslndu-sc mai tn- tîl pc sine, tocmai in numele inocenței. Deși defen- siv in aparența, poetul atacă mereu primul . de- mască, anihilează. Totul cu cărțile pe față, por- nind de la stricta experiență personală, ca și cum ar nega, sau cu și cum ar voi să mai întrețină o clip?, fluxul unor sentimente defuncte : ..stele pi- tice / stele gigante / bă t rinul rege hamlet mort în gradină / / și soarele care aruncă in spațiu ma- terie / și sirius mai luminos ca soarele / și steaua barnard șl steaua arthur și steaua sonia / / și bie- tul colportor dc istorioare / întrebînd soarele : / chiar exiști, băiețaș? / / și mort ar cămine bâtrî- nul rege din mijlocul grădinii / moartă grădina / moarte stelele toatd / / dacă n-ar veni fiul cel șovăielnic și răzbunător și n-ar face / citeva ges- turi profund neserioase / care abia ele te obligă să izbucnești in plins*. Poemele se leagă unul de altul, intr-o goană ne- bună. chemîndu-se ca intr-un lanț reactiv prin vasele comunicante ale voinței de certitudine. Dar confecționindu-și propriul chip, poetul nu face de- e • să-și mai adauge o mască El caută un om și descoperă un personaj Folosește materia primă a existențe! pentru a plăsmui o fantasmă. O amplă mișcare retorică poate fi descrisă in spatele aces- tui spectacol. însă ca nu e decît mașinăria care în- treține sensibilitatea poetului într-o stare prefe- brlIS- Coșmarul și revelația își împart echitabil, spațiul, fără a fi prea clar dacă sini a ge n ți aj unei viziuni integratoare, ori elemente distructive ale însăși ființei poetului. Catapultat cînd pe un ver- sant. cînd pe altul al acestui vulcan pe jumătate acth. pt jumătate în extincție. Florin Mugur cul- tivă, ca nimeni altul, arta Iul vlv«re periculos*" mente. ✓ Mircea M1HAIEȘ • Florin Mugur. FIICE A I.UCKl KILOR. Ed. Car- tea Românească, 1988. numeroase. Prima, decisivă, își calitatea literară cu totul m forța lor de adevăr, de documal despr e un destin individual și o* nești contemporane- e dintre cele mai însemnate ții cuvinte, dar și „cu semn- disli PROIECT MONOGH încercările scriitorului Adriar portante, cu alte Explicațiile sînt se.ște temeiul în nală a paginilor, viu, mărturisitor lui Tudor Vlanu : D. O. Ibrătleanu pre cartea Eminescu, LEXICOGRAFI ȘI TOPONIMII • Ponipilhi Constantincscu, ORA EMINESCU. Antologie, rială și Indice dc nume de L gan. Prefață de Mihai Drăgs Junimea. 1987. . O apariție tîrzie, cu o carte ciudată, Incer scriitorului (1975) încununarea ei cu premiul debut al Uniunii Scriitor ilor (la aproape 50 de trii Apoi, după multă vreme, In 1984, o a doua, Punte la fel de ciudată. Trei tălmăciri (tipărite In voM Stendhal, Taine, Foclllon. Eseuri, traduceri, risipii prin cîteva reviste. Atit a apărut sub semnătura fl Tudor Țopa. Aparent, la vedere, puțin. Și totuși, pn zența sa în ceea cc se cheamă „peisajul prozei rid lectiv deopotrivă, In capacitatea uluitoare dc a lopt în magma unui text confesiv („caietele- lui Teofi! U| romanescul și poeticul. Proza românească de ah Iți poate alcătui unul din cele mai rezistente cîmpuri d» forță tocmai din acest gen de literatură. Radu Petra- cu. Alexandru George, Mircea Horia Simionescu, vius Ciocârlie, Costache Olăreanu, Alexandru Pako logu (spre a aminti numai autori din generația ui* tură) sînt doar cîteva nume reprezentative In tri sens. In cele două „încercări ale scriitorului- 4 ce pot fi citite împreună, eu punți de legăturii, dg: și „singure*, ca niște insule — vibrează, dincolo întîmplări, dincolo dc un timp istoric (anii 1948. I9d, 1953, 1958 etc.) o unică dorință a persoanei bio? v’iî (autorul), devenit, prin simplul act al scrierii, ; > sonaj : a trăi cu toată intensitatea deplin, ,roW< „structurat*, refuzlnd risipirea haotică, Inccrdnd c* reu depășirea limitei, trecerea ci „fără distrug»re‘. Iar calea — unică pentru Teofil A. — de a da km propriei biografii, dc om foarte tînăr, in formare, esti de a o scrie. El se „biografiază* într-o puzderie dr caiete. Se consemnează în pagină (alături de prkta^ și. apoi, singur). Un grup de tineri (studenți) ai anilor ’48- V’x întîlnesc, discută, petrec, citesc enorm, ascultă cu > nezie muzică, studiază, iși împărtășesc unii altora gini de literatură proprie ori semnată de mari itori. se ceartă, sc împacă, se iubesc, se despart 1w fii A. se însingurează dc bunăvoie, ca o „probați o încercare. Citește și scrie despre cele trăite In tir; ce scrie și citește. Așadar, din nou. scrisul ca fonu a supra-viețuirii, ca instrument al ordinii și ordon» interioare, ca „scară* a creșterii, ca punte spre. Cl unica spaimă ele haos, dc urit '. cu disperarea mirt® risită : „scriu mereu pi ost că scriu prosr Sau .Du ce scriu eu de fapt ?“ Cu te.una de inform, mea» tont, nedefinit, de nelegat, dc ceva care nu c dunfj Dar. de fapt, ce scrie el, Tudor fppa ? Una unic. Un unic text (unde-ai intra, oricît pan dat, toate textele tipăîrite și netipărite încă. bdL frazele rostite impetuos, cu o inimitabilii voce, luda gesturile — întreaga emisie a ființei sale; proptiiW ță). F’oate fi numit oricum (acest text), pentru a unește (nu adună) ca o delta toate firele: duduii w| jurnal (copiate - unele — și apoi, prin însuși til transcrierii peste ani. rescrise), traduceri, rcmarciW] antologii de frag mente literare, filosofice, pagini a veritabil roman, memorii, comentarii artistice (muzici pictură) de mare finețe. Și, în final, ca o Implm r* drept post-seriptum, capitolul Un început. O frumoalî poveste despre paradisul singurătății și al copMrkfj scris-cititului. O robinsonadă anticipaț i de nci^^L rate ori în interiorul volumelor. Insula care-l diiurj cartea pe care a scris-o, pe care tocmai o părăsește ti a o luntre, cu puntea de apă, de aer, dintre cuvir^fi dintre rînduri și pagini, pe măsură cc se Indepâibiui,» presimțind, cititor și scriitor deopotrivă, câ vn rev^E într-o nouă. altă. încercam fi Adriana BAICT revista revistelor Publicarea volumului Iul Pon tontincscu, <> catedră Emines jul de a reciti, de data Itc sub aceeași copertă, art. nkll șl studiile criticului cc perei Iul Mihai Eminescu, ti de importante pagini postume dosarele de lucru, dc către rului. Constanța Constantines oalltatea și opera lui Mihai E preocupat insistent conștiința lui PbmpLUu Constantincscu pătrar de veac, dc la analiza susținută în seminarul Iul Mi mircscu, tn 1921, șl pînă k Pcrpvssicius eminescolog, te> Radio București, în 1945, •Ici de asemenea, și cronicii eolog și G. Călinescu : Viața l Mimscu. Cronicarul prob șl silitor a lucrare interbelice meditează linului scrisului eminescian, cetării cît maj ample și comp lor și artei genialului poet, cum ar fi : Recitind proza pc Eminescu, O catedră Emincsc alt mănunchi de articole anti tume vădește clar intenția It Constantlnescu de a scrie un litk și sintetic", o monografic mie eseu. In șirul lor se Impi mul rind, Eros șl Daimonlon țcrpretarc originală a eroticii ne. ce îș! menține calitatea implicarea metafizicului, a cuiul, a actului proprlu-zls al viziunea Iubirii la Eminescu. do incltantc și deschise rămî: menea, omologiile surprinse c tre Hyperîon șl Ieronim șl C și Toma Nour (din proza ei Fragmentele postume, publlcs stanțu Constantincscu (In Ste nuscrlptum) șl reluate în act logic, vin să întărească intui torului în legătură cu origln complexitatea proiectului Pasiunea pentru opera lui Ei împletit cu aceea pentru I. L. Caragiale șl Titu Maton Ikat în studii fundamentale. Lectura volumului O catedi Impune un emlncscolog, carc Ocolit de cercetătorii actuali. • Alte fragmente din „Școala melancolici" (w moriile lui Alexandru Paleologu). în „Viața Rj®i ncască* nr. 7. O îneîntâtoare lectură, plină de mntal gică evocare, în stilul colocvinl al autorului, tndiu acum, de o nedisimulată melancolie Așteptăm cartei • N-au întîrziat să apară reacțiile (previzibile) h a cheta despre „Ierarhizarea valorilor*, inițiată dr n vista „Familia*. Cea mai previzibilă dintre ele aparține lui C V. Tudor. în Săptămînă-. nr. 37. • excelent grupaj de poeme publică, in „România i.> rară-. Romulus Bucur. Transcriem : „Golul unei na dc toamnă / mai mare decît frunza / ce plutește ii să-l astupe // (îți cauți prietenii vă / stringeti it brațe mai / aveți încredere) // nimic nu se schimbi/ se mai adaugă / un strat lemnos pc / slmbuitk piersicii // muști cu sete / și zimbești silit", • Ra ; Munteanu, la ora concluziilor mă rin imoase, în art > Iul său din „Flacăra*, nr. 38: „Spirit conf^v nostalgic, discret și penetrant, emoțional fără r4 dențe, Victor Felea reprezintă în cultura ronrin.» » capitol de istoric literara*. V. GANEA Cartea lui Vasile Fruțiiă scrie de articole publicate • cum sîntem preveniți de alt ncle reviste de specialitate ^Klnătate. I Cum dialectele și graluril și pentru autorul cărții de i vii ale limbii unui popor, cun dobindește un interes pârtie • reconstituirea limbii române secolul al XVl-lea. Vasile Fx în primul rînd o seamă de | teritoare la etimologia unor < tenite din latină (deda, dezir Inlepta etc.), a unor termeni sil dc origine slavă veche (n nic. prilăstitoriu etc.) ori a Henlnd din limbile diverseloi care românii au venit tn c< Șterne. f est ung etc.). Sint te tați aproape de pe întregul țârii, înregistrați sau nu 1 noastre lexicografice pe c Konferențlar la Universitate, para, il trece tn primul rîr ba de foc pentru un lingvist xamln&rli etimologice, apoi i localizării lor geografice, a lor în textele vechi, In cele dorice ori dialectale. Secțiu toare la toponimic este edlfi pra modulul în care numele argumentele pe care le fui privire la autohtonia român Anuitatea populației daco-ro: rltorlul străvechi, la con\ populațiile așezate ulterior, deosebită valoare pentru Iste toponimele refac traseul ,.mă căderii" unor cuvinte In am fiind, din acest motiv, surs PROIECT MONOGRAFIC scriitorului ■BOmrea volumului lui Pompiliu. Con- Knescu, O catedră Eminescu, ne oferă rjol de a reciti, de data aceasta re- carte ciudată, încerca irea ci cu premiul pen r (la aproape 50 de n 1934. o a doua, Pu lâehl (tipărite în volu Eseuri, traduceri, risi apărut sub semnătura li dere. puțin. Și totuși, pr^ mă „peisajul prozei roi c cele mai însemnate (i Iar și „cu semn* dislind . Prima, decisivă, își â- iterarâ cu totul excepției r de adevăr, de document i destin individual si coj i ta tea uluitoare do a v („caietele" lui Teofil AjJ >za românească de azi Ml mai rezistente cfmpUri de ie literatură. Radu r • <• cea Horia Simionescu, U* ăreanu. .Alexandru Pal^ autori din generația ina* io reprezentative in aret t sub aceeași copertă, articolele, cro- it și studiile criticului consacrate o- lul Mihai Eminescu, întregite șt importante pagini postume, scoase din le de lucru, de către soția auto- d, Constanța Constantincscu. Perso- iuic.i șl opera Iul Mihai Eminescu au ccupat insistent conștiința critică a Pompiliu Constantincscu timp de un hr de veac, dc la analiza Epigonilor, uiutâ în seminarul lu! MlhalJ Drago- în 1921. șl pînă la articolul FMicius eminescolog, text citit la Bo București, în 1945, menționînd I de asemenea, și cronicile sale des- cartea Iul Tudor Vianu : Poezia lui u, D. O. Ibrătleanu — emines- și G. Călinescu : Viața lui Mihai E- mărime pentru istoria limbii române Ar ti relevant extinsul studiu despre topo ni mia din regiunea Tîrnavelor. prin a- ceea că stratificarea lingvistică din zona studiată „facilitează stabilirea moștenirii dacice, apoi romane, numele de locuri create de români de-a lungul secolelor, elucidarea conviețuirii românilor cu alte grupuri etnice* (p. 104). De aceeași fac- tură este studiul referitor la toponimul Padeș. în cuprinsul căruia investigarea multipla privind ipostazele de oiconlm, exolconim, hidronim, oronim și antropo- nlm ale numelui propriu în discuție con- vinge de faptul că ..Onomastica, în pri- mul .rînd toponimia, constituie o sursă de prim rang a Istoriei limbii române, mai cu seamă a vocabularului românesc" (P. 154). O notă aparte o au contribuțiile eti- mologice avînd ca obiect o serie de to- ponime bănățene, sau articolul Originea toponimului românesc Ibru, ori cel re- feritor la activitatea unui specialist în domeniu, Uustav Welgand. la capătul lunul / și dumnezeu e un u- mll cerșetor scormonind în gunoaiele u- nel Imense metropole / cînd tu, Raspu- dn al melancoliilor, bej un vin mai ne- gru decît smoala infernului / auzi repti- lele foșnind în marile trezorerii ale pă- mîntului / și horcăitul paznicilor unui turn In care plînge o femele / Un foșnet de pustiu, de nisip și cenușă se strecoa- ră în camerele tale*. (Melancolie). Ion Cristofor seamănă cu un straniu călă- tor avînd obraji dc culoarea pămîntului, țeastă de îunatec și o enormă privighe- toare odihnindu-se pe umăru-l obosit. Mircca POR A • Iun Cristofor, „CINA PE MAKE‘, Ed. Dacia, ('lui-Napoca. 1988. DARURILE MEMORIEI u. D. VLADUȚ ale scriitorului" - arți cu punți de legătura, dar c — vibrează, dincolo de mp istoric (anii 1948, 1949. nță a persoanei biografice iplul act al scrierii,, por- ensitatea deplin, „rotund-, Moarul prob și silitor al aparițiilor □re interbelice meditează asupra des- i i scrisului eminescian, asupra cer- kii cît mai ample și complexe a Idei- il artei genialului poet, In articole. I ar fi : Recitind proza politică a lui u, O catedră Eminescu etc. Un hinunchi de articole antume șl pos- r vădește clar intenția iul Pompiliu Mntinescu de a scrie un eseu „ana- k ți sintetic", o monografie despre E- toeu. In șirul lor se impune, în prl- Există o specie do memorialiști apă- ruți în ultima vreme pe care istoricul literar îi menționează cu un fel de reți- I rind. Eros șl Daimonlon (1936), o in- -ea haotică. încercînd nie-fcetare originală a eroticii eminescle- crea ei Feofil A. fără distrugere*. de a da sens ----------- ORIZONT cepțle; despre fiuvlul-coloană vertebrali și totodată, hotar de țară — Dunăre», cu Implicațiile transformărilor profund» petrecute în anii socialismului pe între- gul Iul traseu. Nu pot trece peste emoția nantele portrete din toate secțiunile, dar mal ales din ultima secțiune a cărții —’ Efigii sentimentale. Volumul e străbătut, ca un leit-motir» de una dintre considerațiile de început ale reporterului: „Să nu pierdem din vedere (fascinați de performanțele teh- nice) oamenii (subl. autorului) care al" cătuiesc marele șl adevăratul suflet* al tuturor izbînzilor" (p- 11). Despre el, maf ales, fie că sînt sudori, ingineri, olari, ac- tiviști, țărani, sondori, profesori, seri» reporterul, conștient câ omul este „mă- sura" tuturor lucrurilor. N-am crezut (citind Cuvîntul i nu in te) șl mai ales nu maț pot crede, la finei» lecturii cărții, că Dragomlr Magdin < doar reporter, așa cum î n c e r e H să sugereze : „n-am urmărit să fac dft? însemnările sau reportajele mele, cuprînr se în această carte, literatură*, Un repo^ taj devine literatură prin simpla aprt> piere de teatru, căci reporterul e, coof comitent, scenarist, regizor șl actor. Dragomlr Magdin le face pe toate profeslonalitate șl dăruire. Să mal adaug că portretele din volum, filtrarea perma- nentă a evenimentului, reliefarea semni- ficației umane, expresia lingvistică, aflar tă tn permanentă atingere cu metafora, fac din Clipe Ia țărmul veacului o lite- ratură în cel mai nobil înțeles al terme® nulul? Cititorii se pot convinge singuri» Livius Petru BERCEA • Vasile Frățilă. LEXICOLOGIE SI TO- PONIMIE ROMANEASCA, Eri semnată de mari s se iubesc, se despart. Te unăvoie. ca o „probă despre cele trăite în din nou. scrisul ca for icnt al ordinii și ordonării terii, ca punte spre. CO irit ; cu disperarea n jiu- ’ă scriu prost*. Sau : cama de inform, inc e ceva care nu e „rotund-, el. Tudor Țopa ? Un text mira, oricil parc dc »u- și neti păl ite o inimitabilă a ființei sale ; (acest text), încă Adrian MIOC toate firele : rînduri ( și apoi, prin însuși se), traduceri, roman ir V. GA NI A o u- Și ta dialectele și grai urile constituie fetru autorul cărții de fața arhive ik limbii unul popor, cum studiul lor Indește un interes particular pentru nsilluirea limbii române înainte de :iul al XVl-lea. Vasile Frățilă aduce primul rînd o seamă de precizări ro- toare la etimologia unor cuvinte moș- i:t. din latină (deda, dczm&dura, ficși, kpta etc.), a unor termeni sau expre- k origine slavă veche (mir, ncblej- k. prilăstitoriu etc.) ori a altora pro- dnd din limbile diverselor popoare cu t românii au venit tn contact (ral, festung etc.). Sînt termeni selec- * aproape de pc întregul teritoriu al ■l înregistrați sau nu tn lucrările fetre lexicografice pe care autorul. Sferențiar la Universitatea din Timl- Hra, li trece In primul rînd prin pro- prie foc pentru un lingvist, aceea a e- Bninârii etimologice, apoi semantice, a ilzârli lor geografice, a Identificării fn textele vechi, în cele literare, fol- rice ori dialectale. Secțiunea referi- re la toponimie este edificatoare asu- p modului în care numele proprii, prin ci contele pe care le furnizează cu privire la autohtonia românilor. Ia con- faitatea populației daco-romane pe te- fcrlul străvechi, la conviețuirea cu țiile așezate ulterior, dobîndesc o bebilâ valoare pentru Istorie- In plus, Rimele refac traseul ..măririi* și „de- iicrila unor cuvinte în anumite zone. H din acest motiv, surse de tntîie IMAGISM Șl MELANCOLIE altora sînt legate și de acești ani. Ne-am fi bucurat dacă poetul ar fi insistat asu- pra personalităților bănățene pe care le-a cunoscut. Rămîne doar portretul lui Fra- nyo. Poemele lui Ion Cristofor izbesc, mai toate, printr-un puternic imaglsm. Ver- surile ample, bine articulate, oscilează intre notația intimă și priza la un uni- vers ce îmbină elemente cosmice cu o îndepărtată șl discret fantasmagorică is- torie umană. ,.Se lăsa brațul tatuat al a- murgulul / pe umărul tău / șl cîteva stele somnolente coborau / In paharele noastre cu vin / Vîntul întoarcea unde- va paginile unei cărți / In care soarele nu mal era draga mea / decît un cap dc regină babiloneană / tîrîtă în spatele u- nei cvadrigl / minate de soldați sînge- ro.șl prin nisipul deșerturllor (Fericite Erau Zilele). Poetul are voluptatea creă- rii unor tablouri, devltallzate tn aparen- ță. dar străbătute în realitate de un tra- gic fior existențial- „Stal în amurg cu mantia ta de nisip / pe un scaun de fier înroșit / sub purpura soarelui / ce nu mai e decît un bou jupuit / în cîrligele măcelarilor / Foșnesc în valuri tîlcurlle inutile / ale vieții tale / un cor de sire- ne își sună-n apus / întunecatele casta- niete / Ci tu judecat vei fi prin foc / omidă tîrîndu-te prin cenușa cuvintelor / casa ta fuge prin ușă..." (Fructa Tîr- zti). Există șl o poezie a unor teritorii nedefinite, îndepărtate, unde melancolia, plictisul Iau proporții halucinante. Via- ța trece în neviață, mișcarea în nemișca- re, clipele își pierd identitatea, pare că totul se transformă într-un trudit șl dispe- rat lamento. „In noaptea asta cînd ploa- ia bate tam-tam-ul pe acoperlșele de zinc ale periferiei / cînd auzi răsunlnd bastonul orbilor tn pulberea orașelor de Silvia C. NEGRU Pctr© Pascu. APROAPE 1)E EI. Ed. Dacia. 1988. POEZIA REPORTAJULUI Cartea stă decît ditorial; in toată lui Dragomlr Magdin nu mai formal sub semnul debutului e- reportcrul de aici e un scriitor puterea cuvîntului, „rodai* prin pagina ziarului, care Iți cere supunerea la imperativul de a fl cotidian în mîna șl sub ochii cititorului Despre cine șl despre ce scrie Drago- mir Magdin ? Despre muncitorii de la „Grivița Roșie" șl despre eroismul acestui colectiv ; despre noile înfățișări ale unor vechi ..noduri de cale ferată" (Roșiori, Pașcani ș.a.); despre prefacerile satului din ctmpla bănățeană, mal ales în urma impactului cu tehnica șl cultura (întoar- cere patetică, dar lucidă la origini, cînd vorbește de Satchlnez, de Făget, de Pe- riam); despre noua față a cîtorva locali- tăți rurale din alte părți de țară șl mal nles despre dragostea țăranului pentru pămînt; despre destine obișnuite sau de ex- Șocul matematicii „șochează" atlt prin titlu, cît și printr-un conținut dens de idei- Explicat pe o întreagă pagină de început, inspiratul și Indreptățltul titlu își dezvăluie sensurile pe măsură ce d- tim textul cărții. Treptat, cîștigăm con?* vingerea că „șocul matematicii" e cel mai puțin periculos dintre toate șocurile la care este supusă lumea de azi. Mal mult, aflăm că el are chiar un rol be- nefic. Stimulează energiile în depășire» unor obstacole nu tocmai simple: „pri- ma teoremă ori prima demonstrație-, ,,rigoarea impusă dar neînțeleasă*, „cal- culele numerice", „intrarea în profesie*, „matematizarea rapidă a științei" șl încă altele. Le vom descoperi urmărind nu- meroasele idei ale cărții. De fapt, o dată începută lectura, intrăm într-un spațiu al diversității dintre cele mai copleșitoa- re. Dacă ni s-ar cere să îl descurcăm, probabil n-am reuși altceva decît a fă- cut autorul, împărțind cartea în cele două secțiuni. In prima parte, probleme- le au un caracter general: învățămîntul matematic, cercetarea științifică în do- meniul matematicii, integrarea socio-cul- turalâ a acestei discipline. Cea de-a două parte, mai tehnicistă, dezvăluie sub- tilități din rezolvarea unor probleme concrete de analiză matematică. Ceea ce reunește cele două părți ale cărți! ar pu- tea fi recunoașterea șocului șl direcțiile în care ar trebui acționat pentru dimi- nuarea lui. Remarcăm că există, în cele 226 note din care este alcătuit volumul, și o serie de teme care ar putea fl dezvoltate se- parat. flecare într-un singur studiu. Ast- fel, ne putem imagina o carte despre „Limbajul matematicii*, o alta despre „Analogia dintre matematică și literatu- ra* ori una cu titlul ..Matematica între invenție și descoperire* etc. Preocupat cel mai adesea de interfe- rențele matematicii cu celelalte discipli- ne, Solomon Marcus expune idei în legă- tură cu aceste aspecte în care este ex- celent informat, Ia care ține șl pe care le-a abordat și cu alte prilejuri. Obse- dante nl se par raporturile matematică- literatură și matematică-șah. Corina RUJ AN •Solomon Marcus, „ȘOCUL MATEMA- TICII*. Editura Albatros. ORIZONT ----------------------- Paul Euffen Banciu Cu Marin lucrurile stăteau simplu. Nu-și făcea în general probleme, Iar faptul că Miron nu-i călcase pragul casei era pentru el cit se poate de ex- plicabil. Putea să aducă argumente la orice nivel ; de la i că e de alt rang; pînă la • e foarte ocupat în ultimele luni, scrie ceva important; sau pur și simplu t a dat după o fustă șl nici de familie nu vrea să știe. Părerile Monci $e aflau pe aproape. Nu-i purta pică cumnatului, atîta doar că avea o expli- cație proprie : „Nu a dat peste femeia care-i lipsește și d’aia e mofluz. Dar o să dea, o să fie vesel, o să ne iubească pe toți, chiar și pe Arnalia, șl copiii o să-i fie mai dragi. N-o să mai meargă acasă ca la hotel, ba o să i se pară un rai că mai scapă din alcovul celeilalte ■ și toate vor fi O.K.". I le spusese și lui Marin limpede cînd își scuzase fratele pentru lipsă de politețe. Răspunsul Monei începuse simplu i „Amalia e o proastă, o ambițioasă, o orgolioasă, o isterică, o egoistă, o... «e mai, dar altfel e fată bună. Păcat că nu-1 înțe- lege. Șl e așa de simplu, asta e“. Urma explicația și în final diagnos- ticul i „Faldurile unei fuste îl vor face să scrie și dacă pune mîna pe toc e alt om. Nu zic că-1 dau pe tine, care ai emoții și cind te semnezi, dar dacă e născut omul așa, trebuie lăsat să-și facă damblaua. Ce, tu n-ai damblalele tale ? Dar eu te las să-țl faci din ele meserii. Și o meserie nu mai e brăța- ră de aur pentru buzunarele nădragi- lor, ci pentru cămașa sufletului... Lasă că ne caută ei cînd o să aibă nevoie I Eu una o să le calc pragul și. dacă vrei să știi, o să-i duc plocon și cîte o pungă de cafea și cîte un Kent să o umilesc, o să-i facă bine, dar eu o să simt că o umilesc, adică să vadă că mie-mi prisosește ce-i duc ei. Și tu mai termină cu trenulețurile mecanice și eu mașinile cu baterii, una. că nepoa- tele tale sînt fete, și a doua că altă- dată, la vîrstă lor. le-ar fi măritat.. Pe-a mare zic .." Marin o sărută în semn de apre- ciere a înțelepciunii. O sărută pe gură, pofticios. Se simțea amantul femeii aceleia. Nevastă, oricum, nu. I-o decla- rase ferm, spre satisfacția ei. în ziua oînd ieșiseră de la ofițerul stării ci- vile. „Asta și yreau I" Blocat pe mo- ment, Marin crezuse oă o Jignise în vreun fel. Eroare, femeia era prea pe picioarele ei. să nu se controleze, chiar șl în clipele de efuziune ale căsătoriei „Adică să mă înșele și pe mine I" gînd aiurea, nod în gît, rictus penibil înre- gistrat de aparatul foto pe e peliculă color șl imortalizat ca scenă de con- sfințire a respectivei căsătorii. Cînd viața e repede, clipa pierde din an- goasa neurastenică a problematizării După ee-șl mai revenise din trăirile avute în succesiune rapidă • semnarea contractului pe viață, zice-se, replica lui. replica ei. blițurlle aparatelor foto, felicitările amicilor, sărutul benedictin al fratelui. Marin își aduse aminte dc gestul fast al mirelui i călcatul pe pi- cior. Adică el să o calce pe laba pi- ciorului pe mireasă înainte ca aceea să. apuce să fie prima. Merit artistic și pre- zență de spirit O călcă cu toată greu- tatea, gata să-i strivească toate oscioa- rele pînă la calcaneu. drept care sc rupseră cîteva fire din ciorapii luați de Mona, în premieră în ziua ofi- cierii. precum și sficiul j „Ce mă calci ca o vită I" Pocnitoare în mijlocul unei piețe înțesate de «heflii. pentru că replica n-o auzise decît Marin, dai nu-și cei use scuze. Era prea eonvins de importanța gestului său, semn be- nefic. chiar să se fi lăsat cu o vînătaie. semn al supremației lui masculine în- tr-o ambianță celulară de familie. După felul simplu al judecăților lui. Marin, fratele său era un dominat, un fel de cenușăreasă dublă, a ambelor familii ce și le luase pe cap printr-o singură căsătorie. Miron însuși avea momente eînd trăia același sentiment. Amalia vedea lucrurile altfel, se simțea o vic- timă. Familia Olaru lăsa impresia unui sublim sentiment de salam de Sibiu oel puțin de vară, fără grăsime, rezis- tent în timp, dur șl exemplar. „Izolarea Iul Miron 7 Păi, fără aia n-ar fi putut scrie. Izolarea A moliei în colectivele de cercetare sau alături de ele, tot meserie se cheamă ...“ Mona înțelegea de unde începe țăcâncala in- telectualilor, nu se ferea dc ea, nici de ei, și se purta cît se poate de natural prescriind dezinvolt și țuica și diaze- pamul, după cum era cazul, efectul trebuind să fie cel scontat. Adică omul să se simtă bine, în putere și să dea rezultatele cerute. Experiența practică de la sanatoriu o învățase să citească puțin și să se bazeze în primul rînd pe intuiția ei nativă. Brunhilda. cum o numise în particular pacienta aceea nici măcar zvăpăiată, încurcată sau nu cu Miron. n-avea importanță, suna pen- tru ea ca un epitet, nu de vacă Zim- mental cu lapte doldora și puitoare a cîte trei viței pe an, sau de femeie războinică, stăpînă a domeniului dc umbre al Valhalei, ci ca o chintesență a femeii sănătoase la trup și minte, ca- pabilă să se țină la distanța potrivită de cărțile sorise mai întotdeauna dc niște bărbați singuratici, astenici, mor- bizi, hipersensibili. Intr-un fel. pacienți perfecți de-ai ei. pe care i-ar fi putut trata cu un picior de-al ei dezgolit pc lateral, un decolteu și două votci cu suc de roșii. Asta avea nevoie optzeci la sută din cei ce păpau fondul de aju- tor social și zăceau prin sanatorii vi- sînd feerii cu zinc după niște pastile luate la culcare. Miron era văzut ca un caz tipic dc om sănătos, nefericit de soartă să tră- iască pe dos tot ceea ce ar fi dorit, pentru că, la rîndul ei. Amalia. tot un om sănătos încerca să-și ducă o viață pe schemă mentală de tip masculin așa cum o învățase acasă, în familie apoi în școlile ei politehnice. Mai trăia șl în mijlocul bărbaților tot timpul, își găsise limbajul comun cu ei și le pre- luase felul de a gîndi. O distra cumplit, pe cînd rotunjea cu lingura prin cratița cu rîntaș, să analizeze cazul A mal iei ca un alt exemplu de viață pusă pc dos, atît cît să-i chinuie perfect pe toți cei mai apropiați Făcea abstracție dc fetele A mal iei, în măsura în care încă le socotea copil și nu știa pe cine vor urma ca temperamente. „Adică fă c schemă după minte bărbătească, să do- mine, să-și impună eul în mijlocul tu- turor situațiilor, să dicteze, să nu facă mare lucru. dar să se simtă mereu jignit. înjosit, frustrat de toți cei ce nu-1 ascultă, să audă de la vreunul din membrii familiei o propunere și să o vîndă ca a lui. să vrea să se știe ascultat, stimat, onorat eto.... și pune Ia mijloc o femeie, pe Amalia. Apoi ia aceeași femeie și așeaz-o pe locul ei .de mamă, soție, colegă, și o să iasă halimaua care o familia lui Miron Olaru. scriitorul . " Rîntașul ieșea. turna apă. punea niște cartofi, carnea și papricașul era gata. „Astenie curată făcută de om cu mîna proprie ... Plouă ? Minunat, o să vină vreme frumoasă! E senin? Splen- did, hai pînă la malul gîrlei să vedem ce fac peștii !“ Dar cum să i le spună toate astea cumnatei care nu catadic- sise să vină Ia nunta ei sau să-i fi dat un telefon ori o telegramă de felici- tare ? Păcat de fetele alea, Ina și Dina. Zău. Alea măcar ar trebui să iasă femei întregi Să mi le dea mie sâ le cresc .. .a Bucătăria Monei avea șapte pe opt, zicea ea, socotind de-a valma și lun- gimea și lățimea și înălțimea, deci nu mai mare decît cele din vecini și per- pendiculară pe cele de dedesubt, ceea ce-i dădea reconfortantul sentiment că și alte gospodine, doamne de profesori, ingineri, tehnicieni, procurori, mai puțin medici, se învîrteau în același spațiu. „Miron vrea o ieșire la munte. Nu vrea încă, dar o să-și dea seama curînd că vrea așa ceva. Asta în loc de complicație sentimentală locală sau de București, uneori cu niște rezultate mult mai bune. La.munte calci greșit, îți frîngi un picior, țese eu o entorsă, gips, izolare, iarăși citit tîmpenii des- pre evul mediu întîmplător. Baltrusal- dis, de la el am auzit-o. Duby. Braudel, Heuzinga... Caca. O damă, cel mult «eva neplăcut, tratabil, muzică, antren de trei parale și 1912 e în floare. Belle Epoque. Vorba lui : can-can. nu can- canuri, că madam Amalia n-o să iasă din schemele ei... Nici femeie nu e, nici nu-și domină familia. Cum e mai rău. O să ajungă la sanatoriu și me- dicii atît așteaptă. Pastile, diagnostice cu efect de blestem. Obsesia propriei soarte, lupta cu taurul care nici nu există. Dă-mi doi lei să-ți dau o aspi- rină dizolvâtă-n borvIz și crede că o vede pe Maica Precista deasupra capu- lui ei. Și măcar dacă Miron ar înșela-o, dacă nu s-ar chinui ca un cal înșeuat pe care nu l-a călărit încă ninjeni ca lumea. Hă, parcă-i o statuie de rege care duce-n cîrcă propriul soclu. Șl de ce, pentru eă nu poate gîndi simplu Andone nu mai e de mult generalul de bdinloară. dar nevastă-sa e cu gra- dele acuma și se simte mareșal. Proge- nitura el de Amalia, că din punctul ăsta de vedere e o progenitură, e colo- nel, dar într-o armată carc-a fost a lui ta-su. A cîștigat bătălii peste bătălii". „Pe cine boscorodești tu acolo ?" „Auzi tu așa ceva ? Fac papricașul...- „Aud, că nu-s tîmpit, că zîmbești și mustăcești peste cratița aia de două ceasuri...“ „Pe frate-tu, na. Că e bou. Voi băr- bații sînteți de două feluri, boi sau tauri. Noi femeile sîntem vaci șl cu asta e gata 1“ „Eu ce-s ?" „Nu trebuie să-ți spun eu. Ești ce te crezi 1“ Marin trăzni cu ușa de la bucă- tărie. Picară cîteva bucăți de mortar, scuipă pe ele cu intenția să le lipească la loc, apoi le zvîrli în veceu. „Vacă și bou" bombăni de cîteva ori, „ciur- dă" ... „poftim imaginație dc cumnată de universitari 1" izbi și ușa de la baie cu același năduf, să se încredințeze că peretele era la fel de fragil cu cel de la bucătărie. Zvîrli și resturile de mor- tar izbîndite după a doua operație tot în veceu, trase apa. constată sau își aduse aminte că nu e ras. în fine, că au un spray adus de Mona. after shav, că ar putea să-și lase mustață, că nu e piep- tănat bine pe partea dreaptă, că zulufii de la urechi ar trebui să fie mai lungi, sau deloc. Descoperi că are perii din nări cam lungi și că, își dezveli c ureche pentru asta, tîmpitul de frizer unul, pe cînd avea părul scurt, ii răsese firele de păr de pe urechi, drept pen- tru care îi crescuseră în loc altele, vi- guroase și nefiresc de mari. „Nosferatu. ce trlntești așa cu ușile cînd e vorba de frate-tu ? I" Mona deșertă gunoiul tot în veceu Nu așteptă nici un răspuns. „Să lipești cu gips golurile pe care le-ai făcut. Abia ne-am mutat la castel d’amore..." „D-Ambezzo" „Tot aia e, că aici nu-i Italia decît la gura noastră și prin grajdurile alea de camere fără mobilier. In macaroane o să te țin, în macaroane... Muieratic ești, e drept că n-ai ureche muzicală și nu știi cîntă decît atunci cînd te pl- lești, altfel...“ „Dacă o să-mi faci în fiecare an cîtc un plod, ca acuma, castel d’Ambezzc e apartamentul ăsta, și mal astupă-ți dracu* gura aia că nu se poate omul concentra 1“ ,'lovan Iorgovan** Romul La dea : rcată. - nu știu ... rităcind d aud ce își spun I tac. Mește să cadă, Mielule p ogradă. regăsit. dedus Wu-I în van), neadat il cum Mus. fl dc risipi’. IUBIRE lin legendele lor. totul s-a spus, Șl REVENIRI Ca din în Ca pe o smulgere iarna vrabie! recea primăv o smulgere poteci. Ele sîi la mijloc între a și a nu fi. într- Ca o smulgere sfidează enorma gravitați MICI NASCC Printre atîtea ș privirea obosită în golul pe care trăiește puținul Cînd vine noapt PIERZÎN CITI Fenomene, fenc cînd stai să Ic s< „Ce zici? De azi dimineață n-aw I s os o vorbă și p-aia cu conceatratu', | las-o lui frate-tu că ăla are nevoie dr || așa ceva. Tu, șofer, dacă te | prea tare iți tremură volanul în pilmeK și mai calci pe cineva." | „Mă. isteață te-a făcut mă-taT | „Aia e drept I" | „Acu. ce nu e drept ?“ „Tu chiar ești prost. Nu vezi câ ru I simt bine ? Birfeam în minte de um I] singură și mă distram și tu cred d I mă gîndesc la nu-ș-ce situație de vis. Una e că sînt cu pămîntul sub pidOM și știu ce mă poate aștepta. A dom, eă tu ești încă bărbat și asta-mi ajoa* ge. Și a treia, că n-am poftă dc altem | decît pot avea acum și aici I* l „O mustață", hotărî Marin mlnfiliadT cu degetul ambele părți de deasupra! buzelor. „Nu strică. Mai bine!" M luă o poziție perpendiculară pe oglia* 1 dă, că pînă atunci se privise oblic. „Dar ce te dichisești atîta, sau ai descoperit bucuria singurătății în baie, )j ca frate-tu ?“ „De unde-o mai ști și pe asta?* „Așa fac toți. Se rad un ceas, se ba- iăcesc două și se simt primeniți, de parcă în trei ore și-ar fi făcut purga- toriul prin două bordeluri și trei dr* ciumi". Marin ieși oțărît din baie. No voia să-i urmeze în tipicuri pe cel din tagma lui frate-su, dar un lucru era l limpede : își va lăsa mustață. Groasi | stufoasă. O să-l înjure Mona pentru ei că o gîdilă cînd o sărută, dar o sâ se obișnuiască. Oricum, un bărbat « mustață arată altfel. Va trebui să la jos toate pozele cu femei goale decupa* te și lipite pe pereții basculantei, d nu mai cadrează, va fi orișicîtuși tată, 1 și-o să-.și cumpere un breloc cu un hor la cheile de la mașină. Unul caricatu- ral. de import. Mona o să rîdă și-ori I spună i „Ferdinand 1“ Iși aduse amhte 1 de numele taurului din desenul animat I cu floarea. „Fie și Ferdinand I Un ta® j modern, romantic, tandru, dar taur 1 Feriți floarea din fața lui și va fi o l fiară “ „Ce mîncăm ?“ „Faci pe prostul. Papricaș cu boia O să vărs din asta, dar mi-i poftă ;; tu nu te superi. Sînt intr-o situație miletul prin rouă, wb cumpăna zării. Irigă fintînile țării cheamă. tc două . .. CIOC A murit o clocîrll Fir-ar plînsul cîn Codrul, dor dc ră Frunza-și picură- Stringeți cîntccck Cu tot cerul dc s< Și le dați, din taț Să rămînă veșnic SIMBOL PEI La margine de vî Aromele din toar Și-ascult cocorii < Prin mine lacoi MNA uloarca Mă jur pe satul Să uit obirșia str Storcind Izvoare Eu nwt simbol p< - OR'ZONT De azi dimineață n-an! și p-aia cu concentrata’ ?-tu că ăla are nevoie dl șofer, dacă te concentrez! tremură volanul în palux o cineva." ț i te-a făcut mă-ta I" t 1“ i o drept?" îștl prost. Nu vezi câ mi Jirfcam în minte dc unt ă distram șl tu crez!( d a nu-ș-ce situație de vis cu pămîntul sub picioari ă poate aștepta. A doua ă bărbat și asta-ml ajun* că n-am poftă de altccvt a acum și aici !“ hotărî Marin niînglilț mbele părți de deasupra strică. Mai bine I" Tud perpendiculară pe oglin- itunel se privise oblic. dichisești atîta, sau al curia singurătății în baie. a mai rămas doar o lumina amară la o fereastră-a castelului, sus. Castelana și azi mai așteaptă cavalerul mort în alt veac ; trece o umbră grea prin vitralii și prin dragostea ei fără leac. E vocea acestei dezamăgiri întoarse, bumerang, pe sub cer. A plouat puțin, apoi totul a revenit la tăcere. hn mine divin. Coboară domnița din turnul subțire sprijinlndu-se în raza unui mit, din armura cavalerului cade cenușă, și castelana îi spune șoptit : PUȚINE ȘI NUMAI ELE în puțina înțelepciune pc care încerci s-o desprinzi e felul tău de a fi frumos în lume. Spaimele ființei, ca o întrezărire ușoară „Ia această cămașă de brumă, iubitul meu, și îmbrac-o degrabă, ne așteaptă caleașca la scară, a ta, pe vecie, sunt roabă**. în apa plîngătoare. Oră curată. Ceasornic inutil. ORICUM inai ști și pe asta T ți. Sc rad un ceas, se și se simt primeniți, ore și-ar fi făcut pur oua bordeluri și trei i Menestreli cîntă miresei dc nuntă și clopote bat să se spargă. Lunga călătorie spre sine începe. Caleașca stă, cîmpia aleargă. de i ieși oțărît din bale. Nu eze în tipicuri pe cei din | ate-su, dar un lucru era1' va lăsa mustață. Groasă,! i-1 înjure Mona pentru ea ] ind o sărută, dar o să se Oricum, un bărbat cu'| i altfel. Va trebui sâ laj le cu femei goale decupa* e pereții basculantei, câ ază. va fi orișicîtușl tată, pere un breloc cu un taur la mașină. Unul caricatu- t. Mona o să rîdă și-o sâ inand 1" își aduse aminte, .irului din desenul animat ic șl Fcrdinand I Un tauri Mihail Ecovoiu E o prea marc grabă în noi. tineri copii, pentru o frumoasă trecere. Ales euvîntul, ceas de cristal, doar într-a zilei limpezime. Singur. Drumurile noastre nu Ic mai știe zeul. antio, tandru, dar din fața lui șl va taur, fi o Doreanu DOAMNA TOAMNA Vin cu primăvara-n toamnă Și în toamnă trec cu mine... N-am iubit încă vreo doamnă. Cum iubesc pe Doamna toamnă ; Eu sînt ea — și ca e-n sine... Mircea Beh VIAȚA ȘI MASCA Lumina Era un Actorul Și umbra se stinsese, culorile păliră fel dc beznă cu farmecul pc dos, răsărea ca o tulpină Iui îngenunchea frumos. i ?“ rostul. Papricaș n asta, dar ml-i Și așa, pe ne-observate, Două ființe se conjug ; Toamna rîde după plug. Iar eu cînt a) ei belșug. El Și invoca îi făcea Dar viața. poatc-un poet anume cu mîna de departe, care știe să sfîșie, Cu brațe noi se retopește-n carte. cu boia. poftă șl rl. Sînt într-o situație spe- mi-a zis. Ieri, cînd i-am că o într-o situație spo Iroarc Și rup toamnei stropi din mine, Toamna-mi toarnă sevă în vine ; Și-apoi plec cu dînsa, Iară, înspre-un strop de primăvară. o diferență. Dar II credj i-ar face un plod Ama*^ in starea în care e fambl ar duce dracului totul șl j dală pentru totdeauna din tava aia ce nu e dc easupra căreia Jinduie dc ni dupâ plăcintă cu brla* j uie lui. Plăcintă cu bria* u. Madam îi dă uscățek ră amîndoi cît poate fi dc a între doi intelectuali is- istenizați de propria lor încrînccnați să nu schim- ochii lumii, din comodi- tru că așa s-au obișnuit apricaș, dragă, nu escalop â bei ce-ți cumperi de la un masa iar golești tot ce •asă". Instinctiv, de parcă ite i-ar fi crescut mustața, vi în oglindă, constată câ imic mai mult, luă sacoșa Minți, |b Ifrinți ita cu lulare. bl prin rouă, zării. iMnilc țârii kă.. Doamna Toamnă-i tot fecioară. Iar eu, tot fecior de țară.. CIOCÎRLIE A murit o ciocîrlie, Fir-ar plînsul cînt să-i fie ; Codrul, dor dc răzbunare, Frunza-și picură-n cărare. Strîngcți cântecele ei. Cu tot cerul de seîntei. Și le dați, din tați în fii. Să rămînă veșnic vii!... SIMBOL PENTRU FtNTlNA I^a margine de vară, sorb Aromele din toamna-ntreagă. Și-ascult cocorii dc pelin Prin mine lacomi cum aleargă alimentara din >ecială 1" cugetă arînd scările. colț. pe seama Mă jur pc satul meu că nu voi Să uit obirșia străbună ! Storcind izvoare din altoi. Eu rmt simbol pentru fîntînă ... Actorul nu era decît o mască A vorbei, cu prisos de meșteșug, Dar el trăia în sine mult mai aspru Cînd lumi prin lumi se nasc și se distrug. Cu ardere în semne dc-ntrebare, înalt pe cît un arbor dc curaj Cînd fluvii tandre năvăleau spre sine Prin ce tăceri să le impui baraj ? Și vine viața, apoi vine masca. Fiorii trec prin amintiri, pios, Cuvintele erau Și Dă Cu umbra lor RISIPA de vîlvătaic îngenunchea frumos. DE FRUMOS mai aproape raza vinovată gestul feminin, meticulos, cc spun b van). Mtndele lor. H spus, La zar Popescu Și REVENIREA LA POEZIE ȘI pune semn la pagina iubirii Risipă de tăceri și de frumos. Culege-mă ca pe-o gutuic-a nopții Pc carc-o prinzi cu șoapte de-abanos S-adune umbra ta această vrajă Risipa dc tăceri și dc frumos. Aseară, prin grădina suspendată. Trecură flori cu trupul vaporos, Apoi îmi împletiră-n vise calme Risipa de tăceri și de frumos. Să Iași această caldă rugăminte împărăția gînduiui — prinos Și-ntoarcc din fîntîna nevăzută Risipa de tăceri și dc frumos. Ce bine e să nu tc-audă nimeni Cînd fulgeră sub măduvă și os; Tu ești împărăteasa mea secretă. Risipă dc tăceri și de frumos. Ca din în Ca pe o smulgere zborul, trilul sonor Iarna vrăbioi. Aici. recea primăvară exactă. Cu noL o smulgere aceste cuvinte. trecerea lor poteci. Ele sînt undeva la mijloc între a fi și a nu fi. într-un limb al nebotezării. Ca o smulgere zborul. O rază de soare sfidează enorma gravitație a planetei. MICI NĂSCOCIRI, FANTEZII Printre atîtea și atîtea imagini privirea obosita în ziua prea rece ... în golul pe care-1 știu doar cuvintele trăiește puținul acestor clipe. Cînd vine noaptea. PIERZÎND MIRAREA CÎTE PUȚIN Fenomene, fenomene, atîtea dc-nsemnat cînd stai să Ic socotești..• ARLECHINUL DE FUM Sînt stîncile născute pentru vulturi Ori pentru inșii plini de biruinți Dar și pe munți cortina e de piatră Doar sforile-s mai blîndc și * fierbinți. .Acolo, steauă devenind povară. Cu gloria sisifică pe umeri, Tu poți lovi colosul îndoielii Pc ringul deznădejdii poți să-I numeri Dar dacă te învinge pîn’la urmă, Cînd trag nămeții să-ți apună steaua Și-ai călări pe vise și pe aer Cînd calul tău de fum își pierde șeaua Nici scutier nu ai să te ajute Și ca un Don Quijotc lupți în gol Și ce fantastlcă-asemănare Păstrezi în pori cu prințul spaniol. Ghirlandele de flori ți-aduc aminte De cupa gloriei veșnic însetată 1 Dar peste mari imperii, euforic, Zîmbește doar cupola răsturnată. Un univers specific Cimpiei transilvane Zestrea de prozatori ai Albei s-a mai îmbogățit cu unul, cu loan flanca. Povestitor înnăscut, temperament luminos, ecliilibrat și hîtru, loan flanca aduce, în primul său volum de povestiri •, un univers specific Cimpiei transilvane, a satului romanesc de pe Mureș, ca și a micilor așezări de provincie, unde umanitatea, cu- loarea locală, obiceiurile, psihologiile sînt tot de sorginte țără- nească. dar „orășenizate* de noul curs al dezvoltării istoriei. îm- pletirea aceasta, dintre lumea satului și a orașului, dintre menta- litatea rustică, patriarhală și pecetea nouă orășenească conferă o lumină aparte unor teme, tipologii și întîmplări, abordate de prozator. Trăind. încă în universul stăpînit de morala satului neclintit în datini, loan flanca surprinde, din acest univers, portretele, aș zice, morale ale satului, figurile de mari originali, întîmplările pline de adevărul vieții cotidiene. Oamenii aceștia, fie că sînt țărani, muncitori la oraș, coborîțl din sate, funcționari sau simpli trăitori ai unui mediu specific, sînt niște firi echilibrate, lumi- noase, stenice, povestași fără de pereche și solitari, adeseori, între ceilalți, precum Monu, Robinson Rob, Alex, Șopron ș.a. Satul lui Hanca e o așezare omenească în care legile adevărului, ale datinei și ale moralei sînt dominatoare. Acolo, la el, se trăiește frumos și demn și oamenii sînt devotați unor crezuri statornice, rămase din moși strămoși. Oamenii aceștia nu se înfruntă, sălbatic, ca la Lăncrănjan, ci tind să trăiască într-un echilibru cu sine și cu ceilalți, avînd, parcă, statutul unor filosofi rurali (Vezi Numai o viață). Și prin limbă, și prin port, șl prin atitudinile structurii lor tradiționale, ei tind să nu spargă acest pat al tradiției, afară, poate, de unul singur, de Marincaș, din ampla povestire Cai de suflet. în privința povestirilor inspirate din universul mic orășenesc, prozatorul alege atmosfera și tipologiile unor anonimi, care vin, cu micile lor drame, cu existențele lor provizorii și insignifiante. Figurile acestea de solitari poartă fiecare cu sine o încercare du- reroasă, duc pecetea unei drame. Hanca știe să-i umanizeze, prin ' aceste drame de conștiință, pe acești anonimi, să le confere o minimă speranță într-un viitor, (Vezi Singur), după cum știe, ca puțini alți prozatori, să vorbească despre o prietenie, despre cum se încheagă ea și se stinge într-o inimă umană, datorită gheței sen- timentelor. Tn fața Indiferenței, a răului, a cruzimii, eroii lui Hanca opun blinda lor omenie, morala lor curată, cordialitatea și umorul lor sănătos (Vezi Muntele vrăjit, Pctruse). Deși unii duc o existență diurnă cenușie, e destul o mică în timpi are, care să o spargă, și, de îndată, să se reverse bucuria sau speranța (Vezi învoiala), iar ci să se înalțe la statura lor civică normală, să de- vină din învinși niște participanti la ospățul vieții. Prozator și povestitor plin de sevă și vînă populară, cu intuiții sigure ale unor anume psihologii și ale unui mediu specific, un moralist prin excelență, șl un colorist, prin descripția mediului și prin limbaj, îoan Hanca reușește să cuprindă In cartea sa de po- vestiri un univers uman coerent și particular : mediul și oamenii cîmpiei ardelene, de pe Mureș, pe care cl ni le aduce înainte cu toată puterea sa de simțire, de înțelegere și de participare afectivă fără de margini. Ton ARIEȘANU • îoan Hanca — ULTIMA CARAVANA. Ed. Dacia, 1988. „Omagiul țării, conducătorului iubit” In aceste zile au loc la Timișoara filmările pentru o emisiune de mare prestanță a Radiotelcviziunii Române : „De pe marea scenă a țării pe micul ecran**. Purtînd un generos și sugestiv titlu — „Omagiu! țării, conducătorului iubit**, emisiunea este realizată de Consiliul Culturii și Edu- cației Socialiste, Radioteleviziunea Română, în colaborare cu Comitetul Județean de Cultură și Educație Socialistă al județului Timiș. întreaga manifestare, de o remarcabilă am- ploare și diversitate, reflectă capacitățile creatoare ale for- țelor artistice, culturale și tehnico-științificc din a -eastă parte a țării, laureate în cadrul Festivalului național „Cîn- tarea României*1. Structurat de un scenariu dens, dinamic, inspirat, efor- tul realizatorilor emisiunii s-a orientat, cu deosebita preg- nanță artistică, spre ilustrarea ideii anunțată în generic. Desfășurat într-o suită de tablouri, coerent, organic corelate („Anii Epocii Nicolae Ceaușescu — ani de mărețe împliniri socialiste**, „Feeria muncii**. „Mulțumim din inimă parti- dului pentru copilăria noastră fericită**, „Tinerii de azi schimbul de mîine al țării". „Datini**, „Angajament munci- toresc*. „Mesaj de pace și omenie**), spectacolul impresio- nează atit prin anvergura mesajului, cît și prin deosebita diversitate și amploare a formelor de realizare artistică Montaje dc versuri și imagini, pagini documentaro momente folclorice, tablouri muzical-coregrafice concură. Intr-un an- samblu unitar, la transformarea mesajului ideatic iii artă autentică. La reușita acestei emisiuni, participă numero-i ar- tiști amatori și profesioniști. Inureați ai Festivalului național „Cîntarea României" : corul, orchestra, soliștii Operei Ro- mâne și ai Filarmonicii de stat „Banatul", scriitori, artișt» plastici, muzicieni, actori ai Teatrului Național, an amblu) de balet al Operei Române, ansambluri reunite de dansuri populare de pe tot cuprinsul Județului, brigăzi ai tistice. co- ruri, grupuri vocal-instrumentale. în întregul ei. o emisiune menită să reprezinte la cele mai înalte cote de expresivitate artistică potențialul creativ al Județului nostru, dragostea fierbinte a locuitorilor plaiurilor bănățene pentru eroicul nostru partid, pentru activitatea neobosită a Președintelui țării spre binele poporului român ORIZONT Dromlchete. regele goților din cîmpla Dunării, obține tn anul rotund 300 t.e.n. o nouă victorie memorabilă asupra lui Llslmachos, prieten din copilă- rie al îul Alexandru ccl Mare șl unul dintre cel mai buni ge- nerali ai săi. ajuns, după moar- tea lui, rege în Tracla, din su- dul Dunării Căutînd să-și măr- ginească regatul său. tocmai sus. la Dunăre, regele get, plin de mărinimie. Învingător in cca dintîi expediție, cînd i-a făcut prizonier, printre alții șl pe A- gathocles, fiul lui Llslmach. fl eliberează. Dar monarhul ma- cedonlan nu ține seama de ni- mic. Llslmachos a trecut Du- nărea a doua oară tn fruntea unei mari armate- îndrăznind să înainteze mult în șesul Bă- răganului. ol voi să obțină o victorie fulgerătoare, însă căzu și conducătorilor lor. pentru fa- miliile lor și pentru prieteni, șl, în sfîrșit, au vărsat, în ță- rînă, cîteva picaturi, amintind pe morți, prlvlndu-se în ochi, încredințați că și în felul aces- ta le aduc liniștea, lumina li- niștii tn pămîntul țării lor. Dromlchete a înălțat paharul său din corn de vită, l-a cioc- nit. spre Împăcare, cu cupa de aur a orgoliosului Llslmach, întrebîndu-1 care dintre cele două mese i s-a părut mai îm- belșugată șl mai demnă pentru un rege. Vestitul monarh, să- tul și mulțumit, La răspuns, cu grăbită mirare, ba șl strîmbîn- du-se : Firește, a macedoneni- lor ! Atunci, se spune, Dromi- chete, simplu] bărbat șl con- ducător get. l-ar fl adresat, vorbind rar. o întrebare cu tîlc. mustrătoare : „Atunci dc ce al lăsat acasă la tine un trai atît permanențe O FILOSOFIE DE VIAȚĂ intr-o capcană a goților, care se retrăgeau întruna, obosind pe dușman șl momlndu-1 în zo- nele cele mal izolate și sterpe, lipsite de apă și de alimente. Armata lui LIsimachos, istovită de oboseală, foame și sete, a fost dintr-odată încercuită de oastea numeroasă, bine instrui- tă și înarmată, a lui Dromiche- te. Sfîrșltul bătăliei se anunța inevitabil: măcelărirea fără mi- lă a cotropitorilor. Dar mo- narhul Llslmachos. gloroslom. în toate încleștările din campa- niile lut Alexandru din Asia, acum sfîrșit de osteneală, foa- me șl sete, consimte să se pre- dea, fără condiții, umilitor, pentru a-și salva oastea. Plutarh povestește că Llsl- machos, recunoscîndu-se, în- sfîrșlt, învins, a sorbit cu lăco- mie apa oferită de Dromlchete și ar fi rostit cu năduf șl amar: ..Pentru cît de mică plăcere nm ajuns rob din rege co eram?" Oastea prizonieră a fost dusă în cetatea de reședință, Ilells. Aici, luptătorii gcți. în numele poporului indignat, conform principiilor de democrație mili- tară de atunci, a solicitat pe- depsirea cu moartea a prizo- nierilor. Dar Dromlchete. fo- losind prestigiul poziției sale, precum și înțelepciunea recu- noscută, a temperat dorința lor de sancționare a cotropitorilor, convlngîndu-i că o răzbunare sîngeroasă l-ar întărită pe ma- cedoneni să dezlănțuie noi și lot mal puternice războaie de represalii, l-a mal făcut să ju- dece. în mod superior, că o pa- ce. încheiată avantajos cu duș- manii învinși acum. In străină țară, le-ar aduce numai foloa- se. Deci, eliberîndu-i, din o- menle, specifică poporului get, macedonenii s-ar duce acasă teferi șl nu ar mai îndrăzni să încalce o asemenea țară, cu dc plăcut și de strălucit și te-al apucat să vii I» nișto barbari cu viața aspră, intr-o țară fără roade îngrijite, bătută iarna de geruri șl de crivăț, unde nici o oaste străină nu poale scăpa teafără ?*. Llslmach, marele rege al Tra- cici și Macedoniei, cutremurat de adevărul mustrării, a măr- turisit, cu sinceritate, că re- gretă aroganța sa, vanitatea de- șartă, ambiția nesăbuită de a cotropi o țară cu oameni atît de cumpătați și drepți. Ba și-a declarat și recunoștința sa, ?entru fapta măreață, ncmaiîn- ilnită în Istorie, de a sc libera din robie o întreagă armată co- tropitoare. împreună cu condu- cătorii săi vlnovațl, oferindu-se să rămînă pentru totdeauna prietenul goților. Pacea a fost încheiată solemn șl drept, cu acceptarea condițiilor drepte ale lui Dromlchete, care voia să-și apere țara, întinsă șl în dreapta fluviului șl să șl-o în- conjoare de prieteni, nu de dușmani. Llslmach, în semn de consfințire a alianței a dat de soție luj Dromlchete pe fiica sa, după cum spune Pausanlas. istoricul grec. însă, fără îndo- ială. Llslmachos a priceput a- tunci cum poporul get, sobru. cumpătat șl viteaz, a fost în stare să învingă o armată glo- rioasă, strălucitoare, dar de- prinsă prea mult cu o viață îm- belșugată și lenevoasâ. Faima faptei sale a străbătut pămîntul, la vremea sa, în lung și lat. a străbătut la verticală, secol du- pă secol. Dromlchete a influen- țat. prin etica proprie, nu nu- mai pe dușmanii țârii sale, ci și:a educat tn acest spirit șl pe luptătorii săi, impunîndu-le, spre judecată, că o armată nu este făurită pentru a fi desti- nată măcelului, ci, în orice si- tuație. chiar în cazul unei vic- torii depline, trebuie să păstre- ze o luciditate limpede, caracte- rizată prin tenacitate morală și înțelepciune. Dromichetes, prin scufundarea în peștera din si- ne, uimește enorm. El a desco- perit grăuntele cel dintîi de lu- mină, germenele cunoașterii, în miezul universului. A dez- ghlocat, din învelișurile de în- tuneric. strălucitorul sîmbure de lumină de argint- Episodul acesta, extras din întunericul și vălmășagul de fapte din antichitate, spre a fi exemplu de ostentație pozitivă tuturor timpurilor, atîta vreme cît va exista scrisul^ șl cititul, nu a rămas singular, în istoria zbuciumată a strătnoșilor noș- tri Alte însemnări comunică un alt episod, care se dovedește, deci, nu o simplă întîmplare, ci principiu de etică de mare res- ponsabilitate, fiind aplicat la rangul unul întreg popor. Este vorba de regele Orolas, despre care Pompelus Trogus lasă ști- re că, prin anul rotund 200 Le.n., a fost bătut rușinos de către bastaml. Acest uimitor rege trac simțindu-se jignit de supușii săi, nu a Imitat regula dură a unuia din cele mal mari imperii ale lumii de a- tuncl, este vorba de cel roman, care, în cazul unui umilitor e- șec își decima trupele, cl, dim- potrivă, Orolas, pentru a rămî- ne cu forța armată întreagă, neslăblnd-o singur, prlntr-o măsură dură, draconică, dău- nătoare, a hotărît adoptarea u- nei măsuri, care contravenea spiritului epocii. El a obligat pe toți oștenii săi, fără deosebire de rang, pentru a-i sili să gîn- dească la eșecul lor. sancționîn- du-1 printr-un rușinos oprobiu moral să poarte haine femeiești, să îndeplinească treburile gos- podărești. să fie în toate supuși femeilor lor, chiar omul să le fie la picioarele acestora, pînă la viitoarea bătălie, cînd vor trebui să demonstreze că sînt demni să fie numiți bărbați, deci luptători adevfirațl. Bine înțeles că, în modul acesta, s-a biciuit conștiința tuturor băr- baților care au ajuns de ocara femeilor lor. Ej abia au aștep- tat să se desfășoare o nouă bă- tăile. să se înfrunte cu dușma- nii lor, cînd prin comporta- re eroică, exemplară, au putut să-și spele onoarea șl, deci, să-și elibereze conștiința de ru- șine. Acest episod mal trebuie oa- re Interpretat? Socotim că me- sajul de etică este transmis clar șl uimește și astăzi, prin înțelepciunea pe care o conține, prin filozofia remarcabilă de viață și prin comportamentul colectiv deosebit, în momente din cele mal critice. Cum oare, șl. de ce. aceste episoade se conjugă, prin sens, unele cu altele, se repetă și se confir- mă, constltulndu-se ca adevăra- te tratate de etică, definitorii, de o excepțională valoare și valabilitate, proprlj numai lu- mii tracice, și îndeosebi daco- geților ? (VA URMA) * Din volumul „Simbolurile stranii ale Dunării. Cartea de argint*. Ilie BIR AU Muzeul tehnicii populare In acest an, Muzeul Tehnicii Populare aniversează 25 de ani de existență. In minunata Dumbravă a Sibiului, cu at- mosfera șl peisajul ei de basm, a fost reconstituita, cu multă probitate științifică și muzeo- grafică, cu trudă și migală, o lume a satului românesc de o- dinioară- Fiind înscris pc co- ordonate moderne de reprezen- tare, cu o viziune socio-cultu- rală, muzeul constituie o secțiu- ne completă, prin bogatul cîmp al civilizației și culturii populare, sub toate aspectele el, de la arhitectură șl locuin- ță, alimentație, îmbrăcăminte, transport șl comunicație, pînă Ia cele mai diverse manifestări ale activității productive șl ale modulul de trai, fiind un mu- zeu ale ocupațiilor tehnice populare, precum șl al pro- duselor realizate cu ajutorul a- cestora. Astăzi, Muzeul Tehni- cii Populare se constituie în- tr-o cuprinzătoare arhivă do- cumentară a civilizației popu- lare tradiționale, preindustria- le, din România. Așa cum creația tehnică populară a fost transmisă din generație tn generație. prin ceea ce avea mai valoros, tot astfel șl Muzeul Tehnicii l*o\arnă cu roată bid țării, monumente cu pe&t» H construcții. La rîndul lut te care sector este structurat i numeroase grupe, tratfnd o anumit fenomen de dvllto populară tradițională, din cor siderentul delimitării, dt si exacte, a proceselor de a instrumentarului propriu, a evoluției istorice a omesint i perfecționării continue a itrx* turii ocupaționale. Tematic p* trimoniul monumental al ar zeului ilustrează cele pîrt sectoare de activitate, definii rii unei civilizații: nlimcntr țla, transporturile, prelucram produselor șl materiilor pdr me pentru asigurarea locuiri șl sistemul instrumental r biecte de uz vestimentar. Patrimoniul bogat și varii» monumental și Instrumi: ui selecționat dupâ metode stih* țlflcp din toate zonele țării, ip cum se reflectă prin unitățile cc compun diferitele scctanț deschide o fereastră spre tor ria civilizației șl culturii pr porului român, asupra mii și continuității unor . • letnlciri șl procedee tduu ? Pe traseul expozițlonal se i> trează o complexitate de pm- cedee tehnice specifice prr Jud. Tuia» Moară de Frecă țel, de construcție fir. cazul dariilor șl al monumentelor r j hltectonlce). Diversitatea temi* tlcă a monumentelor oferi pr slbllitatea cunoașterii structu- rilor ocupaționale ale rombl* lor care ne apar în divers Ipostaze ca : plugari, păstor p-scări, vînători, «apicultori i boștlnarl, viticultori și pomi cultorl, morari, țesători, vîltc rari, piuari șl dîrstarl, mătăsar fringhieri, minieri, aurari, fie rari, olari, muncitori forestier plutași, dulgheri, sculptori î lemn etc. Patrimoniul constituit în ca drul Muzeului Tehnicii Pope bre face dovada valorii civili lațlol populare românești, evj dcnțilnd originalitatea dobîndl ti prin efort propriu de creați ți gradul de universalitate re zuitat din permanentul dialo cultural purtat de poporul ro măn cu ariile cu care a veni In contact pe plan intern șl di; raporturile culturale cu po poarele lumii. Putem afirma c Muzeul Tehnicii Populare est o monografie vie a poporule român cu munca și uneltei Psihologie Relația dinți e cele doua c Implicație reciprocă, rezultată ■ Icască a omului. Este adevărat montele de investigație diferă ; plcmcntară; în timp ce Uter a eroilor săi la modul implicit finilor artistice niște modele c Ktul. gelosul, avarul, curajosul pata. de explicarea acestor co conceptelor specifice, resorturi (sentimentele, convingerile, ații | Pentru cunoașterea vieții p iele și metodele sale specifice ia. studiul produselor activităl literatura, cînd este bine scris mijloace — cititorului o ima£ rituale? a eroului (eroilor), pr Hnet afirma că „operele un Întocmai ca și studiile anatom: Toți scriitorii valoroși din Goethe, Tolstol, Dante, Cerva (Ofragiale, Sadovcanu, Rcbrez creat eroi cu o asemenea aut( confundați, ci din contră au ^concretizăm*. asemănîndu-1 c țavencu.. sau Hagi Tudose, M< Moromete sînt atît de autenti togia, zgîrcenia, inteligența, Ic ar îi ni.ște concepte abstracte, naje au fost create de- imagina #T fi existat în realitate, nian | goste sau ură, admirație sau I simțim nevoia să-i întruchipai [ rolul de regizor al lor. Accast; ratun valoroase : „șterge gran dnft ficțiunea pină la rangul c I ură temeinice cunoștințe suprafața fenomenului literar. I tricâ a personajului, prin pric Lși numai descifrînd — pentru KsîIl ilogice sau sociale, scriit veridic, credibil. [ Cit de importantă este p personajelor unei opere litera; piiloi (care o citesc sau o as' menea eroi. Dorința de „a cor Incit în jocurile lor, copiii ini «semenea eroi. Dar t un oștii ițele de psihol Moi de literatură ci și celor dlor literari. Aceste cunoști ni Boare obiective, scăpîndu-i d ți pătimașe. Merglnd pe firul logic al putea adăuga că buna înțeleg r ționată și do măsura în care leglnd prin aceasta, pe de • procesul creației, iar pe de a trăirile și comportamentele loi fn finalul considerațiilor ; fie-litcratură am putea afirm; psihologi, iar psihologii au gă modalitate de ilustrare a teori (kj adincire a cunoașterii psih< ORIZONT fO țării, monumente cu peste construcții. La rîndul lut care sector este structurai numeroase grupe, tratlnd inumit fenomen dc d jopulară tradițională, din îidcrentul delimitării, dt îxacte, a proceselor de m i instrumentarului prop evoluției istorice a om jerfccționârli continue n urii ocupaționale. Tematic, rlmoniul monumental a! icului ilustrează cele ectoare de activitate. defini ii unei civilizații : alimer la, transporturile, prelucr •rodtiselor șl materiilor ie pentru asigurarea lo I sistemul instrumentau lectc de uz vestimentar. Patrimoniul bogat și lonumental și instr elecțlonat dupâ metode ș [flce din toate zonele țârii, um se reflectă prin unită c compun diferitele sccto eschide o fereastră spre IsU ia civilizației șl culturii orului român, asupra ve iii și continuității unor h ?tnlclri șl procedee tehr e traseul expozițlonal sc Ul •ează o complexitate de ?dee tehnice specifice p ihii de creație tehnică mul 'cii populare afie vie i roman Povarnă cu roată hidraulică Sîrbești» jud. Gorj. cunoscute diversă Unul din marile bunllor ce trebuie și prețuite. Proveniența zonală sale. cu roadele muncii stră- ... ire ne apar în diverse ca: plugari, păstori, , vinătorl» apicultori și ri, viticultori și pomi- morari, țesători, vîlto- piuarl și dîrstarl, mătăsari, ri, minieri, aurari, fie- Iolari, muncitori forestieri. dulgheri, sculptori în Fete. rrlmoniul constituit în ca- Mozcului Tehnicii Popu- i&ce dovada valorii civili- H populare românești, evl- orlglnalitatea dobîndi- rin efort propriu de creație pdu! de universalitate re- dln permanentul dialog purtat de poporul ro- h cu ariile cu care a venit «tact pe plan intern și din e culturale cu po- IțimiL Putem afirma câ Tehnicii Populare este grafie vie a poporului munca șl uneltele și preocuparea reconstituirii, la fiecare monument, a speci- ficului etnografic local șl zonal, face ca vizita la muzeu să bc constituie într-o miraculoasă călătorie etnografică, prin uni- versul de poveste al satului ro- mânesc, în înțelegerea arhitec- turii caselor țărănești, dotarea gospodăriilor, în ambientul dc bun gust al interiorului locuin- ței, dar și avantaje pentru or- ganizatori valorificate în ca- drul unei concepții de ansam- blu și specificitate fiecărui mo- nument privind reconstituirea satului de proveniență. S-a dorit șl s-a realizat atmosfera satului românesc și nu a unei rezervații culturale. Sanda MARTA i Psihologie și literatură dă, grupate în funcție do m । elația dinți e cele două discipline este una de tip binar, de riile prime (agro-alimentaM ațic reciprocă, rezultată din obiectul lor comun : viața sufle- getale — lemnului, mineri ia omului. Este adevărat că perspectivele și mai ales instru- platra, minereuri, metale șl investigație diferă ; dar este vorba de o diferență com- gilă, animaliere, fibre t^xt» rstară: în timp ce literatura tratează dimensiunea psihică . Acestea sînt ordonate după săi la modul implicit, oferindu-ne prin intermediul ima- Itcrille tipologice (în carul ^artistice niște modele concrete de comportament (îndrăgos- Jtalațiilor) șl al procedeelor piosul, avarul, curajosul, lașul etc.), psihologia este prcocu- Mătăsuri. podăric-atelier pentru p rarea boranglculuL Croiri vînt cu cluj, jud. Tukea jud. Gorj. (in căzu! :onstrucție ilor și al monumentelor ar- 2 toni ce). Diversitatea tema* a monumentelor oferă po* Itatea cunoașterii structu* ocupațlonale ale români* Moară de Frecă țel, • explicarea acestor comportamente analizlnd, cu ajutorul (elor specifice, resorturile psihologice care le-au determinat fentele, convingerile, atitudinile, trăsăturile de caracter etc.). tru cunoașterea vieții psihice, psihologia recurge Ia mljloa- Oâetodele sale specifice i țeste, observații, anchete, anamne- ■odiul produselor activității celui (celor) în cauză etc. Dar și a, cind este bine scrisă, oferă — fără a recurge la aceste Kf — cititorului o imagine plastică, concretă, a lumii spi- k a eroului (eroilor), prin comportamentul acestora. Pierre I afirma că „operele unui scriitor conțin fapte psihologice ■iui ca și studiile anatomice asupra unui creier*. (p scriitorii valoroși din literatura universală (Shakespeare, iTolstoi, Dante, Cervantes etc.) și din literatura noastră feale, Sadoveanu, Rebreanu, Camil Petrescu, Preda ș.a.) au teroi cu o asemenea autenticitate psihologică îneît nu pot fi Bdați, ci din contră au o personalitate care ne obligă să-i htizâm*, asemănîndu-i cu oameni vii din zilele noastre, Ca- fckSâU Hagi Tudose, Moș Goriot sau Hamlet, Oblomov sau pete sînt atît de autentici îneît ne ajută să „vedem* dema- Efarcenia, inteligența, lenea etc., care fără aceste personaje hițle concepte abstracte. Și chiar dacă știm că aceste perso- hu fost create de imaginația autorilor lor, îi tratăm ca și cum fexistat în realitate, manifesttnd simpatie asu antipatie, dra- u ură, admirație sau dispreț față de ei. Ba, mai mult, n nevoia să-i întruchipăm în cineva, preluînd — nu odată — Ho regizor al lor. Aceasta este calitatea esențială a unei litc- ivaloroase: „șterge granița* dintre ficțiune și realitate, ridi- icțiunca pînă la rangul dc realitate. fârâ temeinice cunoștințe de psihologie, scriitorul rămîne la hia fenomenului literar. Numai pătrunzînd în lumea lăun- personajului, prin pricepute sondaje și analize psihologice ai dcscifrtnd — pentru sine — determinantele și motivele ogîce sau sociale, scriitorul ne va putea înfățișa un erou credibil. pi de importantă este prezentar ea veridică a eroilor sau a fejdor unei opere literare rezulta și din „contaminarea* co- i (care o citesc sau o ascultă) cu comportamentul unor ase- i eroi Dorința de „a copia* asemenea eroi este atît de mare Ih jocurile lor, copiii interpretează cu plăcere și cu pasiune ^ea eroi. Dor cunoștințele de psihologie sînt necesare nu numai creato- K literatul ă ci și celor care „Judecă* operele literare: criti- jliterari. Aceste cunoștințe îi ajută să emită Judecăți de va- ț obiective, scăplndu-i din mrejele atitudinilor subiectiviste șc. Mcrgînd pe firul logic al unor asemenea considerații, am mai M adăuga că buna înțelegere a unei opere literare este condi- stâ și de măsura în care cititorul este un bun psiholog înțe- hd prin aceasta, pe dc o parte, posibilitatea de a înțelege I creației, iar pc de altă parte, „psihologia* eroilor, adică | și comportamentele lor umane. i finalul considerațiilor noastre cu privire la relația psiholo- X’ratură am putea afirma că marii scriitori au fost niște fini wgi, iar psihologii au găsit în literatura majoră nu numai o itate de ilustrare a teoriilor lor, ci și un veritabil instrument incire a cunoașterii psihologice. Conf. dr. Ion DRAGAN Epistolarii! Colaborator la revista noas- tră mai mult la ocazii festive pe vremea cînd se afla în con- ducerea Uniunii Scriitorilor, dar mai frecvent și mai sub- stanțial după anul 1965, pc Mihai Beniuc l-am simțit în- totdeauna apropiat de Timi- șoara. Avea aci și doi buni prieteni, pe profesorii Ilie Murgulescu și Coriolan Dră- gulescu, amîndoi militanți co- muniști din anii ilegalității, de care se legase în lumina ti- nereții clujene. La Arad, în timpul liceului, poetul din Sebiș debutase la revista lui Al. T. Stamatiad, la Salonul literar. în viața literară l-a impus Insă revista Gînd ro- mânesc, apărută la Cluj între cele două războaie, fiind, ală- turi de prozatorul Pavel Dan, unul dintre favoriții redacto- rului Ion Chinezu, care mi-a vorbit de începuturile poetului mai tîrziu, cînd ne-am întîlnit la Valea Vinului. In atmosfera culturală a Clujului dintre anii 1920 și 1940, „atmosferă de aproape sălbatică, neaștep- tată înflorire* — cum spune Mihai Beniuc — cunoscuse și pe bănățeanul Romul Ladea. „Stăteam cîte odată nopți în- tregi la o circiumă periferică discutînd despre artă, despre femei, despre destinul nostru. Poate că niciodată nu ne-am terminat ori epuizat discuțiile. Arta n-are capăt. Mijeau zo- rile și plecam*. Rîndurile a- cestca sînt extrase din eseul rile. De altfel cunosc numai sumar limba sîrbo-croată și mai mult poezia popular# Despre R. Ladea nu-ți pot deocamdată scrie, din cauza unui prea mare număr de so- licitări, cele mal multe cu ca- racter festiv. Scrie-mi cind n-ar fi tîrziu. prea Te salută cu drag M. Beniuc București 11. 1. 78 Eseul despre Romul Ladea, conturînd în partea introduc- tivă o adevărată panoramă a Clujului cultural din perioada interbelică, ne-a fost, totuși, trimis la timp, constituind o mărturie a frumoasei prietenii dintre cele două personalități. Această prietenie mi-a evo- cat-o și sculptorul Ladea pc timpul cînd locuia la Timișoa- ra șl-l căutam pe străzi ca pe-un „zeu al tinereții" mele... nume ale sculpturii române, tipărit în volumul Ladea lui cuprinzătoare, și lumea de Do- rian Grozdan, editat de Facla în anul 1979, ca un omagiu adus marelui sculptor. De alt- fel, Mihai Beniuc a colaborat cu editura noastră timișorea- nă unde, în anul 1978, i-a apă- rut cartea dc poezii Vă las ca frunza. Titlul sună acum ca o tristă vestire... Scrisoarea pe care o repro- ducem se referă la două co- laborări i prefața la volumul Testament de Tudor Arghezi, ediție bilingvă română și sîrbo-croată, selecția și tradu- cerea în limba sîrbo-croată de Vladimir Ciocov, apărut în 1978, precum și la cartea a- mintită, dedicată lui Romul Ladea. Iubite Tovarășe Jebeleanu, îți trimit tn grabă aceste ci- teva rîndurl despre Arghezi la solicitarea insistentă a to- varășului Ciocov. Aprecieri cu privire la traducere nu-mi pot permite, neavlnd Iraduce- DRAG SI (Urmare din pag. 3) cristal» prezentă în tot mai nume- roase cuvinte primare sau de- rivate moderne (actual, dental, frontal, săptăminal, epocal, conflictuai, brutal, pocal etc* etc.) — și aceasta nu numai în limba română și nici doar în limbile romanice —, nu poate contribui la preferința, fie și neconștientizată, pentru un cu- vînt cu atare terminație. La o sesiune științifică de la versitatea din Timișoara, Uni- ci- neva protesta împotriva cu- vîntului „stradal* (citit, proba- bil, pe un container), care, vezi bine ce primejdie, a fost sem- nalat ,.nu departe dc o facul- tate cu atîtia lingviști*. strada! este limpede, mal mal scurt, sonor. în Dar mai ultimă instanță mai elegant decît stradâ", ,.d!n stradă* sau de ,de pe stradă*, iar, ca soluție ling- . .. Traducerea poeziilor lui Ar- ghezi in limba sîrbo-croată de V. Ciocov a fost apreciată in recenzii ca o „importantă con- . tribuție la răspindirea mar ei poezii românești, la cunoaște- rea el de masele de cititori din spațiul lingvistic sirbo- croat". Cu mult înainte de publica rea la editură a acestei tra- duceri, cerusem prietenului meu Mihai Avram eseu, scriitor român din Iugoslavia, relații despre traducerile din Arghezi în limba sîrbo-croată. Intere- sul meu era determinat de pregătirea numărului 5 din 1965 al revistei lunare Ori- zont, închinat lui Tudor Ar- ghezi, care împlinea vîrstă dc 85 de ani. Am primit de la Mihai Avramescu, fost in anii 1935 și 1936 și colaborator ac- tiv al revistei timișorene Lu- ceafărul (director Aurel Cos- ma), următorul răspuns: Dragă tovarășe Alexandru, îmi pare foarte rău că în le- gătură cu rugămintea ce mi-ai adresat-o nu am putut face mare ispravă. M-am trudit ca să aflu traducerile tn limba sîrbo-croată ale maestrului Tudor Arghezi, însă nu am reușit. Am aflat doar că într-o revistă din Zagreb au fost pu- blicate cîteva poezii cu prile- jul vizitei lui în Iugoslavia, insă la textele acelea nu am putut ajunge. Sint informat de asemenea că Arghezi a fost tradus de Vasco Popa și pu- blicat la emisiunile de radio. Am datele următoare din „Istoria literaturii" voi. II al lui Radu Flora. (Sînt citate traduceri aparținind scriitori- lor Vasco Popa, Florica Ștefan, Radu Flora, T. Sarov și alții). Aceasta este tot, dragă Ale- xandre, ce am putut afla des- pre Arghezi în tălmăcire sîr- bo-croată. Dacă pe marginea acestor informații crezi că ai putea înșirui ceva, din partea mea al plenipotență deplină. Ce-i cu o eventuală vizită a ta pc la noi, aș fi fericit să ne întîlnlm prin părțile noas- tre. Cu salutări și prețuire Mihai Avramescu In anul 1978 a publicat și Editura Minerva o traducere în limba sîrbo-croată din patru poeți : Arghezi, Bacovia, Băr- bii, Blaga. Traducerea aparți- ne cunoscutului și consecven- tului prieten al literaturii ro- mâne, Adam Puslojic, iar prefața — criticului Mircea Tomuș. In presa din Iugosla- via au apărut o seamă de stu- dii despre poezia marelui poet român. Cum spunea Beniuc intr-un interviu din volumul Agora de Petru Sfetca (Ed. Facla, 1985), „poeții adevărați au forță de penetrație peste granițele locale, limbă, popor, tradiții, dincolo dat*. valori naționale, și dc momentul istoric Al. JEBELEANU FRUMOS vistică sintetică, preferabilă, în cazul de față, celei analitice, este simțit ca mal modern. Nu putem afirma că asemenea a- trlbute adesea din sfera ..utilu- lui* sînt străine celei de fru- datorită cărora își schimba statutul de la o situație la al- ta. Rostul unei atarl discuții este, primordi.il, acela de a a- trage atenția asupra problemei în sine, care nu este defel o fal- să problemă, cum se afirmă u- neori, și de a sprijini meditația corectă asupra ei. Orizontul li- teraturii nu poate fi străin nici mos, cînd estetica a dovedit mult relațiile frumosului cu serie de atribute care fac biectcie mal maniabile, mai decvate diferitelor forme activității umane. de o o- a- ale unei probleme estetice toare la vreuna dintre nentele structurale ale iar funcția estetică a privi- compo- o perei, limbii. tn încheierea acestor conside- rații provizorii este cazul să subliniem că nu c vorba dc a împărți cuvintele vreunei limbi în „frumoase* șl „deci, urîte* (asupra viciului acestei dihoto- mii vom reveni). Rostul unei discuții pe 0 temă ca estetica limbii nu ține de etichetarea pedantă- în mod necesar con- damnată. la eșec, a lexicului, foneticii, gramaticii, stilisticii și frazeologiei, cînd atîtea alte aspecte trebuie luate în consi- derare pentru a vedea faptul de limbj în multiplele sale relații, în special a celei a literaturii frumoase, scrisă pentru milioa- nele de oameni in a căror e- ducație multiplă a avut șl are. într-o tot mai mare măsură, răspunderi, n-a fost pusă la în- doiala decît extrem de rar. Avînd în vedere și dificultă- țile obiective care stau în ca- lea abordării unei asemenea problomatici, care a atras multe minți remarcabile, discu- ția poate contribui, printr-un e- fort pe care l-am dori colectiv, la precizarea unor aspecte me- todologice ale reflecției litera- re. stilistice șl estetice contem- porane. ORIZONT Demersul metafilozofic însoțește întot- deauna actul de a filozofa șl ca atare în- că din antichitate, începînd cu Aristotel etc., mal tîrziu cu Hegel, Kant etc., în- tîlnim reflecții metateoretice de natură me* tafilozofică. Originea particulei „meta“ trebuie căutată în antichitate, secolul I î.e.n., aparținînd comentatorului operei lui Aristotel, Andronicos din Rhodos. Astăzi, așa cum există ample preocupări reflexive și autoreflexive, in artă și Ști- ință. ele se înmulțesc continuu și în fi- lozofie, astfel că fără a se diminua pre- ocupările de cunoaștere filozofică, pro- priu-zisă. apare preocuparea de a studia filozofia ca atare de către filozofia însăși, apare șl se dezvoltă tot mai mult meta* filozofla șl chiar deschideri spre meta- meta-filozofic, iar orizonturile progresive în cunoașterea „meta" sînt deschise la infinit. Ca atare, nu lipsesc atitudinile creator constructive în filozofie, chiar dacă unii vorbesc de ,,criza filozofiei14, iar alții de „moartea ei", sau pesimiștii de lipsa ei de sens, pentru ca optimiștii să arate creșterea ei lucidă, maturizarea sa criti- că într-o diversitate de orientări, forme, discipline etc. Filozofia dă orientări diverse, și este prezentă larg în cultură, iar spiritul re- flexiv, căutător, o animă și o poate ani- ma în autodezvoltarea cl, împotriva stag nărilor de un fel sau altul. Filozofia este un drum continuu al căutărilor și o căutare mereu deschisă, mereu afirmată a cunoașterii de lume șl a omului de sine. Filozofia pune accent astăzi șl pe constructiv, dar această filo- zofie asupra a ceea ce este exterior față de sine, o duce în efortul maturizării sa- le la filozofia și filozofarea asupra ei în- săși, cu alte cuvinte se dezvoltă filozo- fia asupra filozofici, apare și se dezvoltă întreprinderea uutoreflexivă a filozofiei, adică mctafilozofia. Această întreprindere reflexivă, mal precis autorcflexlvâ, o întîlnlm și în ar- tă și în știință șl în filozofie, și pe aceas- tă bază (repetăm, fără a se diminua e- forturlle constructive ale cunoașterii de „gradul I"). accentul se deplasează spre reflexiv, spre meta-cunoaștere, spre ceea ce discutăm in esență, spre metafllozo- fie- Această meditație reflexivă nu scoa- te preocupările înafara artei, științei șl filozofiei, și cînd este făcută cu autenti- citate se realizează în calitate de creație propriu-zîsă, în interiorul acestor disci- pline, șl reprezintă un resort al preface- rii și mutațiilor acestora. Cunoașterea filozofică de „gradul 1", creatoare, permite .prin maturizarea cl, trecerea la metafilozofic, care e cunoaș- tere de ..gradul II", preocupare care nu este absolut gratuită, inutilă, lipsită de Importanță, cum par a o considera unii, cl este, cînd e făcută cu responsabilitate șl competență, creație ce contribuie la dezvoltarea cunoașterii și a cunoașterii filozofice. Ea are valențe multiple in sen- sul că autodezvoltîndu-se contribuie e- fectiv la dezvoltarea filozofiei ca atare, așa că, deși oarecum din „exterior", ea meditează asupra obiectului el. asupra filozofiei, asupra naturii sale, devenirii sale etc. — Metafilozofia, după cum spune Tu- dor Cătineanu într-o lucrare deosebit de valoroasă, este „conștiința de sine teore- tică a filozofiei" (3 pg. 70) șl se preocupa nu numai de întrebarea „Ce este filozo- fia", ci de toate problemele el generale și speciale, șl ea se diversifică, cum vom sublinia mai tîrziu. foarte mult- Proble- mele ce le ridică sînt în esență critic constructive, de analiză a filozofici și de Interpretare, ce contribuie la dezvolta- rea pe noi nivele a filozofiei. Dar totuși Întreprinderea metafilozofi- că nu este o simplă interpretare, o sim- plă explicare a filozofiei însăși, ci con- tribuie în calitate de creație propriu- zisă la dezvoltarea filozofiei, fiind ea în- săși filozofie autentică. Spunem, de aceea, împreună cu Vasile Tonoiu (1 pg. 266) că „aproape orice ma- re filozofie comportă o dimensiune me- tafilozoflcă. atît sub forma conștiinței sale de sine — realizată discursiv — cît și sub forma conștiinței de sine a filo- zofici în genere .. Evident, fac excepție de la prezența în interiorul filozofiei a metafilozofiel atît filozofiile șl filozofările naive, instalate doar în obiect, precritlce, cît și filozofi- ile dogmatice de orice fel. Meditația și reflecția filozofica și autorcflexlvitatea fi- lozofiei. deci filozofia șl mctafilozofia, au fost șl sînt în mare măsură in strinsă legătură, influențîndu-se una pe alta, chiar dacă uneori este dificil să desparți aceste nivele- Dar în general vorbind, observăm că poate exis ia concordanță sau discordanță între nivelul proprlu-zis filozofic șl nivelul metafilozofic al ace- leiași filozofii, fn filozofiile mari, auten- tice, aceste dimensiuni șl nivele se lnflucn_ țează reciproc : benefic, iar izolarea lor, sau negarea dimensiunii mcta-filozofice este negativă pentru chiar filozofia ca atare. Nedorita înstrăinare a acestor nivele, lipsa de comunicare între ele, sau ab- sența unul nivel sau altul sînt dăunătoa- re pentru cunoaștere și pînă la urmă șl pentru acțiune. Chiar dacă nu există consens în defini- rea conceptului de filozofie, este necesa- ră metafilozofia, care se desfășoară pe baza unei filozofii constituite. Reținem de asemenea distincția stabilită .și anali- zată profund de Vasile Tonoiu, între „metafilozofia filozofică" șl „metafilozo- fia non-fiiozoflc&“ (1 pg- 271-275). Metafilozofia filozofică, e conștiința de zată, pentru că ele pot fi in conexiune. In funcție de climatul cultural, ideologic și .științific, de școală, șl curente, de dis- ciplinele filozofice, metafilozofia are sensuri diferite, sarcini și exigențe spe- cifice. Demersurile metafilozoflce sînt mai mult sau mai puțin speculative, dar și tehnice, șl fiind atît de diverse, trebuie apreciate după rezultatele și efectele lor, după maturizarea lor teore- tică, după creșterea eficienței lor cultu- rale șl umane, după rolul lor față de fi- lozofia pe terenul căreia au apărut șl ființează. Chiar dacă există dispute între repre- zentanții celor două tipuri de metafilo- zofii, deci între cea filozofică șl cea non- fllozoflcă. chiar dacă există discuții pă- timașe uneori șl învinuiri reciproce, ba chla^ contestări reciproce, considerăm dezbateri filozofice DESPRE METAFILOZOFIE circii loialitate, sis SUPLIMENT EL OMITETUL DE CULTURA ȘJ CENACLUL DIN AR sine pe care filozofia o realizează despre sine pe propriul ei teren șl cu mijloace- le sale. Ea este la fel de diversa ca și fi- lozofia însăși*). Dar. așa cum am mai spus, nivelele de teoretlcitate se multi- plică șl ele pot fi infinite, deschiderile lui „meta" fiind și ele Infinite șl lucru- rile se complică făcînd meta-meta-filo- zofie și, bineînțeles, la următoarele mo- ța" adăugate. Metafilozofia filozofică e în relații multiple cu filozofia, avînd ample finalități șl sensuri pentru aceasta și pen- tru progresul el. această metafilozofic putînd lua adesea forma unui proiect de reconstrucție, a unul ideal. Mctafilozofia filozofică meditează asu- pra tuturor problemelor filozofice, și deși pe poziție inițial secunda (dată de „meta") ea poate să mediteze asupra fi- lozofiei. Uneori diferențele de nivel dis- par, dar în general nivelele se mențin. Metafilozofia non-filozofică. este con- știința pe care filozofia o realizează pe teren non-filozoflc, de exemplu pe tere- nul, mijloacele .și stilul lingvisticii, logi- cii, semanticii, epistemologiei, sociolo- giei. antropologici culturale, eticii etc. Asemenea metafilozofii au spiritele ca- re au ajuns la filozofie pe calea unora din aceste discipline, sau spiritele ce au renunțat la speculație centrîndu-se pe aceste domenii, dar revenind la meditația filozofică. Această distincție dintre cele două ni- vele de metafilozofie nu trebuie absoluti- că sînt necesare atît un demers, cît și celălalt Evidențiem faptul că In filozofia mo- dernă, auloreflexlvitatea filozofiei a cu- noscut o formă elaborată sistematic sub criticismul kantian, iar azi filozofia ana- litică, empirismul logic, filozofia lingvis- tică etc. elaborează în sensul filozofiei critice demersuri filozofice și metafilozo- fice specifice. Dacă orice filozofie majoră are șl de- mersul metafilozofic, trebuie să reținem că metafilozofia nu este o simplă reflec- tare a filozofiei din care apare, șl ea este și trebuie să fie. așa cum am mai spus, un nivel efectiv al creației filozo- fice. Ea nu înlătură disputele filozofice, ci stimulează și mai mult dialogul filo- zofic. Adăugăm lu cele de mai sus și faptul că metafilozofia se diversifică, de cele mai multe ori în mod contradictoriu, pe orientări filozofice, pe curente, direcții și școli de gîndire, pe epoci, etape isto- rice etc. Dar diversificarea metafilozofiel se realizează chiar și pe temeiul acele- iași filozofii în. metafilozofic generală a- parțlnînd filozofici generale, în metafilo- zofic logică. în metafilozofic a eticii, a- parțlnînd eticii. în metafilozofic a filo- zofiei istoriei, în metafllozofie a antropo- logiei filozofice. In metafllozofie a filo- zofiei politico. în metafilozofic a filozo- fiei valorilor și culturii, în metafllozofie a istoriei filozofiei etc.. In mtiuăr?'!» a filozofie] limbajului etc-, precum și b metafllozofie a unor probleme fltomM mai concrete. Deci, putem spune nu mai că orice filozofie tinde azi <- c eze explicit propria sa metafilozofii. și domeniile filozofiei, disciplinele, chiar unele probleme caută să-șl rț zeze dimensiunea lor metafllazoflcLJ — Considerăm sugestiile șl cont He creatoare de dată recentă în fi și metafilozofia marxistă datorate Li fi iui Vasile Tonoiu, Iile Pîrvu, Tudor tincanu. Andrei Marga, Ion C etc.. spre a cita doar cîteva nume ti tabilc, deosebit de valoroase, inclUnift pline de sens pentru constituirea n'euflJ lozofiei la nivelul cerințelor actualjM de viitor. Aceste contribuții sînt importante vlzînd definirea metafilozofiel, a con țlel dintre metafllozofie șl filozofic vlzînd evidențierea, In esență, a real rilor metafilozoflce, cît șl sarcinile dd viilor ale creației în acest domeniu. M xlgcnțele ce se Impun, pentru edlflara la noi nivele a metafilozofiel, ca ca 4 contribuie mai efectiv Ia autodezvoltare conștientă șl conștientizată a filozofiei’’ Chiar dacă „Nu există la ora ar! aii J în cadrul filozofiei marxiste o mrhfib- zofie suficient de bine articulati" (1 pț 305) trebuie să observăm câ, totuși rii implicit cît .și explicit există în cadrul w cestei filozofii majore a epocii noas'.rt, preocupări metafilozoflce, preocupări n- re în mod explicit trebuie adlncite d diversificate pentru a contribui efedlr atît la dezvoltarea actuală superioară i metafilozofiel marxiste, cît șl a filozofi» marxiste ca atare. Interdependența di* lectică dintre filozofie — metafllozofie arată că este necesar ca filozofia mut* xistă să-și dezvolte metafilozofia w e xistentă, s-o dezvolte explicit, const^H pentru filozofii marxiști sistemul dc ferință în funcție de care se structuri.)* ză activitatea lor, atît tn ceea cc f te construcția internă a filozofici raa* xisle, cit șl în ceea ce rea ei în ansamblu Ia pg- 15). Dezvoltarea filozofiei privește raport* alto filozofii tl se face șl se putea face tot mal conștient, reflecții, după modele metafilozoflce, pe măsuri ce această metafilozofic sc dezvoltă li nivele superioare. Ca atare, autord! vltatea din interior prin metafllwc'fle contribuie la autodezvoltarea majoră ne- cesară a metafilozofiel și prin ncewts 1 filozofiei ca atare. Ca atare, repetăm în concluzie, faptul câ dezvoltarea filozofiei și a metafll fiel, deși au o relativă gratuitate colo de filozofiile ce se vor absolut g tulte), își vădesc pînă la urmă (șl mal Ies prin filozofia marxistă) valențele aâ țlonale specifice, „eficiența" lor spei* fică asupra culturii, societății, acțiunii umane etc.. iar dezvoltarea metafllA* flei, chiar dacă este o cunoaștere df „gradul II" este de maximă Impoamți pentru dezvoltarea conștientă majoră a filozofiei. Conștientizarea și cunoaște de sine a filozofiei, prin autoreflexidl* tea sa, prin metafilozofic. este de o r v joră importanță teoretică și ncționul, actuală și viitoare. Metafilozofia șl peni pectlvele ce le deschide sînt dO6s«khli pentru filozofie. acestea dovedesc câ astial se . și se deschide orizontul un» și deschideri noi, importante, e» rodnice Toate produce mutații sențiale în filozofie șl metafilozofia. hn potriva oricărui dogmatism, și nardvsTi, că spiritul filozofic și metafilozofic « caută și se regăsește continuu pe '!.r, câ efortul căutărilor sale, precum și ț • chiderilc sale filozofia este în căutare si nu sînt lipsite de sens, c vie, pe drumul el autentic în deschidere căutător ♦) — Exemple de metafilozofic filon* fică avem „Critica rațiunii pure* de Kant. „Ce este metafizica?" de M. JH? deggor. ..Inițiere în metoda filozofică* de K. Jaspers, „Despre conștiința filon* fică" de Lucian Blaga etc. i) Vasile Tonoiu : „Metafilozofia ta di* mcnsîunc a unor variante ale criticism* lui" în „Epistemologia și analiza logici a limbajului științei". Editura politlii, București, 1975, pg. 261-307. jH| 2) Ion C- Popescu : Schijă pentra i metafilozofic marxistă. Editura politici, București, 1980; 3) Tudor Cătineanu : Structura unei sinteze filozofice. Editura Daria, Cluj* Napoca 1981. It poate Înțelege că totalitatea și c fcil totalității nu sînt abordab bțifle, se sustrag cercetării științi ’ Da și nu. Se sustrag cercetării ș bazată pe logica extensivă, î dasio, tradițional. De aceea, teo teică nu poate atrage din sfera Wții decît acea „suprafață" care deazâ încă la preluări sau redui pl logica extensivă, unde relația pnență este convertită în Incluz Lsau este interpretată ca și cum ip. De aici, și formalismul și d rtvismul de care s-a impregi jtdarea slstemică. utegoria totalității și domeniul H subîntinde nu se sustrag cer bi științifice atunci cînd aceasta kuâ pe o logică a intensivului, p- kă dialectică. Așa s-au obținut k de rezultate remarcabile în di k discipline particulare carc și kiorizat categoria de totalitate, p k și în progresul cercetării filo k îndeosebi marxiste, prin cvid ka virtuților dialecticii. Căci, c ■ lingă tipul dc abordare dialectic, kuțil întîlnlm astăzi și alte mo k care urmăresa scopuri integrat ■ .totalizatoare" — precum abor k slstemică și cercetarea interdi ■bară —, acestea din urmă sînt „i ■Iți extensionale de înțelegere, fcue și dirijare a totalităților c< kt, wși numai" diversele dialec fcliene sau nchegeliene conslil Dr. Petru DOȚ1U t tn punctul final rsurilor lor. Dacă loan Gnandt. i sa, pune accentul alltăți intensionale de înțeleg icore șl dirijare a totalităților c< e In dezvoltare șl piei re (dis1 I (Pavel Apostol). Categorie a dialecticii, totalitatea ■ Hial de filozofie. Născut și fru t în științe particulare, conce] Itistem ține esențial de știința faptului că prin teoria sa gc I aspiră la statut filozofie). In ț rji cunoașterii contemporane, fi decît complementare. A ml ipozîtia Delia Brâ foarte frumoasă, și în timp, incitantă expozi- ne-au oferit. In galeria din Arad, sculptorița la Brândușescu-Șcrban și cianul loan Gnandt Fru- &țca expoziției s-a născut Idmirablla armonie a op- r estetice ale acestor tl- ri artiști, opțiuni care im- și o anume fertilă îndrăz- deoarece amîndoi por- fr din același punct,, mai din același izvor i civi- ăncască arhaică. Pen- ndol. această civilizație he românească, bazată mul rînd pe prelucrarea ului, constituie un unî- de forme și motive cu Srcătură mitologcă. Por- kd din același izvor generos, doi artiști se despart tran- mi no Gr rit gr dii ca El te Ci cc al în pe satului de demult. dc- gra- evo- Dc- ct îr r< ti ni tc A li n Brândușescu Șerban reela- *ază motivele șî formele sc din adîncimea timpului li h d F ORIZONT ozofiei etc., în metdfilot^| imbajului etc-, precum ( a unor probleme fila •. Deci, putem spune nu filozofie tinde azi să propria sa metafilozof filozofiei, disciplinele probleme caută să-și unea lor metafilozofle& răm sugestiile și contri de dată recentă tn fii fia marxistă datorate la moiu, Iile Pîrvu, Tudor Irel Marga. Ion C. Po cita doar cîteva nume bit de valoroase, incit: t pentru constituirea m Ivelul cerințelor actuale tribuții sint importante rea mctafilozofiel, a co letafilozofie șî filozofic, ițlcrea, în esență, a rcallz azofice, cît și sarcinile eației în acest domeniu, se impun, pentru edifica a metafilozofiel, ca ca ai efectiv Ia autodezvoltar conștientizată a filozofi „Nu există la ora aclu ozofiei marxiste o met a t de bine articulată* (1 să observăm că, totuși. explicit jexistă în cadrul 1 i majore a epocii noa etafilozofice, preocupări xplicit trebuie adîncile pentru a contribui oft tarea actuală superioară marxiste, cît șl a filozofic atare. Interdependența • filozofie — metafilo necesar ca filozofia jzvolte metafilozofia sa iezvoite explicit, constit 'ii marxiști sistemul dc icție de care se striaturi lor, atît în ceea cc p internă a filozofiei n ceea ce îamblu la privește rapo alto filozofii" filozofiei se face și se jt mai conștient, reflect; metafilozofice, pe măsu ctafilozofie se dezvoltă ?are. Ca atare, autoreflej nterlor prin melufiloxul autodezvoltarea majoră n «filozofiei și prin acea^A «tare. •petăm în concluzie, fapt 3 filozofici și a tncl.ifiiox o relativă gratuitate «ii fiile ce se vor absolut gr esc pină Ia urmă (șl mal jfia marxistă) valențele a Ice, „eficiența" lor *pec nit in ii, societății, acțlur ar dezvoltarea mdtafilOT câ este o cunoaștere « te de maximă Importan tarea conștientă majoră iștientizarea șl cunoașteri •zoflei, prin auto reflexivii letafilozofie. este de o ni ță teoretică șl acționai oare. Metafilozofia șl per ? deschide sînt deosebit de u filozofie. ?a dovedesc că astăzi se deschide orizontul unor chideri noi. Importante, c- uzofie și metafilozofh bn-’ ui dogmatism, și narcisism, azofic și metafilozofk ac •găsește continuu pe sine, țărilor sale, precum șl i « nn sînt lipsite de sens, câ vie, pe drumul ei autentic, in deschidere căutătoare Dt. Petru DOȚIU >le de i neta filozofie hluzo- * rillca rațiunii pure* dc e metafizica ?" de M, Hei- ?rc tn metoda filozofică* „Despre conștiința filozo- in Bl aga etc. nolu : „Metafilozofia ca di- ior variante ale criticisma- cinologia și analiza logic* .tiinței**, Editura politic*. pg. 264 -307. jpescu : Schiță pentru a marxistă. Editura polkki. a itinoanu : Structura unul ier. Editura Dacia. CluF ARAD, SEPTEMBRIE Uh i* J*. ^ll jMh A dfCIOCCIO SUPLIMENT EDITAT ÎN COLABORARE CU ETUL DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA ARAD Șl CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR lalitate, sistem, holon (IV) le înțelege că totalitatea și do- itolității nu sînt abordabile se sustrag cercetării științifi- nu. Se sustrag cercetării ști- tă pe logica extensivă, de tradițional. De aceea, teoria du poate atrage din sfera to- kcît acea „suprafață" care se tocă la preluări sau reducții extensivă, unde relația de este convertită în Incluziu- interpretată ca și cum ar Bici, și formalismul și des- ele care s-a impregnat sistemică. totalității și domeniul pe Hntinde nu se sustrag cerce- ce atunci cînd aceasta se »o logică a intensivului, pe o lectică. Așa s-au obținut o rezultate remarcabile în dife- opline particulare care șl-au □t categoria de totalitate, pre- b progresul cercetării filozo- kosebi marxiste, prin eviden- i'tuților dialecticii. Căci, deși i tipul de abordare dialectică a I btllnim astăzi și alte moda- tt urmăresc scopuri integratoa- natoare" — precum aborda- Biică și cercetarea interdisci- acestea din urmă sînt „mo- «tensionale de înțelegere, ex- •I dirijare a totalităților corn- ii numai" diversele dialectici i sau nehegeliene constituie ty Intensionale de înțelegere. Mi dirijare a totalităților com- h dezvoltare șl pieire (distru- gi Apostol). Fie a dialecticii, totalitatea ține Ide filozofie. Născut și fructi- i științe particulare, conceptul 3 ține esențial de știință (în fiului că prin teoria sa gene- td la statut filozofic). în pro- jnoașterii contemporane, ele 8decît complementare. Ambele folosesc practicii, dar în mod diferen- țiat. Cum s-a observat, prin teoria sis- temelor și prin rezultatele obținute în cunoaștere pe aceasta cale, practica so- cială este ajutată în organizare și con- ducere, într-o bună administrație. Prin dialectica totalității, practica beneficia- ză de cunoașterea sensului, a tendințe- lor de mișcare ale ansamblurilor com- plexe (de la grupuri sociale șl clase pînă la moduri de producție și socie- tăți), a contradicțiilor ce apar, se dez- voltă, transformă sau sînt depășite în evoluția întregului etc., fiind deci aju- tată în luarea de decizii politice, în făurirea de ideologii, în stabilirea de noi valori și sensuri. Sistemul ajută tactica, totalitatea vine în sprijinul strategici. _ Atunci nu întîmplător — cum subli- niază G. Kosik —, prima polemică filo- zofică între marxism și idealism, după al doilea război mondial, a fost purtată tocmai asupra problemei totalității (între Lukacs și Jaspers, înedosebi, cu ocazia întîlnirii de Ia Geneva, din 1948). Polemica s-a concentrat asupra totalității îhtrucît această idee, orioît de teoretică ar părea, dre o bază prac- tică i poate fi transformată realitatea în mod revoluționar ? Realitatea uma- nă și socială pot fi transformate în fun- damentele lor, adică în totalitatea lor, sau se pot realiza doar schimbări par- țiale ? Categoria de totalitate reclamă, deci, caracterul genetico-dinamlc, are proprie și funcția generativă, nu doar pe cea integratoare. Numai abordarea sistemică poate considera un întreg în- cheiat și formalizat. Dialectica totali- tății înseamnă și geneză și dezvoltare, și devenire și sens, ceea ce ne plasea- ză, dintr-odată, în miezul determinis- mului. loan BIRIȘ A apărut, recent, o elegantă carte-albUm cu și despre „Orașul de pe Mureș". Un omagiu, altfel spus, fn imagine șl cuvînt. Fotografiile (color) apar* ținînd lui loan Nădrag, excelent „puse in pagină" (și realizate tehnic) sînt pe măsura frumuseții Aradului, prezentîndu-ne „fața" orașului. Textul semnat de experimentatul publicist Crăciun Bonta ne prilejuiește pătrunderea în sufletul său. Bun cunoscător al locului, pe care, e vădit, il iubește, Crăciun Bonta ni-l descrie printr-o frazare curgătoare, limpede șl, mai cu seamă, sugestivă prin încărcătura-i tematică : experiența reporterului se înfrățește fericit cu virtuți certe scriitoricești. Dind dovadă de o remarcabilă putere de sinteză, știind să reliefeze elementul major dintr-o bogată cantitate de informații (din cele mal varii domenii — geografic, istoric, economie, sociologie, politică, artă, cultură etc.), autorul alege semnificativul din noianul pomenit mai sus, re- curgînd, de asemenea, la timpul potrivit, la metafora ales exprimată. O istorie fabuloasă poate fi, astfel, lesne intuită, din cele citite, culminînd cu rolul hotărîtor jucat de Arad în pregătirea actului de la 1918, Unirea cea Mare. Sau, urmărindu-se evoluția mișcării muncitorești, se ajunge, in chip firesc, la realizările epocii moderne. Cititorul va avea posibilitatea să afle despre noile cetăți industriale arădene, cele care îi dau un bun renume azi. Apoi, o plimbare (închipuită) prin oraș prilejuiește descrierea arhitecturii sale, eleganța unor străzi și grandoarea unor edificii. Totodată, școlile sînt un motiv de a se vorbi despre cultura arădeană, instituțiile de artă, tot atîtea motive de a ni se releva o viață spirituală înfloritoare ori, ca să mal dăm un exemplu, par- curgerea străzilor noi aduce în fața noastră tabloul marilor prefaceri socia- liste, scoțîndu-se in evidență ce a însemnat pentru bătrînul și mereu tînărul oraș epoca numită după cel care conduce destinele țării spre edificarea socia- listă. Așadar, Crăciun Bonta, publicistul cu o profeslonalitate de mult dove- dită, scriitorul sensibil și cu o mare capacitate de sugestie, omul îndrăgostit definitiv de Arad, a privit in oglinda Mureșului, a privit zidurile vechi, a privit, în sfîrșit, înălțările noi, pentru a surprinde legenda, istoria, viața. Dînd „chipul" unul oraș pe care il recunoaștem admirind fotografiile lui loan Nădrag. Editura Sport-Turlsm ne dăruiește un Arad nu înfrumusețat cu tot dinadinsul, ci chiar așa cum este el. Toamna aceasta, ca atîtea altele, adună arădenii la „Praznice de pită nouă" la Pecica, la Beliți, din inima Cîmplei de Vest pină in pridvorul Apusenilor), sau în alte sărbători ale muncii. Prilej de a ne reaminti străvechi dansuri și cîntece ale poporului, prilej de a socoti rodul pămîntului și a ne gîndi la izbînzile viitoare. Tot la vremea asta l-am revăzut pe Cornel Nistorescu trecind prin fața Teatrului — era grăbit (nu și agitat, mersu-i păstra un ritm firesc dar, să-i spunem, eficient) și mușca (oh, cu ce poftă!) dintr-o felie de pîine... Era să spuTi dintr-o „felie de viață", după cum sc exprimă atîția congeneri de-al săi care sînt șl scriitori. De fapt, el mușca dintr-un „dărab dc pită" șl o făcea de parcă ar fi înfulecat chiar viața întreagă. Așa sc poartă și în literatură I pătrunde în (chiar) miezul vieții (adevărate) și „mușcă" zdravăn, mestecînd, apoi, temeinic, „ardelenește", pentru a nu pierde nimic din gust și arome. L-am văzut, spuneam, treetnd prin fața teatrului arădean, privind spre pilcul de mesteceni unde un tînăr sculptor, Petru Stoicu, visează să înalțe un mo- nument Eminescu (după ce împreună cu prozatorul Cornel Marandiuc, „zbu- rătorul, a alcătuit macheta unui senzațional — declar asta fiindcă am văzut-o — monument Vlaicu, paranteză necesară, aici, fiindcă ca ar putea să se transforme într-un „subiect" pentru Cornel Nistorescu) și m-am întrebat ce s-ar fi intîmplat dacă o femele oarecare (dar venită de la Titu) l-ar fl cerut legitimația ? Dacă are cumva una, la rubrica „unde lucrează" ar trebui, ca instituție, să fie trecut clar i Literatura română! Cum despre „Proprietarul de iluzii" am de gînd să scriu (mai) multe, mă mărginesc la a afirma că această carte de reportaje este, de fapt, una dc proză; eu îmi permit să cred că acest prozator nu folosește clasica agendă sari modernul (hm) casetofon f că înregistrează tot ce aude (și vede) e firesc, dar o face în propria-i me- morie i (tran)scrlerea „înregistrărilor" înseamnă,- la el, (re)lnvenția. Astfel, s-ar putea spune că el e „reporterul" unei lumi proprii. Construindu-și o lume a sa, Cornel Nistorescu este în mod categoric un foarte bun prozator. Rămîne reporter numai în textele care dovedesc ceea ce știe oricine, șl anume că viața (poate) întrece ficțiunea. îl invit la Arad ca să vorbim despre o stradă botezată (pentru totdeauna) cu numele de Eminescu șl despre o librărie, și o piață, și un monument puse sub însemn eminescian deocamdată în, spuneam, visele celor pomeniți mai sus, caro sînt și ale mele și ale tuturor arădenilor.1 Florin BĂNESCU zitia Delia Brândusescu Șerban — loan Gnandt ’ 7 * Nicolae Nicoară Kte frumoasă, și în Sap. Incitantă expozl- « oferit» în galeria [fin Arad, sculptorița iindușcscu-Șerban și cui loan Gnandt. Fru- I expoziției s-a născut trablla armonie a op- retetice ale acestor ti- foti. opțiuni care Im- mumc fertilă îndrăz- [goarece amîndoi por- p același punct, mai li același izvor c civi- raească arhaică. Pcn- wol. această civilizație pe românească, bazată ■ rînd pe prelucrarea I, constituie un uni- b forme șl motive cu p mltologcă. Por- ii același Izvor generos, rtiștl se despart tran- b punctul final al dc- lor. lean Gnandt, în gra- Lpnne accentul pe evo- pnlui de demult. Dc- Wușescu Șerban rcela- p motivele șl formele p adîncimea timpului mitic românesc, dîndu-le o nouă interpretare. Pentru loan Gnandt, casa de lemn, acope- rită cu șindrilă, jugul, grapa, grebla, coșnițele de albine, din nuiele împletite, roțile de car au o frumusețe intrinsecă. Ele sînt observate în concre- tețea lor plastică șl picturală astică* Culoarea intervine pentru a consemna efectul timpului asupra acestor obiecte. Timpul care a depus o patină bogată în nuanțe j gri-uri subtile, roșuri șl ocruri pale, albăs- triuri diafane. Deși nicăieri nu este figurat, în dosul aces- tor lucruri presimțlm omul. Această sugestie generează un lirism discret, un sentiment reținut, dar tonic. In schimb, pentru Delia Brândușescu-Șerbaii satul ar- haic este o lume care trăiește dincolo dc realitatea imediată, palpabilă. „Apa", „locul" „dru- mul* sînt purtătoarele unoi simboluri pe care țăranul ar- haic le Incorporează într-un „semn*. Mai toate lucrările Deliei Brândușcscu Șerban sînt asemenea „semne*. Tri- miterea la formele realizate de meșterul țăran este doar aluzivă. Așa cum spuneam, artista, modernă în gîndire. a re-creat formele străvechi, transformîndu-le de fapt în „motive*. „Răscrucea apelor*, de pildă, seamănă vag cu un jgheab. „Semn pentru apă* este pui și simplu o invenție a artistei, o invenție în spiri- tul țărănesc, forma aducînd mai degrabă cu un lanț, dar ale cărui verigi înșiruite su- gerează uimitor cursul apei. Modul, i-aș zice scenografic, de asamblare a lucrărilor sale contribuie fericit la sugerarea unui univers ideatic fascinant. In concluzie, o expoziție de aleasă ținută care ne îmbie la contemplație și meditație. Horia MEDELEANU CÎNTEC PENTRU ORAȘUL MEU Aradul meu. străbună Ziridavă, Zidită-aici po mal de Mureș sfînt, Din adinei mea ta și pină-n slavă Iți laud măreția și ți-o cînt. Aradul meu, Orașul dc pc Mureș, Aici în tine m-am născut dintîi. Cu viața clocotind în dulce iureș, Iubirea mea de-a pururea rămii. Aradul meu, ești vatra noastră dragă, Un jurămînt statornic și deplin, Tu ești, rămii iubirea mea întreagă Și-a tuturora carc-n urmă vin. Fără margini e dragostea ta tutelară, fn inimi luminiml ca o flacără vio, Cînd spunem dc tine, noi spunem dc ȚARA. De țara cu nume rotund — ROMÂNIE I DE DRAGOSTE DE ȚARA Dc vrei să știi cc-i Dragostea dc Țară, Copilul meu, copiii mei frumoși, Pe cînd părinții noștri ne-nvățară Ce-nseamnă (ara asta din strămoși, Cum vine dc dc mult și de departe, Dc dincolo dc daci și dc romani, Egală și fierbinte sc împarte Fiilor ci de-atîtca mii de ani; Tu ia aminte, voi luați aminte Că nu-l niclcînd prezent fără trecut, Nici viitorul care-ncepc mîine Fără de azi în caro v-ați născut. Ea c mereu aducerc-amintc Și drumul drept pe care să te duci, De-aceea se cuvine în cuvinte Și mai presus în fapte s-o traduci. E Dragostea de Țară bucuria De-a respira mai Iber po pămînt, far dacă ca se cheamă România Tu porți în sînge numele ei sfînt. ORIZONT Valoarea documentului Există de acum — șl nu numai ca o rb mură a literaturii S.F. o ampli biblio* Alexandru RUJA Paolo Monelli și retrocipația Gheorghe Brancovici istoria românilor ori lingă rumânii între slovenii cei dupre Ovidiu PECICAN pună pro- îi aparțin lui Gheorghe SCIIWARTZ ica literară ex libris însumi e- de retrod* este, însă, metoda invenl: contemporane, pâstrindu-ți cunoștințele intacte, sînt m* capriciul demiurgic al țin uzitată personaje conștînța și vîrlite prin tecă de anticipație. Pe lîngă întimplârt b maginate în vremuri viitoare, au fost coo* cepute șl lucrări ce plimbă niște cetâțed ai secolului povestitorului in acele tim- puri care n-au sosit încă. Mult mai po* are JXh sebite ale istoriei, îl fac să-și bleme de zădărnicie. Dacă mi-ar fi dat să fiu eu roul unui asemenea scenariu regăsit noutățile tehnice de ultimă ale sfîrșitului de secol XIX. Paolo Mlnelli este un erudit. Ei nu dibăcia tehnică a americanului, însă • Mărturii privind lupta românilor din părțile Aradului pentru păstrarea ființei naționale prin educație și cultură — Arad. 1987. Fotografiile n prezentind porți și ancadramente arhitectonice Gheorghe Popescu. ZBOR ALB Iar coala o aruncă peste ci Vn (Urmare din vîntul, tc GOLEM! aqua-forte lăudat, a fost șeful degea schimbat la casele lo din motive în camera urme de ji refuzînd s prăștiat pe a preferat, să doarmă camera cu lui Țeicu, la sfîrșit, pentru că și un sfîrșit, s-a depl Mare, admirînd jocur ale Uzinelor șî Dome Jocuri plantate de-a 1 cer senin, din albcle-l fărîr Ucxul • Șî-a a doua zî funcție. •. ț Părerea Iui era una sin r5, acea a soției. , ț Lui Newton La căzut măr în cap, șl a descoperit ț Și tot citind (el JIU ce găsesc, contemporane, păstrinduș cunoștințele intacte, sînt a» caprlclul demiurgic al șerb -o epocă revolută. („Antici- de la latinescul ..anto" piu :ă a face, a atinge, sau a Ima* . Folosind aceeași etimllogle, “ ar însemna a face, a inia* atinge un lucru trecut). este din urmă opere, mult decît cele de anticipație, e* e-mi vine cel mai la înde- îmuritorul yankeu la curtea ur, al lui Mark Twaln. Pen- cum am spus, romanul nu lă retrovîziune, o narațiune . Jiul lui cînd prinde să mă doară. Șl mă opresc și clipa o culeg Cu sfiiciune și cu pietate S-o simt sporindu-și albul ce străbate Zăpezile atitor ani ce trec. întoarsă in fiică, viața va fi Același ceasornic intens șl egal; învins de culoarea aceluiași mal. Ca albul de. noapte, ca negrul de zi Io Monelli jtrocipația prelinge albul porumbel, l^’e golit pe un pervaz; A jindul însetat, cît e de treaz, turbe stropii resfirați din el. U te aprinde, scăpărînd sdntei, Ivește-a colii netezime, | tropi treze șt e-atîția porumbel |i preface-n zboruri și tn rime. a o aruncă peste ei — senin, din albele-l fărîme. excelsior RIUL DE CÎNTEC E-atit de fraged și atit de pur, Trezit din fulgul umed de părere ; Să nu dispară-n taină, eu mi-l fur Și il resfir, precum culesul cere.. Pină rămin numai un vag contur, Iar el, o rază albă ce nu piere. Am trecut, cîndva, Rîul de cîntec al nopții, Din lumină în lumină. M-a cuprins celălalt mal Ca o beție. De atunci, Pădurile de mesteceni, înfruntă timpul Troienindu-mă cu visare, Mă ascund după pleoape, Să privesc soarele — O zbatere de drumuri, Rostogolită tn sînge, Domolită într-o albă presimțire. Octavian Goga (Urmare din pag. 4) atâ du oameni ai unul a- imuiți de mentalitățile spe- -i respective sau, cel puțin vutâ de autor asupra ace- . ci de un cetățean foarte ele scriitorului, un om ca* >rintre cavalerii mesei ro* »ai că nu-și uită cunc >1 iile de „yankeu", dar este luce în societatea unde s a li|a\ poezie Ia care ținea cel mai mult, tind inspirată din sfîrșitul tragic al su- rorei sale mezine, cea care fusese scur- U vreme învățătoare într-un sat de munteni In crucea nopții înstelate, s-au îm- prăștiat pe la casele lor. Octavian Goga 2 preferat, din motive lesne de înțeles, sâ doarmă în camera din spate, !n camera cu urme de junețe a doctoru- lui Țeicu, rcfuzînd să fatr-una din cele de la lini etajate șl iorgane, trate pentru oaspeți de In compania prietenului se odihnească stradă, cu pe- ornate și păs- seamă. Apoi, său, a lui Ion le tehnice de ultimă dc secol XIX. i este un erudit. El nu . a americanului, însă — desigur livrescâ — •spre cele întîmplate oră .iro po- im- in ă* Dar. cunoscînd tot mai uncie secole ale erei noat- inor autori compilați șt -a lungul vremurilor, do- ? care să-și facă posibili- :tică a celor știute șl con- ipoteze ce-l rod. „Mimr It roman de retrocipație, fisticat decît cel al iul ;rind și el infinite piâ- jentru cititorul cunoscător meniu, dar care și-a pâs- de a avea prejudecăți igurl ilustre, intrate nanualcle școlare. Con- jorlența" lui Monelli este țios de multe orii cîteo- 3clast, dar tot timpul în i mai autentice culturi orna și lumea ei este în- X IN SECOLUL ÎNTÎI ? energie, făcîndu-șl pla- ărețe ambiții, mulțumită ir eruditul, plimbîndu-se le și palatele pe care în lui. cea din secolul XX, în ruine, cunoaște nu a intrigilor mărunte. în- ntul întregii piese. Pre- litea ori, se dovedește un pentru un muritor: ștF după, eroul nu mai poate entul. Nenumăratele pa- ri tele lumi, straturi deo- 1, ÎI fac să-șl pună pro- licie. dat să fiu eu însumi e- nea scenariu de retrod- abll sâ duc într-un veac venție tehnică minunată atît de obișnuit și ma iecît foarte aproximativ nlmentelor, din cauza ită, nu numai tehnica — Dar sper că mi-aș p â într-o epocă sau in« o za indispensabilă a n-rău — pe care l-a dat îdeu, Goga a colindat Dealul Murgu- lui. Încărcat de vii și de pometuri, iar. ia sfîrșit, pentru că există totdeauna îl un sfîrșit. s-a deplasat și pe Valea Mare, admirînd jocurile de agrement ale Uzinelor șl Domenilor din Reșița, jocuri plantate de-a lungul firului de apă. Atunci, Octavian Goga a întreză- rit, apoi a constatat o similitudine în- tre Rășinari șl Ilidia cărășană. și-a a- mlntit cu nostalgie de ai săi, de casa de pc ulița popilor, șl de pîrîiașul hîpcr- boliznt în „Rîul caselor®, cel ce despică șerpuind Rășinarii pe din două, îăsînd în urma sa o spuzenie de semne an- cestrale de datini străbune, și-a amin- tit de „Dealul Boacei®. un fel de Deal al Murgului, împodobit, nu cu vii și pometuri, ca la Ilidia, ci cu brazi ar- gintii, unul măi falnic decît altul ; Dea- lul Boacei (corect al baciului) ar fi sti- mulat și aprins imagnația junelui Goga cînd a zămislit versurile „La noi sînl codri verzi de brad / Și cîmpuri de mătușă ... așa zic bătt inii satului, de la Rîul caselor.. Apropd de brazi, maica Ana Marcu. de la numărul 790. cea care are cheia șl poartă de grijă „Casei poetului", m-a implorat, cu mîinile împreunate la piept, să-i comunic lui foan Alexandru, semnatarul celor trei cărți de „Imnuri", că puii de brazi plantați pe cheltuiala sa, în spatele grădinii. în preajma nu- cilor străvechi, au prins rădăcină și s-au înălțat puiandri, luindu-se la în- trecere cu coi de po Dealul Boacei... FRUNZE PE TOAMNA... • .Iulian Lcnnon a dezmințit ca nefondată și de prost gust știrea apărută într-un hebdomadai bulevardier conform căreia grupul Beatles se va reînființa chiar și pentru o ^curtă perioadă, avîndu-1 și pe el in componență alături de Harrison, Mc. Cartney și Starr. „Nu-1 voi putea Înlocui pe tata niciodată. Nici eu și nici altcineva I" • Revine, dar ce zicem noi, se menține și încă foarte bine, Van Murrîson ! Puțini artiști au avut o influență atit de covîrșitoare asupra muzicii rock europene ca acest irlandez născut la 31 august 1945 la Belfast Ultimul, aBică relativ recentul său LP „Poetic Champion Compose", epuizat rapjd. Amintim că acum mai bine de două decenii Mornson își începea strălu- cita carieră în grupul „Them", în filmul „Ultimul vals* al Iul Martin Seorscse l-am putut vedea „în acțiune". • Sabrina Salerno, dintr-o speranță a scenei pop italiene, fl devenit o certitudine. Cîn- tăreața s-a născut ia 15 IU 1968 la Genova, unde își amintește că a debutat pe cînd avea... patru ani, cîntlnd pe scena grădiniței complicatului hit „Ala, Bala, Portocala*. Sigur, cu trecerea timpu- lui au avut loc acumulări în plan artistic și azi Sabrina afiniză un repertoriu pc măsură, apt să satisfacă orice meloman, indi- ferent de vîrstă. Recomandăm specialiștilor și nespecialiștilor să vadă și video-clips-urile Sabrinei. Merită J • Firma poloneză „Wffon" a realizat primul CD (Compact Disc) pe^plan național, disc ce conține concerte pentru pian aparținînd compozitorilor polonezi Chopin și Wieniawski în execuția orcheslrbi filarmonice din Gdansk. 9 Cu ocazia unui turneul efectuat in Uniunea Sovietică, Precious Wilson, fosta solistă a grupului „Eyiptipn", a acordat un interviu revistei „Novoe Vremia" t "„Cînd am*.început șă^nt ? în copilărie. Din fragedă copilărie. M-am născut în JaSCmca, acolo unde muzica șl ritmul sălășluiesc In sîngele oamenilor< Cîntă șî mama și cel trei frați ai mei. rîntam șl dansam, cum să vă spun, ca,.. Michael Jackson. Firește, nu toți au izbutit să-șl croiască o carieră muzicală. Eu, da... Cît privește condiția stai ului, pot spune că ea nu este de Invidiat. în era Vided-clip-urilof sarcina artistului devine mult mai complexă. De aceste minl-filme care ilustrează piesa muzicală depinde, uneori, soarta noastră. Din fe- ricire, în prezent, se investește mai multă fantezie In domeniul amintit, putîndu-sc vorbi, de cele mai multe ori. de adevărate performanțe*. Petru UMANSCHI tele viziune aqua-forte •ghe SCHWARTZ |Ui tot citind fel de fel iTiții"- și a puni ut... de re- lăudat, șeful degeaba, zi a fost schimbat din Cînd nu știi de unde bate le In curentul |PIrcrea Iui era una singu* m a sofiei. | Lui Newton î-a căzut un h cap, șî a descoperit le- gea gravitației, mie mi a căzut pc cap un nou coleg dc birou carc nu face nimic și am desco- perit că e nepotul directorului... ț A făcut un curs dc meteo- rologie ca să știe cum să în- curce ploile. £ In ședințele de producție, cînd ia cuvintul șl iși laudă .șe- ful nu mai este întrerupt dc ni- meni. £ îndrăgostindu-se la prima vedere, s a dus la oftalmolog să-i recomande ochelari cu dioptrii.. • ț Cînd dormi pe laurii vic- toriei altora, visezi urit. ț Se bucura cind ii pleca vasta in delegație, avea mai (ine vase dc spălat. 0 Cînd ești cu nevasta mașină, autostopistele nu nici o șansă. nc- pu- în a u £ Apa are virtuți deosebite, mai Hles pentru barmani. ț Zadarnic era așa ..căpos" că nu-1 ieșea nimic din cap. ț Șt-a luat inima în dinți și a spus unei fete că o iubește din toată inima. Emil ȘAIN GOLEM! id spunem Fraga ne gîn- blneînțeles nu toți, la nume i primul e Kafka lea este Golemul. Des- lîid ar fi absurd (a se i de prisos I) să glosăm atare loc, cel mult să euvîntul nășit de ge- d praghez și să punem I el două puncte. Astfel aracteriza exact teea ce '.e de stadion a gîndit tind, la jumătatea me* dintre Sparta și Steaua, plecat către casă, cealaltă te rămîntnd să-i aplau- fotbaliștii români tn biletului. A revenit cu te zece coroane pe gol I, sumă, ce, să recunoaș- nu este tocmai exagerată două amănunte aflate li un bun prieten, martor r la hecatomba pragheză: de în oraș nu au fost afișe cu tntîlnîrea celor campioane, dar, în ziua meciului, cel mai mare coti- dian sportiv a titrat pc prima pagină i „Sparta joacă cu gi- gantul Steaua®. Și. astfel, nesperat de ușor, facem legătura cu cc! de-al fanion doilea nume pomenit la înce- putul acestei reverii fotbalis- tico-romanești. Este vorba despre faimosul roman al lui G. Meyrlnk, Golem, unde, o ființă gigantă de argilă, un fel de robot este animate, prin tot felul dc practici, dez-. lănțuindu-i-sc forțele îngrozi- toare. Ca un cronicar carc se respectă, ai trebui să spun că o fost cea maî aspru înfrîn- gere pe teren propriu din toa- tă istoria clubului Sparta. Faptul fiind evident, nu mai necesită vreun apendice statis- tic. Ceea ce însă aș vrea ne- apărat să scriu e un lucru care a fost acoperit de pulbe- rea scorului : caseta tehnică a întâlnirii nu convinge că Steaua a fost cea de la cîrma locului* doar că a știut să fructifice. în campionat, echi- pa dâ semne de oboseală, do- vadă fiind și victoriile căznite din Ultima vreme. îmbolnăvi- rea iui tor dă ne seu poate cîntă- rește și ea. Oricum deocam- dată. semnalul do alarmă este pentru turul II. fiindcă manșa din urină a primului tur se joacă pentru Sparta sul» fru- moasa deviză a Jocurilor Olimpice : important e să par- ticipi. Marcel TOLCEA DUMINICA, 2 octombrie. 11,30 Lumea copiilor. 12,30 Viața satului.13,00 Telex. 13,05 Album duminical. 15,00 închiderea pro- gramului. 19,00 Telejurnal. 19,20 Cîntarea României. 20,20 Film artistici „Copilașul lui Polly*. 21,40 Refrenele amintirilor. 21,50 Telejurnal. LUNI, 3 octombrie. 20,00 Telejurnal. 20,25 Știința -- forță nemijlocită de producție. 20,55 Promoții dc tineri cu înalte cunoștințe revoluționare, cu un larg orizont cultural-științific. 21,10 Tezaur folcloric. 21,35 Imagini cipriote. 21,50- Telejurnal. MARȚI, 4 octombrie. 20,00 Telejurnal 20,25 Priorități în conomie. 20,40 Teatru TV i „O viață pentru un surîs®. 21.40 România pitorească. 21,50 Telejurnal. MIERCURI, 5 octombrie. 20,00 Telejurnal. 20,25 în pregătirea Plenarei C.C. al P.C.R. 20,40 Muncă și creație. 20,55 Cadre pregătite la nivelul exigențelor dezvoltării economico-socialo a patriei. 21,15 Tribuna experienței înaintate. 21,30 Monumente ale unității și Independenței românilor. 21,50 Telejurnal. JOI, 6 oc- tombrie. 20,00 Telejurnal. 20,20 La zi în agricultură. 20,35 Zidiri pentru istorie. 20,50 Teatru TV în seral : „Stâlpii societății". 21,50 Telejurnal. VINERI, 7 octombrie. 20,00 'felejurnal. 20,25 Priorități in economie. 20.45 Festivalul național „Cîntarea României". 20,55 Cadran mondial. 21,10 Serial științific i „Univers, materie, viață". 21.30 Muzică ușoară. 21,50 Telejurnal. SlMB/VTA, 8 octombrie. 13,00 Telex. 13,05 La sfîrșit de săptămînă. 14,45 Săptămînă politică. 15,00 închiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,25 Telecncîclo- pedia. 20,00 Tinerețea la rampă. 20,35 Film artistic : „Provocarea". 22,00 Telejurnal. 22.10 Un buchet de crizanteme. sport DANIELA Sil 1VAȘ... . -e demna urmașă a Nadiei Comăneci în cel mai elegant și cel mai pur sport din cîte există — gimnastica ; bun înțeles, toate disciplinele nasc întreceri pasionale, ca și campioni celebri, carc, cu izbînzile lor, intru intre nemuritori. Cred, însă, că la gimnastică, unde totul se notează, ca la gramatică si algebră, da, e cel mal greu, penti u că aici so tinde spr e perfecțiune, nici o greșeală, nici o ezitare, nici un suspin. Daniela Silivaș, evoluînd ireproșabil, a dobindit trei medalii de aur. spre gloria ei, spre gloria Nadiei, spre glor ia țării. Ea. Daniela, o cea mai bună sportivă a lumii. Ti mulțumim I Proba atletică nr. 1 rămîne, in asemenea mari confruntări.» cursa de 100 metri plat, așa-i zice. A cîștigat. în primă instanță, pe pistă, renumitul Ben Johnson „adevărat fenomen", cum l-au apreciat agențiile de presă încă din «anul trecut. Stupoare. însă, și dramatică soar tă » recordul mondial .a fost bătut în condițiile în caro omul-vijelie a folosit stimulente neadmise. adică s-a dopat Locul IT a devenit, ca atare, cel dintâi, și nu oricui cî lui Carol Lewis, alt fenomen al naturii, suind pe podium tot un nou record mondial. E bine și așa, numai că n-aș vrea să fiu in pielea acum tăbăcită de rușine și umilință a lui Ben Johnson ... și nici a lui Cornel Dinu, devenit purtător dc „lanternă roșie". Cu o echipă care, mai ieri, era revelația campionatului. Pica ușor s-a uitat că acolo, la Galați, diriginte de clasă și director de școală a fost Costică Rădulescu. carc n-a avut parte nici măcar de o Invitație la meciul Oțelul — Juventus. Așa-i în fotbal .. Teodor BULZA ORIZONT holetari din toate țările, uniți-vt TINERI POEȚI CHINEZI ZHAO NAN AUTOPORTRET Eu sint ochii frumoși Care privesc la marea limpede, de aur ; Eu sînt stelele albastrului Care noapte de noapte încinge jocuri cu copiii. Eu sînt un copăcel de pc vîrful muntelui Șl mă uit la fiece drumeț, tn parte ! Eu sînt urmele de pași lăsate pe pămînt. Urme Îmbibate de sudoarea oamenilor j Eu sînt vîntul. ploaia ... Eu sînt om. ZHANG BAO CRIZANTEMELE Pe măsură ce imbătrînesc, îndrăgesc tot mai mult crizantemele, Natura lor dirză și felul lor nobil dc a fi. Străine de dorința de-a fi dulci și fermecătoare-n primăvară, Ele inccp să-nf lovească abia în recca toamnă. Li-s florile strălucitoare, iar nu ademenitoare. Mireasma lor dc răcoare provocînd curate, proaspete gînduri. Scăldate-n ploi, cle-și înalță capetele mîndre Și stau și sub îngheț cu ramurile toate pline de o senină frumusețe. Dc fiecare dată mai strălucitoare, fac față vîntulul, viteze Și cu o demnitate liniștită suportă orice-mprcjurări, rărind să își mențină idcalurle limpezi Ia fel cum e lumina lunii. Iată de ce am hotărit să-mi fie ele-nvățătorii. HE. DONGJIU FERICIREA Dacă-ntr-o zi Mă voi preface intr-un bob de rouă Și voi cădea pe frunza ta cea verde Voi spune: aceasta-l fericirea Dacă-ntr-o zi Mă voi schimba-ntr-o lacrimă Și voi cădea chiar pe batista ta Voi spune î aceasta-i fericirea CITA VREME TU TACI Lumea mă lauda că-s frumoasă Ca un poem de Hclne, Ca o sculptură de Rodin, Ca o melodie de Schumann Că e drept sau lingușire Cu sau fără intenție, Cită vreme tu nu-ml spui „te iubesc*. Frumusețea-mi nu face doi bani ! DACA Dacă nu-mi dai Toată Inima Chiar o mie de sărutări fierbinți Sînt de prisos Dacă nu pot Să cînt la sinul tău Lasă-mă să-ți mor la piept De- durere ! LEI DEYU NISIP In lumea asta S-ar părea Că nisipul n-are nici un preț Și totuși Cel mai dc preț lucru Aurul Se-ascunde în el Traduceri din limba chineză de Mira și Constantin LUPEANU Parafrazind dictonul cunoscut: și speciile literare, nu numai cărțile Iși au destinul lor. Astfel. în literele anglo- americane, fabula e slab reprezentată (ea tncetîndu-șl practic existența de pe la mijlocul secolului 18), iar epigrama nu a cunoscut strălucirea și popularitatea din literaturile latină, franceză sau română. In schimb, a proliferat spectaculos o speță asemănătoare, în unele privințe, fabulei șl, mal cu seamă, epigramei, numită limcrîck — după comitatul irlan- dez rămas celebru In istoria Angliei, prin luptele din urmă cu trei veacuri •. Ea pare să se fi ivit pe la o mie și opt sute, ca una din producțiile ad-hoo, de petrecere sau de salon. Prin florilegiul anonim din 1820 și prin Stihurile fără noimă (1846, reeditate în 1863) ale lui Edward Lear (1812—1888) poet de circumstanță și caricaturist, limerick-ul a ajuns tradiție. Gu neglijabile abateri, structura „clasică" a lui e următoarea i o singură strofă de cinci versuri, de obicei In amfibrahi rimtnd 1—2—5 și respectiv 3—4 (adi- că aabba), primul sfîrșindu-se, de regulă, printr-un nume ele localitate, de țară, de ținut etc., ca și, mal rar, prlntr-unul de persoanăIn%definiția unui ’Umcrick bun intră» o foarte scurtă narațiune, cu caracter epigramatlc. satirică sau amuzantă, iar cîteodată licențioasă ; rime ingenioase (rezul- tînd. unele; din ligamente și contrageri) la toponimul sau antroponimul prezent In versul Inițial (prilej, pentru englezii înșiși, de a-șl lua In rls proasta pronunție sau „orto"-grafia fantezistă); un vers, la urmă, de efect, ca poanta unei epi- grame. Asemenea bijuterii lingvistice și literare nu-i (prea) îmbie pe traducători, deoarece necesită o sumă de calități nu tocmai răspîndite i vervă și inventivitate (prozodică și lexicală), o tehnică desăvîrșită, o execuție de virtuoz, — ca și un haz molipsitor. Găci stihurile „fără noimă" sînt (ca și jocurile de noroc) „boli contagioase". (Sînt astfel tn original ; se cade, așadar, să fie și în diversele traduceri.) — A. B. * Cf. și „șlagărul" prilejuit de zisele încăierări (care. în rest, nu fac .onoare Angliei)! „WllJ you come up to Limerick •• Dintr-o organică inaderență la acest metru, altfel ve- nerabil. I s-a preferat, în tălmăcire, iambul octo-/eneasilab. Cit despre versurile 3 și 4. mal scurte decît celelalte, calupul lor e pe potriva aceluia original. Clauză greu de onorat In cazul sărăciei rimei (cînd un simplu nume de persoană ajunge să te scoată din impas). Aceste note, ca șl celelalte, ti aparțin lui Ș F. Zimbind, o jună dc pc ligro Porni călare pc un tigru Se-ntoarse (ah, Cu ea-n stomah Si zîmbăreț) doar bunul tigri Cu un ciot de lemn, dar b pas hsnp. Matrozul grec /icca,-ntre plMM De vînt: „Beau rum; Nu mă afum l.a cap. necum să-l simt in gle/ur* Unui bolnav de ulcer cronic. Ce-i lot cerea un șnaps, ra Ionic. Internul6 Irod ii spuse: „Cred Că o puțin cam... teutonic* Muri o doamnă-n Lymo. Dcplinu Mincase mere verzi. Or, dinu Dormind sub crep, Acestea-ncep Sa se cidrifice intr-insa. Era o tinără, Lavinia, Serafică pe toată linia. Drept care, ea Se încuia Și-autnci cînd își schimba opinii Crezuse Gucndolen că aptă S-o tulbure pc ea, nu-i șoapta Vechi fante, Paul Intră7 pc rol, — Iar ea-l mai tristă, dar mai • coapta1, STIHURI FARA NOIMA I ară podele, nu mai pot De ușă, nu înl-e ; dar să tot înoți prin casă Fără ca să ti dai de fund, e idiot * Amoeba Jeff s-a dus cu Tom 2, Cu frate-su, să bea un rom : S-au spart de rîs Și,-acuma, îs Mămici, drăguții Jeff șî Tom. * Un tinerel din Sheffield, Sammy, Avea urechi nici bareml semi- egalc i una Cît aluna j Cu-ailaltă, însă, a luat premii. * La Lynn, o tînără.-ntr-un hal De slăbiciune fără hal, îneît și ceaiu-1 Bea cu palul. Trecu printr-însul in bocal. * La Lima, un stimabil domn înfuleca. în greu-i somn. Din gheata sa : Că nu visa. Văzu cînd se trezi din somn. * Un domn bătrîn din Teheran, La Londra,-n trenul subteran, De cum văzuse Că A NU SE SCUIPA PE JOS, scuipă Ln . tavan. ★ Un tînăr hîtru dlu Bengal S-a dus odată la un bal , Mascat4 în os, îneît l-a ros, în hol, un patruped banal. * Un june,-n vasta5 Australie, Sub talie,-și zugrăvi o dalie : Desenul, fin, Un mov divin j Accentul. însă, austral e. Zicea o tinără cc,-n Ruombld. Nu mai putea de-atlta umblet în sus și-n jos: „De mi-aș fi ros Și bătăturile,-» prcumblot!" Aprinsul sobelor, lui Maddy Făcîndu-1, zl de zî, comedii. Ea. de necaz, Trecu In gaz Si, astfel, deveni o lady. Cînd lîngă ca. la ccl, tc cheamă Ducesa, c cum ți-o mai teamL Ducalu-i ghlorț, N-al nici un șorț Să nu îți fie pus în seami * Cum toți ai casei crâu anti Să cînți din pieptene, — Iu) Hunly fi arse buna Mamă, una : „Mal faci ?“ ; iar ol, pierit, „NU. Lnnti I- 1 Alături de, majoritate, acelea „fără autor", există multe llmcrick-uri (ale lui Edward Lear, celebre) cu o pa« ternitate certă, — acesta (la persoana I j caz, prec.lt bănui, foarte rar) aparținîndu-i unui Gelett Burges (1860—1951) 2 Sau. dacă se preferă, Andy (In rimă, evident, cil brandy), — unul din hazurile speței fiind ad libltum-ul d (dar nu In sens de arbitrar. — ci ca larg joc paradigmatic). 3 Cuvîntul, la perfectul simplu, este, desigur, oxiton. 1 Complement de mod (al lui „s-a dus"), Iar nu.atribut (pe Ungă „bal"). s Acest determinant, aici, — ca și în genere, forțarea cutărul colorit local — e, pasămite, abuziv t în Umerîck-uri, geografia e strictamente nominală, iar nu romantlc-pîtoresci 6 L e. medicinistul (stagiar Intr-un spital). 1 Cf. nota 4. 8 Versul (ne atrage atenția Andrei Bantaș), anume, la originaL, „And now she is sadder Budweiser" (sici), I! contraface pe acela, penultim, al unei faimoase poeme a Iul S. T. Coleridge, The Rime of the Ancîent Marinei*: .A’ sadder and a wiser man". Traducere de .Șerban FOARȚĂ . Prezentare de Andrei BANTAȘ COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor sef) REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNE11; Telefoane • 3 33 90 fi 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicati AMINAl SOCIAL POLITIC Șl l SUPREMA CERINȚĂ In ședința Comitetului Politic E >1 C.C. nl P-C-K. din 3 octombrie ^zbătute probleme fundamentale unt dc o stringenta actualitate în tâ perioadă: activitatea desfășurată prizarea planului pe 9 luni din an Rm&surile pentru înfăptuirea preve de plan pc trimestrul IV 1988; Pi planului național unic de dezvolta nomlco-socială a României in ani Programul privind autoconduccrea aprovizionarea populației pe tril II 1988 și pe anul 1989- în legătu problemele discutate și cu rapoarte uniate, a luat cuvîntul to NICOLAE CEAUȘESCU, secretar j bI Partidului Comunist Român. Co Politic Executiv a hotărit ca sa re in îirațiile și orientările cuprinse în tarea tovarășului NICOLAE CEAU Vi constituie programul de acțiu organelor și organizațiilor de pari comuniștilor, al tuturor oameniloi di pentru realizarea exemplară a terilor de plan pe acest an, pe 1 pc întregul cincinal. Secretarul । il partidului atrăgea atenția în nn wbit asupra cerinței care se pune in fața activului de partid, a înt nostru popor, anume că fiecare । muncii trebuie să-și facă pe dep lorin in sectorul său dc activitat cindu-și contribuția la înfăptuirea îlrii societății socialiste multilater toltate și realizării societății coi in România. Din această perspectiv crptul de democrație revoluț muncitorească dezvăluie, cu toată taica, și adevărul că „fiecare poar pumlcrea în fața organelor de coi colectivă, în fața oamenilor mum bț;i poporului, de felul cum își i ■este sarcinile încredințate într-un piu sau altul de activitate !“ Numa alilatca de comunist, dc revoluție Mi nou, își relevă toate valențele I gnststc, puse în slujba propășirii I potrivit nobilelor imperative ale I lâ|ii noastre, ale măreței opere a I rii socialismului cu poporul și pi n I por. In lumina aceasta trebuie m I Ir forțele întregului popor penti I Sptnlrca în bune condiții, la toți I lorii, a prevederilor pe întregul a I li pentru o temeinică pregătire a I rii la îndeplinirea planului pc anul ORIZC ■ ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor fel adjunct) VIOREL COLTESCU. NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA l P BT. Index: 42907 început de toamnă pe Corni