din toate țările, unlțivă / INAl SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ 0 STRATEGIE REALISTĂ Xnghcl DUMBRĂVEANU strategiei adoptate de Congresul al IX BUCURI GURU mim ac*astâ perioadă struită (Continuare în pag. 7) iuni lumini constituit din această elementelor gome nescu și pînă la marii poeți laudă erau o tînguire mintea mea locul în românește de I DUMBRĂVEANU dacă Mircea MIHAIEȘ un Pentru unduirea grăit al inimii Angliei DUMBRĂVEANU ORIZONT mile- Eml- trat scriu în starea primele avea revelația că sistemul tău afectiv comunică. în graiul nc- cosmo- care-i compun existența, așadar din ideile și sentimentele cu care vin să-ntîmpine generos timpul și oamenii. Dar totul trebuie să-nceapă A' o va pierde in bibliotecă ARA. strada R0DNE1 l! Manuscrisele nepublicate fac la P.T.TR. I Index1: 42.907 | creșterea în ritm înalt a in- dustriei, agriculturii, a celor- lalte ramuri de activitate, căci, cu toate realizările importan- te, mai ales organizarea pe baze socialiste a întregii vieți social-economice, România, la acea dată, continua să fie o VIOREL COSOR : Sura hullatcle obținute și în lan. in primele șase luni, taenlul agriculturii, zo- tod. a întreprinderilor cu £1 mixt sînt concludente im efortul susținut, pentru «etența și stăruința cu nlucratorii din agricultura fanai știu să se achite ocinile care, în definitiv, ilncnlt (pentru noi toți), rdhe personale de atins și h$it Astfel, în domeniul aprinderi agricole de stat irofll zootehnic**, locul I a l obținut dc întreprinde- Igricolă dc stat Llebling; linuă să existe, chiar - LAS. Pcciul Nou — ca- ilb tare Județul Timiș de- mpremațla pc țară. La Belul „întreprinderi agrico- le stat cu profil mlxt“, ÂTeremia Maro ocupă lo- il IH-lea. fote acestea sint dovezi nente ale efortului creator, dragostei și devotamentu- m care toți lucrătorii agrl- i factorii dc decizie din ■imltură au înțeles să mo- frre energiile creatoare itm realizarea obiectivelor 5 revoluții agrare. spre noi pc drumurile niilor noastre, pînă la Prof. univ. dr. Ilic LUCA în lauda limbii române, limba în care ai intrat prin jocurile și cîntecele copilăriei, prin foșnetul ierbii și-al arborilor care niciunde nu exprimă sen- timentele tale așa cum le ex- primă larba șl arborii de-acasă. tice generale. । noapte interminabilă într-o cameră /cehi hotel ul lumii veste o ușă neagră iți dc bucăți de hirtie natal. Evoc această naivă pagină de poveste, aparent fără vreo însemnătate, numai pentru că ace) dor dc casă al liceanului rătăcit într-o lume încă străi- nă mi sc pare că m-a urmărit obsesiv prin ani și că, în stră- fundurile ființei mele, el con- TEZELE PENTRU PLENARA C.C. AL P.C.R., PROGRAM DE ACȚIUNE AL ÎNTREGULUI POPOR tea în slavă, seînteind adîncurl dc mari bogății, pămînt cu ochii visînd tainica trecută a fost săr- liti, în întreg județul Ti- JiM mecanizatorului**, zî Kinoaștere șl recunoștință prii acelor oameni mtnu- L care. In condițiile unei i toride, au realizat, prin- i wdaro maximă, de zi Kpte, ca intr-o altă Olim- & de data aceasta a re- fcrilor absolute în materie talii cerealiere, au rea- Lded, încheierea seccrișu- pulul. Patria își serbează 1 Eroii noii revoluții xl S-a scris șl se va scrie i multă vreme, încă mulți Idespre recordurile absolu- NR 31 (1118) 5 AUGUST 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX niciunde nu dispare cc sc ascund, nu piere, eu râm în nei uitații mei ciorapi ui clopote! țară cu nivel slab de dezvol- tare, deși procesul revoluțio- nar se desfășura dc mal bine de două decenii. Sîntem, azi, în măsură să apreciem Justețea liniei poli- Caracterul științific, realist, al oricărei linii politice este dovedit, în cele din urmă, de practică, de viața socială, de felul în care se realizează di- feritele obiective ale planu- lui strategic. Referindu-se la necesitatea perfecționării acti- vității de conducere, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU spu- nea că „trebuie să pornim de Ia concluzia că linia generală și strategia dezvoltării sînt pe deplin juste, corespund atît cerințelor obiective, legităților generale, c!t și necesităților șl posibilităților dezvoltării patriei noastre". Această con- cluzie de ordin principia), cu valoare orientativă, mobiliza- toare, se desprinde cu claritate și din documentele Conferin- ței Naționale a partidului din decembrie 1987, care a anali- zat temeinic, dintr-o nouă perspectivă, procesul revolu- ționar din țara noastră, cu deosebire în perioada de după Congresul al IX-lea. Desigur 23 de ani nu reprezintă o pe- rioadă prea lungă, totuși, ea e suficientă pentru verificarea justeței hotărîrilor de însem- nătate istorică pentru viitorul României, luate în vara anului 1965. Congresul al IX-lea a declanșat Un nou curs revolu- ționar, de lichidare a șablonis- mului șl închistării dogmatice, deschlzînd o nouă etapă în aplicarea creatoare a legități- lor obiective, a socialismului științific. Descifrînd corect dialectica relației gencral-par- tlcular în revoluția și construc- ția socialistă, P.C.R. a pus în centrul noii sale strategii dez- voltarea puternică a forțelor de producție, repartizarea lor rațională pe întregul teritoriu. contemporani, este lanciară, cu munca pe ariile mărit Este Țara Limbii Române, a jertfelor părinților noștri și a credințelor noastre, țara poeziei românești. Aici nu cred să fie poet care sâ nu fl cîntat, care să nu spere a găsi un sunet esențial de lau- dă a acestui pămînt. înaltă a Limbii Române și a Patriei, cu întreaga ci zbuciu- mată istoric și cu prezentul ei dc speranțe și vis. în privirea ideii cu care poe- tul deschide pagina albă se vede Țara, ca o albastră har- fă dc riuri, o țară dc cîmpii cxprimînd aurul muncii, dc păduri legănate în cîntec, o țară de munți albind cu frun- asemuit al mamei, cea dinții care a numit, pentru tine, floarea sau soarele. Istoria poeziei românești, dc la rapsodul popular, care vine Demult, pc la răsăritul ado- lescenței sau pe la amurgul copilăriei, firav elev la liceul teoretic din Slatina, ml s-a în- tîmplat — nu mal știu îndea- juns de exact cum de am In- lea, pornind de la importan- tele realizări obținute de po- porul român în perioada ce s-a scurs de atunci. Tocmai în- făptuirile din ultimele două decenii au avut rolul hotărî* tor în transformarea României dintr-o țară slab dezvoltată într-o țară industrial-agrară dezvoltată, ca urmare a creș- terii, între 1945—1987, a pro- ducției industriale de 120 dc ori, a celei agricole de aproape 9 ori, a venitului național de 34 de ori, a retribuției dc 13 ori. Avuția națională a ajuns la circa 5 trilioane lei, din care fondurile fixe reprezintă 3,2 trilioane lei. consecință a alocării, în acești ani, a circa 33 la sută din venitul național pentru fondul de dezvoltare. Nimic nu poate fi mai semni- ficativ pentru justețea strate- giei elaborate de partid acum 23 de ani decît aceste date, ce se constituie într-o elocventă expresie a creșterii puterii noastre economice, cc-a făcut posibile asemenea grandioase lucrări ca: marile cetăți indus- triale din domeniul metalur- giei, chimiei, construcțiilor de mașini, energeticii, canalele Dunăre — Marea Neagră și Poarta Albă — Midia — Nă- vodari, complexele hidroener- getice pe Dunăre, noi porturi la mare și Dunăre, Transfăgă- rășanul șl metroul, marile lucrări de irigații, îmbunătă- țiri funciare șl multe altele. Baza tehnîco-materială con- între timp, am devenit, dacă pot spune așa, un citadin. Și chiar dacă acel dor — un fc) do neliniște miraculoasă — a fost rcproiectaL dacă nu con- vertit, în alte întrebări și-n alte iluzii cu care m-a dăruit viața. M-aș putea interoga din nou dc ce cîntecul se naște din bucurie și suferința, ase- menea omului ? Și dacă omul n-a trăit niciodată fără cîntec, ooate oare trăi cîntecul fără inundă aerul loază plăcerii în camera cu covoare re Orient gîndu-se-n urechea mea ni odihnindu-se pc saltelele strălucitoare iii pe pereți, bătrîna poezie nou, rîzînd unei statui mistice de marionetă r. pe masa albă ceaiul intre studenții săi dc pînă h acea seară. Aș zice un om li- niștit, dacă beatnicul nu fl ieșit, la un moment dat,dhi firescul cu care ne primiseși ne înconjurase ca o gazdă pecabllă, îp cea mai bună d mai nobilă tradiție Momentul acela fusese a prim pe firul unei povestiri, cînd își amintise că se află în pro- ces cu postul național de ra- Ho care, după ce-l transmisei ie nenumărate ori, timp dc peste două decenii, poemul Urletul, acum i-l interzisele. Și pentru câ i s-o fi purul d ața mea arată o expresie 'atu. îmi aduce. în copie ie- •or, un articol din The New, fork Times cu titlul (însoții, le fotografia amptrkmuMjl ,Ur lotul lui Allen Ginsbcrp ntr-o iarnă controversă?*. Sosise un (jalon dc vin calfe omian, era tîrziu, iar eu ar i trebuit să spun cum ml* dăcut Ncw-Y aridul și brusc,- ni-ani amintit de ceea ce ne sigură ftalo Calvino (-ar fi pus Marco Polo, într-o con- ersa ț;e c.u Marele Han Ktfe ăla?, in alte depărtări ..De Ic care dată cînd descriu un raș, spun cava despre Pe- eția". Intr-adevăr, îmi era or dr l i mioara. rămîne pururea nealtenată, lu- mină nestinsă și Ideal. Și poate că tot ceea co împlinim, în curgerea vîrstelor, sc regă- sește în acest spațiu care nc definește esențial. Mărturisită direct sau subia- centă, In orice caz consubstan- țială, dragostea de patrie — care începe cu dragostea dc mamă și dc locurile copilăriei — este pentru poet însăși ra- țiunea sa de a fl. Căci între- gul său univers referențial, acrul și limpezimea care ali- mentează magica himeră a poeziei, focul sacru ce asigură zborul ei înalt și mirific, este aceea — sa versuri, care după satul b materie dc agricultură, județului Timiș ; se va r — ca un palid ecou al H munci încordate, res- aUte, ți eficiente — des- troii noii revoluții agrare, St mentalitatea nouă în ide de strategie agrară, jn transformarea însăși a ritorulul agrar, în raport dic cerințe ale agricultu- Wrt ce exprimă blvalen- catrc cel caro produce șl 11 produs ca personalitate atoire de valori materiale, ^onță a noii revoluții om ? lată câ nu e vorba de un joc de cuvinte, cl dc un înțeles, lîngă care putem adăs- ta laolaltă. între sentimentele eterne ale ființei umane, dragostea dc mamă și de pămîntul natal dulce a dealurilor sau cu flau- tele nevăzute ale cîmpici, cutreierată dc halucinațiile vîntulul. în amiezile verii ; cu tocurile unde al întîlnit lumi- na pămîntului care este numai al tău și mierea glasului ne- ORIZONT PERPEIUUM ROMANESC • cronica uter ar IEȘIREA DM SWIIIII 1. Cîteva volume consacrate lui Blaga, Bacovia. polifoniei personajului au a.șezat-o pe Alexandra Indrieș între teoreticienii literari preocupați de ultima oră a metodei, dar și de investigarea felului în care metoda jjoate deschide căi noi de înțelegere marilor clasici. Generația ei — care este a lui Breban, a lui Sorin Titel și Bălăiță — e fascinată de oglinzile operei, de inteligența si drepturile autorului. însă rar intre eroii generației vreunul care sâ mizeze cu atîta insistență pe teorie ca Alexandra Indrieș. Mai pregătiți sâ-i întim- pine romanele au fost tinerii textual iști, furați de bănuiala că ar putea pierde alianța unui coleg înzestrat. Vrînd nevrînd, cu ei se sincronizează Alexandra indrieș — și nu cu generația ei biologică, retrasă, de două decenii. între ma- lurile solide ale edificiilor epice tradiționale. * v 2. Cutia dc chibrituri, roman scris între 7 dec. 1979 și 28 nov. 1982. cum ne informează. în finalul cărții. însăși autoarea. Intllnește altă generație lite- rară, nu fără a repune pe tapet idei care animau experimentul romanesc la sfîrșitul deceniului al șaptelea. Criticul arc la îndemînă toate mostrele pentru a face incursiuni în preistoria actualității experimentului, convocînd numele unor Mihai Giugariu, N. Damian, Vasile Andru etc.. autori care, la începutul deceniului a] optulea, atrăgeau atenția prin verva și imaginația novatoare Dar Mircea Nedekiu. Gheorghe Crâciun, Cușnarrncu. Iova și alții pot fi conside- rați sub semnul unei colegialități firești. Prima pagină a cărții, pagină care, in unele din romanele tradiționale anunță numele personajelor și locul lor în devenirea romanului, e consacrată de Alexandra Indrieș instanțelor narative. Instanțele narative ale romanului sînt : A. Ochiul cu vedere fragmentară. X. Necunoscută in timpul liber, K. Tri(ș)or la poșta hazardului, O. O voce alba. Schița este respectată cu fide- litate pe parcursul celor patru sute (și mai bine) de pagini Ochiul cu vedere fragmentară nu este „decît cel care vede*. precum in cutare roman al lui Claude Simon sau Sorin Titel. Necunoscuta in timpul liber e dactilografă „în timpul liber, învăț retușul fotografic, scot riduri, pun gene- Este și ea, bine- înțeles. un Autor. Biografia începe chiar de la literă : X este o „necunoscută**. Un copil găsit, o ființă care descoperă lumea Autorilor și a scrisului pornind de la șansele literei (semnului) sub care iese in lume K. tri($)orul de la „poșta hazardului- duce mai departe eforturile de textuali zare Alt proiect romanesc la ființă sub ochii noștri : „Mă interesează doar cp se află în afara mea și se ascunde. Orice față e o fațadă Singurele informații valabile sînt cele mvo- luntare. (...) Ceea ce se aruncă și se pierde e un document de preț In rămă- șițe se dezvăluie întotdeauna un secret interesant. E. de fapt, principiul ori- cărui roman polițist bun**. E principiul oricărui roman polițist bun. dar și su- gestia titlului : cutia de chibrituri este Imaginea care, pictată de prietenul Angelel șl al Necunoscutei, ar sugera și calitatea de roman gnoseologic (impa- sul acestui tip de roman) a cărții Alexandrei Indrieș Dar parcă numai atît încearcă să ne spună roman ier a ’ Necunoscuta în timpul liber este „adoptată- de Pupa, scriitoare, autoare a romanului pura fără vulturi. Pupa o inițiază pe Necunoscută in tainele existenței • sociale E datoria ei dr romancieră de a iniția o necunoscută Necunoscuta se va îm- prieteni cu Angela. va mai fi model, va încerca să intre la facultate. își scrie jurnalul, jurnal în care va nota tribulațiile semnificative ale prietenilor și cu- noscuților Capitolele K selectează fraze mai mult sau mai puțin celebre, recopiază, „rescriu- texte ale clasicilor, ale contemporanilor Un polilog „kris- trvian- s-ar naște dacă am pune lectura romanului sub semnul lui. 3. între personajele care intervin pentru- a spori agitația „perpetiium-uluj** sînt și două personaje-model : inovatorul Petre Comburu și soția sa. Introdu- cerea „eroului modelator-, a „personajului exemplar** are. și ea. tipicurile ei. Romanciera ti face cititorului o baie de teorie pentru a observa și dînsul cum funcționează mecanismele : „Autorul este cel care face legătura, care mitolo- gîzeazâ șî eroizeazâ. Și Balzac obișnuia să facă tot felul de comparații gran- dioase : unii pretind chiar că nici nu este realist, ci un romantic Fie • Oricum. Petre Comburu e un om de rtnd, un om simplu, cum se zice in noua mito- logie, căci în realitate nici omul simplu nu există mai mult — ori mai puțin decît sfinxul, gorgonele și alte himere sau decît A pol Io. Prometeu și alți zei și titani-. Iată o posibilă linie de demarcație Intre „vechiul- și noul roman Nu voința de a face nou roman i-em reproșa-o autoarei, nu excesul de subtilitate, ci tocmai pulverizarea personajelor. îndeosebi a celor care apar in partea a doua a cărții. Căci indiferent de ce obișnuia sâ facă Balzac. indiferent de in- vestiția de inteligență a experimentatorilor, credem ră edificiul romanesc nu se poate dispensa de coloana lui vertebrală : personajul Performanță roma- nescă, în felul eî. Cutia dc chibrituri rămîne „aplicația** inteligentă a unui teo- retician. exercițiu! șl ilustrarea unei vocații intelectuale. Cornel UNGUREANU Ceea ce propune în secțiunea finală, „Fragmente dintr-un jurnal*,1 carte din scria Teme a lui Nicolae Manolescu mi se pare atit de șocant) am să renunț, deocamdată, la ideea unei cronici literare. (Nu voi face* sâ fiu în nota cîtorva dintre eseurile lui Nicolae Manolescu însuși, panii ce in ce mai puțin interesat de comentariul „exhaustiv*. Altfel spus, d său alunecă — odată cu „stilul*4 — spre o eseistică de tip franțuzesc, mondenă și frivolă, uneori, dar plină de spectaculozitatea ideii, aproapci totdeauna. Și mai atentă la superior, spre si bi li Uite față observat deja spre o subiectivitate a însăși scriiturii, tot mai personali 1 sincronizarea cu propriile-i premise teoretice. Iar, Intr’Ky ceea ce criticul descoperea la Barthes și Eco: „o anost q de artă care-și caută forma în sinteză de idei generalei că, odată cu Julicn Grcen și strămătușa mea, s-a produsa in biografia spirituală (și poate nu numai acolo) a scriitorului: un tiixi in» cput) proces de asumare a scrisului, care, în cartea următoare->■ cea dc față mai ales — a început să se radicalizeze. Structura însăți i J mrlor n-a rămas înafara acestui proces, se pare, ireversibil Nicăieri. ■ ca alei. Nicolae Manolescu n-a urmărit cu atîta grijă sincronizarea joi țelor. Pe lîngă o unitate tematică, ele mal posedă și o structură identică - un fragmentarism „sans rivages-, dacă se poate spuw ■ obținut fie prin analize parțiale, forînd în adîncime, nu Inaintbl] orizontala textului, fie prin notație jurnalieră. Criticul se Indrcapti-bJ cu vremea — spre o formulă în care planul reflecției teoretice pure se a nește cu eul biografic. Dar scurtcircuitarea provocată de ultima parte a dl de față, intitulată, pe urinele lui Mircea Eliade. „Fragmente dintr-un joi luminează, dintr-o dată, un alt peisaj. Un peisaj fascinant I Mă gîndeam la aceste lucruri parcurgînd ceea ce intră, iată, In sVn obligatorie a Teme-lor : „fragmentariumtt-ul, acest concentrat din actril intelectuală a unui mare critic. Paginile debutează firesc, cu o obsemxl zice, tipică pentru un autor de jurnal. O căutare a alibiului, îmi spun.L-iu mai sesiza încă o modificare față de cărțile anterioarei notațiile dt«■ poartă o datâ. Așadar: „Un jurnal are tot atîta valoare cită are oiwld serie** Desigur; Afirmația mi se pare, la început, cît se poate de legltimâlj nu mai sînt convins de asta. Sau poate lucrul e adevărat pentru limita dl ri' â de sus a jurnalului. Dar cîte jurnale ratate ale unor mari oan-ei există ? Să mergem mai departe. Extrase de lectură, lucruri firești psl cine cunoaște și cărțile mai vechi ale criticului. O pagină, apoi încă ouI deodată: „10 iulie. Telefon disperat de la Mama i Tata în spital, fa J gravă- Din acest moment, se iese din scenariu. Din orice fel de icra De-aeum e evident, nu mai poți face o lectură obișnuită. O lectură cart a se spune, „incintă și instruiește*. S-a intîmplat ceva foarte grav, constațll să te gîndești neapărat la fraza citită. Am alunecat, dintr-o dată. în altlja Miza diferă și ea Din spectacolul, cu sau fără sentimente, al ideii, fa sM tivitatea cea mai fragilă. însăși lectura e constrînsă la o pasivitate facdl la un abandon total pe care nu-1 anunța nimic. „15 Iulie. Am fost fa M Tata, in afară de pericol momentan, dar cauza icterului nu se cunwy există temerea că se va produce altul. Sîmbătă, cînd am ajuns la si dormea de mai multe ore, după ce. cu o zi înainte, fusese agitat și aiunzl trezit și m-a recunoscut imediat*. Notații cit se poate de precise, pe cj în aparență alb, dar în care percepi imediat emoționalitatea. Astfel trectij apoi toamna, intre căderi și reveniri. O relativă normalizare. Descope™ un alt personaj. Ț.. strămătușa criticului. Din nou. prilejul unor pagini d ordinare. Al unor pagini adînc umane, nesofisticate — mărturia unei d bilități a unei subiectivități care stă cu pieptul deschis, vulnerabil,!:! realului O mare luciditate care nu poate, însă, nimic în fața derulării ■ loase a timpului întregul, tulburătorul roman al agoniei se încheie era de prevăzut. Moartea tatălui, apoi moartea strămătușii. Și. ca lnbare și sclipitor de cu a cărei minte ne min- [...1 Era genul de om In preajma căruia te simți mai nobil și mai inteligent, pentiu că mintea și omenia lui sint iradiante Avea o în- țelepciune fermecător îmbinată cu tine- urmele scrise, așa cum le-a lăsat (cîte- va. probabil, nerovâzute). studii, arti- cole. recenzii (publicate în Echinox» Steaua. Amfiteatru. Ateneu), teza de licență din 1970 („Surse ale fantasticu- lui în proza românească-) și manuscri- se Inedite, păstrate în arhiva familiei (lucră! i dc seminar ori do cerc științi- • nou, la tot ce era nou In aerai ni tal (și nu numai) al epocii, vibrea.il cele mai multe dintre analize o a:J re a impactului cu marea culta; J străvede pretutindeni intuiția analJ percutanța spiritului critic (cronicii volumele lui Alexandru Georp I Mircea Ciobanu), flerul descoperirii nor trasee de lectură inedite fina cui la Sadoveanv. în „Arhetipuri i personajelor sadoveniene**. din 1^1 Rvp : Emilian Dumitru ti. In fine, v-ați hotărît - uta n-ar Intra în firea luc fiți un spectacol șl în Ti; rit timp n-ați apăru* pe orașul nostru ? Liviu Stoîchescu (diieet Mulul «Banatul*4) i Un spec s-am mal dat de acum un Rep. I Șl tnainte ? , Liviu Stoîchescu i De aci Rep.: Deci, unul pe an. Gelu Stan i Din păcate, t Rep. I «Ncsfîrșit e doru {indii ca pe un spectacol Emilian Dumitru j Nu m an spectacol modet Am Următoarea constatare j ati 'Aa-amblul „Banatul este cei In toată țara, a fost o Irâ neprogramarea unor sp Timișoara, și în județul Ti Rep.: Din ce cauză s-a în lucru 7 Liviu Stoîchescu 3 li j pentru că noi avem tur net organizate, încît din luna plnâ In aprilie trecem prin fructuoasă : respectăm, de rile, aceleași trasee. Rep. 1 Și după aceea, •priîie ? Liviu Stoîchescu r Urmeazi pc Litoral, apoî alto turne Gelu Stan : Timișoara Uti" de spectacole folcloi icum. cînd am dat „Ncsl dor", în decurs de cinci zii ta s-au prezentat patru sj [dorice. Emilian Dumitru : Chiar text ne-am propus să pre genericul „Marca lecție românesc* —, un ciclu < comentate. Vrem să ne t precădere, elevilor, spre înțelegere a tot ceea ce ad nă, pornind de la faptele folclor, obiceiuri, ritualuri Gelu Stan : în felul acesl lea forma spectatorii de n bri avizați, inițîațl. Emilian Dumitru : Am d; spectacole comentate (în am constatat, cu satisfacție chior țâranii, altfel recept lemnificația acestor speri [ «Nesfîrșlt e dorul dortt, £ sâ structurăm, și în conții cole întregi bazate pe fol?: rilor legate de muncă, c prostul omului pe pămîn.. pe care nu trebuie să le i ci doar să le preluăm și s pentru scenă, resursele. 1 r Cind foarte bogate. Chiar 1 I despre care vorbim, după tat observa, nu am mai i ‘ suri organizate — așa-num L am integrat Jocuri popul dintr-un străvechi sincretic | cretism, reevaluat, se prete lesne pentru a fi adu^ în s alte prilejuri, nu de puțim verse formule de spectacol altceva decît l-am îmbucăt I mat. și se mai afli mă în^ă [ meni mai mult sau ma- ț dalitate, mai mult sau ma blli să pătrundă înțelesul i folclorului nostiu). că mc I eretice ar fi, pe scenă, lips culozitate. Dar, dimpotrivă — mă refer și la reacția j [ câele sînt, prin coeziunea b liunea emoțională tiansm rmusețea lor intrinsecă, su l-a fost scris să nu mai poată scrie doar 26 de ani. „Pentru grupul de neri care eram, Cluj, la sfîrșitul revista Echinox, cei ce întemeiasem anilor *60. cenaclul la ti- la a tragica dispariție Olimpici Radu a fost un șoc puternic greu de suportat și de depășit Mă în- torc astăzi îndărăt cu același sentiment „Sursele fantasticului...-. In 19il teme care au făcut apoi carieră Ir1 tica noastră), poate fi detectati pi tindeni vocația analogică, de mare nețe. pc teritoriul romparatisUdi Addenda). Totul e susținut nu : rețea ei cuceritoare, un echilibru matur șt reflexiv, o comunicativitate conta- gioasă și spontană*. Cuvintele lui Marian Papahagi (sem- natarul unui gest de mar? frumusețe morală — îngrijirea ediției, prefața și notele Paginilor de critică) transcriu cu exactitate un portret exemplar Cel care au cunoscut-o pe Olimpia Radu pot de- pune mărturie pentru adevărul acestor fraze Și lată, la 15 ani după (ne-am putea întreba, însă, de ce atît de tîrziu) — fie studențesc). Așadar, tot ce a rămas după. Din care, re anume rămîne? Fără cea mai mică ezitare, fără entuziasm? recuperatoare, cerute de împrejurări, răspunsul vine prompt: totul Așa cum ni se înfățișează acum, la 15—20 de ani după ce a fost, In fapt, scrisă, cartea postumă a Olimpiei Radu înfruntă bine timpul. Rezistă. Ansam- blu! ei. alcătuit din fragmente, e un corp viu, refăcut, reconstituit frază de frază Se simte pulsînd In fiecare pa- gină o febrilitate a ideii, o aderență la prin altitudinea ideii, cl și a stildfl O frază elegantă, echilibrată, tridafl — la vîrsta cînd cei mai mulți Iți nl gătesc încă uneltele critice — dml unui profesionist. I Da, ar fi scris probabil cîteva« nu doar „pagini de critică-. deo« pentru ea scrisul se confunda cu tutl însuși, așa cum pentiu artiștii auteuftl granița dintre viață și operă e de al aerul dintre cuvinte, dintre lindwil Adriana BABFB I • Olimpia Radu, PAGINI DE ( KW CA, Ediție îngrijită, prefață șl note* Marian Papahngi, Editura Dacia, IW ipectaculoase Depinde, pricepere șl cu cît har sînt icenic. Credem că unul di Ansamblului nostru, acum dc a ne reîntoarce, în sens Sbîrșii Rep. î Este o intenție ci Salutară, care vizează direi rea tendințelor de artiîi șurile, excesul de tehnici' Care ar fi un alt rol impe VttSții voastre. răspunzSI destinul acestui ansamblu ' . Gelu Stan : Unul pe cai vedere de multă vreme i nai Noi ducem mai dej ținînd cont de cerințele scenice, o parte din fapt di caracter educativ, care lumea satului, dintre cai (ost date uitării din cauj rii“ sătenilor, dar nu nui Vrem ca spectatorii noștr leascâ — măcar datorită afective —, tn tot ceea noi pe scenă, reînvățînd poate spune așa, superba 1 ohm conținută în creați ORIZONT din w.mu agmente dintr-un jurnal*, i mi se pare atît de șocant, 1 nici literare. (Nu voi facei >lae Manolescu însuși, parei «exhaustiv". Altfel spus, sa istică de tip franțuzesc, apa ctaculozitatea ideii, aproape criiturii, tot mai personală, mise teoretice. Iar, într-un f Barthes și Eco: „o anume 1 sinteză de idei generale’) ra mătușa mea, s-a produsa do) a scriitorului : un timid । în cartea următoare — ți alizeze. Structura însăși a vo pare, ireversibil. Nicăieri, li tîta grijă sincronizarea secii posedă și o structură aproa ‘, dacă se poate spune I n adîncime, nu înalntindj Criticul se îndreaptă — în | eflccțici teoretice pure sc Iii vocatâ de ultima parte a dl ?, „Fragmente dintr-un jurna j fascinant. ?ca ce iptră, iată, în strofa cest concentrat din activii cază firesc, cu o observație.; re a alibiului, îmi spun, firi anterioare j notațiile de aofl a valoare cîtă are omul cart , cît se poate de legitimă. An e adevărat pentru limita val ate ale unor mari oamenii lectură, lucruri firești peatr . O pagină, apoi încă unii ima j Tata în spital, în sta u. Din orice fel dc scenM obișnuită. O lectură care, c® ?eva foarte grav, constați, M cat, dintr-o dată, în altă lumi sentimente, al ideii, în sub» însă la o pasivitate încorâj «15 Iulie. Am fost la SîbH i icterului nu se cunoaște i ită, cînd am ajuns la spital te, fusese agitat și aiurase.^ • poate de precise, pe un U ționalitatea. Astfel trece vam ă normalizare. Descoperim d »u. prilejul unor pagini 0:!r» icate — mărturia unei sen» 1 deschis, vulnerabil, în fața nimic în fața derulării nrfnb 1 agoniei se încheie așa dat strărnătușii. Și, ca într-o re» ile adînci. cu oamenii și Ix» tămînînd cîteva zile la Sitttj zunâ lucrurile Tatei și ne^a dăm E vorba, cum se p-ft ardesiu nou și de un păstos . fiindcă altă avere Ta' H am nici eu. cum n-are nid Tata și cu mine avem cvid ași lățime a Umerilor și nc* b: Emilian Dumitru îmi spunea iMfi v-ați hotărit — ea și cum nt intra în firea lucrurilor —, să ^spectacol șl în Timișoara. De R n-ați apăru* pe o scenă din lustru? ■ Stoichescu (diiectorul Ansam- l Jenatul") i Un spectacol «întreg* iad dat de acum un an. |i Șl Înainte ? h Stoichescu f De acum doi ani. lîDecl, unul pe an. ■Stan i Din păcate, da. |i «Nesfîrșit e dorul dor" 1 ați io pe un spectacol model ? tin Dumitru s Nu neapărat ca pe Btaco! model. Am pornit de la reei constatare î atîta vreme cît oblul .BanatUi" este unul de suc- ItaU țara, a fost o lipsă a noas- ETOgramarea unor spectacole șl în pra, și In județul Timiș. kiDincc cauză s-a întâmplat acest ii Stoichescu 5 ti primul rînd, R câ noi avem turneele In așa fel Ente, îneît din luna ianuarie și haprilie trecem printr-o perioadă fcKăl respectăm, de ani și ani de plași trasee. M Și după aceea, după luna bl iSWchescu t Urmează spectacolele crai, apoi alto turnee. ■ Stan: Timișoara este „asal- 1 ie spectacole folclorice. Chiar și L dnd am dat „Nesfîrșit e dorul £ decurs de cinci zile la Timișoa- c prezentat patru spectacole fol- sentimentalism ori pa te ti: ja carte a lui Nicolae Mai i și un tulburător docum Mircca MIHĂIES Ed. Cartea Românească. I ce era nou în aerul ruliu- umai) al epocii, vibrează fa uite dintre analize o ard?* tului cu marea cultură. N ?tutindcni intuiția analitici, spiritului critic (cronicii»* 11 ui Alexandru Georg* cri >ann), flerul descoperim o- de lectură inedite (inițiali- veanu. în „Arhetipuri ale sadoveniene". din 1969 «II ntasticului...". tn 1970 - ii făcut apoi carieră In rrl* I, poate fi detectată pr to» ția analogică, de mart fh itoriul romparatisUcii (V. fotul c susținut nu doaf nea ideii, ci și a stilului fantă, echilibrată, trădeaji cînd cei mai mulți își pre» neltele critice — siguranța inist. icrls probabil cîteva cărți, gini de critică", deoarece isul se confunda cu trăitul ;m pentr u artiștii autentid n viață și operă e de aer, cuvinte, dintre »înduri. Adriana BABEP bon Dumitru : Chiar în acest con- i|Mm propus să pregătim — sub rd .Marea lecție a folclorului ■KC* —, un ciclu dc spectacole fate. Vrem să ne adresăm, cu pre, elevilor, spre o mai clară fere a tot ceea ce aducem pe sce- Bnind de la faptele autentice de k obiceiuri, ritualuri... ■ Stan: în felul acesta, ne-am pu- Ifraa spectatorii de mîine, specta- M iniUați. fclun Dumitru : Am dat deja cîteva pole comentate (în deplasări) și pslatat, cu satisfacție, că publicul, ■ țăranii, altfel receptează mesajul, kf.cația acestor spectacole. După nit e dorul dor", avem intenția fctarăm, și în continuare, specta- k®l bazate pe folclorul obiceiu- Upte de muncă, de viață, de pomului pe pămîn.. Sînt lucruri m nu trebuie să le inventăm noi, p să le preluăm și să le adaptăm «scenă, resursele, în acest sens, ■foarte bogate. Chiar în spectacolul ■ ore vorbim, după cum s-a pu- feerva, nu am mai introdus dan- Kdzate — așa-numita «suită", ci i:’4rat jocuri populare coborîte fel străvechi sincretism. Acest sin- p reevaluat, se pretează destul de ■pentru a fi adus în scenă. Noi. cu mejuri, nu de puține ori, prin di- ■hrmule de spectacol, nu am făcut hdedl l-am îmbucătățit. S-a afir- p se mal afirmă în'ă (de către oa- Um! mult sau ma. puțin de spe- £&pai mult sau mai puțin capa- pătrundă înțelesurile adînci ale bn:nl nostru), că momentele sin- ntrli, pe scenă, lipsite de specta- ■tft. Dar, dimpotrivă, s-a dovedit tirefer șî la reacția publicului —, pM prin coeziunea lor, prin ten- p moțională transmisă, prin frtl- wi lor intrinsecă, surprinzător de ■coioase Depinde, însă, cu cită tact șl cu cît har sînt revalorificate n&edem că unul dintre rosturile ■chiulul nostru, acum, este și acela ^reîntoarce, în sensul amintit, la ladu, PAGINI DE CRlTb grijită, prefață și note de liagt, Editura Dada. E ■ ‘.Este o intenție cît sc poate de ■țeare vizează direct contracara- Iiradiatelor de artificializare, fab k excesul dc tehnicism, kitscb-ul. an Hun alt rol important al acti- Bfoastre. răspunzători fiind dc ni acestui ansamblu ? Stan: Unul pe care îl avem in p de multă vreme i cel educațio- I Kd ducem mal departe, firește, ■ con*, de cerințele transpunerii htt, o parte din faptele folclorice laracter educativ, care aveau loc în B satului, dintre care multe au lift uitării din cauza „orășeniză- F tlienllor, dar nu numai de aceea, fi ea spectatorii noștri să se regă- ri - măcar datorită memoriei lor în tot ceea ce le oferim i pe scenă, reînvâțîndu-i, dacă se fi spune așa, superba lecție de uma- D conținuți fn creațiile folclorice ale poporului nostru. Acest luciu este posibil. A fost confirmat, de curînd, de un public tînăr, studențesc, iar această confirmare ne-a dat încredere în noi, în proiectele noastre de viitor. Dar, evident, nu e deloc simplu să scliimbi felul în care, ani și ani de zile, publicul spectator a fost obișnuit • să primească un spectacol de cîntece și dansuri populare, în primul rînd fiind atras de soliștii vocali. Pe lîngă „capetele de afiș" se mal încropea ceva in aceste spectacole-concert ceva „de umplutură", iar „capetele de a- fiș" cîntau, și cîntau. și cîntau... Ce clntau și cum cîntau unii, nr fi o altă discuție, tre dIțele, ca aceste melodii să lie cin- tate și pe scenă, fiind cerute de o anu- mită categorie de spectatori. In gene- ral, această muzică de import este «creația" unor compozitori. Ea sună, uneori, agreabil, însă e marcată de o supărătoare stereotipie. S-a vorbit, in legătură cu asta, despre poluarea fol- clorului muzical bănățean. Sint de pă- rere că nu este vorba de o poluare în sensul propriu al cuvîntului, ci de o modă preluată. Rep.: în alte regiuni ale țării, melo- diilor tn discuție 11 se spune „muzică de Banat". Liviu Stoichescu :^Am văzut un afiș al unui ansamblu' profesionist, care Masa rotundă 0 REÎNTOARCERE la obirsii 7 Ansamblul de cîntece și dansuri «Banatul" din Timișoara (al Consiliului Județean al Sindicatelor) este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate an- sambluri profesioniste din țară. A fost laureat la toate edițiile Festivalului național „Cîntarea României", la ultimele patru obținînd Premiul I. Din anul înființării (1970). a dus mesajul spiritual al cintecelor și dansurilor populare românești în cîteva țari ale lumii : U.R.S.S., China. Mongolia. Coreea de Nord. Iugoslavia, K D.G.» Cuba, Italia. Activitatea Ansamblului «Banatul" este relevată și de o dimensiune cantitativă : 400 de spectacole anual — în deplasări și turnee. Spectacolul intitulat „Nesfîrșit e dorul dor“, vizionat, de curînd, in sala Teatrului Național din Timișoara, un spectacol de o excepțională ținută artistică și ideatică (coregrafia și regia : Emilian Dumitru: conducerea muzicală : Gelu Stan) a prilejuit această discuție, avînd în vedere posibilitățile certe ca acest colectiv artistic să-și integreze întreaga activitate in cadrul viitorului Centru județean de cultură „Cîntarea României". Liviu Stoichescu : Noi dorim, noi trei dorim, căci s-a întâmplat să fim destul de apropiați ca gînd și ca opi- nii, dorim să punem în scenă specta- cole în care să promovăm nu un „joc" al vedetelor, ci un „joc" colectiv. An- samblul „Banatul" să fie marca ve- detă. Rep.: Nu vă temeți că veți întâmpi- na rezistență din partea marelui public, această rezistență aducînd, după sine, pentru Ansamblu, o situație financiarii precară ? anunța, pentru atragerea spectatorilor, următoarele: „Pe drumuri bănățene cu ultimele noutăți de pe casete". Am luat acel afiș cu mine și l-am predat forurilor culturale din orașul nostru. Emilian Dumitru : Goana oarbă după încasări duce, de multe ori, la o regre- tabilă degradare a spectacolelor pre- zentate dc ansamblurile profesioniste Dar. apropo do muzica kitsch. aș vrea să dau un exemplu : realizînd un spec- tacol la Valea lui Liman. într-un punct al programului figura șl un cîntăreț în Să dezvoltăm puternic și să folosim toate mijloacele de care dispunem — cluburile, căminele culturale, casele de cultură, teatrul — să Ic asigurăm conținutul corespunzător, cîntecelc, marșurile, poeziile, piesele de teatru și tot ce este necesar pentru ca aceas- tă uriașă activitate să-și îndeplineas- că in tot mai bune condiții rolul dc însemnătate deosebita pc care il are munca de formare a omului nou NICOLAE CEAUȘESCU Emilian Dumitru : Dacă, nu demult, noi am dat Intr-un mare oraș din Ar- deal spectacole cu săli arhipline, iar un alt ansamblu profesionist a vîndut doar 15 bilete, de ce ne-am teme ? După ultimele turnee, am constatat un fapt îmbucurător : spectatorii s-au cam sastisit de acele spectacole încropite pe lîngă unul sau doi cîntăreți de renume Am motive să cred că asistăm la o re- venire a gustului publicului pentru pu- nerile în scenă de calitate, gîndite, va- lorlficînd elementele tradiționale ale folclorului nostru muzical și coregrafic. Rep. : în acest fel, întreprindeți nu numai un act recuperator, dar și unul de anihilare a valului de muzică, l-aș zice, kitsch, în mare parte dc prove- niență străină, care s-a răspîndlt în unele zone ale țării. Gelu Stan ; Muzica pe care o cataio- ghezi drept kitsch a pătruns la noi pe diferite căi. Aș vrea să relev un aspect mal puțin discutat pînă acum î acest surogat de muzică populară a prolife- rat, în mare măsură, la nunți, la acele nunți care, în paranteză fie spus, au devenit niște afaceri, pierzîndu-și ca- racterul ritualic, evenlmențlal, plerzîn- du-și acea inefabilă Intimitate a nun- ților tradiționale. Așa s-a aiuns, prin- mare vogă — in vogă mai cu scamă prin „ultimele noutăți de pe casete". Nu l-am invitat eu pe acel solist vocal, însă știind ce fol de melodii interpre- teazâ. l-am inclus în program după Grupul vocal feminin din Bătești și după Ansamblul folcloric din Brăneștâ. Ekvenise, cu suita lui, pregătit să cînte cel puțin o jumătate dc oră. Publicul l-a lăsat să clnte doar două melodii Omul a fost extrem de nedumerit, ne- înțeleglnd ce s-a întâmplat. Așadar principalul mijloc de a spulbera pros- tul gust rămîne. cred cu tărie și o re- pet. folclorul românesc adevărat. Toate ceremonialurile, toate obiceiurile de muncă dc peste an. și altele, și altele nu sînt decît niște coduri de bună- cuvilnță. cu un profund mesaj educa- tiv. Doar că, din păcate, destul de multe spectacole ale ansamblurilor de cîntece și dansuri populare dau in vi- leag faptul că realizatorii lor au uitat un lucru esențial j cercetarea prelimi- nară. tn vederea transpunerii lor pe scenă, a faptelor etnofolclorice Rep. : Cunosc activitatea de cercetă- tor a lui Emilian Dumitru. Dar, in compartimentul muzical al Ansamblu- lui. care vă sînt resursele ? Gelu Stau : Fjqcare solist arc obliga - ția. obligația morală dacă nu una pro- fesională, să întreprindă culegeri de folclor muzical. La fel și instrumentiștii. Rep.: De ce doar o obligație morală ? Gelu Stan : Pentru că nu a fost cazul să o impunem în alt mod. Apoi, din cînd fn cînd, invităm în mijlocul nostru oameni (din mediul rural) cu- noscători și interpreți ai folclorului muzical bănățean autentic. Am preluat de la aceștia o scamă de cîntece. Mat există la unii dintre membrii Ansam- blului certe disponibilități pentru a crea melodii de factură populară. A fost o perioadă cînd eu, adept al unul soi de purism, nu eram de acord ca aceste melodii să intre în repertoriu! nostru. O greșeală pc care am reparat-o după un timp, alegînd tot ceea ce era valoros și nu avea nimic contrafăcut. Unele dintre aceste creații au intrat, peste cîțiva ani, într-o circulație fi- rească, integrîndu-se în procesul de creativitate anonimă, folclorică. Tre- cute prin anumite filtre de sensibili- tate. au suferit, fiecare, modificări, de cele mai multe ori modificări benefice. Intenționăm să le reincludem în reper- toriu în forma lor de acum, căci au tre- cut. ca să zic așa. printr-un important examen. Emilian Dumitru : Unul dintre „brîu- rile" notate Intr-o culegere de folclor mai veche l-am pus în scenă cu dan- satorii de la Ansamblul Casei de cul- tură a studenților din Timișoara. Acel brîu, care avea o circulație restrînsă. a JosX preluat, datorită spectacolelor date cu Ansamblul studențesc în me- diul rural. în mai multe zone din Ba- nat. lărgihdu-și mult aria de circulație. După cîțiva ani. chiar îh satul de unde îl culescsem de la niște bătrîni, cineva mi l-a arătat, interpretîndu-1 foarte bine. 11 știa nu de la „informatorii" mei, ci îl văzuse doar pe scenă. L-am întrebat cum sc numește brîul acela. Mi-a răspuns: „Brîul studenților"... O denumire adoptată în mai multe sate. Rep. : Să revenim la spectacolul „Nesfîrșit e dorul dor". El reprezintă un moment de mare importanță în ac- tivitatea Ansamblului „Banatul", cu precădere în ceea ce privește viziu- nea punerii in scenă, regia. Liviu Stoichescu: De aceasta se va ocupa. în viitoarele noastre spectacole, cu și mai multă atenție, Emilian Du- mitru. De fapt, ținînd cont dc ceea ce ne-am propus, toți vom fi mai atenți la felul în care vom apărea pe scenă. Rep. : Și mizați, așadar, pe o reîn- toarcere la obîrșîi ? Emilian Dumitru : Mi se pare, la ora do față, un lucru obligatoriu, deoa- rece, din punct de vedere coregrafic, ansamblurile mari, profesioniste, au ajuns la o interpretare tehnicistă a dansurilor populare, care, pe de-o păr- ți*. a devenit parafolclorică, iar pe de alta, dansatorii nu mai au, fizic, re- surse spre a o duce mai departe. E un drum înfundat. Rep. : In finalul discuției noastre, ce mai aveți de spus ? Gelu Stan : Chiar dacă nu dorim să încurajăm vedetismul, mă simt dator să amintesc, și cu această ocazie, nu- mele unor oameni de vîrf ai Ansam- blului : instrumentiștii Radu și Ilie Vincu. Miliai Donca și foarte tinerii Dan Galea și Valentin Căpraru. Printre soliștii instrumentiști se numără și un dansator: Aurelian Crlstea. Soliștii 'vo- cali Emil Clrț, Carmen Popovici, Fllof- teia Mo Ido van. Emilian Dumitru : Despre dansatorii Ansamblului nostru nu pot să spun decît lucruri bune. Cei mai mulți, fiind proveniți din mediile țărănești, au adus cu ei o remarcabilă zestre core- grafică. pe care, uneori, o valorificăm scenic. Unii dintre ei au și preocupări de cercetare a foclorului coregrafic. Ca profesioniști de prima mînă, ca oameni devotați trup și suflet muncii noastre îi numesc pe Brindușa și Nicolae Stă- nescu. Elena Pătrașcu. Gheorghe Co- păcoan. Liviu Stoichescu : Legat de tot ceea ce am discutat înainte, nu mă sfiosc să spun că. din iubire pentru ființa mereu vie și pură a spiritualității ro- mânești. visez o acțiune conjugată pe plan național pentru a repune folclo- rul autentic In drepturile sale, în toate drepturile sale, pentru ca ansamblurile profesioniste dc cîntece și dansuri, in- stituțiile de artă să ofere publicuhr spectator numai spectacole de o înaltă ținută artistică și ideatică. Rep. : Avînd același sentiment de adîncă prețuire pentru creația folclori- că a poporului nostru, nădăjduiesc că această foarte oportună propunere nu va rămîne doar un vis. Reporter : losif COSTINAȘ ORIZONT Aurel Turtuș FLOARE, ZĂRI, FERESTRE Vecia odrăslește, mirifică, în flori — o sfîntă dăruire, tuturora j de ofilești petala, te-mpresori cu năruiri de timp, strivlndu-ți ora. Zenitul își durează largi temelii pe zări, iar ele își cresc cerul în ferestre i de nu te-nseninezi cu naltele chemări, ge-adună ceață, lăerimtndu-ți creste. CUMPĂNIRE Scorbura salcie! de pe malul rîului e cuibul unui foc — din întîmplarc Flacăra peste apă, victorioasă, tși crede eternă ora de viață, cumpănind-o în curgerea veacurilor. PROLIFERARE Lumină-rtu, tu Rîule-lumină, de prund vreau să mă scutur, * însă de praf ml-e frică. (Versuri de demult) M-am închinat Rîului — lumină, fn curgerea lui îmi găseam alinare i aș fi vrut să mă facjiod peste el, să-1 apăr, călcîndu-mO !uniea-n ' picioare Dar tot oglindindu-mă-n apele sale, tipăritu-și-a talazurile la mine pe față — și ce scriere ! nelimitat alfabet eerînd cerneluri stoarse din Viață 1 FAPT DIVERS Am dat un anunț la PUBLICITATEA DE VARA : •Schimb inima pe-o floare de tei, care poate să trăiască în piept, măcar un sezon estival, duh flindu-i mireasma*. In albia vremii O monoxilă, rămasă-n brațul mort al rîului, , a devenit vcstigic arheologică, . M dar încă plină — cum s*rar.zlce — . de romantice visuri : să plutească în gloria veacurilor îngropate-n nisipuri. GEAMANA •i Să nu credeți că umbra e nevinovată, neavînd trup din carne și oase și, mai cu seamă, sînge carc-și cere dreptul la viață. Singura ci dorință — fără de margini și statornică, întinsă ca firul cu plumb — e să ne prefacă asemenea sieși, cît mal degrabă. Cu puteri fără seamăn ne vlăguie carnea, ne macină oasele, nc seacă sîngele, ne creează iluzia fericirii de-a fi numai suflet bun pentru umbră. AMINTINDU-NE DE STEAUA ... Se-»tîmplă, uneori, în viața fluviului că-i sint secatc-o parte din izvoare, chiar ale apelor ce curg maiestuos, prin fata noastră. IN NEMĂRGINIRE Drin trunchiul hărăzit Iederii Zilei cineva-mi făuri-o monoxilă. Ferice de luntrea aceasta, avînd exact ce îi trebuie: Omul — singur — pe — fluviu. ANACHARSIS (înțeleptul scit care nu și-a scris filbsofia) Foaia de pergament, cit ceru! antic, o desfășor pe bolta-nchipuirii, ce reală ! pe ea nu-i nici un semn, numai înccțoșarea rostirii netrecuton slova fără boală. Discipolii s-au plămădit cu de-amanuntul. după înfățișarea lui cea vorbitoare, fără să aibă harul de-a-i lăstari euvîntul, iar pergamentul gol sc aburea ca o oglindă pusă la gura unul muribund. Mileniile sale au prins pojghița Clipei pe caro, de-o atingi, ți se topește-n gînd ... Tatiana Lucsandra VISÎND ODIHNA încercuită uit poverile sărbătorilor tandre Rafturile singurătății insinuante între o zi și o zi un an și alt an între nopțile clarvăzătoare și cele sufocate de respirația secretă a lucrurilor Uit atotcuprinzătoarea ramă tocită a Femeii vlsînd odihna. ÎNCHIZÎND OCHH Uneori simt va dispărea tot Numai lumina surîsulul trist Gura ta obosită Numai mîinile tale pe care nu știu a le-atinge Numai clipa aceasta sufocată de spaimă visul senin al fiicei melc Marfa Numai tu ÎNDREPTAR Și iată năvala fierbinte a ochilor Surîsul surpare a mansardelor reci în care nu ne-ntîlnim Pereții de sticlă ai zilelor și inutila orbire a gestului Deci iată rămîne Muzeul do Iederă — atît cît s-a păstrat Calendarul cu ghimpi — cîte file mai are Păstrează sub haină această dulce mișcare a inimii mele tăinuită de toți și-un poem singuratec * ♦ * Parfumul doar rămînă Superba răsucire de după gleznă a firului de iarbă ori numai tresărirea înainte de a fi fugă memorie .-.Cînd va»..lui Todor Băbău .îi trecuse prin minte să-1 denunțe pe Țuper Sofronie William, cum că el ar fi pro- fanat mormîntul feciorului Leopoldinei Eolderosten, - bănuind că averea aces- tuia n-ar fi fost adusă din America, de unde nu s-ar fi ales cu nimic, poate doar cu pălăriile și costumele (în fond, le putea cumpăra șl de la Arad sau Timișoara, la orice prăvălie sau casă de mode — bani să fi avut), ci omul ar fi furat arginti, aur, pietre nestema- te din sicriul sau sicriele înzidite în albia Mureșului ; sicriu sau sicrie, cu adevărat, puteau fi mai multe copîr- șeie, nu doar unul, cum și Todor Bă- bău auzise, că le găsiseră oamenii scoa- se din cavou, cu capacele sfărlmate de ttrnăcop, chiar șl cel cu geam de cristal, prin care contesa privea chipul iubitului său copil și care, îmbălsămat cum era de către doctori pricepuți, încă părea că doarme ea un pui, cu genele abia lipite de ochii rotunzi, gata, gata, să le ridice, cît o tresărire ce le lipsea, ce miracol să le dea puterea luminii, nu există durere mai mare decît aceea ca părinți! să-și îngroape fiii ș! fiicele, fiii în război, s-ar înțelege, el poartă armă și riscă, dar nu fiii în vreme de pace; fiii de conți și baroni nu merg nici la luptă, sînt ocrotiți de zel și-i în- deamnă la eroism pe țărani și tîrgoveți, ci mor de atîta bine șl plictiseală, au averi și bănet cît să colinde lumea șl să vadă toate splendorile el, să se răs- fețe la banchete șl petreceri în case regale, la vînător! de prepelițe și la îmblînzlri de cai sălbatici, dacă vor, chiar, dacă vor muri șl pentru un moft, pentru o femeie jucăușă, indecisă ori necoaptă, care le poate stîmi orgoliul, pariul, ambiția, înfrîngerea, făcîndu-i pe unii marinari, prelați, misionari, triumful dîndu-le altora rostul de stîlp șl reper tn lumea bună, consolînd doamnele nefericite sau domnișoarele neîncepute, cum, tot dintre cel slabi, aflase Todor Băbău din proprie expe- riență, ies oameni de treabă, adică de batjocura altora. Mortul celebru din istoria satului fu- sese un tînăr voluntar, să fi avut două- zeci de ani, cînd l-a atins boala cea necruțătoare a sîngelui încins și a ini- mii clocotitoare ; pentru onoare s-a duelat, pentru umilință a murit, doar se aflase că fata discordie îl plăcea pe rival, un domn umblat, meșter de sufle- te crude și sîni suitori — și mulți ani, se vorbea, nimeni nu văzuse, dintre cel în viață, că odată pe an, cam la Sfînta Mărie, la cripta de pe malul rîului ar fi venit o femeie coborînd dintr-o birjă luxoasă, apoi chiar din automobil, că erau drumuri bune în toiul verii, și femeia. îmbrăcată în negru, ca și voa- lul de pe fată, numai că sclipea de briliante și lanțuri și brățări, deci, fe- meia descuia cu o cheie de argint poar- ta cavoului, intra în prima încăpere, cea cu îngeri din marmură și sfeșnice veșnic aprinse. îngenunchea în drep- tul crucii aurite pe care erau înscrise numele și prenumele celui mort, anul nașterii și anul morții. mult apropiate, la ce atîta zbatere pentru un destin curmat în zorii vieții, șt nu ar fi plîns deloc femeia stranie care ar fi ocolit de fiecare dată castelul lui Maroji. „dc unde venea" ?, nu, uitarea acoperise orice undă de adevăr. De aci încolo, de voia, Inchipuindu-se un ochi de soare, Todor Băbău s-ar fi putut juca șl i-ar fi ademenit tn po- vestea sa ș! pe ceilalți, cum mai fă- cuse de atîtea ori, un strop de vis. un strop de adevăr, să leg! firul bine de un nume, de o pățanie reală, de o nă- lucă — șî gata, femeia, așadar, ar fi fost tocmai pricina acelui duel fatal. ca, apoi, copleșită de remușcări, pâră- sită de aventurier și lăsată in disprețul celor din jur, să-și ceară cuvenita Ier- tăciune la cripta celui sacrificat pc al- tarul minciunii, un copil ca un sflnt de cuminte, student cu carte și viitor, un catolic respectînd strict canoanele religiei sale i munca, familia, onoarea; ci, femeii tinere, văduvă fără să fi avut parte de căsnicie, nu-i mai rămăsese decît onoarea, adică regăsirea ei, adică milostenia Celui de Sus. întru memo- i ar fi it din cînd i, bâr- din raiul răb de ru- . în VIOREL COI dacă te, ve- i-ar ci Șl nu UN OCHI a ria celui de Jos, îngropat la picioarele ei. Cîți ani să fi trecut de atund? Două războaie, nici o viață lungă, deși muriseră atîția nevinovați, mai toți flă- căi. milioane de Idealuri șl nădejdi, i brațe de muncă și minți sclipitoare, țărani și cărturar!, niște proști că nu s-au răzvrătit, să fi fugit în Africa sau în America, unde n-au fost lupte, ori să se fi împăcat cu cei de pe partea cealaltă a frontului, șl să-1 pună să se | bată pe generali, în duel, la trîntă, b i șah, cum cădeau sorții, iar învingător i să fi fost nu cel care ar fi omorlt mal mulți soldați și ar fi prăpădit orașe, j sate, case, animale, ci cel mai tare In duel, la trîntă, la șah. Și apoi să dis- trugă armele, cizmele, uniformele, tran- șeele, și să se pună cu toții pe muncă, să are pămîntul. să fabrice pline ți avioane, să facă școli șl spitale, dru- muri și chiar închisori, pentru cei ne- trebnici șj periculoși, ca acel criminal care curmase viața frumosului adormit în coasta Mureșului — și Todor Băbău e ca înde îsl roua di- ziua sub d Ic nu- • dngelc pă- ce- ind ite. nu- ■ i-ar fi Idoarele cămașa fe ți în- lor Ia- cute cu căruța î e peste tot un o e un martor, „n cîne ?!“. ca satu bărbatul ar fi fc nevasta, cu un : de unde roi și : și necaz și cît i amîndorura, ch mari, să-și împli în mireasma cri în bezna nopții, ale zilei, cînd 1 și răcoroase, îm' omul, trezit dir femeia ar fi în< fericire, omul z cîntînd sau flui pe toată coama cripta fcciorulu bărbatului, el, c lumii, după caic cer. ar fi socot: lucru ..și s-a 5-ar fi întîmpla Șefilor, iar urm s-ar fi șters cu : o floare de păj se pare că ar f contrazice, cuge cum, dacă ar f culoare, l-ar fi • ronie William < mîntul familiei acolo s-ar fi al să cumpere bate te lanțe de păn livada cu pruni din pădurea G riștea lui Maro sele ascunse în pătruns, de unc codrilor lui To cîlcite, îneît pr dovedea a fi < morții, un bătr carnea uscată p umblet și povai ar fi cărat saci ar fi săpat fintî cea mai rece ș astîmpere setea ai pămîntului. asta, că vara t pus In sîn, num iarna, de ieși î tăciți prin troi îți îngheață ră încerci să descî și lacrima ,în c bine de mortul curge nepăsăt( întruna, ea ve nu-i pasă de n: nici o durere, oftat, deși e st Todor Băbău ca într-o cărai juită de malur dinăuntru, cum unde se ascunc ce sînt vîrtejui ghit oameni, c făcute în nisip, fîntîni. cum se tă de nisip și ’ comori ascuns- le-ar fi furat. ’ le vadă prun vitrină de st („mi-ai dat de iar el ar fi sp lui ; cum daj cripta, s-o păz< te trecătorilor, taxă și, po ba: o clădire, o șc piață acoperită soarele, să nu atingă neaua. (Frag Omul economic de tip arhaic întru- nea în sine pe producător și pe con- sumator. Prin industrializare s-a schim- bat șl stilul de viață al omului mo- dern. .Adesea, insatisfacțiile provocate de industrializare au în vedere, mai cu seamă, abandonarea vechii tihne. A- ceastă liniștită desfășurare de viață a trecutului este înlocuită prin industria- lizare. printr-un ritm foarte precipitat A cunoaște înseamnă, în general, a executa un act de punere tn relație un subiect cu un predicat. A cunoaște. în ordinea creației, înseamnă a pune în relație un mijloc cu un scop. Nu toți oamenii care constituie lao- laltă un popor se găsesc In același mo- ment al istoriei. Sint grupuri sociale care se găseso în alte momente ale isto- riei decît cele în care ne găsim noi. Din această cauză, în sinul unei cul- turi moderne, fiecare cultivă nu numai obiectul său. dar și momentul istoric proprio. Mcrgînd mai departe, pe firul analizelor estetice gîndite de Tudor Vianu, se poate susține că o cultură modernă nu mai este deci o cultură omogenă, deci că în vremea noastră nu mai poate exista un stil unitar, pro- ducîndu-sc un amestec al tuturor stilu- a bastioane aduc nou piei timl- । continuu Dn proiect itul rozul - Spre o arhitectă rilor active altădată in istoria omenirii Din motivele enumerate mai sus, । ceea ce prezentăm în continuare constituie o direcție posibilă, din cele multe, care coexistă astăzi în practica de arhitectură. Este vorba de reintroducerea peisa- jului. modelat de data asta de creato- rul de arhitectură, în produsul de ar- hitectură. !• vite i blocurile Kit pentru B sportivă - Direcția Ic loculn- toara, în ă să gra- dai, creat săpăturile necesare fund; Dealul se sp și adăpostește din zonă. Ace; zintă încă un i țări în arhite că, și anume, tiu realizarea țiune am expt fan cel Mare", cu apartamen; au fost străm înaintată, din molată, o seră verzi, loc de ț etc., realizată proprii gîndite Această rea' șoara, poate f în ampla acți telor noastre. Prin cele dc proiectele nc exemplificăm denumește In ecologistă". arh se fi pe se ORIZONT VĂRSĂTORUL (precum vocația riscului) PE MAL O C HI ușor t * Niciodată învins ic- ar h ea CUM CITAM? figurine Poemul visat în somn și amintit dimineața — cine ?l“, bărbatul nevasta, de unde și necaz Complicând rolurile masca este aceeași: decolorată și inefabilă. rina sub ra- trezindu-te înapoi pe copertă întors ca dintr-un vis colorat m- un trandafir bătrîn o linie frîntă. De coșnița nevăzută îmi apropii urechea ca satul să fi aflat curînd că ar fi fost cu o altă femeie, iar cu un iubit, „care" ?, „cine" ?, roi și stup de clevetiri, sfadă buimac puțin infirm cute cu căruța în singurătatea văii, ba, e peste tot un ochi, e o ureche, o gură, e un martor, „mă, tu n-ai pat, ce ești și cît de frumos le-ar fi stat âmîndorura, chiar cînd aveau copii Ieșită de remușcări, părâ-1 urier și lăsată în disprețul , să-și ceară cuvenita ier- ipta celui sacrificat pe aU aii, un copil ca un sfînt student cu carte și viitor, •spectînd strict canoanele munca, familia, onoarea; re, văduvă fără să fi avut Hcie, nu-i mai rămăsese' adică regăsirea ei, adică lui de Sus, întru memo- Octavian Dodin >3, îngropat la picioarele fl trecut de atund ? nici o viață lungă, deși nevi novați, mai toți flă- de Idealuri șl nădejdi, ?ă și minți sclipitoare, rari, niște proști că nu să fi fugit în Africa sau ide n-au fost lupte, ori at cu cel de pe partea tulul, și să-i pună să se 11, în duel, la trîntă, la iu sorții, iar învingător ?! care ar fi omorît mal 4 ar fi prăpădit orașe, jale, d cel mai tare în la șah. Și apoi să dis- zmele, uniformele, tran- >ună cu toții pe muncă, jl. să fabrice pline și ă școli șl spitale, dru- nchlsori, pentru cei ne- ouloșl, ca acel criminal ața frumosului adormit ului — și Todor Băbău tal VIOREL COSOR o arhitect » gînditc de susține că o ale In stil unitar, pro- ci 1 tuturor stîlu- Tudor cultură cultură noastră deci o vremea este i în ta un estec In țo curs viteze din tat c nou șl creat introducerea peisa- data asta de creato- în produsul de ar- ra* fi In* fă- ă în istoria omenirii, nume rate mai sus. ăm In continuare e posibilă, din cele :ă astăzi în practica talie pentru ^ortivă Dtecția iocuin- în de pnect mul- J S i i mari, să-și împlinească dorul și aleanul In mireasma crudă a troscoțelului, nu în bezna nopții, cît în ceasurile prime ale zilei, cînd trupurile ar fi reavăne șl răcoroase, îmbietoare și odihnite, iar omul, trezit din beția dragostei, cînd femeia ar fi închis ochii a ușurare și fericire, omul ar fi slobozit din sine, rfntînd sau fluierînd, de s-ar fi auzit pe toată coama Mureșului, pînă și-n cripta feciorului neprihănit, triumful bărbatului, el, cel puternic, el, stăpînul lumii, după care, cu ochii la ceasul din cer, ar fi socotit! „haida, c-âvem de lucru...", și s-ar fi dus. ca și cînd nu s-ar fi întîmplat nimic în afara rîndu- telilor, iar urmele din iarba tăvălită s-ar fi șters cu prima boare de vînt, ca o floare dc păpădie, uite-o, nu e, ba, sc parc că ar fl fost și cine mă poate contrazice, cugeta Todor BăbăU, tot asa cum, dacă ar fi avut suflet negru ac i culoare, l-ar fi denunțat pe Tuper Sof- ronie William că ar fi profanat mor- | mîntul familiei Folderosten și că de | acolo 5-ar fi ales cu bănet grozav, cît I să cumpere batoză, moară, tractor, mul- te lanțc dc pămînt din cel mal bun și livada cu pruni din Catița și jumătate din pădurea Ghedeșului, ca ți flăgă- riștea lui Maroji, cu toți șerpii șl ca- sele ascunse în pomii și tufele de ne- pătruns, de unde începea tărîmul năs- ' codrilor lui Todor Băbău, atît de în- cilcite, încît primul care le credea se i dovedea a fi chiar cl, om în pragul morții, un bătrîn, sleit de puteri, cu carnea uscată pe oasele obosite de atîta umblet șl povară, de parcă toată viața ar fi cărat saci cu piatră de moară și ar fi săpat fîntîni adînci, să dea de apa cea mai rece și cea mai curată, să le astîmpere setea nenorociților de ocnași ai pâmîntului, vai și-amar de viața asta, că vara te arde soarele ca focul pus în sîn, numai nădușeală și praf, iar iama, de ieși în cîmpie, ca iepurii ră- tăciți prin troiene, te cuprinde frigul, iți îngheață răsuflarea și suspinul, de încerci să deschizi gura, aburește pînă și lacrima în care se scaldă ochii, mai bine de mortul cel tînăr pe lîngă care curge nepăsător Mureșul, apa trece întruna, ea vede încotro șl de unde, nu-i pasă de nimic și de nimeni, n-are nici o durere, nici o amintire, nici un oftat, deși e suflet, deși e viață. Todor Băbău ar fi intrat în Mureș, ca într-o cărare, ca într-o vale, stră- juită de maluri dulci, să vadă ce-i pe dinăuntru, cum se mișcă peștii și racii, unde se ascund și cum se odihnesc, de ce sînt vîrtejuri dintr-acelea care în- ghit oameni, cit de mari sînt hăurile făcute în nisip, dacă rîul dă sau nu în fîntîni, cum se credea, că apa e curăța- tă de nisip și var, ar fi căutat vase cu comori ascunse ori pierdute, nu, nu le-ar fi furat, le-ar fi dat primăriei, să le vadă pruncii șl cei mari, într-o vitrină de sticlă, păzită de Văzoc („mi-ai dat de lucru cu ruginile astea"), iar el ar fi spus că le dăruiește satu- lui ; cum dar al tuturor era însăși cripta, s-o păzească, s-o apere, s-o ara- te trecătorilor, ca la mUzeu, să le ia ' taxă șl, pe banii agonisiți, el să ridice o clădire, o școală sau un birt. ba. o piață acoperită, ca la oraș, să nu-i ardă soarele, să nu-i bată ploile, să nu-i atingă neaua. (Fragment de roman) necesare fundațiilor noilor blocuri. Dealul se sprijină pe punctul termic șl adăpostește locul de joacă al copiilor din zonă. Această zonă de locuințe pre- zintă încă un deziderat al acestei orien- tări în arhitectură, denumită ecologi- că, și anume, utilizarea planșeului pen- tru realizarea unei sere. Această op- țiune am experimentat-o în zona „Ște- fan cel Mare*, exccutînd peste un bloc cu apartamente cu 1 cameră, în care au fost strămutate familiile în vîrstă înaintată, din zona ce urma să fie de- molată, o seră ce poate adăposti spații verzi, loc de petrecere a timpului liber etc., realizată pe bazq unei tehnologii proprii gîndite și elaborate la IPROTIM Această realizare, executată în Timi- șoara, poate fi preluată cu mult succes în ampla acțiune de remodelare a sa- telor noastre. Prin cele două propuneri cuprinse în proiectele noastre, am încercat să exemplificăm o parte din ceea ce se denumește în mod curent „arhitectură ecologistă". arh. Radu RADOSLAV REÎNTOARCEREA POSIBILA Să privești de sus fața scrisă a foii să cazi pe neașteptate în partea nevăzută a cuvîntului cum parașutișiîi în spatele frontului orgolios să te strecori apoi in spațiul dintre cuvinte șî să te crezi stăpîn peste acest teritoriu al admirației să scapi din vedere că mîinl obosite pot Închide cu voce tare malurile cărții Intre poeții ultimului val, reci, iro- niști, Mircea Stâncel se înscrie în- tr-un mod aparte, scriindu-și o au- tobiografie lirică ardentă • care, deși ordonată în cînturi, e atinsă de un flux romantic de tip vizionar, me- sianic, specific ardelenesc. în exis- tența diurnă a eroului liric, intră imaginea satului stenic, luminos, co- pilăria, părinții, imaginile rustice, amintirile unei alte vîrste. întoarce- rea spre trecut e nostalgică, dar și ironică, prîn distanțare, prin ochiul cinic și cuprinzător-analitic al oră- șeanului de azi, care își caută trecu- tul țărănesc, aproape uitat. Dar ceea ce este important în volumul de poe- me „Neliniștea ordonată" a lui Mir- cea Stâncel pornește de la faptul că această autobiografic lirică se re- feră, filosofic vorbind, la situarea insului în lume, la rostul Iul exis- tențial, ca Individ, la dialogul său cu universul înconjurător.’ Această • • ei înaintea somnului inlăuntru muzici avare țes plnxe pentru captivele vise în timp ce calmă din cuvintele • amuțite tăcerea mă desparte în două ca pe o scoică In limbajul conversației culte și în limba scrisă se folosesc uneori expresii împrumutate din alte limbi, cu deosebire din latină. Unele dintre acestea au intrat de mai multă vreme în uzul general de expri- mare a oamenilor instruiți, fiind luate din limbajul cotidian al romani- lor. Așa sînt i ab inltio „de la început", mea culpa „(din) vina mea", sine die „fără termen" etc. Altele sînt citate din autori cunoscuți î O tempora, o mores I „Ce vremuri, ce moravuri 1“ (Cicero), Mens sana In corpore sano „Minte sănătoasă în corp sănătos" (luvenal), Sine ira ct studio „Fără minte și părtinire" (Tacit) ctc. Există însă și formule mult mai răspîndite, curente în practica textelor scrise, mai ales, dar și în exprimarea orală. Printre acestea este și et cetera, care înseamnă, cuvînt cu cuvînt, cum toată lumea știe, „și celelalte" („altele care s-ar mai putea adăuga la acestea"). (Dacă înși- rarea în continuare, la care autorul renunță, are în vedere nume de persoane masculine, ar trebui să se spună et cetcri ; dacă acestea sînt de genul feminin, corect ar fi să se pronunțe et ceterae). în scris, se utilizează forma abreviată etc., alcătuită din cuvîntul latinesc et și din prima literă a cuvîntului următor cctcra. în rostire însă, vorbitorii pro- nunță deseori ec cetera sau et țctera sau chiar ețetera. cum și scrie, de altfel, unul dintre cei mai de seamă prozatori contemporani. (Lăsăm la o parte varianta vulgară etîcî). Pronunția cu ț (et țetera) nu este spe- cifică rostirii românești a latinismelor și ar trebui evitată. Alteori se încalcă regulile accentuării, cum se întîmplă în rostirea cunoscutei „devize" politice Divide et impera, „Dezbină și stăpînește* (variantă mal răspîndită a devizei senatului roman • Divide ut regnes „Dezbină ca să domnești", preluată și dc Machiavelli), pc care foarte mulți o reproduc pronunțînd Divide et impara, în loc de Divide et Impera, cum este corect latinește. Nu puține sînt și greșelile întîlnite în traducerea unor maxime lati- nești. într-o lucrare semnată, cu ani în urmă, de o cunoscută specialistă în literatura franceză găsim expresia Quld prodest ? tradusă de autoare prin Cui folosește? în realitate, pentru a fi tradusă astfel, propoziția latinească trebuia să sune Cui prodest ?, cum se spune de obicei. Quî prodest ? ar fi trebuit să-și aibă corespondent obligatoriu în românește (La) ce folosește ? Totuși, nu aceasta este situația în alte împrejurări, de pildă atunci cînd, într-o notă la un text, filologul care a îngrijit ediția explică sintagma latinească id est din original, mot ă mot, prin „aceasta este", cînd ea trebuia tradusă prin adverbul adică. Surprinzător e faptul că un critic literar contemporan scrie astfel intr-un articol relativ recent, întitulat Utile et dulci: „Utile et dulci, cum ziceau mai sudicii noștri strămoși". Autorul se referă, bineînțeles, la celebrul vers al lui Horațiu i „Omne tulit punctum qui miscuit utile dulci" (Ars poetica, 343). Numai că poetul latin... pune în cazul ablativ adjectivul dulcis (așadar dulci), deoarece sensul afirmației din versul citat este „...cine a îmbinat utilul cu plăcutul". Nu se poate spune în latinește. Izolat, utile et dulci, deoarece cazurile diferă, dacă vrem să exprimăm Ideea de asociere („utilul împreună cu plăcutul"). Corect lati- nește ar fi trebuit scris, opor liber și indepeu I-am redat sentimentul riei proprii, de luptă p libertate, pentru a ti s pe destinele sale — și că aceasta reprezintă un marile realizări care au rtitnșat energiile creatoa au făcut ca poporul nost | urmeze cu toată forța Pa IComunist Român. ca par al luptei pentru exis [pentru asigurarea ființei [ft a națiunii noastre4'. : Hanii general al part lustru are o contribuție I ritoare în repunerea i* I reale, obiective. a pop | român în drepturile sak I lime, acordîndu-i un ro ita toate lărfle unitl-văl NEAȚĂ, LUMINA UAL SOCIALPOLITIC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ TIC sa este ioasă croncănind î ceva grăunțe tăciuni — și dispare fîlfîiri de-aripe peste de-a mării itul izele bătrine arămiu NR. 32 (1119) 12 AUGUST 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX 8 PAG 3 LEI ploii strălucește a roșiatică — alb TEZELE PENTRU PLENARA C.C. AL P.C.R., PROGRAM DE ACȚIUNE AL ÎNTREGULUI POPOR ațelor jște ! IEZ DE AUGUST MOTTO Accentuarea omogenizării sociale lată în lumină taliei ată . e împle mottouri mul ina ANGHELESCU- MACOVEI In miez dc lună fierbinte, cind lupta eroică a celor de -«oare pentru belșug e însoțită de efortul cotidian al celor muncesc cu brațele, cu mintea, în întreprinderi și insti- cu o singură deviză întipărită în conștiință, cu singura ridanie de a transforma în faptă doveditoare cele spuse cu Maptă clarviziune, cu spirit revoluționar de către secreta- hcneral al partidului» tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU: alismul se construiește în România de azi „cu poporul pentru popor”. Sub semnul acestei devize, devenită idee forță, teză șj lare programatică în gîndirea și practica revoluționară inească, se edifică sub ochii noștri, cu neprecupețit efort, hme nouă. Iar cei care o înalță sînt oamenii ci noi. Acești i de pe cuprinsul țării, de pc cuprinsul Timișului, ză zi de zi, oră de oră, în întreprinderi, pc ogoare. Institutele de cercetare și învățămînt. pe deplin conștienți numai prlntr-o asemenea muncă, plină de dăruire și Una dintre problemele po- litice, ficații cu multiple semni- teorctlce și ce. analizată de practi- tovarfișul în românește dc ițlc, numai răspunzînd sarcinilor trasate de secretarul 1 al partidului, viața lor. a întregului popor, poate i cu adevărat nouă. Aceste gînduri ne animă cu toată ardoarea acum, în n de vară, cînd poporul român se pregătește să-și întîm- je sărbătorește, la 23 August, ziua libertății salo. . ORIZONT iede atenția* publicului spec- i fie repede solicitat și pe o capitală. Subiectul a fost ipă un fapt real, pe care seri* i Quang Vu l-a aflat dintr-o lirurgul Nguyen Trong Nhan, >tria sa profesională, a redat Ictorulul Le Duy Ung, care orită unor răni primite In n piesa Iul Lun Quang Vu, •ste îmbogățit cu personaje i conferă mult uman daritate, precum și posibil face un Înalt elogiu năzuia- -rfecțiune a omului de artă, lui de știință. Pentru inter- nului principal, a doctorului orul Thuong An Qul a pri- ia de aur. Așadar, colectivul Ha Bac, In regia Iui Nguyen , cu colaborarea fericită a scenograf Doan Chan șl a ului Pho Duc Phuong a reu- st spectacol să doblndeascâ ADRIANA PAIUȘAN : Natură statică. NICOLAE CEAUȘESCU. în magistrala Expunere prezen- tată la ședința Comitetului Po- litic Executiv al C.C. al P.C.R. • din 29 aprilie 1988. este aceea referitoare la dinamica struc- turii sociale și de clasă din țara noastră, întărirea unită- ții dintre clasa muncitoare, ță- rănime și intelectualitate, ac- centuarea omogenizării și for- marea pe această bază a po- porului unic muncitor. Naționalizarea principalelor mijloace de producție, înfăp- tuită în urmă cu 40 de ani. moment important al istoriei contemporane a României, a 1 transformat radical structura socială : n fost desființată bur- ghezia, principala clasă ex- ploatatoare care se opunea adîncirii procesului revoluțio- nar. clasa muncitoare nu nu- mai că s-a eliberat, dar a de.- unor avantaje unilaterale, care ar putea duce la tensiune și contradicții. „Va trebui să veghem — precizează tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU — în Expunere — cu toată exi- gența ca, sub nici o formă, să nu existe condiții pentru ex- ploatarea omului de către om. pentru ca nimeni să nu poată trăi fără muncă său din mun- ca altuia". Secretarul general al parti- dului evidențiază rolul pe ca- re-1 are modernizarea învăță- mîntului în ridicarea nivelu- lui de pregătire al muncitori- lor ; un absolvent al învăță- mîntului de 12 ani care ur- mează și facultatea la seral are, practic, aceeași pregătire Politica de amplasare rațio- nală a forțelor de producție pe întreg teritoriul țării, dez- voltarea într-un ritm mai înalt a județelor cu un volum de activitate economică mai redus au permis dezvoltarea echi- librată evitindu-se acele dis- proporții economice și contra- dicții grave care macină chiar și unele dintre cele mai dez- voltate țări. Un alt factor al omogeniză- rii este formarea și dezvolta- rea conștiinței socialiste, însu- șirea principiilor materialis- mului dialectic și istoric, so- cialismului științific, politicii P.C.R ; odmenii muncii devin astfel conștienți dc Interesele venit clasa conducătoare. S-a Patria » cele mai importante suo ;antă piesă ’n scenă la îoan Hoang de actualitate a Hanoi de către Giang. bucuria- in imens succes de publlo. iză „în numele justiției'. pune în evidență cu ochi •ie de aspecte negative ale etnameze actuale șt are au- 'ț ii juridico-educative. orbit vietnamez se imbogâ- mont atît cu noi valori ale ?i naționale contemporane, crări din dramaturgia țări* e. a altor țări ale lumii Se asemenea, noi realizări ta ?giei, scenografiei, artei ac dccurgînd din contactul de artă vietnamezi cu jpean de astăzi, cu iovă- trai din țările socialiste, din lumii. Imat. teatrul înregistrat pe din țările avansate în aceri inge, de asemenea, pe ml- vietnamez, contribuind la alicului, la sporirea intere- a pentru teatrul vorbit Constantin POTÎNGA ktorie și literatură realizat, în același timp, ce- rința fundamentală a construc- ției socialiste : toți cetățenii să aibă aceeași poziție față de mijloacele de producție. Noul sistem politic a permis înlă- turarea din rădăcini a relații- lor economice și sociale care generează legic inegalitate și exploatare. Dezvoltarea proprietății so- cialiste reprezintă o garanție sigură a înaintării pe calea făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate. Se im- pune însă, în continuare, stu- dierea atentă a evoluției rela- țiilor economice și sociale, a • raportului dintre diferite clase și categorii sociale, pentru a se evita orice încercare dc acumulare de către vreuna dintre ele pe scama alteia a Și cind voi închide ochii pe veri. ochii prin care ți-am sorbit frumusețea pămînturilor. a cirezilor, vor rămîne pe buzele-mi reci urme de cîntec, simțindu-ți. și-n lut, veșnica incandescență a amiezilor. Radu FELECAN b (uvintarea tovarășului 10LIE CEAUȘESCU. pre- nuil la ședința Comitetului Executiv al , din 23 iulie, w în perioada Nil al IX-lea C.C. al se subli- de după al pârti- iRA, strada RODNEI 1: Manuscrisele nepublicate fac la P.T.T R. t Index : 42 907 bl „am redat poporului h sentimentul că este un r liber și independent ■ redat sentimentul isto- 1 iroprib de luptă pentru etate, pentru a fi stăpîn destinele sale — și poate «asia reprezintă una din rie realizări care au des- energiile creatoare și &ut ca poporul nostru să se» cu toată forța Partidul ranlst Român, ca ste- ril luptei pentru existență, m asigurarea ființbi libe- a națiunii noastre”. Secre- nl general al partidului altă latură a sa j neasumîndu-șl o funcție de cunoaștere, nu poate dobîndi nid una declara- tivă. Textul trebuie considerat în sine, fără des- tinatar — un document al aventurii poetice care se contemplă în oglinzile deformatoare ale rea- lului Versurile nu mai aspiră nici măcar Ia statutul lor livresc, la îndemînâ : ele sînt. tot- odată. basme, fantezii ipocrite ale unui autor sedus de vitalitatea experienței sale existențiale, închipuiri gotice dar. mai ales, stîrniri grațioase ale Imaginarului : „așa dar. ar trebui să ne în- toarcem la clipa dc atunci, aceea / adevărată, dinainte ea ea să ne fi creat, acolo. în fața ei. / rldicîndn-și privirea — atunci cînd îi erau grei / ochii, coborîți însă — și să-i oprim atunci fața, în ceea // ce s-ar chema singurătatea ci — și despre acea / clipă să ne facem vorbele — ade- vărul făpturii ei. / acolo să-l răsfrîngcm in cli- pa aceea cînd ei / i s? încetineau glodurile — și era // într-o lume numai a ?i“ |.. 4 Mircca MIHAfEȘ • Mircea Ivănescu, VERSURI VECHI. NOUA. Ed. Eminescu. 1988. tregii cărți se desfășoară, masa de lucru. Tot ce se dragoste se întîmplă doar scriitorului narator. Acesta imaginație, vervă pentru a de fapt, pe un scaun. UI intîmplâ in Călătorie un] în mintea Infierblntatt i cheltule multă înteligeflh da viață unor p?rsoM>ți unor întîmplări ce vor cămine, insă inerte. Pentru dl un „puzzleu. mai ales cînd este făcut la vedere, u I poate prinde viață. Romanul are multe elemente do I parate, care pot plăcea unor cititori eterogeni, dar caii pot să-i îndepărteze definitiv. Scriind un astfel A roman, autorul își asumă toate riscurile. | Construit laborios, cu unele subtilități tehnice, da ’ și cu multe complicații inutile. Călătorie spre draM este un roman care nu dovedește nimic. ExceptWI poate înclinațiile experimentaliste, neliniștea lui Im Jurca Rovina din care poate irumpe într-o zi scriem menită a-i pun? integra) In valoare talentul, pc cm prezentul roman nr face să îl întrezărim. Tudorcl URIAN • Ion Jurca Rovina. CĂLĂTORIE SPRE DRV GOSTE. E In cap. nu știe unul cr dere reciproc, își dau sfa» ezirii la realitate, a imrn« irtea care tocmai se scrie Ion durea Rovina stâ toc- lentâ pe care o face Intre nul ui. real-fîctiv șj fictiv dexteritate de a schimb rtul epic. Astfel, scriitornl te variată de stiluri, de la al străzii, pînă la cel •egnat cu trimiteri culte jioase. Trecerea de la im țite, șei iltorul avînd abili- tentație și fără a periclita itru că. paradoxal, există ui) compozițional, rții. aceasta ar fi prezeo- rătăcitoare prin noianul \ fapte de viață pe care irul pentru scrierea cărții rțiune și realitate pe rare i redactării. Acțiunea in- f* fapt, pe un scaun, la timplă m C ălătorie spre i mintea înfiei bîntatâ a heltuie multe inteligentă, a viață unor personaje și e, insa inerte. Pentru râ este făcut la vedere, no are multe elemente dis- ititori eterogeni, dar care v. Scriind un astfel de e riscurile. le subtilități tehnice, dar •. Călătorie spre dragoste edește nimic. Exceptind aliste, neliniștea lui Ion irumpe intr-o zi scrierea valoare talentul, pe care întrezărim. Tudorcl URIAN ^unea lui Slavici pentru istorie a Inajoră și constantă. Secretar, din td Comisiei documentelor istorice, br al vastului corpus al Documen- Emnnuzaki (1876—1899), autor al e Istorii universale (1891) și al altor urcase studii și articole răspîndite jiNicațiile vremii, traducător al pa lui Eudoxiu Hurmuzaki» Frag- * din istoria românilor, (Voi. al al III-lea. 1900), scriitorul vă- » a informație istorică impresie- ■ Aceasta constituie seva din care «ște dramele șl cele două romane ne ale sale i Din bătrîni. Narațiu- Istorică (1902) și Din bătrîni. Manea It 1905). ■prinderea scriitorului nu este ri de intenție, căci tocmai viața și fania morală a unei populații, de feori contestată, constituie substan- prților. Convingerea autorului refo- k? la verosimilitatea fntimplârilor peste afirmată in prologul volu- ■ h .întîmplările acestea sunt atit pTcderat adevărate — scrie Slavici Ibdll-aș jigni pe cititori dacă mi-aș pința să-| conving pr in dovezi în- pdupâ toate regulele stabilite de prafii pedanți. Oarecare nedume- lupoate să rămîie decît în inimile pilor, care n-au avut încă mul tu- fa de a cunoaște din propria lor faiune poienele ce se-ntind în cul- ■ Boccgilor și văile ce se deschid Ide spre șesul de la Dunăre*. grinsâ Intre secolele al Vl-lca — fata, acțiunea debutează în ultimii k domniei lui fustinian. cind ge- i^e-ncăierau citeodată cu longo- tfi cu cetele năvalnice ale ogori- purilor), „călare pe cai mărunți și fade care sclrțiitoare", continuînd Ihcered prin locurile noastre a ■iilor și a numeroșilor sorbi (slavi), k'imea invadatorilor găsește aici o faasâ populație străromână. retra-. fa pavăza munților și a codrilor’ fa Intuiția și fantezia scriitorului, fand în sfera istoriei obiective, re- pofilul moral al „muntenilor* — ■Q aumește Slavici pe străromâni In se va păstra. în notele sale fale peste veacuri. faima cu locurile unde s-au născut ■Rrcma virtute și cel mai strin- ■ taperativ nl vremurilor. Preotul ■ rotari ta tea spirituală a munteni- falpune oamenilor îngroziți dc nă- aici suntem și aici avem să fadei aici e leagănul vieții noastre lad-e rlnduit să ne petrecem zi- fatci suntem și numai aici putem fastiplni noi înșine pe noi ... Giur feor sc schimbă și se prefac toa- Ifauri noi stăm, creștem și ne în- atiția năvălitori, muntenii ies biruitori tocmai prin încrederea In idealul sta- torniciei. Numeroase fapte și situații din romane surprind caracterul pașnic și generozitatea muntenilor, deși non- vioiența, într-o epocă atît de aprigă, este greu de admis. Este interesant modul în care Slavici surprinde pătrunderea civilizației bi- zantine în locurile noastre. dar, mai ales, faptul că muntenii începeau sa fie tot mai cunoscuți în Balcani. în volumul al Il-lea, prin Manea .și Ana, prezența românilor din nordul Dunării stîrnește interesul misionarilor creștini din Bizanț, care, voniți la munteni, în- tîmpină rezistența preoților autohtoni permanențe Cert este că. pe măsură ce autorul își poartă eroii prin locuri îndepărtate din Bizanț și Asia Mică, scrierile scad în interes. în volumul al H-lea, vastul material epic este, pe alocuri, insufi- cient prelucrat, iar bogata informație istorică apare uneori nedeplin incorpo- rată în imaginea artistică. Inadvertențele de ordin istoric — ne- respectarea succesiunii migrațiilor. de- nominarea cu termeni slavi, a persona- jelor și locurilor înaintea sosirii slavi- lor, prezentarea unor forme de orga- nizare social-politică inexistente in pe- rioada înfățișată — trebuie socotite li- cențe artistice necesare evidențierii ideilor majore ale scrierilor : autohto- nismul și continuitatea românilor. Scri- itorul posedă logica istoriei autentice, deși unele detalii nu aparțin perioadei prezentate. încununate cu premiul „Ion Heliade Rădulescu* al Academiei Române.-dar și contestate violent — mai ales de către Duiliu Zamflrescu — romanele Din bătrini, cu luminile și umbrele lor, constituie începutul unui diurn, pe care Sadoveanu îl va străbate cu ine- galabilă siguranță. loan LERIC O literatură în mișcare este aceea care se desfășoară sub ochii „prezentu- lui* (unitate de măsură relativă), pen- tru care coordonatele nu pot fi. încă, trasate fără a cădea în considerarea prematură și insuficientă a faptelor. Evoluția prozei și poeziei românești în- dreptățește aceastâ remarcă, dintr-un anumit punct de vedere, atîta vreme cît. structural, nu putem vorbi de-o unică direcție, de-o unică linie de forță a scriiturii, în jurul căreia să se țeasă întreaga pînză a literaturii moderne și contemporane. Proza de după război pare a fi con- servatoare. pînă spre începutul dece- niului șapte Conservatoare, în sensul bun al cuvîntului, adică menținînd epi- citatea și dramatismul, caracteristice •romanului realist (Rebreanu. Călinescu, Z. Stancu) și analizelor psihologice sau de structură socială din creația Hor- tensiei Papadat-Bengescu, Camil Petres- cu ori Anton Holban Prima linie va fi urmată, în literatura contemporana, de Marin Preda. Ștefan Bănulescu, Sorin Titel. dar și de Ion Lăncrănjan. Con- stantin Țoiu sau Nicolae Velea. In di- recția romanului de analiză psihologică se înscrie creația unor Nicolae Breban, Dumitru Radu Popescu, Augustin Bu- zura, Radu Petrescu și ceilalți colegi ai săi din cadrul „Școlii de la Tîrgo- vi.ște*. Tradiția a continuat mereu să se inteipună diverselor tendințe ale scriiturii. Ea revine sau se menține ca o constantă. S-a spus, nu arareori, că delimitarea tradițipnatism-modernism devine ambiguă. Conceptele Iși pierd pregnanța. Marin Preda este cel mai bun exemplu in acest sens : fondul au- tohton, modelul predecesorilor sapă adînc Jn conștiința scriitorului nou. Mo- dernismul este, frecvent. încadrat între tradiționalism și postmodernism; ulti- mul înțeles ca reevaluare, redimenșio- narc a destinului literaturii. Treptat dispar subiectivismul și egocentrismul, fiind instaurate, în schimb, fragmenta- risjnul, difuzul, inconștientul, fuga, cri- za de comunicare etc. Momentul de amplitudine maximă și de radicalizare a limbajului poetic este marcat de Nichita Stănescu și de poe- ții generației ’60 : de la Ștefan Aug Doinaș, Anghel Dumbrâveanu, Petre Stoica, Marin Sorescu la Ana Blândia- na. loan Alexandru. Grigore Hagiu. Pe de altă parte, un alt curent, premers de Gellu Naum și Geo Dumitrescu, dar care-i conține pe Leonid Di mov. Mircea Ivănescu, Constanța Buzea, Șerban Foarță, Emil Brumaru etc., face legă- tură cu poezia generației *80. Livrescă, liric-ironică, in telectua Uzată, aceasta poezie obligă la înțelegerea nevoii de omogenitate, de integralitate a fazelor. Pe urmele ei, o avaladșă de tineri poeți, în frunte cu Mircea Cărtărescu, culti- vă o poezie a concretului, coborită din templele avangardiste și țintind spre postularea evenimentului real, în apa- rență insignifiant, a realului în totali- tatea sa ori numai fragmentar. Senti- mentele sînt estompate, subcutanate ; la suprafață sălășluiesc senzațiile (văz, auz, pipăit, gust etc.). în directă legătură cu aceste modifi- cări în spațiul poetic, tn proza se ma- nifestă trei tendințe : spre realism, psi- hologism. respectiv spre documentul-ca- ficțiune (biografii, jurnale, memorii accente . \ l’ORIE SPRE DRA- (vistelor e, de mare atractivi- doielnicâ oportunitate •na ^Ierarhia valorilor i, tot acolo, un articol tuală. „Maximum in ; Radu Encscu • De e* a Galelor Am fi tea» rvă și de ceea ce cam . mai mult san mai umor. • In „Viața Ro- ii a tiare, fragmente din in Noica. • Nu ocoliți I Scînteii tineretului** it interviu cu Borges. ulțumitul Marin Min- E notorie intoleranța -a nevoie de o fntrea- Mtiii" pentru frică un i i-a dispărut demult » Papahagi, în „Tri- er „ ... scrierea cărții .i altceva decît docu- •cntului. denumire și tare sfne, cântare tirău V. GANEA faaul talent al scriitorului sc ifcie, mai ales, în prezentarea atît idilică a tîrgului muntenilor. Tîr- Lwtiv literar preferat de Slavici KGura satului), constituie izbînda Hd a primei narațiuni. Loc de tei, de etalare și de confruntare a brii și hărniciei, loc de petrecere, I de verificare a virtuții, marea [rare umană îi oferâ lui Slavici fl îâ comunice senzația vieții au- ba muntenilor. faics vecinătate cu gepizii și slavii Rheredere. Se încheie căsătorii hemtani și gepizi (Bodea — Mala), ■ împreună cu slavii împotriva far.Din învălmășeala luptelor cu ADRIANA PAIUȘAN : Mere roșii etc). Granițele intre acestea sint, insă, foarte fragile. Reflecția pură se menți- ne în roman pînă la apariția genera- ției textualiste. Acum, conștiința eului auctorial se verifică pe calea unei me- tareflecții. Proza aceasta cultiva, mai presus de toate, originalitatea, prețiozi- tatea ia nivel stilistic. Personajele construiesc o nouă sintaxă, retrăgîn- du-se din jocul acțiunii. Diegeticul e tot mai hotărît înlăturat. Se apelează la neutralitatea timpului și a spațiului. Subiectul are, de regulă, o sumedenie de fețe. Toate acestea în opoziție .cu proza (și romanul) realist și cel psiho- logic existențial. In care personajul creează atmosfera. Pierderea sau sub- țierea noțiunii de personaj ar duce la diluarea atmosferei, a cadrului narativ In cadrul acestei direcții, decisive, există două tipuri de scriitori: cei care creează un limbaj apropiat de ceea ce, în științele exacte, se numește cod sau algoritm, și scriitori care „vorbesc scri- ind". Limbajul acestcua din urmă este cel comun, prin care descifrează o în- treagă realitate individuală sau comu- nitara. La Marin Preda, spre exemplu, deși subtilitatea limbajului nu lipsește (ea este conținută stilului, cuvîntului, ideii) „verbalitatea* este deschisă, ea aparține dimensiunii denotațive, obiec- tive, directe. Acestui stil i se subordo- nează, la diferite nivele ale realizării tematice, proza caracteriologică și de analiză — proza simptomatologiei — a unor D. R. Popescu, Augustin Buzura. Nicolae Breban, Paul Anghel, Sorin Ti- tel, Ion Arieșanu, Dana Dumitriu. Gabriela Adameșteanu, Paul Eugen Banciu, Eugen Uricaru etc., proza me- diului, a spațiului delimitat (Ștefan Bănulescu, George Bălăiță. Mircea Cio- ban u. Fănuș Neagu, Florin Bănescu, Teodor Bulza etc.). La cealaltă extremă, proza creatoare de coduri artistice, care face din convenția literară însuși pre- textul discursului romanesc: Livius Ciocârlie. Alexandru George, Mircea Nedelciu, Ștefan Agopian, Gheorghe Crăciun, Daniel Vighi, pentru a nu-i pomeni pe adevârații premergători ai acestei direcții : Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, ori pe colegii lor. Tudor Top*1 șî Costache Olăreanu. Așadar, o multitudine de orientări și direcții, care vorbesc despre complexi- tatea peisajului nostru literar actual și. implicit, despre valoarea lui. Dar o adevărată discuție și un program pen- tru o nouă literatură pot începe abia dc aici. Simona CONSTANT1 NOVICI I Seninele vechimii mra prozei lui Ion Florian Panduiu urcă de pc valea Iorgovanului pînă Idemțurile semețe ale Arjanei, unde viperele își veghează singurătatea. Ha4rile se cheamă Priboi ori Satbătrln, au fost durate in locuri mai ferite ir viitura schimbărilor și, dincolo de frumusețea lor edenică, par să dea «donatele exacte ale centrului lumii. Oamenii insă încep să rupă cercul feliei In urma lor. ochiul limpede ai cerului c tulburat de casele pustii, mite sub greutatea unui timp rămas locului, de zidurile surpate ale stine- t prefăcute în împuținate amintiri, de bătrînii înfricoșați de absența urma- h Pașii țăranilor coboară la orbitoarele chemări ale orașului. Trăiesc intre m pereți spinzurați In aer. muncesc prin fabrici și sc întîlnesc, invariabil, persul vesel", incerclnd să-și șteargă din memorie poveștile satelor părăsite, irdntacul torogoatei trezește în ei șarpele dorului, care Ii macină, rădăcinile np sâ înmugurească și mulți ar vrea să urce iarăși pe cărările uitate ale «Unei [Slrbâtoarc tirzic (1981), Au murit poveștile. Simlnico (1983) și C alul de pcl nouri (1985) caută să dea cîteva răspunsuri plauzibile artistic la obsesi- ei întrebări ale unui autor sensibilizat de dramaticele prefaceri ale satului, fcltrln este un astfel de ultim bastion al unei mentalități arhaice. în care totul se orlnduiește după semnele vechimii, dar impactul cu noul este dureros, prevâzîndu-i iminenta stingere. Scriitorul crede însă într-o utopică resurecție și mizează pe destule personaje luminoase, simbolizînd reîntoarcerea la codul unei mentalități ancestrale, care i-ar putea opri sfîrșitul. Kitsch-ul ca stil de existență, frămlntările dezrădăcinatilor, rezistența împotriva unui timp ce destramă dureros o civilizație milenară sînt cîteva teme generoase, pe care scriitorul reușește să nu le compromită. Fluiditatea narațiunii, dialogurile alerte, scenele conduse cu destulă Siguranță sînt calități evidente. Totul stă sub tutela unor dimensiuni apăsat etice și, cînd dozajul nu este bine supra- vegheat. prozele se îneacă în valurile tezismului. După surprinzătorul eșec adus de Unde ajung doar vulturii (1988), simplu îndreptai de vacanță pentru copii, cartea efigie a lui Ion Florian Panduru este Sub Merii Sălbatici (1988). Sinteză epică, romanul este construit după rețeta sigură a clarității tradițio- nale. cu situații acut confllctuale și personaje bine individualizate, chiar dacă prea monocrome. Prin cărțile publicate pînă acum. Ion Florian Panduru izbu- tește să-și creeze un spațiu epic distinct, ce dezvăluie în el un slujitor devotat, veghind la verticalitatea satului românesc. Dorin MURARIU ORIZONT Marius Stan • • O -BANCĂ ÎN PABC ADRIANA PAlUȘAN: Trandafiri roz. Dupâ mulți ani. în centru) parcului a rămas o singură bancă. Așezată în iarbă pentru a face loc marmurei, cărămizilor, țevilor, pentru a face loc, cum spuneam, loc pentru o fintînă arteziană, această bancă e tn suferință, așa așezată în iarbă cum este cum se află ea acolo. în miezul lucru- rilor, în centrul de rotație al parcului. Acolo s-a așezat sau poate nu s-a așezat, poate că era acolo și acum îl vedem pentru că nu mai este, se află acolo, cum spuneam, el. chiar el se află și tocmai acolo. Părul său scurt, aspru, pieptănat cu îngrijire, un pulover călduros, larg, pan. taloni gri, aproape albi, foarte aproape albi, pantofi ușori, elastici, de ce oare nu poate să o uite ? De ce îi apare me- hăituită, omul pentru care ea s-a chi- nuit să îndure ca o femeie cum nu era. cum n-are să mai fie, o imensă cate- drală a frigului, un sunet profund re- verberat in adîncul memoriei. — ... și pe urmă a întrebat de tine. I-am spus că totul c-n regulă. Am min- țit. nu-i așa ? Degetele ei subțiri aranjează capetele cordonului în cataramă. O cataramă din plastic, neagră O imitație. — O să se facă frig. Trebuia să-ți pui haina O gărgărița s-a oprit pe spătarul băncii. Se rotește puțin, ezită, în sfîrșit a pornit spre stînga Fata ridică pe ge- nunchi o sacoșă bleumarin. — Uite ce ți-am adus I Scoate un pachet învelit in hîrtle Premiul ~ revistei „ORIZONT** Ia concursul național de proză scurtă „Marin Preda" — Teleorman, 1988 reu in vis, așa cum numai visele lui îi apar în plină zi, de ce seara se coboară în cameră aburul verzui al privirii ei. da, al privirii ei. Vă amintiți cu toții, așa ceva nu se uită, sînt oameni care și-au amintit ziua aceea mult înainte ca ea să se întîm- ple, vă amintiți, cum spuneam, felul în care atingerea mîinii sale, șocul elec- tric în urma căruia aerul a devenit de un albastru intens, momentul atingerii mîinii sale și arșița care a urmat, apa ca un metal topit, păsările care n-au mai putut să zboare, cu aripile luno- cînde pe umbra încinsă a lucrurilor, acel neasemuit moment al atingerii mîinii sale și lumina rătăcită pe aleile parcului șj vîntul uscat stîrnit de ple- carea ei. Era parcă ieri cînd i-a spus : — Pe mine mă cheamă Laura și. dacă vrei, am să te las să trăiești o zi in locul meu. Parcă. Parcă ieri au fost toate aces- tea. Acea mișcare tremurată a mîinii către obrazul lui și gesturile lui calme, ca și cum ar desface o caisă penti u a-i scoate sîmburele. Parcă. Acum e duminică. Plăcile de marmură, parcă, plăcile de marmură sînt așezate la, parcă, la intîmpiare. peste cărămizi și parcă, ceva nu e in regulă, trebuie să scăpăm de euvîntul ăsta, parcă, peste cărămizi și bucăți dc piatră. Așadar : A închis ochii pentru a putea vedea parcul de la înălțime, teritoriul vast al acestor amintiri. Abia acum vede cu claritate banca așezată în iarbă, singu- ra bancă rămasă în centrul parcului, se vede pe sine, inexpresiv, detaliu dintr-o frescă bizantină. Aici, la nivelul plopilor, timpul abia că mai trece. — Hei, ce mai faci ? Ai adormit ? Cu pași rari, fata dă un ocol băncii și se așează. Un zîmbet ștrengăresc, pu- țin forțat. îl împinge ușor cu degetul — N-auzi ? Cu tine vorbesc. Te-am întrebat ce mai faci I De fapt, el a văzut-o venind, el a vă- zut totul de acolo, de sus, de pe aco- perișul catedralei de aer. O catedrală o imagine gotică a suferinței. A văzut-o cum dă ocol băncii, cum se așază purtînd pe chip acel sentiment din apropierea fricii, cum îl împinge ușor cu degetul fără să știe că de multă vreme el nu mai este acolo, el. așadar el, omul adus în imediata apropiere a fricii, el pentru carc nu a plîns, pentru care a strîns din dinți cu răsuflarea albă. Insecta se precipită spre capătul băncii, se oprește, ezită, se întoarce și pornește grăbit — Nu vrei să vezi ? Insecta își ia zborul și fata 11 prinde dc mină. — Hai. te rog, deschide ochii. Gărgărița abia se mai vede. — Uite ce frumos e. Dac-ai ști cît l-am căutat. Spune-mi, îți place ? Spune ceva I își retrage ușor mina cu o mișcare nehotărită. Degetele au pierdut contu- rul. Un sentiment nesăbuit o duioșie absolut nepermisă în fond, ce rost au toate acestea ? De ce a venit ea aici, pentru ce îl caută mereu fără să-1 gă- sească ? Ar trebui să plece chiar acum. Sâ nu se mai întoarcă niciodată, niciodată. în- toarcerea e numai o a minare. Nici măcar să plece nu poate, pentru câ. vedeți, nu se poate ști cu precizie dacă cel care pleacă nu e cumva cel care a rămas Această zi. o bucurie simplă, albă curată, faptul că sîntem in viață, fap- tul că stă aici lîngă el și e atît de fru- moasă îneît abia cuprinde să o vadă, felul în care se așează in fiecare seară dind mai întîi un ocol băncii, felul în care i-a vorbit fără să-1 cunoască și candoarea gesturilor ei. teama cu care ia plecare. îi atinge umărul lăslnd în urmă o apăsare ușoară șl parfumul acel parfum otrăvit pe care numai Laura îl râspîndea în încăpere prin fluturarea părului ei prin fluturarea părului ei. — Eu acum trebuie să plec. S-a cam făcut întuneric Tu mai stai aici ? Te rog răspunde-mi. mai stai ? S-a ridicat și tremură ușor cu mîi- nile în buzunarele pardesiului. — Crezi că asta ajută la ceva ? Dacă nu vorbești cu nimeni crezi tu că are să-ți fie mai ușor ? Ai să rămii singur, asta ai să faci Zi. cită vreme crezi tu câ o să mai dureze ? El a ridicat ușor privirea, deosebit de ușor, fără grabă și fără putință de întoarcere Cum spuneam, el a ridicat ușor privirea și cu nemăsurată dragoste s-a așternut peste chipul ei înfricoșat în văpaia asfințitului Și dacă vă spun toate acestea e pentru că a trecut mul- tă vreme de atunci și un asemenea lucru a devenit posibil. — De ce te uiți așa la mine ? Ce mai vrei de Ia mine? Nu. tu ai să mâ înnebunești! Spune, ce mai vrei? Spune ceva I Această fată, in înverșunarea ei îmi aduce aminte de Laura. Cu siguranță ea nu ar fi stat acolo, în ‘miezul adîncit al parcului, cu res- pirația întretăiată, cu „Spune ceva !u șiroind pe obraji sub amenințarea în- serării. pînza sfîșiată a timpului. Cu siguranță ca 's-ar fl purtat cu to- tul altfel. Laura trecea adesea prin gtndurile lui. privii ea ei vreau să spun îi aluneca ușor în afara creierului și cu cît în- cerca mai puternic să o rețină cu atît simțea mai mult depărtîndu-se cu acea lentoare a despărțirii care îți dă certi- tudinea că e definitivă. A cunoscut-o la ziua unui prieten „Vezi, fata aceea nu arc pe nimeni" l-au spus și el a înțeles câ are să o piardă, câ aceasta e o mare forță, să nu ai pe nimeni, câ a nu avea este o forma a libertății A început atunci să-i fie teama. O teamă ca un vîrtej deasupra nisipului, ce nebunie și asta, să trăiești intre pereții unei amintiri. Dacă această frumoasă fată ar ști cum s-au petrecut lucrurile, unele pe altele s-au petrecut așa cum în expri- marea „frumoasă fată" cuvintele se petrec, o frumoasă fată, frumoasă ce înseamnă frumoasă ? Să urmărim : frumoasă, accentul pe u : fru-moasă și iar. fără grabă : fru moa-să, acel „fru“ în care sunetele sc petrec, frumoasă, priviți euvîntul aces- ta : frumoasă, înțelesul se pierde, fru- moasă. prin repetare. înțelesul, frumoa- să, vedeți, se pierde Acum se vede po- vestirea ca o repetare, ca o facere a lumii prin pierderea înțelesului. Frumoasă, respirînd cu înspăimîntare nefericirea acestui om. labirintul ră- coros al timpului și ea, frumoasă, fără să știe nimic, fără sâ își închipuie, vine în fiecare seară să îl audă cum tace frumoasă, să îi asculte șuieratul uscat al durerii, cum spuneam : fără să știe nimic, fără să își închipuie câ în el se află pentru întotdeauna Laura, câ nimeni nu o va putea înlocui în aerul de un albastru intens al aducerii aminte. Acum s-a așezat pe bancă și tremu- ră. S-a făcut frig, noaptea e pe undeva prin apropiere — Am să rămin cu tine aici. Da Așa am să fac. O să stau aici, pe ban- ca. O să am răbdare, multă răbdare îmi strîng bine pardesiul, mîinile în buzunare. Așa O să fie cam frig da’ nu-i nimic Nimeni nu moare dintr-atît Măcar.. măcar de n-ar ploua. Și pînă la urmă chiar dacă plouă o să fie mai cald, nu-i așa. măcar să plouă... E tîrziu, cu siguranță e prea tîrziu El a închis ochii și vede acum o apa limpede, undeva într-o margine de pă- dure. o vede pe Laura înotînd și pier- zîndu-se în depărtare. E acum mai liniștit, mult mai liniș- tit. O amorțeala plăcută îi umple ve- nele. Lîngă el. fata asta care nu știr nimic, habar n-are de nimic, a început să plîngă. Laura "h-ai fi plîns niciodată Ea ar fi rămas mlndrâ. cu pumnii strînși. așa, ca în noaptea aceea cînd a fugit din spital pentru ca. cu operația aproape deschisă, șiroind de sudoare și sînge. noaptea în care a găsit-o goală cu ochii plutind în alcool, aburul verzui al privirii ei. era ea, mîndrâ. cu pum- nii strînși. intr-un pat scund și murdar, era ea. înțelegeți ? O aceeași amo^eală l-a cuprins și atunci Aceeași liniște, parcă, i-a aco- perit trupul Un echilibru mai înalt dintr-o rupere de echilibru. A umblat atunci pe străzi, nu chiar așa mult pe cît s-ar crede cu imaginea ei adîncită pe chip L-au găsit spre dimineață Au găsit acest om care seamănă atît dc mult cu el. Faptul câ nu a mai vorbit cu nimeni s-ar putea crede că este un semn de însingurare, o față nevăzută a spaimei De fapt aici se ascunde o povestire O repetare O facere a lumii pînă la pier- derea înțelesului. Acum e adevărat că In fața lui se aflâ o prea frumoasă fată E adevărat că a vâzut-o venind și dînd ocol băncii și așezindu-se lîngă el pentru a deveni și mai frumoasă. E adevărat iarăși că tăcerea lui a chemat-o în fiecare seară și câ intr-un fel îi e dragă. Mai ales acum cînd ochii îi joacă în lacrimi, felul în care respiră sacadat, firele de păr lipite de obraz, ducerea mîinii ei către frunte, batista pe care nu o mai găsește, izbucnirea unul sentiment din apropierea fricii precum au înflorit a doua oară morii El a închis iarăși ochii și. de la înăl- țimea catedralei de aer. vede o femeie venind pe alee, o femeie cu pas grăbit, speriată, o vede clar eum încearcă să o convingă să plece e tîrziu e noapte, e frig. hai. fetito. ce rost are să mai stai aici. înțelege că ai sâ te îmbolnăvești uite, o sâ plouâ. hai Laura. vino, ori- * cum n-arc să te recunoască. IN PATRIA FERICII Embrionul în pacea fierbinte neatins dc electricitatea tiiM desfăcînd sîmbunil luminnol și consumîndu-i miezul dota- Fericit acolo, atingînd cu pui rămurișul roșu, fierbinte fi j Ini și fortificindu-și degetele in lichidul amniotic; poate visează munții co-i și boabe de griu cc-i vor se și-n Patria Fericiților tînăr să fie mereu, și purpura zîmbetului într-o necurmată lumină VOI CARE VENIJ1 Voi care veniți și culegeți Ig nu descoperiți liniile ful^nâi ce m-au cutreierat! Voi învăț ați lecția bucurii, pe cînd eu știu : totul s-a născut din durere si ijta ... Acum. în moale lumină sc-ngroapit și gîndul meu la ce-ar vorbi! Nimeni nu-ntreabă cit s-a hH să lumineze masa bucuriei STARE Soarele și vîntul nu se mai uitau la mine! Pomii uitaseră să-și desăvîrșească fructele; i surîsul iubitei se crispa și-o undă de aer îl transforma-n cioburi mint Dacă v-aș spune că eram loi m-ați ere. e ? Ml criu IVI ■■■■WEEII Parcă bate Strigă paș Bătătura e Și la poar Și în veșn Clipele de’ Spațiul Timpul c; nu W dc adex ăr.. albă a cerului Mntulul lui român i niciunde, £ vreodată famă de furtună . .. i înțeleg u (lin noi ; â dr furtună A... Soției mele in suflet in artere mina Fiecare VC Cu suflete Eu treceai Pe culmili Tu. in cșa Mă priveai Din geana Si zilele-n Fulgcrat-a Cind mai Peste frun A zi și-ad< fi Te-ai rup cu gindul eu-artereh de stelele- Te-ai rupt ea ramuri din brațel din colțul Te-ai rup să ne zidi doar noi - ca zeii în Stau pe । Care-mi r întrebîndi Pentru ci mă cere ! LUMINA \CESTUI PA )KI\N \ PAIUȘAN : I Iubim cu un dor urinării lumina acestui pămînt, iubim pacea și o păstrăm in iubirea noastră dinții. Ne iubim leagănul copilări nc iubim zarea albastră, înălțimile, ne iubim graiul nemuritor, cei ce navigam spre mlleninl — Intrei Pentru literatură, întregul m mărunțișuri Mai mult incd i hw neînsemnate din jurul noștri 1 poate spune că o parte însemni interbelice sc revendică din ccall întreg universul operei lut Matdil au un timbru exotic șl misterltat plutește dincolo de fapte. Idctm supra (sau dedesubtul) istorii!», liber, inanallzabll aproape. Cerut solid'și bine închegat epic a i lunete-mozaic sticle colorate d perspectiv? diferite, alunecoase^ superbe in libertatea lor absolui proza unuia ca și în a celuiltâ dezabuzării moderne, a plictisi matul unor stări intraductibile.! rează in literatura noastră, chior încă din vremea începutului del major'* și al intimplărilor ,cu ra tale mici șl nt, indt se )zel noastre re exemplu, lui Blecher n opera lor fatală dea- r-un spațiu ellcă fusese \116tor unei nțiallzări și In gratuități fatic. șt in Supta rit, (i ©re anonl- tl se contu- (taie latenta, Knlmentului Im in o ptiu nile tenu clabilă a plidtă și tn proza gurile ol la noi di tematică subtilă. i prozei m Faptul a sita te ca prezente porta mei tn a porțile t misterul in accep mulul si ceva Ina clipei an Șl p căutate fiind „n vieții slj cu perse verde, n - QR ZONT Por uni IN PATRIA FERICIȚI Pentru roua de pe greieri, Pentru floarea de pe coastă. Pentru stîlpul casei noastre Și lumina din fereastră ? Pentru steaua de pe cer, Pentru timpul care vine, Pentru frumusețea clipei Ce te-a logodit cu mine ? Parcă bate cmeva-n cuvinte Strigă pașii afundați prin lunci Bătătura e pustie-acuma Și la poartă plîngi dacă te duci • Pentru cîntul rindunicii. Ce ia streașină stă trează, Pentru țara-mi dc pe frunte Și frumoasă și vitează ! Arthun Interval limba romană •. , ibrionul in pacea fierbinte, atins de electricitatea timpi sfăcind sîmburul luminii cal consiimîndu-i miezul dulce, licit acolo, atingând cu pupi nurișul roșu, fierbinte și Și in veșnicie bale cineva Clipele devoră în tăcere Spațiul, care se deșiră-ntruna, Timpul nu mă iartă și mă cere! fortificindu-și degetele lichidul amniotic ; ite vlseazâ munții ce-i iur inocula vor seni itair, «ului | nmuin REMEMBER Fiecare venea dintr-o toamnă a Cu sufletele desfăcu tc-n stele Eu treceam cu viața s-o sui Pe culmile viselor mele. lui boabe de grîu ce-i i Patria Fcriclților ar să fie mereu, iurpura zîmbetului r-o necurmată lumină Tu, in eșarfa tăcerii de cristal. Mă priveai rar prin lacrima fierbinte Din geana ochiului oval Si zihde-nfloreau-nainte! Miron [ic PATRIA lll ESTE LUMINA E atît dc mult cer. Ochii privesc lemnul porților, ninse de florile zilei. Ochii rămin lîngă tîmpla vor CARE VENIȚI care veniți și culegeți lai descoperi ți liniile fulgerul» n-au cutreierat ! invățați lecția bucuriei, ,‘îiid eu știu : I s-a născut din durere si iștep Icum. în moale lumină se-ngroapâ fa îndu) meu la ce-ar vorbi? icni nu-ntreabă cît s-a lupt n noi i Mrtunâ umineze masa bucuriei. STARE ele și vîntul e mai uitau la mine! ii uitaseră desăvârșească fructele; ul iubitei se crispa undă de aer ansforma-n cioburi manii v-aș spune că eram lini i crede ? Bele Fulgerat-a cerul o credință-a noastră Cind mai auzeam glasul luminii. Peste fruntea lui, albastră. Azi și-adorme luna sînii ! DOUA DESTINE Te-ai rupt din timp spre mine cu gîndul dăruirii, cu-artercle prea pline de stelele-amintirii Te-ai rupt din spuma mării, ca ramură de cer, din brațele uitării din colțul tău stingher. Te-ai rupt din timp spre mine, să ne zidim în timp doar noi — două destine — ca zeii în Oii mp ! PENIRU Stau pe geana unei lacrimi Care-mi rîde pc obraz Intrebîndu-mă în șoaptă Pentru cine mai stau treaz. ■kl UI NA \CESH I PA} IM PAIUȘAN : La bunici. i cu un dor nemărginit a acestui pămînt, pacea și o păstrăm >irea noastră dintîi. bim leagănul copilăriei, >im zarea albastră, ni le, >im graiul nemuritor, noi. navigam spre mileniul tn Patrie» Aici, unde Treze, Aici, lingă Fructul, cu gindurile sint mereu ramul unde rodește miez dulce, Fructul, aburit de cuvintele Limbii române... Umbra se pierde Depârtindu-se. Pasărea își deschide aripile. Zmeura din gradină Prinde culoare și tu pleci Pe drumurile patriei, Cu floarea de dor și de bucurie. Patria iți este lumina cea mai Apropiată. ÎȚI SCRIU Iți scriu rînd din rînd Tu-mi ești bucuria din gînd. Iți scriu și îți mai scriu Dintr-un tîrziu tn alt tîrziu Atît de mult mi-aș fi dorit Să rămînă timpu-n noi Mereu trezit. Te iubesc și e firesc Acest poem să ți-1 dăruiesc Te cheamă Ana Maria Ce nume sfînt Frumoasa mea de pc pămînt Zorii ne cuprind în șoaptă Gura ta ; zmeură-n amiază coaptă Iți scriu rînd din rînd Privirea ta primăvară fiind. AȘTEPTĂM Așteptăm ca vremea din urmă să iasă din noi în fața ierbii inundați Așteptăm de emoții Așteptăm ale fiilor Așteptăm scrisorile din armată noștri să ni se facă sete Să bem din apa fîntînii satului Așteptăm și anii se adună ciorchine la tîmplă Și lumea ne poartă in marc grabă Prin ploi pe care orașul nu le mai poate păstra Așteptăm să ne întîlnim și să vedem ce mai urmează Ochiul rămîne deschis într-un povîrniș. intre u './tevatură, întregul def ivi Mal mult încă i lumeț ate din jurul nostru, Ad< ne că o parte însemnată a e se revendică din acest I tversul operei Iul Matciu i ibru exotic și misterios L lin rolo de fapte. IdcnîUolt u dedesubtul) istoriilor } mlizabil aproape. Ceea ce une închegat epic ic dei za/c sticle colorate ordo e diferite, alunecoase, relt n libertatea lor absolută ia ca șl in a celuilalt pl it moderne, a plieti ‘ Iii >7 stări intraductibile. St iteratura noastră, chiar di ne mea înce puțului dc re al intim pi arilor „cu nl te fi in pid și ;hcU se IttOStre amplu, IWccher «ra lor feti dea- I unei M șl uttdti K. « l.'l știrii, a te tnonl- a wilu- iWeTjtu, Mu fui ih opt iu nile tematice ale povestirilor de început sadoveniene, ca și într-o parte apre- ciabilă a prozei sămănătoriste. Modificarea, lipsită de o ideologia poetică im- plicită și clar asumată, nu fusese, atunci, una de adtncime. înnoirea atinsese In proza aceea doar decorurile și figurația exterioară Interesul pentru tîr- gurile obscure și pentru lumea funcționarilor de provincie pare să fi venit la noi dintr-o tradiție a prozei ruse. Spre deosebire însă de aceasta, deplasarea tematică din literatura noastră nu a antrenat cu sine șl o problematică mai subtilă. Oricum, importanța primenirii acesteia rămîne ca atare in devenirea prozei noastre interbelice, allmentînd experiențe ulterioare calitativ mal bune. Faptul aduce in peisajul prozei dintre cele două războaie o binevenită diver- sitate zare alătura realismului balzacian, introspecției șl proustlanismului, prezente la marii scriitori, o poetică a plictiselii, a exotismului ocult și a com- portamentului absurd. tn această multitudine artistică, proza lui M. Bhecher deschide, la rîndu-l, porțile teritoriului fertil și fundamental modern a ceea ce s-ar putea numi misterul banalității cotidiene. Precizăm că termenul de mister nu se opune, in accepțiunea dc fată, prozei fantastice șl senzaționale, cl aceleia a realis- mului sistematic balzacian, căruia ti cont răpune o tensiune hlperrealistă, un ceva Inanallzabil, ascuns in adlnrul vieții obișnuite. O formă de metafizică a clipei anodine. Șl poate că, din aceste motive, esențele inalterabile ale existenței sint căutate de M. Blecher mai ales in lucrurile considerate în mod obișnuit ca fiind „nesemnificative" literar. Pentru autorul nostru, marile adevăruri ale vieții sînt de căutat fie într-o „cărticică banală", fie într-o „fotografie veche cu personagiii# fragile și inactuale", fie într-o „tandră scrumieră de faianță acr ie, modelată ca o frunză de stejar, veșnic mirosind a cenușă". Daniel VIGHI . Cuvîntul din titlul acestor însemnări este un neologism latino-romanic împrumutat destul de tîrziu din franceză (intervalle, cf. it. intervallo, lat. intervallum), pe care dic- ționarele îl definesc în felul următor.: 1. Distanță în timp între două fenomene, între două perioade, între două eveni- mente consecutive. 2. Distanță în spațiu Intre două puncte, între două lucruri14. Posibilitatea de a denumi prin același termen o relație spațială și una temporală dovedește, cu argumente lingvistice, cît dc strînsă este, in conștiința vor- bitorilor, legătura între aceste două concepte fundamentale : spațiul și timpul. Dicționarele înșiră, în < mtinuare, sensu- rile speciale, „profesionalc‘u pc care interval le dezvoltă în matematică și în muzică. Cu înțelesul său temporal, neologismul nostm revine adesea în presă, mai ales la rubricile meteorologice, fn nu- mărul 23/1988, pe ultima pagină (24) a revistei „Flacăra44, ni se oferă „Date climatice pentru intervalul 9—15 VI44. Citim, în cadrul rubricii, că „Spre sfîrșitul intervalului, instabili- tatea atmosferică se va accentua în regiunile nordice44. Expresia interval de conversație — care, în D-ale car- navalului, cade de pe buzele „Catindatului44 — face parte din recuzita mijloacelor lingvistice folosite de Caragialc pentru „autocaracterizarea44 (și... ridiculizarea) personajului. Să nu uităm că, în aceeași replică, el spune De par examplu și... subfirug pentru subehirurg: „Vezi d-ta, pesemne, nu știu cum devine care va să zică de este al naturii lucru ceva, că măseaua, în interval de conversație, de frică trece44. înainte de pătrunderea, tîrzie, a neologismului interval, sensul temporal al acestuia fusese, lungă vreme, exprimat prin mult mai vechiul sinonim parțial răstimp. George To- pîrceanu, Plouă : „Există și răstimpuri cînd se moale, / Cînd cerul nu mai toarnă-așa, de sus, / Și cerul cîte-oleacă. spre apus, / Se luminează puțintel — a ploaie44. Nicolae Labiș : „Somnul meu laș c de-acum amintire urîtă / Care-n răstim- puri mă întărită44. Cu sensul său spațial, interval intră in sinonimic cu „distanță44, cum se vede lesne dintr-o propoziție ca aceasta : „Pe intervalul Lugoj — Timișoara trenurile circulă cu viteză sporită*4. Dc altfel, acest din urmă înțeles a fost cel primordial — în ciuda dicționarelor — așa cum ne-o dovedesc atît lo- gica (spațiul este mai... „concret*4 decît timpul 1) cît și etimologia. într-adevăr, ce înseamnă, dintr-o atare perspec- tivă, latinescul intervallum ? Prcpoziția-prefix inter-, bine cunoscută, nu mai arc nevoie dc comentarii, iar vallum de- numește, în limba strămoșilor noștri, o intăritură, o palisadă, un fel de dig de apărare. în terminologia militară, inter- vallum este, etimologic, „spațiul44 dintre două asemenea for- tificații*4, dintre două valla. Spune, desigur, ceva cugetului și simțirii noastre amănuntul că. pe linia ferată Medgidia — Constanța, penultima stație se cheamă, veșnicind o treaptă a istoriei, Valu’ lui Traian. G.I. TOHANEANU „Leagănul părintesc" Aurel D. Câmpeanu merge, in lirica scrisă pînă acum *, in spiritul și linia tradiției poeziei ardelenești. Universul inspirației sale este marcat de trecutul și prezentul trăirilor personale; satul, casa părintească, peisajul rustic natal, locurile și întîmplârile impregnate în memoria afectivă a orășanului dc azi. El cîntă, în acest sens, natura transilvană, f sentimentele definitorii legate dc ca, dar și focul iubirii dc tărimul natal. Acest cînt, cu o anume retorică și recuzită specific ardelenești, aflate și la Goga, și la St. O. losif, și la Giurgiuca, și la Copilu Cheatră, este transpus conform sensibilității noastre moderne și neliniștii eului contempo- ran. Deși versul lui Câmpeanu, ca al înaintașilor săi, e unul limpid, muzical și nu se desprinde din patul tradițional al nostalgici fiului de țărani, îndepărtat dc țarina părintească, în linia știută a barzilor transilvani, acest vers conține nu numai încărcătura nostalgică tipică acelora, dar și o înflă- cărare nouă, stenică, specifică timpului trăit azi de poet, prin care cl își răscumpără, parcă, tristețea milenară a fiului dc țărani. într-un cînt, totuși, luminos și recuperator, în care domnește nu numai revolta mesianică a înaintașilor și zbu- ciumul lor pentru pămînt, ziar și încrederea în noul destin al patriei. O stare, deci, a unei nostalgii luminoase, care nu mai atinge rădăcinile ancestrale de revoltă și ură, ci doar momente șl tristeți trecătoare, deprimări fugitive, o anume înstrăinare firească a omului modern și citadin, de lucruri, oameni, peisaje, trecute și ireversibile. (Vezi, în acest sens. Din țara de peste păduri ; dc unde „Primesc tot mai rar cîte-o carte / Cu doruri din munții mei suri / Și nuri de care-s departe"). Recuperînd lirica aceasta a înaintașilor săi, urmind-o cu pietate filială, Aurel D. Câmpeanu scrie, pe urmele lor, o poezie pămînteană, elogiind valorile statornice ple satului romanesc, „leagănul părintesc, bătrină casă", muncile cîm- pului, martorii copilăriei, moara, casa, holdele, culesul, cîmpul, arborii, păsările, vîntul și. mai cu seamă, părinții, care : „Nu m-așteaptă tata și nici mama / Dorm in dealul lor cu meri domnești. / Atirnata-n grindă stă marama / Cu-ncrustări de vise tinerești", adevărate borne de hotar care țin treze sentimentele poetului față dc valorile unui ( trecut cc poate fecunda, spiritual, prezentul său dc azi și dc care cl se simte legat pentru vecie, așa cum o și spune : „Testamentul meu acum se scrie : / Mă voi contopi cu-acestc locuri / Intr-o zi de toamnă brumărie44. I | ' Ion ARIEȘANU I • Aurel D. Câmpeanu — Umbre pe argilă, Ed. Eminescu, 1988. ORIZONT STRĂMOȘII Identitate fi diferențiere spirituala in strategia matrimonială (II) Strategia succesorală a generat mo- dificări în dreptul canonic matrimonial al șvabilor. Cu dispensă s-au căsătorit și rudenii de gradul trei, iar in regis- trul catolic am întîlnit dispensă perttru gradul I între afini. Din aceleași con- siderente, șvabii nu au avut rudenia spirituală. Din motive economice, ei au fost cei care au introdus „legea ce- lor doi copii*, reglementînd nașterile în acord cu dorința de a nu-și diviza prea mult proprietatea. Reglementînd prin acte oficiale atît zestrea cît .și moș- tenirea. șvabii au eliminat tensiunile interne, familiale. Norma căsătoriei a fost foarte strictă, iar departajarea so- cială foarte exactă, incit tinerii nici nu și-au permis să-șl aleagă nevastă din altă categorie socială decît a lor. Dife- rențierile cunosc cazuri cînd în aceeași comunitate germană au avut toc două „chirvaiuri" — unul al bogaților și altul al săracilor. Mișcările de bunuri imo- bile au fost umple, dat fiind avantajele economice și sociale de care au bene- ficiat încă de la colonizare. Șvabii, cînd și-au căsătorit copiii, le-au creat fiecă- ruia o rezidență uxorilocală. Ca prin- cipiu de bază, fiul cel mare pleca din casă, iar cel mic rămînea împreună cu soția în vatia părintească. în timp, s-a constatat și un alt mijloc de divizare a proprietății. Dacă o familie avea doi copii, proprietatea acesteia se împăr țea în trei părți egale. Copilul care își va îngriji părinții, va primi la moartea acestora și proprietatea lor. Este un mod oficial de apărare a familiilor pă- rintești vis-â vis de exogamie, dar și de constrîngere a copiilor să-i îngri- jească Din analiza căsătoriilor, constatăm un pronunțat conservatorism al comuni- tății șvăbești. Enclavele nu s-au ames- tecat cu alte naționalități sau confe- siuni, chiar cu riscul unor degenerări genetice. Se constată o închidere maxi- mă a comunității, vizibilă la nivelul familiei, limbii, obiceiurilor și regle- mentărilor succesorale. în acest context, elementul confesional, aservit politicu- lui și socialului, a fost respectat cu strictețe, fapt rare dacă ar fi perpetuat, comunităților mici de slavi catolici le-ar fi fost fatal. Astfel, carașovenii s-au deschis matrimonial spre români, bulgarii s-au deschis tîrziu înspre un- gurii catolici sosiți în Banat după crea- rea dualismului austro-ungar, boemii „pemi" s-au căsătorit cu șvabii coloni- zați în zona montanistică bănățeană și din secolul XX și cu românii. Slovacii, croații și slovenii, o comunitate redusă în dimensiuni din preajma Recașului, s-au căsătorit doar inițial între ei, con- servîndu-și astfel enclava slavă. Șvabii catolici din apropiere nu i-au acceptat, chiar dacă aveau aceeași confesiune. Tr eptat, au acceptat și căsătoriile inter- etnice. cu românii din zonă. S-au de- pășit, astfel, granițele religioase și et- nice. Tot la căsătorii mixte au recurs și rutenii de lingă Caransebeș. Ei s-au căsătorit inițial numai între ei, apoi cu români, pentru ca în final să nu mai țină cont de etnie și religie, fată, acolo unde a existat un nivel economic și social identic între două etnii diferite, forța centripetă a uneia nu a coincis cu cea de respingere a alteia. Una din comunități se deschide spre cealaltă, depășind granițele etnice și confesiona- le. asimillnd comunitatea alogenă. Din eșantionizarea efectuată se des- prind următoarele constatări i românii s-au căsătorit întotdeauna între ei. Fa- milia românească se caracterizează prin endogamie locală și endogamie In zona proximă cu preferințe pentru anumite localități — Igriș, Saravale. Secusigiu. Sînnicolau Din secolul ai XlX-lea. se constată și căsătorii mixte interetnice (români — strbi) Avantajele politico- economice, precum șl limba, atunci cînd băiatul vine ginere, au determinat apa- riția familiilor sîrbizate. Numele de fa- milie confirmă identitatea etnică iniția- lă — Ardeleanu. Belințeanu. Nevren- cean, Peclran. Șepețean Comunitatea sirbeascâ cunoaște trei etape succesive tn strategia matrimonială i a) căsătorii numai între shbi. endogame șî endo- game în zonă învecinată cu preferințe pentru SînpeUu Mare, Variaș, Satu Mare (Arad); b) căsătorii cu băieții ro- mâni și apariția familiilor cu nume ro- mânești, dar vorbitoare de limbă slrbă; c) familiile sîrbești renunță la endoga- mie și devin exogame, căsătorindu-se numai între ei. prin ieșiri și intrări de fete din satele unde s-au stabilit sîrbi sau din Voivodina. Exogamia reflectă năzuința internă a familiilor sîrbești de a nu accepta căsătoriile mixte și se ca- racterizează prin endogamia locala pînă la gradul II. Căsătoriile se contractează interetnic. căutîndu-se parteneri din toate satele unde au fost colonizați, ca atare exogamia explică neacceptarea altor etnii in strategia lor matrimo- nială. Odată cu desființarea proprietății pri- vate și a structurilor sociale departa- jate economic, inovațiile și mutațiile născute din modernizare, din mișcarea interumană rapidă, accesul liber la cui- etnologie tură și studii, in general întreaga gamă a fenomenului de acul turație, se con- stată apariția frecvent ridicată a căsă- toriilor mixte etnic, confesionalul cade în desuetudine, iar „granițele* impuse comunităților, odinioară atît de închise, au intrat în disoluție. Se observă, la nivelul familiei contemporane. înlocui- rea „strategiei moștenirii* tn căsătorii cu „strategia profesiilor*. în concluzie, putem spune că forme ale organizării familiale tradiționale de tip „nuclear* la români, „zadrugal" la sîrbi și de tip „lărgit* la șvabi se perpetuează pînă în zilele noastre. Structurile tradiționale sînt susținute prin normele tradiționale care se selec- tează național în acest context, fami- lia lărgită germanică se perpetuează prin tipul de diviziune a moștenirii, fa- milia zadrugală prin conviețuirea în comun a tuturor membrilor sub con- ducerea ' părinților pînă la dobîndirea mijloacelor economice care să permită ieșirea pe rînd a cuplurilor tinere din comunitatea familială, iar familia nucleară patriliniară românească se menține pînă astăzi prin sistemul de partaj al moștenirii, prin rămînerea fiu- lui cel mic în casa părintească, prin perpetuarea înrudirii spirituale (nășia merge pe neam și se transmite pe ge- nerații), prin prezența, alături de nume și prenume, a poreclelor de sat, ceea ce definește apartenența la o spiță de neam și exclude, totodată, confuziile de nume între generații. Paradoxul, acela că românii nu s-au căsătorit cu sîrbi i, cu toate că au fost de aceeași confesiune sau că șvabii nu s-au căsă- torit cu bulgarii, croații, carașovenii sau boemii de aceeași religie catolică, cu toate că au trăit același spațiu și totuși separat, este doar aparent. El sa datorează confuziei dintre etnic și con- fesional. Conservarea structurilor fami- liale tradiționale, pînă în zilele noastre, confirmă identitatea națională a etnii- lor analizate, tar diferențierea confesio- nală nu se suprapune semantic pe di- ferențierea națională. Relațiile sociale, economice, politice, culturale și confe- sionale interetnice influențează diferen- țiat și operează selectiv în procesul de identificare națională. Pe calea firească a evoluței istoriei specifice întregii Eu- rope. de la etnic la apartenență de neam, de la conștiință națională la fiin- ță națională. Lidia GAG A • In prima parte a articolului, apărui in numărul precedent, la rîndul 16 în loc de „reacceptarea mutațiilor" a se citi, „neacceptarea mutațiilor*. Un pictor al spațiului cărășan Cei «are a« scria piuă acum despic Iulian Cojocariu au fast unanim de acord câ este un artist plastic cu o înzestrare nativă deosebită. Este născut în 1939. la poalele Muntelui Mic, la Vîr- eiorova. Copilăria și-o petrece în zona Lugoj Făget, face școala ia Orșova și Caransebeș, după care a mează faculta- tea de arte plastice din Timișoara. De- butează sa pictor într-o expoziție tîr- ziu, tn 1974. dar tn continuare participă frecvent la saloane, expoziții personale și colective din București, Băile Herou- iane, Caransebeș, Drobeta Turnu Seve- rin, Pancevo (RS.F. Iugoslavia), Reșița. Timișoara și la multe expoziții re- publicane Este unul din principalii ani- matori ai taberelor de creație ale Ce- naclului Uniunii Artiștilor Plastici din Caraș-Severin, fiind In același timp un membru activ al acestuia Preocupările sa e de artist plastic sînt multiple • de la medalii sportive, co- perte de cărți, afișe, tapiserie,‘grafică, la pictura de șevalet, frescă și chiar de- cora țiuni interioare (acestea din urmă realizate la unitățile UJECOOP din Ca- raș-Severin. între care cea de la Me- hadia, amplă, surprinde în frescă mi- tologia locului, dar și deschide o „fe- reastră* către orașul de mîine). De-a lungul anilor, a realizat o gamă de por- trete ale unor istorici șl oameni de cul- tură i Nicolae Bălcescu. Eftimie Murgu. Marin Preda (de un rar dramatism). Ni- chita Stănescu, precum șl ale unor oa- meni de-ai locului i Tata Oancea, A'ilon etc., cărora le-a surprins trăsăturile esențiale. Relativ recent, de ia expco ce a avut-o împreună cu olarul lorrd Stepan (198(5), introduce un element M în naturile sale statice și anume, ot] mica de Biniș. Aceasta a devenit apn» pe o permanență, mai ales In alta expoziție personală (aprilie, «aiemi „ Agora*. Reșița). Ofilirile roșcate dd plastică aceste lucrân sînt sprijinite de alta delicate sau de accente fine de culw reci. Și aici se simt legăturile sali> rituale cu Banatul. La Iulian Cojocariu, culorile pt suprafața pînzei sînt măi mate, Irâmh- ta te, patinate, dai niciodată obtât Ușurința cu care domină suprafețe* începînd cu cele mari șl terminind a, filigranările din ciclul de peisaje (de a recenta expoziție), dovedesc o aom afectivitate cu care autorul t$i «Vd subiectele. Tematica abordată de artist este u general, inspirată din mediul lnc«i> rător. pe care, de-a lungul vieții sale. H adunat tn sine. Alături de obiecte ceramică, elemente de folclor muz;i literar șt coregrafic —, obiecte rare / resimt în căutările sale recente Titus CR1ȘCII) Fenomenul cameral la Brașov Intr-un Brașov cotropit de caniculă, chemînd mîngîietor rîvnita adiere a brazilor, stăpînind aici toate vecinătă- țile, s-a desfășurat de curlnd a XlX-a ediție a Zilelor muzicii de cameră. Nu spun o noutate aflrmlnd că fenomenul cameral se bucură de mare audiență aici ; reuniunile camerale, definind per- sonalitatea artistică a orașului au o solida tradiție și confirmă că Brașovul, intrat In istoria muzicii noastre ca „leagăn al teatrului liric" își binemeri- tă faima. Sub egida Filarmonicii Gh. Dima și a efervescentei reviste Astra, această a XlX-a ediție avînd drept gaz- de Casa Armatei, Muzeul de Artă. cameră a Filarmonicii Brașov. Și. li] sfîrșit. foarte elegantul program, pt] văzut cu un index de repertoriu j lucrări .și o mică Antologie „Astra*.sjm cuind părerile — încredințate tipanid — unor prestigioși participanti, treciii de-a lungul timpului prin Brașovul m zical, gazdă întotdeauna ospitalieră ( Cum în fiecare an orașul de sub Tl^l pa devine — pentru o săptâmlnl - capitala muzicii de cameră, vom retfr] noaște că această ultimă (ntîlnire, ret nind în grupajul concertlstic interpol și formații cu impresionante cărți i vizită s-a ridicat la rilor, oferind pagini tate și vibrație înălțimea aștept muzicale de Adrian Dinu RACHIERU ADRIANA PAIUȘAN : La Monoroțifa Biblioteca județeană (pentru un Simpo- zion cu tema „Aspecte ale continuității și unității culturale muzicale româ- nești") și Bastionul țesătorilor a convo- cat la start formații prestigioase. Sem- nalăm astfel prezența cvartetului Tran- silvania din Cluj-Napoca și a timișore- nilor de la Trio Contraste (Sorin Petres- cu — pian ; Emil Șain — clarinet, saxo- fon ; Dan Suclu — percuție), a cvinte- tului Concordia și a cvartetului Serioso (ambele din București), a brașovenilor de la Cantus Serenus și a clujenilor din cvartetul Pro Camera (moment de explozie a profesionalismului). Adău- găm că la Casa Armatei s-a desfășurat concertul formațiilor laureate ale con- cursului de interpretare, în paralel des- fășurlndu-se un concurs de interpretare pentru cvartetele studențești, veritabilă pepinieră pentru „vocile" de mîine. Să mai spunem că gongul final a chemat la rampă pe tinerii brașoveni (aureați (duminică, 10 iulie a.c.), înscriind tn program — ca epilog — un recital in- ' strumental cu participarea orchestrei de căutat și rn-ap găsit acoperit de cuvinte f Aii stirnit imensitatea culorilor iâ oftați cine sint, Uhațl mutat inima in păsări, iA date — 0 zborul să-mi bată tn piept j Mi-afi legat aripi din flori de dreptate / Mi-ați dat lumea pin care să trec — ii nu oricum — iMmoșI ai neamului meu ! ZIMBET Zimlh'tul tău îmi batea in poartă thlput h se inveșminta, inghemt cc ți cum la un pol al luminii zăpezile te-ar fi hi-endiot SVUu-țf mi-a desenă j. optul in aouă fi ihi s-a prelins din el inima afară cu totul, oi d cum ar fi deschis o cămară kn mim a pălind zăvorul cu hoțul Sub generosul «eneri< al nlnd prin fapte de exemplară Jdibâtorescul 23 August, se < Județul Timiș numeroase acți Intilnirile unor scriitori thnișo întreprinderi și instituții. La Tbodorescu și Aurel Turcu.ș * fructuos dialog, cu oameni ai plina desfășurare, în numeroa Ide cărții socîal-politice". Org tulul județean de cultură și e< dții de carte, dezbateri li tei menite să intensifice la cote cu caracter formativ prin int rrcatic științifică. Teremia M an dm cele mai active centre de interesat de investigarea nouh aid o tabără de ereație științ propune să investigheze din pi nomic și social următoarea tem stndegia actuală si de persped ha acest studiu p rtieipă spt Kipoca și. firește. I'imisoara. rw la fel de pregnant sint o; din satul Sălbăgel (Comuna ( bel»* localități au loc cercetări ;i eficiență asupra cărora vom A npârut o „Istorie a stilisticii luncă și enciclopedică), lucrai. timișorean Ileana Oancea. ♦ Mitată de „Facla* este lucra ,lAXicalogie șl toponimie rom;* Incâ (la editura „Kriterion”) - Mafin. micromonogiafja consa. [ tant al mișcării muncitorești (fabrici. EH Deoarece in cronica I 1988, pag. 14. (Orizont ară siuni. rog cititorii să ope 1) începînd cu rîndul următor : Cartea face un exanu flcității fenomenului litera 1 vest „dintr-o pcrioaozițle), dovedesc o anume cu care autorul tșl atadF W mi-a descnls j. cptul in a ouă Im prelins din el inima afară cu totul, (v* or fi deschis o cămara te opddnd zăvorul cu botul. abordată de artist este, in pirată dm mediul inconja- e. de-a lungul vieții sale, l-a ine. Alături de obiecte de emente de folclor muzical, regrafic —, obiecte rare * iiităr le sale recente. toirnerosul generic al „Cin tarii României*', mtimpi- rin fapte de exemplară educație și cultură socialistă. 1 23 August, se desfășoară în aceste zile în ITimiș numeroase acțiuni. Reținem, dintre acestea, le unor scriitori timișoreni cu oameni ai muncii din ied și instituții. La Buziaș. scriitorii Ion Dumitru BkU și Aurel Turcuș s-au intîlnit, în cadrul unui Idulop. cu oameni ai muncii din stațiune. • Sînt în furare, în numeroase localități ale județului, „Zi- ftii soclal-politice". Organizate sub auspiciile Comite- pețean de cultură și educație socialistă, au loc expo- carte, dezbateri literare, expuneri, mese rotunde. !să intensifice la cote superioare acțiunile ideologice formativ prin intermediul cărții- • Tabără de »științifică. Teremia Mare continuă să rămînă unul Lirmonicii Brașov. Și. In * elegantul program, pre* index de repertoriu și lică Antologie „Astra*. spi* e — încredințate tiparului tigioși part ici pan ți, trecuți impui ui prin Brașovul mu- u totdeauna ospitalieră are an orașul de sub Tînw.J • pentru o săptămînă -4 cii de cameră, vom recu- astă ultimă întîlnire, reu- ajul concertistic interpreți j impresionante cărți de a 'nai active centre de iradiere culturală, permanent tde investigarea noului. în aceste zile se desfășoară â de creație științifică interdisciplinară, care își iui. investigheze din punct de vedere sociologic, eco- ițisocial următoarea temă : „Studiu monografic privind actuala si de perspectivă a comunei Teremia Mare". H studiu p rticipă specialiști din București, Cluj- V. firește. Timișoara. • Alte două acțiuni, de inte- de pregnant sînt organizate în punctul „Sâliște" hi Sălbăgel (Comuna Găvojdia) și la Făget. Tn am- DJtățj au loc cercetări arheologice de o importanță Mă asupra cărora vom reveni. • Semnale editoriale. W o .Istorie a stilisticii românești" (la Editura știin- |i odclopedică). lucrare datorată omului de știință md Ileana Oancea. • Tot n contribuție timișoreană Ide .Facla- este lucrarea conf dr. Vasile Frățilă. ■kglc și toponimie românească*. Si o contribuție isto- editura .Kriterion") — volumul prof. univ. WIHam tnicromonografia consacrată unui cunoscut reprezen- Iitarii muncitorești timișorene inter beliro. Josef Trecerea uremii peste ctmpla anotimpurilor / o unduire ușoară și lină flutură alb, în miezul mustind de bunătate. Sub aripa dogoritoare a cerii, frunzele clipocesc ca ochiul unei ape legănat de pieptul timpului. Cobor printre salcîmi in istoria arborilor cu carnea stngerînd in ascuțișul tăios al frunzelor. Mă transfoi'm in picătură de ploaie înrourată, tn abisul vegetației multiforme, mă iniimpin cu împăcarea unui vechi sentiment, zîmbind o istorie comună a ființelor șt a arborilor. • Bogatul tremură de grija averii sale, săracul, de grijile existenței. Ambii sunt neferi- ciți • Flecarul nu e niciodată în criză de timp. • Oglinda conștiinței, duc-o ai. iți arată chipul dinlăuntru. • Cînd mi-a întors spatele, i-am putut vedea adevărata fată. Deoarece in cronica literară din Orizont nr 30/ « pag. 14, (Orizont arădean) s-au făcut unele omi- ®i rog cititorii să opereze următoarele corecturi : I) începînd cu rîndul 19 se va citi corect în felul tor: Cartea face un examen critic amănunțit al speci- ii fenomenului literar românesc din zona de sud- Jintr-o perioadă ostilă unității noastre politice și iile, din pricina ocupației străine". 2) La sfîrșitul celui de al doilea paragraf, după ■i următoare i „Virgil Vlntilescu a parcurs amănun- te publicațiile din Banat din perioada cercetată. ut și n valorificat tot cc era în legătură cu in in discuție“, se va include textul următor : xcca textele lui Virgil Vlntilescu devin punct de iță, care nu mai pot fi ocolite și peste care nu i poate trece cînd sc ia în discuție literatura din pînă In Marea Unire*. Evenimentul care polarizează acum •atenția tineriloi ce-și petrec vacanța la Costinești este, fără îndoială, Festivalul dr Jazz, ediția '88. manifestare ia care prezența timișoreană, ca în fiecare an, se face și acum simțită, contribuind la înnobilarea acestui act artistic. Vom reveni. • Un articol elogios in paginile revistei „Via- ța studențească", despre formația timișoreană ..Cargo", prezentă șj ea în o serie de manifestări artistice de pe litoral. Faptul ne bucu- ră. mai cu seamă că piesa „Brigadierii**, aflată in Top-ul revistei „Săptămînn*, e frecvent solicitată și difuzată de Radio Vacanța avînd, pc drept, șansa de a deveni un veritabil șlagăr național. • La Camegie Hali din New York a avut loc o aniversare. Este vorba de Irving Berlin, care a împlinit frumoasa vîrstă de 100 de ani. Autor a peste 1.500 dc compoziții și musicaluri, Irving Berlin este cel caro a compus muzica majorității filmelor lui Fred Astaire și Ginger Rogers. O știre de ultimă oră anunță stingerea din viață a soției sale, Hellen, tot în vîrstă de 100 de ani. • S-a stins din viață și Sammy Davis, cfntâreț și dansator american retras din viața artistică de mai multă vreme și a cărui reședință era la Bc- vcrly Mills, California. Cel care i-a netezit cariera artistică fiului său Sammy Davis jr. — avea 87 de ani — a deținut roluri în ne- numărate filme, printre care și pe ccl al compozitorului de cu- loare Fletchcr Henderson din pelicula „The Benny Goodman Story". eStewart Copeland și Andy Summvrs (ambii. ex-„Police“) împreună cu cfntăreața Debra Holland și cu basistul Stanley Clarke au pus bazele grupului Animal Ixigic, al cărui prim LP se află în pregătire. • Un record îmbucurător pentru interpreta de culoare Whitney llouston, care, eu noul disc single, „Where Do Broken Hearts Go*. ocupă pentru a șaptea oară locul l în clasa- mentele americane, atingînd astfel performanțele unor soliști ca Elvis Presley, Madonna și a formațiilor Beatles și Bee Gees. • Compozitorul Rlchard Hartley semnează coloana sonoră a filmu- lui „MandcLT*, regizat de Ronald Harwood. Pelicula descrie viața și lupta lui Nelson Mandela, liderul Congresului Național African din Africa de Sud, care se află deținut în închisoare dc 26 de ani de autoritățile rasiste de la Pretoria. Rolul lui Nelson Mandela este interpretat de actorul de cui orc Danny Glbver. • „Vîrfuri** din clasamentele internaționale la începutul lunii august. ANGLIA: 1. I We You Nothlng — Bros : 2. Doctorin* The Tardis — The Tl- melords ; 3. Boys (Summertime Love) - Sabrina. S.U.A.: I. Foolish DUMINICA, 11 august. 11,30 Lumea copiilor. 12,30 Viața salu- lui. 13.00 Telex. 13,05 Album duminical. 15,00 închiderea progra- mului. 19,00 Telejurnal. 19,20 Ecusonul de lîngă inimă. 19,40 Bri- gadieri sub mînclru tricolor. 20.20 Fihn artistic : „Imposibila poveste de dragoste". 21,50 Telejurnal. LUNI. 15 august. 20,00 Telejurnal. 20,25 Știința pentiu toți. 20,55 Tezaur folcloric. 21.20 Occident 'SB 21,35 Mîndria de a fi cetățean al României socialiste. 21,50 Tele- jurnal. MARȚI, 16 august. 20,00 Telejurnal. 20.20 Marii sărbători naționale — fapte exemplare de muncă ‘ 20.35 Teatru TV: „Varianta tinereții*. 21,50 Telejurnal. MIERCURI, 17 august. 20.00 Telejurnal. 20.25 Marii sărbători naționale fapte exemplare de muncă I 20,45 în pregătirea Plenarei C.C. al P.C.R. 21.05 Partidul, Ceaușescu, România. 21,15 Eroism șj sacrificiu pentru primăvara patriei. 21,35 România în lumină de August. 21.50 Telejurnal. JOI. 18 august. 20,00 Telejurnal. 20,20 La zi în agricultură. 20,35 Arc peste Un timp eroic. 20,55 Roman foileton : „Țărmul vieții*. 21,50 Telejurnal. VINERI, 19 august. 20,00 Telejurnal. 20,25 Marii sărbători naționale -- fapte exemplare de muncă I 20.40 Arc peste un timp eroic. 21,00 Mlndră zi a libertății. 21,10 România socialistă — contribuții inestimabile Ia edificarea unei lumi a păcii și cola- borării. 21,30 Serial științific: „Univers, materie, viață*. 2J.50 Te- lejurnal. SIMBATA. 20 august. 13.00 Telex. 13.05 La sfîrșit de săptămînă. 14,45 Săptămînă politică. 15,00 închiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,25 Arc peste un timp eroic. 19,40 Teleenciclb- pedia. 20,10 Un cîntec pe adresa dv 20.55 Teatru TV : „Explozie întîrziată". 22.20 Telejurnal. ... (chiar) la izvor, m-am preumblat, de eurirfdă vreme, și-anume in Nord, în munții Țibleșului, unde aerul e tare și cu- rat. purlflcTnd plămînii și alinind stress-ul ; canicula verii din cîmpie, precum sub o oală cu capac și fluier, nici ca ajunge pina acolo, zăgaz fiind pădurile și văile, iarba crudă din poieni și ta- langa turmelor do oi cp suie spre zarea înclinată a aceleî forme de relief care <• muntele. Cabana „Zimbroaia*. unde-am mas o săptămînă, e-un pic deasupra văii lui Toader — cine-o fi fost, ca și pădure și munte a avut numitul —. unde-ntr-o seară, cînd con- vorbeam cu ortacii în jurul unui foc de tabăra, ce credeți că s-a muncii zoriți doar do lumina zilei : am străbătut o lungă distan- ța pina spre Bîrgaie. apoi prin pasul Tihuța. spre dulcea Buco- vină, de- la Putna pînă la Voroneț, unde, mi s-a părut, m-am in- tîlnit eu Ștefan Col Marc, Domnul nostru, E-atîta liniște în sufletul locurilor, e-atita frumusețe în zare, e-atita bunătate în oameni, do parcă pătrunzi în veșnicie, spațiu în care timpul nu sc mai grăbește. Chiar dacă, arareori, apare 0RI20NT ne Vicente Aleixandre intîlniri admirabile Vicente Aleixandre (1898— 1084) aparține splendidei ge- lerații poetice spaniole de la '27 care Include nume ilustre precum cele ale Iul Federico Garcia horea, Rafael Alberti, Dâmaso Alonso, Pedro Săli- tas. Gerardo Diego. Luis Cer- auda, Emilio Prados, Jorge GuUlăn, Manuel Altolagulre $.a. Ei este autorul a douăspre- zece volume de poezii apărute ntre anii 1928—1970. Amintim îteva din acestea » Ambito (incintă, 1928), reunind poezii- e de debut publicate în maro »arte în celebra revistă a Iul Irtega y Gasset „Revista de Occldente® ; Espadas como ablos (Spade ca buze, 1932) *, Sombra del Paraîso (Umbra Paradisului, 1944); Nadmlcn- te ultime (Nașterea ultimă. 1953). începînd cu Sombra del ’aralso, influența lui Vicente Uelxandre asupra poeziei spa- Uole postbelice și chiar asu- >ra celei hispano-amerlcane a ost din ce în ce mai pronun- țată. Aceasta a constituit un uotiv în plus pentru Real Academia Espanola să-l aleagă Printre membrii săi, for în 'are, în 1949, poetul își rostea lîseursul de învestitură intitu- lat Viața poetului : Dragostea și Poezia. In 1977 poetului i-a fost acordat premiul Nobel pentru literatură, gest prin care, pe lîngă recunoașterea universalității unei creații in- dividuale, a fost apreciată și opera în ansamblu a unui re- marcabil grup' literar inter- belic. Vicente Aleixandre este cu- noscut cititorilor români mai ales ca poet. El este însă șl autorul unui volum interesant, Los encucritros (întâlnirile), apărut intr-o primă ediție în 1938, augmentată apoi în edi- țiile ulterioare. Cartea, care este una despre „întâlnirile admirabile®, oscilează între schița biografică șl eseu șl evocă Intr-o manieră sui ge- neris personalitățile culturale hispanice cunoscute direct. Ele se numesc i Dămaso Alonso. Federico Garcia Lorca. Rafael Alberti. Pablo Neruda, Mlguel Hernanddz etc. Prezentăm ci- titorilor o evocare a lui Fe- derico Garcia Lorca, poetul venerat al întregii „generații de la ’27“. ultimul portret cu- noscut înclin te dc asasinarea autorului poemului Liant» por Ignacio Sânchez Mejîas (Bocet pentru lenacio Sănchez Mejîas) Amintiri despre Federico Garcia Lorca Federico era întotdeauna omparat cu un copil, însă barte bine poate fi numit șl un înger, o apă („inima mea este o sorbitură de apă curată* seria el într-o scrisoare), o stâncă; în clipele pornirilor sale cele mai năvalnice era furtunos și tainic, precum o pădure tropicală. Fiecare îl vedea altfel. Noi, cei care l-am iubit și am trăit alături de el, l-am văzut mereu la fel, — pentru noi a fost întotdeauna unic, deși sc schimba necon- tenit, se schimba ca natura însăși. De dimineață rîdca atît de vesel, atît de sonor și atît de neîntrerupt ca susurul unui pîrîu de munte — ca și cum și-ar fi spălat fața în apa lui rece, tn timpul zilei aducea a lanuri proaspete, a păduri înverzite, a stepe nesfîrșite, a șuieratul măslinilor cenușii de pe pămîntul uscat. —- ifhaginî din peisajul spaniol — care își schimbă mereu înfățișarea în raport cu perioada zilei, ceea ce depinde de dispoziția, de lumina cc l se trezea în ochi, probabil și de omul cu care tocmai se întâlnea (... ] Nimeni n-ar putea sâ-i defi- nească. Prezența lui. compa- rabilă — eventual doar cu un taifun care distruge totul stâr- nea mereu sentimentul unei simplități elementare. Era sen- sibil și fragil ca o scoică scoa- să la mul de valurile mării. Rîsul său ascuns răsuna ca șuieratul coroanei unui copac Ia adierea vîntului. Era in- transigent In dorință, ca un om care s-a născut pentru li- bertate. Avea un extraordinar reflex de apărare, teea ce s-a manifestat ulterior în întreaga sa operă literară ; nu pot să nu-l compar în această ordine de idei cu un alt geniu j cu Goethe. Cu o singură deose- bire. Federico nu era in stare de un raționament rece, la fel ca acel Jupiter care reușea să-și frîneze complicatul me- canism al propriilor instincte și patimi, cum acesta reușea să-și potrivească rotițele zim- țațe în folosul propriei creații artistice. In cazul lui Federico, baza tuturor realizărilor sale era inspirația — atât în viață, cît și în operă, iar în ambele triumfa libertatea ; între viața șl opera literară a lui Federico domnea un contact continuu atît de pronunțat, pătimaș și bogat între spiritualitate șî tâmp. îneît cele două compo- nente au devenit părți insepa- rabile. Prin toate acestea, ca și prin multe altele, el îmi amintește de Lope de Vega. Uneori vreau să-mi aduc aminte de un altfel de Fede- rico. pătruns de tristețe, dc omul singurătății și al patimii, cum în anumite clipe ale vie- ții sale puțini l-au putut cu- noaște. Am amintit deja cum noaptea, lumina lunii, prin strălucirea sa, îi inunda fața care i se colora în galben ca o stâncă și se împietrea de o veche durere. „Ce te doare, băiete ?u, de parcă l-ar fi în- trebat tuna. „Mă doare pămîn- tul. pămîntul și oamenii, trupul și sufletul, sufletul meu și al altora de oare sînt le- gal Noaptea târziu, printre um- brele oamenilor cînd își pe- treceau timpul cu discuții In oraș sau (n „circiumioară*, cum singur se exprima, ori în sala de mese cu careva dintre prieteni. Federico sc întorcea din bucurie ca dintr-o țară în- depărtată in cruda realitate, pe un pămînt vizibil. într-o durere intensă. Poetul este o creatură care nu cunoaște gra- nițe fizice. Nu. inima lui nu era veselă Deși era capabil de tonte bucuriile lumii, în esența sa cea mai profundă nu era un om vesel Cei care credeau că el zboară prin viață ca o pa- săre pestriț colorată, nu-l cu- noșteau bine. însă avea n ini- mă plină de patimă tom | > tini oameni aveau. Și înin’a lui nobilă era zi de zi tot au înnobilată de însușirea acta extraordinară de a iubiră a suferi. Era în stare sâ iu- bească foarte mult, deși m observatori superficiali li • gau această însușire.. Și m rea din cauza dragostei, tal despre care, probabil, nina nu știa nimic. Nu voi Uita nii) odată cum. înaintea plecâriil Granada, mi-a citit uitai operă, care — din păcate n-a mai fost terminată V citit Sonete despre iubirea I lunecată, un adevărat mim al patimii, entuziasmului, H ricirii. suferinței, un o» ment pur și cald dedicat a gostei. făurit din măduva.# ma și sufletul poetului. mMț ment pe care a reușit <• r- dicc în ultimul ceas îniinu• moarte. Eu însumi nmîod^ de mirat. îneît am rcușilda să exclam : „Federico ’ D.u a ai o inima de auri Și dli puternic a trebuiț sâ iulcasâl ea. și cit dc mult a trebuit sufere ’u S-a uitat la mi»d mi-a zimbit ea un copil Pn- babîl i s-a părut că așa rad nu pot să-i spun tocmni m Dacă opera aceea nu w pi?- lut undeva, dacă respective se mai află undea este o cinste pentru litoitsu spaniolă, este un noroc pentn’ generatiilo următoare, plnâ n supraviețui și pînă va trl limba spaniola ; riți ar puh — prin intermediul aittte versuri — să afle, să Inw» atâtea lucruri, ar putar.j4 facă cunoștință cu însutii de excepție, cu profuiuiaa și incomparabila capacitate i| inimii poetului caro Prezentare și traducere & Pavcl ROZKOS i Dumitru VI ADI] Metan din toate țările unt ÎÂPTAMINAL SOCIAL POLITIC I colocvii internaționale Istoric dc marc notorietate, Georges Duby este, in mo- mentul de față, unul dintre cei mai citiți autori francezi. Interesul crescînd pentru opera sa se datorează, firește, întîi dc toate, viziunii asupra istoriei (cu precădere cea medie- vală). Alături de Braude), le Goff, Chaunu, Le Roy Ladurie. Delumcau (istorici traduși în ultima vreme și în limba ro- mană). Georges Duby ilustrează cu har tradiția scolii de la „Annalcs**. Teoretician șl practician al istoriei mentalităților. Duby este, între altele, coordonatorul masivei „Istorii a Franței** (3 volume), al lucrării colective dedicată familiei și înrudirilor în occident,, precum și al unor opere indivi- duale de mare succes: l’Art et la societe (930—1420). Le chevalier. la femme et le prătre. Guillaume le Marechal. le meUleur chevalier du monde. Dar marca audiență la public se datorează deopotrivă și talentului literar al istoricului. Prezentăm în continuare fragmente dintr-un interviu acordat de Georges Duby revistei „Lire**. Cu Georges Duby — Sînteți istoric prin vo- cație ? — Nu și nu mi-e rușine s-o mărturisesc. Am fost mai întîi geograf. Unul dintre profeso- rii moi de la facultate mi-a stlmit torîa entuziasmul pentru is- medievată, pe care u preda. Mi-am dat doctoratul cu o teză despre societatea feudală din Cluny Postul de asistent la Universitate ml-a permis să îmbin în scurtă vre- me Invățămîntul și cercetarea, două activități, după mine, de nedisociat. Desigur eă s-a schimbat ceva anume din mo- mentul în care un editor pc care nu-l cunoșteam. Al beri Skira. mi-a propus, într-o bu- nă zi să scriu o scrie de trei cărți despre raportul dintre organizarea cocietății medie- vale șî creația artistică, proble- mă care mă pasiona de multă vreme. Așa s-a născut Timpul catedralelor, operă care mi-a facilitat accesul spre un public mai larg și care mi-a satisfă- cut dorința de a scrie cărțile de istorie ca pe niște cărți dc literatură. Există în Franța un asemenea interes pentru isto- rie. îneît datoria istoricilor de profesie este să fie și scriitori adevărați. Nu ered că a? fi ajuns unde am aș fi păstrat în ajuns dacă nu tot cursul vie- ții o legătură strinsă cu căr- țile (romanele în special), dacă nu aș fi avut pur șt simplu gustul scrisului, plăcere atît de dureroasă șl. deopotrivă, în- cărcată de răsplată. In -23 1988 simetria arcului de timj August 1944 — 23 Augus — istoria patriei' noaste — Care sint scriitorii care au contat cel mai mult pentru dvs. ? — Un întreg evantai. Ar putea începe cu Stendhal, u cărui Mănăstire din Parma am citit-o de șapte ori și s-ar încheia, de pildă, cu Giono; sau de la Montaigne la Cha- teaubriand, trecînd prin Laclos și Saint-Simon, dat șl prin visează și istoricul ? — Da. el visează, chiar dacă e vorba despre o imaginație controlată. — Cum vi se pare entuzias- mul actual pentru Evul Me- diu ? Dickcns. Tolstoi. — în acest panteon \ sc află mulți scriitori nu prea contem- porani. — La drept vorbind, mă cam doare lucrul mai ales cînd e vorba man. Din fericire*, mai așa e ; acesta, de ro- putem citi romane din Europa Cen- trală. din America Latină, dar și acolo vina pare cam istovi- tă. dacă nu chiar secată — Sînteți, în (impui liber pictor și un mare amator de artă. — Cum să nu. iubești arta ? Am, dc foarte multă vreme, prieteni artiști, cei mai mulți pictori, cum ar fi Soulages. Zao Wou-kt Am scris texte pentru Vîeira da Silva, Ale- chinsky sau Andrd Masson. Toate fac parte din viața, dar și din meseria mea, deoarece Istoria nu este numai o ști- ință. cl șî o artă. A încerca să transmiți o emoție în fața ur- melor trecutului c cu siguran- ță ceva ce ține de artă, fstoria cere limpezime, luciditate, răb- dare. dar șî un stil. o imagi- nație De fapt, lirism Dese ori mi-am spus că nu cred în obiectivitatea istoricului. El trebuie să fie un om pasionat, gata orîcînd să se Implice Tn epoca despre care scrie, spre a o face mai bine înțeleasă. — Ați spus î „urma unul vis nu c cu nimic mal puțin reală decît cea n unuî pas*’. Tot așa COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șefi ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct) nOREL COLTESCU. NICOLAE PlRVU. CORNEL UNGUREANU — Oamenii practică din în ce mai mult un turism teligent șl faptul că mii vizitatori intră zilnic in tedrala din Chartres sau ce în- de ca- în abația de la Fontevrault nu e probabil cu totul străin de acest fenomen. Și apoi. Evul Mediu este o lume minunată, e westernul nostru, răspunzînd prin însuși acest fapt nevoii crescînde de evadare și exo- tism a contemporanilor. în fi- ne, e o epocă slab cunoscută, puțin studiată in școală. — Sînteți modest, deoarece treceți sub tăcere tot coca ce le datorez mult lui Fernand Braudei, desigur, maestrul meu. și altor savanți, precum Georges Dumăzîl, Claudc IM Strauss sau Michel Foucault pe care l-am prețuit in mod deosebit. Cred că. in momentul de față, forța istoriei ca științf provine din voința sa decla- rată de a relaționa totul, de« deveni o știință a sintezei.'Dat oricît de real ai fi succesul Noii Istorii, să nu exageram* Ceea ce noi facem azi. Miche- let prevestea de ia că ar fi ne- cesar să se facă — Care c modul dvs. per* a consemnat desfășurarea vas tului proces revoluționar d< înlăturare a elementelor vech ți perimate care frînau pro Fesul social șl de creare t Unor noi șl inestimabile valor de ordin economic, social ș spiritual. Au fost lichidate dic latura fascistă șl orînduire< burghezo-moșl crească, Impăr țită tn clase antagoniste, îi bogați și săraci, în exploata lori șl asupriți. Românii a de pășit înapoierea în care s afla datorită politicii claselo exploatatoare șl dominație Imperialiste, devenind o țar industrial-agrară. cu o Indus trie modernă, puternică, oi ganlzată pe baza celor mai n< cuceriri ale tehnicii șl ștlinț* contemporane, cu o agricultor socialista în plin progres, c o puternică dezvoltare a știin țci, învățămîntului. culturii, bunăstării materiale șl spiri tualo a întregului nostru pc sonal de a cetății ? — Dacă încă un roi interveni în vința istoricul mai are in lumea noastră dvs.. împreună cu ceilalți vanii de la Noua Istoric, făcut pentru o mai bună noaștere a prezentului perspectiva acestui trecut sa- ați cu- dln — S-ar putea ca. a priori, să fie și azi mai ușor de detec- tat influența mișcării munci- torești din secolul al XlX-lea asupra epocii noastre decît cea a cavalerilor medievali. Dar e un adevăr incontestabil • criza actuală a căsătoriei ne trimite cu gîndul la istoria acestui act șî la explicația organizării sale ca instituție în Evul Mediu. Succesul total al Noii Istorii se datorează faptului că res- p tiva disciplină a trebuit și a șțiut să răspundă provocă- rilor succesive ale științelor umaniste i antropologia, socio- logia șî chiar psihanaliza. Toc- mai pentru că a știut să asi- mileze aportul acestor noi cer- cetări, istoria a devenit atît de importantă în ce mă privește. cred câ acesta e de a perpe- tua fn concetățenii săi simțul civismului și spiritul critic Tocmai de aceea lupt pentru locul meritat a! istoriei In In- vățămînt. Istoricul trebuie sâ limpezească realitatea lucruri- lor. dincolo de toate aparen- țele înșelătoare șî de mărtu- riile contradictorii. într-un univers al excesului informa- țional, cum e cel contempo- ran. în care creierul trebuie să facă față mereu unui bom- bardament de imagini și cu- vinte. de fapte și comentarii această funcție îmi parc fun- damentală. — Ascultîndu-vă și consta* Lind importanța dobîndită dc istoric în ultimii ani, al sen- timentul că istoricul e pc cale să devină figura centrala a intelectualului contemporan Ce părere aveți ? — Nu, nu cred. Pentru mi- ne, această figura continuă sâ rămfnă filosoful. Prezentare și traducere de I. PANTEA timișoara, si tn comparație cu istoria m lenară a poporului, patruze^ dc ani înseamnă puțin, foart puțin, o citime de vreme, ni semnificativă. Dar dacă ai da tâ privim în tllcul adevt Ml al lucrurilor ce au insen nat acești ani în sensul dezvo Urii noastre, al înțelesul! istorici, vom pricepe fapte la dimensiunea cu care ne pi tem mlndrt pe deplin. 194 iunie 11, actul naționalizări In fapt al pietrei de temei a construcției socialiste i patria noastră, mo^nentu! fui in nemu In nemurirea clipei, tn zborul de luminî îți este demnitatea Și strălucești tu. țar In purpura din veri Rostit dc înțeleptul Iți este vrednicia în Tărîm de împlinire. fn arderea solară, c Prin care ne îndrui Spre porțile dc aur Iți împlinești ființa REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA i TIMIȘOARA, strada RODNEl I: Telefoane î 3 33 00 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepubli^t nu se înapoiază. Abonamentele se fac ta P.T.TE 1 TIPARUL EXECUTAT LA I P B T. Index t 42 007 ’l ln rădăcini cu care E pulsul nemuririi Prin care. Românie Spre comunism, spi — S M|avă nemuritorului August, însemn al libertății mă plină de patimă euui p tini oameni aveau. Și frunta iui nobilă era zi de zi tot mai] înnobilată dc însușirea acefl extraordinară de a iubi șl dtl a suferi. Era în stare să ln«1 bească foarte mult, deși multq observatori superficiali fi no gau această însușire. Și sute-1 rea din cauza dragostei, luerv despre care, probabil, nimeni 1 nu știa nimic. Nu voi uita nid-1 odată cum. înaintea plecării In Granada, mi-a citit ultima u operă, care — din păcațr -i n-a mai fost terminată. M -a| citit Sonete despre iubirea in- I lunecată, un adevărat mintcoM al patimii, entuziasmului. fe-J ricirii. suferinței, un monn-1 ment pur și cald deci- dra»J gostei. făurit din măduva. - rna și sufletul poetului. mo u- | meni pc caro a reușit SM rh dice in ultimul reas înainte dej moarte. Hu însumi am fost utili de mirat. îneît am reușit doar 4 să exclam ^FcderlcoJ Dur tu J ai o inimă de auri Și cit deT puternic a trebuit să iubca«ijj ea. și cil dc mult a trebuit sâ y sufere’u S-a uitat la mine ții mi-a zimbit ca un coi H Pro-1 babil i s-a părut că așa aval nu pot ,să-i spun tocmol eO. y Dacă epora aceea nu s-a pier-’] dut undeva, dacă versurile I respective se mai afla undevj este o cinste pentru literatura! I spaniolă, este un noroc pentru 1 | cen>-«.'D;ile m mătoarc. pînă W ] supraviețui și pînă va trăi 11 limba spaniolă ; cîți ar putea 1 m din toate țârii* uniți vâ f INAl SOCIAL POLITIC $1 LITERAR ARTISTIC EDITAI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R S R Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 33 (1120) 19 AUGUST 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX • 8 PAG.. 3 LEI PARTIDUL, CONDUCĂTORUL versuri atîtea prin intermediul să afle. acestor să învețe lucruri. facă cunoștință ar putea să cu ra de excepție, cu profunzimea >i incomparabila capacitate a in unii poetului caro le-a ^criv Prczcntare și traducere dc Pavel ROZKOS și Dumitru VLADUF datorez mult Iul Fernand iudei, desigur. maestiul u. și altor savanti, precum >rgcs 1USS Dumezil, Claude Ldvi- sau Michei Foucault carc l-am prețuit în mod sobit. Cred că, in momentul fața, foi ța istoriei ca știință vine din voința sa decln- i de a relaționa totul, de n cui o știință a sintezei. Dai •ît de real ai fi succesul i Istorii, să nu exagerăm* a ce noi facem azi, Miche^ prevestea deja că ar fi no- ir să se facă • Care e modul dvs. per- 11 de a ții ? Dacă i un rol interveni în viața istoricul meii arc in lumea noastră. I că acosta c de a perpe- în concetățenii săi simțul ;mului și spiritul critic nai de aceea lupt pentru i meritat al istoriei in în- mînt. Istoricul trebuie să iezească realitatea lucruri- dincolo do toate aparen- înșelătoaro șî do mărtu- contradictorii. Intr-un 'ers al excesului informa-. il. cum o cel eontempo- m ca re creierul trebuie । ica fală mereu unui bom- ament de Imagini și cu- ?. de fapte și comentarii, stă funcție îmi pare fun- cntală. Ascultrndu-vă și consta- importunța dobindltȘ dc ie în ultimii ani, al sen- ului că istoricul e pe cale levină figura centrală a actualului contemporan, arore aveți ? Nu. nu cred. Pentru mi- coastă figură continuă să I nă filosoful. ezcntarc și traducere dc | I. PANTE A AHA., strada RODNEl l! Manuscrisele nepublicate fac la PT.TR. ’ 1 \ Index i 42 f)07 i simetria fl August arcului de timp 1944 — 23 August I - istoria patriei* noastre Damnat desfășurarea vas- I proces revoluționar de intrare a elementelor vechi ~nate care frînau pro- sd social și de creare a mol și inestimabile valori ordin economic, social șl niL Au fost lichidate dic- ra fascistă șl orînduirea țhezo-moșlerească, Impăr- I la clase antagoniste, în ?ti șl săraci, tn cxploata- asupriți Români i a de- 8 înapoierea în care se i datorită politicii claselor statoare șl dominației prialiste, devenind o țară Krial-agrară, cu o indus- I aiodemă, puternică, or- M pe baza celor mai noi »ti ale tehnicii șl științei taporane, cu o agricultură Ulistă In plin progres, eu ^mlcă dezvoltare a știin- , 'nvățâmîntului, culturii, a i&âni materiale șl spîri- 8 întregului nostru po- hmisoara, sub 1 li comparare cu istoria mi- tari a poporului, patruzeci tni înstamnă puțin, foarte Fi o citime de vreme, ne- BîiHcQtlvâ. Dar dacă am fi d pridm tîlcul adevă- * i'lucrurilor ce au insem- greftlani în sensul dezvol- i noastre, al înțelesului knd. vom pricepe faptele Uimtnslunea cu care ne pu- v mlndri pe depllm 1948. ui? 11, actul naționalizării. k M al pietrei de temelie i instrucției socialiste in K'ia noastră, momentul fun- por. Pentru Înfăptuirea aces- tui proces revoluționar, meri- tul istoric revine Partidului Comunist Român, în a cărui concepție, construirea societă- ții socialiste implică transfor- mări de esență în ansamblul structurilor soclal-economice. ceea ce impune aplicarea le- gităților obiective, a principii- lor generale ale socialismului la realitățile fiecărei țări, pro- movarea unor forme șl meto- de de acțiune adecvate acestor realități, avîndu-se în vedere, în același timp, experiența făuririi socialismului în alte țări, în general cunoașterea și practica dezvoltării pe plan universal. In această viziune, partidul nostru a stabilit stra- tegia dezvoltării, care, în pe- rioada de după Congresul al IX-lea, a fost fundamentată pe definirea și aplicarea în viață a conceptului de socie- tate socialistă multilateral dez- voltată — expresie vie a ce- rințelor obiective ce definesc esența însăși a societății ro- mânești, stadiul, resursele, mo- dalitățile de acțiune și pers- pectivele progresului neîntre- rupt al patriei noastre. Pornind de la faptul câ România era în trecut o țară slab dezvoltată, cu o industrie șl agricultură înapoiate, parti- dul nostru a conferit indus- trializării socialiste rolul de factor fundamental al dezvol- tării forțelor productive și al progresului social-economlc. tn prezent, Industria realizează o producție de peste 120 de ori mai mare comparativ cu aceea din anul 1945, ocupă peste 37% din populația activă a țării, creează 66% din venitul național, avînd o contribuție hotărîtoare la înfăptuirea re- producție! lărgite, la satisfa- cerea tuturor necesităților eco- nomiei naționale și la moder- Conf. univ. dr. Dumitru ROCI HAN (Continuare în pag. 7) semnul fecund al împlinirii damental al opțiunii responsa- bile, revoluționare, de a de- veni stăpînii propriilor noastre destine, să dăm cuvîntului muncitor sensul profund al calității ample de proprietar, producător șl beneficiar al propriei noastre munci. A con- verti sudoarea tn izbîndă, a hotărî destinul de azi șt de mîine al pămîntului românesc, a te integra cu totul, cu în- treaga ta suflare rostului is- toriei, a scrie, în fapt, cu fle- care gest, cu flecare respira- ție, noua Istorie a patriei, iată In nemurirea clipei în nemurirea clipei, înscrisă in drapele, tn zborul de lumină, de mîndru porumbel. îți este demnitatea cu oglindiri dc stele Și strălucești tn. țară, spre comunistul țel. In purpura din verbul dc pace și tărie. Rostit de înțeleptul Cîrmaci biruitor. Iți este vrednicia înscrisă-n veșnicie. Tărîm de împlinire, spre comunistul zbor. In arderea soiară, din gestul bărbăției. Prin care ne îndrumă Eroul temerar. Spre porțile de aur și ale omeniei Iți împlinești ființa, tu, țară, gînd stelar. In rădăcini cu care nc rostim euvîntul E pulsul nemuririi al marelui Bărbat, Prin care. Românie, îți nemurești avîntul Spre comunism, spre piscul senin, adevărat ce înseamnă azi a fi om ni muncii în România socialistă Intr-un singur cuvînt, „Da s-au adunat atunci toată bucu- ria, covârșitoarea hotărire de a rostui alte vremuri, în ha- lele îmbîcsfte de fum și nă- dușeală ale fabric uțelor timi- șorene. Le puteai număra, ci- teva, cu nume pompoase și stăpîni avuti, o lume truditoa- re dește: ttndu-se deodată in lumină Cuvtntul partidului verbul de foc al speranței șl al certitudinii facerii, au des- țelenit conștiințe umilite de veacuri, le-au așezat pe făga- șul cel drept al muncii crea- toare Șt, salt in timp, in cele doar patru decenii cîte s-au scurs de atunci, azi. industria timișoreană s-a întrupat în propria ei vrehe, a înflorit asemeni cîm inilor de primă- vară, a crescut din tulpina vi- guroasă a destoiniciei munci- torești hrănită spornic de con- știința faurilor demni de re- numele profesionalismului și ni vrerii lor revoluționare. Electromotoarele timișorene se află azi pretutindeni în lume. Dar nu extinderea lor geografică, sugestiv mențio- nată de o hartă cu Unii ce Implnzesc mapamondul, este adevărul izbtnzli muncitorești, ci însăși sămînța re nu mei uf. de acum bine cunoscut, al în- treprinderii. hdr-acelașl spațiu Leca CRIȘOVAN Vasiie BOGDAN 23 AUGUST eveniment epocal in istoria contemporană a României' Au trecut de atunci doar 44 de ani și, pentru cei care sîntem în viață, — participanți ori contemporani cu el — eve- nimentul este încă proaspăt în memoria noastră. în viața fie- cărui popor, mare sau mic. există evenimente și eveni- mente, unele de importanță mai restrînsă, altele de impor- tanță majoră, capitală. August ‘44 a constituit un eveniment de răscruce, cu bătaie lungă, aș zice, infinită pentru desti- nul istoric al poporului român. intre Hitler și Antonescu de a se trece la mobilizarea ge- nerală și totală în vederea i Stăvilirii armatelor sovietice — j Carpații reprezentînd un ob- ; stacol strategic hotărîtor în planurile Wehrmachtului ger- 1 man exista perspectiva transformării patriei noastre Intr-un teatru de război pusti- itor șl, drept consecință. într-o iminentă catastrofă națională. Poporul român a avut însă în partidul comuniștilor acea forță politică lucidă $1 tndrăz- I f*ce Desen de DORINA ITI L CRÂNG Atunci, România se afla intr-o situație dramatică i potenția- lul său material era zdrunci- nat la maximum, datorită pre- zenței trupelor hitlerlste și horthyste pe teritoriul româ- nesc, cum șl datorită războiu- lui antisovietio în care, după cum bine se știe, România a fost atrasă. împotriva senti- mentelor ei de bună vecinăta- te, iar cel uman așijderea. După înțelegerea intervenită neață, responsabilă, care a știut să descifreze tabloul atît de aglomerat al situației date și să formuleze calea salvării naționale î Insurecția irmată națională — gîndlre româneas- că. variantă proprie, originală. Pregătirea acestei acțiuni sal- Prof. univ. dr. Traian BUNESCU (Continuare în pag. 8) (Continuare in pag. 6) ORIZONT 1. Există în literatura română dc azi o imagine a războiului pe care o dato- răm prozei generației ’60. Sau, conti- nuînd ideea : există în proza româneas- că de azi o imagine a războiului pe care o datorăm povestirilor lui D.R. Popes- cu. în cîteva dintre textele celebre, adolescenții sau copiii care descopereau universul mutilant al crimei deveneau, ei înșiși, emblemele suferinței fără sfîrșit ale unui timp : ale unei istorii, în Vlnătoarea regală. în primele roma- ne ale seriei Viața și opera lui Thon B. VÎrsta sacri ficaților e alta, uneori pc prim plan trec eroii unei istorii. Scri- itorul utilizează, ca niciodată, docu- mente menite a aduce la zi cercetările istoriografilor. Preocuparea pentru „nord*. pentru orașele sau satele arde- lene e vie nu doar în aceste romane, ci și într-un șir de piese (mai cunos- cută cititorului și spectatorului dc teatru e Mormîntul călărețului avar) în care verva pamfletară a naratorului se conjugă cu patetica pledoarie pentru tradiție. Aș spune că marile metafore ale „războiului și ale păcii* au fost mereu prezente în opera lui Dumitru Radu Popescu. Scriitor al destinului național, descoperindu-șl în tradiție nu doar Un reper, ci principalul argument al de- mersului scriitoricesc, autorul Vinătorii regale a găsit mereu un topos al mari- lor idei, al temeloi culturale care să-l lege de marile mituri ale umanității. In Orașul îngerilor, pasiunea construcției c mai vie decît In oricare dintre roma- nele lui Dumitru Radu Popescu. Scrisul capătă o nouă densitate, ob- ținută nu prin prelungirea frazelor, ci printr-un fel de scrutare agresivă a realității imediate; printr-o solicitare violentă a simbolurilor. Niciunde în romanul românesc nu apar, cred, atit de multe imagini ale timpului tragic. în fiecare pagină putem descoperi o ex- plozie a violenței. Să ne oprim asupra Uneia, descoperită fără efort t „Preotul polonez chiar nimerise peste o iapă înghețată, din care ieșeau pi- cioarele unui ins degerat... Vîntul... începu să răscolească zăpada, ca Intr-o poveste, umplîndu-i pe toți de frig și de lacrimi, înghețate. Printr-o plclă vineție, soarele aluneca somnoros, plin de albeață, spre marginea dinspre noap- te a zilei. Sub cerul încuiat, amurgit, preotul polonez privind cadavrele ale căror ochi păreau de sticlă, se închina cu evlavie, așteptînd să se deschidă văzduhul și un miros de busuioc, de glicină șl de trandafiri înfloriți să alun- ge demonii. Armata înghețată sta în- tinsă sub nea. la adăpost, de parcă misiunea ei sacră era de a aștepta lîngă biserica înnegrită de fum trîmbi- țele ce aveau să anunțe învierea din morțiM. Aceste mari peisaje simbolice, aceste „armate moarte** nu sînt noi în scrisul lui D. R. Popescu. înghețul care oprea Raporturile literaturii cu societatea au fost văzute exclusivist» fie negîn- du-se autonomia literaturii, înțeleasă ca reflectare absolută și exclusivă a so- cietății, fie acceptînd faptul literar ca pură fantezie. Un delir gratuit rupfnd actul creator de determinările lui so- ciale obiec tive. De fapt, nu există lite- ratură șl societate ca entități : iluzia Unei totale independențe este, In con- secință, refuzată. Ieșind din starea unei activități nediferențiate, literatura — aparțlnind întotdeauna unei anumite societăți — este o variabilă dependentă, deopotrivă invenție (creativitate) șî reflex al unei realități date, vocație personală șl cerință socială. Fragment al unui timp istorie și spi- ritual. expresia literară a societății nu este nici completă nici exactă. Produsă in societate și influențată de aceasta, opera reflectă (într-un raport nerectl- iiniu) socialul. îndeplinind anumite funcții șl finalități sociale, dar nu-1 re- produce, fiind maî degrabă o refracție a societății. încît, observtnd modifica- rea formelor literare și „întrebuințării* literaturii, F. Baldcnsperger era în- dreptățit să constate că „expresie a so- cietății este mal ales aprecleiea pe care o face ea însăși asupra literaturii sale* Categorie specială de „serviciu social** (Traian Hersenl), literatura — ca emi- sferă simbolică a existenței umane —- este o modalitate prin care societatea ta cunoștință de ea însăși. Legătura cu spațiul social (cadrul el genetic) a fost recunoscută de timpuriu în critica noas- tră » Ghcrea nota că opera poartă pe- cetea timpului în care s-a alcătuit, a societății în care s-a produs. Dar pulsația oricărei spiritualități se „încarcă* cu somațiile realului si poar- tă — in același timp — ereditatea cul- turală ; acea obsesie a realismului de tare vor bea CăHnescU în cadrele Htera- cronica literară curgerea, care întorcea către mineral tot ceea ce aparținea viului, coborîren în infernul pietrei șl al nemîșqării ve- nea, și In alte cărți, pe drumurile re- gale ale tradiției ardelene, din paginile știute ale Iul Agfrbiceanu sau ale lui Aron Cotruș. Nouă ar fi angajarea în competiția „est-europeană** a literaturii de război. Grotescul lui Gombrowicz ORAȘELE RĂZBOIULUI Șl ALE PĂCII sau al lui Kadare pot deveni termeni de comparație in acest roman al „ora- șului îngerilor* ; In aceastâ căi te a re- gresiunii către inocență și. mai departe, a mumificărilor, a mortificărilor. A apocalipticului. vV 2. Există. în ultimul roman al lui Dumitru Radu Popescu, un sentiment al înaltului care pune in relație vechile simboluri ale scriitorului cu altele nu mai puțin „actuale". Statutul ascensio- nal al unora este subliniat cu vehemen- ța celui ce vrea să descopere, pînă în ultimele lui consecințe, statutul unui timp infam. Romanul propune univer- sul con centraț ion ar a! unui spațiu asr- turii noastre nu înseamnă o actualitate factice, un tribut conjunctura! achitat „fotografic* in oglinda unei pagini por- nind de la constatarea că scriitorul este debitor realității social-istoi ice. Cum spuneam, reflecția culturală in sens larg hrănește, la rindu-i, literatura ; ea este, s-a observat. „un schimb de replici* oferindu-se unei permanente rescrieri. Provocarea realului și somația textului sînt polii între care „curge" literatura ; literatura se naște (șt) din LITl£Rz\TURA ȘI SOCIETATE: MEMORIA VALORILOR literatură, activînd instrumentarul cul- tural. dar aceastâ rădăcină livrescă (fură a eclipsa oferta realului), nu pre- supune evaziune, „defensivă imaginară* cî, neapărat, implicare, militantism critic, cum ar spune Adrian Marino. în pofida exceselor șl deformărilm pc care Ie-a cunnscut în anumite pe- rioade (devenind filtru sociologizant), determinismul social al literaturii ră- mîne un concept necesar și operațional; doar că, nuanțînd relația societate — literatură, ne despărțim de teza uni vo- ci tății.Spectaculoasele transformări so- ciale au necesarmente un reflex literar, dar faptele socJo-istorice .șl fenomenele culturale sînt serii în diacronie. Un examen istorie al tabloului literaturii postbelice ar dezvălui „dialectica inter- diat. Transilvania do Nord. în anii cc urmează odiosului Diktat, devine su- biectul unei cercetări romanești făcute atît cu mijloacele prozatorului, cît și cu mijloacele istoricului, cu instrumen- tele exacte ale omului de știință, dar și prin lentilele pe care le are la dis- poziție artistul Flecare capitol are o seamă de „centri nervoși* caro pot di- recționa lectura Fiecare subcapitol păs- trează o seamă de asemenea „centri nervoși" — rețele simbolice menite a sugera foița angajării auctoriale. Evidențiind statului ascensional al unor simboluri, să arătăm că în Orașul îngerilor Dumiti u Radu Popescu scrie despre un spațiu al constrîngerilor. Vo- cației ascensionale Ii corespunde una a adincuriJor învolburate, a străfunduri- lor In care clocotesc magmele fierbinți ale neașezăriL Orașului „celest* îi co- respund zonele infernale. în ultimul său roman. Dumitru Radu Popescu este un mare poet al apocalipticului. în- zestrat cu o forță de a detesta rar în- nă* a fenomenului ; după mza realis- mului îmbujorat și sterilizant, de ur- gență propagandistică, vehiculînd o „tipicitate prescrisă* sub umbrela tema- Lismului s-a insinuat gestul reeva- luati v. cultura noastră rccucerindu-și identitatea. „Li Urat ura deceniului unu* (a demonstiat Cornel Ungureanu in impozantul său volum. ..Proza roma- nească de azi") îmbrățișa un program pedagogic, propunea modele vizînd pro- cesul de „reeducare" al Intelectualilor ; Umpm de noi cereau angajare totală, deplină, solicitau supeilativc strategice, impuneau sincronizarea. „An de grani- ța*. 1965 a însemnat o renaștere, un suflu literat nou nesufocat de șabloane și corsetul prescripțiilor, eliberînd te- ribile energii creatoare in regimul di- versității. Desfășurarea organică a unei literaturi — pornind de la aceastâ nor- malizare culturală — însemna șl reașe- zarea valorilor ; dincolo de polemismul Intrinsec al operațiunii, dislocarea unor ierarhii, restructurarea tablei valorilor pregătesc tradiția viitoare, protejînd continuitatea fenomenului creator. Asemenea periodice reprimeniri (pom- pînd în arterele literaturii sînge tînăr) reprezintă, negreșit, un semn de vitali- tate. Fără a confunda neapărat nouta- tîlnită în literatura română. Cimnl spectacolul popular atit de IndridJ romancier pune în mișcare, alo,3 nitatea degradată a unui timp He Valorile moștenite din veac se 1 tn demența unei epod capitale --rime fără de margini. ■ Așa cum, pc dc o parte, o umiS imagini ale ascensionalului, pșj valoare florile binelui (Dumitru Popescu fiind un romander a! » morale) o lungă scrie de imadai» violenței își păstrează intactă tdH de avertizare. Estcra, Noc, Eldâr.Fiill loniță, ei ca și alții aduc I. : I mituri străvechi, contemponnejM „istorii*, vorbesc despre .adlnfiM prezentului. I Capitolele nu mai au autonomi) fl romanele de pînă acum ale iui DJlM pescu. Și nici personajele. Scroifl construiește altfel, cu o grijâ:nd”n| pentru centru. Pentru cancer.™ mijloacelor narative. Cînepa, secții care deschide romanul, reface toi cu personaje mai vechi, o rralizînd un spațiu al povestirii (fl fiecare dintre capitolele inlrcdtfl ale romanelor lui D.R. Popescu BO cabilă (exploziva !) e densitatea fl țiunii ; plin de sugestii pentru tftfl cercetează textul e titlul capitalii J rețeaua Iui simbolică. Intrind lr.ir« fulger, capitolul următor, este Caii Esterci și din nou trebuie să sub™ forța cu care prozatorul tram । (dă sens „actual**) un mit Totul zj tîmplă aici, ca în alte mari romanM războiului și ale păcii, ale cr» Umane în secolul XX, Intr-un fl închisoare-ospiciu („Un spital ped debili mintali, pentru răniți, o blfl o gară abandonată, cîteva rfl aproape douăzeci de case înconjuntifl un gard de sîrmă — un loc a! lui Da nezeu uitat de lume și chiar de DM nezeu, rămas în afara istoriei. Ui4 o importanță, și împărați nebuni■ imperii și fără importanță, care® acum valsau în sala de mese cu M patre și cu Penclope. cu Mona UlJ Spațiu privilegiat al secolului .1 care și-a depozitat aici obsetoi| parabole, tnchisoarea-osplcîlMplU I vine. în Orașul îngerilor, o mdd asupra retragerii. Ultimele capitole. — și mal alai timul. Florile binelui reprezinte o replică la adresa literaturii rondai războiului și a păcii, scrisă de&lțifl zatorl, unii contemporani lui DA îl pcscu. Imaginea finală, a Florilor noștinței, încheie un roman pubrâ actual, una dintre operele dc refd ale unui scriitor reprezentativ fd umanismul român esc. Cornel UNGUREANU Din perspectiva lai; mari pe care o are acti\ efortul uriaș al întregul a societății socialiste m rășul NICOLAE CEAUȘ partidului, în expunerii glstrale documente prot talc a acestui an, sc științelor sociale, la con' acestea In procesul corn tare a conștiinței sociali Subliniind rolul ști politică șl în cultură. : dului, în Expunerea dir probleme ale conducer cialc, ale muncii ideo precum și ale situației i asupra „necesității perl bază mai buna a prei trebuie să asigure în cunoașterea temeinica problem el or co ns t r u c ț»e turor problemelor deg Anallztnd cauzele educative de a rămîne formările care au avut producție, tovarășul ? Expunerea din iunie c activității organizatoric cative, In vederea cre< partidului tn întreaga v câ se impune să trage acționăm hotărît în v tății în toate sectoarele nării cercetării șl activ dale i socialismul știin șl istoric, științele econ grafia, sociologia, ped și literaturii etc., al căi tuie diferite aspecte al prin însăși natura Ier Rămînerca în urmă a teazâ negativ activital forează și unor dificu tendința de prezentare probleme concrete, su dologîce, inclusiv a d metodologică precum i. cuparca insuficientă exagerarea aspectelo detrimentul celor toor problematizării. Pcnti optime rolul lor educ gația de a sc raporta Utico-îdcologică, de a- todcle pornind de la fundamentale ale pol? în prim planul a< • D. R. Popescu — ORAȘUL l.\G LOR, Editura Cartea Româneați tea cu valoarea, făiâ a expedia lilal tura anterioară sub eticheta velusfl fără a îmbrățișa o unică formulă fl matizînd-o și refuzînd alți vector» ca agita peisajul literar), fâră a afl exploziile emfatice (generațiile, tfl necooxistînd idilic) vom sublinia dM țiunoa tuturor factorilor e converti ei lucrează (pe un teren seflEQM folosul valorii. Tradiția se verifici fond, prin valori rcordonindu-se fJ tinuu. I In pofida factorilor perturbatodM voiul viu al literaturii n-a ptfM sugrumat ; copilăria literaturii posti lice s-a isprăvit de mult, ca e rapid acum de a-și planta propriile repe» Eclipsa dogmatică, frisonul recupfl lor (după ieșirea din epoca bibliotfl sigilate șl a clasicilor puși la ir.dq învederează tocmai cerința conții.^ ții. luminînd memoria valorilor, j Un loc comun ne spune câ bbi unui popor este istoria culturii saleJ legitimăm deci prin cultură. Cont la ritmului istoriei (vitregă In atitea b prejurări, obligîndu-ne la „sarcina b țării*) avem obligația de a depăși dJ menii jurnalistic, de a crea durai dincolo de granița clipei. De a prodn azi o literatură care să Intereseze j mîine, pătrunzînd competitiv în drri tul european, onorîndu-ne condiția i cultură-puntc, topind atîtea influenței producînd atîtea valori, fertilizlnd ■ musul nostru cultural. Categoric, nș turile modernității — inclusiv mod» carea mentalităților se desfâ pe un fond de continuitate ; lanțul hl diției trebuie însă cunoscut. Cum hl diția, spunea Blaga, e îndreptată fl viitor, nu spre trecut, datoria e de a o reface interior și dc a o bl bogățl fără istov. I In cei 23 de ani < IX-lca Congres al P.< o dezvoltare armonio; nai, cît și din punct de optimizare a înv din tradițiile sale pr mulată, dar mai ale< dului de organizare ; caracter de stat, dezv se procedează, de alt vieții sociale — se 1 atît o coordonare di । sincronică, fiind posi | țiilor și atribuțiilor . acestui sistem, în văl nobilă de a educa ti muncă necesară peni vieții sociale și. de: producția industrială I Anali zînd știi nț i și celelalte laturi al politice șl economice șl indicații extre ‘i NICOLAE CEAUSES I tidului, s-a preocupa 1 românești, pentiu ct factor de cultură și Toate instituțiile dc i de cultură generală, 1 de maiștri, instituții I beneficiat de substa fel o puternică bază ) numărul de elevi ș școlară depășind in I populație. Perfecționarea ș temeiul principiului cercetarea și proc I NICOLAE CLAUȘE I Inestimabilâ valoan I înțelegerea pcrspect șl educației, funcție dențiind rolul soci integrată cu produc privire la unele pre economico-so( ialc, i educative, precum ș yarâșul NICOLAE treaga dezvoltare poate realiza decît ale științei șl tchr general, a legării s I și cu producția, a i cunoștințe tehnlco- nilor muncii*’. Arâl Adrian Dinu RACHIERU Pentru formarea conștiinței patriotice Potențialul educativ al științelor sociale construcția unei noi societăți, se impune ca al conștiinței politice. Educația politică nu duce la enumerarea principilor generale, ci nucleu se re- presu- orncl UNGUREANU 4^7 literatura română. Carna H popular atît de îndr^l pescu — ORAȘUL I. -a Cartea Româncas moștenite din veac se suq ița unei epoci capabile 5 de margini. n, pc dc o parte, o surnâ ale ascensionalului pun lorilc binelui (Dumitru fiind un romancier aT । lunga seric dc imagini își păstrează intactă f are. Estera, Noc, Eldar, Fn ca și alții aduc în actuali ’ă vechi, contemporanei vorbesc despre „adîncimi ii. le nu mai au autonomia de pînă acum ale lui D.R. nici personajele. Scrii Le altfel, cu o grijă mai entru. Pentru concentr r narative. Cînepa, secțiunea iidc romanul, reface legătura ije mai vechi, o Agnes de» in spațiu al povestirii. Ca în ntre capitolele introductive clor lui D.R. Popescu remar- plozlvă I) e densitatea nară n de sugestii pentru cel care textul e titlul capitolului — ii simbolică. Intrînd într-un □itoiul următor, este Cartea din nou .trebuie să subliniem arc prozatorul transfiguread actual“) un mit Totul se In» , ca în alte mari romane ale și ale păcii, ale condiției secolul XX, Intr-un spital* ospiciu („Un spital pentru iall, pentru răniți, o biseridț bandonată. cîteva magaiîi, uăzeci de case înconjurate de sîrmă — un loc al lui Dum- t de lume șl chiar de Dum- as în afara istorici, fără nici iță. și împărați nebuni, fări fără importanță, care chiar iu în sala de mese cu Clro Penelope. cu Mona Lisa...’), rivilegîat al secolului XM lepozitat aici obsedantcle-l nehisoaren-ospb iu-spital de* rașul îngerilor, o mc ’ ție agerii. capitole. — și mal ales ul* ile binelui reprezintă, poate, adresa literaturii române 3 ;i a păcii, scrisă de alți pro* contemporani lui D.R. Po* linca finală, a Florilor recu- ncheie un roman puternic, dintre operele dc referință ?riitor reprezentativ pentru românesc. | Din perspectiva largă a importanței tot mai sari pe care o are activitatea politico-idcologică in portul uriaș al întregului nostru popor de făurire i societății socialiste multilateral dezvoltate, tova- : NICOLAE CEAUȘESCU, secretarul general al jetldulul, în expunerile din aprilie șl iunie, ma- gistrale documente programatice din prima jumă- bte a acestui an, se referă șl la perfecționarea lațelor sociale, la contribuția pe care o pot aduce Mea în procesul complex dc formare și dezvol- ire a conștiinței socialiste. Subliniind rolul științelor sociale In educația 'politică șl în cultură, secretarul general al parți- al, în Expunerea din aprilie cu privire la unele leme ale conducerii activității economico-so- Âa’e, ale muncii ideologice șl politico-educative Ecum și ale situației internaționale, atrage atenția iscpra „necesității perfecționării și așezării pe o baza mal bună a predării științelor sociale, care trebuie să asigure în întregul nostru Invățămînt nnoaștorca temeinică a politicii partidului, a blcmelor construcției socialismului, dar și a tu- Hror problemelor dezvoltării economico-sociale0. Anallzînd cauzele tendinței activității politico- educative de a rămîne în urmă In raport cu trans- Icnnărlle care au avut loc în domeniul forțelor de le. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, în fapunerea din iunie cu privire la perfecționarea Mvitățll organizatorice, ideologice șî politico-edu- ative, în vederea creșterii rolului conducător al [wrtidului în întreaga viață economico-soclală, arată d se impune să tragem toate învățămintele și să acționăm hotărît în vederea îmbunătățirii activi - Iții în toate sectoarele, științelor sociale, perfecțio- ccrcetării șl activității educative. Științele so- dole i socialismul științific, materialismul dialectic |i istoric, științele economice șl politice, istoria, geo- grafia. sociologia, pedagogia, estetica, teoria artei jl literaturii etc., al căror obiect de studiu îl consti- tuie diferite aspecte ale relațiilor dintre oameni au rin însăși natura lor multiple valențe formative. Bâmîncrea în urmă a acestor discipline, care afec- tează negativ activitatea politico-cducativă. se da- brează șl unor dificultăți interne ; limbajul greoi, tendința de prezentare abstractă a unor termeni și probleme concrete, subaprecierea aspectelor meto- dologice, inclusiv a disciplinelor cu mare valoare metodologică precum sociologia și pedagogia, preo- wparea insuficientă pentru Interdisciplinaritate, exagerarea aspectelor descriptiv-cnumerative în meatul celor tcoretic-explicative, dialogului .și problematizării. Pentru a-și îndeplini în condiții optime rolul lor educativ, științele sociale au obli- pția de a se raporta permanent la activitatea po- iitco-ideologlcă, de a-și structura conceptele .și me- todele pornind de la principiile, tezele șl direcțiile tndamentale ale politicii P.C.R. în prim planul activității educative se află și ui • pune în mișcare, aici, t îgradată a unui timp infci ivit de mult, ca e capal > Dînu RACHIERU fa-torilor perturbatori. >u* 1 literaturii n-a putut fi opiiărla literaturii postbe* irea. fâr.i a expedia itera* ară sub eticheta vetu teții, âțișa o unică formulă (dog- i refuzînd alți vectori care □ 1 literar), fără a aproba nfatire (generațiile, totuși idilb ) vom sublinia câ ac- >r factorilor e convergentăf (pe un teren seismic I) în ii Tradiția se verific.'. în valori rcordonindu-se con- ;i planta propriile repere, latică, frisonul recuperări- irea din epoca bibliotecilor clasicilor ruși la index) tocmai cerința continuită- mornor ia valorilor. • mur» ne spune că istoria ste istoria culturii sale. Ne ci prin cultură. Conectați iei (vitregă în utile : frn« ndu-nc obligația de a depăși efe* istic. de a crea durabil, ani ta clipei. De a produce irâ care să intereseze ți zînd competitiv fn circul- onorînchi-ne condiția de . topind atltea influențe șl tea valori, fertilizfnd hu- cultural. Categoric, rup- lității — inclusiv oiodiQjj i tați lor — se desfășoară ? continuitate ; lanțul tra- însă cunoscut. Cum tra- Biaga, e îndreptată spre e trecut, datoria noastră ce interior și de a o înt- : v In cel 23 de ani care au trecut de la cel de al IX-lca Congres al P.C.R., învățămîntul a cunoscut o dezvoltare armonioasă, atît sub aspect instituțio- nal. dt șl din punct de vedere al calității. Forța de optimizare a învățămîntului românesc rezultă din tradițiile sale progresiste, din experiența acu- mulată, dar mai ales din natura socialistă a mo- dului de organizare a societății noastre. Avînd un caracter de stat, dezvoltarea învățămîntului — cum se procedează, de altfel, și în celelalte sectoare ale vieții sociale — se face planificat. Se realizează it o coordonare diacronică (In timp), cît și una cronică, fiind posibilă delimitarea clară a func- țiilor șl atribuțiilor diferitelor domenii ; în cadrul acestui sistem, învățămîntului Ii revine misiunea ă de a educa tineretul, de a pregăti forța de șuncă necesară pentru toate celelalte sectoare ale teții sociale șl. desigur, tn primul rînd, pentru producția industrială și agricolă. Anallzînd științific raportul dintre Invățămînt «celelalte laturi ale socialului, utilizînd măsuri politice șl economice adecvate, ferme, prin hotărîri ți Indicații extrem de prețioase, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. secretarul general al par- Sdului, s-a preocupat permanent* de înnoirea școlii romanești, pentru ca aceasta să devină principalul factor de cultură și educație din societatea noastră. Toate instituțiile dc invățămînt; grădinițele, școlile de cultură generală, liceele, școlile profesionale și de maiștri, instituțiile de Invățămlnt superior au beneficiat de substanțiale investiții, creîndu-se ast- fel o puternică bază materială. An de an, a crescut amărui de elevi și do cadre didactice, populația polară depășind în 1937 un sfert din întreaga populație. Perfecționarea școlii românești s-a realizat tn temeiul principiului integrării învățămîntului cu cercetarea și producția, elaborat de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. contribuție originală de o Inestimabilă valoare teoretică șî practică, pentru înțelegerea perspectivei de dezvoltare a instrucției 11 educației, funcției sociale a învățămîntului. Evi- dențiind rolul social tot mai important ai .școlii integrată cu producția, fn Expunerea din aprilie cu privire la unele probleme ale conducerii activității economico-sociale. ale muncii ideologico și politico- educative, precum și ale situației internaționale, to- rarășul NICOLAE CEAUȘESCU subliniază că «în- treaga dezvoltare și construcție socialistă nu sc poate realiza decît pe baza celor mai noi cuceriri ale științei șl tehnicii, ale cunoașterii umane în general, a legării strînse a științei cu învățămîntul ii cu producția, a ridicării continue a nivelului de cunoștințe tehnico-profesionale ale tuturor oame- nilor muncii". Arătînd că un individ slab pregătit pregătirea economică, îndeosebi pentru cadrele dc conducere din întreprinderi. Teme prioritare pre- cum j eficiența, rentabilitatea, productivitatea, cos- turi șl prețuri, acumulare, consum, retribuție, tre- buie prezentate clar prin exemple concrete, astfel fnclt studierea șl însușirea unor probleme precum eficiența și rentabilitatea să ducă în practică la creșterea eficienței și rentabilității în întreprinde- rea unde lucrează cursantul. Socialismul științific, teoria revoluțonară a clasei muncitoare privind ÎNNOIREA scolii romanești Tendința socială a învățămîntului profesional, incult și ignorant n-arc cum să înțe- leagă sensul evenimentelor, fiind mai întotdeauna dominat de bigotism, misticism și tot felul de preju- decăți. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU precizea- ză că „Numai un om educat și stăpîn pe cele mal înalte cunoștințe din toate domeniile poate înțelege legile obiective, cerințele dezvoltării cconomico-so- clale, poate sesiza la timp schimburile care au loc • în societate, poate sesiza ce este vechi și nu mai corespunde noii etape a progresului, poate sesiza noul care se va dezvolta și care reprezintă viitorul. Numai un asemenea omwîn înțelesul științific, poate fi cu adevărat liber". Integrarea fermă a învățămintului cu cerce- tarea și producția s-a realizat prin transformări de ordin calitativ. S-a înfăptuit, astfel, în numai cl- teva decenii, politehnizarea învățămîntului. adică trecerea de ia școala tradițională (orientată mai mult spre științele umaniste) la un Invățămînt pre- dominant tehnic. Peste 90% din numărul elevilor din învățămîntul liceal se pregătesc în licee in- dustriale, agroindustriale și silvice. Atît In licee, cit și în facultăți, tinerii se pregătesc teoretic și practic, in conformitate cu cerințele pe care le ri- dică economia noastră, aflată în plin proces de modernizare. Ținînd seama de mutațiile rapide care Intervin în unele ramuri ale producției (automati- zare, cibernetizare. robotizare), dar și de unele de- ficiențe în selecția șl orientarea profesională și. orizon pune analiza modulul cum au fost aplicate aceste principii în țara noastră, cum au fost definite tn diferite etape ale revoluției șl construcției socialiste Comunismul științific nu este o dogmă, construcția socialistă nu se poate realiza pe bază de model unic, rețete șl șabloane ; obiceiul de a susține teze care nu pot fi verificate sau pe care practica le infirmă devine anacronic. Formarea politică începe, desigur, prin prezentarea simplă, precisă, sistema- tică a ideilor și tezelor documentelor de partid, obiectul principal al activității educative este Insă înțelegerea, stabilirea legăturii dintre ideile și tezele politice generale și realitățile nemijlocite, desprinderea sensului acțiunilor sociale în vederea formării unei atitudini revoluționare, a unui com- portament înaintat. Socialismul științific se afirmă dc asemenea prin cerința de a studia multilateral noile realități i principiile politice pot fi susținute nu numai de argumente, cl și de cercetarea con- cretă a fenomenelor sociale, impunîndu-se astfel o reorganizare șl o îmbunătățire a activității de cer- cetare sociologică. Tn Expunerea din iunie. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, evidențiind legătura din- tre conștiința politică, științele sociale șl conduce- rea societății socialiste formulează teza că activita- tea politică de cunoaștere șl educație reprezintă o latură hotărîtoare pentru creșterea rolului condu- cător al partidului. In adevăr, partidul comunist conduce societatea elaborînd, la nivel național, linia politică generala, stabilind obiective fundamentale materializate In documente de partid, rapoarte la congrese șl conferințe. în concordanță cu linia po- litică generală, la nivelul organizației de bază sînt elaborate hotărîri, planuri de măsuri ; în esență, șl linia politică generală reprezintă o structură de hotărîri care se referă Insă la întreaga dezvoltare a țării. Valoarea de conducere a unei hotărîri. de- cizii depinde de volumul șî calitatea informațiilor pe care se întemeiază ; justețea liniei politice de- pinde, deci, de profunzimea cunoașterii sociale și în această legitate rezidă semnificația teoretică și sensul politic major al conceptului de conducere științifică a societății socialiste, formulat de tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU. Pentru a-și îndeplini rolul important pe care-1 au în formarea omului nou, constructor al socialis- mului, științele sociale au obligația de a depăși mentalitatea tradițională despre educația ca simplă transmitere dc informații. Educația politică înseam- nă, în același timp, informare și formare, cunoaș- tere și acțiune, înțelegere șl efort permanent, con- știent în vederea transpunerii în viață a politicii Partidului Comunist Român. Constantin STRUNGA mai ales, în repartiția în producție a absolvenților, se prevede ca în licee elevii să fie pregătiți în mai multe meserii și specialități, pentru a putea trece mai ușor, în caz de nevoie, de la un sector de ac- tivitate la altul. Integrarea învățămîntului cu cercetarea și pro- ducția impune, pe de o parte, sarcini specifice de- mersului didactic și pedagogic, care nu pot fi re- zolvate eficient decît de factorii de conducere din școli și instituții de Invățămînt, de specialiști. Se- lectarea informațiilor științifice și tehnice, adică diferențierea celor esențiale, fundamentale, de cele secundare, deosebirea dintre cunoștințele actuale, noi, necesare, de cele vechi, perimate, selectarea informațiilor care pot fi aplicate în practică, iden- tificarea cunoștințelor care se pot asimila mal ușor, clasificarea informațiilor în funcție de necesitățile practice și mai ales de rezultatele care se pot ob- ține prin aplicarea lor practică, traducerea informa- țiilor necesare tn practică, dar greu de asimilat, de înțeles, în informații simple și clare, sintetizarea informațiilor în sisteme raționale, stabilirea core- lațiilor dintre cunoștințe, priceperi și deprinderi etc. Pc de altă parte, ținînd seama de complexi- tatea activității educative, pentru a se asigura suc- cesul. este necesară acțiunea convergentă a tuturor factorilor educativi : familia, școala, organizațiile de copii și tineret, instituțiile juridice șl administra- tive, cluburile sportive și. nu în ultimul rînd. insti- tuțiile culturale : teatrul, filarmonica, opera, așeză- mintele de cultură. învățămîntul românesc contemporan se carac- terizează prin cea mai autentică democrație. Este legiferat și aplicat Întocmai dreptul egal la învăță- tură pentru toți fiii țării, indiferent de limba ma- ternă. sex și religie ; în numeroase localități func- ționează școli cu limba do predare maghiară, ger- mană, sîrbă etc. învățămîntul este gratuit, în sen- sul că nu se percep taxe școlare, mai mult chiar, un număr mare de elevi și studenți primesc burse, sînt cazați în cămine, iau masa la cantine, bucu- rîndu-se în același timp șl dc alte facilități. Răspunzînd încrederii de care se bucură din partea partidului și poporului, a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, elevii, studenții, toți ti- nerii din patria noastră se străduiesc să-și însu- șească cunoștințele, priceperile și deprinderile ne- cesare profesiilor pentru care se pregătesc, să par- ticipe cu entuziasm pe șantierele naționale ale ti- neretului. să se integreze rapid în producție .și în viața socială și să contribuie nemijlocit la făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate. S. CONSTANTIN ORIZONT LV AUGUST libera țara Nu știu dacă toți inventatorii punctuali, dar dr. Ing. Alexandru MM nă clară — românesc. sînt Pu- [e calea ii Iul de-a fi il și jalea stei Românii. pe omul drept ■I bun, și înțelept •uu după gorun. cu un inventator hala are și o astfel de calitate. Pentru ca să scriu acest „interludiu*, am sta- bilit, de comun acord, o întîlnire, la ora 17. La ora 17 fix și-a făcut apari- ția. Alură de mare jucător (nordic) de tenis. 37 de ani. Dezinvolt. Se exprimă foarte coerent șl lejer, de parcă ar fi conferențiat, ani de zile, în fața unui auditoriu pretențios. Timișorean. Este, după cum spunea, tntr-un interviu, di- rectorul Gheorghe TIrpe, unul dintre cei mai valoroși specialiști ai întreprin- derii de aparate electrice de măsurat, avînd „o conștiință profesională eleva- tă, mari resurse spre înnoire șî o con- tribuție însemnată la progresul socie- tății". Absolvind, în prima promoție, secția de „Electronică aplicată" a Fa- cultății de electrotehnică din Timișoara a fost repartizat la „Electromagnetica*. După un an. a venit la, pe atunci. F.A.E.M. — fabrică tînără, care avea nevoie de tineri specialiști. In timpul studenției, profesorul Eugen Pop — preocupat de domeniul aparatelor de măsură —, i-a recomandat această fabrică, căreia îi întrezărise perspecti- vele de dezvoltare. La „Electromagne- tica*, Alexandru Puhala a avut șansa de a construi, „de la A la Z“. un apa- rat j un cronometru, extrem de util, pentru măsurarea timpului de comu- tare la relee (de telecomunicații, pentru centrale telefonice, pentru uz feroviar etc.). Belșugul de piese care exista la acea întreprindere bucuieșteană. deja eu tradiție în industria românească, a fost, pentru el, „ceva nemaipomenit". Ideea acelui cronometru a fructificat-o, apoi, și la T.A.E.M. Apropo de idei. îmi spune că, student fiind, a activat în cercurile științifice studențești, unde s-a utilare. S-au adunat aici un grup foști colegi dc promoție de la „Electro-l nică aplicată". Ei erau primii elcctro- niști încadrați la F.A.E.M., într-o pe- rioadă cînd profilul fabricii nu avea, încă, tangențe cu aparatele electronice de măsură. Tinerii „elitlști" electroniști n-au prea fost luați, la început, în se- rios. In fabrică domnea, atunci, zeu] electromecanicii. S-au produs, însă, pri- mele lor „aventuri" în materie de elec» tronică i repararea unor utilaje de fa- bricație străină, cu componente electro- nice, pc care nu avea cine să le repare. Asta le-a adus o oarecare reputație pro- fesională. Dar zeul electromecanicii nu aștepta, în continuare, mare lucru dc la ei. I-a cam Ignorat, i-a cam lăsat în pace. Starea aceea de pace ei au folo- sit-o din plin, proiectînd și realizînd două familii mari de produse, care se fabrică și acum, cu foarte puține modi- ficări intervenite între timp. în echipa de electroniști s-a instituit, chiar de la primul start, „un stil foarte necruțător" — nimeni nu trecea cu vederea erorile celorlalți, ceea ce a dus la realizarea unor proiecte la care s-au făcut» apoi, puține schimbări, mai mult de ordin format Lucrînd în acest grup, afirmfn- du-se în acest grup, lucrurile au mers, pentru multiplul inventator Alexandru Puhala, firesc. I sc pare, de asemeni, foarte firesc să al idei, să propui so- luții noi, originale. Insist asupra „me- canismului" din mintea omenească care generează idei. O ia mai de departe : „După o vreme, a început să ni se cea- ră să rezolvăm, din punct de vedere electronic, cîtc ceva. Totul depindea de noi pe ce căi vom ajunge la rezultatul dorit. Eu am preferat drumurile mal puțin cunoscute, sau chiar necunoscute. Constatasem că, în unele situații, se pierdea foarte mult timp, se irosea for- ță de muncă, materiale. N-am dorit niciodată să copiez o soluție existentă în străinătate, în primul rînd pentru , 4 , ... ... . că nu aveam componentele necesare, născut o mișcare de idei, a participat c. . s . .. . _ . - v K , Și-apol, întotdeauna ml s-a părut o re- Ia sesiunile anuale de comunicări, a fost și premiat de cîteva ori, dar, pre- cum Un scriitor consacrat, care dorește să fie date uitării primele sale încer- cări literare, acele lucrări pentru care a obținut premii nu le mai consideră, azi, deloc importante. E de înțeles, dacă ne gîndi m că, spre pildă. Alexandru Puhala a contribuit direct la realizarea contorului electronic de clasă 0,2 — o mîndrle a fabricii timișorene, o mtndrie îndreptățită, fiindcă nicăieri în lume nn se produce un contor de mal mare precizie. A venit la Secția de proiectări auto- zolvarc care duce la ceva mediocru. Despre «mecanismul** respectiv, cc să vă spun ?... Unele gînduri te urmăresc, te tot urmăresc pînă cînd, la un mo- ment dat, în cine știe cc împrejurare, apare ideea. ideea bună, o simți că e cea potrivită, cea care te va călăuzi acolo unde trebuie..." Elaborîndu-și teza de doctorat („Posibilități dc creș- tere a preciziei de măsurare a puterii și energiei electrice*) i-au venit alte idei. Ideile îți vin cînd muncești. Asta e sigur losif COST1NAȘ In privința dinamicii edificării Uzinelor Mecanice din Timișoara sînt grăitoare o seamă de date statis- tice. oferite de directorul acestei uni- tăți industriale, inginerul Gheorghe Flucsă, ele denotînd o dezvoltare Intr-un ritm susținut. îndeosebi în EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU, fapt datorîndu-se sprijinului statornic a) conducerii partidului nostru, personal al secretarului său general. Valoarea fondurilor fixe, în anul 1965, era de 188 milioane lei, iar astăzi ea este de peste 2 miliarde lei. în 1965, valoarea producției era de 270 milioane lei pe an, iar acum aceasta este de peste 3 mi- liarde de lei pe an. O deosebită atenție se acordă încorporării rezultatelor cer- cetării științifice și dezvoltării tehno- logice. în activitatea productivă, ceea cc determină ridicarea nivelului tehnic și calitativ al produselor, reducerea cos- turilor de producție, sporirea producti- vității muncii. In acest sens, la U.M.T este o mare emulație muncitorească, reflectată și în angajarea ca fiecare cadru tchnico-ingineresc să se înscrie în mișcarea de inovații și invenții. Cu cîtva timp înainte inginerul Vaier Pop. responsabil al compartimentului tehnic de invenții și inovații, mi-a vorbit des- pre creația tchnico-științifică de aici, Informîndu-mă despre propunerile mai Importante, care, prin aplicarea lor în producție, contribuie la sporirea pro- ductivității muncii, reducerea consumu- rilor energetice, reducerea materialelor deficitare — bronz, aluminiu, oțeluri aliate — și la modernizarea proceselor tehnologice. în decursul acestui an au fost depuse 11 propuneri dc invenții șl 72 propuneri de inovații, numărul lor situîndu-se de pe acum la nivelul anu- lui 1987. însuși directorul U.M.T.-ului. Ing. Gheorghe Flucsă. este în fruntea unui colectiv dc autori ai unei propu- neri de invenție, cu o eficiență de 500 000 lei pe an. In temeiul progresului tehnic de aici. In anul 1988 creșterea productivi- tății muncii este de peste 4,4 ori mai mare decît în anul 1965. Prin grija ce s-a acordat șl se acordă în per- manență acestei unități din partea partidului, personal din partea tovară- șului NICOLAE CEAUȘESCU — sub- liniază directorul Uzinelor Mecanice, inginerul Gheorghe Flucsă — aici exis- tă o dotare modernă, mașini-unelte. agregate și instalații ale tehnicii a* vîrf. Totodată, în uzină, In foarte Hisi colective dc muncă s-a dezvoltat gostea de a îmbogăți și ridica la metri noi această tehnică, așa Incit ii se poată realiza orice în domeniul strucțiilor de mașini care se produc» tăzl pe plan mondial. De pildă, b colectiv de oameni ai muncii de j U.M.T., de la Institutul de profil de ș această platformă industrială, In borare cu Institutul Politehnic .Tra^j Vuia", din Timișoara, a conceput ț executat o linie automată robotizatii mare capacitate, pentru antrenarea,» cularea șl stocarea produselor paiet zate, lucrare care, datorită importa^ sale științifice, tehnice șl economice,! fost propusă pentru premiul Acadcmiti R.S.R. Uzinele Mecanice întrețin relații cc-I mcrciale cu firme din multe țări, pre-1 cum R.D. Germană, R.P. Chinezi. I U.R.S.S., R.S. Cehoslovacia, Turcia, h-1 lipine, Nigeria, Republica Arabă Egipt I Iran, Pakistan. Japonia, Italia ș.a. Dr I curînd, delegați din S.U.A., din Canada I și din alte țări ale lumii și-au mani* I festat interesul dc a contracta utili; I minier (echipamente complexe in sub- I terane). Desigur că utilajul minier constituiri o realizare remarcabilă a U.M.T.-ulti | Aceasta am dedus și din plăcerea« I care-mi vorbea interlocutorul desprt cele trei variante de excavatoare, cu | roată port cupe și mașinile dc lucru fa depozite de cărbune (pentru carierele^ | la suprafață) care pot manipula cărbune I în cantități de la 600 tone pe orâ la 6 000 tone pe oră, specificînd că acestea cîntăresc pînă la 850 t și că încorporea- ză în ele mai mult de 15 000 de repere — fiind adevărate „uzine pășitoare*, care își aduc o contribuție însemnată la realizarea programului energetic al ți- ril noastre. Mare parte din cele expuse de di- rectorul inginer Gheorghe Flucsă se referă la aprecierea harnicelor șl price- putelor colective de muncă din unita- tea pe care o conduce, menționînd ade- seori că oamenii de aici înseamnă totul pentru dînsul, întruclt de activitatea lor depinde nivelul producției, calitativ și cantitativ. Mi-a relatat, cu emoție, cile- va fapte de eroism exemplar, munci- toresc, revoluționar. Aurel TURCUȘ f> o • । | h fr x-l' ILu 7 u fV- - A । Descoperită in arhiva autorului, schița de față a fost extrasă dintr-o proză de mari proporții. Filele poartă „antet“-ul E.S.P.L.A. Așadar, pro- vine dintr-o lucrare depusă la această editură, dar din care anume ? Oricum, nici o proză tipărită nu conține acest text Noi presupunem a fi aparținut romanului autobiografie Zeii prind șoareci, din care arhiva mai păstrează pasaje nepublicate. Altă ipoteză ! fragmentul ar fi fost încorporat într-o presupusă carte dc proză — Doî Ici planeta. Despre aceasta, fiul scriitorului afirmă i a fost predată de tata la o editură, pare-se la Cartea Românească — Po- sibil. dar noi n-am făcut investigații șî acolo. între celelalte texte stela- riene, există o pagină cu titlul în discuție, dar de ce nu șl altele afe- rente ? Nu cumva, o alta Ipoteză, Doi lei planeta va fi fost titlu] iniția) al romanului Zeii prind șoareci ? Cînd a fost scrisă ? Probabil, prin anii *55—’60 j poate șl mai tîrziu, poate mal devreme. Indiferent că aceste presupuneri sînt reale sau no, pentni atmosfera ce-o evocă, schița merită a fi publicată. Victor CORCHEȘ Soarele arzător învăluie culmile domoale ale dealurilor grele de rod. Vrăbiile și graurii rotesc tn tir duri peste viile plrguite. Recolta puțină, unduie nestrînsă, tn lumina stătută. Pustiu. Nici o suflare omenească/ numai bufniturile de tun se aud ’ prelung tn golul albastru al zărilor. Ecoul lor depărtat și pilcurile de avioane pun o notă discordantă peste întinderea de pămînt amorțit înfășurați în praf, dc undeva, apar convoaiele de soldați în retragere. Au trecui prin satele pustii din drum. N-au găsit decît bătrine sur- de șl moșnegi cu capetele colilii, pi- sici cu ochi sticloși, cîlni sălbăticiți invățați la hoituri / erau singurele vietăți care întîmplnau trupele obo- site, fugărite. Duhoarea putredă de mortăciune îi urmărește i se desprin- de din hainele lor îmbîcslte ori e adusă de rafalele neașteptate de vînt. Vin de departe, din inima răsă- ritului. Pe fețele bărboase, ca niște ochiuri de mlaștină sînt înscrise a- mintlrile iadului trăit. în fundul or- bitelor se zbuciumă groaza. Au stat luni și ani alături de găurile morțll, s-au tirlt pe burtă in păienjenișul și pradă de sîrmă ghimpată, au alergat orbi la atac de baionetă, au plesnit în aer ca niște pureci pe timpurile mi- nate, mereu minați din coastă ca o turmă huiduită, de biciul focului. wște, crește B in derivă ; popor sporește deopotrivă ... Radu FELECA N minunata . Iu, de riu, că mă lași ești tu, alabastru - eu. un anonim fin tă tu, fi dc cer iiâ sper și să visez. Mircea POP IN AUGUST ră beților pădurii. Uțit Istoriei României socialiste. pictor Gh. STAN cu Pr N< su pe In Pr Și- In ld, av și- îl 1 Ae ce dui Ac. Un etc Nu sfii în < acu Pat Cod ie vose!» ie fele diil radd -1 apa u!dj moarte.® in fkUfl te întinderea albastră a v< clădirile cloptrțite de pe deau știrb In soarele a Imense guri căscate spre Constănțenll priveau ne spre cer / ciuleau urechile țase armistițiul de la 23 coloanele care se retrăget tlrșlt, erau dovezi pentn de re a oamenilor neuraste așteptare. întirzlau în străzi. Figurile trupelor al pătaseră deodată alte tră umerii căzuțl, mereu se st străzile principale, din to< rele, ca niște șobolani ca foc. în urma lor începu pentru jaful magaziilor d Femei elegante, domni, trese strălucitoare, se bat gănimea săracă din Anac din piața Chiliei, să-și in o dată mîinile cu pradă. î lo genunchi în grămezile — ORIZONT AUGUST SLĂVITĂ Zi DE AUGUST NOI IZVOARE harnic directorul ie-a (L Mea bmânii, Nu-s cîntece și versuri să-ncunune, O zi din care drumuri se deschid. Nici tulnice prin munți ca să răsune, Ca dragostea dc țară și partid. dară — O zi din August, Izvorînd senină, Din umllinți, din trudă și din chin. Ea ne-a adus în case ani lumină Și ne-a schimbat al vremilor destin. i instalații ale tehnicii de ită, în uzină, în foarte multe c muncă s-a dezvoltat dr» i îmbogăți și ridica la para* iceastă tehnică, așa încît d aliza orice In domeniul con- te mașini care se produc ai an mondial. De pildă, un oameni ai muncii de la la Institutul de profil de pe formă industrială, în cotai nstitutul Politehnic „Trabn Timișoara, a conceput și inie automată robotizată, de tate, pentru antrenarea, dr- stocarea produselor paletl* f care, datorită importantei1 ce, tehnice și economice, a pentiu premiul Academiei il drept Dt i gorun. .crește Mvăl sporește trivă... iFFLECAN (UNATĂ Cînd străzile, ca fluvii înspumate, Au rechemat la luptă muncitori. Cînd lacăte căzut-au sfărîmate Și s-au aprins pe boltă roșii zori Cînd talpa țării s-a trezit la viață Și-o altă brazdă-i trasă după plug, Cînd satele s-au scuturat de ceață Și cîmpul rîde-n soare de belșug. Măreață zi de August, slavă ție! Un neam întreg prinos ți-aducc-n dar, Credința în izbînzl și vrednicie, Ca cel mai rar și scump mărgăritar. Constantin SALCIA DE LUMINOASA NOASTRĂ VREME ecanice întrețin relații co- < firme din multe țări, pre- Germană, R.P. Chinezi, Cehoslovacia, Turcia, Fi- ia, Republica Arabă Egipt, n. Japonia. Italia ș.a De ați din S.U.A., din Canada ări ale lumii și-au mani- ;U1 dc a contracta utilaj •amonte complexe în sub- d mă lași «anonim fiu. Trăim această luminoasă vreme cu dragoste dc patria-n avînt și dăm contur de visuri mfndrei steme prin marea faptă și prin dens cuvînt Nc este pacea torță-aprinsă-n lume, purtată de-un partid de blruințl, sub tricolorul falnic, de renume pe un pămînt al bunilor părinți. Privirea-n necuprinsul zării, mîngîietoare și lucidă, cuprinde țara-n nimb de sărbătoare, iluminînd contur nestrămutat — o vatră-n care noi fii sîntem temelia. Ne-a dat aripi, s-ajungem la obîrșii, să deschidem Izvoare noi. Dîrz, îngemănînd uniri, Urmînd năzuințe străbune, urcă pe culmi poporul român. utilajul minier constituie miarcabilă a U.M.T.-ulut iedus șî din plăcerea cu ea interlocutorul despre ante de excavatoare, cu )c și mașinile de lucru In rbune (pentru carierele de are pot manipula cărbune e la 600 tone pe oră la >ră, specificînd că acestea la 850 t și că Incorporea- mult de 15 000 de repere ărate „uzine pășîtoare", contribuție însemnată la .Tainului energetic al |ă- W și U visez. Mîrcea POP AUGUST întinerim o zestre de meleaguri, prin dăruirea noastră, ceas de ceas și-l umplem țării anii, ca pe faguri, In drum spre țeluri nu avem popas. loan SABAU INIMA VEȘNICA Ideea socialistă ne animă, avem partidul către culmi strateg și-nconjurat cu o fierbinte stimă, îl laudă în cînt poporu-ntreg. Ton SOCOL RESC SA TE INVOC Unde o pasăre dc aur și-a întins ca ofrandă, Pe talgere de soare, puii cu aripa nemuritoare, Șl s-a retras sub iarbă reînviind în nimb Din propria-i bogăție ca un anotimp, din cele expuse de di- ?r Gheorghe Flucsă se ierea harnicelor șl price- /e de muncă din unita- onducc, menționînd fide- li de aici înseamnă totul ntrucît de activitatea lor producției, calitativ șt relatat, cu emoție, rite- )ism exemplar, munci- mar. tei socialiste. Aer al pămîntului mioritic ce înflorești liniștea în durerile lumii, In Iubiri... Aer ce duci clopotele Marii Uniri — pc rîul ce curgc-n eternitate. Numai din Tine poate coborî sfiiciunea aceasta, în cuvintelc-n care respir acum cînd doresc să te invoc, Patrie !... Unde în munții necălcați dc pas necuvîntat Sc rotesc tn lumină calendarele rare, fără de vină, Prevestind binecuvîn tarea doar pentru cei Cu sîngele din Izvoare, înconjurate de stîlpii aprinși în craterele lunii Unde se retrăgeau în tăcerea sfatului, preabunli. Și se întorceau pc vulturii Și trezeau cîntecul lupului Spulberând magma încinsă sufletului a furtunii... Aurel TURCUȘ it. în fundul or- groaza. Au stat î găurile morții, in păienjenișul te portd aștern^ vaselor i Gk STAN Dinu MATEI Unde fiecare copac e un trup de voievod Cu fiii — cercuri — mereu crescînd fin tării, Unde fiecare rîu e soția nerăpusă a voievodului plecat Și purtat in șutiți, dar neîngenunchiaL, Unde pădurea era masă și casă și putere, Unde sc făureau pc creste-n tăcere viitoarele ere, Unde stejarul e semnul că cremenea și iasca nasc amnarul A cărui sclipire sc întinde-n nemărginire, Unde gorunul cîntă prin veacuri cu frunza preasfîntă, Unde pășesc acum cu pasul zeiesc simțind cum cresc Spre veșnicul semn ceresc, Unde fiecare piatră îmi e vatră, Unde zăpada curge lină pc semeția alpină, Unde cerbii cheamă tăcut în picioare Răsăritul continuu de soare, Mă aplec și sărut ca pc un dulce și fierbinte scut Veșnica inimă a patriei George SURU LUMINA LUI AUGUST Sc cerne lumina Iui August, albastră. Pe chipul de aur al patriei, sânt; Istoria țării columnă-I, a noastră, C!ădită-n milenii pe rodnic pămînt. Și caldă lumina dc raze se cerne Din Augustul roșu : prag vremilor noi. Vitejii străbuni sînt viile semne: Din neam de eroi — se vor naște eroi 1 Iar ziua dc azi sc înalță deplină — Cristal întrupat din belșug de Izvor —• Și trainic ne-mbracă-a lui August lumină In sorți dc Izbindă, sub înaltul tricolor. Lumina lui August, văpaie cu har, Ne e peste leacuri statornicul far! Petru Vasile TOMOIOAGA PRECUM LUMINA... Precum Lumina fără vîrstă ești, patrie! Asemenea ei propagîndu-te doar în linia dreapta dintre Viață și moarte. Ca Apa de pe buzele curcubeului bolnav de prea multa iubire dc sinea fîntînii... Nașterea Poemului e aducerea aminte a numelui Tău ... Nicolae NICOARĂ iu alergat orbi au plesnit în timpurile mi- Un coastă ca o ddul focului. tele din radă «3 apa uleh moarte, i fn fitil n lirjlnderea albastră a valurilor. Și tarile clopîrțite da pe faleză rî- h știrb în soarele arzător, ca we guri căscate spre orizont. teMițenii priveau neîncrezători ta cer/ ciuleau urechile. Se anun- Le armistițiul de la 23 august și tainele care se retrăgeau, cu pas lift erau dovezi pentru neîncre- hiTM oamenilor neurastenizațl de tteptare. îniîrzlau în pilcuri pe Figurile trupelor alungate că- daerd deodată alte trăsături. Gu tarii căzuff, mereu sc scurgeau pe tarile principale, din toate unghe- taco niște șobolani care fug de k In urma lor începuse bătălia Litra jaful magaziilor de la obor. M elegante, domni, ofițeri cu tac strălucitoare, se bateau cu țl- Ijhlneo sdraed din Anadalchlol și kî piața Chiliei, să-și încarce încă pM mîlntle cu pradă. înotau pînă I genunchi tn grămezile de orez șl zahăr, Iși înfundau buzunarele cu bancnote, se luptau cu baloturi grele de stofe. Polițiștii trăgeau zadarnic In vini ori în gloata înnebunită de jaf. Femeile Iși smulgeau părul, Iși sfîșiau rochiile subțiri, se scuipau încălecate pe maldărele de bunătăți. Ofițerii se zborșeau cu militărească demnitate la săracii care se înfrup- taseră din averile părăsite, se repe- zeau la copiii zdrențăroși care-șt fă- ceau loc cu coatele prin mulțime, țl- nîndu-șl strîns la piept pachetele / se împiedicau de cel mici — țîncll mahalalei — mînjițl de ciocolată pe bot, cu buzunarele pline de bom- boane. Pumni, haine rupte, din cînd în cînd focuri de arme, huiduieli — gloata hămesită pornită pe jaf, ase- dia hambarele militare încărcate cu zahăr, conserve, stofe și alte provi- zii, păzite nu de mult de santinelele țanțoșe. Orașul ar fl fost hrănit un an întreg, din belșug, numai din ce mai rămăsese. Gel ce se țineau departe de jaf, priveau holbați la bogățiile strînse acolo. Laudă omului figurine Fiecare oraș, chiar dacă nu e privit de sus, este o planetă. O mică 'planetă a omului. Tot astfel socotesc că este și orașul nostru, Tlmlșoa- ra, trecut prin istoria Multiseculară și Timi- șoara acestor superbe decenii de socialism ro- mânesc. Ea este o plane- tă a omului care gravi- tează, alături de celelal- te, în strălucitoarea pla- netă a patriei române contemporane. Cel care va pătrunde, â azi, în amplele amfi- teatre ale muncii, în mo- dernele noastre între- prinderi, bastioane ale construcțiilor de mașini, ale electronicii și elec- 1 trotehnicit, ale chimiei și industriei ușoare, va întilni omul muncii, creatorul marilor valori materiale, aplecat peste uneltele creației sale de fiecare zl In ^aloa Bu- ziașului, în Calea fagu- lui, la Pădurea Verde sau în Circumvalațlunli, pretutindeni, aceste bas- tioane ale industriei mo- derne sînt însuflețite, în varii domenii, de rodul mîinii șl rodul minții omului muncitor. Ne vom înălța, cu toa- tă această planetă a noastră, să zărim cîm- piile și pământurile ba- natice, surprinse in ano- timpul Iernii și al în- colțiră sămînțel sau în anotimpul coacerii ? Și ce vom vedea acolo, pe ele, dacă nu aceeași uni- că imagine, a omului muncitor, a țăranului român, de milenii legat de glia Iul, unde el și-a durat casa, grădina șt temelia vieții lui de 2i cu zi, în trecerea ano- timpurilor, și tn stator- nicia lui față de pămîn- tul matern. Să ne. aruncăm privi- rea prin amplele și lu- minoasele săli ale știin- ței, prin laboratoarele i strălucitoare. Ce vom i descoperi acolo, dacă nu । pe același om truditor, | făptură a meditației ști- i ințifice șl tehnice, dă- ruitul înaltelor idei, pe | care se bizuie înaintarea științei șl a tehnicii noastre ? Omul creator, Ion ARIEȘANU (Continuare în pag. 7) ORIZONT In procesul de formare și educare a omului societății noastre. In spiritul obiectivelor epocii, teatrului ii revine un rol dc prim ordin, o aleasă menire, subliniate, nu o dată, in documentele de partid, în cuvîntărilc și expunerile secretarului general al partidului nostru, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, cit și cu prilejul întîInîrilor cu oamenii dc cultură — momente Importante, insuflețitoare. pentru dezvoltarea culturii socialiste și pentru reliefarea perspec- tivelor acestei dezvoltări. In acest context, ideile conținute tn Expunerea din 29 aprilie — și care animă in continuare dezbaterile culturale, ale diverselor reviste, ca și ancheta publicistică de față, la care răspund directorii teatrelor timișorene — constituie, pentru întreaga spiritualitate românească. Un autentic program de gîndire și de acțiune. Capabile să reflecte — prin, chiar, diver- sitatea unghiurilor de abordare a problematicii — climatul social șl politic, in care își desfășoară activitatea instituțiile noastre de cultură, aceste dezba- teri pun în evidență cerințele actualității românești, participarea creatorului, cît și a factorilor răspunzători, din sfera culturii, la edificarea noii conștiințe, la ridicarea omului de azi pc o treaptă calitativ superioară de cunoaștere și de înțelegere. Valența implicării responsabile în actualitate este una dintre trăsăturile care dau, mai ales în ultimele două decenii, impuls fertil vieții teatrale, fn toate compartimentele salo. Au fost scrise — șl au văzut lumina rampei în spectacole de referință — piese valoroase, împlinind autori prestigioși, s-au afirmat — in scena premierelor cu texte românești noi — regizori, scenografi, actori de anvergură, s-a produs — sub acolada reuniunilor profesionale diver- sificate tematic și ca profil, așezate, pe harta fenomenului, sub generoasa egidă a Cîntări! României — o democratizare a vieții teatrale, conducînd la revlta* lizarea unor instituții, la împrospătarea mijloacelor artistice, ale creatorilor de spectacol, de pc tot cuprinsul țării. Datoria instituțiilor teatrale — de a promova dramaturgia românească de valoare — reprezintă, din cîte o demonstrează și experiența anilor din urmă, o șansă Înaltă. îndemnurile conținute în documentele de partid, adresate teatrelor, de u valorifica patrimoniul dramaturgie original, clasic și contem- poran, exprimă, in acest sens, o necesitate ce sc așază îu consensul Ideilor care deschid programul teatrelor spre, tocmai, menirea lor, de a fi autentice focare de cultură socialistă. In calitatea opțiunilor repertoriale șl a spectacolelor consacrate piesei românești se recunoaște valența unui program teatral, ce trebuie, asemeni tuturor celorlalte programe de activitate culturală, să răspun- dă. prin mijloace specifice, dinamismului societății românești» în plin proces de dezvoltare materială șl spirituală. Teatrul și vocația sa educativă încercarea de evaluare a trăsăturilor definitorii ale activității Teatrului Na- țional din Timișoara credem că este firesc să pornească de la aprecierea că ultima perioadă de timp a fost una do- minată de un climat de autentic efort creator, edificat pe un program cultural bine clarificat, Insumînd, în cadrul unei strategii globale, pe de o parte o po- litică repertorială și o producție artis- tică, realizate fn deplinul respect al ideii de valoare, de prevalență a cali- tății ideologice și estetice, pe de altă parte, o relație dinamică între teatru șl publicul său. Realizarea acestor pa- rametri a condus, firesc, Ia o creștere, tn ansamblu, a calității spectacolelor, a fluxului de spectatori și. implicit, a eficienței educative a ofertei culturale a teatrului. Revenind la factorii de re- zistență a! politicii noastre repertoriale, este oportun să menționăm faptul că promovarea repertoriului românesc șl, mai ales, a celui de actualitate, a re- prezentat șl reprezintă un act de di- recție al întregii noastre activități ar- tistice. în contextul preocupărilor per- manente ale T.N T„ de a deveni șl de a acționa ca un autentic focar de cul- tură națională, trebuie privită și orga- nizarea, aici, la Timișoara, a Galei dra- maturgiei românești actuale — mani- festare competitivă națională, ce-și pro- pune stimularea creației dramatice ori- ginale. Există ia noi □ veche și perma- nentă preocupare pentru forrnarea unui public avizat, preocupare ce a rezultat din convingerea noastră că, pentru a educa șl forma spectatorul prin teatru, este obligatoriu ca. In prealabil, să-l formezi pentru teatru, să fad, adică, din spectatorul curent, un receptor sen- sibil. Instruit șl deschis la mesajul pe care II transmite spectacolul. Teatiul National din Timișoara și-a format. !n această idee, de-a lungul, timpului, un sistem bine articulat de modalități de atragere și formare a publicului Pre- zența permanentă, a teatrului, pe plat- forme industriale. In școli, institute de Invățămînt superior, tn alte medii de muncă, o colaborare extrem de fruc- tuoasă cu Inspectoratul școlar, cu în- treprinderile sau cu Centrul universi- tar. instruirea de către cadrele artistice profesioniste a formațiilor de amatori, toate acestea sînt pentru noi formele unei relații culturale formative, extinsă șl diversificată. Con fi un țările naționale au confirmat, de altfel, șl au validat — prin valoarea distincțiilor obținute de regizori, scenografi și actori — finali- tatea artistică a eforturilor artistice ; credem că și pe linia educării și for- mării publicului am acumulat o expe- riență serioasă și fertilă. Ambițiile Teatrului Național din Timișoara, par- te realizate, parte jalonînd activitatea noastră viitoare, se află In deplin con- sens cu dinamismul prezentului Româ- niei socialiste. In deplin consens cu sar- cinile ce revin întregului front ideologic, sarcini cuprinse In cuvîntărlle și expu- nerile secretarului general al partidu- lui, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Teatrul Național din Timișoara va con- tinua să-șl centreze activitatea artistică spre a se constitui într-un veritabil focar de cultură națională, confirmînd, astfel, vocația educativă, constructivă, a teatrului românesc. Lucia NICOARA, director al Teatrului Național ancheta „ORIZONT" Valențe ale spiritului revoluționar in politica repertoiiaiă (I) Temeiul opțiunii repertoriale — calitatea ideologică a textului Colectivul nostru a răspuns întot- deauna cerinței, Îndreptățite, de a pro- mova dramaturgia autohtonă de actua- litate, astfel că. o serie de scriitori de teatru. în limbile română și maghiară, au debutat pe scena Teatrului maghiar de stat din Timișoara. în opțiunile noastre repertoriale, temeiul l-a consti- tuit, de fiecare dată, documentul de partid programatic, ce ne recomandă sâ ținem seama, in selectarea texte- lor, de calitățile ideologice, etice șl es- tetice ale mesajului transmis. Sîntem. cum bine se știe, o instituție menită să transpună în viață programul ideologic a! partidului, prin mijloacele specifice artei pe care o slujim, iar actorului îi revine datoria de a participa, asemeni tuturor oamenilor muncii. Ia realizarea obiectivelor sociale ale timpului nostru, considerînd acest lucru drept o îndato- rire de onoare. Ne-am străduit să ofe- fim publicului, în fiecare stagiune, un afiș diversificat. Cind a fost posibil, am lucrat direct cu autorii, aceas- tă colaborare dovedlndu-se benefică, precum în cazul recentei montări, cu „Examen dificil", de Emil Gherasim. Sondajele de opinie efectuate de-a lun- gul anilor ne-au fost de un real folos, ajutîndu-ne să detectăm preferințele spectatorilor noștri șl să încercăm o selecție repertorială care să-i mulțu- mească pe cel ce ne intră în sală. Ur- mare a unor asemenea sondaje de opi- nie sînt i spectacolul litcrar-artlstic „Kalcidoscop*. Studioul pe pantomimă. ciclul „Școala poveștilor", care se bu- cură de audiență. Diversitatea de ge- nuri, pe care am mizat, se dovedește o experiență de bun augur, pe care o vom menține șl, în măsura posibilităților, o vom extinde, cu atît mai mult cu cît aceste spectacole diversificate în func- ție de categoriile de vîrstă §1 preferin- țele publicului ne ajută efectiv șl ne stimulează profesional. Tindem către actorul total i afirmația nu trebuie luată drept lipsă de modestie, ci, mai degrabă, ca o aspirație firească, a unul colectiv care năzuiește ca valoarea muncii sale să fie cotată la ce! mai înalți parametri ai calității artistice. Sinka KAROLY director al Teatrului maghiar dc stat Un repertoriu de reală consistență politică și etică în cei 33 de ani de activitate. Teatrul german de stat a avut ca preo- cupare constantă promovarea unui re- pertoriu cit mal bogat, de dramatur- gie clasică șl contemporană, un reper- toriu de o reală consistență politică, etică, de înaltă ținută artistică. Proble- ma opțiunii repertoriale este, cum se știe, de importanță majoră șl incum- bă o deosebită responsabilitate. E vor- ba, In primul rînd, de ridicarea nive- lului ideologic a! publicului, spectaco- lele fiind menite să cultive sentimen- tul de dragoste față de tradiție, față de munca și lupta înaintașilor, să con- tribuie Ia formarea și dezvoltarea gus- tului estetic al spectatorului De aceea, ne-am străduit să cuprindem în progra- mul scenei noastre cele mai reprezen- tative creații dramatice românești — începînd cu piesele lui Vasile Alecsan- dri. dacă vreți, trecînd prin școala lui Caragiale, parcurgînd interbelicii șî ajungînd la autorii contemporani de prestigiu i Dumitru Radu Popescu, Ho- ria Lovinescu, Ion Băieșu, Ecaterina Oproiu, Dumitru Solomon ș.a. Aceste preocupări vor sta și în continuare la temelia politicii noastre repertoriale, lor adăugîndu-li-se și cele legate de afir- marea unor tineri autori (de preferin- ță) timișoreni In ultimul timp, par- curgînd o serie de texte încredințate nouă, am avut posibilitatea să consta- tăm că, în Timișoara, există un număr de potențiali dramaturgi, pe care, con- tactul cu sceia i-ar putea ajuta să-și precizeze ideile și mijloacele drama- tice. Ne interesează — șl lan- săm acest apel, prin intermediu! ■>] vistei „Orizont* — piese noi, ale și torilor tineri, consacrate problemul tineretului, aceasta cu atît mal mula cît avem un colectiv tînăr (medii■ vîrstă nu depășește 25 de ani) |i M Studio teatral ce s-a impus, In uite] perioada, prin pasiunea și ambițbl fesionalâ a tinerilor noștri Inteq® Spectacolele noastre de actualitate,M plicate în fierbintea contemporanei® au găsit ecou favorabil în rîndul» eului. constituind .și pentru createi] spectacol prilejuri de afirmat® bl cum menționam la început, Tus.l german dc stat din Timișoara rott.M tc anul acesta 35 de ani dc actitl» eveniment pe care dorim să-i mardii printr-o săptămînă consacrată, rodi pe afiș spectacole de aleasă ținUliN tistică, reprezentanții care să streze că deviza colectivului ira teatral este : Calitate, angajare, tinenți] șî spirit de echipă. Ildîco JARCSEK-ZAMHMm director a! Teatrului german dert Să educam prin artă ------------------------a Ne prezentăm, în fiecare stagiune, al cel puțin o piesă nouă, aparținlnd Cil autor contemporan. Anul trecut, tatea* a constituit-o lucrarea lui Dai Hândoreanu. tînăr autor din Sibid „Piticul uriaș*. Poate că e nimerit dl facem aici o paranteză; se impun.cnu unele precizări legate de spcdM instituției noastre. Se știe că, la scol tă oră, dramaturgia teatrelor pera copii este, încă, deficitară. Unele tem caută să cunoască autori noi, să lucra] direct cu aceștia, așa cum am Ml noi — mă gîndesc la întîlnirea cu ban Foarță, deosebit de Interesanti fructuoasă, atunci cînd l-am prima Iul piesă scrisă pentru pâra PATRIA, P (Urmare din pag. 1) dzarca structurii acesteia. S irmurit optimizarea corelați idustrie-agrlcultură, care co Muie una dintre premise funcționării eficiente a ansar Suirii economiei naționale, mecanismului economico-: handar. De aceea, au fost ! lăturate tendințele subiecți de subapreciere a rolului agi culturii, obțînîndu-se o red cere a decalajului dintre niv Iul productivității muncii ! Industrie și agricultură do 1:1. în 1965. la 4 : 1 în prezer Cercetarea științifică și tel Oologică a devenit în anii s c .alternului. îndeosebi du; Congresul al IX-lea al par dulul, o veritabilă forță pr doctlvă a societății, ca urma atît a creșterii considerabi a volumului investițiilor d •cest domeniu și a sporirii n mărului de cercetători (de circa 4 000 de oameni în an 1918 la 265 000 în prezent), c și a integrării organice a cerc țârii științifice cu producția hvâțămîntul. Au fost elab rate programe speciale în v derca creșterii aportului știi țel și tehnologiei la accentu Tea caracterului prepondere Intensiv al economici națion Ic. a căror înfăptuire s-a co critteat în crearea șl aplicar< de noi tehnologii, echipame; m, instalații, materiale și b- nur! de larg consum. Num In perioada 1977—1936. bun nară, au fost realizate 28 9 tipuri de mașini, utilaje, inst I lății complexe și cehi pa mor. ' rol și modernizate, s-au ap cat 16 670 tehnologii noi 1 modernizate, s-au creat 10 8 , noi materiale și bunuri de co I Wm. Profilul teritorial a consl tuit. de asemenea, o coordon „Povestea cucului din ceas*. Critm educațional este fundamental, In cai® platformei fiecărui teatru ; cu atît eu mult în cazul în care al parte de dl mai tînăr și receptiv public — copil Să educam prin artă este profcdnnil noastră devenită de credință; $1 bl sădim copiilor în suflete sentimea® de dragoste pentru patrie, pentru >1 rutul natal, admirația față de fap&| eroice, discernerea dintre bine și rd sînt doar cîteva din reperele ce ni stau în atenție atunci cînd alcătuim frl pertoriul unei stagiuni. Și, revenyl acum — din numărul premierelor an» ■ le — un spectacol va reprezenta, părat, o premieră absolută; un 2'dl va aparține literaturii universale (zi regulă, un basm, prelucrat p?nrt| teatrul de păpuși, deci o dramatia® românească) ; celelalte titluri vor ep*l ține repertoriului clasic național. DM real succes în rîndul micilor noM spectatori se bucură adaptările moDfcl tc în ultima vreme, dintre care a mint® „Povestirile de buzunar*, după Edl Gârlcanu, fapt ce ne încurajează dl continuăm, pe această linie. Pregăti® la această oră. un spectacol de poeâ I („Legenda lui Ștefan* — un florile:] poetic Dimitrie Bolintineanu) șl ne fr] dim de pe acum la evenimentele «»] lui viitor, un an dublu-aniversar, Eri-l nescu — Creangă, an în care vom >1 face integral ciclul spectacolelor noastei după Ion Creangă, prezcntînd și o pn-1 micră. „Harap Alb*, în adapteM Nellcj Stroescu. Lucrăm, de asemenej la o adaptare datorată tînărulu! nutrii coleg, Nelson Dimitriu, după wAmn? rul* lui H. C. Anderscn Dic GYURCSK directorul Teatrului de papu^ , Cu ocazia Zilei presei : foit deschise două expoziți Boa de publicistică și carte s dal-politică. tchnico-științifi 5 eletristică (organizată i Biblioteca Județeană șl descl: si in spațiul Clubului ziari ti tr) și o a doua, de cartofili purtînd genericul „Presă, ec tură, tipar In cartea poșta ilustrată*. Aceasta din urm •parțlnînd colecției prof. uni dr. Ion Iliescu, poate fi 5 donată la Casa de cultura studenților. • ..23 August începutul unei noi ere în i torta poporului român, în de voltarea patriei noastre pe c ba independenței și progres Iul" — a fost genericul un recent simpozion găzduit « Complexul muzeal Timiș. Și-i »dus contribuția .cercetate Klnțib i din domeniul ist rid, precum și veterani ai ră [boiului antifascist • Tot e zile, în întreprinderi nstituțli, au loc mese rotunc ări, dezbateri, vizionări < me. simpozioane, recitalv poezie patriotică, monta laud; r (Urmare din pag. 5) Anchetă organizată de Dana DINU-GHEORGHIU din ateliere, din sălile hn, din laboratoarele fas Mnte, din halele tremătăte re, erte, ca și omul creator 6 aria artei șl literaturii, un h răzlt a deschide pîrtii dc l ninâ spre înaintarea țării, sp ^frogres, spre înălțare. La mc dt scris, unde literatul rămî tu sine însuși, spre a zăml opera pe care o va dărui um Etății sale, oamenilor săi, [ticlierele plastice, in /ața pi :d pe care penelul alearc, tpte a împrăștia forme și c lori. In sălile de concerte s icene, în luminile ramp ORIZONT st apel, prin intermediul re* Orizont* — piese noi, ale ao- ineri, consacrate problematica ul, aceasta cu atît mai mult ca i un colectiv tînăr (media de u depășește 25 de ani) $1 na ?atral ce s-a impus, în ultimi , prin pasiunea și ambiția pro* a tinerilor noștri interpr lele noastre de actualitate. I i fierbintea contemporanciti ecou favorabil în rîndul istituind și pentru crea prilejuri de afirmare. iționam Ia început. Tcat le stat din Timișoara rotun icesta 35 de ani de activi t pe care dorim sfi-i ma ^ptămînă consacrată, re pectacole dc aleasă ținută jprezentanțil care să i deviza colectivului n te : Calitate, angajare, tin le echipă. HRIA, PARTIDUL, CONDUCĂTORUL •1‘rmarc din pag. 1) nstructurii acesteia. S-a ?loptimizarea corelației KdMgricultură, care con- BOna dintre premisele tă fundamentală a rii și modernizării dezvoltă- economiei PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR CULTURAL-SPORTTVE PENTRU ZILELE DE 19—24 AUGUST 1988 19 AUGUST 1988 TIMIȘOARA : Sjxjctacol festiv — „Cinstire țio. August birul- tor* — Stadionul „1 Mai44, ora 17,00. 23 AUGUST 1988 TIMIȘOARA : Spectacol muzical-foldoric „Cîntec, joc și voie. bună*4, susținut de formațiile artistice ale întreprinderilor Electro- motor, Autoturisme, Electrobanat, Electrotimiș, I.P.L, și LJ.P.I.P.Ș. — Rezervația de Arhitectură Populară Pădurea Verde, ora 11,00. • Spectacol muzlcal-coregrafic „Slăvită zi a libertății*, susținut de formațiile artistice ale Clubului „Constructorul44 și I.M.A. — Parcul Rozelor, ora 18,00. • Fotbal : „Cupa Eliberării*. Stadionul Î.M.T., ora 9,00. • Baschet: „Cupa 23 August" — Parcul Central, ora 9,00. • Caiac-canoe : „Cupa 23 August44 — Canalul Bega, cu sosire fa baza nautică „Constructorul*4, ora 9.00. • Călărie : „Cupa 23 Au- gust" — Baza hipică a Institutului Agronomic, ora 10,00. • Mode- lism — Baza sportivă „Voința", ora 10,00. • Handbal : „Cupa Eli- berării" — teren „Constructorul*, ora 9.00. LUGOJ : Spectacol folcloric — Insula cu Plopi (participă for- mațiile artistice ale Casei de cultură a municipiului Lugoj, Casei de cultură a sindicatelor, Clubului tineretului, Clubului I.T.L., I.U.R.T., LU.P.S., Căminul cultural Măguri), ora 10,00. • Compe- tiții sportive dotate cu „Cupa 23 August" — Sala de sport Stadion. • Seară cultural-distractivă pentru tineret — Casa de cultură a municipiului Lugoj, Casa de cultură a Sindicatelor — Clubul ti- neretului. ora 18.00. 24 AUGUST 1988 TIMIȘOARA : Spectacol muzical-corcgrafic „August biruitor-, susținut de formațiile Casei de cultură a municipiului Timișoara și Casei tineretului — Parcul Rozelor, ora 17,00. • „Balul tineretu- lui* — Casa de cultură a tineretului Timișoara, ora 19,00. • Fotbal : „Cupa Eliberării" — Stadionul J.M.T., ora 9.00. • Baschet — Par- cul Centra), ora 9,00. • Canotaj Canalul Bega, cu sosire la Baza nautică „Voința", ora 9.00. • Gimnastică — Complexul sportiv „Cir- cumvalațiunii, ora 10,00. • Tenis — arena „Electrica", ora 9,00. LUGOJ : Spectacol folcloric — Baza de agrement (formațiile Casei de cultură a municipiului. Casei de cultură a sindicatelor, Clubului tineretului, Spitalului municipal etc.). ora 10,00 • Com- petiții sportive — Sala de sport — Stadion, ora 10,00. • Seară cultu- ral-distractivă — Casa de cultură a municipiului, Casa de cultură a sindicatelor. Clubul tineretului, ora 18,00. JIMBOLIA : Muzică de promenadă (Fanfara Casei de cultură), ora 10,00. • Spectacol folcloric (formațiile Casei de cultură) — Grădina de vară, ora 17,00. • Seară cultural-distractivă -- Casa de cultură, ora 18,00. clasă. Clasa muncitoare, elibe- rată dc exploatare, deține, îm- preună cu țărănimea, intelec- tualitatea șl alte categorii de oameni ai muncii, puterea po- litică și economică, exerdtînd rolul de forță socială condu- cătoare a societății. Transfor- mările calitative din structura internă a claselor și catego- riilor sociale vor duce treptat la întărirea unității și omoge- nizării clasei muncitoare, ță- rănimii. intelectualității, a ce- lorlalte categorii sociale, care, în cadrul noii diviziuni socia- le a muncii, vor forma poporul unic muncitor. In aceste con- diții. partidul nostru aplică cu consecvență teza făuririi so- cialismului cu poporul și pen- tru popor, realizînd un puter- nic sistem al democrației mun- citorești-revoiuționare, origi- nal, unic în felul său, care asigură participarea directă a tuturor categoriilor de oameni ai muncii, a întregului popor Ia conducerea tuturor sectoa- relor de activitate. Concomi- tent, s-a desfășurat o vastă activitate polltico-ideologică dc formare a conștiinței revo- luționare, a omului nou. constructor conștient a) so- cietății socialiste. Se impune însă ca în continuare, așa cum sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU în aprilie a.c.. „să dezvoltăm pu- ternic spiritul revoluționar în muncă, în gîndlre, in toate domeniile, să acționăm cu ho- tărîre împotriva a tot ce este vechi și perimat, a ceea ce nu mai corespunde actualei eta- pe și să promovăm cu în- drăzneală noul, ceea ce sc afirmă ca o necesitate a dez- voltării societății, atît în ce privește forțele de producție, cît și în știință, în învățămînt, în cultură, în întreaga dezvol- tare economico-socială î*4 noastre naționale. Proces ex- trem de complex, repartizarea rațională optimă a forțelor productive în profil teritorial în concordanță cu proporțiile fundamentale ale economiei naționale și cu politica de sis- tematizare terîtorial-adminis- trativă are profunde implicații de natură economică și socîal- politică, fiind legată direct de însăși dialectica făuririi socie- tății socialiste multilateral dezvoltate. „Tocmai pe aceas- tă bază, sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, la cea dc-a V-a Conferință Na- țională a P.C.R., a repartizării juste a forțelor de producție pe întreg teritoriul țării, a amplasării și dezvoltării lor echilibrate, precum și a pro- ducției pe locuitor, am asigu- rat condiții pentru manifesta- rea deplinei egalități în drep- turi pentru toți cetățenii pa- triei noastre, dezvoltarea pu- Arii eficiente a ansam .«•.II ARCSEK-ZAMim^ âJ Teatrului german dc stat al teritorial a consti- asemenea, o coordona- â educam prin arta entăm, în fiecare stagiune, cu j piesă nouă, aparținînd unui iemporan. Anul trecut, ,nou- constitui t-o lucrarea Iul Din iu, tînăr autor din Sibiu, riaș". Poate că e nimerit să o paranteză; se impun, cred, .•cizărl legate de specificul noastre. Sc știe că. la aceaj» a mat urgia teatrelor pentru încă, deficitară. Unele teatre moască autori noi, să lucreze iceștia, așa cum am făcut șl gîndesc la întîînlrea cu Șcr- i, deosebit de Interesant! și atunci cînd i-am montat piesă scrisă pentru păpuși, cucului din ceas". Criteriul este fundamental, în cadrul fiecărui teatru ; cu atît mai zul în care ai parte de cel și receptiv public — copiii, prin artă este profesiunea venită de credință; să le ilor în suflete sentimentul ? pentru patrie, pentru ți- , admirația față de faptele ernerea dintre bine și râu cîteva din reperele ce ne iție atunci cînd alcătuim re- □ei stagiuni. Și, revenind numărul premierelor an ectacol va reprezenta, n emieră absolută ; un altul literaturii universale (de basm, prelucrat pentru păpuși, deci o dramatizare ; celelalte titluri vor apar- •iului clasic național. De un în rîndul micilor noștri • bucură adaptările monta* vreme, dintre care amintim de buzunar44, după Emil ipt ce ne încurajează sâ □e această linie. Pregătim, ră. un spectacol de poezie ii Ștefan*4 — un florilegiu economiei naționale, a ismului cconomîco-fi- . De aceea, au fost în- tendințele subiective icre a rolului agri- L obținîndu-se o redu- Idecalajului dintre nive- Kductivilății muncii în tv $i agricultură de la j 1965. la 4 :1 în prezent. ca științifică și tch- 1 a devenit în anii so- Mlui, îndeosebi după jal al IX-lea al parti- o veritabilă forță pro- rl a societății, ca urmare l creșterii considerabile tonului investițiilor din [domeniu și a sporirii nu- de cercetători (de la 4000 de oameni în anul 1265000 în prezent), cit Girării organice a cerce- fiiațifice cu producția și idnlul Au fost elabo- Ijrograme speciale în ve- ți creșterii aportului ști in- I tehnologiei la accentua- cnctenilul preponderent sr al economiei naționa- idror înfăptuire s-a con- M!n crearea șl aplicarea n tehnologii, echipamen- ralațli, materiale și bu- fe larg consum. Numai riwda 1977—1986, bună- | ro fost realizate 28 900 fide mașini, utilaje, insta- [tcmplexe și echipamente p modernizate, s-au apli- K6Î0 tehnologii noi și OTizate. s-au croat 10 800 niriale și bunuri de con- temică de noi centre triale, de noi orașe și tăți industrial-agrare*1. In anul 1968, în 41 de volumul de activitate indus- locali- Dacă județe ccono- mică pe locuitor era mal mic de 80 000 lei, Tn 1988 numărul acestor județe a scăzut la 2 Descătușarea șl dezvoltarea năvalnică a forțelor producti- ve, precum șî transformările revoluționare din domeniul re- lațiilor de producție și sociale au determinat mutații calita- tive în structura socială șl dc clasă a societății românești, în fizionomia și profilul claselor șl categoriilor sociale și In re- lațiile dintre ele. în prima etapă a revoluției socialiste au fost lichidate clasele ex- ploatatoare, implicit, antago- nismele de clasă, formîndu-se o nouă structură socială șî de tele viziune loouia Zilei presei au ieschise două expoziții: u publicistică și carte so- tehnico-științifică fetristică (organizată de oca Județeană șl deschi- i spațiul Clubului ziariș- llloadoua, de cartof ilie. td genericul „Presă, edi- tipar In cartea poștală îtâ‘. Aceasta din urmă. ^Ind colecției prof. univ. ba lliescu, poate fi vi- li !a Casa de cultură a Iilor. • „23 August — I unei noi ere în is- Bpporulul român, în dez- frj patriei noastre pe ca* topendenței și progresu- f- a fost genericul unui el simpozion găzduit dc (texul muzeal Timiș. Și-au li contribuția cercetători Ed din domeniul isto- [frecum și veterani ai răz- ^i antifascist • Tot în 6 rilc, în întreprinderi și &|ii. au loc mese rotunde, ^.dezbateri. vizionări de k simpozioane, recitaluri pde patriotică, montaje literare, consacrate apropiatei sărbători de la 23 August • Instituțiile profesioniste de spectacol din Timișoara își continuă activitatea îd cadrul Unei stagiuni aparte, stagiunea panoramic estivală. Semnalăm, pentru ca- litatea profesională a specta- colelor — „Serile muzeale44 ale Operei Române (recitaluri sus- ținute în curtea interioară a Complexului muzeal „Timiș44), precum și audițiile de orgă, inițiate în fiecare duminică de către Filarmonica de stat „Banatul44. • So anunță un turneu dc prim Interes: Tea- trul Mic din București. în pe- rioada 26 august — 1 septem- brie, cu o serie de spectacole, de remarcabilă ținută. Comitctul de femei I.C.SL.F. Timiș are buna Inițiativă de a organiza, lunar. în cadrul CLUBULUI FEMINA, Intîlniri ale femeilor din întreprinde- re. Și în luna august, prin or- ganizatoarele Clubului! secre- tara de partid Rodica Șandra, prin președinta Comisiei de femei Sofia Bascii, prin pre- ședinta comitetului sindical Mioara Bobol, femeile și-au dat întllnire, în cadrul Clubu- lui lor, spre a dialoga între ele, spre a-șî expune întîm- plări șl evenimente ale pro- priei vieți. Do data aceasta, la întîlnire au fost invitați și scriitorii Ion Arieșanu și Ta* tiana Flondor Arieșanu. S-a susținut un eseu asupra „Chi- pului femeii în literatura ro- mână44, s-au citit poeme origi- nale, brigada artistică de sa- tiră și umor a întreprinderii a susținut un scurt program, astfel îneît participantele la CLUBUL FEMINA au putut să găsească, în toate aceste manifestări, puncte de reper la propriile lor trăiri și aspi- rații personale. Intr-o întîlnire benefică și totodată agreabilă. DUMINICA, 21 august. 11,30 Lumea copiilor. 12,30 Viața satu« lui. 13,00 Telex. 13,05 Album duminical. 15,00 închiderea progra- mului. 19,00 Telejurnal. 19,15 Cîntarea României. 20,15 Film artis- tic J „Ziua Z* 21,50 Telejurnal. LUNI. 22 august. 20,00 Telejurnal. 20,25 Arc peste un timp eroic. 20.55 Zi de august, piatră de hotar. 21.20 Valori ale participării tinerilor la destinul comunist al țării. 21,35 Tezaur folcloric. 21,50 Telejurnal. MARȚI. 23 August. 11.00 La marea sărbătoare națională 11,10 Imn pentru gloriosul august. 11,35 Argumente ale muncii pentru continua înflorire a patriei. 11,55 Pămînt românesc. 12.10 Tdefilmoteca de ghiozdan. 12,35 Cîntec de bucurie. 13,00 Album de sărbătoare. 15.30 închiderea programului. 17,30 Realitățile socialiste, omul nou — izvorul prin- cipal al creatorilor de literatură și artă. 17.45 Mugurel de cîntec românesc. 18,10 Țara la marea sărbătoare. 18,25 Omagiu patriei șl partidului. 18,50 Desene animate. 19.00 Telejurnal. 19,25 Arc peste un timp eroic. 19,45 August do luptă, august de victorii, 21,00 Teatru TV i „Flori pentru o zi dc august". 22.20 Telejurnal. MIERCURI. 21 august. 11,30 Glorie epocii de aur. 12,00 Telcfllmo- teca de ghiozdan. 12,25 Satul contemporan pe drumul înfloririi sale. 12,40 Din cununa cîntecului românesc. 13,00 Telex. 13,05 Album de august. 15.00 închiderea programului. 19.00 Telejurnal. 19,20 Arc peste un timp eroic.19.40 Film artistic: „Pădurea de fagi*. 21.20 Un cîntec pe adresa dumneavoastră. 21.50 Telejurnal. JOI. 25 august. 20.00 Telejurnal. 20,25 La zi în agricultură. 20.45 Un amplu și însuflețitor program pentru perfecționarea întregii activi- tăți. 21,05 Film artistici „Ultima noapte de dragoste44. 21.50 Tele- jurnal. VINERI, 26 august. 20,00 Telejurnal. 20,20 Priorități în eco- nomie. 20,40 Construim pentru noi și pentru urmașii noștri. 21.00 România — Ceaușescu — Pace. 21.15 Serial științific: „Univers, materie, viață*. 21,40 Festivalul național „Cîntarea României". 21.50 Telejurnal. SlMBATA. 27 august. J3,OO Telex. 13,03 La sfîrșit de săptămfnă. 14,45 Săptămîna politică. 15.00 închiderea programului. 19.00 Telejurnal. 19,20 Teleenriclopedia. 19.50 Floarea din grădină. 20.50 Film artistic : „Mîna cu briliante". 22,20 Telejurnal. ie Bolintineanti) șl ne pîn- cum la evenimentele anu- । an dublu-aniversar. Eml* rangă, an in care vom re- ciclul spectacolelor noastre rangă. prezontînd și o pre- ap Alb44, în adaptarea cu Lucrăm, de asemenea. • datorată tînărului nostru i Dimitrlu, după „Amna- A ndersen- Ilie GYURCSIK ul Teatrului dc păpuși Laudă omului hotă organizată de INU-GIIEORGHIU ----------------- (Urmare din pag. 5) | delicre, din sălile de 1 Un laboratoarele fascl- din halele fremătătoa- rea șl omul creator din ivld șl literaturii, un hă- i o deschide pîrtli„ de lu- fyre înaintarea țării, spre pVPre înălțare. La masa ^unde literatul rămîne fiu tau;/, spre a zămisli r.țccare o va dărui uma- 13 tale, oamenilor săi, tn plastice, in fața pîn- pOre penelul aleargă, h împrăștia forme și cu- ții ttlile de concerte sau unt, în luminile rampcl: pretutindeni, vom tntilni ace- lași om al creației, al trudei și al faptei^ de fiecare zi. Cu fiecare unealtă nouă, cu fiecare invenție, cu fiecare carte sau tablou, noi toți ns înscriem în planeta orașului nostru, a ținutului nostru, spre a gravita, apoi, alături de alte șl alte orașe-planete, ta jurul mirabllei planete a noțiunii noastre, planeta România. Nu e nevoie să fim priviți din spațiu, spre a ni se spune că facem cît o mică planetă. Este îndeajuns să știm că, aici, în acest ținut banat Ic, ca șl în oricare altul de pe pă- mintul românesc, noi, fiecare la rîndul nostru, noi, oamenii uzinei și pămîntului, ai labo- ratoarelor, al cărții șl ai ști- inței, al artei șl al școlii, re- prezentăm flecare cîte o părti- cica din această planetă. Acest sentiment al apartenenței la planeta ținutului nostru, apoi, la planeta națiunii ujastre în- seamnă. de fapt, chiar aparte- nența la planeta pămînt. Șl lăudînd omul acestor locuri, noi lăudăm de fapt omul patriei întregi j iar lăudînd patria ne înscriem, ca națiu- ne, în lauda planetei noastre pămînt, pe care, în acest ceas, națiunea română și omul român, noi toți 'a un loc, o slujim și o iubim, slujindu-ne și iubindu-ne astfel patria și mersul el glorios înainte, spre evul comunist, de mîine. VINE FOTBALUL.. . ...vine năvalnic, cu mari nădejdi și satisfacții in Sibiu, Constanța și Oradea, care iau locul exmatriculatelor. Ploiești. Su- ceava și Timișoara ; noi — cei caro, cum s-a încetățenit, viețuim pe malul Begăi. pe unde, de fapt, nu trecem decît in viteză, abia privind apa domoală și sălciile ce sc inspiră din canal — vom trece iarăși la matinee. mare cinste, dar mare bucurie că vom supa In familie ; în „B". ca niciodată pînă acum, vor juca trei echipe timișorene : „Poli". C.F.R. și A.S.A. Progresul. Privită de jos, si- tuația e roză ; dc sus. însă, citim critic, anume că e inadmisibil ca un oraș cu asemenea tradiții și proporții să nu aibă o repre- zentanta în primul eșalon fotbalistic al țării. Nu e frumos, nu ne face plăcere. Cauzele decăderii sînt exclusiv subiective, nu țin de nici un fenomen al naturii, ci de un nou scurt-drcuit pe tărîmul orgoliilor locale, nesusținute de singurul argument al progresului — competența. O sumă de interese mici ne-au pricinuit, și în ediția trecută, năvala de eșecuri și tristeți, de care. iată, nimeni nu dă socoteală, deși opinia publică are dreptul să afle adevărul și să-l judece pe cei vinovați. Tn ce mâ privește, mi-am tot propus să încetez a ridica stiloul în contra mărului putred din fotbalul timi- șorean. de la cauză la efect; nu poci. întrucît. dc cîte ori merg la arenă, mă copleșește măria s.t. spectatorul, care cinstit și râbdnriu cum o tot așteaptă minunea. în rest,* vară rară. Teodor BULZ A ORIZONT Intre politica internă șl politica externă a țării noastre există o strînsă legătură dialectică, o inter- acțiune și condiționare reciprocă. Marile succese obținute în dezvol- tarea generală a patriei noastre șî-au găsit reflectarea șl într-o strălucită activitate pe plan Internațional tn vederea realizării unui climat de pace șl securitate propice afirmării spiritului creator al tuturor popoa- relor lumii. Implicată tot mal activ ta soluționarea problemelor contem- poraneității. țara noastră a devenit, îndeosebi după Gongresul al IX-lea, unul din factorii cel mal activi In lupta pentru soluționarea probleme! fundamentale a zilelor noastre i pre- întlmpinarea războiului și salvgar- darea păcii mondiale. România so- cialistă, președintele e!, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU șl-au cîști- gat un binemeritat prestigiu ta- relor, al oamenilor la existență, la libertate și independență, Ia pace“. Premisa fundamentală pentru asigu- rarea unei păci adevărate, a unei securități reale o constituie dezar- marea generală șl tn primul rînd dezarmarea nucleară. Pentru înfăp- tuirea acestui deziderat este ne- cesară lupta comună a tuturor forțelor social-polltlce Interesate, de diverse orientări politlco-!deo- logice, filozofice, sau religioase. ROMANIA mesager al păcii ternațlonal pe globului pentru lă ș! profund problemele păcii ternaționale. In toate meridianele poziția principia- constructivă ta și securității ta- numeroasele ta- in lume tîlniri și convorbiri ale tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU cu condu- cătorl de state șl guverne, cu reprezentanți ai vieții politice, oameni de știință șl cultură, ta mcroasele documente semnate cel mal înalt nivel cu țări de alți cu nu- la pe toate continentele șl aparțlnînd unor sisteme social-politice diferite, tema abordată prioritar a fost făurirea unei lumi a păcii, ferită de spectrul unei conflagrații mondiale. Primul și cel mai de preț drept ai popoarelor în ansamblul lor șl al fiecărui individ In parte 11 consti- tuie, în concepția partidului șl sta- tului nostru, dreptul la existen- ță, dreptul la pace. „Nu există problemă ma! importantă ta mo- mentul de față, arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, decît aceea a dezarmării generale, a asigurării păcii, a dreptului suprem al nopoa- La Organizația Națiunilor Unite, la Conferința de dezarmare de la Geneva șl la alte foruri internațio- nale, România a avansat numeroase propuneri șl Inițiative, dintre care unele de o importanță excepțională. Astfel, în 1970, cu ocazia participării tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la sesiunea ce marca 25 de ani de la crearea Organizației Națiunilor Unite, țara noastră a inițiat înscrie- rea pe ordinea de zl a punctului in- titulat „Consecințele economice și so- ciale ale cursei înarmărilor și efec- tele sale profund dăunătoare asupra păci! șl securității în lume". Pe baza acestei inițiative un grup de experți O.N.U. a întocmit succesiv în anii care au urmat rapoarte ce redau di- mensiunile profund îngrijorătoare ale curse! înarmărilor șl care fao 23 AUGUST • (Urmare din pag. I) eveniment epocal vatoare nu a fost deloc ușoară. Ea a fost pusă la punct în cele mai adînci taine. Organi- zarea formațiunilor de luptă patriotice, legăturile și colabo- rarea cu înalț! demnitari al armatei noastre, atragerea cercurllor influente ale pala- tului regal de partea ideii ne- cesității răsturnării dictaturii miUtaro-fasdste antonesclene, a ieșirii României din războ- iul antlsovietic șl întoarcerea armelor împotriva Germaniei hltleriste și a Ungariei hor* thyste — iată doar cîteva din marile probleme cu conținut strategie care cereau rezolva- rea într-o modalitate exem- plară. în cele din urmă, eve- nimentul salvator s-a produs potrivit concepției șl planului de acțiune ale P.C.R. La 23 August 1944 a izbucnit — în- tocmai unul vulcan — insu- recția armată națională, care a marcat începutul revoluției de eliberare națională și so- cială, antifascistă șl antiimpe- rlalistă. Guvernul de dictatură milltaro-fascistâ a fost înlătu- rat. armata română a ieșit din războiul antisovietîc șl — de la soldat la general, caz unic ta analele războaielor întors armele împotriva adevă- raților noștri dușmani și al tu- turor popoarelor. Germania hltleristă și Ungaria horthystă. Nu întîmplător. documentele vremii consemnau i „La che- marea înflăcărată a Partidului comunist. întregul popor s-a angajat cu entuziasm șl spirit de jertfă în luptă pentru vic- toria revoluției de eliberare socială șl națională, antifascis- tă și antilmperialistă. întreaga armată a țării, ca un singur om, de la soldat la general, a întors armele Împotriva hitle- riștilor ; la desfășurarea luptei de eliberare au contribuit din plin șl celelalte instituții sta- tale". Starea de spirit antl- hitlerlstă și antihorthystă a întregului nostru popor, a ar- matei române, era atît de pu- ternică încît după eliberarea părții de nord a Transilvaniei, răpită mișelește prin Dictatul fascist de la Viena din 30 au- gust 1940, România a continuat lupta cu întregul său potențial — uman ș! material — adu- cîndu-șl o contribuție de mare însemnătate la înfrîngerea de- finitivă a Germaniei bitlerls- te. Jertfa de stage a fost Imen- să. Numai în luptele pentru eliberarea Ungarie!, armata română a pierdut peste 42 000 de oameni, cum șl răniți ori dispăruți. Reprezintă un mo- tiv de mîndrie internaționa- listă pentru noi, pentru viitoa- rele generații, faptul că parti- ciparea Românie! la războiul antihitlerist a scurtat durata acestuia cu mal bine de șase luni. De aici rezultă și semni- ficația internațională a actu- lui atît de curajos de la 23 August 1944. în acest sens, de- legatul Uniunii Sovietice la Conferința de Pace de la Paris, a arătat că „La 23 Au- gust. cînd nu erau tacă evi- dente perspectivele desfășură- rii viitoare o evenimentelor militare și cînd soarta Germa- niei era departe de a fi clară, politica externă a României a luat o întorsătură hotărîtoa- re". Iar, prin caracterul efor- tului făcut, care a fost total și național, România a fost considerată a patra putere mi- litară antihitlerîstă. August biruitor a creat con- diții pentru ca poporul nostru să opteze pentru o dezvoltare COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) apeluri insistente către toata statale de a depune eforturi pentru înceta- rea cursei înarmărilor șl reducerea bugetelor militare. Tot la O.N.U., ta 1975, România a prezentat documentul „Poziția Româ- niei în problemele dezarmării, în primul rînd ale dezarmării nucleare și la Instaurarea unei păci trainice ta lume**. Printre propunerile pre- zentate eu această ocazie a fost șl cea privind organizarea unei sesiuni speciale a Adunării Generale con- sacrată dezarmării, propunere rea- lizată ta vara anului 1978 La Se- liberă și independentă, pentru socialism. între timp, România și-a schimbat radical înfățișa- rea. Sub conducerea Partidu- lui Comunist Român — arbi- tect cutezător poporul nos- tru și-a pus în valoare capa- citatea sa creatoare, înălțînd fabrici șl uzine, smulgînd re- colte tot mal bogate, lucrînd cu spor în laboratoare de cer- cetare. dezvoltînd știința, în- vățămîntul, arta șl cultura — factori hotărîtorl în ascensiu- nea României spre culmi de civilizație tot mal înalte. în acest suiș atît de vizibil. Con- gresul al IX-lea al P.C.R. — considerat pe bună dreptate Congresul devenirii noastre istorice, socialiste a Jucat un rol decisiv. Cei 23 de ani care s-au scurs de atunci, așa cum arată secretarul general al partidului, tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU. „au pus capăt în mod radical vechii înapoieri șl au asigurat ridicarea patriei noastre la un noul stadiu de dezvoltare, transformarea ei într-o țară industrlal-agrară. Intr-o pe- rioadă așa de scurtă, sînt pu- ține țări care au obținut ase- menea realizări — șl dacă luăm numai acest lucru ta considerare și tot putem afir- ma cu îndreptățită mîndrie că partidul nostru șl-a demonstrat forța șl capacitatea sa de a conduce destinele României spre socialism șl comunism". Programul de dezvoltare economico-soclală pînă în anul 1990 și orientările de perspec- tivă pînă tn anul 2000 — sta- bilite de Congresul al XIII- lea și Conferința Națională ale partidului — au un caracter științific, realist Poporul nos- tru este hotărît să le dea via- ță, avînd convingerea că nu- mai astfel va cinsti epocalul eveniment de la 23 August 1944 ANGHEL DU MBRAVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU. NICOLAE PlRVU. CORNEL UNGUREANU siunile speciale care au urmat, re- prezentanții popoarelor lumii au prezentat numeroase propuneri In vederea încetării efective a cursei înarmărilor. De altfel, însăși sem* narea între Uniunea Sovietică șl Statele Unite ale Americli, a primu- lui tratat de eliminare a rachetelor cu rază medie și mai scurtă de ac* țiune este șt rezultatul nemijlocit al Intensificării luptei pentru pace a forțelor realiste de pretutindeni, I popoarelor din întreaga lume. Din păcate sesiunea specială O.N.U, consacrată dezarmării șl încheiata Io iunie 1988. nu a adoptat nici o ho* tărire, datorită opoziției cîtorva țări șl în primul rînd a Statelor Unite ale Americli. Prin votul său unanim de ia 23 noiembrie 1986, prin care s-a hotă- rî t reducerea cu 5 la sută a efecti- velor, armamentelor și cheltuielilor militare, poporul român a de- monstrat întregii lumi hotărirea sa fermă de a lupta pentru pace, pen* tru dezarmare. România este prima țară din cele două blocuri militare care a trecut la înfăptuirea practici a pozițiilor afirmate în problemele dezarmării, Inițiativa sa avînd an imens ecou internațional. Pe arena vieții România socialistă, tovarășul NICOLAE nu s-au limitat la ri din toate tărfl* a S4PTAMINAL SOCIAL POUTI. internaționale președintele el CEAUȘESCU a acționa post factum. ci a întreprins numeroase acțiuni de prevenire a crizelor tn relațiile Interstatale, iar acolo unde acestea au Izbucnit, au acționat, ci mesageri al păcii, pentru încetarea conflictelor armate șl pentru sola* țlonarea diferendelor pe calea ne- gocierilor. în spiritul principiilor dreptului internațional. (Urmare din pag 1) de odinioară, redută muncito- rească din preajma porții fe- roviare o orașului, motorul electric a devenit mereu mal complex, și-a adunat din dă- ruirea oamenilor noi embleme ale cinstei, £-a înnoit mereu, devenind ceea ce este astăzi, a efigie a Timișoarei industria- le, Unul din secretele sale se numește tradiția muncitoreas- că, fireasca devenire din ge- nerație în generație a zeci dc familii tn trupul uzinei. Oa- meni ce-și împart între bunic, tată și fiu, între bunică, mamă și fiică, soți și soții aceleași preocupări pentru mal sporni- ca creștere a producției, în- nobilarea calității motoarelor, nevoia de a ști mal mult și mal bine pentru a dărui mun- cii întreaga lor capacitate de creație șt sensibilitate La „Industria llnlia deveni- rea se numără tn fluviul de țesături ce nu mal contenește din războaiele de țesut. MUnl harnice mingile suprafața ma- terialului, ca tntr-o nouă ge- neză, trupul încordat se iden- tifică cu mașina fantast firele tn modele cer cetind atenție, greșeala, ce combină nemaivăzute clipa de ne- lucrul neîm- plinit. O stare de veghe per- manentă, osîrdle tn întemeie- rea lucrului bine făcut, argu- ment pentru „marca fabricii” care, neîntrerupt, de 40 de ani, urcă mereu pe podiumul de onoare al calității. Or, „Solventul” * cu istoria sa ce se pierde tn pereții de cărămidă calcinată ai unei mo- deste făbricuțe de spirt, azi citadelă a chimiei românești, unitate etalon a gîndirii șl pu- terii creatoare, ce definește o Maria TOADERE Există, iată, aceste la rădăcina cărora se care n-au pregetat să- gestul suprem. Cu pio: rii. pentru memoria semn privirii spre? toi patru decenii și jumăt nouă în fapt și gînd. geografie românească fățișarc cu orașe înăl hale, cu sate noi, cu cu mănoase ogoare dă tului cum nu s-au cu acestea, o nouă spiritu muncii, al datoriei în destinele sale, al unt forțe conduse de part și asumate credințe i echitate între (uți senii Din gîndul suprer suveranitate al unui p< înspre mai bine, de i fapta, pornite dlntr-ui mînt mănos și darnic, chip și o nouă istorie seamă în ultimele doi cunoscute din lume 1 dezvoltare, pentru inf dimensiune esențială fl M șoarcl industriale.,. Sau vechiul „Tehnw.aț azi întreprindere de auMA me, sau „Electrobano^,^ tate de referință pentrui» purile de iluminat pe coreii produce, sau ... De la simplu, foarte la complex, foarte conica aceasta este, pe scud, Uri industrială a celor patrudes nil de necontenită, sporii edificare socialistă le Tri șoara. Esențiali și cu adertn uriași au fost anii care mm cut de la Congresul al al partidului, timp de tea ce mutații revoluționar! । care îî numim, în semn it i leasă cinstire și pro funii •« noștință. într-un glas cu „Epoea Nlsolae Ceau^ Aceste două decenii au rara perioada unor creșteri Hi sive fără precedent, au ca Uzat novator energii, au trw format revoluționar peisaj oferind noi și H mentale perspective edifici socialismului multilateralii voltat fn patria noastră Patruzeci de ani, un M metaforă tn istoria româna au dăltuit tn efigia Ținto rei profiluri de neșters. anii unul uriaș elan corn tiv, de temeinicie șl fnlrdd de dăruire și patos rei»M nar ce deschid vremurilor vor veni noi urcușuri, ale n victorii viitoare. Si prW»| siguranță la timpul ce a fa să învățăm că rostul acta a încrustat în noi certftadn uner forțe pe măsura odn rată a puterilor noastre, știm că viitorul așteaptă 1 emblematice fapte ale ta nlrii. ■■ REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODN Telefoane* 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepiibl nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA l P B T. Index i 42 907 I in săi conjugat al întregului ță de pace și prosperi t ză toate celelalte popo; Trăim o istoric m stă în brațele care-1 f făgașul desfășurării \ faptă se răzbate în gra bine, știind că noi, cei arbore românesc din viitoare sub crezu! co State m trunchiul cc <1 mînt, pentru care s-a trebuie să fie la rîndt pezi și mai bune. Ere sînt pilde vii dc lingă gînduri dc înaltă sin națiunii noastre. Cu c durile pentru a zăgaz a înălța citadele indu; ori a mingîia creștete! generație după genen capătului de istorie n fost acel August 19-M. abnegația de fiecare i noastre istorii, prin îi puterea copiilor noștri idealurile, ne înscriem a! jertfiților penti u ac* Există un sentimei sufletele tuturor celor la fiecare împlinire a recolte mănoase, la b mărețe Congrese ale I’ prin glasul celui ce și- de aur în istoria ..EPOCA NICOLAE C participantului la plăr sentimentul ce ne ari unitatea de granit și bine a unui popor ce său in marca istorie a Pe trunchiul acest lele de aur ale deccni rul August 1911, se ri cu oamenii săi cei no tului statornic, demn a fost dintotdeauna al cele mai înalte nă/uin fapta în dreptul marii de care au urmat, re- popoarelor lumii au meroase propuneri In tării efective a cursei Dc altfel, însăși sem- Uniunea Sovietică șl ale Americli, a primu- eliminare a rachetelor e și mai scurtă de ac- rezultatul nemijlocit al luptei pentru pace a ste de pretutindeni, a n întreaga lume. Din mea specială O.N.U^ zarmării și încheiată In J a adoptat nici o ho- â opoziției cîtorva țări rînd a Statelor Unite său unanim de la 23 16. prin care s-a hotă- cu 5 la sută a efecti- entelor șl cheltuielilor 3orul român a de- egii lumi hotărîrea sa ipta pentru pace, pen- î. România este prima două blocuri militare la înfăptuirea practică firmate în problemele ilțiativa sa avînd un terna țional. vieții internaționale - alistă. președintele el. ZOLAE CEAUȘESCU, tat la a acționa post întreprins numeroase evenlre a crizelor In jtatale, iar acolo unde jucnit, au acționat, ca >ăcii, pentru încetarea ’ “mate șî pentru solu- cndelor po calea ne- spiritul principiilor național. Marîa TOADERE ara mensiune esențială a Tlhl- ard industriale... Sau vechiul 9TehnomeM l întreprindere de autoturi* ?, sau „Electrobana?, uni* te de referință pentru cot» rile de iluminat pe care 't aduce, sau ... De la simplu, foarte simplu complex, foarte compl® casta este, pe scurt, istoria lustrială a celor patru dec* ' de necontenită, spcrnW. iflcare socialistă la Tfmb) tra. Esențiali și cu adevărul 'ași au fost anii care au tr* t de la Congresul al IX4ce partidului, timp de dinamM mutații revoluționare M e îi numim, în semn dc * să cinstire șt profundă rec* ființă, într-un glas cu țara, soaa Nieolae Ceaușeru'. este două decenii au marcat 'ionda unor creșteri înte* c fără precedent, au cat* it novator energii, au Iran* mat revoluționar întregul saj oferind noi șl fund* ntale perspective edificării iali sinului multilateral do tat în patria noastră. Patruzeci de ani, un timp laforă in istoria româneatfU dăltuit în efigia Țintii* profiluri de neșters. Mnf i unui uriaș elan constiu* de temeinicie și mîndrle, dăruire și patos revoluției ce deschid vremurilor ct veni noi urcușuri, ale unot lorii viitoare. Să privim cu iranță la timpul ce a fost, învățăm ca rostul acestui ierustat in noi certitudinea »r forțe pe măsura adevb i a puterilor noastre si n că viitorul așteaptă id, bfrmatlre fapte ale MÎ i. I din toate tărfle anW-vă9 PROGRAM DE ACȚIUNE AL ÎNTREGULUI POPOR ECONOMIA Șl ȘTIINȚA TEZELE PENTRU PLENARA C.C. AL P.C.R., SOCIAIPOLGIC Șl LITERARARTlSTlC EDITAI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.SR Și COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR 34 (1121) 2G AUGUST 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX • 16 PAG.. 3 LEI Există, iată, aceste mari sărbători ale unul popor, la rădăcina cărora sc află jertfa înaintașilor, a celor rare n-au pregetat să-și apere glia strămoșească prin gestul suprem. Cu pios gînd facem gestul dăruirii flo- rii, pentru memoria lor, dcschizînd cu celălalt braț semn privirii spre tot ceea ce s-a durat. în aproape patru decenii și jumătate de către urmașii lor. O lume nouă in fapt și gînd, cum nici nu o visaseră încă, o geografie românească inconfundabilă, în noua sa în- tățișare cu orașe înălțate peste vechi tirguri patriar- hale, cu sate noi, cu cetăți ale Industriei și științei, cu mănoase ogoare dătătoare de producții ale pămîn- tului cum nu s-au cunoscut pînă acum. Șl, odată cu acestea, o nouă spiritualitate umană, pusă sub semnul muncii, al datoriei împlinite față de țară, popor și destinele sale, al unei încrederi ferme în propriile forțe conduse de partidul comunist, a! unei profunde fi asumate credințe în demnitate, egalitate, etică și echitate între toți semenii. Din gîndul suprem al jertfei pentru libertate și suveranitate al unui popor s-a dăltuit voința statornică înspre mai bine, de civilizație și progres. Gîndul și fapta, pornite dintr-unul și același suflet al unui pă- mint mănos și darnic, au făptuit în ani puțini un nou chip și o nouă istorie României, ajunsă astăzi, mai cu teamă în ultimele două decenii, una dintre cele mai cunoscute din lume pentru ritmurile sale înalte dc dezvoltare, pentru înfăptuirile dobîndite prin efortul Țara în sărbătoare \RA, strada RODNEl l: tanuscrîsele nepublicate fac la P.T.7R. 1 Index 7 42 907 I conjugat al întregului popor, pentru neclintita sa voin- lâ de pace și prosperitate generală cu care îmbrățișea- d toate celelalte popoare dc pe pămînt. Trăim o istorie nouă într-o lume nouă. Destinul stă in brațele care-1 făuresc și-n mințile ce-i dezleagă făgașul desfășurării viitoare. Drumul dintre gînd și faptă se răzbate în graba voinței de înaintare spre mai bine, știind că noi, cei de azi, sîntem tulpina marelui arbore românesc din care se plămădesc generațiile viitoare sub crezul comunist, demn, liber și suveran. Sîntem trunchiul cc dimpreună cu milenarul său pă- mînt. pentru caro s-au jertfit generații de înaintași, trebuie să fie la rindu-i rădăcina unei lumi mai lim- ped și mai bune. Eroii acestei lupte dc istoric nouă sint pilde vii dc lingă noi, împărtășind alături aceleași gînduri dc înaltă simțire și dăruire pentru viitorul națiunii noastre. Cu ci ne împreunăm brațele și gîn- durile pentru a zăgăzui apele să dea lumină, pentru a înălța citadele industriale, pentru a plămădi ptinea. ori a mîngîia creștetele copiilor înainte dc a le spune, generație după generație, povestea începuturilor și a «patului de istorie nouă a poporului rumân, care a fost acel August 1944. Prin tot ce s-a înfăptuit, prin abnegația de fiecare zi în asumarea conștientă a noii ’ noastre Istorii, prin încrederea pe caro o investim în puterea copiilor noștri, pentru a ne duce mai departe Idealurile, ne înscriem statornic numele alături de cel al jertfiți lor pentru această eră nouă. Există un sentiment al sărbătorii, ce străbate prin vulletele tuturor celor de pe această glie românească, b flecare împlinire a unui gînd, la capăt de an cu t recolte mănoase, la bilanț icre cincinale marcate de 1 mărețe Congrese ale Partidului Comunist Român, cînd prin glasul celui ce și-a înscris gîndul și fapta cu litere de aur în istoria națională sub numele de Moca NICOLAE CEAUȘESCU" trăim revirimentul participantului la plămădirea istoriei de azi a țării E ventimcntul ce ne arată nouă înșine și lumii întregi [ mitatca dc granit și voința de înaintare întru mai bine a unui popor ce și-a cîștigat pe deplin sensul său in marea istorie a umanității. Pc trunchiul acestei istorii noi. numărate in ine- lele dc aur ale deceniilor ce s-au scurs din nemurito- rul August 1914, se ridică trunchiul de mîine al țării, cu oamenii săi coi noi. plămădiți din crezurile sufle- tului statornic, demn și iubitor dc libertate, acela ce ifosl dintotdeauna al nostru, cu mintea deschisă spre cele mai înalte năzuinți. pentru a-și înscrie gîndul și (apia în dreptul marii epoci comuniste. ORIZONT Pe plan economic. România sc găsește in etapa realizării dezvoltării interne. Caracteris- tica esențială a acestui tip de dezvoltare o constituie rolul determinant al științei ca fac- tor al creșterii economice. Creșterea economică bazata pe știință presupune moderniza- rea structurilor de producție mai ales la nivelul subramu- rilor industriale, al grupelor de produse și produselor, va- lorificarea superioară a mate- riilor prime, combustibililor și energici, ridicarea nivelului tehnic și calitativ al pro- duselor. aclîncirea speciali- zării și integrării producției în vederea utilizării cu maxim de randament a capacităților de producție, recuperarea și refolosirca resurselor rezultate din procesele de producție și consum, creșterea productivi- tății muncii, creșterea puterni- că a eficienței economice în toate sectoarele vieții econo- mice sociale. Rolul fundamental al știin- ței în economie se realizează atît direct cît și prin interme- diul tehnicii și tehnologiei care sînt forme obiectuale ale acesteia. Dacă este un adevăr al zilelor noastre că tehnolo- gia se bazează pe știință și este rezultatul ei. economia și dezvoltarea el nu se pot ma- nifesta din plin decît pc baza aplicării practice a ce- lor mai noi tehnologii. încă în prima parte a deceniului actual, secretarul general al partidului nostru, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, evi- dențiind desfășurarea unei noi revoluții tehnico-ștlințifice pe pian mondial, arăta că aceas- ta ..produce profunde transfor- mări în structura industrială și economică a statelor, în dezvoltarea societății omenești — și deci trebuie să se reflec- te în mod corespunzător și în dezvoltarea societății socialis- te românești'*. Dc aici și rolul dc seamă ce revine oamenilor de știința din țara noastră, tu- turor oamenilor muncii. în promovarea tehnicilor și teh- nologiilor bazate pe cele mai noi cuceriri ale științei care să asigure o producție mate- rială eficientă și dc nivel ca- litativ ridicat, capabilă să concureze cu producția celor mai avansate țări ale lumii, în acest sistem dc idei sint de subliniat sarcinile importante ce revin cercetării științifice m analiza proceselor economi- ce și sociale, inclusiv a celor care se manifestă pe plan mondial, m elaborarea celoi mai eficiente soluții dc mo- dernizare a economici națio- nale. dc perfecționare a rela- țiilor de producție, a. organi- zării societății corespunzător condițiilor istorice și necesită- DORINA 11 l-I.-CR \NG : Sfîrșit de vară. țilpr progresului României, Cercetarea in domeniul știin- țelor economice și sociale este chemată. în acest context al corelației economie-știință, să conceapă și să prevadă noi di- recții de dezvoltare. Dezvoltarea economiei pc baza științei și condiționată de aceasta presupune, la rîndul ci, să ofere cadrul și condiția materială a propășirii științei, a conectării ei la marele pro- ces dc croație tehnico-științi- fică de pe plan mondial. Ști- ința prin natura ei produce deschideri. înnoiește, este îm- potriva autarhiei și amplifică cu atît mai mult cu cît se în- scrie în marile circulații ale omenirii. Știința este un re- zultat al unei munci concrete asidue ai multor truditori care își cheltuiesc energia nu după un anumit orar, ci permanent alimentîndu-sc din fluxul ge- neral de informații științifice și producînd la rîndul lor alte informații științifice — deve- nite surse esențiale ale prog- resului ceonoinico-social con- temporan al fiecărei țări. Tot- odată. trebuie avut în vedere faptul că relația știință-econo- mic se realizează mijlocit de politica economică. Evoluția de pînă acum a relației știință — economic impune o gîndire dinamică, înnoitoare, bazată la rîndul ei pc știință. Tn strategia dezvoltării ști- inței și tehnicii din țara noas- tră, în anii care au trecut dc la Congresul al IX-lea, s-a acordat o atenție deosebită creării unei baze tehnico-ma- teri ale puternice, dîndu-se prioritate dotării cu echipa- mente, aparatură și instalații experimentale de înaltă tehni- citate ; au crescut an de an cheltuielile cu cercetarea ști- ințifică, dezvoltarea tehnolo- gică și introducerea progresu- lui tehnic ; s-a dezvoltat po- tențialul de cadre din acest domeniu. Pc măsura creării celor mai adecvate condiții pe tărîmul muncii și afirmării științifice, prin contribuția nemijlocită a tovarășei academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU s-a ajuns ca principala ce- rință să fio aceea de a se asigura mobilizarea ple- nară a tuturor forțelor de cercetare pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor ridi- cate prin programele și planu- rile de cercetare științifi- că și dezvoltare tehnologi- că. ,Jn întreaga activitate științifică — sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — trebuie să sc manifeste cu putere spiritul revoluționar în abordarea cu îndrăzneală a marilor probleme, să sc acțio- neze permanent pentru desco- perirea a noi și noi taine ale naturii și universului'* Conf. univ. dr. Grigorc SILAȘI C^IZONT Importanța strategică și militară a insurecției românești din august 1944 in scurtarea războiului antihitlerist, cu cel puțin 6 luni de zile, nu și-a găsit încă locul cuvenit In istoriografia străi- nă. iar acele opinii care se bazează pe adevărul obiectiv, fiind în deplin con- sens cu punctul do vedere al istoriogra- fiei românești, sînt destul de puține Trecerea sub tăcere sau prezentarea simplistă a evenimentelor de la Bucu- rești din august 1944 s-au datorat fap- tului că eliberarea Parisului a avut loc in aceeași perioadă, determinînd o atracție mult mai mare decît Bucureș- tiul, deși evenimentele din Capitala României față de cele de la Paris aveau să fie mult mai importante pentru des- fășurarea războiului antihitlerist. Ex- plicația faptului că nici după termina- rea războiului împotriva Germaniei hitleriste, evenimentele de la București nu au stat, în măsura cuvenită. în aten- ția specialiștilor, constă în aceea că României nu i s-a acordat statutul de țară cobeligerantă. deși îl merita din plin. Pentru ca dimensiunile reale ale valorii strategice și militare ale insu- recției românești din august 1944 să fie înțelese corect, se impune a se re- ține că România a trecut de partea Aliaților cînd sorții de izbîndă asupra Germaniei hitleriste nu fuseseră încă hotărîți, cînd cel de al treilea Reich era departe de a fi învins. Această tră- sătură definitorie a intrării României în războiul antihitlerist este susținută rie mărturii contemporane de o mare valoare istorică. în Decretul Prezidiu- lui .Sovietului Suprem al Uniunii Sovie- tice, dat cu ocazia decorării șefului statului român cu cea mai înaltă dis- tincție sovietică de război, ordinul „Victoria*, se face precizarea că Româ- nia a trecut de partea aliaților. „în cli- pa cînd încă nu se precizase clar în- irfngerea Germaniei**. în intervenția sa, făcută la Conferința păcii de la Paris (1946). V. M. Molotov arăta că „la 23 august cind încă nu erau evi- dente perspectivele desfășurării viitoa- re a evenimentelor militare și cînd .soarta Germaniei era departe de a fi «Iară, politica externa a României a luat o întorsătură hotărâtoare**. Victoria insurecției și trecerea Româ- niei de partea aliaților au determinat, ra o primă consecință pentru evoluția războiului antihitlerist, prăbușirea de- fensivei germane la aripa de sud o frontului sovieto-german. deoarece tru- pele romane ce trebuiau să se replie- ze pe aliniamentul fortificat: Focșani- Mămoloasa-Brăila. împreună cu armata VJII-a germană, au primit ordin să se retragă în zona de armistițiu, zona for- tificată fiind degajată. în felul acesta, trupelor sovietice li s-au creat condiții de a înainta, începînd eu 27 august 1944, spre adîncimea Cîmpiei române Importanța anulării liniei fortificate constă în aceea că comandamentul so- vietic n-a mai fost nevoit să organi- zeze o nouă ofensivă pentru depășirea acestei zone fortificate. Strategii români au ajuns la concluzia, bazată pe un ri- guros calcul, că timpul necesar organi- zării și desfășurării • unei asemenea ofensive ar fi fost de 50—55 zile, ceea ce în ansamblul războiului nu a însem- nat deloc puțin pe planul pierderilor IMPORTANTA INSURECȚIEI DIN AUGUST 1944 IN SCURTAREA RĂZBOIULUI ANTIHITLERIST umane și materiale. Mai mult decît atît. anularea liniei fortificate și replierea armatei române în zona Ploiești-Bucu- rești a permis armatei sovietice să înainteze rapid spre granițele de sud și de vest ale țării noastre. Ca dovadă, la 6 septembrie 1944, unități ale ar-» matei sovietice. In cooperare cu unități militare române, se aflau deja la Kla- do vo (R.S.F.L). parcurgînd între 23 au- gust 6 septembrie 1944 o distanța de 620 km. Această înaintare rapidă a tru- pelor sovietice s-a datorat forțelor in- surecționale românești care eliberaseră ulterior acest teritoriu, iar prin rapi- ditatea execuției păstraseră intacte Viena și chiar spre Germania”. Dacă la timpul mediu de 50—55 de zile ne- cesar trupelor sovietice pentru a par- curge prin luptă cei 620 km ce însu- mau distanța pînă la granița de sud- vest al țării noastre adăugăm și cele 135—145 de zile pentru depășirea bara- jului carpatin românesc, atunci se poa- te concluziona, fără tendințe de exage- rare, că victoria insurecției românești din august 1944 și intrarea României în războiul antihitlerist a scurtat răz- boiul european cu cel puțin 6 luni de zile. Acest adevăr istoric este recunos- cut și de istoricii și experții militari Cercetări arheologice Păstrarea trecutului istoric al unui popor este obligația morală și sacră a tuturor celor ce locuies< pe vatra sa strămoșească. în decursul veacurilor, pămîntul României a dat la iveală va- lori inestimabile ale civilizației mate- riale și spirituale. Uneori ele au apărui sub șpaclu! atent al arheologilor, alte- ori ele au fost scoase din cupa exca- vatoarelor, de lama buldozerelor ori de plugurile tractoarelor. Dezvoltarea impetuoasă a economiei naționale românești a determinat schimbări șl permutări importante în peisajul cotidian. Lucrările de construc- ție desfășurate pe întreg teritoriul patriei și implicit șl în județul nostru au impus necesitatea supravegherii atente a acestor lucrări. întreaga acțiu- ne do depistare, cartare, salvare a u- nor monumente și situri arheologice a impus cercetarea complexă de către specialiștii Complexului Muzeal Timiș a zonelor afectate de lucrările de in- vestiții. în acest sens se cuvine remar- cată colaborarea fructuoasă cu Schela de Extracție șl Foraj Șandra, colabo- rare intrată deja în al treilea an de activitate. căile Dacă prin ar fi ceea de comunicație din acest spațiu acest spațiu ar fi trebuit parcurs lupte cu inamicul timpul mediu fost de cel puțin 3 luni de zile, ce ar fi însemnat un real cîștig pentru Germania hitleristă. Un prim efect, de mare importanță pentru aliați. pe cari» l-a avut eliminarea Wehr- machtului din zonele de sud ale Româ- niei de către forțele insurecționale a fost ieșirea Bulgariei din alianța cu Germania hitleristă (6 septembrie 1944) și prăbușirea frontului hitlerist în Bal- cani. Paralei cu prăbușirea bazei strategi- ce din sud-vestul țării noastre. Germa- nia hitleristă a pierdut întreg sistemul defensiv de pe teritoriul patriei noas- tre. Numai cine cunoaște bine relieful țării noastre poate să-și dea seama de valoarea strategică u Carpaților romă* nești . trecerea lor nocesitind 'hn par- tea aliaților sacrificii foarte mari In oameni și material de război. Aflarea lor în stăpînirea armatei române, priva Germania hitleristă nu numai de șan- sa organizării unei puternice acțiuni defensive cu caracter mai îndelungat ci oferea in același timp forțelor alia- te posibilitatea de a folosi podișul tran- silvan și cîmpia de vest drept „cap de pod* penti u lansarea unei ofensive cu direcția spre granițele de sud ale ce- lui de al treilea Reich. Deci Carpații românești au intrat, prin insmecție, în „zestrea* Națiunilor Unite, contribuind în felul acesta la scurtarea războiului antihitlerist cu cel puțin 6 luni de zile Importanța privării Germaniei hitleriste de barajul montan românesc a fost subliniată, la 24 august 1944, de postul de radio Londra, care spunea : „prin poarta Carpaților deschisă riul acesta. Cartarea tuturor dey.w ririlor arheologice, cercetarea lor pra săpături de salvare vor oferi în dțm. ani un bagaj informațional valon» peri tru istoria veche a României. Dr. Doina BENEA NICOLAE — Cum priviți dun sînteți un pasionat al ultimii 20—25 de ani de r — Ancorînd în atonal începînd cu cel de-al do nostru — prin Arnold £ sâi din Școala vieneză - organizare a materialului și riguroase, elaborate m cit practic. Eliberarea d tații nu a dus, cum se i bertate. ci. dimpotrivă, de constrîngere, caractei supraorganizarea prezenl Febra căutărilor avea la originalului. Dacă, pe d< o organizare totală, pe dc la aleatorisin, la hazard, cările de realizare a coi treme, oferit de probabil gltatea se aplică grupulu al acestuia. Matematica mult în domeniul muzicii ea Humana. muzica mun sată In marele univers, rînd, pe calea gîndirii. , abstractă, departe de înț larg, a cărui adeziune nr că. Cred că aceasta este • asistăm în ultima vreme muzicii, în sensul re-api tatea umană. Post-moden pășire a experimentalism’ tr-o revenire la virtuți pi Este vorba de o reveniri al spiralei, prin integrări de natură tehnică, ale p< zlnd Intr-o măsură aprec cesibilitate. înțeleasă ca o țarismului. caracteristic u ca repetitivă, arhetipală, aspectele post-modernism — Fiind compozitor și cretizat adeziunea dum post-modernistă ? — Tripticul hunedorc avlnd la bază colinde ar muzică ce apelează la ar tura motivelor este rigur muzicală nu putea fi re mulări repetitive. Este o nunțat caracter modal, a1 cit și prin armonie și p suprapuneri și structuri Insă de la elemente si mp reu identitatea, fără ca p presia simplismului. — în concepția duma după cîte înțeleg, înseai perfecțiune, acea opțiuni asuma, mărturisind cu i cerc a desena precum un la antipodul simplismulv escnțialitate, cu superficl tot mai des. cu kitsch-ul. al creatorului a devenit î cind, prima dintre călit; profesia de dirijor v-a p< post-modernistă. Rcferiți- lu erate. — în calitate de diri. pregătesc, pentru o inrej certul pentru clarinet și povici, avindu-1 ca solist lot o lucrare pentru Har nel Rotaru-Nemțeanu. p nindu-i lui Emil Șain. In rea Doinei Rotaru-Nemț< faptul că fost mult a; leta ei sonoră este deose zitoarea dovedind și un — îmi pare bine că coloristică. Psihologia sui sensurile lor interne în cu asocierea diferită a ai lorificarea armonicelor, tectura planurilor sînt, p de ultimă oră. Soluția ; majoritatea compozitori! fiind, la noi, Corneliu Ce preocupare pentru cuina timbrală a produs și ui de cameră. — Problema culorii Chiar dacă ne-am refer „modern*, tot ar trebui pînă spre începutul scco ța impresionismului din ORIZONT rdcri adăugăm și cele mânești care s-au al, nvorbiri tunci imaginea este comp! de semnificație este și un .: teritoriul eliberat de ecționale românești (mai ocupata de trupele horthj •a centrală și nordică a M e se desfășurau operației iși-Chișinău) era în supraf km2, echivalentă CU kr ei, Danemarcei. Olandei late împreună. La aceste] ?e ale insurecției români t 1944 trebuie adăugata și aceea a prăbușirii k militare și economice pec hitleristă o avea în Bala importanța acestei pierd leasă la adevărata ei val» cu NICOLAE BOBOC îa războiului ar să facem antihitloi cunoscut < i Balcanilor în zona militai ei hitleriste era apreciau ' □t șansa de bază a conțină Iui. Or. prin pierderea fa i-mania hitleristă pierdea r rză strategică-militară dea portantă, ci pierdea șl in mtități dc materii prime Documentele vremii conseu numai în anii 1943 hitleristă importa din țM >0 la sută din producția c iropei, sută la sută din pn ?rom, 60 la sută din prohn moniu și 21 la sută din pn xită, 29 la sută din produ upru. în concluzie, prin vii ecțici românești din muu lizată și condusă de P.CJ iboiului antihitlerist a fo ti circa 200 do zile potriv •riografiei românești și stri a avut inevitabile conscdi economisirea” de vieli om< nuri materiale**. Iată dc c istoriografiei străine dc i ccțici românești, din aunu nultă atenție și de a o prt uni na adevăratei ei impq ’gice și militare, a rolult avut în scurtarea râzboiuli . De asemenea, se Impun i cu mai multă atenție ase ui pe care România îl ar acorda statutul de țară cc (La baza redactării it lucrarea „200 de zile ni rolul României în scurm doilea război mondial* d seu. seu). Florin Constantinii) Conf. univ. dr. Gh. I. OANCEA - Cum priviți dumneavoastră, știind că puteți un pasionat al muzicii secolului XX. iltimii 20—25 dc ani de muzică ? — Ancorînd în atonalism. muzica a încercat, bcepînd cu cel de-al doilea pătrar al secolului Brtru — prin Arnold Schonberg și discipolii [A din Școala vieneză — o altă modalitate de «prizare a materialului sonor, dupâ criterii noi o-riguroasc, elaborate mai degrabă teoretic de- dl practic. Eliberarea de sub „tirania* tonali- ’jțu nu a dus, cum se spera, la mai multă 11- tertate, ci, dimpotrivă, la un grad mai mare 4? constrîngere, caracteristica principială fiind ^reorganizarea prezentă în serialismul total. Fibra căutărilor avea la bază obsesia noului, a renalului. Dacă, pe de-o parte, s-a ajuns la iorganizare totală, pe de alta — la opusul ei — Ili aleatorism, la hazard. N-au lipsit nici încer- Idrile de realizare a compromisului dintre ex- hme, oferit de probabilism, conform căruia Ie- matea se aplică grupului și nu fiecărui element K acestuia. Matematica s-a insinuat tot mai mit în domeniul muzicii, care devine din muzi- a bumana, muzica mundana, o muzică depla- atâ In marele univers, perceptibilă, în primul rînd. pe calea gîndirii. S-a ajuns la o muzică istractă, departe de înțelegerea unui auditoriu arț. a cărui adeziune nu a reușit s-o cucereas- dCrcd că aceasta este și explicația faptului că Kstâm în ultima vreme la o re-organizare a razicii. In sensul re-apropierii ei de sensibili- btea umană. Post-modemismul sc dorește o de- yișire a experimentalismului. adesea sterp, prin- bo revenire la virtuți prea multă vreme uitate. Ilie vorba de o revenire, însă pe un alt nivel Wspiralei, prin integrarea cuceririlor, mai ales Ut natură tehnică, ale perioadei precedente, vi- Und Intr-o măsură apreciabilă șl gradul de ac- Bibilltate. înțeleasă ca o depășire a experimen- p!:îinului. caracteristic ultimelor decenii, muzi- 3repetitivă, arhetipală, minimală este unul din latele post-modernismului. -Fiind compozitor și dirijor, în ce s-a con- mtizal adeziunea dumneavoastră la muzica hul-modernistă ? -Tripticul hunedorcan, compus în 1980, |phd la bază colinde arhaice, este ipso facto o Inncâ ce apelează la arhetip. Pentru că struc- |bn motivelor este riguros păstrată, construcția Imicală nu putea fi realizată decît prin acu- Inlări repetitive. Este o compoziție cu un pro- Majat caracter modal, atît prin natura temelor, k șl prin armonie și polif( aie. Se ajunge la Ifiprapuncri șl structuri complexe, pornindu-se Ihide la elemente simple, ce își păstrează me- |jh identitatea, fără ca prin aceasta să lase im- Iresia simplismului. - In concepția dumneavoastră. simplitatea, litri cite înțeleg, înseamnă calea regală spre [Mfecțiune, acea opțiune pe care Picasso și-o Isuna. mărturisind cu genială candoare : „In- ima desena precum un copil**. O alegere aflată II antipodul simplismului, identic cu lipsa de Ivnțhlitatc. cu superficialitatea și, din păcate, lai mai des. cu kitsch-ul. Discemămîntul artistic li creatorului a devenit astăzi, mai mult ca ori- |M. prima dintre calitățile sale. Desigur că lircfaia de dirijor v-a pus în contact cu muzica ||Nt-modcrnist&« Referiți-vă la ultimele partituri I lente 1 - In calitate de dirijor, am avut ocazia să Ijrcgătesc, pentru o înregistrare la Radio, Con- letul pentru clarinet și orchestră de Fred Po- IfCTici. avlndu-1 ca solist pe Leontin Boanță și ■Ho lucrare pentru clarinet și orchestră a Doi- K Rotaru-Nemțeanu. partitura solistică reve- |udu-i lui Emil Șain. In ceea ce privește lucra- lu Doinei Rotaru-Nemțeanu, țin să menționez |MuI că a fost mult apreciată de public. Pa- |W ei sonoră este deosebit de colorată, rompo- l-Wea dovedind și un profund lirism. - Imi parc bine că ați amintit de paleta labristică. Psihologia sunetelor (coloritul sonor). luMrUe lor interne în muzică ar corespunde la asocierea diferită a armonicelor. De fapt, va- ■nearea armonicelor, alchimia culorii, arhi- |«ura planurilor sint, printre altele, preocupări Ik ultimă oră. Soluția armonicelor interesează luiorltatea compozitorilor, „profetul** teoretic |&)d. la noi, Cornelii! Cezar. Și. cred eu. această ■MOeapare pentru culdare, nuanță, varietate lllbrală a produs și un reviriment în muzica Ibromcnl - Problema culorii in muzică are istorie ICsar dacă ne-am referi numai la aspectul ei l^odem1*. tot ar trebui să împingem cercetarea Iffaiâ spre începutul secolului, cînd, sub influen- 11 Impresionismului din pictură, petele de cu- itehinez (3). Jimbolla Foeni (1). Descoperiri t n au completat harți» i Județului nostru cu o ; noi care au făcut sâ d așa-zise albe* în conoaș cestor locuri. Urmărind elalte zone aflate In n helei de Extracție S u d efectuat cercetări in val Pordeanu. feremia Mi iceri. Foeni. Șandrn-Bih »a Mică. Jimbolia. >rbind numărul așezau: »oate să nu impresione toria acestor microzone mâniei în general tnseaj » fapt acum putem să I Arata dimensiune bogâl a culturii materiale e s-a dezvoltat pe teii Cartarea tuturor descoț ogice, cercetarea lor pr al varo vor oferi In dți informațional valoros pe che a României. Dr. Doina BENE A loare își găsesc loc și in muzica unui Debussy, in creația reprezentanților Școlii vicneze de compoziție, datorită cărora apare conceptul de „melodie din culori de sunete*, adică de tim- bruri : Klangfarbenmelodie. Instrumentele de percuție își găsesc un loc tot mal important în orchestra simfonică prin creația unui Orff, Va- rese ș.a. Astăzi avem ansambluri alcătuite numai din astfel de instrumente. Post-inoderniștii acor- dă și ei un loc privilegiat culorii, dar nu trebuie sâ vedem în aceasta o noutate, ci o continuare și o dezvoltare a unei deja devenite tradiții. Cînd afirmați că varietatea timbrală a pro- .dus un reviriment în muzica de cameră, formu- lați un adevăr evident. Numai în Timișoara există la ora actuală vreo patru formații de ca- mera, între care aș aminti un trio pentru clari- net. pian și percuție, cvintet-ul de suflători „Ti- biei nes temesienses*. ceea cc nu mi sc pare puțin. — Un aspect al post-modcrnismului. deci, l-ar constitui muzica repetitiva, arhetipală, mi- nimală. Referiți-vă la o altă modalitate de ma- nifestare. — Aspectul ce mi se paie a fi cel mai carac- teristic post-modernism ului este revenirea la unele virtuți ale muzicii tradiționale, fapt care i-a determinat pe mulți comentatori să se refere la apariția unui neo-romantism. Mie termenul îmi pare ambiguu, pentru că el sc mai aplică și muzicii lut Richard Strauss și a emulilor săi, re- prezentanți ai unei orientări muzicalo din prima Jumătate a secolului. Actualul neo-romantism reprezintă desigur o reacție împotriva experi- mentalismului. La acest termen s-a ajuns insă și prin includerea publicului receptor între factorii fără de care actul artistic nu se poate constitui. — Această inovație a ultimilor 20—25 de ani se îndreaptă și spre o re-constituire a baze- lor arhetipale ale muzicii. Contactul și interesul tot mai mare acordat folclorului a atras atenția și spre formele „primitive** de organizare a ma- terialului muzical. Repetiția are un rol impor- tant în re-constltulrea culturii. — Repetiția, da, însă nu aidoma (Non bis in Idem). Cit despre repetitivism, care, desigur, stă în strînsă legătură cu primarul, cu arhetipul, aș propune să-1 considerăm un simplu procedeu. — Vă sînt cunoscute preocupările in ceea ce privește studiul arhetipurilor în colindele româ- nești. Cartea dumneavoastră, „Motivul premio- ritic in lumea colindelor**, Ed. Facla, 1985. in- cununată cu Premiul Uniunii compozitorilor și muzicologilor, nu este totuși o lucrare exclusiv muzicală. Muzica se înserează doar ca un argu- ment în ceea ce privește încercarea de a găsi originea colindelor și de a stabili, pe cît posibil, timpul cînd acestea ar fi putut să apară. — Am ajuns să scriu această carte ca urma- re a faptului că. fiind preocupat dc colindele noastre arhaice, mi-am dat seama de două ade- văruri : în primul rînd. de originalitatea lor în ceea ce privește muzica ; in al doilea rînd, de faptul că atestă o serie dc asjxîcte ale vechii noastre spiritualități, adesea în mod încifrat. — Vă rog să relevați cîteva dintre aceste aspecte, tratate, de altfel, pe larg și cu compe- tență în cartea dumneavoastră ; cîteva pe care le-ați considera mai importante pentru cititor. — în colindele „premioritice* (în care nu apare oaia năzdrăvană), moartea nu este văzută ca o crimă, ca urmare a unui conflict. Din pers- pectiva mentalității arhaice, totul devine mult mai de înțeles, dacă sc acceptă ideea morții ri- tualice. In acest caz, ne găsim în fața unei jertfe către Terra Mater. Tînărul păcurar nu este un condamnat, ci un ales. O altă sugestie, venită tot din partea acestor texte, este aceea a unei posibile morți inițiatice (simbolice), ea fiind una din probele destul do bine cunoscute în procesul de inițiere a tinerilor, caracteristic societăților arhaice. Toate acestea situează originile motivului într-un trecut foarte îndepărtat, fapt confirmat și de muzica pe care se cîntă colinda. Ea apar- ține. est» adevărat, nu în exclusivitate, giusto sllabiculuL Vechimea muzicii colindelor trimite, deci, într-un timp cînd se vorbea, probabil, și la noi o limbă cantitativă. Constatarea m-a în- dreptățit să atribui limbii geto-dacice acest lucru. Desigur, este vorba de o ipoteză. — De ce considerați că variantele „colindă* reprezintă stadiul arhaic, pe cind variantele „ba- ladă* ar fi mai apropiate de noi ? — Colindele țin de ritualitate. ceea ce nu nu- mai că le îndepărtează mult în timp, dar le asigură și un grad mare de stabilitate. Datorită acesteia, ele s-au putut păstra multă vreme fără a suferi prea mari modificări. Le-a mai favorizat și faptul că au fost performate întot- deauna in grup și numai o singură dată pe an, la solstițiul de iarnă. Baladele, dimpotrivă, fiind performate individual și în diferite ocazii, au fast mult mai expuse schimbărilor datorate ten- dinței de continuă contemporaneitate, caracte- ristică folclorului. — Ce așteptați de la muzica timpului nostru? — Ce aștept ? O mare personalitate care să realizeze sinteza necesară, așa cum au făcut-o, la vremea lor, un Johann Sebastian Bach sau un Palestrina. Vom avea oare un astfel de noroc ? Carmen UȚANU ÎNTRE FIGURAȚIE Șl DECOR Prototipul concret a ceea ce s-ar denumi mister ai vieții banale poate fi Tonio Kroger, artistul din nuvela cu același nume a lui Thomas Mann — scriito- rul model al lui M. Bhecher. Pentru ca să ajungă să perceapă ^stranietatea1* vieții obișnuite a trebuit să se rupă de ca, să intre intr-un conflict de gind și sim- țire cu implacabilul ei pe care să-l depășească mai apoi intr-o asemenea măsură incit să dorească să re- înnă la starea dinții. Conștiința tragică a personajului, apare in chiar acest moment, deoarece, in ce-l privește, revenirea nu mai este posibilă datorită chiar rupturii. Orice diferență, discontinuitate și alteritate în relația noastră cu lumea este o formă a crizei, adică a gîn- duiui viu Prin cl, Tonio Krăger a ajuns la inevitabilul constatării singurătății fundamentale a omului. Medi- tația izolează și înstrăinează omul de semenii săi pen- tru a-i reda acestuia in esențialitatea lor. Reflexul înalt și înțelept al acestui traiect interior este, după Thomas Mann, un vacuum indistinct și odihnitor, un amestec dc plăcere și suferință eliberată de patetism O ataraxic dobindită nu în singurătatea contemplației romantice a universalul or lumii, ci in idermulala ome- nească a holurilor de hoteluri și in plasma inevitabilă a unor evenimente fără istorie. însetat, prin urmare, de idealurile vieții obișnuite, Tonio se mulțumește să rătăcească fără țintă prin fostul oraș al copilăriei pe care-l revede după treispre- zece ani, aparent pasiv șl, Intr-un fel, „indiferent*. marginalii Imaginea seninătății infrlnte și conștiente ca nu poate cunoaște misterul incomunicabll al vieții apare în scena in care Tonio ii vede pe doi foarte apropiați prieteni de școală din ungherul unei săli de bal intr-un hotel in care a nimerit intimplător. Nerecu- noscut de prietenii săi, și nedorind așa ceva, Kroger se lasă învăluit intr-o reverie indistinctă. Efectul adînc și tulburător al nuvelei nu vine, aici, din epicul — oricum sumar —, ci din ceva care pare să se întîmple dincolo dc personaj. Acesta, de altfel, nu face mai nimic. Intimplările adevărate ale călătoriei sale sint, de fapt, o succesiune de stări pe care eroul și le provoacă prin fapte oarecare : plimbări singuratice pc malul mării, o vizită discretă in casa părinților săi devenită bibliotecă publică, cîteva după-amieze pustii petrecute pe dealurile din apropierea orașului la um- bra vreunul stejar. Faptul neașteptat este însă că ne- făcind „nimic*, mulțumindu-se să contemple și să în- tîrzie indecis printre obiecte și oameni, ezitînd în fața acțiunii, a evenimentului și a faptei ^clarificatoare*, eroul lui Thomas Mann dezvăluie existența cotidiană tn fulguranța cl veșnică într-un fel decisiv și mult peste alte atîtea subiecte cu miză gravă și implicate în iluziile atîtor teme decisive. Sîntem, prin acest mod de a vedea relația prozei cu realitatea, la capătul opus al unei ecuații poetico de profunzime. La un pol al el esențială este eveni mcnțialitatca atipică și, în unele genuri prozasticc, senzațională. In acest caz, narațiunea intlmplărllor co- tidiene este doar o figurație de fundal, in timp ce descrierea, o formă a decorului. Aici realitatea coti- diană pendulează între figurație și decor în funcție de necesitățile arhitecturii epice. Modelul poetic opus explorează realul în el însuși cu o asemenea Intensitate îneît dobindește adesea efec- te extrem de moderne. într-un asemenea model de tehnică poetică se înscrie, in literatura noastră, M. Blecher și, in actualitate, o parte din povestirile lui Marin Preda, jurnalele lui Radu Petrescu, ciclul ro- manesc al lui Sorin Titel, ultima carte a lut Livius Ciocârlie, ca șl cîteva dintre prozele tinerilor ultimu- lui val. în fiecare dintre cel mai sus pomeniți există un anumit mod original de a relaționa figurația (ca intimplare anonimă) și decorul (ca vizualizare prin descriere) cu o „miză* care, paradoxal, se vădește a fl în multe cazuri apăsat existențială, fără ca, inițial, scriitorul tn cauză să-și dorească altceva decît să pri- vească de aproape banalitatea cotidiană. Daniel VIGHI ORIZONT Conceptul de „geografie literară*, pro- pus spre discuție de către revista Ori- zont. prezintă avantajul unei polivalen- țe. Se poate vorbi, în raza sa, de o întrepătrundere între mediu și creație, înțeleasă îngust, larg, sau mediu, in chip aparent ori abscons, impunlnd o perspectivă mecanicistă ori una metafi- zică. o tonalitate înaltă ori una peio- rativă etc. Ar fi ca un sac fără fund, în care se poate introduce o cantitate cit de marc de aprecieri, cu sentimen- tul final al tratării insuficiente a ches- tiunii. Specificul național localismul creator, subconștientul colectiv, matri- cea stilistică, marile determinisme ca și micile veleități ale cutărui topos per- fect banal se pot întîlni în aceeași ma- șină de mixat concepte mai mărunte în beneficiul celui principal. Cu umor, un participant la dezbatere (Daniel Vighi) a apelat la conotații imprevizi- bile, precum „geografiile insondabile ale experienței eului” ori „geografia” întrebărilor ce și le adresează ființa umană. Altul (Ion Bogdan Lefter), adîn" cind aparent calea grav-tradițională o problemei, afirmă cu nu mai puțin umor că „vom putea pretinde că avem o geografie literară românească numai cînd fiecare pîrîu își va avea sonetul (sau rondelul ?) său, fiecare șa de mun- te balada cuvenită, fiecare podiș — nuvela meritată”. După cum vedem, odată ațîțat. apetitul cartografierii fic- țiunilor se dezlănțuie pînă la absurd, un absurd, trebuie neapărat să preci- zăm, tonic, întrucît evidențiază rațio- nalitatea precară a jalonărilor conven- ționale ale domeniului. Punîndu-ic sub semnul întrebării, relevă necesitatea u- nei raționalități mai adînci. Deoarece ambiguitatea noțiunii de „geografie li- terară* este incompatibilă (din ferici- re I) cu o exploatare exhaustivă, crite- riile unei atari rațiuni nu pot opera decît pe parcelele unor abordări par- țiale. în numele unor sisteme, experien- țe, puncte de vedere sau pur și simplu umori determinate. Să ne resemnăm la gîndul unor variante personale, cu șan- sa reîmprospătării însă, drept unică modalitate de alcătuire a acestei geo- grafii sui generîs. în ce ne privește, ne luăm îngăduința a ne referi, în rîndu- rile de față, firește, pe scurt, la o geo- grafie a mentalităților. întemeiată pe tensiunea, în chip subiectiv dar și obiectiv existentă, între termenii me- tropolă și provincie. Spre a simplifica lucrurile (și a liniști, astfel, conștiințe- le), vom lăsa la o parte, pentru mo- ment, cel dinții termen, reamintind doar relativitatea lui (care, în conse- cință, e și a celui de-al doilea): țările continentele, însă și provinciile, jude- țele pot aspira la sugestii metropolita- ne. mai mult ori mai puțin intense după circumstanțele reflectării lor psi- ho-sociale. Ne va interesa exclusiv pro- vincia, factor funcțional, evident, dar care. în clipa cînd s-a oprit jocul ra- portărilor alternativ măritoare ori mic- șorătoare, poate fi analizat sub unghiul unei substanțe intrinseci. Pentru a în- lătura orice neînțelegere, să menționăm din capul locului procesul istoric în curs, al emancipării provinciei, al apropierii ei de centrul sau de centrele țării, vizibil din punct de vedere eco- nomic. urbanistic, social, cultural. Sub raportul cultural care ne interesează aci, o seamă de capitale Județene au beneficiat de instituțiile corespunzătoa- re (reviste, edituri, teatre, filarmonici institute de învâțămint superior), ce h amplifică vocea, le integrează unui an- samblu național de strădanii creatoare E un fapt incontestabil. în ultimele două-trei decenii mai cu seamă, prefi- gurind o omogenizare posibilă a geo- grafiei spirituale( deziderat neîndoios al civilizației moderne) Deocamdată însă polaritatea metropolă — provincie persistă. în vocabulai ce și în starea de spirit, declanșînd periodic mărturii investigații, luări de atitudine Pe cadranul moral al celor ce se pronun- ță, acul oscilează puternic de la eufoi ic la sarcasm. Statutul de provincial pc care, într-un fel sau altul, și l-a asu- mat deseori scriitorul roman, se cerc lămurit într-o măsură direct proporțio- nală cu profundele sale implicații in concepția, ca și în viața curentă a acestuia. Este acest statut avantajos forma mentis specifice sau e un In- neutru sau frustrant ? Răspunde unei veliș existențial fără consecințe ? E un instrument de damnare ori unul de beatificare ? Se răsfrînge în creație, ca o urmare a legăturii dintre mediu și spirit, ori este o temă aleatorie ? Even- tuala sa fecunditate e indisolubil le- gată de un substrat dramatic ? E o sta- re normală sau una impusă, precum un surghiun ? Are un caracter pasager sau unul definitiv, echivalent al destinu- lui ? Iată cîteva din întrebările ce apai în mod firesc în conștiința scriitorului rezident în provincie. în unele cazuri, analiza lucidă risipește dubiile, curmă LITERATURA FAȚĂ CU PROVINCIA — i» I — —~ *** —— - dramatizările informe, clucînd la con- cluzii limpezi, tranșante. în altele, însă persistă cețurile afective, degajările u- nei experiențe ce întinde a se decanta (ori nici nu dorește a se decanta), du- cînd fie la accentele patetice ale unui complex de inferioritate, care poate anunța ratarea fie la exultantele pue- rile ale unui complex de superioritate, care ponte favoriza vegetația falsului Pentru a înlătura perpetua alarmă, re- prezentfnd pericolul unei fundături, al unei inhibiții a personalității, ca și jubilația factice, neconvinsă și necon-* vingătoare, precum un decor de carton vopsit în culori stridente, bizuită. în genere, pe producte mediocre ori sub- mediocre, se cade a scoate In relief cî- teva din trăsăturile obiective ale pro- vinciei (adică ale localităților mai mici, cu o viață culturală mai puțin densă). Prima consecință a plasării unui erea- Vocația națională a literaturii tor in climatul său este un grad de izo- lare față de colegii de breaslă, de me- diul maxim rezonant. înzestrat cu cele mai perfecționate instrumente ale in- formației (să subliniem, din nou, că excludem din discuție „provinciile” cele mai evoluate, mici metropole, pre- cum Clujul. Iașii). împrejurare stîn- jenitoare, orice s-ar spune, producă- toare de nostalgii, pe care confrații din București nu le au (deși ne încredin- țează că au altele). Insă, In chip de compensație, se manifestă cu mai multă putere la acest autor însingurat trăsă- turile vieții lăuntrice. Pc diferite trep- te ale talentului, bineînțeles, el e mai înclinat spre „seriozitate”, spre „pro- funzime”. Capacitatea sa dc absorbție contemplativă a lumii sporește, „căci singurătatea, după cum arată Hei- degger, cxplicîndu-se pentru refuzul său de a pleca de la Freiburg ia Ber- lin. unde i s-a oferit o tentantă catedră universitară, are puterea absolut ori- ginală de a nu ne izola ci din contră de a arunca existența în ampla proxi- mitate a esenței tuturor lucrurilor”. Se produce o mobilizare a resurselor fiin- ței atente supră-și. adaptîndu-se la sine, eu atît mai mare fidelitate cu cît EXISTA O GEOGRAFIE LITERARA ? Nu cred că termenul de geografie literară va face o carieră stră- lucită în critică așa cum s-a întîmplat cu conceptul de „anatomie a criticii” sau cu cel de „morfologie a culturii”. Sigur.* termenul a stîrnit dihtotdeauna interes, dar parcă sub alte forme, mai fericite deși, din păcate, prea reductibile. Preocupările mai vechi au fost, la un moment dat, sintetizate de Mme de Staul, care a decretat influența moravurilor, a legilor sociale și a climatului asupra literaturii, făcînd la început o distincție utilă intre poezia Nordului (Ossian) și cea a Sudului (Homer) iar mai apoi între poezia clasică și cea romantică. Ideea a fost preluată și „îngroșată* de II Taine în sistemul său determinist cu privire la influența rasei, a mediului și a momentului, pentru a se ajunge, astăzi, după reașezarea literaturilor moderne pe făgașul specificului național, la interdeterminarea reciprocă a autorului și receptorului din cadrul este- ticii receptării. Greutatea alcătuirii unei „hărți* a literaturii momentului provine și din faptul că ar necesita o suprapunere permanentă a pla- nurilor, a „orizonturilor” specifice sau. în concepția lui D. Caracostea. „secțiunea sincronică operată în producția literară a unui moment istoric implică în mod necesar alte secțiuni. în anterioritatea și posterioritatea diacronică* Tudoi Vianu a realizat o imagine foarte vie, dinamică, a integrării momentului Eminescu în geografia spirituală a secolului, cînd a spus că geniul său a acționat ca o adevărată „cumpănă a apelor” în peisajul și în structura culturii românești. într-un fel a arătat literatura română înainte de Eminescu. altfel după apariția sa. Cu tot sublimul ei. afirmația lui Vianu a necesitat nuanțările de rigoare. Iată de ce elaborarea unui instrumentar al tectonicii speciilor lite- rare care au modificat peisajul se impune cu necesitate imediat ce au fost stabilite punctele do hotar ale unui curent sau ale unei generații. Cu atît mai mult cu cît există, mai nou. o preocupare constantă a scri- itorului contemporan de a-și „taxa* cititorul, de a-1 plasa fn orizontul propriei așteptări. Așa cum sculptorul își plasează opera într-un anumit envlronment năzuind să schimbe fața lumii, tot așa și scriitorul acționează în mod subtil asupra sensibilității receptoare printr-un anumit cod. care, ca în cazul lui Creangă, să zicem, poate accede la universal. Ființa româneas- că și-a găsit o matrice stilistică în arheii iui Eminescu, în „plaiul mio- ritic” sau in perspectiva adîncă a închiderii care se deschide. Pentru a putea deveni o ființă purtătoare de „orizont și stil”, scriitorul va da la o parte obstacolele ce protejează acel spațiu interior al rostirii esențiale: „Un cuvînt bine rostit — spunea Noica — poate reeduca lumea”. Procedînd acum la o succintă privire — prin ocheanul întors al criticii — a spațiului și zăcămintelor autohtone vom desluși în literatura Aradului semne înnoitoare, specifice zonei de trecere. Dacă Florin Bă- nescu și Gheorghe Schwartz au venit din Banat adurînd cu ei pecetea, unul a povestirii nețărmurite, celălalt a povestirii în serii. Vasile Dan aduce din Ardealul natal solemnitatea bocetului transilvan, trecută în poeme crepusculare. Sînt cîteva exemple rare dovedesc, dacă mai era nevoie, ex-orbitanța unui anumit spațiu rare își rcgîndestc limitele. Gh. MOCUTA sporesc dificultățile adaptării la exte- rior. Grație acestei circumstanțe capătă mari posibilități de elaborare o poetică lipsită de convenționalism, de redun- danță. orientată spre esențial, ocolind grandilocvența uzuală, spre a exploata elementul părelnic anodin. Are loc o concentrare pc detaliul investit cu funcții simbolice, ca și o densificare a expresiei supravegheate dinăuntru, de- oarece reacția auditoriului imediat nu se produce. „Elementul banal, în altă parte, ia proporții gigantice, devine in- teresant, afirma G. Călinescu. într-o conferință ținută la Brăila, cu ocazia unei campanii electorale. Se produce un elefantiasis epic, o tumefiere a co- tidianului, căreia îi corespunde în or- dinea subiectivă setea de a percepe. Căci, invers decît v-ați putea închipui, un oraș de provincie nu trăiește în to- ropeală a simțurilor. Cu cît materia în nici una dintre adi’ țlle umane psihologia n' fost implicată șl nu s-a in cat cu mai multă consccv* Hecît în cea de instruire educare. Marile progrese aceste domenii au fost co ționate și marcate dc ape psihologiei experimentale, la constituirea sa ca știi psihologia a manifestat dilccțle pentru școală și । tru activitățile el. Acțior asupra omului în formare Implicar in --------- percepută e mai mică, cu atît coeficien- tul subiectiv care intră în crearea no- țiunii de realitate e mai mare”. De la Bacovia la Petre Stoica și Emil Bru- maru. o astfel de observație își găsește o confirmare elocventă (faptul că bio- grafia acestor provinciali, ca și a alto- ra. consemnează migrarea lor spre „centre”, alcătuiește o altă poveste I). Și încă o consecință consolatoare a lip- sei aglomerării de scriitori pe kilo- metru pătrat Apare o privire ageră neînfeudatâ prejudecăților, neintimida- tă de eventualele întîlniri personale, o privire asupra vieții literare comple- mentară „acusticii orășelelor” pe care autorul Bietului loanide o socotea fa- vorabilă formării marilor vocații mu- zicale. Distanța fizică limpezește, prin forța lucrurilor, perspectiva intelectua- lă, o curăță de zgura conjuncturilor Dacă Divinul Critic și-a permis aser- țiunea că „provincialul e mai inteli- gent decît metropolitanul”, sîntem is- pitiți a adăuga în umbra hiperbolei sale o alta : provincialul are un mai accentuat simț etic. Evident, este o exagerare speculativă, pe care însă cred că o putem tolera în- contextul portretului generic care e „fiziologia” ------------- 4 ® schițată acum. Scriitorul ieșit din» rea agitație citadină își dezvoltând! acele calități care îi pot asiguraNițnl viețuirea în substanțialitate, contrai» lansînd reducerea unor facilități t» tențiale. a unor avantaje exter - •[ anume austeritate a sa răspunde» voii de identificare cu sine, presdjB deoarece nu dispune de capacitate^ verificare cotidiană, prin into» conștiințelor congenere cu care a M mimica nemijlocit în solitudine, simțămintul dc răspundere, dc cot» rare gravă a actului de creației» lația fiind abstractă, se dispeia» ușor de acele impurități morak^ comportamentale care, cu sau ■ voia noastră, se ivesc în planul» țiiloi umane directe. Pc de altâf J moralitatea acestui tip de aula 4 necesară apărării sale împotriva f>| vincialismului. Căci dacă disec» provincia de un caracter aprioric» nător marelui efort intelectual» ciind-o drept un mediu ca oricare» caracterizat de o fenomenologic » parțială” (dacă nu, prin unele pa» larități. chiar paradoxal prielnică» lui de creație, presupunlnd că >» a ales-o în virtutea unor înclinații» peramentale). nu putem a nu irr» na perseverența unei mentalități» vinciale obtuze, tendențioase, b» reprobabile. Provincialismul c &» tura provinciei, umbra sa grotesd» un condei amuzat, G. Călinescu» semna indiscreția provinciali ■ nuanță negativă, care e departe» fi aspectul său cel mai jenant: .vJ șelo noastre sunt încă prea prov» le, nu pot respecta reculegerea h» zilor. Retrage-te într-un tir; J într-un sat. și vei vedea că fiecarp» care-ți iese în cale îți este un dw J în sensul tău. fiindcă îți dă bună» îți pune întrebări, ori cel puținkM vește dc la cap la picioare* Ori este, în fond, provincialismul? ■ presus de toate, o confuzie a valori» exprimată în tendința de a ne? 1 suspecta pe cele autentice, asodrjl tendința supralicitării celor ie» din perimetrul local. Legea pen» vei n-are sens in privirea acesta ■ vincial. care socotește că o movilii apropiere e mai mare decît un » îndepărtat. Un fanatism al pro» ții îi insuflă judecăți greșite. Upl cultură, de har. de discernând» notele salo distinctive. Se recunorB ele ca atare ? Dacă nu avem nai» a crede așa ceva, să observăm Ha rea. oarecum logică, de care tel vadă în acțiuni, și ele. la rîndul la compensatoare, sub semnul reia d dințe. Bîrfa. calomnia, intriga, ml cate singular ori ca emanam» coterii (de regulă sub aceasta. ■ eficace, formă a concrescenței dtl runte interese), sînt armele pn« ale provincialismului. Credem di mai e nevoie a insista asupra I» că acesta marchează o categorie» ferent de domiciliul indivizilor i» tivi, un profil psihologic pe careid întîlni oriunde. Neputînd crea, td nentul provincialismului simd creația, adesea pe calea unei revid de activități diletante, neputînd pe adevăratul om de creație, B d bețe-n roate, îi otrăvește atm» doar-doar îl va demobliiza. Auzi face, așadar, cu o periferie ink: d lă și etică, nocivă prin acțiunea ad turbantă. in majoritatea situațiile: a sidioasă. însă .șl de-a dreptul and Agresivă, am zis ? Dac*, am I exemplu de „provincial® In când oase (unul dintre cei pc care prea■ i-am cunoscut în orașele în cânii fost dat să trăim ca și la Bucud un peprevenit s-ar putea îndoi de 4 vărul spuselor noastre, reținind d fața blajină, îndatoritoare, și oortd pe care și-o compune ipochimenii sortul său moral este disimularea ■ sele și invidia sînt bine dosite. Bd timentul lucrează pe dedesubt fd du-se instinctiv de ochii lumii. Did de momentul în care iese la IveaHI o ferocitate care te cruță cu afli puțin, cu cit ești mai abstras, ma a fensiv I Masca adulării, protocol I menelii sînt brusc date la o parte.» gumentația. oricît de sofistica, e s turată, pentru a sc manifesta rapd tea și brutalitatea, In toată sHntaa goliciune ’ Din cine știe ce siria duri obscure, pe cine știe ce căi ld tocheate. reînvie multiplicat duhul Dinu Păturică Cu toate progresele! cute, să recunoaștem deschis d ■ vincia nu a putut încă elimina cod această tară a sa care este provi lismul. Bătînd în unele privinlej retragere, el e departe de a fi lat S-o ajutăm măcar prin ind?^ exactă a fenomenului, mai grava pare la prima vedere, formă a cwij cu un termen marxist, sc numește di narea umanului. Gheorghe GRIGL’RQ copilul — educatorii au sii nevoia descifrării obiectiv acțiunii lor, iar procesul a tei descifrări presupunea necesita cunoștințe de psih gie (genetică, a copilului, : lescentului etc.). Așa se plică faptul că primele im tigații ale psihologiei s-au dreptat spre lumea copi școlari (mal ales din trea întîi de școlarizare). Și । melc probe (teste) tot în a< domeniu au fost aplicate (\ fn acest sens „Scara meti a inteligenței” 1906). Dar numai copilul trebuia stud ci și procesul (activitatea) învățare șl educare trebu re-ilizate după criterii și rințe științifice. Șl astfel Iconstituit o nouă ramură psihologiei i psihologia pe gogică sau psihologia edt țipnală, cum i se mai spi tn literatura de limba engh Dc fapt, psihologia genetici cea pedagogică s-au înger nat atît de puternic, îneît s unificat sub denumirea psihologie școlară, discipl care se predă fn facultățile profil didactic șl fn liceele dnvogice. In lumea .școlii circulă nclr concepte insuficient ( ----------------- Bucuriile (Urmare din pag. 9) trec prin peripeții, căci b detețe li se deteriorează, I ajung cu bine la Novaci, a la Palavragi, la Baia dc /• | fi, jn fine, in comuna nat< Bengești, la casa părinlca^ Traseul dorit era dus la în plinire. Călătoria era ternii ti La întoarcere, ci străba vplla rută, pe la Tirgu Jiu [ Craiova — Severin — Car — Lugoj — Timlșoa mă urmau să treacă și p localitatea de baștină a pi tenului Victor Băluță, p Odca de Sus, spre a fi in l dri, amindoi, câ și-au revă. ' dtmfnele părintești. După l. j dc kilometri, după 9 zile jdnnn. cei doi tineri călăi [ reveneau la familiile lor dri | Care îi așteptau cu temere ► dor Drumul dinții însemna prima lor victorie, în lupta dî$tanfe/c, cu timpul, cu gre cu piedicile. în anii urmate ! bi 1987, apoi, în acest an, j 1988, cei doi au căutat i I trasee, tn 1987, ei străbate "drumul Timișoara — Constc ța — Mangalia și retur, peste 2 000 de kilometri, iar, acest an, prin munții Banat lui, prin peisajul mirific. ORIZONT ?um. Scriitorul ieșit din;m e citadină își dezvoltă refl ați caro îi pot asigura supr în substanțialitate, contrai ducerea unor facilități unor avantaje exterioare; isteritate a sa răspunde r lentificare cu sine, presai iu dispune do capacitatea; prin inie cotidiană, or congenere cu care ar « ‘mijlocit. Tn solitudine, croi uI de răspundere, de consta i a actului de creație. Emu 1 abstractă, se dispensea acele impurități morale d acntale care, cu sau I# tră. se ivesc în planul ine directe. Pe de alta pari a acestui tip de autoi «-J apărării sale împotriva pn ului. Căci dacă disculpi! de un caracter aprioric dl relui efort intelectual. aM opt un mediu ca oricare < it dc o fenomenologie Jq ((iacă nu, prin unele paiiiq liar paradoxal prielnică om! eație, presupunînd câ acea i virtutea unor înclinații la tic), nu putem a nu liana erența unei mentalități pn )btuze. tendențioase, boți le. Provincialismul e Ginq inciei, umbra sa grote» â ( i amuzat, G. Câlinescu discreția provincialului < ?gativă, care e departe «le 1 său cel mai jenant: „Or .re sunt încă prea provine! t respecta reculegerea indii •trage-te într-un tirg a t. și vei vedea că fiecare q ;e în cale îți este un dusmi tău. fiindcă îți dă bună nn ntrebări. ori cel puțin tc pi la cap Ia picioare** Dur i fond, provincialismul ? M toate, o confuzie a valorile i în tendința de a nega c je cele autentice, asociată i supralicitării celor modei ictrul local. Legea perspecl sens în privirea acestui pr m c socotește că o movilă d e mai mare decît un mui ;. Un fanatism al proximit flă judecăți greșite. Lipsa ! le har, dc discernămînt ? distinctive. Sc recunosc fa re ? Dacă nu avem nafriliU șa ceva, să observăm Indlrj •um logică, de care dau d cțiuni, și ele. la rîndul lor. Loare, sub semnul relei cr fa. calomnia, intriga, prad ilar ori ca emanație a on e regulă sub aceasta, m nană a concrescenței de tn ?rese), sînt armele prefera uialismului. Credem câ I ’oie a insista asupra faptul marchează o categorie, inii domiciliul indivizilor ilusS rofil psihologic pe care-1 pc unde. Neputîhd crea, exp Provincialismului simulea Ieșea pe calea unei revărsă iți diletante, neputind supor •atul om dc creație. îi pai ate. ii otrăvește atmosfer îi va demobiliza. Avem ar, cu o periferie intri, tu nocivă prin acțiunea sa pe in majoritatea situațiilor ii nsă și de-a dreptul agresiv am zis ? Dacă am da I ăe „provincial* în came dintre cei pc care prea bir scut în orașele în care ne ă trăim ca și la Bucurați enit s-ar putea îndoi de selor noastre, reținlnd la ă, îndatoritoare, și odcIu«jM -o compune ipochimenul. Ib moral este disimularea tf< idiu sint bine dosite. Rect ucrează pe dedesubt, ferit nctiv dc ochii lumii. Dar vi tul în care iese la iveală, c e care te cruță cu atît m. ut ești mai abstras, mai ln< asca adulării, protocolul ta it brusc date la o parte, e i. oricît de sofistică, e Inii itru a sc manifesta rapaci U talitatca, în toată sfinta Ic Din cine știe ce străfoc ro. pc cine știe ce căi Inia cinvie multiplicat duhul 1! rică Cu toate progresele fJ ecunoaștem deschis că pre i putut încă elimina compk ’ă a sa care este provincia tind în unele privințe 1 cl c departe de a fi capiu lutăm măcar prin încarc cnomenului. mai grav ded ma vedere, formă a ceea a icn marxist, sc numește alk nului. Gheorghe GRIGURCU iniei una dintre activitâ- iamane psihologia nu a implicată și nu s-a impli- icu mai multă consecvență în cea de instruire șl kare. Marile progrese în & domenii au fost condi- ție și marcate de aportul Mogiel experimentale. De [constituirea sa ca știință, Elogia a manifestat pre- ktle pentru școală și pen- ixtivitățile ei. Acționînd m omului în formare — iiii] - educatorii au simțit ma descifrării obiectivului felii lor, iar procesul aces- jpcifrări presupunea și :dta cunoștințe de psiholo- K(?netică, a copilului, ado- mtulul etc.). Așa se ex- d faptul că primele inves- ale psihologiei s-au în- Wt spre lumea copiilor fad (mal ales din treapta 5 de școlarizare). Și prl- I probe (teste) tot în acest imiu au fost aplicate (Vezi ixvst sens „Scara metrică ileligenței** 1906). Dar nu fel copilul trebuia studiat, ^procesul (activitatea) de ture șl educare trebuiau tete după criterii șl ce- Științifice. Și astfel s-a feuit o nouă ramură a magicii psihologia peda- |d sau psihologia educa- bil, cum i se mai spune lieratura de limbă engleză. psihologia genetică și i;dagogică s-au îngernă- ntde puternic, îneît s-au pt sub denumirea dc p«le școlară, disciplină hc predă în facultățile cu p didactic șl în liceele pe- k lumea școlii circulă u- rconrepte insuficient cla- (Urmare din pag. 9) rpria peripeții, căci bici- se deteriorează, dar cu bine la Novaci, apoi liowigl, la Baia de Fier b fine, in comuna natală, la casa părintească. M dorit era dus la înde- vt. Călătoria era termina- U întoarcere, ci străbat o |ntd. pe la Tirgu Jiu — fere - Scverin — Caran- ■ - Lugoj — Timișoara, îmiau să treacă și prin iMea de baștină a prlc- Al Victor Băluță, prin fade Sus, spre a fi mîn- talndoi, că și-au rct'ăzut itf'e părintești. După l 500 Mometri^ după 9 zile de K cei doi tineri călători Breu la familiile lor dragi. ÎU așteptau cu temere și (Drumul dinții însemna și mior victorie, în lupta cu fețele, cu timpul, cu greul, rMle. tn anii următori, NI, apoi, tn acest an, în teri doi au căutat noi In 1987, ei străbăteau Ki'. Timișoara — Constan- - Mangalia și retur, în llWlde kilometri, iar, în • ca, prin munții Banatu- | Fii peisajul mirific al ' rificate. Așa de exemplu, suc- cesele unui dascăl în dome- niul instruirii se pun pe sea- ma măiestriei pedagogice sau didactice, iar cele în domeniul educației sînt considerate ca fiind datorate tactului peda- gogic ; măiestria didactică și tactul pedagogic — la rîndul lor — au ca explicație — pen- tru cei mai mulți — talentul pedagogic. Fără îndoială că există un talent șî în domeniul acestei Implicarea psihologiei in școală activități, după cum se mani- festă talent în domeniul acti- vităților artistice (plastice, li- terare), în domeniul sportului, al tehnicii etc. Dar marii rea- lizatori în artă, în știință sau în tehnică își datoresc, oare, performanțele doar talentului cu care au fost înzestrați, sau studiilor temeinice, sistematice șl îndelungate pe care le-au făcut spre a-și cultiva talentul descoperit ? Toată lumea este de acord că un mare mate- matician este „elevul** unei „școli** de matematică, că un mare pictor a învățat de la cineva să picteze și că un mare poet sau romancier este un specialist care stăpînește deplin „unealta** de lucru: limba. Să fie. oare, activitatea de instruire și educare singura care nu are nevoie decît de talent? Fiindcă așa par să gîndească acel care pun suc- cesele instruirii șl educării doar pe seama talentului pe- dagogic. în ce ne privește, pornind de la logica lucruri- lor, considerăm că atît măies- tria pedagogică, cît șl tactul pedagogic conțin în structura lor atît talent cît și cunoștințe de psihologie (a copilului, ado- ucuriile călătoriei Văii Carașului, al Văii Nerei, in circa 600 dc kilometri, cu încă doi tovarăși de drum, Mar cu Muia și losif Cociuba, ci străbateau peisaje dc neui- tat, descopereau frumuseți noi ale Banatului. Ion, Bistreanu și prietenii săi, călători de dragul călăto- riei, oameni ai muncii care nu caută performanțe turistice, ci caută doar bucuriile călătoriei în sine, caută să cunoască doar O# Temerarii turiști la drum. ■ lescentulul, pedagogică). Aces- te cunoștințe, asimilate temei- nic, determină înflorirea ta- lentului șl dau consistență ști- ințifică atît măiestriei cît șl tactului pedagogic, făcîndu-le eficiente. Dar psihologia s-a implicat nu numai în activitatea didac- tică propriu zisă, ci și în acti- vitățile extrașcolare și para- didactice. Așa, de exemplu, așezarea elevilor în bănci, ale- gerea liderului de clasă, orga- nizarea unor perechi de într-ajutorarc la învățătură etc. sînt probleme a căror re- zolvare necesită cunoștințe dc psihologie, căci aplicarea și interpretarea tehnicilor socio- metrice, necesare în asemenea situații, presupune o bună pregătire psihologică. De altfel, întregul proces de formare a personalității sc desfășoară după legi psiholo- gice, care trebuie cunoscute de către educatori, după cum modernizarea activității de instruire necesită din partea practicienilor (învățători, pro- fesori) temeinice cunoștințe de psihologie (a copilului și peda- gogica). Fără aceste fundamen- tări psihologice, modernizarea devine, mai de grabă, o modă pedagogică, cu consecințe care decurg dintr-o asemenea de- formare. Una dintre ^punțile de legătură dintre școală și viață o constituie orientarea școlară șl profesională. Succe- sul acestei activități — desfă- șurată, în principal, în școală dar cu ample consecințe socio- economice și individual-mora- le — este condiționat în foar- te mare măsură de cunoștin- țele de psihologie pe care Ic stăpînesc cei ce o desfășoară (profesori, diriginți, părinți etc.). Aceste cunoștințe sînt necesare atît pentru descope- rirea dorințelor și aspirațiilor celor orientați, cît și pentru diagnosticarea aptitudinilor și capacităților care-i fac apți pentru o școală/profesle, sau alta. Fără această orientare va avea un caracter empiric, des- fășurîndu-se „după ureche**, cu consecințe negative atît pentru elevi și părinții lor, cît și pentru economic și socie- tate. în concluzie, stăpînirea și aprofundarea cunoștințelor de psihologie în școală este, de- sigur, o problemă de studiu sistematic și temeinic, pc care trebuie să-1 presteze toți edu- catorii, indiferent de nivelul dc învățămînt la caro lucrează. Conf. univ. dr. Ion DRĂGAN •muzica* Cind ecoul ultimului gong s-a stins. încercăm o privire de ansamblu asupra stagiunii lirice 1987—1988, caracterizată, în pri- mul rînd, prin amplificarea și diversificarea manifestărilor artis- tice specifice, menite a atrage un număr cît mai mare de spec- tatori. Bilanțul pc carc-1 alcătuim nu va consta în cifre ci mal degrabă în punctarea cîtorva din evenimentele artistice de seamă. Stăruie în noi amintirea efervescenței și seînteierii multiplelor ma- nifestări susținute dc artiștii scenei lirice, efervescență creatoare generată dc prezentarea și susținerea unui repertoriu deosebit de vast, la cotele unei mari exigențe calitative, precum și prlntr-o marc diversitate concertistică, seînteiere datorată prezenței unoF soliști de cel mai ridicat prestigiu. O atenție deosebită s-a acordat îmbogățirii repertoriului lirl^ în această stagiune văzînd lumina rampei doua premiere ; ope- reta Lăsați-mă să cînt, de Gherase Dendrino, în viziunea regizo- rală a lui Tony Buiacici și Migry Avram Nicolau, sub conducerea muzicală a maestrului Iun lancu și opera de cameră în labirint (Călătorie in zori) a compozitoarei Liana .Alexandra — în premie- ră absolută — avînd ca principali realizatori pe regizoarea Marina Tlron-Emandi. scenograful Grigore Gorduz și dirijorul Mihal Valeu, precum și refacerea regizorală a operei Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni, în viziunea aceleiași Marina Tiron-Emandi, scenografia lui Dumitru Popescu și conducerea muzicală a maes- trului Ion lancu. Spectacolele prezentate pe parcursul perioadei la care ne re- ferim nu s-au rezumat la cele dc operă, operetă șl balet incluse în repertoriul permanent ei s-au realizat și prezentat, atît la sedin cît și în întreprinderi, instituții, școli sau în deplasare, spectacole- concert, spectacole educative, spectacole dc muzică și poezie, gale propria lor țară, sînt dintre acei tineri în care, la modul uman și generos, se îmbină utilul cu frumosul, gravitatea actului cu plăcerea în sine a excursiei. Călătoriile sînt, pen- tru Ion Bistreanu, tot atîtea forme de cunoaștere și dc bucurie a existenței, pe care el și prietenii șî familiile lor obișnuiesc să și le provoace, spre a-și umple viața dc fie- care zi cu noi șl neprevăzute întîmplări, care le-o fac mai atrăgătoare șl prin care sufle- tul lor se simte mai bogat și mai ferice. . Privire retrospectivă asupra stagiunii lirice „tCavaleria rusticana**, de P. Mascagni. ale artiștilor, spectacole omagiale, spectacole dc varietăți, un spec- tacol televizat („Sărbătoarea muzicii**), baluri ale Operei, nume- roase concerte vocale și vocal-instrumentale. De asemenea, pc parcursul întregii stagiuni și-a desfășurat activitatea Clubul iubi- torilor de operă, cvoluînd cu un program săptămînal deosebit de atractiv care a cuprins concerte vocale, recitaluri, medalioane de- dicate unor compozitori sau școli muzicale, vizionări dc spectacole în înregistrări de referință și audiții ale unor rarități discografice. Cea de-a XlII-lea ediție a Zilelor Timișoara muzicală a marcat o strălucire vieții muzicale a întregului oraș, manifestare în care Opera Română s-a implicat din plin și cu tot potențialul artistic. Timp de două săptămîni. locuitorii frumosului nostru oraș s-au bucurat de numeroase concerte, opere, balete, expoziții tematice, seri dc muzică și poezie, organizatorii avînd în vedere toate cate- goriile de public. Alături de această manifestare, devenită tradi- țională, scena lirică a susținut cea dc-a doua ediție a Zilelor mu- zicii verdiene, iar la începutul stagiunii a inițiat o nouă manifes- tare, primită cu marc entuziasm de către publicul meloman, sub genericul Armonii dc toamnă. Pe perioada lunilor de vară s-a inițiat, în colaborare cu Complexul muzeal Timiș, un ciclu de manifestări săptăminalc cuprinse sub genericul „serilor muzeale**, seri care au cuprins numeroase recitaluri vocale cu acompaniament de pian, concerte corale șl ale orchestrei de cameră, găzduite în. cadrul pitoresc al curții interioare a Muzeului. Un punct de mare atractivitate și interes a fost evoluția pe scena lirică, pe parcursul întregii stagiuni, a unor personalități ale vieții muzicale din țară șl străinătate : Nina Pomina, I’aata Burciuladze, Tamașauscas Bronius, Alexas lonas, Evghenia Goro- hovskaia, Lud mila Nani (U.R.S.S.), Cristina Goranceva, Rumen Doykov (R.P. Bulgaria), Paulos Raptis (R.P. Polonă), Volker Ereben (R.D. Germană), Maria Coder (Franța), Leyla Demlris (Turcia), for- mația de Instrumente tradiționale din R.P. Chineză precum și so- liștii Florin Farcaș, Florin Diaconescu, Constantin Enc, Dorin Teo- dorescu, David Ohanesian, Vasiie Martlnolu, Titus Pauliuc, Tamas Daroczy, Elvira Cirje, Sanda Șandru, Lucia Țlbuleac, Ionel Voi- neag, Nicolae Urziccanu, Dan Serbac, loan Pojar, Angela Burlacii» Felicia Filip și mulți alții, artiști de prestigiu din țară. Rodica RAFAI ORIZONT ZIDUL Șl IEDERA 1. Citesc ultimul număr din Viața Româ- nenseB și nu-mi Vine a crede ochilor . un admi- rabil om de litere se plînge că nu lucrările sale filozofice au avut succes, ci amintirile și epis- tolele 1 Cultura română, zice filozoful cu o bine marcată nuanță de supărare, este literaturo- rentristă : succesul aparține, vai. literaturii ’ Ini- țial, am bănuit o cochetărie, pe urmă am des- coperit că. stăruitor ani și am în disciplinele aride ale catedrei, profesorul se p lingea câ are talent > fiindcă, intr-adevăr, paginile care și le numește cu uimire (au fost larg comentate ’) do- vedeau ră are sensibilitate, talent, vocație lite- rară. Citesc volumul Maestrul și iedera de Achim Mihu. filozof intrat în cultura română cu un deceniu mai tîrziu decît Ion lanoși și primul gînd care mi-1 stîrnește volumul consună cu acela al lui lanoși : da. cultura română este într-adevăr literaturocentristă. Dar toate cultu- rile estului european așa sînt : Iiteraturocentris- te. în est, din diverse motive, scriitorul nu a fost doar scriitor, a fost scriitor și încă ceva. Acest încă ceva, uneori bine definit, alteori im- ponderabil. trebuie avut în vedere (și e avut în vedere 1) în operațiile dc recuperare a valorilor noastre culturale. Din acest punct de vedere, majoritatea pagi- nilor lui Achim Mihu mi se par exemplare. 2. Maestrul și iedera este un volum despre „mirajul culturii transilvănene0. Slavici. Rebrea- nu, Blaga, D.D. Roșea sînt subiectele mari ale acestei cărți atît de bogate în idei polemice. Achim Mihu reconstituie răbdător pagini uitate, convoacă nume și martori, adună depoziții înaintea ideilor, autorul vrea să descopere care a fost adevărul unor vremuri. Ce s-a întîmplat. de pildă, cu Blaga, în Clujul anilor *48—58? Ce s-a întimplat cu filosoful în timpul ultimului său deceniu de viață ? Care este — și de cc arată așa — imaginea ultimelor sale cărți „filo- zofice* ? Achim Mihu pune în lumină rolul pe care unele personaje l-au jucat în viața gîndi- torului. O anume legendă vorbea despre un Blaga apărat de necazuri, protejat de prieteni importanți, ajutat — în perioada traducerii lui Faust — de subsidii generoase. Achim Mihu ră- mîne în arhive, cercetează documente care a*atâ că Blaga era „reeducat*, corijat, invitai să-și facă autocritica. Foști studenți ai săi. promo- vați în posturi importante, se ocupau cu insis- tență de buna orientare a filosofului. Dincolo de Blaga, Achim Mihu face radiografia unui sistem de a înțelege rolul, rostul și locul filosofiei în obsedantul deceniu. Maestrul și iedera este o carte a demistificării, importantă prin mulțimea documentelor pe care le propune cititorului și prin lectura necruțătoare a lor. 3. Preocupat de ideile generale, de ultimul moment al cercetării sociologice, intervenind în polemicile literare ale ultimilor ani cu articole cumpănite, Achim Mihu scrie. în Maestrul și iedera, o carte despre Transilvania. O carte de geografie spirituală. în care cunoașterea impeca- bilă a istoriei ținuturilor conduce către siguranța rectificărilor. Nu numai „marii ardeleni* sînt în atenția autorului, ci și posibilii ardeleni. Un portret nl lui Adrian Marino se in cheie prin anexarea remarcabilului cărturar : „A. Marino este in definitiv un clujean. El obișnuiește să își dea adresa în cărțile sale... In contextul acestui centru de cultură românească, preocu- pările lui au o tradiție demnă de amintit. Sem- nalăm din trecut doar cîteva nume...“ Adrian Marino ar urma.' la Cluj, tradiția unor univer- sitari ca V Bărbat, Gh. Bogdan Duică. Lucian Blaga. împricinatul ar putea ridica protestul că el nu este excelență universitară, precum înain- tașii propuși de Achim Mihu. Curajoase sînt și. comparațiile finale („în, cultura românească de astăzi, numele lui este alături de cel al lui M. Eliade și Constantin Noica*) — comparații ce rămîn a fi dezvoltate. Impecabilă este analiza volumului Transylvanian Villagers a profesoa- rei Katherine Verdery de ia Universitatea Johns Hopkins din S.U.A. Aici, cunoașterea în amă- nunt a documentului, a situației locurilor sc împletește cu analiza nuanțată a opiniilor unei autoare bineintenționate. care, în demersul ei. scapă detalii ale specificității. Aceeași compe- tență e pusă în mișcare în analiza cărții profe- sorului Keith Hitchins, The Idea of Nations, The Romanians of Transilvania 1691—1849. 4. M-aș îndepărta de Achim Mihu în cîteva puncte In primul rînd, m-aș despărți de opiniile sale privitoare la Jurnalul de la Păltiniș și la Epistolar. Ca și în alte cazuri, autorul a stăruit în arhive și are memoria documentelor. Liber- tatea eseului îl interesează mai puțin, ca și exemplaritatea portretului. Ca un bun ardelean, vrea teren ferm, precizie a liniilor și nu mito- logie, fervoare confesivă, elan subiectiv. A opu- ne „Păltinișului* (așa cum il vede Liiceanu) isto- ria locurilor (cu Șaguna. înmormîntat în ime- diata apropiere) mi se pare a fi însă în spiritul acestei cărți, mărturie de iubire pentru eroica devenire a unui ținut. Mă despart de Achim Mihu și in ceea ce privește Prestigiul literaților. Cercetarea sociolo- gului este impresionantă, dar ea ignoră faptul că, de multe ori, unele reviste vor să facă publicitate aleșilor lor. Un scriitor care publică mult nu are un prestigiu mai mare decît unul care. într-o perioadă, nu publică. Un recenzent care publică cinci articole săptămînal nu are un prestigiu mai mare decît altul capabil de pro- funzime. precizie, eleganță. Carte cu studii originale, unele decisive pen- tru înțelegerea afirmării unor valori spirituale. Maestrul și iedera arată în ce măsură literaturo- centrismul culturii române reprezintă o șansă a afirmării filosofilor. Cornel UNGUREANU • Achim Mihu — MAESTRUL Șl IEDERA. Ed. Dacia, 1988. :a literară EROS Șl VIS ivo Muncian : o poezie a cărării line, a moc- nirii visătoare, priind celui ce se scufundă în ea. Înconjurat de fluturi albi și cocori ai tihnei... Participlnd la petrecerea cuvintelor împurpu- rate : „Mă zoreau mai adineauri / niște cu- vinle-mbujorate : / Grăbește-te. omule, / că în- tîrziem la o chermeză / și ne crapă obrazul de rușine 1 // în loc de răspuns, / am început să le frămînt / cu migală și-ndelung, / așa cum frâmîntâ mama / plinea. // Acum cuvintele se coc / la un foc domol. / De o fi ceva de capul lor, / le-oi scoate mîine în lume* (Ars poetica). O poezie a spațiului deschis, luminat. în care viața nu se învîrtejește, deși te învață să mai pierzi din cînd în cînd. Cu fruntea sus. Unde nu există nici un gînd obsesiv, nici o trăire ne- sinceră. nimic misterios Totul e simplu și trai- nic. Ca o urare dc sănătate. Dacă o iei în serios, ii descoperi sensurile profunde, străvechi. Venite din adîncul ființei și din adîncimea civilizației. De dincolo de peșteră. Un spațiu dominat de eros și vis. Dragostea c simplă. împlinită chiar dacă aparține trecutu- lui. Visul e dominant, rnajoi : „Dezgolit de frunze. / caisul e un copac oarecare. // Vădu- vite de zbor. / păsările sînt doar niște orătă- nii. // Lipsit de vis, omul e doar un biped / parcă dc prisos*. (Simple definiții). Dar mai atrăgătoare o trezirea din vis, răsturnarea melan- coliei. Reîntoarcerea ce te scoate din ispita poeziei și a stării de „dincolo*. Poetul își încheie ades construcția anulînd printr-o sintagmă tot ce a zidit anterior. Explici tind la nivelul reali- tății și punînd lucrurile la punct (Speranța. Pei- saj de toamnă, Clipe tandre). Iluziile din trecut și zborul spre roata soarelui sînt himere rătăcite. Mult mai ispititoare e ștrengăria urcușului ce începe să zboare : momentul cotirii cu 180® cînd surprinzi cu fața tot ce aveai înainte în spate. De fapt, clștigarea încrederii în sine. Iată rețeta lui Ivo Muncian. Aceasta Ii permite să aplice vignete realității, cu o minte lucidă, de analist și să descopere adevărurile după care, unii, umblăm o viață întreagă. Să le trîntească în joacă, parcă, pe o pagină. Pentru cine merită Și să încheie rotunjind gîndul într-o imagine poetică. Frumoasă și concentrată. Indîrjită: „...ci, pur și simplu, / mi-am dorit o clipă de tihnă / și nimic altceva. // De ți-am lezat spe- ranțele. / mă iartă. / căprioară însetată*. (Sim- plă mărturisire). Poetul respinge conștient artificiul, chinul cu- vîntului, contorsionarea frazei și a imaginii. Idealul : simplitatea poeziei să se transpună in viață. Chiar dacă există riscul banalității prin versul lipsit de zbor (încă tînăr. O roată in flăcări). Tu ca și cititor să te întrebi : cîtă poe- zie cuprinde viața ta, unde, ca și în viața poe- tului, timpul se scurge, copilăria devine tot mai mică, asemenea unui arbore lăsat în urmă pe șosea, in care jocul pe o singură carte își are riscurile sale și impasurile mici sau mari sînt numai piedici neînsemnate în calea unei armonii continuie, continuie.. Din care sîntem invitați să gustăm cu toții : „Cum dimineața sînt taci- turn / și morocănos. / cum seara / îmi place să mă retrag / printre visele mele. / profit de ocazie / cît sîntem fără umbră / și vă invit / la o escapadă sentimentală / cu antren / in hamacul soarelui. / Poftiți I* (în hamacul soa- relui). Predilecția lui ivo Muncian pentru poemul scurt, concentrat, este evidentă. îl ajută să se surprindă atent, cu gingășie, și sâ ne comu- nice și nouă căutările sale. Franchețea poetului îți cade bine : stilul conversațional, de intimitate necăutată, dar bine stabilită, ascunde de fapt legături adînci cu viața. Și cu oamenii. Desco- perim in fiecare vers o psihologie iubitoare de sine și de cei din jur Dacă toți ar judeca viața ca Ivo Muncian, nu ar mai exista războaie, catastrofe atomice și multe alte mii de rele ce otrăvesc aiurea cireșele .., Pia BRÎNZEU • Ivo Muncian. ARMONII REGĂSITE, Ed. Facla. 1988. Dimineața devreme. seara tîrziu Ultima carte a lui Alexandru George se to] leazâ Seara tîrziu. In 1987 i-a apărut romanul Dini neața devreme. lată-le acum așezate alături, „în rioîțl una în prelungirea celeilalte, nu doar prin titluri, d și prin cele două frumoase, inteligente, expresivei perți semnate de Dan Stanciu. Poate tocmai de m de la ce se vede instantaneu, de la acest prim cotita cu suprafața materială a unei cărți care e coperiii (titlu, subtitlu, avertismente de lectură pe contoj coperta, imagine) ar trebui începută uneori lectura.» acest caz, cele doua romane succesive ale lui Alewl dru George se cuvin, mai mult ca sigur, citite Dimineața devreme, un copil „în poză* de p- miant (într-o autentică fotografie de epocă, sepiilij coroniță, o carte cadou, totul ținut strîns, cu arrjw două mîiniie, fără nici o expresie în priviri, din tal piui motiv că fața, figura s-a voalat. în locul ei, f delicată pată albă, ca un abur, semn al intrării H anonimatul absolut, avertisment al plonjării In in* ginar. Un imaginar care înaintează parcă ameninți:/ spre micul dreptunghi sepia, invadînd coperta: ih trația dc epocă a unui posibil roman senzațional, foj tură predilectă a copilăriei și adolescenței. Iar ion tîrziu, decupat pe fațada unei case vechi din Biu> rești, un alt dreptunghi, fotografia unui matur om caută ceva într-o bibliotecă ; profil complet alb, l i expresie, asemeni celui imaterial, albastru (de apil de aer ?) al, pare-se, autorului însuși. Aceleași corpe de literă pretutindeni, același subtitlu — wrom>:‘. Atît doar că în Seara tîrziu, contracoperta conține» text semnat de Alexandru George i „Autorul și-a d® singur, la un moment dat, acest roman, anume a clipa în care a crezut că "distanța* față de el a ajM destul de proprie unei lecturi cu ochi de străin®. 1 Toate acestea se văd limpede. Ce se întîmpiâlM dincolo, între coperți ? Ce se ascunde între o di»' neață care începe devreme și o seară tîrzie ? In atd interval — răstimp și spațiu (tipografie) deopotrivă- consemnări trece, se petiece o biografie consumată printjp drțl și în cărți. Nu o singură, simplă zi. Ci viața singurii simplă, a unui om care citește și scrie. Iar între soi? citit-scris-citit, de dimineața devreme pînă scara ziu, acest om trăiește (preț de o viață ajunsă la cun turîtate) cele citite, descifrate adică în textele tipânii ori doar întipărite în minte („simple întîmplări".' M „cu sensul la urmă", fie „în gînd și spații*), spre i scrie apoi despre cele trăite într-o lectură, între duoll lecturi. In fond, s-ar putea spune, niște Bildungsroman voalate, abdiclnd cu bună știință și voie de la oha regulă a „formării* unui roman tradițional. Strateâj și tactici deja cunoscute, deja folosite. In Dimineața devreme, o ingenioasă interferare de proze fragne» tate care, în final, compun un volum compact, cu ua sens perfect coerent: un unic text, cel al copilări» al dimineții lecturii. Fîșii din acest roman pot fi re- găsite în mai toate celelalte volume ale lui Alexandri George ; în, de pildă, gustul pentru senzațional, pen- tru fantastic al prozelor din Clepsidra cu venin ia Simple întîmplări cu sensul la urmă, în rememorâriW copilăriei din Petreceri cu gîndul și inducții senUmw tale. Iar în Seara tîrziu un jurnal, un fals jurnaq Un caiet care ar însoți scrierea unui roman. Dar aw tracoperta semnalează că tocmai acest Juma (1957—1959) este mult rîvnltul roman, care s-ar dai’ „cu program*, o carte în „stil confesiv*, claboraU^ după o construcție riguroasă, un roman „consistent, „de amplă respirație*. Iar în final el se descoperi așa cum este. Un fragmentarium. O alcătuire „frînlâ* „Mă urmărește aceastâ formulă, pentru că e, fără si vreau, definitorie pentiu tot ce fac, pentru lecturile mele, pentru scris, pentru viața mea*. Problema t» retică a genului de literatură în cauză fusese d?,4 pusă (și lămurită) în Caiet pentru ... Un cititor aplicat (și aplecat cu benevolențâ asup tuturor celor 14 volume semnate de Alexandru — proză, critică, eseistică) poate fi răsplătit, la sfh șitul lecturii, de bucuria unei descoperiri. în in țiile dintre fragmente, în acel interval dintre o d neață și seară imaginare, e conținut un „roman mai amplu. într-adevăr, de largă respirație, articu!; TENDINȚA Proza eminesciană manifestărilor imagina poziții filosofice sau pactul cu realul, năzui Ea rămîne o căutare ir cat principiilor teoretic Tendința re verși vă ideii de a prolifera ca? bră, realitate (trezie) — mantie, simbol mobil .fragmente* din aceea multor stări diferite, i vent In nuvelele emim misterul șl visul, umt imaterialității, preluîi uman i umblet, privire umbrei se conturează ce denumesc acțiuni < anatomo-psihologicc. k mânui Dionis (exemple cele din Iconostas și faraonului Tlâ). în cai c o existență, cea a căi .ultragiată* de inserții „Umbra eroului nost ploalci...“ ; „Adesea ș argintie cu fața albă și părea că-i surîdc din c bra lui ii șoptea în g voia el să i se răspunc bră (propriile gînduri.' ființei (eului) cu fiini sinelui se desprinde, lu linescu observa, în Ui arată structura reală a dinea spirituală4*. Or. (chiar dacă prin prisn care scapă*, după expr< dine spirituală, interk conotative. de hybris. I furii amorfe a conștiir mul intrinsec al matei nizare. Umbra poate I lele prin care vocile ti țiate în imaginar și, imaeinar la abis e min „Punerea în abis m Uvius Ciocârlie) rezur cui romantismului. înt nului. mimesis ar fi o adevărurilor pure* (lu obișnuita și desemnifit Iul devine un liant înl și cea mimetică. In plt altceva care aparține < prevăzutului : imaginea existență, potențare. Archaeus este atît eu care-și neagă ident litate anume. Se pier subzistă în mai multe este ubicuu, deoarece < t'îătoarc. cheia, enigma el sau eu care-n don să rămîie tot rul. toată enigma singura realitate toal el? vie fleacuri — Archaeus e se pierde ca idee în n Intr-o imagine. Contra* probează un adevăr al ne: paradoxul. Fantast tradicțiile realului, sin gula constanței și a cc totodată, analogia la i Realul este redimer nea se întrerupe prin i (simbolul umbrei, al oi oniricului, dublului etc JKi O supai organic, coerent, riguros, după propriile-i legi. < cum visează cel care continuă să-l scrie. în seara lecturii, tîrziu, cînd în bibliotecă tre aprinsă, pe masa de lucr u o lampă de veghe, spre face mai deslușită granița dintre închipuire și tate, ori spre a o șterge cu aceeași ardoare, un matur caută ceva anume în rafturi, urcat pe un se pare că un caiet (pentru sine ?) ; el își develo treptat figura (albă, albastră) și scrie: w • • trezit azi-noapte și, deîndată ce am scris cîteva pagii m-am liniștit. Am vrut să mai citesc ceva, dar a adormit imediat... E singura mea posibilitate im mentană, de asta sunt absolut sigur și nu-mi fac ni un reproș, de a mă contrapune întrucîtva neantul! E seara tîrziu, sunt foarte obosit, dar după termini rea concertului m-am gîndit poate dc aceea să seri aceste rînduri în grabă, cu un fel de spaimă, sub» fel de somație, ea o datorie. Doar atît*. Adriana BABED Să ne oprim cî lumea cunoaște, cu nica Micle. Nu ne de a scormoni secn dorința de a configi personalități creato: nescian. Tot G. Căi Dar este necesar r posteritatea s-a gri profesorului ieșean atîția ani, vini sau carte de la noi le-a un punct de vedere nitățile elective sîn logica. Un lucru est și nici măcar pe scuza emoției. Vă « de criticul E. Lovin în ciuda lui Caragi i devreme, TENDINȚA REVERSIVA A IMAGINARULUI lexandru George se in ti tu* 1 i-a apărut romanul l)imi* ni așezate alături, „în rimă*. Ite, nu doar prin titluri, ci e, inteligente, expresive «o* j inciu. Poate tocmai de aici. ] eu, de la acest prim contact unei cărți care e coperta.-! de de lectură pe contra* începută uneori lectura. In ie succesive ale lui Alexan* mult ca sigur, citite astfel n copil „în poză* de pre* >tografie de epocă, sepia) i otul ținut strîns, cu amin- xpresie în priviri, din sim* s-a voalat. în locul ei, q abur, semn al intrării In sment al plonjării în ima- aintează* parcă amenințător ia, invadînd coperta: ilus* । ibil roman senzațional, leo i și adolescenței. Iar scara unei case vechi din Buc» otografia unui matur care j î ; profil complet alb, fără aterial, albastru (de apăî ilui însuși. Aceleași corpuri ?lași subtitlu — „roman*, i, contracoperta conține un George » „Autorul și-a citit , acest roman, anume In istanța* față de el a ajuns iri cu ochi de străin*. npede. Ce se întîmplă însă se ascunde între o dinii* I și o scară tîrzie ? în acest 1 (tipografic) deopotrivă — I nan e consumata printre cărți mplă zi. Ci viața singură, fte și scrie. Iar între scris* » devreme pînă scara tir* de o viață ajunsă la ma- ;e adică in textele tipărite • („simple intîmplări*,’ fie i gînd și spații*), spre a într-o lectură, între două ne, niște Bildungsromane tiință și voie de la orice man tradițional. Strategii ?Ja folosite. în Dimineața ferare de proze fragmen- in volum compact, cu un iic text, cel al copilăriei, n acest roman pot fi re- volume ale lui Alexandro pentru senzațional, pen- । Clepsidra cu venin sau la urmă. în rememorările udul și inducții sentimen- in jurnal, un fals jurnal, ea unui roman. Dar con- tocmai acest jurnal til roman, care s-ar dori stil confcsiv*, elaborată , un roman „consistent*, h final el se descoperă ium. O alcătuire „frîntă*. Hă, pentru că e, fără sâ ce fac, pentru lecturile ața mea*. Problema tco- ă în cauză fusese deja ntru . .. at cu benevolență asupra ite de Alexandru George ?ate fi răsplătit, la sfîr- descoperiri. în intersti- 1 interval dintre o dimi- mținut un „roman* mult argă respirație, articulat >ă propriile-i legi, așa să-l scrie. nd în bibliotecă trebuie lampă de veghe, spre a atre închipuire și reali* ?eași ardoare, un bărbat fturl, urcat pe un scaun, ie ?) ; cl își developează i) și scrie : „... m-am e am scris cîteva pagini ai citesc ceva, dar am i mea posibilitate mo* sigur și nu-mi fac nici ie întrucîtva neantului, asit. dar după termina- >oate dc aceea să scriu fel de spaimă, .sub un >ar ntît“. \ Adriana BABEU 11 Proza eminesciană iși însușește, din noianul Lmifestărilor imaginarului, pe acelea care, de pe |pzi|ii filosofice sau magic-folclorice, afirmă im- Ipctul cu realul, năzuința spre ordine și echilibru. Ibrâmlne o căutare în limitele unui fantastic apli- h: principiilor teoretice. Tendința reversivă a imaginarului, capacitatea lileu de a prolifera cazuistica dublului i om — um- ilii, realitate (trezie) — vis, dau glas simbolului ro- luntic, simbol mobil, polisemantic, alipit unor I fragmente" din aceeași realitate psihică sau mai puilor stări diferite. Simbolul umbrei apare frec- ImI In nuvelele eminesciene. Soră bună cu iluzia. Iwterul șl visul, umbra va renunța la atributele Imaterialității, preluînd caracteristicile corpului Itaan i umblet, privire, zîmbet etc. Materialitatea litrei se conturează stilistic la nivelul verbelor |a denumesc acțiuni specifice funcțiunilor umane Icitomo-psihologice. Iată cîteva exemple din Săr- I nanul Dionls (exemple cărora le putem adăuga pe laie din Iconostas și fragmentarium sau Avatar» [faraonului Tîă), în care simbolistica umbrei verifică |> existență, cea a călugărului Dan (alias Dionis), I,:tragiată* de inserția în real a metamorfozei i I.Vmbra eroului nostru dispărea prin șiroaiele Mei..." ; „Adesea și-o închipuia pe acea umbră «intic cu fața albă și păr dc aur..." ; umbra hirta câ-i surîde din cadrul ei de lemn —“ ; „Um- | Ira lui ii șoptea în gînduri lungi tocmai ceea ce raa el să i se răspundă*. Dialogul cu propria um- bi (propriile gînduri) satisface un retorism al Itnlel (eului) cu ființa (șinele). Autointerogarea inelul se desprinde, luînd forma simbolului. G. Că- Itau observa, în Universul poeziei : „simbolul rată structura reală a unui lucru, locul lui în or- iiflca spirituală". Or. simbolul umbrei surprinde dilar dacă prin prisma fantasticului) „o realitate are scapă*, după expresia lui Roger Caillois, în or- dine spirituală, Inferioritatea ființei, valențele ei pnotative. de hybris. Este vorba de anastaza struc- IBrii amorfe a conștiinței Individului, dc dinamis- du! intrinsec al materialității ce tinde spre orga- Bi?are. Umbra poate fi considerată una din trep- tele prin care vocile tutelare ale realității sînt ini- hate In imaginar și, adesea, drumul dc la acest Itacinar la abis e minim. i .Punerea In abis mimetică* (așa cum o definea Livius Ciocârlie) rezumă, reduce la esență specifi- cu romantismului. Intr-o altă accepțiune a terme- gului, mimesls ar fi o posibilă mutație în „lumea aievârurilor pure* (lumea lui dincolo, diferită de obișnuita și desemnificata lume a lui aici). Simbo- Ic devine un liant între două înscenări : cea pură ii cea mimetică. în plus, intervine „ambianța*, acel illceva care aparține echivocului, inconstanței, ne- [(revâzutulul : imaginea și îdcca, dubla sau multipla etstențâ, potențare. Archaeus este atît idee, cît și imagine a unul ra care-și neagă identitatea, apartenența la o rea- btite anume. Se pierde ca imagine, oîtă vreme Țiubzistă în mai multe locuri deodată ca idee. Ei nle ubicuu, deoarece conduce la o idee atotcuprin- r?aare, cheia, enigma vieții : „Cine și ce este acel r d sau eu care-n toate schimbările din lume ar hitri să rămîie tot el ? Acesta este poate tot miste- ‘re!, toată enigma vieții*, și i „...Archaeus este figura realitate pe lume, toate celelalte sînt (Ceacuri — Archaeus este tot* (Archaeus). Archaeus «pierde ca idee în momentul în care e proiectat tatr-o imagine. Contradicția dintre imagine și idee probează un adevăr al prozei romantice eminescie- m: paradoxul. Fantasticul nu rezistă decît în con- tradicțiile realului, singurul apt de a cunoaște re- plia constanței și a contrariilor (vezi dihotomia și, Mată, analogia la nivelul unu — multiplu). Healul este redimensionat, modificat deci. Ordi- : i w întrerupe prin inserția elementului imaginar {«inbolul umbrei, al oglinzii, motivul privirii, tema miriculul, dublului etc.). S-ar putea spune că fan- tasticul aparține haosului (pierderea ordinii origi- nare, instaurarea unei tensiuni divergente). Para- doxul (contradicția) constă în existența, în ciuda haoticului, a unei armonii în sînul fantasticului eminescian. Armonie conferită de prezența, alături de imaginație, a rațiunii. La nivelul acesteia există o stare de mlmesis, după cum există și la nivelul rațiunii, ceea ce garantează existența unui revers a1 imaginarului. Realismul (de tip Kafka sau Thomas Mann) și, mai apoi, existențialismul (Sartre, Eliade) vor mar- ca tocmai impactul cu absurdul, cu paradoxul, cu limita. în fuga de sine, în căutare, autodistrugere — stări proprii literaturii amintite, absurdul ține locul și întregește perspectiva imaginarului. Dacă există afinități între nuvelistica romantică emines- ciană și cea realist-existențialistă. ele se verifică la nivelul posibilității de înțelegere a imaginarului prin nota sa de absurd și a absurdului prin nega- rea ordinii reale, pasibilă, insă, de a fi. comutată, paradoxal, cu o altă ordine : armonia fantasticului Simona CONSTANTINOVICI eminesciana EMINESCU LA SÎNNICOLAU-MARE Vom intra foarte curînd în anul centenar al morții lui Mihai Eminescu. Evenimentul prileju- iește o seamă de rememorări privitoare la viața și opera marelui nostru poet. Rîndurîle de mai jos își propun să înfățișeze împrejurările tn care a fost ridicat la Sînnicolau Mare un monument lui Eminescu, în anii ce au Urmat Unirii de la Alba lulia Prețuirea pe care i-au acordat-o încă acum 62 de ani înaintașii noștri s-a concretizat printre al- tele și în acest monument al lui Eminescu. ridicat la Sînnicolau Mare, primul în țara de dincoace de Carpați. Luceafărului poeziei românești. Un foarte mare rol în această acțiune l-a avut directorul gimnaziului. Teodor Bucurescu. ajutat de colectivul didactic ce-1 conducea și de alte forțe pe care a știut să le descopere și să le folosească -----------------------ORIZONT Teodor Bucurescu a rămas în amintirea celor care l-au cunoscut ca un patriot înflăcărat, un harnic animator al mulțimii, într-un teritoriu aflat atîta vreme în condiții vitrege, locuit de oameni cărora le-a fost refuzată pînă și naționalitatea. In numărul din 24 iulie 1921, revista „Primă- vara*. scoasă și condusă de Bucurescu, publică un „Apel pentru ridicarea unui monument în capitală poetului Mihai Eminescu*, al Ministerului Cultelor și Artelor, condus pe atunci de către Octavian Goga. După ce evidențiază importanța lui Eminescu, a aceluia „care, prin opera lui i-a dat (poporului) cel mai frumos titlu de glorie, i-a inspirat încre- dere și avînt..Ministerul arată necesitatea unui monument pentru a fixa memoria lui. deschizînd lista de subscripție. In vara anului 1925, Ministerul Cultelor, la co rerea lui Bucurescu, acordă acțiunii închinate lui Eminescu 10 000 lei. Apelul către „Studențimea Română* — apărut în 12 VII 1925 — are ecou în sufletul tineretului ce-și petrece vacanța în satele din Banat și Crișana. Aceștia, organizați și însufle- țiți de cauza frumoasă ce o serveau, au trecut la treabă. S-au organizat colecte umblînd din casă-a casă, s-au pregătit programe artistice, coruri, piese de teatru, recitări, dansuri. Este o frămlntare peste tot. care face ca de la începutul lunii septembrie 1925 suma să se ridice la 40 025 lei. Trebuia acum să se facă pregătirile pentru săn- bătoarea dezvelirii. Compozitorul Sabin Drăgoi, di- rectorul Conservatorului de muzică din Timișoara, acceptă să scrie muzica pentru poezia : „Doina*, a lui Eminescu. Clntecul este terminat în cîteva săp- tămîni și dat spre a fi învățat de 6 coruri, totali- zînd peste 500 de elevi. Compozitorul țăran Nistor Miclea din Mercina pune pe note poeziile „Ce-țî doresc eu ție, dulce Românie*, de Mihai Eminescu, și „Plugarii*, dc Octavian Goga. Se pun în vin zare insigne, cărți, ilustrate cu evenimentul anunțat, pentru ziua de 11 octombrie 1925. Ziarul „Primăvara* lansează invitației cu progr^r mul amănunțit, amintind și participarea unor per- sonalități de seamă ale culturii românești : Octa- vian Goga, membru al Academiei Române, Vasile Goldiș, președintele „Astrei*. Ion Minulescu, direc- tor al Artelor în Ministerul Cultelor și Artelor, Liviu Rebreanu, președintele Societății Scriitorilor Români. Ziarele și revistele din Timișoara, Arad, Buco- rești, Oradea, scriu despre evenimentul ce va avea loc în Sînnicolau Mare, trimițîndu-și în același timp și reprezentanții. In sfîrșit. ziua mult așteptată a sosit : 11 octombrie 1925. Această zi va rămîne pentru Sînnicolau Mare .și împrejurimi o dată memorabilă. Oamenii distinși ai vieții noastre românești, cadrul deosebit al serbărilor, mulțimea oaspeților și a poporului. însuflețirea, cultul pentru cel săr* bătorit au asigurat zilei caracterul unui praznic național. După ce văi ii I căzuse de pe chipul turnat în bronz al marelui înaintaș, îi este adus omagiul de către Octavian Goga, el însuși interpret al „cîntări! pătimirii noastre*. Goga laudă osîrdia bănățenilor care, cei dintîi în această parte a țarii, au cinstit memoria lui Eminescu. Cuvinte calde îi închină celui sărbătorit. Ion Minulescu. poetul „romanțelor pentru mai tîrziu*, reprezentant al Ministerului Cultelor, va fixa importanța gestului făcut de bănățeni, prin ridicarea acestui monument. Cu același prilej un alt poet. Aron Cotruș, td- mis al revistei „Tribuna Nouă* din Arad, închina versuri înflăcărate lui Eminescu. Sărbătoarea de la Sînnicolau Mare a fost nu numai un semn al prețuirii de care se bucură Emi- nescu. cel mai mare poet al poporului nostru, cî și al unității de simțire și Acțiune a oamenilor din acest colț de țară. Eminescu a reușit să-i unească pe toți truditorii acestor meleaguri, indiferent de limba ce-o vorbesq pentru că marele poet nu e numai al nostru. Prii adîncimea sentimentelor, prin înălțimea cugetării prin frumusețea cîn tecul ui său, el aparține lumi întregi. Dr atunci, de-a lungul anilor ce s-au scurs chipul lui Eminescu s-a integrat peisajului acesto( locuri. Generații de oameni au găsit nu o dată pr| lejul să-i aducă prinosul dragostei, admirației recunoștinței lor. Savu VOICHIȚA 0 supărare a lui E. Lovinescu Să ne oprim cîteva clipe la viața intimă a lui Eminescu — din care toată lumea cunoaște, cu mai multă sau mai puțină aproximație, legătura cu Vero- nica Micle. Nu ne mînă în această direcție o înclinare totdeauna reprobabilă de a scormoni secretele oamenilor, fie că sînt sau nu scriitori — ci mai ales dorința de a configura cu mai puțină aproximație realitatea psihologică a unei personalități creatoare. S-a vorbit și s-a scris îndeajuns despre erotismul emi- nescian. Tot G. Călinescu are in această privință paginile cele mai subtile... Dar este necesar poate să îndepărtăm vălul nepotrivit dc idealism pe care posteritatea s-a grăbit să-l întindă peste raporturile dintre sprintena soție a profesorului Ieșean șî adfncul Mihai Eminescu. Nu e vorba să stabilim, după atîția ani, vini sau răspunderi. Dar cercetînd izvoarele atît cît orice om de carte de la noi le-a cercetat, ne-am văzut în situația de a constata că din nici un punct de vedere ambele valori nu erau fungibile. Bineînțeles, în viață afi- nitățile elective sînt mai profunde sau mai paradoxale decît le poate stabili logica. Un lucru este clar : nu e cazul a aminti nici pe Hcloiza, nici pe Izolda și nici măcar pe Manon — cînd mediocritatea de suflet nu are nici, măcar scuza emoției. Vă sfătuiesc să citiți în acest sens un fermecător roman scris de criticul E. Lovinescu, roman intitulat Bălăuca, și în care Veronica Micle — In duda lui Caragialc — mai păstrează o oarecare poezie ... Nu mai puțin valoros ca literatură. însă complet nepotrivit ca realități psihologice, este ro- manul următor al aceluiași, roman intitulat Mite. Eugen JLovinescu ne-a îm- părtășit la cîteva săptămtni după ce-i apăruse cartea, profunda lui supărare față de ceea ce el numea purtarea lui I. Torouțiu. Acest cunoscut istoriograf literar, făcuse să apară de cîteva zile jurnalul intim al lui Titu Maiorescu. Din cuprinsul lui criticul senin, olimpic, impasibil — apărea intr-o surprinzătoare și neașteptată postură. Se bănuia pînă la acea dată că Maiorescu avea o afec- țiune deosebită pentru cumnata lui (Mite), soția doctorului Kremnitz. dar ni- meni n-ar fi presupus că legătura a fost atît dc serioasă, atît de durabilă. La un moment dat, șeful partidului conservator, conducătorul Junimii, membrul Academiei Române, profesorul universitar de logică și în general omul cel mai puțin romantic din cîți se puteau imagina, judecîndu-l după înfățișarea lui publică, notează în Jurnalul lui intim — tentativa de a părăsi totul și de a fugi cu ea în America, „unde să înceapă o nouă viață* I Supărarea lui Lovinescu provenea din faptul că Torouțiu, deși cunoștea manuscrisul lui Maiorescu, In calitate de editor, deși știa că Lovinescu lucrează la un roman cu privire la legăturile dintre Mite și Eminescu, nu i-a comu- nicat textele decisive. Din această cauză, psihologia personajelor și perspectiva evenimentelor din Mite este complet falsă. Fiindcă romanul nu este un roman cu cheie, ci o biografic romanțată în care personagiile principale apar cu nu- mele lor real șl cu atitudini și comportări presupuse reale. Or, lucrurile în substanța lor, s-au petrecut invers, așa cum jurnalul lui Maiorescu mărturisea cu emoție reținută, dar cu neîndoielnică veracitate. < * N. CARANDINO ORIZONT Cobora spre țărm. Sandalele ușoare îi înghițeau pașii, i se păru că străzile sînt pustii, că oamenii au plecat unde- va uitînd să încuie ușile și să închidă ferestrele. Mirosul mării îl lovi puter- nic în nări. înainte de a zări linia dreaptă a debarcaderului care se în- tindea ca o sabie în mare. Se opri o clipă, să rețină zumzetul cunoscut al valurilor care veneau de departe din largul mării, spumegau și se spărgeau la mal. Briza îi gîdila plăcut gîtul, ure- chile. Descălțîndu-se de sandale, merse de-a lungul plajei curate pe nisipul căreia se distingeau liniile nesigure ale greblei. Nu era obișnuit să umble des- culț. cioburile de scoici îl înțepau su- părător și el pășea cu grijă, alegîndu-și locul unde va călca. își scoase cămașa și pantalonii scurți și se opri lîngă niș- te pietroaie, aruncate anapoda, unul — Să ghicim cine va fi primul care va vedea răsăritul soarelui. — De ce ? Privea, tulburat de apropierea ei. Șopti ceva, doar ca să spună o vorbă. — Acum 1 — Nu. Acolo, departe se înălța văpaia. Ta- lazurile se învolburau, parcă ameste- cate cu sînge. — Acum I — Te-ai grăbit I Fata tresări ca varga și tînărul ii îmbrățișă mîinile și umerii. O sărută pe gît. ușor. — Iată-1, strigă victorios fata, ridi- cîndu-se în vîrful picioarelor, de parcă ar fi dorit să scoată din marc crișca galbenă a soarelui. — Privește I Privește 1 Spuse grăbit șl se desprinse din îmbrățișare. își luă NEBOIȘA POPOVICI îi întinse mîinile. — N-am făcut cunoștință... — Să-mi spui Amazoana 1 — Eu sînt... — Omul alb Așa te voi chema in glodurile mele, zise fata și se îndepărtă pe cărarea ce urca spre șosea. Tînărul făcu cîțiva pași, dar se opri. Ceva îl împiedică, o forță neobișnuită îl țintuia locului, șl nu-i îngăduia sâ alerge după ea. Fata se ducea irevoca- bil. mișcîndu-și lin coapsele și umerii. O urmări cu privirea pînă cînd trecu de locul unde începe șoseaua și prime- le blocuri. își zise : „Uite, ea se duce, poate pentru totdeauna, iar eu stau aici, nu fac nimic. De ce ? Poate n-o s-o mai văd niciodată" Simți un imens gol in suflet îi veni să plîngă, să urle; toțuși, nu se mișcă din loc. Cind ajunse sus. fata se opri din tners. își făcu palma streașină la ochi și se uita spre mare. La ce se gîn- dea ? Ce a vrut? Pe cine privea? Făcu un gest cu mîna și dispăru în șuvoiul străzii. * Sosi de cu noaptea. Pășea fără grabă prin străzile adormite, se opri în fața unei case scunde, ascunse în verdeață. Intrînd in grădina întunecată în fața casei, se gîndi că cineva-1 poate lua drept hoț. In coridor nu era nimeni și el se îndreptă spre camera unde obiș- Tatiana Arieșanu PE CHEILE GALBEN Văile se înălțau la eîntul 4 Ibum liric ECUȘ... i? IM? Trei dealuri Prin vămi <1 Curge-o lum Chiar dac-ai Vara, marea..; peste altul, spărgind monotonia plajei. Simți o boare rece și începu să-și miște mîinile și picioarele ca să se încăl- zească. — E cineva aici ? auzi deodată o voce de femeie. își întrerupse exercițiul, dar nu văzu pe nimeni. Continuă să-și îndoaie cor- S>ul, să întindă mîinile. pînă cînd des- uși vocea, acum își dădu seama din ce direcție venise. — Cît ești de alb I A coborît de un- deva omul alb, auzi același glas, de data aceasta foarte aproape. De dincolo de pietroaiele acelea apă- ru o fată. Pășea ușor și elegant, chiar pe mal, încît valurile îi atingeau pi- cioarele. Costumul verde de bale îi prin" dea bine corpul puternic și bronzat. „Parcă a ieșit de-a dreptul din mare" se gîndi o clipă, deși știa că e impo- sibil. Părul de culoarea griului copt îi flutura vîlvoi. îngînă abia perceptibil.. — O amazoană... Fata rîse zgomotos, arătîndu-și dinții sclipitor de albi. întrebă: — Cum de-ai venit așa devreme ? Tînărul ridică din umeri. Și de ce tocmai aici ? Fata îl privi lung, iscoditor. — Marea e a tuturora ... — Să știi că acest colțișor — fata se întoarse și arătă cu ochii — este al meu. Numai al meu l Aici numai cu vin. Și totul, acum, voi lua cu mine. Totul: valurile, țărmul, bucata asta de cer. Tînărul rîse. Nu înțelese cuvintele, „totul voi lua cu mine". — Am venit să-mi iau rămas bun de la mare. Mai am trei ore pînă la ple- carea trenului. — Aha I — Cum adică, „aha".... — Ajunge pentru eternitate, spuse b- nărul, zîmbind enigmatic. Fata îl privi lung. I se păru că ea il citește de mult. Involuntar tresări. — Omule, ți-e frig ? Nu-i așa ? Aide, ajunge-mă t începu să fugă nebunește, ștîrnind cu picioarele grămăjoare de nisip. Ur- mări nd-d cum taie aerul cu pieptul, turn aleargă, se gîndi că are de-a face cu un sprinter autentic. O lăsa dinadins să se îndepărteze și atunci alergă și el mai repede. în momentul cînd era s-c ajungă, ea coti brusc. Doamne, cum aleargă ? Fugind, fata întorcea capul spre el. rîdea și parcă-1 provoca. Tî- nărul se supără și cînd e gata s-o ajungă, ea se oprește lîngă pietroaiele acelea, respirînd din greu. Zise încet: — Răsare soarele. Fata se întoarse spre mare. — Ce frumos I La orizont se desfășura miracolul. Din mare se ridica lumina rumenă- aurie ce incendia cerul. Strălucea că- rarea de ducați care tresăreau pe coa- mele valurilor. Fata se neliniști Se apropie de tînăr și-l privi drept în ochi. avînt, se azvîrli ni mare și dispăru în apă. „Ce s-a întîmplat ?“ tînărul se sperie văzînd că fata întîrzie să iasă la su- prafață. Deodată, ea se înălță din apă. dreap- tă ca luminarea, din nou se scufundă și din nou capul apăru deasupra valu- rilor. îl chemă i nuia să tragă. Mașinal găsi întrerupă- torul și recunoscu mobila veche. Pe masă era o foaie de hîrtic pe care scria : „Bine ați venit, odihnă plăcută I" își scoase pijamaua, se dezbrăcă și se culcă. Auzi greierii care-i amintiră de sat și-1 făcu să se bucure. Hotărî să doarmă vreo trei ore și în zori să plece la plajă. își aminti de cuvintele fetei: „Vara viitoare, în aceeași zi, la aceeași oră". în încăpere era cald, în urechi îi răsunau încă roțile trenului. Din cînd în cînd auzea zgomotul îndepărtat al valurilor. Nu putea să adoarmă. De cum s-a ridicat noaptea, se îmbrăcă ușor șl părăsi casa — „Oare va veni. Pc piei mlțoase dc noatenL pnnB ■ mol „Nu știu steaua-a răsărit, Ori mîndra s-a logodit? Lcbadale dumbai, lcbadale dub logodiri. Fu cîntai, mamă, și luna s-a rMl tn palmHrb Să te asculte. Hrim, ciobanul, i-u adus lapte covăsit șltc Și, cînd a întins mina către luni Galbenul dc tutun de pc de;cli! pădurarului a țipat șl ni Eu nu știu cît am ațipit Brazii, caprele negre rintau: „Nu știu steaua-imoptat Ori mîndra s-a măritat? Lcbadale dumbai, lcbadale duri măritat f T*u ai înaintat pe chel cu mâpn La cîte-o cotitură, a unui pinta den Unde credeam că te zăresc, M sc prelungea cu kț în chip dc ferestre. Șî cu alte, și cu alte depărtări Lcbadale dumbai, lcbadale... Șl TOT DEPAKTlW invîrtecuș... idronic e cocori, it dc grinc. arsă spre zor», ime rămîne. i dc mălin ploi sculptată i care vin Ii-a fost tată. are ninsori dc timp la poartă, și sărbători kc poartă. Sînt încarci ca în iarnă pe care zăp tăcerii se-aț Supus uni 1 așteptînd n ca pe o căi Pînă atunci pînă atunci pînă atunci NORA NOVAC C Tn depărtare, orașul. — Vino 1 Milioanele de ace de ghiață îi înțe- pau corpul pînă cînd se obișnui cu apa rece. îl orbi soarele, dar el vedea capul el : înnotă rapid. O îmbrățișă și o săru- tă năvalnic neauzind rîsul ei estompat de vuietul mării. îi răspunse cu un să- rut lung și el reținu gustul sărat al buzelor ei. înotau spre larg, se întor- ceau spre mal. se scufundau, se hîrjo neau sub ploaia soarelui, sub țipetele păsărilor albe. Nu se știe cîtă vreme au petrecut așa în mare. Deodată, fata tresări, privi spre soare și grabnic înotă spre mal. — Gata 1 zise. S-a terminat I își în- clină capul și începu să-și stoarcă pă- rul. Repede își trase rochia. — Trebuie sa plec, i se adresă tînă- rului cu ochii triști, o față cu totul schimbata. — Mai rămii... Ea n-auzi, sau se făcu că nu-1 mai aude. Mai trebăluia la lucrușoarele cl, pe urmă se ridică, făcu un gest teatral și zise i — La revedere, mare I ha revedere soare, cer. pescăruși 1 Poate ne vom vedea vara viitoare în aceeași zi, în aceeași oră !. •• oare va veni ?“ sc întrebă înfrigurat. Pășea agale și îi părea rău că din cau- za examenelor nu reușise să se bron- zeze — „Omul alb" fl străfulgerară cu- vintele fetei. „Poate că totul era un vis® se gîndi și-i păru rău. Ca și anul trecut, plaja era pustie își lăsă sacoșa lîngă pietroaie. Nu era rece. Marca se întindea la ncsfîrșit și parcă ascundea o taină. O taină pc care numai el o știa. Se plimba pe mal. așteptînd sa audă glasul dori.. Departe, departe, în largul mării, începu să se aprindă incendiul soarelui. Privea spre debarcader, dacă vine de acolo cineva, se uita dincolo de pietroaie, așteptînd să apară fata, ca atunci cînd i s-a pă- rut că s-a ivit din valurile mării. Iată, răsare soarele măreț și strălu- citor. își aminti de jocul acela nevino- vat al fetei. Fără • să vrea își spuse : „Acum f®, dar vai a întîrziat, o secun- dă, două, ca atunci cînd s-a grăbit Soarele deja se scălda în mare. 11 copleși oboseala și, pentru o clipă, parcă nu văzu nimic. Se întoarse în orașul trezit, încet șî trist, ascultînd murmurul surd al tala- zurilor și țipetele stinse ale pescăru- șilor. fntr-o rochie înălbită dc vâri nm plecat In munți ■ Să păzim ciuta de sălbăticiuni Rideam și rugam ulii Să vorbească deodată cu noi. Un ecou cioplea ciulini și duh: „Băcițcle lui Comănid Sînt la Poiană, nu aici... Fă-te, cîntcc, roată-roată Șl adu-mi pc mîndra-n poarti Și ne-am dus pe lăsători la tă lui unchiul la Ca să nu aud și alte chiuituri, Tu m-ai trimis după floarea de Stînca și-a întors fața și mi-a ar Am așternut peșchir cu rouă,paj miei și curinH Cît mal era lună plină, am w cașul din siâ Mamă ,dc cc nu mă recunoșteai pădurea, fluierul și pulbcrtH Cînd voiam să Ic întreb de ygi tălpilor tale pe le Știi, eu mi-am uitat numeau Mai repctă-mi-1 o dată. bunicule dar boabele de griu pec le-ai semănat ce s-a-ntîmplat a răsar băiatul meu răsar numai OR se duc în cer și zeii le coc și k bunicule acolo peste dealuri unit soarele are ca oamenii casă șl dacă e singur cine îl vinded și dc ce nu sc schimbă cind i dumirii n-arc casă n-are taine n-arc cufăr pentm haine te-a tăcut alo, depărtatul dirii scut, cl este satul. (: refugiu, ifere,.. ub deal. I spere, Ardeal. peste ion zi. blonzi. 1 este, dop — Isop. TOAMNA lirătească aprins. inească stins. a Iarbă 1040 oroi noi . - nu de prețuire trebui in camera mea ul in visele tale ooapte o stea t tine Sînt în cur Fintînă din Și ciutura i Izvorul vii și nu mai Singurătate singurătate cînd nici i spre buza pc limpezi Răcoarea t Doar ecou Ană, zidită Ca-ntr-o ir Sînt în cu: Cum din fi izvor ocsei și eu, fînt: sărut genu rotunjit să Sînt in cui între iubir între viață Sînt în cu fintîna de răbufnind PREM1 LITER. $3 vezi cit pe ziua ca ți-a» luat bunicule • și dacă ai și dacă ți in mine ze și tu ceri . bunicule < atîta larbî nu ai ver să îi fim a numai pr toată grăi ORIZONT ra — Tatiana Flon bum liric ARBORE limbai' romană Arieșanu Trei dealuri urcă satu-n ere Prin vămi dc umbră și destin ; Curge-o lumină sau părere ?. Chiar dac-am mai murit puțin. Precum arborilor anii-mi cresc cercuri... Îmi cresc cercuri în jurul inimii, cercuri din cc în cc mai mici... și inima se mișcă tot mai greu în această strînsoare ... ............. ’E CHEILE GALBENUU Ic se înălțau la eîntul >u )ici mițoasc de noatenl. prim® cu cud știu Ueaua-a răsărit, mîndra s-a logodit ? idalc dumbai, Icbadale (luniu logodii" •întâi, mamă, și luna s-a sfera în palmele u| , '' ,s' uHr IrO/l/f 1. ciobanul, i-u adus H* lapte covăsit și toii înd a întins mîna către luniBs^^ •emil dc tutun dc pe degetul Ț pădurarului a țipat și s-ara u știu cît am ațipit. ii, caprele negre cîntau: ,1 știu steaua-nnoptat, ®niDc. nîndra s-a măritat ? ■9rr ZOn. dale dumbai, Icbadale du™ isw. măritat fl i înaintat pe chei, cu măgâno rilln nuni kalptat ă ite-o cotitură, a unui pinkeranin dc muu* lost tată. credeam că tc zăresc, poteci se prelungea cu Irtpd e»ri ip de ferestre. JMlmp alte, și cu alte depărtări I ii poartă, laie dumbai, Icbadale.,, ilrtâlori L . A • TOT DEPARTINDU-Mâ rochie inalbită dc vară, j lt am plecat în munți, maraW(U| zim ciuta do sălbăticiuni m și rugam ulii , •bească deodată cu noi ou cioplea ciulini și cînUt 1940 ele lui Comunici ) Poiană, nu aici... - «fltl cîntec, roată-roată j-mi pc mîndra-n poara,ral am dus pe lăsfitori la stlna | Iui unchiul Ion.,a nu aud și alte chiuituri, ai trimis după floarea dc colț, și-a întors fața și mi-a anirM' inchdj tern ut peșchir cu rouă. pentrj miei și curcubrief d era lună plină, am scot] cașul din sădiiil .de ce nu mă recunoșteau durea, fluierul și pulberea <14.^ iiam să le întreb de zgomotul tălpilor tale pe lespezi? mi-am uitat numele-n ‘irajefc ctă-mî-l o dată. Petru Vasiie Tomoiagă RAM Sînt încărcat dc cuvinte ca in iarnă un ram pe care zăpada tăcerii se-așterne... Supus îmi port taina așteptind rostirea ca pe o cămașă de sărbătoare... Pînă atunci albul, pînă atunci liniștea, piuă atunci tăcerea ... FÎNTÎNA Sînt în cumpănă — Fîntină din marginea de dru .! Și ciutura inimii te-a încăput Izvorul vieții curge dinspre tine și nu mai vine nici o muritoare... Singurătate sub văpaia lunii, singurătate în viitoarea soarelui, cînd nici un dor nu se mai apleacă spre buza mea să-și oglindească . dragostea pc limpezimea tăcerii... Răcoarea din adincuri e aproape iarnă. Doar ecoul dinspre tino singerea: 5 Ană, zidită in trupul meu, Ca-ntr-o mănăstire cu turla întoarsă... Sînt în cumpănă I Cum din fîntîna sleită e apa mai bună, izvor nesecat e iubirea, și eu, fin tina de la marginea de drum, sărut genunchiul tău. rotimjit să mă soarbă ... Sînt în cumpănă, intre iubire și neiubire, între viață și moarte ... Sînt în cumpănă, ftnfîiui de la margine de drum, răbufnind a răcoare... PIR AMIDA De m-ați rupt dintre voi vînzîndu-mă piatră de temelii — n-ați bănuit că peste veacuri ^cea durere se va-nălța piramidă-n pustii .. Aure! D. Câmpeanu TE Lin LA STELE Te uiți la stele!... Sînt mici Șl-s departe ! Ochii iubiți sînt aici Fără moarte! Te uiți la stele !... Sînt mici I... FRUMOASA-1 padurea ACUM Frumoașă-i pădurea acum Cînd iar a venit primăvara ! Natura-i scăldată în mări de parfum Și-și leagănă vîntul vioara !.., Frumoasă-i pădurea acum !... OCHII MÎNDREI Ochii mîndrei nu se schimbă După jalnică trufie ! Cînd destinele sc plimbă tmbrăcatc-n poezie !... Ochii mîndrei nu se schimbă !.., DESCHIDE OCHII Deschide ochii, mugurul plesnește. Covor dc flori e reavănul zăvoi!... închide ochii, dragă, și privește Cum dragostea înmugurește-n noi... Deschide ochii, mugurul plesnește L. Cescuț Este .știut că diminutivele constituie, în sistemul deri- vării românești, un capitol pasionant, iar bogăția și felu- rimea sufixelor diminutivale vorbesc, parcă de la sine, despre disponibilitățile formative ale limbii noastre, dar și despre sensibilitatea vorbitorilor ei. Lingviști de seamă — în frunte cu Sextil Pușcariu și lorgu Iordan — au acordat, în studiile lor, importanța cuvenită acestui capitol funda- mental privind îmbogățirea vocabularului. Pe de altă parte, in operele lor literare, Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Agir- biceanu au valorificat artistic diminutivele, în directă legă- tură cu cerințele conținutului. Poezia populară, la rîndu-i, uzează și abuzează de diminutive, dar nu numai pentru că ele facilitează, datorită identității sufixului,’ obținerea unor rime comode. Versuri ca următoarele nu se uită ușor : „De pe deal, de pe cui miță, / Ridică-te, negurîță* Eu însumi, în cadrul acestei rubrici, am luat în discuție, de-a lungul anilor, peste 20 de formații diminutivale, cărora le voi adăuga, astăzi. încă una, anume cea din titlul acestor însemnări. Ea apare în Tiganiada lui I. Budai-Deleanu, într-un răstimp cînd tabăra țiganilor poposește la mijloc de codru, ca să se hodinească (v. 4693 și urm.); „Nu trecusă-un ceas și jumă- tate / Dc rînd tabăra-în somn apucasă, / Cînd iacă vin din părțile toate / Vaiete, strigări cu larmă groasă / Și tocma-în cescuțurile scumpe / Prelina păusare le rumpe". Cescuțurile este, evident, forma articulată de plural pentru cescuț, diminutiv... „dublu" al lui ceas, făcut, prin urmare, cu ajutorul a două sufixe, căci forma originara t derivatului cată să fi fost cesucuț, alterată și scurtată. Ulte- rior, prin sincopa lui -u- neaccentuat. Atît -uc cît și -uț sînt sufixe diminutivale productive, pe care le cunoaștem ca atare din derivate ca : năsuc, pătuc, sătuc ; căluț, focuț, moșneguț. Chiar dacă nu e plasat într-o „replică", ci în stratul na- rativ, cescuț reprezintă punctul de vedere al... țiganilor : dornici nu numai de mîneare și de băutură, ci și de odihnă, ei simt nevoia să răsfețe, să alinte „Prelina păusare" a nopții, dulcele răgaz al somnului. Păusare, la rîndu-i, este un latinism învechit: infinitivul lung, devenit substantiv, al verbului păusa „a se odihni", împrumutat din lat. pausarc „a înceta", pe care alte limbi romanice l-au păstrat, cu sen- sibile mutații semantice. Astfel, în franceză, pausare este etimon pentru foarte cunoscutul verb poscr „a așeza, a pune". In sfîrșit, înainte de a încheia, se impune o observație privitoare la rima scumpe/rumpe, din amintitele versuri ale Tiganiadei, a cărei „paternitate" nu aparține, așa cum se crede îndeobște, lui Eminescu, ci lui I. Budai-Deleanu. întru- cît. însă, se parc că Eminescu nu a avut cum să cunoască Țlganiada, este vorba, probabil, de o inovație paralelă. Oricum, după Eminescu, rimele scump/rump, scumpă/rumpă, scumpe/rumpe etc., au devenit tradiționale în poezia noastră. Tocmai de aceea, fără a-1 prejudicia cu nimic pe Poetul național, cată să-i facem dreptate marelui său înaintaș necunoscut. G. I. TOHANEANU fiaurine Vasiie * * dar boabele dc griu pe cart ănat ce s-a-ntîmplat cu ele PREMIUL REVISTEI „ORIZONT", LA CONCURSUL LITERAR „POESIS" — CONSTANȚA — MAI 1988 iatu) meu răsar numai 0 Pi cer și zeii le coc și le acolo peste dealuri unde se las •e ca oamenii casă singur cine îl vindecă nu se schimbă dnd e dumlnlc i 2|î||g| * 9 ■ ne ifc prețuire rara mea nișele tale fe o stea să vezi cît sînt de supărat pe ziua care vine ți-ai luat destulă viață de merinde bunicule să nu te duel oricum și dacă anii-acolo sînt mai repezi și dacă ți se termină pe drum în mine zorile se rup și tu ceri altora de mas bunicule de ce ți-ai tras atîta iarbă peste trup % nu ai venit ounicule de sărbători să ii fim zăpezii consăteni numai primăvara-mi scrii cu flori toată grădina dc la Coruieni chei le-s la tine și mă ții închis in copilăria care mi-e stăpînă nu ai vrut pe-acolo să te caut nu-ți era cu mine îndem-nă bunicule am vrut cînd ai plecat să știu că nu mă minți și «U e în zadar pînă la tine drumul să-1 străbat te aștept a înflorit brindușa care ți-am ascuns-o-n buzunar ți-am adus bunicule o haină și-o secure pentru lupi și porci tare singur o să fii la iarnă poate spargi tăcerea și te-ntord • Bucuriile călătoriei Bucuriile călătoriei țin de înșiși structura ființei noastre, de dorința unor peisaje noi, dc înfruntarea unor intimplări neprevăzute, de lupta cu natura și ineditul ei.. A călători, azi, cu trenul sau mașina, cu avionul sau vaporul, cu pasul sau bicicleta, iată tot atîtea ipostaze ale dorinței omului modern de a ieși din sine și de la locul său, prestabilit, și dc a intra în teritorii și ipostaze noi. Acum doi ani, în vara lui 1986, cind tinărUl Ion Bistreanu se gindca la o călătorie cu bicicleta, in care să străbată locuri, orașe, peisaje noi, ale reliefului țării, el nu se gîndea șl la nenumăratele obstacole sau la greutatea însăși a pro- iectatei sale călătorii. Voia să străbată, din Banat, din Ti- mișoara. tocuri șl geografii necunoscute, să treacă munții și să ajungă tocmai în Gorjul natal, la casa părintească din Bengești. Și-a căutat un însoțitor la drum și l-a aflat in tinărul Victor Băluță din Dolj. Amîndoi aveau, ca vîrstă, 33 de ani. Viguroși, plini de o voie bună a tinereții, dornici de aventura unei călătorii unice, gata să înfrunte greul și neprevăzutul acelei călătorii, ei s-au decis să plece la drum. Aveau fiecare familie, soții, copii, de care nu se despărțeau ușor, dor, în zorii zilei de 1 august 1986, la ora 4. ei urcau pe biciclete și începeau să ruleze, tn prima lor călătorie necunoscută prin țară. Ei pedalau cu vigoare. Și nu făceau pauze lungi. Dovada că erau zile tn care nu coborau ștache- ta sub 200 de kilometri parcurși. în drum, el dorm sub arbori sau în lanuri de porumb, mănincă din straiță sau pe la restaurante turistice, au intîlniri neprevăzute și peripeții, ii prind ploi torențiale și călduri caniculare, dar nu se abat din drumul fixat. Se opresc, fac popasuri, dorm adine, re- cuperează oboseala, se spală in rîuri reci și pornesc din nou la drum. Fac popasuri în orașe, necunoscute pentru ei: Deva, Orăștie, Sebiș, Sibiu, Blaj, Alba vizitează locuri istor rlce, puncte specifice, străbat peisaje nemuritoare, ca celebra Vale a Frumoasei, aprind focuri, fac ciorbe gustoase la ceaun, cad pe gînduri tn liniștea marilor păduri și încep să urce Car pal ii, pe la Paring, spre a-i străbate și a ajunge în Gorj. tn ascensiunea lor montană, cu bicicleta pe umeri, urcă grei kilometri, intre prăpăstii șl zidul muntos. Opresc ciobani solitari, de la care cer sfaturi. Urcă mereu. Pentru a ajunge, după multe ceasuri de zdroabă șl chin, pe virful pietros al Păpușii, la peste. 2 000 de metri, in vîntul înălți- milor. De acolo, de sub cer, ei coboară spre Finea șl Novară Ion ARIEȘANU (Continuare în pag. 5) ORIZONT școala au fost, înainte în procesul desfășură- semiliterare. Un inte- (Cartea românească VICTOR NEUMANN iacob Mârza referitoare la istoria cărții vechi românești. TENTAȚIA UNOR CERCETĂRI Dimitrle Cantemir, Beschreib ȘTIINȚIFICE MODERNE •< $30 lea Tn limba româna, la fel Brukenthal din Sibiu, conform datelor oferite Pascu, 256 exemplare), identificate pînă acum, șansele de reconstituire parțială ori totală a unui mental spațiului românesc, deopotrivă aceluia al Europei est-cen* a comunității față dc carte (începînd cu achiziționarea ei în condiții vitrege pînă la conservare, păstrare, recondi- Samuil tmpHne politic, sistem sor (presupusul ei lector) sau pentru comunitatea din secolele al XVil-lea — al XVlH-lea ; grija individului sau plar de valoare din opera cantemiriană. Historlsch — Geographisch und Poli- tisch Beschrctbung der Moldau, Frank- T 0 8 Al » T * CARTEA VECHE IACOR MARZA și MIHAI GHERMAN în dialog cu Pe firul studiilor privind istoria vechilor cărți și biblioteci, m-am gindit că orice dialog poate ti util, atîta vreme cît aduce in prim plan opinii și experiențe personale care sc interferează, care exprimă, tocmai prin demer- suri și rezultate originale, mereu alte și alte puncte de vedere, contribuind la recuperarea unui ansamblu de probleme, in fine, a unei imagini sintetizatoare și veridice a trecutului. In acest sens, împreună cu istoricul Iacob Mârza. bibliotecar principal la Biblioteca BaUhyfmeum din Alba-lulia și cu filo- logul Mihai Alin Gherman, bibliotecar principal la Biblioteca Eilialei Cluj a Academiei, am încercat să evidențiem rostul cercetărilor științifice de acest gen, nu mai puțin să sugerăm noile posibilități metodologice și conceptuale ivite în fața specialiștilor, dificultăți traversate sau care urmează a fi traver- sate, după cum și colectiv aparținînd trale. Cercetările lui ta istoria învățămîntului românesc din Transilvania (de curînd a tipărit cartea Școală și națiune, rezultat al unei îndelungate munci in arhive și biblioteci) sînt mai mult decît incitante. V.N.: Lucrezi Intr-o bibliotecă de rang european, ceea ce te și obligă. Era ce să Și să și firesc ca, pe măsură înaintai în labirintul bibliotecii. te fi familiarizat cu o gamă bogată variată de cărți, a căror dez-văluire te fi obligat la rîndu-i să faci efor* tul de îmbogățire prin spirit și suflet. Urma să vezi dincolo de litera volume- lor citite. Nu ți se pare că ar trebui să ne apropiem, nu doar documentar, ci și interpretativ de un alt mod de a fi prezenți in viața spirituală, chiar prin intermediul acestor cercetări soco- tite pînă nu demult a fi fiind marginale (cel puțin de unii ’) 9 I.M.; Experiența acumulată ca bi- bliotecar la Biblioteca Batthyăneum. precupările constante de cercetare a culturii românești din Transilvania tn Secolul Luminilor (raportul dintre școa- lă și carte, pe de o parte, și societate, respectiv națiune, pe de altă parte) m-au ajutat să-mi cristalizez cîteva opinii. Pornind de la semnificația căr- ții românești vechi, în comunități ru- rale și urbane, in lumina însemnărilor, mă interesează, spre exemplu, aspecte legate de mentalitate și sensibilitate pe firul fertilelor sugestii oferite cu gene- rozitate de Alexandru Duțu în antolo- gia Dimensiunea umană a istoriei. O valorificare superioară a însemnărilor de pe filele cărților românești vechi, raportate la o zonă istorică sau la scară națională chiar, ar permite o vi- ziune dinăuntru a culturii medievale și moderne din spațiul nostru. Mi se oferă, astfel, șansa de a descoperi oa- menii cu preocupările, cu grijile și cu satisfacțiile lor ; s-ar putea realiza o ilustrare plină de inedit, de culoare, așa cum afirmă Luclen Febvre : „omul, obiectul unic al istoriei*. Omul și co- munitatea în care acționează pot fi surprinse în diferite ipostaze, de pildă. In efortul de refacere a vieții cultu- rale a unor categorii sociale, pentru care biserica și de toate, focare rii semiorale și resant catalog veche în centrul Transilvaniei — Alba — secolele al XVI-lea — al XVIl-lea, de dr. Eva Mârza șl Doina Dreghiciu), deocamdată tn manuscris, mi-a oferit prilejul de a afla mai mult ca oriclnd ce înseamnă o investigație cu aplicație și sistem asupra însemnărilor ; ea per- mite cunoașterea mai multor aspecte în ceea ce privește stabilirea nivelelor de cultură ; specificitatea ; adresabilitatea ; scopul pentru care au fost scrise ; car- tea și rostul ei de moșie pentru pose- țlonare); precepte de educație și mo- rală (de la citate și proverbe pînă la blesteme cu tripla lor semnificație); raportul dintre prețul cărților și efor- tul individului sau al obștii de a le achiziționa ; legătura dialectică intre circulația cărților și zăbava asupra lor, adică folosința. întrebuințarea lor prac- tică de către cei cărora le-au fost des- tinate. Sînt doar cîteva idei care tri- mit, fiecare în parte și toate la un loc. la mentalitate și sensibilitate, vis-ă-vis de rosturile cărții în Transilvania Ba- rocului și Luminilor. • V.N.: Ești de acord, sper, că in ceea ce propui sensul ar fi următorul: de la appetitus cognitionis la appetitus trans- lationis și, de aici mai departe, la appetitus communicationis. „Conver- gența impulsului de cunoaștere cu ace- la de transfer nu ar putea fi alta de- cît aceea concretizată plenar în cate- goria comunicării*. (Vezi Secolul XX. nr. 7—9, 1980). Și are perfectă dreptate cind judecă astfel fenomenul. în sine, căci, în fond, ne interesează direcția de înaintare, posibilitatea de a ne în- țelege pe noi înșine, mai apoi, pe cei- lalți. Or. ce altceva simbolizează cartea scrisă șl citită, dacă nu tocmai tri- dimensionalitutea mai sus amintită ? însăși istoria Batthyăneum-ului te-a ajutat enorm să descoperi drumurile străbătute de carte și dacă vom sonda profund, vom recunoaște că nu doar relația emițător-receptor este edifica- toare. cl și nenumăratele conotații pe care le incumbă înseși textele incrimi- nate. Aș aduce în discuție un exem- furt und Leipzig, 1771, pe caic aii voit să mi-1 semnalezi în perioada K cetărilor întreprinse la Alba-Iulil ne lămurește asupra unui fapt esof ca urmare a însemnărilor cupri filele volumului și nu numai afli indică receptarea ei în mediile tuale românești și maghiare, ne încă o dată interesul de care se creația prințului moldav In Traiuij nia veacului al XVlII-lea. Una d însemnări pomenește numele lui Meheși, unul și același cu 1 care avusese misiunea de a Supplex-ul la Viena: .Inscripțio hosp (?) libror Josephi Mehesi*. de-a doua, este o referință, td. secol al XVIII-lea, la Horâny specialist în greaca veche și In tura teologică, luminist, profes liceul piarist din Cluj; .De A Horănyi Memoriae llungarorum. (I, pag. 277*. Să revenim însă la Ml spre a ilustra tendința Intel timpului. Fiu de preot din consilier al Cancelariei aulice din na, losif Meheși a contribuit redactarea actului politic fu al națiunii române. îndelunga j tire a memoriului a necesitat un diu atent al multor cărți istonet filosofice, context In care operă a transcarpatinului putea fl mult decît încurajatoare, puteau transforme într-un argument de re. util In însăși definirea noțiunii națiune română. Cu certitudine, îi citește pe Cânte mir în anii se pregătea să participe la r colectivă a Supplex-ului, alâlurt loan Para. Samuil Micu, Petru Ignatie Darabant, loan Piuariu Gheorghe Șincai. Evident, s livresc merită a fi cunoscut pe I latur i le, așadar te rog să Incerd s în intîmpinarea celor arătate In M ultime rînduri. O * * 0 SfT P S a i G0 F ... *•» ■ Petru Maior. Istoria pentru începutul românilor în Dacia, Buda, 1812. I.M.: Observațiile tale, bazate minieri pe o atentă verificare a d lor de patrimoniu mă duc, o dati plus, cu gîndul la faptul câ intra și extra carpatic a înregi evul mediu și în epoca moderni, nenumărate ori. circulația și tipăriturilor românești In diferite de lectori. în jurul cărora s-a cor de cele mai multe ori, o originală vescență intelectuală. Purtătoare unor idei perene, cum au fost rod tatea poporului și latinitatea limbilmi bite de el. continuitatea nelntnqj a urmașilor iui Decebal și Traian k spațiul fostei Dacii, cărțile româ«i vechi, de altfel expresii particularei culturii autohtone, ocupă un loc I cinste in colecția Bibliotecii BatUfl neum din Alba lulia Chiar dacă, raport numeric, nu se ridică 11 cifră mare (comparativ cu Bibli unde se de C căci n-au prin d rile profesoarei Cristina Lucia decît 60 de exemplare, multe di cărțile românești ale Bibliotecii thyăneum constituie adevărate tu mente ale artei tipografice națio Totodată, ele sînt valoroase și prin sajul spiritual propus, grație ideilor care le-au răspîndit în decursul lui printre diferite categorii de la Aceștia au consemnat, nu de puținei adeziunea șl prețuirea lor și a seired lor pe filele cărților, oferindu-ne iod mâții inedite constituind în toii.-4 lor „istoria scrisă prin cei mia' - cum fericit se exprima N. lorga Pud tre tipăriturile românești vechi, dea sînt de amintit : Palia dc la Oria 1582, monument de limbă, prima ducere românească a Vechiului ment. unul din exemplarele rare td se mai păstrează astăzi ; Noul Te» ment de la Bălgrad, 1648, venerai» tipăritură datorată osîrdiei cărturanl Simion Ștefan, de a cărui Predosk>$ catră cetitori își amintesc cu plăci bibliofilii și iubitorii istoriei națiotul prin îndemnurile lansate la unitate ci turală, vis-â-vis de sugestiva compar*! ție între circulația banilor și râs™ rea cuvintelor ; Chiriarodromion. Bi| grad, 1699 etc. Și. tot la Alba-lulia ■ conservă cîteva dintre scrierile ta* șilor Școlii Ardelene, Gheorghe Șiac< Petru Maior. loan Molnar Piuariu, t să rămînom la aceste exemple. ' i ...II V.N.: Situația nu e.ste diferi ile din vestul țării, chiar nele culturale, ideatice îr bracă o haină proprie. Clir ență se va resimți in nești greco-catolice și ort< U durata secolelor de trai evul de mijloc la acela tul. părțile ungurene, s b perioada 1790—1840, un s rare reprezentanții clerului și nmii vor aduce o „materie d findire*, o dragoste pentru în vor aduce soluții care \ rtluclte modificări. Bibliotec Oradea sînt puse In serviciul . înseși episcopatele lui Igr rabant (1788-1805) și 1839) tind să I administrativ și ceput înafara unui re a ideilor reformiste. L; reș, cartea este achiziționat fori, de ofițerii regimenti esc, de viitorii profesori e iei arădene, de cărturarii osifică relațiile cu țările ași pătură culta care avea Scriitorii și oamenii de Viena sau Karlowltz și afirma prin creații pro Icile Aufklărung-ului. dup influența istoriografiilor i din Europa. Aș îndrăzni să spi jrea bine că nu greșesc cu ni Ului este, prin excelență, o A admirabile schimburi de ’ wcolele al XVIII-lea — al iduc o sumedenie de dovezi labile despre o Erweiterung tusstselns. Intelectualitatea ci (hlle cărți românești. își proc tdin producția tipografică i nifui (vezi în acest sens. I. 1 U. Cartea veche biserici at. Timișoara, 1985), întreț cu instituțiile de profil a oficina transilvană fiind furajată de solicitările băi tn limbile germană, franceză, ti, sîrbă, venea și dinspre \ Buda. Mărturie stau în acest ; țile depozitate azi în Bibliotec poliei Banatului din Timiș Biblioteca Județeană Timiș, p io colecțiile bibliofililor partb «prindere $1 mai largă o pul ORIZONT 38 , tn Jurul cărora s-a cooMBlfrcco-catollce și ortodoxe pe îSituația nu este diferită in re- iin vestul țării, chiar dacă fe- > culturale, ideatice în genere, io haină proprie. Climatul de țâ se va resimți în mediile pria intervenția colegului Mihaii Gher- man. d Leipzig, 1771, pe care ai mi-1 semnalezi în perioada r întreprinse la Alba-Iulii irește asupra unui fapt are a însemnărilor cuprin blumului și nu numai astf eccptarea ei în mediile in jmânești și maghiare, ne lată interesul de care se b prințului moldav în Tran eului al XVIII-lea. Una t u i pomenește numele lui unul și același cu lumii msese misiunea de a in -ul la Viena : .Inscripțio । libior Josephi Mehesi*. ua, este o referință, toi XVIII-lea. la Horâny I t în greaca veche și în Iii >logică. luminist, profesor iarist din Cluj : „De Ai Memoriae Hungarorum. 77“. Să revenim însă la M lustra tendința inteleetu . Fiu de preot din Mâ al Cancelariei aulice din Mehcși a contribuit ?a actului politic fun nii române. îndelunga lemoriulul a necesitat it al multor cărți Istorice context în care emi transcarpatinului putea fi •ît încurajatoare, puteau sd ne într-un argument de V® In însăși definirea noțiunii 'omână. Cu certitudine. M pe Cantemir în anii In tea să participe la redacții a Supplex-ului, alături a. Samuil Micu. Petru Mart )arabant. loan Piuariu M • Șincai. Evident, spec ierită a fi cunoscut pe ta așadar te rog să încerci să >inarea celor arătate în iduri. Observațiile tale, bazate I >e o atentă verificare a d itrimoniu mă duc, o dati gîndul la faptul că spa xtra carpatic a înregistrat iu și în epoca modernă, ite ori. circulația șl pre or românești în diferite ai multe ori, o originală intelectuală. Purtătoare perene, cum au fost >rului și latinitatea limbii® ?1, continuitatea neîntrer or lui Decebal și Traian i >stei Dacii, cărțile române altfel expresii particularei utohtonc. ocupă un loc ( colecția Bibliotecii BatthJ Alba lulia Chiar daca. meric, nu se ridică la e (comparativ cu Bibli il din Sibiu, latelor oferite > exemplare), e pînă acum, unde se a de Cori căci n-au prin dem tie Cantemir. Beschrelbung der Moldau. I rankfurt inul Leipzig, 1771. 1 episcopatele 788—1805) și j tind să itainistrativ și Hnafara unui ta secolelor de tranziție do de mijloc la acela modern. L părțile ungurene, semnifică, 1790—1840. un spațiu în ntanții clerului și profeso- aduce o „materie dotată cu o dragoste pentru înțelepciu- aduce soluții care vor dicta modificări. Bibliotecile de la dnt puse în serviciul Lumini- lui Ignatie Da- Samuil Vulcan împlinească un politic, de ne- sistem de pro- soarei Cristina Lucia Bi Je exemplare, multe dl nânești ale Bibliotecii constituie adevărate m artei tipografice n ^le sînt valoroase și prin luai propus, grație ideilor răspîndit în decursul timpi diferite categorii de lecte consemnat, nu de puține și prețuirea lor și a se c cărților, oferindu-ne in ite constituind în totalitâ i scrisă prin cei mici" ; se exprima N. Iorg& irile românești vechi, d lintit : Palia de la Orație, iincnt de limbă, prima tn> lânească a Vechiului Testa» din exemplarele rare care I Ideilor reformiste. La sud do cartea este achiziționată de în- l de ofițerii regimentului gră- Je viitorii profesori ai Prepa- gâdene. de cărturarii ce acum d relațiile cu țările române ; Ipâtură cultă care avea să-și tri- Irriitorii și oamenii de idei la Tt-na sau Karlowltz și care se bm prin creații proprii sub Aufklărung-ului, după cum și lența istoriografiilor naționale Aș îndrăzni să spun, știind be că nu greșesc cu nimic. Ba- tsie, prin excelență, o regiune Bdrabile schimburi de valori și al XVIII-lea — al XlX-lea sumedenie de dovezi incontes- |fepre o Erweiterung des Be- fa. Intelectualitatea citește ve- jdrți românești. își procură ma- tipografică a Rîmni- strează astăzi; Noul Test» fa în acest sens. I. B. Mure- | Cartea veche bisericească in Bălgrad, 1648, venerabilă latorată osîrdiei cărturarului fan. de a cărui Predoslovie ►ri își amintesc cu plăceri i iubitorii istoriei naționale, nurile lansate la unitate cub i-vis de sugestiva compara* -culația banilor și răsplndi* lor ; Chiriacodromion, BâU ?tc. Și. tot la Alba-Iulia se Leva dintre scrierile frunții Ardelene, Gheorghe Șincai, r, loan Molnar Piuariu, ca la aceste exemple. jjtaișoara, 1985), întreține legă- 11 instituțiile de profil ale Blaju- Itina transilvana fiind adeseori Klâ de solicitările bănățenilor, plimba română, la fel ca aceea ■de germană, franceză, maghia- p venea și dinspre Viena ori Mrturie stau în acest sens căr- piitate azi în Biblioteca Mitro- LBanatului din Timișoara, în ho Județeană Timiș, precum și ■tțiile bibliofililor particulari. O pre $i mai largă o putem avea M.G.: Am intrat în contact cu car- tea românească veche fortuit, odată cu angajarea mea la biblioteca ; literatura veche mă interesase și înainte foarte mult, citisem Istoria literaturii române vechi a iui N. Cartojan, mă entuzias- masem. alături de Ștefan Ciobanu, de vastele conexiuni ale culturii noastre vechi, zîmbisem pentru naivitatea ex- primării din textele vechi, alături de G. Călinescu. Dar credeam cu fermi- tate că toate drumurile literaturii noas- tre vechi sînt cunoscute, că rămin doar unghere, în nici ud caz semnificative, de cercetat. Experiența a douăzeci de ani de lucru cu cartea veche in Cluj (care, prin excepționalele colecții ale Bibliotecii Centrale Universitare, a Bibliotecii Filialei Academiei, a celor ale Institutului de Lingvistică sau a Muzeului de istorie a Transilvaniei, este al doilea centru de păstrare a căr- ții vechi românești din țară) m-a învă- țat să înțeleg că greșisem ; greșisem profund atît sub aspectul metodei ști- ințifice, cit și al atitudinii față de acest teritoriu cultural, cu nimic inferior ce- lui oferit de literatura modernă. Am în- țeles că orice carte veche trebuie privi- tă în individualitatea ei. în primul rînd în contextul cultural, social și politic care a determinat-o. Avem cîteva exem“ ple frapante și. in bună măsură, cunos- cute: tipăriturile slavone ale lui Macarie (1310—1512) destinate susținerii orto- doxiei (în situația în care, după căde- rea Constantinopolului. domnii români și-au angajat, pentru un timp, titlul de campioni ai lumii Europei de răsărit) se păstrează în mult mai multe exem- plare în sudul Dunării sau în Transil- vania, decît în Țara Românească ; ti- păriturile grecești din timpul lui Con- stantin Brîncoveanu sint dedicate nu atîta diasporei grecești aflate în prin- cipate. ci. alături de multe donații și ajutoare, lumii grecești din sjdul Bal- canilor. Le putem adăuga soarta Cărții românești de învățătură (Iași, 1643) a mitropolitului Varlaam (ti cărei circu- lație în Transilvania a fost exemplar studiata de Florian Dudaș) și care, după numărul mare de exemplare păstrat în spațiul intracarpatic, a fost dedicată în special romanilor de aici în contex- tul presiunilor de calvinizare. Am mai putea aminti tipărirea Mărgăritarelor lui loan Hrisostomul (Snagov. 1691), a acestei cărți profund antiaristocratice, in momentul în care domnitorul Țării Românești. Constantin Brîncoveanu. în- tîmpina în încercările sale de a centra- liza statul, opoziția marii boierimi. V.N.: Să încercăm să mergem mai departe. Intelectualii au profitat do reușite ; ei vor crea o conștiință a eli- tei de care nu va fi străin nici un re- prezentant de seamă. Fapt este că bi- blioteca are un profil enciclopedist și câ din bogăția sa spirituală se vor hrăni toți acei dornici Intru inițiere in tainele lumii, se va obține o cunoaș- tere a propriei dăinuiri etnico, a pro- priei istorii, după cum va fi provocată o curiozitate față de orice altor ogo. O strălucita pildă o oferă aventura cultu- rală a luminiștilor. precum și a libe- ralilor romantici : Gheorghe Șincai, Biidai-Doloanu, George BaHțiu. Timotoi Cipariu. Kazinezi Ferenc, Anton Kurz, C. I). Rosenthal, ceea ce am relevat in cîteva din studiile privitoare la mijloa- cele do comunicare și apropiere între popoarele din răsăritul continentului. Gartea nu are granițe. La Biblioteca Județeană din Arad do exemplu, sc conservă una dintre splendidele colec- ții (fondul Csâky) venite dinspre Apus in chiar anii manifestărilor de vîrf ale generației luministe ; spiritul Franței iși face cunoscută prezența, măcar și prin ajutorul său psihologic, deîndată ce asistăm, e drept, în cazuri izolate, la implementarea in mediile aulice ost-contral europene pînă și a unui Novum Sans Souci rcceptaculum philo- sophi, liberarum artis. solitudini, pacis ct Hbertatis amatoris. Aceeași circula- ție de valori bibliofile o reflectă și fon- dul A.D. Xenopol. conservat de insti- tuția amintită. I.M. : Desigur.-analiza interferențelor pe plan național și european ocupă un loc de seamă în istoria culturii. Un fac- tor do larg interes il constituie, după opinia mea. prezența cărții vechi în di- ferite biblioteci europene, dovadă a contactelor permanente între țările ro- mâne și Occident. Alături de operele clasicilor literaturii române din a doua jumătate a secolului al XlX-lea și de la începutul secolului nostru, in biblio- tecile intelectualilor europeni interesați de țările române se găsesc volume re- prezentative din literatura juridică, istorică, religioasă etc., ilustrind Uma- nismul sau Luminismul. In inventarul bibliotecii contelui vienez Vincingucrra de Collalto am descoperit înregistrarea unui exemplar din lucrarea lui Dimi- trie Cantemir, GeschîclUc des osma- nlscben Reichs, Hambure, 1745. în co- lecția lui Christophor Migazzi (cardinal de Viena la sfirșitul secolului al XVIII- lea) figurau 7 exemplare din producția tipograficii românească (ef. Eva Mârza). Atrag atenția asupra următoarelor: Mărgăritare. București, 1691 ; Psaltire, București. 1694 ; Alexandru Mavrocor- dat. Istoria sfîntă, București. 1716 ; Despre datorii. București. 1719 ș.a. Este ețxjca în care cartea tipărită a îndepli- nit un rol de necontestat în realizarea și menținerea dialogului cu lumea in- tclertuală a continentului. M.G. : .Studiul cărții vechi trebuie înțeles atît în cadrele generale națio- nale, cit și în limitele regionale, aces- tea oferind note specifice. Căci, comu- nitatea românească din Transilvania, din Banat și Crișana a trăit implicată in realitățile politice, in continuu dia- log cu sașii, șvabii, ungurii sau sîrbii intr-un permanent schimb de valori cu aceștia. Cunoașterea acestor relații poa- te fi obținută atît prin cercetarea con- textului tipăriturii unei cărți, cît șj prin interpretarea circulației diferite- lor exemplare. Acest din urină aspect nu trebuie uitat cînd se ia în conside- rare păstrarea unor lipăi ituri de pro- pagandă sau de esență reformată (Ca- tehismul calvinesc, de exemplu) doar in bibliotecile maghiare, reformate din Transilvania, ele fiind distruse volun- tar sau neavind circulație in bibliote- cile romanești din mediul ortodox ; la fel. ediția cu observații negative a hn Eder a Supplex-ului (Cluj, 1791) se gă- sește in mult mai multe exemplare în bibliotecile românești din Blaj sau Brașov, decît în bibliotecile maghiare sau săsești. însemnările de proprietate, ca și celelalte însemnări, lărgesc ima- ginea noastră asupra comunicării inter- comunitare „internaționale* din acest spațiu. . Dialogul acesta ne oferă ocazia unei ultime observații : cercetarea, studiul cărții vechi, odată scoase din tiparele unei simple activități de înregistrare, oferă substanța și posibilitatea unui generalizări inedite de primă importan- ță pentru înțelegerea vechii culturi ; de aceea, consider că responsabilitatea cu care trebuie abordată este o neccsrtate stringentă. Masa rotunda realizata 4c Victor NEUMANlS Pagină din Palia de la Orăștie — 1582. ORIZONT Intre cele două războaie. IntUneam adesea numele lui Ovid Caledoniu în paginile prestigioaselor reviste Gîndi- rea. Curentul literar. Vremea, precum și în alte publicații. Volumul său de versuri Endymlon. apărut la Editura librăriei Pavel Suru din București. în condiții grafice deosebite, a fost primit cu interes de presa literară. (Aceeași editura a tipărit în 1933 cartea poetu- lui bănățean Mihai Novac cu titlul An din patru primăveri). Aria preocupări- lor poetului era destul de întinsă după cum reiese și dintr-o notă a revistei Vremea din 24 oct. 1943. Prietenia noastră a fost luminată de Luceafărul poeziei românești. Ne-am întîlnit. într-o toamnă, la lași, la Fes- tivalul Mihai Eminescu, Ia care parti- cipam în mod regulat împreună cu poe- tul Anghel Dumbrăveanu. Ovid Caledo- niu își începe colaborarea la Orizont cu poezia Toamnele, fecundele, apărută în nr. 12 din anul 1968. Continuă să cola- boreze cu versuri și după cc revista devine săptămînală. cum se poate re- marca din frumoasele lui epistole. în scrisoarea din 26 sept. 1972 mă anunță că are programat pentru 1973 un vo- lum la Junimea. Cartea a fost tipărită în toamna lui 1973. Pe prima filă a Pascrel dc foc îmi scrie dedicația i „Prietenului și poetului Al. Jebeleanu. pentru universul său deosebit în care am poposit de-atîtea ori. zborul acestei păsări de foc, împreună cu dragostea și prețuirea ce i-o poartă al său Ovid Caledoniu, 7 oct. 1973“. In scrisori in- sista mercu să-i fac o vizită la Tecuci; unde era profesor. îmi propunea să susținem împreună o șezătoare literară. Dar n-am ajuns niciodată să ne strîn- gem mîinile în vechiul oraș moldovean, așa cum nădăjduiam amîndoi. O telegra- mă laconică m-a cutremurat: „Ovid Caledoniu decedat. înmormîntarea sîm- bătă la Tecuci. Fam. Georgcscu". (Poe- tul își acoperise numele prea comun de Georgcscu cu un pseudonim exotic). Epistolele ce le publicăm mai Jos con- stituie mărturia unei impresionante conștiințe literare. Al. JEBELEANU Tecuci, 21 oct. 1970 Dragă tovarășe Jebeleanu, Mi-a părut și mie rău că n-am putut fi împreună la Festival, unde am fost tntr-unul din popasurile pe care' le-am făcut la Șeitin, comuna în care am văzut lumina soarelui, așezată in- tr-un cot al Mureșului, pe-un „picior de plai, pe-o gură de rai", bătrînul meu învățător. Ștefan Bozian, d întotdeauna împătimit întru istorie și arheologie, mi-a spus în despărțire „...să dove- dești mereu și mercu în scrierile tale că memoria unul neam a supraviețuit șl va supraviețui! Altfel... la ce ți-a folosit învățătura ? Altfel la cc bun te-am învățat să dezlegi tainele scrisu- lui și ale cititului ?!“ dăruindu-mi ma- nuscrise-mărturii (adunate-ntr-o viață de om — e octogenar de-acum) despre seculara existență a șeitinenilor (a nea- mului nostru, adică ’) pc aceste melea- guri. Le-am răsfoit, apoi, în ncsfîrșite nopți, și-am rămas uluit ? mărturiile vechi, cum erau prinseseră contur, mă Înconjuraseră vorbindu-mi direct despre existența noastră pe meleagu- rile Șeitinului începînd din neolitic pînă în epoca medievală — locul cel mai intens locuit fiind tocmai hotarul de sud și sud-est al Șeitinului de as- tăzi, pe malul drept al Mureșului adi- că, unde apar urme arheologice atît din neolitic cît și din epoca bronzului. Hal Ista tt și Latine, chiar din secolul III și II dinaintea erei noastre I — pen- tru ca, din epoca romană si din perioa- da conviețuirii daco-sarmatice, să exis- te dovezi din secolelue II și IV ale erei noastre, conținuîndu-se - toate acestea — prin vestigii aparținind dacilor li- beri din secolele III și II — și din pe- rioada conviețuirii lor cu sarmații — perioada migrațiilor a secolului V să depună „mărturie* prin fragmente de vase iar secolul VII „prezentîndu-se" prin monede bizantine și secolele X—XVI prin cimitirul ce a fost desco- perit tot pe malul nordic a! Mureșului Rezumîndu-Ie. în sfîrșit. am reținut — Impresionat — urme ale vieții pe me- leagurile noastre frlnturile de ceramică, mărgele, gropile arse pentru păstrarea cerealelor iar din epoca fierului urmele de iasîge. mormintele de schelete, va- sele de lut, inele* și mărgele, gîndindu- mă ca va trebui să-mi procur neapărat revistele „Apulum“ (XIV — Alba lulia), „Crisia" — 1975 și „Materiale și cerce- tări arheologice" (voi. IX. apărut în Editura Academiei R.S.R.) în care sînt publicate pagini peste pagini despre în- invitat. Am răcit cu cîteva zile înainte și pe dc-asupra am avut un astm care m-a supărat mult. Două săptămini în- cheiate, am tot stat la pat și apoi dru- meț împrejurul odăii. Doream, de a- semenea, cum bine al spus, să mai schimbăm cuvinte, să ne strîngem mîi- nile și toți laolaltă să simțim săptămi- na care s-ar fi așternut și pentru mine, ca o pajiște, ca un drum ce trece prin atîtea inimi. Am urmărit, însă, la TV și intr-un fel mi s-a părut că sîntem pentru cîtva timp împreună. Te-am ascultat recitind poezia in Piața Unirii; ea aducea vibrația sinceră și adîncă a EPISTOLARII] sufletului dtale înzestrat cu atîtea vir- tuți pe care știu să-l prețuiesc. îți mulțumesc încăodată pentru atenția și amabilitatea dtale cu care mă încon- juri. îți mulțumesc, mai ales, pentru căldura cu care te apropii de mine, dc poezia și sufletul meu. Lucrul acesta l-am simțit din plin. Cum oare aș pu- tea să-ți întorc înzecit gestul dtale atît de prietenesc ? Știu I Urîndu-ți, din suflet, sănătate pentru a putea crea mal departe mult și frumos. Mîine plec pentru cîteva zile la lași șl în compania prietenilor de acolo vom reactualiza peisagii din săptămîna Festivalului, care a devenit o tradiție tn lumea noastră literară. Acum doi ani — vara — cînd de față cu mine se schița cu D. Ignea planul unei reu- niuni — nu bănuiam că va lua aspec- tul acesta. Trebuie să ne bucure, din plin, lucrul acesta. Poezia să fie întot- deauna și in tot locul sîngele care clo- cotește în organismul timpului. Te rog, de asemenea, dragă poete, să transmiți prietenului Dtale, Anghel Dumbrăveanu, toate cele cuvenite din partea mea. Pentru dumneata, aceeași frățească îmbrățișare din partea Iul Ovid Caledoniu săși continuitatea existenței neamului nostru, din neguri peste neguri, de mi- lenii adică I Chiar dacă atestarea ofi- cială datează numai din 3 septembrie 1138, dintr-un act al autorităților vre- melnice ale acelor timpuri I Am răsfoit „manuscrisele-mărturii“ (o adevărată monografie a Șeitinului, în- tocmită de bătrînul meu învățător) și-am trăit aievea strădaniile șeitinenilor mei de demult de a-și ridica încă din 1869 o Sală culturală (la 27 august al Șeitin - istorie șî actualitate aceluiași an losif Vulcan își prezenta în curtea acestei Săli, piesa „Din răs- coala lui Horia* in interpretarea unor talentați studenți localnici •— specta- colul fiind consemnat în nr. 37 al re- vistei „Familia" din 14/26 sept. 1869) de a-și constitui o Societate culturală (sub- venționată de obște pentru abonamente la revistele românești, procurarea dc cărți românești și asigurarea salariu- lui conducătorului dc cor și a instruc- torului dc teatru) — Societate a cărei activitate avea să ia un nou avînt în perioada interbelică, prin aportul în- vățătorului Romul Sinitean dar și a inimoșilor tineri studioși — Dimitric Roșcău, Lucian Șiclovan și Teodor I. Micu. Crăciun Șiclovan. loan Moșneag și Dimitrie Popovici care au răspîndit. atît în Șeitin cît și în localitățile înve- cinate. excepționalele noastre cîntece populare (prin corurile conduse), în- treaga operă dramatică a lui I. L. Ca- ragiale, V. Alecsandrl și Zaharia Bâr- san, precum șl nemuritoarele versuri ale lui Eminescu, Coșbuc, Goga și Tecuci, 6 noiembrie 1971 Iubite tovarășe Jebeleanu, Aceeași bucurie mi-a făcut și sciisoa- rea Dtale / îți mulțumesc încă odată pentru grija frățească pe care o al pen- tru mine; Sînt și eu mulțumit sufleteș- te că am putut să te impresionez — cum spui — cu poezia Poetul. închi- nată scumpului nostru frate mai marc, Lucian Blaga. Am stat, de multe ori, in preajma lui șl m-am simțit în Olimp, ca mulți alții. îmi fac o mîndric de-a fi crezut, într-o vreme nu prea în- depărtată, cînd o parte-l denigrau, că este cel mal mare poet al nostru după cel din Ipotești și că'va veni o vreme cînd va fi reașezat acolo unde trebuie, lată vremea a venit cu brațele deschi- se larg. Mi-ar face — se-nțeiege — deo- sebită plăcere publicind-o la timpul ei. Am obiceiul de-a sta în fața cărților din raft șl de-a le mai mlngîia • acum cîteva zile m-am întîlnit din nou cu dta și ml-ai spus i „Pietroase pasiuni îmi zvîrcoliră iambii! Mi-e șirul fără capăt. Dogoarea jucăușă Ne-ndeamnă să visăm. Și mînă-n mină, ambii. Să răscolim, cu pasul, a vîrstelor cenușă" Un aspect al eternității din noi, oa- menii i eternul feminin care ne înalță La primăvară sper șl eu să ne intîlnim, să fit invitatul meu, să ne plimbăm, să discutăm și să fim noi înșine, la braț cu poezia. Ne-am simți bine și am organiza o seară literară aici. Nu-i așa? O corespondență de la București mă anunță că Neagu Rădulescu e grav bol- nav: o tumoare la creier; la fel Matei Alexandre seu, paralizat de două luni tn pat. Iți doresc, iubite poete, sănătate, pen- tru că e darul de cure aveam — pc lîngă altele — atîta nevoie. Să fii me- reu tînăr, șl grădinile Dtale sufletești să rodească mereu și frumos. Cotruș — și de a-și construi în 1871 prima clădire de școală românească (a doua clădire dîndu-se în folosință în 1874). „ ... pentru a nu mai depinde de Mako, Giula, Seghed și Pesta 1“ — dar și pentru a-și tipări propria „foaie săp- tămînală pentru popor" — „Lumina și adevărul“ (redactor șef, învățătorul din Șeitin. loan Roman) ale cărei colecții din 1903 și 1904 se păstrează pînă as- tăzi I, om cc s-a zbătut pentru continua îmbogățire â cunoștințelor tinerilor lor. CONSTANTIN CIONCA: PEISAJ. în vederea păstrării ființei naționale in comuna aceasta aflată la răspîntic de drumuri și vînturi. Și-am trăit aie- vea mîndria că ei — foștii mei moși și strămoși — au putut vorbi — prin Si- mion Costea — la Marca Unire de la Alba lulia despre toate acestea dar și despre faptul că aveau (de pe-atunci) șase clădiri de școală pentru opt clase de cursuri și o grădiniță ; și despre dîrzenia celor 720 de țărani duși de 120 de căruțe, trase de 480 de cai, (cu cîte patru călăreți de o parte și alta a căruțelor) la Nud lac (comună înveci- nată) unde, alături românilor șl slova- cilor din acel Nădlac. și-au exprimat — clar și răspicat hotărîrea nNoi vrem să ne unim cu țara 1“ în fața Co- misiei de stabilire definitivă a frunta- riilor de țară ce-avea în fruntea ei un general... Japonez și unul francez I Pe urmă... Pe urmă, am încercat să trec peste multe, foarte multe „file" de istorie, erau unele prea negre, prea se zbuciu- maseră oamenii în timpul și după tre- țel dc prietenește iți siringi Tecuci, 26 sept. Iubite tovarășe Jebeleanu, mulțumesc, din suflet, Ovid C Totalitate Te rog transmite toate cele ti v u varășului Dumbrăveanu; V uni mereu. La mîna Iți amabilitatea pe care ai avut-o, I țîndu-mi nr. din Orizont cu poezia M Mai de mult, revista venea și pe mal ales cînd era lunară; acum Hd nu mai vine. Ce-l suflet de pre'. poet rămîne ! Volumul Dtale Transparențe tl cr birou ; aici vin, în schimb, aproape te cărțile, chiar cele în tiraje mici, neînțeles dacă apuci să le ici. Cin am liberă intrare în magazia libri mari, mai dau, din cînd tn cind, p.âl cărți care, după ce au fost expuse țin timp, își iau calea în ea. Ultima carte este un salt — cu piese antologice. Rainer Rilke e un poem de o reală w! încărcat de semnificații, tn interj căruia cuvintele s-au făcut dc la h>| put muzică, vibrație ascunsă. L-amly chls în mine. Iți alătur pentru Dio»' respondentul liric al poemului, o m zie scrisă acum cîțlva ani Lespedea din Rarogne — momlna poetului: „Aici e totul cîntec. Nld^ țlle nu vin / să tulbure cînd piotrtii nume. / Vint obosit trandafir | ascuns venin — / fîntîna, salt dl mă în lume. // Vibrația și-atli t spațiile trezite / de calmele mai vor să fie ele / Cuvînt și dechw bun venit e, — / grădini aproaM punte către stele. //Șl moartea m»I cașl ca orele ce suie / de rate în stepele dc-azur / o dmji ul joacă tn gură, amăruie, / trednd iii oameni în cîntec pur./ a. P.S. Mi-ar face deosebită pMcenii treci pe la mine; te aștept orirlnd bucurie, maclei și-a dispensarului nou (cu did medici și surori) de care s-ar mlnd orice oraș al țării să-1 aibă, a noii cri* dinlțe (tot cu etaj, pentru încă o nul de copii), a primului bloc de locuire (cu opt apartamente șl spații comerdii le la parter) a noilor parcuri șl a aluri 16 fîntîni semi-arteziene, cu apâ bilă, a canalizării, a conturului de urt> nlzare mai bine spus (se vor constrd alte două blocuri de locuințe) — Va dustrie mică pentru ca sătenii lor sâ a mai depindă de Arad sau de alte orw. M-am oprit, apoi, la Cooperativa colă de producție „Unirea" care, dtri ce cii de Șî Transferul de libertate prep uivoc de la elemente cătr. oate face însă din acesta i na plin de el. un „stăpîn abs ic îngăduitor cu părțile sale, trnea „sistem holic" (C. Witt- • In fapt un holon — ar f rprimare metafizică, un tot • nituit din părți altruiste ..." rus) Așadar, drumul creșterii de integrare ne scoate din ; nc conduce la holon. în ima Hale putem spune că sistemi dreaptă mai mult către orizo timp ce holon-ul verticalizea nul presupune analiticul și r Iul substanțial, de aceea „gîn< caniclstâ a fost sistemică d< Început" (M. Drăgănescu). Tor holon reclamă sinteticul, in v un referențial mai des fun< Dacă nu există deci nici ca noțiunile de totalitate și : fie echivalate, considerate id< scamnă că operarea cu ele 1 dobindească mai multă preciz o acuratețe terminologică, este impropriu să folosim dt tenbeni ca parte, element, cind pentru a ne raport^ la ■dUein ori totalitate, cînd. la re. Qorclîndu-i ca pc niște pi ■Chimbabile. ce nu s-ar deos< mie unele de altele. Respcctîn istiiria și logica gîndirii, ter parte trebuie folosit în rapt dc întreg, acest dublet concej sp- dfic pentru abordarea log lă. In care accentul cade pe cuprindere și incluziune. ( termenului de element este < tem, o asemenea corespond justificată prin demersul ar teoria sistemelor și prin suge referențial substanțial pe for BUitâții. după o logică predo pologică, spațială, în care coexistă și alcătuiesc sist'emi reiatul termenului de tot poate fi decît cel de momen câ ne aflăm într-o logică a lui. unde primează devenirea deci timpul germinativ, ere: August a obținut — în ’974 — Ordinul mua- clasa l-a pentru producția la sfedi zahăr, a dobîndit — iată I in 1 brevetul de „Erou al noii revolută agrare" pentru cele 21 327 kilograme dt , porumb, pe care foștii raei ortad diN pruncie (alături de părinții ș.i moșii In le-au obținut de pe întreaga suprdațll cultivată. Am închis apoi filele manuscrisul* mărturii ale bătrînului meu învățător, mi-am închis și carnetele mele de b semnări și-am respirat adînc miresuN le tari, de dinspre faleza Mureșului. rS mînînd în așteptare ; în așteptarea r. lelor de 2 șl 3 septembrie cînd - iată I — ne vom duce la Șeitin. la-ntU. nirea fiilor satului, să ne revedem, si ne căutăm urme din trecut și, bindfr țeles, să ... visăm, lăslndu-ne gîndu le înspre veșnicia meleagurilor în cart ne-am născut, am crescut șl ne-am lua', puteri pentru a deveni oameni • Dumitru SINITEANU . Continuind o frumc ^Spicul de aur^, spectact eforturile șl succesele ob unități agricole cooperați tlvă a tradiției locale, la strunea coardele, cimpoi sărbătoare luîndu-și flaci. sărbătoarea griului, atît ani tn urmă, în blnecui aceasta, și-au dat întîli Curtlcl, șl cele din locali După euvîntul de de schi telului orășenesc de part au evoluat recitatori dc intr-un frumos spectaco contribuția fanfara (dlr. echipa de dansuri popu In continuare, orchestra populare maghiare din j rlc din Siria (instructor genuri prezentate, diver. torte a fost șl evoluția s Urs, Luci Păcurar și a ț ---------------- ORIZONT îl urmii string 51 Cale do Dumbrâveanu / dc prietenește îți Ovid ara transmite toate cele bune Istorie de August Tecuci, 26 sept, nte tovarășe Jcbclcanu, Ițumesc, din suflet, tea pe care ai avut-o, I nr. din Orizont cu poezia •lult, revista venea șl pe cînd era lunară; acum r< dne. Ce-i suflet de pre:. ne ! I Dlale Transparențe il am d vin, in schimb, aproape t chiar cele în tiraje mici, dacă apuci să le iei. Cum intrare în magazia lib dau, din cînd în cînd, , după ce au fost expuse iși iau calea în ea. carte este un salt subst SUPLIMENT EDITAT IN COLABORARE CU CITEȚUL DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA ARAD Șl CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR Rainer m uitor cu părțile .sistem holic" (C. (apt un holon — metafizica, un otalitate, sistem, holon (III) se antologice. n poem dc o reală w le semnificații, tn interio dntele s-au făcut de la ă, vibrație ascunsă. L-am ‘ne. îți alătur pentru Dta < tul liric al poemului, o acum cîțlva ani intit de libertate preponderent dc la elemente către sistem face însă din acesta un întreg pin de el, un „stăpîn absolut*4 de- din Rarogne „Aici e totul cîntec. Nici t / să tulbure cînd piatra Vint obosit și trandafir lin — / fîntînă, salt din me. U Vibrația și-atlt. ezite / de calmele sol fie ele / Cuvînt și dezl e, — / grădină a ? stele. U Șl moartea le ce suie / de cazne-inbuf pele de-azur / o simți * ’ ură, amăruie, / tretind fi cîntec pur.f a. ir face deosebită plăcere i mine ; te aștept oriclnd c sale. Un asc- Wittenberger) ar fi. „într-o tot egoist al- din părți altruiste ...“ (S. Mar- ^adar, drumul creșterii gradului ne scoate din sistem și Jce la holon. în imagini spa- ptem spune că sistemul ne în- i mai mult către orizontală. în ce holon-ul verticalizează. Siste- ^supune analiticul și referenția- lanțial. de aceea „gîndirea me- j a fost sistemică de la bun Cu dragoste. Ovid Caledoniu ramat pentru 1973 un w ii mea. Altul îl voi preda • oamna asta Cărții româneșt JUNIMEA trebuia să apar «• (M Drăgănescu). Termenul de | reclamă sinteticul, integrativul E referențial mai des funcțional. d nu exista deci nici un motiv ■umile dc totalitate și sistem să pivalate, considerate identice. în- pă câ operarea cu ele trebuie să hiească mai multă precizie și chiar Hratețe terminologică. Respectiv, (impropriu să folosim de-a valma m ca parte, element, momente I pentru a ne raporta la întreg, la hori totalitate, cînd, la îhtîmpla- bwdlM ca pe niște piese inter- tobile. ce nu s-ar deosebi cu ni- ieclo de altele. Rospectînd tradiția, ați logica gîndirii. termenul dc k trebuie folosit în raport cu cel «•X. acest dublet conceptual fiind Jk pentru abordarea logico-forma- rwre accentul cade pe relația de fadere și incluziune. Corelativul nului de element este cel de sis- l o asemenea corespondență fiind M prin demersul analitic din kfistemelor și prin sugerarea unui K|ial substanțial pe fondul conti- fcdupă o logică predominant to- P spațială, în care elementele Ki și alcătuiesc sistemul. Iar co- . ■ termenului de totalitate nu &fi decît cel de moment, sugerînd liflâm într-o logică a intensivu- r?Je primează devenirea, mișcarea limpul germinativ, creator. kugust Sfera totalității începe cu ansamblu- rile organice, unde partea este în și prin întreg, deci subordonarea nu este doar funcțională, ci și ontică, substan- țială, pentru că aici partea are sens, există ca parte, numai Intrucît îi este constitutivă organic întregului, altfel ea nu poate avea o existență de sine stă- tătoare (așa cum poate să aibă orice parte, orice piesă a unui mecanism, de aceea poate fi înlocuită oricînd). Peste această zonă a totalității (care este doar totalitate, deci holon. întreg de al doilea război ai Jur lu* Dochițău, învățătoar van șl Tănase Costca, cc pentru un licăr batâr rin pornirea muncii tn c du-mă în plină actualitn ?tla din urmă — 25—30 nînd așadar existența C turul șl a bibliotecii, a fa dispensarului nou (cu et urori) de care s-ar mine 1 țării să-l aibă, a noii gr ?u etaj, pentru încă o su primului bloc de locuin tamente și spații comtrci । a noilor parcuri șt a alt ?mi-artcziene, cu apă pot izării, a conturului de uri* bine spus (se vor consln ocuri dc locuințe) — Vasi și tînărul primar al Șeit ian Feier, viceprimarul. a îndri în această direcție nlădițelor viitorului ȘeiU al („zbătîndu-se, în cw tehnicianul R man I etn rar Ștefan și Borșan Io rarul Gurzău Dumitiu»")- um și cîteva secții de in pentru ca sătenii lor sâ m de Arad sau de alte oraM apoi, la Cooperativa agri îucție „Unirea41 care, dupi — în '974 — Ordinul mun pentru producția la sfecli lobîndit — iată I — în le „Erou al noii revoluti u cele 21 327 kilograme di care foștii mei ortaci dir iri de părinții șl moșii lor' de pe întreaga suprafața în care predomină organicitatca. iar în- tregul nu sc regăsește ca întreg în fie- care parte) s-a extins în secolul nostru teoria sistemelor. Deci, intersecția de sfere n-a fost dintotdeauna, ea s-a pro- dus prin „uzurpare44, prin extinderea sistemului pe terenul în care totalitatea nu se găsea în formă tare. Și această extindere nu este ontică, ci a rămas mai degrabă epistemologică, adică s-a adus și pe acest teren metodologia și tipul de explicare ale mecanismului și automatului, ale ansamblului func- țional cu organizare, comandă și con- trol. Pe această porțiune, peste filoso- fia (ontologia) totalității s-a suprapus descrierea științifică, „paradigma siste- mică“. Și această operație este justifi- cată din momentul în care s-a reușit — prin fenomenul de transplant — ca în ansamblurile organice, deci în exis- tențele — totalități, în existențele — holon, „părțile" să poată fi substituite, să poată fi înlocuite precum în ansam- blurile — mecanism, In automate. E drept, aceste substituiri sînt mai com- plicate, grefa de organe cunoscînd și „respingeri" din partea întregului, dar știința este în plin progres. Domeniul tare al totalității rămîne atunci acea sferă a existenței în care ansamblurile cunosc o asemenea mijlo- cire a „părților", o asemenea între- pătrundere, compenetrație, încît fieca- re moment este pătruns de întreaga structură a tot-ului, întregul este ex- primat pe deplin, este interpretat aido- ma dc fiecare parte, este deci hoJomer. loan BIRIȘ sărbătorile muncii SPICUL DE AUR apoi filele manuscrisele^ bătrmului meu invățăto și carnetele mele de Ir i respirat adînc miresme spre faleza Mureșului, ri teptare ; în așteptarea zi ;i 3 septembrie cind - om duce la Șeitln, la-ntll itulul, să ne revedem, s me din trecut și, bineln isăm, lăsîndu-ne cînduri licia meleagurilor tn can am crescut și ne-am lua a deveni oameni... umîtru SIN1TEANU Continuind o frumoasă tradiție, Curticiul a găzduit serbarea populară de aur", spectacol amplu desfășurat în aer liber, menit să cinstească gurile și succesele obținute in această campanie de vară de către cele trei niîdp agricole cooperatiste din localitate. Pentru a avea o imagine mai suges- W a tradiției locale, iată o mărturie t „Pe la cîntatul cocoșilor, lăutarul își mo coardele, cimpoierul își potrivea plscoiul, iară oamenii se găteau de ■Utoare luîndu-și flăcăii coasele pe umăr, Iară fetele secera la brîu". începea situarea griului, atît dc plastic descrisă de loan Slavici cu peste o sută de a In urmă, in binecunoscuta nuvelă „Pădureanca". Acum, la manifestarea «do, șt-au dat întîlnire, alături de prestigioasele formații artistice din WW, șl cele din localitățile apropiate, Șiria, Dorobanți, Macea șl Sînmartln. hpi cuvintul de deschidere rostit pe Pavel Horje, secretar adjunct al Comi- orășenesc de partid Curtici, rînd pe rînd, în fața numeroșilor spectatori u evoluat recitatori dc poezie, interpreți de cîntece și dansuri populare, 3>un frumos spectacol al bucuriei și hărniciei, la reușita lui adueîndu-și tKtribuțla fanfara (dirijor îlie Mocuța), taraful (instructor loan Chișeoan), pipa de dansuri populare (instructor Simlon Anghelina), toate din Curtici. h continuare, orchestra de muzică ușoară din Sînmartln, formația de dansuri populare maghiare din Dorobanți (instructor E. Benedek) și ansamblul folclo- tdin Șirta (instructor luliu Pop) au realizat un bun echilibru între diferitele pari prezentate, diversifietnd și ridlcînd calitatea întregului spectacol. Meri- ta fost șt evoluția soliștilor vocali: Mărioara Mican, Marcel Brănid, loan Lud Păcurar și a prezentatoarei Dana Oleșer. Spectacolul a mal scos însă Un August fierbinte a fost atunci, in *44, trăit de poporul român in focul luptei antifasciste — actul istoric de la 23 August a conferit, in fapt, consacrare liniei politice consecvent urmate de Partidul Comunist, care, in mod stăruitor, a demascat pe întreaga perioadă interbelică gravele pericole pe care le re- prezenta fascismul pentru pace și democrație, pentru libertatea popoarelor, a desfășurat o vastă activitate politico-organizatorică menită să antreneze largi cercuri sociale, a organizat și condus ample bătălii revoluționare cu caracter antifascist, antirăzboinic și antirevizionat, între care marea demonstrație de la 1 Mal 1939 a ocupat, prin sem,nificația-i bogată, un loc deosebit. Un August fierbinte, deci, in care insurecția de atunci „a marcat înec ciutul revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperiedistă care a dus la cucerirea adevăratei independențe a patriei, la transform arca revoluționară, socialistă a României**, după cum preciza tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Un August fierbinte au trăit românii în acel an șl el nu este prea înde- părtat încît să-i uităm dogoarea; nici nu avem dreptul acesta, niciodată, fiindcă in ea ne-am călit, pregătindu-ne pentru izbînzile viitoare. într-un timp căruia l-am înstăpînit curgerea, scriindu-i, adică, noi istoria, după cum ne-a fost vrerea și puterea. Cu atît mai mult cu cît istoria de pînă acum se cheamă tot revoluție și așa se va chema șl în continuare, în vremurile viitoare. Este, aceasta, strategia comunistă nu de a scrie istoria, ci de a face Istoria. O istorie, iată, bogată în evenimente și mîndră pidn împlinirile ei. Mă- reața izbîndă din acel August a deschis etapa celor mai profunde prefaceri, a inaugurat procesul construcției socialiste. Congresele comuniste, începînd cu lucrările celui de al IX-lea, au înarmat partidul și poporul cu ample șl mobi- lizatoare programe de acțiune revoluționară, au făcut să pătrundă în toate sfe- rele vieții sociale un spirit nou, a declanșat lupta pentru desființarea dogme- lor, înlăturarea șabloanelor, descătușând, astfel, marele potențial de gîndire și acțiune al poporului nostru. Urmîndu-și vocația de constructorpoporul român a înălțat o societate nouă. Nu e atît de departe, spuneam, măsurînd în timp, acel August pentru a nu-l păstra în memorie viu; dar măsura obișnuită a timpului își pierde puterea cînd socotim cît de mult și profund s-a schimbat fața țării. Ctitoriile epocii pe care cu mîndrie o numim după cel care ne conduce destinele sfat fără de seamăn. Orașele se întrec între ele îmbrăcind haina modernității; satele înfloresc și pe străvechile vetre răsar construcții rivdlizînd cu ale orașe- lor ; combinatele și uzinele — cetăți ale industriei, dau fală unor localități pînă mai ieri necunoscute / pămînturile au devenit bogat-roditoare, „milionarii1* care le înstăpînesc asigurînd cu prisos pîinea țării; știința stă la baza oricărui proces, întru cunoașterea ei e implicat întreg tineretul patriei. Se străpung munți șl se schimbă cursuri de rîurl, însăși geografia patriei fiind într-o per- manentă schimbare. Drumuri noi înfruntă semețele înălțimi, se unduiesc peste spinările dealurilor ori străbat întinsele timpii: de beton, dc fler, de apă. Unind provinciile străbune, acoperind, rotundul țării, din zare pînă la Marea cea mare. în Augustul de azi se cuvine să ne gîndim la ceea ce va fi miine. întru aceasta sînt concentrate eforturile unei națiuni. Dacă înainte se cerea eroism in luptă, acum se cere eroism in muncă. Dăruire totală, din partea fiecăruia pentru împlinirea programelor de construcție socialistă și comunistă. Aceasta ne va fi istoria ! -- - -Florin BANESCU Era in ’44 August douăzeci și trei — livadă unde dorm eroii nor cc poartă poemul peste amintire. în linla-ntîi cînd singerai, lată, sub ploaia de plumb cîntai o doină inima-ți plingea de dor. Dar te-ai întors prin zarea purpurie cu ochi de cer și sufletul de aur. Veneai spre sat visînd la fructele livezii. Din colbul drumului se decupa Istoria. Dinu MATEI în evidență (și nu pentru prima oară) pericolul pe care il poate genera neres- pectarea autenticului în costumul popular de către membrii orchestrei popu- lare și a tarafurilor. Trebuie reținut faptul că aceste manifestări, dincolo de divertisment, înseamnă un act de cinstire și prețuire a marilor noastre valori culturale. Horia TRUȚĂ SERBARE CÎMPENEASCA LA TAUȚ !nscriindu-se în cadrul generos al Festivalului național „Cîntarea Româ- nleV*, in aceeași duminică de august, a avut loc la Tauț — sub genericul ^Ieșind la țarină" — o altă serbare timpenească. Această serbare s-a consti- tuit într-un emoționant omagiu adus lucrătorilor fruntași ai ogoarelor de pe vaza comunei, celorlalți oameni ai muncii din această localitate cu izbînzi fa dcmieniul lor de activitate. Actuala ediție a „Ieșitului la țarină" — la care c luat parte un numeros public — s-a bucurat de participarea artiștilor ama- tori din Ineu, Tirnova și Tauț care au prezentat un reușit spectacol cultural- artistic. Astfel, ansamblul folcloric de cîntece și dansuri de pe lîngă viitorul centru de-cultură șl creație „Cîntarea României" din Ineu a contribuit intr-o substanțială măsură la calitatea spectacolului prin evoluțiile orchestrei (con- dusă de Alexa Sandru), formației de dansuri (instructor Aurel Seran), soliș- tilor vocali de muzică populară Rodica Ardelean, Luminița Sas și Liliana Bite, cît șl a soliștilor instrumentiști Îlie Pașca și Car ol Lascu. Mult apreciată fl fost și evoluția artiștilor amatori din Tirnova — a formației mixte de dan- suri populare (instructor Traian Ursuț), a formației de călușari (instructor Pavel Mecheș), cit șl a solistei Rodica Todea. în sfîrșit, dar nu în ultimul tind, menționăm și însemnata contribuție a artiștilor amatori din Tauț — grupul coral și grupul vocal folcloric feminin (instructor Silviu Cosmin), grupul vocal folcloric bărbătesc (instructor loan Berar) cît și formația mixtă de dan- suri populare din Minișel (instructor loan Tudur). Prin întreaga sa desfășu- rare, actuala ediție a serbării eîmpenești „Ieșitul la țarină" și-a atins pe deplin obiectivul vizat, aducînd, prin intermediul complexului și sensibilului limbaj al artei, un emoționant omagiu gospodarilor de pe aceste meleaguri. loan ALECU ORIZONT • cronica literara^ ex libris ARON COTRUȘ Șl REVISTA „BANATUL" Începînd cu luna ianuarie a anului 1926, a apărut la Timișoara, revista Banatul. De la primul numai se preci- zează că „apare lunar sub auspiciile unui comitet*. Dintre cei douăzeci și unu de membri amintesc pe Valeriu Braniște, Tiberiu Brcdiceanu, Sabin Drăgoi, Ing. Mardan. Victor Vâl- covici, oameni care au militat, și in continuare, pentru cul- tura Banatului. O repede (sumară) privire asupra compo- nenței comitetului ar da seama despre condiția presei cul- turale (literare) în Timișoara epocii. Și ar fi instructivă (și informativă) pentru un studiu de sociologie a culturii. Re- vista Banatul a însemnat o primă mare încercare de a sen- sibiliza la cultură un oraș al negustorilor și marilor pro- prietari. Rolul ci de pionierat trebuie privit și din această perspectivă. încă din primul număr, în revista Banatul publică Lucian Blaga. Aron Cotruș, Sabin Drăgoi. într-un editorial sînt schițate cîteva direcții ale drumului pe care-1 intenționează revista. într-o vreme care nu era „prielnică*, într-un oraș al negustorilor la care primau interesele mate- riale, cu dezinteres față de cultură, revista dorea, intr-o deschidere spre național („ .. fără nici o intenție regiona- listă*), să fie oglinda culturii din Banat. Din primul an de apariție, revista Banatul are colaboratori prestigioși, scri- itori (oameni de cultură) care vor însemna mult pentru lite- ratura națională — Lucian Blaga. Aron Cotruș. Sabin Dră- goi. Franyd Zoltân (cu traduceri). Filaret Barbu, Doina Petcanu (scriitoarea Anișoara Odeanu). Apoi. Camil Petres- cu, George Câlinescu, G. Bogdan-Duică. Emanoii Bucuța, Onisifor Ghibu, Al. Negură. Traian Lalescu, loachim Miloia — dînd revistei o largă deschidere spre național. Revista publică reproduceri după Aurel Ciupe, Romul Ladea, (uliu Podlipny, Simionescu. Corneliu Liuba. începînd cu nr. 2/1927. la conducerea revistei Banatul vine Aron Cotruș. Colaborator al revistei încă de la primul număr, Aron Cotruș ajunge directorul ei. Odată cu preluarea conduceri de către Aron Cotruș. Banatul devine „revistă cul- turală*. Din ianuarie 1928 (ultimul număr în care se men- ționează : Director i A. Cotruș). Banatul se transformă în „revistă culturală, socială, economică". Perioada cînd Cotruș se află la conducerea revistei este, se pare, cea mai prospe- ră din existența ei, avînd o largă răspîndire în țară și străi- nătate. ajungînd pînă la românii de peste ocean. Este încă insuficient cercetată biografia lui Aron Cotruș și stabilit rolul său ca director al revistei Banatul din Timișoara și al Bibliotecii „Semănătorul* din Arad. De altfel, nici locul și importanța poetului în contextul literaturii române nu sînt suficient de clar fixate Colaborarea lui Aron Cotruș cu poezii la revista Bana- lul nu este deloc «neglijabilă. A publicat în această revistă treizeci și șapte de poezii, cele mai multe fiind reluate în volume. Primele poezii publicate în Banatul sînt Porumblș- tile și Zadarnic (An I ,nr. 1, 1926, ianuarie, pp. 5—6). Mai publică : floria. Ion, Codru. Ciung, Patru Opincă, Ion Roată, Minerul, Cuvinte către țăran. Ai noștri sunt acești munți. In munți. Aicea suntem, Mîine, Strămoșesc păminL Cînd a început sâ publice In Banatul, Aron Cotruș avea tipărite cîteva volume — Poezii (1911), Sărbătoarea morții (1915), România (1920). Neguri albe (1920). Versuri (1925), în robia lor (1926). avea treizeci și cinci de ani. deci, era în epoca maturității de creație. Lirica activistă, militantă, cea mai amplă și mai bogată din creația sa se întîlnește și în poe- ziile din Banatul. De altfel, și revista semnalează cu promp- titudine volumele poetului. Poeziile publicate în Banatul sint semnificative pentru lirica lui Aron Cotruș. atît pe direcția liricii militante, so- ciale, de meditație asupra condiției și destinului omului simplu, păstrător de pămînt și țară, cit și pe direcția unei lirici a dezlănțuirilor, a descătușării, a legăturii cu natura deschisă spre spații largi. Intr-o postură și atitudine moder- ne. Caracterul înnoitor al poeziei lui Aron Cotruș, forța lui de a se desprinde de upigonismul eminescian trebuie mai mult accentuată. Este poate întîiul poet român de la începu- tul secolului care avea o voce proprie. Și poeziile publicate In revista Banatul dovedesc acest lucru. Alexandru RUJA Unde începe imaginația și undei termină amintirea în literatură î O rămîne fapt nedisimulat și dt st 6 nează în convenție ? Uneori nid «e chetele nu delimitează proporțiile: > naiul devine eseu, documentul flctiwl și romanul autobiografic. La o primă vedere, și Viața ai pradă nu este decit romanul auvi- grafic al formării unui cunoscut «il itor ! amintiri relevante din copUnd lupta cu mizeria, primele prietenă fi terare etc. Pentru cel ce a citit moții. Delirul, dar și alte cărți aleii Marin Preda, evenimentele acestei M grafii nu-i vor fi total necunoscute.™ diferitelor lucrări suprapunlndu-a b-l tr-un soi de clișeu robot al perm* lor In care sc recunoaște autorul P* tretul din Viața ca o pradă, mai dHfc rat, nu este decît o altă ipostază w babilă și foarte asemănătoare celwiA imagini. Mai „neaducîndu-șl amtafil cînd una, cînd alta, autorul hi pa folosi închipuirea. (Nu degeaba o me.ștc Borges Imaginația drept o tu- re compensată). Intre amintire și imaginație Marin Preda ION IZVOR. pseu< tin tînăr inginer și s electrotehnică, dc pc I Vuia" Și-a adunat p» .Melancolii fără A mir nească*. TAINA fe darul de lapte ;i-u întemeiat drugnst^ o Mita. Ascunsă-n (jindul dinainte cc un ghețai al Velelor - fierbinte — asediază eul • Pe darul de sînge ne-am întemeiat devenirea f Stngele de culoarea Warelui «Ir dar și dor • TROPOTE '/.borul încins pe-o aripă viscolul zvîrlit în ochian veacu-lansat ca o clipă tropote de gind spre ocec Cum flacăra ochilor geme cade strivită de vtnt casa-ntrebării de-asemeni, • • •••« 4 fanion FOLKER — SYSTEM A medita însemnează a plonja, prin gîndire, într-un adevăr! a con- templa insă însemnează a pătrunde pînă la profunzimea tn care găsești binele din el. Poezia este o lume in ipoteză. în Stropi din cascada vieții care insă simțim viața intr-o mă- sură mult mai mare decît vedem lumea. Adevărata conștiință e ca un cer. Ea nu are in cuprinsul ei decit lu- mini. Minunea cunoașterii începe de la a ști să exiști i — să știi că cel ce contemplă ești tu. In artă, profundul e dureros. Du- rerea aceasta are valențe spirituale. De aceea, ea pasionează. Adevărata viață este aceea în care găsești iubire pretutindeni. Pot simțurile noastre să facă Uni- versul mai real decit este el fără noi, sau ele încă ii mai pierd din realitatea pe care o are ? O idee e mare, nu după stilul în care e expusă, ci după ritmul cu care pătrunde în gîndirea celor care o primesc. Intuiția e primul act din sinceri- tate ; inspirația e ultimul. O conștiință filosofică transformă in idei tot ce-i oferă viața. Adevă- rata filosof ie se naște mai ușor din viață, decît din natură. In viață, tra- gicul îl dă istoria, sublimul tragi- cului insă îl dă eroul. Aș vrea să nu fiu niciodată ne- mulțumit decît de două lucruri i că n-am cunoscut un adevăr și că n-am făcut un bine pe care l-aș fi putut face. Fără aceste păreri de rău ar trebui să sufăr și mai tare. Gh. MOTIU Viața ca o pradă Tabără de pictură Ideea organizării unei tabere de pictură tn inima cim- piei curticene este mai mult decît ingenioasă, avînd In ve- dere că pînă in prezent nimeni nu s-a gindit ca în arșița dogoritoare a verii, în orizontul plat al cîmpiei. nouă tineri artiști plastici să-și mute atelierul din București la peste cinci sute de kilometri depărtare de Institutul „Nicolae Gri- torescu", pe care-1 urmează, într-un loc frumos al Patriei de pe frontiera de vest a țării. Cîmpia arădeană și curtlciană l-a primit pe cel nouă tineri artiști plastici (studenți în anul al U-lea« secția de pictură și textile) în pragul celui mai marc, grandios și fastuos spectacol al muncilor verii — sece- rișul griului. In momentul în care au sosit în acest colț ro- ditor de țară, cîmpia respira în liniște și sănătate ozonul sevelor pămîntului. Ceasul verii bătea orele maturizării spi- cului de griu. cu miros de pline albă. nouă. Iar la margine de răzor, macii roșii anunțau, cu petalele deschise spre al- bastrul cerului, miezul verii românești. Nu se putea alege un moment mai bun, inai propice artei, cu atîtea culorl- pastcl. sub lumina de foc a verii, pentru cele „nouă tinere calfe* în ale picturii (ca să folosim expresia pictorului și conL univ. dr. Ion Sălișteanu, prezent în mijlocul studenți- lor la sfîrșitul practicii) cum au fost „ceste săptăniîni petre- cute la Curtici. Acum, „fructele* coapte ale celor patru săp- tămîni de practică se află expuse pe simezele sălii „Alfa* din municipiul Arad, totaliand 45 de tablouri, născute in cîmpia curtlciană, plămădite din florile și miresmele șesului întins și neted, „ritmat* de înălțimile plopilor și blocurilor orașului agroindustrial ce se dezvoltă tot mai intens în cadrul noii revoluții agrare și procesului de sistematizare a localităților. Cele 45 de tablouri. într-o unitate tematică de ansamblu, ne apar ca o „decantare* a spațiului din care au fost inspirate, ca o reflectare a acestuia prin intermediul sensibilității creatoare a fiecărui tînăr artist în parte, în ipostaza nu de simplă oglindă, ci de produs detașat, dis- tanțat, trecut prin proprie sensibilitate, cu o configurație proprie. Tablourile de pe simeze se leagă de realul din care au țîșnit, fiecare lucrare înscriindu-se cu un timbru propriu pe o imensă carte poștală (sau scrisoare) de vacanță pe care nouă studenți — Mihaela Avramescu, Alexandru Dobrescu. Pompiliu Dobrin. Andreea Flondor, Ofelia losub. Cristina Miron. Anca Mureșan, Anda Panduru și Florin Stoiciu — o „expediază* din orașul Curtici Institutului de arte plas- tice „N. Grigorescu* din București, cu tot atîtea note do 10 (zece) — lucru confirmat de pietonii și lectorul universitar Marin Predescu. care i-a însoțit po tot timpul practicii de vară. Cele 45 de tablouri vor îmbogăți de aici înainte pereții viitorului centru de cultură și creație „Cîntarea României*, din Curtici, ele exprimă, îndrăznim să o spunem, o artă afirmativă, înzestrată cu un simț al realității căreîa-i procla- mă incontestabila frumusețe. Emil ȘIMÂNDAN Volum dc succes, cartea este de bl început destinată să placă, chiar drii și numai pentru că, parcurgînd pai? I ni le ce descriu o carieră izbutită. f*| care cititor se simte pentru cîteva c&| pe părtaș la reușita eroului. Dar. J parte de a fi o simplă „biografie I manțată", Viața ca o pradă depășeai cadrul în care a fost concepută: ea ni 1 reprezintă numai viața și decorul tel care au avut loc începuturile artistia 1 ale scriitorului, în ea nu este vorbe numai despre o mulțime de persan ' autentice din viața politică, culturalii și anonimă a anilor din jurul războiul lui, ea este străbătută de eroi literari,] unii exemplari, de evenimente, unde reprezentative și de amintiri, foarte multe convertite în istoria Acest dubh aspect al cărții, de personal și de ge- neral. de amintiri din viața unui os și roman al unei epoci. îl ispitește pt cititor să facă mereu legături cu per* sonaje reale și să devină apoi în sfen atotputernica a literaturii. Iar auterd ■ deși se găsește In situația delicate te care știe că nu va fi iertat dacâ n j părăsi adevărul istoric In legături rt: fapte șl oameni pe care l-au avut la fața ochilor și cititorii. își asumi rii- cui de a face literatură. învăluind tril in subiectivitatea artei sale. Ceea»; nu numai că nu este ușor, dar cereți o foarte mare corectitudine morali. Dl' aceea, nu poate fi trecută cu vedem relația lui Marin Preda cu oamenii d cu faptele, o relație ce ni-1 prezinți' ajuns la un grad de senectute In or furia, răzbunările și spaimele au di$& rut într-o umbră filigranată pe o viț» roasă conștiință de sine, necruțătoare! puțin Ironică, puțin uimită, dar împăcată nostalgică, puță cu sine și cu n>| Iul cc și l-a asumat. 1 De la acest punct, nu mai are nid I o importanță cine a fost „cu adevârafi cutare personaj din carte. Pentru citi- torul de aiurea sau pentru cel de peste trei generații, documentul își pâstread valoarea doar pentru specialist Pentfl ceilalți cititori ai operei lui Marin Pre- ] da. vor rămîne imagini ale unui timp cind un anumit scriitor (real sau tic» ] tiv ?) și-a căutat locul în lume. Gheorghe SCHWARTZ Pe orice computei ai t rației Franceze dc Handb. pot afla aproape toate d. numerice despre handbal timișorean Alexandru Fol născut la 28 ianuarie 195 Orșova, 1,96 m, 100 kg. 24: lecționărl în echipa națio T-10 goluri în medie pc argint la Montreal și bror Moscova și Los Angeles. două ori cel mai bun rea tor al campionatului. Dii ianuarie a.c.. Alee a Juca [Franța, sub culorile lui U.C.. unde sosirea lui a sâ însemne salvarea ecl de retrogradare. Drept pc [tare s-a pus in funcț F"lk»?r — systom. — Am ajuns la Lille li I ianuarie, scara. Am fost mit de domnul Jean Niti I aeroport, la Paris, unde, form uzanțeloi publicitar»' atordat un interviu rev I .Handbal*. mai precis Hervâ Leroy. Cinci air a la Lille, am luat masa Ir Ifestmuant împreuna cu ib | clubului, care pur și s’n erau entuziasmati d*’ vei nea acolo. Tîrziu. am fost du< la garsoniera unde i M locuiesc, provizoriu, o Kinlnă, pînă ce apartame ț meu ar fi fost finisat, inai 1 mea acolo a stat iugosl I George Raziei. Și el a avu contract cu francezii, ni । d a fost concediat de coi cerea clubului, fiindcă nu dea randament. Echipa । atunci pe ultimul loc. mă pe penultimul, dai la egal de puncte cu cea din u i clasată. — Cîte echipe sînt in pi ligă (Divizia mtținmdă I i mai exact) ? I - 12, din | să trei. Noi locui nouă, nefericite care retrogra i am terminat dar din cele a făcut part- Dunkerque. în sezonul tr< Dunkerque a fost clasat patra și a ftțpene. - Cum francezi ? — Jean jucat in cupele ai fost solicitat Ni ta, antren echipei din LiIle, fost anta al naționalei franceze, anunțat, la finalul Supere de la Dortmund, în 19 dec brie anul trecut, ca la F rația franceză și la cea re Ba se află depusă toată d • 14 • 15 • OR1ZCUT libris cepe imaginația și unde « minți rea în literatură? CD st nedisimulat și cit se aii* convenție ? Uneori nici cu* delimitează proporțiile jur* ie eseu, documentul ficțiune autobiografic. imă vedere, și Viața ca 9 este decît romanul autobio ormării unui cunoscut scriJ tiri relevante din copilăriți nizci ia. primele prietenii M Pentru cel ce a citit Mm rul. dar și alte cărți ale ■ la, evenimentele acestei bb» vor fi total necunoscute, eroffl lucrări suprapunîndu-se ln« e clișeu robot al personaje* se recunoaște autorul. Por* /lața ca o pradă, mai deeM e decît o altă ipostază pro» ■arte asemănătoare Celorlalți] lai „neadueîndu-și aminte*- cînd alta, autorul Iși poate i pui rea. (Nu degeaba no» cs imaginația drept o ullw ată). ] 1 amintire imaginație arin Preda „Viața |un o prada succes, cartea este de la mată să placă, chiar daca ntru că, parcurgînd pagi-i iu o carieră izbutită, fie- ;e simte pentru cîteva di» reușita eroului. Dar. de» fi o simplă „biografic ro» ața ca o pradă depășește e a fost concepută: ea nu umai viața și decorul in ; loc începuturile artistice ui, în ea nu este vorb® * o mulțime de personaje 1 viața politică, culturală anilor din jurul războiu» străbătută de eroi literari, iri, de evenimente, undo ?. și de amintiri, foarte Lite în istorie. Acest dublu ții. de personal și de qe- intiri din viața unui ora unei epoci, îl ispitește pe ă mereu legături cu per- ?i să devină apoi în sfera a literaturii. Iar autorul I te fn situația delicată In nu va fi iertat dacă va ui istoric în legătură co mi pe care i-au avut In ii cititorii, își asumă ris* literatură, învăluind totul a tea artei sale. Ceea ce nu este ușor, dar cere și corectitudine morală. Do ite fi trecută cu vederea trin Preda cu oamenii șl relație ce ni-1 prezintă rad de senectute In care rile și spaimele au dlspă- Jiă filigranată pe o vigu* ță de sine, necruțătoare, puțin nostalgică, puțin ipăcată cu sine și cu ro» umat. punct, nu mai are nici .'ine a fost „cu adevărat* ij din căite. Pentru clti- 1 sau pentru cel de peste documentul își păstrează pentiu specialist. Pentru ai operei lui Marin Pre* 3 imagini ale unui timp it scriitor (real sau fie* it locul în lume. :orghe SCHWARTZ ION IZVOR, pseudonimul lui Trandafir E. Eugen, este linăr inginer și asistent universitar la Facultatea de Ktnitehnică, de pe lîngă Institutul Politehnic „Traian Șl-a adunat poemele de pînă acum în volumul lelancolii fără Andrei*, predat editurii „Cartea Romă- TAINA tirul dc lapte usiemeiat dragoste a fciâ-n ghidul a ghețar tetelor pilite — Kd eul ' ferul de sînge fe (afemeiat wrca' ■te de culoarea r d dor! I TROPOTE W încins pe-o aripă ku! zuîrlit în ochian Wonsat ca o clipă re de gînd spre ocean. iWra ochilor gemeni sjtHvftd de vînt mMrri de-asemeni, — cer duhorit pe pămînt.. Lente durerile-n va ță miezul de secetă grea intre piatră și viață vidă, atingerea ta ' DEPĂRTA RI Vraja nemișcată grabă de mers înainte si descoperiri de nădejdi f în hora de furtuni -f A 7 fanion 11 din care retrogradea- k Noi am terminat pe ImuA, dar din cele trei rate a făcut parte șl erquc In sezonul trecut. Hrque a fost clasată a IV a jucat in cupele eu- kum ai (ost solicitat de klean Nita, antrenorul «din Lille, fost antrenor ațiooalei franceze, m-a pi. la finalul Supercupei ■Dortmund. în 19 decem- IbuI trecut, că la Fede- b franceză și la cea româ- r află depusă toată docu- mentația mea. De fapt, eu am plecat în Franța ca jucător- antrenor. în această calitate, mă consultam cu Jean Nita și Michel Agostini înaintea me- ciurilor importante. — Ai fost golgeter ? — Nu am avut cum. Am ajuns la Lille cînd campiona- tul se afla deja la jumătatea lui, dar. oricum, am urcat în topul marcatorilor. In medie, pe meci, înscriam de șapte-opt ori. asta fără aruncăr ile de la șapte metri. Primele probleme în echipă am început să le am din cauza „centrului*, care împrăștia cam multe mingi. — Bănuiesc câ ești cel mai în vîrstă în echipă. ■ — Da Media este undeva pe la 21 —22 de ani. Căpitanul lotului are 28 de ani și este profesor la Universitate. îl cheamă Marc Baron Cu ei am avut acele mici nelămuriri, la început. — Care au fost meciurile- cheie ce au salvat echipa de retrogradare ? — Cu Strasbourg, unde a... cîștigat. Decisivă a fost. însă, victoria în deplasare, la Mar- silia, echipă aflată pc locul trei prezentă în cupele europene Am cîștigat cu 22—21 Am în- scris de 11 ori și am făcut patru 7 metri — In rest, ce mai faci ? — Binișor. Săptămîna tre- cută m-am insm at. <— Maison de pierre (Casă de piatră, cum ar veni). Marcel TOLCEA pinza e mai întinsă decît marea ! LIRICA Cu chei de aur însăși primăvara deschide clipe noi în calendar o pace mă-nnoiește, dar din dar să picure ra intr-un vis povara desfacerii statuii de carara să încălzească un destin impar cînd umbrele morganelor dispar și Imamătă in cintec lin chitara se aude-n flori un clinchet de colind ? e soneria rai dar c sminteală <ă-n horă de iluzii mă mai prind ca inima sedusă din greșeală rivnește ca sublimul să Ies prind cu zbor pc-o frunză de provincială ! VALUL Lasă plinsul tău să sece ! (cu fior de șoaptă rece) cînd se pierde idealul sau începe carnavalul floarea apel este valul! aqua-forte POVEȘTI CU ClNTEC Shcila Davis este o funcționară a municip.ilitații din Birmin- gham. Ea s-a făcut cunoscută grație unei măsuri originale cunos-: cută sub numele „Ziua despărțirii’*. Despre ce este vorba ? Qrul doi soți au divorțat și n-a mai rămas nimic dc făcut pentru^ivvH» rea căsniciei lor. ei sint invitați in fața reprezentanților prluajâiiai intr-un fel de ceremonial de despărțire „in condiții civiliz>»^£. Faptul, arată domnișoara Sheila, reduce simțitor stress-ul și în- cordarea ce apar in asemenea situații cînd, despărțindu-sc. soții nu-și mai vorbesc, ba unii iși poartă chiar dușmănie tot restul vieții, rău ce sc rej>crcutează în cele mai fiecxente cazuri și asu- pra copiilor lor. Intr-o asemenea ceremonie, pe un fundal muzical adecvat pregătit cu pricepere dc organizatoare soții își mulțumesc unul altuia pentru zilele frumoase petrecute cindva împreună și promit să nu se-urască ... urîndu-și pentru viitor noroc și fericire in eventuala nouă căsnicie. Scepticii sint de părere câ inițiativa domnișoarei .Sheila nu-și are rostul, din moment ce cuplul lot se destramă. „Nu-i adevărat, afirmă intreprinzătoarea funcționară. Nu-s puține cazurile în care de la „Ziua despărțirii* cei doi soți pleacă împreună la domiciliul conjugal dîndu-și seama abia aici1 la noi că nu pot trăi unul fără celălalt. Este adevărat, se mai și plînge pe la noi. Mi s-a întîmplat și mie, dar. spuneți^mi. nu merită Ba merită, stimată domnișoară Sheila ! • Instituiul de Studii ale Limbilor Germanice „Goethe* din Miînchen a inițiat o nouă metodă menită să vină în sprijinul studenților străini caro învață limba germană. „Prin istoria muzicii rock germane la in- vățarea limbii* este o acțiune concretizată într-o atractivă expozi- ție ale cărei exponate (cărți, discuri, afișe) stirnesc un mare in- teres din partea celor dornici de a cunoaște modul în care se pre- zenta scena rock germană înainte de Modern Talking și Scorpions. Mai multe monitoare instalate in sala încăpătoare a expoziției oferă non-stop un film de 30 de minute in care cunoscuta expo- nentă a rock-ului teatral, Nina Hagen, în postură de prezentatoare, explică evoluția acestei muzici într-o exprimare (verbală, de această dată) impecabilă folosindu-se de secvențe filmate și video- clip-uri. Pot fi văzute grupurile The Lords și Rattles, contempo- rane cu celebrii Beatlcs-i, dar nu lipsesc referirile la pionierii autohtoni ai genului, ca Fredy Quinn, Gus Bachus. Ralf Bendix, Peter Alexander, Ted Herold, Conny Froebes. Un capitol aparte al filmului se referă la noii exponenți ai Tehno-Pop-uIui german: Kraftwerk, Amon Duul. Eloy, Klaus Shulze. La dispoziția vizita- torilor e pusă o broșură cuprinzînd cele mai reprezentative texte din aria rock germană, cu note critice asupra „americanismelor* strecurate în unele din acestea. Organizatorii sînt de părere că întreprinderea aceasta contribuie substanțial la asimilarea rapidă a limbii germane, dar și la cunoașterea mai aprofundată a unui gen muzical care-i atrage într-o mare măsură pe tineri. Petru UMANSCHI • Copilul muncește tot timpul. • Disciplina c mai scumpă ca banul. • Cel ce minte, acela și fură. • Marfa bună — bani adună. • Om adevărat ajungi nu- mai după ce suferi. • Sănătatea-i bogătate. • Oul fiert e dimineața aur, la prînz — argint, iar seara e plumb pentru stomac. • Să nu-i dai copilului coar- ne, că te împunge. • Somnul e jumătate, moar- te. • Unde nu se fură, se tră- iește bine. • Foamea este cel mai bun bucătar. • O, sănătate, tu ești mă- mica mea ! • La bătrînețe și mîinile și gura se mișcă mai greu. Ion N. DAI A sport • Cind descrii soarele să nu începi cu petele. • Stabilitate înseamnă stag- nare. • Urcă mai sus ! Adevăratul căutător de diamante calcă aurul in picioare. • între bun și spirit, care oare e factor dominant ? Pînă acum — băncile au gratii, nu bibliotecile. '* • înainte de a negocia cu lupul pune-i botniță • Vom putea pătrunde tai- nele Universului, cu numai cele cinci simțuri, pe care Na- tura ni le-a încredințat tem- porar ? • U nanimitatea pietrelor naște temelii. Sau avalanșe. • Perfecționarea transportu- lui a prefăcut transhumdnțu in navetism. • Nici un șarpe nu moare de proprio sa otravă. • Spre unele idealuri se coboară. Valeriu BUTULESCU VINE TOAMNA ... ...vine ploios și rece, după o vară care ne-a ars respirația și pielea ; curge, așadar, vremea, sc înșiruie anii ca mărgelele la gîtul fetelor, încep, curînd, școlile, de la abecedar la adîneul și înaltul facultăților, fericiți cei pentru care va suna clopoțelul, optimiști să fie cei care au rămas sub linia promovaților (în anul viitor, cu siguranță). Repetentă, „Poli* trece, deci, în „B“, în seria cea mai grea, cu multe aspirante, ele însele cu infuzia de nădejdi pe care o aduce vacanța mare : F.C. Maramureș, U.T.A., Reșița, ba și C.F.R. Timișoara, zice I.eonida Nedelcu. ambițios cum e, ceea ce ar însemna că d-aci, de-acasă. începe și bătălia promovării. Firesc, noi mergem cu „Poli*, cum de ani de zile ne-am legat de creșterile și descreșterile acestei cucoane ; dăm însă șl celorlalte două reprezentative ale fotbalului timișorean in eșalonul secund dreptul cuvenit de a lupta pentru gloria promovării în „A*. Chiar, revelație a ediției trecute in „B“, de ce n-ar fi A.S.A. Progresul fericitul lider al seriei a II l-a, intr-o ascensiune cu adevărat spec- taculoasă : din județ in „C*. d-acolo în ..B*. după un an, iar după doi, ar fi colega Stelei. Succes, tuturor 1 S-a fluierat startul in prima divizie ; mi s-a părut cam linccd începutul, chiar alarmant prin numărul de cartonașe galbene și roșii, ca și prin slăbiciunile în jocul campioanei, dc care ni se leagă încă atîtea vise. Hagi, primul nostru fotbalist, nu o chiai în formă, a și ratat un penalii.,., o fi fost canicula de vină, o fi fost repaosul. De-acum. declanșîndu-se și campania agricolă dc toarnă, vorba tractoriștilor : pc cai, băieți, că se filmează I Teodor BULZA S A H • • Prima campioană mondială de „Copii pînă la 10 ani* la șah, Corina Peptan din SadU-Gorj și-a cîștigat acest titlu la recentul campionat mondial organizat la Timișoara. Tînăra campioană este și o „elevă de excepție*, iar antrenorul său este informaticianul Pășcălău, licențiat al Facultății de Științe ale Naturii din Timi- șoara, iar soția acestuia este încadrați la „Electrotimiș* Timișoara- • Printre medaliatele campionatului mondial se numără șl tînăra Eleonora Ba Unt. elevă de elită la „Liceul de Filologie-Ist<> rie* din Timișoara și în ultima perioadă de timp ea a fost antre- nată de maestrul internațional Mărășescu Ton, de la A.E.M. • Reprezentanții României, prin cele sase medalii obținute, reconfirmat valoarea ridicată a șahului din țara noastră. • La „Cel de al V-lea Festival Internațional de Juniori șJ Copii*, organizat în „Orașul Florilor*, (disputat cam în aceiași timp cu amintitul campionat mondial) prin cei peste 560 de par- ticipanți, „s-a dohnrtt* recordul mondial de participare la un „con- curs Juvenil* • La acest festival a participat și Hodorogea Irina din Bacău, care, avînd doar șase ani, a învățat sâ scrie, pentru a-și putea nota partidele disputate, lucru obligatoriu Ia un concurs internațional. • în cinstea acestor importante manifestări șahiste. C.J.E.F.S. Timiș, „a scos de sub tipar*, cel dc al șaselea număr al presti- gioasei reviste „ȘAH — TIMIȘOARA*, cu rezumate în limba en- glezii și cu colaborări valoroase, ca cele ale lui Florencio Campo- manes, președintele F.I.D.E.. Boris Spaskl, mare maestru interna- țional și fost campion mondial dc seniori. Pius Brînzeu, membru corespondent al Academici R.S.R., prof. loan Bușe, președintele C.J E.F.S. Timiș și alții. Virciliu SCHIOPESCU din toate fArfle. i ORIZONT Ferdydurke, Cosmos, Trans-Atlantic sînt cărți care-i aduc lui Witold Gombrowicz* mai multe necazuri decît bucurii. Mai multe huiduieli decît aplauze. Cuvinte care ar fi demobilizat pe oricare alt scriitor, lui îi întrețin o incredibilă stare de euforie. în fața negării, a contestației, el jubilează cu un sarcasm degradat în satisfacție : un sine care se contemplă cu derizorie desfătare în oglinda rău- voitoare a lumii. Triumful, abia reprimatul senti- ment al gloriei, intervine abia în asemenea ocazii t cînd cărțile, cînd scrisul, cînd însăși ființa scriito- rului sînt puse sub semnul întrebării. Sub semnul negației. Numai că toate acestea nu pot fi judecate după canoanele comune. Nu sc cuvin judecate, de fapt, nicicum. Norma lor e prescrisă de o instanță externă î cea internă s-a dovedit mult prea contra- dictorie. Confesiunea, mărturia directă au fost pentru Gombrowicz arme pur ofensive. Arme ofensatoare. Doar întîmplător o carte precum Ferdydurke este considerată roman. Ea poate trece foarte bine drept un jurnal, după cum Jurnalul său devine, la ri- goare, un fabulos roman al persoanei întîi. Intcr- șanj abili ta tea titlurilor, disprețul suveran al genu- rilor, al categoriilor, al Ierarhiei, abia ele. abia tra- gicul sentiment al derizoriului, al aleatoriului — al Imaturității — constituie posibile răi de acces spre eul biografic al scriitorului. O biografie la vedere; născut în Polonia, în 1904, Witold Gombrowicz trăiește în Argentina din 1939 pînă în 1963. Petrece un an la Berlin. Din 1964 se stabilește în Franța. Cînd moare, in 1969. se află pc lista candldaților pentru premiul Nobel. Nu-1 va primi. Se bucură, în schimb, de o faimă crcs- cîndă, de un succes pe care nu l-a visat niciodată. Sau, dacă l-a visat, a făcut-o la modul său atît de derutant t sfruntînd, anatemizînd, jignind — jig- nind la propriu — blajinul, comunul, înțelegătorul bun simț. înainte ca Jurnalele sâ vadă lumina tiparului, Gombrowicz își avea locul asigurat între marii cîrtitori. „Probabil cel mai negativist scriitor al acestui secol**, notează Guy Scarpetta. N-o spune numai el. Gombrowicz n-ar fi îngăduit ca vreo ju- decată care să-l privească să n-o fi emis el mal întîi. Autor și interpret al scenariului propriei tra- gedii. Gombrowicz visează să fie și comentatorul ei numărul unu. Deconstructor de utopii, sarcastic și necruțător, el nu pune în locul edificiilor dărî- matc decît proiecția disproporționatului său eu. S-a scris mult despre experiența răului în cărțile și în viața lui Gombrowicz. El scrie, însă. în replică, sub presiunea unui adînc filon sarcastic. Dar, în dru- mul spre cititor, sarcasmul se metamorfozează răutate. Insă nu una acră, sordidă, veninoasă, răutate de circumstanță, profilactică : o pungă gheață pe o frunte încinsă. în O cu Nu miră, așadar, reacțiile violente pc care ȘÎ ie-a atras de-a lungul vremii. Presa oficială îl nea- gă cu o vigoare egalată doar de cea a presei exilu- lui. Cărțile sale stîmesc stupoare. Intervențiile au- torului, în loc să limpezească lucrurile, mai mult le tulbură. Gombrowicz nu numai că Iscă. întîm- plător sau nu, situațiile incomode, dar are o plă- cere aproape sadică de a le întreține. Focul mic șî continuu al ironiilor sale, al exaltărilor negati- viste trezește, prin repetare stereotipă, un surîs în- țelegător t consecvența în „viciu** e doar partea vizibilă a unui extraordinar spectacol histrionic. Dincolo de el, în spatele cortinei, există un meca- nism de-a dreptul tragic. O mașinărie complicată, compusă din resentimente și regrete, din defulări și refulări, din negații și străfulgerări nostalgice, din luciditate și conformism, din spaimă și incon- știență. din îndrăzneală și ‘tandrețe, din viciu și puritate morală. Istoria vieții lui Gombrowicz este însăși istoria cărților sale. O spune chiar el, nuanțînd valoarea de inițiere a scrisului. Existența lui n-a avut o evoluție decît în măsura. în care a însemnat o acomodare necontenită la propriile-i cărți. Cărți care-1 surprind, mal întîi. Imprevizibile — „parcă nici Și totuși. Sînt cărți trăite, nici el prin ce mister, i-au pe însuși autorul lor n-ar veni din mine.. ? dar care, nu înțelege ordonat, ele. mai întîi. viața. Nu-și dă seama, de fapt, cum le scrie. Iden- tifică. oarecum cu precizie, numai faza preliminară, enervantă și inabilă. Dar. odată începută, cartea se scrie de la sine. Doar printr-o mare voință se vede capabil să delimiteze acea abominabilă nebu- loasă a începutului. Restul, paginile propriu-zlse. se înșiră cu o neîncetată concesie făcută Formei. Apoi, brusc, după un timp oarecare, constată că a devenit autorul unei cărți I O bizarerie pe care n-o înțelege nici el. N-o poate, prin urmare, nici descrie. O aproximează, cum, de altfel, se străduie să apro- ximeze și Imaginea Poloniei. Ba chiar drumul pe care-1 va urma cartea. Inevitabilul editor. Publica- rea prealabilă a unor fragmente. Polemicile ulte- rioare. Scrisorile de la cîțlva scriitori cărora le expediase textul dactilografiat: „In numele cerului, vă dați seama ce-ați făcut ?a Sau • „Asemenea COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor »ef) ANGHEI» DUMBRÂVEANU (redactor șef adjunct) OREI» COLTESCU. NICOLAE P1RVU, CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA î TIMIȘOARA, strada ROD. Telefoane t 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepw nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA IP B T. Index i 42 907 lucruri pot fi scrise, dacă ești capabil, însă publi- carea lor trebuie lăsată pentru mai tîrziu !“ In focul polemicilor, Gombrowicz își păstrează, însă, luciditatea. El știe foarte exact ce „teritorii** ocupă domeniul creației. Cînd spune că a început să scrie cu gîndul la viața sa. la el însuși trăind la Bucnos Aires, afirmația este perfect adevărată. Numai că nu pc deplin exactă. In timpul scrierii, autorul constată că a luat cu sine nu numai obiec- tele strict necesare, ci șl marfă de contrabandă i procesul Insesizabil al meditației, care îl conduce spre locuri neprevăzute. Ceea ce poate trece drept o satiră este tocmai acest balast, acest exploziv pe care-l transportă cu sine fără să știe. Tangou argentinian Jurnalul captează, Insă, și imaginea unui Gom- browicz mai puțin ferm în fața Istoriei. Compen- sează astfel de dezertări plonjînd în deliciile isto- riei personale. Obsesia timpului, a clipei care se scurge printre degete ia, cîteodată, forme comice. Lamentoul după timpul pierdut se transformă prîntr-o proiecție a unui personaj absurd, atempo- ral, al propriei existențe t „Da, da ... oare de ce nu mi-am notat fiecare zi începînd din momentul In care am Învățat să scriu ? Aș ti avut multe volume pline cu aceste note și astăzi mai aș ști ce la aceeași făceam acum douăzeci și șapte de ani oră. Ce rost ar avea ? Viața curge printre date ca apa printre degete. Dar cel puțin ar rămîne ceva... o urmă.. .* (Să observăm, din scrupul științific, că Jurnalele lui Gombrowicz nu s-au apropiat prea des de această idealitate a jurnalului intim. In- scripțiile de deasupra paginii sînt sumare, notînd. cel mai adesea, doar ziua respectivei săptămîni). Dar evidența nu-l împiedică, totuși, să viseze. Po- vestea vieții lui („care se apropie de sfîrșit l“) îi procură o plăcere „aproape senzuală*4. Parcă ar plonja într-un rîu ale cărui ape încep să se lim- pezească. „Totul se completează încetul cu încetul. Totul se leagă. încep deja să citesc în mine în- sumi. deși cu greutate și parcă prin ochelarii abu- riți. Cît e de ciudat: în sfîrșit. în sfîrșit. încep să-ml văd chipul cum iese din Timp. Cu senzația termenului irevocabil. E patetic**. $i de aici, o altă problemă : Cum să te com- porți în fața naturii ? Cu cît îi aprofundează mai mult sensurile, cu atît își dă seama că descrierile de natură nu l-au ajutat la nimic. în timp ce umblă prin pampa, constată că între el și natură există un antagonism fundamental. Ar trebui să-l rezolve, dar nu știe cum. Apclînd la divinitate ? Dar el nu crede în divinitate. Nu crede în tri- bunalul suprem. Și, oricum, nu va avea în fața na- turii niciodată o atitudine catolică. Deși ceva il trage mereu în jos. Spre confruntarea „cu planta, cu scarabeul și calul®. E tendința lui de a reface legătura cu Inferiorul. De fapt, un demers cît se poate de logic i din moment ce încearcă să subordo- neze conștiința superioară celei inferioare în lumea umanului, corelînd maturitatea cu imaturitatea, nu este obligat și să coboare scara speciilor ? Adică să parcurgă întreaga scară, pînă la capăt. „Mărturisesc, pe de altă parte, că această ima- turi tate mă înclntă, mă subjugă șl mă umple de plăcere. Căci sînt o Imaturitate matură și. deopo- */.'w te*"1 trivă, o Maturitate imatură ...“ Formula se i a fi reținută. Intre extremele ei își va sil vinovată, premeditată, ironică detașare G wiez întregul proiect spiritual. Căzut In pl care o țese cu gesturi atît ‘de energice, el iși formă captivitatea într-un răstimp al expa imaginare. Obligațiile lui estetice și intelect! leagă tocmai de această fatalitate asumata, tor al sensibilităților, el se vede împins spa vocație pedagogică : să forțeze tînăra genera i contactul cu maturitatea. Să-i releve, altfel șa raporturile cu maturitatea. Vorbește In depqM noștință de cauză, l-a studiat cu atenție pe tinieni, pe acești imaturi prin definiție. Ei han n-au că în el se ascunde un specialist In problni lor majoră. într-adevăr, e ciudat; tot un parad al imaturității face ca ei, argentinienii, sfi fițM te mîndri de Borgcs (un sci iitor, totuși, ab Hat UPTAMINAl SOCIAL POLITI exotic și străin de problemele browicz. să nu-1 citească decît lor) iar pe el. Ga o mină de uamril Jurnalul, ca și cărțile sale, unei serii sinonimice : nevoia nitudine. de Imperfecțiune, dc pulsează de cneq omului de No •' Inferioritate dr1 nerețe. Toate, concepte fundamentale, scrise 1 majusculă j „Tinerețea mi-a apărut drept rea I înaltă și absolută dintre valorile vieții ..alnr4 ea își are propriile particularități: totul fiind lume valoare, ea se relevă drept ceva mal-pci decit-valoare. în consecință, și-a așezat viața h ghilotine paralele : între autenticitate și inauîa citate. Valoarea, pe de o parte, și Valoarea net minată, Insuficiența, Dezvoltarea incompletă, pe alta. Filosofii spun : „Omul vrea să fie Dumnea Gombrowicz nuanțează : „Omul vrea sâ fie Ud Intrarec „Existența sarcastică** a lui Gombrowicz scrie sentimentele unui paria. Ale unui mar^fc zat lucid. însă în același timp, de o mare tate. Găsește cele mai incredibile scuze jxntmsM nimatul în care se zbate numele său. înUlnirikm grupul intelectualilor din Tandil — obscur orâa argentinian rătăcit în provincie — plutesc in & rii unei ambiguități pline de umor. Detașat aîl» experiența capitalei (ba chiar și a Parisului), w se neliniștește în nici o împrejurare: .N-au ad nicicînd vorbindu-se de mine. Ce să-i ad? P» vlncia . Dar asta mă determină să fiu prulm Știu deja ce fel dc tactică trebuie folosită in m menea împrejurări și nu comit eroarea de a ■ prezenta ; din contră, mă comport ca și cura N aș fi pe de-a-ntregul cunoscut, și le voi sugera d ropenismul meu numai prin ton și prin fonm Așadar, un european I Un urmaș al politeții rtfF pene, s-ar zice. Nici vorbă de așa ceva. Dupfc fa aceasta, preliminară, urmează scena a doua. A o solâniilor. Nu știe nici el ce demon II stîmr^t Dar nu regretă nimic. Nu pierde nici prilejul it a-și etala întregul repertoriu. Iritarea se transfofll în furie, nemulțumirea în agresivitate. Iar in un« lui. un șir ihterminabil de semne de întrebare. 1 Trăim, din nou, t emoție stăruitoare. dc timentelor care știu seamnă pentru noi ro răsplata unei munci • țic filtrată de soare! emoție a încheierii, a începutului : ne bucu na, un nou an școla cărții, al științei și înț în același timp, anot noite, mereu demne laolaltă cu cei ce pă acest început do toai gram al muncii și cr< al P.C.R. reprezintă, program de acțiune : sub semnul căruia î acționăm pentru o pr timentelor noastre își a fi contemporani c iubim patria muncii • punde prezent la che a timpului pe care il Din fericire, există și o altă Argentina. .'Ugwtd na pampei ncsfîrșite și a nopților luminoase. Am gentina pe care o cunoaște atît de bine, cu secreții ei cu tot — identic celui al oricărei țâri sttMoj ricane : aici, bunătatea, simplitatea devin agrr$M| șl chiar primejdioase. Nu însă șl Argentina tâttl sfioasă, descoperită în imaginea întîmplâtoare t unui tînăr cuplu așezat la o masă. Cîtă frumusețe^ De ce nu se așează alături dc el, lîngă aceatil splendidă apariție, plină de grație feminină și M tînărul care-i seamănă lui Rudolf Valentino? 0 frumusețe enigmatică. întru totul asemânâtowj lucrurilor care-1 înconjoară : fața dc mas# florik chelnerul, farfuriile. O frumusețe care nu se dew sebeș te prin nimic : e din aceeași lume, din arma materie. Deși dintre kî nu Acolo, e mai trăitori la oraș, puț noi vor fi aceia c< aibă rădăcinile la s întotdeauna, pămin luminos și mai bun. cerul mai albastru. Acolo, n raia datinilor c mai conserv toare. omul mai autentic mal om. Acolo, chiar și ci pline sau cind rid, oamenii fac cu mai multă sineerita Firește. satul românesc de nu mai este satul de ieri. Arc și cl fi prefacerile lui Ion cu timpurile patriari problem firești, moder Jurnalele captează, cu o înaltă fidelitate, duttl iubire furioasă a lui Gombrowicz: pentru robei și pentru Argentina în paralel, mărturisirile uld furnizează toate datele pentru portretul-robol M unui self-made-man al literaturii. A unui persoJ excentric, fioros cînd iubește și tandru cînd e nept Cartea unui mare scriitor care a știut să-și subjug pana. Care a căutat să provoace necontenit, sâ ta morțească S-a aflat mereu în avanpost, în avan- gardă. expunîndu-șl pieptul vulnerabil, vulnerat W conștiința propriei fragilități. însă chiar și evitat să introducă în confesiune persoana a !Ud Persoana șantajului. A autoșantajului. A obledltț tății. A spus lumii mai multe adevăruri dedt ei în stare să îndure. Nu s-a supărat pe univers 'd acesta i-a răspuns cu aceeași monedă. A avut în- totdeauna suficiente rezerve, suficientă energic p tru a reîncepe. Pentru a reînnoda șirul marilorA»! cesareloi vesele insolențe. Sfruntări făcînd. mereu și mereu, circuitul natură. benefice, » lucidității I Mircea Autor prezent, in aceste zile, în MII IAIEȘ librării, cii splendida selecție din jurnalele și piesele sale 4 teatru, traduse, pentru editura Univers, de către Oh Zaicik și prefațate de Hornul Muntcana. trăite de noi toți. Dar. un cru c sigur, că acolo sufle lemnului, deci și sufletul pi xhi se păstrează mai neal ral Și aceasta protecție sufletului unui popor și a pi riri nu mi se pare? mai pu importantă decît proiecția 11 diultii ambiant Căci, așa ci evlst.i o ecologii* a mediul nu sc poate să nu existe s ecologie a spiritului și a n rtlrl. prin care salul nos trebuie ferit de influenț nocive, de alterări ale cond tel sale ancestrale, răni inii pentru noi toți, un ochi apâ cristalină, in rare să putem oglindi fiecare conști lâ pînă în adincuri. Căci nimic nu mi >e p; mai important, pentru un tist, pentru un om de rom dorit sentimentul ipartcm țri la un pămînt curat, p tan- cl simte forța morală poate birui Insuccese, vicisi dini slăbiciuni trecătoare. mai pămîntul. acest ..Toi * materna44 ne poate face vorbim „pe limba noastră", avem o fizionomie proprie, nu imprumutâm, să nu a! । râm Morala acestui tei ito • al nașterii ne poate face 11 riguroși, mai puțin atenti fmoifc. care se demodează. [mai prin aceste rădăcini 1 tfan naviga și spre mod nism. dar și spre izvoare.