tari din toctr Virile, unW-văl ADEZIUNE DEPLIN A FAȚA DE TEZELE ȘI ORIENTĂRILE DE EXCEPȚIONALA ÎNSEMNĂTATE TICA ȘI PRACTICĂ DIN MAGISTRALELE EXPUNERI ALE TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU NR. 26 (1113) I IULIE 1987 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX EOR ți marii autor din seca X-lea, cum ar fi Hugo, îmi aoscuți. Sînt prietenii mei db rețe... — tn ce epocă v-ar fi plăcui iiți? Dacă ar fi să dăm crezu osului și nostalgiei dvs., am i bănui că în cea a lui Pe - în Atena lui Eschil și I. miracolul grec e contei năștiință. Dar acum cîteva I, un mic grup de oameni a >ut exact ceea ce trăim noi I ?d că trebuie să fi fost fosei ța unui tînăr atenian de atunci, rivă, nu mi-ar fi plăcut sâ C ntre druizi sau indo-europ^g tea fiind zise, sînt foarte ; că trăiesc în secolul meu, tînd însă că dreptate au ai e au ales în 1913 științele i naturale. Pe plan mental, •irile lor sînt absolut fund * fn comparație cu micile J ale științelor umaniste, unde dem uriași. - După accidentul cardiac de grav de acum doi ani, priviți moarte in același fel? - Adevărul e că am trăit cu i rțil încă din 1918. Acum ml-t ; nu sînt materialist, sînt ao tic. Nu știu ce acoperă în r« cuvinte precum .dnconșUenr irit". cîtă vreme nu se va ct ce se petrece în fiecare ne1 cum anume se fabrică nu ... Nw îmi închipui să mai î ceva dintr-o ființă organică moarte - Dar opera dv. va dăinui? Numai o vreme. Ea va de ind un document istorio șl u ide depășită Am Impresia oi viața unul cal de atelaj. nu mă cotropește nici o me 3. Pentru mine, misterul no irtea. cl nașterea. • Vă imaginați destinul lucrit ? • O parte va fi „prădată", ui fără să se facă vreo refei înțl Viața politică a țârii a fost [urcată, în ultima perioadă. k dteva evenimente de o Osebită însemnătate privind finele poporului nostru, edi- ânrea luminoasă a prezenta - ■1 Socialist- prefigurarea clară, uaifiantă a viitorului co- mist Tonte aceste impor- bnte evenimente își relevă tfrâlucitele dimensiuni so- liile, prin contribuția tovară Qlui NICOLAE CEAUȘESCU. iwrrbrul general al partidu- k președintele Republicii So- ăilfcte România genială per- vnilitite politică a istoriei :-r - £32? 2» jortante parte va cădea și ; prin manuale. • Trebuie că sîntețî căci dacă ar fi să va retrospectiv viața alta un vă va om prii ar coi ați făcut întotdeauna tot cc Singurul o bună meu merit este 6 intuiție a situațliloi Nu ați vrui să vă scrieți nici-dd loriile? Niciodată. Viața mea este opi ?are am scris-o. E singurul 'ha ru care am trăit. N-am fost I unul eveniment important fi m avut de spus, am spus în i și articolele mele. Viitorul vă neliniștește? Aș vrea să mai trăiesc încă i de ani, ca să văd ce va dera ța, dar nici un minut în plus 3 âd ce se va întîmpla eu istora a care nu aștept nimic. Sin feți uu istoric al religiiM eți în ceva? / în nimic. Sint duai u ?are caută. Nu cred decît în îl științei. De ce cântați? Pentru că sînt un animal cu u lit număr dc neuroni. Cercei a lie să fie gratuită, dezinteresa îcesară. Nu se poate face altfd r plăcea să pot vedea pînă ii« merge, unde mă vor duce cercii t mele, fiind convins efi no r i decît într-o fază de începu', fi ci. Păreți senin. Proiecte? Să-mi continui cercetările, să mai pot. cînd creierul o înapoi, aș dori să fiu ajutai 1 Singurul meu • merit, simrn rațiune de a trăi este de a > de a încerca să înțeleg. Gal a mai fi cu putință, nu voi M nici un motiv să rămîn in in românește de I. PANTEA UȘOARA, strada RODNEi 11 țef). Manuscrisele nepubllM le se fac la P.T.T.R. | P.D.T. Index : 42.907 1 masuri pentru na si viata re y » I poporului I cuolcmporane Ele au avut loc in atmosfera dc puternică I ebrvescență politică determi- I uU dc dezbaterea amplă ce Im desfășoară în întregul par- [ tid. cu întregul popor, a teze- lor de o inestimabila valoare teoretica si practică, a indica- țiilor și orientărilor cuprinse in Expunerea prezentată de tova- rișul NICOLAE CEAUȘESCU U ședința Comitetului Politic Evwuliv ai C.C al P.C.R., din 3iprilie a.c., document de ex- (tpționalâ importanță ce pune I io lumină caracterul profund științific ai politicii partidului | i statului nostru, care aplică । in mod creator legitățile gene- rale ale construcției socialiste 4comuniste la condițiile con- trele ale patriei noastre. , Consfătuirea dc lucru cu activul și cadrele dc bază din domeniile muncii organizatorî- f ce dc partid și politko-ideolo- |fce - la care tovarășul WÎDOLAE CEAUȘESCU a pre- nnbl o magistrală Expunere, aduptatu. prin Hotărîrea Comi- Itlului Politic Executiv al C.C. 1IP.C.R., ca program de mun- â ți de luptă al partidului, al fatregulul popor — a dat di- recții fertile privind raspundo- W pentru întărirea capacității fankatorice și politice □ or- pnelui și organizațiilor de partid, pentru perfecționarea stilului și metodelor lor de nnndi. in vederea transpunerii neabătute în viața a hotărîri- lor Congresului al XIILIea și Conferinței Naționale ale par- Udului, importanța activității de propagandă și pnlitico-cdu olivă în sprijinul dezvoltării Mlernlce a conștiinței revolți • lionare nl ridicării nivelului ORIZONT (Continuare in pag. 7) UN DOCUMENT PROGRAMATIC FUNDAMENTAL Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU cu privire la perfecționarea acti- vității organizatorice, ideologi- ce și politico-educative, în ve- derea creșterii rolului condu- cător al partidului în întreaga viață economico-socială, pre- zentată la Consfătuirea de lucru cu activul și cadrele de bază din domeniile muncii or- ganizatorice de partid și poli- tico-ideologice constituie o nouă șî inestimabilă contribu- ție a conducătorului partidului și statului nostru la îmbogăți- rea gîndirii și practicii revolu- ționare contemporane, a socia- lismului științific. Magistralul document programatic pune în lumină locul și rolul muncii organizatorice în ansamblul preocupărilor partidului nos- tru, necesitatea creșterii spiri- tului revoluționar de muncă și de lupta a partidului.- al întregii națiuni, sporirea ro- lului conducător al organelor și organizațiilor de partid, avînd supremul, nobilul țel dc a uni eforturile comuniștilor, ale tuturor oamenilor muncii, mobilizîndu-le întreaga mergie și capacitate constructivă pen- tru înfăptuirea cu succes pe pămîntul patriei, cu poporul și pentru popor, a socialismului și comunismului — cele mai drepte, mai umane orînduiri. în noua etapă a construcției socialiste și în perspectivă, ro- lul partidului do centru vital al societății noastre cunoaște noi dimensiuni, de o deosebită complexitate politică, privind conducerea destinelor societă- ții, organizarea și dinamizarea activității în tonte domeniile. in vederea împlinirii exempla- re a planurilor de dezvoltare intensivă eeonomico-socială a țării, a obiectivelor noii revo- luții tehnico-științifice și noii revoluții agrare. în concepția profund rcalis- lă. revoluționară, a tovarășului formării și dezvoltării conștiin- ței socialiste a omului nou, constructor conștient și devotat al societății socialiste multila- teral dezvoltate în scumpa noastră pair ie. In recenta Expunere, secre- tarul general al partidului evi- ■ > & ;OLAE CEAUȘESCU. rolul Nit conducător al partidului in edi- ficarea societății socialiste este plivit și in perspectiva vastei și multilateralei activități ideo- logice și politico-educative des- fășurate de acesta in scopul Recunoaștere și angajare De buna seamă. eiealorul (de artă, de literatură) de azi, confratele nostru intru trudni- ca zbatere in făurirea acelor flăcări pe care le numim în- tr-un limbaj diu»n opere, se poate socoti — fără excepții* - un privilegiat Afirm acest lucru glndindu-mă la minuna- tul prilej de a fi trăitori în- tr-un timp de glorie, de a fi beneficiari transformări ai profundelor epocii pe care. înnoitoare ale cu justificată mîndrie patriotică, poporul a denumit-o cu numele de glorie al celui mai iubit fiu al națiunii noastre, .EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU0. Și afirm acest lucru, gîndlnd la faptul ou ni se oferă un minu- nat prilej unic în felul său, de a ne simți prin creația noastră nu numai alături de oameni, ci, mai mult, de a fi, pe măsu- ra talentului fiecăruia dintre noi, și modelatori de conștiin- țe, acele pîrghii atît de nece- sare făuririi omului nou. Și mă mai gtnclcs» la faptul că, iată, însuși secretarul general al partidului nostru, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. ni se adresează direct, nemijlocit, cum a făcut-o. de altfel, dc ati- tea și atîtea ori în cei 23 de de ani care s-au scurs dc !a isto- ricul Congres al IX-lea al Par- tidului Comunist Român, dînd o înaltă apreciere muncii noas- înalte culmi de progres și ci- vilizație. InțeTegînd profunda dialectică a raportului dintre existență și conștiință, a rela- ției dintre acțiunea umană In- dividuală și cea colectivă — înăuntrul unui proces social complex — genialul strateg al edificării noii orînduiri în patria noastră relevă aportul pe care ideologia și activitatea politico-educativă îl dețin în coordonatele democrației, li- bertății și înaltei responsa- b i l i tați comuniste, nare, patriotice. ' rcvoluțio- Tpvarășul dențiază rolul pe care ideolo- gia și activitatea poiitico-edu- cativă îl au în formarea unei concepții înaintate despre lume și viață in făurirea sis- temului de valori care sâ si- tueze țara noastră pc cele mai NICOLAE CEAUȘESCU subli- niază că „se constată o anu- mita rămîncre în urmă, mal cu seamă în activitatea ideo- logică*4. față de dezvoltarea forțelor dc producție, față de evoluția genei ală din societa- tea noastră. Sînt arătate o sea- mă de cauze care au determi- nat apariția unei asemenea situații, putindu-so trage, ast- fel, bogate învățăminte care să ducă la echilibrarea rapor- tului respectiv. Soluționarea acestei stări este un obiectiv social major, pentru că — așa după cum arăta secretarul ge- neral al partidului — ,,ne gă- sim într-o asemenea etapă de dezvoltare, în care activitatea ideologica, politico-educativă, nivelul general dc cultură re- prezinți! un factor de impor- tanții deosebită pentru întrea- ga noastră activitate de partid și de stat, pentru însăși opera Dumitru SARDEȘ (Continuare în pac. 7) MMHBBSV tre. roiului nostru în făurirea societății socialiste multilate- ral dezvoltate, dar și încura- jlndu-ne. oricntîndu-ne pașii creatori, indicindu-no sursa de inspirație. înconjurați cu dragoste, pre- țuiți de iubitorii de frumos, răsplătiți cu stimă și respect pentru cărțile noastre, trăind cu adevărat satisfacția plinirii, avem și înalta Rație morală, profunda îm- ibli- răs- tevare sau cele dc artă trebuie să-l reprezinte pe omul de as- tăzi, realizările sale. Creația se cere a fi la înaltele cote ale calității, în pas cu cerințele etapei actuale a dezvoltării so- cietății noastre întotdeauna adevăratul ar- tist a fost suflet din sufletul neamului său. întotdeauna, creația perenă este cea care ex- primă spiritul și esența socie- tații in care s-a născut. pundore comunistă, așa cum ne-o cerc secretarul gene- ral al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. sa ne angajăm ni mai multă ho- tărîre de a luira zi și noapte pentru a contribui, prin scrie- rile noastre, prin compozițiile, picturile și sculpturile pe care le vom dărui semenilor, la ridi- carea generală a nivelului dr cultură al poporului, la făuri- rea omului nou constructor conștient și entuziast al civili- zației socialiste și comuniste în patria noastră. Lucrurile li- operă durabilă este numai aceea in care pulsează viața, din care irump trăirile, munca, visele și năzuințele oamenilor. Și datori sîntem a trudi fără osteneală pentru a contribui cu toate forțele la îmbogățirea spiritualității românești cu noi valori, asa cum ne-o cere tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU. Răspunsul nostru ? Nu poate fi decît un răspuns de artist- cetățean, de comunistă respon- sabilitate : PREZENT I Ivo MUNC1AN ORIZONT CUVÎNTARE A TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU la plenara Comitetului Centra! al Partidului Comunist Roman Stimați tovarăși. Plenara Comitetului Central a< Pai ti- tlului a analizat și aprobat, in unanimi- tate, propunerile Comitetului Politic E- xecutiv al Comitetului Central cu pri- vire la creșterea retribuției întregului personal muncitor, precum și a pensi- ilor. Prin aceste măsuri se asigură rea- lizarea unor hotărtri importante ale Congresului al XIH-lea și ale Conferin- ței Naționale ale partidului privind , creșterea nivelului de trai material și spiritual al întregului popor — țelul su- prem al politicii pai Udului, esența so- . cietății socialiste multilateral dezvoltate pe care o edificăm cu succes în Româ- nia. (Aplauze puternice, prelungite). Dupâ cum s-a văzul din materialele studiate și aprobate, se va majora cu 10 la sută retribuția întregului personal muncitor, de aproape 7 900 000 de per- soane în acest cadru. retribuția tarifa- ra se majorează cu 8 la sută, iar retri- buția variabilă cu 2 la sută Am pus. și de data aceasta, accentul pe majora- rea in mod deosebit a retribuției tari- fare, pentru a asigura, tn acest fel o sta- bilitate șl garanție a veniturilor reale obținute prin muncă și crearea con- dițiilor pentru aplicarea fermă a acor- dului global. Retribuția medie nomina- lă va crește de la 2 980 la 3 283 lei. Trebuie subliniată in mod deosebit creșterea retribuției tarifare minime, de la i 500 lei lunar la 2 000 lei lunar, cu un spor de 33 la sută Se poate spune că. de fapt, este cea mai mare creștere a retribuției din anii socialismului — și aceasta este în strînsă concordanță cu politica generală a partidului nostru, de a asigura o creștere echilibrată a veni- turilor tuturor oamenilor muncii și. în primul rînd, a celor cu venituri mici. (Apaluze puternice, prelungite). De a- ceastă majorare voi beneficia, tncepînd de la 1 august pînă la 1 octombrie, pes- te 2 500 000 de persoane. După cum pe . drept cuvînt s-a subliniat și în plenară, aceasta se referă îndeosebi la personalul muncitor tînăr, aflat în primii ani de a tivitate în producție, sau în diferite alte sectoare. In același timp, creșterea retribuției nu va duce la creșterea chiriilor, sau la diminuarea alocațiiloi pentru copii, pentru personalul muncitor care benefi- ciază de majorarea retribuției. Mărirea retribuției se va realiza, pînă la sfîrși- tuI anului, pentru 4 470 000 dc oameni ai muncii, care reprezintă aproape 60 la sută din întregul personal muncitor. Pentru restul personalului, majorarea retribuției se va face în mod eșalonat. . inceptnd de la 1 martie 1989 și se va încheia la 1 august 1989 Astfel, în a doua parte a anului 1989, întregul per- sonal muncitor va primi retribuția ma- jorată. Prin majorarea mai accentuata a re- tribuțiilor mici, raportul dintre retri- buția minimă și maximă, pe economie, va fi de 1 la 4,70, fața de 1 la 5,35. în prezent, și față de aproape I la 10, în 1965. Aceasta corespunde pe deplin princi- piilor eticii și echității socialiste, asigu- rînd. în același timp, cointeresarea ma- terlală șl diferențierea necesară, între retribuția minimă și maximă. între diferite sectoare de activitate. O dată cu majorarea retribuții lor ui r loc majorarea pensiilor de asi- gurări sociale de stat pentru muncă și limită de vîrstă, pînă la 3 000 lei lunar, în medio cu 8 la sută. De această ma- jorare a pensiilor vor beneficia 97 la sută din totalul pensionarilor din aceas- tă categorie, circa 1 350 000 de persoane, în acest cadru, pensia pentru limita de vîrstă. cu vechime de munca integrală, va ajunge la media do 2 000 lei, iar pen- sia minimă la această categorie va crește cu 22 la sută, dc la 900 lei, lunar, la i 100 lei, lunar. Pentru pensionarii cu vechimea în muncă incompletă, dar care au cel pu- țin 10 ani de munca, pensia minimă crește cu 45 la sută, de la 550 lei, lu- nar, la 800 lei, lunar. De asemenea, pen- sia minimă pentru gradul II de invali- ditate se majorează cu 22 la sută — de la 600 lei, la 800 lei lunar. în același timp se majorează pensiile invalizilor de război — mai mici de 3 000 Iei, lunar — în medie cu circa 17 la sută, iar pensia minimă, cu 45 la sută de la 550 lei lu- nar, la 800 lei, lunar. Măsurile de creștere a retribuțiilor șl a pensiilor au un caracter profund so- cial și umanitar, oglindind Justețea po- liticii partidului nostru. a României so- cialiste, cate pun? în centrul activității sale omul, bunăstarea și fericirea sa. (Aplauze puternice, prelungite). Prin majotarea retribuțiilor, in anul 1990. cînd întregul pers mal muncitor va primi retribuția nouă, majorată, fondul de retribuție vi crește cu peste 29 mi- liarde lei anual Merită, deci, subliniat faptul că in 1965 fondul de retribuție total reprezenta circa 57 miliarde lei. iar în urma majorării retribuției va ajunge la peste 300 miliarde lei — ceea ce re- prezintă o creștere de 5 ori și Jumătate a fondului general de retribuție Da- că mai adăugăm ia a-esta și cele aproa- pe 48 miliarde lei impozitul pe retri- buție iare se suportă în prezent de în- treprinderi. alunei înțelegem și mai bine uriașa creștete a fondului de re- tribuție. a venitului general al oameni- lor muncii din retribuție, ca urmare a activității depuse In același timp, prin aplicarea majo- rării pensiiloi, fondurile necesare pentru un an la această majorare, sînt de circa 2 miliarde lei, iar fondul total pentru pensii depășește 35 miliarde lei. față dc 3,8 miliarde lei în 19G5, ceea ce reprezintă o creștere de aproape 9 ori. Este bine să subliniem toate acestea, pentru că ele reîlectă in mod pregnant justețea politicii generale a partidului nostru, de dezvoltare puter- nică a forțelor de producție — singura cale de a asigura făurirea cu succes a socialismului și de ridicare continuă a bunăstării materiale și spirituale a po- porului. Noua majorare a veniturilor din re- tribuții și pensii demonstrează cu pu- tere forța orînduirii noastre, caracterul profund umanist și democratic al o- rînduirii noastre socialiste. Această ma- jorare generală a retribuțiilor și pen- siilor are loc în condițiile menținerii stabilității prețurilor la bunurile de consum și la servicii și în general, a prețurilor, la toate produsele. Merită de subliniat faptul că In luna iunie a acestui an, indicele prețurilor la o serie de produse agricole, vegetale șl animale pe piață, au fost cu aproa- pe 10 la sută mai mici față de aceeași perioadă a anului trecut. Luînd ca bază indicele 100 în 1987. în luna iunie a acestui an indicele prețurilor a fost de 90 la sută. Aceasta demonstrează cu putere Justețea politicii partidului nostru, de dezvoltare a agriculturii, a producției alimentare și a bunurilor de consum, de stabilitate șl menținere sub control a prețurilor. Aceasta, de alt- fel. este singura cale pentru a asigura ca majorarea retribuțiilor și pensiilor să se reflecte în mod corespunzător in veniturile oamenilor muncii. în ridica- rea puterii lor de cumpărare, a bună- stării întregii națiuni (Aplauze puter- nice, prelungite). Toate acestea au devenit posibile ca urmare a faptului că. în prima Jumătate a actualului cinci nai, am obținut rezul- tate importante — așa cum am mențio- nat în expunerile precedente — în dez- voltarea economico-socială a patriei noastre. Mai avem Insă o jumătate de cincinal — doi ani și jumătate din cel de-al 8-lea cincinal — și se impun măsuri hotărîte, in toate domeniile de activitate, pentru îndeplinirea In bune condiții a planului pe acest an, a planului cincinal, pentru a asigura înfăptuirea obiectivelor stra- tegice de trecere a patriei noastre la un nou stadiu de dezvoltare de înfăptuire cu succes a Programului partidului de făurire a societății socialiste multilate- ral dezvoltate și d" îna’ntare spre co- munism (Aplauze puternice, prelungite). Stimați' tovarăși. In întreaga tară se desfășoară o lar- gă dezbatere în partid și cu întregul popor a Tezelor Comitetului Politic xecutiv din 29 aprilie, care urmează facă obiectul unei plenare speciale Comitetului Cenți al al partidului. Este necesar ca pînă la plenară, să a acționăm In toate sectoarele pentru în- făptuirea măsurilor stabilite de Comite- tul Politic Executiv în ce privește rea- lizarea în viață a celor mai importante prevederi, de modernizare, de perfec- ționare a activității economico-sociale, de creștere a rolului conducător al par- tidului în toate domeniile de activitate. Astfel, la plenară să nu discutăm cp trebuie să facem, ci să facem bilanțul realizării în viață a prevederilor pri- vind perfecționarea și modernizarea în- tregii noile noastie activități și sâ măsuri, pentru întregul privind dezvo-tarea intensivă ap< obam cincinal, și la un nivel tehnic și științifici superior a în- tregii activități economico-sociale. de ri- dicare a Românie» pe noi culmi dp pro- gres și civilizație (Aplauze puternice, prelungite). Stimați tovarăși. Ați luat cunoștință de schimbul de scrisori dintre Comitetul Central al Partidului Comunist Român și Comitetul Central al Partidului Muncitoresc So- cialist Ungar. Așa cum ați reținut. Co- mitetul Cenți al al partidului nostru a considerat că este necesar să se adre- seze Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar pentru a atrage atenția asupra înrăutățirii rela- țiilor dintre partidele și țările noastre, asupra unor manifestări, articole din presă șl chiar declarații ale unor per- soane oficiale ostile României și con- strucției socialiste în patria noastră, care reprezintă un amestec inadmisibil în treburile noastre interne vin în contra- dicție cu Tratatul de prietenie vi alte acorduri și înțelegeri între cele două țări, dăunează grav relațiilor și intere- selor celor două popoare vecine, contra- vin principiilor generale ale relațiilor dintre state ale politicii de pace. Am propus — după cum ați reținut — o întîlnire a delegațiilor Comitetelor Centrale ale celor două partide, pentru a discuta această situație și a stabili măsurile pentru lichidarea stărilor de lucruri negative, precum și căile pentru dezvoltarea colaborări» și a relațiilor dintre partidele și popoarele noastre. După o lună șl jumătate am primit scrisoarea Comitetului Central al Parti- dului Muncitoresc Socialist Ungar, ca răspuns la scrisoarea noastră. Ați auzit conținutul acestei scrisori ; unii tova- răși care au luat cuvîntul l-au și ca- racterizat. Nu doresc sâ ma opresc asupra acestei scrisori. în Comitetul Politic Executiv am re- ținut însă faptul că, pînă la urmă, Co- mitetul Central al Partidului Muncito- resc Socialist Ungar declară că înțelege și consideră că problemele din Româ- nia trebuie soluționate numai de Parti- dul Comunist Român. Ne-am așteptat sâ se tragă concluziile din această de- clarație. Am reținut, de asemenea, faptul câ tovarășii unguri se declară de acord pentru realizarea unor întîlniri, în mai multe etape, în vederea discutării pro- blemelor dintre cele două partide și țări. Dar. din păcate, nu au trecut prea multe zile de la primirea scrisorii și au apărut noi manifestări cu caracter șo- vinist, naționalist, antiromânesc și an- tisocialist, Iar în cursul zilei de ieri s-a organizat o nouă manifestare cu acor- dul — și. după cum spun chiar unele informații din Ungaria — sub patrona- jul organeloi oficia r- de partid și de stat din Ungaria. Este îndreptățită întrebarea care s-a pus aici și cu privire la faptul dacă sînt condiții necesare pentru buna funcțio- nare a ambasadei române la Budaoesta. Vom analiza cele propuse. în raport și de poziția ce va fi adoptată. în conti- nuare. de conducerea de partid .și de stat a Republicii Popula, e Ungare. Este bine cunoscut că Partidul Co- munist Român, Republica Socialistă Ro- mânia au acționat întotdeauna pentru realizarea unei largi colaborări între partidele și popoarele noastre vecine. Am pornit de la faptul că problemele care au apărut, unilateral, ca urmnre a încălcării acordurilor și înțelegerilor dintre cele două partide și țări, trebuie soluționate numai pi ir discuții, în spi- rit de egalitate, de respect și de ne- amestec în treburile interne ale uneia sau alteia din țări Sînt. fără nici o îndoială, multe pro- bleme de soluționat, atît In România, cît șî în Ungaria Pot exista păreri dife- rite, șl există deosebiri de păreri în ce privește căile de dezvoltare a con- strucției socialiste Dar noi am pornit întotdeauna de la faptul că fiecare par- tid, fiecare popor trebuie să-și aleagă în mod Independent șl liber calea con- strucției socialiste. Singurul judecător suprem este poporul din fiecare țară, este realitatea, viața, care demonstrează cel mai bine dacâ o cale sau alta a co- respuns sau corespunde intereselor unul popor, legităților generale, principiilor socialismului științific. înțelegem bine multe probleme grave carc au apărut în țara vecini tal gem preocupările oamenilor mQOM Ungaria, dar nu putem înțelege Iii un fel preocupările unor cercon J niște, naționaliste, care, pentru il te atenția de la realitățile șl probJ ce trebuie soluționate, apelează J chile practici, depășind — și afini toată răspunderea — ceea ce nhi thyștii nu au îndrăznit să facăI Trăind de multe, multe secoled cini. oamenii muncii români, mad au trăit și muncit împreuna, au J de multe ori împoti iva asuprim I tot viața, realitatea au demonstd atunci cînd nu au înțeles sâ nud angajați pe calea șovinismului, hi juns la infrîngerea revoluțiilor dia4 Nu este locul să fa em acum id Doresc, numai, să subliniez câ pd român, în spiritul tradiționalei «d litici de bună vecinătate, de prid nutrește sentimente de prietenie lai poporul vecin, ungar, și ne expd speranța câ se vor depăși problecMl părute și se va asigura dezvoltarea] calea socialistă, a ridicării bonid Popoarele român și ungar, vecii ca rezultat al dezvoltării istorice-I continua să trăiască și în rontinc* vecini, și au datoria sâ conlucrați mai strîns pentru progresul lord mic și social, pentru dezvoltarea ■ listă și independentă, iar partid conducerile celor două partide șl df răspunderea în fața popoarelor w istoriei, a omenirii de a da glas nd țelor de colaborare, de bună veri» între popoarel» noasti e (Vii și puid aplauze). în ce ne privește, plenara Comitetului nostru popor, că vom dezvoltarea relațiilor doresc sâ fi Central, !n» face totul pa dintre celei partide, dintre Republica Si>ciaBtil mânia și Republica Populară în interesul celoi două ponoare, ait zei socialismului șl păcii, dar resftn în mod ferm orice încercare dc toi în treburile noastre interne Proba construcției socialiste. problemele i mâniei le rezolvăm noi, cu Intre® por, și pentru popo». in spiritul * crației muncitorești-revoluțlonare,i admitem nimănui amestecul în treia noastre interne sub nici p (Aplauze puternice, prelungitei Stiinati tovarăși, Mâ voi referi, foarte pe scurt, J nele probleme internaționale, aiis vedere faptul că situația nundiaid tinuâ să se mențină gravă. Pașii J gistrați spre destindere sînt IncâJ Inclusiv Acordul dintre Uniuntii vietică și Statele Unite privind rd tele cu rază medie de acțiune rrra tă numai un pas. Continuă sâ rid uriașe cantități de arme nucleai produc noi asemenea arme, cod experiențele nucleare. De aceea, pn Iul războiului nuclear râmine. Perri distrugerii omenirii, a înseși vtrțjj planeta noastră rămîne Trebuie d cern totul pentru a pune capăt n situații, pentru dezarmare, Io ra rînd pentru eliminarea totală a ana nucleare, pentru o politică de panel de colaborare egală între toate d nile lumii (Aplauze prelungite) Preocuparea tot mai activi ara state, a tuturor popoarelor, s-ar n spune, față de situația internata actuală face să se întrevadă pwM tea opririi agravării cursului pertl al evenimentele!, schimbării ars curs spre o nouă politică internați» democratică. Pentru aceasta, este j cesară o nouă gîndire și o nouâpo(a internațională, care să pună capiii dcsăvîrșîre politicii de forță șl o.1 de amestec în treburile interne alei tor state în același timp, trebuien liniat că problemele complexe aled contemporane nu se pot soluționa I mai de cîteva țări, oricît de mariaj ele. Pentru a se ajunge >a dezinn la pace, la noi relații democratice.® necesară angajarea, cu toată fenâ tea. a tuturor statelor și popoanelij marea luptă pentru o nouă politicii ternațională.. de pace și colaborare ] Cu cîteva zile în urmă s-a bda sesiunea specială a Organizației M nilor Unite consacrată dezaraii Timp de cîteva sâptâmîni. reprob ții tuturor statelor tu prezentat m (Continuare in pag. 6) cu privir Activitatea ideolog lico-educativ, a splritv latură hotârîtoare peni tor al partidului. Se pc așa cum am menționa importante șl în activ: nivelului de conștiință lui nou. înseși rezulta întreaga dezvoltare a cu putere aceasta. Cu toate acestea ședința Comitetului P< Central al partidului anumită rămînere în i tatea Ideologică. Cauz multe. Printre acestea că ne-am concentrat fo economico-sociale, ale lea rlnd, cred că mar impresia că se pot obl acorde neapărat prea tico-educative. Și, du chiar o anumită subap activitatea activului c educative. Nu am pretenția c punsul la întrebai ea , minere în urmă ?“. Va analizăm și să dăm plenara Comitetului C Dar, oricum, este găsim într-o asemeni care activitatea ideok Iul general de culturi portanță deosebită p< tate de partid șl de st rire cu succes a societi Marile schimbări cială, în structura soc tal în mod corespunzi politico-educativă. Tri ga activitate din treci și să căutăm răspunsi vim înainte, spre viit melor noi, corespunzi tării sociai-economice. în același timp. < petrecute în raportul dială nu au fost In n se înțelege mai bine pectivele luptei rever progres și pentru păci Este deci ne ce acestea — să tragem ponăm cu hotărîre p ideologice. în toate se Pornind de la în vitatea practică, din atît pe plan național gă concluziile coresp viitoare, pentru perR nare despre lume, a neral. Pornind de la nare ale socialismulu o dată pentru totdea îmbunătățite pe bazi rii, ale științei, ale । — și. de-:i, și partidu deplină și egală, pe pentru a-și aduce co rului științelor socia despre lume, a social Trebuie să pune dență faptul că viaț monstrat Justețea tej nu se construiește c baza aplicării create de la o țară la alta, « cu mai multă puten partidului nostru, ca ționează — pentru a nerale la realitățile d Sint multe prob mai bine înțelese și cînd există o preocu narea activității dife muncitorești, pentru construcție socialistă Este necesar, de în studierea și clari a da partidului orie clare. Printre aceste prietății socialiste de și fondul de dezvol materială și de retr lății socialiste, stru< citorească-rcvoluțior oraș și sat, de omog- poporului unic mun al poporului tn con ORIZONT UȘESCU Roman li apărut in țara vecină. Ințt^ eocupările oamenilor muncii d a. dar nu putem înțelege I^H preocupările unoi cercuri naționaliste, care, pentru a dJ ția de la realitățile și problemei mie soluționate, apelează la im ractici. depășind — și afirm J ăspunderea — ceea ce nici h«. nu au îndrăznit să facă! id de multe, multe secole ca • menii munco români, maghib] t și muncit împreună, au luptatl Ite ori împotriva asupririi Si ța. realitatea au demonstrat 41 cînd nu au înțeles să nu i pe calea șovinismului, va M înfrîngerea revoluțiilor din IH<| » locul să fa em acum istorie. I numai, să subliniez că popa dl in spiritul tradiționalei salepul p bună vecinătate, de prietonjțl ? sentimente de prietenie fată i I vecin, ungar, și ne exprima | a că se vor depăși problemele b și se va asigura dezvoltarea, pe I □cialistă, a ridicării bunâUHl irele român și ungar, vecine - | Itat al dezvoltării istorice - var a să trăiască și in ' ontinuan» n I și au datoria sâ conlucreze dl ins pentru progresul lor econo-1 social, pentru dezvoltarea socU- n independentă, iar partidele «i I •rile celor două partide și țări al] lerea în fața popoarelor lor » I a omenirii de a da glas năzuia 1 colaborare, de bună vecinătate]] •poarei'* noastre (Vii si puternice l| I ne pr ivește, doresc să asigur II Comitetului Central, întregii || ■>opor, că vom face totul pentru 11 nea relațiilor dintre cele deal || dintre Republica Socialistă W»II și Republica Populară Ungari,II esul celor două ponoare, al ca* i| dismului păcii, dar respingea II ferm or ice încercare de amestec || iile noastre interne. Problemele I țic-i sori.ili-Le problemele Ho- I le rezolvăm noi, cu întregul oo> II jentru popo». in spiritul domo |l mmcit >r ești ? . voaiționare, și nl ]] i nimănui anmstejul în trebqMI interne * puternice sub nici 9 formă! prelungite). ati tovarăși. )i referi, foarte pe scurt, Ih i> •bleme internaționale, avlnd in aptul că situația mondială roo- sc mențină gravă. Pașii înre- spre destindere sînt încă mia Acord Ui dintre Uniunea So- ri Statele Unite privind rach*- ază medic* de acțiune reprezm» il un pas. Continuă să râmlni antități de arme nucleare, se loi asemenea arme, continui țelc nucleare. De aceea, perlco- riului nuclear rămîne. Pericolul ii omenirii, a înseși vieții Ml noastră rămîne Trebuie să fa- 1 pentru a pune capăt acestei pentr u dezar mare, în primul tru eliminarea totală a armelor pentru o politică de pace și orare egală între toate nnțiu- ii (Aplauze prelungite). parea toi mai activi a multor j ;uturor popoarelor, s-ar putea iță de situația internațională acp să se întrevadă poslbilita- ii agravării cursului periculos imenteloi. schimbării acestui • o nouă politică fntornaționalâ vă. Pentru aceasta, este ne- j nouă gîndire și o nouă politiri < mală. care să pună capăt cu •e politicii de forță și dictai, pc în treburile interne ale al- in același timp, trebuie sub- problemele complexe ale lumii rane nu se pot soluționa nu- i iteva țări, oricît de mari ar fi u a se ajunge .a dezarmare. a noi relații democratico, este angajarea, cu toată Termita- uror statelor și popoarelor, in ptă pentru o nouă politică in- ilă. de pace și colaborare va zile în urmă s-a încheiat specială a Organizației Națiu- lite consacrată dezarmării, cîteva săptămîni, reprezentan- statolor hi prezentat nume» DIN EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU cu privire la perfecționarea activității organizatorice, ideologice și politico-educative, în vederea creșterii rolului conducător al partidului in întreaga viață economico-socială Activitatea ideologică, ridicarea nivelului poli- ico-educatlv, a spiritului revoluționar constituie o latură hotărîtoare pentru creșter ea rolului conducă- Wal partidului. Se poate afirma cu deplin temei — ați cum am menționat — am obținut rezultate Importante șl In activitatea ideologică, în ridicarea nivelului de conștiință socialistă, de formare a omu- lui nou. înseși rezultatele pe care le-am obținut în întreaga dezvoltare a patriei noastre demonstrează ni putere aceasta. Cu toate acestea — așa cum am subliniat în ședința Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al partidului din aprilie - se constată o anumită rămlnere în urmă, mai cu seamă în activi- tatea ideologică. Cauzele rămînerii în urmă pot fi multe. Printre acestea cred că se numără și aceea dne-am concentrat forțele principale pe problemele eeonomico-sociale, ale dezvoltării generale. în al doi- lea rînd. cred că marile realizări au putut să lase Impresia că se pot obține bune rezultate fără să se acorde neapărat prea multă atenție activității poli- tico-educative. Și, după părerea mea, a avut loc chiar o anumită subapreciere, o anumită delăsare în activitatea activului din domeniul muncii politico- educative. Nu am pretenția că am formulat pe deplin răs- punsul la întrebarea „de ce s-a produs această ră- mlnere In urmă ?*. Va trebui să mal gîndim, să mai analizăm și să dăm an răspuns mal complet plenara Comitetului Central al par tidului. la Dar, oricum, este necesar să înțelegem că ne găsim Intr-o asemenea etapă de dezvoltare. în care activitatea ideologică, politico-educativă, nive- lul general de cultură reprezintă un factor de im- portanță deosebită pentru întreaga noastră activi- tate de partid și de stat, pentru însăși opera de fău- rire cu succes a societății socialiste. Marile schimbări în dezvoltarea economico-so- cială, In structura socială și în altele nu s-au reflec- tat in mod corespunzător în activitatea ideologică și politico-educativă. Trăgtnd învățămintele din întrea- ga activitate din trecut, nu trebuie să ne întoarcem ii să căutăm răspunsul în trecut, ci trebuie să pri- vim înainte, spre viitor și să găsim răspuns proble- melor noi, corespunzător noilor cerințe ale dezvol- tării social-economice. în același timp, se poate spune că schimbările petrecute în raportul de forțe și în dezvoltarea mon- dială nu au fost în mod temeinic studiate pentru a se înțelege mai bine sensul evenimentelor și pers- pectivele luptei revoluționare, ale luptei pentru progres și pentru pace. Este deci necesar — avlnd în vedere toate acestea — să tragem toate învățămintele și să ac- ționăm cu hotărîre pentru îmbunătățirea activității ideologice, în toate sectoarele științelor sociale. Pornind de la învățămintele desprinse din acti- vitatea practică, din schimbările care s-au produs, atit pe plan național, cît și internațional, să se tra- gă concluziile corespunzătoare pentru activitatea viitoare, pentru perfecționarea concepției revoluțio- nare despre lume, a socialismului științific în ge- neral. Pornind de la faptul că principiile revoluțio- nare ale socialismului științific nu au fost elaborate o dată pentru totdeauna, că ele trebuie permanent îmbunătățite pe baza noilor cuceriri ale cunoaște- rii. ale științei, ale practicii sociale, fiecare partid -și. deri, și partidul nostru — poartă răspunderea, deplina și egală, pentru a studia noile realități, pentru a-și aduce contribuția la îmbogățirea tezau- rului științelor sociale, a concepției revoluționare despre lume, a socialismului științific. Trebuie să punem cu mai mare putere în evi- dență faptul că viața, realitățile, practica au de- monstrat justețea tezei revoluționare că socialismul nu se construiește după șabloane și modele, ci pe baza aplicării creatoare a legilor obiective, diferit de la o țară la alta, de la o etapă la alta. Să punem cu mai multă putere în evidență justețea politicii partidului nostru, care a știut să acționeze — și ac- ționează — pentru a aplica creator adevărurile ge- nerale la realitățile din țara noastră I Sint multe probleme noi. care așteaptă să fie mai bine înțelese și lămurite, mai cu seamă acum, tind există o preocupare generală pentru perfecțio- narea activității diferitelor partide comuniste și muncitorești, pentru perfecționarea activității de construcție socialistă. Este necesar, deci, să ne angajăm mai hotârît In studierea și clarificarea noilor probleme, pentru a da partidului orientare și o linie de perspectivă clare. Printre acestea aș menționa i problema pro- prietății socialiste de stat șl cooperatiste, acumularea și fondul de dezvoltare, sistemul de cointeresare materială șl de retribuție, principiile eticii și echi- tății socialiste, structura socială, democrația mun- citorească-revoluționară, căile de apropiere dintre oraș șl sat, de omogenizare a societății și formare a poporului unic muncitor, rolul maselor muncitoare, al poporului în conducerea societății, contradicțiile în socialism, acțiunea legilor obiective în socialism și așa-zisul socialism de piață, precum și o serie de probleme mondiale privind războiul, dezarmarea, armele nucleare, pacea. De asemenea, activitatea noastră ideologică tre- buie sâ abordeze într-o formă corespunzătoare șl sâ sublinieze cu mai multă tărie rolul științei și cul- turii, al cunoașterii universale, în dezvoltarea ome- nirii pe calea progresului și civilizației Sînt multe probleme care se pun astăzi în fața omenirii, care se pun. deci, și tn fața partidului și poporului nostru. Activitatea noastră ideologică nu trebuie sâ rămînă în afară sau să abordeze numai unele din ele, să reamintească despre acestea, ci tre- buie să se angajeze cu toate foițele — șl dispunem de forțele necesare I — pentru lămurirea și înțele- gerea corespunzătoare a problemelor. Pentru că nu- mai pe această bază vom înțelege — repet — atît perspectivele dezvoltării societății noastre socialiste, viitorul poporului nostru, cit șl evoluția și tendin- țele generale ale dezvoltării întregii omeniri pc calea progresului, a socialismului, a păcii I Subliniez acestea deoarece omenirea -— deci și România — se află într-e perioadă de mari prefa- ceri revoluționare. In acest cadru, activitatea ideo- logică, teoretică, din domeniul științelor sociale, dar și activitatea politico-educativă au un rol de impor- tanță deosebită pentru înțelegerea științifică a noi- lor realități, tn vederea stabilirii strategiei revolu- ționare pentru viitor. Să avem permanent în vedere șl să nu uităm niciodată că procesul revoluționar nu s-a încheiat și nu se va încheia, că avem obligația, ca revoluționari, să asigurăm conducerea și dezvol- tarea conștientă a transformărilor revoluționare ’ Să pornim permanent de la materialismul dialectic și istoric, concepția revoluționară despre lume, de la socialismul științific, dar și de la noile cuceriri ale științei și tehnicii, care îmbogățesc șl vor îmbo- găți continuu concepția revoluționară despre lume și viață, cunoașterea umană, în general. Numai așa vom acționa ca adevărați revoluționari și comu- niști I Numai așa întreaga activitate ideologică și politico-educativă va constitui o puternică forță materială de transformare a societății, de asigurare a victoriei socialismului și comunismului în patria noastră I * Să intensificăm activitatea politică de masă, de formare a omului nou, de dezvoltare a conștiinței revoluționare la toți cetățenii patriei noastre I Să avem permanent în vedere că teza socialismului științific, după care libertatea presupune înțelegerea necesității, impune ridicarea nivelului cultural și științific, o înaltă educație revoluționară, de for- mare a omului nou, constructor conștient al pro- priului destin, al viitorului său liber, de bunăstare — a comunismului I Numai un om educat și stăpln pe cele mai înalte cunoștințe din toate domeniile poate înțelege legile obiective, cerințele dezvoltării economico-sociale, poate sesiza la timp schimbările care au loc în societate, poate sesiza ceea ce este vechi și nu mai corespunde noii etape a progresu- lui, poate sesiza noul care se va dezvolta și care re- prezintă viitorul. Numai un asemenea om, în înțe- lesul științific, poate fi un om cu adevărat liber. Un om cu o slabă cultură, ignorant și înapoiat va fi întotdeauna dominat de bigotism, de misti- cism, de tot felul de prejudecăți. Un asemenea om va fi întotdeauna prada influențelor retrograde, șo- vinismului, naționalismului, rasismului și altor in- fluențe reacționare și va putea ușor să devină un instrument al celor mai reacționare cercuri impe- rialiste, mergînd, cîteodată, pînă la însăși trădarea poporului său. Un asemenea om, fără îndoială, nu poate înțelege sensul evenimentelor, al schimbări- lor, nu poate ține pasul cu mersul revoluționar înaintat al maselor, al popoarelor I Și un asemenea om nu poate fi niciodată cu adevărat liber I In această uriașă activitate politico-educativă. culturală, este necesar să dăm un conținut tot mai larg Festivalului național „Cîntarea României", care reprezintă o puternică mișcare a întregii noastre națiuni, o participate a întregului popor, tineri și bătrlni, bărbați ștjemei, Inclusiv a copiilor, la for- marea și dezvoltarea culturii noi. la asigurarea unui nivel tot mai înalt al culturii noastre socialiste. Să dezvoltăm puternic și să folosim toate mijloacele dc care dispunem — cluburile, căminele culturale, ca- sele de cultură, teatrul — să le asigurăm conținutul corespunzător, cîntecele, marșurile, poeziile, piesele de teatru și tot ce este necesar pentru ca această uriașă activitate sâ-și îndeplinească în tot mai bune condiții rolul de însemnătate deosebită pe care îl are în munca de formare a omului nou l Nu este locul acum — și nu e timpul — dar merită să subliniem că Festivalul național „Cîn- tarea României" a dus la punerea în valoare a mii și zeci de mii de talente din rîndul poporului, că el demonstrează, încă șt încă o dată, cu putere, că ade- văratul creator al culturii și limbii române este poporul, întreaga națiune, că numai împreună și în strînsă legătură întregul popor putem asigura o cultură nouă, înaintată, socialistă ’ Trebuie să se asigure perfecționarea și dezvol- tarea în continuare a activității uniunilor de crea- ție, din domeniile respective de activitate. .Avem nevoie și dăm o înaltă apreciere crea- țiilor literare și artistice, din toate domeniile, dar societatea noastră are nevoie de noi și noi opere de artă, care să-l reprezinte pe omul de astăzi, reali- zările sale. Avem nevoie de noi romane, de noi poe- zii, de noi piese dc teatru, de lucrări în domeniul artei plastice, dc noi lucrări muzicale Sînt, multe, bune. Dar avem nevoie încă de unele și mai bune, in toate sectoarele. Am convingerea că oamenii de creație clin toate sectoarele vor înțelege că ne aflăm intr-un asemenea moment al dezvoltării societății românești îneît trebuie să se angajeze, cu mai multă hotărîre. de a lucra zi și noapte pentru a contribui, pe calea creației lor, la ridicarea generală a nive- lului de cultură al poporului. Este necesar, de asemenea ca radioul șl televi- ziunea să-și perfecționeze și să-și îmbunătățească activitatea, ținînd scama de cerințele care se pun astăzi în fața lor De asemenea, presa noastră tre- buie să-și asume un rol mai activ și mai important în buna înțelegere a problemelor actuale ale dez- voltării! sociale, în dezbaterea largă a acestora, dar și pentru a contribui la unirea eforturilor întregului nostru popor în asigurarea înfăptuirii neabătute a programelor de dezvoltare generală. Consider că întreaga activitate ideologică și po- litico-educativă trebuie să devină o forță mobiliza- toare mai puternică, care să lumineze calea și să unească eforturile întregii națiuni spre culmile de aur ale societății comuniste. Este o misiune nobilă și trebuie să o realizăm în cele mai bune condiții. Numai așa activitatea ideologică, propaganda noastră, educația își vor îndeplini menirea în socie- tate, vor răspunde intereselor întregii națiuni I Este necesar ca, în activitatea politico-educativă, să se manifeste o atitudine mai intransigentă față de diferite manifestări naționaliste, șoviniste. față de unele manifestări retrograde, de misticism, să dez- voltăm puternic sentimentul dragostei față de patrie, față de popor, patriotismul revoluționar I Să educăm, în același timp, masele în spiritul solidari- tății internaționale, al prieteniei cu toate țările so- cialiste, cu toate forțele progresiste, antiimperialiste, cu toate popoarele care se pronunță pentru pace, pentru libertatea și independența fiecărei națiuni I Este necesar să desfășurăm o luptă hotărîtă împotriva diferitelor tendințe de parvenire, de că- pătuială, de necinste, străine principiilor socialis- mului și omeniei. Nu trebuie să se treacă peste di- ferite stări de lucruri negative I Nu trebuie să ne comportăm ca struțul care-și bagă capul în nisip pentru a nu vedea anumite stări de lucruri I Tre- buie să înțelegem că asemenea stări de lucruri — care, din păcate, se mai manifestă în societatea noastră — sînt străine principiilor de etică și echi- tate socialistă, sînt un rezultat al lipsurilor în munca politico-educativă, al influențelor străine, burgheze, inclusiv al rămășițelor din trecut, dar și al influențelor din afară. De aceea trebuie să adoptăm o poziție fermă, combativă față dc toate aceste probleme I Este bine cunoscut că întreaga dezvoltare a so- cietății omenești este istoria luptei între vechi și nou, istoria luptei de clasă, a luptei împotriva asupririi, a luptei pentru libertate și independență. In acest sens, întreaga noastră activitate politico- idcologică trebuie să pună cu putere în evidență po- litica de pace și colaborare a partidului, a României socialiste, să contribuie activ la înțelegerea cores- punzătoare a schimbărilor ce se petrec în lume, a noilor tendințe, a perspectivelor, a viitorului ome- nirii. Dispunem de forțele necesare pentru aceasta. Avem un partid puternic, avem activiști de partid în stare să desfășoare o intensă activitate în toate aceste domenii. Tot ceea ce am realizat pînă acum stă mărturie capacității și forței partidului nostru de a înțelege realitățile, de a înțelege noul, de a rămîne permanent un partid tînăr, revoluționar, strîns legat de popor, acționînd împreună cu poporul și pentru popor, pentru socialism, pentru comunism, pentru pace, pentru colaborare internațională. Dezbătînd problemele organizatorice, ideologice și politico-educative .trebuie să nu uităm nici un moment că în centrul întregii noastre activități tre- buie să se afle munca pentru realizarea planului pe acest an și a întregului cincinal, că rezultatele acti- vității de partid .activității de propagandă, de edu- cație, trebuie să se reflecte în felul în care organele și organizațiile de partid, toți oamenii muncii, în- tregul popor acționează pentru a asigura realizarea neabătută a hotărîrilor Congresului al XIII-lca și ale Conferinței Naționale. tinuarc in pag. 6) O 4 6 5 < ORIZONT Gheorghe Tomozei BATRlNUl Bărbosul acesta e un bătrîn cu care, cîndva. am copilărit. îmi amintesc ochii lui (albaștri ?) și armele Iu» din războaiele de după război. Ne spuneam „bătrine**; tot astfel și în adolescență. Eram săraci, încă plăteam tribut Porții (șoimii de vînătoare. păpuși dc pîine, ’ țigarete Ada Kală in cutii de tablă și ode în kilometru antic). Sezum și plînsem (in chirilică) sub sinii Isadorei. Călătoream in tramvaie și sub, strigîndu-ne spre iritarea bătrinilor : .Bătrine !° Acum ne vedem mai ales la guri de gropniți unde ni se smeresc prietenii cu care și el și cu am copilărit și cărora le spuneam (chiar și Danei) „bătrînc**. Nc despart propriile cărți. Răstoarnă raftul, zice, că nu te văd ! Zic: las-o dracului biografic, că nu te văd î Aruncă, zice, tricornul Academiei Ploii, aruncă pieptenele o chestionează și p-'ițî foșnind din haine îl tor ; el descoperă ciorapii aruncați, lepusă pe muștarul( Și înaintează ta O singurătate mobili un prăpăstios dizolvi lumina tare a zilei I se ști privit, un rai fericirea somnului, ji lui. Lumina se cerj tîrau pe trupul strerurîndu-se prin 1 ; și el. întârziind să voiasc iroinței estompînd acest lai 5ri, blocîndu-le resortul. îi !O.*utc, o dimineață dilatat începe. Mai zăbovea pi fascinată de prezența li la umbra jigăritului prin aerul limpede, olo. ai zice. întâmplarea i I: da» tot ce«*a ce se îi privește, nu-l atinge. Trei germenii morții lucre noi. cu perfidie, trece și cî voiascâ. amină, poate alt te să distrugi potențialități otrăvurile concretului ? i vrei ; ciștigi cînd nu vr H- Da. închizi o-hii și ve: ie posibil I dintr un roman in hirr hiatusurile dintre o carte și alta, dintre un poem» altul trebuie umplute cu ceva. Nici un moment! respiro. nici o clipă de răgaz. Toate, desigur, refio ale unei culturi tinere, vitale, grăbită să ardăii pe le și — uneori — să se devore pe sine. Ce loc ar ocupa, mă întreb mai departe, ce ioc t ocupa într-o asemenea istorie un eminent condidli de reviste, precum George (vașcu 9 Și. mai dcparteJ în ce măsură omul care gîndește o revistă nu» poate fi numit un gazetar m ire, în condițiile în ad nu el este, neapărat, și personalitatea ei creații ARTA GAZETAR a cea mai importantă 7 Lucrurile se complică, da gur. Ar trebui făcută distincția între psihologia o ției și psihologia unei ideologii a acesteia. Iuti pasiunea celui care își pune în joc întregul talq pentru a scrie, și generozitatea celui care, «ta pîndu-și prezența, știe să creeze cele mai bune la prejurări activității celuilalt. Așadar, o delicatăf sociere (sau. mai degrabă, asociere) între un spid activ, manifestat ca pasivitate, și unul pasiv, mad festat ca activitate (Firește. întâlnim frecventa zuri de identificare în aceeași persoană a ambdi ipostaze. E de remarcat, însă, că, mai ales dupâi Iic a „diviziunii muncii44 ța activității jurnalistice. Iții, gazetele culturale — — au mizat cu mai multă w hlcctiv. pe ceea ce s-ar rresponsabilităților). Re- Isus, răspunsul nu poate korge îvașcu se află — pentru ultima oară peste • care o Iniei preta, astfel - ORfZONT , inu- d ab- parte. de a tcerea Trece •i, în- jstuos ? bîr- “ bă- • ne )otop. id la ; iată trece pofta uvin- nten- tul*, anii scurși, sau fără celălalt Cum a puțin calcul, o viață gospodărește, o pasta blînzind furiile unora Creștea în el impot spaima, îi ocupa fiinp nu trebuie să îl înlân marea dragoste, cu | ciocneau intenții tulbu clar ce voia, mijea o ( Obligațiile te țin legat voce îndoită —. auiiol se ștergea. Și aceste gînduri ț urcă spre cerul curat I nările plopilor. Glasul îi spune ceva, voi bej ajung la el. Eu p el, peste el. impor- auri, țintind azurul, [tsascâ, agilîndu-se. El speriat și nehotărît. ,o impresie, ne înșelăm. « din brațele ‘ui, i-ar d; de dezorientat. Hi‘ - ar putea tepotxiva ta ?*. stare de ncocolit. el De unde atîta poduri leneșe, । iubi*. zice ; De ce ură ? cenușa Corina Victori Ion Davideanu Hmb^ romană < _ ___4 Băduiescu ’.îm- pri- fezi, uit; schi imn ei îm- câl- ? sâ el? i or- ei, cat, de lu- ste igi- -se ici- »va ex- cit iu- i o 1-0 tea ăr- . o re- ca în ea Id. lai Jt. .e- og b- a- ■ așteptării, o toleran- ipesle toate, se întindea lielancolică inundîndu-i nev, o reculegere în feței așteptînd, amî- feriiitl in fatalitatea în- jid ezitare, doar sâ amî- contemplînd tăcerea, fee cucernică a limpu- itxpul cascada asta de Ke un reproș repri- fctor cnic-1 împresoară, porind-o, străpungînd fei. Ea ? — o piesă feivire, un avertisment to- libertatea, timpul voi o femeie f Fugim KM sau de cineva, eva- jbe. încercăm măcar, nc N vrei, parcă, fierbinte, .•tea in el întrebarea ; dmlnd amînărea, împin- ■p cețos rezolvarea tu- [ înlănțuit dc viclenia ta bietul de tine*, ar fednd să 1 înțeleagă, optimi: așteptarea face Bare destin, scapă — zic ZORII DE VAR^ România se dezvăluie dc la sine. Noi, fiii ci, încărcăm spațiul etern al existenței cu istoria nouă sub lumina cc s-a născut dinspre cîmpie, dinspre munți, dinspre ape. România se dezvăluie de la sine și nu arc grădini arse, nici străzi întunecate, nici cerul sfîrtecat de limbi de foc care să prînzcască in văzduh lîngă dezordinea monștrilor ce-și aruncă-n fața lumii spaime... România sc dezvăluie dc la sine în oglinzile orașelor și satelor sale, în dorința omului dc a alunga din azur culoarea de negru, dc a bombarda universul doar cu bulgări de flori. România a pus pămîntului podoabă — zorii de vară. CÎNTEC alături, parcul somnote un petec de natură sul bolnăvicioasă. Marele a tîrg puturos, înecat de Aici, cu pași tîrșiți. bl câutînd scaune oloage; toace vremea, ascultlnd cerșind o umbră anemic muri... El înaintează, salutai tință, mătură cu privii mont împestrițat de solz parcă speriat, retractil, întoarcă. Să dea colțul., trupului, soneria zbîmDc căruia de a se rătăci 0 5 se strecoară ea. Apăsarea luminoși, corpu> ei tind altceva ar putea fi nuri corpul ? Argumentul corj rea e o moarte vreau să i susură ea. se gudură. 1 strivindu-i rotunjimea dj spasm posesiv. gustlndo4 pului. Și ea, gr ea de soma, în răsfățuri leneșe, cu epk zatâ. areuindu-se. cu plnte devorîndu-1 Bei o can chestionează și pașii i » foșnind din haine, aluneci tor ; el descoperă — beat d ciorapii aruncați. zMndJ depusă pe muștarul covord Și înaintează totuși, moi O singurătate mobilă goail un prăpăstios dizolvîndu-d lumina tare a zilei Stind se ști privit, un om comua fericirea somnului, prâv® lui. Lumina se cernea, p Urau pe trupul despuiat ț strornrindu-se prin viață , ■si înainteze. Dar și ea, ■ -SMnunicind subteran, E 0 descoperea exaltat, ■kbită proaspătă care se feti acum de atîtea pri- hr în el. aruneîndu-și ■ualaxoarcle vieții, pur- kîn lume. ncâ$-a dus. înghițită dc ■riei, a dispărut și ea cu ■t grabă, pictindu-i mutra feaîndu-1 fugitiv, uitîn- ■ așadar și el. însoțit de fete ale străzii, cu zîm- ■ sfidind avertismentele “□intat, singur, știind !£i în ființa sa, stări pe feteâ. pe care nu le bă- lui, îngropate în stră- l«f|tt-oglindâ, locuit de | devenind propria lui pilor. îndepărtat, captiv, Ikmina ireală, anonim, Bd, calota albă a cerului, tefdeul străzii. Orășelul fendenind, florile de ru- Kiei ningînd peste „cetă- p el. Intîrziind să voiască, foi estoinpînd acest lanț kb!Ddndu-!e resortul. In- ■ra, o dimineață dilatată. ■ începe. Mai zăbovea pu- B Cinată de prezența lui. r la umbra jigăritului ei prin aerul limpede, o Wi ai zice. întîmplarea i-a li; (te tot ceea ce se în- Ijmcște. nu-1 atinge. Trece Rfermenii morții lucrea- cu perfidie, trece și ea ; tas j amină, poate altă- distrugi potențialitatea favurile concretului ? E feiiclștigl cînd nu vrei I Di. închizi o^hii și vezi. Colinda vîntul prin blinda dogoare a verii și mîngiic spicele griului cu povești știute și neștiute E vînt dc tihnă, dc rod bogat. Se joacă vîntul prin zori de argint și limpezește domol colindul iubirii de țară. TU EȘTI Tu nu puteai să ii’ o absență din această prezență a naturii și nici rădăcini uscate, sau scoarță dc copac, nici frunzișuri umede... Tu nu puteai să fii pasăre, fără să știi să zbori, sau dimineață fără mireasmă. nici nor fugar urmărind umbra Tu nu puteai să nici zăpadă fără pămîntului.... fii riu. cu ape fără luciu, culoare, nici frig, nici întuneric. . Tu ești doar bucuria primăverii. ^AMtNT AL IZBÎNZILOR In romaneasca vatră patria română pe soclul iubirii își crește nădejdile, pămînt al izbînzilor cu izvoare de viață ’ în veac și în veacuri de veacuri, inimi fierbinți frunți în seninul din jertfe, lumini cîntătoare prin piscul simțirii prin care slăvim împlinirea» slăvim nemurirea ... VICTORIA Trudnic drum a fost libertatea, inimi au zvîcnit, brațe s-au încordat, frunți s-au ridicat la seninul gîndit al partidului, victoria, dulcele fruct, vorbește cu ritmul uzinelor, cu soarele mîndru al fibrelor, ochii noștri sărută împlinirile, ochii noștri văd viitorul, comunismul, esența efortului, patria mea, cea mai limpede, cea mai scumpă, cea mai sfîntă perlă a universului... EROII înalță-te în tine ca într-un rod deschis, privește împrejurul cu aripatul vis, apleacă lin urechea pe înfrățit pămînt, vei auzii eroii, vei arde ascultînd, pe rîuri de iubire sînt focuri dc croi, un fir de mac, un nume prin grîurlle noi... De cîte ori mi s-a ivit prilejul, m-am străduit să șubrezesc prejude- cata, destul de adînc înrădăcinată chiar printre specialiști, că neologis- mele latino-romanice, atît de nu meroase în lexicul limbii române ac- tuale, ar fi termeni lipsiți dc expre- sivitate, „neutri din punct de ve- dere stilistic, î j stare, adică, să ră- cească „temperatura* comunicării. Voi adăuga argumentelor dc pînă acum pe acela a) verbului izola, care dicționarele noastre îl definea în felul următor: „a despărți cu totul ; a separa unu! de altul* (DEX) Pentru a ilustra accepțiile cele mai obișnuite ale cuvîntului, las sâ ur meze cîteva citate călinesciene din romanul Bietul loanide (Opere, V—VI, EPL, 1967 ; după fiecare ci- tat, menționez dcar volumul și pagi- na) : Dumneata poți să rîzi, un om ca mine, care se izolea- ză, vede universalul și ignorează particularul" (V 9); „numai Hanger- lioaica se izolase la un timp peri- mat* (VI 253); „Gaittany trăia în 0 imagine pierdută mir iu» roman in lucru. IN FIECARE CLIPA Printre noii născu ți al planetei, se caută adolescența anului 2000. care să poată juca rolul Julietei. Regizorii sînt severi. Ei vor o fată crescută în afara vreunui castel, o fiică a pămîntului . care să fi refuzat ispititoarea invitație la vînătoarea dc oameni, unde i s-ar fi pus o torță într-o mină, o cheie dc depozit nuclear în alta... Ea, adolescenta aleasă, va trebui să știe să ciute, sa înțeleagă simbolul razelor albe, aruncate pe o scenă, pentru cea mai tristă poveste scrisă de Shakespearc ... în fiecare clipă se nasc alți copii ducînd fără grabă, mereu înainte, infinitul. Elena Cruceru C1ND VEI VENI Dc ai putea să nu vii să lași cuvintelor emoția primordială de-am putea să ne oprim așteptîndu-ne să nc regăsim cunoștințe vechi din vremea cînd desenam în văzduh sentimente și Ic așezam în ferestre să vedem cine va ghici primul I cînd vei veni să-ți întind mîna mirîndu-mă că ți-ai amintit „știți tocmai dc dumneavoastră vorbeam ultima carte ne-a făcut deosebită plăcere e și alta, dintre un poem și d i ceva. Nici un moment de e îgaz. Toate, desigur, reflexe D vitale, grăbită să ardă eta* a ? devore pe sine. itrcb m ii departe, ce loc ar orie un eminent conducător e Ivașcu ,f Si. mai departe t gîndește o revistă mare m ue. in condițiile în care personalitatea ei creatoare] AZETĂR ierurile se complică, des!- ncția între psihologia crea- teologii a acesteia, fntre une in joc întregul talent ei ta tea celui care, estom- ^rf-eze cele mai bune îm- lalt Așadar, o delicată di- ir i. asociere) între un spirit pl itate, și unul pasiv, mani- ște. intîlnim frecvent ca- fi ceas! persoană a ambelor insă, că, mai ales după al M p «diviziunii muncii* bxtiviWții jurnalistice. Eretele culturale — feihatcu mai multă festiv. po ceea cc s-ar wonsabilităților). Re- fo, răspunsul nu poate Vrie Ivașcu se află — patru ultima oară peste o interpreta, astfel îneît putem spune că. de-acum el este un loc fix — alături de cei mai mari autori de reviste din pe- rioada postbelică. Spunem intenționat autor șl adăugăm : poate cel mai mare. Cum să explici altfel apariția extraordinarei serii Ivașcu a Contem- poranului ? Dar stabilitatea valorică, mereu remar- cabilă, a României Literare, mai ales după 1971, de cînd George Ivașcu a devenit directorul ei ? Toate acestea țin de talent — de un indiscutabil talent de a gîndi o revistă, de a gîndi în spiritul vremii, în direcția rectitudinii morale și a valorii. S-a spus despre revistele lui George Ivașcu, și s-a spus bine, că ele au personalitate. Au nu numai o inconfundabilă structură a lor, dar șl o dicție, un „sunet* distincte. Desigur, personalitatea o conferă personalitățile I Acest truism e prea adeseori uitat. George Ivașcu a știut să facă din el o infailibilă metodă de lucru. A adunat în jurul său cele mai bune condeie ale vremii. Ne va lipsi de-acum. seninătatea cu care George Ivașcu știa să privească în relativul agitatei noastre va lipsi eleganța judecății sale și vieți literare Ne obiectivitatea ei Nc vor lipsi neobositul entuziasm și încrederea lui care, nici ea, nu obosea : încrede- rea în valoare. Mircea MIHĂIEȘ ABSENTA Ce frumos povestește ninsoarea despre lucrurile absente gutuiul a crăpat de atîta uitare sînt numai umbra lui peste care se va prăbuși odată tîrziul GINDEȘTE-TE LA MINE... Singurătatea îmi șiroaie pe frunte Cămașa udă de sini mi se lipește Vîntul stă pus acum drept punte între un țărm ce sînt și cel care lipsește Mai greu de-ajuns îmi pare că ești a*i Cum altădată cerul coborît în ram Și am uitat de mine precum pădurea-n brazi Și nu mai știu nimic pe nimeni nu mai am De-mi vei deschide ușa cu nu voi fi acasă Un abur de pămînt se va înălța subit Flori dc mov autumnal s-au scuturat pe m Dragostea poemul în care am murit Și dacă întîmplarea te-aduce în drum lin Gîndește-te la mine privește-mă tăcut Voi trece încremenită în destin Ridată sub o viață de împrumut sfere .suprapuse, cu desăvîrșire izo late între ele, în așa mod că nici- odată nu se intîlnea într-un cerc cu membrii celorlalte" (V 30). După cum se știe, verbul izola, pârtiei- piul-adjectiv izolat, izolata, și infini- tivul lung, devenit substantiv, izo- lare au dobîndit sensuri speciale în diferite terminologii profesionale. Capitolul Scarlatină din Dicționarul sănătății (Editura Albatros, 1978) se încheie așa i «Izolarea șl anunțarea bolii este obligatorie*. Precizez, din treacăt, câ dezacordul aparține au- torilor. Alte „derivate* sînt utilizate I în fizică (izolator, izolant), în lingvis- tică („limbi izolante*), în științele politice (izolaționism izolaționist). Ca etimon pentru verbul în discu- ție este propus, în DEX, fr. isoler, căruia DN îi adaugă și italianul isolare. Or, pe noi tocmai acesta din urmă ne interesează, căci în italiană atît verbul isolare cît și participiul- adjectiv isolato „fac imagine*, vor- bitorii raportîndu-le cu înlesnire, pe amîndouă, la substantivul isola care semnifică ... „insulă* 1 Rezultă, de aici, că, la vremea lor și în sensul cel mai „propriu* al cuvîntului, Robinson Crusoe, pe „insula*-! sin- guratică și. . Napoleon, Ia Sfinte Elenă, au fost isolați, adică „relegați într-o insulă*4. Raportarea derivatu- lui (isolato, isolare) la etimon (isola) este cu putință numai în italiană, nu însă în limba română (izolat, izola: insulă), nici în franceză (isole, isoler; île), din pricina deosebirilor de ordin fonetic care intervin între derivate și cuvintele de bază, zădărnicind „comunicarea* dintre ele. Cu atît mai vie este satisfacția pe care mi-o prilejuiește observația lui Romulus Rusan : „La început totul arată idilic și aproape invidiem li- niștea ce pare să se desprindă din nemișcarea depărtată. Dar ne ajung minutele panoramicului — obositoa- re și nesfîrșite pînă la urmă — ca să înțelegem monotonia izolării (eti- mologia acestui cuvînt, din insulă — isola — ne apare brusc șl fără vreun efort cerebral, aș zice pe cale natu- 1 ralâ)“. Gîndul reporterului se înfiri- pă în lungul drum al întoarcerii pe mare, din America ogarului cenușiu (CR, 1977, p. 310). G. I. TOHĂNEANU ORIZONT CUVINTAREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU la plenara Comitetului Centra! a! Partidului Comunist Român (Urmare dm pag 2) roase propuneri și au insistat pentru a- doptar ea de hotâi iri în legătură cu de- zarmarea. Cu toate acestea, după cum cred câ știți, sesiunea s-a încheiat fără adoptarea unei hntărîri In această pri- vință. ignorîndu-se voința marii majo ritățl a popoareloi lumii. Aceasta, da- torită cîtorva țări. și. în primul rînd, Statelor Unite ale Americii care s-au opus adoptării unei hotărlri în această problemă. Dar și fără adoptarea unei hotârîri speciale, sesiunea a eviden- țiat cu putere voința statelor și po- poaielor lumii, inclusiv a poporului a- merican, de a se pune capăt actualei politici de înarmare — care poate duce, inevitabil la un nou război mondial la u ta strofă nucleară de a se acțio- na pentru o politică de pace, de colabo- ra'e între toate națiunile lum’i Dăm o înaltă apreciere poziției marii n.i ori tați a țărilor lumii la această con- terință și ne expi Imăm speranța că — în activitatea viitoare pe plan internațional — se va ține seama de dezbaterile ample care au avu loc la sesiunea spe- cială a Organizației Națiunilor Unite. De asemenea sîntem profund preo- cupați de situația economică mondială, care continuă sâ «u ini ăutățească, de a- gravarea situației țările» în curs de dezvoltare, ale căro. datorii externe de- pășesc 1 trilion de dolari. întîlnirea de la Toronto a celor 7 țări industrializate s-a încheiat — după cum este, de asemenea cunoscut — fără ho- ternaționaiă pe problemele economiei mondiale și. îndeosebi, pentru proble- mele subdezvoltării, pentru realizarea noii ordini economice mondiale. România esU ferm hotărîtă să con- tribuie activ, împreună cu toate țările in cur? de dezvoltate, cu alte state ale lumii, la soluționarea tuturoi acestor probleme considerînd că acestea. îm- preună cu dezarmarea șl pacea, consti- tuie faeton hotărîtori pentru noi rela- ții internaționale, pentru progresul fie- cărei națiuni, pentru realizarea unei lumi mai drepte și mai bune pe plane- ta noastră. (Aplauze puternice, prelun- gite). Deși situația mondială, pe ansamblu, este destul de complexă și gravă, avem convingerea că popoarele, forțele poli- tice progresiste dispun de capacitatea necesară pentru a schimba cursul eve- nimentelor pentru a asigura și impune dezarmarea, pacea, o nouă ordine econo- mică mondială. Vom fi. întotdeauna. în primele rînduri ale luptei acestor po- poare — pentru pace, rare egală Intre toate (Aplauze puternice, scandează îndelung P.C.R.!“. „Ceaușescu pentru o colabo- națiunile lumii 1 prelungite ; „Ceaușescu Pace !"). se In agricultură, să acționăm 1 strîngerea la timp și fără pierdena coltei de vară, pentru predarea^ zitarea. in mod corespunzător, m tei, pentru executarea lucrărilor a grijire a culturilor pentru recoa toamnă. Să facem astfel incit, jii gricultură, anul acesta să obțineai eoltă superioară celei din cel di| precedenți, să avem o recoltă w — și condițiile ne dau garanția d vom munci bine, vom avea o i» recoltă I (Aplauze p u terni re. prclcd Să acționam în așa fel Indii nim la viitoarea plenară a Coma Centrai — pe care, probabil, o r*| in toamnă — cu rezultau tot imI Pînă atunci, să acționăm așa cu menționat mai înainte, pentru rea în viață a celor stabilite In Te» mitetului Politic Exenutiv dina Să ne prezentăm la plenară cu red bune în toate domeniile, pentnil da o nouă perspectivă inainUrii^l pe calea bunăstării și fericirii, li rii independenței și suveranlUți noastre, a construcției comunta Românie I (Urale și aplauze pota se scandează îmi H Un docume (Urmare din pag. 1) făurire cu succes a societ Hucialiste4* n lumina Expunerii tovar ui NICOLAE CEAUȘI SC Impune o mai eficientă f ire a rețelei de așezăm in turale in vederea dezvolt conștiinței socialiste, spii ui patriotic, revoluțion; •sterii nivelului general ulturâ are că alaica al oamenilot munc se concretizeze în a plenară a fiecărui < in sfeia sa do acti’ tărîri deosebite De economiei mondiale vate numai de cîteva voltate ar fi acestea. altfel, problemele nu pot fi rezol* țări, oricît de dez- Stimați tovarăși. Este necesar ca toate organele și or- Noi cercetări De mai mulți ani, specialiștii a două muzee (din Timișoara și Caransebeș) încearcă să scoată la lumină dovezi ale istoriei singurei așezări urbane din trul Banatului. Tibiscum, aflată la cen- 1 km de satul Jupa, pe malul Timișului. Așe- zarea s-a dezvoltat în preajma unel fortificații militare romane. Dacă pentru secolul II, a doua sa jumătate — pînă la sfîrșitul secolului III, deci In anul 271, știam că există un castru de mari dimensiuni, cercetat încă din anul 1964, perioadele mai vechi ale acestuia se cu- nosc mai puțin. In acest an, cercetările arheologice au identificat o mică fortificație de pămînt în partea de nord-est a castrului mare. Această fortificație pare să fie un castru dc marș, adică o întăritură pe care de obicei romanii o ridicau Tn timpul cam- paniilor militare, cînd se aflau într-un teritoriu dușman. Acest castru era apă- rat pe partea dinspre sud de două șan- țuri. în interiorul fortificației, se pare că soldații au ridicat totuși niște barăci din lemn, judecind după stratul de lemn ars. așezat direct pe solul de pămînt galben. Se poate presupune că pe direc- ția nord-sud, castrul a avut lungimea de circa 70 m. După formarea provinciei Dacia, în anul 106 s-a trecut la organizarea „teh- nică4* a apărării acesteia. Așa a început construirea peste aceastâ mică fortifi- cație de pămînt, care a fost nivelată, a unei a doua fortificații din piatră. Zidu- rile cetății erau construite din piatră de calcar fasonată. In exterior, două șan- țuri de apărare protejau aceste ziduri. Pe fiecare latură se ridica cîte o poartă lată de 4,25 m, apărată de două bastioa- ne cu fundații din piatră dar a căror suprastructură era executată din chir- pic. Bastioanele aveau o formă pătrată, de obicei între 3,50X3,50 m. Tn spatele zidurilor, era realizat un drum de rond, care permitea observarea terenului din fața castrului. Zidurile aveau o înălți- me de 4—5 m, iar în partea superioară creneluri ,de unde apărătorii puteau să arunce săgețile asupra dușmanilor care i-ar fi atacat In interiorul castrului. urma via sagularis — un drum ce de fapt înconjura castrul, la poalele valu- lui, pe care era ridicat zidul de incintă. In interiorul castrului de la Tibiscum, toate construcțiile erau executate din lemn. In anii trecuți, au putut fi iden- tificate două barăci din lemn care aveau o lățime de circa 6m, despărțite între ele printr-o stradelă din pietriș. In continuarea barăcilor urma drumul principal din castru, ce pornea de la poarta de est spre poarta de vest. La sud de acest drum, chiar în centrul castrului era amplasat comandamentul, avînd depozitele de arme, birourile, sala sacră în care se ținea stindardul uni- Pentiu a se ajunge la depășirea cri- zei economice mondiale la reluarea ge- nerală a activității economice șl soluțio- narea problemelor complexe economico- financiare și sociale ale lumii contem- porane este necesară o conferință in- ganizațiile de partid. Comitetul nostru Central, toate organele democrației muncitorești-revoiuționare, organele de stat, întregul popoi să acționeze cu mai multă hotărîre și în deplină unitate pen- tru înfăptuirea neabătută, la toți indica- torii. a planului pe acest an — în indus- trie, în construcții — să se acorde o a- tenție deosebită realizării în cele mai bune condiții a producției și exportului. P.C.R. !*, „Ceaușescu și poponlfl Declar închise lucrările plenarii urez, tuturor, succese în întrecu tate I (Aplauze și urale puternial lungite; se scandează tril „Ceaușescu — P.C.R.!“ -Cea«| tește să sune scuturat de mîna unui copil. Orice mi-ați spune iitml a, ca o piatră la marginea cunoașterii, vine întotdeauna de la învtyutottl l-am bătut în poartă acum douăzeci de ani, bucuros de vorbele șahii pe unde umblaseră pașii lui lorga și Călinescu (un sat întreg alcătuit t| foștii dumneaei elevi, pe palierele mai multor generații), vorbe care,/HI excepție, își scoteau căciula în fața învățătoarei, cum rar se inlimplânl vorbele țărănești, mal degrabă pornite să dea jos idoli, să nu le M| socluri. Mai ales cînd idolii nu mai folosesc nimănui. La cel peste 7041 ani ai săi, învățătoarea Victoria lonescu nu mai folosea nimănui, TM| satului o priveau cu un fel de deferență gînditoare. Cind cei mai fn vWl le povesteau că „doamna Victoria s-a bătut cu miniștrii ca să fie yeniiI în sata se uitau cu marc uimire la femeia aceea firavă și cocoșată, pecml ai fi spulberat-o de pe picioare dacă ai fi suflat mai tare spre ea. frai atît de uimiți incit uitau să dea „bună ziua** sau să-i zică „sărut mine I Nu-i nimic le dădea dumneaei. De cînd se știa a dat prima „buni tiu: I celor întilniți în cale. Un personaj de roman, dar nu de unul palpitau I Viața dumneaei i s-a petrecut doar între școală și sat. O viață dmpitl limpede, cristalină, exemplară pînă la absența oricărei penumbre. Ol viață de dîrză trudă și de iluminată asceză, consumată din tinerețe ah I numui aici, cu excepția unor scurte perioade în care ideile, lupta d ardența dumneaei au silit-o să ia drumul fie la Vălenii de Munte, fii peste munți, prin Poiana Narciselor. Această femeie minunată a Invitai carte și gînduri. bune cîteva mii de oameni din zona Teica yenului. .4 cm*| cut și patru copii. Toți i-au dus numele în locuri de cinste. A dat tacul celor din jur, nepăstrînd nimic pentru sine. Pînă cînd a ajus bâtdnid singură. S-a zbătut, ttnără fiind, ca satul să aibă școală, iar școala îl aibă lumină și duh. S-a zbătut să cunoască satul și împrejurimile pinii sus la Măneciu și Cheia, la Salcia și Singeru, angajînd pc cont prop^ (dînd și bani din buzunar pentru asta) expediții de arheologie, b I arheologie folclorică, etnografică, socială, salvînd din obscur istorie,^ tini, tradiții, conștiință de sine, l-a dăruit lui Nicolae lorga cinci câh scrise mărunt, conținînd istoria locului și tot ceea ce folclorul, memo' anonimă păstrează despre frumoasele meleaguri din preajma Vdlenftrl de Munte. Biblioteca dumneaei s-a aflat dintotdeauna deschisă satuiu chiar și atunci cînd a trecut prin niște ani de încercări, anii cind vechal prestigiu al dascălului a fost, pentru un timp, abrogat, in chip brutal d cu triste urmări Pînă la urmă lucrurile s-au îndreptat, și-au reluat Ti- parul normal, iar dumneaei, învățătoarea cuprinsă de anii batrindii,i continuat să se implice cu o pasiune neostenită, tn viața școlii yi in via|l satului, predind carte, patriotism, sete de nou, de cuviință și demnM A făcut din școala pentru care atîta luptase o școală-model, cu rm^i dintre absolvenți ajunși nume ilustre (sper să nu mă mustre criticii Eugen Simion), a făcut și din propria-i casă o gospodărie-model, o yc» lă a hărniciei pentru foștii elevi. Pînă cînd a ajuns bătrînă yi sinpul De mai multe anotimpuri bătrina mea învățătoare nu mai e. Se creda singură, dar la moartea dumneaei a venit tot satul. „A plîns-o tot nații de parcă le murise împăratul**, cum zice poetul. Murise un dascăl de țară, nimic altceva — dar a cărui efigie s-a incrustat definim în conștiințe. Și astăzi mi-aduc perfect aminte cum mîna dumneaei t coborît ca din senin, tn prima zi de școală, deasupra mea, mi-a cupriv pumnul fragil în care țineam condeiul strîns și cum, mîinile au picat apoi amîndouă să deseneze cîrlige, bastonașe, ovalurl și alte semne com- ponente ale unei lumi viitoare, necuoscută mie pînă atunci. Mai tkat cînd am crescut, mîna purtătoare a dragei mele învățătoare s-a despriv de-a mea și a plecat în amintire. O amintire care va rămîne toideosM vie... George DINU pregătire poiitico-ideok fa și de cultură al comuni tor al tuturor oameni lor m cu. in cadrul plenarelor ( o Uilor Oamenilor muncii mani de naționalitate magi ra și germană s-a analizat i dul in care aceste organi? acționează pentru înfăptu nrabâtută a planurilor și j gramelor de dezvoltare ecc mico-socială u țării, a hot rilor Congresului al XHl-le Conferinței naționale ale i titlului, pentru transpun» in Viață a tezelor, orientai și indicațiilor secretarului ncral al partidului, tovar Mt OLAI ( EAUȘESCU. Oamenii muncii romani naționalitate maghiară și mană, intr-o deplină uni arc nu mai e. Se credea itul „A plîns-o tot natul, .1. Murise un om — un /ic s-a încrustat definitiv cum mina dumneaei a supra mea, mi-a cuprins i cum, mîinile au plecat taluri și alte semne com- pînă atunci. Mai tirziu, învățătoare s-a desprins ire va rămâne totdeauna George DINU II ia cadrul plenarelor Consi- pr Oamenilor muncii ro- ixii de naționalitate maghia dușmană s-a analizat mo- b in care aceste organisme Minnca/ă pentru înfăptuirea bătuta a planurilor și pro- pwlor de dezvoltare econo- ■Hocial& a țârii, a hotărî - ir Congresului al XlII-lea și Mrrlnței naționale ale par- WqIuî. pentru transpunerea lriață a tezelor, orientărilor i indicațiilor secretarului ge- rnl .îl partidului, tovarășul KDLU CEAUȘESCU. tenii muncii români de riNialitntc maghiară și ger- ul intr-o deplină unitate egind și simțire cu întreaga ițione, Însuflețiți de ideile și votările formulate de secrc- nlgeneral al partidului s-au ipjal ferm sâ nu precupe- wă nici un efort in nobila nd a constituirii unei so- rtâți cu o unitate de monolit, dkind loc influențelor retro- de. naționalismului, șovinis- iloi sau altor tendințe reac- h ordinea de zi a Plenarei (miletului Central al Partidu- b Comunist Român din 28 nr au fost dezbătute și in tal deosebit apreciate măsu- r>propuse privind majorarea [Mribuțiel personalului munci* W m a pensiilor, măsuri ela- brațe din inițiativa tovarăsu* bMCOLAE CEAUȘESCU' și iamformitate cu hotărîrile tagresului al XIII lea și Con- Irrinlei Naționale ale P.C.R. lente propuneri învederează (rip permanentă a partidului nostru, a secretarului său gene- ral pentru ridicarea continuă a bunăstării materiale și spiri- tuale a tuturoi categoriilor de cetățeni, pentru asigurarea u- nei noi calități a vieții și mun- cii întregului popor. în cadrul Plenarei, s-a subliniat că apli- carea acestor măsuri este dc o mare însemnătate politică și socială, prin ele infăptuindu- se una din prevederile impor- tante alo Programului de creș- tere a nivelului de trai în cin- cinalul 1986—1990, care vizea- ză toate laturile vieții materia- le a întregului popor. In plenarele Consiliului Na- țional al Frontului Democrației și Unității Socialiste și a Co- mitetului Central al Organiza- ției Democrației și Unității So- cialiste, s-au stabilit măsuri și s-au luat hotărîri privind înde- plinirea sarcinilor prevăzute pentru acest an și întregul cin- cinal, al tuturoi obiectivelor care duc la progresul neîntre- rupt al patriei noastre. Marea Adunare Națională, in plenul lucrărilor sesiunii a VII-a a celei de-a IX-a legisla- turi, a adoptat in unanimitate Legea cu privire la majorarea retribuțiilor personalului mun- citor și Legea privind majora- rea pensiilor de asigurări so- ciale de stat pentru munca de- pusă și limită de virstă, a pen- siilor pentru pierderea capa- cității de muncă și a pensiilor invalizilor de război, legife- rări prin care s-a realizat cea mai marc creștere a retribuției și a pensiilor din anii socialis- mului — aceasta fiind o expre- sie a politicii generale a parti- dului nostru, a înaltului uma- nism și democratism, avînd drept scop ridicarea continuă a bunăstării poporului. viața asociației • La sediul Asociației Scri- itorilor din Timișoara, a avut loc o ședință a Comitetului de conducere al Asociației, care a discutat și a adoptat Planul de muncă al Asociației Scriitorilor din Timișoara pe trimestrul al III-lea a.c. în prima parte a ședinței, poetul Anghel Dum- brăveanu, secretar ul Asociației, a prezentat o informare cu pri- vire la manifestările organizate de Asociația Scriitorilor din Ti- mișoara de la precedenta șe- dință de comitet pînă în pre- zent, reliefînd amploarea și di- versitatea acestora, eficiența lor sporită în direcția orientă- rii și îndrumării) creației lite- rare, a promovării valorilor au- tentice. în continuare, pe mar- ginea Proiectului planului de activități, au luat cuvîntul scriitorii Alexandru Jebeleanu, Ivo Muncian. Mircea Șerbă- nescu și Cornel Ungureanu. • în cadrul „Zilelor educa- ției estetice*, la întreprinderea Comerțului de Stat pentru Mărfuri Alimentare din Timi- șoara a avut loc o întîlnirc li- terară care a abordat ca temă dezvoltarea literaturii române contemporane și la care au citit din creația lor scriitorii .Anghel Dumbrăveanu, Alexan- dru Jebeleanu. Mircea Șerbă- nescu, Marius Munteanu, Ma- rian Odangiu și Aurel Turcuș. M. O. aqua-forte Telex top • Jermaine Stegari, tlnăr ciniâreț de culoare al cărui ev- cent album. „Say U Again“, face obiectul elogiilor criticii de specialitate,’ va debuta ca actor de film. Pelicula in cauză va descrie viața celebrului „Godfather of Soul“, James Brown. < Grupul „Talking Heads” a lansat dc curînd LP-ul „Naked*, în- registrat la Paris. Semnalul l-a consituit discul single „Nolhnig But Flowers" extras de pc acest album foarte căutat pc piața internațională. • Jackson Five Revival ! Formația în care, alături de numeroșii săi frați debuta, acum aproape doua dece- nii, Michael Jackson a fost reconstituită în componența origi- nală. Nu se Doate afirma că Michael Jackson este lipsit de ini- țiative. mai cu seamă in direcția acțiunilor menite a-i consoli- da popularitatea. • Tandemul Godley & Creme (ambii ex — „10 cc*) oferă admiratorilor „Goodbye Biue Sky“ — un album de excepție cu piese melodice de un ales rafinament. • Ce piese vom asculta in actualul sezon estival ? Din lista „Succeselor în devenire44, oferită de revista „„Sigcrt ’ s”, extragem cîteva ti- tluri: Fantasy Boy - New Baccara; Santa Lucia — I Pooh I Good Times - Chic; I Don ’ t Want To Live Wlthaut You — — Foreigner; We AII Sleep Alone — Cher; | Saw Elini Stan- ding There — Tiffany ; Boys & Girls — Mandy Smith ; Rythm Of Love — Scorpions • Cvartetul englez cu numele sonor Wet Wet Wet urcă întopurilc internaționale. Grupul practică o mu- zică în adevăratul sens al cuvîntului, despovărată de obositoa- rele și platele formule ritmico-melodice care caracterizea- ză multe producții ale confrațiloi britanici. Piese de re- ferință : „1 Was Lucky“ ; „Angel Eyes*. • Desigur, nu facem aluzie la formația „Dr. Feelgood0 prezentă in actualitatea fier- binte a momentului cu un inspirat ..remake* sonor după piesa lansata acum trei decenii tocmai de „Papa Rock*, Blll Haley, Este vorba de „Se You Later AÎligator*. • Revine France Gali cu o piesă prezentă deocamdată în topurile franceze: „Ella elle la“. (WEA Record). Petru UMANSCH1 anoramic ' In contextul Aniversării ce- fe IUI de ani de la revoluția feînâ din 1848 dc un presti- p aparte s-a bucurat simpo- fel organizat de către Ca- KietUl județean Timiș pentru fentatca ideologică și poli- Ifc-Mxlucativă, Complexul Mu- fe Timiș și Societatea de ști- w istorice din Timișoara. • E metaforă n tutui. Unele obiecte se pretează mai la metaforă decît altoie. Lumea gă se pretează mai puțin la n decît o ceașcă do ceai. H1LDEG \RD K I din toate (urile, uniți-vă ! criitorul Valentin Rasputin pre D. Lihaciov i „Dmitrii Liha oscul: de toți în U.R.S.S., se bu o autoritate cu totul deosebită 2ă am bănui și am simți că In ui și adevărul său este ceva nu numai dc pămînțese și dc :, ci șl de etern și de celest., I Tivești, îl citești, îl asculți pe dcianul Dmitrii Lihaciov nu te ște senzația că este un om așa । uie să fie, omul care nu s-a j .. de-a lungul vieții sâle de h ia bună, de la drumul drept", m avut fericirea să-l cunosc pe pc academicianul D. Lihaciov. spondez cu domnia-sa, să-î vii Zomarovo (Casa de odihnă de 11 ngrad. pc țărmul Mării Balta id cît de mult il pasionează d a. i-am povestit despre Cimit l de la Săpînța. apoi am reușiți it și un album, care l-a impra profund : „Am primit de la du oastră o carte foarte Importaflu osantă pentru mine — CimHi I. îmi închipui cît de greu ați । doar a fost editata în 197» mai mari sînt mulțumirile na ai la englezi am intrinit umor îrc, Insă. în genere, acesteQ| ipții pregătite de oameni în tiraj . ca să fie scrise pe piatra funcr?j Cimitirul vesel” mă uimește exp! ucuriei în forme și culori. Tn Rus e. moartea ca bucurie era prh\ ucurie iSuma» de către pare că atitudinea optimă ;ă de moarte este o reminitfd LAMINAI SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.SR Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 27 (IUL 8 IULIE 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX 8 PAG., 3 LEI CUVINTAREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU plenara Consiliului Național a! Frontului Democrației și Unității Socialiste Stimați tovarăși și prieteni, nștiinței populare i minte moartea s-o întîmptni ca străvec să te pc o E o viață înțeleaptă1* O viațăI >tă și-a construit-o singur D Ui Este un om de o bunăvoință itețe rară, insă foarte ferm si fl pe pozițiile sale principiale. An , în Uniunea Sovietică s-a sării i 80-a aniversare a marelui sava fin Rasputin scria cu această a .Dmitrii Lihaciov este un pâd extraordinar ... Cînd îl asculți sl 'ști, simți permanent această r fin ți) și aceastâ bucurie de n ui fi o parte din poporul său și ! a acestuia, dc a răspunde, a ta a înțelege și a crede. Puțini alr atît de tinerească sete dc viaț \saț dc cunoștințe și de rczulhti Galina CERNU OVT PiMara Consiliului Național al Fron- ta Democrației și Unității Socialiste - rganlsmul politia larg democratic i ixietâțU noastre socialiste — a dez- Rm problemele Inprise la ordinea de i îndeosebi activitatea șl contribuția ^inizațiitor membre ale Frontului. în irierea realizării programelor șl planu- fer de dezvoltare economico-socială a icânlei, de ridicare continuă a bună- ^ii materiale șl spirituale a întregii Dirtre națiuni — țelul suprem al poli- jkfi partidului nostru, al societății so- ■ilâte multilateral dezvoltate pe care ♦ edificăm cu succes în România, iblau/e puternice. îndelungate). Rn unanimitate, plenara a adoptat Bpuoerile privind majorarea retribu- Krți a pensiilor, care urmează să fie datate Marii Adunări Naționale, livrarea retribuției tuturor oamenilor • ii, începînd îndeosebi cu majora- H retribuțiilor mici, precum și a pen- fer. începînd. de asemenea, cu majo- n*-. pensiiloi mici, reprezintă o ex- a înaltului umanism și democra- to al orînduirii noastre socialiste, a ^Vi Ui că, în realizarea noii orînduiri în care poporul este adevă- tâ o natură care absoarbe cur •lerogen al metaforelor» iinația aplicată asupra fol ste searbădă prin compara|i alia aplicată asupra unul doi fitul slăpîn al destinelor sale, făurito- weonștient al prezentului și viitorului luminos, liber și independent — tor măsurile și întreaga activitate au inept scop de a asigura creșterea con- to a bunăstării poporului. De fapt au rămas tn afara creșterii Mrlbuțlel un singur grup de oameni. In am vorbit la plenara Comitetului Central al partidului — dar doresc să arăt acum, la plenara Consiliului Națio- nal al Frontului Democrației — că a- ceasta se referă Ia cadiele conducătoare ale partidului și statului, tncepînd de la miniștrii secretari de stat pînă la pre- ședintele Republicii Socialiste România. Nu am considerat necesar să acordam un spor și acestei categorii de oameni ai muncii deoarece am acționat și acțio- năm în spiritul principiilor eticii și echității socialiste șl ne-am preocupat, în primul rînd. de majo'area. în mod deosebit, cu 33 la sută a retribuțiilor mici, iar a unor pensii mici cu peste 40 la sută. Aceasta tocmai pentru a asigura unei mari categorii de oameni condiții din cele mai bune de viață, cu atît mai mult cu cît aceasta se referă. în primul rînd. la tineretul care intră, în primii ani. în activitatea «din diferite domenii (Aplauze puternice). Ați studiat materialele, de aceea nu doresc acum să mă opresc asupra lor Este însă necesar să avem permanent în vedere că am putut adopta aceste ho- tărîri în condițiile actuale ale crizei economice mondiale datorită faptului că în prima jumătate a acestui cincinal — cu toate greutățile pc care le-am avut și le avem — am reușit să obținem o dezvoltare importantă a economiei noastre, să ridicăm nivelul general de dezvoltare economîco-socialâ. Am putut să înfăptuim toate acestea ca rezultat, însă, al întregii politici din anii cons- trucției socialiste și, mai cu seamă, în anii de după Congresul al IX-lea al par- tidului, cînd am alocat circa o treime din venitul național pentru dezvoltarea forțelor de producție, a industriei, agri- culturii, a științei, învățămîntului, cul- turii, a tuturor sectoarelor de activitate. Am aplicat ferm orientarea stabilită încă de Congresul al IX-lea și de Con- ferința Națională din 1967 cu privire la reorganizarea teritorial-administrativă și la sistematizarea localităților, Ia dez- voltarea industriei, în toate regiunile țării. Așa au apărut sutele de noi centre industriale, aproape 100 dc noi orașe. Așa a fost posibil să asigurăm condiții de muncă și viață în deplină egalitate pentru toți oamenii muncii, fără deo- sebire de naționalitate, pentru întregul nostru popor I (Aplauze puternice, pre- lungite). Prin adoptarea măsurilor privind creșterea retribuțiilor și pensiilor, prac- tic în toate familiile de oameni ai mun- cii se vor reflecta creșterea veniturilor, ridicarea nivelului de trai material și spiritual Nu am înaintat pe un drum neted — și m-am referit de multe ori la aceasta. Dimpotrivă, am mers pe un drum greu, cu multe obstacole, am în- vins multe greutăți Dar am mers ferm înainte, avînd încrederea deplină în justețea cauzei construcției socialiste, în forța poporului nostru, liber și stăpîn pc destinele sale. (Aplauze puternice. înde- lungate). Fără Îndoială, o politică generală Jus- tă este esențială pentru a asigura mer- sul înainte, dai aceasta reprezintă nu- mai începutul. Rol hotârîtor îl au clasa muncitoare țărănimea, intelectualitatea, întregul popor I latâ de ce doresc ~ și la plenara Consiliului Național al Fron- tului Democrației și Unității Socialiste - sâ aduc un omagiu activității întregii noastre națiuni, întregului popor, care este adevăratul făuritor al socialismu- lui, al bunăstării șl fericirii, al Indepen- denței României I (Aplauze șl urate puternice î se scandează îndelung „Ceaușescu și poporul!”). Teza construirii socialismului cu po- porul și pentru popor nu reprezintă o noțiune abstractă, generală, ci o reali- tate a democrației noastre muncitorești- revoluționare, a faptului că toți cetățe- nii patriei, indiferent de naționalitate, de convingeri, acționează în deplină unitate, spre binele și bunăstarea între- gii națiuni, spre înflorirea continuă a civilizației noastre. Aceasta constituie cea mai puternică forță pe care o re- prezintă astăzi națiunea noastră, statul nostru — România l (Aplauze puternice, prelungite ; se scandează îndelung „Ceaușescu, România — stima noastră și mîndria !”). Orice om de bună credința apreciază înfăptuirile României — și trebuie sa declar și de această dată că, în nume- roasele intîlniri. și în străinătate, și în țară, de la mulți vizitatori, ascult de- clarații de prețuire și aprecieri deose- bite privind munca și realizările po- porului român. Și aceste aprecieri nu sînt de complezență, sînt rezultatul constatărilor pe care oameni de diferite convingeri politice le fac cu privire la munca poporului nostru, prețuind acti- vitatea sa. politica sa do pace și de co- (Continuare in pag 3) ia e o reacție la nevoia zilnică dia lumea. ?ala fundamentală ?ste că inventează ă faci o scoică să a supran fără sâ (1 cînte la iscamnă a inventa, nu a dese aservarea inconștientului, atllc i cl observat, trebuie sa dezv .•ruri pc care în prealabil nu ,nu lucrurile familiare, dc cai conștienți. plus imaginația. de metaforei. Obiectul abst iiscat este o metaforă a ob! obiecte se pretează mai pui fora decît altele. Lumea între •retează mai puțin la metafe •eașcă de ceai. istă metaforă a metaforei. csează prin metafore. Astfel â a este clementul indispen«ibU d metafore. Cînd spun câ un un zeu, e foarte ușor de văzut mai spun că un zeu este altor- a devenit realitate Selecție și traducere de Romulus BUCUR și Valentin CONSTANTIN 1OARA, strada RODNE1l: l Manuscrisele nepublicate se fac la P.T.TR. '.T. Index i 42 907 «ra ■ .. . . . . .. Cu ochii deschiși Trăim o vară fierbinte. în jurul nostru se coc grînele și sc adună recoltele. Cuploarele cetăților de loc topesc oțelul sub emblema ..focului ne- stins”. Fluxul nobilului me- tal ajunge pînă departe prin prelucrare. Prin el. societatea cunoaște noi împliniri și pre- simte mărețe perspective. E timpul nostru. E lumea in tu- mult. cure ne cere tot mai mult și tot mai bine. Peste tot. Cerințe care suie ca seva prin trunchiul copacului către toate crengile care-i compun majeslatea coroanei. Către nimbul de lumină al acestui imens și tulburător copac, ținînd de realitate și de miracol, privește scriitorul cu ochi deschiși. însetați să cunoască și să decanteze lu- mini și umbre pentru a le așeza apoi in conture artisti- ce cu ajutorul cin intelor, al culorilor, al rezonanțe- lor muzicale, ochii sînt veș- nic treji și luminați de emoție.* Așa cuni ne îndeam- nă bărbatul din fruntea țării și din fruntea conștiin- ței noastre, societatea are ne- voie de scrieri literare „și mai bune**, continuînd ceva mai departe; „Am convinge- rea <*ă oamenii de creație din toate sectoarele vor înțelege că he aflăm intr un aseme- nea moment al dezvoltării so- cietății românești, incit tre- buie să se angajeze, cu mai multă hotărîre. de a lucra zi și noapte pentru a contribui, pe calea creației lor. la ridi- carea generală a nivelului de .cultură al poporului**. Cu ochi deschiși să privim* deci. împrejurul nostru și să adunăm mierea luminii, să înțelegem umbrele și să luăm atitudine vizavi de ele in munca noastră literară, in zi- lele .Ș’ nopțile cind, cu con- deiul in mină, ne aplecăm asupra hirtiei pentru a trans- forma vibrația de sentimente ji de conștiință in cărțile a- celea ce se vor mal multe și mult măi bune; dar să ne privim și pe noi înșine tot cu largă deschidere a ochilor, intru a ne determina locul și răspunderile de cetățeni și de artiști, sau. mai exact spus, de cetățeni-artiști. Va trebui să constatăm in primul rînd .că aparținem unei „culturi luptătoare’* (Nicolae lorga), de veche și onorabilă tradiție și că în același timp avem măi mult decît oricînd menirea de a înțelege lumea, dinamica ei actuală și viitoare, toate nuan- țele ei, unele ținînd mai mult de trecut, altele — și cele mai puternice — ținînd de vi- itor. investindu-ne privirea cu o solidă armătură revoluțio- nară. Fără îndoială, omul, ca și societatea, sînt structuri perfectibile, supuse necontenit tendințelor de progres și în- noire și că, în raport cu reali- tățile în tumult, revoluționar, să începem a gîndi și a acțio- na noi înșine, față de propria conștiință și față de propriul lucru literar. Profund implicat in profe- siune, conchid că spiritul revo- luționar in literatură și artă înseamnă a irumpe necon- tenit întru dăinuire.. L-am luat in acest sens drept model pe Eminescu. cel care proclamase cu mulți ani in urmă „împrospătarea conti- nuă a fondului și păstrarea formelor”. Procedeul invers nu este concludent, calea „împros- pătătoare” (tot Eminescu) a spiritului modern fiind profun- zimea și însemnătatea de fond a lucrurilor. fn raport do mișcarea spirituală de fond, forma se adaptează, iși nășeș- te mijloacele de expresie rele mai adecvate Este și înaltul și luminosul îndemn cu privire la romane- le, poeziile, piesele de teatru, lucrările de artă plastică și de muzică in rostirea celei mai înalte conștiințe a con- temporaneității noastre : „Dar avem nevoie încă de unele și mai bune, in toate sectoarele”. Mircea ȘERBÂNESCU ORIZONT cronica literară Reviste, scriitori, cenacluri 1. La sfîrșitul deceniului al șaselea, cînd abia înființata Facultate de filologie din Timișoara încropea o bibliotecă, de mare preț Intre studenții tinerei insti- tuții erau «ele patru volume de Studii literare apărute la Sibiu (1942, 1943, 1944) șl Cluj (19481 Erau recomandate încă tn șoaptă de conferențiarii, lectorii, asistenții catedrei de literatură română, toți (cred) fii credincioși ai Universității clujene, discipoli nemărturisiți (încă) ai lui Popovici, Breazu sau Pervain. Te- meinica școală clujeană de istorie literară trăia în aceste tipărituri din care se putea învăța mult într-o vreme a dezghețului abia început. De altfel, cred că publicația aparținea unuia dintre dascălii noștri și circula cu știutele riscuri între cei care nu prea aveau ce alege din proaspăta și prea frageda bibliotecă a instituției. Sub egida Catedrei de literatură română, comparată și teorie literară a Universității din Cluj-Napoca, Studiile literare își reiau apariția. E un moment care trebuie salutat și Înțeles în adevărata lui semnificație, ca un act de conti- nuitate firesa. în Argument-ul care inaugurează volumul, profesorul Ion Vlad, șeful Catedrei, scrie i .Ideea unui volum colectiv s-a impus membrilor Catedrei de Literatură... a Universității clujene ca o posibilitate de a relua, în spiritul examenului riguros și al disciplinei interioare a cercetării literare, tradiția stu- diilor de istorie literară, conjugînd eforturile unui colectiv precum cel animat cu ani în urmă de Dimitrie Popovici44. Subintitulat „Din istoria presei «ulturale și literare românești*4, culegerea de studii este reprezentativă pentru valoarea unei Universități, dar șl a unui centru cultural. Semnează, alături de Ion Vlad și Mircea Zaciu, alături de Ion Pop. Liviu Petrescu, Ioana Em. Petrescu și Mircea Muthu, alături de Leon Baconsky și Ion Vartio, autori bine știuți din publicistica noastră de toate zilele, Mari a Protase. Georgeta Antonescu, Sara lercoșan. Cornel Robu. Livia Grămadă, Ștefan Bitan, Ion Pulbere, Doina Curti- căpeanu. Silvia Tomuș, V. Fanache. Sergiu Pavel Dan,. Cornel Căpușan. Mată Gavril, Vasile Voia, Octavian Schiau, mulți cunoscuți datorită unor remarcabile cercetări de istorie literară sau literatură comparată. Pentru împătimiți! cerce- tători. a scrie despre „presa literară" înseamnă o meditație asupa unor fișe mai vechi, cu sens revolut Pentru cititorul comun, studiile sînt o inițiere iar pentru cultură un act de dreptate. Citite de acești profesioniști ai literaturii și de admirabilii experți ai contextelor, revistele pot pune în lumină devenirea unei spiritualități. Iar cercetări de acest gen sînt chemate a evidenția șl necesarul de investiție intelectuală pe anume direcții ale cercetării. Mi se pare important că Studiile nu rămîn între publicațiile de odinioară ci. prin Mată Gavril (Probleme de estetică In paginile revistei „Steaua"), Vasile Voia («Steaua- și fenomenul poetic contemporan), Octavian Schianu (Probleme de cultură șî litera- tură română in „Romanoslavica") și Mircea Muthu („Revue des Etudes Sud-Est Europdennes") ajung pînă aproape de noi. Nu-i rău să-l simțim pe Istoricii lite- rari la doi pași în urma noastră. Și nu-i rău să avem ca etalon al cercetării aceste pagini de un profesio- nalism subliniat 2. Fiindcă nimic nu este mai periculos decît amatorismul In istoria Lite® cu judecățile de valoare exprimate violent, lira argumentație. In virtutea® laturii bunului plao. De fapt, nici n-aș afirma că Simion Stolinicu. autoruln mulul Printre scriitori si artiști (Ediție șl prefață de Simion Bârbulescoid niez devoțiunea editorului, credința cu care precizează șl nuanțează unele td afirmații) este un amator • pînă la un punct, Simion Stolnicu emite obsod inteligente șî comentează cu aplicație mișcarea literară a deceniilor pili cinci. Lumea prin care a trecut eL De la un anume'punct, părerile lui &:] Stolnicu despre Eugen Lovinescu, despre cenaclurile literare ale anilor'3J.il pre o seamă de personalități ale literaturii române exprimă ranchiuna-di des Întâlnită I — a automarginalizatului. Poetul Simion Stolnicu, spun iitJ literare, ajunge la o oarecare notorietate datorită lui E. Lovinescu, cmj cuvinte .entuziaste despre debutant. Același E. Lovinescu fi va elogia pe liJ poet în toate contextele posibile. Rar am citit cuvinte mai grele despre nescu decît în amintirile lui Stolnicu. Tînărul poet Stolnicu este ocrcOl cenaclul lovinescian Cenaclu sau „speluncă de trișori" ai cuvîntului? setei® năbădăiosul autor. Dar parca numai Lovinescu ? Blaga este un ailstio,Ma un nesinceri „De multe ori. la scriitori, coloratura aceasta Intimistă, a sa tăților bolnăvicioase, a spitalelor, a toamnelor, a resignărilor iluminate, Ml sinceră, ci o adaptare la cerința psihologică a momentului dintre cele a războaie. Aș cita cazul lui Adrian Maniu, poezia lui cu spitale și iepurașiJ Privit strîmb e Bacovia, o adevărată catastrofă e Camil Baltazar » „Mnraa tea, lozincă fluturată în toate ungherele criticii lovinesciene. era tolodm pavăză, la adăpostul căreia se dedau la false virtuozități imagistice și «d cu un tupeu nemărginit (un Camil Baltazar)...*. Dar nu e numai Camil® tazar» dar nu e numai Adrian Maniu. dar nu e numai Lovinescu... a Stolnicu face un adevărat proces literaturii române în stilul anilor 50 Ga prefațatorului, aflăm că Amintirile de la Sburătorul atunci au fost scth anii *50. Cineva, probabil. îi fluturase un contract și fostul sburătorist drii în stare să vîndă totul. N-a făcut-o pînă la capăt (ce l-o fi împiedecat ')u citim, în anul de grație 1988, într-un volum tipărit intr-o serie de aur. intai dezertorului. Dar restul justifică ? Dacă am considera amintirile lui Simion Stolnicul document psihologia, restul operei justifică această investiție? în afarâ^j șir de portrete dedicate lui N. Crevedia, Const Nisîpeanu, Th. Scartați Botta, Perlele Martinescu. Vlalcu Bîrna, Geo Bogza, portrete care, din pd trădează aceeași „vocație a caricaturii", volumul Printre scriitori și artițlii publică File de jurnal, de tot inexpresive, șl un text destul de bombastxl școala muzei franceze. De aici s-ar trage poezia sal Cu^încîntare își da poetul strofele care ar pune în lumină locul lui de excepție In literaturi Le recitesc și eu („Lumi de azvîrlire a vieții spre lună / Pierite din idi și din stîncă"), mai edificat ca niciodată nimeni nu își plătește mai|i greșelile decît criticul. Fără avîntul lovinescîan, Stolnicu rămînea ceea a era de fapt: o mediocritate a epocii, un bîrfitor oarecare, fără har și firii Așa... Cornel UNGUREAN > Studii literare, DIN ISTORIA PRESEI CULTURALE Șl UTIL ROMANEȘTI, Ed. Dacia, 1938. 2 Simion Stolnicii» PRINTRE SCRIITORI ȘI ARTIȘTI. Ediție și prcb'i Simion Bărbulescu. EA Minerva. 1988. (Ui mare din Prin profesia .sa și structura sa temperamentală fiind un luminător al satului de la în- ceputul veacului. Ion Agârbi- ceanu sfirșește prin a deveni un artist al cuvîntului prin nou! cîmp de observație și in- vestigație a vieții rustice, a faptului dive*s cehovian. sau a tipologiilor micilor orașe de provincie, unde puteau înflori compasiunea mila, ironia. Iu- birea sau revolta sa. aruneînd, asupra lumii cunoscute de el, puterea comprehensiunii sale, admirația sa patetismul său dezinvolt. înălțînd din acel obscur anonimat chipur ile, ti- pologiile, cazurile, un întreg univers grotesc sau sublim. în care pana sau scalpelul său au dezghiocat și au scos la iveală, din mîzga întunecată a satelor sau orășelelor obscure, ființe necunoscute pînă atunci în proza română, figuri fantasti- ce. țărani umUi. dar cu porniri de măreție, candide fete ce-și Ucid tinerețile fără să poată aspira la un vis, firi violente sau blînde. de țărani suciți și de mari originali, tipologii cu- rioase sau. altele, normale, de toată ziua, ființe atinse de trau- mele existenței, căzute în pa- timi joase sau lovite de soartă, pline de o foame a vieții sau indiferente la trecerea el, o lume, într-un cuvînt. un pa- nopticum uriaș șl forfotitor. în care acest mare om mic se miș- că, își caută locul pe pămînt. lntră sub lupa prozatorului scrutător de destine, își defi- nește șl își dezvăluie adîncu- rile comportamentului său. A- cești anonimi sînt, precum eroii Iul Anton Pavlovici Ce- hov, repede învinși de îm- prejurările grele ale societății burgheze, de vicisitudini, fiind prea puțin răzbătători, căci ei își pierd egoismul de sine Jert- findu-se altruist pentru alții, ca tatăl fiului paralizat, din Trăsurica verde, ce se sinucide de dragul copilului, ca Mănoa- ra Lupu din Vestea, ce întreți- ne un student la studii, iubit, în umbră, de ea. pentru ca acela, tn final, 3-0 părăsească, nici măcar cunoscînd sacrifi- ciul și devotamentul orb ale fetei Eroii de acest tip. dar mai ales femeile, au, la Agâr- biccanu. o delicatețe și o fragi- litate aparte. Ele au o plutire, o planare ca și cum Q-ar um- bla, ci zbura Și fie că ele iu- besc devorator, pătimaș, în genul eroinelor lui Slavici, fie că rămin in umbră, inima lor amintește tot de marii sensibili ai prozelor cehoviene, chiar cînd au accente egoiste și cînd suferă, ca preotul din O zi în- semnată, pentru slăbiciunile și pornirile sale joase, dar ome- descopcră modul cum indife- rența sau ura nu pot deveni dominatoare peste sufletul omenesc, căci ele sînt surpate de milă. Și acest sentiment al fraternității față de cei din jur. permanențe mul situației sale umane, de mamă și sluga, deoarece e con- dusă doar de un stoicism în- crîncenat și hotărit, ca să nu pretindă nimic de la viață, ci doar să-i cedeze, prin moarte, pruncii ei. unul cîte unul. Ea. care își înalță lumina sufletu- lui din aceste tenebre ale sufe- rinței, devine un simbol al pă- mîntului, de o aspiă frumusețe morală, tnchlztnd in ea o co- timpuri și oameni în povestirile lui Ion Agârbiceauu neștt. Fără să o știe, aceste suflete blînde tac. adeseori, sau visează sâ facă, acte de măre- ție, precum Popa Vasile care, In ciuda mizeriei și a faptului că vrea să plece în America, spie a ctștiga bani peitru a-și ajuta fiica, cînd e chemat» de un bolnav muribund, aleargă într-un suflet, îi duce la me- dic, il salvează dovedind o inimă largă si vitează, o copi- lăroasă și repede slăbiciune. Căci „lacrimile ii pornesc odată cu cintecele și blestemul, odată cu iertarea". Alte tipolo- gii, de bău Ini, ce și-au irosit viața într-o veșnică trudă cu oile, între singurătăți, ca Moș Culă Meieuț trăiesc acum doar cu gîndul în vremile apu- se, ironizați de mal tinerii păcurari, trimiși, să pască oile sterpe, destinul lor fiind unul sfîșietor, țesut de prozator din înduioșare și gravitate, dintr-o mare milă, ce se revarsă parcă peste ei, milă la care chiar ei sînt dispuși să facă apel, fiind dotați cu o sensibilitate ieșită din comun. Puțini prozatori români au surprins cu atîta sfîșiere me- canismul suferinței șl al milei, ca Agărbiceanu. al compasiu- nii pentru cel suferind. El umili >1 necunoscuți, este, în fond, un sentiment al căutării absolutului, al sfințeniei con- științei, al bunătății absolute, fără de care ființa umană, ca de un sens marcat, de ar fi lipsită, ar fi inutilă sau ar su- praviețui într-o veșnică deznă- dejde. Această emancipare spi- rituală a eroiloi lui Agârbicea- nu, această smulgere a acestor mari oameni mici șl anonimi, din marasmul sau indiferența vieții, prin iubii e și milă, con- feră povestirilor agâtbi?enie- ne un sens dramatic, un zbu- cium obscur, ce atinge uneori sublimul tragic și înalță eroii din zona impurului imund in aceea a purității. Așa se întîm- plă cu Mărie, din povestirea cu același titlu, slujnica cea cu „ochi plini de pace*, ce se stinge de tuberculoza, după ce a slujit la stăpîni, la oraș, su- pusă vieții ca o mielușei în- fruntînd cd smerenie greul vieții, sau ca Fefeleaga. cea care meige împleticit pe drum, cu Bator, calul, după ea. că- rînd o viață la piatră, minereu de aur, pentru bogătani, ființe cu simțurile parcă ațipite ca și simțirea, prin acceptarea tă- cută a suferinței. Fefeleaga nu realizează nici măcar tragis- moară de ^piul, supunere, în- durerai e. mărinimie, răbdare, precum păcurarul mioritic, veșnic senin, chiar dacă e cu „moartea in suflet-, cum ar glosa Kirkegaard. Sau a bâtri- na Mîia, din Luminița, de ace- eași tipologie cu Fefeleaga. stoică și senină, înfruntînd via- ța ca și moartea în nevinovă- ție, în bărbăție, semnul încre- derii ei în existența miracu- loasă. mitologică fiind mica luminare de cea â, care ii poa- te facilita trecerea „dincolo*, in deplină armonie cu absolu- tul cosmic ; sau cu Varvara. un destin tot de mare om mic, o bătrină fără stâpîn. dar ^ăl' înd liber, prin sate, săpătoare de grădini, tip de mare originală, ca și butrînul Iliuț, ce duc fie- care cu sine traume profunde. Și sînt. adeseori, suspectați de mediul în care conviețuiesc de a fi „țicniți*. însă fâcînd, în fond, parte, ca eroii lui Cehov. dintr-o umanitate zguduitoare, apărind ca niște tipologii stra- nii ale satului pe care proza- torul le pătrunde pînă în cele mai obscure ascunzișuri ale in- timității lor psiho-morale. Acest erou, construit pe tipo- logia marelui om mic. din epi- ca lui Agarbiceanu. pare a fi ei însuși un moralist » pasiunilor devorante. Ini mari blînzl, cutreierați sesii și revolte violente 1 candizi pătrunși de uqJ cism al blândeții totale.«■ rînd de o simplitate dan tă, în aparență, dar cu ni terior psiho-moral comp!» ghiftuit de extremisme, M în fond, neobișnuite, atiOM stări paroxistice șt neobis® in împrejurări de toaU® din viața-măruntă colinii® firi de dezaxați, unii, deti glii, de unicate delicate.® ca maistrul Bogdanei, ca-tl cearcă să însuflețească I/ji ce se usucă mereu, in suini său igrasios, iar cind nm șește dorește să moară-* I prin decădere și putreziri ralâ. acești eroi au fixații® sii care îi împing din ur :J1 niște dușmani și cărora al li se pot opune, precum dușmanul propriilor frațid întregului sat care crede.I surd, că pînă și D zeo 11 paznic, precum el, ca dd ne totul tn jm. Damnațiyi ferinzi. ei ajung la auhid gere. inflexibili pînă și pea tul morții, conduși de ad forțe oarbe ale patimii lai cunse. ce-i conduc spe J destin tragic, lipsit de ora spre un puni biruita. 1 spre un final senin și impii Pictor neasemuit al transilvan, al orășelelor! provincie, precum Slaml doveanu. Gîrleanu, Ion .vJ biceanu domină, în powd primelor decenii ale sec® nostru, prim forța moralii netrantâ a psihologii!». 1 pătrunderii mecanismelor om ne, a descrierii amintite, m rate, a vieții umile din uniri sul satelor lomâneștl t/ad vane și. nu mai puțin, ,1 puterea de simțire și un artistic al mărturisirii d| mesianicului, specifice jrd ardelene, puse, toate, to pastă groasă, cind Intoned cînd diamantină șl diafri dar niciodată indiferentă^] tonalitatea unui realism^ poetic cînd grotesc, -ind | mantie, cind pitoresc, ini1 pătrunse, de fiecare dafii vocația intimă 3 adevM vieții. Ion ARIEȘANU laborare internațională, tuie uu factor care ne dorea In justețea polili vingerea că tiebuîe să rarea Internațională, d« națiunile și statele lum re de orîndahe socială nice, prelungite). Acum este necesar ca țiile componente ale F ttației și Unității Social cu întreaga răspundere meniul său de activitat făptuirea programelor economico-sorială. pen rea șl modernizare». Ir jentru dezvoltarea cont Iei muncitoreștLrcvolu >una funcționare a n democratice și conlucra strinsă cu organele do : condițiile de importanți tru buna desfășurare a activități. în perioada pei me- £ noastre. în organizațiile Frontului Democrației ș liste s-au dezbătut pe pe oare le-am discutat < consiliile oamenilor mu litote maghiară șl germ tul. de asemenea, acest dimineața aceasta, prof dezbătute în cadrul Org Cioției și Unității Soch cuprinde pe cetățenii c bri al Partidului Conn peste 4 milioane de m< tn deplină unitate r partidului nostru comn tică conducătoare a sod îă în mod ferm, aducir Importantă la toate re: Înfăptuiesc în România De fapt, toate organ: nismele. toți participan Democrației și Unități Intr-o formă sau alta, •ctirității lor — contrib activ la dezvoltarea gri noastre. De altfel, istoria de pe a poporului nostru este și multe învățăminte. î menii care au fost lega glie și au dorit să asig limbii române, a națlu culturii șî formarea st? român șl-au făcut îr alto, datoria. Și. după dnd a fost nevoie, au orice fel de instrument mînă sabia pentru a-și dependența patrie!» pen potriva dominație! străir Trăim .desigur. în al 'Acum trebuie să punerr dm, cu toții. Indiferent ridicăm patria pe noi ci șl civilizație, să asigură 1 liber, națiunii noastre î oilor libere ale lumii, parte totul și să acțioaâ pentru colaboraie, per pentru că numai în cond gurărn viitorul națiuni! rul tuturor popoarelor lumii î (Aplauze putem 10 scandează „Ceaușesc» Stimați tovarăși și Republica Socialistă F vo’t.it și dezvoltă larg 1 Activi' ! Și BDlitiCO I motrk Unul dintre prin ! capitole ale ana lei Expun er, a tova NICOLAE CEAUȘESC ședința Comitetului Executiv al €.0. al P ® fana aprilie 1988 este terltor la munca ideolo la activitatea politico Uvâ, problemă accentu Analizată tn profunzii Expunerea cu privire 1 tecționarea activității • istorice, ideologice șl co-educative. tn vederc Cerii rolului conducăt partidului în întreaga economfco-socială. Pr eâ succesele Istorice o d* popnrul român tn • Cornel UNGUREANU CULTURALE Șl LJTERt ARTIȘTI. Ediție și prefață ORIZON} (Urmare din pag O NICOLAE CEAUȘESCU la plenara Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste statele lumii, fără deosebire de toate toată hotărtrea î (Aplauze tovarăși și prieteni Stimați e. ne întoarcem Acum este necesar să Stimați tovarăși și prieteni. Activitatea ideologică care politico-educativă progresului motrice a UqqJ dintre ale a tovarășul*] Constantin STRUNGA (Continuare în pag 7) principale- magistra- Pepubllca Socialistă România a dez- t și dezvoltă larg relațiile sale cu capitole Expuneri puternice : România — șuiul NICOLAE CEAUȘESCU, dar mai ales acțiunea fermă, inteligent integrată, în vasta activitate organizată de partid transpun în cu toții, cu și urale „Ceaușescu, tema!“). și poporul ! delung „Ceaușescu forță CUVÎNTAREA TOVARĂȘULUI sc scandează pacea și prie- «j/naloi j sinul In i.stuiia li teu i argumentație. In virtutea d i Simion Stolnicu. autorul f ă de Simion BărbulescUi izeazâ șl nuanțează unele di mioo Stolnicu emite i liteiară a deceniilor patm urne punct, părerile Iul Si irile literare ale anilor ’ ne exprimă ranchiuna — cit Simion Stolnicu, spun istorii tă lui E. Lovlnescu. care sd ovinescu U va elogia pe tlnăi vinte mai grele despre E. Lo poet Stolnicu este ocrotit șor?* ai cuvîntului ? se înt ? Blaga este un mistic, ;ura aceasta intimistă, a n resignărilor iluminate, n-a momentului dintre cele r lui cu spitale șl iepurași » Camil Baltazar » „Muzicali i lovlnesciene, era totodaU utuozltăți imagistice și 5 * Dar nu e numai Camil • numai Lovinescu... Si iâne In stilul anilor *50. Gr torul atunci au fost scrise: t șt fostul sburătorist ar fi fosl t (ce l-o fi împiedecat ?) șt ii Intr-o serie de aur, infamiE itirile lui Simion Stolnicu drt stă investiție ? In afară de L Nisipeanu, Th. Scarlat >gza, portrete care. din pâca® Printre scriitori și artiști .ii । text destul de bombastic, a sal Cm.înaintare își cile ie excepție In literatură. spre lună / Pierite din umbri neni nu își plătește mai gira , Stolnicu rămînea ceea ce ți oarecare, fără har și fără li?z. Itx-are internațională. Aceasta consti- te un factor care ne întărește Incre- i*» In justețea politicii noastre, con- Itngerea că trebuie să întărim colabo- area Internațională, de pace, cu toate L|ianlle $1 statele lumii fără deosebi- n de ortndalre socială (\plauzc puter- dtt, prelungite). I Acom este necesar ca toate organiza- fk componente ale Frontului Demo- Citiei Unității Socialiste sâ acționeze chUeaga răspundere — fiecare în do- ioIqI său de activitate — pentru în- (klulrea programelor de dezvoltare Kcnomico-sorialâ, pentru perfecționa- rea <1 modernizare* întregii activități, dezvoltarea continuă a democra- bi muncitoreștl-rcvoluționare. pentru tei funcționare a noilor organisme teocratice șl conlucrarea lor tot mal tteă cu organele da stat, ca una din edițiile de importanță deosebită pen- fo buna desfășurare a întregii noastre KLHtățL h perioada per mergătoare plenarei lastre. în organizațiile componente ale fontului Democrației șl Unității Socia- h s-au dezbătut pe larg problemele pare le-am discutat și astăzi feri, tn tolil’.e oamenilor munci! de oațlona- T.& maghiară și germană s-au dezbă- de asemenea, aceste probleme. In 1 eața aceasta, programele au fost iubătute tn cadrul Organizației Demo- nției și Unității Socialiste, care ti aprinde pe cetățenii ce nu sînt mom- iri a! Partidului Comunist Român — ^4 milioane de membri — șl care, deplină unitate sub conducerea ^Udului nostru comunist, forța poli- conducătoare a societății, acționea- In mod ferm, aducînd o contribuție tă la toate realizările ce se Hlptuiosc tn România De fapt, toate organizațiile și orga- mele. toți particlpanții la Frontul rației și Unității Socialiste — i formă sau alta, corespunzătoare itățH lor — contribuie șl au un rol la dezvoltarea generală a patriei el însuși un moralist su pasiunilor devorante. Firi mari blînzi, cutreierați de sesii și revolte violente candizi pătrunși de un i cism al blîndeții totale, rînd de o simplitate deru tă, în aparență, dar cu un terior psiho-moral comp! ghiftuit de extremism*, fi în fond, neobișnuite, atinse stări paroxistice și neobișn in împrejurări de toată din viața-mărunta cotid firi de dezaxați, unii, de gili, de unicate delicate. e p.i ul morții. conduși de acei rorțe oarbe a’.e patimii lor a ninse, ce-i condua spre u ieștin tragic, lipsit de mâi-îi ;pre un pun t biruitor, a spre un final senin și imp.t j Pictor neasemuit al satul ransilvan, al orășelelor Hovinrie. precum Slavici. : loveanu. Girleanu. Ion A?âr >iceanu domină, In povestiri? >rimelor decenii ale secolul lostru. pr in forța morală letrantă a psihologiilor. ătrunderii mecanismelor uni ie, a descrierii amintite, col ate. a vieții umile din univei ul satelor românești trânsi •ane și. nu mai puțin, p:i luterea de simțiie și un pal rtistic al mărturisirii șl lesianirului. specifice pio^ rdelene. puse. toate. Intr astă groasă, cînd întunecat; ind diamantină și diafanS ar niciodată indiferentă, și in- anali ta tea unui realism cînd octic cînd grotesc, cînd ro- lantic. cînd pitoresc. înti ătrunse. de fiecare dată ocația intimă □ adevărului îcții. Ion AIUE.ȘANU De altfel. Istoria de peste două milenii poporalul nostru este plină de multe multe Învățăminte. întotdeauna, oa- I care au fost legați de popor, de și au dorit să asigure dezvoltarea I române, a națiunii române, a Sturii și formarea statului național și-au făcut într-o formă sau datoria. Și, după cum se spune, a fost nevoie, nu pus la o parte fel de Instrumente șl au luat în sabia pentru a-șl apăra glia In- dența patriei, pentru a lupta tm- va dominației străine Trăim .desigur, tn alte împrejurări, m trebuie să punem mîna să mun- cu toții. Indiferent unde am fi. să âm patria pe noi culmi de progres civilizație, să asigurăm un loc demn. , națiunii noastre tn rtndul națiu- libere ale lumii. Să lăsăm la o totul șl să acționăm pentru pace, Im colaborare, pentru dezarmare, tru că numai în condiții de pace ast- m viitorul națiunii noastre, viito- lutaror popoarelor șl națiunilor II (Aplauze puternice, prelungite: scandează „Ceaușescu — pace !“). orînduiie socială. Participăm și vom participa activ și tn viitor ’a soluționa- rea gravelor și complexelor probleme ale lumii contemporane. In Interesul tu- turor națiunilor, al independenței șl su- veranității lor, al păci! și progresului economic și social a*- fiecărei națiuni. în acest cadru, aș dori sâ mă refer foarte succint la schimbul de scrisori dintre Comitetul Central al Partidului Comunist Român și Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Socialist Un- gar. Am vorbit puțin mal larg despre aceasta în plenara Comitetului Central, de aceea nu doteso să reiau aceste lucruri. Am pornit, cînd am adiesat scrisoarea conducerii Partidului Muncitoresc So- cialist Ungar, de la necesitatea de a se alunge la discuții între delegațiile celor două partide, tn vederea stabilirii, de comun acord a renunțării la orice ac- tivitate îndreptată împotriva României socialiste, de a se pune capăt activității șoviniste. naționaliste și de dezinforma- re sistematică a poporului ungar cu pri- vire la realitățile din țara noastră Am primit răspunsul spre sftrșltul lunii iunie, prin care conducerea Partidului Muncitoresc Socialist Ungar se declara de acord să se înceapă discuții, tn dife- rite etape. Am considerat că este un pas impor- tant în această problemă, dar, din pă- cate, nu au trecut prea multe zile șl în Ungaria au continuat să se facă decla- rații, să se publice tot felul de materiale cu privire la politica României, cu ca- racter națlonalist-șovin, Iar ieri, în pro- blema aceasta s-a organizat o de- monstrație tn fața ambasadei noastre. Este greu de înțeles de la ce Judecată au pornit organizatorii acestei de- monstrații Se pare că lipsa unei demas- cări ferme a politicii horthyste. mal mult chirr. admirația unor cercuri din Ungaria pentru politica horthystă con- stituie o sursă de Inspirație pentru acei care sînt pătrunși de ură față de mărețele realizări ale poporului român, față de programele de dezvoltare so- cialistă a patriei noastre. Nu este un secret pentru nimeni că, tn edificarea socialismului, există deo- sebiri de abordare a problemelor. Dar noi am pornit și pornim de la faptul că realizarea socialismului se înfăptuiește într-o diversitate de condiții, de la o țară la alta de Ia o etapă la alta, șl că fiecare partid șl popor Ișl alege calea dezvoltării pe care o crede cea mal co- respunzătoare Adevăratul judecător trebuie să fie poporul din fiecare țară, realitatea viata care demonstrează șl vor demonstra în ce măsură o cale sau alta au răspuns realităților și năzuințe- lor de bunăstare, de libertate ale po- porului. Nu dorim în nki un fel să ne ames- tecăm în treburile altor state și, deci, nici ale Ungariei vecine. Problemele actuale din această țară trebuie să le soluționeze forțele conducătoare, po- porul ungar, iar, pornind de la aceasta, nu putem admite în nici un fel, nimă- nui, să se amestece în treburile noastre interne, să considere că este bine sau nu este bine ca o problemă să se solu- ționeze într-un fel sau altul. Șl noi avem multe păreri despre ce se Intîmplă tn lume și în diferite țări, Inclusiv în Ungaria. Dar nu considerăm că trebuie să ne referim la acestea să ne ameste- căm în treburile interne ale altor state. Dar, mal cu seamă, nu putem admite să se declare din nou într-o comisie a par- lamentului ungar că politica constantă a Ungariei este ca toți cetățenii din alte țări care au strămoși cît de îndepărtați de origine ungară să aparțină națiunii ungare șl că Ungaria își asumă răspun- derea de a se ocupa de ei șl de a le dirija activitatea. Este o concepție străină dreptului in- ternațional. pe care nici Horthy nu a îndrăznit s-o formuleze. Dar se pare că s-au găsit oameni care vor să depă- șească tot ceea ce m fest mal rău în istoria omenirii. în acesi domeniu. De problemele cetățenilor români — indiferent care a fost originea părinți- lor lor — se ocupă partidul și statul nostru. De altfel, practic, este foarte greu să Identificăm ce i-a întîmplat de veacuri. Un lucru este clar, că poporul român s-a născut pe aceste meleaguri, șl-a cucerit independența, s-a format ca națiune tn luptă, a conlucrat cu.vecinii. Inclusiv cu oamenii înaintați din rîn- durile națiunii ungare. Pe aceste melea- guri au conlucrat și oamenii muncii ro- mâni, și maghiari, șl de altă naționali- tate. Tot ceea ce s-a realizat tn România reprezintă munca comună, iar toți cei ce locuiesc în România, sînt cetățeni români, cu aceleași drepturi, dar și cu aceleași obligații i Nimeni din afară nu poate emite pretenția dc a se ocupa dc un grup sau altul de cetățeni români 1 De toți cetățenii patriei noastre se ocu- pă conducerea statului și partidului nostru, societatea noastră, se ocupă po- porul nostru însuși, care, în mod demo- cratic, își hotărăște dezvoltarea sa, vi- itorul socialist șl comunist I (Aplauze puternice, urale prelungite : sc scandea- ză îndelung „Ceaușescu și poporul!“). Sperăm și dorim să se renunțe cît mai grabnic la asemenea manifestări șl con- cepții șl să se înțeleagă că interesul po porului român șl poporului ungar este de a trăi în bună vecinătate, de a con- lucra activ în toate domeniile, pentnr construcția socialismului, pentru ridi- carea nivelului lor de viață, pentru asi- gurarea Independenței fiecărei națiuni. Așa se vor servi în cele mai bune con- diții interesele atît ale națiunii române, cît șl ale națiunii ungare. Interesele păcii și colaborării Internaționale. (Aplauze șl urale puternice, prelungite). Sînt multe probleme Internaționale grele .Sîntem profund preocupați de si- tuația gravă economică existentă în lu- me, de agravarea situației țărilor în curs de dezvoltare. Ne pronunțăm ferm pentru o nouă ordine economică mon- dială, pentru asigurarea condițiilor ne- cesare progresului econom ico-social al țărilor în curs de dezvoltare, pentru dezvoltarea echilibrată a economici mondiale, pentru relații noi, de deplină egalitate, intre toate națiunile, bazate pe respectul independenței, suveranității șf neamestecului în treburile Interne, pe respectul dreptului fiecărui popoi de a-șl alege calea dezvoltării pe care o dorește, fără nici un amestec din afară. (Aplauze puternice, prelungite). Sîntem ferm hotărîțl să participăm șî în viitor, cu toate forțele, la dezvoltarea prieteniei șî colaborării cu toate popoa- rele și forțele progresiste, cu toți cel care se pronunță pentru pace, pentru li- bertate, pentru dezarmare, pentru in- dependența fiecărei națiuni. Avem con- vingerea că, acționînd unite, forțele progresiste, popoarele de pretutindeni dispun de forța necesară și vor impune, pînă la urmă — chiar dacă vor fi ne- cesare lupte grele — o nouă gîndire, o nouă politică, vor impune dezarmarea, vor asigura realizarea unei lumi a păcii șl colaborării, fără arme și războaie. Pentru această lume trebuie să acționăm fiecare la locurile de muncă cu toată ho- tărîrea fermă de a acționa cu toate for- țele, în deplină unitate. în vederea în- făptuirii planului pe acest an, pentru realizarea în cele mai bune condiții a cincinalului actual, asigurînd astfel în- făptuirea obiectivelor strategice de tre- cere a patriei noastre la un nou stadiu de dezvoltare, de ridicare a României pe noi culmi de progres șl civilizație. (Aplauze puternice, prelungite). Doresc să adresez tuturor organizații- lor șl organismelor Frontului Democra- ției șl Unității Socialiste. Consiliului Na- țional, întregului nostru popor, cele mal bune urări de noi ș! noi realizări, de noi succese în toate domeniile, multă sănătate și fericire I (Urale și aplauze puternice, prelungite ;se scandează în- „Ceaușescu, România — stima noastră și mindria!", Se intonează „E scris pe Tricolor unire". într-o puternică unita- te, toți cei prezcnțl în sală se ridică în picioare și aclamă îndelung pentru Partidul Comunist Român — forța po- litică conducătoare a națiunii noastre —, pentru secretarul general al parti- dului, președintele Republicii, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU).. OLAE CEAUȘESCU te nța Comitetului Politie tiv al « al p®K din aprilie 1988 este eel ce- la munca ideolog'.că fi activitatea polltico-educa- problemă accentuată și izată In profunzime în erea cu privjre la per- area activității organi- ce. ideologice șl politl- ucative. In vederea creș- roluiul conducător al dulul In întreaga viață omlco-soclală. Preclzînd succesele istorice obținute poporul român Tn dezvol- tarea economică se datorează și eforturilor care s-au depus în domeniul muncii polltico- educatlve. secretarul general al partidului constată o anu- mită rămînere în urmă a ac- tivității ideologice t „Am îna- intat mult In domeniul dez- voltării forțelor de produc- ție. al dezvoltării generale, dac nu tn aceeași măsură am asigurat ridicarea nive- lului politlco-Ideologic, al conștiinței revoluționare*. Materialismul dialectic concepe conștiința ca reflec- tare a existenței. Iar mate- rialismul Istoric definește conștința socială drept reflec- tarea existentei sociale. în planu) socialismului științific, prin conștiința socială a so- cietății noastre socialiste sc înțelege reflectarea (mai mult sau mal puțin sistematizată, cuprinzînd reacții spontane, stări de spirit, atitudini indi- viduale sau de grup, sen- timente dar $1 Idei, no- țiuni, raționamente) profun- delor transformări care au avut loc în, relațiile de pro- ducție (dezvoltarea proprie- tății locialiste). forțele de producție (industrializarea, co- operativizarea. în prima eta- pă a revoluției și construcției socialiste, noua revoluție teh- nico-științifică și noua revo- luție agrară astăzi) precum șl în plan politic (instaurarea puterii politice a clasei mun- cit o., re). Ca o legitate a procesului complex de făurire a socie- tății socialiste multilateral dezvoltate, se afirmă tot mal mult conștiința revoluționară care presupune cunoașterea șl înțelegerea profundă a Ideilor materialismului dialectic șl Is- toric, socialismului științific, politicit P.C.R., opere! tovari- practică programele de dez- voltare economică și socială, devotament față de partid și popor. Omul nou. făuritorul socialismului și comunismu- lui. muncitorul sau coopera- torul fruntaș. Inginerul cc •*- petent au cîteva trăsături ca- racteristice : pasiune în mun- că, promotori ai invenției șl inovației, cinstiți, disciplinați, cu un nivel de cultură ridi- cat și cu un comportament ireproșabil în cadrul colecti- vului de muncă, familie șl societate, conștienți de sensul politic al muncii și vieții lor. Deși reflectă existența so- cială, conștiința socială nu se situează în urma transformă- rilor obiective, mai ales cînd acestea se înscriu pe linia progresului Apariția teoriei revoluționare a clasei munci- toare, cu mult înaintea pri- mei revoluții socialiste victo- rioase, constituie cel mal elocvent exemplu al rolului Important pe care poate și trebuie sâ-1 aibă conștiința și cultura în procesul amplu și complex al dezvoltării. Socie- tatea noastră întemeiată pe principiile socialismului știin- țific. deschide un cîmp larg de amplificare a acțiunii fac- torului conștient. Referindu- se la rămînerea In urmă a activității ideologice și cultu- ral-educative în raport cu re- zultatele obținute In dezvol- tarea forțelor de producție sUbilind obiectivul principal în acest domeniu, tovarășul NICOI.AE CEAUȘESCU ară- ta : „Va trebui să acționăm în așa fel ca. Intr-o perioadă scurtă, să lichidăm această stare dp lucruri, să facem astfel îneît activitatea politi- co-ldeologică de formare a conștiinței revoluționare, a omului nou. sâ devină o for- ță mai puternică, să se trans- forme. dacă se poate spune așa, într-o adevărată forță motrice a înaintării întrogu- ORIZONT Al. Jehtlcsnu PE LOCURILE LUJ HURIA Satele Zarandului cu pașii lui Horia... Le-aș săruta urmele de purpură dacă le aș distinge Românescul pămînt chipul l-l răsfrînge Iar fapta de martir i-o rostește Istoria. Din vetrele-acestca țăranii plecară Cu speranțe și coase, flămlnzi de dreptate, Cu fulgere aprige și cu demnitate Implantară sacrele flăcări în țară. Iubind libertatea și graiul străbun, Sătul de dezastre pe străvechile glii In crez se legară sub magici goruni. Ci iată-i acum în pașnica zi Măreți ca un codru, stîncosul contur, ti simt lingă mine — un neam — împrejur I ÎN VIRTUTEA IUBIRII întotdeauna timpul nu-mi ajunge! L-aș Incarna prin tine mai statornic. Zorește cu torentul Iui demonic. Parcă și anii se prefac secunde. Lumina ta aș vrea-o nesfirșită ! Tiranic consteleze bucuria! (Alături — efemerul și vecia) Vicleanul timp, complice, nu ne mintă 1 Dar tocmai cînd cercăm să-l țintuim, Devastatorul ager ne sfidează Lăsînd pc altar potirul cu venin. Eternă n Vreau să Uitînd și mine, cîntătoare rază ! te-ador, neîngăduind frintura, timpul ce-ml vuiește ntruna. MADRIGAL Te ntorci sau totdeauna le-am păstrat In sufletul meu vast, de necuprins ? Pe fruntea mea depresiuni au nins Și-mi stăruie damnarea necurmat Cu-aleanul neîmplinitului sticlos Descinzi prin destrămări, prin amintiri .. Din cartea-mi versuri ai putea să nșirl, Rostlndu-le cu glasul tău frumos. Nu te păstrai zadarnic peste ani, îmi răscolești cu tîlc fina- zăpadă Și-mi odrăsicști din coastă ca o mladă... Mă tem de îmbieri, de ce-mi doresc, Mi-e teamă că revii, enigmă-n van. Cometele no fug acum invers 1 Bolnav de stil, anarhist a) fanteziei îmbrăclnd lumea în „culori mitologi- ce41, Fănuș Neagu este irezistibil pc spații mici. Inimitabil (deși .Jănușie- jwi“ prosperă), el se revarsă în pagină în rafale năucitoare, strălucitoare, fiind — înainte de orice — un poves- titor. Rămînînd povestitor. întrebarea dacă Scaunul singurătății, ultimul săa roman (al treilea) e de fapt roman s-a pus și recolta opiniilor indică o pola- rizare a părerilor (chemațllor șl neche- maților). Romanul, spunea cîndva Bor- ges, este „o oboseală a cărniitt. conține umplutură • nuvela ajunge pentru a spune lucruri esențiale, refuzînd acele „cărnuri multe și extenuante*1. La Fănuș Neagu. împins de poetica prea- plinului în culoare, patimă, exces nu poate fi vorba de un economism al mijloacelor; șl nici de o disciplină epică. Fantezia și exaltarea nasc deli- rul imaginativ, ritmat tonalității bala- dești. Plonjăm în timpul esențial — cel al povestirii 0 ștafetă a naratori- lor mișună în prozele sale, investigînd o lume „bătrînă", aflată la „marginea apelor", gustînd bucuriile păgîne. rădăcini înfipte î<* arhetipologia estului european, contaminat de Sadoveanu și Voiculescu. Fănuș Neagu închipuie an mythos danubian, sondînd viața ins- tinctuală. ieșirea aberantă din matca tradiției. închizînd an sens hermetic într-o proză sensuală, trepidantă, livrată sub eticheta romanului. Vita- lismul. frenezia hedonistă, descrierile voluptoase, practicile magice urcă ia fantastic și gratuitate, prozatorul rîv- nind racordul cosmic, „legea firii". Șl, peste toate, „o beție de lună", semn al Cm ocazia retntîlnlrii dapă zece ani găsise genială ideea lui Norbert de a se recurge la soluția castelului. După eum inspirată i se păruse și inițiati vj lai Mary de a se revedea neîntovără- șiți de soți ori soții. Stătuse la masă încadrat de Angela. Spre deosebire de Angela fusese de «n laconism Dansase cu amîndouă. „Ge zici de ideea noastră 7“ Mary și cealaltă extrem il între base Mary, făclndu-l să-șl mai plimbe & dată admirativ ochii în jar. Ea își asumase, alătvri de Norbert. răspan- derea organizării Masa aproape că se pierdea în Imen- sitatea sălii de recepții. Pe vremea cînd erau liceeni, castele! se aflase In paragină Apoi i ie făcuseră niște ame- najări sumare și devenise sediul MnA întreprinderi de fabricat podoabe pen fer» pomul de amă. De enrînd fusese însă restaurat Nici nu știa încă «e nouă destinație se dăduse. Iar sa’.a aceea, da, era cu adevărat impresio- nantă. Frescele fuseseră impecabil re- făcute. ca șl parchetul eu modelele sale complicate, panoplii imense, eu dife- rite obiecte de epocă au fost reampla- >ate. se remontaseră lambriuri și nișV scaune cu spătar înalt „O Idee genială", îi șoptise, simțin- du-i trupul unduindu-se în brațele sale. Angela. în schimb, se lăsase purtată de-a lungul pereților lambrisați aproa- pe impasibilă. Iși adusese aminte elt de puțin vorbise ea și cu ocazia așa- zisei ore de dirigențle; se străduia să-și amintească ce spusese, se pare că nici nu destăinuise dacă era căsătorită ori nu. dacă avea copil... Sau nu în- țelesese el. pentru că. venindu-l rîndul la ui mă. toată lumea șușotea nerăb- dătoare. cu atît mai mult cu cît Nor- bert și Mary le anunțaseră o surpriză de propârțiî. Partenera sa crea impre- sia că se concentrează doar asupra momentului, ținînd impecabil ritmul dansului, un vals care electrizase lu- mea Încă de la primele acorduri. îm- prumutase un aer preocupat, vag nos- talgic, privea peste umărul său. descu- discuție despre superbul edificiu li care „se ivise șansa* — subliniase - să se reîntîlnească» despre calitatea restaurării. Avuseseră chiar o mică dispută pe această temă, ea susținuse eă, totuși, restauratorii nu redaseri aspectul inițial al decorațiunilor inie* rioare. ci probabil al unei renovări din a doua lumătate a secolului al XVIII- lea, pe alocuri insinuîndu-se elemente ale stilului rocaille, poate mal puțin în sala aceea chiar, care orin forma 0 mii ase ea ; lașlna șl, localnic ptea trecută. V*. ti aruncase ?părtase fără alte La Vranov, din ntrebase dacă >lo. reducîndu-șl să B ORIZONT O vi diu Someșan și ALBA LEGĂNARE LUMINA PE APE ALTERNATIVA ECOULUI Metafora impusa — despărțirea. Distanțele ne vindeca privirea. DESEN romaneasca pi in lingvistica romanica SEVELE PĂM1NTULUI Să Ana Corcea ¥ RITUALUL ROSTIRII CĂUTARE O pasăre zvâcnește in aer Classicus scriptor Fănuș Neagu mare Livius BERCE A lecturi brusc, îneît Ei coborîse Săgeata distanței prin inimă zboară. puse cu un ton glacial. Femeia frînase atît de roțile scrîșniseră blocate. fusese calculat, organizării fes- Evident că „ne- nu întâmpinase nă lor Mina nsîngerează tainele din scoici, peste care pasul gândului întorci. Amurgul — pașnice volute, pe ziduri vechi și tremurate, respiră, fără să-și maî cate pleiada fostelor redute. Discuțiile (decretat ; întrebări formula irepresibi Vechile catarge au tăcut demult, — cîte-un val mai scoate aur de la fund. După-atîta stinsă, albă legănare, marea ostenită-ți cade la picioare. Mi te-amintesc de parcă te-aș vedea, Toate se îndreaptă către vina lor, și spre fără margini țărmurile dor. Lingă festinul risipirii, ce-i văietă mocnit grădina, în cercuri palide — lumina topește rana izbăvirii. ci tu mă vezi de parcă ți-ai adu ce-a minte. I simți cu picioarele goale iarbă înrouată. lacrimile ci ți se prelingă pe trup, pășești desculță Cind rostesc cuvîntul Română Patria vine să i se alăture, iar eu sînt stea în constelația umană nuse el însuși. Faptul mărturisise, în vederea tivitații reîntîlnirii lor. vinovata lui condiție4* pe plan local obiecții. „actualitatea", ci in identitatea cu sine. Ceea ce vrea să spună Pe gură de rai plăsmuiam prin grai străbun șî fapta rostuită frumuseți eterne poate scrie altfel tunul singurătății eșec**) au adunat •eproșuri inutile ; ntală îl mînă să să 0 „premieră" spații mici** — nu are „men- 2ă“ (în accepția câlinescia- * VOCABULARUL REPRE- re- superbul edificiu In insa* — subliniase — >că » despre calitatea useseră chiar o mică >tă temă, ea susținuse urătorii nu redaseră al deeoraț iu oilor inte- 11 al nnei renovări din a secolului al XVIII- inslnuîndu-se elemente iile, poate mai puțin hiar. care prin forma aducea aminte de fai- 1 omule 1“ alura icepuse să-l ’e primii, șters! ?*. li fostul coleg cu lief sâ tși im- ■unul din 11 scosese se pome- bucratâ la re- fl coafura îndărăt. ă. i obiectul 7 ? Și t alcătuit Vocabularul repre- zentativ al limbilor romanice a avut în vedere „să elimine, pe cît posibil, caracterul rela- tiv al cercetărilor anterioare*4 (p. 11). datorat, mai ales, fap- tului că „în aceste lucrări au fost puse pe același plan cu- vinte cu o situație diferită în ansamblul vocabularului lim- bilor respective** (ibid.). Aparent simplă, metodolo- gia cercetării a impus inves- tigații din multiple puncte do vedere asupra vocabularelor limbilor romanice. Criteriile după care au fost „selectate’4 cuvintele în vocabularele re- prezentative au în vedere i uzajul, bogăția semantică și puterea de derivare. Chiar dacă aceste criterii sînt „adaptate** pentru limbile ta lână și portugheză (uzaj « frecvență) și reduse la două (bogăție semantică și putere de derivare) pentru sardă, re- toromană și occitană, ele dc; vin operante pentru autorii lucrării, asigurând unitate în investigații, clasificări și con- cluzii. Structura lucrării este bi- nară i analitică, în capitolul Vocabularele reprezentative ale limbilor romanice, unde se prezintă detaliat compo- nența, modul de a răspunde criteriilor propuse, structura morfologică și etimologică a categoriilor pe criterii și apoi a ansamblului reprezentativ al fiecărei limbi romanice, și sintetică în capitolele urmă- toare ; Analiza comparativă a celor nouă vocabulare repre- zentative romanice și Ele- mentul latinesc moștenit se- lectat in cele nouă vocabula- re reprezentative romanice. Volumul poate constitui un punct de plecare pentru efec- tuarea unor serii de alte cer- cetări. El rămîne, însă, o in- vestigație de sine stătătoare, cu caracter de „premieră*4 în domeniu șl, nu în ultimul rînd, un omagiu nobil adus celui mai de seamă romanist român, lorgu Iordan, la cen- tenarul nașterii sale. ZENTATIV ROMANICE. Marius Sala, 1988. AL LIMBILOR Coordonator : EȘE, București, ORIZONT Minunății absolvenți Vizi tind Expoziția de artă a elevilor- absolvenți de la Liceul de Artă din Ti- mișoara. găzduită tn sălile Muzeului de Artă din Timișoara, ești tentat, ea pri- vitor» să te bucuri nu numai de nara- țiunea fascinantă a culorilor, de eloc- vența tulburătoarelor construcții cro- matice, ci șl să feliciți cadrele didac- tice. adevârațil .furnizori de algoritm", care prin truda lor i-au format pe elevi ca autentici și virtuali profesioniști. Intru tn sălile muzeului sâ simt for- ma, lirismul adolescentin — desăvîrșlrea ei sufletească. O elaborare îndelungată trădează lucrările expoziției. Sîntem in Sala de grafică, cu lucrări ce cuprind afișe, coperte de cărți, coperte-diso etc. ALICE IORDACUE — „Propunere de afiș, pentru un spectacol cu -Alice în țara minunilor-* • planul subiectului e simplu, folosind strategia armoniilor cromatice, dînd soluții practice neprevă- zute. Nota lirică încarcă dmpul imaginii, plin de cortegiul ochilor Iul Alice, lumi- na adîncindu-se în noi conotațli; melcii, fluturii, copacii, ceasul, proiectează în noi o poftă febrilă de așteptare, senza- ția de aer și dc ceva încă „ne-spus*. Este poate lupta adolescentului cu cea- sul suspendat in eter, cu lumea va- riantelor ascunse. Crește în fața noastră așteptarea șl încrederea în forța șl tensiunea ecuațiilor subterane ale demersului artiști» din lucrările ce- lorlalți colegi - CRIȘCIU MIHAELA. cu afișul „Bolero. Rapsodia spaniolă*, COTUIE VALERIGA „copertă-carte*. Emanuel Robles .Croaziera*. BRAD CODRUȚA, „Coperta-disc*, I. D. Chl- rescu .Coruri pentru copii*. PITUȚ CORNELII) .Copertă disc* -Anotimpu- rile- de Vivaldi. BONDOC CORINA „Ars est formae vitae* BON GABRIE- LA, «Afiș ecologia* ; toate aceste lucrări, cu multiple valențe decorative dovedesc laborioase căutări, lupta cu gratuitatea estetică, simplificatoare. Un parcurs inițiati» ne întîmpină și tn sala reprezentlnd lucrările clasei In- dustriale a școlii. Ategtndu-șl ca temă diferite motive florale lucrările reușeso să treacă de la o figurație expansivă la o strategică și previzibilă urnire a în- tregului în lucrările elevilor Ulucian Mana. Bezdan (olanda, Somăcescu An- gela, Zuba Dorina. Biajovicl U Du- mi trescu Cristian. Andreșel Daniela, Pizmaș Simona, Surdei Cornel. Auner A.. Hajek Bodor. Brindușa Mihaela. Sintion Adriana, Cuce Marfa. Damines- cu Simona Ficard loan, Burciu Mari- nela, Laies Daniela. Chlsăr Alexandru, Marticont Mirela, Gherman Alina, Cio- lac Ovidiu. Kelemen Andreea. Henț Lu- minița. Andrei Diana. Șoșdean Cristi- na. Hajdu Marghit Rețin atenția tn mod deosebit, lucră- rile elevilor Matei Corvin. Curteanu Cristian, Dungan Mihaela. Sabău Ma- rleta, CÎosld Dana, lucrări care, ca intr-o filă de codice ingineresc, devin ele Insele linii de fugă, lucrări alimen- tate de carburanți! onei energii grafice disciplinate ț Intrăm în Sala de pic- tură. Să amintim întoarcerea ia natură, prin activitățile din practicile de vară ale elevilor șl profesori'or, tn tabere cu teme ea » «Natura sa semn al unei atitudini*, tabăra din Strungari, profe- sori i Elena Tulcan șl Doru Tulpan | .Natura ca partener*, tabăra din Făget, prof. Constant!» Flondor, «Ordinea și dezordinea naturală șl artificială*, prof. Rodica Banda • fată-oe ajunși în fața lucrărilor grupei profesorului Constan- tin Flondor. grupă alcătuită din Truia Paul. Scorobete Aurelian. (ovan Elicon- diu. Stana Gloria, Csuzdl Gsaba ș! Gra- țian Gâldău, o grupă omogenă, printr-o libertate de tip poetic, potențîndu-șî w melancoliile sau extazul prin acea de- tașare cald ironică asumată. Tema aleasă de TRUIA PAUL este Andreescu. Convorbind cu profesorul său, Constantin Flondor, aflu câ, alegîn- du-1 pe Andreescu, Truia s-a regăsit pe sine. * SCOROBETE AURELIAN, trecînd prin rigoarea eonstnctfvîstă a primilor ani de studiu. ■ ajuns la un desen dens, echilibrat. Umbrele se modulea- ză în «Portretul Iul Gorneliu Baba*» di- mensiunea lucrării devine copleșitoare, ca șl paleta, care se tot mărește. Posi- bil jurnal de ereație. atelierul lui «ar- neliu Baba îl dă aripi scenicului. care, spune profesorul său. „are simțul re- prezentării șl al caracterului*. BuS IOV AN ELIGONDIU „îi place gustul hîrtlei*. Gitește cărți bune. Iubește poezia. NICHITA STANESGU l-a atrai prin modul poetului de a fi pămînteaa — căutător și căutat, întrebător șl !•- trebat gîndit și îugîndurat (șl alta’, acela de a ti aepămîntean). Mesaj, semn, scriitură, toate converg spre • maieutică particulară i paleta e redusă pînă la monocromie. STANA GLORIA e coloriste grupei. Descriptivă, fără so- noritățl stridente, cu decantări lente, orientate spre simfonia și muz!cat ba Luchlan, o fascinează muzicalitatea cu- lorii. Stana merge pe orchestrații ale tonurilor, respectînd suprafața lucrării printr-o Juxtapunere îndrăzneață a to- nurilor. CZUZDI CSABA FRANCISC are un foarte bun simț al descifrării formei : simplității construcției 1 se adaugă ac- cente de forță Iubindu-1 pe Van Gogh. culoarea desenează de la sine. Policro- mia paletei nu se conjugă într-o ima- gine nervoasă, ei tn fluxuri și refluxuri de vitalitate. într-o metamorfoză blînd- febrilă. $1, în sfîrșit, GRAȚIAN GAt- DAU — avînd ..o specială agerime a minții și a mîinli. o înclinație sp^e nonconformlsm. un apetit pentru Im- previzibil șl o dotare polivalentă* b-r. impresionat la Plcasso tema abunden- tă de personaje din viața sa (un pictor al forței, rigorii, bărbăției). Formele lui Grațian Gâldău Iau chip în game simple și clare, eu o preferință specia- lă pentru albăstrui. Tușele respiră, sînt scurte, amintind de primele etape ale Iul Picasso. Ana Pop SlRBU Fără emfază miniaturi • E iulie, iată, e caniculă piuă și sub teii din preajma Bastionului Cetății / e timpul cînd în bobul de griu se rotește abia perceptibil plinea viitoare și tot prin el se face legătura între vara din acest an și vara din celălalt an. tn boabe de griu se măsoară acum competența oamenilor acestui timp în care țara are nevoie de griu și soarele a luminat cu aur eroic fețele celor din ctmpie care, sub dogoarea muncii, ne cer să în- vățăm să prețuim griul, să-l cîntărlin și să-l iubim I > Pentru că cineva mă tot întotdeauna o rațiune pentru o celor două puncte care urmează cît să nu iubesc ceea ce admir încolțește cu o întrebare și cum exista vorbi. încerc să scriu acum. In dreptul i nu, nu sint atît de stăpîn pe mine în- ri nu sint nici atît de prevăzător tndt subiectiv ca să înfrunt exigențele unei să o spun cu măsură Sînt prea obiectivități reci, A trăi senin, a mărturisi că nu exista totuși o va- loare mai prețioasă decît neliniștea unei inimi omenești, înțeleasă furi emfază și fără acel amar nihilism care pustiește pînă și disperarea, e pentru mine un mod de a respira Sigur un insucces, un necaz, o iu- ferință etc. nu dă neapărat talent și înțelepciune. Dar ele fțî pot fi, da- că nu profesor, adversar. Șl, rllindu-te să privește pînă în străfundurile tale, ele te pot reda (ie însuți, ajutîndu-te să descoperi Cn tine valori pe care nici măcar nu le bănuiai poate. Dacă cineva mă descoperă vul- nerabil, probabil că voi găsi forța de care am nevoie tocmai în aceasta vulnerabilitate, • Am cunoscut la Virfurile un bâtrîn care avea 85 de ani. Vitalita- tea lui te copleșea, fncă mai avea în braț ceva din puterea unui trosnet Și în flecare primăvară, aproape de pragul lui mai, acest Aiarchlș aveo un moment de sublimă revoltă împotriva vîrstei, oprea jocul, lua o ma- să, îi încerca rezistența și cerea un scaun mai sănătos. Lucram atunci la radio și făceam înregistrări cu vestitul taraf din pitorescul sat ară- dean. Cum ziceam, bătrînul Marchiț lua scaunul, îl punea pe masă fl pe urmă, fără nici o exilare, urca pe ea și mai apoi pe scaun șl striga celor din taraf, no acum ! Că avea talent, asta e tn afara oricărui dubiu, dar colosală era bucuria lui în timp ce juca, o dezlănțuire a întregii sale fi- ințe încorsetate în atîtea necazuri mărunte. îmi aducea tn față enorma plăcere a bătrînilor de a juca, de a face pămîntul să sune sub picioare. Afă gîndeam atunci la faptul că jocul din bătrîni ar putea și tn Timiș să~și ctștlge statutul de artă. Plăcerea bulrlnilor de a juca a rămas ne» atinsă, iar memoria lor artistică este fabuloasă și poate cuprinde în- treaga istorie a poporului nostru. Folclorul se conservă sau dispare (n funcție de nivelul de trai al celor care îl practică. Pe cînd un festival al jocului din bătrăni și fn județul nostru, fn zona Făgetului să zicem ?! George DINU CÎNTAREi OMANIEI Trecere in revistă Activii (Urmare din pag. 3t ii nostru popor pc cale lismului șl comunism Eficiența muncii doI cologlce depinde de m care mele * Șl pornește de la de dezvoltare ei socială, de la c ivcle făuririi societății î sie multilateral dezvc orespunde cerințelor no: ©Iuții tchnico-șlitnțifin loii revoluții agrare, se Jelește tot mai strîns ci Ivihtea de oroducție. h general al par ti pcomarida, astfel, în r erra la ședința comun, ’onsiliului Național al linilor Muncii și a Con >i Național al Agricu in 2—3 iunie 1988 ca 1 f fabrică și uzină sâ d* u num.» o citadelă a /a fanion VH R ALIUL PORTOCALIU Din iunie, fot balul < m va privi, vreme de f ii. prin vitraliul porto i care olandezii lui D khels l-au fixat In cad) iperba finală cu sovic &ipa lalelelor, cum ar s ligi lonescu, a jucat du irtiturâ allegro in care sc au numit Guliit și •ten i fiat primul, un soi in umbra mereu ați ghicit, irozii ian Dacă, intre t că Van Basten a Doina Almășan Popa Pictura a constituit d ntvo începuturi pentru Doina Almășan Popa o preocu- pare nu suplimentară. <1 complementa- ră scenografiei — domeniu care a Im- pus-o de-a lungul anilor, pnn har, pri- cepere și dăruire, iri memoria specta- torilor de la Teatrul nostru Național ț prin anii ’60— 70, artista lua frecvent parte (o parte de pe atunci bine indi- vidualizată) U manifestările filialei ti- mișorene de breaslă, organizate la se- diu. la București, sau In străinătate Actuala expoziție de la Galeria He- lios. consistentă șl omogenă — 28 pei- saje în ulei pe pînzâ — pune In lumi- nă o ipostază inedita, atît prin mijloace expresive cît și prin viziune, a acestei conștiințe artistice mature, perpetuu tînără prin puterea de înnoire. De la „Structurile* care apelau uneori la material plastic. textile lemn eta.. com- poziții deîoo conformiste, derutante pentru unii, deschizătoare de drumuri pentru alții cu deosebire interesati de arta ambientală și decorativă, la arta veșnicei reîntoarceri — peisajul — este un pasaj îndrăzneț executat cu dezin- voltura celui ce ști*» câ poate miza pe acoperire în autenticitatea simțirii șl probitate profesională. „On y revient touj iurs*. așadar, la un gen atît de drag și meșterilor din anii de studio (Aurel Ciupe la Cluj. Catul Bogdan la București — lecția acestora fiind însă asimilată șl filtrată în tipare cu pecețl proprii. Nici geografia, nici „piedica în calea uitării*, recognoscibilă și frustă, nu prezidează la alcătuirea acestor locuri ale spiritului, pe care fantezia le populează tntr-o profunzi- me de verde, cu arbori șl luminișuri, cu ceruri limpezi sau neliniștite, eu terase, pavilioane șl havuzuri j însăși Insinua- rea anamnezet, a senzației că-n aceste spații s-au petrecut cîndva oameni șl tntîmplărl de taină, nu anulează pu- terea atotstăplnltoare a Imaginarului. lastică S-ar putea «a în fața unor „Grădini* să fii ispitit să exclami, eu tot corte- giul de conotațli posibile i «Anul trecut la Marienbad* — dar aceasta e litera- tură ; după cum privind «Fetița tn grădină* sau „Lecția de călărie*, să-ți vină in minte vraja pe «are fotografiile de epocâ c exercită șl asupra unul pic- tor din Imediata apropiere a artistei i „opere deschise*, peisajele din expozi- ția Doinei Almășan Popa pot declanșa multiple semnificații umane — coerența formei plastice, osatura abfo simțită a desenului, observarea gamei cromatice șl justețea acordurilor, pregnanța at- mosferei învăluitoare rămin, între aces- tea, semnele palpabile șl sigure ale lucrării unul pictor tn toată puterea cuvîntului Deliu PETROIU Am asistat recent la Lovrin la o trecere In revistă a unor mici formații amatoare, sub egida G.J.G.E.S. Timiș, atestind actualitatea, vitalitatea șl eficiența brigăzii artistice și grupului satirio în această parte a țării. în deschidere, bri- gada din Ghiroda, constituită recent, a reprezentat o apariție dinamică, dezin- voltă, aducînd un umor tonic, de bun gust Colegii din Topolovățu Marc au ținut să confere textului prezentat o anumită unitate stilistică ; formația apare cos- tumată ca o echipă de fotbal, formulă discutabilă, căci se recurge la un pretext facil. Totuși, comportamentul scenic al tuturor componenților a însemnat un succes, momentele enunțate derulîndu-se fluent șl gradat. Brigada artistică din Gbizela s-a prezentat cu o satiră expusă simplu și direct, sprijinită de ritmurile muzicii populare din zonă. Interpreți! sînt în exclusivitate țărani, în costumele lor. A fost cel mal autentio moment al acestui spectacol, relevîndu-nl-se o for- mație rurală — etalon. Grupul satiria din Deta, evolufod tn încheiere, al H părut In posesia unei maturități interpretative vizînd profesionalismul, de o ținută artistică remarcabilă, aducînd un umor de factură orășenească șl o te- matică de un mal larg Interes decît aceea a unei brigăzi Este. Insă. Inerentă la aceste grupuri (în general) o anumită Influență a televiziunii, care le scoate din dorita eficiență pe plan local, plaslndu-le într-o concurența inegală cu marii artiști al micului ecran. Valori certe ale mișcării artistice de masă, formațiile care s-au întrunit la Lovrin au demonstrat preocupări permanente, entuziaste, în creșterea nive- lului Interpretării șl In aducerea în fața publicului a unor texte capabile să capteze atenția, să educe, să sancționeze, sâ puncteze realizări ale locuiri, la modul unui Jurnal vorbit, plastic, omenesc șl eficient. Lucian BURERIU aninat, inițial, ca iezer inu a făcut deplasarea r Germani.i decît dup u it, foarte bunul său i o. u insistat îndelung, ti. Me acest pasaj și citiți, ci. cîteva amănunte nex l|ate prin presă. Rund Ci î născut la 2 scpteir bl, Intr-un vechi cartiei nrtcrdamului, Jordaans, •s;i fiind olandeză get-b- taicâ-său, originar uinam. Ca Junior, a fost ( de echipă cu Rijkaard, li de care a debutat și în malâ, în același meri, ziu, bineînțeles. D.u s. luarcem la Michels, pc [ la data tragerii la sur upelor finale, taciturnii brul R. M. a fost văzut id. „Voiam numărul 7, 1 Imit Este un număr cu Nu puteam sâ visez o nă tragere pentru noi. ’ ■a intr un perlmeti u atil Talent și dăruire Noul spectacol „Triptic Ma- zilu* pus în scenă de Studioul de teatru al Sindicatului tn- vățămînt Timișoara, este o Incontestabilă reușită. Sub îndrumarea actorului Teatru- lui Național Timișoara. Sandu Simfonică, cele trei scenete satirice ale lui Teodor Maziluj („Binecuvântatele chinuri ale Iubirii*. „Dreptul la ipocrizie* șl „Nu vrem să fim fericiți*) ne relevă cîteva structuri u- mane care i-au preocupat con- stant pe dramaturg. A produ- ce și a păstra valori culturale. Iată direcții prioritare ale aces- tei trupe de artiști amatori Chiar tn aceste zile de vară, am avut ocazia să ne convin- gem de cele de mal sus, vîzlo- nînd spectacolul «Trlptio Ma- zilu*, în interpretarea actori- lor amatori i îoan Crăciun. Li- dla Oancea, C-tln Guțu. Sil- viu RAmneanțu, Doina Bucă- tură, Liliana Barna șl Silvia Drăgoi, Interpreți rodul unei veritabile valoroși, munci Substi creatoare dusă cu Imaginație și simț al actualității, cu in- ventivitate șl respect pentru valoarea literară, cu dorința vie de a atesta viabilitatea tn contemporaneitate a celor trei scenete ale lu) Mazilu. Publicul prezent în sala Tea- trului maghiar, unde a avut loo premiera, a confirmat ac- țiunea de revalorizare șl efor- tul de adecvare la sensibilita- tea actuală. .Triptic-Mazila* este un spectacol plin de vervă, reali- zat de un colectiv artistic an- gajat cu toată forța Iul crea- toare tn viața artistică teatra- lă amatoare din Județ și în- drumat cu pricepere și talent de actorul Sandu Simfonică. Scenografia este semnata de George Petre. Emil ȘAIN Don Cujocariu e un ai lirt' ^car< nu se desmi y.u lui scurta^ are nerv u Uc, Ironia lui e de subsl țintește la metehne car a 'calce: impostura, miticii M crcdh.pi, lenevia, gr< do și egoismul etc, tare lividului, pe care cl și le . ro in dialogul cu Iun ta ce convinge in act ilh, din capul locului. < ul lor familiar, coIocl ul lor de confesiune Uui narator) și autentic situațiilor conflictuale. i Mariu scrie „dinăunli ui pc care o cunoaște b a lume măruntă, a func Hor, a micilor șperțari, c Iști, o lume nu de anver dar cu inși naivi, cu ti i de originali, unii c r-o ureche". Fauna acec snd e prinsă cu dibăcie \rrotogică, e prinsă, aș z ORIZONT miniaturi b fanion ă sune sub picioare. putea fi tn Timiș a juca a rămas ne George DINU restrîns, încît nici nu va fi ne- voie să schimbăm hotelul. Este un avantaj și faptul că vom evolua aproape de frontierele poate cuprinde tn- ervă sau dispare tn cind un festival al jetului să zicem TI VH RALIUL PORTOCALIU ducției de Înaltă calitate nivel tehnic, de înaltă ciență economică, dar și noastre. Practic, la ficată ideile dialectic și cialismului le politicii materialismului istoric, ale so- științific, teze- P.C.R., orien- preajma Bastionului bla perceptibil plinea i acest an și vara din ompetența oamenilor ele a luminat cu aur uncii, ne cer să în- rebare și cum există rtu acum, în dreptul e stă pin pe mine în- de prevăzător încît runt exigențele unei există totuși o va- meștl, înțeleasă fără 'nă și disperarea, e ces, un necaz, o su- >ar ele îți pot fi, da- ptnă tn străfundurile :operi în tine valori a mă descoperă vul- de tocmai în această Activitatea ideologică (Urmare din pag. 3) ți O u popor pe calea o- feffiulu, șl comunismului*. Idccța muncii politico- to? depinde de măsura tre pornește de la pro- fk de dezvoltare econo- d socială, do Ia obiec- Huririi societății socia- EUltilateral dezvoltate, Bpucde cerințelor noii re- & tehnico-științifice și Involuții agrare, se îm- We lot mai strîns cu ac- de producție. Secre- ( general al partidului ■iada, astfel, în Expu- n la ședința comună a Sloiul Național al Oa- r Muncii și a Consiliu- lional al Agriculturii Ș Iunie 1988 ca fieca- ricâ și uzină sâ devină mal „o citadelă a pro- puternică citadelă a educației și culturii revoluționare, de formare a omului nou“. Din această perspectivă, in fața activității politico-ideo- logice. a științelor social-po- litice se ridică o serie de sar- cini importante: să prezinte într-o formă clară și precisa, bine argumentată și exempll- 2 85 de ani. Vitalita- puterea unui trosnet. , acest Murchlș avea rea jocul, lua o ma- utos. Lucram atunci i pitorescul sat ară- punea pe masă șl pe scaun și striga celor oricărui dubiu, dar re a întregii sale fi- icea tn față enorma tarile și indicațiile tovarășu- lui NICOLAE CEAUȘESCU, problemele fundamentale ale istoriei R.S.R., să studieze te- meinic fenomenele sociale care apu*, să sesizeze contra- dicțiile inclusiv acelea din- tre noua realitate și conștiin- ța unor oameni sau chiar a IEI" a unor mici formații , vitalitatea și eficiența rii. în deschidere, bri- ariție dinamică, dezin- jolovățu Mare au ținut i : formația apare cos- recurge la un pretext ?nților a însemnat un . Brigada artistică din sprijinită de ritmurile e țărani, tn costumele relevîndn-ni-se o for- d în încheiere, nl s-a rofeslonalismul, de o 5 orășenească șl o te- ri Este. Insă, inerentă rizinnîi. care le scoate rență inegală cu marii I: 25 iunie, fotbalul euro- n privi, vreme dc patru rin vitraliu! portocaliu re olandezii lui Rinus Hs l-au fixat In cadra în îba finală cu sovieticii. ■ lalelelor, cum ar spune plonescu, a jucat după o fora allegro in care soliștii I numit Guliit și Van ki primul, un soi de dv in umbră mereu, al b, ați ghicit, irezistibil pjnan Dacă, intre timp. MCA Van Basten a fost teat, inițial, ca rezervă și W a făcut deplasarea în l&mania decît după ce bl foarte bunul său prie- [I insistat îndelung, treceți a acest pasaj șî citiți, de itoa amănunte nevehi- U prin presă. Ruud Guliit ^Kut la 2 septembrie ■ btr-un vechi cartier al ■damului, Jordaans. mai- ■ fiind olandeză get-beget, Btibi-său, originar din pun. Ca Junior, a fost co- peecăpâ cu Rijkaard, ală- plecare a debutat și în na- pi în același meci, mai bineînțeles. Dar sâ ne prea la Michels, pentru Ih data tragerii la sorți a plor finale, taciturnul și p| 11 M. a fost văzut zim- p .Voiam numărul 7, l-am pi Este un număr cu no- ■Ku puteam să visez o mai ■ tragere pentru noi. Vom pintr un peri metr u atit de meci vom fi ca acasă, cu cel puțin 25 000 de suporteri în tribune*, a declarat el atunci. Iubitorilor de speculații (ce-ar fi fost dacă ... ?) le propunem o temă de meditație, sprijinită desigur pe fapte reale. Iată cum. în preziua tragerii la sorți, sus-amintite. la reuniu- nea comisiei de organizare, un incident a tulburat atmosfera cvasi-comunitară de la fața lo- cului. Pablo Porta, președin- tele Federației Spaniole de Fotbal, a cerut renunțarea la „capetele de serie bis*, în ca- zul rftpectiv Italia șl Olanda, pe motiv că la Euro ’84 proce- dura nu s-a aplicat. Motivul iritării spaniolilor era simplu i în clasamentul UEFA, Spania avea același coeficient ca Olan- da (1500), numai că parcursul olandezilor în preliminarii a fost mai bun. Tocmai această subtilitate nu a plăcut iberici- lor, care și-au găsit un aliat In persoana lui Jacqucs Georges, președintele forului. Așadar, s-a procedat Ia o tragere la sorți integrală a celor șase ad- versare ale capilor de serie propriu-ziși t R.F. Germania și Anglia La operația de repetiție (a existat și așa ceva) au „Ieșit** R.F. Germania, Italia, Olanda, U.R.S.S Chiar, oare cum ar fl arătat grupele dacă spaniolii nu s-ar fi simțit ofensați ? Marcel TOLCEA ile care s-au întrunit ste, tn creșterea nlve- nor texte capabile să aii zări ale locului. Ia P.S. în numărul viitor, un interviu cu Costică Rădulescu despre nimic altceva decît POLICALIFICARE. .ucian BURERIU fiaurine Substanța ironiei reți valoroși, tabile munci cu Imaginație alității. cu in- espect pentru ă. cu dorința viabilitatea în te a celor trei Mazllu. nt în sala Tea- unde a avut confirmat ac- ri zare și efor- ia sensibilita- la* este un ? vervă, reali- iv artistic an* orța iul crea* tistlcă teatra- i Județ șl în- pere și talent du Simfonică. semnată de t mii ȘAIN pe. Cojocarii* e un autor fcm nu se des minte. fciulfcurfd* are nerv urno- k.ironia lui e de substan- hslqțe la metehne caractc- jțt: Impostura, mi hei una. peredinjâ, lenevia, groso- ■ ri egoismul etc., tare ale ■Wu/ui, pe care el și le eta- p h dialogul cu lumea. ■ te convinge in aceste |kdi/i capul locului, este W lor familiar, colocvlal. N lor de confesiune (al pi narator) și autenticita- Butwpilor conflictuale. Dan scrie „dinăuntrul** ii pe care o cunoaște bine, pline măruntă, a funcțio- tiv, a micilor șperțari, afa- m, o hune nu de anvergu- Ib cu inși naivi, cu tipo- f ie originali, unii cam ii-o ureche". Fauna aceasta iud e prinsă cu dibăcie ca- trrrloqMl, c prinsă, aș zice, la ea acasă, iar tonalitatea in care sînt prezentate momentele de viață este, mai întotdeauna, serioasă, gravă, gravitate sub care mustește insă ironia, umorul sever, alteori, grotescul situațiilor sau, chiar, elemen- tul fantast. Povestiri morale, dar nu moralizatoare, povestiri cu ti Ic, dar avînd aerul firesc al unor confesii la un pahar, prozele lui Dan Cojocar iu ex- primă niște stări și momente ale existenței diurne, în care, în ciuda ironiei, a umorului ce le învăluie, țîșnesc, nu de pu- ține ori, gravitatea, accentul moral adine. Autorul are o acuitate analitica-satirică de invidiat. Ochiul lui nu doarme niciodată, iar, uneori, fără a fl necruțător e, totuși, demas- cator. Fantezist de bună speța (cred că prozatorul s-ar putea exercita și în proze S.F. sau fn unor categorii de cetățeni, între diferite științe sociale, formulări și concepte ale a- cestora. să selecteze și să m- treneze într-un circuit insti- tuțional metode și procedee adecvate educației social-poli- tice etc. Tn activitatea poll- tico-Ideologică se impune de asemenea să fie atrase și in- tegrate presa, radioul și tele- viziunea, cinematografia, tea- trul, uniunile de creație care „trebuie să participe activ, prin toate operele lor. ]a pro- movarea concepției revoluțio- nare, a principiilor socialiste, la ridicarea nivelului general de cultură al întregului po- por*. Rolul central în acest domeniu revine învățămîntu. lui politico-ideologic chemat să-și perfecționeze întreaga activitate, să-și intensifice forța de convingere șî de- monstrație, să mobilizeze ple- nar masele de oameni ai muncii în măreața operă de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate șî de înaintare a României spre comunism. fiecare aqua-forte • Dacă Universul se disper- sează continuu, nici Omul nu se poate abstrage • Multe poți obține din ștergerea parbrizului șefului, dacă reușești să fii bine văzut prin el. • Dacă verighetele nu ar fi de aur, le-am schimba mal des? • Monumentalul — o fugă colectivă de neant. • Trufia Omului începe o dată cu credința în nemurire. • Sugerează-i femeii iubite libertatea, dacă vrei să-ți ac- cepte înlănțuirea • Copilăria este cea mai lungă dintre virste : durează cit o viață de părinți. • Nu-i huliți pe cei care au așezat Pămîntul în centrul Universului, căci au făcut-o din dragoste pentru Om. • Ce tragică e veșnicia, fără dorința de-a trăi. • Aud că există șl sforari cinstiți, dar numai la teatrul de pă puși. • Culmea urechii muzicale : să constați notele false din cântecul privighetorii • Punctualitatea Ia sosire nu scuză nepunctualitatea la plecare. Trailă NICOLA fantezii pe măsură), cu un stil percutant și curat, moralist de substanță, făuritor de tipologii, uneori, stranii, figuri de mari originali, punînd în vileag ob- sesiile penibile, orgoliile, în- tr-un context de comic, adesea, enorm (Vezi Capsa), Dan Co- jocariu se impune, între auto- rii satirici, prin substanța iro- niei și a umorului său (sec!) inteligent, in autentice momen- te, în care contrastul dintre realitatea vie șl aberațiile ce- lor care o trăiesc naște, ade- sea, monștri. Șarjele sale sînt, mal totdeauna amicale, dar, niciodată, de prisos. Scrisul său devine, pentru noi, recon- fortant, nu fără să nu simțim, sub crusta lui serioasă, acrul jucăuș și ironica privire care, dacă uneori este conciliantă cu slăbiciunile omenești, le pune totuși în vileag pentru a ne aduce aminte de ele și a le veșteji. I. ARIEȘANU • Dan Cojocarîu. „DIAGO- NALA CADRULUI0, Ed. Al- batros. 1988. N-AM HOINĂRIT CHIAR FĂRĂ ROST Nu, nu e vorba dc romanul lui Muriel Spark al cărui titlu l-am ales azi drept generic al obișnuitei noastre rubrici de știri culese din revistele de specialitate, dar și de pe „teren*, colindînd adică magazinele de discuri. în așteptarea albumului integral al formației Pro Musica („E o chestiune de zile*, ne asigură îlie Stepan) am cum- părat L.P.-ul „Despre distanțe** al lui Alexandru Andrieș. Inspi- rată întreprindere, deoarece albumul — cel de-al patrulea al cu- noscutului cantautor bucureștean — este o împlinire. Nu insistăm, vă veți convinge că avem dreptate. Mai unitar decît „Rock’n ’RolI*, discul în cauză este, neîndoielnic, la fel de elaborat ca și cel intitulat „Interioare*. Andrieș cîntă fără ostentație, confesîn- du-se parcă. Principala calitate a artistului este FIRESCUL dis- cursului melodic. Poate că această calitate ni-1 apropie anulînd distanțele despre care vorbește (adică cîntă) Andrieș. • Rcfuzînd să eînte doar pentru spectatorii albi din Sun City (Republica Sud Africană), Falco a pierdut 100 000 de dolari, cîștigînd în schimb simpatia milioanelor de adversari ai rasismului. Prin acest gest simbolic, vedeta austriacă se alătură boicotului internațional anti- apartheid. • „Am terminat-o cu turneele, sînt foarte obosită, dc doi ani mă aflu într-un permanent stress*, a declarat Tina Turner ziariștilor din Melbourne. Stress, dar... cu interes 1 • Tot în turnee se află James Brown, Pink Floyd și Michael Jackson care au con- certat recent la Berlin. • Totuși, nu turneul european al lui Michael Jackson este „evenimentul artistic al anului*, cum afirma confratele Mircea Zâne în „Flacăra*, și asta pentru simplul motiv că între timp acest eveniment s-a consumat, vreme de peste 10 ore, pe Wembley Arena din Londra. Ne referim la Concertul pentru Nclson Mandcla. • La Lincoln Ccnter din New York, Madonna poate fi admirată în postură de actriță în rolul unei secretare în piesa „Speed The Plow*. Tot aici, musicalul „Fantoma la operă*, inspirat după romanul de groază al lui Gaston Lcroux, se joacă cu casa închisă, pînă la finele anului biletele fiind vîndute. Amintim că muzica spectacolului este semnată de Andrew LIoyd Webber, rare, printre altele, a compus „Cais* și „Evita*. • în orașul texan Port Arthur a fost ridicată o statuie repi ezentînd-o pe marea cîntăreață Janis Joplin. Recent, ea ar fi împlinit 45 de ani... • Expansiunea mijloacelor de comunicare culminînd cu proliferarea tehnicii video aduce cu sine și dezavantaje. N-o afirmă doar McLuhan, ci și cineaștii vest-germani Daniel Helfer și Hiidegard Klasner, care, prin filmul lor „Dic Rekord“, trag un veritabil semnal de alarmă demascînd fenomenul alienării tinerilor care își irosesc nenumărate ore din zi urmărind producțiile de factură îndoielnică ce inundă piața occidentală intoxieîndu-i realmente pe bieții telefagî. Petru UMANSCHI excelsior ■■ • • 1 . Luana Gilda loanovici STUDIU îmi curge muzica prin degete și picăturile fierbinți sc evaporă încet prin fiecare por. încerc să aștern rouă dc seară pe clapele pianului, pentru ca fiecare notă să se transforme intr o regină a nopții. CONEXIUNE Tot ce ating se transformă in amintire... într-o zi „Concepția secretarului ge- neral al Partidului Comu- nist Român. tovarășul Nicolae Ceaușescu, despre ca- racterul unitar al revoluției ro- mâne pâ calitativ superioară i ^uitarea agriculturii noa t socialiste, ca șl a întreg lonomii naționale, a fo urcata de istoricul Congn I IX-lca al Partidului Corni p Român, în ultimii 23 < li. sub conducerea și cu coi | Aurel IT ROL S Trebuie poate sâ iau ceia sau să mă sin Nu : voi trăi Uuufff ! Voi trăi. A-tră-i... A-tră-i . toi, traducător» dramaturg, au- tor de romane polițiste, eseist și eritio literar (astfel a și de- butat), redutabil cruci verbist, teoretician tn probleme de comerț, anagogic cunoscător al gnosticilor șl roslcrucienilor. filosof și chiar ideolog a! unui naționalism lusitan de o stra- nie frumusețe utopică, scriind tn portugheză, engleză sau. uneori, tn franceză, Fernando Pessoa a fost el însuși o tn- deasupra mormintului meu, uitat cu lotul tieagă generație, cum a dată s-a spus. €u excepți două mici plachete de p englezești și a unui gropi; 35 de sonete, ediții răriși singura carte publicat! d este acel Mesaj (în 19H® ani înaintea morții)l»ii cupolă a istoriei Porte? sau. și mai precis, o orUșl: taforă exaltînd ideea de t (storh văzut ea vremeM Dar dlntr-o faimoasă din cufărul eminesdnj fost scoase, mal apoi, c. zeci de mii ue manoseris „descifrarea" lor ecmplri! nu s a încheiat 1 din nnlfl-vAT IAL SOCIAL-POLITIC $1 UTERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ CENTRUL VITAL AL NAȚIUNII NOASTRE PARTIDUL spună LSUGATEIE irc ra caldă a zilei și întregul tău sufle! T DE SODIU la stomac înspre ^uf cultură etc pentru creșterea mele ! proiectele Tocmai d? ințifice autentice vede pe suprafața lucniril ferestrele s larg dewhi inunrc în pag. 7) mi-c sete î mai rea DIN SUMAR Lucian BURERiU Ute LUCA. Afirmarea mai puternică a partidului ca șl centru vital al întregii societăți, prin ampHfi- Preocuparea partkîpârR E-un spațiu dens, al muncii, dinamic tenstonîm Fertilitatea zilei și sensul vieții aste j E ceasul recoltării în inimă și-n gînd, Simbolul eficienței aceste1» ere faste. puternică conducător. rolului său TEZELE PENTRU PLENARA C.C. AL P.C.R., PROGRAlM DE ACȚIUNE AL ÎNTREGULUI POPOR ne și materiale «Vibrant omagiu asemenea grad înalt de pregă- tire profesională și de cultură generală, profil moral-politic înaintat, trăsături ale revolu- ționarului acestor zile. Punînd în centrul activității politico - educative lupta împotriva ig- noranței șî inculturii, secreta- rul general cere o amplificare a combativității, a intransigen- ței față de manifestări străine normelor eticii și echității eo- NR 28 (1115> 15 IULIE 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX constituie ramuri Prof. univ diferitelor categorii socialo Ta elaborarea șl realizarea politi- cii constituie n importantă trăsătură a unei conduceri ști* nu înseamnă nimic, nopții, nt că lipsește stomaci len și circulației sîngeli •lovește creierii ? E ampla partitură a cîmpului precum Un șantier eroic, vorbindu-ne dc pîine j Fiece om, la postu-î, esențial e-acum, Cînd hotarîm belșugul și zilele lui mîinc i îmi îngheață singele larg deschise, oisajului. Fierbinte vint de aur. in lanuri unduind, Învăluie ogoru-n culori străvechi-solare J Combinele cu zbaturi siajul și-l întind Sub gongul de arșiță, inșurubate-n zare. mal prost. tr-o parte. a sufletului meu sau să mu sinucid? fel in pliuă și deplină ttlmișeană, acum, în inie- mi, trăiesc tulburătorul aut al biruinței omului mdai, sub auspiciile ge- st ale muncii. Am fost, iii de-a rîndul, nn popor nai. legat, prin cele mat tiee lire ale existenței, de iflid, apărînd-o, ocrotin- rcdind-o, veșnic avînd ll sentiment al dragostei k vatra patriei și de să- i perpetuu zămisfitoare carea conținutului politic al oricărui act de conducere, im- pune perfecționarea muncii organizatorice și' ideologice, o intensificare a activității de ri- dicare a nivelului general de cultură al maselor, a conștiin- ței revoluționare-patriotice. Niciodată, mai mult ca azi. nu s-a cerut comuniștilor, cadrelor de conducere, producătorilor de valori din patria noastră un rasele pe care le-am străbat in prezent, arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, „este necesar să întărim continuu partidul, să avem în vedere eâ, încă multă vreme — inclu- siv în societatea comunista, partidul va avea un rol îm- portanV*. rea înfăptuirii programelor de dezvoltare social-economi- că. „Creșterea rolului condu- cător al partidului înseam- nă ridicarea răspunderii co- muniștilor în întreaga ac- tivitate de construcție so- cialistă", sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la re- centa Consfătuire cu activul din domeniile organizatoric și politlco-îdeologlc, precum și la Plenara C.C. al P.C.R. din 29 iunie, revenind asupra ro- lului șl funcțiilor partidului co- munist de guvernămînt din perspectiva exigențelor impuse dc noul stadiu de dezvoltare a României, de răspunderile mari ce-l revin pentru lichida- rea neajunsurilor ce frîncază în prezent procesul revoluțio- nar. Sîntem atenționați asupra necesității ridicării calității muncii !n toate sectoarele șî, pentru aceasta, și a calității membrilor de partid, ce trebuie să fie prezenți la locurile ho- tărî toare. Se cer, astfel, exi- gențe mai mari la primirile în partid, în politica dc selecțio- nare, pregătire și promovare a cadrelor, precum și o continuă întărire a unității politico- organizatorice și ideologice a partidului. muniste, fața de misticism, de concepții naționaliste, cosmo- polite, dc ploconire în fața a tot ce vine din afară șl suba- precierea marilor noastre rea- lizări, de atitudinea înapoiată față dc muncă, dc bunul obștesc. Obiectivele ce vizează, trecerea Romanici într-o nouă etapă strategică, în rîndul ță- rilor cu dezvoltare medie, eeî eforturi conjugate d?n partea întregii societăți, a întregului sistem democratic, o moi bună delimitare a răspunsurilor oc- eanelor de partid, de stat # alte organizații ale mase lo». Aceasta, însă, impune în mod obiectiv o sporire a răspunsu- lui șl capacităților partidului pentru buna funcționare a ta» turor acestor organisme, fără a li se substitui în nici un M. Ca șl centru vital al națiu- nii, de la care radiază energie și căldura revoluționari <» dirijează munca întregului po- por, partidul trebuie să s=er preocupe de perfecționarea de- mocrației sale interne, parte a democrației munci tor ești-revo- luționarc, să inițieze și orga- nizeze dezbaterea largă a tutu- ror problemelor, atît a celor de interes general, interne șî re- voluționare, cH șî a celor ce interesează diferitele colective dc oameni ai muncii din in* dustrie, Agricultură, tnstituț& xît doar unul ît cu însumi. aceea, P.C.R. revine cu consec- vență asupra necesității de a ridica gradul de funcționali* tate a sistemului nostru demo eratic, unic în felul său. garant ai punerii mai rapide șî mai clare în evidență a superiori- tății socialismului. Dacă putem aprecia că linia generală a strategiei partidu- lui este pe deplin justă, cu deo- sebire după Congresul al IX- lea, cu toate lipsurile cc s-au manifestat și care-au făcut ea. realizările să nu fie la înălți- mea potențialului tehnic șL uman de care dispunem, aceas- ta și pentru că în toată această perioadă P.C.R. a acordat o atenție deosebită conducerii politice a societății socialiste, atît ca știință, cît șî ca artă, elaborînd un capitol original de praxlologic marxistă prin care trece ca un fir roșu grija permanentă pentru afirma- akețului Congres al Mea al Partidului0. • Suplimentul didac- S .Orizont școlar". ire și traducere dc Dinu FLAMAND tulul, la apusul Este un fapt demonstrat că progresul și calitatea vieții unei societăți depind nu numai de natura modului el de pro- ducție, ci șl de calitatea activi- tății factorilor politici, de măsura în care sînt respectate interesele vitale ale maselor, dc gradul în care sînt integrate cele mal importante rezultate ale științelor în activitatea de conducere. De aceea, pentru un partid comunist, devenit partid de guvernămînt, ce șl-a asu- mat mari responsabilități în fața poporului, grija pentru sporirea rolului sâu politia conducător, al competențelor necesare dirijării unul proces revoluționar din ce în ce mai complex constituie o problemă permanent actuală, o preocu- pare constantă, teoretică șî practică, pentru găsirea mij- loacelor corespunzătoare per- fecționării sistemului politic, instrument al oamenilor mun- cii în construirea socialismului și comunismului. O expresie elocventă a ca- pacității creatoare a P.C.R., a înțelegerii necesității afirmării tot mal puternice a rolului său conducător o constituie tezele privind unele probleme ale conducerii activității economi- co-socialc, ale muncii politico- educative și ale situației inter- naționale ce se dezbat cu toți comuniștii, cu întregul popor. Sîntem chemați a descifra cu perspicacitate și răspundere modul în care poate fi ridicată eficiența actului de conducere la toate nivelurile, cum pot fi mobilizate toate resursele urna- ■ ' v feudele ei neîntrerupte iWl veacurilor. De alt* tilde frumoasă și profun- fi „convorbirea0 cu Ratele, nesfîrșitelo la- I Aud in dulcea lor foșni- Mea glasului pămîntu- trimojesc: „Vom fi ce-am â mal mult decît atîț!° — m! istoric al ființării na- intru pacea lumii și tairea binefacerii ei, în bbitilic a muncii pen- wirea recoltelor și înflo- i^urilor rurale și urba- Dtspre mănoasele lanuri pt și uimitoarele recolte srtale din spațiul carpato- Mno-pontic, care au im- xial lumea antichității, ilisat mărturii scrise He- (Plinius cel Bătrîn, Ho* iDemostene, ei aducînd. kit, un înalt elogiu oamc- rxestul pămînt, înfrățiți fia și cu belșugul acesteia, n®. impresionantele pri- lOilc belșugului și muncii tâludte fapte ale isto- «temporane, în care iiUtra împreună cu in- jâ generație, cum au j s-a spus. €u excepția i mici plachete de poerwl izești și a unui grupaj ? e sonete, ediții rarissimd ira carte publicată anton acel Mesaj (în 1934, «u dl naintea morții) un solde 15 a Istoriei Portugalia și mai precis, o uriașă nu» ă exalttnd ideea de tis? ’s văzut ca vremelnic) dintr-o faimoasă ladâ (a ?ufăru! eminescian), d scoase, mai apoi, dlam de mii ae manuscrise, te •ifrarea* lor completă tom a încheiat întăritoare pentru duz- ina societății noastre. O iealitativ superioară în uitarea agriculturii noas- wialistc, ca șl a întregii noii naționale, a fost oii dc istoricul Congres tea al Partidului Comu- loinân. in ultimii 23 de ub conducerea și cu con- Aurel TURCUȘ ’ zi. x/ ru du RODNEl l: nu scrisele nepublicate c la P.T.T.R. 1 ndox : 42 907 ORIZONT KWURIll LIIERAIURII VIATA IN ANIOLOGH Cornel UNGUREANU Ce se vede in oglinda textului cărora le pare predestinat t ). Potrivit lor. puterea Ion Bogdan LEU orfevru al cuvintelor et și variante mai brutale care a himericei rioase (cum s-ar „Ewig wei bl iche* dernist-oculte). manierist etc (există un halou lucrul se ca niște nuclee gravitaționale, dens de sensun Aș zice că ar trebui să-l vedem risipindu-se etern în amănunte, devotat șlefuirii de minus- cule. prețioase cioburi, niciodată dina- intea oglinzii Inrgi cuprinzătoare. Și totuși, „cioburile* sale au „oglinzii* tutelare, atrăglnd în jurul lor. cr* A'A >. 6 « 2 Q 4> fi — U> E'5 . 2 -o o •2 2 DO- 2 S2 * * 5^ “«o £ o d % -2 QJ rW a — >4 4-> tn 3 o 2 O 2 g Q. „ G O .*• O CO 1 nori -o sg 3 = " £ c □ ® % 2 C — £ 3 — , 2 3 2. *tt ® 5* te w âo E O.B “ - P t 6 3 2 G ... țg ORIZONT Spațiul dăruirii montul Maria PONGRACZ POP Lumina de partid Ion SOCOL Răspunderea scriitorului 3 o S d pro- RESCU L D. TEO Ai. JEBELEANU . O < ’ arta încă sec- energii, este calea care se deschide spre zare, este izvorul care se alimentează din adevăruri trăite sau ce pot fi trăi- Cuvintul de partid e-o-nvăpăiere de mari idei, sub car e-nge mânați ne ridicăm columna de putere, aici, la brîul nostru de Carpați. Cuvînt și faptă intru împlinire, acesta e partidul, pas cu pas spre-a României noastre devenire, mereu in drum spre comunistul ceas Cuvînt și faptă, cin tec de mindric, acesta e partidul încercat și prin Cirmaciu i, păcii-i e solie aici, și-n zarea lumii,-n lung și-n lat. 33 c rb „Ele- tem- z * 3* soare4* este însemnul Partidul c-a poporului tărie, e însuși brațu-i de neînvins oțeL lumina-nțelcpciunli. poezie sculptată-i! piscul ce-l visează el te, simțite de semenii tăi. = 2, ( o j * ® o T T c 5 ct ? P -5 «. H o 5 Zv qj CD O C VIBRANT OMAGIU MĂREȚULUI CONGRES AL IX-LEA! EVENIMENT CARE A MARCAT O NOUA ETAPA ISTORICA câ azi, după ce s-au scurs I și trei de ani de la Congresul al partidului din vara anului pot vedea mai clar succesele rile materiale și spirituale do- ki toate sectoarele de poporul La recenta Consfătuire cu ac- cadrele de bază din domeniile organizatorice de partid și po- logice, tovarășul NICOLAE iCU a subliniat că acest im- Congres, la care am avut și eu de a participa in vara aceea i a marcat o nouă etapă in ac- partidului nostru comunist, în u proces revo.uționar. S-a desfă- 0 Înfloritoare și stimulatoare ac- ln domeniul economic și social. Mniul ideologic, pe tărîmu! lite- artei. în dezvoltarea genera- l La Consfătuire s-a accen- această perioadă s-au lichi- iBlte stări de lucruri negative și ! din trecut. își făcuse loc. la un I dat un curs foarte periculos tinuă a nivelului cultural al poporului. Consfătuirea cere îmbunătățirea și per- fecționarea activităților culturale în toate domeniile. Fiindcă numai un om educat și stăpîn pe cele mai Înalte cu- noștințe poate înțelege legile obiective, poate fi un om cu adevărat liber. Su- blinierile acestea reliefează și perspec- tivele de viitor ce se deschid omului societății socialiste și comuniste, om al unei înalte culturi, adept al luminii și al păcii. De la tribuna Consfătuirii, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU cerea scriito- rilor, tuturor oamenilor de artă să se angajeze cu mai multă hotărire pentru a contribui, pe calea creației lor, la ridicarea generală a nivelului de cul- tură al poporului. lini aduc aminte de întîlnirca pe care am avut-o noi, scriitorii și oame- nii de arta, cu tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU înainte de Congresul al IX-lea al partidului. Tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU ne îndemna și atunci să ne orientam spre izvoarele s P r c« n ° -w r P uv it» '1 e a trecutului și istoriei mi- a sporului nostru, a caracte- limbii române". Atitudinea fi combativă a partidului nostru, resul al IX-lea, a făcut ca stări de lucruri și greșeli să fie cu desăvîrșire. Astăzi se a- tenția meritată trecutului glo- 11 poporului nostru, frumoasei românești. „Lichidind stările ne- din trecut — a spus secretarul al partidului — s-a redat po- nostru sentimentul mlndriei Mco, de respect pentru trecutul* wlenar, de demnitate națională și tul forței și capacității sale de Buri viața nouă, socialistă, așa o dorește*4. Expunere, s-a accentuat că este să punem In centrul activității opagandă, politico-educative, ipotriva ignoranței și inculturii, pentru formarea omului cu o cultură, constructor conștient al ții socialiste. într-adevăr, prin învățămîntului de stat, care lot mai cuprinzător, prin învă- de partid și al organizațiilor ■ni prin toate mijloacele care la răipîndirea culturii, prin științei, aflată în plin avînt, nostru asigură ridicarea con- dătătoare de viață : „adevărata inspira- ție pentru toți creatorii trebuie să fie poporul, realizările societății noastre**. Citind cu atenție Expunerea din 23 iu- nie. m-am gîndit cîte teme importan- te sugerează I Cîte idei strălucitoare, cîte inițiative I Desigur, pentru inspi- rația lor artistică, poeții, prozatorii, dramaturgii trebuie să cunoască viața poporului, să trăiască împreună cu po- porul marile lui izbînzi, eroismul lui, năzuințele de fiecare zi și zbaterile lui. să înțeleagă munca lui vie, complexă. Secretarul general al partidului accen- tua că avem opeie literare și de „multe, bune. Dar avem nevoie de unele, și mai bune, în toate toarele". Subliniind de fiecare dată rolul itorilor și artiștilor în complexul ces de dezvoltare culturală a poporului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU ex- primă prețuirea pe care o acordă partidul și statul nostru oamenilor de litere și de artă, activității noastre creatoare. Acest bogat fond de idei, pe care nl-l însușim cu întreg atașamen- tul inimilor noastre, constituie pentru toți scriitorii un adevărat program de acțiune, de imperative, un țel măreț! Atelierul meu dc creație e populat de mii și mii de fapte, care vin spre mine, ajungînd din ce în ce mal aproa- pe de miezul conștiinței mele de crea- tor. Fapte ce poarta chipul multor oa- meni cunoscuți și necunoscuți, cu un însemn pe care-1 denumesc „element soare*4. Acel minunat ferment al setei de dăruire, care dă elan mîinilor și minții șî din care se degajă acea „dul- ce suferință" a neliniște! creatoare. Me- reu mai bine, mereu mai mult — parcă aud cadența sentimentelor ce alimen- tează marca lor putere de a deveni făuritori ai valorilor perene. Portrete dc țărani, cu palmele arzînd de sudoa- re, iar în urma lor holdele întinse ale roadelor. Neliniștea și liniștea împreu- nă, clocotul fierbinte al muncii și tih- na țelului atins. Portrete de muncitori, pe lîngă giganticele mașini și instalații, pe lingă calculatoare ce emit cu poftă cifre și date — coordonate ale faptelor măsurate conform rigorilor științei și teliniciî. Văd portretele lor și atunci cînd intr-o hală imensă figurile lor de- vin minuscule pe lîngă instalații, cînd vocea lor se pierde în zgomotul fabri- cii. „Elementul soare" — el rămîne. arătîndu-ne că și aici, și dincolo, și peste tot lucrează acel creator, pe nu- mele său „contemporan** i făuritor al izbînzilor de azi. Și această stare de continuă dăruire face să simți mai adînc respirația tim- pului. Tu, scriitorul de azi, creatorul care lucrează în domeniul infinit al fanteziei cutezătoare, te dăruiești visînd cu ardoare ca acest chip, odată strecu- rat în mintea ta, va renaște cit mai fidel, cît mai convingător și cît mai neasemuit prin trăsăturile sale indivi- duale, prin paginile sale destinate a fascina mintea și inima cititorului. Respirația largă a timpului pe care-1 trăim cu atîta chemare de a valorifica toate resursele noastre dătătoare de noi Acțiune de comunicare vie, directă, dinamică și mobilizatoare. Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU cu privire la perfecționarea activității or- ganizatorice, ideologice și politico-edu- cative, în vederea creșterii rolului con- ducător al partidului în întreaga viață economico-socială — această magistrală Expunere, în care se reafirmă explicit rolul, răspunderea și sarcinile scriitoru- lui român, reprezintă, pentru noi toți, creatorii de literatură, un îndreptar și, în același timp, un exigent îndemn către reanalizarea stării de responsabilitate socială, așa cum s-a statuat încă de Ia mărețul Congres al IX-lea al partidului, în adevăr, această responsabilitate față de scris, de opera finită trebuie să fie maximă și continuă avînd în vedere că opera de artă afirmă personalitatea co- lectivă a unul popor, a unei patrii. Răs- punderea scriitorului se referă la crea- rea de opere de o înaltă valoare artisti- că, făurite cu o maximă exigență, operă crescută ea însăși din realitățile noastre socialiste, societate aflata în plină edifi- care, în devenire deci, proces propriu, în definitiv și operei de artă în curs de închegare într-un tot care va fi poemul, romanul, piesa de teatru ... Desigur, opera de artă trebuie să con- stituie — șl să exprime în același timp, o culme a geniului uman, la un moment dat, astfel îneît șl tn acest domeniu avem datoria de a concura, pe plan in- ternațional. întrebarea „Cu cine mă peratuni cărților tale pe care le dăruiești timpului. Astfel se conto- pește, se identifică scriitorul, creator al valorilor spirituale, cu năzuințele acelo- ra ce construiesc, se alătură și merg alături în marele proces de transfor- mare a societății și a omului în stare de cele mai grandioase fapte. Inspiră elan și Încredere, sentimente ale iubirii de țară a celor mulți. Iar din această dragoste a lui, a scriitorului și a altora, din sentimentul datoriei sale și a alto- ra, din setea nobilă a minții și a mîi- nilor sale angajate în a vrea, a construi, a participa — se vor deschide larg aripile scrisului. în fiecare moment trăit cu intensi- tatea conștiinței te îmbogățești, te ali- mentezi cu idei din care se conturează chipurile eroilor pe care ii cauți. Și în acel moment, cînd simți că faptele trăite și văzute aduc cu ele neliniștea arzătoare — paginile tale devin nu sim- ple hîrtii pc care vei așterne cuvinte frumoase, șiruri de fraze ce curg pre- cum un fluviu cu ape nesecate, cl voi* fi pagini vii, arzătoare, neiertătoare, mingiietoare, crunte, liniștitoare, în- drăznețe, visătoare. Pagini vii, care la rîndul lor vor deveni factori cataliza- tori In marele proces al formării omu- lui, baza societății noastre socialiste. Și pentru o asemenea luptă, pentru o ase- menea danii re merita să trăiești. La toate acestea m-am gîndit, poale mai intens ca niciodată, acum, în pra- gul aniversării celor 23 de ani de cînd România a început să-și ctitorească un nou chip, așezat sub semnul luminii, sub semnul „elementului soare". compar?** avîndu-și o dreapta menire. Și, în acest sens, dez voi tind ideea, reie- se, cu necesitate, nevoia, obligația unui studiu permanent, apropierea de și asi- milarea marilor valori, schimbul de va- lori și de tehnici constructive. Răspun- derea scriitorului, esențială, patriotică, rămîne însă și permanent aceea a ex- primării specificului românesc, specifi- cul socialismului românesc, al poporului care construiește acest socialism pro- fund uman, a modificărilor, uneori dra- matice, a conștiinței individuale și colec- tive în marile confruntări ale veacului. Căci nurnai un subiect mare poate da o carte mare. Conștiința însăși a scriito- rului se modifică în cercetarea puncte- lor fierbinți ale realității. a zonelor care pot aliena natura lucrurilor. Înalta for- ță morală a scriitorului se exprimă toc- mai prin repunerea conștiinței tn ordi- nea normală și armonică a lucrurilor. Aceste gînduri, prilejuite de Expune- rea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, se cer, desigur, materializate în noi și noi opere de artă, pentru contemporani — omagiul adus de scriitorul român ce- lor 23 de milioane de constructori și vi- itori constructori ai socialismului ca și celor 23 de ani de la Congresul al IX-lea al partidului, piatră de temelie și pen- tru creația literară, în adevăr liberă, în patria noastră. — mărturie trainică pen- tru viitorime. r ORIZONT Sabin Opreanu ANOTIMP CONTEMPORAN Jn anotimp atît de albastru îneît pare a fi trotilul voiajului muntos. Un arbore adică mutat cu rădăcini cu tot In alt peisaj îmbogățindu-1 pînă peste margini Nu-1 poți opri cbiar dacă Hades își pune brațul vrăjmășie. Un Rîu mai este! Ramul eu muguri cerești pe frunte ți se apleacă șl zvonul păsăresc răzbate prin coclauri Nu-i degetul de sticlă plăplnd (le-amețitoare boare. Nu-i pragul stins de lemn și pas nătîng de orbocăială. Nu-i fumul care se năzare și după el su-ți muți pămîntul. Un anotimp ce mi-a intrat In sloge ca steagul roșu filfund in zare și nn e forță mai curată ca mușchiul Inimii plenar transpus în vis contemporan ! ȚĂRMUL RlULUi — fragmente —* * * * lată Rîu! umplut de valurile cărților. Nici o pagină in plus nici o aripă in minus. Care să doarmă peste pustiul aparent al poveștii. Oare degeaba grălt-a Zamolxe? Sau Pan șl alțl zel a) blîudeții in crivățul orizontului ? Toate-n zadar pe țărmul de cleștar al tău șî al meu șî-al nimănuia doar ? * â Cu iuțeală de smoală versurile mele neîmblînzite pun oblon filfizonilor linearității. Ca un melc de formula unu mă îndrept vertiginos spre sexul nuferilor din plantațiile genezii. Cerului albastru U adaug pămînt albastru mult mal albastru decît privirile voastre îndreptate către albastru. Matur mi-am închipuit că totul îmi seamănă pînă la ultimul vers șl nici o virgulă nu se putea pune intre iscălitura plină de sînge și conjurația genelor viitoare. Aplicate ochiului interior. Obrazului de cenușă. Mănușă. â * • * Vreau acum și aici. Ca altădată. Cu brațele învinse măseaua dc minte a putreziciunii să nu poată mesteca stelele triste ascunse în ninsoarea de clopote. Acum mă voi despărți cu seninătate de moartea fizică. Chenar de argint Ii voi pune chipului ei paralitic ăl-n cătușa artistică a cărnii voi pluti. Aici gușa naivă a mierlei le pîrîu luptă cu veacurile alcoolizate. Aici mi-am împlîntat poema mea concretă ca pe o geometrie umanizată de ironice catarge, lata iluzia Izvorului. Iată atomii speranței zburătăcind In pata de lumină eliberată dintre ramurile pinului negru banatic. Nimicuri care-mi obsedează plămînii și explodează acolo de mă cuprinde teama. Dar eu mă crucific pe un bloc de gheață al cărui contur ia forma provinciei de pluș. Dumitru Vetea DUPĂ După ochii tăi, se-ntinde cerul c după inima ta, freamătă mareaI după lumina ta, se-ntore florile 3 după mersul tău, zboară păsările} după glasul tău, îmi tremură inima 3 dupâ umbra ta, m.-aleargă picioarele ) după brațul cuL ți s-au dat măsurile ? DIN ROUĂ DE SUS Din roua de sus trupu-ți este curs; din roza de jos ți-ai ales miros. Roua de pe flori se rtdică-n zori pînă sus Ia por ți, unde-așteaptă sorți 1 mii ne. cînd va fi, să revină-n fii. Ochiule de sus, lacrima ți-a curs 1 văzut, nevăzut, eu argint țesut Singură-a venit, pe la răsărit, eu trup luminos, de rouă, frumos. Din roua de sus trupu-ți este curs. LACRIMĂ ȘI CARTE pentru Odette Gross Am văzut lacrima pe deasupra lumii, de jur împrejur. Pluteam pe apele ei, intr-o corabie eu o carte și un pom : vîntul întorcea filele grele, fără putere încercam să citesc umbrele pomului căzute peste ele. Lacrima do deasupra era subțire și transparentă ca un ochi : vîntul purta corabia spre insula Sermio, lingă pom o femeie cînta liniștită semnele cărții — din sunetele cl sporea miezul lacrimei, suratele ape creșteau eu fiecare cuvînt cîntat. Ceru) era marginea lacrimei — asta am văzut din grota Iul Catuilus — cu două păsări luminoase, descriind o singură imagine. Fără să-nțeleg de mi.,a cui, pomul s-a despărțit în două, lingă peretele meu. și rana celor doi sîngera, a înroșit marea șl cerul. Unde s-a dus femeia care ciuta liniștită cuvintele cărții ? Dacă, în văzduh, cartea. Catuilus, este chiar lacrima ei ? Cum să citesc, mutată pe cer. limba-l străveche 7 Cînd trenul se opri, cu o înțepenea- la scrîșnitoare, urmată de un scurt ic- net îndărăt, un fel do recul. Victor era de-a binelea ieșit pe scări, pcndulînd abia perceptibil piciorul sting, ca și cînd jumătate din greutatea trupului n-ar mal fi fost a lui, și dînd un rost gambei de u coborî prin nerăbdarea care, năvălitoare peste voința și gîn- durile sale, mai că-1 speriase. Hotărîrea de a coborî îi veni dintr-o dată, ai fi zis că-1 strigă unul necunoscut, o che- mare de-a fără, numai de el auzită, dar cine l-ar fi privit cu atenție pesemne că ar fi băgat de seamă că înainte, o clipă nemăsurat de scurtă, fața i se goli de sînge, o liniște străină și opacă îi înfrînă răsuflarea, parcă și-ar fi amin- tit brusc de cineva ce n-ar fi trebuit nicidecum uitat — ori de-a fost să-1 uite, atunci să nu-șî mal fi adus aminte în veci — dar acum, amintindu-și un preț fără seamăn se rupse de sine, de viața Iui, șl hotărîrea ar fi părut, cu asta, o Izbucnire, o sîngerare șl-un stri- găt lăuntric, din străfund, neștiut din- cotro și încotro venind. Numai că pentru morocănoșii tova- răși de drum, salutîndu-i, nimic din toate astea nu era la vedere și dc în- țeles ; o vorbă nu schimbase cu dînșil tot drumul, abia prin salutul de rămas bun Victor deveni ceea ce fusese, -n călător adică, și acum era sigur că pentru aceia gara în care el va fl fost să coboare va rămîne pc mai departe străină și neluată în seamă, de aceea oamenii. întîmplători cum erau, abia de tresăriseră mocnit din amorțeala leșl- oasâ a dimineții și din picoteală, fără să fi avut răgazul să-și arat» stînje- neala la graba, e drept fără pic de forfotă, a hotărîrli lui de a coborî, iar tresărirea lor, toarcă abia ea, lucrul cel mai neaștr ->tat și fiecare o vodca cu ochi măriți de mirare pe chipul ce- lorlalți, ca și cînd unul dintre ei ar fi pierit, parcă el însuși ar fi pierit ca un lup dintr-o haită visată, un început de spaimă, că nu numai ațipirea l-ar fi cuprins fără veste, una pe toți, clar mai inult. fiecare din ei începuse a în- gâima același vis, ăsta prins în haita pierdută ; așa fusese, erau și ei con- vinși că din pragul de sus. izbit cu ca- pul, al aceleiași treziri a fiecăruia se desprinse și se alese hotărîrea ca un abur, neașteptată și negrăită, a străinu- lui ce avea numele de Victor însă no .oscut lor de a cobori. Așa se face că numai Victor își dete seama că lui Avram Procator nu îi va fi fost totuna unde să-și aleagă loc de casă, dar și că hotărîrea o luase nu tocmai în toată voința stăpînirii de sine acum cînd se întoarce, iată, viu, din războiul unde atîția muriseră și unde întîmplarea, tot atît de ușor, ar fi pu- tut să facă să 1 :oară și el, fiindcă nu- mai Victor, cel care, deci. învinse moartea și întîmplarea ei cu alte tn- tîmplări asupră-i călcînd, păstrase a- mintirea vieții dinainte și printr-asta putu recunoaște, chiar prin pîcla le- șioasă a dimineții din începutul visului celorlalți, care-J prinse și pe el ca în- tr-o haită de lupi, locul încă dinainte ca trenul să răzbească în gară — tren dintr-acelea ce opresc în toate gările — de pe cînd vagoanele fîșîiau în curba De automatism* verbale, de „ticuri" lingvistice greu se pot dezbăra vorbi- torii, oricît ar fl ei de instrulți. Dar re- luarea obsesivă — pînă la exasperare — a acelorași cuvinte sau expresii consti- tuie. pentru Caragiale un adevărat pro- cedeu artistic, prin care e) ridiculizează ASTA-I CUSURUL TAI.” semidocția, penuria de idei, vidul inte- lectual al „eroilor* săi. Atît în „Mo- mente" șl „Schițe" *dt și în opera drama- tică a autorului, aproape că nu există personaj — mă refer la cele mal impor- tante — care să nu-și lege numele, în conștiința cititorilor, tocmai de reveni- rea. pînă la sațietate, a unor asemenea șabloane. In cele din urmă, ajungem să statornicim, între personaje și „formu- lele" lor predilecte, anumite echivalențe semnificative, de genul • Pristanda « „famelie mare..; Trahanache — „ai (aveți) puțintică răbdare" îpingescu ~ „rezon" etc., eto. Așa se întîmplă, între alții» cu Lache, care, în bine cunoscuta schiță Amici, stabilește, cu „metodă1 și fără menaja- ISente, multele „cusururi" ale nedespăr- înclinată ins: re sat, unde calea fenti s»ai pe urmă construită, trebui 8â da ocol grădinilor și-astfel să se aprobe mult de Rîu Chiar într-acele momente, dar b« rîrea fusese oricum luată, Victor tl văzu nevoit să răspundă la intrebra: unuia din compartiment, acela piș cc) mai tînăr si abia atunci își V nvqte silabele ting după rit- or dedesubt lo- In același ritm bhuitări și în- roarte. prin fier idă In memorie Hor, cu jumăta- , al celui hotă- Și totA sc-ndără bătut de se mai ! netele în Satul mtădată zarea nu războaie îoan Viorel' LOCUIMSA re orașe Judințul s-ar fi î me înde se mum cît mai în uitări spre dec slobodă se-ntind piei. Dar r să cana: nicia p< rotocol printre amintirile iui Avram Proan.l un fecior ca de vreo douăzeci de ați căruia mersul cu trenul și prea codi! opriri în gări și halte necunoscute l întipăriseră pe chip, sub luciul palt din acea clipă, o paloare statornidfl neliniștită, tulbure, parcă potrivnicitd semnării nesăbuite ce se trăda, Ice5 rescentă, în ochii lui de lup, amenirt’:-1 să-1 biruie din moment în tnosd Așadar, Victor îi spuse că satul se n» mește Sămăctar, poate din dorința te nlcă de a-1 salva punîndu-1 pe gfnrf ca și cînd i-ar fi arătat într-o oglisS paloarea feței și hămeseala ochilor i lup răzbit, iar ceilalți, înțelegînd semne ci te ceva, deveniseră triști r parcă îndurerați, doar tînârul, Hai- ta t poate de apropiata plecare la ar»; ta ori de cine știe cc alte griji pra timpurii, se crispă și înghiți în sec,o și cum n-ar mal fi avut aer. Iată âste Sămăctarul, Sâ-măc-tar, tînârul, fc rat, gata era să se abandoneze reso- «1 rintu) U căzu gust amar la îngrijorare, si- Inecăcioase ca picioare de pă- prelingea din I și aveau să se li, staăetăronii ite Avram Pro- inul&u copiii să I lor, un marc u jertfiți a ră- na și neputința ;rste de a rosti lui tocite ane- le încă nevi no- bișnuiesc cu cl. curaj, mârturi- r G o P. ? „Cehov n-a iost un oaspete rai io teatrul nostru. Dimpotrivă. Există un repertoriu Cehov. o distribuție Cehov, o stare de spirit Cehov. o descendența Cehov. Și un public Cehov". S-ar mai putea adăuga la cuvintele dramaturgu- lui Dumitru Solomon. exeget al Teatru- lui cehovian. că există și o piatră de încercare Cehov care sincronizează efortul regizorilor, actoiilor de pretu- tindeni în a se desăvîrși. Ajuns la cea mal deplină maturitate artistică, trecut cu brio prin probele unor competiții teatrale internaționale cît și prin pro- ba Caraglale. altă piatră de încercare, regizorul Alexa Visarion este prezent la Teatrul Național din Timișoara cu Trei surori, spectacol ce revine, astfel, după douăzeci și cinci de ani. pe sce- na timișoreană tnttlnirea dintre un re- teatru gizor de marcă și un colectiv teatral care își binemerită ren urnele, este un eveniment onorat deopotrivă de sala plină cit și de prezența criticilor dra- matici, a oamenilor de teatru din țară, in seara premierei. O mărturisire a regizorului focalizea- ză și dezvăluie un întreg program ar- tistic i „Sint fascinat In ultimii ani de complexitatea simplității". Sub acest semn se așează și spectacolul cu Trei surori care țese, pe parcursul a patru ore. fascinanta pînză de păianjen a atmosferei cehoviene, in cei mai lim- pede limbaj teatral. Există mai întii cîteva semne scenografice de o discretă strălucire și adîncime care poartă bla- zonul Emiliei Jivanov : un spațiu des- chis al captivității prin care circulă nestingherit stihiile cehoviene, tăcerea, solitudinea, așteptarea, moartea, dezes- perarea speranței ; o zare incertă pc* care se profilează mesteceni și prin care se scurge spațiul-timp, făgăduind viitorului altă întrupare decît iluzia. Inconsistența pereților, paravanele-gra- tii din actul 111. stagnarea obiectelor constituie pi emisa vizuală a nevăzutu- lui cehovian. a acelei stări de asediu care pregătește în final spațiul pentru strigăt Există apoi un punct de întil- nire Intre melancolia pasionai-ironică a lui Cehov și suferința dostoievskiană. Nevolnicia personajelor, balansul lor între evaziune și solidaritate, intre viitor și trecut, în timp ce sint prizo- niere ale unui prezent continuu, are o cauză metafizică, sugerează spectacolul. Sufletul etic se topește într-o mută su- ferință care are ca efect înstrăinarea, non-comunicarea, absența. Ceea ce Alexa Visarion reușește în acest spec- tacol prin procedee aproape magic- secrete este Sugestia dilatării sufletului omenesc, a timpului covîrșitor care bîn- tuie teatrul cehovian, fără ca vreun conflict apaient să se ivească. Anali- tismul său este paradoxal tocmai fiind- Cintarea României Voci de copii în muzică, vocile copiiloi sînt irezis- tibile ; pomindu-se de aici, mulți instructori au crezut că se poate cînta oricum, dacă o fac copiii. Nu e cazul for- mației timișorene „Fioros*, devenită o reprezentantă a tinerelor voci ale țării, sub îndrumarea profesorului Ion Mătă- saru, care are principii exacte tn dome- niul vocii infantile și în acela al a'xjm- paniamentului adecvat timpului — unul dinamic, profund ritmat, oferit de ghi- tare. Copiii noștri din Timișoara sînt, de fapt, un cor profesionist. Programul lor de repetiție e foa* te strict, intensiv, „sound-ul* lor s-a format în timp, pre- luat, treptat și firesc, tn generații succe- sive. Există alternative în interpretările copiilor: păstrarea totală a candorii, cu Inerentele imperfecțiuni, sau șlefuirea academică a vocilor pini la instrumen- ta li zare și depersonalizare. Profesorul (on Mătăsaru a căutat varianta de mijloc; o articulare corectă, o unifor- mizare a ansamblului, pronunția sonoră, că sintetizează pun acumulări de auau- țe și tensiuni lâuntru’ fragil al ființei. In această complexă viziune regizo- rală. participarea actorilor la realizarea spectacolului este un dificil examen. în deplină formă în seara premierei, L>- risa Stasc Mureșan. Irene Fiamann Că- tălină șl Margareta Avram au dat via- ță celor trei surori, atingind, flecare tn maniera ei. performanța unui „altfel". O altfel de Mașa a fost Larisa Stase Mureșan care a consumat stări conster- nante de la isterie la năvalnică pasiune și disperată resemnare ; Ol ia, în inter- pretarea Irenei Fiamann, a adus, pe lîngă demnitatea și delicatețea uscată a fetei bătrîne, un plus de pasionan- ta le tăinuită. Margareta Avram a evo- luat, în consens cu viziunea spectacolu- lui, între efuziune, retractilitate și aste- nie, cu o mare capacitate de a controla nuanțele Actorii timișoreni au trecut cu succes mai cu seamă proba tăcerilor cehoviene, a „dialogurilor între surzi", menținînd prin ritmul spectacolului su- gestia intruziunii absurdului și conflic- tul Lăuntric între naturalul nesațiului de viață și artificialul existenței. Vla- dimir Jurăscu, Daniel Petrescu, Mircea Belu, Miron Nețea, Ion Haiduc, Va Ie- ri a Suchici Codricei. Sandu Simionicâ. Cristian Cornea. Romeo Bărbos» au realizat cu profesionalism proiectul acestui spetcacol demn de ținut minte. O mențiune specială pentru Robert Linz țâre creează, în Tuzenbah, un rol foarte bun ; șl o rezervă față de rolul Natașei interpretat de Luminița Stoia- novici care, dacă a (ost conceput ca un pol al mediocrității meschine, dacă tre- buia sâ fie. ca toți eroii cehovieni un amestec de pragmatism și patimă, de patetism șl superficialitate, nu a fost îndeajuns de nuanțat. Ultima premieră a stagiunii Teatru- lui Național din Timișoara este eveni- mentul capabil să hrănească sufletul estival al iubitorilor de teatru pentru o fierbinte lungă varâ. Brîndușa AR MANCA .latină*, a texleloi. cu păstrarea dina- mismului juvenil, implicit a plăcerii de a ctnta, pe care n-o au întotdeauna for- mațiile academice, deci cu perfecta con- servare a copilăriei, toate au dus ia re- zultate adesea spectaculoase. Formația are o viață de profesionist j repetiții, turnee, înregistrările in studioun. cu toate toanele lor, învățarea rapidă, dic- tată de împrejurări, competiții, specta- cole, reprezentări în străinătate ... Pro- fesorul știe să-i pună la lucru, dar și să-l facă să rîdă luînd el însuși în mină vioara și parodiind, ducîndu-i în tabără la mare, făcîndu-i să le placă această existență complicată, de artist. Căci „Flores* împărtășește destinul artistu- lui. Toți copiii dntă șl la instrument, deci formația nu utilizează alte -nega- tive* magnetice decît cele proprii. Desi- gur, mai sînt probleme cu schimbarea vocii băieților, cu primenirea efectivu- lui, cu instruirea ghitarei-bas, care spri- jină ansamblul instrumentelor -reci"; totul însemnînd căutare, creație. Creație fiind și muzica profesorului, deschisă spre tonurile pastelate, vioaie ale copi- lăriei, purtătoare a unui mesaj patriotic viguros. Lucian BURERIU Redescoperirea omului Autentica iun te murală, cu întrea- ga sa bogăție de manifestați, și-a găsit întotdeauna pilon de susținere și legitimare valorică In vocația con- structivă a muncii, A muncii elibe- rată din strinsoarea înstrăinării și instituită ca puternic factor de socia- lizare și umanizare, tn același timp, o ambianță pozitivă devine a tuturor din clipa în care se încheagă, coa- gulînd tendințe incipiente, năsdnd elanuri noi, favorizind regăsiri esen- țiale, intinerindu-i pe cel ce stă- teau să imbătrlnească, speriindu-i pc cei ce stăteau înclelați tn conserva- torism, trezind speranțe noi in glndul celor care luptaseră și luptau pentru mai binele patriei, pentru deplina ei eliberare națională și socială, una fără alia neputtndu-se împlini. A- ceasta a fost principala caracteristi- că a evenimentului de răscruce și a ambianței create atunci. în vara lui 1965. De atunci încoace s-a de- clanșat — cu inerente pragresivități ce puteau fi deslușite încă de la început — un vast proces de învă- țare socială a muncii creatoare, ca temelie a valorilor ce alcătuiesc un nou orizont de moralitate. Un timp, totuși, s-a crezut că au fost lămurite „toate problemele" și din acel mo- ment încolo nu va mai fi nimic alt- ceva de făcui decît să se meargă fluiertnd înainte. Pentru ca după aceea să se înțeleagă că o ambianță nouă nu e decît începutul unei în- noiri reale și de durată, care nu se poate realiza dccit tn luptă, printr-o confruntare aspră cu tot ce a fost vechi și învechit, cu ceea ce trecu- tul, trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat, aducea din urmă obiș- nuința de a fi cît mal ferm și cu orice preț, chiar și cu prețul sacri- ficării lucidității, un anumit fel de a concepe revoluția și de a-l vedea pe revoluționar sărlndu-ne de multe ori înainte, in întruchipările cele mal nedumeritoare. S-a admis ast- fel, s-a admis și s-a înțeles. că nu- mirea ca atare a unor fenomene ne- gative nu duce numaidedt la dis- pariția acestor fenomene, pentru li- chidarea cărora era nevoie de efor- turi îndelungi. Iar eforturile de a- cest fel au cerut și cer stăruință profundă, mai mult devotament și mai multă inteligență, mai multă cinste și mai multă competență, mai mult curaj și mai multă limpe- zime, mai multă intransigență re- voluționară și mai multă grijă față de om și față de străvechea noastră omenie. Aceasta ar vrea să fie cea de a doua caracteristică a împreju- rărilor amintite. Evenimente ulte- rioare aveau să confirme atît nece- sitatea imperioasă a schimbărilor, cît și latura inevitabilă a confrun- tărilor dc idei, șl nu numai de idei, bătălia pentru nou și înnoire că pă- țind, in anumite situații, aspecte de-z dreptul dramatice, conservatorismul și inerția, lenea de a gindi, ținîn- du-se uneori dc mină, alcătuind in fața șuvoaielor inedite ale devenirii revoluționare adevărate baraje ale temporizării și ale înnămolirii, cu toate că nu aveau șanse de izbindă, sau poate că tocmai de aceea se constituiau în opreliști pentru că știau, simțeau mai bine-zis, că vor fi risipite de fluxul izbindttor al vieții. Deschizîndu-se către realități în esența lor șl rupînd cu anumite prejudecăți dogmatice șl aserțiuni simpliste, încolăcite printre conota- țiile expresiei „morala proletară", partidul nostru a oferit o perspecti- vă nouă, profundă, a dialecticii fa- cerii moralei. Aceea a instituirii muncii ca dat fundamental al condi- ției umane, ca sferă de emergența a soluțiilor viabile pentru problema- tica omului. Trebuia început cîndva procesul de scoatere a valorilor care fac parte din. familia IMnelui — cinstea, echitatea, demnitatea, întra- jutorarea, omenia și altele, de sub MS î 5 incidența dezideratului lozincard și de impămîntenire a lor prin travaliu politic și cultural concret, cotidian, pe o nouă matrice a funcțiilor so- ciale ale muncii. Și acest început se plasează, cu deplinătatea înțelesuri- lor sale, la piatra de hotar a lunii iulie 1965. Reconstrucția morală a pornit, așadar, de la mecanisme de ordin fundamental, de la așezarea personalității morale a omului pe un nou fundament economic și cul- tural. în acest cadru, reflecttnd mu- tații efective ale realității, expresii ca „om al muncii" sau „spirit mun- citoresc" au dobîndit ele însele în- țelesuri noi / accesul la un statut so- cial superior dfndu-i omului putința de a gîndi muncitorește ca fapt dc libertate morală și, corelativ, de conștiință a datoriei. Devenită sursă a avuției comunitare șt individuale, munca îngrădește tot mai mult sfera traiului parazitar sau pe conturi ili- cite. Se dă, aici, o asiduă luptă cit vechiul, cu mentalități și atitudini înapoiate, pentru așezarea lucrurilor umane în ordinea lor dreaptă, intr-o superioară înțelegere valorică și într-o rostuire a criteriilor de rațio- nalitate. Sint doar cîteva virtuți e- sențiale ale unui nou model valoric al muncii, care își desfășoară vec- torii de operaționalîtate sub impul- sul opțiunii de a gîndi și regindi, creator șt dinamic, ordinea morali a vieții după anul '65, una in care raportul dialectic dintre normatiui- tate și libertate se Instituie în insis- tență sub forma așezării tuturor ra- porturilor sociale pe principiile și normele eticii și echității socialiste. Cine se apleacă fără părtinire anu- me și fără prejudecată asupra reali- tății lumii noastre morale, așa cum se derulează ea de 23 de ani, va ob- serva, neîndoielnic, că s-a înregistrat un substanțial progres dinlăuntrul său. într-o lume care, pe o bună parte dintre meridianele și paralelele sale, cunoaște puternice fenomene dc criză a valorilor (inclusiv mora- —3°c3 ~ 3 CJ H utii* C c C o u S £ y țj « ■- j- r 8 a T5 c s-S g o fa e •3 S-S0"’- a 3 aj m «o O cu j ȘTEFAN CALARAȘANU : Structuri conifere. le), peisajul realităților românești cuprinde multiple indicii ale struc- turării raporturilor publice, inier- umane, pe codul valoric al morali- tății superioare în care se distinge — cu forța evidenței — tentația jus- tificată a omului de a se judeca pe sine și de a-i judeca pe alții prin raportare necesari și constantă ta valori Gcorge DINU ORIZONT : 3 n LS.cSg» £ ~2- a n :H«Î n g o < £ d> • S S p P TABARA DE DOCUMENTARE ȘI CREAȚIE g P 8 n >i 0* *O —* w o »Q- n> ’să I - p • r* a> X-60 &< ~ & o n cu o 2 n i ra h o 3 o * p O^Q) 3 î S 2 e- S * ’ ra E 3 n E K o î?. § ta . C ra 2 c o - 3 n L ra* &> W £ c $ 3 g^S^ra- tt 5 p -• a O 8 3 d 7 2. SE ~ •Q QJ y E- □ Q> ^??-8&2p 2*2 2 S7*o a 8 lo ra £ £ > c p n. g- i 55 /„3-2.S & o 23 • 2.^ c 2 ra *9 în lumina strălucite- lor inițiative, Idei și indi- cații ale secretarului gene- ral al partidului, tovarășul WCOLAE CEAUȘESCU, pri- »ind dezvoltarea și extinderea, b continuare, a formelor și hodalităților de desfășurare a • festivalului Național „CIntarea României", pentru orientarea, bdrumarea și stimularea crea- ției de masă, sub egida Comi- tetului de cultură șl educație Itodalistfi al județului Timiș, Centrului de îndrumare a crea- ției populare și a mișcării ar- ctice de masă Timiș, Asocia- ției Scriitorilor din Timișoara, Comitetului județean Timiș al (J.T.C. și Consiliului de educa- ție politică și cultură a Sche- lei de extracție Șandra, a fost organizată, în localitatea Șan- âra din județul Timiș, tradițio- nala Tabără de documentare și creație pentru tinerii scriitori, te care au luat parte reprezen- tanți ai cenaclurilor și cercuri- lor literare de amatori din județul Timiș. Timp de o săp- fâmînâ, tinerii creatori au avut prilejul să cunoască, prin vizi- te de documentare la obiecti- ve de interes economic și so- eial-cultural, prin întîlniri cu oameni ai muncii fruntași în producție, conducători ai unor «nitâți socialiste din localită- țile Șandra, Biled. Călacea, Lovrin, Satchinez, Sînnicolau Mare și Becicherecu Mic, rea- litatea vie a muncii și a vieții făuritorilor de bunuri materia- le din industria și agricultura județUlui Timiș. De asemenea, programul Taberei a cuprins dezbateri pe marginea proble- melor creației literare din perspectiva documentelor Con- gresului al XTII-lea, Conferin- ței Naționale șl Programului ideologic ale partidului, întîl- ' .' 1 viața asociației niri cu scriitori membri ai Asociației Scriitorilor din Ti- mișoara, șezători literare în mijlocul petroliștilor de la Schela de extracție Șandra și al oamenilor muncii din agri- cultura localităților vizitate, schimburi de experiență, șe- dințe de cenaclu. încheie- rea Taberei, a avut loc o am- plă manifestare literară la care au participat ca invitați și au citit din creația lor poe- ții Anghel Dumbrăveanu și Alexandru Jebeleanu. Prozato- rul Mircea Șerbănescu, condu- cătorul Taberei, a vorbit des- pre rezultatele fructuoase ale activității desfășurate în Ta- băra de documentare și creație de Ia Șandra, iar tinerii scri- itori prezenți în Tabără au prezentat din lucrările lor rea- lizate cu acest prilej, inspirate dm munca locuitorilor de pe meleagurle vizitate în același context, Anghel Dumbrăveanu, secretarul Asociației Scriitori- lor din Timișoara, a decernat premiile pentru creație literară ale Taberei, inițiativă recentă; care vine să încununeze, inau- gurînd o nouă tradiție în des- fășurarea taberelor de docu- mentare și creație pentru ti- nerii scriitori, cele mai izbutite lucrări ale participanților. în acest an. Premiul Taberei a fost atribuit tîn arului poet Viorel Dogaru, Premiul sperjal al Asociației Scriitorilor din Timișoara — tinerei poete Claudia [orgoni, Premiul spe- cial al Comitetului județean Timiș al U.T.C. — tinerei poe- te Olga Dobrescu, iar Premiul special al Centrului de îndru- mare a creației populare și mișcării artistice de masa — tinerilor poeți Dumitru Bufoi și Marin Porumb. Tabăra de documentare și creație de Ia Șandra s-a bucu- rat de aportul organizatoric al tovarășului Nicolae Petre, di- rectorul Schelei de extracție Șandra, tovarășului Li viu Pop, secretai-adjunct cu propagan- da la Comitetul comunal dc partid Biled, tovarășei Vero- nica Balaj, instructor la C.LCP.&LA.M Timiș, cum și al tovarășului George Schinteie, instructor la Casa Tineretului din Timișoara. Au participat membri ai cenaclurilor „Lu- ceafârur* (Șandra), „Camil Petrescu” (Deta), „Nichita Stă- nescu". „Ars poetica", „Victor Eftiiniu", „Electromotor" (Ti- mișoara), „Anticipația" (Lugoj). M. O. ESTIVALE... Siobhan Fahey, membra fondatoare a trioului feminin britanic Bananarama, a părăsit grupul pentru a se putea dedica în exclu- sivitate vieții de familie, educației fiulpi său. „Nu-1 pot crește doar vorbindu-i la telefon, și-apoi turneele astea fără sffrșit .declară cîntăreața care, amintim, este soția chitaristului Dave Stewart, de la Eurhytmics. Locul lui Siobhan a fost ocupat de Jacquie O’Sullivan, o solistă mai puțin cunoscută, care făcea parte pînă de curînd din grupul Shilleagh Sisters. Făcfnd aluzie la calitățile fizice ale noii soliste din Bananarama, calități care, se pare, le depășesc cu mult pe cele artistice, un cronicar olandez propunea deziluzionat un nou nume pentru grupul in cauză : Banana-Drama. Atrag atenția aceluiași cronicar ai revistei „Vcronica" asupra unei scăpări : Eddy Grant n-a cîntat niciodată cu formația Casuals. Piesa „Baby Come Back" de care vorbește acesta e înregistrată de grupul Equals, în componența căruia intră in anii ’70 și Eddy Grant. Mă rog. o mică scăpare... Dar nu atît de dramatică ca aceea de care s-a făcut vinovat, recent, un crescător de iepuri din Rostock (R.D.G.). în timpul concertului formației Berluc, desfășurat pe un stadion situat Ia periferia orașului, gospodarul s-a suit pe scenă și cu un ciomag a distrus boxele de sunet întrerupînd spectacolul urmărit de mii de tineri. Sigur, au intervenit organele de ordine, și, așa cum aflăm din revista „Melodie und Rhythmus",. persoanei Tn cauză i-a fost aplicată o amendă usturătoare de 1 000 de mărci. Intervenția dc po scenă a fast motivată de faptul că din ^auza decibelilor, de două zile iepurii din gospodăria omului aflată în preajma stadionului refuzau să se hi'ănească. Iată, așadar, cum Hard Rock-ul își poate pierde admiratorii. Dacă n-ar fi fost iepurii... • Din cu totul alte motive s-a destrămat grupul britan c Housemartins, de succesul căruia s-a scris și în prezenta rubrică. Acum trei ani, cînd s-au pus bazele formației, componenții au încheiat un act juridic fixîndu-i perioada de activitate. Cum termenul a expirat în luna iunie ... O probă de corectitudine engleză de care, mărturisim, ne-am fi Lipsit bucuroși atîta vreme cît există grupuri infinit mai îndreptățite să ne părăsească. Petru UMANSCH1 ÎMBELȘUGATELE LANURI (Urmare din pag. 1) tribuția determinantă a tovară- Rlui NICOLAE CEAUȘESCU, desfâșurîndu-se un amplu pro- c« de dezvoltare intensivă și modernizare continuă a acestei importante ramuri a economiei naționale tn acest context al •ezvul tării, diversificării și mo- dernizării bazei tehnico-mate- mle a agriculturii, care au dus ia crearea unor condiții favo inbite pentru o creștere sub rtanțială a producției și a pro- tativitâții agricole, situăm ta mîndrlc șî cele aproximativ IM mii hectare dc grfo din ju- fețul Timiș, pentru recoltarea (irora au fost destinate 3 784 twibine și 1 433 prese de ba- btat, uriașa tăblie a spicelor de aici aducînd o însemnată con- tribuție la sporirea avuției de grîne. a patriei noastre socia- liste, la ridicarea bunăstării generale a poporului, la prog- resul economici naționale. Tot- odată, fundamentala muncă a secerișului griului este oglindi- rea elocventă ■ unui aspect privind noua revoluție agrară, concept elaborat de secretarul general al partidului, în spiri- tul materialismului dialectic și istoric, pe baza cunoașterii te- meinice a realităților din țara noastră, care cuprinde într-o viziune globală, atît forțele și relațiile dc producție și socia- le, cît s» întregul mod de gîn- dire șj acțiune ai lucrătorilor din agricultură De aici reiese și grija pentru stabilirea unor măsuri eficiente în scopul des- fășurării în cele mai bune con- diții a campaniei de recoltare a griului, a obținerii unor pro- ducții superioare în acest an — an hotărî tor în înfăptuirea pre- vederiior de plan din cincina- lul 1886—1990. aqua-forte • Daca s-a descoperit hor- monul stressului, de ce gen este ? • Dacă un foc te arde, nu aștepta sâ se aleagă ... fumul. • Cu cît strălucirea e mai orbitoare, cu-atît întunericul e mai profund. • Accept să fiu eu împotriva mea, dar nu și ceilalți. • Se jură că întotdeauna a fast exact la înttlnire j sosea fix pe Inserate. • Dîrdîiam de frig în casă, iar sufletul îmi frigea pe o pîrtie. • Dacă te judeci prost, te și aperi deficitar. • Patima trebuie să se fi născut la om o dată cu simțul artistic. o Dacă nu suferi cînd oferi, n-ai de ce pătimi cînd nu pri- mești. Trăilă NICOLA , t ele viziune FOUVITAMINA B3 Dară vă mai amintiți, in post-scriptum-ul numărului trecut, promiteam nici mai omit nici mai puțin decît un htervin cu proaspătul antre- nor al Politehnicii, Costică Rădulescu, deși, la data apari- |bl revistei, tehnicianul nostru oțelit se afla la Galați, tinde Iți rezolva ultimele probleme, inițial, data reîntoarcerii sale pe Bega era anunțată pentru W iulie, dar, intervenind ne- prevăzute, C.R. s-a întors la timișoara abia joi seara la ora 18. Imediat după cobori- rea din avion, a participat la • convorbire cu reprezentanți ai clubului Rapid despre o Ipotetică plecare a lui Pascu ta echipa feroviară. (Vom re- wni). La ora 18.45, in înțele- gere cu Stei ian Anghel. am SUnat la secție pentru a solici- ta interviul. La ora 19,10 ae-am cunoscut. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost câ dorește să amine acest inter- viu din considerente lesne de înțeles i nu a apucat încă să Vadă ce poate echipa, nu s-a încheiat perioada transferări- lor. admiterilor etc., etc. Ceea ce a urmat Insă, înregistrat pe bandă magnetică, într-un sce- nariu ad-hoc, ar putea fi în- ceputul unui interviu. Conven- ția a fost să vorbim cît mai puțin despre Poli. — Cît ați stat la Galați ? — Patru ani. Cel mai mult am stat la Bacău : 19 ani ca jucător și antrenor, după care am mai revenit încă nn an, așa, ca să fac 20. — La Poli? — Din ’75 pînă In '79. Am avut echipă bună. Uite, erau fanion Șerbănci u, Anghel, dintre cei de față acum. Jucam dc la egal la egal cu Steaua și Di- namo. Era altfel, fotbalul era mai bun. Am avut rezultate excelente. Tmi amintesc că i-am bătut și pe Torpedo Mos- cova, la care este încă antre- nor prietenul meu Ivanov. Știți de cînd e el acolo antre- nor ? De aproximativ 20 de ani. — Dacă rămîneațî la Galați, vă întreceați acum cu Juven- tus. De care meciuri interna- ționale vă leagă amintiri ? — De un turneu In Sudan, cu S.C. Bacău. Acolo, în pri- mele meciuri, am bătut frun- tașele campionatului, dar am pierdut Ia ultima clasată. Ne-au dus ăia, înaintea meciu- lui. pe un drum de piatră, de a sărit fotbalul din noi pentru cîteva zile. — Care au fost pentru dum- neavoastră meciurile forte ale campionatului trecut ? — Pentru gălațeni, cele cu craiovenii și cu Moreniul. — Deși e greu de răspuns la o asemenea întrebare, totuși: nu vă temeți de ceea ce pre- supune Policalificarea ? — Ba da. împreună cu secundul meu, fon Buzoianu, sper să mă descurc. Cu el am colaborat doi ani la Suceava f79—r81) și un an la Tîrgo- vi.ște C81—’821 Am, firește, ne- voie de tot, dar tot ajutorul pentru a reintra în A. — Inevitabil, trebuie să vă întreb : pe cine v-ați gîndit sâ aduceți în echipă ? — Ti vreau pe Bol ba. pentru care fac actualmente toate de- mersurile, nu vreau să plece Pascu, pentru care Rapidul l-a oferit pe Bozeșan I, il voi re- introduce pe Vlătănescu. De la Galați, l-aș dori pe Octa- vian Popescu. o extremă stin- gă foarte talentată. M-am gîn- dit la Văidean. Jipa ș.a. Aflu că Moise vrea să plece. Vom discuta acest lucru. Dc altfel, e prematur să vorbim despre aceste nume, mai ales că am convenit să nu aducem în dis- cuție prea multe lucruri des- pre Poli. — Atunci vom reveni. Marcel TOLCEA DUMINICA, lî iulie. 11,30 Lumea copiilor. 12,30 Viața satului. 13,00 Telex. 13,05 Album duminical. 15,00 închiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,20 Cintarea României. 20,20 Film artistic : „Vulcanul stins'*. 21,50 Telejurnal. LUNT, 18 iulie. 20.00 Telejurnal. 20.25 Congresul al IX-lea — Congresul marilor înnoiri în activi- tatea partidului, în întregul proces revoluționar. 20,45 Epoca Nicolae Ceaușescu — Tinerețe eroica, revoluționai’â. 21.05 Tezaur folcloric. 21,20 Occident ’88. 21,35 Secvențe irakiene. 21^0 Tele- jurnal. MARȚI, 19 iulie. 20,00 Telejurnal. 20,30 Congresul al IX-lea, Congresul marilor înnoiri in activitatea partidului, în în- tregul proces revoluționar. 20,50 Lumină peste țară: al IX-lea Con- gres. 21,30 Tinerețea noastră, tinerețea Epocii Nicolae Ceaușescu. 21,50 Telejurnal. MIERCURI. 20 iulie. 20.00 Telejurnal. 20,25 Prio- rități în economie. 20,45 Congresul al IX-lea — Congresul marilor înnoiri în activitatea partidului, în întregul proces revoluționar — Epoca Nicolae Ceaușescu. 21,05 Conducător viteaz, vitează țară. 21^0 Un concept revoluționar, novator. 21.40 Imagini din Re- publica Arabă Egipt. 21,50 Telejurnal. JOI, 21 iulie. 20,00 Tele- jurnal. 20,20 Timp și anotimp în agricultură. 20.35 Congresul al IX-lea, Congresul marilor înnoiri. 20.50 Film serial: „Imposibila iubire’. 21,50 Telejurnal. VINERI» 22 iulie. 20.00 Telejurnal. 20.20 Priorități în economie. 20.35 Cadran mondial. 20,50 Serial științific „Univers, materie. viață“. 21,10 Itinerar polonez. 21.50 Telejurnal. SÎMBATA. 23 iulie. 13.00 La sfîrșit de săptămînă. 14.45 Săptămîna politică. 15,00 închiderea programului. 19,00 Tele- jurnal. 19.20 Teleenciclopedia. 19.50 Studioul muzicii ușoare. 20.30 Film artistic: „Bacul spre Suedia*. 21.55 Telejurnal. 22.05 Melodii îndrăgite. VARA ASTA... sport de ...nu-i ca altele, dc dinainte (și nici precum cele ce vot v. bună seamă), intrucît cade intr-un an bisect și, pînă la caponh mileniului, cei născuți la 29 februarie își vor serba apariția j.<- tărlmul vieții abia de trei ori. dacă apucă toți cei in cauza si dacă nu nimeresc asemenea canicule, ca acum, de-ți vine să te faci pește ori nor, să dormi în apă de munte sau să fii urs. să hibernezi în iulie, nu iama pe nămeți, cînd e atîta răcoare și vuiet de vînt Poate că vara e urltă și din pricină că nu are fotbal taman cind am putea vedea iadul din arenă, la temperatura de 100" Celsius a solului, nu măsurată de la înălțimea de 2 metri, și acolo, în infernul supraîncălzit, în clocotul muncii pentru o sută de lei la sapă, ei, fotbaliștii, să se roage să-i lăsăm la scaldă, sâ Joace și polo și table, marocco ori nu-te-supărn-frate. și nu le vom admite, nu, nicicum, pentru că, oameni pățiți, noi, timișorenii, pe plita încinsă a clmpiei bănățene, unde-n lung și lat nu vezi decît aer rare stă și tractoriști care asudă, nu mai vrem să auzim în fotbal dr minciună, de șperț, de nerușinare, de orgolii și incom- petență. de inși pripășiți la efrma unor activități strins legate dr cordul și răbdarea noastră. (Evident, cui nu-i place ceea ce scriu, și nu m-aș mira, să sară ca purecul peste spațiul închiriat dc subsemnatul). Acum, după nouă ani. Timișoara descoperă un mare antre- nor. acum, un mare antrenor descoperă câ Timișoara nu-i chiar Danemarca, și-o iartă mărinimos cum e. Acum, un mare public are nevoie de un excepțional tehnician pentru a clădi, din nimic, din pleavă și moloz, o mare echipă de fotbal ; timp de mulți ani. acest minunat om care e Costică Radulescu a tot umblat prin țară, cu un plat că unii trivit ? Poate îi orară. în ce ochi mereu întors spre Bega : chiar, ce s-o fi întîm- inși, cu săbii în dinți i cuie in mîini. i s-au împo- spune cineva adevărul, fie și pe patul de mâ privește, fi zic totul. Promit. suferințâ Teodor BULZA ORIZONT E ANI „Cununa de aur” pentru DESANKA MAKSIMOVICI In acest an „Cununa de aur*, un troleu sui generls al prestigiosului festival internațional „Serile de poezie de la Struga* (R.S.F. Iugoslavia) — anunță membrii juriului — a fost acordat poetei iugoslave Desanka MaksimovicL Poeta a fost distinsă și cu cel mai prestigios premiu al literaturii iugoslave. „Njegos", care se arordă din trei în trei ani. Nume de rezonanță în poezia țării vecine și prietene, nonagenara (născută ia 16 mai 1898), Desanka Maksimovicl se află In plină efervescență creatoare. Amintim că este o prezență activă la multe festi- valuri și alte manifestări poetice de anvergură din țara sa. dar mai eu seamă în coloanele ziarelor și revistelor literare. De altfel, sub tipar se află o nouă culegere din creația sa poetică, poezii scrise tn ultima pe- rioada. sub un titlu sugestiv „Voi ține minte totul-, din «rare am ales, pentru cititorii revistei „Orizont", și grupajul dc față. 1 M INSPIRAȚIA inspirația e ca și musiul — trebuie băută imediat pînă mai e înspumată, trebuie băută la ceas de uetihnă pînă-i dansea/ă bulbucii. pînă nu se astîmpără spuma. Mustul inspirației e grăbii precum iubirea. Trebuie băut pînă ce cuvintă pînă ce violoncelul și flautul său încă mai cîntă. SUB ARȘIȚA DE IULIE O ființă invizibilă abia perceptibil răsfoiește apele date, mă cuprinde cu aripile-1 transparente, mă duce tn spații curate, tot mal cerești, tot mai tăcute. La un moment dat, apoi, acest spirit al apelor sau stăpînul viforului - sau zeul nemărginirii apare cu chip de om. cum mi s-a mai înfățișat el mie prin al ierburilor spic. Ori. poate de insolație, am amețit un pic. UN SEMN Demonul are obiceiul să se deghizeze» să-și schimbe forma șl glasul, Să-l surprindă pc cel însingurat și pe cel adormit. Nu cumva dintr-un burg tu mă chemi fa ceas de amurg ? Demonul are obiceiul să apară In fața ta și să-țl amintească de răni, de scurgerea timpului, de final, așa în glumă doar. Acela nu ești cumva tu ? Știu, vor trece iar nopți oesfîrșite ca un veac și iar va veni demonul pe Un bac deghizat în vocea la și-n făptura-țî. Dar fă-mi un semn cu vela Nn ești cumva to mereu acela ? VOI ȚINE MINTE TOTUL Voi ține minte. pe minunățiile mele, pe acest pămînt șl pe cerul acesta, pe renașterile primăveratice. și pe covoarele zăpezilor din decembrie. Voi ține minte. pe lirica-mi Calea Lactee și îngcreasca-mi casă, pe a soarelui pupilă și fața nefericită a lunii, pe tunete și trăsnete. Voi ține minte totul. Focul să mă strivească, să fiu al talazurilor tulburi pradă în liniștea negura! subpămintene să n-aud nici glasuri dc sfadă, de voi uita. Traducere de Ivo MUNCI AN RIME DE PRIMĂVARA De cum se uaște cei dlntîi vers începe și rolul de rime, încheie poezia pînă la gît asemenea copcilor. Sc atîrnă dc versuri așa cum dă să se prindă roiul albinelor dc-alc crîngulul ramuri. Și poate pentru că i soare pe dealuri miros mălaiul cucului și ciuboțica, pentru că devreme nălucesc zorii, pentru că torențial se aștern miresmele ploii. Dc abia mai rezist la nerăbdătorul sunet la zîmbetul rimei, din stingă, din dreapta. precum stuparul cu propria trudă apriusă-n burduful caro deabia se-mpotrivește roiului de albine. O PRIVIGHETOARE LUNATEC Luna se ridică deasupra pe dealuri. Și privighetoarea lunatecă, supusa cl. porn1-n urma razei încrucișîndu-șl aripile, numai vîrfurîle copacilor ti ating degetele. Și eu, fermecată de soarele nopții pornii fără țintă, pe cîmpuri. Uitînd de tristeți și ofense, dc invidia mieriei și-a graurului, de Indiscreția oamenilor, privighetoarea peste-ale pinilor vîrfuri, — iar cu peste cîmpuri cutreier ca și cum farmece rele ar fi aruncat peste nefi huhurezul și buha. Nu ne chemați, nu ne spuneți nimica, acum ne-am putea-mpiedica, ne-am putea prăvăli din înalturi privighetoarea și eu, supusele luminii de lună. Traducere de Slavomir GVOZDENOVICI și Lucian ALEXIU | DE ProUtaH din toate (SrtL IWTAMINM SOCIAL POLII Congresul al IX-lea al P dului Comunist Român, dinii lucrări s-au desfăș acum 23 dc ani, constituit eveniment înscris cu li ten aur in istoria contemporai României, avînd o import decisivă în evoluția proces revoluționar unic dc llcarc socialistă a pat însemnătatea acestui cv ment crucial al istoriei n tre. deschizător dc ei aouâ. constă în adoptare; nur hotărîri și orientali vastă perspectivă pentru ; eresul multilateral al ț Mailarme iubea mult pictura; dar cred că pictura începea pentru el cu Manet Cred că nu l-am auzit niciodată amintind. în conversații, vreunul din marile nume, nici măcar pe Rembrandt sau Michelangelo, Velasquez sau Wat- teau. Cînd spun că Mailarme iubea pic- tuia, trebuie deci înțeles că el iubea o anumită pictură sau mat degrabă anu- miți pictori și, mai presus de toți, pe Edouard Manet, care.îl introdusese în grupul Impresioniștilor, printre care își făcuse vii prietenii. Nu știu cum îl cu- noscuse pe Manet șl cum devenise unul dintre admiratorii săi și intimii săi. Că il admiră pe Manet ca pictor, e de la sine înțeles I Mallarmd. om de gust ales, spirit foarte deschis, nu putea fi indi- ferent la minunatele daruri ale lui Manet, la magistrala virtuozitate, dar mai era atras de el șl datorită îndrăz- nelilor novatoare, șl situației lui de „ne- înțeles". Se știe cît de aspru a fost con- testat și cu cîtă dușmănie a fost com- bătut acest mare artist care» conținuînd o tradiție, inventa totodată un joc origi- nal de culori și de linii. Etichetarea ca „animal ciudat" și „fenomen aberant" l-a făcut cu siguranță să sufere, dar el a rezistat cu eleganță și curaj. Nu și-a pierdut niciodată. în fața Insultei sau batjocurii. înalta și fina lui demnitate de artist j a devenit pentru Mailarme un exemplu de perseverență și dc cre- dință în opera sa. Or, „cazul* Manet era apropiat de al lui Mailarme, care su- portase, șl el, neînțelegerea și ironiile pe care le iscau singularitatea, ermetis- mul și obscuritatea poemelor sale. Des- tinele lor erau paralele, iar atitudinea lui Manet era pentru el o încurajare fraternă. Pe lîngâ geniul artistic, pe Mailarme îl mal atrăgea la Manet și far- mecul personal. Mallarmâ gusta spiritul acestui parizian get-beget. distincția manierelor sale, ospitalitatea Iul afabi- lă. Astfel deveni atelieral pictorului unul din refugiile poetului In fața ne- plăcerilor vieții și monotoniei profesiu- nii sale Orele de cursuri odată înche- iate. MaUarmă mergea să se purifice de atniosfera cenușie din colegiul unde preda, fără convingere, engleza, într-un mediu reconfortant de -iamaraderie cor- dială, înainte de a reintra tn solitudinea zbuciumată a reveriei. Cînd se încheia ziua de muncă. Manet lăsa deoparte pa- leta șl pensulele spre a primi cu bucu- rie oaspeți. Unul dintre el. prezent aproape zilnic, fusese Mallarmd El păs- HENRI DE REGN IER MALLARME SI PICTORII trase amintiri prețioase din atelierul de pe strada Saint-P6tersbourg șl numele Iul Manet revenea adesea în discuțiile sale. Vorbea despre pictor cu profundă admirație șî caldă prietenie. O mărturie a acestei prietenii este portretul făcut de Manet poetului Herodiadei. La Manet, Mailarme o întîlni pc Bcrthe Morisot, soția lui Eugene Manet, fratele iul Edouard | ea va rămîne una din cele mai vii și constante legături afectuoase di* viața Ut. înaltă șl sub- țire. de o distincție extremă a manierelor și spiritului, artista de un talent delicat, Berthe Morisot nu mai era, cînd am cunoscut-o eu, făptura stranie, cu plete întunecate, ale cărei trăsături le imor- talizase Manet în celebrul tablou Bal- conul. Părul îi albise, dar figura își păstrase trăsăturile I ne și regulate, aerul enigmatic, acea expresie de me- lancolie taciturnă șl de aspră sălbăticie, îmbrăcată cu o simplitate căutată, ea apărea distantă șl trufașă, Izolată într-o rezervă nemaipomenit de Intîmidantă» pe care o rupea rareori prin cîteva cu- vinte, dar răceala sa degaja un farmec anume, care nu te putea lăsa indiferent Mallarmă fusese subjugat de farmecul ei și devenise unul dintre obișnuiții casei din strada Vîllejust unde locuiau En- gine Manet și soția lui. Mallarmă se simțea extraordinar în această ambianță de tăcere discretă și de eleganță sobră. Lîngă Eugăne Manet șl Berthe Morisot el regăsea amintirea lui Manet și trans- fera asupra lur o veche prietenie, la care se adăuga afecțiunea respectuoasă și via admirație ce i-o Inspira Berthe Morisot îi plăcea să o prezinte priete- nilor și astfel am pătruns și eu în acea casă. Adesea, îmi dădea Intîlnire acolo duminica, pe seară, cînd Ieșea de la concert. Uneori, în salon se aduna un grup mai numeros. Așa a fost în seara cînd MaUarmă a repetat aici conferința despre Villiers de l’Isle Adam, pe care o ținuse la Bruxelles. Prin magia ver- bului său, Mailarme risipea obscuritățile textului, scoțînd la lumină semnificațiile fără să ucidă misterul. Am stat, în timpul lecturii, alătu 1 de Degas, care își exterioriza proasta dispoziție clătl- nînd din eap și înălțînd din umeri căci, deși îl aprecia ca om. nu putea să-l sufere pe Mallarmă ca eseist șl poet Și nici nu e de mirare, fiindcă autorul său favorit era Brii lat-Savaria. Cartea lui de căpătîi era Fiziologia gustului, înlo- cuită adesea cu O mic șî una do nopți, ale cărei istorii interminabile li mai alungau proasta dispoziție de mizantrop. Cu tot caracterul săe irascibil, Degas nu a încetat niciodată să se poarte afec- tuos și respectuos cu Bei the Morisot șl a rămas mereu unul dintre „prietenii casei", la fel ca Renoir, pe care îl revăd și acum la un dineu, sub strălucirea înaltelor candelabre din strada Villejust Interesat dc savantele improvizații ale lui Manet șl ele foița observațiilor lui Degas, fermecat de grațioasa coloristică a Berthei Morisot și verva abundentă a lui Renoir. Mailarme nu era mal puțin interesat de vasta analiză picturală magnific realizată de Claude Monet și grupul dc pelsagiști impresionlștl, prin- tre care Slsley și Pissaro. Tablourile lor erau o oază pentru spiritul său turmen- tat. Această pictură îi producea o ușu- rare asemănătoare celei ce o gusta, fa lunile de vacanță la Valvins, privind curgerea Senei sau frunzișul pădurii din Fontainebleau profilat pe orizont. Mult timp a ținut, agățat pe pereții micii sale sufragerii din strada Roma, un frumos Claude Monet, care aducea prospețimea apelor, ierburilor șl frunzișurilor, adău-. gînd modestei încăperi un colț dc cer potrivit reveriei poetice. Nu cred câ Monet, care trăia departe de Paris, va fi apărut vreodată la reuniunile de marți din casa lui Mallarmă, dar numele lui era frecvent pronunțat acolo. Mallarmd îi elogia puterea de muncă prodigioasă și se minuna atît de ea, cît și de succe- sul său crescînd la un public care-1 des- considerase mult timp și care începea să „plătească scump" această eroare. Cu totul altceva desena, cu creioanele sale negre și în cărbune, tăcutul vizitator care apărea adesea, marți seara, fruntea sa proeminentă, cu barba grizo- nantă, cu privirea gravă șl o atitudine rezervată. Odilon Redon. cu aspect de burghez liniștit șl ordonat, era un vi- zionar care, din tenebrele spiritului său, evoca o lume de coșmar în care fantome șl făpturi larvare se amestecau cu figuri stranii și apariții enigmistice (...) tn românește de Bogdan BADULESCU iluminarea orizonturilor venirii noastre, descati I rea energiilor creatoare Iîntregii națiuni. „Congrc ■ IX-lea — arată tovarî NICOLAE CEAUȘESCU - deschis calea gîndirii și act I Liții creatoare, a perfecție I rii întregii munci de con Kreșl făurire a noii onndi a socialismului în Român [Asupra programului pol dc dezvoltare economiio-sim Li adoptat dc Congresul IX-lea al partidului și-a puternic amprenta proemin . Li personalitate a tovarăși | NICOLAE CEAUȘESCU ' ales dc acest înalt forum comuniștilor în suprema fu ție de secretar general al p tidului — gîndirea sa cute toarc, dc profundă original: te. tundamentată pc înțele rea adîncă a esenței matei fainului dialectic și isto potrivit specificului societ noastre, cuprinzătoarea sa perlență politică și organi lorică dînd un nou curs st legici construcției socialisr । Ini in țara noastră. Astfel i inaugurat o perioadă nouă I findirca și activitatea pract a partidului nostru, aces inrcgistrîud un salt călite revoluționar, întemeiat pe noașterea realităților coucr din România și pe valuri fi rea tezaurului culturii polii anlvcrsale. In temeiul ace’ viziuni politice realiste, noua epocă a istorici conte porane a patriei au fost ela rate grandioasele programe înaintării noastre pe noi cu! de Civilizație și progres. McpHnă concordanță cu iute • iele vitale ale națiunii noas Uorialiste, cu vocația constr ■hi a poporului român, cu i ttiimutata sa vrere de pace ■ilnbornre rodnică, echitab leu toate statele lumii, pc b; principiilor suveranității și IWendcnți i naționale, eg; U|ii in drepturi, neamestC' IB In treburile interne, ne ■țerii la forță sau la an Unțarca cu forța. COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRÂVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NIGOLAE PÎRVV, CORNEL UNGUREANU REDACȚIA ȘL ADMINISTRAȚIA ; TIMIȘOARA, strada RODNEI l! Telefoane r 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T.R. TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. index î 42.907 ORIZONT DE ANI DE CONGRESUL AL IX-LEA AL PARTIDULUI EVENIMENT R1MAVARA el dinții vers ine, la gît >rindă roiul albinelor iuri. soare pe dealuri ui și cluboțica, nălucesc zorii, sc aștern et la zîmbetul rimei. pta, propria trudă rinsă-n burduful rivește roiului dc albine. ETOARE ECĂ ipra pe dealuri, atacă, supusa ci, < ilor carele ndpții cîmpuri. ofense, -a graurului, iilor, ale pinilor virfuri, — l cutreier ?le spuneți nimica, ipiedica, din înalturi mă. aducere de DENOVICI n ALEXIU lată să se poarte afec- cu Berthe Morisot și iul dintre „prietenii •noir, pe care îl revăd leu» sub strălucirea e din strada Vlllejust intele improvizații ale >rța observațiilor lui ! grațioasa coloristică și verva abundentă a nd nn era mai puțin a analiză picturală de Claude Monet și :i impresioniștl, prin- issaro. Tablourile lor spiritul său turmen- ă îi producea o ușu- rei ce o gusta, în la Valvins, privind frunzișul pădurii din ilat pe orizont. Mult pe pereții micii sale la Roma, un frumos aducea prospețimea frunzișurilor, adău- peri un colț dc cer jeticc. Nu cred că jparte de Paris, va fi reuniunile de marți dar numele lui ițat acolo. Mallarmd • muncă prodigioasa j ea, cît și de su-ce- rn public care-1 des- mp și care începea >" această eroare. lesena, cu creioanele une. tăcutul vizitator marți seara, ou mtă. cu barba grizo- gravă șî o atitudine edon. cu aspect de ordonat. era un vi- ?brele spiritului său, mar în care fantome amestecau cu figuri ligmlstice. (...) i românește de BADULESCU rada RODNE1 U isele nepublicate P'T.T.R. : 42.907 DE REVERBERAȚIE ISTORICA IN DESTINUL ROMÂNIEI SOCIALISTE - » » .__________________________________________________:__ din toate (Mia, anlțbvă l INM SOCIAL POLITIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R $1 COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 29 (1116) 22 IULIE 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX • 8 PAG., 3 LEI Bgcsul al IX-lea al Parti- B Comunist Român, ale i lucrări s-au desfășurat B 23 de ani, constituie un iment înscris cu litere de in istoria contemporană a unlei, avînd o importanță «vă in evoluția procesului hțtonar unic de edi- « socialistă a patriei, noătatca acestui evenl- t crucial al istoriei noas- leschizâtor de epocă L constă în adoptarea u- hotârirl și orientări de i perspectivă pentru pro- il multilateral al țării. OMENI crucial 1 mu PATRIEI ii ea orizonturilor de- noastre, descătușa- aergiilor creatoare ale națiuni. „Congresul IX-lea — arată tovarășul LE CEAUȘESCU - a calea gîndirii și activi- ceatoare, a perfecționă- Intregii munci de condu- V făurire a noii orînduiri. ‘ ismului în România**. programului politic Ilare econom ico-socia- ’ >ipla( dc Congresul al I o perioadă a și activitatea ului nostru, nd un salt al partidului și-a pus Ic amprenta procminen- litate a tovarășului LAE CEAUȘESCU - de acest înalt forum al ilor în suprema func- d« secretar general al par- - gindirea sa cuteză- de profundă originalita- taidamcntată pe înțelege- adincă a esenței materia- dialectic și istoric, il specificului societății cuprinzătoarea sa ex- țâ politică și organiza- ti dînd un nou curs stra- ronstrucției socialismu- h țara noastră. Astfel s-a noua în practica acestea calitativ boar, întemeiat pe cu- a realităților concrete România și pe valorifîca- tourulul culturii politice . In temeiul acestei i politice realiste, în epocă a istoriei contcm- ae a patriei au fost elabo- pandloasele programe ale i noastre pe noi culmi civilizație și progres, în i concordanța cu interc- rilale ale națiunii noastre le, cu vocația construc- uj poporului român, cu no- tata sa vrere de pace și e rodnică, echitabilă, leale statele lumii, pc baza Iilor suveranității și in- donței naționale, egali- i in drepturi, neamestecu- în treburile interne, nere- I la forța sau la ame- cu forța. ORIZONT 0 EPOCĂ DE MĂREȚE ÎNFĂPTUIRI Se Împlinesc 23 de ani de la ziua istorică de iulie cînd delegații Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Ro- mân, exprimînd voința între- gului nostru popor, l-au ales in fruntea partidului pe tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU, revoluționar comunist, patriot care s-a afirmat atît în lupta împotriva capitalismului, fas- cismului și războiului, cît și în primele decenii ale construc- ției socialiste. 24 iulie 1965 marchează un eveniment istoric deosebit; în- ceperea unei noi epoci în via- ța poporului nostru, pe care cu mîndrie o numim: „EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU**, pe- rioadă relativ scurtă, de mai puțin de un sfert de secol, dar care s-a dovedit deja a fi cea mal rodnică din întreaga is- torie multimilenară a români- lor. Dezvoltînd creator principii- le fundamentale ale materia- lismului dialectic și istoric, ale socialismului științific, tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU a definit cu claritate linia poli- tică generala a partidului, principalele obiective și direc- ții ale dezvoltării economice și social-cul turale, sintetizate magistral. In Programul P.C.R. de făurire a societății socia- liste multilateral dezvoltate și de înaintare a României spre comunism, în rapoartele pre- zentate la congrese șî confe- rințe naționale. Dacă primele doua decenii ale revoluției socialiste s-au caracterizat printr-o dezvolta- re economica de ordin cantita- tiv, cei 23 de ani de la Con- gresul al IX-lea au însemnat profunde transformări calita- tive, atît în economie, cît și în celelalte domenii ale vieții sociale. Nu ne mai mulțumim, astăzi, doar să dezvoltăm in- dustria și agricultura, ci ne propunem să înfăptuim o nouă revoluție tehnico-științlfică și o nouă revoluție agrară, să stabilim un raport optim între industrie și agricultură, între acumulare și consum, export și import, între capacitățile de producție pe care le avem și posibilitățile de procurare a materiilor prime etc. Subli- niind rolul hotărîtor al forțe- lor de producție, al industriei, al dezvoltării în ritm mai înalt a ramurilor de vîrf: elec- tronica, mecanica fină, op- tica în asigurarea progresu- lui social și înflorirea civi- lizației socialiste, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU stu- diind dinamica economici ro- mânești, mutațiile care au avut loc pe piața mondială în condițiile prelungirii crizei economice, a evidențiat prio- ritățile ce se impun : asigura- rea calității produselor, redu- cerea consumurilor materiale prin economisirea materiilor prime șl energiei, creșterea productivității, rentabilității și eficienței, întărirea spiritului de ordine și disciplină etc. Relațiile de producție s-au perfecționat neîncetat, dezvol- tîndu-se proprietatea socialis- tă, introdueîndu-se un nou me- canism economico-financiar. Măsurile de îmbunătățire a organizării și conducerii, ale evidenței și controlului se co- relează cu cele privind sti- mularea materială ; aplicarea principiului acordului global prevede ca retribuția persona- narea sistemului politic al so- cietății noastre. Rolul partidu- lui ca și centru vital s-a afir- mat concomitent cu creșterea rolului statului; selectarea mo- dalităților de realizare a unei conduceri unitare, selectarea celor mai eficiente metode de îndrumare și control s-a rea- lizat in contextul întăririi de- mocrației muncitorești revolu- ționare A fost creat Frontul ION Șt LE A lului sâ depindă nemijlocit de rezultatele obținute de între- prindere în îndeplinirea pla- nului de producție. Din inițiativa tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU s-a optimizat structura și funcțio- GORJ : Omagiu. Democrației și' Unității Socia- liste, precum și Organizația Democrației și Unității Socia- liste. S-au instituționalizat de asemenea : Congresul consilii- lor oamenilor muncii din in- dustrie. construcții, transpor- turi. circulația mărfurilor și finanțe, Congresul consiliilor de conducere ale unităților agricole socialiste, al întregii țărănimi, al oamenilor muncii din industria alimentară, sil- vicultură și gospodărirea ape- lor. Congresul educației poli- tice șl culturii socialiste și Congresul consiliilor populare județene și al președinților consiliilor populare municipa- le, orășenești și comunale. Noul sistem de instituții so- cial-politice și organisme ale democrației muncitorești revo- luționare, îmbinarea conduce- rii unitare cu creșterea atri- buțiilor adunărilor generata ale oamenilor muncii din în- treprinderi, numeroasele vizi- te întreprinse de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU îm- preună cu tovarășa ELENA CEAUȘESCU în toate județele țării au avut ca re- zultat întărirea unității moral politice a națiunii noastre în jurul partidului. Refuzînd dogmatismul și în- chistarea ideologică, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a militat hotărit pentru adînci- rea procesului revoluționar, afirmarea nestînjcnită a nou- lui în industrie, agricultură și în întreaga viață socială, In- tegrarea invățămîntului cu cercetarea și producția, con- ducerea științifică a societă- ții, înflorirea culturii, artei și literaturii în cad iul Festivalu- lui național „CIntarea Româ- niei “. Pronunțindu-se ferm pentru o largă deschidere către toa- te țările din toate continen- tele, fără deosebire de orîn- duire socială, mărime și ni- vel de dezvoltare, pentru o lume fără arme atomice și chimice, insistînd asupra nun țării la forță și nințarea cu forța ții le dintre state, va exportului de și contrarevoluție. re- la ame- în rela- împotri- revoluție tovarășul-. Arcul de triumf La noi e vara rodului fierbinte, E anotimp de mare biruință. De muncă, încordare, stăruință Cu arcul de triumf al luptei sfinte. fn care cu credință din credință. Din mersul națiunii înainte La-ndemnul luminosului părinte Noi ne-am născut ființă din ființă. La noi sint verile pline de roade Iar țara o grădină roditoare, In care se-oglindește hărnicia. Cînd bobul capătă culoarea, gustul. Iar națiunea și-a-nălțat Augustul Să dăinuie prin lumi cit veșnicia ! Valentin TUDOR NICOLAE CEAUȘESCU se bucură de un înalt prestigiu pe toate meridianele globului. Coi 23 de ani care au tre- cut de la cel de al IX-lea Congres al partidului consti- tuie o epocă de mărețe înfăp- tuiri; s-a demonstrat lumii în- tregi și istoriei forța construc- tivă a socialismului într-o țară liberă, România recăpă- tîndu-și identitatea și dreptu- rile firești printre celelalte popoare ale Europei. în aceste zile aniversare, comuniștii, muncitorii, țăranii, intelectualii și, alături de el, întregul nostru popor își oma- giază conducătorul, exprimîn- du-și. în același timp, hotărî- rca dc a înfăptui linia politi- că a partidului, de a contribui nemijlocit la făurirea societății socialiste multilateral dezvol- tate și de a înainta uniți spre strălucitele piscuri ale comu- nismului. . Constantin STRUNGĂ ORIZONT Exigentele normei morale Popescu publică trei romane (Muzeul de ceară, 1981, Vitralii incolore. 1985. Cenușa din ornic, 1988) consacrate vieții interioare, „destinului sentimental". In Muzeul de ceară, Sergiu Harnagea, director al unei centrale, și el ca și predecesorii săi din Pumnul și palma, aflat in vîrtejul marilor răspunderi, va scrie t „Viața trece fără componenta el intimă, sinuoasă, imprevizibilă, trepi- dantă, nouă, proaspătă. Există așa ceva ? Exista fără îndoială. Partea cea mai adînc umană a mecanismului sufletesc rămîne blocată". Partea cca mal adînc umană a mecanismului sufletesc, lată noul subiect al romanelor lui Dumitru Popescu. Analiza devenirii personajelor pune în mișcare aceeași luciditate și același radicalism care dădeau prestigiu trilogiei Placă turnantă, Muzeu! de ceară introduce în sociografiile lui Dumitru Popescu. mereu lipsite de concesii, un element nou : studiul zonelor abisale, a! adInti- milor „insondabile". Dacă în Muzeul de ceară și Vitralii incolore tehnica ro- mancierului era complicată, acut modernă (joyce-lană, subliniau exegeții)? în Cenușa din ornic structura de roman ^epistolar îl retrage pe romancier într-o epocă literară și către o tehnică literară propice dialogului, reflecției, auto- analizei. Roman sentimental, Cenușa din ornic ne amintește de frumoasele epoci ale romanului epistolar. Și din acest punct de vedere, ultimul roman al lui Dumitru Popescu este o carte de referință. 2. Există, așadar. In Cenușa din ornic un roman sentimental care merită, și în două cuvinte, a fi povestit Ca în vechile și trainicele romane sentimen- tale, Cristian Răceanu, dirijor important, cu mari succese în țara și prin străinătăți, „victoriosul, protejatul zeilor, disprețuitorul, imposibilul" își Intîl- nește iubita părăsită demult, într-o tinerețe agitată. De fapt, ea (azi : dupâ mai multe căsnicii, ultimele bine fructificate, dînsa deține un foarte impor- tant post i e adjuncta unei mari instituții de comerț exterior) a fost cea care îl abandonase pe dînsul. Precum Sergiu Harnagea. femeia își comprimase viața sentimentală. Pentru cei din jur, Magdalena este o campioană a ascezei, e „femeia Savonarola". Se va vedea că răceala femeii nu-i decît u mască, una dintre numeroasele el măști. în momentul în care romanul demarează, intre cel doi nu există nici un fel de relație („Intre noi nu exista nici un fel de apropiere, nici un fel de comunicare"). Originalitatea romanului constă în descoperirea felului în care „comunicarea" se realizează și se ratează. Există, sub apele agitate ale actualității, sub universurile conspectate de sociograf. o lume a sugestiilor arhetipale. Cercetătorul poate reveni ia ea in divagații co- pioase, cronicarul poate să scrie că, spre deosebire de Nicolae Breban (analist remarcabil a! cuplului) Dumitru Popescu nu abandonează nici o clipă credința în forța rațiunii. Nu acordă dreptul la supremație iraționalului. Eroii săi sint judecați tocmai datorită faptului că sînt și trebuie să răspundă de faptele lor ca ființe raționale. Autorul nu pactizează cu personajele sale ; dimpotrivă, e necruțător față de eroare. După ce experiența se apropie de sfîrșit. responsa- bilitatea rămîne intactă sau, mai exact: dimensiunile ei devin mai clare în- tîlnirea „peste ani" nu salvează. Moralist intransigent. Dumitru Popescu face procesul eroilor săi i „A ne retrăi trecutul, împreună. înseamnă a ne înfiora de groază pentru ce înfăptuisem unul împotriva celuilalt, și fiecare împotriva lui însuși, a recunoaște deschis că mințile ni se rătăciseră, că am fost păcă- toși, răi, nesimțitori, flușturatici, frivoli și că necazurile ce se abătuseră asu- pra noastră le meritam din plin, cum meritam orice lovitură a spartei, mînia el turbată.". Patosul este, desigur, al poetului. 3. Cel intransigent este bărbatul, cea care oferă numeroase piese procesu- lui e femeia. Dacă bărbatul e un artist, iubind între limite rezonabile („In ceea ce mă privește, oricît te-aș iubi, nu pot renunța la dreptul de-a fi eu în- sumi, de a căuta, de a găsi, de a pierde, de a alege și a realege, în virtutea celor o mie de factori necunoseuți ce-mi dirijează simțirea, dorințele, jude- cata, necesitățile vitale șl caro mă fac imprevizibil în primul rînd mie în- sumi") femela e o dezlănțuită, trăind o vitalitate frenetică, un freamăt pasional extraordinar. Pragmatismul femeii este insă inatacabil, ea este incapabilă a sublima chiar și în momentele ei de maximă înflorire a relației. Dupâ ce trăise momentele ei pur achizitive, Magdalena trăiește o patimă a dezmărgi- nirii exprimată epistolar astfel : „Dragostea este cel mai mare și mai feroce stomac din cîte s-au pomenit, ea digeră prejudecățile, fățărniciile, tabuurile, principii, norme, idei, religii, mituri, toți idolii dn lume adunați la un loc.". E lesne de înțeles de ce importantul dirijor o va abandona pe exaltata îndrăgostită, după un moment al aparentului acord. E lesne de înțeles de ce scriitorul nu va opta pentru eroină și pentru acest cuplu. El este un moralist, șl romanul erotic (în cronica din Flacăra Romul Munteanu îl numea victorian) urmărit la toate nivelele lui nu își permite, nici în final, a deveni frivol. In numele tradiționalului happy end. Analiza riguroasă a lui Dumitru Popescu nu implică numai procesul ci și sentința. 1. După trilogia Pumnul șl palma, analiză a destinului Pr e ist or ii Oainei politic. Dumitru ai soaie hdu-mi masa in paza • cronica literar tkriu și cind mâ prega spuneam etnd plecam Tn dreptul numărului 1301 al „Bibliotecii pentru toți" a apărut nmd Murea Ciobanu, însoțind — între aceleași coperți — trei titlun i Mii Epistole și Tăietorul de lemne. Prefațată de Cornel Ungureanu, cu un bi o-bibliograf ic mai mult decît oportun (și semnificativ), volumul stlnuș interes aparte din numeroase motive. Primul (și cel mai Important) valoarea intrinsecă a textelor, de singularitatea timbrului lor în peisajul zei reflexive" românești. Celelalte, fără a fi cîtuși de puțin extrali viza un h nomen de teorie a receptării și de sociologie a lecturii (o Wi de fapt: cum e percepută în 1988 ceea ce trecea drept modernități linie a prozei românești in 1968 ?) și. nu în ultimul rînd, un interes pentru evoluția literară, pentru șansa evoluției literare calme, firești, hi sens cu însăși vîrstă unei anumite generații de scriitori români. Despre caracterul arhetipal, parabolic, despre tonul grav, oraculari telui lui Mircea Ciobanu s-a scris cu o mare acuratețe și finețe a om țîet Cum și despre racordarea primelor sale proze (cele incluse In tai de față) la importantele filoane aJe tradiției (cu majusculă). Cum și dcipm Cornel UNGUREANU • Dumitru Popescu — CENUȘA DIN ORNIC. Ed Emlnescu, 198a Am fost mereu intrigat de H.-ul introdus, mal ales în amintirile șl mărturiile despre Nichita Stănescu, ca un ax al tăcerii, ca an Ic, între prenu- me șl nume. Un h aspirat, după cum ne învață gramati- cile, un h mut Enigmatic, și totuși atît de limpede: Hristea. O siglă a tăcerii, mai degrabă, decît una a anonimatului. Dc altfel, Eugen Simion semna- lează, în Scriitori români de azi, un fapt care vine în spri- jinul acestei Intuiții: pe la începutul anilor ’50. Nichita Stănescu executa, săptămînal. „teribile desene pentru gaze- ta școlară. Iscălite tocmai așa: H. O presimțire a viitoarelor nesunete, a viitoarelor necu- vinte ? Greu de spus. Putem, însă, pornind de aici, să-1 ve- dem întreaga poezie ca pe o încercare de sondare a tăce- rii originare. Și, în sens mal general, ca enunțare trufașă a dreptului — plin de ambiții, de fragile ambiții — al poetu- lui asupra limbii. In 1966, cele 11 Elegii insti- tuiau un prim pact cu tăcerea. Poetul intra într-o altă vîrstă șl Intr-o altă relație cu timpul. Schimbările de mentalitate sînt vizibile, libertatea de ex- presie deplină. Elegiile ii pla- sează pe Nichita II. în cate- goria inclasificabililor. A ce- lor care au, care își iau drep- tul să facă orice cu literele și cuvintele. Inclusiv să le re- ducă la tăcere, la o mută an- tosuficiență i „El începe cu sine șl sfîrșește / cu sine. Nu-l vestește nici o aură, nu-1 7 urmează nici o metă. // Din el afară / nimic ; coadă de co- nu străbate de aceea nu are chip / și nici formă. Ar semăna întrucîtva / cu sfera, / care are cel mai mult trup / învelit cu cea mai strimtă piele cu putință". In 1968, Laus Ptolcmaei transformă euvîntul intr-un obiect, adică în tăcere. Un poem se intitulează, explicit, împotriva cuvintelor („Ah, cuvintele, tristele, / ele curg în ele însele / deși sensul lor este static"), iar altul, cu o frenezie a anihilării înseși Ideii de comunicare, A inven- ta o floare. In acesta din urmă, euvîntul încă n-a fost învins. încă n-a fost înfrînt definitiv. El mai posedă sufi- cientă forță pentru a alunga tăcerea, plutind deasupra sen- sului pe care poemul ezită internă a (omilii uitat Adriana BABE] el o mină dinți. El a ramură ca întins spre mură. El intr-un io«ll unagine^bd început Ca la o lndin| goastre socialiste. care apropie. Mircea MllW ca o frunză cu întins spre mine o un braț. 7 Eu am el brațul ca o ra- și-a înclinat spre dălitățHe metatextuale din numeroase fragmente. Bogăția pagini îngăduie, firește, numeroase alte interpretări. Una dintre ele. care-ar putea face să comunice ca coerent aiticulat multe din textele acestui volum este o emblemă : „cetatea de scăpare" (din Tăietorul de lemne). Spațiu utopi; ești absolvit, mintuit. la adăpost de orice primejdie, unde, așadar, „atins". ..cetatea de scăpaie" seamănă întrucîtva acelor miraculoase^ (ziel-urile) din jocurile copilăriei Un hotar, o limită, un scop, un crin speranței, un spațiu inviolabil spre care alergi din împresurare. Ceteai Pura nălucire a unui ..bărbat care se teme de sine". A conceput-o pena N.. ..cel care scrie această carte". E chiar tăietorul de lemne, lucrăm pădure. Cel care bate, abate, străbate „selva oscura", desișul, hățișul 4| leșuri dintre cuvinte. Căci ea. cetatea do scăpare e o cetate din cuitili toată mărirea și decăderea ei. Puternică și deopotrivă firavă. Cu țoaleâ giile de atac ori apărare (nn mai contează) gata pregătite. Gata sâ w oricînd cucerită ori să reziste (nici aceasta nu mai contează) pe un dna cîlcit. Căci, de fapt, el, drumul spre e singurul cu adevărat importa cetate de scăpare e drumul spre cetatea de scăpare". Atunci, parafrazai ce însuși textul pune în abis, ai putea spune: o carte este drumul sprit Aici ar trebui probabil căutată cheia de lectur ă a întregului pe carHi pun cărțile lui Mircea Ciobanu. Calea lămuritoare prin care poți sdț® împresurai ea (uneori) sufocantă a sensurilor. Să citești, adică, toate ra tele de pînă la Istorii, amplul său ciclu romanesc, ajuns la al cincilea i ca pe un drum spre. Inaintînd, pagină de pagină, spre „marea formă* i s-ar lumina (și) din alt unghi fragmentele care alcătuiesc aceasta an din B.P T : romanul Martorii (intr-o u treia rescriore, urmînd primai din 1968 și celei de-a doua — „complet revizuită*, din 1971; tot in q paranteză mcritind a fi spus că, pentru un studiu al problemei temă dinți p cele mai interesante in momentul teoretic actual —, înirra riantă a Martorilor poate deveni oricind obiect exen\p!ar de analizai b (care reproduc doar parțial, unificîndu-le. seria originală de Epistole dll și Armura luiThomas și alte epistole, 1971). Tăietorul de lemne tea Fiilor). Toate cele enumerate pînă aici pot fi șî sint. de fapt, scrise ca ni$i «a * istorii": Intîmplări care preexistă cu un rost adine, de mulți așa cum Cartea pre-scrie și pre-zice toate cărțile ce voi veni. Dar sin» pre-lstorii : prefigurări, prevestiri, preliminarii, in fond, ale ciclului ra numit Istorii. Dacă ar fi să citești doar primele fraze, s-ar vedea cunl ria (tot ce e de dinaintea unui timp și spațiu unuipe. cu nume), se Ini coboară ?) spre istorie. Iată, în Martorii : ..Și se făcu ora patru. Amuiw zile de iarnă-..". Și. in Istorii (voi. I) : ..Tn cea dinții dimineață a hi mie nouă sute cincizeci și nouă, dupâ risipirea oaspeților, singură | Palada rămăsese trează ..." Ce a trecut, ce s-n petrecut pe acest drnmi Martorii spre Istorii? O cucerire treptată a unui timp și spațiu (interii terior). O creștere, o devenire, o sedimentare, strat după strat. O depline depunere de mărturie despre istoria scriitorului Mircea Ciobanu și, dwpi a comunității căreia el îi aparține. • Mircea Ciobanii. MARTORII. EPISTOLE. TĂIETORUL DE MMM Minerva, R.P.T.. 1988. sa-1 dezvăluie : ..Din nou mâ sprijin numai de cuvinte 7 Nu e nici o muzica să izbuc- nească din osul nimănui... 7... 7 Numai cuvintele, nu- mai ele 7 prea puțin doritele. — 7 ca niște mercenari ner- vîntul. Acesta, uitat, pus tn inferioritate, aproape dispre- țuit. a devenit altceva. Și-a dobindit o nouă identitate, aceeași, și totuși alta, la fel cum anonimul H. se suprapu- nea perfect biografiei poetului între cuvînt și necuvînt se stabilesc nu relații de exclu- dere, d de lentă, miraculoasă întrepătrundere: „El a întins spre mine o frunză ca o mină cu degete. 7 Eu am întins spre Așadar, trei trepte • multe altele — ale tăcerii. Dar și ale întilnj ființa ascunsă — ori M — a poetului. Ar mai fii de rezolvat chestiunea foarte materiale, totuși,! N-a fost rezolvată. îrJ vor boște. in felul ci Ueî dat. despre libertatea m Despre continuele sak părtări. despre arbilt»! dar nu incoerența - W lui poetic. Scriitorul într-o scrisoare Paul V| scriitorul este, prin na» un agent al îndopări alun ecări I or benefice a bogâțese limbajul, latt mâ a ecart-ului este di netul, chiai litera h. Nichita Stănescu a rra de la bun început, la» Ia o tonalitate preerifid poeziei. A revenit la el în ultima carte, ca la o voși / îmi urmăresc gestul inimii amorțind, / jetul privi- rii pulverizlnd / imaginile tra- dițlonale ale lumii mele 7/ alergînd sub ramuri. înotînd în mare 7 levitînd plin de simunuri.. în aerul în sfîrșit, în 1969, Necuvin- tele. Autoaspirarea desăvîrșl- tă. revenirea la sunetul origi- nar. b. înlocuirea cuvîntului prin opusul său absolut, necu- mine trunchiul / ca un măr. 7 Eu mi-am înclinat spre el umărul / ca un trunchi nodu- ros. / Auzeam cum se-ntețește seva lui bătind / ra sîngele. 7 Auzea cum se încetinește sîn- gele meu suind ca seva. / Eu am trecut prin el. / El a tre- cut prin mine. 7 Eu am rămas un pom singur. / El / un om singur". , șl mă duceam să v ăul. Cînd mă-ntorcear de stele de la Porțile de lâcea dor să pleo pe sub tic ai Porților de Fier a nici și nu mă mai opre Icoana unui vis de aur car din secolul al treisprezece demult — Densuș. mai Ia la vale do timpul care se mizegetusa Regia, vechea pitală. Călătoresc și cînd nu câ «puneam la masa mea de Undu-mi suin mă intîlnean taie anilor. într-un gînd sufletul nostru cel veșnic vorba bună a unui prieten tfloeam, pe Teleajon sau Delta Dunării, sau pe Tîr meni al soarelui —• minei sau sondori ; cu sătenii Dobrotcasa, ori cu cei c< hidrocentrale, făuresc oțelt aeronavele sau alte embl- vremii. Vreau să spun că, încerc se c drumurile și înțele m-am pomenit că deslușes< din drumurile și înțeleși Pentru a evita însâ vreo vreau să adaog că, procec mod, încercam să refac, experiența celor pilduitor: tea noastră. Pentru că ar sâ ou ni-1 reprezentăm român așa cum este cl vitraliile mari ale istorici cum cată a se împlini și a expresie a timpului pe can ca o expresie a celor mr luințe ale neamului său. Ca un corolar firesc, se linierea unui adevăr care însăși definirea noțiunii c spațiul artei cuvîntului i o diu străbate toate operele totdeauna, ale literaturii conștiința patriotică. De blrea de țară, vin nu nur «alimentele fundamentale a «aparține unei națiuni n: cum și unei culturi și c străvechimi mirifice, de apetitul pentru examinan valorilor — raportate la fei v sal —, strădania coi Intru sporirea frumusețile ționale, apetitul pentru coi 're a limbajului și formei tind sporirea capacității d unui fond ideatic original numenul românesc, privit tarea sa istorică și în seim rilnoase ale prezentului s In condițiile actuale, eh română cunoaște o evoluțk - prin opere, stiluri și artistice remarcabile —, literar contemporan bene udiență publică nicicînd c Fterior, particîpînd la forma |el noi și la educația estetic este într-adevăr revelate k.retarului general al pi varășul NICOLAE CEAU Expunerea rostită în cadn rii de lucru cu activul și baza din domeniile munci rice de partid și politic J)ăm o înaltă apreciere ci rare șl artistice, din toat dar societatea noastră ar tau șl noi opere de artă, prezinte pe omul de asta; sale". In acest mod, raportul mentale cerești ale cu vin ti n poezia faptei și infinite noo ale timpului este ra dintre pămîntul și astrele i vers al literaturii și ideali Anghel DUMBR? ORIZONT F LAC ARA VIE A SPIRITULUI REVOLUȚIONAR Priv ind Oameni încredere ai soarelui spre viitoi ►ciologie a lecturii (o 1 m entru toți" a apărut nume pei ți — trei titluri i Al □rnel Ungureanu, cu un nificativ), volumul stî (și cel mal Important) ț timbrului lor în peisajul tuși de puțin extralite literare calme, firești, t ?a drept modernitate de imul rînd. un interes scriitori români, re tonul grav, oracular acuratețe și finețe f >roze (cele incluse în vc majusculă). Cum și despn ite. Bogăția internă a țări. Hnunfice ca intr-un ti •luni este o imagine-cheS le lemne). Spațiu utopic} ejdie. unde, așadar, nu p a acelor miraculoase „ții1 limită, un scop, un ori lin impresurare. Cetatea ;ine". A conceput-o perse torul de lemne. lucrător nu a", desișul, hățișul dc ire e o cetate din cuvinl •otrivă firavă. Cu toate ta pregătite. Gata să nai contează) pe un drunj il cu adevărat importanț are". Atunci, parafrazînd] carte este drumul spre) ră a întregului pe care-1 •are prin care poți scăpa citești, adică, toate fragi ;c. ajuns la al cincilea vc ă. spre „marea formă* ? alcătuiesc această sui i’-v. urmînd primei ■ itâ*. din 1071 ; tot in aoJ liu ii problemei rescrierfe eoretic actual —. întrel® •p cind mă pregătesc sâ scriu, am etnd plecam de-acasâ, lă- masa în paza de liniște a ți mâ duceam să văd Omul sau Gnd mă-ntorceam tn corabia de la Porțile de Fier, mi se dor sâ pleo pe sub arcul fantas- Porților de Fier ale Transilva- p nu mă mai opream pînă în ionul vis de aur care se numește, rolul al treisprezecelea — și mai Densuș. mai la deal sau mai de timpul care se numește Sar- Regia. vechea noastră ca- In viața României socialiste, Con- gresul al IX-lea al partidului este unul dintre reperele esențiale, un moment de deschidere spre o nouă înțelegere, mai cuprinzătoare. a grandiosului pro- ces de creștere și de perfecționare a societății noastre, in ansamblul ei. Spi- ritul revoluționar, creator, care defi- nește acest parcurs. în toate sferele activității materiale și spirituale, dâ perspectivei mărețelor programe de *xemplar originală torul de de fapt, dine, de rie analiză). Epl de Epistole din lemne (ojmțmd scrise mulți ca niște uitat. ce voi veni. Dai sînt si n fond, ale ciclului ion raze, s-ar vedea cum pi urne, cu nume), se inal| acu ora patru. Amurgul dinții dimineață a ani •a oaspeților, singură । trecut pe acest drum di timp și spațiu (interto it după strat. O deplini1 liruea Ciobanii și. dmpo Adriana BABE AII IORCI. J>E LEMNE Așud.ir. trei trepte uite altele — ale cWc cerii. Dar șj ale înlîlnirt nța ascunsă — ori nevft a poetului. Ar mai fi ri rezolvat chestiunea ac irte materiale, totuși, iitfî a fost rezolvată. i boșU». în felul ei tacul, i t. despre libertatea poctu •sprp continuele sale In rlări. despre arbitrarii r nu incoerența — limb: poetic. Serii torul n r-o scrisoare Paul Vah ii torul este, prin natura agent al îndepărtărilor înecărilor benefice care i ’ățesr limbajul. Iată, o I a e cart-ului este chiar ul. chiar litera h. Prin 'hi ta St; in eseu a renun la bun început, la un I o tonalitate preexistenta •ziei. A revenit la el tir; ultima carte, eput Ca la e apropie. Mircea ca la un o fndppâr M1HAIEȘ Jtoresc și cînd nu călătoresc, îmi Bd Io masa mea de lucru, amin- jciîuin mă întîlneam, prin regiu- unlor. într-un gînd primitor ca fl nostru cel veșnic însetat de Bnnă a unui prieten, cum mâ in- £ pe Teleajen sau pe Olt, în li, sau pe Tîrnave, cu oa- hi soarelui — mineri, navigatori sD&dori; cu sătenii mei de la ori cu cei ce construiesc le, făuresc oțelul sau plinea, «Ie sau alte embleme noi ale I» $3 spun că, (neereînd să silabi- inimurile și înțelesurile vieții. nit că deslușesc și cîte ceva turnurile șl înțelesurile poeziei, ra a evita însă vreo neînțelegere, e sâ adaog că, proccdînd în acest 1 încercam să refac, poate altfel, jwn|a celor pilduitori, de dinain- IWîtră. Pentru că ar fi o eroare i; ni-1 reprezentăm pe scriitorul fa așa cum este el zugrăvit po tile mari ale istoriei literaturii și tată a se împlini și astăzi — ca o a timpului pe care-1 trăiește și i expresie a celor mai înalte nă- bale neamului său li Ea corolar firesc, se impune sub- ka unui adevăr care participă la definirea noțiunii de creator în td artei cuvîntului i o vînă de iri- isribate toate operele viabile, din- te, ale literaturii române — ființa patriotică. De aici, din iu- u de țara, vin nu numai ideile și dzeatele fundamentale, mîndria de țarține unei națiuni multimilenare, : ji unei culturi și civilizații de rcchlmi mirifice, de aici vine și tmi pentru examinarea critică a mior - raportate la fenomenul uni- K1 -, strădania consubstanțiala R sporirea frumuseților limbii na- kî, apetitul pentru continua înnoi- 1 limbajului și formelor artei, vi- diporirea capacității de expresie a Bîoad ideatic original ca însuși fe- ccul românesc, privit în desfășu- rd istorică și In semnificațiile lu- km ale prezentului socialist. b condițiile actuale, cînd literatura recunoaște o evoluție prodigioasă pa opere, stiluri și personalități fee remarcabile —, cînd scrisul r-’ contemporan beneficiază de o kțâ publică nlcicînd cunoscută an- îr. participînd la formarea conștiin- M ți la educația estetică a maselor, t Intr-adevăr revelator îndemnul tehnilui general al partidului, to- liul NICOLAE CEAUȘESCU, din pierea rostită în cadrul Consfătui- 1» lucru cu activul și cadrele de d din domeniile muncii organizato- 2 de partid și politico-ideologice ; fc o înaltă apreciere creațiilor lite- lfi artistice, din toate domeniile, I Cetatea noastră are nevoie de Id noi opere de nrtă, care să-l re- SLile pe omul de astăzi, realizările b acest mod, raportul dintre fila- re cerești ale cuvîntului ce respi- Iptia faptei șl infinitele» spirale de ile timpului este raportul firesc rtpămlnlul șl astrele aceluiași uni- Bil literaturii și idealurile națiunii pte socialiste. Anghel DUMBRÂVEANU dezvoltare, din împlinirile cărora se nutrește viitorul — opera constructivă a întregului nostru popor. în repetate rînduri, secretarul general al partidu- lui ne-a amintit câ procesul revoluțio- nar nu se încheie odată cu făurirea so- cialismului și că acesta continuă și va continua, reprezentlnd garanția dezvol- tării socialismului și a trecerii la edi- ficarea comunismului, cerîndu-se tutu- ror sâ acționăm cu hotărîre împotriva a ceea ce este vechi și perimat, a ceea ce nu mai corespunde actualei etape, și să promovăm cu îndrăzneală noul, ceea ce sc afirmă ca o necesitate a înaintării societății spre mai bine, atît în ce privește forțele de producție, cît și în știință, în învățămînt, în cultură, în artă. Oamenii de artă, educatorii, alături de toți oamenii muncii regăsesc, în aceste idei, de o deosebită importanță teoretică și practică, un îndreptar de gîndire și de acțiune, definind însăși platforma de abordare a actualității sub raportul transformărilor ei, a deveniri- lor în materie de construcție umană și socială. Atît artei plastice, cît și învă- țămîntului îi revin. în acest context, răspunderi sporite, ce nu-și epuizează semnificația și se descoperă mereu mai înalte, în cadrul formării conștiinței re- voluționare a omului nou, a îndrumării și modelării tinerei generații ce va duce mai departe idealurile epocii noas- tre. A glndi revoluționar, a gîndi în perspectivă consensul în care se acțio- nează și modul cum abordăm aspectele diverse, multiple, ale realității, cît și rolul ce ne retine. îl datorăm perioa- dei marcate de Congresul al IX-lea, acestor ultimi 23 dc ani, în care atît procesul de aprofundare a particulari- tăților dezvoltării socialiste, cît și cel de mobilizare a energiilor creatoare - pentru îndeplinirea programelor dezvol- tării noastre multilaterale au cunoscut plenitudinea, dîndu-ne o sporită încre- Scriitorilor din Timișoara etc. Vom aminti. astleU Volumele de istorie, de filozofie, de medicină, de agronomie, pe cele aplicate diverselor discipline inginerești, seria „Studii de limbă și stil", seria de „Proză scurtă contem- porană**, recenta colecție de poezie, be- letristica, deci, în al cărui generos spa- țiu sînt cuprinse condeiele cele mai inspirate ale zonei : poeți (Anghel Dumbrâveanu, Alexandru Jebeleanu. îlie Măduța, Marcel Turcu, Aurel Tur- cuș, Tatiana Flondor-Arieșanu, Olga Neagu, Ivo Muncian, Slavomir Gvozde- novici. Draga Mirianici, Constantin Mărăscu etc.) : prozatori (Ion Arieșanu, Sofia Arcan, Maria Pongrăcz, Gheor- ghe Schwartz, Valeriu Bârgău. Teodor Bulza, Paul Eugen Banciu. Laurcnțiu Cerneț. lldico Achimescu, Ion Florian Panduru, Lucian Bureriu ș.a.); critici și istorici literari (Eugen Todoran, Cornel Ungureanu, Livius Ciocârlie, Traian Liviu Birăescu, Alexandra fn- drieș, Virgil Vintilescu, Șerban Foarță, Felicia Giurgiu, Alexandru Ruja. Lu- cian Alexiu, Andrian Dinu Rachieru. Marian Odangiu etc.). Dar Facla nu este, firește, un receptor pasiv de manuscrise. Ea are, trebuie să aibă un rol activ în explorarea ca- pacității creatoare a zonei, în stimula- rea acestei capacități, în orientarea ei către marile teme ale actualității eco- nomico-sociale. Colaborarea dintre Facla și Asociația Scriitorilor. Filiala Artiștilor Plastici, institutele de învă- țămînt superior și cercetare, cenacluri, întîlnirile cu publicul cititor sînt mo- dalități obligatorii ale muncii editoriale. Aceastâ conlucrare complexă trebuie extinsă și diversificată în viitor. Căci implicarea, comanda socială sînt condi- ții determinante ale succesului. De aceea, în continuarea eforturilor și înfăptuirilor sale de pînă acum, Editura Facla iși propune — potrivit sarcinilor cc decurg pentru instituțiile de cultură, din recentele expuneri programatice ale secretarului gene- ral al partidului, președintele Re- publicii Socialiste România, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — să realizeze un salt calitativ în toate compartimen- tele activității sale. Așadar, să ilustreze la un nivel calitativ superior obiecti- vele ce reprezintă axul existenței sale, impunîndu-se, astfel, tot mai decis, ca o componentă de prestigiu a sistemului editorial românesc. nu uităm că izvorul inspirației noastre trebuie să fie viața poporului. A pune accent acum pc calitate, pe valoare de- vine o obligație primordială a creato rului, interesat ca mesajul operei sale să ajungă la destinatarul ci firesc, omul de azi. Zilele acestea, în gîndurile șl inimile noastre se leagă aceste îndemnuri de o tot atît de generoasă chemare a secre- tarului general, rostită de la înalta tri- bună a Congresului al IX-lea al P.C.R. — poarta strălucită a noii istorii a României contemporane —, chemare care a generat o ambianță stimulatoare în întreaga noastră cultură i „...ale^ geți tot cc credeți că este mai frumos în culoare, mai expresiv în grai, redați realitatea cit mai variat în proză, în poezie, în pictură, sculptură și muzică, cîntați patria și poporul nostru minu- nat, pc cei care și-au închinat întreaga viață înfloririi României**. A construi cu poporul, pentru popor înseamnă a afirma și vocația de ctitor al socialismului românesc. Noi scriito- rii, fără deosebire de naționalitate, ne bucurăm de condiții de creație bune șl foarte bune. La Timișoara, de peste trei decenii, apare, alături de „Orizont**, și revista „Knijevni Jivot* .care scrie, an de an, pagini de istorie glorioasă a acestui timp, dimensionînd spații spi- rituale noi ale acestor meleaguri. Iată de ce cuvintele secretarului general al partidului găsesc, în inimile- noastre, întreaga noastră adeziune. Slavomir GVOZDENOVICI Educație 9 calitate, Acum 23 de ani, la civism îndemnul tovară- dere în viitorul luminos ridicarea ei pe noi culmi și progres. al patriei, în de civilizație Rodica BANCIU artist plastic, dircctor-adjunct al Liceului dc artă „ Ion Vidu“ V aloare și implicare înființată la 1 februarie 1972, Editura Facla, aidoma altor nenumărate ctito- rii, este o întemeiere a Epocii de pro- funde și impresionante prefaceri Inau- gurate de Congresul al IX-lea al Par- tidului Comunist Român. Și ea s-a stră- duit, în decursul celor șaisprezece ani de existență, să-și onoreze condiția și mandatul. Două sînt obiectivele fundamentale ce-i direcționează activitatea : valorifi- carea potențialului creator contemporan (cu precădere din partea de vest a țării) ; valorificarea moștenirii cultura- le. Realizarea tematică a acestor obiec- tive conferă Faclei un profil enciclope- dic : editura publică lucrări de științe sociale, literatură științifică și tehnică, roman, proză scurtă, poezie, critică și istorie literară, literatură pentru copii șl tineret, reeditări din clasici, tradu- ceri din literatura universală etc. Rea- lizarea cantitativă a obiectivelor aminti- te Însumează peste 900 de titluri, ilus- trînd, în proporții diverse, domeniile de mai sus — cărți cunoscute și apreciate în întreaga țară, multe din ele încu- nunate cu premii ale Academiei R.S.R., ale Uniunii Scriitorilor, ale Asociației Eugen DORCESCU redactor-șef al Editurii Facla Sensuri și exigente noi In această perioadă, atît de bogată în evenimente ale vieții noastre politice și sociale, secretarul general al parti- dului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU spunea, de la tribuna Consfătuirii de lucru cu activul și cadrele de bază din domeniile muncii organizatorice de partid și politico-ideologice: „Ne gă- sim într-o asemenea etapă de dezvol- tare, în care activitatea ideologică, po- iitico-educativă, nivelul general de cul- tură, reprezintă un factor de impor- tanță deosebită pentru întreaga noas- tră activitate dc partid și de stat, pen- tru însăși opera de făurire cu succes a societății socialiste4*. Ideea este re- afirmată, in aprecierea cuprinsă în magistrala Expunere a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la ședința Co- mitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 29 aprilie a.c.. document larg dezbătut și de scriitorii timișoreni. Citez această idee prețioasă, deoarece ea reprezintă o reafirmare stimulativă și pentru noi, lucrătorii pe tărîm lite- rar, creatori de valori inspirate din viața de azi a poporului muncitor, a făurarilor de bunuri materiale și spi- rituale. Este necesar să subliniem importan- ța factorului ideologic în acest moment istoric, cînd trăim cu toții eferves- cența zilelor ardente ale epocii stră- lucite pe care cu îndreptățită mîn- drie patriotică o numim cu toții „EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU*4. Astfel, preocupările noastre de mereu mal bine găsesc stimulent prețios, în consens cu exigențele conducătorului partidului și al statului nostru. La în- demnul generos al președintelui țării. șuiul NICOLAE CEAUȘESCU, am în- ceput să înălțăm un nou edificiu ros- tuit pe cinste și adevăr, pe respect față de valorile autentice și prețuire a tot ce-a-nsemnat Jertfă de-a lungul istoriei poporului nostru. O privire atentă, din perspectiva anilor ce au trecut de la Congresul al IX-lea al P.C.R., atestă consecvența strategiei noastre culturale axate pe dragostea față de om, pe gri- ja pentru îmbogățirea lui spirituală, pentru acea dezvoltare multilaterală care-1 caracterizează pe constructorul societății socialiste și comuniste. înțele- gînd îndemnul potrivit căruia, în apre- cierea activității, „criteriul fundamen- tal trebuie să fie calitatea și eficiența producției", Teatrul Național din Timi- șoara și-a așezat în ultimii ani activi- tatea sub semnul unor proiecte ambi- țioase, reușind să rămînă consecvent programului său ideologic și estetic, prin valoarea profund educativă a re- pertoriului, precum și prin păstrarea unui ridicat nivel de calitate al spec- tacolelor sale. S-a promovat, cu prioritate, drama- turgia românească contemporană, pro- punînd publicului subiecte de medita-* ție pe teme politice, etice, civice, in- spirate din tumultuoasa realitate a zi- lelor noastre, dramaturgie căreia îi este dedicată și Gala, ajunsă la a IV-a ediție, manifestare națională de prestigiu, prilejuind întîlnirea spectato- rilor timișoreni cu artiști importanți al mișcării teatrale românești, confruntare la care Teatrul Național din Timișoara obține numeroase premii, situîndu-se pe un loc de frunte, între celelalte in- stituții teatrale ale țării. Sistemul rela- țiilor cu publicul a cunoscut, de ase- menea, un proces de extindere, prin microspectacole prezentate în întreprin- deri, facultăți, școli, prin spectacolele de anvergură realizate în colaborare cu Inspectoratul școlar județean. Nece- sitatea redimensionării producției tea- trului, pe linia autofinanțării, a condus la descoperirea și folosirea unor energii creatoare latente ale colectivului nostru. Putem afirma că, în ultima perioadă, s-a înregistrat o creștere a eficienței muncii, o ridicare a randamentului in- dividual și colectiv, concomitent cu creșterea nivelului politico-ideologic al colectivului, realitate exprimată eloc- vent prin îndeplinirea indicatorilor de plan, cît și prin mutațiile de conștiință racordate noilor forme de sensibilitate specifice omului nou, al măreței noas- tre epoci. Doina POPA secretar al Biroului organizației dc partid dc la Teatrul Național Timișoara ORIZONT PATRIEI PARTIDULUI IZVOR PARTIDUL Să nc gindim la viață, miresmele ce sînt tn sînul patriei române nu au asemănare pe pămînt o, pasărea din rîsul de copil, clarvăzătorul națiunii soare, mulțimi de inimi ce se răcoresc la un izvor cu apă doînitoare. Ca sevele mereu înnoitoare și-mbogățind luminile în plante, ca însuși soarele viață pulsînd, așa e-n sufletele noastre lumina Lui 3 și dacă știm să-nvingem furtunile, și dacă știm să plămădim grîne și statul e că acolo. în fiecare dintre noi, uneltcle-i dc lumjnă lucrează mereu ! Fabrica de memorii și com- ponente pentru tehnică de d- | cui din Timișoara, ctitorie i EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU, este o unitate modernă a cărei de* 1 voltare impetuoasă se înscrie la 1 amplul proces de multilaterală ec- ficare a societății noastre socialiste, inițiat după istoricul Congres d ■ IX-lea al Partidului Comunist R> mân, congres de o uriașă însemni tate pentru destinele tuturor oame- nilor care trăiesc și muncesc h România. • indus- i ți teh- dc la «n, ca- H rea- noi din iri elec- jesprins o filială । de cu- a înce- ogor de jertfe și de împliniri, de ctitorii zidite de eroi, de noua libertate ce există în cuget nou și în eforturi noi, căci nu putem trăi fără iubire, sîntem în univers această oază de omenie întru omenie, de adevăr înalt carc veghează. Ion DAVIDEANU El este pur ca lingoul detașat din minereu El este floare șl tărie. El este viitor și trecut. El este izvorul de bucurie șî sămînță ce naște în lut! Prin noi există. Noi trăim prin El cum plantele prin atomii de lumină, cum podul prin pilonii de oțel. Șerban GHEORGHIU CÎNTEC ȚARII BINEȚE M-am supus rădăcinilor cuminți ale crîngului străbun de brazi, dc cetini, de stejari și nu mal am trupul firav. Mi-am sădit glasul în cîntecele vechi șl mă bucur în tihnă de jocul sublim al timpului ce taie o pline bună. Ziua e plină de virtuți, scara se lasă, cu chip de oglindă, asemenea vaporului ce intră-n portul în care domnește măsura dreaptă. Bună dimineața, neadormit stejar De care-ncet m-apropii cu sfială Să nu-ți trezesc haiducii ce dorm la rădăcini Și puii ce se nasc în plină vară. Bună dimineața, neprihănit pîriu, Tu, care știi vorbi cu cerbii și mistreții Nu-ți tulbura privirea cînd ajungi Fecioare să le scalzi în ceasul dimineții. Corina Victoria BADULESCU Bună dimineața, izvor al nădejdii I in veci binețe-ți vor da și brazii și munții Și pruncii rîzînd la solstiții Cînd țărna se așează cu greu în cutele frunții. PAMÎNTUL PATRIEI Pietre rostogolite de pietre nevăzute, pietre ce în vale coboară ca un ecou, cu pocnituri se sule pe stîncl și ceruri limpezi, de unde mărțișorul în timp nu se întoarce, de unde Înălțimea prin semne se anunță î un dor al depărtării, un dor al frumuseții, ca brazii răsuclțiț în vînturi și de veacuri, pe glia cea străbună cu daruri milenare, pămînt ce-n apă dulce se stinge curcubeu, în trei culori distincte, ce drumuri lungi străbat și-n eră se opresc la drumul de răscruce : roșu se-nalță-n spațiu, e sînge de croi, galben topește stele-n furnale visătoare, albastru ca seninul e viitorul nostru, e comunismul însuși, e țara fericirii Bună dimineața, pămînt al odihnei noastre, Un vis pentru vîrstele toate durăm Cine nu știe că paseri măiastre Pe cerul senin oricînd numărăm. Buna dimineața, copile din scutece de aur, Asupra-ți ne-aplecăm cu gîndu-n viitor Te vrem un brad puternic, neaplecat de vînturi Hotarului de țară rămîi apărător. Constantin BRATESCU E cald. E ora 9 dimineața și, ceji, ■ c foarte cald. Dar, imi zic, un rt- I porter serios nu se sperie de căldo- • ră. Un reporter serios nu se sperie P de nimic. La „Memorii”, la secreta- F riat, ușa e larg deschisă. Și celelalte F uși. spre birou! directorului și spre W biroul inginerului șef. sînt larg d«- r chise. Toate ferestrele celor trei la- f căperi sînt, de asemeni, deschise, f Din biroul inginerului șef iese di« f rectorul fabricii, Tiberiu lila. I Asemănare frapantă cu actond t Ștefan Radof. Rememorez, fără si vreau, cîteva cadre din filmele 4 1 zute la televizor cu solicitatul actor. Cînd realizează cine sînt, șl reali- r zează imediat, fără să mă prezint-• „sosia“ lui Ștefan Radof se bate cu j palma pește frunte Gest universal, II firesc, neteatral. „Ați uitat de 1! mine ?“ întreb. „Nu, nu, n-am uitat l dar ..Și vocea i se aseamănă a II cea a actorului mai sus numit k-N țeleg, n-a uitat (ar fi nu știu cma II ca oamenii care produc memorii si I nu aibă memorie bună), dar... Mii poftește în birou. îmi scot din geantă 1] minireportofonul, transformatonăll de curent pentru el, caut, precipl- I tat. o priză. Directorul Tiberiu 11b 1 remarcă : „Sînteți cam grăbit.. A a I lesne de priceput subînțeles: „Poa- I te aveți altă treabă și eu vă rețin’ I îi spun că mă grăbesc din caua 1 dumnealui, căci, presupun, are, a I în orice zi, o groază de treburi de I rezolvat. Zice » „Da’ ce mai vreți I dumneavoastră să scrieți ? I Despre I noi s-a scris în toate ziarele, s-a tot I scris. Și în «Orizont» a apărut cevi | Și-apoi, dumneavoastră, ziariștii, d- teodată. una vă spune omul, alti | publicați”. îmi și dă un exemplu care, trebuie să recunosc, mă Iad I fără replică. Intuiește, însă, că N voi abandona cu una, cu două. Face o mișcare tactică : ne mutăm în bi- roul inginerului șef, pe teren „nM tru”. (Inginerul șef e plecat „priD 1 fabrică’). Găsesc o priză, ne așezăm 1 apoca. tectro- jliteh- cupați r. în I 1968. ii este rfnd în In cer- nstruc- timișo- princi- idustrii de cal- lost ac- •înfiin- ;pentru luncțio- le, ce-i ac. dar. puneam un mu- paiblicii. Colo, In I facem îtate de iemorie i conta- âm mo- t bucu- ulatoare rtul de peput să (pcrloa- Bcare a răzut ce I o serie inclusiv ființarea [ie. am materia- le găsim it prima pregătiți icropro- Ea fost U pentru ița după [•am re- Borii în- id numai față în față, la o masă, aprindea ] AL PĂCII ASTRU cîte o țiga: ă (fiecare din pachetul lui). Alexandru HORVATH Azi cu lumini ne-ncununăm pridvorul Cînd visele rodesc luceferi blînzL La carul nostru-am înjugat Izbînzl Iar în catarg aprins-am tricolorul. de. zic. să urnim discuția”. Mă privește mirat: „Cum s-o urnim ? I De unde s-o urnim ? I...” Lămuresc situația: DEVENIRE Ne dăltuim destinul în granit, Cimpiilc rodesc sub cer albastru ; Sub fiecare brazdă doarme-un castru ; tn el strămoșii viața și-au zidit Pe unde trece fluviul șl scapără tn seve se oglindește cerul solemn de poezie — e zbor simbolic arcul hulubilor din zare, brodind In înălțime o românească ie. Noi binele-1 slujim sub largi arcade De timp și florilor 'nălțăm temei Din zborul revărsat de porumbel Peste pămîntul împlinit cu roade. Virgil BOSTANARU Al păcii astru arde-n depărtare. Noi floarea păcii-n suflet o sădim, Iar vrerea se rostește unanim, Cînd vlsele-au temei de afirmare. „S-o urnim în mod... clasic. Cind și cum a început totul ? Povesti* ți-mi”. Subit, devine destins i „Dad e numai de povestit, atunci mer- ge(Se trage din țărani, s-a Dis- cut în satul bănățean Cerneteaz, nu fntîmplător agreară povestea, și po- veștile adevărate). „Totul a început acum 20 de ani La 1 august se împlinesc 20 de ani întîi, am fost 9. O mînă dc oameni pasionați șl entuziasmați de electro-j nici. Acum, sîntem peste 700. Din cei 9, doar 3 au mai rămas aici. Cei- lalți au plecat îa Institutul central din București, iar primul nostru țd ing. Vasile Baltac, este director»! Ovidiu Radu TUDOR CÎNTUL MEU O ȚARA-A DEMNITĂȚII Ciutul meu e-n iarba de pădure și-n piatra stîncilor sure ; e-n clipocitul Izvoarelor carpatine, ce cresc in fluvii, mări și oceane, la fel de mari ca dragostea mea ce se revarsă spre tine ; glie străbună din care m-am născut.. Cu floarea-i rourată de lumină din fapta noastră-n marele prezent ni-l România dragostea deplină, sculptată-n comunistu-i monument. Cîntul meu este privighetoarea codrilor e leagănul cald al pruncilor, e fructul răscopt în cuvinte române este noaptea cu stele, ce veghpază cuminte în liniștea îndrăgostirilor ; la liniștea mamelor Cîntul meu este răcoarea din bobul de rouă, e pîjnea cea nouă. Sus, pe catargul vremii, tricolorul cum flutură al păcii înțeles, din el își crește zorii viitorul, precum un grîu pentru sămînță-alcs. O țarâ-a demnității fără seamăn sîntem în lume astăzi lăudați, în înalta vrere, om cu om e geamăn pe vatra-ncununată de Carpați. Cîntul meu nu e un astru rupt din soare, dar este o strălucitoare făclie în zare, pentru tot ce-1 pur și frumos și omenesc pentru tot ce-i înălțător și ROMANESC. Victorloasă-i patria Română, partidul îi arată drumul drept să urce-n visuri pe destin stăptnă cu-al biruinței sentiment în piept. Mihail ECOVOIU DOREANU Ion SOCOL Propensiunea către realitate, către cotidian, aspirația de a „recupeM pulsul vieții la nivelul aspectelor de- finitorii. esențiale, instituirea una raporturi de lectură în care funcții modelatoare implică, tn profunzimț automodelarea (cel ce citește se p citește, se caută pentru a sc înțelege, pentru a so defini ca o conștiință a vremii sale) reprezintă cîteva dintre elementele care diferențiază litera- tura actuală de viguroasa ei tradi* [ ție. E vorba aici, repet, de diferea-1 țiere, iar na de ruptură De conți- I nuitate și necesară adecvare. Dialo- gul constructiv, constînd in re-orga- nizarca structurilor tradiționale, In adaptarea lor mai pronunțată la di- namica realului, este ceea ce carac* terizează această subtilă dialectică a evoluției literaturii, în ultimele două I decenii îndeosebi. Simplu spus, me* : toda „esențialistă” de cunoaștere 1 1 fost înlocuită de cea „existențială"i pornind de la omologia dintre struc- turarea realității și constituirea I structurilor literare, acestea din ur- s-au apropiat mai evident de reții biroului, î Newton (1642— expresie destul pozîndu-i picto la mărul acela, universale. își să interpreteze Kepler. Nici p i-ar fi putut ti trului învățat < într-ale fizicii săi (mulți, neen patru generații artificiale capa *n» ori mai rr cea naturală, c natura... „Povestitorul vestea adevăra Un imblam 11 rog să închidă ușa. O încM* Pornesc minireportofonul JX Impor- eperație aces- t cu ască. pro- nie de N-am ătate. oprie. dc la vrem să rivit cu că vrem ce-am dispuși Li । chemat i ..S-a sâ des- secrcta- ce anu- masă ea ce produc zăm un mod' Dar, neavînd am intrat în! re cu fin «AMPEX». I mult mai m’ am fi fabrice firma «AMP1 ca și cu fran măr mic de r Le-am asami rația treptat, da de asimih circa 1 an. . nologia prop sesem la un tiv, îneît, «AMPEX» n deze toate Europa. Și n nire filantroj în anul 19 devenit fabi nuînd să dez tarea, sector directivele d de du-le opinii, ne- numai viziunea Scriitorul cu Lu- partea igații- ? cu- nu mai sau. iuri etice Exemplarita tocmai din pusă tn lum rului. cum ș lectură a cit Relevanța le uma- kuntări- i — ce- ealterată Bici lite- hoasclc ividului, jil sale, te din Un flux- Zde sen- ililor ei. tns. lite- md idea- Aut gurate de partidului । centrul ab noastre, ero sei activită luționară, r teraturii, îi vă a deme vedere des ORIZONT >rica de memorii și c-om« e pentru tehnică de cal- lin Timișoara, ctitorie a NICOLAE CEAUȘESCU, unitate modernă a cărei dez- impetuoasă se înscrie în proces de multilaterală edi- a societății noastre socialiste, după Istoricul Congres al al Partidului Comunist Ro* ongres de o uriașă însemnă- ntru destinele tuturor oame- rare trăiesc și muncesc în la 1 E ora 9 dimineața și, deja, 3 cald. Dar. îmi zic, un re- ;erios nu se sperie de căldu- reporter serios nu se sperie c. La „Memorii", la secreta- i e larg deschisă. Și celelalte s biroul directorului și spre aginerului șef, sînt larg des- oate ferestrele celor trei in- sînt. de asemeni, deschise, duI inginerului șef iese di- fabricii, Tiberiu Ilin. are frapantă cu actorul ladof. Rememorez, fără să îteva cadre din filmele vă* «levizor cu solicitatul actor, alizează cine sînt, și reali- lediat, fără să mă prezint, ui Ștefan Radof se bate cu este frunte Gest universal, neteatraL „Ați uitat de întreb. „Nu, nu, n-am uitat, Și vocea i se aseamănă cu torului mai sus numit In- 3 uitat (ar fi nu știu cum iii care produc memorii să memorie bună), dar... Mă n birou. îmi scot din geantă rtofonul, transformatorul t pentru el, caut preclpi- iză. Directorul Tiberiu Ilin „Sinteți cam grăbitCU priceput subînțeles j „Poa- iltă treabă și eu vă rețin-, câ mă grăbesc din cauza ii, căci, presupun, are, ca n, o groază de treburi de Zice i „Da’ ce mai vreți >astră să scrieți ? I Despre ris în toate ziarele, s-a tot n «Orizont* a apărut ceva. ■ umneavoastră. ziariștii, ri- ma vă spune omul, alta îmi și dă un exemplu, uie să recunosc, mă lasă 1 că. Intuiește, însă, că nu ona cu una, cu două. Face tactică : ne mutăm în bi- erului șef, pe teren „nea- inerul șef e plecat „prin Săsesc o priză, ne așezăm ță, la o masă, aprindem ară (fiecare din pachetul ' să închidă ușa. O închi- >o minireportofonul. „Ei, lim discuția". Mă privește um s-o urnim ? I De unde ?l..." Lămuresc situația: n în mod ... clasic. Cînd început totul ? Povesti- )it, devine destins t „Dacă ie povestit, atunci mer- trage din țărani, s-a năș- ii bănățean Ccrnetcaz, nu • agreară povestea, și po- vărate). început acum 20 de ani. >t se împlinesc 20 de ani. ost 9. O mină de oameni I entuziasmați de electro- 1, sîntem peste 700. Din 3 au mai rămas aici. Cel- ecat la Institutul central ști, iar primul nostru șef, ? Baltac, este directorul : reții biroului, înfățișîndu-1 pc Isaac te- Newton (1642—1727). Newton are o expresie destul de absentă. Probabil/ o* pozîndu-i pictorului, se tot gîndea la mărul acela, la Legea atracției universale, î.și tot bătea capul cum te* să interpreteze legile descoperite de Kepler. Nici printr-un miracol nu i-ar fi putut trece prin minte ilus- o trului învățat englez că urmașii săi r- Intr-ale fizicii și ingineriei, urmașii săi (mulți, neenglezi) dc peste numai patru generații vor făuri memorii k- artificiale capabile să acumuleze de *n» ori mai multe informații decît la cea naturală, cu care ne-a înzestrat 13, natura... „Povestitorul" revine .continuă po- vestea adevărată : „Tn paralel cu ce- l Un timp al lid, indicațiile secretarului general, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, care a dat, în repetate rlnduri, o înaltă apreciere realizărilor Indus- triei electronice românești. Am livrat memorii pentru întrea- ga industrie de tehnică de calcul din țară. Am livrat memorii în R.D.G. și în U.R.S.S. Producția noas- tră de export, in anii 1983—1985, a fost de peste 60% din întreaga pro- ducție a fabricii. Am acordat și acor- dăm asistență de specialitate în China, Cehoslovacia, R.D.G., Polonia. Primele blocuri de memorii le-am livrat în U.R.S.S. în anul 1983. Sîn- tem, iată, în 1988, și nu am avut încă nici o rcclamație din partea be- neficiarilor sovietici. In prezent, sîn- împlinirilor ft- Pictură de VALERIU MLADIN ea ce produceam, am vrut să reali- zăm un modul de capacitate dublă, k*’ Dar, neavînd baza de componente, Wtie am intrat într-o relație de coopera- >«• re cu firma nord americană t ni «AMPEX». Ne-ar fi costat, atunci, mult mal mulți bani și timp dacă sph am fi fabricat noi cele necesare. Cu firma «AMPEX* am procedat la fel ca și cu francezii, Importînd un nu- măr mic de module, în subansamble. Le-am asamblat și am început ope- rația treptată de asimilare. Perioa- da de asimilare a fost foarte scurtă, circa 1 an. Apoi, am elaborat teh- nologia proprie de fabricație. Ajun- sesem la un asemenea nivel calita- tiv, îneît, în 1980, cei de la «AMPEX» ne-au propus să ne ce- deze toate contractele lor pentru Europa. Și n-au făcut-o dintr-o por- nire filantropică... CTU* In anul 1978, la 31 decembrie, am au* devenit fabrică de memorii, conti- 3i$â nuînd să dezvoltăm, paralel cu cerce- tarea, sectorul de producție, urmînd ipe* directivele din documentele de par- tem singura unitate de cercetare din țară specializată pe memorii. Făcînd cercetări și în domeniul microprocesoarelor, am elaborat pri- mele produse cu microprocesor — sisteme de calcul. Primul sistem «serios», care a avut și o fabricație de serie, a fost acel microcalculator, pe 8 biți, numit de noi «a MIC* — «a* mic, prima literă a alfabetului, de- numire simbolică, produs pînă acum doi ani. Apoi a urmat calculatorul «PRAE*. anunțînd devenirea unei familii de microcalculatoare. Acum, prin «TIM-S-PLUS*, sîntem la a VUI-a versiune. în prezent, activi- tatea noastră de bază, șl de cerce- tare, și de producție, o constituie sistemele cu microprocesoare. Ata- căm sistemele pe 16 biți și sperăm să realizăm minicalculatoare de 32 de biți. Deci, de fapt, noi sîntem, acum, o unitate de cercetare și pro- ducție de calculatoare. Ar trebui să ne numim «întreprinderea de micro- calculatoare Timișoara». Avem în perspectivă o investiție — va începe în primăvara anului viitor —, care chiar așa se și numește. Am dezvol- tat și un sector de programe, fiind- că orice sistem de calcul trebuie să fie însoțit de setul de programe co- respunzător. Calculatorul, cînd iese din fabrică, e un idiot perfect. Dacă are programe adecvate, devine un sistem inteligent.. Directorul Tiberiu Ilin se uită la ceas. Povestea adevărată, deși de- rulată telegrafic, a durat destul de mult. îl întreb care au fost proble- mele de care s-a lovit, cu precădere, în acești 20 de ani de spectaculoasă dezvoltare a fabricii pe care o con- duce. Spune: „Eu țin minte doar ce a fost frumos. Cu celelalte, nu-mi încarc, inutil, memoria. Important este faptul că în urma noastră ră- mîne ceva. Existența și munca noastră nu s-au consumat și nu se consumă în ceva efemer...“. înainte de a ne despărți, nu pot să nu-1 întreb dacă știe cît de mult seamănă cu actorul Ștefan Radof. îmi răspunde, placid : „Da, știu. Am fost confundat de cîteva ori, mi s-au cerut șî autografe .. îl cheamă pe inginerul șef, care așteaptă, la secretariat, să-i elibe- răm biroul. Face prezentările de rigoare, neuitînd să specifice că in- ginerul șef Eduard Decsov e lugo- jean de origine. însă E.D., așa lugo- jean get-beget cum se află, are un aer foarte englezesc (fac legătura cu portretul lui Isaac Newton), de pro- zator experimental ist care își scrie opera la computer. E cu vreun dece- niu mai tînăr decît directorul. Vă- dește, cel puțin față de mine, și un calm egnlezesc. Aflu de la dînsul, în timp ce mă conduce spre sala unde sînt expuse produsele fabri- cii, că această unitate industrială ti- mișoreană a avut și are un ritm de dezvoltare înregistrat de puține alte unități din țară. în sala de expoziție sînt atras, mai întîi, de cele 8 versiuni de microcal- culatoare. De fapt, sînt numai 7, ul- timul «a MIC* a fost vîndut (la insis- tențele unui solicitant), urmînd, pro- babil, să se recupereze de undeva un alt exemplar, pentru viitorime, pen- tru viitorii vizitatori. Module de me- morii, testoare, digitizoare, tasta- turi plate pentru calculatoare și di- verse aparate de măsură și comandă. Inginerul șef îmi explică (răbduriu și tolerîndu-mi, degajat, ignoranța) ce „știu1* calculatoarele și la ce fo- losesc celelalte produse. Tot ce văd acolo ușurează enorm munca unor oameni. Aceasta îmi este foarte lim- pede. Anul trecut, cererea a întrecut cu 1/3 capacitatea de fabricație a fa- bricii. Trecem prin cîteva secții, pentru mine foarte asemănătoare între ele : curățenie de farmacie (să mi se scuze comparația atît de uzitată), oameni foarte concentrați asupra a ceea ce fac, dispozitive, monitoare, transmițînd fi ce color. puzderie de aparate și monitoare, unele în monitoare, funcțiune bizare imagini gra- Perdea muzicală. Fi- rește, e mai plăcut să mun- cești (dacă îți place munca) ascul- tînd și muzică. Secția de montaj și testare a calculatoarelor personale T1M-S, compatibile, îmi spune ingi- nerul șef, cu cele ZX-SPECTRUM, englezești ’ Mă Interesez de cei mai buni oameni muncitoarele din secție. Ei sînt i Anica Ardelean și Ildico Șusman ; maiștrii Elena lo- nescu și losif Barna. La secția de testare, unde se face testarea majo- rității produselor fabricii. însoțito- rul meu îl abordează pe șeful sec- ției, inginerul Marius Petrlcă, în fe- lul următor : „Uite, dumnealui, care e de la revista «Orizont», a venit să vadă cum faci tu literatură pe cal- culator ..Marius Petrică surîde, înțelegînd umorul englezesc al in- ginerului șef. Nu face literatură, dar poate să-mi spună numele cîtor- va oameni din secție despre care ar merita să sc scrie : muncitorii Petre Groza, Sîrgian Amijici; maistrul Matei Gydri ; inginerii Dorin Pico, Victor Rochian, Nicolae Plutea. La secția de țesere (azi, impropriu nu- mită așa, deoarece vechea tehnolo- gie de țesere a metricelor pentru memorii a ieșit din uz) se fabrică module de memorii, sc mai fabrică și unități de comandă pentru roboți, și planșete de digitizare. Fac cunoș- tință cu șeful secției, inginerul Ma- rius lovănescu. Eduard Decsov repe- tă poanta englezească. Inginerul Ma- rius lovănescu (34 de ani) ne măr- turisește, dezinvolt: „Am scris poe- zii cînd eram tînăr. După ce voi trece de 60 de ani, îmi voi scrie me- moriile. Nu la calculator, fiindcă nu cred că voi avea resurse financiare ca să-mi cumpăr unul. Din „echipa** sa, cei mai buni, profesio- nal, sînt: muncitorii Eugenia Pru- nca, AHda Jigovan, Doru Roi mor ; maistrul Victor Szigcti. Ar mai fi destule de văzut, dar timpul ne presează. îi mulțumesc inginerului șef pentru bunăvoință, calm și răbdare. Cobor scările spre intrarea principală a fabricii. Mă întilnesc cu prietenul S.P. (nu do- rește să apară, nominal, în acest re- portaj). Deși îi spun că timpul mă presează, insistă să-mi arate locul lui de muncă. Secția „lui" seamănă cu cele văzute, dar. în fața mesei sale de lucru pot admira un splen- did fotomontaj pe teme cinegetice — marca lui pasiune extraprofesio- nală (nu realizarea de fotomontaje, ci vînătoarea). Mă conduce, apoi, spre ieșire. Ne întîlnim cu prietenul nostru comun M.L. (nu dorește să apară, nominal, în reportaj). Mă in- vită, și el, să-i văd locul de muncă. Muncește într-o sală cu computere, ca într-un fel de acvarium fără apă. Zăresc, în apropierea uriașului acva- rium ,o oază de verdeață. îi rog să mă ducă acolo. E o frumoasă și spa- țioasă seră, inclusă în mijlocul clă- dirii de beton și de sticlă. A fost amenajată pentru ca muncitoarele de la secția de țesere a matricelor de memorii, care aveau o muncă foarte obositoare pentru ochi, să vină aici, preț de cîteva minute, să se odihnească. Sînt bănci, ne așe- zăm. E răcoare și lumină plăcută. Aerul c împrospătat de ficuși cres- cuți cît niște „arboreți*, și de alte plante. Uit că timpul mă presează. Prietenul S.P. îmi arată un ficus australian. Are o coroană bogată, frunze galbcn-verzui, lucioase, par- că cerate. A trebuit să vin la „Me- morii" pentru a vedea, prima oară tn viața mea, ceva adus din Austra- lia. Ceva „pe viu* chiar că n-am mal văzut. Nici măcar un cangur, nici măcar un bumerang, nici măcar un microcalculator de fabricație austra- liană ... losif COSTINAȘ mea către realitate, către ;pirația de a „recupera" i la nivelul aspectelor de- ențiale, instituirea unor î lectură în care funcția ; implică, în profunzime, ea (cel ce citește se și iută pentru a sc înțelege, defini ca o conștiință a reprezintă cîteva dintre care diferențiază litera- । de viguroasa el tradi- aici, repet, de diferen- i de ruptură De contl- ?cesară adecvare. Dialo- tiv. constînd în re-orga- cturilor tradiționale, In luri etice și morale superioare. Exemplaritatea eroului literar vine tocmai din această complexitate pusă în lumină prin talentul scriito- rului, cum și prin competența de/în lectură a cititorului. Relevanța umanistă a epocii inau- reu lîngă inima vremii sale", scriito- rul de azi este, simultan, cronicarul și eclerorul care sondează orizontul ființei, îi iluminează liniile deve- nirii. Omul contemporan are o persona- litate complexă, multilaterală. Eli nu Autenticitate si valoare r mai pronunțată la di- ilui, este ceea ce carac- astă subtilă dialectică a naturii, în ultimele două jsebi. Simplu spus, me- ii istă" de cunoaștere a i de cea „existențială" i 3 omologia dintre struc- lității și constituirea iterare, acestea din ur- 'opiat mai evident de —• ale 1 FiioB din supS'Gv iriil] '• > sul Kt ei. gurate de Congresul al IX-lea al partidului provine din situarea în centrul atenției a omului zilelor noastre, eroul cotidian al tumultuoa- sei activități de transformare revo- luționară, reverberată, în planul li; teraturii, în dimensiunea prospecti- vă a demersului creator, ce are îh vedere destinul acestui erou. „Me- este doar un produs, doar un parti- cipant, dar și un creator al istoriei. Nu doar o conștiință receptoare, ci și una generatoare. Un homo poli- ticus în sensul cel mai înalt al ter- menului. Antipitorescă și anticon- vențională, evitînd orice forme de schematism ori de idilizare a pro- cesului de transformare revoluționa- ră a societății, literatura de azi se integrează firesc în ampla acțiune de conștientizare a acestei condiții. Cei douăzeci și trei de ani care au trecut de la Congresul al IX-lea se legitimează, în cultura noastră, prin punerea în circuitul național și uni- versal, de valori a unor opere fun- damentale, emblematice pentru spi- ritualitatea românească, precum și a unor cărți importante ce-i defi- nesc acesteia, în actualitate, confi- gurația. Faptul că istoria literaturii a încetat să mai facă obiectul unor acțiuni dogmatic-selcctive, al unor trunchieri ce i-au pus, multă vreme, între paranteze cîteva dintre etape- le semnificative, că, fără a abdica totuși de la rigorile spiritului critic, valorilor autentice li s-au restabilit locul și rolul, după cum și elimina- rea barierelor artificiale ce Interzi- ceau căile de acces către problemele cheie ale istoriei naționale, au re- prezentat premisele, dar și condiții- le favorabile particularizării acestei epoci fără precedent O epocă de adevărată renaștere, caracterizată nu doar prin recuperarea inestima- bilului tezaur prin care a fost re- pusă în drepturi adevărata identi- tate a spiritualității românești, ci .•și prin instituirea climatului propice afirmării potențialului creator în stare să asigure perpetuarea acestei identități, continua ei regenerare prin conexarea la problemele omu- lui și lumii contemporane. Grație unui asemenea climat, a fost resta- bilit echilibrul interior al literaturii, dialectica normală a genurilor și speciilor, a formelor literare, a ge- nerațiilor. Mult mai evident decît în oricare dintre etapele anterioare, echilibrul constituie și temeiul dia- logului constructiv despre care vor- beam la început. Un dialog pus sub semnul conservării marilor valori, al perpetuării lor, dar și sub acela al amplificării din unghiul contempora- neității. Al realității din imediata apropiere. Al istoriei pe care o fău- tim spre a o lăsa moștenire urmași- lor. Un dialog ce are ca termeni esențiali identitatea și identificarea, în perspectiva largă a viitorului. Marian ODANGIU ORIZONT Cîntarea României miniaturi Sub semni Cc an Obiective emblematice ale erei socialiste Momentul redescoperirii Un eveniment de primă importanță l-a constituit recent aprobarea de către conducerea de partid a propunerii to- varășului NICOLAE CEAUȘESCU pri- vind construcția la București a Centru- lui Național de Cultură „Cîntarea României*, constituirea Centrelor jude- țene de cultură „Cîntarea României**, transformarea caselor de cultură și clu- burilor muncitorești în centre dc cul- tură și creație „Cîntarea României" și a căminelor culturale în centre ale ac- tivității cultural-artistice și de creație tehnică „Cîntarea României**. In acest fel, o nouă calitate va fi conferită ac- tivității așezămintelor, li se va institui un nou cadru programatic, organizato- ric și de dotare materială, corespunză- tor stadiului in care se află construcția socialistă în patria noastră și noilor exigențe implicate de înaintarea impe- tuoasă spre comunism. Îq anii care au trecut, s-au constituit, tot din inițiativa primului om al țării, centre culturale ; județul nostru are 26 de asemenea așezăminte date tn folo- sință, din care cităm Teremia Mare. Comloșu Mare. lx>vrin, Cenad. Biled. Făget. Ciacova. Remetea Mare, Vanaș, Slnnicolau Mare, Jimbolia și încă 8 în curs de definitivare. Pretutindeni, cu sprijinul consiliilor populare, au fost reamenajate spații care puteau fi folo- site în acest scop, scoțîndu-se din ano- nimat o serie dc edificii și punîndu-se la dispoziția colectivității. E semnifica- tiv faptul că. departe de a se unifor- miza, aceste centre posedă de cele mai multe ori atributele notei personale, un- anumit specific al locului, impri- mat fie de unele colective (echipe, for- mații), fie de profilul activității unor oameni cu pasiuni deosebite. Pretutin- deni au înflorit inițiative, au apărut noi formule și modalități artistice con- ferind individualitate acestor centre. O foarte frumoasă clădire este aceea a Clubului muncitoresc „Constructorul** din Timișoara ; activitatea continuă a formațiilor folclorice sau a cineclubulul i-au adus numeroase premii în cadrul Festivalului. Tot aici se desfășoară com- petițiile creativității tehnice. Ceea ce se face în acest club este pe măsura dotărilor, a bazei materiale, la realiza- rea căreia constructorii și-au pus toată vocația. Unul dintre cele mai vechi cercuri de la Casa de cultură a Sînni- colaului Mare este clneclubul, realiza- torul unui număr impresionant de pe- licule. Am vizionat recent o peliculă color realizată la Teremia, cu prilejul unui concurs hipic, un film de nivel profesionist, atestînd talentul echipei, cît și condițiile oferite de club. Casa de cultură diu Buziaș te primește cu ex- poziția ei de păpuși seculare, atestînd o pitorească tradiție a locului, ca și cu o valoroasă colecție de artă populară vestimentară. Dar în afară de asta, exis- tă aici un teatru popular, formația rock „Șah-mat" și o stagiune continuă, dedicată stațiunii. Modestului edificiu cultural i-a luat loc clădirea modernă, multifuncțională a Casei de cultură. Și Căminul cultura! din Făget are o ac- tivitate efervescentă, de la cercurile li- terar, folcloric, de arte plastice și pînă la orchestra populară, multilaureată a Festivalului. Aici apare și o gazetă mu- rală cu profil literar, o culegere perio- dică de creații literare, iar ca o preo- cupare specifică, etnografia, deosebit de binevenită în acest ținut cu o zestre folclorică bine conservată. Casa de cul- tură a municipiului Lugoj își are și ea individualitatea, cîștigată, desigur, prin- tr-o continuare pe noi coordonate a a- cesteia. Aici corul „Vidu" își elaborea- ză, prin susținute repetiții, profilul in- confundabil, aici lucrează un Teatru popular cu stagiune permanentă, o for- mație folclorică avînd un repertoriu specific zonei. „Se vine" la Casa de cultură fără mobilizări speciale, firesc. Nou înființata Casă a muzicii a fost gîndită ca spațiu expozițional în peri- metrul căi-uia să se poată desfășura colocvii (precum acela din cadrul com- petiției corale) și unele recitaluri co- rale sau instrumentale. La Gătaia Că- minul cultural posedă, ca în mai toate părțile» un spațiu expozițional dedicat mai ales unei formații preferate în lo- calitate, corul multilaureat „Doina". Spațiile copoziționale pe care le-am vi- zitat sînt astfel concepute incit să ofe- re încă de la un prim contact imagini semnificative ale activității spirituale specifice zonei. Ele asigură un decor adecvat manifestărilor, devenind instru- mente ale educării tineretului, ale for-' mării conștiinței de sine a cetățenilor. Un asemenea spațiu expozițional există (nou înființat) în comuna Becîcherecu Mic ; o casă a literatului și iluministu- lui Dimitrie Țichindeal care, prin grija muzeografiloi timișoreni, include o în- treagă epocă, documente ale iluminis- tului bănățean, ale străvechii civilizații din aceste locuri. Amenajare care se situează alături de cele dedicate poe- tului luliu Grozcscn la Comîoș» muzi- cianului Bartok Bcla, la Sînnicolau Marc, pictorului , JSger la Jimbolia, poetului Lenau la Lenauhclm. Cu- noașterea vieții și activității acestor personalități constituie un prilej de mîndrie pentru oamenii locului, iar gri- ja cu care este subliniat trecutul cul- tura! al românilor de diferite naționa- lități din aceste locuri este semnifica- tivă în această eră a deplinei egalități a oamenilor muncii din patria noastră. Cadrele didactice din comuna Curtea au destinat un spațiu vestimentației populare vechi, exponatele fiind colec- ționate cu ajutorul copiilor, timp de mai mulți ani. In această comună, ca notă specifică, tradițională, există o formație de „dubași", conferind un pi- toresc deosebit folclorului muzical de aici. Puțin mai sus, spre munte. In noul edificiu cultural din Tomești, își desfă- șoară activitatea, printre altele, o cu- noscută echipă de teatru. Pe măsura modernului Cămin cultural din Ghiroda sînt și manifestările cultural-artistice care au loc aici, sprijinite eficient de cadrele didactice. Notabilă brigada ar- tistică, formată din profesori și local- nici, recent înființată ; o colaborare rodnică. Desigur, dintre cluburile timi- șorene. cel al C.F.R. (în curs de mo- dernizare) a avut întotdeauna o activi- tate intensă ; sediu al competiției „Ti- mișoară, floare rară", al cercurilor și al corului multilaureat. Cert este fap- tul că toate vîrstele Iși au reprezentan- ții permanenți în aceste edificii (a se vedea Clubul „Femina", deosebit de activ la Buziaș, sau cel al pensiona- rilor din Biled. Toate vîrstele cîntă In fanfara din Giarmata și In orches- trele de muzică ușoară și de folclor ale naționalității germane de aici. La fel și la Dumbrăvița, unde copii ro- mâni ș! maghiari sînt buni instru- mentiști, reușind să la numeroase pre- mii la Festival. Du notat faptul că în cadrul așezămintelor activitatea artis- tică se împletește armonios cu cea po- lijic-socială și tehnico-științifică. Par- ticipare, entuziasm șl concurență crea- toare, alături de contribuțiile înain- tașilor și tradițiile frumoase din aces- te lăcașuri ale educației dedicate nu- meroaselor domenii ale vieții, lăcașuri emblematice pentru viața noastră contemporană și pentru modul în care se formează conștiința omului nou, al erei noastre socialiste. Lucian BURERIU Neîndoielnic, Congresul al IX-lca al partidului a fost congres^ I „redescoperirii României**. La 19 iulie 1965, cind se deschideau I sale, țara se afla la 21 de ani dc la eliberare, într-un moment de de* 1 cantore supremă a forțelor care acționau în sensul viitorului, intr-un I moment de fierbinte efort constructiv și de reevaluare a tacticii șt dn- I tegiei în edificarea noii orinduiri, a noii societăți în numele căreia pa- I porul trăia, în numele căreia muncea cu abnegație revoluționară. En ’ I momentul în care frontul progresului, al acțiunii dinamice, al construi- I ției romantice sc desprindeau de sub presiunea unor evenimente șl con- I cepții ce îngreunau și uneori chiar deturnau sensul noului, al creației, I al acțiunii revoluționare, un moment în care principiile insuflețltoaB I trebuiau să-și găsească acoperirea in concretețea faptelor și a atitudinii I față de societate, față de istorie. Din acest punct de vedere Congresul 1 I al IX-lca a fost cu adevărat deschizător de drumuri și de orizonturi, I uneori nebănuite, alteori visate, congresul realităților epocii și ol re- I dactării unui nou scenariu al viitorului României socialiste și como- I niște, iar prin glasul partidului, prin vocea tovarajuld^B NICOLAE CEAUȘESCU întreaga națiune a simțit cum i se exprimi 1 gîndurile ei cele mai înalte șl visurile ei cele mai scumpe. Al IX-lit I Congres a reprezentat pentru istoria noastră un vast și majuM I program de o excepțională însemnătate pentru viața partidului și a (a* L tregului nostru popor. In documentele sale vizionare și fundamentali I pentru ordinea firească de zi cu zi, întregul nostru popor se recunoaște I cu toate speranțele lui, cu toate luptele în care a biruit și în care I rămîne mereu loc de mai bine, cu toate ideile și interesele lui, cu sacri* I ficiile și eroismul, cu toate greutățile pe care le-a învins, și pe care md I are a le învinge, cu toate erorile pe care le-a corectat din mers, a I toate izbinzile care l-au așteptat și îl așteaptă încă. Este limpede padM I oricine că in cuvintele rostite de la tribuna Congresului de către tow- ' I rășul NICOLAE CEAUȘESCU ne recunoaștem pe noi înșine ca și cum I ar fi fost rostite de noi. Ele ne-au deschis perspectiva limpede a desti- I nului nostru în existent, ele ne-au oferit puterea de a ne gîndl vfafs I din perspectiva istoriei, mai presus de orice conjunctură, mai presus de I orice interes personal pentru că reprezentau interesele națiunii noastre II pentru că ne stabileau jaloanele concrete ale idealului nostru revoh- I ționar, care în acești 23 de ani de luptă și muncă au dus la propășirea u I economică și socială a țării, la progres și civilizație, la consolidarea in* I dependenței, libertății, democrației, unității, dreptății, omeniei, demni- I tații, înțelegerii cu toate popoarele lumii, a păcii. Spiritul celui de-d 1 IX-lea Congres al partidului a transformat fundamental perspectiva fa I care ne implicăm zi de zi, perspectiva Istoriei noastre imediate și viitoa- I re, a declanșat o cotitură în modul de abordare a problemelor societății, JI a destinului național, într-un stil profund creator și dinamic, străin In* I chistării și dogmelor, de largă și totală deschidere spre realitățile vii, I spre exigențele reale nu imaginare, decongelind lozinci care iși pierdu- seră forța de mobilizare și propunind altele, noi, fierbinți și angajau j în sensul progresului șl fericirii omului. Spiritul lucrărilor celui de-d IX-lea Congres s-a difuzat în mase ca un val proaspăt de lumină și de energie care a preschimbat atitudinea față de istorie, irigînd toate ce- lulele societății și dcscătușînd forța creatoare a întregului popor. Acest spirit s-a amplificat de-a lungul istoriei noastre contemporane, s-a re* afirmat și completat în strînsă legătură cu problemele ivite în drumul construcției socialismului multilateral dezvoltat, la celelalte congres» fundamentale pentru biografia noastră, la Congresul al X-lea, al XLlea, al Xll-lea, al XHI-lca, la conferințele naționale, care au decis o conti- nuă escaladare de trepte spre ideal. Desigur în acești 23 de ani care au trecut din vara anului 1965 nu am fost ocoliți de încercări, de dificul- tăți, de ezitări, de confruntări cu probleme, unele datorate propriilor | noastre deficiențe, propriilor noastre erori in abordarea noului, în sin- cronizarea eforturilor, în evaluarea unor posibilități și resurse, altele provocate de evoluția situației economice mondiale, de crize și recesiuni care s-au proiectat, fatal, și asupra noastră. întreg acest bilanț revo- luționar al istoricului Congres al IX-lca, care înseamnă lucrarea moi multor generații șl nu a uncia singure, sc asociază de numele celui pe care, în 1965, in unanimitate cu partidul și țara, delegații la congres l-au ales în frunte, încredințîndu-l speranțele, interesele, visurile șl nevoile noastre ale tuturor, de numele tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, fiul cel mai iubit al națiunii în acest ceas istoric al devenirii sale. Secretarul general al partidului a dăruit patriei și poporului, începînd cu Congresul al IX-lea, în acești ani tumultuoșl și patetici, de mari izbînzi și confrun- tări, fierbintea sa dragoste de neam, de țară, excepționala sa clarviziune 1 și înțelepciune, uriașa sa putere de muncă, forța gîndirii sale științifice, i creatoare, el a adus o viziune nouă, revoluționară, în spiritul celor mal nobile tradiții istorice, profund comunistă și profund patriotică, pentru libertatea și demnitatea, progresul și independența României. Sub con- ducerea sa am devenit ceea ce sîntem. De aceea, cînd spunem astăzi Congresul al IX-lea, spunem de fapt EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU a | istoriei noastre revoluționare. EvorAnd în acest moment din iulie 19SS excepționala importanță a celui dc-al IX-lea Congres al partidului evo- căm dc fapt tot ceea ce am realizat în acești 23 de ani din istoria țării. Bilanțul cuprinzător al drumului de luptă și muncă tenace impune cu putere fiecărei conștiințe românești responsabilități sporite, in fiecare acțiune, pornind de la fapta ctitorită zi cu zi, de la prioritățile el care, prin însumare, se alcătuiesc și dau chip distinct opțiunilor social-econo- mice ale prezentului șl viitorului. „Miracolul românesc*1 își are cert izvo- rul în revelația unui popor condus dc partid. Urmare unei politici care conține idealurile lut dintotdeauna. 0 strategie culturală con ventă, desfășurată sub aco continuității de program valorii, interesată să răspi cu mijloace specifice exi țelor ideologice și estetice epocii, au impus uniunile creație, instituțiile prof» niște de spectacol ale I foarci, în context nați< drept colective puternice, pabile să îmbogățească trea de valori a socic noastre socialiste, să co taie la formarea și ed rea publicului, îndeplinind astfel, menirea de prom< ai unei arte angajate, al < mesaj generos să mobili conștiințele, energiile cons4 tive, să impulsioneze gînc creatoare a omului nou, rar responsabil al prezen și viitorului patriei. Sublii rolul deosebit ce le revine menilor de cultură și uniunilor de creație, cît ș stituțiilor din domeniu, vastul proces revoluționar mocratic, de dezvoltare i detății noastre socialiste crctarul general al pârtie •rată că numai prin c itrins legate de realitățile rituale specifice poporului tru, cultivînd înaltul pi tism. respectul fața de îi Uși, prin opere pătrunse militantism revoluționar, care se regăsesc liniile forța ale procesului revo! nar actual, prin opere roase sub raport ideat estetic se poate realiza nobil dialog dintre creat mare m Ca | Desfășurarea Campion; mondial de șah pentru la Timișoara ilustrează p jiul de care se bucură noastră In lumea șahult fenstituie, totodată, o d< dc încredere și de prețu cordate acestui vechi și c cut centru șahist. Prezcr Campionatului. împreun cea a tradiționalului Fc Internațional Pentru Coj Juniori al Timișorii, ce desfășura paralel, cred c bine să fie precedată dc carea momentelor mai i tonte din drumul parcu mișcarea șahi stă din colț de țară, de la prime ceputuri pînă la aceasti nifestare de cel mai îne vel. Mișcarea șah istă t rcană a prins viață la îr tu! secolului trecut și cc demn reprezentant al fost J. Capdebo (1812- I născut șl înmormîntat i muna Bărătcaz. El s-a in marile întreceri cui din acea vreme și o p dștigată împotriva lui , [ (resne, unul din corifeii Iul de atunci, a fost pui In revista „Schach Zeitu 1852. și este înscrisă îi moria ordinatoarelor ulti deme de șah. Primul c! ' șah a fost înființat la > șoara în anul 1874, lai I sfirșltul secolului s-au a șahiști bănățeni de ma loare, a căror partide romantic, bogate in sa și combinații subtile, • ( tuie o adevărată ineîntar tru cel care le reiau asi o distanță în timp dc r sută de ani. După înființarea Can- tului național de șah, îj primii campioni ai țăr fost localnici A. 1 George DINU (1926. 1927. 1929) și Șt. 1 (1930. 1931) — iar la Ol da de la Miinchcn di printre cei opt jucători doi din Timișoara, doi Arad, unul din Lugoj, ș zervă tot din Lugoj. P Sub semnul angajării în actualitate Cetatea culturală și publicul ei. • Eflorescenta artelor timișorene în ultimele două decenii ipenrn dului a fost congresul se deschideau lucrurile Intr-un moment de de- isul viitorului, intr-un iluare a tacticii și stra- i in numele căreia po- ție revoluționară. Era dinamice, al construc- .nor evenimente și con- isul noului, al creației, •incipiile însufleții oare, faptelor și a atitudinii t de vedere Congresul imuri și de orizonturi, ăților epocii și al re- lei socialiste și comu- vocea tovarășului mțit cunl l se exprimă nai scumpe. Al IX-lea un vast și magistral iața partidului și a în- onare și fundamentale ru popor se recunoaște e a biruit și în care interesele lui, cu sacri- i învins, și pe care mai corectat din mers, cu ă. Este limpede pentru jresului de către tova- ■ noi înșine ca și cum activa limpede a desti- nde a ne gîndi viața Lnctură, mai presus de -esele națiunii noastre, ealului nostru revolu- i au dus la propășirea ie, la consolidarea in- lății, omeniei, demni- i. Spiritul celui de-al imental perspectiva in stre imediate și viitoa- problemelor societății, și dinamic, străin în- re spre realitățile vii, ozinci care își pierdu- , fierbinți șl angajate lucrărilor celui de-al aspăt de lumină și de orie, irigind toate ce- itrcgului popor. Acest contemporane, s-a re» 'mele ivite în drumul la celelalte congrese ul al X-lea, al Xl-lea, :arc au decis o conți- ?ștl 23 de ani care au încercări, de dificul- 'e datorate propriilor •darea noului, în sln- \ăți și resurse, altele , dc crize și recesiuni eg acest bilanț revo- seamnă lucrarea mat i dc numele celui pe 'egații la congres l-au le, visurile șl nevoile \E CEAUȘESCU, fiul enirii sale. Secretarul neepind cu Congresul rt izbînzi și confrun- .ionala sa clarviziune ndlrii sale științifice, in spiritul celor mal nd patriotică, pentru României. Sub con- cînd spunem astăzi LAE CEAUȘESCU a • merit din iulie 1988 cs al partidului cvo- | ani din Istoria țării, ă tenace impune cu i sporite, în fiecare ; prioritățile ei care, iunilor social-econo- sc“ își arc cert izvo- ra unei politici care 0 strategie culturală consec- nt4 desfășurată sub acolada utinuității de program și a prii, interesată să răspundă [2 mijloace specifice exigen- pr ideologice și estetice ale mdi, au impus uniunile de BBție, instituțiile profesio- nte de spectacol ale Timi- ■rti, in context național, m colective puternice, ca- dle să îmbogățească zes- w de valori a societății tae socialiste, să contri- te la formarea și educa- țipublicului, Indcplinindu-și. tffel, menirea de promotori idei arte angajate, al cărei paj generos să mobilizeze ■științele, energiile construc- h, să impulsioneze gîndirea ptoarc a omului nou, fău- z responsabil al prezentului t viitorului patriei. Subliniind Mul deosebit ce le revine oa- uailor de cultură și artă, lor de creație, cît și lor din domeniu, proces revoluționar, Lic. de dezvoltare a i noastre socialiste, in- în de- so- se- parul general al partidului ntâ că numai prin opere |cir.$ legate de realitățile spi- mle specifice poporului nos- h cultivînd înaltul patrio- fc. respectul față* dc înain- k prin opere pătrunse dc ■Eîantism revoluționar, și în an se regăsesc liniile dc ■rțâ ale procesului revoluțio- w actual, prin opere valo- bw sub raport ideatic și Metic se poate realiza acel xiil dialog dintre creator șî receptor ce rodește pe planul Ideilor și deschide larg, spre viitor, aspirația educativă, transformatoare, a actului ar- tistic. Viața culturală timișoreană a cunoscut, concordant efer- vescenței întregii spiritualități românești, mal ales în perioa- da deschiderilor marcante și revelatoare aduse de Congre- sul al IX-lea al partidului, o evoluție evidentă, valorificînd o vocație manifestă în sfera literaturii, teatrului, muzicii, artei plastice, creativitate în- cununată de prestigioase reu- niuni de profil, primite cu in- teres de publicul cărora li se adresează, și care se constituie în evenimente de răsunet na- țional, definitorii pentru mo- dul cum înțeleg scriitorii, oa- menii de teatru, muzicienii, artiștii plastici din această parte de țară, să dea expresie îndatoririlor ce le incumbă, însuflețitoarelor îndemnuri a- dresate lor de conducătorul partidului și statului nostru, idealurilor omului nou, parti- cipant el însuși, implicat în dinamica edificare umană și socială, al cărei subiect este, Intr-o societate profund uma- nistă. „Trebuie să nu uităm niciodată *— relevă tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — că socialismul îl construim cu poporul și pentru popor*', sln- tetizînd, astfel, linia gîndirii și practicii revoluționare, ce înzestrează și fenomenul cul- tural cu atributele unei con- cepții clare, unitare șl auten- tice, vizînd caratul de comu- nicare al operei de artă, al actului de cultură. Festivalu- rile de poezie, găzduite și sti- mulate de Asociația Scriitori- lor din Timișoara, Gala dra- maturgiei românești actuale, reunind pe scena Teatrului Național producțiile cele mai expresive ale momentului dra- maturgie și spectacular, com- petiția propusă de Teatrul de păpuși, tradiționala, de-acum, manifestare „Timișoara muzi- cală", a Filarmonicii „Banatul“ și Operei Române, ca și ex- pozițiile colective datorate Fi- lialei U.A.P. se integrează ace- leiași acute nevoi de confrun- tare, de dialog permanent cu contemporaneitatea, impunîn- du-se drept tentative majore de contact artistic cu publicul, inconfundabile. în peisajul ac- țiunilor de o comparabilă an- vergură. inițiate in alte ceitie culturale. Manifestările de amploare amintite completează .un pro- gram de activitate, în detaliile căruia, subordonate dezideratu- lui valorii, se află înscrisă, di- versificat, complex, explicația receptivității publicului timi- șorean, ce înconjoară, cu o mereu sporită atenție, galele poeziei, teatrului, muzicii, ar- tei plastice. Evoluția gustului public spre discernămîntul care respinge ferm nonvaloa- rea, chiar dacă e îmbrăcată în veșminte atrăgătoare, consti- tuie, desigur, un proces dificil șl nu se poate spune că, la Timișoara, spre deosebire de alte locuri, receptorul de poe- zie, muzică, artă plastică sau teatru apare doar în postura lui ideală, nesubminat d^ ten- tații ori reacții carențe de cultură. Dar. ceea ce s-a cîști- gat în ultimii ani. prin consec- vența instituțiilor profesionis- te, a uniunilor de creație, este o autentică apetență culturală, care face ca manifestările dc proporții, fie ele teatrale, mu- zicale, sau de poezie să se petreacă în atmosfera sărbăto- rească a sălilor pline pînă la refuz. Există, Intr-adevăr, a- cest public timișorean „talen- tat", deschis reușitei artistice, dornic de eveniment cultural, înclinat spre reflecție, argu- mentînd viabilitatea proiecte- lor repertoriale, sau scriitori- cești. sau de atelier, a moda- lităților de contact, de dialog al creatorului cu destinatarul creației sale. O cultură activă, menită să dinamizeze conștiințele, să dea dimensiune însetării de cu- noaștere, de dezbatere, să ofe- re omului contemporan idei înnoitoare și meditații nutrite de adevărul vieții și al istoriei, convoacă „la dialog", cu cei ce îi receptează mesajele, ma- rile opere, din patrimoniul său — argumente cu putere de sinteză, adînc modelatoare. Valoarea cultivă. cizelează gustul, vorbește gîndului și emoției pe înțeles, intră în re- zonanță cu sensibilități dintre cele mai diverse. Operele ne- pieritoare ale spațiului româ- nesc, literar, teatral, muzical, plastic, sînt și rămîn, firesc, înăuntrul actualității, ca fac- tori de continuitate culturală și istorică, dc simțire româ- nească, de raportare la lume, la universul vast al creației. Fiecare generație le rcdescope- — ORIZONT ră semnificația. Operele actua- lității se pătrund de vibrație și patos politic, etic, civic, de tensiune intelectuală și exis- tențială, pentru a polariza susbtanța realității despre care mărturisesc, în imagini cu va- loare de model, rezistente la trecerea timpului. A substitui valorii succedaneul fotogenic, simplist, lipsit de fizionomie, a promova, în procesul de educare creații literare, tea- trale, muzicale, plastice dc un gust îndoielnic, fie ele mai vechi sau mai noi, înseamnă a nu răspunde plenar exigen- țelor procesului formativ, a înșela publicul. Trebuie spus că, dc-a lungul ultimelor două decenii, la Timișoara au văzut lumina rampelor- teatrale șl muzicale, au stat pe afișul fes- tivalurilor literare, și al expo- zițiilor consacrate, titluri și personalități din fondul de aur al culturii noastre clasice și contemporane, și că, dacă s-a observat o creștere a nivelului de înțelegere al publicului, această treaptă, ca- litativ superioară, pe drumul cultivării, al perfecționării omului căruia îi sînt destinate operele de ailă, este și efec- tul unor criterii gîndite și aplicate in cunoștința de caq- ză a valorilor, în respectul pentru obiectivele programati- ce urmărite. Sub semnul an- gajării în actualitate, pe co- ordonata ideilor-forță ale so- cietății socialiste, al adevăruri- lor ei dc esență, racordate tra- dițiilor noastre umaniste, ce au căpătat un înalt și fără egal relief în climatul cultu- ral, social și politic al epocii contemporane. Matei POPA Gcorge DINU binare întrecere sportivă fa Timișoara Campionatul mondial dc șah pentru copii Mttțurarea Campionatului rrdial de șah pentru copii timișoara ilustrează presti- ho! de care se bucura țara fetrâ In lumea șahului și fetiluie. totodată, o dovadă kt încredere și de prețuire a- ■rdate acestui vechi și cunos- o! centru șahist. Prezentarea pnpionatului. împreună cu tea a tradiționalului Festival Wemațional Pentru Copii și Mori al Timișorii, ce se va I paralel, cred că este jtoesă fie precedată de cvo- 1:3 momentelor mai impor- din drumul parcurs de pierea șahistă din acest [toț de țara, de la primele în- teaturi pînă la această ma- t&bre dc cel mai înalt ni- pl Mișcarea șahistă timișo- Wi a prins viață la începu- t secolului trecut și ccl mai tem reprezentant al ei a ht J. Capdebo (1812—1885). iLut șl înmormîntat in co- Kia Bărăteaz. El s-a impus feririle întreceri europene n acea vreme și o partidă fota împotriva lui J. Du- tenc, unul din corifeii șahu- p de atunri, a fost publicată bmUti „Schach Zeitung" în IK. șl este înscrisă în mc- tarla ordinatoarelor ultra-mo- de șah. Primul club de ph a fost înființat la Timi- hra In anul 1374, iar spre foitul secolului s-au afirmat piști bănățeni de mare va- foe, a căror partide în stil mantie, bogate în sacrificii h combinații subtile, constl- o adevărată îneîntare pen- n cel care le reiau astăzi, la idistanță în timp de peste o uri de ani. După înființarea Campiona- toi național de șah, in 1926, rnil campioni ai -țării au cel de al doilea război mon- dial. șahul era un sport care se limita la un număr redus de jucători. După 23 August, a devenit un bun al maselor largi și a luat imediat un mare avînt. Timișoara, M localnici A. Tyroler IM 1927, 1929) și Șt. Erdelyi CÎ30.1931) — iar la Olimpia- Ji de la Munchen din 1936 țr.tre cei opt jucători au fost ih din Timișoara, doi de la And, anul din Lugoj, și o re- MVă tot din Lugoj. Pînă la după pierderile suferite, miș- carea șahistă s-a pus din nou pe picioare și a obținut succe- se importante, atît pe plan național, cît și internațional, mai cu seamă în ultimele două decenii. Jucătorii din Timișoa- ra au repurtat titluri de cam- pioni ai țării (Mihai Șubă, Sergiu Grunberg), de campioa- ne naționale (Gertrude Baum- stark. Margareta Mureșan, Li- gia Jicman), de campioane ju- nioare (Otilia Ganț, Crlstina Bădulescu). La ultimele cam- pionate pe echipe mixte (1988), din 12 medalii, la patru dis- cipline sportive, au fost obți- nute de Jucătorii timișoreni cinci medalii : aur la echipe fete (Electromotor), aur la ju- niori (Electromotor), argint la juniori (A.E.M.), bronz la echipe mixte (Electromotor) și bronz la echipe masculine (A.E.M.). La toate acestea, se pot adăuga cîștigarea de mari turnee internaționale (Șubă, Mureșan, Baumstark), cît și participarea jucătorilor și ju- cătoarelor din Timișoara în e- chipele naționale și olimpice. In prezent, activează la Timi- șoara un mare maestru inter- național, opt maeștri interna- ționali, trei maeștri FIDE și nouă maeștri ai sportului la băieți, respectiv o maestră e- merită, două maestre interna- ționale șl o maestră FIDE la fete. Printre aceștia, în afara celor citați mai sus, pot fi menționați pentru merite deo- sebite : Emil Ungureanu, loan Biriescu, loan Mărășcscu, Nc- boișa Ilijin, Mozes Erwin, loan Zarcula, tînărul Alin Ardelean șl arbitrul emerit Șerban Neamț u. Atenția forurilor internațio- nale a fost atrasă spre Timi- șoara în urma organizării de turnee cu participarea unor jucători din elita șahului eu- ropean, printre care fosta cam- pioană mondială Nona Gaprin- dașvili, de jocuri simultane, dintre care a rămas memora- bil cel susținut de fostul cam- pion mondial Anatoli Karpov, și, mai cu seamă, de festiva- lurile internaționale pentru co- pii și juniori, organizate în ultimii ani. La ultimul din a- ceste festivaluri, considerat ca cea mai mare manifestare de acest gen pe plan mondial, numărul participanților din țară și străinătate a depășit impresionanta cifră de 400. De aici și interesul stîrnit la ni- velul conducerii Federației In- ternaționale de Șah. Am fost vizitați în două rînduri de Florencio Campomanes, pre- ședintele federației internațio- nale, iar în luna mai 1987 a avut loc la Timișoara o ședin- ță a Comitetului Executiv FI DE. S-a decis, cu acel pri- lej, ca primul campionat ofi- cial pentru copii să se desfă- șoare la Timișoara. De altfel, nici o întrecere sportivă cu caracter de campionat mondial nu se atribuie unui for orga- nizator înainte de a se apre- cia condițiile pe care le oferă pentru buna lui desfășurare. La campionatul mondial de copii, la a cărui pregătire se depun eforturi susținute de mai multe luni, vor participa Jucători la patru categorii, bă- ieți și fete, pînă la vîrsta de 16 ani. S-au înscris sportivi din 60 de țări — Europa, Sta- tele Unite șl Canada. America de Sud, Africa, Asia și Australia. In total, vor lua parte la întreceri 250 jucători, însoțiți de antrenori, de ofi- ciali șl de părinți uneori. Fes- tivitatea inaugurală va avea loc. dacă timpul o va permi- te, în fața Operei Române din Timișoara, iar cuvîntul de des- chidere va fi rostit de preșe- dintele comitetului de organi- zare, tovarășul Petru Moț, pri- marul orașului. Disputele vor avea Idb într-un cadru deose- bit, la Casa Tineretului. In afara afișelor și a vitrinei de șah de la librăria Eminescu. sînt pregătite cupe, fanioane, brelocuri, Insigne, monitoare și table de demonstrații pentru public, iar în cele două zile libere sînt prevăzute acțiuni distractive pentru copii (vizi- tarea orașului, muzee, diver- tismente la parcul copiilor...). Cu prilejul prezentului cam- pionat mondial, publicația a- nuală Șah Timișoara va apare într-o ținută dc sărbătoare. In cuprinsul celor 160 de pagini, pe lîngă materialele pur teh- nice — partide, probleme dc ordin teoretic sau practic, re- zultate dc întreceri — sînt prezentate studii și cercetări cu caracter inedit. Astfel, sint aduse în discuție Logica regu- lilor și analogiile șahului 'cu lingvistica (Solomon Marcus), Jocul și creația in șah (I BUșc și O. Ogodescu). Aspecte neuropsihice și comportamen- tale, cu prezentarea primei en- cefalograme in cursul unei partide de șah (Fr. Schneider), Șahul în artă și arta in șah (Pius Brînzeu). Aceste studii sînt însoțite de rezumate în limba engleză. Pregătirile sînt gata, urmează întrecerile. Nutrim speranța ca reprezen- tanții noștri să obțină cît mai multe medalii, din cele mai strălucitoare. Piui BRÎNZEU ... e și vremea zvonurilor fotbalistice, se întăresc sau se ; subțiază efectivele, cei tari „răpesc" valorile unor echipe ; mărunte, e dreptul lor să-și întărească toate compartimen- • tele cu vedete după care pling amărîții de spectatori : \ se zice, deci, că Lung, ultimul mohican al Craiovei, va juca : la Steaua, Klein, osul domnesc al Corvinului. se va duce î la Dinamo, Marcel Coraș, nr. 1 la Sportul Studențesc, va ; î îmbrăca un tricou cu alte însemne și, tot așa, pînă în ,.B“, ; în „C", chiar și la nivelul campionatelor județene, e o bătălie \ aspră pentru nume sonore și nădejdi în suișul scontat odată : cu fluierul reluării competițiilor fotbalistice. La „Poli", bunăoară, e zarvă și suspin. Cos ti că Radu- : lescu a preluat o echipă agonică, n-are încă pe ce să se : bizuie în temerara sa încercare de a reface imaginea publică \ a obrazului (terfelit) al „alb-violeților". E greu, nea Costică, \ îl întrebai deunăzi. Omul-fotbal, optimist și tenace cum e, mi-a zis că dumnealui a avut totdeauna ambiția și curajul • de a o lua de la capăt și de a scoate diamante pînă șl din ; I piatră seacă. A lăsat Oțelul Galați în plină glorie, oferind ; : orașului de la Dunăre o clipi de istorie : Juventus Torino ; \ | îi luase pe oțelarl din „B", modești în vis și în putință, ; pentru ca, în scurtă vreme, să-i suie pe catarg, lîngă Steaua. \ Dinamo, Victoria. Acum, Costică Râdulescu a pornit să cucerească micul ; | Everest fără șerpari, cu un tub de oxigen pe care-1 poartă r ș în sine de cînd s-a apucat de această grea îndeletnicire ; e j ; admirabil acest cetățean, acest expert în fotbal, cum sur- ; s prins am fost șl încă de ce F.R.F. nu i-a încredințat, nici J ; măcar o dată, răspunderea preparării unui lot, „olimpie", : ? bunăoară, pe unde s-au perindat atîția risipitori de iluzii. - Octavian Știreanu. bunul meu prieten, trecînd prin Ti- : l mîșoara, ne-a încurajat șăgalnic : veți reveni in ..A", după : j cum v-ați obișnuit... \ Teodor BULZA ORIZONT tpoca Nia La 23 de ani de la Congresul al IX- lea al Partidului Comunist Român, care • inaugurat o epocă de prefaceri înnoi- toare. revoluționare tn toate domeniile de activitate» România se afirmă tot tnai puternte tn viața internațională. •Autlnd sâ eontribule eît mal substan- țial la soluționarea marilor probleme cu care se eonfruntă lumea contempo- rană. Ia aceastâ perioadă a fost funda- ROMANIA PROMOTOARE FERMA A PĂCII montată conce; • partidului șl pția de politică externă I statului nostru, între aceasta și realitățile interne ale socie- tății noastre exlstînd o legătură Indiso- lubilă, care reflectă atît transformările profunde, revoluționare, din țara noas- tră, cît șl aspirațiile de pace șî progres ale poporului român. Concepția origi- nală, ce caracterizează politica exter- nă românească, strategiile elaborate în legătură eu marile probleme ale con- temporaneității. sînt indisolubil legate de activitatea teoretică și practică a secretarului general al partidului nos- tru. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, care are rolul hotărîtor în elaborarea și promovarea politicii externe româ- nești. La baza întregii politici interna- ționale promovate de România se află Un ansamblu coerent de norme și prin- cipii, definirea direcțiilor fundamentale de acțiune pornind de la analiza științi- fică. materiallst-dialectică a realităților și mutațiilor care se manifestă în lume. Analiza amplă și științifică a marilor prefaceri care au loc pe plan interna- țional. așa cum este realizată în docu- mentele partidului nostru, relevă fun- damentele unui nou mod de gîndire cu privire la posibilitățile de progres ale lumii contemporane și cu privire la soluțiile pe care le impun marile pro- bleme cu care se confruntă umanitatea. Definind acest mod nou de gîndire po- litică care trebuie să se afirme, în Ex- punerea rostită în cadrul ședinței Co- mitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 29 aprilie a.c., tovai ășul NICOLAE CEAUȘESCU arăta că „este necesar să subliniem cu putere princi- piile ce trebuie să stea la baza acestei gîndiri, schimbările radicale care tre- buie să aibă loc în raporturile inter- naționale, în politica internațională șî care sâ pornească întotdeauna de la înlăturarea cu desăvîrșire a oricărui amestec în treburile interne ale altor ȘI COLABORĂRII RASUL GAMZATOV (U.R5.S.) MAMEI popoare, de la asigurarea progresului economic șl social, a independenței șl suveranității popoarelor*. Noua gîndire politică trebuie să aibă în vedere eliminarea războiului, șl mai ales a celui nuclear, ca mod de soluției nare a diferendelor internaționale, ac- ceptarea universală a principiului co- existenței pașnice, renunțarea la ames- tecul tn treburile interne ale altor sta- te. afirmarea liberă a oricărei națiuni, recunoașterea necesității - dezvoltării economice șl sociale a tuturor popoa- relor eto. Avem de-a face cu un eon- cept sintetic care cuprinde ideile de bază care au caracterizat politica ex- ternă a statului nostru, poziția sa față de marile probleme ale contemporanei- tății, mai ales de la Congresul al IX-lea încoace. Activitatea internațională a României iși găsește o expresie pregnantă în di- namica relațiilor sale diplomatice, în participarea sa Ia circuitul mondial de valori materiale și spirituale. în pre- zent, țara noastră întreține raporturi diplomatice și economice cu 155 de state de pe toate meridianele globului. Este vorba de o amplă deschidere a României spre lume, care are la bază principiile dreptului internațional și ce pornește de la premisa că aceasta este singura cale capabilă să contribuie la apropierea între popoare, la destindere și pace în lume. Ca țară socialistă, România dezvoltă larg relații de prie- tenie șî colaborare cu toate țările so- cialiste, acționînd cu consecvență pen- tru o bună colaborare între ele. pentru depășirea unor divergențe, pentru întă- rirea unității și solidarității lor. tn con- cepția P.C.R., dezvoltarea fiecărei țări, întărirea forței șl prestigiului socialis- mulul în lume, implică și impun extin- derea șl perfecționarea colaborării pe multiple planuri a relațiilor dintre ele. Dezvoltlnd o largă rețea de relații, Ia scară planetară, pe baza principiilor șl normelor legalității internaționale, ale egalității în drepturi a statelor, inde- pendenței șl suveranității naționale, nerecurgerii la forță șl amenințarea cu forța, reglementarea pe cale pașnică a diferendelor internaționale, neameste- cul în treburile interne, cooperarea pc baza avantajului reciproc, pornind de la realitatea «omplexă a lumii actuale, țara noastră depune eforturi constante pentru democratizarea relațiilor Inter- naționale, pentru realizarea unui climat de pace și colaborare între toate națiu- nile. Respectarea acestor principii este cu atît mai necesară cu cît actuala lume se caracterizează printr-o mare complexitate și diversitate, contradic- torie. cu orinduiri social-politice dife- rite, existența unor puternice antago- nisme. fiind confruntată în același timp cu probleme de dimensiuni globale. România și președintele ei militează pe plan internațional în vederea solu- ționării diferendelor exclusiv pe cale politică, negociată, în vederea elimină- rii forței din relațiile internaționale. Acesta este un deziderat obiectiv, indi- solubil legat de afirmarea păcii și secu- rității în lume. Tocmai de aceea, lupta împotriva escaladării cursei înarmări- lor și, în primul rînd. a celei nucleare, a devenit o problemă prioritară a poli- ticii externe românești. Și în această privință România dispune de o strate- gie bine fundamentată, realistă, avînd la bază o solidă ancorare în realitate, cît și o lucidă definire a perspectivelor imediate și de durată. Apreciind trata- tul sovicto-amcrican privind lichidară rachetelor nucleare cu rază medie i maț .scurtă de acțiune, România coc» deră câ este vorba de începutul etape noi care trebuie să ducâ la b tensificarea eforturilor tuturor peț»! relor în lupta , pentru înlăturarea ar» lor nucleare. Ca țară europeană. România aed o mare Importanță securității pe ax$l nent, fHnd hotărftă sâ acționeze cm stant pentru desfășurarea cu wccb» procesului da cooperare șt securii început la Helsinki. Participînd la r* niunile actualei sesiuni de te Viei țara noastră este ferm hotăritâ sâ c® tribuie la realizarea unor înțelegerii acorduri de natură să impulsioneze cesul de edificare a securității Io •> ropa, o serie de propuneri români vizînd problemele principale ale re- niunii. O importanță aparte acordă Romidi realizării în Balcani a unei reg. bunei vecinătăți, a păcii șl colaborrJ fără arme nucleare. Aceasta ar m desigur repercusiuni pozitive. w1 plan mai larg, european. O concepție novatoare caracteruJ gîndirea secretarului general al 01 dului și în ceea ce privește moda * soluționare a conflictelor din dlfeț zone ale globului. Conform acest»* luția rațională este renunțarea la M și amenințarea cu forța, retragereitl pelor străine de pe teritoriul altor țH respectarea cu fermitate a indeperd® ței naționale a statelor. Viața a »i monstrat faptul că intervențiile siria în treburile interne ale unor țări a dus la înrăutățirea acestora, la a? plicarea lor. Se confirmă din non» ziția României care se pronunți h, potriva exportului de revoluție, dl | împotriva exportului de contrar» luție. Față dc multitudinea aspectul* ții internaționale, angajarea Romi™ a președintelui țării. tovria NICOLAE CEAUȘESCU, in eforfai de înnoire calitativă, revoluționarii raporturilor internaționale își au im rul în aspirațiile poporului ned ferm angajat pe calea progresuluiI Lector univ. dr. Cornel iu POPE? CEA Proletari din toat^ POEMELE PĂCII Sînt pe lume trei cîntece sfinte: e-n ele nădejde, tristețe, durere și glasul iubirii. Primul cîntec mama-l șoptește cînd dulce iși leagănă fiii. Moartea noastră descrisă dc atîtea ori de specialiști nu era nici ușoară, nici instantanee, cl era de o mie dc ori a noastră. Prietena strigă încă o dată: mamă! mamă! și muri Casa trosni și se prăbuși. Cadavrul SAPTAMINAL SOCIAL PC ■ ia sedinț Sliimiți tovarăși. Al doilea — tot mama îl cîntă pe-al fiilor căzuți mormînt. Al treilea îl cîntă orișicare. Pe lume doar trei cîntece sînt. tn românește de Gco VASILE BOGDAN CHORAZUK (Poionia) LA PVTRU DIMINEAȚA Fiecare era sigur că n-o să se întîmplc Și totuși astăzi la patru dimineața m-am trezit cu o grozavă durere a întregului oraș. Varșovia a totuși bombardată. Mai întîi 8-a năruit zidul frontal al visului casei noastre. M-am fost dar visul continua — zăpăcit trezit brusc de mirosul și praful ce arginta in zbor păsările din visul meu. Prietena sîngera abundent. Fîșii de piele și durere curgeau de pe noi amîndoi, apoi au urmat alte explozii : a început să acționeze sistemul nostru nervos de apărare. Se făcuse lumină de tot. Jumătate din Marszalkowska pînă la Bielany se transformase într-un lac cu bulboane Blocurile turn din partea de est atîrnau peste etaje prăbușite La toate ferestrele rămase întregi în acești zori atîrnau țipete, țipetele mute a trei sute de mii de morți. Nimeni, in afară de militari, nu știe ce s-a întîmplat. Salvarea noastră amestecată cu disperare ardea la orizonturi. Peste oraș atîma Mirosul morții ump »n nor carnivor ;a încet fiecare fisură, betonul devenea cenușiu. Radioactivitatea ne cuprindea așa de strîns încît ni se tulburau ochii și amintirile Carnivora ciupercă înfuleca tot mai mult din groaza noastră și se ingrășa fulgerător. ) * prezențe românești • Revista Fjala, nr. 6/1988, care apare la Pristina (Iugoslavia), publi- că. într-o amplă panoramă lirică — din care nu lipsesc Kavafis, Odlseas Elitis, Vasko Popa, Nazim Hikmet — două poeme semnate de Nlchita Stănescu și. respectiv, Anghel Dumbrâveanu Traducerea în limba alba- neză aparține lui Baki YmerL • Revista Poet, editată de Societatea Mondială a Poeziei, la Madras, în India (fondator, președinte șl redactor șef Dr. Krishna Srinivas). publică în voi. 28, nr. 11/1987 — într-un sumar cuprlnzînd poeți din Africa, America, Asia, Europa, America Latină, Oceania — poezia „Tabla întoarcerii** de Anghel Dumbrăveanu, tn traducerea engleză semnată de Adam J. Sorkln. • Radio Sofia a transmis, în 7 aprilie 1988, două emisiuni lirice: cea matinală, dedicată poeziei lui Marin Sorcscu, și cea de seară, dedicată poeziei lui Anghel Dumbrăveanu. Traducerea poemelor în limba bulgară aparține cunoscutului și prețuitului prieten al literaturii noastre, Ognean Stambollev. COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU viitorului nostru zăcea toate străzile orașului, de turbarea orbită de șî pentru a nu sc Era absolut patru, în MIREILLE știe năruind adulmecat mîine a animalelor a cîta oară agonii românește dc Aura ȚAPU MARINOFF (Franța) DIMINEAȚA Doresc să exprim tulul Politic Executiv, prezenți la această ședi ‘ trai, partidului, tuturor ștești. Întregului popor pentru cuvintele de fe In acest cadru cu privi fi activi ta tea mea, in călii Udului | într-adevăr. Co.j constituit un moment i vitatea partidului, în ( noastră. El a descătușat revoluționară a coniuniș tru înlăturarea a tot ce PtlsmulUi, con serva tor nirc față dc tot ceea ce ța șl capacitatea creatoa nostru dc a asigura fă nin. corespunzător nazu din patria noastră (Ap Se scandează „România eroism!"). Nu am de gind ucu acestor probleme — vc an, plenara Cum iu •tuli spiritul Tezelor din apri vitale a partidului Gee acum este că, după Cor tru a acționat în mod c rea întregii activități, p ții partidului, a societiiț: area unui larg cadru toate domeniile, a con porului Ia conducerea ti te, a întregii activități nit dc la teza ca sociali și pentru popor, că numa a poporului la făurirea ra înfăptuirea neabătute dezvolt a re eco r; o o f c o -so t Dimineață verde va fi cînd topite vor curge-n cuptoare nedoritele tunuri cînd sărmanul atom nu va mai fi pus, împotriva voii sale, să ne tot amenințe cînd zeul Marte se va ocupa de lucruri mai plăcute — rușinat de fișa lui de activitate, cînd toate armatele lumii vor mergo la pas de voie flulerînd melodii de dragoste după cum li taie capul pe soldați Dimineață verde va fi — porumbe! cu o ramură de măslin în românește dc Da vid CRISTIAN REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada ROD^l Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepubta nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. I TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index : 42.907 I I ImpUntrea a 23 la Congresul al Partidului Comunii — istoricul forum oiștilor, eare, prin nanlniă a întreguli întregului ies pe NICOLAE popor, t o v a CEAU! suprema funcție p secretar general — <» puternică însufb Iuror oamenilor m țara noastră. ftin de cele mai alese de dragoste, înaltă nețărmurită recunc ță de cel mai iubii porului român, ge ducător al partidul tului nostru. Comitetul Potiti* al C.C. al P.C.R., ședinței din 23 iu un caid și înalț! giu t o v a r ă NICOLAE CEAUȘ numele Comitetulu al Partidului Corn mân, al întregului guvernului, al mili 8 O f/wa NICOLAE CEAUȘESCU - INAUGURATĂ DE CONGRESUL Al IX-LEA AL PARTIDULUI- ici ican privind licliidaret cleare cu rază medie ft i • acțiune. România con»- vorba de începutul und e trebuie să ducă la In* forturilor tuturor popea* pentru înlăturarea arme- CEA MAI GLORIOASĂ PERIOADĂ DIN ISTORIA EROICĂ A POPORULUI ROMÂN Metan din toate gările, i ropeană, România acordi! tanță securității pa conți* otărftă să acționeze con* desfășurarea cu succes a cooperare șî securitate Einkl. Participînd la refl* el sesiuni de la Viena, .sto ferm hotărită să con* li zarea unor înțelegeri ți itură să impulsioneze pro* care a securității în Eu* j de propuneri românești mele principale ale reu» ă aparte acorda România 3alcanl a unei regiuni a iți, a păcii șl colaborării, lelea re. Aceasta ar avea cusiuni pozitive, pe un european. novatoare caracterizează tarului general al parth ea ce privește modul de conflictelor din diferite lui. Conform acesteia, so* este renunțarea la forță cu forța, retragerea tru* le pe teritoriul altor țâri, fermitate a independen* LAMINAI SOCIAL POUTIC Șl IITERAR ARTISÎIC EDITAI 06 UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R Și COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCARE SOCIALISTA TIMIȘ NR 30 (HI7a 29 IULIE 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX 16 PAG., 3 LEI INTAREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU a statelor Viața a de* I ședința Comitetului Poetic Executiv al C.C. ai P.C.R., din 23 iulie Sțirea acestora, la corn* e confirmă din nou po i care se pronunță im- ului dc revoluție, cit $! •ortului de contrarrvo titudinea aspectelor vio ile, angajarea României, •lui țării, tovarășul AUȘESCU, in eforturile itativă, revoluționară a tcrnaționale își au izvo ile poporului nostru, )c calea progresului. . dr. Corncliu POPE fi SUmați tovarăși. iescrisă de atîtea ori de specialiști i, nici instantanee, cl era noastră. Prietena : mamă ! mamă ! și muri, prăbuși. Cadavrul acea năruind ilui. adulmecat i de mîinc a animalelor știe a cita oară agoniză. românește dc Aura ȚAPU MARINOFF ița) FAȚA 1 fi cînd c-uptoare i nu otrha voii sale. kDoresc să exprim cele mai vii mulțumiri Comite- rii Politic Executiv, guvernului, primilor-secretari fereați la această ședință. Comitetului nostru Cen- partidului, tuturor organizațiilor de masă și ob- m întregului popor pentru telegramele adresate, jetro cuvintele de felicitare și urările ce s-au rostit Best cadru cu privire la activitatea partidului, la pvltatea mea, in calitate de secretar general al par- blU: Intr-adevăr, Congresul al IX-lea al partidului a ktituit un moment important, de cotitură, in acti- btea partidului, în construcția socialistă in patria kHL El a descătușat energiile creatoare, gîndirea irvluționară a comuniștilor, a poporului nostru, pen- H înlăturarea a tot ceea ce era vechi — a dogma- anului, conservatorismului, a tendinței de ploco- in față dc tot ceea ce era străin — și a afirmat for- >ți capacitatea creatoare ale partidului și poporului fetru de a asigura făurirea socialismului In Romu- b. corespunzător năzuințelor poporului. in patria noastră (Aplauze puternice, St scandează „România — comunism. realităților îndelungate. Ceaușescu km!-). Nu am de gînd acum să fac o expunere asupra fetor probleme — vom avea, în toamna acestui ■, plenara Comitetului Central, care urmează. în feritul Tezelor din aprilie, să analizeze întreaga acti- jfea partidului. Ceea ce aș dori însă să subliniez m este că. după Congresul al IX-lea, partidul nos- n i acționat tn mod constant pentru perfecționa- și întregii activități, pentru democratizarea actîvită- l|B partidului, a societății noastre socialiste, prin cre- ra linul larg cadru de organisme democratice în site domeniile, a condițiilor de participare a po- calul la conducerea tuturor sectoarelor de activlta- l1 întregii activități interne șl externe. Am por- rît de la teza că socialismul îl construim cu poporul hkentru popor, că numai tn măsura participării active i poporului la făurirea socialismului putem asigu- ri înfăptuirea neabătută a programelor noastre dc Biliare economico-socială ■ Desigur, 23 de ani lungă, dar nici prea nu reprezintă o perioadă prea scurtă, pentru că, cel puțin în NEMĂRGINIT OMAGIU ce privește poporul român, sînt ani care au pus capăt în mod radical vechii înapoieri și au asigurat ridicarea patriei noastre la un nou stadiu de dczvol- tare, transformarea ei intr-o țară industrial-agrară. Intr-o perioadă așa de scurtă, sînt puține țări care au obținut asemenea realizări — și dacă luăm numai a- cest lucru și tot putem afirma cu îndreptățită min- drie că partidul nostru și-a demonstrat forța și capa- citatea sa dc a conduce destinele României spre so- cialism și comunism! (Aplauze puternice. Se ovațio- nează îndelung pentru Partidul Comunist Român, pen- tru secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu). Dară privim la toate județele și localitățile patriei noaste sc poate observa că an creat zeci și zeci dc noi platforme industriale in toate zonele patriei. Practic, județe rare erau lipsite de orice Industrie au devenit astăzi puternice centre industriale și există. din acest punct do vedere, nici unul în industria socialistă, organizată pc baza celor mai nu care noi for* cuceriri ah științei și tehnicii, să nu reprezinte o ță puternică, nare asigură condiții de muncă, dar și dp viată t. cum sînt . Can Marea Neagră, hidroce Dunăre și de pe princ lerioare, marile și modi industriale, puternicele inței, edificarea noului amenajarea complexă ; vița și metroul din ( Transfăgărășanul, noile și edificii culturale. Evocînd rioase. la Executiv 23 iulie partidului, NICOLAE privim la realizările a< Ședința Con al C.C. £ 1983, secretai președintele CEAUȘESCl toate județe patriei noastre se poate creat zeci șl zeci de n< ORIZONT CUVINTAREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU al P.C.R., din 23 iulie Politic Executiv al C.C la ședința Comitetului (Urmare din pag l) țări- puternice, Îndelungate; se scandează „Ceaușescu e aceea, lipsit de semnifica forța militară revoluționl jmâneștl de sub comanda H e constituia în imediata am natului. e de acțiune comuna • întemeiat] atît pe năzuia unității naționale, cît । faptului că împlinirea ;trînsă șl neștirbită cooperaj adresat de Murgu lui edificator în această privii tă, cît mai în grabă, căuuit a să puteți cel puțin cea i» i să o întîmpinați cu b poi dc aci încolo va fi gri mai pe urma grija Europă m-Duiră, Eftimio Mu 1937). Aceste planuri și de ministrul de in temere. La 16 august I rmat despre Intenția lui u ca, la momentul o pe românii din Ungă ie a se uni eu Țara Ro Vloldova. De altfel, comis ului maghiar pentru .n de Sud, Sebd Vukovics. spe»j că scopul românilor precis i transformarea provincie cu conducere itănat” român) șl unirea w mânească. Mărturisește d« năzuință și preocupare imul politic Paul V multor legături dintre români. într-un a puțin timp după revolu românilor sînt : unirea uturor românilor șl in istria sau așa-numita Daro- D Suciu. op. cit). a forțelor militare otom bsburgice a determinat ir iluțlei în țările române iârnicirea acțiunilor statului național r /oluția a însemnat. Im ență de luptă, de afirni unității practic. n. național^ d calea spre In r. loan MUNTEANU • masele largi de oa lealiza rea unității aces ia și cea mai urgentă . singura soluție în con ale țării noastre. Pr rindea dc progresul in acțiunea unită a «acest ei puteri din ce în ce mi mai rapace și mai rcpri european, aceastâ inve* ativă s-a concretizat fa reală a puterii i pen n istorie, alianța mun teasră a devenit condu lunea asupra mijîoacel p copar ticiparea la pu iile cele mal eficiente înnoirilor cu conținut ilte planuri. Eliberarea ?eu!ară s-a continuat sub prejudecăți, hi er. lichidarea mentdilâ- le șl modelarea unui in aflat în desfășurare ia remarcabile. ContinuiU- )ceș este cerută de fa irmârii socialismului icord Iată de aspii ii* zatoare ale puterii capi- istituționalizat în di’.-! ra. conf. dr. V. Zamfir și con!, fc I. Hrianca au creat tehnologia inr diclectrice în cîmp electric de inii frecvență aplicată în industria de pi* lucrare a lemnului, cu rezultate Im privind ridicarea calității produsei $ creșterea productivității muncii C.P.L Rîmnicu-Vîlcea și C.P.L Această tehnologie perfeeHonoU Conf. dr. R ADU MO< Secretar științific al s< Creație a regimului c Inr. Institutul Agronomi ra a luat ființă la 30 iul din primele ctitorii pri conducere politică din ț atitudine față de învăță agricol, ca bază de for tipiilor atît de necesari c culturii socialiste. De la înființare și p! institutul nostru a cunos reu ascendentă, în ceea c ^lă, perfecționat instructiv-educativ al s1 cetirea științifică, imp ml țațelor cercetării știi ducție. Prin darea în folo-inț. liclu al institutului și . da ce Experimentale, ! ani. Institutul Agronomi ra a devenit prima instil mint superior agricol di rntfi după concepția nu COI & CONSTANTIN FLONDOR: Livadă. conducere din economia Județului, am inițiat prezentarea, pe domenii, a preo- cupărilor și direcțiilor de cercetare ale colectivelor din facultăți și institute, în scopul abordării de investigații mixte, învățămlnt-producție. Pe această cale, a sporit cu circa 15 procente în acest an angajarea în județ a potențialului nostru de cercetare. Față, însă, de cerința introducerii mai rapide în producție a cuceririlor știin- ței și tehnicii moderne în toate dome- niile — formulată în Expunere de către secretarul general al partidului — și pentru a contribui mai mult la în- făptuirea angajamentului organizației Cont. dr. MIHAIL EPURAN Prorector al Universității Timișoara In ultimii doi ani, cadrele noastre di- dactice și cercetătorii au sintetizat re- zultatele cercetărilor lor în 10 valoroa- se cărți de specialitate, au obținut 3 brevete de invenții și au înregistrat 12 cereri de brevetare a unor noi invenții, din care unele au fost premiate la Sa- loanele de invenții și inovații organi- zate de O.S.I.M la Sibiu și Rlmnicu- Dintre acestea, cu rezultate remar- cabile la scară națională, comparabile ca performanțe cu cele similare pe plan mondial, menționăm obținerea mono- cristalului din Huorură de calciu, a cuai țului monornstalin $1 tragerea pro- filata a safirului Realizarea monocrisuilului din fluo- rură de calciu, incorporează 4 brevete de invenții distinse cu premiul 1 și premiul special al juriului la „Salonul de invenții de la Rîmnicu Vilcea** și cu premiul „Dragomir Hurmuzescu" al Academiei R.S.R. (colectivul ; lector dr Irina Nicoară. șef laborator Dumitru Nicoară. conf. dr Zcno Schlett, conf. dr Otto Aczcl) Prin microproducția tinde la fabricarea elementelor m curbate și la încălzirea covdarelor â fibre lemnoase (a constituit baza to; mentației la construcția unei noi secții; de producție de mobilă pentru expert] la C.P.L. Rîmnicu Vil cea), precum ți în industria textilă, la uscarea bol • nelor cu fibre textile în domeniul tehnologiilor chimice 4 fost asimilate și realizate în micropr> ducție o gamă largă. în continuă diw • sificare și moder nizare, de truse M reactivi pentru biochimice. în uzul laboratoarele» cadrul colectivul de cercetare și micro producție r tru valorificarea materialelor rtd»! executată ia Universitate, de ridicată, se acoperă necesarul industria optică și alte nevoi. Cercetările pentru obținerea lui monocrlstalin la presiuni temperaturi ridicate constituie meniu al fizicii care este abordat doar de punct de vedere (S.U.A^ Japonia. U.R.S.S.) sau de țăn calitate pentru cuarțu- mari și un do- pe plan mondial țări avansate din tehnico-științific R.F.G., Franța, care au importat instalații și tehnologii (R.P Chineză. R.P Bulgară). Ca urmare, datorită complexității realizării mijloacelor ex- perimentale de investigare, al prețului ridicat al acestora și al dificultăților de conținut, lucrarea abordată de co- lectivul de la Universitatea din Timi- șoara. condus de conf dr I. Muscu- tariu. reprezintă o premieră națională. Prin cercetările teoretice, rezultatele experimentale în aparatură de labora- tor de concepție și execuție proprie, a fost posibilă trecerea la faza de exe- cuție a stației pilot prevăzută a fi pusă în funcțiune în anul 1988. Aceasta va aduce un aport direct la promovarea progresului tehnic în domenii de vîrf ale industriei. Tragerea profilată a safirului a fost realizată de colectivul de cercetare și microproducție a monocr istalelor topitură, sub conducerea șefului laborator Dumitru Nicoară. din de Aceste rezultate au fost brevetate și perabile și refolosibile, condus de tril dr. ing. Cornel Drugărin, realizare cai I asigură odată cu eliminarea importul? lor și produse de calitate ridicată coe-I petitive pe plan mondial. De aseincnAl prin valorificarea complexă a maleril»| lelor recuperabile din industria riei sc repun în circuitul econonz substanțele chimice deficitare, seredootl consumul specific cu 5O%o la unii pt? duși de retaniere de tip PROPRETAKl cu efecte și în diminuarea împortlkI rilor. Elaborarea și punerea la punct » tehnologiei pentru obținerea difcritekr paste dc aluminiu pentru producția «I lacuri și vopsele, de către dr. ing. laud Jianu, asigură, prin aplicarea inM trială producerea în țară a cca 3001 sorturi speciale de paste de alumina pe baza căreia se reduce cu M apoi se elimină importul unor materâ prime deficitare necesare producției vopsele. Analizînd critic rezultatele cerrctfrăl științifice în lumina tezelor cuprinsein magistrala Expunere a tovarășul® NICOLAE CEAUȘESCU, vom asiguno participare dinamică la rezolvarea una probleme de importanță științifică ? practică deosebită, pentru a contrita mai deplin și direct la „implicarea»] tivă a științei, a cercetării în Intieap i dezvoltare — inclusiv la elaborarea ți. realizarea planurilor, a politicii nene» ralc de dezvoltare a patriei noasbfl initgrarea Invățâmîntu! u ș: producția. Dc la sarcina primară, Unor specialiști cu înaltă vătâmîntul superior a. asumat în tot mai ma alte atribute, cum ar fi motor al creației științ avînd permanent în vc< montarea rezultatelor o țifice în producție Astăz noscut și acceptat de că tătorii — cadre didacti că o cercetare nu poate finalizată decît după ce ținute în laborator, în st tice și experimentale, pilot, și-au găsit confirm pnxtucție. în acest sens, Consiliul cezarii, coordonat de ur specialiști, sub președlr I.A.T., tovarășul prof. d Iile, reprezintă în ultimi organizatoric prin care transferul rezultatelor ce tuate în institut către m< In special din jud. Timî și Caraș-Severin. O atenție deosebită a alegerii tematicii de cerc se permanent în vedere, direcțiile ‘dc dezvoltare prevăzute în documente! dc stat în scopul edifică a unei agriculturi putem și, pe de altă parte, nec tării imediate a unor p gente cu care sînt con fu productive. Dintre rezultatele mai ținute în ultimul timp dc cercetători — cadre dida tut. credem că merită : na te. tn acest context, c* realizări de vîrf. Așa, de exemplu, in do rării plantelor, au fost < neralizate în producție p de orez (Timiș, Coral, Di; care, cu un potențial 5—6 t/ha au situat zona pc locul I pe țară în pi ORIZONT ttivitatea economică a întreprinderilor industriale și agricole uliul „Salonului de ins riu 1986“, unde au fost niul special al juriului u ea instalațiilor de tra* safirului în tehnologia । A.E.M. Timișoara s-a Jl de utilaje și se obțin nnii de energie, mate* eșterea, mai bine de ictivității muncii. । deosebit de relevante, le și efecte, cercetările vind alte noi tehnologii ntrol. Astfel, colectivul oprictăți structurale și xile din soluție apoasă, dr. Octavian Birău. se ivansat do realizare o netodei dc topografii în ialclor și dispozitivelor-' pentiu analize în flux se va implementa in •tehnică. verșitatea din Thnișoa- r. Zamfir și eoni. dr. eat tehnologia încălzirii împ clcutric de înaltă tă in industria de pre* □lui. cu rezultate bune a calității produselor și .dr. RADU MOGA MÂNZAT tar științific al senatului T.A.T. I Ctcație a regimului democrat popu- k Institutul Agronomic din Tiinișoa- Bi luat ființă la 30 iulie 1945, ca una ■ primele ctitorii prin care noua ■ducere politică din țara noastră lua ■tedlne față de tnvățămîntul superior țkd, ca bază de formare a specia- lilor atît de necesari dezvoltării agri- prii socialiste. De la înființare și pînă în prezent, Statul nostru a cunoscut o linie me- w ascendentă, în ceea ce privește baza ferillâ, perfecționarea procesului Mmctiv-educativ al studenților, cer- prea științifică, implementarea re- Wlatelor cercetării științifice în pro- Prin darea în folosință a noului edi- fe a! institutului și a Stațiunii Di- ktce Experimentale, în urmă cu 14 k Institutul Agronomic din Timișoa- aa devenit prima instituție de învâță- tel superior agricol din țară, organi- i după concepția modernă, privind țiilor realizate, deși această zonă este mai puțin favorabilă culturii orezului decît sudul țării. Acestea, ca șl alte patru linii de orez (Topolea șl Partoș) încercate în prezent în rețeaua CSIOS, cu un potențial productiv de 7—8t/ha, sînt rodul colaborării fructuoase din- tre șeful de lucrări dr. ing. Cărăușu Valentin și inginerul Urdea Gheorghe, directorul I.A.S. Banloc. La grîu, tritlcale, porumb, ceapă și usturoi au fost realizate, de asemenea, noi soiuri și linii de mare productivi- tate, care actualmente se află în încer- care, în unitățile din rețaua CSIOS O atenție deosebită s-a acordat amelio- rării solurilor sărăturate și acide, care dețin o pondere însemnată în vestul țării, în scopul elaborării unor tehno- logii adecvate. Aplicate în unități ca C.A.P. Dlniaș. I.A.S. Lugoj, I.A.S. Fă- get și alte unități, aceste tehnologii au dus la sporirea considerabilă a fertili- tății solurilor. Cadrele didactice din institutul nos- tru, alături dc specialiști de la S.C.A Lovrin, D.G.A, și trusturile I.A.S. din jud. Timiș, Arad, Caraș-Sevorin și Bihor, au contribuit la elaborarea unor tehnologii adecvate zonei de vest, care au stat la baza obținerii unor producții îmbunătățirea tehnologiilor de creștere, igienizarea și optimizarea gradului de confort, în scopul exprimării integrale a potențialului productiv al speciilor de animale crescute în sistem intensiv. Nu mai puțin valoroase sînt rezulta- tele obținute în cadrul cercetărilor din domeniul apărării sănătății animalelor. O mențiune aparte aș face aici harni- cului colectiv de la disciplina de chi- rurgie, eare, printr-o colaborare fruc- tuoasă cu specialiștii de la I.M.A. Ti- mișoara, au conceput și au realizat pentru producție o seric de instrumen- te șl utilaje (truse podotchnice, trava- liu, masă de operație etc.) care au început să intre deja în ților zootehnice. Tot în I.M.A. Timișoara au fost sînt în curs de elaborare mente sau aparate strict zootehnii moderne, cum toare de aerosoli pentru dotarea unită- colaborare cu concepute sau și alte instru- necesare unei sînt: genera- tratamente și ia B HI ctivilățil muncii Alicea și C.PX "ta perfecționată NTIN FLONDOR: Spre Honțișor. vaccinări la păsări sau porcine, aparate de dezinfecțta prin aerosoli etc. Activitatea efervescentă de cercetare a inimosului colectiv de cadre didac- tice din I.A.T. s-a răsfrînt fără îndo- ială, în primul rînd asupra procesului de producție din S.D.E., care este prin- cipalul nostru laborator și principala noastră stație pilot în acest context, cred că nu este deloc întîmplător fap- tul că S.D.E. a I.A.T. numai în anul 1987 cu Erou al noii revoluții producțiile obținute în Cadrele didactice și a fost distinsă patru titluri de agrare pentru anul 1986. studenții, toți oamenii muncii din I.A.T., sînt ferm hotărîțl să nu precupețească nici un efort pentru traducerea în practică a prevederilor celui de al XHI-lea con- gres al P.C.R. privind dezvoltarea și modernizarea învățămîntului agricol, cercetarea științifică și introducerea progresului tehnic în toate sectoarele producției agricole. Prof. dr. îng. DAN PERJU Prorectorul Institutului politehnic* „Traian Vuia“ din Timișoara ca clementelor mobilei călzirea covoarelor din a constituit baza docu- strucția unei noi secții mobilă pentru export cu Vilcca), precum șl lila, la uscarea bobi- xtile hnologiilor chimice mondial. De asemenea, i complexă a materia- e din industria piclâ- n circuitul economie ce deficitare, se reduce : cu 5O%o la unii pro- do tip PROPRETAN, diminuarea importu- punerea Ia punct a u obținerea diferitelor ti pentru producția de de către dr. ing. L prin aplicarea indus* în țara a cca. 3001 le paste de aluminiu, sc reduce cu 5O%o și in portul unor materii iccesare producției de rezultatele cercetării na tezelor cuprinse In miere a tovarășului ȘESClJ, vom asigura o ică la rezolvarea unor sortai iță științifică și j. pentru a contribui ect la „implicarea ac* cercetării în întreaga lusiv la elaborarea și ilor, a politicii gene- e a patriei noastre*. U irarca învățămîntului cu cercetarea [producția. [De la sarcina primară, de formare a ■r specialiști cu înaltă calificare, fn- femlnlul superior agronomic și-a ■nat în tot mai mare măsură și ie atribute, cum ar fi acela de pro- ■tir al creației științifice, de vîrf. pnd permanent în vedere și Imple- pstarea rezultatelor cercetării știin- ■nfo producție Astăzi este bine cu- mt și acceptat de către toți cerce- M — cadre didactice dezideratul ti o cercetare nu poate fi considerată fezlizaU decît după ce rezultatele ob- Me In laborator, în stațiunile didac- itr șl experimentale, în alte stații Mlvt, și-au găsit confirmarea în marea xodacțio. In acest sens, Consiliul Zonal al Cer- kEunl, coordonat de un colectiv dc ■daliști, sub președinția rectorului UT., tovarășul prof. dr. ing. Duvlea ta reprezintă în ultimul timp cadrul fenizatorio prin care se realizează fesierul rezultatelor cercet.it ilor efec- fcte In institut către marca producție. |special din jud. Timiș. Arad. Bihor K Caraș-Sevorin. 0 atenție deosebită n fost acordată Wli tematicii de cercetare, avîndu- .mianent în vedere, pe de o parte ■icțiilc ’dc dezvoltare în perspectivă tavuzute în documentele de partid și U stat în scopul edificării armonioase paei agriculturi puternice și moderne k pe de altă parte, necesitatea rezol- tifii imediate a unor probleme strin- Iptecucarc sînt confruntate unitățile rductive. |.Dintre rezultatele mai deosebite, ob- mie In ultimul timp de colectivele dc larcdâtori — cadre didactice din insti- k. credem că merită să fie mențio- pie. tn acest context, cel puțin cîteva |.wlizâri de vîrf, I. Ața, de exemplu, în domeniul amelio- I/ . plantelor, au fost obținute și ge- Iralizale în producție patru soiuri noi porez (Timiș, Coral, Diamant și Bega) ■ ore, cu un potențial productiv dc iMț/ha au situat zona dc vest a țării b’ locul I pe țară în privința produc- ridicate de grîu, orz. porumb, soia, floa- rca-soarelui și unele plante medicinale. Aceste tehnologii au fost in prealabil verificate monstrative producție. Cercetări perspectivă, importante, reducerea în peste 20 de loturi dc- amplasate în unitățile de dc marc actualitate și de soldate deja sînt acelea importurilor, și valorificarea unor noi getice și furajere. între remarcă cele referitoare tatea sporirii producției cu rezultate care vizează identificarea resurse cner- acestea, sc la posibili- de fitomasă chimizabilă din sorg zaharat, topinam- bur, porumb și triticale, în scopul ob- ținerii de etanol, cu utilizarea produc- ției secundare în zootehnie, ca furaj, îmbunătățirea parametrilor funcționali ai unor stații de biogaz, cu valorifica- rea superioară și în condiții sanitare a dejecțiilor fermentate, sînt alte preo- cupări ale unui larg colectiv interdis- cipllnar, coordonat dc prof. dr/ ing. Georgeta Nlchita, care vizează aceleași obiective majore. Din domeniul mecanizării agriculturii, ca realizări mai recente aș menționa încărcătorul de îngrășăminte solide în avioane și echipamentul pentru încor- porarea în sol a erbicidelor volatile, concomitent cu semănatul culturilor prășitoare. In domeniul planificării și organiză- rii producției agricole, au fost elabo- rate modele economico-matematice care au permis optimizarea unor procese productive cu repercusiuni importante de eficiență economică. Cercetările de inginerie genetică și biotehnologie sînt de data în institut, dar vigoarea mai recenta cu care au fost abordate a făcut posibilă transpu- nerea în practică a unui ambițios program de transplant de zigoți la bovine, începînd chiar din anul urmă- tor. Aplicarea transferului de zigoți la ovine a asigurat o creștere cu peste 200% a numărului de produși obținuți de la genitorii valoroși. Numeroase șî cu evidente efecte be- nefice asupra rentabilității creșterii ani- malelor sînt cercetările care vizează Activitatea de cercetare științifică din Institutul Politehnic Timișoara este orientată spre rezolvarea unor proble- me decurgînd din programele prioritare de cercetare, elaborate în baza docu- mentelor de directivare ale conducerii superioare de partid și de stat în acest domeniu. Dintre obiectivele de cerce- tare științifică abordate în cadrul pla- nurilor anuale dc integrare ale institu- tului în ultima perioadă se pot mern ționa i noi surse dc energie (solară, eoliană, geotermală); folosirea resur- selor hidroenergetice ; utilizarea supe- rioară a combustibililor solizi în cen- tralele electrice; reducerea consumu- rilor dc materiale și energie și crește- rea randamentelor ; mecanizarea, auto- matizarea și robotizarea proceselor do producție ; electronică, microcalculatoa- re și calculatoare dc proces ; noi tipuri de mașini unelte și acționări; tehno- logii noi în construcția de mașini și aparate ; chimie organică de sinteză fină ; îngrășăminte și catalizatori ; di- mensionarea optimă și reducerea con- sumului de metal și ciment în con- strucțiile industriale; perfecționarea soluțiilor și tehnologiilor de construc- ție ; gospodărirea apelor și protecția mediului înconjurător; perfecționarea sistemelor informatice pentru procesele tehnologice și pentru conducerea acti- vității economice ș.a. Pe lîngă colectivele de cercetare ale catedrelor, pentru soluționarea unor teme de mare complexitate științifică șh tehnică, în cadrul institutului au luat ființă și își desfășoară activitatea mai *multe colective de cercetare inter și multidisciplinare, alcătuite din cadre didactice și personal de cercetare de la mai multe catedre și facultăți, precum și studenți din anii mari. Dintre aces- tea, se menționează: Colectivul pentru utilizarea energiei vîntului prin agre- gate acroelectrico cu ax orizontal, Co- lectivul de fluide magnetice și aplica- țiile lor industriale. Colectivul de ro- boți industriali, Colectivul dc sisteme neconvenționale dc transport, Colecti- vul de tehnologii neconvenționale. Co- lectivul de organizare științifică a pro- ducției și Colectivul dc protecție a me- diului șl a vieții, ultimul organizat sub patronajul Comitetului județean Timiș al P.C.R. șl la care participă, alături de unități de profil, toate unitățile de învâțâmînt superior din Centrul Uni- versitar, inclusiv Institutul politehnic prin specialiști de la toate facultățile. Se poate aprecia că ponderea activi- tății de cercetare științifică în dome* niile de vîrf ale științei și tehnologiei se ridică la 40—50%, aceasta presupu- nînd un însemnat volum de cercetare fundamentală. Se remarcă faptul că, în multe ca- zuri, întreprinderile au nevoie de solu- ționarea unor probleme stringente de producție asupra cărora îșî concentrea- ză atenția și solicită colaborarea cu institutul. In ■ mod firesc, activitatea de cerce- tare științifică din institut conduce la o semnificativă producție de nou, valo- rificată atît în cadrul contractelor de cercetare, cît și prin lucrări științifice, manuale, tratate, invenții și inovații. Astfel, anual, institutul organizează sau este coorganizator Ia 10—20 mani* festări științifice de prestigiu simpo- zioane, conferințe naționale eteX iar cadrele didactice șl celălalt personal (fe cercetare din institut participă la peste 100 de alte manifestări științifice orga> nizate în țară. Pe această cale se ela- borează și se introduc în circuitul formațional tehnico-științifte cca, 1 500 lucrări științifice pe an din care cca. 300 publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate. Nivelul și importanța activității d$ cercetare științifică din institut sînt reflectate prin prioritățile pe plan mon- dial ale unor soluții științifice șt tehni- ce originale, protejate prin brevete dc invenții. Astfel, anual, personalul institutului formulează un număr de 120—150 ce- reri de brevet de invenție șl se obțin 130—160 certificate de inovator, multe dintre ele cu participare studențească. Dc altfel, pentru asigurarea protec- ției creației științifice și tehnice origi- nale, Senatul institutului a instituit o cifră de control de minimum o cerere de brevet de invenție și una de certi- ficat de inovator pe an pentru fiecare cadru cu studii superioare. Introducerea celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii în procesele de producție presupune cadre bine pregă- tite, la curent cu cele mai performante soluții existente pe plan mondial șl na- țional în diferite specializări sau pro- fita dc fabricație. In acest sens, pe lîngă cursurile post-universitare orga- nizate în cadrul institutului, acesta mal participă și la alte acțiuni de reciclare și pregătire a cadrelor. Astfel, unele cadre didactice au prezentat prelegeri la reciclarea cadrelor de conducere din unitățile economice ale județului, ac- țiune inițiată dc Comitetul județean dc partid și este pregătit un ciclu nou de prelegeri și demonstrații practice (pc profita) pentru cadrele tehnice de con- ducere (directori și ingineri șefi) ale întreprinderilor din municipiu. O acțiune de reciclare de mai mare anvergură, se pare, o premieră națio- nală, este cca organizată la T.M.T. (ta solicitarea conducerii întreprinderii) și care cuprinde întreg personalul ingine- resc. Aceste cursuri sînt organizate pe 5 specialități specifice domeniului de fabricație al T.M.T.. fiecare inginer/ subinginer urmînd să audieze cca, 10 prelegeri ținute de cadre didactice da prestigiu de la T.P.T. (în principal de la Facultatea de Mecanică, prin spe- cific), ciclul încheindu-se cu un coloc- viu de verificare a cunoștințelor, re- zultatele obținute fiind un criteriu de apreciere și promovare la locul de muncă. Acțiunea este în plină desfă- șurare și se bucură dc o largă audiență. Tn același spirit, din inițiativa Comi- tetului județean de partid, Trustul S.M.A. Timișoara, împreună cu Facul- tatea do Mecanică Agricolă din cadrul l.P.T. au în studiu organizarea unui Centru de pregătire și perfecționare a cadrelor tehnice care lucrează în agrl» cultură. Acest centru se prevede să aibă o funcționalitate cu un spectrtt mai larg, vizînd atît pregătirea și re- ciclarea cadrelor de mecanizatori de toate nivelele (inclusiv studenții), cît șî rezolvarea unor probleme de cercetare științifică din domeniul mecanizării agriculturii. Se poate aprecia că există bune și temeinice relații de colaborare intre T.P.T. șl unități economice și de cer- în virtutea principiului integrării în- cetare din județul Timiș și din țară, vățămîntului superior cu cercetarea și producția, și că s-au obținut rezultate notabile în implementarea rezultatelor cercetării științifice în producție. Ancheta organizată dc I, D. TEODORESCU ORIZONT SPIRIIUI IRONIC 1. Există, in momentul de față o mișcare s.f. tinâră. foarte vioaie, cu ce- nacluri șj reviste excelente și eu magistri fâruți pentru a dirija atît ^vîntul Junilor, cît și literatura loi. din ce in ce mai demnă de atenția criticii și do dragostea publicului Dară bătrînii corifei ai s.f -ului românesc s-au retras de pe baricade, dacă „noii veniți" (Ov S. Crbhmălnireanu.' între ei. autor do piese antologice) privesc genul cu devotament schimbător. Ion Hobana rămîne. de cîteva decenii, de veghe la creșterea prestigiului anticipației românești A făcut pentru ea multe de la înălțimea diverselor comitete si comiții interna- ționale în care spațiu, volumul a vorbi despre putea spune câ depune talent organizatoric și rîvnă bine dozată Un fel de de povestiri și schițe recent apărut, e un prilej potrivii pentru specificul afirmării lui Ion Hobana în s f -ul ’omAnesc As Ion Hobana este Intre cei ,-e țin cumpăna dreaptă intre di- versele tendințe, noutăți. încercări de modernizare a genului El este liniștitul animatoi lîngă care și cititorul amator de s.f. tradițional și fânul iubitor dr* s.f. în stare insurecțională poate fi ferice Tn primul rind. aș elogia în ares|e piese statutul profesionistului care cunoaște tradiția s.f -ului și acționează creează, propune ipoteze în spiritul ei In Glasul trecutului, cei care lucrează la barajul de la Assuan descoperă un templu neobișnuit ; templul se vădește a fi al lui Poșeidon și era descris In amănunt în Kriiias. Se înălța Tn centrul Atlantidei El a fost reclădit pe Nil explică autorul „de pribegii nentru care Atlantida nu fusese o legendă, ci o patrie pierdută" In opt pagini, o idee curajoasă, un implant Tn realitatea imediată făcut cu vii tnoziLite șt curaj: ...Un fel dc spațiu manevrează cu aceeași virtuozitate arta ghilimelelor naratorul recitește Mașina timpului și e pus față :n față eu Exploratorul Timpului, eroul de a cărui existență însuși creatorul lui se Indoise Naratorul poftește a coborî cu Mașina timpului in anul 1894 la Sevenoaks si coboară chiar in momentul in care Wells termină Mașina timpului. O conversație ^u marele maestru al anticipației nu e lipsită de umor. Schița are nerv și repeziciunea cu care se navighează in spațiu, timp și literatură trădează venerația pentru clasicii unui gen. Tn Emisiune nocturnă se asistă la lispariția unei Civilizații vechi, eveniment transmis în direct. 2. „Merglnd destul de departe in viilor, se ajunge In lieri.it". rit^a/â atot- știutorul. Și In Timp pentru dragoste lot despre o călătorie m timp e vorba In expediția interplanetară (acesta să fie cuvintul ?) se adună „un exohiolog celebru... O jună expertă în civilizațiile antice . Un maestru al artelor plas- tice.. M. O adunare cu totul neobișnuită pentru profan dai cel ce știe a citi proiectele s.f. (și naratorul știe’) poate bănui câ ..ne pregătim penii u o In- tîlnire cu Ceilalți'*. Se Intîmplâ incidente și avarii, și in loc de Jntîlnire cu Ceilalți** astronauții coboară (prin tunelul timpului) in Egipt, in secolul XIX înaintea erei noastre. Experta In civilizațiile antice o va înlocui pe Nefertiti în momentul în care celebra regină era amenințată de un accident, așa că istoria nu va suferi perturbați!: experta s-a încadrat atît de bine in biografia reginei substituite, încît ajunși „înapoi" nimic n-a fast întors din drumul firesc. Am citat schițele secțiunii Un Iei de spațiu. Fără a avea aceeași vioi- ciune. povestirile (unele ample) și schițele din celelalte două secțiuni (Lumea „tăcerii" și Oameni și stele) dau seamă despre unitatea de concepție a auto- rului. Ion Hobana e un meliorist. plăcîndu-i a scrie despre un viitoi ferice și despre o lume viitoare stâplnâ pe toate șansele de a-și trăi fericirea. Un mare număr de aparate, cu numele lor Tn premieră mondială, un mate număr dc operațiuni științifice, și cir descrise, cred, in premieră mondială, un număr substanțial de ipoteze fundamentează „științific" fiecare pagină. Ion Hobana crede în literatura s.f și eruditei o-i sinteze alcătuiesc un trainic suport acestor pagini. Scriitorul știe că are Tn față un public- larg, că genul in care scrie este cel mai larg cu putința și de aceea operațiunea de educație a publicului literar nu e cea din urmă dintre cele urmărite de narator Lecțiile, numeroase, sînt rezolvate In maniera celei mai nobile tradiții a genului : personaje ascultătoare și personaje inițiate, profesori și jurnaliști, experți și novici sînt puși fală In față Tn fiecare dintre momentele educative ale narațiunii Altfel, totul e pal- pitant. antrenant (sfntcm mereu intre aventuri extraordinare) trăite la cea mai aventuroasă tensiune. în cel s.f.. Ion Hobana 1 mai educativ mod cu putință Excelent dirijor 3. Intre publicațiile s.f.. o figură cu lotul apatie o face Hdion, tipărită sub egida Casei universitare din Timișoara, onorată cu numeroase premii na- țlonale și internaționale. Participă, in coordonarea Ini Cornel Secu, toată floarea literaturii june din orașul Timișoara. Cornel UNGUREANU Construcția gramaticală cea mai frecventă din volumul de debuMll loan Buduca este un concentrat al gindirii socraticei știu că nu știu. UoH de emblemă a spiritului ironic, a paradoxului care se cercetează pe sine. J această deviză, sub aceste auspicii și-a alcătuit cartea tînărul critic. Texul (Un enunț tautologic, desigur I) este ironia. Mai precis, „spiritul ironlehd ratură" Intr-adevăr : cînd rostești „Buduca". spui, parcă fără voie, ți JnbH Ciudate legături sinonimice s-au stabilit, în ultimii Fini. între aceste» substantive, legături mai degrabă melancolice, voi adăuga imediat, ton dr conținutul cărții și de un nu-știu-ce al stilului său altminteri sprințar. J sprintai O carte care-și depășește. în cele din urmă, premisele i cseon d doar despre „spiritul ironic în literatură", ci despre feluritele forme derJ tențâ ale ironiei : in limbaj, Tn filosofic, in științele matematice, in firdi logică Deci, ironm ne tntîmpină de la primele rînduri, deși demersultritJ lui p cît sp poate de serios. Uneori, serios în exces. Seriozitatea ascnndtsl o disponibilitate intelectual-ironică incredibilă. O libertate a spiritoMJ să accepte totul și capabilă sâ se plieze pe orice. Veritabil spirit ironk.d| ticul nu se sfiește decît de cantonarea intr-o singura perspectivă, intr-ool gură idee Totul este permis, toate regulile au fast abolite. I Sâ nu se înțeleagă de aici că scrisul lui Buduca ar fi lipsit de rM Intelectualismul și ironica severitate logic-deductivă își dau mîna, alintic-M negîndu-se. obstrucțion1ndu-se reciproc. Jongleria savantă a limbajului tflncște cu scamatoria ironică a enunțului în doi perl Se vede imediat dai toiul visează, dincolo de scopurile imediate ale cărții, să atingă și oailâfl să fa’ ă din scrisul său literatură. Semnele, In aceastâ direcție, sînt diM poate de explicite (dacă nu observăm ironia lor implicită): „Nu ideeadtfl diu este vanitatea, veleitatea, voința acestor eseuri. Literatură — ioUfti vor pIp" Sigui Literatură. Literatură. însă, de specialitate Iar speti? J casei e. firește, ironia Prin urmare, o carte despre ironie. într-un liil eminamente ironic. O ironie de suprafață, totuși. O ironie circumstanțiali® degrabă nevoia de adecvare a stilului la conținut, decît o consubstanțial ul Dincolo de primul strat, dincolo de ironia lui „știu că nu știu" și decad tui ..nu știam că știu", există o carte profundă, o investigație admirati •hestiunilor delicate ale spiritului O carte acut ne-dogmatică, explicit an» inaticâ Mai mult: După Socrate vorbește despre aventurile ironiei In an] aceeași măsură in care vorbește și despre contraaventurile dogmei 0 oct stabilită firesc, fără efort. Iar Intre ele — spectacolul aiuritor al unei ed ironice, unică, astăzi, la noi. Adică, „in imediata contiguitate a joculteil tolectuar" Dai și al mizei etice. | Niciodată n-am sesizat la loan Buduca atîta rigoare și atit patetismd adunat in aceste două sute și cincizeci de pagini. Tn ciuda evidențelor:® său e construit din fragmente, din enunțuri visînd la o existență autocd Dai unite, in adincurile textului, de o abilă știință a coducerii. de lia tanțâ. a demonstrației. Din acest punct de vedere. După Socrate areoid tură aproape tradiționalistă : un scurt (și ironic ’) istoric al conceptuluin problematicii o încercare de definire a contextului filosofic în care sen® festă, stabilirea filiațiilor (altfel spus, determinarea ..genului’ proxim ți in ferenței specifice), o tipologie. în fine, cîteva exemple de ..citire irod Dincolo de ele o vervă diabolică, o rară artă de prestidigitator al conced absenta oricărei inhibiții, a oricărui tabu. Totul este îngăduit, pentru rid există sub zodia ironicului. Desigur. Buduca a intuit primejdia care-1 pd de a vedea peste tot semnele ironiei. Un pericol relativ, dată fiind od „subiectului" : această inevitabilitate marchează prezența sigură a ud Căutarea propriului text devine. în planul idealității, și pierderea Iul Irn se caută pe sine și nu se găsește, pentru câ se găsise deja Ea InlocuiqteJ tetirul budaideteanism „văd că nu mai văd" cu ironicul socratism „M nu știu** I între aceste două extremități (dar .și în excelentele disociații pc mard ironiei și a umorului ori a ironiei și paradoxului) trebuie să-l căutăm pe W Buduca - personajul unei cărți despre seriozitatea ironiei ca literaturi» aspiră să devină literatură ca ironie. Aici se află vanitatea și veleitata] voința sa. Tn ipostaza ironistului. personaj ambiguu, sublim, un Ariei d ratir juclnd rolul lui HamjeL practicîndu-și, melancolic, exercițiile de d tate : ..Pare ezitant, dar nu ezită, nu oscilează între alternative, nici m] contemplă cu indiferență asiatică. (...) Nu e un actor care dorește td roluri principale și numai piese mari. Joacă în orice piesă, orice rol, des- firește — nu-i displac și marile roluri. Atîta doar că, dacă sînt roluri defl ai faptei, proferă să-și scrie singur caietul de regie, iar In seara spectard se îmbolnăvește” loan Buduca s-a obișnuit, așadar, sâ poarte o mască. Nu Știm*dacâ nică ori melancolică. Știm doar că ea vorbește In numele unei vocații <ț»fl iativo ieșite din comun și al unui talent critic excepțional Mircea MlIlAiEJ Fascinația psihologiei DuiniUU Teodor tttv un banclicr al timp Beri • rul nu are sentințe îi :’nțeh se exprimă col In volute leneșe; omul beșU gheizerele spirit Intră princiar „în pet vhlind domol, urmărind ochi avid spectacolul st» de$picîndu-și cu eleg plrtic prin omenetul fo tor Ar« mereu timp, a li e străină. Negreșit, Dumitru Teodorescu păți to. caută, înhamă enei visului; nu agreazâ proz; Deși, se deschide poieni lor moderniste. Din cioc: biografiei cu istoria pare s de adîncurlle ou FRAZA IN FAȚA • Iun Hobana. UN I EL DE SPAȚIU. Ed. Albatros. 1988 ; HELION. numa/in al clubului de anticipație. Casa Universitarilor. Timișoara. 5 iunie I98& loan Buduca. DUPĂ SOC KM ’E, Ed. Cartea Românească. 1988. Trecinde anotimpuri kespeare șj Petrarca- și, conștient dc riscul și regula Jocului, și ie asumă in spiritul celui mai autentic fair play: seori puri „M am străduit ca-n haine, ade prea strimte, / Să-nibrac tru- frumoase, fără a versul Urimb și Undeva, toamna, cîndva..volu- mul semnat de George Macovesco ir murile-s rupte. / Nu rare, nu vreau vămi n chinuite. / oalid, iar rit- cer vreo inuu- »cohte” (Sonel). urmă cu trei ani, a produs la mea sa oarecare surpriză prin cele patruzeci de sonete care-i alcătuiau prima parte. Prezumam avlnd în vedere stilul vegheat cu care autorul elaborarea acelui ciclu atunci că ioarte supra- ne obișnuise, h va fi pri- lejuit delicii aparte, o rafinată ' olup- tate a migalei, prin dificultățile for- male ce se cereau rezolvate fără pier- derea tensiunii lirice. Așa se face că apariția recentă a uoului sau vo- lum. Trecînde anotimpuri (Ed. Emi- nescu. 1988). care este o întreagă carte dc sonete, un veritabil „canzo- niere** in accepție petrarchienă. nu ne mai ia prin surprindere. Și. într-ade- văr. el nu face decît să >e confirme prezumția mai sus amintită și ^ă a- teste o pasiune tîrzie, dar nu mal puțin ferventă, pentru o specie care, prin știutele-i rigori, nn e tocmai la îndemîna oricui. Autorul însuși pare puțin Intimidat de a se fi îmbareat pe „arca* Ia timona căreia „sînt Sha- De fapt, George Macoves u urmează sonetul canonic doar sub aspectul nu- mărului de versuri, dintre care ulti- mele două sînt concluslvc; In ceea ce privește metrica. In afară de -nde- casilabu! originar, el își îngăduie va- riațiuni ce fși găsesc iorespondentele Tn istoria de peste șapte veacuri a speciei (cu excepția acelei mici sere- nade44 de la pagina 47. care este «n sonet sui generis. Tn vers liberi) Le-am putea numi ,so iete Jubilia- re4*, dacă ținem seama că volumul, într-o elegantă prezentare grafică, ou ilustrații de Radu Bourranu. apare în momentul cînd autorul său atinge cota celui de al treilea sfert Trecinde anotimpuri este un re. ca și acela din urmă «u sugerează foarte exact tonul de veaa. titlu ra- trel ani, doml- tul de a cuprinde în exclusivitate so- nete, ci șj prin felul In ea re a fost gîndil structurat, cum e. In patru părți — Zbor de primăvară, Concert de vară, Vînătoare de toamnă și Po- veste de iarnă — care, prin diferen- țele de decor, de lumină și culoare, previn posibila monotonie. E vorba, în primul rînd. de motivul trecerii — ceea ce era dc așteptat încă prin su- gestia titulară — motiv rare iși îm- parte insă pi eponderența cu acela ul iubirii Dacă primul e specific pentru (și de la) o anumită vîrstă. al doilea ar putea sâ-i surprindă pe cei ce nu știu sau nu acceptă adevărul că ubi- rea nu e o chestiune de vîrstă biolo- gică: ci de longevitate, do prospeți- me. în sfîrșit de tinerețe spirituală E cazul lui George Maeovescu. pentru care, anunțată ca atare încă din vo- lumele anterioare, iubirea constituie cel mai ferm și constant suport exis- tențial ..Nimic nu e in lume mai scump decît iubirea" ororiamă. bună- oară, un vers, care prin alura sa a- text, nu terni că celebrul sim. cu putea lipsi un motivai rezonanță afectivă, pi«i .ubi sunt?“ pe raie-l n| trimitere directă la Vil nant și substanța cărților. în Vnii mari aceleași acum si atunci. Fa- ță de volumul din urmă «o trei ani — pînă și dedicația este aceeașil — Trecînde anotimpuri apare mai uni- tar, mai elaborat, nu doar prin fap- podictic-conclusivă, za cu care Marin ultimul roman. Cînd sfîrșitul e acut, cînd se lasă ne amintește fra- PreJa își încheia p resimțit cețurile nu se mai deslușește nimic, întoarce în sine, Tn tărfmul tot mal și înainte poetul se amintirii. unde știe că imaginea iubirii se păs- trează intactă. Intr-un asemenea con- în Zăpezile căzute, unui dintre d mai frumoase sonete ale cărții: Jil fumul dc altădată, roză de Ispahul Mă-nvâluie acuma, în iarna bâkbl ții. / Mireasmă amețitoare, ca vim tinereții. / Dar... spune-mi tu, to..., oii sont Ies nclges dintâi Astfel se insinuează relelaltl nl motive ce par însă a crește toate ăl tulpina îngemănată a iubirii și bpl Hi — motivele tutelare ale cM'l față de care rămin. totuși. dna subsidiare. Oricare ar fi. însă, ol pectiva. fie că e vorba de pastel- sînt și cîteva pasteluri pn»v io e» te pagini — fie de meditația dejiid poetul, aflat mereu sub steaua n«W glei, își păstrează și aici, ca prețului deni în scrierile sale, cumplțM calmul, eleganța și dscrefla M spirituale. Combustiile sale sînt h matlce și de adîncime, expresia j rămîne însă întotdeauna echiM șl. paradoxal, stenică. Trecfo& i» (impuri, departe de a fi un exercițiu de virtuozitate, rămîne, d puțin deocamdată, prin calitatea« presiei și prin mesajul ei optisM de o exemplară verticalitate, eA de versuri cea mai reprezentativă^ creația lui George Macovesco. Radu CIOBAN» Din nou, așadar, o emblema HPB pe coperl be>cul amintirii, iată o nere de lectură direcțio tui însuși al selecției, i rea nuvelisticii și m prozatoarei tn patru se fapt, patru paradigme structurale, și mai ales incitantă). Regăsim dec țile volumului Femeia zei peste 4.000 de pagii Hortensia Papadat Bcng minina*; cu alte cuvin Clasate de către critică ției „subiective44, „lirice .introspective* și opui amplului ciclu romanesi („obiectiv44, „epic* etc.). după lectura postfeței, pare oarecum răsturnat; invitat, practic, să refac ia de la capăt, pornind ipoteză (de lucru). Ani pa subiecțiv-obicctiv (îi etape de creație ale H padat-Bengescu) e reiat cumva chiar Inadecvati (ără a ignora contribuți Uw a lui Eugen Eovinc: Mtoarel a urmat o h proprie. fete exact ceea ce, temeinice, dovedind o ? cuprinzătoare cunoaș moderne despre proză, ion Bogdan Lefter în monstreze. Analiza ..fi lente*, a „măștilor44 ț textul femeii „din fața pune o Ipoteză dintre doare { procesul de < rincepe odată cu primi ciclul Haliipa, cl își c strategie suplă încă de Marea și Lui Don Jui te. îi scrie Bianca Por ansamblul omogen al < percepe o modificam formulă narativă ; mai ■^germina’*, oarecum f prime pagini. I Teoretic, demonstrați Atît doar câ aceste te •iei Papadat-Bcngcscu au se susțin ele înșel Vedere literar. SlraU sînt deconspirate cu d critică, devenind argur in favoarea ipotezei p ^stă însă azi, la o lect exigentă, prozele în s nează Tn permanentă 1 ORIZONT IRONIC volumul de debut al iui e * știu că nu știu. Un fel se cercetează pe sine. Sub ea tînârul critic. Tema ti îis, „spiritul ironic în Lite- arcă fără voie, șî „ironie*, iii ani. între aceste doui adăuga imediat, constrins u altminteri sprințar, prea nă, premisele ! eseuri ni • feluritele forme de exfa • matematice. în fizici Lt uri, deși demersul critici? Seriozitatea ascunde. însi ibertate a spiritului ?aU /eritabil spirit ironic, cri* ă perspectivă, într-o sin* xdite. ?a ar fi lipsit de rigoare își dau mîna, alintîndu-se vantâ a limbajului se in* •i. Se vede imediat câ au* , să atingă și o altă țintâi 'astă direcție, sînt cit * licită) : „Nu ideea de stu* Literatură — iată ce se ciuli late Iar specialitatea re ironie, într-un limbaj onie circumstanțială. Mai ecît o consubstanțialitate câ nu știu“ și de umorii* investigație admirabilă: a jgmatică. explicit antidog* centurile ironiei în exact iturile dogmei. O opoziție ul aiuritor al unei critici: contiguitate a jocului in- jare și atît patetism dl a i ciuda evidențelor : opul, la o existență autonomi i a coducerii. de In dis* )upă Socrutv are o stnh*. tor ic al conceptului și al filosofic in care se mani* ..genului' proxim șl a di* nple de „citire ironică-, tidigitator *al conceptelor, îngăduit, pentru că totul t primejdia care-J paște» elativ. data fiind natura ezența sigură a ironici, i. și pierderea lui. Ironia » deja Ea înlocuiește pa* micul sorratism ..știu câ I •le disociații pe marginea buie să-1 căutăm pe hwn ironiei ca literatură care •unitatea și veleitatea ți sublim, un Ariei slnț olic, exercițiile de liber* ' alternative, nici nU le ctor care dorește numai] piesă, orice rol, deși — j dacă sînt roluri de eroi ar în seara spectacolului j scâ. Nu știm dacă e iro* j melc unei vocații speCU»I ouai Mircea MIIlAlEșl unească. I98N. Fascinația psihologiei al Dumitru Teodorescu bon bancher al timpului. tTwul nu are sentimentul tețd. se exprimă colorat, k'lole leneșe; omul iu- ■ gheizerele spiritului, pi princiar „în peisaj", ktd domol, urmărind cu ■ avid spectacolul străzii, briadu-și cu eleganță fa prin omenetul foșgăi- K Are mereu timp, alerta It străină. Negreșit, Ion ► tru Teodorescu pătimeș- koută, înhamă energiile faill nu agrează proza le- fa se deschide polenizări- i moderniste. Din ciocnirea hnfie cu istoria pare mai fa de adîncurlle omului decît de cazierul epocii. Lu- mea lui acuză fascinația psi- hologlilor primare. Adecvată mediului survolat, scriitura e febrlcltantă, pătrunsă de un triumf vitalist, fantastă une- ori, „raportînd" despre o lu- me exotică, pestriță. Este in- vestigată predilect o faună viețuind Ia marginea umanu- lui. Antenele psihologului vi- brează. Intrarea în maturita- te, zonă seismică în care se instalează devianța procură prozatorului șansa unor ob- servații de finețe, caligrafiind mediul orfelinatelor, tenaci- tatea reeduca torilor, efortul recuperator. Atracția pentru spectaculos și aventură, înge- mănînd violența, candoarea și lirismul este, bănuiesc, nu doar marca eroilor săi ; auto- rul însuși e mînat de această pasiona li ta te în exces, depu- nînd în pagină un erotism febril, folosind abundent pas- ta balcanică. Dar, ca să ftu drept, la Ion Dumitru Teodo- rescu poate fi depistat un model hibrid ; harnicii co- mentatori ai prozei sale au acreditat deja observația, constatînd că la granlța real- imaginar, luptînd deopotrivă cu opulența realismului fo- tografic și. în sens In vers, cu exagerările onirismului, scri- itorul contrapune filonului balcanic (estompat, oare, a- cum ?) infiltrații faulknerie- ne. Foamea de aventură. at- mosfera danubiană, pasiona- litatea neînfrînatâ Invită — pentru siguranță filiativă — la o apropiere de textele lui Fănuș Neagu. „Urmele" fă- nușlene sc simt tn acest ape- tit pentru fabulos, punînd în mișcare o „epică minimă". în care avalanșa povestirii igno- ră construcția. Și personajele lui Ion Dumitru Teodorescu sînt seducătoare protagoniș- tii, cîndva delâncvenți, acuză carența vitaminei afective. Traiectoria lor șovăitoare în lumea adulților e corectată printr-o reciclare morală ca- re stîrnește opoziție și în tim- pi nă neîncredere. Ruperea echilibrului real- Imaginar este marea tentație șl dificila încercare a' prozei Iul Ton Dumitru Teodorescu. Scriitorul convoacă în acest scop memoria șl imaginația, fiindcă — ne avertiza tot el — „nu faptele contează, im- portantă e starea pe care p modifică". Totuși, dreptul la ficțiune este suveran ; dar plonjînd în spațiul memoriei afective, înțelegînd căutarea drept o amintire și acordînd memoriei rol ontologic, eroii săi (ca de pildă, cei obligați la solidarizare în ^volumul O sapiămînS de bunătate) tră- iesc fiCționâlizînd realitatea imaginației și o autentifică, apolînd la acel „debușeu mnenlc". cum inspirat numea cineva acest circuit. Haloul meditativ e cutremurat dc unda metafizică. La această, altitudine, ambiguizarea iden- tității. discontinuitățile epice, confuziile temporale garni- sesc nepstentativ compoziția prpzastică. El însuși Un per- sonaj pitoresc, scriitorul cul- tivă o proză realistă cai tentă parabolică, dar se încearcă și în poezie (ca sonet ist) sau în dramaturgie Spirit receptiv, permeabil la inovație și încrezător în tradiție și continuitate. Ion Dumitru Teodorescu apărea în literatură atunci cînd o întreagă generație, răspun- zînd nevoii organice dc re- împrospătare ventila clima- tul ideologic al epocii. A fost, va recunoaște Ion Dumitru Teo- dorescu. o perioadă benefică, cînd sensibilitatea sa încă șovăitoare și-a fixat albia. Am chiar impresia că minu- ția elaborării. tehnicismul prozei întreținînd pentru ci- titori iluzia oxpjTimentuhii continuu, aruncă în penum- bră o constatare dc ordinul evidenței ; Ton Dumitru Teo- dorescu șl-a găsit de mult drumul, furia experimentalis- tă, chiar dacă nu s-a stins e activă în interiorul unui spa- țiu definitiv anexat de pro- zator. Firește. Ion Dumitru Teodorescu nu e străin de a- chizițiile poeticii dc ultimă oră, dar virtuozitatea sa teh- nică e fericit slujită de voca- ția poematică. Iar adorația pentru accl Dostoievski al A- mericii. „unicul, sublimul, in- egalabilul Faulkner" îl păs- trează într-un spațiu proble- matic ferit dc mareele mo- dei și asaltul temeloi de zon. Incredibil, calendarul ne a- vertizează că ion Dumitru Teodorescu a împlinit o ju- mătate de veac I Acest mo- ment aniversar ne-ar obliga să aștemem aici cîteva pro- poziții exemplare. N-o vom face, totuși : fiindcă Ion Du- mitru Teodorescu se înscrie unei generații fărîmițate (cum observa Vasiie AndrU într-un recent interviu : Vz Vatra, Nr. 6 a.c.). o generație care trebuie „să smulgă fo- cul". Cărțile ei mari — zicea același — sînt nescrise. Tocmai asupra datoriilor acestei ge- nerații și. mai ales, a datori- ilor foarte talentatului pro- zator Ton Dumitru Teodores- cu vrem să atragem atenția „la aniversară". După erupți- ile tinereții, acalmia maturi- tății — modulată dc ritmul oriental — pregătește, sînt convins. surpriza : marele roman p: care Ion Dumitru Teodorescu î| va scrie. Dar dacă i-a și scris ? Cu atît mai bine, vom zice, așteptîn- du-i cu bucurie cărțile, do- ri ndu-i multe alte Izbînzi e- ditoriale. Adrian Dinu RACHIERU M IN FAȚA OGLINZII lipsi un motiv de po* anță afectivă, prcqM ;unt?" pe rare-1 regi* ere directă Ia Vîllon, izute, unul dintre cele sonete ale cărții: ..Par- iată, roză de Ispahan / unia. în iarna bătrine* î amețitoare, ca mintal r. . . spune-mi tu, iubi- I Ies neiges d’antanr ueazâ celelalte varii însă a crește toate din nată a iubirii și trece- • tutelare ale cărții - rămîn. totuși. discret! care ar fi însă, ,:ers» e vorba de pastel - pasteluri pire în aces* ’ de meditația elegiacă, erou sub steaua nostal- iză și aici, ca pretutin- le sale. cumpătul ;a și dscreția ținutei I bustiile sale sînt dr»* dînoime, expresia Iov itotdeauna echilibrată stenică, frecinde ano- e le a fi simplul .rtuozitate. iSniîne, el itâ. prin calitatea ex- mesajul el optimist, a verticalitate, -artea mai reprezentativă din •rgc Mac crescu. Radu GIOBAW nou, așadar, o antologie cu a^i-Hna HPB pe copertă. După Ara- totul amintirii, iată o altă propu- p de lectură direcționată (prin ac- K Însuși al selecției, prin reordona- • m nuvelisticii și micro-romanelor fejtoarei tn patru secțiuni — în p oatru paradigme ori modele pcuirale, și mai ales prin postfața puntâ). Regăsim deci între coper- w volumului Femeia in fața oglin- fc peste 4.000 de pagini semnate de kaisia Papadat Bengescu — „fe- tiM*; cu alte cuvinte pagini deja kwle de către critică în zona crea- ■ .subiective", „lirice", „analitice", prospective" și opuse în general Irului ciclu romanesc al Halii pi lor tpbÂectiv". „epic" etc.). Dar în final, ■i lectura postfețe!, perspectiva a- k oarecum răsturnată. Cititorul e Fiat, practic, să refacă traseul, s-o Ide la capăt, pornind de la o nouă •Kfză (de lucru). Anume, că opozl- b subiecțiv-obiectiv (între cele două pase de creație ale Hortensiei Pa- pal-Bengescu) e relativă, dacă nu pra chiar inadecvată ; că, în fapt, fc a Ignora contribuția de îndrumă- lui Eugen Lovinescu, opera pro- ktarel s urmat o logica Internă, nprie. exact ceea cc, cu argumente ■urinice, dovedind o foarte exactă Uniprinzătoarc cunoaștere a teoriilor uzrne despre proză, postfața lui m Bogdan Lefter încearcă să de- kstreze. Analiza „filtrelor dislmu- a „măștilor" prin care trece o retorică exaltată, debordantă, de un lirism supărător, „clasat" la însăși ora apariției textelor. O frază de cele mai multe ori scăpata de sub control, cu totul păgubitoare pentru viziunea surprinzător de modernă a Hortensiei Papadat-Bengescu. O afirmație con- tradictorie ? Cîtuși de puțin. Pentru că zonele supuse investigației de că- tre prozatoare sînt — încă din aceste texte — de o modernitate frapantă. Și de o favorabilă sincronizare cu te- ritoriile, să le spunem „tematice", ale literaturii primei jumătăți de veac. Sondarea ablsalității, senzorialltatea șl senzualitatea percepției lumii, cu totul moderne pentru viziunea unei scriitoare a anilor '20, descrierea u- nei tipologii feminine (în fapt, unul și același tip, ipostaziat într-o serie de „figuri") fără precedent în proza noastră, acuitatea observației, efortul autoscopic Ieșit din comun — sînt bot atîtca bunuri cîștigate pentru litera- tura română. Atunci ? Le dezavanta- jează cu precădere, supărător, un sin- gur lucru. Nu atît precaritatea obiec- tivării, nu absența unei construcții Interne, nu „nesubstanțiali tatea sufle- tească" (reproșuri nu o dată prozatoarei, cărora Ion Bogdan ter le găsește replică). Acel stânjenitor, obstacol de netrecut lectură modernă este, totuși, aduse iief- ceva la o fraza. li femeii „din fața oglinzei". pro- p o ipoteză dintre cele mai Ispî- tarei procesul de obiectivare tape odată cu primul roman jelui Hallipa, cl își configurează nîU din o ritegie suplă încă de la început, tn Huea șl Lui Don Juan, în eternita- I ii scrie Bianca Porporata. Deci în kimblui omogen al operei nu s-ar pepe o modificare tranșantă de Mă narativă; marile romane ar Incapacitatea Hortensiei Papadat- Bengescu de a fraza modern (în tex- tele de început) în perfect consens cu miza „tematică" a prozei. Există — pînă la un punct — o ruptură între modernitatea viziunii și vetustețea frazei care o transcrie- Cauza acestei falii e, probabil, dublă j lăuntrică șî, deopotrivă, exterioară. Ea ar trebui căutată în incapacitatea autoarei de a(-și) transcrie o „Inferioritate deta- șată" : de a se îndepărta, cu aMe cu- vinte, de „apropierea de sine", prin- tr-o frază distantă, mată, rece, împru- mutînd ceva din puritatea structurii cristalului și din indiferența ironică a oglinzii. O frază „în fața oglinzei". Șl totuși. Există chiar încă din pri- mele pagini, cîteva Insule de text li- terar autentic, oaze de literatură care INCERTITUDINE SI REVELAȚIE |hmlnart. oarecum aici. în pe pagini. .Teoretic, demonstrația se k: doar că aceste texte ale aceste susține. Horten- R Papadat-Bengescu (în majoritate) r» susțin ele însele din punct de literar. Strategiile autoarei t: deconsplratc cu deosebită finețe devenind argumente rezistente e favoarea Ipotezei propuse. Nu re- W Insă azi, la o lectură cu adevărat fluentă, prozele în sine. Le submi- tou în permanentă un exces efuziv. o anunță pe viitoarea cioră. Meritul acestei noi mare roman- „puneri tn pa- glnă" a textelor Hortensiei Papadat- Bengescu este de a invita la recitirea șî reînterpretarea nu doar a operei în cauză, cl a ansamblului prozei româ- nești interbelice și a celei con tem - porane. Adriana BABEȚI * Hortensia Papadat-Bengescu, FE- MEIA ÎN FAȚA OGLINZEI, antolo- gie, postfață șî bibliografie de Ion Bogdan Lefter, Ed. Minerva, 1988. De esență gnomică, poezia Ioanei Diaconescu este o continuă interoga- ție. Intelectuală, in cel mai nobil în- țeles al cuvîntului, poeta tratează cu luciditate rece, epurată de orice senti- mentalism, temele poeziei pc caic o abordează, inclusiv cele care. în vir- tutea tradiției, sînt tratate îndeobște ca auxiliare ale stărilor sufletești . O curiozitate aproape științifică în- deamnă cui liric să cerceteze înțelesul ascuns al vieții, esența continuelor me- tamorfoze la care sînt supuse lucrurile înconjurătoare și chiar propriul trup, pe măsura scurgerii timpului. Poezia este pentru Ioana Diaconescu o filtra- re a focului sentimentelor prin conști- ință și o redare a lor sub forma unor produse înghețate ale gîndirii, rolul ei fiind asemănător celui al lunii care preia lumina fierbinte a soarelui, transformînd-o într-o lumina rece : „Să fii lună. Doar lună. / Tăcută rece ca ea. / Să prinzi tu lumina ce arde / Și-n lumină rece prefă-o / Astfel dura-va mai mult. / Cu mult mai mult / Crîmpeiul stelar ce te-âpasă./Fii lună. Și fie-ți tot ea / Și viață și au- să". (Și viață și casă p. 68). Concepu- tă ca o emanație a sentimentelor, poezia sfîrșește prin a fi rodul exclu- siv al gîndirii. In atare condiții, ea scindează eul liric între sentimenta- lism și luciditate, luciditatea ieșind în- totdeauna învingătoare, și aceasta, dc inultc ori în pofida propriei, dorințe a poetei. Din această perspectivă, poe- zia Ioanei Diaconescu este o replică dată poeziei lui Blaga. Dacă la poetul Poemelor luminii prevalau sentimen- tul și misterul, la autoarea volumului- Herb are întîietate cunoașterea lucidă. Și aceasta, repet, independent de vo- ința autoarei. Odată creată, poezia scapă de sub controlul creatorului său pe care îl terorizează: „Nu te iubesc — l-am spus, / Nu, nu te iubesc, / Supune-mă tu dacă vrei, / lată-mă, sunt roaba ta / Și ea nu m-a iubit. / M-a supus ca pe un datornic vîn- dut. / Și nu numai răsuflarea mi-a luat-o. / Ci chiar pe ea, / Mi-a luat, a- dlcă, viața / Și acum stau cu ge- nunchii la gură / In foc și în frig i / Dar pe fiara aceasta / Nu am iubit-o ni-cl-o-da—tă". (Poezie p. 52). Fiind rodul nemuritor al unei ființe efpme- ce, poezia ajunge să-și supună pro- priul creator care trăiește doar întiu eternitatea creației sale; „Pe poarta de fier / Pe care nu o am / In gnă- dina bogată, / Pe care am visat-o. / Ești tu : cea puternică / Sînt eu : cea. vie / Și numai mirajul dispariției ta- le / Vreodată / M-ar putea / Ucide". (Scriem noi, poezie p. 53). Sentimentul independenței poeziei față de creatorul ei merge pînă acolo îneît, la un moment dat, aceasta este considerată drept rodul miraculos și sublim al destrămării, prin scris, a creionului, ea fiind incorporată îu substanța acestuia : „Apăs creionul pe pagina curată / Și el se face fluidi curge, / Cu degetele-ncerc s-adun la loc făptura lui / Și piere / In flecare zi lipsit de mmgîiere". (Creionul p. 31). Această imagine a destrămării creionului cu fiecare cuvînt pe care îl scrie este, de fapt, o parabolă a vie- ții artistului dar, în egală măsură și a irepetabilității creației artistice, a insr- pirațici poetice trecătoare care nu va fi niciodată aceeași, nici măcar pen- tru același autor. Cuvintele scrise de crelbn (poet) nu se vor mai repeta niciodată identic, fiecare poem fiind unicat absolut. Creionul devine, de a- ceea, purtător de miracole, care se afla în mîna poetului atîta vreme cît acesta își scrie opera, dar care, o dată transformat în poem, își risipeș- te substanța înnobilînd paginile albe fără a mai putea fi însă, niciodată ți- nut (acelășl creion) între degete. Pen- tru că și creionul este un unicat, ase- rnwi poemelor în care se transformă. Chiar revelațiile gnoseologice la ca- re ajunge scriitoarea nu fac decît să ofere pretextul unor noi interogații. Importantă este, pentru poeta în dis- cuție. interogația în sine, răspunsul aproape nici nu contează. în spatele fiecărui poem sc întinde un amplu spațiu de gîndire, întregul volum fi- ind o interogație deschisă. Adevăr ab- solut nu există, de aceea poeta ata- șează fiecărei cvid<*nțe, mai mult sau mai puțin explicit, „dar dacă ?“. Poezie a semnificatului, nei Diaconescu nu ignoră subminatoc lirica loa- nici rolul semnificau tul ui, poeta folosind o ga- mă largă de mijloace de exprimare, de la asociații de cuvinte dintre cele mai insolite pînă la folosirea aluzi- ilor livrești șt a intertextualității. In ciuda discreției sale distinse, loa- na Diaconescu este una din importante actual ale momentului poetele literar Tudorel URI AN • Ioana Diaconescu, HERB, Ed. Car- tea Românească, ORIZONT Gheorghe Azap DAU IAMA, SALCÎMII ! Degrabă, fereastra, salcîmii,-n puhoaie. Ermetic s-o-nchidem !, parfumul total» Febril și-1 revarsă, sub el să ne-ndoaie, De parca vroind să ne bage-n spital. Prea densă-i dovada ! Iubito, isteață — Ar vrea să ne-alunge, de parcă, din sat — Fii iarăși de grabă și-aruncă-le-n față Aceea pe care ți-o am cumpărat: Brățara aceea, do plexi brățară, Să crească dintr-însa baraj protector. Alminteri din sat ne alungă afară Salcîmii cu pleazna balsamului lor. O, florile-acestca I, iscînd buluceală, Ascdii năvalnic revarsă din grui! Dc-atîta miroznă excentric vernală. Nici degetu-n aer n-ai unde să-l pui. Și totuși, arniciu) șî-acea jurii biță Din care-ai purces a-mpleti paravan. Nu pot sa reziste. Și au să nc-nghiță Salcîmli-n miracolul ăsta avan. Dau iama, dau iama-n talazuri masive Salcîmii acestui lumesc paradis ! Iubito, și alte, s-arunci pandantive Direct peste umăr! Alminteri. s-a zis! Ci numai șuvițe din buclele tale De cumva prin minte îți trece s-arunci i Urgent că Jua-vol măsuri capitale : Cu mine avea-vei de furcă, atunci! 1! Eheu ce năvală de olm, deocamdată, Apoi... succesorii, acuș viitori, Necît vor mai ști cum salcîmii arată Și n-au să mai aivă problemul cu flori. PROIECT Că azi înjgheb, mi-am zis, o poezie Cu fuselaj fugos și fistichiu, Mai hacana premeditind să fie, Dar subiectul, iată, nu-l mai știu ... Nici nu era alminteri să se iște Către duiumul aștrilor merei, Că l-aș fi pus la îndemînă niște Lubrefianți pe bază dc ardei. In pas cu veacul, nene, cu dogoare 1 Mal săltăreț, mai blitz, mai abitir ! Spre alte lumi incandescente,-n care Nu o să fie vreme de șpațir. Da, am să scriu, mi-am zis chiar adineauri. O poezie într-un stil moțat! Pe urmă, țanțoș, să mă cuie pe lauri. Dar subiectul, lată, l-am uitat O, NOPȚILE-ACESTEA ! O, uopțile-acestea !, de parcă un vraci Le iscă-n vîrtejuri de artă. Dar nervii mi-s, totuși, căzniți și posaci : Ardoarea-n puzderii mi-o spartă. Arzînd, filomela,-n dogori le ei: De parcă jăratic propagă ! Deolaltă cu aștrii spuziți în seîntei. Șl totuși nădejdea-i beteagă. Suav, liliacul!, dc parcu-i menit Să-n văl ulo satu-n candoare. Și. totuși, mi-e Inima dusă la schit. Să pilpîie-n leacuri precare. De parcă și Juna se dă-n golcstan. Și, totuși, insistă să vadă Cum ochiul îmi plînge în șir indian Cînd sunetu-mi plîngc-o grămadă. OPINII Unii vor cu dinadinsul, filotlmi fiindcă sînt» Plinsul cel de dinăuntru să mi-1 gîlgîi înafară : Să îmi deconspir destinul, stabilit pe-o frunza-n vînt. Șl să nu mă mal apropii de vreo rampă literară. Să îmi rîcîie prin suflet șî să-l otînjească, vor ; Oblojcala de pe cioturi să mi-o scoață la iveală l Masca poznei să ml-o farme, ca să nu mai fiu actor, Chit că ml-s țipat pe scena existenței de dîrvală. Alții, strașnic se amuză că mă aflu găgauț Și că prea mă prinde bine o atare Ipostază Șl că-i mai cu tîlc povestea cînd pășesc din lac în puț Și că zgrunțurul din geană e decent să nu se vază! Ca atare, spun aceștia, horoscopul mi-e cu nimb! De-a mijoarca mea cu sorții, oliolio, cît îi îneîntă! Și se-ntrec să mă aclame, nicldecît să nu mă schimb: Firoscos ca paraleii cînd mă-nghesui la vreo trîntă. Ling-ase menea opinii, cu, la rîndu-mi, cc să zic ? Doar că, în tandem cu luna hăbăucă și nomadă, Pescuiesc prin insomnie, să-l înhaț pe Moby Dick i Să-i ciordesc vreun bob dc ambră; sare să îi pun pe coadă.* Pururi la taifas cu noaptea și cernit ca roba ci, Cc-ar mai fi de zis. Ia rîndu-mL osul frunții cînd îmi crapă?’ Doar că tarc-i ghiurghiulie existența de holtei Și că hohotul de Jacrămi trage-mi-se de la ... ceapă! Aici, în vecinătatea havuzului, fac notații pe margini de ziar. Mă agăț de realitate, vreau să ias urme, ml-e tea- mă să nu dispar ca o frunză în imen- sitatea unei piețe. Scriu despre Amelia, ființă în anumite momente sufocantă, acaparatoare, în altele, depărtată ca un nor, inconsistentă ca un fîlfîit vag de aripe.., Rochiile el lungi de toam- nă, mîinile, degetele înverzite de nuci, plăcerea de a cînta romanțe, seara tîr- ziu, pe terasă, plimbările pe șosea pînă la kilometrul doi, vara, cînd în amur- gul răcoros mai pluteau firele de praf de peste zi... lat-o apropilndu-se de mine. într-un patru iunie, ziua mea de naștere, în mînă cu o farfurioară pe care se afla o felie subțire, impecabil tăiată, din tortul cu vișine, atît de mult ^lorlt de toți ai casei... Am mîn- cat atunci totul sau după două înghi- țituri am pus farfuria pe pervazul fe- restrei sau pe micul scăunel din fața oglinzii așa cum procedam întotdeauna cînd pofta inițială de mîncare ml-era anulată de un brusc blocaj nervos ce-mi făcea aproape imposibilă pînă și deschiderea gurii ?... Și lumea trece, neștiind niinio despre prăjitura de atunci, despre scăunelul din fața oglin- zii sau despre fereastra prin care se vedea grădina cu șirul de pruni și meri pe margini, cu gardul de nuiele peste care noaptea săreau caii slobozi ai vecinului... In drum spre expoziția lui Fănuș Vensan intru pentru cîteva clipe la fa- milia Hotură. Mă atrage întotdeauna, cînd trec pe lîngă casa lor. Iedera ră- coroasă întinsă pe ziduri. Ionela, ca de obicei, gătește. E într-un pantalon de trening larg și într-un pulover de cu- loarea oului de rață. Mă întreb, prl- vind-o, unde i-o fi feminitatea. Mă servește cu cîteva tartine șl o sticlă de bere. Discuția ca de obicei... două glu- me răsuflate, amănunte despre piață și serialul T.VM creionarea programului de duminică, de regulă o ieșire cu ma- șina prin împrejurimi. Remarc modi- ficări în bucătărie ... Cratița albastră folosită la pireu) de cartofi se află acum în spatele ceasului deșteptător, paharele pentru must sînt dispuse în cerc lîngă autosifonul polonez, bătăto- rul de muște cu două nivele, pînă nu de mult flotant, e fixat în perete cu coada în jos. pe masă se află doar bor- canul cu miere de albine, nu și cel cu gem de gutui. Se aud pași pe terasă. In ușă apare silueta longilină a lui Ionel Hotură. Astăzi a avut zi scurtă. Ne strîngem mîinile. îi remarc linia impecabilă a costumului. Pantofii lu- cesc ca oglinda. E un profesor și jumă- tate ... De acum înainte știu ce va ur- ma. Ionela va frige grătarul de vacă Ionel se va schimba în ținuta de casă. Ionela va pune grătarul pe masă. Ionel își va lua pilula anti ulceroasă și se va apuca de friptură, încet, cu tru- dă, de parcă ar fi nevoit să înghită talaj. In timp ce el mănîncă, ea îl ur- mărește în tăcere... Expoziția se deschide la orele șai- sprezece. Lume multă, personalități, un miros penetrant de colonie, decolteuri, vestoane de in, ochelari de soare, po- șete. Lipsește ventilația. Au vorbit cri- ticul Corbea. la început prolix, pe urmă venindu-și în fire, graficianul Țurțur^ clar, precis, cultură plastică întinsă, un conferențiar de la facultatea de agro- nomie șl tn final un compozitor. Pri- vind cîteva portrete de femei mă gîn- desc la doamna Aglae Brentano... In ultimul an. ceva s-a întîmplat cu sănă- tatea ei. Fața parcă i-a căzut, nasul s-a făcut mai subțire, ca In desenele chineze, ochii, atît de strălucitori altă dată, licărind acum obosit. Pe brațul stîng are tatuat „Vive Corner', în amintirea unui profesor de franceză din Caracal, pe cel drept „Ti amo Izldoro“, în memoria unui artist italian iubit cu patimă în prima tinerețe. Știu că exer- 7.H MMM de Van stînd In Aria neze3. CONSTANTIN FLOM . ' ■ ■ Vorbeam, în episodul ultim, de faptul cum un instrument, în speță pianul și chitara, se dedublează și „ascultă-, consldertndu-se pe sine. — dar nu la modul narcisiac, cl în maniera Junei Parce, i.e. „Je me voyais me volr“ i act implicînd nu complezența contemplațiunll egotiste, cît o anume circumspecție, ca șl distanța necesară oricărui autocontrol. Nu prin acest „spionaj" de sine, nu printr-un, dacă vreți, Vcrfrem- dungseffekt ironic și pieziș, ni se dezvăluie. în schimb, ca vioară, vioara din Uolznege (autor i lancu Dumltrescu ; coautor i Marius Lăcraru \ — pe cît de pretensiv. de greu, tot pe atît de generos fiind ad libitum-ul piesei). — Că, scoborltă cu o cvintă, aeut-răsunătoarea vioară are. aici, regim de violă | sau că, trecîndu-1 de căluș, pc „invizibila®-! versant, arcușul, dulce vulnerînd-o, îi smulge un iament. un bocet așa-zicînd „antlpodar, o „infrasonlcă* Litanie. — sunt niște derogări, acestea, care nu fac dintr-însa. totuși, o quasl-. sau o anti-, vioară, ci, dimpotrivă, o afundă în pasionala ei condiție. în imuabilu-i destin. Or. tocmai patimii, ursitei, fatalității de-a fi vioară. Le. un „sanglot long®. un geamăt, o tîn- guire, un alean. 11 dă, aici, ea însăși glas, — într-un ison interminabil, în îngînarea unul threnos. Atît ea, stricto sensu, „drum (de scos bușteni) Intr-o pădure* (șl care, eventual, ne poartă spre o heideggeriană Licbtung), cît și, la figurat vorbind, ca „drum(uiri) în lemntt-ul viorii, slgnlficația el de Holzweg implică delignificația i o ușurare de povara viollnității2 în-lemn i te, de lemnu-i care, tot mai cav. nu face, însă, decît tocmai să-i potențeze rezonanța, amplifieîndu-i suferința, exasperîndu-i propriul a u •ii wpra ado- isori amo- 8 mai tan- mătâtoarp lobii... âscut. un te în pa- albastrul, amurgu- ca). Folo- le rapide, rul senth -au atras uri stinse pc o cumpănă acvariu plin d suprarealist, dc și un autoportn Seara, plimb Rosana-Manolit pentru cadîne, femei cinstite, i din apropiere 8 nez. Deschizăt gurii o senzual în pfnzele flam l-am spus chi obișnuiam în u Cînd am rostit pilarele feței € cercat să-i proi reușit mare luc și sensibilizat; despre arbori ș pentru specii ni salcîmii. garoaf mușcăturile țî unele fraze. M că Todor s-a în lui de făinoase mic cu tăiței ș și în primul ar acestea i s-au tomberonului i prins-o de mij notabilă după . nări. Gestul 1- început să tren rilor manutanț< imensă medalie pînza subțire a el, percepeam < treptat la supr dreptul tomber capetele ni s-a punctul să ne mernici de cop la un cere de j noi cu castane rînd un momer alergaserăm an vreme. M-am t cunde la Teodo re lîngă el, în Mirosul salcî Un soldat eînte le unui tufiș, tau printre fin ream scurgere nilor. La vok spectaculoase, mireasă ce cc cu gravitatea । imperial. In s zeci și treiuL cățărat pe scă distanța și ami (Desigur că casă ... Pentru proiecte mari, să pătrundă m; Și cu ce s-a a mic... discu melancolii, ora lentile. Așa va va vrea să fa și mereu va p: discuții, aminti casă, traversea îi zornăie în I • năprasnică Iun retexte — Holzweg mai e și nn triumf. r In treacăt. — căci spațiul r pierd o seamă de aspecte) ui Ancăi Vartolomel, tn gre I nostalgicul, meditativul f ei, în Măguri II de Liviu ( ană Incantatlo, în mîna lui Alexandru Matei, percuț 1 dânceniană. între priu i yiim. rență între talnescu. cf. loan Marius Lc mal nobila violini Universul poeziei, ] [obicei, din etlmonuri latinești dacă violino c. totuși, un itall îi (nu de violină). rcuție, — m-aș bucura ca lat parte la concert l Șerl ORIZONT A lela Foîo- un h pa- MIRCE fire, graficianul Tui ture, iltură plastică întinsă, un e la facultatea de agro- inal un compozitor. Pri- irtrete de femei mă gin- ta Aglae.Brentano... In ra s-a întâmplat cu sănă- parcă i-a căzut, nasul subțire, ca în desenele atât de strălucitori altă acum obosit. Pe brațul it „Vive Cornel", în profesor de franceză din drept „Ti amo Izidoro", ui artist italian iubit cu a tinerețe. Știu că exer- ri mi aU de atras iVan irtînd £ CONSTANTIN ll.oMMi pe o cumpănă de fîntînă, iarna, un acvariu plin de ochi, halucinant joc suprarealist, două portrete de bătrînl și un autoportret... Seara, plimbare printre blocuri cu Rosana-Manolita, vechiul meu model pentru cadîne, femei galante, contese, femei cinstite, femei gînditoare. Privită din apropiere are un profil tipic alba- nez. Deschizătura buzelor imprimă gurii o senzualitate întâlnită adeseori în pînzele flamanzilor de mîna a doua. I-am spus chestiuni romantice cum obișnuiam în urmă cu douăzeci de ani. Cînd am rostit cuvintul „dragoste", ca- pilarele feței ei s-au înroșit. Am în- cercat să-i provoc declarații, dar n-am reușit mare lucru. Cînd e bine dispusă și sensibilizată epidermic, vorbește despre arbori și flori, avînd predilecție pentru specii naționale, cum ar fi duzii, salcîmii. garoafele și bujorii. Păcat că mușcăturile țînțarilor i-au sincopat unele fraze. Mi-a spus, printre altele, că Todor s-a îngrășat din cauza abuzu- lui de făinoase... A fost învățat de mic cu tăițel șl macaroane. în armată și în primul an de stagiatură gusturile acestea i s-au accentuat... în dreptul tomberonului numărul patru am cu- prlns-o de mijloc. O primă agresiune notabilă după aproape un an de tato- nări. Gestul l-a făcut plăcere, căci a început să tremure. Din spatele clădi- rilor manutanței luna se înălțase ca o imensă medalie de aur. Simțeam prin pînza subțire a rochiei jocul mușchilor ei, percepeam o forță latentă ce ieșea treptat la suprafață din adîncuri. în dreptul tomberonului numărul șase, capetele ni s-au apropiat Eram pe punctul să ne sărutăm, cînd niște ne- mernici de copii care se întorceau de la un cerc de gliitară au aruncat după noi cu castane și cărți de joc, tulbu- rînd un moment rar, după care, poate, alergaserăm amîndoi de cine știe cîtă vreme. M-am gîndlt atunci cîteva se- cunde la Teodoro. Oare știe ce harfă a- re lîngă el, în casă? Mă tem că nu... Mirosul salcîmilor devenise puternic. Un soldat cîntă din muzicuță în spate- le unui tufiș. Stoluri de lăstuni săge- tau printre firele de telegraf. Urmă- ream scurgerea necontenită a mași- nilor. La volan, femei în atitudini spectaculoase. Recordul l-a bătut o mireasă ce conducea un „Fiat 600". cu gravitatea pilotării unui Lincoln imperial. In sfîrșit, a apărut și trei- zeci și treiuL Rosana-Manolita s-a cățărat pe scări și în curînd stâlpii, distanța șl amurgul mi-au răpit-o... (Desigur că acum se îndreaptă spre casă... Pentru ziua ce s-a scurs a avut proiecte mari. Sâ lucreze, să citească, să pătrundă mai adînc In tainele lumii. Și cu ce s-a ales mic... discuții, melancolii, orașul lentile. Așa va fi va vrea să facă din tot?... Mai ni- plimbări, amintiri, văzut prin zeci de pînă la sfîrșit... El ... să facă ceva ... și mereu va pierde timpul cu întllniri, discuții, amintiri... Pășește singur spre casă, traversează un cîmp. un mărunțiș ti zornăie în buzunare, pc cer arde o năprasnică lună ...) ■■■Mi tale - Holzwcg mai e șl ^drum greșit" : o debut limbi romană I Liviu Hilote Pe la începutul acestei primăveri, mi-a deschis ușa și a mirat un tînăr de-o alură singulară, un adolescent ai fi zis, privindu-1 și mirîndu-te cît de încurcat părea în propriile-i mișcări. Și-a declinat numele. încet: Liviu Hilote. L-am poftit să se așeze pe un scaun, urmărindu-1 pe furiș: subțire, înalt și aproape firav ; nici ochelarii nu reușeau să-i voaleze sau mai bine zis să-i strice impresia de inocență dc licean, întârziat, mai mult decît se obișnuiește, printre cărți ori prin cine știe ce plantații dc vise. Părea la pîndă, tot timpul. Aflînd, cu greu — dată fiind lipsa lui de apetit colocvial — câ scrie poezii și cerîndu-i-le, m-am găsit înaintea unei hîrtii care nici coală „ministerială" nu era, și nici jumătate de așa ceva. Cele trei scurte poezii n-aveau titluri, în schimb erau dactilografiate de el însuși ^probabil din pudoare), astfel încît nici un rînd nu se afla în vreo tectonică relație cu alt rînd. Nici lectura nu m-a ajutat prea mult. Conversația n-avea cheag, nimeriserăm (amîndoi) mai degrabă rău într-o întâlnire care mai mult ne îndepărta decît să ne adune sub acel cer crăpat de anotimp, în ciuda încercărilor noastre de a-1 cîrpi, pc ici. pe colo, cu scame do nori plum- burii. înaintând fără voie printre întrebările cu care încercam sâ mă ajut, în tentativa de a-1 silabisi, și răspunsurile lui care oscilau intre timiditate și ceva ce putea fi luat drept ostilitate, înaintând tot mai precis spre o ruptură, i-am propus să ne revedem, din timp în timp, cu poeziile pe care le va scrie. Cum tînărul care se mărturisise a fi student la chimie formula greu, lăsînd (fără să vrea, din cîte aveam să-mi dau seama) să se înțeleagă că n-o să mă mai caute (prea des, a completat, după o părelnică pauză) i-am spus că-1 aștept și l-am condus cu o pri- vire mult mal întrebătoare decît cea cu care îl întâmpinasem. După vreo două luni, cînd tocmai mă întorsesem dintr-o călătorie, Liviu Hilote mă găsește încolțit de oboseala acelui drum. îmi dă un set de poezii, îi explic de ce trebuie să amlnăm discuția, el este mai convenient și revine, fără să mă anunțe, cum ne înțelesesem. Citindu-i cu voce tare poemele, spre a mă verifica dacă îi deslușesc bine scrisul, am revelația — rară în asalturile insistente ale valurilor de neofiți — că mă aflu în fața unui poet. Mi s-a părut că discuția noastră anterioară, dacă nu-1 stimulase în alt fel, îl ambiționase. Aleg, din cele zece poezii, șapte și-i propun vreo două-trei neînsemnate modi- ficări. El le acceptă, se luminează, e curios cînd va apărea, se oferă să-mi aducă textele dactilografiate, fără a-mi cere originalele ; îl pri- vesc contrariat, el înțelege și-mi spune că le știe pe dinafară. Mai re- zultă că aceste poeme au tot fost schimbate. In sfîrșit. a doua zi mi le aduce dactilografiate impecabil, le recitesc, îmi mențin opțiunea și spo- resc laudele. Liviu Hi Iote s-a dovedit a ști să se lumineze, să surîda și chiar să-și trădeze bucuria și nerăbdarea. Revine după cîteva zile, for- mulează dezinvolt, vrea să știe cînd apare (ca să-și procure revista, nu de alta I). îl asigur că va avea o surpriză. Ne-am văzut iar, i se întrevede și lui o călătorie, îi spun („surpriza") să-și ia următorul număr al re- vistei (acesta), fără a-1 preveni că voi încerca să povestesc ceva despre el în chip de prezentare (fiindcă nu știam dacă reușesc). Liviu Hilote mi se pare un poet ’și talentat și serios, și citit și eu un mod propriu de a asimila lecturile. Vasăzică, Liviu Hilote privește lumea într-un fel al lui și reușește să exprime aceasta intr-un limbaj care poartă pecetea unei sensibilități și a unor viziuni care sînt cu certi- tudine ale lui. Nu încape nici o îndoială Că ne-a ieșit înainte un poet adevărat. Anghel DUMBRÂVEANU RAPIDA MIȘCARE A OCHIULUI cu somnul cel greu m-au cuprins la fintînâ oprind alergarea-mi de zeu iar vărsătoarea spărgîndu-mi ulciorul mă puse cu capul pe-o blană de leu ÎNGERUL A STRIGAT se scutură-n amurgul veșted betelul frunzelor dc oue- te duc te-aduc te duc te-aduc CÎMPIILE NEPTUNIENE e-o zare-apusă ce se-neacă intr-o tainică pornire spre străbuni ceairul își agață de-un mesteacăn plăminii-mpovărați dc aluviuni Așa cum se știe, „forma interna" a multor neologisme rămîne, pentru obștea vc rbitorilor, opacă. Dar ei nu se împacă lesne cu o atare si- tuație, ci caută sâ lumineze, să mo- tiveze in felul lor alcătuirea intimă a împrumuturilor. modificîndu-le, arbitrar dar ingenios. aspectul fo- netic. Fenomenul se cheamă, in lingvistică, etimologie populară, con- stituind unul din capitolele cele mai „pitorești" ale științei noastre. Sînt notorii, in această privință, ispră- vile personajelor lui Caragiale. cape pocesc neologismele din ignoranță, spunînd renumerație mică după bu- get. scrofuios la datorie, călduri dro- plcale, pardon de impresie, geantă latină, cîoclopedică, vermuit, intiigă- toriu. O etimologie populară Faptele de acest gen au fost nu numai inventariate, ci șj tememn* analizate de lorgu Iordan intr-un prețios studiu intitulat, cu ... limele" „eroilor acolo unde trebuie „gUl’ Limba lui I. L. Caragiale, tipărit, trument. în speță idu-se pe sine. — Le. „je me voyais nil egotiste, cît o itocontroL 3 vreți, Vcrfrcm- ca vioară, vioara ins Lăcraru — □d ad libitum-ul vioară are. aici, ribllu*-! versant, bocet așa-zlcînd ri, acestea, care îi. dimpotrivă, o tocmai patimii, i geamăt, o tîn- intermînabll, în e scos bușteni) riană Lichtung), irii, slgnlficația ira violinității2 >cît tocmai să-i □du-i propriul a, i liota nu.. tn Hc i mu pe-aicea trec ciulini din nord orbecăind în lung și-n lat . de-un vînt ce-i mină monocord cu glasu-l text rotacizat itwcâL — căci spațiul nu ne prisosește ; Iri o seamă de aspecte) i pasiunea sobră, LM Vartolomei. în gravele Improvizații jMtalglcul. meditativul fagot, catifelat și i,Ln Măguri II de Liviu Comes; clarinetul SMcHncantafio, în mîna lui Vasile Mocioc, Itandru Matei, percuțlonist frenetic. — il/il 1 dăncenianâ, între tamtamuri, tam- 9i d. loan Mar iu s Lăcraru. Pleiade și btre mal nobila violină și lamentuoasa K3, Universul poeziei, XII) ’, dar numele țdin ctimonuri latinești-(zicem quidditate, Tiolino e. totuși, un italienism... în rest, fiu de violină). sție - m-aș bucura ca ba re ml unul din iparte la concert I Șerban POARTĂ stau lingă foc spunîndu-și pc rînd o poveste și-apoi se iau de se luptă prin aer și se-nfig in pămînt făr-a se-nvinge unul pe altul pînă ce zorii apar cînd el va zori și zbura iar eu către tu va porni șchiopătând FOTOMELANCOLIE dansau la geam doar frunze in joc de umbre chinezești puteau să fie-ntr-un acvariu sau file rupte dintr-o carte dar ele se știau că-s frunze moarte pești moarte LAMENTAȚIE CU CERB cerbul murise de-o ramură grea și cerbul cîntă pîndind vînătorul din groapă cu-n ochi tînguios și viclean cu glas de sirenă cîntă iar balta dintr-însul so-ntinde pierzînd vînătorul în ea dansau un dans de balerine gri la geamul gheții dc cristal și se credeau că sînt la bal stăteau o clipă a privi și iar dansau un dans de balerine gri START MIREASA PLOILOR TÎRZ11 e toamnă și coarnele cerbilor cad în luptă acerbă cu timpul pe paturi de frunze jilave zeii pădurii visează Olimpiii un soare suferind dc inlunație cu razele-i de lună argintii strălumineaz-un drum de adorație pentru mireasa ploilor târzii le cerne desișul lumini de departe culori de melasă de frunze pe moarte și-aproape dc casă îi încearcă în grafic un vag sentiment geografic în 1957. de Societatea dc științe is- torice și filologice. Cum studiul a apărut intr-o broșură epuizată rapid, reeditarea lui ar constitui un lăuda- bil act de cultură și ar aduce relile servicii invâțâmîntului, în speță, predării limbii și literaturii române. Cîteodată. insâ. etimologia popu- lară „nimerește" foarte aproape de adevărul științific. Așa se întâmplă, bunăoară. cU prinsonier (în loc de prizonier), formă recurentă la Ion Agîrbiccanu, in romanul-cronică Vremuri și oameni, cuprins în ulti- mul volum — al treisprezecelea — din seria de Opere (Editura Mlnerya, 1988). Vrednic de luare-aminte mi se pare amănuntul câ prozatorul re- curge la această „variantă" fonetică nu -numai în replicile personajelor, ci ' hiar și In stratul narativ al ope- * considerind-o, prin urmare, la fel de plauzibilă, la fel de „corectă" ca și perechea ei literară : „Răniții din spital aduseseră vestea că rușii se purtau bine cu prinsonierii" (p. 168). Pe pagina imediat anterioară, cuvintul revine, sub această formă, de patru ori : „îi trimitea vestea că advocatul Ion Vestcmean a căzut prinsonier"; „A căzut prinsonier întreg și sănătos" ; „Prinsonier, în- semna a fi terminat războiul" ; „Nu se vorbea ca rușii să se poarte rău cu prinsonierii". Forma „corectă" a cuvîntului. prizonier, care nu „spu- ne" nimic vorbitorilor, este, așadar, modificată, așa încît să semene, pînă de identificare. în prima ei parte, cu prins, participiul adjectiv, deve- nit și substantiv, al verbului prinde, sinonim cu prizonier în limba veche, înainte de pătrunderea neologismu- lui : „Prinșii de război să se întoar- că de la unii la alții, fără răscum- părare" (Bălcescu). Pe lîngă foarte vechiul prins, mai există, pentru prizonier, încă un si- nonim, tot neologic : captiv, împru- mutat direct din latinescul captivus. In limbile romanice care l-au moș- tenit, acesta din urmă a suferit mu- tații semantice de mare interes... psihologic,' de pildă, în franceză, unde cheiif înseamnă „plăpînd, pi- pernirit" sau vo semnifică „nefericit". în italiana, unde catti- „rău. ticălos", dar și I. TOHĂNEANU ORIZONT 11 Un tînăr virtuoz Devenit de-acum o certitudine, violonistul-elev Radu Blidar își sem- nează cartea dc vizită — în orașul natal, în țară și in afara hotarelor — cu acea seninătate a apolinicului, rostuită în ordine și armonie și care dau măsura forței și talentului său. Devenit cu totul întîrrplător elev al biccului de Artă, micuțul Radu arc șansa înttlnirii cu un oedagog desă- vîrșit în arta predării instrumentului — profesoara Grațiela Negruțiu, care intuiește In copil fiorul neliniștilor ar- tistice, antrenîndu-1 într-o muncă a- ne voioasă. convertită în ore lungi de studiu, de renunțări. începînd din 1981. noastre muzicale, producătoare de talente. Și. deși a împlinit doar 16 ani. Radu uimește prin vastitatea re- pertoriului însușit, de la creația cla- sică și contemporană românească, la valorile preclasicismului, clasicismu- lui și romantismului. Ieșirile sale în public au stîrnit uimire și admirație deopotrivă pentru îndrăzneala partitu- rilor abordate, a volumului mare al asimilărilor artistice cît și prin inge- nioasele stratageme stilistice. „pria siguranță, aplomb, un sunet viguros... argumente a unor distincte însem- ne ale promițătorului său talent“ (Doru Murgu. „Orizont4* nr. 27/1984) Mărturie a calităților sale (și a pre- țuirii de care se bucură Radu Blidar) stă interpretarea Dublului concert de Bacii, alături de arcușul măestru al marelui Ion Voicu. în cadrul Fes- tivalului „Timișoara muzicală44 dfn miniaturi SIMPLU, MECANIZATORII și-a adjudecat bronzul, argintul și aurul prestigiosului congres al tinere- lor talente „Lira de aur“ Mijloacele de tehnică și expresie, sinceritatea-! pătrunzătoare, pasiunea și dăruirea, vor deveni argumente prin interme- diul cărora Radu Blidar se va impu- ne în toate competițiile virtuozilor, aducînd școlii premii valoroase. pre- cum un loc (f! la Iași în 1987 și un loc li la Timișoara în această pri- măvară, la Concursul național al li- ceelor de artă. învingînd candidați valoroși cu un bogat palmares. „Ele- vul Radu Blidar este unu) din cei mai talentati violoniști din generația tînărău, înserează artistul poporului Ion Voicu într-o recomandare. Și Radu nu dezminte. La concursul in- ternațional ...I. KOCIAN“. Usti Nad Ori ici din Cehoslovacia, organizat pentru copii pînă la 16 ani, cu o lar- gă participare din țările socialiste — aproape 100 de candidați — Ia cate- goria 12-14 ani, înfruntînd severita- tea unui juriu de excepție. Radu Bli- dar ocupă pe podium locui III. Pen- U-u cei care deja îl cunoșteau, a fost o bucurie, dar și o victorie a școlii primăvara anului 1985. De la fntîia apariție concertisticâ alături de or- chestra liceului, el a semnat colabo- rări cu filarmonîclle din Arad și Ti- mișoara, a participat în „Gala tineri- lor concerti.ști44 în „Festivalul Beetho- ven“ din decembrie 1986. Primăvara acestui an, însă, i-a oferit prilejul a- cestui minunat elev-artist să-și etale- ze calitățile într-un valoros recital sub cupola Ateneului Român. Bach — Sonata a (H-a tn do major, Beet- hoven — Sonata primăverii, Enescu — Lăutarul din Suita „Impresii din că* tătorie44, Ceaikovski — Serenada me- lancolică, Wienlavski — Varlațlttni pe o temă originală, Saint-Saens — Havaneza, au răsunat sub arcușul tl- nărului interpret la cele mai înalte cote ale dăruirii. Spre ce aspiră acum acest neostoit talent ? Pregătește Con- certul de Beethoven (ce intră în re- pertoriul studenților anilor III de conservator) și un anevoios program pentru „Concursul internațional al ti?» nerilor virtuozi44 de la Vichv — Fran- ța. din septembrie 1988 Dr. Otilia MURGU Duca ar fi să le scriem numele la toți și cîte un cuvînt dc laudă pentru fiecare, sigur nu ne-ar ajunge întinderea acestui întreg nwnir de revistă • oricum, am zice, orice metaforă am căuta n-ar fi pe măsuri fervoare] trudei lor și a firii picurtnd euritmii, profetiztndu-ne apropia rea depărtărilor intr-o amplă și inconf unda bilă măreție a verii. Nimeni mai bine decît ei nu poate ști că foamea e denigrarea vieții și de acea griul e, înainte de toate, viață și valoare ofensivă ; cum tot așa, inten- ția lui, de cînd răsare, e spicul, iar a spicului valul sîngelui. Oferin- du-ne tuturor adevărul că starea de spirit a griului se cheamă durerea luminii, iar existența lui materială e și protecție, ei ne dezvăluie taina că pe fiecare bob de grîu nu încape alt cuvînt decît viața. Ceea ce în- seamnă ființa poeziei. Și ființa meseriei, a vieții lor. Aceea în care, tn- (I teren! de starea evoluției calendarului și a vremii, de-atîtea ori sub influența nefastă a vitregiilor naturii — și a fost acest iulie o luni In care s-au tot prăvălit pe timpuri vetrele de foc ale cerului, o arșiță o dogoare insuportabile ei duc o luptă înverșunată, eroică adică, pentru a-i păstra și a-i înteți pămîntului zelul vital. Sacrificiul lor este di fapt, într-un fel, incomensurabil, negîndlndu-mâ neapărat doar la ri- nichii scuturați de un, ritm diabolic, ti și la faptul că cei mai mulți dintre ei, cu neveste, cu copii șl cu tot ce merită ca să trăiești cu ade- vărat, n-au mai coborît din șaua luptei pentru recoltă, de nu mai știu cînd, petretind zilele anului, uneori și nopțile, da, și sărbătorile, nu petretind, ti trudind cum numai cei din subteran mai reușesc s-t facă. Trudind din greu, căci pămînt urile, ca să se facă grîne, cer fără niti-o tocmeală o luptă foarte aspră, întinsă pe tuspatru anotimpurile. Din ianuarie (după ce in decembrie, cînd isprăviseră arăturile, munci- seră să-și repare sculele) mulți dintre el au intrat în timpul virgin h care din toamnă nu mai pătrunsese aburul răsuflării dc om, și au ră- mas în timp sau tn preajma lui pînă azi (și-o să rămînă pînă in noiem- brie-decembrie, tind isprăvind recoltarea și arăturile, o să se-apuce iar să-si dreagă mașinile). Și toate astea într-o disciplină fără egal, recunoscută chiar șl atund, în vîrf de campanie, cum a fost anul acesta la seceriș. Cerîndu-le tuturor scuze pentru această imposibilitate de a le scrie numele aici, cu sfiala că pot să-i numesc pe. toți la un loc doar MECA- NIZATOR] pînă și-acum, iată, la sfîrșit ul ritualului unui seceriș care ne oferă atîta bucurie, să le urăm tuturor noroc bun și inimă fierbinte, mulțumindu-lo pentru această fantastică stare de. rouă, colindată, iati, de aromele pîfnii și de privilegiul de a-i ști cu adevărat între autorii principali ai revărsării darurilor acestui, pămînt străbun George DINU CIIIVAIA 88-fABAUA D[ CRtAȚIt SmHASCA in memoriam Timp de o săptâmînă. In intervalul 13-19 iulie, s-a desfășurat ia Crlvala ta bara de creație literată și de pre- să a Centrului Universitar Timișoa- ra, reunind studențl de la diferite fa- cultăți. membri al cenaclurilor lite- rare „Pavel Dan44, „Hyperion**. „H. G. Wells*4, precum și redactori ai re- vistei „Forum studențesc*4, compo nenți ai cercului de presă al Casei de Cultură a Studenților. De-a lungul acestei săptămini, !a- tîia de vacanță, după o sesiune re- cent încheiată, programul taberei s-a dovedit generos, arternînd clipele de deconectare, oferite de cadrul natu- ral al stațiunii, cu cele de lucru, strict aplicat p^ problemele creației și presei studențești Astfel, aU fost puse în discuție aspecte vizînd func- ția socială a literaturii, îmbogățirea lirismului românesc contemporan, tradiția și inovația în proza tinerilor, dezbateri urmate de lecturi de poe- zie, proză și eseu. Au citit, din crea- țiile proprii, studenții Rodica Borșa, Dan Rațiu, Gabriel Marineasa, Simo- na Constantinovici și George Tunase, relevînd tendința de-a face o litera- tură de calitate, expresie a preocu- pării de a înfățișa universul omului contemporan, problematica tinerilor circumscrisă multiplelor aspecte ale realității. în același timp, echipa „gazetari- lor*4 a analizat ultimele numere ale revistei „Forum studențesc", supu- nînd discuției noțiuni legate de teh- nica reportajului, a anchetei și a in- terviurilor. pregătindu-se, în același timp, sumarul viitorului număr al revistei. Și. ca întotdeauna. nedez- mințindu-se, agerimea spiritului pu- blicistic studențesc a luat întrupare concretă în cele două ediții de gaze- tă — „Criviera-press** — întocmite ad-hoc, cu mult umor și cu vervă. Tot In aceste zile, prin efortul co- mun al creatorilor și al gazetarilor studenți, s-au pus bazele suplimentu- lui literar-artistlc șl al publicației „Paradox*4 (care. la. această oră, se bucură de o notorietate națională șl internațională, prin premiul obținut, anul trecut, la Congresul European de Anticipație) Participanțli la acțiunile taberei l-au avut ca invitat pe Maree! Tol- cea, redactor la editura „Facla44, care a prezentat cîteva considerații pri- vind condiția debutantului șl modali- tățile de afirmare ale tinerilor crea- tori. Deși într-un spațiu al vacanței, ta- băra de creație literară șl publicisti- că a studenților timișoreni tinde să se impună printr-o tradiție a calită- ții. a seriozității și a dragostei pentru cuvîntul scris. Dana DINU-GHEORGHIU Viorcl MARINEASA AUREL CIUPE Acum mai bine de un deceniu, prilejul împlinirii vîrstei de 75 ani. Aurel Ciupe, deplin consacrat exponent reprezentativ al artei mânești contemporane, deschidea amplă expoziție retrospectivă în iile de la Muzeul Banatului, trul revenea la Timișoara, în cu de ca ro- o să- Maes- gazdă la instituția pe care o condusese în anii 1940-1949, tntîmpinat sărbătoreș- te de un mănunchi de artiști, foștii săi studenți de la Institutul de artă din Cluj. în fapt, între cele două centre din acest spațiu de cultură ro- mânească de dincoace de Carpați s-a desfășurat întreaga sa activitate, in- tensă, rodnică și complexă « creație, pedagogie, organizare a vieții artisti- ce și — cînd se cerea — publicistică de specialitate. Fiu al Lugojului, sprijinindu-și în- că din anii adolescenței înzestrarea nativă pe învățămintele înaintașilor din imediata apropiere, ca și pe cele ale meșterilor din Școala de La Baia Mare, studiind la București și Iași, desăvîrșindu-se în Italia muzeelor șl în Parisul — răscruce a multor orien- tări moderne, unde a beneficiat de lecția lui Andră Lhote — balanță în- tre modernitate și tradiție, Aurel Ciu- pe va fi. la numai 26 de ani, consi- derat autor al „celui mai expresiv și nîrtnrai chip44 de la Salonul Oficial (remarca avea girul semnăturii Ml Tonitza). Portretul, natura statică, mai raf compoziția și cu precădere peisaj^ constituie genurile prin care expe* rîența. gustul și mîna artistului vor impune o viziune proprie, tmpliofl sub semnul echilibrului, al eUrltaW| al bucuriei de a trăi. Culoarea vi* lumina exuberantă, pasta suculent pensulația viguroasă disciplinate pria prezența tutelară — chiar dacă une- ori discret subiacentă — a desenului, îmbină rigoarea gîndirii plastice cl vibrația autentică a afectivității învățătura de principiu, de atiUA ori propusă studenților sîl, i-a servil lui însuși drept călăuză toată viațM „Arta trebuie să exprime sentiment! adevărate șl profunde, permanențe o- mane în forme universal valabile1, Deliu PFTROIU ' Prietenul meu, po» maghiară Endre Kărol curajoasa vîrstă de 95 sat moștenire două că Un zilele de luptă și î. Stoika. Apreciat pentru voh poezii, pentru lucrările tru traducerile din Iii tai Endre Kăroly i s-a ipedal al Uniunii Seri: România pe anul 193: elegii ale poetului tin du! unei dureroase ex] mul război mondial, cî ta armata austro-unga: tă tragedia groaznicul știu însă că Endre K douâ războaie, slujise mata româna cu nu Enghel. Fire deschise VKpectuos șl delicat, ani de încercări, să e gin oamenilor. Endre gat repede simpatia o: lor în anul 1940 s-a de comandă** din Bă de căpitanul Titus St- tulul Const. T. Stoik luptele pentru Transi brie 1916. Fratele poc grijise împreună cu p cui Ovid Densusianu turnă a scrierilor lui i-a oferit ofițerului tin volume amintite. Pe Volumului Poezii cite^ dicație 1 .Sufletului delicat do 8 Loct. Caro) Engln Qntecele postume i mort pentru Patrie - cpt. Post e toate căile pentru reunire, pentru în- treținerea flăcării patriotismului, pen- tru sporirea dragostei față de „pâmiur tul sacru” al Transilvanii*!, dobindit, dupâ cum a reieșit și din jurnalul ci- tat, cu uriașe jertfe din partea româ- nilor. „Ininla mea — e-o carte care artie. un bocet în mijlocul Patriei”. Spune într-o poezie Lucian Blaga Sau în alta : Avem același nume, tu și eu, că-i iarnă sau că-i primăvară ne cheamă azi pe toți la fel : Ion fără țară”. In nr. 25 din 16 iunie a.c. al Româ- niei literare. Nae Antonescu, in artico- lul V. Papilian și revistele literare, vor- bește, între alte publicații, de revista Luceafărul din Sibiu, apărută dupâ dictatul de la Viena, avînd în comite- tul de direcție pe Victor Papilian, D D. Roșea. Olimpiu Boitoș. Mihai Beniuc, Grigore Popa. „Noua serie a revistei, spune autorul, militează pentru același ideal de reunire a tuturor românilor intr-o singură țară”. Revista era, de fapt, redactată de criticul Olimpiu Boi- toș, intelectual de aleasă cultură, deo- sebit de atent față de colaboratori. Am purtat un timp corespondență cu Olim- piu Boitoș, fiind și colaborator al re- vistei. Voi reproduce dintr-o carte poș- tală a redactorului Luceafărului sibianj care se referă la o cronică a mea pr>* vitoare la studiul Poezia lui Andrei Mureșianu, o lucrare foarte actuală pentru vremea aceea, și la ziarul \ estul, unde apăruse cronica. ..Sibiu. 8 iulie 1913 Stimate Domnule Jebelcanu. hi mulțumesc pentru cronica despse broșura mea „Poezia lui Andrei MO- reșianu”. Urmăresc ziarul „Vestul^ unul din puținele ziare care pung probleme în scrisul său, incit nu chel* tulește hirtia pe degeaba. Asta chiar dacă nu poți fi de acord cu toate so- luțiile ce le sugerează. Și publică ș* literatură bună. Impresia asta mi-ad dat-o adeseori și versurile lui P. Vin- tilă. Cu cele mai bune sentimente. O. Boitoș” Am In față ziarul Tribuna poporului» director: G. Câlinescu, din data de, sîmbătâ, 14 octombrie 1944, pe care-1 păstrez ca pe un document prețios.. Editorialul ziarului, condus dr scriito- rul patriot G. Câlinescu. începe astfel 14 „Trupele româno-sovietice au intrat Cluj. Capitala Transilvaniei primeșteJ insfîrșit, pe eliberatorii ei, după mafl bine de patru ani de tiranie hortistă”.. Și articolul se încheie cu îndemnul n „înainte, de la Cluj mai departe pinăJ la alungarea și nimicirea forțelor hitle* rlsto-hortiste”. Iarăși jertfe grele a tre* buit să plătim pentru reunirea Ardea- lului, pentru Transilvania etern româ- nească. Prietenul meu. poetul Endre Kăroly a salutat cu lira sa în Rapso- diile eliberării actul revoluționar dc h* 23 August 1944. lată, in traducere, <•** teva versuri : „E August 23. Căzură. A robilor cătușe zornăind și Drum nou și clar dc-acup. se «trătas^ Spre viitorul păcii și al muncii”. Endre Kăroly își exprimă încrcdcreaț în noua orîndUire. în socialismul ce se clădește in România : „Cred în puter* nîcu| val ce spre culmi năzuiește”. Al. JEBEI.EANU ORIZONT ------------ dezbateri filozofice LOGICA LUI HERMES În aceste zile, Constantin Noica ar fi împlinit 79 de ani. Ar fi întîmpinat. deși- gur, evenimentul cu aceeași firească simplitate, indiferent ta petrecerea exterioară a timpului, atent doar la gla- su-i lăuntric, aplecat asupra mesei de scris, după ce se va fi 'întors din obișnuitul „tur al Păltinișului**, stimulat de aerul tare al înălțimilor si de mireasma brazilor care-i străjuiesc acum mormîntul. Poate ar fi încheiat o nouă carte — plănuia atîtea în- că —, poate ar fi reluat Lo- gica lui Hermes — după cum mărturisea într-o neuitată iarnă, cînd șpalturile corec- turii anunțate erau „pe drum**, incitat de subiectul pe care-1 tratase și care-i pă- rea inepuizabil. Oricum, ți- nea mult la ultima lucrare (destinată, de altminteri. u- nei traduceri germane). ca- re continua. într-un alt „re- gistru" Tratatul do ontolo- gie. Nu credem să-l putem o- magia mai autentic altfel de- cît urmîndu-i gîndul ultim Pornind de la distincția din- tre logica exteriorității și a subsumării mecanice („a lui Ares") — pe care o identifi- că în logica formală sau chiar In cea clasică, ctitorită de Aristotel. dar desprinsă de miezul metafizic care-i susținea. în Organon, edifi- ciul — Noica pledează pen- tru (și construiește) o logică „a lui Hermes". Aceasta din urmâ „pleacă de la îndura- rea (>entru cele neînsemnate și pentru ridicarea lor posi- bilă în general" (Scrisori despre logica lui Hermes, G. Românească. 1986. p. 57) — moment fundamental al re- flex i unii filosofice ; deschide- rea individualului spre general (cu „transferul individualului în imperiul generalului") și. reciproc, cu întruparea gene- ralului în individualul ce va dobîndi de acum puterea șl prestigiul universalității. In fond, tocmai asupra acestui moment s-a oprit și reducția fenomenologica a lui HusserL eu deosebirea că „scoaterea din circuit" sau „punerea în- tre paranteze" lăsa realul — șl, implicit, individualul — nemodificat; Noica dorește în schimb, cu obstinație, să observe cum „pătrunde" ge- neralul în individual. în „în- durarea (lui) pentru cele ne- însemnate® șl eum prinde a- cesta din urmă forța Și. în final, dimensiunea generalu- lui. O discuție aprofundată a individualului a fost — șî este - necesară. Individualul despre care vorbește filosoful, dorind să-l „reabiliteze", nu e străin de (ba chiar presupune) in- dividualitatea primară, con- cretă, a lucrului umil ridicat imediat — grație conștiinței — La distincția obiectuală (sau sublectuală — e tot una în fond. Ia ce determinați? polară a conștiinței ne refe- rim —) șî. în cele din urmă, în orizontul categorial al Fi- inței. Așa cum Tratatul de ontologic propune trei trepte (sau instanțe) ale cunoașterii ființei (cunoașterea fiind co- incidentă cu modalitatea de ființare a ființei înseși), lo- gica lui Hermes propune (implicit) trei trepte (sau Instanțe) al? cunoașterii in- dividualului, cu mențiunea că aceste „trepte" se dezvă- luie în procesul de articulare a individualului cu generalul (pe care, de altfel, îl presu- pune șl conține), prin deter- minațiile ce par să-i aparți- nu, chiar dacă acestea sînt i- zolate ca un al treilea „ter- men" al „triunghiului Logic". Reprezintă oare individualul adevărul prim (sau ultim), ca-n vi? unea (mereu invoca- tă) a lui Aristotel ? Nu. Chiar dacă, programatic, do- rește să „reabiliteze" indivi- dualul, Noica nu poate uita nici un moment că despre in- dividual se poate vorbi — $1 se vorbește — numai din (și prin) perspectiva unui ge- neral care-1 poartă, susține și care, în cele din urmă, se întrupează în el. Ceea ce in- teresează este, în fond, buna articulare a individualului cu generalul, prin determinațiile ce ar lega — ca un veritabil termen mediu din silogismul aristotelic — cei doi ..poli" aparent opuși. Vom schița, extrem do suc- cint. cuprinsul lucrării. mai mult pentru a ne face o idee asupra arhitecturii de ansamblu, decît pentru a-i prezenta în amănunțime, construcția, interesantă prin parcurgerea-! efectivă și prin inegalabila artă de a captiva pe cititor, făcîndu-1 partizan al ideii puse în discuție. Ai- doma luf Socrate. Noica „nu știe ce este logica", în schimb caută (și găsește) un înțeles adjectivului (și ad- verbului) logic, simțindu-se parcă mai în siguranță în- tr-un cîmp logic unde ope- rează partea-ce-poartă-cu-sine întregul: holomerul: indivi- dual-generalul. Această uni- tate logică („termen cu pro- cesuali ta tea în el") (p. 39) ..are în sine demiurgia, adică forța dislocantă a logicului. Cu cl, reflexiunea logică poa- te începe. în măsura în care el însuși este un început" (p 39). Nu știm prea bine în ce constă forța dislocantă a lo- gicului șl nici de ce procesul logic fundamental este diso- ciația (krhianien-ul). S-ar putea argumenta, probabil, că unitatea logică fundamen- tală — bolomerul. partea-în- treg sau Individual-generalul — conține, cum spunea de altfe, Noica. tensiunea (dată, credem, tocmai dc starea contradictorie tn care se află fiecare dintre cei doi ter meni: partea și întregul» in- dividualul ^i întregul, sortiți să conviețuiască doar pentru a se des-părți și pentru a-și căuta fiecare, adevărul mal adînc). Dislocația ar fi atunci actul (logic și necesar) al ie- șirii dintr-o stare-fără-dp-sta- re. despărțirea neavînd altă finalitate decît re-găsirea lui „aceluiași" — cum atît de frumos se arată în cea de u doua parte a cărții — prin synalcthîsm. Daci orice ope- rație logică începe cu Un kri- namen (deci cu o disociație), atunci orice operație logică nu poate decît unifica — prîn desprinderea (disocie- rea) de starea inițială. Holomerul „eliberează". In viziunea filosofului, eei doi termeni fundamentali î indi- vidualul si generalul — care se vor șj cupla imediat prin determinațiile ce apar ca „un general în plus", alcătuind „triunghiul logic", formația logică naturală. Dezechilibrul ivit prin dominația celor trei poli (I. D sau G) va da naș- tere precarităților logice: vor rezulta atunci șase tipuri de judecăți Logic valabile • f—D (determinanta). D—C (generalizanta). G—I (reali- zanta). I—G (integranta). G—D (delimitanta) și D—I (particularizanta). Unii vor fi Ispitiți să gă- sească în această expunere schematică și concisă ceva din formalismul mecanic al logicii dr care autorul s-a îndepărtat declarat; chiar dacă situațiile și exemplele expuse pot fi interpretabile — din tocmai perspectiva a- cestui mode! ontologic — în sensul că individualul nu s-ar putea deschide spre ge- neral fără o simultană pă- trundere a generalului in in- dividual. individualul însuși presupunînd. prin sine, gene- ralul pc care-1 spbtinde (și de care e, la rîndu-l. sub- tins), neîndoielnic rămîne faptul că un gînd profund și adevărat a trezit la viață a- ceste „forme" logice: articu- larea individualului cu gene- ralul : pătrunderea generalu- lui în individual și rostirea lui, prin individual, din perspectiva (și cu întreaga demnitate) a universalității. De fapt, ce înseamnă „des- chiderea spre general" ? Și cum se putea petrece această „deschidere" ? Nu putem cu- noaște decît generalul — scrie, de cîteva ori, Noica, actualizînd profunda obser- vație a lui Aristotel. Cu- noașterea rațională universa- lizează : generalizează: im- pune — și este — generalul care se desprinde de concre- tul imediat (și individual) doar pentru a se apropia de esența acestuia, re-născîndu-1 (gcnnâo = a naște). „Ruptu- ra" generalului de individual este iluzorie; numai intelec- tul comun (și comod) crede în «această separație de pla- nuri. Conceptul se ab-strage din „realitate" nu pentru a o uita, ci dimpotrivă, pen- tru a o întîlni și re-găsi în adevăru-i esențial. Cunoaște- rea generalului ne oferă im- plicit individualul concret, transfigurat, „sublimat". di- zolvat în substanța-i Univer- sală. Progresăm, cu alte cu- vinte. spre originar, spre ceea ce se află dedesubt. Concretul Imediat al realită- ții se află în flagrantă exte- rioritate (față de sine), și nu- mai înscăunarea generalului și procesul de generalizare — au putut transforma exte- rioritatea în pura Interiori- late a universalului, întoreînd concretul însuși spre ceea ce-i dc(s)-finea Intim natura. Dar problema individualu- lui poate apărea, tulburător, într-o cu totul altă lumină — pe care Noica o simte și re- flectă — dacă. nemaîalune- eînd spre concretul imediat sau spre orizontul polar al conștiinței, rămînem tn im- periul conceptului șl gîndlm individul ca individ (in-divl- dum). Ce ne spune acest cU- vînt-concept ? €ă prin el s-a instituit un adevăr (o „realitate") In-dlvizibil(ă); prezentă oricum, evidentă șî incontestabilă, ca ființă. A- ceastă ființă în-divizibilă e unică : limitată, deci, și sepa- rată de o mulțime comple- mentară de unități indivizi- bile, fiecare individ fiind a cclași și totuși altul. Indivi- dul (Ființa-ca-Unu) este, cu alte cuvinte» un element (în sensul dat de Noica acestui concept) care se distribuie fără să se împartă. Situația pe care filosoful o surprinde analizînd ..distribuirea gene- ralului indivlz în individua- lul diferite", proces ce ar corespunde deducției logice, „într-adevăr, spune el. există lucruri care se distribuie fă- ră să se împartă. Aceasta ni s-a părut, cu alt prilej. că este criteriul ființei Iar el trebuie formalizat logic sau cel puțin înfățișat ca proce- deu «metodologic». Generalul „s-ar fi distri- buit" oricum în îndividua- luri; mai mult, generalul su- prem (Ființa) este individua- litatea multiplă, prezentă-n fiecare entitate — și absentă din fiecare. Dar, scrie Noica în continuare, „pentru a] doi- lea procedeu, cel de aici, a- nume distribuirea indiviză a generalului, cu siguranță nu s-a ivit încă o știință forma- lă. Filosofla speculativă, to- tuși. n-a încetat» chiar dacă fără succes, de la Heraclit încoace, să dea socoteală în formă de Unu multiplu, adi- că dc felul cum se distribuie Unul fără să se di vidă, în- tr-o multiplicitate de realități individuale. Nu este aceasta oare marea problemă, atît a filosofiel, a cunoașterii, a vieții spirituale cît și. pînă la urmă, a Conceptului, dacă-l înțelegem suveran. Ca He- gol?" (p. 109). într-adevăr, aceasta e u- na din marile probleme ale filosofici și cunoaște- rii, și în acest orizont (și spirit) se poate doar „rezolva" ea cu succes. Aici trebuie căutat Individualul, prin generalul pe care-1 re- petă tautologic (ca mulțime), de vreme ce același-ul se as- cunde, cum spunea Pluton, în ne-același. întreaga temă a individualului poate fi dez- b ilută (și înțeleasă) din perspectiva acestui orizont ontologic, desprins de indivi- dualul concret doar pentru a-1 re-înființa șl în-tomela Noua lume universală este, paradoxal. profund indivi- duală : indivldual-generală. Acum vom putea înțelege sensul adînc al holomerului, partea-întreg pe care logica lui Hermes a propus-o șî tratat-o de la început. Nu se putea ca filosoful să ocoleas- că, în acest caz. conceptul mul- țimi i-ce-repetă-același-unu. sU" blect tratat în a doua par- te a lucrării („Teoria mul- țimilor secunde $1 teoria sy- nalthismului"). Logica „mulțimii ca un singur element" nu mai poa- te fi redusă la o logică for- mală șl nici nu ar putea fi „formalizată" de vreme ce conținutul mulțimii (cu un singur element) se schimbă (a sfîrșitul fiecărui ciclu al progresiei regresive. Fiecare nouă mișcare îl re-face pe Unu, dar fiecare nou Unu desființează calitativ șl ni- velic — precedenta mulțime. Pentru o mai bună înțele- gere. Constantin Noica ape- lează la conceptele contradic- ției unilaterale și diferenței unilaterale (propuso-n Trata- tul de ontologie), termenul „1 dlatcral® avînd funcția de a releva șî sublinia saltul ni- velie (al mulțimii cu un sin- gur element) ce face imposi- bilă interpretarea noii uni- tăți din perspectiva (sau ori- zontul precedentei mulțimi f „elementele de realitate și gîndirc cu adevărat repre- zentative în orice plan sînt tn fapt mulțimi cu un singur element, unde identitatea u- nilaterală face posibilă com- penetrația Lor, prîn care mulțimea se convertește pe trepte succesive în unități noi șî pînă h Urmă în pro- priul ei concept, așadar în lege. In sens al realității și în cunoaștere®, (p. 16t). Dai noua unitate re^< -K Unește vedica mulțime Lll' un singur element”) firii] mai putea ii redusă la ția precedentă, șl daci t»] mai procesul cunoașterii spețăt cel filosofic) scază „regresiv", spre wjț]' originare nu va mai pițl de fel ciudată inițiativa H Constantin Noica de a iwK tifica șl numi acest procai]’ nu silogism (de vreme ce ț>] logismul păstrează temefl nemodificați. în fond, duri' dacă-i topește-n sinteza tl nală, reversibilă și reduc: !-| iă la situațiile anterioatAjij synalethisni, proces I al cunoașterii logice prin i>| re se pro-pune tema c? M chide Un orizont nou și noi tor, în care va înainta prin care se va re-găsi sie] tic, păstrindu-sc în uniu>| cu sine. „Deși propuneam te și ca o închidere, ea re^j zintă închiderea într-un ^] zont. x;u una punctuali :■ atare este o închidere Mtl deschide singură" (p. lîlîj | Sînt extrem de importa» aceste precizări ce d«ai| surprinzătoarea viziune cât-] nală a filosofului ConstadiH Noica. Dacă rațiunea ȘM-I că cea mai adlncă opwhl cu synalcthismul în modo] rent, șl dacă synaletttțil poate fi regăsit în științifică, ba chiar și-n cri rațiile intelect ive conni® modalitatea (sau metoda) >| ceasta n-a fost identifiai® numită ca atare pînă lo :{»■ riția „logicii lui Hemi® Orice construcție IiIosomB dc anvergură a folosit loscștc synalcthismul, Mii cum orice raționament supune silogismul. NumM ca atare a synalcthismul hl trage atenția asupra protol del dialectici cu care opetijl (sau care operează prin noi] Nu numai că mulțimile un singur clement- înaintai ză — în perspectivă nnl&l gică — spre originar, ;| cunoașterea însăși re-d»l poră (mereu) tema pro-p» o • re-în-ființează (sau rej>l meia^ă). Nu putem deogfl evident. într-o viziune de >1 dîncime, onto-gnosâ»9 materialul cunoscut de stanța ori metoda cunoi#-] ril. ea însăși modaliiMp® ființării Synalcthismul specific cu noaște r i i-șl-!iinl£| ca metodă a rațiunii (S3U,h| model de profunzime al >| . noașterii raționale), syni a| hismul reflectă procesul ^] venirii ontice : în-noi rea nr| gresivă. înaintarea spre orii ginarui cc proiectează inaink] și înaintea. I De fapt, synalcthismul (c;-| noașterii oglindește adev.4] profund al devenirii Intre Sl ință. Nu arc nici o impofl lanță dacă-I putem „forări za" sau nu (s-ar putea o^vl pune că formalizarea - d orice accentuare a formei-I l-ar devltaliza și comproM te): importantă e „logicb'1 tea" oe care am atins-o pd vind, deopotrivă, cunoaște] șî „obiectul® ei. ființa -:>l ceasta leagă ontologia de l>| gică. anulînd fisura ce d adîncit atît de mult încîl i separat cele două planuri- altfel indistincte — ale o noașterii. Cu adevărat Io# putem cunoaște numai logic; iar ontologic desfac răm ființa respectîndu-1 lrinzătoarea viziune origi-1 a filosofului Constantin •a. Daca rațiunea filosofi- ?ea mai adîncă operează ( ;ynalethLsmul în mod cu- j , șl dacă synalethlsmul ' e fi regăsit în gîndirea țificâ, ba chiar șî-n opc- le in t elective comune, n li ta tea (sau metoda) a-1 :a n-a fost identificată si j ită ca atare pînă la na- „logicii lui Efc»rm<<. construcție filosofici nvergină a folosit și fo- 1 te synalethismuL j orice raționament pro-1 ne ^ilogismul. NumbM1 arc a nak.thismuiuj a- a ten ț i a asupra profun< I lialcctici cu care operam! care operează prin noi), -iumai că mulțimile ,cu ingur element" înaintea-1 - în perspectivă ontolo- — spre originar, dar J stoica însăși rr-dcstM (mereu) tema pro-pU$A in-ființo.izâ (sau rc-înte-1 ă). Nu putem deosebi, ! :t. într-o viziune de a* j ne. oiito-gnoseolngl^ji ia Ini cunoscut de sub- । ori metoda cunoaște- ei însăși modalitate a Synalethismul rstei ic cunoaștorli-șî-flintdîj 'todâ a rațiunii (sau ca., d»> profunzime al cu-3 rli raționale). synaleM 1 reflectă procesul de- । ontice : în-noirea oro- i. înaintarea spre ori-1 1 ce proiectează înainte | intra. 1 Fapt. -MiaIclhismUi cu*'I cii oglindește .idevârulj d al devenirii întru fi- c abordat pînă acum". Pînă una, alta, are dreptate cînd, bazîndu-se „pe unele semne de ici și pe altele de colo", îi ia în răspăr pe cei de au anumite „porniri catego- riale". Numai că, să vezi minune, semnele sînt mai mult de... colo, adică de nicăieri, fiindcă nici un „bun conațional* serios nu își imaginează „geogra- fia literală" după categoriile văzute de domnia sa. N-a vorbit nimeni despre (doar) „poezia muntelui" sau „proza cîmpiei", nici n-a delimitat zone gen „Moldova literară" și nu s-au enunțat idei despre un „specific cultural" al Chitilei... In schimb au ... greșit (nu-i așa ?) destui stabilind legătura intre mediul geografic și mediul spiritual. Că un scriitor „vine" întîi cu „datele" sale (personale), fiind (și) în mod firesc influențat de mediul in care s-a născut (sau trăiește), reconstituindu-1. transfigurîndu-1, acceptîndu-i spiritua- litatea și făcîndu-1 „specific" (prin „modul de a fi în lume" — nu de spațiu fiind vorba acum ci de oamenii/eroii care il populează, după cum spunea și Eugen Simion) e iarăși altă poveste. Toate cele de mai sus se... petreceau (totuși) înainte dc caniculă. Acum că ea e în drepturi, citesc ecourile despre simpozionul arădean consacrat „Intervalului". Acesta a fost o deplină reușită grație organizării lui Gh. Săbău și a ținutei comunicărilor unor Andrei Pleșu, Luca Pițu, Sorin Antohi, Ion Mureșan, Dinu Flămând, loan Biriș, Adriana Babe ți, Șerban Foarță (cînd n-a fost... elegiac), Solomon Marcus (doar in comunicare, nu și la acordarea „notelor" finale I), Dumitru Mărcuș, Ovidiu Pecican, Gheorghe Schwartz. Gh. Moțiu, Magdalena Ghica și Viorcl Ghiorghiță. In altă ordine de idei, un poet se întreba (și bănuiesc că mai întreabă și acum): ..bine, bine, arsenul e un element, dar, spuneți-mi și mie, e bază sau acid ?"... De la Arad, din fericire, și vești bune : Ondrej Stcfanko mi-a adus o carte, „Modry Lev" (traducerea, împreună eu Mi lan Resutik, acesta fiind și autorul postfeței, a unui volum care cuprinde ; „Mașina", „Leul albastru", „Ploaia albă" și „Dor"). A sosit, așadar, in Aradul instăpînit (atunci) de mireasma teilor în floare, o carto semnată D.R. Popescu și apărută la editura „Smena" din Bratislava. Și-a luat zboiml și o carte de povestiri scrisă de Coimel Ma- randiuc. intitulată chiar „Zborul spre Venus" (tipărită la „Facla") ea a... aterizat într-o vitrină (aviatică) dc pe strada Eminescu. Florin BANESCU 1B „... în zilele acestui Ștefan vodă, fost-au foamete mare și in țara Moldo- vei și la unguri, că au venit lăcuste multe, de au mîncat toată roada, pen- tru aedia l-au poreclit de i-au zis Lă- custă vodă"* — spune cronicarul Gri- gore Ureche. Faptul e do natură să ex- Posesoare a unei viziuni medievale asu- pra vieții și universului — în cadrul căreia componenta folclorică străveche (înglobînd uitate, in înțelesul lor pri- mordial, dar încă active credințe, prac- tici și superstiții) venea să complineas- că golurile unei educații religioase creștine relativ sumară și alimentată doar de reprezentările murale din bi- serici și învățăturile orale ale preoților — marea mulțime a locuitorilor Moldo- vei lui Ștefan al V-lea nu se putea, desigur, sustrage tentației de a inter- preta calamitatea abătută asupra țării în sensul identificării unei voințe ce- rești. Prea se asemăna invazia lăcuste- lor din acele timpuri cu cele consem- nate în cartea Exodului (10.1 — 10.20), despre evenimente similare petrecute în Egiptul faraonic în vremea lui Mol- plice atît originea (populară) a cogno- menului „Lăcustă", cit și circumstanța concretă a atribuirii lui, sugerlnd mo- tivația ce a dus Ja porecla depreciativă alipită numelui domnitorului. Atribui- rea dc porecle ține de mentalitatea fol- clorică. Că e vorba despre codificarea unei atitudini a maselor populare de- vine clar prin aceea că efectul pustiirii țării l-au resimțit tocmai cei umili. Nu- mai aceștia puteau vodca între calami- tatea abătută asupra lor și persoana domnitorului o legătură atît dc directă. se. Lăcustă" nu-i puteau zice, așadar. domnului moldovean decît supușii săi înfometați și înspăimîntați, a căror de- solidarizare nu făcea decît să se ală- ture celeilalte, a boierimii nesatisfăcute în dorința de a stăvili autoritatea cen- trală. mpreună, cele două atitudini opoziționiste creează — o vedem as- tăzi — fundalul sumbru al unui destin tragic prin încercarea de a înfrunta condiționarea naturală, social-politica și subiectivă potrivnică. Ovidiu PECICAN ORIZONT cronica literara •ex libris* PRIMUL CAI ȘI JUNI Secvențe literare O cercetare temeinică asupra literaturii român? din sud- vestul țării a realizat Virgil Vintilescu, In Secvențe literare*. Subintitulata Repere literare bănățene (1880—1918), cartea particularizează cercetarea la un ținut, de veche și bogata tradiție culturală, cum este Banatul. Avînd tn atenție lite- ratura din ultimele două decenii ale veacului trecut și pe- rioada veacului nostru pini la Marea Unire, cartea lui Vir- gil Vintilescu se ocupă de toate aspectele problemei luată in discuție : Implicarea presei bănățene in viața literară. So- cietățile de lectură și conferințele literare. Deschideri spre critica și istoriografia literară modernă. Receptarea clasicilor (Titu Maiorescu, Mi hai Eminescu, loan Slavici. Ion Creangă. I.L. Caragiale. George Coșbuc). Folcloristica de la amatorism la știință. Proza (loan Popovici-Bânățeanul. Emilia Lungu- Puhallo, Damian Izverniceanu, Cassian R Munteanu. Mihai Gașpar), Proza memoralistică și de călătorii. Poezia. Puține lucruri esențiale se mal pot spune.cred. după cercetarea lui Virgil Vintilescu. asupra literaturii din această perioada. Cartea face un examen critic amănunțit al specificității fe- nomenului literar românesc din zona de sud-vest „dintr-o perioada ostilă ocupației străine**. Cartea lui Virgil Vintiles- cu aduce interpretări noi ale fenomenului literar din sud- vestul țării, ocolind clișee, căutînd o dreaptă cumpănă 8 fixării în context. Creația în grai, prin supralicitare, a dus la izolare, dar, paradoxal, și la o judecare în bloc. Tocmai acest clișeu îl combate Virgil Vintilescu. analizînd diferențiat creația literară de acest fel. Fără exagerări, dar și fără com- plexe, Virgil Vintilescu afirmă răspicat ceea ce consideră valoare șl element favorizant procesului general de dezvol- tare a literaturii. In perioada discutată de Virgil Vintilescu, în Banat s-a încercat mai insistent diferențierea intre valorile estetice și culturale. Acțiunea vine, atît dintr-o preluare a atitudinii junimiste, remarcată chiar de Maiorescu. cît și dintr-o evo- luție internă a literaturii și culturii din această parte a țării. Este meritul cărții lui Virgil Vintilescu de a observa dez- volta! ea organică a acestei zone într-un consens cultural și literar cu ansamblul comunității românești. Receptarea cla- sicilor este și un indiciu al acestei deschideri. Autorul ur- mărește atent și amănunțit fenomenul. Ziarul Luminătorii!) (apărut ia Timișoara în 17 martie 1880), dar mai ales Drep- tatea (Timișoara, 25 decembrie 1893) au acordat atenție Ju- nimii, revistei Convorbiri literare și textelor de critică ale Im T. Maiorescu pe care-1 numea „cel mai merituos dintre urmașii românilor ardeleni stabiliți în România**. Dacă des- pre Eminescu în Banat (inclusiv despre receptarea operei) s-a mai scris, paginile despre T Maiorescu sînt cele mai documentate și mai complete (și in multe privințe primele) care s-au scris pînă acum. La fel cele despre receptarea operei iui loan Slavici, scriitor apropiat și binecunoscut lui Virgil Vintilescu. Atitudinea presei din Banat față de Slanei a fost contradictorie, avînd în vedere opera literară și activitatea politică. Virgil Vintilescu a parcurs amănunțit toate publicațiile din Banat din perioada cercetată, a reținut și a valorificat tot ce era tn legătură cu problema în dis- cuție. Autorul fixează exact rolul tuturor inițiativele! și acțiu- nilor culturale. Și într-o documentare ce epuizează sursele și resursele. Virgil Vintilescu spune tot (notînd acțiuni, re- făcînd atmosfera de atunci) despre societățile de lectură și conferințele literare din Banat Foarte utile șl interesante aprecieri cu caracter general despre literatura din Transil- vania și Banat aduce Virgil Vintilescu în capitolul dedicat prozei și poeziei. Ele intersectează cu ideile altor comenta- tori ai fenomenului (Ion Breazu. Octav Șuluțlu, Mircea Popa), dar, oricum sintetizează operant datele problemei, clarifi- cînd mai hotărît sau aducînd interpretări noi. In esență. Secvențe literare este o sinteză asupra proble- maticii culturale (literare) din sud-vestul țării tn deceniile de final ale veacului trecut și cele în care s-a pregătit Marea Unire. Alexandru RUJA • Virgil Vintilescu. SECVENȚE LITERARE, Editura Facla. 1987. Ceea ce a reprezentat Parisul hal 1900 pentru artele plastice șl artfhJ neral a avut un corespondent h feJ spectaculos in Rusia Sovietici & iul ’20. Soarta tragică a multora c al protagoniști, râspîndirea In lumeul tora, evoluția celorlalți, realitățile M rice specifice au făcut ca. din m] ecourile acestui fenomen sâ nu li rezonanța cuvenită decît mult nu M ziu. cînd luci urile s-au stins de J și cînd erou, deveniți pica repedea nu rnai puteau fi zeificați mad monștriloi sacri de pe MontpanJ Dacă obu șiile multora dintre sa» primilor ani ai revoluției sovieticei total diferite, de la un punct situa] se în miezul primului război mo» destinele lor urmează un drum tum rător de paralel, despârțindu-se, w dupâ vreun deceniu, atunci cînd ji d voluția artistică a acestor creatorii mai pierde din forță. Dar perioadan mîne una dintre cele mai vii din im ria zbuciumată și de multe ori noi toace a secolului nostru. BORIS PILNIAK „Anul gol' sau lupta pentru fericii! SPtCI o Campionatul internat de șah a fost inaugurai sala Operei Române din ' țoara, printr-un spectaco gală oferit de copiii artișl piilor șahiști. într-o atm râ dc emoție și sărbătoar temațlonală. tn acord urii- numentale ale muzicii el< aice, s-a înălțat fundalul stituit din cele 63 dr dr naționale ale țărilor p; pante Cuvintelor rostite gazde de președ F.I.D.E. Floremio Cami nes. le-au urmat torente talent juvenil, sub fornu nrii și dansului. Organb an considerat adecvat sc linte participantilor din colțurile lumii un crinip» doric autohton ; echipe < pii din Ghiroda. Ilitiaș bel, admirabil instruite. [ costume valoroase, aut< au dansat ?a în Banat, o VISUL UNO Romanul tui Florin Bănescu, singu- rul sau roman, deși mascat în mai multe op-uri diferit Intitulate, inclusiv cel de proză scurta. Moara de apă. construiește o lume exemplară, nu atît prin acțiuni și evenimente, care pot fi uneori reprobabile, cît prin coordona- tele existențiale trasate. Autorul se do- rește un nou demiurg, marcat de obse- sia eu-lui, narațiunea adoptînd sau in- sinuînd o singură voce auctorială, creînd prin cuvînt adevărul ultim, necesar a fi acceptat chiar de protagoniștii reali ai momentelor compuse. Este greu să vorbești despre proza lui Florin Bănescu fără a vorbi și des- pre Florin Bănescu, mai ales că per- soana. modul de gîndire. pentru cei ce-l cunosc, se confundă cu însuși fluxul narativ al operei publicate. Se simte aici (v Drumul gugulanilor), un semn al „făloșeniei** de descendent din bătrînul Filon, cel cu calendarul pe o sută de ani. un semn al îndîrjirii în permanență al Chinezului, cel trecut în trunchiul teiului sacralizat Pentru prozator, existența apare ca o înșiruire de ritualuri.- primul fiind al amintirii originilor, în acest mod vali- dîqdu-se prezentul narațiunii. Automat, evenimentul se transformă in „histoi- re“, o istorie ciudată, în care fabulosul la, valoric, locul realului. Moara de apă recuperează astfel fragmente de eve- nimente rurale, cu un rol de exem- plaritate pentru devenirea satului bănă- țean. Dacă. în această lume aparte. reflexe uneori mitul trece tn ontic, de cele mal multe ori onticul devine mit, ghi- dînd conștiința și comportamentul oa- menilor. tn acest mod, sătenii se com- portă față de realitatea imediată de o Real și legendă manieră pre-stabilită. veridic fiind ceea ce spune legenda, nu ceea ce este trăit cu adevărat Existența se înscrie, așa- dar. pe coordonate cosmice, limita din- tre fabulos și real devenind inexistentă, evenimentul particular manifestlndu-se drept repetare a evenimentului în sine, invalidat în absența ritualului con- sacrat. Intr-un asemenea univers, de- vin necesare un axis mundi (Teiul Chinezului), un orbis terrarum (vatra satului), zone malefice, de ocolit (locul Plicăneștilor), un erou civilizator (Moș Filon), precum șl un teritoriu desacra- lizant, care lipsește membrii comuni- tății de forța necesară victoriei asupra timpului devorator (Orașul), (deea, in altă manieră, reapare în Drumul gu- gulanilor, elementele sacrului, ce per- mit trecerea dintr-un interval tempo- ral în altul, ca act recuperator, îmbră- cînd haina unor locuri, evenimente și oameni cu valoare de incipit pentru istoria modernă a României. Dacă în Tangaj, personajul principal se, puri- fică revenind ia locurile natale, ținutul Banilor, în Drumul gugulanilor feno- menul se produce prin reiterarea na- rativ-ritualâ a Istoriei evenimențiale și locative din preajma momentului Marii Uniri. Dublul personaj principal, Nicolae, este, de fapt, un fals — atît istoric cît și narativ. Fals istoric — nu în sensul posibilei sale atestări documentare — pentru că nu persoana sa generează evenimențialul, ci timpul investit cu puteri absolute. Fals narativ, deoarece conturarea caracterială este fadă. Ceea ce propulsează narativitatea este dis- cursul asupra discursului — paradoxal —. astfel îneît Drumul gugulanilor de- vine un meta-roman, legat inevitabil de alte texte romanești, cu speculații poietice și lingvistice auto-distructive. care, frizînd futilitatea actului artistic, permit reflecții despre alte „celebrissi- me“ reflecții. într-un iureș uneori su- prasolicitant Procedeul, ținînd de o anumită tendință spre un nou moder- nism. se folosește chiar abuziv. risc asumat, se pare, de autor. Dorin BAR NA Uneori modul In care urmașii creio- nează profilul personalităților mari, din cultura căreia li aparțin, devine inope- rant pentru Istoricul literar care în- cearcă să defrișeze o pîrtie spre înțe- legerea concretă a omului șl a operei care îl nimbează. Acesta este și cazul recentului tom de interviuri realizat și adnotat de către I. Oprișan șl materializat de Edi- tura Minerva, volum centrat pe ima- ginea lui Lucian Blaga, desprinsă din mărturisirile unor contemporani, nu mai puțin celebri, care caută să contu- reze din noianul aducerilor aminte efi- gia veridică a unei masive șl contro- versate personalități a spiritualității ro- mânești. O mare parte dintre cel intervievați i-au fost prieteni de suflet, colaboratori și, în ultimă Instanță, discipoli. Provo- catoare pentru o nouă (re)întrupare 'a portretului blagian sînt interviurile cu Vasiie Băncilă, Grigore Popa, Corneliu Blaga, Ștefan Aug. Doinaș și familia academicianului Aurel Avramescu (li- Portret povan de origine), care denotă o clari- tate obiectivă, de o liniaritate com- pactă. constituind un plauzibil portret de grup. Celelalte interviuri sînt patetice, su- biective, dintre ele detașîndu-se net cel realizat cu mult regretatul Șerban Clo- culescu. care face un slalom foarte tranșant printre propriile amintiri des- pre Blaga, încheind, credem, pentru totdeauna, discuțiile prelungite decenii de-a rîndul, privind neacordarea pre- miului Nobel pentru literatură poetului și filozofului român. Notele și adnotările pe marginea fie- cărui interviu, întocmite cu o minuție demnă de invidiat, alcătuirea exempla- ră a întregii cărți Ii aduc lui I. Opri- șan bucuria de a fi realizat unul din- tre cele mai bune volume ale seriei respective, îndrituindu-ne să credem că lui îi vor urma altele, ce vor reliefa, veridic, portretul final al lui Lucian Blaga. Mircea STEPAN • I. Oprișan, LUCIAN BLAGA PKIN- Și Boris Pilniak este ceea ce se mește în mod curent o „victimă a m rlei". Abia pomenit prin dicțiooVM de literatură, trece aproape neobsenS pînă și în memoriile lui Ehrenburț,»| morii care au avut ca scop șl realdl tarea unor personalități uitate !r^| plător sau intenționat Biografii 11 este biografia grupului : copilăria, t>| boiul, revoluția trăită din plin, dezM țuirea de după ea, moartea absirtl Opera nu putea să fie nici ea altd Și, mai ales, ANUL GOL, un romiael rupe programatic cu tot ceea ce ml tradiție, dar unde mai importantă fel cit revoluționarea formei este vo®| disperată de a trăi fericit Intr-o hal în care există toate premisele pehl aceasta, dar în care, apele nedespân»! du-se încă de pămînturi. viața pareal drum într-o beznă plină de pericoJt-l meritînd sâ fie traversată pentru dil orizont se vede cîteodată și minunitil soarelui. In Rusia acelor ani nu coco»I tau două lumi, ol mai multe, iar >1 care dintre aceste lumi își mai aveai»! prezentanții ei, fiecare reprezenta® avînd — din punctul lui de vedere dreptul la fericire. Insă, din p^l pentru aceste personaje — atît de d»| reros de reale în istorie — ele Q*al trăit în universuri paralele, d In uul și aceeași societate, îneît fericirea rn>| ia nu putea să nu devină coșma® altuia. I ANUL GOL este o carte haotică,tel menea epocii pe care o descrie, ni bazar cu ceea ce are omenirea dl frumos și cu ce are omenirea mai bl ject i o lume noua se năștea și tretal să strivească mai multe lumi veațl bâtrine. întotdeauna dulapurile bml lor conțin lucruri înduioșătoare pol tre maldăre de zdrențe și obiecte ia»I tile, acoperite de praf — dar buniâ| nu vor sâ renunțe la ele. Iar Qoi.x-1 lindu-i să le abandoneze, ti rănim, fii se apără. Dacă mai pot „Lucrtrfbl vechi“ din cartea lui Pilniak sini orații și vieți, confruntările se sfirșesc dtl obicei cu moarte. Puzderia de per» naje și caractere abia schițate ne necă de cele mai multe ori printre «-I gete. Dar atmosfera grea și colbul n-1 dicat stăruie. La fel și vitalitatea extral ordinară a oamenilor care luptă cil disperare pentru fericirea lor. Și ul mai păstrează și cîteva scene absold| memorabile intr-o viforniță ce le ge pe celelalte, ca scena trenului inf» metaților, capitol cutremurător, pr* vestind MAREA CĂLĂTORIE a Jorge Semprun și a tuturor celor cț împinși de absurd în trenurile absur» dului, călătoresc prin această lume co» | prinzînd prea multe lumi pentru ntyt vieți atît de scurte, ce toate s-ar c» veni să fie trăite în fericire. Visul unei nopți de v; derulează aici, la Ti mi fix intre 24 iulie și 7 a In vreo 63 de limbi al mintulul (a se citi tar marc mirare dacă acest Campionat mondial de bentru copii nu va fi visat coloi șt nu alb- după cum ar cerc uz eșichierului. Miercuri la Casa Tineretului, co r meritul general va să *s-a îritîmplaU confei in presă a acestui ever sportiv al anului (cu f siunea dv. ’) Organizate ziariști s-au întllnit cu nul FlOrencio Ga mpor preftdintele F.l D E., do sa afllndu-se la cea de- Iq vizită în Timișoara, pimtru cai-r întrebările supunind o fixare defini orașului în hai ta afceti F.I.D.E. au pr mii urr rele răspunsm i • Să ' I Uția copil, din toată Iun la 7-8 ani pînă la 15 an . joacă șah este <• priveliș minată. Eu nu am mai asa ceva, deși, credeți i ceva experiență in șa Vreau să mulțumesc pi lor acestei idei, fede din Franța. Poi to Ri0șiile multora dintre scriiturii ani ai revoluției sovietice sini rite, de la un punct situindu- îzul primului război mondial. lor urmează un drum tulbu- pai alei, despărțindu-se, apoi, in deceniu, atunci cînd și re* •tistică a acestor creatori iși e din forță. Dar perioada ră* dintre cele mai vii din isto- imatâ și de multe ori fals in- i secolului nostru. SPtCIACOl mEZlNWIV US PILNIAK nul gol' sau itepionatul internațional |b șah a fost inaugurat, în ■ Operei Române din Tlmi- ka, printr-un spectacol de ■ oferit de copiii artiști co- & șahiști. într-o atmosfe- ade emoție și sărbătoare In- Monală în acordurile mo- feentale ale muzicii electro- înălțat fundalul con- r t din cele 63 de drapele konale ale țărilor par ti d- pte Cuvintelor rostite de șl de președintele «LDK. Florencio Campoma- n le-nu urinat torentele dc ■st juvenil, sub forma mu- fe ți dansului. Organizatorii • considerat adecvat să pre- participări ți lor din toate ile lumii un crlmpei fol- autohton ; echipe de co- li Ghiroda. Hitiaș și Je- ^mlrabil instruite, avînd e valoroase, autentice, isat ea tn Bannt, oferind și o variantă căJușerească Elevi ai Liceului de artd „Ion Vidu* au prezentat piese de virtuozitate interpretate la trombon și xilofon. Formația „Flores", tocmai sosită de pe litoral, unde, la Năvodari, ne-a reprezentat în cadrul tra- diționalului spectacol intebna- țional. a făcut dovada largii sti uite cu mijloace tehnice perfecționate. Ele au dubla ca- litate de a fi cantabile și de a oferi instrumentelor posibi- lități expresive adesea de mare originalitate, specifice școlii pop-rock timișorene. Ghitarelor diverse, suprapuse, mînuite de compozitor, li s-au adăugat . saxofonul lui Gheor- ghe Pavel. instrumentul cu clape al lui loan Osuald. per- cuția lui Vasile Doi ga; mixaj. Sorin Birca și Tiberiu Stoian; DESPRE TIMIȘORENI, CU M1NDRIE... sale disponibilități piesele proprii, profesorului Ion care Ii instruiește cîntîndu-și aparținînd Mătâsaru. și colabo- coordonator, texte Marcel șahiștilor) și versiunea în loan Marchiș; Tolcea (imnul Lucian Bureriu ; engleză Mircea pentru fericire rînd totodată la interpretarea părții vocale a unor compozi- ții special realizate de IHe Stepan, conducătorul grupului „Pro musica**. Aceste piese, devenind repede adevărate șla- găre ale copiilor angrenați în competiție, accesibile prin lar- ga cantabilitate, moderne ca instrumentație și avînd o ar- monie care atestă profesiona- lism și personalitate, sînt con- Mihăieș. Această muzică, scri- să cu dragoste părintească, pe măsura copilăriei, a fost re- pede solicitată de participanți spre a fi înregistrată urmînd să călătorească In depărtări, ca emisar al dorinței României de pace, prietenie, fraternita- te, grăind despre copilăria fe- ricită de pe aceste meleaguri. B. L. VISUL UNOR NOPȚI DE VARA V:wl unei nopți de vară se Rodează aici, Ia Timișoara, h Intre 24 iulie și 7 august, brreo 63 de limbi ale pă- nlulul (a se citi țări) și fee miraie dacă acest prim tapionat mondial de șah ritm copil nu va fi fiind _ «coloi șî nu alb-negru, Pilniak este ceea ce se nu- nț cum iod curent o „victimă a isto- i pomenit prin dicționarele ră, trece aproape neobservat nemoriile lui Ehrenburg, me» au avut ca scop și reablli* • personalități uitate intim- intenționat. Biografia Iul fia grupului : copilăria, raz- luția trăită din plin, dezlâtf* după ca, moartea absurdi putea să fie nici ea altfel 5>JtieruJui ar cerc uzanțele Miercuri seara. li Casa Tineretului, co nanda- ralul general va să zică, InllmplaV conferința de tei a acestui tativ al anului eveniment (gu permi- dumneavoastră organizatori- lor, să vă exprim gratitudinea mea și aprecierea pentru modul în care găzduiți între- cerea • Acesta este un cam- pionat al viitorului. Fără în- doială. din copiii pe care îi vedem jncînd aici se vor ale- ge viitorii mari campioni. • Cred că Timișoara. Buziașul vor putea organiza și în viitor 5, ANUL GOL, un roman ce imatic cu tot ceea ce numim r unde mai importantă de- onarea formei este voința ie a trăi fericit într-o lume ista toate premisele pentru • în care, apele nedespănîn- de pămînturi. viața pare un » beznă plină de pericole — fie traversată pentru că la zede cîteodată și minunăția Rusia acelor ani nu coexis- jmi. ai mai multe, iar fie- aceste lumi Iși mai avea re- ci. fiecare reprezentant n punctul Iul de vedere — fericire. Insă, din păcate te personaje — atit de du* •ale în istorie — ele n-au vei suri paralele, d In una înotate, încît fericirea unu* a să nu devină coșmarulJ fc»i dv.!). Organizatori și piști s-au InHlnit cu dom- W Florencio Gampomanes, fefdlntde F.l D.E.. domnia- p iflindu-se la cea de-a tre- pvizită în Timișoara, drept, ■stru caro întrebările pro- Igwnd o fixare definitivă a Imului In harta afectivă a IdDE. au pi mit următoa- k&punsun • Să ।vezi a- pcopli, din tontă lumea, de ■ Mani pînă la 15 ani, cum adșah este o priveliște mi- i tată Eu nu am mai văzut lin ceva, deși, credeți mă. am hu experiență in șah. • ■W sâ mulțumesc pionh-r-i- bKestei Idei, federațiilor : Franța. Porto Riro, Aruen- t-Acare au făcut viabilă or- hatarea unui campionat radia! pentru copii. iar fanion astfel de InUInlrl mai ales că aveți Jucători foarte puternici in jurul vtrstei de 12 ani. • Problema principală a acestei competiții este succesul ei Nu cred să mai fi existat vreun e- veniment șahi Stic de a aseme- nea rezonanță internațională, nici chiar olimpiada de șah. Dacă îmi aduc bine aminte, chiar la Campionatele mondia- le din Dubai. in 1986, au fost 62 de participări internaționa- le. Acest campionat mondial a reunit concurenti. însoțitori, delegați, oficiali In jurul ci- frei de 700. • Ați întrebat da- că mișcarea șahi stă mondială va fi scindată de grupul ma- rilor maeștri. Nu. Șahul este indivizibil. Există ceea ce eu aș numi un curcubeu ale că- rui extremități sînt șahul a- mator și cel al marilor maeș- tri. Bineînțeles că vor exista divergențe de opinii. F.l.D.E, nu pretinde că are monopolul asupra ideilor, dar ideile bune trebuie să cîștige Orice iniția- tive în șahul mondial trebuie să fie aprobate de Adunarea generală a F.l.D.E., din mo- ment cc F.l.D.E. este organis- mul care reprezintă șahul în lume. Noi am organizat în trei ani și două luni patru campio- nate mondiale Niciodată In istoria federației nu s-a mai întîmplat așa ceva. Am hotă- rît să avem ia fiecare patru ani o olimpiadă și. iată. încă din 1988 avem organizator pentru competiția din 1994. Und so weiter (în original, n.n. M.T.). • Luna viitoare. »n 25. vom organiza un seminar în R.D. German* cu privire la rolul șahului în educație, cul- tură. știință Vom discuta și aspecte ale pătrunderii șahului in programa de învățămint, a mai spus domnul Campoma- nes. Cum fiecare competiție Iși are povestea ei. aceasta fiind una a copiilor, o scrie cu o cerneală muit mai frumoasă. Tn de numărul viitor, fragmente la Poli și Ecuator. Marcel TOLCEA FERICIRE )L este o carte haotică, ase- ii pe care o descrie, un ?ea ce are omenirea mai j ce are omenirea mai ab* * nouă se năștea și trebuia â mai multe lumi vechi, •tdeuuna dulapurile bunid- ucruri înduioșătoare prin- de zdrențe și obiecte inu- te de praf — dar bunică enunțe la ele. Iar noi. si* • abandoneze, îi rănim. Ei acă mai pot „Lucrurile irtea lui Pilniak sînt orașe ifruntările se sfirșesc de oarte. Puzderia de perso- :tere abia schițate ne alu- mai multe ori printre de- nosfera grea și colbul ri- La fel și vitalitatea extra* oamenilor care luptă cu ntru fericirea lor. Și se â șl cîteva scene absolut ntr-o viforniță ce le șter* te, ca scena trenului Info* pitol cutremurător, pre* IEA CĂLĂTORIE a lui un și a tuturor celor ce, bsurd In trenurile absur- esc prin această lume ca- । multe lumi pentru niște scurte, ce toate s-ar cu- *iite în fericire. icorghc SCHWARTZ ifirimă de cer pe buzele laie, tQritnâ de stea în ochii mei. Il undeva. datwul nostru de dragoste. mirii! peste noi ca un curcubeu. excelsior lu — o stea fără cer. cu — un cer fără stele ; tu — un vis din noaptea nunții, eu un suflet fără vise ; tu — o lacrimă fierbinte, cu — doi ochi dr viorele ; tu — un călător, cu porțile — focul, deschise. Il i durat ? jrifllie degetele noastre irprrtira veșnicia. SIMFONIA \IB\SIR\ irelru tine «rin azi versuri «niște flamingo odihnimlu-sc ț treptele templului tău | închin simfonia albastra i inimii disperind 1 apusul Stelei Polare CATREN ■ huit nici nu vreau crea W cc cer' Ihâk că m-a fascinat, tic sus, 3 Alta ir. Im*', totuși vrind. am vrut 3 prea mult I fm prăbușește umbre din ■ demult... Codruța Glmn Născută in anul 1965. in Arad în prezent activează în localitatea Șeitin, județul Arad, la Consiliul Popular Comunal. RUGA MUTA fără tino, ca un prezent fără trecut. sau ca oglinda fără nici un chip răsfrint : născut în grădina răvășită de vînt. după tine — o casă pustie cu ferestrele sparte de ploi ce-au răpit dragostea ta ; după tino, nu vom mai fi NOI de fapt, nici eu nu voi mai exista. lasă-mâ sâ (iu cerul pe care va străluci steaua ta ! lasă-ma să fiu sufletul în care visele-ți vor înflori ochii care vor strivi lacrima porțile pe ca^c vel intra — lasă-mâ sâ fiu locul TIMPUL mai dâ-mi timp să dezleg ghicitoarea ce te va încălzi ! drumului nostru. trebuie să-i aflu răspunsul, știu că-l voi afla! mal dă-mî o zî! o oră ! o clipită ! aș vrea să preschimb minutele caro fug în statui de prezent ! timpul. nu ! n-a trecut timpul 1 Respectabilul doctor Hans Selye scrie negru pe alb că stressul e răspunsul nespecific al organismului la orice solicitare consta- tind, atenție, că o veste bună supune organismul la un proces distructiv identic cu cel cauzat dc o veste proastă l Așa o fi. din moment ce ingeniosul paradox ii observă și Ana Blandiana neeon- tenind a se mira cum „fiecare lucru poate semnifica, în aceeași măsură, dar din alt punct de vedere și opusul său“. Tn atari con- diții, mărturisesc din capul locului că mă număr printre cei care preferă sâ fie stresați de veștile bune. Oricum e mai plăcut, lată, dc pildă, două minunate cîntece închinate Campionatului Mon- dial do Șah pentru copii compuse de îlie Stepan și inter- pretate de grupul vocal Fioros au deschis acest eve- niment sportiv cu largă rezonanță pe care îl găzduiește orașul nostru. • „Gondi a demonstrat din nou infinitele și ncbânuitele potențe melodice, timbrale expresive ale bateriei (...) confirmînd parcă mereu ceea ce scrisese un critic in revista Federației Inter- naționale de Jazz (Jazz Forum) i „Gondi este unul dintre cei mai poetici baterîști europeni de Jazz**, seric A. Vasiliu în „Cronica" după concertul cuartetului timișorean la Iași. • Tot aici, în revista amintită, la rubrica Top pe locul I se află „Clepsidra cu. flori de tei", a formației Pro Musica. • Dacă tot vorbim dc clasamente muzicale, să amintim și faptul că piesa „Brigadierii", a formației timișorene Cargo, a pătruns în topul revistei „Săptămînă" • „Cîn- tec pentru prieteni" sc va intitula albumul grupului Compact al cărui material a și fost înregistrat. Amintim că din componența formației face parte și timișoreanul Vladi Cnejevicl (keyb.). • Un nou grup timișorean al cărui debut radiofonie pare a fi promiță- tor. Este vorba de „Foileton", avînd componența : Marius Mihalca (chit., voce); Tiberiu Matzck (chit., voce) ; Florin Bocerean (bass) și Daniel Fisher (percuție). Compozițiile „Rouă de gînd" și „Cum- păna zorilor", pe versurile Claudiei Delcanu. ne îndreptățesc sa credem câ amintita formație ne va mai oferi prilejul de a scrie despre ea. • Despre grupul „Micul gramofon" din Timișoara scrie publicistul sovietic A. Korcevski in revista „Aurora". într-un ani- plu articol despre Festivalul de Jazz Sibiu '88. Amintim că for- mația lui Liviu Butoi a obținut la Sibiu Premiul I și titlul de laureat. • Apariții discografice (LP-uri) : Ballet From A Gun Derek B ; Now And Zen — Robcrt I’lant ; Nobody’s Perfect (dublu) — Deep Purple ; Reccnlly — .loan Baez (foto). • In stațiu- nea franceză La Rochelle s-a desfășurat Festivalul eîntecului fran- cez. • La Split, în Iugoslavia, un alt festival muzical ajuns la cea do-a 38-a ediție a avut loc la mijlocul lunii iulie. Petru UMANSCHI aqua-țorte • Numai ca să nu ne sim- țim singuri și tot va trebui sâ acceptăm că In Univers mai există oameni. • Multe bunuri deprindem după naștere. dar pierdem unul esențial ! inocența. • Pe treptele iubirii, atrac- ția stă în primul rînd. dar sc și pierde prima. • Alunița falsă umbrește frumusețea naturală. • Dacă, din zbuciumul zilei, n-ai ales liniștea scrii, cul- câ-tc. • Toate simțurile ne închid in noi. numai dorul no des- chide. • Nu sînt, dragi prieteni, în aforismele mele, decît un co- pist al cuvintelor voastre. Este adevărat că le mai adaug, dacă pot. sarea și. uneori, piperul. • Dâ-i lebedei rațiune și vezi dacă mai cintâ. • Natura și-a desăyîrșit creația îmbătrânind omul pînă la înțelepciune. • Nu stăvili femeia dacă nu vrei să se întoarcă, precum apa, spre izvoare. Trăila NICOLA „CINSTIRE BRKi.ADIERILOir Ieri, la Case studenților din Timișoara a avut Inc aduna- rea festivă consacrată aniver- sării a 40 do ani de la consti- tuii-oa primelor șantiere na- ționale ab’ tineretului, la caro au participat activiști de par- tid și de stat reprezentanți ai brigadierilor care și-au desfă- șurat sau își desfășoară in prezent activitatea pe șantie- rele naționale, județene și lo- cale. tineri, elevi, studenți și militari, fruntași în activitatea de muncă patriotică, reprezen- tanți ai unor organizații de masă și obștești. Cu acest prilej, din partea Comitetului Central al Uniu- nii Tineretului Comunist au fost acordate diplome de o- noare și insigne jubiliare unor organizații de tineret, cadre de partid, de stat si U.T.C., u- nor reprezentanți din unități economice și de învățămint. u- nor foști și actuali brigadieri, tinerilor fruntași în activitatea de muncă pati iotică. în încheierea manifestării a avut loc un spectacol lite- rar-muzical, susținut de mem- bri ai formațiilor artistite laureate ale Festivalului națio- nal „Cîntarea României-. ORIZONT Nu credeam că-L noi iruilni pc Allen Ginsberg, cind am aflat că voi face o călătorie în Statele Unite, pentru că nu-mi venea să cred nici în acea călătorie, nu mi-am lata dc ce nici Allen Ginsberg, Kubilai Han și Veneția propus să-l caut pe cel considerat șeful gene- rației beat, a cărui notorleta- jte, tn plină ofensivă, a cuce- rit spații mari ale interesului I pentru poezia contemporană '• 11 citiseră, voga lui îmi era cunoscută de mult (ea mă ajunsese înaintea poeziei sale) voga lui șl-a celor din genera- ția nonr conformistă descrisă mai întîi de Johnn Clellon Holmes, în romanul Go 1 („Pleacă l11), din 1952. . Fiind primul care folosește, terme- nul beat (în Go !), Holmes il definește astfel i „Mal mult i decît oboseală, el implică sen- timentul de a fi fost uzat, de biuei.iteies, și alții), cei mai mulți fiind newyorkezi, dar generația activează mult timp în California, la San Fran* Cisco. Generația contestatarl- lor anti-burghezi. s-a strecu- rat (ca argintul), prin ani, din piețele publice, prin cărți, în antologii. Ceea ce s-ar traduce (după Gregory Corso) cam in felul următor t „C-o iubire nebună pentru Shelley / Chat- terton Rimbaud / ș/ cu sărăn- toaca tinereții mele pălăvră- geală goala / tinerețea mea a rămîne mereu imatur. în- seamnă goliciune a minții și, în cele din urină, a sufletului* un sîmțămînt al reducerii la temelia conștiinței11, (tn 1952, cînd Holmes își descria gene- rația, Hemingway publica Bătrînul și marea, iar Stein- beck — Ba răsărit de Eden). Beatnicii se formulează ca grupare literară in a doua ju- mătate a deceniului șase Laiorence FerUngetti, Kerouac, Vagabonzii dharmel, Holmes, bolborosește J ureche i i ii din ureche-n URASfr. PE POEȚII BATRÎNH", dar luînA In considerație șt încheierea poemului i „apoi noaptea in siguranța locuințelor / le-aș smulge limbile apologetice I șl le-aș fura poeziile*. Allen Ginsberg este acum un poet încununat de premii literare — în timp ce-mi dă- dea cîteva cărți ale sale, a scos din bibliotecă șl Cununa de aur. primită la Struga —, este tradus șl prețuit in multe țări ale lumii i ține un curs de poezie ta Brouklyn Gollege din New York, este un foto- graf ale cărui expoziții au ajuns pînă la Tokio, un dese- nator și un pasionat al muzi- cii. Am adus cu mine, dăruite de marele poet, cu dedicații îndatoritoare, discurile / „Două seri cu Alton Ginsberg, Peter Orlovski, Gregory Corso, Ste- ven Taylor“ șî „Hobo Allen Ginsberg" Ajuns deci la Nete York, după ce ml se spusese, la San Francisco, cum că nu-l pot în- tîlni pe FerUngetti, întrucît e pensionar, nu se simte bine, e plecat de-acolo etc. (ceea ce nu consuna cu prestigiul in- surgent al celebrului poet), n-aveam cum să mai întreb de Ginsberg. Dar, uneori, dacă nu ceri, ți se dă. Sau țl se propu- ne. Ba chiar mal mult decît in visul arabului din poezia lui George Coșbuc. far eu, fire ciudată uneori, dacă mă văd in fața grămezii, n-am chemare s-o abordez, latâ-mă, dar, amînînd tnttlnirea cu Allen Ginsberg, spre stupe fac- țiu martorilor, care-or fi cre- zut că am motive să-l evit. Astfel, ajuns la New York, caut mai întîi să simt orașul, sacrificînd o seară la care eram invitat, o seară ce pu- tea fi cu lotul interesantă, o seară unde Allen Ginsberg și LarYy Rlvers (la saxofon) a- veau să se producă în public, intr-un context deconectant. Strlmtorat cu timpul (pe care, in ziua următoare, ml l-au mai consumat și oarece defec- țiuni onorat tlcipa poezie organizatorice), n-am nici Invitația de a par- ia un fel de curs de deschis publicului larg, la colegiul lui Allen. b-am in- tîlnit, în schimb, seara, la el acasă, la un party, ia c.are participau mulți tineri, cel mai mulți studenți ai poetu- lui, cu prilejul închiderii cursului său de poezie. Allen Ginsberg este un băr- bat tlnăr abia trecut de 60 de ani (are numai cu un an mai puțin decît congenerul său FerUngetti). Un om fermeca- intre studenții sat de phdi acea seară. Aș zice ui om niștit, dacă beatnicul nu: fi ieșit, la un moment firescul cu care ne prinde ne înconjurase ca o gazdll pecabilă, ip cea mai buni mai nobilă tradiție I Momentul acela fusese pe firul unei povestii își amintise că se afli In ces cu postul național dt dio care, după ce-i. trawdxi de nenumărate ori, timp i peste două decenii, pwiq Urletul, re mentalitatea nouă materie do strategie agra despre transformarea însăș lucrătorului agrar, în rap cu noile cerințe ale ugricul rli. raport ce exprimă blval ța dintre cel caro produce care e produs ca personalii PSALM I creatoare de conștiință a agrare. valori materi; noii revoli Acești psalmi sint rodul minții blntuite dc ce nu sc schimbă niciodată. viziuni și nu ai rațiunii Sint carne și sînge, dar mintea mea c focarul excesivei lumini. Mă schimb odată cu vremea, cu starea mea financiară, cu munca pe care o fac. cu cei care sînt alături de mine. Dar în adevăr nimic din toate acestea n-au nici o legătură cu maies- tuosul flux ce mî-a deschis creierul halucfnărli. foate acestea sînt imitația cotcodăcelii literare din mintea mea. Rezultatele obținute și acest an, in primele șase li in domeniul agriculturii, olehnici, a întreprinderilor prufi! mixt sînt conclude pentru efortul susținut, pen competența și stăruința (irc lucrătorii din agricult timișoreană știu să se aci ic sarcinile care, în defini m devenit G’cntru noi t< obiective personale de atins dc depășit. Astfel, în domer .întreprinderi agricole de : Această flecăreală e documentul excentric ce Se va pierde în bibliotecă 700^ *in^c • 1°‘ui « „ n «.a „ “X» Cuci partea cealaltă a golfului c Cerul și Eternitatea, cu munți acoperiți de-o palidă ceață. Iar nesfârșitele ape ale lui L'Estaque nn leagăn al înaripatelor bărci cu pînze. Pentru că ue-ani întîlnit în amurg în umbra lăsată de ceasul gării în timp ce năluca mea vizita Lima far duhul tău apunea în Lima o față bătrină ce-ar trebui bărbierită în românește de Anghel DUMBRAVEANU șî Mircca MIHAIEȘ COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor jef) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct) VlOREb COLȚESCU, SIODEAB PÎRVU, SORNEL VNGVREANU REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNEl Telefoane t 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepublfa , nu «e înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.TR. ț TIPARUl, EXECUTAT LA l.P.B.T. Index: 42 907 1 locul II — I.A.S. Recaș : Ic III - I.A.S. Beciul Nou — Hlol la care județul Timiș ține supremația pe țară, iopllolul „întreprinderi agr le dc stat cu profil mi I.A.S. Teremia Mare ocupă al al 111-Iea. Toate acestea sînt do elocvente ale efortului erei ale dragostei și devotame loi cu care toți lucrătorii c coli, factorii de decizie prfcultură au înțeles să iWnezo energiile creat kntru realizarea obiectiv noii revoluții agrare. ORIZON