din toate țMle^ tînm-vă l lumii •t. ia Lorca E MARTIE j Publicul în timpul vieții, ar fi ui său Salvador Dali, unul din it Europa între cele două răz- e de o jumătate de veaa după l stagiunii în mai multe mari lica, în timpul vieții. întreaga J uze ar fi fost estompată de cea . fără s-o recunoască și Ultra- olume, a lucrărilor sale inedite , lăzi, la mal bine de o jumătate are efectul unei mult așteptate zi pe Garcia borca» este pentru ii să facă loc. în sfîrșit, adevă- ; ÎVTAMINAl SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 22 (1109) 8 IUNIE 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX • 8 PAG.. 3 LEI ecuiui mosc mitul Faust I cum m-au cnnlat I mai IN SPIRITUL INDICAȚIILOR Șl ORIENTĂRILOR TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU i mi-c tapsa. Sînt imenii mă >jiu. alb văd onii Ia care visează i tăi el înșiși, el setați eisajele echivoce tetelor lor. or b, îți dai seama ? ii mîna .., pa mi-c în agonie Sfîrșit. o infinită Spațiul mple de miresine ce iatul ccl tînăr iluminează i cu buzele sale. avol voi voi I ar zice că ești ? de fluturele icăra lămpii ma căra celuilalt. sul tău deal creator să fii tatăl lui și a! astrelor ul olar zgonit din împărăția sa tîrziu: după ce uflat argilei sale goste imposibil tolit mencle științei ună cu germanele suspinului lomniază reștlnii. iar ei sînt anul ccl Rău fi doar un îngej liric nara prea mare | Vn început du iunie, așa mm glia roditoare a țării și-a Honl de multă vreme. O feri- “uJlcmarc a fenomenelor ■tkorologlce ea Însăși grăi- fere pentru diversitatea mun- Wot care ne așteaptă. Munci In puține șl nu ușoare. Trăim moment de răscruce, nu ■mal pentru roadele pămln* m, d și pentru ceea ce în- f^mnâ. aici și acum, om și imnitatc. Sub zodia uma- imiuIuI, a edificării multi- ibimle a personalității omu- Nfenh a personalității hi acestor plaiuri se d toate acțiunile de așca- am- hlî rezonantă ale tovarășului KcOLAE CEAUȘESCU. nVia- ■demonstrează cu putere — I iriți secretarul general al | ^Udului — că numai dezvol- ■ru forțelor de producție asi- fcicondițiile necesare pentru r. âcartâ nivelului de trai al ^porului, pentru progresul taței. învâțămîntului, cultu- ri pentru un grad superior de Klizațle al întregii societăți, vai pe această bază se asi- Ipâ întărirea forței mate- Dii îl spirituale a patriei. MODEL I ÎNDEMN circ pentru a fi și traducere GYURCSIK ii minunat Prezentare Margareta TARGIU IȘOARA, strada RODNEl *.f). Manuscrisele nepublicc > se fac la P.T.T.R. .B.T. Index : 42.907 lependența și suveranita- d‘. In această strinsă între- ite. de muncă politică și încă in fabrici, in uzine, pe ip, pe băncile școlii — i cum se arăta și în re- ilul Mesaj al tovarășului COLAE CEAUȘESCU, cu uh Zilei internaționale a ilului, numai în această ilibrată cumpănire a efortu- yl a ceea ce ne așteaptă îa ătul său putem întrezări torul Romanici de mîine. Kim acum nu numai pen- ai, ci și pentru zilele vi- ’ de cei de dinaintea noas- Avcm o misiune istorică. na decurge doar din simpla trâ implicare într-un an- ii social dat. ci. mai ales, datoria pe care o avem de conștiința noastră. Tre- • sâ fim la înălțimea mari- evenimente ale istoriei, tre- să ne proiectăm în zilele nismulul atotbiruitor. Sîn- verlgi dintr-un lanț infi- E obligatoriu să muncim ra propriei noastre con- |e pentru a înțelege și mai uriașele prefaceri care ivit In Istoria Romanici ultimele două decenii. Ele hu sivirșit nu întîmplător mim Geniala clarviziune a taciului nostru, neobosita li trudă și inspirație ne sînt code! și îndemn încă un mo- h do mindrie, așadar : că alem fiii acestei epoci biruî- tare, șl deci, că trebuie să fa- ttm totul pentru a ne ridica b înălțimea chemărilor și a «fizărilor ei. ORIZONT DEZVOLTAREA ARMONIOASA, ECHILIBRATA A ECONOMIEI NAȚIONALE Concepția economica a tovară- șului NICOLAE CEAUȘESCU, pătrunsă de un profund spirit științific, revoluționar și crea- tor, pe deplin receptivă atît la transformările înnoitoare ge- nerate de revoluția științifico- tehnică actuală, cît și la exi- gențele deosebite ale progresu- lui economic al lumii contem- porane, a fost din nou expri- mată In Expunerea cu privire la unele probleme alo condu- cerii activității economico-so- clale, alo muncii ideologice șî politico-educativc, precum și a situației internaționale — stră- lucită analiză a problemelor edificării societății socialiste multilateral dezvoltate în ac- tuala etapă, contribuție de ex- cepțională însemnătate la dez- voltarea teoriei și practicii con- strucției socialiste, la îmbogă- țirea gîndirii revoluționare uni- versale. Dezvoltarea armonioasă și echilibrată a întregii economii naționale în profil de ramură șl teritorial reprezintă un pro- ces deosebit de complex, cu multiple componente și deter- minări, asupra căruia acțio- nează o mare diversitate de factori economici, social-poli- tici și educaționali, în rîncjul cărora un rol de primă im- portanță revine conducerii ac- tivității social-economice, pre- cum și cercetării științifice in- tegrate cu învățămîntul și pro- ducția. Privind retrospectiv, un edificator exemplu de efect benefic al conducerii asupra procesului dezvoltării econo- mico-sociale ni-l oferă istoricul Congres al TX-lea al parti- cut dc 13 ori, iar venitul na- țional de 19 ori. în prezent, mijloacele fixe reprezintă cir- ca 3 200 miliarde lei, din care peste 80 la sută s-au realizat în ultimii 20 de ani, avuția na- țională ajungînd la circa 5 000 miliarde Ici. Creșterea volu- mului factorilor de producție șl a rezultatelor obținute au la bază profunde transformări de structură, la nivel macro- economic, de ramură și pînă la nivelul fiecărui produs, ca urmare a priorității acordate subramurilor de vîrf, purtă- toare de progres tehnic. Elec- tronica, electrotehnica, produc- ția de elemente de automati- zare, dc mecanică fină, pro- ducția mașinilor și utilajelor cu parametri tchnico-econo- mlcl de mare performanță, chimia de sinteză fină și mic tonaj, producția de oțeluri înalt aliate etc., sînt activități ce au contribuit esențialmente la înzestrarea tehnică modernă și eficientă a industriei și a economiei, la sporirea substan- țială a productivității muncii și valorificarea superioară a resurselor economice ale țării. Așa cum aprecia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, dis- punem de programe pe ramuri și subramuri „care asigură o dezvoltare armonioasă a între- gii noastre societăți și care au in vedere lichidarea unor dis- proporții și asigurarea unei dezvoltări echilibrate a tutu- ror sectoarelor de activitate". Echilibrul structural de ramu- ră se împletește organic cu cel în profil teritorial. O atenție deosebită s-a acordat și se acordă dezvoltării armonioase, echilibrate a întregului terito- riu al țării, strategie întemeia- tă atît pe criterii economice, de valorificare a resurselor din toate zonele țării, cît și pe cri- terii sociale, avîndu-se în ve- dere asigurarea în fapt a unor condiții de muncă și viață ega- le pentru toți cetățenii țării. Rezultatele obținute în acest domeniu poartă amprenta im- portantelor măsuri luate pe li- nia conducerii activității eco- nomico-sociale. Astfel, consi- liilor populare li s-au acordai atribuții și li s-au stabilit răs- punderi cu privire la întreaga activitate de dezvoltare a uni- tăților teritoriale respective; la profilul departamental și de ramură al planului național unic de dezvoltare economico- socială al țării s-a adăugat profilul teritorial ; au fost instituț ionalizate Congresul Consiliilor populare județene, conferința pe țară a președin- ților consiliilor populare mu- nicipale, orășenești șî comu- nale ; a fost creată Camera legislativă a consiliilor popil- dului epocă nostru, deschizător de nouă. în care po- porul român, strîns unit în Jurul partidului, al secre- tarului său general, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, a reușit ca într-un interval rela- tiv scurt să transforme Româ- nia dintr-o țară slab dezvolta- tă, într-o țară Industrial-agra- ră în plin piogres și să-și pro- pună ca în acest cincinal să între în rîndul țărilor mediu dezvoltate. Comparînd primele trei cincinale (1951—1965) cu ur- mătoarele patru cincinale (1966—1985), observăm că pe baza creșterii ratei medii a acumulării de la 23,3% la 31,6%, a crescut sporul mediu anual al fondurilor fixe de Ia 16,7 miliarde lei la 115,8 mi- liarde lei, iar sporul mediu anual al venitului național de la 7,1 la 30,5 miliarde lei. De asemenea, sporul mediu anual al producției industriale a crescut de la 9,3 la 52,3 miliar- de lei, lar cel al producției agricole de la 2,1 la 8,1 miliar- de lei. în perioada 1950—1986, volumul fondurilor fixe a eres- lare, organ permanent cu ca- racter deliberativ, s-a trecut la aplicarea principiilor auto- gestiunii și autofinanțării te- ritoriale. Pornind de la teza făuririi socialismului cu poporul șl pentru popor, în decursul ul- timilor 20 de ani, partidul nostru a realizat un puternic sistem al democrației muncito- rcști-revoluționare care asigu- ră participarea directă a tutu- ror categoriilor de oameni ai muncii, a întregului popor la conducerea tuturor sectoarelor de activitate, sistem în care se îmbină armonios demo- crația reprezentativă, statală cu participarea directă în organele autoconducerii mun- citorești și autogestiunii eco- nom ico-financiare. „Conside- răm — sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la Conferința Națională a parti- dului — că îmbinarea armo- nioasă a acestor două forme de activitate democratică des- chide calea unei noi democra- ții, cu mult superioară oricăror forme de democrație de pînă x acuin". Pe linia perfecționării în continuare a conducerii pla- nificate a activității economico- sociale, avînd în vedere rolul determinant al științei în în- treaga dezvoltare, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a ce- rut o participare mai substan- țială și directă a organelor și organismelor științifice, înce- pînd cu Comitetul Național pentru Știință și Tehnologie la elaborarea planurilor șî programelor dc dezvoltare. în acest cadru, este necesar ca Academia Republicii Socialiste România, academiile de spe- cialitate și institutele dc cer- cetare să participe mai direct la activitatea dc conducere a ministerelor, centralelor indus- triale șl a întreprinderilor, să contribuie la îmbunătățirea și perfecționarea continuă a acti- vității care se desfășoară în toate unitățile economico- sociale. Perfecționarea activității reprezintă o necesitate per- manentă, cotidiană, însă, ceea ce este esențial de reținut, așa cum sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, „prin- cipiile economice, cadrul orga- nizatoric pe care il avem co- respund actualei noastre etape de dezvoltare. Avem deja o experiență îndelungată șî, pentru noi, nu se pune astăzi problema de a le aduce modi- ficări structurale, ci de a asi- gura realizarea lor mai bună șl dc a lua măsuri pentru a perfecționa continuu activi- tatea". Conf. univ. dr. Dumitru ROCHIAN ORIZONT Miza pe 13 • rmnirn itprnrn Anchetatorul apatic 1 Antologia 13 poeți propusă onoratului public cititor de editura Eminescu ( selecția finală a celei de-a IV-a ediții a concursului de debut44) e însoțită de o prefață grijulie a iui Alex. Ștefănescu care. în stilul său personal, decla- ră : „Nu vreau să închei această scurtă prefață fără a mărturisi că există în cuprinsul volumului cîțiva autori în legătură cu care aș paria in condiții de zece la unu că vor reprezenta cîndva ceva in literatura română11 Dcbutanții pe care pariază Alex. Ștefănescu sînt Octavian Berindei. Paul Androne și Claudiu Bazalt, ia să vedem, mi-am zis citind cartea, noi pe cine pariem ? In definitiv acum, cînd fiecare critic pariază, de ce să nu pariem și noi ? Noi pariem în plus pe Claudiu lordache și Teodor Purice Sînt vechi cunoștințe ale noastre. Primul a avut succes notabil cu un deceniu în urmă (cu mai bine de * un deceniu I), recoltînd premii, popularitate, aplauze Un actor important s-a lipit de una dintre poeziile sale, făcînd-o șlagăr Pe urmă, Claudiu lordache â trecut la proză și la dramaturgie, comițînd romane și piese încă inedite Una dintre piesele sale se va Juca, în curînd, la Teatrul Mic. A fost prezentată. în termeni supcrelogioși, de programele teatrului Claudiu I ordache e un număr cîștigător, îmi zic. Ca și Teodor Purice, și el odată iubit de mulți din mai marii poeziei române. 2. Cine citește presa literară nu poate fi de<-ît uimit de opiniile care gravitează în jurul literaturii (ceva mai) tinere Opinii categorice, contra- dictorii, definitive. Dansul superlativelor e rar întrerupt de vreo Judecată mai ponderată. Bedros Horasangian scrie, dintr-odatâ. una dintre cele mai de sea- mă cărți ale postmodernismului românesc, Nicolae lliescu — una dintre cele mai proaste. Critici care l-au însoțit pe al doilea cu mare dragoste, a iau la goană place chiar deloc. E necîștigător Dai în direcție inversă : nu le mai Gh. Crăciun ? Dur Cușnarencu 7 Cine mizează pe unul 7 Dar pe celălalt 7 Comentatori care s-au interesat rar de literatura tinără sînt deodată entuzias- mați de ea : e din cale-afară de frumoasă Un soi de nerăbdare iritată însoțește judecata de valoare, prea ades perturbată de dansul dlibiurilor și de viteza adju- decărilor. La a doua carte, Magdalena Ghira. Nicolae lliescu George Cușna- rencu, Gheorghe Crăciun sint întîmplnați ra vorbe tăioase și fraze definitive, de parcă însuși centrul literaturii române a devenit literatura tînără. 3. Dar oare a devenit ? Dacă ne luăm după afluența de cronici, de super- lative, pare că da. Dacă ne luăm după cronici și recenzii, și nu după apariții. 13 poeți este o carte a cunoscuților și a necunos^uților. deopotrivă de în- dreptățiți la glorie. Despre Octavian Berindei n-am auzit nimic, deși aflu acum că poetul este timișorean E un autor inteligent, cu versuri grațioase și cu sur- prize imagistice, inulte forjate în fierăriile ultimului val liric Discursiv cu moderație, Octavian Berindei e un citadin într-un ciclu liric în care Shakespeare e o fantomă grațioasă, asemănătoare fantomei tatălui lui Hamlet din celebra piesă. Mai apare cîte-o cacofonie, cîte-un teribilism, dar. in general versul e proaspăt, cu ingenuități care merită a fi reținute. Ideea de a scrie un ciclu liric despre «fantoma Shakespeare44. despre „divinitatea Shakespeare44 mi se pare, ea însăși, notabilă. Nu știu cine sînt Gheorghe Dinică, Petru Dunca, Liliana Grădinara, autori desigur selectabili într-o culegere îngăduitoare a debutanților. deocamdată diluați și fără înzestrare specială. Pe Vasile Morar l-am citit prin reviste. E un bun versificator, temeinic fixat in plasa lui loan Alexandru care are, iată, încă un epigon. O autobiografie lirică promițătoare scrie Ioana Pirvu- lescu. Deocamdată, nimic special despre Vavila Popovici. Ion Rușeț e alt versi- ficator onest, dar versuri uluitoare prin grozăvia lor îi scapă prea des spre a-1 așeza în rîndul epigonilor onorabili, de factura lui Vasile Morar. O mențiune specială pentru ciclul Insule de Claudiu lordache. autorul unor ingenioase scenarii lirice, și el ca și Octavian Berindei. obsedat de originea rurală i „lată-te ceea ce sîntem cu / toți, un plugar / de oraș eu mașina de / scris la scară, / cu cerneală pe pi ine, cu / soare apus / în colțul ochilor .. 44 sau „Bătrinul hrănea focul cu / șerpi și in jurul / lui, cocoșii negri / ai satului, nu departe / în spatele porților / femeile se lăsau pipăite / ca niște monezi, mușcate / ca niște gutui. / . / florile pocneau / în grădini, guri / oarbe se deschideau și trîfhbițau cuvintul*4 (Aproape de miezul nopții). Dai trebuie să mărturisesc că puține din versurile acestei selecții mi-au reamintit percutanta versurilor lui Claudiu lordache, cel din anii 70 în cazul lui. ca și in cazul lui Teodor Purice,cartea mai degrabă recuperează decît afirmă Sau. cu un termen al altor zone : reabilitează 4) Dup-atitea citate, mai mizez pe cineva? Nu-mi rămine să fac și eu ca și alții, adică să scot cifra din rîndul celor care (probabil) m-au persecutat o viață și s-o trec între cele binecuvîntătoare. Parcă n-au mai existat mari întîmplări ale norocului ? Fie-i. tinerei poezii, treișpele norocos • Cornel UNGUREANU • 13 POEJI. Editura Eminescu. 1988. Așa cum odinioară clasicii, extenuați de exersarea marilor teme ale secolului lor aveau uneori curajul să rimeze pre limba unor lucruri mai puțin poetice sau se întorceau în secret In universul căminului, tot astfel îlie Măduța s-a apropiat cu seriozitate și distincție încă de la Corabia autohtonă (1969) de ori- zontul bucuriilor simple r^uura avea să le rămînă fidel o viață întreagă De aici și pînă la Nesomnul materiei, ul- timul poem al recentei antologii. Aur și scrum, Facla, 1987. poetul a rămas preocupat de montarea și demontarea aceluiași mecanism al materiei veșnic treze în care „fierb energiile44 și in care totul pindește totul. Poetul brîndușe- lor, „al văii -r pește/prin ferigi înalte,/ al vîntuîui printre stînci / încărcat de fluturi. / al unui sat ce dispare / în ceața albastră44 pare ivit din liniile simple ale unei stampe chinezești, bu- colică dar mohorîtă in sensibilitatea ei „tumorală44 O sensibilitate care apasă asupra peisajului invăluindu-1 intr-o stranie spiritualitate cu închipuiri, cu veri blestemate, cu nocturne aureolate de mister și uscăciuni copleșitoare, toa- te acestea avînd ca resort sunetul grav, inconfundabil al elegiei. Urmărit pînă la obsesie de imaginea unei ființe pierdute, devenită în mod fatal expresie a noii suferințe invocată cîndva de Radu Stanca, terorizat, în vis, de imaginea fantastică a unei fiare ce amintește de Mistrețul cu colți de argint, al lui Doinaș, poetul lucrează 4a muncile și zilele sale cu conștiința unui orfevriei care în secret lustruieș- te sonete frecventînd teme și forme clasice într-un ritm ce l-ar feri de ori- ce manieră Modernă e la îlie Mtăduța poezia de notație a stărilor în care lip- sește intenția persuasivă a discursului prin eliminare; nici textualism. nici Ironie, nici Să procedăm nism. Deși, cîte ceva din toate acestea. Poate experiment, poate ma documentului — da, chiar așa : mai ales experiment și manipulare a tului. La astfel de Imprecizii te obligă însuși textul lui Viorel Marineasa. pe alocuri, pentru a străluci, limpede, doar cîteva pagini mai încolo. UorJ al impecabilelor articulații, dar și al unor suduri fragile, stîngace. Al deM verbal și al maximei expresivități. Al unui hermetism de culoare localăll unui internaționalism sans rivages. Foarte multe și foarte puține lucruri, iți dai seama, în funcție de simpla capacitate de concentrare a cititomlull roman fragil, așadar, și, pe deasupra, uman, prea uman : la cheraflM dispus să-1 întredeschidă, să-l deschidă ori să-l închidă la loc. Litera albă este, nu numai în literatura strictei actualități, o carte in» Mai mult : o carte improbabilă. Scrisă cumva în răspăr (față do mode ți H dar după ce modele și spiritul vremii au fost bine asimilate. Cu o desă» eleganță și cu o nu mai puțin desăvîrșită nonșalanță. Cu patetism, cu umM și fără urină de sentiment sau bunădispoziție. Să nu se înțeleagă de aici că avem de-a face cu o carte năzuind să-șiM șească umila condiție bovarică de oglindă a unor mode Ea nu ezită Intre J numeroasele sale contrarii. Dimpotrivă, toate aceste opoziții sînt simultantll un fel de ierarhie, nici un fel de discriminare Vîrtejul contradicțiilor InoJ nește într-o imagine cît se poate de clară : a unui text suprapus (al ancheM și al anchetatorului), a unei abile com-puneri a planurilor. Povestirile mai vechi ale lui Viorel Marineasa urmăreau un program J berat de recuperare a unei spiritualități bănățene încă prea puțin cunocj Reușitele reale sînt puține (Sorin Titel, Livius Ciocârlie), iar impresia de J tism provine nu atît din materia propriu-zisă. cît din noutatea ei. Un contiJ neștiut iese la lumină, spre uimirea și contrarierea (previzibilă) a contaM nilor. Romanul lui Marineasa provoacă o incizie tocmai în punctul edil nevralgic: acolo unde necunoscutul se întilnește cu incredibilul E n intr-adevăr, să admiți că în cîmpia banatică de dinaintea celui de-al ddl război timpul dovedea suficientă răbdare cu oamenii, îneît ei să devină nerd noscători față de timp. E greu să crezi că aproape fiecare localitate bănM își avea propriii scriitori, propriile ziare. Și e aproape neverosimil ca aaa realitate să fi rămas, pînă azi. doar în stadiul de marginal și margini» exotism. Actul iui Marineasa este, din acest punct de vedere, și un act deda țiune. „Țăranul luminat44 Achim Beca, „patron44 de gazetă sătească, țește catalogul meseriilor personajelor noastre romanești. Viața sa are releva tn funcție de intensitatea raporturilor cu propria sa creație i „țaitunguT*. acea formă de a boicota timpul și istoria. Dialogul subtextual cu capodopenl Marin Preda se-impune cu pregnanță. Desigur, într-un alt peisaj șl cu ol motivație psihologică. Ceea ce este, în Moromeții. poiana lui locan, esîel Litera albă, gazeta „Cuvintul țăranilor44. Prima parte a cărții este rescrierea, într-un limbaj protocolar, artifd auster, cu o subtil ironizată oficiozitate ka und ka, la limita comicului, cm dată, a patetismului, de cele mai multe ori. a unui roman al scriitorul din Șoșdea Este pretextul unei excelente descrieri a satului bănățean Interi, prin „ancheta44 (care se va extinde și în partea a doua) profesorului Tăvi pornit să reconstituie viața și întîmplările ciudatului personaj. Un ancheta mai degrabă indiferent la probele materiale imediate. El caută doar mărtea doar faptele, doar relatările t el vrea să descopere spiritul unei lumi (din i provine el însuși), dimensiunea metafizică a unui timp. Reconstituirea saI cută, parcă, â contre coeur, nu are nimic din entuziasmul, din vivacitatea* nuite ale investigațiilor. Vulpeș se lasă pătruns de această lume, care vine pe el. inundîndu-1. cotropindu-1. Personajul e, de altfel, nu numai apatic, d antipatic. El nu anchetează, ci violentează. Suspectează și insinuează, dar m duce gîndul pină la capăt. Eșecul său e previzibil, după cum, în celălalt p tragedia lui Achim Beca se explică perfect. Dar în timp ce moartea croia gazetar echivalează cu o Urzic apoteoză, viața anchetatorului rămîne acora de o difuză melancolie. Paginile cele mal bune ale cărții sînt cele de reconstituire a satului bk țean interbelic. Excelent cunoscător al subtilităților de limbaj, Viorel M: neasa edifică un roman paralel al spectacolului lingvistic fascinat de prep sa putere de seducție. Nu greșim spunînd că Litera albă promite un pron de cea mai bună factură. Mircea MIRAU? • Viorel Marineasa, LITERA ALBĂ, Ed. Facla, 1988. Dimpotrivă, el uzează de simboluri mi- tologice pe care le investește cu trăsă- turi pitorești, după chipul și asemăna- rea autorului Fără recuzita teatrală și fără măști, așa cum se întîmplă în Orfeu. Femios sau Avesalom. Tn spl- ILIE MADUȚA sau despre bucuriile simple parea lăuntrică într-o calmă accepus Dragostea, ca și poezia, schimbw acum obiectul, devine o vremelnicii brățișare a lumii : „Dragostea este ca ce vezi / azi pajiștea de crini aurul mîine paragina de buruieni și scale Uzînd de antiteza generică aur-saw nota elegiacă cîștigă Tn profunriu Nici o undă de naivitate nu se strica ră în peisajele de suflet ale acesi pastel ist. nici o învăluire ironici I simplitatea acestei muzici, aproape .! clasice Ușor deconcertat de evoluția poa tinere, participînd sine ira la conflis dintre generații, poetul nu-și asm la un moment dat dezamăgirea, mei tind „la necazurile modernității4 unei anumite modernități (s.n.) șt un adevărat ecologist, alege lecția i turii „cu armonia severă a codrul adîncit în tăcerea-i". Tn altă deplînge cu îndreptățită mei dispariția altfel, în pădurilor și a vînturilor: ultimele volume, suferii convențional și in care transpar, In versuri albe, determinări autobiogra- fice cu iz „intimist44 în accepția cea mai favorabilă a cuvîntului (Poezie și ceață. Nepotriviri). Rostirea poetică se debara- sează ușor de elucubrațiile stanțelor ermetice și nu suportă în general fi- gurația prea sumară a artificiului ludic. ritul aceleiași cumpătări, gesticulația poemelor e reținută, iar elanul mai do- molit. în ultimele volume, de blinda lirică a senectuții. Odată cu ea poetul pășește într-un anotimp mai senin, ra- cordat la „albastra putere a lirei44. Cu- tare motto din Andrade sau un vers din Ronsard au danii de a potoli crls- invocată șl într-un motto din Kieri gaard, „Nulla dies sine lacrima*, forma spaimelor, a zvîrcolirilor si strigoilor, iar poezia devine un exorch care o alungă. în urma unui îndeluni exercițiu, poetul a învățat să arma zeze contrariile și să le contopească tonul aspru al discursului său cu a își însoțește jertfa de aur șl scrum altarul, spiritualizat deja, al spațiu autohton Gh. MOCUȚA O privire lucidă asup literar de azi nu poate (aptul că scriitorii ti mi gâțit literatura român cu volume de poezii, pi rară, eseu, piese de teat (n amintire provinciali tor altădată, înscriind această parte a țării tn tante ale creației liter ne. Creșterea calității tetice, implicarea și mii mica aparițiilor editori, la definirea unei geogr române în care Banatt dine Un mare număr d riceștl, vizite de docur și tntîlniri cu cititorii, medalioane literare, lai seri de poezie așează centrele importante ah mâne de azi. Ca și în activitate, considerăm făcut bine trebuie să plecare pentru ceea © viitor, să înfăptuim. Ei acțiunea de maximă ir devenirea patriei, de f nou. cu o conștiință r< intată, constructor de’ mulul și comunismulu spus îl au operele mc opere izvorîte din mar zentulul Putem educi nu prin creații aflate tematic și Intr-un proi prin cărți în care puU îngemăneze vibrațiile profunzimile glodului, exemplare ale constn cietăți, ale forței lor Mai mult decît pînă a< zelor noastre va trebu fabricilor și uzinelor, unde se hotărăsc deșt azi și de tnîine. Cucei epocii noastre, eroism mul constructiv trebui unor lucrăr! prin ca această parte a țării făurirea omului nou. 1 Timiș, Arad. Caraș-S( doara, așa cum există patrie, oameni rem exemplare Să desco eroii de aici, sau cei vedem felul în care tradiție a locului. Tn o atenție sporită repoi specii literare care o tate de a descoperi pi apropieri, viața și cre lor, eroul exemplar, mai mare exigență pc reviste și cenacluri, creație cu adevărat educație patriotică, i ționar nu pot exista - „Eminescu — scrie Cuvintul înainte ce p volum, Profiluri epici considera generația, i o sută de ani, drep agent al istoriei**4. . continuă criticul, își ta tea, mai cu seam patruzeci-cincizeci de pariția „școlilor44, cur lor și grupărilor de p vlste, structurile liter. tocmai pe temeiul pr< țărilor de direcție al curente, cenacluri și pregnanța de altădat actuală fiind „una de „structura, acea orgai nomenului literar car rea unor principii de rarhizare sigură a v „încă în curs de crist globală nu poate fi c aproximări succesive „tablouri44 sinoptice, s etc., care fie că urm unor trasee anterior < Manolescu), fie, vizî exemplul lovinescian ori adoptă criteriul £ Ungureanu). „Astăz mai departe loan I unor scriitori pe lînj se face în virtutea multe ori de ordin cauze în genere conji tn puține cazuri, se me tendințe care se limitele unui progra clnță, criteriul genei puțin deocamdată, s sistematizarea proze intenția de a oferi o ORIZONT ul apatic i. nici ironie, nici postmodep oeriment, poate manipulare i mt și manipulare a documen* I lui Viorel Marineasa. Obscur pagini mai încolo. Un roman fragile, stîngace. Al delirului etism de culoare locală și al i foarte puține lucruri, și asUț concentrare a cititorului. Un a uman : la cheremul celui chidă la loc. ei actualități, o carte insolit! •ăspăr (față de mode și timpi! ie asimilate. Cu o desăvîrșiU ță. Cu patetism, cu umor, cum •u o carte năzuind să-și depâ-i mode. Ea nu ezită între prei । e opoziții sînt simultane. Nid| tejul contradicțiilor încreme* text suprapus (al anchetatului nurilor. j urmăreau un program deli* e încă prea puțin cunoscut!, scârlie), iar impresia de exo- din noutatea ei. Un continent a (previzibilă) a contempor»* • tocmai in punctul cel mai I te cu incredibilul E greu, dinaintea celui de-al doilea i □ii, îneît ei să devină nerecu- » fiecare localitate bănățean! | roape neverosimil ca aceast! I de marginal și marginalia! J de vedere, și un act de devo» de gazetă sătească, îmbogă- anești. Viața sa are relevanți I i creație • „țaltungul", această ubtextual cu capodopera lw itr-un alt peisaj șl cu o alt! i. poiana lui locan, este, in Limbaj protocolar, artificial, a, la limita comicului, cîteo ii roman al scriitorului-țărao a satului bănățean Interbelic, ua) profesorului Tavl Vulpe% Jiul personaj. Un anchetator ate. El caută doar mărturiile, spiritul unei lumi (din eare timp. Reconstituirea sa fâ* dasmul, din vivacitatea obi? această lume, care vine peste Ifel, nu numai apatic, ci și ează și insinuează, dar nu-și după cum, în celălalt plan, n timp ce moartea eroicului hetatorului rămîne acoperit! reconstituire a satului bână* lor de limbaj, Viorel Mari* ingvistic fascinat de propria ra albă promite un prozator 0 privire lucidă asupra fenomenului literar de azi nu poate trece cu vederea (aptul că scriitorii timișoreni au îmbo- gățit literatura română contemporană | cu volume de poezii, proză, critică lite- rară, eseu, piese de teatru, care au lăsat In amintire provincialismul, amenință- tor altădată, înscriind literatura din această parte a țării în circuitele impor- tante ale creației literare contempora- ne. Creșterea calității ideologice și es- tetice, implicarea și militantismul, dina- mica aparițiilor editoriale au contribuit la definirea unei geografii a literaturii [române în care Banatul este o certitu- ■ dine. Un mare număr de acțiuni scriito- ricești, vizite de documentare, șezători șl Intîlniri cu cititorii, simpozioane și medalioane literare, lansări de volume, [ seri de poezie așează Timișoara între centrele importante ale literaturii ro- mâne de azi. Ca și în alte domenii de activitate, considerăm că ceea ce am fâcut bine trebuie să fie un punct de plecare pentru ceea ce va trebui, pe viilor, să înfăptuim. Este evident că, în acțiunea de maximă importanță pentru devenirea patriei, de formare a omului nou. cu o conștiință revoluționară îna- mtată, constructor devotat al socialis- mului șl comunismului, un cuvînt de spus 11 au operele mari, viu angajate, opere izvorîte din marile teme ale pre- lentului. Putem educa, forma, modela nu prin creații aflate Intr-un minorat tematic șl Intr-un provizorat stilistic, ci prin cărți In care puterea talentului să îngemăneze vibrațiile prezentului cu profunzimile gîndului, să dea imagini exemplare ale constructorilor noii so- cietăți, ale forței lor ransforțnatoare. Mai mult decît pînă acum, erou al pro- mlor noastre va trebui să fie prezentul fabricilor și uzinelor, ogoarelor, locuri Unde se hotărăsc destinele patriei de azi și de mîine. Cuceririle — ctitoriile i epocii noastre, eroismul creator, erois- mul constructiv trebuie să fie subiectul «nor lucrări prin care scriitorii din această parte a țării să contribuie la (iorirea omului nou. Există în județele । Timiș, Arad. Caraș-Severin și Hune- doara, așa cum există pretutindeni în patrie, oameni remarcabili și fapte [ exemplare Să descoperim mai bine f eroii de aici, sau cei din preajmă, să tedem felul în care ei prelungesc o [ tradiție a locului. Trebuie să acordăm ' o atenție sporită reportajului, celorlalte I specii literare care onstituie o modali- tete de a descoperi prezentul imediatei I apropieri, viața și creația constructori- lor. eroul exemplar. Să promovăm cu î Vai mare exigență poeții și poezia în E reviste și cenacluri, să stimulăm o ! creație cu adevărat valoroasă. Nici educație patriotică, nici spirit revolu- ționar nu pot exista fără opere de o IN SPIRITUL INDICAȚIILOR ȘIORIENTĂRILOR TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU Implicare si militantism patriotic mare valoare artistică. Rostul criticii literare este, mai mult decît pînă acum, de a contribui la nașterea operelor cu mesaj, la creația care să dăinuie, să transmită generațiilor viitoare eroismul acestui timp de aur din istoria patriei. fată cîteva din Ideile cuprinse în ra- portul de analiză a activității Asociației Scriitorilor din Timișoara prezentat de poetul Angliei Dumbrăveanu, secretarul Asociației, la recenta dezbatere asupra sarcinilor ce revin scriitorilor în lumina tezelor, orientărilor și indicațiilor din magistrala Expunere cu privire la une- le probleme ale conducerii activității economico-socialc. ale muncii ideo- logice și politico-educatlve, precum și ale situației internaționale, a secre- tarului general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Document de o excepțională importanță pentru viața partidului și a statului nostru, străluci tă analiză a momentului pe care îl tra- versăm. Expunerea reprezintă un program de muncă, de acțiune, dar și un îndemn la reflecție, la critică și au- tocritică, la angajare mai vie, mai di- rectă a muncii și creației noastre, s-a subliniat, de asemenea, în raportul secretarului Asociației Scriitorilor din Timișoara. în continuare, atît în Programul de măsuri prezentat de cri- ticul literar Cornel Ungureanu, secretar- adjunct al Asociației, ctt și în luările de cuvlnt ale participanților, a fost evi- dențiată Însemnătatea teoretică și prac- tică a conceptelor, orientărilor și indi- cațiilor secretarului general al partidu- lui cuprinse în Expunerea prezentată în Ședința Comitetului Politic Executiv IO CONSTANTIN MILIȚEȘCU : Orșova — ulița copilăriei. al al P.C.R. din 29 aprilie a.c. 1988. „In ce mă privește, arăta romanciera Sofia Arcan, în acest moment, lucrez la un roman inspirat din viața munci- torilor forestieri din zona Banatului de mun*r. Va fi un roman al eroismului cotidian, al efortului de autodepâșire care este o însușire esențială a oame- nilor locului". Poetul Alexandru Jebe- leanu a relevat, în continuare, în in- tervenția sa, importanța creșterii res- ponsabilității scriitorului, pe temeiul înaltelor exigențe reieșite din Expu- nerea secretarului general al partidu- lui. întoarcerea la filoanele tradiției, inspirarea din izvorul veșnic viu al vieții reprezintă garanția operelor li- terare cu adevărat valoroase, a arătat vorbitorul. „Ca scriitori pe deplin an- gajați în devenirea prezentului, trebuie să fim. în același timp, și ziariști : per- manent prezenți în mijlocul oamenilor muncii ; să fim părtași la păstrarea va- lorilor. a bunurilor culturale cîștigate, ele însele aparținînd procesului revo- luționar de edificare a noii societăți" — a subliniat prozatoarea Maria Pongracz, redactor-șef al ziarului „Szabad Szd". Referlndu-se la climatul literar timi- șorean, la atmosfera de efervescență și emulație creatoare ce caracterizează viața literară de aici, criticul literar Marian Odangiu și poetul Slavomir Gvozdenovici, redactor-șef al revistei „Knijevni Jivot", au pledat, in interven- țiile lor, pentru necesitatea unei abor- dări mai ferme, Tn creația scriitorilor din această parte a țării, a temelor ma- jore ale prezentului, a sporirii eficien- ței muncii în cadrul cenaclurilor Aso- ciației și al cercurilor și cenaclurilor literare de amatori. în încheierea lucrărilor dezbaterii, s-au relevat în spiritul tezelor, orientă- rilor și indicațiilor cuprinse în impor- tanta Expunere a secretarului general al partidului din 19 aprilie a.c., încă o dată, obiectivele ce stau în fața Asociației Scriitorilor din Tiinișoa- ra. a creatori lor din această parte a țării, subliniind necesitatea înfăptuirii lor neabătute, ca o garanție a creșterii continue a nivelului și calității activi- tății de creație, a sporirii contribuției scriitorilor timișoreni la opera de edi- ficare a socialismului și comunismului în România, corespunzător vibrantelor chemări și îndemnuri adresate întregu- lui partid și popor de către genialul nostru conducător, excepțională perso- nalitate a vieții politice contemporane, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. cel mai iubit fiu al României. ORIZONT Mircea MIHAIEȘ rică într-o calmă acceptare, ca și poezia, schimbîndu-și ul, devine o vremelnică lm« lumii : „Dragostea este ceea zi pajiștea de crini aurii. / fina de buruieni și scaiuri". ntiteza generică aur-scrum, â cîștigă în profunzime. de naivitate nu se strecor jele de suflet ale acestui ci o învăluire ironică In acestei muzici, aproape . re- •ncertat de evoluția poeziei cipind sine ira la conflictul •ații, poetul nu-și ascunde ?nt dat dezamăgirea, medi* ecazurile modernității", a e modernități (s.n.) și, ca ecologist, alege lecția na* monia severă a codrului J âcerea-i*. In altă parte u îndreptățită melancolie idurilor și a vînturilor De timele volume. suferința, Intr-un motto din Kierko* la dies sine lacrima", o lelor, a zvîrcolirilor și a poezia devine un exorcism 5. In urma unui îndelungat etul a învățat să armoni- ile și să le contopească in al discursului său cu care jertfa de aur șl scrum pe itualizat deja, al spațiului .Eminescu — scrie îoan Holban în Cuvintul înainte ce prefațează noul său volum, Profiluri epice contemporane — considera generația, acum mai bine de o sută de ani, drept un «credincios agent al istoriei*". Această definiție, continuă criticul, Lși păstrează actuali- tatea, mai cu seamă că, în ultimii patnizeci-cincizeci de ani, odată cu dis- pariția „școlilor*, curentelor, cenacluri- lor și grupărilor de pe lîngă marile re- viste, structurile literare ferm articulate tocmai pe temeiul programelor și orien- Din felul cum îoan Holban își desfă- șoară argumentația și ordonează, în vir- tutea ei. întregul material, e de înțeles că un asemenea criteriu rămîne, firește, relativ, în discuție aflîndu-se generația ca vîrstă de creație. Cetea ce înseamnă, din capul locului, excluderea ideii de naștere spontană a generațiilor, după cum mai înseamnă și că „geneza" fie- cărei (noi) generații are rădăcini adinei în existența și manifestările celei/celor precedente, atît din unghiul modului de istorie, documentului (suplinind u-le lipsurile), reconstituind o epocă și urmă- rind în chip obsedant relația insului cu textura politică și socială a perioadei deceniului șase, în vreme ce tînăra ge- nerație de romancieri vizează adevărul individului pe care caută a-l defini aici accente Urilor de direcție ale acestor școli®. curente, cenacluri și grupări nu mai au pregnanța de altădată. Altfel: epoca Gh. MOCUȚA idualâ fiind „una de tranziție". în care structura, acea organizare internă a fe- nomenului literar care permite elabora- rea unor principii de «clasificare* și ie- rarhizare sigură a valorilor", se află ;ncă in curs de cristalizare", o imagine globală nu poate fi obținută decît prin tproxlmâri succesive, prin decupaje, ,tablouri" sinoptice, studii pe fragmente etc., care fie că urmăresc prelungirea moi trasee anterior constituite (Nicolae Manolescu), fie, vizînd sinteza, preiau exemplul lovinescian (Eugen Simion) ori adoptă criteriul generațiilor (Cornel Ungureanu). „Astăzi — argumentează nai departe îoan Holban — reunirea Mor scriitori pe lîngă revistele literare te face In virtutea unor afinități de oulte ori de ordin sentimental, are cauze în genere conjuncturale și, numai la puține cazuri, se raportează la anu- me tendințe care se manifestă însă în limitele unui program unic". In conse- cință, criteriul generațiilor rămîne, cel puțin deocamdată, singurul eficient în drtematlzarea prozei contemporane, în intenția de a oferi o Istorie a valorilor. GENERAȚIE Șl CREAȚIE a scrie, cit și din acela de a concepe poziția cărții și a autorului ei în reali- tate, deci al conștiinței teoretice care, pînă la urmă, leagă creația și recepta- rea. Privind lucrurile prin această pris- mă, în proza românească de după 23 August 1944 există în fapt — în vi- ziunea lui îoan Holban — doar două generații de prozatori („generația Pre- da" și „generația ’80"), diferențiate esen- țial prin obiectivele diferite ale „poeti- cilor" narative. Mobilul celei dintîi este adevărul istoric, al următoarei, adevărul individului. „Romanele generației «Pre- da* și, cel puțin parțial, ale promoției «Ivasluc* — scrie îoan Holban — în- cercau să Re substituie manualului de și acum". In alți termeni, modificarea esențială este aceea de la transferarea la traus-f or marea lumii în text. în ori- zontul generației «Preda* s-au aflat cî- teva romane — Bietul loanide, Moro- meții (I), Străinul șl Groapa — care, deși nu au inovat în planul tematicii ori al spațiului epic, au produs o breșă în înțelegerea modulul de a transpune viața în structurile artisticului. Ele au declanșat o amplă campanie de reașe- zare a structurilor romanescului, de re- cuperare a cititorului odată cu recî.ști- garea esteticului. Acest proces va fi adîncit de „promoția Ivasiuc", care des- coperă necesitatea, dar și plăcerea, ex- perimentului. Diferențierea se va pro- duce in consecință, chiar dacă — notea- ză îoan Holban —, în timp, „unii revin la lucruri vechi, iar alții își înnoiesc substanțial recuzita epică". Altfel se petrec lucrurile cu generația următoa- re. în orizontul devenirii ei se situează o „enclavă" apărută in anii ’70 — „scri- itorii tîrgovișteni" —, care au impus o formulă narativă deosebită de aceea frecventată de majoritatea prozatorilor momentului, anticipînd cu un deceniu modificarea radicală ce se va afirma odată cu volumele generației ’80. In prelungi rea/concrctizarea acestui edificiu — așa zicind — teoretic, bogat în observații pătrunzătoare, sugestii și formulări ce se țin minte, analizele lui îoan Holban percutează deopotrivă în argumentarea lui ca și în marcarea di- ferenței specifice, studiile „pe autor* constituindu-se, adesea, în micromono- grafii. Ceea ce i s-ar putea reproșa este, în linii mari, preocuparea excesivă de a separa generația Preda și promoția Tvasiuc, pe de-o parte, și „școala de la Tîrgoviște" .și generația ’80, pe de altă parte. în acest punct, raportul dintre continuitate și discontinuitate mi se pare, în Profiluri epice contemporane, mult prea înclinat către termenul din urmă decît el este în realitate, mai ales dacă avem în vedere cărțile care au ur- mat debutului ultimului val de proza- tori. Dincolo de această observație, car- tea lui îoan Holban rămîne ceea ce este : o întreprindere solidă, una dintre cele mai consistente contribuții ale cri- ticii tinere la înțelegerea și ierarhizarea valorică a prozei contemporane. Un „studiu de etapă" temeinic și, în cea mai mare parte, convingător. Marian ODANGIU ORIZONT O 4«* 5 Q - Traian era singur în stație. Trecea prin momente de panică Exista primej- dia sâ rămînă aHi încă vreun ceas. „Și uite așa apare neprevăzutul. Ceața, mersul anapoda al mijloacelor de transport. Eu intirzii. Încalc disciplina și sînt eliminat din lot. ghinionul mă găsește onunde . • Se auzi orologiul din turnul catedralei. Bătăile se ames- tecau cu ceața și cu mirosul delicat de flori de cîmp Traian simți lîngă el o respirație ușoară. Se întoarse Abia desluși silueta subțire a unei fete. — Ești aievea ? întrebă el temător. în șoaptă. „Da. stau prost cu nervii, am prea multă imaginație** zise pentru sine și făcu un pas înainte. Silueta rămase pe loc în jurul ei. parcă vălurea ceața. Mirosul de flori de cîmp persista. — Cine ești ? — O fată în ceață I — Te-ai rătăcit ? — Nu. — De ce ai ieșit pe o vreme ca asta ? — Pentru ca să înfăptuiesc minuni. — Nu mai spune ? Ai haz I Oi fi vreo eînă bună ? — Poate I Stai pe loc I Vin lîngă tine I Așa. acum închide ochii I — De ce să-l mai închid ? Pe ceața asta și așa nu văd nimic... — Fă ce-ți spun I Traian cobori pleoapele. „Ce ciudat, inima-mi bate în alt ritm. • .a — Deschide 4 I — M-am executat I — Ușa autobuzului e deschisă. Să ne grăbim I Traian urcă. Știe, simte că fata II ur- mează. Autobuzul, cu ceața In bot. pomi cu viteză redusă Tlrziu. Traian se în- cumetă să privească înapoi spre Insoți- toarea lui. Pupilele i se dilată de uimi- re. Fata îi părea cunoscută, dar nu-și putea aminti cînd, unde o mai văzuse, li admiră trupul strîns într-o rochie din pînză de in simplă, de un roz pal. gîtul dezgolit și înconjurat de o bentiță rozie care cobora pînă în decolteul rotund, ochii mari, verzi, umeu Vru să deschi- dă gura și să-i spună i ești frumoasă. Ea îi puse un deget pe buze. — Nu te teme. Ai să ajungi la timp. La stația următoare cobori. Pînă la ta- bără. în pas alergător, faci cîteva mi- nute ... — De unde știi ? — Eu știu totul 1 Antrenorul e sever cu tine, dar te ține printre favoriți. — Cine ești ? — Nu-țl spusei ? Fata din ceață și ies la ceas de seară să fac minuni. — înseamnă că eu ni sînt în auto- buz. stau încă pe peronul stației și tu nu exiști... — Mașina e cit se poate de reală, tu trebuie să cobori Ai ajuns. — Tu unde mergi ? — Pînă la capăt... Ușile se deschid cu zgomot. Șoferul strigă: — Coboară cineva ? — Eu 1 se grăbi Traian. Ceața se mai ridicase. Prin geamul gros al mașinii se veica vag chipul fetei. Stătea dreaptă. — Cum te cheamă ? Fata îșl lipi gura de partea cealaltă a geamului și rosti cîteva silabe. — Vreau să-ți știu numele... Mișcarea buzelor fetei aburise gea- mul. — Nu te aud. nu înțeleg ... Cuvintele sînt înghițite de zgomotul motorului A doua zi. Traian intră fără cjief în «ala de antrenament, ta o măsuță joa- să, antrenorul juca domino. — Meștere. învață-mă și pe mine să mă emoționez jucînd de unul singur... Antrenorul continuă să combine dreptunghiurile între ele TIrziu, zise i — Ai întîrziat patru minute I — Te-au informat greșit. Am ajuns cu un minut și patruzeci și cinci de se- cunde înainte de a se închide poarta. — Da, aseară ai reușit să ajungi la timp, dar ai întîrziat acum, la antrena- ment, cu patru minute — Ei. și dumneata, parcă numai eu ... Antrenorul se ridică. Scoate dintr-o geantă ponosită o sticlă cu apă și bea. Traian se strîmbă a dezgust — Cînd o să te lași de Căcîulata ? Borsecul e mai bun Antrenorul îl pironi cu o privire rece. — Te-a căutat cineva la telefon I — Pe mine ? Imposibil I — Uite că e posibil Zicea că o chea- mă Alina șl că o să revină. Acum la treabă I Traian execută cîteva mișcări ușoare, de încălzire. Curînd fruntea îi fu aco- perită cu broboane de s idoare. Se sim- țea sfîrșit — Șefu’, vreau să mă odihnesc... — Rămii in picioare și învață de la colegii tăi I îl vezi pe lancu ? Admira- bil joc de picioare I Și nu are glezne subțiri ca ale tale. Uimitoare viteza cu care dă replica și are brațe mai scurte ca ale tale își pîndește adversarul. îl Coriha Victoria B&dulescu ZIM5ETUL BUNICULUI spionează și-i ghicește intențiile. Astfel reușește să sui prindă, să Inhațe și să sfîșie in ring și te asigur că nu e mai inteligent ca tine .. Dacă y avea ume- rii tăi, învelișul muscular fără cusur cu care te-a înzestrat natura, aș scoate din el un mare campion îți place cum lucrează ? — E nemaipomenit Cred că ești mîn- dru. e doar elevul matale ... ION NIȚA NICODIN : Sărbătoare. — Sint mîndru. El însă nu va fi nici- odată un mare campion Pe cînd tu ... — Las*, eu n-o să fiu niciodată ca el... Cum de te poți păcăli ? Se zice că ai un nas de copoi și miroși de la o poș- tă un om de valoare ? Ocupă-te de el I Eu n-am nici o șansă, nu sînt in for- mă... lancu e de zece ori mai bun ca mine I — Tu poți să fii și mai bun I Seara, după ce antrenamentul luă sfîrșit începu să plouă. O ploaie plicti- sitoare. Traian plecă în oraș. încă de la colțul străzii zări autobu- zul în stație. Alergă. Pe peronul sta- ției îl aștepta fata din ceață. Era îmbră- cată într-un impermeabil roz. îl privi scurt — Să ne grăbim I Urcară în autobuz. Râmîn unul lîngă celălalt fără să-și vor- bească. Părțile laterale ale mașinii erau izbite de stropi mari de apă. Călătorii se schimbau de la o oprire la alta. „Cît o să mergem așa ? Pînă unde ?“ se în- trebă Traian. Fata, parcă ghlcindu-i gîndurile, zise i — Coborîm I îl prinse de mînă. O strîngere abia simțită, dar reală. în fața lor o stradă lungă. Pornesc cu pas potrivit Pe trotuarul umed picăturile de ploaie cad vesele cu un abia auzit zgomot. Peste ele, acoperindu-le jo- cul, lovesc tocurile pantofilor fetei. „Ca-ntr-o comedie veche In care regizo- rul și-a propus sâ facă lucrurile, oame- nii elementele naturii sâ se întreacă între ele. din întrecerea lor să se nască o zarvă, din zarvă să se aleagă muzică, din muzică . * — Ai necazuri ? întrerupse fata cu- getarea lui. — Nu chiar ... — De ce ai transpirat ? — Ploaia.. — Ploua și dimineața ? în sala de antrenament ? — De unde știi ? — Eu știu totul. Azi l-ai invidiat, l-ai urît, l-ai admirat pe lancu ... — Cine ești ? Mă sperii. Nu mai sînt sigur că merg pe stradă cu o fată, că plouă... — Strada e stradă, ploaia e cît se poate de reală. — Dar tu exiști ? — Cine știe .Vrei să vezi unde locu- iesc ? Deschide poarta Poate că inte- riorul o să ți se pară ciudat E un fel de bazar. O mulțime de obiecte vechi Sînt doblndite, folosite și păstrate de trei generații Eu sînt cea mai tînără și mă numesc Alina. Un hol strimt, lung. înțesat cu scau- ne puse unele peste altele. Capătul în- depărtat dădea într-o cameră. Acolo îl conduse Alina — E camera mamei. Spațioasă și cea mai șic... Traian trecu pragul și rămase pironit locului. Pe un perete întreg zeci de fo- tografii decupate din ziare și aranjate într-un fotomontaj. Din fotografiile vechi îl privea, cu zîmbetul lui incon- fundabil bunicul lui. Alina, fără să-.și fi scos impermeabilul, doar gluga o azvîrlise de pe cap cu o mișcare bruscă, îi surîdca. Traian îngînă : — Bărbatul din fotografii seamănă cu bunicu’... Cine e ? — Bunicul tău I — Fata care face minuni umblă cu metode psihologice ? Ți-a luat mult timp înscenarea asta ? Ce urmărești ? Să-mi demonstrezi că el a fost cineva și că eu sint o nulitate ? — Ești caraghios și stupii l| fiile sînt ale mamei care, toi de glorie a bunicului tău, s-a tit de el. — Povestea ini se pare cus^ albă. Nu puteau să fie din t nerație .. — Cine susține așa ceva! îndrăgostit, mama nici nu I ani, iar cînd bunicul tău. ajuns mare campion și s-a r avea doisprezece ani. Ro drăzneață, aflind că iubitul di țat la sport, a plîns o noapte Dimineața a scris o scrisoare, scrisoare de dragoste, o aerb» nală... era de fapt o cerere rie... lada zin CALE rt m — in plus aproape dc e pasărea n nu am știut Traian rîse. — Bunicul tău. un drăguț și i-a trimis cea mai fruinoasâ lume. După un deceniu s-a cu un mare campion. Să nu ol cu cine. Lasă-mi secretele ari sînt. Vrei un ceai ? — Nu. mulțumesc I _f ., , J , . . , _ credincios - Al jurat să bei doar «a , « mfl poar|â de Mira ? | prea marc — Aha te ocupi cu săpăturile mea personală. Cum de ai ofili ibllul mîine. tența ei ? — Prost obicei Pierzi timpi IM DEPĂRTAT du-te de tot ce vrei, de tot «iK» tîmplă. Mai bine citește ce i Me-n adine, sub prima filă a albumului care <»-ml învolbură pașii Mama a cop.at textul luat bunicului tâu. X L „ut-^'n " , , .mine dornniind. Traian se apropie de de nimcni șHute coperțile și citi : „Ce se ascu» zîmbetul meu ? în nici un caiL trupului meu ciută tia, nici cochetăria. Cînd păsări de purpură, ring, cu adversarul In față, mifl.i80. Zîmbetul meu de după victaț înde căutări noi. Boxul nu e nual î. iar cel care-1 practică are maginație. de inteligență... un zimbet un zîmbet pe care vede nimeni. îl port acasă, in s» tatea mea .. .“ După ce termină q Traian nu știe ce ar mai putea a Alina 11 cheamă lingă ea. A stat ploaia și aerul e grozav & ti palid ? Te temi că n-ai să fii aii t? II crezi mai bun pe lancuIFi fort și spune-ți : cu sînt mai să cîștig la jocurile olimpice. In| ' Trebuie să vrei, trebuie să rie oamenilor care au încredere Ei sînt: antrenorul. Mira, maist le la uzină, eu ... Promiți efi o ci ? I dan dădu tăcut din cap. O mișca ativă. dimineața în care delegația spori pregătea să plece la jocurile olii Traian dădu o fugă pînă la ca L O găsi în grădină, așeza n balansoar, citea. Era îmbrăca rhia pe care o purtase în «1 cețoasă. îună I Jl i ridică privirea. O privire senin ) să fii campion ? ) să fiu I Poate așa o să se îndr scă și de mine o frumusețe de ița din cartierul meu. Privlr se întunecă o clipă, apoi îi cer irată-mi mîinile I an se lăsă în genunchi și-i dJ< j. Ea își trecu degetele peste jk nari, aspre, le apropie de buze u-te I cartea și se afundă în lecturi^ ;ația de autobuz nu era nimeni ișteptate coborise ceața. „PoaU abuzul o să întlrzie, o sâ sta! le flori de cîmp. poate o să nud îi, tinere, ce faci ? Nu urci 7 îl era al șoferului și era răguși^ a îroport, lume multă. Traian pâ- mat. Lingă el. antrenorul. ^Jun# •cui pistei, antrenorul se întjar» semn cuiva ascuns în mulțime, irse șl Traian. In marea de oa- 1 o descoperă pe Alina. Tocmai ea semnului făcut de antrenor, mneata o cunoști pe Alina? cînd s-a născut. E fiică-mea... lada arzin CALE u in plus Iproape dc I tropului meu cîntă păsări de purpură, hd-așteptată cu-o tadeolbastre păduri, Ibwunosrută măsurare a timpului — ■ praimț parc mereu să mă-ndcinnr iria sâ-1 cunoască Mitului Marelui ți cazul semnata- poate regreta câ ajâ de a fi inițiat terea unor lumi și rțin protoistoriei și 1 sâ Înțeleagă mai ui corect misterele putea Insă ca înfă- cei apropiați lui să Kâ. ața cum poar- personaj al său din iun Der Maskcn- oți oamenii veacu- IM1 plnă acum din lliilin nu-i decît blegului. In posesia ha Alexandra In- hi întregi de ma- fiile valorificate. I dintre ele văd lu- p $a ne apare tot fcsblu arhitectonic k o extraordinară br v structurilor. Ar Rtitcum comunică ii «omite Idei, anu- kq lui se regăsesc Bunăoară, obsc- ce ține de acesta: [iradna, Theseus) îl ti Der Masken- «pemorărilor care Mnâșească, atîta I a fir al Ariadnei ti pe narator prin b|iem In continua- tii creația scriitoru- i&la un text sen- n Prințului (un cînd peste tăcerea ini ini lor noastre se lăsa o mireasmă de ierburi — Și cine-și mai aduce aminte acum mătasea lunară sub care nu găseam cuvintul prin care iubirea noastră să dureze, perpetuu... Și cine. acum. își mai aduce aminte cum în privirea-ți începu risipirea de frunze a unei păduri prin care mai apoi niciodată n-am mai trecut! NECUPRINS Orgolioasa îndepărtare a ochilor tăi asemeni unei arderi misterioase la ceasul însingurării — ai fost atît de aproape fncît te-aș fi putut atinge cu mina și totuși drumul pînă la tine s-a dovedit mai lung decît pînă la stele, iar acum mi-au rămas numai vinurile primăverii îmbătătoare de la nunta plină dc fast a miresmelor. O vioară c inima ta ; o oază împătimită dc fluturi ; nectarul aleselor balsamuri, li aud ascunsul țipăt, visele în asalt spre mine cum vin INTERFERENȚE KA LUI ANDREI A. LILLIN emigrant rus din familia Romanovilor), un fel de raisonneur al romanului Der Maskenhăndler, care. în cinismul său, rostește adesea lucruri memorabile : „De ce i-ați zdrobit omului chipul ? De ce ? Și chiar și pe-ai meu l-ați zdrobit. De ce m-ar fi cruțat ? Nimic nu-mi dă dreptul să fiu o excepție. Așadar, nu despre chipul meu este vorba, deși nici el nu este mai puțin răvășit decît toate celelalte. Despre toate chipurile este vorba. Despre al tău, Matriona, și des- pre al dumitale, Ca’d’oro. Despre toate chipurile omenești. Despre toate, fără excepție Dumnezeu a iost îndepărtat din ele și diavolul trezit în locu-i, spre îneîntarea infernului, a întunericului. Și cît de subtil s-a procedat l“. Iar în altă parte, același personaj, modelînd măști și adresîndu-se narato- rului. care era pe vremea aceea un co- pil, dar de o inteligență sclipitoare, spune: «... Nu ești un filistin și nu ceri artei să te mintă. Să-ți reflecte ceva ce nu se află în model. Căci mo- delul este gol. crede-mă. gol șl, ca și acest veac, fără față** Să punem acum alături cîteva reflec- ții ale dramaturgului german Wilhelm von Scholz, citate de Lillin în studiul Funcțiile măștii din Lamentoul Ariad- nei: „Masca este impregnată de ceva neliniștitor [... J Masca posedă vigori mai profunde decît ale tainei. Masca nu numai că-1 deghizează pe purător, ca îl și transformă (...) Dacă purtăto- rul de mască devine conștient de exte- riorul său și dacă imaginația sa este su- ficient de puternică spre a-i face posibi- lă identificarea cu exteriorul său modi- ficat, atunci în conștiința sa exteriorul și interiorul se sudează într-o nouă și ciudată unitate care se manifestă nu Tu deschide-le porțile bucuriei, adăpostul în care să ardem frumos in poemul drumului care începe. BUNA DIMINEAȚA, IUBIRE Iți dăruiesc acest buchet de motive nedesfoliate nimbui freneziei din azurul catifelat al pbdi sub curcubee, șopotul nedescifrat și izvorul din care beau căprioarele stelele nopții ; acest corolar prin care umblă sufletul încărcat de suave riscuri și geometrii. CASA VISELOR Iți aud in somn aripile desfăcute intre mare și nori Îi aștept. n casa viselor luna aleargă In decorul rănit de ochii tăi pămintii. Pot să plec spre arborii nevăzuți Spre tine să strig, spre oriunde. SUNETE ÎN OGLINDA Ireversibilul suspin a pierit. Poate știi cu care toamnă cuvintul aprins la flacăra sinului, n-a mai aflat drumul spre inimă. Floare de cîmp, cum te duci și cum vii ca o mirare niciodată alungată ! CREAȚIE în fiecare sămînță, o inimă Pilpîirea ochilor se aude în mine cum desface și cum mîngîie semnul de rădăcină. în fiecare vis se dezvăluie o sămînță cu nimb de soare pe raza căruia urc puțin cite puțin, liber de povară. numai în intonațiile glasului, mișcările și gesturile sale și care, prin combina- rea tuturor acestor momente, duc la personanța trăsăturilor, valențelor și pasiunilor ascunse în sufletul omului mascat. Acum, el este un alt om, mai nou și mai liber decît acela anterior mascării (...) Probabil oricăruia din- tre noi, obișnuit în școală cu imaginea unor greci senini, liberi, fericiți, cu ideea unor oameni liniștiți, chibzuiți și clari în vreri ai culturii antice, ne-au fost hărăzite o mare uimire și chiar spaimă, cînd la o cunoaștere mai pro- fundă ne-am dat seama ce abisuri se ascund în imediata apropiere a supra- feței sale însorite, ce puțin profund a fost efectul liniștitei al măștii nobile, cu greu alcătuite, asupra sufletului săl- batic și demoniac pe care l-a acoperit**. Comparînd acum cele două serii dc texte, credem că putem desluși simbo- lul măștii în romanul Der Maskenhănd- ler. Măștile Prințului (și ale lui Ca’d’oro), înfiorătoare în hieratismul lor, în roșul cărămiziu în care sînt vopsite, sînt menite să restabilească în- trucîtva concordanța dintre firea abi- sală, demonică, a oamenilor și înfățișa- rea lor. De fapt, ele sînt niște măști care demască. în altă ordine de idei, măștile acestea mai îndeplinesc o func- ție, funcția primară, întîlnită în riturile mortuare ta diferite popoare, nu mai puțin la români: mijloc de conservare a identității ființei umane dincolo de deces. într-un fel, Andrei A. Lillin îi conferă măștii o funcție în plus : aceea de predestinare, de prevestire a morții apropiate. Cei ce poartă măștile con- fecționate de Prinț și de Ca’d’oro vor muri, dar prin arta scriitorului vor trăi mai departe Cu alte cuvinte, caracterul soteric al măștii fuzionează aici cu cel soteric al artei. Naratorul Instți» în epi- logul cărții, intră în posesia propriei sale măști. Și-a pus-o pe chip, desigur, dincolo de sfîrșitul cărții și a murit la scurt timp după aceea. Dar s-a și salvat de la moarte : opera este, de fapt, fața adevărată a artistului, masca salvatoare și conservatoare a identității ființei sale spirituale. Simion DANILA iimbq romană Neologismul din Uliul acestor în- semnări este definit în dicționarele noastre după cum urm?ază : „de ne- lămurit, de neînțeles . toarte com- plicat, încurcat* (DN;. Termenul sună „livresc**, iar prezența sa la George Călinescu nu va surprinde pe nimeni: „Conțescu era un om căruia, ca și lui Dan Bogdan, îi plăcea să dea de probleme inextricabile privind pe alții, spre a le rezolva în rate. Sim- țea o satisfacție deosebita la orice complicație nouă** (Bietul loanidc). S-ar părea, după acest prim citat, că autorii dicționareloi au dreptate atunci cînd observă că neologismul în discuție este folosit exclusiv „des- pre situații, întîmplări**. Intr-adevăr, Călinescu îl însoțește cu „probleme**, iar întreaga expresie probleme inex- tricabile este reluată, imediat, prin- tr-un sinonim simplu și foarte abstract. „complicație**. Dar același mare prozator lărgește sensibil aria de utilizare a determinantului, refe- rindu-1 la realități ale lumii sensi- bile, concrete. Citez dintr-o pitoreas- că descriere a „talciocului**, aparți- nînd romanului Scrinul Negru: „Fundul groapei eia împărțit în că- rări inextricabile, formate, în chip spontan, prin așezarea vînzătorilor**. Mai caracteristic însă mi se pare fragmentul următor din același ro- man : „Pe masa lui Antoine erau așezate o mulțime dc instrumente, șurubelnițe subțiri, soiuri bizare de clești pentru desfăcut șl apropiat INEXTRICABIL firele și un cauter electric, cu care suda contactele aplicind mici sigilii argintii cu ajutorul unei sîrme dc cositor. Viscerația aparatelor era așa de inextricabilă. îneît inginerul ședea mereu cu o lupă dc ceasornicar la un ochi**. Cît privește celălalt neologism .spectaculos**, visccrație, George Că- linescu l-ar fi putut confecționa în- suși, dacă nu cumva l-a împrumutat din latină, modifieîndu-i sensul, căci la romani visceratio numește o „dis- tribuire publică dc carne** sau un „ospăț la ca»’e se servesc măruntaie- le (viscera) animalelor jertfite zei- lor**, pe cînd în contextul citat, vis- cerație, printr-o imagine extrem de ingenioasă, ne îmbie să ne reprezen- tăm — ca ... „măruntaie** — alcă- tuirea intimă, complexă și compli- cată, a aparatelor tehnice mînuite de inginer Atît cuvîntul românesc inextrica- bil, cît și termenul francez inex- tricable au ca model comun ad- jectivul latinesc inextricabilis „care nu poate fi descurcat**. La baza lui stă substantivul „plurale tantum- tricae „încurcătură, belea, bucluc**, din care s-a format, cu prefixul ex-, verbul extricor „a descurca, a scoate din încurcătură**, bază pentru adj. extricabilis și antonimul său, reali- zat cu prefixul privativ in-. în încheiere, două amănunte pi- cante : 1. Antonimul lui extricor „a scoate din încurcătură** este intrico(r) „a vîrî în încurcătură**, „a șicana**, eti- mon pentru neologismele noastre intrigă și intrigă 2. Extricor ne-a dat, prin „degra- dare** semantică, vechiul verb strica, antonim cu drege („Meșterul Strică și Drege-de-frică*). Antonimia rămî- ne totuși parțială căci. într-o frază ca „Să iei sîmburi de piersici și să-i strici**, verbul nostru semnifică „a sfărîma învelișul (pentru a scoate și a folosi conținutul)*4 Sensul se apro- pie de cel originar, întrucît gestul „stricării** sîmburilor nu este „păgu- bitor**, ci. dimpotrivă, util. G. I. TOHANEANU ORIZONT DEZBATERE ITINERANTA Din inițiativa Consiliului Culturii și Educației Socialiste și a C.J.C.E.S. Ti- miș a avut loc în județul nostru un „Schimb de experiență la nivel națio- nal*' privind centrele culturale, moda- litățile de dezvoltare a culturii de masă din mediul rural in urma documentelor de partid. Au participat lucrători din domeniul culturii, avînd funcții din cele mai diverse .din toată țara, acțiu- nea avînd loc sub forma unei dezba- teri itinerante pe unul din cunoscutele „trasee culturale**. Așadar, au fost vi- zitate așezăminte culturale din Recaș, Lugoj, Făget. Buziaș, Variaș, Lovrin. Becicherecul Mic, în final avînd loc dezbaterea concluzivă privind formele și metodele folosite de așezămintele vizitate în formarea și dezvoltarea gîn- dirii economice și perfecționarea pro- fesională a oamenilor muncii. Peste tot, participanții nu numai că au vizi- tat expoziții diferite, ci au asistat ta momente semnificative din activitatea culturală, repetiții, spectacole, consfă- tuiri, în ambianța cercurilor și cluburi- lor. Oaspeții au cunoscut lumea cultu- ral-artistică a municipiului Lugoj, cu muzica, teatrul și artele plastice care continuă o nobilă și veche tradiție pe coordonatele contemporaneității, apoi vatra de autentic spirit românesc de Ia Făget, cu inimoșii animatori ai unei activități cu foc continuu, marile co- mune de cîmpie au demonstrat că, de pildă, la Variaș și Lovrin există un deosebit interes pentru educarea prin frumos, pentru formarea conștiin- ței de tip nou. Trebuie spus că, sub di- recta îndrumare de către Centrul de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artistice de Masă al Județului au sosit in aceste localități și formații din diverse alte comune și astfel se poate spune că reprezentarea muncii culturale de pe aceste meleaguri bănă- țene a fost mai largă La Lovrin, de pildă, am putut viziona brigăzile artis- tice din Ghiroda, Topolovăț și Ghizela, grupul satiric din Deta. Au făcut im- presie deosebită aceste formații, unele ilustrînd colaborarea dintre intelectua- lii satului și oamenii locului, altele aducînd în prim-plan arta unor țărani care au găsit timpul necesar unei acti- vități menite să contribuie la educația consătenilor. Tot la Lovrin au sosit și redutabilii cineclubiști din Sînnicolaul Mare. Concluziile participanților au subliniat nivelul general ridicat al ca- lității muncii cultural-educative din această parte a țării; există, desigur, tradiții frumoase ,ele Insă nu ar avea perenitate fără o activitate continuă. S-a spus și faptul că există centre cul- turale cu aceeași bază materială ca șl cele vizitate, în care însă rezultatele muncii nu sînt la fel de notabile. Ju- dețul nostru a lăsat, deci, o bună im- presie prin faptul că nu există acel aspect de improvizație al unor activi- tăți cu caracter de campanie, formații- le își au maturitatea lor. care derivă dintr-o preocupare permanentă pentru re vitalizarea efectivului sau repertoriu- lui. Chiar diversitatea formulelor de lucru utilizate este o expresie a acestei continuități. Grija pentru păstrarea va- lorilor culturale locale autentice, im- primarea unui binevenit specific tutu- ror manifestărilor și evitarea stereotl- piei sînt tot atitea calități pentru care au fost felicitați atît localnicii cît și harnicii, competenții lucrători din do- meniul culturii șt educației socialiste pentru care Timișoara este doar un se- diu, iar munca de teren o componentă a vieții zilnice. COMPETIȚIA CORALA Un adevărat maraton al cîntecului coral a avut loc la Lugoj. Cele 36 de formații de toate vîrstele șl din toate mediile sociale s-au întrecut pentru dobîndirea trofeului tradițional, al nouălea de la inaugurarea acestei olim- piade muzicale. La masa juriului au luat loc compozitori și dirijori j Radu Paladl. Ștefan Andronic, Nicolae Boboc, Voicu Enăchescu, Mircea Neagu, Diodor Nicoară. Ștclian Olariu, Constantin Romașcanu. Dan Voiculescu, Ladislau Csizmarik. (Remarcăm prezența timi- șorenilor). Concertele au relevat preo- cuparea pentru re vitalizarea acestei specii artistice ; apar formații noi. cele vechi atrag noi membri, coborînd me- dia de vîrstă, tot mal multe coruri de copii reprezentative șl bine selecționa- te creează o emulație, ca și constituirea formațiilor alcătuite din tineri. Există, probabil, o mișcare corală fără prece- dent, ceea ce face ca muzica, purtătoa- rea atîtor valențe educative, să aparți- nă cu adevărat maselor. Nu mai puțin interesant e și fenomenul creării unei adevărate pleiade de dirijori de cor (amator), în majoritate tineri, sau co- laborarea dintre amatori și profesio- niști, așa cum s-a realizat ea prin con- lucrarea corulul lugojean „Vldu* cu orchestra Filarmonicii din Tinuț™ interpretarea „Odei bucuriei* (c« soliști fiind profesioniști timin Desigur, în măsura In care fo» au avut la dispoziție timp tw competiția a reprezentat un Wl schimb de experiență, rezultat noa.șterea reciprocă prin audlmH cui cel mai direct interesat tw tlndu-l Interpreții înșiși. M Radiodifuziunii este garanția M acestui concurs in eter, unele 'zw trări putînd intra și în atenții» cordului, acustica sălii fiind da bună pentru imprimări „live*.« sunat piese cu vechi rezonanțe ti știința noastră, ca și prime» creații romanești în majoritate,ral bogăția și varietatea stilurilor ol le. calitățile textelor. Tot diveml și stilul interpretărilor, soluțfilțl controversate, sporind interesul J modul în care poate fi tratat! 1 umană, acest nelimitat. imprevM neasemuit instrument. S-ar putui ne, desigur, nu numai in urmail competiții, că spiritul românesc® se.ște numeroase împliniri In Isa tarea vocală a muzicii, textul ■ tuind șl el o modalitate de trama directă a unui mesaj social,dl constituim chiar o „voce** apartl corul universal, compozitorii ■ avînd un cuvînt greu de spus hj domeniu și aducînd unele contrei acest secol „instrumentist**. Se constată la Lugoj dive™ activității corale, ceea ce permite 1 darea unui registru repertorial an disponibilități. Dirijorul Rcmui Td a înființat formația camerală Jonl și a avut inițiativa realizării cu de copii; cel al școlii generale r și fost premiat, de altfel ca și aaJ Sindicatului învățămînt, ambeled se de nou-afirmatul Constantini cadrele didactice „dînd tonul** și t| exemplu celor mai tineri interpret poate afirma că acest centru de; zare** odinioară a interesului a mișcarea corală se află într-un i deosebit al activității sale, LugojC ritînd pe deplin să fie gazda a semnificative competiții. Lucian BUREN Admirabilă și msoli ne- rea reciprocă prin audiție, pub? •1 mai direct interesat reprezaJ 1 interpreții înșiși Prezera difuziunii este garanția dlfuțM i concurs în eter, unele înregM iuțind intra și în atenția Electr ui, acustica sălii fiind destul w pentru imprimări „live“. Au ri piese cu vechi rezonanțe în c«> noastră, ca și prime-audilH românești în majoritate, relevld a și varietatea stilurilor muzic* itățile textelor. Tot divers a foii ul interpretărilor, soluțiile, chil versate, sporind interesul pentfl în care poate fi tratată voal i, acest nelimitat, imprevizibili lUit instrument. S-ar putea spfr sigur, nu numai în urma acestdl tiții, că spiritul românesc își lumeroase împliniri în interprb vocală a muzicii, textul coostH d el o modalitate de transmiten i a unui mesaj social, câ ni uim chiar o „voce" aparte h universal, compozitorii noșW un cuvînt greu de spus în aed iu și aducînd unele contraste îi ;ecol „instrumentist". । onstată la Lugoj diversificati] iții corale, ceea ce permite abof* jnui registru repertorial cu multl ibilități. Dirijorul Rcmus Tașdi ițat formația camerală „Ion Vid^ /ut inițiativa realizării unui c« ii ; cel al școlii generale nr. 21 premiat, de altfel ca și acela al | itului învățămînt, ambele condu» iou-afirmatul Constantin Rus< didactice „dînd tonul" și un bua u celor mai tineri interpreți. Se ifirma că acest centru de „diffr odinioară a Interesului pentm ?a corală se află tntr-un punct t al activității sale, Lugojul me» pe deplin să fie gazda acesWl cative competiții Lucian BURERIU L- Admirabilă și insolită operă ne-a dat Liana Alexandra, ; dopa fabula unul policier al lui George Arion. Păstrînd ' pretextul, mai puțin epicul cît mai ales alegoriile cărții, com- Mozitoarea a tins și a reușit pe deplin sâ închege o lucrare auzicală ce apelează la un limbaj sonor modern, neîn- MepărUndu-se. însă, de firul clasic al teatrului liric. în vi- [ liunca compozitoarei, „în labi- 1 rinF devine povestea unui tî- nârpusîn fața descoperirii la- birintice a lumii și a descope- rii de sine. Lumea se desco- peră greu. sau. uneori, deloc, dar, grație căutării furibunde, t omul se găsește pînă la urmă [întreg pe sine, cu dorul lui de bine, de frumos și de feri- I dre. In majoritatea creațiilor Uanei Alexandra, ca și în laceastâ operă, distingem ac- centul dual al personalității I compozitoarei : vitalitatea com- ponistică, energica desfășurare a planurilor muzical-filosoficc, pe de-o parte, iar pe de alta. . lirismul învăluitor, uneori ju- |tâus poezia sclipitoare a ima- [• finilor sonore La fel și în |această operă originală, planu- I rile se țes și se disting dual : I pe-o parte, tensiunea dramati- câ a căutărilor, alcătuită ex- l presiv pe sonorități de marș, |unite cu cadențe șt accente pa- ! rodicesau de amuzament dan- l ont ale unor discursuri ale KțHor, iar pe de alta, profun- [ doi lirism, atmosfera onirică. I ritmurile învăluitoare. în care | culorile muzicii devin diafane I strălucind, misterioase, ca în I obscuritatea unui vis îndepăr- b lat I Fără îndoială, „în labirint*' S pune compozitoarei, în plan Itematic, filosofic, componistic, o seamă de dificultăți, pe care autoarea, prin virtuozitatea i procedeelor sale muzicale, le ' rezolvă cu brio. întîlnim, aici, i muzica de camerâ și dc atmos- I» feră, lîngă eseul virtuoz muzi- PE SCENA OPEREI ROMANE „IN LABIRINT" de Liana Alexandra cal, accentele parodice, lîngâ aria de tensiune, cantilena liri- că se află în vecinătatea mar- șului, aripa unui vals dă mîna cu coralul, pizzicato se află în vecinătatea replicii prozaice. Autoarea se mișcă abil, cu dez- involtură, printre acestea și chiar dacă „povestea" rămîne, undeva, obscură, accentele lim- pezi ale muzicii rezolvă aceas- tă obscuritate, se impun audi- toriului, devin dominatoare și termină prin a impresiona adînc. Căci, să o spunem, îna- intea oricăror căutări și proce- dee ale unui limbaj modern, a oricăror furibunde puneri In pagină, insolite, pînă 1a urmă, importantă rămîne puterea de-a influența a acestei muzici, emoția, cum ziceam, pe care ea o creează în auditor, capa- citatea ei de-a captiva nu nu- mai imaginația noastră, dar și inima, ceea ce. vai. în testule opere de azi, nu se prea întîm- plă. Or, creația Lianei Alexan- dra tocmai prin aceasta se im- pune, azi, între compozițiile contemporane i prin arderea ei sinceră, devotată, nu doar în tiparele reci ale unei arte ra- finate, ci și prin arderea ei adine umană, prin pătrunderea ei, fără fățărnicie și artificii, în inima noastră dornică de adevăr, frumos și echilibru. Tînăra noastră regizoare Ma- rina Emandi — Tiron, aflîndu- se în fața acestei admirabile compoziții. în mod firesc a fost solicitată să-și pună te treabă imaginația-i regizorală. Ea gă- sește. alături de scenograful George Gorduz. și de subtila coregrafă a scenei. Liana lan- cu. acele momente regizorale care conferă coerență și pun în lumină nouă creația compozi- toarei. /Atmosfera trebuie să fie intre „vis și viață". între real și fantast. Deci regia și sceno- grafia le creează Ceasornice, rame, melci, ochi, pendule, urechi, cadrane, albul, negrul, purpura toate compun un cadru pentru povestea muzica- lă și „atmosferlzează". tn ace- lași timp, totul. Totodată, regia pune în vileag valențele muzi- cale ale operei, ale ariilor eroi- lor. accentuează drama sau farsa, realitatea sau parodia, poezia sau banalitatea cotidia- nă. Mai convinge, de aseme- nea. regizoral îmbinarea sub- tilă a pantomimei cu nemișca- rea. a cîntului cu vorbirea. Deși, aici, s-ar cuveni să spu- nem că textul în proză e ros- tit, adeseori, de unii din scenă, arid și fără adîncime. El nu are limpezime, nici subtilitate, nici umor, așa cum ele se gă- sesc din plin’în proza atît de originală a lui George Arion. Chiar dacă muzica, mereu con- trapunctică, cu un fundal so- nor ascute drama și o salvează de asemenea momente mai ce- nușii, s-ar fi cuvenit o mai mare grijă fața de text, o trăi- re pe deplin artistică, actori- cească, a rolurilor, iar nu rosti- rea fără har a unor pasaje reci, sterpe de inteligibili ta te și de emoție. Se cuvine. în fine, sâ scoatem in evidență pe cei care au sus- ținut, vocal și scenic, opera Lianei Alexandra. Regizoarea a făcut bine câ a mizat pe o echipă tînără, de bun augur. Căci și Agnes Contras și Mari- lena Chiriei, și tînărill bariton Marius luliu Mare, au dat substanță unei muzici și unui text. încorporîndu-le pe de- plin. Marius luliu Mare, cred, a realizat, cu această operă, cel mai bun rol al tinerei sale cariere El a dovedit maleabi- litate scenică, trăire adîncă a personajului, firesc scenic, dar. mai ales, pătrundere a dramei personajului său o dramă, am zice, a cunoașterii de sine, a ieșirii din dilemele labirintu- lui interior. Alăturată, Agnes Contras a însemnat, lîngă vi- goarea dilematică a eroului, feminitatea înaripată, lirismul desfășurat larg și senin. Vocea ei, de frumoasă strălucire liri- că, vine, parcă, de dincolo de timp, plutind ca un pescăruș alb în preajma unor întinderi și pustietăți marine. Iria ei se împlinește în visul, parcă, mioritic, al unui plai dc legen- dă, evocator și dureros dc fru- mos. Marilena Chiriei — ca pandant sonor și uman al lui Agnes, se impune, statuar, cu admirabila ei voce de mezzo și cu apariția ei de simbol al fe- minității întunecate, o imagi- ne dedublată și stranie. Aerul de mister, ca și de farsă, preg- nant realizat de ceilalți doi preopinenți. C-tin Ghirc&u și Dan Pateca creează două per- sonaje alb-negru, necesare pentru ilustrarea celorlalte și pentru complexitatea operei. Operă moder n-in solită, origi- nală, „în labirint*’ (b firmă, încă o dată, datele fundamen- tale ale unei creatoare de ex- cepție, ca și aplecarea ci in- spirată spre forme noi muzi- cale, căutările ei fructuoase în domeniul atît de contradicto- riu al teatrului liric de azi. Sensul luminos, după un fir al Ariadnei, plin de culoarea op- timistă a unei muzici ce fasci- nează, ca și de fiorul meditativ uman, tensiunea scenică, ce ține la suprafață o asemenea creație, în care eroii știu că „fericirea luminează departe", actul dirijoral generos al atît de dotatului spre texte muzi- cale moderne, Mihai Vîlcu, re- gia excelentă a Marinei Tiron- Emandi, scenografia originală a lui George Corduz, ca și echi- pa de interpreți s-au achitat merituos de punerea ei în sce- nă, acum și aici, la această operă, a creației Lianei Ale- xandra, făcînd ca ea să devină, cu adevărat, un eveniment muzical, care încheie victorios luna, atît de bogată în creații, a Timișoarei culturale. Ion ARIEȘANU miniaturi anoramic zlsem despre el numeroasa^ me tip de senzațional, pe un • după terminarea facultății l fiind de extracție dintr-un 1 nor țărani foarte săraci, dar • mult decît cunoscut: in de o popularitate binemerit . • prin puterea de a calcula pentru transformarea reală, exemplară, iar curajul de a ddent, surprindea și ciștiga .toria să-i analizeze munca, is el la saltul de conștiință dl intr-o întreagă lume de ca și el. Omul avea drept rfectă, in sens de bună ere» ești, in spatele acelei lumi iniță ultramodernă a copii» e neam de neamul lor nu grea muncă în agricultură ! de vîrf la care cunoștința in care își aranjau mobila petreceau timpul liber. O e mari ziua acestui om In rile grădiniței din care nu mistuitoare era inima aces» se ridicase în lume și care i, chinuindu-sc zile și nopți ea și adeziunea și sprijinul tita putere ? Ce-l făcea atît Conștiința datoriei, grefată dorinței lui de mai bine. ii bine, să locuim mai bine, ; condiții să fim mai buni, mai curați sufletește, mai ea era mai presus de orice a că sentimentul candoard ic care singur, și pe bună da case noi și nu pe toate invidia, stinjenite, incomo» emcliile lor încă destul de ționat in cîteva rînduri cu dud pur și simplu pe cel măsese, insă, intactă. Cre- — neclintită 1 O voință pe il de la început cînd chiar de partea lui nu mai cre- mei am izbutit să descifrez ibil să afirme virtuțile noii mantă că lumea trebuie și nai buni și cei ce se eram» credința lui a ieșit victo» , simplu, n-a fost o bătaie i Invitai al Cenaclului „Pavai Dan" de la Casa de cultură a Imnților — Ștefan Aug. Doinaș (duminică, 5 iunie, ora 11). • premii. Prestigioasa reuniune națională „Zilele Helion", or- [Itmatd de Casa Universitarilor și-a încheiat lucrările, acor- iud premiile concursului anual de proza scurtă S.F. Juriul ficatuit din Mircea Opriță — președinte, Mandics Gydrgy, V«el Marineasa, Dorin Davideanu și Lucian Vasile Szabo) li selectat din cele 126 de lucrări pe cele mai reprezentative, tocmind următoarele premii : Premiul al II-lea — Constan- I la Buiciuc (Lugoj); premiul al Ill-lea - Aurel Ganea (Bu- I tiu) și Victor Cilinca (Galați) precum și o mențiune lui Giudiu Allsavetei (Suceava). • Galeria „Hehos" găzduiește | expoziția artistului plastic Diodor Dure. La vernisaj a luat ‘ fuvintul criticul de artă Coriolan Babeți. • Tn cadrul dialo- plui literar-muzical, organizat la Liceul industrial nr. 1, au participat membri ai Cenaclului cadrelor didactice al Inspec- toratului școlar Județean (Rodica Berar5 u Drăghincescu, Ște- faaDoncea, Manolita Dragomir Filimonescu, Marian Drumur, Silvia Negru. Rodica Opreanu, Ion Pachia Tatomirescu, Mir- 06 Pora, Marcel Turcu, Nicolae Țirioi — care au citit din Ictația proprie), precum și profesorii Mariana Tomuș, Clau-. l&David, Gh. Lipovan. Maria Matei • O carte în dezbatere - Jâtera albă", romanul Iui Viorel Marineasa. recent apărut h Editura Facla va face obiectul unei discuții literare în Igdml cenaclului Casei Universitai ilor (luni, 6 iunie, ora 18). Participă Livius Ciocârlie, Cornel (Jngureanu, Vasile Po- țlOvicL • în zilele de 27 șl 28 mai a.c. a avut loc la I Dej Colocviul republican al cercurilor literare pionierești । JANA DE AUR". Concursul a reunit un număr de 27 ce- lacluri, circa 1 000 de lucrări intrînd în competiție. Cei trei nprezentanU ai micilor creatori timișeni, membri ai cenaclu- I tlliterar „Vîrstele Primăverii" de la Casa pionierilor și șoi- |bloc patriei din Timișoara, condus de prof. Manolita Drago- tr'Fllimonescu, au obținut trei frumoase trofee ; Cionchin grodita a primit premiul special al C.J.O.P. CluJ-Napoca, I Dxobanțu Ioana — premiul special al C.J.O.P Brașov, iar I Krcea Laura mențiune. în lumina ideilor, orien- tărilor și indicațiilor cuprin- se în Expunerea secretarului general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. din 29 aprilie a.c„ a avut loc, sub egida Comitetului de Cultură și Educație Socialistă al jude- țului Timiș, Centrului de în- drumare a creației populare și a mișcării artistice de masă al județului Timiș și a Asociației Scriitorilor din Timișoara, Consfătuirea anuală a cenaclu- rilor literare din Județ, mani- festare aflată acum la a doua ediție. Dezbaterea desfășurată cu acest prilej a avut ca temă „Sarcinile cenaclurilor literare VIAȚA CA UN BLUES top George DINU aqua-forte • Cel pufin un înger știu că ta) .Miel Kuonaroti. • .ierzindMi nopțile, id. tinere, fi diminețile. iți iVțor poți fi iertat de pă- nd greu de virtuți. * Deși sînt prietenos cu am mo puțini prieteni. • Pălmulnd-o pe Eva, te lo- vești singur în coaste. • Deși nemuritori, pînă și zeii imbătrinesc. • Gîndul bun. păstrai numai pentru tine, ruginește. • Poți spune ceva din inimă și fără să pui mîna pe ea. • Cînd senin ți-e sufletul, nu-ți fie frică de trăznete- • Prin zbor, speciile se apro- pie : omul, de pildă, a devenit pasăre-măiastră. Trăilă NICOLA VIAfA ASOCIAȚIEI de a promova o literatură an- gajați, în procesul de educare patriotică și revoluționară a oamenilor muncii" și a fost Nu bănuiam nici o clipă că in persoana justițiarului prezentat în multiplele ipostaze ale filmelor western de către actorul CLIN i EASTWOOD se ascunde un regizor talentat, candidat la Palme D*or, cu atît mai puțin iubitor al muzicii, fie ea și cea de Jazz. La cea de a 41-a ediție a Festivalului internațional al filmului de la Cannes, filmul „Bird“, regizat de Eastwood, a produs senzație — dar nu numai atît. Actorului american de culoare Forest Whitacker, interpretul rolului principal din filmul amintit, i-a fost Inmînat Premiul pentru cel mai reușit rol masculin al selecției actualei ediții. Filmul deapănă povestea scurtei și zbuciumatei vieți a lui CHARLIE PARKER „BIRD", saxofonist celebru, ale cărui tentative novatoare, căutarea noilor mijloace de exprimare, culminînd cu elaborarea stilului be-bop, au scos din impas muzica de Jazz post belică, amenințată atunci de rutină și conformism. Depășind schema metrică tradițională, Parker, cu o debordantă imaginație propunea un fel de sinteză sonoră cu noi și inedite accentuări rit- mice, ritmuri antinomice întronate abia odată cu apariția stilului be-bop și, deci, neutilizate pînă atunci. Iată și explicația enervării bateristului comod Jo Jones, care l-a dat afară pe Parker din or- chestră pentru simplul motiv că nu știa ce să facă cu instrumfentul său atunci cînd artistul improviza l Alături de Armstrong, Charlie Parker, supranumit pentru talentul său „Bird" (pasăre), este una din cele mai mari personalități solistice din istoria muzicii de jazz. pe care a îmbogățit-o conferindu-i noi și inedite formule estetice. Petru UMANSCH1 prefațată de spectacolul de poezie „O, țară de aur" pre- zentat de formația de montaje literare a întreprinderii comer- țului cu ridicata pentru pro- duse alimentare Timișoara. In cadrul dezbaterii au luat cu- vîntul prozatorul Mircea Șer- bănescu, reprezentanți ai unor cenacluri literare de amatori • Marin Porumb (Cenaclul „E- couri" al întreprinderii Elec- tromotor), Dumitru Buțoi (Ce- naclul „Mihai Eminescu" al Schelei Petroliere Șandra), Ni- colae Danciu Petniceanu (Ce- naclul literar „Victor Eftimiu" al I.P.L. Timișoara) și Rodica Borșa (Cenaclul „Excelsior" al Casei de Cultură a Studenți- lor), Mariana Peterse (Cenaclul „C. Petrescu". Deta), cum șl Veronica Bălaj, instructor la C.LC.P.M.A.M. în continuare, a avut Toc o vizită de docu- mentare în localitatea Tomești și un recital de poezie patrio- tică și revoluționară susținut de membrii cenaclurilor litera- re din județ, pârtiei pan ți la Consfătuire. E VACANȚA MICA... sport ...în campionatul intern de fotbal, ca un respiro în pragul că- derii cortinei peste o nouă ediție zbuciumată, dominată de te cap la coadă, de lupta pentru întîietate dintre Steaua și Dinamo, îneît, din acest punct de vedere, monotonia ar fi prima dominantă a în- trecerilor ; cum singură Politehnica a avut o tresărire de orgoliu, învingînd astă-toamnă, echipa lui Mircea Lucescu, acum dăm soco- teală, atît acelei îndrăzneli de a sparge tiparul, cît, mai ales, destin- derii care a cuprins mecanismul de joc al „alb-violeților". Practic, după acel meci, urmărit cu sufletul la gură, cînd timișorenii și-au depășit propria condiție, destul de modestă, a urmat căderea, am- plificată în retur, cu evoluții surprinzător de slabe, de care nici nu mai amintesc, atît de mult no-au amărît; echipa, cît de cît omoge- nă în prima parte a campionatului, s-a dezumflat în partidele de primăvară, jucînd haotic și ineficient, de parcă s-ar fi trezit din Județ direct în „A", ca un sac de antrenament pentru boxeri. Ca atare, „Poli" a devenit cea mai generoasă echipă, cea mai blinda și inofensiva, fie și prin egalul de la Suceava. Ieri l-am întîlnit. sub ploaia rece de iunie, pe profesorul ion lonescu, mal abăVut și mai viscolit ca oricînd ; l-am îmbărbătat, cu nădejdea că apele se vor limpezi, iar sub seninul menținerii în prima divizie. Timișoara își va aduna forțele, își va strînge rîndurile și, d-aici încolo, va fi soare ! E o vacanță mică, dar mare ca proporții: am pierdut și cu „olimpicii", cît și cu lotul „A", in R.F.G. și, respectiv, Olanda. Teodor BULZ A Proletari din toate tărtU ORIZONT GUNNAR EKELOF (SUEDIA) OGLINDA DE OCTOMBRIE nervii trosnesc liniștiți io amurgul curgind cenușiu și domol prin fereastră florile roșii suferă tăcute-n amurgul cu lampa ctntind tnsingurată-n ungherul odăii tăcerea bea ploaia de toamnă ce nu mai poate oferi recoltei nimic mîinile împreunate se încălzesc privirile neclintite se sting cu tăciunii GUNTER EICH (R F. GERMANIA) PÎRIU IN DECEMBRIE ROZA VINTURILOR Răminem nemișcați »*stăm numai In cununa liniștii, neclintită. Fuge sufletul din adierea vîntului. Intre buclele tale se odihnește privighetoarea, așteaptă răsăritul lunii. IUBIRE Privește, gura mea cu două buze-arlpi e-un fluture care fîlfîie imperceptibil pe-același loo. Iar gura ta e-o floare sîngerie, cllntindu-se tainic în lumina strălucitoare. Liniile de ia marginea gheții schițează neliniștea, , febra stufului, cutremurele de pămînt ale melcilor. Diagramele lor sunt așteptate. Pata de ulei plutește în jos ea o luntre, uitată-i umbra undiței. Curentul apei, examinarea peștilor. Moțul verde al plantei acvatice de curentul apei pieptănat pe fruntea pietrei. GIndurile îngheață apa. NIKIPHOROS VRETTAKOS (GRECIA) Doamne, ce viață pustie în românește dc W. KONSCHITZKV : Sub soare Petre STOICA ITINERAR TEATRAL VIE IN AMU CAI LUONG" HAT TUONG (Teatrul renovat (Teatrul clasic) Constantin POTÎ Un om trece alene. Un cline trece alene. Un măgar cade alene. Alene ... contemplă ferestrele. W TREPTL ALE DEVENI Mîinile mele cad îndărătul umerilor tăi, cad asemenea unei cascade. La fel și mîinile tale. ?'ie țînțarii ți se par țintuiți în aer. n timpul zborului stau încremeniți. Teatrul clasic, denumit in original „Hat Tuong“ a fost considerat întotdea- una teatrul intelectualității, al aristo- crației. Iși are originea prin 1182 în pre- zentarea pe scenă a personajelor reale de la Curte. De-a lungul secolelor, el s-a învecinat cu istoria dinastiilor, glo- rificînd loialismul față de acestea. Arta HAT TUONG este construită din convenții subtile. Fiecare gest al personajelor conține un sens anume, an sens precis, a cărui cunoaștere ajuta la înțelegerea evoluției sa»e în conflictul piesei. Rigiditatea utilizării unor reguli convenționale ale jocului a făcut ca evoluția acestui gen de teatru să intîr- zie mult. Așa se face că mult timp In repertoriul său s-au aflat piese de cea mai autentică inspirație populară, fiind foarte aproape de teatrul tradițional HAT CHEO. Socotite minore, aceste pie- se aveau însă un cert spirit critic. Un moment hotăritoi în evoluția teatrului «HAT TUONG* avea să-l con- stituie în secolul al XlX-lea activitatea artistică de scriitor și actor a lui DAO TAN, iar în prezent o contribuție esen- țială la dezvoltarea lui în Vietnam o are Teatrul din NGHIA BINH. Așa cum notam maî sus, DAO TAN a fost un mare scriitor, dar și interpret de teatru clasic vietnamez (TUONG) și, în același timp, un teoretician și un poet de valoare al secolului al XlX-lea. El a scris peste 50 de piese și 120 de poeme consacrate teatrului TUONG, pe care l-a îmbogățit cu personalitatea sa artistică, l-a înnoit, l-a revitalizat. intervenind atît in structura textelor dramatice. în concepția regizorală și în arta interpre- tativă, în întregul limbaj scenic. Și astăzi specialiștii, intre care prof. dr. Tian Van Khe studiază contribuțiile lui DAO TAN și ale colectivelor artistice la revitalizarea teatrului clasic vietnamez. Numele lui DAO TAN se află inscris ca cinste pe frontispiciul Teatrului TUONG din NGHIA BINH. localitate în care s-a născut și a creat marele om de teatru al secolului al XlX-lea. Co- lectivul artistic care activează astăzi la COLEGIUL DE REDACȚIE: ION AR1EȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE P1RVU, CORNEL UNGUREANU E. E. CUMMINGS (S.UJL) luna se pitește Ia părul et liliacul cerului plin de toate visele se lasă în jos. acoperă-i scurtimile In clntece închide-o cu domoale păsări-filigran, cu părăluțe șl ceasuri de-amurg adîncește-o. recită deasupra trupului ei ca o ploaie dc perle murmurînd solitar. S/2 HARALD GERLACH (R. D. GERMANA) . ȘTIRE DIN RAI Copacul cunoașterii este ars pînă la pămînt Ulciorul se duce la ap$ sub forma unui rest de ciob. De pe ramul carbonizat a căzut mărul de pus la cuptor. Pierită-i șansa păcatului. CARLOS DRUMMOND DE ANDRANl (BRAZILIA) UN TÎRG OARECARE Case printre bananieri femei printre portocali livadă dragoste cîntec. Document de inestii teoretică și practică, Vadului NICOLAE la ședința Comitetulu cutiv al C.C. a] P.C.R ac., — prin tezele pe reprezintă, în același tribuție de o excepție tatc la îmbogățirea so< ințlfic, a teoriei și pra ției socialismului și în acest sens a patru conștiința constructor tați ideea că progresi NGHIA BINH s-a constituit In 1950, în plin război împotriva colonialiștilor francezi. Era o trupă profesionistă, care îndată ce s-a întemeiat șl-a și început activitatea pe front, oferind luptătorilor, In orele de răgaz, piese scrise de DAO TAN. alte lucrări clasice. Conținutul pieselor, caracterul clasic al montărilor au fost tot timpul bine primite de public, atît pe front, cit și în orașele și satele țării După eliberarea Sudului, trupa teatra- lă s-a reîntors la NGHIA BINH, leagă- nul teatrului clasic vietnamez. Cu par- ticiparea a numeroși urmași ai școlii de teatru „DAO TAN“, personalități artis- tice cum ar fi DINH QUA. TUONG PHUOC THO ș.a. au fost entuziaștii care au întemeiat ceea ce astăzi este colecti- vul Teatrului stabil „DAO TAN“. Mai mulți actori și mai mp IU spectacole aveau să primească diplome și medalii la festivaluri artistice de nivel național. Publicul, marile competiții teatrale naționale au reconfirmat contribuțiile de importanță majoră ale acestui colec- tiv la promovarea valorilor TUONG, au reconfirmat vitalitatea acestui gen de teatru, locul iul important în evan- taiul vieții teatrale vietnameze. Astăzi, veteranii Teatrului „DAO TAN* sînt preocupați, pe lîngă activi- tatea spectacologică, de formarea a noi cadre artistice specializate în teatrul clasic. Și au obținut deia succese remar- cabile. Nume ca PHUONG THAO, THANH SU sau TUYET MAY sînt deja bine cunoscute de public, iar HOA BINH este o actriță de elită, interpretă a celor mai multe roluri principale din repertoriul teatrului Directorul teatrului, VO SI THUA. după 40 de ani de activitate era încă în stare să joace 26 de spectacole pe lună, seară de seară. Thua este o personali- tate cunoscută, un om care șl In războ- iul anticoloniallst a îmbinat lupta cu arta. Fiind luat prizonier de dușmani, el și-a folosit arta și în această situație pentru a milita în numele libertății și independenței patriei. Conducerea Teatrului „DAO T preocupă atent de valorificarea că a tradițiilor și experienței In niul artei scenice TUONG. Org dezbateri, conferințe, analize ale țiilor artei TUONG. Cum spunea artiștilor cuno zicolog vietnamez TRAN VAN după vizionarea unui spectacol a! tul colectiv artistio „Loviturile dc tam sau sunetele Instrumentelor, cele sau pașii de dans..., totul TUONG este o artă scenică f vată, sinteză a tradițiilor vechi. ( mulți ani de muncă. Voi i-ațl valorile, voi l-ați cercetat, 1-ațl pentru a-1 dezvolta și a-l îmbog mul vostru este bun*. A apărut la începutul secol prin 1918, tn Sudul Vietnamului, perioadă de efervescență a m renaștere culturală. In acest efort de modernizare, renovat a însemnat acordarea una mai important în spectacol diil lui declamat, precum și ascep cedeelor scenice occidentale. Piesele pentru acest gen de tratează întreaga gamă de prob tuale, precum și subiecte 1 abordate inclusiv subiecte din U dramatică străină. Infruntînd publicul citadin In spectacol sau In aer liber, ca și te popular, teati ul renovat (Cai luonjî îmbogățit cu decoruri, menite, ca teatrul occidental, să Im substanța conținutului spectacolul! REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada ROM Telefoane : 3 33 90 șl 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepu nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.TR, TIPARUL EXECUTAT LA I.P.B.T. Index r 42.901 social al patriei și fău socialiste multilateral sc pot înfăptui decît mai noi cuceriri ale nicîi. Afirmînd acest rășul NICOLAE CEA nia rolul determinant învățămîntului în înt tare economico-soc ic dezvoltare de constn — se arată în Expt poate realiza decît pe noi cuceriri ale știinl ale cunoașterii umane legăturii sti nse a ști țămîntul și cu produc continue a nivelului tehnicp-profesionale i monitor muncii0. în a planurile și programe re trebuiesc întocmite laborare cu C.N.S.T. Academia, ca și Inst cotare, vor aven cinsl cipa la activitatea dc ministerelor, a centra telor unități industrii Aceasta, cu atît mm r necesară o introduce in producție a celor n ale științei. Ca ur c reiese ideea afirmării fiecărei unități prin i< nimat produsele fi< că buind să însemne, în șl mîndria propriului produce. Mobilizați de indem tarile cuprinse in Ixp liza o îmbunătățiie ra sectoarele vieții, oa nu-și vor precupeți n vederea ridicări- pati cialiste pe noi culmi civilizație. din tooU țările, uniți-vă 1 ?UMMINGS S.U.A.) dntece ăsări-flUgran. ie-a murg SA?TAMINAl SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR 23 (1110) 10 IUNIE 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX • 8 PAG., 3 LEI [) GERLACH GERMANA) £ DIN RAI e ars Li se duce ia apă ciob. t a cuptor. ii. dOND DE ANDRADE tAZILIA) OARECARE IN SPIRITUL INDICAȚIILOR Șl ORIENTĂRILOR TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU Document de inestimabilă valoare teoretică și practică, Expunerea to- varășului NICOLAE CEAUȘESCU la ședința Comitetului Politic Exe- cutiv al C.C. al P.C.R din 29 aprilie 1A - prin tezele pe carc le afirmă, reprezintă, în același timp si o con- tribuție de o excepțională însemnă- tate la îmbogățirea socialismului ști- ințific, a teoriei și practicii construc- ției socialismului șl comunismului. In acest sens a pătruns adînc in conștiința constructorilor noii socie- pli ideea că progresul economico- SOCIETATEA ROMANEASCA Un amplu program SI PERSONALITATEA UMANA •> de organizare estrele. e CAI LUONG atrul renovat) Constantin POT1NGA în românește de Petre STOICA TREPTE ALE DEVENIRII OIUZOM icerea Teatrului „DAO TAN“ ă atent de valorificarea teor dițillor și experienței !n dome* ei scenice TUONG. Organ •i, conferințe, analize ale evol tei TUONG. ;punea artiștilor cunoscutul mu* vietnamez TRAN VAN KHB zionarea unui spectacol al a ctiv artistio „Loviturile de tam* sunetele Instrumentelor, eînte* pașii de dans ..., totul arată ci este o artă scenică foarte ele- □teză a tradițiilor vechi, după ni de muncă. Voi i-ați păstrai , voi l-ați cercetat, 1-ațl studiat, i-l dezvolta și a-l îmbogăți D tru este bun*. irul la Începutul secolului XX, 18, în Sudul Vietnamului, într-o 5 de efervescență a mișcării de e culturală. ?st efort de modernizare, teatrul a însemnat acordarea unui Im portant în spectacol dialog* a mat, precum și acceptarea oro* scenice occidentale. e pentru acest gen de tealrt întreaga gamă de probleme ac* recum și subiecte istorice. Slot e inclusiv subiecte din literaturi că străină. itînd publicul citadin in sala de >1 sau în aer liber, ca și teatrul , teatiul renovat (Cai luong) este it cu decoruri, menite, ca șl la occidental, să îmbogățească la eon ți nu tulul spectacolului ȘOARA, strada RODNEl 11 f). Manuscrisele nepubUcatt se fac la P.T.T.R. 1 B.T. Index: 42.901 ] wial al patriei și făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate nu se pot înfăptui decît pe baza celor nai noi cuceriri ale științei și teh- nicii. Afirmînd acest adevăr, tova- ripl NICOLAE CEAUȘESCU subli- nia rolul determinant al științei și invlțămîntului în întreaga dezvol- tare economico-socialâ. „întreaga dezvoltare de construcție socialistă - se arată în Expunere — nu se poate realiza decît pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, ale cunoașterii umane în general, a legăturii strin.se a științei cu învă- țâmintul și cu producția, a ridicării continue a nivelului de cunoștințe tehnlco-profesionale ale tuturor oa- menilor muncii". în acest sens, toate planurile și programele de dezvolta- re trebuiesc întocmite în strînsă co- laborare cu C.N.S.T. și C.S.P., iar Academia, ca și Institutele de cer- cetare, vor avea cinstea de a parti- cipa la activitatea de conducere a ministerelor, a centralelor, a diferi- telor unități industriale și agrare. Aceasta, cu atît mat mult cu cît este necesară o introducere mai rapidă in producție a celor mai noi cuceriri ale științei Cu ur corolar necesar, reiese ideca afirmării individualității fiecărei unități prin ieșirea din ano- nimat, produsele fiecărei unități tre- buind să însemne, in același timp, Mmindria propriului colectiv care le produce. Mobilizați de îndemnuri le și orien- ttrilc cuprinse in Expunere de a rea- liza o îmbunătățire radicală în toate sectoarele vieții, oamenii muncii nu-și vor precupeți nici un efort în vederea ridicări: patriei noastre so- cialiste pe noi culmi de progres și civilizație. Problematica socialului și umanului ocupă astăzi un loc de primă mărime în gîndirea filozofică, în cultură în gene- ral. Aici se confruntă mai ales ideologiile, materialismul și idealismul, dialectica și metafizica. Ca epocă de trecere, în epoca noastră au loc, atît în cîmpul socialului, cît și în cel al umanului transformări, metamorfoze care, pornind de la ontologic — relațiile de producție în primul rînd — irump în toate celelalte sfere ale socialului și umanului. Tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, în magistrala Expunere Cu privire la unele probleme ale conducerii activității economico-sociale, ale muncii ideologice și politico-educative, precum și ale situației internaționale, sublinia că i „în viața internațională au loc mari schimbări. Ca întotdeauna, în asemenea schim- bări radicale în raportul de forțe în dezvoltarea omenirii, apar tot felul de concepții, confuzii, inclusiv manifestări ale neîncrederii în forțele socialismului, în dezvoltarea so- cietății pe calea libertății sociale, pe calea independenței". Filozofia marxistă, cea mai umană și revoluționară filo- zofie, consideră societatea ca reprezcntînd produsul acțiunii reciproce a oamenilor. Indivizii aparținînd unor comunități etnice, iar în unele formațiuni sociale și unor clase, orga- științifică a producției nizații statale ctc., acționează unul în relație constituie astfel societatea, și își realizează personalitatea lor. Individul își poate forma personalitatea numai în societate, în contextul cu altul și și împlinesc și manifesta practicii so- coștientă, ca cial-istorice unde el apare ca individualitate ființă umană. Respingînd concepțiile idealiste, metafizice care considerau personalitatea ca o abstracție inerenta indi- vidului, în afara oricărui context social-istoric, Marx arăta foarte concis că, „în realitatea ei, ea este ansamblul rela- țiilor sociale". Unele doctrine filozofice contemporane în- cearcă și azi, de pe poziții idealiste, să explice personalita- tea în mod abstract, ruptă de orice context social-istoric, lipsită de vreo legătură genetică de determinare în viața materială a societății. Astfel, personalismul pune la baza existenței umane o pluralitate de entități spirituale înzes- trate cu atributele personalității — voință, urmărirea unor scopuri, conștiință de sine — și, subordonate divinității. Așadar, persoana umană este privită ca o categoric supre- mă, fiind concepută concomitent ca o entitate autonomă și o creație a divinității către care tinde și căreia îi este subor- Prof. univ. dr. Teodor POP (Continuare în pag. 3) -——— EMIL-FLORIN GRAMA : Fluturi. In primele zile ale lunii iunie, în preajma împli- nirii a 40 de ani de la naționalizarea principalelor mijloace de producție, a avut loc la București ședința comună a Consiliului Național al Oamenilor Muncii și Consiliului Național al Agriculturii. Create din inițiativa tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, președintele Republicii Socialiste România, Congresul consiliilor oamenilor muncii din indus- trie, construcții, transporturi, circulația mărfurilor și finanțe și Congresul consiliilor de conducere ale unităților agricole socialiste, al întregii țărănimî, al consiliilor oamenilor muncii din industria alimentară, silvicultură și gospodărirea apelor, organele lor permanente, au rolul de a coordona cele mai importante sectoare ale economiei naționale. Ședința comună a Consiliului Național al Oamenilor Muncii și Con- siliului Național al Agriculturii s-au constituit într-un forum reprezentativ al democrației muncitorești revoluționare care și-a desfășurat lucrările într-un climat de deplină unitate națională și avînt patriotic. Magistrala expunere a tovarășu- lui NICOLAE CEAUȘESCU rostită la deschiderea ședinței din 2—3 iunie, document de o excepțională valoare teoretică și practică, în care sînt dezvoltate și adîncite unele idei și teze din expunerea la ședința Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 29 aprilie, stabilește direcții și orientări de acțiune clare pentru a se asigura echilibrul șl progresul neîntrerupt al economiei naționale, transformarea României într-o țară socialistă cu un nivel mediu de dezvoltare, fău- rirea societății socialiste multilateral dezvoltate. In priuia parte a expunerii sînt evidențiate succesele obținute în primii doi ani și jumătate al cincinalului 1986—1990, faptul că va- loarea producției marfă este cu 20 La sută mai mare decît în 1985, că s-a obținut, al doilea an consecutiv, o producție record de cereale (31 milioane tone), au fost puse în func- țiune 735 capacități industriale și agricole, exportul a cres- cut cu peste 30 la sută etc. „Putem spune deci că în această primă jumătate a cincinalului — conchide secretarul gene- ral al partidului — s-au făcut pași importanți în realizarea planurilor și programelor stabilite, a hotărîrilor Congresului al XlII-lea și ale Conferinței Național a partidului, care vor contribui la înfăptuirea obiectivelor strategice de trecere a patriei noastre la un nou stadiu de dezvoltare, lu ridicarea gradului general de civilizație și bunăstare a întregului popor". Subliniind obiectivele economice ale planului cin- cinal care prevede ca producția să sporească în 1990 cu 200 de miliarde lei în comparație cu 1988, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU identifică direcțiile principale în care trebuie să se acționeze ; tipizarea produselor, valorifi- carea resurselor recuperabile și refolosibile, creșterea cali- tății mărfurilor, extinderea automatizării și cibcrnctizării, creșterea ponderii personalului direct productiv, inclusiv a ponderii inginerilor și specialiștilor care lucrează nemijlocit în industrie și agricultură etc. Secretarul general al partidu- lui insistă asupra necesității unor măsrzi ferme de organi- zare pe baze științifice, astfel ca economia țării să se poată adapta ușor la noile cerințe ale picțiT mondiale, pentru a se diminua cît mai mult efectele negative ale crizei economiei mondiale. Programul de normare cconomico-financiară pro- pus cuprinde măsuri hotărîte de organizare a producției, sta- bilirea unor raporturi economice și juridice echitabile între întreprinderi și instituții prin care să se asigure creșterea rentabilității și productivității. Astfel, conducerile întreprin- derilor au obligația de a respecta cu strictețe contractele, de a produce numai ceea ce se poate cumpăra pe piața internă și externă, de a se preocupa, concomitent cu extinderea me- canizării și automatizării și do evidența financiară, urmă- rind modul cum se formează prețurile, ; i țipnînd con- secvent pentru reducerea costurilor de producție. Nu se vor mai admite pierderi nici unei întreprinderi la nici un produs. „în societatea noastră — arată tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — nu se pune în nici un fel proble- ma falimentului întreprinderilor, tovarăși I Se poate pune problema — dacă mă pot exprima așa — a falimentului unei conduceri, care nu este în stare să gospodărească. In asemenea situație, nu vom vinde întreprinderea, ci o vom încredința altei conduceri, punînd cadrele înlocuite la Constantin STRUNGA (Continuare în pag. 2) ORIZONT Naționaliz; A trăi, a trăi »cronica literar Turneul candidaților (16)1 O ( 1. Melancolie, prima carte postumă a lui Sorin Pitei, e șl prima dintre cărțile „epocii bucureștene” a scriitorului care încearcă u redescoperire, din unghiul de vedere al exclusului, al „obsedantului deceniu". Un roman politic, scrie Livius Ciocârlie în exacta sa postfață. Un roman politic rare, spre d€O" sebire de alte romane politice, nu are diept țel răfuiala cu epoc a. Exc usul nu privește înapoi cu mînie. Are, dimpotrivă, o seninătate și o bucuiie a in- tîlnirilor, știe să deguste sărbătorile care, și în această situație, se pot ivi. Primele povestiri, primele cărți ale lui Soi In Titel au drept subiect reîn- toarcerea, revenirea, redescoperirea lumii. Personajul central traveisașe un moment negru, o nefericire, fusese lovit de neșansă. Povestirea propnu-zișA ni-1 descoperă pe celălalt versant, suitor, al destinului său. Melancolie reia personajul, căutindu-i contextul. După ciclul romanesc început udata cu țara îndepărtată, Melancolie își propune să regăsească personajul in momentul in care își afirmă dreptul la cuvînt. 2. Ca și alte cărți ale lui Sorin Titel, Melancolie așeza in centrul ei un șir de oameni fericiți Eroii sînt tineri și își trăiesc, cu mare rlvna, virsta ini studenți, dar studenția lor nu pare a fi altceva decît un fel de prelungire a adolescenței. Condiția de student nu-i ultimul lucru care îl preocupa pe ro- mancier i dar ce înseamnă, în anii cu pricina, condiția de tudent { Unu li privesc cu suspiciune (sînt elită!), alții cu dragostei studenți sînt și copiii lot . Relația părinți — copii apare sub felurite înfățișări. Un șofer îl ia pe unărul ex-student în mașină ș| Ii dă sfaturi ca și cînd l-ar fi cunoscut de cînd lumea. Un profesor de literatură universală își tratează studenții ca pe adevarațil iui fii. Scriitorul, ca și eroul său, privește de jos către acești giganți ai sentimen- tului ocrotitor care clștigă loc Important In fiecare dintre cărțile sale, Un loc aparte, deci, ar fi putut avea (are) profesorul de literatură universală 1 „Să vedem, li spunea el studentului sau studentei, și se așeza mai comod în scaun,..., dacă e chiar așa, dacă vocația fericirii, cum spui tu. și-i inimos spus, nu am nimic împotrivă, e mai puternică decît cea a suferinței ța Dickens”. Profesorul are talentul de a asculta (toate personajele lui Sorin Titel au darul de a asculta), așa cum tînărul are vocația fericirii. Evident, există un moment de cumpănă la Sorin Titel intre vocația fericirii șl cea a suferinței; cititor al lui Dostoievski, scriitorul vede lumea înconjurătoare și prin această lentilă. Dar vocația reală a personajelor lui Sorin Titel este, ca- tegoric, cea a fericirii. Conștiința creației — șl care dintre personajele lui Sorin Titel nu ajunge. în ultimă instanță aici ? — e Iradiantă. Iluminate, ele iluminează. 3. Toate personajele lui Sorin Titel sînt înzestrate cu har. Sînt in cultură, au simț artistic, comentează în cunoștință de cauză fel de fel de spectacole. Cele mai dense pagini ale romanului sînt și cele în care Tatăl își povestește aventurile de interpret al unui rol din Casa cu trei fete, operetă pe care Casa de cultură a orășelului reședință de raion vrea să o pună — și o pune — în scenă. Sentimentul sfielii în fața creației îi caracterizează pe Părinți ; copiii sînt mai puțin marcați de sfială. Tînărul Matei, deocamdată comentator de nădejde al seminarlilor de literatură, nu are mari sfieli față de Operă. Are încredere în steaua lui, în destinul lui de creator. Există Intr-adevăr o anume buimăceala (Livius Ciocîrlie) în opțiunile lui. dar spre deosebire de eroii bui- maci M generației (îi descoperim în toată proza anilor 60. de la D. R. Popescu șl Fănuș Neagu la Nlcolae Brcban și Bănulescu) personajul lui Sorin Titel are locurile lui de retragere protectoare, căile de evadare într-un spațiu al deplinei securități. Sălile de cinematograf, cărțile, sălile de spectacol ii oferă lui Matei nu doar un loc reconfortant, ci o altă realitate, mai importantă decît realitatea precară a imediatului. 4. Tot Livius Ciocârlie, în citata postfață, scria că multe dintre filmele la care asistă, cărțile pe care le citește, spectacolele pe care le vede Matei In timpul romanului — 1955—1957 — le-ar fi putut citi, vedea, viziona abia în deceniul următor. Este, Intr-adevăr, admirabilă dezinvoltura cu care roman- cierul își plimbă eroul la spectacolele sale preferate, spectacole care vor fi de succes mult mai tîrziu, la filmele sale preferate. Timpul romanului, vrea să ne spună autorul, nu este un timp întunecat. Atît timp cît capodoperele există, fericirea e postită. Nu lipsurile contează (acestea sînt descrise cu minuție: familia își protejează copilul trimis la studii cu mari sacrificii), ci posibilitatea de a trăi frumos. Cît de frumos ? Marea călătorie este presimțită de visul tatălui, vis pe care prozatorul îl transcrie cu aceeași extraordinară finețe a iro- niei. Spune tatăl i „Se făcea, tot în vis, bineînțeles, că Matei e chiar Schubert în persoană. Purta perciuni și ochelari. M-au dat afară de la facultate, dar Lista generației combinate ’80 -’90 Începe, după ce cîțiva ani pix se stabilește la o echipă standard, să funcționeze ca un lot lărgit. încă ax fără terenuri de antrenament corespunzătoare (dar cu buni antrenori), speranțele se văd promovate în formația reprezentativă. Numerele de 5 sînt, deocamdată, intcrșanjabile. Disponibili, noii combatanți, noul noui4j plini de ardoare pe orice post. Pepiniera își are, ca orice Eden d» propriile vedete, propriile ierarhii. Cristian Popescu, Simona Popescu, M Bodiu, Daniel Bănulescu, George Arun, Caius Dobrescu, Horia Ulrbu nume de poeți pe care se poate, deja, conta. Neinhibați, iconoclaști, d ușor de i-ecunoscut, deși nu inovația stilistică, nu abisalitatea glndulid ironia, nu aluzia culturală sau accentuat livrescă îi particularizează. Tni frenetică a cotidianului — radicală, disperată, cu nervii întinși la nuni nici că-mi pasă, spusese Schubert potrivindu-și ochelarii pe nas. Ca să le fac în ciudă, am zice, am să compun liedul Păstrăvul și o Simfonie neterminată. De ce neterminată, îl întreb. Pentru termin, spune el Romanul se putea al Tatălui. că am încheia să mor înainte de a ajunge s-o aici, odată cu visul premonitoriu / • Sorin Titel — MELANCOLIE, Editura Cornel UNGUREANU Cartea Româneasca, 1988. reflectîndu-se In oglinzile eticului, nu în apele străvezii ale esteliciaj urcă, față de antemergătorii din generația ’80, cu cîteva tonuri. AcutdEj insă, excelent modulate, eliminînd ambiguitățile, dar nu și stridenței marea oului biografic — primă mișcare a spiritului frondeur — c twj obsesiile acestor poeți i „Eu singur așezîndu-mi mîinile peste mine vl cuvîntlndo-mă”, scrie, într-o simpatică mimare a unui ritual, Daniel.■ IcscU. Un alt poem al aceluiași se intitulează Eu scriind despre Lauri, I De obicei, poemul nouâzecist ia naștere din cercetarea ainanunțiU J țătoare. a faptului banal. Lipsa de relevanță a acestuia e, însă, inșdM Speranțele poetului tlnăr se leagă nu atît de o altă realitate, cît de șl unghi de a privi. Bine așezat în centrul unei lumi care și-a pierdut crai el trasează un itinerar liric pe care-1 străbate cu un fel de egolatrie k» plină de farmec și inocentă dozabuzare । „Eram foarte trist și îmi pel speranțe în asta / Mi se părea că dacă stau mult timp și o să otașl atenție ce se întlmplă / O să ies cumva cîștigat /. (...) Mi-am 1 dintre lucrurile frumoase pe care mi le amintesc despre țară / Sint el doi-trei cunoscuți / Care scriem pagini extrem de interesante*-. » Bănulescu). Un caz de radicalitate a actului poetic este cel din textâ| Cristian Popescu, reunite sub titlul insolit Familia Popescu (In «4 „Cartea cea mai mică“, girată de Mircca Martin). Despre el s-au spol lucruri mari („îl consider pe Cristian Popescu peste nivelul Cărtărol Marin Sorescu). Cine știe ? E cert, Insă, că avem de-a face cu un talKll din comun. Scriind cu o profundă conștiință a „nccuvinței", Cristian M a împins pactul sincerității pînă la ideea de criză existențială și nniacl| tația seacă, despovărată de orice complexe, este însoțită de o retorică J a repetiției, a recurenței unor imagini, a unor obsesii (multe dintre dea cerească pentru psihanaliști !) și, mai presus de orice, a unei îndrăzneli nu cruță nimic din intimitatea ființei poetului. Mama, tatăl, bunica, td sora, o mătușă, poetul însuși, cad, rînd pe rînd, victime priviriklaser • J fiu risipitori „Băiatul mamii. Tu nu știi. Dar cînd ai împlinit 13 ani. aii acasă cu o colivie mare pp măsura ta. Și dc-atunci, în fiecare an de» și a mea, te înghesui, te mai împingem și noi că vrei să-ncapi din oi colivia aia. (...). Știu eu că pînă la urmă o să ajungi poet mare.® nu te iubesc femeile și-ți tremură mina cînd duci lingura la gură? Cel trebuie să-ți aduc eu aminte cum o cheamă pe soră-ta cînd vrei săoJ prin casă ? Ce dacă tu ești cu un picior în maică-ta rînd alții au ajuml cu un picior in gropi ? Sâ nu-ți pese, băiatul mamii. Ai să le arăți tel Andrei Bodiu a citit citeva texte In cenaclul „Orizont”, foarte kd mite. Macropoemele sale transcriu o dublă experiență i a eului și >1 tenței sale cotidiene. Alunecările de planuri, desăvîrșita articulare a sd țelor, epurarea textului de orice emoționalitate sînt atuuri care-1 indlil Uzează pe Bodiu. Aparenta răceală a privirii, frigiditatea, indiferenții tată a versului, acumularea senzațiilor strivite intre marginile ferm m ale versului — sobru, calm, cu o eleganță aproape de cea a clasicisM devin memorabile prin însumare și ordonare, prin ingeniozitatea disnl construcției Andrei Bodiu se dovedește stăpîn, deopotrivă, pe versul 11 pe textul care devoră pagini întregi, dar și pc știința izolării imaginii latorii, rudă apropiată a haiku-ului i „Mi-am băgat mîinile în bun» Păream mai detașat așa. / Adormeam cu acest glnd“. Sau această pd artă poetică a întregii generații mașscriiste : „Ca și cum te-ai agăța» grilaj și / cineva ți-ar spune să cobori. / Ca și cum ai fuma o țigară pa buze. / Ca și cum ai turna apă pe toate pavajele. / Ca și cum ți-ai n scamele de pe pantalonii prăfoși. / Ca și cum ai părea ordonat, curat ? minte / inteligent calm și binevoitor. / Ca șl cum te-ai Înveli cu pna poeme și / ți-ai spune «noapte bună» / Ca și cum m-aș scrie / încet si sta pînă la moarte'*. Mircca MlllAl Un amplu program de organizare relațiilor economice, a planificării și normării. Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU jalonează cu voltare economică și socială a f niei in acest final de secol, pen științifică a producției de dez- vele luminoase munism. ale inalntăr (Urmare din pag. 1) munca la care se pricep I De altfel aceasta este una din problemele de bază ale autoconducerii, autofinanță- rii I Să nu mal menținem nicăieri oa- meni care dau dovadă de incapacitate, de lipsă de fermitate, care se dovedesc că nu sînt tn stare să gospodărească bine, să cunoască sectoarele ce li s-au încredințat” Majorarea retribuției personalului muncitor, începînd de la 1 august, ca expresie elocventă a politicii partidu- lui de creștere a bunăstării poporului, demonstrează capacitatea economiei noastre de a susține dezvoltarea pe multiple planuri, efectele pozitive și de durată ale alocării unei părți im- portante din venitul național pentru fondul de dezvoltare. O altă problemă de mare complexi- tate care se află în atenția conducerii superioare a partidului și statului este acrea a sistematizării teritoriale, a con- centrării foițelor materiale și umane din mediul rura:, a desființării satelor mici, fără perspectivă economică sau demografică, a celor extrem de împrăș- tiate, transformarea comunelor în cen- tre agroindustriale puternice apropiin- du-șl astfel condițiile viață și de cultură de de la oraș. Relevînd impoitanța de muncă, de la sate de cele integrării știin- ței șl tehnicii în producție, secretarul general ai partidului evidențiază nece- sitatea dezvoltării proprietății socia- liste de stat șl cooperatiste. spiritul revoluționar fiind înțeles ca unitate deplină între activitatea economică so- cială și munca politico-ideologică. Ast- fel. este analizat in profunzime rapor- tul dintre autoconducere, autogestiune și în general dezvoltarea democrației muncitoi ești revoluționare, pe de o parte și rolul planului național unic. act ivita tea parte. Stabilind de control pe de altă măsui i consolidare si modernizare Judicioase a de bazei tehnico-materiale. de perfecționare a clarviziune etapele procesului . EMlL-LLORtN (.RAMA „Amintiri Victoria revoluției M și națională, anti peria listă de la 23 Au sat în prim-planul v masele populare. Sub ra, conduse de Partl mân, s-a instaurat, la vernul Dr. Petru Grc democrat din istoria 1 rui obiectiv principa revoluției burghezo-d găti rea condițiilor dc lism Una dintre primele guvern a fost legifera re. In urma căreia a șicrimea, cea mai re societății românești, rară din 1945. princij opunea procesului rev gheziu, reprezentată j Partidul Național Li șl Partidul Național 3 Proprietară asupra pi- ce de producție, burg producția, împiedica c corcind pe toate căi! guvernul democratic, trla minieră producți scăzut în octombrie de luna ianuarie 194 au produs in 1945 ab dc oțel față dc 234 mi producția de petro 1045—1946 la 3 milic de 5—6 milioane de de-al doilea război do masele largi popu Petru Groza, în care 11 avea clasa muncite serie de legi menite l tați le de sabotare a n naționale și pentru a derile capitaliste să-.ș Vltatea productivă Alegerile parlament. 1046, cîștigate dc Bloc mocrate, au dus Ia zdi de vedere politic, a bi victorie a permis for ca încă în anii 1946- niăsuri cu caracter aut tim în primul rlnd c Naționale a Romniei îi act ce a smuls din mî industriașilor un instr frinare a dezvoltării c Un alt act cu caracter constituit crearea în 1! dustrialc, menite să cc distructive din econor desfășurarea activitâț i conform cu sarcinile producție elaborate d< monetară înfăptuită 1; a dat de asemenea o j poziției economice a bl minat o nouă repari iți ționnl între clasele so rea părții destinate n Cucerirea, la 30 Decci tregii puteri politice dc citoare, aliată cu țărăi lai te categorii de oa constituie, așa după c t pulul revoluției sociali nomic burghezia conți nă puterea, căci din dc întreprinderi indu< mocrat-popular deține. In comerț întreprindur o pondere, după num doar de 3%. Fără să r țiunile dc sabotaj, car frecvente, proprietatea țiilc de producție capii o frînă puternică in cal cietățli românești. La 1948. producția induși față de anul 1938 doar la fontă, și 41% la p< desființarea proprietăi |instituirea proprietății tc asupra mijloacelor prezenta una din măsi [întreprinse imediat du [ terii politice de către ționare. Pentru a surprindt preveni actele dc sabot, [principalelor mijloace Rost temeinic pregătită Recrea Partidului Corni preluarea întreprinderi lectivele muncitorești In două zile — 10 și 1! : Adunare Națională vot 1948 Legea privind naț I dpalelor întreprinderi ORIZONT :antlidatilor (16) ?epe, după ce cîțiva ani părea ‘I .oneze ca un lot lărgit. încă UeS ire (dar cu buni antrenori), tin reprezentativă. Numerele de 1 noii combatanți, noul nou val, i își are, ca orice Eden dom Popescu, Simona Popescu, aius Dobrescu, Horia Gîrbea ita. Neinhibați, iconoclaști, ei stică, nu abisalitatea gîndului ivrescă îi particularizează Tr^ ită, cu nervii întinși la rnaxm apele străvezii ale esteticului ‘80, cu cite^a- tonuri. Acutele i lăți le, dar nu și stridențele. spiritului frondeur — e unu lu-mi mîinile peste mine și mare a unui ritual, Daniel iză Eu scriind despre Laura. din cercetarea amănunțită, n iță a acestuia e. însă, înșelă de o altă realitate, cît de un ei lumi care și-a pierdut coe ite cu un fel de egolatrie in .Eram foarte trist șl îmi pu tau mult timp și o să observ cîștlgat /. (...) Mi-am nintesc despre țară / Sînt eu extrem de interesante**. CZ ui poetic este cel din textele t Familia Popescu (în co Martin). Despre el s-au spus eseu peste nivelul Cărtăresci avem de-a face cu un talent 1 a „necuvinței", Cristian Po ? criză existențială și umană. este însoțită de o retorică a lor obsesii (multe dintre ele s de orice, a unei îndrăzneli lui. Mama, tatăl, bunica, bu nd, victime privlrii-laser a a r cînd ai împlinit 13 ani, ai e-atunci, in fiecare an de zi noi că vrei să-ncapi din nou o să ajungi poet mare. Ce d duci lingura la gură ? Ce pe soră-ta cînd vrei să o malcă-ta cînd alții au ajuns ul mamii. Ai să le arăți tu 1 naclul „Orizont1', foarte bipc | li experiență i a eu lui și a , desăvîrșita articulare a set lato sînt atuurl care-1 indivi rii, frigiditatea, indiferența cț -’ite intre marginile ferm tr proape de cea a clasicismului ’e, prin ingeniozitatea discret^ •în, deopotrivă, pe versul am pe știința izolării imaginii un băgat mîinile în buzunard icest gînd". Sau această posibil : „Ca și cum te-ai agăța de l și cum ai fuma o țigară pînă ivajele. / Ca și cum ți-ai m ai părea ordonat, curat și și cum te-ai înveli cu pro •um m-aș scrie / încet și singur Mi nea MIRAI economică și socială d K acest final de secol, per minoase ale înaintării spre i. untiri Naționalizarea socialistă a principalelor mijloace de producție • O OPȚIUNE POLITICA DECISIVA Victoria re voluției de eliberare socia- U și națională, antifascistă și antiim- periallstă de la 23 August 1944 a propul- sat în prim-planul vieții social-politice masele populare. Sub presiunea acesto- ra, conduse de Partidul Comunist Ro- mân, s-a instaurat, la 6 Martie 1945, gu- vernul Dr. Petru Groza, primul guvern democrat din istoria țării, guvern al că- rui obiectiv principal era desăvîrșirca revoluției burghezo-democratice și pre- gătirea condițiilor de trecere la socia- lism * Una dintre primele măsuri ale noului guvern a fost legiferarea reformei agra- ie, In urma căreia a fost lichidată mo- primea, cea mai reacționară clasă a •societății românești. După reforma ag- rari din 1945, principala clasă care se opunea procesului revoluționar era bur- ghezia, reprezentată pe plan politic de Partidul Național Liberal — Brătianu și Partidul Național Țărănesc — Maniu Proprietară asupra principalelor mijloa- ce de producție, burghezia dezorganiza producția, împiedica aprovizionarea, în- rercind pe toate căile să discrediteze guvernul democratic. Astfel, în indus- minieră producția de cărbune a scăzut în octombrie 1945 cu 35% față de luna ianuarie 1945 ; uzinele Reșița iu produs în 1945 abia 85 mii de tone d oțel față de 234 mii de tone în 1943 ; producția de petrol a scăzut în 1945—1946 la 3 milioane de tone față de 5-6 milioane de tone în anii celui doilea război mondial. Sprijinit de masele largi populare, guvernul dr. Petru Groza, în care rolul conducător 11 avea clasa muncitoare, a elaborat o serie de legi menite a îngrădi posibili- tățile de sabotare a refacerii economici ale și pentru a obliga întreprin- Btrile capitaliste să-și intensifice acti- latea productivă. Alegerile parlamentare din noiembrie te cîștigate de Blocul Partidelor De- mocrato, au dus la zdrobirea, din punct & vedere politic, a burgheziei. Această fdorie a permis forțelor democratice Q încă în anii 1946—1947 să ia unele ri cu caracter anticapitalist A min- tia In primul rînd etatizarea Băncii Raționale a Romniei în decembrie 1946, ce a smuls din mîna bancherilor și bdustriașilor un instrument prețios de fanare a dezvoltării economice a țării. alt act cu caracter anticapitalist l-a mstituit crearea în 1947 a Oficiilor in- taiale, menite să combată tendințele instructive din economie și să asigure Hlșurarea activității întreprinderilor 'conform cu sarcinile programelor de iu ție elaborate de stat. Reforma [ratară înfăptuită la 15 august 1947 dat de asemenea o puternică lovitură iei economice a burgheziei, a deter- taatonouă repartiție a venitului na- țional Intre clasele sociale, prin spori- pârții destinate maselor populare. a, la 30 Decembrie 1947, a în- । puteri politice de către clasa mun- ’, aliată cu țărănimea și cu cele- categorii de oameni ai muncii, tituie, așa după cum se știe, ince- rcvoluției socialiste. Pe plan eco- burghezia continua încă să deți- puterea, căci din totalul de 36 729 întreprinderi industriale statul de- t-popular deținea doar 1 186, iar comerț întreprinderile de stat aveau re, după numărul de salariați, de 3«/o- Fără să ne referim la ac- de sabotaj, care erau destul de te, proprietatea capitalistă, rela- de producție capitaliste constituiau puternică în calea dezvoltării so- ții românești. La începutul anului producția industrială reprezenta de anul 1938 doar 64% la oțel, 61% fontă, și 41% la petrol. De aceea, țarca proprietății capitaliste și a proprietății obștești, socialis- mijioacelor de producție re- una din măsurile ce trebuiau nse imediat după cucerirea pu- politice de către forțele revolu- niere, bancare, de asigurări și de tran- sport, prin care este lichidată puterea economică a marii burghezii din aceste sectoare ale economiei naționale și se creează sectorul socialist de stat. Pro- prietatea socialistă a devenit precum- pănitoare în ramurile de bază ale econo- miei (cu excepția agriculturii); ea de- ține 76% din salariații ocupați în in- dustrie șî 98% din salariații ocupați în transporturi și telecomunicații. în cursul anului 1948 și pînă în aprilie 1949 au fost votate alte legi de naționalizare, prin care marea proprietate capitalistă a fost lichidată. Proprietatea burgheziei mici și mijlocii, de la orașe și sate, va fi lichidată în anii următori, ca urmare a măsurilor de îngrădire și de elimina- re luate de statul socialist, ultimul re- prezentant al burgheziei, chiaburimea, fiind înlăturată prin decretul Prezidiu- lui Marii Adunări Naționale din 30 Martie 1949. Instituirea proprietății socialiste, act istoric de maximă importanță, a avut repercusiuni decisive asupra întregului proces revoluționar din țara noastră. Eliminarea exploatării producătorului de către non producă tor, asigurarea de- plinei egalități a oamenilor muncii în domeniul hotărîtor al existenței lor — cel economic și dobîndirea de către aceștia a triplei calități de proprietari, producători și beneficiari ai producției realizate vor constitui o pirghic deose- bit de eficace în mobilizarea tuturor forțelor productive pentru asigurarea unui ritm accelerat în dezvoltarea so- cietății noastre socialiste. Din perspectiva celor patru decenii scurse, actul de la 11 iunie 1948 își dez- văluie și mai mult profundele-i semni- ficații. Pp baza proprietății socialiste a avut loc dezvoltarea planificată a eco- nomiei naționale, reglarea conștientă a tuturor proceselor economice pe baza planului național unic de dezvoltare economico-socială. Sub conducerea Par- tidului Comunist Român, țara noastră a realizat, îndeosebi după Congresul al IX-lea, uriașe succese, parcurgînd mai multe etape istorice. Dintr-o țară agrar- industrială slab dezvoltată, România a devenit un stat industrial-agrar cu o in- dustrie modernă, puternic dezvoltată și cu o agricultură socialistă în plin prog- res. Producția industrială este astăzi de 120 de ori mai mare decît în 1945, in- dustria chimică a crescut de peste 1 200 ori, industria constructoare de ma- șini a crescut do circa 500 de ori, iar producția agricolă este de aproape 9 ori mai mare. Odată cu atingerea obiective- lor strategice stabilite de Congresul al XlII-lea al partidului pentru cel de-al 8-lea cincinal, România treacă la un nou stadiu economico-socială — cel listă mediu dezvoltată. urmează să de dezvoltare de țară soci a. Temelia ținute pînă tuturor realizărilor ob- în prezent, propricta- tea socialista reprezintă în concep- ția partidului nostru, a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. așa cum re- zultă și din recentele expuneri Ia șed in* țele Comitetului Politic Executiv, sin- gura bază trainică pentru progresul economico-social al patriei noastre, atît in etapa făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, cît și în pers- pectiva făuririi comunismului pe pă- mîntul României. Dr. Petru TOADERE •• • • EMIL FLORIN GRAMA : Contraste SOCIETATEA ROMANEASCA SI PERSONALITATEA UMANA (Urmare din pag. 1) —--- donată. Intrucit persoana este privită în afara oricăror de- Pentru a surprinde burghezia și a I actele de sabotaj, naționalizarea Idor mijloace de producție a inie pregătită de către condu- Partidului Comunist Român, iar întreprinderilor de către co- muncitorești a fost efectuată Zile — 10 și 11 iunie 1948. Marea Națională votează la 11 iunie Legea privind naționalizarea prin- Intreprinderl industriale, mi- terminări social-istorice se preconizează rezolvarea tuturor problemelor sociale într-o manieră evazionistă, fie prin retragerea în „dimensiunile* persoanei umane, fie prin inter- comunicarea cu „persoana* divină. în aceeași manieră exis- tențialismul concepe „existența* ca fondul lăuntric, ascuns, autentic al ființei umane. Existența în lume a omului este considerată ca fiind originar izolată, decăzută, incomunica- bilă și absurdă, pradă citadinului și anonimatului. Dar, fiind și dotat cu nevoia comunicării și a solidarității, omul este în stare, prin proiectul său liber, să-șl transforme exis- tența în ceva autentic, să devină el însuși. Totuși, datorită antropomorfismului, refuzului științei, a repulsiei față de obiectivare existențialismul nu reușește să umple de conținut existența umană. Omul nu este subiectivitate pură, fără obiectivare materială nu sînt posibile nici cele mai ele- mentare funcții ale omului social — limbajul și comunica- rea — cu atît mai mult realizarea de sine a personalității. Nu este greu de sesizat în cadrul acestor poziții prezența implicită a caracterului apologetic (uneori afirmat deschis) deoarece, dacă în societățile contemporane există personali- tăți unidimensionale, mutilate, oameni alienați etc.. cauza, sau cauzele, nu se găsesc, chipurile, în relațiile sociale ge- nerate de modul de producție capitalist, bazat pe exploata- re și inegalități sociale, naționale și rasiale de tot felul, ci, în determinațiile și opțiunile pei-sonalității, în imperfecțiu- nea omului. In abordarea problematicii personalității filo- zofia marxistă pune In evidență totalitatea structurată a relațiilor umane și examinează „individul concret, viu" în interpelația sa cu societatea. Considerînd personalitatea prin prisma „ansamblului relațiilor sociale44 concepția filozofică marxistă nu o dizolvă și nici nu o dispersează în social ci, subliniază prin aceasta esența ei, dimensiunile ei socio- culturale care nu pot ființa decît în strînsă unitate cu un cadru social-istoric determinat. Omul se autorealizează doar în procesul praxisului social care reprezintă o interrelație complexă între eu și lumea obiectivă. Prin urmare, persona- litatea sa nefiind un dat. ci un produs social-istoric, ea re- prezintă de fiecare dată răspunsul conștient al subiectului la realitatea înconjurătoare. Personalitatea este făurită și se autoconstruiește atît In procesul însușirii active a conținutu- rilor și valorilor sociale, a influențelor mediului social, cît și în procesul obiectivării, al practicii în cursul căreia indi- vidul modifică la rîndul său aceste conținuturi, creează va- lori noi. în concepția marxistă este relevat, prin urmare, rolul hotărîtor al mediului social în formarea și dezvoltarea personalității, subliniindu-se totodată faptul că omul se comportă In mod activ în cadrul relațiilor sociale, le influen- țează, le modifică, împingînd astfel istoria mereu înainte, creîndu-și condiții tot mai favorabile afirmării personalității, în acest sens Engels făcea remarca după care „în concepția lui Marx istoria nu se înfăptuiește automat, fără participa- rea oamenilor (rare de fapt o înfăptuiesc), relațiile erono- mice (care de fapt sînt opera oamenilor), nu mișcă oamenii ca pe niște figuri de șah*. în acțiunea sa asupra naturii și a societății omul își modifică continuu condițiile generice ale personalității sale. Dar, procesul de formare, afirmare și dezvoltare a personalității s-a manifestat diferit de la o epo- că istorică la alia, de la o formațiune socială la alta. în orînduirile bazate pe exploatarea omului de către om per- sonalitatea umană se realiza în condițiile existenței unor factori profund contradictorii, fapt ce se reflectă și în planul personalității, imprimîndu-i în esență un caracter contra- dictoriu, împliniri și limite Istoricește condiționate. In ge- nere, în aceste orinduiri dezvoltarea personalității este în mare măsură limitată de blocul relațiilor de producție și sociale centrate pe proprietatea privată, de exploatare și. de aceea, aici numai un număr relativ redus de indivizi reu- șesc să-și dezvolte și să-și afirme personalitatea. Așa de pil- dă, in societățile capitaliste contemporane acționează ase- menea factori care generează alienarea, unilateralizarea per- sonalității etc., cu acțiune prelungită sau permanentă cum sînt: exploatarea creseîndă, crizele de marc amploare, mili- tarismul și consecințele sale, șomajul cronic, violența, rasis- mul, șovinismul, misticismul, analfabetismul, adesea mal- nutriția etc. Totodată se manifestă și aici asemenea feno- mene care stimulează dezvoltarea personalității oamenilor muncii, cu deosebire a muncitorului industrial cum sînt i activitatea revoluționară a maselor, activitatea politlco- ideologlcă a partidelor comuniste și muncitorești, activitatea productivă care, mai ales în condițiile acțiunii revoluției tehnico-științifice, solicită un grad sporit și complex de pre- gătire profesională, creația științifică și artistică înaintată, progresistă etc. Este demn de subliniat faptul că, în socie- tatea capitalistă contemporană, s-au intensificat și multipli- cat acei factori sociali care influențează negativ asupra pro- cesului de modelare a personalității după nașterea persoanei cînd, după cum constată studiile cele mai recente de psiho- logie a personalității, ponderea factorilor sociali în acest proces crește considerabil în raport cu alții. De asemenea, se poate constata și apariția și manifestarea în proporție alarmantă a noi fenomene din această categoric care afec- tează grav chiar fondul genetic al personalității cum ar fi i flagelul drogului, al alcoolismului, fenomenele de subnutriție care afectează un număr însemnat de oameni. Realitățile lumii contemporane, fenomenele ce se petrec în condițiile capitalismului, realitățile din lumea socialistă pun tot mai evident în lumină adevărul de necontestat că personalitatea umană multilateral dezvoltată, deziderat teo- retic al tuturor tipurilor istorice de umanism, se poate rea- liza numai într-o societate nouă, lipsită de exploatare, re- zultat al unei acțiuni revoluționare de mare anvergură în- făptuită procesual de către oamenii muncii uniți în jurul clasei celei mai revoluționare a lumii moderne — proleta- riatul —, clasă care este purtătoarea celui mai profund și autentic umanism. înfăptuirea societății socialiste este un proces revoluționar care începe, așa cum sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, cu trecerea puterii politice în mii- nile clasei muncitoare și ale celorlalți oameni ai muncii și continuă într-o formă nouă în fiecare etapă, asigurînd în permanență perfecționarea societății, înaintarea ei fermă spre comunism. Socialismul edifică o lume nouă, refăcută pe măsura măreției și libertății omului, o societate in care statul devine garantul libertății umane și asigură înflorirea personalității în contextul social al unei comunități umane raționale și drepte. ORIZONT Ivo Munci an DIALOG viatul, dragă fată, — Lasă asta-i treaba lui : să bată ! hai acuma la culcare ! Damian Ureche NECAZURI UMBRA PĂRINȚILOR iunie prea nou. prea plin Un — Uite, stă aici, mama, vîntul rece nu vrea să plece ! Cu au cît crezi că sînt viteaz, se-ntîmplă un necaz ? De ce, mamă,-ntutdeauna, cînd sînt singur cu Miruna. pc cit zici că sînt viteaz,' mi se-ntîmplă un necaz ? nai dă fructe, seamănă c-un tei. parcă cei ce i-am iubit atîta luat și rodul pomilor cu ei. Nu De Au mi le-a răvășit Grivei, iar tortul, de ziua mea, l-am scăpat jos. pe podea. CHIȚCHIȚICA ȘI PISOII pe mi un tren rapid la noi sosit șapte pisoi. — Mîine, vîntul va sta, poate, și-o fi soare peste toate și tu ai să crești mai mare — Au mai fost mai multe ele, boroboațe și-alte rele. Dc cc, mamă.-ntotdcauna cînd sînt singur cu Miruna. Despre părinții care nu mai sînt. Doar aripa poemului m-ajută Să-i mai aduc o dată pc pămînt I MA STRIGA O candidă lumină suie Prin fulgii nopții ce dispar. Mă strigă luna, am un nufăr Pe care 1-1 aduc în dar. O plantă șovăind învață Cuprinsul lumii pe de rost. Și frunza ei, pe unde-aleargă. Și pașii mei. pe unde-am fost. POEZII PENTRU CEI MICI Oglinda iacului adună Capcane calme pentru cer, în care sc apleacă fluturi Cu continente dc mister. Studiind In poeme scrise nesciene. am altă împrejur» fccc-i exploatează resur- i — Dar, mămico, rotocoalclc vor să ascundă soarele, iar eu vreau să plec acum cu păpușa mea la drum șl mă tem de-o ploaie rece. Spune-i vîntului să plece 1 Toți sînt negri, fioroși, încruntați și mintoși și toți au pornit-o-n grabă și s-au pus serios pe treabă să vîneze, cu mult zel, fiecare șoricel. Deîndafă, peste sat, șoarecii s-au alarmat și s-au pus iute pe ducă fiecare cum apucă. Numai micul Chițchițică astăzi nu știe dc frică : doarme dus în patul său și visează că-l dulău ! Numai amurgul mă robește Cu toate pînzcle de-not; Apusul soarelui înecarea Să pună suflet peste tot ! rență avem dc-a face cu un rescriere și transformare, In aceleași — Gerard Gcnette a! practică hipertextuală — ne de fiecare dată cu o zonă di din unghiul căreia sensul acei formări în raport cu pa ziei la propria ei „viață is Vianu) apare ca foarte diferii țele privesc modificările cod1 în relație cu cel retoric sau al căror fundal asimi poetic în cîmpul de expe subiect liric se realizează cumstanțe diferite, deși matei cal și figurativ rămîne ao același. De la Veneția lui Eq Veneția lui Pillat, de pildă,d servă forma de sonet, stn: nivel macrostructural a pod formulă antitetică, grupînd semantică și stilistică In jud izotopii puse în contrast, de$ citează, alteori se parafraza în replică la 1 constatat că, di , pînă la pamfletul ibilitățile hiperboli- cod poetic se develo- torul practicii hi- ( e ce ar merita pri- B. Alteori, poemul în aspecte ale reperto- mai puțin vizibile, ce par situate la I poetului .dezvăluind lențe CA SEVA Lucrasem toata noaptea prin vocale S-aducă zorii zorilor lumină. Simțeam cum un fluid de cer mă leagă Ca seva inelată pe tulpină. Și tu treceai ea taina-n firea verii. Un licăr prin derută și prin mers. De parcă barca simplă a iubirii Ușor te legăna prin univers. Foșnea discret pe calea din sonete îmbrăcămintea ta, topită-n fald. Incit plecarea mirosea a gheață. Deși-mprejurul lumii era cald. Unde te duci în grabă,drag infern, Cu zîmbet clasic fluturînd modern? DACA NU VII... refigurează contrapunctic _ nescian, devine perceptibilă WUI procesului hipcrtextual ceeaal numea o ha nsf oca li zare. La îl formula de tip antitetic favori^B rit romantic, dar și datorită ™f|QÎ|Q hiperbolizante a metalogisM^H pectiv, contrastul, dramatiiM loul“ și făcînd astfel clin de» < i i 1 < < Uite,-odată, nu știu cum, nasturii i-am rupt pc drum. Altădată, pe-o cărare, mi-am uitat mingea cea mare. Mai deunăzi, sub castan, am căzut din tobogan. Prin parcuri, adeseori, mă trezesc că rup la flori. Intr-o scară-nmiresmată basca mi-am udat-o toată, Mirunci i-am rupt bluzița și i-am murdărit fustița, în excursie-n pădure nasul mi-am mînjit de mure, mi-am uitat, lîng-o tulpină, cutia cu plastilină, iar cretele colorate la rîu, le-am udat pe toate. Florile, de ziua ei. Parcă de-uu secol n-am mai fost pe-acasă, Pămîntul peste tot e tot pămînt. In curtea de copil vorbește iarba Despre părinții care nu mai sînt. Cireșul nu mai e. Un păr mai tînăr de viață, Foșnește n calendar și prin păduri. Doar nucul dă lăstari și-ar vrea să fugă De crengile rămase uscături. In curtea de copil vorbește iarba SCRIITORUL LA IZVOARELE VIEȚII însemnul Nu aș putea suporta sentimentul că scrisul nu slujește o cauză, fie ea cît de neînsemnată. Poate că acest dat al conștiinței mele, de a vedea cartea ca slujind o idee, o cauză, se transmite, prin rădă- cini adînci și misterioase, ale unei ordini și ce- rințe morale și ardelenești, de e fi necesar mereu cuiva, de a ne înscrie viața și fapta creației în linia unei îndatoriri etice și cetățenești. Nu pot ghici de unde acest sentiment, cum zic. de a sluji o cauză, prin tot ceea ce scriu dar el există și deci nu-1 pot ignora, trebuie să-i dau drept la existență. Mă gîndesc in acest ceas la acest adevăr, descoperit in propria mea îndeletnicire, gîndindu-mă. totodată, la cele cîteva scrieri, bune — rele, pe care le-am lăsat pînă azi In urma mea in aceste scrieri, fie romane, povestiri, poeme tn proză, reportaje, am inoculat, poate fără vrerea mea directă, ci mai mult fiindcă in-a îndemnat acea ordine misterioasă in- terioară și propriul meu temperament omenesc șl ardelenesc, am inoculat, zic. scrisului acest senti- ment al slujirii unei cauze sociale sau intime, fără de care n-am înțeles niciodată de ce aș exista ca om de condei. Trebuie să fac, însă, imediat ce descopăr acest fapt, precizarea că scrisul nu l-am socotit, deci, niciodată, un mare strigăt în got cl un îndemn spre umanitate, o dezvăluire a sensurilor relațiilor omenești, un sondaj în conștientul sau subconștien- tul eroilor, despre care am scris, cu scopul, mărtu- risit sau nu, de a face din el modele pentru con- In Sc Se cercul verii simt un dor, zbate inima-n decor, zbate grindina-n gutui, Dacă nu vii. să vii să spui ! Și totul parc-ar fi normal Ca un popas duminical, Coboară anii mei, tu-i sui, Dacă nu vii, să vii să spui ! Apropierea dintre noi. Sosită marți, plecată joi, Și-un vis cu gustul amărui. Dacă nu vii „să vii să spui ! Tu cînd ești ceață, cînd ești stea, Ești foarte bucuria mea. Tăcerea primelor statui. Dacă nu vii, să vii să spui! temporanl, de a pune in lumină derile lor, ca pe niște simboluri trăite, șl a celei de mîine, visate întotdeauna cînd traducem, victoriile sau că- ale din artă, relații, tipologii umane, destine, re acestei vieți, realitate. In o facem cu gîndul că ele slujesc la ceva șl cuiva, că taina exis- tenței lor, exemplare sau banale, înseamnă, pentru cei din Jur, virtualii cititori, un fel de „pildă de viață-, o poveste cu tîto. în care el se pot oglindi și se pot regăsi pe sine șl preocupăr ile lor. Senti- mentul acesta al autenticității regăsirii tn celălalt, „ al reflectării celuilalt în fila de carte, în personajul cutare, cu toate datele existențiale, este un senti- ment al adevărului vieții, reflectat profund, prin orizontul artei. în cititor. Tot ceea ce e Înalt, fru- mos, drept sau deplorabil, abject și criticabil, se reflectă în aceste imagini „reale" ale vieții, trans- puse în imaginile artei Mă gîndesc acum la toate acestea mai cu seamă fiindcă aceste adevăruri transpar limpede din pasajele Expumrli tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. din 29 aprilie. Ade- văruri în care descifrăm un îndrumar pentru fiecare om de artă In parte Faptul că scriitorul are menirea de a pune în vileag stările de lucruri (fie ele și negative) de pe poziții revoluționare, mi se pare revelator. De ce revelator ? Deoarece, fără o punere în lumina adevărului a tot ceea ce, încă. frînează avîntul vieții sociale șl individuale, fără o dezvăluire a metehnelor de conștiință șl a stărilor negative din societate și individ, sensul artei ar fi o batere a pasului pe loc. Negativul trebuie pre- zentat în lumina adevărată nu de dragul lui. nici pentru că ar aduce o revelație în noi. ci pentru a se putea coaliza umanitatea împotriva lui și a-1 anihila. Acest îndemn uman, conținut în textul amin- tit, de partid, de a găsi artei un sens civilizatoriu și moral, un sens de perpetuă cronică adevărată a realității, ml se pare un îndemn firesc și revelator, prin care i se oferă artei românești, încă o dată, șansa de a fi prin societate șl pentru societate, de a fi prin om și pentru om. Ion ARIEȘANU un mod de a articula liric« lității orînduirilor omenești ■ cu eternitatea naturii - cădi („Nu-nvie morții, e-n zăduf avertismentul pare a fi chiar: tului descris, devenit pa gului interior, mai precis al lui eului enunțător. In poemul lui Pillat, opoz$ nuează, în primul rînd pen privește și nivelul enunțăriii descris i se infuzează din sentimentalism nostalgic, plasîndu-se de la expresia Q nut subiacent reliefat de impresia auditivă, vizuală bruște din finalul sonetului tf i se opune o structură tex în ecou, în care celor două n țiale le răspunde o replică ii concentrează în comparaț: ? conține, înfiorarea amoro»-. venețian și răsăritul lunii, d trei zone dinspre care se spațiul visării : „Și iată că rînd laguna : / De aur, gondolă luna i" Nu numai I poeziei e schimbată, ci însuși care „subiectivitatea își d tul“, în favoarea unei teziei, dinspre tabloul plari o atmosferă difuză**, ap lismului. care preferă senzațiilor" (Nicolae Manolm poezie) efectelor de contrast pe care antiteza le capătă la Vccatia adevărului * & $ bază figurativă hipogramă, cum ar ffaterre — și făcln- ca structuri alter- ut din volumul i’c-o 1 Botta, aduce la zone de contact și Odă (în metru 1 a dezvolta, una tă în regim dis- ii ca ardere. Inte- mizează pe efec- permutări ale unei în care himerele in- !n înscenări, ala- tragice, hărțuind •tată In ele a pro- izări (aspecte pe ina Uricariu in il Botta), „citatele" dimensiune a unui cum spune Cornel nsie abisală". Ges- și integrator prin solemn anunțată în < t 1 I 1 t i 1 2 <1 alta din istoria lumii aii, al științelor exac- umos și bine moral și nil Individuale, ca o enței sociale, ce stă la mente le definitorii ale ia căruia ne citim tre- m individual ș? colec- 1 cu precizie sporită efortul de cuprindere Impczlrea Înțelegerii Scriitorul își trăiește condiția profundă mărtu- risindu-se în fața colii albe, prin ceea ce a strîns Io sufletul și cugetul său din realitatea imediată, do- * fapt, trimite spre o bîndind o lume interioară proprie, ce se mișcă Intre lanuri în social, pentru cele trei, patru sau mai multe dimensiuni, cîte-i sînt întreaga puritate a gîn- sieși la îndemînă. Vocația adevărului ține de inte- ^it fn noua sa condiție gritatea spiritului scriitorului, după cum realul este vreme nu punctul său proxim de sprijin. Din ea va naște o cultură, realitate nouă ce răspunde unei obiectivități secun- Lnia unei tradiții de, aflată într-un spațiu Interstițlar, mărginit de române, cu realul imediat și propria-l subiectivitate ; un univers azi o mult mai particular ca viziune populat cu elementele cele mai J|n realitatea imediată concrete ale lumii din jur. In centrul acestui univers ^litorul se simte legat se va afla întotdeauna omul, în toată măreția sau 1 UQ reaJ dinamic, mărunțenia sa, în întreagă coloratura sa este Prin ce a deo- com- marunțenia sa, In întreaga coloratura sa. aebidșu- w Ufnan actețe rîndu-se în planurile multiple, de atîtea ori repe- n care trăiește. tubile, iile existenței. Comicul, disnimicu!, mărturisirea spiritului deschid asupra chipului personajului lumini miș- cate de firele relațiilor cu celelalte personaje, cu ceilalți oameni, cu șinele său tumultuos sau solitar, cu lumea din Jur. De aici și faptul că vocația ade- vărului e dublată în scriitor de voința sa de unive • » obiectiVitate inter- salitate pe carc și-o asumă prin cunoaștere, prin L crecjjnțeie faptele și încercarea de a înțelege cele mai profunde meca-^^™^* • nisme ce pun în mișcare un sentiment, un gest, o replică, în ultimă instanță, fețele prezentului lumii căreia îi aparține. Poți înțelege lumea antichității, a evului mediu, lumea Renașterii, a clasicismului, ți le poți asuma,! dar nu le poți măiturisi contemporanilor decît prin filtrul conștiinței prezentului tău. mereu la fețele lumii Ir. care trăiești, prin asimilări & trebuie să-și regă- lle evidenței । o sta- •caU a cugetului sau ■ profil moral consti- E starea de grație riei realități, ce Unde mutații în cu- ndu-se. ta scriitorului, voca- prindere universală, raportîndu-k Jlpuranța in mai bine precizie profilul și parțiale. Lumea prezentului nostru, atît de com- plexă în înfățișările e». poartă pecețile succesive ale unor lumi trecute despre mentalitățile cărora șl eve- nimentele cărora s-a scris o întreagă istorie literară . din dreptul prezentului de alunei. Dinamica lumii • li noastre, stabi- cul șl rolul în marele I Eugen BAM in • 4 • • 5 G ORIZONT Studiind în altă împrejurare oeme scrise în replică la te esciene. am constatat că, deși mță avem de-a face cu un prw «scriere și transformare, în linii celeași — Gerard Gcnette 14 ractică hipertextuală — ne confrt e fiecare dată cu o zonă de t in unghiul căreia sensul acestor ormări în raport cu participam iei la propria ei „viață istorică ianu) apare ca foarte diferit ?le privesc modificările codului j i relație cu cel retoric sau estd I căror fundal asimilarea obli □etic în cîmpul de experiență al obiect liric se realizează uneori I imstanțe diferite, deși material il șl figurativ rămîne apr ?elași. De la Veneția lui Emi: cneția lui Pillat, de pildă, deși ?rvă forma de sonet, struct ivel macrostructural a poeziei rmulă antitetică, grupînd su^ •mantică și stilistică în jurul a otopii puse în contrast, deși tează, alteori se parafrazează i figurează contrapunctic soneto| îscian, devine perceptibilă in I ocesului hipertextual ceea ce unea o transfocalizare. La Emi rmula de tip antitetic favoriza! t romantic, dar și datorită vir perbolizante a metalogismuld ctiv, contrastul, dramatizînd ul“ și făcînd astfel din descria 1 mod de a articula liric temi ății orînduirilor omenești In i eternitatea naturii — căci In Nu-nvie morții, e-n zadar a 'ertismentul pare a fi chiar al lui descris, devenit partener a! d lui interior, mal precis al mon( i eului enunțător. In poemul lui Pillat, opoziția se] icază. în primul rînd pentru câ« ivește și nivelul enunțării: obl iscris i se infuzează dinspre su ntimentalism nostalgic, a asîndu-se de la expresia unui it subiacent reliefat de opozit ipresia auditivă, vizuală, uște din finalul sonetului e se opune o structură textuală B ecou, în care celor două versuri] le le răspunde o replică sinleq ncentrează în comparația pe a nține, înfiorarea amoroasă, nețian și răsăritul lunii, adi îi zone dinspre care se proiej | exploatează resur- plnâ la pamfletul itățile hiperboli- ațiul visării id laguna : ndolă luna I : „Și iată că răsare / De aur. arcuiU " Nu numai tonii eziei e schimbată, ci însuși re „subiectivitatea își domină d I". în favoarea unei „mișcări i :iei, dinspre tablou» plastic, atmosferă difuză", apropiată d mului, care preferă „sine izațiilor" (Nicolae Manolescu, ezic) efectelor de contrast care antiteza le capătă la r adevărului xmdiția profundă mărtu- ?, prin ceea ce a strîns în i realitatea imediată, do- proprie, ce se mișcă între ilte dimensiuni, cîte-i sînt adevărului ține de inte- lul, după cum realul este rijin. Din ea va naște o unei obiectivități secun- Interstițlar, mărginit de subiectivitate ; un univers at cu elementele cele mai în centrul acestui univers tul, în toată măreția sau i coloratura sa. desfășu- ;iple, de atîtea ori repe- cul, dramaticul, tragicul, iersonajului lumini mlș- i celelalte personaje, cu ău tumultuos sau solitar, șl faptul că vocația ade- r de voința sa de unlver- 5 prin cunoaștere, prin ele mai profunde mcca- in sentiment, un gest, o fețele prezentului lumii ichității, a evului mediu, imului, ți le poți asuma, ntempoi anilor decît prin Iul tău. raportîndu-le -e trăiești, prin asimilări lui nostru, atît de com- ită pecețile succesive ale «nulitățile cărora și eve- » întreagă istorie literară atunci. Dinamica lumii neori a-și schimba între ele măștile, aceste ipostaze întruchipează un ritual prin care eul este supus unei mișcări contradictorii i una aspirînd la unitate, alta amenințată de pierdere, de dezin- tegrare. Prilej de gravă asumare sub forma unei rupturi tragice ce se cere izbăvită în Odă, această mișcare capătă la Botta forma unui univers al glisări- lor, în care tranziția și pluralitatea de- vin pretext al unui lirism proteiform. Permutările produse în spațiul reflectat de către replicile din poezia teatrali- zantă a lui Botta relativizează unitatea de suprafață- a universului eminescian, dar dezvăluie și scindarea ce animă spectacolul din poezia lui Botta. Solu- țiile găsite de cei doi poeți pentru a o proiecta liric sînt similare prin caracte- rul lor fantast și prin poziția centrală ce o acordă relației cu alteritatea. Este punctul în care dialogul poate fi înce- put, iar în baza lui faptul că Botta este, așa cum aprecia Ileana Mălăncioiu, unul dintre cei mai profunzi comentatori ai lui Eminescu, ni se relevă aproape de la sine. Filtrul pe care poetica individuală a unui autor îl impune textului emines- cian devine și mai frapant atunci cînd, așa cum se întîmplă la Mircea Tvănescu, replica nu urmărește global un text, ci reține o temă poetică și principalele ei modulații figurative din repertoriul eminescian. Astfel, tema „părului de aur" ce încadrează obrazul ca o aură sau înve.șmîntă trupul cu o mreajă de lumină devine la Mircea Ivănescu un pretext a nenumărate rescrieri, prin care se explorează toate virtualitățile simbolice ale imaginii. în ultimă instan- ță, ea coagulează prin suprapuneri un sens metapoetic. Ființa obsedantă ce rămîne în aura (aurul) luminii sau se șterge sub pulberea acesteia, sacralizată și inaccesibilă în același timp, devine un simbol al unui tărîm intangibil spre care poetul trebuie din nou să străbată drumul. O poetică a rescrierii care in- tegrează o temă romantică — nostalgia după un obiect rîvnit, dorit — unei practici poetice modeme, la nivelul că- reia o transformă în supliciu al eternei reîntoarceri, travaliu în jurul aceluiași nucleu descris, comentat și recomentat și în felul acesta plasat în distanța unor medieri din ce în ce mai dense. Am încercat să schițăm doar cîteva dintre direcțiile în care investigarea trans-figurării textului eminescian în poezia ce i-a urmat ar deveni profita- bilă pentru a sesiza, în schimbarea de sens pe care o semnalează, procesul de- venirii modalităților poetice (atît la ni- velul codurilor individuale, cît și la cel al codurilor ce definesc la un moment dat conceptul însuși de poezie) și din- colo de ele pe cel al receptării lui Emi- nescu și al exegezei poeziei acestuia, implicit asumate în rescriere. Smaranda VULTUR Odă e recuperată în Sara pe deal. Emil Botta îi opune în Scut un scenariu în care Iubirea, travestită în cavaler apă- rător, ca îngerul altădată sau ca Scutie- rul Tristețe ,Î1 mîntuie de dorul emi- nescian de pierdere („O, de-al stelelor dor mă topesc / și m-aș duce la ele / dar Iubirea mă apără"), de ademenirea stelelor ce scapără în adîncul fîntînii („Ochii mei în extaz rătăcesc / în adîn- cul fîntînii unde stelele scapără"), stele ce sînt la Botta și „Hydre, stele rele", n ce ase cui tiv. le, s ' Constantin twa Stancu & ȚARA HAȚEGULUI im « bază figurativă [Hpogramă, cum ar bene — și făcîn- ; a structuri alter- s d a m gp?ctic se develo- practicii hi- ce ar merita prl- Alteori, poemul în e ale reperto- 11 puțin vizibile, le ce par situate la poetului .dezvăluind ■din volumul Pe-o IU Bolta, aduce la b zone de contact ji Odă (în metru lâ dezvolta, una teii In regim dis- Sra ardere. Inte- K mizează pe efec- fcmutâri ale unei e himerele in- Inscenări, ala- Legice, hârțuind kată In ele a pro- rnizâri (aspecte pe ta Uricariu in 3 Bolta), „citatele" taensiune a unui um spune Cornel ie abisală". Ges- 4 integrator prin țolemn anunțată în piei re lui set un a < a In față in A ția !ind®| cdlM așa cum „clarul de noapte" e „în al nop- ților teatru" și „clarul de moarte". Ima- ginea stelei reflectate în fîntînă spre care rătăcește eul privitor și mărturisi- tor o reproduce, proiectînd-o la dimen- siuni cosmice, pe cea a himerei inte- rioare care exercită asupra eului aceeași ambiguă teroare, amestec de spaimă și fascinație pe care ochii lui Hyperion, ce „lucesc adine himeric / Ca două pa- timi fără saț și pline de-ntuneric“) îl exercită asupra Cătălinei : „De-un dor fără sațiu-s învins / Și nu știu ce sete mă arde / Parcă mereu din adine un ochi răpitor de himeră / Ar vrea să mă piardă". Cum remarca losif Cheie-Pan- tea, această atracție ambivalență derivă din însăși îngemănarea în Luceafăr „a iubirii, care cheamă la unitate" cu „moartea ce desparte implacabil" con- flict pe care Botta îl înscenează în Scut, despărțind în două ipostaze, una pro- tectoare (Iubirea), alta perfid multipli- cată (stele, glasuri de Undine, Piaza- Rea) și malefică, ceea ce la Eminescu apărea într-una singură. „Falsuri în flui- dul lirismului" (D. Uricariu), putînd u- figurine O carte simplă, umană . Există, la Constanța, o mînă de intelectuali, animatori ai mișcării culturale locale, gazetari și scriitori, de bună factură, fie grupați în jurul revistei „TOMIS", fie în re- dacția ziarului „DOBROGEA NOUA", fie în jurul cenaclu- lui literar, de-acum de renume național, „POESIS". Unul dintre acești animatori este și Florin Pietreanii. Profesor de română, de adîncă experiență didactică, articler și eseist literar, poet și prozator, el întruchipează pe unul din oa- menii hărăziți a se dedica mișcării literare tinere și entu- ziaste, a impune, prin concursurile anuale ale „POESIS"- ului, poeți, azi, unii dintre ei, recunoscuți în poezia tînără. Dar, alături de activitatea fierbinte cenaclieră, Florin Pietreanu este el însuși un autor, prin volumul de poezii și prin microromanul pentru tineret „Pasărea de argint" (Ed. Ion Creangă), tipărit nu cu mult timp în urmă. Con- struind o intrigă tinerească, de aventură, a unor adolescenți, prozatorul descoperă caractere ferme și pline de poezia vîrstei, capabile să ia inițiative și hotărîri decisive în acele împrejurări grele în care sînt puși de o rețea dc spioni in- dustriali. Meritul acestui roman al lui Florin Pietreanu re- zidă nu numai în epicul dinamic, policier, Si dialogul spu- mos sau în conturarea unor personaje autentice, dar, mai cu seamă, în fabula subtextuală a cărții : devoțiunca pentru o idee, dăruirea generoasă pentru o idee, ce merită să con- ducă orice spirit tînăr de azi. Prozatorul își implică eroii săi : Mihal, George, cercetătorul Adrian, și pe alți colegi și colege de clasă, nu numai într-o intrigă antrenantă, dar îi implică în propriile lor neliniști, căutări morale, expe- riențe de viață. Prozatorul dedică, prin „Pasărea de argint", o carto luminoasă și antrenantă celei mai tinere generații de adolescenți, o carte în care transpare dorul de aventură, propriu vîrstei în discuție, dar și dorul de vis înaripat, de înalt și de ideal avîntat. Florin Pietreanu scrie o carte simplă ,umană, o carte adevărată și fluentă în epica ei, plină de avînt juvenil și, mai ales, de o incandescentă poezie a vîrstei care, ca o pasăre de argint, vîslește peste aceste pa- gini, luminîndu-le cu o constantă generozitate. Ion ARIEȘANU retexte k ______ b din istoria lumii a) științelor exac- ți bine moral și vlduale, ca o ei sociale, ce stă la tete definitorii ale fala ne citim tre- lîdividual șl colec- , co precizie sporită teiul de cuprindere fccirea înțelegerii trimite spre o li ta social, pentru fes puritate a gîn- bnoua sa condiție i vreme nu este r de cultură. Prin ittoei tradiții ce a ■ române, cu deo- ■ o mult mai com- rulitatea imediată il se simte legat nn real dinamic, față de actele blâ care trăiește, rislrea spiritului trebuie să-și regă- evidenței । o sta- 1 cugetului sau ^rdil moral consti- cbiectivitate inter- r.lnțele, faptele și _ rea de grație realități, ce mutații în cu- He. hîcriitorului, voca- bdere universală, mnța In mai bine Ic precizie profilul și ixii noastre, stabi- ■ d rolul în marele ■fen IBM 11 lumina sosește din toate părțile deodată, mai ales din partea migratoare a unei elipse de aripi Pe un peron dc frunze, copiii se joacă de-a plecarea în viitor, umplem amfora unei secunde cu must și bem în cinstea acestor păsări care zboară cu inimile noastre în cioc. In august, satele se înalță în văzduh pe aripile rațelor sălbatece, atunci stejarii trag prin rădăcini pînă în frunze oasele celor ce au fost, și o alta pe altă aripă, înveți cum se bate tăișul coasei, pe îndelete, pînă ce metalul sună Zimbrii trec prin vocale, un fluture cu o coroană pe o aripă frumos ca un suflet cintînd in ninsoare. Privești la femeile cu trupul mirosind a brad și a veșnicie. Vine acea dimineață, mai tăioasă' ca ochiul lupoaicei, mai curată ca sufletul fecioarei, cînd se apleacă să rupă macul din holdă. Te retragi în munte, înțelegi puterea griului de a urca în steme. CER DE INIMI In văzduh e o țară cu hotare de păsări, miroase cerul a toamnă, să ne spălăm trupurile de umbră TOAMNA LATINA Zilele sînt coapte, miros a veșnicie, se culeg merele la Densuș, copiii se joacă de-a toamna, intră în mere, acolo germinează stele de tăcere, în golul pietrelor, inimi rotunde de grădinar. Copiii se joacă de a toamna, cine mușcă din măr eliberează celălalt eu. Bărbați puternici sin< îngenuncheați dc mere, strivesc iarba cu genunchii, sînt luptătorii care mor și nu se predau. La Densuș merele cresc la loc într-o singură noapte, în carnea lor atîrnă anotimpuri vechi, iar. acolo, puntea străbate dimineața, nu mai ajunge pe celălalt mal, din firul de apă subțire, ca un cîntec de dragoste, sar flămînde pietre după inscripții latine. „Archaeus” (I) Din lăudabila inițiativă a prietenului nostru Gh. Săbău (iar dacă zic al nostru, nu ai meu, e intrucît ne bucurăm atîția de acolada amiciției sale), am ascultat deunăzi, la Arad l, un scurt, dar substanțial concert al nobilului grup „Archaeus1*. Pian, vioară, violoncel, chitară, percuție, clari- net, fagot (în ordinea ținînd de pasul, de metronomul pro- zei mele, — nu în aceea din program), acest septet evolu- ează sub, invizibilă, bagheta compozitorului Dănceanu. Liviu Dănceanu, exponent (și promotor), în spațiul nostru, al unei muzici postmoderne (cuvîntul e inevitabil 1): o me4 tamuzică, de fapt, — în, deocamdată, singur sensul că vine după, că urmează diverselor avangardisme ce, raportîn- du-se la clasici (în înțeles de „mai bătrîni“) ca la alteritatea însăși, păreau a-și fi făcut din simpla abatere de la o linie J din diferență și negație, din replică și deconstrucție, proprlq rațiune suficientă, ca și, de regulă, o dogmă (de unde, para- doxul însuși al inovației ca scleroză). In metamuzica dc față, disforicul și dis(t)onantul : noțiune, în atonalism, inoperantă ab initio, (re)devin, însă, funcționale (și eo ipso expresive), anume tocmai întrucît, dintr-un tiranic scop în sine, (re) devin mijlocul prin care se pierd, ca să se rccîștige, înde- aievea sau in spe, o ordine, un rost, o noimă j sistemul bine temperat (în cazul vechilor maeștri); armonicele naturale (în. uneori, acesta ultim), prin care muzica aspiră, adică tinde asimptotic, la puritatea genuină a songului originar, a așa-zisului „arheu" (vocabulă preeminentă în teoria dăn- ceniană, ce o preia, readaptînd-o, din Paracelsus și Van Helmont, din Cantemir și Eminescu, ca și, nu mai puțin, din Noica2). — Or, între linii fie zis : în „ecletismul lumi- nat" (cu un cuvînt al lui Ion Barbu. referitor, la acea dată, la matematicile noi) al respectivei metamuzlci, e loe și pentru, la răstimpuri, plăcerile tonalității; șî-i simptomatică prezența, în repertoriul lui „Archaeus**, a unei piese ca aceea (repetitivă, antrenantă, cum Bolero-ul ravelian, dar fără melopism lasciv, nici pitoresc3) de Terry Riley, inti- tulată programatic (dar, pasămite, într-o notă de pince- sans-rire, â la Sat ie) In C, .i e. „în do major" ; în do major-ul despre care, nu altul decît Arnold Schdnberg spunea, șl trebuie să-1 credem, că, iată, se mai poate scrie ; în acest „simple do majeur de la quotidiennete"4, adică. — Și daca apelez, acum, la un citat care vizează amprenta, coloritul, „masla" unei tonalități anume, e ca să trec mai lesne, astfel, la „melodia" unor timbruri, la o Klangfarbenmelodie (în sens, aici, nu tocmai strict), ce pare a fi stat în centrul concertului de Ia Arad. Căci, cu vreo cîteva excepții, anume cele opt secvențe ale maestrului Nemescu, brevisslme și fulgurante în chipul unor revelații5. Septetto-ul, ca o rever- sie dinspre septuplu înspre unu, al diligentului formației șî „bolero"-ul rileyan, în care clarinet, percuție, fagot, chitară, vioară, pian și violoncel colaborează, ponderea serii muzi- cale va fi constat din cîte-un solo al fiecărui instrument. Un bun prilej de etalare, nu numai a virtuozității și artei interpretative, dar și a mărcilor timbrale (fie a celor în- născute, fie a celor simulate, factice, „alia" sau „als ob") ale acestor instrumente. — Dar despre asta, în alt număr. 1 în cadrul noului colocviu primăvăratic de acolo, anu- me Intermedia II, din 20—21 mai. 2 Cf. și Grote Tartler, Principiul arhcului (Liviu Dăn- ceanu), în Melopoetica, București, 1984, pp. 133—136. 3 în rol, aici, de substantiv. 4 Vladimir Jankdlăvitch, L’Ironie, Paris, 1936, p. 91. e E vorba de lucrarea Spectacol pentru o clipă. Șerban FOARȚA ORIZONT TEATRU SI REFLEXIVITATE miniaturi PREMIUL RE1 a CĂLĂTORIA PERSONAJULUI COMIC (II) Urîtul neputinței LUNETA DE ROU Cum se produce aceistă. ciudată la prima vedere, tendință a personajului comic de a închide prin el însumi o în- treagă lume care este a piesei ? O ana- liză detaliată a problemei ar trebui, probabil, să aibă in vedere relația per- sonajului din punct de vedere social- moral, dar și relația stabilită de publi- cul teatral cu lumea reprezentată care i se oferă. Cel mai ad’sea, personajul comic este exponentul soluției pe care o va propune in finalul piesei. încărcă- tura social-morală a acestuia este de calibre diferite. în funcț’e de cît a vrut să spună autorul sau de cum „vede* publicul, în acel moment al receptării, schema sau conflictul comic. O situație revelatoare o oferă vodevilul și farsa în secolul trecut. Schema comică presupu- ne, în cadrul acestor specii, un cod sim- plu, eficient pentru public. Stagiunea 1837—1838. de pildă, după cum o descrie 1. H. Rădulescu. arată câ scena teatrului francez din București este in plină dez- voltare, vodevilul, fie cu temă socială, fie de pur amuzament, ocupînd primul loc în repertoriu. Vodevilul, o placă tur- nantă a comediei romantice spre come- dia cu accente sociale puternice, propu- ne publicului. în epocă, probleme sociale actualizate de teatrul romantic precum î mezalianța, spiritul de toleranță pentru curtezane, egalitatea femeii in societate. Se încerca, in același timp, prin perso- najele comice, pregătirea terenului pen- tru primirea ideilor democratice și uma- nitare — una din cauzele pentru care forma comică a „luptat* întotdeauna. Odată evidentă „rezolvarea* pe care o propune personajul comic, lumea sa pare că dispare- Observînd diferențele între comic și tragic. Jean-Pierre Ri- chard consideră că faza extremă-la care ajunge forța de „Izolare* a comicului este caricatura Nu cred, totuși, că forța de seducție a comicului determină exis- ența etanșă a personajului, alături de aceea a receptorului său. Da să e adevă- rat că se manifestă, în cazul publicului, „revelația* superiorității sale în raport cu ceea ce se întîmplă pe scenă, nu este mai puțin adevărat că personajul se poate afla într-o relație mai directă cu spectatorul, determinîndu-1. nu o dată, să se gîndească la sine Des citatul exemplu al publicului premierelor abso- lute cu piesele caragialene este suficient de evocator pentru a nu mai stărui. Una din cele mal Interesante proble- me teoretice pe care le-a suscitat per- sonajul comic se referă la trecerea sa de la comedia burgheză la comedie con- temporană. Cu alte cuvinte, este vorba de schimbarea perspectivei asupra mo- dulul de comunicare • de la a descrie realitatea Ia a o face semnificativă, prin forța simbolului și a alegoriei. Cînd se vorbește despre capacitatea de „asana- re* social-morală a comediei, este avută în vedere „îmbunătățirea funciară* (pentru a ne menține în aceeași sferă semantică) pe care ar putea-o produce comicul. în ce măsură este aceasta o iluzie sau nu ? Firește că, luată în ordinea acțiunii, a practicii, puterea de a schimba a comi- cului este redusă. Rare sînt cazurile în care un spectacol comic, figura vreunui personaj de comedie a putut da într-atît de gîndit îneît să provoace modificări esențiale alt unui comportament abe- rant. Școala bunelor moravuri șl-a putut alfa, din cînd în cînd, teatrul comic, spre a pune fată în față omul cu o ima- gine a sa schimonosită, aberantă, ilo- gică etc. Au fost perioade, cum se știe. în care teatrul — „oglindă a lumii* — determi- na individul să se recunoască în imagi- nea sa de pe scenă. încarnată de un Tartuffe sau un Jupîn Dumitraehe. Per- sonajul. în comedia clasică, propune o imagine a lumii sale care, acum, poate fi acceptată cu detașare. E probabil că nu astfel au stat lucrurile la premierele absolute ale acelor comedii. „Martorii oculari* ai premierelor comice sau tra- gice shakespearene au avut reacții nu o dată comice în legătură cu pasaje dra- matice fată de care astăzi manifestăm un interes mai redus. Ceea ce determină continua vitalitate a personajului comic ar putea fi definit, cred, ca paradigmă a unui model comportamental care asi- gură un neîncetat transfer de stimuli de la structurile conștientului (așa cum le relevă piesa comică) la cele ale subcon- știentului (așa cum influențează ele publicul) Se poate vorbi de o „criză* a personajului comic atunci cînd acest transfer încetează de a mai fi semnifi- cativ la receptare, chiar dacă, în structurilor comediei, personajul produce sens Circumscris, planul comic cu intermitențe, pînă spre anii ’50, realului, personajul comic a fost cel mai adesea văzut în funcție de această determinare considerată drept fundamentală. Caracterologic, lingvistic, psiho so ial, moral, persona- jul comic a rezistat și va continua să reziste mai ales datorită multiplelor sale rădăcini. în același timp, însă, așa cum personajul „farsei tragice* sau ai „comediei negre* a demonstrat, structu- ra personajului comic suportă transfor- mări de esență schimbări de „direcție*, care, la rîndul lor, se pot clasiciza. Teatrul „absurdului* a propui astfel de personaje suouse unei profund? anamer- foze a umanului. Scenariul subconștien- tului. in cazul lor, este mult reliefai pentru a pune într-o relație mai dina- mică partea „nocturnă* cu cea „diurnă* a existenței sale. Evident, aici nu mai poate fi vorba de personaj ca „expo- nent*. cel puțin nu în felul in care am fost oblșnuiți pînă acum să privim problema, dar nici — așa cum s-a sus- ținut uneori — de cantonarea persona- jului într-o obsesie unică a autorului care ar putea deveni Ininteligibilă pen- tru receptor dacă obsesia nu este des- cifrată corect. Această a doua direcție de evoluție a personajului propune, deci, nu atît descrierea realității din punctul de ve- dere impresionist, cît mal ales activarea puterii de reprezentare a umanului, operațiune pe care publicul o acceptă destul de greu dar care pînă la urmă, devine captivantă. Nu poate fi dedusă, din cele scrise pînă acum, ideea unei concurențe între cele două modalități de construcție a personajului comic. Pentru a nu mai aminti faptul că ele nu sînt singurele proceduri de acreditare a lumii comice. Este vorba, mai ales, de diversificarea concepțiilor noastre asupra reprezen- tabilitățil umanului care nu poate fi ac- tualizat, prin comic. într-un singur feb Este, aceasta, și șansa viabilității. în teatru, a personajului comic, a cărui că- lătorie, prin secole, pare șl cred că este fără de sfîrșit Marian POPESCU Vocația romanității A dura o locuință este un lucru important, în care oamenii mvcstac 1 materiale, energie și o parte din viața lor. A construi o linie de fabM cație, integral automatizată, constituie un eveniment esențial pentru pro- ducție, în care se investesc mijloace materiale, efort de creație tehnai^ gică, trudă și risc, cît și o bună parte din viața oamenilor care vlswH în acest fel viitorul. A făuri, însă, un om nou, deschis și pregătit pentm viitor, constituie un act socio-economic fundamental, de care depindi însăși viitorul. Astăzi știm că viitorul este, în linii generale, prcumM că el poate fi prognozat și construit din timp în coordonatele sale pfjțj cipale de evoluție. Dar, construcția viitorului depinde, in chip csen^1 de calitatea oamenilor și de competența profesională și organizatorici, di eficiența cu care ci extrapolează prezentul spre orizontul cît mai înde- I părtat al anilor ce vin. Viitorul nu poate fi însă construit pe temelii in« I vechite șl cu oameni plafonați sau închistați în automulțumire, cu excep»| ția cazului în care se vrea cu orice preț întoarcerea la trecut. Nimeni nu poate urca piscurile Himalaiei, fără o temeinică pregătire, multilaterala psihică, morală, fizică și tehnică. Cu atît mai mult, pierderea unul on de valoare, tînăr sau vîrstnic, din circuitul și clocotul marilor fronturi dtl împliniri șt înaintări spre viitor, nu poate fi estimată nici în bani șl nW ] în produse : este pur și simplu un gol hidos ! „N-am avut noroc*, se ta I menta o cunoștință, altfel dotată și care pornise în viață cu mari per* I pective, vreau să sțmn cu calități și cu o pregătire temeinică și care drum amorțise și se blazase și se cuibărise somnoroasă la adăpostul unor I justificări de tipul : „eu nu sînt ca dumneata la Timișoara*.............Mă ta | țelegi, aici la Belinț, la sat, de...“, zice cunoștința mea, adică la șalct I poți să faci, cum poți să te impui, să te afirmi, să arăți cine ești și Ct poți ? ! „Facem și noi ce putem* ... o auzeam justifieîndu-se neputlncioa4J firește, că la ei e mal greu, posibilitățile sînt mai restrînse, noul răzbele mai căznit, monotonia nu e chiar atit de ușor de învins, trebuie să le mulțumești și cu mai puțin, orizontul e mai îngust... „înțelegi, dumneata’] al avut noroc la Județ*, încerca cunoștința mea să mă facă complice ct trista ei resemnare, „Facem șl noi ce putem*... Și, într-adevăr, ce fac el e foarte puțin sau mat nimic, cu ochii lipiți toată ziua de geamul out^ | buzului care trece spre Lugoj sau spre Timișoara sau al trenului care se grăbește și el din stația lor și cu gîndul să ajungă iute acasă și să tragă obloanele lipsei lor de ambiție și de mîndrie elementară. Cunoștința mea a făcut filologia la Timișoara și acum oftează Uniștindu-se că dacă ne mai c aproape de Ștrandul termal nici șansele ei de acțiune, de ajirmattt I de angajare nu pot fi puse în discuție, rămînîndu-i doar datoria soninir lenței leneșe și a slujbei cu încetinitorul. „Aici și timpul trece mai greu, I ce știi dumneata, și cîteodată te apucă și un urît...“ Ei bine, am Infe- les-o, e cumplit urîtul neputinței, al măcinării vieții la marginea ei, intre | parantezele resemnării și nici nu cred că poate fi o pedeapsă mai mart pentru cine se mulțumește cu justificările și se liniștește cu ele, în timp ce viața adevărată și mare și curajoasă și plină dc clocot curge naști- ] vilită și puternică și cuceritoare. Nemernică lașitatea și jalnică aceasti I mulțumire cu firimiturile de la un ospăț care chipurile ți s-ar fi rețuzat. I P. S. Carul l-am întîlnit șl în alte ipostaze! 0. ce frumos, ce frumo. ce f să te doară cuvintul pînă să visezi, să visezi, să vi cum cad — luminindu-ț fruntea — ; printr-o lunetă să vezi și ape ; cerbii cum trec otăvile în dinele toamnei, cînd te mai i vara cu ierburi și flori cînd te-m să îfi spui că ochiu-i un și că ceru-i o s e frumos — nu-i așa ? nu-] tandrețea iluzi Iluzia — ra un cerc imperfect în spațiul din jurul ochilor tăi, iluzia ca o mare de cercuri în jurul ființei tale ... O, cită tandrețe are iluzia ! P \GIM DE JURN/ Astăzi m-am plimbat sb pc străzile desculțe ale or VIAȚA ASOCIA • La Liceul pedagogi Caransebeș a fost prezența poetului. Versuri desen. Editura Ucroniile apărut de Eminescu. lansi volur de I< curii Desp George DINU plastică viața școlii Emil Florin Granit Despre succesul cu totul remarcabil, repurtat dc doi elevi timișoreni la două olimpiade internaționale, presa a apucat deja să scrie. Vom încerca în cele ce urmează mai mult decît o consemnare a faptelor t „Mențiunea de onoa- re" dobîndită de elevul Dan Ungureanu la Olimpiada internațională de latină de la Arpino șl premiul al II-lea, cîștigat de Daniel Funeriu la Balcaniada de chimie de la Sofia. Vom încerca să transformăm aceste momente în prilejuri de dezbatere angajată a ideii de performanță In învățămîntul românesc, supu- nînd discuției, deopotrivă, cauzele, factorii de stimul, ai unor asemenea rezul- tate, precum și perspectivele pe care acestea le deschid. Ne-am adresat, pentru început, profesoarei ECATERINA ANDREICA. de la Liceul de filologie-istorie, ai cărei elevi, Dan Ungureanu și Bogdan Țâra au participat într-un mod meri- toriu la Olimpiada internațională de latină (427 de concurenți din 24 de țări). — Ați fost, cum s-ar spune, „antrenorul* acestui mic lot de performeri. — Rolul meu de „antrenor* nu s-ar fi putut exercita decît într-un anumit context. Acest context se numește o școală foarte bună : Liceul de filologie istorie din Timișoara, unde se face încă o pregătire temeinică de cultură ge- nerală. Dintre cei cîțiva elevi deosebit de dotați pe care îi am, doar doi s-au prezentat la olimpiada națională de latină. Amîndoi, Dan Ungureanu șl Bogdan Țâra, au reușit să treacă apoi de concursurile de baraj de la București care au desemnat pe cei șase participanți români la Arpino, în Italia, unde se organi- zează anual un mare concurs internațional Cicero. Din start am simțit un handicap. — în ce consta el ? — Intr-o raportare lucidă la tipul de pregătire școlară a elevilor din alte țări, unde media orelor de latină e mult mai mare. Apoi, Cicero. Unii îl stu- diază un an întreg. Programele noastre îi acordă doar trei ore. Știind că exi- gențele sînt foarte mari, m-am simțit la un moment dat depășită. Am apelat atunci la Universitate. Marea șansă a acestor copii a fost întîlnirea cu profe- sorul G. I. Tohăneanu. El i-a întîmpinat cu toată dragostea. După întîlnirile cu el, veneau mult mai bogați. Li s-a înfrumusețat limbajul, s-au apropiat de filosofie, au început să pătrundă textele latinești ca niște adevărați intelectuali. S-a adăugat acestei întîlniri și aceea de la București, cu profesorul Dan Slu- șanschi, care a pregătit timp de trei săptămîni lotul olimpicilor. — Dincolo de jubilația firească pe marginea rezultatelor în sine (România a cîștigat și un prețios premiu II prin elevul bucureștean Barbu Popescu), succesul de la Arpino poate deveni și un prilej de meditație matură asupra statutului actual in școală al limbilor și culturilor clasice. — Aș dori ca acest succes să prilejuîascâ, într-adevăr, o meditație asupra statutului despre care vorbeați. Nu putem fi cu adevărat „clasici11, fără studii clasice temeinice și fără a ne respecta cum se cuvine izvoarele istorice. Ar trebui restituit, deci, limbii și literaturii latine, atit în învățămîntul gimnazial, liceal, cît și în cel universitar, statutul meritat. Am putea investi biruința acestor adolescenți cu o semnificație simbolică. „Tineri și ferice*, la exact un secol și un deceniu după Vasile Alecsandri, el au adus României un dar pre- țios, atestat sigur al unei vocații : vocația romanității. I. PANTEA La prima Timișoara, „Flori pentru Cetate'^ sa expoziție personală, organizată sub generi în cele două ale minigaleriei de la Casa UnivaH rilor, Emil Florin Grama, tirgovi» de origine, cu studii superioare de cialitate la București, se prezintă artist cu experiență creatoare și zițională îndelungată, cu o pecete stiM tică bine individualizată Specia naturii statice, cu flori, perja în pictura noastră, își îmbogățitei practica artiștilor contemporani stropi ra și semnificațiile. Fără să-șl pili] încărcătura afectivă intrinsecă, fieri® lui Grama se ordonează compozițtal și ritmic în spiritul sintezei formei,! esențializării. al unei moderate absVa ții (în care s-ar putea regăsi, filtra desigur, lecția meșterulu Ion Sâlișt&J meșterul său de la Facultate). Mii i?l tens și declarat în „Flori In vase de id în „Contraste*. sau în wAmintiri*|ii îndeobște prezent in lucrări, se !»| simțit un grafism expresiv care sewH grează în viziunea cromatică, nd țînd-o. Se impune în aceste naturi staticei nevoie predominantă de instaurare ■ unui spațiu, nu numai fizic, ci șicuid verberații spirituale. Distribuirea coti lecție și economie a obiectelor ln’.r-d asemenea spațiu revelează, prin asocia inedite, metafore i albul mat și Iad din care se înfiripă viața lucrurilorW mii acesteia face vizibilă, o dală d mult, eterna uimire în prezența ini creatului din increat Floarea, în ulii mă analiză, nu are nevoie și rostsâM identificată în ierbare și lexicoane,^ cată, adusă la viața de voința creatori a pictorului, ea, cu tot ce o înconjori în patrulaterul pînzei, se topește Intri suprarealitate a unei stări de sufleța conștiință. ’ „Flori pentru Cetate" oferă privitori lui certitudinea rodului maturii creatoare a lui Emil Florin Grama. ] Deliu PETROIU lum au vorbit poeții 2 Dumbrâveanu. Nicolae Adrian Munțiu, Octavia lin și losif Imbrî. Ioana Bulcâ, de la ’j Național „LL. Caragiak Bucuiești, a citit versu volumul lansat In cont poetul Ion Budescu a r la întrebările celor pre; elevi și cadre didactice ceului în cadrul unui privind dezvoltarea contemporane. • Liceul trial din Jimbolia a fo; da unei șezători literari i-a avut ca oaspeți pe sc AnglieI Dumbrâveanu, I țiu Cerneț și Mandics ( Elevii, cadrele didactici tr.erosul public prezent : tat un susținut și fertil cu scriitorii asupra fen. lui literar de azi. • In de marți a Cenaclului , țiel Scriitorilor din Tir I și al revistei ^Orizont* loc un schimb de exp cu membrii Cenaclului nyo Zoltan* al As-< După prezentarea aci Cenaclului „Franyo 2 făcută de președintele lului, poetul și eseistul dics Gyărgy, *u citit di ția lor prozatorii < Janos și Illes Mihai. h fiind traduse In limba r de Brîndușa Arma nea. | CUții au participat : Vighi : „proza citita est evidentă modernitate ( doi prozatori dispun bună capacitate de a c o lume perfect ar tic Marian Odangiu : „tex |te dovedesc faptul c; în față doi autori caic > de comunicat, atît în < semnificațiilor cît și în Ktlc; Brîndușa Ari । „textele au o factură c nu ca mod de a înțe’c, ratura ci prin finalitat estetică (...) foarte int te sînt ieșirile in obsi ! imediatului*; Mandics ( i Jn proza lui O. J nx permanentă pendulare sacru și profan, cum și dalitate de a gindi în i dramaturgii i textul (.. M l.M ilustrativ ORIZONT miniaturi PREMIUL REVISTEI „ORIZONT" LA CONCURSUL DE POEZIE „POESIS* — CONSTANȚA, MAI 1988 tinței t, în care oamenii investesc 1 construi o linie de fabri- niment esențial pentru pro- e, efort de creație tehnolo* 'ața oamenilor care visează . deschis și pregătit pentru lamentai, de care depinde n Unii generale, previzibil, ) în coordonatele sale prin* i depinde, în chip esențial, sională și organizatorică, de pre orizontul cît mai înde- asă construit pe temelii în- i automulț urnire, cu exccp- • cer ea la trecut. Nimeni nu led pregătire, multilaterală, i mult, pierderea unui om clocotul marilor fronturi de stimată nici în bani și nici „N-am avut noroc*, se la- ise în viață cu mari persul gătire temeinică șl care pe nnoroasă la adăpostul unor la Timișoara* ... „Mă în- dința meg, adică la sat ce ni, să arăți cine ești și ce istifieîndu-se neputincioasă, nai restrînse, noul răzbește rr de învins, trebuie să te just... „înțelegi, dumneata ’a să mă iacă complice cu .. Și, într-adevăr, ce fac el oată ziua de geamul auto- gara sau al trenului care lungă iute acasă și să tragă lementară. Cunoștința mea i Uniștindu-se că dacă nu ei de acțiune, de afirmare, idu-i doar datoria somno* și timpul trece mai greu, urît..Ei bine, am înțe- vieții la marginea el, intre e fi o pedeapsă mal mare 3 liniștește cu ele, în timp nă de clocot curge nestă- ișitatea și jalnică această •hipurile ți s-ar fi refuzat. 'C! I George DINU lastică il Florin Grama1 ia sa expoziție personală, în , organizată sub genericul itru Cetate**, în cele două săli mieriei de la Casa Universite* 1 Florin Grama, tirgoviștean >, cu studii superioare de spe* 3 București, se prezintă ca un experiență creatoare și expo- J ndeiungată, cu o pecete stilis- 1 ndividualizată laturii statice, cu flori, perenă noastră, își îmbogățește in tiștilor contemporani structu» lificațiile. Fără să-și piardă j afectivă intrinsecă,’ florile se ordonează compozițional n spiritul sintezei formei, al i ii. al unei moderate abstrag ic s-ar putea regăsi, filtrată ?ția nieșteruiu Ion Săllșteanu, ău de la Facultate). Mai in- Larat în „Flori în vase de lut-, ste*. sau în „Amintiri*, dar prezent în lucrări, se face rafism expresiv care se inte- viziunea cromatică, nuan- ie în aceste naturi statice o dominantă de instaurare a i, nu numai fizic, ci și cu re- spirituale. Distribuirea cu se- ononne a obiectelor intr-un pațiu revelează, prin asociații tafore i albul mat și inert, înfiripă viața lucrurilor lu- a face vizibilă, o dată mai a uimire în prezența ivirii in increat. Floarea, în ulti- mi are nevoie și rost să fie in ierbare și lexicoane, evo- la viață de voința creatoare i, ca, cu tot ce o înconjoară ?rul pinzei, se topește într-o ,te a unei stări de suflet, de ihu Cetate** oferă privitoru- dinea rodului maturității lui Emil Florin Grama. Deliu PETROIU LUNETA DE ROUĂ 0 ce frumos, ce frumos, ce frumos i te doară cuvîntul pînă la os, ri Pisezi, să visezi, să visezi am cad — luminîndu-ți fruntea — zăpezi, ymlr-o lunetă să vezi arbori și ape și tot i (f-bii cum trec otăvile înot, dinde toamnei, cînd te mal mușcă, cu ierburi și flori cînd te-mpușcă, ii l|l spui că ochiu-i un cer și că ceru-i o stea — (I frumos — nu-i așa ? nu-i așa ? TANDREȚEA ILUZIEI Uuzia — I rc un ccrc imperfect în spațiul din Jurul ochilor tăi, Curia ' ca o mare de cercuri h jurul ființei tale ... 0, citi tandrețe tw iluzia! PAGINI DE JURNAL ȘI... dadă m-am plimbat singur țt rtrăzile desculțe ale orașului, VIAȚA ASOCIAȚIEI • La Liceul pedagogic din [Caransebeș a fost lansat. în I prezența poetului, volumul de fesuri Ucroniile de Ion Bu- Idescu. apărut de curînd la I Editura Eminescu. Despre vo- i ha au vorbit poeții Anglie! Dumbrăveanu. Nicolae Ioana. [ Adrian Munțiu, Octavian Doc- Ho ș: losif Imbri. Actrița Ioana Bulcă, de la Teatrul | Național J.L. Caragiale* din BuctuesU, a citit versuri din olumul lansat în continuare, - poetul Ion Budescu a răspuns [k întrebările celor prezenți — devi șl cadre didactice ale li- cfOlui în cadrul unui dialog I privind dezvoltarea poeziei IcMtemporane. • Liceul indus- trial din Jimbolia a fost gaz- [ida unei șezători literare care l-a avut ca oaspeți pe scriitorii Aițbel Dumbrăveanu. Lauren- lia Cerneț și Mandics Gyorgy. firii, cadrele didactice, nu- rffosul public prezent au pur- tatnn susținut și fertil dialog «seriilor ii asupra fenomenu- | Iul literar de azi. • In ședința | dr marți a Cenaclului Asocia- I|id Scriitorii™ din Timișoara |p al revistei „Orizont* a avut | hc un schimb de experiență Im membrii Cenaclului „Fra- I ayo Zoltan" al Asociației. Diipă prezentarea activității KadiȘui „Franyo Zoltan", Uu’d de președintele cenac- I ralul, poetul și eseistul Man- Gyorgy, au citit din crea- ții loi prozatorii Obcrten haos și llles Mihai. lucrările i tind traduse in limba romană p Brindușa Armnnca. La dis- lații au participat: Daniel Viă exprime. într-o interpretare proprie, eternul feminin f... j Era Madona Nemulțumirii și sancționa acea mulțumire pe care am dobîn- dit-o prin limitarea noastră. Spuneam eruditului, învățatu- lui că orice înțelepciune este tristă șl că în îmbinările con- ceptelor scapă ceea ce e mai prețios în viață ; spuneam sen- zualului indolent că mîngîie- rile cele mal delicate sînt zervate celor mai severi energici bărbați ; spuneam cetulul că liniile curbe re- Și as- Și vibrațiile există, cu sau fără voia lui j spuneam Inginerului că !n jurul lui se scurge un to- rent dc poezie, iar poetului că versul este un paradis al ac- țiunii, politicianului democrat îi vorbeam despre deliciile im- periului, Iar Imperialistului despre relativitatea puterii. Mona Lisa era o creatură sata- cucă, soră a șaipelui, care, la rîndul lui, era fratele Evei | opera sub formă de tentație. Dar arătîndu-i fiecărui bărbat absurdul mărginirii sale, de- monstrîndu-i că universul e mai cuprinzător decît meseria lui, decît sistemul, decît tem- peramentul, decît poporul lui, ea realiza o influență soclaliza- toare, făcîndu-1 pe fiecare să-și dorească a ti aproapele ce- luilalt [ .. ] Leonardo n-a vrut niciodată să se despartă de acest tablou. Dar, atenție, na este vorba de o aventură trivială : femeilor le place să-și imagineze că în spatele fiecărei opere artistice se ascunde» o poveste de dra- goste, o idilă sau o pasiune, dulce sau amară, in care fe- meia are rol de muză. Muza este unu! din cele o sută de mituri la care femeia a colabo- rat pentru a se face necesară bărbatului. Și cum în zilele noastre femeile exercită o pre- siune mai mare ca niciodată asupra sentimentalității, ele au imprimat nota dominantă a psihologiei curente, iar critica artistică și literară ascultă de ea reconstruind sufletul picto- rilor, muzicienilor șl poeților pe scheletul relațiilor cu fe- meile. Totuși, cu toții știm că semnificația originară a cuvîn- tului muză este noțiu“. iar „oțiu", în sensul clasic, este opusul muncii utile; nu în- seamnă a nu face nimic, ci a munci inutil, a munci fără sa- lar sau beneficiu material, a depune un efort pe care-1 de- dicăm irealului, supremului. în sinea mea sînt convins că marii oameni au datorat întotdeauna mult mai mult acestui oțiu vi- ril decît muzelor din carne și oase. în cazul lui Leonardo nu există îndoială : această femele, acea femele, într-un cuvînt, fe- mela concretă i-a fost total de prisos ; nu a Izbutit niciodată. Foarte frumoasa sa fizionomie, puțin efeminată, în ciuda sta- turii înalte și a puterii muscu- lare Vasari afirma că putea să îndoaie o potcoavă ca și cum ar fi fost de plumb — nu l-a adus mare noroc și nici el n-a pornit în căutarea lui. Sexul frumos caută în bărbat mai în- tîi de toate o vîlvătale de pa- siuni șl un avînt al voinței: • ambele l-au lipsit lui Leonardo. Nici n-a Iubit femeile, nici n-a fost iubit de ele. destin comun temperamentelor speculative, care nu descind niciodată din contemplare pentru a se avînta in lupta viețn, care nu ies nici- odată din sine pentru a se con- topi cu ceilalți. Locul clasic unde cred că se regăsește a- ceastă idee se află în memorii- le lui Rousseau, In acea pagină în care se fac referiri la o fe- meiușcă venețiană ce, găsindu-1 îndărătnic față de dragoste, i-a spus i Zanneto^ lascia le donne e studia la matematica- Asta a făcut Leonardo : a studiat ma- tematica, știința directoare a Renașterii cea care a făcut po- IULIA DINESCU : Metamorfoză" (argilă). Viata in prelungirea literaturii „Gît de minunat e să fii scriitoare și femeie în secolul al XX-lca 1“ — exclamă romanciera britanică Murlel Spark, savurînd, prin eroina romanului publicat în 1981, scriitoare șl ea, adîncimile literare ale unui veac pe care și femeile — mal nou — înțeleg să îl pătrundă bine. Plasată de Malcolm Bradbury alături de Nabokov și Bart, de Iris Murdqch șl Giinther Grass, Murlel Spark ilustrează o variantă a fenomenului modernist în căutarea „introversiunii narative". Exilată în propria-i subiectivitate, ex- plorîndu-și repetat aceleași falii sufletești, autoarea înțelege să evadeze prin răsturnarea itinerariulul • cartea ei și cartea eroinei, Fleur Talbot, devin puncte nodale ale existenței de unde pleacă, de fapt, viața. Literatura se do- vedește a fi mai autentică decît realitatea, iar aceasta, la rlndul ei, se decon- spiră ca ofensator literară. Concluzia evidentă j numai prin literatură putem face puțină ordine în noi și In cel din jur. Iată de ce exercițiul scriitoricesc o domină pe Murlel Spark. Iar Fleur Talbot — a vorbi despre una înseamnă a o defini implicit pe cealaltă — evoluează și ea într-o ființă a ordine! *. scriind despre sine în multiplicitatea complice a lumii înseamnă a scrie despre toți. Lumea romanului e gîndită astfel Incit cel ce o simte să nu se anuleze, ci sa se dezvăluie integral. Totuși, Murlel Spark urmărește o formă de confesiune specifică 1 cordial-comunicativă. Fleur Talbot își istorisește direct și spontan aventura scrierii și editării romanului său, Warrender Oftase. Autentică și ac- cesibilă, discretă și fără ostentație Fleur/Muriel naște literatură la confluența dintre meditație și neliniște. Refuzlnd înciudat banalul .Opunîndu-se vulgari- tății- Și respingînd ipocrizia. Pentru ca tot ceea ce pare dăja vu, dâja vâcu să recîștige forța proiecției în etern uman. / Voința nestinsă a eroinei de a produce literatură, de a stapîni viața prin faimă nu o lipsește de acea trufașă demnitate a scrisului pe care numai unii o au. Cel dăruiți cu har. Iar aici nu încape nici o îndoială. Și Fleur și Murlel sînt convinse că sint cu adevărat scriitoare — prin orgoliile și aspirațiile lor, prin obsesiile și curiozitățile ce le răvășesc. Ele știu să exploateze un subiect banal, lipsit de întortochieri și răsturnări de situații. Personajele capătă culoare șî se conturează atunci cînd reușesc să ilustreze nu realul, ci literalul. Fleur COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU s:bilâ întreaga ibloneq® Atunci, Mona Lisa? ‘ Lisa di Antonio M«l Noido Gherardini, ori® din Nea pole, s a căsători» 1495 cu Francesco di B® mep di Zanobi de! Gi® născut în 1460 ; se afla® cei mai distinși ceU®l Florenței . în 1499 erau® cei 12 buonuomini, In ® unul dintre priori InH cerut ca Leonardo, in jurii dc ani. ajuns în culmea® să facă portretul soției tăi asta c totul. Vasari re® cu oportună simplitate!® ani s-a chinuit la acest® și l-a lăsat netermii®® nu La lăsat, și nici nul® mînat celor ce i l-au cerii 1506, Leonardo s-a mutai® nou la Milano și La luat® in 1516 pleacă în Franța,® și șchiopătînd dar nu® parte de opera netern Probabil că nu La pără® odată dorința de a4 ® Leonardo a fost intot® meticulos i lucra pentru® tale. Fără îndoială, palii dc muncă la un tablou,® dacă in același timp lua® Bătălia de la AngMarț® tuie pica mult oțiu p® nu fi nevoie de o deosebită. La Florența II in® pe tînărul Michelangeh® trul ce stlrnise adm®| tcmporanllor prin „dulc® gi n găș i a “ corn pozi țiilor fiii întâlnește pe tînărul fln pe care, puțin timp dupi® Italia întreagă 11 va nurii ribilul“ Michelang®® rament pnsac și viril, DO® te admira pc Iconar®® numai credință, afirmai® ție, sinteză ; Leonardo es® culație, îndoială, dia® analiză. Cu îndrăzneala® vă, Buonarotti îi face c® lui Leonardo că-1 dispreț® după cum spun ane® Leonardo s-a aprins hl și-a pierdut cumpătul dl știut ce să răspundă i.® ncnțclor triumfătorului® In aceste condiții începe■ tretul GtocondeL Leon® retrage din fața lu! Ml® gelo în cel mal ascuns® al Iul, iar acolo descoperii ța feminității din el; p® Mona Lise! este expresul mei sale atitudini în fața® în românește i Adria DOBRE NEUMI cartea străină Talbot urmărește fiecare gest, fiecare cuvînt al celor din jur, nu pentru a t lăsa fecundată cu idei și impresii, ci pentru a verifica autenticitatea celor swl Totul se confirmă uimitor — literatura ei pătrunde încet, încet, în viață, Lgj gînd trăinicie. Conducătorul Asociației Autobiografice, la care e angajata® Qucntin, se dovedește copia fidelă a personajului creat anterior, compot du-sc ciudat de asemănător, oferind replici fără știință imitate aidoma, ssM șind exact în accidentul de mașină pe care autoarea l-a gîndit eroului« Dezgustată și fascinată în același timp de atîta lipsă de fantezie, Fleur ul intr-un joc al provocărilor care îi permite să-și alimenteze vîna poetică M ațîțarea celor din jur. Pe Beryl Tims, secretara și colaboratoarea lui Sir tin, o stîrnește pentru a-i dezlănțui egoismul nemărginit, pe Dottie, soția udm dintre prieteni, pentru meschinăria mediocrității, iar pe bătrîna mamă al Sir Quentin, pentru a urmări cum clarviziunea spiritului nu poate fi handim pată de decreptltudinea fizică. Și aceste personaje au într-un fel sau altuli a face cu scrisul, dar ariditatea lor sufletească le pustiește. în fine, menM Asociației Autobiografice își pun pe hîrtie amintirile, din nostalgie sau paranoie. Deformările lor sînt amplificate de Fleur, caro, în timp ce grafiază manuscrisele, intervine brutal în redactare, regîndind trecutul I căruia. Din nou dinspre literatură înspre viață Ca o decisivă și pilduitori parabolă. J Cîteva cuvinte despre traducere : dificultatea titlului (Loitcring vilij tent) a fost ingenios depășită, sugerînd ceea ce autoarea și eroina ei au de spus despre sine — hoinare printre cuvinte, au înțeles cum să se preumi prin viață cu rost. Traducerea apare interiorizată și ea prin fericita medita asupra sensurilor, pe care o evocă mereu. Speranța noastră este ca Ikj Șora-Dimitriu să preia mai des poverile pe care un Mircea Ivănescu, un Mi Creția, Catinca Ralea sau atîția alții le-au purtat, sisific, pentru cititori români. Pia BRÎNZKI • Mărie] Spark. N-AM HOINĂRIT CHIAR I ARA ROST, traducere Ileana Șora-Dimitriu, Editura Univers, 1988. REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODH Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepuH nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA IP.B.T. Index: 42 907 Proletari din todle MHte SAPTAMINAL SOCIAL-PC înaltă PENTRU Una din ideile-toi magistralei Expune zentate de t o v NICOLAE CEAUȘEI privire la unele ale conducerii activi nomico-sociale, ale ideologice și tlve, precum IniernaționLe fundamentala ga strategie politî șl ale este a pentr revolut partidului nostru - cialismul reprezintă râ istorică complexe dioasă. realizată ct și pentru popor. sinteză a unei înțe perioare, profund < ce a procesului legi făptuire a noii ort asigurare a unei îr tâți a muncii și vie ror, de formare s nou, animat de pri normele eticii și ec ci a liste, această ic inestimabilă valoare că și practică, cons veritabil ax directe vității tuturor co Așa cum cu pregn* niază secretarul g partidului în Expi activitatea lor, activul și cadrele c trebuie să fntăres tinuu legăturile cu oameni ai muncii, gul popor". Teza si bilă întreaga istorie moderni! Atunci. Mona Lisa ? Lisa di Antonio Maria ÎL Noldo Gherardini, originali din Neapole, s-a căsătorit ■ 1495 cu Francesco di Bartd> meo di Zanobi del Giocondcf născut în 1460 ; se afla printre cei mai distinși cetățeni ■ Florenței ; în 1499 era unul da cei 12 buonuomini, în 1512- unul dintre priori în 1503 1 cerut ca Leonardo. în Jur de» de ani, ajuns în culmea faim?i să facă portretul soției sale. $ asta e totul. Vasari relatead' cu oportună simplitate i .,Patrî ani s-a chinuit la acest tabl® și l-a lăsat neterminat“. Adidj nu l-a lăsat, și nici nu l-a W mînat celor ce i l-au cerut.« 150G, Leonardo s-a mutat dil nou la Milano și l-a luat cu4 în 1516 pleacă în Franța, hătrw și șchiopătînd, dar nu se des- parte de opera ne tor mină Probabil că nu l-a părăsit nW- odată dorința de a-1 siliși Leonardo a fost întotdeaurd meticulos i lucra pentru eterni-' tate. Fără îndoială, patru ani de muncă la un tablou, chil dacă în același timp lucra $111 Bătălia de la Anghlarl, consIM WMMINAL SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 24 (1111) 17 IUNIE 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX • 8 PAG., 3 LEI TEZELE PLENAREI C.C. AL P.C.R. — PROGRAM DE ACȚIUNE AL ÎNTREGULUI POPOR tuie prea mult oțiu nu fi nevoie de o deosebită. La Florența 11 pentru 1 explicați întllncp pe tînărul Michelangclo. Maes- trul ce stîmise admirația co? temporanllor prin „dulceața ii gingășia" compozițiilor sale, a întîlnește pe tînărul florentin, pe care, puțin timp după acea, Italia întreagă II va numi „te- ri bilul“ Michelangelo, terori rament posac și viril, nu-1 poa- te admira pc Lronardo. EW numai credință, afirmare, crtJ ție, sinteză ; Leonardo este spe- culație, îndoială, dial^M analiză. Cu îndrăzneala-l nati- vă. Buonarotti îi face cunoscut lui Leonardo că-1 disprețuiește; după cum spun anecdotei* Leonardo s-a aprins la fați și-a pierdut cumpătul șl M știut ce să răspundă imperti- nențelor triumfătorului tlnerd în aceste condiții începe por- tretul Giocondei. Leonardo« retrage din fața iul Mlchcla* gelo în cel mai ascuns colțișor al Iul, iar acolo descoperă for- ța feminității din el ; portretai Mona Lisei este expresia ulti- mei sale atitudini în fața lumii înalta responsabilitate PENTRU ÎNFLORIREA PATRIEI Perfecționarea conducerii științifice Tn românește dc Adriana DOBRE NEUMAN a străină clor din jur, nu pentru a sc ’ica autenticitatea celor scrise, le încet, încet, în viață, cîști- afice, la care e angajată, Sir ii creat anterior, comportîn- știință imitate aidoma, sflr- toarea l-a gîndit eroului el. lipsă de fantezie, Fleur întră alimenteze vîna poetică prin colaboratoarea lui Sir Quen- irginit, pe Dottie, soția unuia iar pe bătrîna mamă a lui dritului nu poate fi handica- î au într-un fel sau altul de 2 pustiește. în fine, membrii tirile, din nostalgie sau din ur, care, în timp ce dactilo- tarc, regîndind trecutul fie- Ca o decisivă și pilduitoare K. Una din ideile-forța ale | magistralei Expuneri pre- .Icniate de tovarășul | NICOLAE CEAUȘESCU cu | privire la unele probleme | ale conducerii activității eco- ’ nomico-sociale. ale muncii ’} Ideologice și politico-educa- Itive, precum și ale situației tSternaționle este aceea — | fundamentală pentru întrea- I ga strategic revoluționară a partidului nostru — că so- Fdalismul reprezintă o ope- ' ri istorică complexă și gran- I dioasă, realizată cu poporul I ți pentru popor. Strălucită j sinteză a unei înțelegeri su- perioarc, profund democrati- ce a procesului legic de în- Ifăptuire a noii orînduiri, dc lisigurare a unei înalte cali- | Uți a muncii și vieții tutu- | roc, de formare a omului pou, animat dc principiile și normele eticii și echității so- I daliste. această idee, de o Inestimabilă valoare teoretl- Icâ $1 practică, constituie un | veritabil ax director al acti- vității tuturor comuniștilor. Așa cum cu pregnanță subli- niază secretarul general al partidului în Expunere, „în I activitatea lor, comuniștii, activul și cadrele dc partid. | trebuie să întărească con- | tinuu legăturile cu masele dc । oameni ai muncii, cu între- j lîul popor4'. Teza do amplă i —_________________________________ deschidere revoluționară construirii socialismului poporul și pentru popor concretizat în crearea i a cu s-a unui cuprinzător și original sistem democratic, a unui vast ca- dru instituțional de partici- pare a întregului popor la conducerea societății. Acest sistem larg democratic, unic în felul său, a luat ființă în urma unor cutezătoare acte revoluționare, prin renunța- rea curajoasă la unele for- me și practici închistate, dogmatice, prin experimen- tări sociale științifice gîndite și organizate, în contextul u- nei nețărmurite încrederi în capacitățile creatoare ale po- porului. în atașamentul său față de socialism. Structurarea acestui sistem larg democratic, care cuprin- de consiliile oamenilor mun- cii ca organe colective de conducere a activității eco- nomice și sociale, adunările generale ale proprietarilor, producătorilor și beneficiari- lor, organisme județene, con- siliile naționale pe domenii, congrese șl conferințe națio- nale periodice, și-a demon- strat, pe deplin, în cele a- proape două decenii de cînd Dr. Gheorghe ȘORA (Continuare în pag. 7) a societății socialiste Magistrala Expunere pre- zentată de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la ședința Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 29 aprilie a.c., aduce o serie de teze dezvoltarea te domeniile, noi din care dezbătute pe larg de vizînd toa- sînt către toate organele și organizați- ile de partid. Acest docu- ment de excepțională impor- tanță pentru direcționarea conducerii șl organizării so- cial-politice, căruia i se a- daugă Expunerea la ședința comună a Consiliului națio- nal al oamenilor muncii și Consiliului național al a- griculturii, se evidențiază și prin ideile șl conceptele noi cu multiple semnificații pen- tru teoria revoluționară a clasei muncitoare, bliniind justețea liniei litice generale dului, calitatea și programelor de economico-socia lă primă interesele tale ale poporului corespund le de tarul a Su- po- parti- cerințelor dezvoltare, planurilor dezvoltare care ex- fundamen- român și general al i titlului (Loitering ivith in utoarca și eroina ei au avut i înțeles cum să se preumble și ea prin fericita meditație an ța noastră este ca Ileana n Mircea Ivăncscu, un Petru tat. sisific, pentru cititorii Pia BRlNZEU I ARA ROST, traducere de ȘOARA, strada RODNE11: f). Manuscrisele nepublicate se fac la P.T.T R. J B.T. Index : 42 907 I dului atrage atenția unor deficiențe și actua- secre- parti- asupra greu- tăți mai ales în conducere și planificare.. în aceste docu- mente se arată că nu s-a sta- tornicit încă un raport op- tim întrc ministere (inclusiv Consiliul Suprem al Dezvol- tării Economice și Sociale), centrale și întreprinderi. Problemele care au apărut se datorează în bună parte unei supraaprecieri a posibi- lităților organelor centrale, tendinței acestora de a sc îndepărta de întreprinderi. Or, în actualele condiții, cînd industria și agricultura s-au nate eficient decît la nivel de centrală sau numai în în- treprindere. A apărut o anu-- mită neînțelegere șl în ceea ce privești raportul dintre răspunderea individuală șl răspunderea colectivă. în spi- ritul principiului comunist al muncii și conducerii co- lective se recomandă ca luarea deciziilor să implice cît mai mulțl factori și mai ales să fie consultați specialiștii din domeniile respective ; docu- mentarea vastă, selectarea informațiilor după gradul lor d pot revendica deopotrivă. Ceea ce caracterizează insa activitatea filosofică a lui Vasiie Băncilă este o reflectare liberă asupra problemelor, emancipată de spiritul de erudiție, este încercarea de a le soluționa ... urmîndu-și drumul lui personal .". Portretele lui Vasiie Băncilă beneficiază din phn de știința și libertatea de mișcare în domeniile „care îl pot revendica deopotrivă". Unghiul no*J prin care eseistul analizează și Interpretează, fermitatea și energia cu ^are „distin- ge" nu ignoră, ba chiar presupun, disciplina gîndirli Eseistica de fermecătoare libertăți a lui Vasiie Băncilă e o știință riguroasă Cine cunoaște studiile mai vechi ale gînditorului va pricepe mal bine temeliile pe care se construiesc numeroasele noutăți, atît de spectaculoase, ale portretisticii. Portrete și sem- nificații plutește ca un aisberg, cu dimenslunile-i majore ascunse de apele reci ale obsedantelor decenii. 3. Frenezia disociativă și fervoarea asociativă din eseurile anilor (niai) ti- neri este înlocuită de o privire din înalt. Omul a văzut multe și a trăit des- tule; teoriilor de altă dată 11 s-a adăugat liniștea anilor de reflecție. Gîndu] a stăruit mult asupra acelorași întrebări și precizia portretelor, plasticitatea lor derivă, poate, și din această limpezire a gînduiui E evidentă tentativa bătrî- nului înțelept de a le explica învățăceilor de azi cum a fost lumea prin care a trecut el. Vasiie Băncllă cunoaște lumea arhltecților spirituali din Interior și lumea celor care au construit România modernă dintr-o experiență cvasiintimă. De aceea, există o familiaritate a monologuluii eseistul depune mărturie. Este, am putea spune, un martor calificat. Descoperind viața sufletească a lui Maio- rescu, Pârvan, lorga. a lui Mehedinți sau Blaga. Vasiie Băncilă relevă unitatea interioară a vieții spirituale românești. Analizînd creativitatea na- țională cu instrumente de mare finețe, Vasiie Băncilă angajează (șl) alte mize decît Ci or an în ale sale Exerciții de admirație, carte lîngă care, iată, așez azi volumul Portrete și semnificații. 4. Vasiie Băncilă vorbește de ia înălțimea unor propoziții teoretice verifi- cate de-a lungul timpului de el Însuși. Nimic provincial, și totuși patima locu- lui își face simțită prezența în fiecare pagină Gînditoml nu e un abstras. O feografie literară patetică își înalță reliefurile In studiile sale. Cioran se dis- tanțează. Băncilă iubește. Locurile în care provincialul Vasiie Băncllă se petre- ce sînt cutreierate de apele freatice ale unei sensibilități fremătătoare. Balta Brăilei. Bărăganul sînt asumate cu bucuria celui care știe că Provincia poate fi un centru al lumii. Chiar dacă nu restituie cît ar fi fost necesar, apariția acestei cărți este un eveniment. Un moment în redescoperirea deceniilor „pierdute* ale culturii noastre Există, in noul roman al iui Ion Florian Panduru*). cîteva scene țin minte. Ele sînt memorabile nu numai pentru că fao dovada munți Șl a prozatorului (aici, probabil, îndelungatul său exercițiu in genul scurt țJ fi spus cuvîntul), cît, îndeosebi, fiindcă au pulsul și concretețea realului UM cum sînt memorabile și pentru că. mai mult decît episoade, decît noann ■ tive, scenele sînt. In fond, enclavele simbolice ale unui discurs de pronW care, dincolo de reacții, comportamente, atitudini, psihologii, vorbesc <^1 un destin. Despre dramatismul și, totodată, sublimul acestui destin.. M altitudinea, dar șl — habet fata — derizoriul lui. înainte insă de a le aduce In discuție, notez că Sub merii sălbatici MM roman al procesului de urbanizare. Al tranziției, In multiplele sensun pe: termenul le poate căpăta. Sub presiunea fireasca a legilor devenirii, o ajM (l.e. o colectivitate) străveche din Inima Munților Banatului — SaWiW se destramă, se „mută" ceva mai la vale, în Priboi și Mîndreana. Cei de Jjl supraviețuitorii, sînt numai cîțiva, oameni trecuți de cea de-a treia vlrsu coace, generația următoare, „moștenitorii", locuitori harnici și descurc^ întemeiază, dacă nu o altă civilizație, un alt fel de a trăi, care îl resoa; ros, însă nu agresiv ironică, percutantă dar nu justițiară Registrul de ama me al scriiturii rămine un lirism grav ce dă consistență, totuși poetică (o p zle. bllnd melancolică, a crepusculului), substanței narative ale cărei extt — oniricul și fantasticul, pe de-o parte, și, pe de altă parte, derizoriu] cu’ lențe de kitsch — întind destule capcane în spațiul dintre ele. Procesul de emergi cristalizare a națiunilo din a doua jumătate t a 'condus. In mod trej trismul european de i clal. economic sau cu se înscrie, pînă tlrziu generală șl mereu elas tru și periferie. Spcng turn se știe, puterea ai Cea mai pregnantă dintre scenele pomenite la Început este aceea a bătrînulul Mircu O moarte mereu „amînată" („Sînt cum e piatra — un moment dat. personajul. Mi-e teamă că nu mai am moartett), ce poartâd pliurile sale epice o dublă semnificație simbolică) aceea a permanenței, a pj petuității unei lumi intrate în agonie; lumea muntelui, cu legile, credit superstițiile, semnele, simbolurile și, mai ales, morala ei, inefabile penlnf străin Vechi de cînd pămîntul. Prozatorul le cunoaște și le stăplnește. teM intr-o urzeală narativă a cărei putere de sugestie trimite la proza lui S Titel. Pe de altă parte, .reiterarea* morții celui din urmă supraviețuitor i Satbătrîn deschide dmp pledoariei pentru reperul esențial în care spiritul r- șuiul mondial" cc anii devenind astfel exj opusă culturii Dincolc eronată a raportului < civilizație. Declinul O pentru de-provlnclaliz< In același timp, propu; recentrare ce îngloba dt al vechiului eontini de o tutelă — prin eo tență biologică a orgat — aduce cu sine un și no> conotațli și eu fum tr-un examen morfoloț glzare a valorilor. Un e fără-ndolală acela c depășind uneori din semnificație cartografi rama lui Jacques Ance tions des Balkans (1921 „geografie politică", p înțelegea •arta de a d< constantă a mediului lor politice și invers, . asupra mediului* In ac etnică, socială ș.a. Can rioadă, istoricul Gordc An Historical Geogr: (1939). unde conceptul Cornel UNGUREANU ♦) Vasiie Băncilă — PORTRETE Șl SEMNIFICAȚII, Ediție îngrijită și adnotată de Ileana Băncilă, Prefață de Zoe Dumitreseu-Bușulenga, Col. Capri- corn. 1988. Cartea-i un fluture .. aflăm dintr-un suav dialog cu Teodora (Inclus, printre altele, de Dumitru Toma In recentul său vo- dum Povești pentru furnici și copii mai mici) și dacă decupăm aparent scenarii să valorifice In mente disparate dintr-un ocazionala afirmație este nu pentru că găsim în metafora ei presia lapidară a unei poetici atît ex- in nai de scriitor în glumă, mai lectura odată — ipoteză în serios, cu primul fond posibil care. frag- jur- mai fntîmpină text. De nuce, pune cit pentru avantajul de a dis- astfel de o primă definiție (prin parafrază) a unei cărți inedite, în condiția lor ultimă. miniaturile lui Dumitru Tom«. se supun, ele în- sele, formei plastice a zborurilor în imaginație, reținînd din dinamica lor grația și firescul proprii oricărei mișcări spontane. Cu o singulară excepție (Noaptea consemnări aici, probabil, aerul de ' dezinvoltură șl liberă improvizație (a se vedea, uriașului), toate celelalte texte răsese convenția titlului pentru nu povești, ci schițe, dialoguri. pă- a fi mai ales, categoria poveștilor noapte bună"), deși, dincolo de ..de aces- biete, fabule, orice altceva farse, parabole ta- sau a în ordinea poeziei. umorului sau a prozei lirice. In ri- ta, undeva mai adine, exigențele și îndeosebi oroarea de balast strunesc excesul, limpezesc fraza sau o re- tează, iăsînd suspensiei funcțiile ex- plicitării, poezia mută a înțelesurilor si pa de idei și pretexte pare să ger- mineze materia fărîmițată a roman, poate despre inocență unui ori in- despre rosturile unei cunoașteri genue. Nu e deloc exclus ca micile odată receptate... Căutîndu-și alte resurse decît proza de întindere, Dumitru descoperă, de pildă, în poezia timpurilor, posibilități nesfîrșitc joc (Balul anual al frunzelor, in Toma ano- de Bun- grafia Istorică nu cît geografia umană 8 derată în evoluția sa - dlazâ. cum precizează racceslve de civilizație CUt și explicitează efor omenești pentru mode Vederea adaptării aces ges4'. Fără să fie prea de mal sus converg puncte: geografia polii istorică (echivalată, d geografia umană) au tntii procesual și vize parte, „forțele per mai izomorfe, menite să exact: să dovedească) versltate a societăților contur geopolltio gene menea vector îo ansa lui european l-ar const mele decenii din secoli erați ile rurale" (N. Astfel de Izoglose nu sate șl nici extra. e d oul comparativ ce. su gll șl Interferențe, e> analiză șl apariția con grafie literară" națlon Geografiei propriu-zis< o primă ochire, pârtie ale literaturilor Euro centrale, meridionale, nave. In același timp I In imaginar — a cltoi spunem sociale, parttc mină cutare geografie I Literatura noastră, de de structură triadică: 1 tentarea orașului de litățile citadine se îr ori împletlndu-se. Co astfel orizontul compa nalltatea integratoan unui complex de trăs; natură Din această pei fia literară facilitează clflcare a unei literatul comitent. încadrarea s mai larg pe traseul, s. ră română literali peană literatură g€ Vizlnd. în termenii lui tul șl roata pe care a geografia literară trii spirituală, reală în pe și mai mult prezumat ansamblu cu structură tarea, tocmai aici, a ni e anticipată, cum e și rea criteriilor Cel mai mi se pare. înrudirea în funcție dn aceast Warren grupează in 'I literaturile europene I manlce șl slave Acei, rajează excesele mani fazele de ecloziune ro dc pildă, al ideii reit< munitatea literară * printre alții de către < Uf (Despre reciprocii tea locului și-a aflat dintotdeauna sursa de a dăinui: familia. într-un fel merii sălbatici este, în bună parte, un roman de famiDe. însă numai Intr-acolo unde, prin destinul Mirculeștilor, Ion Florian Panduru suge fond, destinul unei întregi colectivități. Spectrul degradării acestui reper n da mental îl prilejuiește autorului pagini remarcabile. Către finalul ro înmormîntarea lui Ieremia, pusă la cale de „familia" degenerată a fiului, transformă într-un carnaval groteset bătrînii sînt puși să cînte șl să d tragicul se dispersează în cinism, semn că, în absența reperelor, lumea își P de orice echilibru. La polul opus, scenele din pregătirea unei nunți în Priboi reflectă dezechilibrare. într-o altă manieră însă. Umorul și Ironia ating cotele realismul e frust, fără menajamente. Romanul evită însă orice atitudine șantă Viziunea e cuprinzătoare, deci permeabilă. Ceea ce se întîmplă nu decît expresia crizei pe care orice etapă de tranziție o Induce. Sub al momentului, cel puțin o șansă rămîne. Este Ideea pe care ultimele pagini I romanului o sugerează. Sub merii sălbatici este o carte scrisă din interiorul universului uman care îl sondează. Prin urmare, exactă, autentică, fără prețiozități, fără a trucate. Un roman semnificativ în proza care, In ultimii ani. șl-a propm recupereze, altfel decît în linia tradiției locale, spațiul spiritual bănățean Marian ODANGIU * Ion Florian Panduru. SUB MERII SĂLBĂTICI, Editura Cartea nească, 1988. dițe, Balaurul-de-ploaic), iar în teh- nica desenului animat, o logică a ab- surdului extrem de fertilă pentru micile sale alegorii animaliere (Pălă- rii și umbrele, O albină și-un pitic). Aici, ca și în alte pagini nu se mi- zează doar pe puterea de seducție a ipotezei fantastice (cum se întîmplă, să zicem, în Au aricii aripi ?), cl și pe puterea de a conduce întreaga a- ventură spre o Idee morală care poa- te converti textul In fabulă (v. Din- colo de fereastră. Luna joacă popi sau Lecția de muzică). Survoltad d naturalețe riscul gratuității (deși E xercițiu de asortat sau Moștrofon» pot sugera că acesta nu e prea na și nici țiunile Toma prozei rație. supărător, dimpotrivă), [ lucide găseso scurte propuse de Dumiai în unitatea minimii spațiul ideal de resp Carmen ODANGIU ORIZONT ISTORISM ȘI CONȘTIINȚA [ NAȚIONALA tranziție nduru*), cîteva scene care * i că fac dovada mîinii sigure xercițiu in genul scurt își și concretețea realului. Dupi l episoade, decît noduri nara » unui discurs de profunzimi li, psihologii, vorbesc despre, imul acestui destin. Despre] :â Sub merii sălbatici In multiplele sensuri este un pe car» așezare a legilor devenirii, o »r Banatului — Satbătrîn - 4 ș| Mîndreana. Cei de 1 de cea de-a treia vîrstă. Din«1 torj harnici și descurcăreți,. a trăi, care îl resoarbe trep-J elor de „sus- („in SatbătrtJ », prin asimilare, încărcătM ►rin furcile caudine ale unul terumane, In ultimă instanț» bine cunoscută, reducționlstafl gociabil in termeni materiali j vile arătoase și mașini, ty In perceperea spectacolului ?a romancierului acționează! isă, plină de un umor savu-1 stițiară Registrul de adînci* j stență, totuși poetică (o poe* 1 I narative ale cărei extrem» altă parte, derizoriul cu va- | dintre ele fl început este aceea a morțil it cum e piatra — spune, Wj am moarte"), ce poartă între aceea a permanenței, a per- ntelui, cu legile, credințele, raia ei, inefabile pentru un aș te și le stăpînește. Le țese . trimite la proza lui Sorin lin urmă supraviețuitor din esențial In care spiritualita- ui; familia. într-un fel. Sol familie. însă numai pini orlan Panduru sugerează. In egradârii acestui reper fun- ie. Către finalul romanului, lia- degenerată a fiului, se | DUși să cînte șl să dansez®, I ța reperelor, lumea își pier- 1 In Priboi reflectă aceastâ Ironia ating cotele maxime, i însă orice atitudine tran* eea ce se întîmplă nu este le o induce. Sub aluviunile e care ultimele pagini ale iorui universului uman pe prețiozități, fără adîncimi ultimii ani, și-a propus sâ iul spiritual bănățean. Marian ODANGIU ICI, Editura Cartea Româ- •astră. Luna joacă popice de muzică). Survolînd cu iscul gratuității (deși E- asortat sau Moștrofonțul ă acesta nu e prea mare irător. dimpotrivă), fio e propuse de Dumitru o în unitatea minimă a • spațiu! ideal de respi* Carmen ODANGIU [Procesul de emergență și apoi dc ristalizare a națiunilor mici și mijlocii Un a doua jumătate a veacului trecut hnodus, în mod treptat, la policen- pmul european de azi, Manifestîn- fcse In forme variate — politic, so- ți, economic sao cultural — acesta 4 înscrie. pînă tîrzlu totuși, în relația meralâ șl mereu elastică dintre cen- te $1 periferie. Spengier denunța, așa «3 ie știe, puterea absorbantă a „ora- boi mondial- ce anihilează provincia, hwlnd astfel expresia civilizației «pod culturii. Dincolo de înțelegerea muti a raportului dintre cultură șl drflizațle. Declinul Occidentului pleda >:tru de-provlncializare culturală și, ■ Ktlașl timp, propunea un model de nttntrare ce îngloba si alte spații de- 4 il vechiului continent îndepărtarea fc o tutelâ — prin concepția de exis- tețâ biologică a organismului cultural ! - aduce cu sine un șir de concepte cu I coi conotații și cu funcții operatorii în- । t-on examen morfologic sau de tipolo- dMre a valorilor. Unul dintre acestea 11 fâră-ndolală acela de geografie, el । depășind uneori din start obișnuita iranificație cartografică. Astfel, pano- I rima lui Jacques Ancei. Peuples et Nă- buș des Balkans (1926) e un studiu de geografie politică-, prin care autorul feregea „arta de a desprinde acțiunea Mutantă a mediului asupra societăți- lor politice șl invers, acțiunea acestora asupra mediului- în accepție teritorială, rtaicâ. aocială ș.a. Cam tn aceeași pe- i foadâ. Istoricul Gordon East propunea b Bistorical Geography of Europe (O), unde conceptul de bază — „geo- irafia istorică- — „nu este altceva de- । dl geografia umană a Europei (consl- Irati In evoluția sa — n. ns.). ea stu- .te, cum precizează East, stadiile ■tceslve de civilizație prin care a tre- er șl explici tea ză eforturile societăților menești pentru modelarea Europei. în nderea adaptării acesteia ă leurs usa- Cer Fără să fie prea «lare, definițiile de mal sus converg totuși tn două poocte: geografia politică și geografia itoricâ (echivalată, de către East, cu cwgrafia umană) au rd caracter mai felii procesual șt vizează, pe de altă pete, .forțele permaneate-. oarecum feomorfe, menite sâ ilustreze (mai exact: sâ dovedească) unitatea în dl- hmitati? a societăților înscrise într-un mwr geopolltlo genei al. Or. un asc- Beoca vector tn ansamblul Sud-Estu- M european l-ar constitui, pînă în pri- sele decenii din secolul nostru, „demo- nițille rurale- (N. (orga. J. Ancei). I Astfel de izoglose nu peteau fl locali- «te șl nici extrare decît prin exame- nl comparativ ce. surprinzînd anaio- {U șl Interferențe, explică tn ultimă laallzâ și apariția conceptului de ,ge<>- pafie literară- națlonaxă sau lărgită. Geografiei propriu-zise ti corespund, la I primă ochire, particularitățile zonale ik literaturilor Europei occidentale, [centrale, meridionale, slave șl scandi- | uve. în același timp însă, frecvența — । h imaginar — a cîtorva spații, să le : iponera sociale, particularizează, deter- Bină cutare geografie literară națională, literatura noastră, de pildă, este una dertructură triadică: țărănescul, repre- Mtarea orașului de provincie și rea- Hîițile citadine se tntîlnesc defalcat «rl Impletlndu-se. Conceptul implică ‘ irtfe! orizontul comparativ șl Intentlo- Mlitatea integratoare, ca și somnia mul complex de trăsături diferite ca umră Din această perspectivă, geogra- fii literară facilitează efortul de spe- dfeare a unei literaturi precum șl, con- ; wmitent, încadrarea sa într-un tablou Bai larg pe traseul, să zicem, literatu- ri română literatură sud-est euro- L peanâ -* literatură gener&l europeana. Virfnd. In termenii lui Eminescu, punc- te șl roata pe care acesta este plasat, I geografia literară trimite la unitatea Uirlluală, reală în perimetrul național l; mai mult prezumată la scara unul Bsamblu cu structură de puzzle. Cău- tarea, tocmai aici, a numitorilor comuni f anticipată, cum e și firesc, de fixa- Mcriteriilor Cel mai rezistent rămîne, ol se pare. înrudirea etntco-lingvstică. b funcție de aceasta, R. Wellek și i Varren grupează. în Tecria literaturii, I literaturile europene în germanice, ro- manice și slave. Aceiași criteriu încu- rajează excesele manifestate încă din I fazele de ecloziune romantică. E cazul, de pildă, ai Ideii reiterate despre „co- DUQitatea literară slavă-, susținută printre alții de către slovacul Jăn Kol- lif (Despre reciprocitatea literara in- tre neamurile slave, 1835) — un pre- ludiu la așa-numita mișcare a pansla- vismului Pe același principiu al înru- dirilor își construiește Nicolae (orga Istoria literaturilor romanice în desvol- tarea și legăturile lor. S-a observat aici că autorul eliminase îndreptățit lite- ratura română datorită Integrării sale tn alt perimetru cultural. lorga ținea așadar seama și de un alt criteriu, cel zonal sau geografic prooriu-zls. la care va adăuga reperele Istoric șl religios, ultimul explicînd secționarea Europei (apuseană/răsăriteană), tn funcție de centrele de gravitație după marea schismă (Roma/Bizanțul). Spațiul de Interferențe orlentaî-occldentaîe, me- dievalitatea de „comune amintiri istori- ce (N. lorga). în sfîrșit, mentalitățile colective impregnate de gîndirea creș- tină în cheie ortodoxă circumscriu fă- ră-ndolală geografia literară a Sud-Es- tulul. Integrabilă, la rîndul său. tn co- nexiuni mai ample, așa cum schițasem VOCAȚIA NAȚIONALA A LITERATURII EXISTA O GEOGRAFIE LITERARA ? SIMPLA IPOTEZA : ÎNTREBAREA ASCUNDE O ÎNTREBARE înainte de a-mi da cu părerea dacă „există* au ba o «geografie literară** (cum ne întreabă revista Orizont), zic că n-ar fi chiar inutil să presupunem ce-ar fi ea dacă ar „exista-. Bazîndu-mă pe unele semne de ici și pe altele de colo, simt că bunii noștri conaționali care «o văd- pnnzînd corp — fie șl. ca în versul poetului, „ca prin vis- — și-o imaginează cam tn trei feluri: ca distri- buție a literaturii române după zone geografice aproximative, îmît ar merge spus — de pildă — „poezia muntelui- sau „proza cîmpiei-; ca împărțire în zone semnificative de spiritualitate, gen „Moldova literară-. „Ardealul literar-, și așa mai departe; ori ca reprezentare mai strict localistă, conducînd la ideea unui „specific cultural- al Brăilei, al Chitilei... Prima observație care se cuvine făcută în fața unor astfel de porniri cate- goriale ar fl că ele ignoră o serie întreagă de virtualități oferite cu generozitate de disciplina geografiei, mult mai complexă decît ne-o amintim din anii de școală. Răsfoind orice manual de specialitate, redescoperi că direcțiile ei de studiu sînt extrem de variate, începînd — da — de la formele mari de relief (muntele, cîmpia...), dar contlnuînd cu podișurile, trecătorile și luncile națio- nale, trecînd la bazinele hidrografice șl inventariind nu doar riurile mari, ci și pe cele mai plăplnde, pîraiele și izvoarele, apoi lacurile, bălțile și iazurile, compoziția solului și caracteristicile generale de faună și floră, căci domnesc pretutindeni ecosistemele... și tot așa, nemaivorbind despre geografia econo- mică. despre cea lingvistică și despre toate celelalte, cîte vor mai fi fiind. Iată cîtamai domeniul de lucru, parcă infinit, puțin sau chiar deloc abordat pînă acum: vom putea pretinde că avem o geografie literară romanească numai cînd fiecare pîrîu își va avea sonetul (sau rondelul?) său, fiecare șa de munte — balada cuvenită, fiecare podiș — nuvela meritată. Pînă atunci, după cum se (între)vede, cei care se declară pentiu introdu- cerea diviziunii geografice în literatură sau pot fi bănuiți că ar aproba-o par concentrați mal curînd pe ideea unei legături între operă șl niște trăsături nu atît ale unei realități fizice, cît ale uneia spirituale. Relație atît de firească, nu-i așa ?. îneît nici un cititor atent — și cu atît mai puțin un critic serios — n-are cum s-o scape din atenție. Dar analiza ei trebuie făcută cu precauție, fără absolutizări, căci altfel riscăm să alunecăm pe nesimțite către determinis- me destul de primitive (nu mai Insist asupra situațiilor — deloc fictivei — cînd ele sînt instaurate cu bună știință șl folosite în interese manipulatorii, vai, atît de transparentei,..) Semnul de întrebare apare atunci cînd se încearcă trecerea de la constatarea acestei relații genetice elementare la concluzii în planul reprezentativității. Risc excesiv, din moment ce „determinarea- mediu— operă se produce obligatoriu (legea creativității și a valorii!) pe căi atipice, individuale, „originale-. Textul literar va etala — prin urmare — modulații prea particulare pentru a mai permite cu adevărat reconstituirea „contextelor- inițiale. Ceea ce rămîne de descifrat din punctul de vedere al referențialitățil generatoare e o anumită matrice profundă, ținînd de nivelul spiritualității în sens larg, al „mentalităților- șl al „subconștientului colectiv-, mai mult sau mal puțin regional. în funcție de sfera la care ne raportăm — dar mai este asta „geografie-?l Plus că epoca pe care o traversăm a dus deja destul de departe procesele de omogenizare a zonelor culturale naționale. Asta fiindu-ne seco- lul. întoarcerea la diviziunile localiste îmi pare o simpatică dare a filmului înapoi, către cele secvențe cu cai și căruțe, atît de fruste și de pitorești. Pînă una-alta, la întrebare aș răspunde cam așa: simț nevoia unei literaturi națio- nale unite și puternice, iară nu a uneia risipite printre dealuri șl livezi, prin lunci și mai știu eu pe ce coclauril Și aș mal exprima temerea că ancheta de față pune problema prea net, fără nuanțe, invitînd mai degrabă la adeziuni decît la diversitatea opiniilor, de vreme ce cartușul inaugural afirmă: „lansăm aceastâ anchetă convinși că întrebarea care o patronează poate stimula o di- recție, dacă nu a cercetării, a curiozității cercetătoriloi-. neîndoios fiind fap- tul că se deschide astfel accesul către anumite „transformări de esență ale lite- raturii române actuale- (Orizont, nr. 15/1988, p. 1). Cuvinte care ml-au amintit ce constata cîndva Mihai Dinu Gheorghiu în legătură cu „anchetarea criticii lite- rare-: că în asemenea împrejurări „întrebările sînt mai totdeauna ««închise* (ca să folosesc un termen caracteristic anchetelor de opinie), prefigurînd răs- punsurile-, cele din urmă fiind — vasăzică — „preformulate- de cele dintîi (Caiete critice nr. 3—4/1984, p. 82). Așa stînd lucrurile cu geografia patriei, ele redevin interesante dacă tre- cem la geografia lumii. Abia venind la acest capitol simt câ ancheta Orizontului are justificări reale, că — vreau să spun — nu intimplător ea a fost gîndită Ia Timișoara. Istoria a vrut ca Ardealul în general șl Banatul în special să pose- de facultăți sporite de percepere a stratificărilor Europei culturale, ceea ce ex- plică sensibilitatea aparte la diferențierile și interferențele prin care ne defi- nim poziția pe „harta- lumii. Nimic mal normal ca aici să se facă mai mult ca în alte părți raportările la literaturile balcanice, la cele sud-estice și la ale „Mitteleuropei-. Dar despre asta e de purtat o altă discuție. Pînă la ea, rămln la impresia că întrebarea despre „geografia- literară o ascunde pe aceasta, mult mal miezoasă, legată de o etno-psihologle, o sociologie și o politologic a literaturii noastre între literaturile continentului. încă o dată: cîtamai do- meniul de studiu, deopotrivă din unghiul istoriei și dintr-al prezentului, mus- tind amîndouă de atît de spectaculoase (calme unele, presante celelalte) vir- tualiUți I altădată (în Steaua, 1987, nr. 10). Fixa- rea corectă a reperelor este condiția sine qua non pentru delimitarea, cu toate aproximările Inerente, a geografiei literare (culturale). în care jocul con- stantelor și ai variabilelor particulari- zează literatura națională, dar și grupul de literaturi Un fenomen, mal exact, un curent ca (luminismul românesc în expresia sa cea mai viguroasă (Școala Ardeleană) trebuie raportat la ilumi- nismul de tip reformist din Centrul Europei, dominat încă de Imperiu, dar șl la mișcarea ideilor din Banatul cu rol de placă turnantă. în procesul de raliere a centrului și răsăritului euro- pean la spiritul occidental Românul Gh. Șincai, sîrbul lovan Raid șl bul- garul Palsie Hilandarski concretizează astfel, multiplu determinată, geografia spirituală, vertebrată, în epocă, de Isto- rism și conștiință națională. Mircea MUTHU Ion Bogdan LEFTEK CONȘTIINȚA IDENTITAȚU DE SINE Oricare gen literar, detr mal Intli de toate proza, conturează lumi șl le în- temeiază în substanță prin reveniri șl precizări duse uneori pînă la exces și plictiseală înspre o geografie imaginară te îndrepți prin construcție romanescă sau, dimpotrivă, pleci d n ea. E posibil ca tn actul scrierii să coexiste un drum In celălalt. Creatorul își populează lu- mile ficțlonale cu fapte și simțiri per- sonale, transfigurate însă într-un fel greu de prins în aorme și judecăți cul- turale. Explicația probabilă ar putea fi aceea câ, în relația cu sine, creatorul este aculturai. Creația artistică „scapă® interpretării critice totaie în măsura tn care iese de sub incidențele „litera- turii-, pentru a se rătăci în geografiile insondabile ale experienței eulul cu faptul propriei sale existențe Pe de altă parte, tn discursul artistic, orizontali- tatea spațială a descrierilor se întîlneș- te, prin chiar ritmicitatea ei temporală, cu adevărul după care fiecărui spațiu l se alătură, coesențial, un timp anume, o „istorie- privată strict-determinată. Schelăria abstracțiunii acesteia stă (șl) în spatele operei de artă. Spațio-tempo- ralitatea, ca una din aporiile dlntot- dcauna ale gîndulul, este depășită tn creația artistică prin reprezentări con- crete și „la îndemână- care se deschid însă către o complexitate la fel de mare ca șl aceea a căutărilor rațional-științl- flce Opera de artă este un simbol al timpului, deturnat din mișcarea sa obișnuită .supus unor alte ritmuri și decoruri, figurat spațial. Cartografiat. Procesul însuși de creație artistică este, în fapt, o modalitate de cartografiere în absolut a timpului; unica posibilă, oda- tă ce. în plan rațional, infinitul spa- țio-temporal este un factor dizolvant. Mintea se poticnește, gîndindu-1, cu toate că, fiind un efort de ordine, de limpezime și de stabilitate liniștitoare, gîndul nu poate renunța să gîndească „negîndibilul-. mal mult chiar, nici nu știe sâ gîndească altfel decît în vecină- tatea lui. Singură arta a putut oferi impasului acestuia o alternativă vala- bilă prin aducerea universal iilor impe- netrabile în mit șl mai apoi în artă și în nesfîrșitele ei „geografii- Imaginare. Această corporalizare a gîndulul ab- stract a făcut posibilă conviețuirea noastră cu InfinltuL Prin artă, omul a dobîndit conștiința identității CU sine, regăsindu-se mereu într-un ceva iden- tic-nemișcător-și-speciflc, un imobil în mobilitatea vremilor și peisajelor. Și tocmai pentru că omul nu s-a modifi- cat în străfundurile sale fundamentale din antichitate șl pînă în prezent este posibilă întîlnirea lui cu propria sa umanitate în „geografia* acelorași în- trebări. Daniel VIGHI ORIZONT Ignea Loga n-am timp și nici decor — doar vis un fel de slavă putrefactă, prin care-nnot spre punctul fix in nebuloasa mea exactă LIMBA ROMANA FILIGRAN SEMN MADRIGAL Gheorghe CERC Nu știu, e un cor de petale. Ori graiul tăcerilor taie ...7 Mi-e cintecul un riu dc Mai, Prin care trec ca niște nouri, La țărmul ierbii, albii cai. Tu luminezi în mine. Și-n umbrele din veac. Ca gura unui nufăr în luna de pe iac!, . Pretutindeni mă dăruiesc iubirii. Și înfloresc multiplicat Precum crinii, în noaptea lor . . Aceleași vorbe le înșir, aceleași fraze le-mpletesc ce-n mine limpede-au suit în alb tărîm copilăresc. Sînt vorbele ce-n desmierdâri în gura mamei au sunat — de ierburi line și de flori în aerul curat dc saL Aceleași vorbo le-mpletesc , din gura mea pc alte guri 1 aud foșnind în adîhcimi nedomolitele pSdun. MITOLOGIE DEZNANA Hie Măduța Sînt vorbele de neguri mari cînd tata mohorît tuna, vorbo de sînge și tîlhari, de vînt cărunt și jale grea. Vorbe ce tînăr le-am șoptit iubitei pc-un polog de fin în cîntece de ciocîrlii cînd eu simțeam c-am să rămîn. Puține sînt poveștile de aur și Istrate * ÎN SPIR VICTOR GAGA, scuip președintele filialei U.A.P. Timișoara — Implicai ea artistului In viața! cială și necesitatea aportului său U frumusețarea vieții și a mediului j biant, cu opere de profundă semd ție umană, precum ,și contribuiai crearea, prin educație, a profilului! logic, etic și estetic al omului 41 constituie pentru noi o datorie dea știință, pe care ne-o asumăm. Ifl trecută sau prezentă, atît de sea cativă în fapte mărețe, »eprezinU| tru artist o sursă inepuizabilă lai zarea unor lucrări cu o bogată ■ cătură'spirituală. Prin evocarea na telor de seamă ale istoriei noasta' marilor personalități ce au luptatj ORIENTĂRILOR licul receptor. Par- je, fie colective, fie iloanele anuale, ori sideratâ ca o formă al, profilează acest la dimensiunea sa lo se întîlnesc, de nulul cu ale omului între „părți* se tare putem vorbi Kiprocă, binefăcă- letâții. Ca profesor dc artă încerc, de- dcvilor mei. oameni do activitate, cu un diferit. gustul pen- aceasta, nu ușoară, ca finalitate asigu- artiști amatori, ca- Lizeze și să împros- iU, deja, după dez- numi lui ci îndat impo opere actua open ția s află devii reu i râmî puține vestigiile pietrei și-ale fagilor măreți. Trebuie să mă mulțumesc cu purpură* RITUAL Flori dc mac, cupe de vis. Cine febr^. v-a u*mis 7 Poate singcle robust. Precum seva lui August, Poate cine împărțea. Ca pe-o pîine. Dragostea, tru libertate, unitate și ncatimanO incorporarea în forme și culoaig^HB . • . । „ neroaselor idei umaniste , a'efc pO depuse și realizărilor* din dowU u vastului proces de edificare soc» artistul plastic contribuie la di» patriotică a mase.or răspunzind» lor vieții sociale șt năzuințelor pa®- |B lui sau. Aspirațiile noastre trei n rpQ||[Q f 00 Concorde cu mobilitatea societății**:» I CulltO l Ud nești cu conținuturi noi de viațll lărgirea continuă a orizontului » ral și spiritual. Trebuie, totodată,jll țelegem că tematica unei lucrări ce, oricît de actuală ăr fi. nu poaiwDTh •gura automat valoarea - și • ;* " operei. • care destinată prezeq aceasta. Nu aud în cenușa din vatră vaier nici chiot de luptă, nu aud sub pămînt scufundate biserici cu dangăt solemn și psaltiri dc aur. Eu îmi culeg prin livezi umilul busuioc, frunza de calapăr amirositoare. Cevași lotri s-au ascuns cîndva pe văile noastre, dar cu am crescut printre oameni nepătimași și pașnici, alături dc-o cetate modestă dc deal. Nume semețe dc viteji, nu, nici stînci tocite de zborul vulturului ori de vineți solzi de balaur. Stau pc-nscrat în boarea albastra prin vișini. Mă mulțumesc cu atît punct lunecos sferă de piatră iată-mă sfinx iată-mă vatră duhul atinge țărmii egipți pleoapa foșnește eucalipți magma se trage în Labirint oră eternă somn de argint ochiul renunță să fie pămîn* — el e sămință pură — Cuvînt însetaților din veac ... Flori de vis. cupe dc mac. Marcel Mureșeanu MERINDE A DE CENUȘA Turta de cenușa de-acasă am purtat-o în traista pîn-la soare-apune, ml-au știut seninul cei plecați demult în tărîmul de vis. în genune. INVOCAȚIE (sonet) de mine însumi teamă tar mi-a fost dc umbra mea fosilă tî rit oare de spasmul vorbei mhosind a floare dc trupul meu — umilul adăpost Mi-am recunoscut vatra și neamul morții ce mă uitaseră-aproape mușcînd din azimă au suris luminați, negura s-a descojit dc pe pleoape. Și deodată le-au seînteiat văile satului și norii pe dealuri în primăvară, sfinte putori în văzduh s-au mișcat. tu-ncearcă-mi frăgezimile cu rost: desfă zăpada și mi-arată floare desfundă unda Uine» viitoare și pune zîmbet verbului anost adună-mi ziua fluturind pe os mă du orbind să văd întunecime să rabd extaze fade in mulțime s-alint grăsimea fluturelui gros nu nemuriri și slavă am să-ți cer d doar sărutul picurat din cer Nu te sfii, copile, să porți în suflet și-n oase cenușa străbună, basmele atunci vor străluci din nou, ziua va crește curată și bună. ULTIMUL (ritual) NECESITATEA Mi-am zis că voi curma șiragul vorbelor asvîrlite mereu pc hîrtic, condeiul ar trebui aruncat față-n față cu geamătul vînăt al codrului și lumea misterioaselor stele. Dar lata, dincolo de vrerea mea măceșul roz înflorește în caietele mele, sînt ultimul — penumbrele s-au scurs hotarul strălucește ca o spadă mi-e fuga strimtă — labe reci de urs pun mari pecețt pe frigul din livada departe-n păsări luna a apus vin vești din timpul unul om ce moare alerg — sini timpul însuși presupus rupindu-se-n albastra lui viitoare rizomii monstruoși țîșnesc, sencalecă, îmi umplu degetele de seve, anotimpul galben, torențial. mă-uhață dc păr, violent mă apleacă-D țărînă. vîntul călduț îmi îndeasă gura de cîntece și-ascultînd șopotul pîraielor pe deal. lunecarea soarelui în spațiu, cuvintele se Împletesc în basm, țesătura lor răsfrînge culorile poeziei. ce nemișcate veacurile sînt mi-e sîngele bolnav : cară morminte sînt ultimu-ntorcîndu-mă-n cuvînt cu spinii neamu’ui aprinși pe frunte PUNCT FIX (ritual) transced iubirilc-n dușmani — o ce mătase înțeleaptă m-adoarme-n stivele de ani mă culcă-n fiecare treapta un deget uns de har a-mpins catapeteasma întreruptă și întunericul m-a nins c-o înstelare dedesubtâ DORM IN AER... Dorin in aer cobor dimineața printre treburile zilei scormonesc pînă cînd toate-s deavalma cu două propoziții simple pe buze mereu aceleași cu un coș in brațe - urc către seară in culcuș unde nimeni nu mă poate opri să mă zvîrcolesc pină-n zori. PE MĂSURĂ CE Pe măsură ce imaginea ta sc degradează în mine, tu înflorești ; undeva căldură prea multă ? dincolo marele frig 7 și-acum cu mîinile astea libere ce să fac 7 totul e gata totul se poate prăbuși. TOTUL SE INV1RTEA . Totul se invirtea în jurul acele» bicisnice drăcovenii ce era natura din fața sa un munte îndepărtat pădurea de aluni lanul de secară rubinie livada cu vișini agrișul și cele două pahare cu lapte dc pe fereastră unde sc înecau razele de soare. DESCHIDE OCHII. Deschide ochii, piroga albă vine plutesc in urma ei rechini flăminzi, o clipă și o vei cuprinde-n tine și nu vei ști de ce vrei s-o cuprinzi. O noapte și o zi în mal vor bate cu colții lor săpînd cămări adinei tu pleoapele să ți le uiți plecate ca nu cumva în gura lor s-o plingi. și viitorului, are menirea sâ con să sporească marea tradiție a țări, patrimoniu* nostru artistic, dice prestigiul artei românești pe internațional. Filiala noastră în acest moment, prin ponderea 4] creație, o forță puternică, In codi național. Aici activează artiști nul apreciați. în țară și pe nian intem^H nai, pentru originalitatea și vii» talentului lor. Ceea ce vreau să m și să accentuez aici nu se referă» . manifestările expoziționaie,. coocuw le. sau festivalurile ce ne aduc an totdeauna lauri Doresc să sublirzeE această forță de creație, care este F* la, artiștii noștri posedă cuprinde» calificarea necesare pentru a sen gra în toate domeniile educației e» • prin artă Desigur unii, ca profer formează profilul generațiilor vii» alții, răspunzînd chemării unor o» populare comunale, sau conduceriitl întreprinderi, au realizat proiecte | amenajare a siturilor industriale, 1 reclamă și estetică stradală; avem I tiștl care îndrumă cercuri și cenril de amatori, care țin conferințe, pn geri, pe teme de artă, artiști cu o ni că obștească deosebit de fertilă, bl dacă vrem să fim sinceri cu noi I» trebuie să spunem că. față de polen Iul nostru real, ceea ce s-a făcut a acum, pe linie de urbanism, «Isl străzii, estetica produselor industrii a produselor de larg consum. artuJ sau cooperație meșteșugărească. Ini meniul atît de important al artei del public, nu ne poate mulțumi, decei nu este la nivelul a ceea ce am pal da societății. Prezența artiștilor plaJ în acțiunile de modernizare și înfrai sețare a municipiului și județului J tru, la estetizarea străzilor și a zoj?1 verzi, la completarea patrimoniului! artă monumentală constituie din pa tul meu de vedere, și poate nu oui al meu. un element util, la îndedl edililor noștri fdeea promovării oa începe cu un nou fel de a gindi. a dențiazâ pregnant secretarul geoa al partidului nostru t o v a r ăr.l Nicolae Ceaușescu îndemnîndu ne | nu considerăm bunele rezultate pe oi Ie obținem ca pe un fe-ment al d mulțumirii, cl, dimpotrivă, ca pe sa fapte de la care să pornim înspre■ bine. în sfera noastră de activitate M pentru artistul plastic, sfera de acra tate nu se restr înge la atelier, la o| poziția, lucrarea sa. Trebuie să nefl dim serios cu ce am rămas datori,I calitatea noastră de artiști cetățenii plicați în tumultuoas-a dezvoltarea! cietății contemporane românești IULIA DINESCU, ceramistă — Artistul plastic are datoria și, odată, dreptul de a comunica, prin ifirmarca și înnoirea fen< supoziții de interes repul inor saloane naționale sa reni reprezintă. în multit de expresie, una dintre în dialog, pe tema relai creatori, ale căror expert* ) modalitate particulara Ust-cetățcan, participant ! cialiste, la îmbogățirea zc din ultimii ani, i elevi merituoși, jase rezultate — • la ultima ediție ( elevi care au oziții personale: itâ și de lonescu. a. și ea o per- dotată foarte lor, mi se i are niște atuuri, 11, i se adresează altă parte, poate decît, să zicem, i obiectul kitsch. infestările ce de- hi estetice potri i. Am participat, la două tabere de la Medgidia, con- umentale de spa- ucuria să-mi văd faleza Canalului ă Rezultatele unei telUl populare de nbolia. se pot ve- cuitură, din acel • fiecare dată. că. ramiști, sculptori lucreze ceramică ei de sculptură. In pentru ceea ce ‘acest municipiu, i latură sau anexă du-se de această totuși, apropiat dc I trebuie ajutat să i masei kitsch. E I se poate crea „la laborioasă, pretin- ă efortul merită M»a. Omul de cul- i sini chemați să Irea conștiinței so- I educarea lor. la lip nou, cu spirit — așa cum reiese lere a tovarășului e lingă faptul că e. pe lîngă aceea km șl cetățeni ai l timpului nostru. H față de orașul le azi. Și cred că vren mie ilusti de ir ilusti toam între preo' biect plast tica cat ! cran ian ș ale t ochii mele «Ane apar nulu Dint< tura, simb buie Conc serv, iul, 1 cont: celor îi CT' subit Arti! elevi dese: fac । bat i de a- și în Radi tecă vreo artiș le-ar ne a drun prec< curie recep orăși tice. artă, înțel seme ORIZONT ÎN SPIRITUL R1ENT ARILOR TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU ICTOR GAGA, sculptor președintele filialei U.A.P. Timișoara ] nphcaiea artistului în viața i necesitatea aportului său la b »ețarea vieții și a mediului ax- cu opere de profundă semnific* ană. precum și contribuția li i, prm educație, a profilului ideoj ?tic și estetic al omului de u uie pentiu noi o datorie de co* pe care ne-o asumăm. Istod^ sau prezentă, atît de semnifiț în fapte mărețe, «eprezintâ peflj ist o sursă inepuizabilă în reali mor lucrări cu o bogată incâr< spirituală. Prin evocarea momei e seamă ale Istoriei noastre, 1 • personalități ce au luptat peș- ?rtate. unitate și neatîrnare. prâ •rar ea în forme și culoare a ge dor idei umaniste , a eforturi și realizărilor- din domen i proces de edificare socialiști * plastin contribuie la educam că a mase.oi răspunzînd nevd-j rii sociair și năzuințelor po Aspirațiile noastre trebuie le cu mobilitatea societății roM 1 conținuturi noi de viață. continuă a orizontului cultv- )iritual. Trebuie, totodată, sâ în- că tematica unei lucrări plan it de actuală âr fi. nu poate aii- ițomat valoarea și perenitate* ? care destinată prezentului ului, are menirea să continue țl »ască marea tradiție a acestei trimoniui nostru artistic, să rl- •stigiul artei românești pe ionul. Filiala noastră constituie, moment, prin ponderea •! de o forță puternică, în context . Aici activează artiști unanim L în țară și pe nian internați»- tru originalitatea și vigoarea ii lor. Ceea ce vreau să relev zentuez aici nu se referă atît ările expoziționaie.. concurs ești valurile ce ne aduc mat In- a lauri Doresc să subliniez câ rorță d? creație, care este Filia- li noștr i posedă cuprinderea șl ?a necesare pentru a se inte- iate domeniile educației estetice î Desigur unii, ca profesori, i profilul generațiilor viitoare, punzînd chemării unor consil comunale, sau conducerii unori deri, au realizat proiecte de e a siturilor industriale, de și estetică stradală; avem ar- îndrumă cercuri și cenacluri iri. care țin conferințe. prel& eme de artă, artiști cu o mun- scă deosebit de fertilă. Insă, n să fim sinceri cu noi înșine, i spunem că față de potenția- 1 real, ceea ce s-a făcut pînă linie de urbanism, estetica tetica produselor industriale, *lor d*? larg consum, artizanat ‘rație meșteșugărească, în do- ît de imporUmt al artei de for i ne poate mulțumi, deoarece la nivelul a ceea ce am putea •ții Piezența artiștilor plastid le de modernizare și înfrumu- nunicipiului și județului nos- etizarea străzilor și a zonelor completarea patrimoniului de imentală constituie din punc- le vedeie. și poate nu numfii n element util, la îndemîna >ștri fdeea promovării noului un nou fel de a gîndi. evi- >regnant secretarul general lui nostru tovarășul eaușescw îndemnîndu-ne sâ •răm bunele rezu:tate pe care i ca pe un fe- ment al auto- , ci, dimpotrivă, ca pe niște la care să pornim înspre mai era noastră de activitate. Or, istul plastic, sfera de activi- restr înge la atelier, la ex- •rarea sa. Trebuie să ne gin- cu ce am rămas datori, In lastră de artiști cetățeni, im- umultuoasa dezvoltare a temporane românești receptor. Par- ' colective, fie le anuale, ori itâ ca o formă utilează acest tensiunea sa fottlnesc, de cn ale omului re .părți*4 se putem vorbi xâ, binefăcă- L Ca profesor rU Încerc, de- și mei, oameni rtivitate, cu un i*s gustul pen- ița, nu ușoară, lealitate asigu- jti amatori, ca- f51 să împros- Jeja. după dez- numai faptele noastre dau măsura felu- lui cum ne-am îndeplinit sau nu aceste îndatoriri. GHEORGHE VĂLEANU grafician — Artistul trebuie să fie convins de importanța socială a artei sale, să creeze opere axate pe gîndirea ideologică actuală, pentru a le asigura acestor opere actualitatea. Dacă artistul, în crea- ția sa, e și înaintemergător, atunci se află în cazul rar și fericit al celor ce devin, odată cu trecerea timpului, me- reu mai actuali. Strădania mea este să rămîn. cît îmi stă în putință. înăuntrul aș putea vorbi ca despre o participare a mea, ca artist, la viața satului româ- nesc, de azi VIOREL TOMA pictor JLIA DINESCU ceramistă il plastic are datoria și, te tm de a comunica, prin 1 artistului realitatea urea și înnoirea fenomenului artei căreia 1 s-au con- rziții de interes republican, binemeritînd premiile și saloane naționale sau internaționale prestigioase, ar- i reprezintă, în multitudinea individualităților și în di- & expresie, una dintre dimensiunile culturale certe ale jalog, pe tema relației artistului cu oferta realității, i, ale căror experiențe artistice conjugă — și nuan- Walitate particulară — ideea implicării plasticianului țean, participant la vastul proces de dezvoltare, al la îmbogățirea zestrei de valori spirituale a accs- din ultimii ani, eievi merituoși, .rezultate — la ultima ediție elevi care au iții personale: .și de o per- lonescu, dotată Im. și ea foarte ațor, mi se ire niște atuuri, Ise adresează parte, poate M să zicem, cbwtul kitsch. •tarile ce de- . estetice potrl- Am participat, două tabere de Medgidia, con- tele de spa- b să-mi văd Canalului Rezultatele unei i populare de 4 se pot ve- tarâ. din acel tare dată, câ, , sculptori ceramică de sculptură, tru ceea ce rest municipiu, ta sau anexă de această :. apropiat de trebuie ajutat să fad kitsch E > poate crea „la pretin- rfortul merită Omul de cul- t chemați să i conștiinței so- ea lor, la cu spirit sa cum reiese a tovarășului â faptul câ Ungă aceea d cetățeni al lui nostru, de orașul ui Și cred că limbg romană Ostrov — Profesorul meu, Julius Podlipny, un model de maestru și de artist, mi-a inspirat dragoste de muncă, ambiția de a progresa în studiul complex al natu- rii, m-a învățat că tot ceea ce ține de artă trebuie făcut cu multă cinste și simț de răspundere. In fiecare dintre etapele prin care am trecut mi-am amintit lecțiile sale, înțelegînd că, pentru a mă desprinde dintr-o fază sau alta de creație, trebuie să iau studiul aproape de la capăt. Am abordat, in timp, și grafica, și pictura, portretul, compoziția, peisajul, fixîndu-mă de la o vreme, la I natura statică — unde doresc și cred că pot să ating și natura umană. Mă in- teresează, adică, să „deschid44 natura statică spre om. omul din spatele sau din umbra obiectelor. Am încercat o revalorificare a obiectelor tradiționale țărănești (câucul din Bihor, vasele de lut, pînza de in etc.), punÎDdu-le..înțr-Q atmosferă uneori'imponderabilă, alte- ori dramatică, în dialog, în calitatea lor de semne ale civilizației ce ne-a prece- dat, cu-civilizația de azi, în idee$ de a | reîmprospăta sensibilitatea privitorului pentru acest univers. Nu ne putem în- țelege pe noi înșine, contemporaneita- tea, fără să știm bine să ne înțelegem trecutul. In acest sens există un accent permanent în documentele de partid, ’o subliniere îndreptățită; și binevenită. Istoria face parte dm universul de con- știință al omului de azi, al artistului plastic. Cîteva dintre lucrările mele te- matice („19074*. sau „Pagini de istorie44) au constituit exprimarea implicării me-, IC, pe linia subiectului oferit de istorie. In ipostaza mea de profesor, la Liceul de artă din Timișoara, îmi fac datoria de a ja insufla elevilor dragoste pentru profesiunea spre care se îndreaptă, sen- timentul de încredere în viitorul lor artistic, într-o societate care are nevoie de arta pe care o vor crea. Formarea gustului public, pentru care militează și arta mea. și munca mea de dascăl, trebuie înțeleasă ca o preocupare per- Mult mai vucm decît neologismul insulă este sinoni- mul ostrov, cultivat cu precădere de Anton Pann : „După acesta îndată a ajuns un caraman. / Care ostrovului Creta era pururea dușman" (Opere, 1, EPL, 1963., p. 205). Expre- sia ostrovul Creta revine adesea la „finul Pepeleiu, de pil- dă în acest portret al unuia dintre eroii Noului Erotocrit: „Sulița lui ora neagră și armele iar așa, / Negru îi capul, cum și-mbrăcămintea sa. / Era din ostrovul de neam foarte strălucit, / împodobit cu talente și desăvîrșit* (ib., p. 215). I. Budal-Deleanu simte puterile evocative ale era și Creta, viteaz cuvîn- tului, așczîndu-l în poziția privilegiată a finalului de vers, la rimă, ca în această evocare a craiului „Ghinghișcan cel mare44 din Țiganiada : „A lor preste toți nalt împărat / Să numea-în ferman a lunii frate / Și-a soarelui fiiu pre lu- minat ; / Iar’ lui se-nchina nenumărate / Noroade, țări, crai și mari ostroave, / Aceste nu-s deșerte voroave î" (vv. 451-456). Cuvîntul este reluat într-una din cele mai frumoase strofe ale poemului, unde autorul ne lasă par- că să întrezărim nebănuitele resurse ale harului său poe- tiqesc : „Acum peste-ochian șoimanul soare / Strălucea do- sitelor ostroave, / Noaptea cu neagra sa-învălitoarc / Cîmpi. acoperisă și dumbrave, / Iar’ de’grele-ostăneli obo- sita / Dulce răpăusa prin staure vita14 (vv. 3325-3330). Sadoveanu extinde considerabil conținutul semantic al Juj ostrov, fprțînd sinonimia cu două pitorești cuvinte populare, plaur și plavie, care denumesc insulițele insta- bile din Delta Dunării. Printre aceste „ostroave4* cată să se rânduiască Nada Florilor, pc care prozatorul o evocă Indirecț și nostalgic: „Dintrodată cu aprindere, m-am sim- țit tovarăș și ucenic al flăcăoașului aceluia încă fără nu- me, care ieșea din stuf și sălbăticie șl era gata să-mi ara- te, drumul singurătății la ostroave cu nume frumos, ca și cum, ar fi sunat in depărtarea lor din clopote de argint4* (O, XVII 423). - încrucișarea și contaminarea stilistică dintre ostrov și plaur, în urma * unor incontestabile afinități semantice, se străvede la Ion Pillat, în poemul Amurg în Delta : „Amurgu-mbracă Delta toată-n aur / Cu turla unui sat lipovenesc, / Dar umbrele ostroavelvr de plaur / Albas- trul cenușiu îl împînzesc4*. , . Mal trebuie adăugat. în legătură cu ostrov, că ter- mcnul, datorită „pitorescului44 obiectului denumit, este ex- pus semnificațiilor figurative. Contrastul izbitor față de — în speță : al uscatului ferm față de legănarea mediu4* vremii, nu in afara ei. Așa îmi explic, mie însumi, mat întîi, de ce am lucrat ilustrație pe teme istorice („Războiul de independență**, „23 August44), sau am ilustrat poezie (o antologie pe tema toamnei; poeți clasici și contemporani, între care și poeți timișoreni), sau m-a preocupat la un moment dat un su- biect permanent prezent în istoria artei plastice („Maternitatea ), ori portretis- tica (Eminescu. Arghezi), sau am încer- cat să exprim intr-o compoziția (o lu- crare alegorică) înfruntai ea dintre Tra- ian și Decebal, ori ritmurile interesante ale unei construcții, ce se ridica sub ochii mei; aș putea aminti șl desenele mele cu caracter didactic, grafica, ciclul „Anotimpurile** unde mi-am dorit să apară, la un mod stilizat munca țăra- nului, legătura lui secretă cu pămîntul. Dintotdeauna mi-am dorit să cînt na- tura, nu în reproduceri naturaliste, ci simbolice. Un artist plastic, cred eu. tre- buie să simtă el însuși ce are de spus. Condiția ar fi să avem spiritul de ob- servație treaz și foarte dezvoltat. Artis- tul, în generai, e un trecător, cu ochiul continuu deschis în realitate, el vede pe o stradă oarecare ceva care le scapă celorlalți trecători, observă lucruri ce îi creează emoții profunde și care devin subiectul lui de meditație, de creație. Artistul răspunde de formarea gustului elevat pentru artă. Eu, ra profesor de desen într-un sat. am îndatorirea să fac educația săteanului și m-am între- bat în ce fel aș putea să nu mă dezic de această răspundere. Așa îneît, găsind șl înțelegere la primarul Orțișoarei, Radu Ion, am înființat o mică pinaco- tecă rurală, o expoziție permanentă, vreo o sută și douăzeci de lucrări ale artiștilor timișoreni și arădeni, cărora le-am alăturat cele mai frumoase dese- ne ale copiilor de-acolo, făcute sub în- drumarea mea și a profesoarei ce m-a precedat. Am observat că sătenii au o curiozitate deosebită, aș spune chiar o receptivitate cu totul deosebită de a orășanului. față de valorile artei plas- tice. Văzîndu-i cum privesc opera de artă, desenul frumos al copiilor lor, am înțeles că strădania mea a început să semene cu un act și social, despre care manentă și trebuie întreprinsă, cred, prin varii, multiple mijloace. Fiecare lucrare de-a mea înseamnă o problemă sau mai multe de rezolvat, o gîndire și o elaborare, fiecare obiect își are locul lui, riguros ales și, sper, rostul lui pre- cis, riguros. înșelătoare a talazurilor — i se arată suficient lui Sado- veanu pentru a chema „ostroave" — prin transfer meta- foric — peticele de zăpadă care persistă, ici-colo, în co- dri. după dezgheț. Baltagul : „Ridicînd ochii și privind departe, băgă de samă că se află într-un loc cu totul pustiu, între stînci, între rîpi. sub cerul înalt. Pădurea era aproape. în fundul prăpăstiilor se mai țineau ostroa- ve dc omăt4*. G. I. TOH ANE ANU figurine ADRIANA PĂIUȘAN pictoriță — Ideea de a răspunde la comanda socială nu este, după mine, doar o obli- gație, ci și o datorie de onoare a artis- tului. de a exprima epoca pe care o tră- iește. Sînt atîtea de spus abordînd o te- matică istorică (• lucrare despre Horea poate vorbi despre puterea poporului nostru de a trece cu luciditate și cîntec prin timpuri), sau de actualitate (pacea — un subiect generos și fierbinte). Cînd am abordat „Ecluza de la Agigea4*, am încercat să privesc obiectivul dinăun- tru, într-una din fazele construirii lui. E adevărat că am avut șansa unui set de fotografii ale etapelor de dinaintea terminării ecluzei. Mi-a apărut, In acele imagini, asemănătoare unor uriașe porți de casă. Fiecare loc îți propune ceva in plus față de ceea ce îți arată. Valea Mureșului, de pildă un loc mai puțin frecventat de pictori, este o explozie de verdeață, de torturi ale verdelui, o culoare dificil de stăplnit și care te obli- gă să afli rum se poate lucra cu o sin- gură culoare In orașe precum Timi- șoara sau Lipova, se simte, ca o prezen- ță. stratificarea timpului. Fiecare clă- dire își are viața ei. integrabilă în tot, în unitatea orașului. Trebuie să încerci să captezi spiritul fiecărui loc, să-țl des- coperi, ca artist, și subiectele și posibi- litățile de a le trata. O călătorie prin țară îți poate releva cît s-a construit, cîte locuri demne de interesul plasticia- nului există, cît de mult poate spune un peisaj. Noi avem nevoie de monumente care să cinstească acest pămînt, rea- lizările acestor ani, spunea tovarășul Nicolae Ceaușescu, subliniind nevoia implicării artistului plastic în actualita- te, datoria noastră de a ^duce un oma- giu constructorilor socialismului, trecu- tului de luptă al poporului nostru. Anchetă realizată de Ana ALDAN „Nimic nu este mai frumos O scrisoare ceste zile, mi-a a unui coleg de facultate, primită în a- reamintit că promoția noastră de absol- venți ai Universității, din Cluj (1951-1955), facultatea dc filologie, se apropie de finișul ei firesc. Adevărul acestor rinduri de scrisoare nu poate fi tăgăduit. Timpul le face să devină implacabile ; tul datoriei împlinite", ruie o viața de om. Se „Ies la pensie fericit, cu sentimen* In spatele acestor cuvinte se înși- întinde teritoriul presărat cu mun- ca. sacrificiul, speranțele. dezamăgirile, victoriile unui om.. Ale unui profesor de limba și literatura română. Dumitru Boboșa, colegul meu de facultate care, în a- cest ianuarie 1988. după 33 de ani de trudă pe „ogorul școlii44, ieșea la meritata odihnă a pensiei, era, în acei ani ai începutului studenției noastre, îmi amintesc bine, unul din tinerii mei colegi, plin de permanentă neodihnă asu- pra studiului și cărții, încă din anul întîi al facultății. Fire frustă, tenace, om dintr-o bucată, copilul orfan, din Padova mică a județului Mehedinți, venea însetat spre lumina cărții și spre îndemnul de a deveni profesor de limbă românească, dintr-o chemare, aș zice, ancestrală, ti- pică la fiii de țărani săraci din satele noastre de după război, de-a se dedica profesoratului, ca și cum s-ar fi de- dicat slujirii mesianice a pămîntului natal și poporului. După anii rodnici ai studiilor universitare, el servește cu temeinicie școala românească ca profesor la liceele din Cugir, Drobeta Turnu-Severin și Deva, unde își în- cheia și cariera dăscălească. In structura umană, psiho-inorală, a profesorului, se poate descifra traseul unei vieți dedicate unui ideal lim- pede : slujirea școlii, a culturii românești, a tinerelor vlăstare. Căci, în Dumitru Boboșa s-a îmbinat fericit das- călul de școală cu omul de cultură și cu educatorul. El a dat țârii peste 400 de învățători și 60 de educatoare, care i-au fost elevi la Liceul pedagogic din Deva. El a de azi, fost profesorul altor 30 profesori de română, actori teatru, de cinema, scenariști și gazetari. El e fericit, la gîndul că „ain asigurat cel puțin un învățător pentru fiecare școală românească, înființată de Gheorge Șincai în Transilvania". El a fost un participant activ, cu eseuri și comunicări, la ședințele S.S.F. dc la Brașov. Iași, Brăila, Arad etc., a publicat zeci de studii jx? teme literare, a Ion ARIEȘANU (Continuare în pag 6) ORIZONT JMTAREAWOMANIEI Artă și colaborare Aht marea democratică, pe scară națională, a forțelor creatoare, in- clusiv tn domeniul artistic, lată un deziderat pe cale sâ se împlinească ta generosul climat al Festivalului. O tot mai largă participare. con- știentă. competentă, iată ceea ce ne cere esențiala Expunere a tovarășu- lui NICOLAE CEAUȘESCU. Există, desigur, multe izbînzl deja, cu pu- tere de exemplu, care se cer nu nu- mai menționate, dar și comentate, pentru fixarea elementelor viabile tatr-un domeniu aflet ta continuă mișcare, precum acela al colaborării orchestrelor din Timișoara sau de la Ateneu. ta interpretarea unor partituri clasice, faptul constituind un imbold pentru întreaga mișcare de amatori. Desigur, dacă s-ar impli- ca mal mult șl Radiotelevizlunea. E- lectrecordul . De notat că la olim- piada corală menționată, cu prilejul concertului final, cu „Oda bucuriei*, șl-a făcut apariția ta premieră primul cvartet vocal (profesionist) tlmlșoț- rean. demonstrîndu-se faptul că a- dintre arta profesionistă și cea toare. Ceea ce frapează, la prima vire. In acești ani i direcția de pagar? a fenomenalul artistic ama- pro nu are doar sens unic, dinspre creator (interpret) spre nubile Masele sînt chemate să-și spună opinia despre operăm iar pentru Ca părerile să fie mal competente, tocmai creația de masă poate deveni răspunsul cel mai potrivit. Desigur, arta amatoare nu trebuie neapărat privită ca o replică la profesionalism dupâ cum nimeni nu contestă ; robi ta tea. ponderea, statutul profesionistului. Există mo- mente de Incidență ale acestor „vieți paralele* șl ele abundă tn semnifica- ții folositoare pentru toa- lumea • Recent, apariția pe aceeași scenă a corului Filarmonicii „Banatul*. du- blat de corala „Sabin Drăgoi* am- bele formații Instruite de Dlodor Nicoară. a produs o impresie deo- sebită Ca interpretarea ta Lugoj și Timișoara a ..Odei Bucuriei* de către corul filarmonicii împreună cu formația „Vida* condusă de Rcmus Tașcău Alături de tehnica desăvtr- șltă a corului profesionist, lugojenii au adus vigoarea, prospețimea en- tuziastă a vocilor cu o medie ie vîrstă relativ redusă La nivelul municipiului Lugoj perpetuarea ti- nereții vocilor ta corul lui Vldu este asigurată prin formațiile de copil, recent înființate Coriștii lugojeni s-au bucurat și de acompaniamentul vem $1 noi artiști cu virtuți solistice și se poate și fără invitați din afa- ră... E drept, la sediu lucrurile «u fost ușor schimbate ta concertul tra- dițional de închidere a stagiunii, fo- să s-a făcut un pas însemnat ta ce privește punerea ta prim-plan a va- lorilor locale Interesantă este cola- borarea filarmonicii noastre cu to- terprețl amatori din alte centre, cum a fost cazul Intr-un turneu la Deva, sa a cu orchestrele de muzică popu- lară • Cu oarecare consecvență compozitorii timișoreni au realizat lucrări pentru concursul național de cîntece ostășești, chiar dacă nu tn- totdeauna ele au putut străbate faza finală, din cauza textelor, terpretărtlor et» O culegere de tece ostășești apărută ta acest cuprinde însă lucrări de Sava spre in- cta- an Ilim compozitor care ta acest fel sprijină corul amator. • Corurile țul nostru beneficiază ta din Jude- mare parte de îndrumarea unor instructori ce a- parțln ambianței artei profesioniste. Au fost șl cazuri ta care voci de la filarmonică au completat pe cele din cîte o formație amatoare, mal nou Insă fenomenul se petrece In- vers ; calitatea corurilor din această zonă, repertoriul tot mal larg pe care permit să-J abordeze acestea, fac posibilă colaborarea cu profesio- niștii. cunoașterea reciprocă, aspira- ția către formule artistice superioa- re și difuzarea ta public nu numai a muzicii, dar șl a dorinței de im- plicare profundă tn creație șl inter- pretare Lucian BURERIU Revoluția e-n noi! miniaturi Cu toate Că este vort ii străvechilor cît •ența mente Nanjing — Shang Lu și pon săbii ii ai formației primele zece declară Pei De Y cultural-a — unul orașe ca vestminte ale purtate de creat decorul muzică exclusiv și elegi dinastiei interpreți șl atm- Munca e legea lumii modeme, s-a zis. Restabilirea demnității ei, in vastul proces revoluționar al edifici rii României socialiste, a avut in cursul ultimelor decenii semnificația întemeierii unei adevărate civilizații a muncii. tn cadrul acestui proces complex ca viața însăși, actualitatea spi- ritului revoluționar, relevată cu pregnanța unei strălucite argumentați in Expunerea prezentată la ședința Comitetului Politic Executiv al M al P.C.R. din 29 aprilie a.c. de către secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, exprimă adevărul incontestabil că period da pe care o parcurgem este o perioadă de construcție In toate laturih vieții, ceea ce presupune o continuă disponibilitate față de nou, dăruiri tn numele realizării Idealurilor comuniste, al năzuințelor prin care cu toții ne definim dorința de progres. Asociem curent spiritul revoluționar cu o predispoziție firească, I proprie virstelor tinere, capabile de mari elanuri civice, dar In măsun fn care tinerețea este, într-un sens superior, combustie și temperatură interioară, așezarea ei sub semnul conștiinței o face să doblndească liv țelesurile perene ale nestinsei receptivități prin care se explică prorpt- țimea gîndului și avtntul faptei. Astfel, prin această nouă dimenstuM a conștiinței devenite ea însăși un factor stimulator tn împlinirea ges- turilor constructive ale țării și în configurarea nobilelor ei idealuri care ne implică pe toți spiritul revoluționar se constituie nu numai dintre sumă de atitudini ci și din liantul teoretic ce unește aceste atitudini 0 le conferă largi orizonturi umaniste. El nu este numai elanul, explozia de energie consumată într-un act, ci devine o atitudine rațională con- stantă, o trăsătură definitorie a personalității omului nou. Prin această I atitudine, în vasta operă de edificare a socialismului pe pămintul româ- nesc, amplificată prin hotărtrile Congresului al Xlll-lea și Conferință Naționale și orientată spre înfăptuirea laturilor ei calitative, ne regă- sim solidari prin aceeași menire, prin interese comune și de neseparat iar adevărul acesta se include de la sine in înseși temeliile unității po- porului, o unitate de tip nou, revoluționar, prin care efortul tuturor u desfășoară în numele beneficiului colectiv de a spori fructele muncii succesele anilor laborioși și fertili inaugurați da istoricul Congres al IX-lea. Chemarea pe care secretarul general al partidului ne-a adresat-o de a ne manifesta in toate împrejurările ca revoluționari constituie ast- fel calea prin care se însuflețește pulsul zilei de lucru a fiecăruia din- tre noi, racordat la bătaia de inimă a unui popor dăruit muncii. Și prin aceasta înțelegem că spiritul revoluționar nu-i o adeziune doar de natură teoretică, ci înseamnă, de fapt, muncă, răspundere, dăruire, înseamnă lupta cotidiană pentru afirmarea valorii și competenței în toate planu- rile vieții. Sigur, nu este și niciodată n-a fost ușor să te afli în frun- tea noului. Bătălia pentru nou nu e una, cum mai ziceam, cu flori, ea cere, adesea, eforturi deloc obișnuite și, adesea, cere și sacrificii. Noul nu se impune nici ușor, nici dintr-o dată, izbinda lui — cred că se știe, sau ar trebui să se știe — t-a aflat mereu la capătul unor ani și ani de greutăți ce uneori păreau de neînvins, la capătul unor ani și ani de bă- tălii grele, nu de puține ori eroice și această izbîndă a fost, nu o dati, încununată la capătul unor grele jertfe. De aici și elogiul pentru corn? patrioții noștri a căror vocație de a fi înainte mergători onorează tim- pul acesta și U fac indiscutabil mai vrednic de laudă. Și asta pentru ci, tn primul rînd. revoluția e-n noi și nicidecum o bătaie cu flori f George DINU mentală, apariția pe Operei Române din șoara a Formației de ii mente tradiționale din na a depășit condiția certului fiind un ade spectacol tn care însăși unei alte lumi. Opt s — titlul spectacolului • ♦p numele generic da vechea Chină instrun lor muzicale grupate îj (amilii, după materialu care erau construite ; tal. piatră, piele, ba mătase, os, argilă, lemn cele peste două sute d< trumente naționale ct aproximativ treizeci ai tut fi văzute șl auz spectacolul recent. In du-și, la Timișoara, ti european (prin Roi Bulgaria. Cehoslovacia, dia. Polonia și U.R.SJS. mația chineză a susțin vestul țării noastre o de spectacole de o n duită măiestrie, prin interpreții onorează ii tura de ambasadori ai timilenarei tradiții rale chineze. ..Venim mc ale Chinei, și, noi. acest fapt poai semnificație. așa cuir uităm că reprezentări lume nu doar un str oraș, ci întreg poporu oez, tradiția lui ilustr aceste instrumente ni le". Cei treisprezece mentiști profesioniști. care cîțlva binecunosc viața CONCURSUL CORURILOR DE COPII „TIMOTEI POPOVICI* — MARGA 1988 Aflat „Ti motel frumoasa la a Vi-a ediție. Concursul corurilor de copii Popovici* a reunit șl anul acesta, la Marga, ta lună mal. cînd totul înflorește tn grădinile și iul bine ales cu care s-aa prezentat Corul școlii nr. 14 din Sibiu însă ne-a oferit șl o surpriză. Ultima piesă, dirijată de Eugen Evze. intitulată „Joo la Marga*. a fost special com- pusă de Ion Arsin pe un text de Nicolae Bucur, pentru a marca emulația corurilor de copii de la Marga, adudnd prin aceasta un omagiu locuitorilor comunei șl tradiției încetățe- nită aici. Damian VULPE llvezile din Jurul caselor gospodarilor, vocile cristaline a sute de copii, din mai toate colțurile țării, pentru a da glas clntecelor generației, ce apropie Inimile șl pe toți îi înfrățește. Organizat de Consiliul județean al Organi- zației Pionierilor, tn colaborare cu Inspectoratul școlar. Comitetul dc Cultură șl Educație Socialistă șl eu aportul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din R-S.R.» emu- lația corurilor de copii de la Marga șl-a făurit de acum un prestigiu și aceasta atît datorită calității formații- lor care s-au prezentat, a bogăției repertoriului abordat dt și a numărului mare de coruri venite din capitală șl din 9 județe totallztad. ta anul acesta, 21. „Nimic nu este mai frumos (Urmare din pag. 5) Dar în înșiși obositul acesta a du-| de sufletul acestei reuniuni corale trebuie văzut membrii asociației corale ..Margana* și ta ne- profesor și dirijor Dumitru Jompan care anul avut ideea lărgirii sferei concursului precedln- data aceasta cu un simpozion dedicat compozi- torului Antoniu Sequens și contribuției lui la progresul muzicii românești. Cele trei concerte, adevărate maratonuri, desfășurate ta cochetul cămin cultural din centrul «omunei au prilejuit apoi evoluția corurilor care s-a perindat in fața unui juriu de înaltă competență, prezidat dc prof univ. dr. Liviu Comes, compozitorul nenumăratelor creații dedicate celor mici și secondat de dirijorul Nicolae Btca și compozitorul Cornel Arion. Ne-a impresionat corul de cameră al școlii din Desești. județul Maramureș, mai ales datorită repertoriului care cu- prindea o serie de piese, cu o scriitură mai deosebită, redate cu multă dăruire, așa cum o solicita și dirijorul, învățătorul Vasile Chira. Deja cunoscuți pentru bunele prestații și ta edi- țiile anterioare, elevii școlii nr. 8 din Deva, reuniți în corul de cameră „Modus vivendi* dirijat de Doina Hoțea, au fă- cut o excelentă impresie. Și corul ota Drobeta Turnu-Seve- rin. dirijat de Viorel Bălă, se înscrie ta această tendință, reușind să se impună cu piesa Iul A. Zeman, obțintad ast- fel și Trofeul „T Popovici*. Dar impresia cea mai bună ne-a lăsat-o corul de cameră „Canon*, al școlii din Marga. dirijat de Dumitru Jompan, care a știut sâ se folosească de vocile cristalin? ale băieților prezenți ta procentaj mal mare ca de obicei la alte formații similare. Nu putem să nu amintim prezența corurilor din Lugoj (dirijor G-tm Rusa). a celor din Reșița (dirijori Doru Moraru șl respectiv Lla Ponoran), sau cel din Genei, Timiș (dirijor Joța Bugarschl). care au reușit să se Impună prta acuratețea Interpretărilor șl a repertorlu- fost un haraio colaborator la publicații precumi Școala și viața. Plaiuri hunedorene. Magazia» Orizont, Limba și literatura romană «ta. El are, de asemenea, temeinice studii asupra poeziei populare și asupra iul Neculce. E- minescu, Sadoveanu. Bizanțiu șl Ovid Densușianu, Kogăl- niceanu. Coș buc șjl Acum două decenii, ta 1967, el a primit titlul de „Profesor fruntaș*, acordat de Ministe- rul educației ș| Invățămîntulul. Și. tot el și-a sfîrșit ca- riera ca ilustru profesor de gradul tatii ta tnvățămînt Parte din biblioteca sa el a donat-o Liceului pe care l-a servit. Universității din Craiova și satului natal, dar, azi, el e fericit „că mi-am făcut datoria țață de cultura po- porului meu. urniînd cuvintele Iul Bălcescu : «să ne lumi- năm poporul, dacă vrem să fim liberi I»*. Dumitru Boboșa. colegul, a fost unul din acei se- meni de conștiință care a fost convins că învățătorul este luminătorul satului și cel care, oriunde s-ar găsi, poartă ta sine făclia culturiT’. Din întreaga sa carieră di- dactică se desprinde această idee, ta numele căreia cole- gul meu și profesorul și-a urmat destinul. El este unul dintre acel care a slujit constant și cu un tonus continuu al bucuriei nedesmințite școala românească, așa cum re- iese și din rîndurile scrisorii sale s „Sint fericit că 20 de ani din carieră i-am închinat pregătirii învățătorilor. Am fost mereu convins că numai munca cinstită, faptele con- crete sînt dovada patriotismului și că nimic mai frumos ca faptul de a-ți lumina poporul. Ies sie fericit, cu sentimentul datoriei împlinite". Spirit întreprinzător șl devotat ta aria școlii, nu este la pen- dascăl luminat, a numeroase promoții, suflet candid, o candoare curată a fiului de țărani de unde își trage el obtrșla. Du- mitru Boboșa. colegul meu de odinioară și profesorul de azi. șl-a durat tn conștiințele atîtor tineri, poate fără să o știe nici chiar el însuși, și-a durat un piedestal. Pie- destalul profesorului de școală românească nouă, a cărui fericire continuă a fost aceea a sc dedica celorlalți șl de a se tmpllnl șl el ca om prin ceilalți. Găci „nimic nu este mai frumos, după cum sună propriul său îndemn, ca fap- tul do a-ți lumina poporul". • In cadrul suitei de manifestărion»| giale Eminescu, centrul de studii sodil al Universității din Timișoara a orga^ zat recent sesiunea științifică ..Emln» cu ta perspectivă interdisciplinarâ*. b care au participat specialiști din Bucu- rești, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara. Ci acest prilej, holul Universității a gb duit o expoziție documentară tematld • Invitați ai Liceului silvic din Tial șoara, cu prilejul împlinirii a 99deri de la moartea lui Eminescu — Ierta' dr. Rodiei Bărbat și lector Deliu M tr lu. • Nu de mult. Universitatea Timișoara (facultatea de științe 1b naturii) a găzduit (pentru a zecea oarH cea de-a XII-a ediție a Conferinței b ternaționale de teoria operatorilor, b anoramtc care au participat numeroși specialul din România și din 17 țări ale luaiI • La galeria dc artă fotografică dd Bastionul Cetății — un artist din Iad Petre GemAnaru, cu o expoziție per»| nală. • Acțiuni demne de tot interem în bogatul program al Casei Universit»! rilor: proiecția de diapozitive a asbt univ. dr. Nicolae Dehelean, „O cart în dezbatere* (Buna-cuviință șl cot» parlamentul civilizat, de prof. unii dr. Vasile Izdrăilă), cu participare! conf. univ. dr. Elisabcta leii, lectori Nicolae Stanclu șl asist, univ. Șteln Buzărnescu. > Scriitorul Vasile Bol-! dan a fost invitatul elevilor de la Șco» la generală nr. 16 din Timișoara. | De o mare audiență la public s-a bucu- rat turneul fanfarei „Big-Band* & Gera (R.D. Germană). Diversitatea re- pertoriului, calitatea remarcabilă a b terpratăril au asigurat formației invit» te un binemeritat succes. asociație • Ediția din acest Kll-a, a „Zilelor cult’ educației socialiste* Eînnicolaul Mare, a f< cununată de o amplă de manifestări. org; dc Consiliul orășenesc educație politică și • locialistă. în colaborai Comitetul de partid a trului Universitar Ti și desfășurată sub LAnUlUi internațional hai Eminescu*. eve dc amplă rezonanță i ♦ura naționali și un |â, înscris, de curînd aniversările U.N.E.S.C. rașul care, în 1925, a închinat dintre ținuturile oct unit țara — un monument relui nostru poet n a participat sărbătoreș această suită de mani Ea a fost inaugurată varășul losif Oncu, ruj orașului, și a < un simpozion „Emines Banat". în cadru] căr participat la dezbater univ. dr. Eugen T< cu o comunicare d temei „Spațiu! români opera și gîndirea po prof. univ. dr. Gheorg Tohăneanu, care s-a la valorile expresix limbajului poetic emir eoni. univ. dr. Cezar lesei și prof. Savu \ directorul Școlii gemi 2 din Sînnicolau] Ma re au evocat moment fWtorosc al ihaugurăr: ♦ului, și poetul Dumbrăvcanu, secretai Bociației Scriitorilor d inișoara, care a su în intervenția sa. pr pemnificație umanistă, Ivcrsalitatea marelui ț: Urmat un spectacol ia ORIZONT declară miniaturi viața I asociației revoluționar al edifică- lor decenii semnificația •?. acest (apt poartă Bonificație, așa cum ftjm câ reprezentăm Icâ exclusiv itelă. apariția pe rei Române din de ambasadori ai inarei tradiții chineze. ..Venim Jing — i; Lu și abilii formației wle zece însășt actualitatea spir strălucite argumentații Politic Executiv al G.G. I general al partidului, incontestabil că perioa- itrucțte In toate laturile ite față de nou, dăruire ăzuințelor prin care cu predi s poziție firească, i civice, dar tn măsura mbustie și temperatură face să dobîndească Cn- care se explică prospe- '.eastă nouă dimensiune ator in împlinirea ges- abilelor ei idealuri care dtuie nu numai dintr-o tește aceste atitudini și numai elanul, explozia ititudine rațională con- nulul nou. Prin această ului pe pămlntul romă- XHI-lea' și Conferinței ei calitative, ne regă- comune și de neseparat și temeliile unității po- care efortul tuturor se spori fructele muncii, i istoricul Congres al țrtidului ne-a adresat-o ’.uționari constituie ast- lucru a fiecăruia din- dăruit muncit Și prin deziune doar de natură ere, dăruire, înseamnă etenței în toate planu- șor să te afli tn frun- tai ziceam, cu flori, ea cere și sacrificii. Noul I lui — cred că se știe, itul unor ani șl ani de unor ani și ani de bă- indă a fost, nu o dată, șl elogiul pentru corn- ergători onorează tim- idă. Șl asta pentru că, itaie cu flori f George DINU suitei de manifestări oma- ;cu, centrul de studii sociale iții din Timișoara a organi- ?siunea științifică „Emines* •ctivă Interdisclplinarâ*. la iclpat specialiști din Bucu* apoca. Iași» Timișoara. Cu holul Universității a găz- iție documentară tematici i Liceului silvic din Tlmh lejul împlinirii a 99 de ani •a lui Eminescu le etos lârbat și lector Deliu Pe- de mult. Universitatea din (facultatea de științe ale ud uit (pentru a zecea oară); -a ediție a Conferinței in- ele teoria operatorilor, la noramic le!pat numeroși specialiști și din 17 țări ale lumii i dc artă fotografică din $ții — un artist din Iași, aru, cu o expoziție perso- ini demne de tot interesul ?gram al Casei Uni verși ta- a de diapozitive a asist olae Dehelean, „O carte (Buna-cuviință șl com- civilizat, de prof. univ, irăilă), cu participarea ’. Elisabeta leii, lector dr, iu și asist, univ. Ștefan B Scriitorul Vasile Bog- dtatul elevilor de la Școa- r. 16 din Timișoara. • diență la public s-a bucu- fanfarel „Blg-Band“ din ermană). Diversitatea re- ilitatca remarcabilă a 1Q- asigurat formației invita- Itat succes. Cu toate câ este vorba de instru- scena Timi- K»j a Formației de instru- Mfite tradiționale din Chi* u a depășit condiția con* ilui fiind un adevărat col în care însăși pre- stră vechilor instn- cît și elegantele te ale dinastiei Tang tete de interpreți au it decorul șl atmosfera fi alte lumi. Opt sunete - titlul spectacolului — es- t numele generic dat în tetea Chină instrumente- le muzical^ grupate în opt hulii, după materialul din are erau construite ; me- piatră. piele, bambus, ise, os, argilă, lemn. Din peste două sute de ins- iente naționale chineze, odmativ treizeci au pu- fi văzute și auzite în tacolul recent. Incepîn- i, la Timișoara, turneul pean (prin România. Bulgaria. Cehoslovacia. Sue- U Polonia și U.R.S.S.), for- cația chineză a susținut în iestul țării noastre o suită e spectacole de o netăgă- Oilâ măiestrie, prin care cterpreții onorează investi- Opt sunete lume, ea Lei Jian Gong, Ming Xiao Feng, Pei De Yi sînt, majoritatea, absolvenți de Conservator, cîntă, cu e- gală iscusință, la mai mul- te Instrumente. Repertoriul orchestrei conține. în con- cordanță cu solia pe care o poartă, muzică de pe întreg teritoriul Chinei, piese cla- sice, cît și cîteva mai re- cente, sugerînd universul de simțire muzicală al poporu- lui chinez* S-au putut auzi cîntece lirice, ritmuri de luptă, muzică de dans. ve- selă, și, mai ales, cîntece sugerînd profunda relație a omului cu natura, ca „O frumoasă lună plină pe rîul Chun“. Cel mai vechi instru- ment cunoscut In China — Xun —. confecționat din lut și avînd forma unui ou, a dat glas Cîntecului împăra- tului Chu, exprimînd vigoa- rea ființei și totodată fragi- litatea ei. O surpriză pentru spectatorii timișoreni a cons- tituit-o. fără îndoială, inter- pretarea cin tecului popular bănățean „Văsălie”, pregătit anume de formația chineza ca semn al prețuirii folclo- rului românesc, tot așa cum „Ciocîrlia”, interpretată la Rr-hu, instrument cu corzi, a pus în valoare înal- ta virtuozitate a interpretu- lui. „Yang Jj Quang, un vir- tuoz al Er-hu-ulul, a învățat cu mare bucurie Ciocîrlia românească, șl o cîntă de două zeci și cinci de ani în- coace. Publicul chinez îl răsplătește cu ropote de a- plauze cînd o cîntă, așa cum și noi. aici. în orașul dum- neavoastră, am fost răsplă- tiți din plin. Pentru aceasta mulțumim publicului” — spune Tzui Nien Cean, con- ducătorul grupului chinez, într-o limpede limbă româ- nească, Brîndușa ARMANCA ÎNALTĂ responsabilitate PENTRU ÎNFLORIREA PAIRIEI (Urmare din pag. 1) mul- cultu- din Cha Pei De Yi, res- cultural-artistici — unul din orașe ca vechi- ale Chinei, și. pentru o nu în hne nu doar un străvechi ni. ci întreg poporul chi- oe tradiția lui ilustrată în «este instrumente naționa- le* Cei treisprezece instru- sentiști profesioniști, dintre are cîțiva binecunoscuți în • Ediția din acest an, Kll-a, a „Zilelor culturii educației socialiste” a Ș> la $>nicolau) Mare, a fost în- flaunală de o amplă suită k manifestări. organizată t Consiliul orășenesc de educație politică și cultură locialistâ, In colaborare cu Comitetul de partid al Cen- taiui Universitar Timișoa- j desfășurată sub semnul ^Anului internațional Mi- h Eminescu-, eveniment it amplă rezonanță în cul- tei națională și universa- k înscris, de curînd, între aniversările U.N.E.S.C.O. O- rițul care, în octombrie 1525, a închinat — primul foire ținuturile unite cu țin - un monument ma- riil nostru poet național i participat sărbătorește la Krastâ suită de manifestări. L a fost inaugurată de to- tribul losif Oncu, r. ului, și a prima* cuprins t simpozion „Eminescu în Uâl". In cadru] căruia au । i rtidpat ia dezbateri prof. rk dr. Eugen Todoran, fl o comunicare dedicată • iei „Spațiul românesc în șl gîndirea poetului”. țnl. univ. dr. Gheorghe 1. I Mneanu, care s-a referit li valorile expresive ale ■etajului poetic eminescian. «ml. univ. dr. Cezar Aprco- I teei și prof. Savu \ oichită, d.rectorul Școlii generale nr. I din Slnnicolaui Mare, ca- Urau evocat momentul săr- lWore timpului? Luna ianuarie a lui 1922 ne introduce tocmai într-un astfel de translucid decori un Thomas . Mann întoreîndu-se „diptr-una din acele călătorii artistice care sînț la modă de cîțiva ani în «Europa centra- lă*". Ipostază improbabilă? Nu, desi- gur. De acum înainte, mai ales de acum înainte., astfel de călătorii vor abunda ÎU. biografia sat' conferințe, expuneri, simpozioane * Turnee cu scopuri preci- se, totuși t din eie se vor naște viitoa- rele cărți. Dar va fi presimțit roman- cierul, în această primă întrupare a ceea ce se va numi „voga Vienei", că tocmai dintr-un asemenea* loc vor veni ulterioarele sale negări? Negări indi- recte, desigur, pentru că politețea vie- neză nu îngăduia. încă, atacuri fățișe. Probabil că ceva din toate acestea va fi străbătut bariera protectoare din ju- rul lui Thomas Mann. Sub eticheta mondenă a „călătoriilor artistice" se ascunde intuirea a însuși viitorului Germaniei. Presiunea metafizicului ac- ționează și în aceste forme bizare: ca o premoniție. ca o atracție ca un contur vag al necunoscutului. ,, , Scrisoarea eătre AndrG Gide (din 21 ianuarie) transcrie o astfel de febră încă difuză, încă nelocalizată. Viena e uh loc de pelerinaj, desigur. Dar nu mai puțin și presimțirea ruinei. Elegan- ța turismului cultural nu exclude alter- nativa investigației îngrijorate. După 1918. Viena se dovedea — abia acum — o adevârâtă Capitală. Ca într-un ultim, suprem efort, dupâ destrămare, după soarta ironică pe care i-o rezervase is- toria, ea-și mobilizase toate energiile creatoare. Experiența republicană se întîlnea cu brusca revitalizare a con- .... V *3? Baden, 1922 --------------« 8 • științei culturale a anticei Osicd Ironizatul Gemiitlichkeit al woși imperiale se supunea, imediat dupiil frîngere, unei ciudate metamorfoze.! douceur de vivre" începe sâ fie a ol torilor. Drama se transforma ta col die. limbajul într-o comedie a liol JuluL Pentru clasicizantul Mann, 1*1 tura vleneză însemna nu atît ofl fruntare, cît intuiția altei luci Austria, trecerea de la monarhie Iii mocrație are loo printr-o fabtiJ descătușare de energic intelectualii realitate pe care scriitorul gernua J mental, pregătit să o accepte. GrJ nocentrismul culturpi intra ta ui! O formă a umilinței — sau a ciunii — pe care Thomas Mano o pi tică plin de demnitate. In 1922, scriitorul abia dacâ dește o impecabilă tehnică a obsena a comentării și. desigur a recuno» evidențelor. Relațiile s*»le „ofidaltj Viena erau însă ale călătorului M den. Explicațiile există, ni le fura! z$ istoria literară} în acest an, cd capodopere1 ale literaturii au^ta abia se scriau într-un anumit ■ Thomas Mann vizita invizibilul J voia să vadă, el nu putea să vădii belle dpuque — spiritul șl timpul-I se potriveau de minune. Ceea ce eI se potrivea — și, implicit, ii nepj el abia se pregătea fă prindă âl în fragilul ei contur Thomas imanii tră, însă, cu intuiția, cu nelinișteai lui care aude zumzetul, dar înd 1 vede roiul. - Se știu puține lucruri despre impd modernismului asupra creației Iul îl mas Mann. El aparține marii tradfl prozei de secol nouăsprezece. E q de spus ce vedps șl ce înțelegea j scriitor de acestă formulă din likM ra și arta inovatoare a timpului ! poate ști. însă, ce ar fi putut vedn înțelege. E un abuz, desigur, cm! spunem — alterarea unul proces fd Felul în care omul intră în relație] epoca nu ține neapărat de credibilii El stă sub specia probabilității, a pa lității, a întîmplării și a sugestiei 1 teză, probabil, fantezistă, dar care] plică de ce călătoria vieneză a Ini w mas Mann rămîne un simplu voiî| plăcere. Marele oraș austriac nu-l j ne multe lucruri pentru că însăși 3 mania contemporană artistică an asupra lui cu prea puțină forță ded vingere. Neobișnuit să vadă noua romancierul trece surd și ort] lîngă lucrurile care ar fi trebuit I uimească. Nimic din toate acestei! lele austriece ale lui Thomas H sînt, ca într-o fatalitate asumați,! timpul unei călătorii cu ochii închifi Mircea MIHAlE APTAMINAl SOCIAL-PO Conștiința în intreagu ope de o extrema eoni] Partidului Proces de dezvoltare inului nou general al Comunisi intensific a conști in patri partidul DESPRE AȘTEPTARE In ce termeni ar putea fi pusă relația real/imaginar, istorie/ficțiune lite- terar-nrtistică. după experiența holocaustului? lată una din cele mai grave teme de meditație morala și deopotrivă estetică ale acestui sfîrșit de veac. Răspun- surile diferă. De la categoricul „după Auschwitz nu se mai poate scrie", for- mulat de Theodor Adorno. la nevoia de a-și aminti cu încrîncenare și furie, a lui Vladimir Jank^tevitch șl Emmanuel Lâvinas. După cum. celui din urmă, într-un recent interviu, îl aparține o formulare memorabilă, rezultat al unor ultime meditații: „A sosit poate vremea unei noi îndurări"... Pentru câ, în definitiv, tulburător e să știi că suferința nu poate fi mîntuită. că, la capăt de drum. îndurarea nu va fi niciodată răscumpărată. Poate doar așa — se sub- înțelege —prin scris, lăsînd urma unei vieți de martor și martir, depunînd mărturie. S-a văzut deja, la mai bine de patru decenii după, că despre holocaust trebuie să se poată scrie. Cel mal percutant — prin documente, prin textele istoriei. Dar literatura? Cum răspunde literatura unei teme covîrșite de tragic? Iată o altă întrebare, pe care și-o pun cu nu mai puțină angajare mo- ral-estetică scriitorii. Și de această dată soluțiile diferă. Ele subîntind ca un arc numeroase propuneri. De la Ideea, de pildă, a lui Danilo KH, fascinat de reconstituirea realului pînă la detaliul documentar (scrisori, jurnale, obiecte etc.). ca gest de recuperare a individualului pe care, spre deosebire de literatură, istoria nu îl mai poate cuprinde, în indiferența cifrelor sale. Sau, la polul opus, o soluție (descoperită ca o premoniție de Kafka. nu „avant la lettre", ci „avant Phistoire"): apelul la parabolă sau alegorie. In ambele cazuri însă, dincolo de soluția literară propnu-zisă, ceea ce era pus în cauză (și criză) era tonul, timbrul depoziției victimelor. Fără patetism exacerbat, fără o clamare a suferinței, fără exhibarea stigmatelor. Ci dimpotrivă, cu un pathos mut, alb. asemănător tăcerii acuzatoare: conferind demnitate suferinței. Exact in acest fel înțelege sa depună mărturie despre o experiență isto- rică personală șl colectivă scriitorul israelian Aharon Appelfeld. Badenheim 1939, un mic roman scris în ebraică și tradus apoi în numeroase limbi, este parabola nașterii unui spațiu concentraționar. Cu o extraordinară economie de mijloace, cu o densitate neobișnuită a sensului, dincolo de simplitatea fra- zării. dincolo de luciditatea și limpezimea stilului, romanul concentrează, la rîndul său. cu intensitate sporită, semnificația. Nu însă spre a o face prîzonic- cartea străina ră, nu spre a o masifica monolitic, sufocînd-o, suprimînd-o. ci pentru a o eV bera demn în final, în toată splendoarea bogăției sale. Badenheim (în 1939) este încă, la începutul primăverii, echivalentul teresii al paradisului. în apropierea Vienei, acea „douceur de vivre“ mai poate respkil prin toți porii. Fermecătoarea stațiune turistică trăiește, de ani de zik plăcerea tihnei, frenezia senzorială, și, deopotrivă, jubilația prin artă. Toți ani de zile, sezonul vilegiaturistic înregistrează un renumit festival muzia Dar starea de „heimlich" de la Badenheim, băile unde toți se simt „acasă-, pro- tejați de artă și confort, de prietenia celorlalți, se spulberă treptat în chiar pn măvara lui ’39. „Departamentul Asanării", instituție misterioasă, inițial di* cretă, civilizată, apoi tot mai brutală, impune cu maximum de eficiență or^l nizatorică, o nouă ordine, reorganizînd spațiul edenic după propriile-i legi || valori, supunînd destin colectiv și destin individual. Pre-scriindu-le. Ceea a fusese un’ spațiu al libertății „de vacanță", al bucuriei de a trăi frumos mâm în intervalul celor cîteva luni de sezon, se transformă imperceptibil (dar 0 atît mai atroce). într-un spațiu concentraționar coșmaresc. La sfîrșitul verii H ’39. Badenheim nu mai e o oază a vieții, ci o colonie penitenciară, o aderi rată insulă deasupra căreia plutește spectrul morții. Comunitatea umană lată acolo stă în așteptare. Acest interval care descrie starea de așteptin cunoaște tot ce ține de omenesc: speranță, răbdare, nerăbdare, resemnat presimțire a catastrofei, proiecții îmbărbătătoare, teamă, bucurie, revolți, exasperare paroxistică. Dar mai ales speranță. Ei, care cunosc de-acum exiM (exterior/interior), nu mai așteaptă, ca în atîția ani, Arta izbăvitoare, minv» tul festival al doctorului Pappenheim. ci o ieșire din așteptarea însăși. Spre • se îndreaptă, la sfîrșit, această comunitate ultragiată. Ca spre un nou, fâgâdu pâmînt (pare a sugera cu amară ironie autorul). Pămîntul promis li se arai sînt patru vagoane mizere de marfă, trase de o locomotivă. Atunci nfnseaaa£| că nu avem de făcut un drum prea lung". Intr-adevăr, se poate citi, ultimele cuvinte din Badenheim 1939, printre rîndurile albe: drumul pinii noul Badenheim, care poate fi oriunde și oricînd, drumul nu poate fi P* lung. Cu această uimire tristă, înțeleaptă, amar ironică șî în același timp acu» toare. se încheie cartea lui Aharon Appelfeld. Adriana BABEI! * Aharon Appelfeld, Badenheim 1939. Editura Univers, 1988. In românei de Antoaneta Ralian. COLEGIUL DE REDACȚIE' ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE P1RVU, CORNEL UNGUREANU ' REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA. strada RODU Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepM nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T.R. TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index î 42.907 Pe baza acestor id< gindi, însușit de în ce-și demonstrează de comportament o și nici o idee fără inciate de poporul bogată în fapte cx< tapă, eforturile de ideologice Și Politii mersul ascendent a ti revoluționar inse vii, în continuă pci Cultura este im esențial, în formari nou, in formarea s reprezentat și ne i devărul esențial de rilor. Literatura este conștiinței : este foi Iriei, de a trăi șan tradiția, statutul, in rut implicarea în i nească își trăiește destinul socialist al CREAU Șl INOV Desfășurate in orizoi matic al orientărilor tnatloe ale Conferinței nale a P.C.R. și al f dl secretarului gem 29 aprilie a.c., ma ril • cultural-științific timișoara — au p participarea unor pe tăți de recunoscut pro llsm din multe dome activitate. Restrîng sfera dc cuprindere re doar la cele mai rece fitrlonate de Casa știi tehnicii pentru tinere Comitelui județean d tură și educație social miș, am Invitat la o m din toate MHlc. unW-vlH îUlturale a anticei Ostniaik 1 Gemiitlichkeit al societății î se supunea, imediat după In* unei ciudate metamorfoze. de vivre** Începe sâ fie a crea* Jrama se transforma în come* >ajul într-o comedie a limba* ntru clasicizantul Mann, aven* neză însemna nu atît o coo* cît intuiția altei lumi. Io trecerea de la monarhie la de* are loc printr-o fabuloasâ tre de energie intelectuală. 0 pe care scriitorul german era, pregătit să o accepte. Germi* mul cultural intra In uitare.! a umilinței — san a Ințelep* pe care Thomas Mann o praed e de demnitate. 2, scriitorul abia mpccabilă tehnică tării și, desigur a or. Relațiile sale dacă dobtsd a observării recunoașterii „oficiale* cu au însă ale călătorului inon* ilicațiile există, ni le furnizez J î literarăi In acest an, marile •re< ale • 'literaturii austriece scriau într-un anumit sens, Mann vizita invizibilul. Deși vadă, el nu putea să vadă. U >que — spiritul și timpul - i 'eau de minune. Ceea ce nu I rea — și, implicit, îl nega pc se pregătea Fă prindă ființă | ul ei contur Thomas Mann m* , cu intuiția, cu neliniștea ce* aude zumzetul, dar încă nu 11. - puține lucruri despre impactul 4 imului asupra creației Iul Tho*l in. El aparține marii tradiții a e secol nouăsprezece. E greu ce vede* și ce înțelegea un | le acestă formulă din literatu- 1 ta inovatoare a timpului. Se i. însă, ce ar fi putut vedea ți E un abuz, desigur, ceea ce — alterarea unul proces firesc j care omul intră în relație cu 1 i ține neapărat de credibilitate, b specia probabilității, a poslbțJ întîmplărli șl « sugestiei. 0 | >babil, fantezistă, dar care ex* ce călătoria vieneză a lui Tho* I nn rămîne un simplu voiaj de Marele oraș austriac nu-i spu-1 2 lucruri pentru că însăși Ger*I ontemporană artistică acționa I ui cu prea puțină forță de con* I Neobișnuit să vadă noutatea, | îrul trece surd și orb pc crurile care ar fi trebuit să-l 5. Nimic din toate acestea. Zi* triece ale lui Thomas Manal intr-o fatalitate asumată, ras* | inel călătorii cu ochii închiși. < Mircea MIHAlEȘ WîAMINAl SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 25 (1112) 24 IUNIE 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX 16 PAG., 3 LEI TEZELE PLENAREI C.C. AL P.C.R. — PROGRAM DE ACȚIUNE AL ÎNTREGULUI POPOR J rimînd-o, ci pentru a o ell- le. lăverii, echivalentul terestru de vivre” mai poate respira trăiește, de ani de zile, , jubilația prin artă. Tot de n renumit festival muzical ide toți se simt „acasă**, pro. pulberă treptat în chiar pri- ie misterioasă, inițial dis- laximum de eficiență orga- cnfc după propriile-i legi șl lai. Pre-scrilndu-le. Ceea ce iriei de a trăi frumos măcar formă imperceptibil (dar cu maresc. La sfîrșitul verii lui Ionic penitenciară, o adevă- ții. Comunitatea umană exi- descrie starea dc așteptare are, nerăbdare, resemnare, teamă, bucurie, revoltă, care cunosc de-acum exilul ti, Arta izbăvitoare, mlnuna- in așteptarea însăși. Spre ea tă. Ca spre un nou, făgăduit ămîntul promis li se arată: icomotivâ Atunci „înseamnă -adevăr, se poate citi, după durile albe: drumul pînă la , drumul nu poate fi prea lică șl în același timp acuza* Adriana BABEȚ1 Univers, 1988. tn românește ȘOARAt strada RODNEl 1: f). Manuscrisele nepublicaU se fac la P.T.T.R. 1 B.T. Index : 42.907 J Conștiința la timpul prezent tn întreaga operă de formare a omului nou. operă dc o extremă complexitate, rolul hotărîtor ii revine Partidului proces dc dezvoltare mului nou general al Comunist Român. Iar la baza acestui amplu intensificare și perfecționare a activității de a conștiinței revoluționare, de formare a o- în patria noastră, se află ideile secretarului partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Pc baza acestor Idei a fost modelat un nou mod dc a (indi, însușit de întregul popor, o nouă condiție umană ce-și demonstrează superioritatea față dc vechile modele de comportament uman. Omul nou nu este o abstracție fi nici o idee fără reazem, ea incorporează valorile înte- meiate de poporul român de-a lungul unoi istorii, atît de bogată in fapte exemplare, în fapte eroice. în actuala e- tapă, eforturile de intensificare ideologice și politico-educativc mersul ascendent al istoriei și li revoluționar înseamnă astăzi și îmbunătățire a muncii trebuie să contribuie la la progresul societății: a a fi alături dc valorile iii, în continuă perfecționare ale epocii noastre. Cultura este implicată în tot ce are ca mai bun. mai esențial, în formarea conștiinței noi. în formarea omului nou, in formarea societății de mîine. Cultura care ne-a reprezentat și ne reprezintă trebuie să rostească a- devărul esențial despre acest timp românesc al înfăptui- rilor. Literatura este chemată să contribuie la formarea conștiinței: este forma ei de a fi prezentă în viața Pa- triei, de a trăi șansa ei fundamentală. de a-și respecta tradiția, statutul. înaltele ci valori, dc a-și trăi cu adevă- rat implicarea în idee, așa cum întreaga cultură româ- nească își trăiește momentul ei dc maximă implicare în destinul socialist al României. ORIZONT i masa rotundă CREAȚIA ȘTIINȚIFICA Șl INOVAȚIA SOCIALA Mișurate in orizontul te- mtic al orientărilor progra- □Hoe ale Conferinței Națio- iile a P.C.R. și al Expune- ri secretarului general din P aprilie a.c., manifestă- ri cultural-științifice din Cmi^oara an polarizat participarea unor personali- UV de recunoscut profesiona* lism din multe domenii dc idivilate. Restrîngîndu-ne tftra dc cuprindere revuistică doar la cele mai recente, am- fitrionate de Casa științei și tehnicii pentru tineret și dc Comitetul județean de cui- tară $1 educație socialistă Ti- Invitat la o masă ro- tundă pe tema implicațiilor multilaterale ale creativității în structurile materiale și spirituale ale țării noastre a- flate în preajma unui inevi- tabil salt calitativ pe tovară- șii: PETRU RUSAN — pre- ședintele Comisiei județene Timiș de creație științifico- tehnlcă pentru tineret; VA- SILE TIVADAR cercetă- toi* științific I.P.A. — Timi- șoara; DUMITRU ȚUCU — cercetător științific LC.S.I.T.M.U.A. — Timișoa- ra; C. SICHITIU — Inginer LA.E.M. Timișoara; ZAHA- RIA CIUCUR — instructor principal cu probleme ștUn- țiflco-tehnice la Casa tine- Personalitatea umană in socialism Socialismului h sînt pro- prii relații social-economice. politice, cultural-spirituale — esențialmente noi — care asigură, dar și solicită în a- celași timp, oameni cu o per- sonalitate autentic șl plenar dezvoltată. Partidul Comu- nist Român statornicește în programul eău dezideratul conform căruia „în centrul politicii generale a partidu- lui și statului de edificare a societății socialiste multila- teral dezvoltate și înaintare spre comunism se va afla permanent omul — factorul esențial al întregii dezvoltări econom ico-soclale cerea plenară sale de viață — satisfa- a cerințelor în continuă creștere și diversificare, a- firmarea neîngrădită a per- sonalității umane". Acțio- nînd consecvent pentru dez- voltarea socialistă a țării, pentru perfecționarea or- ganizării și conducerii între- gii vieți economico-soclale partidul și statul nostru au In vedere crearea și ampli- ficarea unui climat social tot mai favorabil împliniri și dezvoltării multilaterale a personalității oamenilor mun- cii, participării fiecărui cetă- țean fără nici o îngrădire la edificarea și înălțarea noii orînduiri. a strălucitului nos- tru destin istoric. Partidul nos- tru, secretarul său general au elaborat o concepție știin- țifică privind căile șl moda- litățile formării omului rob șl a personalității de tip comunist. Numai în socialism își găsește împlinirea reală dezideratul istoric al concep- ției lui Marx, acela de a „în- locui dominația relațiilor și a accidentalului asupra in- divizilor prin dominația in- divizilor asupra accidentalu- lui șl a relațiilor" ceea ce de fapt înseamnă „a organiza societatea pe baze comunis- te". Astfel, în concepția Partidului Comunist Român, a secretarului său general, dezvoltarea multilaterală u personalității este condițio- nată în principal de realiza- rea egalității economico, de ridicarea nivelului de cultu- ră, de pregătire politico-ideo- logicâ a fiecărui cetățean pentru a putea înțelege pro- blemele. a judeca mai bine retulul Timișoara; D. LUMI- NOSU — director al Institu- tului de studii socio-cultura- le și educație permanentă; — FRANC ȘERBESCU — instructor de specialitate. Consiliul culturii și educa- ției socialiste; ȘTEFAN BU- ZARNESCU — președinte al Filialei Timiș a C.C.P.T.; — OVIDIU EFRIM — ing. pr. grad IU. I.C.S.I.T.M.U. — București, Filiala Timișoara. ȘTEFAN BUZARNESCU — Plecînd de la premisa că progresul este rezultanta compuneri^ mai multor vec- tori de acțiune, considerați că prerogativele științei și tehnicii în perspectiva trans- formărilor cu conținut so- cialist se vor amplifica, vor staționa Ia actualii parametri praxiologici, sau vor cumula imperativul deplasării dc ac- cent în perimetrul cîm- pulul vectorial pe care-l pe- rlmetrează dezvoltarea noas- tră multilaterală? PETRU RUSAN — întru- cît în cadrul Comitetului ju- dețean U.T.C. noi edităm un buletin științific intitulat lucrurile și nă părerea formăm tineret (Continuare în p£g. 2) a putea să-și spu- asupra lor. la toți oamenii Să la arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU în Expunerea la recenta ședin- ță a Comitetului Politic Exe- cutiv al C.C. al P.G.R. — o concepție științifică despre viață, corespunzător uriașe- lor cuceriri ale științei, ale cunoașterii umane care de- monstrează justețea concep- ției materialist-dialectice și istorice despre lume, materia- litatea lumii și dă o perspee- tivă minunată pentru noi și noi cunoașteri, pentru înain- tarea omului spre un aseme- nea nivel de cultură și con- știință care să-1 facă cu ade- vărat liber, dar și stăpîn cu adevărat pe destinele salo, sfi-î dea posibilitatea să acțio- neze in mod conștient pentru transformarea lumii, pentru realizarea unei lumi mai drepte și mai bune/* înflorirea României socialis- te prin dezvoltarea echilibra- tă a tuturor ramurilor econo- miei naționale, prin reparti- zarea judicioasă a forțelor de producție pe întregul terito- riu al țării, dezvoltarea tutu- ror județelor și localităților, oferirea unor condiții de via- ță mereu mai bune, promo- varea echității sociale în re- partiție ca și participarea tu- turor cetățenilor la conducerea întregii vieți cconomico-soclale prin instituirea unui sistem democratic, multilateral și u- nic în felul său facilitează pu- nerea In valoare a aptitudini- lor, talentului, energiei și ca- pacităților creatoare ale tutu- ror cetățenilor din patria noas- tră, personalitatea acestora dobîndind noi atribute. Formarea și dezvoltarea per- sonalității în societatea noas- tră se realizează astăzi prin ridicarea continuă a pregătirii ideologice și politice, a nivelu- lui tehnic și profesional, a ori- zontului de cunoaștere al fie- cărui membru al societății. „Fără o ridicare a nivelului politic, ideologic, a nivelului științific, tehnic și profesio- nal — sublinia secretarul ge- neral al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, la a 5-a Conferință Națională a Partidului — există pericolul râmînerii în urmă, al neînțele- gerii problemelor noi ce se impun**. De asemenea, la Ple- nara Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 28—29 martie a.c. s-a pre- cizat încă o dată necesitatea ca făurarii noii orînduiri să fie oameni cu o înaltă pregătire profesională, tehnică și știin- țifică și, în același timp, oa- meni cu o conștiință înaintată, revoluționară. Pledoaria pen- tru o temeinică pregătire teh- nică, științifică, profesională este în ultimă analiză o pledo- arie pentru împlinirea perso- nalității umane, deoarece com- petența profesională constituie chezășia afirmării depline a virtuților și aptitudinilor crea- toare ale fiecărui om, garanția obținerii unor satisfacții cres- cînde în sfera muncii și a vie- ții în general. Omul nou, cu o personalita- te multilateral dezvoltată se caracterizează prin cutezanță în muncă, în gîndire și în aspi- rații, perseverență și fermitate în căutarea și promovarea noului, în apărarea intereselor supreme ale patriei și poporu- lui, fiind animat de un fier- binte și vibrant umanism și patriotism. Prof. univ. dr. Teodor POP ORIZONT (Urmare din pag. 1) „Tehnic 2000“ ma simt cel mai îndreptățit să inc p „ cu... ȘTEFAN BUZARNESCU — ... înțeleg superlativul In sensul cotej de responsabili- tate mai mure oare se aso- ciază instituției pe care ore- prezentați. Altminteri, demo- crația participării ne garan- tează echitate deplină în ra- portarea la problematica in- vocată ... PETRI RUS AN — Evi- dent! Sînt convins câ am *ost -foarte bine înțeles de cei prezenți aici. Doream, deci, să vă spun că in cadruj Co- misiei județene Timiș de creație științifico-tehnică pen- tru tineret, noi plecăm de la ideea că dacă tineretul este viitorul țării, cum acest vii- tor este științific proiectat în Programul P.C.R.. viitorul României ne apare indisocia- bil de aportul științei Al tuturor științelor! Prin ur- mare. noi considerăm știința ca vector fundamental In re- construcția pe baze noi a În- tregii societăți românești privite pe coordonatele tre- cerii la comunism. De aceea, și educarea tinerei generații masa rotundă CREAȚIA ȘTIINȚIFICĂ Șl INOVAȚIA SOCIALĂ țp climatul nu numai al ac- cesului la știință și tehnică, ci și al creației efective de Știință și tehnică se impune axiomatic. ZAHARIA CIUCUR — Cercurile lehnieo-aplicative și laboratoarele Casei tine- retului sînt dovezi conclu- dente și un potențial ce se j de dependență al variabila în diverse procese care I prevalează de acest fapt, gramarea și optimizarea ceselor dori grevate etc, d legitimează nevoia de corn ga re mai eficientă tea creația științifică și deziid rea socială în sensul map tralei precizări făcute de ted rășul NICOLAE CEAUȘEII „tehnica nu trebuie să d nă un scop în sine'1. & este și va rămîne omul, litatea vieții lui în rapen care tehnica se instituie mijloc. C. SILII H IU — A pn de ideii la noi s-a inst tradiția ca fiecare speci să propună, susțină și f lizeze idei noi. E adevărat toate ideile pot prinde r materială, dar oricum ele la creația de noi Idei. In la dialog, mișcă ceva, sti lează. De cele mai multe duc la experimente cart ca scop, evident, nevoile mului... OVIDIU EFRIM - $ fac vizibilă, ca să zic au tot mai mare nevoie de terdisciplinaritate. De li dezvoltarea multilaterali, scară macro, n’ d nu poau imaginată, fără o multflr ralitate corespunzătoare nivel micro. Eu numai îmi imaginez progresul îi al țăriii nu ca pe o sin adiționare de elemente, d pe o emergență a struci lor de eficiență care au validate în sectoarele j voltării locale“ ca să le s, așa. ȘTEFAN BUZARNESCU Este tonic pentru mine constat că. deși din pers tive diferite și cu argon te diferite, dezbaterea o tră, care a stat sub se: experimentului, a relevat adevăr indubitabil: e) mentuj tehnic, științific, tura! și sociologic — în sul larg al cuvîntului dovedesc a fi complemc și benefic articulate cu tul general revi permanentă a tuturor i selor de creație a unei libere și prospere în noastră. Dincolo de asp lor concrete, noi toți nem perpetuu ucenici, i lecție pe care ne-o se experimentul e memoc să nu uităm că aici și a cu noi toți, indiferent de serie, se-ntîmplă ceva < țial. fundamental și ire: bil și tocmai de aceea mi adeziuni clare, totale ți echivoce. Acuin și aici a1 șansa unică de a sluji . mare destin istoric — satt din imperiul necesității 3 imperiul libertății după ca formulau aforistic esența coi societăți clasicii, acest sista referențial al ideilor ce i inspiră invariabila no: devenire. In acest sens, vația socială este nu ni un drept Inalienabil — 1 vldual șl colectiv — ci șl gurul cadru de dezvol liberă, plenară, multilak a personalității 2 ORIZONT socializarea — generalizarea creației în spațiul social, in orizontul fecund al faptelor de muncă și viață cu conți, nut socialist. FRANC ȘERBES CU — li continuarea acestei idei dori să precizez că tocmai nevoia armonizării celor douâ — în dialogul purtat recent la Casa studenților din Timișoara po tema traducerii de poezie, ați accentuat asupra pierderii identi- tații traducătorului sub multi- piele măști asumate, chiar un criteriu prim a] noțiunii rămîne afinitatea cu textul dus. Să mergem mai departe problema libertății de alegere dacă sale tra- in a dimensluni tehnlco-eeono mice și social-umane cere tot mai presant o abordare știin* țificâ permanentă a tuturor subsistemelor sistemului cial-global. Cercetarea socio- logică, într-o dezvoltare mul* tilaterală este singura insUD*| ță calificată pentru stabilirea clară a diagnosticului și a stării de funcționalitate a or- ganismului social in ansam- blu. Sigur că informatica a făcut multe și in acest dome- niu în care mai are. încă, e- norm de multe de făcut. Pre- lucrarea datelor contribuie li elaborarea rapidă și corectă a corei ©gramelor, dar și la cal- cularea coeficienților de co- relație. a exprimării gradelor de dependență al variabilelor în diverse procese care se prevalează de acest fapt, pro- gramarea și optimizarea pro- ceselor derigrevate etc., etc. legitimează nevoia de conju- gare mai eficientă dintre creația științifică și dezvolta- rea socială în sensul magis- tralei precizări făcute de tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU „tehnica nu trebuie să devi- nă un scop în sine". Scopul este și va rămîne omul, ca- litatea vieții lui în raport co care tehnica se instituie a mijloc C. SICHIT1U — A propa de ideii la noi s-a instituit tradiția ca fiecare specialist j să propună, susțină și fina- lizeze idei noi. E adevărat nu toate ideile pot prinde viață materială, dur oricum ele duc Ia creația de noi idei. inciU la dialog, mișcă ceva, stimo- l lează. De cele mai multe ori duc la experimente care au ca scop, evident, nevoile o mulul... OVIDIU EFR1M — Șj care fac vizibilă, ca să zic așa, o tot /nai mare nevoie de in- terdisciplinaritate. De fapt, dezvoltarea multilaterală, la scară macro, n‘ i nu poate Ii imaginată, fără o multilate- ralitate corespunzătoare ia nivel micro. Eu numai așa îmi imaginez progresul viitor al țăriii nu c8 pe o simplă adiționare de elemente, ci ca pe o emergență a structuri- lor de eficiență care au fost validate In sectoarele „dw voi tării locale" ca sâ je spun ișa. șjeia: buzARNESCU - Sste tonic nentru mine să îonstat că, deși din perspee* âve diferite și cu argumen- e diferite, dezbaterea noas- ră, care a stat sub semnul experimentului, a relevat un idevăr indubitabil; experi- nenluj tehnic, științific, cub ural și sociologic — în sen- ul larg al cuvintului — se iovedesc a fi complementare i benefic articulate cu efor- ul general de revitalizare iermanentă a tuturor resur- clor de creație a unei vieți ibere și prospere în țara loastră. Dincolo de aspectele or concrete, noi toți râmi- iem perpetuu ucenici, marea ecție pe care ne-o servește xperimentul e memorabilii ă nu uităm că aici și acum, u noi toți, indiferent de me- erie. se-ntîmplă ceva esen- ial. fundamental și irepeta- •il și tocmai de aceea merită de zi uni clare, totale șl ne* chivoce. Acum și aici avem ansa unică de a sluji un lare destin istoric — saltul in imperiul necesității in nperiul libertății după cum jrmulau aforistic esența noii Dcietăți clasicii, acest sistem eferențial al ideilor ce ne isplră invariabila noastră evenire. în acest sens, ino- ația socială este nu numai n drept inalienabil — indi- idual și colectiv — ci și sin- urul cadru de dezvoltare berâ, plenară, multilaterală personalității. traducătorului : In ce măsura este dependență opțiunea sa de necesitățile culturii, dc zonele e» noacopcrite ? — După cîte cunosc eu realita- tea culturală, un traducător pa- sionat de un poet, de pildă, poa- le veni cu Inițiativa de a traduce poetul preferat Intervine însă, după aceea, realitatea editorială, propunerea lui trebuie să intere- seze o editură, să intre într-un plan editorial. în ce mă privește, am întîmpinat la Editura Uni- vers o obiecție: editura era Inte- resată să facă una din două, ori o antologie reprezentativă pentru anumit poet, ori una dintr-o un anumit poet cultură națională pe o dă reprezentativă. Adică perioa- editu- ra nu era interesată să pu- blice o antologie din mai multe culturi naționale. Or. în atelierul de re-creație al traducătorului se manifestă în special jocul prefe- rințelor sale Insă la editură junge jocul reușitelor sale. Intodeauna preferința unui ducător acoperă monografic a- Nu tra- un poet tradus, după cum nu acope- ră o perioadă din poezia unei culturi naționale. Am izbutit, a- cum vreo 15 ani. să public o antologie cuprinzînd vreo zeci de poeți francezi, germani, italieni, spanioli, trecut iată aproape două pînă să mă aflu din nou par cu o antologie, Atlas două- englezi. și-au decenii sub ti- de su- nete fundamentale, dezvoltarea nucleului culegerii anterioare. — Criteriile acestui «atlas**... — Inițial, am vrut să neobișnuit fac o an- tologie a niversale modestie, greu de a pUs în capodoperelor — o idee ambițioasă și lirlce u- lipsită de mai ales justificat. Teoria textului umbră conceptul de „ca- podoperă*. Atunci m-am gîndit la o antologie din poeziile cele „celebre*, dar celebritatea de asemeni o problemă greu susținut teoretic. Nu tistici ar putea să pentru a susține că Maricnbad este cea mai este de știu ce sta- mă sprijine Elegia de la mai din poeziile Iul Goethe. celebră Chiar dnd e vorba de Paul Valăry — un poet care m-a marcat — nici eu însumi nu pot spune care e mai celebră. Cimitirul marin sau Tinăra parcă. Am abandonat aceste criterii și am ales textele cele mai repre- zentative din fiecare poet cuprins în antologie. Sînt 75 de poeți, în- cepînd cu Dante și sfteșind cu Ingeborg Bachmann. Deși numă- rul de poezii traduse din fiecare poet variază de la * poezie cincisprezece poezii, cantitatea este un criteriu al aprecierii lorice, ci unul al diversității artă poetică. Dacă Hdlderlin patru feluri de artă poetică, lecția este un mod firesc mai re, la Petrarca. sonetist prin la nu va- de are ma- ex- celență. mai redusă. Totuși, n-am abandonat cu totul criteriul ce- lebrității, al circulației, alegînd poeți, poezii în bună măsură „ce- lebre*. — Să revenim puțin la titlu. De ce „sunete funda mentale" ? — Am păstrat în titlu „sune- te fundamentale* pentru a arăta că volumul este o dezvoltare a celui de acum cincisprezece ani intitulat așa. cît și pentru a ară- ta, ca Poe. că poezia este o cons- trucție în auz. Timbrul este pri- mul pe care îl percepem, celelal- te componente — imagistice, semnificația — vin după aceea, formînd universul sonor care es- te poezia. — Ce satisfacții vă aduce alcă- tuirea Atlasului de sunete funda- mentale ? — AȘ spune beneficiu mai pre- cis decît satisfacție, dublu benefi- ciu. O mare plăcere spirituală, a- ceea de a pătrunde în structura intimă a unei poezii șl de a în- cerca să o refaci în propria ta limbă. N-aș vrea să par lipsit de Convorbiri cu Ștefan Aug. Doinaș modestie, dâr reușita în traducere mi-a adus satisfacții spirituale e- gale cu aceea a propriei mele po- ezii, despre care n-am știut nici- odată din prima clipă dacă e bu- nă sau nu. Plăcerea de a simți că ai acoperit universul unui poet prin traducere, mai ales pen..u un traducător care nu e numai a- mator. ci și cunoscător de poezie, este imensă. Al doilea beneficiu se relevă dacă traducătorul este și poet. Es- te ca și cum te-ai adăpa mereu de la niște izvoare proaspete, fie prin forța. fie prin penetrarea fluidelor pe care acest contact ți le oferă. Aceasta îți hrănește pro- priul lirism. Uneori influența e vizibilă și poetul-traducător ar trebui să aibă curajul și sincerita- tea de a se arăta ca atare ; alte- ori. influența nu este evidentă, dar ea alimentează subteran, mas- cat, sensibilitatea mea, însă cert este că o revigorează. Pentru tra- ducătorul-poet practicarea tradu- cerii din Lirica universală echiva- lează cu descoperirea unor noi te- ritorii lirice. Cu un paradox, aș spu- ne că traducînd din acești bătrîni poeți ai omenirii eu mă simt înti- nerind. — Cum apreciați traducerea propriilor dumneavoastră poezii în alte limbi și, o întrebare în pa- ranteză, oare acești traducători nu „se tem" dc redutabilul traducător și teoretician al traducerii care e Ștefan Aug. Doinaș ? — Nu știu dacă se tem sau nu, dar după numărul consistent de traduceri care s-au făcut poeziilor mele, înclin să cred că nu există aici astfel de inhibiții. în țară am fost tradus în maghiară de Szilăgyi Domokos un foarte bun traducător, care a dat și versiu- nea maghiară 8 poeziei lui Nichl- ta Stănescu. în germană, traducă- torul a preferat o coloratură mai tradiționalist' a poeziei mele. A- poi, în străinătate, am fost pu- blicat la Londra cu o plachet/i în general elogiată. în Italia m-a tradus Roberto Sanesi. El a făcut o selecție din poeziile mele de factură modernă, care nu puneau problema convenției ritm-rimă. Pierre Oster, poet el însuși. m-a tradus în franceză. dar. de fapt. Cel mai vechi traducător al poezi- ilor inele peste hotare este mace- doneanul Tasko Sarpv. In limbi sla- ve s-au mai tradus poezii ale me- le la Sofia, dt către Mihail Ber- berov, in Polonia dc Zbigniew Bienkowski și, ultimul volum fi- nit, la Belgrad. în traducerea lui Petre Cîrdu. In prezent, se află sub tipar la LjubLiana o antologie a liricii mole în slovenă, întocmi- tă de Cyrll Zlobec, poet pe care l-am tradus în rom;neșle. — Și acum, despre modă, dacă acceptați. Firește despre „moda poetică". în urină cu douăzeci de ani, intr-o rubrică săptămînală la „România literară" urmăreați piuă la detaliu fenomenul .poetic româ- nesc, pentru a discerne mode și mo- dele, maeștri și copii teribili. Ce ați putea adăuga azi, ce mode au mai trecut peste poezia româneas- că in acest răstimp, și ce anume din observațiile de atunci s-a confirmat ? — Pe vremea aceea, urmăream la zi fenomenul literar. Au fost ani fructuoși pentru lirismul ro- mânesc, un adevărat reviriment s-a produs atunci. Comentînd mo- da poetică, urmăream să discern în același timp modalitatea care rămîne. Fatalmente, eu nu pu- team epuiza întreg fenomenul, în- să cred că acele cîteva principii definitorii pentru moda poeziei de atunci ar putea să reziste și azi, chiar dacă necesită nuanțări și o- biectivâri. Nu aș mai putea să mă pronunț cu aceeași pătrundere sau cuprindere asupra liricii de acum, s-au petrecut multe în două dece- nii, numărul poeților, varietatea modalităților poetice este mult mai mare, judecățile de valoare sînt mai greu de făcut. Ac fi tre- buit să fiu în continuare foarte a- tent la toate aceste aspecte, să văd care ar fi poeții in jurul vîrstei de treizeci de ani care dau tonul, cure creează o modă și izbutesc să o depășească. Impresia mea este că o parte din afirmați- ile mele referitoare la Nichțta Stănescu, Marin Sorescu, îoan A- lexandru, Ion Gheorghe, pe care-i consideram maeștrii acelor ani. s-au confirmat. — V-ați așteptat ca Marin So- rescu să devină un dramaturg de același calibru cu poetul ? — Nu m-am așteptat, a fost o surpriză pentru mine ca și pentru alții și cred că dramaturgul So- rescu îl depășește pe poet. De altfel, Marin Sorescu a avut o e- ■ voluție spectaculoasă, contradicto- rie, s-a diversificat mult, adeseori pe neașteptate. — Vă mențineți judecata dc va- loare în legătură cu ion Gheor- ghe, poet controversat și, după părerea mea. în continuare con- troversabil ? — Continui să cred că Ion Gheorghe este cel mai înzestrat nativ dintre poeții contemporani, este un poet ciudat, interesant, pe care numai o anumită lipsă de cuRură poetică l-a împiedicat să treacă pe primul loc. Acest lucru s-a compensat printr-o excepțio- nală vocație a „năpîrlirii*. poetul schimbîndu-șl fața de la un vo- lum la altul. Nimeni n-a experi- mentat atît cît el. De la Jocul verbal la poezia arhaizantă, poe- zia politică și la lirismul „de es- tradă*, de la confesiunea strict personală și pînă la .prelucrarea unor motive existente în alte cul- turi poetice — ceea ce i-a adus chiar și acuzația de plagiat — Ion Gheorghe a dovedit o deschidere spre experimentul poetic nemaî- întilnită la noi — Ce importanță acordați ex- perimentului în evoluția poeziei noastre și a poeziei în genere ? — Spiritul înnoitor este motorul experimentului. O generație nouă vrea sâ dărime nu zei tutelari, ci idoli, sâ pună în locul lor ceva care să corespundă sensibilității pi. La nivel de personalitate poe- tică. există scriitori care se mul- țumesc cu un anumit fel de a fi, există alții care vor să se înnoias- că fără încetare. Este și o proble- mă de structură, nu putem face din aceasta un criteriu absolut. Experimentul trebuie să devină experiență, să se adîncească din- colo de elementele pur formale, să provină dintr-o trăire a poeti- cului ca atare, pentru a rezista. Modificările de formă, care se vad primele, trebuie sâ producă schimbări de conținut. Ceva trece, ceva râmi ne în experiment. O parte, acel înveliș forma, înveli- șul exterior fragil, trece cu tim- pul, o alta, lăuntrică, se însumea- ză ca zestre a poetului. Partea ca- re trece se va înregistra în docu- mentele istoriei literare, partea neperisabilă rămîne ca moștenire Lirismului. In general, orice expe- riment se face în numele unei noi teorii despre poezie, de aceea el pare nou. Cu timpul se estompea- ză impresia de noutate și pentru că nu există nimic nou sub soare, și fiindcă de fapt cultura se defi- nește ca însumare de valori, ea nu există în afara unei tradiții, deci se construiește zi de zi din ceea ce se poate clasiclza din fe- nomenul înnoitor. — Rămînînd la înnoire și expe- riment, să ne oprim puțin la poe- zia noastră tînără. Există poeți ai tinerei generații care v-au reținut atenția ? — Da, eu sint un cititor atent ai „optzeciștilor* care s-au așezat sub stindardul postmodernismului. îmi place poezia iui Ion Stratan, Mircea Cârtârescu, Traian T. Co- șovei, Ion Bogdan Lefter. Ce a- preciez la ei este că, deși așezați sub aceeași egidă poetică, sînt foarte diversificați, există oeva care îi diferențiază. Am avut oca- zia să cunosc poezia care se prac- tică în cenaclul condus de Mircea Martin. Acest grup se delimitează deja de .«optzeciști*, promovînd o atitudine nouă față de poezie, semn al vitalității poeziei la noi. — Ce rol ar avea lectura poe- ziei în educarea tinerei generații ? — Lectura poeziei poate fi con- structivă pe- linia edificării interi- oare în aceeași măsură în care poate fi și distructivă. Dacă ne referim la ceea ce se întîmplă în poezia modernă din lume, putem constata un spectacol variat șl u- neori dezolant în măsura în care Inculcă tinerelului scepticism, ni- hilism, negația de dragul negației, formele goale alp șocului, ale os- tentației cu orice preț. Numai că poezia lumii nu începe de aici, ea este prezentă în cultură toată, de la începuturi pînă azi. Tînărul nu trebuie (și nici nu poate) începe de la moderni, ci cunoașterea poeziei începe cu tradiția și acolo se află adunate valorile unei edu- cații umaniste care a format spiri- tul european dc două mii de ani. Există ceva în lectura poeziei ca- re întoarce spiritul spre sine în- suși, care îndeamnă la autocu- noaștere. care invită la reflecție, mai mult decît o face proza. Con- ținuturile poeziei sint recuperante, forma e intermediul care întoarce omul spre esența omului. Poezia se hrănește din ea însăși, nu este exclusivistă, de aceea edifică lă- untric prin formarea caracterului, educația gustului pentru demnita- te, libertate, generozitate, fermita- tate, pe linia necesarului dialog complementar între domenii. Pe- ricolul secolului nostru este acela de a-1 prinde pe om în plasma u- nui singur domeniu cu finalitate practică. Lectura poeziei este un antidot pentru această maladie. Brindușa ARMANCA ORIZONT e 4 • Măreția umitității Cărțile, ca și oamenii, au și ele destinul lor. .Lume fără cer" a lui Virgil Birou este încă o dovadă în plus că acest roman, al uni- versului muncitoresc, ar fi trebuit să reprezinte, încă de la apariție, o bornă de hotar, în epica românească a timpului, dar că el nu a fost socotit astfel în palmaresurile criticii. Și, totuși, chiar dacă romanul nu a atins cota cerută în statisticile critice, existența sa însăși, în timp, dovedește că genul proteic a avut, în Banat, un emi- sar strălucit al el. Prozator al lumii țărănești și muncitorești interbelice, Virgil Birou înalță, prin „Lume fără cer", un veritabil imn al omului umil al muncii și desfășoară o uriașă pînză epică, de un realism viguros și neechivoc, prin care el se impune drept un reprezentant de scamă al prozei românești. „Lume fără cera este descrierea universului proletar-țărănesc de la cumpăna veacului. In preziua fărîmării imperiului habsbur- glc. un univers al contrastelor, al măreției muncii și al decăderii fizice și umane prin exploatare oarbă și nemiloasă. Un descriptiv copios, dezvăluit încă din reportajele Văii Garașulul, prozatorul închină Anlnei, peisajului, oamenilor, naturii montane, pagini me- morabile. Natura lui Birou are întotdeauna starea de spirit a eroi- lor săi. Magnifică sau în decreptitudine și mereu dezlănțuită. (Vezi vijelia de la începutul romanului sau noaptea răzmeriței). Tablou- rile sale sînt picturale și pline de culoarea locală a regionalismelor și de accentele pitorești ale descrierii împrejurimilor și personaje- lor, văzute cu un ochi veșnic tînăr și treaz. (Vezi tîrgul orăvițean ș.a.) Portretistica prozatorului e deosebit de vie, de plastică, el nă- zuind să atingă, chiar prin cîteva crochiuri sumare de portret, pă- trunderea unor psihologii specifice. Traseu) eroilor e condus de momente declanșatoare de suspans epic șl de o desfășurare rapidă a acțiunii. Caracterele se definesc în acțiune și în dialog, ca în discuția, bunăoară, despre randamentul în mină. Firul epic devi- ne, prin dialog, alert, magnetizează atenția asupra cursului desfășu- rării fiecărui personaj, a ideologiei sale. Există o mistică a nume- lor în acest roman, de la numele Anlnei, la acelea ale personaje- lor. Anina devine un loc mitic, micul oraș parcă își extinde perime- trul, devenind fabulos, un gen de Borinage al Iul Zola Masa umană e surprinsă întotdeauna în mișcare, în dinamica el adîncă, ca o for- ță oarbă, încă necanalizată spre un scop precis. în acest sens, Vir- gil Birou surprindea, în marea masă umană, diferențierile și stratu- rile umane, topologiile diverse ale minei. Mișcarea nu numai vis- cerală, dar și psiho-morală, în mijlocul ei cu viața și cu moartea. Puțini prozatori ai universului omului simplu au înțeles ca Virgil Birou colectivitatea umană turbulentă, excitarea ei ca din senin, răzvrătirea, haosul, furtuna patimilor care o animă șl o împinge la grevă și răzmeriță. Aliajul universului uman țărănesc-muncitoresc, incipient la noi, opus oamenilor puterii statale și ai minei, este sur- prinzător de veridic intuit, iar confruntările între aceștia sînt pe măsură. Mica așezare devine spațiul tragediei sociale colective, iar mina, un monstru tentacular (Vezi descrierea Preparației). Mediul mineresc e descris atent, pătrunzător, în acest sens, prin prisma acestor straturi umane diferențiate. Țăranul, ajuns miner, privește munca în adînc cu mînie, indiferență și opunere. El se folosește doar de mină, dar nu devine robul el. Pe cînd proletarul miner de- vine un rob total al el. El e legat pe viață de ea și moartea lui Gheorghl Rață este un simbol funest dai plin de miez în acest sens, O înfrățire In viață și în moarte a minerului cu ocna sa-, între aces- te straturi sociale umane ale minei, intră, firește, și inginerii, in- spectorii, conducerea, dar ei sînt priviți de prozator ca exteriori procesului muncii. El sînt doar un rău necesar Poate singura figu- ră de iluminist de intelectual legat de proletariatul din adînc, e Svoboda, al cărui nume devine șl el un simbol, omul puternic, cu elanuri frînte, în final, căci el nu-i poate convinge pe exponenții ca- pitalului să înțeleagă drama supușilor ei. Svoboda e un internațio- nalist, un socialist, un umanist vizionar, el singur înțelege mina, pe ocnarl și tot el singur are sentimentul măreției șl decăderii acestei munci teribile și prevede sfărîmarea imperiului de națiuni. în pre- monițiile sale, și a exploatării omului de către om Roman al lumii umile, al clasei de uvrieri săraci, dar dotați cu distincție și noblețe sufletească, care trec nealterați prin suferin- ță și prin decădere fizică, cu o mîndră fraternitate, rămînînd pînă )a capăt drepți și neînfrînți, carte a lumii proletare care e, încă, o lume fără de apărare în fața puterii capitalului, căci ea nu e pe deplin organizată. „Lume fără cera este și un roman al răbdării în suferință, al Inflexibilității în credință, în bine și în om. Morala acestei clase lovite, dar neînfrinte, e foarte veche, deci e inflexibilă. E morala muncii și a adevărului. Ea nu știe ce e minciuna, imora- litatea in familie, în societate, ca un Heinz, directorul adjunct, sau ca un supraveghetor de talia lui Gorbojemski. Oamenii umili ai lui Virgil Birou au în ei ceva măreț, în ciuda aspectului lor deplorabil. Acel ceva e bunătatea lor, răbdarea lor, cum ziceam, puterea fără de limită de-a crede în bine, de-a nu se clătina In fața durerii, a cnuzimii, a exploatării. în acest sens, Virgil Birou a creat, încă de acum aproape cinci decenii, primii eroi statuari ai proletariatului român. Nimic nu frînge asemenea oameni. Doar ocna frînge, suge- rează scriitorul. Doar natura inumană înghite. Rezolvarea, lumina- rea acestor vieți oarbe nu se poate face, în plan social-uman. la o manieră radicală, ci e posibilă doar o rezolvare pasageră: milă, în- țelegere, mici reforme care nu ating stratul adînc al inechității so- ciale. Nici prozatorul nu rezolvă acest conflict di Iernatic, căci nu are cum. Lumea ocnei de-atunci era o lume fără de cer. Fără de speranțe. Soluții radicale, de abolire a exploatării, puteau să aducă doar revoluția proletară amplă și totală, care ar fi sfărîmat menghi- na și statul totalitar inechitabil. Ceea ce, atunci, cînd se scria ro- manul, scriitorul încă nu o putea sugera ca soluție epică finală. Finalul „Lumii fără cer", soluția prozatorului, se impune nu- mai în plan mitologic, prin catastrofa care are loc. Ea cade nă- prasnic, ca o lege de fier, implacabilă, a firii, peste supuși și stă- pînl. Ea va fi singura care va aduce pacea și revelația unei vieți și a unei munci pline de spasme și suferință, în care speranța e încă foarte departe, abia bănuită, căci foarte departe e șl cerul de dea- supra acestei lumi. Inn ARIEȘANU Virgil Birou sau despre începutul continuu Dacă există un destin dc începător fără îndoială ci bl gil Birou a avut un asemenea destin: in Banatul dccttâa al patrulea și al cincilea a făcut de toate, de la ancbeliH ciologică și istoriografie la roman, nuvelă, antologii, cri&i de artă. A patronat o Asociație a scriitorilor și a stlnm energii literare» a ajutat tinerele talente să se afirme $iill locurilor cărți în care să se regăsească. Primul și ccl na patetic reportaj consacrat Banatului îi aparține ca și pnnJ roman al spațiului bănățean. Dacă ar fi fost citit fără pjJ Lume fără cer ar fi fost și primul roman muncitoresc al W raturil noastre „noi". întâietatea — în acest caz — a pro» rului a fost sfărâmată de neînțelegerea unei diriguiri litera dogmatice. De ar fi ieșit pe piața literară în 1948, Luiwld cer putea constitui un reper de seamă al realismului nai nesc, o invitație la o nouă înțelegere a spațiului nostru H rar. Ieșirea sa întârziată în lume nu a micșorat presta prozatorului și nici rîvna animatorului, iluminist întira dar nu ineficient, mentor cu gusturi sigure și alegeri iniJ bile în antologia de Poezie nouă bănățeană din 19U Ani cînd se împlinesc două decenii de la moartea sa, consul nici unul dintre momentele importante ale prozei bâoây nu poate fi bine înțeles fără scrisul său viguros, bine inwi bat in viața și tradițiile locurilor. După cum nici el noH fi înțeles, in exploziva-! plurivalență, fără șirul dc ăn rari ce l-au premers, de la scriitorii-țărani ai Canișului l tatăl său, publicistul și animatorul luhu Birou, el însoții per în viața spirituală a Banatului primei jumătăți de m Alături de Romul Ladea și Ion Sto'ia-Udrea, Virgil i rou reprezintă primul moment de afirmare viguroasă in tivității bănățene într-un secol XX al redescoperirii tr>M lor majore. Cornel UNGUBEAM „IMPOSIB ÎNTOARCE învăluită în leneșe t ce și ritmată de pus< trecînd de la transpari •nță. poezia Tatianei șanu pornește dintr-un confeslv. Un dialog înc „un lot1* de epistole — pediate) plantînd intei zindu-se delicat irlzăr halucinației, așternînd fum" — este de fapt morare ascunsă în cînt Oglinzile lumii nu pot mari îngropate în meu soninolînd acolo, trezit» raza privirii auctoriale „puiul însângerat". c prin lume „cu furtuni departe sînt!) provoa» anularea timpului : vr recate" de altădată, sr Virgil Birou se numără în- tre scriitorii, dacă nu total uitați (dovadă și acest de- mers al revistei „Orizont", venit după reeditarea operei sale întreprinsă de către t- ditura „Facla"), cel puțin ignorați de istoriile literare scrise, cel mai adesea cu mila lui dumnezeu șl prin voința atotputernică a auto- rilor, de reviste în momen- tele în care colaboratorii a- cestora iau ca termen de re- ferință creația înaintașilor. El împărtășește destinul multor scriitori bănățeni din perioada interbelică, treziți la conștiința unei literaturi românești, după ce secole de-a rîndul antemergătorii lor s-au bătut în numele conștiinței naționale, pentru păstrarea graiului strămo- șesc Inginerul de mine, cum se șpunea pe vremea aceea, a găsit la Timișoara o „metropolă" a cărei ima- gine merită s-o readuc în nat. Să ne mulțumim cu ceea ce ne oferă el pentru Timișoara acelui timp și să reluăm întrebările. Virgil Birou, Ion Stoia-Udrea, Romul Ladea — cunoscutul trifoi bănățean și alături : Dorian Grozdan. Grigore Popiți, G. Miu-Lerca. foarte tinerii Al. Jebeleanu, Petru Sfetca, Pavel Bellu etc. pun temelia unei istorii a litera- turii moderne în această parte de țară. Traduc din poezia italiană, din „poezia neagră", scriu el înșiși cu frenezie poeme, nuvele, ro- mane. Fac apeluri la marii scriitori trăitori la București să onoreze metropola bănă- țeană. îi primesc la gară cu trăsuri, cu mii de oameni, cu fanfara, se organizează șezători memorabile. Atmos- fera aceasta nu vă sugerea- ză oare, ceva din exuberan- ța lui Heliade, nu vă amin- tește de beneficiul său în- demn pe care astăzi tocmai pentru că-1 înțelegem prea Prospecțiuni geo-umane fața cititorului prin inter- mediul condeiului lui Cam 11 Petrescu: „Cafenelele cu dublul lor aspect, de zi și de noapte — de gheșeft și dc petrecere —, în care se acumulează toată viața «li- beră» a Timișoarei și care înlocuiește aproape complet pc cea «de stradă». Cafene- lele cu naivitatea eleganței lor, alternând între confor- tabil și luxos, ev mesele «in- telectualilor», “notabililor* și celor ncetichetați, cafe- nelele sînt un sfert dc o- raș... (...) Birou se trage din neam de țărani, de pe Valea Ca- rașului, în așa fel îneît pă- trunderea în rîndul „intelec- tualității" timișorene a ace- lor ni probabil s-a realizat cu multă dificultate. Ce l-a determinat pe inginerul de mine să se apuce de litera- tură. să alcătuiască. îm- preună cu alți confrați. o societate a scriitorilor ro- mâni ? Iată măcar două în- trebări la care nimeni nu va putea răspunde. Dacă es- te să-i dăm crezare jui Că- rnii Petrescu. viața Timișoa- rei se desfășura cuminte, în- tre cafenea, terenuri de te- nis, lanuri de porumb. fe- mei elegante, chioșcuri de fotograf, lucrătoare. trăsuri și automobile, climă indul- gentă, (în Timișoara nu nin- ge nici de revelion). bănci și afaceri. Nu-i putem reproșa scri- itorului că n-a cunoscut is- toria marilor bătălii româ- nești de la Timișoara și nici pe bărbații care le-au lumi- puțin, îl luăm în derâdere?! Și greoiul (așa l-am cu- noscut. poate pe vremea a- ceea altfel arăta I) inginer de mine pornește la 35 de am într-o prospecțiune geo- umană sui-generis, ca să stea „de vorbă cu oameni și flori, cu cîntece șl locuri" din Carașul atît de drag ini- mii sale. Și astfel s-a născut un gînd de dragoste pentru o fărimă din țara românilor, intitulat „Oameni și locuri din Căraș". cu două ediții înainte de război și o alta tipărită de „Facla" în 1982. Stilul reporterului-scriitor este modern, fraza cade cînd sacadată, aproape albă, ca tăișul securii, cînd mol- comă. se unduiește precum văile și rîurile prin care o- chiul și pasul călătorului pă- trund cu gingășie și înțele- gere. . — Vezi acolo, șerpu- iește pirîul de după creas- tă? (îi povestește moș Pavel din Almăj). Pe "colo căuta feciorul meu, Ion, zâna care i-a furai inima. Acolo, lîn- gă crucea dc la marginea dumbrăvii s-a fntilnit cu jandarmii. Și fiindcă avea tricolor în piept, s-au încăie- rat. Frate-su, care s-a dus să-l caute, i-a sărit în aju- tor. Sub cruce zace unul din jandarmi. Eu l-am în- gropat. cum cere omenia, pentru că feciorii mei l-au doborât**» Înțelegînd soarta grea a oamenilor acestui ținut, scri- itorul încheie într-un alt re- gistru stilistic: „Almăj, Al- măj, țară cu zinc prin po- iene, cu foc nespus in ■ mă și cu flori pe 11. dotV ieși din ursita de Cnl reasă uitată, cînd vei w ge vieții drepturile ce ți I cuvin ’r. Inginerul de dl lucrase la ocnele din 11 na. Cunoscuse infernul 1 adîncuri. dar și pe cel «I fără. Auzise de la mineri povestea catadJ lui din 1918, care a 1^ sute de familii. 11 citise I siguranță pe Zola. pred și pe Cronin. Nici Ia ■ nici la celălalt nu d „lumea fără ccr" de h J na. Se simțise dator sâ d el o carte care sâ-i InliJ zc în toată dimensiunea i tragică pe „viermii pJ tului", cum îi numise mineri Carol Ardeleanii tr-un roman din păcate f valoare literară, insud artistice ale „Lumii I cer" sînt. în schimb, r J cabile. Toți cei care aud despre romanul lui Va Birou au sesizat știința l torului de a înfățișa n nlvers dantesc, acuitate I servațiilor sale refend la psihologia minerilor, J mosfera densă, grea, « pocalips etc. Cartea lui! gil Birou se va tipări 1947, dar destinul ei, cu a te că a fost reeditată, j este împlinit nici ad cum neîmplinit râmlnt cel al autorului. Pînă 2 nul 19G8, cînd s-a așm brațele gliei mamă, Vț| Birou a mai tipărit un i gur volum. „Drumuri ? i păsuri bănățene", cum I poate ghici și după titlul soi de replică la „Oaml locuri din Căraș" Se că ar fi rămas, în ud scris, o „Istorie a mineri lui bănățean" șl .Ce peșterii". lucrări ce a mai revendică de ia arh terară. La începutul aw însemnări m-am întrebai ■ l-a determinat ne ingi« de mine să se lase aiJ nit de literatură. Acum M pot înțelege de ce, » primele izbînzi, a tăcut ■ om de o asemenea vuw fizică (aducea la staturii Sadovcanu). cu un spinii tît de ardent Incit ana de mari tribuni ai Trul vaniei și Banatului: Bm țiu, Bariț „ Murgu etc,] fi abdicat cu bunăștiinul Ia ceea ce zînele, dcsprtl re îi plăcea să sme atltl frumos, îi sorociseră la (■ tere ? I Să fi plătit trl concepției pe care acefl Camil Petrescu o acual vehemență : „O clasă de A telcctualî însă, care ișj p» granițe de munți și r» este neînduplecat conâl nată unei sterilități le" ? Oricare ar fi râspcl este drept să-l redăm J tul întemeietor locul tr] se cuvine în istoria liicJ rfi și a culturii româneștii Ion iVlarin ALMAJ1 poartă", promite reved povesti / a se povesti mamă). Făptura-l „tr (f u am uitat), prilej c cum spuneam — cu suculență a oralității dr logoreea marinsores plarile de odinioară: 1 tul cînepii. bătutu» n Intîmplările curții re\ Vocea), viața Ia țară < lei care ne veghează ruptă dintr-un curcube fir). Pulsul rural tihne avînd „casa la răspînt că in mijlocul unei Im te netrucate, curgind de micile evenimente lovragi. văruța lui ( porumbilor în spuză, aproape complet inven Dar acesta este doar confeslv arc nevoie d< fcctlvc. Un prim rept să-mi în poartă o lan fi Mama, personaj tu poezia lui Mircea Mi< mare absență, aici (,, de n-ai cuvinte?"; vz. teaptă). Al doilea cic (Scrisori către El) pre te. un autoportret: p „unei dimineți", sfarr câte .Ia gesturi", ajun reu de sine, oferindu put. Freamătul cu prii (Iarăși naturist) în ca căutarea se sting izbă marilor combustii. Sp mente, acest lirism nv tul. Tatiana Flondor curajul dc a înstrun. mentală într-o vreme sele, adunate într-un erotică, par a fi cr degrabă „cinismului cu voluptate masca i trupul firav al poezi acidă, eonvecînd pra tuală. Vorbind despre „nt Iui" Tatiana Flondor nc fidelă sieși, fer ini rilc modei. Cum ori< vnlgâ autorul, acest denzâ adevăratul chi cînd „treptele pînă l; mărturisește), Tatiam șanu se scufunda ir lumină, estoni pi nd n gice („Cît să fie de Acolo), repunînd in unei decizii, cîntări prin vocea voalată £ amintirile: „Și fetei părut ei așa dc bine Dar reîntoarcerea tăvălugul istoriei se peste bietele sentime năpădit în ogradă" ș In „metropola cu se ounQnd în Tatiana o voce curată, distii animînd peisajul nos Adrian Dinu •) Tatiana Flondui sori către mama. Ed ORIZONT ncepător fără îndoială că Vlr- destin: în Banatul deceniilor ut de toate, de la anchetă su- man, nuvelă, antologii, critică e a scriitorilor și a stimulat de talente să se afirme și a dat egăsească. Primul și cel mai atului ii aparține ca și primul Iacă ar fi fost citit fără grabă, mul roman muncitoresc al lite- i a — în acest caz — a prozatori elegerea unei diriguiri literare ! ața literară în 1918, Lume fâră 1 le seamă al realismului romă* e lege re a spațiului nostru lite- ime nu a micșorat prestigiul natoruhii, iluminist întîrzial, rusturi sigure și alegeri infaili- uă bănățeană din 1914. Acum, ii de la moartea sa, constat ci n portante ale prozei bănățene | cii.su I său viguros, bine înșuru- lor. După cum nici el nu poate | dvalențS, fără șirul de cârtu- •iitorii-țărani ai Carașului la torul lufiu Birou, el însuși re- j tului primei jumătăți de veac, । și Ion Stoia-Udrea, Virgil Bi- t de afirmare viguroasă a crea- i I XX al redescoperirii tradiții* „IMPOSIBILA ÎNTOARCERE1*) ÎN AȘTEPTAREA LUI ULISE Cornel UNGUREANU iene, w foc nespus in ini- mă și cu flori pe ii, cînd voi ieși din ursita de reasă uitată, cînd ge vieții drepturile cuvin T4. Inginerul lucrase la ocnele Cenuși vei smul- ce ți s< de din na. Cunoscuse infernul adîncuri, dar și pe cel mine Ani- din de a- fără. Auzise de la butrînii mineri povestea cataclismu- lui din 1918, care a îndoliat sute de familii. îl citise ci siguranță pe Zola, probabil și pe Cronin. Nici la unul, nici la celălalt nu găsise „lumea fără cer4* de la Ani- na. Sc simțise dator să scrie el o carte care să-i Infjțișe- ze în toată tragică pe tului\ cum dimensiunea lor viermii pămm îi numise pe mineri Caro! Ardeleanu in- tr-un roman din păcate fără valoare literară. Însușirile artistice ale „Lumii fârâ cer" sînt, în schimb, remar- cabile. Toți cci care au scris despre romanul lui Virgil Birou au sesizat știința au- torului de a înfățișa un u- nivers dantesc, acuitatea ob- servațiilor sale referitoare la psihologia minerilor, at- mosfera densă, grea, de a- pocalips etc. Cartea lui Vir- gil Birou se va tipări ta 1947, dar destinul ei. cu toa- te că a fost reeditată, nu este împlinit nici astăzi cum neîmplinit rămîne și cel al autorului. Pînă în a- nul 1968, cînd s-a așezat In brațele gliei mamă, Birou a mai tipărit un VirgU gur volum. „Drumuri și po- pasuri bănățene44, cum se poate ghici și după titlu, un soi de replică la „Oameni și locuri din Căraș" că ar fi rămas, în scris, o „Istorie a lui bănățean44 și Se eice mânu- minerita- „Cartea peșterii44. lucrări ce nu se mai revendică de la arta li- terară. La începutul acestor însemnări m-am întrebat ce l-a determinat ne inginerul de mine să se lase ademe- nit de literatură. Acum Insă pot înțelege de ce, dupâ primele izbînzi. a tăcut, b’n )m dc o asemenea vigoare fizică (aducea la’ statură cu Sadoveanu), cu un spirit a- .ît de ardent îneît le mari tribuni ai zanici și Banatului : amintea Transil- Bârnn* iu. Bariț Murgu etc., să i abdicat cu bunăștiințu de a ceea ce zînele, despre ca- •e îi plăcea să scrie rum os. îi sorociseră atît dc la naș- ere ? I Să fi plătit tribut concepției pe care 3amil Pe treseu o același acuza cu vehemență ; „O clasă dc in- electuali însă, care granițe de munți ste iată e“ ? ste ul neînduplecat unei sterilități își pune și rîuri condam- ridico- Oricare ar fi răspunsul drept să-i redăm aces- întemeietor locul ce i Ion Marin ALMAJ AN | hvăiuită in leneșe acorduri bucoli- ce ți ritmată de puseele oralității, talnd de la transparență la sucu- iță, poezia Tatianei Flondor Arie- elan pno pornește dintr-un sincer cc-fesiv. Un dialog închipuit (reținînd din Iot" de epistole — nicicînd ex- pdiate) plantînd interogații, deschi- &du-se delicat irizărilor metafizice, halucinației, așternînd „drumuri de W4 — este de fapt o caldă reme- Korare ascunsă în cîntcc (vz. O fată). Oglinzile lumii nu pot restitui întîm- piârl îngropate în memoria copilăriei, uamollnd acolo, trezite la viață de fc/a privirii auctoriale. Găsind acum Loriul însîngerat44. cea care umblă tain lume „cu furtuni în păr" (vz. Ce departe sînt!) provoacă șl rîvneștc molarea timpului : vrea „nopțile fe- rwate" de altădată, satul „adunat în jpwrtă", promite revederea pentru a (povesti / a se povesti (vz. Vin acasă, mamă). Făptura-Î „tremură pe apă" (Fu am uitat), prilej de a reconstitui, era spuneam cu o remarcabila sjiulență a oralității (departe, totuși, de logoreea marinsoresciană) — întîm- rMIe de odinioară: hora, claca, tor- tul clnepii. bătutuj rufelor la rîu, ș.a. btlmplările curții reverberează (vz. Vocea), viața la țară oferă delicii ce- fe care ne veghează „într-o vclință nintî dintr-Un curcubeu" (S-a rupt uu tir). Pulsul rural tihnește, autoarea — ivind „casa la răspîntii" — ne arun- ci in mijlocul unei lumi cu sentimen- te netrucate, curgînd domol, ritmată dc micile evenimente (tîrgul din Po- hnragi, văruța lui Culaie, coacerea p. umbilor în spuză, etc.), făcînd un ipuape complet inventar gospodăresc, p Dar acesta este doar decorul. Elanul tonfesiv are nevoie dc descărcări a- iKttve. Un prim reper („.. .mai la- ii-ml în poartă o lampă aprinsă") ar fi Mama, personaj tutelar (ca și în poezia lui Mircea Mi cu, de pildă); o swre absență, aici („Tu unde de n-ai cuvinte ?“; Uaptă). Al doilea {Scrisori către El) ie. un autoportret: vz. Nimeni stal, nu as- ciclu al volumului propune, finalmen- poeta ia chipul »unei dimineți", sfarmă dte la gesturi", ajunge fa de sine, oforindu-și pal. Freamătul cuprinde (iarăși naturist) în care vechile „la- la descoperi- un alt înce- acest peisaj așteptarea șl căutarea se sting izbăvitor în cenușa marilor combustii. Spălat de resenti- aeațe, acest lirism nu-și extirpă afec- te;. Tatiana Flondor Arieșanu are curajul dc a înstruna coarda senti- nrttalâ într-o vreme în care poete- sele, adunate Intr-un fel de ligă anti- erotică. par a fi credincioase mal degrabă „cinismului gureș4*, purtînd ca voluptate masca ironică, tăvălind trupul firav al poeziei într-o baie acidă, convocînd practica hipertex- tBall Vorbind despre „nemișcarea doru- lui4 Tatiana Flondor Arieșanu rămb &t' fidelă sieși, ferlndu-se de vîntu- rile modei. Cum orice carte își mlgă autorul, acest flux afectiv deazâ adevăratul chip al poetei. tfnd „treptele pînă la tine" (cum dt- tră- Ur- se mărturisește), Tatiana Flondor Arie- periențe asumate și adîncite pe tra- see, totuși, distincte, chiar față dc în temei tor ii — și ei — contemporani. Dacă, prin urmare, în poezia iul Paul Doru Chinezu, se simt, bunăoa- ră, ecouri din Nichita Stănescu (în- deosebi în poemele Care au alura u- nor mici scenarii dialogate). lucrul sc explică prin aceste dale și nlcide- cum printr-o obediență necondiționa- tă. Despărțirea dc modele se reali- zează în linia unui decupaj sui gene-r ris ce exprițnă un alt tip de sensibi- litate, un alt moment al lirismului. Adică exact ceea ce fade ca un poet precum Paul Doru Chinezu să aparți- nă generației lui. 0 nouă colecție de poezie la editura „Facla” mai zice jarul ochilor tăi- (Cum se mai zice). In fond, cum ne previne chiar pri- mul vers din volum, în Toate cuvin- tele se supun există, de fapt, două cărți. Una este aceasta, de suprafață, scrisă din unghiul femeii, aflate în așteptarea unui Ulise cu o identitate imprecisă, substituit imaginii bărbatu- lui, dar și celei a tatălui. Cealaltă, insinuantă aproape în fiecare poem. e chiar cartea despre scriere, despre geneza și funcțiile poeticului. Senti- mentul singurătății e subîntins, așa- șadar, între trăirea ca trăire și trăi- rea ca poezie: „poemele le arunc u- nelc peste altele / pe măsură ce Ic scriu 7 ele nu vor avea astfel nici- cind 7 sentimentul singurătății 7 în fața foii albe- (Sentimentul singură- tății), pentru a exprima o relație mult mai complexă, aceea cu timpul „cînd m-am tăiat 7 în fila subțire de pe masa de scris 7 și-o dîră zmeurie 7 s-a prelins pe hîrtle / nu-mi mai rămînea 7 decît să dau un titlu poe- mului meu 7 lucru care a durat /în- grozitor de mult i o viață44 (Ars...). La prima vedere, volumul e mono- ton, univoc. în realitate, monotonia maschează aici coerența gîndirll poe- tice care pune în vers o adevărată e- rotică a scrisului. E, prin Urmare, mai mult decît tw confesiune i poeta se comunică, se scrie încercînd să descopere, cu o privire împrospătată, lumea din afară. întregul el univers obsesional este subordonat acestei as- pi: ții către puritate sau. mai degra- bă, către purificare prin acționarea mecanismelor exorcizante ale scrisu- lui. Toate cuvintele se supun o repre- zintă pe Olga Neagu în acest mo- ment al creației sale i o poOtă matu- ră și autentică. somnul apei** (Șal indian); sau : „pri- vesc în mine / n-o fac întîia oară / dar n-am zărit / niciodată / nici mă- car / umbra aripilor44 (Ochii fluture- lui), ori, o întreagă suită, în grupajul Kakcmono. Interesant este că, alături dc ase- menea poeme în care limbajul este aproape ascetizat, poetul așează și al- tele, din categoria unor mici însce- nări epico-lirioe (Despre zbor, Mi- raj, Intre Cronos șl Pan, Modulație, Zile); deși. în ansamblu, diferă ca factură, ele lasă întredeschisă ușa unui ironism de bună calitate, care contrabalansează gravitatea generală a tonului ! „revărsîndu-nc / invaria- bil noaptea intră și în camera noas- tră / cu pasul sigur calcă peste ochii noștri deschiși / și plini de așteptare / / așezată / în fotoliul de lîngă fereastră / începe să răsfoiască / ultimele evenimente ale eternității / / ironic / Heraclit spune că naturii îi place să se ascundă44 (Persistențe). Aici, sensul atitudinii autocontempla- toare apare într-o lumină mai clară, mai apropiată de deea ce este dc fapt: o privire lucidă asupra rapor- tului dintre trăire și posibilitatea dc a o transcrie liric. Este greu de prevăzut în ce direc- ție va evolua poezia lui Doru Eugen Popin. Deocamdată, o cale posibilă poate rezulta din intersecția acestor două direcții, aproape disjuncte. pe care Constelația gemenilor le înfăți- șează. Pe care poemele, aflate în aș- teptarea unei viziuni structurotoare ferme, le pun în evidență. Autorul Vibrației sevelor (titlu ca- re ilustrează cu precizie substanța volumului) aparține, așadar, acelei categorii de tineri poeți pentru caro marile teme lirice — alteritatca fiin- ței, iremediabila trecere a vremii, perisabilitatea lumii fizice. nașterea și moartea, iubirea ș.a.m.d. — nu al- cătuiesc obiectul vreunor reticențe ori complexe în fața deja-scrisului, „Port în mine curiozitatea umbrei / pipăi deci fiecare obiect / coboară imaginea / conturînd-ul / / camera cu ferestrele ei îmi / seduce senti- mentele / / am impresia că viețu- iesc / în incinta obscură / a unui a- parat de luat vederi / și doar din cînd în cînd / mă săgetează cîtc o lumină" — afirmă poetul însușin- du-și. programatic, un rol ce pășește cu demnitate prin locurile așa-zis comune ale literaturii. El se vrea cu modestie o ipostază (acesta o titlul poemului citat înainte), care defri- șează în registru personal zone mult bătute de meditație poetică. înteme- iat pc cîteva simboluri fdhrte produc- tive (oglinda, rîul, copacul), univer- sul său liric descrie ceea ce este, de pe acum, o viziune: „Misterul aces- tor trupuri / ce vor iubi / / oricum, oglinda / împerechează și / despar- te privirile / / ah, numai timpul poate vorbi / numai timpul / numai timpul unui arbore / unei frunze / poate cobori liniștit în toamnă / / Misterul / acestor trupuri Ce vor a iubi / într-o singură singurătate® (în ideea de doi). Străbătută de tensiuni dramatice, dar nu crispată, poezia lui Paul Do- ru Chinezu are limpezimea înșelătoa- re a unor jocuri de lumini și umbre. Expresia e, col mai adesea, concen- trată. lucrată în filigran, versurile păstrîndu-șî o calitate importantă ! sînt frumoase, au un ce inefabil, dc prezența Căruia poetul nu sc teme. Șansa creației sale în aceasta constă. Marian ODANGIU ♦ Faul Doru Chinezu, Vibrația se- velor, Editura Facla, 1988. ♦ Doru Eugen Popin, Constelația gemenilor, Editura FacHa, 1988. ♦ Olga Neagu, Toate cuvintele se supun, Editura Facla, 1988. LIVRESCUL CA IRONIE LUMINI ȘI UMBRE Concentrată, aproape ermetică, ful» gurat din cînd în cînd de o imagine explozivă, mai mult sugerînd decît comunicînd Idei, secvențe de trăiri șl Paul Doru Chinezu a debutat, în volum, în urmă cu zece ani (înaintea ecoului. Editura Litera, 1978). în acest răstimp poezia sa a evoluat într-un fel aparte, în afara marilor campanii ale generației căreia eî îi aparține, împrejurarea vine să atragă atenția ORIZONT Absentă si hierofanie 1 9 cronica literara Turneul candidaților (11) 1. Al cîtelea volum al Constanței Buzea este Pietre sălbatice? Niciodată n-am avut sentimentul că poeta publică mult. Dimpotrivă, cu toată frecven- ța apariției plachetelor, a volumelor selective, impresia de retragere, de lune- care în afara climatului literar curent mi se pare de neevitat. E atît de pre- santă. încît ultima ieșire în arenă a scriitoarei are alura unei postfețe. O adăugire la Cheia închisă care, apărută în colecția de „clasici" a editurii Eminescu, își propunea să dea seamă despre situația poeziei Constanței Buzea în anul de grație 1987. Spre deosebire de alți răsfățați ai colecției, care citau abundent, arâtînd cît de mare fusese dragostea cronicarilor pentru opera nemuritoare, Constanța Buzea selectează sever, fără a se adula în oglinda comentariului. Poeta nu pozează. în comparație cu vedetele poeziei actuale, obișnuite a ieși la rampă pentru a primi aplauze. Constanța Buzea are dem* nitatea de a edifica o carieră de poet fără a anexa succesului zimbetul obli- gatoriu al frumoasei adormite sau tumba histrionică a preferatei publicului. Nici o concesie dialogurilor facile Citatele finale din Cheia închisă, aparțî- nînd lui Mircea Martin. Lucian Alexiu, Valeriu Cristea, Petru Poantă, Lau- rențiu Ulic) (se pot adăuga încă două sau trei nume) sînt esențiale și ar trebui transcrise Spațiul nu-mi îngăduie să reproduc decît două propoziții ale lui Valeriu Cristeat „Apostolatul suferinței coexistă aici cu alienarea ei Dramele existenței, ale conștiinței. întîmpinate deschis, frontal, asumate cu rar curaj sînt depășite prin vitalitatea de neinfrînt a ființei." Constanța Buzea se regăsește, și pentru acest vohim. in acolada acestei observații Două ar fi noutățile pe care aș insista — căile de acces către vîrsta lirică propusă de Pietre sălbatice. Prima dintre ele ar fi legată de o poezie a profunzimi- lor. Marile simboluri sugerează nu doar umilitatea renunțării, asceza, ci și regăsirea. Refugiul în abstracția judecății reci este îmblînzit și. poate, corec- tat de amintirea spațiului-matrice. Ce înseamnă „amintirea spațiului-matrice" in poezia din Pietre sălbatice? Evenimentul personal este atît de îndepărtat incit pare a copia o istorie de la începutul lumiii „nu am de la tine / nu ai de la mine / decît umbra / niște tipare de lemn încrustat / bumbac lin / și blana mielului anonim / care ne învață / să spunem că ne-ara dus / dar că nu mai venim" în această poezie a îndepărtării, sacrul e mai degrabă o bunăcuviință. o bunăcreștere. o bună așezare a lucrurilor lumii acesteia. 2. Regăsirea vechilor tipare are loc sub semnul unui cotidian al prezenței absente. Sau, mai exact .al unei prezențe care trimite mesaje dintr-o depăr- tare iremediabilă .Lirica fără podoabe a Constanței Buzea, de o puternică intuiție a materialității imediatului e profund bacoviană. Nimic din Bacovia. totul despre bacovianism • „era o lumină / dar nu o mîhnită lumină / era în- treg / în setea lui mare / sufletul meu / / In aer albine / și cărți / garanții tulburătoare / miniaturi în ființă / / și vara / verb migrator / agresivă / și plina de ghimpi viorii / mirosind a venin / și țigle / înclinau spre grădini / unde umbra mișca pe pămînt / sub frunzele pure / sub ochii zadarnici / / textul el / straniu ca liniștea / din nimic izvorînd" Depărtarea de Centru se asociază cu o ciudată re-simțire a lui. Lumina, grădinile, albinele, zum- zetul floral aparțin unui orizont arhetipal, dar și unei reverii domestice, unei feminități (maternități) care, prin sine, are valoare. Care, astfel .dă sens absenței dar și singurătății. Le dă semnul plus. Cel care suportă alienarea — blîndă și suava stare de singurătate — este însuși Demiurgul. Rareori, deci, am descoperit o mai intensă explorare a ,,spațiului spiritual bacovlan ca în această poezie ce l-ar fi făcut fericit pe Ba' helardi „stăm lîngă foc / în vreme ce ninge / stăm în picioare / de-a lungul zidului cald / istovite ni-s mîinile / străine alunecînd pe lîngă / trup / în voia slngelul / care se freacă înnebunit de neființă / / cuminți în imagi- ne / îmblînziți / de povara aceluiași înger / pe umăr / / desen naiv / copii uitați în uimire / într-o odaie trasă spre cer / de un dumnezeu singur." Dacă există In poezia Constanței Buzea un bacovianism, așa cum rar ne-a fost să descoperim în poezia noastră, dacă există In aceste versuri o „rede- finire" a lui Bacovia, dacă există, deci, un cîntec al golului, a) reducției agi- tației vitale, trebuie să numim si procesul invers; există o ceremonie a re- găsirii spațiului „îndepărtat", a locurilor, . pice ființării. Există, în această ..așteptare golității absenței. Din fascinația absenței, o altă poezie a sacralității. Sacrul trăiește a obiectelor, a momentelor pro- a golului" o anume fascinație a re- a frigului, a amenințării se naște chiar din neșansa puținătății lui. în absent, nu e obosit, e doar singur poezia Constanței Buzea, Dumnezeu nu c și puțin. Autoarea însăși îl ortografiazâ cu literă mică El însuși ar putea fi Ha<*ovla. El ar fi stivuitoruJ de goluri, așa cum ne permitem să înțelegem (nedrept anexînd. dar in lipsă de repere anexînd) poezia re încheie volumul Cornel UNGUREANU ♦ Constanța Buzeu — PIETRE SAI.BATICE, Ed. Cartea Româneasca. 198» Panopticum In virsta modernă a pro- zei, relația autorului cu o- biectele s-a „complicat". a- cestea încetînd să fie simplu suport ilustrativ. Expresia ra- dicalizată șl extravertită a relației acesteia se găsește în povestirile lui Prânz Bruno Schulz. în Ca mai toți prozatorii din generația lui, nici Hanibal Stănciulew șanse comentariului critic. Perfect stăpînitor al paginii lasă prea multe .................... , de hîrtie, el este sedus de fascinația textelor dublei al prozei p: al epicului, dar și al comentariului direct al acestora. Nu e, totuși, na nici, de un metatext de tip obișnuit. Senzația de autocomentariu provii® chiar structura textului» ezitînd între „literaturizare" și înregistrarea» diată a eului biografic, autorul ajunge la o formulă hibridă, sau la i» ța formulei, la un nicl/nicl. rămînînd însă ferm în interiorul literatorii desigur, destulă ficțiune tn aceste proze. Dar e și multă transcriere i a lului. Arta prozei constă. în cazul de față, în perfecta dozare a deal în desăvîrșita dominare a subiectului. Așadar, în ideala relație cu pw® scris. Cele mai la îndemină glose pe marginea volumului său detal Casa, ni le furnizează, deci, autorul însuși. Adinrul substrat psihanal Stănciulescu povestirile at se arată, ind,! irarea lor. Diseminarea, frag- primul plan. Ele sînt clteu să vadă în Casa un „textui»| rn". Adică» „observație sociali! », ironie, tragerea vieții IntM' bolel tocmai configurate". Miș* ( area unul motor în doi timpi a de primă instanță a epicului a lui Damocles, epicul se re* re. Ficțiunea se vede mereu < eal. care, cum spuneam, traa* face numai ce îi dictează rațio* el nici nu cunoaște eri — psihanalizabilă și ea - Ie cărții sale. Cu o mai decid 1 ecțlune, unul din cele mal coace, dedicate vîrstei a treia, le unor bătrîni — stampe ale j unui extraordinar roman al conform deciziei auctoriale - î literar indiscutabil. Adevărati nne din tratarea, dulce-amariț | ist. Looping : o veveriță, ub irtoiomeu Albu sînt, împrennâ iștri cele mai bune proze ale •U, Maria. Amilcar, Feldmann, | 3m<»o, doamna Balaban, Ciuta* | lă tipologie demnă de un rt>* crise, cu o perfectă captare a ‘seu între cei mai buni autori rt interpreta evenimentele prezen- politic. I Aceasta filosofie, ca fundament al concepții după care gînditorul pblic interpretează evenimentele is | lwi'.e este pusă de el in termenii liiiledicil lui Hegeh există o „rațiu- t tC a istoriei care Jusțifkă ..realita- I te' prin ceea ce ea „este" în întîm jdn care au „rațiunea de a fi" așa ceni ele se întimplă. Intr-o devenire Ir timp fără oprire, și numai „vicle- c. rațiunii® poate da acestoia apa- rtața unor înfăptuiri „întîmplătoare" Arest mers al „necesității* de „a fi’1 lh istorie, impus de „rațiunea" ei. dă «focrațiunilor care „înfăptuiesc" eve- i.mentelt în succesiunea lor în timp, o anumită misiune, cum deduce Emi- lite cu litere mari și bățoase pe pie- le de vițel, au fost pînă ieri izvorul neatîrnării reale, izvorul din care au decurs actele succesive de emancipare de sub domnia turcească... neatima- rea noastră a fost pururea reală, ca drept pururea în vigoare, ca fapt știr- bit din cînd în cînd, nu prin alt drept, ci prin excese și abuzuri de putere ale turcilor*. Și numai Iu virtutea a- cestel neatîrnări reale a fost posibilă, în împrejurări favorabile Istoric, or- ganizarea internă a Principatelor, de la revoluția din 1848 plnă la Cuza Vodă, tn vederea Unirii, pentru a r legiuitoare române că. după ce ni sc va fi recunoscut independența, vom înceta de a fi vasali. Și în încheiere* ' ținea cu mai mult ori mai puțin suc- ces ceea ce ei au cîștigat, fie prin geroase lupte, fie prin dezvoltarea 5 nnd istețimi extraordinare, puse amîn- douâ adeseori în serviciul acestei r- lastistită. m crep ie circ a ești. Și Și într-un spectacol hîrtii, cu nostalgii baluri fnnambu- Daniel V1GH1 m» preocupațiuni. a păstrării nea- BJUlui și țării". St- întreabă istoricul: LOare Mircca I. în cei 38 de ani. Ște- t lat. cel Mare in cei 46 de ani ai dom- fliilw lor, au avut o altă preocupare I M neatlmarea țării?" Din politica [ re.or doi oameni, bazată pe puterea la militară, cît era posibilă în con- ‘fnintoren dintre marile puteri meoQ- l jirltoare. derivă „isteția® loi in di- ptematia Independenței, parafată in actele Capitulațilloi. după ce altă [ftârare nu mai era. în lipsa oricărui (aimor din partea creștinității euro- Knt pentru stăvilirea expansiunii awnaoc. dar și ca o garanție nu mai ptlin amenințătoare a celor dinții: o dinlomație înțeleaptă, in adevăr, căci ț.-o Capitulațiunl nu se înțelege o Futilitate. Domnitorii români putut .închina® puterii turcești trfndu-$i întreaga suveranitate Unntru și dinafară. în stipulații s-au păs- din- pnn care turcii se obligau să nu se stabi- teiscâ în țară în nici o formă și să ne apere în fața oricărei puteri din M respecțindu-ne organizarea sta- tală proprie. Realitatea a dovedit că domnitorii români, preferind o supre- mație nominală turcească unei supre- Mil reale creștine, au făcut tot ce puteau face mal bine: Ungaria a deve- nii pașalîc, Polonia a fost împărțită, .ne cînd vechile noastre tratate iscă- 1877. în care se comenta deschiderea parlamentului, ziaristul constata cn „adîncă mîhnire" că în mesajul dom- nesc era cuprinsă o constatare erona- tă istoric । „Timpul tutelei străine, timpul vasalității, a trecut."; eronată pentru că: ..Niciodată, niciodată pen- tru România nu a existat un timp de vasalitate®. Că a nu mi ți vrăjmași ai noștri, din neștiință sau din rea voin* „România nu va fi. dar nici nu niciodată vasală !" Cu aceste argumente, Eminescu, , „copil găsit tecedente, independența" cum n-a a fost spune fost un u ci fără că pății și fără an- un prinț mea cu spectrul și coroana care dor-' alături . Și deci „independența". departe de a fi meritul actualei generații, este su- ma vieții noastre istorice". și ea scă SE BATE MIEZUL NOPȚII înserată într-o complexă rețea de regimuri interpretative, la înlîlnirea cu cititorul poezia se completează la infinit cu posibile imagini și repre- zentări. Declanșarea sistemului imagistic în „Se bate miezul nopții" și ilumi- narea retrospectiva a acestui text ni se pare că se contopesc într-o unitate dinamică și coexistă simultan. Bătaia „clopotului de aramă" -care anunță miezul nopții atrage poezia în seria meditațiilor lirice romantice, asocierea dintre nocturn și reflecția filozofică devenind evidente la terminarea lecturii, cînd cuvintele-cheie își relevă apartenența la 'estetica romantică. Eternitatea claustrală în spațiul finit, echilibrul din care limba (asimilată cu acul cumpenei) va refuza să eva- deze spre „căi bătute-adesea" sînt fundalul pe care omul încearcă să se eli- bereze din lanțurile spațial-temporale care îl mențin în contingent. Timpul poate fi interpretat și în devenire dialectică. Moartea și nașterea timpului trebuie să existe concomitent (în poezie, ele se află în aceeași serie) și sînt reunite, căci miezul nopții implică în mod necesar și ziua care îi ur- mează. Noaptea este, în acest sens, matricea estetico-filozofică a poeziei, actua- Uzînd în mintea cititorului șirul de corelații specifice meditației romantice nocturne. Armonizarea lumii, armonizarea dintre eu și lume ia forma acor- dării eului cu sine însuși. Sensurile majore ale existenței, ancorarea în flu- xul viață—somn—moarte frămîntă eul romantic în momentul de cumpănă. Viața apare prima dată în text ca realitate de la care eul liric vrea să se abstragă ; dar somnul — „vameș vieții" îi refuză transcenderea. în această asociere „viața" își pierde înțelesul de principiu vital și e percepută ca formă inferioară a existenței. La polul opus se situează moartea — negarea totală a existenței, drumul spre aneantizare. Actualizarea viață și/cu moarte le reunește în pereche corelativă deasupra căreia eul dorește (și reușește!) să se ridice prin gîndire. Tensiunea dintre cei doi termeni ai existenței este re- zolvată prin gîndire, prin conștientizarea opțiunii determinate de rațiune. Intr-o altă viziune posibilă, nocturnul e doar o imagine periferică a sis- temului imagistic, matricea ideatică generativă concentrîndu-se în cumpăna gîndirii. Semnificațiile poeziei nu ni se mai relevă progresiv, linear, ci retro- spectiv. Miezul nopții subliniază, coincidența contrariilor. Accentul în sin- tagmă cade — din această perspectivă — pe miezul, moment în care moare o zi și se naște alta. Transferat ia nivelul umanului, viața și cu moartea sînt ținute în echilibru de limbă — ca măsură și Judecare a lor. Limba nu e nu- mai acul cumpenei, ci și limba ceasului oprită în dreptul cifrei 12, limba clo- potului .glasul care vestește echilibrul vieții și morții. Polisemantismul ima- ginii ne duce la posibila interpretare a trecrerii de la tăcere la sunet, a co- relației dintre gîndire și limbaj. Imaginea „limbii" este absorbită în filozofic, printr-un complex proces de reflectare semantică datorită căruia imaginile învecinate — viață și/cu moarte (reluate cataforic prin amindouă) și limbă — se contaminează reciproc, se topesc într-o atmosferă semantică unică. Cuvîntul-cheie în poezie limbă — se actualizează concomitent ca limbă a clopotului (și intră în rezonanță cu primul vers al poeziei), ca ac al cum- penei (de care se află legat prin vecinătate) și ca limbaj, deschizînd posibi- litatea interpretării lui ca metaforă pentru poezie, pentru vers. Limba, ver- sul este de fapt obiectul poeziei pe care îl descoperim numai după decodifi- carea imaginilor poetice. Cuvîntul cel mai important — poezia — este astfel protejat de uzură, nefiind numit, ci doar descris în trăsăturile sale definitorii ca sinteză a datelor esențiale ale vieții și morțli, ca exprimare a gîndirii și trăinicie! veșnice, pentru că timpul oprit la miezul nopții evadează de sub imperiul Implacabil al duratei. Mariana CERNICOVA-BUCA dea numai cînd n-avea cine s-o men- țină și sporea sub mina celui ce voia să o restabilească. După legea dia- leiticâ a istoriei, în termenii căreia el pune meritul sau scăderea genera- țiilor în succesiunea lor în timp, prin punerea lor în relație cu întregul care este „suma vieții noastre istorice®, dacă prin „rațiunea" istoriei fiecare generație nu poate avea alt merit de- cît a fi un agent fidel al ei, de a fi deci la înălțimea timpului ei, meri- tul generației Independenței este de a păstra con ți nut ul ei real istoric. într-o recunoaștere formală politici tn baza legii dialectice a istoriei, asu- pra căreia poetul medita în scrisoarea înainte citată: „E o axiomă a istoriei că tot ce e bine e un rezultat al cu- getării generale și tot ce o rău e pro- ductul celei individuale". De aceea, meritul generației prezentului este de a sc lăsa îndrumată de „trebuințe- le" poporului nostru, a păstra, în noi forme de. organizare statală, ceea ce ține de suma vieții noastre istorice. După înfrîngerca revoluției români- lor în 1848. dualismul austro-ungar a fost tot o „ficțiune" politică pentru oprimarea naționalităților imperiului, în numele „acelui mare calcul secu- lar ce se numește Istoria Austriei®, cum spune Eminescu, în Echilibrat cu precizarea privind confruntarea ficțiunii cu realitatea: „Simbolul nu-și jx»ate dezminți ideea ce o conține, căci apoi e redus la valoarea unui simplu semn mort și fără înțeles®. Așa s-a și întîmplat, cînd ficțiunea dualismului, peste voința ceior ce îl susțineau, a fost redusă la un semn fără înțeles, cînd imperiul austro-ungar s-a prăbușit, re- zultlnd din el, ca „rațiune® istorică a Independenței, unitatea țărilor roma ne într-un stat național al României. Din articolele politice ale lui Emi- nescu se înțelege că el gîndea nu în numele unei singure generații, ci în numele unei istorii, în care generațiile ajung la conștiința misiunii lor cînd ele sînt luminate de rațiunea istoriei Am reprodus întreaga argumentare politică a lui Eminescu, întemeiată pe o anumită dialectică a istoriei, pentru că el, ca gîndftor politic, nu era adep- tul unor atitudini conjuncturale istoric, pe marginea evenimentelor, ci într-un întreg de cugetări care conține în esen- ță suma vieții istorice a poporului ro- mân de pretutindeni, după o „logică" a rațiunii cu care sc identifica istoria, înțeleasă ca o desfășurare a Ideei de Independență în conștiința libertății. O logică plină de învățăminte pentru generația prezentului, dar șl pentru orice generație viitoare, cînd în timpul istoric fiecare se ridică la înălțimea istoriei, care „cugetă, deși încet, însă sigur", la ideea latentă în timp, ea con- ținînd „întregul", cu mai mare sau mai puțină claritate al timpului, ea în toți timpii. Eminescu, ca pentru fiecare moment fiind în fiînditor acestei „idei Interne® a cea mai mare claritate, esență aceeași politic, a dat Independenței mai mult de- cît oricare alt om politic al vremii lui. „Un secol de gîndire®, cum ar fi spus el însuși, în propria lui „gîndire®, filo- sofia lui putînd fi considerată ea ex- presie a „idee! naționale® într-un „se- col al naționalităților®, cum a fost nu- mit secolul trecut Eugen TODORAN — 0 8 0 ORIZONT ------------------- AMURG Acolo stătum șl plînsem Ce limpede răzbate din perete Mîndria noastră de aici și-acum Cărbunii-s stinși in vechile lor vetre Și păsările duse pe alt drum încete, mai incete mai încete îmi mingii palma pe un zid de fum îmi croncăne-n ureche- un erete Și treci prin viață astfel ca și cum Privești mereu așa. pe îndelete. Zăpezi cu miros tandru de parfum Dar unde-s vorbele dintre cumetre Dar unde ridem plingem și stătum? (Din ..Neoclasice") căutătorul DE POVEȘTI Trccînd prin ceață corbii-mi dau de veste Și nimeni nu ii poate să i conteste Așa cum se coboară dinspre creste Cu aripile fîlfîind funeste Pe dedesubtul norilor și peste Creștetul plopilor. îți dau de veste Că o să afli-n zările agreste O taină zăvorîtă n palimpseste CAII TATEI unul in loc de zob se hrănește cu trupu-ini altul arde pe cer alergind in galop unuia coama îi strălucește in tîrg altul mai poartă grădina-n spinare amindoi deodată intre mine și tata răstignesc cimpul aleg — asemeni tuturo* cailor — drumul de aur CINT pentru femeie cint pentru păru) ei revărsat peste val peste vîslă pentru aripa cu care înalță alături de zidai casa pentru cuțit pentru ochi și albină pentru tot ce de noapte ne apără pentru Trioa necucerită de pe inima ei cint pentru invizibilul cal care o poartă strălucitoare prin lume pentru grădina care-o aruncă-n înalt pentru izvoarele care o pîndesc primăvara REÎNTOARCERE LA TARM Se-ntorc la țărm talazurile, sferic, Și se revarsă buciumind in larg ; Se oglindește ceru-nireg feeric. Cu stelele in floare la catarg. Aici e lutul sfînt al țării mele. Cu cîte prin milenii se-m plinesc; Stau munții, credincioase sentinele, Acestui plai cu suflet românesc. Izvor clocotitor dc tinerețe Și fapte mari care-au hrănit istorii, — Ascultă ! vin hatmanii la ospețe, Și Mircea Vodă încărcat de glorii. Cum stau pe țărm, sub stele-mârgărite, Văd răsărind, întruchipat din veac. Străjer cu lance, arcuri și cuțite, Stîlp dc hotar din evul geto-dac. Cu ochii grei de timp cronicăresc. Mă duc prin veac cu gîndul înainte, Și văd cum curge neamul românesc, Spre viitor, ca un torent fierbinte. CONTOPIRE Zic să unim simțirile-amîndouă și viața noastră s-o începem :ar sub soarele și dulcea lună nouă, printre păduri de miere și cleștar.., Corneliu Sturzu • * Mă ntrebi unde s-o caut, unde este Poale-n înscrisul fostelor neveste . Corbii se duc de acum. Și poate vezi te Mai caută povestea din poveste (Din „Neoromantice"! DESPRINDERE DE ȚĂRM O unduită boare văzduhul dibuind îngemănare de carmin și-albastru Miresmele sărate la margine de grind Pe suflet o tristețe de sihastru Și-un foșnet de talazuri rămas in cochilii Oftat de ape strins intre sidefuri Șl-acea bătaie ritmică ce-o ști A mărilor în porți de reliefuri 3KMUQ Sta vcmir G voidcno viei pentru ziua și steaua din trupu-i pentru ipoteza că și-ar schimba pielea pentru toți cei abili pentru cei nenorocoși și pentru cei cuceriți de-o iluzie pentru toate ierburile din livezi seduse de pasu-i pentru toate necredințele ei intîmplate în vis pentru gînd pentru munte și sănătatea ce i se citește pc coapse pe chip și pe suflet nu mă menajez cînt Vasile Zamfir Parfum și zvon și zori, supus amurg Și drumul prin păduri din alte zile Din tine parcă trec și leneș curg Pe ancore de-acuma inutile MAR NECULES li târziu în arbori cri e prea devreme Grea silaba cade astăzi in poeme Se vorbește n șoaptă ca ntr-o mănăstire Nu mai sînt cuvinte de mărturisire Cîmpu-și bate gongul, scurt atunci cînd cade Măru) de pe creangă. Știu că nu se cade Să-l ridic în palmă. Oare ce să-i spun Că-ntre alte mere nu pot să-l adun Nerăsplată-n fire, necules e rodul Frunzele spre suduri și au pornit exodul Putred măru-și lasă negrelo-i semințe Ca un semn al vechii bunei cuviințe DARURI mi au dăruit cristalinele ape de sub pești dc sub nopți de sub cuvinte de deasupra lor în îmbrățișarea limpede a toate ce curg calc prin adîncuri de rîu port între maluri săgetărilc peștilor și limba de aur a clopotelor n-arc habar lumea cum navighez in cerneala din călimară un blestemat de marinar in căsuța propriului singe MUSTĂȚILE BUNICULUI peste una din ele Întinde arcușul cel vechi cu cealaltă leagănă orașe împărătești din una ies puii de șoim cu cealaltă stăvilește nori negri atîta vreme cit dăinuie nicî zmeul din povești n-o să ne poată nghiți în românește de Lucian ALEXIU Suflarea ta să bintuie prin mine precum un abur din livezi cu meri unde spre prinz eșarfe de albine spuneau că astăzi o să fie ieri... E timpul cel mai potrivit acum, cînd pașii sună printre frunze-ncet, să-mpreunăm iubirile pe drum — un munte călător ... Dar nu regret. VATRA STRĂMOȘEASCA Noi, cei ce coborim din sfinte cronici, Prin care-i scrim istoriei „Demultul", Noi nu vom f; vreodată anacronici. Câ-n singe-f treaz, clocotitor. tumultul Acelor fapte mari, și acelor zile în care zăngăniră iatagane, Cînd oști dușmane s-au făcut movile, Și sub iarbă în gorgane. Că dacă trec pe drumuri carpatine Și-n cale-mi ies stejarii seculari, Aceasta nu-i pădure pentru mine, Ci sate de răzeși și gospodari. Care-au ieșit la soare din adincuri. Să-și caute vreo spadă de oțel. Ca mai apoi să sară in oblîncuri, De-i cheamă Ștefan-Vodă lingă el Că vrednici in această Românie. Istoriei altarul i I zidim Iar timpu-n strălucirea-) aurie Ne-a pus la timpi? nimbul lui sublim. Nu era sigur dacă ațipise. Trebuie să fi dormit. Se ridică ’’ncet. Trupul îi înțepenise și-l durea Brusc II a- pucă o furie? ce caută el acolo? Ce-a re el de împărțit cu oamenii ăș- tia ? Nici măcar nu i-au dat de lu- cru. contrar obiceiului. Nu se mal găsea nimic stricat' în casă ori prin vecini ? Să-i întrebe; „Ce faceți, fra- ților, mi-am adus sculele degeaba?*, Nu era lipsit de simțul umorului, in- să nu și-l manifesta decît rareori. O decență exagerată îl împiedica să a- rate că a sesizat ridicolul unei situa- ții. Se cenzura atît de bine și de convins. îneît de multe ori nu mai reacționa nici în gînd. lăsînd să se destrame rîsul interior atit de recon- fortant. „/Sînt un prefăcut, își spuse, vin aici, stau cu ei, îi disprețuiesc, dar..Dintre toți, doar Ruța îmi pare un om adevărat, deși ea este o... sa- crificată. îmi este milă de ea... Și continui să vin. să mâ-ntîlnesc cu ei. Mă port frumos... De fapt, pentru ce-i disprețuiesc ? Cu ce sînt eu mai breaz decît ei ? Cu ce mă deose- besc eu de ei ?" După întîla vizită făcută împreună cu Vera — pe vre- mea aceea Emil nu-și punea întrebă- rile de acum —, ea i-a spus pe un ton de întrebare, dar mai mult consta- tind, afirmația fiind făcută în subtext (își amintea bine, cu un fel de ciudă pentru faptul că împrumuta astăzi vorbele ei), ce anume îl lega de ami- cii ăștia, mai exact; „Ce cauți tii aici. Emile ?“ A răspuns vag, cu ezi- tarea provocată de ceva neașteptat: ..Știu eu ? Am fost colegi...“ Vera n-a insistat. Ii menaja micile slăbi- ciuni. fără însă a i le accepta, dar, cu timpul, s-a apropiat de Ruța, nu în măsura de a deveni prietene bune, totuși acolo, ia Măiureni, stăteau a- lături, împărtășindu-și în șoaptă gîn- duri rămase cunoscute doar de ele două. Primarul lipsea. La fel și Ralcu, profesorul de istorie. Emil nu fu atent și nu înțelese motivul, deși nea Roii, abia sosit de la magazin, explicase pe larg ce treabă importantă îi îm- piedica să fie prezenți la petrecere, Dacă ar fi ținut cu tot dinadinsul, și-ar fi amintit despre fiecare în par- te amănunte interesante. Neavînd chef de nimic, îi era indiferent totul Se așeză tăcut. — Emil nu-i în apele Iul... obser- vă Erica. — Ce ai, mamă? Nu-ți place la noi ? se interesă Dina. Se auzi vorbind: — Nu-mi place nicăieri. Nu-ș* ce am. — Știm noi ce-ți lipsește ție, dra- gule. O fată îți lipsește. Nu răspunse și își aținti ochii in farfurie. într-adevăr, ce-i lipsea ? îi lipsea ceva ? — Emile, mai povestește-ne o dată E * tu, Emile I Doar „îs trei. Emile 1“ — Mă rog, n-a । mai întrerupe I.. roagă: „Mă băie nu mă puneți la- mă stăpînesc și p unui dintre voi“. îl înjură. Se ap fata de mînă. Alt mii... (pauză), Ș rișca ’ Tipul Iove ție zen-kutsu, bk și contraatacă. M rectâ de dreapta & Da ai cânți Etml ta ițînâ ani In- dar Iși Să, pen- mă ^poi pe ire, tre iarba Răsucire sf geri. Cu piciorul, ce praf cu un u? patrulea, cu un Sc adună ăia de rînd. Furioși. Un repede Iar. Și se mai trebuie ?u îi el: „Cum ai făci spun altădată A( domnișoarei I... I po I — Hai să ne Gelu și apucă pa Ciocniră. — Uite, spuse na asta ne-am d ța: să avem lingă să știe și să poatâ — Te-a atacat Huli. Lasă, că-i dc Bobe Ni nea sc dosul palmei și < — Secondo ten an și ceva, fata doua sacoșe grele, gară, că era într ea-n dreapta, ^e un cunoscut. Doc c-un găligan : Vi le duc cu“ don, zice ăla. eu cum i-ai bătut pe golanii ăia I B?be Ninea voia să învioreze al- mostera. De fapt, Emil nu le poves- tise niciodată. Vera le... Posomorea la i se accentuase. Băgară toți de Udey unu] din âia pe seamă. kani. te dom nu Emi — Lasă. mă. interveni Erica. știm Si । și-am aflat cui ca erai cu Vera, dar ăsta nu-i un | din transmiteți salută motiv să ... Ce. n-avem voie nici p» 10 ui- dus sacoșele, i k să-i pronunțăm numele? 11 șl i-a pupat mîi — Nu-i vorba aici de... ea. foou — Ca-n filme ! — Tocmai I Hal. spune cum a fost, bud — Ii cunoști. că doar nu Vera contează . UOVîJ- — Numai pe u Tocmai, ca Vera a contat. Dacă nu rid lîrziere. ?n silă. sl DO uzină. — Hai sâ ne-n N-a mai exersa bă de antrenmen • znt încheieturile. era ea. băieții ăia n-ar fi .. — Nu pot N-am talent să... — Nu-i nimic. Știu eu cum s-a-n- tîmplat. Bebe de-abia aștepta sâ ..facă re- Pe „Archa în încheierea primei părți a însemon timbrale ale cutăror instrumente, punlndl și contrafacțic, mimetice și echivoce (fărăa infamantă jx? care ar avea-o, ei, sub pam ieri, de azi, e, totuși, instrumentistica tesa quiproquo-ul homocromic, e, pe cît cred, 1 sacra orgă, închipuind o vox huinana. (Ea.b totalizant • învoltu-i spectru coloristic ța așa-zlcînd, de rîvna bovarică a celorlalte, - Cu cît mai mare fi-va, deci, ispita unei 5 (și criza de identitate) în intermundiul, da rilingv al așa-zisei muzici quasiL — Ea altele, chitarei. „Inimă străpunsă de cinci spade’', coi (și datorită, in acest secol, lui Segovia) Iii Dă n cea nu (maestru chitarist i Vasile Colțd decît prin dechitarizare, ea una caro se & ile lut de de •nt i e de dar. totodată, se • tutui tehnic, în (< strumentală (sau blare, un tratamc sau burlesc, — f£ montului ce, astfel Un „metapiar Ștefan Niculescu, pedale) al Rodiei drept ceea ce, la este: un instrume noforte ale cărui mereu, aminte pr tentative de arpe instrument care-ș McLuhan) din în tic și. renunțînd la pizzicato, se vrea chiar«pm. că, între alții, un Debussy a conceput călii de acest fel : quasi guitarra sau quasi»^ semnificație ca aici. — unde chitara în pew’r- ra“ . Iar metamuzica e meta-, și ini aceea de du-se de superpus, ordine in timp (sau spațiu). Eb®ui- sineși. devine proprlu-i romontîBși și imanent I Această muzică esBai • 1 Cf., între a Melopoetica, Bucu 2 Grafie, pen a Cf. Cesare l și passim. 4 Că muzica (cf. Precis de d€c< cînd s-a nind Erica. iarbă, ca-o cop cea un gU a - Si Emil beu vestește-ne o golanii ăia I să învioreze c spu feti co Cel) Viorel Veșcă DANSUL FLORILOR IUBEȘTE lăsînd să atît de recon- După întîia vizită i Vera pe vre- Ștefan Mihăilescu CU D ARC. LILIAC apele lui ... obser- place la nicăieri. țic. dra- IUBINDU-TE dată un cunoscut Deodată se Ana Serafin Permiteți, at- fi fer și aținti ochii r, ce-i lipsea ;ît de bine și aulte ori nu sînt eu mai mâ deose- de mai se pomenește duduie ? clipă asta. te de în Ii i lipsește jsește. sculele degeaba ?“, mțul umorului, în- ta decît rareori. O U împiedica să a- Idi colul unei situa- Ai uitat prea repede fiorul dat de răvășirea mătăsii. lu- mai prin fra- nd, ior Di- via- care ' Nu-ți ina. TRECI ÎN FIECARE DIMINEAȚA u ce u ce ridică de pe scaun șl, deși cu o mai înainte nu se gîndise la spuse hotărît; Pe mine vă rog să mă scuzați. c-un găligan : Vi le duc eu” i l-au dat de iului. Nu se în casă ori e ; „Ce faceți, siguranță de specialist: Trebuie altul nou. nu era gelos, gînd că Vera facă un pas s-a supărat. I intrat ? N-o bănuia, nici nu-i trecea prin ar fi putut să ne-la-locul-lui. dar xact, al cern unu) ind între șl,. „ Mâ asta ? Ce că ațipise. Trebuie idică fncet. Trupul iurea Brusc îl a- caută el acolo ? •țit cu oamenii ăș- punguță de pînză. iar punga e strîn- să cu un șnur bine înnodat. fe] de întrebare I — Emile ! Tu dormi ?... E ceva cu băiatul ăsta. E astenic în ultimul grad. Difuzorul hîrîia ; „Pavele, lovi-ce- Nu-ș’ ce tăi și ai mei, îneît să tre- pe lîngă altul, baraca fl- noi, sâ nu ne mai vedem rog, dar ce era de rîs în prostie, să-1 chinule o ast- FLUTURII SINT LIBERI nu cuvi acesta exa ca și tru tu, Emile I Doar a șoptit cu teamă i Js trei. Emile 1“ - Mâ rog, n-a plins... Și nu mă mai întrerupe!... Și Emil, calm, îi fcaratist, roagă: „Mă băieți, eu îs j nu mă puneți la-ncercare, nu știu să mâ stâpînesc și poate-1 omor pe vre- unui dintre voitt... Golanii nu cred. I| înjură. Se apropie. Unul apucă fata de mînă. Altul se repede la E- mil... (pauză). Și-a tunel începe mo- rișca I Tipul lovește. Emil, din pozl- | ție zen-kutsu, blochează în soto-uke [  contraatacă. Maete-tsuki, adică di- r- ’â dp dreapta. Huliganul mușcă Fluturii sint liberi La marginea mării Vîntul risipește Petale dc flori Chipul tău, iubito. Dulcele amurg. Mă preface-n șoapta Vîntului stingher. >refăcut» își spuse, , îi disprețuiesc, doar Ruța îmi pare •și ea este o... sa- milă de ea... Și mă-ntîlnesc cu ei. . De fapt, pentru bătătura de pe latul palmelor. Fără vreo legătura, Iși aminti de-o întîm- plare veche. Ii trecu fulgerător prin minte, derulată într-o clipită, și nu-și putu reține întrebarea care. atunci, ca și acum, rămînea în aer, nimeni nu-i răspundea, nu-1 liniștea ; „€e găsea Vera de rîs?” După întîmpla- rea din Păudere. Vera a rîs cu ho- hot. Descărcare de nervi ? Apoi re- văzu cu încetinitorul altceva : baraca aceea uitată de constructori, între două blocuri de locuințe, el ocolin- d-o prin dreapta și neîntîlnind-o pe Vera, deși o zărise cu un minut mai devreme venind spre el. Întîmplare stupidă. Ea nu-1 observase și ocolise baraca prin stînga. Motiv de e- nervare. Unde a dispărut ? Unde a i-și punea întreba- ta i-a spus pe un r mai mult consta- I făcută în subtext u un fel de ciuda mprumuța astăzi ne îl lega de ami- ct; „Ce cauți tu spuns vag. cu ezi- e ceva neașteptat: t colegi..Vera maja micile slăbi- ) le accepta, dar, piat de Ruța, nu /enj prietene bune, iureni, stăteau a- i-și în șoaptă gîn- •scute doar de ele se părea firească supărarea. Iar Vera, cînd s-au regăsit acasă și el a Iz- bucnit reproșîndu-i dispariția voită, căutînd să afle și motivul, ea a rîs cu poftă. „închipuie-țl. Emil. într-un film cît s-ar mai fi chinuit regizo- rul să cronometreze, să lasă pașii e- în mai, Cînd înfloresc cireșii — Un paradis dc flori Scăldat în soare i Țîșncsc ca din izvor Lăstunii, Iar cerul este Murmur de petale. Boboci de viorele, Narcise și zambile în limpedele-azur Al dimineții... Ușor se vor deschide, într-o perdea de aer. Parfum dc vis în existența noastră. Iubește, inimă, Raza născută dm soare. Iubește, suflet însetat. Cerul tău Alcrgînd spre izvoare. Iubește trup Sănrința pămîn ului, Purtat Prin nesomn și dogoare. Iubește, norocule, Urma pămintului. Plămădită în lutul cărnii tale. Iubește... tind m La fe] ș] Ralcu, l Emil nu fu atent vul, deși nea Roii, lagazin, explicase importantă îi îm- jenți la petrecere, u tot dinadinsul, pre fiecare în par- resante. Neavînd ra indiferent totul. I iarb;» Răsucire spre al doilea. Mae- [ ieri. Cu piciorul. Pe al treilea îl fa- praf cu un uschiro-geri Iar pe-al [ patrulea, cu un tsuki cu kakato. | Se adună ăia de pe jos, încet. pe tind. Furioși. Unul e încăpățînat. Se repede iar. Și se trezește lat... „Vă mai trebuie?” îi întreabă Emil. Iar [ el: „Cum ai făcut, domle ?“. „Vă I țpun altădată Acum ceriți-i scuze lf domnișoarei I... Fine del primo tem- po) - Hai să ne-mpăcăm I propuse ar boala, Pavele, Pavele .. — Chiar. Emile-mamă, voiam să rugăm să vezi tu, că tot ești aici, ce pîrîie... — Poftim ? — Difuzorul... — A ! Și neașteptat do prompt, Treci în fiecare dimineață cu părul mantie și privirea peste ... Te-mbracă floarea soarelui în reflexe, aurcolînd paloarea. imil nu le poves- le... Posomorea Băgară toți de •rvehi Erica. dar ăsta nu-i n-avem voie iele? de ... ea. spune cum a ontează .. a contat. Dacă n-ar fi .. talent să ... știm un nici fost, nu tiu eu cum s-a-n- opta să „facă re- Gelu și apucă paharul. Ciocniră. - Uite, spuse visătoare tanti oa asta ne-am dorit noi toată | de ani in u vedea lumina zilei inii sal de pe valea Crișului — nu departe de Șiria Ion Slavici și dp Șicul a €mll Monțla — Ion \ 11863-1931). cel pe care c rile vieții 11 vor purta îi Împlinirea propriului de pe plaiurile bănățene, al ror mare rapsod va de\ Cartea a învățat-o in f natal și la Butem, cont Indu-și apoj studiile la tiU Preparandie din A pe care o absolvă în Ceea ce i-a atras insă mai mult. încă din copil t fost cîn tecul mu „Primul dascăl în a]e ci ril pe care l-am avut a baciu* îlie**, rapsod din icni, cum va mărturisi mai tîrziu. Datorită aces dntecul și dansul popul se vor Infiltra în în trei ființă, pînă la identifi- in ciuda precarității mi celor materiale de care punea, Vidu și-a însușit nclr artei: la Arad, de Solomon Lumlnosu și df Ion Hăndl. directorul serva torului orășenesc ( 1881), la Caransebeș (1 de la Nicolae Popovici ; U?l (1890-1891), de la vriil Muslcescu Dup£ scurtă activitate ca în tor dirijor de cor, pro dc muzică, în județul și rașul Arad (1881-1883 ; 1888), Vidu este chemat, urma unui concurs, ca țâtor, la Lugoj (1888- tacredințlndu-i-se și p de dirijor aî „Reuniunii mâne de cîntări și mu (188-1927). rămas liber urma plecării lui losif ( ka. ceea ce îi va marca mod definitiv destinul. 1919 și 1928 va funcțior , profesor de muzică la Iporiolan Brediceanu“. 1926 inspector general muzică pentru școlile [ Bale, iar în 1927 pentr Nici o clipă deci fervoarea în sine a empatiei nu-1 absoarbe pe arai Fiindcă nu avem a face, în fond, cu empatie» cu o identificare spontană »l cesară. nu avem a face cu o regăsire. Poetul nu cade în timp, adică In ol cronia propriului eu, nu sesizează abisul lăuntric, nu-și descoperă avataml El caută certificatul nescris al straniei himere. „Poți fi nobil, pare a spa sub-textul, chiar dacă n-o poți dovedi“. Poți, firește. îi răspundem, dar cui condiție: să nu pui atîta preț pe dovadă. Așadar, profunzimea acestor poeme trebuie căutată nu în ceea ce afu- mă, ci în ceea ce ascund. Avem a face nu cu o profunzime mnemonică, da una strict textuală („La profondeur c’est ce qu’on cache; c’est ce qu’on On a toujours le droit d’y penser** — G. Bachelard.) Dar aceastâ obsesie a surselor nu e singurul semn ai fisurii (al distant dintre eul real și cel imaginar. Se adaugă un apelativ, o formulă de sare, acel îngrozitor „stăpîne lM care surpă, dintr-o dată, orice suprap între cel ce pretinde că-și „amintește** (că se amintește, vezi întoarcerea vinsului) și insul (alter-ego-ul) amintit. Și astfel, întreaga mnemotehnic (( pusă, detaliat, în Singurătatea), tn ciuda declarației de principiu („R cel de-altădată ...“ etc.), e făcută parcă să elimine avatarul, să anuleze cxs tența trecută. Căci scriitorul dorește o anumită investitură prezentă, nu nw lația continuității temporale, indiferente la blazoane și investituri. în cință, el interpretează amurgul și sonoritățile frunzișului ca pe niște M (limbaj socializat, accesibil oricui), nu ca pe un intersenin (limbaj tra poral. decodabil numai in intimitatea conștiinței receptoare.) De fapt, între eul ideal (imaginar, himeric) și cel real nu e doar in patibilitate, ci și aversiune. E „trădarea** de care vorbește enunțul, fără conștientiza, probabil, integral, semnificația! învățămînt mi secundar din țară. în împreună cu losif Vele înființează „Asociația c- lor și fanfarelor d n B» al cărei președinte va f le. pe viață. tn 1931 moartea lui. „Asocnda*4 număra circa 160 de < 40 de fanfare, cupri a *roximativ 40.000 de ; amatori. Mereu activ, lulege, notează și preh folclor muzical (șj ucuriile întilnirilor noastre fl contra-pondcr. regretul de a 4 d fi și acum, împreuă. Azi, t peste două ore, voi vă veți i* veți ridica paharul felicitării^ i, deși absent trupește, tfnt • cu grindurile, cu inima, partid iu aceeași veche și sinceri pi» la praznicul tău,și prin el d ilui nostru literar. aceste gîndurl, iți doresc ui e îți poate da satisfacție dep9 munca ta de distins condcitf. -ți succesele pe care le sănătate deplină și încă *4 ntenar bogat in roadele aibi^ naturități. teare o absolvă hu ce l-a atras M mult. încă din [fost cîn tecul în insă Arad. 1881. col copilărie. muzica. taul dascăl în ale cîntă- I pe care l-am avut a fost Uie“. rapsod din cum va mărturisi Bu- el ii ilrziu. Datorită acestuia, ^cul și dansul popular i vor infiltra în întreaga-i iță, pînă la identificare, duda precarității mijloa- kT materiale de care dis- Ka, Vidu și-a însușit tai- Ir artei: la Arad, de la bmon Luminosu și de la I HăndL directorul Con- miorului orășenesc (1880- B). la Caransebeș (1885). la Nicolae Popovici ; i (1890-1891). de la il Muslcescu După la Ga- o â activitate ca învăță- dirijor de cor. profesor nuzic.\ al Arad 11 Vidu la unui ta județul Și P' (1881-1883 ; 1884- este chemat, în concurs, ca învă- r. la Lugoj (1888-1918), redințlndu-l-se și postul dirijor al „Reuniunii ro- e de cîntări 4927). rămas a plecării lui ceea ce îi va și muzică" ILber în losif Czeg- marca în , 21 nov. 1973 10 dim. Cu drag, C. MIu-berci definitiv destinul. între fi 1928 va funcționa ca ** de muzică la liceul riolan Brediceanu". I inspector general ncă pentru școlile în de nor- despre clasici p, iar ta 1927 pentr u în- învățămînt muzical Mar din țară. In 1922. reunâ cu losif Velceanu. înțcazâ „Asociația coruri- $i fanfarelor d.n Banat". atiei nu-J absoarbe pe autor, u o identificare spontană ne- u cade în timp, adică în dia- ric, nu-și descoperă avatarul. „Poți fi nobil, pare a spune re.ștc, îi răspundem, dar cu o cirei președinte va fj I pe viață în 1931, lirtea lui, „Asociațin" a- la va căutată nu în ceea ce afir- profunzime mnemonică, ci cu ’on cache; c’est ce qu’on tait sika circa 160 de coruri de fanfare, cuprin/jnd Mimatlv 40.000 dc artiști Atori. Mereu activ. Vidu ete, notează și prelucrea- foîdor muzical (și lite- 1 susține cursuri dc per- I semn ai fisurii (al distanței) Mîlativ, o formulă de adre- itr-o dată, orice suprapunere mintește, vezi întoarcerea in- I, întreaga mnemotehnic (ex- ițici de principiu („Renasc ine avatarul, să anuleze exis- in vesti tură prezentă, nu reve- :oane și investituri. In conse- runzișului ca pe niște semne intersemn (limbaj transtem- jonare pentru tor, organizează i de coruri și i minuitor al dirijorii concur- fanfare condeiului dr pe vremea cînd era h la Preparandie. cînd nur redacta aproape în ^me cîteva reviste șco- k*. Vidu a desfășurat o l$nută activitate publiciș- ti In presa vremii, scriind ei $1 re Și receptoare.) cel real nu e doar incom- vorbește enunțul, fără a-l ai pierit, trădat !ntr-o ‘Jioie. studii, eseuri, â poezii, pamflete, raliul. Scorpionul, \ Mișcarea literară ș a. uiputor consecvent a cauza românilor, a ră prin tribunale, a cro- în pen- fost fost intii concursul de la Bu dapesta. Activitatea lui Ion Vidu ca dirijor ai corului Reuniunii române de cîntări și muzică din Lugoj se dovedește a fi fost, din toate punctele de vedere, exemplară» inițiază cursuri de solfegii și istoria muzicii, pentru coriști; intro- duce în repertoriu, care la venirea lui se baza aproape în exclusivitate pe creația compozitorilor apuseni. lu- permanențe r-o strimtoare. . tonalității și al textului i cui tingente, nu ratifică identifi- 1 închipuit. Aici e marea su- i sale solitudinii. Aici e izvo- lăgios anticrotism („Iubirea e t, un suflet sensibil și dezar- erei. Aici o adevărata dramă t cu cît scriitorul însuși pare ă luciditate» „Că margini nu lici n-avut-am sfînt, / Mi-am și Grădinile amăgirii). Incit, riu-i prezent. însuși eul pro- litatea (tragică 7 vană 7 biza- pășind-o) greșeala de-a nu fi «nițat. dar nimic nu l-a ai determina să renunțe ideile sale de dreptate și etate tnfierînd pe asupri- ri trăind alături de ger- Eugen DORCESCU tr. și maghiari, Vidu nu a btetaî niciodată 6ă le arate ^nitia, colaborind cu ei și ~3o-!o ajutor cînd acesta n j«t solicitat. Astfel tn IK t participă împreună cu ța! lui la jubileu) de zece b de la înființarea corului petiții meseriașilor lug> Gcwerbe-IJcderkranz, ir in 1910 nu-șl va reține ihdria cînd corul lugojean Itpar dalarda — căruia îi 2pnimutase în semn cole- iil ii prietenesc cîțlva din ei mal buni cîntăreți ai săi •W fi distins cu premiul crări ale compozitorilor ro- mâni (Porumbescu, Musices- cu. Vorobchievici, Flechten- macher, Mezzetti. Paul ian, Brătianu etc.) împreună cu compozițiile sale; organizează turnee ale corului în diferite localități (în 1894 la Bocșa și Timișoara, în 1896 participă la adunarea Astrei. în 1898 la Reșița, în 1899 la Orșova și Turnu-Severin. iar în 1906 la București, la Arenele Ro- mane, împreună cu alte co- ruri din Banat și Ardeal, cu ocazia Marii Expoziții); orga- nizează turnee la Lugoj ale unor societăți corale româ- nești de peste munți (în 1890 al Corului Metropolitan, din Iași, condus dc Gavrlil Musi- cescu. in 1902. al corului Doina, din Turnu-Severin condus de I. Șt. Paulian. in 1905, al corului Carmen, din București, dirijat de D. S. Ki- irac); invită artiști dc presti- giu să concerteze la Lugu» (Trina Vlădaio în 1902, G. S Vasiliu in 1903, Elena Teod > rini în 1904); în vederea pro- priei creații «e deplasează tn diferite localități din Banat spre a culege cîntece și ver- suri populare, adăugîndu-ie la cele culese de la vestitul lăutar lugojean Nica lancu lancovici și la cele din Se- leuș-Cighirei și din alt? lo- calități din Ardeal Turneul Corului Metropoli- tan din Iași condus de Ga- vriil Muslcescu a fost, după opinia marelui oaspe. o ade- vărată „sărbătoare naționa- lă". La fel de însuflețite au fost turneele lugojenilor la Turnu-Severin și ale severi- nenilor la Lugoj, relevîndu- se, cu fiecare ocazie, ideea unității naționale.’ Astfel, I St. Paulian va afirma răspi- cat in conferința sa ținută la Lugoj cu ocazia amintitului turneUi „Unitatea națională trebuie înfăptuită și prin mu zică și poezie”. Iar după con- certul de la Lugoj al corului „Carmen”. I. Vidu va scrie, în „Drapelul"» „Așa, mărită nație română! Din un pro- gram de concerte ai putut să înveți a cunoaște calea pe ca- re să mergi spre punctul mă- reției și glorificărilor tale". Ion Vidu a lăsat în urma sa o creație (destinată în primul rînd corului „a cappella") că- reia trecerea timpului I-a confirmat fără nici o rezervă valoarea. Deși inegală, nu lipsesc din rîndul ei adevă- rate capodopere ale genului: Preste deal. Răsunetul Ardea- lului, Răsunet dc la Crișana Negruță, Ana Lugojana, Dra- gă și iar dragă. Grîncle vara se coc. Coasa. Vraja, Boboce- le și inele, Andaluza. Haidați frați etc. Ne-a lăsat și Iv- crări mai ample, fie ,.a cap- pclla" (Răsunetul Timișului), fie cu acompaniament de pian (Răsunetul Patriei, Du- nărea, Moartea lui Mihai — Eroul), sau de orchestră (Ște- fan și Dunărea), dar care — din păcate — au rămas ma* puțin cunoscute, în ciuda va- lorii lor artistice. Creația lui Ion Vidu est» expresia muzicală a vieții și năzuințelor poporului nostru într-o anumită epocă. Atent mereu la glasul acestuia, cu care s-a identificat pînă-r» ultimele cute ale ființei sale, el s-a străduit, cu harul cu care a fost înzestrat și cu știința pe care prin eforturi și-a acumulat-o. să-l promo- veze în lucrări care să-i dea posibilitatea să devină con- știent de propriile-i resurse dezvăluindu-i întregile sale frumuseți, necunoscute șl ne- bănuite. L-au impresionat în primul rînd doinele, acele melopei tărăgănate, bazate pe nn ritm liber, lipsit de constrîngere (rubato) ce ge- nerează din vorbire (parlan- do) avînd un caracter aproa- pe improviza tor ic. Nu e deci de mirare că a fost supranu- mit, Încă din timpul vieții, „doinitorul Banatului". In compozițiile sale, doina ocupă de obicei un loc central, fiind încredințată solistului vocal. Este precedată de o introdu- cere și continuată de un final cu caracter de joc, ambele fiind executate de întregul cor. care în timpul doinei se retrage într-un plan secund, susținînd fondul armonic — și intervenind doar din cînd în cînd. Melodiile lui Vidu se disting prin naturalețe, cantabilitate prin adecvare la textul poetic și prin accesibili- tate. Ca structură ele aparțin atît tonalului cît $i modalului. Cele spuse despre melodiile sale sînt în aceeași măsură va- labile și cu privire la texte. Acestea aparțin folclorului ță- rănesc și orășenesc, dar și aici Vidu și-a pus amprenta în variate moduri prin: combi- nări, adaptări, unificări, comi- pletări, schimbări și chiar creînd versuri în stil pooular. Compozitor-patriot, din mul- te creații ale sale transpare ideea .unității tuturor români- lor, uneori mai direct, alteori exprimată într-o manieră ale- gorică, impusă de condițiile po- litice ale vremii. Meritele lui Vidu și ale operei sale în lup- ta pentru unitate națională au fost remarcate și de Nicolae lorga: „1. Vidu a făcut pe toți românii să se recunoască, sub farmecul muzicii unitare, membrii unui singui popor". Nu putem încheia fără a evoca pe omul fermecător, popular, apropiat plin de duh, bun, capabil însă și de replici tăioase, pe „Taica Vidu" cum îi spuneau lugojenii săi, că- ruia în 1921, cu ocazia aniver- sării a 40 dc ani de activitate dirijorală, dr. V Lohan pre- ședintele „.Comitetului diri- guitor" i se va adresa în acest fel: „Iubite taică! Primește da- rul superb pe care mulți prinți, regi și împărați zadarnic îl do- resc: recunoștința și dragos- tea poporului românesc!" Cele spuse atunci sînt întrutotul vâ- • labile și azi și vor fi mereu a- tita vreme cît pe aceste melea- guri străbune se va vorbi și se va Cînta româneșt*. Nicolae BOBOC Încă de la IntUnirea din 1965 tru creatorii din dome- niul literaturii, secretarul general al partidului, ca la un nm început de drum, a insistat asupra necesității ca scriitorii să-și propună drept obiectiv al creației realita- tea specifică noii societăți, viața oamenilor muncii an- gajați in procesul de făurire a noii lumi, după abolirea inegalității, asupririi și nedreptății sociale, a oamenilor care-și construiesc în chip conștient și liber un viitor lu- minos. Era o realitate nouă pe care scriitorii trebuiau să și-o reprezinte direct la sursă, prințr- o viziune totala, nu fragmentar, nesemnificativă, fie că ar fi fost constrin- să să ia forma opticii limitative a scriitorului, fie că a- ceeași optică ar fi deformat-o prin poleire. Se recomanda, atunci, sorbirea apel din izvor, nu dintr-un ulcior aurit : „Izvoarele limpezi, dătătoare de viață, constituie — și vor constitui întotdeauna — singura sursă de inspirație pentru toți creatorii patriei noastre care dores? să scrie despj-e popor". O cerință rămîne niereu actuală, subliniată cu stră- lucire în magistrala Expunere prezentată de secretarul general al partidului la ședința Comitetului Politic Exe- cutiv al C.C. al P.C.R. din 29 aprilie a.c. ; literatura tre- buie să promoveze cu mai multă îndrăzneală spiritul re- voluționar tn noile creații, să reflecte pe larg marile rea- lizări ale poporului nostru, epopeea construporilor socia- lismului, care, într-o perioadă istorică scurtă, au ridicat patria noastră pe culmi invite de civilizație și progres. Este vorba de cei 44 de ani de la victoria Revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperia- listă, care se împlinesc și vor fi sărbătoriți în această vară, de întreaga perioadă literară postbelică, din care ultimii 23 de ani vor fi desemnați de criticii literari vi- itori drept „Epoca Nicolae Ceaușescu'*. Societatea burgheză a cunoscut adesea cazul scriitoru- lui izolat de lume, mizantrop, care-și laie singur legături- le cu publicul și practică o artă orgolioasă, bizară și ste- ,rilă. Evident, cunoaște lumea numai cine o observă din chiar mijlocul ei, cine trăiește el însuși printre semeni, visînd laolaltă cu ei și bucurindu-se de împlinirile și iz- binzile lor. Epocile de mari realizări în domeniul litera- turii, cum a fost Renașterea, au așezat in centrul uni- versului omul, năzuind către continua sa perfecționare, către manifestarea deplină a forțelor sale materiale și spirituale. Acest umanism se întemeiază in socialism pe cultul solidarității oamenilor in creație, pc legătura indes- tructibilă dintre creator și popor. Este ceea ce precizea- ză limpede secretarul general al partidului: „Numai trăind și scriind împreună cu poporul, pentru popor, par- ticipînd activ la făurirea prezentului și viitorului patriei noastre, creatorii de literatură și artă pot da opere de înaltă valoare, își pot îndeplini misiunea în formarea con- științei revoluționare, în promovarea adevăratului uma- nism revoluționar al societății noastre socialiste, în care tot ce se realizează este destinat înfloririi patriei, omu- lui. bunăstării și fericirii salo". Legarea literaturii dr t’iața contemporană a patriei a Georgc DINU (Continuare în pag. 15) CRISTIAN VELESCU, Poeme, Editura Eminescu, 1988 Cristian Velcscu se află la primul său volum de poezie, după două cărți in proza : Călătorii neobișnuite, Editu- ra Facla, 1981 și Strania pă- țanie a unui virtuoz, Editura Eminescu, 1984. Titlu) sub care sînt prezentate textele, cuprinzător dar vag (indice paratextual generic i poeme) are rosul de a masca adevă- rata identitate a enunțuriloi Tehnica disimulării face par- te, de altfel, din strategiile textuale ale autorului : poe- tul se ascunde, nu vrea să-și dezvăluie mijloacele, dosește sub o aparență neutră, indi- ferentâ, structurile discursu- lui. Volumul are două părți, abia distincte la o lectură a- tentă. camuflate de dispune- rea continuă a poeziilor. Pri- ma secțiune, alcătuită din 14 piese ample, ortografiate du- pă normele curente, atestă înclinațiile apodictice ale lui Cristian VelesCU (subliniate, pe alocuri, în text, prin scrierea cu majuscule : Ce s-a nă>cut nu va mai fi / NICIODATĂ, p. 27 sau LI- MITA lui UNDE n-o poți a- fla atît de ușor! p. 15 etc.). Versurile sînt tutelate de motivul muzicii mozartiene (MOZART, tul ’l Mă povă- țuiești cu blîndețe să fiu re- (■unoscător / Și, poet, să cînt înmugurirea (Cuvintelor... p. 6) ori de acela al. mamei (M-am dus să vizitez casa noastră de dincolo de / cU- VI NT / Solid ancorată-n neant. Imense blocuri ciopli- te / Din marmora acrului: / Unele peste altele, unele peste altele. / Și-năuntru e- rai tu, marna !, p. *23). Dar, din cînd în cînd, o altă vo- ce răzbate din texte. în ea se sesizează efortul poetului de a pătrunde, dincolo de abstracțiuni, în universul imaginarului. efortul de fi decupa ceea ce singur nu- mește ..priveliștile" spațiului interior : Cum să te ascunzi și in ce fel să chiti locuri / Pe care nu le-ai văzut nici^ odată ? Să fii invizibil / Și consemnări atingi nd transparența prive- liștilor / Priveliștile deve- nindu-ți surori, să poți spera / Că li se vor dezvălui șt fie o dată, p. 21. Și, pe ne- așteptate, Cristian Vclescu a- lunecă spre un alt registru poetic. Cele 13 piese din secțiunea a doua concreti- zează chiar spațiul priveliș- tilor, dînd formă astfel unor „lumi posibile". Sînt texte mai concentrate, scrise î»- tr-o punctuație liberă. fără respectarea limitelor sintac- tice și prozodice. Titlurile au și aici o funcție disimulatoa- re : nume de abstracte {Uita- rea, Odihnă, Timpul, Stator- nicia, Stare, Alb, Chemarea) însoțesc repit^zentări, ade- sea de o insolita materialita- te (după cum uneori mate- teria din adine se evaporă I către invizibil ureînd / tot așa și șinele / mateeric ne stringe în noduri..., p. 38). Cristian Velescu sc dovedeș- te un poet cu promițătoare resurse artistice. Olimpia BERC A ORIZONT 40 DE ANI DE LA REVOLUȚIA ROMÂNA DIN ANUL 1848 I REVOLUȚIONAR 1848 IN ȚĂRILE ROMANE Moment de mare însemnătate în tre- zitul nostru istoric, revoluția română de la 1848 a fost pregătită de întreaga evoluție social-economică șl politică a țărilor române din prima jumătate a secolului al XlX-lea. Pe plan economic, deceniile premergătoare revoluției se aracterizează prlntr-o considerabilă dezvoltare a forțelor de producție, mai des după încheierea tratatului de Ia Adrianopole din 1829, care, punînd ca- păt monopolului turcesc asupra comer- țului Moldovei și Țării Românești, a asigurat libera dezvoltare a relațiilor •omerclale ale țărilor române. De ase- nenea, desființarea vămilor interne din iecare țară, ca și a vămilor dintre cele Tei țări române, a impulsionat dezvol- tarea comerțului lor intern și extern. O nsemnată dezvoltare cunoaște și Indus- rla Crește numărul atelierelor și a] nanufactiurilor în aproape toate ramu- rile de producție. Din punct de vedere al relațiilor so- ciale, în această perioadă se constată fenomenul ascensiunii burgheziei, clasă in plină dezvoltare, dai- care întîmpina mari greutăți în evoluția sa din partea boierimii posesoare de drepturi și pri- vilegii feudale. Din această cauză, bur- ghezia lupta pentru înlăturarea relații- lor de producție feudale, pentru cuceri- rea puterii de stat și dezvoltarea pro- iucțiel capitaliste. Aliațil săi firești, in- teresați în egală măsură în răsturna- •ea orînduirii feudale, erau meseria- șii, păturile mijlocii de la orașe, iar ia sate țărănimea, principala forță socială pe care s-a sprijinit burghezia în lupta sa pentra înlăturarea lor de producție feudale. Dacă în Moldova și Țara xească masele populare erau relații- Româ- supuse lominației otomane, în Transilvania u Banat românii sufereau de pe ar- ma jugului stăpînirii habsburgice și al nobilimii maghiare. Deși românii din aceste provincii reprezentau peste louâ treimi din populație, ei erau considerați de către nobilii maghiari și autoritățile imperiale drept „tole- •ați” și tratați ca atare. Expresie a accentuării contradicții- lor dintre forțele de producție în plin avînt șl relațiile feudale domi- nante, revoluția română de la 1848 a fost, așadar, rezultatul unor cauze interne, consecința firească a pro- priei evoluții istorice, necesitate a- blectivă a dezvoltării țărilor române pe calea capitalistă. Ea a fost pregă- tită și s-a desfășurat în contextul re- voluționar european de atunci. Dar. așa cum sublinia Nicolae Bălcescu te Mersul Revoluției în istoria români- lor: „Revoluția română de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efe- mer. fără trecut și viitor, fără altă cauză decît voința întîmplătoare a unei minorități sau mișcarea genera- lă europeană. Revoluția generală fe ocazia, iar na cauza revoluției româ- ne". Dezvăluind adevăratul substrat al revoluției, natura sa internă, căr- turarul pașoptist scria în continuare. „Cauza ei se pierde în zilele veacuri- lor. Uneltitorii ei sînt optsprezece veacuri de trude, suferințe și lucrare a poporului român asupra lui însuși". Idealurile de emancipare socială și națională ale românilor din Moldova, Țara Românească și Transilvania la 1848 și-au găsit cea mai adecvată ex presie în Ideologia promovată de re- voluționarii pașoptiști. Rezultat al dezvoltării social-economice și politi- ce a țărilor române, al preluării ce- lor mal nobile tradiții de luptă ale înaintașilor, ideologia pașoptistă s-a cristalizat treptat în deceniile ante- rioare anului 1848, afirmînd eu pu- tere năzuințele burgheziei românești șl ale maselor țărănești și orășenești de sfărîmare a orîndulelilor feudale și de realizare a anității și indepen- denței naționale a românilor. în „Curierul românesc" și „Curierul de ambe sexe" dc la București, în „Al- bina românească" și „Alăuta româ- nească de la lași", ca și tn „Gazeta de Transilvania41 și „Foaie pentru minte, inimă și literatură" de la Bra- șov se milita — prin pana lui Ion Heliade Rădulescu. Gheorghe Asachâ Gheorghe Barițiu și a altor cărturari — pentru afirmarea unității și a co- munității românilor de pe ambele ver- sante ale Garpaților, și scopul reali- zării, într-o primă etapă, a unității culturale a poporului român. In 1840, „Dacia literară", de sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu. lupta pen- .,producțiile literare ale scriitorilor din toate cele trei țări române" Ideile „Daciei literare" sînt continua- te în 1844 în „Propășirea", apărută, datorită rigorilor cenzurii, cu sub- titlul de „Foaie științifică și literară'* în procesul pregătirii ideologice a revoluției, cunoașterea trecutului is- toric al poporului a devenit o armă politică de luptă în promovarea con- științei naționale, în asigurarea te- meiurilor luptei pentru libertate so- cială, unitate și independență națio- nală. Mihail Kogălniceanu editează în 1840 „Arhiva românească", prima revistă consacrată publicării studiilor de istorie. In „Introducție". el defi- nește rolul deosebit al istoriei în lup- ta pentru „prefacerea prezentului" • „întrebați dar istoria și veți ști ce mer- mer- toată sîntem, de unde venim și unde gem. De unde venim și unde gem. trecutul și viitorul, iată ființa noastră, iată mijlocul de a ae cunoaște" Cuvîntul pentru deschide- rea cursului de Istorie națională la Academia Mihăileană, rostit de Ko- gălniceanu în 1843, cuprinde, de ase- menea, interesante idei cu privire la rolul maselor populare în desfășura- rea procesului istoric și la necesita- tea realizării anității naționale a tu- turor românilor în Țara Românească. Nicolae Băl- cescu, împreună cu August Treboniu Eaurian, pun bazele „Magazinului is- toric pentru Dacia", care poartă chiar în titlul său programul politic al mișcării naționale rornâne. Aici pu- blică Nicolae Bălcescu lucrarea înti- tulată Despre starea socială a mun- citorilor plugari în principatele ro- mâne în deosebite timpuri, unul din- tre cele mai reprezentative studii, care relevă concepția sa cu privire la rolul istoriei ca armă de luptă în pregătirea revoluției. Ea cristalizarea ideologiei pașoptis- te au contribuit, de asemenea, inten- sele legături existente între revoluțio- narii din cele trei țări române, călă toriile lui Nicolae Bălcescu în Mol- dova și Transilvania, ale lui Mihail Kogâlniceanu și Gheorghe Barițiu te Țara Românească. întîlnirile de la Mînjina, în casa lui Sostache Negri, în cadrul cărora se cultivă sistematic și permanent spiritul combativ, de luptă revoluționară. Un aport însemnat la pregătirea revoluției au adus societățile politice secrete — între care ..Frăția". înfiin- țată de Nicolae Bălcescu. Ion Ghîca și Cristian Teii, in 1843 — șl asocia- țiile culturale din țară sau din străi- nătate, care serveau drept paravan pentru acțiuni revoluționare. De ac- tivitatea unora dintre aceste socie- tăți se leagă mișcarea lui Ion Cîmpi- tru întemeierea și susținerea unei li- neanu din anii 1838— 1839, mișcarea teraturi naționale care să cuprindă revoluționară condusă de Dimitrie Fihpescu in 1840, ca și («a ditl dova anului 1846. I în programele revoluției, obua emancipării țăranilor figura la kc] frunte. Explicația constă în bd de rezolvarea problemei agrari constituie o' componentă de bvll aspectului social al revoluției, d dea adeziunea maselor popula» desfășurarea evenimentelor rewa nare. Pe de altă parte, dimld numărului șl a întinderii propnțl lor feudale însemna implicit rd rea ponderii și influenței manii rimi reacționare în viața oolitxil ternă a statului. Programul de revendicări wcirf li ti ce al revoluției mai cupdo« alte obiective însemnate- detfi rea privilegiilor feudale, egali । drepturi a tuturor cetățenilor, M tarea comerțului, a industriei, il ternului bancar și de credit fd nizarea învățăm în tulul pe baie t ționale, libertatea presei, rea cenzurii etc. Acest prograjffl completat, alcătuind un tot ut । programul național Revoluția română de la 1815 i înăbușită, datorită atît acțiunUcei tra revoluționare ale forțelor™ nare interne, cît, mai ției marilor puteri reacționare d Cu toate, acestea, ea a dat o d ni că lovitură orînduirii feuda* deschis drum larg dezvoltării d lor capitaliste in economie De.și programul revoluției aud realizat decît parțial, ideile L continuat să rămînă vii în ra poporului român. Dezideratele d rației pașoptiste s-au realizat ■ în deceniile următoare. In anali Unirea Principatelor a marcat ma etapă a făuririi unității nad a românilor. în 1864. în timpu. i nitorulul Alexandru îoan Caza. 1 înfăptuit reforma agrară. Anali a adus cu sine, datorită lupta] jertfelor întregului popor romk| dependența de stat deplină, ir 1918 s-a desăvîrșit unitatea nd statală a tuturor românilor. Partidul Comunist Român a | luat și ridicat pe o treaptă sug ră cele mai înaintate tradiții dsi ale poporului, ale mișcării ins rești și socialiste din țara na inilitînd neabătut pentru Inlăps idealurilor înaintate promovat generațiile luptătorilor nari. „Comuniștii — sublinia W șui NICOLAE CEAUȘESCU -J dă o înaltă prețuire celor cart și-au precupețit viața pentru i gura libertatea și progresul pop român, care au pus. la timpul b piatră la temelia mărețului ei pe care îl înălțăm astăzi pc rile României socialiste". Di. Olimpiu MATICHEST! SLPLLVIE> COMITETUL DE CUL ȘI CENACLUL Dl Totalitate, Primul din cele două vo- lume, proiectate de către au- tor, pune în lumină Istoria poporului român din cele mai vechi timpuri, pînă Ia sfîrșitul celui de-al II-lea război mondial. analizîn- du-se, în acest context, ra- porturile româno-maghiare, încă de la venirea ungurilor în Cîmpia Panoniei, în seco- lul al IX-lea, pînă la contri- buția avută de armata româ- nă la eliberarea Ungariei, în 1944. Dispunînd de o largă documentare de specialitate, cartea este elaborată în perspectiva interdlsciplinară de către un bun cunoscător al realităților din acest do- meniu. din perioada interbe- lică și postbelică. Trăind în- tr-un mediu de interferență națională, de oameni, limbi ș! culturi diferite, autorul e- vidențiază lipsa de șovinism a poporului român, dc-a lun- gul zbuciumatei sale istorii, dorința sinceră de colabora- re CU popoarele vecine, în speță cu poporul maghiar. Profesiunea de credință a autorului este clar exprima- tă încă din primul paragraf al prefeței lucrării» prefață scrisă în mod semnificativ în data de 1 decembrie 1986, moment aniversar privind desăvîrșirea unității noastre statale i „Cartea de față nu este un studiu de istorie, c! doar meditația unul scriitor despre destinul popoarelor din spațiul carpato-dunărean și, în acest cadru, despre re- lațiile dintre români și ma- ghiari, despre înfățișările do- bîndite de ele în cursul veacurilor, precum și despre învățămintele oferite de ele pentru prezent și pentru vi- itor". în lucrare este expusă în mod sistematic evoluția l-a avut la formarea și dez- voltarea culturii europene. Dorința de bună colabora- re a poporului român, încă din epoca stabilirii ungurilor în cîmpia Panonică. lipsa sa de șovinism s-a lovit însă de tendința de expansiune spre pămîntul românesc a o Aprigă politică de elimina- re din viața politică și dez- naționalizare din partea cla- selor oprimatoare străine, romanii au găsit întotdeauna forța sufleteasca de a rezista tuturor tentativelor de schimbare a cursului firesc de evoluție al poporului și națiunii romane. Nici acea de tristă amintire. „Unio către Germania hitlerUU j Italia fascistă a dus la I staurarea în nord4« Transilvaniei a regina] Avînd in vedere ascensiun fiului de sistem, în filosofia I postbelică și preluarea mas niii ani a perspectivei și met Kcmice de către științele pa Mria sistemelor și noțiunea î (Stern au ajuns să fie gîndiU fac, intr-o strinsă vecinătate e : . litate și cu perspectiva Mâ această vecinătate apar a o indistincție. ca un conții iu se mai văd diferențe, dîn< Lserle de confuzii și neînțclc i Intre conceptele de totalit; p majoritatea autorilor n o deosebire (totalitatea f plata la holon doar pentru pxinea noțiunii, filiera se uon • întreg, tot). între ce uitate și sistem relațiile sînl iva mai diferențiat, dar tor pasta confuziile se multiplic ■ gravitlnd, în mare. în jur plcsuri: a) totalitate și sis jDțiuni Identice ; b) sistema pre a totalității, o „fază" m; Kâ, mai transparentă ; c) t ■ o stare a sistemului. rc> Jbză* a acestuia, caracteriza r-o puternică integrare, coezi unicitate. Lipsa dc claritate lor dintre aceste concepte se Mzâ in chiar formulările ir Slut teoriei sistemelor, în c pdwig von Bertalanffy. în o. h*oria generală a sistem» KmRy afirmă că „un si sten klinit ca un complex dc eh feracțiune", prin interacțiu (bid ră modul de comportai Bement p de exemplu, legat puplex prin relația R, trebi Ere de comportamentul acelu ■ legat printr-o altă relație I h eama că o asemenea def jfenerală și vagă", autorul w , entru că o găsește destul < ilo.He. Teoria generală a sist ■Munci „o știință generală inu In prezent era considere 0 meditație despre destinul popoarelor din spațiul carpato-dunărean istorică și culturală din Eu- ropa ccntral-orientală șl sud- estică și în special a spațiu- lui carpato-danublan. urma- rlndu-se inițierea și evoluția paralelismelor, interferențe- lor Și convergențelor de pro- bleme, tendințe șl idei și modul în care ele s-a» trans- format uneori în acute con- tradicții. în acest context scopul declarat de către au- tor este relevarea factorilor de convergență, interesele și năzuințele comune manifes- tate de <3ele două popoare de-a lungul secolelor» contră buțla pe care acest spațiu triburilor migratoare maghia- re. Expansiunea maghiară Transilvania, desfășurată parcursul a trei secole, a în pe în- ro- robit și oprimat poporul mân de aici, atît din punct de vedere social, cît mai a- Ies național. Românii, autoh- toni ai acestor meleaguri, a- jung în secolul al XV-lea să fie considerați tolerați în propria lor țară, să fie ex- cluși ea națiune de la con- ducerea politică a Transilva- niei, de către nobilimea ma- ghiară, coalizată cu patricia- tul săseso ș! conducătorii feudali ai secuilor. Supuși îa trium natiorum", îndreptată împotriva lor, nici politica de deznaționalizare forțată exercitată de principii vini ai tentațiile de către au putut mâni sa niuj lor Transilvaniei, oferite mai i Viena imperială determina pe cal- nici tîrzlu i nu ro- renunțe la patrimo- sacru — limba și naționalitatea. Marea Unire, realizată la I 1918, de ta care decembrie aniversam 70 de ani, reunind în aceeași graniță întreg poporul și pă- mîntul romanesc, a dat po- sibilitatea de afirmare și na- ționalităților conlocuitoare. Realizîndu-și unitatea stata- lă, poporuj român a înțeles caracterului său generos, manifestat de-a lungul isto- riei, să ofere posibilități e- gale de dezvoltare și națio- nalităților conlocuitoare. o- ferindu-le drepturi naționale, stipulate chiar în textul Ho- tărîrli Marii Adunări Naț! > naîe de la 1 Decembrie 1918 de la Alba îulia. Odiosul dictat fascist de ia Viena, din 30 august 1940. impus poporului român de horthlst, care, iinp de dl ani. a imp^s poporalul j mân o dictatură fascistă,» zată, după cum afirmă an rul acestei lucrări, pe l cumplit sistem represiv, d re a întrebuințat toate a șurile de oprimare, diseda nare și deznaționalizare, i care nobilimea maghiari»] folosit împotriva româna de-a lungul istoriei. Actql la 23 August 1944. și lu poporului român în râd» antihitlerist a dus la revd rea Ardealului de nord I patria mamă. România. । Elaborată intr-un stil a val, dar și de o largă aed bilitate, cartea lui Frand Păcurariu este un eseu a mare forță, conceput șl rd zat pe baza unei vaste I bliografil de specialitate, t seu aflat la interferența di tre istoria Și cultura tei două popoare. El se adresa ză, prin concluziile. pertitua pe care Ie promovează, £ specialiștilor cît mai ales pi bl icului larg Iubitor de rîe. Radu PAIUȘAI Franclsc Păcurari^ i MANII ȘI MAGWA DE-A LUNGUL RILOR, Editura București. 1989. Mina it vag, obscur totalitatea. în ar fi o tematică, în ea și seir forma ab disciplin însăși pur aplidndu-se la diverse șt Prin aplicarea la mv An început tradiționalele Brâ. ample competiții ale icului și portului popular. rivilegiilor feudale, egalitate j iri a tuturor cetățenilor, dcrii comerțului, a industriei, a ■ ui bancar și de credit, re.if» a învățămîntului pe baze « s, libertatea presei. desfii ’J anzurii etc. Acest program ■ etat, alcătuind un tot unitar fl imul național oluția română de la 1848 a (ut âtă, datorită atît acțiunilor col oluționare ale forțelor reai^l interne? cît, mai ales. Intens tarilor puteri reacționare vecu] •ate aceștea. ea a dat o putr-l lovitură orînduirii feudale, fl s drum larg dezvoltării roUțiJ pitalistc în economic I programul revoluției nu a Iad it decît parțial, ideile sale !| uat să rămînă vii în conștiisd ilui roman. Dezideratele WMW pașoptiste s-au realizat treptțl teniile Următoare. în anul ISII Principatelor a marcat pn-l apă a făuririi unității național® anilor. în 18G1. în timpul do»| din obif la loc fao Fotografii in iunie. SUPLIMENT EDITAT ÎN COLABORARE CU •WETUL DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA ARAD Șl CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR Totalitate, sistem, holon (I) bd In vedere ascensiunea eon- ii de sistem, în filosofia și știin- ■Hcâ și preluarea masivă în ul- ti a perspectivei și metodologiei B» de către științele particulare, lamelor și noțiunea însăși de Iad ajuns să fie gîndite, în mod JblN) strînsă vecinătate cu Ideea feate și cu perspectiva holistică. «astă vecinătate apare adesea bdistincție, ca un continuu unde i sal văd diferențe, dînd loc ide confuzii și neînțelegeri, pt conceptele de totalitate și paritatea autorilor nu ideosebire (totalitatea fiind la Da- ho- văd ra- ui Alexandru loan Cuza. lit reforma agrară. Anul 1871 s cu sine, datorită luptei 1 >r întregului popor român. • lența de stat deplină, iar | -a desăvîrșit unitatea a tuturor românilor. dul Comunist Român național a pn rldicat pe o treaptă r ? mai înaintate tradiții de iupi superi» iporului. ale mișcării muncit i socialiste din țara noastri d neabătut pentru înffiptuirei| ilor înaintate promovate 1 tille luptătorilor revoiuy> .Comuniștii sublinia tovari» COLAE CEAUȘESCU aw înaltă prețuire celor care ni precupețit viața pentru a ask bertatea și progresul poporului: care au pus. la timpul lor. i la temelia mărețului edificii * îl înălțăm astăzi pe meletsu* unâniei socialiste". Olimpiu MATICHESCU âtre Germania hitlertsU fi talia fascistă a dus la in- taurarea în ransilvaniej a nord-vestul regimula. Kla holon doar pentru a arăta ■l noțiunii, filiera semantică : ■ •întreg, tot). între cele de to- ■ ți sistem relațiile sînt văzute nai diferențiat, dar tocmai prin ■confuziile se multiplică, opini- fcîitlnd, în mare. în jurul a trei feri: a) totalitate și sistem sînt ■ identice; b) sistemul este o ■ i totalității, o „fază" mai organi- ■ui transparentă ; c) totalitatea nRare a sistemului, respectiv o a westuia, caracterizată prin- ■knică integrare, coeziune și or- fev' Lipsa de claritate a relați- Batre aceste concepte se înrădăci- ■ In chiar formulările întemeieto- II teoriei sistemelor, în opera lui Iw von Bertalanffy. în lucrarea Iktria generală a sistemelor. Ber- ■ afirmă că „un sistem poate fi fceaun complex dc elemente în feline", prin interacțiune înțele- Idmodul de comportare al unui fep de exemplu, legat într-un ■o prin relația R, trebuie să di- p comportamentul aceluiași p es- printr-o altă relație R’. Deși își ■m că o asemenea definiție este fel și vagă", autorul o menți- feim că o găsește destul de cuprin- fee. Teoria generală a sistemelor va Dnn „o știință generală a ceea ce iii:prezent era considerat un con- nii această știință a sistemelor posedă o serie de aspecte metaștiințifice. pu- țind fi considerată „o nouă paradig- mă" sau „o nouă filosofie a naturii". Proprietățile generale ale sistemelor din diferite niveluri aU existenței per- mit desprinderea de similitudini struc- turale sau de izomorfisme, ceea ce asi- gură o largă arie de aplicabilitate con- ceptului de sistem. Dar nu se poate re- nunța, subliniază Bertalanffy însuși, nici Ia noțiuni ca acelea de totalitate, di recționare. teleologic și diferențiere, de- oarece sînt indispensabile pentru stu- diul și înțelegerea organismelor vii și a grupurilor umane. Așadar, din apre- cierile lui Bertalanffy față de rapor- tul dintre totalități și sistem, se pot desprinde următoarele tendințe între care oscilează poziția acestuia : 1) eli- minarea categoriei de totalitate pentru că aparține domeniului extraștiințific (și înlocuirea ei prin aceea de sistem); 2) menținerea acestei categorii cel pu- țin pentru lumra viului și societate ; 3) sistemul (ca teorie) reprezintă acea „parte" din totalitate care poate fi re- cuperată de știință, care poate fi stu- diată științific ; 4) sau totalitatea nu e o „stare primitivă* a sistemului, este „sistemul* încă ne-definit, innaccesibil științei. loan BIRIȘ IUNIE sc scaldă dimineața-n stropi dc rouă și lanurile-o poartă-n brațe — udă ; îmbrățișate, spicele asudă. păstrînd în boabe iz de pîinc nouă VV. obscur și seini metafizic orthlst. care, dmp de cîțfva ni. a imp^b poporului ian o dictatură fascistă, ba- ltă, după cum afirmă auto- ri acestei lucruri, pe un implit sistem represiv, ca- ‘ a întrebuințat toate mă- irile dc oprimare, discriroi- ire și deznaționalizare, pe ire nobilimea maghiară le-a dosit împotriva românilor sa lungul istoriei. Actu] de 23 August 1944. șl lupta iporului român în războiul itihitlerist a dus la reveni- a Ardealului de nord itria mamă. România. Elaborată într-un stil ele- it, dar și de o largă accesi- litate, cartea lui Franclsc icurariu este un eseu de are forță, conceput și reali- | t pe baza unei vaste bi- iografii de specialitate, e- □ aflat la interferența din- ? istoria și cultura celor uă popoare. El se adresea- prin concluziile, pertinente care le promovează, atît ecialiștilor cît mai ales pu- cului larg Iubitor de Isto- [ttaJiialea. în forma abstractă, a- ■ ar C o disciplină logico- fcalică, în ea însăși pur formală, plidndu-se la diverse științe em- t Prin aplicarea la multe dome- coboară crișul — sărutînd păminlul ; stropită cu polen, apare vara. cu praf de aur ne pictează țara, cînd ciocîrlia-și arde-n soare cîntul... Mihai GANESCU Radu PAIUȘAN y Francisc Păcurariu, R0- XNH ȘI MAGHIARII VEACU* f-A LUNGUL LOR, Editura curești. 1988. Mineri^ j.ÎKcput tradiționalele nedei de | ample competiții ale cîntecului p ți portului popular, una din Ksai importante datini ale lo- rJcr din Banat, Transilvania și ■L Tineri și vîrstnici. se întil- i blocuri și date dinainte stabi- tradiție, pentru a marca in ÎJDtenn. într-o amplă sărbătoare KtI momente esențiale de via- janncâ. Fiindcă, dincolo de pi- demonstrații de folclor, pr-?- EZBaîn Impresionante spectaco- per liber, nedeile încifrează in- bi profunde asupra relațiilor ■ cu lumea înconjurătoare, cu 6, cu tot ceea ce privește mer- xnnal al activității socialo. De h este de presupus că aceste ma- bn. cuprindeau numeroase ele- p rjtuale ale căror semnificații fel date uitării, dar care for- nizat în iunie la Zimbru-Gurahonț. atrage an de un mii de participanți ce urmăresc evoluția valoroaselor formații artistice din zonă. O datină foarte interesantă se lea- gă de Tîrgul sărutului, sau Tîrgul ne- i"4 mecanism activ al L un factor creator și ■dine și cultură. k nai bine de un secol I Slavici a descris vieții sa- păstrător în urmă, frumoasele fciri populare ce marcau cobo- ■ .pădurenilor" de la poalele ■Ml In dropia necuprinsă din 1u- rAradului, pentru sărbătoarea re- K) griului. Deși și-a pierdut ■aificația inițială, spectacolul „La dmpul cel mare", orga- Mai intii, chiar fotografii; privind (prin aparatul său fotografic) echipa de filmare care a realizat „Flăcări pe comori", artistul fotograf Virgiliu Jire- ghie ne-a oferit o „personală". Și în sens de expoziție (deschisă, după cum se cădea, în holul unui cinematograf — „Dacia") și în sensul de ... privire. La urma urmei, aparatul cu pricina e unealta sa (artistică) și el, artistul, o folosește nu pentru a ... opri derularea peliculei filmice, pentru a ne pre- zenta simple prim-planuri (fie ele și necesare), ci pentru a (re)construi, din „lumea filmului", o lume a sa. Cu alte prilejuri, Virgiliu Jireghie ne-a con- vins că are calități certe de plastician — el are știința compoziției și ritmul culorii; fotografiile sale surprindeau amănuntul (cîtcodată banal) redimen- sionindu-l dar fără să-l scoată din ambianța sa, dimpotrivă, lăsîndu-l acolo, dar ca „personaj principal", e bine armonizat; cît despre culoare, ea este doar în aparență „un dat" — artistul alege numai culorile care-i servesc- ideea, nuanțele care, vibrind, dau viață în cadrul (iarăși) aparent fix. Lucrind în interior, el punea în valoare caractere. în primul caz, „poezia" sa însemna înfrumusețare: în celălalt, el devenea un bun portretist — aici gîndindu-ne, firește, și la „portretul" obiectelor care, dobindind o anume aură deveneau, iată, „eroi". Izbînzile sale rămin, însă, mai cu seamă în domeniul portretisti- cii umane. O dovedește și noua-i expoziție. Ea transformîndu-se într-o gale- rie de impresionante caractere umane. Fin psiholog, Jireghie face distincția, în aceste portrete, între artistul ca om și artistul ca personaj. Fără îndoială, spectaculosul muncii unei echipe de filmare il putea seduce spre un (bun) „reportaj". El a vrut să ne dea doar portrete și astfel ne invită la meditație nu în fața felului cum „se face" un film, ci privind chipul uman. Intr-un fel arată, spre pildă, Mircea Albulescu în pauza dintre filmări, în altul cînd intră în rol. Sau, excelente sînt decupările chipurilor de actori (Dlaconu, Schumacher, Bleontz) de pe fundalul ... platoului de filmare. Ori chipurile care vin... dinspre ecran. Oricum, toate, fie în severitatea alb-negrului, fie in învăluirea culorii cumva aburoase, trădează... comorile din suflete, după cum filmul pomenit își trăda comorile prin părelnice flăcări. Virgiliu Jire- ghie este o prezență deosebită în puternica mișcare artistico-fotografică ară- deană. Alte fotografii" s-ar cuveni făcute unor tineri numiți Ovidiu Pecican, Alexandru Pecican, Mircea Stepan, Dorin Barna. Primul e prozator, dar animator (entuziast) al vieții culturale din Lipova (unde a organizat frumoa- se manifestări care, indiferent de felul cum erau intitulate — mese rotunde, profite, medalioane, simpozioane, despre Ispirescu, sau Goldiș, sau Noica, Hasdeu, Eliade, s-au asemănat prin ținuta aleasă); celălalt, Al Pecican, ispitit (ca și primul, de altfel, de literatura S.F.) se „bate" pentru ciștigarea de noi adepți (în cadrul Cenaclului Uniunii Scriitorilor ființează o „secție S.F."), pu- blică (pe unde poate), aleargă la simpozioane de profil (cum la recentul ținut în București — „Anticipație și umanism") și e hotărît ca toți trei Peclcanii (fiindcă mai e unul, compozitor) să lucreze în redacția unei reviste S.F. ară- dene (viitoare). M. Stepan e poet și pășește spre critică, D. Barna e critic și pășește ferm pe acest teritoriu. Nume despre care se va vorbi! Apoi: un eve- niment cultural de mare amploare, desfășurat imediat după „Primăvara ară- deană" a adunat la Lipova zeci de psihologi. De remarcat latura sa apli- cativă; de altfel chiar s-a intitulat „Simpozion inter județean de psihologie aplicată". La deschiderea sa au cuvîntat Mihai Hohn, Prof. Liviu Berzovan, președintele Comitetului județean de cultură și educație socialistă Arad, Prof. dr. Ștefan Costea, din partea Academiei de științe sociale și politice (in ordinea intervențiilor), apoi zecile dc comunicări susținute de reprezentanți ai unor serioase instituții, personalități marcante din domeniu, au întregit admirabil întreaga manifestare, tn sfîrșit, s-au desfășurat Zilele Universității Cultural Științifice, o bogat colorată paletă de acțiuni culturale (remarcăm lansarea volumului „Valori de artă veche românească" de Horia Medeleanu și dezbaterile organizate dc fermenții" universității, prof. loan Tuleu și prof. Silviu Petruțlu), iar la Liceul industrial nr. 3 Arad, acțiunea metodică „Locul literaturii contemporane în programa școlară"), organizată de Cercul pedagogic al profesorilor din liceele municipiului s-a transformat intr-un viu dialog intre aceștia și organizatori (profesorii Tiberiu Bulzan, Lucia Faur) sau invitați (prof. Melania Fusaru, inspector școlar, criticul literar Anton llica, prozatorul Gheorghe Schwartz și, pentru a lăsa paranteza deschisă, fiindcă „acțiunile verii" continuă, cel care semnează, adică ... Florin BANESCU rat în fapte reprobabile. Tradiția lo- cală leagă semnificația tîrgului de viața de păstori a crișenilor. Se spu- nea că primăvara cînd ciobanii de pe Crișul Alb urcau cu oile la munte, nevestele lor îi însoțeau pînă la Ample competiții ale cintecuiui, jocului și portului popular vestelor, obicei ce reunea localități din Țara Zărandului. In atmosfera specifică unei sărbători, nevestele gă- tite și cu coronițe pe cap. se întovă- rășeau cîte două-trei. și umblau prin tîrg pentru a săruta bărbații cunos- cuți sau rudele, după care erau cn- stite cu bani, drept pentru care ele mulțumeau și închinau vinars din ulciorul frumos ornat pe care-1 pur- tau ia ele. La baza obiceiului nu era dorința de cîștig și nici o morală în- doielnică, deoarece el nu a degone- Hălmagîu. unde își luau rămas bun. sărutînd u-le. An de an, in preajma zilei de 22 iunie, la Bîrzava, pe Valea Monoroș- tiei, se organizează sărbătoarea „Sin zîienelor*. manifestare ce evocă pe plan artistic străvechi datini legate de cultul vegetației. Obiceiul, pome- nit încă în secolul al XVIH-lea de către Dimitrie Cantemir, ca o invoca- re a fecundității agrare are însă o semnificație mult mai largă, inclu- zîndu-se în serbările solstițiului dc vară.. în luna iulie, pe Dealul Dumbrava de l»ngă Beliu, prin „Praznicul de pită nouă", se cinstește conform tra- diției imemorabile hărnicia brațelor și fertilitatea pămîntului. Un prepe- leac, cu măiestrie împodobit cu ghir- landă de iederă, purtînd în vîrf un snop de grîu iar pe ramuri trei colaci împletiți, o roată, o feleagă. un ulcior de apă un cap de dovleac, o coadă de cal și un clop, alcătuiesc întregului spectacol a cărei tică numai oamenii tălmăci. Dc mare succes se populare: le. Tauț). Ieșitul la locului bucură țarină* Spicul dc aur" .Tîrgul codrenilor" (Văsoaia), podoaba simbol is- o .știu serbările (Tăcășe- (Curtici). „La cu- Ies de vie" (Gioroc), „Toamna pe cîm- pic* (Dorobanți), „La goruni* (Bir- chiș) etc., spectacole caro și-au dove- dit marile disponibilități artistice și forță de atracție a publicului. Toate aceste manifestări ne con- ving însă că a îndrăgi și practica străvechile obiceiuri ale poporului înseamnă dincolo de divertisment și satisfacții personale, un act patrio- tic, etic de cinstire și de prețuire a bogăției și nobleței sufletești ale înaintașilor noștri. Horia TRUȚA ORIZONT EMINESCU chipurile unor poeți Lâncezi cum ar (1 Baudelaire, Ver- laine sau Rimbaud Le am Încredințat alegerea poeziilor antologiei de față acestor confrați tn ale poeziei lui E- minescu care n-au avut norocul să-l cunoască. Numai tra- ducerea ne .. aparține*). Traducătorul privește critic u- neie sporadice traduceri în franceză („Există desigur, ici și colo, traduceri în franceză, ele nu stnt, însă, nici pe departe traduceri franțuzești**), efectul lor fiind aproa- Vincent Sitt UN l Purtăm permanent în suflet și minte poezia poetu- lui național. Niciodată nu va fi prea istovitor să vor- bim de EMINESCU. Cu atît mai mult, la început și mij- deloc de an, gîndul și inima noastră se Îndreaptă arzător spre EMINESCU Și poate va fl anul cînd vom avea Integrala Eminescu, începută în urmă cu o jumătate de veac. Este poate cazul să ne gîndim, mal profund, și la modul în care EMINESCU este cunoscut nu numai In țară, ci și in străinătate (deși asemenea gînduri n-ar trebui să ne însoțească doar la momente aniversare). Lec- tura unei recente cărți a readus în atenție această pro- blemă. Este un volum bilingv care cuprinde treizeci șl cinci de poezii de EMINESCU, în română șl franceză. Prefața scrisă de Jean-Louis Courriol, conferențiar de limba și literatura română la Universitatea Lyon III. se deschide cu poezia lui Marian Sorescu, „Trebuiau să poarte un nume”, care i-a relevat traducătorului moder- nitatea poeziei eminesciene. Pare incredibil, dar adevă- rat că EMINESCU nu este cunoscut încă cititorului fran- cez. „Oricît ar părea do ciudat, intr-adevăr. publicul francez iubitor de poezie nu numai că n-a prea auzit de Eminescu, dar nici n-avea cuin să-l aprecieze geniul poetic deoarece nu i s-a pus. după opinia mea, niciodată pînă acum la dispoziție o versiune de referință în frunțuzeș- te“, scrie Jean-Louis Courriol într-o „notă pentru citi- torul român*. Tot aici explică felul cum a ajuns spre poezia lui Eminescu. descoperindu-i „eterna modernita- te*. Lectura poeziei eminesciene, din această perspectivă, lasă în urmă Interpretări și viziuni șablonarde („Recitin- du-1 pe Eminescu din unghiul de vedere astfel sugerat, a fost spulberată superficiala Impresie anterioară de șoară desuetudine lăsată de prea multele laude conven- ționale. Tn același timp, în spatele Imaginilor — șablon pp întotdeauna (de necrezut I) de a-1 transforma pe Emi- nescu In ochii unul ipotetic cititor francez într-un poet vornic, fie în autor cel puțin ermetic, dacă nu total incom- prehensibil. Jean-Louis Courriol a tradus Următoarele poezii : înger de pază. Lacul, Dorința, Singurătate. Departe sunt de tine. O, r&mîi, Pc aceeași ulicioară. De cîte ori iubi- to, Sonete (Afară-i toamnă. Sunt ani la mijloc. Cînd în- suși glasul). Revedere, Despărțire, O, mamă, Cînd aminti- rile, Pe lingă plopii fără soț. Si dacă, Iubind in tuină, Trecut-au anii. Veneția, Se bate miezul nopții.,.., Cu mîine zilete-ți adaogi..., Peste virfuri. Somnoroase păsă- rele .. „ Din valurile vremii .. ^ Ce te legeni.... La mij- loc de codru..Mai am un singur dor .... Criticilor mei. Din noaptea..., ta steaua.... De ce nu-mi vii, De vorbiți mă fac că n-aud..„ Ce suflet trist.. „ Și dacă dc cu ziuă... Selectînd aceste poezii Jean-Louis Courriol face șl o analiză aplicată poeziei Dc cîte ori iubito, pentru a dovedi cititorului francez modernitatea poeziei emines- ciene Analiza mi se pare deosebită, xrenlnd din cunoaș- terea poeziei eminesciene ca și dintr-o lectură prin alte filtre, ce dezvăluie un profund poet modern. Traducăto- rul consideră poezia De cîto ori iubito o adevărată bi- juterie, ca un model al poeziei Iul Eminescu la cel mai înalt nivel al ei. în care are loc o răsturnare a clișeelor tradiționale, romantice. Nu avem căderea să Judecăm ca- litatea traducerilor, nici nu ne-am propus acest lucru. O vor face poate alții, francezi! înșiși. Faptul că EMINES- CU n-a fost încă tradus tn antologii ample în franceză este o pierdere reciprocă. De aceea, orice gest recupera- tor este salutar șl trebuie. apreciat ca atare. Alexandru RUJA „Maistorii" U- • Mihai Eminescu POEZII Poăsies, Prezentare și ale ..ultimului mare romantic european” s-au profilat traducere de Jean-Louis Courriol (Editura Cartea Româ- nească — 1987) Luptîpd cu arma scrisului peste o jumătate de veac pentru eliberarea socială și națională a românilor din Transilvania, Emil Isac a fost pre- zent atît la Marea Unire, cît și. du- pă aceea, la consolidarea României Mari. tn poezia sa este vizibilă influența cercului „Vieții noi* a lui Ovid Den- suslanu, esteticul fiind permanent ancorat la realitățile vieții delătu- rînd Idilismul semănătoriștilor. îm- brățișînd poezia marilor transformări ce mijeau la orizontul începutului de secol XX O voluminoasă șl interesantă cores- pondență a întreținut scriitorul cu confrații săi sau cu diferite perso- nalități ale vieții cultural-artistice românești. A primit, sau a scris, e- pistole lui Ovid Densusianu, Ion Mi- nulescu, Mlhall Sadoveanu. Octavian Goga, Ion Agârblceanu. Llviu Re- breanu. Lucian Blaga, Aron Cotruș etc. A corespondat și cu Vasile Gol- diș, directorul „Românului* (Arad), la care a colaborat cu poezii și di- ferite articole. Tot la Arad, ia Edi- tura Diecezană, Biblioteca „Semănă- torul**. i-au apărut. în 1925. volumele solid, dar și cu capacitate, care trece peste mediocritatea avocaților noștri români, cu atît mai vesel sum că chiar D-ta. Reverendissime, la pri- ma vorbă a mea, fără multe scrutări al regretat șl al înlesnit existența gi- nerelui meu tn acele ținuturi, care pentru el sunt necunoscute. Primește dar adînca mea mulțămltă. în ataci cazuri trebuie garantată existența Emil Isac in corespondentă Cartea unui om și Notițele mele. O altă dovadă a bunelor sale re- al lății cu reprezentanții de frunte vieții românești arâdene sînt și cele cîteva scrisori expediate Iul Roman R. Ciorogariu. Trei dintre acestea, inedite. Ie reproducem acum. Iulian NEGRI LA Cluj, 6. UI. Reverendissime Domnule. Prima dată, cînd am reclamat tor românesc în o cauză, care în 1914 aju- pri- ma ordine este adevărat familială, dară în a doua e șl națională, căci în ginerele meu, căpătațl tn ținutu- rile acelea, un om-treaz, de omenie. primelor luni și precum cunosc eu pre ginerele meu. față de D-voastră totdeauna își va împlini datorința. Acum a doua rugare) A tari legă- turi aveați Reverendissime. șH cog și pc llustrisslmu] Domn Episcop, în- cît sunt convins, că vă veți îngriji și de viitorul lui, avînd conexiuni care ii fac cu putință o stabilitate în ca- riera aceasta spinoasă. despre care cu drept cuvînt pot susține că nici patruzeci avocați nu corespund pe deplin. Dar. nu critic, numai repri- vesc la praxa mea județială de 44 ani. în urma căreia eu încă și acum stau față cu tinerii de 25-26 ani. căci îmi place munca. Primește, te rog. încă o dată recu- noștința mea și expresiunea stimei noastre deosebite de obligat serv. Isac. (Arhivele Statului Arad, Fond Ro- man R. Ciorogariu, Dosar nr. 14, file- le 200-201). înalt Prea Sființia Voastră. Cluj, 18. I. 1921 Ca un vechi și statornic stimător al înalt Prea Sfinției Voastre, mă a- soclez șl eu de urările acelor care vl s-au adresat cu ocazia Anului Nou, la care s-au adăuga și recunoaș- terea eminente merite... Să fim cu toții una, cînd apărăm sufletul, mai ales acum, cînd oamenii se îndepăr- tează tot mai mult de idealul vi- sat .. Nu considerați nici aceste cu- vinte. decît ca spuse cu sinceritate și simțite din inimă. Cu cele mai devotate sentimente, Emil Isac. (Arhivele Statului Arad. Fond Ro- man R. Ciorogariu. Dosar nr. 14. Fi- lele 198-199). Cluj, str. Șaguna. nr. 22 Prea Sfinția Voastră. Vă mulțumesc frumos pentru car- tea ce-ațl binevoit a. dispune să mi se trimită (e vorba de Zile trăite de Roraan R. Ciorogariu, n.n.). Voi fo- losi-o pentru un studiu pe care îi prepar. Nu mă îndoiesc că opera Prea Sfinției Voastre va contribui la luminarea multor probleme din tre- cut. Eu unul care cunosc stilul și condeiul Prea Sfinției Voastre, n-am putut trece cu vederea asupra cărții ce-ați publicat, șl de-aceasta am în- Poveștile despre omul sau meseriaș, muncitor ml ambulant își dau IntilnlrejB subterană ce unește toate IO Literatura faptului banal, rilor obișnuite, este o naiM de cînd lumea. Din ea Hasek sau Hrabal, Șalom I. B. Singer, Ion CreangS ^l| ță, Jules de la Madelâne Chevallier, Șukșio sau Mon^l alții. Și. printre el. VinoM Sikula este autor de romanii Pentru acestea din urmă a W| cu premiul Andersen, supiJ tincție a literaturii pentru ql povestește mereu, oricui, fial dintre cei ce aglomeiearifib■ său fapte Șl întîmplări (a âl Hasek). Povestirile sale il'J povestirea în sine, despre vestitorului, despre orizontal J teptare al ascultătorului, dJ rarea niciodată întreruptă tli față de orice, mirarea mawy de mîndria atît de caractend turor, autor și personaj. Tea în sensul prozei domnului ■ bietul dulgher habar neavtnil ocupă cu lua'uri atit de tir.? I jandarmul șl nici paraclisid știu cît sînt de textuali?#, fl prezintă decît marionetele, | după cum le trage păpușarii s-ar putea răspunde, dar Sita su.și devine personaj în jocflli așa o măsură îneît, atunci d rațiunea amenință să $e lească. autorul cheamă și titori în ajutor, lnvitîndu-1 dl hame împreună cu el șl cu H jele la urnirea din loc a dd In cazul altor scriitori â noastră incompletă, dacâ IM personajelor umorul, acesta pune cu siguranță ștreangul i In lumea lui Sikula nimfa! trece prin cap așa ceva, diri na 1a 11 am, Gristia elev în clasa a V-a ulm „G D. Boga*. e * 1 ca toți copii, care n p'erdut îucă inocența U jucăuș, dar care. aș 1 (.un e. are In palmar* său 1(1 diplome și premi mii €« elev eminent om» ca matematician L €um. nalității ros «ă-i luat și itio. Iată unei asemeni oricine ar ia Un in tei’vi eu unul stri acest prim i: ! pc care îl dă el. Gri Grecii, «nai gazetar Prin ce școli ai umbi; «d ajuns la „©.D L Prin patru școli. Sp râm In aici. - €b ce bucurij - Mă buc») de EL cum așa? te lauj materna €hiai 1 de,., matematică? Da. mă bucur. De ce? Arc logică Iți plac numai Iwrur aa logică? Nn am și De pildă? Fotbalul. alte plăc< cititul. Are și el o Da. are nn logică? pic de lo Reflexii intru.. ... ultima carte a prozato- rului timișorean Ion Arieșa- nu, romanul „Lumina de la capătul nopții* editura Fa- cla 1987, vis-ă-vis de care încercăm a flnjscrie cîteva conexiuni ce poartă (totuși) pecetea subiectivă a lecturii individuale. Cum reflexiile noastre se vor ca lojile, tre- trebule să afirmăm din start că acest roman este total an- ticalofil, fon Arieșanu con- ceplndu-și cartea ca roman absorbant, transferînd citito- rul pe parcursul lecturii in însuși subiectul (personajul) romanesc. Personajul glisează între biografia dată și cea dorită. retușînd avatarurile portretu- lui final într-un ritm accele- runt pe cursul înscrierii in materia lexicală spontană, reală. Subiectul se derulează ; a ecranul unei dezamorsări a- xiologice, înțeleasă in virtua- litatea puterii sale de (re) organizare, intr-o realitate e- face mai mai mai totuși, surprinși, ales cînd dește pți, oamenii rămin a! șmecheri decît Nu, viața e oi reușim sâ mi mai frumoși i alții. Iar ctad! creează fisuri în siguranța der personajelor, atunci se apuci să iubească, să se frămînte o i A doua zi reîncrederea în vd sine reapare intactă, la fel di fundă, de strălucitoare și de știentă ca orieînd. A.șa d autor și personaje. să porni Vorbele se aglomerează, se d unele pe altele, de parcă â constitui chiar conținutul vi«i i am spune că nu, doar niște simple Jigni. în fond, nu apreciem discursul naje. Pentru ele că vorW mesageti trebuie si umilei» vorbele rn drăznit a o cere Cu Emil Isac. (Arhivele Statului man R. Ciorogariu1) Fila W sărutări de mîini, A rad, Fond Ro- . Dosar nr. 21, 1) Roman R. Ciorogariu (1852-1963), a fost o personalitate marcantă a vieții politice românești din Transil- vania. un luptător patriot pentru li- bertate socială și națională a româ- nilor transilvăneni de la Memorand, la Marea Unire și. apoi. La consoli- darea României Mari. A condus în ultima vreme ziarul „Tribuna* (A- rad). exac* la fel de mult ca penht rele Poet. Versiunea românească este I tă de Ondrej Ștefan ko și Flori, nescu. Primul este unul d>ri mal neobosiți dulgheri tre literaturile româna munca sa începînd să în acest domeniu. Al cuvintele, legendele și de (b-a nd| doilea fl InțeleJ Mai mică decît maten Sare e numai logică €e-ți place la șah? Finalele îmi plac. >ldă Ale Jucătorilor m. Dc ce? €er o concentrare d lâ Dezvoltă Imagina • Tb joci de mult9 . De doi ani M-a înv! cui... Piticul lui Cristian e an bărbat ca o lamă de oțel, ; energic. un torent de vorbe totodată de .. poc rlndn-i dînsului să scă, te plimbările-i s •, prin incinta cazan elung, la pomii înfloi - .Azi, tu H bați pe 1 2 la șah? - Fără probleme Cîș ir dacă îl las eu. Și apoi? Unde turizat ca șah ist? - La Clubul sportiv unu. €u tovarășa pi Tă bigia Jicman. r Cum c ea. Eigia Bună. Ne dă să d« tn combinații și să ci de Ne învață să cîști rtide socotite pierdute ale. Și ne trimite la rsuri ea să eTștlg&n r hîtră a săteanului, asemenea hi kula. Spațiul bănățean al sale se tntîlnește „Maiștrilor* în marea cu u. jj subtil Care concursuri? Concursul național oentru elevi.. Ai făcut ceva pe a- Da. am fost de Am făcut 5 puncte _ Erau mu Iți candid pre care vorbeam la începu®» Mu)m șl buni Eu tor rînduri am ’ itre ei. Poate L Nu. Gheorghe SCHW1 fost te-ai Dar concurs. ni abia cel mai speriat era Era de P în vre< xistențială, convenție ce îl apropie de Louis Ferdinand Căline, autor al unui roman asemănător ca titlu, prozato- rul timișorean dlnd o repli- că deosebită prin modul de potențare al socialului. Pen- tru cineva care ar dori să urmărească pe un traseu a- breviat modul de percutare al scrierii lui Ion Arieșanu, în conștiința lectorului, avi- zat au ba, ne par revelatorii mottourile alese cu tîlc, plus confesiunea directă, adresată nu unui prieten, cum lasă șă se înțeleagă autorul, ci citito- rului, participant intim in momentele lecturii, depozitar accente Și pe unde ai mai sincer al sfișierilor Ud ale personajului prd medicul pediatru Că» marcat de bizara morii unei fetițe. Roman-emu toreferențial, tn care doială... ismele ath dt modă astăzi nu II bimu autor, el reallzînd un p propriei creații, ivlndt.-t orizont posibilitatea zto spre capodoperăf deci, senin fes concursul jciromotor*. Erau țări străine și din Seniori. Eu am «nete din 9. Asta 1 trecut. In anul c 1 c Mircea STEP, c dm nou la arest cc 1 altă ediție. Chiar nt In concurs. Pînă a ștlgat 3 din 5. Sînt • ^juniori din R.F.G.. la Iugoslavia, Român t Ca elev, ești bun’ — între cei mai bun j Iau Un 10 la româr premiul I. cu inc! Hegi din clasa a V-£ — Ai mai luat prem ORIZONT •ex libriș JUVE NELSON MANDELA !“ Vincent Sikula UN DIALOG CU UN COPIL „Maistorii •oveștile despre omul umil. J meseriaș. muncitor sau 1 bulant își dau întîlnire in a terană ce unește toate literali ?ratura faptului banal, a TnRq r obișnuite, este o nouitiej cînd lumea. Din ea s-au I ek sau Hrabal, Șa lom Alehea . Singer, fon Creangă sau Ioni Jules de la Madeldne sau Gal vallier, Șukșin sau MoraVia ți L Și. printre ei, Vincent fl jla este autor de romane, pfli tru acestea din urmă a fost di premiul Andersen, supremi] ție a literaturii pentru cop;;' estește mereu, oricui, fiind! re cei ce aglomerează în disd fapte Și întîmplări (ca de H ?k). Povestirile sale sint i, îstirea în sine, despre starei itorului. despre orizontul de are al ascultătorului, despre a niciodată întreruptă a fiedi de orice, mirarea mascată | ■nîndria atît de caracteristici r, autor și personaj. Texm ;ensul prozei domnului Jouri 11 dulgher habar neavînd câ ă cu lua'uri atît de fine. Și l armul și nici paraclisleruj 1 cît sînt de textualiști. El M ntă decît marionetele. JOC cum le trage păpușarul sfa putea răspunde, dar SikuhJ devine personaj în |ocul său, j măsură îneît. atunci cînd nea amenință să se fcS ă. autorul cheamă și onorați! în ajutor, invitîndu-l să se • împreună cu el și cu perse la urnirea din loc a cărțUl cazul altor scriitori din I ră Incompletă, dacă le-ai najclor umorul, acestea ji cu siguranță ștreangul de unea lui Sikula nimănui c prin cap așa ceva, dar dad li 11 ^ev în I.GD am, Cristian data a V-a a Boga*. toți copii, e «n care nu ^dut Încă inocența si •scăuș. dar care, așa m e, are tn pal măre- ții diplome și premii. I n elev eminent » l ca matematician și j tom. Unei asemenea B.tâții oricine ar h b d-i ia Un interviu, tat și eu unul strict fit lată acest prim i« Ipe care îl dă el. Gris- Snci «nai gazetar. ce școli ai umblat, ii ajuns la „e.D bo- palm școli. Spei aici. at bucurn bucii de 1 eum așa? te lauzi? matemati- €hiar te Bdt... matematică7 Di. mâ bucur > te? An: log «că dac numai lucrurile l logică? I im și t pildă? Fotbalul. h ți el o n are nn alte plăceri. cititul. șa- logică? pic de lugt- k fflicâ decît matema- iUt e numai logică rlH! place la șah? Țoalele îmi plac, de ti Ale Jucătorilor mari >De te? o concentrare de >- p Dezvoltă imaginația, pi Joci de mult9 p doi ani M-a învățat totuși, mrprinși. iles cînd ieștepți, oamenii răintn cu Nu, viața e min reușim să ne a KtO: lui Cristian e oti- te bărbat energic, sub- ieri decît mai frumoși sau alții. Iar cînd se :ă fisuri in siguranța de sine lajelor. atunci se apucă să bt >easca, să se frămînte o noapl ia zi neîncrederea în viață și mapare intactă, la fel de pt de strălucitoare și do înco i ca orieînd. Așa câ retori și personaje, să povesteai le se aglomerează, se cheec pe altele, de parcă ele ui chiar conținutul vieții. D* s 0 lamâ de B torent de i totodată de. Mb; dlnsului oțel, plin vorbe ți poezie. _____ ori- L in plimbăriie-i soli- prin incinta cazarma. — Da. în clasa a ll-a. a II I-a. a IV-a. — Mi-ai spus mai înainte că mai ai o plăcere» ei ti tui — Da e principala pasiune Dacă nu ar fi. știu ce-aș face. — €e citești? Cine te-a vățat să citești? mea au m- — Mama ... (Mama lui Cristian e con- tabilă. o femeie admirabilă o mare cititoare, ca și fâ»ll ei. Sensibilitatea ei autenti- că. apetitul pentru carte se pare că s-a canalizat spre probleme de învățătură, nu ai... probleme? — Nu Am o singură- me- die de nouă. — Nu te întreb care e aia .. - (Tăcere) — Tu ai spus, la începutul discuției noastre, că iubești in mod deosebit matemati- ca. Dar limba română? €e zici de ea? — îmi Gramatica place literatura e mai complica- >une că nu, niște simple Tn fond, nu *m discursul Pentru ele că vorbele mesagere. |M trebuie sâ v* umilelor per» vorbele repred^t la pomii înfloriți) • W.lu îl bați pe tăti- ph? »Fid probleme Cîștigă r dată II las eu. • Și apoi? Unde te-ai Irat ca șah ist? • U Clubul sportiv șco- '04 Cu tovarășa profe- ri ^(ia Jicman e ea. Ligia Jic- fiul ei încă mici). — Ea ce — Destul ani. din anii săi vfrstă ai citit? de miră Patru interviu — Cu ce ai Început? — Povești mici. Apoi mi s-au recomandat diferite cărți. Azi am foarte repede — Cam ce — Printre ce, Cine l-a bert... ajuns să citesc în gînd. citești? ghețurile arctl- ucis pe Ro- Asta c polițistă? Nu e Este. logică? un pic, Dar se schimbă prea sensul cuvfntului. Nu în matematică, unde, ai înțeles ceva, nu se schimbă .. In schimb, plac compunerile. logică ușor e ca dacă mai îmi — Ai realizat vreuna? — Da destul de bune. — Despre ce? — Ea olimpiada de limbj română, am luat, pe școală, media 9,50, cu compunerea .Tara mea". — €e-ai scris acolo? — Amk făcut ocolul țârii pe Dunăre, pînă la mare. Cu vaporul. — Te-ai dus de-adevurate- lea? — Nu! Cu gîndul... — Să revenim la dragostea ta cea mare: matematica. Cine te-u îndemnat spre ea? — Tot tăticul. Pînă într-a cincea. cînd am trecut sub îndrumarea profesoarei Ga- briela Oprea. Am luat dife- rite premii la Olimpiadele șl concursurile de matema- tică. Premiul III pe Județ, premiul 1 de creativitate la Concursul interjudețean de matematică „Traian Lales- cu“. cu elevi din cinci juda- țe. alegi că ai rite. Oare ce drum o să-ți tu în viață? Socotind pasiuni — Nu știu mă voi face, ridicat. Chiar uneori .. atît de ... dife- ce va fi. După Am debit cam prea ridicat la fel de mult ca pentru M. oet iunea românească este semm Ondrej Ștefan ko și Florin & Primul este unul dintre c îobosiți dulgheri araturile română sa începînd să it domeniu. Al le. legendele și de poduri Ir- și slovac^ dea roade ■ doilea iubea înțelcpdu i r Bună Ne dă să dezic uxnbinații și să creăm a Ne învață să cîștigăm Er socotite pierdute sau u $: ne trimite la con- ta cu sâ clștigăm expf. Da, îmi plac și pol Ris- că — Semeni cu cineva? — Cu familia lui tăticu. Vorbăreți. Olteni... — Dar de născut ești năs- cut la .. — .. .Oravița. — Te-ai întrebat ce iubești cel mai mult și mai mult pe lume? ► Care concursuri? - foocursu' național Ixntm elevi.. d»» Lele .. Cireșarii.. e cea mai bună.., domiciliu .. Cred Umorul a săteanului, asemenea lui & Spațiul bănățean al literatura • întîlnește cu traducere ilor“ în marea subteranâ d«* -e vorbeam la începutul ac» duri Gheorghe SCHWARTZ IAl Acut ceva pe-acolo? k Di am fost de două | ta Bcut 5 puncte di* — Băieșu? •— Băieșu. Etc. — La filme mergi? — Merg Ea cele științifi- eo-fantastice. îmi pi ac ca si cărțile de acest fel. îmi pla< și testele de inteligență din almanahuri. Ele îți verifica memoria ... rind. bine ne... Pe părinți, în primul M-au îndreptat spre Mă învață numai bi- Pe colegii ii iubești? accente sincer al sfișierilor lăutarii ale personajului princip^ medicul pediatru Călin 7, marcat de bizara moarte 3 unei fetițe. Ronian-eseu, au* toreferențial, în care fără în- doiala . .. lamele atît de U modă astăzi nu îl btnluic pt autor, el realizind un pisc ol propriei creații, ivindu-se i» orizont posibilitatea zborului spre capodoperă t deci, ctt senin Mircea STEP AN k &3a mulți candidați? -W șl buni. Eu întoc- b» am fost ce! mai mic k el U Poate te-ai speriat? Dar era primul — Pe unii da. pe unii, mi — Dc care îți place? tn mod deosebit. curs Era în abin de vreo £ pt unde ai mai 1986. trei par- L. concursul de îa imotor" Erau șahiști ’n străine șl din Româ- . Seniori. Eu am cîștlgat tzU din 9 Asta a fost I tecul în anul acesta U nou la acest concurs ediție Chiar acum i'i concurs Pînă azi am fol 3 din 5. Sînt seniori talon din R.F.G.. Polo- ■ Iugoslavia, România. * Ca elev ești bun? Hîntre cel mai buni. «4 Bn 10 la română, I ?miul l cu încă k din clasa n V-a. Da- ian tr?i Al mai luat premiul 1 V Petruț. Mi-e apropiat, jutâm unul pe altul. — Cum? — Desenul meu nu odată, complet L-am Ne H- a fost, com- O- pletat amîndoi. repede. dată, cînd am fost bătut de colegi, m-a ajutat. Iar eu l-am ajutat la învățătură. Sau îl apăr în clasă. Că am autoritate. — Alți plac? — Sint clnoși. Iți colegi, de ce nu-ți vicleni Sînt min- promit unele și nu se țin de cuvînt și nu te tă. Mai bine să nu-ți mită, decît ce. zică nu aj«- pro- stii! — ba ce te referi? — Di au posibilități, la bal, să facă echipele și. fol- deși promit să mâ bage în echi- pă. nu mă bagă, că au găsit ei pe alții... — A, am uitat, că tu Iu- bești și fotbalul.., Dar iu Recent, pe stadionul londonez Wembley, a avut Joc o impre- sionantă manifestare de solidaritate cu forțele democratice din Re- publica Sud-Africană. stat al cărui guvern, in plin secol XX, prac- tică anacronica politică rasială. Numeroși artiști cîntăreți, actori și regizori și-au manifestat prin cuvînt, dans și cîntec simpatia față de Luptătorul antl-aparthdd Nelso'n Mandela, aflat de două dece- nii în închisorile regimului rasist de la Pretoria pentru nestrămu- tatele sale convingeri politice și abnegația sa de luptător pentru drepturile oprimatului său popor. La împlinirea vîrstei de 70 de ani, numeroase organizații progresiste din lumea întreagă l-au omagiat pe cel pentru care lupta pentru libertate înseamnă însăși rațiunea de a exista. Veneția l-a numit cetățean de onoare al ora- șiului, iar la Amsterdam 5U.000 de persoane l-au sărbătorit cerînd eliberarea sa necondiționată din închisoare. Manifestarea de pe Wembley Arena, impresionantă prin amploarea participării, a avut ca scop sensibilizarea opiniei publice mondiale față de injustiția gu- vernului rasist sud-african. Ore în șir, pe scena improvizată, mii de persoane au putut urinării evoluția unui spectacol-manifest cuprin- zind soliști, formații muzicale și coregrafice din Europa, Australia, Africa și America." Rasiștii, declara Stevie Wonder, trebuie să știe că libertatea nu poate fi întemnițată". „Nu vom admite ca nn întreg popor să fie oprimat pentru singura vină de a avea culoarea pielii neagră", spunea cunoscutul regizor de film K. Altenborough, reali- zatorul filmelor „Gandhi“ și „Cry Freedom*. Lor li s-au alăturat Eric Clapton, George Michael, Mark Knopflcr, Cher, Whitney și Cissy Houston, Meat Loaf, Chubby Checker, Joe Cocker, Freddie Johnson, Jonathan Butler, Natalie Cole, Ashford & Sitnpson, Midge Ure, Ph.il Collins, Peter Gabriel, Paul Young, Jackson Browne, Joan Armatrading, Aswad, Miriam Makeba, Chrissie Hynde, Sting, AU Campbell, Tina Turner, Fish, Tracey Chapinan, grupurile UB 40, Simple Minds, Wet Wet Tet, Bee Gees, Fat Boys, Eurythmics, ar- tiștii Aii McGraw, Richard Gere și mulți alții ... — După ei? — Nu pot face o aprecie- re exactă: bunicul, unchii, mătușele... Sînt unicul co- pil al ambelor familii părin- tești. așa îneît... — Și ce mai ai drag pe lume? — îmi place natura. Iu- besc drumețiile. pe munte, mai ales peșterile, care în ele ceva fioros, ceva tai- nic, un aspect plin de mister care îmi place mult, vara, apoi, îmi place plimb pe sub pornii riți... (Vreau să intervin-. Primă- să mă înflo- ..Ca și tatăl tău44, dar nu intervin). — Cum vezi tu viața ta și pe a celor din Jurul tău? — Veselă, plină de bucu- rii și de înfăptuiri. Gu mul- te întîmplări neprevăzute. Așa cum mi se pare mie că trebuie sâ fie viața, iar nu cu o monotonie care plicti- sește. — Dar ce este viața, duo! tine? Știi? — Cred că este o pasăre care vrea să ajungă undeva intr-un loc. dar trecînd prin primejdii. Numai dacă va ajunge va fi fericită .. A consemnat dialogul Ion ARIEȘANU Petru UMANSCHI t ele viziune 2 - DUMINICA, 26 IUNIE 1988 : 11,30 Lumea copiilor; 12,30 Viața satului ; 13,05 Album duminical; 19,00 Telejurnal ; 19,20 Cînta- cea României ; 20,20 Film artistic : Bacul spre Suedia (producție a studiourilor poloneze); 21,50 Telejurnal. LUNI, 27 IUNIE : 20,00 Telejurnal. 20.25 Un amplu și însuflețitor program pentru perfec- ționarea întregii activități. Eficiența activității de conducere eco- nomică ; 20,45 Tezaur folcloric în concert; 21,20 Occident ’88 (do- cumentar) ; 21,35 Cu spirit revoluționar, cu responsabilitate pen- tru viitorul patriei. 21,50 Telejurnal. MARȚI. 28 IUNIE: 20,00 Telejurnal; 20,20 Priorități in economie. 20.35 Teatru Tv.: Ultima cursă de Horia Lovinescu (premieră Tv.); 21,50 Telejurnal. MIERCURI. 29 IUNIE : 20,00 Telejurnal ; 20,25 Un amplu și în- suflețitor program pentru perfecționarea întregii activități ; 20,45 Priorități în economie. 21,00 înalte piscuri urcă țara ; 21,15 Așe- zări vechi — orașe tinere: Drăgănești-Olt, Fieni ; 21,35 Educație juridică — răspundere cetățenească ; 21.50 Telejurnal. JOI, 34) IUNIE: 20,00 Telejurnal; 20,20 Un amplu și însuflețitor pro- gram pentru perfecționarea întregii activități ; 20.40 Timp și a- notimp în agricultură ; 20,45 Școala Epocii Nicolae Ceaușescu; 21,10 Roman foileton : Prietenii nu se aleg ; 21,50 Telejurnal VI- NERI, 1 IULIE : 20,00 Telejurnal ; 20,25 Un amplu și însuflețitor program pentru perfecționarea întregii activități; 20,45 Mlndria de a fi cetățean al României socialiste. 21,00 Cadran mondial. 21,15 Serial științific : Univers, materie, viață ; 21,35 Laureați ai Festivalul național „Cîntarea României" în studioul muzicii u- șoare; 21,50 Telejurnal. SÎMBATA, 2 IULIE: 13,00 Telex; 13,05 La sfîrșit de săptămînă ; 14,45 Săptămîna politică ; 19,00 Telejur- nal ; 19,20 Teleenciclopedia ; 19,50 Floarea din grădină ; 21,00 Film artistic : Fapt divers (producție a Casei de filme patru — premisă Tv.); 22.20 Telejurnal. Generosul îndemn (Urmare din pag II) fost o tim că rice și direcție de bază a partidului noastru ne a-min- la Consfătuirea de lucru pe probleme organizato- polltico-educatlve de la Mangalia din 2-3 august 1983, tovarășul Nicolae Ceaușescu a exprimat din nou do- rința , care între timp a devenit aspirația tuturor crea- torilor, ca literatura și arta să pornească de la realitățile de azi, să aibă drept preocupare fundamentală zugrăvirea fenomenelor caracteristice etapei prin care trecem, nu doar „neghina și putregaiul* care, se mai intilnesc ici și colo. „Generalul se realizează întotdeauna în concrete secretarul condiții și se afirma în forme particulare*4, vubllniază general al partidului, prin urmare formele particulare in literatură trebuie să exprime generalul, e- sențialid. Generalul îl formează constructorii lumii noi, figura eroului decis să învingă dificultățile careti ies *fn cale. Acesta este personajul semnificativ, exemplar, a că- rui ființă s-a eliberat de orice servitute, personajul care a înțeles necesitatea și este gata, disciplinat și curajos, să treacă proba desăvîrșirii, să fie luat ca model de se- menii săi, personajul reprezentativ al societății noastre actuale. dări din toate țările. ORIZONT colocvii internaționale Cu GEORGES DUMEZIL Cind a acordat, in 198b, acest interviu revistei „Lire**, Georges Dumezil avea 87 de ani. Un set de fotografii fl imortaliza prizonier al unei biblioteci uriașe, haotice, aproape ireale, invadat de cărți, manuscrise, fișe. Cum să-l prezinte revista cititorilor săi pe acest venerabil savant, de o discreție și mo- destie proverbiale? Un erudit? Un intelectual de excepție? Cel mai impor- tant istoric al religiilor? Deși, la fel de bine, și l-ar putea anexa cu glorie oricare altă disciplină umanistă: filologia, antropologia, istoria, sociologia, filosofia. Alături de Claude LM-Strauss și Fernand Braudel, Georges Du- măzil, autor al cftorva zeci de cărți celebre și al citorva mii de articole, este poate cel mai reprezentativ intelectual francez pentru zona științelor uma- niste. Lucrările cele mai cunoscute — Miturile romane. Moștenirea Indo-eu- ropeană la Roma, ideologia tripartită a indo-europenilor. Religia romană arhaică. Zeii Indo-europenilor sînt opere de referință în patrimoniul culturii universale. Toți marii autori din XlX-lea, cum ar fi Hugo, LI cunoscuti. Sînt prietenii mei J nerețe... — In cc epocă v-ar Ii plhl trăiți? Dacă ar fi să dăm cred ferosului și nostalgiei dvs, a tea bănui că în cea a Iul Pra — în Atena lui EschQ «J Azi. miracolul grec e con™ bunăștlință. Dar acum cltevg a ani. un mic grup de omnoii ceput exact ceea ce trăim «f Cred că trebuie să fi fost fia viața unui tînăr atenian de atol potrivă, nu mi-ar fi plăcut dI SaPIAMINAI social po Cîte cărți ați publicai m loial; — Vreo șaizeci. Dar ranta. Să zicem, mai Din modestie. — Cum v-ați defini vedere „profesional"? n-aș putea ga- bine, cincizeci. din punct de — Sînt un comparatist. îmi place să reperez în toate lucrurile concor- danțele șî discordanțele. Din cînd î« cînd. îmi vine sâ spân că sint și is- toric. dar „ei® ni sînt de acord. Su atît mai rău. De lingvistică mă ser- vesc. dar nu sînt lingvist. Filosof? Ar trebui insă bă an sens in comparatist! — La 87 de ea acest cuvînt să ai- zilcle noastre. Așadar. ani, nu mai puteți lu- era ca înainte... — Mi-e greu să merg la bibliotecă. Atunci rămîn acasă. folosindu-mă doar de cărțile mele, răscolind prin memorie șl prin fișe. Din acest ma- terial extrag schițe, proiecte pe care le-aș aprofunda cu siguranță dacă aș avea cu 30 de ani mai puțin <.. ) Postura comparatistului este, la urma urmelor, destul de dificilă: tre- buie, întîi de toate, să stăpîneasca vreo 20 de limbi și discipline filologice^ încercind să fio la fel de competent și complet ca și specialiștii fiecăreia dintre ele! Este un pariu imposibil! gu lalm .și ai cărții Cum să-l înțe- legem pc Homer; tot el era traducă- torul în Franța al Gramaticii compa- rate a lui Franz Bopp. Noțiunea de „indo-european" am descoperit-o în cărțile de școală ale Iul Breal; acolo am aflat de existența sanscritei. Am avut această revelație pe la 13 ani. Mai apoi, prietenul meu m-a dus la bunicul lui. care a corectat versiunile sanscrite asupra cărora mă încerca- sem pe cînd eram elev la honls-le- Grand. Tot Brăal m-a determinat să învăț mai întîi bine engleza și ger- mana, ca să pot înțelege corect ma- joritatea cărților consacrate subiectu- lui meu. El mi-a dăruit primul dicțio- nar de sanscrită pe care, la rîndul meu. l-am dăruit, nu de mult. Bn«i tînăr cercetător. De aceea, pe pagina de gardă se poate citi: Brăal, Dumd- zll. Dubuisson ... — Există date importante in viața dvs. 1925, de pildă. — Din acel moment au am mai vrut să schimb lumea. Am hotărît sâ mă consacra cercetării și să intru în rîndul cadrelor universitare. Era efec- tul unei maturizări interioare, desi- gur. dar și al uneia exterioare. 1925 nw era tocmai departe de 1918. — Faceți parte din contingentul printre cestea druizi sau indo-euro? tiind zise, sînt foarte mit câ trăiesc în secolul m, statînd însă că dreptate aa care au ales în 1913 științei sau naturale Pc plan nienălM peri rile lor sînt absoluti™ tale în comparație cu midleșl se ale științelor umaniste, id credem uriași. [ — După accidentul cardiac m de grav dc acum doi ani, prirtl de moarte in același fel? — Adevărul e că am trfiB cil morții încă din 1918. Acum m mă; nu sînt materialist, sînt ol nostic. Nu ști» ee acoperă ii■ tea cuvinte precum Jnconștef] „spirit*, cîtă vreme nu seul exact ce se petrece în fiecare d sau cum anume se fabrică J ria.... Nw îmi închipui sâ nl nule ceva dintr-o ființă orfd pă moarte — Dar opera dv. va dăfafl — Numai o vreme. Ea vd curînd un document istoric u repede depășită Am Lmpresui dus viața unui cal de atelaj, âj Dar nu mă cotropește nici o 9 colie. Pentru mine, misterul a moartea, cl nașterea. — Specialiștii rități care mic se întîmplă ca limpezim alte ei credea» că o vâd cîteodată aspe- imi scapă. Și totuși, noi, comparatiștii, sâ o problemă pe care utăpînesc. Multă vre- 1916. Războiul v-a marcat mult? — Marcat? Am fost mobilizat na aprilie 1917. In mai puțin de cinci luni au făcut din mine ofițer de ar- me, comparatistul care aducea o nou- tate era ignorat de specialiștii aceș- tia voiau să-i judece întîi ansamblul de cunoștințe î» domeniul lor și abia apoi să dea verdicte asupra detalii- lor, refuzînd orice examinare a teze- lor inedite din lucrare dacă ar fi descoperit cea mai mica greșeală(. — în ultima dumneavoastră carte subliniați apariția unui divorț funda mental. Scrieți: ..Regatul compara tiștilor nu mai aparține acestei lumi: ceea ce semnalăm noi nu mai dă ci- tași do puțin seama de o realitate trăită". — Ar trebui să înțelegem exact câ noi nu contribuim la limpezirea isto- riei. Nu putem să-l înțelegem pe ro- mani decît în felul tn care voiau ei sa se lase percepuți. Dar chiar îm- tr-un domeniu atît de vechi, poate fi descoperit ceva. Nu doar întîmplări. cl fapte... Ah, dacă a-ar putea dă- rîma toată Roma ea să cercetăm mai bine ce e ascuns dedesubt! @e vis ar tilerie, iar în august eram deja front (...) Trebuia să telefonez fiecare dimineață ia divizie ca să raportul asupra incidentelor din pul nopții. €înd mă plictiseam. tn dau tim- vățam poloneza după manual, deoa- rece profesorul meu de la Sorbona, Fortunat StrowsRi. îmi promisese wn post la Varșovia, după război. — Dar luptele? Ele v-au marcat? — Ele m-au marcat mult Pe eram normalist, în 1914. bătălia la Siracusa îmi părea tot atît de portantă ca și cea de la Marna. îb 1917, pe front... Nu încetam mă întreb de ce nu am murit și de ce numai camarazii mei, și nu cînd de im- Dar eu, eu? După o asemenea încercare ajungi să privești viața altfel, cu atît mal mult cu cît eram dl» fire oarecum fricos și a trebuit să-mi biciune. — Care a fost fericită din viața înfrîng această Fără îndoială că perioada cea dvs.? cei șase slă- mai am fi pentru arheologi! — De cînd datează pasiunea pentru acest gea de studiu? — De la vîrsta de șase ani; dv. ți® mlnte că mitologia greacă mă fasci- na încă de atund, mai mult chiar decît neau, nauți, direa una. contesa de Segur. Mă înnebu- băiat fiind, istoriile cb argo- a vânturile lui Hercule... Gîn- mitică m-a «locuit» dintotdea- — Nu există lotuși ceva «refăcut»* în această amintire? — Poate. Deși să știți că amintirile mele sînt întotdeauna precise, obiec- tive. fn clasa a patra, l-am avut ca- marad de liceu pe nepotul lui Mlchel Brdal, autorul Dicționarului etimoîo- petrecuți în Turcia, intre 1925 și 1931. ih 1925 eram normalist, agregat litere, apoi am fost scurtă vreme fesor la liceul din Beauvais, apoi tor de franceză la Universitatea Varșovia. Apoi m-am căsătorit. Ir. pro- lec- din Am simțit nevoia să plec din Franța, pentru a mă putea consacra în deplî- aă libertate alegerii mele profesio- nale ( ..) Turcia a fost marea șansă a vieții mele. Acolo am avut cu ade- vărat timp pentru meditație. Și, mal ales, acolo am descoperit limbile caucaziene — una din marile revela- ții, In 1928 i-am descoperit pe Oseți. un popor războinic din Sa ucaz, de origine Iraniană. Apoi pe Cerchezi, care erau islamizațl. Primii mă inte- resau pentru mitologia lor. ceilalți COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRÂVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU. NICOLAE P1RVU, CORNEL UNGUREANU pentru limbă. De atunci datează du bla mea viață» de lingvist și de isto- rie al religiilor. Două activități pa- ralele. — Cîte limbi ați studiat io total? — După legendă, s-ar zice că vor- besc cîteva zeci. Falși De fapt, klh vorbesc nici o Limbă străină. Cel mai bine mă descurc in turcă. Dar cînd trebuie să țin o conferință în engle- za, sînt nevoit să o scria în preala- bil. Nu prea mă simt înzestrat pen- tru limbi. învăț foarte repede să le citesc, nu să le șl vorbesc. Apoi le alt foarte repede. Mai ales cu vîrsta. înainte citeam romane întregi în ma- ghiară. Acum mj-ar fi cu totul impo- sibil. Oricum, de studiat am studiat vreo 30 de limbi. — Și anul 1938 a fost un un de ruptură în biografia dv. — Pînă în '38 cam bîjbuam. Atunci. rec:t ndu-mi cartea Flamen Brahman, am fost străfulgerat „Nu. nu ai drep tate“, mi-am spus. Nu eram mulțu- mit de ea. Nu se susținea. Am reluat toată munca de la zero. In iulie am început să mă simt liniștit. îi desco- perisem principiul rapid, dai în mod controlai, metodic. — Ce ați descoperit? — Ideologia trifuncțională. conștiin- ța oricărei societăți indo-europene că. in cadrul ei și în lume, totul se or- ganizează In jurul muncii, războiului și sacrului, tn 1938 am avut un șoc și o revelație. Trebuia să Ies din tra- diția greacă pentru a fructifica o evi- dență: acordul intre tradiția romană, ca cei trei zei ai săi (Jupiter. Marte, Quirinus) și tradiția indo-iraniană a celor trei caste. M-am ocupat atunci mai îndeaproape de forța războinică și de fecunditate. Coincidența dintre cele două vechi teologii mi-a tulburat și angajat viața; am început să stu- diez triada, o structură ierarhizata, în teologie și societate. Abia după ee am avut revelația că triada romană șl cea indiană își corespondcau, am putut trece mal departe. — Vă considerați un intelectual? — Mai corect, an om de știință. Nh scriitor. Pentru mine, an intelectual este... Nu știu ce estet Mi-e groază de cuvîntul acesta. Ar trebui să Me doar un adjectiv, nu și un substan- tiv. In finei un intelectual face gim- nastică cu creierul, așa cum o stea a baletului își exersează picioarele. E frumos cum dansează Patricq Du- pont, nu? Și el e un intelectual care, In felul său, își aplică inteligența, la ceea ce i-a dăruit natura. — Ce anume citiți în afara cărților necesare muncii dv. de cercetare? — Acum am foarte puțin timp pen- tru lectură. Dar recunosc că sînt cam neinstruit în se privește literatura; cea modernă, în special. Acum doi ani. trebuind să stau trei săptămîni In spital, după o criză cardiacă, am profitat de timp ca să-l citesc pe So- focle. Cîteodată îl reiau pe Stendhal, și — cum nit repede — recitesc Roșu și negru, mereu cu aceeași plăcere, eu același interes și. •. cum să spun? @u același „suspans* ca întîia oară. J \EDACTIA Șl ADMINISTRAȚIA: TIMIȘOARA, strada RODNi i telefoane t 3 33 90 gi 3 33 76 (redactor-țef). Manuscrisele n«puN S nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T.R. ; TIPARUL. EXECUTAT LA t.P.B.T. Index: 42.901 Viața politică a țării marcată, în ultima pei de cîteva evenimente deosebită însemnătate । destinele poporului nosti licarea luminoasă a pr< lui socialist prefigurare; tonifiantă a viitorul: munist Toate aceste tante evenimente își strălucitele dimensiun dale, prin contribuția șului NICOLAE CEAI 5 secretarul generai al p lui, președintele RepubI daliste România genia tonalitate politică a — Vă imaginați dvs.? — O parte va fi zată fără să se facă altă parte va cădea ne prin manuale. destinul ..prădată*, vreo refer și alta n — Trebuie că sînteți un M cit, căci dacă ar fi să pr cineva retrospectiv viața ar ci că ați făcut vrut. — Singurul avut o bună in totdeauna toi I meu merit esk i intuiție a situați — Nu ați vrut să vă scrieți noi memoriile? — Niciodată. Viața mea pe care am scris-o. E siugurdw pentru care am trăit N-am fosl torul unul eveniment impoMI ce am avut de spus, am spus k| țile și articolele mele. — Viitorul vă neliniștește? ] — Aș vrea să mai trăiesc d sută de ani. ca să văd ce va q știința, dar nici un minut la q să văd ce se va întîmplă eu a de la care nu aștept nimic. — Sînteți un istoric al Credeți în ceva? t — In nimic. Sînt doar an d tor care caută. Nu cred decUtr torul științei. — Dc ce căutați? — Pentru că sînt un animali anumit număr de neuroni. Cere trebuie să fie gratuită, dezmte șl necesară. Nu se poate (acei Ml-ar plăcea să pot vedea pini aș merge, unde mă vor duce t tarile mele, aflăm decît științei. — Păreți fiind convins cS R într-o fază de in« senin. Proiecte? — Să-mi continui cercetârik. n-o să mal pot. cînd creierul i dea înapoi, aș dori să fiu plec. Singurul meu • merit, q mea rațiune de a trăi este de i deca, de a încerca sâ înțeleg. I nu va mai fi cu putință, nu w avea nici un motiv să râmîp h tă. In românește I. PAN inortante masuri pent lonorului contemporane Ele au in atmosfera dc p efervescență politică nată dc dezbaterea ar se desfășoară în intre tid, cu întregul popor lor de o inestimabilă teoretică și practică, ; țiilor și orientărilor cu Expunerea prezentată rășul NICOLAE CEA la ședința Comitetult Executiv al C.C al P. 29 aprilie a.c., docuine ccpționulă importanță in lumină caracterul științific ai politicii ( și statului nostru, ca in mod crcațoi legită’ rate ale construcției și comuniste la condi crete ale patriei noas Consfătuirea de I activul și cadrele de domeniile muncii org ce de partid și politi la care NICOLAE CE/WȘES tentat o magistrală 1 adoptată, prin Hotărî tetului Politic Execut al P.C.R., ca progran că și de luptă al par întregului popor — recții fertile privind rea pentru întărirea organizatorice și pol ganelor și organiza partid, pentru perf stilului și metodele muncă, in vederea tr neabătute în viață ; lor Congresului al : Conferinței Național titlului, importanța de propagandă și p< colivă tn sprijinul puternice a conștiin ționaro. nl ridicării OR (Continuare in