16 E OELFT ^zitatea, de perfecțiunea iucr ar fi trebuit să scriu", spune i î de a muri. Dar despre toai a scrie Marcel Proust, cu o eludai :Ime și puritate a frazei. Mj sul (găsit de G. Genette) purtlni tura „Bergotte" ar fi atunci c il senzațional. Iată cum 11 ază criticul i „Printr-o Ironie i ;sau doar aparentă), Bergotte a moartea unui scriitor. Mar r putea fi foar te bine er holetari din ? SAPTAMINAL SOCIALPOLITIC Șl LITERAR-ARTIST1C EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ M- ■ în ui căutarea eroul-nara moarte nu este evocată » clare, în această operă (. țeastă pagii.ă nu este de Prora cum o dovedește din plin studii crisului, a lui Bergotte I Pe i arte, ea evocă nu numai prin si •rin numeroase aspecte temati^j aînă la detaliu, celebra pagjnăda a. unde Proust povestește mo» .... Bergotte*.. aci, ce să mal crezi ? Un sind i că e vorba de un joc aiuritori ?lor inventate, de un spectacol i ențel critice, gata mereu să pus ză locurile corn ane ale interpra Pentru că așa ceva propune, d in urmă, Genette î o răsturna ari, de interpretări. Și iată utopii ’Ul romanului în căutarea timp* ardut nu mal pofte fi Mard , ci Bergotte însuși, scriitor w ar timid și care s-a ascuns, anilor, în ipatele personalii regnante a autorului incontesti dar prea curînd istovit — al ii Plăceri și zile". Bergotte a a deci să-și prescrie moartea, a j al dispariției propriului num copertă. Jocul devine din cc‘nd răgător. Dacă în căutarea... ea de Bergotte, caracterul autobiJ al operei dispare iad. mai curM isformă în caracte' „alobiografi?J te povestește viața lui Mărci la persoana întîi, așadar îl punt rcel să și-o povestească .Proust 1 e cumva drept model, iar Ber* conchide G. Genette, devine ■ „negru" al lui Proust. jură de stil, desigur, și orgesian, pentru că . e reprodus, nici mai un tei în ani mult i ațin, textul „descoperit", purtlni :ura „Bergotte". Pagina e absolnt ă, pînâ la ultima virgulă, celei iptiva. doar că în locul numelui te apare de cîteva ori Marcel. Q re atunci tot acest Joc ? Probabil emonstra cu mai mare forță, la iolență, cum un autor este „scris^ 1 moarte, de produsul ficțiuni jrsonajul. Dar aceasta nu e ode? e. Ideea e foarte veche. Cărți ln* u demonstrat (chiar pentru LcH roust) cum Imaginarul precedi cum literatura ajunge, uneori, neargă vieții. Și, pornind tocmai această pagină contra-facută & e, s-ar putea scria mult nu de> moartea Iui Marcel*, ci desprt: e“ sale. Pen.tru că, de la prin aceea a trezirii din somn, Prou lătește, pe sute de file, să moar >are treptat, odată cu cele personaje (bunica. Alberli ire a „femininului" din el) și cu Bergotte. scriitorul ad iță. de fapt, să moară împre va și întîmplă. printr-un ci vieții și al cărții. Bergotte e de^ itor celebru, clasic, clasat. Mărci e fascinat de frazele Iul, 1 S-a identificat într-atît maestru, îneît sene exact ca a obosit, ar vrea să uceniceați li, Ia altcineva, pentru a dev și un altul. Acest nou model s în carte. E un alt scriitor. F însă Cu fraza pulsînd de j izibilă noutate. Să fie Joyce? cea mai tulbură*oare dintre Nimeni nu știe. [ȘOARA, strada RODNEl 1; f). Manuscrisele nepublicali i se fac la P.T.T R. B.T. Index: 42 907 NR. 18 (1105) 6 MAI 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX • 8 PAG., 3 LEI Un magistral Partidul Comunist Român continuator doc ient programatic Sărbătorite într-o atmosferă de emulație și puternic entu- ziasm în întreaga țară Zilele Muncii și ale Tineretului au prilejuit desfășurarea unor importante adunări populare și manifestări cc au relevat unitatea de gînd șl faptă a tuturor oamenilor muncii, elanul lor creator în dorința fierbinte de a da viață obiectivelor istorice ale Congresului al XIII-lea și ilotărîrilor Conferinței Naționale ale partidului. Moment reper în viața politică a țării, ședința Comitetu- lui Executiv al Comitetului Central al partidului din 4 mai a.c. a fost marcată dc magistrala cuvîntarc a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, secretar general al partidului, do- cument programatic ale cărui concepte și orientări de o ines- timabilă valoare teoretică și practică sc constituie în teze ale viitoarei plenare a C.C. al P.C.R., urmînd să fie larg dezbă- tute in organele și organizațiile dc partid, în presă, în între- gul partid. Pornind de la o profundă și lucidă analiză a rea- lizărilor obținute pînă în prezent de la Congresul al XIII-lea și In urma orientărilor date de Conferința Națională ale partidului, Cuvîntarca secretarului general a jalonat căile ce trebuie urmate în etapa ce ne stă în față pentru a elimina toate deficiențele care s-au mai semnalat, urmărind îndepli- nirea integrală a producției printr-o creștere a eficienței eco- nomice și a calității în toate domeniile. Aceasta pc fondul trecerii de la o producție extensivă a economiei la una inten- sivă așa cum stipulează și Hotărîrile Congresului al XIII-lea al partidului. In magistralul document, care face o cuprin- dere vasta a tuturor domeniilor vieții economice, politice șî sociale alo țării, este subliniată necesitatea unei mai bune colaborări între ministere, centrale și întreprinderi, lăsînd acestora din urmă, pe baza principiilor democrației muncito- rești, revoluționare, ale construirii socialismului cu poporul șl pentru popor, întreagă libertatea de a acționa pentru înfăp- tuirea, responsabilă, în bune condițiuni a sarcinilor ce ne revin în cadrul actualei etape de dezvoltare a țării. A fost relevat cu deosebită pregnanță, șl cu acest prilej, rolul do centru vital al partidului, de forță politică condu- cătoare, înțelegîndu-se prin aceasta și îmbunătățirea activi- tății tuturor organelor și organizațiilor de partid, ceea ce presupune o mai activă participare șl o implicare responsa- bilă a tuturor cadrelor partidului la conducerea vieții econo- mlco-socialc a țării. Alături de problemele industriei și ale agriculturii, în Cuvîntarca secretarului general al partidului Iși găsesc un Ioc important și cele ale dezvoltării științei și învățămîntului, mari sectoare chemate direct nu doar la formarea unor cadre de specialiști apți să participe la o eco- nomie în Plină modelare ascendentă, ci și de participare nemijlocită la dezvoltarea tuturor sectoarelor economice pentru angajarea fermă a întregului potențial creator din do- meniile cercetării în întreaga ci paletă dc manifestare. Paul BOGDAN (Continuare în pag. 7) Adriana BA BEȚI ADRIANA PAIUȘAN : Copiii și pacea. al luptei pentru suveranitate națională Ideca de independență, de li- bertate politică, economică, militară, național-statală a re- prezentat și reprezintă una din componentele esențiale ale conștiinței de sine și naționale a poporului român. Este o idee care vine de departe, din isto- rie, își are rădăcinile imple- mentate în gîndirea și simți- rea, în conștiința strămoșilor noștri, care luptau pentru patrie și libertate pînă la sacri- ficiul suprem. Independența și suveranitatea se Integrează în conștiința românească într-o constelație de valori formează o unitate organică indestructi- bilă; In doctrina ideologică fundamentată de secretarul ge- neral al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, sînt relevate cîteva idei-forță care străbat ca un fir roșu istoria poporului român : dreptatea, libertatea socială și națională, independența, unitatea de stat. Ele constituie permanențele acestei istorii, una generînd-o pe cealaltă, una derivînd din alta, toate la un loc sinteti- zează trecutul și viitorul po- porului nostru, alcătuind punctele de lumină ale civili- zației românești, manifestările exemplare ale conștiinței noas- tre patriotice, revoluționare. Acum cînd aniversăm crearea gloriosului nostru partid comu- nist și cuceri ea independenței de stat a României, se cuvine să subliniem cu pregnanță partidul nostru a debutat arena vieții politice a țării un partid profund receptiv .că ca la ideea de independență și su- veranitate națională. Tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU a demonstrat în chip convin- gător că, încă din anii ilegali- tății. Partidul Comunist Român a reușit să se impună în viața politică ca exponent fidel al intereselor vitale ale națiunii române, mai ales în anii luptei antifasciste, pentru integritatea teritorială a României, pentru dreptate națională și socială. că toți comuniștii vor lupta alături de întregul popor pen- tru salvgardarea independenței și suveranității naționale. Parti- dul comuniștilor români avea să probeze puternicele sale sentimente patriotice organi- zînd .șl ducînd la victorie lupta pentru eliberarea de sub domi- nația fascismului Actul Istoric de la 23 August 1944 a consti- tuit un eveniment de însemnă- tate crucială nu numai pentru destinele naționale, ci și pentru soarta continentului european, scurtînd cel de-al doilea răz- boi mondial cu peste 200 de Partidul a mobilizat masele largi ale națiunii Ia lupta des- chisă și hotărîtă împotriva fascismului și a revizionismu- lui, a oricăror compromisuri privind integritatea teritorială a țării. Concomitentxcu marile demonstrații antifasciste, anti- revizionîste și antirăzboinice dc la 1 Mai 1939, în organizarea și conducerea cărora un rol de- terminant l-au avut tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU și to- varășa ELENA PETRESCU- CEAUȘESCU, partidul a cerut guvernelor din acea perioadă să decreteze mobilizarea ge- nerală pentru apărarea integri- tății teritoriale, angajîndu-sc Independența opera eroica a zile și zeci și Un istoria salvînd, astfel, viața a sute de mii de oameni, moment cardinal în politică a României postbelice, care a determinat ridicarea la cote valorice su- perioare a conceptelor de In- dependență și suveranitate na- țională, o redimensionare a acestor principii, o acțiune fermă de afirmare a lor în re- lațiile internaționale contem- porane, l-a constituit Congresul al IX-lea al partidului. Activi- tatea multidimensională, pluri- valentă, a secretarului ge- neral al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, des- Dr. ing. loan AVRAM (Continuare în pag 7) In curgerea de milenii a istoriei poporului român, vo- cația de libertate, demnitate și independență se înscrie ca elementul de permanență și bunul cel mai de preț, întru- .chipînd în chipul cel mai vi- guros voința de a rămîne mereu el însuși, unic și suprem stă- pîn pe viața și pe soarta să. Sub conducerea unor domni și voievozi viteji, însuflețiți de iubirea de țară și neam, româ- nii s-au împotrivit cu neînfri- care tuturor celor care au ve- nit asupră-le cu urgia războiu- lui, cu gînduri vrăjmașe. Lup- tînd cu exemplar curaj, po- porul român a reușit să păs- treze ființa statală a țărilor române, să apsje și să accen- tueze unitatea sa etnică, comu- nitatea tradițiilor, aspirațiilor, credinței, să impună în con- știința lumii nenumărate fap- te pilduitoare de abnegație pentru cauza libertății națio- nale. In același timp, lupta poporului român pentru apă- rarea integrității și suverani- tății țârilor române, a libertății sale politice, a avut și o în- semnătate europeana Incon- testabilă, întîrziind cu multe decenii expansiunea forțelor otomane spre centrul bătrînu- lui continent. Unit în cuget și simțire, acționînd ca o singură voință, poporul român avea să triumfe în dreapta sa luptă, proclamînd la 9 Mai 1877 inde- pendența deplină de stat a României, afirmtnd hotărît ca- racterul de sine stătător al na- țiunii noastre. Deziderat ți al al întregului popor, pendența, proclamată în cu 111 ani, avea să fie esen- inde- urmă pecc- tiuită prin miile de jertfe ale ostașilor români în grelele bă- tălii de pe fronturile sud-du- nărene în cele .șase luni de efort militat și economic, po- porul român a arătat, prin fap- te, că este o națiune pe deplin pătrunsă de conștiința misiu- nii sale istorice, capabilă la orice sacrificii, pentru a păs- tra libertatea țării, pentru în- făptuirea unui ideal ce stăpî- nea, din adîncimea vremuri- lor, cugetele și inimile româ- nești. Războiul purtat de România în 1877—1878 a fost un război drept, de eliberare națională, de înlăturare a oricărei depen- dențe față de puterile străine. Iată de ce purtarea .și spriji- nirea sa au determinat contri- buția întregii emoționantă ș* jafe patriotică. Conștienți că cauză dreaptă, au dovedit un națiuni, într-o vibrantă anga- lupță pentru o ostașii români eroism și un spirit de sacrificiu care au stîrnit admirație și prețuire în națiunii române toată Europa. „Bărbăteasca pă- șire a României pc cîmpul de război, scria un corespondent de presă austriac, a schimbat cu o singură lovitură situația statului român (...) Eroii care țin sus și tare pc cîmpiile de luptă ale Bulgariei drapelul român, împodobit cu laud nemuritori, nu-și varsă în za- dar sîngele lor. România libe- ră și independentă va ocupa cu mîndrie un Ioc în concertul european și măreața ei faptă, împreună cu numele ci, vor fi imprimate in inimile generații- lor viitoare", [ar un observator străin, marto» 1a asaltul redu- telor turcești nu își ascunde admirația pentru vitejia Oști- rii române: „ Trebuie să declar cu franchețe că am ră- mas cu totul surprins dc atîta curaj, eroism și abnegație, vir- tuți demne dc trupe îmbătrî- . nite în bătălii". în timp ce ostașii români sc acopereau de nimbul gloriei nepieritoare in tranșeele răz- boiului, pc întregul cuprins românesc s-a declanșat o cuprinzătoare mișcare națio- nală pentru sprijinirea frontu- lui, înzestrarea armatei, ajuto- Dr. loan MUNTEANU (Continuare în pag. 7) ORIZONT —----------------------------------------------- Codru! Moșneagului Din motive pe care nu mai vreau să le dezgrop. am amînat publicarea cronicii despre cartea lui Damian Izverniceanu, în codrul Moșneagului. Despre Damian Izverniceanu scrie, în ultimul timp, nu numai Ion Neață, autor al se- lecției povestirilor, al glosarului și al postfeței *, ci și Virgil Vintilescu, într-un amplu capitol din Secvențe literare (Ed Facla, 1987, p. 170—185) și Stela Mirel în a sa Culegere de proză bănățeană, I (texte selectate din periodicele bănățene de la începutul secolului al XX-lea). E un moment propice pentru lectura lui Damian Izverniceanu, scriitor despre care lorga a avut cu vi r te bune („Era un Agârbiceanu al Banatului... un martor cinstit al vremii sale"). autor altfel des numit în publicațiile bănățene ale deceniului al patrulea. Și el. la rîndul lui. e un evocator onest de oameni și întîmplări. comentator al datinilor, cronicar al faptelor locului. Damian Izverniceanu e un ghid de nădejde așa cum va fi și Virgil Birou în Oameni și locuri din Banat. Ochiul Beiului, relatare ce deschid» culegerea alcătuită de Ion Neață drămuiește la maximum reveriile literatului jn folosul topografului și al istoricului ; al iubitorului locurilor : .Drumul ne duce la Socolar, un sătuleț revărsat pe coasta dealului în jos și cu uliți oblice. Calea se smulge însă spre stingă și ne duce peste Izlaz spre culmea dealului, iar de acolo mai departe pe sub stînca numită Cetate Aici se văd urinele unei ruine. De aici de sus se deschid frumoase priveliști, tablouri încîntătoare, cu amestec de culori de toate nuanțele pe fond albastru. (...) De la Cetate, drumul face cîteva curbe prin grădini...“ Topograful poate fi fericit, după cum poate fi la fel de fericit citind O noapte pe vapor. Prozatorul cunoaște foarte bine ținutul și nu-și înșeală cititorul. Cel care vrea să descopere Banatul de altădată se poate adresa povestirilor sale, de o remarcabilă fidelitate față de necesitățile de in- formare ale filobănățenilor. Stilul semănătorist aparține nu numai unor reviste, cj și unui tip de sensibilitate, vie în epocă. Iar un pic dincolo de stilul epocii regăsim anecdota amatorului care vrea să-și înveselească publicul : „Cine nu cunoaște mal dc-aproape pe bănățean nu-și poate da seama de firea Iul șugu- beață, plina de spirit și voie bună. Bănățeanul e vesel de-i merge bine, iar de e la necaz își rîde dc el și face glume pe seama pacostei... / Așa era bărbierul Franț din O/*. Pentru un autor de geografii literare didactice, destinate sensibilizării turiștilor în formare, povestitorii de acest tip ar fi subiecții ideali Nu clasicii, nu marii scriitori l-ar oferi șansa vieții, ci autorul regional, articlierul local cate copiază întîmplarea, transcrie fapta suprimînd și ultima posibilitate de indetei minare; bărbierul Franț, știe superspecialistul. a trăit în Oravița (a trăit chiar întîmplarea !) și putea oferi date exacte I Nimic nu poate.fi mai nivelator dorit conceptul de geografie literară manevrat fără discernămînt. Scriitorul ininor spune „geografului" improvizat mai mult — infinit mai mult — decît scrii toiul adevărat, dar dacă vrem ca să realizăm o geografie a literaturii ro- mâne trebuie să începem cu lectura marilor scriitori. De altădată sau de azi. Spre cinstea lor, nici Ion Neață, nici Virgil Vintilescu. nici Stela Mire! nu supralicitează valoarea lui Damian Izverniceanu. Am găsi, dimpotrivă, în aceste studii, multe dovezi de bun simț și multe sugestii pentru alți autori, prea adesea preocupați de liste lungi și amestecate, folosind criteriul geografic cel puțin abuziv. Astfel, demonstrează Stela Mirel, unele pagini ale lui Sorin Titel reiau toposuri existente în prozele lui Damian Izverniceanu sau G. Cătană. Citit așa, prin prisma marelui scriitor, locul pune în valoare contribuția autorilor minori, fără sa fie nevoie a falsifica adevăruri îndeobște cunoscute. Cornel UNGUREANU Ion Gorun, pe numeic său adevărat Alexandru 1. Hodoș, face parte din ca- tegoria prozatorilor sămănătoriști și po- poraniști, preocupați de spațiul rural românesc de la începutul secolului nosr tru, alături de Emi» Gâ leanu, C. Sandu- Aldea, N. N Beldiceanu Ion Dragoslav, I. C. Vissarion. Spiridon Popescu etc. Născut la 30 decembrie 1863. tn locali- tatea Roșia (Sibiu), nepotul lui Papiu- Ilarian își începe studiile liceale la Bra- șov, le continuă și le termină apoi la Sibiu, după car? urmează medicina, abandonată însă în favoarea literelor. A desfășurat o activitate publicistică susținută, semnind, la sfîrșitul secolului trecut, alături de Caragiale șl VlahUță, în paginile revistei ..Povestea vorbei" (1896). A colaborat, de asemenea, la „Adevărul", „Pagini literare". „Univer- sul", „România jună", ,Revista noastră". „Luceafărul". „Tribuna". „Vatra". „Să- mănătorul". „Voința națională" și. desi- gur, la „Viața", unde oartlcipă, în 1894. naștere se vor împlini în ourînd I ani și șase decenii de la trecerea eternitate. 1 Roman R. Ciorogariu (1852—191 fost o personalitate marcantă a u politice românești din Transilvaniii la Memorand și pînă !a Marea Un? conducător al ziarului „Tribuna" (Ai 2 Nicolae Oncu (1843—1914), unuli tre conducătorii „Tribunei" (Aradla a contribuit, de asemenea, ia organ: rea Băncii „Victoria" Iulian NEGRIU București, 17—29 aprilie Iubite D-le Ciorogariu, Acum vreo săptămîna și mai binej scris redacției „Tribune* poporule carte poștală ruglnd-u să rectificeI mai bine să completeze c inform^ totul truncheată pe care a publicai permanențe Ion Gorun commu IULIA DINESCU : Arcadei ’ Damian Izverniceanu, IN CODRUL MOȘNEAGULUI, povestiri. Text ales și stabilit, postfață șl glosar de Ion Neață, Ed. Facla. ^"""""^cronica uterară^^^^ Complexul Electrei Recuperată mai ales de aripa ardelenească a tinerei critici, beneficiind de o modestă, nedrept de modestă receptare exegetică, Domnița Petri nu e, prin aceasta, o poetă mal puțin valoroasă. Volumul său anterior, Celălalt, deschidea o perspectivă la antipodul ironismului colegilor de generație — de unde și re- zci va comentatorilor. Solemnă, adeseori patetică, dacă nu chiar tragică — prin fatalitate, și nu prin opțiune — poezia Domniței Petri pretinde o anume analiza: austeră» sobră, reținută și, abia la urmă, după consumarea ritualului critic, sfios-avîntată. Acestea sînt, în fond, și caracteristicile poeziei sale. Rememo- rarea obsesivă a rănilor trecutului, imaginea mereu prezentă a tatălui mort — iată spațiul mitologic în care se mișcă această nouă Electră. Răzbunarea ei se reduce, desigur, la un pur efect retoric. La o necontenită torturare a cuvintelor. Poemele din Traversare marcată sînt guvernate de o memorie afectivă autoritară, care imprimă fantasmelor lirice un ton de o abia disimulată agre- sivitate. Ochiul vede doar ceea ce-i dictează memoria Dilemele existențiale ale poetei inflamează, instantaneu, pagina i trăind în umbra unor ritualuri cu sensuri precise, poeta nu le mai percepe utilitatea. Ea se situează, deja. într-un alt timp și alt spațiu. Tragicul se diluează treptat, devenind doar o imagine, o stampă încremenită într-un colț al memoriei. în paralel, „frica măruntă" a cotidianului pune stăpînlre pe teritoriul liric. O adevărată zonă (în sensul dat de Tarkovski) populată de imagini risipite și ale risipirii transformă poemul într-un jurnal intim, nu lipsit de stereotipiile și mecanicitatea genului. Demersul presupune o îndepărtare de propria identitate, o autoscopie. o contemplare lucidă, rece, rea — tehnici în care Domnița Petri excelează. Ironia — cînd există — garantează nu suprapunerea planurilor (prin Comentariu implicit), cl disoluția imaginarului și, totodată, a trecutului purtat de acesta. Apelul la formele literare tradiționale (orația, elegia, romanța) mă- rește distanța dintre trecutul, tot mai iluzoriu, și imaginarul -reat de acesta, adăugind șî un grăunte de cinism. Copilăria acționează ca o forță opresivă, iar memoria, sensibilizată, rămîne, pe tot parcursul cărții, locul ideal de captare a suferinței. Hiperbolizate, secvențele de acest tip conferă poemului o aură de irealitate, tulburînd fragilitatea sensului. Netinzînd. propriu-zis. la comuni- care, cît la exorcizare, discursul liric se ermetizează, ajungînd pretextul unor abile mișcări strategice în interiorul sintaxei Articularea, compunerea secven- țelor temporale amintesc, aici, de tehnicile de învăluire, de obscurizare ale lui M. Ivănescu. Mult superioare sînt poemele în care alunecarea în trecut, imposibila desprindere de lumea copilăriei nu sînt mediate de pretențiile lite- raturizării. Șl, mai ales, cele în care poeta devine, prin vocația de tragediană, un paratrăznet al disperării! „mama ghemuită-ntr-un colț /.în Întunericul mașinii își strînge / baticul negru se văd / luminile-orașuluî coborîm / serpen- tine abrupte spre casă // mama e caldă șî mîinile el / pline de pămînt șterg fereastra / ce vrei să vezi mamă ce să mai vezi / ploaia întunericul mamă // (...) dealul de sud unde tata / ce vrei să vezi dumnezeule ce să mai vezi / și mama în colțul întunecat în mașina / coborînd serpentine abrupte spre casă // oare o fi ajuns apa la el mă întreabă / ghemuită în colțul întu- necat / o fi ajuns apa la el mă întreabă / ștergînd în neștire fereastra". La capătul acestei traversări. Domnița Petri se impune ca un nume sigur al poeziei tinere de azi. Mircea MIH/UES * Domnița Petri, TRAVERSARE MARC* A'FA, Ed. Cartea Românească. la un concurs ?*einnînd cu pseudonimul Ion Gorun, elasifieîndu se pe primul loc. Paralel cu activitatea la revistele sămă- nătoriste, colaborează și la „Sburătorul". „Flacăra", apoi la mări e cotidiene ară- dene. „Tribuna** și „Românul", semnînd. uneori. I. G. El însuși u condus ș| fondat publicații Astfel împreună cu Artur Stavri, a redactat revista „Pagini lite- rare" (1899), apoi, cu G Coșbuc. „Viața literară și artistică ‘ (1906). „Astra* și „Războiul popoaieloi" sînt scoase tot de Ion Gorun între 1914—1916 Dintre scrierile sale reprezentative amintim : Cîteva versuri (1901). Alb și negru (1902). Rubmson in Țara Româ- nească (1904). Lume necăjita (1906), Obraze și mășt* (1922). unde întilnim ti- pologii caragialehe ; la acestea mai adăugăm traducerea lui Faust. „Lumea necăjită" din paginile nuvelelor sale e formată din oameni umili, mici slujbași, negustori, gazetari. Proza sa. sentimen- tală și moralistă, are puține calități es- tetice Autorul na operează o selecție a faptelor de viată, ceea ce-i face pe G. Călinescu să-1 amendeze aspru în a sa Istorie a literaturii româna... Prieten și colaborator al lui Octavian Goga. în acțiunile culturale și politice din primele decenii ale acestui secol. Ton Gorun a lăsat și o interesantă co- respondență cu diferit? personalități ale vieții literare șl social-politice românești. Două din scrisorile sale, expediate lui Roman R. Ciorpgariu 1 și Nicolae Oncu 2, au fost cercetat? de noi la Arhivele Statului din Arad. Prima epistolă con- ține rugămintea Iul Ion Gorun adresată lui Roman R Ciorogariu ca „Tribuna poporului" din Arad să completeze in- formația dată eu privir* la acordarea Premiului Năstuiel al Academiei Româ- ne volumului de nuvel? Spre fericire, de Constanța Hodoș, &oț!a sa. Pentru valoarea ei documentară, re- producem prima scrisoare care lu- minează noi aspecte de Istorie Litera- ră românească, omaghbd totodată per- sonalitatea Ini fon Gorun de la a cărui numărul de Paști sau din ajunul Pa: lor, cu data de sîmbătă 4—16 apr: pag. 2, col. I-a. privitoare la Preș Năsturel, că s-au pus la vot douâcL una a unui militar și alta. Radu di Afumați, a d-lui Nenițescu, câ as două fuseseră de altfel respinse del misia examinatoare ș. ir. plen n-w| trunit, de asemenea, nici măcar maii tatea. „Premiul s-a capitelizat" -■ gă informația și cu asta punct liâ mația este incompletă, pentru di Premiul Năsturei, sint ura carte rd mandată de comisia examinatoare,^ un frumos raport al d-lui ic Negruzzi, cu 5 voturi din 7, a fost tumul de nuvele Spr? feridre Constanța Ilodcș. Toate celelalte q au fost respinse, neîntruiind decît l- voturi. In plen, de asemenea, ceaâ carte pusă la vot și despre care ini mația „Tribunei" nici nu pomenea fost, de asemenea. Spre fericire, a-i aici a întrunit cele mai multe vot® anume paritatea Numai In urmi după propunerea unor singuratici im bri ai Academiei. s-& votat șl a$$ unora din cărțile respinse de corni* au fost respinse și de plen Am tugat redacția „Ti i bunei * sâ q tifice informația sa în acest sens caii cel adevărat și poate fi verificat m intrebîndu-se de pildă d. losif Voii membru al Academiei sau oricărei tul, care a asistat la ședința în â tiune. Dar, ori că „Tribuna" n-a pns cartea mea poștală, ori că sunt p* alte considerații pentru care nu al de cuviință a ma1 face această redl care, — ea nu s-a făcui nici pînă ar Știind că D-ta te prenumeri plia cei care dau cel mai prețios »W1 „Tribunei poporului" îmi iau dar i a te ruga să te interes azi d*» această il cere și să binevoiești a mă încunoț..' prin două rînduri desoi e starea lei lui, luînd în considerare dreptatea avem a cere această rectificare In: mele și în interesul adevărului cel buie să primeze totul. Profit de această ocaz’une pentru» ruga să primești expresia admira mele pentru chipul magistral* cu » porți condeiul în lupta națională vl mă crezi al D-tale stimător nestrâmîî Al I. Rodos (Arhivele Statului Arad, Fond R Q rogariu, Dosar n». 20, Filele 144-11 • 30 ORIZONT * DIN EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU Cu privire la unele probleme ale conducerii activității economico-sociale, ale muncii ideologice și politico-educalive, precum și ale situației internaționale Pe ansamblu, putem spune că activita- tea de realizare a planului cincinal, a pro- gramelor pe ramuri și subramuri ale eco- nomiei naționale se desfășoară, în gene- ral, cu rezultate pozitive — deși se mani- festă o serie de lipsuri, o serie de greu- tăți în diferite sectoare de activitate. AvTnd în vedere aceasta, consider că este necesar să analizăm mai temeinic unele probleme ale conducerii și planifi- cării economico-sociale. în vederea stabi- lirii măsurilor necesare pentru perfecțio- narea întregii noastre activități. în concor- danță cu hotărîrile Congresului al XlII-lea și Conferinței Naționale ale partidului. Trebuie să pornim de la concluzia că li- nia generală și strategia dezvoltării sînt pe deplin juste, corespund atît cerințelor obiective, legităților generale, cît șl nece- sităților șl posibilităților dezvoltării pa- triei noastre. Ar / Practica, experiența îndelungată, de aproape 20 de ani. pe care o avem în funcționarea sistemului democrației mun- ci torești-revoluționare. a * autoconducerii și autogestiunii. demonstrează cu puterea faptelor — așa cum am discutat nu o dată — că nu mai este posibil ca activitatea complexă a economiei naționale, a dezvol- tării societății să fie rezolvată numai de aparatul central, neglijîndu-se organele democratice din unități. Sistemul demo- cratic pe care noi i-am creat pornește de la o îmbinare armonioasă a rolului orga- nelor centrale, a planului național unic de dezvoltare economico-socială cu creș- terea răspunderii și atribuțiilor centrale- lor, întreprinderilor, a organismelor de- mocratice. în elaborarea și înfăptuirea po- liticii interne și externe a partidului și statului nostru în toată această activitate trebuie să pornim de la hotărîrile Congresului al XlII-lea. ale Conferinței Naționale, de la prevederile generale ale politicii partidu- lui nostru privind rolul determinant al științei și învățămintului în întreaga dez- voltare economico-socială. Trebuie real- mente să tragem toate concluziile din ceea ce am stabilit, că întreaga dezvoltare de construcție socialistă nu se poate realiza decît pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, ale cunoașterii umane, în general, a legării strînse a științei cu învățămîntul și cu producția, a ridicării continue a nivelului de cunoștințe tehnico- profesîonale ale tuturor oamenilor mun- cii De asemenea, apare necesar ca Acade- mia Republicii Socialiste România, acade- miile de specialitate și institutele centrale și. în general, institutele de cercetare, să participe mai efectiv la activitatea de con- ducere a ministerelor a centralelor, a dife- ritelor unități economico-sociale. în așa fel îneît nu numai să afirmăm, dar să și punem în practică. Tn toate domeniile, im- plicarea activă a științei, a cercetării în întreaga dezvoltare — inclusiv la elabora- rea și realizarea planurilor, a politicii ge- nerale de dezvoltare a patriei noastre. Va trebui să acordăm mai multă atenție în- făptuirii programelor de cercetare și. mai cu seamă, introducerii mai rapide în pro- ducție a cuceririlor științei și tehnicii mo- derne în toate domeniile. Avem, repet, re- zultate bune. dar. ținînd seama de ritmul rapid al dezvoltării științei și tehnicii, al înnoirii produselor, trebuie să fim mult mai insistenți și să lichidăm rămînerile în urmă în acest domeniu. în acest cadru, aș dori să mă refer succint la activitatea ideologică și poli- llco-educativă. Avem fără îndoială re- zultate bune șl în acest domeniu. De altfel, ceea ce am realizat tn toate dome- niile de activitate este șl un rezultat nemijlocit al activității ideologice și po- litico-educative. Dar, așa cum am apre- ciat la Conferința Națională și la re- centa plenară a Comitetului Central al partidului, se manifestă o anumita ră- mînere în urmă. Am înaintat mult în domeniul dezvoltării forțelor de produc- ție. al dezvoltării generale, dar nu în aceeași măsură am asigurat ridicarea nivelului politico-ideologic. al conștiin- ței revoluționare. Va trebui să acționăm tn așa fel ca. într-o perioadă scurtă, să lichidăm a- ceastă stare de lucruri, să facem astfel îneît activitatea politico-ideologică de formare a conștiinței revoluționare, a omului nou. să devină o forță mai pu- ternică, să se transforme, dacă se poa- te spune așa, într-o adevărată forță mo- trice a înaintării întregului nostru po- por pe calea socialismului și comunis- mului în întreaga activitate politico-educati- vă trebuie să pornim de la Programul ideologic al partidului, acționînd pentru realizarea în viaț a tuturor prevederi- lor sale. Este evident că la baza întregii acti- vități ideologice, politico-educative tre- buie să stea concepția revoluționară despre lume și viață, materialismul dia- lectic și istoric, principiile socialismu- lui științific. Să abordăm cu mai mul- tă îndrăzneală problemele ideologice noi care apar, dezvoltarea concepției revo- luționare despre lume și viață. Să tragem concluziile necesare din practi- ca socială, din întreaga noastră activi- tate șl să elaborăm căile pentru înainta- rea întregii noastre societăți. Să studiem și să înțelegem temeinic contradicțiile care se manifestă în so- cietatea socialistă și să acționăm în mod conștient pentru înlăturarea lor. Să nu uităm nici un moment că pro- cesul revoluționar nu s-a încheiat odată cu instaurarea puterii democrati- ce a clasei muncitoare sau cu făurirea socialismului, ci el continuă și va con- tinua, reprezentînd garanția dezvoltării continue a socialismului si trecerii la fău- rirea comunismului Trebuie să pornim de la faptul că socialismul, ceea ce noi am înfăptuit în România, demonstrează cu putere su- perioritatea orînduiri! care a lichidat pentru totdeauna clasele exploatatoare, asuprirea omului de către om Să pu- nem cu putere în evidență în întreaga noastră activitate aceste realizări șl su- perioritatea orînduirli noastre, inclusiv pe baza a ceea ce s-a realizat în dez- voltarea socialistă pe plan mondial ’ Să punem cu mai multă putere și for- ță în evidență justețea politicii genera- le a partidului nostru comunist, care și-a îndeplinit și își îndeplinește cu cinste misiunea istorică, asigurînd înaintarea României pc calea făuririi noii socie- tăți l Să dezvoltăm puternic spiritul revolu- ționar în muncă. în gîndire. în toate do- meniile. să acționăm cu hotărîre împo- triva a tot vorbi și nori mat. a ceea ce nu mai corespunde actualei eta- pe si să promovăm -u îndrăzneală noul, ceea ce se afirmă ca r necesitate a dez- voltării societății. atî‘ în ce privește forțele de producție, cît și tn știință. în învățămînt. în cultură. în întreaga dez- voltare economico-socială » Este necesar să acordăm maî multă a- tenție combaterii cu fermitate a concep- țiilor retrograde, a misticismului Să formăm la toți oamenii, la tineret o con- cepție științifică despre viață, corespun- zător uriașelor cuceriri ale științei, ale cunoașterii umane, care demonstrează justețea concepției materlallst-dialectlce și istorice despre lume, materialitatea lu- mii și dă o persnectivă minunată pentru noi și noi cunoașteri, pentru înaintarea omului spre un asemenea nivel de cul- tură și conștiință care să-l facă cu a- devărat liber, dar și stăpîn, cu adevă- rat, pe destine!- sale, să-i dea posibili- tatea să acționeze * jnod conștient pen- tru transformare lumii, pentru realiza- rea unei lumi mai bune și mai drepte. în acest sens trebuie înțeleasă acti- vitatea de dezvoltare a conștiinței revo- luționare, de formare a omului nou. Trebuie să promovăm mai hotărît prin- cipiile de etică și ecliitate socialistă, să combatem cu fermitate egoismul și in- dividualismul, forme de înjosire a omu- lui, și caic, fără nici o îndoială, sînt o rămășiță a trecutului, a concepțiilor re- trograde, înapoiate, dar demonstrează, încă o dată, rămînerea în urmă a acti- vității politico-educative. în acest sens, este necesar să punem cu putere în e- vidență justețea politicii naționale a partidului nostru, să combatem cu tărie orice concepție naționalistă, șovin istă, să educăm întregul popor în spiritul frăției, al solidarității, al hotărîrii de a acționa în deplină unitate, sub condu- cerea partidului, pentru înfăptuirea obiec- tivelor de dezvoltare a patriei, de ridica- re a nivelului dc trai material și spiri- tual al poporului Să dezvoltăm puternic educația patrio- tică, mîndria față de cuceririle revolu- ționare, să facem să crească răspunderea și hotărîrea de a face totul pentru a contribui la dezvoltarea continuă a pa- triei, la întărirea independenței și su- veranității sale. Totodată, sâ dezvoltăm continuu spiritul dc colaborare șl soli- daritate internațională, de prietenie, cu popoarele țărilor socialiste, cu oamenii muncii de pretutindeni, cu toate forțele care se pronunță pentru pace, pentru progres, pentru independenta și liberta- tea fiecărui popor I în acest sens, est. necesar să aducem uncie îmbunătățiri învățămintului de partid. Mă refer la școlile de partid, le- gat și de ceea cc am spus mai înainte privind pregătirea cadrelor noastre pen- tru a putea să-și îndeplinească funcțiile de conducere în diferite domenii, dar șt legat de necesitatea ridicării nivelului ideologic în general. Trebuie să îmbunătățim activitatea noastră de propagandă, s-o legăm mai strîns de activitatea dc producție și de întreaga desfășurare a vieții în fiecare unitate. Să îmbunătățim învățămîntul po- litic de masă, de ridicare a conștiinței socialiste. în mod deosebit doresc să atrag atenția asupra necesității perfec- ționării și așezării pe o bază mai bună a predării științelor sociale, care trebuie să asigure în întregul nostru învățămînt cunoașterea temeinică a politicii parti- dului, a problemelor construcției socia- lismului, dar și a tuturor problemelor dezvoltării economico-sociale Tn întreaga activitate politii o-educati- vâ va trebui să angajăm cu și mai mul- tă putere uniunile noastre de creație din domeniul literaturii, muzicii, artei plas- tice Ele trebuie să participe activ, prin toate operele lor, la promovarea concep- ției revoluționare, a principiilor socia- liste. a politicii partidului nostru, la ri- dicarea nivelului general de cultură al maselor, Al poporului. Presa, radioul șl televiziunea, cinematografia, teatrul. în general toate mijloacele noastre de in- formare și de*educațic trebuie să-și per- fecționeze activitatea, să o axeze într-o măsură mai mare pe problemele gene- rale ale dezvoltării patriei, ale activi- tății politico-educative de ridicare a nivelului general de cultură al întregu- lui popor Avem tot ce este necesar pentru a asi- gura îmbunătățirea întregii noastre ac- tivități. Doresc. încă o dată, să subliniez că principiile conomice. cadrul organi- zatoric pe care îl avem corespund actua- lei noastre etape de dezvoltare. Avem deja o experiență îndelungată și. pentru noi, nu se pune astăzi problema de a Io aduce modificări structurale, ci de a asigura realizarea lor mai bună și de a lua măsuri pentru a perfecționa conti- nuu activitatea. Pornim de la faptul că aceasta reprezintă o necesitate perma- nentă. de zi cu zi. Nu există nimic care a fost rezolvat odată pentru totdeauna. Permanent să avem în vedere că trebuie să perfecționăm șl să aducem îmbună- tățiri întregii noastre activități, cores- punzător noilor obiective, etapei de dez- voltare pe care o parcurgem în toate do- meniile I ORIZONT Ion Horea ALBUM LIRIC CINA să mesteci mămăliga s-o pul pe cărpător, mai crezi că-i du putință și-acum, și ești datoi. s-o tai cu-n fir de spegmă ori să o rupeți singuri și-n blidele cu lapte s-o astîmpărați sub linguri... ce gînduri sfinte-n tcate Încep să te cuprindă cu aburul ce suie, stăpîn, pînă la grindă ! ... în vremea cinei, focul părea ca un altar. văzut din drumul țării la casa din hotar. Șl APOI voi fi urît ■ câ o salcă bătrină la noi pe rît la noi pe rît voi fi străin nici n-o să-mi pese oricît ați plinge oricît ați plînge și voi ti dus de cine știe așa e legea așa e legea lumea de sus tot o să fie șl fără mine și fără mine șî-apoi, apoi, veacuri și veacuri, alții ia rind alții la rînd RUGĂ apiecați-vă-n ploaie și-amintiți-mi de voi salcimilur* salcîmilor singuri și goi! legânați-vu-n vii turi, scuturați-vă fel plopilor plopilor singuri și goi i să mă-ntorc într-o seară oarecînd, mai apoi* salcîmilor, salcîmilor singuri și goi! de urît o să-mi țineți aurind în noroi, plopilor plopilor singuri și goi! RELIEF SOLAR Carpații, datinile ne sînt crez. Și suflet și-așezare românească! Din piatră știut-a neamul să renască, Vecia din eminescianul vers. Șl verile ne sună în grînare. Fixindu-ne de țăm^ frămîntată Cu visuri, în prezent, ca și-altădată. Cu verbele din stihuri sau din soare. Din pisc privlt-am Dunărea și Marea, Sfînt, ele ne-au încins augusta țară Hotar etern ne sînt. ne sînt și zarea Din Dunăre și pînă pe înălțimi, Pe-un plai cu-aureolă legendară. Fost-a m aici și-aici toî vrem să fim! DRUMURILE TĂRII • Trecutul, viitorul cu line mi le știu, Tu-mi ești a tinereții-ntruchipare. Mi-ai învățat și mugurii să zboare. Cîmpia să abunde-n rod tomniu. Plecăm cu versul serpentin din mituri, îngemănați prin doruri prin baladă... în plete vremea scutură zăpadă. Lin, ni se-adunâ decantări și ritmuri. Iubirea mca-n candoii ți s-o răsfrînge, Augurul sorocitei învieri. Miracolul din crînguri și din sînge. Suim cu zodia țării amîndoi, Urmînd tot constelatele chemări» Cu rădăcina soarelui tn noi. INSPIRAȚIE PE MALUL ARGEȘULUI Mă trag și eu din Meșterul Manole. Ce azi zidesc, cu plingerc, sc surpă. Colosul meu nu poate să-și ajungă Desăvîrșirca-augustelur cupole. Eu — ucenicul, meșterul, alesul — Mistria-o simt cum dibuie, incertă, Ridic, dărim, cald zidul din legendă Șl-osîrdia mea monumentează versul. Iubita-mi n-o zldes< la temelie. Ci sufletul, livrescul, mi-l înalț Avid și jubilînd în poezie! Sclipește templul cu-auritul smalț.,. Și meșterul, cioplind aripi de lemn, Pîndeștc-o stea cu cercănatul semn. Nkolae Romani/ ȚĂRANII 'eleanu IZVODUL In fața mea te Inalți, frumoasă țară, Comoara mea din hronic și din cint, Superbă-n fața mea răsări oricînd Cu demnă măreție milenară. In dimineți, mai proaspătă, mal nouă. Te recunosc cu vechile însemne, 4mi g 1 as u iești melodic in poeme. Hieratică sclipești în ochi de rouă. Iți dărui toată truda mea și ființa, Și-ascult, clar, viitorul elocînt. Verset și hai, pe corzile de-argint. In tine scris-am rostui meu și vrerea. Din tine-mi sorb eternul și credința, Mi-ești seva, elixirul șî puterea! Sfioși, ei trec din veac în veac purtînd pe urnei i semeția acestui neam de sînge dac prin care urcă veșnicia iluniinînd adeseori un crin pe osia stelară ei troienesc un prag cu flori în matca noastiă milenară și tot mai des aud prin vis cum crește grîul în cimpie într-un exod mereu deschis spre faguri grei de rodnicie, veche efigie solară prin care urcă an de ao lumina plinii pentrt tară vegheată zilnic de țăian VATRA ETERNA Ochi aprins în marile iubiri, caier dc astrală simfonie, cer străluminat în ochi de miri, lamură de vis și feerie — troienite sub aripi de stea — sânii trase prin melancolie — toate se petrec sub geana ta sat aromitor de veșnicie respirări de buciume se-aprind, în pridvoare stele se desfac, curcubeie poartă in colind griul privegheat cu flori de mac cît lumina urcă sideral din această amfora de pîine, satul se așează ca un voal . pe columna patriei de mîine NOAPTE ÎN CÎMPIE Tăcerea lumii toată, cît cuprinde străfundul mării și lumina lunii, sub arșița cîmpie» se aprinde într-o corolă albă de petunii prin ochiul nopții curge un caval rotind în cercuri osia stelară spre cumpeni de fîntînă. ca un voal pe care nunți celeste se coboară fantaste orgi aduc peste cîmpic octavele de dor înfiorate și-n tainica lumină reinvio țăranii duși la margine de sate ei se petrec în hore de vecie înveșmîntați in mantie de domn cînd plugul lunii ară In cîmpic cu brazde mari o aripă do somn și tot mai stins acordurile pier în vama unui bucium ar* de șoapte pînă se-nalțâ satele în cer și ca luceferi vii răsar în noapte Ion Rahoveanu REGENERĂRI DE PRIMAVARA Ai rouă pămîntului în priviri Minune sculptată în cinturi, în orizontul înlăcrimat de tîrziu Pe stradă cu tine răsar atît de vii gînduri. Din lăuntrul timpului ne zidim In propriile noastre coduri. Primăvăratice zboruri înviorează ochii Peste fragedele ierbii imbolduri. Chiar fulgere arâ repezi cîmpiilc Arzătoare idei fecunde, Lasă deci temerile cînd cresc bucuriile Către noi, de oriunde, Ochiul extrage din tot poezia, Ce peste moarte rămîne trezia» Lumea o reflectăm izvorînd Universul în propriul gînd. IN LUMINA URCÎND In golfurile ochilor n.el. grele, în cinturi oglindeșta-te tot vie Emblemă firii între brazi și stele, Un rug de muguri sufletul ne fie. Tu concentrezi heraldic universul Rîu nesecat trăind, imaginînd, Inspiri din azuriul iris versul. Tulburător sculptată-adînc în gînd. Noi ființăm spre somnul dintre brazi Și-n iarbă amintit trecutul arde, Ți-am spus iubirea n zece graiuri azi. îți dăltuiesc făptura in balade. Ești la urcarea muntelui lumina, La coborirea rîului dă-mi mîna, In galaxie fie-ne cetate Ostrovul viu al neînvinsei arte. LUMINA BLÎNDĂ Pe strada plină de melancolie Contemplu agreabila ta teamă De judecata-n ochii lumii vie, în Înălțarea ta arteziană. Ce spirit cald în inimi fremătînd. In aripi, sub pleoape din adine ! Treci printre flori ce cresc neîngrădite Și stele ard cu spicele în jos In cruciale ore asifnțite. In umbra ta de gînduri și simțiri Vitraliu complinind cu umbra mea Mi-e umbletul către aceeași stea, Tristeți feline fie să-mi inspiri. Cu astrelo străbatem pe cui ini Și norii pol părea pe gînduri sfineși O, cil sfânmicioși, cît de învinși, Ființă ncsecatulu’ senin I Ajungînd, după lupte grele la margkH nea Budapestei, s-a trecut, începînd cu dc 1 ianuarie 1945, la aprige încleștări I d într-o metropolă în care fiecare cartier, a r fiecare clădire încrucișările de străzi, H parcurile, arenele sportive și chiar ci* ■ mitirele, fuseseră transformate în pu- tan ternice puncte de sprijin Baricade pâ- ceh zite cu foc den* si acoperite de rețete K de sîrmă ghimpată, d-A cîmpuri de mine Ba și capcane a.t., tancuri îngropate, caze- H mate de beton plasate în puncte obliga* I te de trecere, cavouri-cazemate, erau I toate organizate înt -un sistem ingenios, I ? machiavelic, astfel ca pătrunderea In B marele ora> să fie cn neputință. ■ Intr-o ploaie de metal șl sînge, ostași I noștri își făceau curaj, urmîndu-și co-1 mandanțli care Inspirau acea mînie sal-1 valoare, prin exemplu personal, înainjB; tau lipiți de ziduri, tlrîndu-se prin un-1 ghere ferite de gloanțe, printre trupuri ■ ciuruite, .ștergînd ce sînge trotuarele, cu I un curaj care de multe ori nu-l aveau,® pentru a atinge cu orice preț obiectivele 1 încă de la primii paș. făcuți în Buda- 1 pesta. Comandamentul sovietic a cerut I trupelor germane șî maghiare încercuite I să capituleze, pentru evita vărsări de I sînge inutile și distrugeri de valori. Drept răspuns, parlamentarii sovieticii au fost uciși • Și totuși, spiritul de umanitate și ci- vilizație a triumiat Comandantul Corpului 7 armată ro- I mân, generalu Șova Nicolae, a dat or- I din ca populația civilă să fie cruțati salvată și pusa la adăpost, iar monu- I mentele, valorile, protejate. Dealtmin- teri în spiritul fiecărui ostaș exista aed ! umanism statornicit și moștenit, prin1 modul de viață al fiecărui român, al fiecărui om civilizat. Să te bați cu Ina- micul pentru o cauză dreaptă, dar no cu oameni neînarmați, civili, lipsiți de orice protecție, lăsați tn voia soartel, C9pleșiți de suferințe de tot felul, tn cumplita tragedie a războiului necruță- tor. Copii, femei, bătrînl. bolnavi, au fost scoși de sub ruine fumegînde și puși la adăpost, hrăniți. îngrijiți medical. De cîte ori n-am văzut rum soldatii Arhiva Octavian Goga de ia B.A.R. conține manuscrise ale unor opere fini* I te. publicate în volume, dar și variante, strofe răzlețe, frîntun de gînduri. adică material brut, din care, apoi, prin cize- lare, a luat naștere Opera. Unul dintre | cele mai vechi manuscrise pare a fi cel IOC J/Qi C CI Al LVI format dintr-o coală cu colțurile rupte, pe care creionul aproape s-a șters. Da- tează, probabil, din perioada studiilor \ liceale timpurii și cuprinde, firește, veh suri de dragoste. Sint versificări cu to- tul modeste, în care regionalismul sună barbar : „Aș vrea ca batîr num-odată/ Șă-ți mai aud glasul tpgeresc / Cum dicea cu Indrăgire / Te iubesc". Nu nu- mai ortografia este arhaică ci și uneltele poetice sînt primitive in spiritul „cînte- celor de amor" lăutărești, cu tristeți te- ribile. Cum se vede. Goga n-a început, altfel decît toți cei cuprinși de fiorul dragostei juvenile, nimic neprevestind în aceste rînduri rimate stîngaci pe viitorul cîntăreț ai Ardealului asuprit. Sub aceeași cotă (JII Varia, 5) se află două petece de hîrtie și un plic rupt, pe care, după aproape uo sfert de secol, Goga notează strote mult mai izbutite. Datarea se poate face după plic, pe care se mai păstrează adresa destinata- rului (Dlui Octavian Goga / Charlotten- burg / Berlin / Goethe str. 45 II) și data poștei; 4 Dee. 20 Pe o singură strofe intactă. viselor de-argint / Aceeași plic a rămas „Pe smalțul prav s-așter- ne / Și mîna vitregelor vremi / Cenușa aspră cerne". Unul dintre cele două pe- tice de hîrtie amintite conține două stro- fe ocazionale, dedicate, fetițe pe nume Doina metrica populară, poetul sânt joc de cuvinte între denumirea speciei lirice clorului nostru i se pare, unei Recurgînd la face un intere- numele fetei și specifice fol- Doină, doiniță. N-auzi cîntec la portiță, N-au zi cîntec la fereastră ? Să crești marc copilită Și frumoasă tu Doiniță, Că frumoasă-i doina noastră. Doină, Doină. Facă-ți doiniță. Din senin dc Tu să rîzi în Doar destule* A plîns biată doiniță, ingerii cunună boit-albastră I voie bună, nopți cu lună doina noastră, Doină, Doiniță Al doilea pete* de hîrtie poartă în- semnată pe el eu cerneală neagră o de la •oază, prin- să da i în în- iuI de or lup- rea In- ternii- pală, înspre nul aviației nat după un c s c< oraș mare, cu pe care trupele N-am ziua de șată de o atir noasti fost 3 ian pîcla caselor în flăc mergeam cu ăzboi ntru o cai i anga- l minut, imense u cerul fum și pîndea Srea că care se , topea încerca ocivă — un cor- laolaltă îgimen- j ochi Uit In acestui porțile a mai hai Vi- locote- Chiriță ea. spl- In pan- u care i, viața, princi- pro grupa de corn; la un batalion nas cu o santi un depozit de mas după ce nopții îl depă: asalt. Santinel mată, împreur gardă, și o bur la serviciile d maghiare, care aflînd cu stuf făcut inofensi depășiți de lir In după-am • pe cînd ne gas de observare, 1 neralul coman flancul sting ; găt'ura cu Div dusese o defet urmăreau și s! de soldați care ne în spre po vest de Rakos o .șosea de leg; alergat în grai Mi-a căzut Dar s-a sti Strălucind Unei lacrh b) Eu privean Fulgii cum Și pe mîna Ostenit caz Tremurind El s-a stins Strălucind Unei lacrir 1ULIA 1 te du-se F. 4038. Oblicate -noapte 4 sau S pildă ti Zile vei suri I strofă Ipaptc4*. vapoe- hlicate. iă două lin ju- versuri Se observă i dintre prima ș însă, nici ea ni O altă poezie mă definitivă. < după cîte știm, titulată La răsc mediu care a ii M-am opri^ La răscruci Peste much Un drumeț La răscruci S-a uitat dt — Bun noroc ? în cc drum — Uite stau . Vreau s-ak Care duce La repausul ORIZONT La ceasul sărbătorilor de mai 0/ miniaturi 1, după lupte grele Ia mărfii- •estei, s-a trecut, începînd cu 1945, Ia aprige încleștări ropolă în care fiecare cartier, dire încrucișările de străzi, arenele sportive și chiar ci* useseră transformate în pu- ncte de sprijin Baricade pâ- : den* și acoperite de rețele himpată, d» câmpuri de mine a.t., tancuri îngropate, caze- I ?ton plasate în puncte obliga- ere, cavouri-cazemate, erau ii za te înt’-un sistem ingenios, c. astfel ca pătrunderea în ș să fie c” neputință. oale de metal $1 sînge, ostașii ’ăceau curaj, urmîndu-șl co- care inspira» acea mînie sal- in exemplv personal, înain- ie ziduri, tîrîndu-se prin un- ? de gloanțe, printre trupuri îrgînd oe sînge tr otuarele, cu are de multe ori nu-1 aveau, ingp cu orice preț obiectivele primii paș. Tăcuți în Buda- andamcntui sovietic a cerut rmane și maghiare încercuite je, pentru : evita vărsări do e și distrugeri de valori. :puns, parlamentarii sovieti pală, înspre centrul Budapestei. Spriji- nul aviației sovietice a trebuia coordo- nat după un cod special, întrucît, într-un oraș mare, cu greu se putea defini linia, pe care o atingea u oră de oră, zi de zi, trupele noastre. N-am fost deloc surprinși, . cînd în liua de 3 ianuarie, o zi cețoasă, îngro- șată de pîcla de fum a exploziilor și caselor în flăcări, am dat — în timp ce mergeam cu generalu’ comandant și tru o cauză dreaptă spiritul de umanitate și riumîat ntul Corpului 7 armată ro- alu Șovc Nicolae, a dat or- ulația civilă să fie cruțați □usă Ia adăpost, iar monu- dorile. protejate. Dealtmin- tul fiecărui ostaș exista aed latornicit și moștenit, prin dată al fiecărui român, al civilizat. Să te bați cu Ina- u o cauză dreaptă, dar nu neînarmați, civili, lipsiti de .ție, lâsați în voia soartei, suferințe de tot felul. In igedie a războiului necruțâ- Icmel. bătrîm. bolnavi, au sub ruine lumegînde și puși hrăniți. îngrijiți medical ri o-am văzut cum soldați! rupă de comandă a Regimentului 95 I., un batalion din linia de luptă, nas în is cu o santinelă salaszistă care păzea i depozit de materia>e de război, ră- s după ce atacul nostru din timpul lopții 11 depășise, în spatele liniilor de 11 Santinela, surprinsă, a fost dezar- împreună cu cei din Corpul de și o bună parte dir personalul de serviciile de spate ale unei divizii maghiare, care se credeau în siguranță, afllnd cu stupoare, de abia cînd l-am t inofensivi, câ fuseseră de mult depășiți de linia noastră de atac. în după-amiaza zilei de 4 ianuarie, • pe cînd ne găseam la un punct înaintat de observare, într-o clădire cu etaje, ge- neralul comandant și-a dat seama că la flancul sting al divizie, noastre (la le- gătura cu Divizia 9 cavalerie), se pro- dusese o defecțiune Tancurile inamice urmăreau și striveau sub șenile trupuri . de soldați care se retrăgeau în dezordi- ne In spre podul de calc ferată, de la n vest de Rakosfalva, pe sub care trecea o șosea de legătură între cartiere. Am alergat în grabă într-acolo, cu o grupă itavian Goga de la B.A.R uscrise ale unor opere fi în volume, dar și vanan î, frîntun de gînduri. adie it, din care, apoi, prin clze- naștere Opera. Unul dintre hi manuscrise pare a fi cel -o coală cu colțurile rupte, onul aproape s-a șters. Da- bii, din perioada studiilor tril și cuprinde, firește, ver- aste. Sint versificări cu to- în care regionalismul sună vrea ca batîr num-odată/ d glasul Ipgeresc / Cum răgire / Te iubesc". Nu nu- a este arhaică ci și uneltele primitive în spiritul „cînte- •r“ lăutărești, cu tristeți le- se vede. Goga n-a început, oți cei cuprinși de fiorul veniie, nimic neprevestind dun rimate stîngacl pe âreț ai Ardealului asuprit. i cotă (III Varia, 5) se află ie hlrtie și un plic rupt, pe proape un sfert de secol, i suote mult mai izbutite, oate face după plic, pc Păstrează adresa destinau- 2tavian Goga / Charlotlen- n / Goethe str. 45 II) și 4 Dec. 20 Pe plic a rămas *of£ intactă. „Pe smalțul îint / Ace .ași prav s-așter- vitregelo» vremi / Cenușa Unul dintre cele două pe- amintite conține două stro- . dedicate, se pare, unei și cîțiva oameni de la biroul de operații al diviziei. Situația devenise alarmantă. Tancurile inamicului loviseră flancul stîng al Diviziei 9 cavalerie și subunită- țile aflate pe terenul viran de la nord Hipodrom, se retrăgeau, lăsînd flancul stîng al diviziei 19 I. descoperit. Intrâți în panică, unii din acești oameni se în- ghesuiau, împreună cu niște atelaje, pe sub pod, căutindu-și salvarea înapoia rambleului de cale ferată. Tancurile inamicului, urmate de infanterie, ex- ploatau din plin această situație și mă- cinau sau îi ajungeau din urmă și stri- veau sub șenile pe ce: ce se retrăgeau, dezorientați. Am ocupat poziție pe țerasamentul căii ferate și am deschis focul asupra inamicului, reușind să punem cu capul Ia pămînt infanteria inamică. Lîngă mine, locotenentul Grilean Victor, cu o armă automată în mtîm, seceră cu sete în rîndurile inamicului. Un tanc, care încercase să abordeze rambleul, explo- dează ca o bombă de mare putere. Legătura cu grenade și o mină a.t., împinse cu mult curaj de sergenții Lă- pădătescu și Coman sub șenile, iși făcu- seră efectul. La intervenția generalului comandant, o baterie din Regimentul 114 artilerie sovietic intră în poziție și intervine. Cî- teva proiectile bine țintite și două tancuri, cu șenilele în zdrențe, se învîrt ca o sfîrlează pe loc, pînă cînd niște sticle incendiare și mine a.t., mînuite cu iscusință și curaj de oamenii noștri, le transformă în fier vechi, înroșit în flăcări și explozii. Inamicul contraatacat de compania din rezerVa, comandată de căpitanul Diaconu Ion. €s*e dat peste cap și situația se restabilește, nu însă fără sacrificii. Au căzu in această luptă 2 ofițeri, 3 subofițeri și 45 soldați, morți șl răniți. Ne-arr. ales și noi.'cei de la punctul de comandă, cu niște răni vin- decabile „din mers4 Au fost făcuți 82 de prizonieri și capturate tunuri, arun- cătoare de flăcări, arme automate, mu- nițiuni. Pe teren au rămas 4 tancuri distruse. Colonel (r) Aurică SITARU fol- specifice ie Doina ară, poetul ivinte între »eciei lirice Hecurgînd la face un intere* numele fetei și i cunună bolt-albnstră I voie bună. i6p(l cu lună doina noastră la portiță, la fereastră ? r copilită 1 Doinită, doina noastră. IULIA DINESCU : Trăinicie. Mi-a căzut un fulg pe mînă. Dar s-a stins încet-inctet. Strălucind frumos, asemeni Unei lacrimi de poet b) Eu priveam de la fereastră Fulgii cum din cer se smulg Șl pe mina mea întinsă Ostenit căzu un fulg. Tremurînd abia o clipă El s-a stins încet-încet. Strălucind frumos asemeni Unei lacrimi de poet Se observă ușor difeiența calitativă dintre prima și a doaa variantă, care, însă, nici ea nu este pe deplin finisată. O altă poezie care pare a avea o for- mă definitivă, dar care n-a fost inclusă, după cîte știm. în nici an volum, este in- titulată La răscruci și aparține aceluiași mediu care a inspirat cîteva Cîntece : M-am oprit in pribegie La răscruci în Dealu-Mare. Peste muchea cea cu paltini Un drumeț venea calare. Ln răscruci mi-a stat alături, S-n uitat duios la mine : ?te« de hirtle poartă cu cerneală neagr — Bun noroc și bună vremea în cp drum umbli, streine ? - Uite stau asa pe gînduri Vreau s-aleg din trei poteci Care duce dintre e — vitrina purtînd genericul „Circulația cărții — puternic factor unificator pen- tru Țările Române- Aceasta Partidul Ct al luptei p Sub genericul matei române în r fascist- Casa Armate mișoara a organizat întîlniri a unoi război cu publicul data de 3 mal la ca șl în 5 mai la natul- It Marian 1 It. lacob Nicoslevid, Comșa au eoni purtat discuții inie atractive, deseori despre unele aspect boiului antifascist participat, ca și de duse pentru des mișorii. Despre acel mente, în 4 mai la Ca retului a avut loaoU col. ing. (r) Balosin 1 plut. maj. Fulea Uie fl dornici să afle noi i despre tradițiile deal Armatei române. cărturari români TRADB EROISM t (Urmare din pa riptib*! ii uri le. rostite în diferite naționale și inter tratatele bilaterale urată penti u punere ră a conceptelor clab • marele forum al comu români prezintă o ii ilă semnificație teoi practică, națională și i ională concepția statului r președintelui său, suve națională «i de sti inlă un atribut inalie Indiv lumea contemporană, săratele documente idului Comunist Rom rtele prezentate la «le și conferințele i cuvântările președi jeiate de România cu d Iile, stau măr turie cioc a conștiinței independen suveranității naționale a lui român, demons ul șl rolul pe care-l te principii în str liticâ, generală a pari statului nostru. Niciod ie poporul român r PE SCEM TEATRULUI DE i Independent • Tinerețe, prospeliw ruire, dar și ngoare.il va atribute care au dd| li ta tea spectacolului In ziua de 1 Mai de tiștii amatori pe sceni (Urmare din pag. denței și. deopotrivă militarilor răniți, n onorează generația lui de vară Prin for poporului nostru. 1 Uoi n‘rli imperativul moine brie" c'pr'0’’1®’ SUt® ’’ SUte de 1 c.i .H., l.C oameni, din toate str monstrat cea mai euETTxȚu grăitoare expresie a i soclct«11 românești, au rtante sume de bai față de țară, atitudi. . u față de muncă șl vu b; ^inte alimente, dovedit că știu să vwl1' -P®"1™ înzestrarea a bătorile țării cu tot «f »tenua>ea unor lipsur bun. mai curat fl ofran bucure așa cum știulete de localități banaț, ceașcă Pentru oi3i»anHvănehe. Adeziune sînt : Mariana Horevifâ la cauza independent Drăgulescu, colectivul y mân iei, năzuința de li tatori de la 13 Deccai^i unitate naționala au £ la I.C.R.A., scena diaio acțiune de proporții de cultură a test Îd m durlle românilor bă și 2 Mai o șansă sl talransilvăneni și buc< afirmare pentru încurajarea și s rea celor care „se jertfea SCHIMB tru gloria și viitorul ne DE EXPERIEffiF011^11®500* CUm ținea ; rime „Telegraful rome • Oamenii munch&H^1' iunie 18/7. prinderea cinematogmB județului Timiș. locului l pe țară pe ar.l au marcat In acest I Mai, luna culturii Inj^F Ul Timiș, printr-un amfl instructiv schimb de e J ță, ocazie cu rare s-au« să realizeze șl tn anul ll rezultate din cele maii| documen (Urmare din pag. Expoziția retrospectivă des- chisă la muzeu, adunînd lao- laltă lucrări din diferite etape ale creației întinsă pe par- cursul a celor trei decenii de activitate In Timișoara, me- diază o cunoaștere mai siste- matică, mai aprofundată, a pictorului Simion Lucaciu. Ar- tist dotat cu o sensibilitate prin excelență lirică. Lucaciu comu- nică cu lumea m mod empatic, selectînd subiecte pe măsura structurii sale interioare. Ast- fel elanurile tinereții l-au mi- nat către aspectele majore, triumfale, spectaculoase ale unei obsedante realități, pe care pictorul o atacă spontan și sincer. într-o stare de feri- cită exaltare, tn plnze purtînd titluri semnificative ca : Side- rurgie, Șarjă, Carieră. Baraj. Aceste plnze, intr-o cromatică densă. în care pasta este așter- nută cu frenezii aproape ges- tuale, transmit un credo artis- Retrospectivă Simion Lucaciu tic exprimat la o înaltă tem- peratură Figura umană nu pare să-l ispitească pe pictor ; rarele apariții sint aproape de- corative (Pădureanca. Portret). Fără să dezmintă credoul ar- tistic ai tinereții, traseul labi- rintic al creației unui artist — la vîrsta bilanțurilor — con- duce și spre alte direcții. Pic- torul reface pe cont propriu experiența umanității — din- spre exterior către centru sau a maturității însăși. De la exal- tarea realității exterioare el ajunge astăzi să parcurgă, să exploreze meandrele unei alte realități cea interioară. Luca- ciu își decantează elanurile re- trăgîndu-se progresiv din fața imediatului, In căutarea unui intimism filtrat prin sensibili- tate. Modelele naturii — fie că sînt simple peisaje de cîmpie. țărmuri marine sau umile flori în ulcele de pămînt — șînt simplificate In sensul epurării detaliilor superflue spre o esențializare a lor. Puritatea ușor geometrică, uneori voit aridă, .le transformă In semne plastice primind o semnificație vibrantă, admcă abia în relația empatiră dintre suflet și cu- loare. Atașat școlii coloristice românești, Simion Lucaciu este un experimentat șl fin mînui- tor ai acordurilor cromatice, bazate pe contr aste de cald- rece, uneori, pe contrast simul- tan. Culoarea sobră, aparent săracă din pricina predominan- ței griurllor, se deschide într-o bogată paletă de acorduri sub- tile de complementarei Analizind stadiul actua nervoase, pasta grea, I porturilor dintre clasele formînd un relief sgrafl tarile sociale, secrctaru coada pensulei, cu loarei nil ul partidului a si nută direct cu șpaclul țnjwrcsitatea grăbirii prt un anume gestualism ug-omogenizaic a l-a părăsit pe artist a^‘^md. în acest scop maturitate dovedind participare a tuti culoase descărcări oi"--’”11731 vitală, străbătute dc un a femeilor. F.D.U de emotivitate. printr-o activitate su ind de la faptul Lipsită de un piogr tic premeditat const tui Simion Lucaciu faci dentă relația directă simțire și acțiune, ceva din înțelepciunea dezvoltării forței ucție, a proprietăți e de stat și coopi muncitoare a dc să nouă, de proprie ucători al cărei n plitatea neostentativâ cunoștințe generale și meșteșug de veche Căci ce altcev? se poa în fața unei mici pe precum acea Natură s pensule, adevărată itate sporește nec acest sens a fost su intensificarea activit co-ideologice, dinami emizarca formelor i ca, pornind de la de credință, m care e trată înțelepciunea șl bm’11 ideologic al pai meșteșug al artistului? să sc transform torță motrice a formăr Ileana PINII ORIZONT dâmin- acelea •eprin- i* tot ișoara, leț, au ?domi- jr șl eonțl- i avut Stoare mești, și or- din urmă e consacrata 4 nărilor manuscrise ped verși cititori bănățeni i făcut, în timp, pe mq cărților tipărit* în Țâri mâne. Expoziția Bibliotecii ji ne se constituie Intr-un a plar îndemn de aprofunda cinstire a operei culturali sată moștenire șl. deopesi mărturie, de generații ta de cărturari romani. artidul Comunist Român continuator viața asociației TRADIȚIILE EROISMULUI al luptei pentru suveranitate națională (Urmare din pag 1) simțit soarta mai el însuși, stăpîn pe sa. mai deplin conștient ilturii t" din ție, a irășdT ar al liș al ia — area e tn • re- „Un ire° ibu- ente atea □oe- Sub genericul „Eroismul matei române în războit’, i fascist- Casa Armatei dl’ mișoara a organizat o s-n întîlnlri a unor veterd război cu publicul. AstW data de 3 mai. la Clubul!] ca și în 5 mai Ia Clubul j natul- It Marian Dud It. lacob Nicosievici, m Cotnșa au conferențiat ?! I purtat discuții interesanti atractive deseori palpa despre unele aspecte alei boiului antifascist la m participat, ca și despre ha duse pentru despresurare mișoril. Despre aceleași ew mente, în 4 mai la Casa fi retulul a avut lex» o Intllca col. ing. (r) Balosin VktT plut. maj. Fulea îlie cu im dornici să afle noi amâni despre tradițiile de eroim Armatei române. Virată pentru punerea în râ a conceptelor elaborate [marele forum al comuniști- f români prezintă o inesti- aldlă semnificație teoretică practică, națională și inter- inonalâ li concepția statului lostiu. președintelui său, suverani- t a națională femeilor, ale F.D.U.S. ș.a.. Matr-o activitate susținută, pornind de la faptul că pe tea dezvoltării forțelor de podneție. a proprietății soda* fcfe dc stal șj cooperatiste, dau muncitoare a devenit o noua, de proprietar» șl rdocâtorl. al cărei nivel de »tințe generale și de spe- mlitate sporește necontenit, fa acest sens a fost subliniată |i intensificarea activității po- Kko-ideologlce. dinamizarea și aofernizarea formelor ei, pen- tn ca, pornind de la Progra- mai ideologic a) partidului, w.nta să sc transforme într-o brii motrice a formării unei conștiințe revoluționare a tu- turor oamenilor muncii, a for- mării omului nou. constructor lucid și responsabil al propriu- lui să destin, în scopul înain- tării întregului nostru popor pe calea socialismului și comu- nismului. Tn magistralul docu- ment se relevă că. fără o conștiință revoluționară, cu- noscătoare a tuturor contra- dicțiilor existente și în socia* lism, fără aplicarea fermă a tuturor principiilor democra- tismului muncitoresc, fără în- țelegerea profundă și deplină a rolului conducător al parti- dului ca și centru vital al în- tregii vieți economico-sociale a țării nu se poate acționa efi- cient, așa cum este necesar, împotriva a tot ceea ce e pe- rimat, vechi, trenant atît în gîndlrea cît și noastră. Prin ampla și liză făcută, prin în activitatea profunda ana- indicațiile cc jalonează activitatea din toate domeniile vieții politice, oco- nomice și socialo a țării, Cu- vîntarea secretarului general al partidului la ședința Comi- tetului Executiv pune în lumi- nă necesitatea stringentă a aplicării tuturor botărîrilor ela- borate de Congresul al XIII- lea și Conferința Națională ale partidului pentru o lărgire a democrației noastre muncito- rești în toate domeniile, prin- tr-o sporire a spiritului revo- luționar al fiecărui om al mun- cii. țărani nymcitori, intelec- tuali, pentru promovarea nou- lui, urmărind înfăptuirea neabătută a programelor de dezvoltare a pat» ici. de ridica- re a gradului de civilizație, a bunăstării materiale și spiri- tuale ale poporului Ampla și complexa analiză făcută, tezele de o inestimabilă valoare teoretică și practică expuse fac din magistrala Cu- vîntare a secretarului gene- ral al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. un document de o excepțională valoare ce jalonează 'cu luci- ditate și profundă responsabi- litate istorică destinul luminos a! României socialiste, partici- pantă activă Ia schimbul inter- național dc valori, ferventă luptătoare pentru pacea progresul întregii omeniri. îi mîine cine ne va urma? E o problemă firească, nu? Din grupul laureat fac parte Cornel Olariu. Bogdan Pomorișaț, Sorin Bogdan și Mirel Butoi. Părerea mea — și juriul a confirmat-o — este că acești băieți sunt talentați și, prin muncă, sub o îndrumare atentă ne vor oferi mari satisfacții intr-un gen muzical in care, repet, azi găsim prea puține elemente tinere. După cîteva concerte prin mai multe orașe ale țării, vom face probabil înregistrări la RTV, pregă- tindu-ne de pe acum pentru confruntarea de la Costinești din luna august. • impresiile de la Sibiu îți sînt încă proaspete in memorie. Ce ți-a reținut atenția la actuala ediție ? • In primul rînd aș re- marca nivelul profesional al lui Eugen Gondi. se știe, un percuțio- nist de clasă internațională, a cărui evoluție alături dc alți instru- mentiști de elită din străinătate a constituit un adevărat regal. Mi-au plăcut concertele grupurilor noastre „Trialog*. cu solista Anca Parghel, ..Opus 4“ cu Dan Mîndrilă, tandemul constănțean „Creativ- cu Harry Tavitian și C. Stroe. Dintre oaspeți, mi-au lăsat o bună impresie formația poloneză a saxofonistului .lan Wroblewski, grupul elvețian Alpine Jazz Herd". acesta oferind însă piese supra- saturate de elemente'folclorice, grupul Das Pferd" din R.F.G. „operînd* cu trompetistul de excepție Barry Beckett din Barbados, de o deosebită mobilitate, fără cantonarea intr-un spațiu restrictiv, care a caracterizat unei»» prezențe, o Mulțumesc. Petru UMANSCHi tele viziune DUMINICA, 8 mai 1988 : 11,30 Telex. 11,35 Lumea copiilor. 12.40 Din cununa cintecului românesc. 13.00 Album duminical. 15.00 închiderea programului 19,00 Telejurnal. 19,20 înaltă răspundere pentiu prezentul șl viitorul națiunii. 19,40 Odă partidului biruitor. 20,20 Film artistic : „O lumină la etajul zece-. 21,50 Telejurnal. LUNI, 9 mai 1988 : 20.00 Telejurnal. 20,25 Memoria documentelor. 20,40 Un brav popor unit și suveran. 20,55 Patriotismul — adevărul de fiecare zi al faptelor noastre. 21,20 Tezaur folcloric. 21,50 Tele- jurnal. M \RTL l<> moi 1988 : 20,00 Telejurnal. 20,20 Priorități în economie 20,35 Teatru TV: „Căsnicia nu-i o joacă-. 21,50 Telejurnal. MIERCURI, 11 mai 1988: 20.00 Telejurnal. 20,25 Priorități în eco- nomie. 20.45 Tribuna TV. 21,05 E munca suprema emblemă 21.20 Omul și sănătatea. 21,50 Telejurnal. JOI. 12 mai 1988 : 20,00 Tele- jurnal. 20,25 Priorități în economie. 20,45 Zidiri pentru istorie. 21,00 Roman foileton : „Prietenii nu se aleg-. 21,50 Telejurnal. VINERI, 13 mai 1988 : 20,00 Telejurnal. 20,25 Priorități în economie. 20,40 Educație juridică — răspundere cetățenească. 20,55 Cadran mondial. 21,10 Serial științific: „Univers, materie, viață-. 21,30 Laureați ai Festivalului național „Cîntarea României-. 21,50 Telejurnal. SIMBATA, 14 mai 1988: 13.00 Telex. 13,05 La sfîrșit de săptămînă. 14,45 Săptămîna politică. 15,00 închiderea programului. 19,00 Tele- jurnal. 19,15 Teleenciclopedia. 19.40 Steaua fără nume. 20,40 Film ‘artistic : „Pinky-. 22.20 Telejurnal. IJeana P1NT1UB Proletari din to^le tSrfl r— ।—-------*— — "• ORIZONT OPERA TONICA hui l&ldore D HANNS CIBULKA Rădăcina are nevoie măcar de (R. D. Germania) Ca Ca MATER TERRA un strop de rouă simtă șl ea binefacerile dimineții, stea cît mai aproape de răsăritul soarelui VLADIMIR CERKEZ (R.S.F. Iugoslavia) MIKOLA SENHAIVSKI (U.RS.S.) POEMELE P’ Cil JACulJLS PRtVERl (Franța) Și să îmbrățișeze tot pămîntul din Juru-L Desigur, fiecare suflet Are nevoie șl de clte o picătură de rouă Ca steaua-i să licărească șl să nu eadă în marea somnului, Ca fără frică să se scalde în toate negurile Și în juru-i să scapere jerbe de setatei ale binelui. Fiecare om are nevoie de un strop de rouă Ca să-și potolească setea, Ca să se vadă în fel și chip în oglinzile lui fermecate Și să-i vadă pe copiii noștri alături de soare. Nici un colos de piatră mtnat orbește de pe pămînt de legea gravitației nu bate destul de departe ca să înconjoare cu respirația lui soarele Pămîntul nu pot să-1 trădez căci am nevoie dc o mamă ca să fiu om. cu zidurile Vrei să trăiești într-o casă — pulberi minate de vînt căpriorii de aer ? intre nu Toți sorii ce ard Orion șl-Andromcda prețuiesc la un loe cît viața. în românește de Carmen POPESCU în românește dc Ștefan TCACIUC TEATRAL HINERA« VIETNAMEZ „o LMM Teatru! popular („HAT CHEO") Spectacolul popului de teatru denu- mit fn original „Hat Cheo* este o artă străveche, gustată cu plăcere de public fi In zilele noastre. Am vizionat cîteva astfel de spectacole ln Interpretarea Teatrului popular din Hanoi. Subiectele sint șl ele străvechi. Iată cîteva exem- ple. Spectacolul cu piesa anonimă ^Domnișoara Mau merge la pagodă*. Mergind la pagodă, pentru rugăciuni, domnișoară Mau, fiica unui moșier, în- tllnește un tlnâr chipeș de care se în- drăgostește pe loo. Lasă șl rugăciuni și totul fi ttnărul. încearcă să intre In vorbă cu Acesta, de condiție mal modes- tă, slujitor pe moșia tatălui său, cunos- cînd-o pe fată, refuză curtea pe care aceasta i-o face. Domnișoara Mau este profund indignată și se întoarce acasă. Neputînd rezista însă dorințelor, își pro- pune să-1 seducă pe tînărul slujitor al familiei. Dar tocmai se aude venind ta-’ tăi și fata ÎI ascunde ne slujitor sub un coș uriaș. Dar bătrinul moșier surprin- de repede adevărul. In pofida declara* ții lor insistente ale fetei. Moșierul lo- vește cu eruzlme „In eoș“, ca intr-o tobă. Apoi îi dă băiatului simbria șl-1 gonește din casă. Tlnărul Na căci așa se numea slujitorul, protestează. îl aruncă moșierului banii tn față și plea- că, spre marea tristețe a domnișoarei Mau. Piesa intre cele mai populare din repertoriul acestui teatru/ era Interpre- tată, ia acel spectacol de pe scena ha- noieză, de actrița TU ANA TRAM și actorii VAN CHINH și HONG THE că- rora li se adăugau doi cîntăreți. Un alt spectacol de teatru popular se Intitulea- ză „Salvarea reginei Tuong" șl el este o dramă veche. Spectacolele „Domnișoara Mau merge la pagodă4, „Salvarea reginei Tuong44 ca și „Mauh Suong puternio cum e un cal- am avut șansa să .e vizionez atît in interpretarea unui colectiv al teatrului din Hanoi dar și tn interpretarea și ver- siunea regizorală (Intra citva diferită) a colectivului care le-a Interpretat In 1984, In tuineal întreprins tn Europa. Spectacolul din urmă a fost interpretat de un singur actor — Minh Ngoe șt a durat 20 dc minute). Ce s-ar putea spune despre teatrul popular (Hat Cheo) ? Subiecte vechi, tradiționale, cu autori necunoscuți sau cu texte de autori necunoscuțl cărora li s-au adăugat texte populare. Scenariile au suferit modificări in timp atît după dorința unor regizori, cît șl după cea a unor actori Din numeroasele scenarii, cîteva se preiau șl astăzi cu predilecție, fie datorită mesajului lor umanist, fie datorită spiritului lor satiric la adiesa moravurilor și năravuri’or claselor avu- te din trecut. Ele posed? o limbă veche, pe care mulți spectatori, mai ales tineri, aproape că n-o înțeleg Costumele lor www COLEGIUL DE REDACȚIE: ; ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PÎRVU, CORNEL UNGUREANU UN OM ÎȘI AMINTEȘTE RĂZBOIUL Sîngele meu s-a vărsat chiar șl-n locuri unde n-am fost Urmele tălpilor mele s-au împrăștjat Oh, Caracatiță, privește-mă i spune omul in bți oglinzii, bălăngănlndu-șl brațele, dînd din tniii tremurind din degete. Caracatiță In propria sa priviri, omul-caracatiți am în oglindă șl tentaculele sale trandafirii, palide । fremătătoare, se crucesc îndrăcit Ogiinda-I un acvariu în care on» caracatiță s-a zăvorit Iar Iar Un Ce Ca Nu La — frunze-n noroi iubirea s-a stins deși n-am iubit niciodată podul ce duce spre fratele meu s-a prăbușit, cer plin de stele în locul acoperișului casei, fel de poet sînt eu dacă nu mă pot exprima o pasăre prin cînt ca o frunză prin foșnet știu unde-s născut unde voi fi îngropat care cot de drum sub care colnic Acvariul este luat dc mareea cea nun Omul caracatiță descoperă înfriwg măturătorii 4 maro care îl aruncă pe usca! împreuna a ultimele deșeuri atomice amestecate cu oseminte; dc la Trafalgar, de la Pearl Harbour. de pe Titank a id Ce fel de om sînt cu un orizont cenușiu Un blestem sub coroana de stele Ce fel de monstru dacă pot trăi Șl crea acest imens cimitir. în românește de Iustin POPA Și atunci dansează și cîntă bireotk de carne șl de 3^1 oamenii-broaște și oamenii-cașaM Și această operă comică-i isprau apei cea mai trăzniti sînt croite după stampele timpurilor tre- cute, cu un colorit viu, bogat ornamen- tate. Se folosesc mult și măștile, precum și păpușile. Așa, spre exemplu, specta- colul „MANH LUONG — puternic cum e un cal* este interpretat de un actor, care face pe omul-cal și o păpușă mare reprezentlno o femele, pe care o poartă In spinare. Acest spectacol e de fapt mai mult un balet, în tare cuvintele au puțină însemnătate. Ca acteristica aces- tui teatru constă !n faptul că derularea subiectului, jocul actorLor sînt însoțite* de cînt, de o mică orchestră populară sau. pur și simplu, actorii își cîntă replicile ca în spectacolul european de operă sau operetă. In același timp, multe scene își comunică mesajul prin dans. De aici și faptul că actorii teatru- lui popular sînî de fapt artiști de o for- mație complexa, actori, cîntăreți, dan- satori, marionetist». La dezvoltarea și perfecționarea acestui Ujf de teatru un rol major l-au avut, de-a lungul mile- niilor, țăranii din Delta fluviului Roșu, în spectacolul de teatiu Cheo nu este nevoie nici de scenă, nici de decor. El se joacă, de regulă, Ut aer liber, în cadru natural, in piețe publice din sate și orașe, în mijlocu- sutelor de specta- tori care se adună să privească. Firește, spectacolele despre care am vorbit le-am vizionat pe scene de teatru, sub luminile reflectoarelor, dar fără decor. Doai cu ceva elemente de recu- zită. Mica orchestră de instrumente populare aflîndu-se în stingă sau In dreapta spațiului du joc, acompaniază pe actori, pe cîntăreți și joacă, atunci cind e cazul, rolul de figurant colectiv, accentuînd un efect de scenă sau o idee ori comentînd prin grimasă ori gesturi personajele d*> pe scenă. In Istorie, acest teatru, care nu de pu- ține ori a criticat sevei pe regi, pe feu- dali. a avut destule de Indurat. In 1437, spre exemplu, un ordin regal interzicea să se mai joace teatrul Cheo. O renaș- tere spectaculoasă a cunoscut acest gen de teatru după 1945. în Nord. Iar mai tîrziu și In Sud. Dintre spectacolele «v piese de teatru popular pe care le-am văzut de-a lun- gul a patru ani de contact cu viața cul- turală vietnameză rezultă fără putință de tăgadă că bufonul aenumit „HE“ re- prezintă personajul cel mal important, personajul central al tea tini Iul „CHEO-. în românește de Carmen BLAGA Istoria teatrului populai vid demonstrează eă bufon d, ca pe» apărut odată cu însuși acest geai adică prin secolul zeca. El se q în original „HE CHEO". Tcatrăl Iar s-a înfiripat, integrînd de * început cîntece și dansuri, pred formula comică „TRO NHAT, ra In a repeta de îndată cuvinte!» pentru a-l lua în derîdere, pena ironiza. Bufonui a adăugat a meroase elemente între care !nd ția, foarte apreciate de publici a devenit un procedeu scenic, si rată sui să de îmbogățire 8 W Cheo. In spectacolul de teabi| CHEO* bufonul este cb totul li improvizeze cît îl ține talentul pi citatea creatoare, inteligența de i ploata textul folcloric, rec sălii, calitățile sau defectele ale partenerilor de scenă. Reflectînd oameni de cai drojdia societății, bufonul publicului spectator o stare de nentă bună dispoziție pe para tregii reprezentații. Acest pere rodul gîndirii și sensibilității esi poporului vietnamez, ea și ale ai poare asiatice, este întruchipare lui sarcastic, îndreptai împotri dalilor, colonialiștilor, * tuturor societății, de-a lungul vremilor Satira bufonului („HE*) ținto stîlpul infamiei ipocrizia, excit șarîatania precum șl alte tare atîtea practici condamnabile din timpurile. Rîsul bufonului din vietnamez de tip Cheo este ln timp expresia spiritului popular, sănătos, prin care poporul își vitalitatea eterna El străluce ascuțită inteligență, are mult I te cunoștințe, din toaU domer pînește legitățile psihologiei fapt evident nu numai prin dar și prin fiecare gest, fineai f i ?care replică ori monolog. Prin arta personajului He « cu putere certitudinile maselor răni și alți oameni al .n uncii, i mul molipsitor al acestora, in tele bune sau in cele tragice co rile, siguranța acestora că va tăria să învingă greutățile vieți cele impuse de stăpîml de allâdt Recenta Expunci reprezintă și pentru fundamental ; artiști substanțial la proces avînturilor revoluție realiza prin elaborar idealuri înalte, pe n epoci. Profilul inora forța faptelor accsto știentă la binele co construcție în țara n ambianța grandioase nedezmințit al popor de foc în pagini insr o cronică a acestor c a stimula aspirațiile lor valoare, contribui (actor conștient, con Pentru a avea forța elaborată la tempen nicntul stenic al pa eficiența imediate. G activității zilei și t< contactul cu problen noastră misiune, o î: tivă a unei opere de marele dialog al nați IULIA DIN ESC Constantin PO' Germinații REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ; TIMIȘOARA, strada RODJ Telefoane î 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele neptiM nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T.R. TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index t 42 907 'elaH din torte târHe. untțl-v^ 1 QUES PREVERT (Franța) OPERA TONICA hal Lsldore Ducass* UHAMINAL SOCIAL-POLITIC $1 LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ acatiță, privește-mă 1 spune omul în fața bălăngănlndu-și brațele, dând din mîini. id din degete. iță în propria sa privire, omul-caracatiță apare idă șl tentaculele sale trandafirii, palide și toare, se crucesc îndrăcit. i un acvariu în care omul ă s-a zăvorit. NR. 19 (1106) 13 MAI 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX • 8 PAG., 3 LEI iN SPIRITll indicațiilor și orientărilor tovarășoloi nicolae ceaușescu I este luat dc mareea cea mare, racatiță descoperă înfricoșat măturătorii de care îl aruncă po uscat împreună cu le deșeuri atomice amestecate cu osemintele Trafaîgar, de la ’earl Harbour, de pc Titanic, O artă a idealurilor inalte UN NOU MOD, REVOLUȚIONAR DE GÎNDIRE Șl ACȚIUNE i dansează și ciută sirenele dc carne și de apă, i-broaște și oameniLcașaloțL tă operă comică-i isprava apei cea mai trăznită în românește de Carmen BLAGA •ia .teatrului popular vietnam strează ei bufon d, ca personaj.I . odată cu însuși acest gen de aitfl prin secolul zece. El se nu final „HE CHEO'. Teatrul i înfiripat, integrând de la t cîntece și dansuri, precum a comică oTRO NHAI*, consta epeta de îndată cuvintele a-l lua în dcrîdere. pentru » . Bufonut a adăugat alte i e elemente între care improvț irte apreciate de public, șl nit un procedeu scenic, o adei irsă de îmbogățire a teat în spectacolul de teatru bufonul este ea totul liber izeze cît îl ține talentul și creatoare, inteligența de a textul folcloric, receptiviu ilitățile sau defectele actoncc^ tenorilor de scenă. ctînd oameni de caracter, fta societății, butonul crcea lui spectator o stare de perna >ună dispoziție pe parcursul (s eprezentațu. Acest personaj es tndirii și sensibilității estet ul vietnamez, ea și ale altor j siatice, este întruchiparea rt îastio, îndreptai împotriva ă colonialiștilor. - tuturor relc ii, dc-a lungul vremilor. bufonului („HE") țintuiește infamiei ipocrizia, excrc ia precum șl alte tare i ractici condamnabile din e. Recenta Expunere a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU reprezintă și pentru membrii uniunilor de creație un reper fundamental; artiștii, scriitorii sînt chemați să contribuie substanțial la procesul de formare a omului nou sub semnul avlnturilor revoluționare. Acest deziderat firesc se poate realiza prin elaborarea unor creații animate la rîndul lor de Idealuri inalte, pe măsura aspirațiilor și realizărilor acestei epoci Profilul moral al personajelor trebuie creionat prin forța faptelor acestora, zămislite printr-o contribuție con- știentă la binele colectiv. Ia opera măreață în curs de construcție în țara noastră. Vocațiile colective sc reflectă în ambianța grandioaselor obiective cc demonstrează geniul nedezmințit al poporului nostru ; transpunerea lor cu litere de foc în pagini inspirate, valoroase, nu va reprezenta doar o cronică a acestor ani eroici, ci va avea forța emulativă de a stimula aspirațiile oamenilor, de a-l ridica la adevărata lor valoare, contribuind la transformarea fiecărui om într-un (actor conștient, competent, în angrenajul valorilor sociale. Pentru a avea forța aceasta, însăși creația literară trebuie elaborată la temperatura înaltă a exemplarității, cu senti- mentul stenic al participării depline și cu intenția unei eficiența imediate. General-umanul se desprinde din detaliile activității zilei și tot astfel marile opere s-au născut din contactul cu problemele vremii lor. Actualitatea este nobila noastră misiune, o îndatorire de onoare și singura alterna- tivă a unei opere de interes și audiență caro să contribuie la marele dialog al națiunii socialiste. Rîsul bufonului din teab ez de tip Cheo este în acel piesia spiritului popular, sten prin care poporul își exprii >a eterna El strălucește de inteligență, are mult fler, mu> tințe, din toata domeniile^ legitățile psihologiei un dent nu numai prin rlsul in fiecare gest, fncare miș ri monolog. rta personajului He se afir e certitudinile maselor de ilți oameni ai uncii, optim ? ipsitor al acestora, în momefr î sau in cele tragice, convinge vranța acestuia că vor avea Învingă greutățile vieții JH use de stâpînd de altădată. ■ IU LI A DINESCU : ORIZONT Vocații creatoare hi conexiunea amplă a lumii, necesar e Registrul laig de-avînturi, temperamente vii. înstăpânind rațiune, acțiune și visare Și modelând chiar timpul spre-na fi". „a deveni". Un om mereu e-o șansă și-o-ntreagă primăvară Și-i necesar oricine-n acest context sublim De unice creații, în care sc-ntrupară Vocațiile noastre, cu care ne mândrim. Fiece om un cosmos și o planetă fie. O conștiință trează și o știință-n mers; Doar astfel se-mplinește un sens pe-această glie Și-n spirit se cuprinde întregul univers. Constantin POTÎNGA OARA, strada RODNEl . Manuscrisele nepublla fac la P.T.T.R. ț T. Index*. 42 907 Germinații Ne cheamă-această eră spre a rosti „prezent0 Și ni-e profundă pildă de viață exemplară. Al nostru președinte șl omul eminent; întreaga sa lumină și-o dăruie spre țară. Lucian BURERIU In strinsâ concordanță cu înfăptuirea obiectivelor funda- mentale ale mersului ascen- dent al societății românești, ale dezvoltării sale multilaterale, Partidul Comunist Român, se- cretarul său general, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, ac- ționează constant și cu fermi- tate pentru perfecționarea or- ganizării și conducerii vieții social-politice, pentru dezvol- tarea și valorificarea plenară a cadrului democrației noastre revoluționare, muncitorești. O cerință de mare impor- tanță a actualei etape de dez- voltare a societății noastre, așa cum sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, este promovarea unui mod, revolu- ționar, de gîndire și acțiune în toate domeniile dc activitate. Un astfel de spirit caracteri- zează Expunerea pe care tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU a ținut-o recent în cadrul Co- mitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.. orientările și indicațiile formulate avînd o inestimabilă valoare teoretică și practică pentru dezvoltarea și perfecționarea societății noastre, acest magistral docu- ment reprezentînd și o contri- buție de substanță la dezvol- tarea teoriei socialismului ști- ințific. Analizind problemele în spi- ritul revoluționar ce caracteri- zează întreaga activitate a partidului nostru, magistrala Expunere rostită de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. con- tureazii nu numai sarcinile imediate, dai și de perspecti- vă, abordînd problemele spe- cifice, interne, intr-o perfecta corelație dialectică cu contex- tul vieții internaționale. Pornind do la cerințele ac- tualei etape de dezvoltare a societății noastre, de la marile realizări obținute, fără a eluda existența unor lipsuri și greu- tăți în diferitele sectoare dc activitate, se evidențiază nece- sitatea unei analize mai temei- nice a problemelor conducerii și planificării economico-socia- le, în deplină concordanță cu exigențele impuse de cuceri- rile științei și tehnicii, de ne- cesitatea perfecționării conti- nue a activității de planificare în economia noastră. Aceasta presupune și o creștere a efi- cienței activității unor orga- nisme centrale, respectîndu-se cu strictețe principiile de con- ducere și planificare pe baza autoconducerii, autogestiunii, prin funcționarea cu deplină răspundere a organismelor de- mocrației muncitorești, revolu- ționare. Conducerea științifică a so- cietății, perfecționarea meca- nismului economlco-financlar cît șl creșterea mai accentuată a eficacității activității eco- nomice fac necesară continua- rea procesului de perfecționare a activității stătu iui, a organe- lor sale. îmbunătățirea activi- tății de conducere și planifica- re în toate domeniile economi- co-sociale, implică o mai bună organizare a muncii, o mai rațională repartizare a cadre- lor, a activului, a forței de muncă, precum și întărirea Conform unei astfel de conducerea de către trebuie să fie vie, să viziuni, partid se con- disciplinei turor. Partidul acționează și a răspunderii tu- Comunist Român în mod constant pentru dezvoltarea democrației socialiste în țara noastră, pen- tru amplificarea și valorifica- rea deplină a acestui cadru al vieții noastre politice șl sociale. Referindu-se la aceasta, tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU spunea : „Avem un sistem larg democratic — consilii muncito- rești, organisme județene, con- silii naționale pe domenii, con- grese și conferințe naționale periodice, care, în cei aproape 20 de ani de funcționare, și-au dovedit pe deplin justețea și superioritatea*. Trebuie — așa cum sublinia secretarul gene- ral al partidului — să acțio- năm cu fermitate, în continua- re, pentru perfecționarea aces- tora. Organismele autoconducerii muncitorești, care au acumu- lat deja o experiență pozitivă, reprezintă într-adevăr cadrul propice necesar creșterii apor- tului tuturor oamenilor mun- cii din țara noastră, la condu- cerea societății, aceasta avînd la bază tripla lor calitate dc proprietari, producători și be- neficiari Este subliniat cu pregnanță rolul științei -și învățămintului, nefiind posibila o conducere și o participare eficienta fără cu- noștințe si competente temei- nice. O cerință de maxima impor- tanță și actualitate constă în ridicarea nivelului tehnic și calitativ al produselor. Aceasta privește atît mijloacele de producție cît și bunurile de consum. Pentru aceasta se im- pune adoptarea unor măsuri energice de asimilare de noi produse, de îmbunătățirea ca- lității acestora. Practica construcției socia- liste în țara noastră relevă justețea tezei cu privire la ne- cesitatea creșterii rolului con- ducător al partidului în so- cietatea noastră. în realizarea obiectivelor adoptate de XlII-lea Și Națională a și orientărilor Congresul al de Conferința partidului luna decembrie anul din tre- cut. In concepția tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU rolul conducător al partidului a cu- noscut și cunoaște determinări calitativ noi, indisolubil lega- te de continuarea pe plan su- perior a procesului revoluțio- nar, legat de implicațiile știin- ței și tehnicii contemporane. cretizeze în exercitarea efec- tivă, de către fiecare organi- zație de partid, de fiecare co- munist a rolului de forță po- litică conducătoare în unitățile unde își desfășoară activitatea. Așa cum a subliniat tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, efi- ciența muncii de partid, a exercitării rolului său condu- cător în societate este dat de rezultatele concrete obținute în înfăptuirea planurilor șî programelor de dezvoltare economico-socială, de perfec- ționarea activității în toate domeniile. In acest fel parti- dul se afirmă ca un adevărat centru vital al națiunii noastre socialiste. • Perfecționarea activității economico-sociale, a organiză- rii și conducerii științifice, de- mocratice, a societății, exerci- tarea rolului conducător al partidului* se află într-o strîn- să intercondiționare cu inten- sificarea activității de transfor- mare a omului însuși. în a- ceastă direcție un rol de mare importanță revine activității ideologice și politico-educati- ve. Pornind de la Programul ideologic al partidului îndem- nul secretarului său general este „să abordăm cu mai mul- tă îndrăzneală problemele ideologice noi care apar, dez- voltarea concepției revoluțio- nare despre lume și viață*. Abordînd problemele com- plexe ale dezvoltării multila- terale a societății românești — căile și metodele atingerii obiectivului fundamental al actualului cincinal, continua- rea fermă a operei de făurire a societății socialiste multila- teral dezvoltate și înaintare a României spre comunism, cît și pe cel strategic, de trecere a țării noastre, pînă în anul 1990, de la stadiul de țară so- cialistă în curs de dezvoltare la cel de țară cu o dezvoltare economică medie, transformă- rile survenite în dinamica structurii sociale — magistrala Expunere a secretarului gene- ral al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, se înscrie ca un document progra- matic, de excepțională impor- tanță în întreaga activitate a partidului și statului nostru. Prin analiza aprofundată a tezelor, orientărilor, concepte- lor și indicațiilor cuprinse în documentul de inestimabilă valoare teoretică și practică reprezentat de Expunerea secretarului general al parti- dului, oamenii muncii din țara noastră vor reuși într-o măsu- ră mai mare să își aducă con- tribuția la traducerea în viață a sarcinilor ce le revin în cadrul actualului cincinal. Dr. Cornelii! POPEȚI ORIZONT 2 Viața lumii Un maestru al elegiei este astăzi Ion Horea, poet mereu recenzat și mereu trecut cu vederea de maeștri bilanțieri, scriitor substanțial fără de care nu pri- cepem mișcările de esențializare ale poeziei noastre din ultima vreme. Barometru literar nu e numai generația ’80 (sau *90), barometru al momentului literar sînt și creatorii elegiaci ai anului '88, strălucitori tehnicieni al versului, excelenți cunoscători ai limbii, respectuoși al formei. Dacă nu se poate fără de avan- garde, fără de „mișcarea de revoluție*4 a celor ce vin, nu se poate concepe un moment literar fără acești maeștri ai echilibrului, scriitori conservatori în sensul profund și necorupt al cuvlntului. El păstrează dreaptă cumpăna, ve- ghind puritatea sunetelor fundamentale. Cu Andrițoiu, Ion Horea, Romulus Vulpcscu universul sonor al poeziei devine esențial, așa cum era el pentru păstrătorii Tradiției, cultivatori ai canonului. Atenția la mișcarea sufletească nu este In afara regulilor. îl citesc pe Ion Horea, cel din ultimul său volum, captat de sunete dar șl de cuvintele mari, scoase din colind sau doină, din bocet sau din rugă. Poezia trecerii este naivă, în sensul schillerlan al cuvlntului. Am auzit aceste sonurl la Blaga sau Arghezi dar și In cărțile vechi sau In fraza cronicarului : „faptele lumii, / vai, omeneștile, / undele spumii, / umbra cu veștile. II o, idealuri, / pruncii Inveți-le I / sună pe dealuri / sună hîrlețele // omul și mările / ceruri în rupere / vin întrebările / vin să mal supere. // țăr- muri și turle / nu-s fără-nfrlngere I / cine-o să urle / ultima stingere ? // bate la ușă / cine e ?. vîntu* e / nori de cenușă / stau să ne blntuie I // omul din țară 7/ vine și spune că / lumile iară / parcă se-ntunecă I // mugurii scotu-și / fața tîrzie : / poate că totuși, / n-o fi să fie I.. .". Zvonurile satului și ale cărți- lor sale sînt transcrise în iambi, trohei, dactili, sînt puse pe muzica nostalgică a celor patru-cinci silabe ale versurilor. Dacă după Bătaia cu aur (1979) Ion Horea a abandonat tablourile mari ale satului, cronica rurală stil La Lilieci nu înseamnă că nu a păstrat cuvintele care recuperează această lume, ritualurile colectivității. In descrierea „universului tradițional", poetul reușea (vezi Bătaia cu aur) imagini antologice, în viața viața sugestiile nu sînt mai puțin puternice. Vine o veste trebuie citată pentru mișcarea Interioară : „umblă prin lume / teamă și boală. / duceți copiii / mîine la școală. // vine o veste, iarăși cutare... / cheamă copiii, / du-i la culcare. // grijile zilei / cresc și apasă. / Unde-s copiii ? / haideți la masă. // gînduri ascunse / bat ca o toacă. / lasă copiii, // lasă-i la joacă. // zilele duse / stau să te-ngroape. / cheamă-ți copiii. / cheamă-i aproape.". Viața, trecerea, înțelepciunea, semnele, vestea, gîndul își fac din ce în ce mai des simțită prezența în peisajul satului. Poetul scrie cu o mare economie a mijloacelor, a cuvintelor, a simbolurilor. Poemul nu este (uneori) decît o cronică a evenimentelor, a prezentului, a imediatului. Cum citește înțe- leptul semnele imediatului ? Un zîmbet sceptic trece peste pagină Scepticismul abdică de la drepturile lui în pastel. Poet al țării șl „a sufletului ei", Ion Horea rescrie ca un adevărat clasic (și el este un clasic) poeme mai vechi. Aș putea spune că-șl rescrie propriile-1 poeme, definițiile sale de altădată, simpllficînd, esențializînd, mizînd cu încredere pe capacitatea de sugestie a propoziției afo- ristice • „țara-i în șes / și-n depărtare, / unde se țes / dor și uitare. // țara e-n unghi / păsări cînd coboară, / cercul în trunchi, / piatra de moară. // țara e-n cer / scrisă cu fulgere... / turmele-l duc plolle-n ugere.". Dacă sistemul de imagini al poetului e îndatorat „rapsodului popular", dacă fereastra imagistică prin care vede lumea aparține satului, transhumanței, orizontului mioritic, să observăm că Ion Horea nu își pune, cu. aceeași frecvență. întrebări asupra con- diției poetului. Răspunsurile nu sint întotdeauna de puiitatea celorlalte, ames- tecând un of oarecum nepotrivit în melopeea atît de bine orchestrată ceva mai înainte • „dar cine-| nebunul / să stele, să știe / să scrii (încă unul) / pe-un colț de hîrtie ? // și criticii, lată, / se-arată In turmă / la cea Judecată / de azi ori din urmă.". Dacă dînșii se-arată în turmă nici nu e chiar așa de rău. Mai rău e cînd nu se arată nimeni. Cornel UNGUREANU • Ion Horea — VIAȚA VIAȚA, Ld. Dacia. cronica literara Reconstituiri Nu știi ce să admiri, mai Întîi, în această răstălmăcire a lui Silviu Ange- lescu : performanța lingvistică, cea tehnică, sau plăcerea, pur estetică, a punerii în scenă a unei narațiuni plină de savoare și colorit istoric. Uzînd de formula — convenționalizată — a manuscrisului găsit, prozatorul o complică, sporind umorul cărții, cu un excurs, plin de inventivitate, în gramatica fantezistă a unei așa-zise limbi paleosarmatlce. O pumă sfidare a convenției i Silviu Angelescu defavorizează cine-le romanului (cine e autorul manuscrisului?) pentru ce-ul său (despre ce e vorba In el ?). Așadar, nu investigație psihologică, ci re-facere istorică. Nu introspecție, ci dezlănțuire a epicului. Abătînd atenția. într-o primă fază, de la conținutul propriu-zis al manuscrisului. Silviu Angelescu încearcă să-i ofere — prin cîteva scamatorii științifice — credibilitate și autenticitate. Caracteristici pe care Calpuzanii te are oricum. Principalul atu al scriitorului este, desigur, excelenta minuire a limbajului de la sfîrșitul veacului al XVIII-lea. Nu știm cum vor fi vorbit personajele istorice de atunci Știm doar cum se scria în acea vreme Silviu Angelescu a intrat atît de bine în paradigma acestui limbaj... livresc — fără a fi manierist, redundant, previzibil — îneît aproape ne îngrijorează pentru viitorul său de romancier ; fi-va el in stare să iasă din chingile acestui parfumat, seducător limbaj defunct ? Desigur, reconstituirea, neîntîmpiâtoare, a epocii lui Nicolae Mavrogheni (a domnit intre 1786—1790) este făcută cu toată fidelitatea. Perso- naje istorice își dau mîna cu personaje fictive, iar Intlmplările au, în acest decor carnavalesc, girul adevărului istoric. Însăși figura domnitorului — amestec de cruzime și naivitate — respectă cele două imagini sub care ne-i fost prezentată de tradiție. Ponderea esențială a cărții o are romanul de aventuri șl cel de analiză mo- rală. în acest punct. Silviu Angelescu se sustrage pactului lingvistic inițial pentru a intra într-o parodie a romanului picaresc șl curnic. Personaje care circulă cu o mare viteză, sporovăiesc, se întîlnesc, trec la acțiune, iubesc, urăsc, chefuiesc — o lume nebună, nebună, nebună, sînt elementele prin care istoria e proiectată într-un cerc al eternei reîntoarceri. Percepindu-l ca pe un roman parodic, comic, buf, nu putem să-i ignorăm partea gravă. Figura austeră a nara- torului poartă cu sine, în spiritul literaturii vremii, și o anumită morală de ordin istoric. Doar că, în asemenea împrejurări. Silviu Angelescu ia prea în serios convenția instituită de el. devenind propriul ei rob. Și, se știe, cînd stilul burlesc alunecă In grotesc — ca în multe din scenele romanului — sau într-o bufonerie vizînd etica existenței deriziunea își pierde seninătatea, buna- dispoziție inițială : ea virează înspre dramatic și tragic. Din acest punct de ve- dere, Calpuzanii este un roman „cu cifru", vorbind despre timpul circular al existenței umane. Partea cea mai puțin rezistentă a căiții este cea a epicului Mult prea sedus de comedia limbajului, romancierul n-a mai avut suficiente resurse pentru ela- borarea acțiunii propriu-zlse. Personajele sînt. e drept, memorabile. Dar ele devin astfel prin arta dc portretist a lui Silviu Angelescu (de altfel o somitate a genului l) — Insă șl ea expozitivă, stereotipă, statică. Oricum. Calpuzanii rămîne o ciudățenie a literaturii de azi (un echivalent, pentru proză, al Alfabetului de tranziție al lui Ștefan Cazimlr) O carte care, sfidîndu-și titlul, tinde la respectarea absolută a autenticității Iar performanța autorului, înainte de a fi artistică, este tehnică și intelectuală. Mircea M1IIAIEȘ • Silviu Angelescu, CALPUZANII, Ed. Cartea Românească. TN SPIRITUL INDICAȚIILOR ȘI ORIENTĂRILOR TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU dc a se angaja plenar In mu poporului, de a dărui tot c mai bun cauzei făuririi uz Abnegație și dăruire în ridicai patriei socialiste Magistrala Expunere a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, prezentată la recenta ședință a Comitetului Politic Executiv, ni se .impune ca un document programatic de excepțională importanță pentru partid, pentru tînără generație, pentru întregul popor, menit să asigure continuarea și ridicarea pe o treaptă nouă, superioară, a procesului revolu- ționar din patria noastră, propășirea șl bunăstarea continuă a națiunii socialis- te, creșterea prestigiului României în lume, a contribuției sale la afirmarea forței și superiorității socialismului. Expunerea polarizează ațenția și inte- resul întregului partid, h întregului po- por. care. In strînsâ și indestructibilă unitate, acționează cu eroism și înalt spirit patriotic, revoluționar, pentru a-și împlini grandioasele programe de dez- voltare economico-socială cele mai lu- minoase idealuri și năzuințe, pentru triumful cauzei socialismului și comu- nismului pe pămîntul străbun și mereu mai înfloritor al patriei. într-un profund spirit revoluționar, de amplă deschidere față de problemele — multe dintre ele noi — ale lumii contemporane, în general. Expunerea secretarului genei ?1 al partidului defi- nește cu limpezime îndatoririle mari ce revin activității politico-educative în formarea conștiinței patriotice, în sădi- rea mîndriei față de cuceririle revolu- ționare ale poporului. în creșterea răs- punderii pentru amplifictrea lor con- tinuă, concomitent cil dezvoltarea spi- ritului de colaboraie și solidaritate in- ternațională, cu popoarele țărilor socia- liste, cu toate forțele care se pronunță pentru pace, progres, pentru indepen- dență și libertatea fiecărui popor. în întreaga activitate de formare a omului nou, partidul nostru situează pe primul plan dezvoltarea patriotismului socialist» revoluționar, cultivarea dra- gostei față de țară a atașamentului față de partid șl popor, a hotăiîril de a ac- ționa cu înaltă răspundere pentru progresul și propășliea patriei socialiste, pentru apărarea cuceririlor revoluțio- nare. a independenței șl suveranității României .Trebuie ca in întreaga acti- vitate politico-educativă — sublinia to- varășul NICOLAE CEAUȘESCU — să dezvoltăm puternic sentimentul de dra- goste față dc socialism, față dc partidul nostru comunist, față de popor, față de Privind retrospectiv in volumul de schițe cu care debuta Florin Bănescu (Să arunci cu pietre in soare, 1974) se pot descoperi cîteva nuclee narative din care s-a dezvoltat direcția cea mal vi- guroasă, mal fecundă a prozei sale. Este vorba de sondarea ținutului ba- natic. a fondului său istoric și social, Intr-un efort de a marcr literar pecetea portrete Prozatorul și lumea sa vechimii și a tradiției autohtone. Acest filon prețios este anunțat, In volumul de debut, prin bătrînul Pau (din schița Du-te să vezi marea. Pau ...), om al pădurii cu o trăire interioară de o as- pră poezie ; după cum In aceeași linie se înscrie bolnavul din schița Ninge, domnule, personaj cu darul povestirii evocatoare. De fapt, talentul lui Florin Bănescu rezidă în acest har de povesti- tor, prin care învie stări șî fapte ale unul trecut din care Istoricul reține doar cadrul generalizator. Revelația descoperirii unei lumi fascl- patrie". Atenția deosebită acord socialiste prospere, tot ma bogate, mai frumoase. Ină, patriotismul revolt ist înseamnă, înainte de ă plină de răspundere pei generală a țării, abnc în marele efort socia vuțiel naționale, a puter omânlei — temeliile trai ării suveranității națion. Arii libertății și domnit El se exprimă în faptei tn rodnicia cu care este fo in grija cu care este gospod plificată baza tehnlco-mat< cletățil, în efortul pentru ' superioară a resurselor mat jatc In procesele productivi mădlrii unoi vii șl puternice, .. .. ... . te și convingeri patriotice se Con^ti!rț > ’ - - ■ profunzimea simțămîntelor pe adevărul, reliefat de întreapi a românilor, că Iubirea de patriil prezentat și reprezintă o inepa resursă de energie șl tărie a pc$i un nesecat izvor de forță și vitali mersul său înainte pe calea prep șl civilizației. Dragostea de țarii pentru țară se verifică în i cu zl, în rezultatele pracli in participarea la opera fcu’.tilaterală a țării. în același timp, dat fiind care o străbatem reprezir afirmării fără precedent mentul față de vatra sti Iăr® Pre€cdent țămlntul trainic al legăturii «lehnlco-științiflce, a unor in spațiu și cu istoria sa zbuciuu47°‘n^ a^e geniului uman, însuflețit statornic poporul revoluționară sc neîncetatei 'lir110 efortul stăruitor pen‘ “ rfccționare a pregătirii aflat la temelia sale lupte pentru păstrarea li gliei străbune, a ființei neamtâ ntru re a în concepția partidului trfl ,.r - - secretarului său general, șl al NICOLAE CEAUȘESCU, patri* « define; permanenta înnoire bagajului cunoștința celor de culti revoluționar, socialist imp cinstire a trecutului națio schidere față de nou, j ea de a stimula și a mp atca colectivelor, a definește, deopotrivă țiilor progresiste ale poporului, _ lor sale îndelungate pentru drrfars‘] de bază a progresa egalitate socială, pentru liberal03311'®- unitate națională. Faptul că InSint proprii patrioti* mul mul ideologic al partidului se sirevoluționar atitudinea act ză limpede cerința de a situa A In fața greutăților, ho' întregii activități politico-educiiOU dezarma în fața lor. d« vățămlntele istoriei naționale rtiprin încordarea energiei t pregnanță importanța pe carep®nții, prin investiție pasio dăruire și tenacitate. nostru o acordă trecutului de poporului, forței modelatoare are studierea istoriei. Cuno cuiului de muncă și luptă al 11 lor nu constituie. în viziunea pafl nostru, un scop In sine, cl temelia unei superioare înțelegi datoriril generațiilor de astăzi,di meleaguri decît aici. 1 române. iui adevăr, conștiința p ntică este strălnâ orică htare, respinge cu ho’ Sr.Utive de amăgire, prac ____^ cercuri străine, care Upâ oamenii de țaiă. să-i lua și duce mal departe ștafetaf țelor șl aspirațiilor celor ce n mers, de a asigura, în noile torice, înfăptuirea marilor pună în serviciul ctlur loateze munca .și Inteli, țe de a găsi locuri re, „călduțe", de a se aflate acum fh fața popoiului Prin aceasta, patriotismul re-A:]Partc jnseparabilă a soda st are un puternw <'ar^r progresiste ale poporului, a ton sale îndelungate pentru dreptate j Citate socială, pentru libertate :ate națională. Faptul că în Pred ideologic al partidului se sublinia limpede cerința de a situa la ba egu activități politico-educallve i imlntele Istoriei naționale relevă! ’nanță importanța pe care partid ;ru o acordă trecutului de lupți i orulul, forței modelatoare pe cărei studierea istoriei. Cunoașterea la ilul de muncă și luptă al înainte» nu constituie, în viziunea partidul ru, un scop In sine, cl reprezid elia unei superioare înțelegeri a 3 >riril generațiilor de astăzi, de a pi și duce mai departe ștafeta nâzui r șl aspirațiilor celor ce ne-au pr^ s, de a asigura, în noile condiții» :e, înfăptuirea marilor obletii te acum hi fața popoiului roxlț i aceasta, patriotismul revoluția» alist are un puternic caracter acte âlizator, militant, se cxr 1 tr-un mod înaintat de înțelegere] novare a intereselor patriei sxd ; prin asumarea conștientă a nai te răspunderi față de prezentul ! irul acestuia. înțeleasă astfel, ca ța patriotică au include în con :> fa sa doar sentimentul iubirii i , al atașamentului față de un den *io șl un spațiu Inconfundabil. d iază acestuia înțelegerea rațio- I itoriei fiecărui membru al sodeUfl I 3 © ----------------------------------- le ase angaja plenar In munca și lupta sporului, de a dărui tot ceea ce are nai bun cauzei făuririi unei Românii ocidlisle prospere, tot mal puternice, Mi bogate, mai frumoase. In această taina, patriotismul revoluționar, so- ialist înseamnă, înainte de toate, mun- 4 plină de răspundere pentru dezvol- ta generală a țării, abnegație șl dă- tat !n marele efort social de sporire Iavuției naționale, a puterii economice I României — temeliile trainice ale asl- jerării suveranității naționale, ale pro- ►viril libertății și demnității poporu- H se exprimă în faptele de muncă, D rodnicia cu care este folosit timpul, o grija cu care este gospodărită și am- plificată baza tehnlco-materială a so- ieUții, to efortul pentru valorificarea Eperioară a resurselor materiale, anga- ta In procesele productive din econo- ta națională. Conștiința patriotică, wfunzimea simțămintelor de iubire «tru țară se verifică în munca de zi b d, to rezultatele practice, obținute I participarea la opera de înflorire oullilaterală a țârii. In același timp, dat fiind că epoca pc ine o străbatem reprezintă perioada iirniârll fără precedent a revoluției fenico-științifice, a unor impresionante rblnzi ale geniului uman, conștiința otriotică, revoluționară se exprimă și rin efortul stăruitor pentru continua • pfecționare a pregătirii profesionale, En'ru permanenta înnoire și împrospă- ire a bagajului cunoștințelor de spe- Klate șl ai celor de cultură generală. Ia se definește, deopotiivă, prin larga închidere față de nou, prin preocu- ttrea de a stimula și amplifica creati- iltatea colectivelor, a oamenilor — mâ de bază a progresului în zilele tete. pot proprii patriotismului socialist, teluționar atitudinea activă, militan- 1 In fața greutăților, hotărirea de a R dezarma în fața lor. de a le birui, rn încordarea energiei brațelor și a ■iții, prin investiție pasionată de gîn- fce. dăruire șl tenacitate. Tn virtutea tetul adevăr, conștiința patriotică au- Khtf este străină oricăror atitudini ■azilare, respinge cu hotărîre acele ■btive de amăgire, practicate de di- pite cercuri străine, care urmăresc să IM oamenii de țaiă. să-i înstrăineze, 44 pană în serviciul celor ce vor să le WMteze munca și inteligența, acele teințe de 8 găsi locuri de muncă bare, „călduțe", de a se „împlini" pe iile meleaguri decît aici, în cuprinsul siriei române. Parte inseparabilă a dezvjltării fcsirucțici socialiste, a formării emu- li dou, menită să asigure angajarea toâ, conștientă, a fiecărui fiu al ini In opera constructivă ce se des- eară astăzi tn România socialistă, taiarea unor puternice sentimente și l unor adinei convingeri patriotice re- mmtâ o îndatorire esențială a tuturor actorilor educaționali, o chezășie a Mizărilor de azi șl de mîine, o garan- te câ, to răstimpul ce urmează, țara va uî pe noi trepte de progres, va cu- ioaște noi șl luminoase împliniri socia- rPe o temă acut actuală — dorința eroului de a-șî identifica și îndruma personalitatea pe făgașe drepte, apropiată scriitorului și în alte scrieri ale sale — Mircea Șerbânescu inventează fastuoasa și verosimila poveste romantică a tînărului de la țară, proaspăt bacalaureat în satul natal, odraslă unică ia părinți, care, urcat într-o zi într-un tren se în- dreaptă către o altă destinație (Ro- manul „Fata din tren". Editura Car- tea Românească, 1983). Călătoria sc . va sfîrși tîrziu — unii, în fond, o : sfîrșesc odată cu viața — și sîmbo- consemnări — I — M« * Regăsirea adevăratei identități lica trenului în care el caută ceva, ceva egal cu nemăi tui isita dorință de a coborî In cea mai bună gară, devine în taină adevăratul protago- nist al cărții. La prima vedere, cititorul grăbit crede că, prin Zeno. are a face cu un mic derbedeu care ar vrea să se aciuiască în metropolă grație unui Eros exploziv, ca un coup de foudre reciproc. Evident, jocul insistent al tînărului de a conduce fata imediat acasă e prea puțin machiat — în ochii fetei — ca aceasta să nu se teamă, firesc, de un aventurier. Ca atare, despărțirea lor se produce brusc în aceeași seară. Dar tot în aceeași scară, Zeno — băiat frumos, cu o inteligență care depășește „fi- ziologia" comună — începe să construiască două vLe paralele, re- descoperirea fetei pierdute ca parte integrantă a identității lui de cow-boy citadinizat și o himeră, ceva mai constructivă, susținerea unul examen de admitere la Politeh- nică, acestea făcîndu-le, zicînd așa, cu bocceaua în mînă Să ajungă cl atît de rapid stăpîn pe două oaze deodată ? încep avatarurile multe, grele — uneori încărcate de ridicol ------------- ORIZONT eroic, alteori de o umilința neiertă- toare — ale unui tînăr menit să re- ziste capcanelor metropolitane. 11 ajută Gheni — înfipt în Capitală, căsătorit cu o xantipă îndrăgostită de mobile kitsch și de o limitată bu- năstare materială ca de un ideal vulgaroid — să iasă clin situație, să-1 fixeze pe linia de plutii e a omului de treabă, deja „așezat" ? O colaborare impusă de viață, de nevoia de a trăi, cu un vopsitor lacom și hapsîn, îi asigură pentru o vreme personajului principal ai ro- manului o cale de a șl cîștiga exis- tența. Hazardul, o ploaie, i-o scoate în cale pe Axina, țintuita din cauza unui pantof-cui într-un grătar me- talic în mijlocul stiăzii. Căpătind convingerea că nu e decît o „uneal- tă" și avertizat și din punctul de ve- dere al legii, Zeno o părăsește pe Axina, tot așa cum l-a părăsit pc Gheni și pe moș Andiu Ajunge apoi să lucreze cinstit într-o întreprinde- re, să locuiască la căminul dc nefa- miliști, fără Insă a o uita pe tot acest parcurs pe fata din tren. Ob- sesia inițială se preface Ir. maladie. Se pregătește din nou pentru exa- menul de admitere și reușește în cele din urmă A doua libertate in- terioară a lui abia acum începe : în tren, redescoperă Intr-un comparti- ment aceeași fată cu ochelari, citind probabil același romar din „Biblio- teca pentru toți" Aici, in al treilea plan paralel — despre care nu vom ști niciodată dacă se petrece în realitate ori în vis — se află cele mai bune, mai vero- simile și vitale pagini ale romanului. O fire cinstita, de adolescentă spiri- tual mente întîrziată, este contrariată de refuzul iubitului aproape logod- nic s-o ia de soție, în timp ce necu- noscutul din tren tocmai prin a-i j cere mîna începe. Ruptura morală i pe care sufletul ei cuiat o trăiește, • scrisorile sfîșietoare adresate mătu.șii sale pe post de piiefenă și mamă, fac din fata aceasta un topos miste- riologic. A existat, n-a existat ea fn realitate — ea și povestea ei cu ne- cunoscutul care, dintru început, o dorește de soție ? Cei doi discută despre viață ca despre o călătorie mai mult sau mai puțin organizată, relevîndu-se astfel cele dinții obsesii ale lui Zeno din prima călătorie și primele dialoguri cu (aceeași ?) fată ori ultima. Nici o concluzie decît că viața e ca un tren, ca o călătorie. Și într-un tren încap toate idealurile, toate visele, toate proiectele, coșmarurile, toate înfrîn- gerile și mai ales toate hazardele. Nu puteam să nu narez în mare, în iceastă tardivă cronică, textura epi- că a romanului, pentru a ajunge la această concluzie, avansată și susți- nută de-a lungul întregii cărți: toate personajele, moș Andru, Axina, Vioara, chiar și ajunsul și obiectivul Gheni. se luptă să se rupă din ghea- rele mediocrității. încastrată în dublul personalității lor. Chiar Zeno este, de-a lungul întregii ontologii narative, o victimă a mediocrității asumate, pînă ce împrejurările — și seînteia de moralitate nativă din el — îl scot la suprafață, îl purifică. Personajele-cheie î.și caută dublul uitat și cînd și-1 află, în fine, în- seamnă că au pășit spre adevăratul lor spirit moral, spic copilăria pier- dută. ascunsă in ci. 3 O scriitură firească, un stil pereu- ' tant și la obiect, nu o dată irizat de - poezie, de efuziunea explorării sine- lui — pentru regăsirea adevăratei } identități — fac din Fata din tren un bun roman contemporan, al setei de „existențialism" cotidian, netrucat, al tînărului de azi. dornic să-și descopere rădăcinile sigure ale personalității. Constantin CRISAN 1UJ IA DINESCU : Unde. e, cu șansa conturării unui spați ar personal, este marcată dc romi Ierni peste tei (1978), după ce Fi Bănescu și-a încercat puterile in n e cu altă miză șl altă deschider romanul Ierni peste tei prozatz edescoperă pe sine, descoperind * peste care s-a așezat palia ului. Scuturînd colbul de pe vecii Dr. Gheorghe ȘORA același traiect, la un alt stadiu al Miei noastre istorice, este urmărit umul gugulanilor" (vezi romanul mim, ultima carte tipărită de autor, Ht apărută) Acest ultim roman, cu rtrategie mai rafinată, cu o scriitură ti nervoasă, pare a viza un obiectiv înroși afirmarea unei continuități jind și de acțiune ce leagă trecutul rea Unire de la 1918) cu prezentul, flgașul acestui muzeu viu care este ada (modelul, aici, fiind o stradă morabllă din Arad). Florin Bănescu dovedește Un nestăvilit șl fermecător wtltor. care, prin simțul notației ridice, dar și al Insolitului, reușește d a culoare și relief universului ru- L Cărțile de povestiri Calendar pe o li de ani (1982) și Moara de apă W) ne oferă o sugestivă evocare a fc’ul bănățean, evocare cu o auten- 1 vibrație poetică, respirînd uneori ier fabulos, alteori o perenitate ima- Dri admitem un risc ce pîndește rsU proză, atunci el avertizează sge posibila alunecare într-un con- riural pitoresc, și care să rămînă ar atit Efortul trebuie îndreptat spre Mnarea deplină a particularului 4* In ceea ce are el general-uman. valoare de universalitate. Cărțile la care ne-am oprit în rîndu- e de mal sus prefig trează, după pă- w noastră, constituirea unui ciclu, ferind desfășurarea unui proiect | Valeriu DRUMEȘ Adevărurile, văzute dinspre literatură • ■ • • • • •- rieri, storcind mierea tradiției < Florin Bănescu a redimemic mal cadrul natal. Fără a-1 con: itorio, prin efortul său literar | ul urmărește o potențare afec miorlel Istorice pe care au acui aceste locuri. Cronica Banat ricolac Stoica de Hațeg este fuk care autorul își dezvoltă ficțiu la dimensiunile fabulosului și a ului. Bătrînul Te: (un copac ie sibilinică) devine un reper t atic, simbol al vechimii și al i clei noastre pe aceste mclca; • Văzute dinspre literatură, adevărurile sînt adevărate, foarte adevărate și prea adevărate Există, literar privind chestiunea, chiar cele mai adevărate Adevăruri cu putință. • De cele mai adevărate adevăruri ctuputință se ocupă, după cum foarte bine se știe, literatura științifico-fanlastică. • Premiat cu un șir de distincții naționale și internaționale, buletinul de teorie, critică și istorie a literaturii s.f., Biblio- teca Nova, editat de cenaclurile Helion și H. G. Wells, sub egida Casei Universitarilor din Timișoara (colectiv de re- dacție al numărului 2/1987 : Constantin Cozmiuc, Dorin Davi- deanu, Cornel Secu) este într-adevăr o publicație de unde s-ar putea începe o discuție despre adevărurile cele mai ade- vărate. • Dar, deocamdată, să semnalăm în nr 2/1987 al buletinului excelentele studii semnate de Ivan Evseev (Con- vergența științei și artei reflectată în simbol), Ștefan Buzăr- nescu (Posibilul — un areal simbolic de recucerit pentru s.f.). Ovidiu Pecican (Manierism și literatură s.f.), Dumitru Vlăduț (Realul miraculos în romanul hispano-american). • Excelente sînt interviurile realizate de un mai vechi combatant al s.f.- ului timișorean. Lucian Szabo, cu Mircea Oprițâ și Cornel Robu, ca și eseurile lui Viorel Marineasa și ale Rxllcăi Borșa, • O publicație de referință pentru anul 1988 ai s.f.-ului ro- mânesc. în care adevărurile cele mai adevărate sînt studiate de specialiștii lor : cu atît mai importantă ni so pare întărirea frontului s.f. cu specialiști al altor domenii de activitate. Convertirea lui Ivan Evseev la s.f. e, iată, o convertire nota- bilă. • Nu ni s-ar fi părut mai puțin notabilă convertirea Paginilor bucovinene la stilul războinic, dacă polemistul nu- revista revistelor mit loanid Deleanu ai fi păstrat o minimă decență a pole- micii. • într-un articol, intitulat promițător, Adevărul în cri- tică. loanid Deleanu vrea să demonstreze cititorului Paginilor bucovinene (găzduite de nr. 4 al Convorbirilor literare) că există o inflație de superlative în presa literară. • Adevărul adevărat acesta este : există într-adevăr o inflație de super- lative. • Să vedem însă care sînt tămliații și cine umblă cu cădelnița, în concepția Paginilor bucovinene. • Primul dintre tămîiați ar fi Cristian Popescu. prezentat de SLAST, zice polemistul loanid, cu „formule hiperbolizate*. „Micile sale povestioare hazlii" sint recomandate de un critic „de autoritate", se pllnge revista ieșeană-*uceveană. • într-o re- tipărire în colecția Cartea cea mai mică, observăm noi, Cristian Popescu e recomandat de Mircea Martin, Marin So- rescu. Constanța Buzea, Laurențiu UUci. • Ei să fie tămîie- torii ? o Sau să fie Romul Munteanu. Valeriu Râpeanu, Ion Vlad, cei care, comentînd romanul Exerciții de fidelitate (carte modestă, zice Deleanu) ar fi sccs la lumină „o adevărată sor- covă a superlativelor" ? • Sau n-a înțeles o iotă loanid De- leanu din romanul Marianei lonescu șl nici din poezia lui Cristian Popescu ? o De-ar fi avut nevoie de exemplificări privind „sorcova superlativelor", loanid Deleanu putea citi chiar în numărul respectiv din Pagini bucovinene cronica pe care Mihail lordache o consaciă autorului Liviu Popescu, apărut in editura Litera (dacă tot e să privim adevărurile prin perspectiva iepurașului vinovat), o Cum sînt, văzute dinspre literatură, adevărurile, iată o întrebare care trebuie tratată cu politețe. Altfel, prea adevăratele adevăruri ale polemistului loanid devin simple produse umorale încercate de povara provincialismului. • Dup-atîta frig și ceață, o veste importantă : a apărut Manuscriptum, nr. 1/1988. Iată revista adevărurilor incontestabile, am zice, respectînd întru totul titluFcomcntariului. Valeriu GANEA ORIZONT ALBUM LIRIC Mircea M. Pop PATRIA ȘI POETUL Pentru poet, patria-i humusul roditor al ctmpiilor brăzdate de rîuri, ca niște riduri albastre. viile rîzînd In soarele dealurilor, cu podoabe aurii. trufia codrilor seculari Infnimusețind peisajul și ozonlztnd aerul. Pentru patrie, poetu-i Un copil zglobiu hrănindu-se cu vise șl aspirlnd spre pisc, punct mobil Intre nadir și zenit. INVOCAȚII Dacă pleci nu uita să-mi lași în dar nostalgia. * Fără tine mai singur ca singurătatea însăși mă simt A Lasă-mă să-ți citesc Inima precum o carte de preț. * Ireversibil K toate cîntecele mele despre tine ascund în cochilia lor o lacrimă ANOTIMPUL ZĂPEZII Agale, plimbindu-mă prin mijlocul livezii Cu nostalgie mă gindesc la anotimpul zăpezii. Mușcînd dintr-o pară pufoasă și dulce. Ingrat, gîndul la anotimpul zăpezii mă duce. Adesea, cu vădită plăcere scăldîndu-mă-n rîu, Gîndul. fa anotimpul zăpezii zboară, roib fără frîu. Vrăjit, privind noaptea cerul spuzlt de stele Spre anotimpul zăpezii zboară gindurile mele. Pînă și-n cîntecul furat do privighetoare Anotimpul zăpezii se strecoară. eternă chemare. Anotimpul zăpezii cel plin de candoare. Azi, să-mi fie oare ? Există, dincolo de exegeza eminescia- nă, un gen de scrieri, mai puțin cunos- cute, în care se răsfrînge imaginea lite- rară a poetului național, conturată încă în timpul vieții lui O discuție despre valoarea acestor producții dedicate lui Eminescu ar fi binevenită, utilă. In ce ne privește, vom stărui asupra uncia singure j poemul omonim al lui A. Cotruș, apărut în 1939, la semicentena- rul morții poetului Este data la care poezia aroncotrușiană consumase expe- riența expresionistă. Formula sa litera- ră. fixată în deceniul trecut și care l-a impus printre poeții notorii de după Unire, se consolidase cu volumul „Mîi- ne- (1928), astfel ră surprizele păreau, în continuare, excluse. Tot ce șocase pînă atunci și mai frapează încă. în lirica viguroasă a acestui bard transil- van, cu afinități și dispoziții atît de marcate pentru modern, se va fi epuizat atunci. Inovația, pentru A Cotruș, înce- tase a mai funcționa ea principiu de artă. O ușoară, dar simțită alunecare în manierism și poză, fn autopastișă, ame- nință din unghiuri obscure noile creații. Apoi va veni devierea spie naționalis- mul mistic, ce va marca însuși destinul omului, nu numai pe cel al poetului. Ci- tindu-i poemul despre Eminescu. scris la confluența acestor două momente cardinale din existența sa, nu-i putem trece cu vederea slăbiciunile și erorile, ce s-au răsfrînt șl în creație. Dar ne ve- dem obligați totodată să recunoaștem că șl In acest caz dispon’bilitățile artistice ale poetului de talent care era A. Cotruș l-au ajutat să mențină un anumit nivel, salvînd opera de la eșec Deși ocazional, poemul „Eminescu- nu este un simplu omagiu versificat. Nici un discurs festiv, o reconstituire pioasă ori o creație de atmosferă. Nimic — sau aproape nimic din toate acestea, la A. Cotruș, chiar dacă avem de a face cu un poem votiv cum l-a definit Per- pessicius. Sînt reunite aici, teme dispa- rate, evident fără o sudură perfectă între ele»» măsură / în lunatica-i lucrare toi Ceahlăul frunții lui". AE rămîne, M| ra eroului său, pe Ștcfa.i al glasul® Mihai Viteazul, două ma mitic-arhi t autorul realizează o imaj lă pinălaJzînd să exprime natura lui, peiso® etalon a! ții. Prolo^Bp—--------------- ză pe poet® lată, a strb sătorl dar drag Iul A Goga. are sta nesc, in mal presus lui-. Erou coordonatei sedînd a care se șl com adevărul o notă de se resimte i lui. P duie, to mul excw rlștilor, asprimea cific dintr-o Croh in viziuni Aron C< personalității poetulu., a eminesc Emirie; — note lirica lui A poem de regiona dozat șl in retorică pasaje narativ-deser ursiuni blografic-lstoric 3n portret de colos al Amphlon temerar pășin încă și zdroblndu-le. ma nevoia, presantă, d ularlzare a lui Emin< nescian e , tradițional® valon culturale șl mih tempcram^SU1U1- ° SUită de lnV0< rație me pri mor hologlei profund ți sufletul lui. / („4 iată-! viu TATIANA BĂDESCU, director al Complexului Muzeal Timiș j Oficiul Județean pntru Patrimoniul Cultural Național a desfășurat de-a lun- gul anilor o activitate bogată de cerce- tare, evidență, conservare, restaurare și valorificare a bunurilor din patrimo- niul cultural-național. In cadrul acestei activității a existat e preocupare con- stantă pentru depistarea unor bunuri mobile și imobile ee tai parte, sau sint susceptibile de-a face parte, din patri- moniul cultural național în această di- recție se încadrează și cercetările ar- heologice complexe desfășurate sau în curs de desfășurare. Ele sînt cu atît mai importante. în momentul de față, cu cît marile prefaceri, ce au loc în con- dițiile dezvoltării impetuoase a econo- miei noastre, implică ma^ lucrări de investiții, de amenajâ 1 funciare, siste- matizarea localităților, condiții în care patrimoniul arheologic., ca șî întreg patrimoniul cultural el acestei zone poate fi afectat. In acest context, s-a Impus orientarea activității specialiști- lor spre arheologia d» salvare, care devine, astfel, imperaUr major al acti- vității de cercetare arheologică, ce tre- buie efectuată rapid și eficient, pentru a recupera integrai bunurile de patri- moniu ale țării noastre. în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/1974, Decretului 13/1975 și Legii nr. 9/1980, O.J.P.C.N. Timiș. în perioada 1985—1987. a încheiat șase contracte cu beneficiarii unor investiți» care își des- fășoară activitatea tn județul Timiș. Dintre aceștia, instituția noastră a efec- tuat cercetări de suprafață șl săpături de salvare pentru I.E.E.L.I.F. Timiș și Schela de Foraj și Extracție Șandra. Plecînd de la ideea că numai o cer- cetare de teren exhaustivă duce la cu- noașterea complexă a tuturor sitarilor arheologice O.J P-C N Timiș a detaliat aceste contracte în mal multe etape. Prima etapă este reprezentată de cerce- tarea perieghetlcă. pentru °a, mai apoi, în funcție de gradul de periclitate a așezărilor șt de ImporUnța Istorică a acestora, să urmeze faza «ăpării de sal- vare și de restaurare șl conservare a bunurilor Istorice șl de patrimoniu des- coperite. Cercetarea arheologică de te- ren, în cadrul contractelor, a fost pre- cedată de un amănunțit studiu biblio- grafic, pentru cunoașterea complexă a realităților istorico-arhcologlee a zone- lor supuse lucrărilor de investiții. După aceea a urmat identificarea așezărilor, stabilirea perimetrului acestora, recolta- rea de material arheologic, cartarea și fotografierea slturilor. Bunurile arheo- logice descoperite sin1 conservate, cla- sificate, inventariate șl, atunci cînd este cazul, restaurate, după wre se trece la elaborarea documentației, a fișelor de stațiune, ce sînt incluce în documen- tația generală. O.J.P.C.N. Timiș a primit comenzi de cercetare din partea 1LE.L.I.F Timiș, pentru proiectele Folei — Șipet - Cer- na, Vizejdia. Bethause » — Ohaba Lun- gă, Bega Superioară. Traian Vuia, Dumbrava ?i din partea Schelei de Foraj și Extracție Șandra. pentru zonele Toa- ger — Ote’ec. Checea — Jimbolia — Pordeanu, Satchinez șl lecea în cadrul acestor contracte, instituția noastră a efectuat cercetă, i de suprafață pe 32 250 ha, care au dus la descoperirea unui număr de 129 de așezări noi. din- tre acestea, una aparține epocii paleoli- tice, 15 neoliticului, 12 epocii bronzului, 9 primei vîrste a fierului 7 perioadei La Tăne, 47 civilizației d ico-romane, 12 perioadei de formare a poporului și a limbii române și 31 de așezări me- dievale. Datorită faptului că lucrările de îm- bunătățiri funciare dih. zona proiectului Folea — Șipet — Cerna amenințau di- rect o serie de așezări, specialiștii noștri au efectuat săpături d? salvare in două dintre acestea, un<< apa ♦inmd sfirșitului epocii bronzulu» și începutul epocii fie- rului, iar cealaltă, din perioada de for- mare a poporului (omân Pe Ungă aces- te cercetări, instituții noastră a efectuat o serie de săpături de salvare în așezări afectate de lucrări de investiții, pentru care nu s-a solicitat ș nu a fost primit avizul O.J.P.C.N Dintre ele. menționăm situl neolitic și daco rom* n din cartie- rul Freldorf. necropola de incinerație hallstattiană de la Voiteg și așezarea daco-romană de ‘a lecea Mică, din care au fost scoase la lumină ple^e litice. ce- ramică și piese din meta* de o mare va- loare istorică și patrimonială. Toate ma- terialele arheologice ao fost conservate și inventariate, iar un număr de 41 de piese ceramice și metalice au fost restaurate. Cele mai semnificative din- tre acestea au fost valorificate în expo- ziția de bază a muzeu □» nostru și în expozițiile temporare, organizate cu prilejul simpozionului „Permanență și continuitate In sud-vestul României0, din iunie 1986 și a cele- de a XXI-a se- siuni anuale de rapoarte din anul tre- cut. Expoziția de bază s-a îmbogățit cu o serie de piese ceramice dacice, des- coperite la Timișoara capitol deficitar ai colecțiilor noastre Pe aceeași linie se plasează și descoperirile de la Voi- teni și Peciul Nou, care au completat paleta podoabelor s‘ armelor hallstattie- ne, existente deja în inventarele muzeu- lui. De asemenea, o serie de bunuri cul- turale descoperite șl situri arheologice de pe teritoriu! comunelor Orțișoara și Dudeștii Vechi sînt expuse In expoziții- le permanente din centrele culturale ale acestor localități Totodată. rezultatele acestor cercetări sînt și voi fi valorifi- cate științific atît prin Intermediul se- siunilor naționale sav a schimburilor de experiență pe plan zonal sau local, cît și prin publicarea lor îi cadrul unor studii și includerea în repertoriul ar- heologic al județului Timiș Pe îngă aceste forme de valorif» ai e, descoperi- rile arheologica vor fi incluse în studii- le interdisciplinare. pentru consemna- In viitor, O.J.P.C.N. Timiș nm In revista mu- cu mai multă operativitate, In «arheologic al Ju- legislațiel în vigoare, !n vederea ifefectua o valori- ficării, protejării și salvării sitriomplexă a bunu- heologice, a monumentelor IsWkscoperlte. bunurilor culturale șl a celor fn direcția parte din patrimoniul cultural restaurării ma- Pentru aceasta ne propunem i j va fț ja nivelul sprijinul organelor locale de paAț^ țn spiritul Ie- de stat, instituția noastră, în coU înaintate față <*u Banca de Investiții și Bancaj ulm cultural na- ancheta „ORIZONT^ jlaliștii consacrati I pentru publicul itor bunuri. r al Muzeului de nraș-Scvcrin : tot mai nu- ----------:----------—..................................orații, pentru îm- ........................................................ ex tindere a tere- IDENTIFICAREA, erările pentru re- dc riuri, datorită elementului an- OPDOTIDFl0 miJlohce me‘ VJVrlWJ I II' liniă să provoace iu totală a unor de locuire stră- n stațiuni arheo- Șl VALORIFICAREA ■ Dă MĂRTURIILOR ARHEOLOGIC Misiune patriotică, răspundere moral-cetățcnească a Ofirf Județene pentru Patrimoniul Cultural Național rea situației existente în localitățile su- puse sistematizării din județul nostru. Descoperirea celor 129 de așezări — din care 47 pentru secolele III—V și 12 pentru secolele VII—X. deosebit de im- portante — completează harta arheolo- gică a județului Timiș eu un mare nu- măr de obiective. Considerăm că sînt rezultate însemnate, dacă ținem seama că ele s-au realizat in decursul a numai doi ani, paralel cu activitate î săpături- lor sistematice, desfășurată de arheolo- gii noștri In perioada care urmează. O J.P.C.N. a încheiat 5 contracte LE.E L.I.F. Ti- miș și unul cu Schela de Foraj și Ex- tracție Șandra. care necesită, în prima fază, o cercetare arheologică de teren pe cca. 40 000 ha șl. ’n următoarea, să- pături arheologice de salvare a siturilor care sînt afectate direct de lucrările de investiții. la căreia a- ndere moral- itorie, profund .uriilor deve- r, a înseși ates- re românești în Intr-un ase- de reală re- de la preve- pentru ocroti- «1 național al Investiții- îrios ne- ianentă, o con- tre Specialiștii- Județean de Isto- eei ai O.J.P.C.N factorii de răs- Agricultuiă >i Industrie Alimentil a unor lucruri miș, va Iuj măsuri pr.vind identif5are-’ priin tuturor lucrărilor de investiții, 4™* • devin de rind îndeaproape ca toate acestah cu Un aibă avizul O J P.C N T-miș. dw profundă re- efectua și in continuare cercetării^00*; In cadr ul plexe privind deputarca. salvare#®» dezideratul servarea și restaurare» Lun ^vjre le' patrimoniu descoperite. 3. In caaîld» rezultate re- descoperiri apărute în timpul de semnifi- de investiții, descoperii4 care nndvedere științific, tut fi prevăzute în timpu’ Potri- de teren, se impun? anunțarea k termenele gență a O.J.P.C N. sp-e a interni încă din anul mai degrabă, pentru recuperareaIdaliștii Muzcu- plexelor aiheologice și a inverJdin Reșița au acestora. 4 Vom extinde colaborz-lnUmăr total de instituțiile similare din județelerțu diferiți bene- pentru a asigura unitatea de acțiJuJeț. munca de mare răspundere ® obținute din ocrotirea și recoltaree bunuri’jlc, arheologic șl patrimoniu arheologic. 5? Vom pcbmnificație spe- cială țean • sublii hărții Sever heolo mare crono cercel toarel 5 puc bronz ttiană punct — 41 punct o mai pînă localii nița. 1 ză de județi tive, 1 de Su zlntă taților rioad^ leoliti Ana de obi consta ma vc sionan al pbb mană roman vine s tate H daco-r mome: împăr; zări d un sp» înmulț le rîur epoca rite, ■ timpul popula stabile legate rea an bovine bunătă lor, în mare e lurgice talurgi ză, făr tradiții talelor deoseb văii 1 țransk ORIZONT eminescla- ițin cunos- iginea lite- iuratfi încă iție despre îdicate lui itilă. în ce pra uncia al lui A. micentena- ita la care nașe expe- i sa litera- și care l-a i de după imul „Mii- le păreau, ce șocase încă. în rd transil- atît de i fi epuizat >truș, înce- ncipiu de unecare în stișă, ame- dle creații, naționaliș- ti destinul «tulul Ci- escu. scris momente u-i putem și erorile, Dar ne ve- loaștem că e artistice A. Cotruș imit nivel, între ele, ceeai lucrare insufid rămîne, însă,aa al glasului poet mitic-arhaice,fl lă plnă la cărei lui, personalitai etalon al spirit ții. Prologul, In ză pe poet ln d Ăsură / în lunatica-i făptură, / sub nhlăul frunții lui". Alăturînd, în figu- I eroului său, pe Ștefan cel Mare și pe Bhai Viteazul, două mari personalități, borul realizează o imagine-simbol tin- bd $5 exprime natura duală a înseși cuvine restituit tuturor conaționalilor săi, dar în primul rînd celor ce „în zba- teri și trudă, / (...), luptă și asudă". Așadar, un Eminescu al mulțimilor ano- nime, un Eminescu al umanității prole- tare, iar nu unul însingurat romantic. inescu* nu ficat. Nici ire pioasă nic — sau •estea. la • a face cu finit Per- me dispa- perfețtă A. Cotruș. drumul nostru spre universa- litate va trece mereu prin Eminescu. Reținînd și această semnificație atribui- tă. ca un corolar eroului său, imaginea lui devine și mai complexă, se sustrage unilateralității, și el nu ne mal apare exclusiv ca un „gencr.ilissim străbătînd cîmpiile de gheață ale viitorului", cum l-a văzut, ce-i drept, intr-o interesantă metaforă, Perpessicius Autorul nu s-a folosit, în conturarea lui, de sugestia eminesciană din „Scrisoarea III", unde insul pacifist surclasează pe cel belicos. Căci poemul său a fost scris într-o epo- că în care instinctele naționaliste înfeu- daseră însăși politica de stat. Discursul său poetic nu era făcut se vede, nici el ca să liniștească. De unde și un Emi- nescu descris în culorile zeului Marte, într-un limbaj amintind, la mai fiece frază, zăngănitul de arme. Ceea ce, de- sigur, poate să contrarieze. Viziunea mi- litantă, asociată cu truculența limbaju- lui, ba chiar de o anume prolixitate, constituie, însă, marca talentului cotru- șian, recunoscută ca ata.e de însuși G. Călinescu. Accentele mai mult decît energice, sugerînd marile încleștări isto- rice, profetismul amenințător ne con- ving de o evidență ; autorul nu era dis- pus să se facă agreat, simpatic. Nu do- rea să spună nici drăgălășenii, nici lucruri pioase. Dimpotrivă. In contura- rea acestei viziuni de foc și-a croit drum așa-numita direcție activistă a ex- presionismului german, cu ecouri din Nietzsche. Cu deosebirea că supraomul nietzscheean. orgolios ispitit de relația cu ilimitatul, își subordonează. Ia A. Cotruș, vitalismul unor țeluri al- truiste, identifieîndu-se cu aspirațiile colective. Iconoclasmul cotrușian, în mă- sura în care există, se traduce prin ten- tativa eroului său de a smulge destinu- lui ingrat partea de fericire cuvenită neamului său și care i-a fost atît de în- delung refuzată. țiar. El reabilitează un neam urgisit de neîndurarea destinului El anticipează, prin vizionarismul său. un veac de aur „peste furtuni, peste-ntuneric*. Drumul spre Eminescu, al autorului, e al unui haiduc rebel ce sîngereazâ pe colți de stîncă, urmărit de potere acceptînd be- nevol privațiunile, într-o supremă por- nire de adorație idolauă. Extaziat de efortul demiurgic al poetului, autorul trimite mereu spre obîrșii, imaginîndu-1 ca pe un urcuș prin tenebrele ancestra- lîtățiî noastre lingvistice, și măreția actului'său literar împrumută, în poem, semnificația unui demers al regalității: „peste-a cuvintelor traco-romanică, noptatică gloată, / peste visteria ei, în mii și mii de locuri îngropată, / — crai / pe-un împărătesc și furtunatic grai, —/ tăcerilor noastre de veacuri, ca rilmeni niciodată, / glas ai venit să le dai.. Aura voievodală conferită eroului său își are originea în mitologia națională, care, se știe, a văzut și a făcut din oa- menii noștri de marcă — martiri, capi de oști, ctitori cultural» — figuri de epo- pee. Eminescu e unul dintre ei, autor al cîntecului nostru „dc-nceput și dc sfîr- șit de lume*, patron al genezei noastre spirituale. Luptător din spița atletică a semizeilor, erou civilizator. Un „Dante valah*, împlîntat puternic în timpul său, dar văzînd mai departe de acest timp. Contemporanii care nu l-au înțeles nu i-au putut Ierta nici măreția : „cine oar* te-ar fi putut peticea înțelege ? ! (...)/ pentru el statura ta era o fărdelege.. A în final, autorul își cheamă eroul că- lăuză șl căpetenie în „crîncena noastră năvală-nainte*, adică In marșul irezisti- bil spre demnitate. Tonul capătă, acum, accente de odă. prefigurînd totodată destinul literar al poetului. Creația lui se va impune pe măsură ce „granițele crîncen păzite* — aluzie între altele, la Ignoranță șl nereceptivitate — se vor muta, și aceasta va deveni bun al uma- nității. Cu alte cuvinte, pare să spună M» lată, a strămoș Eminescu in viziunea lui Aron Cotruș eminesciana 144 la de torsiuni blografic-lstorice, concură portret de colos al poetului, taților autohtone din zonă, într-o rioadă de timp care se succede din leolitic pînă in evul mediu. Analiza situației statistice a celor pe- pa- nalității poetulu», artist creator de lori culturale șl militant cu arma ui. 0 suită de invocații, suprapuse pasaje narativ-descriptive, de in- ion temerar pășind din stîncă-n șl zdroblndu-le. Dar șl spre a nevoia, presantă, după Cotruș, de larizare a lui Eminescu. Poetul se sători dar și fă; drag Iul A. Goga. Privit Ia are statutul nesc, integrat mai presus de lui". Erou I coordonate i u sedînd atributej care se reflecta și corn por adevărul soci o notă de ex se resimte su lui. Perspectiva duie, totuși, mul excesiv de riștilor, textul asprimea ța cific rurală dintr-o „veche Crohmălni — note dist lirica lui A. poem de anve regionalism al dozat și care, in retorică ne nescian e privi tradițional re temperament rație meta primordial, c hologiei etnice, profund și su sufletul neam lui, / ce iată-1 viu cum itor, O.J.P.C.N. Timiș va a multă operativitate, în spir iei în vigoare, !n vederea ide protejării și salvării siturilor ce, a monumentelor istorice, or culturale și a celor care in patrimoniul cultural nați aceasta ne propunem i 1 11 organelor locale de partid instituția noastră, în colabori ca de Investiții și Banca pont b revista mu- rheologic al Ju- rtua o valori- xâ a bunu- ONT” 5CROTIRE AREA HEOLOGICE I-cetățcneaseă a Of icii Io iltural Național uiâ și Industrie Alimentară lua măsuri pr.vind identifi lucrărilor de investiții, u eaproape ca toate acestea zul OJ.P.C N Timiș. 2. V și In conțin ui re cercetări ivind depistarea, salvarea^ și restaurare! bunurilor liu descoperite. 3. In cazul Iri apărute In timpul lucr tițil, descoperiri care nu au •evăzute In timpul cerce . se impun? anunțarea de O.J.P.C.N., sp»e a interveni, d rabă. pentrh recuperarea aiheologice șî a invent 4 Vom extinde colaborarea le similare din Județele vec asigura unitatea de acți le mare răspundere pri șl recoltarea bunurilor iu arheologic. 5. Vom publi !n direcția Urării ma- n fi la nivelul ln spiritul le- i înaintate față I cultural na- Sștii consacraț i pentru publicul r bunuri i! Muzeului de Severin : tot mai nu- ntru îm- erea tere- rile pentru re- datorită nentului an- mijlohce me- $5 provoace totală a unor stră- iuni arheo- câreia a- ere moral- e, profund iilor deve- i Înseși ates- român.yștl In tr-un ase- de reală re- ia preve- sentni ocroti- aațional al investiț ii- os ne- tă, o con,- specialiștii- m de Isto- O.J.P.C.N. de răs- înnor lucrări care, prin l devin de co un senti- jrofondJ re- nl In cadrul dezideratul ire fericită, faultate re- de semnifl- științific. Ic. Potri- 11 termenele încă din anul , 11 Muzcu- in Reșița au nmăr total de diferiti bene- obținute din logic șl leație spe- claustrat In meditație rece șl Incomunl- cabilă. Acesta este profilul ce-șl face loc în poem. Și, în creionarea lui, autorul pune la contribuție mai toată recuzita sa artistică de pînă aci i lexicul colțu- ros, cu reverberații arhaice, ritmurile dezacordate (Ion Breazu), accentele energice, tonul vaticinant, învăluit în haină oraculară. Eminescu văzut de A. Cotruș e un restaurator și un Justl- Petru ARDELEAN cială privind activitatea Muzeului jude- țean din Reșița In etapa actuală. Astfel, subliniem în primul rînd completarea hărții arheologice a Județului Caraș- Severin și îmbogățirea repertoriului ar- heologic cu noi puncte și obiective de mare interes. Adoptînd firește, ordinea cronologică de prezentare a bilanțului cercetărilor noastre, menționăm urmă- toarele descoperiri» epoca neolitică — 5 puncte; eneolitlu — â puncte ; epoca bronzului — 6 puncte ; perioada hallsta- ttiană — 6 puncte ; epoca dacică — 3 puncte ; epoca romană șl romană tîrzie — 41 puncte; epoca feudală — 22 puncte ; epoca modernă — 1 punct cu o manufactură de sticlă, necunoscută pînă în prezent, existentă în hotarul localității Vîrciorova, comuna Bolvaș- nița. La cele 89 de puncte, cîte însumea- ză descoperirile din diferitele zone ale Județului, se adaugă încă 55 de obiec- tive, toate semnalate numai în Clisura de Sus a Văii Dunării. Acestea repre- zintă șl ilustrează dezvoltarea comuni- de obiective arheologice noi oferă cîteva constatări foarte importante. De la pri- ma vedere se lmpuc< numărul impre- sionant de mare (peste 60 de puncte), al obiectivelor cu vestigii din epoca ro- mană și din perioada UrziP a stăpînirii romane la nordul Dunării. Acest fapt vine să întărească incontestabila reali- tate istorică a continuității populației daco-romane la nordul fluviului și după momentul părăsirii Daciei, în timpul împăratului Aurelian Numeroasele așe- zări daco-romane de t’p rural reflectă un spor demografie concretizat și prin înmulțirea locuirilor înjghebate pe văi- le rîurilor din sudul Banatului, chiar în epoca migrațiilor. Vestigiile descope- rite, coroborate cu ob* ervațiile din timpul cercetării arheologice, atestă că populația autohtonă locuia în așezări stabile, avind străvechi ocupații de bază legate de cultivarea pămîntului, crește- rea animalelor domestice (în special a bovinelor, existînd chiar șl rase îm- bunătățite), și practicarea meșteșuguri- lor, în special a olăritului. Numărul mare al vestigiilor unor Instalații meta- lurgice și chiar al uno așezări de me- talurgiști din epoca rom nă demonstrea- ză, fără putință de tăgadă, vechimea tradițiilor exploatării șl prelucrării me- talelor — a metalurgiei flerului, în mod deosebit din Valea Dunării pînă în zona văii Bîrzavel. Aici, acest meșteșug transformat într-o puternică moștenire — dovadă neîndoielnică a continuității autohtone — a devenit ocupația perma- nentă a locuitorilor, car» în epoca mo- dernă vor pune bazele unor puternice așezări industriale, mai întîi la Bocșa și apoi la Reșița, adevărate centre de pio- nieri al metalurgiei românești. Pe de altă parte, descoperirea siturilor și obiectivelor arheologice din Valea Du- nării ne permite să demonstrăm ve- chimea deosebită a înjghebărilor umane, ca și continuitatea de viață și activitate permanentă a locuitorilor Clisurii de Sus, din paleolitic pînă ln perioada feu- dalismului dezvoltat; continuitatea et- nică, pusă în evidența prin numărul impresionant de așezări daco-romane din secolele III—V, di tezaurele moric- tare din perioada romană tîrzie, dar șl dc creșterea considerabilă a numărului de așezări autohtone, datate între seco- lele VIII—XIII. Asemenea situație do- vedește că Valea Dunării a fost nu nu- mai o arteră de respirație vitală pentru popoarele din nordul Peninsulei’ Balca- nice și calea principală de legătură între centrul și răsăritul Europei, ci și o re- giune care a oferit din timpuri stră- vechi condiții prielnice dezvoltării so- cietății omenești, devenind o adevărată placă turnantă a efectuării schimburilor și influențelor reciproce. între grupu- rile umane stabilite de o parte sau dc cealaltă a fluviului tn acest context, aceleași cercetări evidențiază puterni- cele legături existente Intre romanitatea nord-dunăreană și lumea romano-bizan- tină din sudul Dunării. Tot aceeași zonă, cum atestă cercetările arheologice, re- prezenta unul dintre importantele cori- doare prin care Bizanțul își trimitea Influențele sale culturale și spirituale pînă departe, spre Europa Centrală și țărmul Mării Baltice Dacă adăugăm acestoi sumare, și cu totul incomplete constatări, numărul considerabil de piese arheologice desco- perite i ceramica de toate formele și tipurile, unelte din piatră, os sau din metal, materiale de construcție din epo- ca romană, obiecte de cupru, bronz și și fier, sau monedele șl podoabele din epoca romană ș» din cea feudală, con- siderăm că orice alte comentarii, cu pri- vire la necesitatea și opoi tunitatea exe- cutării unor săpături dc salvare. în zo- nele afectate de lucrări cu caracter eco- nomic, devin de prisos. CIștigul dobîndit pe plan documentar-științific, în toate cazurile, este considerabil el demon- strînd că. In viitor, asemenea acțiuni se Impun cu necesitate spre a fi continuate și amplificate. Anchetă realizată de Aurel TURCUȘ miniaturi Rostul vieții Mai demult, in cadrul unei tablete dedicată ce-au penetrat cu magnifică strălucire in artă și am scris cîteva rînduri, recomandîndu-l și pe medicilor literatură, chirurgul Trăilă Nicola. Intre timp, mal exact in toamna trecută, intr-o revistă medicală ce apare in străinătate am descoperit un foarte incitant și temeinic studiu semnat de mai vechea mea cunoștință, care participase cu brio la cîteva reuniuni științifice internaționale importante, și care iși deconspira astfel un alt domeniu al preocupărilor sale. Nu mică mi-a fost surpriza cînd am avut prilejul să citesc în manuscris cîteva însemnări din excursiile și călătoriile sale prin țară și străinătate, cîteva delicate gînduri despre acel teritoriu de-aleasă simțire, pur ca o lacrimă de rouă, numit copilărie, așa cum tot în manuscris am citit cîteva zeci de aforisme ce vădeau o incontestabilă cunoaștere a tainelor ce se ascund într-o silabă de aur. Și, ca să spun aproape totul despre acest om, medic mai întîi de toate, medic cu o apreciată activitate profesională la clinica condusă de profesorul Constantin Caloghera de la Spitalul județean din Timișoara, trebuie să mai adaug că Trăilă Nicola este, in același timp, un mare iubitor de poezie, de muzică, de pictură, un avizat și rafinat spectator de teatru. Nu există în acest succint portret al medicului Trăilă Nicola nici un adjectiv care să nu fie aco- perit de adevărul cel mai adevărat cu putință. Am încercat, cu alte cuvinte, să vă fac cunoștință cu un om pe care eu, ca ziarist ce-am cunoscut atîția și-atîția oameni, îl consider ca Ulnd cu totul și cu totul deosebit, un om pentru care strădania întru spirit, frumos și omenesc înseamnă scopul însuși al vieții. între atîtea șl atîtea preocupări literar-artis- tice, ceea ce l-a acaparat decis și definitoriu este proza. Textele sale, încercările de pe caietele de dictando, manuscri- sul pe care îl pregătește acum pentru editură, toate la un loc fac dovada că lumea unul artist amator, atunci cînd are ea însăși argumentele unei permanente evoluții, cînd este spri- jinită de-o perseverentă aplecare asupra lucrului, poate atinge aceeași profundă stare a mărturisirii de sine, aceeași tulbu- rătoare întruchipare de gînd și simțire, așa cum o intîlnim adeseori în lumea artistului profesionist. Nu intenționez să afirm că medicul Trăilă Nicola este un, haideți să zicem, scriitor, un artist profesionist. Nici nu tinde spre un aseme- nea statut! Rostul vieții sale este profesiunea de medic, neînchipuit de grea și de frumoasă, cum însuși singur ține să o declare. A ajuta un om, a lupta să-l smulgi din ghearele unei boli, a reuși să-l redai vieții, toate acestea și multe altele încă, se destăinuia medicul Trăilă Nicola, alcătuiesc o satis- facție fără de egal. „Pentru mine, a scrie proză sau a con- semna într-un jurnal de călătorie ceea ce văd și ceea ce simt, înseamnă, în ultimă instanță, a mă apropia mai mult de oameni. înseamnă a dialoga cu ei șl despre ei. înseamnă a mă descoperi în final, pe mine însumi. Cît privește pro- fesia mea, am învățat de la șeful clinicii noastre că dacă omul sfințește locul, atunci el sfințește și sala de operație". Da. Așa este f Una din dovezile limpezi că torța chirurgiei românești, aprinsă sau purtată de o galerie întreagă de „monștri sacri'* precum Făgărășanu, Jianu, Burlui, Juvara, GavrRiu, Brînzeu, Caloghera, Rădulescu ș a, se găsește pe mîini bune se numește Trăilă Nicola ! George DINU ORIZONT ZILELE ÎNVĂȚĂMINTULUI TI MISE AN • Cea de a VII-a ediție a „Zilelor In- vățămîntului timlșean* (9—15 mai), desfășurată sub genericul „învățămînt — cercetare — producție" cuprinde, și în acest an, un amplu program de acțiuni destinate optimizării procesului Instruc- tiv-educativ, angajării tuturor cadrelor didactice și elevilor în munca de cer- cetare, lărgirii cunoștințelor teoretice de activitate practică, asigurării unei noi calități procesului de învățămînt. în cursul celor șapte zile ale desfășurării sale, au avut și au loc o seamă de se- siuni de referate, dezbateri, deschiderea unor expoziții, mese rotunde, expuneri, seri de concerte, premierea elevilor evi- dențiați In cadrul concursurilor pe me- serii, spectacole cultural-artistice, „zi- lele porților deschise* pentru viitorii școlari, schimburi de experiență, Intll- nirl cu scriitorii, întîlniri cu cartea, or- ganizate cu participarea Bibliotecii Ju- dețene, lecții demonstrative, prezentarea unor filme documentare șl artistice. La aceste manifestări iau parte toți elevii și cadrele didactice din județ, avînd ca invitați cadre universitare de la Insti- tutele de învățămînt superior din Timi- șoara șî București, redactori al Edituri- lor Didactică și Pedagogică șl Facla, ai revistei Orizont și al ziarelor locale. • Din bogata paletă de acțiuni, notăm deschiderea unei cuprinzătoare expoziții la Liceul industrial „Azur* din Timi- șoara, care prezintă rezultatele activi- tății practice desfășurate de elevii timl- șeni la atelierele-școală, pe loturile ex- perimentale, în producție, în cadru! cercurilor tchnlco-științlfice. Pe pa- nouri speciale sînt expuse diplomele obținute de elevi; timișeni în cadrul concursurilor pe meserii, certificatele de inovatori și inventatori Rezultate ce vorbesc de la sine despre efortul con- tinuu, susținut, desfășurat de cadrele didactice din Județ pentru formarea unor tineri cu o bună pregătire profe- sională, cu o înaltă conștiință patrioti- că, revoluționară, In spiritul muncii creatoare. Expoziții de artă plastică ale elevilor și profesorilor de specialitate au fost deschise la Liceul de artă «Ion Vidu* din Timișoara, la Lugoj și in alte orașe din județ. • Importante dezbateri, și mese rotunde au avut și au loc la di- ferite licee din Timișoara și județ, pe teme precum j „Informatica șl Invăță- m în tul*, „Modalități de Integrare a ex- perimentului în lecțiile de biologie*, „Mutații tn genetică*, „Conținutul șl Luna culturii în județul Timiș aspectele metodologice ale predării geometriei*. Totodată, în cadrul largu- lui schimb de experiență în plin curs de desfășurare au loc lecții demonstra- tive, însoțite de dezbateri. în diferite domenii. Tot aici se înscriu acțiunile desfășurate sub genericul «Biblioteca în sprijinul integrării învățămintului cu cercetarea, producția și practica social- politlcă*, spectacole ale elevilor și cadrelor didactice de la Liceul de artă „Ion Vidu*, ale formațiilor artistice ale Inspectoratului școlar Județean Timiș și ale unităților de învățămînt din Ti- mișoara șl din județ. In dorința unei mai ample cunoașteri de către cadre didactice și elevi a cultu- rii ce se edifică acum în această parte de țară, au avut loc o seamă de întîl- niri cu scriitorii din Asociația scriitori- lor din Timișoara. TIMIȘOARA UNIVERSITARA • Zilele „Timișoara universitară* (9—14 mai), acțiune aflată la prima sa ediție, se înscrie sub același generos generic i «învățămînt — cercetare — producție*. Amplele acțiuni sint desti- nate optimizării procesului instructiv- educativ, angajării tuturor cadrelor di- dactice In munca de cercetare, legării cunoștințelor teoretice de activitatea practică, asigurării unei noi calități procesului de învățămînt • Prima zi a manifestărilor a debutat prin deschide- rea unei expoziții de carte universitară timișoreană (1920—1925 și 1986—19881 In cadrul căreia sînt prezentate primele tratate și cursuri ale Institutului Poli- tehnic timișorean, semnate de persona- lități precum : Traian Lalescu, Plauțius Andronescu, Constantin C. Teodorescu, acad. Remus Răduleț, Ștefan Nădășan. Alături de acestea. Institutul Politehnic «Traian Vuia* expune un impresio- nant număr de lucrări tipărite în ultimii ani pe plan local, aflate astăzi în uzul studenților, sînt prezentate lucrările șl cursurile tipărite la editurile Didactică și Pedagogică. Științifică șl Tehnică, a Academiei R S.R^ Cerea și Facla, de către cadre didactice de la Institutul Agronomic, de medicină șl Universita- tea din Timișoara. Fiecare unitate de învățămînt superior timișorean prezin- tă și cursurile tipărite pe plan loca! și periodicele, precum i „Timișoara medi- cală* șl tratatele din domeniile filolo- giei, științelor economice, sociale, ale naturii ale Universității. Evoluția tipă- riturilor datorate cadrelor universitare timișorene e sugestiv ilustrată de un grafic unde e relevat faptul că numai în perioada 1962—1988 numărul volu- melor a ajuns la peste 200 000. • Tot în cadrul primei zile a acțiunii „Timi- șoara universitară*, în Aula Magna a Universității a avut loc expunerea „Con- cepția P.C.R., a secretarului său gene- ral, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, privind sarcinile actuale și de perspec- tivă ale revoluției tehnlco-științiflce în țara noastră*, prezentată de Teodora Avram, secretară a Comitetului Jude- țean Timiș al P.CJt. In continuare, a avut loc simpozionul „Protecția mediu- lui și calității vieții*, la care au parti- cipat cadre didactice universitare de la toate institutele de învățămînt superior din Timișoara. • In aceeași zi, Casa universitarilor a găzduit o amplă evo- care 1 „Independența este suma vieții noastre istorice*, datorată prof. dr. Eugen Todoran. lector Deliu Petroiu și lector dr. loan Munteanu. • Casa de cultură a studenților a găzduit vernisa- jul expoziției de grafică, pictură șl foto- grafie a cadrelor didactice șl studenți- lor» precum șl un spectacol artistic. • O importantă manifestare a constituit-o întîlnirea studenților și cadrelor didac- tice din centrul universitar timișorean cu laureațll premiilor Academiei, con- dusă de acad. Dan Mateescu, directorul Bazei de cercetări științifice Timișoara a Academiei R.S.R. • O manifestare de amploare, aflată la cea de a VI-a ediție, este Conferința Națională de Acționări Electrice. Deschiderea va avea loc astăzi. 13 mai (ora 9,30) la Facultatea de elec- trotehnică. • Timp de 2 zile (13—14 mai), la Institutul Politehnic șl Univer- sitate se va desfășura o sesiune de co- municări a cercurilor studențești comu- mună cu a elevilor din liceele patro- nate. Prin amploarea și diversitatea lor, ac- țiunile șl manifestările cuprinse în cadrul „Timișoarei universitare* răs- pund dezideratelor majore profesional- științifice șl politico-ideologice care stau în fața învățămintului superior, de for- mare a unor cadre de specialiști multi- lateral pregătiți, implicați profund în viața politică, economică șl socială a țăriL AVANPREMIERA — TIMIȘOARA MUZICALA • Prestigioasa manifestare a ajuns, deci, la cea de-a XII 1-a ediție. S-ar putea voibi despre experiența acumu- lată, clștigurile melomanilor, ale cetății culturale ; n-ar fl neinte; esant să reci- tim mărturiile cronicarilor de spea» ta te, ale marilor concertiștl, dirija cîntăreți de operă, ce au onorat, lungul timpului, scena importantă|| tîlniri, pentru a înțelege mal eJ semnificația inițiativei, care șl-a fond în ani, un public al el, șl chiar pd ciști ai el. Mica istorie a Zilelor Mod înseamnă, pe fila ei de gardă, cld nume ale scrisului despre muzică «1 și-ar fl găsit, poate, altminteri cod era rea. • Conferința dc presă, gard de Operă înainte de gongul inaud oferă binevenite detalii asupra propl mului. Un program bogat, divers I larmonlca „Banatul* și Opera Rosti din Timișoara s-au bucurat de sd nul organizatoric al Consiliului Cî rii și al C.J.C.E.S. — Timiș. S-ar pm să apară unele modificări în proJ mul gîndit, regîndit, anunțat pred • Deschiderea, azi — la FilarmaJ în 15 mal — la Operă. Concertulid gural constituie o primă audițielid șoreană. Lucrarea pentru plan șionJ tră, a lui Sigismund Toduță (achij președinte de onoare al FilanmH compozitor de valoare, la ImpreslotJ ta vîrstă de 80 de ani). îl are la pupid pe Remus Georgcscu (solistă: Nind Oșanu, de la Cluj-Napoca, unde A cîntat, în premieră absolută, concord Apoi „Carmina burana* de Cari Orfll cantată scenică pretențioasă, rcud Corurile Filarmonicilor din Timi^d și Arad, corul „Sabin Drăgoi* (dir.® Diodor Nicoară). • încheierea -d Operă, în 30 mal, cu o creație, In d mieră absolută, comandată Lud Alexandra de Opera Română din Tii-l șoara, Opera „în labirint*, purtîndKM titlul „Călătorie în zori*. La pupi™ dirijoral Mihai Vîlcu. Regia, Man Emandi-Tiron. Libretul operei îl apJ ține Iul George Arion. Compozitori — binecunoscută și apreciată de pn® cui timișorean — a oferit Filarmonici „Banatul*, din 1982 încoace, lucrări a premieră absolută. Filarmonica timiJ rcană i-a comandat, de altfel, un coma pentru instrument*- de percuție. • !h| program: Recitalul de orgă Rom Roubos (S.UA.) în domul din PiațaVm rii; Opera „Carmen* cu particip® mezzosopranci Ludmlla Nam (U.RÂSa Recitalul de plan (Beethoven, Chopa al Iul Mathias Weber (R.F.G.); Com certul dezbatere cu tema „Aspecte d listice în muzica de cameră românească (Sala de marmoră. Program munod tematic. în primă audiție mondială;i „Sonată pentru pian* de Constri| Silvestri ; patru lieduri pe versuri ■ Blaga); Concertul de arii celeh duete și scene din opere j o reprez» tație mai puțin obișnuită („Rigoletkfl In care evoluează unul dintre colabon torii permanenți al „Scalei* din MOm tenorul Pauîos Raptls (R. P. Polonul • Cine mai vine, din cîte știm: sopran Cristina Goranceva (din R. P. Bulgarul dirijorul polonez Jerzy Salwarowdl Ion Caramltru șl J. Râducano. Ingrii Armonaite (U R.S.S.). Expo • „Electrecordur a j cale că sala Palatului din Arad este mai bur sălile timișorene, cel pentru anumite înre, cu orchestra mare. Și, Wagner. Invitată în faț: Ioanelor, Filarmonica reană sub bagheta lui Georgcscu completează tus In discografla fragmentele orchestral turi, preludii) urmînd gravare, a-și ocupa loc turi de piesele postroj lor (integrala Brucknc se elaborează încă la simfonia lui Mahler. ii tă la Iași). S-a mai res disc cu lucrări de Mc Beethoven. Maestru c Adriana Dan. • Int Inițiativa de a fol< multe săli; recenta rire a celei a Clubuh (care nu prea excelea acustică) pentru unele te ne va oferi, poate, tăți noi, adăugîndu-s< ale domurilor, Sălii moră, Liceului de artă formelor industriale, semnăm expunerile vl lui Udvardy Zultăn esențiale ale culturii i susținute In fața adul dedicate tineretului, există In orașul nc lutier, membru al or anoram 9 Mai — aniversări. ni za rea Comitetului de cultură și educaț lista, a Complexului Timiș, a inspectoratu țean Timiș al Minisb Interne, Arhivele Sta desfășurat un simpoz: «aerat aniversării cele de la cucerirea Indej depline de stat a I celor 67 de ani de la Partidului Comunist celor 43 de ani de k popoarelor asupra fa; Au susținut comunici na Bădescu, Viorel Vasile Dudaș, Silvk van. Viorel Tundre: Ziman și Ortavlan • In cadrul .Zilclm mintului timișcan*' scriitori timișoreni $ nit cu publicul tînăr invitat al Liceului de ticâ-fizică nr. 2, proz: Arieșanu a purtat un dialog cu elevii și c: ocazionate de manifestare : „Viața m-| zicală in această parte dc țara" și uu' vizînd documentul de epocă: .Coral ti ml șene de Ieri și de azi". v/ați 4 asocia^ ELEVAȚIA DISCURSULUI ȘI SINCERITATEA TRĂIRILOR Discursul liric al Luciei Negoiță, în Turnul cailor albaștri (Ed. Albatros 1987) nu diferă, în substanța lui, de cel al volumelor anterioare. Poetă a unei voci inconfundabile, în care Intră fiorul trăirilor propriei biografii, poeta adîn- cește, și cu acest al 6-lea volum, traseul existențial. Lirica ei are tenta medita- tivă a unor confesiuni, dar șî a unor cugetări transfigurate poetic. Patul ideatic e abstract, dar discursul transcrie trăiri pasionale, concrete, chiar cînd ele se transfigurează în simboluri sau alegorii ale Intimității persoanei. Ceea ce con- vinge la Lucia Negoiță este tensiunea Ideii, străbătută ironic sau sceptic de un ton adînc al dramei intime. Nostalgia purității, a copilăriei, sentimentul soli- tudinii, foamea după sinceritatea relațiilor umane („Nu un decor triumfal / ar trebui cheilor / care ai vrea să dezlege Binele / Frumosul / Adevărul (...)". căutarea rădăcinilor („Vecinii se uită printre uluci / nu te țin minte") revelația zborului, a visului t»Aripl!e pc cer îe țineam") compun universul ideatic și liric în care se mișcă această poezie concentrată, acut meditativă, expurgată de un cotidian zgomotos sau impur. O poezie de purități, de tensiune a gîndirii, o poezie în care arde, cu flacără molcomă dar constantă, sîmburele iradiant al ideii de frumos, de bine, de adevăr și puritate umană. O poezie de confruntări ale eului, pus între încredere și îndoială, între nostalgie și ironică detașare. O poezie In care elevația discursului merge mînă In mînă cu sinceritatea trăirilor, într-o coabitare elegantă și fără fisuri SENTIMENTUL DRAMATIC AL UNEI LIRICI Elisabela Isanos transcrie, în Grădina de iarnă (Ed. Eminescu, 1987) o expe- riență poetică interesantă. Universul el liric pendulează intre descrierea expe- riențelor eroinei lirice, pusă în fața unor trăiri existențiale și cîntarea imnicâ a pămîntului natal. Prima ipostază lirică înscrie poeme dense, in care descifrăm interogațiile privind rostul iubirii („Toate se vor ierta / numai lipsa iubirii / nu"), incertitudinea ființei în fața întrebărilor lumii <„eu nu știu încotro se-ndreaptă / păsările cînd sc duc / eu nu știu cum se face piinea, / și ce so spune cind e toamnă0), suferința în afara iubirii („Fără (ine / totul ar fi căzut în goluri / cum moare o stea"). A doua ipostază lirică descoperă o poezie imnică, de bună factură. în care tensiunea versurilor rezidă în tonul oracular, în aerul de cîntare gravă a pămîntului natal. („Adîncă țară de sub vremuri. / mi-e dor de somnul pc pămint... dar în adîncul tău e pace / și-n gura văilor s-ascun- de...T Poezie luminoasă, în ciuda tonului grav de imn sau de odă eroică, figurine lirica aceasta țintește să închege imaginea unei poete care pedalează pe un imaginar patetic, pe un dramatism de substanță, în care palpită sentimentul trăirii imediatului, dar și al timpului și vechimii. Chiar imaginea poemelor este structurată baroc, versurile țes o punte luminos nostalgică, sau una vădit îmbi- bată de un aer al străvechimii. Abstractizarea imaginii nu se face în dauna trăirii imediate și acest ton abstract nu îneacă sentimentul dramatic al acestei lirici, nici liniile ei vădit patetice. REGĂSIREA DE SINE Poezia Passionarlei Stoicescu, din Profesorul dc iluzie (Ed. Eminescu 1988) este una de o mare claritate, fn albia tradiționalismului poetic, transpusă Insă în diapazonul spiritual al omului contemporan. In ea respiră copilăria, iubirea, semnele vîrstelor, incertitudinea legată de trecerea prin purgatoriul ideilor, stările, angoasele, momentele cheie ale relației individului cu sine și cu lumea. In toate acestea simțim sonurile unei poezii muzical-plastice, fără obscurități de prisos. In genere, poezia este evocare, iar evocarea naște nostalgia după ceva ce mai poate fi recuperat. Poezia aceasta Incintă prin sentimentele el, de un patos sincer, necontrafăcut și printr-o imagistică bogată, aproape luxu- riantă și incon testator ie. Eroina acestei poezii patetizează, trăiește în biografia ei lirică fierberea momentului, zbuciumul, clipa tranzientă, dăruirea spre ce- lălalt, deșertăciunea și iluzia. Uneori, acest patetism al unor sentimente dezlăn- țuite e cenzurat de o ironie tandră și purificatoare. Concluzia poetică vine și ne arată că puritatea ființei se poate naște din vină și că existența înseamnă iubirea de celălalt dar și suferință și dramă. („Exist deci sufăr și mai mult exist / zăpada bucuriei / iute piere / Ca pe copacul scrijelat șl trist / îmi iscălesc însemnul de putere" Poetă al cărei patetism cenzurat devine uneori dramă lirică, poetă luminoasă, în ciuda unui scepticism structural, scriind o poezie de răbufniri pasionale, dar șl de notații lucide și de meditație existen- țială (Vezi frumoasa poemă Numele trandafirului) Passionaria Stoicescu și-a definit un stil, o personalitate, la care poezia devine sentiment direct, frust, plenar și cînt patetic, sentimental. între extreme, poeta se simte sincer bine și se regăsește mereu pe sine, gravă și gingașă, ironică șl sentimentală, lucidă și tandră. • Invitați ai Clubu prinderii d“* Constru* lice Bocșa. Alexandri nu, Mircea Șerbaucs rius Muntcanu au s reușită șezătoare lib același context. Mar pu?. membră a colecl tistic al Teatrului M din localitate, a pic recital din versurile Anghei Dumbrăvenii Cenaclul „H. G. WeU Șerbănescu a susținu rea «Optimismul lite mâne de anticipație năra generație preze icratura contempora tema întîlnirii pr Mircea Șerbănescu < rii de la Liceul „( Diacon o viei -Log a * șoara și de la ȘcoaL din Jimbolia. • în ; marți a Cenaclului Scriitorilor din Timi revistei „Orizont*, r ran a citit un grupaj Invitații ședinței au Constanța Buzea și Mircea Nedclclu. In pc marginea poem Vasile Popovici a n recțla in care poezi a evoluat • „e o poc lului nu ca dat ime realitate ascunsă lonă primordială. Ion ARIEȘANU lizatoric al Consiliului Cultu (U.RSA). Expozițiile Ion ARIEȘANU le manifestare : «Viața mu- •astă parte de țară", și una mentul de epocă: -Coruri Ieri și de azi". ORIZONT LA DUBLIN E CEAȚA ... Ce e nou la în cadrul aceleiași Lucian BURERIU Petru UMANSCHI Ion Nicolae AngheL Ple- LA MAKARSKA... M. O. top •muzica- anoranuc tele viziune sport aqua-forte Jude- cadou noștri. dificilul Bartâk; borare cu inspectoratul țean sînt gratuite. Un frumos pentru copiii 2 de Filarmonică concert nr. turiile cronicarilor de speciali- marilor concertiști, dirijori, de operă, ce au onorat, de-a impului, scena importantei în- >entru a înțelege mai exact iția inițiativei, care și-a format, n public al ei, și chiar publl- i. Mica istorie a Zilelor Muzicii i, pe fila ei de gardă, cîteva • scrisului despre muzică ce nu găsit, poate, altminteri consa- • Conferința de presă, găzduită i înainte de gongul inaugural, icvenite detalii asupra progra- n program bogat, divers. Fi- i „Banatul" și Opera Română șoara s-au bucurat de spriji- 3.J.C.E.S. — Timiș. S-ar putea unele modificări în progra- it, regîndit, anunțat presei, hiderea. azi — la Filarmonică. I — la Operă. Concertul inau- istituie o primă audiție tlmi- Lucrarea pentru plan șl orches- Sigismund Toduță (actualul * de onoare al Filarmonicii, •r de valoare, la impresionan- te 80 de ani), îl are la pupitru ! Georgescu (solistă : Ninuca p la Cluj-Napoca, unde s-a premieră absolută, concertul), mina burana" de Cari Orff, o ?enlcă pretențioasă, reunind Filarmonicilor din Timișoara ] corul „Sabin Drăgoi" (dirijor icoară). • încheierea — la 30 mal, cu o creație, în pre- jsolută, comandată Lianei de Opera Română din Timi- ra „în labirint", purtînd sub- ătorle în zori". La pupitrul 4ihal Vîlcu. Regia, Marina ron. Libretul operei îi apar- eorge Arion Compozitoarea .oscută șl apreciată de pubji- ean — a oferit Filarmonicii din 1982 încoace, lucrări în ibsolută. Filarmonica timișo- □mandat, de altfel, un concert rumentr de percuție • Din Recitalul de orgă Robert J.A.) în domul din Piața Uni- a „Carmen" cu participarea mei Ladmila Nam (U.R.S.S.); le pian (Beethoven, Chopin) hias Weber (R.F.G.); Con- atere cu tema „Aspecte sti- □zica de cameră românească* larmoră. Program muzical primă audiție mondială : o ntru pian" de Constantin jatru lieduri pe versuri de oncertul de arii celebre» ene din opere ; o reprezen- □țin obișnuită („Rlgoletto*) luează unul dintre colabora- lenți al „Scalei" din Milano, ifos Raptis (R. P. Polonia), vine, din cîte știm : soprana anceva (din R. P. Bulgaria), lonez Jerzy Saluarowskl tru și J. Răducanu. Ingrid ! care pedalează pe un are palpită sentimentul imaginea poemelor este ică, sau una vădit îmbi- ii nu se face în dauna ritul dramatic al acestei zie (Ed. Eminescu 1988) i poetic, transpusă insă spiră copilăria, iubirea, in purgatoriul ideilor, ui cu sine și cu lumea, lastlce, fără obscurități i naște nostalgia după >rin sentimentele ei, de bogată, aproape luxu- A, trăiește în biografia •ntă. dăruirea spre ce- nor sentimente dezlăn- □cluzia poetică vine și că existența înseamnă leci sufăr și mai mult scrijelat și trist / Îmi enzurat devine uneori t structural, scriind o de meditație existen- îionaria Stoicescu și-a mtiment direct, frust; i se simte sincer bine ;i sentimentală, lucidă • „Electrecordul* a găsit cu cale că sala Palatului culturii din Arad este mai bună decît । sălile timișorene, cel puțin pentru anumite înregistrări, cu orchestra mare. Și, în fine, Wagner. Invitată în fața micro- foanelor, Filarmonica timișo- | reană sub bagheta lui Remus Georgescu completează un hia- tus In discografla noastră, fragmentele orchestrale (uver- turi. preludii) urmînd, după pavare, a-și ocupa locul ală- turi de piesele postromantici- lor (integrala Bruckner, care se elaborează încă la Cluj și âmfonia lui Mahler, imprima- tă la Iași). S-a mai realizat un disc cu lucrări de Mozart și Beethoven. Maestru de sunet Adriana Dan. • Interesantă inițiativa de a folosi mai multe săli; recenta descope- rire a celei a Clubului C.F.R. (care nu prea excelează prin acustică) pentru unele concer- te ne va oferi, poate, sonori- tăți noi, adăugîndu-se celor ale domurilor, Sălii de mar- moră, Liceului de artă și plat- formelor industriale. • Con- semnăm expunerile violonistu- lui Udvardy Zoltân pe teme esențiale ale culturii muzicale, rosținute In fața adulților sau dedicate tineretului. • Mai există In orașul nostru un luticr, membru al orchestrei i 9 Mai — aniversări. In orga- aizarca Comitetului județean de cultură și educație socia- llstâ, a Complexului muzeal Timiș. a Inspectoratului jude- țean Timiș al Ministerului de Interne, Arhivele Statului, s-a desfășurat un simpozion con- sacrat aniversării celor 111 ani dc la cucerirea Independenței depline de stat a României, celor 67 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român și «lor 43 de ani de la victoria r: areloi asupra fascismului. Au susținut comunicări Tatia- Da Bădescu, Viorel Screciu, Vasile Dudaș. Silvia Moldo- nn, Viorel Țundrea. Mihai Ziman și Octavian Dogariu. • In cadrul .Zilelor învăță- mmtalui timișean" numeroși scriitori timișoreni s-au întîl- nlt cu publicul tînăr. Astfel. Invitat al Liceului de materna- ticâ-fizlcă nr. 2. prozatorul Ton Arieșanu a purtat un fructuos dialog cu elevii și cadrele di- aso • Invitați ai Clubului între- prinderii de Construcții Meta- lice Bocșa, Alexandru Jcbelea- nu, Mircea Șerbăncscu șl Ma- rhn Munteann au susținut o reușită șezătoare literară. în același context. Marinela Țc- pns membră a colectivului ar- tistic al Teatrului Muncitoresc din localitate, a prezentat un recital din versurile poetului Anghel Dumbrăveanu. • La Cenaclul .H. G. Wells", Mircea Șerbănescu a susținut expune- rea „Optimismul literaturii ro- nlne de anticipație". • „Tî- nâra generație prezentă în li- teratura contemporană" a fost tema întîlnlrli prozatorului Mircea Șcrbănescu cu pionie- rii de la Liceul „Constantin &.aconovlci-Loga‘' din Timi- șoara și de la Școala generală din Jimbolia • în ședința de marți a Cenaclului Asociației Scriitorilor din Timișoara șl al revistei „Orizont", Fon Mono- ran a citit un grupaj de poeme. Invitații ședinței au fost poeta Constanța Buzea și prozatorul Mircea Ncdclclu. în referatul pe marginea poemelor citite. Vasile Popovici a relevat di- recția In care poezia lui I.M a evoluat i „e o poezie a rea- lului nu ca dat imediat, ci ca realitate ascunsă (...) ca tonă primordială, originară. Petre Florea, autor al mai multor instrumente cu corzi. • Continuă șirul concertelor pentru tineret • O inițiativă inedită j concertele educative de duminică, orele 11, în cola- • Corul instituției a colaborat cu colegii craioveni.la monta- rea Requiemului de Verdi. • Absolut notabil concertul dirijat de Mihai Brediceanu (solistă Adriana Roșea). Prog- ramul cuprinzînd lucrări de Tiberiu Brediceanu, Liszt șl Richard Strauss a fost condus cu acuratețe și nerv de presti- giosul dirijor, compozitor șl inventator al polimetronomu- dactice. • Sub semnul aceluiași interes pentru dezbaterea fe- nomenului literar românesc s-a desfășurat șl întilnirea criticului literar Cornel Ungu- rcanu cu elevii și profesorii Liceului de filologie-lstorie. • Invitat al publicului timișo- rean (In cadrul „Lunii educa- ției multilaterale prin Inter- mediul filmului") — regizorul Mircea Daneiluc, cu prilejul premierei recentului său film, „Tacob". • Galeria «Pro arte** dîn Lugoj găzduiește expoziția sculptorului Ștefan Căiărășa- nu. • Pe sîmezele Casei Uni- versitarilor din Timișoara — lucrări ale artistului plastic Emil-Florln Grama. La verni- saj a luat cuvîntul criticul de artă Deliu Petroiu. • Sub egi- da CJLC.E.S. Timiș, în colabo- rare cu Consiliul municipal de control muncitoresc al activi- tății econom ico-socl ale, are loc azi, 13 mal, ora 14.00 In Sala roșie a Consiliului municipal Timișoara masa rotundă cu tema j „Desîgnul între proiect șl efort realizator". Conduce- rea dezbaterii — criticul de haotică, recuperabilă prin poe- zie (...) I. M. mai crede încă în transfigurare, în metaforă (...) poemele citite descriu o istorie romantică a spiritului". Au participat Ia discuții i Va- Icriu Drumeș i „I. M are o as- pirație ascunsă de a se singu- lariza ,de a tinde către esențla- lltatea originară a poeticului"; Andrei Bodiu: „poezia lui I. M. so distinge prin încerca- rea de a placa o anumită rea- litate pe o anume mitologie (...) poemele au o respirație amplă, dusă pînă la epuizare"; Gheorghe Sechcșan î „maturi- zarea poetului se simte în vi- ziunea de ansamblu (...) de- construcțîa realului vine din- tr-un patos al existenței"; Mircea MihSieș: „e o poezie care vine în avalanșă : o ava- lanșă Interioară, închisă în sine (...) sînt multe imagini frumoase, sufocate însă de o materie care nu apucă să se se- dimenteze In pagină"; Marian Odangiu: poezia lui I.M. a cîș- tigat foarte mult In profunzi- me, a devenit substanțială (...) poemele sînt excesiv de lungi, ceea ce determină diluarea ideii poetice"; Mircea Nedclciu: „afirmația că I.M se deosebeș- te de poeții din generația sa trebuie luată ca o afirmație generală (...) I.M. depășește alura de joc a poeziei scrise de generația .80" I Cornel Ungu- reanu (conducătorul ședinței): „I.M. a revenit mereu șl a de- monstrat că este același poet de forță (...) un poet sub- stanțial (...) cl nu aparține unei generații sau unul val i lui (dispozitiv ce permite exe- cutarea unei lucrări simultan în mal mulți templ). Nefiind adeptul virtuozității dirijorale cu orice preț, al „baletului" în fața orchestrei, Mihai Bredi- ceanu, la fel de tînăr ca întot- deauna, a tactat sobru și esen- țial, cu energie șl fără exces de romantism, descoperindu- ne uneori „fețe nevăzute", fa- țete noi ale aceleiași lucrări, transformînd partituri cunos- cute în variante conforme unei concepții riguroase despre spi- ritul fiecărui compozitor. Tem- perament lucid, cenzurat de matematică, el nu face totuși să „înghețe" efuziunile opere- lor executate, ne relevă însă adesea „scheletul" lor rațional. (Și. după cîte ne-a spus, în cu- rînd va fi terminată în țară construirea computerului ne- cesar interpretării unor com- poziții personale scrise în politempi). • Pianistul sovie- tic Nikolai Suk a interpretat memorabile seri a prins viață partitura severă a „Rcquiemu- lui german" de Brahms sub bagheta lui Remus Georgescu și avînd u-I soliști pe Teodora Ciucur și Pompei Hărășteanu. „Muzica ușoară, observa N. Steinhardt, e o modalitate legitimă a sensibilității, nouă revenindu-ne îndatorirea de a nu o compromite șl trivializa". Ne-am amintit de cele de mai sus citate cu prilejul popularei manifestări Eurovision Song Contest, găzduită cu tot fastul la Dublin, în patria lui Joyce, dar și a lui Johnny Logan cîntărețul care cu piesa „Hold Me Now“ a cucerit anul trecut Grand Prix~ul rîvnit de peste 20 de soliști și formații din tot atîtea țări europene. Manifestarea a excelat In prezențe palide, nesemnifi- cative, evoluînd parcă fără dorința de afirmare, puținele momente cu adevărat remarcabile puse în valoare prin vitalitatea evoluției scenice și un stil de interpretare modern, neostentativ, fiind real- mente sufocate de mediocritate și diletantism. Dacă facem abstrac- ție de punctajul juriului (mai mult decît discutabil în acest an) într-un posibil clasament sentimental ar figura, fără rezerve, pe locul fruntaș britanicul Scott Fitzgerald. Artistul, al cărui nume este identic cu cel al autorului „Marelui Gatsby", a oferit prin piesa „Go“ dovada unor disponibilități interpretative reale, în carev lirismul s-a îmbinat cu dinamismul și verva tipice interpreților de' „Evergreens" de talia unui Tom Jones sau Engelbert Humperdinclt Impresii deosebite au lăsat formațiile Jump The Gun. reprezcntînd țara gazdă, Irlanda, Silver Wings (Srbrena Krila) — Iugoslavia, Hot Eyes din Danemarca, Mardena Arazi din Israel, norvegianca Karoline Krueger, olandezul Gerard Joling (piesa Shangri La a acestuia beneficiind, poate, de cel mai inspirat aranjament muzical din festival). Inexpresivi, deși prezcntînd uneori piese inspirate, purtînd pecetea melosului meleagurilor natale, (MFO — Turcia ; La Decada — Spania) s-au prezentat italianul Luca Barbarossa, Gerard Lenorman (șansonetist francez consacrat încă din anii *70 și a cărui prezență la acest festival nu ne-o explicăm), portugheza Dora, grupul finic Boulevard. Austriacul Wilfried, cea mal ștearsă prezență a festivalului, nereușind să obțină nici un punct a devenit cîștigătorul „Lingurii de lemn", cel mai puțin dorit premiu al Euro- viziunii. Amatorilor de statistici le oferim mai jos un Top Five cuprinzînd pe primii cinci clasați ai concursului care în acest an a dezamăgit j 1. Celine Dion („Ne pariez pas sans moi") — Elveția, 137 p.; 2. Scott Fitzgerald — Anglia, 136 p.; 3. Hot Eyes — Dane- marca, 92 p. î 4. Lara Fablan — Luxemburg, 90 p.; 5. Karoline Krueger — Norvegia, 88 p. artă Coriolan Babețl. • Orga- nizată de întreprinderea Cine- matografică a Județului Timiș, finala concursului cinemato- grafic pe teme istorice „Sîntem urmașft unui popor eroic* a avut loc la cinematograful Dacia. Au participat elevii Li- ceului nr. 7 sub îndrumarea prof. de istorie Stelian Radu. • Un viu șî fructuos dialog de lucru pe temele literaturii române contemporane a avut !oc la Școala generală nr. 22 din Timișoara, între membrii cercurilor literare ale elevilor din localitate șl profesorii în- drumători ai acestora cu pro- zatorul și editorul timișorean doarie pentru om și respect" se intitulează conferința sus- ținută de conf. univ. Elisabeta leii în Auditorium-ul Casei Universitarilor. • Invitat al aceleiași pline de inițiative culturale instituții, Casa Uni- versitarilor — Andrei Pleșu, care va propune un dialog pe marginea filozofiei platonicie- ne (joi, 19 mai, ora 18). se exprimă pe sine, exprimă o stare interioară, o dramă care îi aparține (...) există o mare înălțime a scrisului, o transfigurare reală (...) I.M. nu este o promisiune, ci un reper al poeziei timișorene". In ședința de marți, 17 mai a.c., ora 18,00. va citi proză Titus Suciu. DUMINICA, 15 mai. 1130 Telex. 11,35 Lumea copiilor. 12,40 Din cununa cîntccului românesc. 13,00 Album duminical. 15,00 în- chiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,20 Cîntarea României. 20,20 Film artistic j „Angola merge mai departe". 21,35 O planetă a iubirii. 21,50 Telejurnal. LUNI, 16 mai. 20,00 Telejurnal. 20,25 Priorități în economie. 20,45 Tezaur folcloric In concert. 21,15 Occident '88. 21,30 Idei în acțiune. 21,50 Telejurnal. MARȚI, 17 mai. 20,00 Telejurnal. 20,25 In dezbatere i Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu. 20,45 Temeiurile mîndriei de a fi tînăr comunist în România. 20,55 Invitație la Opera română din Timișoara. 21,50 Telejurnal. MIERCURL 18 mai. 20,00 Telejurnal. 20,25 în dezbatere: Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu. 20.45 Mărire ție, patrie română! 21,00 Priorități în economie. 21,20 In spiritul muncii și iubirii de țară. 21,50 Telejurnal. JOI, 19 mai. 20,00 Telejurnal. 20,25 Tmip și anotimp In agricultură. 20,45 Cetățile vitejiei, cetățile hărniciei. 21,00 Roman foileton! „Prietenii nu se aleg". (3). 21.50 Telejurnal. VINERI, 20 mal. 20,00 Telejurnal. 20,25 In dezbatere : Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu. 20,45 A trăi marea lecție a dragostei de țară. 21,00 Cadran mondiaL 21,15 Serial științific i „Univers, materie, viață". 21,35 Laureați al Festivalului național „Cîntarea României". 21,50 Telejurnal. SIMBATA. 21 maL 13,00 Telex. 13,05 La sfîrșit de săptămînă. 14,45 Săptămîna politică. 15,00 închiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,20 Teleenciclopedia. 19,50 Melodii de neuitat. 20,50 Film artistic : „Colegi de rlasă". 22,20 Telejurnal. • Arta de a trai este arta de a munci, inclusiv pentru binele public. • Meteorologul veșnic adorat al țăranului român — și nu numai al Iul — rămîne SOARELE. • Cucul frunzei de-ar pieri, codru! mîndru n-ar mai fi. • Nesăbuința este porțiunea cea mai gravă a prostiei. • Tn tovărășia florilor În- drăgite, omul se poate men- ține romantic și optimist. • „Nu spera și nu ai teamă** cînd vreun critic te ia-n scamă... • Omul integru, erudit și de omenie, să fie întotdeauna bi- nevenit în casa ta. • De cîte ori m-am întors dc la meciurile de box m-am simțit și eu mal puțin om. pre- cum Sencca la întoarcerea de la arenele cu gladiatori. • Abia după aproximativ zece zile de „transplant" șl trai la vază, floarea de lalea Iși deconspiră deosebitul parfum. Ton N. DATA ... m-am scăldat, vreme de cîteva ceasuri, chiar in săptămîna trecută, în apa și soarele Mediteranei, cu ochii spre lunga insulă Hvar (Pharos) și, mai încolo, spre nevăzuta d, doar, știuta Italie j peisajul e fascinant, muntele coboară brusc In Adriatică, e o tre- cere scurtă de la cer la pămîntul uns de valurile domoale ale mării șl, de te încumeți la înot agale spre largul albastru, înL un- tînd, da, poți privi și în lung, șl în lat, șl în sus, dar șl în limpe- zimea adîncului. atît e de puternică lumina pe verticala soare — fund de mare. Apar In zare vapoare, bărci, corăbii, iar pescărușii nu-s puzderie, precum la Marea Neagră, confirmînd și ei sărăcia Mediteranei în pește ; e atîta liniște în luna mai la Makarska, între Spllt și Dubrovnik, îneît se aud toate dorurile lăuntric^ nostalgiile și singurătatea, fie și intre cei 70 de ziariști din 23 de țări, adunați, conform unei tradiționale invitații (al 26-lea an), M un șir de conferințe de presă, acum cu tema j „Turismul și auto- mobilismul. Ecologie**. Nu despre asta voi a scrie, deși subiectul tot sportiv o. iar organizatorii merita întreaga prețuire pentru onoarea făcută șt subsemnatului, ci, deci, mă opresc acum asupra satisfacției că, intre murții colegi cu care m-am întreținut, n-a fost unul cu sen- sibilități sportive care să nu mă întrebe ce mai face Steaua, ce mai fac gimnastele, ce mai face Nadia, dar Ilie Năstase, cc mai fac înotătoarele ? (din păcate, nimeni nu a pus chestuinea șt referitor la „Poli", în fotbal, ca șl la altă ramură cu rezonanțe Internaționale îzvorîte din Timișoara ; le-am răspuns, cît am știut, am mal adăugat, ce nu știam. Iar zilele de neuitat pc riviera iugoslavă, ca șî, mal apoi, în Serbia, la băi și monumente Istorice, ori la Belgrad, m-ati ținut mereu cu sufletul îndărăt, ca o desprindere deasupra mării, dorind ivirea pămîntului șl chipul rotund al Timișoarei, confirmîn- du-mi-se, din depărtări, că ea e cea mai frumoasă, cea mai curată și cea mai bună fată din lume. Deși Medlterana e încă bîntuită dc naiade... • Teodor BULZA din toote Nirfle. u ORIZONT Spiritul nu cunoaște opreliști și nimic nu ne lasă să prevedem că un mare . scriitor urmează să se nască în orașul cutare, din cutaie părinți. Am putea oare să ne imaginăm doi oameni de ori- gine mai diferită ca Balzac și Tolstoi, cei mai mari creatori ae romane din toată istoria literaturii ? Tolstoi cobora dintr-o veche familie aristocratică ru- sească ; încă din leagăn moștenea o moșie, o avere. Avea acces în toate me- diile sociale. Balzac avea drept strămoși, de o parte, niște țărani aspri care-și clștlgaseră plinea din gieu, scormonind pămîntul; de cealaltă parte, niște negu- țători din Marais. Deși tatăl său reușise să treacă în altă clasă «octală, fiul nu putea conta pe un proteetbr puternic. Tolstoi nu a fost niciodată constrfns să scrie și să publice din lipsă de banL Balzac a cunoscut, dacă nu mizeria, în Orice caz sărăcia lucie. Orice operă se edifică pe cunoașterea unor anumite aspecte ale vieții. Desigur, romancierul imaginează, intuiește, dar plecînd de la experiența lui de viață. Tolstoi primea ia naștere și istoria propriei sale familii, străveche, pitorească și plină de poezie. Ei nu avea decît să apeleze la aminti- rile și la arhivele alor săi, spre a des- coperi personajele cu care urma să construiască Război și pace. Henri Troyat, în frumoasa iui carte despre Tolstoi, nl-i descrie pe prințul Volkonski, bunicul scriitorului, și pe fiica lui, prin- țesa Maria. Avem impresia că i-am cu- noscut dintotdeauna ? sub nume un pic schimbate, de Bolkonski, ei ne-au fasci- nat în tinerețe. Pe deasupra, prin căsă- toria cu Sonia Bers, Tolstoi cîștigă o altă familie, la fel de dăruită în detalii ro- manești. Soția și cumnata lui. Tania. ur- mau să fie amîndouă model pentru ad- mirabila Natașa. Fratele lui, Serghei, plin de un farmec- periculos, cu aerul lui vetust, ochii albaștri, eleganța nepă- sătoare, ducea o viață de erou de roman. Nimic de acest gen în mediul lui Balzac. Desigur, el putea aici să facă observații asupra unei familii de mici burghezi ale căroi trăsături ridicole pă- reau destul de distractive și asupra prie- tenilor ei, după chipul cărora el conce- pu pe Cesar Birotteau, pe marchitanul Pillerant; acest mie grup nu era sufi- < mt pentru a crea o lume. Strămoșii lui '' ’lstoi trăiau la dimensiunea palatelor pcriale, cei ai lui Balzac, la aceea a x 'helei și dugheneBr. Și cu toate i -tea, Balzac este acela care a dat . •• e universului romanesc cel mai i mai populat. Tolstoi știe să ; ivească viața militară pe care a cu- ut-o in Caucaz și la Sevastopol, obliga să publice mal multe romane pe an, nu ar fi sciis niciodată Comedia umană. Dacă n-ar fi simțit că, spre a deveni demn de o admirație pe care cei mai mulți dintre confrați se încăpățl- nau să i-o refuze, trebuia să facă ceea ce nu îndrăznise nici un romancier înaintea lui — să dea viață la două sau trei mii de personaje, să le facă să re- vină de la un roman la altul și să com- pună o „Imitație a lui Dumnezeu Ta- tăl" —, el nu ar fi devenit uriașul Balzac. Intr-adevăr, fie că e vorba de Balzac sau de Tolstoi ..un scriitor răs- nea fără să-1 convingă pe cititor. In alt chip, autorul poate să-și apere tezele Incarnîndu-se într-um 1 sau mai multe personaje. Tolstoi, în Război și pace, hrănește din propriul său spirit atît pe prințul Andrei, cit și pe Pierre Bezu- hov, scepticul eroit șl credinciosul reli- gios. Aceste două aspecte ale cugetului său se înfruntă In opera de ficțiune la fel ca în realitate. Cind prințul Andrei poartă o lungă conversație cu Pierre, Tolstoi discută eu Tolstoi șl răspunde la propriile lui oblecțiuni. Eroul din învierea, mai șters, s-a născut totuși, și Andre Maurois BALZAC SI TOLSTOI n. aristocrației moscovite, viata de pr, care este a lui Însuși. Cit despre viei, ol a cunoscut mai ales pe cela eroul familial: Tania. Sonia, mătu- • și, înainte de căsătorie, țărănci și • mei. Balzac a avut norocul de. a fi cumpără cum poaU nedreptățile desti- nului**. Cele mai mari opere se nasc din cele mai mari suferințe. Luptele dintre popoare din Război șj pace și lupta sentimentelor din Anna Karenina sînt învăluite într-o atmosferă de neliniște, care este aceea din viața lui Tolstoi. Balzac scrie Iluzii pierdute atunci cînd și-a pierdut el însuși multe din iluzii} cînd Balzac, văzînd-o pe doamna de Berny, muribundă, evocă ce a fost ea pentru el, ce nu va mai fi niciodată va scrie Crinul din vale. O gelozie nebu- nească a dat naștere la Sonata Krcutzer, după cum furiile amantului amăgit au zămislit Ducesa de Langeals. Fiecare dintre cei doi bărbați s-a re: prezentat pe el însuși de mai multe ori și sub nume diferite. Atunci cînd ro- mancierul vrea să-și exprime ideile personale, are la dispoziție două me- tode. El poate să schițeze, în legătură cu acțiunea cărții, o filozofie formulată impersonal. Asta face Tolstoi In Război și pace, spre a-șl exprima ideile asupra istoriei, iar Balzac, In Căutarea absolu- tului, spre a trata despre unitatea ma- teriei, dar aceste lungi dizertații nu se împacă deloc cu romanul. Descrierile lui Balzac sînt frumoase, vii și utile ; el, dintr-o aventură a autorului. Balzac își povestește tinerețea plină de greu- tăți sub numele de Louis Lambert, cît și sub acela de Felix de Vandenesse. Numai că acesta din urmă aparține unui mediu total diferit de cel al lui Balzaa și găsește la Curte sprijinitori pe care Balzaa nu i-a avut In realitate. Louis Lambert își face studiile, ca Balzac, la Colegiu* Oratorienilor din Vendome. El este un autentic om de geniu deoarece îl Incarnează pe Balzac; dar „Dumnezeu poate crea orice în afară de un poate crea alt geniu" se trezește alt dumnezeu ; un geniu orice în afară de un și Louis Lambert nu la viață. Prințul Andrei sau Levin din Anna Karenina sînt niște izbutite. In schimb, autoportrete mai Balzac s-a folosit trăsături proprii Albert Savarus, în chip fericit de alte spre a modela pe Rastignac și chiar Vautrln. Un romancier, ca șl un autor n odclat de nemaipomenita doamnă do ny, de ducesa d’Abrantăs, de doam- Castries care îl îmbogățea cu mii de I vești, de Zulma Carraud, de sora sa 1 aura în plus, el a făcut și școala să- i ei. Tolstoi, In ciuda unui caracter dificil șl predispus la suferință, a resim- țit în unele clipe o fericire desăvîrșită, „o fericire înspăimîntătoare*, cum a ser s el la începutul căsniciei sale. Mai ti. ziu, menajul s-a destrămat, familia s-a dezmembrat, el însuși fiind zdruci- n:it dc un conflict între ideile sale și modul său dc viață Totuși, el trăise bucuriile unei tinere căsmcii și pe ace- ’ lea ale unei familii numeroase, netul- burată de nici o grijă materială. In ca- riera literară, el cunoscuse de timpuriu succesul. încă d* *a primele scrieri, au- tori mai vîrstnici precum Turgheniev, cit și criticii au salutat în el un. maestru. Incepînd cu Război și pace, el este „marele scriitor al pămîntului rus**, cel dintîi, într-o vreme în care litera- tura autohtonă uimește prin bogăția ei. Balzac va avea, și el. un imens public în toată Europa, dar nu va reuși să se facă acceptat, în timpu’ vieții, de cri- tica serioasă, pe de o parte, din cauza modului său de viață pe de alta, din ?auza aspectului său fizic. Nu este pus pe același plan cu Hugo sau Vigny, poate și din cauza neobișnuitei lui pro- ductivități. poate și fiindcă el își face eunoscută nevoia de bani șl, în sfirșit, poate pentru că tratează subiecte pe :are delicații le consideră sordide. El ftie că e nedreptățit, dar are slăbiciu- nea, foarte firească de a se întrista pentru asta. Doar că. într-o singură privință, ne- cazurile i-au folosit Dacă sărăcia nu-l în fi schimb, expunerile lui teoretice, ca cele ale lui Tolstoi întrerup acțiu- dramatic, trebuie să se multiplice spre a se zugrăvi pe sine. La Tolstoi, ca și la Balzac, vocația a fost precoce, imperioasă. Marcel Proust spunea că acela care e născut să devină scriitor, resimte timpuriu, din tinerețe, atunci cind observă natura și oamenii, sentimentul că are o indaionicil cele ce vede, îndatorirea de a le fi peri secretul, de a trece dincolo] aparențe și de a înfățișa esența» rilor. Balzac adolescent se Iad într-o mansardă spre a scrie meâ metafizice, iar apoi o dramă in va Tolstoi, la doisprezece ani, compus poem pentry mătușa Toinette, țh jurnal și se închipuie deja „poet ai adorat precum Pușkin, care fuses cu trei ani înainte tn duel-, aceeași vocație despotică, dar ea la Balzac mal constantă și mal i sivistă. Sonia Tolstoi spune c soțul ei i „El mă Iubește cum i succesiv școala, natura, poporul, și literatura. Apoi acest enta trece și se pasionează de altceva* adevărat că, între două cărți, 1 traversează de fiecare dată o pc de îndoială. Să scrie povestea uni mei îndrăgostite de un ofițer? I bun ? Și ce rost are scrisul î E nu-și pune asemenea probleme. I întotdeauna în eleșteul său zece si te de roman puse la îngrășat li 8} să scoată unul ea să treacă iar la k Și unul șî altul pleacă de la un e; real în construirea romanului. & derea unei vecine este celula toi din care va ieși Ana Karenina, așa! balul din Tours, la care asistase Bil la ieșirea din colegiu, va face sâ a! pe acel Felix hulpav de umeri al» tori, tn Crinul din Vale. Amîndoi 1 puși în mișcare, alteori, de o kd începutul abrupt al unei povestM] Pușkin Ii inspiră Iul Tolstoi n frază din Anna. Balzac scrie Ca spre a reface „mai bine* Voluplitl Sainte-Beuve. Odată pornit romaad folosesc tehnici diferite Lui Told place să definească personajele ci în raport cu altele și, în consednțil le arate din mai multe unghiuri I cunoaștem astfel o Natașa văzută ăl însăși, de surorile ei, de prințul Ani de Pierre Bezuhov. D^ unde, un pa naj uimitor de pregnant. Balzac dd mai ales prin aspectul fizic și d acțiune. Este Balzac mai mare decît Toii Tolstoi mai autentlo decît BalzaeîJ clasifica operele de artă ml se a exercițiul cel mal zadarnic. Moș Ga nu este mai seducător decît Annâl renina. Ele sînt amîndouă niște ca dopere. Cel mult am putea aprd că pesimismul realist al lui Balzacd o doctrină mal sănătoasă decît tola mul. Dacă Balzac nu murea atlll tînăr, bătrînețea Iul ar fi fost fa diferită de a Iul Tolstoi. îmi plasei mi-1 imaginez fericit, despovărat I grija banilor, primind în sfirșit e onoruri a căror unică valoare «ic a-i elibera pe cei ce le obțin dea INAL SOCIAL-POLIT w * % dorință de a le cuceri. Doamna ■ Balzac ar fi fost pentru el o soție« tuoasă atît timp cit l-ar fi mulțumi:! acest om cu temperament excesiv. ■ siguranță că nu și-ar fi făcut ciudaj scrupule care l-au aruncat pe Tolsbl cea mai zadarnică disperare. Baia cum a spus Alain, semăna mai den bă cu un preot grăbit care prime» fugă spovedania. De mult timp d dăduse lui însuși iertarea păcatelo* Tolstoi nu și-a acordat-o nldoM Așa îneît, în ultimii săi ani, el r. realizat mare lucru ; a torturat pd In magistrala Expiu țiului îa ședința Comite marca importanță care muncii, cu deosebire tii patriotismului revoluției de popor, pentru a fi in jururi cauza socialismul! la propășirea patriei, la lizație și progres. I ară sociale. Istoria ocupă un generație a concepției șt carca ei în spiritul mun< realizări obținute de po mului pe pămintui romii rane, îndeosebi a EI’OC celor mai rodnice impIii relevă că marile succese noastră, fn epoca Inauj P.C.K., constituie expres luționar, al politicii pa tovarășul NICOLAE CE/ principiile socialismului lecție și istoric la con di ț personalității viitorului • nismului incumbă o în direct scopul fundament politico-educative a în vă rea Istoriei nu înseamnă despre trecut și prezent, tind tînără generație să mulul dialectic și istoric a forțelor sociale înainta Scumpe aspirații de pn nostru. Istoria, fiind un te/; minte pentru cdificarcr patria noastră, ne dă o nirii sociale, a relației c Mbnirca ei educațională omului de tip nou. consi mulul, fiind angajat cu tuiren propășirii actuak din jurul său șl a iscat tot felul de fa probleme din nimbul de glorie In J se afla. Balzac ar fi explorat urla! teritorii pe care nu le cercetasem Ar fi scris, In sfirșit seria de Scenei viața militară Sub al doilea Impa el ar fi urmărit evoluția unei soc! pe care o prevăzuse. Puterea lui Nod gen ar fi crescut. Rastignac ar fii ministru al Iul Napoleon al III-lea Castiglione ar fi devenit eroina u frumos roman politic și senzual, det ar fi fost prefect de Sena. ScriilJ boemi și nevoiași din Iluzii pierdute fi devenit familiari palatului Cora Pearl șl Hortense Schneider ! fi făcut o intrare răsunătoare In dia umană. Ce păcat ce de ore de I tură pasionante am pierduti deși a murit tînăr, a avut timp sâ s: al său Timp regăsit, care este 1 rea firească a unei vieți șl opere de mancler. Regretăm că Balzac n-a răgazul să compună romanul ro lor sale ; am fi vrut de asemenea Tolstoi, care a avut acest răgaz, sâ simțit și dorința de a o face Dar 1 zltorul Certkov veghea .. dezbater ■> IULIA DINESCU: «Vegetală*, tapiserie ■ V excef în v ument de o importanță Traducere de: Bogdan BADULESCU COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU. (redactor șef) ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU Științele REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODM Telefoane': 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepM nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T.R. 1 TIPARUL EXECUTAT LA LP.B.T. Index: 42.907 1 Ucâ și socială a ț muncii politice și i« și politico-educa și a vieții internațioi virala Expunere a tov ni NICOLAE CEAUȘI? [ședința Comitetului Executiv al C.C. din 29. aprilie 1 In lumină, șj in dome tării științelor sociale, deosebit ce le revin în da etapă de dezvoltare necesitatea de a se mai profund în rea cconomico-sociale ale ț a-șî aduce o con trib tă la modelarea i rl spirituale si profe noi a omului socie re, în prospectarea a evoluției păturilor lentul că are o Îndatorire rața w] e vede, îndatorirea de a le descq lecretul, de a trece dincolo de ițe și de a înfățișa esența lucru- Balzac adolescent se închide mansardă spre a scrie meditații zice, iar apoi o dramă în versuri, i, la doisprezece ani, compune u: pentru mătușa Toinette, ține un șl se închipuie deja „poet adulați precum Pușkln. care fusese uciși 1 ani înainte în duel*. Dod i vocație despotică, dar ea va fi zac mal constantă și mal excit? Sonia Tolstoi spune despre di „El mă iubește cum a iubii v școala, natura, poporul, poate •atura. Apoi acest entuziasa i se pasionează de altceva*. Este] at că, între două cărți, Tolstoi eazâ de fiecare dată o perloadil oială. Să scrie povestea unei fe* drăgostite de un ofițer ? La ce I Șl ce rost are scrisul ? Balzaj iune asemenea probleme. El are auna tn eleșteul său zece subiect oman puse la îngrășat. îi ajungi tă unul ea să treacă iar la luau, ul șl altul pleacă de la un episod construirea romanului. Sinod* inel vecine este celula inițiali e va Ieși Ana Karenina, așa cub in Tours, la care asistase Balza ?a din colegiu, va face să apari I Fellx hulpav de umeri atrăgă* Crinul din Vale. Amîndoi sini mișcare, alteori, de o lecturi ul abrupt al unei povestiri di îi inspiră Iul Tolstoi primi in Anna. Balzac scrie Crinul reface „mai bine" Voluptate de Jeuve. Odată pnrnit romanul, ei tehnici diferite. Lui Tolstoi li 5 definească personajele unele t cu altele șî, în consecință, sâ din mai multe unghiuri. Noi jm astfel o Natașa văzută de ea e surorile ei, de prințul Andrei, e Bezuhov. D<* unde, un perso* itor de pregnant. Balzac deșerte s prin aspectul fizic și prin lalzac mal mare decît Tolstoi? mai autentic decît Balzac ? A operele de artă ml se part il cel mal zadarnic. Moș Goriol mai seducător decît Anna Ka* Ele sînt amîndouă niște capo* Cel mult am putea aprecia ismul realist al lui Balzac este tâ mai sănătoasă decît tolstols* acâ Balzac nu murea atît de trînețea lui ar fi fost foarte de a lui Tolstoi. îmi place sâ ginez fericit, despovărat de iilor, primind în sfîrșit acele 1 căror unică valoare este de •a pe cei ce le obțin de orice le a le cuceri. Doamna de fi fost pentru el o soție afec- ît timp cît l-ar fi mulțumit pe cu temperament excesiv. Ca că nu și-ar fi făcut ciudatele care l-au aruncat pe Tolstoi in zadarnică disperare. Balzac, >us Alain. semăna mai degra- preot grăbit care primește în rcdanla. De mult timp el își 1 însuși iertarea păcatelor, nu și-a acordat-o niciodată. în ultimii săi ani, el nu a lare lucru ; a torturat pe cel său și a iscat tot felul de false din nimbul de glorie tn care alzac ar fi explorat uriașele e care nr le cercetase încă. , în sfîrșit, seria de Scene din tară Sub al doilea Imperiu, rmărit evoluția unei societăți prevăzuse. Puterea lui Nucin- crescut, Rastignac ar Ji fost 1 lui Napoleon al IIT-lea. La • ar fi devenit eroîna unui -nan politic și senzual. Blon- ost prefect de Sena. Scriitorii evoiași din Iluzii pierdute ar familiari palatului regat I șl Hortense Schneider și-aț intrare răsunătoare în Come- . Ce păcat ce de ore de lec- nante am pierdut I Proust, it tînăr, a avut timp să scrie ip regăsit, care este încheie- i a unei vieți șl opere de ro- egretăm că Balzac n-a avut compună romanul romane- m fl vrut de asemenea ca e a avut acest răgaz, să fi rința de a o face. Dar îngro* kov veghea .. excepțio- în viața Traducere dc: Bogdan BADULESCU ibeâ și socială a țării, cancii politice și ideo- w șl politico-educative. Iși a vieții internaționale, pvtrala Expunere a tovară- și NICOLAE CEAUȘESCU ledlnța Comitetului Po- : Executiv al C.C. ai 'R. din 29. aprilie 1988, «in lumină, și in domeniul «Urii științelor sociale, ro- deosebit ce le revin în ac- a MRA, strada RODNEl U Manuscrisele nepublicațe fac la P.T.T.R. Index: 42.907 li necesitatea de a se im- » mai profund în rcalită- Konomico-sociale ale țării, Hi aduce o contribuție cită la modelarea unei Kluri spirituale și profesio- t noi a omului societății Btre. in prospectarea în :p, a evoluției păturilor și din toate țările, unUl-văl Oamerii viitorului ln magistrala Expunere a secretarului general al parti- dului la ședința Comitetului Politic Executiv se subliniază marea importanță care trebuie acordată educării oamenilor muncii, cu deosebire tineretului patriei noastre. In spiritul patriotismului revoluționar, al dragostei de țară, de partid, de popor, pentru a fi in măsură să servească în orice împre- 1 jurări cauza socialismului, contribuind cu întreaga capacitate la propășirea patriei, la ridicarea ei spre noi culmi dc civi- finție și progres. Fără îndoială că. în ansamblul științelor sociale, istoria ocupă un Ioc însemnat. în formarea la tînăra generație a concepției științifice denpre lume și viață. în edu- I citm cl în spiritul muncii, al atașamentului față de mărețele Imlizări obținute dc poporul nostru în edificarea comunis- mului pe pămîntul romanesc. Cunoașterea istoriei contempo- rane, îndeosebi a EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU — epoca I celor mai rodnice împliniri din ființarea poporului român — I relevă că marile succese obținute de oamenii muncii din țara I wastră. jn epoca inaugurată de Congresul al IX-lea al I P.C.R., constituie expresia spiritului profund științific, revo- I htționar, al politicii partidului, a secretarului său general, I tmrășul NICOLAE CEAUȘESCU. care aplică în mod creator I principiile socialismului științific, ale materialismului dia- lectic ți istoric la condițiile concrete ale României. Formarea I personalității viitorului constructor al socialismului și comu- I ohmului incumbă o înaltă responsabilitate socială, vizînd I direct scopul fundamenta) al întregii activități ideologice și | politico-educative a învățămintului — context în care studie- I rea istorici nu înseamnă numai o modalitate dc informare I despre trecut și prezent, ci și o prospectare a viitorului, aju- tind tînăra generație să înțeleagă, dc pe pozițiile materialis- mului dialectic șl istoric, dinamica și direcțiile de dezvoltare 11forțelor sociale înaintate, rolul lor în înfăptuirea celor mai I scumpo aspirații dc progres social-cconomic alo poporului I awlru. Istoria, fiind un tezaur dc experiență și izvor de invăță- I minte pentru edificarea socialismului și comunismului în ptrin noastră, nc dă o imagine clară asupra cursului deve- [ airii sociale, a relației dialectice trecut — prezent — viitor. Menirea ei educațională e aceea de a contribui Ia formarea I omului de tip nou. constructor devotat, conștient al socialis- I mulul, fiind angajat cu întreaga putere de muncă in înfăp- Btolrca propășirii actuale a țării și a luminosului ci viitor. , ORIZONT dezbatere „ORIZONT Științele sociale AMINAL SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR 20 (1107) 20 MAI 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX • 8 PAG.. 3 LEI Cercetarea și învățăminiul factori determinanti i dezvoltării Document de o iii importanța elapâ de dezvoltare claselor sociale m mat ele proces de omogenizare ce se petrece acum la noi. Pornind de la im- perativele formulate în Expu- nerea secretarului general al partidului, revista „ORIZONT*4 și-a propus să prezinte o suită de materiale ce privesc global sau sub anume aspecte cerin- țele și obiectivele cercetării sociologice de la noi, pe care le vom insera pe mai multe numere sub genericul „Științele sociale — azi“. menite să dez- bată aspecte ale realităților so- i cial-economice ale României socialiste în lumina teze lor exprimate de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. ORIZONT (Continuare în pag. în Expunerea secretarului generai la ședința Comitetu- lui Politic Executiv a fost su- bliniat rolul cercetării științi- fice și învățămintului. Impor- tanța lor a fnst de data aceasta reliefată mai ales din perspec- tiva perfecționării conducerii activității economico-sociale a muncii ideologice și poli- tico-educative și a situației internaționale actuale. Prin obiectivele și funcțiile ei, cercetarea științifică influ- ențează determinant toate com- ponentele vieții umane con- temporane Cercetările științi- fice impun folosirea unor uria- șe forțe energetice și a unor colective de cercetători. De exemplu, în domeniul fizicii, funcționarea unui mare acce- lerator, consumă aceeași can- titate de energie electrică ne- cesară vieții unui oraș cu 1 000 000 de locuitori, absoarbe activitatea a mii de cercetători și a unor tehnicieni de înaltă calificare, necesită investiții atît de mari, îneît depășesc disponibilitățile bugetare anu- ale ale unor state ca : Anglia, Franța sau Itana Plecînd de la rolul determi- nant al științei în întreaga dezvoltare, se Impune, subli- nia secretarul general al partidului, să se aducă „îm- în ce privește bunătățiri participarea organelor și or- ganismelor științifice înce- pînd cu Comitetul Național pentru Știință și Tehnologie la elaborarea planurilor și pro- gramelor de dezvoltare. în ca- litate de organism de coordo- nare a activității științifice ge- nerale. C.N.S.T-ul trebuie să îndeplinească, la rîndul său. împreună cu C.S.P -ul, mai ac- tiv, rolul de secretariat al Consiliului Suprem al Dezvol- tării Economice și Sociale” ceea ce înseamnă că „toate planurile și progresele trebuie să fie neapărat întocmite — nu numai în partea de cercetare, ci în întregime în toate proble- mele — în strînsâ colaborare, de aceste organisme împreună cu celelalte organisme ale noastre și prezentate Consiliu- lui Suprem al Dezvoltării Eco- nomice și Sociale, ca organ suprem de planificare și con- ducere a activității economice și sociale. Pe baza orientărilor și hotă- rîrilor celui de al XlII-lea Congres al Pajtidului Comu- nist Român. în actualul cinci- nal și pînă în anul 2000, activi- tatea de cercetare va trebui să cunoască o puternică dezvol- tare. O direcție principală a dezvoltării cercetării științifice constituind-o creșterea aportu- lui el la asigurarea bazei de materie primă, combustibil energie, prin descoperirea dc și elaborarea de 1 materiale noi. noi rezerve șl elaborarea tehnologii ș cu caracteristici superioare — condiție esențială pentru • dezvoltare stabilă de lungă perspectiva a economiei națio- nale Cercetarea românească este chemată să-și sporească real, și nu declarativ, aportul la dezvoltarea pe baze moder- ne a agriculturii, la obținerea în condiții de eficiență înaltă, a unor producții ridicate, si- gure și stabile, independent dc fluctuația factorilor naturali. Documentele celui de al XlII- lea Congres al P.C.R. au stabi- lit ca obiectiv fundamental al cercetării științifice ridicarea nivelului tehnic și calitativ al • producției, implicarea sa orga- nică în obținerea mijloacelor de producție și a bunurilor de consum cu parametrii tchnlco- funcționah ridicați pe baza automatizării electronizăril și robotizării producției și a altor activități economico-sociale. O atenție deosebită, se arată în aceste documente, trebuie să acorde in cercetare îmbună- tățirii calității vieții în corela- re cu dezvoltarea forțelor de producție și cu prevederile programului de ridicare a bu- năstării materialo și spirituale a întregului popor. Diferite domenii ale cercetării vor tre- bui sâ răspundă obiectivelor de calitate înaltă, proprie sfe- relor respective. Astfel, cerce- tarea economică trebuie sâ elaboreze soluții. creșterea mai rapidâ a eficienței econo- mice, modernizarea. în conti- nuare. a structurii producției materiale, reducerea consumu- rilor dc materii prime, mate- riale etc Cercetarea economi- că va trebui să abordeze problemele organizării, plani- ficării și conducerii economiei naționale, aie perfecționării cadrului democratic de parti- cipare a oamenilor muncii la conducerea întregii activități economico-sociale. aplicarea și perfecționarea mecanismului economic, prețurilor, prdbleme- CONSTANTIN CATARG1U : însemn. lor valutar-financiare, puterii de cumpărare a monedei na- ționale și convertibilitatea acesteia, circulația bănească sănătoasă. învățămintului Influența asupra forțelor de producție, asupra economiei și societății în general este, în multe pri- vințe, chiar ma; puternică de- cît cea pe care o exercită știința. Pornindu-se de la adevărul că omul este singura resursă creatoare a societății (alături și în armonie dorită cu natura), „investiția44 în om este cea mai rentabilă și eficientă. Învăță- mîntul devine — sub acest as- pect — o tehnologie socială cu valoare strategică esențială i Cine posedă mijloacele supe- rioare de pregătire a oameni- lor, acela va cîștiga competiția viitorului Studii întreprinse pe plan mondial atestă faptul că o serie de țări dezvoltate economic se confruntă cu mari greutăți in adaptarea sistemu- lui lor tehnologic productiv noilor exigențe de ordin științific, economic, ecologic, uman etc datorită lipsei dc cadre necesare în sectoarele „de vîrf“, a unei necore- lări a învățămintului (pro- iectat pc anumite criterii) cu cerințele reale ale momentu- lui și — in special — perspec- tivelor dc viitor. Mari dificul- tăți apar și pe plan social, da- torită acelorași cauze. împrimînd’ progresului o di- namică deosebită, revoluția științifică și tehnică contempo- rană impune luarea în conside- rare a perspectivei. în acest sens, învățămîntul trebuie să devanseze cerințele producției cu cel puțin cinci ani, să asi- gure o temeinică pregătire a forței de muncă și să aibă o structură complexă și diversi- ficată. Conf. dr. Grigore SILA ȘI ORIZONT GEOGRAFIA FRIGULUI • cronica literar LA INTERVAL & Nivelul te 1 Cea mai comodă afirmație privitoare la Clopotul scufundat este ca ar fi in umbra lui Camil Petrescu. Alta, la fel de ia îndemînă, este că avem In față un roman al scriiturii. Pe cît de comodă, pe atît de falsă este prima afirmație. Jurnalele lui Camil Petrescu sînt pline de umbrele aspirațiilor titanice ale scriitorului, mereu îndemnîndu-se să obțină diverse supremații Camil. ca și alții, „cronicari munteni" prin voluptatea cu care iși rostesc discursurile deni- gratoare, sînt cu privirile ațintite in afară. Comentariul lor e îndeobște defor- mator, preocupat mai ales de oglinzile care le arată prezența în sălile mari ale înaltei societăți. In genere inflamat, jurnalul de formulă camilpetresciană ne arată o personalitate în necontenită expansiune, un om-ieșit-din-comun în ma- nifestările sale de excepție. Clopotul scufundat este jurnalul unui autoi întors mlâuuti u Poate câ este primul jurnal de amploare al nostru (romanul Interior de Constantin Fîntîneru ar conta în această discuție) în care naratorul este Intors-către-siue. Sisteme de răcire numeroase, de patent propriu, pun la punct un tip de desco- perire a relației naratorului cu cărțile printre rare a trecut. Unele dintre aceste „cărți" sînt tocmai jurnalele mai vechi ale autorului ; sînt caietele mai vechi ale elevului, ale studentului, ale tînărului Livius Ciocârlie. Comentate ironic, vechile caiete contribuie la descoperirea personajului care sci ie A personajului care vrea să devină scriitor A autorului care Iși caută subiectul Intre Montaigne și Rousseau, citați cu o anume frecvență. între Descartes și Pascal partitura „au- torului de lurnal" devine, de fapt, altceva : un traseu al Autorului tn căutarea subiectului său esențial Scrisul este o capcană lai în capcană „cade", pînă la urmă. însuși autorul. Comod ar fi să afirmăm că prozatorul Iși elaborează autobiografia. Intre autor și personajul său există însă un spațiu de protecție, un teritoriu securizam făcut din ironii, autoironii, racursiuri. suspensii, rostiri eliptice Un spațiu lacu- nar Totul este, în aparență, de vînzare : aceasta (nsâ e*ce tema tema care „ur- mează a fi dezbătută" Felul In care se poate ajunge la areattA (ultimă) frază : „Cind nu ești In stare să reziști propriei tale neputințe numai x>nștiința nepu- tinței te mai poate salva oarecum. Indiferența, mai gravă de, îl lașitatea. Con- damnați la neliniște. Care și cît de mult ne apără’ Cît ne condamnă? Nu putem ști". Văzut din unghiul care ne coboară către ultima frază. Clopotul scufundat este o analiză existențială de o forță remarcabilă, comparabilă cu aceea jx? care Sartre o consacră lui Flaubert. 2) Este, așadar, ultima carte a lui Livius Ciocârlie un „roman al scriiturii" ? Parcă această afirmație nu-i chiar atît de riscantă Există citate din diverse vlrste și diverse epoci ale scrisului : de la epoca informă a „rostirii* și pînă la aceea a gîndului purificat de lestul „Jurnalistic* Sciiitorul se mișcă pe toate paginile cu o virtuozitate de maestru, așa că am putea, desigur, să afirmăm și noi câ ultima carte a lui Livius Ciocârlie e o „strălucită revanșă" a teoreticia- nului. Este, desigur, și aceasta una din mizele cărții Nu știu dară este chiar cea mai mare. Fascinante mi se par. în Clopotul scufundat, recuperarea realității, căutarea, uneori disperată, a timpului pierdut. Există o densitate a paginii cum rar am descoperit în proza noastră. Locurile, casele, personajele sînt „recuperate" cu grija celui aflat într-o situație limită. Scrisul este, pentru Livius Ciocârlie, o situație limită. Orașul, strada, casa, camera. Ele Insele sînt „realități inte- rioare". așa cum familia poate exista doar ca realitate interioară. Spațiul este închis, protejînd. întors înlăuntru. Livius Ciocârlie vorbește. întotdeauna, din Interiorul unui spațiu. Dintr-iin spațiu al ordinii interioare. Ceea ce rămîne in afară se pierde. Colegii, prietenii, tovarășii vîrstelor de altădată se pierd. Clopotul scufundat este o carte despre pierdere, dispariție, moarte, admirabilă prin gravitatea cu care — ca să folosim un titlu al lui Radu Petrescu — întoarce ocheanul asupra lumii din imediata apropiere 3. Intr-un fel, Clopotul scufundat este o carte despie umilința scriitorului. O altă lecție pentru cei-ce-scriu. Dacă anii șaizeci, cei ai lui Nichita Stănescu. Fânuș Neagu, Adrian Păunescu, Ion Gheorghe. loan Alexandru aparțineau orgoliului scriitoricesc, eului In expansiune, voluptățlloi declarative, cărțile lui Livius Ciocârlie aparțin altei vîrste, altei „morale" Aparțin întoarcerii înlăun- tru. dialogurilor interioare, ascezei Ultimul cuvînt e poate nepotrivit, dar pentru a-l aproxima nu-mi rămîne decît să recurg din nou la citat : „Dacă există Dumnezeu și eu nu sînt Dumnezeu, nimic n-are rost, spunea Roman Poate e aici o adîncime care-mi scapă sau un orgoliu sublim îmi scapă ambele date ale problemei. Și orgoliul, dar și Dumnezeu E pentru mine o noțiune din isto- ria culturii. Nu-l contest și cu atît mai puțin H reneg. Nu face parte din exis- tența mea deși este presupus, ca absență (s.n.) de tot ce gîndesc" Barocul, spunea Edgar Papu, e consecința crizei de vitalitate. Am folosit analizele pro- fesorului Papu într-o serie de studii și articole consacrate lui Sorin Titel Mi se pare că alături de Sorin Titel. Livius Ciocârlie poate da o imagine asupra resurselor barocului bănățean — a spațiului spiritual bănățean. Cornel UNGUREANU vedere. Minima moralia a lui Andrei Pleșu visează laasu oricărei legături între demersul autorului șt eticile tradiționale. Etidle J maliste", crispate, fără naturalețe, fără bar. Crispate, desigur Dar de cd naturalețe, fără har" ? Astfel să fie toate ? Necesara crispare, negarea dnd turii. strepezirea conceptelor — iată cîteva „tehnicisme" de care Andra 1 însuși nu va fi scăpat. Firește, apodictismul eticilor tradiționale (dar, nu una dintre ele nu s-a dovedit maximalistă. idealul lor rămînînd nead La o primă (Urmare din pa lărgire a orizontului etic, dar nu și întunecarea acestuia I) își are In M Pleșu un adversar redutabil. Mai întîi, pentru că ei scrie, în cel mai bel o etică a persoanei întîi. Dar poate că nici atît. Minima morali» e o cH de vise. O oglindă fermecată în care autorul se privește pentru a-și vd (im)perfectibilitatea imaginii în raport cu un datum intelectual. In acest Pleșu este doctrinarul unei etici care dacă nu-și propune să converteaJ nimeni, nici nu îngăduie să fie influențată de cineva Ușor de spus, 51 făcut. Minima moralia profită, la modul superioi. de o extraordinară! a discursului etic. Chiar și de AristoteJ (respins cu o suavă îndîrjire), 1 Ingredientele lucrării nu sînt. în fond, altele decît ale oricărei cărți dedicau* problemei eticului Diferă poziția pe care se situează autorul, listul" doctrinar și exclusivist, cu previzibilul grăunte de ipocrizie, fi unui entertainer care ia. cum se cuvine, aici, totul â la l^g^re. Spectaci’ tetic, nici vorbă) e al punerii în scenă, nu al conținutului ca atare I plasarea corectă a luminilor (șî a umbrelor I). aflarea celui mai bun ' rostirii, costumarea desăvârșită, tonte acestea fac parte din minimalls propus de Andrei Pleșu Pe de alta parte, spectacolul propr iu-zis al ideii nu poale să nu Minima moralia este schița unei geografii morale pe care autorul o simultan cu descoperirea ei. Descoperirea și descotorosirea de ea Re (ab)uzînd te tehnica retragerii permanente, a delimitării continui, ea gol și așterne o mare liniște E o etică defensivă, explicativă. Ea nu ci motivează . un fel de work in progress ce pune la bătaie însăși ființă rului O ipostază utopică a moralistului, care poartă cu/în sine imposibffiț țintei fără drum Intervalul, ca principal concept etic al lui Andrei P' mai degrabă un -operator ontologic" decît un spațiu protector, suspenda tator al energiiloi morale ale autorului. Așezat In simpla promisiune aM Diversificarea limbajele J unei producții de inf »rc. edent, reflectată intr-i pislemologicâ echivalent; I lărgirea sferei de rog ramelor educative cu c de studiu, în același jir tradiționale Iși rede lentele și obiectivele. E de in egală măsură ale Kielățil — s-au și se con joretic necesai în orie: iții practice, ele rep; : ă de cunoștințe, ci onală a cunoașterii I: 1 recenta Expunere ILOLAE CEAUȘESCU. il al partidului nostru deosebit doreso sâ necesității perfe ț II pe o bază mai bună elor sociale, care trebi Întregul nostru învățăr H temeinică a politicii problemelor construcției dar și a tuturoi probleme ecnnomico-sociale" Realitățile noastre cor în re mai mult. îmbinarea lului. Andrei Pleșu fixează, deocamdată, o țintă și propune un drum: valul dintre obnubilare morală și edificare nu poate fi străbătut tn sui laturile tehnico-economice umane ale societății, iar ■ w czvoltării crește e> oricărei exigențe Pebuie să existe o conduită a drumului către, chi mărul subsistemelor ce tre adevărata conduită nu se poate întemeia decît din perspectiva drumm organic șl funcțional în pe cheiat. A înlocui arbitrarul intervalului cu o pre-ordine, iată ce ni s-a pq tlCii social-istorlce novato; putem încerca. Rostită brutal. întrebarea care ne-a însoțit mereu a fost aed cum să nu te smintești, atunci cînd n-ai găsit încă reperul cumințenld?| se supraviețuiește, decent, la interval Cel mai frumos capitol al cărții este — ca în orice basm al ființeicd mărturisește — ultimul : Minimalism etic. El explică, după ce fragsd anterioare proiectaseră In zona teoreticului, perspectiva întregului edil plasarea la scara 1/1 — aceea a „limiteloi proprii și a relativismului» poran" Nu o supra-etică a individului, ci o pre-etică a individualului Cj siune șl introspecție. Minima moralia are un singur imbold exterior: ■ din „toropeala etică" și conștientizarea faptului „decisiv, presant, neliniștii că eticul există** Cartea nu e. în fond, decît aventura unei bune așezi! care omul se afirmă tot producător de viață socia In centrul politicii sale, voltă logica acțiunii social auspiciile înaltelor exigei lării omului nou. multilat ca prioritate absolută a cialist. Creșterea product și creșterea productiv it; producătoare de viață soc nut comunist devin, astf problemă. în raportarea cientă a individului la zodia eticului. Poate câ nici măcar atit. O căutare a modelelor la Indend: permanentă diversificare. un Falstaff. cu tot gregarul, falsul (cum îi spune și numele), iritabilul, hd deșuchierea, „sminteala", strîmbătatea, șovăiala, omenescul din el. un Roii — ca model al „devenirii" etice. O căutare a modelelor impoiăbil^ De bl tot acest interval al reflexiei și al scrisului, al transcrierii etice, dadi Andrei Pleșu se urmărește pe sine Se caută din mers, găsindu-se și plerrlrJ cu fiecare rînd, cu fiecare literă. Se uită și se reamintește. Se contempli! dezice de sine Caută și nu găsește, pentru că. tot căutînd, a șl găsit m mai scrie exact așa cum ar dori să scrie : crispat, fără naturalețe, fără hr și : relaxat (prea relaxat), cu naturalețe, cu har. O etică fără estetici] invers’ Nu știm. Nu știe nici măcar Andrei Pleșu. Credem a ști doar ca ne lasă el să știm : alunecarea, zborul, plutirea pe contur — nici Inii nici înafară. încă indecis, încă needificat — a fragedei ființe morale II subiect patetic așezat în îndoială ca într-o cetate inexpugnabilă. mulează, tocmai, necesit; cipare științifică a acțiun canalizare a acesteia că strategic dezirabile și pra Filosofia, în calitatea s. generală despie lume și ’ rează în registrul tematic gnalizînd-o ca pe un ans tat de grupuri umane și cinic care se stabilesc ini In cadrul cărora rolul dc ultimă instanță, le revine nomice. Rezultatul este istoric constituit ca efect sistemului categorial, de calitate, al materialismuli stadiul vieții sociale afla Mircea MIHAI! tindă complexitate O corr din necesități de analiză __-_________________ Ipartimcnta în două mari • Andrei Pleșu. MINIM \ MORALI A. Ed. Cartea Românească. 1988. tența socială și conștiinț Ktiv totalitatea raportul se stabilesc între indiv producîe și proiecția ’ Livius Ciocârlie — CLOPOTUL SCUFUNDAT, Ed. Cartea Românească, 1988. In „noua geogiaiie a literaturii ro- mâne". Suceava tinde c deveni un re- dutabil centru Ihh De-br fl să amintim doar puternicu: concurs național de poezie Nicolae Labis aburul liric care instrunează coarda moldavă (predispu- sei ia reverie; și ar fi îndestul pentru a stabil; contextul unei efervescențe care se । I ipă la izvoarele lldsmulul genuin. Deopotrivă cu cel consacrat!, la această lucrare poeticeasca înobilînd blazonul unui timp ai literaturii a* pornit și cei cu o conștiință creatoare încă tulbure, limpezindu-șî intențiile și vitaminizîn- du-se cultural Dai nw liste (Inevitabil incomplete și fatal subiective) vrem a propune aici Intre poeții d® az’ ai Sucevei, Ion Bel- deanu are deja or șir de cărți, un pro- fil distinct și c faimă ce trece mult •dincolo de glorii localistă, de atîtea ori mimată de spirl’ subcritic. Locuind „sub acoperișul toamnei", poetul aude „trenul zăpezii venind" i mai apăsat decît în precedentul volum tonu elegiac (irigînd subteran producte 3 ultimei apariții editoriale' poartă sigiliul unei vlrste. aștcptînd „marele clopot de iarnă*. Aș- teptarea deci, insomnia goana, tlrziul, gestul sacrificial (O parabolă) definesc un timp cînd „aburește înserarea". „La morile toamnei" se înghesuie amintirile; poetul, „nevindecat de iubire" propune un discurs despre desfrunzire In care cresc semnele de întrebare șl „silabele posomorite*, în care fumegoasele inte- rogații se love&c de golul oglinzii. In care alunecă silueta Elddreî. glasul amăgitor, ninsoarea cuvintelor Tîrîn- du-și nostalgiile devoratoarea melan- colie pășește pp un „covor de cioburi" ; „trase la mal", „fumegoasele plecă”i“ se evaporă ; sub amenințarea umbrei, poe- tul „căutat de întrebări" — în careta provincialelor iluzii — e tentat de o „vicleană împăcare*, domollndu-și fri- sonul interogativ Privind viata (cum ar mască. „A te descoperi / in fațall (Așteptînd cuvîntul) înseamnă iod aruncare a măștiloi, nicidecum!^ al „rănilor simulate* Și, cu atîta țin, unul semănînd cu o litanie M rdonatele spiritual it; Răspunzînd nevoii de e Inod obiectiv, implicațiile raporturi de acest gen în tea de ansamblu a sistemi ... .. Al pc baza materialismu Trecerea, nsip.rea sur^ (ca ști)nț3 socială în cheie mioritică . S'ndul da con$lill|it j procesU] e osten t, învelit in tă ere asă sâ ■ dcsffl:ura%) tiințe ră splendoarea inutilității („o * consemnări de frunze-), citadinul t. averstnd în pcrlmctrui de sticlă" tăind „dealul depolitice sînl •, 0 H® P^jțUle economice, conștiinț; vocînd verbele „ POEZIA LA SUCEAVA face fată neașteptatelor întfmn^^^ de profil ' îln solitai (Autoportret' tarea Arcadiei ia întilnirea cu ogar al destinului’, .sădind mi« „nhuce J „imperiul nestăpînit" al cuvîntuMK£“„Pg"»” 5 c r. mușcînd din „coapsa Iluziei’, teoretic n 1 deanu face figura unui neorxF Un 8hld teo'etic al (Sufletul, veche poveste); D * ea celebrează c absență acum cind „lu- mina cade îngenuncheată" (Poveste de seară) și fîlfîie eșarfa amurgului, coche- tînd cu speranța. Asaltat de aceste amintiri vulnerabile („o rană sub pleoape"), poetul este pri- vitor doar, spectator detașat, instalat la „margine de toamnă", hălăduind prin „rezervațiile melancoliei". „A vedea în- seamnă a ști" — citim într-un loc — .șl sub această aserțiune Ion Beldcanu face o lectură a existenței, eercînd a îmblînzi destinul i Eldâra „trece ca o serbare ga- lantă" (Promenada duminicală), nimic nu pare a se întîmplă corăbiile sînt zice IbrăileanU/. lou Beldeanu acuză atingeri bacoviene Citadin Înrăit, el for- mulează rareori soluții naturiste („calul de iarbă", „pădurea tămăduitoare"), constatînd sub apăsarea „rafalelor de plictis" o epuizare a speranțelor. „Ora- șul gregar* (un spațiu sufocant pentru două singurătăți), ușile sparte ale Para- disului, eșafodul foii albe, „aleile pro- vinciei desfrunzite" II aruncă în placi- ditate, gîndul solitai scuturînd „petalele înserării". Cercetînd lumea printr-o „vizetă de plumb*, poezia lui Ion Bel- deanu permite o identificare a obsesiei Bacovia fără a folosi bacovianismul ca acum ță", durerea cărniî „sfîșiată den Fără a descoperi aici neapărate a limbajului, vom spune că Ion Beldeanu suportă o devenire că; viața devine text („Peste ieri / Se așterre cerneala" ; vz. pînă Ia surzire). In ierbarul vom găsi „o petală de sînge*. de aceste adieri moderniste, țintiși ales decorul („dueluri de vocale1 neuronilor"). Fn Beldeanu rămîv dinrios formulei sale tempera» Adrian Dinu RACHI zile perforate", „frunze Contrii la pr Traversînd o epocă de z politice și soclal-ecc bune „să abordăm cu ma: neală problemele ideolc apar, dezvoltarea concer -------- OR/ZONT TER VAL Nivelul teoretic al practicii sociale Andrei Pleșu visează la anulara ticile tradiționale. Eticile „mad Tispate. desigur Dar de ce „fd esara crispare, negarea dezinwd îhnicisme" de care Andrei Pled ticilor tradiționale (dar, vai, nd dealul lor rămînînd neconted rea acestuia I) își are în Andni că el scrie, în cel mai bun cu ît. Minima morali» e o cârticia se privește pentru a-și verifid atum intelectual. în acest pund i-și propune să convertească d » cineva Ușor de spus, greu ■ rlor, de o extraordinară tradiU is cu o suavă îndîrjire). le decît ale oricărei cărți clasi < care se situează autorul. „Mom I grăunte de ipocrizie, face id □tui ă la I6gcre. Spectacolul (pd conținutului ca atare Recuzita aflarea celui mai bun unghii fac parte din minimalismul 4? ii ideii nu poate sâ nu seduce l orale pe care autorul o edifici descotorosirea de ea Retractili delimitării continui, ea lasă ■ ivă. explicativă. Ea nu prescrie, une la bătaie însăși ființa aut? >oartă cu/în sine imposibilitate! pt etic al lui Andrei Pleșu, est» ipațiu protector, suspendat, cap-l , în simpla promisiune a posibil fă și propune un drum : Jnte- poate fi străbătut în suspensii i a drumului către, chiar daci t din perspectiva drumului Ir.* e-ordine, iată ce ni s-a părul d ?-a însoțit mereu a fost aceasta» încă reperul cumințeniei ? Cod In orice basm al ființai care» explică, după ce fragmentele! jerspertiva întregului edificiul prii și a relativismului coDteQj e-etică a individualului. Confe singur imbold exterior : ieșirea „decisiv, presant, neliniștitor - iventura unei bune așezări subl are a modelelor la îndemînă - • și numele), iritabilul, haoticul omenescul din el. un Robinw odelelor imposibile. De fapt, h 1 transcrierii etice, daca vrem mers, găsindu-se si plerzîndâ-J reamintește Se contemplă și ■ lot căutînd, a șl găsit deja Șl t, făiă naturalețe, fără har Os^ ar. O etică fără estetică ? Sad e.șu. Credem a ști doar ceea ce1 »a pe contur — nici înăuntru,! fragedei ființe morale a unui te inexpugnabilă. Mircea MIHAlEȘ 1 ulea Ronuiiieasea, 1988. (Urmare din pag. 1) [Diversificarea limbajelor, ca rezultat unei producții de informație fără kt dent, reflectată intr-o diversificare fetemologică echivalentă, se regăsește Li lărgirea sferei de cuprindere a ■gramelor educative cu noi discipli- ir dc studiu, în același timp în care tr tradiționale își redefinesc funda- ■mtli și obiectivele. Deoarece știin- K - in egală măsură ale naturii și ale Ktâțd — s-au și se constituie ca ghid fcrelic necesar în orientarea activi- tlVi practice, ele reprezintă nu o fc^vâ de cunoștințe, ci latura func- bială a cunoașterii Ir acest sens, ■ recenta Expunere, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. secretarul ge- Jka! al partidului nostru preciza: „în ra deosebit doresc să atrag atenția fcupm necesității perfecționării și așe- pe o bază mai bună a predării ști- fceloi sociale, care trebuie să asigure !b întregul nostru învățămînt cunoaște- temeinică a politicii partidului, a problemelor construcției socialismului, fcr și a tuturor problemelor dezvoltării itonomico-sociale". [Realitățile noastre comportă, din ce hax mal mult, îmbinarea organică între telurile tehnico-econ ornice și cele social- feinc ale societății, iar multilaterali- titea dezvoltării crește exponențial nu- ' mirul subsistemelor ce trebuie integrate k.;aaicși funcțional în perimetrul prac- hcil social-istorice novatoare, condiții in [ r ț omul se afirmă tot ca principalul I producător de viață socială. Așezîndu-1 centrul politicii sale, partidul dez- fetâ logica acțiunii sociale obiective sub | iwpiciile înaltelor exigențe ale mode- [ lirii omului nou, multilateral dezvoltat, a prioritate absolută a praxisului so- icj st Creșterea productivității muncii creșterea productivității centrelor producătoare de viață socială cu conți- 1 iul comunist devin, astfel, o singură [problemă. în raportarea activă și efi- pntâ a individului la o realitate în ■permanentă diversificare, științele cu- piTează, tocmai, necesitatea de eman- Icmto științifică o acțiunii umane și de ■mllzare a acesteia către obiective ■rataic dezirabile și practic posibile, î r FHosofia. în calitatea sa de concepție L aeralâ dospi e lume și viață, își inse- tWid In registrul tematic și societatea, JiMlizInd-o ca pe un ansamblu organi- l»l de grupuri umane și de relații so- Itde care se stabilesc intre acestea, și W cadrul cărora rolul determinant. în |tihnă instanță, le revine relațiilor eco- |amice. Rezultatul este materialismul i bric constituit ca efect al extinderii ■titanului categorial, de maximă gene- rnHtate, al materialismului filosofic la IiUdiul vieții sociale aflate intr-o cres- complexitate O complexitate care, Idli necesități de analiză se poate com- |parțimenta în două mari planuri : exis- |tm|a socială și conștiința socială, res- Ipectiv totalitatea raporturilor materiale |R se stabilesc între indivizi în procesul fcproducle șl proiecția culturală pe I errdonatele spiritualității a celei \ te descoperi / m fața hiilii * d cuvîntul) înseamnă tocmai d a mâștiloi, nicidecum un hiisAl •r simulate* Și, eu atît mai p • semănînd cu o litanie neagrll risipirea, surparea sînt văzute mioritică . gîndul desfolbl ' ivelit in tă ere lasă să Iranspr oarea inutilității (no vînăware "), citadinul traverslnd „orașul I ‘ tăind „dealul de iluzii" co • erbele „mototolite" pentiu • 1 neașteptatelor întîmplnăn ate tar (Autoportret' pornit in câtH ' •adiei Ia întilnirea cu „marele , estinului". „sădind mierle" tn nestăpînit" al cuvîntulul. înd din „coapsa Iluziei*, Ion Bel- ice figura unui neoromantic veche poveste); îl întîmpinJ1 c perforate", „frunze de ghea* ea cărnii „sflșiată de cuvinte*! scoperi ak l neapărat o dramâ ilui, vom spune că poezia bl a nu suportă o devenire livre* devine text („Peste ziua de ișterr? cerneala" ; vz. Strlcind irzlre). în ierbarul memoriei! „o petală de sînge". Dincolo I adieri moderniste, țintind mai ul („dueluri de vocale". „roOB •“) kn Beldeanu rămîne cre- am ulei sale temperamentala Irian Dinu RACI1IERU Rfcpunzlnd nevoii de a cunoaște, în ■ Obiectiv, implicațiile fiecărui tip de portari de acest gen în funcționalita- a de ansamblu a sistemului social glo- Hpe baza materialismului dialectic .și br (ca știință socială generală) s-au 8'tituit (și procesul este în perma- at’desfășurare) științe sociale partl- Altfel. In perimetrul epistemic al kmoinlci politice sînt implicate rela- Be economice, conștiința economică și Vile de profil. । ? ialismului științific, tot ca știință ■w’Ji particulară. îi revine demersul fokntiv asupra relațiilor politice, con- Ihțfi politice și instituțiilor politice Btspunzâtoare Și. întrucît a apărut iun ghid teoretic al activității de Contribuția științelor sociale la procesul instructiv-educativ Traversînd o epocă de adînci transfor- •ti politice și social-economice. se îm- por.e abordăm cu mal multă îndrăz- ftealâ problemele ideologice noi care ipar. dezvoltarea concepției revoluțio- transformare practică, revoluționară a societății, încă de la apariție s-a consti- tuit ca o teorie in permanentă elaborare în funcție de mutațiile intervenite in practica social-istorică. Dc aici un dublu specific : posibilități nelimitate de dez- voltare creatoare prin îmbogățirea chiar a fundamentelor principial-doctrinare cu elemente pozitive, validate istoric, din practica mișcării comuniste și mun- citorești, pe de o parte, iar pe de altă parte, caracterul său explicati v-nor- mativ. Spre deosebire de științele natui ii și ale gîndirii. care au caracter exclusiv explicativ, conturînd imaginea episte- mică a diverselor domenii ale realității cu care-și identifică domeniul de defi- niție, politicul are un caracter prepon- derent normați v-prospectiv. Specificul său decurge din faptul că anticipează întreaga realitate în raport cu aspirațiile fundamentale — in contextul nostru ale întregului popor — circumscrise siste- mului dc valori socialiste. Această de- vansare a realității fiind, totuși, altceva decît un simplu optim dezirabil : anu- me, un spațiu de obiectivare sub sem- nul libertății colective și individuale a tuturor inițiativelor și energiilor crea- toare. Sub raport teoretico-gnoseologic, politicul este esențial mente explicativ, rosturile sale majore constînd în a de- termina cauzele oare pot determina transformări previzibile în raport cu idealul strategic în curs. Pentru ca respectivele cauze să devină forțe efec- tive, să acționeze, deci, concret, ele tre- buie să fie înțelese și să devină normă de comportament colectiv, să motiveze atitudini de angajai e cetățenească în cunoștință de cauză. Dincolo, însă, de aceste trăsături dis- tinctive, In complementaritatea lor ex- plicativă, aceste științe sociale se asea- mănă prin dimensiunea eminamente diacronică de abordare a societății. In replică, sociologia — și ea știință socială particulară — își rezervă manie- ra sincronică de abordare a socialului ; evident, nu decupat și în interdepen- dența sa funcțională cu toate celelalte subsisteme ale sistemului social în dez- voltarea sa neîntreruptă Preponderent sincronică (ceea ce înseamnă altceva decît sincronie exclusivă, cum mai este uneori interpretată îndeosebi atunci cînd se confundă cu sociografia inevi- tabil cantonată în empiric, sociologiei nu-i pot fi cu desăvlrșire străine valen- țele explicative. Aceste comandamente obiective pun pe primul plan o mare nevoie de sociologie : alături de banca de date referitoare la materia primă și la tehnologie, datele referitoare la va- riabila om sini de axiomatică necesi- tate. Numai în acest fel decizia poate fi completă și umanist orientată. In plus, arbitrarismul, voluntarismul ori subiec- tivismul pot fi atenuate pînă la* dispa- riție, competenta decizională perimetra- tă de organigramă cîștigînd in obiecti- vitate și fundamentare științifică. Mai mult, cu tehnici adecvate devine posi- bilă calcularea cursului de revenire a deciziei ca indicator al calității muncii organizatorice, deci ca unitate de mă- sură a raportului dintre structurile de- mocrației noastre și comportamentul democratic al celor chemați să umani- zeze prin participare directă ocupate în organigramă Numai mod, coloratura subiectivă o decizii se cristalizează într-un locurile în acest oricărei stil de conducere capabil să polarizeze parti- cipări cu un procent crescut de produc- tivitate de viață socială Căci, dacă admitem faptul că omul este izvorul productivității tehnico-economice, aceas- ta este de neconceput în afara produ- cerii și reproducerii lărgite permanente a pîrgl^iilor producătoare de eficiența social-umană la nivelui cerut dc rela- țiile sociale noi. socialiste. Ștefan BUZARNESCU nare despre lume șl viață. Să tragem concluziile necesare din practica socia- lă, din întreaga noastră activitate și să elaborăm căile pentru înaintarea între- gii noastre societăți". Acest îndemn al tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU* prezent In Expunerea : nCu privire la unele probleme ale conducerii activității economico-sociale, ale muncii ideologi- ce și politico-educative, precum și ale situației internaționale" se justifică pe deplin, in condițiile in care ridicarea nivelului conștiinței revoluționare nu s-a realizat la nivelul cerințelor pe care le implică dezvoltarea societății noastre în etapa actuală. Apare, deci, firească o dezbatere des- pre așezarea pc o bază mai bună a pre- dării științelor sociale, care, așa cum sublinia secretarul general al partidu- lui nostru, „trebuie să asigure in între- gul nostru învățămînt cunoașterea te- meinică a politicii partidului, a proble- melor construcției socialismului". Se poate remarca, de la început, că în confruntarea dinție cele două sisteme ale lumii contemporane teoria socialis- mului științific și-a confirmat, treptat, pe deplin, valoarea. Am in vedere fap- tul că la începutul afirmării sale, a fost considerata adevărată utopie. După instaurarea efectivă a socialismului ca orîndulrc, s-a susținut ideea că sistemul nou creat nu va supraviețui. Neconfir- mîndu-se această ipoteză, au apărut teo- riile convergenței celoi două sisteme și atacurile hipercritice la adresa spcialis- mului. S-a ajuns, apoi, la perioada în care s-a susținut și se mai susține în filosofi a și politologi a contemporană, apariția „sfirșitului ideologiilor", după care ar trebui să înțelegem că societa- tea viitorului va fi caracterizată în ex- clusivitate prin afirmarea științei și teh- nologiei și, deci,"societatea viitorului își va pierde orice sens social-politic. Tre- buie să spunem că. în momentul de față, pare a fi depășită și această concepție, întrucît asistăm la atacuri virulente la adresa socialismului ca sistem, a țărilor socialiste, in special, denigrîndu-se conștient marile valori politice și social- economice și spirituale obținute, prin activitatea conștientă a maselor. Am menționat toate acestea pentru a sublinia că este de datoria științelor so- ciale și, nu numai de a demonstra ca- racterul inconsecvent, neștiințific ai teoriilor antimarxiste, antisocialiste în fond, și viabilitatea teoriei socialismu- lui științific, admirabil formulată încă în Manifestul Partidului Comunist, apărut la mijlocul secolului trecut. Desigur, noi discutăm despre carac- terul creator al acestei teorii, și, dacă urmărim atent specificul socialismului MARCEL BRE1LEAN : * Oglinda, seara. din fiecare țară, putem înțelege că teo- ria generală a cunoscut o puternică dez- voltare. fără a se fi alterat fondul ei. în ce ne privește, socotim că pentru înțele- gerea locului și rolului științelor sociale în procesul instructiv-educativ, se im- pune, înainte de toate. înțelegerea co- rectă a substanței lor. Unitatea lor știin- țifică și ideologică, în același timp, este indestructibilă și ar fi o greșeală nedi- ferențierea lor sub aspectul unghiului de abordare a fenomenelor sociale. De- sigur că, pentru a face distincția nece- sară între filosofic, economia politică, socialism științific etc este nevoie de acumularea unei cunoașteri științifice. Altfel, se poate ajunge la ideea că totul este pur și simplu „marxism", ceea ce face dovada unei cunoașteri extrem de limitate, nu numai a fenomenului social în general, ci șl al științei în special. Remarcînd saltul calitativ realizat în revoluția construcția socialistă sc im- pune să înțelegem că predarea ști- ințelor sociale a cunoscut și ea un ase- menea salt. Acum trebuie asigurată perfecționarea predării și însușirii lor pentru formarea unor convingeri poli- tice și filosofice marxiste, căci simpla reținere mecanică a unor concepte și teorii nu mai este suficientă. Formarea de convingeri privind devenirea socia- listă și comunistă a lumii este cu atît mai importantă cu cît, în etapa actuală, datorită unor conjuncturi politice și economice, o parte din tezele afirmate nu pol să se confirme imediat prin co- tidian. Considerăm, de asemenea, că pentru realizarea la nivel calitativ superior a instrucției și educației politice socialis- te nu mai este suficientă doar predarea unor discipline de științe sociale sau prezentarea in fața diferitelor categorii de oameni ai muncii a unor teze pre- zente in Documentele pai Udului nostru, ci se impune, in aceeași măsură, auto- instruirea politică, prin studiul indivi- dual al acestor documente, pentru că un asemenea studiu îți procură satis- facția descoperii ii unor noi sensuri, care pot fi mai greu sui prinse printr-o simplă audiere a unoi expuneri. într-o asemenea situație, vom obser- va că un succes sau insucces pe plan economico-social este rezultatul, deopo- trivă, al unei insuficiente cunoașteri teo- retice. ca și a activității practice proprii sau a colectivităților umane. Educația politică este un domeniu care implică toți cetățenii patriei, indiferent de locul pe care-l ocupă în ierarhia socială. Din acest motiv, dacă avem o deosebită preocupare pentru instruirea politică a tinerei generații, a oamenilor muncii, se impune și educarea educatorilor, ca o garanție a asigurării unor cadre capa- bile să formeze, la rîndul lor, alte cadre, necesare economiei și culturii na- ționale. Socotim potrivit a menționa, în cădi ul acestei intervenții, că ne mai confrun- tăm cu mentalitatea după care a-ți face datoria in plan profesional echivalează, în sine, cu a-ți face și datoria ca om politic. Cred că trebuie acordată o aten- ție deosebită unei asemenea concepții. Am în vedere ceea ce a demonstrat rea- litatea, și anume, că în timp ce mari oameni de știință au dovedit că sint și mari patrioți, alți oameni de știință nu și-au dublat competența profesională cu cea politică, in sensul de a milita pen- tru formarea unoi convingeri politice sau a unei concepții științifice despre lume și viață. A preda una din științele fundamen- tale nu echivalează, în sine, cu o formă, o concepție științifică despre lume și viață. Cred că un profesor de mate na- tică, fizică, chimie, biologie are chiar mai numeroase argumente pe caro le poate folosi ca momente în educația materialist-științifică în raport cu un cadru de științe sociale. In sfirșit, consider că explicarea cau- zalității unor fenomene sociale, care se impun a fi corectate, are o impor- tanță fundamentală în procesul de instrucție și educație. Această necesita- te educațională poate și trebuie susți- nută cu mijloace specifice, atît de cadrele ce predau științe sociale, cît și de specialiștii noștri în diverse domenii. Printr-un efort conjugat, în spiritul programului ideologic al partidului, este nu numai necesară dar și posibilă for- marea omului nou, ancorat cu toată ca- pacitatea sa în afirmarea civilizației so- cialiste și comuniste. Lect. dr. loan PELEȘ ORIZONT PEISAJ TIMIȘOREAN Doru Macriș Vecin cu stele — peisaj concret Mirarea florilor in prag de seară. Statui astrale Parcul Alpinei, Prin vegetații tainic să răsară CURCUBEU PESTE ZĂRI Deci fie lăudată fruntea zării. Centură de pădure și de ploi, Și-un cer pe unde zboară «oim'i tării, Și-acest pămint de grine si eroi. Deci fie piinea proaspătă pe masa. Iar lanurile cu belșug, mereu. Și să încingă fiecare casă Un brîu de buc urii si-un curcubeu. Deci fie lăudată truntea zării. Centură de pădure și de ploi. Să fie-n veci la înălpniea țării Mercurul termometrelor din noi î Bcga adună undelt sub lună Cu flacără dr lut și trandafir E muzică in lucruri și in oameni Și-amurgul verii cîntă ia clavir Iar parcul s-a umplut de sărbătoare, Orașul pur Cu jerbe de culori De parcă flori le-au urcat pe scenă. Sau dansatorii se transformă-n flori! II supărase La urechi behăitul țapului, de obicei era scîncit rar. plîns pe sfîrșite. rebegit de bătrfnețe ca un su- net de fluier prea vechi, asemănător fluierului său primit în dar de la unul din Novaci, după ce-1 ajutase *us, pe Surian. într-o încăierare. Ce tînăr era De aceea înșfăcase țăpoiul din corn pîrlit țapul behăia altfel, a spaimă și durere, grăbit și înfiicoșat Ieșise îm- brăcat în haine dr sărbătoare, cu cîi- nele alături t pisica tărcată mormăia deja slnge-n spinarea bătrlnului țap și el a icnit ca la despicat trunchiuri cînd i-a înfipt între coaste crăcana ascuțită. Cîinele mîrîia zbîrlit peste tot. oile se FLUTURI DE MAI Tăiasem respirația zăpezii Căci prea fusesem înrobiți ninsorii. Acum irumpe raza fermecată. Prin dinastia florilo trec norii! în ample repertorii de narcise, Timidă-i o lalea sau o zambilă, Și-n curcubeie fluturii se-mbată Ciocnind pahare mari de clorofilă Petrec cireșii, zarzării și prunii. Cu merii și cu piersicii.-n bairam. Invidioși că lîngă ei se-ntîmplă Explozia magnoliei pe ram A mai bătut in inimă și-n prag Parfum de floare crudă de-nceputuri, Iar ghiocei și trezii se retrag Murind sub hergheliile de fluturi! CULORI PENTRU TABLOUL TAU Văzind că gura lumii ne desparte. Nu m-am grăbit să fiu cu lumea rău. Din ghiocei ascunși am rupt o parte Să am culori pentru tabloul tău. Să te păstrez in (Ion și in vocale. Măcar in toate astea să rămîi. Deși dp vestea depărtării tale Știa întreg orașul ma* întîi. Din cele stins» am sâ scriu o ca« te Pentru timizi și pentru licurici Prea blondă a» plecat și prea departe. Deși sînt zvonuri că mai ești pe-aici. Acum se-aprinde lene* dimineața Lovind cu fior: Intr-un poet modest. Cu părul tău puteai să-mi umpli viața Dar ai golit-» numai cu un gest! Cei asupra cărora ne oprim astăzi atenția — Camelia Matei Crișan, Marcel Breilean. losif Kiraly și Constantin Catargiu — alcătuiesc alaiuri de alti colegi ai lor, precum Călin Beloescu, Liliana Agache. Eva și Vasile Laza Lihor. Pavel Vereș și alții, o generație de tineri artiști aflăți in plină afirmare creatoare Ei fac parte din Atelier 35 care reunește absolvenți ai institutelor de artă plastică din țară. Organizat pe lîngă Uniunea Artiștilor Plastici, cu »in statut propriu. Atelierul oferă tinerilor plasticleni pînă la 35 de ani posibilitatea de a se integra mai rapid fenomenului plastic național prin participări la diverse expoziții. Astfel, ar fi de amintit schimburile de expoziții între Timișoara și Baia Mare. Timișoara — Oradea, expoziția „Oglinda0 sau expoziția acum in pregătire, tot la Baia Mare, cu participarea tinerilor artiști din întreaga țară. Realizările acestor tineri, traduse în ani de muncă asiduă. în lucrări acumulate în atelier, în participări la expoziții prestigioase și tabere de creație sau în premii naționale și internaționale, „vorbesc** elocvent despre ei ca artiști integrați socialului, imperativelor actualității, într-un fertil dialog cu publicul. Dar să-i lăsăm mai bine pe ei înșiși să vorbească.. CONSTANTIN CATARGIU : „Implicarea în actualitate este miza creației mele“. Reporter: Cunoscută publicului timi-* șorcan prin expoziții personale și de grup, activitatea ta de grafician se ca- racterizează printr-o muncă tenace asu- mată cu seriozitate zi de zi, surmontind toate obstacolele exterioare. Care sînt insă, obstacolele interioare cu care te lupți ? Constantin Catargiu: Similitudinea actului de creație artistică cu știința este dată de o pieocupare permanentă spre cercetare inventivitate și spre gă- sirea unor noi mijloace de expresie le- gate cît ma» mult de structura interioa- ră a fiecăiui creator. Raportarea noas- tră la fenomenele exterioare face obiec- tul creației fiecăruia, fiind totodată ex- presia relației ci eator-consumator de artă, punîndu-se in valoare fantezia, spiritul de invenție, printr-o neliniște permanentă, o internă și continuă re- vizuire zXcumuiabile in ani. documen- tarea personală experiența profesiona- lă, contactul permanent ou colegii și expozițiile organizate, dai mai ales stu- diul pot infleunța pozitiv artistul, în a învinge virtualele obstacole interioare Lupta este dreaptă în măsura in care ai simțul valorii creației tale față de ceea ce ești pentru tine și pentru cei ce-ți apreciază sau neagă creația — Mai evident decît la alți tineri ar- tiști timișoreni, lucrările tale se grupea- ză în cicluri tematice, sirius legate unele de altele, și din punct de vedere plastic. Care este programul tău artis- tic ? Cum te raportezi la actualitate ? — Am optat pentru procedeul de se- rializare in munca mea din necesitatea aprofundării unui subiect, cum spuneam, și al descoperirii relațiilor de plastici- tate a imaginilor care formează un întreg. Aici găsesc cel mai potrivit loc pentru a da o interpretare fenomenului artistic în gravură. Pînă a ajunge însă la interpretare, simt nevoia unui studiu riguros după natură, și de aici o preo- cupare premergătoare elaborării ciclu- rilor de lucrări. Ceea ce mi-am propus pentru un program următor este readu- cerea figurii umane în compoziție pu- nînd totodată accentul pe portret. Întotdeauna am considerat că lucrările mele, ciclurile mele tematice (amintesc: „Germinație — Mirabila sămînță* și „Bucuria muncii*) trebuie să aibă o idee care să se citească limpede. Acum do- resc să continui, să completez acest de- mers. iar studiul figurii, al expresivi- tății umane îmi este necesar tocmai In acest sens. Pentru ca lucrările să prin- dă viață In acest moment, mi se pare că am găsit, prin tema mea de studiu, o cale spre înțelegerea existenței, a ceea ce se intîmplă în jurul meu. a actuali- tății însăși Implicarea în actualitate este, astfel, prin această reîntoarcere la figura umană, miza creației mele. — Succesele obținute de tine cu oca- zia unor participări internaționale pres- tigioase. cum ar fi Intergrafik 1984 do- vedesc o recunoaștere a calităților tale artistice. Vorbește-ne despre aceste suc- cese ... — Participar ea mea cu trei lucrări la expoziția internațională de grafică Intergrafik — Berlin 1984, a fost pentru mine de două ori un eveniment: prima confirmare internațională și selecționa- rea lucrării „Germinație 11“ (100 de exemplare) pentru a face obiect îm- preună cu alte lucrăr* ale tinerilor gra- ficieni din 16 țări — al mapei interna- ționale de grafică, organizată de „Junge Weit“, cotidianul tineretului din Re- publica Democrată Germană, cu ocazia Festivalului tineretului și studenților de la Moscova — 1985. Cele 100 de exem- plare din mapă au fost puse în circuit, fiind achiziționate de instituții și per- soane particulare Această împlinire îmi este un reper și totodată o obligație spre autodepășire. Pe de altă parte, ex- pozițiile personale de la Bacău și Iași, de anul trecut, și de la Suceava, acum, la începutul lui ‘88. au Însemnat în- cheierea unei etape in activitatea mea de creație și au fost constituite dintr-o selecție de lucrări concepute, elaborate și executate pe parcursul a opt ani. Consider aceste expoziții folositoare, ghemuiseră uneie alergaseră în jos, umplea jgheabul mirosind a rășină Intr-altele, caprele către izvorul care de seînduri cu apă Privi lung fiara că- zutâ lîngă țap. avea ghearele încă în- fipte in pielea tăbăcită de bătrînețe, tremura zvîcnit pironindu-1 în priviri crude Hîrîia cu spume a moarte apro- piată. în timp rte sîngele i se amesteca, in iarba retezată a tîrlei. cu a celui- lalt animal înfipse țăpoiul și oftă adînc spre valea aproape împăienjenită peste "are soarele trimetea obosite de trecerile bătrlni de pe culme alături. întrebător . — Surule cin s-o raze de seară, printre molizii Cîinele scheuna facă pe cîinele dacă nu dai semn ? Lasă că la noapte dormi sub stele, legat mînca-te-ar pu- recii ai îmbătrlm și tu ? Clinele îl pri- vea țintă, ochii lui căpătaseră serii de vară plină și se rotea Oftă din nou. apoi trase din {ungherul și slobozi țapul de ’hmuri. s^uipind din timp în iurături aspre pînă-l ttrî sub culoarea vinovat, tureatră ultimele timp în- streașina •olibei. la scoabele mari, bătute pentru deoarece. din relația cu colegii de breaslă, cit și cu publicul iubitor de artă, am avut un fructuos schimb idei do — Inițiator al grupului „Graphium^r format din cîțiva tineri lucrînd împreu- nă in atelierul de gravură, cum evalu- ezi activitatea voastră ? — Atelierul de g-avură „Graphium" este locul unde avem la îndemînă cele ȘEVALET ’88 Tinerii plasticiem - seismografe sensibile ale contemporaneității necesare creației, muncii de zi cu zi ; astfel, din 1980. ne-am adunat un grup de cîțiva tineri, cu dorința de a lucra și a lua parte la manifestările expozi- ționale ale Filialei noastre, de a repre- zenta cu cinste Timișoara la expozițiile republicane, municipale și la cele inter- naționale, de a ne ridica nivelul artis- tic în domeniul gravurii. Această muncă în colectiv are continuitate și sorți de izblndă In momentul în care se bazea- ză pe o etică profesională, pe încredere reciprocă, pe respect față de semenul tău și cînd interesele colectivului sînt și cele personale. Faptul că, să zicem, am reușit să fim ceea ce se aștepta de la noi ne obligă să ne gîndim, și încă serios, în ce măsură am rămas datori, în ce fel puterea noastră de expresie și exprimare artistică se poate dezvolta, în consens de idee, de valoare, cu arta acestui timp generos. CAMELIA CRIȘAN MATEI: „Programul meu artistic este omul4* Reporter: Fiecare dintre cel care simt în ei glasul unm vocații se află la un moment dat într-un fel de „cumpă- jupuit blană de fl ce-am dufl atirnă amfl aude Jeasfl apoi sco^fl nindu-se șl înalt, cu sil adăpostul fl virsut refl ?unea grai! în coace»] -unele pfl - Clndfl mai multfl vopsit. ail| ție cina,jfl timui roifl înțelegea I trăia de si ticie. âpafl citura plrfl om străufl cu grijă fl porni pefl izvor. $3 si - Seiifl Clinele fl gard, lânl pe dinafifl mare, fhj fete și fir bătdnul l trebuiau w mare l Ion Dsn îteva onț haine cusute și purtate ru ștergi al paroli lung plete nică înspi in apa ap '•urate, . cu Cizme inalte >i chimir rise sâ se păteze, dai tre tul nu putea fi »minat; incă drept, cu pieptul Iar; Indlrjirea munteanului, și-n pârul aspru, de misi negru ul nrc ieșea prin despici' nă a apelor* Vine deci o vinii] turității. cînd anii de formafl „exerciții** par să se fi nichelai] începi să-ți dai seama că țoale■ țiilp cresc Camelia Crișan Matei: Cumfl mine însămi îmi întreține de ■ dorea, echilibrarea ei a vens] după anii de studiu și de atunij instalat o stare specială carete] copiată tot de ului Programul imul ițile pe care le zarea planurilor mai ire: a tea tul mult. Am pictură, imediata,' că ajung îmi obstrucțio- lle mele. actualitate ? bsolută deschi- de înflorit gîn- ile lui. întot- o pregătești anul se pare că mar- idere către feno- j afirmarea ta pe roiețtezi in Icuă- •flie? ’iiniea acelei zone mdere. La expo- sâ prezint in jur ■e să Clarifice in- lucrările mele să tate a dialogului despre care am sâ-fle solicitat în > Sugestii poți ’ește programul iP-» Ideea. dar crea c exprimi între- unlcare cu seme- IOSI1 KIRALY ; Oglinnxpoziții. tabere. • ,platoniciu am ---- - ----------- jfetrozîtate din - —-•• -• ^* - "'♦‘mult ca pînă In acordarea ei. ține exigența lață de mine InsSnc^ 0 tînărului de semeni, față dc- societate. CJ un drum spre subiectivitatea artistului are in Intermediul >re semeni. aleagă și in acest caz moment» mării de care spui și care mi 1 împlinit, trăit alături de cama sebit de valoroși spiritual, cu. npqpnilI discutat despre ceea re fac, mir * ” zut atelierul, lucrările. Ultimai^Mrtatc crea- în acest sens datează din au™ — respectiv vizionarea și ____________________________ apreciere a lucrăriloi inele dej regretatul om de cultură Vasileli)it in Tim|șoa. Am, cred eu, o dispoziție naturLihltu|ui si cfec. mă ajută să-mi văa personaje^* cnrc sfnt pro. dă, în realitate, să le simt șl etapa ce țeleg. P — Văzind în atelierul tău attflj formația mea toate purtînd o amprentă ineMțabiJIrea în una bilă in ceea ce privește temaliajgrafice, totuși, realizarea plastică, m ar inlaL gravura mi se aflu care este programul tău Pniâ de exprima- — Zona carp mă intei escazâiîxccsul de tehni- interferență intre conștient și dnal invenția, li- știent. Alături de realitate, sitonisenicnea, ima- resursa de prelucrare (din kfldc tiraj, mi se dau adîncime zonei care deflne^â ca fiind un sonalitatea omului, înnobileaifc de la miezul știința și poate aduce un cduU^flța, preferin- perior etic și estetic încerc să«rcgul meu înte- accastă zonă și mă adresez pinen. — C dese nu — D tate cr fâ.șura nicii fi bazeaz. mai fie — C licr 35 — A al tine să se intre î naționi către s de gru cumen în leg£ riantă, în man de ma centre — Ir acord resping tiplicai atei ieri — N progra și pe i nască — C — A cîteva pentru rea exj loc la : de pre expozii la Zali prezen lerie c simt îr Deva î va fi ] organ i: ziții Ti ios într-o cență Rept artiști talc dr mail-a: tradiții întreag domen acest .. perime libere. losif mosfer artistic meni c creație zaț ia e acolo. Aceste la Lic< ORIZONT Ion Dan Balan xV Cine v-a dat dreptul de ... Tîrziu, flăcăul sări și-1 prinse de umeri. — Spune, spune ceva trupul omului vino la sticla viață, pămîntul șl sînt una •. Mitre. căitul țapului, ar, plîns pe ețe ca un su- , asemănător ar de la unul utase sus, pe e. Ce tînăr e țăpoiul din tfel, a spaimă >at Ieșise îm- toare, cu di- ată mormăia rinului țap și unchiuri rînd 'ana ascuțită, e tot. oile se lele, caprele izvorul care iduri cu apă mg fiara că- rele încă in- ie bătrînețe, i-l în priviri moarte apro- se amesteca, cu a celui- și oftă adînc njenită peste ze de seară, itre molizii iele scheuna pe cîinele ?ă la noapte ira-te-ar pu- îinele îl pri- eră •tea Jin de în culoarea vinovat, tureatea ultimele timp în- ub streașină îtute pentru jupuit Adui blană de rb ce-am dat pe atîrnă animali pede deasupra apoi scoase din nîndu-se pe Ic înalt, cu oile si adăpostul de vîrstat cu șuv șunea grasă V în coacere... cîinele pătat ( - Cînd stă| mai mult mu vopsit, ai ? V ție cina, javrf timul cuvînt înțelegea d ba resurselor de ini ți celoi investi ti cu al Unor autenti' . propaga f cultuiă. In numeroase tâți (Lovrin Cen «d. ' Ma c. Sacoșu l ui. ea. hehn, Moșniții (’oștei avui loc acțiuni < e un ' caracter educativ . drr ne. concursuri pent. u dla muri pe aceeași sc ’arti-tilor amatori, expc carte. întîlniri ale a profesioniști și amatori meni ai muncii etc • ocrotirii naturii și a n înconjurător* — un ger. gestiv pentru un amplu îion care s° desfășoar; mișoara în perioada mai Inițiator- — Baza • Elevii și cadrele d de la Școala generală n Slnnicolaul Mare l-au invitat pe poetul Marcel In cadrul unui fructuos privind dezvoltarea poe manești contemporane, ședința de marți a Cer •Asociației Scriitorilor < i mișoara și al revistei „O Titus Suciu a citit un fr de roman, pe marginea Brindușa Armanca, a referatului, a comentat carea autorului de a n res.istiele prozei sale c acum, noutatea constîr lipsa oricăror repere ( temporale, semn că T S re ‘.e să problematizeze general-umanului : (.. [ îruntarca este aceea din L tural șl artificial ( . .) cuprinde și o experimei ORIZONT :e. • Biblioteca județeană a or- un medalion dedicat artistului Nicolae Boboc compozitor. di« muzicolog, urmai de o audiție ațiile sale Momentul ne atrage asupra unui contemporan de-al artist deosebit, ale cărui prind* :ormat, în timp, două orchestrezi ?oara și Arad ; stilul său dirijo I e inconfundabn ; imprimările] ifice pe care le semnează sinii cele mai bune realizări ale casei! de discuri ; la aceeași înălțime pozițiile sale, eseurile cipărute in I ni relevă o viziune inedită (țfl i multor arte, o gîndire profund odată multilaterală. • Conceptul] de coi u> filarm mic si co*| abin Drăgoi44 a fost semniw pentru o susținută colabo-j itre Filarmonica timișoreană si amatori. Dirijorul, mereu tînâ« 1 diâcăiatn’ Diodor Nicoară, care] format eorul instituției sal? 1 minunat instrument acordat] ;oate nuanțele și de o remarca- ] .uozitate, a lucrat într-un stil I ?i cu corala „Sabin Drăgoi44, șle-1 asuri și confei ind o persmalb I ’te acestui cor bărbătesc. Diodor | prin arta sa și prezența plină 1 ianță a contribuit substanțial la ■a unoi destine artistice de pro- j i și amatori, ca și la formarea i itructoii, la rîndul lor dirijoM ?a remarcabilă colaborare a or- cu corul lugojean al lui Rrnntf o fost una din „întîmpiărilea r dori reiuate colaborarea lui Nicoară cu corala purtînd au- strului bănățean e o constanți ea exemplarității DIALOGURI I as în județul nostru o practici ntă modalitatea dialogului pe »conă, competiție artistică deo* atractivă. In această „Lună a numeroase scene vor găzdui a întreceri In mediul rural, ia muncitoiești și în final, ca ua cele două municipii ale jud.cțu- ape egale ca pondere a mișcării de amatori, vor apărea față Ia iativă valoroasă, ținînd cont de tatea manifestărilor, de diver- 4 aeciiloi artistice și de interesul al publicului pentru specta-1 ipetiție. Lucian Bl RERIU 1 ctivă Aicaciu vine să confirme a Complexului muzeal i de manifestări de reală >ra dintre cei mai repre- z la primele tablouri ex- 'ezență constantă, activă larcată cu entuziasm de majoritatea exegezelor ce Etății artistitului pentru ermanentă, expoziția de i, vine să ateste limpede tualitatea culturii româ- tatomica preocupare de raliza ipostaza creatoare ita la faze șl momente la Cluj-Napoca și desă- wicl, o lentă acumulare •e le-a desprins din pic- u, au contribuit la for- ice, profund îndrăgostit ale artei noastre. ■a rîndul prin statornica il culorilor, o superioară 'ăldură față de oamenii artist un „maestru1* —, de a fixa, mai ales n delicat, de a compune ydemă chiar, refractară ii de afect, peisajele lui cunoașterea ei imediată. t viguroase ale acestor ile, un afectiv autentic, e un ritm al ansamblu- e detaliu Un ritm care, portret sau compoziție — dre elementele fiecărei armoniile, uneori surdi- ir pe fragilele acuarele, ’a stărilor sale emoțio- a griurilor, a verzurilor °astă pictură, care, mai mtulul poetic. Cu gene- *eat lucrări care, acum, d ficații pe planul con- autentic și elegant prin George DINU John Ruskin, marele esteti- mh p critic englez din seco- bl al XlX-lea, spunea că po- țoorele iși scriu propria bio- gnlie ln trei cărți: cartea Iepelor, cartea cuvintelor și arita artei. Nici una nu poate f: înțeleasă fără a le fi citit in prealabil pe celelalte două, dar din toate cea mai demnă de Credere este cea din urmă. Siglsmund Toduță, profesorul /î compozitorul, născut la Si- r. na, județul Hunedoara la f mai 1908 și-a clădit viața dr^midă cu cărămidă intr-o nnfu de creații: opera Mește- rul Manole, oratoriul Miorița. îimfonii, concerte, sonate, lie- dun. lucrări corale etc. — mient că muzica este aido- nia Jici. in ansamblul său, un icni tigur de apărare impotri- w picirii valorilor pâmintfme. I Fui al meleagurilor hun^do- nnc, domnia sa a urmat runarfle Conservatorului „Gh. din Cluj-Napoca, avînd K profesori, printre alții, pe li V'grc, Ecaterina Fotino. desâvirșit studiile la Rond cu Piazzeti, A. Casella pO Rcspighi După absolvirea tunurilor și încheierea perfec- pondrll certificate s-a consacrat cuneref didactice. Profesorul a । fon dublat de compozitor, cmM înălțîndu-se pe pie- d'galul omului ce s-a dăruit trap p suflet muzicii și disci- pdilor săi. Angajat cu persua- Ito. definitiv, în slujba ar- | fapt în aceea a muzicii Dacă aș mal trăi o IdaM ti incă o dată — obișnu- I si spună maestrul — n-aș ||av decît ceea cc am făcut | acum — muzică. Compo- utoffi muzicolog de prestigiu I wriona! ji Internațional, ma- I rjtrul Siglsmund Toduță a Imvif ;i Impus definitiv la noi ■joiitura polifonică densă, ar- Iwuc polhnodală. intr-o for- I hazafd p^ principiul ciclic. I Pr HnaJ creația muzicală pro- IjnpîW (mai multe simfonii, I d. 'arc două cu orgă, scrise anoramic I .Luna cullurh ln județul li- Bi>* bi continuu seria mani- iunlm pe tot cuprinsul ju- Mețuluu făcind încă o dată pro- U resurselor de inițiativă a (tu investiți cu atributele nu: autentic. propagatori de mauiă ln numeroase locali- (Lovrin Cenad. Teremia Sacoșu Turcesc, Lenau- fem, Moșnlța Coștei >.a.) au «ui loc acțiuni ci» un marcat caracter educativ ; simpozioa- Br Micursuri peni, u tineret, duhuri pe aceeași scena ale an. car. or amatori, expoziții de lotilniri ale artiștilor profesioniști și amatori cu oa- r m ai muncii etc • ..Zilele «rotirii naturii și a mediului taconjurător" — un generic su- fritiv pentru un amplu simpo- rn oare se desfășoară la Ti- rțoera in perioada 15—25 ffn Inițiator* — Baza de cer- • Elevii și cadrele didactice t Li Școala generală nr. I din Sinicolaul Mare l-au avut ca hvitot pe poetul Marcel Turcii, h cadrul unul fructuos dialog țpind dezvoltarea poeziei ro- runești contemporane. • fn Moța de marți a Cenaclului Aviației Scriitorilor din Ti- mțoara și ai revistei „Orizont44. taSuciu a citit un fragment m roman, pe marginea căruia Brindușa Ar manca, autoarea I Mitului, a comentat încer- fcea autorului de a modifica pflstrde prozei sale de pînă im». noutatea eonstînd ..în Llpa oricăior repere spațio- temporale. semn că T.S. urmă- I să problematizeze asupra pnenl-umanulul; (.. ) con- I Marea este aceea dintre na- Lral ș| artificial ( ..) proza «prinde și o experimentare a fn memoria lui George Enescu, concerte pentru orchestră de coarde, un concert pentru pian — care va fi cintat în aceste zile la Timișoara de una din elevele domniei sale, conf. univ. Ninuca Oșanu-Pop, rec- „Gh. torul* Conservatorului medalion Sigismund Toduță in Duna" dtrt Cluj-Napoca domeniul muzicii de cameră ; Passacaglia pentru plan, mal multe sonate pentru același instrument, altele pentru vioa- ră, violoncel, flaut, oboi; în plus, citeva lieduri și mal mul- te lucrări corale) a creat și publicat mai multe lucrări în domeniul muzicologiei, din sui- ta cărora muzicale amintim r „Forme ale barocului în opera lui J.S Buch" — in trei volume și nenumărate cursuri consacrate cunoașterii și înțe- legerii mesajului complex pe care muzica și creatorii săi au cetăn științifice a Academiei R.S.R., Comitetul Județean de cultură și educație socialistă, Subcomisia pentru ocrotirea monumentelor naturii șl Com- plexul Muzeal Timiș. • Verni- saj. Sîmbătă. 22 mai. ora 18. la Galeria de artă „Bastion44 se deschide expoziția arhitecților Mac Popescu. Zoltăn Takăcs. Viorel Simion. Dorin Ștefan. Alexandru Andrieș Prezintă criticul de artă Coriolan Babeți și arh. Ion Andreescu. • Gala cinecluburilor timlșene .a re- unit. la Lovrin. cele mai im- portante forțe ale mișcării fil- mului de amatori din această parte a țării • De un interes aparte se anunță „Zilele He- lion44, manifestare complexă, de anvergură național A, orga- nizată de către Casa Universi- tarilor între 27—29 mai. Din bogatu' său program, reți- nem sesiunea de comunicări științifice „Tradiție și moderni- tab’ în literatura s.f. româneas- că de azi. Poetică și discurs ideii de rezistență, de Înfrun- tare de tip moral, prelungind liniile anterioare ale scrisului lui T.S., prin pieclzia notației comportamentiste, prin tehni- ca narativă (...) exprimînd un rafinament al gravității44 Au participat la discuții : Adrian Dinu Rachieru: „T.S. este un prozator cinstit cu sine, dar și cu cititorii săi (.. ) fragmentul citit este. în fond o parabolă (...) se pot formula rezerve în legătură cu in adec- varea dintre ardelenismul ro- bust al autorului și tema frag- mentului citit44 ; Rodica Oprca- nu : „T.S. este un creator de caractere ( ..) e remarcabilă capacitatea de inserție a po- vestirii în povestire44 ; Nicolae Țirioi : „fragmentul citit e în nota prozei moderniste (...) personajele sînt neverosimile psihologic (. .) T.S. anunță o vocație de auto» dramatic44 ; Lavinia Miloș: „dialogurile sînt ferme, savuroase44 ; loan Viorel Boldureanu : „inventivi- tatea reprezintă la T.S. revalo- rificarea unor constante, a unor date ale universului său44; Nicolae Danciu Petniceanu : „e tntențlonat să-l transmită pos- terității Dar Sigismund Toduță a fost, este și va rămine drept maes- tru necontestat al sunetului, într-o formă insolită, absolut modernă Șl, totuși artistul exemplar, a cărui noutate se sprijină pe fundamentul solid clădit de înaintgși, nu s-a ferit niciodată de disciplina severă a muncii șt autoeducării „ce nu sufocă talentul", ei, dimpo- trivă, îl înălță pe culmi nebă- nuite. Creația maestrului s-a integrat și cu certitudine se va incorpora „marii muzici româ- nești", tocmai pentru că noi toți avem atîta nevoie de in- cintare și rațiune, rațiune și ineîntare, in egală măsură. Amplă, opera domniei sale, creată fn cîteva decenii de ac- tivitate susținută, ne apare, astăzi, mai mult ca oricînd, un „de profundis clamaviu al unui popor ce s-a luptat necontenit pentru a-și păstra ființa na- ționala in afara oricăror alte- rări posibile, datorită au\>ru- lul său care, aidoma tuturor creatorilor din Transilvania, a militat fără răgaz, în focul pa- siunii „ce mistuie și preajmă și purtător", după cum spunea Lucian Blaga. Pentru opera creată, pentru dăruirea cu care a slujit muzica și școala mu- al PRIMUL INTERVIU... top • BUDKIȚAN ADRIAN este elev in clasa a .sJl-a 1- și memorii Cercului de informatică al Liceului C. D. Loga. Recent, a partl- zicală românească, distins cu premiile el a fost „George Enescu" și de Stat, distincții cărora li s-a adăugat in timp, titlul de Maestru Emerit al Artei din R.S România, îi dorim toți acei care l-am cunoscut și împreună cu noi întreaga țară, multă sănătate, bucurii și noi succese pe tări- mul atit de anevoios al mu- zicii. Asemenea oricărui elev, dintre atîția ciți a avut ma- estrul, să-i aducem, în numele tuturor bănățenilor, iubitori de muzică, un omagiu la ani- versarea venerabilei virste de 8(1 de am Prof. Lucia PETROMAN cipat la Sesiunea de comunicări științifice a elevilor cu lucrarea „Muzica pc calculator". L-am găsit in laboratorul de informatică, privind atent ecranul unui monitor în timp ce mînuia tastatura aparatului cu dexteritatea unui veritabil pianist. Comparația nu e intimplâtoare, căci pasiunea acestui tmăi pentru științele exacte și, în egală măsură, pentru muzică, l-a condus la rezultate pe care, cu modestie, elevul le numește „faza de pionierat44. L-am rugat să vorbească de începuturi. • Prin clasa a IX-a am ascultat discurile cu muzică electronicii ale formației Kraftwerk și am rămas surprins de sonoritățile inedite, dc acuratețea acestei muzici sintetice. Am început să citesc literatură de specialitate, sporind câ voi putea și eu odată să lucrez practic pe un calculator. M-a sprijinit și încu- rajat tovarășa profesoară Spomenca Nicolin, care s-a arătat inte- resată de încercările mele. Dintr-un prospect am aflat de cele două căi de producere a artei cu calculatorul. Mai mult decît reprodu- cerea unor valori consacrate din aria muzicii pentru aflarea unor Sonorități inedite, ori descompunerea acestor piese in structurile lor sonore esențiale, mă interesează creația originală a muzicii pe ordinator, care reclamă îmbinarea talentului creatorului cu price- perea programatorului. • Te socoți creator sau programator ? • Nici una nici alta. Deocamdată, experimentez. Un programator nu e doar o persoană cu simț artistic, ci și un excelent matemati- cian, stăpin pe cunoștințe serioase dc geometrie analitică, algebră superioară. M-a atras dintotdeauna precizia desenului tehnic, rigoarea construcțiilor spațiale fiind interesat in general dc relația sunet-imagine-grafică computerizată. Operez în limbajul Basic, mai accesibil. • S-ar crede că, devenind programatori, căpătăm automat statutul de artiști, din moment ce dispunem de un com- puter. Creația matematică, mecanică, nu are un caracter limitat ? Să presupunem că am efectuat toate permutațlile matematice po- sibile. Nu s-ar ajunge la repetare ? Abraham Moles scria despre aspectul oarecum lud ic al artei pe ordinator obServînd că. față de joc, opera de artă are o finalitate determinată... • Arta compu- terizată nu și-a spus incă pe deplin cuvîntul. Dincolo de hazard, ea dezvăluie valențe uimitoare. Concluziile se vor trage mai încolo ... Vedeți, melodiile nu le-am compus eu, ci calculatorul. Sigur, pc baza programului meu, care cuprinde o regulă estetică. Piesele „Variațiuni*4, „Spira44, „Menuet" le-am realizat in colaborare cu colegul Radu Perciun de la Liceul de Arte Plastice „Ion Vidu". Cu el am realizat programele. • Proiecte ? • Deocamdată, bacalau- reatul ; apoi aș dori să reușesc la Electro. • îți doresc mult succes * • Mulțumesc!. Petru UMANSCHI t ele viziune s.f.44. o altă sesiune, cu titlul „Critica* literaturii s.f. româ- nești44. vernisajul unei expoziții de artă plastică, proiecții de filme și diaporame, conferințe, dezbateri • Duminică. 22 mai, ora 10,30 — invitat al cercului de proză al Bibliotecii județene — scriitorul Daniel Drăgan, redactorul șef al re- vistei „Astra44. Dezbaterile vor fi conduse de criticul literar Adrian Dinu Rachieru. • La Școala generală din Orțișoara a avut loc concursul de poezie „Comori ale limbii artistice ro- mânești în textele incluse în programele școlare44. Oi'ganiza- tor prof. I. S Crăciun. • Astăzi, la ora 20, la Cercul de istorie de la Casa studenți- lor din Timișoara, asistentul univ. Sorin Berghean susține comunicarea „Victor Vlad Dc- lamarina ; Călătorii pe mare44. Tn cadrul aceleiași ședințe Aurei Turcuș va prezenta cartea „Valori ale arhitecturii populare românești44 dc dr. Nicolae Sărară. DUMINICA, 22 mai: 11.30 Lumea copiilor. 12.30 Viața satului. 13,00 Telex. 13,05 Album duminical. 15,00 închiderea programului 19^00 Telejurnal. 19,25 Cîntarea României. 20,25 Film artistic „Dacă ne vom întîlni...44. 21,50 Telejurnal. LUNI, 23 mai : .20,00 Telejurnal. 20.25 Știința pentru toți. 20,55 Tezaur folcloric in concert 21,20 Lumea contemporană și confruntările de idei. 21,35 Cu spirit revoluționar, cu responsabilitate pentru viitorul patriei. 21,50 Tele- jurnal. MARȚI, 24 mai : 20,00 Telejurnal. 20,25 In dezbatere . Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu. 20,40 Seară de balet „Corsarul44. 21,50 Telejurnal. MIERCURI, 25 mai: 20,00 Telejurnal 20,25 In dezbatere: Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu 20,45 Partid, cea mai mîndră floare. 20.55 Priorități in economie 21,20 Omul și sănătatea. 21,50 Telejurnal. JOI, 26 mai; 20,00 Tele- jurnal. 20,25 In dezbatere: Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu. 20 45 Memoria documentelor. 21,05 Roman foileton : „Prietenii nu s- aleg44. 21,50 Telejurnal. VINERI. 27 mai : 20,OU Telejurnal. .20,25 Timp și anotimp in agricultură. 20.45 Normele eticii și ochit ții socialiste în acțiune. 21,00 Cadran mondial. 21.T5 Serial științifi „Univers, materie, viață44. 21,35 Laureați ai Festivalului naționa' „Cîntarea României44. 21,50 Telejurnal. SÎMBATA, 28 mai : 13.0λ Telex. 13,05 La sfirșit de săptămînă. 14,45 Săptămîna politică. 15.( 0 închiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,20 Teleencicloped a 19,50 Floarea din grădină. 21 00 Film artistic : „Inculpatul 1040“ 22,20 Telejurnal. necesară o mai bună motivare a modului de a acționa al per- sonajelor44 ; Ion Arieșanu (con- ducătorul ședinței) • „fragmen- tul citit urmează liniile de forță ale unei proze de tip moral (...) arsenalul prozato- rului nu e încă suficient pentru o proză de tip parabolic44. Tn ședința de marți, 24 mai a.c„ ora 18.00, va avea loc o evocare Virgil Birou. CUM VĂ PLACE... • Cu prilejul Festivalului la Ce- Primăvara arădeană44. naclul Uniunii Scriitorilor din Arad, a avut loc o dezbatere eu privire la „Orientări actuale în literatura română44. Au par- ticipat • prof Horia Truță. vi- cepreședintele Comitetului de Cultură și Educație Socialistă Arad, scriitorii T.D Teodores- cu. Florin Bănescu, Gheorghe Schwartz. Cornel Marandiuc. Gheorghe Moțiu, Horia Ungu- reanu. Ondrej Stefanko, Dag- mar Maria Anoca, alți membri ai cenaclului, un numeros public Au lurt cuvîntul : Flo- rin Bănescu. T. D Teodorescti. Ondrej Ștefan ko ...clasamentul diviziei A la fotbal, stimați timișoreni și stima- bili componenți ai Politehnicii ? Mie, în ce mă privește, îmi place visul unei nopți de vară, în care ni se arată cum că îndărătnica noastră doamnă-n alb-violet rămîne în înaltul competiției, dar serios afectată de mihnirea și amăgirea pricinuite’admiratorilor ei. Citind, deci, lista celor 18. găsim spre coadă trupa de pe Bega, cu singura explicație a asteniilor de primăvară. Atit de subțiri ne-au fost meciurile din retur, atît de dezlinat. haotic și de mohorit s-a dovedit a fi jocul studenților, îneît nu de trecut ne speriem, cît de ce vine, de ce ne așteaptă. Dacă țin minte, avem partide grele, chiar acasă, cu Sportul studențesc. Rapid, cu Flacăra Moreni, cu Steaua București. Ce ne facem in atari condiții ? Am putea, glu- mind, să mărim la 3 numărul echipelor din județ prezente în „B44 (Progresul, C.F.R. și.. •). dar. cu osul pus vîrtos la muncă, cu efor- turi și angajare în arenă, „Poli4* poate și trebuie să se mențină in prima divizie, acolo unde e locul dorit de suporteri și impus de condiția Timișoarei contemporane, ca și de tradiția fostului leagăn al fotbalului (acum ... dric 7 I). Văd, în visul verii, tresărind orgoliile profesionale alo lui Ion V. lonescu. .Să confirmăm că nasc și la Timișoara oameni ’ Altfel, trece timpul, trece veacul, vreți-nu-vreți. M. O. Teodor BULZA din lob] SAPTAMINAl SO Valentin SILVESTRE' o I tegorie, întrupează, de regulă, oameni de casâ. Ei intră aproape totdeauna in sce- nă, ținînd în mină o clrpă, o zdreanță Schiller, imortalizați, împreună. In bronz — ca emblemă a acestui oraș-muzeu glorie nu numai germanilor, ci și a lumii întregi. Privim cel Bătrîn și o colecție din arta lui Lucas Cranach — mort aici, în 1455, șl a Iul Lucas îmbibată în grăsime topită sau vegetal pentiu a freca mobilele face să strălucească. El mătură, șterge, pregătind „ru sîrguință" în ulei și a le curăță, sosirea gesc, într-un fel, acțiunea pînă spre zilele noastre | E o înscenare grandioasă, cu metaforizări uneori I ORIZONT Vizităm orașul Weimar, vestit prin scriitorii, artiștii, filozofii ce au trăit șl creat aici de-a lungul a cinci secole. Casa lui Schiller e închisă pentru reparații capitale și reamenajârl. Vom fi însă oaspeții lui Goethe. Urcăm o străduță tu pantă repede, deschidem o poartă fumegoasă, încastrată într-un zid cenușiu și pătrundem tn locuința lui Johann Wolfgang. Se născuse într-o familie burgheză. Particula „von® și-a atîrnat-o la nume relativ tîrziu. cînd ducele Karl August i-a acordat titlul nobiliar. Dar casa e a unui cărturar așezat, chibzuit, lipsit de pompă și chiar aparent insensibil la confort. Ești Izbit de modestia locuinței, cu nu prea multe odăi, tavane joase, spații înguste, scări mici, ferestre mărunte. Mobilă puțină, de tăietură banală. Un birou scund, cu multe sertare. în care-șl ținea fișele — nenumă- rate fișe. Un pupitru Ungă fereastră, la care scria în picioare ; secretarii, ascultîndu-l dictarea, stăteau pe scaune. Biblioteca, nici ea prea vastă : dar poate că și cărțile erau răspîndite peste tot Scriitorul citea enorm, omul de știință cerea mereu alte tratate de drept (pe care-l studiase la Lelpzig). de botanică, zoologie, optică, arhitectură, mineralogie, muzică, scrimă, desen, biologie, fizică, geologie, anatomie î poetul își studia confrații i dramaturgul «onspecta istorii ale teatrului de pretutindeni. Vorbea fran- ceza, latina, engleza. Italiana, ebraica, greaca S-a stabilit la Weimar în 1775, cred, șl a rămas aici — unde a avut înalte slujbe, a construit un teatru, a scris, a gîndit. a iubit, s-a întîlnit cu Schiller, cu Napoleon, a încheiat uriașa operă Faust, elaborată timp de 60 ani — pînă într-o seară a anului 1832, cînd s-a sfîrșit, senin, nu în patul mic, curios de nevoiaș, ei în fotoliul lîngă care rămînem, multă vreme îngîndurați Pe pereți, numeroase gravuri, tablouri, repro- duceri, miniaturi, statuete. Il plăcea să le privească, dar să le și arate vizitatorilor, prietenilor, însoțite de prezentări amănunțite. Ne uităm cu luare-aminte la portretul unei femei tinere, o față rotundă, lumi- noasă, ochi liniștiți, expresie limpede, frumusețe germană calmă șî plină. E Ghrlstlane Vulplus. Goethe o iubise, ca student la Leipzig. pe Katherina SchSnkopf, apoi pe fiica unul prelat din Sesenhelm. Fricderike Brlon, pe urmă pe doamna Charlotte von Stein, și pe cine știe încă, dar cînd se apropia de 40 de ani se îndrăgosti de această lucrătoare ce con- fecționa flori artificiale șl o aduse în casă, unde o instală fără căsătorie, eoabltînd cu ea în pofida tuturor protestelor protipendadei. O luă în căsătorie dc-abia după 18 ani de conviețuire, Iar cînd ea decedă. prematur, fu extrem de îndurerat. Se mal păstrează, în odăile mici, vase pictate, o colecție de pietre șî altele. Prin ferestre, se vede grădina șl o locuință de vară, un chioșc, nlmio prea mare, nimic prea mult... itinerarn O zi la Weimar CRIȘAN MATEI : Sfîrșit dc spectacol. CAMELIA •z Cranach cel tînăr. Habitaclul pare al unui fost han cuprins. Dar, firește, nu cadrul Interesează, ci ceea ee au lăsat iluștrii artiști saxoni, lată chipul tînăr, senzual și rigid totodată, al lui Martin Luther, cu ochii triști șl o cută timpuiie la colțul gurii (Lucas a pictat-o șl pe soția reformatorului, un zîmbet stins pe o față gospodărească, șl umeri înguști). A fost prietenul familiei șl a rămas legat de ea. Alte chipuri îmi par mai șterse La o privire circulară te rețin culorile dominante i roșu ș* negru Lucas Cranach tînărul e mal nesigur, dar parcă mai viol. Cele trei perechi dr îndrăgostiți dintr-un 111N R AR TEATRAL In teatrul populai, reprezentațiile în- țișează scene ale vieții de toate zilele, contradicțiile sale $i cu tendințele oluției în spiritul aspirațiilor poporu- l Astfel, cele ma multe piese au un rșit fericit Bufonul este chemat să blinieze contradicțiile vieții in toată versitatea lor. El întărește, îngroașă, bliniază critica adresată claselor do- i nan te, punînd în evidență valorile jrale ale spectacolului. Bufonul își așează replicile pe șleau, ca niște me ascuțite, împotriva viciilor uma- a nedreptăților sociale... Specialiștii vietnamezi ai teatrului pular au făcut chiar șl o clasificare tipurilor de bufon. Astfel, un grup de foni reflectă caractere de factură in- ioară din vechea societate i servitori, znlcl, vestitori publici. Ei satirizează. VIETNAMEZ fi---1*'" . ’l. W .Z. bt «i. Ț-L2-A - .'■'î*. ridiculizează prin eritica lor tarele orîn- duirii feudale vietnameze. Acest grup de bufoni a fost divizat tn bufonul- baston (he gai) și bufonul-clrpă (he moi) Bufonul baston iși datorează numele bățului pe care-l poartă mereu cu el, însoțindu-și stăpînul. care e mandarin, șef de stat, fiu de mandarin, student etc Bățul, bastonul simbolizează pe sce- nă instrumentul cu care servitorul transportă pe umăr lădița, sacul cu orez, legătura cu cărți aparținînd stăpînului său. De regulă dialogul dintre stăpîn și servitor pune in relief înaltele calități morale ale omului de rînd. din popor, opus stupidității șl ipocriziei claselor dominante, tn acest scop sînt folosite frecvent în teatiul popular vietnamez echivocul, calamburul Bufonul-cîrpă, al doilea din prima ca- COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor gef) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor gef adjunct) (OREL C0LȚESCU. NICOLAE PlRVU. CORNEL UNGUREANU tablou vesel pai a fi o prevestire de departe a una tonalități impresioniste și. totodată, Ilustrarea unei moralități medievale i prima pereche e o femele tînârâ care se lasă tactilizată de un bătrîn nerușinat; a doua e compusă djntr-o bătrînâ hidoasă și un ti- nerel cumpărat de ea. pe care-l ține strîns, ol cumva să-1 piardă | a trei», doi tineri veritabili înfiorați de o pasiune reală, potrivită vîrstei, suri* zîndu-și unul altuia cu fermecătoare ingenuitate Colecția nu e foarte bogată. Orașul își cinstește însâ fiii celebri. Ni se recomandă să călcăm și praguri altor case memoriale, muzee, dar cum sîntem oameni de teatru, vrem să apucăm șl spectacolul teatrultt din Weimar. ba chiar să mai stăm și de vorbă cu i oamenii săi. Localul e somptuos, remarcabil înzestrat, dispo nînd de posibilități tehnice moderne și o scai vastă Vom vedea un spectacol impunător, realial de regizorii Peter Schroth și Peter Kleinert șl sceno- graful Franz Havemann după o piesă de Voika Braun, adaptare a unui roman propriu. Procese verbale ale femeilor despre furia germană, o' istorie a începuturilor neguroase ale națiunii germane, de la legende la adevărurile atestablle din secoleh III—V ale erei noastre, dar cu sugestii ce prelua* copleșitoare prin frumusețe și ingeniozitate, cu nu* meroase crudități verbale șl de alte naturi d» concepută în fald bogat și cu surprinzătoare schi®’ bări de registru Teatru politie, teatru cuceritor, cu puțini actori foarte buni, dar cu o disciplină scenici și o rigoare compozițională care Impune în discuțiile avute, gazdele au evocat, cu plăcere și bune amintiri, regizorii români care au lucrat pe această scenă vestită — Sorana Coroamă, Sanda Mânu (montînd. aici. Sîmbfită la Vcrltas de Mirea Radu lacoban) — și s-au interesat de piesele noi ale lui [on Băieșu și Dumitru Solomon în 1976, teatrul a obținut un frumos succes cu trei piese într-un act ale ultimului, puse în scenă de Barbara Abend Dintre ele. Trenul a fost preluată și de televiziune Naționalul ieșean a fost aici în turneu șl s-a aflat de asemenea. în grațiile publicului și ale criticii Programul de perspectivă al teatrului din Wei- mar. așa cum ni s-a înfățișat, ni s-a părut seria și atrăgători nici o bagatelă repertorială, nimk; ușuratic, nume importante de colaboratori din nul multe țări, o explorare interesantă a literaturii naționale din toate timpurile, o propensiune spre actualitate cît se poate de făgăduitoare Știau ce vot face pe trei ani înainte Seara, tîrziu, am plecat spre Berlin, luîndu-nt rămas bun de la cei doi prieteni, titanii Goethe $1 stăpînului. Dialogul dintre bufon șl stă- pîn este de regulă o acerbă satiră la adresa feudalismului Bufonul-clrpă apare de cele mai multe ori în scenă în cadrul unui cuplu Doi oameni veseli, glumeți, plini de viață, pornesc un ade- vărat asalt al cuvintelor de duh, al far- selor. al glumelor, al năzbîtiilor, al sati- rei împotriva mandarinatului. Al doilea tip de bufon reprezintă mandarini, notabili ai comunei, vrăji- tori, ghicitori care se autodemască, se autoridiculizează în scenă. Comicul face aici casâ bună cu satira socială. Fiecare tip de bufon se distinge prin cîntecele sale, prin înfățișare, machiaj, mimică. Și astfel, glume și Ironii ustu- rătoare. zeflemele batjocoritoare și farse vesele, pozne șl năzbîtii, replici caus- tice, mușcătoare constituie arsenalul scenic ai bufonilor, folosit de fiecare ac- tor cu hazul cu care l-a înzestrat natura. In genere, bufonii degajă un opti- mism, in perfectă opoziție cu tot ce este strîmb în lume, tăind cu bisturiul în- drăzneț al vorbei șl gestului vechile metehne sociale Limbajul teatiului popular și, deci, și al bufonilor. e*te tel folosit de masele populare, împodobit cu metafore, com- parații personificări, jocuri de cuvinte, aluzii etc. Cum e de înțeles, pentru bu- fon jocul de scenă are un rol deosebit de important, acesta punînd în valoare replicile de duh. semnificațiile cuvin- telor. Machiajul, factor esențial tn teatrul popular ne oferă prin bufoni personaje, cînd nostime, cînd caraghioase, cînd co- mice, cînd bizare, cînd curioase, cînd stranii. Dar în toate cazurile machiajul trebuie să conieie bufonilor un plu$( burlesc, dc amuzament Teatrul popii vietnamez nu numai că acceptă și td rează un machiaj îngroșat excesiv.^ chiar il promovează tot așa cum pn movează cu generozitate comicul del tuație» mimica 7i gestul exagerat Intre actorii vietnamezi de gen a reținut interpretarea Vrăjitorului i către PHAM NGOC TIEN. a! Ghidi rului de către MANII TUAN sau ai fonului TUAN TY, realizat strălucit VU DUC NGHIEU în tre* dintre sp tacolele de teatru popular vietnam# Intre categoriile esteti-e aflate larg dispoziția bufonilor este de mențioi — și nu în ultimul rînd, așa cum o 11 cern noi aici — improvizația. In speli colul de teatru he cheo bufonul «tel totul liber să improvizeze cît îl țin i lentul șl capacitatea, inteligența de] exploata textul folcloric, receptivitate sălii, calitățile sau defectele a^nrlriP ale partenerilor de scenă Constantin POTlNGA WA Mecumen partidului și țelor momen rului gen NICOLAE C că și de acții autocritică, 1 scriitor, șl a omului nou, activitate po NICOLAE C multă puteri teraturil, mi activ, prin t voluționare, nostru, la rJ lor, al popo Program un program autoexlgcnțe pere aflate stilistic, cl i măneze vibr dea imagini forței lor tr tribule la d voluțtonar a tățl șl, deci, dori deosebi exigențe, să tă calitativă de creație, 1 ve și sarcini eroicului no: rît spre ed noastră, al REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA t TIMIȘOARA, strada RODNEll Telefoane: 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepubliai nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T.R TIPARUL EXECUTAT LA LP.B.T. Index 9 42907 DO îstirc de departe a unor otodată. ilustrarea unei na pereche e o femeie de un bătrîn nerușinat; ătrînâ hidoasă și un ti- care-l ține strîns, nu 9, doi tineri veritabili, , potrivită vîrstet, suri- mecătoare Ingenuitate. Orașul își cinstește însă să călcăm șl pragurile dar cum sîntem oameni șl spectacolul teatrului al stăm și de vorbă cu arcabii înzestrat, dispu- moderne șl o scenă coi impunător, realizat Peter Kleinert și sceno- pă o piesă de Volker nan propriu. Procese urla germană. 6 istorie WTAMINAl SOCIAL-POLITIC Și LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Și EDUCAȚIE SOCIALISTA TlMff NR. 21 (1108) 27 MAI 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX • 16 PAG.. 8 LEI e națiunii germane, de testabile din secolele cu sugestii ce prelun- nă spre zilele noastre, u metaforizări uneori ți ingeniozitate, cu nu- I de alte naturi, dar surprinzătoare schim- 1g. teatru cuceritor, cu cu o disciplină scenică ire impune e au evex^at. cu plăcere nâni care au lucrat pe ana Coroamă. Sanda i la Verltas de Mircea resat de piesele noi ale lomon în 1976. teatrul i trei piese într-un act 5 de Barbara Abend uată și de televiziune, în turneu șl s-a aflat, alicului și ale criticii । al teatrului din Wei- it, ni s-a părut serios lă repertorială, nimic • colaboratori din mai •resantâ a literaturii i, o propensiune spre idult-.*»are Știau re vor pre Berlin, luindu-ne tenl. titanii Goethe șl 13. !n bronz — ca o u glorie nu numai a 1. itin SILVESTRU IN SPIRITUL INDICAȚIILOR Șl ORIENTĂRILOR TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU eie bufonii?r un plus de izamcnt. Teatrul popular iumaj că acceptă și tolc- iaj îngroșat excesiv, dar vează tot așa cum pro- lerozitate comicul de si- d gestul exagerat vietnamezi de gen ani etarea Vrăjitorului de GOC TIEN, al Ghicito* HANII TUAN sau a bu- TY, realizat strălucit dc :EU în tre* dintre spec- v popular vietnamez. Ik estetice aflate larg la iilor este de menționat mul rînd. așa cum o fa- improvizația. în sperta* he cheo bufonul este cu n pro vizeze cît îl țin ta- tatea, inteligența de a folcloric, receptivitatea sau defectele actoricești] de scenă istantin POTlNGA , strada RODNEl li tscrisele nepubticatt I la P.T.T.R. '■ lex» 42.907 1 ORIZONT DORINA H'UL CRÂNG : însemn de viitor. HRAM DE MUNCA Șl DE ACȚIUNE Mcument dc o excepționala importanță pentru viața partidului și a statului nostru, strălucită analiză a exigen- țelor momentului pe care îl traversăm. Expunerea secreta- rului general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU reprezintă un program de mun- că și de acțiune, dar și un îndemn Ia reflecție. Ia critică și autocritică, Ia angajarea mal vie, mai directă a fiecărui scriitor, șl a creației sale, în amplul proces dc formare a omului nou, cu o conștiință înaintată. „In întreaga noastră activitate politico-educatlvă — spunea tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — va trebui să angajăm cu și mal multă putere uniunile noastre de creație din domeniul li- teraturii, muzicii, artelor plastice. Ele trebuie să participe activ, prin toate operele lor, la promovarea concepții! re- voluționare, a principiilor socialiste, a politicii partidului nostru, la ridicarea nivelului general de cultură al mase- lor, al poporului". Programul de acțiune ce ni se oferă și ni se cerc este un program al spiritului revoluționar, al exigenței și al autoexlgcnței. Putem educa, forma, modela, nu prin o- perc aflate într-un minorat tematic și într-un provizorat stilistic, cl prin cărți în care puterea talentului să înge- măneze vibrațiile prezentului cu profunzimile gindului, să dea imagini exemplare ale constructorilor noii societăți, a torței lor transformatoare. Fiecare operă importantă con- tribuie la dezvoltarea mîndrie! patriotice, a spiritului re- voluționar a! oamenilor muncii, al întregii noastre socic- tițl șl, deci, scriitorului îi revin, în acest context, răspun- deri deosebite. Este Important ca, pornind dc la aceste exigențe, să facem totul pentru a ridica pe o nouă treap- tă calitativă Întreaga noastră activitate, întreaga muncă de creație, în așa fel îneît, răspunzînd înaltelor imperati- ve șl sarcini ale creației literare, să ne integrăm efortului eroicului nostru popor, al întregii națiuni în mersul hotă- rit spre edificarea socialismului șl comunismului în țara noastră, al viitorului dc aur a! patriei. FORMAREA OMULUI NOU Concepînd socialismul ca pe o nouă atitudine față de exis- tență, poporul nostru se gă- sește angajat în plin proces de perfecționare a calității rapor- turilor Interamane, pe toate planurile vieții sale, iar edifi- carea multilaterală a socialis- mului, în larga sa deschidere umanistă, instituie un determi- nism riguros între motivațiile acțiunii individuale și logica acțiunii sociale. Documentul de înaltă emu- lație ideologică pe care-l con- stituie Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU cu privire la unele probleme ale conducerii activității economi- co-sociale, ale muncii ideologi- ce și politico-educative precum și ale situației internaționale, publicat spre dezbatere publică în pregătirea viitoarei Plenare, a trasat vaste itinerarii de im- plicare și responsabilizare a tuturor oamenilor muncii, ple- nar angajați în scrierea isto- riei noi a acestor pămînturt El se constituie în egală măsu- ră ca sistem de valori, dar și ca structură praxlologică a rea- lizării procesuale a condițiilor trecerii spre comunism. Asimi- lînd sensul marxist-leninist al determinismului social, revo- luția și construcția socialistă din țara noastră l-a îmbogățit cu teza rolului activ și trans- formator al conștiinței sociale față de existența socială, dc- gajînd posibilitatea conștiinței socialiste nu numai de a egala ritmurile de dezvoltare a exis- tenței sociale, ci și de a o de- vansa pe dimensiunea cadrelor de anticipare, a unei lumi mai drepte și mai umane către care a năzuit dintotdeauna poporul nostru. Aceste cadre conturea- ză domeniul de validare a legă- turii între omul muncii și ce- tățeanul angajat, între apre- ciere șl creație, între muncă și cultură, între cunoaștere și atitudine. In acest sens, secre- tarul general al partidului nos- tru invoca bunele tradiții ale muncii de educație revoluțio- nară pe dimensiunea căutări- lor și preocupărilor actuale destinate a crea tipul de per- sonalitate reclamat de multila- teralitatea dezvoltării. „înainte aveam niște practici bune cînd Uniunea Tineretului Comunist, organizațiile studențești adop- tau masuri și exercitau un control, inclusiv asupra com- portării tinerilor în societate. Astăzi au cam dispărut aceste preocupări șl nu este bine, pentru că formarea și educarea tineretului trebuie să consti- tuie una din preocupările foar- te serioase ale organizațiilor de tineret, precum și ale orga- nizațiilor de femei și ale tu- turor organizațiilor noastre de partid**. Ca purtător de ideal și subiect activ al realizării aspirațiiloi noastre naționale, tineretul român se înscrie printr-o prezență vie și mobi- lizatoare în efortul general de creare a bazei materiale șl umane proprii noii societăți. Lumea în permanentă schim- bare în mijlocul căreia se îm- plinește face ca nevoia sa de personalitate să devină com- patibilă cu caracterul deschis al sistemului atît pe plan profesional, prin posibilitatea nelimitată de a contribui la creația de știință nouă, cît și social-obștească, prin partici- parea la inovație socială. Pen- tru că nevoii de personalitate a tînărului îi corespunde acuta nevoie a societății de persona- lități capabile să asigure pe- renitatea idealului și perspec- tiva revoluționară a comunis- mului. Rezumînd elementul de pe- renitate al tuturor preocupări- lor teoretice și practice care au vizat omul în întreaga sa istorie, socialismul propune un nou limbaj al muncii, în cadrul căruia omul este redescoperit în calitate de creator de valori. Circumscris planurilor eco- nomic, politic și spiritual, acestea nu mai apar ca limite ale personalității, ci în calitate de condiții firești ale afirmării plenare a umanului; sistemul de referință al reconstruirii Individualității umane în lu- mina marilor comandamente ale epocii noastre caro ia ca punct de plecare, dar în ace- eași măsură ca punct final, omul. Intre aceste două extre- me, structurile economice, so- ciale și spirituale se definesc ca trepte succesive de umani- zare, de obiectivare desfășura- ta a unui nou mod de raporta- re a societății la membrii săi l de la subordonarea față de so- cietate, la participarea activă ca urmare a conștientizării la nivel de masă a statutului omului în dinamica procesului istoric al socialismului. în acest sens» lărgirea bazei so- ciale a democrației ca mijloc eficient de luare în stăpînire de către societate a propriei sale dialectici face posibilă, dar și necesită în același timp, trecerea la un nou stadiu de raportare a individului la so- cietate i inițiativa ca unitate de măsură a gradului de ex- primare sub semnul libertății individuale. In acest context, reconstrucția militantă a per- sonalității adulților concomi- tent cu construirea personali- tății multilaterale a tinerilor relevă o compatibilitate de fond între programul de viață al tinerilor și Programul edifi- cării multilaterale a socialis- mului în România Pentru că toți, indiferent de vîrstă, avem trebuințe multilaterale care devin practic posibil de a fi satisfăcute numai într-o eco- nomie multilateral dezvoltată. Dornici să-și afirme personali- tatea ca orice generație tînără, tinerii de azi nu au motive sâ dorească a, face altceva, ci ace- lași lucru, dar altfel decît ge- nerația adultă i cu un plus de romantism revoluționar, de ro- bustă încredere în viitor șl în șansele fără egal pe care 1 le oferă societatea noastră aflată în preajma unui salt calitativ i stadiul de țară socialistă me- diu dezvoltată. Ștefan BUZARNESCU întoarcerea in copilărie Aș vrea sâ mai fiu iară un fiul urc din soare. Să strîng eternitatea în suflete de flori, Să mai fiu Cosînzeană șl să răsar din mare, Sau să m-ascund în steaua ce s-a aprins in zori. Aș vrea să torc in taină culori de gînd, vrăjite. Și să-mpletesc din ele cel mai frumos pămînt ; Aș vrea să sorb iar rouă din cupe de lalele Să mă mai joc cu cerul sau să mai fiu cuvînt, Să mă topesc — minune — in cîntecul de muguri, Să desenez palate în neaua ca un vis. Sau să culeg din lacrimi miresme dulci dc struguri. Sa mai fiu iarăși clipa cc-ncet. încet s-a stins. Aș vrea s-ascult in mine rîsul zglobiu al ierbii, Aș vrea... dar viersul tace și-n cel din urmă fir ; Nu mă mai crede nimeni cînd spun că zboară cerbii... Ei au zburat în lumea de cind am fost copil. Afrodita Carmen CIONCHIN cl. a VUI-a A Liceul de Filologie-Istorîe ORIZON! UN MODEL DE CERCETARE ȘTIINȚIFICA A ISTORIEI Publicată sub egida institutului de Studii Istorice și Soci al-Politice de pe lîngă GG ai P.C.R.. de către Editura Militară, selecția de texte din opera isto- rică a secretarului general al partidului * este un adevărat tratat de istorie a poporului român, din cele mai vechi timpuri și pînă în imediata contempo- raneitate. El însuși făuritor de istorie, președintele României Socialiste, tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU. a repus istoria românească în drepturile sale fi- rești, conferindu-i valoarea și impor- tanța cuvenită și sîtutnd-o pe terenul adevărului științific. Animat de un înalt patriotism, secretarul genei al al parti- dului a fundamentat cercetarea istorică pe o fierbinte dragoste de popor, pe înaltă cinstire a tuturor făuritorilor de istorie din existența românilor. Repu- nînd istoria în drepturile sale legitime, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a in- cadrat-o în mod riguros In ansamblul disciplinelor umaniste, situind-o ia te- melia tuturor științelor sociale. De la înalta tribună a Congresului al IX-lea, congres care a redimensionat întreaga activitate economică, socială, politică și culturală, secretarul general al P.C.R. a redat poporului român sentimentul isto- riei, a existenței sale multimilenare In Istoria proprie șl în istoria umanității. Repunerea în drepturi a istoriei și a adevărurilor sale științifice a venit după o perioadă In care istoria noastră a fost privată de valorile sale esențiale și de istoricii cei mai străluciți. Această vi- ziune novatoare a rolului istoriei a des- chis orizonturi largi cercetării istorice din țara noastră, a statuat noi dimen- siuni unor întregi perioade din existen- ța neîntreruptă a românilor pe aceste meleaguri. In concepția tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, istoria este o știință revoluționară, ea nu este o sim- plă relatare, ci ea studiază dezvoltarea formelor de producție și a relațiilor de producție, luptele de clasă, luptele îm- potriva oprimării sociale șî naționale împotriva dominației străine, ea este deci Istoria înfruntării continue dintre vechi șî nou. în concepția președintelui — GÎNDIRE ECONOMICA cartea de știință Fără a emite pretenția de a se con- stitui într-un tratat sau într-o Istorie a căror elaborare trebuie să se înte- meieze pe criteriul suveran al exhaus- tivității, lucrarea profesorului Costin Murgescu * valorifică în chip semni- ficativ studiile sale ample întocmite pe parcursul unei îndelungate activi- tăți, reprczentînd astfel In concepția autorului „o biografie a ideilor-forță din gîndirea economică românească și a principalelor etape din evoluția lor în cursul unui secol de istorie modernă*. Volumul I, apărut recent, este structurat în trei părți consacrate — prima, istoricului constituirii gînd ini economice, a doua — perioadei -apita- lului comercial și a extinderii comer- țului, iar cea de-a treia parte cuprin- 2Înd analiza evoluției societății omâ- neștl, spre o civilizație în care indus- tria deține rolul precumpănitor. Den- să în date, fapte și idei, ledactată a- lert. Jucrarea este incit antă prin o- biectul investigațiilor dar mai ales prin maniera originală a organizării tematice a materiei sale, care sacrifică deliberat abordările strict cronologice în favoarea unei viziuni unificatoare, conferind întregului volum atributele Unei valoroase sinteze. Remarcăm în acest context înclinația autorului spre împletirea armonioasă a ideilor cu evi- dențierea oamenilor, faptelor și lupte- lor economice și politice care au dus la afirmarea unui orizont ideologic progre- sist menit a democratiza întreaga viață economică a patriei noastre. Nu întâm- plător sînt afectate în acest sens spații României socialiste, istoria românească este istoria unuia și aceluiași popor care a trăit în același spațiu geografic, a unui popor creator de civilizație în lu- mea antică, medievală modernă și con- temporană. Este evidențiată continuita- tea neîntreruptă a poporului român in spațiul carpato-danubiano-pontic. în aria sa geografică și istorică. Luptele permanente pentru apărarea gliei stră- bune explică păstrarea autonomiei și existentei staule a țărilor iMmâne, în evul mediu, intr-un moment In care sta- tele din peninsula Balcanică și cea mai mare parte din Ungaria feudală au fost transformate in provincii ale Imperiului Otoman O teză de o deosebită importanță, iz- vorită din gîndirea clarvăzătoare a to- varășului NICOLAE CEAUȘESCU. In contextul conceperii istoriei poporului român ca un proces unitar este aceea a întrepătrunderii permanente între lupta pentru independență și cea pentru uni- tate statală. In acest sens, ne apare de o deosebită importanță prima reunire a tuturor românilor din cele trei țări. în- făptuită de către Mihai Viteazul. în vir- tutea potențării conștiinței de neam a poporului român și a tendințelor de a-și reface unitatea statală, proces istoric obiectiv pe linia evoluției firești a socie- tății românești. înscris în procesul ge- neral european, din acel timp, de con- stituire a statelor feudale centralizate. Tot pe linia aceluiași proces de între- pătrundere a luptei pentru independen- ță cu cea pentru unitatea națională, se înscriu și revoluțiile din 1784. 1821 și 1848 — de la izbucnii ea căreia aniver- săm în arest an 140 de ani — și marile evenimente din istoria poporului român, din anii 1859 și 1877. Este magistral re- liefat, de către secretarul general al partidului, rolul determinant al maselor populare in toate momentele cardinale ale istoriei noastre naționale Tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU evidențiază faptul că Marea Unire, consfințită prin actul plebiscitar din 1 Decembrie 1918. de la Alba Tulia — de la care aniversăm 70 de anî - na a fost rezultatul unei conjuncturi externe și nici a unor aran- jamente diplomatice, ci o consecință fi- rească a unui proces multimilenar, pen- tru realizarea căruia, masele populare, ample — în cadrul volumului — subli- nierii contribuțiilor dinamizatoare ale lui i I Hei iade Rădulescu, C. A. Ro- setti, D.P. Marțian, George Bariț, B. P. Hasdeu, A D Xenopol, M. Kogălnicea- nu. P.S. Aurelian Vintilă Brătianu. Ște- fan Zelctin și M Manonescu la dezvol- DORINA H UL CRÂNG : Armonie. întregul popor român au luptat și mili- tat cu consecvență. O idee de o importanță epocală este subliniată în Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, la Plenara lăr- gită a C.C. al P.C.R. din 1—2 iunie 1982, adoptată ca Program ideologic al parti- dului. Document de o excepțională va- loare teoretică și practică pentru întrea- ga cercetare istorică din țara noastră, expunerea evidențiază concepția secre- tarului general al partidului despre unitatea dialectică dintre trecut, prezent și viitor. Se reliefează faptul că mișca- rea muncitorească din România, parti- dul clasei muncitoare, constituie elemen- te ale unui tot unitar șl indivizibil — poporul român —, Iar istoria lor se în- scrie organlo în istoria națională, fiind parte integrantă a acesteia. Tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU subliniază fap- tul că partidul clasei muncitoare nu are o istorie proprie, paralelă cu cea a po- porului, ci istoria P.C.R. este parte In- tegrantă a istoriei societății românești. Se arată în expunerea secretarului ge- neral al P.C.R, că Istoria clasei munci- toare și a partidului ei. nu poate fi în- țeleasă, în mod corect, decît în contex- tul vieții economice, sociale și politice a țării, în contextul istoriei generale a poporului român, în strfnsă conexiune cu activitatea celorlalte forțe economice, sociale și politice. Valențele educative, patriotice, ale istoriei naționale sînt evidențiate de președintele României Socialiste în PENTRU TINE, SCUMPA ȚARA Pentru tine, scumpă țară, într-a dorului meu salbă Inima mi se preface într-o porumbiță albă, într-o dalbă porumbiță. Care fericită zboară. Ca pe ceru] tău să fie Totdeauna primăvară. TARlMURI FERMECATE Cer albastru s-a deschis Peste ierbi și roman ițe, Saltă-n vișin și-n cais Bâiețandri șî fetițe. După ce și-au pus cercei Chiuind merg să se scalde Cu cățelul după ei Colo-n valea cu smaralde. Rumanițele sint roți în arginturi ferecate, Ca să poarte pruncii toți Prin tărîmuri fermecate. SARBATOAREA NOASTRĂ Prima zi de vară La fereastră bate, Păsări, flori și gîze-i Ies în cale toate. Și-l Ieșim noi. pruncii. Salbe mari, zglobii, S-o cinstim cu cînturl Și cu poezii. Traian Oancea Prima zi de vară-i Sărbătoarea noastră, Vișinu-i ca focul. Bolta e albastră. Calea ne-o-nsorește Numai bucuria, Una duar ni-c mama Dulce, România ! tarea gîndirii economice românești, re- liefată dialectic din perspectiva relației procesuali ta te istorică — reflectare In planul concepției economice șt al con- științei unității naționale. Pe această bază s-a prezentat curentul liberalismu- lui economic și efectele sale benefice în perioada luptei antifeudale, de reînnoi- re a economiei și societății românești și începerea declinului său după reforma agrară din 1864 Redactată în structură arborescentă, cu numeroase ramificații, încercînd să acopere cît mai convingător materia su- pusă analizei. lucrarea se înscrie pe coordonatele evidențierii rolului și im- portanței ideilor economice în direcțio- narea și sprijinirea eforturilor de eman- cipare națională și de asigurare a dez- voltării și progresului țării noastre. în același timp volumul oferă suficiente premise pentru aprofundarea aspecte- lor complexe ale stabilirii legăturilor de continuitate dar și a momentelor de dis- continuitate dintre Ideile economice ale trecutului mai îndepărtat și mai apro- piat, reliefînd încadrarea gîndirii eco- nomice românești în contextul celei universale. Actuala ediție va fi conti- O binevenită E> Muzeal Timiș, un s in Sala roșie a Coi problematica unui f la ridicarea pe o n a vieții sociale, în i logia trebuințelor ș industriilor în pli tehnică, posibilitate strălucita sa operă teoretici Td NICOLAE CEAUȘESCU relidd tul că patriotismul socialist, i națională nu sînt Incompatibil ternaționalismul șl nld nu k- altor națiuni sau naționalități a ccpția secretarului general d patriotismul este un factor de io articole, cuvîntărl din opera legătură între artă prinderi timișorene re își îndeplinesc n și anume aceea că, Hoase, Inițiative și r DESPRE DE DESIGN națiunii noastr e socialiste, și consolidare a colaborării șl 10 Designul reprezint tății internaționale cu toate ^omicu, se precizează, d lumii. ■ reunirea specialiști Structurat pc 6 capitole, vok:Ozlon tematic, Într-Ur fațat de către ion Popescu-Pi^mărește să pună în rectorul Institutului de Studii aplicare mal activă j și Social-Politice de pe lingă ImH P.C.R., cuprinde extrase din Icul t hide dialogul, sublinia tovarășului NICOLAE CEAUȘGl pentru acest mod al cătuind o adevărată Istorie a 3®® — ideilor și Indi român din cele mal vechi I pînă în contemporaneitatea Acest tratat masiv, de peste gini, editat în condiții grafici nale. este un adevărat corn istorie a românilor, un model de texte din opera teoretică a lui NICOLAE CEAUȘESCU, 12 de cercetare științifică a is tuită cu maximă compe o ilustrare a fierbintelui pa tovarășului NICOLAE CEA secretarul general al P.C.R, tcle R.S.R. zarea sarcinilor d< de artă Coriolan Expunerea secretari Ului, idei șl ind mobilizatoare, mei și practica, în lele de activitate c Organizarea șl m este o temă acti îl revin. în acest itățl comparabile • angrenați în pre ale. . l'n set de întrebai- de tovarășa Felie tar cu problemele al Comitetului mun realitatea domeni _____ fiind aspectele vitățli de design stin Radu P • NICOLAE CEAUȘESCU. I porului român. Texte selectate, Militară, București. 1988 POVESTE CU UN GUI Clopoțel Îd vîrf Mult mal mic dorit o Și în zări trimise v „Baba Iarna e pe d ZBOARA-NTBD Prin cojocul de A ieșit un fir sa Soarele-i un bande Și sub dukead m funcționează colec re este eficiența mu: inifestă, ca factor i litatea produselor îr re lucrează, designeri 1 primei schițe a pr< 1 al livrării către i sau externi, cum Iul conducerii, for , designul produși designului ? Sînt p ții colectivelor de c rlsme". I.A.E.M^ .C, „Electromotor*, etal*. „Industria “, IPROTIM, prol arta... Poate că, într-ade uit să se desfășoa iei dedicate, nu d de Secția de artă a Imediata apropiere i dintr-un alt un surilor — toate ini pmmMBFI cmatica. Poate că ar ; I OR UMBLI ,irc de deschidere teo uută asupra designul , w x olului cum își gînde Zboara-ntruna pnBtja> conjugat obiect: „ . , . mai largi și, desig I orumbei ru-anpi d|or de producție, t „ . , . , i L competitivitatea este-un pla. de b intă și reflectă 1 1 s ' fondare și de reînnoiri . Pe ae altă parte Parcă nuferi au p putut fi observat Toate zăriIe-alMsțrt^ij^ al simpozlo Ca sa lunece prin i^tcatorli de design „1 Kis șl jocuri de copii L,; crilerii, atunci < prefigureze ro.tul șî r< Parcă ramuri dc cai peisajul productiv. I Duc spre fiecare praf unii au „învățat*. Viers de pace rom ntat necorespunz. Viers ce oricui l-i externe, un prod ^hnico-funcțlonali bu 'eresul pe care s-a sc< eră la cheltuielile i nuată în intenția autoruiui cu piHiină, utilaje etc.) pe tarea corelativă a mersului idei ^formularea, reproiec cial-econornice și politico-econoi industrial, designul, ș un plan mal lar g de analiză a ca lervcnite, pe parcurs, lor de apariție șl a evoluției ^rbi, azi, la Timișoi agrare în secolul trecut, cu inif*pre designeri și re; asupra implicațiilor esențiale ale înspre un fenomen al țiilor agrare, ale problemei țărrf 4 Un spațiu consacr ale concepțiilor cooperatiste alât design ar fi, deci, nc ampla secțiune dedicată RÎndirii este nouă ; într-o an muncitoare. Argumentată concludent, el Bpârută în revista no; U terlocutoril argumente fluent .și convingător, lucrarea pâicercau, chiar, să sc rului Costin Murgescu se adr flnui astfel de „loc*. L publicului avizat, oferind totud^B un nucleu de arti< tisfacție tuturor celor inter«j»ori. critici de artă și problematica generoasă a evoluție'• lor economice la români, cu atît r1 ; mult cu cît alcrtețca și nuanțareRji r'm ' iturii se găsește în permanentled Unvl Ga,cru Pe^^nei cu sobrietatea demersului științi marcabile calități ale stilului aut venii să confirme fertilă. 5. Estetica formelor Prof Dorin PACLRr"."03 ce,rcetării fund i roi. Liorin 1 AVLnțj^ ca vcrsan^ • Costin Murgescu - MERSULțâutărilor impulsionat LOR ECONOMICE LA ROMAytlnțete activității indu Editura Științifică și EncieloFUW cinste înti București 1987. ORIZONT ÎTORIEI linia designului. se, Inițiative șl reușite notabile, pe Puncte de plecare — trei mari uni- Realizarea temă care lămpilor cu senzori a fost o l-a pasionat; noutate, acum tăți economice timișorene — întreprin- derile „Spumotlm*. dc Autoturisme și „Electrobanat*. DESPRE DESÎGN ȘI DESIGNERI SPECIALIȘTI MESERIAȘI PASIONAȚI, DE ELITA ita sa operă teoretică. Tov AE CEAUȘESCU reliefează patriotismul socialist» n ilă nu sînt incompatibile cu malismul șl ni ai nu sînt ațiuni sau naționalități. în c secretarului general al P. smul este un factor de in I noastre socialiste, de dezvolt: sUdare a colaborării șl soli ternaționale cu toate po 0 binevenită Expoziție de design. găzduită de Secția de artă a Complexului lieal Timiș, un substanțial Simpozion (Artă în industrie), desfășurat recent Sala roșie a Consiliului municipal, au reînsuflețit interesul public pentru Iernatica unul fenomen creator, ale cărui realizări contribuie, neîndoielnic, l ridicarea pe o nouă treaptă calitativă a producției industriale și, de fapt, vieții sociale, în ansamblu. Situat la răsplntia dintre tehnologie, artă, socio- trebuințelor și psihologia ambientului — designul oferă, azi, activității triilor în plin avînt, în competiție pentru performanță științifico- ă, posibilitatea de a dialoga cu alte aspirații umane, creînd o punte de pătură între artă și știință. Reporterii revistei au descoperit, în cîteva între- deri timișorene importante, designeri inspirați și colective de design active, Iși îndeplinesc rosturile. Dezbaterea noastră tinde să sublinieze o realitate, anume aceea că, în momentul de față, în Timișoara, există preocupări se- turat pe 6 capitole, volumul e către Ion Popescu-Puțuri, Institutului de Studii Is il-Politice de pe lingă C.C, cuprinde extrase din exp , cuvîntărl din opera teore Jlui NICOLAE CEAUȘESCU, o adevărată istorie a po din cele mai vechi timpuri contemporaneitatea Ime atat masiv, de peste 800 de tat în condiții grafice ex te un adevărat compendiu i românilor, un model de edi din opera teoretică a tovar OLAE CEAUȘESCU. Un tare științifică a istoriei, înf maximă competență, dar ire a fierbintelui patriotism nul reprezintă o resursă eco- se precizează, de la bun început. Irea specialiștilor, într-un Sim- tematic, Intr-un dialog aplicat, sâ pună fn valoare căile de mai activă a designerilor în a sarcinilor de producție. Cri- de artă Coriolan Babețl, care des- dlalogul, subliniază importanța—* tru acest mod al activității crea- - ideilor și Indicațiilor cuprinse erea secretarului general al aloi, idei șl Indicații programa- Doblllzatoare, menite să orienteze a șl practica, în toate comparti- !e de activitate economică, indus- Organlzarea și modernizarea pro- aste o temă actuală, iar deslgne- !I revin, în acest context, respon- 1 comparabile cu ale altor spe- |8 angrenați în procesul muncii in- șorene, rămîne un subiect viu și actual. Designerul nu poate crea decît în comu- niune de idee, de obiectiv, cu proiectan- tul, inginerul, tehnologul, cu specialiștii variilor domenii la care e conexat. Și în confruntare cu ceea ce se realizează nou, competitiv. în planul mai larg, al economiei naționale. Valorificarea inte- ligenței creatorului din Industrie — pro- ces complex, de mare însemnătate pen- tru dezvoltarea armonioasă, multilate- rală, a societății noastre, a producției materiale — trece șl prin atelierul de- slgnerului. Antoaneta C. IORDACHE vreme, de 80%—90%, astfel ca, în pre- zent, o etichetă cu însemnul „Spumo- tim14 să fie o cît se poate de frumoasă carte de vizită. • „ȘI TIMIȘOARA POATE PRODUCE AUTOTURISME DE CONCEPȚIE PROPRIE44. Despre designerul Marian Adrian se pot spune următoarele: Absolvent al Institutului „Ion Andre- escu44, din Cluj-Napoca secția de forme industriale. Șef de promoție. Repartizat la Institutul de cercetări pentru auto- turisme din Pitești. Incepînd cu anul 1980, membru component al colectivu- lui de proiectare pentru tipul de auto- vehicule „Dacia 500“, la București. Apoi, odată cu înființarea întreprinderii de autoturisme Timișoara, prezent aici „Din dragoste pentru proiect44, după cum ne încredințează. Ce s-ar putea spune despre certificatul de naștere al unui autoturism ? Ori, despre munca celor care i-au urmărit evoluția, de la momentul primelor schițe, pînă la a-l fi văzut ajuns la stadiul de produs, în faza de omologare a serici zero ? „Am învățat lucrînd. Inițial nu știam nimic despre autoturisme ; era o temă complet nouă. Pasiunea a venit după aceea. Ma- șina am creat noi ; cu forțe proprii, fără licențe*. In cazul de față, a fi designer la un astfel de proiect. înseamnă cuprinderea unei întregi interdisciplinarități. în- seamnă a poseda cunoștințe de ergono- mie, de inginerie tehnologică, de infor- matică, de chimic — așadar, un studiu vast căruia îi fac față, cu dăruire, Ma- rian Adrian șl colegii lui, designerul Agasian Petrașcu și arhitecții Luminița Primele corpuri de iluminat din fa- milia ALE-uriloi au fost concepute de el. Apoi, iluminatul unor unități hote- liere, al Grădinii zoologice, al Parcului tineretului. încă în lucru și multe altele și-au aflat „certificatul de naștere41 pe planșetele din cadrul acestui atelier. lui NICOLAE CEAUȘ 11 general al P.C.R., p R. CU UN GHIOCEL POVESTE Radu PAlUȘAN )LAE CEAUȘESCU. Istoria -omân. Texte selectate. Edi București. 1988 Un set de întrebări precise (formu- k tovarășa Felicîa Georgcvicî — tar cu problemele muncii cconomî- >1 Comitetului municipal P.C.R.) vi- I realitatea domeniului, realizările, ihd aspectele practice ale ac- de design stimulează cHalogul. funcționează colectivele de design, este eficiența muncii lor, cum se ca factor răspunzător dc ițea produselor întreprinderii In lucrează, designerul, de la momen- i schițe a produsului, și pînă îl al livrării către beneficiarii în- sau externi, cum se analizează, la conducerii, forma, fuacționali- deslgnul produselor, care e coș- ului ? Sînt prezențl reprezen- colectivelor de creație de la „Au- e-, I.A.E.M„ I.M.T^ ELBA, l .Electromotor41, „Banatul44, „Elec- . „Industria Linii41, „Spumo- IPROTIM, profesori ai Liceului Peste Parcă Toate ZBOARA-NTRUNA PORUMBEI România mea. Ca să lunece prin ierbi Rîs și jocuri de copii. nuferi au cuprins zările-albăstrii, • Clopoțel în vîrf deschise - Mult mal mic decît o nucă Și în zări trimise vestea: „Baba Iarnă e pe ducă* Soarclc-1 un ban de aur Și sub dulcea-) strălucire Prin cojocul de zăpada A ieșit un fir subțire. Zboară-ntruna prin Carpați Porumbei eu-aripi dc nea. Peste-un plai de bucurii, •IUI t fi observat în schimbul I, al Simpozionului — nu toți 1 de design „lucrează41 cu ace- criterii. atunci cînd încearcă să Poate că, intr-adevăr, discuția ar fi ii să se desfășoare în cadrul Ex- dedicate, nu demult, fenomenu- de Secția de artă a Muzeului. Acolo, iata apropiere a „ofertei41, oglin- dintr-un alt unghi decît al dis- Jor — toate interesante — prob- Ica. Poate că ar fi fost utilă o pri- de deschidere teoretică mai accen- ă asupra designului, o reliefare a cum Iși gîndește fiecare pro- conjugat obiectivelor sociale ce- nal largi și, desigur, acordat sarci- de producție, ale întreprinderii, competitivitatea, inițiativele re- tâ și reflectă un efort de apro- și de reînnoire a gîndului crea- Pe de altă parte — și acest lucru de Parcă ramuri de cais Duc spre fiecare prag Viers de pace românesc. Viers ce orșicui i-i drag. reze rostul și rolul designului în luctiv. Experiențele dife- învățat*. din insuccese, că, tal necorespunzător pieții interne itenția autorului cu preztw ativă a mersului ideilor lice și politlco-econornice pe ii larg de analiză a condiții* riție și a evoluției gîndirii ecolul trecut, cu insistența licațiilor esențiale ale reia* e, ale problemei țărănești ți iilor une cooperatiste alături de dedicata gîndirii clasei .ata concludent, elabora# nvingător, lucrarea profer in Murgescu se adresează avizat, oferind totodată sa* turor celor interesați de a generoasă a evoluției idei* ce la români, cu atît mai alertețca și nuanțarea . ește în permanent echilibru ?a demersului științific, n- îlități ale stilului autorului of. Dorin PĂCURAR Iurgescu — MERSUL IDEI* OMICE LA ROMÂNI - ințifică și Enciclopedicii 187. ■ externe, un produs cu parametri ■iM-funcționali buni nu trezește in- M pe care s-a scontat; alții se re- n la cheltuielile ridicate (materie feti, utilaje etc.) pe care Ic presupune pmularea, reprolectarea obiectului ■tetrial, designul, și la greșelile in- tereaite» pe parcurs. Se pare că putem ^1, azi, la Timișoara, mai degrabă «pre designeri și realizările lor. decît fere un fenomen al designului. I Un spațiu consacrat dezbaterilor de fen ar fi, deci, necesar. Ideea nu c; nouă; Intr-o anchetă publicistică prutâ în revista noastră, în 1934, in- pocutorii argumentau propunerea și pcau, chiar, să schițeze funcțiunile toi astfel de „loc41. La Timișoara exis- Uon nucleu de artiști plastici, profe- ,ni. critici de artă și designeri preocu- pi de cuprinderea teritoriului, aici Ho petrecut întîlniri, dezbateri, expo- rti de profil marcante, Incit inițierea hn Galerii permanente de design ar ■ renii să confirme o activitate reală fi fertilă. li Estetica .formelor utile, în accep- fcea cercetării fundamentale, de lim- ‘ty, ca șl pe versantul ei concret, al pitirilor impulsionate de ritmul și ce- rhlele activității industriale, al realiză- njrce fac cinste întreprinderilor timi- DESÎGN PRIN SPRE CALITATE ancheta „ORIZONT” 0 NOUA • „UN DESIGNER CONCEPE, NU CREEAZĂ FORME IN SINE...» el nu face o operațiune pur estetică ci con- tribuie, efectiv, atit la economia de materiale, la organizarea rațională a fabricației, cît și la ridicarea competi- tivității produselor noastre la export41 — sînt cîteva repere, oferite ca direcții de orientare, „ab initio44, a tuturor intenții- lor de documentare, de către dr. ing. Marcu Nicolae, directorul întreprinderii de Spume poliuretanice Timișoara. In sala de expoziție, evident atractivă, de unde-mi încep periplul, în compania in- ginerului Pop Nicolae, discuția se leagă, pe măsură ce , întreprinderea limbajul*4 devine comun, are, la această oră, un caracter de unicat In economia națio- nală, prin produsele de spume flexibi- le poliuretanice. Utilități multiple — re- pere auto, din spume flexibile turna- te-n forme ; tălpi poliuretanice, articole de camping, voiaj, marochinărie etc. De bună seamă, hotărîtoare va fi. pe linia acestor preocupări, activitatea sectorului de creație. Că produsele se bucură de o largă apreciere e incontes- tabil ; din ce în ce mal mult ele sînt solicitate de parteneri externi din țări ca U.R.S.S., Cuba, Cehoslovacia, Nor- vegia, Suedia, R.F.G. Secretul ? — dacă există așa ceva. Nu-i vorba dc nici un secret. Ci de o constantă preocupare pentru reînnoirea produselor, pentru crearea unor modele estetice și funcțio- nale, de o continuă testare a pieții, prin participare la Urguri și expoziții — cu alte cuvinte, interes pentru nou și util, grijă de căpătîi a colectivului de crea- ție. Ori, mai degrabă a colectivelor, pentru că, ne arată Maria Mihăescu, șefa atelierului de creație, în cadrul în- treprinderii ele sînt patru la număr — de camping, marochinărie. de jachete și pilot de tălpi. Iar, dincolo de tot ceea ce se intenționează și se obține în acest atelier, se cuvine să vorbim și despre acel lucru care stă, întotdeauna, la obîrșia celoi mai frumoase realizări ; ce, uneori, cere și zbucium, și nesomn, dar pe care îl au toți cei care lucrează aici — pasiunea pentru munca lor. Ea va aparține și inginerului Tocarciuc Mihacla. și arhitectului Dittrich loan, și inginerilor Hanagy Doina, Lupescu Edith șl Țigriș Nicoleta, Intr-o chinte- sență, unui întreg colectiv. a1 cărui grad de înnoire al modelelor este, în ultima și Corneliu Donîcl. „Ne străduim să producem un vehicol care să placă, să se vindă, să fie fiabil și competitiv*4. Cuvintele aparțin șefului atelierului dc proiectare, loan Nicolae. Urmărește dis- cuția cu Marian Adrian, intervine atunci cînd consideră necesară o subliniere. „Colectivul nostru e unul din cele mai puternice din cadrul I.C.S.I.T.A. Pitești. Dacă am venit aici, am făcut-o, așa cum s-a mai arătat, din dragoste pentru pro- iect și din dorința de a demonstra că și Timișoara poate produce autoturisme. Este ambiția noastră44. Avantaje ale ve- hicolului ? Numeroase Consum redus de combustibil. Gabarit și dimensiuni, de asemenea, reduse. Evitarea coroziu- nii. datorită carcasei de material plastic. „Gîndim în permanență s-aducem ame- liorări. Pentru modelul anului următor preconizăm îmbunătățiri ale indicelui dc confort interior, micșorarea coeficien- tului aerodinamic, a nivelului de zgo- mot. • „NE PREOCUPA REDUCERE/X CONSUMULUI DE MATERIALE ȘI ENERGIE4*. „Niciodată nu este vorba de un lucru cunoscut, ci. dimpotrivă — de necunoscut și de tentația lui. Iată de ce, spunem, e necesar un anumit curaj profesional44. O concluzie ce apar- ține ambilor mei Interlocutori, arhitect Radu loan. coordonator al grupului de design din cadrul Biroului de estetică industrială a întreprinderii „Elcctro- Ibanat*4 și inginer Simion Martinov, șe- ful Atelierului proiectare și prototipuri de la aceeași unitate, într-o discuție „complementară*, după cum am căzut de acord, de la bun început. Dacă există realizări notabile — și ele există — sc datoresc fiecărui sector în parte, dar mai cu seamă acelui liant sufletesc, sta- tornicit între ei, care, în mod firesc, conduce la reușita de ansamblu. Iar produsele „Electrobanatului44 sînt bine- cunoscute. Atît In țară, cît și peste ho- tare. Pentru arhitectul Radu loan debutul profesional îl constituie spațiul „Elec- trobanatului*. Se află aici de la momen- tul absolvirii facultății, anul 1975. și în același atelier, astfel că, la această oră, există un bogat „bagaj* de realizări, de care vorbește, mai mult îmboldit decît dintr-un impuls propriu dar, asta-i si- tuația, trebuie să le supui curiozității reportericești I 6 ani. ele s-au statornicit, impunîndu-sc prin calitățile lor superioare — reduce- re a volumului, a consumului de mate- riale și energic. „Am considerat. întot- deauna, că în practicarea unei meserii e bine să dorești, să tinzi să obții ma- ximum. Personal, am crezul că, mal înainte de a te apuca de lucru, e ne- cesar să cunoști întregul proces tehno- logic pc care-l va suporta obiectul ; de aceea, marca majoritate a proiectelor • noastre ajung direct la prototipuri*. Firește, convorbirea nu se încheie aici. Ea nc mai conduce spre alte destinații. Spre București, bunăoară, spre Bule- vardul „Victoria Socialismului* al cărui iluminat e asigurat tot prin intermediul produselor întreprinderii. Ori, spre fîn- tîna arteziană de pe același bulevard. Sau, dacă vreți ,sprc Aeroportul timi- șorean. Mai cu scamă spre oameni, realizatori pasionați, nnu doar buni exe- cutanți, ci plini de idei, deschiși iniția- tivei*, așa cum subliniază și Radu loan, și Simion Martinov, deopotrivă. Spe- cialiști ori meseriași dc elită, despre care s-ar putea scrie : le vom reține numele — inginerii Sever Petruș, Ghe- orghe Bănică, Gheorghe Gabor și Viorel Barb ; muncitorii loan Baica. Gheorghe Mateș, Ion Căiman și Toma Morș, la proiectare. Arhitecții Cristina Grigores- cu. Maria Szatmary, graficiană Cornelia Schnecman și cel dui absolvenți ai Li- ceului de artă plastică, Lucian Hudema și Răzvan Lăzăreanu. la partea de creație. Dana DINU • CU OCHIUL LIBER • „Dincolo de cerința de utilitate, stil, modă, designul presupune crearea efec- tivă a unui produs nou, care să fie in- trodus în fabricație dc serie, accepțiu- ne tranșantă și dinamică a designului* Adrian Marian (șef colectiv design, ate- lier 212 I.C.S.I.T.A.). Pe de altă parte, profesorul Constantin Flondor sublinia, în discuția pe care am avut-o cu dînsul, necesitatea abandonării unui design tehnicist, rigid și canonizat și a adop- tării de soluții comunicativ afective, care să reîncarce obiectele cu natura- lețe și simplitate, fără a sc pierde din vedere aspectul economic funcțional; kitsch-ul nu poate și nu trebuie să cîș- tige teren, oricît de greu ar fi, la ora actuală, să fii creativ, original, compe- titiv. Designului i se cere să fie factor sensibil în detectarea legăturilor intime ale produselor cu mediul natural și uman, în ultimă instanță. • întreprinderea „Ambalajul meta- lic* manifestă spirit inovator, noile an- sambluri fabricate aici cunoscînd mo- dificări ce le sporesc randamentul eco- nomic și estetic. Se lucrează mult pen- tru îmbunătățirea materiei prime* folo- site, pentru înlocuirea ornamentației cu vltolit prin cea cu scrigrafic și tam- pograficrc. Jucăriile concepute aici se remarcă prin soluții originale de de- sign, ținînd cont de publicul căruia i se adresează. Lumea copiilor, astfel con- struită, respiră multă căldură. • Pe drept cuvînt, arhitectul Eugen Coman, de la întreprinderea „Electro- timiș* spunea că fabrica lor este „una din cele mai bine puse la punct în ceea ce privește locul de muncă*. O atenție specială acordîndu-se gamei de culori a utilajelor, a secției, iluminatului și amenajării spațiului recreativ, pentru salariați. Concomitent cu aceasta, oa- menii gîndesc prin magia liniei în pli- nătatea materiei, dozlnd cu talent ce- rințele cotidianului și legitățile artei, sînt cei care alcătuiesc materialul re- prezentativ al instituției din care fac parte, incluzînd aici cataloage, reclame, grafice, panouri. La „Ambalajul metalic* s-a constituit, în acest sens, o tradiție în organizarea expozițiilor periodice (T.I.B., și Bastion), cu numeroase rezultate me- ritorii. Fără ca meseria lor să aibă încă un statut clar — există dispute și în pri- vința denumirii acesteia — designerii caută să pună în practică noțiunile aprofundate în școală — beneficiind de cele mai multe bri de sprijinul condu- cerii întreprinderii. Finalitatea muncii lor pledează pentru însăși existența u- nei continuități în designul timișorean, proces evolutiv bazat pe o rentabilitate efectivă, căci, cum arată inginerul Marcel Tolomey de la „Electrotimiș*. „designul e o treabă scumpă, cînd o faci, dar teribil de scumpă cînd n-o faci*. Rodica BORȘA Anca ALADGEM ORIZONT IN SPIRITUL INDICAȚIILOR ȘI ORIENTĂRILOR TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU Dezbatere „Orizont” ; „ȘL IIN JELE SOCIALMZI” ROLUL FORMATIV AL MUNCII In instruirea Șl EDUCAREA TINERETULUI DORINA ITUL CRÎNG : Arpegii. Una din principalele contribuții noi aduse de disciplinele de științe sociale, în condițiile actuale, este legată de analiza științifică riguroasă a nivelului atins în înțelegerea și construcția socie- tății socialiste multilateral dezvoltate, a mentalităților pe care le-am creat, prin munca de agitație și propagandă, și care Uneori s-au învechit, jucînd ro- lul de frînă a eforturilor spre mai bine. Alta, este studiul mutațiilor care au sur venit în nivelul de instrucție și edu- cație politico-ideologică pe baza nivelu- lui de cultură atins la un moment dat și care solicită înnoiri metodologice deseori radicale în propagandă și chiar analiza erorilor comise, mai frecvent sau mai rar, dar care, cu toate acestea, au dus și duc, in anumite condiții, la efecte diferite dacă nu chiar inverse celor scontate inițial sau necesare construcției conștiente și științifice a socialismului și omuiui nou. Efortul de a construi științific în mintea fiecărui om a unui pro- iect de acțiune care aplicat practic să se confirme (dacă nu în întregime, mult mai mult decît cel din capul ar- hitectului de care vorbea Engels și pe • care-l compara prin efectele muncii sale cu perfecțiunea construcției fagu- rilor de albină) este considerabil mai dificil dar și mai necesar. în Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la Ședința Comitetului Executiv al C.C. al Partidului Comunist Român se sub- linia că : „Comuniștii, cadrele princi- pale trebuie să se afle în primele rîn- duri, în cele mai grele și complexe probleme generale". Oamenii trebuie Judecați după ceea ce fac, atît cît fac șl cum o fac. A face instrucție și edu- cație politică marxistă cu eficiența scontată și necesară este acum nu doar mult mai dificil, dar aproape imposibil, dacă folosim oameni cu vederi învechi- te, mijloace vechi sau neadecvate sau dacă vom continua să apreciem pe cei în rîndul cărora facem propagandă ră- mași la nivelul de înțelegere, de instruc- ție și cu mentalitățile de acum cîteva decenii. Păstrînd mijloacele și meto- dele vechi de propagandă, tn condiții schimbate și cu generații diferite, du- cem de regulă la efecte diferite, dacă nu chiar opuse educativ celor necesare în noile condiții Și totuși, nu trebuie ignorat că resturi ale vechilor mentali- tăți mai persistă chiar îmbrăcate în haine noi și vorbe frumoase. „Va tre- bui să acționăm în așa fel — ne relevă în Expunerea sa, secretarul general al partidului — ca, într-o perioadă scurtă, să lichidăm această stare de lucruri, să facem ca activitatea politico-ideologică dc formare a conștiinței revoluționare, a omului nou, să devină o forță mai puternică, să se transforme, dacă se poate spune așa, într-o adevărată forță motrice a înaintării întregului nostru popor pe calea socialismului și comu- nismului". । Nivelul de Instrucție radical schim- bat al celor asupra cărora trebuie ac- ționat, noua calitate a vieții în curs de restructurare majoră, chiar cu riscul bulversării unor obișnuințe și deprinderi înrădăcinate, deschiderea mult mai lar- gă a orizontului cultural-informațional. multitudinea mijloacelor accesibile pen- tru informare prelucrată ideologic, chiar dacă ar fi contradictorii în raport cu socialismul, creșterea nivelului de aspirații al oamenilor într-un ritm mult mai rapid decît cresc efectele muncii proprii generează un alt cîmp problematic pentru munca de instrucție și educație politico-ideologică, solicită o radicală înnoire metodologică care să pulverizeze, pur șl simplu, vechiul ni- vel de eficiență, deja devenit insufi- cient. în Expunerea sa, secretarul ge- neral al partidului, referihdu-se ia ro- lul științelor sociale arăta că în ac- tuala etapă trebuie r „Să studiem și să înțelegem temeinic contradicții- le care se manifestă în societatea socialistă și să acționăm în mod con- știent pentru înlăturarea lor". Repetarea mecanică a principalelor teze și idei din documentele de partid, fără aprofundarea practică și fără con- cretizarea adecvată poate duce deseori la fenomene de blocaj care, sub apa- rența protecției de suprasaturare infor- mațională lasă lucrurile neprelucrate, așa cum par la prima vedere — adică superficial sau chiar invers față de propria lor esență. Rău ni se pare a fi aici nu atît faptul că la un moment dat în mintea oamenilor apare un decalaj Intre ce gîndesc, ce spun și ceea ce fac. Momentul este firesc și necesar la un moment dat în instrucție și educație, ci faptul că acest moment trecător își prelungește existența nepermis de mult, întîrziind punerea de acord, din nou la alt nivel, a gindului cu vorba și cu fapta. Or, tocmai această Intîrziere, jus- tificată sau nu, motivată desigur în fe- luri diferite, de la caz la caz, este cea care întîrzie mersul înainte în construc- ția socialismului și a omului nou, este rămînerea în urmă a conștiinței în ra- port cu existența socială socialistă, este factorul frenator principal. Aici își are, credem, rădăcina și o altă reacție parcelară care afectează eficien- ța muncii politico-ideologice. Este vor- ba de sublinierea continuă a faptului că școlii și cadrelor de științe sociale le revine în primul rînd sarcina instruc- ției și educației politico-ideologice a oamenilor. Se uită, însă, că școala este de neconcurat în instrucție și educație doar la vîrste tinere șl că există, de fapt, o altă școală — cea a muncii — care hotărăște definitiv soarta înțele- surilor fundamentale ale vieții Nu tot- deauna fruntașii școlii sint și fruntașii vieții, ai muncii. Recunoașterea teoreti- că a rolului hotărîtor al muncii în chiar instrucția șl educația politico-ideologică școlară și universitară nu înseamnă însă totdeauna și aplicarea practică deplină a acestei idei. Integrarea învățămintului cu cercetarea și producția deși sesizea- ză importanța pioblemei. așa cum se realizează astăzi — cel puțin în unele școli și facultăți — nu favorizează tot- deauna formarea acelei atitudini față de muncă ce este definitorie pentru omul nou O cauză o reprezintă, desi- gur, modul în care se face însăși prac- tica, o alta rezidă în id^ea că. deși ne- cesare social toate muncile, nu toate au același prestigiu sau valoare dacă sînt făcute bine Scara de valori cu care se măsoară paie deci să no se fi schimbat în ritmul și sensul dori». Apoi, obiș- nuința primitivă conform căreia, oricum, socialismul trebuie să ne ofere de toa- te, că toate ni se cuvin și că pot exista cazuri de disproporție între munca prestată și partea primită din venitul național, ori aceasta reprezintă ultima rămășiță a unui utopism idilist, care ignoră valoarea capitală a muncii tale, dar nu și a altora. Și. desigui. Îf același timp, vorbim de un om nou, de personalități multila- teral dezvoltate Se știe însă că om nou — complet nou — există doar ca model mental ideal. Fiecare din noi sîntem și mereu devenim un amalgam de trăsă- turi noi și vechi, de defecte și calități. Problema este ca trăsăturile noi. speci- fice și necesare socialismului, să devină dominantele personalității fiecăruia sau măcar a majorității oamenilor muncii. Sînt sau nu dominante astfel de trăsă- turi — e problema ce nu poate fi con- firmată prin diplome sau adeverințe, cl prin proba de foo a muncii și a vieții demne, oneste și civilizate. Cu oamenii nu ne putem pei mite să acceptăm sau să producem rebuturi, nici din punct de vedere profesional, dar nici politico- ideologic, iar formarea lor nu mai poate fi efectuată pe parcele între care se ignoră interdependențele. Una sin- gură din componentele instructiv-edu- cative sau politico-ideologice să acțio- neze altfel decît convergent și eficien- ța totală scade vertiginos dacă totul nu e sprijinit pe proba de foc a muncii. Problema fundamentală a științelor sociale — In creație, instrucție sau edu- cație — pe lîngă înnoirea metodologică — obligatorie este reaccentuarea pe ma- terialism — evident dialectic — care cere să pornim totdeauna de la analiza realului și să revenim la ea. In actuala perioadă, cînd socialismul exis- tă în realitate dinamică, problăfl cipală este analiza realității lui» pînă la esență și legi care perJ dicții științifice și nu doar JusM realităților sau conformarea lai puse in circulație în Expunerea sa. M NICOLAE CEAUȘESCU sublld mod deosebit doresc să atrag asupra necesității perfecționării! zării pe o bază mai bună a preda ințelor sociale, care trebuie sâB în întregul nostru învățămînt ■ terea temeinică a politicii pârlii problemelor construcției sociali dar și a tuturor problemelor df rii economico-sociale". Lupta contra nivelului efort teoretic șl practic .lupta mediocrității și pentru spo ței acțiunii practice și politia cu necesitate un nou nivel de dare teoretică a realității care: țină un procent mai mic de tivitate șl care să ridice tul la nivelul științificului, e cerința majoră. Justificări se pentru orice I Cine are nevoie 1 de soluții noi, de oameni noi ns| să-i dorească și să-i caute, crească. Și să-i crească mun cu țara. Forțele fiecăruia d continuă să fie subfolosite, mai raportul creativității. Nu ideile sâ urmeze realității socialistei realitatea trebuie să cui teoriilor noastre, riile viitoare. Este o adevărată confirme prefi Geografie Există o geografi iette Rey. titulara litate de la Sorbon. ocupă de mulți ani Ideea ei este că ui este și un spațiu mediu și spirit este (undă și mai comp' tă îndeobște. Natur lează) spiritul, asta ritul lucrează, moc mai puțin. Există • și există o natură de om, care desfig trivă, subțiază și t dinainte. Cînd am 1 avut viul sentimen* tura adevărată a I no este doar an Este triumful creaț propria formă. StE tn acest caz, un s stil al existenței h Literatura cultivă se lasă, nu mai îi fluențată de ele. Sadoveanu, care v tc de lume, au cev arhetipuri, de pild te. spirite ale am; bajul lui Tournier, cundare (idealurile fixate în trecut). I ghezi, sînt spirite prezentului), come, lui. Spiritul lor e totul în discuție — divinitate. Apariția unui n modela o tradiție nouă revo științele sociale fără de poate merge rapid și eficient Ele devin locomotive ale I locomotive care cer drept — inteligență și dragoste de oameni și de țară. Aceasta nu înseamnă In och^ nul negarea progreselor rem care le-am obținut într-o pe trem de scurtă șl în condiții grele. Forța partidului stă t cunoașterea faptului că. se Expunerea secretarului general' tidului, „nu se poate asigura o cere corespunzătoare fără l schimbărilor care au loc con societate, în lume, în dezvol țelor de producție, a științei, cunoașterii universale*. dr. Romulus D Sărbătorirea ASTREI după 125 de i Evenimentul constituirii, la Sibiu, a ASTREI (Asociațiunca T pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român) s-a sârbă publicarea unui masiv volum de studii și articole, volum apărut în r Victor V. Grecu și sub egida Secției de Științe Istorice a Academiei Ri nia șl a Filialei Sibiu a Societății de Științe Filologice (ASTRA 1 Sibiu, 1987). Sumarul înmănunchează nume de prestigiu ale culturii contemporane : oameni de știință din domenii diferite omagiază, prin originale, acest moment de mare importanță politică și culturală. Cele pagini ale tomului (tipărit în excelente condiții grafice și însoțit de material ilustrativ : fotografii, planșe etc.) cuprind, mai întîi, cuvenitele comemorative, cum este acela al acad. Radu P Voi nea (La 125 de ani), vibrantă a faptelor și personalităților care au făcut din Sibiu, încă mediu, un centru de iradiere a spiritualității românești. In continuare, culegerii reflectă secțiunile pe care le-a dezvoltat ASTRA, „veritabili mie națională" (Cf. Cuvînt înainte semnat de Victor V. Grecu), de-a ! lor : filologie, istorie, științe fizico-naturale, școală, economie, medicină, de diversitatea tematică a lucrărilor și indiferent de perspectiva a percepe efortul autorilor de a pune în lumină caracterul organic, con și istoricitatea idealurilor promovate la ASTRA. Rolul Asociațiunii u de coeziune națională și culturală, locul pe care l-a deținut în pregăti din 1918 formează subiectul mai multor studii (Acad. Ștefan Pascu, țional-cultural al ASTREI ; Acad. Radu P. Voinea, De Ia Societatea fcască a Neamului Românesc Ia Asociațiunca Transilvană pentru Li și Cultura Poporului Român ; Constantin Voicu, Contribuția ASTREI tatca spirituala a tuturor românilor etc. în articolul Unitatea limbii literare în preocupările ASTREI Victor V. Grecu evidențiază, cu n date și cu argumente convingătoare, locul ASTREI în procesul de nalizare a limbii române literare. Moment de explozie a vitalității inte’ și naționale românești, ASTRA este, totodată, consecința unor prefaceri petrecute o dată cu modernizarea societății noastre. Manifestările cl crone cu cele ale altor instituții de pe spațiul românesc (și european): Cristofor Simionescu, ASTRA și Țările Române ; Alexandru Dobre, nea Transilvană pentru Literatura Română șl Cultura Poporului Ro cietatea Academică Română ; Vasile Curticăpeanu. Caracterul european dernizator a! ASTREI. Alcătui! cu pricepere și dragoste (se cuvine să subliniem strădania natorului), volumul se impune ca o monografie temeinică a acestei mișcări de renaștere națională, ca o contribuție importantă la istoria românești. Olimpia B sti Mă gîndesc la iui cu poezia arde retorică, poezia a românească, în £ prin Blaga o din nouă și a impus u lucrurile din afan stilul iscodirii, fol o vorbă a poetuh care îl avem, citii Că Blaga vine dini che decît aceea £ lea și că „iscodire liric și chiar un n tr-o lume plină c tii cultivă ceea cc specificul unei reg lectal, de pildă, s rii scriitori, ieșiți < diție, cultivă sti lu bule să înțelegem binecunoscuta for Un mod dc a fi îi tia din urmă au 2 pentru că numai dă esențele (acel despre condiția 01 ritul care are coi diții) și să Ie dea Ideea lui G. Ibră cei mai specifici ( dc o realitate nați mai mare acces 1 în esență, justă c specificul național ritualitate specific o dată, de a fi în a gîndi marile ca' Din acest punct a criticului (și holismul nu-i pentru că este de împrumut) mul românesc a; U u es s-. Bacovia, Mi nul esc legat foarte pute tea românească ș: țit enorm aceast tr-o literatură ca Lovines^u. merge lă a sufletului. Noțiunea de p ar? înțeles decît exprimă un stil este exprimat pr pere competitive, marc poet sau un xemplari (cu o li prie), provincia r lă. marginală în sa luăm un exen românească, un Regăsim stilul lu; deosebi în romat și în cărțile cîtor un mod fecund periență istorică tov mini» prefigurînd nouă revolut dr. Romii fus DA® ORIZONT Geografie culturală 0 discuție utilă xpunerea despre geografia căci mult, ln GEOGRAFIE a keta!, de pildă, sau obiceiurile), ma- I. CHEIE-PANTEA dată pentru toată omenirea el e 0 fatalitate benefică rivalitate specifică, un mod incă de dincoace anume aceea că sim- s-a dovedit a fi prin lui Blaga, unde orizontului spațial evidențiază, cu nu II portuna, dar firește, ca să Iii cultivă ceea ce ei consideră c. specificul unei regiuni (limbajul un fenomen un fenomen este falsă. specific, cultural Simaolis- a tu- mîna altun- timp putea fi eventual, teoretică delenismul unor Ion Mureșan și cea Petean, moldovenismul unor să ea și se fi dia- teratura orală. Ca corporal izcazâ, populară este una nitarc din Europa. tra- tre- neechivoci, de o exemplară, care mejdia, ridicolă o data, de a fi în lume și un mod de a ;îndi marile categorii ale existenței. D.n acest punct de vedere, altă idee U. spirite ale amplitudinii și, în bjjal lui Tournier, sînt și spirite randarc (idealurile, modelele lor fxate în trecut). I. L. Caragiale, necesară, cu condiția, desfășoare în termeni rigoare pe cît posibil s-o ferească de pri- și păgubitoare, a că- ico-sociale*. ontra nivelului Um- țe- sînt Ar- acest caz, un stil al naturii șl li al existenței fn natură. Literatura cultivă aceste elemente k lasă, nu mai încape discuție, )r noastre, re. devărată Și in- O geografie literară există și înain te de a-i descifra semnele în literatu- ra scrisă ; ea poate fi sesizată în 11- ln- im- a 1 Mir- Ma- și spațiu de-a lucra pentru acea sin- gură parte, căreia el îi aparține. în zadar ar încerca chiar de a lucra deo- timpul și spațiul sînt „ursitori turor germenilor aruncați de naturei*, ca atare, conclude el deva : „Individul e osîndit prin în raport cu situația de munți. Exemplele, desigur, ai mulțite, adăugîndu-li-se, punătoarea construcție ni scriitori, ieșiți dintr-o lume cu diție, cultivă stilul, prin care l Dențată de ele. Eminescu, Creangă. Sidoveanu, care vin din aceeași par- dc lume, au ceva comun, iubirea de arhetipuri, de pildă. Sînt genii robui- și limba în care se literatura română dintre cele mai u- Și totud, între va- DOR1NA ITUL ( RANG : Adolescență. românească, în genere) prin Blaga o dimensiune cred prea o- liu cu poezia ardeleană. Mesianică șl retorică, poezia ardeleană (și Asupra legitimității unei discuții că e cazul poezia căpătat metafizică ' i criticului (și holismul nu-i pentru că este de împrumut) mul românesc literară nu se insiste este nu numai tate dinamică, problema : analiza realității lui ență și legi care perml țifice și nu doar justi • sau conformarea la culație. CEAUȘESCU sublinia: ^bit doresc să atrag sesitățil perfecționării ți: bază mai bună a predârii dale, care trebuie să ai I nostru învățămînt coi unică a politicii partid >r construcției socialii uiuror problemelor d tio șl practic .lupta ții și pentru sporirea i practice șî politice ite un nou nivel de a tică a realității care sl rocent mal mic de I care să ridice velul științificului, najoră. Justificări se ce I Cine are nevoie de noi, de oameni noi nu a‘ ;că și să-i caute, trebuie i să-i crească muncind Forțele fiecăruia dinte 5 fie subfolosite, mai ate reativității. Nu ideile realității socialiste, ci I trebuie să confirme ș ExistA o geografie culturală ? Vio- le Rey. titulara catedrei de spccia- Uate de la Sorbona, crede că da șl se de mulți ani cu această temă. Ideea ei este că un spațiu geografic și un spațiu cultural, că între iu și spirit este o relație mai pro- (irdâ șl mai complexă decît se accep- tă îndeobște. Natura lucrează (mode- kszd) spiritul, asta știm : dar că spi- ritol lucrează, modelează natura știm Bai puțin. Există o natură „naturală* există o natură „artificială*. creată om, care desfigurează sau, dlmpo- :vâ. subțiază și umanizează pe cea inte. Cînd am fost la Florența, am âvut viul sentiment că orașul este am- fora adevărată a Italiei șl că rîul Ar- co este doar un element de decor. Jjle triumful creației care Iși impune ropria formă. Stilul artei a devenit. dorii în meteahna provincialismului. Conceptul, chiar dacă nu întotdeauna formulat explicit, l-au avut marile spirite, de la Maiorescu încoace. Men- torul Junimii credea în personalitatea distinctă a literaturii române, născută dintr-un complex de factori între ca- re, se subînțelege, și zel de spațiu cultural. Urmărind, bunăoară, ecoul traducerii în germană a unei culegeri din scriitorii români, criticul observa că ceea ce trebuie să-1 fi tneîntat cu deosebire pe cititorul străin era ,a- cest element original al materiei”. omului, astfel îneît — scrie criticul „•«Jalea» ardeleană a lui Goga nu se va găsi la Dunăre și nici ritualul mi- lenar din poezia lui Coșbuc*. deoare- ce, spre deosebire de ardeleanul în- clinat spre solemnitate și monumental, țăranul de la Dunăre. „Idilic și epi- curean*. este „aplecat qirc grațios și diminutival*. Geografia spirituală își spune deci cuvîntul atunci cînd se pune problema unei cercetări comple- xe și de adîncime a valorilor literatu- rii. Creangă nu-șl dezvăluie secretele decît ținînd seama de realitatea satu- lui moldovenesc cu străvechea sa cul- tură decantată tn proverbele și zicăto- rile ce umplu paginile operei, iar ine- fabilul litaniei lui Goga so simte și se trăiește mai intens prin cufunda- rea în mediul geografic și uman al Rășinarilor. Cu siguranță că viitoarele . inter- venții în dezbatere vor aduce puncte de vedere noi, în consens cu ceea cc se întîmplă și-n alte literaturi, idei care să ia act de ponderea crescîndă a provinciei Htcrarce în cadru’ unei culturi ce se „decentralizează* vizibil Pe de altă parte, să nu pierdem din vedere faptul că scriitorii mari își re- vendică ei înșiși o geografie proprie, un spațiu de spiritualitate în care po- xdale fără de care ț je rapid și eficient locomotive ale istoriei care cer drept combui iță și dragoste de adevăr; le țară. nu înseamnă in ochii fl a progreselor remarca obținut într-o peiioadi; urtâ și în condiții extred i partidului stă t » maib; i faptului că, se arati secretarului general al 1 se poate asigura o lunzătoare fără înțe >r care au Igc continua n lume, în dezvoltarea oducție, a științei, culturi universale**. Chezi. sînt spirite primare (oameni ai prezentului), comediografi ai cuvîn tu- to , Spiritul lor e mizantropic. Ei pun totul In discuție — de la civilizație la UivniUte. Apariția unui mare scriitor poate Etdela o tradiție și poate impune in Ui. Mă gîndesc la Blaga și la relația nuâ $i a impus un stil în relațiile cu borurile din afară. I-am zis, o dată, stilul iscodirii, folosindu-mă chiar de o vorbă a poetului. Sentimentul pe care II avem, citindu-i poemele, este ti Blaga vine dintr-o tradiție mai ve- che decît aceea a secolului al XIX- Iha și că „iscodirea* lui este un mod liric și chiar un mod de a fl poet în- tr-o lume plină de „semne*. Localiș- EXISTA o LITERARA ? i 125 de ad (Asocia ți unea Tra Român) s-a sărbătorii j volum apărut în redacții ice a Academiei R.S. ologice (ASTRA 1861 stiglu ale culturii ro te omagiază, prin contriț că și culturală. Cele afice și însoțit de un mai întîi, cuvenitele a nea (La 125 de ani), e Jt din Sibiu, încă din iești. în continuare, ASTRA, „veritabilă V. Grecu), de-a lungul •conomie. medicină. D te perspectiva abordării, torul organic, continui olul Asociațiunii ca ieținut în pregătirea Uri d. Ștefan Pascu, Rolul , Dc la Societatea isikană pentru Lite mtribuția ASTREI In ]1 Unitatea limbii ro bule sâ înțelegem înainte de orice (cu binecunoscuta formulă a lui Eiiade) on mod de a fi în lume. Numai aceș- tia din urmă au acces la universalitate, pentru că numai ei știu să surprin- dă esențele (acelea care spun ceva despre condiția omului și despre spi- ritul care are conștiința acestei con- diții) și să Ie dea o expresie durabilă. Ideea Iul G. Ibrăileanu că scriitorii cei mal specifici (cei legați, mai mult, de o realitate națională) sînt și cei cu cai mare acces la universalitate este, in esență, justă cu o condiție: prin specificul național să înțelegem o spi- păstrai „ca o rămășiță din pămîntul său primitiv" (s.n.) și întrupat „In forma estetică a artei universale" (Literatura română și străinătatea). Problema l-a pasionat și pe Emi- nescu ; într-o scrisoare către Titu Ma- iorescu, din. 1872. poetul afirmă că tențcle lor creatoare înfloresc plenar. Ar fi interesant un studiu, din aceas- tă perspectivă, asupra prozei lui Ma- rin Preda, de pildă, sau. ca să mă a- propii de „casă*, a lui Sorin Titel, scriitor care, după ce experimentase cu succes mai multe formule n. rati- ve, s-a regăsit total în ambianța locu- rilor de baștină, oferindu-ne ciclul său epic cel mai durabil. legat prin lanțuri nedesfăcate de gru- pa de oameni în care s-n născut" (Naționalii și cosmopoliți:). In teme- iul unor asemenea gînduri va Judeca el literatura Transilvaniei semnalîn- du-i iul lacob Negruzzi o serie de tră- sături specifice condiționate dc reali- tățile -geopolitice și naționale diferite In procesul de instituții ie a vitalității intelectul in ța unor prefaceri adl« Manifestările ci sînt nesc (și european): /la îxandru Dobre. Asociații a Poporului Român și Se aracterul european W Bacovia, Minulescu, Petică, Vinca etc. legat foarte puternic de spiritualita- : a românească și el însuși a îmbogă- țit enorm această spiritualitate prin- tr-o literatură care, după vorba lui LovinesAU, merge spre esența muzica- lă a sufletului. Noțiunea de provincie culturală nu aiv înțeles decît într-un singui sens : exorlmă un stil în cultul ă, iar stilul este exprimat printr-un număr de o- pere competitive. Dacă nu există un mare poet sau un grup de prozatori e- xemplâri (cu o lume și o ooetică pro- prie), provincia rămîne... provincia- lă, marginală în cultură. Banatul, ca sâ luăm un exemplu, este, în lumea românească, un spațiu .al barocului. Regăsim stilul lui în proza de azi, în- deosebi în romanele lui Sorin Titel ți In cărțile cîtorva autori tineri. Iată bliniem strădania coo îinică a acestei uimit ortantă la istoria cull tn mod fecund periență istorică de a exorima o ex- șl culturală locală. Eugen SIMION se recunoaște un rol decisiv în con- figurarea stilurilor culturii. Totuși, scopul dezbaterii nu este, c”cd, proli- ferarea argumentelor menite să va- lideze conceptul, ci mai degrabă să aprecieze în ce măsură este ci func- țional, utilizabil și eficace în practica interpretării literare. în acest sens, pare îndreptățită opinia că, fața cu excesele autonomiste nle criticii li- terare din ultima vreme, se impune încurajarea criticii istorice, sociologi- ce, psihologice etc., care, departe de a-și fl secătuit valențele euristice, pot constitui încă veritabile căi de ac- ces la valorile culturii. Modelul strălucit și edificator ră- mine și de data aceasta Călinescu Capitolul despre Specificul național din Istoria literaturii cuprinde obser- vații și sugestii revelatoare pentru în- țelesul a ceea ce numim geografic li- terară sau, mai potrivit poate, geogra- fie spirituală. Spațiul își pune indele- bil amprenta pe modul de a fi al lorile ei muntenești, bucovinene, ma- ramureșene, bănățene, etc. persistă bogate diferențe specifice. Nu e aici locul de a zăbovi asupra tuturor. Să spunem doar că e vorba de o anume repartiție a genurilor și speciilor (da- ca Muntenia excelează în cîntecul 4ung bătrînesc, colinda, cu toată în- crengătura ci tipologică, e tezaurul te- ritoriilor nordice), dc preferințe moti- vice și simbolice, determin ite de par- ticularitățile social-istoriee (în folclo- rul Munteniei și Olteniei abundă structurile eroice) și dc mărcile ex- presive ale dialectului sau graiului. Așa cum spiritul universal se mani- festă prin versiunile naționale, și spiritul național trăiește prin variante- le regionale sau — po He mai bine va munteanului, iar în cronicile lui Macarie, Eftimie și Azarie, melanco- lia moldovenească. Aerul natalității dobîndit prin părinți. întărit prin viețuirea intr-unui din unghiurile co- munității și epurat prin meditație — răzbate în Weltanschauung-ul tuturor marilor noștri scriitori. Și cei cu o vo- cație de reprezentare unanimă, a căror personalitate e o sinteză de românism, ca Mihai Eminescu și Lucian Blaga, sînt urmăriți de duhul matricei zonale, ca de o fatalitate mirabilă: oricîtă voință de purism ar pune exegetul în lectură, el nu poate rămîne surd la vo- cea lui. Dar ce se întîmplă cu poezia „nouă”? G. Ibrăileanu chibzuia într-un articol din 1922 („Caracterul specific național în literatura română*) că „sufletul u- nui popor înseamnă mai ales sentimen- tele, ideile, concepțiile sale, și nu-l poa- te exprima decît poezia de sentiment ș! de concepție*, or, poezia „nouă* (nouă atunci, în 1922) „e mai mult o poezie dc senzații, iar senzații cu caracter spe- cific național e greu de imaginat*. Pe dc o parte. Pc de alta, „poezia «nouă»» — care purcede, toată, de la Baude- lairc, poetul orășan al lucrurilor exclu- siv și caracteristic orășenești — este o poezie orășenească. Iar viața orășe- nească este mai internațională decît restul vieții unui popor*. Ulterior, s-a putut constata că poezia „nouă" nu e numai una de senzații, ci și una de concepte și de sentimente (fie și dacă cele din urmă sînt asumate adesea prin ironie) și că poezia citadină și poezia de senzații au, ca și orașul, o pecete națională. Poezie de senzații fă- cea, după G. Ibrăileanu, simbolismul, lată însă că G. Călinescu va descoperi în varianta lui românească pînă și in- dicele zonal : de pildă, „fantezia orien- tală" a lui D. Anghel ar trebui pusă în scama originii aromâne prin bunicii dinspre mamă, iar Ion Minulescu ar actualiza, „literar vorbind (...). un tip caragialian, tînărul muntean volu- bil, facil emotiv, incapabil de a lua ceva în serios, producător neobosit de «mofturi»". Mai mult încă, în benign delict de regionalism sînt .surprinși hermeticil înșiși: „Deși repudia pe T. Arghezi, Ion Barbu era, fără să-și dea seama, din familia poetului Fătălăului, căci continua tradiția lui Anton Pann, a poeziei muntenești balcanice și bu- fone" ... După consumarea experienței nefe- ricite a obsedantului deceniu, literatu- ra română își va recupera laolaltă spe- cificul artistic și specificul matricial, structurile și rădăcinile. Nu poate tă- gădui nimeni că generația Nicolae La- biș absoarbe In operă sevele spirituali- tății națion.ale în întreg polimorfismul ei. Nu altfel se poate vorbi — așa cum rezultă din sinteza în lucru a lui Lau- rențiu Ulici — despre promoția '70. Dar generația ’80 va fi permițînd ea o ana- liză prin ocheanul conceptului de „geo- grafie literară" ? Am susținut răspun- sul afirmativ într-o scrie vde articole din anii 1982-1987 : era ’in punct de vedere al SLAST-ului pe care l-am împărtășit împreună cu Ion Cristoiu (iar ulterior cu Mihai Milca și colabo- ratorii noștri. Tn vara anului 1985, am vorbit pe îndelete despre mai multe p>- sibile școli de poezie, care structurează literatura contemporană pe axa trans- versală, unlficînd în matrice distincte generațiile și promoțiile. Din perspecțj- va geografiei literare se poate constata că optzeciștii nu numai că se despart de predecesori, dar îi și continuă : pot fi receptate astfel (și regretăm că nu putem insista) muntehismul unor Mir- cea Cărtărescu și Traian T. Coșovei. ar- spus, datorită profuziunii a etimonului locale. semantice Literatura scrisă, inclusiv aceea în slavonă, la- tină și în alte limbi, ^'a perpetua geografia literaturii orale; un senzor care are erudiția de rigoare va re- cepta în „învățăturile lui Neagoe Ba- sarab către fiul său TheOdosie" ver- riana Codruț. Nichita Danilov și Lu- cian Vasiliu .. Conceptul de „geografic literară* (a- doptat de mai mulți ani, ca atare, de revista „Luceafărul") este un concept vechi, impus de timpuriu de realitățile spirituale naționale. A-l ignora înseam- nă a diminua complcxita.ea operei. Dar și a programa opera să se conformeze unui tipar poate să ducă la sterilitate. Trebuie să ne lăsăm în voia obiectului, să ne punem la dispoziția fenomenului literar, pentru a conchide împreună cu G. Ibrăileanu : „A const ita caractere deosebite în literaturile a două regiuni locuite de un popor și a căuta explica- ția deosebirii ; a constata, în genere, orice deosebiri, în orice privință. între două regiuni ale aceleiași țări — nu poate însemna regionalism" Constantin SORESCU Olimpia BERCA ORIZONT cronica literară PETRE STOICA, din nou la țară Spiritul de frondă 1) Viața mea la țară, jurnalul lui Petre Stoica, Început la 3 octombrie 1976 la Bulbucata pare, la prima vedere, a face concurență însemnărilor unui medic dc plasă ale lui George Ulieru, prin stilul său eliptic, prin notația nervoasă, interesată de aspectul paradoxal al locurilor i „A treia toamnă la Bulbucata. / Satul miroase a țuică și vin. Sezonul nunților este în floare. Azi s-a măritat Didona. Am urmărit In fugă alaiul pornit spre biserică. Ochiul a surprins un brad, panglici, o oglindă, cîteva umbrele, trei borsete. multe flșuri. !n plină zi domnișoare grăsuțe purtau rochii lungi, de seară. Orășenii sosiți la nuntă cu mașina mică au captat atenția tuturor*. Dar după acest decupaj urmează ime- diat i .Scurtă plimbare prin pădurea care, începe, discret, să se despoaie4*. Cam acestea sînt direcțiile pe caie înaintează Jurnalul autoexilatului i pe de o parte, viața satului, cu evenimentele ei neobișnuite, cu personajele abe- rante, fantaste sau animate de interesate amiciții, pe de alta, mișcările noului Ovidiu, preocupat de autogospodărlre. Un Jurnal care are puțină răbdare pentru reconstituire minuțioasă ; el transcrie o creație i pînă și alegerea domiciliului, a casei, a animalelor domestice se supune unul protocol poetic. Scriitorul e to- lerant și comunicativ. In genere dornic de dialog. Ceea ce nu suportă proas- pătul împămîntenit e amintirea lui Nichifor Crainic. Toate istoriile literaturii arată că Nichifor Crainic e fiul locului Orice Întîlnire cu amintirea poetului glndirist iscă fraze exasperate. Petre Stoica nu-i găsește nici un merit înain- tașului său din Bulbucata i „Anul trecut mi-am completat modesta bibliotecă de aici cu versurile lui Nichifor Crainic. Nicidecum dintr-o pasiune pentru poezia lui, doar cu intenția de a-1 confrunta acasă... Și cu gîndul că astfel mă ajută la o mal intimă apropiere de locurile In caie mi-am sădit o rădăcină. Zic că momentul a sosit și încerc o nouă lectură. Din fiecare vers crește aripa grea a platitudinii. Mai are rost să revin ?“. Un melanj spectaculos de stiluri, de la eseurile și selecțiunile de lectură aparținînd rafinatului la considerentele de boem aflat în penurie de confrați, de la Ispitele hoinarului pînă la momentele lirice i la Bulbucata poetul face de toate șl mal ales trăiește o deplină liber- tate a gîndului. Scriitorul ironizează, se autoironizează, descoperă șanse, neșanse în lumea rurală. Tn Banatul copilăriei sale lucrurile arătau altfel Altă lume l Termen de comparație nostalgic. Banatul li catalizează toate supărările. Căci poetul se implică în viața satului. A devenit un adevărat cetățean al Bulbu- catei un adevărat crescător de Iepuri, un adevărat cultivator de mărar. 2) Emst JQnger, cu al său Buchet peren din calendarul grădinii mele de la Wilflingcn (fragmentele sînt traduse în românește de Lucian Alexiu șl Hans Mokka) îi putea servi de reper atunci cind s-a apucat de grădinărie și zootehnie la Bulbucata. Față de profesionistul Jănger, Petre Stoica are avantajul libertății amatorului, capabil a-și recompune poetic în- frîngerile, a huli vecinele plicticoase șl a suporta, o noapte, alți cheflii local- nici. Spre deosebire de Ernst Jiinger (care a scris In Jurnalul său cîteva rîn- durl memorabile despre Petre Stoica), autorul Arheologiei blînde e un spirit deschis, gata a lega conversație cu oricine, trăgînd cu ochiul spre admiratori și admiratoare. Nu mă rețîn a cita, totuși, din Buchetul... lui Junger măcar nota din 2 oct. 1966. scrisă, deci, cu zece ani înainte de a-șl începe poetul de la Bul- bucata jurnalul ! „După deșteptare, tragerea draperiei. Cintezoii pe tuia. Mierla fuge gălăgioasă. Peste pajiște, o ceață compactă. Ochiul boului, pufos ca vata, In culori de la roșu pînă la violet închis. Un octombrie neobișnuit de cald ; prînzim în grădină, în vreme ce gaițele sparg nuci Iar sturzii se simt bine în soc“. De la stilul distant, în care propoziția e compusă cu savantă minuție, pînă la stilul vioi-camaraderesc al lui Petre Stoica, distanța enormă. în fond, Petre Stoica trăiește o inadecvare la peisaj. E un creator modern, citadin, capabil de antijurnal și nu de disciplina severă (aici) a lecturii și a scrisului zilnic, dc autoscopie și de stil. La țară, poetul imaginează un tip de a trăi ; se individua- lizează. E un artist. Viața mea la țară este un autoportret pe care autorul se sfiește a-1 încheia i e prea puțin îneîntat de propria sa persoană, prea neinte- resat a se contempla în oglinzile însemnărilor zilnice. 3) Cronicile de întimpinare ale cărții au Încercat sâ descopere. In imaginea sațului, exercițiile cărturarului, ale poetului care a contribuit la modernizarea lirismului românesc. Un sat citit de un expresionist î Note de lectură sînt în Viața mea la țară, dar ele nu aparțin unui program. In fața cărților, a revistelor, poetul își regăsește entuziasmul i a descoperit versuri unice și ui le oferă. Și-a reamintit evenimente rarisime și nl le prezintă. Cutare pagină i-a amintit de o întîlnire cu un ilustru. într-un „lunar austriac*4 descoperă fotografia lui Stanlslaw Jerzy Lee i e marc I L-a cunoscut la Viena, Uunde picase cu un buchet de flori Vorbea o germană Impecabilă**. Dar nu numai atît • omul c un lord, eleganța-i vestimentară și „curtoazia stilizată44 distonînd într-o lume a absenței normelor. „Frapantă mi s-a părut și inteli- gența-i sclipitoare**. Poetul are vocația bucuriei Intelectuale * starea de ino- cență e a omului, dar și a cărturarului. Nu la țară, ci intre cărți realizează starea paradișiacă. bucuria pură a nostalgiei originilor. Cornel UNGUREANU încerci încă o dată, și altfel, senti- mentul bogăției și strălucirii litera- turii noastre interbelice după ce „des- coperi** arhipelagul scriitorilor uitați împinși spre margine de marile con- tinente, InsUtuțlonalizate, ale literatu- rii Intre el Felix Aderca. din care In ultimii ani s-au făcut cîteva nece- sare reeditări O surpriză aparte au provocat-o Contribuțiile critice (Ed. Minerva, 1983). Ne-am putut face ast- fel o idee despre altitudinea spiritu- lui critic de acum o jumătate de veac, șl nu e nevoie să ne gîndi m doar la un E. Lovinescu, G. Călinescu sau Paul Zarifopol ca să o măsurăm — să citim o pagină critică din, de pil- dă, Mihaii Sebastian sau Felix A- derca. Vezi mai clar, pe măsură ce el sînt readuși în actualitate, cruzimea poate necesară, dar oricum cruzime, a istoriei literare, selectivă pînă la ne- dreptate. Felix Aderca s-a exersat în mai multe direcții! și poet (simbolist, în junețe), șl critic, și prozator. Pe toa- te fronturile (căci fronturi erau) a fost un modernist. Unul dintre ceî mai bătăioșl ; ... deși bătăioși au fost mai toți moderniștii, căutînd „scandalul4* creator de originalitate (valoarea supremă). A adorat, prin idei și prin propria creație, la toate formulele noi. Se poate, fiiește, ca în cazul lui să fie la mijloc și un feno- men de mimetism, cum observă E. Lovinescu i „în d. Aderca distingem receptivitatea pentiu semințele tutu- ror vînturllor, — din apaș sau răsărit, fără preferință44. Nu aceasta e totul, șl cele două romane editate dc Henri Zalis stau mărturie șî despre mime- tismul autorului, și despre capacitatea lui creatoare. Păcat sumai pentru puzderia croșetelor, căci s-ar fi cuve- nit, acum ca și altădată, să M textul integral dacă nu cumva as mai mult ca altădată, pentru ram operei. în fine I Ar mai fi apoi del cîteva cuvinte despre prefață, 11 recunoștința pentru inițiativă M înaintea sentimentelor rentroj zultat * Aventurile d-lui Ionel l.âcu&ll midor, roman apărut în 1933, se al grează clar spiritului de frondă aJ gardist, urmînd modelul urmJ după cît îmi dau seama. PersonaXl „plural și proteic441 a fost, perii moluscă, pește, pasăre și maimuțț trecut apoi prin cele mai exotice nl morfoze în timp și spații, Iar bucureștean, dramaturg de ocaziei asasin. Autorul își îngăduie oricell tezle și nu urmează nici o realii compoziție, trece fără explicații dtl una la alta, singura sa „scuză* J un umor continuu și de calitate:ll ghezii sînt șocați cu farmec de țl tacolul unei inteligențe ascuțite, 11 în fond, inofensive. Dăm șl peste I secțiune mediană de maxime (aledl cu ce rost ? — nu ne mai întrebi dc vreme ce sînt atît de savuroll „Apa trece, pietrele .‘ămtn. Dar 1 fund .; „Numai proștii scriu tări“ (aceasta fiind cugetarea finiUl Mal potolii mai coerent e cel dJ doilea roman, Revolte (scris în :•! Ștefan Istrăteanu. comis-voiaja 1 moara Buștean, e arestat într-o tl zi, dacă se poate spune așa, și tWtl tr-un proces interminabil și absuril un carnaval Juridic, suprem batal și caragialesc. Narațiunea alunedl parabolă, susținută, și aloi, de » gamele umorului Și, la fel ca diJ lo, dăm peste aceeași indiferență ca pozițională! romanul cuprinde oi CUNOAS' CRE< FILO' LUI LUCIAN Comisul nostru voiajor devine, H lipsă de ocupație, scriitor, îneft I partea finală îi citim compozițiile l rotice (atît cît ne permite editomlll tema revoltei, cele mai bizare mcal de revoltă, unele de o subtilitate 4 săvîrșită. indescifrabilă. In toate fibrele el. padina lui ol ține un duh familiar nouă și spiritul interbelic. ♦ F. Aderca, AVENTURILE LACUSTA-TERMIDOR. ediție • Petre Stoica: VIAȚA MEA LA ȚARA. Ed. Cartea Românească, 1988. lecturi rai .)! >5 față de Henri Zalis. Ed. Minerva. portrete Vasile POPOVIQ i n a ni i s in și echilibru Traista fermecată a lui Pavol Bujtăi lasă să se observe ceea cc trebuie cău- tat înainte de toate la un asemenea tip de volum i vocația povestitorului com- petența folclorică (avînd în vedere re- lația intimă cu modelul popular) și, nu în cele din urmă, calitatea traducerii, realizată aici cu spirit și finețe lingvis- tică de Pavel RozkoL Deși, dincolo de acestea, nota de personalitate a autoru- lui ar putea fi greu de distins, ea răz- bate totuși în forma unei concepții pro- prii (discret implicată, dar nu Invizibi- lă) despre poveste. Tratînd cu mobilitate convențiile spe- ciei, Pa voi Bujtăr reduce la maximum rezolvările fatalist-mecanlce, exclude aproape total intervențiile de tip Deus ex machina (fără a urmări, în schimb, invenția desacralizatoare) și, în adaosul de accente realiste, renunță la ideea destinului in favoarea unei opțiuni con- știente pentru valori între care cele ce țin de etica familiei sau a micilor co- munități rurale au întîietate. In paralel cu efortul de atenuare a funcției fantastice, eticii imanente a subiectului îi sînt preferate momentele de alegere psihologică, iar în locul sen- tinței apare căutarea morală, discursul reflexiv, deliberarea interioară. Moște- nitori ai unor valori ferme, eroii lui Pa voi Bujtâr Iși pun mereu problema fundamentală („Și se tot gîndea. Multe i-ar mai fi trebuit in sărăcia Iul, însă la ce să se oprească ? Bani 7 Avere 7 Fru- musețe 7 Faimă ?... Hm ... Toate astea nu ar fi de prisos... Dar sînt oare de primă trebuință 7I“K aleg corect șl etalează astfel o moralitate exemplară, eliberată de apriorismul dihotomiilor absolute. Un umor fugar, lirismul reținut șl, uneori, închiderea aproape poetică în legendă colorează narațiunile lui Pavol Bujtăr, completînd aspectul complex al unei proze dinamice și echilibrate. Carmen ODANGIU TRUBADUR INTRE EXTAZE Poet de candori. Octavian Doclin a intrat în literatură sub cele mai bune auspicii. Volumul său de debut. Ne- liniștea purpurei („Facla*4. 1979) era recomandat călduros de Anghel Dum- brăveanu și Gheorghe Grigurcu. Și într-adevăr, acest trubadur romantic, cu suflet scindat între extaze de-o cli- pă și melancolii, prelungește în cîmpul eterogen al poeziei de azi, marcat de lirismul ironic și parodic oJ „noului văl’*, o linie tradițională. Poetul își construiește o mitologie neobișnuită, gen Dimitrie Stelaru și Emil Botta, In care elementele vie- ții diurne sint investite «b valoare simbolică : Floare de Purpură, Cîmpul Icoanei. Floarea Soarelui. Pustiul, Nordul. Ecbc etc. Dar pe cind sufle- tul celor doi poeți e copleșit de nos- talgia neființei iar versurile sînt bln- tuite de tristeți metafizice. poemele lui O. Doclin anunță un temperament vitalist. Pentru el poezia este trăire. Culegerea de s cunoaștere și ere mânească, 1987), cută publică în nul*, cu ani în asupra valorific atunci „necritică Operei filosofice f cleri de genul i „pură fabulație*'. [ listă-, gînditorul pe care „e bine s crezi**. Est? toc articolul introduc ' semnat de D. Ghi fkarea — dim construcției cu!ti: rea că în epoca o „atitudine fer J tendințe nesănăt< blamare a unor c înaintașilor dc pe matice, rigide**, cc și .reversul știm valori**, despre L „Intr-o perioadă i noastre, pentru sj nnlismul** său ec< puține ori și cu < emanație a firii, dar pe un plan J supraexistență. Frecvența unor .a meni ca rouă, crin, lacrimi punici fluture ta te și mân în fel și rile de sugerează aspirația spre po candoare. Preponderente ; economia volumului ca dej în volumele următoare, va inspirație erotică. Lipsite senzualism, poemele sale de dragdj configurează un adevărat spațiu I suavității, candorii și castității î’H ca totuși poetul să fie străin dc tbJ sii (pasărea din sud etc.). Cu al doilea volum de versuri, rJ ința tainei (..Facla*4. 1931). poezia J se îndreaptă spre acel „filon reflexivi care a exercitat un rol catalizator I supra lirismului române». Cresdd cu fața spre modele, poetul ne sum reazâ. în sens blagian, că există 1 ființă a tainei, după cum sînt și nespuse taine ale ființei. Motiil obsedant al versurilor °ste acum M mîna solară cc adînceșțe sensul dJ tării și sporește cunoașterea lud Volumul Muntele și Iluzia („Fachl 1984). poate cel mai bun de pină J cum sub aspect ideatic și al structd unitare, configurează un nou topoA n cestui lirism eterat: muntele. Țimn sâu liric, pe deplin conturat, stă 1 cum sub amenințarea morții, gurînd timbrul apăsat melancolia di cel de-al patrulea volum. Curat j nebiruit („Cartea românească**, 1988 carte reprezentativă doar într-o recare măsură. Punctul convergent i poemelor de rezistență îl constituie? xaltarea ființei. Octavian Doclin rămîne un poet marcabil care exprimă, cu lapidari:» te. densitatea trăirii lirice. Vasile PISTOLEA drept Iraționalisr negat global. P filosoful au fost p doi purtînd cu e negării filosofulu Intr-o epocă de rr rală românească, construcție sisten pean, Tn ce ie mai gnoseologie, onto filosofia științei, filosofia culturii, fleată Autorii studiile volum sînt mai publicistica liten lor, cum se spune aduc cîteva „pre Cu Elena al relativizăr dlllee* nu răn Autoarea voi asupra lucrui căutînd substi semnificațiile a esteticii uri dezafecta con favoarea unei înțelegeri lips neîncredere k va te de emfa concret, factc cesele superi» nourii / în an gîtuind / ieșii gina albă / s tare // și lîng jucăuș / sun; Din brutaliza ironic-fabuloa pertinent, pri pe Hans Mag frază colocvia un arici. Deș termenii fam experienței l prînoase / și mea / focului mai aduce an Biografă în ce și nimeni nu de amor). Fire rămîne idilis buscula, a-1 r jurile scrii tur nelipsite de o ORIZONT 6 • i și altădată, să av aL dacă nu cumva aci altădată, pentru rărită' ie I Ar mai fi apoi de :e despre prefață, k pentru inițiativă tre itimentclor pentru re»’ d-!ui Ionel i apărut în piritului de Lăcustă-lef 1933, se inta»! frondă ava®] nd modelul urmuzia^ dau seama. Personajul t •oteic* | a fost, pe rînd, e. pasăre și maimuță, a in cele mai exotice meta-| mp și spații, iar „azi" l dramaturg de ocazia u 11 își îngăduie orice fan*j rmează nici o regulă dej ece fără explicații de a singura sa „scuză” fiind inuu și de calitate : bu^ câți cu farmec de sped nteligonțe ascuțite, ci* •nsîve. Dăm și peste o mă de maxime (ale culn — nu ne mal întrebând sînt atît de savuroasei pietrele râm în. Dar 'a Jmai proștii scriu CUM fiind cugcta-ea finală).] mai coerent e cel de-al j Revolte (scris în 1938\ I a nu. comis-voiajor a 1, e arestat într-o bunii ite spune așa, și tîrît la- îterminabil și absurd - uridic, suprem balcanifl Narațiunea alunecă la | nulă. și airi. de toata I ui. Și. la fel ca dinco» I aceeași indiferență coM >manul cuprinde i voiajor devine. orice. ție, scriitor, îneît din In i citim compozițiile e- ne permite editorul) pe cele mai bizare moduri le de o subtilitate de- cifrabilă. •ele ei. padina imiliar nouă și Ue. lui con- rafinat! AVENTURILE MIDOR, ediție Zalis, Ed. Minerva. J LUI pre- Vasile POPOVICI , dar pe un plan de Frecvența unor leH crin, lacrimi, purpură, ă aspirația spre puri» e. Preponderente ră* i volumului, ca de alt- iele următoare, versu- e erotică. Lipsite de nele sale de dragoste adevărat spațiu al rij și castității. Pârii să fie străin de cbse- sud etc.). volum de versuri, Fb da”. 1931). poezia sa » acel ..filon reflexiv-, un rol «'Uarizator a- românesa Crescfad dele. poetul ne uge- dagian. că există o Jupă cum 'înt multe ale ființei. Motivul •urilor *ste acum lu- adîncește sensul cău- cunoașterea lumii. • șî Iluzia („Facla”, nai bun de pînă a- ideatic și al structurii ■ază un nou at : muntele, lin conturat, tarea morții. topos a* Ținutul .tă a- orefi- păsat melancolic din ea volum. Curat și românească”, 1986), vă doar într-o oa- □netul convergent d tență îl constituie rămîne un poet re* >rimă, cu lapidarita- rii lirice. CUNOAȘTERE in filosofia WLliCIAN BLAGA OLTEANU M. ALEXANDRU : Deal cu pomi $1 CREAȚIE « J [Culegerea de studii Lucian Blaga — «Maștere și creație (Edit. Cartea Ro- clieascâ, 1987), corectează eroarea fă- '«J publică în revista „Contempora- li' cu ani fn urmă, ca o dezbatere fcpra valorificării, considerată pe itnnci „necritică”, în reconsiderarea fecrei filosofice a lui L. Blaga, în apre- cei de genul ! opera filosofului este tairă fabulație”, „misticistă și iraționa- fc‘. gînditorul făcînd parte din aceia poare „e bine să-i citești, dar să nu-i pni‘. Este tocmai ceea ce respinge faeolul introductiv al ultimei culegeri, canat de D. Ghișe sub titlul: „Valori- nea dimensiune necesară a I®oslrucției culturale". După constata- ră că in epoca noastră este necesară Io atitudine fermă împotriva unor tendințe nesănătoase de nesocotire sau Ibmare a unor opere remarcabile ale baintașllor de pe poziții ideologice dog- Itiiice; rigide”, ceea ce aduce după sine hi .reversul stimulări unor pseudo- wlori*. despre L Blaga se spune că : WBtr-o perioadă mai apropiată de zilele ioastre, pentru spiritualismul și „rațio-- l «tal* său ecstatic, asimilat nu de p;ține ori și cu o relativă îndreptățire fapt Iraționalism, a fost, pe nedrept. twl global. Poetul, dramaturgul și flosofu! au fost priviți indistinct, primii fci purtînd cu ei deloc ușoara tară a legării filosofului”. L. Blaga a trăit btr-o epocă de mare expansiune cultu- n’i românească, filosofia Iul fiind o c-ulrucțic sistematică de nivel euro- pean, în cele mai diverse domenii î în mowologie, ontologie, logică, estetică, mosofia științei, sociologie, axiologie și Esofia culturii șl. deci, istoric, justi- Autoril studiilor publicate în acest r.lnm sint mai puțin cunoscuți în publicistica literară, dar interpretările ilor,cum se spune în „cuvîntul înainte”, line cîteva „premiere” în literatura teoretică, pentru a se înțelege mai bine opera lui, și ele vor rămîne, desigur, in- terpretări de referință pentru viitoarele exegeze filosofice puse sub semnul „cu- noașterii și creației”. Dar. dacă este să aducem opera lui Blaga în actualitate prin ceea cc el a aparținut „lutului pă- mîntesc” și „prafului solar” al vremii lui, ne limităm acum să punem pe gîn- ditor alături de cel cu caie a întrat în constelația cea mai reprezentativă a gîn- dirii filosofice românești, ca într-un „triunghi al înțelepciunii”, formînd îm- preună cu ei monumentalitatea „clasici- lor” filosofiei românești contemporane : Lucian Blaga. Constantin Noica, Mircea Eliade. O sinteză putem alcătui, din studiile publicate acum, a gîndirii celor trei filosofi, pentru a reproduce prin ea un profil de epocă, în ceea ce am numi, cu cuvintele poetului, „noîmele frumu- seții” ei i „înțelepciune și exaltare", ca suave materii ale pămîntului românesc, pe care îl simțim și noi astăzi „prund șl izvor”. Nu vom mai cita de fiecare dată pe autorii ideilor, preșupunînd că apartenența lor este bi.ip cunoscută, ci le vom lua împreună, ca și cum ele ar putea aparține unul singur autor, într-un singur „glas” al generației că- reia ci au aparținut, aduse în actuali- tatea zilelor noastre ca un „strat al mumelor” din care cultura română se alcătuiește în vîrstcle ei istorice. în lumea aceasta, a epocii noastre, în c$re periferia este peste tot și centrul nică- ieri, ca o vreme în care umanitatea este amenințată mereu cu o Judecată din urmă pusă la calc de ceata de nomazi a războinicilor, se ivește un gînditor care la „periferia” Europei, în „răsări- tul" ei aruncă spre „centrul” ce este nicăieri, o uimitoare idee, care conver- tește negativul în pozitiv și îngrădirea omului în sursa lui de creație. El plea- că de departe, de Ia eșecul mai adînc al omului, de la conștiința faptului că. „ordinea” lumii fiind cca căutată de rațiune, în filosofiile noastre greșim ori de cîte ori nu gîndim sub semnul unei „căderi” dintr-o ordine. Conștiința că- derii dă înțelesul șl măreția omului într-o „verticalitate” a gîndirii, care-l pune în fața propriei limite, în răspun- sul pe care-l dă spiritul la întrebarea pusă dc un Fond anonim, recunoscînd omului putința de a cunoaște ordinea în care el se simte un „căzut”. înțelegerea faptului că nu sîntem în „ordine” tre- zește conștiința căderii: „Nu te înțe- leg, pare omul a spune Fondului ano- nim, dar nu încetez să-ți dau înțele- suri”. Acesta este omul cunoașterii, omul culturii și omul Istoriei, pentru filosoful care face din „mister” un ori- zont propriu modului omului de „a fi” in condiția spiritualității lui, creatoare de valori umane. Este viziunea „crea- ției” pe care filosoful român „răsări- tean”, în postularea unui „centru” de nicăieri, care este „lumea” însăși, o opune azi cititorului „apusean”, într-un ceas în care singura experiență meta- fizică Invocată de filosofi pare a fi „plictisul” șl „absurdul”. „Pentru mine, cultura este modul specific de a exista al omului în univers, spune gînditorul într-un Interviu ; este vorba de o mu- tațiune ontologică, care deosebește pe om de celelalte animale, și care e rezul- tatul eforturilor omului de a-și revela Misterul”. Teoria face deosebire între cultură și civilizație, problemă atît de discutată în epocă « „Cultura răspunde existenței umane întru mister și revela- re, iar civilizația răspunde existenței întru autoconservare și securitate. între ele nu există deosebiri de virstă biolo- gică, așa cum crede Spengler cînd afir- mă că orice cultură se transformă, îm- bătrînind, în civilizație, ci o deosebire profundă de, natură ontologică. Creația culturală este o plăsmuire a spiritului omenesc de natură metaforică, destinată adică să reveleze un mister prin mijloa- ce metaforice; șl ca atare poartă constitutiv o pecete stilistică”. Interlocutorul, ale cărui teze îi erau cunoscute filosofului din studiul „Fol- clorul ca Instrument de cunoaștere”. îi replică : „D-ta ești omul creator de cul- tură șl cel mai mare elogiu pe rare îl poți aduce unui om este această forță de creație. Am spus șl eu, de nenumă- rate ori șl în felurite chipuri, același lucru Cuvintele d-tale au însă altă greutate și de aceea mă bucur, știind că ele vor fi primite cu mai multă ușu- rință”. Teoria filosofului este una opti- mistă, despre rosturile creației cultu- rale, cu precizarea etnologului, cercetă- tor al mentalității societăților arhaice, care, observînd simbolismul organizat prin ritualuri în „sistem” și în „meta- fizică”, precizează: „Cultura începe prin a fi o prelungire a vieții, o promo- vare a principiilor creatoare șl vitale. Nicăieri nu apare oboseala, tristețea sau disperarea omului... Departe de a des- părți pe om de Natură, de a-l îzola în mijlocul Cosmosului, cultura solidari- zează pe om, în același timp, cu Viața și Eternitatea”. în generalizarea gînditorului care face teoria „vlrstelor adoptive”, defi- nind „copilăria” nu ca pe o etapă ne- cesară în lume spre „maturitate”, ci ca un stil interior al culturii folclorice, care se „monumentalizează” în cultura majoră, cultura, înțeleasă ca o filosof ie a vieții, înseamnă scopul cel mai nobil al omului: „Chiar și atunci cînd încear- că să se deslipească de viață, de istorie, și să se „mîntuiască”, să trăiască în „absolut”, chiar șî atunci creează cul- tură. Căci filosofiile, religiile, misticile umane, oricît de „absolută” ar fi expe- riența care le precede, sînt și ele creațit culturale, adică au caracter metaforic și participă la o matcă stilistică”. „Elogiul satului românesc”, pe această idee se constituie, pentru filosoful desti- nelor românești ale culturii și preciza- rea interlocutorului, in consonanță cU el, definește un anumit mod al cultură românești de a se monumentaliza în spiritul culturii universale; „De acced nu văd destinul României decît ca uh destin cultural, valorificînd adică exiși tența, „experiența românească”, prin creații spirituale. Dc forța creatoare a neamului nostru nu ne mai putem în- doi. în Spațiul mioritic d-ta ai încercat să găsești matca stilistică a acestor for^j țc creatoare. îți mărturisesc că eu sînt impresionat de omogenitatea lingvistică șl culturală a culturii românești, Iar pe de altă parte de obsesia universalului In cultura cărturărească românească. Mi se pare că realitățile acestea istorice ne indică precis drumul pe care il va urma cultura română modernă și pe care îl pot rezuma în două cuvinte : Omul Uni- versal ... De aceea astăzi, cind Europa occidentală este compusă din culturi majore și participă la „vîrsta adoptivă” a maturității, cred că noi, românii, avem misiunea de a crea un om uni- versal, altul decît cel întruchipat dc Grec*! sau Renaștere. Eu văd în „siste- mul” d-tale unul din semnele care ves- tesc acest „om universal” românesc .. Generalizarea se transformă într-un elogiu al gînditorului care, prin propria sa operă, oferă un model de creație mo- numentală, el fiind comparat cu cel ce l-au precedat în acest stil interior al lor, Cantcmir, Hasdcu, Eminescu: „De altfel, cum am spus-o de nenumărate ori, sînt convins că enciclopedismul șl universalismul sînt notele dominante ale structurii românești, ?i sînt bucuros să verific încă o dată această observa- ție a mea chiar în cazul d-tale: ppet, dramaturg, eseist, filosof. Dar în filo- sofic cite probleme al atacat: logică, teoria cunoașterii, teologie, morfologia culturii, metafizică .. O „metafizică a demonici” întemeiază așadar filosofia culturii în „sîstemnl" de gîndire al lui L. Blaga. și dacă el in- clude. cum s-a spus de cînd el a început a se constitui, șl zvîcniri poetice, aces- tea nu alterează cu nimic esența „Națio- nalistă” a construcției filosofice, ci doar aruncă peste „lutul pămîntesc” un „praf stelar”, care este semnul „creației”, un „orizont deschis” pentru o „cunoaștere." care face din obiectul său o fundamen- tală și permanentă „deschidere”. Eugen TODOR/1N Cu Elena Ștefoi ne aflăm în spațiul unui lirism al relativizărilor. „Nimic din ce e nobil, suav și dulce* nu rămîne în prima instanță a recunoașterii. Autoarea volumului Repetiție zilnică îndreaptă asupra lucrurilor o privire scormonitoare, ascuțită, căutind substraturile elementare, prozaice, instituind semnificațiile antilirlce ale acestora. Variantă acută a esteticii urîtului, o atare poezie se străduiește a dezafecta convențiile sentimentale șl mentale, în favoarea unei alte ontologii, erupînd în unghiul unei înțelegeri lipsite de orice complezență. O sistematică neîncredere biciuiește reprezentările curente, vino- vate de emfază. Abstracțiunile sînt compromise de concret, factorii inferiori, simpli, zăiărnicesc pro- cesele superioare, complexe i „Iată, se înghesuie nourii / în analize și Judecăți. / zornăie zăpușeala / (Itulnd / Ieșirea privighetorii / din ou. / peste pa- gina albă / se topesc / minuscule ghionturi eredi- tare // și lîngă tîmple / fără-ncetare / un urangutan jucăuș / sună din trîmbiță” (Tablou estival |II|). Din brutalizarea conceptelor fa naștere o proză Ironic-fabuloasă („Schițe și povestiri” se intitulează, pertinent, prima parte a culegerii), ce ni-1 amintește pe Hans Magnus Enzensberger Poeta minuiește o frază colocvial-narativă strinsă în sine, țepoasă cum nn arici. Deșeurile patetismelor amesteeîndu-se cu termenii familiari teroarea e acreditată la nivelul experienței lăuntrice proprii i „De jertfe și de prinoase / șl de marea înfricoșătoare / pentru iuți- mea / focului viitor / nici un ungher al meu / nu-și mal aduce aminte. / Doi sau ti ei martori / și o dac- tilografă începătoare 7 statornicesc fapte grozave / și nimeni nu moare de frică" (Tn locul unui poem de amor). Firește, obiectivul principal al înverșunării rămîne idilismul. Elena Ștefoi nu ostenește a-l buscula, a-l ridiculiza, a-l destrăma, cu toate prile- jurile scriiturii sale crispate, dezolate, lapidare, dar nelipsite de o energie mohorftă a defensivei. Alter- nativa la clișeul idilic nu e o violență dezlănțuită, vitală, ci grotescul, adică violența obosită, fanată, ce se ia în derîdere. Elocvente sînt micile șarje la adresa romantismului. Niște ambuscade ale poeticii, căci autoarea lovește scurt și sc retrage în grabă : „Caut peisaje / romantice foarte / dovezi de dra- RELATIVIZARE Șl AUTENTICITATE goste” (Primăvară in munți). Sau : «Neuroni și ispi- te / miorlăie peste munți / peste dealuri” (Ibidem). Sau : „Pasteluri fericite / Ar trebui sâ închipuie / Mîna mea dreaptă” (în vederea victoriei). Sau î „se vor destrăma / și zdrențele cețoasei copilării / și ideea / la sinul căreia / multă vreme am gîngurit” (Departe de tine). Nimic nu se pierde, totul se trans- formă. O lege a transformării materiei lirice prezi- dează aceste exerciții de descompunere, în așa fel îneît să apară o contrapondere pînă și la blamarea dulcelui sentiment. Căci spaima e, la rîndul său, relativizată. Departe de a se instala cu arme și ba- gaje în vidul creat, e respinsă prin minimalizare. Ludicul devine, în poetica Elenei Ștefoi, un instru- ment al exorcizării. Dacă poeta recunoaște cuminte că „diavolul mi-a plătit / și astăzi chiria” (Și nu mi-a fost dat), infernalul personaj nu e lăsat a se instăpîni, ci e combătut prin propriile-i mijloace, adică prin diableria limbajului ironic. Drept care stilul Elenei Ștefoi (o stratagema cu suport ideatic) ni sc relevă a fi cel al caricaturii (ne)declarate, grave. El măsoară distanța dintre retorica tenebros- mclodramaticâ, la modă în anii ’60 (Ion Alexandru, George Albolu, Gheorghe Pltuț), și densificarea aceluiași filon, intervenită între timp. Convulsiile micului infern personal al poetei se ascund sub o comedie a notației, deci sub o atitudine elaborata la maximum. Fără lamentații stridente, ființa ultra- ' giatâ se calmează amuzîndu-se trist de ea însăși; „Singurătatea trebuie înțărcată / degrabă” (Odă rolului dublu). Nu ne mai rămîne decît a consemna autorelativizarea poeziei. Nici aceasta nu se ia în serios, urmârindu-se pe sine de afară. Vedere din poem asupra poemului s-ar putea intitula o atare practică ambiguă a textului, plin ochi de conștiință, tatonîndu-șî, suav-cinic, iluzia : „Parabola dă precis / tîrcoale pădurii. Pieile lumii /desenează sub soare pilde, versete / și psalmi “ (Alt pastel fericit). Ori: „ca un șobolan hămesit / se strecoară comparația” (Resturi de propoziții). Ori: „deșertul se-ntinde / întîi peste hexametri / apoi peste fiecare oglindă / din casă” (Odă fostei iubiri). O asemenea relativi- zare obsesivă s-ar prezenta drept un deficit sau o malformație a spiritului, dacă n-ar include subiectul moral (autorul) și subiectul textual (creația), laolal- tă zbătîndu-se „în rîșnița mînioasă a nopții”. întru- cît cele două subiecte se solidarizează cu lumea re- valorizată, se sacrifică în actul demontării ei demis- tificatoarc, perspectiva oferă lirismului care o ilus- trează un gir al autenticității. Gheorghe GRIGURCU isile PISTOLI A retezată și alerti | mîinile reci Furnii ORIZONT Geo Gatetaru STEAUA TA, COPILĂRIE Mai știi cringul. unde mierla Se zidește-n veșnicie ? Duhul ierbii de te cheamă, Să-i răspunzi, copilărie ! Cînd mireasma dintr-o rază Peste muguri întîrzie, înf!orește-n ochiul verii Steaua ta. copilărie. Și cînd pruncii-și iasă dorul Să sc piardă. în cîmpie. Numai tu-i cunoști poteca. Numai tu. copilărie... PRIMĂVARA Vine cîmpul cu verdeață și ți sc răstoarnă-n față. Nu-i nici o minune, nu-i. floarca-n suflet să ți-o pui. fruntea-n soare s-o ridici, s-alergi după iepuri mici. să faci tumbe, să îți pară cum că ninge-ntîia oară cu lumină, ca-n poveste: Primăvara-ți dă de veste 1... CASA — COPILĂRIE Ei. dar iată și-o-ntrebarc : cine locuiește, oare. in căsuța minunată cu pereții ca de vată ? Or fi locuind bursucii, zănatecii și uitucii, ursul, iubitor dc ghindă, să deretice prin tindă ? Sau, la ceasuri le-amiezii, vin să se adape iezii la izvorul de afară, * să îi soarbă apa clară ? Vietăți, și mari și mici, trec adesea pe aici Ameliei și lui Geo-Mircea Voi. copii, știți ce mai este dincolo dc-orice poveste? E-o poveste mai frumoasă, cu o pajiște și-o casă. cu o vatră și-un pridvor și. pe-aproape, un izvor. și sc-opresc pe la chindie la Casa-Copilărie. Și mai vin să stea aici doi părinți și doi bunici și, cît e vecia-ntreagă. îi primește casa dragă, iar copiii și nepoții s-au mutat în ea cu toții.., IZVORUL De sub mușchiul verde, crud. Ai ieșit în lume. Numai șoapta ți-o aud. Fără grai și nume Umbra nopții te-a iscat? Sau o boare lină ? Ce ursită ți-a-nsemnat Drumul cu lumină ? Duhul undei ți-l petreci Pînă-n văi albastre, Luminînd tărîmuri rccl Pe sub timp și astre. Și renaști mai plin, mai pur. Dincolo-n cîmpie, înfrățindu-țe-n azur. Vis dc apă vie ... IONEL DUNEA : Vișinul lui Nichita Stănescu. Apăruse așa peste noapte. O noapte ca oricare alta In cit să fi fost 7 Două- zeci și unu. poate douăzeci și doi ale lunii. Nici nu mai țin minte. Nimic deosebit. întlmplătoi, mă împiedicasem prima. In timp ce-mi căutam, tatonînd cu piciorul, papucii M-a intrigat sen- zația de corp străin. — Hei, ai văzut ? Căscat, plictisit, ochii : „Ce, dragă 7“ — Asta. Iți indicam, cu degetul, mo- cheta. — Prostii. Mal bine lasă-mă să mai dorm. Te lăsam. Nu prea multă vreme. — Hei. Iți zgîlțîiam umărul. Totuși, cum e posibil 7 Te sculai indispus, Ignortnd întreba- rea. Abia de priveai Intr-acolo. Zăbo- veai, ca de obicei, îndelung, în bale. Și- roirea apei, perturbîndu-mi tihna. Mă culcușlsem la ioa. Vocea ta, posacă, penetilnd prin ușă : — Faci o cafea sau pko 7 Pun de cafea. Ca întotdeauna. Ca în treisute șaizeci și cinci de zile ori cinsprezece ani. Dimineți identice. Aștept să dea in clocot Zgribulită, pe cimentul rece i eu picioarele goale vî- rîte-n papuci. Ai băut-o dir me s. îmbrăclnd parde- siul. Potrivindu-ți, pe cap, pălăria. Să- rutul tău habitnal, poposindu-mi pe frunte. Conștiincioasă, întoreîndu-ți replica : Buzele țuguiate, atingîndu-țl. pripite, obrazul Percep, fugitiv, miro- sul de after-shave. Parcă ceva nou j o esență înviorătoare, dar șl un surplus greoi, dulceag O după-amiază întreagă am încercat să-1 elimin N-am reușit deși m-am străduit Procedee obișnuite: Deter- genți. Apă. Burete Perie Aspirator. Pentru un scurt interval, se estompea- ză. Pălește ca peste cîteva minute, să reapară Mai pregnant, sau doar mi se pare. De fapt, nu incomodează. Abia de se observă. Ajunge să-nalți puțin piciorul și-1 treci. Țopăim peste el de cîteva zile. Cînd mă împiedic, rîzi. Dacă te potic- nești. aplaud Nn omit *ă plasez, ageră, imputarea : — Vezi dacă nu pui mina ? Admiți Dai din cap. Promiți • — Uite mîine Știi cît sînt de ocu- pat ... în ultima vrem- intuiesc o schimba- re. E o senzație greu de motivat. Nu există indicii prea certe Nimic vizual ori palpabil. Clopoțeii subconștientului, avertizînd. Poate doar r neliniște supărătoare. Asaltîndu-mă. :n șicanante puseuri. O vagă stare de vomă Asociată, amețeala. Respirația amorțind, picioare. Mă ridic. Paș pun iiiCâpeiț iu fața ferestrei. Deschii - inspirații, profunde. Aerul zvîntîndu-mi sudoarea. B' tîmple Trece Mi-a trecut neavenită. Cred, ba nu ^înt sigdiâ-i să crească I Definindu-și Conturul. în ultimă instanță, Orice s-ar spune — e o te De o consistență ciudată. SU în aparență Po»oasă. Foarte în schimb. Nu izbuteso decît . sesc mocheta Cu o pulbere f cîteva ore bune de trudă Și traiectoria. E mult mai clștigat și în lungime. Conside spune — s-a stabilizat. Se proporții egale, sufrageria. De i corpurile A și B ale bibli două fotolii Lampadarul. M partea opusă, restul. Pianina. C și D. Extensibila. Secretalre-"J încă nu ești edificau. Lipse# zile. Aceleași deplasări de șit de trimestru. închideri, pendența sucursalei de cen impacientată teacția ta , Te-ai instalat în fotoliul dec padar. Filtrată, lumina, chipul. Obosit, firește. Opt ore Subțiat la față și nebărbicrlt Oi bun și te remontezi. Discutăm, cu voci plate, ln & — Cum a fost 7 - Bine. — Ce-ai văzut 7 L — Mai nimic. — Ai rezolvai totul 7 — Da, nici o problemă. — Vrei să mănînci ? L — Nu mi-e foame. î — Deschid televizorul 7 J — Eu mă cula. | Curios. Deși ai privit împrejuri pari intrigat. Nu ai nici o înt.rJ pus. Nici un cuvînt nici 3 remrl toate că vezi și ai cunoștință! I Poate că e numai impresia med să înfiez această supoziție. Te d dezinvoltură prin casă. Ocolești ■ nile. Nu te miri Nu-ți stă-n dd te incomodează Nu-1 găsești-1 dizgrațios, inestetic I Pentru tind nici nu există. L-ai asimilat Q datum. Parte integrantă din pei«J| știe de cîtă vrem? să fie acoloîj mai eu să-1 fi remarcat abia am cazul să-mi fao procese de con# De la „mea culpa* la „scuzați | vrut ?* Și dacă pînă la urmă, ti M-ai adu- gigant că- Ești incă Ușor, de- Via. mu Ieșit, melc de centimetru, uțl dintr-o parte Cel mai ades I (E o modali- ani ? Cu indu- nci 7 onversația). nDaH. 1 uitat să mai rîzi. irea. Incruntătura. Improbabil. Un trai Dărîmă-l I v. partea mea poate Khe, nu-ți dai sea- nal, absurd I wni voce. Un cimbru |!lnda-mi restituie o Pete roșietice. Pc k Reverberînd. aerul 0 flșie de soare •reastia închisă. O , debordînd, expkvi- pai frecvent, în cea- tul tău 1“ îți azvîrlu, bcuvlntatelor impon- Bîrlogul ! “ Im- L’cmphase c’cst des autre- (JEAN la sincerite PRCVOST) S-ar crede câ — notînd. transcriind impresii (senzații chiar), evitînd ideile, mulțumindu-se sâ consemneze contacte imediate și pasager® cu ambianța, oprindu-se la experiență (timp trăit) și ocolind reflecția (timp re-trăit) — Geor- ge Bacovia este un poet al celei mai de- săvîrșite imanențe. Dintr-un asemenea unghi interpretativ, unica transcenden- ță posibilă ar fi cea estetică (transcen- dența unui curent, a unei mode sau — mai subtil — a negării acestora) j „Exis- tă la Bacovia un satanism (cu punctul de plecare în Rollinat dar și în Edgar Poe), care e un sti. al pateticului, un romantism al lugubiulus compus ca o convenție literară, o dată pentru tot- deauna“ (G. Călinescu; (Alte repere: E. Lovinescu, M Petroveanu, Ov. S. Crohmălniceanu, N. Manolescu, G. Gri- gurcu, Dinu FlămL.d M Scarlat etc.). In rest, o lume fără mistei șl, în conse- cință, cu atît m-.i strivitoare și mai de- sesperantă Exaceibar» a suprafeței, a platitudinii și a stagnării. Autarhie mon- struoasă a referentului. . Așa să fie ? Numai atît ? Grei de admis. Căci o sea- mă de operatori textuali (a părea, în plan lexical ; ironia, în planul atitudinii etc.) avertizează necontenit că profun- zimea — în accepțiune (meta) fizică — există. Că. dincolo de enunț șl de sen- zorialitate, se desfășoară deplinătatea infinită a sensu’ul și a reacției spiritua- le. Un sens fără referent sau, mai exact. Un sens al cărui referent este o proiec- ție a eului, un construct al dorinței i „Carbonizate flori, noian de negru ... / Sicrie negre, arse, dc metal, / Vestmin- te funerare de mangal, / Negru profund, noian de negru. . // Vibrau scîntel de vis ... noian de negri# / Carbonizat, amorul fumeg? — / Pai fum de pene arse, și ploua... / Negru, numai noian de negru**. Un asemenea text, contraziclnd pers- pectiva comună asupra tranzitivității, nu trebuie citit însă nici în stricta Iul Jlteralitate. El evocă un concept ce transcende enunțurile, umplîndu-le de o stranie jubilație adoratoare Febrile, în- lănțuirile verbale nu fao decît să-și pro- iecteze discontinuitatea pe suprafața unui abis semantic. Pi im-planul are menirea de a semnala planurile se- cunde Vom remarca. înti-adevăr, că — de- parte de a fi o prezență masivă, un plin sieși suficient și stabil („l’existence est un olein que l’homme ne peut quitter* Or. acuitatea senzorială (dat al subiectului) nu tiebuie confundată cu masivitatea realului. Acesta din urmă este, dimpotrivă. friabil, traversat de nenumărate fisuii prir. care se revelează esența. Lucrurile se petrec aidoma în toate manifestările simbolizante j ima- nența ascunde ci, simultan revelează o transcendență. Atîta doar că la Ba- covia avem a face cu o transcendență extrem de originală foi p^ate de aceea în zarea grea de plumb / Ninge Sâ se vadă, în genere, rolul semio'.; |^——— ploii, al zăpezii, al corbului (Amun® iarnă), al valului onirio din Laca» etc. Pe de altă parte. în aștcptareil^M^ x • universul obiectual ș. elanul vMUfluf tZ-/' despre clasici GEORGE BACOVIA restrîng treptat, pînă la punctul nd ției definitive, ai sterilității, al ed librulul alb-negru i plumbul. Obstacol în calea cuprinderii integrale și imeu te a esenței (a nopții) este conștiin|| Ea se lasă înșelată de aparențele lus noase (în plan fizic și moral). Ea tai zie disoluția (m?i degrabă reintegram insului In matrice Ea îndepărtez ființa de esență, rătâcind-o în labirii tul palpabil. Ir fond, lumea nu e, pe tru Bacovia, decît locul (și clipa) de 1 tîlnire dintre bezna eternă (esențială) conștiința trecătoare („Un bec ago: zează, există, nu există. —•), dintre 5 gație și afirmație. Iar tensiunea texte este dată nu de regresiunea spre mit rai, ci de aspirația spre o transcendec rea ca o boltă H vibrînd luminoasa lega mint pașii cerc< pent fi ln lei izbit trup part tăzi, Cu i ibirc, în candori. t știut și-n lege. Arc uimit și-ntrrbâtor tenebroasă. Aspirație amară, fire#® contradictorie și. de a eea, mereu intaB® POEM Cre lăb Ași î De* oct z M- te, fie Tr; eu ca — J. P. Sartre), lealitatea se caracteri- zează, dimpotrivă prin instantaneitate și intermitență aidoma unei resuscitări debile și recurente, tn viziunea lui Ba- covia, lumea concretă nu există, ea pare a exista (sa se vadă frecvența acestui verb, de multe on element de legătură în metaforele roalescente, adi- că exact în puncteie de trecere de la real la imaginai i întreg pămîntul parc un mormînt; Venus plină de fiori, / Pare-o vie violetă eto.). Obiectul este numai ln măsura tn car»» pare a fi. Altfel spus, rnediui rămîne o simplă aparență, intens percepută tocmai fiind- că e percepută ca irita» e. cu oroare, cu ironie, tocmai fiindcă se dovedește o inutilă și lungă teorie, tocmai fiindcă blochează contactul nemijlocit cu esen- ța. Ironia este răspunsul eului clarvă- zător la zgomotoasa pretenție de a exis- ta în sine (și pentru sine) a ambianței i „Imensitate veșnicie. / Pe cînd eu tremur în delir, / Cu «e supremă ironie / Arăți în fund un cimitir I". greu sesizabila), cu o transcendență ne- gativă (a infernului,. Zeu. lui Bacovia • este întunericul. în prezența acestuia, reacția eului este o aneantizare lucidă, complet străină de abandonul »utha- nasic în informul materiei. Iată, așadar, cum ni se înfățișează ființa bacoviană : plăpîndă tresărire a conștiinței într-un uriaș recipient cosmic, căutînd, aștep- tînd, inventîns» mesagerii (semnele, semnalele) beznei eterna. Iar aceste semnale vin, toate (chiar frunzele : „Și frunzele cad ca un sinistru semn"), din mari depărtări spațiale sau mnemonice evocînd, aducînd ceva din negrul, din perfecțiune* întunecată a transcenden- ței i *Pllns de cobe pe la geamuri se opri, / Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat; / „I-auzi coibli'*, mi-am zis sin- gur ... și-am oftat, / Iar în zarea grea de plumb / Ninge gri // Ca și zarea, gîndul meu se înnegri... / Și de lume tot mai singur, mal barbar, — / Trist cu-o pană mătur vatra solitar... / Iar pretabilă. O disperar e neagră, absorbi» tă, similară — în metonimia abisali■ trăirilor — unei voluptăți satanice (da® eliberăm termenul „satanic* de concbl țiile sala estetice, improprii în cazul® față). I In fine, bezna pare a fi consubstaJ țială eului, în timp ce lumina rămJ o grefă tîrzie, abio asimilată. Ea ed| acceptată numai în manifestări parox® tice, ușor deviate (canicula devorator- L in amăgiri dc umbre, ic pe alei. de funigei. premoniție a descompunerii piricu care dai î vlagă e dumafai agă! eventual în metamorfozări radlcii dar mă întorc bătut, cvasi-antinomh e ! lumina violetă, mănătoare luni nii negre a gnostici™ a lui Nerval. Diirer sau Baudeiainl „Vine întuneric ul...“ au fost, pare™ ultimele cuvinte ale poetului. i George BacovU este — artistice# vorbind — cel mm demoniac dinte! scriitorii noștri Un demonism pasivi lipsit de emfază (fiindcă e completei mente nemimetic\ dar neînduplecati TALA trebuie să visez. A soarelui, Eugen DORCESCU ORIZONT ărația ițind >are. retezată și alertă. 0 mîinile reci. Furnlcăt ă ridic. Pași pnn încăpere. Opq ața ferestrei Deschid. Dauil irații profunde. Aerul proa tîndu-mi sudoarea. Brobonităl le Trece Mi-a trecut 0 iti enită. ed, ba nu ^înt sigură — a incw rească I Definind u-și proporț? urul. în ultimă instanță, finalii ? s-ar spune — e o temelie dc i consistență ciudată. Sfărîmlctaj carență Po-oasă. Foarte rezb :hlmb. Nu Izbutesc decît să i mocheta Cu o pulbere fină, a ore bune de trudă traiectoria. E mult mai pred rat și în lungime. Considerabil ® — s-a stabilizat. Segmente; >rțil egale, sufrageria. De o irile A și B ale bibliotecii fotolii Lampadarul. Măsuța, a opusă, restul. Pianina. Corp® ). Extensibila. Secretaire-ul bu ă nu ești edifica^. Lipsești de Aceleași deplasări de rutină: • trimestru. închideri. Balanță, înța sucursalei de centrală. A tentată reacția ta ai instalat în fotoliul de sub li Filtrată, lumina îndulci 1. Obosit.'firește. Opt ore de at la față și nebărbierit Un i te remontezi. cutăm, cu voci plate, în sui Cum a fost ? Bine. Ce-ai văzut ? Mai nimic. Ai rezolvat totul ? Da, nici o problemă. Zrei să mănînci ? 'Ju mi-e foame. Deschid televizorul ? 2u mă culo. ios. Deși ai privit împrejur -j ntrigat. Nu ai nici o întrebare! fici un cuvînt nici a remarcă,! că vezi și ai cunoștință ! te că e numai impresia mea! îna iez această supoziție. Te mintii ^oltură prin casă. Ocolești marț >Iu te miri Nu-ți stă-n drum. î omodeazâ. Nu-l găsești — odii țios. inestetic I Pentru tine, era u există. L-ai asimilat Ca î .. Parte integrantă din peisaj. Oi ? cîtă vremr să fie acolo ? Și a j să-1 fi remarcat abia acum...l să-mi fao procese de conștiinți „mea culpa* Ia „scuzați, nu a ‘ Și dacă pînă la urmă, e opa b ani 7 Cu indă- hd ? cțleșit M-ai adu- k mele gigant că- Biilia. Ești încă î^bția. Ușor, de- Itni de centimetru, dți’ dintr-o parte Kt Cel mai ades Ălri (E o modali- pasibil, îțj vez* de ale-tale. Uneori, mă cercetezi uimit Ca și cînd m-ai vedea pentru prima oaiâ. Ori ca și cum aș mai fi încă aici .. Ieri, pe cînd încă nu venisesi, l-am Izbit cu pumnii Picioarele. întregul trup. Mă dureau, fiecaie mădular, în parte. Nici măcar nu l-am clintit. As- tăzi, l-am măsurat Llpindu-mă de el. Cu reprimată repulsie Aproape ființă. Dinu DORINA ITUL CRÂNG : Tinerețe. iversația). „Da". Uitat să mai rîzi. w, Incruntătura. probabil. Un trai I Dărîmă-1 ! jirtea mea poate te. nu-ți dai soa- ței absurd I a voce. Un -.imbru sii-mi restituie o Fete roșletice. Pe ifeberînd, aerul 0 fișie de soare st!a închisă. O ferdind, explozi- I frecvent, in cea- tliuT Iți azvîrlu, ra Uniatelor irnpon- Blrlogul lu Im- Crește. Se-nalță. Se umflă. Palpită Se lăbărțează. Mi-a ajuns pînă la umăr. Așa ne-ai găsit. — Să-1 dărî... te-arn implorat. Nici o reacție. Nici un semn pozitiv. Decît o sclipire de ură. Străfulgerînd, în ochii tăi. Am avut impiesia M-am trezit din somn, te, udă. S-ar fi putut, fie rău. — Vreau să te ajut. — Nu poți. că m-ai chemat. Cămașa, în spa- s-ar putea să-ți am șoptit. Apropiat, distinct, glasul tău. Brațele atîrnînd grele, pe lîngă trup. Umerii dureroși, sub povara apăsării. Cu fața în pernă. înăbușind. Șuvoiul în- trebărilor întretăiate. Ar trebui să chem pe cineva I Pe cine ? Prieteni, rude vecini I Ce treabă au ei ? Și apoi, ce vor crede ? Ce ar putea să spună ? Văzîndu-1 ? Ce zvonuri vor lansa în eter ? Urmăresc, cu c curiozitate rece, zi dc zi, creșterea De-acum e foarte vizibilă. Chiar accelerată. Un experiment inte- resant. Eu, aici ; tu. dincolo Ne vedem. Ne auzim. Respirăm. Trăim Zidul are c transparență plăcuta. Al- ternîndu-și culorile. Rozaliu Albăstriu. Uneori, orange E foarte înalt. încă puțin și atinge tavanul Nu-mi displace. îl gă- sesc semeț și trufaș. "Te am surprins aseară privmdu-1 Mi-o părut că zîm- bești. Zimbeai ? E drept că mai plana o oarecare melancolie. Innobilîndu-ți trăsăturile. Dar, orice s-ar spune — era altceva. Nu m-ai observat Nici nu aveam intenția Mi-ai fi întors spatele, știu. Aș fi vrut, cu toate acestea, să-ți spun ceva. Un singur cuvînt, Roate. Să-1 aleg pe cel mai potrivit. Bun. blînd. Străpungînd zidăria. Nu l-am găsit M-a trezit o liniște grea, panicardă. Am privit, ca de fiecare dată, mai întîi, intr-acolo. Ajunsese pînă-n tavan. — Hei, am strigat, de astă dată înne- bunită de groază. Mai ești aici ? I îmi lipeam fruntea de suprafața rece, în dimineața asta are o transparență neobișnuit de sticloasă Și viorie. Irizînd în încăpere. Te zăresc. Iți deslușesc umerii aple- cați. Răsfoiești, invariabil, o carte. Te întorci. într-un tîrziu M-ai observat. Spui ceva Nu aud Doar privirea ta. Aproape străină. O zvîcnire de pleoape. Un gest nedefinit. O grimasă ironică. O fluturare de mînS. Atît In ultimele zile a început să se opa- cizeze. De la vioria, acum e un Indigo murdar, urît. CIteodată. mal transpari, printre pete de culoare. Pentru cîteva fracțiuni de secundă. Apoi, te pierd din vedere. Probabil, că va mai fi așa, O zi, două. Maximum, trei. După care n-am să te mai disting. Nu mă mai deranjează O spun, cu sinceritate Ba chiar mă grăbesc după amiezile. C-un so. de neliniște, să văd : mai există ? E tot acolo. Răsuflu ușurată. Zilnic, îl șterg de praf. îmi place să-i simt, sub apăsarea mîinii, netezimea alunecoasă. Culoarea frumoasa. Indigo. Reflectînd o lumină odihnitoare Aseară, l-am șters cu o cîrpă udă. Părea că-și mai pierdu- se o parte din luciu. Adesea, îl folosesc drept fundal. Pen- tru aranjamente florale. Se pot obține efecte nebănuite De un rafinament subtil. Fascinant. Galbene, freziile. Purpurii, trandafirii. Glaciali, crinii Dccupîndu-se, din cu- loarea întunecată. i f 9 • figurine Tradiție și contemporaneitate Gheorghe Jurcă intră, cu volumul său Amurg in pădurea dc carpeni (Editura Eminescu — 1987), între scriitorii albaiulieni, cu cinste, ocupîndu-și un loc al său, propriu. Povestitor, în linia tradiționaliștilor ardeleni, el îm- pletește motivele autohtone, arhaice, cu nota modernă a reporterului. Lumea satului de munte, de după război, arhetipală, cu structuri de basm și cu o mitologie sui generis, transpare dintr-o suită de povestiri în care se simte vitalitatea prozatorului, savoarea limbii, pitorescul imagini- lor. Ceea ce se impune în atari proze sînt figurile, patriar- hale, matricea satului, în care tradiția e stăpînă, legăturile morale inextricabile și acrul legendar care plutește dominator peste aceste straturi ale rusticității. Gheorghe Jurcă are simțul dramaticului, prin confruntarea dintre tradiție și con- temporaneitate, prin punerea în lumină a unor destine și trasee umane ce se definesc în istoria locului, în momentele de vîrf ale existenței lor (vezi Noaptea apelor, Rusalina, Amurg în pădurea dc carpeni). Firește că în acest prim volum de povestiri autorul alătură, acestor povestiri inspirate dintr-o tradiție a locurilor trăite și altele, de natură intimă, sau altele, inspirate din traseele biografice ale unor tineri eroi, prinși în vertijul activității și al unor trăiri erotice limită. In asemenea lucrări autorul se mișcă mal puțin lejer. Nu se mal simte ca acasă. Autenticul din adîncul frazei și al unei ideologii conținute nu se mul simte. El rămîne, adesea, la descrierea unor locuri și întîmplări cărora le lipsește suflul trăirii și al psihologiilor. Tenta reportericească ține povesti- rile la suprafața lucrurilor, fără ca ele să fie, totuși, banale sau de necitit. Corp aparte în volum fac scrisorile, jurnalul unei bătrîne profesoare, Laura Leterna. Biografia, momentele dramatice ale unei existențe anonime sînt trecute în pagini de finețe psihologică, cu eleganță de stil, și, mai ales, cu o surprinzătoare pătrundere a eternului feminin. Povestitor autentic, în linia prozatorilor ardeleni, de tip Agârbiceanu, Pavel Dan, în povestirile autohtonității și ale peisajului de munte, reporter al șantieriștilor, al peisajului social-uman modern, surprinzînd existențe anonime, cu un ochi atent și iubitor, seismograf al sentimentelor de iubire, înmugurite în sufletele tinerilor săi eroi, prozator de vîrtoasă substanță epică, dar și analist subtil al unor stări tensionale sufletești, Gheorghe Jurcă își înscrie, cu acest volum, un posibil traseu existențial și de prozator, între confrații săi din Alba lulia, zonă umană atît de interesantă și de o reală au- tenticitate. Ion ARIEȘANU pretexte Mici suvenir! din teatru grea de plumb / Ninge gri*. I ă, în genere, rolul semiotic al ’ upezii, al corbului (Amurg dc valului oniric din Lacustră alta parte, în așteptarea lor. obiectual ș. elanul vital se ’eptat, pînă la punctul nega- tive. ai sterilității, al echl* i b-negru i plumbul. Obstacolul i aprinderii integrale și imedia- tei (a nopții) este conștiința. înșelată de aparențele lumi- । plan fizic și moral). Ea Intlr- ia (mei degrabă reintegrarea) t i matrice îndepărtează esență, rătăcind-o în labirin* i il Îr fond, lumea nu e, pen- a. decît locul (și clipa) de în- ;re bezna eternă (esențială) și trecătoare („Un bec agoni- ! tă, no există, —“), dintre ne- 1 rmațic. Iar tensiunea textului iu de regresiunea spre mine- spirația spre o transcendență Aspirație amară, firește, rie și. de a eea, mereu inter- ) disperare neagră, absorban* i — in metonimia abisală a unei voluptăți satanice (dacă •rmenul „satanic" de conota- ,tetice, improprii in cazul dc Trăind între pămînt și întrebare, eu mor năseîndu-mă ca să mă nasc murind. 1N APUSENI artin IRE i ca 0 boltă iftrînd t fft. in candori. |8it fi-n lege. rr simit șbntrcbător In poem imăgiri do umbre, pe alei. în Apuseni carăle tancului SUFLETUL PIETREI se dedică Mihaelei Semeni prea mult, prea mult cu o făptură istovită dc lumina din mai ca să nu te întreb ne-ncetat dc nu sîngeri cînd îți amintești cum era cînd erai. Geamăt de dragoste, izbind dureros, te caut, cu toată cenușa din tine, atunci cînd. sătul de știut și prisos, aleg pribegia-n himere depline. Te sinit între avînt și irosire, iubire risipită între da și nu. Te-am așteptat în lumi de dincolo de fire crezînd că sîntem noi, dar n-ai fost tu. Constantin pornesc. In seara La orele Cîntecul înțelept, Se-aude. această de lumină cc vin spre noapte Iui, nepribeag. SĂRUT MÎNA, MAMA Sărut mîna, mamă, Fierbințeala de pe spatele tatălui meu Este în palmele talc crăpate dc pămînturi ; Te întreb acum, cînd stai jos pe treapta casei: — Ce mai faci ? — Mulțumesc de întrebare, fiule, Trăiesc. Și traiul ei, văd, este un arc boltit Ca o aureolă geometrizată De o seceră, dc o ștergură, dc o lacrimă Sărut mina mamă. jezna pare a fi consubstan- în timp ce lumina rămîne de. abia asimilată. Ea este umai în manifestări paroxis* eviate (canicula devoratoare, a descompunerii pirice), n metamorfozări radicale, imite i lumina violetă, ase* lum nii negre a gnosticilor, il. Durer sau Baudelaire. ericul..au fost, pare-se, /inte ale poetului. îacovjt este — artisticește cel mai demoniac dintre ștri Un demonism pasiv, ifază (fiindcă e complcta- metic'\ dar neînduplecat. lonlgci. on dai iîlagă Idumalai mă întorc bătut. PETALA trebuie să visez, marelui, Dehelean PATRIA ESTE ÎNCEPUTUL PĂMÎNTULUI Patria este începutul pămîntului. Și aici la începutul pămîntului Vulturii se înalță pe verticală O URIAȘA LUMINA O uriașă lumină Este integrarea în tot — Adîncul imaculat al stelelor cerului meu. Și lumina tulburătoare a cartierului meu, Un oraș extins la un spațiu nelimitat; și patria, de sub privirile mele. Este o integrare în tot — O uriașă lumină. La începutul pămîntului în fiecare vară Imi asediez conștiința cu amintiri, La începutul pămîntului în fiecare zi îmi socotesc faptele Ascultîndu-vă inimile Cum ele înseși Mă ascultă pe mine. Dănțuitor pe frînghii și păpușar vestit, Cu zările pe umăr și vîntul dc căpăstru... (Al. Phllippide, Popas) Cind, prin noiembrie ’72 (proaspăt lăsat la vatră, ca Turbincă, după o concentrare, prin preajmă, de o lună), prietenul meu de teatru. Emil Reus, îmi sugera (imperativ I) dramatizarea — cauza căreia, ocazională, e el, și va rămîne — a povestirii lui Ion Creangă (pe care,-n imediata lui prezență, am iStovit-o în vreo șase săptămîni), n-aș fi crezut că ea avea, odată, să fie pusă-n scenă la „Păpuși". Drept care, cînd — la injoncțiunea (afabilă !) a lui Ilie Gyurcsik de-a converti-o într-un Fuppcnspiej — am acceptat (din pură amiciție), nu am făcut-o fără scepticism. O atitudine de care, de altminteri, nu m-am dezis decît, cu greu, treptat. Eram în parte circum- spect, în parte tot mai intrigat de cele cîteva soluții (regizo- rale, de decor, ș.c.l.) ce (mi) se propuneau, nu fără rîvnă, de către inșii unui teatru-altfel, — pe care, din păcate,-1 cunos- cusem, pînă atunci, ca simplu spectator. Nu ignoram — ei, da! —, din intuiție, că păpușarii (și păpușăria) dispun de niște posibilități, la care teatrul celălalt nici nu visează, — ca, între altele, să realizeze strictamente controversabilul Verfremdungseffekt (al lui B. B.); tot astfel cum nu voi fi fost, nici eu, niznai de mascarlîcul și „guignol“-ul cutăror snoave ale lui Ion Creangă. — Eram, în fond, cu voia criticii au făr* de, eu însumi — în eseuri, nu doar în poezie — un soi de scamator, un homo ludens! Dar socotelile acestea, de acasă, se băteau cap în cap cu celelalte, sporindu-mi dubiile și anxietatea... Fantoșele (Krisztinei Ivănescu) au acționat, cele dintîi, asupră-mi aidoma unui calmant i fantomele-mi erau, în fine, vii; aveau fizionomie (și, dar, identitate), ca și un soi de carne subiacentă insesizabilului „corp astral" al lor I Am asistat, apoi, la repetiții ; la nu prea multe, totuși, — din discreție —, silindu-mă, precît posibil, să nu-i importunez, eu-ăla, pe companionii scenei noastre. (Căci scena, pe măsură ce simți scăpîndu-ți piesa, nemaiaparțlnîndu-ți, începe să de- vină, abia atunci, a ta !) Puteam scruta — prin ei —, cu ochiul liber, cealaltă față, invizibilă, a Lunei; eram — prin ei —, și eu, un demiurg: „atoatele" cutărei lumi (friabilă, ce-i dreptul, și, poate, iluzorie ; nu mai puțin miraculoasă, însă), — pentru integritatea căreia, fragilă (ca a castelelor din cărți de joc), pentru al cărei echilibru, instabil, nu-mi rămînea decît să ... tremur (la premieră). Am fost, și eu, un „păpușar vestit" ! Și, singur, tracul va fi vrut ca, din prosceniu, să nu declam — cu plecăciune și pînă a nu bate gongul —, ca pe-o captație a benevolenței, aceste stihuri (â la lenăchiță), improvizate în ajun: Pînă la ultima perdea, De-ați sta și ca pe ace, Siliți-vă a nc vedea. Sau faceți cum vă place ! Șerban FOARȚA Eugen DORCESCU ORIZONT -------- In oglinda culturii Uine-l cunoaște pe Gheorghe Zinces- cu își dă seama că un profil nu i-ar fi suficient decît dacă s-ar grava cu o tra- dițională întreită față, pentru că auto- rului reșițean nu-i convine unilaterali- tatea. El e inginer și scrie literatură, e inventator șl face sport vrea să știe șl să stăpînească tot și turbina, și mitolo- gia, și canotajul, și literatura rusă, și cît de multe orizonturi științifico-artis- ticet iar. dacă ar fi posibil, acestea toa- te, și altele pe deasupra, le-ar asuma Intr-o construcție literară polifonică, savant aranjată în sunete și înțelesuri. Ambiția lui ar fi să construiască labirin- tul subteran al piramidelor sau cata- combele paralele vastului labirint al Literaturii. Ceea ce obligă, evident, lec- torul la atente decantări intelectuale, chiar și la un prim contact cu stratul aparent vetust al baladescului sau al sonorităților de împrumut Prima carte de poezie (Tara de foc, întîmplări și prundișuri, Editura Eminescu. 1981) deschide o variantă a mitului lui Orfeu și Euridice, atît prin traseul epic — de subtext — al unei călătjrii inițiatice In tărîmul de dincolo, al morții și al mis- terului, cît și prin propunerea de dia- log, în registru erotic, dar nu mai puțin prin fervoarea căutării sau a melanco- liei, iar, în ultimă instanță, prin pre- ponderența clntărli Al doilea volum — spie deosebire de lumina primei cărți — e al apei, tot o călătorie în fond, tot o nostalgie ; mai feminină acum, mai evident fluidă. Dc fapt, în ciuda aparențelor — sau poate tocmai datorită jocului lor subtil cu esențele —, poetul se dovedește un sen- timental, fragilă ființă barocă, aspirînd la certitudini, dar, deocamdată, osci- Und între fum și nisip, între metamor- foză și încremenire. Intre fluiditatea apei șl oglinda rece înghețată. Un motiv specific baroc îl reprezintă chiar apele, în unduirea lor fugară, în etern schimbătorul lor destin. Un com- plex repertoriu acvatic e regizat In pla- nul aparenței, ca decor, dar resimțit în planul de profunzime ca dualitate frig- intimitate, ca muzicală mobilitate, ca meditație la instabilitatea lumii Pînă și nestatornicia versurilor se adună în același punct Pînă șl preferința poetu- lui pentru cuvinte plurlsllablce șl rit- MISIUNE POETICĂ La data cînd debuta cu adevărat edi- torial (1974, un an după apariția în vo- lumul colectiv Uneori zborul al Editurii Facla), Olga Neagu înfrunta, cum s-ar spune, un moment poetic deosebit și reușea să-și impună volumul In fața unor lecturi îndeobște exigente, chiar REȘIȚENI uniri ample, multiplicate. Dar tocmai de aici se nas-a cîteva poeme de largă res- pirație. Inelfrînd realul șl celebrtnd germinația, deschizînd Sonorități cuprin- zătoare spre amintitul labirintic traseu, adesea prin armonioase ritmuri dacti- lice, sugertnd infinitul. Poetul transferă lirismul în proză (Arșița amiezii, „Facla*, 1981). iar proza- torul dă poeziei ritm constructiv. In ambele ipostaze, o vizibilă foame a culturalului creează structuri imprevi- zibil baroce, deschizînd însă perspecti- va multiplicării, a devenirii. Scriitorul se caută încă, temător și sigur, în oglin- da culturii. Gheorghe JURMA zgîrcite cu laudele. Asocierea, făcută atunci, era de bun augur, Ana Blan- dlana părînd să „străjuiască* drumul poetic al Olgăi Neagu. Citit acum, vo- lumul de debut (Ceea ce se poate fi ceea ce nu se poate imagina. Albatros) aduce date noi dacă ne referim la una din lecturile critice de curînd apărute (Eugen Simion despre Ana Blandiana). Olga Neagu nu are, la debut deci, sua- vitățile și candorile poete! „născute un- deva în Transilvania*, ea nu se sfiește să atace tema eroticului, dimpotrivă, aceasta îi tutelează versul, Ii subminea- ză, aș zice, „adolescentinul* vîrstel, im- punînd „îndrăzneala** apariției, în pa- le ta culorilor altfel reci (alb-zăj fumuriu, argint-argint bătrtn), a lui, slngeriului („sînge greu, nestâvli^ „O, și ce-au mai sîngerat de ciuda,.’ „Un sînge-șarpe cerc-o altă vâri Iubitul meu închis între oglinzi"), tot la debut. ?e creionau teme pe le va exploata poeta în volumul tor: timpul-trecerea, dincolo-ul, dar. ales, cuvîntul, rostul și pe-tre și a poetului („Mă descompun cu care / cuvînt pe care-l rostesc II veți vedea cu proprii voștri ochi I mă descompun / pînă la ultima Jittt gelatinoasă, transparentă șl ea..T Volumul al doilea, la zece ani de debut, însemna o racordare „din la, mai degrabă, „atitudinea* poetici deceniului, fără să părăsească Insă nele prime ale poeziei proprii ( aceasta / mă descompune în c ar fi una dintre expresiile acestor ne, cu o nuanțare care vădește Inșii centuarea tensiunii — șî — existai le: .sînt dresorul sfișiat de colții / Id Iul preferat / Am sacrificat totul /■ jocul vieții / să pot rămîne cu ea U Și iată-mă jerpelit / dormind sub cuvintelor*). Chiar dacă Mandat aducerea zăpezii (titlul celui de-al d lea volum), poezia de a^um nu-și mă, nici ea, candoarea, ci „desene; peisaje aproape crude poetul pârli cel menit să le cînte-plîngă cu nostalj copilăriei șl „îngrijorarea* vîrsteli Iubirii îi sînt rezervate drepturi „rial tite" în fața unei misiuni poetice adJ Am spune, deci. câ. fără a fi în J»| tașamentele* cunoscut-recunoscute ■ „generațiilor*. Olga Neagu este o cwl știință poetică maturizată, jucind (bl mos) claviatura gravității și a deUșla în și față de cu vin tul-viață. Ada D. CRUCEAM Etapele scriitorului Poetul și reporterul Lumina magică a numirii Doctor în filologie. Marcu Mihail Deleanu nu are nimic din scorțoșcnla titlului. Afabil. întreprin- zător șl modest, el e permanent implicat în viața spirituală reșițeană. Urmărind motivul literar al pămîntului și procedeele specifice de întruchipare a lui în opere aparținînd prozei ardelene, Glasul pămîntului („Facla*, 1981), cartea sa de debut, este un volum de stilistică bine blindat teoretic și avînd cadența gravă a scrierilor profesorale. Pe lingă stă- plnirea autoritară a uneltelor analitice, temeinicia studiului vine și din lectura fină, deosebit de migă- loasă, a textelor, deconspirînd intenția autorului de a surprinde „mecanismele" secrete ale prozei Dacă peste Acvariu pe nisip („Facla*, 1983) pu- tem trece cu destulă ușurință, unele proze scurte de aici respirînd încă aerul clișeului, romanele Baraj („Dacia". 1985) și Zodia berbecului („Dacia*, 1987), impun un prozator valoros. Raliat la noile modalități expresive ale prozei. Baraj nu are nimic din atmosfe- ra cam prețioasă a experimentului Cartea sa nu este nici un moment o „kilowațiadă*, d o mărturie vie despre bucuriile și patimile textului, despre felul In care romanul și metaromanul valsează amețitor. Autorul Barajului devine propriul său personaj, iar acțiunea volumului înseamnă mai ales felul în care acesta se scrie. Amestecînd cu price- pere diversele registre ale limbajului (argotic, popular, semidoct), se obține un roman spumos, care arată ce baraj trebuie să ridice autorul In fața multiplelor întruchipări ale vieții pentru a acumula și stăpîni apele semnificative ale textului Programul epic este continuat cu Zodia ber- becului, la același nivel estetic. Pe un fundal zootehnic, stăpînit co surprinzătoare siguranță, Marcu Mihail Deleano împletește metaromanul cu romanul politic și cel de dragoste, totul dominat de aceeași mare plăcere a limbajului. Subjugat de fi- gura spiritului creator, prozatorul insistă și de data aceasta asupra unui personaj-scriitor, crelnd un ro- man paralel, cu personaje de „gradul doi*, cu un subtil dialog între ficțiuni Spărgînd (sau ui tind) celebra oglindă stendha- liană. Marcu Mihail Deleanu mizează pe virtuțile obiectivului cinematografic și ale benzii de magne- tofon care înregistrează totul, fără prejudecăți de ultraj In încercarea de „a face ca romanul să dis- pară ca ficțiune $> să se transforme tn viață vie*. Etichetat printre debutanții de ultimă oră ai Reșiței literare, Nicolae Sîrbu este, de fapt, nu doar autorul unei cărți de reportaj (înscrise, la rîndu-i, unui șir de cărți dedicate centrului minier Anina), cl un destin literar complex, purtînd o mantie ori- ginală și patetică. A debutat liric, dc timpuriu, ca un bard romantic, cu texte aliniate la efervescența creatoare a grupării revistei clujene „Echinox*. S-a format în atmosfera străfulgerată de metafore a acestei temerare grupări, cutezind un ton inflexio- nat de trăiri și experiențe lirice decisive. Ce a în- credințat tiparului din producția sa poetică de-nceput (am avut privilegiul să consult un volum destul de mare de texte publicate de Nicolae Sîrbu în timp) nl-l înfățișează drept un căutător de esențe preocupat de „lumina dinlăuntru*. Atras irezistibil de perpetua sete de real, își asumă cu demnitate condiția de publicist și reporter (e de altfel unul din condeiele redutabile ale ziaru- lui „Flamura*), fără a-și trăda insă eul liric. „Poe- tul este un elegiac, însă mult introvertit* — II carac- teriza criticul Mircea Martin („Semenicul*, octom- brie 1975). Mereu în căutarea unei formule care să-l reprezinte pe deplin, poetul încearcă instituirea unei viziuni noi, memorabile, asupra umanității Reșiței: „Pentru mulți sîntem încă / Niște furnici înroșite pe-un talger de zgură / Care stoarcem din miezul sudorii / Numai fărlma ce-o ducem la gură. Cartea sa de reportaje Aurul din aripi (Editura Facla, 1986) a prilejuit o dezbatere în paginile revistei „Orizont4 (nr. 52/1986), fiind analizată In chip complex, ia multiple nivele ale lecturii. Aprecieri interesante și pertinente privesc valoarea cărții, metamorfozele pe care le trăiește aici reportajul, ca un gen proteic, deschis viziunilor și strategiilor lirice și narative inedite. Prin această carte, Nicolae Sîrbu a devenit unui dintre valoroșii reporteri ai acestui colț de țară. Un reporter fre- netic și entuziast, dublat permanent de un poet așteaptă de mult timpul kairotic al împlinirii, o mai dreaptă așezare a imaginarului ființei sale Intr-o carte a vocalelor rostite vertical Sosit In spațiul poetic din tumultul aprins al Combinatului siderurgic reșițean. Nicolae Irimia își înfiripă rostirea sub semnul (magic, tn străvechlme) | al chemării lumilor ascunse prin numire. Tulburai de numire străbate poetul (debutant în volumul co- lectiv Ofrandă vocalei, „Facla*, 1979) văzduhul unor așteptări difuze („Zborul de pasăre, gîndul/ Abur ce-și caută alt singe /Fiecare lucru pc care-l numesc / Nepămîntean mă atinge.*). Scrisul însuși îi dă senzația unei vinovății ce trece, „viscol al- bastru*. „de la unul la celălalt*. II In placheta Anotimp natal („Facla*. 1981) se In- sinuează, sub învelișul unei retorici riguroase, o j spaimă existențială venită de nicăieri și o stare de „prea tîrziu*, străfulgeiată Insă, de lumina blîndâ I de pc dealurile Oraviței. Salvat dintr-un tărîm al sfișierii (între sine șl sine mal există altcineva! poetul regăsește, în placheta Albastru de ochii tăi | miracolul clipei. Lucrurile își recapătă „sufletul" și. „pe lingă toate acestea / Mat vii și tu / Ca o ne- liniște tînără*. Poezia interoghează mai puțin și descoperă mai mult în structurile poetice ale realu- lui. Mai largă devine, aici, libertatea formei, mal insolită asociația de Ideî. mal clar conturată ima- gistica. Dacă, în Anotimp natal, poetul însuși se risipea printre lucruri, în căutarea unei mereu pierdute consistențe a imaginii, acum lumea își recapătă organicitatea, cîștigînd, simultan, o acută percepție a absenței. („Oh, tu nu ești iubita mea / Ești numai o lacrimă vrăjită / A toamnei / Care îmi pune în primejdie fîntlnile.. .*). I Nicolae Irimia aie o mai vioaie respirație poe- tică. iar versurile lui conțin o binevenită infuzie de lumină. Orfevrul lucrează în filigran la pîlpîirea propriilor incertitudini, transformate, prin modestie și disciplină interioară. în imagini retușate ale me- reu trecutelor viscole. Starea poetică începe să fie controlată atent de o rațiune ordonatoare, suficient de fluidă pentru a prefira limpezimea unei noi dimineți. Un actor este un o ccl puțin de două ori ghe Leahu. Regăsesc fi terviu. îmi amintește noscut. ce-am vorbit, plări, unele curioase, 1 tența, de vreun deceni Încoace. Cred că a rei cîteva capitole esenția vieții de actor, să-șl pe ambele părți ale r ma oară l-am văzut j s-a părut extraordinar să țin minte că un acti ghe Leahu era Esop. î: la care a meritat să f prieten m-a condus la hu : nu se demachiase, „nu ieșise din persona In piele*, cum ar fl ; rescu. I-am pus în mîr trandafiri albi. Esop a un zlmbct studiat • timp. lanke. Ion Nebi tnan. Bâranger. Prospe nu eram în preajma fost Prospero), Gropar alții... • Gh. Leahu desăvlrșit Te poftește Că n-ar avea bucurie să-i calci pragul, se ir duci cu sănătatea, c< Respectă o regujă in te fost, cindva, de con Multe lucruri plăcute șit din modă t amfitr criticului de teatru d spectacolul, sau actor admisă poeților debut dintre regizor și inter] regizori... • Odaia u tă actonil postura dc trează în fotografii, ci valoare sentimentală. Dea meandrelor unei toarsă asupra ei însăși adună faptele în folos zile făcute pentru uit: să crezi cîți oameni d a cunoscut îndcaproa^ tle monștrilor sacri, i critici, dramaturgi, s- amintirea, desigur, re; tațiile clipei. Dacă c oaspeții veniți să-l cu să se achite, vizitîndu teres imediat), Gh. „sacul ccl plin*. Odăi, vestirile sînt așa cum nor povestiri să fie : i cuțit a vieții, cu per; ce ar trebui memora bizari și întîmplări in ghe Leahu a fost din de Stat din Timișoan cind se puteau cumpă la Operă numai dacă Teatru. Pe urmă, dir ani. directoratul Teatr țional marca o altă cp timp, actorul n-a mai trebare cum curg sap anotimpurile unui ac parte de scenă. Un d și încă ni.ște ani. Ce i dispar din calendar în [ tare seară cu teatrul ghe Leahu știe că „a , ori* nu este o expres Destinul actorului nu Ceară prețul, victimei torul rămîne ceea ce dintotdeauna. pentru ținui* pe care îl ada' •șn-zis înaintată, un s | poate fi de neînlocuit. o ardere pentru ideea tei teatrului. A 1 Dorin MURARIU losif IMBRI Radu CIOBOTEA Ion Nebunul. Prosper gostit de lumea scenei cîteva dintre cele ma sc. pentru valorile ui tnnnității. A cunosct nor, i-a oferit șansele ORIZONT □r altfel reci (alb-zăpadț •gint-argint bătrîn), a roșu» ilui („sînge greu, nestăvilit*, i mai sîngerat de ciudă.. • șarpe cere-o altă vară i, 1 închis între oglinzi*). Și, t, se creionau teme pe care ita poeta în volumul urmă* irecerea, dlncolo-ul, dar. mai ul. rostul și pe-trecerea Iui li („Mă descompun cu fic- nt pe care-l rostesc // Și ■u proprii voștri ochi / cum •un / pînă la ultima literă/ transparenta și ea . ..*). 11 doilea, la zece ani de la ina o racordare ndin mers* •abă, „atitudinea” poetică a ără să părăsească însă filoa- ale poeziei proprii („Poezia ă descompu ie in cuvinte* itre expresiile acestor filoa- nțare care vădește însă ac- nsîunil — și — existenția- >orul sfișiat de colții / leu- / Am sacrificat totul / în / să pot rămîne cu ea // •rpelit / dormind sub podul Chiar dacă Mandat pentru iezii (titlul celui de-al doi- poezia de acum nu-și asu- candoarea, ci „desenează* >ape crude poetul părînfl le cînte-plingă cu nostalgia I „îngrijorarea* vîrstelor. t rezervate drepturi „ciun- □nei misiuni poetice acute. ded. că, fără a fi în „de- I cunoscut-recunoscute ale I . Olga Neagu este o con- 1 ă maturizată, jucînd (fril- ira gravității și a detașării ] 'U vîntul-viață. Actorul miniaturi Ada D. CRUCEANU Ha actor este un om caie trăiește lin puțin de două ori —spune Gheor- ||!iâ Leahu. Regăsesc fraza într-un in- Bsviu. Îmi amintește cum l-am cu- Iixut, ce-am vorbit, prin ce întîm- “ri, unde curioase, l-a condus exis- -4a, de vreun deceniu șl jumătate I toace. Cred că a reușit să parcurgă &va capitole esențiale din romanul reții de actor, să-și Imprime silueta K ambele părți ale medaliei. • Pri- w oară l-am văzut jucînd Esop. Mi K părut extraordinar. M-am hotărlt al țin minte că un actor numit Ghcor- Leahu era Esop, într-un spectacol ‘ li care a meritat să fiu de față. Un frieten m-a condus la cabina lui Lea- hii: no se demachiase, era încă Esop, ieșise din personaj, ca să-și intre b piele", cum ar fl spus Marin So- M Hm pus în mînă un buchet de mndaliri albi. Esop a mulțumit. Cu a rimbet studiat • A fost, apoi, în Irp, lanke, Ion Nebunul, Willy Lo- n, Bdranger, Prospero (ce eram în preajma scenei I Prospero), Groparul. Și i... • Gh. Leahu e un păcat că unde a alții, și amfitrion nagica mm n tumultul aprins al ean. Nicolae Irimia își magic, fn străvechime) prin numire. Tulburat îbutant în volumul co- da*, 1979) văzduhul j! de pasăre, gîndul / 'ieca^e lucru pe care-l itinge.*). Scrisul însuși i ce trece, „viscol al- • • il („Facla*, 1981) se in- retorlci riguroase, o nicăieri și o stare de isă. de lumina blîndă vat dintr-un tărîm al na! există altcineva), Albastru de ochii tăi, recapătă „sufletul* și, vil șl tu / Ca o ne- oghează mai puțin șl rile poetice ale realu- ibertatea formei, mal I dar conturată Ima- i oetul însuși se risipea unei mereu pierdute lumea își recapătă an. o acută percepție >ita mea / Ești numai , / Care imi pune tn /ioaie respirație poc- bi ne venită infuzie de filigran la pîlpîirea rmate, prin modestie ?ini retușate ale me- x>etică începe să fie rdonatoare, suficient npezimea unei noi du CIOBOTEA ■ kddrșit. Te poftește acasă, do par- ■do-ar avea bucurie mai mare decît localei pragul, se interesează cum o Itei cu sănătatea, ce ai mal scris. mejpecLi o regujă interioară, ce a și ■ tat, cîndva, dc conduită curentă. ■Mie lucruri plăcute și firești au ie- | lit din modă i amfitrionatul, bucuria ■ti&ulul de teatru de * descoperi Bpectacolul, sau actorul, cu inocența ■ dmisă poeților debutanți. prietenia ■ Intre regizor și interpreți dintre doi IKbori... • Odaia unde I.și exersea- | d actorul postura de ins sociabil păs- I tari In fotografii, cărți, obiecte ca I ntoare sentimentală, reviste, imagi- I tei meandrelor unei vieți mereu în- Itoarsa asupra ei însăși. Sînt zile care II adună faptele în folosul memoriei și | iile făcute pentru uitare. Nu-ți vine I â crezi cîți oameni de teatru celebri 11 cunoscut îndeaproape, cîte „ziceri*. ] te monștrilor sacri, actori, regizori, I critici, dramaturgi, s-au întipărit în I amintirea, desigur, rezistentă la inci- I Uțiile clipei. Dacă dorește (pentru II opeții veniți să-1 cunoască, nu doar | U se achite, vizitîndu-1. de vreun in- ii tas imediat). Gh. Leahu desface | ,wul cel plin“. Odaia se animă. Po- I feliile sînt așa cum le stă bine u- I rar povestiri să fie: pe muchia dc I atit a vieții, cu personaje și replici I tt ar trebui memorate, cu oameni | Unri și întîmplări insolite. • Gheor- | fbe Leahu a fost directorul Teatrului | ie Stat din Timișoara, în niște tnl 11 rid se puteau cumpăra două bilete | h Operă numai dacă luai șl două la I teatru. Pe urmă, după cincisprezece | M directoratul Teatrului devenit Na- I țaul marca o altă epocă. • De la an 11 tmp. actorul n-a mai ju 'at. E o în- I trebare cum curg săptămînile, lunile, ||«rtinipurile unui actor cu har de- Ijarte de scenă. Un deceniu întreg — | h foca niște ani. Ce începe după ce I dispar din calendar întîlnirlle dc fie- pre seară cu teatrul?... • Gheor- i |he Leahu știe că „a trăi de două fri‘ nu este o expresie convențională. 11 Destinul actorului nu încetează să-șl ceară prețul, victimele, bucuria, tc- I trai rămîne ceea ce a învățat să fie |[ (întotdeauna, pentru totdeauna. „Pu- Ijfonr pe care îl adaugă, la o vîrstă i ; $ înaintată, un slujitor al scenei { ite fi de neînlocuit. Poaxe constitui o ardere pentru ideea și adevărul ar- r tei teatrului. • A fost Esop. lanke, Iea Nebunul. Prospero.. S-a îndră- |osUt de lumea scenei și a pledat, în ti^va dintre cele mai frumoase ple- te pentru valorile universale ale u- Banltățil. A cunoscut șl textul mî- nor, i-a oferit șansele ce i se cnve- cîteva imagini, pentru mai tîrziu neau. • A scrie cărți. Ideea că un ac- tor, la pensie, scrie cărți, nu impre- sionează neapărat. A publicat o su- medenie de articole. Nu toate admira- te de cititorul comun. Poale pe bună dreptate. A semnat regia cîtorva spectacole. A îndrum A trupe de ama- tori. • ln fine... Se reîntîlnește cu sine însuși — Actorul — pe scena re- petițiilor la „Trei surori*. Alexa Vi- sarion i-a încredințat rolul lui Cebu- tîkin. Un medio militar care a uitat mal tot ce învățase și care trăiește (obsedat de) împrejurarea unei inter- venții nefericite. Alexa J-a văzut, din cîte spune Leahu, pe Laurence Olivier, în Cebutîkîn. • Gheorghe Leahu știe să scrie entuziast șl știe să vorbească. Deocamdată — volumul pe care l-a publicat — avea calitatea de a con- vinge. Actorul este un bun mînuitor de vocabular, de frază, de opinie. Da- că aș fi director de editură, i-aș cere să concentreze, In trei-patru sute de pagini* tot ce știe despre oamenii pe care i-a întîlnit. Are, în manuscris, un Dc-a-ndoaselca, completare șl replică la apariția anterioară. • Va fiCebutl- kin, într-un spectacol condus de Ale- xa Visarion. Sporește, astfel, zestrea vieții trăite de două ori. 11 văd pe Gheorghe Leahu la o repetiție șl în- țeleg, abia acum, „pe viu*. cît ml-a ascuns din durerea ce l-a pricinuit-o faptul de a nu juca. • nCam cu ce ră- mine un actor (de felul meu) după ce nu mal profesează ?“, m-a întrebat. Mi-a încredințat un text, atent elabo- rat, stîrnit de acea întrebare. Am re- fuzat să-i Inapoiez paginile. • Mă ur- mărește imaginea actorului care .,a trăit cel puțin de două ori*, străduin- du-se să-și facă loc în marea neliniște a lumii. Despre care CebUtîkin știe șl spune cîte ceva, mai ales în actul al treilea, cînd piesa se grăbește spre fi- naL Antoaneta C. IORDACHE CÎNTAREA ROMÂNIEI Profesori și copii O recent deschisă expoziție Despre inocență Din cîte știu, cel dinții om care a vorbit despre inocență a fost un culpabil. Și asta nu pentru că vinovății ar fi ccl mai buni pro- fesori de inocența, ci fiindcă inocența seamănă, probabil, din multe puncte de vedere cu paradisul pierdut. N-o descoperim decît prin nostalgie, după ce am pierdut-o, ca și copilăria. Ce știu despre inocență inocenții ? Ce știam despre paradisele condorilor cind lo- cuiam în ele ? Aproape mal nimic! Copilăria, paradisul și inocența sînt descoperiri mai Urzit, atunci cînd, chiar fără să vrem, aminti- rile și greșelile vieții își alungesc umbrele. E poate un mare păcat că le cucerim prin regret, pentru că despre lucrurile pierdute putem vorbi numai în cunoștință de cauză, Simplu: nemaiavîndu-le, știm, nu ?, ce am pierdut. De ce să nu recunoaștem, acum în preajma pragului de iunie, cind așezăm firesc pe fruntea Mîinclui în care credem lumina cireșelor și vibrația petalelor rozei, că unui copil nu-i arde, întotdeauna, să vorbească despre fericirea de a fl copil. Tema vîrstci de-o șchioapă este, fără supărare, o obsesie a maturi- lor. Iar atît de mult invocata Inocență a copilăriei nu e, poate, decît un mod dc a regreta la maturitate ceea ce, dacă ar fi fost posibil, am trăi altfel. Trebuie, iată, ca anumite lucruri să le pierdem ca daruri pentru a le cuceri, accsta-i adevărul, ca virtuți. Nu v-ați în- trebat niciodată : De ce trebuie să ieșim din copilărie pentru a o iubi ? De ce trebuie să fim expulzați din paradisul ei pentru a-l visa? De ce ne trebuie atîta timp ca să aflăm că privirea unui copil poate fi mai sfîșietoare decît priveliștea unui cer înstelat ? De cc trebuie să ajungem maturi ca să știm să prețuim insuportabila tandrețe ? De fapt, dacă adulții sînt chemați să-i protejeze pe copii, n-au oare nevoie, tn primul rînd, adulții de protecție ? Și dacă adevăratul nostru păcat originar este acela de a muri, atunci, cum zicea Brăncuși, cînd încetăm de a mal fi copii, murim. Cînd înce- tăm, adică, de a avea nostalgia Inocenței noastre. Fiindcă inocența a luminat întotdeauna numai ca soarele imediat după asfințit. în acea lumină difuză, de paradis pierdut, de copilărie expirată, de greșeli cîntărite, de timp recuperat, tăcerile vorbesc, iar inexplica- bilul este mereu explicat. Nu mă mir de aceea că dacă pentru dra- goste, bunăoară, găsim o mulțime de nume și alinări, pentru iubirea de copii există numai unul. Cine nu-l știe ? Și, totuși, nostalgia ino- cenței ne împinge de atîtea ori înspre slăbiciunile sentimentale Incit ne mal întrebam, în reveria copilului din nai, fără de care am muri: care știe tot ce am trăit, tot ce n-am trăit și tot ce desparte aceste adevărurl-vis, îndoială, speranță, cum să vorbim despre do- rința și așteptarea care f-a adus pe lume, despre pașii lor dinții, despre acea clătinare a mersului reînvățînd, printr-o nouă ființă, să meargă, despre gura lor ce mîngîie sunetele, prîvîndu-le cu stîn- găcie, repctîndu-le, îngrămădindu-le, zămislind acele jucării unice ale rostirii din fiecare limbă pe care noi, cei mari, doar le mimăm, nicicind in stare să mai trăim, dacă nu doar prin el, răsăritul vor- birii în cerul gurii, pe buzele ce seamănă cu un leagăn învățînd să vorbească ? Cum să vorbim, chiar dacă mai zîmbim la auzul invocației lui Lamartine : „O temps, suspends ton voi", despre ino- cență decît cu conștiința acestei vinovății iremediabile ? în fond, dacă o greșeală poate fi săvîrșită oricînd, nostalgia inocenței, iată, cere de la noi să fim in plenitudinea forțelor. Ceea ce și încercăm să împlinim. George DINU MODERNIZAREA LIMBII ROMANE la secția de : ji o puternică expresivitate*. 2a a fost pusă măiestrit în va* e Vasile Mihaly (flaut), Lauren* iu (oboi), Florin Bocșanu (clari* lex. Nichișov (fagot). Sonata pen- at șî pian, datată 11 iulie 19£ audiție mondială) a pus cîteva ne interpreților, fiind eliptică de econstituit din Indicațiile dc d?1 ale părților existente. Lucrarea >lt tălmăcitorii în flautistul Va* haly șl pianistul Sorin Petrescu. tul, urmat de o dezbatere vb „Aspectelor stilistice tn muzica eră românească contemporani' fit tabloul preocupărilor muzico* compozitorilor șl dirijorilor de care a tezaurului creațiilor ro* Otilia MURGU ent ilui nostru, elita administra- îrtășește iluminismul de sus, nul luminat, conform cu în mod firesc, el și pătrunde nivel, iluminismul a fost re- erioare șl mixtă mai jos. Al el reprezentat de funcționarii fițeri inferiori, nivel la care a al patrulea nivel, manifes- na unor reflexe, iluminismul liberă, militarii de graniță, >rtanță majoră, întrucît abia s o direcție proprie, afirmin* ii române (..cu alte cu- cul tura românească, a cărui idarității naționale moderne. Epocii Luminilor, subliniind ezei în ansamblul civilizației tuit în expresia sa modernă, i festa re tn unitatea culturală ...). atît pentru autor, care a in- o adevărată contribuție la icla", cea care a făcut, șl de cititorilor șl specialiștilor o Prezentarea unui tablou cît mai ve- ridic al gîndirii filosofice contemporane M este o treabă simplă și nici ușoară, pe lingă Imensa muncă de cercetare a ' Meritelor orientări, școli și concepții, ie adaugă dificultățile de metodă, de utematizare și înlănțuire a materialu- lui studiat. In literatura de specialitate, pe plan mondial, mai circulă unele tra- tate alcătuite pe țări, altele sînt organi- nte pe curente și mari orientări filoso- f^e, pe tendințe șl idei dominante sau [ pe mari figuri de filos >fi Dar oricare ir îl opțiunile de tratare, ele nu pot i scăpa de două tendințe ce par să func- f țieneze dilematic : o abordare istoric- dtscriptivă, care permite să se redea L cu exactitate faptele supuse cercetării | p un demers de reconstrucție sistema- tici, vlzînd înlănțuirea ideatică a dife- f ntelor concepții. în primul caz, imagi- nea rezultată poate fi o bună circum- l scriere a orientărilor filosofice, dar va fi un tablou static, un mozaic neanimat, iln al doilea caz, se pierde din diversi- Ute. pentru că reconstrucția sistematică I r: omogeniza pe cit cu putință, însă [ d>tigul va fi pe linia fluidității, a sur- prinderii desfășurării ideatice. r în fața acestei poziții metodologice, Andrei Marga, autorul cărții Introdu- cere In filosofia contemporană, Editura Științifică și Enciclopedică, București, M 361 p., lucrare Ia care nc referim fo rindurilc de față, răspunde într-un nod original, adoptînd „formula inter- nediară a unei reconstrucții în intenție sistematică lărgită considerabil, menită [ ti păstreze avantajele formulelor amin- ; tite mal sus șl, totodată, să evite deza- vantajele fiecăreia". în treacăt fie spus, I întreprinderea lui Andrei Marga nu [ plea.'ă de pe un teren gol, căci pînă la j această încercare universitarul clujean a realizat studii profunde asupra unor concepții filosofice contemporane, ma- | krlalizate în mai multe volume, pre- I cum cele dedicate gîndirii lui Marcuse. foi Habermas sau analizei critice a pozi- , lirismului. Bogatul exercițiu prestat anterior atit într-o perspectivă mono- grafică. cu tentă exhaustivă, cît și în । planul sistematicii, al reconstrucției orientate, permite autorului să fructi- fice In recentul volum de sinteză avan- tajele ambelor metode, ocolind dezavan- tajele cunoscute. Cu aceasta. însă, dificultățile metodo- lopce nu sînt epuizate. Rămîne să ne întrebăm după ce criterii trebuie se- lectate „faptele" filosofice semnificati- ve. Andrei Marga optează pentru critc- tinl specificității, adică pentru ceea ce | este propriu filosofiei contemporane, b’âturind. astfel, din cîmpul preocu- părilor orientărilor neo- (kantiene, he- friiene, tomiste etc.). La acest criteriu I «adaugă cele ale ponderii și relevan- ti concepțiilor filosofice pentru proble- matlca de astăzi Selectarea odată făcu- ghează cu prioritate cercetarea filoso- fică. Aceste „cîmpuri vii" (cum le nu- mește Paul Ricoeur într-o încercare de sistematizare a filosofiei contemporane) se centrează pe probleme precum aceea a comunicării, a finitudinii existenței umane, a intenționalității actelor de conștiință, a sistemelor de cunoștințe, a situării științei în poziție centrală față de celelalte domenii pe care filosofia le are în vedere, a „stilului" de filoso- fare etc. Toate aceste cîmpuri problematice specifice filosofiei contemporane au. fi- rește, și o notă de continuitate cu gîn- direa anterioară. Căutînd în această direcție, Andrei Marga stabilește pre- misele filosofice ale filosofiei contem- porane în orientările pozitivismului, existențialismului, materialismului sen- zualist, neospirltualismulul. realismului DORINA ITUL CRÂNG : Vestitorul primăverii. idealist și „filosofici vieții". Plecînd de la aceste premise, discursul filosofic contemporan se cristalizează în orien- tări și sisteme precum cele ale filoso- fiei vieții ca filosofic a istoriei, realis- mului, pragmatismului, intuiționismului, scepticismului istoric, fenomenologiei transcedentale, filosofiei analitice, exis- tențialismului. teoriei critice, raționa- lismului, hermeneuticii, structuralismu- lui, ineismului și în cîteva sinteze in- tegrative ale abordării istorico-sociolo- gice a vistM, științei, „raționalismului relati- pragmatismulai transcedental, Viorel BOLDUREANU printre vise lat-o nimfă te trezește printre stele* și cîntări. în mătăsuri. Ah. ce gingașă ți-e ființa și visarea cît de pură, toată ești doar gingășie, ca o floare de april. Te-ai născut să lupți și tu și destinu-ți strigă tare : — Bucură-te. ești copil I Andreea-Ioana DUMITROF elevă Primăvara arădeană ti. trebuie stabilite „limitele" do p-mtru flecare caz în parte, cadre pot fi desigur variabile, îi de extensiunea lucrării, dar m cere îndrepta tă, subli niază A analiză Aceste funcție atenția Marga, spre „nucleul" problematic, ideatic al fiecărei concepții, întrucît acesta co- randă șl dă seamă de desfășurarea f entărilor și curentelor de gîndire. Dar care este liantul ce adună într-o viziune unitară mulțimea de orientări din filosofia contemporană ? Sc poate găsi o unitate de măsură comună pen- tru o diversitate ce poate părea decon- certantă? Răspunsul formulat de An- drei Marga este acela al marilor com- plexe pe probleme ce polarizează în zilele noastre atenția filosofilor, al cîm- purilor problematice pe caro le investi- teoriei sociale în intenție practică, toate cercetate pe rînd de către autor. Un loc aparte îl reprezintă analiza marxismu- lui și receptarea sa în epoca contem- porană. In consonanță cu tendința „stilistică" a filosofiei contemporane, subliniată încă din Introducere, de eroziune pro- gresivă a exprimării metaforice, Andrei Marga adoptă și în această lucrare un stil sobru, echilibrat, de exprimare exactă și surprindere fină a nuanțelor. Lucrarea conține apoi un aparat critic bogat, o bibliografie pe măsura subiectu- lui supus cercetării, îmbogățind astfel literatura românească de specialitate cu o carte de aleasă referință. loan BIRIȘ A început „Primăvara arădeană" ! La vremea-i pe potrivă, cînd înflorit-au, în curtea interioară a fostei redacții a ziarului „Românul" (vestitor iernatec, la 1918, de primăvară în istoria de patrie Mare, după cum a fost și Unirea), înflorit-au deci ramurile castanului și tufele de iorgovan. La vreme potrivită zic, iarăși, cînd în întreaga țară de azi înfloresc zori de comunism. Festival intrat în tradiția de spirit a Aradului, ajuns, iată, la cea de a XVI-a ediție, el s-a deschis sub semnul deplinei angajări a întregului nostru popor, strîns unit în jurul partidului, al secretarului său general, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, de a înfăptui întrutotul hotărîrile Congresului al XlII- lea și ale Conferinței Naționale comuniste. Prin cele peste o sută de acțiuni care se vor desfășura in municipiul și județul nostru, dintre cele mal variate, elt festivalul, devine un act de cultură și educație patriotică, revoluționară, materialist-științiflcă și moral-cetățenească. Răsfoind (deocamdată) caietul- program, nici nu știi ce să alegi, la care manifestare anume să te duci. De la clipa-i inaugurală, petrecută în 14 mai, și onorată de prezența tovarășei Elena Pugna, membru al C.C. al P C.R., prim-secretar al Comitetului județean Arad al P.C.R., cU participarea președintelui Consiliului popular județean, a activiș- tilor de partid și de stat, adunîndu-se oameni de cultură și artă, ziariști, oaspeți (entuziaști) șl gazde (primitoare), numeroși oameni al muncii, s-au ivit, pentru foarte mulți, fireștile semne de întrebare. Chiar așa, ce să alegi, paleta bogată a festivalului îți fură (și îneîntă) prin „culoare" ochiul! Poate „Salonul națio- nal de desen". Poate „Salonul inter județean de pictură naivă". Poate spectacolele de teatru... Ehei, pînă la o sută (și ceva) de „pete de culoare" mai avem destul! Despre unele, după ce-și vor fi bucurat spectatorii lor cu strălucirea și prospe- țimea (nu numai aceea a tablourilor semnate de minunății pictori naivi, ade- vărați „maeștri" și care-și semnează lucrările cu penelul înmuiat de-a dreptul tn curcubeu), vom mai vorbi. Despre altele se cuvine să spunem cîte ceva (chiar) acum. S-o luăm, așadar, de la... început: 14 mai — la (deja) pomenita adu- nare a cuvintat tovarășa Salvina Marchiș, secretar al Comitetului județean Arad al P.Q.R., arătînd că această nouă ediție vine să înalțe calitatea manifes- tărilor la nivelul cerințelor, orientărilor și indicațiilor cuprinse în magistrala Expunere a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la ședința Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 29 aprilie cu privire la unele probleme ale con- ducerii activității economico-sociale, ale muncii ideologice și politico-educative; in continuare, s-a desfășurat simpozionul „Funcția și rolul culturii în societatea socialistă multilateral dezvoltată din România" ; o primă comunicare — „Ju- dețul Arad pe noi trepte de civilizație șl progres", susținută de tovarășa Elena Pugna, a adus dovezi elocvente în susținerea sugestivului titlu ț alte comunicări, valoroase, au fost realizate de : prof. univ. dr. docent Ion Zamfirescu, Ștefan Ștefănescu, membru corespondent al Academiei R.SR., prof. univ. dr. Ion Drăgan și prof. dr. Victor Ernest Mașek. în aceeași zi, pe scena Palatului cul- tural, un remarcabil concert festiv. 15 mai: Simpozioanele — „Probleme actuale în științele matematice", „P.C.R, — stegar și chezășie a marilor împliniri în construcția socialistă a patriei", „Aradul — permanență șl continuitate în isto- rie" ț altele,^pe varii teme, la U.T.A., la Biblioteca județeană, la Clubul presei — acesta, după ce s-a deschis „salonul" picturii naive (unde s-au remarcat, iarăși, reprezentanții „Școlii de la Brusturi", fondată dc neuitatul și îndrăgitul Ion Niță Nicodin); dar și Ziua Editurii Tehnice, cum și aceea a Editurii Politicei au debutat „Zilele filmului românesc pentru tineret", iar la teatru, poftim, ale- geți (cu gîndul, altfel, cine a făcut-o cu adevărat n-a avut ce regreta, Indiferent de opțiune) între contemporanii noștri, Shakespeare și Sartre, jucațl cu „Uși închise" (in sală, oricum, nu mal era de găsit vreun locușor pentru în- tîrziatul nehotărît). Apoi... Dar am sărit peste 15 mai! Adică peste deschiderea „Salonului de desen" — poate din sfiiciune de gazdă (păi cum ?) / totuși, o declarăm deschis: lucrările arădenilor nu numai că s-au armonizat (valoric, ba și premial) cu unele semnate de plastlcieni cu nume bune în toată țara, dar destule au ieșit „din linie" (tot valoric vorbind); putem rosti cu mîndrie șî numele lor: Onisim Colta, Maria Tamas, Francisc Baranyai, losif Strola / alții, deși, fle-mi permisă această mică explozie deloc „provincială" și de tot, poftim!, sentimentală, pe cel al lui Colta l-aș spune de mai multe ori, lucrările sale înnobilind orice simeză dc la noi ori de aiurea. Și ar trebui să continui cu ziua de 17 mai, cînd intră în... scenă scriitorii, concurind pe cei care au drep- turi legitime asupra cl — actorii; teatre din București, teatrul arădean (un spectacol de vîrf, cu lordănescu, regizor, cu Păcurar, scenograf, cu Voicilă și Antocl, actori, traversînd, cu toții, o... cascadă, nu pe cablu, ca in piesă ci, ați citit bine, in zbor!). Apoi... Nu, nu încap în acest spațiu peste o sută de manifestări. Dintre care ar mai trebui, măcar amintite: sesiunea de comunicări „Activitatea de cercetare și proiectare in sprijinul producției", simpozionul „Valorile limbii și literaturii române" (edițiile anterioare, de la Chișineu Criș, fiind larg comentate în presa !), o consfătuire interjudețeană privind activitatea de supraveghere sanitară și epidemiologică, o seamă de concerte și, în sfîrșit, un simpozion : „Intermedia ’2 — Relația optimă dintre interval și dezvoltarea discursului artistic", cu o participare impresionantă de comunicări (nu doar numerică), dar cum „intervalul" nostru se cam termină, asupra ținutei înalte a discuțiilor la cel anunțat, ne vom exprima spre sfîrșitul festivalului. Fiindcă, „Primăvara arădeană" este în plină desfășurare. Pregătindu-și, de pe acum, în- floririle viitoare. Pentru cel care abia acum aud de ea, aceasta este și o invi- tație : poftiți la Arad, bătrinul oraș care își poartă cu fală mîndrele straie săr- bătorești, de cîte ori înflorește iorgovanul. Semn că-n sufletu-i românesc ră- mine pururea tînăr ! Florin BANESCU ORIZONT cronica literară CLASICI Șl CONTEMPORANI In volumul de debut Replay (1980), Constantin M. Popa și-a adunat, cu modificările impuse de ordonarea într-un volum, foiletoanele publicate mai mult timp In revista Ra- muri. Constantin M. Popa este un critic atent, instruit și avizat, al actualității literare, deși, se pare, manifestă dispo- nibilități șl pentru Istoria literară. Preferă studiul scurt, dens, articolul concentrat care să surprindă trăsăturile sem- nificative și distinctive. A doua carte a lui Constantin M. Popa este organizată pe trei secțiuni — Arheologia ideilor literare, Proba civismului, Repere în noua geografic literară. - probînd tocmai mobilitatea spirituală și interpretativă a criticului, capabil să scrie, să zicem, despre Filotel de Cozia șl... Liliana Ursu, ca să exemplific din primul șl ultimul eseu al cărții. Și de fiecare dată aplicat și cu seriozitate, mergînd spre elemente revelatoare, de esență cu intenția reliefării» unde este cazul, a elementului nou. Rămînînd la primul eseu, autorul subliniază i „De reținut un fapt cu totul deosebit i prin Repcrtoire d’hymncs rcllgieux, imprimat de Bolidar Vukovic la Veneția în 1536. textele lui Filotel repre- zintă prima operă scrisă de un român șl tipărită în străină- tate*. In Arheologia ideilor literare, Constantin M. Popa mai scrie despre G. Lăcusteanu, Hasdeu, Creangă, Galactlon. Rebrcanu, Sadoveanu, H. P. Bengescu, Camil Petrescu, Mace- donskl, Bacovla, Ion Barbu. Din capitolul Proba civismului, cel mai exlns comentariu este dedicat prozei lui Laurențiu Fulga. Observații interesante se fac, de asemenea, asupra prozei lui Eugen Barbu șl Eugen Urkaru, deși nu sînt întru totul originale. Repere în noua geografie literară cuprinde notații critice despre nouăsprezece poeți șl prozatori — Aurel Antonie, Marian Barbu, Jean Băileșteanu, Patrel Berceanu, Gabriel Chifu, Smaranda Cosmln, Ioana Dinulescu, Carmen Fuan, Profira Mihăilescu, Ion Mircea, Florea Miu, Ion Pachia Ta- tomirescu, Nicolae Pârvulescu, Andrian Popescu, Felix Sima, Mircea Florin Șandru, Dorin Teodorescu, Doina Uricarlu. Liliana Ursu. Trăitori în spații literare diferite, creația aces- tor poeți șl prozatori (și a multor altora) stă mărturie des- pre noua realitate a literaturii actuale, numită printr-un concept intrat deja în circulație — noua geografic literară. Tn condițiile policentrismulul cultural, oricare zonă a țării are șanse egale să intre în circuitul național de valori. Cu condiția ca aici să creeze scriitori capabili de a realiza ase- menea valori. A scrie despre scriitorii care trăiesc în dife- rite zone ale țării nu înseamnă a abdica de la criteriul axio- logic, ci a realiza microsinteze atît de necesare In informarea completă pentru marile sinteze. Încercările de a realiza istorii ale literaturii române sînt deficitare (deci Incomplete) prin această necunoaștere a întregului, tocmai pentru că nu i se știu bine părțile. Desigur că unii scriitori, comentați în acest capitol de Constantin M. Popa, sint mai cunoscuți, alții mai puțin cunoscuți, dar aducerea lor în atenție este profitabilă. Ca în orice act al criticii de întîmpinare, riscul este inevita- bil, aș zice chiar necesar. Dar autorul putea fi mal insistent, chiar mai clar, în a fixa elementele noii geografii literare. Pentru că ea este o realitate a literaturii române de azi. Evo- luția valorilor este Tn schimbare, nu se poate opera cu ierarhii valorice închistate, fără să se țină seama de noile valori care apar în zonele țărIL Deși scurte, textele despre scriitorii incluși aici (cei mai mulți, tineri) surprind esențialul.. Constantin M. Popa face observații pertinente, are intuiția specificului la fiecare scri- itor, pe care-l surprinde In observații scurte, sintetice. Alexandru RUJA • Constantin M. Popa, CLASICI ȘI CONTEMPORANI, Editura Scrisul românesc, 1987. premiere arădene 1. Am scene și gria, în citit cu plăcere piesa în șase un prolog a Iui Alonso Ale- traducerea Manuelei Gheor- ghiu. Un text inteligent și subtil, di- ficil de reprezentat scenic. Pentru că anecdoticul interesează mai puțin. Desigur, este senzațional să traver- sezi Niagara pe un cablu lung de 330 metri, suspendat deasupra cascadei la înălțimea de 48 metri. Dar. admi- rabil este să faci o „traversare* spre soare, fără cablu, sprijinindu-te „cu răbdare șl perseverență* eventual pe... aer I Alegoria aceasta a zborului (unui nou Icar) am deslușit-o și ca fi- ind o posibilitate a omului de a se cunoaște pe sine. Ca posibil „zbor* spre interior, ca un drum al autocu- noașterii. Blondin și Cario, „Marele Blondin* șl „Micul Fenomen*, solidari, realizează acest rîvnit zbor spre soa- re I Am aplaudat, în consecință, nu numai zborul lor, ci și performanța regizorului de a materializa imateria- lul, dc a vizualiza Ideea de zbor. De a fi gîndit un spectacol dens , în ca- re personajele devin „semne* (de ba- ză) pentru reconstituirea universului uman. Ștefan lordăncscu. vădit pre- ocupat de energiile textului, a optat ex libris JOC DE COPII care se închide Pierre de Boisdeffre exclamă în H gătură cu Jean Genet» ..Iată udl dintre ultimii scriitori ai secoM nostru care mai au o legendă Dard o legendă a Răului, o tloare vehit» să și desăvîrșită care a crescut pet civilizație decadentă*. Această veninoasă și desăvîrșită care a cr& cut pe o civilizație decadentă* m fost nicidecum un exemplar unic. A* menea fiii au existat mereu și da pregnanța eu • care au reușit val dintre ele să individualizat mituri atit de întunece peisajul :«| Numai că anele na cumplite îneît lumeți' uite cu totul» priviri preferat să le înfiorată în altă parte, abandonînd j dată cu aceasta șl Opera. Una dl&l „plantele cele mai veninoase" alo pl mei părți a secolului nostru, dar odată unul dintre scriitorii cci id citiți ai acelor vremi, a fost ihiM Heinz Ewers. Prin anii ‘50, lumeț i Acum cad cele mai tin< Ploi do mărgele, Peste pădurea cu păpuș Caii Înțelepți șl Florile de zahăr colorat Hai să trezim soarele Cu marea noastră zbenj Cc pleacă de la sprîncc Și merge toată calea vi- Din basmul fermecat Nu mai există ieșire. Căci mai avem de trezi Stelele și multe idei Adevărate, nemaipovest GHICITOARE Cine picură-n pahar Gîngurit și chicoteli lar în ochii mamei sale Sub acest generic, la a debutat (in 15 dccc anul trecut) o stagiune -‘cală permanentă, în cădi reia evoluează bilunar interpreți de la școlile d< conservatoarele șl insti muzicale din țară. Sem cititorilor revistei „Or participarea, pină acum, nerflor soliști ai Filarn „Banatul* Dragoș Mihă fiorin Petrescu și Emil S< sl a pianistei Manuela I Jescu (cea care a Inaugu ceste recitaluri), apoi a Interpreți din București j Simona Ciocîrlie, Luclai raru, Lulsa Borac, La Csendes. Manuela Giosa, loniță, ca șl a reșlțe Dana Șandru. Carmen Brișcaru și a elevilor Ar Groszmuk, Larlsa Giura tonia Cioacă sî Magdalen r. Imblnlnd deci știm lentelor locale cu mal cunoaștere a valorilor int tative românești de azi Lizica MIHUȚ $ pentru un limbaj teatral rafinat si sobru. Spectacolul său (recent pre- miat la prestigiosul festival orădean) are tensiune șl atmosferă, îmbogățind textul iul Alegria. Regizorul a depis- tat și acele „expresii nonverbale" de care vorbea Croce și care se află cu- prinse în metafora teatrală. Dan An- toci șl Valentin Volcllă susțin ase- meni unor cariatide „edificiul* spec- tacular, realizînd compoziții întru to- tul remarcabile prin gravitatea șl in- tensitatea trăirii. Dan Antoci. viguros, temperamental, deopotrivă Impetuos 3. Reținem și spectacolul „Fetele Di- dinei*, în regia lui Zoe Anghel Stanca, în primul rînd pentru că este... de Victor Eftimiu. Structura piesei, lă- sînd o mare libertate scenică regizo- rului, solicitîndu-j fantezia în direc- ția realizării atmosferei printr-o va- riată galerie de portrete, presupunea un spectacol de vie coloratură actori- cească. Au șl evoluat cu aplomb Gina Cazan, Mariana Minier și Emilia DI- ma Jurcă. Dar impresia generală este totuși de desuetudine șt pitoresc ex- cesiv, întors indignată ochii de la un IM Ferdinand Caline sau Knut Hamsaț dar le-a păstrat tn continuare cârțilț în legătură cu Ewers, lucrul acestei! fost Imposibil i prin fiecare povesti^ prin fiecare pagină, el atrăgea a ția asupra veninului morbid al întreg sale personalități. Pentru că puță autori au îndrăznit să-i ofere pubia eului un asemenea amestec de cui ră și abjecție, de pasiune a răului i talent narativ. Adică exact de ceea 3 avea nevoie „civilizația decadentă* 4 care amintea Pierre de Boisde piese exotice, mustind de senzualM de straniu și de informație, avînd păci tatea de a perverti codul mod pe care această societate nu-l a ta, dar, în dorința de a-1 schimba, & cînd o alegere șl mal proastă. Cea mai cunoscută carte a »| teatru șl fragil. Valentin Voicilă, sobru, aus- ter chiar, lipsit de ostentație, dar pu- ternic susținut interior. In concluzie, un spectacol-eveniment pe scena ară- deană, la care subscriem In totalitate, mai puțin însă în ceea ce privește ritmul său care riscă, uneori, să-i di- lueze autentica vibrație artistică. 2. „Joc dublu*, piesa iui Robert Thomas, în traducerea Dinei Cocea șl în regia lui Iulian Necșulca ar fi pu- tut deveni un spectacol de succes la pu- blic. Textul subtil, bine scris șl cu „suspense*-ul de rigoare a fost citit în „litera" sa de către regizor. Spec- tacolul are acuratețe șl cîteva remar- cabile creații actoricești — loan Cos- tea. Radu Cazan, Maria B:»rboni Pe- trache. Moment din spectacolul „Traversarea Niagarei*. consemnări A VORBI DESPRE VASILE DAN A vorbi despre Vasile Dan și despre poezia sa înseamnă a te apropia de un paradox. Deși locuitor al unui mediu prin excelență înțesat de urbanitate, poetul evadează într-o natură primordială, în care singurul eveniment remarcabil poate fi acela al germinării unei semințe sau al constatării existenței sinc-IuL In astfel de condiții, problema propriei geneze inte- resează infim, mai importantă fiind întrebarea asupra naturii Demiurgului, întrebare marcată șl ea de un modus vivendl constatativ i „Cine este stăpîn, Socrate, pe această înse- rare (.. .)* (Alcibiade). De altminteri, poetul își pune rar ast- fel de întrebări, preocupat fiind mai mult să catalogheze for- mele vizibile ale realului, decit să le explice. Apa. aerul, focul și pămintul se metamorfozează continuu sub privirile însetate de existență, ochiul devine el însuși o lume în sine, purtătoare a sensului ultim al fenomenalului. Timpul, ele- ment esențial al devenirii, se dilată circumscriind viziuni onirice. La fel ca aiurea, timpul neliniștește. Remediul găsit, întoarcerea la origini, conturează o viziune simbolică, de- conspirînd o fire contemplativă, implicarea în ontologie fiind pur constatativă. „Intr-o zi ai întllnit Racul, cel cu mersul său înțelept*. Retragerea aînniotică a cu-lui liric, starea de reverie controlată oferă, In acest caz, sentimentul unei secu- rități nebusculate de simțuri, de așa manieră îneît ochiul eminescian, în contact cu tempo» alitatea, se închide. In acest univers suficient sieși, elementele onticului suferă deseori devieri dc sens. Intr-o primă fază a evaluării realului, apa oferă o imagine terifiantă „Turnul Babei (...), cerul (...), piatra (...)/ ca Marea Moartă — interioară* (Seară), ca, prin transgresarea ei In alt univers, funcțiile să 1 se modifice, transformîndu-se în element protector (v. Freud). De altminteri, acvaticul revine des în poezia Iui Vasile Dan, cu o putere de metamorfozare a semnificațiilor uimitoare, pînă și terestrul fiind văzut uneori ca fluid „Departe, / celălalt mal, / ca o lacrimă neagră / năseîndu-se* (ZiX Chiar dacă, sincer, uneori, poetul repetă locuri comune, fără un plus notabil de noutate în expresie sau conținut Altcr-ul demiurgic („In locul meu altcineva se așază la masa de lucru*) re-postulează onticul ca sigur teritoriu de mani- festare a poeticului „Iți vine realitatea In ajutor, /(...)/ Ea este un izvor inepuizabil / chiar pentru genul / fantastic* (Dispariția muzei). Vasile Dan este fascinat de cuvîntul proteic în polise- mantismul său. In momentul generării acestuia ca semn, cu-i, sine-le și alter-ul se aneantizează, actul semnificării luîndu-le locul în procesul de fenomenalizare a esenței: „Ca semințele sînt cuvintele germinînd în văzduh, / ca semințele sint literele aprinse pe o foaie în cuvînt* (Fluturii ochilor). Rolul memoriei, ca gest recuperator, se validează în sine, fără a inal necesita legarea de o imago mundi concretă, no- țiunea inițiatică fiindu-și aici autosuficientă. Dorin BARNA în con textui acți consacrate cunoașterii Kniului culturii și vc căill moștenirii înaint Asociația Scriitorilor di ra a organizat un jo/ion Virgil Birou, pr împlinirea a 85 de ; i nașterea și a două c la moartea scriitorul ru! simpozionului a ate principalele a creației lui Virgil îl situează pe a romanului Lume fără printre întemeietorii moderne românești Au „Alraune* (adică „Man lragorau, d» ea n-a fost niciodată tradusă cu no* mele plantei, probabil de frica unei celebre încurcături ! pentru a nu H1 confundată cu mătrăguna, erbacee o*| trăvitoare și ea — atropa beiladonnil —, în timp ce mandragora, tot o cri»' I VIAfA ASOCIA mente semnific.Aive ah luției literaturii din a parte a țării, ale elin literar timișorean din jumătate a secolului X simpozion au luat cu\ ceea, reprezintă o cu totul altă veM tală. purtînd titlul latinesc de A fce| numbrăvcanti. dragora officlnahs). Ceea ce nu i sandni Jebelcanu împiedicat pe mulți traducători ai lui Machiavelli să acapareze pentru toV deauna pentru literatură amlndool speciile, dragorei carte în umorul, rului se Legenda medievală a maa-1 este folosită de Fwers într-o I care nu-și uită nici o clipii în care cunoștințele cărturid îmbină cu cele ale călătorii» lui. dar In care morbidul, senzaționi»| naiul și senzualul au sedus cu uq>| rință o societate ce tocmai aceste I cruri le căuta. Și „Alraune*, fără afli cea mai bună carte a sa, a ajuns d I fie cunoscută de o generație întreagi I Și, deși cultura pe care o degaji I cărțile lui Ewers este autentică și nu I face trimitere la nume pe care mi» I joritatea oamenilor le cunoaște doar I pe Jumătate, deși a încercat să se I perpetueze și prin cinematografia blestemul unui talent Incontestabil a avut ca efect absolut uitarea. Și asti în timp ce un Meyrink, cultivat de Ewers, trăiește mai departe prin Go* lemul său, iar „Studentul din Praga* al lui Ewers a pierit de mult. Gheorghe SCHWARTZ Liviu Bîrăescu, Iun Almăjan. directorul E Fada, Nicolae Tirioi ș ucl (’ngureanu, secrete Junct al Asociației. Lu simpozionului au fost t se de poetul Anghel bruveanu, secretarul / țlci Scriitorilor dia Ti ra • La Căminul c din comuna Găvojdia. țul Timiș, s-a desfășun egida Comitetului de ră șl Educație Socialis județului Timiș, „Ziua prii Facla*, la care a’ tlcipot Eugen Dorcescu dador-^ef al editurii, ș autorul Ion Jurca Rovîi j dac toi la editura tini Bă • în ședința de mr mai a.c., ora 18.00. a dului Asociației Seri: ’din Timișoara șl al r „Orizont* va avea loo Itllnire cu membrii cc lui „Franyo Asociației. Zoltan“ M. 14 --------------- ORIZONT r libris • 15 JOC DE COPII re se închide de Boîsdcffre exclamă In le- 1 Jean Genet 1 „Iată unul ti mii scriitori ai secolului re mai au o legendă. Dar e i a Răului, o floare ve.iinoa- ăvîrșită care a crescut pe o decadentă*. Aceasta „floare | și desăvîrșitâ care a eres- j Acum cad cele mai tinere Ploi do mărgele, Peste pădurea cu păpuși. Caii înțelepți șl Florile de zahăr colorat. Hai sa trezim soarele Cu marca noastră zbenguială Ce pleacă de Ia sprîncene Și merge toată calea vieții. Din basmul fermecat Su mai există ieșire, Ud mai avem de trezit Stelele și multe idei Adevărate, nemaipovestite. GHICITOARE Un albastru răsărit ? Cine Urcă-n linguriță Cîte una. cîte una. Doar bucate din povești PRIMUL ANOTIMP Iată, numai priviri Alergînd prin exuberanța cosmică PORTATIV top > civilizație decadentă" ;cum un exemplar unic 1 au existat mereu și cu • care au reușit î să izat întunece peisajul Numai câ anele n-a . Ase- doar unele le-a naso Cine picară*» pahar Gingurit și chicoteli Iar in ochii mamei sale. Luminița Sârbo van A încăperii Și a primului Iată, destinul Al perenității tău anotimp, tainic dizolvat Cu miresme înnoite ? Cine doarme îmbrățișat Cu speranța și norocul In leagăn purtat dc dor Și înconjurat de vise ? în văpaia rotundă A zîmbctului tău, Dezmierdat să fii, Pruncul meu Din mine Șl din afara mea, Alergînd prin exuberanța cosmică A primului tău anotimp. • Profesorul Ion Mătăsaru ne anunță că grupul Flores va apare pe micul ecran interpretînd noi piese în cadrul emisiunii pe care Tele- viziunea Română a pregătit-o în cinstea Zilei internaționale a copi- lului. • Alexandru Andrieș a fost din nou oaspete al timișorenilor oferind un atractiv Show ca invitat al grupului Labirint • Chiar dacă nu s-a aflat de fiecare dată în centrul atenției formația bri- tanică The Tremeloes a aniversat recent în cadrul emisiunii TV Tele-As 25 de ani de activitate. La mai mare ! • Mayte Matee, vocea Nr. 1 din tandemul feminin Baccara, care, acum un deceniu ne îneînta cu piese ca „Sorry, l’m A Lady Boogie" încearcă un Comcback de una singură printr-un și „Yes Sir I Can „semnal" t de cumplite îneît lumea a ă le uite cu totul, privind in altă parte, abandonînd o- iceasta șl Opera. Una dintre cele mai veninoase" ale pri- a secolului nostru, dar tot- ' 11 dintre- scriitorii cei mii celor vremi, a fost Hannsd er.s. Prin anii *50, lumea a ignată ochii de la un Loulsrl Căline sau Knut Hamsu^j lăstrat în continuare cărțUM ă cu Ewers, lucrul acesta a îibil; prin fiecare povestirii re pagină, el atrăgea ațen- veninului morbid al întregii,] inalități. Pentru că puțini îndrăznit să-i ofere publi- asemenea amestec de cultu- icție, de pasiune a răului șl ativ. Adică exact de ceea ce ie „civilizația decadentă" de ntea Pierre de Boisdeffri ice, mustind de senzualitate, și de informație, avînd ca- de a perverti codul moral ceastă societate nu-1 accep- I dorința de a-l schimba, fă- gere șl mal proastă. 1 cunoscută carte a sa Tribuna tinarului interpret (adică „Man Iragora", i niciodată tradusă cu el, probabil de frica iar nu- unei urcături ? pentru a nu fi cu mătrăguna, erbacee o- ?! ea — atropa belladonna ce mandragora, tot o erha- zîntă o cu totul altă vege- id titlul latinesc de Mat» ficlnalish Ceea ce nu i-a pe mulți traducători ai Iul să acapareze pentru tot- itru literatură amîndouă igenda medievală a man- te folosită de Fwers Intr-o ire nu-și uită nici o clipă care cunoștințele cărtura- ibină cu cele ale călătorii- care morbidul, senzaționa- nzualul au sedus cu ușin ietate ce tocmai aceste iu- ita. Și „Alraune", fără a fl nă carte a sa, a ajuns să tă de o generație întreagă cultura pe care o degajă Ewers este autentică și nu re la nume pe care ma- menilor le », deși a și prin nui talent cunoaște doaf încercat să se cinematografie, incontestabil a :t absolut uitarea. Și asta un Meyrink, cultivat do ?ște mal depirte prin Go- iar „Studentul din Praga" s a pierit dc mult. heorghe SCHWARTZ I Sub acest generic, la Reșița 1 debutat (in 15 decembrie mul trecut) o stagiune muzi- cali permanentă, în cadrul că- tw evoluează bilunar tineri hterpreți de la școlile de artă, conservatoarele șl Instituțiile rmicale din țară. Semnalăm cititorilor revistei „Orizont" participarea, plnă acum, a tl- wnlor soliști al Filarmonicii banatul" Dragoș Mihăilescu, S?lnPctrescu și Emil Sein, ca Mi pianistei Manuala Mihăi- krj (cea care a inaugurat a- ceste recitaluri), apoi a altor hterpreți din București 1 Dana SUwna Ciocîrlie, Lucian Mo- mu. Luisa Borac, Ladislau Csendes. Manuela Giosa, Anca Miță, ca șl a reșițencelor Dna Șandru, Carmen Voin ^caru și a elevilor Andreea (tanuli Larlsa Giura, An- torda Cioacă d Magdalena Rcî- «f, Imbinîna deci stimularea mtelor locale cu mal buna oaștere a valorilor interpre- te românești de azi și ne- contextul acțiunilor erate cunoașterii patrl- liului culturii și valorlf;- i moștenirii înaintașilor, ciația Scriitorilor din Ti- wra a organizat un Sim- ion Virgil Birou, prilejuit împlinirea a 85 de ani de nașterea și a două decenii la moartea scriitorului. In m! simpozionului au fost cate principalele aspecte creației lui Virgil Birou, v 11 situează pe autorul romanului Lume fără cer Filtre întemeietorii prozei ■oderoe românești. Au fost W ASOCIAȚIEI triate, de asemenea. mo- wnk semnificative ale evo- teei literaturii din această pirte a țării, ale climatului tar timișorean din prima jmătate a secolului XX. La îtopozion au luat cuvîntul » Anebel Dumbrăveanu. undru Jebeleanu. Lhlu Birâcscu. Ton Almăian. directorul fila, Nicolae Țirioi Alr- Traian Marin Editurii și Cor- rJ l'ngureanu, secretar ad- |c4 al Asociației. Lucrările rpononului au fost condu- tt de poetul Anghel Diim- Wvcanu. secretarul .Asocia- ții Scriitorilor dia Timișoa- ra • ta Căminul cultural din comuna Găvojdia, Judc- țz Timiș, s-a desfășurat, sub r h Comitetului de Cultu- râ d Educație Socialistă Mulul Timiș, „Ziua !Jii racla”, la care au tdpal Eugen Dorcescu. hetor-șef al editurii, și Edi- par- pro- eforul Ion Jurcn Rovina, re- ktoi la editura timișoren- ii • în ședința marți. 31 iui a.c„ ora 18,00. a Gena- du’ni Asociației Scriitorilor ln Timișoara șl ai revistei • Orizont* va avea loc o în- fcire cu membrii con aci u- ' fe Jranyo Zoltan", 31 Asociației. M. O. cesara educație a publicului. Este de la sine înțeleasă do- rința de a avea colaborarea Li- ceului de Artă „Ion Vidu" din Timișoara, întrucît „Tribuna..." este cu precădere orientată pe ideea solicitării foarte tinerelor echo talente, pentiu care o sală în plus sau un recital în plus în fața unul public nou înseamnă foarte necesare șl utile verifi- cărL Sala Lira, unde se desfă- șoară recitalurile, este un fel de copie a săli! „Ion Vidu", din Timișoara, ca de altfel șl Școa- la Generală Nr. 12 (cu clase de muzică) — gazda acțiunilor — față de liceul de artă timi- șorean. Inițiativă meritorie în con- textul mișcării artistice reși- țene, „Tribuna tînărului inter- pret* se vrea și o formulă a „serilor de cultură" (în genul îndrăgitelor șl reușitelor „Seri de cultură cinematografică" de la Cinematograful „Dacia" — care au deja patru ani de exis- tență neîntreruptă), cu abona- mente, cu publlo sigur, cu program ferm, de calitate. Desigur, surprizele șl dificul- tățile n-au lipsit, dar ideea s-a validat. Prin efortul organelor culturale și școlare județene și municipale, această «Tribună a tînărului interpret* poate asipra la o formă îmbunătățită, cu o nuanță formativă în plus, beneficiind chiar de sprijinul organelor culturale centrale și, bineînțeles, al Instituțiilor mu- zicale din țară. Reșița a avut bogate tradiții muzicale — în toate genurile — șl poate lansa In continuare o nouă etapă a tradiției. Mihaela AVRAMUȚ C.J.C.E.S. Timiș, își deschide anoramic lucrările Consfătuirea durilor literaro d»n Timiș. • „Primăvara cena- județul cultu- • „Societate — cultură — personalitate" — o manifes- tare de anvergură națională, desfășurată sub egida Con- siliului Culturii șl Educa- ției Socialiste, la Timișoara, în cadrul „Lumi culturii In județul Timiș". Consacrată „contribuției așezămintelor de cultură la educarea mul- tilaterală a oamenilor muncii în lumina sarclnUor reieșite din documentele Conferinței Naționale a partidului*, ac- țiunea s-a bucurat de o pres- tigioasă participare, reunind cercetători științifici, cadre didactice, activiști culturali. Vom reveni. • Simpozion. Casa tineretului a găzduit recent simpozionul „Tinere- tul șî creația tehnico-științi- fică", o altă manifestare care raia a comunei Teremia Ma- rc" și-a cîștigat de-a lungul anilor o binemeritată pres- tanță. Actuala ediție nu Tace decît să o sporească. • La Casa dc cultură a studenți- lor poate fi vizionată în a- ceste zile remarcabila expo- ziție de picturii naivă a lui Viorel Crîstca. Invitatul a polarizat în «ceste zile teresul specialiștilor. • data dc 28 mal, a r., ora în sala de marmură aqua-forte in- în 10, a Cercului de pro/ă al Biblio- tecii județene - prozatorul Daniel Drăgan, redactor-șef al revistei „Astra*. Dezbate- rile au fost conduse de A- drlan Dinu Rachieru. • Cen- trul teatral „Thespîs* a par- ticipat recent la Festivalul interjudețean de teatru pen- tru tineret, unde a prezentat spectacolul coapă „Iubiri tîrzii". Spectacolul a obținut diploma C.J.C E.S. Vîlcea, iar interpreta Ioana Șurche — premiul de interpretare feminină. Adapt irea șî regia — Andrei Covaliu. Direcția de scenă —. Diogene Bihoi. INDEX • Oh ! De cile ori mă uit in ochii ogarului meu am senzația că mă-nțelege mai bine decît semenii mei. • O credință mă stupi’ nește i „câ sînt cel mai bun diJitrc toți*. Știu că și ceilalți o au, despre ei, dar mie așa desfătare imi dă. • Cind ți-e teamă că du- pă Une n-a rămas nimic, Iți scrii memoriile. • Cel puțin un lunatic există. L-am văzut înftgtnd primul steag pe Selena. • Fără mitologia greacă și-acum omenirea o aștep- ta pe Venus. • Am avut recent reve- lația unui vaccin ideal : „Experiența proprie". • Nu sta excesiv in lu- mină căci, mai apoi, întu- nericul va fi profund. • Idealul chirurgului: să aibă și conștiința nu numai miinile curate. • Din tot ce s-a spus despre mine pot accepta să devin numai „sacru", căci „monștrii" sînt puz- derii. Trăilă NICOLA discografic la casa Polydor. Este vorba de discul single „I Do, I Do" pe care fosta profesoară de dans îl oferă admiratorilor. • Iată acum obișnuitul nostru raid prin clasamentele internaționale așa cum se prezentau ele la începutul lunii. ANGLIA (după Music Wcek): 1. Don’t Turn Around — Aswad ; 2. Drop The Boy — Bros; 3. I Should Be So Lucky — Kylie Minogue ; 4. Can 1 Play With Madness — Iron Maîdcn ; 5. Could've Bcen — Tiffany. OLANDA (după Buma/Stemra); 1. Teii It To My Heart — Taylor Dayne ; 2. Get Oufta My Dreams — Billy Ocean ; 3. I-ve Had The Time Of My Life — Jennifer Warnes & Bill Medley ; 4. Rise To The Occn- sion — dimie Fisher ; 5. That’s The Way — Mei & Kim. ITALIA (după Musica e dischi): 1. Etiene — Guesch l’atti ; 2. Whenever You Need Somebody — Rick Astley; 3. Si, la vita e tutta un quîz — Renzo Arbore ; 4. Pump Up The Volume — MARRS ; 5.1 maschi — Gianna Nannini, S.U.A. (după Billboard): 1. Man Tn The Mirror Michael Jackson ; 2. Endless Summer Night — Richard Marx ; 3. Never Gonna Give You Up — Rick Astley ; 4. Out Of The Blue — Debbie Gibson ; 5. Get Outta My Dreams — Billy Ocean. CANADA (după The Record) 1 1. Never Gonna... — Rick Astley ; 2. What Have I Done To Deserve Thls — Dusty Springfield & Pet Shop Boys; 3. Cold’ve Bcen — Tiffany; 4. Pump Up The Volume — MARRS ; 5. Teii It To My Heart — Taylor Dayne. AUSTRIA (după Harlekîn) î 1. Teii It To My Heart — Taylor Dayne ; 2. The Sound Of Vienna — Jose Feliciano ; 3. Yacoo — Curacaro ; 4. Copacabana — E.A.V.: 5. In The Dutch Mountains — The Nits. R.F.G. (după Sigert’s): 1. Teii It To My Heart — Taylor Dayne ; 2. Be My Lâdy — Vancssa ; 3. Man In The Mirror — Michael Jackson ; 4. Drca- ming — OMD; 5. That’s The Way It Is — Mei & Kim. • David Bowle a declarat că va înregistra cît de curînd un disc împreună cu cantautorul sovietic Boris Grebenșcikov pe care l-a cunoscut la Moscova cu prilejul recentului său turneu în U.RJ5.S. Grebenșcikov este liderul grupului rock Acvarium, alături de care pregătește în prezent musicalul „Intîlnire cu Bonaparte* după romanul lui B Okudjawa. Petru UMANSCHI tele viziune DUMINICA, 29 mai. 11,30 Lumea copiilor. 12,30 Viața satului. 13,00 Telex. 13,05 Album duminical. 15,00 închiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,20 Cîntarea României. 20,20 Film artistic : „Lili". 21,40 Feerie pe gheață. 21,50 Telejurnal, LUNI, 30 mai. 20,00 Telejurnal. 20,20 Știința pentru toți. 20,50 Tezaur folcloric în concert. 21,20 Occident ’88 (documentar). 21,35 A fi tînăr comunist, a fi revo- luționar — în lumina faptelor de muncă și a comportării în socie- tate. 21,50 Telejurnal. MARȚI, 31 mat 20,00 Telejurnal. 20,15 Prio- rități în economie. 20,25 Teatru TV i „Neamul Arjoca". 21,50 Tele- jurnal. MIERCURI. 1 iunie: 20,00 Telejurnal. 20,25 în dezbatere : Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu. 20,45 Copilărie fericită în anii Epocii de aur. 21,30 Tribuna experienței înaintate. 21,50 Telejurnal. JOI, 2 iunie. 20,00 Telejurnal. 20,25 In dezbatere : Expu- nerea tovarășului Nicolae Ceaușescu. 20,45 Comparații în timp. 21,05 Roman foileton 1 „Prietenii nu se aleg". 21,50 Telejurnal. VINERI, 3 iunie. 20,00 Telejurnal. 20,25 In dezbatere : Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu. 20,45 Priorități în economie. 21,00 Cadran mon- dial. 21,15 Serial științific 1 Univers, materie, viață. 21,35 Laureați al Festivalului național „Cîntarea României*. 21,50 Telejurnal. SIMBATA, 4 iunie. 13,00 Telex. 13,05 La sfirșit dc săptămînă. 14,45 Săptămîna politică. 15,00 închiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,20 Teleenciclopedia. 19,50 Varietăți cu public. 20,50 Film artistic: „Cazul a avut un deznodămînt fericit. 22,20 Telejurnal. NICI CA-MI MAI ARDE... ... să scriu despre fotbalul in îmi trece prin fiorul condeiului, nu sport profil teritorial, atîta supărare după meciul de la Cluj-Napoca, unde, firesc, am pierdut ca leii, ci după întilnirea, tot universitară, cu Sportul Studențesc, de duminica trecută. Am plîns, în sinea mea. de necaz că Timișoara este, iarăși, In agonia retrogradării, cum de atîtea primăveri mi se întîmplă și tot că nu ne învățăm minte, lată-ne, și acum, la coada clasamentului, unde e atit de sumbru și umilitor ; astă-toamnă, cînd eram vioi, ne-am îngăduit, chiar, dintr-un exces de orgoliu, să învingem o fruntașă, Dinamo Bucu- rești, noi, buturuga cea mică, sau, cum zice poetul, uneori, din In- tfmplare. / cîlnele cel mic il mușcă pe cel mare ... ...Urmarea euforici? lat-o în actuala noastră condiție, de locul 16, pc unde trece năprasnic sabia dințată, care taie și ustură ; de ce, oare, nu ne privim rănile cicatrizate, dc ce acești tineri zbur- dalnici, fotbaliștii, n-au bunul simț de a juca mereu sub povara judecății publice ? Așteptăm, noi, suferinzii din arenă, ca jos. pc gazon, să sc facă eforturi maxime, să se asude, întru sporul spor- tului care ne mănîncă puținul timp liber. Cît am fost în Iugoslavia, cu ochii la Marea Adriatică și dorul îndărăt, de fotbal, zău, nu mi-am adus aminte. Dc ce ? Pentiu că, m-am convins, nu sc merită. Și încă nădăjduim... Teodor BULZ A ORIZONT din toate țările. Federico Garcia Lorca AMINAL SOCIAL-POl SITUAȚIE mal din lirica lumii alb văd Asta mi-e pedeapsa. Sînt și oamenii mă stacojiu. „0 a eșecului și cunosc mitul lui Faust! Oh, cum m-au calomniat I din literatura universală Andrei Voznesenski NOCTURNĂ DE MARTIE Dacă și-ar fi putut reprezenta piesa Publicul în timpul vieții, ar demonstrat că a fost, asemenea prietenului său Salvador Dali, unul ii membrii avangardei spaniole, care a uimit Europa între cele doua ri: boaie. Premiera piesei, astăzi, la mal bine de o jumătate de veac dafi ce a fost scrisă, a constituit evenimentul stagiunii In mai multe nx teatre europene. Dacă și-ar li putut publica, în timpul vieții, întreg operă» imaginea poetului romanțelor andaluze ar fi fost estompată de ® a unui extraordinar novator, suprarealist fără s-o recunoască șl Qlrt modern fără s-o știe. Publicarea, în trei volume, a lucrărilor sale M (Nocturnă de Martie e una dintre ele), astăzi, la mai bine de o de veac de la moartea tragică a poetului, are efectul unei mult aștept» redescoperiri. Și dacă îl redescoperim astăzi pe Garcia Lorca, este peotn ca legenda omului ucis la numai 38 de ani să facă loc. în sfîrșit, ad*4 ratei cunoașteri a poetului. Odată, în amiaza unei zile toride, cu atmosfera încărcată, ea prevestea dez- lănțuirea unei furtuni, prin ochiul de aerisire al ferestrei camerei mele a pătruns o „gaură neagră*. îmi amintesc bine expresia dc durere fizică a ferestrei prin care a pătruns cu violență această gaură neagră. Camera mea e poate cea mai sărăcăcioasă din suburbia noastră. în acel moment, pe- reții ei au trebuit să se lățească, să se curbeze, precum marginile unei cutii de carton din care ai scos tranzistorul cumpărat la magazin șl în care vrei să înghesui un pepene copt procurat în piață. In mijlocul camerei mele se Insta- lase, așadar, gaura neagiă. Avea o for- mă rotundă, iar extremitatea ei de sus atingea tavanul care se curbă si începu să crape. Tencuiala a pornit să curgă pe podea. Dacă Maiakovskj putea servi un ceai In compania Soarelui, atunci de ce sâ nu încerc și eu să împart un prînz cu gaura neagră ? Cuprins de frică m-am pitit într-un colț Atmosfera era apăsă- toare. Corpul mC se acoperise de o su- doare rece Sticla tabloului înrămat de pe peretele din fața mea s-a bombat ca o ventuză aplicată pe spatele unul bol- nav Pereții de placaj ai dulapului meu luară forma unor pînze umflate de vîn- turile marine — Sînt civilizația voastră dispărută, mi s-a recomandat ea. — E oare cu putință ? Lucrurile s-au petrecut deja 7 Ce s-a întîmplat cu oa- menii 7 Ce s-a făcut cu mama ? Ce s-a întîmplat eu Tine 7 Cu Natașa 7 Care e soarta prletenSloi 7 Ce s-a întîmplat cu mine ? Cînd anume 7 De ce ? Am supraapreciat sau. dimpotrivă, am subapreciat tehnica? Am supraeva- luat ori am ignorat libertatea ? Sau ci- vilizația a dispărut de la sine, prin autodistrugere 7 Nu mă minți cumva. Imbecilo ? Uită-te puțin afară șl vezi cum au crescut margaretele de Iunie, pînă la pervazul ferestrei mele. Privește spre ecranele televizoarelor și vezi cum zburdă mingea campionatului mondial de fotbal. E oare posibil ca oamenii să nu mai vadă finalul competiției 7 Cu atîta greutate am procurat două bilete pentru o croazieră turistică, îneît toate uneltirile reacțiuni’ mondiale, toate for- țele oculte din lum» na ml le pot smul- ge din mînă I — Eu na sînt sfirșitul. imi răspunde ea. cf numai virtualitatea lui. — Atunci, ce drt»cu cauți aici, matra- cucă metalică ? Cară-te la bucătărie șl prăjește mai bine niște cartofi I De ce atentezi Ia integritatea mea psihică ? strigam eu cu acel curaj ce izvorăște din adîncul unei frici fără seamăn. Mi-ai prăpădit unicul meu dulap. Cară- te acolo de unde ai venit I Luna o face meșterul dogar din Hamburg. Găurile le sculptează Moore. nu departe de Londra. Hai. valea l î-am întins tacticos pachetul de „Marlboro* finlandez. — Mulțumesc nu fumez. La început de secol, era cam prin anii douăzeci. Soarele, ruda ta mai îndepăr- tată, și-a părăsit orbita șî l-a făcut o vizită inopinată unul poet. De ce acum, în acești ultimii douăzeci de ani al sflr- șltului de secol, ți-e venit în minte să-mi dai tîrcca e tocmai mie ? Nu avea och’ Toată era țesută din priviri de o infinită tristețe. — Mă simt taie singură, îngînă ea. Șl a rămas să locuiască la mine. Să afirm că ea ai fi „vorbit® cu mine, ar fi o Inexactitate. Nu vorbea, pentru că nu poseda organul vorbirii. Putea însă transmite gloduri la distanță. E adevărat că uneori scotea un fel de oftat, ce amintea o» „o° al nostru, ex- prlmînd, concomitent, o tristă admira- ție, un regret și un vaiet. Deci am bo- tezat-o cu numele „O“. Era suficient să rostesc fie și numa‘ fa gînd un „o", și ea apărea înaintea m?a. Stau acum și mă gîndesc i oare cc a atras-o spre mine ? Ce a făcut-o să-mi forțeze fe- reastra 7 Să fi fost de vină tristețea mea 7 tn ziua aceea nu știam nlmlo despre Tine. Sau poate paginile acestui manuscris, răsfirate pr masa mea de lucru 7 Despre ce scriam in acea zi 7 POate despre golurile sOartei 7 ApOi din nOu desp e dOrul de arhitec- tură pe care am părăsit-O cîndva 7 Des- pre cinci Oameni de geniu din veacul nOstru trecător ?... Memoria mea, ca o telefonistă năucită de oboseală și ne- somn, după o tură dublă, mă cuplează cu voci întîmplătoare. în creierul meu sa rotesc găurile discului cu un șir in- termlnabi. de numere Aud vocea cri- ticului avizat, obișnuit eu lectura titlu- rilor : „E cu putință ea o simplă literă, chiar dacă e vorbi de „o* să devină subiectul unei opere literare? Ha-ha I Autorul însuși recunoaște că e un sim- plu zero. Vedeți cum și-a Intitulat opul i „Andre? Voznesensld — 0“... Poate e vorba despic chipul Veșniciei privindu-ne din frescele și tablourile lui Rubliov, El Greco sau Vrubel? Despre viața care există acum dar e și în tre- cut ? Despre o călătorie în Insule ? Des- pre spațiile goale din sculpturile lui Moore?... El stă pe un scăunel cu mi- cuții săi ochelari atlrnînd pe nasul Iul ascuțit !șl mișcă sprîncenele stufoase, decolorate la soare Marele sculptor englez, semănlnd eu omulețul pădurii, murmură un zîmbet, stă și meșterește „murlșorir săi, adică pe noi toți, niște figurine de ghips Un amurg cu Moore . Bătrînul Moore e făcătu* de găuri... Anul în care l-am vizitat prima dată pe sculptorul englez.. Dar mal bine mal întîi despre Taganka, căci era toc- mai In anul cîne. s-a deschis teatrul de pe Taganka Ers un timp plin de riscuri, de veselie șt de creație. Teatrul pregă- tise un spectaco cu versurile mele. Pri- ma parte era susținută de actori. Iar în partea a doua îmi recitam eu versurile. Așa s-au născut „Antilumlle*. Specta- colul a fost Jucat de opt sute de ori, fără a mai socoti un număr aproape dublu de reprezentații din alte părți. De atunci, teatrul s devenit o a doua casă pentru mine Cind am pregătit și cel de al doilea spectacol timp de jumă- tate de an nu am putui oă mă dezlipesc de colectivul teatrului. Vocile tinere ale actorilor anunțau tn rcompaniamentul ghitarelor: „Antilumlle sînt niște go- gorițe*. (Fragment din cartea Andrei Vozne- senski, Proraby dulia — „Antreprenorii sufletului®, Moscova, Sovetskij pisatei’. 1984) In românește de Ivan EVSEEV în această noapte perfectă de Martie Suflarea fierbinte a Ecoului Im! intră în odaie E o prismă de vînt roz vîlvătaie spre care converg toate punctele spațiului. Freamătul bătrînelor fluvii îmi umple odaia Freamătul mulțimii bătrînc. Cîntecul sirenelor. Colții sonori ai lui Pegas Simt că mă apasă infinitul. Astrele mi se rotesc în cap și-o oboseală mă cuprinde o oboseală galbenă șl îndepărtată I ÎNTÎLNIRE Cineva Respiră Privesc în ?« camera mea descopăr un băiat melancolic îmbrăcat tot tn alb cu un aer bolnăvicios de efeb legendar Nu-ți fie teamă îmi strigă Agitîndu-șl brațele Nu-ți fie teamă îmi spune eu sînt Diavolul! O magnific diavol diavol diavol Ce minune îmbrăcat tot tn alb ! alb alb Am fost mereu un înger. M-au calomniat în toate poveștile in toate pînzele Mathias Griinewald și sfîntul Macarie Tenlers și Anton pustnicul au văzut doar falși demoni spectre de reptile din alt veac și pot să te asigur că totul era nălucire. Nu mai am iluzii Merg pe drumurile vîntului îmi rumeg fierea milenară Grafică de CONSTANTIN CATARGIU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada ROD Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele ne nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T.R. TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index : 42.907 Demonii la care visează frații tăi sînt el înșiși, el proiectați în peisajele echivoce ale actelor lor. Sînt orb. îți dai seama ? dă-mi mîna ... Lampa mi-e în agonie fără sfîrșit. Simt o infinită milă. Spațiul sc umple de miresme feerice și băiatul ccl tînăr ilumineazi odaia cu buzele sale. O Diavol diavol diavol! Cine ar zice că ești alb alb alb? Se la îi la In te arde fluturele flacăra lămpii inima flacăra celuilalt, visul tău vedeai creator Visai să fii tatăl vîntului și al astrelor Eternul olar te-a izgonit din împărăția prea tîrziu2 după ce al insuflat argilei sale o dragoste Imposibil de potolit și germenele științei «a MODEL I INDEl împreună cu germenele suspinul» Te calomniază toți creștinii. Ei chiar ci sînt Dușmanul cel Rău Tu ești doar un înger liric cu o maro prea mare strălucire pentru a fi supus. Eșecul ccl mai minunat. Prezentare și traducere Margareta GYURCSH Un începui de iunie, cum glia roditoare a țări dorit dc multă vreme. O cită alternare a fenome meteorologice ea însăși toare pentru diversitatea rilor care ne așteaptft. U nu puține șl nu ușoare. 1 un moment de răscruce numai pentru roadele pi tului, cl și pentru ceea € scamna. aici și acum, u umanitate. Sub zodia niunulul, a edificării r laterale a personalității lui acestor plaiuri se ză toate acțiunile de plă rezonanță ale tovari NICOLAE CEAUȘESCU. ța demonstrează cu pute arăta secretarul gener; partidului — că numai d tarea forțelor de producți gură condițiile necesare r ridicarea nivelului de tr poporului, pentru pro științei, învățămintului, rii. pentru un grad super civilizație al întregii soc numai pe această bază s gură întărirea forței și spirituale a p independența șl suvei tea ei®. în această strinsă țesere, de muncă politi muncă în fabrici, în uzi cimp, pc băncile șco așa cum se arăta și centul Mesaj ul tovai NICOLAE CEAUȘESCI ocazia Zilei internat.ion copilului, numai în a echilibrată cumpănire a < tul și a ceea ce ne astei capătul său putem în conturul României dc Muncim acum nu nume tru azi, ci și pentru zii sate de cci de dinaintea tră. Avem o misiune Is Ea nu decurge doar din noastră implicare într-u Rrenaj social dat. ci. mi din datoria pe care o față dc conștiința noastr bule să fim la înălțimea lor evenimente ale istori buie să nc proiectăm îr comunismului atotbiruiti tem verigi dintr-un Iar nit. E obligatoriu să n asupra propriei noastre științe pentru a înțelege bine uriașele prefaceri s-au ivit în Istoria Ro din ultimele două decei s-au săvîrșit nu întîr acum. Geniala clarviz Cirmaciului nostru, ne sa trudă și inspirație i model și îndemn încă i tiv dc mîndrie, așada sîntem fiii acestei epoc toarc, șl. deci, că trebuii cem totul pentru a ne In înălțime.') chemării realizărilor ei. OKIZC COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PÎRVU, CORNEL UNGUREANU