16 I din toate țările. P ‘simte izin“). i care alkov lalov- lui ansat putui ma- mne. nino- nieră dor*, eose- iu o cată, louri mă- ceau ario- And ion pregătește pe teatrului rock-opera .Cri pedeapsă* (după D»ta compozitor E. Artemiei) spectacol de sunet ți ls la Boston etc. Unsă principal este filmai j compozitorul și pianiști Serghe* R ah mani nov. I riul a fost colaborare Naghibih. de mult scris acum ti cu scriitorii: Scris de nmi rivnit abia j filmul și-a găsit un pr tor : va fi o colaborare a americană Andron Mihalkov-,; lovski se simte strfns H de literatura rusă clasici ce explică ecranizările romane și piese celebri ar fi „Un cuib de nobi? „Unchiul Vanea". Cete scriitorul cel mai apred frații Mihalkov Na Nikita Mihalkov a Im filmarea unei noi p după Cehov, „Doi ochii la comanda studioului i „Excelsior film T.V*$ic puns la dorința de a cd la acest film a cum actor italian Marcel Io U iani. „Epoca noastră ne tei ză o multitudine de ta meditație. Printre ele ții temele eterne prezente teratura clasică rusă, i idei ale aceste1 literaturi caracter global și a te face să te întorci ea. Ceea ee a preocupat țile luminate ale tr preocupă și pe noi declara Nikita Mihalkov blematica literaturii i eroi cunoscuți priqd o contemporană fn cin fia mihalkoviană și at e vorba de regie. si at Nikita este prezent ca i preț. Să ne aducem doar de Para tov-Mi hal toți filmul „Fata fără zestre* piesa dramaturgului rn secolul al X IX-lea, Ostrovski. Sore deosebire) Andron, un om distant e o fire dinamică, plin de țiativă. Este, cum s-ar un „om total“ : vorbește SAPTAMINAL SOCIAI POUTIC Ș1 LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. X3 (1100) 1 APRILIE 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX • 8 PAG., 3 LEI TN ORIZONTUL ORIENTĂRILOR CONFERINȚEI NAȚIONALE A P.C.R. îndemn mobilizator Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 28—29 martie, a.c., — eveniment marcant al vieții politice din țara noastră — a dezbătut bilanțul activității economico-financiare pe anul 1987, problema privind perfec- ționarea sistemului dc formare a prețurilor și principiile de retribuire pentru stimularea producției dc export și a ex- portului, precum și unele aspecte ale activității de partid și ale politicii de cadre a partidului nostru. In încheierea lucrărilor plenarei, secretarul general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, a prezentat o magistrală cuvîntarc care constituie un amplu și mobilizator program de acțiune revoluționară a organelor și organizațiilor de partid, a tuturor comuniștilor, a întregii națiuni, pentru intensificarea muncii iu toate domeniile dc activitate, pentru îndeplinirea exemplară a prevederilor de plan pe anul 1988 ji pe întregul cincinal. Acest document programatic, de o inestimabilă valoare teoretică și practică, ne relevă noi și strălucite fațete aic rolului determinant al tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU în fundamentarea politicii interne și externe a partidului și statului nostru. în mobilizarea, largă, multilaterală, a energiilor creatoare ale poporului ro- mân, pentru înfăptuirea neabătută a planurilor și programe- lor de dezvoltare economico-socială a țării, pentru edificarea socialismului și comunismului în România, pentru izbînda Ideologia și producția axiologică * $ * țională se cere regîndită șl analizată constructiv în noul stadiu care aduce pe primul plan variabila om a procesului dezvoltării. Mal mult: umani- zarea integrală a societății (co*( munismul) se dovedește a £1 posibilă numai prin rccon< strucția axiologică a omuluL Acestei rațiuni îi și corespun- de, dc fapt, plasarea lui ta centrul întregului proiect so* cial și uman de esență comiH nistă. Cucerirea realității eco- nomice prin socializarea între- gii proprietăți nu a fost, și cu atît mai puțin nu ’poate fi con- siderată de acum încolo ca scop în sine. Este doar o treap-, tă urcată pe scara de valori fără de care demararea chiar a acestor transformări tehnico* economice nu ar fl fost posi- bilă. Acest fapt repune în ter- meni noi raportul dintre ideo- logie. cultură și dezvoltare rifioarc și de decantare nor- mativ-axiologică a practicii sociale în curs. Astfel, dacă subdezvoltarea — caracteristi- că țării noastre în momentul opțiunii sale irevocabile spre socialism —, a cerut, ca prio- ritate funcțională, concentra- rea tuturor eforturilor spre eficientizarea pîrghiilor tehni- co-economice ale reducerii multisecularelor rămîneri în urmă/ efectele sint cele-scon- tate și mobilizatoare, pentru a justifica un optimism robust în raportarea la viitor. Stadiul actual, și în perspectivă cel de țară socialistă mediu dezvol- tată, certifică socialismului statutul de singută soluție în plasarea României pe coordo- natele de progres ale mișcării istorice ireversibile și de plat- formă de competență organi- zatorică tn compunerea vecto- rilor de acțiune atît de nece- sari unei noi calități a vieții. Ca element inestimabil dc tac- tică, deci valabil pentru o anu- mită secvență a procesului istoric, această prioritate func* Intrat in tradiția dialoguri- lor partinice, specifice epocii pe care o traversăm, Conferin- ța Națională a Partidului con- stituie un reper semnificativ și pentru calitatea eforturilor de inovare a muncii educative. Reiterarea, în acest context, a imperativului reducerii decala- jelor, încă existente între co- tele transformărilor cu conți- nut socialist din domeniul teh- nico-economic față de cele din viața spirituală, asociază tu- turor celor implicați direct în reconstrucția militantă a spi- ritualității românești respon- sabilități fără precedent. Aceasta cu atît mai mult cu cît multilateralitatea dezvoltă- rii noastre presupune o asimi- lare creatoare a complexității mereu crescînde a muncii îm- bogățite sub impactul revolu- ției științifice, respectiv o asi- milare culturală a noilor com- ponente ale muncii. Reliefarea ideii că întreaga noastră dez- voltare este în primul rînd o problemă de cultură reprezin- tă un moment maxim de cla- A Le Spatii vechi pentru oameni noi ’1 e i în valoare ® • ancheta ORIZO i r e- •st le 1- re ORIZONT Timișoara — Castelul lui lancu de Hunedoara. i □s- ie- "U1 al ,u- is- ru al :ic le multe limbi străine, practică sportul, este un 5 nat vînător. Probabil, multiple calități l-au șl să devină un actor și atît de îndrăgit. Tabloul din albumul Mihalkov n-ar fi comp n-am aminti de încă un deosebit — cunoscutul Iulian Semionov, soțul lui Nikita și Andron * rina. A semnat o serie mane despre agentul Stierlitz ; dintre care ui avut un succes răsunător, ecranizat cu titlul „17 unei primăveri". Rusia a fost bogata deauna fn talente. Dar menul familiei Mihalk cealovski, cu care o fost deosebit de darnici poate decît să ne ui Orice talent trebuie să fi tivat, iar pentru aceasta e unică : muncă zilni verentă, disciplinată, familiei știu acest lucru fără excepție, toți cunosc tul sărat al plinii- Aflați sub protecția mi ei își croiesc drumul Olimp prin muncă n slujind cu abnegație cu! Galina CERNICOW IȘOARA, strada RODN f). Manuscrisele ne • se fac ta P.T»T.R. B.T. Index; 42907 cauzei păcii, colaborării și înțelegerii între popoare, fn ceea ; cc privește îndeplinirea în cele mai bune condiții a prevede- > rilor dc plan pc anul acesta și pe întregul cincinal, un rol ? important il are conștiința comunistă a făuritorilor noii so- j cictăți. Tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU sublinia că : „Tre- | buie să dezvoltăm mai puternic spiritul revoluționar, să acțio- ; năm pentru întărirea răspunderii, a disciplinei, să dezvoltăm * puternic critica și autocritica, care să asigure analiza temei- * nică a tuturor domeniilor de activitate și stabilirea măsurilor ; necesare în vederea desfășurării în cît mai bune condiții a $ întregii munci*. ■ | Ștefan BUZÂRNESCU (Continuare în pag. 7) ( Revista noastră a consacrat, în anii dm urmă, pagini și numere tematice fe- nomenului edilitar timișorean (vezi «Orizont*, dezbaterile : „Topos și adec- vare". „Topos și identitate *. „Punctele cardinale ale orașului4’ „Spații vechi pentru oameni noi44) — un subiect vast, atrâL'ător. rc animă, pc coordonata lui istorică, interesul cercetătorilor intr-ale urbanismului — un subiect pasionant și pentru cel cc, ancorat în prezent, des- cifrează, față în față cu imaginea con- strucțiilor recente, perspectiva arhitec- turală a orașului. Biografia edilitară a Timișoarei c pc calc să sc îmbogățească, frumos și firesc, cu un nou Centru civic — însemn al dezvoltării municipiului în anii socialismului și, totodată, argu- ment dc înalt profesionalism al gîndirii și creației arhitecțilot de la Institutul de proiectări din Timișoara. Roman bo- gat în dovezi privitoare Ia „permanența populației autohtone in Banat44 — (o spune arh. Mihai Opriș. intr-o docil- ‘ montată și bine scrisă monografie, de curind apărută la Editura Tehnică ; contrar altor opinii din cercetările de ultimă oră, rezultă că «.nucleul inițial, dc la care a pornit dezvoltarea Timișoa- rei, l-a constituit o așezare rurală au- tohtonă și nu cetatea, așa cum s-a sus- ținut piuă acum44) — Timișoara edili- tară este și locul unde se întîmplă, con- cordant ritmurilor constructive, o ac- țiune de reintegiare o fondului de clă- diri existent în viața de azi a societății, în fluxul necesităților timpului pe caro îl trăim. Materializarea ideii de punere • edificiile! tradiționale (unele — monumente istorico) implică un efort economic considerabil. O ipo- teză în consecința căreia casele vechi ar dispărea din peisaj nu pare viabilă, nici sub raport economic, nici din perspectivă cultural-istorică. Timișoara este un oraș cu memorie. A o detalia, cît de cit, încercăm aici, prin exemplul oferit de două clădiri marcante, ce și-au redescoperit rostul în tabloul urbanistic actual. Palatul Baroc Monument istoric, in perimetrul ce- tății. Stadiul actual al cunoștințelor, ( alaiuri.de lucrăr» din secolul al XVIII- lea. demonstrează că istoria spațiului timișorean coboară în timp sub perioa- da „fortificațiiloi medievale*. Problema nu pare pe deplin elucidată. Au fost gă- site urinele unui șanț Roman, căruia mi ' i se cunoaște data construirii. • însă,! pentru Lstoricu l-urban ist, semnele după care exista un nucleu da locuitori aici, 1 înainte să sc deseneze perimctrica fer- , mă a cetății, nu comportă dubiu. Acela . semne „sînt scrise* pe hărțile vechi, ala orașului, în „ocolurile44 de la linia or- donată. Meandrele deconspiră, ori nuc- leul inițial, ori o parte a acestuia,-„sus- tras unei intervenții administrative coerente. „Deci, deși Cetatea TinHșuiui este atestată, după cum afirmă unii cer- cetători, abia în ariul 117^, probabil ea are o vechime mai mare*.' Palatul Baroc apare in spațiul cetă- ții spre a servi drept sediu guvernato- rului timpului. („Cetatea ocupa 7- cf. M.O. — o suprafață de teren aproxi- mativ dreptunghiulară, apărată, proba- bil, dc un val de pămînt cu palisadă, era mărginită pe trei laturi de brațe de apă, iar pe cea de a patra, de un canal care, datorită formei sale în plan, nu putea fi decît artificial...“). istoria Pa- latului Baroc începe la 1752, cînd Piața Unirii nu era constituită. O serie de (opt) proiecte au precedat momentul. Intr-un plan de pe la 173b („Proiect pentru continuarea tras rii străzilor și alcătuirea noii piețe din Cetatea Timi- șoara*) se poate recunoaște amplasa- mentul Casei Guvernatorului (în fie. are din cele opt variante, casa fiind diferit pusă in valoare,. In 1753, edificiul în stil baroc c in construcție Arhitecta Doina Sturdza, care se ocupă de restau- Antoancta C. lORDACHE (Continuare în pag; 3) ORIZONT Miturile orașului • Primul volum al lui Ion Budescu stîrnea o asemenea vîlvâ Incit pe ultima copertă a celui de al doilea abia putea încăpea semnăturile de recomandare. Nu-și drămuiau superlativele (în ordinea de pe copertă) Eugen Simion» Ion Dodii Bălan, Livius Ciocârlie, Petru Poantă, Victor Felea, critici care așează greu vorbe mari în spațiul necăjit al unei recenzii. Mai împuținate, dar nu mai puțin vioaie sînt recomandările de pe ultima copertă a celui de al treilea volum i' votează, de data aceasta, Nicolae Manolescu. Al. Călinescu și, din nou. Victor Felea, ceea ce înseamnă că scriitorul și-a cîștigat, cu foarte mare viteză, o impresionantă audiență. Observațiile lui Al. Călinescu sînt, în bună măsură, - valabile și pentru Ucroniile: «Fenomenul cel mai interesant... este tocmai recuperarea acelor elemente ale realului pe care sensibilitatea le respinge dar. cărora, totodată. Ic conferă drept de existență poetică. Rezultă, de aici, o nouă și fascinantă mitologie citadină, populată de făpturi și lucruri familiare"... („o adevărată mitologic, care-și are zeii, eroii, locurile și obiectele ei" % — N. Manolescu). .. . Ucroniile continuă procesul de mitologizare a universului urban, in numele unui proiect parcă mai clar articulat decît în volumul anterior. Titlul coche- tează cu terminologia science-fiction (și dacă-1 citim repede putem chiar avea bănuiala că poetul se joacă de-a ascunselea cu cititorul într-o zonă clasificată de literatura științifico-fantastică), dar își păstrează adeziunea la miturile con- sacrate. Poetul investește acest cuvînt cu sensuri personale; construiește, cu alte cuvinte, prin el și în numele lui, un timp al poeziei. Ucroniile ar putea ii utopiile lui Ion Budescu. Poeții anilor șaptezeci descopereau — șl deveneau stăpîni — in spații care se numeau Umbria, Iluzoria. Ion Budescu. asumîndu-și „magicul topos**. în- cearcă a vedea în spațiul cotidian : orașul devine un univers al miracolelor, dar și al unor „atavice spaime*4 (Emil Botta). în fond, Ion Budescu rămîne un poet al „orașului asumat*4. Versuri de un intens dramatism, tocmai acest lucru îl subliniază t condițiâ celui ce își asumă un spațiu nou. Un spațiu nou presu- pune un timp nou : „Eu lîngă un zid mă trezesc nu știu ce așteplînd / Privesc : zidul ațintește spre cer / o flacără cu care înroșește văzduhul. Dar cine aici c martorul meu ? Cine poate locui fără greș / o realitate de flăcări ? Căci blocul / de zece etaje din față e un edificiu dc flăcări / șl flăcările lui prevăzute cu ferești și balcoane / și iedere în flăcări prelinse ațîțat în sus // într-adevar eu aici voi intra. De un veac cineva (s.n.) / mă așteaptă la nouă. Urc scara / Cum aș escalada versantul unui crater Ia pîndă / pas cu pas / pe treptele de magmă-n revărsare / O mișcare tectonică simt^un vulcan de dedesubt / ... / Și iată fotoliul în care m-am instalat f tot un nig e șl el / o caracatiță vie do foc devorîndu-mă tandru / în flăcările patului oh! se îneacă de rîs salamandra de aur — / și munții din geam grămădesc fumegînd acolo în zare / resturile unui foc preistoric / părăsit dc zei pe pămînt*. Am citat o parte din Focuri tocmai pentru a arăta devenirea toposurilor, revărsarea în mit, în „ucronie**. Poet altădată al satului, scriitorul cosmiciza fără „drama dezrădăci nării fără a refuza noul său spațiu i cel citadin. Lumea este dintr-o dată sublimă șl devorantă, devoratoare și edenică, Infernală șl fascinantă. Scriitorul trebuie să se regăsească nu în spațiul „răului*4. Scenariile sale lirice, alegoriile, nu trădează — nu refuză — „poeticul", așa cum l-au definit modernii secolului XX, nu dizolvă formele poetice în numele banalului cotidian, nu abandonează tradiția. Dimpotrivă, aceste scenarii construiesc In numele unei tradiții și a unei aderențe organice la o lume veche, deloc idilică j dar o lum$ bine așezată, pe temeiuri spirituale adînci. Ion Budescu e. în poezia dc azi, un poet cu Itinerar personal, cu o voce puternică. Cornel UNGUREANU • Ion Budescu, UCRONIILE, Ed. Eminescu. 1988. ^^"^cronica literarâ^^^^ Proza faptului divers Logica povestirilor lui Dan Fiorița-Seracin este cît se poate de simplă j prezentarea unor oameni dintre cei mai comuni, în existența cărora se produce la un moment dat un scurt-circuit, un accident sau doar o iluminare capabile să le schimbe violent cursul, aparent imuabil, al vieții. Grija principală a auto- rului este aceea de a pune într-o lumină cît mai favorabilă momentul „rupturii", care constituie axul în jurul căruia se clădește întreaga compoziție epică. El reconstituie, pentru aceasta, cu precizie de ceasornicar, universul cotidian al personajelor sale, cu grijile, speranțele, pasiunile/ micile drame inerente vieții, fără a lăsa totuși să se înțeleagă că vreun pericol major ar putea amenința aceste banale existențe. Cînd cititorul se lasă furat dc grijile foarte omenești ale eroilor, ajungînd să simpatizeze cu ei, se produce Insă lovitura de teatru, care schimbă radical, uneori în chip violent, destinul personajelor (unele dispar fizic, altele suferă o infirmitate, copiii trec într-o altă vlrstă, a maturi- tății), fără ca acestea să mai poată reveni vreodată ia viața dinainte. Mediul cel mal propice acestor „coups de thââtre" existențiale nu poate fi altul decît războiul. Și Dan Florița-Seracin știe să profite din plin (literar vor- bind) de incertitudinile și ororile acestei epoci și ale celei de tranziție, Imediat următoare. Efectele sînt, în primul rînd, spectaculare, povestirile din Ultimul capitol intîlnindu-se în acest punct al spectaculosului, cu proza de război a lui Dumitru Radu Popescu. Folosirea naratorului-copîl, trecînd cu naivitatea vîrstei prin întîmplări de mare dramatism sporește cota emoțională și suspansul povestirilor. Interesant este faptul că in proze precum Zumbai-Zumbaj sau Dezertorul, copilăria continuă să beneficieze de toate atributele ei, se derulează aproape normal (cu năzdrăvăniile inerente vîrstei, cu nelipsitele țigări trase pe ascuns în dosul școlii), războiul nefăcînd, parcă, decît să aducă noi preocupări și surse dc aventuri micilor eroi. Ei se comportă natural, ca orice copii, din toate tim- purile, războiul este o realitate asumată, căreia 1 s-au adaptat foarte repede, nesesizînd, in nici un fel, pericolul tragic ia care acesta îi expune. Intîmplările narate conțin o problematică variată (doi prieteni din copilărie se intîlnesc pe cîmpul de luptă și ajung să se omoare Intre ei, un neamț li aruncă unul, român o bucată de pline, dezvăluind o față ascunsă a războiului, un altul este In stare să îl împuște pe un consătean pentru că i-a alungat vînatul), dar ele nu se ridică niciodată pentru cititor dincolo de semnificațiile (e drept, spectaculoase) ale unor fapte diverse. Chiar dacă, pentru cel ce le-au trăit au fost tot atîtea situații limită. Există și povestiri mai apropiate de zilele noastre, dar ele nu diferă ca scop și realizare de proza de război, incadrîndu-se intre aceleași limite ale faptului divers. O notă oarecum disonantă o face proza Teritoriu, in care au- torul experimentează o tehnică de „mise en abîme“, fără Insă ca povestirea din povestire să se ridice dincolo de specificul prozelor anterioare (trecerea de la copilărie la maturitate). In fine, întregul ciclu Catharsis este deja cunoscut cititorilor din volumul de debut ai autorului La marginea Cîmpiei (volum colectiv), volum după care au fost reproduse integral și despre care ani scris la vremea respectiva. Tudoreî URI AN • Dan Florița-Seracin, ULTIMUL CAPITOL, Ld. Facla, 1987. Atributul definitoriu al gîndirii has- deiene stăruie, credem. In „foamea" tenace a savantului di a descoperi, atît inductiv cît și deductiv, cauzalitatea in- ternă a fenomenelor spirituale, în in- terdependența lor. Spre un atare demers converg toate cercetările autorului, chiar dacă, în drumul ipotezelor spre adevăr, imaginația înaripată tinde adesea să „tulbure" rigoatea raționamentului con- ceptual. Din acest punct de vedere, sti- mulatoare și mereu fertile s-au dovedit a fi posterității gînditorului pînă și exa- gerările interpretative (deloc puține I) cuprinse în opera sa. Recitindu-i (măcar parțial I) opera, observăm cu ușurință cum, de-a lungul întregii activități, de- zideratul fundamental al cărturarului român a rămas constant acela dc a îm- prăștia, prin intermediul filologiei com- parative. „ceața originilor", deci-de a identifica rădăcinile faptelor de cultură (Principie de filologie comparativă âria- aniversări unei metodologii de cercetare bia liculate etnolingvistic, și imp^L unei perspective teoretice novatwl exegeza de factură etnologică. Dl zărește, poate mai nuanțat decît £f nett Tylor (Researches înto tht History of Mankind and thc ment of Civilazion 1865) șl J Frazer (The Golden Bough, l! 1890—1915) structurarea poliscm* faptului aparținător culturilor nale. Ca și aceștia, da» tmp dezbatere și dimensiunea etimolai lexicului etnografic, Hasdeu uruj Spații (Urmare din fațadei clădii ii - (Împreună cu arh. torul propunerilor terloară) zona Cetate ne spune că Palatul cat în etape, așa încî ttinde fațada și sc s?i le din gresie. Poveste; )dobirii clădirii s-a ck atît substratul indacuropoan român al termenilor, cît și cvolliS^00 ‘ ’ . cronică și diacronică a acestora.^BP^ron* “ont rînd deci spre obîrsii Hasdeu adi~c' prim-plan nucleul genetic al fend . Înainte de 1860. cî lui a suferit conseci dre istorice, edificiul ti lor istorice și spirituale, insistlnT*^ „ . . extensia perimetrului p.oblem®*' asupra etnogenezei popnrului Așa se Justifică de ce autorul irMgP^za logica, scinn. J rilor de munca pe ter ccput să elibereze de tc tâ suprafețele exterioar observat urmele un< oare acoperind str ane bt ceea cc trecătc i nu putea să va< uite ale barocului. 1 însetat de „totalitate curopea. Tom L, București, Iar în strădania constantă 1875. p 16). de a desco- peri logic și cronologic structura și obîrșia valorilor umane, în contextuali- zarea lor etnică. Hasdea prefigurează abordarea pluridisciplinară. Integratoa- re, menită să surprindă polisemia res- pectivelor valori. Cu acest instrumentar metodologic, Bogdan Petriceicu se apro- pie șl relevă, depășind considerabil uni- versul ideatic al epocii, conexiunile reale dintre unele disciplina precum lingvistica, istoriografia, folcloristica, etnografia, teoria culturii etc. Numai prin această deschidere interdisciplîna- ră, sugerează Hasdeu (citîndu-l pe Georg Curtius I) accedem spre înțele- surile profunde ale dialecticii devenirii lumii, întrucît: „Scopul științei nu este de a satisface curiozitatea sau de a găsi loc pentru jocul unor presupuneri mai mult sau mai puțin Ingenioase, ci de a mări sfera adevărului și de a restrînge cercul erorii". Lărgirea „sferei* adevărului presupu- ne firesc o stăpînire globală a elemen- telor realului, un studiu care, pe de altă parte, să denote profesionalitate și obiectivitate, căci altfel „falșificînd o singură verigă, nu vom putea înțelege niciodată totalitatea* (Istoria critică a românilor. București, 1875, p. IX, apud Istoria filozofiei românești, ediția a Il-a, p. 624). In consecință, evenimen- țîalitatea succesivă a Istoriei trebuie vă- zută în procesualitatea desfășurării ei, fără a i se falsifica ori mistifica vreunul din momente.* Doar astfel exegetul, con- chide Hasdeu. poate „dezmormînta ade- vărul". în fond, paradigma căutării adevăru- lui rămîne vectorul ordonator al întregii sale creații științifice. în numele acestui imperativ. Hasdeu încearcă să șteargă cu aripa viguroasă a minții sale colbul și uitarea de pe documentele limbii și istoriei românilor. Străbate drumuri lungi și epuizante spre Serbia (1871) pen- tru a descoperi fragmentar Pravila lui Matei Basarab, spre Ungaria, unde par- curge cu migală paginile din Anonymus Lugoshiensis, poposește la Londra (1880) pentru a studia Evangheliarul lui Coresi de la 1574. Contactul nemijlocit cu aces- te neprețuite izvoare, îl determină însă să se îndrepte cu hotăilre spre un spa- țiu esențial al spiritualității noastre, mai exact, spre lumea si universul men- tal al satului românesc. Aici, prin in- termediul chestionarelor, va pătrunde In cuprinzătoarea zonă a culturii po- porane care, notează savantul, „conține tot ceea ce aparține ponorului" (Studii de folclor Cluj-Napoca, Dacia, 1979. p. 75). In acest fel. sub autoritatea și com- petența investigațiilor sale, se va con- tura, în a dou? jumătate a secolului trecut, folcloristica autohtonă ca disci- plină cu un statut teoretic și metodolo- gic propriu. De asemenea, se vor iniția, tot sub directa sa îndrumare, masive acțiuni de culegere șl tezaurizare a crea- ției folclorice, după criterii accentuat științifice. îi datorăm iarăși lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. pe lîngă prefigurarea os cere „moderni de aparența ei acest sens, o epistol . Arhitectura austr oce sînt, în conseci! sub îndrumarea Klein în pas*.. : s-a adăugat palal 1 s-au întins pe fațad tlasice. Restauratorul eze imaginea originară orului, convins de co «dinii sale. Cu atît i inia barocului traverse tervație dc arhitectură rorba de o intcgiar* toarei scrieri Ety milogi cum romaniae (primul tom 1886 ; al & 1887 ; al lil-lea 1893 ; ultimul 1W;E bilește de fiecaie dală corelații ne» între un anume moment istoric țiile „poporane" reprezentative. . spirit, doina, prin vocabularul î‘ d? mantica el, răstoarnă pe ROsler “'l131®; P1 teoriile tendențioase șl eronate -ft’0,nei &tUldza d fost ‘ toare la originea românilor din sa carpato-danubiano-pontic. de mult, cînd planurile staurării deveniseră firmă Hasdeu. această specie .s- servat în cuibul său", ea neîntîlnia# nici la albanezi, nici la bulgari. Demne de toată atenția, prin ^a. * cărui dcco: izbitoi cu ideea lor contemporaneitate sînt și rațiile marelui savant privitoare 1 \e Pen ' .tra cu mascaron ria și. implicit, conținutul genuriîo: raturii. Predomină in Prelegerile elnopsihologie ținute ia Univenj din București (1874X un timbru poli extrem de percutant, mai ales înl fragmente (de numero descifrabile, odată înk neoclasică. Palatul Baroc va gâze g Muzeului municipal, a edificiului (parțial, c tură cu încercările, pe plan cure de a subordona formal genurile y - cili, uuralurll popula,., căneau* * 1 lU^cJccU. Iui literar nu pot fi decît arbitra cadrate nurnenetalu n retoricii S ® eu atît mai mult cu cît în interiori limbajelor euitu.M tradiționale asp ^ aZrd ?7ln scenariu, lirice, ep.ee ș. dramatice ființează . care se reala simbioza Pornind, așadar. dBL nr» caracteristicile structurale ale tg^mbju fic în legătură • «p *. . « f^aîta,b fie de ce insistă a că i .orice clasificare e o din oroiectu* todică care reprezintă aproximați J virtutea af ;ui j ac( tura lucrului Dar o «P™iX’$>Sistă, lucrările eonbr nentă a șpecrficnățn discursului f decora'țiilor r5spund a, r c permite, conchide autorul cunosc^ți și prestigioși clasificare, o altă ordonare cateâL- - ? 2 ;..H f care să țină prioritar semna deȚ<* omenesc care receptează acestei Kelcmen, Ungar Csabo Este firesc, prin urmare, să conto propune Hasdeu. un criteriu funcția prin mijlocirea căruia să orîna „producțiunile" în directă relației Este, încă, disputată Castelul vîrstele cărora h se adresează creații. Putem vorbi, in fond, deI mari ansambluri textuale : 1. cred nescrise destinate vîrsce) copilării adolescenței ; 2- creații destinate < de Hunedoara W trăie barbăUe. și 3 creații tipice vlrșllntru existență nectatiL Desigur. Bogdan Petr minfltor cu al unei t Hasdeu, însetat de .totalitate* J £^«0 dln imediate r „dezmormintarea adevărului" a Ul sat meteoric cultura noast ă. contînS Cel mai impunător • lui. în inima urbei, c despre care nu știm ay .... , . _ . O succintă fișă știi erudiția lui D Cantemk șl antiajC.spective ar putea f vastitatea și profunzimea interpre! aristoteliene. Hasdeu mia » regulă, categoriile folcioiu* nu pot fi decît arbitrar in- menclaturii retoricii clasicei mult cu cît In interioritatca culturii tradiționale aspectele s și dramatice ființează intr-o ® ioză Pornind, așadar, de la :ile structurale ale textelor profesoiul Iksdeu sublinia clasificare e o înlesnire ine- reprezintă aproximativ na» ii". Dar o aproximare j>erti- •cificitâții discursului foldo* . conchide autorul, o altă o altă ordonare categorială i prioritar seama de grupul re receptează aceste valori, prin urmare, să contu ăm, sdeu. un criteriu funcțional, Irea căruia sâ orîndulm le" în directă relație cu >ra li se adresează aceste m vorbi, in fond, de trei bluri textuale: 1. creațiile tinate vîrste) copilăriei și ; 2/ creații destinate vîrstd 3. creații tipice vîrstei se* sigur. Bogdan Petriccicu tat de „totalitate44 și de area adevărului** a truver- cultura noast ă, continulnd D Cantemir și anticlpînd profunzimea interpretativă Vasile Pâ.Vrn. A năzuit^ că întotdeauna mult mai ă în puterile unei singure desubt. ceea ce trecătorul prin Piața Unirii nu putea să vadă erau formele Unduite ale barocului. La 1860, primarul Ormos cere „modernizarea** clădirii, (enervat de aparența ei austriacă. Scrie, In acest sens, o epistolă, care s-a păs- trat. Arhitectura austriacă, decorațiile fcoce sînt, în consecință, grăbit dizol- vate, sub îndrumarea ‘ unui anume Jacques Klein în pasta modei franțu- tești: s-a adăugat palatului o mansardă și s-au Întins pe fațadă decorații neo- clasice. Restauratorul tinde să recupe- reze imaginea originară » Casei guverna- torului, convins de corectitudinea ati- tudinii sale. Cu atît mai mult cu cît linia barocului traversează întreaga re- Krvațle de arhitectură a Cetății. Era vorba de o integrat* într-un context rtilistic și de respectarea propunerii ar- hitectonice inițiale. Plăcuta surpriză a Doinei Sturdza a fost să descopere, nu demult, cînd planurile de detaliu ale restaurării deveniseră deja, obiectul preocupării executantilor, că, la Viena, s-a conservat un așa-zis Palat Kinsky, construit pe la 1716 pentru Eugcniu de Savoia, și a cărui decorație barocă sea- mănă izbitor cu ideea compunerilor ei plastice, sprijinite pe datele oferite de fereastra cu mascaron și dc alte cîteva fragmente (de numeroasele amprente) ^descifrabile, odată înlăturată tencuiala neoclasică. Palatul Baroc va găzdui Secția dc artă a Muzeului municipal. Noua funcțiune a edificiului (parțial, dat în folosință : să amintim o interesantă Expoziție de stampe, o Retrospectivă — Constantin Flondor, mai cuprinzătoare decît aceea de la Sala Dalles, sau momentul plastic Prin design spre o nouă calitate) este, în vederile restauratorilor, de mare im- portanță social-culturală. Cine să nu fie de acord 71 In scenariul restaurării, însă, apar și voci care se întreabă, fie asupra modului de tratare arhitectural, în an- samblu, fie în legătură cu o soluție sau alta, fie de cc insistă arhitecții pe orice „fleac** din proiectul Ier. întrebări — în virtutea aceluiași acord. Iar arhitecții insistă, lucrările continuă. De refacerea decorațiilor răspund cinci artiști plastici cunoscuți și prestigioși: Dumitru Pălă- lăii, Ion Cinghiță, Luigi Varga, Ștefan Kelemen, Ungar Csabo Este, încă, disputată „problema unei Castelul lui lancu dc Hunedoara eții sale lărnîne, în mod eptai pentru viața noastră, Tocmai de aceea acum, nesa 150 de ani de la naș* . Hasdeu. „un singur lucra să-l facem pentru a orna* ivine pe acest luceafăr ul tru : să-i citim, să-1 înțes imităm. Restul vine de la EPade. Lucrt cit., p. H01 Vasile T. CREȚU 1 Cel mai impunător edificiu al orașu- lui, In inima urbei, castelul lui lancu de Hunedoara își trăiește un destin ciu- dat, Intru existență în „anonimat**, ase- mănător cu al unei importante perso- nalități din imediata noastră apropiere, despre care nu știm apicape nimic. 0 succintă fișă științifică a clădirii respective ar putea fi constituită din datele incluse în cartea lui MIHAI OPRIȘ — Timișoara apărută în 1987. între anii 1307—1315. Carol Robert de Anjou construiește un castel, cu meș- teri italieni (nesigură afirmația) acesta fiind probabil fortificat și avînd desti- nația de reședință regală Era organizat ln jurul unei curți patrulatere și se pare că avea un corp principal cu un donjon sau un turn de poartă pe latura de nord, ce controla accesul înspre ce- tate. Edificiul a fost „reparat** în vre- mea Iul Filippc- del Școlari (comite de Timișoara, înt’ e anii 1407—1424). Tar curți interioare**, deasupra căreia arhi- tectul „vede** un acoperiș ce le apare altora neavenit. Beneficiarul — Com- plexul Muzeal Județean Timiș (ne spune muzeografa Rodica Vîrtaciu), consideră că edificiul trebuie „apărat*4, ca orice monument Istoric (palate baroce întru- cîtva asemănătoare există la Oradea, Cluj-Napoca, Sibiu — unde nu s-a pro- cedat lâ acoperirea vreunei curți), de „completări, adăugiri sau modificări4* nefondate. „Curioase, la un palat baroc, și dificil de realizat, astfel îneît să se evite efectul de condens, ce însoțește, de regulă, acoperirea o acțiune costisi- toare, intr-o clădire ce-și poate îndepli- ni, fără intervenții extreme, noua func- țiune ; soluția, deși spectaculoasă ca idee și realizare-, nu servește deci — intențiilor beneficiarului. Arhitectul nu renunță la argumentele sale : „Acope- rirea curții respective se impune, din mai ihulte motive, al eficientei maxime pe care o poate obține un Muzeu dc Artă, în primul rînd. Odată sustrasă intemperiilor, curtea primește, normal, fluxul de vizitatori în mod — dată fiind și configurația clădirii, acoperișul ar preschimba un hol (gang) de intrare, lipsit de utilitățile și aspectul strict ne- cesare, într-un hol expozițional primitor. In curtea protejată a Muzeului de Artă s-ar putea petrece multe : expoziții ale monumentaliștilor. expoziții diverse, de durată scurtă, spectacole ambientale» dialoguri, între arte, despre Artă, con- certe, recitaluri poetice, dezbateri de interes cultural. Curtea ar putea devenii o imagine a căutărilor proaspete, a ate- lierului generațiilor mai noi. Totul este să încercăm să gîndim dincolo dc ceea ce sugerează banala expresie4*. In rezu- mat, arhitecții s-au gîndit să dea o șansă curților Interioare ale Palatului Baroc. Astfel de încercări, deși par, nu sîpt singulare. La Veneția, la Londra, la Paris (dacă e nevoie de repere euro- pene) s-au practicat „acoperiri44 simi- lare. Ne spun arhitecții că, mai vara trecută s-a redeschis Quai d’Orsay (acoperit, monument d? arhitectură se- cession), și că, de altfe.’. Muzeul de artă modernă Picasso funcționează într-o clădire barocă axând un hol de expu- nere foarte frumos și, des’gur, acoperit. Arhitecții susțin că soluția lor c viabilă, sub orice raport ar fi cîntărită. Cum vom folosi curtea acoperită depinde de „noi“, beneficiarii. Dacă gîndim Muzeul de Artă ca pe un întreg, atunci fiecare diviziune a lui ne va apărea total mar- cată de importanța întregului. Acțiunea de revitaltî&re a clădirii face parte dintr-un larg plan de punere în valoare a complexu ui urbanistic și de arhitectură a Cartierului Cetate (au- tori : Doina și Șerban Sturdza) — zonă cu un caracter de unicat în ceea ce privește tipologia urbană la noi in țară, avînd statutul de rezervație de arhitec- tură. Pe aici, prin Cetatea restaurată, se va ajunge, în viitor, din Noul Centru Civic, ia zona de agrement din extre- mitatea nordică a Timișoarei — șl aces- ta un proiect ambițios și promițător (un Palat al pionierilor, un Tîrg internațio- nal etc.). O imagine fluentă, atrăgătoa- re, ale cărei prime semne de materia- lizare există. Mi se pare important că . arhitecții timișoreni gîndesc în perspec- tivă, în contextul perspectivei orașului, o restaurare de monument istoric. în pci ioada 1443—1447 castelul a fost reconstruit de lancu de Hunedoara, cînd, afirmă Mihai Opriș, ln serviciul acestui voievod se afla arhitectul Paolo Santirii da Duccio. Iată insă că istoricul Nicolae Săcară, ale’ cărui informații despre acest edificiu le voi reda mai jos, subliniază că, potrivit verificării date- lor istorice, în consens cu Ion Dumitru Snagov, (autorul fundamentalei cărți „Țările române în secolul al XlV-lea. Codex latinus Parisinus", Editura „Car- tea Românească*4 1979) numitul arhitect italian ar fi vizitat Timișoara, cu mult timp înainte ta sfîrșitu» secolului al XlV-lca, fiind antrenat in pregătirea cruciadei antiotomane d' la Nicopole, din anul 1396, de către Sigismund de Luxemburg. Continulnd labilul fir Ipo- tetic, Mihai Opriș susține că edificiul va fi fost „rezolvat se pare pe două ni- veluri, avînd șl un turn — donjon* șl, prin urmare, „castelul prezintă unele similitudml cu cel de la Hunedoara, după cum sugerează planul sălii mari- de la etajul I Aceasta e, desigur, o supoziție ispititoare, ea fiind acceptată, deocamdată și de arh. LILIANA RO- ȘIU de la Complexul Muzeal Timiș, care, în consens cu Mihai Opriș, arată că analogiile între cele două edificii medievale sînt plauzibile, dacă avem în vedere că și castelul de la Hunedoara a fost ridicat cu meșteri italieni, prima fază fiind în anul 1440. Apoi, în 1450, fă- cîndu-i-se lucrări de transformare, spre a deveni reședință nobiliară, clădirea presupunea două săli mari (a cavaleri- lor, la parter șl la etaj — sala dietei, cu stîlpi octogona li centrali șl bolți cu arce în ogivă). Așadar, se poate consi- dera că aproape similar era și castelul timișorean, dovadă fiind păstrarea de- numirii de sala cavalerilor. Aceste si- militudini ar avea o deosebita semnifi- cație, ținînd seama că monumentul isto- ric de la Hunedoara este considerat cel mai reprezentativ exemplu de arhitec- tură civilă medievală din țara noastră — pentru faza lancu de Hunedoara, el prezentînd elemente de arhitectură go- tică. In mod analog se poate presupune că și castelul din Timișoara avea ele- mente de gotic matur și tîrziu. în timpul ocupației turcești (1552— 1716), în castelul lui lancu de Hune- doara este sediul reședinței pașei din Timișoara ; în stampele de epocă, el apare cu acoperișuri înalte, conice și cu turn pe latura nordică. Evlia Celebi, Hunedoara din Timișoara. înainte de distrugerea sa Castelul lui lancu de din anul 1849. fiind în Timișoara în presionat de aspectul Arh Liliana Roșiu nnul 1660, e im- castelului. menționează că în secolul al XVIII-lea, castelul este folosit, în exclusivitate, în scopuri mi- litare — a fost cazarmă — și nu mai prezintă turnuri (cu excepția celui păstrat pe latura nord-cstică). Fațadele erau masive, cu goluri mici. în fațada nordică figurau doi contraforți puter- nici șî un portal de mari dimensiuni, cu un amplasament diferit de col al in- trării actuale. După anul 1849, cînd la- tura dinspre nord a fost distrusă în timpul asediului Timișoarei, are loc re- facerea castelului (terminată în 1856), iar fațada nordică îmbracă o formă neo- gotică. Restul fațadelor păstrează ve- chiul parament, modifieîndu-se doar dimensiunile ferestrelor» prin mărirea lor. în anul 1980, istoricul ALEXAN- DRU RADULESCU. de la Complexul Muzeal Timiș, a efectuat un sondaj ar- heologic la castelul lui lancu de Hune- doara, ceea ce a du.* la descoperirea unor ziduri, nivele de călcare, mate- riale arheologice, a unui șanț de apă- rare, legate toate de diferite faze de construcție ale acestui edificiu. El este de părere că o cercetare de amploare în interiorul clădirii ar periclita secu- ritatea statică a acesteia. Avînd în ve- dere că profesorul dr. NICOLAE SĂCA- RA are în lucrt un studiu amplu des- pre monumentele medievale din sud- vestul României (și gîndindu-mă» tot- odată, că el ar putea fi unul din vir- tualii autori ai monografiei castelului lui, lancu de Hunedoara), l-am solicitat să se pronunțe în privința acestui edi- ficiu. în continuare — informațiile sale: „După părerea mea. castelul Iui lancu de Hunedoara reprezintă cea mai veche clădire ce ni s-a păstrat in Timi- șoara, ca refiectînd, tn chip fidel, zbu- ciumata istorie a acestor meleaguri. După diverse surse istorice, ca și după parțialele săpături arheologice din 1980, castelul actual se suprapune unei construcții militare mai vechi, pe care istoricii o legau de epoca angevină. Au fost încercări de a atribui actualul mo- nument condotierului italian Filippo dei Școlari, dar cele mai multe surse ne îndreaptă atenția spre lancu de Ha* aedoara, în acel timp comite de Tirnlș și voievod al Transilvaniei, Marele campion** al luptei antiotomane (cum i! numea însăși papalitatea) și-a creăt Ia Timișoara baza de plecare în campa- niile împotriva turcilor. Cronici con- temporane, sau imediat următoare ne relevă faptul că marele voievod a stat ani do zile in Timișoara, oraș căruia i-a adus îmbunătățiri și-n sistemul de fortificare. O sursă directă, referitoare la construirea castelului, nu avem, dar știm cu siguranță că lancu, împreună cu fratele său loan au cheltuit sume imense pentru repararea unor fortifi- cații bănățene (precum sînt cele din Lugoj, Caransebeș, Mehadia, Orșova, Șvinița, Severin, Pescari etc.). Argumentul covîrșitor, pentru a atri- bui castelul lui lancu de Hunedoara, îl constituie planul monumentului. A- cesta reunește patru corpuri de clădire dispuse într-un patrulater, închizînd în mijloc o curte interioară, un așa-numit „pattio" italian, fn colțul dc nord-est veghează un donjon de plan octogona!, tipic epocii renașterii. Latura de. sud este flancată ia colțuri de două tur- nuri, în formă de pinten, denumite, uneori impropriu, bastioane în formă de pană, avînd. rolul de a proteja toate laturile adiacente împotriva focului ar- tileriei .inamice. Mai mult chiar, ase- menea turnuri aveau posibilitatea să fie înzestrate cu artilerie proprie. Dintr-o suită de stampe, executate în secolele XVI—XVIII, știm că și colțul de nord- vest avea un turn similar, demolat odată cu stricăciunile provocate casle- luluj de bombardamentul săvîrșit de ar- mata maghiară, în timpul asediului din 1849, în vremea Revoluției. Tipul acesta de castel medieval nu-I întîtnim înaintea secolului al XV-lca. Apariția sa a fost determinată de evo- luția mijloacelor de asalt și în special a artileriei. în Europa centrală și ră- săriteană, asemenea castele au fost construite spre mijlocul secolului res- pectiv, exemplele nefiind prea nume- roase. La castelul din Bratislava (co seamănă aproape pînă la identitate cu castelul lui lancu de Hunedoara), । construit în prima jumătate a secolului i al XV-lca, apare un turn în formă de pinten; edificiul adăpostește astăzi Muzeul Național Slovac. O altă analogie izbitoare o constituie castelul din inte- riorul cetății Belgradului, acesta avînd patru turnuri de colț, precum cele ale castelului lui lancu de Hunedoara. Des- | pre castelul din Belgrad știm sigur că a fost construit între anii 1403—1427 do către despotul Serbiei. Ștefan Laza- revici. Apariția unui asemenea monument trebuie legată de faptul că lancu do Hunedoara iși făcuse ucenicia în meș- teșugul armelor la curtea ducelui Mila- nului, perioadă în care și ambianța nou- tăților In arhitectura militară i-au de- venit familiare. în viziunea strategică a lui lancu de Hunedoara, castelul avea menirea de a întări substanțial puterea de rezistență a cetății medievale a Ti- mișoarei, el fiind Integrat organic în structura acesteia Plasarea clădirii către latura de sud a fortăreței ni se pare cît se poate de edificatoare: din acea direcție se îndrepta pericolul imi- nent al otomanilor. Despre rolul mili- tar al castelului, în sistemul de apărare al Timișoarei, cît se poate de conclu- dentă pare caracterizarea făcută, două veacuri mai tîrziu — și din fericire păstrată — sufe- — Mergeam pe un drum umbrit dd" Dar stejari, și nu vedeam cerul și nla cîmpul. Și o voce Îmi z-c ea să cînt; 1 casa puteai s-o strîngi în palmă. A venit ploaia și a șters totul. Am aju la o răscruce șl am luat-o spre dreap acolo se vedea cătunu’ meu. Am bătui i în fă- plic- nu să-i cut la ușă și cînd am apăsat pe clanță s-a (viața făcut multă lumină Parcă nu mai fu* sesem de-o veșnicie. ,.Așează-te, Ioni Ai plecat de mult". Și vocea cred că a auzit-o; mi-a turnat lapte într-o ulcică| du-1 mai ință i- de pămînt și, fără să știu de ce, am f i sc dus-o cîinelui ce se ap opiase de șurâ. Ul Și ea mi-a urat noroc. — Asta a fost vis ? Prostule. De mii* ne faci planton doi. Se întorceau in tă* de șl cere pînă cînd. în celălalt capăt al sălii; *emă- începea învălmășeala și figura bucăta- rului revenea cu foarte mare încordare, la • ca un singur semn pregătit să le toar-| cu ne provizia zilnică. . „Ca să învingi, trebuie să muncești U S-a Ai fi bun de mină Sau oțelar. încearcâBpate figurir Nădejdea w' 1' Dacă ar fi să scriu cindva unV timișene de azi, atunci, cu certit din viețile lui loan Josu, Florentin Kămneanțu. Și aceasta, poate, nu meterezele cele mai de sus ale seamă, deoarece ei înglobează, in J resorturi tăinuite de sentiment, di niște traiecte existențiale deosebite, Pe Nicolae Rămneanțu, dire puțin dintre toți ceilalți și dacă i trasez cîteva linii ale personalită ner al agriculturii românești, se in o efigie demnă, de neuitat. în fond, Nicolae Rămneanțu, cq pare a întruchipa, la prima ved țărani bănățeni, plin de o voie b dragoste nesecată pentru dialog I mobilă, a unui bărbat deschis și j fnsă mereu specialistul, cunoscăt grav, un conducător sever de întref puțin trei trăsături distincte; ameliorarea și creșterea unor raa științifice, revoluționarismul ve cultura din unitățile sale, și u etică în cadrul muncii sale cu oamei Nicolae Rămneanțu este genul singură carte, dar adevărată : ace bovine și ovine, și de a ajunge la făcut călătorii de documentare tn pentru munca sa, o inovație, o..v sau ameliorării pămîntului. De-aco ca alții, ghiftuite în geamantam d din care inginerul și specialistul lumea, în tehnica creșterii și a pare că nu se înșeală niciodată fn numai exersat, dar și unul mult iub e. in această privință, fermele sale dik dubiu că acest crescător știe ce vr«|n exces de iubire, pentru a-și duet și are curajul să-și recunoască bărbii' |c altuia. Fermele sale sînt niște unife tehnice. El nu face rabat la îngrl nu-și alege îngrijitorii decît dintre (C« amintirile, un; era senin ca n îl invada cu t nimic pămînti bine ; să fi ui de la început să fie glorios, mot de orche< de nimic. A seu să bată în gee nu știa dacă i găsit cu genui ecourile se sp; suri. Urmele fiecare călcătu lui ținut se hc dă îndărătul < unui adevăr, c noască că mai pe șantier s usuce, ființa s mină căreia ni din nou acel a reflectată nesf nu scăpa decît lacului, deșert lor, ce pluteau coarea jilavă a De-aici, de borna topograi mesticit. Păm! porte stăpînire lipsit de sper înainte de ivi vină pe jos, ca unde avea tot presimțirile, k cate ale copac năpraznice. Po obiectivul pan meni, mașini : serpentină, n< zig-zagul lăstu care îl strâbăb piardă răbdare bascule și au p Pietroaiele zbi motoarele aml răniți istei iza* somnul meștei prinși exact în din colina pe unghi de 45 d« țiuni aspre „I rios“ I ’ Au rezistat ; de iai nă. S-a de a intra în motocicletă cu justiției, nătâi câ Andra nici dicta răspunsu să de a mă so tesc ce mi s-a gleza, probabil nanțe le au to norocul ca gui pătimașă. M-a bizare, dar șu pea firele elec: griji .și ne piei Sub clarul c strigătele brig dincolo de ma se cufundau în ța ți de pustiei Cuțitul de vîr ezita să se înfi făceau că fug; ramuri benele jurul meu ; m riat. înainte d să gravez un „ dar .G-are im adus pe toți, femeile, în sa botizați în cc momentul cîn' tire. Am în Noaptea nu-i întotdeaua cî nu-ți dezvălui după ea, cu f amintesc seci curtea și am e acesta zgomot tă de copii și mire, m-au R primul meu i apoi m-au pr Andra mi-a am crezut-o r de balerină s* lustrada, înfi* fierului. I-am zit podul pair Am sărutat-o uita undeva, durile ei, ca Umplă cu mi plecare. Stai picioarelor prindă de br Îmaginîndu-și ința de a fi fu l-am cerut un aparat de inte o să te mită ; și trup plin de orgoli ORIZONT GAVRILESCU i a amintirile, una cîte una. Curios, cerul era senin ca niciodată și tristețea surdă îl invada cu ură. Doai nu am promis nimic pămîntului. L-am încălzit, știi bine; să fi uitat de mine ? Hai, totul de la început Asta-i viața, ce vrei I El să fie glorios, el să ne acopere în zgo- mot de orchestră și eu să nu mă mir de nimic. A scuturat din cap, și a început să bată în geamuri — afară ’ afară I și nu știa dacă rîde sau plînge, dar l-au găsit cu genunchii Ia gură, acolo unde ecourile se spărgeau șl țîșneau răspun- suri. Urmele lupilor se estompau sub fiecare călcătură de om și pustiul ace- lui ținut se hotărîse brusc să se ascun- dă îndărătul copacilor Simțea dorința unui adevăr, dar nu îndrăznea să recu- noască că mai ales după-amiezile, cînd pe șantier sudoarea începea să se usuce, ființa sa se învăluia într-o lu- mină căreia nu i putea rezista. Devenea din nou acel altul, înfiorat de amintirea reflectată nesfîrșit în capul lui, de care nu scăpa decît fugind pînă la marginea lacului, deșertat de țipetele pescăruși- - lor, ce pluteau perfect, bucuroși de coarea jilavă a serii. De-aici, de pe colina străjuită borna topografică, peisajul se vede mesticit. Pămîntul. condamnat să ră- de do- su- lătinați dc- oboseală, poves- iile himp ice, pătrunși de ății. 1 meu. » de unde m pe un drum umbrit de iu vedeam cerul și nici voce imi z*c ea să cînt; Iar s-o strîngi în palmă. A și a șters totul. Am ajuns • și am luat-o spre dreapta, ea cătunu’ meu. Am bătut d am apăsat pe clanță s-a lumină Parcă nu mai fu- eșnicie. „Așează-te, Ionică, mult". Și vocea cred că am i turnat lapte într-o ulcică , fără să știu de ce. am i ce se ap optase de șură, at noroc. ost vis ? Prostule. De mîi- □n doi. Se întorceau in tă- 1 în celălalt capat al sălii, mă.șeala și figura bucfăta- cu foarte mare încordare, semn pregătit să le toar- Inică mgl. trebuie să muncești, mină Sau oțelar. încearcă sufe- lă, tu ‘ Dar $i in plic- ă nu vcut riața idu-1 mai lință spăi- i se umul sea- Și pa ■ * > pi pc- flt cu S-a ;toate figurine idejdea in bir ar fi sa scriu cindva un roma de azi, atunci, cu certitudine, h| e lui loan Josu, Florentin Cdrpq țu. Și aceasta, poate, nu numn e cele mai de sus ale noii rew șoarece ei înglobează, în ființat tăinuite de sentiment, de ac|iq jcte existențiale deosebite, pusei Icolae Rămneanțu, director la 11 tre toți ceilalți și dacă încerc, a ?va linii ale personalității sale a riculturii românești, se înălțat lemnă, de neuitat. d, Nicolae Rămneanțu, ca ingiu truchipa, la prima vedere, un lățeni, plin de o voie bună cotă nesecată pentru dialog (sau w unui bărbat deschis și jovial,^ u specialistul, cunoscătorul pfa onducător sever de întreprindă trăsături distincte: pasiune >a fi creșterea unor rase de a revoluționarismul vederilor td n unitățile sale, și umanismC drul muncii sale cu oamenii e Rămneanțu este genul de iq rte, dar adevărată : aceea de as ovine, și de a ajunge. la barem torii de documentare în stM nea sa, o inovație, o.vedere m rării pămîntului. De-acolo, el mu âftuite în geamantan; ci cu bq nginerul și specialistul s-a iq tehnica creșterii și ameliora i se înșeală niciodată în acead 'sat, dar și unul mult iubitor /cji privință, fermele sale de vitei cest crescător știe ce. vrea. Chir Mre, pentru a-și du.ee la caft să-și recunoască bărbătește grq mele sale sînt niște unicate, a nu face rabat la îngrijire, hrei îngrijitorii decît dintre cei i porte stăpînirea nerăbdătoare a omului, lipsit de speranță, se potolise eroic; înainte de ivirea zorilor îi plăcea să vină pe jos, cale de o oră, în colțul său, unde avea totul, și nu împărțea decît presimțirile, laolaltă cu rădăcinile us- cate ale copacilor smulși de furtunile năpraznice. Potrivi telemetrul și plimbă obiectivul panoramic, îmbrățișînd oa- meni, mașini și macarale, drumuri în serpentină, norii alburii stropiți de zig-zagul lăstunilor. Simți iarăși dorul care îl străbătea, și-i era frică să nu-și piardă răbdarea. S-au înghesuit în două bascule și au pornit în goană spre bălți. Pietroaiele zburau ca niște proiectile, motoarele ambalate scoteau gemete de răniți isteiizați, dar ei profitau de somnul meșterului lordache. Au fost prinși exact în clipa cînd roțile mușcau din colina pe care puteai trasa un unghi de 45 de grade S-au cerut sanc- țiuni aspre „încredere în tine ? Fii se- rios" I • Au rezistat; au venit apoi serile lungi de iarnă. S-a inventat atunci libertatea de a intra în parapeții de zăpadă cu motocicletă cu tot. „Ajungeți în fața justiției, nătărăilor I" Mă bătea gîndul că Andra nici nu existase. Viața îmi dicta răspunsurile fără a-mi lăsa o șan- să de a mă socoti cu ea. Cui să poves- tesc ce mi s-a întîmpl.at ? Aș învăța en- gleza, probabil cele mai frumoase rezo- nanțe le au tot „i Iove you", și aș avea norocul ca gura ei de femeie să devină pătimașă. M-am gîndTi la multe lucruri bizare, dar șuieratul vîntului, care ru- pea firele electrice, ne împovăra cu alte griji și ne pierdea în întuneric. Sub clarul de lună nouă, rîsetele și strigătele brigăzii de sudori treceau dincolo de mal, prin liziera de plopi și se cufundau în brațele pilaștrilor înghe- țați de pustietate. Aveau mușchii tari. Cuțitul de vînătoare cu vîrful ascuțit, ezita să se înfigă în braț Băieții se pre- făceau că fugăresc iepuri și loveau cu ramuri benele metalice. S-au adunat în jurul meu ; m-am învîrtit și i-am spe- riat. înainte de a zice cevt am început să gravez un „A" Lumina s-a mai șters, dar n-are importanță Ceremonia i-a adus pe toți. Brigăzile s-au amestecat; femeile, în salopete, bărbații puțin ro- botizați în costumele momentul cînd timpul tire. Am început să Noaptea nu-i departe. (Contim cu it rigide, așteaptă Va deveni amin- nu mai zic da. Copilăria începe întotdeaua cînd ești fericit și nimeni nu-ți dezvăluie că eternitatea te trage după ea, cu fiecare ceas încerc să-mi amintesc secunda cînd am străbătut curtea și am așteptat la poartă convoiul acesta zgomotos. Am intrat într-o gloa- tă de copii și vecinii. încremeniți de ui- mire, m-au lăsat să fiu curajos, dar la primul meu pas s-au dat la o parte și apoi m-au privit pe furiș, tntfe timp, Andra mi-a propus o întîlnire. Și eu am crezut-o nevinovată. Cobora cu pași de balerină scara metalică. Mîngîia ba- lustrada, înfiorată de răceala aspră a fierului. I-am luat mîna și i-am încăl- zit podul palmei cu răsuflarea fierbinte. Am sărutat-o pe obraz și pe frunte. Se uita undeva, departe, absorbită în gîn- durile ei, ca și cînd nu știa ce se în- tîmplă cu mine M-arh întors, gata de plecare. Stai I S-a rldkât în vîrful picioarelor și a avut cUrajul să mă prindă de braț A încercat șă sui îdă, Îmaginîndu-și că putea obține îngădu- ința de a fi fericită. I-am cerut o ridicolă compensație : un aparat de fotografiat. „De-acum îna- inte o să te la* în pace". A rămas ui- mită ; și trupul meu a fost puternic și plin de orgoliu. s ? Lucian Fmandi LA CASTE NUNȚI La caste nunți de visuri vane. Din rouă stearpă de pc flori Storcind cerneluri diafane Prin teasc sfințit de aurori ; In joc de vămi și de capcane Poeții mistuiți în zori Dc întrebări și dc prihane, Scriu, tatuînd inima lumii, Pc triluri dc privighetori. IZVORUL Certa nebunul, rătăcit în sine, Vînînd năluci prin evul policrom, Tăcerile din ramurile line Și liniștea, cu timpul de sub pom. Robind la zări, se mîntuiau ființe In roadele ce nemureau livada portrete Limbajul uitat Cînd prin Cuyînt-simbol-mH (1983), Ivan Evseev părea să întoar- că pe neașteptate spatele lingvisticii îndreptîndu-se spre heimencutlcă și antropologie, el a trezit nedumerire puțind fi suspectat și de specialiștii pe care-i părăsea și de cei în rîndul cărora se alinia — situație cu atît mai ingrată, cu cît era tocmai epoca unei adevărate „epidemii" simbolice, generate, printre altele, de triumful operei științifice, la noi și aiurea, a lui Mircea Eliade. Iată însă că anga- jarea pe această cale nu a corespuns unei presiuni de moment, căci Sim- boluri folclorice (1987) vine să întă- rească temeinicia unui demers și, retrospectiv, să confere credibilitate volumului anterior Acestea toate sînt însă chestiuni mai mult sau mai puțin exterioare ; de fapt, lingvistul timișorean nu-și părăsea deloc do- meniul, atît doar că. în interiorul acestuia, el făcea o alunecare în spa- țiul semnului și își cantona interesul într-o zonă anume a lui: vreau să spun că pătrunderea în universul simbolic nu presupune pentru Ivan Evseev părăsirea domeniului • cuvîn- tului și nici abandonarea instrumen- tației lingvistice O scurtă recapitu- lare a bibliografiei anterioare a au- torului va indica mai clar despre ce e vorba. Cu cîteva excepții, dictate de obligații didactice (Ivan Evseev este profesor la catedra de limba și literatura rusă) și care l-au împins spre fonetică, fonologie și morfolo- gie, marea: majoritate 3 cercetărilor sale se integrează lexicologiei, se- manticii în special • Semantica ver- bului (1974 — cercetare de importan- ță, la origine teză de doctorat), pre- cedată și urmată de o serie de lucrări alcătuite în colaborare : Antonimele -limbii ruse. Dicționar (cu Marin Bucă), Dicționar tematic rus-român (cu același), Lexicul fundamental al limbii ruse (idem), Prcblcme de sc- masiologie (de asemenea), utilul, pri- mul de acest fel la noi. Dicționar analogic și de sinonime al limbii ro- mâne Jcu M. Bucă, Fr. .Kirâly, D. Crașoveanu și Livia Vasiluță), Voca- bularul românesc contemporan (cu Vasile Șerban) . Cum se vede, pre- ocupările de semantică sînt numeroa- se și întinse în timp ceea ce pre- supune — se înțelege de la sine — o intensă meditație asupra funcționării/ semnului lingvistic La aceasta șp. , adaugă două date ce au favorizat; cercetările mai noi f pe 'dc-o parte» Și-n rădăcini visau, suind, semințe Ce nu știau trufiile, nici sfada. Dar înțeleptul, tîlcuind gîlceava, Rupea cătușa graiurilor mute, Vestind smerit cum izvorăște slava Din rosturife simple și tăcute. COMBUSTIE Rodcște-n minc-o zarîștc ciudată, Cu mari genuni și uragane mute, Cu lumi și constelații neștiute. Ce nu le voi cuprinde niciodată. Nu-i stau drept pază mii de ani lumină. Nici munți cît cerul, sau vîltori de mare Și nici imponderabile hotare, Ci numai visu-i prag și mezuină. S-ajung la ea mi-ar fi destul doar ceasul, Ori poate chiar o fragedă clipită, Dar ce combustie nețărmurită Va trebui să propulseze pasul: Să ard în alchimii singurătate Cu densități dc stele comprimate. însușirea viziunii semiotice (mai cu- prinzătoare decît perspectiva lingvis- tică, fiindcă recuperează și mecanis- mele limbajelor extralingvistice și le integrează unui sistem general de coduri), pe de alta, un anume gust, parțial reprimat pînă la Cuvînt..., pentru faptul cultural, ca să-1 nu- mesc cu un termen mai general. Apoi structura însăși a cuvîntului, alcătuit din două „niveluri* (denotativ-refe- rențial și conotativ), abordat mai întîi global, cu accent pe primul său nivel, și acum, într-o singură zonă a sa (conotația), permite trecerea spre stratul simbolic. Acesta din ur- mă e unul dintre cele două „subni- vele" ale conotativului, celălalt apar- ținînd semnificațiilor metaforice. Simbolicul ar corespunde, așadar, zonei de adîncime a cuvîntului. Pînă 1 aici, lucrurile ne sînt oarecum cunos- cute ; în continuare însă mi se pare că Ivan Evseev avansează o teză deosebit de interesantă și de fertilă, : care, dacă am înțeles bine, se poate rezuma astfel: simbolul funcționează ca un liant intertextual, operînd un fel de întrepătrundere a limbajelor (care merge uneori pînă la identifi- carea lor). Simbolicul ar fi, așadar, un cod de adînci/ne (un limbaj uitat, reactualizat de lingvist), loc de inci- dență a tuturor celorlalte limbaje, spațiu dc omogenizare, de unificare a pluralismului lingvistic și obiec- tual. O foarte frumoasă demonstra- ție în acest sens este cea mai recentă dintre cărțile sale, Simboluri folclo- rice. Lirica dc dragoste și ceremonia- lul de nuntă. Lășînd la o parte seg- mentarea excesivă a textului de mul- țimea subtitlurilor (ceea ce nu e nici în spiritul cărții și nici, spre folosul * ei), plăcerea lecturii e pe tot par- cursul întreținută de savoarea temei ca atare, de arhitectura volumului (descrierea crosului popular sc trans- ; formă aproape într-o poveste, cu fa- zele binecunoscute și încheiată — după tipic — 'cu nunta îndrăgostiți- . lor) și de modalitatea tratării, inspi- rat ironică, benign ironică. Ironia nu e aici pur ingredient .literar sau semn (real, totuși) al destinderii și bunei ' stăpîniri a subiectului, ci chiar arti- ficiul necesar care îngăduie aborda- rea unei puzderii de detalii și pro- bleme imposibil de abordat, altmin- teri, cu un limbaj „înalt". Așteptăm cu încredere și curiozitate viitoarele ( volume ale lui Ivan Evseev. ’ * Vasile POPOVICI limb^ romană Iată, înainte de orice, definiția cu- vintului, așa cum o aflăm în DEX i „(Despre plante) Care trăiește și ro- dește mai mulți ani de-a rîndul, avînd o rădăcină persistentă din care se dezvoltă în fiecare primăvară o nouă tulpină; vivace" ; iar figurat i „Care are caracter stabil, care du- rează mult; durabil*. întrebuințat, inițial, mai ales în expresii de tipul ierburi perene, plante perene, iar apoi, în sintagma cultură perenă („recoltarea de mai multe ori pe an a unei suprafețe cultivate"), adjectivul peren s-a con- stituit, în ultimele decenii, ca sino- nim bine-sunător, dar cam preten- țios, pentru „veșnic, etern" : recu- noștință perenă. Etimonul latin al neologismului nostru, perennis (masculin și femi- nin), perenne (neutru; prezintă un interes lingvistic și filologic deosebiți PEREN pentru că este „analizabil" — ceea ce noi nu mai simțim — și pentru că, așa stînd lucrurile, închide în al- cătuirea-i intimă o imagine „pierdu- tă". Cuvîntul se lasă descompus în prefixul per-, exprimînd ideea de „străbatere" (în timp) și substantivul annus „an". întunecarea structurii termenului se explică prin fonetica istorică a limbii latine, mai precis, prin închiderea vocalei a- din annus la -e-. Așa s-a întîmplat și cu inermis „neînarmat", format din in- și arma, și cu imberbis „fără barbă", alcătuit din in- și altele. Sensul dintîi al „care durează un barba, și cu atîtea lin perennis a fost an, tot anul". La Plinius, aves perennes sînt „păsă- rile care rămîn tot anul", deci „ne- migratoare". Mai tîrziu se dezvoltă înțelesul de „veșnic, perpetuu, ne- vremelnic", ilustrat în primele ver- suri dintr-o celebră odă horațiană : „Exegi monumentum aere perennius/ Regalique situ pyramidum altius". In versiune românească: „Un mo- nument nălțat-am care mai veșnic e decît arama / și-atît de nalt cum nu-s înalte nici piramidele regești". Lat. perennis este introdus, ca atare, în postuma eminesciană Umbra lui Istrate Dabija-voievod, în al că- rei final latinismele mișună : „Ră- piți paharele cu palma, / Iar pc pa- har se strîngă pumn / Și să cîntăm cu toți de-a valma / Diac tomnatic și alumn ; / Cîntăm adînc un : Dc profundis. / Perennis humus erit rcx. / Frumoase vremii Dar unde-s? undc-s ? / S-au dus pc veci I Biba- mus cx‘\ Alterat, annus se păstrează în a doua parte a neologismelor deceniu, mileniu ; centenar, milenar ; bienal, trienal etc în latină există și quin- quennium „perioadă de cinci ani". După adjectivul corespunzător, quin- quennalis, s-a plăsmuit rom. cincinal, folosit atît ca adjectiv („plan cinci- nai4*), cît și ca substantiv („cel de al optulea cincinal**). Afereza lui a- din lat. annotinus „de un an, în vîrstă de un an" a fă- cut să fie de nerecunoscut în vechiul și pitorescul nostru termen păstoresc noaten „miel de un an". Sadovcanu, Frații Jderi: „Se coc merele dom- nești și iese must nou, carele sfîrîie în gură cînd îl bei după pastramă de bărbăcuț noaten*. I G. L TOUĂNEANU ORIZONT Considerații relațiile de Este știut că prin Ideologii Banat sistemul de auto- Aproape, extraordinar! (Urmate din pag. I) etnologie miniaturi ’ privind rudenie in reglare al lăture,: formelor de mani- festare materiale și spirituale, comu- nitatea rurală și-a păstiat configurația tradițională unitară, stabilă și puterni- că pină la începutul veacului nostru. Capacitatea de conservare a trăsături- lor specifice de neam, alături de alți factori — geografici, istorici, economici, sociali și lingvistici — a fost în mod Vădit determinată și de structura re- lațiilor de rudenie. O privire compaiatîvă asupra fami- liei „lărgite* de tip zadrugal, perpe- tuată la sîrbo-croați pînă ia începutul secolului XX și asupra celei românești de tip „nuclear" permite diferențieri esențiale în cazul zadrugal, familia Gospodărie țărănească. D YNIELA ORĂVIȚAN-BELOESCU : este un concept ce reflectă o realitate economică, in timp ce neamul ta ro- mâni reflectă o structuiare socială. In cadrul neamului, familia nucleu con- stituie o unitate economică proprie, in- dependentă și de sine stătătoare. Forma de organizare a familiei româ- nești tradiționale a fost patriliniară, patrilocală și nucleară caracterizată prin endogamie _ locală sau engogamie în zonă proximă. Familia sîrbeascâ stabilită In veacurile trecute In Banat a ființat zadrugal patrilocal sau matrl- local și obligatoriu patriliniar. în se- colul al XVIII-lea. < “ “ Din notațiile fugarb de mai sus se desprinde un evantai de problematici pe care le implică studiul înrudirilor la români, privind familia ca entitate so- cială, etică și morală. Pe un traseu, să zicem de la genealogie la obiceiurile din ciclul vieții, se pot studia, într-o viziu- ne amplă șl cu deschideri pluridisci- plinare, mentalitatea poporului român. Studiul relațiilor de rudenie așează re- velatoriu, din unghiul etnologic, deci al interpretărilor întregului sistem moș- tenirilor, ocupațiile tradiționale, spe- cializarea unor membrii de familie, fa- milii sau sate în practicarea unor meș- teșuguri. creativitatea artisțjcă. consa- crarea, socializarea și Integrarea indivi- dului în viața Colectivității familiale și rurale prin obiceiurile calendaristice din ciclul vieții. Cercetarea relațiilor de neam și cele de rudenie servesc șl In stabilirea interdependențelor ce operea- ză centripet în păstra-ea structurii so- ciale și a trăsăturilor specifice etnice în cadrul comunității (familiale, rurale, zonale, naționale). Analiza de neam aduce concluzii importante îndeosebi în cercetarea colectivităților mixte — frec- vente In Banat — sprijinind studiul etnicului românesc, a relațiilor inter- etnice și a fenomenului de aculturație. Lidia GAGA odată cu venirea șvabilor, constatăm tate a familiei dar s-a menținut pînă aceeași patriliniari- rezidența a fost și în zilele noastre uxorilocală Pe terenul unuia din părinți copiilor li s-a ridicat o casă. La sfîrșitul secolului al XlX-lea — sporadic, iar din secolul XX frecvent, rezidența se schimbă șl tn familia ro- mânească. Factori externi operează presiuni care generează schimbări în rezidență. Aceasta va deveni matrilo- cală cînd băiatul intră ginere In casă sau cînd o familie arc un singur des- cendent și acela de sex feminin. Așa- dar, factorul economic, element impor- tant în strategia alianțelor de neam va modifica rezidența familiei nou înte- meiate. Fenomenul este în concordanță cu avîntul social-econornic din secolul al XlX-lea, imprimîod La acest nivel schimbări de rezidență. în relațiile de neam românești înrudii ile au fost și sînt de trei feluri : rudenia de sînge, rudenia prin alianță (căsătoria și cus- criile) și rudenia spirituală (nișia). Spre deosebire de naționalitățile conlo- cuitoare, la român rudenia spirituală, adică nășia, „merge pe neam*. Nașul tatălui de la căsătorie va fi nașul copi- lului de botez, și mai departe, noul cuplu va fi cununat întotdeauna de nașul soțului, indiferent de natura re- zidenței De exemplu dacă băiatul vine ginere în casa părințho» fetei, nașul va fi al său și nu al soției sale Este un semn evident ai patrii ini a rității care se confirmă și prin rudenia spirituală. în întemeierea noi. familii den în regimul alianțelor, operează selectiv și elimina- toriu interdicția rudeniei de sînge (pînă la gradul VII) și s rudeniei spirituale (copiii nașilor nu se pot căsători cu cei ai finilor). Interdicțiile de singe amintite sînt de fapt precauții de natură biolo- gică ce impur sănătatea urmașilor. Re- gim de selecție întemeiat pe datină și experiență strămoșească • Cea de-a doua interdicție a fost de natură so- cială. Nașul este cel cate integrează și socializează în comunitate atît copilul cît și nou! cuplu Alături de interdicțiile menționate în strategia căsătoriilor au funcționat im- pedimente cu pondere mai mare sau mai mică, de la caz la caz, care au decis po- sibilitățile combinațiilor mantale. Enu- merăm dintre acestea • statutul =ocial. criteriul material confesiunea, etnia, moralitatea. plastica MIHAI FLORIN EPURAN Absolvent al Liceului de Artă din Tirrtișoara. ieșit apoi în public alături de colegii săi din .Promoția ’80“. Mihai Florin Epuran și-a prezentat la Casa Universitarilor prima expoziție personală. Selecția — deși de dimensiuni restrinse (19 lucrări) — reușește să probeze că anii de bună școală și de studii libere i-au îngăduit să-și descopere și să-și valori- fice de pe acum multiple disponibilități. Astfel, un .Studiu de nud* are linia sigură și suplă, pro- porții juste, iar catifelarea carnației este discret sugerată. Calități similare sînt relevabile și la cîteva piese de grafică, fie că sînt In stadiul de schiță („Pot tret de fată*), fie că îm- bracă formă definitivă prin procedeul estompării (.Cal alb*, .Destinul"). în ulei, compoziția figurativă dezvăluie mesajul umanist frust (.Ocrotiți viața I*), Intr-o cromatică subtil vibrată sau transmite, prin tente plate si accente de ritm, un simbol plurivalent (.încercarea*) — ușoarele deformări voite subliniind subtil semnificațiile implicate. Chipul uman izolat comunică fie propensiunea spre puritate (.Portret de fată*), fie amenințarea surdă a maleficului („Cap de bărbat*, „Mas- că"). Alte compoziții .(„libere") traduc stărt difuze, reminis- cențe peisagistice, filtrate In zone abstracte de culoare și în energice linii de forță. Lucrările cu motive naturiste, îndeo- sebi „Peisaj ll“, comunică mai direct prospețimea impresiei. Naturile statice (printre care cea notată cu cifra I excelează prin armonizarea tonurilor de violet cu adiacențe albastre și verzi) completează ansamblul implantînd în micul univers familiar nevoia elementară de ordine și echilibru. Mihai Florin Epuran ne dovedește și. ceea ce ni se pare esențial, își dovedește că toate eforturile sînt îndreptățite șl că merită să îndrăznești atunci cind destinul îți face semn să-l urmezi. Deliu PETROIU Bradu-i înalt, vîrjul se scaldă in văpaia zilei senine de sfîrșit martie, iar inginerul Gheorghe Petru Balintoni, inspectorul șef al l toratului silvic județean șl Vasile Bercea, unul dintre cei mai buni rari ai Timișului și ai țării, au un fel al dumnealor de a-și plimba pal peste scoarța zgrunțuroasă, Parcă ar mingîia un copil pe creștet. — II vedeți ? mă întreabă și se întreabă și pe el. Se-apropie de o d de ani. Din el vor ieși seînduri bune. A crescut uitat, aproape neștiut ( nimeni. Avem o frumusețe de brazi tn zonele Făgetului, C Nădragului! Pe inginerul Balintoni îl știam încă de pe vremea cînd era inginer la Reșița, la Inspectoratul silvic al județului Caraș-Severin. Despre V Bercea auzisem doar că răspunde de Pădurea Verde și că a ieșit fru tn întrecerea dintre pădurarii țării. Lîngă dumnealor, însă, m-am convins, înveți să auzi cum res pădurea, cum țipă șuvoiul repede de izvor izbit în steiuri, cum bradul și pinul, molidul și fagul ori arțarul spre cerul înalt. înveți de ciută sau de cerb, descoperi luminișuri de pădure de-o frum unică. Mai presus, chiar așa, de orice, înveți... Sigur, acum, pe albul hîrtiei, cuvintele mi se par expediate. Am ierat cu acești oameni minunați pădurea din masivul Căpriorului, supra Nădragului. Urcam, urcam fascinați și îndrăgostiți de mirt jără asemănare, de alte și mereu alte priveliști, smălțuite cu lu curată a acestei primăveri, ce le descopeream după fiecare pantă, inegalabil pentru efortul urcușului! Și, ca din senin, l-am auzit pe ginerul Balintoni cum îi striga cuiva, pe care nu-l vedeam, cuvinte — Măi, nu ți-e rușine, aveai cărarea goală, ce-ți veni să pădurea ? Intr-adevăr, cineva trăsese un trunchi din apropiere. Urma tru lui arase pur și simplu pămîntul pînă la piatră, strivind cîțiva pui brad în care miracolul sevelor fusese secerat. — Nesimțitul! rostește necăjit inginerul care știe că, orice ar f nu mai poate readuce la viață puicții striviți. Apoi, se oprește lingi brăduț mal măricel, cu virful retezat: — Priviți și aici o mină care n-a știut cît rău face. Copacul ăsta • rămîne schilod elita timp cît va trăi. Așa cum schilozi rămîn și cărora, primăvara, li se smulg mugurii din vîrf, pentru sirop. Așa ciuntite rămîn poienile în locurile unde turiștii își întind „ospățurile' iafbă verde. Oamenii ar trebui să învețe, încă de pe băncile școlii, că culege la fel de bine mugurii doriți de pe crengi. Ocrotește-l numai pe din virf, care duce copacul înainte cincizeci, șaptezeci, o sută de Răsplata vine tîrziu, e drept, dar însutit... ... Lingă asemenea oameni minunați auzi cum respiră pădu țipătul pîraielor în steiuri, urcușul spre lumină al bradului ori f pinului sau arțarului. Și mai înveți lîngă și de la acești pădurari respect pentru tot ceea ce natura a creat cu răbdare, în tăcere și tn tomicie în mit și milioane de ani. Nu este, oare, extraordinar ? ! viitorul imediat, de selecție în integri a Inițiativelor pi șl fapt de cultură ideologia își afli principal coordon. de concepție și ț a acțiunii sociale. 1 ai) istoric al tovarăș' CEAUȘESCU. se general al partidului precizarea, de ca rtanță, a faptulu complexitate a < socialiste reclama i oricînd existența t coordonator care un diagnostic social । să distribuie ochit în cîmpurile lor i de acțiune și eficîe această concepție, i de acțiune a ideolc zervă rolul de a prun: deblocării și știm ivității pentru t temele formațiunii n octale, producția de i principii și valori în i litote cu concepția m (Vrmarc din pag. 1—51 dul necuvîntător și se dăruiască și să ac în favoarea 1ui, spi de la el beneficiile e supreme. Cu Nic^ nțu. se scrie o pat in zootehnia românei i, căci iot ceea ce el in acest domeniu ( de toate, o faptă și de vizionar. temeinic pentru a a de azi, dar șl pei mîine. Iar, uneori, e , copilărește, că unii i ud descoperirile sau B aplică și ei fn ferr dejdea / George DINU Corul „Doina „ C!NT ARE/ asociației Tradiționalul steag, pe care 11 are și corul „Doim Gătaia, atestă vechimea formației, avind înscris anul In actualitate, cei optzeci de coriști mențin nestinsă f artei lor, reușind să devinâ multilaurcați a» Festivalț^M țional „Cîntarea României". Activitatea In continuitate iu?1 torează, desigur, ambianței culturale efervescente din Timișoara șl al revi Lucian BURE u. n t", Traian Pop Tn un grupaj de poeme. , întocmit de a relevat poet citadin (...) j le lipsește structur Ungureanu i „T.] scriitor puternic, 1 Mai nuc nă, precum și colaborării cu profesioniștii de la Fila din Timișoara. Media de vîrsta relativ redusă atestă o sară tinerețe fizică; popularizarea pe plan local face ca tineretului să fie polarizată de această formulă artistici vie și viguroasă în această parte a țării. Calitatea inte se apropie de aceea a profesioniștilor, reușindu-se zarea vocilor, nuanțări elevate și menținerea într-un toriu care pune probleme deosebite uneori. Pe agenda formației se înscriu pârtiei păi ile, în c manifestări corale la Pitești, Lugoj și în cîteva I transilvane. Tot atltea schimburi de experiență care o cunoaștere reciprocă între formații și stimulează in participanților pentru o cît mai diversificată tratare zicii vocale. Corul „Doina", prin componența lui. reflectă o nioasă coabitare a mai multor naționalități conlocui prezența unor interpreți din rnedii foarte diverse In a ța fertilă a Căminului cultural, formația activează al^ fchipe folclorice, de teatru etc. Prezenta unor secții ak rilor întreprinderi timișorene aici, In comună, contri stabilitatea populației, reducerea navetismulul, fapt poate fi pus în directă legătură cu vitalitatea activități turale și interesul constant al localnicilor pentru artiștii îi reprezintă. lor. aspectul retoric nt al poeziei, alcătu. a discursului. dar care 11 pin dește, ai ^i pierde nota de orig: Au participat la di! men Odangiu : „T. I sa are suflu și râdă fixate (...) sînt poc OU rafinamente gini proaspete" ; Eu : „elementul nosta mai pregnant de/ît le anterioare, citite în cenaclă (...) e • o magmă a retrăiri firilor* ; Alexandru U (conducătorul șoc „poezia lui T. P. T. una dintre fațetele ții poeziei actuale (. necesar un control al or (...) autoironia le suprarealistă (... , poemele amintesc ORIZONT Ideologia si producția axiologică top aordinar! (Urmai* din pag. I) zilei senine de sfirșit de • ii, inspectorul șef al Inspec* 1 d dintre cei mai buni pădu- taior de a-și plimba palmele un copil pe creștet. i pe ei. Sc-apropie de o sută ‘.ut uitat, aproape neștiut de zonele Făgetului, Coșavei, ( u viitorul Imediat. Ca de selecție în integrarea ică a inițiativelor parti- t șl fapt de cultură sui ris, ideologia își afirmă de principal coordonator di de concepție și pro- e par expediate. Am cutre- . masivul Căpriorului, dea- i îndrăgostiți de miracolul Uști, smălțuite cu lumina n după fiecare pantă. Preț In senin, l-am auzit pe in- nu-l vedeam, cuvinte grele: oală, ce-țl veni să strici t rău face. Copacul ăsta va m schilozi rămîn și puieții nrf, pentru sirop. Așa cum ii își întind „ospățurile" la de pe băncile școlii, că poți ji. Ocrotește-l numai pe cel , șaptezeci, o sută de ani. OMANIEI Doina „POP SERVICE4 DE 1 APRILIE ILIE M1COLOV — Loco : Ne scrieți din spitalul de ortopedie. Fractură femurală. Ați văzut ce-ați pățit ? Dacă am fi fost între- bați din vreme, v-am fi sfătuit să renunțați la Break Dance, de care v-ați îndrăgostit la prima vedere! Nu oricine poate să-1 practice. Dumneavoastră puteați opta, de pildă, pentru sportul japonez Kendo, care presupune mînuirea unui băț de bambus in care vă puteți la nevoie sprijini, căderea fiind exclusă. însănătoșire grabnică! NANA MOUSKOUK1 — Parte: Plin de tîlc titlul roma- nului dumneavoastră autobiografic „Tot cîntînd în franțuzește uitai să vorbesc grecește-, apărut in editura pariziană „Seuil-. Am de- dus cit de complicate sînt căile aspirației spre universalitate și — nu mi-e rușine să recunosc — am lăcrimat. Pentru o cît mai ieftină navetă Paris — Atena, vă recomand cursele aeriene Charter. Puteți plăti in drahme sau în franci, cum credeți că-i mai bine... SAMANTIIA FOX : Ne scrieți cu justificata mindrie că doar in patru zile ați realizat patru albume de succes și că performanța ar putea fi notată în Guiness Book. Abia la finele misivei ne lămuriți că e vorba de albume fotografice (Full Color) și nu discografice. cum, firesc, eram înclinați să credem. Acum, cît nu e tîrziu, repro- filâți-vă, stimată domnișoară, că (slava domnului !) aveți cu ce și... de cel FRANK SINATRA — Las Vegas: Sigur că e pasteu- rizată ! Oferiți o sticlă de whisky „Black & Whitc“ contra uneia de bere „Timișoreană** ? Ilie Stepan e de acord ! Trimiteți dum- neavoastră primul I BILLY IDOL: Cu regret, dar n-am reușit să-i conving pe frații Petreuș sâ renunțe la cingătorile lor nituite care v-ar interesa. Fiți liniștit I Avem promisiuni de la „Ambalajul metalic*4 pentru cele 47 kg de nituri de care aveți nevoie pentru noul costum de concert. AURA URZICEANU : Pentru a vă menține ambitușul vocal vă recomand gargară cu infuzie de frunze de arțar, canadian, neapărat. Dacă pe moment nu dispuneți de benefica plantă, vom apela la bunăvoința colegului Iosif Costinaș, întors de» curind de la Calgary, unde și-a completat Ierbarul personal. KOD STEWART — London : Nu mai vreți să auziți de echipa de fotbal Nottingham Forest și vă declarați admirator al formației Politehnica Timișoara. Relații tehnice vă rog să solicitați colegului Teodor Bulza, deoarece eu mă pricep la fotbal cam cît vă pricepeți dumneavoastră la muzică. V-am expediat o fotografie cu noua echipă pe care o admirați. Discuri cu Ionel Miron și Alexandru Jula n-am mai găsit! încercați la Londra. MADGNNA: ln proble- ma celor trei dinți din față, e bine să-1 consultați pe Marin Sorescu, scriindu-i la Craiova. Sub nici un motiv nu vă sfătuim să folosiți adezivul „Uhu plus-minus*, deoarece riscați să vi se lipească limbo de cerul gurii și atunci cum veți mai putea lupta pentru existență ? Așa cum mi-ați indicat, ascuțitoarea de creioane i-am dat-o colegei Adriana Babeți, iar pachețelul de ceai ceylonez Antoanetei C. lordache. Sărut inîinile. mizării. Deoarece în funcție de orizontul de cultură propriu fiecărui individ se păstrează intactă disponibilitatea de par- ticularizare șl chiar de indivî- . dualizare a valorilor purtătoa- re de specific etnic și dc atitu- dine nouă față de existență. Educația pentru producție axiologică — iată un impera- tiv care ne rezervă șansa unei existențe care să facă din destinul nostru un . segment inseparabil din destinul aces- tei epoci fără egal și deschiză- toare de largi spații de afir- mare. A nu înțelege esența procesului revoluționar și a cantona în fenomenologia unor ncîmpliniri episodice — generate de limitele istoric de- terminate ale forțelor de pro- ducție — probează un act de subdezvoltare intelectuală în violent dezacord cu dezvoltarea generală a societății românești. Iar a lupta cu limitele, chiar din propria noastră înțelegere, este dovada supremei înțelep- ciuni și însemnul autenticei libertăți Intr-o societate liberă și prosperă. rialist dialectică despre lume șî viață și cu gradele decom- plcxitate tehnlco-economică atinse în fiecare etapă. Cum însă practica organiza- torică în sfera vechilor exi- gențe a creat și rutină șl au- tomatisme, acestea se mal re- simt ca momente inerțiale în inovarea civismului organiza- toric șl decizional la anumite niveluri Eradicarea practică a acestor sechele devine posibilă doar prin însușirea modului de gîndire revoluționară pro- movată îndeosebi după Con- gresul al IX-lea, singura ga- ranție a competenței participă- rii la elaborarea culturală ne- încetată a noului spațiu rela- țional mereu mai echitabil pe care-l reclamă trecerea la co- munism. întrucît de calitatea umană a fiecăruia dintre noi depinde și performanța de umanizare a întregii noastre societăți. Generalizarea rela- țiilor de producție de tip so- cialist. cere. în mod obiectiv, generalizarea valorilor socia- liste în sfera noii noastre spi- ritualități fără riscul unifor- George DINU •11 vremea cînd era Inginer șef 'araș-Severin. Despre Vasile t Verde și că a ieșit fruntaș înveți să auzi cum respiră izbit în steiuri, cum urcă pre cerul înalt înveți urma de pădure de-o frumusețe apropiere. Urma trunchiu- itră, strivind cîțiva pul de care știe că, orice ar face, . Apoi, se oprește lingă un zi cum respiră pădurea, nă al bradului ori fagului, t la acești pădurari marele ăbdare, în tăcere și în sta- Nâdejdea in biruința noului marți, 5 aprilie a.c.. ora 18,00, Mircea Por a va citi proză. Re- ferat : Brîndușa Arman ca. versurile lui Constant Tone- garu (...) ar trebui ca poetul să-și Impună întîi Iul însuși această poezie**. în ședința de a acțiunii sociale. Este I istoric al tovarășului UE CEAUȘESCU, secre- general al partidului, de t precizarea, de cardi- importanță, a faptului că la complexitate a dez- I socialiste reclamă mai oricînd existența unui coordonator care să un diagnostic social pre- și să distribuie echitabil le In clmpurile lor spe- de acțiune și eficiență, această concepție, raza igâ de acțiune a ideologiei rezervă rolul de a promova deblocării și stimulă- crcativității pentru toate sistemele formațiunii noas- socialc, producția de nor- rincipii șl valori în con- italc cu concepția matc- re 11 are și corul „Doina- dio atici, avînd înscris anul 19M| coriști mențin nestinsă fladH ulti laureați ai Festivalului na< :tivitatea în continuitate sed» Iturale efervescente din corn profesioniștii de la Filarmonica 5 relativ redusă atestă o nece ea pe pian local face ca aten această formulă artistică Ind e a țării. Calitatea interpretării miști lor, reușindu-sc omogeni ‘ șl menținerea într-un re ?bite uneori. iu participările, în curind, li Lugoj șl în cîteva localități jri de experiență care duc la irmații și stimulează intere ai diversificată tratare a mu- (Urmare din pag. 4—5) rdul necuvântător și pot dăruiască și să acțio- în favoarea lui, spre a de la el beneficiile ma- te supreme. Cu Nicolae nțu se scrie o pagină in zootehnia românească cai, căci tot ceea ce el cre- In acest domeniu este, de toate, o faptă de fnfaș fi de vizionar El cază temeinic pentru agri- ra de azi, dar și pentru . Iar, uneori, cl se flăreșle, că unii nu-i descoperirile sau că lică ți ei în fermele tor, spre binele agriculturii romanești îl ascultam, îl priveam, îl însoțeam, împreună cu un amic scriitor, într-un pelerinaj lung, pe la fermele sale de animale, unde zăboveam, în- tr-una din zilele de sfirșit ale acestei ierni, cu soare și vînt. Omul mi. se părea un minunat însoțitor. Plin de vervă și cap- tivant în tot ceea ce povestea și prezenta. Un companion fermecător și un specialist re- marcabil, bîntuit de pasiunea de a-și duce pînă la capăt ob- sesia de-o viață r de-a dărui zootehniei timișene și româ- nești specimene șî animale de rasă, dc-a înălța ramura aceas- ta a agriculturii la locul pe care ea îl merită pe deplin. Gestica inginerului devenea, tn vorbire, adeseori, magnanimă. Discursul lui, patetic. Ironiile,' duioșiile, dragostea lui pentru fermă, pentru viețuitoarele sale blînde șl harnicii lui în- grijitori ml se păreau atît de umane și de personale. îl pri- veam, îl ascultam, îl însoțeam și îmi spuneam că, în adevăr, el întruchipează un om și un inginer al cărui devotament se sprijină pe nădejdea pe care el și-o pune în biruința noului, în lumea atît de controversată, și dramatic de frumoasă a ce- lor care se logodesc cu pămîn- tul. El acționează chiar în nu- mele acestui pămînt strămo- șesc, jertfindu-i-sc, spre a-i smulge, apoi, rodul și bogăția, atît dc necesare nouă tuturora, și societății noastre de azi. Petru UMANSCHI aqua-forte • Adesea, hrana pentru reflecții nu este destul de bo- gata în ... calorii. • Oamenilor le plac mult cei care-l lauda, cei pe care-i laudă. • Unii se orientează mai decît după stele ; alții — după cum bate vîntul. • Socotea că nu există decît două feluri de păreri : a lui și cea greșită. • Stelele cad nu numai de pe cer. • Ca ficicnt trebuie să să să rîzi bine, nu-i su- fli ccl din urmă : mai ai și simțul viața asociației M. O. umorului ! 0 Cu cît ți-e mai „călduț" locul, cu atît te trage mai ln ședința de marți a Ce- '.ului Asociației Scriitorilor Timișoara și al revistei wmf*, Traian Pop Traian Citit un grupaj de poeme. Re- atol. intoemit de Marian iu, a relevat tluența iitor. aspectul retoric și razant al poeziei, alcătuirea nara a discursului, dar și feu! caie II pindește, acela de nota de origina- latc. Au participat la discu- k Carmen Odangiu : „T. P. T. un poet citadin (...) poe- .t lipsește structura**; I Ungureanu: „T.P.T. ■mn scriitor puternic, lite- BUia sa are suflu și rădăcini e fixate (...) sînt poeme anoram/c rău... curentul ! • Adevărul din vinul seara, îl sesizezi abia a zi dimineața. . • Leul rămîne tot leu. dacă-i prost ca un asin ! băut doua chiar anența lui, reflectă o arma» naționalități conlocuitoare ți sdli foarte diverse In ambian* formația activează alături da Prezenta unor secții ale ma« dcl. în comună, contribuie la ea navetismuluî, fapt cart cu vitalitatea activității cui» jalnicilor pentru artiștii cart scrise, cu rafinamente noi Lucian BURERIU ț imagini proaspete*4; Eugen wru: .elementul nostalgic are mai pregnant de-dt în iele anterioare, citite de • ln cenaclă (...) e evi- jknlâ o magmă a retrăirilor, I re’mirilor ; Alexandru Je- kleanu (conducătorul ședin- ! .poezia lui T P. T. ex- Imâ una dintre fațetele di- tății poeziei actuale (...) necesa» un control al cu- flor (...) autoironia este linie suprarealistă (...) u- irod. poemele amintesc dc 0 Premieră importantă la Teatrul Național din Timi- șoara ; RACEALA, de Marin Sorescu, în regia lui Emil Reus și scenografia Emiliei Jivanov, decoruri Virgil Miloia (dumi- nică, 3 aprilie, ora 19). 0 „Prin desîgn — spre o nouă calitate" — un generic mai mult decit sugestiv pentru expoziția des- chisă recent la secția de artă a Complexului muzeal Timiș. Rezultat al colaborării Comitetului județean de cultură și educație socialistă cu secția de arta și cu 24 de întreprinderi timișorene, expoziția reunește peste 40 de autori, în trei do- menii ale designului: desîgn industrial, design ambiental și graphiodesign. 0 „Țărănimea, principală forță revoluționară de-a lungul veacurilor în lupta poporului romfin pentru uni- tate, libertate, independența și progres social*. Această temă a reunit recent numeroși specialiști în cadrul unui simpozion organizat de C.J.C.E.S. Timiș, Complexul muzeal Timiș .și Arhivele statului (filiala Timiș). 0 Invitat al Casei de cultură a municipiului Lugoj și al Universității timișorene, prof. dr. Paul Caravia a susținut o expunere cu tema „Analiza teoriei comunicării și teoriei informației din perspectiva codiscipli- nărității*. • Asociația artiștilor fotografi din Timișoara a orga- nizat o semnificativă expoziție la Căminul cultural din Făget. 0 Expoziția retrospectivă a artistei plastice Geti Brătescu e găzduită în aceste zile pe simezele galeriei „Arta* din Arad. 0 Casa Universitarilor din Timișoara l-a avut ca invitat. în cadrul cercului de inventică pe dr. ing. Dan Teodorescu. 0 Invitați ai cenaclului nArs poetica** de la Biblioteca jude- țeană. într-o ședință de lucru comună — membrii cenaclului literar din Hunedoara, conduși de Valerlu Bârgău. 0 Un meritoriu simpozion consacrat personalității lui Valeriu Bra- niște s-a desfășurat recent la Lugoj sub auspiciile filialei So- cietății de științe Istorice, în organizarea Comitetului muni- cipal U.T.C. • La Casa de cultură a studenților se desfășoară etapa pe Centru universitar a celei de-a 18-a ediții a Festi- valului artei și croației studențești. • E bine sa știi să rîzi și de tine însuți, dar s-o faci în așa fel îneît să nu te simți jignit ! Victor GORȘCOVÂZ • O găgălice de fată făcea o gălăgie infernală. • Ikebana, arta aranjării florilor, la japonezi, bineînțe-. Ies că nu pune „ochiul boului1' lîngă o „nu mă uita1", • Un arcaș îndrăgostit era vădit nemulțumit de neîndemî- narea lui Cupidon. • Cei mal fericiți sînt melcii, cînd se căsătoresc, fiecare, cu casa lui. • Unii bîjbîie prin viață fără a se juca de-a baba-oarba. • Babalicismul este o boală care se ia. • Singurul extraterestru ac- ceptat de pămînteni este soacra- 0 Unii sînt frustrați de cei șapte ani de-acasă. 0 în fața stomatologilor, restul lumii este gură-cască. 0 Un televizor se zice că are fiabilitate dacă scapă cu bine din mina depanatorilor. 0 Lichelele sînt tinichelele societății. Gh. BOZU ABIA VINE... sport^ ...primăvara, abia ieșim dc sub ploi și vînturi reci, abia se zvinlâ brazda în așteptarea bobului de cucuruz, abia se suie spre lumină firul de grîu, dar, peste toate cele care împiedică noul anotimp să se instaleze fn orizonturi ,se simte iz de verde și petale ; au înflorit caișil și magnoliile, mugurii dolofan» au plesnit, poc, poc, poc, se și aud de stai cu urechea pe-un ram ; au venit și cocostîrcii, își repară cuiburile uriașe, ies și muștele, chiar și aprigii țînțari, tresaltă puii și bobocii sub cloșcă, prin livezi, grădini și parcuri, se mișcă suflarea muncii, ziua c mai lungă, noaptea e/mai scurtă, e, așadar, o invazie de semnale care dau vestea cea4 maro : totuși, vine primăvara I Nici câ se poate altfel, e roata firească a pămîntului rotund, e ciclul nostru în trecerea anilor, e vremea florilor și startul rodului. E-atîta frumusețo-n jur, incit merită să fim feliciți că sîntem .și respirăm și suspinăm, nu» suspinul calului rătăcit pe văi des- funde, cît cealaltă suferință, a omului iubitor de primăvară : fotbalul și inerția. De co, oare, noi la Timișoara, nu ținem cu luna lui april ? An de an, curri dă colțul ierbii și ies pruncii pc islaz, Politehnica noastră ne supune unor nemeritate așterni ? I Fotba- liștii aceștia nu văd cum vino primăvara; nu văd că omul bun se întoarce cu brațele larg deschise spre ferestrele naturii stăpîne ? Veniți, privighetoarea cîntă (degeaba ?)... Teodor BULZA rl din tonte țările, ORIZONT Unul dintre cei mai tineri și mai În- drăzneți regizori contemporani este americanul Petei Sellars. încă nu are treizeci de ani șl numără la activul său cîteva dintre ceie mai cunoscute spec- tacole, mai Cu seamă de operă, care-i datorează nu numai celebritatea, autori- tatea și originalitatea, c» mult mai mult, faptul că au devenit, prin concepția sa regizorală, adevărate incursiuni în con- diția omului de astăzi Adevărat copil minune, Peter Sellars a montat încă tn anii liceului peste 30 de spectacole, iar în timpul facultății, la Harvard, mai mult de patruzeci, între care și Inelul Nibelungilor de Wagner, cu marionete și muzia* imprimată pe bandă magnetică. La American Reper- tory Theatre din Boston, la Kennedy Center din Washington unde . Peter Sellars conduce American National Theatre, sau pe alte «scene, tînărul re- gizor a montat cele mai diverse specta- cole, dominînd cele de operă. Printre acestea se numără un ingenios Orlando șl luliu Caesar în Egipt de Hăndel șl Cosi fan tutte de Mozart. în stagiunea 1988/89, publicul de la Metropolitan Opera din New York așteaptă noile premiere semnate de Peter Sellars, Castelul lui Barbă albasiră de Băla Bartok și Erwartung de Arnold Schdn- berg. îndrăzneala și originalitatea lui Peter Sellars constă în găsirea unor corespon- dențe contemporane pentru subiectele operelor montate i „Este indiscutabil faptul că operele se referă la ceva anu- me (spunea cu prilejul unul simpozion Peter Sellars). Iar adesea ele sînt scrise într-un cifru, un cifra pe care publicul dintr-o vreme trecută îl înțelegea, atît sub aspectul limbajului muzical, cît șî sub cel al unei serii de imagini. Sarcina noastră este să dezlegăm acest cifru șl să-1 transpunem în sisteme de referință care au același potențial de înțeles și raportare la o conștiință a Identității naționale, istorice șl Individuale Tn ca- zul publicului". rea celei de-a 65-a stagiuni ș-a apejat la Rietro Zuffi, un veteran al Arenelor din Verona, prezenț pentru prima dată aici în 1958, ca decorator al celebrei montări cu Leontine Price și Carlo Bergonzo. în locul reconstituirii Sfinx- ului, pe jumătate din spațiul Arenelor, așa cum a fost în 1968. sau a palatului faraonilor, Pietro Zuff. a apelat la un decor format din tăblițe colorate, în permanentă schimbare Cîteva sute de figuranți cu scuturi negre, roșii și ar- gintii, așezați pe cele șase etaje ale are- nelor, păreau o imensă armată medie- vală, în timp ce fundalul format din documentar Orizont pe globul artelor spectacolului ♦ * * «Aida» la Arenele din Verona în vara anului 1987. Celebra operă a lui Verdi la Arenele romane din Verona este una dintre cele mai mari atracții turistice oferite de italieni. Este vorba, cert, despre o atrac- ție cu o reală valoare artistică, pentru că la Verona pot fi ascultați în această operă cei mai buni cîntăreți italieni, iar spectacolul s-a bucurat de-a lungul ani- lor de montări dintre cele mai intere- sante. Printre regizorii care au pus în scenă Aida în grandiosul spațiu al Are- nelor romane din Verona, refăcute complet încă înainte de primul război mondial, se numără și Gianfranco de Bosio, care a readus în viziunea sa nostalgică Imaginea primului spectacol din 1913. în acest an pentru aniversa- trei piramide succesive, luminate de un Imens soare cu diametrul de cincispre- zece metri își schimba rînd pe rînd cu- lorile, în auriu. In scena triumfului sau în roșu de foo, în final De mare efect a fost mai ales decorul Nilului, cu mii de plăcuțe albastre și argintii care flu- turau în vîrful unor prăjini înalte, pre- cum lunii. La mare apele marelui Paris Parisul fluviu în bătaia * continuă să fie un centru teatral Spectacolele cele mai diverse îi așteaptă pe spectatorii cel mai pretențioși Aria ne Mnouchkine a montat la Thââtre de Soleil (Vartou- cherie, Vincennes) L*Indiade. un spec-. tacol în care publicul are posibilitatea să .se întîlneasca cu Gandhi, Nehru și alte personalități ale veacului nostru. Patrice Chereau prezintă împreună cu elevii săi de k Nanterre la teatrul Amandier, un straniu șl dramatic Pla- tonov de Cehov. Jean Paul Belmondo a reluat Kean de Jean. Paul Sartre la Elevă a lui N. lorga eoni. univ. dr. Rodica Ciocan-Ivănescu a desfășurat o bogată activitate di- dactică și științifică la Universitatea din Iași și la Universitatea din Timișoara. S-a remarcat prin cer- cetările sale de bizantinologie șl de Istorie est-euro- peană. Bună cunoscătoare a limbii șl literaturii po- lone, Rodica Ciocan-Ivănescu a semnat mai multe traduceri în limba română, din operele scriitorilor polonezi clasici sau contemporani. De mai mulți ani lucrează la versiunea românească a capodoperei lui Adâm Mickiewicz, poemul rPan Tadeusz". Publicăm un fragment din această tălmăcire, dificilă, cum sînt traducerile din toate marile creații literare ale lumii. Traducerea integrală a poemului urmează să apară la Editura Univers, mar cînd apropiata ani- versare a bicentenarului nașterii marelui poet și revoluționar polonez 650 655 660 ADAM MICKIEW1CZ 665 CARTEA A IV-A vers 643 In vremea asta Woiski ia cornul de vînaU Un corn de bivol mare 645 Asemeni unui șarpe ; și (Obraji cît niște băniți și lung și-mpestrițaL i-a lipit dc gură și ochi sclipind în sînge vers 610 Kantor tiecad * TAMINAL SOCIAL-POl Tadeusz spectacol. Th^âțre M^rlgny in timp ce, la teatrul Sylviei Monfort, se joaca Iphigenia de Racine. Intr-o. nouă comedie a spiritualității Alan Ayckbouin (de opera căruia ne amintim pentru că s-a jucat și la noi Pluralul englezesc), intitulată Un jardin en desordre, joacă Delphine Seyrig. Spec- tacolul este montat chiar de actriță îm- preună cu J-G. Carriăre. La Teatrul Rond-Poini, Frâncts Huster continuă să atragă publicul interpretîndu-1 amu- zant și pitoresc pe Sganarelle din Don Juan de Molid, e. Jean ne Moreau, cu- noscuta actriță de film si de teatru. MIHAIL EPURAN : Natură statică. clștigâ numeroase aplauze într-o zgu- duitoare monodramă, Le r^cit de la ser- vante Zerline, de H Broch. Regia spec- tacolului este semnată de originalul di- rector de scenă vest-german, Klaus Michael GrQber. La Thăâtre de la Viile, teatrul municipal ai Parisului, se joacă- alternativ două piese de Bertolt Brccht, Ball și în jungla orașelor. în Lauvaudant. Annie Girardot văzută la teatru) Le Biuyere piesă a Iul G. GiudLelli, jeunesse. Autoiu. a devenit mal cu seamă d n 1986 cînd regia lui poate fi In noua Premiere cunoscut a primit premiul Renaudot pentru creația sa li- terară Din această paletă bogată, din care nu lipsesc nici piesele cehoviene, nici lucrările lui Samuel Bcckett, în care Molidre este prezent alături de Marivaux și Raclne, cu siguranță, cel mai mare in- teres îl trezesc însă premierele absolute. Printre acestea se numără o nouă piesă de Franțoise Sagan, L*Excăs contraire, la Bouffes Parisienne și noua comedie Une chambre sur Dordogne de Claude Sub genele plecate) — Din Piept Că răsună Tăcură și Și-ascultă sloboade-un pădurea de el pîntccul și-l strînge. suflu de vifor pînă-n nouri, lungilc-i ecouri pușcașii, hăitașii de-a mirare armonia de stranie chitare, Că Woiskî-n arta asta era maestru mare. Vestit — și încă-odată acum își arată Tovarășilor harul ce l-a umplut de slavă j El face să răsune și crînguri și dumbravă. Din nou să hămăiască a clinilor chemare, Pe în El Că El Și 615 urmă hăituiala, pe urmă freamăt. fine. tace, nu-i cîntă geamăt. bufnitura ca tunetul de taro. cornu-și (ine și tuturor le pare ecou, ci însăși a cornului cîntare. iar ; s-ar zice că la acea suflare cornul glasu-i Acum Acum Acum ca ca prin farmec își schimbă a sa fire ce răsună, cînd gros și cînd subțire, lupii urlă prelung, spăimîntător. răcnește parcă un urs cumplit de zor, să juri că-i zimbrul teribil ce mugește. Din nou Woiski (ace și cornu-și părăsește; La toți ascultătorii și-acuma li se pare Că nu-i ecou, ci însăși a codrului cîntare, Crezînd că și-o repetă mereu, pe rînd. In cor. 620 625 630 Rich, prezent și pc scena iî cipal, la Thăâtri des Arte nă de haz, cu o inventivii! Franțoise Sagan a scris o pre Viena începutului de vinci cu ironie o lume ce dfl un vulcan. Cunoscutul regizor și os polonez Tadeusz Kantor formației Cricot 2, pregăiq spectacol în prima parte,? vor întîlni cu imagini d.n spectacole, din Găinușa de Wielopole, Wielopole. In partea a Il-a, vor vedea, Ini tate originală, propre creator al teatrului vizual^ cerea lui Odisscu de Wyspi Turandot în regia lui F la Metropolitan Franco Zefi cutul regizor de film șl opd în acest an Turandot de! Metropolitan Opera din Presa și spectatorii au v despre acest spectacol, fără i cu exactitate dacă admira stîrnită de valoarea interpr luxul exorbitant al mon văr. Franco Zefirelli □ cerul Operei Metropolitan o s pentru realizarea spectacol tronului lucrată în albașfii a ocupat întreg spațiu’ sc în adîncime Interpreții corul au purtat peste trei tume lucrate din cele mai I teriale, aduse din Taivan, di din Milano și de la Londra a fost lucrat din bambus esențe scumpe, iar pentru i perucile au fost utilizate 20 de kilograme de perle Sf scenograful James Levme pe el pentru a-1 mulțumi pe p regizor. * Debut regizoral la operă, mer, cunoscutul regizor de t film britanic, cel care a re filmul documentar dedicat (prezentat la sfîrșitul Iul iulk în premieră) și-a găsit o n și anume regia de operă. 1987 a debutat ca regizor montînd la Krefeld. Îq Rep rală Germania, Cavalerul libretul ’Arturo Rossato. inuâ do Zandonai, după ro Bcrling de Selina LagerISf. cu scenograful Crlstoph W Tony Palmer a imaginat un vis, cu numeroase efecte evitînd orice' element pito cloristic. Facem dovada abi dind la viitorul țârii, după treaptă din ceea cern dovada credinței porului, strâduindu-m creștem copiii cu grij litera ce scrie simțăn încercăm Să-i păstrai sufletul adevărului n codrului în toamnă ș Petrecem cu bucuria o ridicarea căreia ne-ar ceră, tn(r-o deplină reasma florilor ce ai albul mieilor ce au ri nou an in calendarul sentimentul măreț că ruit cu Marca cea Ms ale Carpaților. Iar pesi grai și-ai unui singui leagă laolaltă și Car statornicie ce a desei acel îndeajuns dc bir aceste crezuri și seni da tuturor acestora t de România, să fie r veacul se leagă cu v< tului, acest generos ș hronicul scris ce stri înalte despre locurile pămînt de pace. Stejarilor stejarul și fagul fagilor. Din nou începe Woiski și nu-i ecou - Ce latră ca ogarii, ca puștile Răcnind, mugind cu glasuri de lupi de urși, dc Și cînd pan VVoiski-nalță cel corn vini Un imn de biruință răsună pînâ*n Ileana BER l Cineva spunea mii Pămîntul nu d-am mi ie la părinți, cl îl avei ■umutat de la copiii r mtntul reprezintă ce ral obiect il mui odată principalul mij oducție pentru agr ic aceea, apărarea fo iar constituie o c< El tace, însă cornul în mină tot șbl| S-ar zice că tot cîntă pădurile veci Cu mii și mii de glasuri și cornuri Că muzica vibrează clară și mai vk Și arborii cu fală cîntarea i-o in Un imn ce-l intonează pan Woiski înceată, e mai lină această melodieS sh&ndamentală a procesu Picrdută-n depărtare, dispare sub Pan Woiski-și lasă cornul ce-atî blu al reprcducți și creșterii ecou mind de la importau a pămîntului, El brațele-și desface cu fața buc Cu ochii către ceruri, privirea lu De s-ar fi zis că propriul ecou și-l Pierind treptat cu sonuri Deodată izbucniră aplauze O mie de „trăiască !“ și de din ce ia mai și-n fine f irit isirl o națiune te societățile t proprietari sînt numai fă umanității, inct secol, Karl Marx sc și nici existen ai pămi posesor Rodica CIOCAN-IVÂN Pînă-și potoale zarva cinstiți! mu ictuart ai lui, avînd ția, ca buni tați de f transmită, ameliorc ațiilor viitoare, de In romaneștiUmlntul se amelioreaz COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA ; TIMIȘOARA, strada RO Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele n nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA l P.B.T. Index: 42 901 •etare, dacă este tra corespunzător. laneta noastră se n' MINT. L.a înmormântarea cei t neam, cel care fi dispărut își iau ulttn s aruncind pe sicriu t re de pămînt. Dacii, cti u. strîngeau în < din toate țările, unițl-vă 1 STATUTUL SOCIAL AL COMPETENi HRONIC a 3 NR, 14 (1101) 8 APRILIE 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX • 8 PAG., 3 LEI iich, prezent și pc scena in ii :ipal, la Theâtrc des Arts-Hebi lă de haz, cu o inventivitate "ranțoise Sagan a scris o )re Viena începutului de rînd cu ironie o lume ce in vulcan. Tadvus/ Kantor erectul pectacol. Cunoscutul regizor și om olonez Tadeusz Kantor. cc □r maț iei Cricot 2, pregătește pectacol. fn prima parte, sped or întîlni cu imagin d.n veri pectacole. din Găinușa dc apj Vielopole, Wielopole, artea a Il-a, vor vedea. toțs ite originală, propr c acesț reator al teatrului vizual, pW erea lui Odisscu de Wyspiaa Turandot în regia lui France i Metropolitan Franco Zefiri jtul regizor de film șl operl i acest an Turandot dc f [etropolitan Opera din Nel resa și spectatorii au vorbit) ?spre acest spectacol, fără sâi i exactitate dacă admirația b îrnită de valoarea interpretai ixul exorbitant al montării. H ir, Franco Zefirelli a cerutei perei Metropolitan o sumă fii mtru realizarea spectacolul onului lucrată în albastru șl a ocupat întreg spațiu' scenei,! adîncime Interpreții prins rul au purtat peste trei sutei me lucrate din cele mai riale, aduse din Taivan, dinu n Milano și de la Londra. Ml fost lucrat din bambus Hm ențe scumpe-, iar pentru a la rucile au fost utilizate maia dc kilograme de perle Se J înograful James Levine s-aJ el pentru a-l mulțumi pe pr» țizor. Debut regizoral la operă. •r. cunoscutul regizor de m britanic, cel care a realei nul documentar dedicat Maria ezentat la sHrșitul lui iulie li premieră) și-a găsit o nouă anume regia de operă. La? !7 a debutat ca regizor a ntînd la Krefeld. ta Repu ă Germania, Cavalerul dc retul Arturo Rossato, muzica Zandonai, după romanul ling de Seiina Lagerlăf. scenograful Cristoph Wa ly Palmer a imaginat un , cu numeroase efecte de tind orice element pitoresc ’istic. Ileana BER stejarul și fagul fagilor, icepc Woiskl și nu-i ecou - o ca ogarii, ca puștile pocncu mugind cu glasuri de lupi. de urși, dc boar an Woiski-nalțA cel corn vi- le biruință răsună pînă-n In românește lica CIOCAN-IVĂNE bucniră aplauze și-n fine „trăiască !“ și de firitBiri oale zarva cinstiții musafiri (I 1 principalul mijloc dd ( isă cornul în mină tot și-l ți că tot cîntă pădurile vecii* mii de glasuri și corn uri toi o i vibrează clară și mai vie cu fală cîntarea i-o întorn: e-l intonează pan Woiski sâu mai lină această melodie depărtare, dispare sub tă filosofici Paradoxu* Mu unei i • Traian T. Coșovei. RONDUL DE NOAPTE, Ed. Militară. cronica literară 0 antologie lirică Previzibil, în măsura in care oricare autoi cu state de serviciu în litera- tura îndestul de îndelungate poate fi recunoscut în datele esențiale ale scrisu- lui său în fiecare dintre noile apariții- editoriale, universul poeziei lui Draga Mirianici se relevă în primul volum • tradus în românește pe cel puțin trei direcții definitorii pentru preocupările și particularitățile creației de pînă acum: o poezie a satului, reprezentind de altfel partea cea mai cuprinzătoare și, artisticește, cea mai concludentă a prezentei culegeri, poeme de dragoste, cum și versuri ce pot fi circumscrise liricii de angajare civică. Am preciza însă că daca în ultima ipostază menționată Draga Mirianici este deja binecunoscut cititorilor săi grație unei prezențe active în presa literară, ca autor de versuri în care evocarea spațiului natal și o tematică etică se împletesc cu imagini cvasireportericești ale vieții imediate, cu descripții ale orizonturilor existenței cotidiene, în ipostazele dinții — poezia satului și cea erotică — autorul se supune judecății cititorului de limbă română pentru prima dată în Soare în picături de rouă cu texte reunite în grupaje substanțiale și relativ omogene ca tonaatate lirică. Texte lirice, am dori să precizăm, menținînd de la început ridicolă ștacheta pretențiilor estetice, nu o dată diferențiate prin calitatea traducerii, nu o singură dată, am spune, alăturate de o selecție întîmplâtoare. Nu mai insistăm, totuși, aci, asupra acestor chestiuni ridicate de acest ultim Volum al lui Draga Mirianici. cu atit mai mult cu cit nu acestea dau o ima- gine definitorie asupra liricii autorului, el însuși semnatar, alături de Valeriu Drumeș, al echivalențelor românești ale poeziei sale. Meritînd a fi urmărit cu predilecție în poemele cu tematică rurală pentru accentele eseniniene pe care acestea le rețin, ca și pentru modul de a trata materia lirică monografic, posi- bil de jsociat liricii lui Octavian Goga, Draga Mirianici este, in adevărata-i stru tu:ă, un sentimental, un temperament ilustrat cu predilecte în registrul elegiac ori nostalgic : Visul. Satul natal. Minzul. Bunicul Șteaua mamei. Pomul meu cu vise etc. Lucruri de distins, o dată în plus. în poezia erotică. în rare patosul nostalgic al rememorărilor și tincturarea elegiacă a unor versuri, de inconiundabilă sursă romantică, vorbesc de la sine despre unui dintre modelele tutelare ale poemelor reținute în volumul de acum ; romanța eminesciană 3 Ne-om regăsi. Ca pandant. un poem în care intruziunea modelului eseninian este mai mult decît evidentă: „Pe ulița copilăriei sfinte / firesc salcfmii toți s-au scu- turat / dar iată că-nfloresc ca mai-nainte / la presimțirea că revin în sat // Și ne-adunăm copiii toți de-atunci / venind din ani și de prin slujbe mari / ca păsările fragedelor lunci / cînd primăvara-nvie în lăstari. // Iar dudul vechi cu crengile-n fereastră. / copilăros și iar pornit pe Joacă, / păstrînd în cuib copilăria. / mai clatină un leagăn alb pe-o cracă. // Ca mal demult — mă leagăn ne-ntrerupt, / Intr-un balans atîta de ciudat, / de parcă creanga verde s-ar fi rupt / și zbor cu ea ca umbra peste sat" (Visul). Autor ai unor poeme de limpede obediență livrescă, Draga Mirianici este, Intre poeții de limbă sîrbă din Banat, un tradiționalist căruia vecinătatea modelelor nu face decît să-i divulge, text după text, natura adevărată a propriei osîrdii poetice: sentimentalismul. Un sentimentalism ce aspiră, de regulă, spre formele istoricizate ale poeziei romantice. Lucian ALEXIU * Draga Mirianici, SOARE ÎN PICATURI DE ROUĂ. în românește de Draga Mirianici și Valeriu Dntmeș, Editura Facla, 1987, turnirul Tema lectului evident, dintre masculin și feminin. turnirului dintre orgoliul inte- și umilința sentimentului este, importantă ș. cu implicații etice incontestabile Subtilitatea nuan- țărilor face din Turnirul un roman ve- ritabil și nu un expozeu de filosofia erosului, ilustrat cu scene din viață. Astfel, raționalul, rigurosul, inflexibi- lul, purul și du< ul Ștefan Gabrea are, nu o dată, momente de recul față de cerebralitatea-i masculină. In clipe de cumpănă sufletească; monologul său in- terior se organizează ludi\ cu rime și aliterații, der mai ales cu asociații și conexiuni aparent capricioase. Este o scriitură ludică șocantă la prima vede- re, în contextul tradiționalist (pe linia Camil Petrescu — Anton Holban) al cărții, dar care se dovedește aptă a face sesizabilă tocmai lat n a „feminină" a atît de monoliticului bărbat drept care se preconizează person -jul. Altfel zis. Ștefan Gabrea își ascunde față de sine — atît cît să-și reveleze față de cititor — momentele de frumoasă, umană „slăbi- ciune* printr-un stil jucăuș, stratagemă de altfel tipic juvenilă n care, totodată, îi permite autorului să spună lucruri serioase fără a fi pedam, Cîteva rînduri dintr-un pasaj care ar ii meritat citat în întregime : „Confesiune subiectivă și sentimentală într-un tîrziu de eră super- căuta triumful fem.n.tâ^ -K p7ezentaV de artistUl sentimen ulm poate - teraf1 Bălău la Galeria Heh) um.lință I) la mtelect 1» MTBn profii pl8sU- bine Ir și organizată pe prii i cît ma: convingăt predilecte (de aceea 1967—1987 — march< atit o fază sau alta de cît mai curind. recui i). expoziția ar putea In întregime gene lui", împrumutat un itate dezvoltat. Căutu vatarurile plămădirii s noastre — vestigiile se alătură, în pofida < felul, amintirilor roma ria cu uneltele ca spațiu al peisajulu la fel de cerebială ca si $ nu cumva în și mai mare anumită răcea ă a sinelui Mii care nu se arata conștientă, vede — subtilă intuiție a a pînă și în atît de suava și f dragoste față dt flori : nu o ci unul compus gîndit judeci bana S-ar putea presupune și] na se preconizează femin fiindcă Iși simte masculinita rioarâ. în sensul unei intime nabile glacialități. Jurnalul vedește delicată, sensibilă nicidecum pasionala. E i protagoni® orgoliul intelectului și umilim* . i0„ Coteanu. Mal mentului, între cerebral și pHc?h, eARSR. 1987. exista nici învingatoi și ni'i Imr Alexandra INDH paginai ea ideilor urmează I mișcarea simbolurile capte rele inițiatice, vorbesc despre ficțiunii în existență" despre m în — virtual și instinctul cunoașterii ultimul rînd. despre rolul i criticul Asprei ar fi ; ficțiunea e conv mul „vertebra intelu pe ecranul sublimau npâ, se adapă sensib acei din accente DRU tul. dezlegind o hermi â Dacă acliV'tatea spi drum" (cum frum Brumaru: op. cil al spiritualității noastie țo culli rală. cum ar spune Edgar Pa în regenerare), obligata deci sâ f asumfndu-și „sarcina ființării' rîndu-și evantaiul multicolor și l existenței sub presiunea circuiz lor, mai mereu potrivnice. Dar chizîndu-se generos, zonă-punte, sie, receptacol cultural Indră muri către alții, abordînd șl ființa proprie atîtea influențe, mele lui A. I Brumaru desluși reticește formele ființei ro ajungem — inevitabil — la ad protofilosoflcă a „lexicului c etnofilosofie. așadar. Ceea ce nt CASA dlnd sensul acesta e In jurul locului1 D. a sa teorie a stadiile niei" între estetic și • u se păstrează la e metoda) e o meu țînd deopotrivă av tul. păstrîn J pi < nul căutării și in4K na unui loc (înb stăpînii de spir fixa în ativitatea aru — ului* ; nele și plinătatea/» mitului - developează povesti ndu germmînd 21 ® 3 © 9 ORIZONT portrete ui cu sentimentul (p. 21). Colegă de facU-tate cui chiar dacă nu „premiantă" ca el na își gîndește feminitatea In Id filosofici Paradoxu* MizuneiesH căuta triumful feminității - n sentimentului poate — recurd umilință!) la intelect Ip fonda la fel de cerebrală ca si Șlefaa nu cumva în și mai mar^ m&J anumită răcea ă a sinelui Mini» care nu se arata conștientă. M vede — subtilă intuiție a autod pînă și în atît de suava și femnj dragoste față dt flori: nu orice ■ ci unul compus gîndit judecat;] bana S-ar putea presupune și rij na se preconizează feminină I fiindcă Iși simte masculinitatea | rioară. în sensul unei intime și a nabile glacialitățu Jurnalul d : vedește delicati sensibilă suavij nicidecum pasională. Ea nu arde j dează abominabilului asistent Dri! interes, apoi se răzbună, dar tea curge foarte, foarte cerebral, ■ minuțios Dacă l-ar fi iubi! pe § cu toată ardoarea veritabilei tenii nici un raționament din lume c determinat-o la un compromis*; pria-i ființă . Cea care îl iubește adine pe $ »ste Silvia. Numai prin ea roman iobîndește întreaga complexitate $ *ste confidenta ambilor protaa •ondamnatâ. nu prin defecte d :hiar calitățile el la acest ubaltcrn, de ^are caută sâ i n tr-un mod in, devenind feminin. prea | în disperare, ija atrigantă. Totuș — și aici se rid ică o dată știința tinărului autor J u trezește aversiune, ci mai dea - milă Este poate singurtĂ jwă in Turnirul care nu a^c nimic na n și își asumă întreaga umilință ii mentului. Admiratoare necondiaj i. Silvia nu are nici o șansă: '« asculin, cu toată ascunsa-i Jena “, Ștefan se vrea cuceritor, no d t. Iar cind. in cele din urmă, Iod sperată, în sfîrșit cu adevărat U nă. Mii una îl cheamă, el este la ufocat de atîta dragoste" Estetul 1 pe deplin motivat al unei expefg de tinerețe (n turnirul caie se dă în suflctail ruia dintre cei d< i protagoniști li joliul intelectului și umilința vi untului, între cerebral și pasional] stă nici învingăto, și nfd învias Alexandra INDRIEj inaiea ideilor urmează Indcap, carea simbolurile captează iz • Inițiatice. vorbesc despre j tunii în existență- despre nevji ual și instinctul cunoașterii. $t iltimu! rînd, despre rolul accente DRUMUl intuahtâții noastie țo culturi | cum ar spune Edgar Papu, mo generare), obligata deci să renas ndu-și „sarcina ființării*. dcsf< -și evantaiul multicolor șl bagă nței sub presiunea circuui.ua: tai mereu potrivnice. Dar și ă du-se generos, zonă-punte. Io « ceptacol cultural îndrăznind dr sătre alții, abordînd șl topind: proprie atîtea influențe. Pe 1 ui A. L Brumar® deslușind te te formele ființei români m — inevitabil — la adlncime losoflcă a „lexicului etnic*. I jsofie, așadar Ceea ce ne on asa omuî'ji, ia viziunea lui Mircea Bălău Idm intercomunicăi ii experienței t uce și culturale *n virtutea căreia periile timișorene găzduiesc periodic tponții ale una plasticieni din țară iu dc afară. Iși dovedește din plin în- nepLlțirea și eficacitatea. Astfel, sti- iri și tendințe dia o-eatia actuală, irsonahtăți ale vieții artistice con te m- oraoe ajung nemijlocit la cunoștința i aprecierea marelui public. Pâră sâ-și revendice caracterul unei prospective, cele 33 de lucrări de gra- cA prezentate de artistui clujean Mir- ra Bălău la Galeria .Helios" conturea- I un profil plastn binr închegat. Con- ppjtâ și organizată pe principiul repre- Entârii dt ma'. convingătoare a moti- etor predilecte (de aceea, datările — lire 1967—1987 — marchează, credem, u atit o fază sau alU de creație în- hise. dt mai curînd. recurența preocy- kinil expoziția ar putea fi subsumată proape In întregime genericului „Casa ©ului*, împrumutat unui ciclu cu riontite dezvoltai Cârtind rădăcinile I amarurile plămădirii spiritului cul- Brii noastre — vestigiile de la Cucu- BU ie alătură, în pofida distanțelor de Dt felul amintirilor romane ori ’talice, ■podîria cu uneltele casnice înscrise dtr-un spațiu al peisajului autohton — imaginile structurează, în esență, ceea ce a fost, este ș» semnifică pentru noi „casa*; vechime, permanență, -tabili- tate, identitate, specific etc. e Mijloacele tehnice și expresive (lito- grafie — alb-negru și color — tehnică mixtă sau combinată, linotipie), nuan- țat adaptate ideii plastice și reverbera- țiilor afective, se dezvăluie într-o viziu- ne esențial figuiativă uneori cu remi- niscențe filtrate din arta optică. Selec- tarea cu economie și rigoare a elemen- telor de arhitectură, de urbanistică, de peisaj, precum și a „obiectelor* de na- tură statică se justifică prin aspirația fundamentală spre sinteză purtătoare de semn, pe caie n susțin deopotrivă mereu reînnoitele soluții compoziționale și ritmice. Culoaiea intervine cu măsură și discreție, cerută adesea de fixarea impresiilor în anotimp. In geografie (cu fină parafrazare cîteodată a „suveni- rurilor* turistice) sau de atmosfera ca- racteristică a habitatului, a lăcașului uman Prima expoziție, la Timișoara a lui Mircea Bălău (care împlinește anul acesta trei decenii de la debut), a stîr- nit interes și ecou, ceea ce face legitimă așteptarea unei noi întîlniri Deliu PETROIU Timpul interior onsemnâri Necesitatea sintezei Nkioaltâ lucrate* românească referitoare la problemele specifice ale eti- «Wlo^-. nu a avut caracterul — necesar și demult așteptat — al unei sinteze in acwt domeniu. Cartea de față, rod al colaborării dintre doi mari lingviști — ecM. Ion Cotcanu și dr. doc. Marius Sala — împlinește acest „gol*, reprezen- iHnd n contribuție fundamentală (preponderent teoretică) în ce privește această jUințâ Subtitlul (Principii — Probleme) este, dintru început, definitoriu pentru conținutul volumului, insă fără sâ secționeze materialul cuprins in cl, intrucît In cadrul fiecărui capitol se pot recunoaște, cu ușurință .aceste componente. Chestiunile mari la care se referă. în prima parte a cărții, acad. Ion Coteanu Unt; evoluția grupărilor de cuvinte (o incursiune în istoria relațiilor dintre Mncrsele suprapuneri formale și semantice pe care le presupune constituirea unei .familii lexicale*); relația „formă* — „conținut* in stabilirea etimonului Aplicațiile „sistemelor* limbii dintr-o anumită perioadă asupra integrării Ecărui cuvînt intr-un ansamblu lingvistic, cu accent pe rolul tropilor în fixa- rci sensului lexical); acțiunea și consecința metaforei ca modelator continuu 11 sîunmficației cuvintcloi Partea a doua a cărții se ocupă de straturile etimologice ale vocabularului, mțritsi.1 ca surse ale obhșiei cuvintelor. Subliniem și privitor la a^est capitol lecui» diversitatea criteriilor cu care trebuie operat in stabilirea originii unui •divini. Alături de fonetica și semantica elementelor lexicale, sint operante fcnieriile: răspindire geografică, onomasiologic, istorico-social. funcțional (po- Ka cuvîntului în limbă). Marius Sala precizează câ nu toate aceste criterii au Secau importanță, preponderente fiind cele formal și semantic ; în cursul ex- punerii. referirea ia celelalte criterii se face însă frecvent. Autorul a ținut M-ama și de o serie de alți factori, ca : apartenența românei la familia limbilor '.•romanice, încadrarea ei într-o arie balcanică, contactele cu limbile învecinate. ■ Ion Coteanu. Marius Sala, ETIMOLOGIA ȘI LIMBA ROMANA. Bucu- Ecou al unui efort bine dozat în pla- nul creației, dramatic dar nu disperat, eroul lui Vasile Sălăjan se află. în fina- lul romanului Coborînd spre nord-vest (și a căutării timpului pierdut, cu cele două coordonate ale sale, timpul trăirii și timpul mărturisirii) — asemeni nara- torului lui Prou.'t — în situația de a începe o operă. Așa ar putea fi citite ultimele cuvinte ale romanului sau/și cu o trimitere la orice geneză : „Alexan- dru va zice Eu nu zic nimic cuvîntul meu va fi rostit la urmă căci cu mine e cuvîntul* Romanu’ este, așadar, în- ceputul asumăm conștiente, uneori chinuitoare, torturante a Cuvîntului ca proiecție și redimensîonare a timpului interior, altfel incomensurabil. In ciuda răsucirii pe toate fețele a discursului romanesc. în semn de pre- cauție, de către prozato», impresia de autenticitate este sugerată de acele amănunte esențiale prin care eroul se racordează la timpul său, raportîndu-1 la timpul Istoriei Fără a dezice dem- nitatea acestui erou, amenințat de o boală incurabilă (nu. însă și de o pre- vizibilă compasiune, a semenilor) scri- itorul a reușit să ilustreze destul dc clar cunoscuta sintagmă pascaliană cu privire la fragilitatea ființei umane. Pasiunea pentru cuvînt si retorică a copiilor ci o contrariază pe Anastasia, un personaj-cheie ai copilăriei narato- rului, de unde și observația valabilă la nivelul întregului edificiu : „E într-asta o oarecare neputință în aceiași timp în care de aici decurge un strop de mă- reție* De altfel, obsesia timpului cro- nometrat, a competiției prin care per- sonajul tinde la un moment dat spre victorie, constituie ob*ectul unui întreg capitol. Maraton prin cei. Din lumea copilăriei, cu zestrea ei incalculabilă, naratorul extrege imaginea vieții „ca un golf mic și liniștit* care contrastea- ză puternic cu zbuciumul de mai tîrziu al inginerului devenit peste timp un om cu pasiune pentru faptă, și care destăi- nuindu-se doctorului imaginar, în cali- tate de prieten al inginerului Coruntie, vede viața ca pe o zgîlțîială puternică (a unei remorci); oboseala la care ajunge acest personaj, dezgustul său sînt explicabile numa prin preocupa- rea sa excesivă de a dilata cum mărtu- risește, timpul personal. De aceea, de- lirul său despre victorie este — în mod :zibil — un eșec Partea a doua a măr- rurisirii sale este o pledoarie peni~u orietenie, dar și o motivare a sensului mărturisirii —, ea devine, datorită mor- •ii imanente și prema:ure care îl ame- ilnță pe personaj o restituire, o reabi- litare. Umbrele puternicilor bărbați care, în ranch-ul din inima cîmpiei. de- venit sediul specialiștilor în hidro-ame- liorații. duc o luptă grea cu stihiile na- turii, umbrele lor (Coruntie, Onișor, Vaier, Alexandru) sînt legate de ideea zborului, de unde și imaginile obse- dante ale omului-pasăre sau ale copi- lului-înger ori cea a avionului, a păsării de fier care îl va purta pe inginer la spital. Factura poematică a romanului îm- pinge fraza spre desfășurări arbores- cente, capitolele fiind dispuse în „falii*, mostre ale unor exerciții do stil defini- tive în care găsim c suită de maniere recognoscibile și totuși asimilate (între c re scenariul faulknerian, fraza prous- tină, discursul de gradul zero al unui Meurșault, aflat într-o situație-limită similară, dialogul natural al copiilor, neîntrerupt de narator, cu efecte nebă- nuite, în genul Virgimei Woolf). Anu- mite scene legate de copilărie (imagi- nea fabuloasă a bivolului alb din bălți), de dragoste (discursul erotic oferit de prezențele feminine : Roza. Ida Crovi- na, Frederica) și de moarte (priveghiul, bătrînii) oferă în contextul literaturii actuale conexiuni simbolice demne de interes. Astfel, chemarea erotică adre- sată tînărului Alexandiu ajuns între timp, naratorul care deține cuvîntul, devine impulsul inițial al unei mișcări de revoluție al întregului text, generate de acest ritual, reluat de alte generații. Străin sieși, impersonal, eul creator, pe cît de paradoxal pe atît de specta- cular, extrage (si își însușește) din ge- neza acestui roman-poem toate datele unui demers care poate ilustra, în cele mai multe cazuri, o operă. în acest sens, Coborînd spre nord-vest este capitolul tutelar al formării unui scriitor, punct de plecare al unei aventuri creatoare demne de toată atenția. Ultimul său roman (de excepție !) îl vom analiza altădată. Gh. MOCUȚA retflEARSR, 1987. Livius Petru BERCE A »criticul Astrci ar fi efortul restau- or; ficțiunea e convocată spre a Amui .vertebrs inteligibilă* proiec- d pe ecranul sensibilității noastre mele- sublimau acel a fi care se uipă, se adapă din întilnirea cu iul. dezlegind o hermeneutică impli- i Dacâ acuvtatea spiritului „e toată .drum" (cum frumos zice chiar 3 Brumaru. op. cil p 25). drumu’ jocul dezinteresat al spiritului, nepri- zînd ironia fără conta-1 cu realitatea și, la fel, de scorțo-'enia unor demonstrații seci, aptere (care ar supune mitul tiru- lui interogativ făt * folos liric). Puse sub arhetip!, lecturile lui A I Brumaru vorbesc despre „patimile unei limbi* (apărînd identitatea ființei) dar și des- pre „sensurile strecurate pe furiș" . CASA fiindcă, scufundarea în limbă (după în- demnul lui C Noica> nu se rezumă la o inițiere în limbaj Sui volind ficțiunea ca lume plauzibila ș: storcind irealul ca obiect estetic făiă rost, sonda cri.icului răzbate in substc-nța geopsihică, face să pulseze plasma etnică, aduce la lumină* prezențele noastre tutelare. Locuind în casa literaturii române. A I Brumaru citește această literatură nu doar ca li- au metoda) e o meigere spre ceva, romițind deopotrivă aventura și necu- aniWl. pâstrîn j proaspete, treze, ©nul căutării și inițierii; ajung imi i borna unui loc (înțeies ca lo uirc, upat, stâplnii de spirit) unde acesta - fixa in plinfitatea/deplinătatea sa. Mitivitatea mitului - explică A. I. rumaru - developează o „pățanie a hrilulw*; povesti ndu-se. luminînd inele și germinind hițoli >u i. fo- întind sensul acesta vi fi o „incer- retn Jurul locuiui' Dacă Kirkeg.iard. i n sa teone a stadiilor, plasa «mitul oniei* intre estetic șl etic, A. I. Bru- ani sc păstrează la echidistanță de teratură Scafandiu ai spiritului, scormonește aluviunile culturale lecturi diverse și temeinice, nutrit referințe docte. A I Biumaru este el Cu cu un fin degustător ; sorbind parfumul lim- bii, instalat in de ca cionicarul A strei iubește aromele lari aie un tipar sti- listic in-vocînd cuvintele „apropriază* chiar — ca să formulăm un mic reproș — autori de staturi diferite (axiologic vorbind). într-< vreme în tandem cu Ion Itu. propunea în Astra dialoguri de mare interes. Dar peste toate, admirăm la acest om de cultură digestia ideilor și febrilitatea glodului. lucrînd neobosit. Adrian Dinu RACHIERU Cine rîde la urmă- • CINE RÎDE LA URMA RÎDE MAI BINE, zice acel proverb care după pă- rerea noasti ă, sc înșeală . căci poate să rîdă foarte bine țcel ma* bine 1) cine rîde în timpul naratorului. Totul este de cine rîdem, cum rîdem și felul în care ne găsim prilejurile de rîs. • ÎN CEEA CE NE PRIVEȘTE, preferăm umorul, mai ales atunci cînd aparține mai-mariloi literaturi’. • ÎN NUMĂ- RUL 301-305-306 AL REVISTEI SE- COLUL XX. in excelentul album dedi- cat maestrului Gco Bogza (pag. 184-230), descoperim un șir de poze inedite care comentează, dintr-un unghi de vedere nou. opera marelui scihtor. • CĂCI STILUL SOLEMN NU EXCLUDE UMORUL, ironia și autoironia ; impli- carea dramatică, de profundă angajare existențială, nu suprimă celălalt mo- ment : al zîmbctului • PUȚINE PA- GINI S-AU SCRIS MAI BINE DESPRE GEO BOGZA ca acestea, de-acum indis- pensabile istoricului literar. • ÎN ACE- LAȘI NUMĂR AL REVISTEI, c confe- siune a lui Mircea Daneliuc : „Despre moartea lui lacob Onisia păstram o amintire vagă, legata dc manualul de literatură al unei clase de liceu, nu mai știu care. «Lectură particulară»» năclăi- tă alandala în perfoimanțe istorice cu mineri ce biruiau, sisific, oprind cu pi- cioarele căderea tonelor de metal ale utilajelor.. Am citit-o din obligație și, dat fiind contextul, nu-mi pricinuise o mare impresie. Cită nedreptate! Ce- lui care-mi spune că nu contextul, ci textul impune valoarea, Ii răspund cu toată amărăciunea: ba și contextul, domnule, din păcate și contextul!“ Iată revista revistelor unul dintre adevărurile esențiale pri- vind literatura de azi îl rostește un re- gizor. • O EXCELENTA REVISTA A REVISTELOR redactează, pentru revista Familia, tînăr ul cri ti. ion Simuț. Să observăm că tînărul critic are nu doar stil, incisivitate, ci și umoi, propunîn- du-ne în nr 3 (martie) un șir de super- lative ale cronicii literare. Vă invităm să-1 citiți, nu din cauza faptului că sîntem răsfățații rubîicii, ci fiindcă „superlativele* sînt o idee deloc negli- jabila, dacă e să soriem despre cronica literară... • A APARUT ALMANA- HUL REVISTE „RAMURI*. între „bom- bele* publicației, o daie dc seamă des- pre concursul „Muncă — tinerețe — fru- musețe*. Almanahul anexează (spre invidia almanahurilor vecine și prie- tene) și pozele combatantelor. Recu- noaștem mîna de maestru a conducă- torului publicației Marin Sorescu. Căci' o poză la locul potrivit altfel face fața paginii. Așa că. revi ta „Amfiteatru*, care o lansează pe tinăra și frumoasa eseistă Gabriela Blebea, trebuie să ref- lecte serios asupia dilemei: Cu poză? • Fără poză ? • UN EXCELENT COMEN- TARIU LA CARTEA CE MAI FACI? de Valentin Silvestru semnează. în România literară. Ion Cristoiu. De alt- fel, sub conducerea lui Ion Cristoiu, re- vista Tealiu cîștiga dinamism, mobili- tate și chiar și umor. Deocamdată, nu foarte mult: dai să observăm că umo- rul ei e în curs de dezvoltare, spre deosebire de al altor publicații, care nu e deloc. Dar chiai dacă nu e deloc acum parcă știm noi cine rîde la urmă ? Valeriu GANEA ORIZONT Al. Căprar iu POEME * * ir Ciudat șerpuia leneș drumul. Ciudat inima mea huruia co o moară Priveam către stele — înstrăinat de parcă acum iubeam prima oară. Ușor se ghiceau visuri siluete de nimic Si fauni Un gri argintiu ardea-n orizont ca în ritmuri secrete, cmd jertfe se-aduc deși-i prea tîrziu. Era și o stea pe cer Arcuite în lemn fumuriu somnoroasele porți fileuri mari închideau — potrivite să aibă răspuns de la cei ce sint morți. * ir ir Oare, după cum iubesc, și trăiesc și cmt și sufăr sunt un menestrel livresc umbră doai la trup de nufăr ? Nu sunt nufărul in care ard. mereu dezlănțuite. loan Dragănescu REVELAȚIA CEA MAI SFÎNTĂ, PATRIA In fiecare dimineață imi găsesc încăperile sufletului invadate de lumină unduind, caldă, curată, desâvirșită. Locuind astfel îd lăuntrul meu starea aceasta îmi îngăduie continuu să percep revelația cea mai sfiniă : patria, unică intre o clipă și altă clipă, între un infinit al timpului și alt infinit. URMA Urma de pe pat îți seamănă are parfumul tău obiceiul tău aș impacheta-o s-o pun la piept să imi fie alături în obositoarele călătorii dar urma ta e atit de firavă dacă o ating piere fără să imi poată spune măcar un cuvint de reproș sau un adio. AM TOT URCAT Am apărat-o să n-n ude ploaia. Atîta de firesc și de cumun Era gingașă, tandră, minunată. N-am îndrăznit nici uu cuvint să-i spun. Aproape stînd, mi-a mulțumit. Speriată. Că nu observ, din nou a mulțumit. Am mîngîiat-o-nfierbintat pe umăr. Și-un vast buchet de flori i-am dăruit. Ea numai pentru mine-avea privirea, Eu bănuiam ce fenomene isc. Am tot urcat pote a unui munte. M-am cățărat sus, pe-al iubirii pisc. rugurile mari din soare, intre mituri și ispite ? • * * A Nisipul plajei nu păstrează urme, deși căleați, ca regn peste el. Vin valurile cu lichide turme și-l schimbă in oglinda de oțel. Apoi nisipul plajei tide-n soare de pașii ce l-au șeris și străbătut Toți cei care-l călcară in picioare pe ei se măcinau in sfîntul lut. * * A Am simțit mai întîi că mă doare sîngele. carnea și oasele, cînd am băut alcoolu. i din soare cupa ținind-o de-a-ndoasele. Atunci am prins trup din cuvint. rob la genele-ti lungi știind cine sini. neștiind junde sint — ca școlarul fugit păgubos de la oră mă doream îndrăzneț, nesupus. EXCURSIA Tata a plecat departe intr-o gigantă excursie prin țări multe îl fascinau drumețiile dar și-a singerat sufletul în peisajele tapisate cu călători care alergau mai ales mureau secerați de niște trăsnete orizontale tata speriat privea noaptea aurorele boreale încinse cascade venite să mistuie casele arborii oamenii intr-o iarnă nu au mai ajuns păturile și tata să nu-i înghețe blestemele s-a-nvelit cu multă multă zăpadă cînd a ajuns acasă cu picioarele mototolite mama s-a bucurat că i veua viu a plîns îndeajuns apoi a jurat că nu-l va mai lăsa în excursie niciodată. IUL1US PODLIPNY : Portret de femeie. Renunțarea bruscă fa obiceiul de a fuma nu atrage după sine, chiar ia marii fumători, nici o tulburare organică reală. dr Arthur Karassi („Magazin*, 14 iunie 1986) Un lucră cu caie s-a ales tata după armată, cu peste cincizeci de ani în ur- mă. a fost o tabacheră. I-a lăsat-o, ca amintire și ca semn de cinste, cu ocazia unei vizite făcute părinților mei un ofițer la care tata fusese trei luni or- donanță. Tabachera „tozla* cum spun localnicii, era frumoasă Nouă, copiilor, ne luau ochii luciu* »• argintiu, ca^e o acoperea pe toaie părțile, și motivele de legendă, roloiate tnciustate în metal. In al doilea rînd din armată tata adusese anecdote necunoscute în sat: cum s-a băgat Păcală siUgă la pooă, ce au pățit Dumnezeu și Sfintu Petru în- cartiruiti într-o noapt< la o văduvă cum s-a sfădit țiganul ju Dumnezeu și multe altele, de care noi ne prăpădeam rîzînd — și de hazu anecdote» șt de dragul tatei. îr» una din aceste anecdote era vorba de un turc. care, cei dinții, a adus pe aici duhanu. adică tutunul, și i-a învățat pe oamen; să duhănească. Povestea spunea câ a venit turcul cu sa^ii de duhan în tîig și a început a striga: „Aleteei • Vemți. feciori și cumpărați I Da nu-» musa’ să cumpă- rați » Barem duhănm. să iasă fum • Deasupia capuiui d fecior, veșnic tre- buie să fie fum » Fum de tun, fum de pușcă ori barem fum . de țigară ’ Aleleei • Duhăruț* >i cumpărați • Nu știți foloasele duhAmnilui ? Duhanul este •u^rul cel mai de foios pe lume • Cine duhăne-te nu îmbâtrmes e nu va fi muscat de cîin nul furat d- lotri. Ace- luia nu i se vo» na^te fete*. Recruții au în eput. uau. după altul * ruma a scuipa și a tuși dar auz nd de atîtea și man foloase au cumpărat cît a în- căput în hătijac. adica in raniță. După aceea, in cazarmă numai fum si tuse și sudălmi pe turc S-au dus înapoi și au prins a-l lua la întrebări și a cere banii îndărăt, că nu i de glumi v. Dar turcul nu s-a dai bătui j „Foioasele fumatului nu-se adeveresc așa repede l Veți vedea că am spus numai adevărul • Cel ce duhănește nu îmbătr în^ște pentru că moare linăr ; nu-i muscă cîinii, oentru că în scurt timp slăbănogește și trebuie să poarte bîtă . nu vu fi furat, pentru că toată noapte^ tușește și lotrii îl cred treaz. fete nu i se nasc, pentru că ajunge sterp și nu i se nas- nici feciori* Se vede însă că anecdota n-avea pu- tere de convingere căci in prim'i ani ai copilăriei mele tata ei a un fumător fără pereche șl nu o dată mama bles- tema. cu versete din scriptură, năravul acesta și pe cine l-a întemeiat. Fiind pădurar, și bun cintărei de doine și hore tata era mereu invitat. de prieteni și neprieteni, la băutură și petreceri. Adăugase astfei Io fumat, jocul de cărți, viața dezordonată și. din cînd în cînd. beția, iar ca un dar dl acestora, o chinuitoare durere de mijloc, care ne scula noapte de noaote; fără să mai întrebe nimic, mame aprindea focul, făcea tatei ceai, prăje pîine sau pre- gătea comprese calde. Se crease însă o situație dramatică m casa noastră, fapt pe care no», copiii de durere și rușine, încercam să-* ascundem tovarășilor noștri de joacă Ne Jucam tot mai fără plăcere Pe dr c parte, tata ne era foarte drag E.a InaU puternic, glumeț și harnic. în una din am ntr ile mele îl văd. cu părul dat într-o parte. zbind strașnic bușteanul cu securea prindă cu amindouă mîinile și apoi izbind din nou. cu securea întoarsă pe muchie și cu bușteanul prins in secui e, îneît tre- murau jgheaburile fîntînii din apropie- re. întors din ai mată, fecior sărac și încă neînsurat, luase :ă cosească „în parte* o pustă de fîn și, spre uimirea tuturora, o cosit-o singur in mai puțin de o lună. Nimeni nu știuse cind se odihnește, l-a rămas numele Florea, cosașul. Ne povestea intîmplări. ne în- văța să cîntâm din frunză ne făcea pușculițe de soc. ne lucra, cu mina lui, săniuță pentru iarnă «» căruț să ne dăm cu el pe drumul dealului vara Ne ducea pe sus, pe cîte doi-trei, și ne pu.iea în căruță, peste saci, cind pleca In al treilea sat la moară la Bălucana și, după ce am crescut, ne ducea cu el la pădure, ocazii în care totdeauna cintam. El începea „glasul* ne dădea pilda cum trebuie să-l „întoarcem* si să nu cintăm fiece. Sărbătorile de iarnă niciodată n-au fost cu dai un. Bucuria lor era în cintece și colinde Cin ta și tata și noi toți după el . Pe valea de Gălugău, Ciucur verde de mătasă Peste dare, peste mare Urlă (coboară) hulpea dc la munte și multe altele cîntece din vre- muri foarte vech». zic tQ. că de lucruri sfinte rareori era vorba în ele. Pe de altă parte, însă, mama era ne- IULIUS PO înduplecată- în fața întîmplărilor viața tatei. Primul și cei mai mart tiv de întristai e ai e. era fumatul ales că veneau la noi și alți fumî începeau să joace cărți. întuneci Scrutinlui pretexte u con- enului partida c! să se înti biata, pîr luia într-i nu pricep adormiți , ducea în era frig ; călzea pic dîia, pune cămașă, s dar de sp un cuvînt într-o s amnezie ș aspre de făcut scar cu toții s< doua zi, d sărutat m iertare, ci vreo doui spus să fî să ne adi mare ruși mic, — ni m-a găsit pe un sc. Tata, mai intrat aplc noi. co- unndu- cei ba- tjocură. timp ce a chi- aceea aiului ntrige u lui Prima rund* a scrutinului de debuta sub semnu» lui IUPAC. I ficam atunci, pentru profani, căi jusculele respective sunt sigla instituții, și anume । Uniunea l .națională de Chimie Pură și cată. In cazul ăsta însă. IUPA că prin instituții e pare-s ar fi UICPA • Inadvertența se —. aceea că numele tw1/.? i . un anRn Intel național Union of Pure ?, Applied Chemistiy1 Că noștri zic IUPAC (ăi ă amendai»^. tul de rigoare2, e o dovadă, aiul • aceștia, deprinși „de mici* cu ex®® neitatea și exotismul lexicului au tendința, oarecum firească,! considere drept ale limbii In totuși, nea e Nu altfel fa*- și unu filosofi I-AOblema paranteză (și în treacăt) fie zis: e, sunt modurile sub aspect lin ia e o ale filosofici (Europei). Unule^.^ țn versalist (căci „tehno’ogic*), I jEf ț r din ea un soi d- lingua franca între altele, latina scolasticilor «tahană, aceea a lui Spinoza, a lui EeibnitEinnifi- cel pentru care și franceza. în canE.. nu. scris, va fi fost astfel) ; celălalt, nacularist al unui logos filo , ccnse- . — toi greu discernabil de placenta »-i spu- sîngele maternei limbi (v., intre aiTdloxid, Heidegger. — intraductibil. totJ gazul ca poeții). — Or. idiom universal(adică,_ pe deasupra, tehnologic), chimia ' li- ea. o lingua franca Dp altfel, ori| tentativă de (silnică, neaoșizare" care. „volapuk“-ului chimiei nu s-ar sola pe lingă haos, decît cu monștri] ridicol). Dacă sulfului, simțit savoa- respi- alogen3, i-ar lua locul, înwlțțat, nu pucioasa, compușii lui ; sulfuri, ăca atare, fați, acid suliunc. sultamidă, ar fța veni im pronunța bi li N-avem de|cc, £d. sâ-i preferăm, în conversație m poeme, oranjului portocaliul ; mclfiOgen । portocaliul \ insă, ar fi grotesc ||oțanj. incomprehensibil) Acidului acetitlj aduc rigoare, i s-ar putea spune... o|«ntal) cu numai că am avea, atunci, să scaiul și nem și oțetonă, oțeiat, oțetilenâll De un ingemu. un bun-simț lingJ tic nu sunt lipsiți, desigur, nici c IRȚA — Pînă i-a spus f< Și în somr — Hai zîndu-mi i Eram dc geam alăt doi După și văzînd noastră, ochii spre fi crezut t în brațe, c eu m-am vire. — Mai 1 — Ba I Apucase Criș. Ajur buzunarul apăsat-o, < de tutun. . apoi întin: aruncat-o că o să tr uitat după am văzut- apoi intr-c centrului • pirea in sc dat in ap; cută, tata luat iarăși — No h zîndu-mă Mi se pc necazul. tam la ei( ceva, dar trat pe pc țase bine s-a oprit treceam li și, după c ochii, a în — Unde — La d întoarce c a adăugat în fiecare am pahan ș». a pus c 1 unde să-și | Nu știu [ tata se set î să-și fu mc R că pe toat* paharul dc • dină în su : se plimbă ; cușcă, dai J mai fost a t „domn* — ■ șef de oco măcar așa t tătoare, or [ S-a vindec i cu gașca c monia in tata arăta ; nu-i mai e i cui mersul • racteristic ’ reapărut j puterea bi | cum arunc j stog sau c ? casei pe s cu paharu adînci băl I față de bc î și celor di j tră nu gă- J Este și ac t fumatului te cel mai în anii mc decizii def J aceea zbur ala în fața întimplărilor dia um •etexte • 4 •r • . . compușii lui ; sulfuri. sul* suliuric. sulfamidă, ar de- și cri mai mare e. era fumatul, nw noi și alți fumători, cărți. întunecînd chimiei nu s-ar solda, decît cu monștri (ți sulfului, simțit ca lua locul, într-o ațj Scrutin Nicolae Nicoară PATRIE ACOLO-N MUNȚI TESTAMENT mi-a spus tata, întin- liotei Cipariu si filosofia*] bat ir con- lui d ICnia sîngele brambura prin iemni i: nu ANOTIMPURI ă sînt clipele ca un tăiș Olimpia BERCA lecturi în cămașă lungă, mer- el, fuguța, tăcuți amîn- faptul că, cîteva ori tabachera de urîtă împinge îneît pc gît cum umbla, doamne. ca înebunit alergind prin și tinerețea cu care nu bei. Primul itristaie ai veneau ia i să joace uneori mă simt călușul tristeții mercurul termometru doar tăcerea de mătase naturală îmi asmute ogarii sîngelui prin vene și-asediez din nou cetatea-ți goală și ochii tăi sub gratii lungi de gene Acolo-n Munți, între amnar și stea, Intre blestemul greu și rugăciune, Scrîșnește piatra cînd te uiți în ea, Cînd o atingi începe să detune. -t, nu dtare. la No- te cel mai mare folos a fost In anii mei, avînd 9 lua de decizii definitive, am văzut aceea zburînd spre Criș. UNEORI MĂ SIMT ATÎT DE URÎTĂ trupul pămîntesc De neatins, de gheață, de foc imposibil de imaginat precis cum poți fi toate acestea la un loc deopotrivă văpaie și fum Doamne, ce pajiște primăvara în zori albinele-aselenizează pe rouă, prigorii se reazâmă cu ciocul de flori și iarba-și pune tunica ei nouă haos, Dacă i-ar și cum din nori au început să cadă petale de argint în fata porții și ochii tăi abia mai pot să vadă drumul pe gheața subțire a morții — Hai acasă, zindu-mi mîna. Eram desculț, geam alături de filolo- id)5 k“-ului i-a de dc i-a sat Acolo-n Munți, în Munții din Apus, Se-aude umbra Umbrei cum mă ceartă, Mi-a rămas atîta dor de spus Despre această preadurută Hartă ! Au lăsat străbunii cu blestem Să nu le-nstrăinăm de lîngă vatră Cănile de lut din care bem La sărbători lumină preacurată. co- buindu- toniun In vir- ii pier- totuși, ea e Uneori mă simt atît de urîtă îneît pierdută într-o pădure foșgăind de jivine toate s-ar îndepărta precaut și tiptil să nu dea ochii cu mine . lot Spu- dloxid, plin de glorie, laș, adevăr și minciună, fidel în trădare, vindecînd, amputind, ești tot ce nu poate fi împreună și ce nu se poate pe rînd . e magic și-amurgul vara în scapăt dintr-un lan proaspăt cosit și toamna pe urmă cînd pune sub lacăt roada brumată cc-am agonisit pe toate oasele puteam citi inscripții și cuvinte pe fiecare al pielii centimetru e o In rafie, 'x c QHit. • Jâszef Ha jos, Timotei Ci- pariu și filosofia, București Editura Academiei Republicii Socialiste România. 1987. Lut frămintat sub tălpile-nstelate Pe un picior ardelenesc de plai Cînd viscolea tăcerea peste sate Și se nășteau fîntîni fără de grai.. Era o sete-n margini de cuvînt, Doina din frunză picura răcoare Și moții beau din cana de pămînt Lacrima lumii tulburată-n soare. * Poetul a-nțeles dintotdeauna în poemul gliei viețuind Că sîngele și sufletul i-s una Cu-acest pămint — contemporan fiind. li li- ți care, javoa- răpi- L d aduc tel) cu iul și partida cîștigatoare avea grijă ca asta să se întîmple cu tot ritualul. Mama, biata, pînă către miezul nopții, trebă- luia într-un șui și oftat, apoi, văzînd că nu pricep de omenie cărțălașii, ne lua adormiți și încolăciți pe umărul ei, ne ducea în cealaltă cameră, unde, iarna, era frig, ne acoperea cu duna, ne în- călzea picioarele și, dacă vreunul dîr- dlia, punea gura pe spatele lui și, prin cămașă, sufla din pieptul ei aer cald, dar de spus nu spunea cărțălăilor nici un cuvînt într-o seară, sosit acasă beat Dînă la amnezie și întîmpinat cu cîteva cuvinte aspre de către un frate al său, tata a făcut scandal că a trebuit să ne căutăm cu toții scăpare pe unde am apucat. A doua zi. după ce. cu lac îmi în ochi, sărutat mamei mîinile și s-a rugat Iertare, cum, de altfel, mai făcuse vreo două-trei ori înainte, mama spus sâ facă bine să ne caute prin sâ ne adune. Asta « fost pentru el mare rușine șl pedeapsă. Pe mine, cel mic, — nu știu dacă aveam șase ani — m-a găsit amărît, cu genunchii la gură, pe un scăunel. în casa unei vecine. Tata, mai înalt decît ușa vecinei, a intrat aplecîndu-sc- — Pinâ către ziuă a puns pruncul, I-a spus femeia Nu-l mai puteam opri. Și în somn a tor suspinat. Iartă-mi curajul de-a te striga pe nume, maica mea, niciodată vitregă... Spre tine alerg cu sufletul plin de rouă privighetorilor tale, ori poate lacrimile Bălcescului, lacrimile copiilor Brâncoveanului, lacrimile fiilor tăi. neplînse încă ... Primește-mă la sînul iubirilor tale ! Fără tine afară e frig și latră un vînt mirosind a moarte... Oare ce-i poezia dacă nu legătura dintre sîngele Poetului și inima patriei Iui veșnic tînără ! IULIUS PODI na rund5 a scrutinului de a sub semnui lui IUPAC. atunci, pentru profani, câ ele respective sunt sigla u iții, și anume 1 Uniunea I ială de Chimie Pură șl In cazul ăsta însă. IUPA JICPA 1 Inadve’tența se expli- in aceea că numele înalta ții e pare-Sw, un angbnim: ational Union of Pure ani ?d Chcmistry1 Că „iupachtii* zic IUPAC fă» ă amendameM rigoare 2 e o dovadă, alta, ci i, deprinși „de mici** cu extn* a și exotismul lexicului lor, dința, oarecum firească, sâ Im ?re drept ale limbii înseși.., fel fa* și unu filosofii — In eză (și în treacăt) fie zis: doui iodurile sub aspect lingvistic, isofiei (Europei). Unul e uni* st (căci „tehno’ogic**), fâdnd un soi d- lingua franca (v. illcle, latina scolasticilor sa;j i lui Spinoza, a lui Leibniz.- tru care și franceza, în carw a fi fost astfel) ; celălalt, ver- ist ai unui logos filosofic hsrernabi) de placenta, di maternei limbi (v., intre alții, ^er. — intraductibil, totuși.] ii). — O', idiom universal (^J upri, tehnologic), chimia e, d ngua franca Dp altfel, orice] ă de (silnică, neaoși zare 1 1 pronunțabili N-avem decll eferâm, în conversație satt oranj 11 iu; portocaliul : meliP iul \ insa, ar fi grotesc & ehensibil) Acidului acetic, h i s-ar putea spune... oțet; •a am avea, atunci, să spu- oțetonă, oțeiat, oțetilenâ! - igeniu, un bun-simț lingvis- Jnt lipsiți, desigur, nici chi- ateea ului doi După ce am ieșit din curtea străină și văzind că nu mergem către casa noastră, m-am oprit, mi-am ridicat ochii spre el Era negru de supărare. O fi crezut un moment că vreau să mă ia in brațe, că mi-o fi frig la picioare, dar eu m-am dat puțin înapoi, a împotri- vire. — Mai bei, tătuță ? — Ba Da’ nici ru mai duhănesc. Apucasem pe ulița ce ducea spre Criș. Ajunși pe malul apei, a scos din buzunarul pantalonii©! tabachera, a apâsat-o, dupâ ce a umplut-o doldora de tutun, a închis cu un pocnet capacul, apoi Intinzîna la spat- un braț lung, a aruncat-o cu atua putere. îneît gîndeam câ o să treacă pe malul celălalt. M-am uitat după ea cu oarecare părere de rău, am văzut-o zburind întîi de-a latul, apoi intr-o dungă, invîrtindu-se in jurul centrului ei i-am ma zărit odată scli- pirea in soarele dimineții și s-a scufun- dat in apâ. Ca după o treabă bine fă- cută, tata s-a întors spie mine, m-a luat iarăși de mină — No hai l Hai odată, d adăugat, vă- zindu-mâ rămas cu ochii la apă. Mi se părea ca gestu. tatei mi-a spălat necazul. Mergind spie casă, mă tot ui- tam la el, privind In sus. poale zice ceva, dar nu zicea nimic. Cind am in- trat pe poarta noastră, soaiele se înăl- țase bine pe cei Mam sive valențe. Erau insă $11» nifestări ale diletantism STATUTUL SOCIAL AL COMPETENȚEI (trenare din pag. 1) social 11 competenței, ca re- tultenU practică a osmozei dintre politic, științific și pro- (hnmaL Asumindu-și calitatea de centru vital al societății, ce- rtnd membrilor săi să facă do- v; dâ nemijlocită a forței poli- Le constructive de care dis- p’- v partidul nostru dă — cel dinții — proba unei multila- terale exersări a competenței rv > ? Prin efectele sale, aceas- tă probă iradiază In rîndurile miselor, produce reorientări valorice propulsează criterii m i d? evaluare n faptelor și dr recunoaștere socială a valo- rilor umane Acest proces, stimulat de p ^id și avînd evidente note de ascendență șl de genera li- vre h scară de masă, se în- fcrie pregnant in coordonatele coli revoluții în nivelul de pregătire și utilizare a cadre- lor, comportlnd efecte consi- der bile, pe termen lung, in valorificarea acestei inepuiza- bile resurse de care dispunem și care este factorul umm. La coordonatele sale longitudinale, care invocă variabila timp, acest proces presupune o pu- ternică infuzie de calitate și de nou în pregătirea școlară a cadrelor, astfel îneît sistemul de învățămînt să ofere socie- tății oameni capabili și poli- valenți Oameni nu numai în măsură să satisfacă cerințele dinamice ale viitorului, ci să și proiecteze noi exigențe, să anticipeze trepte de progres și să acționeze ferm in apropie- rea lor efectivă. După cum, același proces implică declan- șarea unor no» mecanisme și resurse democratice de gîndire a modului în care sînt utilizați socialmente specialiștii într-un loc sau altul, de statuare a celor mai potrivite practici pentru o judicioasă valorifi- care a competențelor active, existente. Prospectind ma» atent și cu mai pronunțat simț practic matricea de interdependențe dintre factorii economici, teh- nici și umani societatea noas- tră eliberează și valorifică progresiv considerabile resur- se intensive ale dezvoltării sale, devenind tot mai mult promotoarea modelelor științi- fice de organizare și conducere socială eficientă. In acest cadru, atenția deosebită pe care partidul și statul nostru o acordă condiției și statutu- lui social al competenței — în complexul proces al moderni- zării concepției revoluționare despre locul șî rolul cadrelor în progresul multilateral și neîntrerupt al țării — repre- zintă una dintre cele mai fe- cunde opțiuni politice de pers- pectivă cu efecte benefice pentru continuarea ascendenta a procesului de trecere la un stadiu nou, superior al dez- voltării economice și sociale de ansamblu a României so- cialiste. Itrmai- din pag. 1) ACTUALE... top ale unor provocau oxper imente" îi confuzie. daUx; regimului bazat pe opreMid și inechitate socială, spe^ Iul ui ipocriziei patriotic* | burgheziei. Sigur, la inc*» mi-a fost mai greu Apoi, o noscind oamenii, lucrind i . am îndrăgit orașul și nu l-a mai părăsit | Timișoara a fost, este >i n rămîne penti u mine cel iui important loc al existenței îl care valorile spirituale wxir tă excepțional sub steaua lară a aceleiași viziuni un» ar.uuuU un pericol dintre cele sui grave care, indiferent de Gne p ce este generat, trebuie prevenit, iar tn caz de nevoie c&niMiul In modul cel mai energic fi sistematic. Bun indispensabil oricărei ac- tiriMb umane, esențial pentru cadența unei națiuni și pentru avuția ei națională, pămintui, inditerenl de larma de proprie- We in care se află, reprezintă ,1b lond cel mai de preț bun talionul - avuția întregului popor, cum pe bună drep- tate apreciază secretarul ge- n.Tol al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Și nat, cei care lucrăm KW)ha pămînt, la Liebling, prin nevoile realizării cifrelor plan am ajuns, cu 2 ani in unnd si ne apucăm de ame- Hcrurt'a și sporirea fertilității petenți (pedologi buni, hidro- amelioratorl, agronomi etc.) nu lăsate la glndirea unui fitecine. De exemplu : la Liebling, se fac canale de desecare, dar acestea nu ajung pentru a pune In valoare potențialul crescut, ele trebuie combinate cu scarificări, nivelări, drenări, amendări pentru ca tntr-ade- Pămintui pdmlnMui Mărturisesc poate realiza dc plan dacă că nimeni nu corect sarcinile nu începe cu niște despre lume toria generațiilor de astăzi să ducă te această flacără moașelor tradîtn Este de d* mai ținem mai depar« vie a ln> — Dacă tot ați zis de tineri ce le-ati transmite ? — Tinerilor 'care au p^î pe calea lungă și anevoioasă dar și extraordinar de fn> moașă a artei doresc să le spus să fie cinstiti cu ei înșiși. cân- tările lor să-» ajute să-d ?â* sească firesc propriul drum artă. Arta nu e o modă iar esențial este conținutul. ce spui să fie înțeles de o» meni. — Stimate maestre lulim MBU’l/orarea solului. Este pe • deplin cunoscut faptul că nu |eri«d practic „nici un petic" .de pămînt pe teritoriul țării Mattre care să nu aibă nevoie de un anumit fel de amelio- rare, pentru a *e putea obține k pc el maximum de recoltă, ter aceste măsuri care se iau trebuie gtndite de oameni pricepuți și de specialiști com- văr, în 2—3 ani, 10 000 ha de pămînt să sporească producții- le cu 509A față de cele ac- tuale. Cu alte cuvinte, pu- tem spune că pe aceeași par- celă. sînt necesare 2—3—4, u- neori și mai multe, lucrări de ameliorare, „arta" proiectan- tului și a celor care execută și întrețin lucrările de îmbunătă- țiri funciare fiind să discear- nă acele soluții care pot aduce maximum de beneficiu imediat și pot asigura menținerea și dezvoltarea fertilității solului pe timp nedeterminat. Cerceta- rea științifică este menită să participe nemijlocit la toate fazele de realizare a progra- mului, de la concepere a solu- rilor, la urmărirea evoluției terenurilor după executarea lucrărilor. Măsurile și lucrările preconizate a se realiza tn cadrul programului de amelio- rare a nemuritorului pămînt bănățean se pot face sub o co- laborare strinsă intre cel ce efectuează cercetarea, proiecta- rea și lucrările de ameliorare, pe de o parte, și gospodarii pă- mîntului, pe de altă parte, pentru a realiza, in fiecare condiție dată, obținerea unui spor evident al capacității de producție al terenurilor agri- cole și recolte sporite pe fie- care hectar ameliorat. Ar me- rita ca tehnicienii să gîndeas- că la o sistemă de mașini mai diversificată, mai modernă, cu unelte mai bune, pentru pre- lucrarea solului. Ar merita să se instituie premii speciale și chiar să fie propuși la deco- rații agronomii care au reali- zări deosebite tn creșterea fer- tilității solului, în ameliorarea lui. Fiecare sector de chimizare din I.A.S. și fiecare S.M.A. să aibă o formație compusă din 2 CASTORE, 4—5 tractoare S1500, care să lucreze la în- treținerea de canale, despot- moliri, la scarificări tn fiecare I.A.S. și C-A.P. Astfel putem spera, la noi, la I.A.S. Liebling, ca și în altă parte, că ultima brazdă a toamnei va împlini o datorie și va deschide, ca într-un atom, un început al nă- . dejdii plinii viitoare, în care toți putem conlucra să facem mereu mai bun pămintui bun al țării. Podlipny de la ora „Helios" preajma de ani marți ’ duminică. 10 aprilH 11. la Galeria de arii din Timișoara in aniversării celor 91 pc care îi împliniti va avea lor vernisa. expoziției retrospective rei dumneavoastră. . a ope- Sintetl emoționat ? — Nu ’ Voi expune lucrări din ultima perioadă, pasteluri făcute după operația la ochi și rîlev& lucrări mai vechi. Vreau doar să spun că aș dori să mai pictez dar sănătatea nu mă lasă să lucrez cit $ vrea. Fiecare artist, fiecare i e asemenea unei flăcări, unii ard mai repede alții mai încet la un moment dat flacăra atin- ge o intensitate maximă apoi începe să scadă ... Am proiecte multe, m-aș bucura să realizez măcar o parte din ele. să mai pot picta cîteva lucrări Interviu realizatele George DINU anoramic aqua-forte Xuna cărții in întreprinderi și instituții" — o manifestare kveni’â tradițională în complexul acțiunilor instiuctiv-edu- catne desfășurate pe cuprinsul întregului județ. Asupra ac- iiumlot ia care participă un important număr de activiști amu. aii, scriitori, editori, cadre didactice vom reveni in b ure din numerele reviste» noast voie să vă întreb: Cărui fapt datorăm cinstea de a fi vizi- tați de Dvs. ? — Vă mulțumesc pen*ru frumoasele Dvs. cuvinte de bua sosit și vă asigur că sînt foarte bucuios că am reușit să fac această vizită. întrucît ate de receptiv la conversațiile lor mei român, și am avut i constat că limba română es’ dinar de frumoasă, de muzic eea, am și Învățat rapid o ! ivinte și expresa uzuale cu care scurcat foarte bine Am și p i manual de limbă română fi jor, scris în franceză pentru st ăini, pe care am de gind să- neinic, înclt, Ia următoarea a ă în România, să pot vorbi nânește — Ne bucură cele spuse de Du im mult succes 1 Dar, dacă na ndiscreție. îmi permit să vă i n motivați această intenție de a limba română ? - Dacă ar fi să răspund dt se concis, aș spune că imi place c In sine, această limbă Dar, !urile sînt mai complicate j at că în România, In gen ușoara in special, există o at •vescențâ culturală realizări ări intelectuale de cea mai b :e. Am văzut multă lume în i ți spectatori grăbiudu se să I ru, Ia operă și la concerte, m lori la expoziții și muzee. Am unatui Dvs. oraș, cu clădirile, le și locurile saie îneîntâtoare, enii săi energici, dinamici, rad cu păți în aceeași măsură, cu le cotidiene și cu participare! i ta viață culturală a orașului, 1 ; lucru mi-a produs o enormă boi M-am hotărît. deci, să invit li a limbă română pentru a pffla inka direct uu acești oameni tuna și pentru a putea citi și awJ t, fără traducere și interpret om -ulturii din țara Dvs. I Să înțeleg dm cele spuse de lhJ uneți marc preț pe cunoa™ arilor social-culturale ale albi iar în cazul de față, ale iril re ? | Sxact Mai mult decît atît, con» t de o maximă importamă peanl Itarea și apiopierea dintre tăria re cunoașterea reciprocă a rea» din toate domeniile, comâiicnj ă și schimburile de valori ecoc?| i cultural-științifice De altfel, diți| iu, țara dumneavoastră, presediM , NICOLAE CEAUȘESCU J i de un enorm prestigiu nu ouai iele Unite ale Amencii, dar val ie țări ale lumii actuale, pecuil i dc pace și api opiere între pentru extinderea relațiilor gm , politice și cultunrl-știtoțM e țările lumii, pe baza ugi ii care sâ asigure avantajul* egalitatea șl respectul indepe>| și suveranității. Am convingea ce se realizează într-o țară sa buie privit și într-o perspedni gă, ca un succes al umanității h și, ca atare, trebuie să deviat] ai omenirii. Așa stau lucrunif ai în ce privește cuceririle l& nomice, ci și cu cele cultural’ e. Iar noi, educatorii, trebuit im tinerele generații în spiritul ii și apropierii între popoare, > lume a păcii și colaborării a cum a subliniat, cu cele oui ocazii președintele țării Dvi >J muie profesor, vă mulțumea pentru bunăvoința de a-ri cest interviu. i făcut o deosebită plăcere țl Chiar cînd anotimpul pare uneori potrivnic, chiar cînd di o ploaie sau fluieră un pui de vînt, sentimentul mun- cimpulul rămîne tot unul aprins și dominator în fiecare a acestei primăveri. Căci nimic nu animă mai puternic Isul energiei umane, acum, aici la noi și pe întreg cuprinsul Iriț i, decît aspra muncă a cîmpului, la lucrările de primă- ri, Convingerea oamenilor de pe cuprinsul cîmpiei timi- ne, la acest ceas al hărniciei, pornește de la gîndul că ci t avea, de Pe acum, șansa unui an agricol deosebit, cu producții record. Dar, pentru aceasta, oamenii cîmpiei știu, de asemenea, că fiecare, la locul său, trebuie să fie un exemplu dc hărnicie și pricepere. Ei mai trebuie să știe că pentru ca ogorul să rodească îmbelșugat el nre nevoie de o activitate competentă, de o știință a muncii agrare, aplicată, cu devotament, po fiecare fîșie de pămînt. Ei mai știu că, icum, dc ritmul intens al semănatului, de pregătirea terenu- rilor, de folosirea tuturor mașinilor agricole, la întreaga lor capacitate, vor depinde marile recolte de mîine. Oriunde, în această primăvară a muncii, se află un om al pămîntului care, cu unealta, cu mașina face să rodească glia, avem sigu- ranța că fapta sa va fi hotărîtoare la împlinirea marii recolte viitoare. Oriunde, pe cîmpia trezită la primăvară, gestul muncii sfințește, cu sudoare și devotament glia, putem bănui câ. la cules, pămintul ne va răsplăti cu belșugul său care ne va umple hambarele. ORIZONT MIOW E Există o geografie Iterară? nerăbdare Dvs țâră revistei i-i asigur să mă reîntorc li Pină atunci, uia „Orizont* mullt de întreaga Interviu realizat de Dacă In ultima vreme discu- jtâm, din ce In ce mai preocu- ttjnți. de contexte, despre roma- iia! est-european sau sud-ame- ! rican, despre o literatură a ,Mttteleuropei* și una a exo- li'.oiclor extremului oriental, Uescopcrindu-le, așa cum se |Winc, contribuțiile la defini- rra spiritualității secolului I XX. dacă studiem, cu o ar- rmnlație nouă (la a cărei al- tMne contribuie o seamă de | științe ale epocii noastre, spe- cificul național, creativitatea r.-tonală localismul creator, dacă ne întoarcem la biografic | ți biografism, de ce n-am pu- pe In valoare, așa cum ce cu- spațiul literaturii? Com- f xnisâ de cărți „pentru uzul Mwlarlloi*. anexe didactice ale luanualelji sau de travalii inatoristice pi ea îndatorate crgolidor geografia literară ar putea deven- o știință seve- U o sinteză care să ilumineze, ciinlr-un Unghi nou. devenirea interioi ai unor transformări de esență ale literaturii ro- mâne actuale ORIZONT La recenta plenară a Con- siliului Național al Oame- nilor Muncii, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU subli- nia că „este necesar să înfăp- tuim neabătut programele de pregătire a cadrelor, dc per- fecționare a învățamîntului. Se impune să acordăm, în Invăță- mînt, o atenție mai mare problemelor conducerii și or- ganizării activității cconomico- socialc a întreprinderilor. In- ginerii, specialiștii din toate domeniile trebuie, din facul- tate — unii chiar din licee — sa-și însușească o scrie dc cu- noștințe și să știe ce înseamnă organizarea unei secții, a unui sector, a unei întreprinderi, în toată complexitatea lor. La aceasta trebuie sâ adăugăm problemele economice, mai cu scamă problemele de comerț exterior» avînu în vedere că, intr-o forină sau alta, fiecare specialist este. Ia un moment dat, angajat în activitatea dc comerț exterior și, desigur, în problemele financiare*. Aceas- tă indicație a secretarului ge- neral al partidului prezintă o însemnătate deosebitei atît pen- tru orientarea activității din sistemul de învățămînt, cît și pentru educația permanentă a oamenilo- muncii, in vederea formării și dezvoltării conștiin- ței economice. Conștiința eco- nomică se constituie din an- samblul de reprezentări, men- talități, valori, idei, cunoști n- I țe și concepții în care se I reflectă practica economică a | oamenilor, relațiile și intere- sele economice, precum și le- brilor societății, lor de proprietari lor de producție, tori, organizatori tori ai producției în calitatea ai mijloace- de producă- și conducă- și, totodată. Mihai GRIGORE P” lă 3 unor comunități, i o istorie a literaturii fi înțeleasă mai bine 3 geografie a literaturii. MRA, strada RODNE1l; Manuscrisele nepublicatt • fac la P.T.T.R. 1 T. Index i 42 907 I lansăm această anchetă, con- vinși câ întrebarea care o paironează poate stimula o direcție, dacă nu a cercetării, • curiozității cercetătorilor. Ancheta noastră iși propune să descopere resortul UI ce ; proprietatea oamenilor muncii, aflați în poziție egală față de mijloacele de produc- ție și avînd posibilități reale să participe la gestionarea obiec- tului proprietății și să benefi- cieze de rezultatele obținute. La Conferința Națională a parti- dului, din decembrie 1987, tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU sublinia că „este necesar să continuăm cu fermitate dez- voltarea proprietății socialiste, aplicînd neabătut principiile autoconduccril, autogcstîunii, să asigurăm creșterea răspun- derii colectivelor de oameni ai muncii — în calitatea lor de proprietari și producători — pentru administrarea unei beneficiari ai acesteia. In procesul edificării socie- tății socialiste multilateral dezvoltate, pe măsura dezvol- tării puternice a forțelor de producție — pe fondul actualei revoluții științifico-tehnice — și a perfecționării continue a relațiilor social-economice ba- zate pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de produc- ție, se intensifică rolul și spo- rește importanța conștiinței economice .La aceasta contri- buie, in mod direct, o serie de condiții obiective și anume: necesitatea participării active și în cunpștință de cauză a tu- turor oamenilor muncii la adoptarea deciziilor In orga- nismele democrației muncito- rești, revoluționare : necesita- tea trecerii de la tipul extensiv de creștere economică — ba- zat pe factori cantitativi — lâ cel intensiv, în care factorii calitativi, de economicitate, sînt preponderenți ; necesita- tea valorificării superioare a resurselor materiale și energe- tice, prin creșterea gradului de tehnicitate și complexitate al produselor, ceea ce reclamă modernizarea tehnico-materia- lă și structurală (de ramură) a economici naționale și îndeo- sebi a industriei ; necesitatea creșterii competitiv ității măr- furilor românești pe piața mondială și, pe această bază, sporirea eficiența» economice a activității de comerț exte- rior. Deoarece proprietatea so- cialistă constituie o legitate obiectivă fundamentală, mani- festarea ei în planul conștiin- părți a avuției generale a na- țiunii încredințate lor spre fo- losință*. Conștiința proprietății socialiste este strîns legată de înțelegerea mecanismului de funcționare a economiei socia- liste. Oamenii muncii trebuie să înțeleagă mecanismul eco- nomico-financiar, să-și formeze convingeri care să le permită să stăpînească și să perfecțio- neze fluxul vieții economice. Aplicarea consecventă a prin- cipiului autoconducerii și auto- gestiunii presupune două mo- mente inseparabile: pe de o parte, manifestarea inițiativei și a răspunderii depline a fie- cărui colectiv de oameni al muncii față de modul în care gestionează și dezvoltă patri- moniul întreprinderii în care lucrează, Iar, pe de altă parte, încadrarea organică a activi- tății din fiecare unitate econo- mică în ansamblul economiei naționale, pc baza planului na- țional unic de dezvoltare eco- nom ico-socială a țării. în concepția partidului nos- tru, autoconduccrea și auto- gestiunea muncitorească repre- zintă o înaltă școală politică, de educare socialistă, revolu- ționară, a maselor, de creștere a răspunderii fiecăruia față de el însuși, față de unitatea în care muncește, față de întreaga noastră societate. în acest sens, sînt necesare : ridicarea nive- lului de cultură generală a oamenilor muncii ; intensifica- rea pregătirii juridice și poli- tice a celor ce muncesc ; res- pectarea normelor eticii și (Continuare în pag. 2—3) M. BAL AU : Casa omului. ței economice prezintă o semnalate de prim ordin acest cadru, precizările documentele Congresului în- în din al XIIIl-ea al partidului nostru au o profundă valoare științi- fică și politico-educativă. Fie- cărei orînduiri socîal-econo- mice ii corespunde o anumită formă dc proprietate asupra mijloacelor de producție. „So- cialismul și comunismul sc pot edifica cu succes numai baza proprietății sociale mune a oamenilor muncii pra tuturor mijloacelor dc pe co- asu- pro- ducție*. Deci, proprietatea so- cială și nu cea privată ; pro- prietatea comună, adică de stat, cooperatistă, precum și cea constituită din părțile so- ciale cu care oamenii muncii contribuie la fondul dc dez- voltare al unităților economi- echității socialiste de către partenerii relațiilor economice; dezvoltarea la oameni a capa- cității de a comunica cu seme- nii, de a participa la dezba- teri în adunările generale sau în alte organisme ale democra- ției muncitorești, revoluționa- re ; organizarea și structurarea informației, astfel îneît toți oamenii muncii să participe la actul de conducere în cunoștin- ță de cauză. Conf. univ. dr. Dumitru ROCHI AN । o ORIZONT ---------------------------------------------- Unghiul investigării Scris, după toate aparențele, dintr-o singură suflare (fapt dovedit, Intre altele, de jubilația pe care o trădează, cum să-i spun ?, cursivitatea discursului), noul roman al lui Eugen Mihăescu ♦ are, ta fond, un pretext reportericesc, fi urmărită, pas cu pas, pe parcursul a trei zile, existența/experiența unui per- sonaj, inginer, proaspăt absolvent de facultate. Cîteva observații se impun j cele trei zile, „uimitoare", nu sînt alese la voia întîmplării. Selectarea lor intră îa calculul foarte precis al romancierului. Sînt ziua/zilele „primului contact cu producția", moment — ta ordine simbolică —. evident, cu valențe inițiatice. Altfel, sint zile de trecere» de radicală schimbare a condiției protagonistului (profesională, etică, morală și, de ce nu, umană). O a doua observație se referă la modul cum e reprodusă această secvență : poarte puțin prin relatare directă, autorul mulțumindu-se să fie nu atît regizorul „înscenării" (deși începutul fiecărui capitol îl insinuează în ipostaza de prozator realist, ubicuu și omni- scient), cît operatorul și, mai apoi, tehnic vorbind, omul de la masa de montaj, acela sub mîna căruia ordinea reală a întîmplărilor suferă imperceptibile mo- dificări ; care opune unei logici de fapt, o logică dc drept Important devine nu evenimentul ta sine, cl reflexul lui în conștiința personajului. Și, fiindcă veni vorba, lată încă un amănunt demn de atenție j pretextului reportericesc tocmai prin această manevră de retorică a romanului se realizează. Sondarea lumii concrete — de la viața de familie a tînărului inginer, la pulsul cotidian el uzinei — apare, întotdeauna, mediată. între realitate și privirea autorului se interpune „filtrul" judecăților și reacțiilor eroului său. Monologul interior inundă spațiul epic (nu însă ta afara unui riguros control auctorial), puntadu-ne în fața unei narațiuni mijlocite, a unui scenariu indirect, ta care trama propriu- zisă avansează cu multe șl imprevizibile meandre Tînărul absolvent nu e, deloc, un conformist; dimpotrivă, măcar la prima vedere, el face parte din categoria „furioșilor", gata oricînd să eticheteze în stînga și în dreapta, să descalifice, suprapunînd, fără să-și dea seama, peste o realitate care încă nu îi este familiară, grila unei personalități (nu tocmai) conturate, dar de(spre) superioritatea căreia este convins (notez, în paranteză, că, în această privință, simțul prozatorului, ca și felul blînd-ironic de a discerne lucrurile fac dovada unei lucide cunoașteri). Prin urmare, „filtrul" suferă de imperfecțiune, reali- tatea trecută prin el „lese" impură. Distorsionată. Plină de false capcane. Vorbeam, la început, într-o paranteză, despre jubilația pe care fluența dis- cursului o trădează. Ea își află, în această imperfectă „filtrare", șl argumentele verosimilității, și pe acelea estetice. Discursul romanesc are (instituind, tot- odată, o anume convenție) alura de colaj i crîmpeie de meditație nedisimulată, „serioasă", autentic tensionată, se amestecă, după o regulă a imprevizibilului, cu versuri mai mult sau mal puțin cunoscute (Inventate), cu fragmente din texte de muzică rock, cu decupaje din/de personaje celebre etc^ etc., totul, subordonat inerției funcționării limbajului interior. Să o recunoaștem, dincolo de modelele livrești, în parte, ușor detectabile, construcția romanului nu e nici simplă, dar nici, excesiv, sofisticată. Fiindcă, în ultimă instanță — șl, în acest punct, ne întoarcem la dimensiunea simbolică a cărții —, ea rămîne fidelă premiselor i e vorba (numai I) de primele trei zile din destinul de' „producător" al tînărului inginer Vasile lonescu. Din acest unghi, ml s-a părut cum nu se poate mai firesc faptul că finalul cărții rămîne „deschis" • premisa reportericească e, iarăși, respectată, nu însă fără a o transforma într-un roman, pe cît de savuros, pe atît de subtil, despre actua- litatea imediată. . ' Marian ODANGIU ancheta „ORIZONT Un fenomen complex (Urmare din pag. I) " Eugen Mihăescu, TREI ZILE UIMITOARE, Editura Eminescu. 1987. ^^^^cronicaliterarălP^^ Cu sau fără semne particulare Romancierii, scriitorii ta general, se află in fața unui impas cînd, după ce dau formă și conținut ideilor, după ce alcătuiesc „scriitura", trebuie să-i pună Un titlu. Un titlu care s-o reprezinte. Există și cazul invers, cînd titlul este neutru, mai mult o capcană. Semne particulare, din acest punct de vedere, se situează între titlul, ca moment reprezentativ al unei realități descrise, și titlul ca mod de a incita cititorul la lectură, de a induce în eroare chiar. Titlul roma- nului cu care se prezintă Valeriu Bârgău cititorilor, trimite (cu gîndul) la ro- manele polițiste, angrenate Intr-o continuă acțiune, cu zeci de personaje, cu căutări, dialoguri, identificări, de-mascări. Dar, paradoxal, deși aceste elemente nu lipsesc de-a lungul cărții lui Valeriu Bârgău, nu avem de-a face cu un roman polițist. Semne particulare este o carte fără „tensiune", puțin maleabilă la nivelul stărilor sufletești complexe, dar cu o anumită îndrăzneală în ceea ce privește realizarea unei atmosfere de grup. Prea puțin se remarcă, pe cont propriu, personajul. Și, cu toate că predomină acțiunea (construcția unei noi termocentrale) și „personajele" (de la director, și pînă la șofer) nu avem de-a face c-un roman Jn mișcare", varietatea este una de serie, comună. Puternic înrădăcinat, stilul reportericesc transpare pretutindeni. Cumulul, înregistrarea faptelor, a cazurilor, a numelor, nu devine plictisitoare pentru că este justifi- cată. încă din prima pagină Intrăm în lumea șantierului, a „șantieriștilor*. o lume care este surprinsă cu un ochi reportericesc. „Ni se pun în față" fotografii cu oameni, ni se dau cîteva indicații de regie, fără echivocuri, fără întorsături stilistico-ideatice. într-un mod direct, care nu suportă transparența. Naturi simple, atît de asemănătoare între ele Incit nu s-ar pierde nimic prin comutarea lor, acești oameni reprezintă un model de viață și de muncă, un mod de a se integra realității. Eufim nu pare nici el a fl o individualitate distinctă. Părăsind facultatea pentru a Intra în viața șantierelor. Eufim e tot atît de infim conturat ca directorul Albu sau ca maistrul Unghierea. Contra- dicțiile lor interioare, puține cîte sînt (spre exemplu, visele lui Eufim după moartea din accident, a maistrului Boton), nu au destulă forță. Inserția datelor cu privire la lecturile lui Eufim nici ele nu sînt suficiente pentru a delimita un caracter puternic. Pe de altă parte, Intîlnirea dintre profesor și Eufim pare să aducă o notă de prospețime textului, să înnoiască panorama (perspectiva) șantierului. Dar ea rămîne totuși la simpla expunere a unor principii de viață. Pînă și nevoia profesorului de a apela la teoria re-încarnărilor este o fațeta a conformismului existențial. Chiar figura profesorului, adus ta scenă pentru limpezirea lucrurilor, nu face decît să intre-n stilul reporterlcesco-jurnalistic : notări fugare, precise. Atuul acestei lumi este totuși faptul că ea poate evada ta vis Pentru por- țiunile descrierii visului, stilul devine flexibil, mai transparent, un soi de pan- dant al stării de afară Oamenii acestui șantier se regăsesc in vis. Acolo se transformă, acolo au timp pentru plăceri sau spaime, acolo se văd așa-zisele „semne particulare". Există pasaje reușite (in afara celor care traversează, explici tează starea de vis), dar le lipsește o anumită finalitate. Se frtag prea repede. Ca o obsesie, apar termeni „explozivi", de șantier, prea duri pentru un roman, fie el și de actualitatea cea mai realistă (spre exemplu buldozerul). Oamenii șantierului inaugurat de V Bârgău nu au „semne particulare", el intră în plutonul anoni- milor. al celor fără nume. Ei sînt ne-însemnațl, dar această ne-însemnare nu se confundă cu ne-tasemnătatea existențială. Nu se manifestă ca individuali- tăți, dar ei construiesc o lume particulară. Ei trebuie să existe. Iar o dată cu ei și realitatea descrisă. Simona CONSTANTINOVICI * Valeriu Bârgău — SEMNE PARTICULARE — Editura Facla, >988. Există o geografie literară, așa cum există o geografie lingvistică, inițiată de Guillâron pentru studiul particulari- tăților de limbă, regionale și dialectale, studiu complementar celui de istoria limbii, cu toate ramificările ei impli- cate în exprimarea formelor culturii unui popor, sociologice, etnografice etc. La prima vedere a relației dintre istoria literară «I geografia literară, aceasta din urmă nu pare a avea o im- portanță prea mare, deoarece In orice cultură națională unitară particularită- țile regionale nu sînt decît de ordin secundar, atîtea cîte sînt, tar de o „lite- ratură dialectală" nu se pop te vorbi de- ct pentru valoarea ocazională a aces- tora, într-un „stil" propriu regional, in- tenționat cultivat. O durată istorică per- manentă a fenomenului regional este greu de asigurat, chiar cînd spațiile dialectale sînt mai mari, și cu o tra- diție culturală recunoscută. întrebarea este atunci, cînd devine actuală o geo- grafie literară, ca o componentă a isto- riei literare, așa cum o geografie lingvis- tică este totdeauna actuală ta istoria limbii ? întrebarea este ea însăși foarte ac- tuală, așa cum pentru istorici ta gene- ral este actuală corelarea ei cu geogra- fia. care nu este doar un cadru exte- rior în determinarea evenimentelor is- torice, ci un anumit mod dc a fi în ceea ce se numește istoricitatea lor. Intr-o concepție ca a lui Femand Brau- del, care face distincție între eveni- mente, conjuncturi și constante în cursul istoriei. In studiul lui despre Me- diterana și lumea mediteranlană în epoca lui Filip al H-lea, se ajunge la distincția între mișcările lente, de lun- gă durată, ale istorie’. șl cele ale eve- nimentelor de scurtă durată, care însă în manifestarea lor ca fenomene isto- rice. sînt mișcate Intr-un ritm lent de factorii de adînc‘me al duratei lungi. Constatarea specială privind lumea me- diteraniană este că anumite evenimente nu s-au schimbat decît pe durate lungi de timp și altele s-au transformat sub impulsul unor mișcări cu aspect ciclic, asemenea valurilor ce primesc din adîncul mării ritmul, ea o constantă a duratei evenimentelor în timp. într-o astfel de concepție nu este surprinzător că se recunoaște, alături de factorii sociali economici în fenome- nele ciclice, de natură obiectivă, o de- terminantă ce acționează, recepționată de conștiința omului ca ființă istorică, din planurile ei de adîncime, din ceea ce s-a numit sufletul colectiv al unui popor, numif aici timp geografic, ca timp de lungă durată, al timpului Isto- ric, am spune altfel, un spațiu de struc- tură. cu toate consecințele pentru com- plexitatea fenomenului de cultură în istoria oricărui popor, cu toate semnele „exteriorului", ale evenimentelor ciclice, într-o matrice Interioară a culturii, ca fenomen de permanență In viața Iul. supusă trecerii în timp. Studiul morfologiei culturii, ta mare prestigiu cu cîteva decenii în urmă, o astfel de concepție istorică avea la bază pentru explicarea diferitelor „stiluri" de cultură prlntr-Un anume sentiment al spațiului, adică înțelegînd istoria Prin Ilypcrion 1 (1973), Istoria lite- raturii române. Epoca marilor clasici (1980) și numeroasele articole despre Eminescu. publicate de-a, lungul anilor. George Munteanu s-a impus ca unul din exegețil cei mal avizați șl originali ai poetului nostru național. Faptul acesta legitimează interesul față de noua sa carte * care, după spusele au- torului Însuși, succede onor volume deja scrise dai. dintr-c serie de scrupu- le, rămase încă ta sertar. Dacă respec- tivele tomuri ar fi văzut lumina tiparu- lui și cartea recentă „apărea ta fireasca lor continuare", ea „ar fl putut să se cheme Ilyperion VI**. Prin urmare, o exegeză impresionantă a vieții și operei lui Eminescu a cărei realizare Integra- lă, acum, ta ajunul centenarului morții poetului, ar însemna desigur un eve- niment In ce privește Eminescu și emînescia- nîsmul, intenția, mărturisită, a autoru- lui este aceea de a „scruta din perspec- tivă (necesarmente sintetică)" scrisul eminescian. Această „scrutare* Insă este, în realitate o interpretare profundă și deosebit dc interesantă atît ca metodă Oportun Discuția despre conceptul t literară, deschisă de r< culturii in straturile de adtafrf. mi se pare bineven fenomenului stilistic, ca o gt^le. și pentru faptul că nu doar ca o descriere a iMpt poate fi opus ofensive exterior, material, ci de un șidlnțe de autonomizare terior, Intr-un ritm de proh ia actul de judecare formelor de suprafață. Cu e socotesc însă necesară concepea Lucian Blaga teorii unere ? Nu din rațiuni pre spațiul mioritic, recunxMsrăbesc să precizez, cl < spațiul, subconștient determiE»^* raportîndu-mă la situaț „personală* în conștiința fiirfnd^S ml se pare. în ce l puțin prematură prolife ___ elor tendințe autonomist ""“*.0 părți, sînt, totuși ef< accs evolutiv, exprimă a Există o geogra literară? rice, o „matrice stilistică", iefl în formele structurale ale faptqj rice purtătoare de semnificațiin-: Există deci o geografic litca cadrul unui „timp geografic* rii, cu două componente ale A „exterioară" și alta Blnterioî& dacă prin această distincție re|b tem un plan de suprafață și uni adîncime al „stilului" actultile uman, vom ajunge, ca la o fi mă de mare actualitate azi hjiț literară, șî la valabilitatea unei ți logii adecvate, care să scoată cjc nuri le de „adîncime" ale str'4. MIRCEA BALAU : nume stadiu &1 acu ir încă de critica noas t despre faptul că. dir și nu ta ultimul rine iștilor impuse de doi nu avem pentru seri din trecut, destule n e (cu excepțiile știute • cultură ajunsă la e Am mai vorbit și c operelor, ca fenomene istoric ițește încă mult loc de ac nate, înțelesurile planurilor de jntru critica Istorică, soc față". Orice istorie literară priwlogică: !n studierea un nomenul literar In timp, deci lUluri, a unor personali nomenul literar ta timp, deci ca fenomen „exterior" al n turii, și numai analiza st lente și atitudini spirit • trecutul, ci șl — chiar „interiorului" ei, secționată ia?zentul nostru literar a* logic pe „verticala" alcătuirii ^tordat clin perspectivă is el de semnificație păstrătoi izatoare. Dincolo de tot semnelor timpului, adică prin «4 pînă acum este încă n ei, poate explica „istoria" alcflterie în curs de sedim ca un „întreg", așa cum apare c pusă încadrării istorice, nomen „istoric". Numind „timp erațiuni nu se poate rc fie" această modalitate de „strwate „sări" peste ele ! interioară a operei literare, le creației ei interne, ale al Interpretărilor și acestea, fără c „exterioare", de ordin conjvr nu „arzînd etapele", istoric_sînt receptate de istoria *i în urmă care ar șu în corelația lor cu înțelesurile ■ funzime ale alcătuirii lor, în ca»’- ■ ■ considerării istoriei literare ca dtȘ de fapte, este de datoria IstorW a-l „emancipa" pe Em terar de a reaminti criticului dlpovărătoarele servituti o geografie literară, care face pilele modele străine Ci studierea complexă a (enomefi®ol(?> desigur, asemene, specificitatea lui istorică >are, subliniază ta sch trinsecă a opeiei și-i c< Eugen TODOtf primul rînd într-o me cît și ca viziune. George Munta pudiază încercările vetuste ce despre „teme" și motive", propu abordare globală a creației în de structurile ei fundamentale bilul, inteligibilul șl imaginarul) i nu le inventează ad-hoc, ci le eminescu românească Așa se i ră, sintagma „dor nerr tă ca o înclinare spec • a concepe legătura ;umanitatea) și „întreg jsăși viziunea generică itorează Eminescu. mai _ asimilat pe Schopenhat PprQnPrflVO PYPOP’căUhrii sale intime și ICI OpCbUf U CĂCgClimânești; unul din exe are este Glossa. poezie ___________________________M^&rile lui Oxenstieri o întîinise poe Iclorul neamului său, < icerii fragmentului d . din chiar ideile poetului. Exegeta|n „Curierul de Iași", dar, nu intervine cu o grilă gata faitâ de proverbe român ci o construiește ta temeiul unor i^nâ: „lumea ca teatru", eminesciene a căror originalitate! Firește că o astfel de găsi confirmarea mult mai tîrzliințlne și riscurile, ca < meditațiile Iui Dâmaso Alonsa J pregnant ilustrată în Pe întreg cuprinsul cărții, extnfcază ideea că „Eminc densă tn sugestii șl idei tadrăzntk timpuriu nuclee de recunoaște cu destulă ușurință Icneau să devină materie Iflcat pentru gfndlrea o geografie ORIZONT unui concept i complex 0 harta a literaturii Există literară ? MIRCEA BALAU : Șiștare. ONT fi. In ce ne prematură. ilturii fn straturile de nomenului stilistic, ca 1 doar ca o descriere critică a căror părăsire ar privește, cum spuneam, Oportunitatea adîncime o g a unui zterior, material, ci de un spațiu rior. Intr-un ritm de profunzi rmelor de suprafață. Cu acest ncepea Lucian Blaga teoria lui e spațiul mioritic, recunoscînd âțiui, subconștient determinant, ersonată* In conștiința ființei iscuția despre conceptul de geogra- literară, deschisă de revista „Ori- , mi se pare binevenită, printre șl pentru faptul că acest con- poate fi opus ofensivei actualelor țe de autonomizare extremă a ului în actul de judecare critică. De sc Insă necesară o astfel de ? Nu din rațiuni ideologice, sc să precizez, ci de oportuni- rtîndu-mă la situația de la noi. ml se pare. în ce ne privește, uțin prematură proliferarea amjn- r tendințe autonomiste care, în părți, sînt, totuși, efectul unui evolutiv, exprimă ajungerea la , o „matrice stilistică*, imp or mele structurale ale faptelor purtătoare de semnificații cultu dstă deci o geografie literară, •ul unui „timp geografic* al cui cu două componente ale el, erioară* șl alta „interioară", i prin această distincție recu un plan de suprafață și un plan cime al „stilului* actului n, vom ajunge, ca la o pre de mare actualitate azi în ist ară, și la valabilitatea unei me adecvate, care să scoată din pl le de „adîncime* ale struc elor, ca fenomene Istoric de înțelesurile planurilor de „supn . Orice istorie literară privește ft mul literar în timp, deci diacroni momen „exterior* al mișcării d și numai analiza structurală I dorului* ei, secționată fenomcM pe „verticala* alcătuirii ^traturil^ le semnificație păstrătoare ă clor timpului, adică prin sincronii □ate explica „istoria* alcătuirii d i „întreg*, așa cum apare el ca fa n „istoric*. Numind „timp geoo .ceasta modalitate de „structurări oară a operei literare, după leal îației ei interne, ale cărei valoi rloare*, de ordin conjuncturi 3 sînt receptate de istoria literurij 'elația lor cu înțelesurile de p;>| ne ale alcătuirii lor, în cazul de$-l lerăril istoriei literare ca descrierii □te, este de datoria istoricului Ihl de a reaminti criticului că exist! I grafie literară, care face posibilii rea complexă a fenomenului, r| icitatea Iul istorică urne stadiu &1 acumulărilor, ne- Incâ de critica noastră. Am mai Kt despre faptul că, din felurite pri- și nu In ultimul rînd din pricina lișlilor Impuse de dogmatism, noi â nu avem pentru scriitorii impor- i din trecut, destule mari biografii (cu excepțiile știute, bineînțeles), cultură ajunsă la maturitate le Am mai vorbit și despre faptul încă mult loc de acțiune, la noi, atru critica Istorică, sociologică, psi- logicâ: In studierea unor curente și lliri, a unor personalități, a unor «nente și atitudini spirituale. Dar nu îr trecutul, d $1 — chiar mai ales I — centul nostru literar așteaptă să fie ordat din perspectivă istorică și sin- izatoare. Dincolo de tot ce s-a înfăp- it pînâ acum este încă nevoie ca noua aterie în curs de sedimentare ^ă fie 5 încadrării istorice. aceste operațiuni nu se poate renunța, nu se poate „sări" peste ele în beneficiul numai al Interpretărilor textuale. Să ie facă și acestea, fără doar și poate, dar nu .arzînd etapele*, nu lăsînd go- luri !n urmă care ar șubrezi terenul Eugen TODORA dea-! .emancipa" pe Eminescu de prea împovărătoarele servituți față de presu- powle modele străine Criticul, fără să ignore, desigur, asemenea relații și iz- voare, subliniază în schimb, valoarea intrinsecă a operei și-i caută rădăcinile In primul rînd într-o matrice spiritua- :a viziune. George Munteanu rt- ă încercările vetuste ce tratai „teme* și motive*, propunînd« re globală a creației în funcție! nețurile ei fundamentale șterge și această pată albă, necesitatea geoliteraturii fiind mai presus de orice îndoială. Dezbaterea pe care o propune revista Orizont este, așadar, binevenită ; doar că așerind în pagină niște monologuri care curg paralel s-ar putea să mane- vrăm ideea (conceptul) în accepții dife- rite. Știm prea bine că la meridianul balcanic nu disciplina conceptuală e punctul forte ; nu rigoarea, ci culoarea seduce. Trecînd peste aceste impedi- mente (de neocolit, totuși) să adaog — deconspirativ — că problema mă fră- mîntă ; lucrez chiar la un prim volum dintr-o posibilă Geografie a prozei ro- mânești consacrat scriitorilor iviți în Bucovina, cîndva „placenta literaturii românești* (cum numea Lovinescu Mol- dova de Nord). Și. după el. un al doilea volum „fișînd* prozatorii Banatului (cele două provincii literare oferindu-mi prilejul unor convergențe spirituale, motivate și istoric). E vorba, așadar, de a decupa și izola un specific zonal, un substil în termeni blagieni, de a desco- peri niște constante. de a trasa paralele literare (un comparatism interior, dacă mi se îngăduie); dai ș; de a ne lepăda de somnolența provincială, de spiritul revanșard» de apetitul subcritic. întreți- nînd delirul regionalist. Adică, de a privi fragmentul raportat la întreg, re- dus la scară, analizat în sine și rein- tegrat contextului în care ființează, cir- axiologic al literaturii națio- cultului nale. Dacă literară tariază. Istoriile selectează, o geografie — după credința mea — inven- Proiectul este ’mbietor și ar presupune ra sarcină primă reabilita- rea și redefinirea provinciei literare în contextul policentrismulul cultural, al „demetropolizării culturii* (un titlu propus de revista Astra, inițiind acum cîțiva ani și o dezbatere pe această temă la care am participat). în fine, „abolirea sintagmei* (o sugestie recen- tă la care firește, nu ader) privește, probabil, dispariția acelor „nuanțe sufletești* ale provincialului pe care le identifica, acum patru decenii, G. Căli- nescu : centripctalitatea și exorbitanța, adică „răul topografic*, plasamentul în-afara orbitei culturale, „tropismul AMINTINDU-NE DE A. E. BACONSKY • Un volum apărut In Biblioteca pentru toți (Ediție îngrijită, prefața și tabel cronologic de Mircea Braga) și altul în Meridiane (cronici plastice, dar și eseuri privind pictura, introduceri la diverse albume, etc.) prefațat de Petre Stoica oferă cititorului primele retros- pective asupra fenomenului Baconsky. • Alături de comentariile privind cele două volume, piesa literară revine, în studii de sinteză, consacrate fie poetu- lui, fie evoluție» poeziei românești asu- pra eminentului cărturar • în Ramuri nr. 3, martie excelente pagini semnate de Mircea Martin poartă titlu! A. E. Ba- consky și „declinul metaforei*. • Por- nind de la atît de comentatul eseu ba- conskyan (publicat în două numere consecutive din Gazeta literară, iunie 1961) Mircea Martin notează: „După mai bine de un sfert de veac, -poteza lui Baconsky în legătură cu declinul metaforei pare să fi d-venit actuală. Susținătorii de azi ai unei poezii tran- zitive l-ar putea recunoaște drept anti- cipator. Un anticipatoi teoretic și par- țial, desigur, căci altfel privind lucru- rile, fluxul emotiv pe ca e-1 propune în teoria și-n practica sa poetică autorul nostru contrazice ideea tranzitivității*. Poemele baconskyene, demonstrează criticul, nu participă la pledoariile pen- tru de-metafor:zare, dimpotrivă. • O încercare de situare a lui A. E. Ba- cultural", deci. Aș zice că tocmai pen- tru a ține pasul cu dia ectica fenome- nului literar o geografie literară devine o necesitate presantă: prea lucrăm cu ierarhii înghețate, prea ignorăm noile nume ivite în alte spații decît cele „consacrate* : iată, de pildă, nucleul reșițean, „rezervorul cultural* al Aradu- lui, forța poetică suceVeană, ascensiu- nea „focșănenilor* și a grupului din Tîrgu-Neamț, etc. Adică teribila ger- minație creatoare, fertilitatea spirituală a tuturor provinciilor — fenomen care invită la reconsiderări. Ar merita exa- minate sub lupă sociologică „curentele de . migrație* ale scriitorilor noștri, hipnoza Centrului, efortul deprovincia- Uzării, ș.c.l., în condițiile în care „insu- larilatea* (valabilă pentru anumite te- ritorii culturale) coexistă cu prezența spațiilor-tampon, a acelor zone de con- tact etnic, întrețlnînd convergențe. Mă MIRCEA BALAU : Casa omului (XV) tem că suntem în urma realității lite- rare. O propunere a revistei Luceafărul — care pledează de cîțiva ani pentru cunoașterea și recunoașterea „noii geo- grafii a literaturii române “ — vine să corecteze un tablou „înghețat*. Cu astfel de obiective-ipoteze, eforturile complementare ale unor critici intere- sați de acest repertoriu problematic vor rodi în anii care vin Nu avansez aici nici un fel de con- cluzii. O geografie literară trebuie întîi scrisă ; în ceea ce mă privește, nu gîn- desc cu concluziile în față. Deci, la treabă ... Adrian Dinu RACHIERU consky în poezia ultimelor decenii în- cearcă Mircea Ciobanu. într-un amplu și incitant studiu, publicat în Vatra, nr. 3, A. Ii. Baconsky, demonstrează Mircea Ciobanu, are o contribuție decisivă la transformările limbajului poetic româ- nesc. Fluxul memoriei ar fi avut. în anul apariției, și o funcție de avertiza- re : „Nu cu mult înainte, în 1957, cînd poeții generației Labiș încă nu știau pe ce pistă îi va plasa destinul, A. E. Ba- consky ... tipărea Fluxul memoriei*. (...) o Unu! dintre mai har- revista revistelor nici evocatori ai poetului. Petre Stoica, publică in Tribuna un excelent ciclu de versuri, din care următorul Ex libris aparține r.u „momentului Ba- consky*, ci unei apropieri ce merită mai mult de-o frază de „revista revis- telor* : „Burdufurile viscolului izbite de ziduri / cîteodată cadențe de tăcere străveche / și Baconsky înfruntind pe bulevarde nămeții / din care iese îm- bibat de visele Nordului*. • O contri- buție la acest capitol de istorie literară aduc și paginile pe care Petre Pascu le consacră poetului In volumul Aproape dc ci. recent apărut la editura Dacia. • Lui Petre Pascu 1 se pare a fi iden- tificat debutul lui Baconsky în Tribuna nouă, 25 decembrie 1946, unde traduce- rea sonetului Cuceritorii de Jose Maria de Heredia ar marca prima ieșire în public a poetului Valeriu GANEA ORIZONT Valentin Tudor Primăvară, lumină și pace Ce-o aud in cuget migrlnd, De parcă lumina s-ar coace în gîndul întors către gînd. E-o liniște universală a materiei. Un foșnet de vis pe țărîni. Primăvară ce sufletu-mi scapără Noian de-anotimpuri trecînd. DINSPRE GALBEN Sa lasă galbenul peste pădure, Pătrunde-n mine-ncet cu uscăciune. Devine frumusețea o minune Pe care codrul știe s-o îndure Poate-nainte de orice genune. In noi au fost culorile mai dure x O gamă dinspre galben înspre mure. Un spectru neivit să-l incunune. Dar te-am găsit în mine încrîngată. Nervură frunzei mele-adăugată Din primăvara ta necunoscută. Să pot primi-nsetat de nori o ploaie. Lumină să primesc, să mă-ncovoaie Dorința re-ncolțirii înnăscută ! DEPARTE SPRE FURTUNA Te simt că ești pe-aproape. poezie. Aștept înmugurirea ta s-apară. Cum rodul toamnei vine dinspre vară. Pînă îl ccrne-o brumă străvezie. Cînd mă surprinde-o alb zăpada-afară, îmi amintește de copilărie. De zborurile-n cîmp la călărie.... De ce, zăpadă, ești atît de rară ? * Mă las furat de farmecele tale, De parcă-ar fi o ploaie de petale. Prin care trec departe dacă tună, Plutesc spre înălțime-n zarea-alabastră Luîndu-mi zborul din poiana noastră. Fără să simt că fulgeră-n furtună! DESCHIDERI Doarme o liniște albă pe zări. Scări de lumină, de cuget ce doare ; Iluzie drumul ghicit de cocori. Țărm apolinic întors spre izvoare. Altarele zilei deschise-s în cer, * Crește-o lumină Ir» mine fecundă. Insule calme, și-n cate eu sper Cu timpul închis-deschis în secundă. HAIKU Clocot albastru — oază de liniște — marea vislește spre sine sufletu-mi pur ABSENȚA E atîta pace a lucrurilor în jur îmi petrec timpul tăcînd ca rîul obosit de seretă-f PIETRE KILOMETRICE Fără gînduri acum ca o liniște fără țărm printre pietre kilometrice drumul gîndul se luminează pe sine COPACUL în amurgul serii ai sărutat norul, hotarele mele de umbră — iar acum simt un cutremur adine de la rădăcini și pînă în vîrful frunzelor — eu, bătrînul copac. LITORAL Valul încearcă malul depărtarea din pescăruși și dir vînt Concediu — ținut fără memorie de negăsit pe vreo hartă. TUFIȘ DE LILIAC Privighetorile cîntau în zorii zilei aceleia Să fi bănuit. oare, că erai treaz ? In românește de Lucian ALEXIU Mariana Pândaru ... Dacă Linu fusese bolnav de dra- goste, tînjind îndelung, simțind un dor nelămurit fără, adică, să fie acesta în* dreptat spre cineva anume, apoi nu se poate spune că i-a fost mai lesne după ce a întîlnit-o pewStănica. Puiul de vînt care-i era prieten își făcuse datoria, după știința șl puterea lui. Mai depar* te... Ei, ar fi pornit el spre sălașul său dc cu ). de la Trei Ap» (cu liniște în sufletul eău- său de vînt, dacă poate fi liniște vreo* lor, dată acolo), numai că dacă tot îl ajutase tacă la început nu era să-l lase pe bietul ii și flăcău de capul lui cînd începuseră să jun- se ivească tot solul dj. încurcături. Că Stănica, precum orice fată de vîrsta el, îi spunea ba du-te Încolo, ba vino In- • ză- coace, mai treacă meargă. Puiul de vini ■ socotea că asta va găsi dezlegare de la cineva mai tare decîi el — timpul. Bun. Da’ ce te faci atunci, oricît ai fi de june arătos, cînd fata aia avea trei frați și nici ■ unul dintre ei nu-l vedea cu ochi buni pe Linu 7 Putea pleca puiul de vînt? Nu putea. Așa că nu după poalele Stă- nicăi se ținea el, nici după umbra Linu, ci după ăia tre>, iscodindu-i rînd, să fie gata, la nevoie, dîndu-i fel lui Linu o păi cum 7 aripă ajutor. Iul pe ast- de A urmat la rine Linu se bucură d Poate îi dădea o acuma de cînd cu ne, poimîine cumr se tot gudurase pi țise cu vorbele și gase să facă una n niște hîrtii, nu e l-ar fi crezut ori adică și să le dea rate, cîștigul, nu-i jumătate ... Linu be gîndul, după a urină a trebuit • FÎLFÎIREA DE ARIPA Cînd vin furtuni pe ziua vieții tale Și chipuri nesenine se perindă, Amenințînd să stingă lampa-n grindă, Spre clipa dăruirilor totale, * Să mai păstrezi oglinda aburindă. Ca rouă dimineții pe petale, O prelungire-n drum înspre mortale întinderi un senin să te cuprindă. Trecutul tot se-adună într-o clipă. Lași lumii fîlfîii ea de aripă, Cînd ea îți lasă ușile deschise. Să treci spre infinitul din poeme. De unde, nimeni n-c să te recheme. Din zborul 'nalt, străluminat de vise! MIRCEA BALAU: Italia. Insula Tiberiana. O FRUNZA PE CARARE Cind am găsit o frunză ruginită, Am pus-o-ntr-un Ierbar, să stea presată. Dacă-o lăsam în lumea sa, uitată Intr-o grădină-n frig, părăginită... Atunci nici umbra nu-i era călcată De amintirea toamnei, nestîrnită Ea-i nostalgia-n mine răsărită. O poezie-ades neterminată! Cînd mă opresc la frunza care vine O noua fibră parcă mă reține Iar codrul o păstrează întregită. îmi amintește freamăt de pădure. De liniștea lăsată să o-ndure Să-i restrăbat cărarea îndrăgită ! Hans Mokka DRUMUL LĂSAT PRIN ARINI După nume nu te cunosc dar după drumul lăsat prin arini te aflu oriunde Lasă-mă în voia cuvîntului Și-ți voi pune întotdeauna sub picioare pămîntul Căci nu te cunosc dar drumul lăsat prin arini te destăinuie CELE DOUA PUNCTE DE FOC Mica pasăre din dreptul inimii mele Cînd tu privești înainte — spre mine Și dimineața nefericită cînd pleci pe drumul de ceară fără să spui nimănui lată cele două puncte de foc intre care trăiesc APROAPE LINIȘTE Va fi aproape liniște Cînd cîntecul va porni ca o roată de foc Și numai păsările cu ochii deschiși și numai văzduhul vor ști cită povară poartă fiecare cuvînt. Stănica asta cu frații ei cu tot, venise din Ilova Nici o pricină de supărare pentru asta Moș Busuioc cătănise cu destui iloveni, mama lui Linu. bu uroa- să că junele și-a găsit o fată. își aducea aminte cît de frumoasă fusese Ana Ilo- vana, tatăl lui Linu încă nu coborîse din pădure, cît despre fecior, ce să mai spunem Pentru el. Stănica era precum luna Chiar dacă pa nu-l prea asemuia cu soarele Necazul venea dinspre cel trei frați care nu coborîseră degeaba din satul de sub Cleanțul îlovei. Soco- teau să prindă cheag în Slatina și la vremea cînd s-a întîmplat povestea su- rorii lor și a Linului, ajunseseră deja oameni cu stare. O ținu.^erâ ei pe fată la școală, nu cine știe cît de multă, în- deajunsă însă, nădăjdu au. ca mîndra aia să-și afle, la Oraș un bărbat mea Spre necazul lor. aia nu se tase nici după terminarea școlii, în Slatina, și-au zis, să se ducă Titus Andronic LUMINA, MIGRlND E o liniște universală a materiei în somnul fîntînii din parc Și parcă de soare mă sparg, De-un soare sortit învierii •MARTIE Jarul ce mocnește sub coajă ca sub mîngîien. Vîlvătăile vor Izbucni pretutindeni t muguri în martie. SOCLU DE PIATRA Cu drumețul cu fratele vînt să dansezi in tăcere să renunți la veșmîntul țesut de păianjen. Asemenea stîncii să meditezi asupra veșnicei zile RĂDĂCINĂ Memoria gliei care veghează în lemn. Meșterului să-i fie călăuză modelîndu-i mîna răbdător și modest ca lu- mări- Măcar după unul pre voia lor Ți-ai găsit I Ei îi că- zuse drag un lunate?. Și-n Slatina erau MIRCEA BALAU : C unea se și i de ji ea a să tăcut împărțit să vină în cocie dreptul. .sar, să-i ăluia ni „individi și să-l < Trecînd scoată a destui care s-o dorească. Unii de aveau iască livezi bune, alții cu vite multe, ea să nu-i mai socotim pe cei care se domni- seră cu totul și sub poartă, în locul ca- rului, țineau mașina loi. Că se și uita toanta aia de fată după oameni așezați I Cum erau ei. Unul se băgase la bufet, ajunsese gestionat ș* nu mai dădea dețul de monopol decît ăluia care-i zi- cea „domnu* șef“ Altu' era socotitor la colectiv. Ultimu rămăsese cu pămîntul lui, cît putuse cumpăra de la cei ple- cați la Oraș. Colectivul nu cuprindea tot satul, nici nu s-ar fi putut, pămîntu- rile slătinarilor erau brune numai în luncă, în rest, ceva porumbiște pe coas- tă. livezile risipite te miri pe unde; măcar că satul se ținea fălos și nu de- geaba se cîntă pe Valea Timișului: „Ar- meniș, pietriș, Sadova-t costiș. / Ilova-1 buhoasă, Slatina-i frumoasă l“. Rămă- sese, deci, unul din frați „individual", că așa umbla vorba cea nouă, făcea Lucreția Terchilă este încă elevă a unui liceu timișorean. Raporturile ei cu poezia sînt „vechi*. încă de pe la 12 ani (Actualmente ea are 17). A fost premiată la Olimpiadele șco- lare, a participat la sesiuni de comu- nicări științifice, a scris comentarii asupra unor poeți de azi. E o înaripată Intr-ale poeziei, iar că azi apare cu un grupaj de dovedește evoluția statornică sensibilități poetice, dublată tînără faptul poeme a unei de o conștiință a scrisului, sensibilitate ce are «satisfacția că dă vieții, scriind o valoare sufletească în plus". PANĂ DE FOC Cînd aripa mea va-ngheța peste gînd. Va ninge cu pene albastre la Poluri. Mă voi întinde încet printre Goluri, Voi fi. fumegind. în sticle fierbinți a iarnă de-acasă Voi prinde mesajul in pană de foc, Simți-voi că mina mă lasă pe loc, Simți-voi că mîna mă lasă... țlliță W- Stă- iune, I su- w de le In »a pe teșul line! nici indea tl nu tămat și așa mai A încercat, 11 să-l ia cu binișc — Mă, Liniile, un altul minei n< surda. Uite, io ni așa și pe dincolc — Păi noi n ne-am sfădit I, s — Asta-i istin acolo. Mă gîndc și a lu’ aia mică. După aia a vi Linu la raion. P tor. Dacă mai a Oraș. Cît timp Stan frații s-au tot s reclamații că d pricină oricui. L i-a tăiat capul. / vada vătămării că pe aia a aviit de vînt, lepădîn Au venit tot Oraș să cercetez La marginea visăr Odată, cineva mi-s Că fericii e Stânica. Puiul de vînt ten își făcuse datoria, puterea lui. Mai depar- >ornit el spre sălașul său • (cu liniște In sufletul ică poate fi liniște vreo- nal că dacă tot îl ajutase era să-1 lase pe bietul 1 lui cînd începuseră să soiul d-t încurcături. Că i orice fată de vîrstă ei, u-te Încolo, ba vino In- 'ă meargă. Puiul de vînt va găsi dezlegare de la decît el — timpul. Bun. Lunci, oricît ai fi de june aia avea trei frați și nici iu-1 vedea cu ochi buni a pleca puiul de vînt ? ?ă nu după poalele Stă- 4, nici după umbra lui - ăia trei, iscodindu-i pe , la nevoie, dîndu-i ast- păi cum ? aripă de •u frații ei cu tot, venise o pricină de supărare jș Busuioc cătănise cu iama lui fJnu. bucuroa- i găsit o fată. își aducea umoasă fusese Ana Ilo- Linu încă nu coborîse despre fecior, ce să mai el. Stănlca era precum 5 pa nu-1 prea asemuia izul venea dinspre cei iu coborîseră degeaba > Cleanțul Ilovei. Soco- cheag în Slatina și la întîmplat povestea su- inului. ajunseseră deja O ținuseră ei pe fată e știe cît de multă, în- lădăjdu au. ca mîndra Oraș un bărbat ca lu- ul lor. aia nu se mări- îrminarea școlii. Măcar zis. să se ducă după r Ți-ai găsit I Ei îi că- iate9. Și-n Slatina erau orească. Unii de aveau cu vite multe, ?a să pe cei care se domnl- ub poartă, în locul ca- bina loi. Că se și uita i după oameni așezați I iul se băgase la bufet, ir ș' nu mai dădea 1 decît ăluia care-i zi- Altu’ era socotitor la rămăsese cu pămîntul impăra de la cei ple- dectivul nu cuprindea s-ar fi putut, pămîntu- ;rau b*ne numai în a porumbiște pe coas- te te miri pe unde; • ținea fălos și nu de- Valea Timișului : „Ar- duva » costiș. / Ilova-i I frumoasă I". Rămă- iin frați „individual*, rba cea nouă, făcea chilă este încă elevă imișorean. Raporturile nt „vechi". încă de pe tualmente ea are 17). ă la Olimpiadele șco- at la sesiuni de comu- e, a scris comentarii >eti de azi. E o tînără de poeziei, iar faptul i un grupaj de poeme jția statornică a unei >etice. dublată de o isului, sensibilitate ce că dă vieții, scriind tească în plus*4. 4 DE FOC * va-ngheța peste gind, ne albastre la Poluri, încet printre Goluri, 1. ți a iarnă de-acasă ajul in pană de foc, na mă lasă pe Ioc, na mă lasă ... va mai ninge o dată, clipă tfrzie-am ajuns ă atit de ascuns, căutată nte pămîntul cu dor, )un că dispare, ci că zbor. la MIRCEA BALAU : Casa omului. (XII) Și IfacS eiAifi p- ik- gsSr zâ- Stele* Tare.! Occad Și En loc, A urmat la rînd mijlociu1. Știa el că Linu se bucură de trecere la colectiv. Poate îi dădea o mînă de ajutor, de, acuma de cînd cu..., vorba aceea, mîi- ne, poimîine cumnați, așa că ... Așa că se tot gudurase pe lîngă Linu, îl ame- țise cu vorbele și plnă la urmă îl ru- gase să facă una nefăcută. Să înschimbe niște hîrtii, nu era mare taină, pe el l-ar fi crezut oricine să le semneze adică și să le dea în locul celor adevă- rate, cîștigul, nu-i așa, îl voi împărți pc jumătate... Linu a încercat să-i schim- be gîndul. după aia l-a ocolit și pînă la urmă a trebuit să ia o hotărîre. I-a ca ■ lei de dăsdi fra- Vil 111 un J h să se d dc J vrej k uliță cu . | jîn fie- cărei Dar.i |S’.â- nicil (bune, făcej l-l su- ni de i leJ lele ln neon «a pc Linul Bl u 11U teca,! [drept kilor, acohl fărâi * iw B itoate le loa EU U l • d Amil faine! |ti nici la Cri pondea Unii țel nu d. împărțit ăluia niște pumni de a trebuit să vină „individualul" să-și ia fratele In cocie și să-1 ducă acasă. Nu de-a dreptul. Trecînd mai întîi pe la dispen- sar, să-i scoată adeverință că a fost vă- tămat și așa mai depar te. A încercat, li coadă „individualul** să-1 ia cu binișoru pe Linu. — Mă, Linule, io am un frate bețîc și un altul mincinos. Nu te mînia dc-a surda. Uite, io nu m-am mîniat că a fost așa șl pe dincolo. Hai să ne împăcăm I — Păi noi n-am fost mîniați, nu ne-am sfădit I, s-a mirat Linu. — Asta-i istină, da’ uutem ajunge și acolo. Mă gîndesc numai la binele tău și a lu’ aia mică. După aia a vrut să știe pe cine are Linu la raion. Pe cine cunoaște la aba- tor. Dacă mal are ceva sus-puși pe la Oraș. Cît timp Stănica n-a vorbit cu Linu, frații s-au tot sfătuit, l-au tras cîteva rcclamații că de pîrît e ușor, găsești pricină oricui. L-au încondeiat pe unde i-a tăiat capul. Au vru' să trimită și do- vada vătămării fratelui mijlociu, numai că pe ala a avut grijă să le-o fure puiul de vînt, lepădînd-o în apa Timișului. Au venit tot felul de oameni de la Oraș să cerceteze ce-i cu Linu — ba că a furat cucuruz, ba că a vîndut pe sub mînă trei viței, ba că se uită prin bir- turi în loc să-și vadă de îndatoririle lui. Necazul fraților a fost că într-adeyăr nu i-a crezut nimeni, după ce s-a înche- iat șirul cercetărilor. Moș Busuioc, de cîte ori îl vedea pe vreunul din frați, simțea mîncărimc în palme și-i venea să-și ridice boata asupra lui. Mai nepăsător se arăta Linu. în pri- vința fraților, nu și a Stănicăi. îi vor- bise de nuntă și ea nu se prea lăsase îmbunată, îl tot amîna, mai citește tu și cartea asta, îi spunea, după aia vedem, și iarăși îi dădea o căite, și încă una pînă ce lui Linu i-a sărit țandăra și a strigat că dacă-i pe așa, se apucă și scrie el o carte întreagă despre pătimi- rile lui. Stănica a bătut din palme, ca un copil, după care n-a mai vorbit cu el alte trei săptămîni. Puiul de vînt a adut o ninsoare gro- zavă ca să-i facă pe slătinari să stea pe la casele lor. Să-și aducă aminte de po- vești, să-.și facă socoți pentru primăva- ră, să se gîndească fiecare la treburile lui de suflet. Linu îș, petrecea fiecare zi, cît era de lungă, Iu bibliotecă. Stă- nica se mai îmblînzise, vorbeau cîte-n lună și-n stele, el îi spunea povești cu lupul cel alb, ea îi pomenea de Ana îlo- vana care fusese tare mîndră, măcar că acuma era o babă bătrînă cu dinții de lînă. Văzînd astea, puiului de vînt i s-a înmuiat sufletul, s-a încălzit și neaua a prins să se topească. în seara’n care Stănica s-a lăsat sărutată, puiului de vînt mai că i-a venit să încălzească vremea de tot și să dea puteri teiului cel mare să înflorească. S-a răzgîndit, însă, asemenea întîmplări se cuveneau a fi păstrate pentru fapte mai de sea- mă. Oricît ar f i ținut la Linu, nu putea neîndreptăți pe ceilalți juni ai satului. Nici pe fete. Și ce-ar fi fost dacă de fiecare dată cînd. . Ei, ce să mai vor- bim I Mulțumit s-a dus să se culce la locul lui, {ntre ramurile făloase ale Te- iului Chinezului. Puiul de vînt i-a mulțumit Teiului pentru semn șl s-a grăbit în întîmpi- narea lui Linu Știa că va trece pe ulița unde era așteptat, apoi pe sub Teiul Chinezului de unde o apuca pe ulița Banilor. Socotise că-1 va abate din drum. Că și poți să te pui cu un june după ce a trecut prin ce i-a fost dat lui Linu în seara aia I Linu a crezut că puiul de vînt se joacă, l-<* luat în piept și rîn- jind mînze.ște a pășit ne ulița cu prici- na. Acum chiar că nu mat era timp de chibzuială și puiul de vînt a făcut, așa, pc negîndite, o seamă de minuni. Cu o aripă, larg desfășurată, a măturat cerul. Luna, dezvăluită dintr-odată, a albit ulițele satului. O altă aripă, aia de putea aduce frig de să crape pietrele, și-a des- fășurat-o peste sat. într-o clipită de streșinele caselor atîrnau țurțuri de gheață, Timișul a prins pojghiță, Slăti- nioara s-a făcut os. n?cua s-a întărit, ulițele s-au făcut oglindă. Și-a mai cres- cut o aripă — că un vînt poate avea cîte aripi vrea, și i-a învăluit pe Linu și pe Stănica. la-r fi ‘‘putut duce pe sus, ca în vis, pînă să treacă de primejdie, dar s-a temut să nu-i sperie prea rău. Aia doi $rau lipit unul de. altul și, ori- cum, și-au încetinit me. sul Zăbavă tre- buincioasă puiului do vînt. Cu o aripă mai mică a zgîlțîit ferestrele lui Bu- suioc. Moșul tot n-avea somn și a ieșit în prag să vadă cc-i Al*e aripioare aii făcut la fel, scoțînd în uliță junii și fe- tele de se strînseră în casa Agheștilor (sub zidul ei erau pitulați frații),1 junii să toarcă la povești și fetele să toarcă lîna, pe alți vecini stricîndu-le cina, ori somnul — la ce» mai lenevoși, fă- cînd copilama mai curioasă la ce se în- tîmplă afară decît la televizor — în ca- sele unde erau, în sfîișit, silindu-i pe mulți să iasă în ogrăzile lor. Aripa lui de-o folosea ca trîmbiță. vestindu-și is- prăvile, o slobozise pc uliță și făcea atîta huiet îneît oamenii nu s-au mul- țumit să șadă prin ogrăzi. Mai cu. sea- mă că prin grădm era liniște și pace. Nu se mai văzuse așa ceva, să huiască vîntul numai pe uliță, așa că au des- chis porțile. Taman la vreme ca să vadă cum cei trei sar asupra lui Linu. Și, mai cu seamă să vadă și cu ce folos s-au ales Birtașul și-a pierdut boata ridicată — i fusese smulsă din mîini și dusă de vijelie ca un amărît de pai. Mijlociului i s-a încurcat lanțul în pi- cioare. Cu acela, de bună seamă, vroia el să lovească. S-a prins singur, ca-n laț, și s-a întins în șanț Numai ultimul frate a rămas sigur pe picioarele lui (mai tîrziu, lumea a povestit cum că ăia trei erau, cu toții, beți) și cînd s-a vă- zut în cîrca lui Linu și-a sticlit bripta. Atîta faptă vitejească a apucat să să- vîrșească. Odată mi s-a scuturat Linu și a dat cu el de oglinda uliței, mai s-o facă țăndări. Apoi au sării oamenii și i-au adunat pe cei trei Care tremurau cuprinși parcă de frigurile ăleia cu coasa. Avusese grijă de ei mai înainte, puiul de vînt, era de mirare că nu deve- niseră momîi de gheață, cu așa suflare rece îi dezmierdasc. Ei, cum, necum, pînă s-a făcut nunta, ăia-trei au apucat să-și vină în fire. Adică în stare să bea și ei din răchia profriptă a lui Winu (și sporită de moș Busuioc). Stănica s-a du- mirit de tot asupra lot și s-a făcut, cit a ținut nunta, că nici n-a prins de veste că-s acolo Ba le-a înapoiat, prin baba Ana Ilovana și darurile. Pe care cei trei le-au reprimit nu fără bucurie. Măcar cu atîta, socoteau, nu păgubiseră din partea surorii lor. Iar dacă-și închipuie cineva că după asta cei trei s-au cu- mințit și au început să se poarte după legea satului, n-are decît. Dar să știe că nici măcar un pui de vînt năzdră- van nu poate schimba, dintr-odată, firea omenească. Așa că puiul de vînt, price- pînd asta, i-a lăsat în grija slătinarilor. Apoi puiul de vînt și-a luat sloboze- nie să urce iarăși la Trei Ape, după ce a nuntit și el în felul lui, dînd nuntași- lor și o vreme numa. bună să joace afară, sub Teiul Chinezului, strecurîn- du-se și zbenguindu-se printre jucători între care, s-a mirat tot satul, întîiul era chiar Linu. Puiul de vînt a plecat înainte de a se găta nunta, pesemne că ostenise. S-a tot dus, flv.ierînd pe coas- tă-n sus, ca un fecior fără de griji... limbi romana Din punctul de vedere al în- țelesului, atroce și feroce se învecinează, iar această „veci- nătate* este consfințită, de pil- dă, în Dicționar de neologisme (autori: Florin Marcu și Constant Maneca, EA, 1978), unde cel dintîi este definit prin „crud, sîngeros, cumplit, fio- ros, groaznic**, iar al doilea, prin „crud, nemilos, sălbatic". Inșirarea lanțurilor de sinoni- me permite constatarea că, dintre ele, cel puțin unul le este comun amîndurora : crud. Dar asemănările dintre cei doi termeni nu se opresc aici. Și unul și celălalt sînt neolo- gisme, împrumuturi din italia- nă (atroce, feroce) sau din la- tină (atrox, atrocis ; ferox, fe- rocis). Amîndoi se comportă, Două neologisme Hai ti Să Id La marginea visării celei mute ... Odată, cineva mi-a zis in treacăt Că fericirea n-o să mă asculte! Acum aștept să bată ceasul zilei S-adun copacii din păscutul tor Și să le mulg nectaru-n pălărie, Pe care-o voi lăsa apoi sub scoc, Să plouă dulce-n ea cu bunătate. Să sorb, însingurată, strop cu strop, Acest mănunchi culej pe înnoptate.» Dar sc-aude un pas încet venind, Mă copleșesc din amintiri cuvinte, Nu vreau cu fericire să mă mint, Nu vreau ca fericirea să mă mintă ! REFLEXIE Iubite, plingi în nori. S-au dus toate clipele mai tari decît tine. S-au dus într-o mare poveste cu sori și cu mine. Știi, de întors o să-ți fie mai greu. Din înaltul pămînt al tău. cu ferestre adinei, O să-ți oglindești chipul prin lunci. Și, mereu. O să te pot îmbrățișa și așa. Zmeu de cer încălțat cu zenit, timpul tău se va repeta la infinit, ca și Ra. O să-ți scald cugetul în clipe, în clipe-cuvinte, în clipe durînd. De se va întuneca cerul cu vînt, Să le auzi cum bat din aripe. Spațiul rustic românesc Grafica lui Mircea Bă- lău, cunoscut grafician român rectorul Institu- tului „Ion Andreescu" din Cluj, înregistrează existența unei umanități agrare arhaice. Univer- sul de manifestare al a- cesteia se înscrie între casă, cîmpul muncii co- tidiene, îndeletnicirile casnice, repausul zilnic și repausul etern. Artis- tul punctează locul naș- terii, al vieții: casa, uneltele muncii, dacă e vorba de oierit, donița, ciubărul, șiștarul, puti- neiul, scăunașul trepied sau punctează locul ex- pansiunii sale în spații- le de activitate și visare : cîmpul, colinele, via, ograda, biserica de lemn, cimitirul, interiorul pen- tru repaos și cină. Peste toate aceste locuri ale existenței omului cîmpu- lui, se înalță, ca un semn al aspirației idea- le și al unirii omului cu universul, acoperișul, de sub cer, care se împlîntă, dominator, în spațiul in- diferent, umanizîndu-l. La puțini artiști ro- mâni sînt mal pregnan- te arhaicitatea și arheti- purile constitutive ale unei civilizații a lemnu- lui, ale omului român, ca la Mircea Bălău. Gra- ficianul nu prezintă pie- sele, care înconjoară existența țăranului de munte, într-un interior specific acestuia, cu o atmosferă, cu detalii etc., ci le prezintă în sine, ca - niște semne — simbo- luri ale acestei umani- tăți- El nu caută să su- gereze interioare sau zone specifice satului de munte, ci expune piese unice, oale, case sau us- tensile revelatoare ale vieții umane esențializa- te care se petrece într-un perimetru românesc. Mircea Bălău atinge ‘ ceea ce este specific u- nei spiritualități, datele ei intime, originalitatea unul mod de-a fi, de a simți. Casele sale, văile, colinele, gospodăriile, uneltele și lucrurile în- conjurătoare din spațiul rustic românesc dove- desc nu numai o vechi- me, dar și o aspirație spre armonie și frumos, inalterabile, în timp. Ele dovedesc o identita- te a locului și a spațiu- lui autohton, originali- tatea și culoarea Iul, surprinse în timpul isto- ric străbătut pînă azi. Ion ARIEȘANU morfologic, ca niște adjective invariabile — nesensibile, adi- că, la „acord* — aspect sesi- zabil, penti u atroce, în citatele călinesciene care urmează, ex- trase, toate, din romaiiul Bietul loanide, 1 (Opere, V, EPL, 1967): „Madam loanide însăși [... ] avea privirea francă și consolantă în cele mai atroce situații** (p. 216) ; „Pomponescu nu îndrăznise a pronunța numele lui loanide într-o împrejurare așa de atro- ce** (p. 304) ; „Pomponescu [...) încercă un sentiment atroce de ură șp-și mușcă buza de sus cu violență" (p. 327). Același comportament mor- fologic îl învederează feroce, rămînînd neschimbat la piu- ral, cum se vede din următo- rul crîmpei al Cărții Oltului, unde Geo Bogza evocă aspecte din viața mistreților: „Spre toamnă, vîntul le aduce în nări, dulce șî ațîțătoare, mireasma lanurilor de porumb. Adulme- cînd-o, ei abia așteaptă căde- rea nopții. Dar cînd, înnebu- niți de poftă, dau să iasă din pădure, se opresc, ascultă, șo- văie, și nu mai îndrăznesc : o dată cu întunericul, ceva în- cepe, ce le paralizează chiar cele mai feroce instincte" (EPL, 1976, p. 174—175). Nici atroce, nici feroce nu „spun" nimic vorbitorului ro- mân cu privire la alcătuirea tor intimă, !n timp ce mode- lele latinești ale acestor două neologisme se dovedesc „anali- zabile*4. Astfel, în structura lui ferox, rădăcina fer- trimite către adjectivul ferus „sălba- tic", a cărui formă feminină, fera, devenită substantiv, stă la baza vechiului cuvînt româ- nesc fiară. Cazul nu este fără pereche In istoria limbii noas- tre : tot așa lat. sera, adjectiv feminin pentru serus „tî-ziu", a ajuns substantiv, slujind ca etimon pentru rom. seară. 1 Cît despre atrox, grupul atr- din prima lui parte reprezintă rădăcina adjectivului ater, atra, atrum „negru" (ca expre- sie cromatică a „răului"). Tar secvența -oc-, din finalul am- belor cuvinte, este identifica- bilă în latinescul... oculus „ochi", ca sursă a „privirii". Rezultă că atroce și feroce sînt, și ele, două „imagini pierdute", recuperabile, însă, pe calea analizei istorice. • verticale. Atroce înseamnă, așadar, „cu privire neagră (rea)", iar feroce denumește, la rîndu-i, pe cel „cu căutătură sălbatică". Ter- men prin excelență al poeziei, ater, atra nu s-a păstrat în limbile romanice, fiind concu- rat și biruit de sinonimul său popular niger, nigra: rom. negru, it. nero, fr. noir. G. I. TOHANEANU ORIZONT _ Pentru mode Faianță europeană din secolele XVIII și XIX in colecția muzeului timișorean REMEMORIND mi ni a turi Rod ai unor investigat ințifice, întreprinse de Expoziția „Faianța europeană în se- colele XVIII—XIX* se Înscrie într-un ciclu expozițional mai amplu început ta muzeul timișorean încă din 1982 cu „Arta decorativă universală**, continuat tn serii succesive în 1983, apoi cu „Cea- •uri europene** în 1984-85. ciclu avînd ea prim scop valorificarea unui amplu șî interesant material, aflat în patrimo- niul secției de artă. Faianța este o pastă opacă în a cărei compoziție intră caolin, cuarț, calcar, acoperite apoi cu un strat de email | materialul poros astfel obținut — în tonuri de alb-ivoire — constituie un suport pentru pictură. Fabricată pentru întîia dată se pare în Persia, faianța a ajuns in Europa prin intermediul culturii islamice mai întîi In Spania maură în secolul al XlV-lea, mai precis la Mallorca, de unde denu- mirea de maiolica desemnînd obiectele din faianță produse In Spania și Italia. Maiolica spaniolă se caracterizează printr-un email stanifer permițînd rea- lizarea unei decorații cu reflexe meta- lice, în tonul aurului, aramei șl argin- tului. Acest meșteșug a fost preluat apoi în Italia In cursul secolului al XV-lea, unde atinge o bogăție a deco- rației și un rafinament greu de egalat în celebre centre ca i Faenza, Caffa- giolo, Siena, Deruta, Gubbio, Castel Durante, Urbino, Veneția, Castelli, Sa- vona. în decorație, faianța ajunge trep- tat, In cursul secolului al XVI-lea, sub influența gravurii, de la care își îm- prumută întreg repertonnL Subiectele sînt istorice, mitologice sau pur decora- tive — a groteschl — conținînd măști, blazoane, himere, arabescuri etc., așa cum se poate vedea în cele cîteva piese din expoziție, dinți e care un flacon da- tat 1753. Ulterior, faianța — astfel de- numită după centrul italian Faenza — se răspîndește în Franța, Țările de Jos, în Germania, Austria și Anglia. Faianța franceză oscilează Intre un decor figu- rativ aproape naturalist, ca în cazul operelor lu! Bernard Palissy, și un decor sobru In camaieu albastru pe fond alb. Centrul Sarreguemines — care fi- gurează cu piese în expoziția noastră — producea o faianță de o mare finețe a pastei șixun decor filigranat ce amin- tește de orfev^erie. Faianța germană se caracterizează prin vase cu email de zinc de un alb strălucitor pe care se așterne decorul, îndeobște vegetal, într-o paletă bogată. Acestor ateliere germane le aparțin cîteva piese de o valoare artistică șl documentară deose- bită : este vorba de niște căni cu capac din cositor, decorate cu scene cotidie- ne pictate fie Ic camaieu albastru, fie divers colorate. Una dintre ele poartă data 1751 înscrisă sub toartă, tot acolo apărînd o scenă din atelierul unui olar. Meșterul este surprins lucrlnd la roată și executînd un vas, iar In fundal apar ustensilele caracteristice unui astfel de atelier, precum $i lutul tăiat și pregătit în bucăți pentru a fi apoi modelat. A- ceastă scenă, valoroasă din punct de vedere istorico-documentar și plastic, realizată în plctuiă. face desigur aluzie la cei care comandaseră cana, obiectul aparținînd cu siguranță unui olar sau unei bresle. Există de asemenea un ulcior datat 1816 care are înscrise în Ju- rul gurii literele alfabetului. Faianța austriacă este cunoscută prin două centre celebre, figurate în expoziția noastră, și anume i manufactura lui August Nowotny din Altrohlau, carac- terizată printr-u> decof vegetal sau prin scene cu personaje pictate în camaieu albastru și manufactwa din Hollitsch. care producea o faianța cu email gălbui și un decor reprezentând peisaje cu ruine etc. Faianța engleză cunoaște un moment de strălucire abia la sfîrșitul secolului al XVlIl-lea cînd celelalte centre europene, ajunse la manierism, decădeau. O importanță deosebită pri- mește manufactura de la Burslem a fa- miliei Wedgwood, ale cărei creații erau apreciate pentiu finețea detaliilor cize- late, în tonuri nuanțate de alb, gri. ocru. Acestui procedeo i se opune în epocă tehnica „transfer prînting* realizată pe la mijlocul aceluiași secol în atelierele din Staffordshire și care constă în im- primarea pe suport, cu ajutorul unei hfrtii de transport, a modelului gravat pe o placă de cupru. Procedeul dădea naștere unei imagini precise, bine fixate la ardere. în expoziție se regăsesc o seamă de obiecte produse Ia manufac- tura Wedgwood și Davenport avînd un decor complex colorat de obicei într-o unică culoare — sepia sau verde — în care precizia detaliilor amintește ,de gravură. ^plastică Obiectele din această expoziție spe- răm să creeze o imagine a evoluției sti- listice a unor centre europene și să pună în valoare calități artistice, isto- rice și documentare care vorbesc peste secole despre o viață artistică și cultu- ral-mâterială a omenirii. Ileana PINTILIE întoarcerea, deunăzi, din Republica Democrată Germană, a doi dinte ’ /păiiti*Ini colegii mei, mi-a adus brusc în memorie imaginea Berlinului, așa cuniîlV^ . cunoscusem anul trecut, împreună cu prietenul Ti tu Duran, atunci cînd Orașul fusese pregătit dinamic pentru a-și celebra cei 750 de ani de b ^5., rVnunde un întemeiere. Era luna mai și tn drum spre Thuringia, nu apucasem ded! să facem un popas pe faimosul bulevard Unter den Linden, încărcat it “ a°r atîtea amintiri ale istoriei, de la Universitatea fraților Alexander fi ™ socialiste In actuala Wilhelm von Humboldt la care au urmat cursuri Karl Marx șl Friedrli^^ ^czv^arc' vici ind s Engels, pînă la clădirile din care a răsunat, îndemnînd la luptă împotriva BP”Iort d\n producție șj capitalismului și militarismului, vocea lui August Bebel, Wilhelm doctoranzilor și s Liebknecht, Roșa Luxemburg ori Ernst Thaelman. Nu departe de acest ■ vl°r 0 serie de metode i bulevard se află Insula muzeelor în care se păstrează unele din cele md pfc* moderne, cu ar valoroase colecții de artă ale lumii. Șl, ca un simbol al modernității ma- | practice. pentru funda; relui oraș de pe Spree, se înalță pînă în nori Turnul Televiziunii, din o î*3 informaționala și c cărui cabină rotitoare se poate îmbrățișa panorama întregului oraș, pini tarea decizională a între la orizonturile lacurilor străbătute de miile de albe iole. Cum ziceam, yVitățl de conducere, c popasul fiind scurt, hotărisem împreună cu gazdele noastre, Achim E «ye» planificare, prograi Schutze. Wolfgang Tctzlaft Lothar Kneupcl, să vizităm și Meissen-ul, sistemelor agrare con așezat la 20 km de Florența de pe Elba, cum a fost supranumită Dresdi! multidimensionale. Orașul, cînd am ajuns, își desfășura existența modernă parcă într-un t Alături de introduce* decor al altui timp, păstrat, însă, cu grijă ca un enorm muzeu de arhi- iurilor, hibrizilor și rase mare randament biologi tectură in aer liber. Castelul Alfrechtsburg și marea catedrală dom/mnj alcătuirile așezării ce și-a dștigat reputație mondială grație porțelanului I de Saxa, născut aici din febrilele căutări ale alchimiștilor după... cur. Tot ce ni se înfățișa avea atîta materialitate și poezie in același timp, incit gîndul m-a dus spre versul cuprinzător dintr-o elegie a lui Goetheij „văd cu un ochi care simte și simt cu o mină care vede". De sus, de pe platoul Castelului, în dreapta și în stingă, alcătuirile burgului se vedem într-un aparent dezordonat joc de acoperișuri cenușii. Fantezia lor geo- metrică — suprapusă, înghesuită — sugerau parcă o cărare în timp. Co și ulițele pe care coboram. Coborîrea asta de lîngă edificiile care ne api- saseră cu monumentalitatea lor spre casele mici ale orașului vechi, uncii semănind cu cea de turtă dulce din povestea cu Hans și Gretl, ne crea un efect deosebit. Regăseam o istorie povestită în piatră, tipice piețe I rectangulare spre care fațetele caselor zlmbcau cu vechea lor personali-I tate. Clopotnița care domina piața veche emitea la fiecare oră o cascadiI de sunete melodioase. Un clinchet scos de glasul primelor clopote de | porțelan din lume. Căci nu se putea ca la Meissen epocala descoperirii să nu umbrească vibrația bronzului. Mai aflasem că în acest oraș s-n I născut și a trăit o vreme Christian Hahnemann, întemeietorul unei noi I concepții și terapeutici medicale — homeopatia, cel care s-a aflat și In | România, ca medic al Iul Brukenthal, la Sibiu. De pe străzile în panti, I întrerupte de mici grădini în terase, se vedeau monumentele arhitecturali lăsate peste timp de meșterii care le-au înălțat. Peisajul semăna cu un volum de versuri, era inefabil. Aceeași impresie am trăit-o și la Manu- factura de porțelan, azi întreprindere de stat, așezată în valea Triebisch. Acolo, o sală de expoziție și un atelier de manufactură ne-au oferit o imagine completă asupra porțelanului de Saxa care a dat Meissen-ului mplementarea tehnol ndustrlale, bazate ne n S-a stins Z. N. Pop, cc cercetat viața și creația lui Luceafăr al poeziei neștl, poate ultimul din ria celor ce descind, ci și istoric, de la Ovid 2 șianu și Nicolae lorga, dintre marii îndrăgosti slovele poetului, după Pe dus. Trecerea din vk neființă, dar și tn nemu Iul Augustin Z. N. Pop; 1 măvara ce se așterne mormintele de la Bellu, o lecție de istorie litere lecție pe viu a cercetării supranumele de „oraș al săbiilor albastre". Privit și cunoscut, chiar și tn rit poporului român tn grabă, Metssen-ul ni s-a părut ca o gravură cenușie în anotimpul noroi dasfcftăfH sale. Augusth ce îl aflasem In drumul nostru. Oricum, însă, l-am fi surprins am fi trăit aceeași revelație i un oraș cu oameni minunați care ți se deschide ca o carte de povești, plină de farmec, de farmecul adevărului devenit poveste odată cu trecerea anilor. George DINU ^p se înfrățește cu ope-, lui Eminescu pe toate irite pe unde a colin reatoruL El intră prin ■le îngălbenite ale ma tlor Lut, cu peste l ublicații, cuprlnztnd t< IN PREMIERA LA OPERA ROMANA: Lăsați-mă să cint de Gherase Dendrino Opera Română din Timișoara a oferit iubitorilor de operetă o bucurie estetică, prin versiunea scenică semnată de Tony Buiacici și Migry Avram Nicolau a operetei Lăsați-mă să ciut de Gherase Dendrino. Tensiunea emoțio- nală a spectacolului, condus cu măiestrie de cei doi semna- tari ai regiei, a dus la un final fulminant, care a ridicat sala In picioare. Âm avut impresia la un moment dat că asistăm la un spectacol total. în care și spectatorii sînt parte inte- grantă din montare. Migăloasa împletire a profundelor senti- mente patriotice, ce răzbat din această operetă, scrisă — la cîteva decenii de la triumful lucrării Crai nou, de Ciprian Porumbescu — pentru a marca semnificația momentului, s-a dovedit a fi o însuflețitoare lecție de dragoste de patrie, cu un mesaj vibrant, peren. întregul colectiv al /Operei Române din Timișoara s-a depășit pe sine, realizind o adevărată echipă, care a con- tribuit la reușita acestui spectacol. Au confirmat așteptările artistice ale melomanilor Ana Stan Slusar și Dorin Vaidean. O surpriză deosebit de plăcută a fast evoluția Manuelei Poto- pencu. într-o disponibilitate complexă — prezență scenică, punctări coregrafice și momente solistice, nuanțate din punct de vedere muzical. Cel mai reușit moment din spectacol a fost realizat de cor, compaitiment artistic care, datorită dibăciei regizorale, a creat personajul colectiv menit să slujească Ideile operetei „Lăsați-mâ să cînt-. Bagheta dirijorului Ion lancu a izbutit sâ stăpînească măiestrit întregul ansamblu muzical, soliști — cor — orches- tră, restituind publicului limbajul melodic, de mare bogăție și finețe, al compozitorului Gherase Dendrino. care, prin „Lăsați-mă să cînt“. a creat o valoroasă lucrare de operetă românească. Inspiratele momente coregrafice, finisate de maestrul coregraf Ștefan Gheorghe. au slujit Intrutotul ideea spectacolului, desfășurat intr-un decor funcțional, în stil realist Finalul spectacolului a creat convingerea că cei doi re- gizori au pătruns în cele mai mici amănunte această operetă (nu numai din punct de vedere muzical .și a) cunoașterii libretului), dovadă acel fundal realizat de artiști purtători de afișe cu „Crai nou* — simbol aX ciezului tuturor românilor. A. POP „ CiNTARE. OMÂNIEI" Un teatru popular nit mat scump Err agostea față de nean e frumos, adevăr șt h Unul dintre cei mai ■MMM i ședința de marți lului Asociației Seri din Timișoara șl al i ____________ IpOrIznnt** tînăra poetă Ncagu a citit un gru Reprezentațiile acestui cel dintîi teatru românesc t versuri intitulat Muzeul amatori erau inițial menite să întrețină flacăra culturii nîlui. Referatul, întocmit < mânești în vremuri vitrege, să contribuie la creșterea linii Tlnn odangiu a releva și-a simțirii patriotice. Teatrul popular lugojean are. _ la ni'vel tem a ti un destin aparte, în decursul timpului, preocupările «F, ’ țintind in special mesajul repertoriului și mai puțin calitav P™?1 interpretării scenice. Aceasta din urmă va deveni un atri®0.621;; . ? \ al echipei abia în zilele noastre. Regizorii profesioniști.iSra val «fopot»-îvă, Ia care ajunge să colaboreze, vor opera, desigur și pentru justifica prezența, o selecție, alegînd interpreți cu voa® actoricești. In perioada colaborării cu un regizor deosebi ............... ca Dan Radu lonescu. repertoriul se lărgește vădit, depâ™ aria celui sortit în exclusivitate amatorilor. Se IncearL unele note experimentale ; limbajul scenic se investește p- — — modalitate grotesc-parodică de tratare a textului, fantei; | regizorului lăsîndu-se completată de inițiativa actorului;® | cenaclu abordează piese cărora le convine stilul brechtian, tenta W------------------------------- music-hall, totul însă echilibrat, fără șarjare. Decorul devișl o problemă studiată în amănunt, evitîndu-se improvizai și mizîndu-se pe esențializări convergente textului. conceJ ției generale a regiei. Interpreții răspund tot mai puțin grwl se adaptează, ajung ei înșiși instructori ai unor formații ml mici, sindicale. „Școala** lui D. R. lonescu este vizibilă i sibiiitate proprie autoa toate interpretările unor actori precum Eugen GangaJ dezbateri au participai Valentin Sprinceana. Ion CojQcaru și alții Stagiunea pen» xandru Jebeleanu 1 „O. nentă, „focul continuu**, ca și tn cazul corului „Vidu*. eres ză o emulație Succese în Festival, turnee în străinătate (ii clusiv Marea Britanic). Cu toate câ nu și-au pus problec înscenării unui „Hamlet*, artiștii lugojeni, mizînd pe calU țile lor interpretative, sint convinși că pot aborda orice r pertoriu. existind în afara echipei bine sudate și unele vc de virtuozitate, capabile să susțină roluri complexe. Con: diei, atît de cerute la Lugoj, i se adaugă și a: specii. Pentru a deveni aptă să formeze un public, să edo artistic, echipa a reușit să se auto-educe permanent, aici i gizorul devenind pedagog și contribuind eficient la lărgir universului ei cultural de specialitate. Lecturile combini cu schimburile de experiență au reciclat cîțiva actori ca fără a urma Institutul, s-au apropiat mult de condiția pi fesioniștilor păstrîndu-și totodată .., ocupația de bază. xandru Jebeleanu i „O. Lucian DURERII) | Intr-o certă evoluție j v< dovedesc o atitudine, vieții, estetică In fața surprizele, .șocuri', primă o anumita gîndi. tică•(...) o reacție îi obiectelor, a realități lirismul merge de la fr< parodie** | Rodica Op „acest grupaj continui despre poezie din vc anterioare ale O. N. poeta a cîștlgat în ma ca și în puterea de a ORIZONT miniaturi rată Germană, a doi dintre Inea Berlinului, așa cum fl ii Titu Duran, atunci cînd lebra cei 750 de ani de la iringla, nu apucasem decît zr den Linden, încărcat de dea fraților Alexander uri Karl Marx șl Frledrlch lemnînd la luptă împotriva August Bebel, Wilhelm man. Nu departe de acest strează unele din cele mai simbol al modernității ma- Turnul Televiziunii, din a rama întregului oraș, pînă le albe iole. Cum ziceam, gazdele noastre, Achim . să vizităm și Meissen-ul, t fost supranumită Dresda. la modernă parcă într-un un enorm muzeu de arhi- marea catedrală dominau mdială grație porțelanului alchimiștilor după... aur. și poezie în același timp, ntr-o elegie a lui Goethe 1 care vede". De sus, de pe tuirile burgului se vedeau cenușii. Fantezia lor geo- arcă o cărare în timp. Ca ngă edificiile care ne apă- i ale orașului vechi, unele cu Hans și Gretl, ne crea tă în piatră, tipice piețe . cu vechea lor personali- a la fiecare oră o cascadă asul primelor clopote de issen epocala descoperire sem că în acest oraș s-a n, întemeietorul unei noi i, cel care s-a aflat și în . De pe străzile în pantă, monumentele arhitecturale t Peisajul semăna cu un e am trăit-o și la Manu- șezată în valea Triebisch. nufactură ne-au oferit o care a dat Meissen-ului it și cunoscut, chiar și tn nușie în anotimpul noros im fi surprins am fi trăit care ți se deschide ca o ievărului devenit poveste George DINU 'OMÂNIEI j popular --------------------- dinții teatru românesc de intrețină flacăra culturii ro- ontribuie la creșterea limbii popular lugojean are. deci, timpului, preocupările sale □riului și mat puțin calitatea i urmă va deveni un atribut . Regizorii profesioniști, cu jpera. desigur și pentru a-și legînd interpreți cu vocații irii cu un regizor deosebit, 1 se lărgește vădit, depășind e amatorilor. Se încearcă jul scenic se investește ru o tratare a textului, fantezia 1 de inițiativa actorului; se ie stilul brechtian, tenta de fără șarjare. Decorul devine t, evitîndu-se improvizațiile nvergente textului, concep- răspund tot mai puțin greoi, uctori ai unor formații mal FL îonescu este vizibilă ia precum Eugen Gangan* u și alții Stagiunea pei ma- cazul corului „Viciu*, creea» ■ 1. turnee în străinătate (In- că nu și-au pus problema lugojeni, mizînd pe călită- își că pot aborda orice re- bine sudate și unele voci lă roluri complexe. Come- >j, i se adaugă și alte jrmeze un public, să educe )-educe permanent, aici re- ribuind eficient la lărgirea litate. Lecturile combinate reciclat cîțiva actori care, P’at mult de condiția pro- .. ocupația de bază. Lucian DURERIU Pentru modernizarea agriculturii Rod al unor investigații ști- | mțifice, întreprinse de peste două decenii, recenta carte a Conl. univ. dr. Păun Ion Oti- man - Optimizarea producției agricole (Editura Facla, Timi- para, 1987) răspunde unei ne- feități stringente a agricultu- rii socialiste în actuala etapă de dezvoltare, oferind specia- Qșlilor din producție și cerce- tare, doctoranzilor și studen- ților o serie de metode .și teh- nld moderne, cu aplicații fpractice. pentru fundamenta- rea informațională și optimi» I ferea decizională a întregii ac- tivități de conducere, organi- I tare, planificare, programare a sistemelor agrare complexe, 1 multidimensionale. |Alături de introducerea so- | tarilor, hibrizilor șl raselor cu mare randament biologic, de Implementarea tehnologiilor I Industriale, bazate pe mecani- Emblema unei vieți S-a stins Z. N. Pop, cel ce a cercetat viața și creația Mare- lui Luceafăr al poeziei româ- r^tl, poate ultimul din gale- ria celor ce descind, cultural fi istoric, de la Ovid Densu- ponu șl Nicolae lorga, unul dintre marii îndrăgostiți de slovele poetului, după Perpessi- ciirt. Trecerea din viață în neființă, dar și în nemurire, a Z. N. Pop, în pri- riâvara ce se așterne peste mormintele de la Bellu, a fost o lecție de istorie literară, o lecție pe viu a cercetării cultu- rii poporului român in latura daddtSțil sale. Augustln Z. N. Pop se înfrățește cu opera ma- relui Eminescu pe toate melea- gurile pe unde a colindat și Creatorul. El intră printre fi- lele îngălbenite ale manuscri- idor Lui, cu peste 500 de publicații, cuprinzfnd tot ce a ovul mai scump Eminescu, dri^ostea fapt de neam, față te frumos, adevăr și iubire. f UnuF dintre cel mal tenaci In ședința de marți a Ce- naclului Asociației Scriitorilor din Timișoara șl al revistei .Orizont", tînăra poetă Olga Heagu a citit un grupaj de versuri intitulat Muzeul poetu- Idî. Referatul, întocmit de Ma- rian Odangiu, a relevat ade- rența — la nivel tematic și în planul tehnicilor poetice — a poeziei citite la lirica ultimu- lui val șl. deopotrivă, la o sen- tenadu abilitate proprie autoarei. La dezbateri au participat j Ale- xandru Jebeleanu 1 „O. N. este Intr-o certă evoluție ; versurile dovedesa o atitudine, tn fața vieții, estetică In fața poeziei (...) surprizele, șocurile ex- primă o anumita gîndire poe- tlcâ’(,..) o reacție în fața obiectelor, a realității (.,.) lirismul merge de la frondă la parodie"| Rodica Opreanu : .acest grupaj continuă ideile despre poezie din volumele interioare ale O. N. (...) poeta a clștigat în maturitate re și In puterea de a fabula zare, chimizare. Irigații ș^„ modernizarea agriculturii so- cialiste impune luarea în con- siderare a tuturor factorilor implicați, atît tehnico-organi- zatorici, biologici, cît șî sociali, ecologici, beneficiind de achi- carte zițiile econometriei și infor- maticii, prin utilizarea calcu- latoarelor electronice în pre- lucrarea datelor, în programa- rea optimă a producției vege- tale și animale. Cu prilejul lansării cărții, sub dubla egidă i a Editurii «Facla** și a Casei Universita- rilor, în cadrul manifestărilor organizate de forul cultural- cercetători și adevărat vrăji- tor al cuvîntului, cel ce a fascinat auditoriul, atit in medalion O munca sa didacticii, precum și tn conferințele sale despre liric în marginea cotidianului"; Ion Nicolae Anghei: „O. N. este o poetă adevărată (...) acest lung poem e doar tema- tic unitar ; de fapt, există două registre, două tonalități; pri- ma, profundă, gravă, mizînd pe melos, cu momente de re- marcabilă Implozie, în care imaginea se rezolvă In viziune ; a doua, unde mecanismul de producere a poeziei e folosit cu mai puțină șansă : o tona- litate unde starea poetică nu se mal încheagă" ; Gheorghe Cramanciuci „există o dispa- ritate de dicție poetică ce ține de temperamentul autoarei (...) în tot, poemul e o mini- panoramă a solitudinii* ; Adrian Dinu Rachieru : „O. N. este un caz tipic de come back (...) poeta are resurse de a revpni (...) poemul dovedește trecerea spre un lirism mai auster, fără fast și fără cere- monial" ; Carmen Odangiu î „poemul păstrează o mare doză de imprevizibil (.. ) re- volta alternează cu austerita- tea (...) pericolul ce pîndește unele secvențe este de a fi ex- tinse fiică o creștere în adîn- cime0 ; Cornel Ungureanu (conducătorul ședinței): „O.N., dincolo de evoluție, de cărțile ori versurile publicate, are un fe! proaspăt și direct de a trata poezia (...) un poem despre demnitatea talentului*. în șe- dința de marți, 19 aprilie a.c., ora 18, va avea loo o evocare a scriitorului Andrei A. Liliin. M. O. științific de curînd constituit în Institutul Agronomic — ATHENAEUM, s-a sugerat ca, în vederea pregătirii unei ne- cesare noi ediții a cărții, au- torul să extindă cercetarea, abordînd și probleme de opti- mizare a evaluării, recoltării, transportului, depozitării, con- servării, valorificării, comer- cializării produselor pe plan intern și extern, incluzînl, pe lîngă producția vegetală, și optimizarea activității zoove- terinare, a serviciilor auxilia- re, tehnicile de marketing, fără a neglija repercusiunile ecologice, aspectele umane, socio-profesionale și psihope- dagogice ale pregătirii forței de muncă din agricultură în tripla ipostază de proprietar, producător și beneficiar. O astfel de lucrare ar putea de- veni, fără îndoială, o operă de referință atît pentru autor, cît și în literatura de specialitate^ Cezar APREOTESEI Importante manifestări artistice Intre 12—16 aprilie a.c. la Liceul de arte „Ion Vidu* din Timi- șoara se desfășoară Concursul pe meserii al liceelor de artă din țară. La deschiderea festivă din sala „Studio* a liceului „Ion Vidu° au luat parte tovarășii Petru Moț, primsecretar al Comitetului municipal de partid, primarul municipiului Timișoara, Elena Po- pescu, inspector principal de specialitate la Ministerul Educației șl învățămintului. Florin Lupescu reprezentantul C.C. al U.T.C„ Vasile Bolog, inspector general la Inspectoratul școlar al județului Timiș, prof. univ. Ion Sălișteanu, de la Institutul de arte plastice și decorative „Nicolae Grigorescu* din București, conf. univ. Petru Lefterescu de la Conservatorul „Ciprian Porumbescu* din Bucu- rești, Valentin Dinescu primsecretar al Comitetului municipal U.T.C. Timiș, Alexandru Mangu, vicepreședinte al C.J.C.E.S. Timiș șl Ciprian Cipu, maestru coregraf, directorul CI.CP. M.A.M. Timiș. La concursul pe meserii al liceelor de artă participă cei mai va- loroși elevi din domeniul artelor plastice, muzicii și coregrafiei de la liceele de specialitate din țară. Intre manifestările cuprinse fn bogatul program al concursului se înscrie și o dezbatere cu parti- ciparea cadrelor de specialitate și profesorilor pe tema: „Liceele de artă și rolul lor în formarea multilaterală a viitorilor oameni de artă ai țării*. M. I. televiziune poet, îmbogățind patrimoniul istoric cu nenumărate date noi, descoperite și exemplifi- cate, cel ce a conferențiat și pe meleagurile bănățene, ală- turi de Gheorghe Eminescu, nepotul poetului, a părăsit sce- na vieții lăsînd pe masa de lucru două opere scrise în faza de finisare, ‘dintre care una! „Non omnis moriatu, precum și numeroase documente încă necunoscute șl nefinalizate, din viața literaturii române. A plecat „nevăzător", fiind orbit de praful și munca mi- găloasă pe care a întrcprlns-o asupra manuscriselor, dar și de o afecțiune oculară ireme- diabilă, asemănătoare cu a ce- luilalt mare cercetător al ope- rei eminesciene, Perpessicius, ceea ce dovedește, simbolic, că Luceafărul cere, prin lumina sa strălucitoare, un imens sacrificiu. Augustln Z. N. Pop nu a avut, trăind, altă satis- facție decît înfrățirea cu isto- ria literară, cu istoria vieții și operei eminesciene. Aceasta a fost emblema unei vieți. DUMINICA, 17 aprilie : 11,30 Telex. 11,35 Lumea copiilor. 12,40 Din cununa cîntecului românesc. 13,00 Album duminical. 15,00 în- chiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,ț5 Cîntarea României. 20,25 Film artistic j „O poveste de dragoste*. 21,50 Telejurnal. LUNI, 18 aprilie: 20,00 Telejurnal. 20,25 Știința pentru toți. 21,10 Tezaur folcloric. 21,50 Telejurnal. MARȚI, 19 aprilie: 20,00 Tele- jurnal. 20,20 Teatru TV î „Comedie de modă veche*. 21,50 Telejurnal. MIERCURI, 20 aprilie; 20,00 Telejurnal. 20,25 Priorități în eco- nomie. 20,45 Democrația muncitorească, revoluționară — concepte șl realitate 21,00 Sub cer senin de pace, noi aripi se deschid. 21,15 Zidiri pentru Istorie. 21,30 Patriotismul — adevărul de fiecare zi al faptelor noastre. 21,50 TelejumaL JOI, 21 aprilie: 20,00 Tele- jurnal. 20,25 Priorități în economie. 20,45 Programul de organizare a teritoriului și de sistematizare a localităților țării. 21,00 Roman foileton: „Viață fără sfîrșit* (6). 21,50 Telejurnal. VINI aprilie: 20,00 Telejurnal. 20,25 Priorități Tn economie. 20,45 Cabinet de perfecționare profesională. 21,05 Cadran mondiaL 21,20 Serial științific ; „Univers, materie, viață*. 21,40 Laureați al Festivalului național „Cîntarea României*. 21,50 Telejurnal. SlMBATA, 23 aprilie; 13,00 Telex. 13,05 La sfîrșit de săptămînă. 14,45 Săptămlna politică. 15,00 închiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,25 Tele- enciclopedia. 19,55 Floarea din grădină. 21.00 Film artistic: „Miezul fierbinte al plinii*. 22,15 Telejurnal. panoramic J lactnf JEMNA aqua-forte • Cine iubește' — apără. • Cele mai frumoase păpuși nc rămîn fetițele copilăriei. • Dragostea adevărată ține numai atît cît ține respectul și încrederea între parteneri. • Un îndrăgostit sărind din somn, în zori, își zise aproape buimac: doamne, cum de-mi poate fabrica creierul atîtea femei frumoase ? • Femeia pe care o iubești este un monument viu pe care-l slujești. • Cînd ți-o zice iubita „haide**, tu nu fii îndărătnic, timidule ! • Femeia ^ste cel puțin ju- mătatea civilizației omenești de pînă acum. • Numește dragostea — că- sătorie. cum o numeau șl anticii • Cea mai frumoasă femeie este tînăra chipeșă, plină dc feminitate și mai puțin far- dată. • Tn fața unei mirese auten- tice. aproape toți ne oprim cu pietate și venerație ca în fața unul monument deosebit al umanității • între femei frumoase și vinuri spumoase, nici să vrei nu poți să mori. Ion N. DAI A Un eveniment artistic. Simezele secției de artă a Complexului muzeal Timiș vor găzdui lucrările pictorului Simion Lucaciu. Ampla retrospectivă va fl vernisată duminică, 17 aprilie, ora 11. • Premiu important pentru formația Casei de cultură a munici- piului Timișoara. Un prestigios premiu I a fost recent decernat la cea de-a XVIII-a ediție a Festivalului de jazz de la Sibiu forma- ției alcătuite din Cornel Olariu, Bogdan Pomorișaț, Sorin Bogdan, Mirel Butoi; conducerea muzicală — Liviu Butoi. • Noi cărți pentru copii apărute la editura „Facla" i „Unde ajung doar vultu- rii*, de Ion Florian Panduru, „Povești pentru furnici și copii mai mici", de Dumitru Toma, „Poznașe întîmplări cu un greieraș al- bastru", de Sabin Opreanu șî „Șoimul alb“> de Rodica Bretin. • Expoziția artistului plastic Panait Stănescu .Bellu, găzduită în aceste zile pe simezele galeriei „Bastion* poartă o emblemă ge- neroasă • „Timișoara, oraș solar". • O altă expoziție, care poate fi vizionată în cădrul Casei Universitarilor poartă semnătura cunos- cutului Ștefan Popa. Lucrările de grafică satirică „Popas* au fost comentate la vernisaj de către criticul de artă Deliu Petroiu. • La Cercul de proză al Bibliotecii județene va citi duminică, 17 aprilie, ora 10, Dușan Baiski. Dezbaterile vor fi conduse de pro- zatorul Nicolae Danciu Petniceanu. La aceeași oră, tot în spațiul Bibliotecii județene, cenaclul „Ars poetica* va găzdui o ședință de lucru. Citește Lla Neamțu. Ședința va fl condusă de scriitorul Ion Jurca Rovina. • Cercul de istorie al Casei studenților din Timi- șoara a programat o întîlnire cu arhivistul Viorel Screciu. Tema comunicării i „Documente noi intrate în patrimoniul Arhivelor Statului, filiala Timiș, referitoare la perioada anilor 1943—1944°. • La cenaclul literar «Victor Eftimiu" a citit poezie losif Băcilă. Referent — prof. Maria Strungă. • 6 întîlnire fructuoasă (din inițiativa clubului „Femtna"): acțiunea la care și-au dat concursul cercetătoarele științifice dr. Teodora îonescu și psiholog Victoria Negoescu de la Institutul național de geriatrie și gerontologie din București. sport „OLIMPICII"... ... au pierdut și meciul de miercuri, cu Grecia, desfășurat chiar „acasă*, la București; citind bilanțul nostru din grupa I a preli- minariilor Jocurilor Olimpice, cifrele indică, prin graiul lor sec, adevărul că am jucat pînă acum șase meciuri, am cîștigat unul singur, ani obținut un egal ^i în patru întîlniri am fost învinși, de unde și golaverajul: 2—12 I Ar fi ca un desen fără cuvinte. Totul se citește în ochi. Dată fiind situația și din lăuntrul campionatului, țin să subliniez cu părerea noastră de rău că și Steaua începe să semene cu combatanții interni ; ca atare, nu mai pricep nimic din ceea ce se întîmplă în întrecerile noastre fotbalistice, cu arbitraje aiurite și repetat șocante ; întrucît F.R.F. dă. acum, prioritate absolută Stelei, greu se întrezărește o nădejde de fermitate. Ori- cum, farmecul fotbalului constă și în aceea că e imprevizibil ; să nu piardă, așadar, unda de emoție și incertitudinile, deoarece aici se află sarea și piperul. • Pînă miercuri, cînd are loc returul de la Lisabona, nu e decit un pas în hăul timpului : Steaua poate obține un „X* cu goluri, dacă, bun înțeles, strînge jocul și trece la eficiență. Nu-s atît de aspru cu campionii noștri cum se dovedesc alți condeieri sportivi, întrucît „vîrful" la care a ajuns Steaua e, repet, o performanță în sine nevisată măcar altădată. Minunat ar fi ca an de an să ajungem într-o semifinală. Atît și nimic mai mult. De aceea, marea Izbîndă socot și calificarea Minaur-ului din Baia Mare în finala Federației internaționale de handbal; Chiar, de cînd n-am mai avut parte de asemenea bucurii în sportul pe care îl dominam ? I Teodor BULZA ORIZONT din tocle țdrtte. Un^-ț Tata se putec face înțeles în cîteva dialecte, iar unul îl vorbea chiar foarte bine. Mi-l amintese cum stătea, odată, Intre doi bărbați, unul localnic, celălalt străin, care nu se puteau înțelege șl cum tata ie traducea Vorbea și gaelica — limba lui maternă. CIteodată, seara, acasă, ne explica diferențele dintre lim- ba lui natală, gaelics. șl engleză. Și mi-l amintesc spun în 4 ceea ce n-am mai auzit de la nimeni i că în graba masacrului, înainte ca limbile aborigeni- lor să fi putut trezi vreun interes, ele au și dispărut Bogăția naturală și poe- zia lor s-au risipit supraviețuindu-le doar cîteva cuvinte șî cîteva forme gra- maticale. Chiar dacă există dicționare ale limbii aborigenilor, nu s-a păstrat spiritul viu al realităților pe care le re- prezentau. La aceasta se adaugă exter- minarea bătrîntlor. & moștenitorilor dl- recțl ai trecutului, împreună cu tradi- țiile lor șl cu limbajul acestor tradiții. Mai mult, e sigur că In loc să-și dezvol- te gîndul și să-1 explice chiar albilor, energia lor perceptivă de indivizi tribali trebuia să se orienteze spre subterfugii prin care să se sustragă norții și ne- voilor imediate ale supraviețuirii. Băș- tinașii se aflau In aceeași situație în care s-ar găsi orașul Sydney dacă 1 s-ar închide universitățile, bibliotecile, cole- giile și școlile. Pentru că e evident i acolo unde nu există scriere — șl nici mai mult de gaelică decît de engleză, prin faptul că era figurativă, iar cuvin- tele și propozițiile aveau o aplicabili- tate mai largă sau mai restrînsă. în funcție de intențiile vot bitorului. De exemplu, descrierea se făcea cu ajutorul unor analogi! sugestive, pe cînd lim- lucirea stelei" (însă mama, incapabilă să-și răsucească limba In acel chip straniu, li zicea Chloe). Una din cele trei femei pe care le aveam în casă era Flora. Numele dat de băștinași era „Dulceața unui buchet de flori", așa îneît mama i-a spus Flora. literatură scrisă iar decimarea e atît de intensă înclt continuitatea orală se reduce, practic, la zero totul e pier- dut. Aborigenii n-au avut monumente care să ne povestească istoria lor sau să ne-o interpreteze. Putem reface for- ma unei fosile, dar oricîtă silință ne-am da, nu vom reconstitui mal nimic din relicvele „literaturii* pierdute. Doar acea parte a limbajului aflată în directă legătură cu obiectele folosită într-un mod obiectiv, mai poate fi redobîndită. Cu alte cuvinte, noi scriem ln cărți, scriem tn oțel saw scriem în piatră. Aborigenii scriau și lucrau cu ustensile perisabile. Iar cînd l-am ars, deodată cu pădurile lor, am ars și tradițiile și secolele lor. In legătură cu vorbirea tribală, tata spunea că, deși nu are nici o asemănare structurală, ea se apropie Mal întîi. Bohumil Hrabal devine ce- lebru grație regizorilor. Niciodată. în scurta dar glorioasa conlucrare a scri- itorilor cu autorii de film, un prozator nu s-a bucurat de atîta dragoste. Exa- gerînd doar atît cît să ne facem înțe- leși, am spune că extraordinarul șir de regizori cehoslovaci ai anilor 1965—1970 a ieșit din povestirile lui Bohuipil Hrabal. Vera Chytilova, Jaromil Jires, Jiri Menzel, Jan Nemec, Ivan Passer, Ewald Schorm sînt, In 1965, autori me- morabili grație povestirilor lui Hrabal. Un an mai tîrziu, Jiri Menzel va adu- na un mare număr de premii cu Tre- nuri strict supravegheat*. Din lista hra- balienilor lipsește Milos Forman, dar nici Asul de pică (1965) nici Dragostele unei blonde (1966) nu trebuie eliminate din dovezile de iubire pe care noul val al filmului cehoslovac le închină pro- zatorului. între extiema Forman. deve- nit celebru fără Bohumil Hrabal și ex- trema Menzel, de care prozatorul e le- gat printr-o frăție aproape siameză, se înscriu numeroase colaborări, prietenii, alianțe, simpatii, Intllnin și despărțiri. Se cartografiază o realitate spirituală, se impune o tipologie Se descoperă un nou fel de a cit: cotidianul. Se ratifică multe dintre descoperirile pe care Hasek, prin bravul său soldat Sveik, le pusese la dispoziția scriitorului. Dar clară Hrabal a dat filmului cehoslovac un șir de personaje, situații, subiecte, conflicte, dacă a dJ regizorilor imbol- dul către o nouă fantezie și a solicitat o exigență nouă (personajele sale sînt teroriști ai tandreții), nu înseamnă că popularitatea sc. ieșită din comun, nu s-a împlinit (și) în afara alianțelor ci- nefile. Personajele lu iHrabal au fost argumentul invers. Ca un inocent nere, cu o creatorilor de film, și nu și Svejk, erou! hrabalian e care se comunică fără reți- Incredere absolută în inter- locutor. Are un dar fabulos al povestirii și povestește un număr imens de în- tîmplări ; întîmplări grozave. întîmplări teribile, extraordinare Personajul lui Hrabal trăiește într-o lume plină de miracole. Orine fericire e posibilă, nici 'in literatura universală Mary Gilmore (Australia) FLORA Lucrare de GETA BRATESCU bajul era, prin el însuși, poetic. Folo- sea, Intr-adevăr, chiar acest cuvînt, „poetic", și încerca să ne facă să înțe- legem ce voia să spună. Numele femei- lor și ale fetelor, de pildă, erau întot- deauna înrudite cu lucrurile frumoase, delicate, feminine, pe cînd cele ale băr- baților se refereau la lucruri puternice, la vitejie, la rapiditatea vînătorului priceput și așa mal departe. Ca o con- firmare a acestui lucru, am găsit într-o carte, mi se pare că a Iul Basedow, su- gestia că ei își botezau copiii cu acele nume frumoase în speranța că ei vor crește pe potriva numelui. Pînă și nu- mele pe care ml l-au dat mie băștinașii, „Mica floare albă", exprimă un astfel de gînd. Doicii mele îl spuneau „Stră- Flora era o femele peînchipuit de frumoasă. Era înaltă și subțire (pe vre- mea aceea foametea încă nu-i afectase pe aborigeni Ln creștere) și avea niște ochi minunați. Desena foarte frumos și te vrăjea cu vocea el uluitoare atunci cînd cînta. Și toate acestea *ntr-un mod natural, pentru câ nu avusese nici un contact cu albii. Eu eram primul copil alb pe care-l vedea iar mama — pri- ma femeie. Tata nu vizita niciodată și nu îngă- duia să fie vizitate așezările băștinași- lor, decît cu o aprobare specială a șefu- lui sau conducătorului grupului. Iar negrii îi spuneau tatălui meu .Omul care este drept", „Omul care nu-și cal- că niciodată cuvîntul" sau „Omul prie- o bucurie nu-i este interzisă. Pe tobo- ganul fericitelor întîmplări, eroul lui Hrabal nu cîștigă neapărat aderența celorlalți. Nu e Ireproșabil. își trădează autorul. Iși trădează — cu farmec — conlocutorii. Inocentul sfidează. In Trenuri strict supravegheate, autobio- grafia elevului Hrma începe așa: „Străbunicul s-a născut in 1830 și la 1848 era toboșar. In această calitate a participat la luptele de la podul Carol, unde studenții aruncau cu pietre smul- se din pavaj. Unul din studenți l-a ni- Intre lumea sublimă și lumea de zi cu zi există o graniță subțire, pe care eroii artiști ai lui Hrabal o trec in pas dansant. Mai fiecare personaj are o fire de artist și fiecare vrea să-și valo- rifice, într-un fe: sau altul, talentul. în Noaptea venețiană măcelarul cîntă la uculele, măcelăreasa la mandolină. „Intre sala de dans și sala de bucătărie se afla un geam mat lăptos se zare? silueta frac.. A Cum apare „silueta și în unui unui ace! geam bărbat în bărbat în HRABAL CAILE GLORIEI merit pe bunicul in genunchi și l-a schilodit pe viață. De atunci a primit rentă, un galben pe zi, cu care își cum- păra o sticlă de rem și două pachete de tutun, dar în loc să stea acasă, să fumeze și să bea, bătea străzile orașu- lui și drumurile de țară, căuta mai ales locurile unde oamenii se speteau mun- cind și, în fața biețiloi truditori, el rin- jea, bea rom și fuma, motiv pentru care, în fiecare an. mînca cîte o bătaie soră cu moartea... (...) Iată de ce aveau concetățenii atîta noastră**. pică pe familia La un anumit nivel, fiecare povestire repetă ,1a modul suav-ironic, în regis- tru tandru-grotesc, izgonirea din para- dis. Fericiți! cea mai bună artist, ei vor Iși trăiesc din litate. In cele mai „izgonirea din trag pe sfoară „ordinea cu putință" i suflet de să concureze Creatorul, plin dreptul la origină- multe dintre povestiri, paradis" nu presupune decît o altă așezare în interiorul comu- nității. E un accident benign care nu le suprimă fericitelor personaje hrabaliene dreptul la fericire. frac" ? Există în lum?! iui Hrabal o irepresibilă nostalgie a stilului. (O „nostalgie a paradisului"). Mizerabilii hrabalieni pășesc din viață în vis. Do- rințele se împlinesc, miracolul împlini- rilor pare atotprezent Dar împlinirile își au comedia lor. Uneori, tragedia lor. Intre Asul de pică („Peter cel negru") al lui Forman și elevul Hrma din Tre- nuri strict supraveghe *te descoperim tehnica investigării unei vîrste. Toate literaturile est-europene ale de- ceniului al șaptelea vor descoperi, cu un soi de uimire, adolescentul-erou, adoles- centul-încurcat-ln-meandreie-vîrstei, dar nici una nu va explora cu atîta since- ritate, starea de „buimăceală'4 a perso- najului, momentele de incertitudine ale creșterii, timpul tulbire, criza. Criticii cehoslovaci scriau despre „confruntarea dintre lascivitate și trag.citate" în opera lui Hrabal, referindu-se, mai ales, la Trenuri strict supravegheate. In specta- colul popular al lui Hrabal insistența asupra erosului ține de comedia perso- najelor, cele falsificate refuzînd osten- tativ devenirea naturală. Lascivitatea hrabaliană e un soi de inițiere parodică COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor sef) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct)' , VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU tenos și demn de încreDeie". kK fiind prieten cu un membru ala Waradgery, a cerut permisii mama mea să vină să vadă oS făcute de Flora. In acea zi, șekK lui i-a trimis pe toți bărbații li toare — ei nu trebuiau să țin „frate" le-a vorbit „nurorilor*, dM urma să fie traducătorul maJ am ajuns în sat, el nu s-a api femei. După multe insistențe,® fost convinsă să vină mailn g timp ce restul femeilcr tinere» seră așezate sau mai într^H După ce a cîntat mai multe B mama a spus că nu percepea» lodic în cîntecele Florei Tata iB cat că doar o harfă ori o vioarl! tea reproduce acele cîntece, intr-o altă tonalitate. Pentru M „o,e ce va să zică un cîntec adevăriljMINAl SOClAL-rOHTIC Ș care avea o voce frumoasă, a — melodie veselă scoțiană. Insă A au le plăcu femeilor. Spusei! seamănă cu ciripitul păsărilor prea puternică — un zgomot ții cîntec. Mama s-a simțit foarte M Apoi, Floia a început sâ wl Stînd într-un picior, ea neted, d lalt, p fîșle de pămînt. Apucă q gaș între degetele picioarelor iii să deseneze tot ceea ce I se cei senă un cangur așezat, un | bătrîn în plină alergare urmii j melă șl de doi put Apoi făcui wiggle-waggle. adică un șarpe, oi și o imagine cu țepi, care nu e, însă am aflat că era o escbJ la sfîrșit ,un bărbat și o femelei însă, nu îl plăcură. Zicea căi desenați altfel, șl Ii arătă cum.M lelalte femei îi spuseră câ aj erau oameni adevărați. ci doar( doar îmbrăcăminte. La sfîrșit, tară pentru mine cîntecele păsi| Pe Flora n-am mai văzuț-o, că la scurtă vreme după aceea de la Sydney un ordin neo care băștinașii erau izgoniți clipă, ei au devenit niște fu Mihai Intr-o lume a tuturor bucurill pămîntești au întotdeauna ul vînt, cuvîntul decisiv In Hrabal, în care benchetuirile se Sau cînd nu se țin (și trebuie tăm afirmația anterioară) ceremonii, eminenții băutori specialiștii în arta amorului, bucuriilor pămîntești, degustă elită trec în primplanul narați cea mai intensă bucurie a hraba: e de a povesti, fn Bambini din „povestea" se deschide cu r înaltă ln Raportul prezentat I Udului, tovarășul NICO întreaga activitate de c mmâtate deosebită a av i, politico-educativă". Ea i noastră demonstrează < ciază cultura ca element felul acesta, cultura lărg sporindu-și eficiența so voltarea generală a soci l» in creșterea forței dc in instituțiilor cultural In masă» tuturor fa< . înscriindu-și întreas cțlei lor sociale și u tot mai armonioasă și i și la dezvoltarea a] orizontului de cuno: in mod creator cuno r stabilite de Conferii rmării conștiinței so unei culturi noi, rev ua etapă de dezvolt; nța activității politi' impunîndu-se man nar, de dăruire, lui ivitatc. evident că, in cont imagini ale artiștilor : „Domnul flj un măcelar uriaș, cu un micu| de aur în ui echea stingă, deschise na pe dinafară și acum privea, căpățînile de porc și asparaguși. vălia sa. — Domnilor, perora ne^ înăuntru. în arta măcelăriei și aB lăriei..." Arta măcelăriei și a mezelarii politice în via politice în cultura a corelației dintre c , concretizat și în nou domeniu al cull ională — cultura po ură — ideologie, se m; ideologică a culturii, înalte idealuri social- ța concretă a axiologi organică intre valoi ) și practica socială, de soluționare a pro nat în opera dc făui orînduiri socialiste și sm. im ființele carnivore : există în câ» Hrabal o adevărată „artă a tăier, ~ cilor". Dar ea există și în proze» Sorin Titel, și el atent la amurul Imperiu și el contemplator atent» chetelor. întinse cu înaltă știință! pentru Ivasiuc, ca și pentru Titel, ■ Imperiului este pentiU Hrabal» părtată, aparținînd unui basm pH marile personaje îl rostesc cu hEj Lumea Imperiului e o lume cam case ntlmplător, a oamei In cadrul rețelei dif telor fn județul Tin ... , , • «... intr-o întrepri stil, cred vechii ostași ai denumirea de Intr Lumea veche era (spune comaȘ* cinematografică pc lumea cea adevărată tn AnnnbrlK alributele specifi siva modern.ta ii consternează econbmice tatea. Miracolele noului (radiod|? ■ pildă!) derutează. „Toate devinfe n' \ , scurte” și, spre surpriza orășelul L d a^(.ururea „ moașa urbei își va tăia splendț^ Prozator suav, tandru (.barba[entralei „România!ilm dru"), Bohumil Hrabal îl urmei desfacerea mărfii Sf Hasek surîzînd : nu întotdeauna ml el beneficiar — speci vat, mai întotdeauna păcătuind «MnaUzînd rodnica actr mec. Izgoniți din paradis. păcătofllppusă, de-a lungul ui balieni, fascinați întotdeauna. îl muncă, de către ac rizează pe scriitor cu un public c colectiv, vom începe gata de orice entuziasm în fața grafie de substanță : • colelor pămîntesculul. bazei materiale (inc Cornel UNGUREAW — ei nu trebuiau să știe căi e“ le-a vorbit „surorilor", căci U i să fie traducătorul mamei; d ajuns în sat, el nu s-a apropiat i. După multe Insistențe, Flora convinsă să vină mai în fațâ ce restul femeilor tinere rama așezate sau mal într-o pd i ce a cîntat mai multe cind a a spus că nu percepe nimic □ în cîntecele Florei. Tata a ex: ă doar o harfă ori o vioară ard •eproduce acele cîntece, care d a altă tonalitate. Pentru a-i ari i să zică un cîntec adevărat, md avea o voce frumoasă, a clntatl die veselă scoțiană. însă melos e plăcu femeilor. Spuseră câ 1 ănă cu ciripitul păsărilor și cil puternică — un zgomot și nui c. Mama s-a simțit foarte ofensa oi, Floi a a început să desena I într-un picior, ea netezi, cu cel o fîșie de pămînt. Apucă un b?J ntre degetele picioarelor și încă iseneze tot ceea ce I se cerea. Dl un cangur așezat, un când 1 în plină alergare urmat de și de doi put Apoi făcu o lid te-waggle; adică un șarpe, o imagine cu țepi, care nu știam ;ă am aflat că era o eschidnia rșit ,un bărbat și o femeie. Maci nu 11 plăcură. Zicea că tretel tați altfel, și Ii arătă cum. Dar ol e femei îi spuseră că aceia ■ oameni adevărați, ci doar haiti îmbrăcăminte. La sfîrșit, ele iul pentru mine cîntecele păsărilor.I Flora n-am mai văzut-o, pentj scurtă vreme după aceea a ve:l Sydney un ordin neoficial prl băștinașii erau izgoniți. Din aJ ei au devenit niște fugari. din loch țările, unlfl-vt T NAI SOCIALPOLITIC Șl UTERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 10 (1103) 22 APRILIE 1988. • SERIE NOUA, ANUL XXXIX • 8 PAG.. 3 LEI înaltă menire TINERETUL Șl CULTURA Traducere de Mihai CERNEA lume a tuturor bucuriilor. Cei tești au întotdeauna ultimul d cuvîntul decisiv în cărțile li il, în care benchetuirile se țin înd nu se țin (și trebuie să cord firmația anterioară) maeștrii 4 onii, eminenții băutori de bere liștii în arta amorului, arti^ ilor pămîntești, degustătorii 1 rec în primplanul narațiunii. Dr ai intensă bucurie a hrabalienili a povesti. în Bambini din I’rap tea" se deschide cu asemene i ale artiștilor : „Domnul Ilyrnia^ tcelar uriaș, cu un micuț cercel în ui echea stingă, deschise vitrr dinafară și acum privea, printre iile de porc și asparaguși, în prl a. — Domnilor, perora nevastă-^ ru, în arta măcelăriei și a me?* In Raportul prezentat la a V-a Conferință Națională a rtidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU sublinia că: E întreaga activitate de construcție socialistă un rol de o fcmnătatc deosebită a avut întotdeauna activitatea ideolo- £ politico-educativă". Experiența construcției socialiste în ra noastră demonstrează că politicul, în ansamblul său, își kiază cultura ca element de catalizare a energiei maselor, felul acesta, cultura lărgindu-șî continuu aria de acțiune iporindu-și eficiența socială, spre a contribui activ la noltarca generală a societății noastre. Răspunderi deosc- le in creșterea forței do înrîurire a activității educative vm instituțiilor cultura l-educative, mijloacelor do infor- arc In masă, tuturor factorilor cu atribuții în acest do- eniu. inscriindu-și întreaga activitate în coordonatele largi I funcției lor sociale și umane, ca să contribuie la integra- i lot mai armonioasă și eficientă a individului în sfera undi și la dezvoltarea aptitudinilor sale creatoare, la lăr- rca orizontului de cunoaștere și a capacității sale de a ilica in mod creator cunoștințele însușite. în spiritul orien- rilor stabilite dc Conferința Națională a partidului, problc- l formării conștiinței socialiste a maselor, pe baza edifi- rii unei culturi noi, revoluționare, ocupă un loc central, noua etapă de dezvoltare a societății noastre socialiste, iportanța activității politico-ideologice și educative se accen- eaiâ, impunindu-se manifestarea unui puternic spirit re- lulionar, de dăruire, luptă, abnegație în toate domeniile : activitate. E evident că, în contextul actual al creșterii rolului ructurilor politice în viața socială, al preponderenței ideo- jici politice în cultura contemporană, afirmarea perma- •nlâ a corelației dintre cultură și politică este un fenomen ilectiv. concretizat și în manifestarea tot mai accentuată a rol nou domeniu al culturii — alături de cea tehnică și vlesională — cultura politică. Prin intermediul raportului illurâ — ideologie, se manifestă, într-un mod plenar, func- i Ideologică a culturii, punerea acesteia în slujba celor ai înalte idealuri social-umane, de clasă și naționale. Efi- m|a concretă a axiologiei culturale se manifestă în îmbi- irca organică intre valorile culturii (politice, morale, știin- ke) și practica socială, cultura devenind un mijloc impor- iil de soluționare a problemelor vieții, cu un rol tot mai eronat hi opera de făurire a fiecărui om in parte, ca și a iii orînduiri socialiste și de înaintare a României spre co- Reflectînd prin mijloace specifice transformările pro- funde care au avut loc în so- cietatea noastră, prelulnd tot ceea ce a fost valoare autenti- că din bogatul patrimoniu cultural al trecutului, asimi- lînd valorile umaniste din alte țări, cultura românească s-a dezvoltat permanent atît în volum și varietate, cît și în conținut și calitate. Definind cultura ca pc una din laturile cele mai însemnate ale civili- zației, vom reaminti vastitatea ei, faptul că include mai multe domenii știința, ale spiritualității : învățămîntul, arta. morala, filozofia ș.a. Determinarea sociologică tra- dițională a tineretului ca o ca- tegorie socială și chiar menți- unea că este categoria socială cea mai numeroasă nu este su- ficientă pentru a releva locul și rolul său în amplul proces de edificare a- comunismului. In Programul partidului sc afirmă că „tineretul reprezin- lui în confruntarea cu ceea ce este vechi și perimat. Preocu- parea de căpetenie a tinerilor de a sc integra în producția materială și în viața socială corespunde în linii mari cu ro* Iul și obligațiile lor de a se an- gaja efectiv în realizarea mă- rețelor obiective economice și sociale prevăzute în documen- tele Congresului al XIH-lea, precum și în cele ale Confe- rinței Naționale a partidului. Aspirația firească a tinerilor către știință și cultură se mate- rializează pr intr-o educație multilaterală ; organele dc partid și de stat, instituțiile social-culturale și cele educa- tive acționează convergent pentru a crea condiții propice de pregătire a tinerilor în ve- derea însușirii tehnicii și știin- .- lei celei mai avansate. - • -• . _ . Principalul factor 'de cul- tură al societății noastre ră- mîne în primul rînd școa- la, aflîndu-se permanent în ORIZONT măcelăriei și a mezelăriei Iii ! carnivore : există în cărțile Iul . o adevărată „artă a tăierii por- Dar ea există și în prozele Id Pitei, și el atent la amurgul uni u și el contemplator atent al bt? •r. întinse cu înaltă știință. Cad Ivasiuc, ca și pentru Titel. Iurta ului este pentiu Hrabai. Indt !, aparținînd unui basm pe m personaje îl rostesc cu bucurii Imperiului e o lume care an ed vechi; ostași ai povestirilor.I veche era (spune comedianWM cea adevărată în Amintiri, ofe:-! odernității consternează comuni»I Miracolele noului (radioul d-l derutează. „Toate devin md| și, spre surpriza orășelului. fn>| ald de actualități al unei case a rilmuiiii urbei își va tăia splendidul itor suav, tandru Bohumil Hrabai (.barbar la» îl urmează os airîzînd : nu întotdeauna ncvim? ii întotdeauna păcătuind cu fa? goniți din paradis, păcătoșii hnJ fascinați întotdeauna. îl solide- pe scriitor cu un public lar^; orice entuziasm în fața spect*| pămîntesculul. Cornel UNGUREANU IȘOARA, strada RODNElt. f). Manuscrisele nepublicati se fac la P.T.T R. 1 B.T. Index: 42 907 /;■ Nti țRrtmpWtor, oamenii fai din cadrul rețelei difu- femetor în județul Timiș Egrupafi intr-o intreprin- țM denumirea de Intre- kre cinematografică păs- gloate atributele specifice pd unități economice de I jen, pornind de la un pamomic de ordinul mi- pkr, de la asigurarea „ma- ii (prin generozita- bntrajel „RomâniaJ ilm^), ^facerea mărfii" spre fi ei beneficiar — specta- 11 Analizlnd rodnica activi- 'depuii, de-a lungul unul le muncă, de către acest dc colectiv, vom începe cu ^rtație de substanță ; ca- ka tezei materiale (inclu- Iald fi filmele, ca materie k) nu este potențată decît fr-un act de receptare bine fit, In care valențele edu- r-formativ.? (dincolo de cc contribuie la petrece- pldcutd a timpului liber) fiecărei pelicule trebuiesc unui ansamblu de factori, meniți să concure nnmiterea unor idei și inente. la formarea unor certe la închegarea \bagaj amplu dc cunoștin- țe diverse. De aici rezidă, cre- dem, poziția constant fruntașă, din ultimii ani, pe care cei de la întreprinderea cinematogra- fică a județului Timiș o dețin între colegii de breaslă. De aici, și dintr-o ne mărt urisită dragoste a tuturor slujitorilor acestei arte, în frunte cu har- •7RISEMNĂHL nicul și inimosul lor director, Mircea loan Andrei, gîndirea lucidă a drumurilor imaginilor frumoase spre sufletul celor din sala de spectacol! O dra- goste ce transformă, implicit, sala de proiecție intr-o adevă- rată casă primitoare pentru oaspeții ei dragi! Incercind, așadar, să conturăm realizările cele mai recente ale acestei unități de bază tn domeniul activității culturale din județ stib forma unui' jUrhal de ac- Gheorghe CRIȘAN - (Continuare in pag. 7) . .. .WAV.' iii IONEL DUNEA . Nuntă. DE PATRIE Cine nu iubește Marea Neagră, Munții Carpați, Dunărea, fapte firești ale naturii noastre ? Eu locuiesc in veșnicia țării melc, dîntotdeauna prezentă cu istoria și geografia ei, aici, cu oameni ai lumii, cu măreția, simplitatea noastră, cti obiceiurile, moștenirea strămoșilor, soarele, grînele, pe aceste inimi de plai unde cîmpiile sînt ele însele piramide ale piinii, ale bunătății... Toți munții, mările, holdele bat în sufletul omenirii ca pacea română în fiecare inimă. Va ieri u L1UBICI tă o puternică forță socială, că atenția partidului, a secretara tînăra generație este viitorul însuși al națiunii noastre so- cialiste" înțelegei eâ tineretu- lui ca o puternică forț£ socia- lă evidențiază potențialul re- voluționar al acestuia, tendin- ța lui de a se situa, de cele . „mal multe ori, pe poziția nou- . lui său general, - tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, dez- voltîndu-se după principiul integrării cu cercetarea știin- țifică și cu producția. Prin complexitatea profilului pe care îl are azi, învățămîntul românesc răspunde într-o mă- sură sporită și eficientă sarci- nilor trasate de a pregăti și forma tineretul prin muncă și pentru muncă și viață. O problemă esențială rămîne permanent perfecționarea în- vățămîntului, care implică un larg evantai de măsuri, de la .cunoașterea psihopedagogică a elevilor, a posibilităților lor de adaptare, pînă la folosirea unor metode moderne de pre- dare și asimilare capabile să asigure accesibilitatea spre cele mai noi forme și tehnici dc specialitate la nivel mondial. Prin toate acestea și institute- lor de cercetare, centrelor de documentare, bibliotecilor re- venindu-le atribuții sporite pentru a contribui substanțial la asigurarea unui învățămînt modern, capabil să contribuie la transformarea științei într-o veritabilă forță de producție. In acest complex ansamblu ’ educativ arta, prin numeroa- sele ei manifestări, întregește sistemul acțiunii formative a tineretului. Prin specificul său, arta ajunge mai ușor la con- știința și sentimentele oameni- lor. Aceleași idei pot ajunge mai direct și mai ușor la sufletul oamenilor atunci cînd sînt redate prin imagini. Me- tafora cutezătoare, capacitatea ei de a aprinde imaginația co- respunde exuberanței și entu- ziasmului adolescentin. Vehl- culînd emoții și imagini, apro- piindu-se de sufletul omului, opera de artă de calitate, pătrunsă de spirit patriotic și revoluționar permite modela- rea personalității, finisarea acelor minunate trăsături mo- rale ce caracterizează adevă- ratul comunist: înaltă con- știință revoluționară, princi- pialitate și responsabilitate, un profund umanism. Participant activ la Festiva- lul național „Cîntarea Româ- niei", amplă manifestare spi- rituală a poporului nostru, ti- neretul s-a dovedit a fi atît obiect, cît și subiect al acțiu- nii culturale de amploare. In acest fel, organizarea activită- ții culturale sub formă de competiție a permis afirma- rea energiei tinerilor, descope- rirea de noi talente artistice, de noi inventatori si inovatori. Formarea și dezvoltarea con- științei socialiste a tinerilor, cultivarea patriotismului so- cialist, a marilor idealuri ale socialismului și Comunismului, ale umanismului revoluționar impune activitate politico- ideologică și cultaral-educativă intensă, însușirea concepției revoluționare despre lume și viață, a socialismului științi- fic. studierea documentelor de partid, a operei tovarășului MCOLAE CEAUȘESCU. în contextul activității politico- ideologice, arta și cultura do- bîndesc valențe noi permițînd forjarea unor valori naționale și universale. Constantin STRUNGĂ ORIZONT cronica literara UIUMUL ROMAN HHUUIST Am citit, probabil, ultimul roman textualist. El se numește Compunere cu paralele inegale. Autorul lui e Gheorghe Crăciun. Prin afirmația liminară, abruptă, voiam să sugerez că, ajuns, grabnic, la maturitate, romanul textualist românesc își epuizează, acum, toate posibilitățile. Nu-i mai rămîne textualis- mului decît să inventeze noi genuri. Tehnicile și stilurile și-au îndeplinit misiunea istorică, ele pot să se retragă. Vor urma, desigur, jurnalul textualist, corespondența textualistă. memoriile textualiste (în măsura în care ele nu sînt, congenital, astfel I). E sigur. însă, că după Compunere cu paralele Inegale orice roman de acest gen va avea aerul spășit, servil, mediocru al futilității. Păstrînd toate proporțiile, cartea lui Gheorghe Crăciun funcționează, pentru textualismul românesc, așa cum Don Quijote se raporta la romanele cavale- rești c o patetică îmbrățișare, urmată de o despărțire ironică. Adevărat tratat de proză „textualistă*. Compunere cu paralele inegale inventariază absolut toate temele și subterfugiile speciei. Luptă cu strămoșii, dar și pactizare cu direcții contemporani, romanul lui Gheorghe Crăciun propune o formulă pe care tot el o anulează, instantaneu. Descifrăm o mare grabă, o mare teamă de stabilizare într-un anumit tip de ecuație narativă. Foamea de întreg se con- fruntă cu fatalitatea de a putea opera numai cu fragmentele Mișcării rectilinii, a epicului, I se opune mișcarea browniană a modalității, a „manierei*, a tehnicii. Prozatorul vrea să lasă dintr-o convenție (a lipsei oricărei convenții), pentru a Intra în alta (a convenției generate de absența convenției). Un joc de oglinzi, o dublă reflectare necontenit multiplicată. Fragmente de jurnal, scrisori, proză la persoana întîi. la a doua, la a treia, amintiri — iată cîteva din ingre- dientele romanului. Apoi, ca o axă, ca o altă, subterană, oglindă absorbantă, rcscrierea unui celebru roman pastoral, Dafnis și Cloe. Toate acestea, executate cu o Impecabilă eleganță. Cu stil. Cu tehnică. Poate cu prea multă răceală, cu prea mult calcul. De unde și frigiditatea (ciudat, într-un roman al dragostei și despre dragoste I). Ingeniozitatea debordantă, abilitatea invidiabilă, tonusul narativ teribil, in fine, o disponibilitate care dă fiori, opresc romanul Iul Gheorghe Crăciun să devină un simplu repertoar de gadgeturi textualiste. Prozatorul posedă, indiscutabil, un remarcabil talent. Un talent cu atît mai vizibil cînd între autor șî cititor nu se Interpun obișnuitele baraje sau filtre — Acum, cînd se împlinesc 25 de ani de la moartea poetului, tipărirea operei sale se apropie de final Inedite au mai ră- mas puține și, probabil, nesemnifica- tive Cu Ginduri albe volum masiv care da la iveală aforisme nuvele, poezii, unele știute din reviste, altele din le- gendele voiculescologilor amatori (mulți cîtă frunză și iarbă) se poate încheia o etapă a cercetării și înțelegerii lui V. Voiculescu și poate începe o alta, mai preocupată de operele majore ale lui V Voiculescu și mai puțin preocupată dc anecdota vieții sale, oricum exem- plare. Un articol extraordinar al lui Adrian Păune seu. publicat în Contcm- puranul din 19 LI. a.c, ne îndeamnă să reluam o idee schițată în postfața la Ulii mele sonete. . (Ed Minerva, 1983). Scriam acolo că nu numai Shakespeare, ci >i Dante l-a determinat pe Voicules- cu să încerce formula traducerilor ima- ginare. La Dante și Vita nova poetul ajunge prin Cariyle. autor de că pății al său. Pentru Cariyle ea și pentru Voi- cui eseu, între cei do! creatori relație intimă / Mai arătam acolo tă există lui V. Voiculescu un exercițiu există o in opera al adîn- cimilor, o inferioritate ades explorată. Trecutul poate Ii recompus prin acest „exercițiu interior*. Nu numai viitorul poate fi infinit, nu numai lumea care vine trăiește în imperiul șansei, ci și trecutul. în spațiul imaginar al trecutu- lui, acolo unde s-au petrecut abaterile de la calea regală, acolo își desfășoară lumea voiculesciană fascinantele-i spec- tacole Trecutul nu ar fi neschimbător, aceasta ar fi perspectiva creată de unii autori de traduceri imaginare Unul dimie teritoriile de refugiu ale poetului modern este tocmai acesta : al trecutu- lui (li acutei literaturi) care poate trans- forma prezentul (literatura de azi). Dante Deutsch al lui Borchard (autorul teoriilor despre transformat ea alterna- tivă a literaturilor — vezi George Stei- ner, După Babei, Univers 1973, 411-415) încearcă elabotarea unei limbi germa- ne „adevărate* care să infirme limba germană a lui Luther Dante Deutsch deplîngea o evoluție eronată și o ab- sență. O abdicate de la spiritualitate . V Voiculescu nu merge atît de de- parte. De altfel, nici Limba română nu a solicitat, în evoluția ei intervenții căr- turărești de c asemenea anvergură. In- tervențiile sînt în scena, tul poetic i „iz- băvitorul Virgiliu* apare nu o dată în poezia voiculesciană Ultimele sonete ... nu implică c poezie a șansei (sau o im- plică mult mai puțin decît Dante Deutsch) și nici efortu de rectificare al cuvîntului. PentrH Voiculescu. echiva- lența acestuia U reprezintă lumea con* cretă. Lui V Voiculescu îi place a vorbi prin hieroglife. Roca dură păstrează semnele: „Sihastre porțl de mare cu stînci desferecate / Spărturi pustii în maluri cu prăvăhrî în gol / Aici se ispră- vește pămîntul Adunate / Stau păsă- rile albe sau sufletele, stol ?tt Acesta este un loo dt trecere. Com- parația cu începutul Cîntului al treilea din Infernul nu pun' în valoare o In- despre V. Voiculescu (Alegorism ?, 1946), Tudoi Vianu descoperea în auto- rul Poemelor cu îngeri un scriitor care recuperează, pentru scrisul românesc, un ev poetic : „Aici se Isprăvește pă- mîntul. Adunate / Stau păsările albe sau sufletele stol* ar deconspira cîte ceva din mecanismul alegoric voicules- cian Încercînd a vorbi despre adevă- ratul Dante, T. S. Eliot încerca să rea- biliteze și drepturile alegoriei. în opera V. Voiculescu fluența, cil un context. contextul permanențe criteriile modernității Dante. explorai de atîtea ori de cei mai de seamă dintre poeții moderni Con- textul Dante presupune și altă înțele- gere a modernității. Alt tip de a gîndi necesitățile poeziei secolului XX. Și Claudel, și Eliuu și Ezia Pound propun o răsturnare a termenilor cu care ne obișnuiseră esteticile haudeiairiene și post-baudelairiene In Introducere la un poem despre Dante, Claudel polemiza cu viziunea „nouă* despre poezie, în următorii ter- meni: „Scopul poeziei nu este, cym spu- nea Baudelaire, să plonjezi in adîncul infinitului pentru a găsi noul, ci în adîncul definitului pentiu a găsi inepui- zabilul“. Voiculescu nu aduce limbii române șiruri de imagini noi — deși acestea sînt, în poezia sa. Nu este un creator de limbaj poetic. în comparație cu Ion Barbu sau Arghezi, el pare un poet obosit, cu toate că putem izola și n poeziile voiculesciene imagini de mare strălucire. Adîncul definitului înseamnă pentru Voiculescu edificiu alegoric. în cel mai profund studiu care s-a scris lui Dante, arată T S Eliot, sînt multe imagini vizuale claie Alegoria înseam- nă exprimarea prin imagini vizuale clare. Iar acestea dobîndesc o intensi- tate mult mai mare atunci cînd au un înțeles — nu e nevoie să știm care e în- țelesul, dai cînd luăm contact cu ima- ginea trebuie să știm că ea are o sem- nificație anume : „Imaginația lui Dante era o imaginație vizuală. în sensul că Dante 8 trăit într-o epoca in care oa- menii aveau viziuni. Este o deprindere psihică al caro; secret l-am uitat, dar tot atit de bună ca alte deprinderi ale noastre. No» nu avem decît visele și am uitat că a avea viziuni era pc vremuri un fel de a visa.mai semnificativ, mai interesant și mai disciplinat. Tot ceea ce-i cer cititorului... este să-și elibe- reze spiritul de orice idee preconcepută împotriva alegoriei și să admită cel puțin că nu este o metodă care să-i facă pe cei neinspirați să scrie versuri, cl cu adevărat o deprindere mintală care, înălțată pînă la calitate? de geniu, poate da un mare poet, ca și un mare mistic sau sfînt". ironia, bruiajul teoretic sau tehnicist Capitolul O sută optzeci de mi pentru viitorul rol, decît ca un funcționeze în conformitate cu trase sa, date fiind cor icius n-a făcut nici ia sa, deși atît Scut și erar sentimental sau, mi primul volum de Ope primite de critică. De < oit să se refere la ac< ivitâții sale literare, s-a rări afectuoase șt a f< osebi pentru a-I.elog mentorul debutulu ut. așadar, să se autocoi teorie estetică. A suj cel puțin în prima sa parte, sugestiv în acest sens Autorul e dotalgt proză a comunicării directe și, probabil, se va ilustra în viitoare căni naliste*. 'Epura pentru Longos poate fi privită, din acest punct de degrabă ca o repetiție finală interiorul unui text hotărît să teoretice. Un ideal al clasicității, nu atît inaccesibil, cît de neatins în lui formală. îl readuce mereu pe prozator în preajma modelelor Să vedem. în această reîntoarcere la clasici, iminenta renaștere ( a prozei tinere, paralelă celuilalt model îndepărtat — excesiv și el nașterii ? N-ar fi exclus. Gheorghe Crăciun a și început să se vădi în această ipostază. Altminteri, invocarea atîtora dintre eroii cui litici ai antichității tîrzii nu și-ar avea rostul. Ele nu se motiveadi ambiția de a lărgi spațiul intertextual. Mai mult, am impresia că turi s-au insinuat, cumva, împotriva dorinței prozatorului. Că ele asemeni unui supradestin al textului, care-l dictează viitorul plata evoluție. Deschis la ambele capete — între un apriorism teoretic și practic — romanul îngăduie, prin opoziție, și un diagnostic al azi. El cade într-un contratimp. Experimentele, deși parțiale, biografia trebuie ji de existență Ce ? Nu alta, sigur decît parte din viața sa, po< umentui cel mai re cuprind determinări treaga evoluție interi la nivel psihologic, ea și inhibiții pe care a mnat in nici a alt sale. Scut și targa, de tabil. originea ’nt vă. Perpessirius se ap£ morții premature și d că îl pîndește, de pr Relaxare* sa. apare n mele de spital (Spit u dulceață) e simptom’ egoiste, de cart singu- ețuiește în Itinerar si uri și Amoruri ae resi presia frustrării. Mar care — credea el arătaseră aproape toate fețele textualismulul. Lipsea doar asamb un i stării de trem hirsută* (Bar< înțeles, dezasamblarea lor demonstrativă. Gheorghe Crăciun a reușltțius se ferește să fie un Mircea N performanță, tntr-un moment dificil pentru astfel de spectacole, pe tonuri imperative, reîntoarcerea la subiecte. Crăciun ar trebui, afle printre primii reconvertițL în orice caz, e cel dinții care i implicit, această cotitură. E sigur, deocamdată, că el șl-a tăiat orice gătură cu propriu-î trecut. Nu-i mai rămîne decît ca, la fel de lucid atît talent, să meargă înainte. * Gheorghe Crăciun. COMPUNERE CU PARALELE INEGALE, Românească. 1988. Avînturile, ca și de, ilește cu cîte-un stroj arborarea față de r r premunitiv* (Vecto voit, erotica sa (luc In lirica dr război) e 1. contrastele violen exclusivități ie Din i n odi et amo ret’ne d< . Omagiul, protector, toată semnificația em din gesturi amabile c re în rapoit cu atitudin atențiile de reproș ii In evidență resursele dc de pretenții, nu dore te „mută*, „calmă*. c nito). In fine, pceme! o criză de obiect p< său o diminuare a u împăcare cu neant’ lui Perpessicius ev tarea unoi scene de g O altfel de explorai e a Voiculescu are deprin di alegoric. încearcă mera na sistemul său alegoric, 1 Răckverwandlung a visului modern în viziune. Apa a progresivă a indi ziile sale vise Une e ptâlfectiv de la pluralul pei intitulate : Vis. O Căprioarifularul ei. (n primele cearcă a elabora — datorii și targa au tonii se in onirice — o teorie -» aiteiBjvitâți inform-. omog« Vis care ar trebui transcricinanta înaintare inii arata limitele pe care It șj de impresia trăo care le înfrînge expan un e“ arata că de fapt, visul < Car<; sînt donnțe.e fel de a vorbi desp: e calăta* Săra(. , qua4Or[a , . terioare despie mesajele sil (amillei de călle taț Arătam altădată că Vor^ții mereu o anume jet este un poet religios așacâLbil una din cauzele Renașterii Catolice un (M )Upâ tribulațiile pri Peguy, un Der&me Liter rat (ce > mai penibi nu are un Ev Mediu cărțjdfobțlnerea unei locuinț nic, cu Cavaleri ai Mesei “ a 13 Liceui ,,Mo se rii nibelunge. mitologi’ sa*t cu ecou în Prodomo. adăuga aici, există o culturi Ls ș’ Intr-un articol populare*, o seamă de legalul sâu in ordir.ea prac grafice, o literatură apocr® din păcate toarte ’ roman „popular* care fac p sedentară, confoi tab itinerar „interior* Intre marile modele occid întregime preocupă ticism). Sesizabile atit „coborîrii în infern* sau al j| Album urbai., „către paradis* poetul ron£ie derivă din situația simte însingurat AlegorKaJ intelectual*. afecUt atitea ori priv ’ cu suspki? telor și inechitâțiloi buie nu doar n reabilitarea răiește. di r incapabi dele. ci și la implicarea î: i decît de compas! modele răsăritele în țesăturițihuri pentru Ixion ‘ tații poetice. Intorcindu-se el este alături de cîțiva di de seamă moderni, fără 8 pq bizantin al crezurilor sale, mele decenii ale creației, pi rate vlahuțismului sînt ex perficiale. ultimele cele a teriorizării, oferă poeziei opere de o Indiscutabilă m Cornel UNGU Perpessicius se îi în campanie, ca m îndrăgostit etc. A ve se unifică într-o care aș Dumi-o „or aginația suferinței ct față de tot ce mit. înțelept. P* fro rire de ură. Ravag ORIZONT pitolul O sută optzeci de min acest sens Autorul e dotat f e va ilustra în viitoare cărți, rivită, din acest punct de ved iitorul rol, decît ca un con' ze în conformitate cu premii :esibil. cît de neatins în perlei or în preajma modelelor antic ici, iminenta renaștere (metaiw îndepărtat — excesiv și el — l un a și început să se vadă pe i atîtora dintre eroii culturalii ostul. Ele nu se motivează do® ai mult, am impresia că acestei iței prozatorului. Că ele funcția re-l dictează viitorul traseu apriorism teoretic și și un diagnostic al tentele, deși parțiale. un â po stării pn de pini ilui. Lipsea doar asamblarea țl Gheorghe Crăciun a reușit șl * ru astfel de spectacole, cind v docte. Crăciun ar trebui, logic, caz, e cel dinții care a teai lată, că el și-a tăiat orice punte i ine decît ca, la fel de lucid și! Mircea MIHĂ 1) PARALELE INEGALE, Ed O altfel de explorai e a visi Voiculescu are deprinderea di alegoric. încearcă mereu a na sistemul său alegoric, intr- Ruckverwandlung a visului s modern în viziune. Apa d ziile sale vise Unee poezh a| intitulate : Vis. O Căprioară i ?earcă a elabora — datorită mirice — o teorie •» aitel ^is care ar trebui transcris irăta limitele pe care le ații ;are le înfrînge expansiunea ,Trecut cu mult de miezul vi iream lăuntric veștedul meu m irice piatră îmi părea c sti u din toți s-o duc în S )rice hîrtop prăpastie-adîncă le unde n-aveam să mai ies", a nel mezzo di cămin di nost mplinește în lumina celui iream lăuntric veștedul meu 5 urnea exterioară, călătoriile iene se transferă în lumea i a infernul dantesc îi spune ji Dante: „Noi siam ventil! v’io t’ho detto / Che tu vedrai olorose / Ch’hanno perduto U inteletto* II ben de fintclcl e reper pentru înțelegerea oiculesciene ca scriitor est apropie de postdostoievskieul >ria orbului Zahei povestirile? •“ arată că, de fapt, visul es •1 de a vorbi despre călătoriile] rioare despre mesajele ad Arătam altădată te un poet religios enașterii Catolice ?guy, un Dărâme i are un Ev Mediu cărturăresc c, cu Cavaleri ai Mesei Rot ni bel unge, mitologi' sacre, ăuga aici, există o cultură a puia re", o seamă de legende afice, o literatură apocrifă, e man „popular" care fac post nerar „interior Intre marile modele occident jborîrii în infern" sau ale ître paradis" poetul lomân ate însingurat Alegorismul tea ori priv-* cu suspiciune, ie nu doar a reabilitarea le, ci și la implicarea ac idele răsăritene în țesătura ii poetice. Intorcmdu-se câ este alături de cîțiva dintre i seamă moderni, fărA 8 părăsi antin al crezurilor' sale. D le decenii ale creației, prea 8 vlahuțismulul sînt exte ficiale. ultimele cele apa iorizării, oferă poeziei re de o indiscutabilă moden Cornel UNGURE. că Voicu așa cum un Cla Literatura p&mus a-a făcut niciodată caz ezia sa, deși atît Scut și targa, cît «rar sentimental sau, mai aproape l primul volum de Opere au fost primite dt critică. De cîte ori a «voit sâ se refere la acest capitol îvilății sale literare, s-a limitat la borta afectuoase și a folosit oca- tdvosebl pentru a, oină ă cu expre- sii în original, motoun și note de sub- sol, se încadrează in stil cărturăresc. Lucrul acesta poate fi remaicat cu ușu- rință în Provinciale, poame compuse la bătrînețe, cînd deprinderile de filolog deveniseră dominante, dar și în creațiile de tineiețe Epistola d.n zona militară începe, de pildă, cu un „argument ana- litic" despre circumstanțele și maniera redactării. Destinatare* 1 se precizează — pedanterie inocentă 1 — că locul în care scrie e acela, nefavorabil, unde „și Ovidiu întregii Rome de-altădată / Trimis-a elegii in versuri din Sciția pe-atunci Sarmată" și că. prin factura ei, epistola va fi „asemeni unei votive lanx-satura“, adică omagială și eclecti- că, dar nu și — țin? să adauge — entu- ziastă. într-o altă „carte" Interior în lipsa ta, adresată Fatmei, descrierea mele grecesc cît și, pentru variație, cînd dubletul există, sub cel latin (Zeus- Jupiter, Af rodi ta-Venus, Persephona- Proserpina). In ele se înscriu și topo- ni micile stygiene (Cocyt, Ph lege ton, Lethcu) și unele nume d n atlasul ce- resc (Pulchenima, Vega, Arcturus) fo- losite de autor Nu lipsesc nici persona- jele din mitologia populară (ielele, Pă- cală) și nici simbolurile creștine. Punc- tîndu-și versurhe cu denumiri mitolo- gice, Perpessicius se derobează de la exprimarea directă, brutală a unor gîn- duri și atitudini. își stilizează regretele („Două mîini valide-ar îi / Insuficien- te, / Să te mîngîi, Fatma. și / Să-ți fac complimente. // Din nefericire, vai! / Dreaptă ești inertă / Cînd ar trebui să sai / Extrem de alertă // Să o mîngîi lin pe-obraz, / Să-i așterni covoare : / Trandafirul d» Șiraz / Minunată floa- re. // Dar să-1 rog pe Briareu // N-ar fi o idee ? / Să-* implor ca pe un zeu / Doar un braț să-m de'*" — Serenadă), își concentrează iioniile („Ne îmbla, Didonă, o giotă de calcar. / Dar ai fugit în goană spre uiumul bujar, / Și-a fost o despărțire de-un comic infinit" — A *îost o despărțile ..), își înnobilează ga- lanteria („îmbracă-te, o Mădy, în se- ninul / Azur in care Jupiter divinul / Strălumina odată" — Epistolă din zona militară. IV. Odă). Discreția și eleganța sa morală își găsesc, astfel, retorica adecvată, formulările cele mai conve- nabile. Prin apelul la imaginarul clasic, autorul înscripțidoi pe un scut și-o tar- ga (acesta a fost o vreme titlul anunțat al primului său volum de versuri) în- cearcă apoi, să compenseze anumite in- suficiențe ale realului în speță să-i dea tensiune și gravitate, ca în finalul poe- mului Pc Styx, und» notele dc peisaj mitic („genunile lui Dite", „țărmul de-a pururi al tristei Proserpine") sugerează o schimbare de semn a evenimentului evocat — plecarea pe iront —, plasîn- du-1 sub zodia fatalității, sau In Disti- huri pentru Ixion în car? suferința unui inadaptat la viața burgheză postbelică e nimbată prin identificarea aceluia cu nefericitul rege al lapltilor, condamnat de Zeus la chinuri perpetue Abundentă, apelația mitologică nu reprezintă însă .decît unul din straturile referințelor • livrești care particularizează lirica lui Perpessicius. Acestea din urmă includ termeni (respectiv titluri ae opere, nu- me de locuri, de autori și d? persoane, expresii și citate, al căror sens scapă cititorului cu pregătire umanistă suma- ră. în schimb, pentru insul curios șl amator dc glose, prezența lor iradiază, pare foarte sugestivă, sporește farmecul lecturii. Combinația cea mai ingenioasă de aluzii poate fi remarcată în Acade- micus amor care are dedicația La o fecioară erudită și drept moto două ver- suri („Vivez, si m’ei croyez, n’attendez ă demain / Cucillez dds aujourd’hul Ies roses de la vie") dir sonetul XLIII (Sonnets pour Ileldne livre II) de Ronsard. Poemu deseou antologat și, deci, cunoscut, îndeamnă la schimbarea atitudinii față de viață : unei studioase i se recomandă în spirit epicureic (amintirea horațianului cârpe diem e de neevitat) să se bucure de frumusețile naturii și de propria-i tinerețe. Intim, autorul își exprimă regretul de a nu fi urmat el însumi, la timpul potrivit, un astfel de îndemn Pentru a fi elocvent, întrebuințează argumente capabile să impresioneze o persoană cultivată: „De ce fantomele din Hades s-ajungi să te compătimească, / Și să te plîngă și Didona și să nu știi ce să răspunzi ? // Ce-ți povestesc și Hermioana, șl Laura, și Beatrice, / Și umbrele din țintirimul istoricilor literari ?“ Dacă aluziile la eroinele lui Virgiliu, Racine, Petrarca și Dante sînt ușo de sesizat, cea din strofa a doua, la Pimpette („Voltaire ... cu gîndul la Pimpette surîde") pare mai obscură. Aici e rezumat un întreg epi- sod din viața intimă a filozofului, pe care biografii recenți îl omit ori îl ex- pediază. O relatare mai amplă i-a dat Gustave Lanson în aiticolul din La grande encyclopedie (tom. 31, p. 1117). După absolvirea colegiului, arată eru- ditul cercetător, fiul maestrului Arouet prinde a face năzbîtii, fapt care-l de- termină pe tată1 sau să-1 trimită în străinătate, la Haga pe lîngă marchizul de Châteauneuf ambasadorul Franței în Olanda. Acolo, tînărul de 19 ani se îndrăgostește de Olympe — „Pimpette" pentru prieten' — fiica „fort d61ur£e“ a unei aventuriere, Doamna Dunoyer. Aceasta, socotind că un paj nu consti- tuie o partidă serioasă, pune capăt, în mod scandalos, idilei dintre cei doi tineri. Prezența unui asemenea episod în biografia lui Voltair. era, prin ur- mare, un argument solie în favoarea ideii pe care poetul dorește s-o impună dedicatarei sale Ceva mat rare aluziile la evenimen- tele istorice sînt, in general, ușor de descifrat. Ultimul vers din Ad provin- ciales... („Tăceți, voi Inimi deci, oa nu cumva Quadrupla să v-audă") persi- flează, desigur, proporțiile absurde pe care le căpătase starea de spirit anti- germană după constituirea unei noi alianțe militare prin trecerea Italiei, în 1915, alături de Antantă (Tripla înțele- gere), iar reflecțiile Ironice, din poemul Spital III, pe tema nestatorniciei soar- tei, inspirate de vederea unor flori de gheață „între două busturi de (sic I) Napoleon" („faptelc-i erau / Cît de mari la lena, cît de mici la Don") sînt prea transparente pentru a face alte completări decît de date . marea bătălie, de la lena, contra prusacilor, a avut loc în 1806, iar retragere* din Rusia în 1812. în fața uneia dintre trimiteri, chiar după o oarecare documentare, trebuie, totuși, să ezit j în versurile „Iar cîmpul ca-n asaltul din Cremona/ e azi de vipere un lung testudo" (Epis- tolă din zonă militari, II. în marginea programului), termenul al doilea al comparației se referă la atacul milanez din secolul al XI 1-lea (testudo, „așeza- rea soldaților cu scuturile, așa ca să-i apere de lovituri și să se poată apropia de ziduri" îmi sugerează o atare ipo- teză) sau la atacurile ulterioare ale fran- cezilor (sec. XVIII) și austriecilor (sec. XIX) ? Constantin CALIN • Fragment ORI 4. QNf ALBUM LIRIC Și astăzi e tot înnorat, tar stil la el fratele plouă, își spune bătrlnm Bogdan Mit cu vreo trei uitîndu-se pe feieastră De la înâlțhfind să facă j la care se află de la etajul zece alde vrei să te eului, oamenii dt sub umbrele 11 |Q noi, tocmai mici ca buburuzele se tîrăsc iMoase asfaltul. bucătărie. Dacă s-ar ge pînă ; rele, mda, nu e pici acestea d< Geo Galetaru LA CHIPUL PATRIEI Cum ades pe lumo trece adierea unui gind, Cum dumbrăvile de taină se deschid tn zori cînttnd. Tot astfel se-ncarcă lutul de miresme de izvoare Și-anotimpul viscolește lin pe fruntea ta de soare. Trec copiii tăi de aur. duși de-o cosmică visare Către cringuri răvășite de-o lumină . care doare. Și un doi de nemurire îi tot poartă înainte Pe meleagurile tale pururi tinere șl sfinte. Prea plecați supuși iți sîntem, vinovațl de-o grea iubire, De cînd te-am văzut suită pe un lemn de răstignire. Maică bună maică dulce, sufletul nostru te știe Ca pe-un lujer care crește și tot urcă-n veșnicie ... IN CREZUL PATRIEI Universități și case am durat, uzine, fabrici — trainice zidiri J toate sînt rodul marilor iubiri din cîte ctitorim cu-adevărat. Am împînzit grădini cu trandafiri, ogoarele cu grîu le-am semănat. Și țării-i stăm de veghe ne-nce*at, noi n-am gîndit nicicînd la cotropiri. Patria o-nobilăm cu toi ce-i bun și-i ducem tricolorul mai departe ureînd intens pe trepte de bazalt. In traiul nostru — faptele o spun — avem chiar și de fericire parte ; creștem ca brazii-n crezul ei înalt. CINTEC PENTRU MAMA De cîte ori trecut-am pe poteci în satul meu de lîngă suflet, mamă ? Tu, poate, singură, și-acuma treci, De parcă visul încă te mai cheamă... De cîte ori ți-am adormit ia piept, Cînd lacrima-și cerea hotar și vamă? în seri de dor, eu încă mai aștept Să-mi ștergi șoptitui plîns cu 3 năframă.,. Și, dacă frunza galbenă și grea In vîntul toamnei molcom se destramă. E semn că trece in curind și ea. Dar niciodată tu, iubită mamă ... DUNEA IONEL î Flori. David Rusu DULCE RISIPA Redat tăcerii sub cupole fiți mingii subțioara, tristă ca pleoapa galbenei mongole cu scrum de soare în batistă. Lumini ucise-n curcubee sau tainic nufăr va poros te vor sorbi în vis, femeie, spre țărmul șoaptelor dc jos Și-ți vor plantă în iris gheața pentru voluta neluminti, risipă dulce-n dimineața cu fum ce descompune crinii... Fele cam PRINOS Acum cînd toate trec ;n floare, patria mea te-nalți în cint purtînd pe fruntea-ti gînditoare lumini de faptă și cuvînt, Porți steag desfășura; de pace, de mare biruință pentru om j lin visul floarea își desface in cei cu ample rodnicii de pom. Și își întind popoare mina peste-al discordiei gălbui ocean, iar stelele își pun frumos cununa pe visul cel mai viu. mai pămîntcan. E primăvară totul înflorește, se-naripează gîndul omenesc. Pămîntu-ntrcg acum se primenește și-i dăm și noi prinosul românesc. SETEA DE ȚARA Cu mîna tremurindă cînd scriu cîte-un poem Mă chinuie a foame și-o sete do cuvinte Imensități dc soare atuncia eu le chem în leagănul iubim și-al pârii să ne-alinte Și mîngiîat c» pruncii sub geana primăverii Văzduhu-i ca o mare înmiresmat cu flori. Grădinile de ambră din cumpăna-nserăni Sini flăcări vestitoare de pace și comori. Iți mulțumesc, Iubii e și Patrie lumină, Că ți-a: deschis fereastra eternă către noi ; Nestrămutați dc veacuri aceeași rădăcină Ne dă căldura vieții și soarele și ploi. Iți mulțumesc, Iubii? și Patrie romană. Că tu u’e faci in lutru nemuritori să fim ; Sudoarea frunții mele, cînd picură-n țarină. E dragostea de l ine și gestul meu sublim. TRECUTUL, VIS FRUMOS Venea un vuiet lung și noi cîntăm Dmtr-o frumoasă luă fermecată, Cînd. prin mătasea ierbii, deslușeam Poteca vieții încă neumblată. E drum, în calea noastră, grei, Dar noi eram ca floa^ ea primăverii, întruchipam în viitor un zeu, Stăpînul drag a! vîrstei și puterii. Și desenam pc ape nuferi albi. De ne priveau uimite căprioare. Cînd vre-un ținut arid. de-l întilneam,’ Il preschimbam în pajiști și izvoare Acuma-s toate ca up vis frumos Ce arde incă-n zarea purpurie > Am obosit de-atita drum pe jos Și ne culcăm la flăcăi a lui vio. MIREASMA VERII M-auzi, iubito, nu sînt prea departe, Mireasma verii bate ’a ferești Și numai umbra ei ne mai desparte Pe care fără teamă s-n privești. Am plîns destul pe marile dezastre Cînd pașii grei ni-i rotunjeam pc punți Și-am fost ca icgii exilați, departe, Purtînd cununa frigului pe frunți. Azi prin lumina-accstei ere rare Să nu te sperie tot ce s-a-ntîmplat î Ne-așteaptă, sus, un continent de floare, Sub cerul lumii tînăr ș‘ curat. Ne-așteaptă iarba verde ca o veste, Cu seve noi in trupul ei plăpînd. Să-și afle loc în suflete șî-n gînd. Vasile Man —W I I -nW .Re CÎND... Cînd ne iubim Dacă nu Acum în acest Timp VI nostru ? ! Cînd să rîdem Și să ne povestim „Nimicurile* De fiecare zi, Dacă nu Acum, în această clipă, Numai a noastră ? Cînd să trăim Cu adevărat. Tot ce depinde de noi. Dacă nu Acum, în această, zi Plină de lumină Omenească ? Cînd, Dacă nu acum... NU POȚI Nu poți prețui Binele dc-acasă. Dacă n-ai fost Printre străini... ZORELELE Zorelele Trăiesc numai c zi. Pentru că au frunzele în formă dj inimă .. IMPORTANT Nu a vorbi frumos. Ci a tră’ frumos Este important ’ și-ncoace, se oprese, se-mping, peț nostru, iar ca in cele din urmă să dispară unii In spic grîul nu se știe unde ‘tul ca atunci începe să se îmbrace, supărat clire cîmpul... se vestește iarăși ploioasă, de ce ti de acord și ploaie tocmai aici, în oraș, se intreifncâ el, a ră- să cadă acolo, tn sat, pe cîmpuri;J în oraș, piatra nu o să dea In urmîndu-și așa glodurile, parcă nJ mit de cumințenia pe care a sptnfl amintește că azi noapte, a cita oari] visat din nou nucul bătrln lăsat sd la marginea grădinii. în sat, împra cu casa vîndută. jl Iată-1 acum îmbrăcat plimbindJ prin cameră, de parcă ai fi căutatw înseninîndii-se dînV -odată — dacădj va i-ar privi, ar putea observa pe a ceva ca o tresări - e dc- bucurie, e gătii creadă că a găsi*, răspunsul la Intra rea care, de cind s-a mutat în omi băiat. îl tot sîcîte. ceva Imi lipd chiar dacă aici la ora.), mă simt q își spune, dar. totuși, ak*. pe inimii s-a pus ceva greu, ca de piatrâ.1 mereu ceva rece în scobitura piepld un gol și, acum, tot visind nucul d parcă tocmai ei îm: lipsește, el, cq de-o vîrstă cu mine pe care l-am| acolo. în.sat.. înveselit la gîndul că, în sfîrșit, ț dat seama ce îl sîchse atîta vreme, ce avea să poată, cred -a el, astupa? acela pe care îl simțea în sinea bătrlnul.Bogdan Mattel trece în but rie, pentru micu* dejun. Rămi cu cuțitul In mînă parcă nici să taie din pîine. Parcă i-ar fi foamea. Rătăcește cu gîndul prin na de altădată, grădira cu nucul» rămuros care, aproape noapte de te, i se furișează In somn. Nucul, ad în fundul grădinii îl sădise tatăl E se știe, se lauda adeseoi 1, anul în c i s-a născut feciorul iar el. feciorul' crescînd împreună cu nucul, știe mai bine dintre toți cum i-au dat murile, ai zice că și eu, se Bogdan Matici. am fost și am ramură de-a lui, altminteri de ce visez atît de de.»- Se scoală de la masă, trece in ră și iar se apropie de fereastră, se vede bine, ploaia n-a încetat, plouă, se gîndește acum fără nu mai sînt în sat să-ml ude picioarele o să-mi rămînă uscate/ mă întorc măsuță, î masă, să tură, să n ce, mal t treabă. PETRU GALIȘ — H l lui, acolo, nucul, furnica- adă și își ut, nici andru, acolo, de a tulbu- evi novate, așteptau cu lela, își zlnd sfios, strecura iilor era numai parcă-i fugise picioru- și ea des- uscat și eu,- ia te uită, ca pulbew Atunci cînd a dat de știre că vindețadln nou în m-aș înte venit, în așează p tește, pai rarea: cc Cum să r floriceleh bine I bi: se întrea lumea, li zice în gi Bogdan 1 feciorul, trebuie I zice și î tăblia mi anii tine git la mi mă peste ei... ei, vine el s in urmă cu 75 de am. în febn tații: filar- arădenii și-au inaugurat Palatul ctiba in care ral, instituție care de-a lungul întrplru narele sale existențe a adăpostit și pronmconcen^ra^ importante valori ale spiritualității concerte de mâne.ști șl universale Prin monun ctacole, por- tal itatea, armonia și elegența ImE^E F,**uri* sale arhitecturale, dai și prin momoL , tele înălțătoare desfășurate în V* . .. ... A valoros în saie, clădirea a devenit unul din univer- bolurile ce reprezintă azi Aradul Cj toate torie durabilă, Palatul cultural a :-&U1 do aur mult pentru afirmarea românească | aceasta parte a țării, in concorda» cu aspirațiile politice, sociale și cu» rale, împlinite Unire. Ridicat în cel ‘ mai deplin întie pitoresc după Ma M anii 1911-lțM loc al (cluj Socrate 1 Boboc, 1 sarab, N Memor rințe și susținute scriitori colae loi lescu, Lucrețiu mulți al latului c chestiei emento șului, edificiul este încadrat de pro» nada Mureșului șl cele două part’i|t^^ fiind, din punct de vedele a^hiteck:yIIB,o^ o reușită combinație de stiluri Iste Cele șase coloane corintice, ce s frontispiciul triunghiular, treptele ce conduc spre in ti are, îi dau o i nătoare înfățișare antică, în timp părțile laterale și cea din spate repi zintă stilurile t românia, gotic franJ renascentist italian și baroc francez,if care cu personalitatea șl specificul s Cupola centrală și oeie două turnurii terale, realizate în stil modern, prop4ZijVescu sj „arhitectul ii 1900*' conferă clădirii o» multe rîn- de robustețe dar și de mare origini» jn ^943 ^ate șl violonist Profilul artistic și științific al acesi, In octom- prestigioase instituții este subliniat pnirii vîrstei reliefurile de pe frontispiciul triungsMde onoa- lar. Trei figuri alegorice feminine, ce|»na acestei în mînă o făclie, o harpă și o cănit consacra- personificînd astfel știința, muzlcabrtel muzi- literatura, îl completează zestrea tative. Au frumusețe, alături de înalta aspiri itat sau au spre cultură b remarca- Palatul adăpostește încă de la tnttla Bârtok. rale, cor mâții al tice sînt premii ( valului Muzei 1892, avi unor săi alături c Ia istori 1913 în latul cui sării a 9 mentară ORIZONT astăzi e tot înnorat, iar stă își spune bătrinui Bogdan Mati u-se pe fereastră De la înălțim ? se află de ia etajul zece dl b oamenii dt sub umbrele îi p ca buburuzele se tîrăso înc( ice, se opresa, se-mping, pent cele din urmă să dispară undei >tie unde pe să se îmbrace supărat că zi’ tește iarăși ploioasă, de ce ati tocmai aici, în oraș, se întreat ă acolo. în sat, pe cîmpurl; an j, piatra nu o să dea în spic iu-și așa gindurile, parcă mulți? cumințenia pe care a spus-o, ște că azi noapte, a cîta oară in nou nucul bătrln lăsat a d fratele vreo trei să facă j rei să te i, tocmai i asfaltul, itrti. iar spic griul ca atunci dmoul... i acord șl I el, a ră- bucătărie, acum deja supărat pe ploaie. Dacă s-ar opri, își spune, aș putea mer- ge pînă jos. să-mi dezmorțesc picioa- rele, mda, bine zicea fratele meu atunci, nu e piciorul țâr anului pentru cutiile acestea de locuit uită-te numai, nici să mă întorc bine nu pot. Se oprește lîngă măsuță, își trece palma peste fața de masă, să nu fi rămas cumva o fărîmi- tură, să nu se supere, cînd se va întoar- ce, mal tîrziu, noi a. Dai atunci, se în- treabă, surprins de acest gînd. dacă cică, dintr-o vită mai nobilă, vezi, parcă el ar fi fost, de parcă n-ar fi umblat cu coatele cîrpiti și tatăl meu ... pretexte___ ginea grădinii. în i vîndută. I acum îmbrăcat meră, de parcă ar plimbîndjHt fi căutat c ’ îndii-se dinb-odată — dacă cine* privi, ar putea observa pe ch o tresări*e dc- bucurie, e gata că a găsit răspunsul la întreba- e, de cînd s-a mutat în oraș, k 1 tot sîcîie. . ceva îmi lipsește, acă aici la oraș, mă simt bine, ie. dar. totuși, aie» pe inimă, ml ceva greu, ca de piatră, simt ceva rece în scobitura pieptului, și. acum, tot visind nucul acela, □cmai el îm: lipsește, el. care-i •stă cu mine pe care l-am lâ i.sat.. alit la gîndul că, in sfîrșit, șl-a ma ce îl sîcfise atîta vreme, să poată, cred *a el, astupa golul e care îi simțci în sinea luț Bogdan Matici trece în bucă tru miem dejun. Rămîne al în mînă parcă nici nu-i vine din pîine. Parcă i-ar fi pierit Rătăceș’e cu gîndul prin grădi- Itădată. grădira cu nucul acela care, aproape noapte de noap* furișează în somn. Nucul, acol ii grădinh îl sădise tatăl lui, se lăuda adeseon, anul în care scut feciorul Iar el, feciorul lui, împreună cu nucul, știe ? dintre toți cum i-au dat r ai zice că și eu, se gîndește Matici am fost și am rămas o de-a lui, altminteri de ce să-i t de des. ală de la masă, trece în căina- se apropie de fereastră. Afară, bine ploaia n-a încetat. Sâ • gîndește acum fără supărare, sînt în sat să-mi ude cojocul, sat, împre < yj £ PETRU GALIȘ — Reșița : Dunărea la Dubova. lui, acolo, nucul, furnica- și își t, nici ndru, de tulbu- inovate, așteptau lela, își dnd sfios, strecura or era numai parcă-i fugise pkioru- o o să-mi răinînă uscate. M-am■îl ca des- m-aș întoarce înapoi, acolo de unde am venit, în sat, la nucul acela al meu ? Se așează pe scaun si cu mîna se prop- tește, parcă, de masă II cuprinde mi- rarea : ce-mi veni în o p să mă-ntorc ? Cum să mă întorc ? se înti eabă, privind floricelele de pe fața de masă. Dacă ml-e bine I bineînțeles că mi-e bine, singur se întreabă și singur își răspunde Dar lumea, lumea dacă m-a$ întoarce, ar zice în gura mare : ia te uită, s-a întors Bogdan Matici al nostru, l-a dat afară feciorul, ori, poate, nora. Ei, așa, așa-1 trebuie I Eh, n-am să mă întorc I își zice și începe să bată cu degetele în tăblia mesei. Revine cu gîndul iarăși la anii tinereții. Atunci, cind Stana a fu- git la mine, surîde el, treeîndu-și o pal- mă peste mustățile bine albite, tatăl ei... el, cine a mal fost și tatăl el... vine el să-și la fata înapoi, că nu sînt, Atunci, așa, dar mal tîrizu. . Cum a fost, hm? F bun Bogdan Matici, ce har- nic e Bogdan Matici. ce noroc pe capul Stanei. Harnic, bineînțeles, confirmă el acum și se ridică de la masă. Dacă n-aș fi fost harnic n-aș fi lăsat în urma mea nici așa o mîndrețe de casă acolo, în sat; am înălțat-o de la temelie, tot ce este în ea e ridicat de mîinile mele. Tot, tot, repetă, oprindu-se brusc din mers : de ce, oare, se întreabă, nu visez și casa așa cum visez nucul acela ? Stă nemișcat în mijlocul încăperii. își freacă fruntea gindurile 1 s-au încîlcit, nu găsește răspuns la întrebare. De ce ? se întreabă încă o dată și apoi își amin- tește iar de tatăl Stanei, atunci cînd a venit s-o ducă Înapoi, acasă, da. da, su- rîde, am luat-o pe Stana de mînă si. am fugit în grădină, sub nuc. caută-ne, gă- sește-ne dacă poți • Dumnezeule, în cîte veri am dormit ev cu Stana la umbra lui, întindeam pătura, ne îmbrățișam de parcă am f vru» să ne-ascundem de cineva, iar deasupra noastră, coroana lui uriașă, nici un petec de cer, numai umbra, umbra și, și. . dragostea, ar fi vrut el să spună dar nv știe nici el de .ce, se rușinează de acest gînd, trece iar din bucătăi'ie în cameră, ca și cum ar fi încercat în clipa aceea să se ascundă de cineva. . Cred că totuși, ar trebui, își spune, apropiindu-se de fereastră, ar trebui să vorbesc deseară cu băiatul și cu nora, să le spun așa, pe departe : uite, copii, pînă acum eu tot am ținut ascuns ceva de voi... nu. nu, să nu credeți că aici, la voi, nu mi-ar fi bine, mâ simt, să știți, foarte bine, dâr nu știu, aic£ în jurul inimii, tot simt ceva rece, un .gol, nu pentru casa pe care am vîndut-o acolo, în sat. nu ne, nici pentru vecinii lăsați, nici pentru fratele mai mic, o să credeți. că m-am smintit de-a binelea, pentru nucul meu dia fundul grădinii, îl știți și voi, îl visez aproape în fiecare noapte. Dacă nu aveți nimic împotrivă, aș vrea să mă reped șl eu pînă acolo, în sat la noi, să-mi văd fratele, să mă duc pînă la cimitii, să stau de vorbă un pic și cu foștii mei vecini, apoi să văd casa noastră și nucul acela din fundul grădinii, și atunci, cine știe... „Știi, tată m-am întîlnit azi în oraș cu omul care a cumpărat casa noastră de la sat, spune că a scos nucul acela din grădină, anul acest' n-a rodit, a început, zice, să se usuce ...“. în românește de Cristian MARCU CEASOMITOIOGII „Mi-e veche inima ; un menuet / captiv în ceasul unei jucării.** Acest grațios distih al lui Ion Vinea era, la data plăsmuirii sale, 1925, unul (sâ-i spunem :) dublu anacronic, — alegoria, deci pictura, indepingibilului Suflet, adică peisajul psihic \ fiind, atunci, o suvenire a vremurilor simboliste, iar cutiile cu muzică, .și ele, vestigiul unui ev defunct. (în paranteză fie spus: cronometrul electronic muzical, care, azi, le reactua- lizează, nu e decît un alt simptom al epigonicei vogi retro). în rest, desuetudinea lui Vinea va fi fost una liber-consimțită (cuvîntul „desuet", de altfel, apare într-un vers din preajmă, ca rimă optimă la „menuet*),— ea înscriindu-se în paradoxul unui poet de avangardă astenic și crepus- cular, exsanguu și elegiac. Mai vechi cu 11—12 ani, acest catren, celebru, al lui Tristan Tzarai „Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru / Amintire cu miros de farmacie curată / Spune-mi, servitoare bătrînă, ce era odată ca niciodată, / Și tu verișoară cheamă-mi atenția cînd o să cînte cucul*, e nu numai, cred eu, mai reavăn, mai crud, dar și mereu modern (ca unul care nu datează), — fie și dacă își asumă, nu fără un umor igienic, același îndoit anacronism, „cucul*, invocat în versul ultim, putînd fi unul de aievea, silvestru și primăvăratic, ca și, nu mai puțin, acela, contrafăcut, al unui ceas, vetust (și provincial2), cu cuc. La respectivul artefact, iar nu la cucul propriu-zis (protagonist, acesta ultim, al unui nesfîrșit folclor erotic sau superstițios3), mi-e gîndul în acest aprilie. — Dar nu pentru că zburătorul cel reputat ca egolatru, ca parazit și... singur cuc (a cărui onomatopee ia în deșert, în românește, silaba asocierii înseși!), nu ar avea decît uh merit f anume, după Geo Bogza \ acela, că le-a sugerat ceasornicarilor Șvițerei invenția ceasului cu cuc ; nici că subscrisul n-a fost vrednic să-i cînte, pînă astăzi, cucul I . Eroul paginii de față e cucul ceasului cu cuc: cuculus. dacă vreți, horarius, pentru motivul că acesta, util și, totuși, gratuit, serios nu fără ludiciție, de nostimada unui gadget (vaucansonian, nu hoffmannesc), gracil, idilic, demodat, va fi făcut cîndva deliciul ingenuului, ă ses heures. G. Călinescu : „L-am Văzut o dată, cînd se credea singur, în salonul unei case de odihnă, urcat pe un scaun, cum tot potrivea limbile unui ceas cu cuc, la orele cînd cucul trebuia să iasă pentru indicarea timpului, zîmblnd în- cîntat de cîte ori îl vedea că se arată și face *1 universale armonia și .ecturale, dai deplln după Mareei întie anii 1911—1913, pitoresc loc al ora* este încadrat de prome* lă cu 75 de am. în februarie, și-au inaugurat Palatul cultu* tuție care de-a lungul întregii tențe a adăpostit și promovai ătoare desfășurate în sălile irea a devenit unul din sim* :e reprezintă azi Aradul. CU* tbilă, Palatul cultural a făcut ;ru afirmarea românească in arte a țării In concordanță țiile politice, sociale și cultu- eșului și cele două parcuri, punct de vedele arhitectonic, combinație de stiluri Istorice, coloane corintice, ce susțin ul triunghiular, treptele largi spre Intiare, îi dau o impu- ifățișare antică, în timp ce era le și cea dij spate repre- rile i românia, gotic francei, st italian și baroc francez, fie- îrsonalitatea și specificul său. itrală și eeie două turnuri la- izate în stil modern, propriu ii l900‘' conferă clădirii nota țe dar și de mare originali* artistic și științific al acestei ? instituții este subliniat prin Je pe frontispiciul triunghiu- juri alegorice feminine, ce țin făclie, o harpă și o carte, id astfel știința, muzica și îi completează zestrea de alături de Înalta aspirație dăpostește încă de la înfiin- |ii: filar- in care u narele concentrat, rte de le, per- și culturii Socrate Barossi, Aldo Ciccolini, Nicolae Boboc, RemU' Georgcscu, Mircea Bu- sarab, Nicolae Brînzeu și mulți alții. Memorabile sînt remarcabilele confe- rințe și discursuii ori șezători literare, susținute cu particioTrea unor mari scriitori sau oameni de cultură ca : Ni- colae lorga, Octavian Goga. Ion Mlnu- lescu, Al. Cazaban Vasile Goldlș, Lucrețiu Pătrășcanu Dr. Petru Groza și mulți alții. Astăzi. în saU mare a Pa- latului cultural aii loc concertele or- chestrei simfonice, ale formațiilor came- MURAL ARA Bâvescu și multe rin- â în 1943, I violonist , In octom- ilril vîrstei n de onoa- tna acestei t consacra- irtei muzi- itive. Au lat sau au i remarca- ta Bârtok. rale, corului și orchestrei populare, for- mații al căror prestigiu și calități artis- tice sînt cunoscute și prin numeroasele premii obținute la toate edițiile Festi- valului național „Cîntarea României*4. Muzeul, înființat la Arad încă în 1892, avînd ca prime colecții rezultatele unor săpături arheologice de la Pecica, alături de numeroast obiecte referitoare la istoria Aradului, a fost mutat în 1913 în sălile special destinate din Pa- latul cultural. în 1978, cu prilejul aniver- sării a 950 de ani de la atestarea docu- mentară a Aradului, muzeul a fost com- plet amenajat fiind astăzi considerat ca una din cele mai interesante și com- plexe expoziții de istorie din țară. Tot aici, datorită bogatului material exis- tent, a fost organizată și o expoziție permanentă de etnografie ce cuprinde cele mai semnificative obiecte do artă populară de pe aceste meleaguri. Din complexul monumental al Pala- tului cultural fao parte și lucrările sculpturale de mare interes artistic, ce reprezintă personalități de seamă ale vieții politice și culturale. Ansamblul de monumente, împreună cu scuarul de flori, a fost încheiat In 1938 constituin- du-se în emoționante pagini de istorie culturală. în partea dreaptă, se\află bustul lui George Coșbuc, monument ridicat de arădeni în semn de prețuire a contri- buției marelui poet român la edificarea spiritualității românești. Legăturile lui George Coșbuc cu Aradul s-au fă- cut simțite încă din 1897, printr-o colaborare susținută la „Tribuna Po- porului* apoi la „Tribuna* și „Ro- mânul* fiind în tot acest timp pri- mit cu admirație și dragoste de lo- cuitorii orașului de pe Mureș. în partea stingă, se află monumentul ridicat în memoria lui A. D Xeaopol. Ca urmare a dorinței marelui isto-io român, peste 2 200 de volume dj mare valoare au fost donate în 1920 bibliotecii Palatului cultural. Ambele lucrări, realizate în bronz, sînt opera sculptorului Gheorghe Groza din Moneasa 1929, în cadnii unor festări culturale. Prin funcțiunile fiind dezvelite în im wtante mani- sale deosebit de complexe, prin marea frumusețe și atractivitate pe care o exercită Palatul cultural și împrejurimile sale a devenit deosebit de căutat și îndrăgit intrînd în conștiința arădenilor ca un adevărat spațiu al cultui ii și artei Horia TRUȚA Vorbind de arta in spațiul cetății, o întrebare apare inevitabilă : pe cînd o dezbatere, urmată firește de gestul faptelor, despre arta monumen- tală la Timișoara ? Și aceasta, sub incidența adevărului că o lucrare de sculptură, pictură murală sau mozaicul, dincolo de prilejul unei fugare desfătări'pe care o poate oferi desenul sau culoarea, ea poate fi pwrătoa- re a unor importante calități emoționale, dar și un document uman și social, depozitar al unor prețioase informații de ordin cultural, al pre- luării și dezvoltării în contemporaneitate a unor tradiții generoase. In ultimii ani Timișoara a cunoscut înalte avînturi constructive, iar pre- zența artei monumentale in acest cadru este nu doar firească, cl și ne- cesară. Și tocmai de aceea în spațiile vaste ale marilor platforme indus- triale, pe spațiile generoase oferite de clădirile modeme ale școlilor sau ale unor instituții cu cele mai variate destinații, fresca, mozaicul, panou- rile ceramice se cer prezente, pentru a alcătui o cronică capabilă să releve cîteva aspecte semnificative din preocupările actuale ale domeniu- lui, elocvente și din punctul de vedere al adecvării la ceea ce am putea numi sensul tematic șl problematic al artei monumentale, al realizărilor ei în unul dintre cele mai mari orașe ale țării. Exemplul de mare fru- musețe și conștiință profesională al unor artiști ale căror lucrări fac astăzi mîndria patrimoniului municipiului este în măsură să ne arate că între produsul artistic și cel ce se plasează în postura de beneficiar poate exista o comunicare fertilă, un dialog capabil să contribuie la modela- rea după legile frumosului a cadrului vieții cotidiene. Și cînd spun aceasta mă gîndesc la Victor Gaga, Petru Jecza, Szakats Bela, 1. Sulea Gorj. Szbny Ștefan Constantin Flondor, la lucrările lor destinate spațiilor cir- culației sociale de masă. Deschiderea artei spre orizonturile vaste ale lumii contemporane este de fapt o condiție a accesibilității umane, la fel de variată la receptor, ca și la creator, fn măsura in care emoția declan- șată în creator de aderența lui la principalele probleme ale epocii tn care trăiește este materializată in lucrări și sc transmite, opera există la rlndul el ca o realitate, autonomă. Atitudinea comodă în fața imaginii artistice, prezența rețetei verificate nu fac decît să întrerupă circuitul sensibil care trebuie să existe intre artiști și lumea înconjurătoare; să determine — așa cum s-a întimplat în unele cazuri — producerea unor lucrări sortite să ajungă, mal devreme sau mal tîrziu, în rîndul unui inventar de obiecte incapabile să exprime conștiința și sensibilitatea va- lorilor șl realității orașului Timișoara- Poate că slaba reprezentare a artei monumentale în municipiul de pe Bega se leagă și de încercările exprimărilor încifrate, ermetice, secrete, de înlocuirea formelor aparente cu simboluri ale interiorizării și sensibilității peste limita din condiția comprehensibilității. Descrifrarea felului personal sau doar epigonic de a privi, de a concepe viața formelor se leagă neîndoios de capacitatea sau incapacitatea de a sonda aspecte inedite ale realității, de a extrage de aici sensuri generale. Mesajul spiritual este, așa cum de fapt s-a mai afirmat, o problemă a gîndirii și sensibilității care nu se poate rezolva doar la nivelul limbajului. Iată de ce la Timișoara, în domeniul artei monumentale, cu multe neimpliniri în spațiul prezenței și al calității lucrărilor, important și durabil s-a dovedit și se dovedește efortul acelor creatori conștienți de necesitatea de a-șl înscrie căutările pe o orbită ideatică și artistică mai largă. Abandonarea sintezei de autentică simpli- tate (pe care o presupune comunicarea unui mesaj de larg interes social) în favoarea unei abstractizări excesive sau, dimpotrivă, imaginea ostenta- tiv grandilocventă care recurge la un exces de amănunte lipsite de semnificație s-au dovedii a fi doar simple manipulări ale unor alfabete cunoscute de forme, culori, desprinse de sensul ideatic pe care ar fi trebuit să-l conțină. George DINU • ORIZONT Teatru si reflexivitate CALATORIA PERSONAJULUI COMIC (I) Exegeza, critica dramei și a teatrului, în general, folosește în limbajul său specializat conceptele de „personaj co- mic-, personaj tiagic* sau „personaj dramatic-. Se observă imediat că aceste concepte operaționale sînt, de fapt, de- duse din analiza formelor teatrale cu aceeași titulatură t comedie, tragedie, dramă. S-ar putea oare spune că per- sonajul nu poate fi, în sine, comic sau tragic, ci că devine așa din cauza con- textului comic sau trag*r în care evo- luează ? Căci nu trebuie tred, pierdută din vedere, atunci cînd apreciem evo- luția personajului, relația dramatică (în sens generic) pe care acesta o stabilește în cadrul diverselor tipuri de situație dramatică Dramaturgia este, dintr-un anume punct de vedere, mai „sinceră- decît proza în privința personajului. Roman- cierul poate conferi vreunui personaj o forță de atracție pe care nu avem cum să o determinăm prin conceptele de „comic- sau „tragic-. Astfel, de exem- plu, se explică numeroasele interpre- tări la Don Quijotc al lui Cervantes. Sînt, aici, destule momente care au conformația episoadelor comice. Și to- tuși, nu ptem vorbi despre Don Quijote ca despre un personaj esențialmente comic în dramă Insă, cazul este destul de infrecvent. întrucît viziunea drama- turgului despre lumea căreia ti va da naștere se cere constituită de la început in termeni declaiați Asta nu înseamnă, bineînțeles, că surprizele sînt excluse, câ nu există autori care „schimbă- re- gistrul personajului, cum se întîmplă în lumea „farsei tragice*, a „comediei negre- sau a „tragi-comediei-. Scriitorii absurdului, după expresioniști, au dat c destinație cu totul specială persona- jului dramatic fie el comic sau tragic « actele și vorbire* personajului pot fi calificate drept comice, dar ceea ce se întîmplă, „de faptr. în scenă nu apar- ține lumii comice în ce măsură personajele din O scri- soare pierduta sînt personaje comice ? Pare o întrebare... comică dar să în- cercăm să nu rîdem șl să ne gîndim la destinele unor Trahanache, Tipătescu. Zoe. pe de o parte, Cetățeanul turmen- tat. Cațavencn Farfuridi. pe de altă parte, și Pristanda Dandanache, pe de a treia parte, tn sistemul comic imagi- nat de Caragiale, mi si pare destul de evident că nu toate planetele gravitează pe aceeași orbită, cu toate că traiecto- riile lor se intersectează, iar coliziunile sînt inevitabile. Primul grup de perso- naje, prin ceea ce fac sau pot face, pre- zintă indici evidenți de periclitare a situației comice din motive diverse j Trahanache poate deranja primejdios adulterul Zoei care la rîndu-i, pierde scrisoarea. Fiecare, însă are parte de o contrapondere în cîte u personaj care favorizează dezvoltarea comicului: Ca- țavencu, ratînd manevra politică (șan- tajul), este blocat de Trahanache și de- vine un ridicol impostor, Tipătescu se vede, la un moment dat, înfruntat de Farfuridi, fapt care II determină revină la linia de plutii e politică, fruntare în cursul căreia, comicul rionetei politice care este Farfuridi. în evidență, iar Zoe îi prilejuiește să-și în- ma- iese tățeanului turmentat o Intîlnire prin care acesta își pune în valoare reflexul poștal într-o manieră corni nu lipsită de logică. Interesant este al treilea grup: Pristanda șl Dandanache Din punct de vedere social reprezintă antipozii lumii constituite In O scrisoare pierdută. Practic, ceie două personaje sînt comice prin modul de „funcționale'* căci, spre deosebire de celelalte „capete- politice, ele sînt instrumentele a două ordini di- ferite : Pristanda în serviciu de rutină, plătit ca polițai al orașului de către partidul care se află la putere, Danda- nache, în servicim comandat, ca emisar al aceluiași „cenți uu pol*tic și cu exact aceeași utilitate politică precum Pris- tanda la nivelul micului orășel de mun- te, Diferența 7 Primul este subordonat Puterii, al doilea îi cunoaște modul funcționare și îl folosește. In fond. în O scrisoaiz pierdută vorba de chestiuni cît se poate de de e se- rioase; alegerile. Cel puțin așa ai im- presia, din deschidere* piesei cind Ti- pătescu, „puțin agitat- ij citește lui Pristanda din ziaiul Răcnetul Carpa- ților*. Discuția are lo- într-un cadru intim. Tipătescu e „în haine de odaie-. Pristanda trebuie să raporteze îndepli- nirea unei „misii** Senzația e că lucru- rile se precipită din moment ce „poli- țaiul- a venit dis-de-dimineață la ra- port. Aflăm, totodată, din chiarzaceastă scenă de început, elemente referitoare la aproape toate relațiile Intre perso- naje. Lumea comedie’ deci, ne apare schițată aici viguicm detaliile urmînd să „lucreze- efectiv In continuare. Din punctul de vedeie ai „deschide- rii-, comedia lui Caragiaie puate fi un modei de pregătire a lansării persona- jului comic Spre deosebire de debutul unei comedii a iul Plaut, unde prezen- tarea lumii comice a personajelor este în mod fundamentai expozitiv-narativă, la Caragiale personajul aparține lumii dramatice pe care o impune el însuși, mai degrabă decît prip ceea ce se spu- ne despre el. Formarea caracterelor, a tipurilor și personajelor comice prezintă caracte- risticile unui fenomen complex. Comi- cul, în forma greco-latină și, mai apoi,, în Renaștere conturează Ideea unei lumi comice etanșe în care, odată ce personajul își consumă evoluția, nu se mai produce nimic esențial Comicul este mărginit aici de forma textului Construcția situației comice, In antichi- tatea grecc-iatină, închide toate posibi- litățile de semnificare ale personajului. In Renaștere, după observația lui Tudor Vianu, se poate detecta imixtiunea ci- micului „de caracter- — formulare des- tul de echivocă — tn elaborarea situa- țiilor dramatice. Cum in cultura euro- peană de azi multe ni se „trag- de la antici, să mai reținem faptul că noua comedie greacă, prin Plaut și Terențiu, a propus „mai puțin o formă decît o formulă (care) a rămas pînă in zilele noastre fundamentul celei mai mari părți a comediei. îndeosebi sub forma ei dramatică mai convenționalizată". Ceea ce interesează e că teoria literară antică a destinat comicului o situație „inferioară** din punctul de vedere al stilurilor, distincție ca»e -a menținut, s-a transmis la Dante (De vulgari elo- quentia) și în întreg Evul mediu. Nu este mai puțin adevărat că una din „lecturile- tradiționale ale textului co- mic presupune și astăzi că personajul comic „distrează-, provoacă »îsul și, prin aceasta determină „superioritatea** lectorului, sentimentul că ceea ce spu- ne personajul nu U „atinge-. Pare indiscutabil faotul că, în ceea ce privește rîsul, comicul sau hazliul, s-a manifesta^ de tunpmiu o atitudine de diferențiere a sfere» comicului față de aceea a „seriosului-. în exemplele ce urmează, se poate vedea că scriitorul a avut conștiința Une? strategii literare, dar și aceea a suportului psihologic afe- rent Astfel, Plinius ce. Tînăr mărturi- sește unui prieten i „Fac cîteodată ver- suri mal puțin seiloase e adevărat, căci ascult și comedii, asist și la spectacole de mimi, îi citesc șt pe poeții lirici...; uneori rîd chiar, glumesc, mă distrez și, ca să exprim mai cuprinzător toate fe- lurile de destinde: p nevinovată, om sînt-. Sau. același Plinius susține, într-o lectură publică, faptul că : „în literatu- ră ca și în viață, cel mai frumos lucru și ce* mai fires* este să îmbini seriozi- tatea cu veselia ca să nu ajungă una la duritate, cealaltă la ușuiătate** Evul mediu și Renașterea cum se știe au fost terenul unde s-s purtat o inte- resantă „bătălie- pentru admisibilitatea rîsului în lume^ bisericii M. Bahtin în celebra sa lucrare despre Rabelais, men- ționează cazul călugărului Johannes Pauli, predicator de renume, care a scris o carte cu titlul „Ris și seriozitate** și în a cărei prefață este motivată ale- gerea temei; „pentru ou. în sihăstria mănăstirilor fiii spirituali «ă poată citi lucruri intru înveselirM spiritului și întru hodină. căci nu e cu putință să trăiești mei eu numai tn asprime-. In aceste penoade este mai greu, de- sigur, să vorbești despre o arhitectură solidă a personajului comic. Identitatea sa. în aceste forme dramatice, este dată mai degrabă dc specifcitatea conven- ției teatrale decît d. ui conținut de idei și sentimente caie să acapareze tensiu- nea dramatică a ansamblului. în „sce- nariile** commediei dell'aite este sem- nificativă „incifiarea* acelor tipo fisso prin care comicul era „servit- imediat, fără nici un fe. de pregătire Este drept că în acest fel in cadru* codului vizual stabilit de personaj cu publicul său. co- municarea devenea mult mai lesnicioa- să în aprecierea virtuților actoricești, mai rapidă. Marian POPESCU Emil Reus se număiâ printre re- gizorii remarcabili care Iși gîndesc spectacolele temeinic și minuțios. Nici o scenă, nici nn moment, nici un gest, nici un simbol, nici o ale- gorie scenică nu sînt create ln sine, sau pentru sine, deci nu sînt de pri- sos. Ele sînt menite să ajute la îm- bogățirea spectacolului, la împlinirea lui cu accentele unei regii proprii, în viziunea personală a celui ce gîn- dește și ține hățurile ln pumnul său demiurgic de director de scenă. După un spectacol Brecht, ale cărui lumini spectaculare mai stăruie încă în noi, Reus ne-a dat acum un spectacol în că Reus a beneficiat de cîteva ap»r riții scenice benefice care au textului lui So. eseu strălucire și < întruchipat personaje notabile. Em merăm pe Ion Haiduc (ce pendui»! ză sprințar între ironie, cinisaj grandomanie, cruzime, filosofic fa^lg pe Sandu* Simionică (un pașă Vidin cu o gîndire realistă, inteligeoț® dublat de un lingușitor de cu.^| cînd e silit de „împrejurările obj»l tive“), pe Mircea Belu (tonic, simplțl uman și... lomân), pe Ștefan (un alt roman, dat mult mai energia orbit de setea de-a învinge), pe V>l dimir Jurăscu (un imperial care ad»' fiaurine un imn simplu dar demn care, dacă alegoriile scenei, tensiu- nea dramatică nu se ridică la aceeași grandoare brechtiană, nici coerența de oțel a secvențelor teatrale nu de- vine implacabilă, ca In Arturo Ui. el ne-a dat, totuși și de data aceasta, un spectacol meritoriu, cinstit, cu destule îndrăzneli regizorale, angre- nînd mai întreaga grupare de actori a Naționalului la realizarea lui. tn viziunea lui Reus. „Răceala- lui Ma- rin Sorescu devine alegoria puterii, a trufiei a cinismului și cruzimii se- milunii, surpată, simplu, firesc, de propria ei corupție interioară, dar și de tăria, înțelepciunea și bunul simț, ale omului român. Istoria puterii fără hotare, ambiția cuceritorului imperiai sînt stinse de patosul ener- gic al celor care se împotrivesc, ca firele de iarbă, cuceritorului ne- stăpînit. Regizorul își organizează spectaco- lul pe trei turnante scenice î semi- luna, prin caru! tr unifal al sultanu- lui omnipotent, impeiiul decăzut și învins, bizantin, prin „căruța cu pa- iațe- și realitatea românească, prin români: care apar „ca din pămînt-, stăruind să sc opună cuceritorului cu prețul sacrificiului suprem. Raportate la aceste trei turnante scenice. Reus a dispus pentru fiecare în parte elementele viziunii sale re- gizorale. SulUnu* e un nemilos, dar și un „gînditor- și „poet-, deci el poate dialoga despre poezie și se poate juca printre planeți și poate citi în stele, prilej pentru o secven- ță memorabilă, al unui dans al pla- nețiior. Același sultan e tras în carul său triumfal, care e și un car al morții, și în fața lui demnitarii, co- rupți și supuși, trebuie să se tîrască în genunchi drept, pentru care „cli- nele păzitor- sau aghiotantul urmă- resc aceasta, în timp ce soldații im- periului, în mizere, sînt despadu- cheați de același „cîine păzitor- Cri- za „creatoare- a sultanului e făcută publică dar ea e doar un prilej de noi lingușiri, căder in genunchi și asasinate. Imperiul bizantin e sur- prins de regizor drept o grupare de paiațe, dezai ticulate, haotice, a că- ror împotrivire și „cruciadă- este ridicolă. Corul lor sugerează des- compunerea lîncezeala. lașitatea in fața stăpînului care îi poartă cu sine, într-o „căruță ^u paiațe-, sim- pli robi, cu iluzii de stăpini. In fine, gruparea românească e sugerată, viu, de regizor prin secvențe originale : apariția românilor „ca din pămînt-. „răstignirea prinsului, odihna româ- nului ostenit de războaie și de ... moarte. Dar noi înșiruim, aci, destul de sumar, momentele unui spectacol gindit, ale cărui resorturi au fost în- chmgate și puse la punct cu de-amă- nuntul. Căci „Răceala- lui Marin So- rescu viea să se înscrie în viziunea lui Reus, chiar dacă liniile lui de forță nu se leagă întotdeauna, vrea să se inscrie intre parodia tragică și spectacolul de un patos reținut, la care ironia sarcasmul se Insinuează, alături de patetismul curat, semn al unei linii specifice discursului teatral autohton. Să o spunem, de asemenea, ION HAIDUC, în rolul lui Maliomed al H-lea. ce atît de original „oglinda- și „con* știința- Apusului), pe Cristian Coc* nea („clinele de pază* al sultanul! care realizează unui dintre cele nui pregnante roluri ale carierei saM actoricești), pe Eugen Moțățeanu. ua aghiotant lingușitor și laș. pliat pe rol, pe Camil Georgescu un demni* tar rapace și totodată culant, cu merile de rigoare ; în fine, grupării „bizantinilor-, care se reține p coloritul ei. prin întruchiparea deca- denței, unde remarcăm pe Mi Nețea. Robei t Linz Ovidiu Gri rescu, Luminița Stoianovici, Horii lonescu. Apoi, gruparea românii " unde îi distingem, net, pe DanWE Petrescu, românul hîtru, dar gaUdj sacrificiul suprem, pe Aurora Simi> nică, cu un roi de compoziție conți» rat cu mult firesc și aer autohton, pe tînără Liliana Fulgd. acoperind un rol în care ea dovedește origina*E litate și autentic ^scenic, la primau apariție timișoreană, ca și, de altfel, Romeo Bărboșii, întruchipînd suplețe un rîvnitoi la tron și putere. „Răceala-, pe scena Naționalul! timișorean, a-a conturat drept uq spectacol onorabil, cu numeroase puncte sensibile și îndrăzneli regiM râie. Alături de regie, text» actori, 11 echilibrul său au concurat și sceno* graful Virgil Miloia sugerînd ci pregnanță mișcarea implacabilă 1 istoriei și a grupărilor intrate in conflict și costumctia Emiliei Jiva* nov, atît de sugestivă, pliată pe ti» pologiile spectaculare (hainele p»| trițe ale bizantinilor, sacii simpli,! cenușii, care cad pe trupurile romq nilor, platoșele grele care ascund fi* gurile dure ale musulmanilor san albul fantomatic al sultanului). Emil Reus merită, ca de altfel $1 toți cei care l-au însoțit la înscenară piesei lui Marin Sorescu stima nod tră și a spectatorilor timișoreni. „Râ* ceala-, în viziunea «a. este, indirect un imn simplu, dar demn, închinat gloriei străbune, luptei tenace, prin veacuri, a omului român. împotriva trufiei, a tiraniei, a degradării uma* ne. o luptă, adeseori dură și inegală, I așa cum istoria noastră o dovedește, dar cu atît mai umană și mai nece- sară a fi pusă In lumina istoriei noastre de azi. Dar spectacolul lui Reus mai semnifică încă ceva : dialo* gul între două civilizații. între două culturi. Una, bizuindu-se pe trufașa putere absolută, a corupției cruzimii și expansiunii ; alta, bazîndu-se pe bunul simț natural, pe statornicie pe iubirea de vatră și valorile ei etcr* J ne. între care omul nostru a trâiU a creat, a gîndir «i s-a jertfit, cind . i s-a cerut, întotdeauna, cu gîndul la ai săi. Niciodată numai cu gîndul la sine. Ion ARIEȘANU ? Jurnalul (Urmare «Iii tualltăți, a unui difuzarea filmelo voi fi să începem cului: întreprind tografică Timiș p BILANȚ DE FAI CAB1LE Avîiulu-i ih ro pale pe lucrătorii 200 de unități cin caravane, atelier< timente luncțtonc îterea a înregistr serie de rezultate cretizate, printre ganizarca a peste reprezentații, cu de peste 7,7 mito tat ori, cifră impre este raportată la de locuitori al jv atestă o medie d notei persoană d bilă ! In plus, < efectele financla\ ea grăiește de h amploarea munci acest domeniu, f cat, de altfel, și dublu, față de p nilor cultural-edi nizate (ajungin< 4 100 Desigur, ; goniști se detașei și firesc, cîteva c cinematografelor Capitol, Timiș, I rea, Studio, ceh Recaș, Cărplniț COMPETIT La sfîrșitul 1 corală interjudeț sub semnul celor lui Ion Vidu și 1 lui lugojean In lugojenilor și, ial cele două aniven tatea exemplară corului său, care prezentativâ. Lu^ după cum, la i în tării unui climat ciale. (^Reuniune. 1869). Vidu avea tecele patriotice mâne**. „Hora Ut piese conținînd, sunetul Ardealul niare simplitate piesele lui Vidu lugojana-, „Negr este faotul că el niajor-ii- nor, ce spațiu spiritual asupra componis folclorului. In 19 tarelor române c n le sale instrum* dintîi actori ai r formații aveau s precum operetei se formeze comp (cel de al doile „Asociației- și p< cârcătura emoție completată de a« nu numai în ac noastia a tuturoi ln acest an, noutăți: particip așadar formații : se vor prezenta litățile județulu In ședința Scriitorilor și a Lillin. Despre vi. Mandics Gydrg} Liviu Birăescu, (redactor-șef la Cornel Ungureai Marți, 26 ap poezia contenipc ORIZONT 6 • eus a beneficiat de cîteva j[«- scenice benefice care au dai dui lui So» eseu strălucire și au :chipat personaje notabile, Enu* un pe Ion Haiduc (ce penduka* sprințar între ironie, cinism, iomanie, cruzime, filosofic fadâi Sandu Simionică (un pașă de i cu o gîndire realistă, inteligent, it de un lingușitor de curte, e silit de „împrejurările obiec* >, pe Mircea Belu (tonic, simplu, i și .. l omân), pe Ștefan Sasu It român, dai mult mai energia de setea de-a învinge), pe Vh* Jurâscu (un imperial care adu- Jurnalul de actualități al unei case filmului (Urmare din pag. 1) DN HAIDUC, în rolul lui Mahomcd al II-Iea. de original „oglinda* și „con- Apusului). pe Cristian Cor- linele de pază* al sultanului ilizează unui dintre cele mai ite roluri ale carierei sale ști), pe Eugen Moțățeanu. un it lingușitor și laș. pliat pe Camil Georgescu un demni* ace și totodată culant, cu te- de rigoare; în fine, grupai ca nilor*. care se reține prin i ei. prin întruchipare^ deca- unde remarcăm pe Miron Robert Linz Ovidiu Grigo* ^uminițd Stoianovici, Horia Apoi, gruparea românilor, distingem, net, pe Daniel , românul hîtru, dar gata de il suprem, pe Aurora Simio- un roi de compoziție conlu- nult firesc și aer autohton, a Li liana Fulga. acoperind i care ea dovedește origina* autentic-scenic, la prima sa timișoreană, ca și, de altfel, Bărbosu. întruchipind cu n rîvnitoi la tron și putere, la", pe scena Naționalului n, conturat drept un onorabil, cu numeroase nsibile și îndrăzneli regizo* uri de regie, text, actori, la sâu au concurat și sceno- rgil Miloia sugerînd ca i mișcarea implacabilă a a grupărilor intrate in i costumația Emiliei Jiva- de sugestivă, pliată pe ti- spectaculare (hainele pes- bizantinilor, sacii simpli, ire cad pe trupurile româ- oșele grele care asnund fi- c ale musulmanilor sau omatic a! sultanului), u.s merită, ca de altfel șl e l-au însoțit la înscenarea Vlai in Sorescu stima noas* delatorilor timișoreni. „Ră* viziunea «a. este, indirect, mplu, dar demn, închinat ibune, luptei tenace, prin omului român. împotriva iraniei. a degradării urna* , adeseori dură și inegală, toria noastră o dovedește, mai umană și mai nece- pusă in lumina istoriei azi. Dar spectacolul lui .‘înnifică incă ceva : dialo* ouâ civilizații. între două a, bizuindu-se pe trufașa iută a corupției cruzimii nn ; alta, bazindu-se pe natural, pe statornicie pe vatră și valorile ei eter- ne omul nostru a trăit, ’îndir cî s-a jertfit, cînd întotdeauna, cu gîndul la nodată numai cu gîndul totalități, a unui film despre difuzarea filmelor, am fi ne- roifi su începem conform țipi- eului: Întreprinderea cinema- togratică Timiș prezintă : UN BILANȚ DE FAPTE REMAR- CABILE Adndu-i ih rolurile prind- șale pe lucrătorii din cele peste 20V de unități cinematografice, caravane, ateliere și compar- timente funcționale, întreprin- derea a înregistrat în 19X7 o urle de rezultate de vîrf, con- rrttizate, printre altele, in or- ganizarea a peste 75 de mii de reprezentații, eu o participare dc peste 7,7 milioane de spec- tatori, cifră impresionantă dacă ute raportată la numărul total de locuitori al județului, căci atestă o medie de filme vizio- W persoană deloc neglija- bilă! In plus, corelată și cu efectele financiare favorabile, ea grăiește de la sine despre amploarea muncii depuse în acest domeniu, fapt autenti fi- ul, de altfel, și de numărul ăublu, față de plan, al acțiu- nilor cultural-educative orga- vzate (ajunglnd la peste UNI). Desigur, printre prota- pon^fi se detașează, cum este ți firesc, cîteva din „vedetele" cinematografelor timișene — Capitol, Timiș, Victoria, Uni- rea. Studio, cele din Lugoj, Recaș, Cărpiniș, Glarmata, „CÎNTARE^ Ion ARIEȘANU Liebling, Șandra etc., gazde ospitaliere pentru filmele ro- manești (ce dețin o pondere de 43% din cele rulate), pentru cel'1 create de de peste hotare Cum, insă, neprelucrată, „materia dar și artiștii primă" în stare brută, nu are o valoare deosebită, fil- mele difuzate au fost integrate unor cicluri de manifestări complexe, îngemănind pelicu- la de 35 sau 16 mm cu expu- neri, simpozioane, mese rotun- de, concursuri sau alte acțiuni, sporind astfel valențele educa- tive ale proiecțiilor, familiari- zând spectatorii cu problemele și contextul social In care s-a conturat tematica scenariilor prezentate. Și, din acest punct de vedere, suita de inițiative a întreprinderii este demnă de laudă : Decada filmelor româ- nești, Ciclul „Pe drumul în- făptuirii noii revoluții agrare**. Zilele filmului la sate. Zilele filmului pentru pionieri șl elevi, Luna culturii cinemato- grafice, Luna educației patrio- tice revoluționare, Săptămîna ecranului. Gala filmelor docu- mentare și științifice, Serile complexe de educație materia- list-științifică, Săptămîna fil- mului de educație juridică. Mal ales că, în acest an, ea se întregește și cu alte manifes- tări, precum Caravana juridică sau Săptămîna filmului pentru pace și dezarmare. Grupaje unitare, din fondul existent în rețea, însoțite de pregătirea teoretică necesară, utilă înțele- gerii pe de-a-ntregul a mesa- jului umanist, progresist al artei cinematografice româ- nești și universale. Același aspect calitativ al muncii cu filmul este slujit și de colabo- rarea cu Casa de cultură a ti- neretului, în cadrul „Filmart"- ului (o cinematecă familiari- zînd tinerii cu capodoperele genului!), de acțiunile din uni- tățile economice, la locul de muncă (cuprinzind, numai anul trecut, peste 3 250 de spectaco- le !) cît și de peliculele docu- mentare utilizate in cadrul în- vățămîntului agro-zootehnic sau al unor instruiri tematice. Evident, fiind vorba de un „jurnal de actualități", nu pu- tem omite prestigioasele și atrăgătoarele dialoguri ale ar- telor, reunind pe scena cine- matografelor timișorene, in deschiderea unor filme de suc- ces, cel mai autorizați repre- zentanți ai celorlalte instituții de spectacol din județ ! Aceste cifre și fapte notabile grupate în imaginile unul jurnal s-au vrut o pledoarie, pornind de la ideea lor fundamentală — că ele înglobează o muncă en- tuziastă, competentă, responsa- bilă, un efort comun pentru ca această „fabrică de vise" să aducă bucurie în inimile oame- nilor. O binemeritată răsplată, justificînd succesele obținute și îndemnînd la noi rezultate de prestigiu, o constituie do- bîndirea locului I pe țară în întrecerea socialistă pe anul 1987. Ceea ce implică, de bună seamă, aplauze la scenă des- chisă și felicitări! ACTUALE.. O apariție, sperăm, interesantă în Editura Muzicală : „Cahas— o viață**. • Recent, la Paris a apărut volumul de memorii al cu- noscutei cîntărețe Mireille Mathieu intitulat „Oui, je crois* („Da, eu cred*). Amintim că apreciata șansonetistă,a pășit recent în al 41-lea an de viață. • Cu puțină întîrziere, noi îi urăm din acest colț de pagină „La mulți ani P. • La fel de energic cum l-ați știut, englezul Shakin* Stevens împlinește în această lună 40 de ani. Parcă spre a marca acest eveniment el a pregătit numeroșilor săi admiratori un disc single („What Do You Want To Make Eyes At Me Foru) despre care soția acestuia, Caroline, declară : „Este piesa cea mai fermecătoare a lui Stevens*. Rămîne să ne convingem... Va urca piesa în clasamente ? • Iată deocamdată cum arătau acestea la începutul lunii curente. ANGLIA (după Music Week): 1. I Should Be So Lucky — Kylie Minoguc ; 2. Beat Dis — Romb The Bass ; 3. Get Outta My Dreams... — Billy Ocean ; 4. Teii It To My Heart — Taylor Dayne ; 5. I Think We’re Alone Now — Tiffany. U.S.A. (după Billboard): L Father Figure — George Michael; 2. What Have I Done To Deserve This 7 — Dusty Sprmg- field & Pet Shop Boys ; 3. She’s Like The Wind — Patrick Swayze; 4. Never Gonna Give Your Up — Rick Astley; 5. Hungry Eyes — Eric Carmen. OLANDA (după Buma/Stemra): 1.I’ve Had The Time Of My Life — Jennifer Rush ; 2. Sign Your Name — Terence Trent D’Arby; 3. I Think We’re Alone Now — Tiffany; 4. Father Figure — George Michael ; 5. Hit Mix — Fun Fun. CANADA (după The Records): 1. Pop Goes The World — Man Without Hats; X Got My Mind Set On You — George Harrison ; 3. Could’ve Been — Tiffany ; 4. Faith — G. Michael. AUSTRIA (după Harlekin): 1. In The Dutch Mountains — The Nits ; X The Scund Of Vienna — Jose Feliciano ; X Copacabana — EAV ; 4. Tlie Time Of My Life — Jennifer Warnes & Bill Medley; 5. My Baby Just Cares For Me — Nina Simone. ITALIA (după Musica e dischi): 1. Pump Up The Volume — MARRS ; X La Bamba — Los Lobos ; 3. Whenever You Need Somebody — Rick Astley; 4. The Way You Make Mee Feel — Michael Jackson ; 5. Io ballero — Loretta Cuccarini. R.F.G. (după Sigert’s) 1. Be My Lady — Vanessa ; X Always On My Mind — Pet Shop Boys; 3. Stop For A Minute — Sandra; 4. Seif Control — Dr. Felix & MM Bând ; 5. Man In The Mirror — Michael Jackson. Americancei Taylor Dayne, în vîrstă de 25 de ani, specialiștii îi prevăd un strălucit viitor... muzical. Se impune această precizare, deoarece Dayne este psiholog și a pășit cu dreptul în scena muzi- cală, afirmîndu-se cu LP-ul „Teii It To My Heart*. Ea este compa- rată în planul stilului interpretativ cu cîntăreața de culoare Whitney Houston. televiziune Petru UMANSCHI OMANIEI' COMPETIȚIA CORALĂ „I. VIDU“ 1988 La sfîrșitul lui mai va avea loc tradiționala competiție (omlâ interjudețeană de la Lugoj. Aceasta se va desfășura sub semnul celor două aniversări : 125 de ani de la nașterea lui Ion Vidu și 100 de ani de la urcarea lui la pupitrul coru- lui lugojean înaintașii au constituit întotdeauna mîndria lugojenilor și, iată, contextul național în care sînt implicate rele două aniversări le conferă valoare de simbol. Personali- Lib a exemplară a lui Ion Vidu a transmis o aură specială corului său, care a rămas pînă în zilele noastre o formație re- prezentativâ. Lugojul avea nevoie de un astfel de muzician, după cum, la rîndul său, a oferit condiții favorabile dezvol- tării unul climat artistic puternic marcat de deziderate so- ciale. („Reuniunea română de cîntări și muzică** lua ființă în 1869). Vidu avea să introducă în repertoriul „Reuniunii" cîn- U ele patriotice ale contemporanilor săi : „Deșteaptă-te, ro- Hora Unirii", „Marșul lui lancu", „Pui de lei" onținînd, indirect, același mesaj : sunetul Ardealului", „Răsunet de la Crișana" „Preste deal*. sau „Ră- Melodii de ir. re simplitate și cantabilitate sînt prelucrările corale și lui Vidu inspirate din folclor : „Preste deal*. „Ana , „Negruța*, „Grînele vara se coc" etc. Interesant faptul că el rămîne în genera! adept al conceptului tonal •(•minor, ceea ce va conferi muzicii «orale din acest sp Hiu spiritual o atmosferă aparte care se va răsfrînge și asupra componisticii ulterioare de acest gen. ba chiar asupra folclorului. In 1922, Vidu înființa „Asociația corurilor și fan- (nretor române din Banat", fapt care marchează și preocupă- rile sale instrumentale ; în același timp^ tot coriștii sînt și cei dinții actori ai redutabilului teatru amator lugojean. Aceste I mâții aveau să monteze mai tîrziu lucrări mai complexe, precum operetele. Tot în atmosfera emulați®! Vidu aveau să w formeze compozitorii Tiberiu Brediceanu sau Filaret Barbu (cel de al doilea în special, căci a și preluat conducerea ,Asociației* șl pe aceea a corului „Vidu" timp de 14 ani). în- cărcâtura emoțională a manifestărilor turale din Lugoj este completată de aceste mărturii artistice și patriotice, păstrate nu numai în actuala „Casă a muzicii", ci și în conștiința noii nouuiț așadar se vor Utâțile i a tuturor. acest an, concursul interjudețean va prezenta unele i; participarea pe trei secțiuni, adulți, tineret și copii, formații foarte diverse cu un registru repertorial vast; prezenta concerte pe platforme industriale și în loca- Județului. Lucian BURERIU cenaclu In ședința din 19 aprilie a.c. a Cenaclului Asociației Scriitorilor și al revistei Orizont a fost evocat Andrei A. Liliio. Despre viața și opera scriitorului au vorbit Pia Brînzeu, M.mdics Gyorgy, Carmen Uțanu, Nicolae Boboc, Traian Liviu Birăescu, Al. Jebeleanu, George Șerban. Hedi Hauser (redactor-șef la Editura „Kriterion", invitat de onoare) și Cornel Ungureanu, conducătorul ședinței. Marți, 26 aprilie a.c., ora 18, va avej loc un dialog despre । ./j' contemporană. Invjtat, Mircea Martin. M. O, • Invitat al Centrului Uni- versitar Timișoara — cenaclul „Universitas* din București, condus de criticul literar Mircea Martin. întîlnirile de lucru, dezbaterile vor avea loc duminică, 24 aprilie, ora 11, la Casa de cultură a studenților, în cadrul cenaclului „Pavel Dan* și luni, 25 aprilie, ora 19, la Cenaclul Casei Universitari- lor. Marți, 26 aprilie, ora 18, criticul Mircea Martin este invitatul cenaclului Asociației Scriitorilor și al revistei „Ori- zont*. • Vernisaj. Galeria „Pro arte* din Lugoj găzduiește în aceste zile expoziția semnată de Victor Gaga (sculptură) și Magda Ziman (tapiserie). La DUMINICA, 24 aprilie: 11,30 Telex. numea copiilor. 12,40 Din cununa cîntecului românesc. 13,00 Album duminical. 15,00 în- chiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,25 Cîntarea României. 20,25 Film artistic: „Destinul lui Yasuko*. 21,50 Telejurnal. LUNI, 25 aprilie: 20,00 Telejurnal. 20,25 Priorități în economie. 20,45 Tezaur folcloric în concert. 21,15 Occident ’88. 21,30 Idei în acțiune. 21,50 Telejurnal. MARȚI. 26 aprilie 20,20 Priorități in economie. 20,35 Teatru TV: joacă*. 21,50 Telejurnal. MIERCURI, 27 aprilie 20,00 Telejurnal. ^Căsnicia nu-i o 20,00 Telejurnal. 20,25 Priorități în economie. 20,45 Pe temeliile' dragostei dt? țară. 21,05 Partid victorios. 21,20 Omul și sănătatea. 21,50 Telejurnal. JOI, 28 aprilie : 20,00 Telejurnal. 20,20 Priorități in economie. 20,40 Comparații în timp. 20.55 Roman foileton : „Viață fără sfîrșit*. 21,50 Telejurnal. VINERI. 29 aprilie; 20,00 Telejurnal. 20.25 O patrie a muncii, România. 20,40 Priorități in economie. 21,00 Patrie, patriotism. 21,15 Cadran mondial. 21,30 Serial științific: „Univers, materie, viață*. 21,50 Telejurnal. SÎMBĂTA, 30 aprilie: 13,00 Telex. 13,05 La sfîrșit de săptămîna. 14,45 Sâptuniîna politică. 15,00 închiderea programului. 19,00 Telejurnal 19,25 Impresionante file ale luptei patriotice, revoluționare. 19,45 Imn muncii sub flamuri tricolore. 20,20 Film artistic : „Acasă*. 21,50 Telejurnal. 22,00 Mîndru cîntec românesc. panoramic REPET... vernisaj a vorbit criticul de artă Coriolan Babeți. • „Rit- murile naturii și ale muzicii” se intitulează concertul Filar- monicii de stat „Banatul", rea- lizat în colaborare cu studen- ții și cadrele didactice ale Institutului agronomic. • Ar- hitectul Pompihu Alămoreanu a deschis la Casa de cultură a studențiloi expoziția „Vîr- stele Timișoarei*, vernisată de către criticul de artă Deliu Petroiu. • Clubul de inventică al Casei Universitarilor a or- ganizat o întîlnire cu ing. loan Marinescu, director al O.S.l.M. București. Tema conferinței — „Probleme actuale in domeniul invențiilor, inovațiilor și măr- cilor în R.S.R.*. Dintr-o mai amplă relatare a maestru- lui coregraf Francisc Valkay pe marginea festivalului-con- curs de dans, desfășurat recent la Timișoara sub genericul „Dansul primăverii*, am reți- nut adeziunea sa (concretizată, de altfel în cîteva premii re- prezentative) pentru evoluția tinerilor Mioara Dan și Dorin Salcău din Timișoara, cîștigă- torii premiului II la categoria „dans de societate*, pentru formația de dans Școlii populare de mișoara (locui II) modern a artă din Ti- INDEX ... ce-am mai afirmat, cu toata tăria condeiului in care cred: Steaua a reușit o performanță fie și prin simpla calificare în semi- finalele Clipei Campionilor Europeni, așezată, iată, pentru cronica anului ’88. între cele patru mari echipe ale continentului. Dacă stăm bine și judecăm drept, Steaua a depășit, și in acest an, nivelul fotbalului din caânpionat; în cvartet rămăseseră, așadar, Real Madrid, Benfica,. Eindhoven și ai noștri ca brazii. Unde-s, nu-s, echipe din țări cu fotbal de marcă, ajunse, bunăoară, la Campionate Mondiale sau Europene, precum ediția din vara ce vine galop ? Șl-atunci (ba, acum), de-ce să fim nemulțumiți („ai dreptate*» mă aprobă, în trecerea sa telefonica, The Borțun, cititor fruntaș al rubricii de față), de ce să căutăm pricină de supărare (inclusiv în nocturna radio de la Lisabona), de ce să uităm atît de repede că, în anii trecuți, serbam ca triumf promovarea in turul doi, gen U.T.A^ Petrolul, chiar „Poli*, chiar Steaua, chiar Dinamo, pînă la vîrful Craiova, pe care, bun înțeles, s-a suit spre Everestul fotbalistic echipa din Ghencea ? Pe vremuri, și subsemnatul credeam că fi- nalele acestor competiții sînt hărăzite altora, că pînă acolo sus e-o cale atît de lungă îneît, curge versul șchiop, doar Stelei i-a fost dat să o ajungă. . , . . Apelînd la memorie, să prețuim eșecul campioanei noastre ca o victorie, să citim ratarea calificării ca un succes (rar) al fotba- lului românesc, să nădăjduim că reușita e o răsplată, e un imbold, e un motor ce ne împinge mașina de făcut goluri, dar e și un pickhammer, sparge unelp rele (a se citi, totuși, orgolii) de care ’nu ducem lipsă, mai ales spre capătul ultim al întrecerilor. BRAVO, STEAUA ! Mai mărunt, păstrînd proporțiile (Steaua e un elefant, desigur), Joii* noștri din Timișoara ne-au adus, tîrziu, seninul unei victorii. Atîta viscol a străbătut sufletele noastre (evident, zona fotbalis- tică), de nici nu mai speram în redresarea trupei în care crește o floare: Varga (de ce să vină alții să ni-1 ridice?!). Bine, „Poli*! Că noi' ne mulțumim cu tot ce e mai puțin onorabil, și asta ne ține zile : să nu picăm ... Ba, voi să nu picați, că, din- de ani de totdeauna, Așa ineît : tribunele privesc de sus spre arenă, precum la judecată, la muncă I Teodor BULZA rl din toate țările. ORIZONT La cei peste 60 de ani ai săi, Italo Calvino este, tn momentul de față, unul din cei mai importanți scrl’tori ai Italiei. De la Un debut, tn 1947, angajat în problematica morală a Rezistenței și. stilistic, tn ceea ce s-a numit neorealism, pînă la ulti- mele apariții editoriale, ce stau sub semnul distinct at fantasticului, tra- seul literar a! lui Calvino reflectă — susțin criticii — însăși evoluția pro- - * - . zei italiene contemporane. Cunoscut publicului român prin cîteva nota- bile traduceri (Străbunii noștri, Ba- ronul din copaci. Cavalerul inexis- tent, Domnul Palomar, Orașele invi- zibile, Cosmicomicăni), Italo Calvino este. între altele, șl autorul următoa- relor volume : Iubiri dificile, Castelul destinelor încrucișate, Dacă într-o noapte de iarnă un călător. Prințul crab și alte basme. Prezentăm în continuare fragmente dintr-un inter- viu acordat de Italo Calvino revistei „Lire" — în romanul „Dacă într-o noapte de iarnă un călător* mi-a reținut atenția această frază : „Pc autori e mal bine să nu-i cunoști, deoarece persoana lor rea- lă nu corespunde niciodată imaginii pe care ți-o faci despre ei, citindu-i". Cre- deți că, într-un anume fel, aș fi făcut mai bine să nu încerc să vă cunosc, să nu vă intervievez ? 111 hIERAR TEATRAL VIETNAMEZ PRELUDIU Mai puțin cunoscut în Europa, mai cu seamă pini în anul 1984, teatrul vietnamez are o tradiția multiseculară, cunoaște mal multe „genuri'" de artă scenică și rămîne in istoria culturii a- cestei țări cu etape diferite și specifi- ce de dezvoltare. In ultimele trei-patru decenii, teatrul vietnamez a abordat prioritar, în diferite etape, temele ma- jore cerute de istorie i spre exemplu construcția socialistă în Nord și lupta pentru reunificarea națională au fost subiecte de primă însemnătate. Peste 100 de titluri de piese cu astfel de te- me au fost scrise și jucate in deceniul 1965—1975 Rezistența antiamericană, lupta pentru eliberarea Sudului au fost teme amplu reflectate in dramaturgia vietnameză. 70 de piesr de anvergură și circa 400 piese scurte au acoperit această zonă tematică Mulți actori și alți oameni de teatru au militat nu numai prin arta lor pen- tru cauza eliberării Sudului, dar, după spectacole, nu puțini dintre ei au luat ' arma in mînă șl au luptat efectiv, sute dintre ei căzînd eroic tn „teatrele de luptă" anllamericane. Un eveniment — In realitate, toată povestea de- pinde de autori. Prousl a scris pagini foarte frumoase pentru a mărturisi de- cepția naratorului dl* „In căutarea timpului pierdut0, după intilnirea cu Bergotte. scriito; pe tare 11 admirase dintotdeauna. într-ui* prim moment, imaginea creată nu se suprapune reali- tății omului Bergotte Dar dupâ aceea, naratorul revine asupra decepției sale și înțelege de ce BergoUf — „realul0 colocvii internaționale Cu ITALO CALVINO este intrutotui asemănător lui Ber- gotte-cel-din-căr ți. E>istă totuși întot- deauna acest tip de diferență dare te face să nu^i prea poți- suprapune 0e scriitorul citit și pe cei „din viață". — Cred, totuși că nu prea agreați in- terviurile. — Adevărul c câ scriu tocmai pentru că nu mă prea simt în largul meu vor- bind. Dacă aș vorbi ușoi, probabil că n-aș mai seri* Chiav și atunci cînd accept un interviu, am nevoie de cîteva ore pentru a-mi formula răspunsurile ... Și totuși, trebuk să faa efortul de a vorbi. De altfel. nu vorbitul e proble- ma. Pentru mine, șl scrierea e un act dificil Fraza scrisă e întotdeauna re- zultatul unui efort, al unor încercări repetate de aproximare As putea spune chiar că o frază, ca cît arc un aer mai spontan, cu ath ascunde o muncă mai tenace, interminabilă. — Citind „Dacă într-o noapte de iar- nă...*, unde începeți de zece ori ro- manul, scriind cartea acestor zece cărți neterminate, m-am gîndit uneori la „Exercițiile de stil* ale lui Raymond Quencau. — E o comparație care îmi face cu adevărat plăcere. Cărțile noastre nu seamănă. Dar. așa cum Queneau a scris de 99 de ori și într-un stil de fiecare remarcabil pentru teatrul vietnamez l-a constituit adeziunea, în 1975, a nume- roaselor trupe teatrale particulare din orașele Sudului la ceea ce se poate spune *— marele teatru național al Re- publicii Socialiste Vietnam. Se aflau in aceste colective multe personalități de renume ale vieții teatrale. Sub raport tematic, după 1975, aceste teatre au abordat piese istorice, revoluționare, au început să pună în scenă lucrări pe teme de stringentă actualitate, pe teme ale luptei dintre modul de viață capita- list și cel socialist, în domeniul econo- mic, în cel ideologic. In cultură. In viața internă a instituțiilor teatrale s-a dat. o luptă adesea acerbă împotriva concepției mercantilismului artistic. In aceste condiții, in ultimul deceniu, po- litica culturală a pus un accent deose- bit pe dezvoltarea armonioasă a tutu- ror genurilor de teatru i teatrul clasic, cel popular teatrul de marionete. în acest scop, numeroase piese mai vechi au fost reînnoite, eliminîndu-li-se o serie de Idei, de scene care nu mai co- respundeau, îndeosebi o serie de ele- mente melodramatice. dată altul un episod din viața cotidiană, în autobus, tot cstfel am compus și eu 10 începuturi de roman, aparent foarte diferite, dar care au o schemă comună, deși inițial neobservabilă. Am căutat o situație romanescă exemplară și am aplicat-o dc zece ori. — Dar, co frustrare pentru cititor, toate aceste începuturi suspendatei — Teza mea a că forța oricărui ro- man se concentrează în începutul său. B—fcI »nmwm>wiMnirr r.’rri Cred ca în cele zece Începuturi ale mele e condensat totul Atunci, 20, 100, .200 de pagini, suplimentare n-âr mai aduce mare luc«u La ce bun să con- tinui ? — Cartea dvt. începe, chiar de la primul paragraf, cu un gest simbolic al cititorului. ei stinge televizorul. Ca și cum cartea și televiziunea ar fi complet antinomice. — Mărturisesc câ acest Început nu a fost premeditat. E o reacție spontană, dar care corespunde bine realității» pentru mine, cel puțin, in fiecare seară, cititul și privitul la televizor Intră în concurență Parcă mă simc mai liniștit cînd nu e nimic inteiesant de văzut, ceva care să mâ tenteze. Atunci pot citi în voie. Deși mă uit deseori la filme sau reportaje de actualitate, mă gîndesc că orele acele » sînt timp furat lecturii. Aparțin civilizației cărții și nu pot să mă comport altie, — Dar literatura nu poate totuși ig- nora civilizația imaginii. — In general, între film șl roman există o concurență periculoasă. Pentru că forma narativă a filmului provine, în mare parte, din roman. Iar pericolul apare atunci cînd poți crede în omoge- nitatea film-roman. Iată de ce, mulți scriitori publică romane care nu sînt In acest timp, întregul teatru vietna- mez este angajat in bătălia pentru o cultură socialistă, care să militeze pen- tru construcția unei vieți noi, pentru formarea unui om al acestui timp. Asociația oamenilor de teatru vietna- mezi, fondată in 1957 la primul său congres, a contribuit mult la dezvolta- rea artei scenice din această țară, mai ales in realizarea unei continuități in- tre tradiție și contemporaneitate, Intre specificul național și valorile teatrului mondial de azi Asociația are, în pre- zent, peste 800 de membri, oameni de artă din aproape 150 de ansambluri teatrale profesioniste. Cei mal mulți actori (80 la sută) fac parte din Nume- roasele trupe ale genurilor de teatru cîntat, cum ar fi teatrul renovat, tea- trul clasic, teatrul popular numit uCheou- In ultima decadă, din noiem- brie 1983, a avut loc șl un congres al „Artiștilor de scenă" vietnamezi în marea sală a Teatrului municipal din Hanoi. Au luat parte 151 de delegați reprezentînd pe cei peste 800 artiști și 150 de trupe teatrale din întreaga țară. Era al doilea congres al artiștilor dra- matici după 26 de ani. Primul congres fusese tn 1957. între direcțiile de acțiune ale colec- tivelor de teatru vietnamez, direcții valabile șl tn prezent și, firește, încă multă vreme de aci încolo, pe care le-a subliniat acel ultim congres din 1983 erau i • Continuarea preocupărilor pentru punerea în scenă a lucrărilor reflectînd viața vietnameziloi de azi, care con- struiesc socialismul 9 realizarea de opere literare dramatice care să-i aju- te pe artiști și regizori în acest sens • dezvoltarea tradițiilor bogate ale artei scenice vietnameze • intensificarea formării de cadre actoricești tinere care să răspundă nevoilor artistice ale unei țări atît de întinse și cu o popu- lație atit de numeroasă • adincirea ca- racterului revoluționar, socialist și mo- dern al teatrului vietnamez. Preocupările actuale ale artiștilor decît filme. A păstra speeificilaWB muncii literare o un lucru foarte portant (...) Scriitura esre o altă sîk taxă a imaginarului — Astăzi, însă romanescul populai romanul dc acțiune, de capă șl spadi! de spionaj a fost „răpii" de cinema!* axat. — Din păcate, lată de ce eu soi romane „la puterea a doua", un fel âi hlper-romane, în care îi iau pe cltițM sau cititoarea romanului respedfl drept subiect al unui alt roman. 3â regăses-s astfel o anumită rădâd^?; populară, rămînînd totuși tn literaturi S, — Vă referiți surprinzător de fad vent la -O mie și una do nopți". veștile Șeherezadei. aceste povestiri n1 suspans, care-i permit să-și moartea ia nesfîrșit, sint pentru dW însuși modelul literaturii ? — Sînt cel puțin exemplul perfect povestirii. „O mie și una de nopți" r» mîne o carte foarte misterioasă,. se deschide asupra ideii de generare ii povestirilor una di» alta idee a proliM rării, care m-a fascina- dîntotdeauna așa cum apare la Balzae sau Boccacoil Ca autor care scrie greu, puțin, cri f am o admirație reală pentru aseâSfl scriitori. Să vă daw un exemplu. A:! început să public îp 1947, iar celeW»| 15 cărți, unele ioarL subțiri, au ft‘| elaborate extrem de greu, în vedeți K dvs. cît -timp Cînd mă gîndesc ■ Balzac, de pildă sau la alți scriitori dM vremea sa, producția mea îmi apare dd rizorle. Ritmul de muncă al scriitorihl din veacul trecut rămîne pentru mini un adevărat mister a1 naturii. Bali4 scria un roman urla? in timpul ireb»| tor mie pentru o biată nuvelă. Chiar iH Stendhal, care a publicat puțin, senil foarte repede. Ea, în schimb, nu sU| niciodată sigur de ceea ce scriu, rofx] refac mereu, c?a multă judă, pinâ cina mi se face de-a dreptul lehamite. Dadi nu ar trebui sâ mă opresc, la un nuw ment dat, din cauza publicării respcl tivei cărți, cred că aș înnebuni de alll nesiguranță. Metoda mei de gîndil este îndoiala sistematică La un niomO dat, însă, trebuie să decizii „nu mâ mal .îndoiesc". Altfel .. I In românește dc j I. PANTEA | TAMINAL SOCIAL-PO |U ** % t WkKKKlklKX IU Wlklklk Programul de fă dezvoltate și înainta] politico-ideologică a j tară și de largă pe noastre socialiste în acestei viziuni, edific un proces revolut ion și stadii individuali; conturate privind d producție, de mnnif< și sociale, dc perfccț ducerii întregii sock tului și culturii. Pen zări trebuie să av socialistă multilatcn comunism, cc înfățiș voluționar ara i vietnamezi sint și acelea de a face dnl scena națională a acestei țări o triburi® a artei revoluționare care să răspurill exigențelor creșterii gradului de cil4 tură al poporului. Preocuparea lor et::l de a da cit mat multe spectacole cu :| înaltă valoare ideologică și artistici. c;| a reflecta în cît mai mare măsură ufa» și preocupările, aspirațiile și înfdptbl rile omului etapei de dezvoltare socbl listă a țării, de a afirma valorile soci» lismului, de a combate, de a critica ol pectele negative, obiceiurile și praclldl le învechite și dăunătoare, rămase dâl vremurile nefaste ale artei mercantili a burgheziei colonialiste și neocolonl»! liste. în vederea stimulării creației 0*1 terare pentru teatru și a artei teatrali in 1985 a fost organizat un mare Fwlil val național al teatrului profestonul El a antrenat 58 trupe profesioniste a a fost organizat în patru centre, cupri'l zînd patru zone ale țării. Astfel Iq Thanh Hoa au prezentat spectacqle zecii ansambluri de teatru, între 6 și 24 M bruarie, la Ho Chi Alinii s-au tnfmd 13 trupe intre 15—26 mal; la Qui A'/ioJ din provincia Ngiu Blnh, alte 13 fkk\kkk\O*kkkkkkm\kWkkktk\k\k\\AkYkkkV JODA CALITATE Programul de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate șl înaintare a României spre comunism — Carta politico-ideologică a partidului nostru — oferă o viziune unî- lirl și de largă perspectivă asupra dezvoltării societății noastre socialiste în toate compartimentele sale. Potrivit | acestei viziuni, edificarea socialismului sc reliefează ca fiind un proces revoluționar complex continuu, evoluînd în etape fi stadii individualizate, acestea reprezentând trepte deplin conturate privind dezvoltarea și modernizarea forțelor de producție, de manifestare plenară a relațiilor de producție yi sociale, dc perfecționare neîntreruptă a organizării și con- ducerii întregii societăți, de propășire a științei, învățămîn- tului ji culturii. Pentru înțelegerea profundă a acestor reali- iW trebuie să avem ’ în vedere conceptul dc societate - socialistă multilateral dezvoltată și înaintare a patriei spre comunism, cc înfățișează o etapă superioară a procesului re- roluționar din țara noastră, în care se făptuicsc, simultan și ta mod unitar, în interdependență dialectică, obiectivele fun- damentale ale dezvoltării modernizării bazei tehnico-mate- riak a României socialiste, perfecționarea conducerii demo- eratice a societății, crearea și afirmarea condițiilor prielnice ta taro să se materializeze principiile socialismului, eticii și echității socialiste, formării omului nou, constructor conștient I 11 noii orînduiri. în acest sens, de o deosebită importanță sint documentele Conferinței Naționale a partidului, din de- cembrie 1987, care, lămurind stadiul dezvoltării societății noastre socialiste, trăsăturile specifice ale procesului revo- luționar din etapa actuală a dezvoltării patriei, au subliniat □ România se află în prezent într-o fază superioară a edifi- drii societății socialiste multilateral dezvoltate — în cea de a treia etapă a realizării Programului partidului, 7 al cărui obiectiv principal îl prezintă trecerea României, pînă în 1990, de ta stadiul de țară socialistă în curs de dezvoltare la cel de țară socialistă mediu dezvoltată, iar în perspectiva anu- lui 2000, transformarea ei într-o țară socialistă multilateral dezvoltată. Concretizarea acestui magistral obiectiv presu- pune trecerea de la dezvoltarea extensivă la dezvoltarea in- tasivâ a industriei, a agriculturii, a tuturor ramurilor eco- nomici naționale, sub auspiciile luminoase, biruitoare ale noii calități a muncii și vieții întregului popor, care reclamă înfăptuirea noii revoluții tehnico-științifice și a noii revolu- ții agrare, perfectarea judiciosă, științifică, revoluționară a organizării și conducerii întregii societăți. ORIZONT Senin de viață Senin dc cer, senin de viața } Ni-c sufletul sculptat de-azur Cînd fericirea se învață în ritmai muncii, dens și pur ; Nețărmurit senin de eră, Dc-avînt eroic, exemplar, Cind suflul dimineții speră în mugurii care răsar ; Iluminări interioare, De conștiință, renăscînd înfloritor, în fiecare. Cînd faptele se nasc din gind j Este-n Inscripția „Vom face !° Voința unui brav popor Sub un senin havuz dc pace Peste prezent și viitor. Senin de floare, cînd cutez Să-ntrec, prin cîntec, primăvara, Sub astrul unui nobil crez: Partidul. CEAUȘESCU. țara. Lucian BURERIU 1 Mai — Ziua muncii .și a solidarității internaționale a celor ce muncesc — constituie recunoașterea, prin consens mondial, adusă uneia din fun- damentalele dimensiuni ale condiției umane — munca. Omul, societatea — parte in- tegrantă a naturii — nu își pot asigura existența, necum progresul social, decît prin munca de fiecare zi. Cu brațul și cu mintea, omul a înțeles încă de la începuturile sale că natura, oricît de bogata și dar- nică ar fi, nu-i poate sluji la nimic dacă el nu își cheltuieș- te energia, fizică și intelectua- lă, pentru a o cunoaște, stăpîni șl a o folosi în scopuri umane. Progresul social nu ar fi fost posibil fără muncă, în cele două ipostaze ale ei — fizică și intelectuală. Ascensiunea so- cietății umane progresul isto- ric se realizează pe baza mun- cii, prin schimbările determi- nate de activitatea omului în producție. Forța de muncă — principala forță de producție — a perfecționat continuu uneltele, proces care i-a facili- tat acesteia autoperfecționarea. atingînd impresionantele nivele din zilele noastre. IONEL DUNEA : Flori In România socialistă de astăzi, munca — izvor al avu- ției patriei, al venitului națio- nal — a fost ridicată la rangul de datorie de onoare, fiind considerată cu îndreptățire di- mensiune a condiției umane. Pămîntul acesta carpato-danu- biano-pontic aparține unui popor harnic șl talentat, mun- citor prin vocație. îndrumat, călăuzit de un partid înțelept — Partidul Comunist Român — poporul nostru, prin luptă și muncă, a asigurat propulsarea României pe traiectoria pro- gresului social-cconomic, socia- list. Orice om de bună credin- ță rămîne impresionat de trans- formările revoluționare, de faptul că pînă ieri România era o țară slab dezvoltată, sor- tită de clasele dominante să rămînă „eminamente agrară**, iar astăzi — datorită muncii socialiste a întregului popor — să fie, așa cum arată tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, „o țară industr ial-agrară. cu o in- dustrie modernă, puternică, organizată pe baza celor mai noi cuceriri ale tehnicii și științei contemporane, cu o agricultură socialistă în plin progres, cu o puternicei dez- voltare a științei. învățămîn- tului, culturii, a bunăstării ma- teriale și spirituale a întregu- lui nostru popor" Mai presus de toate, însă, avem datoria morală să subli- niem faptul că pe acest imens șantier — fără precedent în istoria patriei noastre — se formează omul muncii fizice și intelectuale, cu trăsături mo- rale și politice superioare, cu convingeri socialiste, receptiv și hotărît să dea viață minu- natelor, îndrăznețelor Progra- me de dezvoltare economico- socială adoptate de Congresul al XIII-lea și de Conferința Națională ale partidului. Aces- tui om îi sînt închinate toate binefacerile societății noastre și, nu întîmplător, el se află în centrul politicii P.C.R. Realitatea României contem- porane — arata tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — „demonstrează cu putere că tot ceea ce înfăptuim în țara noas-, tră, esența politicii partidului» I a societății socialiste multila-'1 teral dezvoltate, o constituie- ridicarea bunăstării și fericirii { întregului popor, crearea con-! dițiilor ca cetățenii patriei noastre să ducă o viață tot mai demnă, tot mai civilizată și liberă". în România, construim o so- cietate a muncii, în care inte-; ligența și creativitatea au cel mai larg cîmp de manifestare. De altfel, pe acest fond ge- neros se formează personalita- tea umană complexă, șl aceas- ta nu izolat, ci în toate dome- niile, sectoarele de activitate umană. Construim, deci, o so- cietate a omeniei, a bunei cu- viințe, a lucrului „bine făcut**, cum spuneau înaintașii pămîn- tului nostru românesc. încă la sfîrșitul secolului trecut, so- cialiștii români au formulat teza : „Nici muncă fără pîiner nici pîine fără muncă**, teză preluată în mod benefic pentru societatea noastră de astăzi de către P.C.R. Aflăm, în subtex* tul ei, atît obligațiile societă- ții, cît și ale tuturor cetățeni- lor care o compun. Moralmen- te, așa, și numai așa poate fi. pusă și tranșată problema. Alt- fel, relația dintre cerințe și po- sibilități ajunge la o stare anor- mală. îndemnul la muncă, edUr cația in spiritul muncii, dra>- gostea față de muncă Izvorăsc din necesități obiective — sin- gurele în măsură să satisfacă și pe cele subiective. Munca înnobilează, înaripează pe om.’ iar calitatea ei este criteriul fundamental de apreciere a omului zilelor noastre. Munca este principala sursă a împli- nirilor și satisfacțiilor omuluL Cultul muncii, al dragostei față de ea rămîne moștenirea cea mai de preț lăsată nouă de strămoși. Vom fi la înălțimea lor în măsura în care ne vom strădui să prețuim și mai mult această trebuință indispensa- bilă vieții — MUNCA. Și dacă acest fenomen are caracter de masă, nu putem ignora faptul că „așa cum spune poporul nostiti, nu există pădure fără uscături. Avem datoria — atră- gea atenția secretarul gene- ral al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — să acționăm astfel îneît uscăturile să nu îmbolnăvească pădurea, să apărăm normele dc convie- țuire socială, să dezvoltăm principiile de dreptate și echi- tate socială, să asigurăm dez- voltarea sănătoasă, morală șl intelectuală, a poporului nos- tru**. întreaga activitate ideo- logică, politico-educativă pe care o desfășurăm, trebuie să aibă drept finalitate înțelege- rea conștientă de către toți oa- menii muncii a faptului că MUNCA este dimensiune și manifestare a condiției umane. Prof. univ. dr. Traian BUNESCU î la P.T.TR. ^dez : 42.907 ORIZONT Prin întreaga sa operă teore- tică și practică, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, puternică personalitate a vieții interne și in- ternaționale contemporane, a dat ex- presie unității dintre gîndirea politică a militantului social revoluționar și a- portul decisiv la dezvoltarea științei prin înțelegerea profundă a rolului acesteia în societatea de azi și în cea viitoare. Pornind de la constatarea, subliniată cu numeroase prilejuri și devenită o axiomă a întregii noastre acțiuni sociale transformatoare, că ști- ința reprezintă azi factorul hotărîtor al progresului social, și că însuși viito- rul poporului nostru, îndeplinirea tu- turor programelor de dezvoltare, de- pind de felul cum vom ști să acționăm pentru a ridica la un nivel superior în- treaga muncă de cercetare științifică, secretarul gem nl al partidului a ini- țiat și condus o vasta operă de organi- zare și planificare a cercetării știin- țifice românești, bazată pe principiile filosofiei revoluționare a materialismu- lui dialectic și istoric. Tocmai de aceea, In Raportul prezen-- tat la Conferința Națională a Partidu- lui Comunist Român din 14—16 decembrie 1987, tova*rășul NICOLAE CEAUȘESCU sublinia : „Trebuie să acționăm cu toată hotărî- rea In direcții intensificării activității de cercetare, pentru legarea șl mal strînsă a cercetării cu producția și în- vățămîntul, soluționarea într-un ter- men scurt a problemelor multiple șl complexe ale progresului tehnic, ale introducerii rapide în producție, în toate sectoarele, a noilor realizări ale științei și tehnicii. Nu se poate vorbi de înfăptuirea problemelor de dezvol- tare intensivă, de modernizare fără an- gajarea puternică a științei, în toate sectoarele de activitate". Concepută ca parte componentă esențială, deter- minantă, a vastei opere de făurire a so- cietății socialiste multilateral dezvol- tate șl de înaintare a României spre comunism, cercetarea științifică este orientată prioritar spre soluționarea problemelor practice din toate dome- niile de activitate, dar și spre ridica- rea nivelului general de cunoaștere șî înțelegere a fenomenelor de către întregul nostru popor. Această dublă finalitate, ca și rolul atribuit științei de factor al apropierii între popoare, de apărare a păcii șl a valorilor ma- • teriale și spirituale ale omenirii, și-au găsit o fericită expresie într-un con- cept specific românesc, elaborat și dezvoltat de către secretarul general al partidului nostru, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, cel al inte- grării cercetării cu producția și cu în- vățamîntul. In cadrul acestei triade, fiecare componentă este puternic sti- mulată de multiplele corelații cu celelalte, științei revenindu-1, totuși, o misiune special i, datorită căreia ea trebuie să se dezvolte prioritar pen- tru a se aplica în celelalte activități. Gînditorul vizionar, ctitorul României socialiste a inspirat șl condus elabora- rea unor programe speciale de dezvol- tare a cercetării științifice și de intro- ducere a progresului tehnic în toate sectoarele vi ții noastre sociale, a sur- prins cu o inegalabilă putere de pă- trundere necesitatea și trăsăturile noii revoluții tehnico-știlnțiflce șl ale noii revoluții agrare, imperativul sporirji coeficientului de inteligență în rezul- tatele activității practice, pentru asi- gurarea unei calități înalte tuturor produselor românești. Pe lîngă condițiile materiale deo- sebite, asigurate cercetării științifice, pe lîngă cadrul organizatoric nou, ști- ința românească actuală beneficiază de un climat nou, favorabil apariției șl dezvoltării unor idei originale, în condi- țiile unei depline libertăți de gîndire și participare democratică la elabora- rea ideilor. Pentru că. așa cum subli- nia secretarul general al partidului i a însuși modului de a gîndi al oame- nilor de știință, renunțarea la tot ceea ce este depășit, perimat, la închistare, rigiditate și rutină In gîndire, pentru a da frîu liber imaginației creatoare. „Dezvoltarea științei la nivelul cerin- țelor contemporane — spune secreta- rul general al partidului — presupune manifestarea liberă a individualității creatorilor în sfera cercetării, îndrăz- neală și spirit novator, înlăturarea ori- cărei rigidități de vederi și lipsă de obiectivitate științifică". în acest sens. O contribuție hotăritoare științei la dezvoltarea „O cerință principală pentru adîncirea permanentă a cunoașterii științifice, pentru dezvoltarea gîndirii teoretice din țara noastră, este desfășurarea unor largi dezbateri, schimburi șl confrun- tări de opinii". Iar „ștința nu se poate dezvolta decît numai printr-o con- fruntare liberă a părerilor, a ideilor", deși există și vor exista inevitabil și teze și păreri discutabile, criticabile. Insă „nu de aceasta trebuie să ne fie teamă, principala teamă șl principalul pericol constau în a nu desfășura acti- vitate de cercetare datorită fricii de a nu greși, copiind ceea ce fac alții". Libertatea de gîndire și de creație. departe de a se opune organizării planificării cercetări științifice, se relează cu spiritul revoluționar în ință, asupra necesității căruia a sistat atît de mult tovarăș NICOLAE CEAUȘESCU. Astfel, și co- ști- in- u 1 la cea de-a cincea Conferință Națională a Partidului Comunist Român, secretarul general al partidului atrăgea atenția că „știința însăși înseamnă a gîndi șl a acționa permanent ca un revoluționar. Nu poți fi om : știință dacă nu ești un bun revoluționar, în domeniul tău. un bun revoluționar pentru transfor- marea lumii în general f". Spiritul revoluționar presupune ca- pacitatea de a renunța la tot ceea ce este vechi șl nu mai corespunde cerin- țelor progresului, atitudine antidog- matică, înțelegerea și asimilarea noului, schimbarea și perfecționarea continuă concepția conducătorului nostru des- pre spiritul revoluționar In cercetarea științifeă denotă o remarcabilă conver- gență cu ideile unora dintre cei mai mari creatori din știința secolului al XX-lea. Documentele partidului nostru, ope- ra secretarului său general, îndeamnă la o abordare echilibrată a probleme- lor practice, imediat necesare, și • a problemelor teoretice, cu caracter ge- neral, la o îmbinare dialectică a cerce- tării aplicative cu cercetarea funda- mentală, de perspectivă. Ele resping cu hotărîre înțelegerea îngustă, prag- matică, a naturii șl rosturilor cercetării științifice care, într-o viziune biro- cratică strict contabilicească, ar tre- bui să se reducă doar la asigurarea de * asistență tehnică întreprinderilor, adică la efectuarea unei munci care poate fi executată și cu o pregătire medie. Azi, cînd pe plan mondial, inteligența științifică de înaltă competență este materia cea mai scumpa șl cea mai căutată, ar fi împotriva tendințelor obiective ale dezvoltării societății con- sumarea, în lucrări mărunte, lipsite de perspectivă, a acestei Inestimabile bogății, pentru pregătirea căreia po- porul a învestit enorm. Acuzația de sterilitate, adică de lipsă de aplicabili- tate, adusă birocratic unor cercetări fundamentale, ar trebui contracarată prin exemple celebre luate din istoria științei, care atestă că asemenea cer- cetări, care păreau sterile la vremea respectivă, au avut aplicații fl cințe In progresul producției® incomparabil mai mari cercetările minor aplicative. I’i ce tovarășul NICOLAE CB® atrăgea atenția că „odată cu.® carea eforturilor cercetării h® soluționării mai rapide a pt® imediate, va trebui să se aw ția necesară cercetării știlon damcntale. de perspectivă I® tă*. n; Un imperativ major pus ir.l cetării noastre științifice de® cretarul general al partidului feră la creșterea contribuției românești la soluționarea pr® globale, la afirmarea el pe pl® național în contextul revolo® țifico-tehnice contemporane, ț terea rolului și prestigiului noastre în lumea actuală. Ac® cesltă Intensificarea schimburi» țifice cu celelalte țări ale lui $ ciparca activă a oamenilor ig români la manifestările știln® temaționale, .preocuparea bl institutelor de cercetare șl tl pentru asigurarea unei științifice bogate șl la zi, ir)1 oamenilor de știință de o senil tivitățl cronofage, care pot Cp nlte.și de către alte categorii ai muncii. Pentru că. așa cg nla tovarășul NICOLAE CEAI „în epoca contemporană, cînd a căpătat un caracter universal! mal poate concepe dcsfăștlTOT a muncii de cercetare, ignori luțiel gîndirii științifice din al£ a rezultatelor ce se obțin tntrd nîu sau altul al cercetării șli mondiale. Colaborarea tot nulj dintre savanții șl cercetătorii d țările, schimbul frecvent de! științifice și de opinii devine necesitate obiectivă, impusă dd progresul științei*. De altfel,» stabilit de către Congresul al 3 al partidului, ca în 1990, prind cuceririlor științei, 95 la sută □ dusele industriei românești sil nivel calitativ mondial, lari sută să fie peste nivelul monâ nu ar putea fi îndeplinit fărâp tatea raportării continue hi mondial .și fără participarea ti activitatea științfică mondiali cum reiese din lucrările scoc general al partidului, trecem nlei la un nou stadiu de dezvoă litativ superior, este în modi dependentă de folosirea chîbi inteligenței românești, a acestd de excepțională valoare pentru pe care-l trăim. A nu folosi la btimalc Eugen rodu invit să începem diab stru pornind de la rece emiu pentru literatură s-a acordat de către i nla R.S.R. Cc a însen itru dvs. laurii primiți' - Premiul Academiei un vechi prestigiu șl e îl primește are mc a se simți onorat ci vîrsta de acum, am s< ntul unei împliniri. < acest premiu nu este „încurajare*. ci pc •cunoaștere*, nu up pr< „debut*, ci unul de nnare a unei munci de & pusă sub semnul de ire, Indiferent de orice terii secundare pentru rdarea Iul. — Exegeza premiată I rcazS șl netăgăduite t ti intelectuale între d\ torul „Spațiului mior a fost un model, ca i ipovici? — Cartea premiată rte din ciclul de studii e Lucian Blaga, pentri este evident că am i ți profunde. Nu o co cea pentru profesori ipovici, de la care an ^at metoda de cerceta: oria literară, prin int a fenomenului istoric iu! de mișcare a val< ilturih șl am mal putu ița onestitatea și core nea informației în utili xtclor critice. Pe L laga l-am simțit ap in ideile lui despre ci •mână șl capacitatea dc tizare teoretică Intr-ur cniu In care prin el ni ;tc doar o formă de ac ituziastă la un fond s n inevitabil In orice • i modernă, ci este va it cu toate structurile 1 ibstrat spiritual în plai itegrare în valorile ci aiversale. L. Blaga a f L-rsonalitatea cea mai r Jiturii române interi u prezența lîngă el ds montul unei fixări permanentă a ci jmâne. De aceea, de cîx ►deschis sistemul doct >r, deși aveam pregăl arte despre Eminesc are puteam să susțin, 1 unerea profesorului lUsu, o teză, am optat redactarea uneia • Blaga. pe o durată d ani, în semn de o tru personalitatea c ucerea drepturile coi și ca o contribuție 1 terea unei noi vi urii române. Regret tipărit cartea în figura în planul E miei, dar am vri tatea maximă această Intel pune pe savanți să desfășoar tați sub nivelul calificării lori cărca timpul șl a le cons cu munci lăturalnice Inse damna la stagnare societatea nească. Iată, de ce, tova NICOLAE CEAUȘESCU spună picat că „în întrecerea exis pe plan mondial — nu numai cialism și capitalism, cl în I generală de dezvoltare In _z științei și tehnicii — vor P^-un ^tem* crlti^ ^ vor merge înainte acela care vî ” - totul pentru triumful științei șl®? n-am reușit nici p celei maî avansate în tonte doB01, suk , e1 revistei „Luceafărul" și Cercului de la Sibiu asupra devenirii dvs.! [-Universitatea din Cluj :: doar m-a „influențat**, ci e i „format*. Tot ce s-a a- dâugat a rămas în respectul țtn. u profesorii ei și adeziu- l : la atmosfera spirituală mată în tradiția unei conti- ntutâți de cultură româneas- că direct în spațiul culturii europene, pe care Universi- te'ea o întreținea la mare ni- f La Sibiu, atmosfera s-a modificat, ca urmare a con- dițiilor istorice, după cedarea Transilvaniei de Nord, dar or.entarea spre cultura majo- rj n-a făcut decît să poten- țeze valorificarea unui fond cultural autohton, sub semnul cigur al unui criteriu axiolo- pc. Aceasta a fost direcția de gîndire a generației „Cer- cului Literar*. Cu revista luceafărul* n-am avut mari contingențe, fiindcă ni se pă- rea că ea se menține la un program prea local, motiv de polemici după apariția „Re- vMel Cercului Literar". - Ce a însemnat pentru filologia timișoreană. puncte de vedere impuse metodologia contemporană criticii și istoriei literare, de a nu convorbiri Cu prof. univ. dr EUGEN TODORAN mele la dezvoltarea unei in- stituții care mi-a oferit aceas- tă posibilitate de studiu uni- capacității vocației lui, rectitudinea în obiectivitatea apreciere co- și versitar. în constituirea versitar**. — Eugen forma impusă de unui „spirit uni- Todoran, cărțile dvs„ trebuie să recunosc, nu sînt ușor de citit; aș zice chiar că fără o pregătire cît de cit filosofică, textul se pri- cepe mai greu. Nu o luați ca un reproș! Fiecare apariție, cu Eminescu. Maiorescu, Bla- ga. V. Pârvan, a însemnat, însă, un adevărat editorial. Studiile zintă o adeziune clasicilor? — Cărțile inele eveniment dvs. repre- la „ideea" de aceea sînt și mai greu de citit, dar n-am putut să modific meto- da elaborării lor. decît în- tr-un sens didactic, pentru a face înțeles chiar din expu- nere ce trebuie să fie însușit. Am tratat, In general, opera marilor scriitori în sinteze originale, cu respectarea re- gulilor științifice ale informa- ției, într-un spațiu care pre- tindea o înțelegere mai adîn- că a operelor și o aparatură critică adecvată specificului lor. Orientarea mea spre cla- sici, indiferent de perioada si- tuării lor istorice, corespun- dea cadrului pretins de exi- gențe metodologice pentru descrierea aspectelor interne ale creației valorilor. în ge- neza lor ca valori istoric de- terminate. ' Succesul editorial nu m-a interesat niciodată, nu pentru că n-aș fi dorit am, ci fiind convins că realitate lucrarea singură bule să se impună, chiar că ea nu este menționată să-I în tre- da- pu- blicistic. Dacă au cărțile soar- ta lor, cum se spune, vor a- vea și cărțile mele, altfel ori- ce tulburare este iluzorie. — Vorbind de profesiunea spirituală a omului, care vi se pare cel mai frumos dar pe care ipostazele activității dvs. vi I-au oferit? — Pentru că am vorbit de studenți, să amintesc un epi- sod. Era în anii cînd țineam cursurile într-un amfiteatru mare, cu foarte mulți stu- denți. Cînd, silit de dispozi- țiile regulamentului de a face un apel prin sondaj, am par- curs în ordine alfabetică unul dintre Jurnale, după o succe- siune de prezenți, la observa- ția că nu lipsește nimeni o responsabilă de grupă s-a. ri- dicat și a spus: „La d-voas- în receptare, modestia în primul rînd pen- tru propria lui operă, oricît de extinsă ar fi ea. și, în sfîr- șit, potrivirea metodei cu o- biectul criticii, în pas cu ceea ce se cheamă „modernism*, și nu ține de „modă*. Mai ade- sea, aceste ultime noțiuni se corffundă, dar ascunderea du- pă „modă* este semn sigur de incompetență critică, drapată cu sclipiri de prețiozitate inl- țiatică. Am preferat totdeau- na așa zisei „critici de ta- lent*. cu pretenție de artă, studiul mai modest, din spa- tele valurilor, la țărmul în- tîlnirîi formelor cu ideile, în- tr-o „artă a ideației*, în care constă actul critic al interpre- tării operelor ce rezistă sin- gure în viitoarea timpului, re- constituite din propria lor forță internă într-o geneză a structurilor din straturile de adîncime, cu care începe „isto- ria* lor, ca valori Este un fel de a înțelege istoria literară în forma criticii literare, dar cu numele schimbat, căci o critică fără istorie este ca un clipocit de valuri la țărm, lipsit de vu- ietul mării, care le dă la supra- față lumina spumei ce se spar- ge inconsistentă de țărm. — Rcferindu-nc la Timișoa- ra, ați sugerat o dată denumi- rea de „extensiune universita- ră**. Vă considerați un om- al cetății ? — Am sugerat în adevăr de- numirea de Extensiune uni- versitară, acceptată numai cu precizarea „științifică și cultu- rală*. Am pornit de la acțiu- nea Universității din Cluj, fără specificarea de „științifică și culturală*, pentru că se înțele- ge că o Universitate care își merită numele nu acceptă subintitulate activității o ei. Un „om al cetății* am vrut să fiu, și cred că am fost, dar n-am intenționat să fiu remar- cat prin aceasta, pentru că motivul e aceiași de mai sus : o prezență activă face parte din viața Universității. Astăzi mă gîndesc cu plăcere, mai ales la etapele cînd prezența Universității era o necesitate pentru un Centru cultural ce purta Înainte de vreme titlul de „universitar* — Din toate domeniile pe care le studiați, ce vă pasio- nează cel mai mult ? — Critica literară m-a pasio- și cititor, printr-o meditație a interpretării, este tot așa de mare ca și aceea de a spune lucruri necunoscute despre ceea ce încă nu este numit în „nici un fel*, și care face din critic un „prim* mijlocitor în- tre operă -și cititor. — Opera dvs reflectă o obstinată încredere în pu- terea culturii de a crea unita- tea conștiințelor unei umani- tăți dornice de adevăruri fun- damentale. De unde entuzias- mul intelectual ce vă animă, nicidecum amenințat de obo- seală sau dezamăgiri ? — Toți trebuie să credem că există adevăruri fundamentale, în care constă valoarea uni- versală a oricărei culturi națio- nale. Ca critic literar am avut avantajul, față de criticii de profesionalitate publicistică, de a umbla mai mult pe drumu- rile „împărătești*, cum se nu- meau ele Intr-o vreme cînd in- tersecțiile cu „cărările* erau interzise, cît șî avantajul de a ține drumul mare cînd sînt mult mai practicabile cărările. Dar, fiecare călător pe drumul lui are iluzia unei ținte și bine este pentru e! cînd crede că a ajuns la ea. Pe acest-drum nu am entu- ziasm pentru „prelungiri*, ci doar pasiunea pentru încheie- rea lucrurilor începute. Am pornit la drum cu multe lu- crări, impuse de necesitățile profesiunii didactice sau de so- licitările ocazionale „științifi- ce și culturale* ca să zic și eU așa, și ele își așteaptă sorocul. Dezamăgirea se ivește numai cînd acest soroc se lasă aștep- tat prea mult, din motive edi- toriale, cu regretul că fiecare la timpul lor ar Ii intrat mai bine, chiar dacă nu în aceeași formă. în rostui lor. și mai ales cînd, cu această motivație conjuncturală apare și riscul de a fi „continuat* de alții, înainte de a fi spus la timp ce trebuia spus, fără pretenția de a fi ajuns la sinteze cît de cît „definitive* în intenția elabo- rării lor publicistice Mi s-a întîmplat așa cu opera lui Blaga, la care m-am referit înainte, și mai recent cu un studiu asupra lui I. Budai De- leanu, dintr-un punct de vede- re ideologic nou dai în istoria literară nu există „locuri re- zervate*. Și tocmai de aceea cred că, în general, pentru pentru a include orice în „is- torie*. ci pentru a rămîne me- reu la valorile ce se impun a fi permanent menținute în is- torie. Nu pentru că operele valoroase ar avea nevoie de „impunere* permanentă, ci pentru că noi, în prezent, avem nevoie de ele, căci ea ține de „viața literaturii*, deci de con- diția receptării valorilor în contemporaneitate cînd opere- le sînt cu adevărat valori, alt- fel „con-țemporaneitatea* ea însăși n-ar avea înțeles și nume. — Vă întreb fără ocolișuri : credeți în expresia și forța in- dividului creator, în aceea a obștei ? — Obștea și individul nu se deosebesc, numai că numele sînt diferite. Fiecare individ este prin ceea ce obștea a fă- cut din calitățile lui individua- le, iar obștea nu există decît prin indivizii care o formează. Constatarea este o banalitate sociologică ! Vreau numai să menționez prin ea că legătura dintre un termen și celălalt se face exclusiv prin cultură, in- diferent cum se numește ea j tradițională, folclorică, moder- nă etc., pentru că legătura de ordin exterior privind necesi- tățile imediate ale vieții, ,deși este o condiție fundamentală a istoriei, de o istorie adevărată nu putem vorbi decît printr-o reflectare spirituală a acestor condiții, singura ce se poate numi creatoare, printr-o con- știință a participării la ceea ce numim istorie. Și Tn cultură, literatura are un rol funda- mental, neconcurat de nimic altceva, iar cînd cultura slă- bește istoria se parodiază pe ea însăși, in ceea ce ea nu poate fi. — Despre proiectele dvs. ști- ințifice, culturale, literare .. • — Nu am proiecte noi, ci numai vechi, liste adevărat că sînt cam multe, unele aproape încheiate. Două volume para- lele : Poetica și filosofia șl Literatura și filosofia, un .stu- diu despre Țiganiada lui I. Budai-Delcanu, privijid feno- menologia și psihocrltica genu- lui comic, unul despre Feno- menologia operei literare, și mai sînt și altele — Stimate Eugen la cei 70 de ani de emoționează durata Todoran, Viață, vă interioară a împlinirii ci ? Dacă ar fi, iată, să-l cităm pe V. Pârvan, cc v-ați reproșa sau cc v-ați mai dori ? — Nu m-am gîndit la anii care trec, ci numai la cei care au mai rămas, deci două feluri de a spune același lucru : Sîn- tem cit timp știm că putem fi. Aceasta este durata interioară a oricărei vîrste, iar dacă ne- gînd im că 70 este o cifră mare, nu ne îndoim că este o cifră magică pentru cine îi înțelege secretul duratei interioare. Căci există, în adevăr, un secret: a vrea să fii. „Dincolo* nimic nu mai este, vorba lui Pârvan, pe care îl numiți, dacă nu știi de sibil sa sîntem. pe acum că este po- fim prin ceea ce George DINU 0RIZ0N7 Aboi darea științifică a evoluției societății româ- nești din sud-vestul României In secolele VIII—XII impune stabilirea problematicii tn cadrul a două coordonate istorice fundamentale i a. Evoluția zonei sud-vestice a spațiului românesc integrată contex- tului unui mileniu de istorie cuiopeană (secolele III/IV—XIV). Cu toată existența a două forțe po- litice europene devenite, treptat, antagonice, și aspi- rînd fiecare la supremație absolută în viața politi- co-ideologică europeană (Eutopa apuseană și crești- nismul catolic opunindu-se, treptat, Imperiului Bi- zantin și ortodoxismului). Europa a cunoscut în acest interval cronologic o evoluție aproximativ unitară în ansamblul său (cu particularități zonale, deter- minate de invazia migratoare și de necesitatea re- organizării politice, economice și sociale de o parte, din nevoia menținerii integrității statale și a atri- butelor de coordonator universal de cealaltă parte), manifestările acestei evoluții răsfiîngîndu-se în măsură diferențială, asupra spați ii'u) românesc și, implicit, asupra zonei bănățer e a acestuia, b. Con- tinuitatea evoluției istorice interne a spațiului româ- nesc în intervalul secolelor III/IV—XIV. Evoluția comunităților daco-romam din momentul retragerii aureliene și pînă In secolul VII inclusiv (interval cronologic cuprinzînd cele două procese fundamen- tale ale istoriei naționale românești : continuitatea daco-romană și etnogeneza românească), cum și etapa de evoluție din secolele VIII—IX. avînd ca fi- nalitate apariția voievodatelor in veacurile IX—XI, reprezintă faze succesive ale aceluiași proces istoric continuu, demarat odată cu formarea și organizarea comunităților traco-dacice In spațiul carpato-danu- biano-pontic și continuat intre secolele XI —XIV, prin constituirea statelor feudale românești para Românească și Moldova șl prin supraviețuirea și opoziția feudalismului românesc autohton în forma- re, din Transilvania și Banat. In fața treptatei pe- netrații agresive a formelor instituționale ale feu- dalismului maghiar. In aceste condiții, oi ganizarea politico-statală și economico-socială feudală românească a spațiului bănățean s-a datorat acțiunii unor factori interni și externi determinanți i 1 Ca urmare directă a evo- luției interne a comunităților teritoriale sătești ro- manești de pe teritoriul Banatului. Majoritatea des- coperirilor arheologice ale perioadei sint reprezen- tate și în Banat de așezările rurale. Caracteristicile acestor așezări reflectă sedentarismul și principalele preocupări ale locuitorilor i agricultura (cultivarea plantelor și creșterea animalelor) și meșteșugurile (îndeosebi, prelucrarea metalelor și olăritul). Con- solidarea și dezvoltai ea comunităților sătești, nu- reorganizare a vieții urbane, în secolul al Xl-lea în Banat existînd Urbs Morisena, centru politic, eco- nomic, administrativ și cultural-spii itual al voievo- datului lui Ahtum, alături de care se află numeroa- se așezări fortificate, cu funcții militare, dar și socio- economice, politice și administrativ-fiscale. 2. Exis- tența politică a acestor comunități și apoi a statului feudal incipient s-a desfășurat în condițiile unei puternice influențe romano-bizantine. a contactului cu populațiile migratoare pătrunse în spațiul de Repere istorice fundamentale • ORGANIZARE ECONOMICĂ, SOCIALĂ ȘI POLITICĂ IN SUD-VESTUL ROMÂNIEI IN SECOLELE VIII—XII geneză și existență românească și a existenței, în același spațiu românesc, a unor tendințe de penetra- ție politică, culturală și economică a unor elemente de civilizație romanică din Europa apuseană. După căderea graniței dunâiene a imperiului Bizantin, relațiile spațiului bănățean cu acesta s-au înscris în cadrul conflictelor bizantino-migratoare (slavo- bulgare îndeosebi). Renașterea imperială din seco- lele X—XI a determinat o intensificare a relațiilor voievodatului cu Bizanțul și Patriarhia de Constan- tinopol. Influențe majore au fost îndeosebi pe pla- nul culturii materiale si spirituale reflexe în or- ganizarea socială și juridică a comunități» nești bănățene. Voievodatul bănățean din secolele X-3 zultat al procesului evolutiv istoria al con» etno-sociale a daco-romaniloi șl, apoi a cehi nești, el se constituie ca stat feudal ind curs de integrare In viața feudală europed apropiat de faza uniunilor de obști In prid tate a secolului al X’lea, evoluînd tpre pud al feudalismului incipient peste un secoU risticile sale principale sînt i centralizarea, darea și unificarea teritorială reflectată de l rea teritorială ; comunitatea etnică majoriti stituită de poporul român ; viața economici înscrisă în civilizația mai veche româneasd lelor VIII—XI ; organizarea juridico^ creata pe puternicul fond roman și sub i jurisdicției bizantine ; organizare militară li epocii ; organizarea vieții spirituale (Indew ziastice) prin apartenența la sfera politicij gică a creștinismului răsăritean ; lupta per ținerea independenței, ca șt coordonată p a politicii externe. Supraviețuirea și opoziția feudalismul: nesc autohton. Suprimarea voievodatu’ul I în secolul al Xl-lea nu reprezintă suprimare și definitivă a proceselor evolutive menția cietatea bănățeană românească își continuii în noul cadru politico-organizatoric, manile prin opoziția și menținerea formelor de (t economico-socială, spirituală, juridică i meroasa lor răspîndire, continuitatea lor așezări zone distincte, mai vechi. concentrarea din în toate dovedesc prezența relativ densă a factorului uman în zonă, organizat în obști teritoriale sătești. Descoperirile arheologice relevă evoluția socială în cadrul comunității, desprinderea din proprietatea colectivă a proprietății individuale și începutul procesului de stratificare socială. Evo- luția economică a dus la demararea procesului de GETA BRĂTESCU : Semn proprii și supraviețuirea acestora pînă Io mul dezvoltat, persistența și forța lor ex ficila și lunga durată a procesului de dominației maghiare aiupra Banatului, marat prin înlăturarea opozantului in lui maghiar —. voievodul Ahtum — dar prime manifestări de eficiență — consli fătului Timiș — se vor concretiza abia jumătate a secolului al Xll-lep (1177 mentare), noua organizare administrativă ploare abia la granița dintre secolele Există, deci, peste un secol de îndîrjită formelor de organizare românească a s dale bănățene și de implicare a acestui i viitoarea vieții politice europene, prin la conflictele bizantino-magh'.are, la eveni au declanșat procesul de constituire a doilea țarat bulgar, la convulsiile politice riorul statului feudal maghiar, precum șl fele politico-ideologice dintre ortodoxism cism. Organizarea românilor bănățeni, parcursul feudalismului, sub forma dis mânești (privilegiate sau neprivilegiate) < structura economică și social-politică a bănățeni, cît și evoluția proprie a aces în cadrul comunității de obște în secolele continuare a mai vechilor forme de org secolele anterioare, evoluate, și acestea, autohton dacic și daco-roman. Adrian B Revoluția română de scrie In istoria naționt ? momentele cele mai ;orlel României moder it o premisă necesară lui român modern, i irmare a națiunii și « il, a obiectivelor lupte • de eliberare socială Revoluția română din J contextul eveni mentei isfășurate pe plan curo zultatul unor influențe odus al realităților ror m sublinia secretarul ț târâșul NICOLAE CE Jneau, pc de o parte, i ?forme sociale care să irarea liberă a activiU idustrlale și comercial* arte, lărgirea pieței ir ințarea granițelor ar de trei țări românești, itr-un singur stat. înc’ ii de formare a națiun ilu: național unitar**, tn condițiile unor pi Jfial-economice. polii cietatea românească VllI-lea evidențiază i să afirmare sociala mul răscoalei lui E nai din vremea nu i (1790—1792), mișcai a Românească și M te ln memorii și proi< e a principateloi ror în linii esențiale pi ar al națiunii rom; subliniind obiecti impuneau a fi înfăj independența națioi matice au fost difu intelectualii ilumini pașoptistă. In accas ășurat revoluția di; a mișcării național: ă în perioada [ găti re a eveniment decisive, un rol im carea revoluționare ideea de împropr și solidaritatea gen cipează programul 1848. Diagrama receptării critice a operelor lui Ion Agârbiceanu a fost mereu si- nuos-restrictivă, prea restrictivă și asta din pricina inegalității artistice a volu- melor publicate cu hărnicie („și mai bu- ne și mai rele", recunoaște chiar auto- rul), de-a lungul a peste șase decenii, in primul rînd, a lecturilor parțiale ale criticilor și a parti-pris-urilor prea ra- pid și definitiv formulate și debitate, privind eticismul și tezismul prozatoru- lui ardelean, in al doilea rînd. O penetrantă clarificare în ceea ce privește tăriile și slăbiciunile de măies- trie literară ale viziunilor autorului Ar- hanghelilor aduce Cornel Regman in Agârbiceanu și demonii, din 1973, vo- lum conceput și scris nu ca o monogra- fie egalizatoare și iertătoare de me- diocritate, ci ca un „studiu de tipologie literară", ca o „explorare șl operație de triere", cum ne atrage atenția exegetul Încă din prima pagină a expunerii sale. Cartea densă, de mărturii și comen- tarii, Ceasuri dc seară cu Agârbiceanu, „gîndită și alcătuită de Mircea Zaciu“, în 1982, cu prilejul centenarului naște- rii scriitorului transilvan, cu substan- țiale contribuții ale multor literați și critici, rod incitant al releeturilor aten- te șl al deschiderilor interpretative, se constituie într-un nou moment impor- tant spre o mai dreaptă și adecvată pre- țuire estetică a mănunchiului de opere, semnate de Ion Agârbiceanu, ce îmbogățesc peren zestrea noastră lite- rară. Format ca personalitate umană și scriitoricească în prag de secol 20, in anvelopa mentalității național-pedagogi- ce a sămănătorismului patronat de N. lorga șl a meliorismului poporanist al Vieții românești, Ion Agârbiceanu, ca șl alți scriitori din epocă, va reuși să realizeze opere care să-i „traducă" fră- mîntările și fantasmele interioare și să evite, în bună măsură, schemele roman- tic-idilice ale ideologiilor respective. Imboldurile creatoare imaginative, ce își caută întruparea expresivă la hota- rul labil dintre conștient și subconștient, imbolduri fundamentale, bineînțeles, se împlinesc, ontologic și artistic, numai după contactul Intim cu sugestiile ce vin pantheonu! românesc Ion Agârbiceanu vocație și conștiința riccască, este urmarea contactd rios cu romanul european :| Flaubert, Zola, Tolstoi, Dostoiw gol, Gorki — „lovitură de mă care am rămas un răstimp zorientat, înfrînt" (Mărtur tăți de structurare și expresie că, „însuși felul de construcție, nica romanelor l-am învățat de maeștri ai scrisului. Adevărat d (Ibidem). Ca* orice realist, auta admiră la scriitorii citați forța tare a vieții, „nesfîrșita ei bț Revoluția din 1848- in programul și de cadrează organic î care a cuprins, In act vinciile românești de sânte ale Carpaților. । Uei bănățene, un rol tanțâ l-au avut masei nimea, purtătoarea i( în perioada respectivă In nord-estul Bana Unească suferea cr lâ și națională, a n care-și continua ab a revoluției (Radu Sav, Despre desfășura 1818—1819 in nord-es „Banatica", V, 1979, i ți.i egoist îngustă în p a guvernului revoluție dus de Kossuth a stî manilor bănățeni, car implacabil din sfera referențialului, — în cazul Iul Ion Agârbiceanu : viața du- ră și nesigură a satului de mineri — Bucium-Șasa, unde scriitorul-preot a trăit mulți ani. Scriitorul asistă te, asemeni unui într-un Borinage și consolează cît poa- Van Gogh transilvan autohton. Devine un martor, confesor și interpret implicit (în povestirile sale), într-o perspectivă de Aufklărer, dar care intuiește treptat subterana dialectică dintre Bine și Rău, așa cum s-a consolidat în mentalitatea țărănească și folclorică. Privirea narato- rului e plină de milă și adună realități umile șl ființe damnate confraterne în- tru suferință și moarte, fără melodra- matisme, consemnînd sobru și grav ca într-un ritual al sorții. E o scriitură de grad zero, ce înclină spre reportaj, cum s-a observat (suplinind parcă posibili- tatea jurnalistică în acea vreme și a ți- nerii unui jurnal intim de mărturisiri). lex etc., se diseminează în simbol și in deschideri multiple de sensuri, narato- rul identificindu-se franciscan cu per- sonajele, fie ln procesul de împietrire întru durere cu Măria Dinulul-Fefelea- ga, adevărată statuie a cumințeniei pă- mintului, fie cu agonia înseninată a ba- bei Mîia din Luminița : „Sfîntă lumină, sfintă ceară, sfinte albine" (într-o sim- bolistică de natură solară). în asemenea povestiri, Ion Agârbiceanu coboară a- dînc in sufletul personajelor, criticii vorbind de un „psihanalist empiric", de un „psihanalist creștin", de „poezia bă- trîneții", de „poezia narațiunii", — sin- tagme sugestive și adecvate, dar neaco- variație, culmile și prăpăstiile® ’ ’ dom) . In mare parte rezerve perind nici pe departe pică a sensurilor. Aptitudinea artistică biceanu pentru zonele vraja caleidosco- a lui Ion Agâr- întunecate, stra- In întuneric (titlul celui dc-al volum de povestiri) primește, semnificații spirituale și morale de Weltanschauung tradițional al doilea astfel, adinei, celor în suferință, ce își coboară rădăcinile în timp pină la dualismul sacru-profan, în bipolaritatea creștin-folclorică, în care sacrul se scindează în fast și nefast (du- pă expresia lui Georges Bataille). Sacrul nefast, omologat cu „impurul", cu întu- nericul este izgonit în „sfera profanului și a religiei lor". Realismul capodopere, plltății, din umile a folclorului și poeți- rafinat al unor povestiri- inscris mereu în aria slm- Fcfeleaga, Luminița, Dura nii, ale vieții și sufletului, pentru firile pătimașe și nesăbuite, pentru momentele de tensiune și dezechilibru psihic, pre- zentarea în spații narative tot mai com- plexe a ravagiilor Răului, s-au împlinit tragic in cîteva nuvele, Jandarmul, Po- pa Man, Păscălicrul, Faraonii. Demonia protagoniștilor din aceste originale al- cătuiri epice ale prozatorului transilvan se desfășoară în scenarii concrescute fi- rii lor și comunității arhaic-supersti- țioase și fataliste din care fac parte. O gravă melopee a destinului secondează în subteran dramaticele încleștări de pa- timi și impulsuri, într-o lume îndrumată spre echilibru și bună-cuvlință de legea ritual-morală o obștii, verificată și cum- pănită prin veacuri. A doua criză suferită de Ion Agârbi- ceanu, de data aceasta de natura scriito- Ca șl în cazul lui Gala Galîdl mancicrul (remarcabil In pe I magico-fantastice și ca analiștii le) și Ion Agârbiceanu, cind d romanul, de cele mai multe ori, condus de scheme moral-spiritofl „să umple cu viață" preconce^l noane străine artisticului. Nu el tîmplător faptul că romanul (apariție importantă în evoluții la noi) pleacă nu de Ia o teză „petrecerea de proporții aproape cî de la impresia puternică ta de Paști, din Bucium-Șasa sau Buciume minerești. Spațiul nul mite să zăbovim analitic a sulul romanelor lui Ion A Preferința noastră artistică mereu la Strigoiul, din 1914, dar abia în 1969, cu lumea lui s rafinament arhaic și de înțelepdi rală milenară, in ritualuri și ved maghiară și față de gărzi naționale. Astl nordul Banatului, de: insistent să se înscrie nale maghiare, au ref tru o cauză străină l veni care nu le recu naționale. In împreju rănii români au treci luționare împotriva ai tense și locale ungă ârzilor naționale roi românii din nordul articipat la revoluție cunoscut și de istori scrisă în perioada ime voluției. (Vezi Aurel orașului Lipova. Lipi IX, nepaginat, lucrau ră). După declanșare tre revoluționarii ma a început și răscoal nești din nordul Banc drame și în fericire, în muncă H bători. Alături de Strigoiul, cu J momentul în care ei a mează, după părerea noastră, utl oprimare socială și t ", Amintirile (1940), rJ ținuta, că aceiași ne „diptic', ----. Ț- --—•- — ..autobiografică" dar și parabolâ I neau stăpinii pămînl temeiuri și treceri, sc plasează bl manești. Ca atare, în iembrie 1848 au avut cotă artistică înaltă. Ion Agârbiceanu a fost, așa cs țărănimii românești plăcut să se vadă, un stupar al J naiului, împotriva românesc, care a surprins zumai maghiare, care au oc fletului nostru în cîteva < De aceea, ne vom întoarce mew| la Ion Agârtl pridvor din ca operd S-au baricadat aci cercat sâ înroleze în ceste capodopere, la „ființa lui de văd Carpațli", cum scris Geo Bogza. așa de pătnna Simion Ml lația Lipovei alaiuri rltatea populației fi refupt categoric să 1 rănirii revoluționau pregătea să elibereze ială și juridică a comunităților ra > • tul bănățean din secolele X—XI. J esului evolutiv istoria al comuni'^ daco-romanilor șl, apoi, a celor J îonstituie ca stat feudal incipiest are în viața feudală europeană, aza uniunilor de obști In prima» ii al X-lea, evolulnd jpre punctulfl lui incipient peste un secoL Căra orincipale sînt i centralizarea, cod carea teritorială reflectată de exa ; comunitatea etnică majoritară a porul român ; viața economico-soi ilizația mai veche românească a i KI ; organizarea juridico-legisa ternicul fond roman și sub inia jantine ; organizare militară la nii izarea vieții spirituale (îndeosebi J apartenența la sfera politică și in smului răsăritean ; lupta pentru ■ endenței. ca și coordonată prind •rne. jirea și opoziția feudalismului m . Suprimarea voievodatu’ui băna Il-lea nu reprezintă suprimarea M i proceselor evolutive menționatei ?ană românească își continuă oxid politico-organizatoric, manifestînd și menținerea formelor de organd ială, spirituală, juridică șl pal raviețuirea acestora pînă In feud , persistența și forța lor explicW durată a procesului de extinde» ighiare asupra Banatului, procesI lăturarea opozantului incomod d -, voievodul Ahtum — dar ale d ;tări de eficiență — constituirea ca — se vor concretiza abia în a dd colului al XII-lea (1177 prima di i organizare administrativă luîndj i granița dintre secolele XH/fl este un secol de îndîrjită reziste» ’ganizare românească a societății d și de implicare a acestui spații l politice europene, prin partida izantino-maghiare, la evenimcnWa ?rocesul de constituire a celui dJ ilgar, la convulsiile politice din J feudal maghiar, precum și la axa ieologice dintre ortodoxism și cd zarea românilor bănățeni, pe id lalismului, sub forma districtelori legiate sau neprivilegiate) contud omică și social-politică a român i evoluția proprie a acestei slnd inității de obște în secolele XI-d lai vechilor forme de organizam 3are, evoluate, și acestea, din f d și daco-roman. Adrian BEJ AM t 5 © —-— I Revoluția română de la 1818—1849 se ■scrie în istoria națională ca unul din- te momentele cele mai importante ale jst.riei României moderne. Ea a consti- |nli o premisă necesară a formării sta- Mui român modern, un moment de ■ruinare a națiunii și a spiritului națio- a obiectivelor luptei națiunii româ- ■ ele eliberare socială și națională, htevoluția română din 1848 s-a încadrat ■contextul evenimentelor revoluționare Icfâșurate pe plan european, ea nefiind ■Aliatul unor influențe din afară, ci un fedus al realităților românești, care, așa ■m sublinia secretarul general al P.C.R., Dvarășul NICOLAE CEAUȘESCU, „im- reneau, pe de o parte, înfăptuirea unor peforme sociale care să permită desfă- ferea liberă a activităților economice, industriale și comerciale, iar pe de altă ■arte, lărgirea pieței interne prin des- ființarea granițelor artificiale dintre tefțrei țări românești, unirea acestora ■tr-un singur stat, încheierea procesu- HUi de formare a națiunii române, a sta- nu: național unitar“. Lin condițiile unor profunde mutații k i.d-economice, politice și culturale, ■cietatea românească a secolului al XVIIl-lea evidențiază un proces de in- k sâ afirmare socială și politică. Pro- bramul răscoalei lui Horia, programul Rațional din vremea mișcării Supplexu- [bi (1790—1792), mișcările politice din pra Românească și Moldova, concreti- r. în memorii și proiecte de reorgani- n e a principateloi române, structurea- m. In linii esențiale programul rcvolu- hfonar al națiunii române din secolul XIX, subliniind obiectivele politice ce be impuneau a fi înfăptuite : unitatea fi independența națională Ideile pro- fcmatice au fost difuzate în societate [di intelectualii iluminiști și de genera- țu pașoptistă. In accastil ambianță s-a fcîășurat revoluția din 1821, continua- rt a mișcării național : din etapa ante- r.arâ In perioada prepașoptistă, de Lp'îgăfire a evenimentelor revoluționa- re decisive. un rol important l-a avut crearea revoluționară din 1840, care, pir. ideea de împroprietărire a țărani- solidaritatea general românească, hnlidpcază programul revoluționar de h 1848 cască, este urmarea contactului j s cu romanul european: Bdi mbert, Zola, Tolstoi, Dostoievski, I , Gorki — „lovitură de măciucă, d( e am rămas un răstimp zăpăcit, I ientat, înfrînt*4 (Mărturisiri). Meu l de structurare și expresie romaa „însuși felul de construcție, In îl a romanelor l-am învățat de la i eștri ai scrisului. Adevărat că pup idem). Ca- orice realist, autorul Sui niră la scriitorii citați forța de 4 î a vieții, „nesfîrșlta ei bogăție iațle, culmile și prăpăstiile ei" | >). a și în cazul lui Gala Galactica, 4 icierul (remarcabil în povestd 'ico-fantastice șl ca analist în duh și Ion Agârbiceanu, cînd aborda anul, de cele mai multe ori, sc la lus de scheme moral-spiritualc, n umple cu viață“ preconcepții ?l a ie străine artisticului. Nu este I )lător faptul că romanul ArhancM rițle importantă în evoluția spcd| .oi) pleacă nu de la o teză sau ihj rccerea de proporții aproape cp# le la impresia puternică iscăli I ?aști, din Bucium-Șasa sau din 3 ume minerești. Spațiul nu ne fe- să zăbovim analitic asupra unlvd romanelor Iui Ion Agârblceoa srința noastră artistică poposea u la Strigoiul, din 1944, dar pohta în 1969, cu lumea lui specifici, 4 ament arhaic și de înțelepciune im milenară, în ritualuri și vorbire,! e și în fericire, în muncă și In im i. Alături de Strigoiul, cu care ă, după părerea noastră, un sola icu, Amintirile (1940), narațiuJ biografică" dar și parabolă desa uri șl treceri, sc plasează la nevoi artistică înaltă. Agârbiceanu a fost, așa cum w t să se vadă, un stupar al scrisuM nesc, care a surprins zumzetul w ui nostru în cîteva opere pene» ceea, ne vom întoarce mereu h> capodopere, la Ion Agârblccan iința lui de pridvor din care 1 :arpațli“, cum așa de pătrunzătorii Gco Bogza. Simion MOC I Revoluția din 1848—1849 din Banat, prin programul și desfășurarea ei, se k.idrează organic în marea mișcare are a cuprins, în acei ani, toate pro- vinciile românești de pe ambele ver- sante ale Carpaților. In cadrul revolu- tei bănățene, un rol de primă impor- tmțâ l-au avut masele populare, țără- Uta, purtătoarea ideilor de progres li perioada respectivă I In nord-estul Banatului. țărănimea touwnească suferea crunca oprimare so- mlă și națională, a nemeși mii maghia- re, care-și continua abuzurile de dinain- le.i revoluției (Radu Păiușan, Corneliu Sav, Despre desfășurarea revoluției din 1BU—1849 in nord-estul Banatului, în 3matica“, V, 1979, p 341—357). Pozi- ția egoist îngustă în problema națională a guvernului revoluționar maghiar con- dus de Kossuth a stîrnit rezistența ro- nunilor bănățeni, care și-au manifestat In mare parte rezerva față de revoluția maghiară și față de apărarea ei prin gărzi naționale. Astfel, românii din [nordul Banatului, deși au fost invitați Iinsistent sâ se înscrie în gărzile națio- halo maghiare, au refuzat să lupte pen- o cauză străină lor, pentru un gu- vern care nu le recuno\te^ drepturile naționale. In împrejurimile Lipovei, ță- ranii români au trecut la acțiuni revo- luționare împotriva autorităților comita- îense și locale ungare, la constituirea tjârzilor naționale românești. Faptul că românii din nordul Banatului nu au participat la revoluția ungai ă a fost re- nnoscut și de istoriografia maghiară mlnta a tuti fn ultima vreme scriu despre N »astă Notă testamentară a filosri blicată de Viața românească or. acă se va Interesa cineva de ea mea cărturărească, îl rog sâ ă seama de următoarele l / 1. de ifia mea, ee n-are conținui, în te din voință propriej/2. de ile mele literal e sau pseudol! ■eprinse din motive exterioare;/3 lă din traducerile mele f ime cea din Presocratici (partea ă Ajunsă te tipar tn condiții cu b regretabile, precum șî traducerea xandru din Afrodlsia aflată în cris te Academia de Științe ’olitice. / Ml-am trăit viața fn i rest, spre deosebire de alții a sftrșesc eu ea rest șî care m el să fie regretați. Sînt în ceea publicat Dacă lucrările mele ;esc odată eu mine voi sfîrși a i cu ele Este bîne să sffrșlm Prin ancheta Există o geografie ră ? revista noastră își continuă el dezbatere. începută eu ani ă. La momentul cuvenit» vom cu bibliografi problemei Vaier iu GANEA Rnt motivele principale care poeziile lui Aurelian Chivu, pri- cel al mării, tel de-al doilea, rcubeuluL Importantă ar fi noua furare a acestor două toposuri de- uritate In poezie. Mijloacele prin Încearcă o resemnificare a paradoxul și jocul de cuvinte, pe care II folosește Aurelian sărac. Cîteva cuvinte apar I mare, maree, munți, cer. Era itet ca tn această situație pu- binatorie, insolitul exprimării praful" de pe aceste locuri Autorul a găsit (a ales) două una. spuneam, d paradoxului, a i jocului de cuvinte. Dar mijloa- reiterează supărător, ducînd pînă țictate „Muntele nu mai era munte / nici nu mai era munte / te o labirint!'ă mare / o pre- marc de munți. / Și eu eram / care nu era în ape’e lui, / Noe ad lui Noe, / ca el împresurat / de Una din ultimele apariții oferite de editura Albatros în colecția Fantastic Club se prezintă cititorilor ca un spațiu al surprizei. Volumul este unul de debut și aparține unui autor tînăr. Pariul pus pe numele său est? cîștigă t: din cele 175 de pagini ale cărții, multe stau sub semnul unei certe reușite artistice. Cristian Tudor Popescu s-a impus cu repeziciune în literatura de anticipație românească. De la debutul său publi- cistic, din 1984, texte purtînd semnătura sa pot fi întîlnite în majoritatea publi- a Intenția celor doi autori de-a lungul acestor colocvii este aceea de a sublinia itieea că nu a existat un mare spirit al veacurilor fără interes si pasiune muzi- cală: „Autorul Scrisei ii pierdute iu- bește, are nevoie de muzică, exact pe măsura dragostei față de eroii săi". Cititorul va fi în drept să se întrebe în ce scop au fost aduși să se întîlneas- că, în paginile aceleiași cărți, Nicolae Filimon cu Hichard Wagner, Gh. Asachi cu Bernhard Romberg, profilul lirismu- lui eminescian cu Zeller și Beethoven, (Labirin- sort). I paradoxului apare și Jocul into El nu are însă suplețea și necesară. Sensul primu- n, acela de a c»’?a un utopos, Wvcrsat tn permanență de lipsa Vanității perspectivei auctoriale. blă o rupere a «eevențelor, ci mai osupiapuiien a lor. al doilea Marea formă finală, dc aceleași neajunsuri. Poezia Curcubeul, este hermetico- : ^Căderea mărului peste măr / arhaic zeu, curcubeu, / mușcarea 1 de alt măr / mort de foa- di mare / naște animal zodia- harâ cu aripi infernală / arhaic' curcubeu //“. Dacă cititorul e nău- poezia-nucleu, înseamnă că de- semnificațiilor ulterioare (din texte) va deveni, implicit, și rei de pătruns. ind doar două chei de resem- repetlndu-le abuziv, Aurelian no reușește să schimbe „fața" simboluri. La un poet cu expe- si ne (puteam) aștăpta(m) la mai cațiilor de profil. Timpul scurs poartă amprenta unor vizibile ameliorări sti- listice, a diversificării formulelor nara- tive, precum și a lărgiri’ cîmpului idea- tic — operațional. Din păcate, autorul se dovedește mai puțin exigent și mai puțin detașat de creația sa, atunci cînd alcătuiește su- marul volumului. Textele cele mai reu- șite sînt, fără Îndoială. Pythia, Plutonia și Mutu prostu cîinele nostru. Aici, au- torul reușește să reliefeze cu pricepere treptele devenirii individuale, constru- ind caractere puternice, credibile. Sînt și textele'în care autorul, rafinat cititor de literatură ang o-saxonă, reușește să scape de tirania modelului străin. O mai mare atenție în administrarea pro- priei sale creații rea modelelor și o și mai adîncă lumii i-ar putea ieșirea de sub apăsa- modelor de orice fel, ancorare în realitățile aduce lui Cristian T. Popescu satisfacția unri mai fericite în- tîlniri cu literatura. Literatură și atît. Lucian Vasile SZABO * Cristian Tudor Popescu — PLANE- TARIUM. Editura Albatros, colecția Fantastic Club. G. Călinescu cu Debussy, Enescu. Sub aparenta dispersare, pulsează tocmai interesul general al identificării tuturor potențialităților capabile să evidențieze un patrimoniu comun de cultură. Interferențele dintre două planuri ar- tistice, dintre evenimentele literare și cele muzicale, interfei ențele în planul gîndirii artistice (idei, atitudini, direcții) sugerează un nou unghi de reflecție asu- pra scriitorilor de care se ocupă cartea. Aceste colocvii circumscriu și preocu- pările consecvente ale oamenilor de cultură din veacul trecut pentru asigu- rarea unui climat favorabil muzicii, pen- tru ca aceasta să se poată dezvolta în plan sincronic cu literatura, plastica, arhitectura românească — sincro.iie la care muzicienii au rîvn’.t decenii. Așa cum remarcam la început, întîl- nirea fericită dintre Zoe Dumitrescu- Bușulenga și Iosif Sava dă și posibili- tatea interpretării unor structuri literare prin prisma unor forme muzicale : ro- manul lui Eminescu, Geniu pustiu, este privit ca poem „Fantastico-berliozian", iar Ciocoii vechi și noi prin modalită- țile de dezvoltare tematică prin „punți- le de legătură" între personaje (Dinu Păturică — Kera Duduca înainte de toate !) are forma unei sonate. Carmen UȚANU * Zoo Dumitrescu-Bușulenga — Iosif Sava — MUZICA ȘI LITERATURA, Ed. Cartea Românească. 1988. Noul roman al Andei Raicu, intitulat sugestiv Valsul dimineții, confirmă pe deplin observațiile pe care critica le-a făcut la aparițiile anterioare ale autoa- rei (culegerile de nuvele Deschiderea spaniolă și Catalan; romanele Norda și Fiul luminii). Se remarcau atunci: știin- ța construcției, poezia atmosferei, ca- pacitatea de a alterna medii și perspec- tive, trăsături pe care actualul volum la conservă. Există, de altfel, în proza Andei Raicu o pronunțată continuitate a temelor și a tipologiilor. Spațiul po- vestirii, tipurile umane, psihologiile se mențin de la o carte la alta. Ne întlm- pină aceeași lume a orașului mic, ace- leași grupuri sociale și același efort de a da o proiecție simbolică personajelor. Acțiunea se petrece, în Valsul dimineți^ ca și în Norda, într-un port (întîmplă* rile din romanul Norda, la Constanța, cele din Valsul dimineții, într-o locali- tate de pe Dunăre), într-un orășel, deci, care „la ora patru după masă abia res* piră de atîta liniște. Noaptea, e o așe- zare încremenită, dintr-un vis fără su- nete .. .* (p. 103). Autoarea relansează, așadar, fiziologia provinciei, a provin- ciei dinaintea celui de al doilea război mondial, cu frămîntările, ritmurile, pre- judecățile și elanurile caracteristice. Anda Raicu nu se teme de clișee, nu ocolește drumurile bătute ale literaturii, Sînt focalizați, pe rînd, cu firești alu- necări în timp și spațiu, negustori, mici meseriași, profesori, muncitori, adoles- cente cu înclinații romantice, o întreagă umanitate conotată literar marcată de mediul provincial. Epicul romanului se încheagă din cîteva momente mai im- portante, unele aduse din adîncurile me- moriei, altele trăite în simultaneitatea narațiunii. Pe fundalul scenelor se pro- iectează destinul unei fete (ceva asemă- nător se întîmplă și în Norda), Andria- na, figură oarecum enigmatică, datori- tă dispariției ei subtile și inexplicabile exercită o puternică influență, o adîncă fascinație. Ea constituie reperul la care se raportează toate, căci, dincolo dc da- tele concrete ale existenței el, Andriana trăiește ca simbol al eternei, tulbură- toarei, feminități. Valsul dimineții este un roman care oferă numeroase pers- pective comentariului cutie. Olimpia BERC A * Anda Kaicu. VALSUL DIMINEȚII, Ed. Eminescu, 1937. ORIZONT IN MAI Noi, cei care, purtăm tricolorul în inimă, știm că primăvara senină își are rădăcina dc izvor în însoritul Mai. Noi, cei care cîntăm acum înălțarea patriei la rang de lumină, trăim sub zodia veșnică a strălucitoarei Stele înălțată pe bolta românească în nemuritorul MAI. FREAMĂT DE MAI Straturi de flori, munți de parfum Nc-ntîmpină grădina noastră acum Cînd luna Mai sc-nscrie-n calendar Cu sărbătoarea muncii,și a vieții-n dar. Acoperită în faldun și cînt țara Deschide ferestre largi. Primăvara, înălțată din trainica noastră stare, întreține flacăra vetrei milenare. Imbelșugată-i cereasca boltă senină Cu imne, cu ode, cu Miorița eternă, Izvorîtedin brazde, din ram, din izvor, Izvorîte din suflet și din tricolor. Victor Gh. STAN POEMUL NAȘTERII Poemul meu începe de lîngă Carpați, unde arde jarul vetrelor străbune, din patima pentru înălțimi șî din dorul de-a trăi ca păsările.«* Poemul meu purcede din timpul împlinit în idee... In poemul meu cîntă toate izvoarele, îmbrățișate în lumina miilor de spice pe care trăiește doar un singur ins — Soarele, fratele meu de cruce ... Poemul meu se naște din viscolele inimilor îndrăgostite, din sufletul cald al baladelor și din înaltul zbor al cocorilor .. Poemul meu începe și se sfîrșește la marea poartă de aur care închide în astru zbaterea după albastru ... MihaiI ECOVOIU DOREANU Bătrînul împlinise șaizeci și doi de ani, pe care însă nu-i arăta. Nu-i arăta nu pentru că ar fi trecut neatins de nimic prin viață, nici pentru că ar fi fost scutit de frămîntări și boli, nicidecum, ci fiind- că statura sa subțiratecă și încă sprintenă, chipul nemarcat de zbîrcituri, pasul încă agil șî mintea, mai ales mintea, de tot limpede, ti făceau încă oricui un interlocutor plăcut șl „un om fără de vîrstă" Locuia singur, într-un bloc vechi, ocupînd o cameră cu chirie la stat și purta, in mod obișnuit, haine închise la culoare, deprindere pe care o avea încă de pe cînd funcționase ca inspector la bancă. De obicei, dormea puțin. Citea însă mult, pînă pe la douăsprezece noaptea, iar, In zori, devreme ca In timpul lungului său serviciu, se trezea senin și bine dispus să pornească la treabă sau să-și facă plimbările sale obișnuite prin oraș. Cunoștea orașul în amănunțime, stradă cu stradă, căci, ca inspector, bătuse multe instituții, așa incit au era de mirare dacă îl întîlneai în cine știe care punct al urbei, de unde, mai întotdeauna, achiziționa cîte ceva, de-ale gurii sau mici ustensile casnice, necesare vieții sale de bătrîn retras. De fapt, să o spunem bătrînul nu numai că împlinise șaizeci și doi de ani, dar îi împlinise fiind cu desăvîrșire singur. Soția sa it părăsise de circa zece ani, în împrejurări pe caie el nu le dezvăluia nimănui, iar fiica, o studentă în pragul absolvirii, murise în urmă cu cinci ani intr-un accident care venise ca un fulger, pe cind mama lui. o bătrînă țărancă, trecută de optzeci de ani, se stinsese, de asemenea, și ea, în satul lor de baștină, așa Incit el nu mai avea practic nici o făptură apropiată. în marele oraș, unde slujise la o bancă și unde locuia de cîteva decenii. Tot ce mai avea ei pe lume eru un nepot de cinci ani. Fiul fiicei salt moarte, căsătorită încă de studentă, nepot care locuia insă într-un oraș străin, dar nu prea îndepărtat, cu tatăl său și cu bunicii săi. Bătrînului i se făcea adeseori dor de nepot. Dintre toate lucrurile, strînse în odaia lui. nimic nu atrăgea atenția, dacă pătrundeai înăuntru decît o fotografie uriașă, pe care bătrînul și-o pusese- sub sticla bibliotecii, și în caie erau su prinși el cu ne- potul său care își lăsase dulce, căpșorul pe umărul bunicului. Bătrînului I se făcea deci dor de copil, dar, ca să nu fie bănuit de soțul fetei sale și de ceilalți bunici ai copilului câ el a' fi un habotnic obsedat, mergea la nepot, să-l vadl doar o dată pe lună, într-o anume zi tl măcina grozav dorul, dar el răbda cu stoicism să treacă zilele, pînă la data fixată, cînd se punea pe tren și mergea să-1 vadă pe copil. Totuși, acest ..mergea să-l vadă pe copil0 comportă o sumară lămuiire. Nepotul locuia. în adevăr, în casa socrilor fete» sale moarte Acolo era îngrijit și ocrotit Așa se știa, cei puțin. Bătrînul, la data cînd urma să-i facă vizită nepotului, nu avea niciodată curajul să-1 caute în casa foștilor socri ai fetei sale. Iși spunea cu un lei de reținere i „Să nu creadă ei că vreau să-l influențez pe copil cu ceva, sau să-1 îndepărtez de ei Nu nu vreau să creadă ei așa cevau... Cuscrii, de altfel, nu se știe din care pricină, nici nu l-au invitat niciodată pe bătrîn în casa lor, să se întîinească acolo cu copilul. Așa cum ar fi fost nimerit, chiar dacă nora lor nu mai era. Așa stînd lucrurile, bătrînul își căuta nepotul la căminul pentru copii. în ziua fixata întîlnirii lor. Acolo, cu pachetele în brațe, el Intra la educatoare și le cerea voie ca, timp de cinci-zene minute, cît era permis, ele să-i înciedințeze copilul ca să stea puțin de vorbă cil el. Educatoarele, dacă, la vizite, se cam împotriviră acestor întrevederi teptate și, cumva, stianii, de-a lungul de acord cu aceste vizite, se bucurau chiar de apariția bătrînului, nu pentru că acela sine daruri neașteptate din care făcea ps vadă genunchele pi porți acum. O să ? zise copilul, cu im îmi pare rău că < _ fi profesorului lorlalți copii șl chiar lor. educatoarelor, ci râu și să te părăsc înduioșa statornicia puțin obișnuită a bătrînul4i care el apărea, lunac. cu o exactitate metronom la copil, ca să-i facă acele scurte vizite și sâ4l plăcutele daruri. Dialogurile dintre cei doi fi scurte, dar, pentru bătrîn. elocvente. I gîndul tot acolo. A । cu mine. cu poftă și se lipi isase pe vine, fâcîndu- — Ce mai faci tu ? îl întreba pe copil. ținu strîns lîngă sine, s — Bine, zicea copilul. te din spate spre sala • — Te-ai purtat cum trebuie în răgazul dstesele ale copiilor, ext ne-am văzut ? ul de gimnastică. — Da, zicea copilul, așa cred. m cerut cu pantalon Apoi, după tăcere, copilul il întreba i — Bunicule, tu știi că mama mea a murit se copilul, grav, spre . Bunicul tăcea. Atunci, nepotul continua. cru... Ai uitat? - Tata mi-a spus că mama a murit. Ml șl ciocăni la ușa educ rost s-o tot aștept. Bunicul tăcea, tăcea, tăcea. llrară amindoj în vort — Din bomboanele de ciocolată. pe care adus, te rog să împărți și colegilor tăi. larorjb,nc doar în ulUm întreagă s-o oferi educatoarelor. ■ — Bine, zicea copilul, s-a făcut Apoi îi arăta, distrat pe peretele corid unde stăteau ei de vorbă, o poveste frumoasă, tată pe cartoane atîrnate în cuie poveste schimba în fiecare lună. — Pe asta o știi ? întreba copilul. — Cred câ am uitat-o, zicea bătrînul. Am ul ? întrebă bătrîm ierit Știe și aude men că e elogiat tot timp demult. — Cînd mai vii la mine, rîndui viitor, a: ți-o povestesc. — Uite, de data asta, ți-am adus o bluză tț șl un pantalon albastru. Să le îmbraci, să ară|i ari femeia Așa o trebuiesc doar co nța lui pusă la luci i întlmplări în care activ, cel care intră să se descurce sin gr dul lui să lumi ne: fn așteptarea lui Alexa Visarion. în biroul secretariatului literar al Naționalului timișorean. Alexa Visarion va apare peste cîteva minute, e într-o încăpere vecină Mariana Voicu e încă nesigu- ră î oare va veni ? Ea este cea care pregătește programul de sală pentru sp’ctacuh.l Trei surori. Are onoarea. îmi vorbește cu patos despre cunoscu- tul regizor. El, el, el l S-a consultat cu el în privința programului. Alexa Visarion nu lucrează, ca alții, deformînd voința autorului Ei explorează profun- zimile în fața mea amabila amfitrioană așează o ceașcă de ceai. Sîntem In 22 aprilie și dialogul cu Alexa Visarion. început cu aproape un an tn urmă, se apropie de sfîrșit. Deci i mai 1987 ; primesc ur telefon de la Lucia Nlcoa- ru, director al Teatrului Național timișorean, cum că Alexa Visarion și Dragoș Galgoțiu Regele Lear. Spectacolul iul Ieremia foarte mult, n-aș vrea eu să organizez între Galgoțiu și Visai ion despre el ? care să apară în revista Orizont ? văzuseră le plăcuse o discuție O discuție Spectacolul stîrnise reacții contradictorii, mai degrabă acre. La o avanpremieră urmată de discuții îl lăudasem așa că eram din nou om de încredere al teatrului. Se putea conta pe mine. Peste cîteva zile Pica, secretară literară și veche prietenă, mă sună : Ți-am făcut rost de bilete la Trubadurul, spune. 7 iunie 1987. Dimineața. Telefonul sună din două în două minute Pica, doi piieteni actori, pe urmă din nou Pica mă anunță că Alexa Visarion e în Timișoara și că pot să-i iau un interviu Au aflat că l-am căutat în București și că n-am reușit să-1 găsesc. Acum e două zile în Timișoara, șansele sînt de partea mea. în 8 iunie va avea loc la cinemato- graful Constructorul o dezbatere privind filmele sale. 8 iunie 1987. Doi prieteni actori, tovarășa Nicoară, Pica se interesează de ce n-am fost ia cinematogra- ful Constructorul. Le explic, mai săiind peste amănunte, că a fost la mijloc o chestiune personală. N-a.ș vrea să sun la Continental ? Alexa Visarion stă la camera 508. 9 iunie 1987, orele șapte și 30 de minute. Ne instalăm în braseria hotelului Continental și încep, contracronometru (la ora opt și jumătate are mașină spre aeroport, trebuie sâ ajungă la București unde la orele 11 are o întîlnire importantă eu un om de teatru canadian) să întreb. 11 întreb dacă e adevărată vestea că va regiza un spectacol pentru Naționalul timișorean. Da, e ade- vărat. a propus cîteva titluri. O cunoaște de multă vreme și o stimează pe directoarea teatrului. Regele Lear l-a impresionat profund, e un spectacol de mare demnitate teatrală. A avut șansa să vadă ma- rile spectacole făcute cu Regele Lear în ultimul de- ceniu șl i se pare că ideile lui Ieremia au căzut pe un teren fertil Spectacolul are o «heie j candoarea interioară a personajelor. Există o naivitate de substanță In lumea spectacolului care transmite sensurile tragicomice ale piesei. Mijloacele lui Iere- mia sint.foarte simple. Urcarea stmeii din Dover este, de pildă, o soluție de o extremă expresivitate. Foarte frumos .este descrisă în spectacol relația din- tre Edmund, Edgar și Gloucester (dormind) î nu trăim, viața ne trăiește pe noi, spune regizorul. Apa- riția fantomei care potolește disputa dintre frați este în spiritul teatrului shakespearian Foarte fru- mos e analizat echilibrul polltie/existențial. Ieremia a găsit nuanțele necesare pentru a arăta cum această lume intră în degradare prin însăși constituția el. Vinovați sînt oamenii, judecători tot ei, iată una dintre ideile care ordonează spectacolul. De aici grotescul cu multiplele lui semnificații Exercițiul pe care trupa l-a avut a fost foarte important. Se simțea înnobilarea ... Excepțională e scenografia spectacolului. Cînd l-am văzut eu, spectacolul avea o taină a lui, un inefabil. Spun cînd l-am văzut eu fiindcă un spec- tacol are fluctuații obligatorii. (După ce mai pun o întrebare) Lumea spectacolului rămîne o interogație permanentă. Nu clarifică interogația, nu dă verdict (Despre bufon, zic, cronicarii au scris rău) Bufonul e citit de Ieremia într-o chele personală. El nu face decît să denigreze prin meditație și sarcasm. E sin- gurul care știe piesa. Care poate umbla prin între- gul univers shakespearian Fiindcâ știe, are o an mită detașare. Numai cu o detașare implicat tică poți rezista la acest salt mortal care e pi Bufonul nu trăiește. E obligat să existe fără să iască. E condamnat la libertatea de a vedea totul pînă și golul. Foarte bun ca simplitate, jocul Daniel Petrescu nu are însă sarcasmul necesar, netranța violentă a inteligenței. ■ De la „Regele Lear la „Trei surori Un itinerar cu Alexa Visarion o după-ainiază întrea e sufocantă. Sau nu colo de simplitate î: mag. Era o definiți te Parcă se în firi a descins în Americ l. Firește că am dis anole. Era foarte in Era însetat de mi tu nou cum ? traversa cane. Presa ‘â scris p te discuția către u Spune; Am căpăta ie — oamenii pe car icrat mi-au dat senti 4S familie. Iar îi orții. Un șir, — dc L olevski la Ca mus, de l. iez intens cu ei chin m-au ajutat să cred c. — să merg pînă 1; r mtîlniri. Aceast. I mai mult decît oca niri mi-au fortifica se exprime. Erau al< a. prin lumea spectacolului contemporan ziua n-are 24 de ore, c Ui e mereu lumină ș tem mici într-o lum< mmmwwpenim mai puternici. 1 dar e colosal să ai reve |.lumii. înțelegerea trăi O dulce molcomiic moldovenească îi cont r ospătarii foiesc îr nează pînă și pe ospătarii caie foiesc în jurul noi tru. Mișună distins. îl întreb pe Alexa Visarion cua| a suportat succesele din S.U.A. zâ gîndul că oricare ia ultimului creeazi re. Disperarea mea de- neliniștit îneît ncli- ntul că trebuie să fo- Primesc scrisori în continuare din Amerta unele de mare candoare. Fermecătoare, desigur. Din< colo de întîinirile de lucru am cunoscut cîțiva oa- meni de seamă. Unul dintre ei a fost Mircea Eliadr|conversației se R Ii povesteam într-o zi renumitului profesor Iha:Lat i intră soțul tovară* Hassan un proiect al meu și la un moment dr acesta m-a înti ei upt: rilc lui Mircea". Care Mircea t, Întreb. tovarășa Directoare ideile tale ar intra în vcde-l vor duce cu mașina le ol pași. încă puțin șî ORIZONT â genunchele prin îți acum. O să ții el. Educatoarele, dacă, la primele otriviră acestor întrevederi nea$« stranii, de-a lungul timpului, fură vizite, se bucurau chiar de ele, de , nu pentru că acela aducea cu >tate din care făcea parte și ce ir lor. educatoarelor, ci fiindcă le i puțin obișnuită a bătrînului, cu ar. cu o exactitate metronomicâ, că acele scurte vizite și să-i lase Dialogurile dintre cei doi erau bătrîn. elocvente. I la mine, rîndw viitor, am sâ i asta, ți-am adus o bluză roșie istm. Să le îmbraci, să arăți și tu ? îl întreba pe copil. opilul. cum trebuie în răgazul cît nu lriesain nan femeia Așa o să zise copilul, cumva, tai pare rău că azi profesorului de o și să te părăsesc । trebuiesc doar con- ta lui pusă la lucru. Întîmplări în care el tiv, cel care intră în sâ se descurce singur, [ndul lui să lumineze. strîns lingă sine, se- din spate spre sala de ale copiilor, exta- de gimnastică. cerut cu pantalonii, gîndul tot acolo. Am cu mine. poftă și se lipi de pe vine, făcîndu-se Apoi bătrînul își lua la revedere și pleca prin orașul străin, pînă seara, la tren. Uneori, totuși, trăgea la o familie cunoscută, la caie mai rămînea și cîte o noapte întreagă. Acolo se duse și acum. Ei îl primiră ca pe un oaspete d ag și stătură de vorbă pînă tîrziu, despre viața bătrînului și a copi- lului. Totul decurse normal în aceste vizite ale bătrî- nului, pînă în urmă cu două luni. Atunci se petrecu ceva. In vizita pe care bătrînul i-o făcu copilului, el nu-1 întîlni pe nepot la cămin. I se spuse că, chiar în ziua respectivă, fără vreun motiv, copilul fusese luat acasă. Bătrînul o ascultă în tăcere pe educatoarea șefă, lăsă darul pentru nepot, să-i fie înmînat, și se pierdu prin orașul străin, pînă la plecarea trenului. Seara tîrziu, reveni în orașul să-.i și în odaia sa. Aprinse lumina și privi direct la marea fotografie de sub sticla bibliotecii, din care copilul îl privea cu o gingășie fără de seamăn, avînd întipărită pe chip melancolia sfîșietoare, deslușită, a fiicei lui. Bătrînul privi mult timp, tn lumina pală a veiozei, chipul nepotului, apoi gemu, fără să știe de ce. în- cercă să citească ceva, pînă să-1 prindă somnul, dar nu reuși să fie atent și nici să îie furat de lectură. Gîndul îi fugea mereu la ceasurile tîrzii ale nopții. Luna care veni trecu bătrîn, căci dorul pentru copil. Astfel îl ceva ma* greu copil îl măcina prinseră pentru tot mai )ilul, așa cred. re, copilul 11 întreba i știi că mama mea a murit? ci. nepotul continua. aus că mama a murit. Nu are Bunicul tăcea, tăcea, tăcea. iele de ciocolată, pe care ți le-am )arți și colegilor tăi. Iar o cutie Jucătoarelor. Dpilul, s-a făcut iistrat pe peretele coridorului, vorbă, o poveste frumoasă, pic- .îrnate în cuie poveste care se □nă. ? întreba copilul. litat-o, zicea bătrînul. Am citit-o copilul, grav, spre el. ... Ai uitat ? ți docăni la ușa educa- ă amîndoi în vorbă. 1 întrebă bătrînul. bine, doar. în ultimul ii Știe și aude mereu câ e elogiat tot timpul des. încerca să-și moaie dorul cu plimbări lungi, în care căuta să cumpere pentru cel mic daruri de care bănuia că i-ar fi făcut plăcere. îi lua mărunte jucării sau lucruri de corp i ciorăpei, o bască, un jerseiaș, un trening, <• bluză.. Pe toate le înșira într-un colț al biroulu». la vedere, loc spre care el privea zilnic și se bucura de pe acum dc bucuria pc care ele i-o vor aduce copilului. Dar se sfîrșiră și zilele grele și bătrinuPse duse din nou în orașul străin să-l vadă pe nepot, în ziua hărăzită vizitei. El păși cu grijă pe coridorul pustiu al căminului, unde nu răzbăteau decît vocile copiilor. Privi spre cartoanele colorate, atîrnate pe pereți, care închipuiau o nouă poveste. Surîse la gîndul că nepotul avea să-1 întrebe din nou dacă el cunoaște povestea cu pricina. Ciocăni discret la ușa educa- toarei șefe. Dar, încă din prag, rămase înghețat, căci desluși pe chipul femeii dezamăgirea că venise iarăși în zadar. — Dar ce se întîmplă, de nu din nou ? — Nu știm, zise educatoaiea, disperată și ea. — Ca să vezi, mormăi bătrînul. Nu credeam să se întîmple asta. Dar, acum, dacă e să fie așa... Hm I Dați-i, vă rog, pachetul, înmînă el femeii da- rurile aduse copilului. De astă dată, el fu mai șocat, ca rîndul trecut, de absența copilului. Dar se reculege totuși relativ grabnic, căci își zicea, murmurînd, pe drum : „Toc- mai eU să mă pierd ? Tocmai eu ? Atunci ce să mai zic de copil.. Se plimbă o vreme prin oraș, fără țintă, mă- cinat de gîndul nerevedeih, dar fără să se lase, to- tuși, învins cu totul de acest gînd. Se plimbă astfel de unul singur și aproape că uită de familia sa de prieteni, unde trăgea de obicei, cînd, spre seară, își aminti de ea și se îndreptă spre casa lor. Șezură împreună și vorbiră, evident, despre în- tîmplarea cu copilul El nu se arătă, nici prietenilor săi, înfrînt sau cu totul abătut de întîmplare, dar le ceru totuși sfatul cum să acționeze în continuare. Ei nu știau ce sfat să-i dea, altul, decît acela ca bătrînul să se decidă să-și caute nepotul în casa foștilor socri ai fetei sale, singuru loc unde l-ar fi putut întîlni. Dar bătrînul nu fu de acord cu solu- ția aceasta. — Atunci ce-ai do gînd să faci ? îl întrebă soția prietenului său. — Nu știu nici eu, dar, gîndiți-vă că, de două luni, nu am dat față cu el. Sigur, eu nu pot lupta cu armele lor. Dacă ei fcfc asta cu copilul, eu nu mă pot opune. Dar et^am să-1 caut mereu pe copil. Fie ce-o fi. Eu n-am să-1 părăsesc, orice i-ar întîmplă. Iar cînd va veni vremea să fie și el mare... Știți ce m-a întrebat el o dată ? : „Bunicule, cînd voi fi eu mare, nu-i așa eă o să mă iei să stau cu tine ?“ Auziți ce a zis 7 Ei, atunci, cînd va veni vremea aceea... Bătrînul tăcu. Tăceau și cei doi. Apoi, deodată, bătrînul li se adresă : — Dar voi îl vedeți zilnic pe copil, nu-i așa ? — Bineînțeles, zise femeia. Uneori și de două ori pe zi. Că trece chiar pe strada noastră și cînd merge la cămin și cînd vine spre casă. — Atunci, zise bătrînul. întrucîtva împăcat, atunci, știți ce ? Sînt salvat I — Ce vrei să zici? îl întrebară cei doi, fixîn- du-1 cu interes. — 11 veți vedea. Imi veți scrie că l-ați văzut. Eventual, îi puteți pune și o întrebare-două. El vă va răspunde. E un copil bun și inteligent. Dacă îl vedeți și îi vorbiți voi, e ca și cum l-aș vedea și i-aș vorbi eu. Și, apoi, o să-mi scrieți totul. Pînă în luna viitoare, cînd am să apar din nou... Da, așa va fi bine, sfîrși el, înseninîndu-se. Apoi se ridică de la masă. Iși adună cele cîteva lucrușoare cumpărate și le îndesă în geanta sa veche. In fine, își luă la revedere spunîndu-le că vrea să prindă ultimul tren, din seara aceea, ca să ajungă acasă. Se despărțiră astfel. El se îndreptă spre gară, *prin orașul ce se întuneca. La un moment dat, însă, se opri brusc și o coti spre o străduță laterală. Apoi pătrunse pe o alta. Apoi pc a treia. O străbătu pînă la jumătate și acolo se opri sub ferestrele luminate ale unei case. Stătu așa nemișcat preț de un minut. Ascultă, dar din casă nu răzbăte* nici un zgomot, nici un glas. Oftă. Apoi se mișcă d»n loc, încet, prin întunericul gros al străzii. In timp ce ritmul pașilor săi creștea, i se însenina, treptat, și chipul. Chipul lui, de bătrîn de șaizeci și doi de ani, care nu-și arăta încă vîrstă. Cînd ajunse acasă, aproape de miezul nopții, își prepară un ceai de tei, liniștitor, pe care îl bău încet, cu sorbituri rare, din ceașca albă de porțelan care îi încălzea plăcut degetele. Aburii ceaiului în- miresmau odaia austeră. El privea chipul copilului din fotografie și-i găsea asemănări izbitoare cu chipul fiicei lui... „Nu trebuie să-1 părăsesc, gemu el, orice ar încerca ei să-mi facă, să nu-1 pără- sesc ..Privi încă o dată, îndelung, fotografia albă, în lumină. Apoi stinse becul. Ceaiul îi încălzise viscerele. Acum cobora o pace bună în toate mădu- larele sale. El surîse împăcat ultimului gînd care îi mai umbla prin creierul semiadormit. „De mîine, am să încep să cutreier orașul, să-ți caut un pal- tonaș. Și pantaloni groși, de lînă. Acuși vine iarna. Nu-1 pot lăsa așa pe copil.. /* Surîsul acesta îm- păcat îi rămase întipărit pe chip pînă tîrziu, cînd el intră cu totul în somn Imaginea ultimă, de pe retina sa obosită, fu aceea a copilului, ce-și rezema, dulce, capul de umărul său de bătrîn. limba romană • * Vrînd să spună că preferă, celo însă sarcasmul necesar, pc- eligenței. egele Le ei surori su Alexa Visarion atolului contemporan • moldoveneasca îi contami- arii care foiesc în jurul nos- ntreb pe Alexa Visarion cum n continuare din America, . Fermecătoare, desigur. Din- icru am cunoscut cîțiva oa- intre ei a fost Mircea Eiiade. renumitului profesor Ihab meu și la un moment dat ideile tale ar intra în vede- Mircea ?, întreb. după-amiază întrea- sufocantă. Sau nu e colo de simplitate în n mag. Eia o definiție late Parcă se înfiri- a descins în America . Firește că am dis- Manole. Era foarte In- Era însetat de mitu- nou cum a traversat ne Presa a scris pe discuția către un Spune i Am căpătat Le - oamenii pe care hrrat mi-au dat senti- familie. Iar în Borțli. Un șir. — ele la ki la Ca mus, de la Intens cu ei chiar o-au ajutat să cred că - sâ merg pînă la mtllniri. Această mai mult decît oca- hUinln mi-au fortificat se exprime. Erau ale temea. ziua n-arc 24 de ore, că e mereu lumina și totem mici într-o lume nim mai puternici. E e colosal să ai reve- Ml. Înțelegerea trăi- ă gîndul că oricare «ia ultimului creează ie. Disperarea mea de- je ndlniștit îneît neli- tntul câ trebuie să fo- ospătarii foiesc în iversațîei se apropie i intră soțul tovară- și tovarășa Directoare îl ror duce cu mașina la doi pași. încă puțin și Alexa Visarion va fi la București. încă puțin .șl va fi în Canada. aprilie 1988. Interviul nu a apărut în vara lui 1987 pentru că voiam să văd (revăd) fil- mele lui Alexa Visarion și să mai adaug cîteva fraze despre seninătatea creatorului de cursă lungă. N-am reușit să văd decît Punct Și de la capăt.•• despre care nu m-aș încumeta să conversez pe larg cu ni- meni datorită finalului. Cu Ovidiu luliu Mojdovan care comandă, într-un hotel supraelegant din străi- nătăți, o șampanie. E inginer român într-o depla- sare de servici. Temă cu variațiuni (II) Temă 5 1988, aprilie. Pica mă anunță că Alexa Visarion e în Timișoara și că a început lucrul la Trei surori. E entuziasmată I Noi nu scriem nimic ? Dar interviul «"el vechi ? Re- gele Lear se mal Joacă, așa că ... Variațiuni: 1988. aprilie. Regele Lear se mai joacă, Alexa Visarion e de acord să reluăm discuția din iunie.. 18, 19, 20 aprilie: Alexa Visarion repetă, încerc să-î întîlnesc. Pica e din ce în ce mai dezo- lată : nu e momentul, e ocupat, repetă, dar, sigur, vrea să completați. 20 aprilie: schimb de replici cu Ion Haiduc î va fi rolul vieții sale, îmi declară fostul Arturo Ui. Va fi creația vieții sale. Acum înțelege ce înseamnă să fii actor. 20 aprilie ; intîlnire sui* prinzătoare cu Fostul Director. După zece ani va reapare pe scena Naționalului! Repetă în Trei su- rori. Distribuția nu e chiar definitivată dar îneîn- tarea de a-l asculta pe Visarion nu poate fi de ni- mic egalată. A jucat sub conducerea unor regizori celebri, și români și străini, dar n-a mai întîlnit un om de o asemenea profunzime. Superlativele Fostului Director, de o viață actor și de cîteva ori mare ac- tor se înmulțesc și se diversifică. Tot ceea ce spune Visarion despre fiecare dintre personaje ar trebui transcris j regizorul formulează asemenea eseuri orale îneît te prinde jalea (sintetizez eu pentru uzul onorabilului cititor) că ele se pierd in aerul prăfos al sălii de repetiție. Fostul Director e încă ln febra-de-după-repe- tiție, ca un adevărat împătimit al scenei.' Adevărul adevărat e că tot Naționalul timișorean, de la ac- tori, regizori, scenografi la machieuz*. garderobiere, secretare literare e cuprins de o anumită bucurie, de o îneîntare producătoare de fiori artiști. Dacă ei, actorii, îmi spune Fostul Directoi (ne-am întîlnit după multă vreme chiar în apropierea teatrului și nu ne îndurăm să ne despărțim) dacă ei ar putea da cît le cere regizorul ! Dacă ci ar fi la înălțimea exigențelor! Fiindcă vor fi cu mult deasupra lor înșiși. Vor fi mai mult decît sînt și dedît au fost ei în viața lor de actori, înțeleg eu și mai înțeleg că fiecare om de teatru trăiește, de fapt, o infinită așteptare. Cînd va veni Maestrul, îndrumătorul care să-i poarte către înțelegere și către glorie, către regăsirea de sine ? Tandrețea cu care e vegheat Alexa Visarion ține de ospitalitate dar și de speranță. Fiindcă nu e vorba doar de un spectacol, ci de un proces mai complex : o inițiere. E chiar o inițiere, mă gîndesc, bucuros că există atîta candoare, atîta „dăruire fără rest". 22 aprilie 1988. Rîndurile de mai sus au fost ci- tite de Alexa Visarion care nu a făcut decît adău- giri nesemnificative. II mai rog să-mi spună de ce montează, la Timișoara. Trei surori. E, cum să spun, ultima îndatorire a mea de reporter. „Ca și Caragiale, Cehov e o permanentă obse- sie. Am încercat cîteva \arlante pentru Unchiul Vania, am scris un scenariu după nuvela Ionici. Piesele scurte s-au adunat acum cîțiva ani într-un spectacol dc televiziune. Capodopera lui Cehov e Trei surori și în ultimii am am purtat cu mine pretutin- deni acest text căutîndu-i materialitatea scenică. Mi s-a propus să-1 realizez la Los Angeles în 1986. Cred că cel mai tulburător lucru în Trei surori e această invazie a umanului într-o agonie sublimă și ridicolă sprijinită de umbra morții. Trăiește în mine teama și, îndrăgostit de propria-mi disper a-o, încerc la Ti- mișoara să mă mărturisesc. Mă bucur că pot oferi unor suflete de actori dreptul de a intra în univer- sul cehovian. Cîteodată am senzația că sînt acolo, de cele mai multe ori mi-e frică. Dar trebuie*4. Pînă să sorb din ceaiul pregătit de grațioasele gazde, Alexa Visarion a dispărut luat de valul (pe creasta valului !, ar spune Fostul Director) unor ocupații extrem de presante. Cornel UNGUREANU compus în silva „pădure" și sufixul -atic(us), însemnînd „de pădure, pădurcan" și 'do- bîndind, mai tîrziu, înțelesul actual din limba noastră („săl- batic"). De tot interesul mi se pare vrednic faptul că pădu- ratic „păduros, împădurit" , re- produce aidoma alcătuirea lingvistică a lui silvaticus. în primele versuri ale poemblul Dan, căpitan dc plai de V. Alecsandri, păduratic rimează cil un derivat asemănător i „Bătrînul Dan trăiește ca șoi- mul singuratic, / In peșteri de stîncă, pe-un munte păduratic*-. Iar în lapidarul vers al lui Cotruș „gîndu-mi: lotru, pădu- ratic cine** (V. 389), sub presiu- nea contextului (lotru), epite- tul nostru devine aproape si- nonim cu sălbatic, care, în perspectivă istorică, tot „pădu- ratic44 înseamnă I De altfel, poetul lui Horia, bardul ardelean Aron Cotruș (1891-1961) manifestă o eviden- tă slăbiciune pentru derivatele cu -atic. în poemul Neam al meu el îndreaptă, către po- porul căruia îi aparține, un atare îndemn : „fă să-și spo- rească spornicu-ți grai / a vorbelor mare, noptatică tur- mă I" (V, 389). Iar „peste-a cu- vintelor traco-romanică, nop- tatică gloată44 (V, 457) stăpâ- nește lumină statornică a lui Hiperion, spune el, într-un poem închinat lui Eminescu. Alt derivat cu -atic, care-și cîștigă prețuirea bolovănosu- lui poet transilvan, este furtu- natic „vijelios". Citez din cu- legerea de Versuri (Editura Minerva, 1978), indicînd, ca șî pînă acum, doar • pagina i „Aleargă furtunatic, / Aleargă mînze una mai mîndră ca cea- laltă" (p. 245); „Mi-a fost stră- bunul proconsul ori dac săl- batic ? / Sîngele-mi ce-alcar- gă furtunatic / Nimic nu-mi spune / De străbuni, de stră- bune" (p. 334); „un împărătesc și furtunatic grai" (p. 457 j splendidă caracterizare a stră- lucirii și a impetuozității gra- iului strămoșesc). Din numele celor patru ano- timpuri, româna și-a plăsmuit lot atîtea adjective : primăvă- ratic, văratic, tomnatic, ierna- tic. Al doilea și al patrulea au o însemnătate istorică pentru noi, căci, devenite substantive (văratic, iernatic), ele au de- numit limitele transhumantei, acea pendulare ciclică a tur- melor și a păstorilor din veac, între goliștile alpine și șesuri, caro, alături de alți factori do terminanți, a statornicit și a consolidat unitatea, cu totul remarcabilă, a limbii ro- mâne. Sadoveanu, Baltagul: » — [... ]Am fost și eu de față. Au despărțit o sută de oi, f... ] le-au pornit la vale, ca să le ducă la iernatic44. G. I. TOHANEANU ORIZONT e io • permanențe SABIN V. DRĂGOI A SCRIS OPERA „N A P A S T A“ LA TIMIȘOARA, PENTRU TIMIȘORENI nie 1929 opera Năpasta este reprezen- tată în orașul în care a fost creată, dar nu cu forțe locale, ci de către an- samblul operei clujene. Publicul timișorean, colegii de breas- lă și prietenii au putut astfel vedea în sala teatrului lor marea creație a con- fratelui Drăgoi. Ei au luptat alături de compozitor pentru această realizare și chiar dacă premiera absolută nu a avut loc în orașul de pe Bega, acum, că șl pe scena timișoreană Năpasta ve- dea lumina rampei, cu toții au simțit satisfacția unei Izbînzl. Opera creată la Timișoara a fost Jucată în fața publi- cului pentru care a fost scrisă de fapt. Succesul operei lui Sabin V. Drăgoi, succesul creației românești de operă a avut și ecouri peste granițele țării. Din Berlin s-a Interesat dirijorul Fr- nest Kunwald. în 1933 sc duc chiar tratative pentru prezentarea ci în Polo- nia, Iar directorul operei din Viena, dirijorul Clemens Kraus, intenționa chiar să o prezinte în capitala Austriei pentru care s-a făcdt șl o traducere a libretului de către Maria Dkna, du va compozitorului George Dinul Succesul operei Năpasta a aduși sigur compozitorului, în 1929, d&lai ții, printre care amintim medalia J ne Merenti" cl. I și ordinul „Sud României" în grad de ofițer, in 11 precum șl ordinul „Meritul Cultura După crearea unui teatru de operii stat și în Timișoara ideea monta creației lui Sabin V. Drăgoi a sUil nou în centrul atenției conducerii n IN PREM tistice. dar concretizarea abia sub direcția artistului s-a e: Nicolae Boboc, în 1968. la 1 decd brie, rcalizîndu-se astfel adevăm premieră timișoreană a operei, cal reprezentat în același timp și unii omagiu adus compozitorului, cu 301 zile înaintea stingerii, de către d de pe meleagurile sale mult îndrâd de artiștii orașului care i-a adus ti tea satisfacții șl împliniri în decid vieții 'sale. Dam ian V „RACI încă din 1926, Ideea creării unei opere se strecura printre timișoreni, printre prietenii compozitorului și ad- miratorii creațiilor zămislite de pana sigură a lui Sabin V. Drăgoi. Chiar în ziarul „Voința Banatului** se putea citi, în numărul din 21 februarie: „Concer- tul Doinei a întărit în noi tot mai mult o veche credință; s-a văzut la rampă artistul care nu peste mult ne va da ceea ce nu ne-a dat încă un român — o operă, care să pună numele unui român alături de marii compozitori ai lumii.. ** Radu Urlâțcanu — ziarist și muzi- cian în același timp, cel care în 1933 era pe cale de a realiza Orchestra simfonică Municipală — a ridicat pri- mul cuvîntul în cercul de prieteni ai compozitorului, afirmînd că Drăgoi trebuie să compună o operă, că are resursele dramatice necesare unei a tari realizări. Drăgoi a și început să cau- te un subiect dar era greu de găsit unul care să-l satisfacă. „Tmi trebuia ceva din viața sătenilor, concentrat, veridic, cu un puternic conflict dra- matic. Ceva fără voievozi, fără boieri, fără pompă strălucitoare.. /* — afir- ma compozitorul mai tîrziu. Și tot cîteva idei din cercul de prieteni ti- mișoreni i-au venit în ajutor. „Intr-o sară, după repetiție — cum se obiș- nuiă prin tradiție — ne găseam iară la birtul „Spieluhr", sediul nostru de meditație, toți ștabii corului, cînd preotul Traian Golumba, preocupat și el intens de găsirea subiectului, deo- dată se lovește peste frunte și zice: Am găsit! „Năpasta** de Caragiale! Toți am fost de acord... Am recitit-o cu aviditate și am simțit cum se li- pește de mine. Cu ajutorul iui Radu Urlățeanu am operat transformările necesare și la 1 ianuarie 1927 m-am apucat să schițez muzica/* Orașul vuia și vestea se răspîndi în tot Banatul: un compozitor din Timi- șoara scrie o operă românească. Chiar primăria i-a fâcut o comandă oficială și au existat chiar demersuri ca lucra- rea să fie prezentată aci, în inima Ba- natului, cu ajutor, bineînțeles, de la Opera Română din Cluj, chiar cu oca- zia redeschiderii teatrului refăcut de arhitectul Duiliu Marcu, după incen- diul care l-a mistuit în 1920. Se aștep- ta chiar ca rolul lui Dragomir să fie interpretat de Traian Grozăvescu. pe care Drăgoi îl avea în vedere atunci cînd a conceput partitura. Dar viața i-a fost curmată prematur și timișo- renii au trebvit să renunțe' la această dorință. Intr-o cameră răcoroasă a conserva- torului de pe strada Ungureanu nr. 1 de azi compozitorul compunea cu fe- brilitate scriind cît era ziua de lungă, vreme de 3 luni. Alți prieteni îl aju- tau și în această fază a desfășurării elaborării creației, profesorul Boia Tolnai întocmea reducția de pian, pro- fesoiul Carol Schankula extrăgea și multiplica știmele, un actor copia fas- cicolele originale etc. Astfel s-a putut ajunge la performanța ca. la 10 zile după orchestrarea ultimei pagini, să existe o copie a partiturii, două re- ducții și materialul de orchestră, dar și cei 60.000 lei din onorarul primăriei era consumat. Inaugurarea teatrului nu s-a făcut tofbși cu opera lui Sabin Drăgoi fiind preferată piesa de teatru „Trandafirii roșii* de Zaharia Bîrsan și aceasta și din cauza schimbării gu- vernului șl la conducerea destinelor țării, Tn ochii cărora compozitorul că- zu în disgrație. Nici primăria nu a mai vrut să știe nimic de comanda predecesorilor, la început, dar pînă la urmă trebuiră s-o accepte. Dar lovi- turile se țin lanț. în decembrie, Victor Eftimiu» directorul operei din Cluj care-i solicitase materialul pentru a-l pune în scenă fără zăbavă, sub con- ducerea lui Ionel Perlea, a fost schim- bat de la direcție și, odată cu el. și Ionel Perlea așa că de opera lui Dră- goi nici nu mai fu vorba. „M-am dus întristat și indignat la Cluj, dar nu și învins, mi-am ridicat materialul și l-am cărat acasă. Nu am înebunit, cum s-ar fi cuvenit după o astfel de lovitură, nu am înebunit nici pe alții cu scandal de gazete. Nu a- veam pe nimeni la putere, la Bucu- rești. Eram avizat la propriile-mi for- țe. încrezător în destinul meu am aș- teptat/* Dar timișorenii nu au avut calmul compozitorului. „Indignați peste măsură de această ocară adusă unuia de-ai lor, care Ie-a făcut numai fală, au jurat repararea jignirii, indi- ferent de culoarea politică." Ei ascul- taseră deja un fragment în primă au- diție, în concertul din 29 februarie 1928 al Societății muzicale „Doina", monologul lui Ion, în interpretarea preotului Traian Golumba, și aceasta i-a făcut și mai încrezători în reali- zarea premierei întregii opere. Se ho- tărî ca reprezentarea operei să aibă neapărat loc la Timișoara cu forțele locale existente și cu sprijinul unor reputați soliști din București. După audierea partiturii de către directorul general al operei, Scarlat Cocorăscu» asistat de directorul de scenă Constantin Pavel și dirijorul Alfred Alessandrescu, verdictul a fost dat în aceeași seară. „Nu o mai faceți voi la Timișoara, că o reprezentăm noi ia București/* Și premiera Năpastei a avut întradevăr loc la București, miercuri, 30 mai, 1928, după 5 săptă- mîni, ce-1 adevărat, de asiduă muncă, George Folescu, Virgil Rebega, Max Săvescu, Maria Cojocâreanu și Gheor- ghe Oprișan au dat grai viu persona- jelor create de maestrul de acum con- sacrat. A fost un eveniment de adîn- că semnificație, un triumf al muzicii românești» un mare succes al compo- zitorului sărbătorit de cei prezenți în sală între care, nici nu se putea alt- fel, și un grup de timișoreni veniți să asiste la mărețul eveniment, chiar da- că în inima lor era o fărîrnă de re- gret: „De ce nu se putea totuși rea- liza premiera la Timișoara." După o ședere prelungită la Bucu- rești. timp în care compozitorul mai asistase la două reprezentații, progra- mate pînă la închiderea stagiunii, la 8 iunie. Sabin V. Drăgoi se întoarce la Timișoara și surprinderea lui nu a fost mică cînd a văzut primirea ce i s-a pregătit în gară. Banatul, timișo- renii au pregătit o caldă demonstrație, o triumfală și emoționantă urare de bun venit fiului iubit, compozitorului renumit de acum, prietenului drag și muzicianului de notorietate, reprezen- tant de prestigiu al școlii muzicale bănățene. In toamnă, stagiunea operei bucureștene se deschide cu încă o re- prezentație cu Năpasta iar în luna mai clujenii, sub bagheta lui Jean Bobescu și soliștii Constantin Ujeicu. același Vasile Rebega, Gogu Antal șl Aca de Barbu, îi reprezintă lucrarea cu mult succes. Doar timișorenii tre- buiau să mal aștepte încă. Abia în lu- 1) Un teatru care știe pună în valoare creatori credințîndu-le opere dr ce reprezentative, prilej’ te deschiderea zpre ceea scamnâ. la un moment exigența de vhf a feno l spectacular (pi intr-o dramaturgiei... de i tanță națională, prin tur sau prezența la di >nfruntări profesiom rt de ținută), un e teatru este un loc e personalitatea regi; grafică, actoriceasc utile, nevoi de reîmpros ivă Rezultat al ef< v de autodefinir are în cîmpul cău îstice conturate, pe tuală a Teatrului Nc Timișoara, dincolo d ce încununează, m Instituția, dă relief Ideii politică repertorială aten pabilă să orienteze șl să (ice energiile, constitui mai bună perspectivă p ■și poate așeza un teatr ițiile. Valențele latent Hnța, firească, de a ln‘ dialog cu marile reper ‘ii de idei, din Primirea lui Sabin Drăgoi în gara Timișoara, după succesul repurtat li București cu premiera „Năpastei*"» în mal, 1928 Album liric PARTIDUL IN MAI înmugurește in sufletul nostru șl al copiilor cum pomii în soare — primăvara, » în mal. Ne este izvorul bucuriilor și însuflețește toată țara pe drumul ales către mîine. Respirația lui deschide florile aburind în jur ca o caldă pîine» și înnoiește aerul orizonturilor deschise spre o Iunie fără arme dominată de-avînt și creație. Numele lui, ca o superbă metaforă trece din generație în generație. Radu FELECAN MUGURI DE MAI Purtăm mugurii caișilor în ochi ca pe un cîntec al iubirii de înalt Adunăm rouă de pe petale pentru setea din vară. Ferestrele-s mai pline de lumină. Arborii, privind viața secretă a primăverii, poartă arderea mugurilor» așa cum noi purtăm gîndul de primăveri albastre. Emil ȘAIN 2) O înțeleaptă indăr. ectorială mizează, de aici, pa evenii al, pe posibilitatea memorabile. Nu e să încerci — în 11 ui parcurs calenc ‘s — întHnirea cu ( de texte proeminente, cl Jcrie de dramaturgi — de diferiți, pe atit de c tuoși ; Regele Lear — S poare, Dalbul pribeag - Popescu, Răceala — Mai rescu. Trei surori — Don Juan — Molidre, S - rea pierdută — Caragiah uq risc, dacă nu enorm, 1 sigur relevabil. Totuși, naiul timișorean dă cu: SUB FALD DE MAI de an Ceaușescu — omul ce ni-e drag. E Ștefan DANlU pertoriului său Ua soare nou tot mai frur.ios răsare, Tn zori de mai, în strai de sărbătoare. La Buzf; In plină desf culturii buz să schițăm cîte ac UNTA coordonatele unei 9 Sint „Zilele pretext cut firesc. Instituționali/ într-un Teatru popular Șl tot mai mîndri-s tinerii de Azi, Cu flori frumoase, roșii in obraz. E Mai întîi» frumoasa sărbătoare: E ziua muncii clasei muncitoare. Noi vrem ca lumea-ntreagă să-nțclead Că noi muncim in țara ce ni-e dragi Vrem s-o nălțăm chiar dincolo de nod S-avem fn muncă ai dimineții zeii Tn mîndru românesc meleag 3),, Răcea ia ‘ continuă, < impietează, o pro mplară, un afiș teat rcabil. Varianta de t e rulează premiera : regizoral, de Emil Re rență ; lipsesc de pe ua dramatică persane h, accente — sensil pârâte ironismului an. Spectatorului II sîn „cu foo continuu* ; se j există un anumit specif aici, faptul că stațiunea ron „estival* mulat p cele patru anotimpuri «portul formațiilor a care gravitează, în maj in jurul Casei de culturi șuiul Moment-simbol păpușerească i ne-am cu veteranele teatruh Buziaș, imenseie păpuș larc, fntr-una din cârc [■vechiului edificiu cultu recent, pe holul noii Ci cultura. Arta dramatică ORIZON! IN PREMIERA LA TEATRUL NAȚIONAL DIN TIMIȘOARA A fi educator de Marin Sorescu RACEALA Dam ian VULPE este un îndărătnicie iD|eleap(â de Brecht, anto censiune Mg FALD DE MAI Antoancta C. IORDACHE concomitent racordate noului necesare, să fie potrivite tn La Buzias. in actualitate Desigur, activitatea din în special Lucian BURERIU sprijin profesionist - to limitele calendaristic derl. teatru iă Încerci parcurs Lugoj, suplinind adesea cu ces turneele altor teatre. cooptează regizorul repere, ah din dome cu marile ii de Idei, din mo- ă succesul repurtat n mai, 1928 le personalitatea regizorală, jografică, actoricească își bejte, utile, nevoia de mire, de reîmprospătare resivl Rezultat al efortului div de autodefinire, de •pare în dmpul căutărilor sîke conturate, perioada nlâ 4 Teatrului Național Tundra dincolo de pre- it ce încununează, meritat, A dâ relief ideii că, o bcâ repertorială atentă, ca- ilâ să orienteze șl să fructi- - energiile. constituie cea I bană perspectivă pc care poate așeza un teatru am- ik Valențele latente. Do- A firească, de a Intra în tot mai frumos răsare, i, în strai de sărbătoare, ndri-s tinerii do Azi, oase, roșii in obraz, umoașa sărbătoare: clasei muncitoare. umea-ntreagă să-nțcleagi n în țara ce ni-e dragi ăm chiar dincolo de nori ncă ai dimineții zcrL nânesc meleag — omul ce ni-e drag. peisajul premierei... 8) Teatru] Național din mișoara are toate șansele acest lucru „se citește* In care dintre spectacolele ultima vreme, inclusiv în Sini Io plină desfășurare Zilele culturii buzieșene*. Rial sâ schițăm cîteva din Kxtbaalele unei activități a foo continuu* | se pare că Mi so anumit specific local ki faptul câ stațiunea cu se- x .estival’ mulat pe toate (— clarificate) polaritâțile în- fruntării dramatice. Pe de o parte Imperiul, a cărui figură puternic împinsă în prim-plan este Mahomed al doilea, pe de altă parte Țara, unde Vlad Țepeș domnește dinlăuntru... „Răceala* e o premieră gîndi- tă regizoral în amănunt, înțe- leasă de scenografi și de ac- tori, un spectacol formulat în imagini de mart proporții... 4) Spectacolul e, însă, inegal, analâ mizează, de cițiva aici, pj evenimentul i, pe posibilitatea însce- memorabile. Nu e puțin In calitate de profesor, de pedagog, in general, ești și devii in funcție de elevii cu care lucrezi și ii ajuți să fie pe măsura ta. tn condițiile școlii modeme, ca educator, nu mai însemni nimic, dacă, de exemplu, poți și spui lecția pe dinafară in fața elevilor. A fi educator, in condițiile unei asemenea școli, nu înseamnă nici mă- car a răspunde la întrebări. Ca dascăl, nu oferi răspunsuri, ci în- trebi, ridici în fața elevilor probleme pe măsura posibilităților fizice și psihice ale lor, in raport cu pregătirea și obiectivele ce le ai în vedere, în așa fel incit să-i implici in desfășurarea acțiunilor nu-și finalizează propunerile. Există, în prima lui secvență, cîteva idei și momente de efect dramatic cert, idei ce punctea- ză și celelalte două acte ale montării. Sc propune, de exem- plu, — de pe scenă — inițial, o imagine în care un dictator, fie, el, Sultanul, face ordine în Univers, reașezînd după pro- pria-! poftă Planetele; urmarea nu este de găsit, în spectacol... E ca și cum (ignorînd, să zi- cem, o „lege* cehoviană), ci- neva a amintit doar pentru a avea ce să uite despre existen- ța unei arme, în spațiul prin care se mișcă personajele... 5) Imaginarea datorată lui Reus pretindea actorilor un joc modern, nicidecum inter- pretarea ilustrativă pe care re- gizorul n-o cere, dar nici nu t) Un teatru care știe să-și rd to valoare creatorii, în- tdmțlndu-le opere dramati- iripieantalive, prilejuindu- - deschiderea spre ceea ce In- to un moment dat dpoța de vlif a fenomenu- 9 spectacular (printr-o Gală dramaturgiei.,, de rmpor- rt ațtonalâ, prin turnee în ti, mu prezența la diverse- ctnfrunlări profesionale, cu xiârt de ținută), un aseme- in consens cu ceea ce așteaptă educații de la noi și în raport cu vrerile noastre, ale societății în care trăim și, totodată, ale acelei în care vor trăi ei mîine. Așadar, tot ceea ce facem cu elevii șl pentru ei trebuie să conțină sensul căutării, poate chiar al spectacu- losului, în ansamblu. Sigur că aici, unde în altă parte, dacă nu tn școală, apar ideile noi, dintre care unele s-ar putea ca mîine ori mal tîrziu să însemne ceva- Cînd le întrezărim, noi trebuie să le îngrijim șl să le cultivăm cu priceperea și tndemînarea horticulto- rului în cadrul cercurilor, consultațiilor șî meditațiilor de tot felul, al dialogului civilizat ș.a.m.d. Un elev sau mai mulți pot gîndi și altfel decît noi, se pot exprima, șt e foarte bine cînd o fac, și într-o altă formă decît noi, beneficiind de libertatea de a fi ei înșiși, chiar dacă ar intra în conflict cu noi. Să nu uităm că cercetătorii, artiștii, savanții, indiferent de domeniu, și toți acei care au contri- buit șl contribuie cu ceva la mersul înainte al științei șî al artei, al societății în ansamblu, au intrat, ort pot intra, la un moment dat, tn contradicție cu inși sau idei diferite. E însă o măsură în toate. Trebuie să știm șt să ne pătrundem de un adevăr inalienabil — cu voia sau fără voia noastră — că elementul nou există și se impune. Cum e mai bine atunci ? Să-l eludăm, simulînd că nu-l observăm sau, dimpotrivă, sesizîndu-l și cultMndu-l cu grijă și solicitudine în slujba societății ? fată de ce și în procesul de învă- țământ, ca în oricare altul, nu sc poate angaja oricine, oricînd și oricum, pretinzînd că ar putea face ceva, deoarece șî aici ca pre- tutindeni nu toți pot totul Măria sa elevul nu poate fi încredințat oriătnd ?l oricui numai pentru că e copil sau tînăr. Devenirea sa reclamă omul, educatorul care să-l educe. Prof. dr. Pavel PETROMAN Lie. Mat, Fizică „C, D. Loga“ mentele Inteligent rotunjite a- le premierei recente) să-și materializeze gîndul reperto- rial, un gînd frumos, trudit, ce este — însuși — un eveniment, un semn de forță șl de dem- nitate artistică... ti - Întilnirea cu o suită texte proeminente, cu o ga- e de dramaturgi — pe cît diferiți, pe atit de dificul- Regele Lear — Shakes- re, Dalbul pribeag — D. R. KkU, Răceala - Marin So- ni, Trei surori — Cehov, I Jaan - Molare, Scrisoa- pierdulă - Caragialc. Pare r^c, dacâ nu enorm, în mod îr relevabil. Totuși, Nai io- ni timișorean dă curs re- triului său de anveigu- ? către» Maria Dima, U* •zitorului George Dima. operei Năpasta a adus >zitorului, în 1929, distlnf oare amintim medalia LDe* cl. I și ordinul „Steam n grad de ofițer, în 1931. ordinul ..Meritul Culturalii a unui teatru de operă de ’im ișoara ideea montrll Sabin V. Drăgoi a stat ia rul atenției conducerii ar concretizarea s-a făcut irecția artistului emerit ioc, în 1968. la 1 decan* ndu-se astfel adevărad nișoreană a operei, cărei' în același timp și ultimul 5 compozitorului, cu 30 de ;a stingerii, de către cd îgurilo sale mult îndrăgite xrașului care î-a adus atb ii și împliniri în decursul Ștefan lordănescu de la Națio- nalul timișorean ori Ștefan Lenchlș de la „Țăndărică*1. Formația vocal-instrumentală „Șah-mat”, una dintre orches- trele electrice redutabile din țară, nu-șî va petrece, probabil, sejurul la mare, cum fac alte grupuri răsfățate de public, cl acasă, ca de atîtea ori. „Șah- mat* beneficiază, tn schimb, dc un „sound* aparte, despre care 8-a scris mal puțin ; mu- zica lor are un profil bine con- turat, divertismentului canta- bil (fără Imitații la modă) al pieselor adăugfndu-l-se texte inteligente, adesea pline de umor Juvenil șl cu un pronun- țat caracter moralizator. For- mația, multilaureată a Festiva- lului, participantă la „Timl- șoară, floare rară", poate ori- cînd oferi un concert cu piese proprii, un rock ponderat, mo- dern totuși, cu tente parodice dc bun simț. ortul formațiilor artistice le gravitează, îo majoritate. M Casei de cultură a ora- lai Moment-stabol, arta ferească i ne-am totîlnil i veteranele teatrului din toty Imenseie păpuși secu- re, tolpuna din cămăruțele fiului edilul» cultural 5! cent, pe hol«l noii Case de Hari Arta dramatică a eres- 1 f/esc. foștituționallzată azi Ma Teatru popular, ea la „ca pe vremea noastră” nu-și mai justifică in nici un fel existența șî valabilitatea. Schimbarea, renovarea sînt imanente procesului de educație și instrucție. Așa e firesc, așa trebuie să fie ! Fiecare per- sonalitate e alta, fiecare generație e cu totul alta, fn consecință școala este și trebuie să fie, a fost de fapt de cînd există și astăzi e cu atît mal mult, la dispoziția lor, a elevilor, sigur, insă, niciodată la cheremul lor. Noi slujim societatea pentru care educăm și for- măm omul, fără a-l nesocoti disponibilitățile, cu prioritate. în func- ție de cerințele și nevoile vieții. Lecția sau lecțiile noastre, actele și acțiunile, activitatea edu- cativă tn ansamblul său, trebuie să aibă în ele sarea și piperul actuala stagiune „Milionarul sărao* de Tudor Popescu și „Examen de bacalaureat* de Dumitru Solomon), Tradiția teatrului de păpuși continuă, echipa locală cooptlnd entu- ziasmul copiilor... de toate vîrstele. Ansamblul folcloric „Izvorașul* dă și el spectacole cu caraoter permanent, nu nu- mai în cadrul unor competiții, faze, manifestări festive. Tre- buie subliniată activitatea bri- găzilor științifice, In specia] a acelora cu profil medical, apoi a celor de profil polltlco-Ideo- logîc pe Instituții șl întreprln- reușește întotdeauna să o elimine din scenă. Cițiva din actorii distribuției izbu- tesc să rotunjească, în un- ghiul privirii regizorale, ro- lurile (Ion Haiduc — mobil, precis, tensionat; Vladimir Ju- răscu — expresiv, concentrat). Cițiva se rătăcesc, însă, în hă- țișul propozițiilor aproximate... Scenografia (cadru 1 Virgil Mi- ioia, costume 1 Emilia Jivanov) compune, fastuos, spațiul „ma- rilor jocuri* imperiale, care e și un spațiu de continuă trece- re. Construcții excesive (carul imperial, cuș^a bizantinilor) străbat, cu zgomot, scena... Un mic nor de papagali tșl îm- prăștie penajul policolor, în aerul scenic ... Costumele sînt și spectaculoase șî inspirate... 6. Din numeroasa distribuție se disting Ion Haiduc (Maho- med al II-lea), Vladimir Ju- răscu (Stratos), Sandu Simio- nkă (Pașa din Vidin), Daniel Petrescu (pregnant, mai ales, In postură de „oștean hîtru“)_ Dar spectacolul e, !n compar- timentul interpretării, mai ales o probă de actorie Ion Haiduc. Și o demonstrație că rolurile secundare comportă dificultăți apreciabile... 7) Răceala, departe de a fi un spectacol perfect, vorbește despre ceea ce au acumulat, profesional, și regizorul (căruia Naționalul !i datorează o „As- logică), șl actorii, șl scenogra- fii. Partea întîi a montării pro- mite mai mult decît celelalte două. Tot ce „îi privește” pe turci se nuanțează mai intere- sant, mal teatral, decît ce Ii privește pe românii Iui Țe- peș ... Mircea Belu» Eugen Moțățeanu, Ștefan Sasu, Gheor- ghe Stana, Cristian Comca (— într-un rol colorat și sem- nificativ), Miron Nețea, tine- rii Luminița Stoianovici și Romeo Bărbosu complinesc un spectacol al căutării care reflectă optica profesorului — regia, respectiv regizorul. In contextul său, totul, absolut totul, este creat și recreat aupă posibilitățile actorilor, respectiv ale clasei și, dacă e posibil, ale fiecărui elev, sigur, pe fundalul urmărit și realizat treptat cu aportul fiecărei discipline și al tuturor într-o corelație intra și interdisci- plinară a predării-învățăril lor. De la Komenschi și Pestalozzi în- coace, unitatea lecției cu dascălul care o concepe și o realizează cu ajutorul elevilor s-a redimensionat. Elevul dispune de posibilități insolite, chiar dacă, uneori în germene, de soluții ingenioase de rezolvare j unor probleme, nu rareori mai bune ca ale dascălului, hi foarte multe situații, educatul ajunge să te scoată din impas. El țe ajută să vezi și să poți acționa altfel decît ți-ai propus înainte de a lucra efectiv cu el. Măria sa, elevul, trebuie insă ascultat, după ce a fost deprins, la rîndul său, să asculte și să te asculte, să se pătrundă de adevăr. Ca profesor, te paște continuu primejdia rutinei, dar el, elevul, prin actele și acțiunile sale ludice, adesea în premieră, te poate feri, te determină să renunți nu o dată la felul tău de a fi, ajutindu-te să te manifești altfel. Elevul te afirmă sau te neagă, impunindu-te sau, dimpotrivă. In fond, așa e! Noi sîntem după cum ajung să nc vadă, să ne placă și să ne descopere ei. Avem în vedere menirea noastră legică, locul nostru în viața lor, al școlii, ca atare, în devenirea generațiilor. Ca profesor, trebuie să te racordezi elevilor tăi, sigur, nu înainte de a-i studia ca să-l poți cunoaște șl ajuta să se formeze. Pedagogia, ca știință a educației, nu-i Imuabilă, ca oricare altă știință, ea a fost, este și va rămîne aidoma nouă, cei care acționăm în spiritul legilor, principiilor și metodologlllor sale, numai dacă știe să prelucreze, să-și formuleze, să reformulcze și să-și îmbogă- țească domeniile, oferindu-se mereu nouă, în sensul de tînără și neanchilozată. Și noi și părinții trebuie să înțelegem că acel JUceala ' continua, deci, și Lipleteazâ, o propunere raplarâ, un afiș teatral re- .rcabiL Varianta de text pe t rulează premiera scnina- teîizoral, de Emil Reus, are ; lipsesc de pe cana- u dramatică personaje, re- U, accente — sensibil — nArate Monismului sores- Ștefan DANHJ teatru CÎNTARE^ OMANIEI . .. . AS . ORIZONT ------ Anotimpul primăverii l-a inspirat În- totdeauna pe sensibilul poet Petru Sfetca. Dintre poeziile publicate, cea mai dragă i-a fost Păsări de la sud, pe care o recita la toate șezătorile literare și care figurează în mai multe antolo- gii bănățene. Deosebit de ambițios, în perioada de căutări și de zbateri literare care pre- cedase revoluția de la 23 August 1944, Petru Sfetca s-a impus în ziaristică, In viața cenaclelor, în întreaga mișcare culturală timișoreană, fiind apropiat de sculptorul Romui Ladea, care ținea mult la el și la poetul Dorian Grozdan. Ală- turi de Nicolae Țirioi a redactat pagina literar-artistică a ziarului Vestul, pagi- nă vie și combativă, prețuind mai mult decît o revistă literat ă. Colaborau i Zeno Vancea Andrei A Lillin, Pavel Beilu, Eugen Grcpșianu, Marius Mun- teanu, Mircea Șerbănescu, Petru Vintilă, Emil Mânu, Mihail Cosma etc. Cu en- tuziasm și dăruire, a sprijinit inițiati- vele înaintate în poezie în estetică, a fost un convins antifascist De altfel, EPISTOLARII) ,T IUBI IIIIW III IUI ■TIUTB. volumul nostiu colectr Poezia nouă bănățeană- despre care am mai vorbit, se voia și un manifest pentru o poezie autentică în Banat. Din anul 1943, poetul stabili o fruc- tuoasă prietenie cu scriitorul italian Silvio Guarnieri, pe atunci directorul Institutului de Cultură Italiană la Ti- portaje și articole politice. La această revistă a debutat scriitorul Nicolae Mărgeanu, îmi pare încă elev pe atunci. In 1946 am condus un supliment literar la ziarul Banatul, apărut în patru pa- gini săptămînal. unde Petru Sfetca a publicat traduceri din poezia de rezis- tență italiană. Prin anul 1947, Petru Sfetca pără- sește Timișoara, stabilindu-se Ia Bucu- rești. După plecare, activitatea lui cu- noaște meandre și pendulări. Poetul, obișnuit să fie foarte activ la Timișoara, o destul de lungă perioadă se mulțu- cu poezii originale i Desfătare' (nr. 6), De profundis (nr. 7), Crochiu de martie (nr. 9) etc. în anul 1973, Editura Cartea Românească îi tipărește volumul 30 de poeme, cuprinzînd, desigur, multe din titlurile apărute în Orizont. Se scurseră 26 de ani de la ultima plachetă cu titlul Osmoze, tipărită la Timișoara. Tn anul 1979, Editura Facla îi editează un vo- lum retrospectiv, incluzînd și tălmăciri din poezia universală. Intr-o notă de introducere la traducerile din lirica lu- mii, poetul își exprimă convingerea că „trecute prin retorta noastră poetică, IONEL DUNEA ; Flori. mișoara și profesor. Această prietenie a avut drept rezultat tălmăcirea, pentru prima dată în țara noast. ă, a poeților italieni moderni, care nu erau bine cu- noscuți nici la ei în țară, dar care, ulte- rior, au constituit mîndria poeziei ita- liene, unii fiind încununați cu Premiul Nobel. Petru Sfetca a tradus poeme din Giuseppe Ungaretti (1943), Umberto Saba (1944), Eugenio Montate (1945), Salvatore Quasimodo (1916). în anul 1945 redactam împreună cu Sfetca publicația Lupta patriotică, or- gan al Uniunii Patrioților, unde consa- cram un spațiu larg literaturii. A cola- borat, între alții, și prietenul nostru Silvio Guarnieri cu studii literare, re- mește cu traduceri și cu interviuri. Din- tre traduceri amintim pe cea mai Im- portantă : Poezii de Novalis, carte apă- rută la Editura Tineretului în 1969. Petru Sfetca lucrează în redacția unor ziare și la revista Tînărul scriitor. Scrisorile de mai jos vorbesc despre reintegrarea lui ln viața literară după o oarecare întrei upere. La început sem- nează numai tălmăciri din lirica uni- versală în Orizont, în anul 1966 îl găsim prezent în revista lunară în numerele 2, 5, 6, 10 cu traduceri din poezia fran- ceză, americană șl, evident, italiană. Din scrisori reiese stăruința mea de a ne trimite poezii originale. In sumarul numerelor din anul 1970 îl întîlnim des Un poet minor: 0. lacobescu Este cunoscut destinul dureros al poetului D. lacobescu. Mort foarte tînăr, în 1913, la numai douăzeci de ani, el lăsa posterității o operă puțin întinsă, dar uimitor de complexă. Originalitatea ideii, autenticitatea și profunzimea emoției, plasticitatea viziunii, eleganța limbajului ar fi îndreptățit-o la o mai extinsă și mai diversificată audiență. Or, opera însăși nu a avut parte de un destin prea norocos. Consemnări uneori entuziaste, dar sporadice și sumare (Perpessicius, G. Călinescu, Adriana Iliescu, Mircea Scarlat), cîteva note, cîteva antologări, cîteva glose, cîteva regrete... Cam la atît se rezumă rezonanța socio-culturală a textelor sale. In rest — și tot mai compacte — tăcerea și uitarea. Dar iată că, sub tăcere și uitare, poezia lui D. lacobescu trăiește, totuși, și, încă, cu o energie și cu o prospețime de-a dreptul tulburătoare. Citind cele 45 de poezii originale (există și o secțiune de traduceri), cuprinse In volumul Quasi (apărut postum, în 1930, cu o prefață de Perpessicius și un frontispiciu de N. N. Tonitza), te simți, tot timpul, în prezența (și sub seducția) unui lirism de superioară factură și intensitate. Iar reluarea calmă și aplicată a lecturii confirmă, credem, mai mult: întărește această primă impresie, această reacție spontană a intuiției. Metoda (procedeul, mecanismul) poeziei lui D. lacobescu este halucinația (mai exact spus : halucinarea). Aceasta declanșează fulgerător o anecdotică sui-generis, adică reprezentări, tablouri, scenete — pornind de la două situații ontologice (două stări): una de inexorabilă tranzitivitate (agonia); alta de totală imobilitate (moartea). Așadar, două căderi infinite, dar perfect definite. Cea dintîi înscenează diverse manifestări ale existentului (odaia letar- gică, ospiciul, ocna etc.), sensul discursului consumîndu-se integral prin ima- gine și dezvoltînd un puternic ecou afectiv : „Amiază I / Un pian, alături, into- nează / Un cîntec trist, în calmul verii, / Un cîntec demodat care brodează / Petale dulci pe pînzele tăcerii. // Nici eu nu știu ce am I... / Hemoragii de soare-mi bat în geam, / Cu lenevii de aur cald mă fură / Și mă sărută lung pe ochi, pe gură...“ Sau : „In depărtări se-nchide cetatea de lumină / Și rănile de seară prin umbra ei se scurg ; / In balamuc nebunii, uitați într-o grădină, / Stau înecați în vraja acestui trist amurg / Privind cum unul joacă un dans de balerină. // In salturi delicate, ridicol de naive, / își leagănă papucii c-un tremur întrerupt, / Pe fața lui surîde triumful unei dive / In timp ce specta- torii, prin pantalonul rupt, / Admiră în tăcere plcioarele-uscățive. // Iar unul dintre dînșii pleeîndu-se îi strînge / Un mic buchet de Iarbă și de măceș uscat / Cum, însă, dansatorul refuză încurcat. / Galantul se repede și-1 bate pîn-la sînge". Cea de a doua înscenează abisul, neantul, ne-numitul. De data aceasta, tabloul ca atare este numai un debut semantic, sensul crescînd și ramifieîndu-se la infinit, pe măsură ce eul îl caută, îl surprinde și îl urmărește. Rezonanța poe- melor nu este atît afectivă, cît spiritual-imaginativă : „Tn ochii mei pîndește o tainică oglindă / In neclintirea cărei hipnotic se perindă / întregul peisaj al lumii dinafară / Cu palide fantome tîrînd a lor povară. // Dar din adînc printr-înșii nimica nu transpiră, / Nici rîsuri de silfide, nici plînsete de liră, / Și nimeni nu citește în mutele lor rame / Nici luciul unui zîmbet, nici umbra unei drame. // Ca două porți de-aramă închise pe vecie / Ei străjuiesc în taină un parc — sau o pustie, / Iar mina ce încearcă o clipă să deschidă / îndată se retrage crispată șl lividă. // Și poate în adîncul acestui întuneric / Trăiește SUPLIMENT I JUDEȚEAN DE ȘI CENAC1 bănățean. Prevederile tale s-au ader și, după discuții utile cu Mihai Beniuc, iată-mă astăzi mi al Fondului Literar, colaborator pa nent al Secolului 20 și în curind a vistei Steaua. In ultimele luni am z plăcut impresionat de Orizont, m pe care o conduci, și aș dori să itiui poți să mă socotești printre cola rii ci perntanenți. Pentru moment, preocupările jf literare sînt în stadiul de da Așadar, pînă cind voi fi în a apare la Orizont cu ceva orif ți-aș fi îndatorat să mă anunți c voi putea să colaborez în cadrul pl lui vostru de perspectivă Rugîndu-te să transmiți felicite I mele redactorilor de la Orizont, sda I vechilor prieteni Virgil Birou, Ma I Țirioi și Mircea Șerbănescu, prin' îmbrățișarea și sentimentul prieM I Petru S!m I P.S. Anexez o notă și o traduceți știu in'ce măsură le vei găsi utilezi tru Orizont. București, 14 XI Dragul meu, Scrisoarea ta mi-a făcut o deoi® plăcere. Fii sigur că „debutul" cu ??■ originale îl voi face la Orizont M îmi îngădui puțin răgaz ... /IMiJ iți trimit mai multe traduceri, pr® care și un grupaj din poezia (b.™ Deoarece îmi lipsește o anloloo^fll nu e ceea ce aș fi dorit eu... Sper să devin un colaborator I nent al revistei care place din ceh] .mai mult. Rugîndu-te să transmiți cola borti lor și prietenilor salutările melc, bl brățișez cu veche dragoste Petru SM Spi in știu S. Weinberg, In luc Ic trei minute a’e Un niazâ că dacă ideea lor este corectă, îi> pr te explica relativ ușo. puriu. Dacă forțele fu patru interacțiuni s- unitate nediferențiată originar care a fost 1 riu in momentele săli înseamnă că. în ultin cetarea fizică nu cau' pe cele două fronturi care am vorbit — de* substanța poemelor a rămas cît mai fi- delă în limba română virtuților origi- nalului“. Poetul Petru Sfetca nu avea pasiunea epistolară a apropiatului nostru de „bună frăție" Pavel Beilu, apreciat în epistolariul precedent. Dar scrisorile acestea prezintă importanța lor pentru evoluția și preocupările poetului din perioadă matură. AI. JEBELEANU București, 26 IV 1964 Dragul meu, Vor fi în curind doi ani de la con- vorbirea noastră din redacția Scrisului București, 3 IX M Dragă Alexandre, Revenit in Bucureșii, mă t/riJ să-ți comunic adresa lui Silvio G® nierl : Feltre — Beluno Italia Aidm mește corespondența. I Placheta ta nu poate fi găsită. Tel exprimă scuzele mele lui Anghel Ihl brăveanu, întrucît m-am grăbit ți dl putut să-i strîng mina la plecare. Sper că în ceasurile plenare ak nificărU Orizontului te vei gîndi n| mine mai des .. Cu vechile sentimente Petru SJehi| despre clasici cu putere un paradis feeric, / Sau poate lupte crunte se zbat printre abise.J Dar porțile de-aramă vor sta în veci închise". Poezia se numește Enigmaticul Iată și Trecutul, text la fel de halucinant și de impenetrabil; „Un mic sicriu de aur în mine se ascunde / Prin parcuri mohorîte de ciprii plîngătorl / Vrăjii de-un murmur dulce venit de nu știu unde / Și-nvăluit în giulgiu de umbri I și de flori. // Dar înăuntru mortul, cu pleoapele deschise, / Tînjește într-ua I veșnic amurg de cloroform / Ce izvorînd dintr-însul, îmbietor de vise, / Dl I simțurilor sale iluzia că dorm. // Din vremea care curge prin parc ca o fîntînă/| Pierduții ani se-nalță troian peste sicriu, / Se schimbă mușchii-n zdrențe oasele-n țărînă, / Dar mortul enigmatic rămîne totuși viu". Se cuvine să adăugăm că cele două momente (cele două subiecte lirice) dis-1 pun — pe lîngă recuzita specifică, adesea general simbolistă — de emblerotl cu totul personale. Astfel — surprinzător — semnul agoniei (un semn cosmic) I este soarele (nu neapărat cel declinant, crepuscular, ci șl cel meridian) (Tristeți I de seră, Eldorado, Rugăciune, Revolta, Poem de amiază. Scenetă, Ocnașii etc.) I Cît despre semnul extincției, acesta este abstract, este un simbol prin excelen-j tă intelectual, anume reducția semantică a unor realități precum marea, luna. I tăcerea, pustia. Emblema sub care se derulează cel de al doilea traseu nise pare, deci, a fi enigma. De aici, fascinația și strania voluptate pe care feno- menul, în cvasi-concretitudinea lui, le provoacă : „In gesturi grațioase, dar reci și obosite / Se plimbă prin alee tăcuți și gînditoii. / Din golul plin de umbri al largilor orbite / Același spleen sălbatec se-ntinde peste flori — / Și florile pc brazde se pleacă ofilite...44 (In compensație, iată pictura unei Jubilații In- fantile ; „Te-aș însoți prin parcuri cîteodată / Purtîndu-ți trena rochiei pe drum, / Și-n timp ce visătoare șl distrată / Ai rătăci în soare și-n parfum — /I Eu, ridicînd ușor mătasa oarbă, / Aș urmări cu ochii fermecați / Pantofii albi jucîndu-se pe iarbă / Ca niște porumbei înamorați...“). Dar cele două direcții tematice nu sînt, artisticește, izolate. între ele se păstrează o comunicare tainică, | o adîncă (și vertiginoasă) indistincție. Acest punct de contact, acest nivel apar-| țin agoniei abisale — zonă de interferență a sensurilor, contradictorie și inson- dabilă. Ea relevă absența ontologică și a sfîrșitului și a începutului, deopotrivă cu permanența căutării lor : „Mi-e inima, copilă, un lampion aprins / In cinstea ta (o cinste ce n-o pun la-ndoială) — / Un lampion exotic : hîrtie și spoială I Și-un vîrf de luminare — simbol de foc nestins. // Dar în închisu-mi suflet cetate a tăcerii / învăluită veșnic într-un crepuscul pal / Acest focar — paiață cu ochi de carnaval / E-o notă discordantă în armonia serii. // Și cei ce dorm acolo pe ruguri mari de flori, / Iși redeschid molatec bolnava lor orbită / Și. enervați de-această lumină nepoftită, / Privesc spre ea sălbateci și parcă ru- gători. // Doar unul dintre dînșii — un mic strigoi cuminte, / Un alb schelet sarcastic, un filozof bufon, / Văzînd că astrul tainic e doai un lampion / Zîm- be.ște în tăcere și doarme înainte". Și astfel, absorbite în dinamica enunțului, lectura și re-Iectura sînt lansate și re-lansate la nesfîrșit... Cum este posibil ca asemenea texte să rămînă. de peste cincizeci de ani. In spațiul marginal și relaxat al exegezei ? Cum este cu putință ca vocea acestui adolescent (acestui important poet) să ne impresioneze atît de puțin? Eugen DORCESCU această unitate, să ref ginară. Numai că noi noaște evoluția colțuh care trăim în ordinec devenirii lui, cj într-c ca intr-un film derul către început. De ace* licări pe care le-a re științifică sînt ultimei* unitatea primordială și magnetice au fost u despărțit în cadrul 1 puriu, dar primele pe putut unifica) Radiaț este visul cel mai înd țci fizice de astăzi în deci va fi (dacă va fi) dar a fost prima care lib: ul termic. Din situația în ca omul față de Universt dc polul big-Bangului studiat decît din per: derulării sale, s-a născi unității, exprimat prin piului entropie. Dacă s rare constituția fizică, logica a omului, rezult* nu i se poate atribui o E nevoie de un anumit condiții ca galaxiile să stele; trebuie un timp tru formarea element nucleosinteza stelară, e necesar în constituirej Așadar, prin totalitatea gerată de realitatea J cuarcilor, știința conte iuie unitatea profundă sului cu macro-univcrsi cu cosmologia, a univt cu universul actual, cu Dar nu numai științele țit în acești ani valoa ideii de cîmp ca totali Științele viului par să biostructurii un momer în raport cu discretul i țele sociale vorbesc și asimetrice în relație cu cătuitoare, psihologia su rile conștiinței cîmpult unitate, iar logica este i noască preeminența c‘ asupra noțiunilor .De 1; cictate și gîndire, științ. urmărește unificări, in acest efort generalizat id cîmp se dovedește prot. In‘concepția sa dialcctr discretul sînt inerente u observa Lukăcs. Oricît s fracționare pe linia dis* culele* rezultata vor dez dmp a calităților diferi sul exemplu al lu» Hoge, bucății de zahăr. Intreag sâ fie o infinite urzeai: D. D. Roșea, unde conțin particula și cîmpul sînt Cu ideea totalității—c: Uzi, în prezența unui sc convergența cercetărilor ORIZONT ora de elal în situ\ ceva or anunți cadrul; bănățean. Prevederile tale s-au । și, după discuții utile cu met Mihai Beniuc, iată-mă astăzi Fondului Literar, colaboratori nent al Secolului 20 și în curindi vistei Steaua. In ultimele luni omi plăcut impresionat de Orizont, y ■)c care o conduci, și aș dori să știi wți să mă socotești printre coiaU ii ci permanenți. Pentru moment, preocupările d iterare sînt în stadiul Ișadar, pînă cind voi fi apare la Orizont cu l-aș fi îndatorat să mă oi putea să colaborez în d vostru de perspectivă. Rugîndu-tc să transmiți felie::: iele redactorilor de la Orizont, sălci cehilor prieteni Virgil Birou, Nia ir iot și Mircea Șerbănescu, prin nbră fișarea și sentimentul pricii Petru Sfelti P.S. Anexez o notă și o traducere! iu in -ce măsură le vel găsi utile ți u Orizont. București, 14 XI Dragul meu, Scrisoarea ta mi-a jacul o dec ăcere. Fii sigur că „debutul" cu Ig'male îl voi face la Orizont. I i îngădui puțin răgaz... yUăfw trimit mai mul ie traduceri, prii re și un grupaj din poezia ilaba oarece îmi lipsește o antologic, poa e ceea ce aș fi dorit cu ... >per să devin un colaborator jxg zi al revistei care place din c i mult. lugmdu-te să transmiți colabt și prietenilor salutările melc, țișez eu veche dragoste Petru București, 3 IX IfW ■gă Alexandre. evenit în București, mă gri i comunic adresa lui Silvio G ■i : Fcltre — Beluno Italia A/ci te corespondența. lacheta ta nu poate fi găsită. Te rimă scuzele mele lui Anghei >eanu, întrucît m-am grăbit șl n-si it să-i strîng mîna la plecare, ier că în ceasurile plenare ale :ării Orizontului te vel gîndi d | ? mai des. . Cu vechile sentimente Petru nun te se zbat printre abise.../ Poezia se numește Enigmaticul. 2 impenetrabil : „Un mic sicriu rîte de ciprii plîngători / Vrăjit Și-nvăluit în giulgiu de umbri 21e deschise, / Tînjește într-un r-însul, îmbietor de vise, / Di re curge prin parc ca o fîntlnâ/ schimbă mușchii-n zdrențe șl otuși viu“. 2 (cele douc’î subiecte lirice) dis- trai simbolistă — de embleme nnul agoniei (un semn cosmic) Iar, ci șl cel meridian) (Tristc|i amiază. Scenetă, Ocnașii etej t, este un simbol prin excelem realități precum marea, luna, cel de al doilea traseu ni se rania voluptate pe care feno- „în gesturi grațioase, dar reci »ri. / Din golul plin de umbră I înde peste flori — / Și florile iată pictura unei jubilații In- | Purtîndu-ți trena rochiei pe :ăci în soare și-n parfum —II ?chii fcrmecați / Pantofii albi I ți...“). Dar cele două direcții ăstrează o comunicare tainică, ! t dc contact, acest nivel apar- jrilor, contradictorie și inson- Ji și a începutului, deopotrivă n lampion aprins / în cinstea ] on exotic : hirtie și spoială / // Dar în închisu-mi suflet, I ii pal / Acest focar — paiață ion ia serii. // Și cei ce dorm 'atee bolnava lor orbită / ȘL ore ea sălbateci și parcă ru- I in momentele sale inițiale, Interacțiuni s-au aflat SIPUMENT EDITAT ÎN COLABORARE CU COMITETUL JIDEȚEAN DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA ARAD Șl CENACLUL DIN ARAD AL UNIUNII SCRIITORILOR Spre o totalitate cimp in știința contemporană (III) L In lucrarea sa Prime- Ir trei minute a’e Universului, cartea: moartea urmează vieții, es®L prelungire organică a el, dar nu p» «-j d Electrotehnică fi cuprinsă In nici un fel de concepi®"1, ‘ acceptate de omul tucă viu. DeosebiS J Viorel Boldurear par să fie de ordinul structurii - ^,3^°£ este vorba despre alte concepte, ci p p/. - . . . î^prindere Kn fel surdK "ntr-altul. K Bi numai ochi și mcj un alt simț ajut nu-l va putea niciodată concepe nea celui ce aie nunvi urechi și nici alt simț ajutător. Pentru aceasta fi de ajun^ nici cel de-al doilea si __ de semnalizare Descifrarea morții ț In ședința de mar toarca Corina Victorie ia Toma șl profesoa necesita, poate, un al treilea sistem, idin Timișoara șl al re care încă nici artistul nu-l poate bânktu criticul literar Mir „Expoziția de trandafiri* reprezioi,,Universitas'* al Univi o certă izbîndâ scriitoricească og pe marginea poc un sublim exemplu de neputință a lonVngureanu (conducât legerii noastre In țața unul subiect «Victor Neumann, Vai pre care trăncănim toată ziua noi, Sergiu Ruba, Adrian; menii vii — moartea. Gheorghe SCHWARTZ Popescu, Carmen Odăi ți Eugen Bunaru. Tn ș va citi loan Viorel B Mihăirs ozitia de trandafi 14 ORIZONT PORTATIV TAINA TAINELOR Orkeny Ist van Concursul Poesis r Hbris top • * * r • • * rrea să fie acest mic ro Iar ? O replică despre moarte că a imposibilității scrierii U spre moarte 7 Sub titlul „Muri sformat mai tîrziu în mai „Expoziția de trandafiri" ’gizor al televiziunii încearcâ i ultimele secvențe din viața i meni, bolnavi incurabili, Rezu!' •erfect redat, apare într-un arii* oua zl, după proiectarea pe mi* an a filmului i 6a, televiziunea, reușit să ne aducă în casă primii omului pe lună, deșerturile Sa« l ghețurile Antarcticei, iată, ne iță în față și cu ultimele clipe r semeni de-al noștri. însă arti- tc „atît de pros’ scris". Incit In* mai degrabă să credem că n-am cu nici un pas în descifrarea e care moartea continuă să nc-o . Cei trei muribunzi — un sa< femeie simplă și Un scriitor «* M însoțesc sînt personaje exem* * roman, de fapt, trei romane îa reunite de un roman generic, ce încearcă să le cuprindă pe •iscuția despre moarte este re* lă ! toți filosofăm la un pahar ă despre subiectul acesta, atll acabil șl atît de necunoscut trei, ce se vor ciocni în cel mal np cu „lumea de peste lume", imp să tacă filozofie. Nici mă* iu timp să glndească la ce o sl împle Chiar și scriitorul ratat, perfect tn viața de toate zilele, e se tot pregătește asiduu pen- ii vieții*, chiar și el capoteazâ tul de vedere al speranțelor re* , al speranțelor telespectator ai speranțelor noastre, cel a jrmat cu toții o anumită lina»! roncepută despre moarte. Dar rul“ poate că trișează din de vedeie al rnorții însăși - ce nu știm. A?a că nici acest , eleviziune nu ne-a adus în casl rea imaginii noastre despre fi* lorțiL Concursul .POESIS (ediția a Vl-a), organizat de cenaclul cu același nume, cu sprijinul In- spectoratului școlar. Co- mitetului de cultură și educație socialistă. Con- siliului sindicatelor. Co- mitetului U.T.C„ Centru- lui de îndrumare a miș- cării artistice de amatori — ale județului Constan- ta, precum și cu sprijinul ziarului „Dobrogea nouă" și al mai multor presti- gioase reviste literare, se desfășoară sub egida Fes- tivalului național „CÎN- TAREA ROMÂNIEI", în cadrul manifestărilor de- 0 expoziție evocatoare Ultima expoziție a lui Pa- nait Stănescu-Bellu, de la I Bastion, reunește o suită de | tablouri care încheagă armo- nios imaginea Timlșoril oraș | li solaritățil, oraș modern, i contemporan dar șl oraș al [barocului. Distingem trei mo- dalități picturale în această ex- padțle evocatoare, tustrele Unite de un mie gest revelator ! care se revendică de la Iubirea Itatomlcă pentru orașul nostru Pictorul surprinde, în cîteva Ieșene ln cărbune sau în pastel, imaginea unei Timișoa- ra de Început de cv nou, întîile fabrici modeste, uzina elec- trică etc., Imagini din care re- Bnem atmosfera de epocă, do- i comentai trăit, pus adesea în pagină In toată nuditatea sa. Pe de altă parte, secvențele «noi Timlșoare baroce, care rHIește. din plin, prin cîteva diliri monumentale, de epocă, Le cel n trei candidați pentru » dincolo", romanele aparți- or. romanul regizorului reali- 1 — totul pe o sută de pagini ntă însă o reușită scriitori* keny izbîndește ca artist, dar » de thanatologie nu ne sini pas mai limpezi, totul râmi- erul inițiat viața nu poate oartes, oricît s-ar strădui s-o ?easta constă paradoxul pe e să-1 priceapă cel ce citește . jartea urmează vieții, este o organică a ei, dar nu poate în nici un fel de conceptele ie omul încă viu. Deosebirile de ordinul structurii — nu despre alte concepte, ci pur espre canale diferite. în fața un pian j orbul il percepe j surdul intr-altul. Cel ce are I și mcj un alt simț ajutător ;ea niciodată concepe aseme*-| » aie num< j urechi și nici un utător. Pentru aceasta n-ar nici cel de-al doilea sistem zare Descifrarea rnorții ar »ate, un al treilea sistem, pe ici artistul nu-1 poate bănui ’ i de trandafiri" reprezintă indă scriitoricească și, deci, xemplu de neputință a înțe- tre în țața unui subiect des- încănim toată ziua noi, oa- moartea. iheorgho SCHWARTZ I dicate omagierii poetului național M. Eminescu. Pot participa membrii tuturor cercurilor șî ce- naclurilor literare din țară care n-au debutat cu volum de autor. Poe- ziile (8—12 piese), dacti- lografiate in 7 exempla- re, vor purta, în locul semnăturii, un motto ce va figura atît pe plicul închis, cuprinzînd datele personale complete ale concurentului, cît și ca expeditor. Creațiile se vor trimite pînă la data de 5 mai, pe adresa ce- naclului : Str. Ștefan cel Mare nr. 6. Constanța, cod 8700 — cu mențiu- nea „Pentru concursul POESIS". Festivitatea de premie- re și festivalul de poezie vor avea loc în ziua de 22 mai a.c. cu prilejul •ZILELOR ȘCOLII CON- STANȚENE". prin patina șl aerul lor speci- fic, s!nt tratate de artist în tempera, într-o modalitate ori- ginală, de o plasticitate și un colorit sui generis. Palatul Di- casterlal» Casa Mercur, Bastio- nul, Palatul Neptun, Casa Cio- banu, Piața Libertăți!, Piața Traian ș.a. întregesc un aspect plastică extraordinar de viu și de eloc- vent al arhitecturii de epocă, văzută de un ochi atent, pate- tic șl evocator. Dar ceoa ce ră- mîne, pentru privitor, din a- ceastă expoziție, este trăirea personală, de o autentică vibrație lirică, a fiecărei clădiți tn parte, aerul de mister, în- cadramentul clădirilor, colori- tul lor vibrant sau alteori stins șî, mai ales, cerul dramatic. cer văzut. în genere, în amurg, în mișcarea învolburată a ae- rului, sau animat de păsări sau de furtună. Peste casele de epocă, masive, statuare, acest cer animat și viu pune parcă în mișcare și învie nu numai fațadele, străzile, colțurile, aco- perișurile, intrîndurile, dar pu- ne în mișcare, poate, pînă și pe invizibilii locuitori din spatele zidurilor, șl ale ferestrelor, o umanitate care șl-a pus pecetea el pe aceste zidiri, le-a dat noblețea, bucuria sau nostalgia trecătoarei lor vieți. Cu expoziția aceasta. Panait Stănescu-Bellu dovedește nu numai puterea sa proverbială de muncă, dar șî o iubire con- stantă pentru o latură specifi- că a peisajului nostru citadin, pentru o zestre edilitară ce intră în arhitectonica atît de specifică a Timi.șorii și o îm- bogățeșle conferlndu-l pecetea ei originală între așezările ci- tadine ale țării. Ion ARIEȘANU panoramic Un complex de manifestări politico-educative și cultu- ral-artistice se desfășoară în aceste zile tn cadrul unei ac- țiuni ajunsă la cea de-a XlII-a ediție i „Zilele culturii la Bwiaș", desfășurată sub genericul „Florile muncii și crea- Organizată de O.J.C.E.S. Timiș, Consiliul educației po- litice și culturii socialiste al orașului Buzîaș, Consiliul oră- fenesc al sindicatelor Buziaș, aceste zile ale culturii con- lemneazâ un simpozion pe teme ale gîndirii social-politice. o expoziție dd\ carte, un vernisaj al expoziției de pictură •Buziașul Ieri și azi", cu participarea membrilor Filialei Timișoara a U.A.P., montaje de versuri, dezbateri teoretice, ^edacole muzical-coregrafice, evocări Istorice, o zi a filmu- lui românesc, o interesantă întîlnire cu intelectualii, mo- mente literare, numeroase spectacole cu caracter educativ. I La Timișoara s-a desfășurat, timp de două zile, consfă- tuirea de lucru a cadrelor din domeniul difuzării filmului. în acest context, întreprinderii cinematografice a județului Timiș, care s-a calificat pe local I în întrecerea „Pentru in- tensificarea difuzării culturii prin filmul românesc", i-a fost famfnată „Diploma de onoare a Consiliului Culturii și Edu- oțici Socialiste. • Tot la Timișoara s-a desfășurat recent o Importantă manifestare științifică medicală 1 Consfătuirea interjudețeană de psihopatologie clinică. „Zilele muzicii rerdiene" (între 24—30 aprilie) pe scena Operei Române din Timișoara. Ajunsă la cea de-a doua ediție, mult apre- data manifestare prilejuiește publicului vizionarea unei ierii de spectacole de înaltă ținută artistică, cu invitați de prestigiu ai scenei lirce. < Filarmonica de stat ..Banatul" fi-a continuat seria concertelor organizate în colaborare cu institutele de învățămînt superior. Marți a avut loc un con- cert aparte, care s-a bucurat de participarea literară a lui Livius Ciocârlie și Șerban Foarță. • Spectacol coup6 de katru pe scena Casei de cultură a studenților. Studioul stu- toțesc „Thalia" a prezentat „Traversarea Niagarei" de Nonso Alegria (regia Gheorghe Stana), Iar formația Făcui- ti(ii de Electrotehnică — „Acul cumetrei Gurton" de W. Ste- renson (regia — Grete Avram și Robert Linz). * Prozatorul M Viorel Boldureanu va citi proză (în data de 5 mal ora 18) la Cenaclul „Victor Eftimiu". Referent — Vasile Fopovid. • In cadrul „Colocviilor de literatură contempo- nmă* la întreprinderea Confecții „Bega" a avut loc o întîl- ake, organizată de Biblioteca județeană Timiș, cu proza- llMrra Corlna Victoria Sein. Au mai participat profesoara Mia Toma șl profesoara Rodica Opreanu. cenaclu • Abia cînd tace înțelegi ce spune... • Păsările din colivie își poartă zborul în suflet. • A săpat o groapă pentru un dușman și au căzut In ea doi prieteni... • Orice automatizare se face.manual. • „Șl eu te iubesc", ii spuse el soției apărîndu-se... • Cartea lui l-a bucurat de un mare succes în... familie! • Luna lor de miere a durat două săptămîni... • Voind să-și facă un loc sub soare a ajuns la... „unibră". • A vrut jumătate din drep- turile de autor ale pictorului pentru că i-a fost,.. model! • A căzut pe glnduri și se vaită că-l doare un picior ... în ședința de marți a Cenaclului Asociației Scriitorilor din Timișoara și a] revistei „Orizont" a avut loc o întîlnire d criticul literar Mircea Martiri și cu membrii Cenaclului lUDnersitas” al Universității din București. La fructuosul dialog pe marginea poeziei tinere de azi au participat Cornel ftweanu (conducătorul ședinței Alexandru Jebeleanu, Vktor Ndimann. Vasile Popovici Mircea Mihăies Radu Sergiu Roba, Adriana Bateți Simona Popescu, Cristian • Popescu, Carmen Odangiu, Marcel Tolcea, Marian Odangiu |l Eugen Bunaru. In ședința de marți, 3 mai fl.c„ ora 18,00, n dtl loan Viore! BoMwrrann (proză). Referat : Mircea W&c*. M. O. • Un universitar cu chitară : Roger Whhacker, născut cu 52 de ani în urmă în Kenya, este o figură pitorească a scenei muzicale pop internaționale. Puțini știu că acesta este doctor în biochimie și zoologie. Debutează în 1968. figurind apoi în topuri cu inspirate piese în manieră Country. Este prezent mal în toate galele UNICEF oferindu-și serviciile nenumăratelor acțiuni de binefacere în folosul copiilor afectați de sărăcie. • Grupul australian Mental And Anything prezintă pe un recent LP piesa de succes al lui Presley, „Love Me Tender". Dar parcă noi tot pe El vis îl prefe- răm ... Lisa Maria, fiica lui Presley, a împlinit 20 de ani. Ea nu se simte atrasă de scenă preferind să studieze moda și designul. • Altfel însă stau lucrurile în privința lui David Hallyday fiul celebrilor cîntăreți francezi Johnny și Silvie Vartan. El trăiește la New York, unde mama îi supraveghează atent primii pași spre conturarea unei cariere muzicale. • Timp de șase ore peste 2 000 de tineri moscoviți au urmărit la Palatul Culturii un festival națio- nal de muzică rock. Diversitatea manierelor interpretative a fost amplu reprezentată de către grupurile Medium, Crema, Argument Sister Twister, MEC, Centru, doar cîteva din cele aproape 100 de formații rock din Moscova. Valeri Litvak, conducătorul grupului Sister Twister, declară: „Denumirea formației ne-a fost inspirată de o poezie a lui S. Mârșak. Eâ are ceva șocarit. se reține ușor, con- ținînd totodată și o aluzie la dansul cîndva atît de popular. Genul nostru este rock-ul nostalgic de acum 20—30 de ani. Se știe doar că nou înseamnă și un lucru vechi pe care l-ai uitat". • „Noi nu negăm nimic din cultura muzicală de pînă acum dar considerăm că muzica are dreptul la o diversitate, la capacitatea de a te sur- prinde, la noutate în exprimare" (A. Zaldastonov — 24 de ani, medic/ membru al grupului „Zi grea"). • Festivalul do jazz Sibiu ’88 a avut anul acesta oaspeți din Polonia, Elveția, Italia, Anglia. R.F.G. șl U.R.S.S. „Concursul a demonstrat (...) Timișoara rămî- ne o pepinieră a jazzulul autohton aducînd acum în atenție o nouă formație, Micul Gramofon, care s-a impus prin siguranța, omogeni- tatea și autenticitatea cu care a abordat teme din repertoriul standard", arată V. Alexandru în revista „Cronica". Petru UMANSCHI tele viziune DUMINICA, 1 MAI: 11,30 Ziua muncii. Editorial. 11,40 Munci- torești voințe unite într-un gind. 11,55 Cutezători pe drum de glorii 12,10 Telefilmoteca de ghiozdan. 12,30 Tinerii în primele rîn- duri ale muncii pentru țară. 12,45 Mugurel de cîntec românesc. 13,00 Album de mal. 17,00 Telesport 17,30 Invitație la operetă. 18.10 Patriotismul — coordonată a activităților cultural-educative în Festivalul național „Cîntarea României*, 18,21 Din inimi de co- pii, dragoste șl recunoștință. 18,45 Desene animate. 19,00 Telejur- nal, 19,15 Muncind cu gîndul la binele țării 19,30 întîi de mal bi- ruitor. Spectacol festiv dedicat zilei de 1 Mai. 20,20 Film artistic. Cale liberă. 21,50 Telejurnal LUNI, 2 MAI 7 11,30 Tinerețea noas- tră, tinerețea anilor de soare. 11,30 Manifest al conștiinței noastre. 11,55 Zimbrii Carpaților, 12,20 Să fii tînăr ca o torță. 12,35 Telefil- moteca de ghiozdan. 13,00 Telex. 13,05 Albumul tinereții. 19,00 Te- lejurnal. 19,20 Tinerețea noastră, tinerețea anilor de soare. 19.35 Imn din tinere inimi. 20,20 Șantierul — spațiu al muncii pentru țară, emblemă a patriotismului revoluționar, 20,40 Teatru TV. Autografe pe fluviu. 21,50 Telejurnal. MARȚI, 3 mai: 20.00 Telejur- nal. 20,25 Priorități In economie. 20.45 Teatru TV. Personalitate pentru concurs. 21,50 Telejurnal, MIERCURI, 4 mai: 20,00 Tele- jurnal. 20.25 Priorități în economie. 20,45 Tribuna TV. 21.00 Partid, lumina libertății noastre. 21,10 Lumea contemporană și confruntă- rile de idei. 21,25 Universul familiei 21,50 Telejurnal. JOL 5 mal i 20,00 Telejurnal. 20,25 Timp șl anotimp în agricultură. 20,45 Mile- nii de civilizație românească. 21,05 Roman foileton. Prietenii nu se aleg. 21,50 Telejurnal. VINERI, 6 mal: 20,00 Telejurnal 20.25 Priorități în economie. 20,45 Cadre pregătite la nivelul exigențelor dezvoltării economice și sociale a patriei 21.00 Cadran mondial. 21,15 Serial științific. 21,35 Laureați ai Festivalului național „Cîn- tarea României", 21,50 Telejurnal. SÎMBATA, 7 mai j 13,00 Telex. 13,05 La sfirșit de săptămînă. 14,45 Săptămîna politică. 19,00 Tele- jurnal. 19,25 Laudă patriei șî "oamenilor săi. 19,45 Teleencîclopedia. 20,25 Tara mea, cea mai finimoasă floare. 21,00 Film artistic. Nu porni la drum noaptea. 22.20 Telejurnal. Emil ȘAIN RAR ... sport aqua-forte • Sînt unii cărora, dacă nu le place să producă. în schimb, uimitor le place să consume. • Idealul leneșului este să dea buzna la cămara har- nicului. • Leneșului totul îi pare greu, de aceea invidiază pe harnicii din jurul său. • Sărbătoarea leneșului este aceea cînd este invitat In masa celui harnic. • Tn curteni leneșului cresc bălării, iar în curtea harnicu- lui tot felul de orătănii. • E mai ușor să stai o vară Întreagă la umbră, decît să prășești trei straturi de ceapă. • Totul se poate recupera în viață în afară de timpul pier- dut, cu care nu te mai întîl- nești niciodată. • O faptă, oricît ar fi de modestă, e mai valoroasă decît o mie de vorbe • Chefurile sînt bune, cînd nu le faci pe spinarea altora • Leneșului toate zilele i se par lungi, numai harnicul se plînge că sint scurte... loan SUCIU ... mă-apucă o așa mare supărare, de-mi tremură condeiul și osul ce-l ține. Rar îmi vine să-mi caut cele mai aspre cuvinte din stră- fundurile limbajului neeufemistic, să sudui împrejurarea care m-a împins spre arene, ca șl pe cei care se joacă, din vîrful bocancu- lui bont, cu pulsul și nervul nostru. Cum, vrînd-nevrînd, tocul șl tonul meu, puse în slujba, onestă, a fotbalului au stîrnit și oare- cări iritări ale orgoliilor, cum martore mi-s și filele colecției „Ori- zont* din ultimii 11 ani, revin cu ideea-matcă: nu se poate face progres fără muncă, fără competențe, fără devoțiune, cap șl fără sudoare. întrucît, iată, nu s-a înțeles nimic din lupta noastră, ca șl evident, a multor oameni de bună credință, voi să mal spun câ provincia, cu tihna ei amețitoare, poate fi și malefică, atunci cînd nu-i convine competiția, de unde, s-a dovedit, se naște șl starea de opreliște și chiar agresivitatea unor mărginiți față de așa- zișii intruși care ar încerca, totuși, sâ le limpezească apele. Nu dau nume, nu cer socoteală, nu ofer soluții. Sînt alții chemați șî datori să facă ordine șî să ia măsuri; noi tragem semnalul, noi țintim înainte, noi judecăm starea de fapt: condiția submediocră, penibilă, rușinoasă, In care a apus adulata noastră domnișoară bătrînă. Politehnica Timișoara. în numele celor 15.000 de necă- jiți amăgiți de o precară nădejde, în numele celor care șl-au lipit urechile de aparatele radio, ca și al celor care au rămas cu gura căscată, ba, în numele tractoriștilor care lucrează pămîntul la orele la care flăcăii ocrotiți de soartă se compromit In văzul țârii, deci, să Ic reamintim fotbaliștilor ocara ruginită: Să le fie de ru- șine! Să le fie rușine celor care își bat joc de noi, care ne mint, nesimțiți cum sînt, că mal mult nu sc poate. Ba, se poate, dar nu la cota putinței lor! Ei trebuie să dea socoteală, să fie pedepsiți pentru păcatul de a întina orașul, omul, tradiția, spectacolul, des- tinderea. Pentru păcatul de a minți! E cazul, e timpul, e contextul să fim serioși! In rest, îmi plîn- ge stiloul, nu de durere, ci de necaz. Și-1 voi sâ tresalte, cum mieii în miezul ierbii crude. Teodor BULZA frcletari dtn toate R ORIZONT SAPTAMINAt SOCI ȘgȘS? : ci și prin numeroase aspecte te VERMEER : Priveliște din Delft. motive clare, în această operă Dar această pagir.ă nu este de ci, așa cum o dovedește din plin manuscrisului, a lui Bergotte I Pe altă parte, ea evocă nu numai pria din în a cărui PEISAJ CU PROUST TIVIND SPRE DELFI Familia JoyM boseșt- la Paris în vara anului 1920 O călător, e de plăcere pe unul din cele mJ frumoase drumuri ale Europei Cîndva. pe vremea consulatu- lui său, îl va fi străbătut de cîteva ori și Stendhal De la Trieste, au pornit spre Veneția, unde s-ai oprit cîteva zile. Următoarea escală — Milano. Apoi, tre- cînd prin Elveția, au ajuns la Dijon. tn 8 iulie, Ezra Pound îi întlmpina la Paris. Se gindeau să rămînă o săptămînă. Au rămas douăzeci de ani. Biografii nu contenes? să sublinieze metamorfoza radicală a bizarului scri- itor. „«Signor Yoyce» a devenit acum «Monsieur Joyce», scrie Richard El- lmann Dar asta n-a fost, desigur, totul. N-au trecut neobservat? lungile lui tă- ceri. Liniștea apăsătoare a prezenței sale. Felul în care-și cîntăie^. cuvintele. în- doctrinați de Pound, j sumedenie de parizieni au început să-i caute compa- nia. Ulise era așteptat ca un mare eve- niment, iar autorul său privit ca Un adevărat magician. însă irlandezul e departe de portretul idealizat al cu- vintelor lui Pound. Joyce însu.și era, de altfel, conștient de dificultățile carac- terului său ! „Domnul Pound m-a pre- zentat mai multor oameni asupra cărora am fost departe de-a face o impresie bună", îi scrie el uneia din protectoa- rele lui constante, Harriet Shaw Wea- ver. Sub eufemismul bună impresie se ascund, desigur, lucruri mult mai rele. Aroganță, Iritabilitate. impolitețe. Doar cîțiva dintre moderniștii militanți ai epocii (Yvan Goli, Phillppe Soupault) au reușit să mențină un echilibru în rela- ția cu eL Cum ai fi putut, de fapt, să-l menții ? Obsedat de sărăcia, Joyce sărea imediat la problemele financiare — cînd nu era prea absorbit să-$î expună părerile scandaloase despre literatură. Cine ar putea să-i împrumute niște bani ? acesta era axul principal al conversației sale. Sau : cum să facă rost de-o casă mai bună ? dai de un avana, pentru carte ? n-ar fi cineva amabil să- finanțeze „no- bilele trivialități “? Donatorii se găseau întotdeauna. So- cietatea pariziană inte'ectuală a vremii știa prea bine cu cine aie de-a face. Doar Joyce — cel care-și găsise, în fine, liniștea, notînd t „Panoul e ultimul oraș , doar el părea că omenesc din lume" nu știe, că nu recunoaș-.e pe nimeni. Harul lui minimalizator e teribil. Intrai scrisoare către aceeași doamnă Weaver, reușește performanța de a estompa ima- ginea lui Proust. întîlnit, ce-i drept, o singură dată i „Cred că ar trebui să vă . interesați ce e cu exemplarele acelea din «Quarterly». Tot ce mi-a fost expe- diat la Nisa mi-u fost retrimis aici. Mi se pare ciudat că scriitorul de care am pomenit în scrisoaie că le cere — dl. Marcel Proust — a murit săptămîna asta. Numele lui a fost pus adesea ală- turi de al meu. Pe ale», oamenii păreau a se aștepta să moară, dar cînd l-am văzut în mai nu arăta rău" Așadar, un oarecare domn Pioust, al cărui nume fusese pus alături de al său. Citită cu bunăcredință, fraza te descumpănește. (I se poate adăuga întrebarea adresată Îirletenului său, Robert McAlmon. tot a Paris: „Oare crezi că Eliot sau Pound ăștia au Intr-adevăr vreo va- loare ?"). Există cîteva, spectaculoase, fiecare In felul său. versiuni asupra acestei prime confruntări. Do r locul întîlnirii e sigur : o serată organizată de Sidney Schiff In cinstea lui Stravinsky si ghilev, cu ocazia premierei unuia baletele lor. Cît privește data, ea a dacă am da crezare amintirilor Schiff, luna mai 1921 Scrisoarea Joyce către Harriet Weaver indică Dia- din fost, lui lui ace- eași lună, dar a anului 1922. Optăm pentru această a doua variantă, mult mai credibilă. Ca de obicei, Joyce a sosit tîrziu. Toate privirile s-au ațintit asu- pra lui: era singurul, din toată aduna- rea, care nu purta haine de seară. Și-a cerut scuze, pe un ton morocănos, apoi, COLEGIUL DE ION ARIEȘANU enervat, s-a retras, după într-un colț și a început să prin geam, spre grădina de obișnuință, bea. Privea vară, luml- nată, acum. în mai, de becurile în for- mă de clopoțel. Copacî. tufișuri, plante agățătoare, glicină, iar undeva, în de- părtare, deasupra orașului, arcul de cerc al unei lumini albicioase, stranii, imateriale. Ușs» s-a deschis brusj. Cu- rentul a mișcat perdelele prin care Joyce scruta micp, luminozitatea întu- necată a nopții. Cînd s-a întors, în mijlocul încăperii, într-o haină lungă, de blană, pășea, plutind, cu ochi seînte- ietorl, Marcel Pioust. „Parcă era perso- najul din Satan îndurerat", avea să spu- nă mai tîrziu Joyce. Se știa despre el că nu mai iese de multă vreme din ca- mera cu pereți acoperiți cu plută. Pre- zența lui avea de ce să uimească. Soții Schiff le-au făcut cunoștință. Ellmann, marele biograf al lui Joyce. descrie sce- na în amănunțime. O va descrie și Wiliam Carlos Williams Joyce ar fi zis: „Am zilnis niște dureri de cap în- grozitoare. Iar ochii mă supără înfio- rător". Iar Proust f „Ah stomacul meu. Ce să mă fac. Simt că mor. cred că am să plec imediat", și eu. La revedere". (Joyce). Ah, stomacul". (Proust). După Margaret Anderson, De fapt, „Cred că „Charmâ. Proust a zis : „Ce rău îmi pare că nu cunosc căr- țile domnului Joyce". A esta, la rîndul său: „N-am citit nici un rînd din domnul Proust" Sfîișitul conversației. Arthur Power scrie că Proust l-a în- trebat pe Joyce dacă îi plac trufele i „Da, îmi plac", a venit răspunsul irlan- dezului. Cortina. Citîndu-1 pe Frank Budgen, Richard Ellmann înregistrează și o altă versiune. Joyce i-a povestit lui Budgen i „Toată conversația noastră s-a redus la cuvîntul Nu. Proust m-a întrebat dacă-1 cunosc pe ducele de nu-știu-cum. Am spus, Nu. Gazda noastră l-a întrebat dacă a citit cutare sau cutare parte din Ulise. Proust a zis i Nu. Și așa mai departe. Bineînțeles, situația era imposibilă. Ziua lui Proust abia începuse. A mea se sfîrșea". O neconcordanță de fu;i și obișnuință orară ? Nu, desigur Na. Probabil că în- tîlnirea fusese prea neașteptată. Cine știe, dacă ar fi putut sta de vorbă în altă parte .. Insă Picust s-a ridicat brusc și, însoțit de gazde, a luat taxiul spre casă. Joyce a vrui să-i însoțească. A intrat aproape cu forța în mașină. Odată ajunși, a vrut să urce. Proust era obosit Dacă ar fi venit la un păhărel.. „ regreta, după înmormântarea lui Proust, irlandezul. Cine știe. Se vor întîlni. pentru ultima oară, în noiembrie. Numai că. de data aceasta, livid, indiferent la frigm de afară, rece, rece, Proust nu mai avea să rostească nici măcar un Nu Dacă. Cine știe. Mircea MIHAIEȘ REDACȚIE: (redactor șef) ^f^^L DUMBRĂVEANU (redactor șef adjunct) VIORCL COLȚESCU, NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU luminozitatea, de perfecțiunea I „Așa ar fi trebuit să scriu", spune înainte de a muri. Dar despre acestea scrie Marcel Proust, cu o limpezime șl puritate a frazei nuscrisul (găsit de G. Genette) semnătura „Bergotte" ar fi atunci dreptul senzațional. Iată cum II mentează criticul t „Printr-o ironie dată (sau doar aparentă), Bergoti descrie moartea unui scriitor, care-ar putea fi foa: te bine căutarea .. . eroul-nari moarte nu este evo Nimeni nu poate ști dacă, după aceea, mai exact în 13 ianuarie 1941, cei doi, Joyce și Proust, s-au întîlnit undeva, dacă s-au recunoscut, dacă și-au răs- puns cumva, fără cuvinte, desigur, în- trețesîndu-se ca două urme luminoase. Aceasta nu se poate ști. Dar atunci, mai exact în 18 noiembrie 1922, cînd Ulise. alături de Sodoma șl Gomora, își înce- pea viața printre capodopere, se știe că Joyce l-a văzut, pentru ultima oară, re- cunoscîndu-1. cu greu, pe Marcel Proust. Nu mai plutea prin salonul somptuos, cu ochii strălucind de febră și un soi de cenușiu răuprevestitor așternut pe obraji (așa 11 descrie Culette). Era un alt Proust. De atunci, din mai 1922, pînă acum, în noiembrie, îi va crește o barbă neagră, aspră, nimbîndu l cu o aură în- tunecată, așa cum stă. împăcat pentru totdeauna, privind spre nevăzutul, lumi- nosul Delft. Dar de ce să reînvn tocmai acest tablou, tocmai amintirea acestei pagini despre moartea Scriitorului din A Ia rechcrche du temps perdu, cînd tomuri întregi au descris-o și descifrat-o cuvînt de cuvînt ? Dintr-un neașteptat prilej. El este un text ciudat, borgesian aproa- pe, prin senzaționalul pe care îl propu- chiar pînă la detaliu, celebra pagjnl Captiva, unde Proust povestește tea lui... Bergotte". Atunci, ce să mal crezi ? Un si lucru • că e vorba de un joc ai ipotezelor inventate, de un s inteligenței critice, gata mereu să în criză locurile corn ane ale in tării. Pentru că așa ceva propun;, cele din urmă, Genette ; b râstf: de roluri, de interpretări. Și iată ut^i „Autorul romanului în căutarea lui pierdut nu mai pQf-xe fi Proust, ci Bergotte însuși, scriitor nial dar timid și care s-a ase lungul anilor, în spatele persona mai pregnante a autorului Inc bil — dar prea curînd istovit — lumului Plăceri și zile". Bergotte ceptat deci să-și prescrie moartei însemn al dispariției propriului de pe copertă. Jocul devine din ce mai atrăgător. Dacă în căutarea., scrisă de Bergotte, caracterul au grafic al operei dispare «au. mai se transformă în car ac te' „alob! Bergotte povestește viața lui Proust la persoana întîi, așadar 11 pe Marcel să și-o povestească . servește cumva drept model, iar gotte, conchide G. Genette, devine ne. A fost tipărit nu demult în „Le Journal litteraire". sub semnătura unuia din cei mai importanți critici contempo- ranl: Gărard Genette cheamă fel de „negru" al lui Proust. O figură de stil, desigur, și cam borgesian, pentru că eseului e reprodus, nici mai un te în ai mult: „Moartea lui Marcel" și începe așa : „O actualitate proustiană foarte zgomotoa- să ne dă prilejul să facem parțial drep- tate unui actor mult subestimat, al uneia din cele mai curioase înșelătorii literare a veacului. Bergotte e cunoscut mai ales prin în căutarea timpului pierdut», unde Maree1 Proust îl trans- formă într-un personaj de neuitat — scriitorul, fără a binevoi, de altfel, să-i citeze din operă decît mici fragmente risipite, pînă într-atît, îneît numeroși cititori își închipuie că acolo e vorba de un scriitor ptr fictiv". Lovitură de teatru I Regizorul Genette îl scoate la rampă pe actorul Bergotte, în chip de autor al celebrei pagini din Captiva despre „Vue de Delft". De f§pt, autor al unei veisluni ciudate, descope- rite recent de Genette însuși printre ineditele Proust. Ar trebui însă refăcută, pentru o mai bună aducere aminte, po- vestea tabloulu’ lui Vermeer. așa cum o relatează istoriile literare. în 1921. Marcel Proust iese dintre pereții căptu- șiți cu plută ai celulei sale de bolnav. Vrea să vadă, la muzeul Jeu de Paume, celebrul tablou împrumutat din Olanda, vrea să privească încă o dată spre Delft-ul lui Vermeer. să-i surprindă perfecțiunea, să-și elibereze ochii de mohoreala camerei sâ- i inunde sim- țurile cu miraculoasa lumină de aur greu care apune pe zidu» unei case. Pri- vind tabloul, 1 se face brusc rău. Tră- iește. avant la lettre, înainte de a (și-)o descrie, experiența morții. Se întoarce acasă tulburat și, cuprins de o fervoare neobișnuită, așterne pe hirtie, dintr-o singură suflare (cum atestă manuscrisul), cunoscuta pagină din Captiva, despre moartea lui Bergotte Acesta’e pus să sfîrșească. în urma unui atac, chiar pri- vind tabloul „Vue de Delft" fascinat de mai puțin, textul „descoperit", port semnătura „Bergotte". Pagina e abs: identică, pînă la ultima virgulă, a din Captiva, doar că în locul nua Bergotte apare de cîteva ori Marcel sens are atunci tot acest joc ? Prote de a demonstra cu mai mare forți chiar violență, cum un autor este .ser pînă la moarte, de produsul ficți sale, personajul. Dar aceasta nueoi coperire. Ideea e foarte veche. Cârtii tregi au demonstrat (chiar pentru.' zul" Proust) cum imaginarul pred realul, cum literatura ajunge, um să premeargă vieții. Și, pornind tos de la această pagină contra-făcutl Genette, s-ar putea scria mult nul pre „moartea lui Marcel", cl dq „morțile" sale. Pentru că, de la pd frază, aceea a trezirii din somn, H se pregătește, pe sute de file, să tn» El dispare treptat, odată cu cele 1 dragi personaje (bunica AM întrupare a „femininului" din el) sil minlnd cu Bergotte, scriitorul add Ei învață, de fapt, să moară împrffl cum se va și întîmpla, printr-undi Sărbătorite îi ziasin în întreag prilejuit desfășu manifestări cc ai oamenilor munci da viață obiectiv Hotărîrilor Confi Moment rem lui Executiv al < a.c. a fost marc; NICOLAE CEAI cument program timabilă valoare viitoarei plenare tute în organele gul partid. Porn lizărilor obținuți și în urma orie partidului, Cuvî co trebuie urmai toate deficienței, nirea integrală r nomice și a caii trecerii de Ia o e sivă așa cum sti al partidului. Ir dere vastă a tuf sociale alo țării colaborări între acestora din urr rești, revoluțion pentru popor, îi tuirea, responsa revin în cadrul A fost reies rolul do centru cătoare, înțelegi tații tuturor or; presupune o mi bilă a tuturor c mico-sociale a agriculturii, în își găsesc un Io învățămintului, formarea unor nomie în Plină nemijlocită la pentru angajan menire cercetă fl Joc al vieții și al cărții. Bergotte el un scriitor celebru, clasic, clasat. Mi nu mai e fascinat de frazele lui,« vremuri. S-a identificat într-att fostul maestru, îneît scrie exact el. Dar a obosit, ar vrea sâ ucenli din nou, la altcineva, pentru a i el însuși un altul. Acest nou mode’l și ivit în carte. E un alt scriitor.! nume, însă Cu fraza pulsînd ® imprevizibilă noutate. Să fie Joyce! ultima, cea mal tulbură*oare dintn tîlnlri ? Nimeni nu știe. Adriana BAB REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODK Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepubl nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T R. TIPARUL EXECUTAT LA LPB.T. Index: 42 907 ■■■