16 tă in titlu numele bunicilor a ), Thomas și Reulah. relații! din viața ae fiecare zl a unc i obișnuiți : speranțele, luptei ile, eșecurile Ier Chiar dacă iramatic, spectacular al pp in planul al doilea, texteb ază prin capacitatea lor de le, liric, o lume Dispuse ci )oemele se decupează ca niște n interioiul cărora privim i a unor oameni comuni. lamismul timpulu narativ ntrul atenției lui Ștephen Dj sea carte de versuri publicat se intitulează Cemetery Nigi donează la n panoramă a exi nane Poe»ul nu se ferește ni runea minuțioasă a unui sper ginii. îndeosebi pi iu savantul isocieri de idei și cuvinte. Poed Iau impresia unui fragment dei care se destinde, eliberind o ibilă energie poetică. ?e-l privește pe John Ashbsry.a I său poetic poate fi asemănai astic Interesar de textuare d sul creator (în sensul din pirti menului). el dezvoltă, adeseori gamă a procedeelor rare amd a poemului despre poem. Totd poeziile sale mai noi se oond ut proces de im personalizare. I cît într-una din artele sale ■ ititulatâ ^Paradoxuri și oximai nsuși cititorul devine o absti a cărui reacție este urmăriți ?t care devine, el însuși, pena ia în actul scrierii sau trama! stei experiențe. • a încheia trebuie să spunem n acest moment. America nud Ie o singură voce poetică da ea se bucură de binefacerile] eclectism care face însuși speri vieții literare Nu avem, aii naeștri; Și totuși, cititorul nod profila de avantajul de a avea nă direcții poetice atît de d Xm descris, sumar, doar treia . Sînt. după păre»ea noastră i! contestabile aie poeziei ai» e azi. Sint. totodată, trei moi iști nete de apropiere de misiei il poeziei prin puternice, cala ecții. în cazul Ritei Dove. pr larațiuni lirice, la Stephen D i printr-o magnifică ornare d a meditației lirice, la Jd y. ’• Mart din toate țările, uniți-vă ) PTAMINAL SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR-ARTlSTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R, Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ >4* NR. 9 (1096) 4 MARTIE 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX 8 PAG., 3 LEI primejdii, iar eu îjdii* în timp ce-mi povestești secrete la oarecare depărtare u noroi — „dar așa cum sint adine impregnate de ceea ce o etichetă neagră, sîngerind i • coridoare pe alei, arte de orice altceva. * — vox zi ? Sfîrșitul iui mîine. mașina ori să privești mai adîn cerului ! dorință ență plutind in straturile cele mai de sui se reverse ca o prăjitură au ca un pom de crăciun. înti-o cascadă de lacrimi*. Dove C DE UR1T Iuta, alături, istra -or Iar de lună dimineață uscată de primăvară irît. las-o baltă. i lui c șa stau lucrurile, : am fost buni ată. 1 nu-i poate atinge piciorul. de Mircea MIHAlEȘ 3 AR A. strada RODNEl l Manuscrisele nepubhcatl • fac la P.T T R. 1 Index ; 42.907. ] Conferința pe țara a pre- ședinților consiliilor populare, forum larg reprezentativ al democrației noastre muncito- roșM-rcvoluționarc, și care se află in plină desfășurare. în aceste zile, constituie, in viața social-politică a țării, un eve- niment marcant, un prilej de manifestare a spiritului activ, revoluționar, al tuturor cetă- țenilor patriei. Forumul națio- nal, in pregătirea căruia au avut loc, intr-o atmosferă de muncă însuflețită, de puternică angajare militantă, Conferințe pc județe ale deputaților con- siliilor populare municipale, orășenești și comunale, dobîn- dește o semnificație deosebită pc fundalul aniversării celor doua decenii care au trecut de la reorganizarea teritorial-ad- ■VENIMENT MAJOR mlnistrativă a României și in climatul de reală efervescență, de hotărlre unanimă a între- gului popor do a înfăptui obiectivele istorice ale Con- gresului ai XIH-lea și Confe- rinței naționale, ale partidului. Cadru și formă generoasă de analiză a muncii și de dezba- tere a proiectelor dezvoltării, Conferința subliniază rolul im- portant pe care consiliile populare il dețin, astăzi, în viața politică, economică și so- cială a țării dimensiunile im- plicării organelor locale ale puterii și administrației de stat in bunul mers al întregii activități din toate județele și localitățile, știut fiind că am- pla operă constructivă, la care sintem martori și participanți, cuprinde, armonios, geografia patriei și inițiativele fiecăruia dintre noi. Ideea călăuzitoare a acestui larg forum demo- cratic este aceea a implicării, a răspunderii directe, a exi- genței față do toi ceea ce ne propunem să înfăptuim și față de noi înșine, a hotărtrii de a Înălța, pe o nouă treaptă calita- tivă, activitatea și rezultatele ei. In vasta și complexa proble- matică abordată în dezbateri, de către participanți, reverbe- rează indemnuri’e secreta-ului general al partidului, tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU, privind necesitatea creșterii spiritului de răspundere. de ordine și disciplină, în toate sectoarele de activitate, deoa- rece numai astfel se poate munci eficient la rezolvarea problemelor ridicate de dez- voltarea economică și socială fără precedent a fiecărei lo- calități, asigurîndu-se o cali- tate superioară amplului pro- ces de ridicare a patriei pe noi culmi de civilizație și progres. HF ORIZONT 6 martie 1945 moment de referință în istoria contemporana Marile evenimente social-po- litice din istoria unui popor se constituie — prin ele însele — în verigi cu profunde rezo- nanțe în planul vieții, al con- științei, precum și în izvoare de legitimă mîndrie patriotică pentru înfăptuitorii lor. Ziua de 6 martie 1945 nu a fost o simplă schimbare de guvern, ci a adus o nouă calitate pro- cesului revoluționar, declanșat de revoluția de eliberare na- țională și socială, antifascistă și antiimperialiftă, marcată de insurecția națională din august . 1944. Instaurarea guvernului revoluționar democratic mun- citoresc-țărănesc, a constituit, așa cum arată tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU „rodul luptei eroice a clasei noastre muncitoare, aliată cu țărăni- mea, cu intelectualitatea și ce- lelalte categorii sociale munci- toare, rezultatul luptei unite a oamenilor muncii români, ma- ghiari, germani și de altă na- ționalitate. desfășurată sub conducerea Partidului Comu- nist Român". Perioada premer- gătoare acestui eveniment de referință s-a caracterizat prin- tr-o complexitate rar întîlnită. A fost perioada luptei pentru cîștigarea de noi și noi aliați pe plan intern. în vederea schimbării raportului în fa- voarea forțelor revoluționare, progresiste și democratice, în vederea instaurării unui gu- vern democratic, muncitoresc- țărănesc. De astă dată. însă — situație mai puțin întîlnită —, „naționalul" se afla într-o re- lație de interdependență cu „internaționalul" cu desfășu- rarea operațiunilor armate de pe frontul antihitlerist, unde armata română făcea dovada unui eroism legendar în încleș- tarea cu trupele Germaniei fasciste și .ele Ungariei hor- thyste. Bătăli;le de clasă in- terne trebuiau corelate cu cele desfășurate în tranșeele anti- hitleriste. Strategia corelării a fost asigurată în mod exem- plar de Partidul Comunist Român — inițiatorul, organiza- torul șl conducătorul insurec- ției armate de la 23 August 1944 — care „a marcat — așa sacru al poporului român de a fi stăpîn în propria sa țară". In timp ce reacțiunea și o parte a cercurilor palatului regal considerau insurecția ca punct terminus, P.C.R., alte forțe progresiste și democra- tice au apreciat-o — în mod realist, responsabil — drept primul pas al procesului revo- luționar, al luptei pentru in- staurarea unui guvern al Fron- tului Național Democrat, capa- bil să asigure leforme specia- le, transformări Lupta era extrem democratice, de grea. Ea cum se arată în Programul P.C.R. — începutul unei noi istorii a pati iei noastre — isto- ria împlinirii idealurilor de dreptate socială și națională, pentru care au luptat nenu- mărate gene, ații de înaintași, a cuceririi depline a indepen- denței si suveranității națio- nale a României, a dreptului a României fruntea guvernelor reacționa- re de atunci, Sănătescu, Ră- descu și care sabotau efortu- rile de război, democratizarea țării, îmbunătățirea condițiilor de viață, voind ca, în același timp, să oprească poporul nos- tru de la progres, de la dru- mul pe care trebuia să-1 apu- ce, calea progresului și liber- tății alături de Națiunile Uni- te". în condițiile istorice date, lupta de clasă se desfășura în toate domeniile, dar, mai ales, pe tărîm politic. Demascarea elementelor fasciste, legionare, platformă al F.N.D. „poate fi înfăptuit numai de un guvern care reprezintă toate forțele naționale și democratice ale țării și care se bucură de spri- jinul activ al păturilor largi ale poporului român". Focul bătăliilor de clasă a ars continuu și pe întreg cuprinsul patriei, întensifieîn- du-se, mai ales, în ianuarie șl februarie 1945. Intr-un aseme- nea context, s-a format și dez- voltat conștiința politică a ma- selor largi populare, con- știința faptului că soarta țării» a poporului, depindea de înlo- cuirea guvernului de atunci cu unul democrat-popular. trebuia desfășurată planurile împotriva care Iși strecurase pe toate reaoțiunii reprezen- tanți chiar in cadrul primelor guverne de după 23 August 1944. In acest sens în Raportul prezentat Conferinței Comite- tului Regional Banat din 14-15 august 1945 se arăta : „Scopul luptei noastre de la 23 August pînă la 6 martie era distruge- rea rămășițelor fasciste, legio- nare, reacționare, care se în- cuibaseră și se găseau chiar în ale reacțiund îndepărtarea acestora din aparatul de stat, adunări, demonstrații și mitin- guri de masă, de mare am- ploare pentru instaurarea unui guvern cu adevărat democra- tic — iată, doar, cîteva din obiectivele imediate ale bătă- liilor de clasă puitate de ma- sele largi populare de la orașe și sate Aceste bătălii erau conduse de PC.R., care arăta că programul din Proiectul de Apogeul acestor fost 1945, atins la 24 cînd mitinguri au de o bătălii a februarie avut loc anvergură fără seamăn, cerîndu-se hotă- rît instaurarea unui guvern al F.N.D. în cele din urmă, aces- te mișcări de masă au avut cîștig dc cauză : la 6 martie 1945 a fost instaurat guvernul de largă concentrare democra- tică prezidat de eminentul om de stat și patriot dr. Petra Groza, „expresia colaborării largi a forțelor ce se pronun- țau pentru adînci transformări revoluționare, sociale și poli- tice" — așa cum se arată în Programul P.C.R. Aceste trans- formări — în plan politic, eco- nomic, social și spiritual — realizate și potențate în anii socialismului — au condiționat urcușul României de la o țară slab dezvoltată, sortită de reacțiune să rămînă „emina- mente agrară", la una moder- nă, industrial-a grară. Intre timp, producția industrială a crescut de 120 de ori, cea agricolă de 9 on. iar venitul național de circa 33 de ori. Prin realizarea integrală a obiectivelor actualului plan cincinal, așa cum rezultă din Raportul prezentat de tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU la Conferința Națională a P.C.R. din decembrie anul trecut, țara noastră va deveni o țară socia- listă cu o econonve mediu dez- voltată, iar în unele privințe va atinge parametrii țărilor puternic dezvoltate Toate aceste argumente con- verg către concluzia că 6 mar- tie 1945, a constituit un eve- niment politic de referință, cu mari implicații in devenirea istorică a României. Prof. univ. dr Traian BUNESCU ORIZONT Styxul de hirtie Scriind, în urmă cu cîțiva ani, despre cartea anterioară a Denisei Comă- nescu. mă hazardam în jocul primejdios al previziunilor. Eram aproape sigur că poeta va miza din plin pe disponibilitățile sale ironice, constituite într-o armă de apărare a feminității. Mă înșelam. Barca pe valuri aduce în prim-plan o cu totul altă voce poetică. O voce joasă, redusă, îngăimînd o abia percep- tibilă litanie. Vechea exaltare s-a estompat cu totul. Cuvîntul a fost deposedat de orice magie. Din real, poeta nu mai restituie decît un schelet fosforescent, lucind mat în noapte. Vechile obsesii o traumatizau nemilos, brutal. Pe cele prezente le primește cu un straniu calm. Cărți ale copilăriei și adolescenței, Izgonirea din paradis și Cuțitul de argint trăiau în fervoarea micilor înscenări tragice. Acum, întîmplările s-au rarefiat. Din cînd în cînd, încremenite în liniștea unei stampe, uitatele obsesii reapar i singurătatea, dispariția, tăcerea. Insă ele nu mai au mișcarea internă, efervescența curenților submarini care le propulsau, învolburate, la suprafață. Pierzînd din pregnanță (dar nu și din expresivitate), ele cîștigă în profunzime. Tensiunea e unda de șoc iscată de căderea cuvîntului de-retorizat pe întîmplarea cotidiană — imanent retorică. în același timp, sensibilitatea adolescentină, trăind paroxistic și resimțind cu o studiată indiferență efectul de bumerang al propriei condiții, și-a aflat alte canale de comunicare. Stagnarea, împietrirea sentimentelor, seducția timpului revolut, încremenit în gesturi rituale sînt, toate, semnele intrării într-o altă vîrstă. (De altfel, secțiunea liminară a volumului se intitulează Femeia Ia treizeci de ani). Autofascinația adolescentină s-a convertit, sub pre- siunea unei noi sensibilități, în căutarea neliniștită a unei mitologii austere. Hipersensibilă, fisurată de presiunea limbajului, lumea prinde contur abia stră- bătută de privire. Vrăjită de magnetismul contingentului, poeta caută o absentă esență a realului. De aici, senzația de provizorat, de interregn, de eterreahtate, de pre-poem : cuvintele vor veni mai tîrziu, după ce liniștea se va fi absorbit pe sine. Ramele decupate în acest real și acest timp al poeziei secționează într-o conștiință în ale cărei adîncimi se află o carte, iar printre filele ei se prelinge un Styx. Melancolia este, ea însăși, un ingredient livresc. Nenumăratele-i în- truchipări vor avea o constituție pergamentoasă, decapitate de bariera unei construcții înșurubate într-o uitată, reamintită și iar uitată memorie culturală. Senzațiile proliferează pe o aseptică masă chirurgicală, unde, la capătul bistu- riului, privește un ochi enorm, stîrnit de plăcerea vinovată de a privi extincția propriilor reprezentări despre sine j „Un cactus sedentar își întinde / brațele întunecate / felii cenușii de lumină alintă / clapele mașinii de scris / cîteva femei concurează paloarea / unei cănuțe de plastic / degete amorțite mai prind Viață / ducînd la gură ștampile / o liniște ca o condică uriașă/ pogoară-n • odaie. / Ca și cum am ieși cu toții la pensie / și numele / ni s-ar rostogoli vesele / pe coridoare*. Pe măsură ce biografia poetică (șl nu numai) a autoarei se vede copleșită de „demonii umilinței*, poemul își asumă responsabilitatea unei existențe pe cont propriu. Dați-mi un vers — iată forma cea mai înaltă de a recunoaște o neputință, de a exorciza un eșec. Doar prin eî, prin repetata lui defoliere, prin căutarea esențelor și a limbajului revelațiilor calme și necesare, poeta își răscumpără biografia sacrificată poemului. Printr-un calcul simplu, ar urma ca, într-o etapă viitoare, acesta să țină loc de biografie. Cel puțin așa mi se pare că văd în/prin această hieratică plutire pe valuri a Denisei Comănescu. Mircea MIHĂIEȘ • Denisa Comănescu, BARCA PE VALURI, Ed. Cartea Românească, 1987. Din bibliografia obligatorie Călătorie spre mine însămi* volum de eseuri, mici texte autobiografice, parabole, „tablete* al poetei de primă linie care este Ileana Mălăncioiu, dis- pensează în clipa de față critica de a mai face oficii publicitare s după Urcarea muntelui, după șocantele, puternicele poeme cuprinse acolo, numele poetei s-a impus atenției generale, a cititorilor șl criticilor (în ciuda puținelor comentarii publicate), iar impactul s-a produs cu atîta vehemență, îneît nu numai că primim cum se cuvine, ca pe un eveniment, noua apariție editorială a scriitoa- rei, ceea ce e firesc, dar simțim nevoia să recuperăm și creația ei anterioară, ceea ce se întîmplă mai rar. fn ansamblul celorlalte volume, Urcarea muntelui nu este excepțional decît pentiu că a produs necesara breșă, prin amplificarea accentului social, fiindcă s-a văzut deodată clar că literatura acut existențială a Ilenei Mălăncioiu este excepțională de la un capăt la altul, Uncarea Muntelui inclusiv. Călătorie spre mine însămi reprezintă în bună parte o prelungire în proză a poeziei sale — prelungire cîtu.și de puțin improprie, mergînd pînă la reluarea ca atare a unor situații familiare nouă din poeme. Volumul se organizează în trei secțiuni: prima, cea mal densă, cuprinde texte cu caracter confesiv, me- morialistic, texte de atitudine ,cu un pronunțat caracter personal; secțiunea a doua adună „articole* despre opera cîtorva scriitori români (se va vedea îndată de ce am folosit ghilimelele); iar ultima — reflecții de lectură asupra unor cărți de literatură străină. De fapt, granițele sînt greu de stabilit și de menținut. Natura umană a scriitoarei e prea puternică pentru a se putea cir- cumscrie unui subiect cît de cît străin sieși sau unei modalități prea constrîngă- toare, cum e comentariul critic. Există un număr restrîns de preocupări, de preferințe, de urgențe, de spaime, de drame la care autoarea revine, pe care le urmărește în cele mai îndepărtate zone ale literaturii sau realității, fără teama reluării, uneori în aceiași termeni j sîntem prinși de magia hipnotică a unei subiectivități atoatestăpînitoare. Și totuși puține spirite literare, azi, se pot lăuda că au mai multă luciditate și consecvență civică și că sînt mai implicate în viața socială decît această scriitoare atît de aplecată asupra propriei sale profunzimi, atît de sever concentrată asupra ei înseși. Citind-o, înțelegi bine că speranțele pe care ți le-ai dat, că micile glume și marile proiecte, că acomo- dările și reacomodările de zl cu zi sînt pure amăgiri, pure, impure subterfugii morale. Ileana Mălăncioiu nu știe și nu vrea să știe să îndulcească vreo muchie sau culoare. Literatura ei nu știe și nu vrea astfel să seducă. Nu există pentru ea nici un risc atunci cînd adevărul se cere numit, nu există nici măcar riscuri stilistice: fraza înaintează adesea chinuit, ca un cal de povară, adunînd cu nepăsare, clacă nu chiar cu o secretă voluptate a autopedepsirii, vorbă după vorbă, care după care, genitive după genitive* în general socotite „păcate* și ocolite de stilul „frumos* sau măcar supravegheat. Este însă exact fraza ce i se potrivește — această înaintare egală, biciuitoare, departe, cît de departe de frivole preocupări comune. Și iarăși trebuie să revin : cîtă artă în discursul ei auster I în franchețea lui, o singură figură a indirectului apare frecvent — perifrază tautologică, acea împerechere de cuvinte „goale* (cum ar fi • „a spune ce e de spus*, „a vedea ce e de văzut* etc.), care în pagina ei numește precis cc c de numit. II rog pe cititor să recitească, spre edificare, O întîmplare aproape neverosimilă. In chiar felul cum se arată, literatura Ilenei Mălăncioiu — și încerc, spre a-l sublinia, șă silabisesc, să amîn predicatul, deloc în contradicție cu subiectul, dacă ne gîndim bine — e dătătoare de mari speranțe. Vasile POPOVICI • Ileana Mălăncioiu, CĂLĂTORIE SPRE MINE ÎNSĂMI, Ed. Cartea Ro- mânească, 1987. PREMII PENTR 5 distincții ale ATM-ului Ce pentru Teatrul Național — c< roastră N-au trecut decît patru luni de cînd pc scena Galei dramaturgiei românungul actuale, ediția a IV-a, desfășurată în orașul nostru, oamenii de teatru ai 2 ționalului timișorean urcau pe podium după o competiție dificilă, cu tealrtț^.Q prestigiu din țară. Să rememorăm: Premiul pentru cel mai bun spectacol DALBUL PRIBEAG; Premiul pentru regie — IOAN IEREMIA; Pre4 pentru cea mai bună interpretare a unui rol feminin — LARISA MUREȘAN ; Premiul pentru cea mal bună interpretare a unui rol masculifl^g ION HAIDUC ; Premiul de interpretare acordat de C.J.C.E.S. Timiș — TRAKg| BUZOIANU ; Premiul pentru cca mai bună scenografie — EMILIA JIVA^^Hk In fața unui juriu prestigios, în fața publicului timișorean, judecător actului de cultură, Naționalul și-a atins, încă o dată, cota valorică. Iată o nouă confirmare : 5 (cinci !) premii acordate de secția de critică a A.T.M.||o:^ 1987, Teatrului Național din Timișoara: Premiul pentru cel mai bun spe I DALBUL PRIBEAG, dc D. R. Popescu ; Premiul pentru regie — IOAN IER».: (pentru regia spectacolelor „Dalbul pribeag4* și „Regele Lear**); Premiul pe» scenografie — EMILIA JIVANOV (pentru scenografia spectacolelor „Das pribeag'*, „Regele Lear** și „Peer Gynt“); Premiul pentru interpretare masa] — ION HAIDUC (pentru rolul Dobromir din spectacolul „Dalbul pribeag VLADIMIR JURASCU (pentru rolul titular, din spectacolul „Regele Le] Este cuvîntul specialiștilor care au rostit prin aceste distincții, puninfe dreaptă cumpănă valorile, că Naționalul timișorean înseamnă ceva in lo£ teatrului românesc, că el este viu, pregnant, competitiv, că sîrguința, ardoig emulația profesională sînt virtuți care la Timișoara se cultivă cu persevert^. Să adăugăm un fragment din scrisoarea lui Dumitru Radu Popescu & sată colectivului Teatrului Național din Timișoara, după vizionarea sper^ •— £ lului cu Dalbul pribeag, să dezvăluim aceste ginduri cu sentimentul că nu liji’ed o impietate, ci așezăm la locul cuvenit un minunat omagiu contemporan Pentru Teatrului și oamenilor ce i se dedică : esium „Văd mereu în mintea mea cea dc toate zilele templul etern al Teati?rcinil de pe scena timișoreană. Ui Și aud glasurile actorilor (...) Merita să scriu această piesă (ivită, gîndită și aproape în întregime rPUne pe bîrtie intr-un hotel din Sofia) doar pentru voi. rindit, și pentru fantasticul public din Timișoara ..eallzr ' — C ------------------------------------------------------------------------------- jeeno^ a PEL Cel mai bun spectacol • DALBUL PRIBEAG Cele mai multe rînduri din pagina consacrată laureaților timișoreni im- plică ideea de spectacol, în măsura în care spectacolul este întîlnirea dintre regizor, scenograf, interpreți. Ceea ce se vede, șl e dăruit spectato- rului implică foițe multiple, stimulatoa- re, o atmosferă anume respirația însăși a teatrului. De la fețele fascinante ale Actorilor înălțați pe coturni pentru a-și rosti adevărul pînă la acea magică lună ce separă și nu realul de ireal, de la faldul rochiei de catifea verde pînă la vraja reflectoarelor ascunse ,de la acor- durile Sonatei lunii pînă la edificiul Teatrului ca centru al Lumii, toate sînt purtătoare ale unui semn colectiv, să-l notăm, TNT. ca pe o marcă de onoare a cetății culturale în care trăim. Am întrebat-o pe directoarea teatru- lui, LUCIA NICOARA, despre specta- colul premiat și despie aceste momente sărbătorești din viața instituției timișo- rene. — DALBUL PRIBEAG a fost o de- Cea mai bună regie: IOAN IEREMIA Interiorizat, străbătind coridoarele teatrului cu tensiunea omului căruia gîndurile nu-i dau pace, IOAN IERE- MIA nuzface parte dintre cei care cu- ceresc lesne „un potop de simpatii*, vorba poetului, ci mai curînd din aceia care cred că „numai cel care știe să tară ÎU mod esențial, sile să si vorbeas- monstrație a tuturor celor implic^— la început pînă la sfîrșit, o demon] de forță fizică și psihică, dc «4 trare, de impecabilă colaborare a» preților ei, și a lor cu regizorul,1] nograful, a fost o demonstrație » teatru, imposibilul nu există. Deliii, c la kilometri de text, încărcătură jn pi siune dramatică, totul se poati duce într-un timp incredibil de scurt e o demonstrație de profesionalism| cari valoare, recunoscută cu o avajani. Aj premii. Pentru noi aceste prem ruina, importante ca un Oscar. adove Am simțit s-a confirmat aturfrf fn festivitatea de premieie de la unde s-a spus că, dacă cele 5 pre s, s-ar acorda Naționalului timt jte pi s-ar comite o nedreptate, am inc am reușit, cu ajutorul colabors^țeieg mei, să creez la Teatrul Națion mi; Timișoara un climat de creație, țtc tr; pe principiul că dacă în tine exțt pi ardență, dacă ești tu o ființă ca] harul tău, transformi tot ce e înj^ tău, este imposibil să te plafone^ să mori puțin cîte puțin. Evenin de azi ne obligă să aspirăm la mult. Altfel, un moment ca acest rămîne decît o întîmplare. loan Ieremia figurează sLiteinad lista laureaților i 1980. 1983. pra pentru cel mai bun spectacol' și ca bună regie la Festivalul drama» românești actuale, premiul I la I valul național „Cîntarea României] ția a II I-a, premiul de regie la d viul regizorilor de la Bîrlad, p.1 pentru cel mai bun spectacol și rd ediția a IlI-a a Galei, recent prd Galei, ediția a IV-a și premiul a| Cronicile, numeroase la Dalball beag si la Regele Lear, spectacol iB ^O1 prin proba unui turneu în capitif Jn' dezbătut viziunea și tehnica regiar,? 5UlZc au polemizat pe tema geometrlildn Ieremia, au consemnat „ingifțare semnelor teatrale sau „deschid£jUi modernitatea, straniul și șocant&kiin spectacolele regizate de loan lerf— \ simptome ale interesului pe careUi d că în mod esențial'', in schimb „o ava- lanșă de premii* încununează vorbirea sa specială, care-șl găsește limbajul esențial în arta regizorală. Din 1976, cînd a luat premiul ATM pentru Jocul ielelor și pentru Fundația. tea le-au stîrnit. Iar dacă proiecte 1C0hi gizorului s-au rotunjit în frumoaseL. i cese, azi, ca și altă dată sărbîear atunci putem crede ln cuvîntulb yș lucid, cînd dezvăluie, pentru spqicg, Iul cu Dalbul pribeag. Intenții pi utere le-am și văzut împlinite : „DalMldă , beag, pentru mine, ca pretext de|ip$ tacol, este o pledoarie justițiară • • care încerc să spun ceva desjȘ)9pjau văzut prin «lupa» Teatrului, - viața care-l afirmă și-1 neagă și dm a< moartea care-l dă mereu tîrcaafl.krca pre trecutul său care oricît nc-amjn v dui nu poate fi ucis ; despre pre:ufiet său, care orice am fai e există și i ce va fi care oricît n-am vrea, I Deci va fi*. PENTR LARISA ST contemporan etern al Tea in întregime figureazâ sistematic un moment ca acesta o întîmpiare. ccna Galei dramaturgiei rom.i nostru, oamenii de teatru ai o competiție dificilă, cu tea pentru cel mai bun spectacol î — IOAN IEREMIA; P ORIZONT BOGDAN PETRICEICU HASDEU ATM-ului I Național gînditor democrat roman a numeroase altele de-a ANIVERSAREA A 150 DE ANI DE LA NAȘTERE 1 feminin & nu nat omagiu zilele templul Cei mai buni in tor preț i VLADIMIR JURASCU ION HAIDUC — Cu Dobromir din DALBUL PRI- faci un rol, de remia Dr. loan AVRAM permanențe A in șirul 1 anilor 7 kltfcL decît BEAG te afli pentru situația foarte, foarte numit „cel mai bun**, pre acest rol. — De regulă, cînd tă și aproape >L Înseamnă pentru duinnea- acest premiu care, știm, se Cea mai bună scenografie : EMILIA JIVANOV a patra oară în „grea44 de a fi Vorbește-mi des- iterpretare a unui rol mascu at dc C.J.C.E.S. Timiș — TRA cenografie — EMILIA JIVA Iui timișorean, judecător sever i o dată, cota valorică. Iată » de secția de critică a A.TJH. iul pentru cel mai bun spectacol jl pentru regie — IOAN IE i „Regele Lear**); Premiul cenografia spectacolelor „ ilul pentru interpretare mascu i spectacolul „Dalbul pribeag din spectacolul „Regele L prin aceste distincții, puni ișorcan înseamnă ceva în Iu ompetitiv, că sîrguința, ard ișoara se* cultivă cu persever lui Dumitru Radu Popescu ișoara, după vizionarea sped riduri cu sentimentul că nu I trație a tuturor celor implic eput pînă la sfîrșit, o demonii rță fizică șl psihică, de cos de impecabilă colaborare aif sr ei, și a lor cu regizorul, c: ful, a fost o demonstrație ( , imposibilul nu există. De la >metri de text, încărcătură și i dramatică, totul se poate t timp incredibil de scurt. A onstrație de profesionalism*,; e, recunoscută cu o avalaiâ . Pentru noi aceste premii ante ca un Oscar. simțit s-a confirmat ătttîid, tatea de premiere de la A ;-a spus că, dacă cele 5 premii icorda Naționalului timi >mite o nedreptate, am simții așit, cu ajutorul colaborată 1 creez Ia Teatrul Național ( ara un climat de creație, j icipiul că dacă în tine exiști 5, dacă ești tu o ființă cart tău, transformi tot ce e In te imposibil să tc plafonez, i puțin cîte puțin. Evenim ne obligă să aspirăm la ’IMISOARA - Este Intr-un fel o recunoaștere, cd câ nimeni nu-și face meseria tru a fi răsplătit. Dacă vine. in pro- iunea noastră, o cron’că bună, un miu, este ca o consemnare a faptu- i câ ceea ce faci e bine, că ești pe 1 cel bun. $i nici atunci nu poți toune câ ai realizat sută la sută ce ai gîndit, mai rămtnc un procent de „ne- Blizat* față de proiectul inițial. — Cit do mare este acest procent în scenografia Ia DALBUL PRIBEAG sau la PEER GYNT ? — N-aș putea să spun cifre, dar s-ar fi putut și mai mult, e adevărat, mai curînd în detalii de execuție care nu întotdeauna se văd din afară, totuși nu poți trece peste ele dacă vrei să fii drept cu tine însuți. La Peer Gynt am conceput numai un „rezumat*4 din ceea ce proiectasem. — Se întîmplă ca planurile scenogra- fice inițiale să se modifice pe parcurs, parțial sau total ? — Se poate întîmplă, după cum se mișcă, se schimbă ideile spectacolului în timpul lucrului, dar eu cred că e re- comandabil ca scenariul să fie astfel gîndit îneît să suporte îmbogățiri, mo- dificări mici, fiindcă noi operăm cu materiale, cu bani, față de a căror fo- losire avem responsabilități. — Pentru spectacole în care ați cola- borat cu regizorul loan Icrcmia ați pri- mit, în repetate rînduii. distincții na- ționale. Vorbiți-mi despre această cola- borare. — Eu lucrez cu Ieremia de ani de zile, ne-am găsit deja un numitor co- mun, soluția spectacolelor e comună, fiecare vine cu cîte ceva. La Dalbul pribeag am pornit de la spațiul de joc central care să cuprindă, „pe-un picior de plai*4, edificiul etern al teatrului. Piesa are o poezie specifică pe care re- gizorul a voit să o susțină iar decorul trebuia să o sugereze. De altfel, sînt un scenograf care primește idei de la orice om din teatru, așa cum. de pildă, am pornit de la sugestia regizorului tehnic Adrian Chirilă pentru a realiza „luna*4 din spectacol O spun întotdeauna, sce- nografia trebuie să se includă în regie și nu să se etaleze pe ca însăși, așa e firesc. — Cit de atașat sîntețl dc rolul Lear piesa shakespeareană. rol care vă ce acum un important premiu ? — Eu nu am v’sat să joc Regele Lear cariera mea, care însumează 35 de . z\m visat Othello spre care mă în- mase cîndva profesoara Marietta Sidova, insă a venit Lear, un rol de gri In viața unui actoi, „rolul vieții*4, l-au numit cronicul ii. Orice actor se Intllnește cu un asemenea rol pur și simplu speriat. încet. încet început să descifrez personajul, să-1 ițelcg, sâ dev:n el Lear în regia lui la iese din tiparele tradiționale, le tratat ca un „wiking*, și eu am pri- propunerea regizorală cu bucuria exemplu Hamlet, se poate auzi „da, in- teresant, dar nu e ăsta rolul*4, sau joci Cehov — „frumos, dar nu e ăsta Cehov*4. Și cu Dobromir s-a întîmplat să se spu- nă că nu e ăsta rolul și eu răspund : „Asta e rolul lu Fiindcă subiectivitatea mea, a actorului, a concretizat ideea spectacolului, sugerînd, în același timp, generalul, și d*n clipa aceasta persona- jul se impune cu necesitate. — înseamnă ceva întîmnlarea că în & ureaților i 1980. 1983. p cel mai bun spectacol și cea •gie la Festivalul drama! ul înroșit și diz- grațios, nimic din picanteria de acum, aerul pisicii și întreprinzător, gata să plîngă, clipind mărunt și des, bucuroa- să de-a o fi găsit, veșnic răbdătoare, Alexandra, înghețată, la rîndu-i, pripo- nită sub stâlpul de iluminat, cu rubul de neon defect, pîlpîind enervant — „după ce ne-am mutai din Vișinului m-am îndrăgostii de Sandu, nu l-ai cu- noscut, erai la Cluj, dar să știi că era foarte prezentabil și enorm ce mă îneînta treaba asta. Tu ești singuia care ai idee că am avut și eu micile mele complexe — contează cînd ai douăzeci de ani, nu, așa că, îți dai seama, dacă și el s-a în- drăgostit de mine parcă l-am prins pe Dumnezeu — am ținu- morțiș să ne că- sătorim. Mama nu, că n-are studii, că eu sînt la facultate, ce mat că nu-s de nasul iui; țipete, lacrimi, amenințări ; tata, nema problema, mai mult prin delega- ții, rezolvă cu maică-td, e treabă de muieri, și iar r mama nu eu, ba da, îl iubesc, te urăsc și, pînă la urmă, sigur, m-am măritat cu el. După aceea, cind s-a mai rarefiat entuziasmul, a fost cum a prorocit mama; eu eram în anul patru, el lucra și cîștiga foarte bine, nici gînd n-avea să se piegătească, zicea că nu-i fraier, buchisește tu dacă-ți place, eu tot o să am leafa mai mare și, ce să-ți spun de la o vreme au început discuțiile, eu eram „studenta", cu nasul pe sus. ifosită. izmenită, fă- ceam pe nebuna, el n-avea instrucția doamnei, pardon, mă scuzați și nici ma- nicre ... treaba tot"). Nora-și suflă mare, albastră : se încurcase nasul într-o bate mărunt cioare pe asfaltul înghețat, de-un ritm lăuntric, e gata să rău de batistă din pi- animată alunece. Alexandra întinde brațul și o susține, dîrdîie, treizeci și șaselt tot nu s-arată, ar lua-o pe jos. în fond nu-s decît trei stații, Nora se opune, nu-ți dai seama, e o nebunie, nici lumină destulă, stră- zile pustii oră târzie, e chiar periculos, situație pe care ele o pot evita, aici mă- car e lume, „dar tot împreună eram, complăcîndu-ne în joaca de-a războiul, aveam zilnic cite o victorie sau o în- frîngere — punct ochit, punct lovit —, într-un fel ne captiva, și apoi nu vro- iam să renunț, să admit clarviziunea mamei, chestie de orgoliu și, de fapt, cred, încă mai țineam la Sandu. Atunci, mi-am zis, un copil ne-ar lega — copi- Iul» pluta Meduzei I l-am dorit, a venit, a rămas cu mine dar... nu și Sandu". în sfîrșit, treizeci și șosele, scrîșnin- du-și frînele în stație îmbulzeală, ți- a avut unele probleme cu soția, țnc î m-am băgat, n-aș fi vrut ca la o adi mab să-mi reproșeze ca i-am stricat cas- are și o fetiță, cînd s-au împăcat ij3» l-am certat dar nici nu l-am felicit® alt mi-era peste mînă. îl văd toată ziua Vul’ de ce să nu recunosc, am nevoie Sandu, nu-1 ponegresc, de copil se Ițe ai teresează, ba chiar r.-ai să crezi, sîntțK șit mai prieteni ca înainte*. S£ v< xiți — . . —. ■ .,i.. , , ■ , ■ J ca - ■ ..................... Indu- Ulpir . de le faj DANA DINU ABSOl VENII! flata MIHAIL EPURAN : încercarea. landa . anun fa ir forțai •nai i leplir pete, lumea bulucind să urce, alții dînd să coboare, într-un impact înfundat și violent, rămase în stație, așteptând ur- mătorul, „trebuie să vină", vor face cîțiva pași, puțin s-au mai dezmorțit, „sînt de cinci ani singură, am acum un prieten, e căsătorit dar sîntem colegi de scrvici, ne știm de mult, într-un timp prot 1 H10 Wjia pr Isă p< Istran 6 fr< pone< )roen I curț l căt » cau ‘ intr L V i. Pe . în c Ele, în fine, ureînd în autobuz, 1 brîncite încoace și încolo, nespei lor ezan Nora găsind un loc așezată, răsturq** du-și fața spre ea, obligind-o să srde aplece, sâ-i deslușească șoapta galopați ca tă, „îl servesc cu o vișinată, mă întreampre bă dară am greutăți, mă împrumută «ai af bani cînd am nevoie mi-a făcut roice st ORIZONT lucrurile se noi o prelucrare după . Erasmus patrimoniul Bibliotecii județene Timiș remember carte ÎNDREPTĂRI MORALICEȘTI Cînd, tot pe vremea asta, îl întâlneam pe pictorul Sandu Habana vieja, nu știam aproa copăr după aceea, în cele cîte din capitala Cubei, iar apoi, toi sale, aȘadar acum trei lustri n invers un drum întrucîtva sim și a lui Alexandru Istrati, ini mâni care, avînd atelierul lînd Brâncuși, au beneficiat, în uit a celui ce înălțase, în cerul natal £ Stând multă vreme în co ani la Editura Meridiane; in Bușncag, mi se pare că senzitiv anului 1973, undeva in s-o des- reul de artă a locuinței voi parcurge i Dumitrescu pictori ro- Constantin tea artistică A in limba romană inc dc doi a Olgăi le deschise spre cele două cosmogonii pl și Alexandru Istrati, iluminîndu-se, alternati, de Întrebările sau căutările celor doi artiști diferiți în limbajul lor, decît invîrtindu-se una in jurul cel „Această pictură instinc nostalgia unei Românii îndep poartă în el", notează Simone F dalități mai directe sau mai cum mărturisește undeva, ea p ginile copilăriei bucureștene, rinților șl prietenilor cărți 1972 și intitulat atît de șocant fapt, o ie românească de o m du-ne în memorie — pe alte Destinul artistic al celor A se vedea, de pildă, „.Stradă jocul semnelor, de mai tîrziu. purtind mesajele tainice ale un mereu altfel, într-o mișcare I lume imaginară, unde artista cărări sinuoase ori priviri i La Alexandru Istrati, întîlnim. teană, un desen în peniță întitti Nicolae Grigorescu despre Ră du-se la începuturile unui <1 Pierre Gueguen, observă că » Dorohoi, orașul său de baștină în arta acestui fiu al lor, cu atit u rămas mai eazâ pc rînd tă. sugerează rare Istrati o ită in mo- scu. Așa d dc la ima- tă trimit pă- 1, datind din amintește, dc te, rcaducin- lui Matisse. mea de-acasă. u, dar și fel dc table c organizate sugerind o uri stelare, I mirare la noi. bucureș- la ciclul lui timp, referin- comcntator, Menești de la spun cuvîntul fața frumoa- Havana, visa nenumărat i dc lumini. sclor covoare oltenești, doscope a colorată". cu soția, no ca la o adică stricat casa, împăcat nu unele probleme agat, n-aș fi vrut ?proșeze ca i-am fetiță, cînd s-au Și astfel îmi apare din nou să vie in România pentru a s balerini și cîntăreți, Valea Bii sunete și mișcări de strălucitoan PURAN : încercarea. nc în- amabili, e: ... In ți can- preu- afu- sub rtat dar nici nu l-am felicitat, jeste mînă. îl văd toată ziua șl i nu recunosc, am nevoie de ci nu-1 ponegresc, de copil se in* ă, ba chiar n-ai să crezi, sîntem *teni ca înainte** . fine, ureînd în autobuz, îm- încoace și încolo, nesperat, ;ind un loc așezată, răsturnin- a spre ea, obligînd-o să se M deslușească șoapta galopan* rvesc cu o vișinată, mă întrea- am greutăți, mă împrumută cu i am nevoie mi-a făcut rost VEANU la. se altul. 1, cu pre- xan- te am, _* și, la să vezi poți fi, 1 ca și un coș u-se tulpinii, de la de fapt, care a a ini- tant, mai in- nă. proto- te, Ratată. an- anunță : .To- pof- mă, 6 (răc- ește mi- curții, către caută, intra- Vor Pen- In ca- li- umărul lui mai c-un ghiont: „ In secolul al XVIII-lea și începutul celui de-al XlX-lea, cartea dobîndește, în țările române, o anumită „specializare**, în funcție de publicul căruia i se adresează, un public divers și stratificat Pe lîngă cartea științifică, erudita, apare și cea cu caracter didactic, urmărind formarea fizionomiei morale a noului cetățean. In această perioadă, se remarcă pătrunderea în spațiul sud-est european, sub diverse prelucrări, a cărții lui Erasmus De civilitate morum pucrilium (Despre buna creștere a copiilor), Anvers, 1526, dedicată fiului prin- cipelui de Veere, Henri. In limba română se cunosc prelucrările realizate, prin intermediar grecesc, de : un. autor necunoscut (1813), Naum Rîmniceanu (1829) și de Anton Pann (1834). Semnalăm. în patrimoniul Bibliotecii județene Timiș, prima dintre acestea, intitulată „îndreptări moralicești, tinerilor foarte folositoare". Buda, 1813. Fără autor și fără indicarea traducătorului din pagina de titlu, aflăm că tipărirea s-a făcut cu „cheltuiala jupînului loan Logofăt neguțătoriului și cetățeanului din Timișoara". Prin cele 9 părți, traducătorul, folosind o limbă curgătoare, intro- duce în circuitul român sfaturile marelui umanist, într-un moment cînd atenția acordată „civilizării** sporește ; astfel că accentul cade pe normele de politețe și de igienă ce trebuie respectate de un om care viețuiește în societate. In acest sens, „îndreptările** vizează cîteva situații speciale ca : „buna cuviință întru îmbrăcăminte", „cum trebuie să ne purtăm cu prietenii", „pentru buna rînduială în vorbe", „de (despre) cele de lipsă la masă sau la prînz", adresate mai ales tinerilor, pentru „a se păzi de toate acelea care le pot pricinui necinste și aduce rușine". Uneori, indicațiile au o notă umoristică, ca de pildă : „a nu sta picior peste picior" sau „a nu ține miinile la spate" că „este semn de domnie". Sînt remarcabile și unele expresii verbale, de genul: „a veni spre cercetare" (a vizita), „a se închina de sănătate" (a saluta), „a tăia povestea" (a întrerupe). Avînd la bază amintita lucrare a lui Erasmus, în concepția căruia instruirea și educarea copiilor sînt doar o parte din educația permanentă, această carte „de învățătură" relevă și calitățile unui bun pedagog, pentru care educația trebuie să se bazeze pe dragostea și respectul față de copii șl pe cultivarea ideilor umaniste. Hortensia BAICA mică, el o va încuraja hai, viteazo, înainte". (Cuplul cel longeviv Avem nevoie de modele. In fiecare promoție găsești cîte unul. în cazul de față sînt ei. Chiar dacă: — el nu mai scrie poezii — ea nu mai merge la concerte Proiectanți, amîndoi. Au trei copii. Doi dintr-o dată, c performanță). - Phii I (Din fundul clasei. Ică. nici că se poate altul I). — Acum e ceva mai greu. Dar cînd vor crește mă vo« îngriji și de Pavel... Aplauze. Veronica se așează. Roșie toată. Pavel rîde. Se ridică in picioare. Va zice cu glas subțirel penetrant: — Are cineva ceva împotrivă ? (Totul e redat foarte exact. Cu o sin- gură precizare. Furați de zel, am devan- sat. Faptele se vor derula ceva mai tîr- ziu. peste o jumătate oră sau chiar o oră. Pînă atunci...) Aglomerîndu-se, întrun tropot saca- dat și neuniform, vor ut ca treptele. Vor pătrunde în clasa neîncăpătoare pentru „efectivul* a patru clase paralele. Se vor înghesui în bănci, trei, uncori patru, vor mai fi aduse scaune din sala festi- vă. Dominantă, voie bună. Detașamentul retras, aproape o nealtei ată stare de de pionieri va sta mai lipit de perete. La mo- montul potrivit, copiii vor oferi absol- ventelor flori, cîte un fir sau două, pre- văzute s-ajungă. Profesorii vor sta așe- zați în jurul catedrei Intr-un semicerc imperfect. Vor privi cu un aer condes- cendent clasa, iar cei de acolo îi vor redescoperi. (Demit izați, inofensivi.). Diriginții voi striga apelul: — Adamescu Păun I — Prezent — Ailenei Maria I — Prezent. — Arnăut Ovidiu I — Prezent ...întoreînd agale paginile de catalog. ' Fragment din nuvela „DOMNIȘOA- RELE DIN AVIGNON". F Maria Doandeș SA ARVUNEȘTI OLARUL.. ALBASTRUL meu, ALBASTRU, ce mult te-am mai dorit! De vei veni la mine în anotimp târziu cu pașii sîngerînd prin grelele zăpezi, înlănțuic-mi trupul și leagă-1 de suflet cu lanțuri de lut! împrăștic-mi anii prin mări în reflux! Și nu uita să risipești in vînt duioase mîngîieri ce încă nu ți-am dat! Să arvunești olarul cu plînsul ce n-am plîns! Un țipăt să curgă pe roată, în zori... Sălbatecul abur s-alunece-apoi spre tine-nstrăinatul în stalul unui circ. Și să adorm sub palma olarului trudit... Iubire să se cheme ? Sau poate-o aventură ? Ciudată întîmplare ce rupse lumea-n două : De-o parte EU cu tot ce e durere, Dc-o parte TU cu tot ce e de vină. Pe plajă ninsoarea se prefăcu în munte. Și geme nisipul cu urma îngropată a unui soare gol. Pisici de ceață neagră în pieptul meu se strîng. Și prăbușiri de liniști aud în receptor... Elena Cruceru NUMA privi încă o clipa TE DU DE-ACUM. Osînda-mi c drumul ce leagă visuri de mine ... Bătătorind pe pietre neșansa de-a rămîne în golul dc la mijloc Departe și de tine ! Departe și de rest... Pe marginea fîntîmi zidite-n carnea mea sc-apleacă o mierlă cu șptea tn zbor. Captivă zburătoare. uitâFe oare este durerea cc țîșncște prin fiecare por? Te du de-acum și cînîă prin arborii NEVONEI! ! ! Tc implor cu atîta durere nu-ți întoarce fața către mine aud cum bați din aripi în labirintul poeziei și obosit adormi în tainele tale dar nu mă mai privi m-am refugiat în tăcere bolnavă sini și nu mă rog la zei REVOLTA IN AER Ce zbucium în văzduh ploile se rup arătîndu-și gleznele și cad în brațele bărbaților și ei le sărută uitînd TRANSPARENȚE DOAR PRĂBUȘIRI DE LINIȘTI ... Fugi o dimineață cu soarele nebun, ascunși amîndoi în multa lor lumină • • • Treceam nevăzută pesie podul palmelor tale era in goana toamnei și iubeam după legile ei amiaza fluidă m virtejui soarelui ce uitase să apună absenți la această întîmplare înaintam rîzînd in lumina dăruită de castani Citez din poemul macedonskian, destul de puțin cunoscut, Nopțile în- grozitoare (ed Adrian Marino, E.P.R, 1967, p. 102): „Zăiind prin braz- de-ntunecoase / Prunele sclipitoare, / Vezi ladu-ntreg cum te descoase / La flăcări lucitoare, / Resimți, flui- dică prin oase, / O voluptate-ngro* zitoare l“, • Cititorul, neprevenit, ar putea ră- mîne surprins și descumpănit la lec- tura superficială a acestor versuri și, pînă la urmă, s-ar lăsa indus în eroare de capcanele omografiei. Pen- tru un pricepător al versificației ro- mânești, uimirea se risipește ime- diat, deoarece, constrîns de rigorile ritmului iambic ascendent, el va fi obligat să citească și să accentueze corect cuvîntul cu pricina: Prunele, cu accentul, așadar pe silaba mijlo- cie (-ne-). Echivocul se înlătură, ast- fel, de la sine, căci Macedonski nu se referă — cum am fi fost, inițial, tentați să credem —ț la forma de plural, articulată hotărît, a substan- tivului nostru, vechi și... banal, prună (în speță : prunele, cu accen- tul pe silaba întîi), ci introduce franțuzismul, mai curînd : barbaris- Prunele mul prunâlă, preluat tale-quale din fr. prunellc, sinonim metaioric pen- tru pupille „pupilă (a ochiului)*. Poetul Nopților s-a lăsat în cîteva rînduri pradă unor atare elanuri te- ribiliste, soldate cu tot atltea... „pozne* lingvistice, cu tot atâtea eșecuri pentru calitatea lexicului său poetic, altfel, foarte atent selectat In interiorul francezei însă, ca si- nonim pentru pupille „pupilă (a ochiului)*, pruncite dobîndește o no- tabilă încărcătură metaforică, întru- cît vorbitorii acestei limbi „simt*, în termenul respectiv, de cîte ori ii ros- tesc, un derivat diminutival din prune „prună*. Astfel, printr-un in- teresant proces de divergență se- mantică, franceza ajunge sa aibă două omonime prunclle, unul denu- mind fructul căiuia noi îi zicem porumbă, al doilea, funcționînd ca sinonim, metaforic și poetic, pentru pupille și însemnînd, la propriu,... „prunișoară*. Cunoscător avizat și iubitor împă- timit al poeziei franceze, mai ales al celei de după Baudelaire, Macedon- ski va fi recoltat pe prunellă (așa ar trebui să sune singularul)) chiar din sonetul baudelairean. Les chats (Pi- sicile), mai precis, diii ultimele lui versuri : Et des parcei Ies d’or, ainsî qu*un sabie fin, / Etoilent vague- ment Icurs pruncllcs mystiques. Regăsesc, nu fără emoție, cuvîntul, la un poet „de descendență mace- donskiană*. Horia Furtună (1886— 1952), în cea mai cunoscută creație a sa, Balada lunii, într-un vers unde anatomia ... ochiului este ingenios strămutată pe cer : „Și din nou dea- supra lumii lunecă alinătoare, / Inundînd imensitatea cu singură- tăți polare / Și privindu-mă într-una — / O, pruncia mărginită de-un iris nemărginit : / De sidef, de-oțel, do gheață, pironită în zenit, / Lină, liniștită — Luna !“. Poetul și capo- dopera sa sînt obiectul unei evocări nostalgice, murmurată de Ion Pillat într-una din cele mai frumoase poe- zii ale sale : „Iar cînd în noapte cîmpul fu lac întins sub lună / Și-am spus „Balada lunei" dc Horia Furtu- nă, // M-ai ascultat pe gînduri, cu ochi de ametist, / Și ți-am părut ro- mantic și poate simbolist*... G. I. TOHANE/INU ORIZONT Două premiere - un numitor comun NEODIHNA CREATOARE miniaturi 1) Despre studiouri .se discută, din cînd in cînd. In ultima vreme, ideea de studio teatral a devenit un subiect care nu supără pe nimeni, In limitele căruia se concurează. In liniște, o susținere de principiu, cu niște programe posibile. Desigur că este nevoie de scena mică, evident că „acolo" actorii, regizorii, sce- nografii — și chiar dramaturgii aflați la debut — și-ar găsi un loc pentru în- trebările, pasiunile profesionale, încer- cările de care scena mare, de repertoriu, nu se poate ocupa Dar. activitatea stu- diourilor de teatir , din motive diverse, unele obiective, altele subiective s-a redus simțitor, astfel Incit ceea ce mai apare sub sigla respectivă — ori amin- tește de conținutul ei — constituie o raritate. Două premiere recente — una la Teatrul German de Stat din Timi- șoara, cealaltă Ia Teatrul de Păpuși — sînt asemenea exemple, de spectacole ____________________:_____________________ însă, deocamdată, nu știe cum. Actrița rămîne să apere singură, în fața publicului, subiectul șl sensul mon- tării. E de meditat la faptul că portretele nu se deosebesc suficient și că măsura în care se deosebesc nu este îndeajuns percepută de public, într-un cadru regizoral care complică lucrurile, printr-o simbolică deja văzută. 4) Vioara întîi a Reprezentației de la Teatrul de păpuși este scenografia. Frumoasă, vie. plină de idei empatice viziunii spectaculare. Cîteva — multe — păpuși de expoziție pot fi admirate aicL Semnatară : Crisztina Ivănescu. Monta- rea are ritm, suplețe expresivă, cîteva momente deosebit de inspirate, calități ce valorifică epica lui Dumitru Toma 3 un aer de nostalgie nevindicativă, de înțelepciune ascunsă în spatele unui Cine nu vrea să facă ceva găsește întotdeauna scuzei Cine vrea sil facă ceva găsește întotdeauna mijloace! Cuvintele acestea, ale unuia dintre J primii gospodari ai județului nostru, menite să încurajeze și, totodati, într-un sd... descurajeze — rezumă și țin trează in memorie o experiență pliniroducția de tîlc, legată de perioada încercărilor de înnoire, de spargere a plafon la cote nului mediocrității, de la răspunderea sub mantia de vreme rea a „con» vi sifică dițiilor obiective", atunci cînd se bătea pasul pe loc și se invoca senini cana atîta putem, atîta facem; că nu avem una, că nu avem alta, că dacă aminului la fi ajutați, că dacă ni s-ar da... Ajutorul n-a întîrziat să vină, dar nu sul Jrc al er forma miraculoasă a scutirii de toate grijile. S-a pornit pieptiș ci tonală a detronarea mentalității pernicioase. în același timp, s-au pus în valoart^ poate uriașele resurse de hărnicie, competență și mai ales de creativitate negii» âtc insui jate și chiar desconsiderate uneori. Da, cine vrea să facă ceva cdu< întotdeauna mijloace ! Nicidecum înveșmîntată în declarații platonice de |Cauna o frumoase intenții, producția de idei a personalului de specialitate din ( sistemu care își iau îndrăzneala să propună publicului nume foarte noi, exerciții de scris dramatic de actorie și de regie ce comportă un oarecare risc 2) Despre Christme Briickner, ca și despre Traian Pop Traian. spectatorul de teatru timișorean aie puține date. Autoarea, inclusă pe afișul Studioului Teatrului German de Stat, readuce în atenție o tendință (și o tentație) gene- ratoare, cu ani in urmă. In spații geo- grafice de dincolo și dincoace de ocean, de mari mișcări sociale; feminismuL „Vorbe nerostite ale unor femei neîn- frinate" — jucată la Timișoara, sub titlul Iubirea are un nume nou — este o suită de cinci monologuri ce dezvă- luie și descifrează voința și puterea fe- meii de a se exprima, cu gravitate, și de a-i fi auzit discursul. Cîteva dintre ipostazele „neînfrînării" se zbuciumă pe terenul familial, ori al istoriei înde- părtate, altele tind să percuteze (anii ’70) viața social-politică strict înconju- rătoare. Clitemnestra, Dona Laura, ca și Militanta închisă, ca și celelalte voci ale textului recuperează frustrările con- diției de femeie, cu luciditate, cu impuls (și soluții) de a le combate. Nu întot- deauna destul de inventiv in „a pune în cheie dramatică" problematica aspră, complexul feminității obnubilate, dis- cursul Christine» Bruckner oferă pre- mise valide pentru un spectacol de unul singur. Traian Pop Traian autor premiat de Cenaclul Asociației Scriitorilor din Ti- mișoaia (pentiu piesa scurtă „Frumos și liber cu tine privind";, debutează scenic cu o dramatizare (omonimă) după Orașul piticotilni mincinoși, de Dumitru Toma, o carte pentru copiii de toate vîrstele. Dramatizarea (versifi- cată) recompune, cu aplicație, din mul- titudinea de tentații axe p ozei scriito- rului arădean, pi in cîteva relații și per- sonaje, atmosfera spațiuiui unde „niște piticoți" trăiesc experiența confruntării dintre adevăr și fals. Dramatizarea ca și povestea inspiratoare sint morale, etice, discrete în demonstrația parcur- sului de la irealitate. Iu realitate, blîn- de, în raport cu implicațiile „cazului" celor aiuriți de minciună. Căci totul se petrece într-un oraș locuit de piticoți. Pentru Teatrul de Păpuși din Timișoa- ra, tandemul Dumitru Toma — Traian Pop Traian e u achiziție. Montarea o demonstrează, cu prisosință Și cu in- teligență. Totul este, de-acum, o ches- tiune de timp și de inițiativă. 3) Ida Jarcsek-Gaza. o actriță de o maie seriozitate profesională, mobilă, cum puține teatre au. interpretează fe- meile revoltate. Și contrasemnează re- gia spectacolului. Piimul în caseta re- zervată regiei, este numele unei tinere aflate la (foarte) începutul contactului cu scena : Ondine Bleier. Lucrarea de Studio are farmecul $1 limitele vizibile. Farmecul unui efort actoricesc niciodată nepr ofesional și al unei naivități regi- zorale ce pare să aibă ceva de spus. surîs. Partitura sonoră îi aparține lui Ilie Stcpan — cel mai interesant com- pozitor de muzică de scenă, apărut în ultimii ani (acuratețea benzii de spec- tacol se datorează lui Adrian fiica). Co- lectivul de artiști mînuitori, în parte tineri, dă satisfacție. Antoaneta C. IORDACIIE cadrul aparatului propriu și din unitățile subordonate Consiliului popuîarțA județean Timiș indică, în perioada 1986—1987, un număr de 4 893 lucrul * a și studii, din care 424 cereri de brevet de invenții depuse la O.SJM^^?aZi\ numeroase propuneri de inovații și cercetări cu caracter aplicativ, au contribuit la obținerea unui spor de producție de peste 200 ,enuZs lei, o reducere a costurilor de producție cu 50 milioane lei și un . beneficiu de peste 36 milioane lei. Doar prin simpla lecturare a cataloa»P°r nolJ nucoscoi gelor redactate cu prilejul participării la prestigioasele confruntări na-Ucuecrirc ționale ale inteligenței tehnico-științifice, oricine poate constata că, Pîwvidului numărul total de exponate și prin valoarea lor deosebită, Consiliul pop^Bx .. jn Iar județean Timiș s-a situat, de cele mai multe ori, în frunte. Indlsc* ra]OI-j tabil, la această mișcare novatoare atît de impetuoasă s-a ajuns porn»e acces du-se de la faptul important că talentul virtual, predispozițiile latente&jt;ite I trebuie să fie depistate și încurajate din vreme, că cel hărăziți cu darul s^n inventicii trebuie să se bucure de sprijinul celor capabili de a le SUca AL vocația și de a le îndruma pașii. în consecință, gospodarii județului s-auL 4 * gîndit bine, hotărind ca activitatea de creație din unitățile subordonata?^ oper< Consiliului popular județean să beneficieze de condiții mai eficiente P^jpțin SUb care să se stimuleze și să se concentreze gîndirea creatoare, astfel încil ncsajUiUi cel ce au de spus ceva în acest domeniu să o facă neapărat în cadrul ^or unor planuri riguros întocmite, îneît ideile generoase să se trans!ormt^or(^e j în veritabile sarcint de serviciu. Peste așteptări, inițiativa a rodit în pro* chiar ter porție geometrică, fiind preluată astăzi și de alte consilii populare în țene. Domeniile abordate sînt diverse și în deplin acord cu obiectivei Comitetului Național pentru Știință și Tehnologie: aparate și produc noi, reducerea importului, creșterea productivității muncii, îmbunătățirea calității produselor, reducerea consumurilor de energie, bătălia pentru^ un^ e sănătate, mai buna organizare a conducerii și a muncii. La Timișoara, In tot județul se gîndește acum cu temeinicie, se construiește cu suflet multă răspundere pentru viitor (numai pentru construirea blocului 77X .. < de pe strada Lidtei au fost elaborate 21 de soluții novatoare din au obținut brevete de invenție), cu intenția de a bucura și Operațiile . , viitoare, dar și pe cele prezente. Cunoscînd și ocrotind omul de valoare, ? cu spirit de inițiativă, iată, admirabil, învățăm de fapt a Identifica, chiar măsura valoarea reală a creației, a producției de idei. Idei ef iciente, P* desigur raportate la nevoi, capabile să accelereze progresul și să ușureze munca,'s-o înfrumusețeze. . n( George DINU ” a-;.i mai viața asociației • închiderea festivă a manifestărilor din cadrul „Lunii cărții la sate" în județul Timiș a avut loc în comuna Variaș. In acest context, ca invitați ai Cenaclului literar din localitate, poeții Anghel Dumbrăveanu, secretarul Asociației Scriitorilor din Timișoara, Ivo Muncian și Vlada Barzin au citit din creațiile lor. în ședința de marți 'a Cenaclului Asociației Scriitorilor din Timișoara și al revistei „Orizont" a avut loc o Întîlnire cu membrii Cenaclului de limba slovacă, „Ivan Krasko", din Nădlac, județui Arad. Au citit din lucră- rile lor Pavol Bujtar (proză), Ondrej Stefanko. Ivan Miroslav Ambrus și Dagmar Maria Anoca (poezie). Au participat la discuții: Cornel Ungureanu : „literatura citită se situează, valoric, dincolo de orice discuții parțializante ( ..) proza lui P.B. se înscrie în linia realismului (...) la I.M.A. e de remarcat tonul oracular exprimînd impactul cu civiliza- ția (...) D.M.A. manifestă o conștiință teoretică puter- nică (...) o poezie frumoasă, de o anume cruzime '. .) O.S. este cel mai definit ca personalitate poetică" ; Carmen Odangiu : „ceea ce atrage în proza tui P.B. este inteligența vie a autorului și ironia, ambele aparținînd unui bun obser- vator al realului (...) D.M.A. este cel mai puțin patetică, poezia ei reprezintă o vîrstă a meditației asupra rosturilor lirismului (...) I.M.A. cultivă un lirism angajat într-o proble- matică intimă (...) O.S. abordează teme care i se potrivesc" ; loan Viorel Boldureanu : „am avut revelația unui cenaclu puternic și nobil (...) timbrul particular al fiecărui autor străbate întreaga paradigmă a expresiei" ; Marian Odangiu : „în pofida diferențelor, există destule elemente care vorbesc despre un fenomen literar coerent la Nădlac (...) în proza lui P.B. este de remarcat siguranța stilistică (...) D.M.A. mi se pare, prin fragmentul citit cea mai interesantă ca expe- riență poetică (...) I.M.A. scrie o poezie care amintește de începuturile lui Marin Sorescu, sublimate însă Intr-o nouă ipostază lirică (...) O.S. este un poet viguros, care își poate îngădui să abordeze temele mani poezii" ; Slavomir Gvozde- novici: „trăsătura comună a textelor citite este modernitatea"; Anghel Dumbrăveanu (conducătorul ședinței): rpnn interesul real pe care lectura l-a provocat, această ședință s-a transfor- mat într-un adevărat schimb de experiență (.. ) autorii pre- zenți dispun de o mare forță a expresiei artistice (...) la I.M.A. e de remarcat privirea ingenuă, prospețimea imaginii și întoarcerea către lirism (...) există în poezia lui DM.A. o foarte interesantă aspirație către înnoire (...) poezia lui O.S. este proteică și tumultuoasă (...) în proza lui P.B. e de remarcat simțul fin al observației". în ședința de marți, 8 martie a.c., ora 17,00, va avea loc o seară literară dedicată Zilei femeii. m. a „ UNT ARE/ ROMÂNIEI radical sc Educați ^e. propa ntr-un m lensibil. 1 Ta adev; Cultură, î ■lunțînd a ’ilcgiu d< tor al fi ător al fi Creativitate tehnică^?’» Am avut ocazia să vizionez cu prilejul „Zilei cons® 0 torului", cîteva formații artistice laureate ale Festivali0*1^*.®-, „Cîntarea României", ansambluri de dans folcloric, populare cu soliști remarcabili. Clubul „Constructorul" o^f1 e*ai u* cu adevărat condiții excelente pentru desfășurarea repetif* noștri lor. Insă activitatea artistică a lucratorilor TA.G.C.M.T. a este singura lor prezență în cadrul Festivalului. Creativii^ deosel tehnică antrenează un număr mare de tehnicieni, maiștri-’"^ntulu muncitori de înaltă calificare, ingineri, certificînd asigurionUnutul legăturii directe cu producția. In anul trecut, trustul timiat’>eh s’a rean obținea titlul de Erou, iai cu doi ani în urmă se sil pe primul loc în județ, în privința creativității tehnico-^ țifice. obținlnd diplome la faza județeană și premii la sala Evenirm nele naționale de invenții organizate de O.S.I.M. Dintre metodele și mijloacele de impulsionare a acJat^CVt}~ activități vom aminti aici asigurarea unei documen®^ 1 tehnice la zi din literatura de specialitate prin cabinetul6 c.onfU( documentare și propagandă tehnico-economică organizat centrală (reviste, traduceri, cărți, prescripții, proiect#’1 ” Șa brcvetoteci); s-au efectuat schiipburi de experiență și depf®8 n?a sări de documentare, s-a participat la manifestări științitf . a și saloane de invenții pentru orientarea cercetării și preludBWF"®» rea unor soluții deja folosite ; se desfășoară o propagan tehnică la centrală și subunități, prin organizarea de cabia de creativitate prin care sînt popularizate rezultatele actU . tății și cadrele cu unele rezultate deosebite ; pentru atrag^Pn,u nî tineretului și folosirea potențialului ridicat al acestuia, ° ° colaborare cu U.T.C., s-au realizat simpozioane la care . cxcm iului C cialiste. fost premiate lucrările bune, s-a Înființat un colectiv de torului tii nică nouă format numai din ingineri stagiari; în vedwuliu Pod: prescurtării duratei cercetare-proiectare-producție s-a coniat premi tuit colaborarea trustului cu institutele de cercetare și înirtiștilor țămînt sub formă de colective mixte, s-au pus bazele unu acest j atelier de prototipuri avînd misiunea exclusivă de a realtel al îm] neîntîrziat sculele, dispozitivele și instalațiile necesare punee ani, t< în practică a noilor soluții propuse pi in lucrările de creatiie bine, țațe elaborate. Ca formă de stimulare a acestei munci sacție al introdus sistemul înscrierii în cartea de muncă, promovam tîlnit cu în mod excepțional în noi funcții și acordarea de premii jterar-art cote de beneficii suplimentare. avitați ai Ineretulu: Lucian BURE RUJ» Cenach ra 18 — Ursita rila ORIZONT miniaturi 1 EDUCA - un tdeauna scuze i Cine vrea să Intele acestea, ale unuia dintre te să 'încurajeze și, totodată, I i memorie o experiență plină înnoire, de spargere a plafo* mantia de vreme rea a „con* ul pe loc și se invoca senini că nu avem alta, că dacă am 2 întirziat să vina, dar nu sub iile. S-a pornit pieptiș cu ași timp, s-au pus în valoare J nai ales de creativitate negii* te vrea să facă ceva găsește ată în declarații platonice de tonalului de specialitate din bordonate Consiliului popular t 37, un număr de 4 893 lucrări invenții depuse la O.S.I.M^ ri cu caracter aplicativ, care tducție de peste 200 milioane 50 milioane Ici și un spor de n simpla lecturare a cataloa* prestigioasele confruntări na* iclne poate constata că, prin '.or deosebită, Consiliul popu- nulte ori, în frunte. Indiscu* mpetuoasă s-a ajuns porniri* irtual, predispozițiile latente ?me, că cei hărăziți cu darul celor capabili de a le intui ,ță, gospodarii județului s-au \ie din unitățile subordonate le condiții mai eficiente prin ndirca creatoare, astfel Indfl ă o facă neapărat în cadrul | generoase să se transforme! iri, inițiativa a rodit în pro* alte consilii populare jude*.1 deplin acord cu obiectivele ologie : aparate și produse^ etății muncii, îmbunătățirea de energie, bătălia pentru i a muncii. La Timișoara, in se construiește cu suflet și ru construirea blocului 77 A soluții novatoare din care 4 de a bucura și generațiile i ocrotind omul de valoare, ăm de fapt a identifica, și ucției de idei. Idei eficiente, reze progresul și să ușureze vremii nalte câi spre descoperirea | Unor noi reliefuri praxiologice. George DINU 'OMANIEI ste tehnică nez cu prilejul „Zilei cons itice laureate ale Festival luri de dans folcloric, orch ii. Clubul „Constructorul" of î pentru desfășurarea repeți a lucrătorilor T A.G.C.M.T. nî idrul Festivalului. Creativitatea mare de tehnicieni, maiștri y ingineri, certificând asigurară In anul trecut, trustul timișo* ai cu doi ani în urma se situa /ința creativității tehnico-știi i județeană și premii la anizate de O.S.I.M. iele de impulsionare a acestei asigurarea unei specialitate prin rhnico-econoinică ărți. prescripții. documentări cabinetul organizat 11 proiccte-tift irpburi de experiență și depl cipat la manifestări științifi ientarea cercetării și prelucra* ; se desfășoară o propagandâ i. prin organizarea de cabinet? jopuiauzate rezultatele activi* te deosebite ; pentru atragerea aiului ridicat al acestuia, In lizat simpozioane la care au a înființat un colectiv de teii* ingineri stagiari; în vederea roiectare-producție s-a consti- stitutcle de cercetare și învâ* mixte, s-au pus bazele unui siunea exclusivă de a realiza și instalațiile necesare punerii use p; in lucrăi ile de creativi- imulare a acestei munci s«a 'artea de muncă, promovarea ții și acordarea de premii și Lucian BURERIU Eveniment. La Timișoara s-a desfășurat recent o impor- tantă Intllnire Intre cadrele de conducere din instituțiile muzicale de spectacol. Acțiu- nea - care a reunit nume de prestanță din domeniul muzi- cologiei, artei Interpretative și dirijorale, al componisticii — m desfășurat sub egida Con- siliului Culturii șl Educației Se. ialiste Vom reveni. • Un premiu național care încunu- nează o operă șl o viață artis- tică exemplară Recent, maes- trului timișorean, pictorului luliu Podlipny i-a fost decer- nat premiul special al Uniunii Artiștilor Plastici. Ii adresăm cu acest prilej, precum și cu cel al împlinirii vîrstci de 90 dc ani, toate urările noastre de bine. • Colectivul de re- dacție al revistei noastre s-a intllnit cu membrii cenaclului litcrar-artistic „Confluențe14, invitați ai Casei de cultură a tineretului din Timișoara. • Cenaclu. Luni, 7 martie, ora 18 — cenaclul Casei Uni- versitarilor îl va avea ca invi- într-un moment în care prxlucția de informație, ajun- Bâ la cote fără precedent, di- versificâ limbajele și impune noi canale de racordare a omului la sistemul de cunoaș- tere al epocii, imaginea tradi- țională a sistemului educativ nu poate fi salvată de o reali- tate insurgență întrucît siste- mul educativ a fost dîntot- deauna o machetă funcțională a sistemului de cunoaștere. Această premisă clasică an- trenează, Insă, consecințe dc fundamental inedit în plan epistemic și deschide nebâ- Îndeosebi in ceea ce privește recucerirea permanentă a in- dividulul din cultura vremii salo — înțelegerea că scara de valori a epocii e singura cale de acces către propria perso- nalitate. Practica sparge și gra- nițele semantice ale verbului a educa. Magistcr dixit I nu mai este operantă ca formulă nici In plan metodic și cu atît mai puțin sub raportul conținutului mesajului gnoseologic. Masa celor educați este tentată să acorde importanță secundă (chiar terță) fenomenului edu- cativ, în raport cu altele, mai pragmatice, și cu un impact direct asupra intereselor coti- diene ale individului, în timp ce unii educatori invocă, me- lancolic, un trecut pedagogic definitiv revolut. în fapt, atît unii cit șl ceilalți evoluează echidistant față de adevăr: nevoia educativă, exponențial mărită și obiectiv resimțită, ignoră In egală măsură noile prejudecăți, dt și vechile, ori mai noile, lamentări. In criză e nu fenomenul educativ, ci ele învechite incapabile mai însușească norme 1 schimbate. Educația este, și va râml- pagarc de cunoștințe •-un mediu social compre- 11 De aceea, educatorul, adevărat propagator de Itură, In sens modern, (re- nțind adică la iluzoriul pri- giu de a fi singurul deți- al fundamentelor cunoaș- 1 contemporane) «ste, sub ul naturii miincii sale, un andist lar propaganda ițică o formă sui generis de cațle. în acest sens, tovară- NICOLAE CEAUȘESCU. cretarul general al partid u- ui nostru, la Conferința Na- ală a P.C.R. a reiterat ro- deosebit ce-1 revine învă- țâmlntului politic în creșterea conținutului comunist al edu- cației, simultan cu creșterea verb de partea noastre valențelor pedagogice ale pro- pagandei Educatorul modern, ca și propagandistul, își men- țin prerogative Intacte doar în ceea ce privește aportul cali- ficat la inițierea în metodolo- gia învățării Ei nu ambițio- nează a deține monopolul ade- vărului, ci trebuie să aibă doar tactul (maieutic) de a-și aduce discipolii pînă în punctul unde îl vor descopeii singuri. Să fie, adică, un pasionat creator în plan metodic trezind inte- rese epistemice pînă acolo unde trebuința de informare se va transforma într-o nouă atitudine față de existență. In acest sens, cultura este forță nemijlocită de producție: pro- duce personalități, ca atare oameni noi, iar educația se do- vedește a fi nu un simplu ele- ment de recuzită în ecuația dezvoltării, ci pîrghia ci hotă- rîtoare. De fapt școala tre- buie să admită că rolul său nu mai poate fi altul decît cel de a preda criterii do selecție competentă a valorilor purtă- toare de etos și generatoare de personalitate. Criteriologul — iată noul personaj în demografia gene- roasă a epocii tuturor revolu- țiilor posibile cum a șî fost denumită cea contemporană. nDați-mi un criteriu adecvat, și voi ordona universul infor- mațional*, pare a zice disci- polul modern parafrazîndu-1 pe magistrul antic. Și invoca- ția nu este retorică; nevoia stringentă de personalitate a individului este compatibilă cu nevoia de personalități multilateral dezvoltate, foarte riguros reclamate de trecerea noastră la comunism. In timp ce personalitățile prind con- tur prin achiziții culturale și comportamentale neîncetat, cea a educatorului se-mplinește numai cheltuindu-și perma- nent partea cea mai valoroasă din ființa sa morală și intelec- tuală. Este, cu adevărat, edu- cator, doar acela care poate să se exprime dezinvolt și să vorbească despre științe, teh- nici, arte sau patrie ca despre prima dragoste definitiv gra- vată în aurul curat al carac- terului. Cele patru decenii scurse de la reforma care a eliberat în- vățămîntul de prizonieratul concepțiilor nerealiste despre lume și viață au consolidat bazele prezentului moment re- tat pe poetul loan T. Morar. Referent — loan Buduca. • Vernisaj. Galeria „Helios" a vernisat expoziția graficiene! Geta Brătescu. Au luat cuvîn- tul criticii de artă Mihai Drișcu și Corîolan Babeți, panoramic • Premieră — Teatrul Ger- man de Stat: muzicalul «Șî pentru tine am o melodie". • în încheierea „Lunii cărții la sate44, Căminul cultural din lanova a organizat o complexă manifestare literară. în cadrul căreia, volumul lui Aurel Turcuș, „împotrivirea luî Făt- Frumos44 a fost prezentat de Ion Dumitru Teodorescu. • în traducerea cunoscutei Katja Spur, eminent tălmăcitor’ și remarcabil prieten al culturii române, a apărut Ia Ljubliana volumul „Miorița". în colecția „Romunska Ljudska Pesem" a editurii „MJadinska Kniga", nascentist, in care actul edu- cativ a devenit pentru prima dată coextensiv întregului po- por. Emanciparea științifică a trebuinței fiecărui individ de a învăța și acumula deprin- deri pozitive certifică învinge- rea ireversibilă a tuturor mo- mentelor inerțiale inerente experimentului social și uman cu care se identifică natura noii noastre societăți. In acest context, identitatea culturală a individului rezultă nu prin agregare aleatorie de informație, ci prin preluarea ei selectivă în raport cu un ideal moral superior, sinteti- zat într-un spațiu de cultură concret determinat. Ca fante de cultură auten- tică. documentele noastre programatice promovează, un sistem de valori în care omul să se regăsească pe sine ca valoare supremă și principiu ordonator al universului entro- pie al cunoașterii contempora- ne, sincronizînd ritmurile și proporțiile producției tehnico- materiale cu producția de noi simboluri purtătoare de speci- fic socialist. Fiind în perioada achiziții- lor culturale și comportamen- tale, tinerii încă nu arborează, în toate situațiile de viață, un civism compatibil cu concepția noastră despre lume și viață, iar, pe de altă parte, adulții, chiar unii educatori, foarte rl- goriști din principiu, se pri- pesc. acuzîndu-», uneori fără discernământ, pe tineri. Programul partidului nostru ne dă un generos scop : edifi- carea unei lumi noi, o lume Integral umanizată. Investirea sistemului educa- tiv cu statutul de instrument al dezvoltării naționale — ca orientare programatică recen- tă — nu vizează, deci, aservi- rea lui complexului tehnico- economic, ci o mai organică asimilare culturală a noilor - componente ale muncii. Aceas- ta explică decalajele încă existente între nivelul de în- țelegere și acțiune socială din- tre unii adulți și unit tineri. Problema fundamentală a ge- nerației actuale, generația păcii rămîno aceea de a ne situa necchivoc pe baricada luptei pentru victoria principiilor eticii noi în continuarea tra- dițiilor inconfundabile ale țării noastrq. Deoarece noile com- ponente ale muncii generate de complexitatea fără prece- dent a producției moderne cere în mod obiectiv oameni noi: eminenții producători de viață socială comunistă, ade- vărați eroi ai cotidianului de unde începe, se face și se re- face permanent istoria. Și unde începe dreptul nostru, al fiecăruia, de participare la viața marilor idei ce ne inspi- ră devenirea. Ștefan BUZARNESCU top „VOI SÎNTEȚI FLORI.. • DIDA DRAGAN, sînteți una dintre cîntărețele noastre cele mai apreciate. Disponibilitățile vocale cu totul excepționale vă sint dublate de o anumită știință a dozării, trăirea scenică, interpre- tarea dumneavoastră de o rară profunzime sînt convingătoare, rcle- vînd o mare sensibilitate. Cineva, cîndva, vă compara cu o flacără. Nu cred că s-ar putea găsi o mai potrivită asemănare, căci vă identificați, vă contopiți cu cîntecul, făcîndu-1 să pătrundă adînc în inimile noastre. Vorbiți-ne despre „povara44 celebrității. E grea, e ușoară ? • Sînt măgulită de tot cc mi-ati spus aici. Eu cred că și în acest domeniu artistic succesul vine dintr-o muncă intensă, dar și din respectul pentru cel cc nc judecă, adică publicul. El nu tre- buie niciodată subestimat. Doresc să se știe că, în spatele succesului meu, aici, în patrie, sau aiurea, se află un imens travaliu, pe care cei cc mă urmăresc pe scenă nu și-1 pot imagina. Muncesc enorm. • Cum se explică faptul că o vedetă internațională cu mai multe medalii de aur cucerite pe diverse meridiane ale lumii nu are decît un singur album înregistrat la noi acasă, și acesta după o lungă așteptare, determinată, se zice, de... Dida Drăgan ? Este adevărat că ați tergiversat apariția LP-uului așteptat ? • Da. Ca să fiu în- țeleasă, vă mărturisesc că sînt extrem de pretențioasă la capitolul înregistrărilor. • Nu numai la acest capitol I Știm că vă selectați piesele pe care le interpretați după criterii riguroase... • Să reve- nim la înregistrări. Vedeți, după noi, cîntăreții, nu rămîne nimic în afara discurilor. Ele sînt singurele dovezi ale trecerii noastre prin vreme. Or, c trese ca aceste discuri, aceste înregistrări, să ne reprezinte cu fidelitate. Dacă ele nu ne pot ajuta, atunci, măcar din punct de vedere tehnic sa fie rezonabile, nu să ne vitregească. Aceasta e părerea mea. • înseamnă că următorul LP al Didei Drăgan îl vom aștepta mult și bine ? • Depinde. Mă preocupă mult capitolul instalațiilor de captare a sunetului. • Cum vede Dida Drăgan scena muzicii noastre tinere ? Cîteva nume... • Avem cîteva formații bine pregătite profesional. Cît despre soliști, ce să spun ? Pentru mine a existat și va exista o singură mare cîntăreață a noastră: doamna cîntecului românesc, Maria Tănase. • V-am ascultat interpretîndu-i „Bocetul". Erați căzută în genunchi. în timp ce publicul de toate vîrstele vă urmărea cu sufletul la gură. Ne-ați înfiorat Părea că oficiați un ritual. O asemenea incandescență creatoare, ce stimulează imaginația publicului prin șoapte și tăceri, prin gestul abia schițat, este specifică doar marilor artiști. Ne-am convins de cită forță dispuneți sub fragilitatea aparentă a tnipului Spuneți-mi, pe scenele din străinătate cîntați șî în românește ? • Desigur ! Există piese care pot fi „spuse44 numai fn românește. „Bocetul44 c doar una din ele... • Ascultați muzică ? Ce anume ? • în momentele de răgaz, destul de puține, ascult muzică. Ea mă liniștește. îmi plac Mozart, Vivaldi, dar ascult și muzică rock, Vân Halen de pildă, apoi Lionel Richie, Stevie Miilor... • Acum cîțiva ani, la Dresda, la „Intemationaler Schlager Festi- val", niște tineri, aflînd că sînt din România, mi-au cerut poze cu Dida Drăgan. Dacă atunci, pe loc, n-am putut să le satisfac dorința, am aflat în schimb cît de prețuită sînteți, nu numai la noi. • Da. cînt mult în străinătate, apar în diverse programe TV, înregistrez discuri și fiecare succes al meu îl consider un succes al cîntecului românesc. Aceasta îmi da mari satisfacții... • Proiecte ? • Cîteva turnee europene șl, ceva mai încolo» poate un disc. • Ce impresie v-a lăsat publicul timișorean ? • De fiecare dată cînd cînt la Timi- șoara, în „orașul florilor44, mă copleșesc emoțiile. Am trac. Sînteți un public pretențios, avizat și receptiv. Voi sînteți flori! • In nu- mele cititorilor revistei „Orizont44, vă mulțumesc ’ • Eu vă mulțumesc! Petru UMANSCHI traducerea prilejuiește un bun moment de întîlnire a cultu- rilor celor două țări vecine și prietene. • La Arad a avut ioc vernisajul unei remarca- bile expoziții a artiștilor timi- șoreni. A vorbit criticul de artă Coriolan Babeți. • Stu- dioul de casagialeologie din Timișoara a prezentat în cadrul Casei Universitarilor spectacolul „Fitanția", în regia arhitectului Radu Radoslav. • La cenaclul cadrelor didac- tice a citit prozatorul Marian Drumur. Ionel Cionchin a pre- zentat studiul „Pornind de la Aizis". «In dezbatere — car- tea prozatorului Nicolae Dan- ciu Pctnlceanu, „Cînd caii dorm în picioare4* (La Cenac- lul „V. Eftimiu", 10 martie, ora 18. Referent — Eugen Dorcescu). • Cercul de proza al Bibliotecii județene progra- mează în data de 6 martie o ședință de lucru (citește Ale- xandru Moraru), o dezbatere a poeziilor Liei Neamțu, precum și o șezătoare literară dedicată Zilei de 8 Martie. tele viziune DUMINICA, 6 martie : 11,30 Telex. 11,35 Lumea copiilor. 12,40 Din cununa cîntecului românesc. 13,00 Album duminical. 14,45 Mo- ment memorabil în Epopeea revoluției și construcției socialiste : 6 martie 1945. 19,00 Telejurnal. 19,20 Cintarea României. 20,20 Film artistic : „Tatăl risipitor44. 21,50 Telejurnal. LUNI, 7 martie: 20,00 Telejurnal. 20,25 Priorități în economie. 20,45 Tezaur folcloric. 21,20 Imagini din Republica Arabă Siriană. 21,30 Cu spirit revolu- ționar, cu responsabilitate pentru viitorul patriei. 21,50 Telejurnal. MARȚI, 8 martie: 20,00 Telejurnal. 20,25 Pe calea progresului mul- tilateral al țârii. 20,45 Femeile — importantă forță a progresului economic și social al patriei. 21,00 Omagiul țării femeilor țării. 21,50 Telejurnal. MIERCURI, 9 martie : 20,00 Telejurnal. 20,25 Priorități In economie. 20,45 Pe calea progresului multilateral al țării. 21,00 Cadre la nivelul exigențelor progresului econom»c și social al României. 21,20 Omul și sănătatea. 21,50 TelejurnaL JOI, 10 martie : 20,00 Telejurnal. 20,25 Pe drumul înfăptuirii noii revoluții agrare. 20,40 Acțiune hotărîtă împotriva asupririi, pentru dreptate socială. 20,55 Roman foileton „în căutarea Căpitanului Grant*. 21,50 Telejurnal. VINERI, 11 martie: 20,00 Telejurnal. 20,25 Priorități în economie. 20.45 Pe calea progresului multilateral al țării. 21,00 Cadran mondial. 21,15 Serial științific : „Univers ma- • terie, viață44. 21,35 Cintarea României. 21,50 Telejurnal. SÎMBĂTA. 12 martie: 13,00 Telex. 13,05 La sfîrșit de săptămînă. 14,45 Săptă- mîna politică. 19,00 Telejurnal. 19,20 Tcleenciclopediă? 19,50 Floarea din grădină. 20,55 Film artistic: „Provincialii44. 22,20 Telejurnal. ORIZONT O restituire: MĂRIE BASCHKIRTSEFF Jurnal Deși foarte parcimonios în înregistrarea figurilor celebre ale umanității din toate timpurile, cunoscutul „Dicționar al biografiilor" (Presses Universitaires de France, 2 voi., 1 563 p.), o înregistrează pe Mane Bashkirtseff cu nedisimulat entuziasm. „Un copil minune". „O tînără care, la 17 ani, a citit totul". Desigur, un exces admirativ, care își găsește însă acoperirea în extraordinara preco- citate și complexitate a personalității Măriei Bashkirtseff, asemănătoare (și) prin destin luliei Hasdeu. Descendentă a unei cunoscute familii de nobili ruși. Mărie Bashkirtseff (11 nov. 1860 — 31 oct. 1884) cunoaște încă din copilărie și adolescență cele mai importante medii artistice ale Petersburgului, Parisului, Romei, Vienei, Berlinului. Se consacră, sub îndrumarea pictorului Bastien-Le- page, artelor plastice, promițînd să devină, la rîndul ei, un remarcabil artist. Moare însă la 24 de ani. „Vreau să devin celebră I", „Nu doresc să mă îngrop în uitare", „Voi ajunge o mare artistă" — iată cîteva din expresiile unei încrîncenate ambiții, ale unei voințe ieșite din comun de a se afirma. Ele răzbat pretutindeni. în prefață și în paginile jurnalului, cu un patetism juvenil. Iar dorința clamată în Țrefață: „Vreau, ba chiar sper să dăinuiesc, să rămîn prin orice mijloace ar fi" se va împlini : Mărie Bashkirtseff se sustrage uitării prin ceea ce a scris. Jurnalele, corespondența, caietele intime rămîn. Probabil, nu pentru că sînt un „monument literar" — cum, cu nestrunită emfază mărturisește ea însăși. Sutele de pagini înfruntă timpul nu atît prin valoarea lor literară (deși însemnările de pînă la 15 ani pot face să pălească de invidie mulți autori maturi de jurnale intime), cit prin valoarea de document uman și, deopotrivă, artistic : o Europă a anilor 1870—1880 înregistrată sensibil, cu toată ardoarea, de o tînără femeie. Un personaj care l-a fascinat pe Mircea Eiiade (v. Șantier, pp. 245—246). PREFAȚA Ce rost ar- avea să minți, să te dai mereu drept altul ? Du, firește, vreau, ba chiar sper să dăinuiesc, să rămîn prin orice mijloace-ar li. Dacă nu voi muri tînără, aș dori să ajung o mare artistă ; dacă voi dispăiea însă de tim- puriu, aș vrea să-mi las spre publicare acest jurnal — fără îndoială, interesant Dar. pentru că am vorbit despre publi- care, ideea că vei fi citită să spulbere, oare, singurul merit ai unei asemenea cărți 7 Ei bine, nu I La Început, am scris foarte mult timp fără să mă gîn- — Vă mal amintiți de prima carte pe care ați citit-o ? — Cred că era una din scrierile con- tesei de Săgur. Mai înainte, Insă, am citit multe benz* desenate, din ziare: King, regele poliției călare, Mandrako, vrăjitorul, car» semăna mult cu tatăl meu etc. In orice caz citeam cu mult mai puțin decît copiii mei îmi petre- ceam timpul jucîndu-mă — Ce lecturi v-au marcat adoles- cența ? — Clasicii, pe carî mi-i cumpăra mama. Eram. însă, un ropil visător și lecturile importante le-am făcut mai tîrziu, către douăzeci de ani. A fost epoca în care i-am descoperit pe Balzac și Barbey d’Aurevilly Imi plăcea ro- manescul sentimental și crud, totodată, al lui Barbey. Violența iubirii mă fasci- na și problema relației de prietenie sau de dragoste dintre un bărbat șl o fe- meie îmi mai pare și azi ceva demn de tot interesul. — Cumpărați multe cărți ? — Da. cumpăr, și uneori mă cuprinde disperarea în fața grămezilor de cărți, căci știu că nu voi reuși niciodată să le citesc pe toate îmi plac librăriile, îmi place să caut, îmi place să simt cărțile. — Aveți o incăpere-bibliotecă sau cărțile sînt răspindite peste tot ? — La Paris din lipsă de spațiu stau îngrămădite în camera mea. încerc să le clasez, să le tiiez dar mereu trebuie s-o iau de la capăt. Vara trecută am turnat eu MonicellL la Roma. într-un apartament foarte frumos Era, *n spe- desc că voi fi citită, iar apoi am con- tinuat cu deplină sinceritate, tocmai pentru că speram că mă va citi cineva. Iar dacă această carte nu se va dovedi drept adevărul-adevărat absolut ri- guros, atunci ea nu are nici un temei să dăinuiască. Nu numai că spun aici tot ceea ce gîndesc, dar nu mi-am în- chipuit o singură clipă că aș putea di- simula ceea ce mi-ar părea ridicol sau dezavantajos pentiu mine. De altfel, cred că sînt mult prea neobișnuită, ca să mă cenzurez. Puteți fi deci siguri, bunii mei cititori, că aici mă înfățișez în întregime S-ar prea putea ca acest eu să fie destul de neînsemnat pentru voi, dar gîndiți-vă : o ființă omenească cial, o încăpere mare tapisată în între- gime cu cărți i ușa. fereastra și chiar patul erau încastrate Intre etajere. Foarte impresionant și deloc apăsător. — Visați ceva asemănător ? — Nu chiar, dar cred că o casă fără cărți nu este o casă. O casă unde există cărți are în mod obligatoriu o istorie s cea pe care ne-o imaginăm despre po- sesorii acestor căiți, pleclnd de la ele. O casă este locuită de cărțile pe care le conține și spațiile unde acestea sînt orînduite trăiesc prin ele însele. — Credeți că și astăzi înțelepciunea omului trece esențialmente prin cărți 7 — Prin profesiunea mea, cunosc prea bine puterea Imaginile r, pentru a nu mă îndoi puțin de aceasta. Cred în lim- baj, în cuvinte. Scrisul nu este numai un mijloc de transmitere a cunoștințe- lor, ci un instrument de dominare a instinctelor ' — Care este eroul sau eroina dvs. preferată ? — Nu am nici unui. Prefer întotdeau- na universul unui scriitor al persona- jelor sale. — Ați întruchipat în film cîteva per- sonaje din opere literare î „Belle do jour“ de Kessel, „Peau d’âne“. „La chamade" de Sagan sau. recent „Fort Saganne" de Gardel Le-ați citit înainte de a începe filmările ? — In generai, nu citesc cărțile după care se fac filme ; mă tem să nu fiu influențată Eu joc. mai înainte de orice, pierind de la un scenar.u. Belle de jour este ma» mult un film de Bunuel decît un roman de Kes>eL vi se încredințează cu totul, începînd din copilărie l Ca document uman, e ceva cît se poate de interesant. Intre- bați-1 pe domnul Zola sau chiar pe dl. Goncourt și pe Maupassint I Jurnalul meu începe la 12 ani, dar nu are vreo semnif;cație apaite decît de la 15—16 ani. Deci apare o lacună pe care aș dori să o completez printr-un soi de prefață, care vă va ajuta să înțelegeți mai bine acest monument literar și omenesc deopotrivă Deci, să ne închipuim că sînt celebră. Să începem ; M-am născut la 11 noiembrie 1860. Nimic mai îngrozitor decît să scrii așa ceva. Dar mă consolez gîndindu-mă că atunci cînd mă veți citi nu voi mai avea — cu siguranță — nici o vîrstă. Tatăl meu era fiul generalului Pavel Grigorevici Bashkirtseff, provenit din nobilimea de provincie, curajos, tenace, aspru, ba chiar crîncen. Cred că buni- cul a fost numit general după războiul din Crimeea. S a căsătorit cu o iînără, fiica adoptivă a unui foarte mare nobil; ea a murit la 38 de ani, lăsînd cinci copii : pe tatăl meu și cele patru surori ale sale. Mama s-a căsătorit la 21 de ani, după ce a refuzat cîteva partide excepționale. Era o domnișoară Baba- nin. Dinspre aceștia, piovenim din ve- chea nobilime provincială, iar bunicul se mîndrea mereu cu originea lui tar- tară, de pe vremea primei invazii. Acest bunic, contemporan cu Lermontov. cu Pușkin, a fost o fire byroniană, poet, militar, cărturar. A luptat în Caucaz... S-a căsătorit foarte tînăr cu domnișoara Julie Cornelius. de 15 ani, o ființă deo- sebit de drăguță șl plăcută. Au avut nouă copii. După doi ani de căsnicie, mama s-a dus să locuiască, împreună cu cei doi copii, la părinții săi. Acolo eu eram tot timpul sub ochii bunicii, care mă ido- latriza ... în 1870, în luna mai, am ple- cat în străinătate. Visul după care tîn- jise atîția ani mama se împlinea acum... ♦ * * ... După ce voi muri, această viață Imi va fi citită. Cred că este cu totul deosebită (nu i-a lipsit nimic spre a fi altfel!). Dar urăso prefețele (ele m-au împiedicat să citesc numeroase cărți excepționale) și introducerile editorilor. Tocmai de aceea am ținut să-mi scriu eu însămi prefața. Da^ă aș fi publicat tot ce am scris, volumele s-ar fi putut lipsi de ea ; Insă am început să mă sur- prind abia de la 12 ani Or. cită viață pînă atunci I In cursul jurnalului v-am oferit totuși destule amănunte. M-am întors în trecui, pornind de la cel mai neînsemnat detaliu Dar dacă voi muri subit, lovită de o boală I... Probabil că nici nu voi ști Interviu cu CATHERINE DENEUVE ,Nu-mi închipui lume fără cărți — Co cărți vă așteaptă pentru a fi citite ? — Caietul de aur de Doris Lessing, la care îmi place amestecul tipic englezesc de fantezie, clasicism ți spirit de inde- pendență și ultimele romane ale lui Patrick Mod i ano, Patrick Besson și Raphaele Billetdoux. — Și dacă ar trebui să luați pc o insulă pustie una, două sau trei cărți ? — Ar fi Memoriile iui Groucho Marx, pentru că aș avea nevoie să rid. Con- vorbirile Iul Truffant cu Hitchoock, dacă sînt cu adevărat amenințai» vor ascunde-o cu toții. Și apal îmi vor răscoli sertarele, vor m jurnal, familia îl va distruge ■ iar din mine nu va mai rămÎM| tocmai aceasta m-a înspăimî™ deauna. Să trăiești, să năzuie» de multe lucruri, să suferi, să» .și, la capăt, uitarea I Ștergerea» morie I Ca și cum nici n-aș fii vreodată. Dacă nu voi deveni OF nă ilustră, jurnalul îi va intera» pe scriitorii naturaliști Oricuul se poate de ciudată viața undi urmărită zi de z\ fără vreo disi^fc^ în toată nuditatea, ca și cumF din lume nu va citi vreodată a: SAPD duri, scrise totuși cu intenția y citite. Drept care, spun totulp totul. Altfel, la ce bun ? Se val oricum, că aici sînt eu, în întreț^^^ Paris ,1 mai 1884 Miercuri, I octombrie 1881. C» mite, cîtă tristețe La ce buni Pot scriu ? Nu pot să lucrez. Nu ^țârîn: să-mi termin tabloul. Ce să faclsulleț rest, cam totul s-a sfîrșlt. Șfliși tri totul. Voi fi înmormlntată în l^ria o; Joi, 9 octombrie. Iată, nu Iacilor. I Am tot timpul febră ... Se paraPra l biciunea nu mi se trage de la adeose In fine ... Nu vă voi plictisi ctatoati Asta e! Oricum, nu pot să fadvindu Nimic I Ieri am încercat să mălni csi pentru o plimbare în Bois de B» Str; Din cauza slăbiciunii eram gata găne. nunț de două ori. Și totuși m-am istori Vineri, 12 octombrie. Azi n-ai însen să ies. Mă simt foaite bolnavă!sînt < stau în pat. Medicul vine din dl mării două zile. O. Doamne, dar tabloannun Tabloul meu I Julian a venit i mân, vadă. Deci i s-a spus că sînt btimer Hdlas I Cum să i-o ascunz; ? Șildu-i merg la Bastien-Lepage ? și, nu Luni, 20 octombrie. Deși afari cu vi timp magnific. Bastien-Lepage mă vadă în Iov să se plimbe. K ____ abia poate umbla Fratele său ține pe după umeri ; aproape* poartă în brațe Cînd ajunge laf e gata epuizat. Ce s-a ales de ® cît de frumos se poartă cei din Jwi J J e un frate admirabil (...1 lari găsit în Dina același devotat șpriț două zile mi-au mutat patul Ini Aproape că nici nu se observă lil perea aceasta uriașă, plină de - taburete, pian. De ia mi-e foart» să urc scara .. £— * (Jurnalul se încheie aici. Bashkirtseff a murit în 31 ocl» 1884, la 11 zile după aceste rîndlchile no a st Traducere și prezentau! simți te ț Adriana BAB1 ‘ 1 popui upj adevi rezult cest social Jdiții U-se Sprij» «ibil mimă zaii l yrice. hro O r amnk heuio călită jnarti hrolo lui F .lemat ^tătii lui r< danul nență lizațî' -«Vestii pentru a-mi aminti ce are mai cinematograful și, fără îndoială, ir^0’ man. Dar încă nu știu care. marh — Puteți concepe viața fără — Nu. Cu atî» mai mult nu-Jn p3 chipui o lume fără cărți. Să ciw0^ tl te face obligatoriu tei leit. Dar s!țForn ferințe care prețuiesc mai fericirea, nu credeți 7 din c ca rac Traducere!»n su serva Beatrice STANQrialel lumir COLEGIUL DE REDACȚIE: g ION ARIEȘANU 'redactor sef) ANGHEL DUMBRĂVEANU 'redactor tel adjunct) | VIOREL COLTESCU NICOLAE PIRVU. CORNEL UNGUREANU iMwwntiijy în ac REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada ROD«J"e Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 fredactor-șef). Manuscrisele nepubl nu se înapoiază. Abonamentele se fac la PT T R. . TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index ; 42.907. I acă sînt cu adevărat amenințați or ascunde-o cu toții. Și apoi,i ni vor răscoli sertarele, vor gât irnal, familia îl va distruge la ir din mine nu va mai rămîne i nd nimic ... nimio .... nimic! iernai aceasta m-a înspăimîntatl eauna. Să trăiești, să năzuiești a 2 multe lucruri, să suferi, să te; , la capăt, uitarea I Ștergerea al' orie I Ca și cum nici a-M fi n 'codată. Dacă nu voi deveni o p 5 ilustră, jurnalul li va interesai î scriitorii natural iști Oricum] • poate do ciudată viața unei I -mărită zi de z», fără vreo disira Proletari din toate tUHle, toată nuditatea, ca și cum ■ ————............................................................................................ n lume nu va citi vreodată ar SAPTAMINAl SOCIAL-POLITIC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURĂ Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ iri, scrise totuși cu intenția dt [ ( tite. Drept care, spun totul, I ---------------------------------------------------- tul. Altfel, la ce bun? Se vai I NR. 10 (1097) 11 MARTIE 1988 • SERIE - NOUA. ANUL XXXIX • 8 PAG., 3 LEI icum, că aici sînt eu, în întrec Paris ,1 mai 1884 Miercuri, 1 octombrie 1884. CÎU ite, cîtă tristețe La ce bun ti riu ? Nu pot să lucrez. Nu vii -mi termin tabloul. Ce să fac?' st. cam totul s-a sfîrșlt. S-ai tul. Voi fi înmormîntatâ în 18® Joi, 9 octombrie, fată, nu fac i n tot timpul febră ... Se părea ?iunea nu mi se trage de la p’J fine... Nu vă voi plictisi cui ta el Oricum, nu pot să faci mic ! Ieri am încerci! să mă la ntru o plimbare în Bois de Bona n cauza slăbiciunii eram gatal nț dc două ori. Și totuși m-amd /inert, 12 octombrie. Azi n-amj ies. Mă simt foaite bolnavă di u în pat. Medicul vine din dod Liă zile. O. Doamne, dar tablou» bloul meu I Iulian a venit d jă. Deci i s-a spus că sînt Mi las I Cum să i-o ascunz* ? Și ca rg la Bastien-Lepage ? .uni, 20 octombrie. Deși afară» ip magnific. Bastien-Lepage vii vadă în loc să se plimbe. Del a poate umbla Fratele său Ui î pe după umeri ; aproape a irtă în brațe Cînd ajunge la fd ata epuizat. Ce s-a ales de noi1 de frumos se poartă cei din jur.i m frate admirabil [... ] Iar cci it în Dina același devotat spri.k lă zile mi-au mutat patul în a ’oape că nici nu se observă în I» ea aceasta uriașă, plină de parati urete, pian. Del? mi-e foarte | ire scara .. furnalul se încheie aici, il Potrivit gîndirii populare, lărlna strămoșească este în- suflețită și, astfel, fiind vie, Iși trăiește istoria de fapt isto- ria oamenilor locului, n vetrei lor. în viziunea folclorică asu- pra lumii, pămintul — spre deosebire dc timp — nu este atoatedistrugător. ci. impotri- vindii-se perisabilului, el veș- nicește. Stratificările gliei sînt lea- găne, nu înhumări ale epocilor Istorice înseși necropolele — însemne ale eternei treceri — lini conservate în țarină, ca mărturii ale vieții, dintr-o anumită vreme. Poporul ro- mân. care nre înrădăcinat sen- timentul timpului — răbdîn- du-i cu înțelepciune vitregiile și mai cu seamă fnfruntîndu-i cu vitejie năpăstuirile. în ve- hkirtseff a murit în 31 octora l, la 11 zile după aceste rîndurl Traducere și prezentare» chile perioade ale istoriei noastre — iși iubește vatra. tl Adriana BABEU multimilenare n român in vatra nuhiano-pontică**. n|5 și continuitate atic românească -o, u a-mi aminti ce are mai frv: latograful și. fără îndoială, un Dar încă nu știu care. Puteți concepe viața fără cărți Nu. Cu atî* mai mult nu-mi » o lume fără cărți. Să citești ?e obligatoriu fericit Dar sînt1 e care prețuiesc mai mult dr rea, nu credeți 7 Traducere de Beatrice STÂNCII) dl$0ARA. strada RODNEI ef). Manuscrisele nepublh le se fac la P T T R. . ■ B.T. Index ; 42.907. 1 nțind-0 îmbelșugată de fap- c glorioase ale înaintașilor. Continuitatea neîntreruptă a p. purului nostru în spațiul cm puto-danubiano-pontic este adeverită, in primul rînd. de rezultatele cercetărilor istorice, ăstora. in anii construcției ialiste. li s-au oferit eon- ii excepționale, acord iiuhi- un important și statornic Hin materia* Așa a fost po- să sc formeze un maro r de arheologi, speciali- pentru toate epocile isto- rice. ale tuturor orizonturilor arheologice O manifestare științifică de ploare, cu problematica ar- ilogică, este găzduită de !o- itatea Buziaș. în 10 și 11 rtie, aici întrunindu-se ar- jlosi din Județele sud-vestu- României Simpozioanele itice: „Dovezi ale continui- popnru- carpato- „Perma- dc civi- în sud- vcstul României în lumina descoperiri lor arheologice0. Ani descoperiri arheologice, mărturii prețioase ale conti- nuitătii civilizației românești In patria noastră4*, și dezbate- r de astăzi, axată pe tema : .Forme șl metode de valorifi- care a descoperirilor rezultate din cercetările arheologice cu caracter de „salvare4*, efectuate in sud-vestul României. Con- servarea și restaurarea mate- nalclor arheologice", pun în lamina succesele remarcabile, in acest domeniu referitoare la bogatul potențial arheolo- pic. din această zonă, vatră fundamentală a etnogenezei și viețuirii poporului român ORIZONT Creșterea nivelului de com- plexitate al forțelor de pro- ducție, al relațiilor economice și sociale, cerințele stringente spre o perfecționare perma- nentă a organizării muncii și vieții sociale impun tot mai mult o conduce- e social-politi- că unitară. Conducerea de către partidul comunist, pe baza principiilor teoriei revoluțio- nare a clasei muncitoare, constituie o condiție esențială a optimizării modului de func- ționarg al societății, o legitate a construcției socialiste și co- muniste. Relevînd succesele istorice obținute de poporul român în construcția socialistă (produc- ția industrială era în anul 1987 de 120 ori iar producția agri- colă de 9 ori mai mare decît în anul 1945 : în unele dome- nii industriale sîntem deja competitivi cu țările cele mai dezvoltate din 'urne, etc.) tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU. în Raportul prezentat la Con- ferința Naționala din decem- brie 1987 cons.dcra că rezul- tatele nu sint încă pe măsura posibilităților. Spre deosebire de revoluțiile burgheze care finalizau o anu- mită dezvoltare economică și care se stingeau pe măsura cuceririi puterii politice, re- voluția socialistă este un pro- ces social-politlc în continuă deschidere, cucerirea puterii politice de către clasa munci- toare nu reprezintă sfîrșitul, ci începutul procesului revo- luționar de făurire a socialis- mului și comunismului. Noua organizare a societății ne per- mite să parcurgem în cîteva decenii un traseu de dezvol- tare economică pentru care alte țări au avut sau vor avea nevoie de secole Pînă în anul 1990 în conformitate cu hotă- rîrile Congresului al XlII-lea și ale Conferinței Naționale din decembrie 1987, România trebuie să depășească stadiul de țară socialistă în curs de dezvoltare, uevenind țară so- cialistă mediu dezvoltată. Subliniind importanța în- deplinirii obiectivelor cin- cinalului actual tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU pre- cizează că „pe baza Progra- mului partidului a orientărilor de perspectivă pină în anul 2000.vom înfăptui toate obiec- tivele privind dezvoltarea pu- ternică a forțelor de producție, a industriei, agriculturii, a ce- lorlalte sectoare de activitate. România va deveni o țară cu o industrie și o agricultură pu- ternice. comparativ cu țările dezvoltate, va asigura progre- sul general al tuturor sectoa- relor de activitate, astfel îneît se va realiza dezvoltarea ar- monioasă. multilaterală a în- rQLUTIONARA A PARTIDULUI tregii societăți, creîndu-se con- diții tot mai bune de muncă, de viață, de manifestare ple- nară a personalității umane pentru toți cetățenii României*1. Făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate, cele- lalte obiective mărețe care vor jalona trecerea în perspectivă spre comunism nu se pot rea- in terni și cei externi, între ni- velul de dezvoltare al forțelor de producție și pregătirea for- ței de muncă etc Partidul nostru conduce so- cietatea printr-o activitate po- litică, ideologică ce se îmbină tot mai mult cu acțiunea cultural-educativă, conținutul conducerii îl constituie edu- DANIELA BELOESCU: „Tineretul, factor activ în dezvoltarea economică a patriei" (desen in peniță). liza de la sine Rolul conducă- tor al partidului constă în co- ordonarea și dirijarea procese- lor care se desfășoară, asigu- rarea unui raport optim între industrie și agricultură, intre activitatea economică și rela- țiile sociale ș< politice, între producție si consum, factorii cația politică, apelul sin- cer la înțelegerea și con- știința oamenilor. Tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a ela- borat conceptele de conducere științifică și știința conducerii, informațiile tehnice și științi- fice devenind reper al deciziei politice, știința și tehnica Freamăt de adine Straturi de timp, răsaduri nesecate ; Ie cultivăm, grădinărind văleatul. Urma frunzei, însuflețîtă-n humă, se leagănă in cintec, zbuciumatul. Cetățile — ostroave în Marea de păduri — tălăzuiesc țarina, în vaiuri de-apârare. Trunchiul carbonizat, precum un tulnic cîntă focul istoriei, al vetrei milenare. îmbelșugată-i glia de imncle străbune ; Ecoul lor răzbate în brazdă, ram. izvor. Adinei nc sînt ogoarele, cetățile și codrii, adine freamătă-n suflet al nostru Tricolor. Aurel TURCUȘ transformîndu-se intr-o impor- tantă forță de producție. Partidul Comunist Român conduce societatea nu din ex- terior, ci din interior, adică prin membrii de partid din în- treprinderi și instituții, prin intermediul celor 76 000 de or- ganizații de bază și 8 330 co- mitete de partid Rolul partidului se împleteș- te cu rolul statului, ceea ce nu înseamnă nici un fel de „eta- tizare** deoarece partidul și statul își mențin fiecare pro- pria lor organizare avînd me- tode și sfere distincte de acțiu- ne. Conducerea fermă de partid se intercondiționează armonios cu dezvoltarea democrației muncitorești revoluționare ; or- ganele de partid stimulează, prin munca politică de la om la om, dar și în cadrul adună- rilor generale, participarea di- rectă a muncitorilor la luarea deciziilor Factorii de conducere au da- toria de a lua măsuri ferme de întărire a ordinii și disci- plinei, a spiritului de răspun- dere. Eficiența muncii de partid depinde de măsura în care se respectă statutul parti- dului și legile țării, prompti- tudinea criticii și autocriticii. Printr-un control de calitate întemeiat pe pricepere politică și competență profesională se pot urmări sistematic, metodic, pas cu pas modalitățile în care sînt transpuse în practică obiectivele economico-politice, sociale și culturale. Secretarul general al partidului, la Con- ferința Națională din decem- brie 1987, a propus măsuri de selecționare judicioasă a cadre- lor : ocuparea unor funcții de conducere prin concurs, rotația activiștilor dintr-un sector în altul de activitate etc. Făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate impu- ne cieșterea rolului conducător al partidului, amplificarea funcțiilor sale economice, ideo- logice șl sociale. „Trebuie să fim pe deplin conștienți că în- făptuirea marilor obiective prevăzute de actualul cincinal și în perspectivă pînă în anul 2 000. realizarea deplină a so- cialismului în patria noas- tră — precizează tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU în Raportul la Conferința Na- țională — constituie o etaoă importantă a revoluției socia- liste — și aceasta nu se poate realiza fără un partid puter- nic, fără un înalt spirit revo- luționar, de combativitate și exigență, fără creșterea necon-x tenită a rolului conducător al partidului, al tuturor comu- niștilor în toate domeniile de activitate". Constantin STRUNGA ORIZONT • o Koc/7e imediatului și replica profunzimilor La apariția primului volum de Teatru (Teatru comentat, ediție îngrijită de Valentin Silvestru) nu oboseam a elogia eleganța impecabilă a editorului, știința admirabilului critic al fenomenului teatral de a înconjura cu comen- tarii. cu citate din presă, cu miminterviuri o operă masivă, fără îndoială in- confortabilă, dificilă atît pentru regizor, cît și pentru publicul larg, variată și abundentă. Cronica pe care o consacram primului volum se ocupa doar de în- grijitorul ediției. El era, fără îndoială, neobișnuita vedetă a apariției. La volumul al doilea, putem observa mai clar sporul de înțelegere pe care demersul lui Valentin Silvestru îl aduce acestui teatru. în primul rînd, de mare folos cititorului, dar și viitorului interpret vor fi lămuririle pe care D.R. Popescu (aici, prin osîrdia editorului) le pune în fața fiecărei piese Nu-i rău să le recitim și noi. Volumul a) doilea este inaugurat de Două ore de pace, piesă al cărui punct de plecare e. mai întâi. documentar : scriitorul citește o seamă de materiale necesare alcătuirii unui almanah consacrat aniversării evenimentului, pe urmă o seamă de cărți, reviste, corespondențe. Piesa se con- turează în momentul în care, aflat la Bistrița într-un'juriu. scriitorul află că în timpul asediului de la Plevna „s-a încheiat, între români și turci, o pace de două ore, pentru scoaterea răniților dintre lini; și îngroparea morților*. Și. precizează dramaturgul : „Acest fapt... a polarizat... tot ceea ce știam eu despre războiul de independență și, dîndu-mi coloana vertebrală a lucrării, m-a obligat s-o scriu-. Muntele își datorează existența, „aș putea spune în absolut", unei discuții pe care, într-un concediu, scriitorul o are cu Gh. Năstase. Acesta i-a vorbit despre umanismul lui Dromichaites. Scriitorul e interesat de anecdotă. „A urmat o perioadă de lecturi. Ion Horațiu Crișan, autorul lui Buerebista și Hadrian Daicoviciu mi-au recomandat cărți și autori .. Istoria e un punct de plecare spre contemporaneitate, un punct de sprijin Dar acest punct de sprijin trebuie să fie solid, fără nici o fisură-. Hoțul de vulturi are o biografie semnificativă pentru drumurile repor- terului. „Cînd s-a construit hidrocentrala de la Tarnița. lîngă Cluj... am vrut, la un moment dat, să scriu un fel de monografie a localității. Mai ales că am văzut-o in perioada cînd aici nu era nimic-. Scriitorul renunță la monografie și descoperă fapte și oameni. Unele întîmplări i se par a susține o piesă. Pe aceste întîmplări se grefează altele. „Una dintre ele mi-a povestit-o un personaj pe care îl voi numi P.R. E vorba de doi oameni de pe șantier, care fuseseră prieteni..Acestei întîmplări i „s-a mai adăugat ceva, o întîmplare, cu .niște .. tineri care lucrau la o cale ferată.. -. Și tinerii care lucrează la calea feiatâ îl interesează pe scriitor ca și întâmplările de la hidrocentrala de la Tarnița, ca și istoria cu 'două familii care, o viață, străbat fel de fel de șantiere. Piesa demarează atunci cind... Mai suna-vei dulce corn pleacă de la biografia unui personaj real: „Adică personajul principal vreau să fie, în coordonatele Im le viață, același cu Octavian Fodor. (...) Am luat o idee din viața acade- mii lanului Fodor. Ideea că orice s-ar întîmpla în viața unui om..' el este dau» să facă bucurii altora, să facă bine altora, fiindcă viața le va fi marcată pe viitor de aceste bucurii, de aceste scînteieri ce nu pot muri. L-am cunoscut bine și chiar am fost înr relații prietenești cu domnia-sa-. Mormîntul călărețului avat începe cu lectura unui articol : „Am terminat in aceste zile (iunie 1979,* nov. editorului) o piesă care poartă ca titlu, titlul unui articol al unor oameni de știință ce-au descoperit la Cicău o necropolă avară și-au constatat că mor- mintele celor depuși acolo au fost jefuite. (...) Cine, deci, le-a jefuit? — se întreabă semnatarii cercetării... Și tot ei răspund, în consens și cu alte cer- cetări asemănătoare, că mormintele au fost jefuite de o populație băștinașă. E o probă că aici, exista, pe vremuri, o populație băștinașă-. Ca frunza dudului din rai are, și ea, punct de plecare realitatea imediată : „Am ajuns la Medeea, nu am pornit de la ea. Ani pornit de la o familie ajunsă, bine aranjată ; de la niște copii ajunși, prin sacrificiul părinților, la casele lor și deasupra caselor loi. stăpînind puțin și casele altora, niște mici potentați, un fel de burghezie roză ... — și care familie descoperă în calea realizării ei viitoare că obstacolul pj m ipal nu este propria lor incompetență, ci Mama.' Ea de fapt fusese trambulina...“. E important sâ recitești aceste mărturii pentru a consemna faptul că nimic nu i se pare scriitorului nedemn de atenție. întîmplările pot deveni materia prună a romanului, a nuvelei, a piesei. Ascultate în tren, in vacanță, în con- cediu, în momentele de relaxare, ele sînt solul pe care poate crește o idee ge- nerală. D. R. Popescu face parte dintre scriitorii pentru care Celălalt trebuie sâ fie sursa atitudinii, a acțiunii. Cineva care trebuie apărat, protejat, imor- tali/at, urmat. Un celălalt care poate fi savant, muncitor, cărturar — un ins care poate ilustra un model uman. Modelul uman, ca și modelul social îl inte- resează pe scriitor. Dar aceste modele nu sînt cumva străvechi ? Oare în urmă nu descoperim modele de înțelepciune, modele demne a fi înțelese și citate ? Arătam altădată că D. R. Popescu face parte din categoria scriitorilor pentru care Tradiția este o sursă inepuizabilă de norme de modele. Descoperind în realitatea imediată întâmplarea, scriitorul alunecă pe verticala pe .care aceasta o sugerează pînă în lumea veche sau în lumea de demult, lume care adăpostea un sistem de valori. La suprafață,* Hoțul de vulturi sau Rugăciune pentru un disc jokey pot fi citite ca niște mari reportaje, dări de seamă asupra imediatului, știri despre extraordinarul din preajmă ; citite cu grijă, pun în valoare vocile inconștientului colectiv, subterana vulcanică, pregătitoare a erupției. Erupțiile adincului sînt însă violente în Studiu osteologic... șl Ca frunza dudului..., chiar în Mai suna-vei dulce corn?..., romane dramatice care nu mai camu- flează nici mînia pamfletară și nici semnele obscure ale adincimii. Fiecare piesă are teza ei și tezismul ar părea împovărător într-o construcție clasică. Dar în aceste piese totul lăvuiește. se revarsă, forma nu mai ține în friu nici personaje, nici replică. Răii sînt mereu arătați cu degetul. Pedeapsa care plutește în aer este înscrisă în destinul eroilor. In structura lor de oameni comuni. Căci eroii lui D. R. Popescu sînt eroi care au un destin : „oamenii obișnuiți- au destin. Ei sint „ecou- al celorlalți, ai altor „eroi care au destin- : regii, reginele trage- diei antice. Construite en abîme, romanele dramatice ale lui D. R. Popescu invită regizorii la alegere. Și la inițiativă. Mi se pare important că mulțimea de lapte, de ramificații alegorice, abundența personajelor nu alunecă „ia întâmplare-, că există un ax în jurul căruia gravitează toate. O idee centrală, puternică, de mare vitalitate care ordonează infrastructurile piesei. Ca și autorul, explorator al celor mai umile zone, mereu înarmat cu curiozitatea necesară exploratorului, mereu atent la elementul unificator, Personajul lui D. R. Popescu trăiește o stare de alertă. El este avertizat împotriva imposturii. El o cunoaște, o simte, o pre-simte. El trăiește de demult, el păstrează, în sine, vocile mitului. El este depozitarul unei vechi înțelepciuni : uneori textul folcloric nu face altceva decît să traducă vocile adîncului. Ce spun acestea ? Să scriem, deocamdată, că spațiul paradisiac al unor piese nu ignoră „spațiul infernal-, că eroii solari nu exclud spiritele demonice. Că pagina de reportaj nu exclude eseul. Dimpotrivă, invită la meditație. Amestec impur de genuri, de registre, de personaje și stiluri, de aluzii și de idei, teatrul lui D. R. Popescu vrea să smulgă realului, imediatei apropieri un adevăr adînc, esențial, definitoriu. Lupta scriitorului cu îngerul, cu necunoscutul potrivnic, încleștarea cu Ideea este, ea însăși, un spectacol. Căci aceasta pare a fi ultima ambiție a cititorului de tratate istorice, de texte științifice, jurnalistice, a repor- terului și a „colecționarului de întâmplări- : aceea de a reda imediatului dem- nitatea sa. A găsi locul geometric în care adîncul. vocile „inconștientului co- lectiv-, ale mitului, ale literaturii majore, semnate de Shakespeare sau Dosto- ievski, ale Mioriței sau ale Meșterului Manolc, pot fi ascultate ca replici ale celui din preajmă. Cornel UNGUREANU portrete DACA PERSONAJ NU E, ROMAN NU E... Un scriitor pe cărțile căruia se poa- te realiza destul de bine un studiu asu- pra personajului este Ion Marin Almă- jan. Autor parcimonios cu scrisul său, fără să fie un răsfățat al criticii litera- re, socotit uneori un scriitor „brutal-, „primitiv-, probabil ca exponent al unei umanități aflate In permanentă „agresivitate- (ma» degrabă zdruncin sufletesc), Ion Marin Almăjan a tipărit, din 1970 pînă în prezent, două cărți de nuvele, schițe și povestiri : „Sînt dator cu o durere- (1970;, „întoarcerea spre asfințituri- (1984) și patru romane de mici dimensiuni : „Spune-mi unde duce acest drum- (1972), „Neîmpăcați în mînie- (1974). „Sentimentul puterii- (1976), și „Tornada- (1980). ultimul fiind tradus în macedoneană (1982). precum și o selecție sub titlul : „Requiem per una regina- (19841 in limba italiană (Ed. „Impegno- *80 M zar a dai Vallo). încă de la debut. Ahnăjdn se dovedește a fi un scriitor ambițios, ambițios din punctul de vedere ai conceperii/ construcției personalulu dună o anume tipologie personală, în sensul că atît personajele din schițele și povestirile de început, cît și cele de mai tîrziu au ceva comun, sînt recognoscibile în spa- țiul prozei românești din timpul său. Probabil, acest .fir interior- prin care circulă un sînge comun/familial. a con- dus și la ideea uneoi i nefericită a unor comentatori de a-i situa pe prozator Istorie și comunicare culturală Invățînd bint lecția „roii istorii-, tâ- nărul cercetător timișciean Victor N?u- mann, despre a cărui lucrare. Conver- gențe spirituale. Editura Eminescu, București. 1986, vrem să vorbim in con- tinuare. își propune să alcătuiască, după cum el însuși o spune „o imagine, pe cît posibil proprie asupra universului spiritual central — sud-est european în epoca modernă- De ce asupra aces- tui univers ? Pentru că el reprezintă genul proxim inglobantul cultural al zonei geografice și istorice a Banatului, zonă care se dovedește a fi o unitate sintetică, adică o existență relațională, un spațiu al confluențelor și interferen- țelor culturale, ceea ce îi dă chiar spe- cificitatea Așezat pe o atare perspectivă de lucru, autorul timișorean îmbogățește cercetarea istoriografiei asupra Banatu- lui prin imagini și concluzii adesea ine- dite. rezultat al sondăriloi pe un teren mișcătoi. acela al circulației ideilor și cărților, al fluxului subteran reprezen- tat de cultura spirituală tranzitează și se îmbogățește de culoare locală într-un topos al deschiderilor. Tocmai firele culturale care leagă oamenii și etniile sînt cel* care dau unitate aces- tui spațiu în epoca modernă, căci altfel, hotarele artificiale ce-i brăzdau fața lăsau o imagine a dezbinăiii. după cum atrage atenția și Răzvan Theodorescu în Cuvîntul înainte ai cărții. Urmărind viata spirituală a Centrului și Sud-Estului european. Victor Neu- mann surprinde vocația acestui spațiu geografic de deschidere a căilor de co- municare între Orient șl Occident nu atît prin lucrările deja cunoscute și mult uzitate, ci prin autori și lucrări de care s-a auzit mai puțin, dar care pre- zintă o deosebită importanță. Astfel este supusă atenției opera lui August Ludwig Schldzer. care este considerată deschizătoare de perspective pentru studiul acestei părți a Europei, un in- teres aparte reprezentând pentru noi prin curiozitatea pe care a determi- nat-o în epocă pentru cunoașterea isto- riei originii poporului român. Cum la fel de interesante sînt operele altor cărturari ai vremii, cărora Victor Neumann le dedică cercetarea atentă în capitole de sine stătătoare. Un Ștefan Stratimirovid — bun cunoscător al iz- voarelor antice dar și al lucrărilor con- prea des într-un spațiu ca într-o vație... în fond, personajele lui Almd ființe care-și pun problema situării lor în lume. luptă pe: ființare (organică) morală, ele (■ personajele) fiind în general s în cazuri/situații limită/ prob! cînd ființa se descoperă psihic | eliberarea tuturcî forțelor. H Consistența unui persenaj im] soluția exprimării salz în spațl zei. Vreau să spun că un Ci pare (și este) predestinat a ei asemenea „peisaje dramatice-:, tăcerea. De piatră. Zece sau un1 perechi de ochi urmăresc mișel (ricoșate ale lui Mâlos ...“ („Sj unde duce acest drum-, pag. 71 cum observați, între Crîvobara și Maloș și Hitchocook se interj „peisaj- uman ființa își descop»rai resurse de rezistență si impliobr t universul pe care îl cîștigă de fin sa, univers care se amplifică. „marginile-, devine un miriap^K (prin aparenta înfringere) pie#a<- zece perechi de picioare, devi» rează (așa cum am parafraza lui Flaubert de a scrie) o carte se mențină prin unica forță a (v. personajului. Și nu numai atît. La Almajan,! najul are, în afară de un nmneț Urmoacăru. Pan Afîngu, Popislll mănauu Cărăba. Pavi’ La la. ■ Dudulan, Svaitu, Trăilă, Corț® bentea și un ghemotoc de sin^H care ii dâ consistență Reacțiile® ale unor inși câiora puțin le pr s-ar putea ca. la un moment dall torul), sâ-i privească/judece. Ei doar în sinea Io- (pe ca" interesul manifestat pentru i$*/a „Magazin fiir Geschichte, Literat» alle Denkund Merkwurdigkeitem benburgens- (editat la Brașov)! biblioteca istoricului .și militantw«r șoptist Vasile Maniu (despre car® altfel, Victor Neumann a publig monografie în 1984) ; ) Rezultatul acestui efort de ce nu se vrea o imagine-ogbndă a faj?c istoric, ci. în consonanță cu pre&e „noii istorii- (premise explicit ascP de către autor, după cum am arb reflectarea prezentată ești și coțjr ție, implicare exigentă a auto?1 în concepția s* metodologică. V.I mann asimilează atit învățăm» Școlii de la Anale, cît s| construdr mul profesat de Ortega y Gasset^ modelul este bine ale . opera spad lui fiind plină de sugestii pentru® mersul de tip integrator, desfășur# spațiul sintezelor, al închegărilor* în care delimitările sînt ..topite- peg a condensa „vigoarea existențială*® cum „dispar- alimentele în fenonP asimilării și dau tărie organismului este un întreg. loan BIKI^ ORIZONT ?a des într-un spațiu ca într-o n ;ie... n fond, personajele iul AlmăjdDi ițe care-și pun problema fiir.j Jării lor în lume, luptă peni: ițare (organică) morală, ele (fiini ’sonajele) fiind în general surpi cazuri/situații limită/ problem^ d ființa se descoperă psihic ploi □erarea tutui ci forțelor. Consistența unui persenaj impud uția exprimării sala în spațiul . Vreau să spun că un Critoi •e (și este) predestinat a exisb •menea „peisaje dramatice*4: »&[ erea. De piatră. Zece sau unspra echi de ochi urmăresc mișcările :oșate ale lui Maloș .. /• („Spune le duce acest drum**, pag. 77). Q n observați, între Crivobara. Gj Haloș și Hitchncook se interpune isaj“ uman ființa își descoperi urse de rezistență si implicări versul pe care îl cîștigă de pî univers care se amplifică. își p nrginile*. devine un miriapod n aparenta înfringere) pienhi e perechi de picioare, devine/; ză (așa cum am parafraza da Flaubert de a scrie) o carie car mențină prin unrea forță a (stili sohajulu).' i nu numai atît. La Almăjan, p ul are. în afară de un nume s noacăru. Pan Aringu, Popistas. ia> iu. Cărăba. Pavi' Lala. Bl lulan, Svaițu, Trăilă. Cortun. tea și un ghemotoc de singur ? îi dă consistentă Reacțiile ioi unor inși cărora puțin ie pasă putea ca. la un moment dat | il). să-i privească/judece. Ei r în sinea Io- (pe care o ridicț ’ de parte importantă a univi de acok Ic vine puterea și ica, autenticitatea și inau a. Ca de altfel și ia Icn Marin an, prozator insolit, creator al de personaj complex și o gind teritoriul literaturii cu subtilitate. Valeriu BĂRGA In procesul complex etno-lingvistic, cultural și pohtico- militar. care s-a desfășurat pe parcursul mai multor milenii In ținuturile străjuite de Carpați. Dunăie și Pontul Euxin, [aurind poporul și civilizația românească, contribuția pe care au ;idus-o ținuturile Banatului constituie o componentă or- Kamtâ. necesară și de importanță majoră. Intre numeroasele mărturii de civilizație materială șl spirituală scoase la lumina silui și a cunoașterii de cercetările arheologice efectuate cu precădere in ultimele trei decenii in sud-vcstul României, :clc înscrise Intr-un spațiu restrîns — așa cum este hotarul îomunei Remetea Mare din județul Timiș — își văd sporită importanța prin înlănțuirea neîntreruptă a obiectelor și situ- nut in cursul celor aproape trei milenii ce separă momentul civilizației tracice a epocii bronzului de veacurile lumii ro- Dune?ti a epocii moderne și contemporane. S-au scurs mai bine de opt decenii din momentul cînd [iranul Lazăr Ignea din Remetea Mare descoperea întâmplă- tor un tezaur compus din peste 170 de monede de argint șl lin mai multe podoabe dacice de argint și de aur. Tezaurul, pînă acum unic în Banat prin mărimea și compoziția ui. a fost acumulat în veacul I t.e.n. și In primele decenii ale farului următor. Cercetările arheologice propnu-zise în Remetea Mare așezare are culturală arheologică reprezentativă loan BIRIȘ Capac de vas neolitic (Bucovăț) celor din multe alte ca de altfel a majorității satelor vieții acestui sat Florin MEDELEȚ Il-lea î.e.n. și prima în care își încheagă tului au început dt abia în 1968 și dc- atunci s-au țâșurat neîntrerupt, an de an. tineri din Timișoara dar din alte localități (Cugir, București. Cluj-Napoca, Caran- be$). participind la taberele de muncă patriotică, organi- • dc muzeul timișorean. Aceste două decenii de investigare complexă a cîtorva omelri de-a lungul cursului mijlociu al Begăi, la întâlnirea piei de vest cu dealurile, au făcut posibilă scrierea prin iul mărturiilor materiale a multora din paginile in cuvinte și nepăstrate in documente ale istoriei taicrozonei Remetea Mare. Menționarea succintă a lor nu este fluă, cu atit mai mult cu cit realitățile arheologice sur- 301 ane lui - are meritul de a fi în epocă, în bogatul său jpre Valahi*, „cele mai clare te cu privire la originea ro jrului român *, susținînd ’deei inuitate a românilor, printre de informație excepțională sort »c de cinste „Descriptio Moldav toare sînt apoi pentru comuni terferențele culturale (și nu n actele personale și schimbul de ui Szechenyi Istvân cu Ghi ul Țării Românești, cu Filip seu. Știrbei șa., stabilirea de și filiații culturale cu personal Jicolae Bălcescu, Mihail Kog u. Vasile Maniu. Cezar Bol bac, Iheorghe Barițiu ntru deslușirea confluențelor i • din zona cercetată, autorul ni ?te doar la studiul unor opere mente ale vremii ci în egală investighează mijloacele de tere și apropiere dintre popa ral — Sud-Est europene, cum reprezentate de publicațiile zarer Nachrichten" (mărturie nodul cum circulau știrile In secolului al XVIIT-lea șl esul manifestat pentru isl :azin fur Geschichte, Literator Denkund Merkwurdigkeiteij Orgens* (editat la Brașov) 3teca istoricului și militantumi st Vasile Maniu (despre cate. , Victor Neumann a publicat •grafie în 1984; '.uitatul acestui efort de cerc • vrea o imagine-ogbndă a fap c, ci. în consonanță cu premi istorii44 (premise explicit asii itre autor, după cum am ar •tarea prezentată ești și con implicare exigentă a aut •ncepția sa metodologică. V. Nd asimilează atit învățămi de la Anale, cît si constructi profesat de Ortega y GasseL Iul este bine ale . opera spân ind plină de sugestii pentru 11 de tip integrator, desfășurat il sintezelor, al închegărilor ’e delimitările sînt topite44 densa „vigoarea existențială*. „dispar44 alimentele în fenom lării .și dau tărie organismului n întreg. in acest loc sînt asemănătoare ități bănățene. Ultimele veacuri ale mileniului al tale a mileniului I î.e.n.. timpuri Icntitatea de civilizație materială, spiritualitate și limbă rul gcto-dac, la cumpăna dintre epoca bronzului și cea 8 . uneralizării uneltelor din fier, constituie o etapă în care con unitățile omenești încep să modifice relativ sensibil l natural în care se dezvoltă. în acele vremuri, a că- tat amploare defrișarea codrilor seculari ce străjuiau cîm- Banatului. lărgindu-se suprafețele agricole. Tăierea pă- lor din vest a continuat cu intensitate sporită pînă la rșitul evului mediu, azi. amintirea acestor codri întinși, iruți, pâstrîndu-se in o sene de tooonime, in rezultatele lor pedologice. în coioana impresionantă a cîte unui jar declarat monument al natuni sau în insulele de pă- păstrate cum sint cele de la Bazoșu Nou (sat al comu- 1 Remetea Mare). Chevereș. Buziaș și altele. Ln Remetea Mate, în secolele XII —VI î.e.n., se constată Imensă și dinamică succesiune de locuiri ale comunități- tracllor de nord. Gropile rituale din sec. XII—XI î.e.n., cetate in punctul numit de localnici „Gomila lui Gabor*4. ofrande de alimente și vase ceramice trecute prin foc r:au dedicate divinităților urano-solare și chtoriiene — din țintea cărora s-a cristalizat treptat panteonul de zei al la ilor Locuințele de suprafață *au semiîngropate cu una mai multe încăperi dezvelite în 1987 atei iei ul de olar tituie, toate, dovezi ale unu’ înalt grad de civilizație. Lor succede, in timp, lanțul celor trei așezări din veacul al Le.n identificate in punctele „Cetâțeaua**, „Gomila lui și „Gomila lui Pituț" In ultima așezare menționată, fost descoperit un vas din bronz oi namentat cu protome itomorfe stilizate — păsări de apă ce poartă carul stilizat soarelui, socotit pe atunci divinitatea care in fiecare pri- 'arâ face sâ renască natura și întreaga lume. Acest vas bronz se încadrează în seria celor peste 30 de piese ase- n .; itoare, descoperite în R.S.' România. RS.F Iugoslavia, lia. Elveția. R.D. Germană. R.F Germania. Danemarca, Polonă și R. P. Ungară, care au fost confecționate de pierii trnri din veacul al X-lea î.e.n. și răspîndite. alături iile produse ale centrelor de făurari transilvăneni, pe în- arii europene. .en’etările din ultimii cinci ani de la „Gomila lui Gabor*4, ’U’prins. de asemenea, succesiunea in timp a locuințelor veacurile IX—VII î.e.n.. penoadâ în ca^e se formează și Horește cultura Basarabi — cea dintîi manifestare de ci- lizație materială și spirituală unitară pe mari spații, a acllor O vastă clădire, cercetată parțial în 1986 și 1987 D care au fost descoperite unelte din fier, podoabe de bronz chihlimbar, elemente de arhitectură și numeroase vase din alâtun de alte locuințe, gropi de provizii încăpătoare și jări diverse — inclusiv canale de drenaj — aparțin stei etape istorice. ■.ste dincolo de orice îndoială că în veacurile VI—V î.e.n., mniurile satului Remetea Mare de azi au fost locuite și iuMte de geto-daci, mai cu seamă că, numai la cîțiva kilo- I, la Herneacova. intre dealuri .se află una dintre pu- temirele cetăți de pămînt datînd din acea vreme. Necropola dncică dezvelită pe „Gomila lui Pituț-. în care sînt prezente ll elemente și obiecte de factură celtică, preluate de daci, la fel cum în părțile Dunării de jos și în Dobrogea, dacii pre- luaseră și asimilaseră în veacurile V—II î.e.n., obiecte și ele- mente de factură grecească sud-tracică sau scitică, fără a se „grcciza® sau „scitiza**, păstrîndu-și identitatea și evoluînd pe coordonate istorice proprii, așteaptă încă identificarea bogatei așezări de care va fi aparținui și, poate, descoperirea în 1987 la „Gomila lui Gabor® a unui vas dacic de tip clopot, din veacul al III-lea î.e.n., e un semn prevestitor în această privință. Tezaurul dacic amintit, datînd din vremea statului dac centralizat și independent, făurit de Burebista și de urmașii săi, se adaugă monedelor izolate dacice, macedonene și ro- mane republicane, descoperite în repetate rînduri în hotarul satului. Atît pe malul Begăi, cît și pe malul unor fire de apă mai mici, în puncte cum ar fi „Cetățeaua®, „Seliște®, „Morminți* și altele, au fost cercetate la suprafață bogate și întinse așe- zări daco-romane, datînd din veacurile II—V e.n. La „Seliște® s-au descoperit, de asemenea, fragmente ceramice din veacu- rile imediat următoare. La vest de sat, venind dinspre Bucovăț și îndreptîndu-se spre Bencec, șerpuiește urma unuia din marile valuri de pă- Noi descoperiri arheologice din epoca neolitică Studierea epocii primilor cultivatori de plante și crescători de animale care. au viețuit pe teritoriul județului Timiș a continuat în anul trecut prin cercetă* rile întreprinse de Complexul Muzeal Timiș în așezările neolitice de la Ho- doni și Parța. în așezarea de la Hodoni, săpăturile au dus la descoperirea mai multor com- plexe de locuit, dintre care merită men- țioi&tă locuința nr 1, din ultimul nivel, construită din lut și structură de nuiele, în care s-a găsit un reprezentativ in- ventar ceramic și litic. Ceramica, bogat ornamentată în tehnica inciziei prezin- tă o paletă diversificată de forme spe- cializate în funcție de utilizarea lor, de la vasele de cult, de mici dimensiuni, la vase de provizii, folosite pentru păstra- mint din cîmpia de vest, care, prin traseul său ce nu atinge Timișoara, refuză să se supună ipotezelor istorice sterile de cabinet, fiind fără îndoială o fortificație insuficient încă din păcate cercetată, asemănătoare prin dimensiuni Brazdei lui Novac din Muntenia. Ținînd seama de unit tea de civilizație și de locuire dacică și daco-romană din întreg cuprinsul Banatului, atribuirea acestui sistem de fortificații, fie dacilor, fie daco-romanilor, este nu numai inacceptabilă ci contrară sensului desfășurării marilor fenomene istorice și etno- lingvistice ce au drept rezultat nașterea .poporului român. Modestul' cătun românesc, din veacurile VIII—IX e.n., cercetat pe „Gomila lui Pituțu, își avea propriul atelier de olar, al cărui cuptor cu placă de reverberație pentru ars cei amica, se păstrează în muzeul timișorean. Acestuia i-a succedat, în timp, cea mai veche vatră de locuire cunoscută a satului Remetea Mare, ale cărei locuințe, de formă patru- lateră, cercetate de arheologul Alexandru Rădulescu, au fost construite și folosite de o comunitate tomânească, desigur, cuprinsă în fruntariile formațiunii statale a lui Glad și a ur- mașului său Ahtum, din veacurile X—XI. Alături de cera- mică, unelte din fier și podoabe de sticlă, descoperirea, într-o locuință, a unei monede de bronz, emisă de împăratul bizan- tin Vasile al Il-lea Bulgaroctonul la începutul secolului XII, nu numai că datează așezarea aflată pe „Gomila lui Gabor*, dar, în același timp, stă mărturie a legăturilor ținuturilor nord dunărene cu imperiul bizantin. „Cetățeaua", plasată în mat ginea satului Remetea Mare, urmează să constituie obiectul unor viitoare cercetări arheo- logice ; întîmplâtor, în acest punct s-au descoperit fragmente ceramice din prima epocă a fierului, din perioada daco- romană și din evul mediu. Existența unor edificii monumen- tale construite din piatră și cărămidă, datînd din evul mediu, ca și descoperirea a numeroase unelte din fier, datînd din veacurile XIII—XV, sînt semnalate aici, încă la începutul secolului nostru. Mormintele de inhumațic lipsite de inventar, cercetate la „Gomila lui Pituț*, a căror epocă este dificil de precizat, preced, fără îndoială, în timp, necropola rurală medievală, din secolele XV—XVIII,a satului Remetea Mare, amplasată pe „Gomila lui Gabor®. în cele peste patruzeci de morminte cercetate a fost descoperit un bogat inventar de monede, podoabe și alte obiecte de port, conturînd mai bine aspecte ale vieții într-un sat din evul mediu, în ținuturile bănățene, demonstrînd, în același timp, continuitatea neîntreruptă a românești din Banatul de cîmpie și în răstimpul de peste un veac al ocupației otomane in pofida absenței documentelor care să le pomenească. Că nu poate fi vorba de grupuri de păstori seminomazi — așa cum afirmă unii etnografi și isto- rici străini care încearcă să acrediteze teoria venirii româ- nilor în Banat, d? abia la sfîișitul veacului al XVII-lea și începutul celui următor — o demonstrează atît mărimea ci- mitirului cercetat cît și organizarea în rînduri a mormintelor. Este bine cunoscută exploatarea socială și națională aspră, la care au fost supuși românii din Banat, începind cu veacul al XVIII-lea de către imperiul habsburgic. în veacul al XVIIl-lea, unul din satele românești dislocate forțat, pentru a face loc coloniștilor aduși de autorități, a fost Căr- pinișul. Documentele vremii consemnează mutarea românilor din Cărpiniș. care se îndeletniceau nu numai cu agricultura ci și cu meșteșugurile olăritului și rotăritului, în mai multe sate din jur, între care și Remetea Mare. în cercetările arheo- logice de pe „Gomila lui Gabor® au fost dezvelite și două cup- toare de olar datînd din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, care aparțin, foarte probabil, olarilor din Căr- pinis, mutați la Remetea Mare Continuarea cercetărilor complexe la Remetea Mare va prilejui descoperirea a noi mărturii ale continuității și per- manenței civilizației poporului* nostru în vatra sa istorică de naștere și dezvoltare. rea alimentelor. Pe lîn^ă acestea, în locuință au mai fost descoperite patru topoare din piatră șlefuită dintre care unul este perforat. în colțul de N—V al edificiului exista o groapă căptușită cu luat galben, care era folosită pentru stocarea grînelor. în nivelurile inferioare, deci mai vechi, se constată o creștere cantitativă a ceramicii lustruite, ornamentate cu pliscuri care prezintă analogii clare cu ceramica fazei C a culturii Vinca, din sudul Banatului, sau din Serbia. Aceas- tă realitate stratigrafică — stratul care aparține culturii Tisa se suprapune pe cel vincian de fază C — ne obligă să reconsiderăm că momentul cronologic al genezei acestei civilizații nu putea avea loc, atît aici, cît și in zona pano- nică, înainte de Vinca, faza C. Totodată, cercetările au relevat faptul că, în faza finală, cultura Tisa evoluea- ză lent, spre o cultură care aparține deja neoliticului, cultura Românești — Tiszapolgăr. în așezarea de la Parța cercetările au continuat prin evacuarea edificiului nr. 40, în care, în 1986, a fost descope- rită o masă de ofrandă, ct) ornamente ajurate pe margine. Coborînd, în anul trecut, la adîncimea de 1,65 m, a fost descoperită o compartimentare a edifi- ciului în mai multe încăperi, de cca. 2X2 m. în care săpăturile au scos la lupiină vase din lut ars și o însemnată cantitate de grîu carbonizat, realitate arheologică incontestabilă care ne de- termină să presupunem că acest edifi- ciu era un loc destinat să adăpostească cereale, păstrate pentru a fi însămîn- țate. Faptul că semințele sînt păstrate în zona sacră se leagă, credem, de con- cepția omului neolitic, potrivit căreia, sămînța, care o perioadă de timp coexista alătura cu idolii — legați toc- mai de cultul fertilității, Marea Zeiță Mamă și Taurul — își sporește capaci- tatea germinativă. în ideea studierii complete a zonei sacre, a fost descoperită o suprafață de 36 m.p., pentru ca edificiile nr. 41 și 42, dezvelite parțial în 1986, să fie studiate în întregime, cu atît mai mult, cu cît în edificiul 41 au fost găsite elemente arhitectonice cu similitudini în sanc- tuar : „Luna“. mese de ofrandă etc. Florin DRAȘOVEAN ORIZONT Vasile Da n Mircea Șerbănescu ■ I BIBLIOTECA Cerți biblioteca in zadar. Geamu-i deschis, trecătorii se miră și rid. Te afunzi tot mai mult in ea pe măsură ce-o cerți — să-ți pună odată, să-ți pună odată întrebarea ca Sfinxul — „ce. umblă dimineața în patru picioare, la amiază în două și seara in trei*’ ? măcar atît ai dreptul și tu. Afată asurzitor, in navete grele de fier, se descarcă sticle cu lapte. Sc crapă de ziuă. Ai ajuns, in sfîrșit Pui mina pe-o sticlă ca pe-o conservă in care lichefiată — lumina. S-o bei și atît LAMENTAȚIE ȘI TANDREȚE Eu sînt un om care nu are timp. Inima mea scîncește noaptea. inima mea bate scara in alt ritm pe măsură ce. legată de trup, attrnă- aură neagră, umbră în genunchi. celălalt cu tot mai aproape. Tot ceea ce pierd clipă de clipă, tot ce arunc in urmă «cirbit, hămesit ca un dine înșfacă. Degetele mele sint fără de număi atunci cînd cu interjecții, citesc nevăzutul chip în aerul ce ne desparte. O, tu șt tu Și tu. tandrețe. CUNOAȘTERE DE NOAPTE Energia vital? — cită e — in poem. Un fir de iarbă de care să se agațe cu miini nesățioase, hulpave, spaima Sc va rupe ? Azi noapte în somn cum numai atunci poți fi despuiat. Spasme ușoare ale mușchiului facial, ochiul deschis înăuntru Să povestesc doar cu ochiul încerc : o, tu, retorică a viziunii pure! Ce vezi ? Ce vezi ? te trage de mînecă. dragul de el, cel păzitor. Arătătorul pe buze. RISUL MAME! Tulburarea blîndi a amurgului, atingindu-i neliniștitor pe băiat îi mută luarea-atninte d* la lecția pe care o învăța, sau se strădui* să și-o însușeas- că pentru a doua zi. întins în șeziong, inert, ca și cînd ar fi fost suspendat. Căldura plăcută a balconului bătut pînă mai adineaor de soarele neașteotat de cald al începutului d^ octombrie, ca și concertul de piuituri il unei concen- trări de vrăbii pe undeva, prin apro- piere, avură darul să-i facă încă mai vulnerabil, decojindu-1 poate mai com- plet ca alte dăti. Convingerea lui era că stăruința piame» de a da neapărat acel telefon interurban anual era inu- tilă și cu atît mai greu de acceptat de el, cel ce își dădea seama de realitate. Avusese curajul, pentru prima dată, să i-o spună pe șleau, apăsat și insistent pretexte Hronică literariceascâ Proscalisil, politii adică, iaste cinstitul cetitui iu sâ lie iuător aminte la nou eșita de supt teascuri bucoavnă zisă Calpuzanii1 (care pre limba galicească. în a de-a scris și alde Gide, să chiamă Les Faux-Monnayeurs) a unui logofăt dibaciu. măcar câ ne mai dat în stambă (intr-un atare ipostas), anume Silviu Angelescu ot politia Bucuresci, — unde ro- manțul să petiece; cît numai nu in vremea noastră, dară supt Vodă Mavrogheni, ce bine zisu-i-au lanache Văcărescul „poznă a firii" (latinește monstrum); și care i-au mai fost izvod. fu-n orație oablă, fie-n stihuri, lui Dionisie Eclisiarhul, lui Fotino i lui Docan, cum și Pitarului Hristache (pre care-l ține Căi moscul ca drept prodrom al lui Urmuz); ba încă și lui Thomas Hope, simpatriotis cu Lord Byron (carele, cică, ar fi plînsu că nu el scris-au Anastasius2), și care fost-au musaipă, ce vra să zică mosafir, la curtea lui Maurocenus. pe unde-au dat și Lady (Kera I) Craven, și carea curte a mirare râmasu-le-au acestor nemți3 Cată a-i cere ertăciune mai sus numitului smgraf (adicătelea auctoriu) dacă-i schimonosim scrisura. — faptă de care sîntem culpe.și nu noi. ci singură aceasta : atit de insînuitoare fiindu-i șopotul și cursul, cari, fără a băga de samă, agiung de ne înrîuresc ; cit vină alta nu ne facem, decît că nu ni-i la-ndemină a-i fi acesteia, scrismei, oglindă tomna pe potrivă și nefățarnică icoană Nu iaste dat fieștecărui, cum Angelescului de-o pildă 4. să glâsuie pre limba vechie ca cum ar face-o într-a sa; nepotihnindu-se și fireș, sprinten și cu desfătăciune. — altmintrelea decit singrafii cei cîți, dacă arhaisăsc, cos vorbele cu ață albă (știut fiind că e mai lesne a-ți însuși vohabulariul decît alcătuirea limbei, adică rostu-i denlăontru. și care grecii-i zic syndaxis). — La ce să ne- voiesc aceștia a nu o da pre limba noauă. paie că nimenea nu știe ; noi credem, însă, că cu gîndul că, din bieți pi oștii ce să află. s-ar face astfel evgheniți ; că nefiind ei din născare, măreai de-ar fi prin căftănîre : ci iată-i în caftanul limbei ca-n anteriul lui Arvinte * Curată pierdere de vreme e a-i povățui pre dînșii să puie mîna «ă cetească de-un „meșteșug ritoricesc", cum ni să pliroforisăște adică deslușește, el în zisa carte, Calpuzanii, glava l, a V-a „arătare" (a Iu» Tănase Harmozek); și încă mai zădarnfc lucru, să le arăți cum că să cumperi. de la mezat, cu vivlioteca, din gros și toptangește, cărți, nu iaste să te '•hemi sapient, sofologhidtatos adică. Să venim. însă, la prochimen (care-i mai zice și sogetj. Calpuzanii cei îndeaievea nu sînt aceia cari întru romanț (al cărui tituluș urmează a să ceti ca antifrasis), anume Harmozek. ZlătescuL boier Triglava, Varahia au dumnealui Sotir ot Glavaeioc (numele căruia dentii să tîlcuie Izbăvitoriul). s-apucă de calpuzan lîc, — chitind că dacă s-ar trămite în galbeni calpi peșcheșul cătră Poartă, ar fi spre dauna domniei ; ci ăi de călpuiesc historia și cari. în cap cu Mavrogheni, să țm de tagma care știm cum i-au zis Domnul nostru Tudor . Hronic al unor tărășenii ba crfneene. ba măscăroase ocarnice și deșuchiate, dospit. însă, cu drojdia neagră a mîhniciunii și obidei, acest opușcul. Calpuzanii, nu-i făr* de tîlc filosofesc. fiind paravolă cu skepsis. cum că „numai cînd e-ntuneric", „stelele cecului (.. 1 se văd“ 5. Aferim, Silviu Angelescu ’ 1 „Roman răstălmăcit pe românește dintr-o limbă necunoscută de Silviu Angelescu-. Ed Cartea Românească. 1987 2 Adică scrierea lui Thomas Hope. Anastasius. or Memoirs of a Modern Greek (1819). 3 Nume de obște pentru „evropean" — A să vedea și Romulus Vulpescu : „Zic unii că are palaturi ca-n vis, / Că clntă-n șantanuri Ia nemți, la Paris...* (Carmen meretricis. s. n.) 4 Au cum, pe vremuri, Topîrreanului. să zicem. în Domnia lui Ciubăr-vodă ; ca și lui alde Păstorel, în Hronicul măscăriciului Vălătuc. 5 V. a 238-a față. Șerban FOARȚA o for- rbinți Jturor st’n- •os* a tova- u pri- iștere. după nantă floare — — ----------- , ■ „ celui cui ei. El trebuia sâ știe I LUI i se venea vestea aniversării I — între voi, astăzi eu nu sînt dedl^ 1 vestitorul! Și iar a rîs. Dai și suspiciunea. Căci băiatul respingea mulhcoloritul hohote* lor de rîs, impiorind-c. să nu mai mi* meze veselia și Să au plece fără rost de acasă. Să nu se ducă nicăieri. — Dar am încă unele de făcut dragul meu E cea mare și poate ca ... — Nu. mamă, nu Nu cumpărăt ziua noas' vreau... împotriva voinței lui, mama plecase Băiatul o urmărise aplecat peste ba* lustrada. balconului cum iese din bloc cu pasul săltat și cum o ia pe stradă In direcția orașului cu un mers atît de sigur și de viguros îneît ai fi zis câ aparține celui mai hotărît și mai încre* ■^4 Vas neolitic descoperit la Chișoda Veche. aproape bătînd din picioi Ritualul inu- til nu avea nici un sens.. îi displăcea profund și îl stinjenea dară nu mai mult ’ Reluata acum, stai ea lui protestatară căpătă o nuanță de revoltă. /Icum să fi fost mama în fața Iu» ’ ACUM, cînd e în stare să susțină exploziv că nu -e nevoie de veșnica amăgue cu ^E1 te iu- bește • El trebuie să șt:e •“ Să înțeleagă mama o dată pentru totdeauna că e umilitor pentru amîndoi, dar cu atît mai mit pentru el, să tot încerce pătrunderea inrj un go* sau într-un loc pe care stâ scris strîmb și întunecat • „închis pentru totdeau.ia r. — Cît ești tu de copil i-ar fi replicat mama cu obișnuitul ei aer protector, poale intimidată d<> tonalitatea lui pa- tetică și hotârîta Numai imaginîndu-și gestul de mîngîiere cu care ea încer- ca tot mai timid să ajungă la sensibi- litatea lui. și-și trase obrazul arzător ca la un caz de ofensa încă tributa viratei, o rugase prea slab — credea — să nu mal stăruie în intenția de a da totuși telefonul acela nedorit I Ș' îl ma» auzise încă o dată pe acel „Cît ești de copil 1“ imediat ur- mat de rîsul rotund și iute ca un virtej. cunoscut de totdeauna și p»? care-l avu- sese drag se bucurai eâ ei exista fn- văluindu-se cu el ca înti -o pelerină a bucuriei Ciescuse cu el fi fusese alint și alean și-l Încălzea ca o rază de soare Mama își afirma prin el firea excesiv încrezătoare, vitalitatea, puterea de a răzbi ; folosindu-se de ei și de data ' aceasta îi dăduse asigurări că nu avea de gînd să abdice în vreun fel de la o datorie mai presus de voința și de pla- evin jafir întru d și vna-i țării ce-i mali- irece- eriale it de- ^sesc. uflate noțio- ătorul ersuri fesori, ion ari. expri- i în răs- ri ale * din I sim- mecă- mcase fchidul minie reteze idu-se brrient încolo .labilă pa cît in se niștea •ă. în- pînzt tn loc unele >n Joc ercarc feeric along deru- 7ît dc intat • zător om de pe pămînt. Se va menține; alura aceasta și după colț ?, sc întreba el dintre bălăriile Îndoielilor crescute in sine de-o vreme cam de pe cînd Inr COT^ refrenul sentimental a’ mamei apăriH.^ IJ1;1 seră nuanțe noi. motivă i aglomerate și J.» ‘ ma eîm o avalanșă în creștere Je proiecte adol menitoare — la vară, vacanța pe lito^l ral : neapărat o excursie pe Valea Pra* hovei... Vom călător» ru trenul, cu j avionul, cu vaporul. de li în li Și mai fusese ia masa de anul trecut, pregătită, ca de obicei, cu trei tacîmuri, a^.z adausul subliniat cu entuziasm al stio P “V lei dc șampanie Cu solemnitatea de ri-P . 11 goare fusese pus el însusi să o deschidă, sub motiv c$ sosise vremea să se de-^1^''.1 prindă și cu așa ceva, cu ceva ce ținerj ? de virsta apropiatei lui bărbâții. Mama re : 1 îi ceruse, revârsînd același rîs dezar ' ' mant. să-i toai ne el întinzînd paharul g® cu un gest de abandon și de frivolitate K6 “ cum nu mai văzuse niciodată la dînsa. — Astăzi vom petrece, proclamase B®cc£ exploziv, după ce dopul de la șampanie K R îșl adusese contribuții la momentul! , .1 sărbătoresc La mulți ani. dragul meulen,iI. Și ținuse ridicat în aer paharul plin .pu/’ neglijent înclin?t și tremurat, cu lichi- - c dul transparent străbătui jucăuș de micile lui bu»e de acid cît pe-aci să se reverse inutil peste buza rotundă de I sticlă. rc.< i nici sufer Sorbise și se arătase ineîntată prin 1 ‘ același ris care cîntă și se desmierda, »c co1 f îl fiind ca panglicile in bătaia vîntului. | 0 bt portocaliu și albastru deschis. întot- tu ai deauna de partea culorilor vii și nici- spun odată spre negru sau violet, oh. nicioda- e cev; tă. estompînd sub Jocul lor cromatic cu Iv conturele de piatră ale realității. e tipt mescii PRELUDIU DRAGOSTEA FLORILOR înălțimea n e tot dureroasă depărtare Că dacă nu va veni pasărea nopții vor cîntă frunzele vor cîntă ramurile Orice riu doar în albia sa va plînge în cenușă visează încă uscate seve Odihnește-te călătorule pe această insulă corabie ce nicăieri nu duce Wn- »- a tova- Jterc după tă re trebuia sâ știe I LUI i se cu- ea aniversării I voi, astăzi eu nu sînt decît s. Dar și suspiciunea. Căci pingea multicoloritul hohote-; impiorind-G să ou mai ml* ia și nu plece fără rost dc iu se ducâ nicăieri. im încă unele cumpărături ragul meu E ziua noastră poate cz... namâ. nli Nu vreau... i voinței lui, mama plecase irmârise aplecat peste ba- lconului cum iese din bloc ] Itat și cum o ia pe stradă In ișulu» cu un me»’» atît de for- dnti în celui oevm Idafir întru țârii ce-i wli- ■teri ale Mat de- Insuflate Eterul ■Mivyji •. afonari. în viguros în.ît ai fi ui mai hotărît și mai zis câ înc ii: * se g. cehe. de ale din pe pămînt. Se va menține i si după colț ?, sc întreba ărido Îndoielilor crescute re ia în- iză loc ncnii autâ oîo >ilu dt vreme cam de pe cînd In ;mental 3* mamei apăru- ioi, motivă I aglomerate și creștere Jc proiecte ade- la vară, vacanța pe lito- o excursie pe Valea Pra- n călători cu trenul, cu peru». ;e ia masa de anul trecut le obicei, cu trei tacîmun, îiat cu entuziasm al stic- le, Cu solemnitatea de ri- us el însusi să o deschidă, sosise vremea să se de- îșa ceva, cu ceva ce ține piatei lui băibății. Mama îrsînd același rîs dezar- । ne el fntinzînd paharul abandon și de frivolitate ’ăzuse niciodată la dînsaj om petrece, proclamase*] ce dopul de la șampanie ontribuțh la momentul i mulți ani, dragul meu I at în aei paharul plin, jet și tremurat, cu lichi- it străbătut Jucăuș de de acid cit pc-aci sâ se peste buza rotundă de 5 arătase îneintată prin I i cinta și se desmierda, i pieile în bătaia viatului, j aibastru deschis, întot- tea cu lor lor vii și nici- j u sau violet, oh. nicioda- : sub jocul lor cromatic | atră ale realității. mai un mai dnd de la în li- ) auzi id din i baie lalcon, d des- ile rt- , casa ie dc jte de ,i nu-1 Urca, iu $5 puțin care nici- și res- 11 mai ic colo a bu- mai c 1 spune e ceva, cu Iu- J tiptil ținu depun mărturie pentru stima și respectul cu care poporul, oamenii muncii, creatorii de frumos îl înconjoa- ră pe cel care, astăzi, duce faima Româ- niei In lume: „Sintem aici un suflet și-o ființă. / Ca o columnă-i neamul românesc. / Netulburați în faptă și credință / Ne regăsim fierbinte și fi- resc // Vin cu istoria nedespărțit de țară / Alături de poporul din care m-am născut, / îmi este o oglindă dmpia milenară / Pe care-o port drept platoșă și scut. // Pe cei mai buni i-avem mereu în frunte / Și am învins, și-o spunem românește / Că neclintiți râmas-em ca un munte / Ce-n slavă tot mai mult cu cerul crește. // Partidul și poporul uniți cutezător / Durează edi- ficiul măreț pentru Comună, / Mergînd cu Ceaușescu-nțelept conducător — / Izblndă și virtute spre gloria română**. Am citat aceste versuri ale operatorului chimist Ion Cîrnu. însă am fi putut se- lecta oricare din poemele semnate de Vasile Andronache. Gheorghe Mateescu- Argeș. Lucian Avramescu, Gabriel Ba- covia. Verona Brateș, Constanța Buzea, Florin Costinescu. Daniela Crăsnaru. Dumitru Ion Dincă. Aurelian Titu Du- mitrescu. Eugen Evu. Carmen Fi^an, Ivo Muncian. Maca Nicoară. Pavel Pe- reș, Ion Trif Pleșa, Dan Rotaru, Ion Scgârceanu, Ligia Tomșa, Cornel iu Vă- dim Tudor. George Țărnea. Titus Vîjeu sau Wilhelm Weiss. Ele exprimă ace- lași atașament, aceeași vibrație la cu- vîntul partidului și al celui mai demn reprezentant al său aceeași dorință de fericire șl pace pentru poporul român, aceeași sărbătorească stare de spirit care e a întregului popor, strîns unit în jurul tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. ORIZONT șezlongul și pata de umbră care-l ocro- tise. Lipsit ae căldură, cimentul bal- conului respiră rece Păsările tăcuseră și doar o coardă de contrabas mai vibra surd din direcția centrului orașului. Deducea că popasul mamei avea lor în altă încăpere, ma> mult ea sigur că în camera lui, de ce nu ?, aflată1 fn cealaltă parte a locuinței. Ajuns la vîrsta cînd simplele între- bări nu-i ajung, el voi să „vadă*, să se convingă și sâ priceapă, de aceea se strecură pină la ușa închisă peste spa- țiul rezervat lui și ma întîi ciuii ure- chea. Ușoare mișcări trădau rezonanța unor obiecte mișcate din loc. După ce cotrobăia mama ? Băiatul își văzu ca- mera cu ochii minții — studioul îngust, micul birou cu cărți și caiete răvășite, etajera cu literatul a iubită, fotoliul de lingă fereastră Era acolo și o tâmpă cu pălărie metalică, țuguiată, sub jetul căreia, atunci cind becul era aprins, chipul lui sub fruntea zbîrlitâ căpăta o luminozitate apaite Cum nu ma desluși nici un zgomot, dădu brusc ușa la o parte. O surprinse pe mama ridicînd ochii de pe o foto- grafie. lipind-o puțin speriată de piept șl apoi strecurind-o zorită în cutia de carton în care de obicei iu umbla ni- meni. înăuntru se păstrau cîteva luc- ruri dintr-o vreme de mult trecută — o pereche de papuci bărbătești uzați, o perie de dinți tocită niște butoni des- perecheațl, cîteva ilustrate îngălbenite, un teanc de scrisori legate cu panglică palidă și-o fotogiafie surizînd de undeva de foarte șters avînd în definitivă Ah rîsul mamei I j acelui absent, toarte departe și josul ei o dată — Ce idee și pe mine sâ mă apuc sâ șterg praful, ha ha ha Hohotele curgeau in valuri mărunte șl repezi, căutînd raze de lumină de rare sâ profite ca sâ le leflecte jucăuș... Cutia nu mat era Nu mai era tiecutui ? - Să mergem dragul unde ești. Ne-așteapta festiv. Să mergem. Marcela, ca de obicei meu ; nu știam cheful nostru avea dreptate. - Și se adunase mult ? Iși formulase întrebarea răutăcios, răzbunător — Ce mult ? Ce să se-adune ? — Mult praf, mamă Praf care adună, se adună .. Se petrecu ceva ciudat i rîsul păli un obraz de rănit. Numai o clipă. ca își reveni, căutindu-și spontaneitatea și cu- lorile. Niciodată negie sau violete Și el descoperi că era un rîs plin de •lacrimi și-i păi u.nespus dc rău câ drep- tatea era ca de obicei de partea Mar- celei. 7 AMINTIRI Un copac străveziu de aer stăruie o vrem^ în locul celui căzut Vaier iu Butul eseu O pană ființă și zborul devine o presupunere în dragostea florilor vîntul hotărăște PATRIE, ÎNGĂDUIE SĂ ROSTIM Patrie, tu ești mai mult decît întinderile cimpiilor tale, și decît piscurile munților tăi. Tu, patrie, ești mai mult decît freamătul zilelor timpului tău, șl decît neștirbitul albastru al cerului. Tu, patrie, ești însuși visul și revelația senină a ești patima și iubirea INSOMNIA CULORII împlinirii, curată. Patrie, îngăduie eternul să rostim : Din trupul tău, in fiece dimineață ne naștem. GENEZĂ POEMULUI II apăsarea întunericului din trupul muntelui nestăvilite flăcări irump din stînci magice aripi se prind în vîrtej peste prăfuitele ierburi voaluri imagini misterioase singurătățile ca niște păsări plutesc MĂRTURISIND tăcere-i doar și carne a lutului e încă oșteoru MA TREC VALURI FRAȚII LUI HOMER (DES)TINE se umbră înceată cît munții o își cere lumina-napoi între ciutură și troiță legile somnului aritmia domnului dar ochiul ochiul spălat dc cuvînt trage o singură pleoapă pe gind ORIZONT igurme Lumea iberică și-a găsit, în litera- tură, interpreți, de la Morimee la Malraux, de la Hemingway la Eh- remburg. Tînârul prozator Mihai Giugariu intră, în această lume* a peninsulei, fără complexe, pentru a surprinde peisajul uman, atmosfera, specificul, culoarea ei deosebita. Po- vestirile sale sînt niște picturi de gen, în care se reflectă umanitatea iberică, spațiul în care circulă, tră- iesc și acționează personajele sale. Acest spațiu este unul pe care pro- zatorul îl descrie cu minuție, in de- taliu. Din el emană solitudinea, in- diferența unei lumi în care plictisul, spleenul. sînt date ale existenței zilnice. Personajele lui Giugariu sînt niște călători dezabuzați, într-un univers, dacă nu ostil, oricum, indi- ferent. Ei sînt niște învinși sau niște visători lucizi, într-o lume în care se simt înstrăinați. Giugariu intuiește cu multă finețe acest spațiu al mici- lor orașe de coastă, peisajul oceanu- Doru Eugen Popin ii ul de adincime*) apoi sclipind deodată cu zborul din genune se înalță in încăperea lumii și-a luminii respiră materia adoarme lăcașul e gol acum doar marea ca-ntr-o cochilie părăsită se mai aude — parcă miresme inveșmîntate dc noapte mîngîie aerul și tăcerea o pasăre visătoare rătăcește în carnea mea istovită de neliniște lui, desuetudinea micilor stațiuni marine, locuri în cate nu se petrece nimic revelator, pentru ins și pentru spirit, în afară de desfășurarea bana- lului cotidian. Ochiul prozatorului stăruie asupra acestoi sparții. în care există veșnic un peregrin, un ochi cînd ironic, cînd lucid minuțios, cînd poetic, niciodată însă indiferent Căci, sub pojghița cenușiului, a stă- rilor banale, palpita, întrebător, eul dramatic al cîte unui erou. Acești eroi, marcați de solitudine, de deza- buzare. devin călătorii înstrăinați ai acestui spațiu iberic, figuri anonime, neînsemnate, dar marcate de o sen- sibilitate acută a trăirii. Giugariu are calitatea primordială de a des- crie, cu aplomb, acest spațiu al mi- cilor așezări de coastă, peisajul su- focat de banalitate și cenușiu, în care acești hipersensibili circulă ca niște umbre solitare în căutarea, za- darnică, a unui colț proteguitor. Sen- timentul solitudinii, al înstrăinării într-un univers ostil sau indiferent se degajă cu leală forță epică din aceste pagini. Formulele epice Giu- gariu le află prin rupeiea firului ac- țiunii și introduceiea unei povestiri în povestire, sau prin spulberarea echilibrului acțiunii și introducerea se în frînge albul neclintit al magnoliei unor fluxuri noi epice sau etc. Cu toate acestea, stilul incifrat și abscons, doar, discontinuu, adunîndu-se, cu toate că șirul orelor pun timpul frunzei pc locul absenței și cu toate că de noi nimeni nu-și mai aduce aminte mă întorc — nu rareori — cu lentoarea așteptărilor spre a recompune în memorie cuvinte / rostite demult dialogice său nu e uneori, însă, în întregime, sub cupola unei limpezimi de exctracție clasicistă, cu o limbă bine strunită, bogată și pură. El are, peste toate, puterea de-a crea o at- mosferă specifică a locului, a timpu- lui istoric, intuind pitorescul, bur- lescul, viața tradițională a ibericilor El știe surprinde momentul revela- tor al locului anumit, de care leagă o istorie, o întîmplare, în care se în- cheagă o atmosferă, un specific lo- cal, un univers umau revelator. Po- vestirile sale primesc, astfel, parcă un ax existențial al unei umanități fără măreție, care se vînzolește, fără rost, în aceste orășele insignifiante, pe aceste străzi, în aceste localuri, în aceste piețe. în aceste case și ho- teluri, o lume, marginalizată, tristă, perpetuu în derivă, în care nu mișcă, aplatizat, nervul sentimentelor mari, în povestirile lui Giugariu, deși se povestesc drame, nu &e întîmplă mai nimic, totul se petrece, parcă, într-un prelung monolog sau pre- lung somn, din care, pînă la urmă, eroii săi nici nu se smulg, nici nu încearcă izbăvire, ci, doar, trăiesc, banal, aceeași nuare. Prozator Giugariu scrie existență, în conți subtil, Mihai o carte admirabilă. spectacolul lumii prin aceleași pleoape scuturate-năuntru dc gînduri efigia luminii nopții povară și-am plecat împreună peste mult marginile răsăritului următor adîncă, frumoasă, vie. în care, deși bănuim un substrat al violențelor și al contrasteloi, ei. scriitorul, știe sâ prefere din ea nu aerul dur al aces- tora, ci duhul de adîncime, unde drama și sensibilitatea umană se consumă în tăceie, dar, de aceea, nu mai puțin dramatic, nu mai puțin uman.’ • Mihai Giugariu — „CINĂ CU LANGUSTINE" — Ed. Cartea Româ- nească, 1987. Ion ARIEȘANU ORIZONT „Aș vrea să fiu amicul tău...'' 3 Un titlu insolit pentru o întîmplare Insolită ; Ar vrea să. fiu amicul tău, dragoste... Titlul provine dintr-o poe- zie a lui Mircea Cărtărescu. intîmplarea este un spectacol • avînd ca punct de pornire textele excelentului poet al ge- nerației *80. Spectacolul născut din iu- birea admirativă a actorului Valentin Voicilă pentru poezia explozivă a lui Mircea Cărtărescu, are de ce să sur- prindă. Mai întîi. pentru că el exploa- tează. impecabil, valențele dramatice ale textelor din Poeme de amor și Totul. Apoi, pentru că a știut să dea viață scenică unor pct-zii în care majoritatea cititorilor căutau ascunsul lirism, tn fine, pentru că este un veritabil act de curaj să aduci în fața spectatorului de teatru aceste poezii atît de îmbibate de imaginar : adică de ceea ce cuvintele pot să redea atît de greu. Reușita lui Valentin Voicilă (într-un spectacol regizat de Ștefan lordănescu) este dublă. în primul rînd. desigur o reușită de natură actor5ceașcă : o întru- chipare desăvîrșită a unui personaj ne- convențional a unui — dacă vrem — erou contemporan neviciat de prejude- cățile care atîrnă. de obicei, asupra acestui gen de personaje. In al doilea rînd. printr-o inspirată decupare a „scenariului". Este recupe»at» mai pre- sus de orice, acel tragic imanent al poe- ziei lui Cărtărescu, acel abur metafizic pe care spectacolul paginii, al turbionu- lui imagistic îl camuflează, adeseori, atît de bine. Valentin Voicilă străpunge această platoșă strălucitoare șl derutan- tă. nerămînînd la premisele unui spec- tacol al histrionismului «n stare pură Din contră, el speculează, cu o abili- tate de hermeneut de nc-«pusul cărtă- rescian, aura de sensuri a.cătuite dintr-o atit de personală filosofic răstignită între gregar și sublim dintr-o degrin- goladă care poartă cu sine nu numai căderea ideii, ci șî inevitabila ei reînăl- țare. Pe de altă parte. Valentin Voicilă a știut să-și însușească promisunile reto- rice ale unui discurs care-și exnibă toate mecanismele Alternarea de texte poetice și texte teoretice ale lui Cărtă- rescu dă o tensiune, am zice intelectua- lă. dacă n-ar li și poetică, dacă n-ar fi și dramatică absolut remarcabilă. Acest text dramatic malgră soi relevă și una din virtuțile, latente, dacă nu chiar inexistente — și atunci specta- colul lui Voicilă n-ar fi decît iluzia unui cititor care visează că l-a citit, pe o sce- nă. pe Cărtărescu I — ale poeziei tînă- rului autor » aceea de a fi rostită. O nouă identitate care ține, în mod cert, de o profundă intuiție intelectuală. Valentin Voicilă nu intră în slujba unui teatru poetic, ci obligă un text poetic să devină însoțitorul său intr-o aventu- ră scenică. Actorul n-a valorificat epicul (abundent} dir, poemele Iul Mircea Cărtărescu. ci intuita lor tea- tralitate .De unde și firescul unei in- tîlniri fericite cu seninătatea garantată de partea invizibilă a unui excelent text dramatic. Spectacolul cîștigă în dinamism. în tensiune. în siguranță — deci în va- loare — pe parcurs. Partea a doua a sa. cu dezlănțuirile de dramatism, cu în- fruntarea singurătății lumii (admirabil sugerată de scenografia lui Onisim teatru Copleșitoare răspundere miniaturi Colta, austeră și intimă in același timp, săracă și fastuoasă, lăsînd ioc imagina- ției, „aerului dintre cuvinte" să se așeze pe obiecte disparate; ne oferă momen- te de electrizant spectacol, însoțite de un comentariu sonori asigurat de Victor Sinevici) și unul de lumini și imagini (realizat de Călin Man) toarte inspirate. Așadar, o inițiativă de o mare gene- rozitate a ideii, Inii-un decor care pune în abis ,în imaculared-i inițială, una din dominantele neașteptatului teatru al lui Mircea Căi tăi eseu : puritatea atotstăpinitoare a unei sensibilități ado- lescentine veșnic ultragiate care, deși înfrintă la fiecare pas. refuză să ce- deze. Un spectacol pentru care inter- pretul — Valentin Voicilă. tînăr actor ce posedă c largă gamă de mijloace ex- presive. de la exuberanță și jovialitate pînâ la grotesc, bufonadă, ingenuitate, naturalețe și artificiu — precum și Teatrul din Arad mentă toate felici- tările. • AȘ VREA SA FIU AMICUL TAU. DRAGOSTE.... Spectacol inspirat de poemele lui Mircea Cărtărescu. prezen- tat în premieră absolută la Teatrul de Stat din Arad. Sala Studio. Mircea MIHAIEȘ 'Răsfoiam, mai de mult, într-o librărie din Timișoara o carte. GeaS meu era urmărit involuntar de alți cîțiva. Da, se intimplă că atunci deschizi o carte, privirile celor din apropierea ta se îndreaptă j* copertă încercînd să stabilească ce anume ți-a atras atenția. S-a intim» însă că^atunci cartea pe care o țineam in mină era un manual de romi» Răsfoiam, deci, la librăria nr. 2, condusă de un apreciat om in meseriei loan Coroiu, manualul cu o dublă curiozitate. Voiam să-l compar cu£ după care învățasem in școală. Și, doream să mai aflu ce a intenA nou in el atîta timp cit printre cei care îl pregătiseră, printre ou» manualului, figura și o cunoștință din vremea studenției mele bucur® tene. După absolvirea facultății, se remarcase ca o bună profesoară în paralel cu îndeletnicirea predării, după ani de practică la catei ajunsese autor de manuale de literatura română. Un drum care a tit-o, știam bine, ani și ani de zile, însă chiar dacă distanța pe corei parcursese în acest timp fusese de ani-învățare, ani-predare, ani-et® profesională, ceva din cuprinsul cărții trăda absența curajului și a res- ponsabilității față de ceea ce trebuie să însemne un manual, intr-i cuvint acesta apărîndu-mi necorespunzător, cu multe greșeli de transa/ re din operele clasicilor noștri, cu analize searbăde, stereotipe. tini aut team, răsfoind manualul de română, un crez al eminentului profeJ Gheorghe 1. Tohăneanu, că literatura noastră are rolul unui seism» asupra sensibilității elevilor. Că el trebuie să ofere, prin titlurile I noblețe ale autorilor cuprinși în manual, prin iubirea lor față de cudj adevărul. Pentru că el au înălțat, de la cronicari încoace, prin cuulw nici mai mult, nici mai puțin decît un monument. Și, pornind nunwli la alți cîțiva admirabili dascăli de română pe care ii știu la Timișoara 1 Mihai Gafencu, Muțiu Oltea, Claudia David, Nicolae lovănescu, Tibq Seviciu, Dorina Mărglnențu, Emilia Ungureanu. Dorina Crașovan, nl gindeam, trecînd de la o pagină la alta, cît de grea devine misiunea n fesorilor să încălzească acest manual în fața căruia îți vine sd-fi mîinile în cap, să cristalizeze într-un sens favorabil apropierea dinii elevi șt autori. Chiar dacă dumnealor, profesorii, își cunosc perfect i toria de a-i ajuta pe cei al lăți pe băncile școlii să intre în intimii celor mai profunde opere, să adere la soliditatea unei culturi atit de M asimilate, să treacă dintr-un univers al altuia de idei! Cred că numi manual bun și un profesor bun ne oferă garanția găsirii unei chei ezM ordinare pentru o literatură întreagă, să înțeleagă prin ea tot uniuerd O carte de. română trebuie să fie plină de chipuri și de nume de oamn care au dat cel mai fierbinte conținut de ginduri și sentimente. Pr/nj să poți dobindi sentimentul patriei, dlunecînd dintr-o uimire în dintr-o descoperire in alta. O carte de română va trebui să țină tred dragostea pentru țară a noilor generații de elevi, să le dea dreptul! aspire cu mindrie la evenimentele care se propun conștiinței lor, că opd ținem unei culturi care ne reprezintă ca națiune. Generațiile de eM care se formează acum vor avea de ținut minte că foarte curînd, în ajut mileniului trei, se va serba centenarul morții, iar la sfîrșitul lui, un sd fi jumătate de la nașterea lui Eminescu. Și, pentru ca ei să 'ajungi i celebreze aceste evenimente, și multe altele pe care le au de întimplu vor trebui să parcurgă inegalabila istorie a literaturii române de la a gini pină în prezent, în manualele pe care le dorim cu adevărat mânui și pe care profesorii de specialitate le vbr din re în ce mai bine repr zentate în conștiința elevilor lor. E o obligație xfîntă să facem in a$a| incit ei să poată intra prin intermediul acestei cărți in mileniul trei j conștiința clară de adevărați români. Copleșitoare răspundere f George DINU î i procesul de formare și educare a tinerei generații — însușirea limbii române — joacă un rol esențial. Ea este fără echivoc izvorul curat de apă vie ce dă națiunii noas- tre puterea de-a fi ea însăși și de-a trăi în armonia lumii ca ființă de sine stătătoare. înțelepciunea poporului spu- ne că limba este „comoara sufletească a neamului, mama din totdeauna statornică a co- ptilor, părinților și-a strămo- șilor noștri, care ne-a zămis- lit chipul și ne-a îmbrăcat gândul după cugetul fiecă- ruia0. Noi. oamenii școlii, cu- noaștem cel mai bine afeest lucru. De la litera „a", rosti- tă cu emoție de primul șco- lar. la fraza cu profunde semnificații, cultivarea limbii în „cetatea de foc" a școlii — se înnobilează cu gingășia sufletului pur al tînărului. Nu întîmplător, Nicolae lorga spunea: „între elementele ca- re formează comoara sufle- tească a poporului românesc, nici unul nu cuprinde mai mult și nu oglindește mai a- devărat decît însăși limba lui". Limba română dispune de mari resurse care pot con- stitui inepuizabile posibilități de realizare a educației tine- retului școlar. Tn istoria po- porului este fărâ îndoială pri- ma rațiune a caracterului mi- litant al acesteia care „a în- suflețit“ întotdeauna poporul român în lupta sa cutezătoa- re pentru menținerea ființei naționale, pentru libertate, independență și dreptate so- cială. Desfășurînd o muncă perse- verentă pentru cultivarea lim- bii. Eminescu. Slavici. Cara- giale șl alții. în dialogul cu epoca, au acționat în sensul combaterii scăderilor sociale fi al afirmării unor idealuri de renaștere spirituală a nea- mului. Pătrunsă de un pro- fund umanism, limba a fost scutul s’ sprijinul idealurilor nobile, al strădaniilor de a elibera individul și colective- le de sub povara asupririlor, promovînd necontenit senti- mentul omeniei, progresul so- cial. denunțînd obstacolele ce stau în calea împlinirilor na- ționali și sociale. Prin studiul literaturii ro- mâne. în învățămînt. se poa- te. ca atare, și trebuie să se contribuie la formarea con- științei noi. revoluționare, a tinerelor generații care se succed pe băncile școlii. Cele relatate pînă aici scot în evi- dență faptul că literatura are o funcțiune cognitivă, care ajută tinerii să înțeleagă sem- nificațiile profunde ale reali- tății. să le cunoască și să le aprecieze just, să se angajeze în acțiunea de transformare a societății. Principala funcție socială a literaturii este însă funcția educativă, mijloc eficient de formare a atitudinii militante a omului față de realitatea înconjurătoare. Toate celelal- te funcții ale literaturii sînt subordonate acesteia și se ma- nifestă in legătură cu ea, prin intermediul ei cu ajutorul ei. Inspecțiile noastre au scos în evidență necesitatea ajutoră- rii elevilor în cunoașterea limbii, dezvoltarea gustului pentru citit a curiozității e- pistemice — și. prin forma- rea deprinderii de-a studia presa, dezvoltarea interesului pentru acest domeniu atît de important. Aceasta pentru că „limbajul, după cum nota Saint-Exupery. joacă un rol fundamental în viața oame- nilor. Cu cît acesta este mai sărac cu atît legăturile sale cu oamenii sînt mai dificile, uneori de-a dreptul imposibi- le0. De aceea nu întîmplătbr limba este un liant al indivi- dului cu lumea, cu umanita- tea. cu însăși poezia. Cuvin- tele care o alcătuiesc trebuie să ne exprime plenar. Comu- nicarea, condiția existenței noastre o realizăm nu doar cu obiectele, ci prioritar cu ele- mentul care le leagă, respec- tiv cu oamenii, semenii noș- viața școlii Limba română — comoara de aur a poporului nostru tri. prin care devenim și sîn- tem. „Noi de fapt — spunea aici, la Timișoara, Nichita Stănescu, in cadru} unei In- tîinin cu elevii și cadrele di- dactice. — avem doua patrii coincidente: o dată este pa- tria de pămînt și de piatră și încă o dată este numele patriei dc pămînt și de pia- tră0. Numele patriei este țot patrie. O patrie fără nume nu este o pâine. Limba ro- mână este patria mea". „Pa- tria din lăuntrul nostru" este zidită modest și de profeso- rul de limba română. Lecțiile lui despre scriitori și opere, despre epoci și limbă, despre Coresi sau Eminescu, evocînd trecutul și așezînd cultura in istorie, urmărind cu tenaci- tate valorile și personalități- le. lupta acestora cu ..limba veche și înțeleaptă", acțiunea lor revoluționară în societate și îi. gîndire. sensibil proiec- tate și realizate, pot fi ade- vărate școli de educație pa- triotică. Și sînt așa, pentru că însușirea aprofundată a limbii române, a istoriei cul- tuirl acestui popor, înseamnă mai întîi înțelegerea continui- tății procesului de constituire a personalității spirituale a culturii române în cultura lumii și. mai apoi, mîndria apartenenței la o asemenea cultură. Dc aceea spunea atît de înțelept Nicolae Jălcescu: „Moștenitori ai drepturilor pentru păstrarea cărora pă- rinții au luptat in veacurile trecute0 și moștenitori ai culturii lor, „aducerea aminte a celor timpuri eroice", 'aș- teaptă în noi sentimentul da- tonnței ce avem d-a păstra șl d-a mări pentru viitorime această prețioasă moștenire.0 Sarcinile celor ce realizea- ză zi de zi impactul cu limba română nu sînt doar mari și grele, ci foarte mari și ex- trem de grele. Ei nu pot rea- liza nici un obiectiv, fie el cognitiv ori afectiv, acționai sau operațional, general ori special, fără aportul limbii bine și temeinic stăpînite. Es- te adevărat că toți elevii, mai ales cei din clasele liceale, prin eforturile grădinii® Iii primare, ale gimn® ale liceului însuși stăf limba. Înțelegînd, știi] învâțînd matematică, j biologie, chimie, geograf istorie, filozofie și politica, tehnologiile dc felul, literatura însăși,! desăvîrșesc limba la uo! superior în minunata ci rare a tuturor prin prin fiecare. Ea. limbai nă. are nevoie de toți,! cum toți și fiecare aU[ voie de ea. ceva mai mț nu pot exista în afara! Limba română este buie privită ca-?un liat| cer și pămînt, între e.d și nonexistență. între a și imaginație, intre a H nu fi acum și aici pentri deauna. Iată de ce, d fiecare profesor, indifera specialitatea sa. ingineri maistru-instructor trebuia conceapă, să-și organira să-și desfășoare în așJ lecțiile sau activitățile elevii, aidoma lor, sâ iubi. în egală măsură, dificiul cît și tencuieli fond, atît ideile cît și I pe care o îmbracă, atfti durile, it și hainele cu apar ele în lume și p lume. Sigur că realizarea a obiectiv ține în mod 5; de ceea ce numim cd performanță. Ca dasq impune să-l ajutăm pe i noș i să ne creadă și ni crede, auzindu-ne cum] bim. cum gîndim. urm du-ne în același timp acționăm. Cultivarea I naționale. îmbogățirea fi tezaur de cunoștințe și 1 mente alese — stă k terea noastră a tui Iată de ce. partidul n< secretarul său general. ORIZONT indere miniaturi e din Timișoara o carte. Gestul . Da, se intimplă că atunci cind; •opierea ta se îndreaptă spre ți-a atras atenția. S-a intimploL mină era un manual de români^ de un apreciat om in meserie - itate. Voiam să-l compar cu cel im să mai aflu ce a intervenit ’ îl pregătiseră, printre autorii remea studenției mele bucure? ircase ca o bună profesoară și, pă ani de practică la catedră, română. Un drum care a ispl* chiar dacă distanța pe care o . nvățare, ant-predare, ani-etic^ îda absența curajului și a res- 2 însemne un manual, intr-un r, cu multe greșeli de transcrie* searbăde, stereotipa- Imi amin* t crez al eminentului profesor jstră are rolul unui seismogrm uie să ofere, prin titlurile de prin iubirea lor țață de cuvînt, cronicari încoace, prin cuvinte, mument. Și, pornind numai de pe care ii știu la Timișoara - vid, Nicolae iovănescu, T/beria ureanu. Dorina Crașovan, m4 \t de grea devine, misiunea pro* I țața căruia iți vine să-ți pul ns favorabil apropierea dîntrt j ofesoni, iși cunosc perfect da- e școlii sâ intre în intimitatea 1 iitatea unei culturi atit de bine uia de idei! Cred că numai un uiranția găsirii unei chei exm înțeleagă prin ea tot universul chipuri și de nume de oameni ginduri și sentimente. Prin ea odnd dintr-o uimire in alta, ^mână va trebui să țină trcatq ie elevi, să le dea dreptul sâ propun conștiinței lor, că apar* națiune. Generațiile de el£|H dnte că foarte curînd, în ajunul “ții, iar la sfîrșitul lui, un secol Și, pentru ca ei să 'ajungă sâ le pe care le au de intîmpinat, a literaturii române de la ori* le dorim cu adevărat manuale j • din re in ce mai bine repre* rație sfîntă să facem în așa fel ' vestei cărți in mileniul trei cu leșitoare răspundere ' George DINU • Spectacole, concerte, ex- Biții. Un bogat program ar- lUc pe scenele timișorene. La larmonica de stat „Banatul* 1 11 martie) - un concert infante avindu-1 la pupitru I dirijorul Ovidiu Bălan. So- Fti - Dragoș Mihăilescu, Popa. Alexandra Uțu • în cinstea lui 8 martie, < pe scena Filarmonicii, a nit loc un concert purtând sericul „Tinere talente*. Sub inducerea dirijorală a lui rtni Oschanitzky au evoluat cvii Liceului de artă „Ion Mama mea F4 prin eforturile grădiniței,! Iii primare, ale gimnaziu ale liceului însuși stăpiM limba. înțelegînd, știind învățind matematică, li biologie, chimie, geografie istone, filozofie și eco politică, tehnologiile de felul, literatura însăși, desăvîrșesc limba la un superior în minunata rare a tuturor prin prin fiecare. Ea. limba r nă. are nevoie de toți, cum toți și fiecare au voie de ea. ceva mai m nu pot exista în afara e.] Limba română este și buie privită ca un liant cer și pămînt. între ex: și nonexistență, intre gin și imaginație. între a fi și nu fi acum și aici pentru deauna. Iată de ce, toți fiecare profesor, indiferent specialitatea sa, inginer maistru-instructor trebuie conceapă, să-și organizeze să-și desfășoare în așa lecțiile sau activitățile elevii, aidoma lor. să iubi. în egală măsură, ath dificiul cît și tencuiala fond, atît ideile cît și foi pe care o îmbracă, atît durile. it și hainele cu c apar ele în lume și lume. Sigur obiectiv de ceea că realizarea ține în mod ce numim a s cu i performanță. Ca dascăli, impune sâ-i ajutăm pe e no.ș i să ne creadă și ne crede, auzindu-ne cum bim. cum du-ne în acționăm, naționale, tezaur de cunoștințe mente alese — stă terea noastră a Iată de ce. partidul secretarul său general. panoramic idu*. Corin’i Beicea, Oana ne. Violeta Ogîrcin, Mioara hevereșan» Alexandru Pătraș- 1 • Premieră (duminică, 13 artie, ora 11) la Teatrul jlghiar de Stat, cu spectaco- I .Motanu' încălțat* de anstantin Cubleșan. • O șe- n|ă literară festivă, dedicată Ici femeii a avut loc în cadrul ionelului „Ars poetica* de la iblioteca județeană. Au par- np.it scriitorii Ion Arieșanu. a Jurca Rovina. Tatiana ondor Arieșanu. actorii Vla- mir Jurăsc'i Eugenia Cre- iti, Geta lancu, solistul foile o Crească precum și mem- ii cenaclului. • O întîlnire ^scriitorul Eugen Dorcescu, dnctor șef al editurii Facla, •a prilejuit elevilor clasei a l-a de la Școala generală nr. I (învățătoare Silvia Unc) un idnic dialog pe tema creației brarc destinată copiilor. La ultima ediție a Festiva- ilui național «Cîntarea Româ- ri" creatorii timișoreni de jtiră și umor au fost distinși I importante premii. Astfel, nnclului „Ridendo* i-a fost mferit premiul întîi. Ion I. ioc, (epigramist), Nicolae rnpher și Ștefan Popa (cari- ituriștâ) au obținut același ■ețlos premiu I. Au fost dis- pe IțUl NICOLAE CEAUȘESCU, :odă o atenție atît de mare mbii și literaturii naționale, procesul de formare și mo- a conștiinței tinerei ierații, a omului nou. su- nd că: „Nu poate fi vor- a dc educație patriotică, co- tă, revoluționară, fără crea temeinică a isto- l»lorioase a poporului nos- a literaturii și limbii Iui _ Dascălii de limba ] literatura română nu pre- o disciplină ca oricare ci una de suflet, reve- . prin modelele ce le ofe- atlt personal, cît și atunci d recurg la literatură, ce- I din esența personalității . Iată de ce, prin urmare, învăța pe elevi să vor- și să scrie corect ro- înseamnă a-i învăța mincnl să gîndeascâ și • imagineze, să acționeze sâ simtă, în spiritul po- lui din care fac parte. âțlndu-L limba și litera- odată cu istoria neamu- indiferent de profilul 11- ului ori de meseria pentru sint pregătiți, contri- la păstrarea naționale, re nealterate, a fi noi înșine, dl va fi lumea. identității a ființei a putinței aici, acum Putem oare realiza ive specifice ale ițării limbii și române? Credem aceste predă- litera- că da, și în tut n gîndim. ur același timp Cultivarea li îmbogățirea ei Vasile BOLOG pector școlar general al Inspectoratului județean Timiș convinși că da. dacă rem In vedere baza didac- rială a învățămîntu- din țara noastră și din ju- nostru, calitatea pregă- cadrelor, corelată cu do- ardentă de a ne per- Concertul Filarmonicii,, Banatul” Sub conducerea dirijorului Remus Georgescu, recentul concert al Filarmonicii timișorene a programat o primă au- diție absolută — „Rapsodia bănățeană* de Gheorghe Firea, Concertul nr. I de N. Paganini si Al. Skriabin, „Poemul exta- zului*. „...O depănare de stări meditative și sentimentale, întrupînd un „Banat al mirabilului*. rum autorul o definește în programul de sală, prima lucrare a serii oferă oarecum surpriza unei deconspirări, muzicologul, cu spirit critic exer- sat. dezvăluindu-și cu sinceritate nostalgia creației. Cele patru secțiuni ale rapsodiei sale — Intrada, Passacaglia, Fantasia și Canzona, în cadrul cărora nobile melodii popu- lare sînt prelucrate în maniera tehnicilor enunțate, se topesc una într-alta, potrivit unui traval u nesofisticat, permeabil de la primul contact, și al unei orchestrații aerisite, presă- rată cu delectante „neaoșisme*, prompt interceptate de către instrumentiști; impresia de ansamblu degajă într-adevăr un „ce* specific, simplu și tonic. Din plutonul tinerilor soliști, violonistul Gabriel Croitorii se desprinde ca element de bază, intrat prin importantele distincții în circuitul vieții muzicale europene. El ne-a oferit o impecabilă execuție a re majorului de Paganini. Velocitatea tehnică, precizia emisiei, pregnanța ritmicii, claritatea formu- lării instrumentale, precum și temperamentul ferm, care-l situează în categoria „luptătorilor*, sînt determinante natu- rale, șlefuite de o foarte bună școală violonistică. Rar ascultat în sălile de concert, „poemul extazului* de Skriabin a încheiat programul serii, cu o interpretare de virf, în care deplina înțelegere a muzicii s-a armonizat cu o cola- borare generoasă, orchestrația extrem de complexă — se re- cunoaște aici suflul wagnerian și procedeele orchestrale ale lui R Strauss, ca și puternicul relief al trăirilor expresive, solicitând o profundă implicare în actul interpretativ. Dozajul, de la întunecări misterioase la iluminări orbitoare, de vi- ziune cosmică, a zbuciumatului spirit skriabian, acumularea temelor succesive, într-un sens unic, progresiv, în care acu- mulările paroxistice ale talazurilor orchestrale culminează în descătușante broșe de tăcere, disonanțe a căror rezolvare întîrzie prelung, pasaje de suprapunere melodică a tuturor timbrelor, prezintă probleme de ansamblu, cu efecte de ex- cepțională bogăție și amploare, pe care dirijorul R. Geor- gescu și orchestra. le-au rezolvat la nivelul unei entuziaste interpretări. Lava C. BRATU tinși, de asemeni : Marius Munteanu (premiul II pentru parodii), Victor Gorșcovăz (pre- miul II pentru fabule) și Ionel lacob-Bencei (premiul II pen- tru rondel) • O premieră mai puțin obișnuită. Formația de teatru a căminului cultural din Lenauheim și-a respectat o veche tradiție, prezentînd re- cent o nouă premieră (cu spec- tacolul „Fotoliul fermecat*, de Traian Liviu Birăescu), inter- pretată exclusiv de femei. Re- gia — Elvira Arșinel și Vio- leta Sandu. INDEX „ CÎNTARE^OMÂNIEI' Personalitatea așezămîntului cultural Veritabile citadele ale multivalenței noastre creatoare devin așezămintele culturale, tot mai ades antrenînd o efer- vescentă activitate. De mai multe categorii, vizînd specificul zonei și ocupațiile celor ce le frecventează, casele de cultură, căminele culturale ori cluburiie muncitorești oferă climatul necesar unei vieți socio-culturale specifice perioadei pe care o tiaversăm. Prin tradiție, Casa de cultură a municipiului Lugoj, de pildă, fără eforturi deosebite’ale activului cultural local a catalizat vîrste diverse, de la cercul de balet al celor mici, la vechiul cenaclu literar „I.P. Bănățeanul* (în agenda căruia s-au înscris nume de notorietate ale literaturii ac- tuale) ; apoi Teatrul popular și redutabilul ?or „I. Vidu*. repe- tițiile acestora avînd loc în clădirea nu prea mare a Casei modeste și fără particularități arhitectonice. în județ, pro- babțl că acel edificiu (astăzi exista altele, impunătoare, ofe- rind lugojenilor condiții impresionante pentru desfășurarea manifestărilor culturale) deținea recordul celei mai intense activități cultural-artîstice „pe metrul pătrat*, grație entu- ziasmului amatorilor care veneau aici ca atrași de un flux magnetic. Căminul cultural din Făget se oferă și el generos formațiilor folclorice dintr-o zonă unică prin autenticitate, cenaclului plasticienilor și literaților, are o gazetă de perete vie. o sală de spectacol înglobată. Nu trece zi fără să se „în- tîmple* aici ceva interesant, adăugind palmaresului impresio- nant al laureaților făgețeni cîte o pagină de efort susținut către o înaltă spiritualitate contemporană. O prezență de prestigiu într-un mediu rural, susținută de folcloriști, scrii- tori, activiști pe tărîm obștesc care nu-și pot concepe o bună parte din viață în afara familiarelor săli ale Căminului. Clă- dire care nu este numai un simbol al centrului așezării, ci o indispensabilă reședință a unei bune* părți din locuitorii Făgetului. Nu numai sediu de spectacole, ci șantier de crea- ție, lăcaș al comuniunii spirituale, iradiind, prin dăruirea dezinteresată și constant intensivă a activiștilor și artiștilor de aici, forța exemplarității, tn același sens, trebuie spus că, într-un mediu urban ca Timișoara, sub directa concurență a instituțiilor profesioniste. Clubul „Constructorul" se remar- că nu numai prin super-prezența sa arhitectonică și deose- bitele-! amenajări interioare, dar și printr-un cineclub de notorietate, spații superbe, dăruite multor formații reduta- bile. sală de proiecție etc. S-ar zice că e de specific munci- toresc, dar aici vin și mulți artiști amatori „din afară“> găsind condițiile, ambianța, propice unei activități utile, creatoare Lucian BURERIU Sînt mulți ani de cînd, în serile senine, mama îmi spu- nea cu glasul blînd povestea ei, povestea noastră. Cită bucurie, liniște și feri- cire a adus venirea mea pe lume. Ce frumoase erau serile în care mama îmi spunea po- vești, mă mîngiia pe cap și adormeam, atît de bine cu ea alături. în visele mele mă în- tîlneam cu zîna cea bună, cu ochii blînzi, care mă purta într-o lume de necunoscut, mă întâlneam cu pitici și, atunci cînd mi-era frică, zîna mă strîngea la pieptul ei și-mi spunea : „Nu-ți fie teamă, sînt lîngă tine*. Arunci deschideam ochii și zîna cea bună era mama, ea era cea care mă ve- ghea și-mi dădea atîta liniște. Mama mea e cea mai fru- moasă femeie din lume. E prima femeie pe care am cu- noscut-o eu. Ochii ei sînt atîta de frumoși, mîinile ei sînt cati- felate și calde, glasul ei e blînd. Ce minunată e mama ! E cea mai bună prietenă a mea. Nu-mi ascunde nimic. Ce multe are să-mi spună ea în fiecare zi. Sînt atît de mîn- dră de ea I Ce frumoase sînt diminețile noastre, cînd mama merge la servici și eu la școa- lă. Atunci cînd țin mîna mea mică în mîna ei, mă simt în siguranță, nu sînt singură, sînt cu mama I Cum aș putea începe o zi fără minunatele cuvinte ale mamei : „Să ai grijă de tine, draga mea* 1 Aș vrea, atunci cînd voi crește mare, să-i semăn, să fiu așa cum e ea, frumoasă, bună și cinstită. Cî- tcodată mă întristez și mă gin- desc: „Oare mama mea va îmbătrîni vreodată ?“ Și tot eu îmi răspund : „Nu, mama va fi mereu tânără și chiar dacă va îmbătrîni, eu voi fi mereu co- pilul ei* Te iubesc mamă I I ’ Ioana Codruța CALARAȘANU cl. a IlI-a E Liceul Pedagogic „Eftimie Murgu“ wafa asociației Juriul pentru acordarea premiilor literare' ale .Asociației Scri- itorilor din Timișoara pe anul 1985, alcătuit din : Gheorghe I. To- hăneanu (președinte), Ion Arieșanu, Laurențiu Cerneț, Ilie Măduța, Ivo Murician, Maria Pongracz și Erika Scharf (membri), a hotărît acordarea acestor premii următoarelor volume : Viziunile lui Narcis, versuri, Editura Cartea Românească, de Alexandru Jebeleanu. Cursiv de septembrie, proză scurtă. Editura Cartea Românească, de Antoaneta C. lordache, și Innere Landschaft (Peisaj interior), versuri. Editura Albatros, de Hans Mokka, o Cenaclul literar al Institutului de Medicină din Timișoara 1-a.avut ca invitat pe poetul Anghel Dumbrăveanu, în cadrul .unui fructuos dialog asupra dez- voltării poeziei române contemporane. • Scriitorul Mircea Șerbă- nescu a participat la o șezătoare literară organizată în comuna Comloșu-Mare, județul Timiș. • în ședința de marți, 15 martie a.c., ora 17,00, a Cenaclului Asociației Scriitorilor din Timișoara și al revistei „Orizont* va citi tânărul poet Andrei Bodiu. Referat: Mircea Mihăicș. M. O. televiziune DUMINICA, 13 m.u ue : i’eiex. 11,35 Lumea copiilor. 12,40 Din cununa cîntecului românesc. 13.00 Album duminical. 14,50 Cu spirit revoluționar, cu responsabilitate pentru viitorul patriei. 15,00 închiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,20 Cîntarea României. 20,20 Film artistic : „Dincolo de aparențe*. 21,40 Feerie pe gheață. 21,50 Telejurnal. 22,00 închiderea programului. LUNI, 14 martie: 20,00 Telejurnal. 20,25 Știința pentru toți. 20,55 Tezaur folcloric în concert. 21,25 Universul familiei. 21,50 Telejurnal. 22,00 închiderea programului. MARȚI, 15 martie: 20,00 Telejurnal. 20,20 Pe calea progresului multilateral al țării. 20,35 Teatru TV : „întâmplări din viața unui om fericit*. 21,50 Telejurnal. 22,00 închiderea programu- lui. MIERCURI, 16 martie: 20,00 Telejurnal. 20,25 Priorități în economie. 20,45 Democrația muncitorească, revoluționară — con- cepte și realitate. 21,00 Occident ’88. 21,15 Mîndria de a fi cetățean al României socialiste. 21,35 Iubirea noastră, patria română. 21,50 Telejurnal. 22,00 închiderea programului. JOI, 17 martie: 20,00 Telejurnal. 20,25 Pe drumul înfăptuirii noii revoluții agrare. 20,45 Pe calea progresului multilateral al țării. 21,05 Roman foileton : „Viață fără sfîrșit* (1). 21,50 Telejurnal. 22,00 închiderea progra- mului. VINERI, 18 martie: 20,00 Telejurnal. 20,2$ Priorități în economie. 20,45 Pe calea progresului multilateral al țării. 21,00 Cadran mondial. 21,15 Serial științific : „Univers, materie, viață* 21,35 Cîntarea României.21,50 Telejurnal. 22,00 închiderea progra- mului. SIMBATA, 19 martie : 13,00 Telex. 13,05 La sfîrșit de șăp- tămînă. 14,45 Săptămina politică. 15,00 închiderea programului 19,00 Telejurnal. 19,20 Teleenciclopedia. 19,45 Un imn etern e Patria Română. 20,00 Film artistic: „Orașul văzut de sus*. 21,15 Floarea din grădină. 22,20 Telejurnal. 22,30 închiderea programului. DOAMNA TITIHAZAN... sport 'O ... mi-a sugerat, rămînîndu-mi de-a pururi învățătoare, să scriu ceva despre Emil Racoviță și minunatele sale călătorii cu „Belgica", de-acum nouăzeci de ani, mareînd, așadar, și nostalgia fostei eleve de la Școala normală din Cluj care, ca orice om tînăr și iubitor de țară, audia și cursurile ilustrului român participant la o ex pepdiție taman la capătul lumii ; „să fim mîndri și să nu uităm*, mi-a atras atenția doamna Titihăzan, drept pentru care, ascul- tător în banca întîi, m-am și conformat, mai ales că sport e și navigația. Sport e, dar rege între prinți și prințese fotbalul ; cît interes în jurul meciului Steaua — Glasgow Rangers nu e cazul să mai notăm, pentru că s-a demonstrat în alb-negru sau color ; Steaua continuă să fie, și ne bucură cadența, aceeași mare campioană, jucînd un fotbal de nivel mondial, iar oștenii ei sînt, cu adevărat, maeștri. 2—0 dă garanția calificării (sper !), numai că 3—0 era un scor-oglindă față de situația din teren și nici măcar răposatul Johnny Walker n-ar fi tresărit sub capac dacă jucătorul-antrenor Souness și-ar fi dat demisia. La fel, vă amintiți, a procedat antre- norul lui Celtic, tot din Glasgow, cînd „Poli* Timișoara s-a cali- ficat în dauna sus-numitei. (De fapt, dnrul de Souness se poate retrage chiar pe teren propriu)... După cum au început campionatul, timișorenii par a fi încă în vacanță ; 0—3 la Baia Mare, 0—3 la Bucuiești cu Victoria ne arată cum că vom apăsa acasă, nicidecum în deplașare, avînd un obiectiv măreț : supraviețuirea. Doar că, la coada clasamentului, s-au în- ghesuit multe alte candidate la gloria de a încheia plutonul. Ohe, cît mai c pînă la vară I Mai e Glasgow-ul, bunăoară I Teodor BULZA ORIZONT Născut in 1935 la Subotica, Danilo KH este, la ora actuală, unul din cei mai importanți prozatori iugo- slavi. Opei a sa (Mansarda. Psalm 44, Grădină, cenușă Un met mint pentru Boris Davidovicl. Clepsidra, Neca- zuri timpuriL Po-etica, Enciclopedia morților) a fost tradusă In peste 15 limbi, acreditindu-l ca pe un scriitor de primă linie in peisajul prozei eu- ropene. Romanul Clepsidra a apărut recent șl în românește, grație edi- turii Univers (in traducerea Lydiei Tocariu). prilej de a prezenta citi- torilor noștri fragmente dintr-un mai amplu interviu acordat de Danilo Kis revistei „Art Press*. — Ce anume determină destinul unul scriitor ? Dorința de a scrie ? — Nu devii scriitor printr-o întîm- plare: acțiunea secretă, ascunsă, a bio- grafiei este primul și cel mai puternic dintre stimuli (ar tntr-o biografie, pre- dominanța acelui sentiment de diferen- ță, „pecetea blestemată* a diferenței e detonatorul imaginației Scriitorul sau viitorul scriitor tșf pune întrebări asu- pra propriei existențe. Încearcă să-și ex- plice originea acestei diferente și rela- ția lui cu lumea. In clipa cind ai început să pui întrebări, ai făcut deja primul pas spre literatură, ai făcut chiar pasul decisiv spre literatura care, după Barthes, n-ar fi altceva decît în- suși faptul de a pune întrebări. — în ce ar consta această diferență despre care vorbiți ? — (...) în timpul războiului, in plin fascism, am fost pus zilnic Tn situații umilitoare, am dus o viață dominată de teamă, foame, sentimentul nedreptățit Să nu uităm că vedeam lumea cu ochii unui copil și. implicit, -nu dispuneam de concepte filosofice, istorice sau logice pentru a explica această situație, cauza nenorocirilor care mă loviseră pe mine și familia mea. Percepeam totul ca față -de repercu- siunile poluării industriale. Avîntul in- dustrial, credeau unii, nu trebuie stîn- jenit în nici un fel î „Poluarea ?l.., Noi sîntem departe, foarte departe de Oc- cident în priv’nts asta O s-o rezolvăm (pe lîngă valoarea ei enw la r rilor și 1/3 se scurge. Pe ce care am amintit mai sus, cea/un apa de ploaie se scurge în vălft meni, iarna, în pădure, zăpada® ținută mai mult șl se topește Am amintit asta, deoarece, cn urmă, s-au făcut greșeli mari® unele zone, au fost tăiate, pe j întinse, pădurile din jurul Nimeni nu s-a gîndit, atunci, n menea exploatare nechibzuită nui Inundații de proporții. UbF pect: în toate locurile unde av» un aliat al vieții J'l .oar 20 PADUREA la timpul potrivit . .* (Acum se știe că, într-un anume fel, nu mai sîntem prea departe, dacă ne gîndim că particulele nocive — noxele — ridicate în atmosfe- ră pot fi purtate de vînt pînă la o dis- tanță de 2 000 de kilometri de sursa po- luantă). Și timpul a trecut, și ploile acide au început să cadă și peste unele dintre frumoasela noastre păduri... Gheza Smejkal îmi arată „Revista pădurilor* — Nr. 1/1988, anul 103. Anul 103! Este publicată, tn acest număr, noua lege privind conservarea, prote- jarea și dezvoltarea pădurilor, exploa- tarea lor rațională și menținerea echi- librului ecologic. II întreb ce înseamnă, pentru silvicultori, menținerea acestui echilibru, atît dt des invocat în ultimii ani. — In primul rînd, păstrarea în stare bună a pădurilor existente. Pădurea, ca ecosistem complex, are nevoie de îngri- jire. Precum orice organism viu, ea nu este invulnerabilă. Mai cu seamă arbo- retele (porțiunile, parcelele dintr?o pădure) tinere trebuie protejate, cură- țate la timp, eliminînd arborii bolnavi, uscați, sau „Intrușii* cu valoare econo- mică redusă. Pentru a nu fi perturbat echilibrul ecologia, este nevoie și dc menținerea unui raport corespunzător între suprafețele păduroase, terenurile agricole și pășuni. O chestiune cunoscu- tă, dar care a fost, uneorL Ignorată. Mai înseamnă și menținerea unei anu- mite structuri a pădurii O pădure vi- guroasă, „cu consistență plină*, înde- plinește cîteva funcții foarte importante de acumulare — și astfel de li vor amenaja în continuare —t din preajma lor contribuie, mai decît s-ar putea crede, la m constantă a debitului de apă. nu știe că pădurile „produc" o..^_- arbore produce, păstrlnd propc ^roi de 20 de ori mai mult oxigen deL. plantă. Firește, menținerea echiiilR-' ecologic nu se reduce numai la }yrn cum și îngrijirea și exploatare iebi nală a pădurilor presupune atit lucruri. LUi, — Ce mai presupune ? — Subiectul e destul de vastpeS cred că este cazul să abordez prdmei de strictă specialitate, ca în JK. pădurilor*. car — Nu. nu este cazul, dar cred, necunoscătorilor cîteva — Gospodărirea pădurilor se Mg* baza „Amenajamentulul silvic" 3im de căpătîi a celor care lucrează Io exl domeniu. Nu se ma! poate face®?13 dărire modernă fără această caitțe cuprinde hărți (primele hărți de a gOi jament au fost întocmite, în formtK. ple, tn secolul al XVn-lea), pl " îngrijire, planuri de exploatare împădurire. Spre deosebire de hărților de acum 300 di ani, akpi muncă a fost, fără îndoială, !Iik greoaie, noi realizăm aceste hărții^ aerofotogrametrle, din avion, sînt extrem de necesare.-Păduriivii sînt extrem de necesare.-Pădurilivîi împart în parcele și trebuie să m conține fiecare parcelă ce fel det lemnoasă conține î înregistrăm Prezențe • Primim ultimul număr al Revistei de istorie și teorie literară odată cu ves- tea că profesoarei Zoe Dumltrescu-Bu- șulenga, directoiul acestei prestigioase publicații, 1 s-a decernat premiul Her- der. Poate că nu nl se oferea prilej mai bun pentru a sublinia nu doar calitatea unei excepționale reviste cît per- sonalitatea ei, felul în care ea devine, tot mai mult, un reper important al culturii române contemporane. Revista poartă distinct amprenta di- rectorului el. Comparatist strălucit, Zoe Dumltrescu-Bușulenga refuză provincia- lismul cultural în numele reperelor ro- mânești esențiale Fie .ă scrie despre Eminescu sau despre Hol iade, despre Voiculescu sau despre Creangă, revista prezintă o densitate de gînd cum rar în- tîlnim în publicațiile noastre. Oferind în premieră absolută traducerea operei fundamentale a lui He’.degger, Ființă și timp, revista „dezbate* traducerea, pro- movînd în paginile el confruntări de idei memorabile. In numărul pe care îl comentăm, altă dezbatere e consacrată mitologiei românești. Ca întotdeauna» extraordinară este secțiunea Capricorn. De data aceasta, citim (text stablLcc; Mircea Handoca) pagini din volum cu doilea de Amintiri al lui Mircea :• Începînd din 1986. revista acordâ® miul G. Călinescu. Primii doi j a căror sărbătorire este înregis nr. 1—2/1987 al revistei, sînt Efiz Papu și Marin Sorescu. Despre semn cația acestui premiu, dar și desprejvi miați vorbesc (scriu Mihnea Gheo^H Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Mlrcă^£ ghelcscu. Nicolae Florescu, Dan lică, Mircea Martin, Andrei Nestorici' Valeriu Râpeanu. Roxana Sorcscoft moment căruia revisU a știut să-i cc înălțimea cuvenită. Cu un rol cheie tn definire r° lui revistei este și secțiunea de !■ tuiri. în numărul 1—2/1987. revisUgJ cuperează pagini de Caragiale, MisJ Vulcănescu, Matei Miilo, Emil Cic Un „Material documentar" de Col’*. buții la biografia lui Creangă senw£* Pavel Țugui, prețios colaborator al^ vistei, ca și incitanta corespondeaijp lui Blaga cu Vasile Băncilă. H Prin alic rubrici (D cc scriu ? I: a cred ?), ca și Perspective și ConfdP literare, revista operează blnev»1 iluminări ale acti alității Colaborefi la aceste rubrici, Lucia Dcmetrîus, A ORIZONT vlrsta lor, vîrsta pădurii — (pe lîngă valoarea ei economii „aur verde") j protejează solul nele montane sau deluroase fără; după ploi intense, se produce er solului. Pe terenurile cu pâdt din apa de ploaie este absorbită: 1/3 este reținută de coronamente rilor și 1/3 se scurge. Pe celeb: care am amintit mai sus, cea. ÎJ apa de ploaie se scurge fn văl. & meni, iarna, In pădure, zăpada a ținută mai mult șt se topește bi Am amintit asta, deoarece, cu $ urmă, s-au făcut greșeli mari dd unele zone, au fost tăiate, pe sud întinse, pădurile din jurul Izvom Nimeni nu s-a gîndit, atunci, dh menea exploatare nechibzuită Vii nui inundații de proporții. Un ii pect: în toate locurile unde avem a mente foarte Importante în •a noastră. - Vorbițbml despre vîrstelc activi arbo- arbori In pădurile noastre avem la 1 an șl pînă la 300 de ani, șl chiar mult Virsta lor se .citește" exact lârlnd inelele anuale, după tăierea ichiului. - Cum apar aceste irelc ? - Toamna, după căderea frunzelor, mai există fotosinteză. Chiar și la jlnoase, unde frunzele persistă doi, i ani, are loc, în anotimpul friguros, stare de vegetație latentă, o „hiber- re*. Reluarea procesului de fotosin- ă, din iunie pînă în octombrie, for- ari în structura arborelui un inel lial. Este, cred, interesant de amin- ei în pădurile Africii arborii nu au le anuale, ei cresc, acolo, în perma- iță în funcție de vîrstă, se face ex- latarea pădurilor. Nu mai tăiem ar- rete tinere, sau de vîrste mijlocii, ci ir cele ajunse la maturitate, adică ... I de ani, la fag, ori chiar 160 de ani, stejar și la gorun. Gorunul, spre pil- are creșteri mici dar ajunge la ste matusalemice, spre deosebire de, 7locm, plop, care are creșteri mari, 5 trăiește puțin. - Ați terminat, de curind. o altă te, scrisă în colaborare cu dr. ing. istantin Bindiu: „Păduri seculare Banat". acumulare — și astfel de ta r amenaja în continuare —, pâdî i preajma lor contribuie, mai ia s-ar putea cred», la mentirr istantă a debitului de apă. Și: știe că pădurile „produc" oxigen ore produce, păstrînd proporții. 20 de ori mai mult oxigen dec: ită. Firește, menținerea echilibru logic nu se reduce numai 'la atît i și îngrijirea șî exploatarea rai î a pădurilor presupune atîtead Uri. । • Ce mai presupune ? Subiectul e destul de vast că este cazul să abordez proba strictă specialitate, ca în „Red irilor". Nu, nu este cazul, dar puteți (d , necunoscătorilor cîteva jaloantl Gospodărirea pădurilor se fac; J „Amenajamentulul silvic" -cq Spătîi a celor care lucrează în aJ miu. Nu se ma! poate face god e modernă fără această carte l nde hărți (primele hărți de amșa nt au fost întocmite, fn forme sJ n secolul al XVH-leaX planuri! ire, planuri de exploatare $! 1 iurire. Spre deosebire de aulei or de acum 300 d* ani, a dnl ă a fost, fără îndoială, ie, noi realizăm aceste hărți (J >togrametrle, din avion. Ele xtrem de necesare. Pădurile» t în parcele și trebuie să știma e fiecare parcelă ce fel de mri □să conține i înregistrăm specii — !n Banatul de munte se află cele ai frumoase păduri seculare din Eu- ipa. La Izvoarele rîulul Nera, pe Va- a Nerel, au crescut fagi monumentali, • 38-40 de metri înălțime. Asemenea Muri sînt și In jurul Teregovei, a tehadici, în zona sudică a Munților Mnenic. Am reușit să le dăm, în parte, 1 statut de rezervație naturală, fiind ■etajate ca atare. Le păstrăm, pentru merațiile viitoare, structura naturală. Ind vorba de o floră foarte bogată și teresantă De la natură putem învăța, că, multe, iar cei care vor veni după )i vor avea, șl ci, — Dar pădurile Ișcanâ ? — Sint .trupuri" destule de învățat. din cimpia ti- izolate, cu rol de protecție a cîmpiel și a orașelor. Unele bu structură naturală, altele au apărut prin împăduriri sistematice. Spre deo- sebire de alte zone asemănătoare, ele au fost foarte bine păstrate. A contri- buit la mențlneiea lor și un Interes ci- negetic. Au șl un rol recreativ, de agre- ment, nu însă suficient pus în valoare. — Ca vechi și pasionat silvicultor, rare pădure vă atrage cel mai mult ? - între no‘, cei care îngrijim pădu- rea, și pădurea însăși s-a născut. în timp, o relație pe care mi-e greu s-o exprim. Poate ar fi prea mult dacă aș spune că este onrta- rea nu se mai face la real, ci la litera- tură. In obiectiv nu mai este insul aspi- rînd la limbajul urban (civilizat, „cul- tural"). ci creatorul copleșit de agresiu- nea orașului în ipostaza lui de limbaj concurent. In sfîrșit, puținele indicii asupra identității protagoniștilor vor- besc limpede despre intențiile autoarei: adevăratul ei ou al acestor proze este limbajul, supus exorcizării, constrîns să se purifice prin sublinierea mala- diilor lui. Acceptînd aceste rigori ale demonstrației intelectuale, lectura are de descoperit în Cursiv de septembrie un tulburător fior poetic, un lirism care străbate, cj melancolia și nostalgiile lui, inflexiunile aproape tăioase ale lu- cidității și ironiei. Și, mai ales, are de descoperit o formulă artistică originală, de o valoare incontestabilă. Marian ODANGIU Dacă proiectele prozatorului Hans Mokka au prevalat, în timp, asupra creației poetulu* omonim, revanșa pe care acesta din urmă și-o ia mai de curînd se dovedește nu doar spectacu- loasă, dar și legitimă. Premiul Asocia- ției Scriitorilor din Timișoara pentru volumul Innerc Eandschaft („Peisaj lăuntric"), Editura Albatros, 1985, încu- nunează o activitate lirică reflectată, în ultimele decenii, cel mult prin revistele literare, dar care la cercetarea în volum se dovedește în destule privințe remar- cabilă. Privind lucrurile dintr-o anume perspectivă, aceasta a treia selecție liri- că a scriitorului — prima, Stille Ju- gendtage („Liniștitele zile ale tinereții") apărea exact în urmă cu o jumătate de secol — trebuie citită ca o antologie. Autorul a selectat în Innere Landschaft dintr-un corpus pe texte lirice acumu- late de-a lungul a aproape patru de- cenii, privilegiind, în cîteva secțiuni ale culegerii, versurile de accent reflexiv, circumscrise fenomenului cultural, în genere, .și celui al artelor plastice, în particular, nelăsînd totuși deoparte nici poemele cu accent confesiv, mai marcat lirice. Cc am remarca In stanțele pe care Hans Mokka le consacră unor per- sonalități ale artelor plastice românești și europene — de la Constantin Brân- cu.și, Țuculescu Ladea la Marc Chagall — este neta circumscriere apoftegma- tică majorității textelor, nu rareori, însă, și maniera relativ liberă de a glosa pornind de la un pretext epic sau idea- tic dat. în fond, referind la binecunos- cute creații plastice, Hans Mokka nu face decît să delimiteze un spațiu exis- tențial în care reveria și plăcerea fabu- lației își găsesc un clmp favorabil de manifestare, un univers în care liricele intuiții ale autorului finalizează în reflecții asupra artei, a rosturilor uma- ne. Emblematică, întotdeauna,* în poem fiind știința autorului de a ridica im- presia imediată la concept, la un pre- cept dc o mai generală iradiere existen- țială. Cîteva versuri, revelatoare, din- tr-un ciclu dedicat Iul Ion Țuculescu 5 „Viață / Vis / Viziune : // Acord fără moarte" (Triplu autoportret). Nu-i vorba, desigui, în ceea ce pro- pune acest volum ce realizează un au- tentic „bilanț" al unui îndelungat tra- iect liric, doar de știința de a transpune aperccpțiile lirice în versuri memora- bile Dacă în ciclurile dedicate Iul Brâncuși și Țuculescu, In parte și în cel care vizează opera lui Romul Ladea, miza poeziei pare a fi intelectualismul experienței lirice, lapidaritatea rostirii, o extremă austeritate a expresiei, în alte texte, de felul celor care pornesc de la pretexte identificabile în pictura lui Chagall, autoru* evoluează spre o notație mai colorată ?sve solicitat de parabolă, uneori de un epic ce nu ex- clude Ironia, chiar o subtil pusă în va- loare turnură indică a versului. Să spu- nem totuși că inșistlnd asupra acestor aspecte ale poeziei lui Hans Mokka nu am trecut în revistă decît o parte din- tre modalitățile poetice predilecte ale autorului. Nu este inuVl de aceea să semnalăm fie doar cu titlu dc in- ventar, o scamă de pasteluri, stanțele evocatoare, partiturile în care confe- siunea rămîne suportul principal al poemelor. Excelent structurat, relcvînd o severă selecție a textelor*^ volumul Innere Landschaft atrage atenția asupra unei poezii în al cărui spațiu lăuntric se în- trepătrund, nu o dată cîteva dintre ex- periențele notorii care au jalonat calea liricii moderne a veacului. Lucian ALEXIU consemnări 0 valoroasă cercetare Dincolo de - preocupările sale literare, bine primite de critică și, de- sigur, de cititori, Ion Bodunescu s-a impus și ca istoric al diplomației românești tradiționale — prin lucrarea document 1 „Diplomația româ- nească în slujba independenței** (voi. I 1978 ; vot II 1982 ; voi. III 1984) dar șl contemporane, publiclnd, recent o amplă lucrare de specialitate, consacrată diplomației românești postbelice. Lucrarea de care ne ocu- păm este dedicată „celor patru decenii de republică românească, primului ei președinte, tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU» cu prilejul împlinirii a 70 de ani de viață**. Cercetare erudită, chiar exhaustivă, această istorie a diplomației românești consacră un specialist In persoana lui Ion Bo- dunescu, autor cu studii de specialitate (doctor In drept Internațional public), înzestrat cu o remarcabilă putere de investigație și cu o intuiție de istoric. Primele acte diplomatice, ca declarația guvernului prezentată la radio chiar ln seara zilei de 23 August, denunțarea tratatului de alianță cu puterile Axei și Convenția de armistițiu sînt tratate judicios de autor, arătîndu-se, în cazul armistițiului, și lacunele juridice și politice pe care le conținea, lacune ce dezavantajau interesele legitime ale poporului ro- mân. Cu aceeași obiectivitate sînt analizate și raporturile diplomatice ulte- rioare semnării armistițiului, ca de exemplu, statutul de țară cobeligeran- tă a României, statut Intr-o mare măsură, ignorat de Națiunile Unite. Volumul al Il-lea al acestei valoroase cercetări este consacrat în în- tregime diplomației românești, mai cu seamă în ultimii 23 de ani, de află tovarășul cînd în fruntea partidului șl statului nostru NICOLAE CEAUȘESCU, erou al păcii, strateg al luptei pentru înțelegere și colaborare pe plan internaționaL Secretarul general al partidului apare In comentariul autorului drept un arhitect al păcii și un făuritor el unei noi ordini politice șl economice pe plan mondial. . Sînt trecute In revistă, prin analize și comentarii judicioase, obiec- tivele principale urmărite de diplomația românească la O.N.U. șl în alte organisme internaționale î întărirea păcii și securității internaționale, prin încetarea cursei înarmărilor și trecerea la realizarea unor măsuri efective de dezarmare. De asemenea, este consemnată activitatea diplo- mației românești privitoare la drepturile omuluk și la problemele social- umanitare în cadrul organismelor internaționale, In principal In cadrul O.N.U. și U.N.E.S.C.O. Nu o dată, de la tribuna acestor organisme internaționale, s-a auzit vocea României cu privire la problemele tineretului, tineretul fiind con- siderat un factor activ, indispensabil, în relațiile internaționale pentru apărarea păcii. Ion Bodunescu ilustrează această inițiativă românească cu privire la rolul tineretului în lupta pentru pace, cu referire la cele mai importante acte diplomatice și, desigur, cu citate din comentariile presei internaționale. Deosebit de convingătoare, ca documentație și ca interpretare juri- dică, sînt paginile consacrate poziției României, președintelui ei, pri- vitoare la o nouă ordine politică și economică internațională. Cartea se încheie cu un capitol sintetic consacrat diplomației româ- nești de azi, prezentînd demersurile Președintelui Republicii, NICOLAE CEAUȘESCU, oglindite ln conștiința lumii. „Organic legate nești de azi, prezentînd demersurile Președintelui Republicii, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, subliniază autorul, profundele mutații, transfor- mări și deschideri inaugurate de Congresul al IX-lea al P.C.R., din 1965, și-au pus amprenta și asupra participării României la viața internațio- nală, demonstrînd, prin forța faptelor, a argumentelor concrete, unitatea indisolubilă și intercondiționarea permanentă dintre politica externă a statului român postbelic**. Această istorie a diplomației românești postbelice, carte de cea mai mare dimensiune și profunzime apărută pînă în Internă și document prezent în țara noastră, datorată unui condei prestigios, sigur și bazată pe o do- cumentare riguroasă este, în același timp, și o carte de informație pentru largul public. Scrisă într-un stil sobru dar și alert, cu numeroase trimi- teri bibliografice, lucrarea lui Ion Bodunescu se recomandă de la sine, ca o cercetare ce contribuie la cunoașterea epocii noastre, epocă legată de numele președintelui țării, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Elcodor POPESCU Pentru Olari, sosirea la Si- naia, dacă nu ar fi fost urma- rea stării de depresie a femeii după pierderea tatălui ei, ar fi constituit o experiență tn pre- mieră. Singuri, deși aveau fe- tele, la capăt de vară, cînd studenții Amaliei erau In exa- mene, Intr-o stațiune, nu toc- mai pentru boli cronice, ci de relaxare și agrement, cu toate că pînă la ora aceea nu_ se plînsese nici' unul prea tare din pricina durerilor din stin- gă, dreapta, sus sau jos, și nu trecuseră deci prin analize de laborator, sondaje, biopsii, prin fața aparatelor Rdntgen ver- tical, trandellemburg (cum se aude pronunțat de un medic de circă) ș.a. Nepriceperile în fața noilor condiții, de conva- lescenți după o maladie sufle- tească, începură în zorii celei de a doua zile cînd. deșteptată ca pentru plecatul la cursuri, Amalia se ridică din pat și începu să deretice prin came- ră, să-și adune iarăși lucrurile înăuntrul geamantanelor, în vreme ce bărbatul ei, deși ar mai fi vrut să lenevească somnolent sub pături, se su- puse chemării făcute indirect. Pentru a se deștepta cu totul, intrase în baie să facă un duș. Se văzu din nou cu ușa închi- să și becul de neon de deasu- pra chiuvetei aprins, în mijlo- cul tuturor reflexelor mov- albăstrii care-l alungaseră, printr-o prea proaspătă amin- tire, din locul respectiv, atîț de rîvnit, cu cîteva ceasuri în urmă. Somnul adînc, visele „în furcă* — la polii opuși ai rea- lităților de peste zi — compen- satoare. Soarele ce deschidea cu personaje mitologice fără nume, nimfe și satiri, un Ariei imaterial jucînd trombele abu- rului în tumultul unor cumu- lus ce nu avea să aducă nici furtuni, nici răscolirea pădu- rilor și ierburilor, ci doar co- pilăreasca bucurie a împăcării prin senzație cu ceva necu- noscut venit dinafara timpu- lui imediat. („Ființa ca ființă — Inii cîntase cioclul ăla de Victor Demetrescu, de mult, la cina dată în cinstea ungerii lui ca și conferențiar nu ființa ca materie, că e ceva li- mitat, visceral determinat și detectabil pînă la ultima cen- timă sau celulă Ființa ca fiin- ță-suflet-suflu-suflaie, ca trăi- re nemăsurabilă, nelimitabilă la grăuntele atomic. Aia con- tează ... Știi ce sîntem fără ea, fără acea dublură a fizicului ? Sîntem o grămadă de grăunțe atomice care funcționează pe baza unor, le zicem noi cumva, legi. Legile circulației din fi- zică și chimie — din fizica nucleară bineînțeles, care sub- ordonează în profunzime și chimia ... dar nu aici vreau să ajung .. Nu personajul X. Miroane. tu ca și creator știi mai bine asta, nu personajul acela mă interesează, pentru că e prea material prea adu- nat din uliță cl duhul lui.. “ ... „L’âme slave** — comple- tase Miron -.. „Voi universita- rii, aveți arealul vostru ende- mic — intervenise sarcastic Zenovian — și se-nchid cutie ; devin culturali sau nimeni pînă scoate-i de acolo Id propria lor spori. Niște spori nu, neștiuțl de nu ajung să dea de un alt mediu acid și umed fața munțiloi cum nici fi crezut după ploaia ce tase peste întieaga vale săptămîna cum aflaseră recepționer U deschisese n-ar adăs- de o de la toată și univers-itar ... „L’âme rîvna pentru viață și mișcare. O nouă viață, căci mișcarea, mișcările de ’a o vreme, fie de ce natură se rezumă la constituirea și reconstituirea unor tabieturi. Baia, aburii calzi ce topiră licăririle stranii ale reflexelor culorilor faian- ței. Miron continuă, în stare de trezire beatitudinea unui somn natural normal, ca în picturile barocului flamboiant, humaine — spusese atunci apă- sat sărbătoritul — ca și ger- manii și latinii și grecii și mayașii, tot către umbra aceea a fizicului individual se du-: ceau cu pofta gîndului și in- dienii și chinezii șl tot ce a născut o mitologie apoi o re- ligie pe care le-a ucis, în cele din urmă prin filosofic. Adică tocmai prin ceea ce trebuia să facă media înt^e fizic și meta- fizic ...“). Atît își mal aduse aminte Miron după ce se stropi cu un jet de apă rece și coborî din vană. Oglinda aburită îi desfă- cea pointilist chipul In supra- fețe colorate diferit. Pointilist sau electronic. Imaginea difuză reflectată de sticlă i se păru lui Miron.. atunci ca de atîtea ori, mult mai cuprinzătoare decît dacă și-ar fi văzut cu claritate fața Acesta era „per- sonajul literar** din conceptul lui Victor și se dumiri că tot acesta era și personajul creat de el. Unul mai mul- te, cîte va fi născut cu ade- vărat pînă atunci. („Luat în detaliu explicase cîndva Zenovian — un fragment atî- tica dintr-un tablou de Seu- rat, să zicem „Circul**, grație punctelor care descompun lu- mina în elementele ei consti- tutive poate să fie, foarte bine, un portret de cadînă de Iser privit printr-o sticlă glazu- rată ...“) o prostie interesantă și mintea asta a lui Zenovian- văzătorul Intuiește el ceva, dar se împiedică mereu de același prag optic. Cît ce în- chide ochii simte alături pră- pastia, abisul, și-atunci înțe- penește ca-n jocul de-a sta- tuile rămînînd exact In poziția în care a fost surprins de întu- neric. Eu am cel puțin în plus bucuria de a călca în necunos- cut, de a figura șt în întuneric imagini asemănătoare celor pe care le port în mine, dorința de a popula întunericul, abisul, tavanul peșterii acesteia uni- versate cu câpii, amintiri din lumea tablouri văzută.. / STOP CADRU : In ușa deschi- să brusc apare o femeie în negru. Amalia. Are ochii plînși. A avut vreme să facă baga- jele, să strîngă paturile, să se îmbrace și, descoperindu-și chipul cernit în oglinda din cameră cînd voise să se piep- tene. să-și aducă aminte de trecutul imed’at, de sufletul ei cel mai adînc și să se lase fu- rată de plăcerea durerii din ea, singura mai puternică de- cît toate. In fața ei, un bărbat gol pieptănîndu-se mirat cu fața reflectată de o oglindă aburită ... „Mergem V „Așa ?** i-ar fi răspuns bărbatul arătînd pu- dic spre propria-l goliciune. I-ar fi spus dacă femeia era o oarecare Dorina, o ființă cu o altă materialitate, nelegată de. ția de taxiuri, apoi ceva mal di el decît printr-o dependență । spirituală. Chiar șl fără acea replică ironică, sau în podul ei, în supraînțeles, fu intuită de amîndoi și Amalia închise ușa ușor la loc. Străzile stațiunii așezate pe clinul Bucegilcr. Vilele cu acoperișurile încărcate de tur- nuri și turnulețe, ce continuă geometric formele de piatră ale muntelui într-un labirit stratificat ascuns de fosta pă- dure de molid pin și fag. Prin ferestrele hotelurilor sau vile- .relaxat, din fotoliul de Ungâ-u șofer, și-n cele din urmă de pe jzoi străduțele de la Cumpătul, eto- copia miniaturală a stațiunii, ilșc așezată pe celălalt mal al ieși Prahovei. Buletine, bilete de lău trimitere, cartele de masâ,ietă cheia viitorului domiciliu. Ca- e mera 7, vila Cerbul, la etaj, cu vedere spre vîrful Jepil PAUL EUGEN BANCIU SEJURUL lor se deschid peisaj montan lipsesc copacii lorlalte case, o tă, un lung de crîmpeie -de din care nu și detaliile ce- stradă în pan- munte din re- lieful înalt de pînă dincolo de’ Caraiman. ori de pe Cumpătul sau Piscul Cîinelui, iar sus, pe fundal, cerul constant albastru, ca întotdeauna deasupra nori- lor. Dimineața, chiar și în acel convalescent ales atunci și iarnă, străzik tal la vremea iunie, sau mai în sezonul de — bazar orien- deschiderii — animate de oameni îmbrăcați în toate culorile. Cum vor ară- ta toamna sau prin burnițele reci ale lui martie ? Cu aceeași lentoare de pensionar anemic în mișcări. Mhcn constată cli- șeul de viață al stațiunii, al tuturor stațiunilor, în cîteva fracțiuni de contemplare in- tercalate în drumul lor de la ieșirea din hotel, pînă la sta- FAZAKAS atî Mari, Caraiman și muchia :jjj Coștilei, spre nord-vest. Prima (aț pornire a noului locatar : pri- îar menirea — deschiderea feres- trelor, eliberarea duhurilor ce- lor care au stat pînă atunci $3 acolo spre a se putea întoarce cat peste timp ca amintiri colorate Să în sufletele foștilor locuitori ai odăii. Extazul în fața mă- del reției peisajului fix care le va mi fi oferit vreme de aproape re? două săptămîni ochilor și spi- gr; ritului, prin cadrul dreptun-lsti ghiular al ferestrei. pli „Sînt de acord cu Pleșu că sublimul există în primul “ rînd în omul aflat în fața mi- nunățiilor naturii...** Miron în către Amalia, după o îndelun-*ve alizarea unor măsuri ată activitatea diplo- la problemele social- i principal în cadrul răspunse încurcat: . mergerti la masă, ie- FAZAKAS TI puse în dreptul mesei unul Vatra ascun- dintre teamă zise: Miron „Păi,. ești, Călimăncști, ei, Buziaș... — fu In sertarul uneia iere cu oarecare .existența" Simionului, care-i Ce o să simțim față de noi In dăduse un sens de un an și prezența lor?"... „Exact ceea mai bine încoace de cînd lucra ce simțim și acum. Convenția la carte. îl revitalizase, punîn- este și într-un fel și în altul, „Și-acum, ce facem ?“ ernaționale, s-a auzit l, tineretul fiind con- nternaționale pentru nițiativă românească î, cu referire la cele ate din comentariile ca interpretare juri- )reședintelui ei, pri- națională. at diplomației româ- lintelui Republicii, iii. „Organic legate Republicii, tovarășul de mutații, transfor- i al P.C.R., din 1965, la viața internațio- îr concrete, unitatea » politica internă și ice, carte, document pînă în prezent în și bazată pe o do- e informație pentru :u numeroase trimi- nandă de la sine, ca re, epocă legată de ȘESCU. dor POPESCU a de taxiuri, apoi ceva mal taxat, din fotoliul de lîngă •fer, și-n cele din urmă de pe răduțele de la Cumpătul, pia miniaturală a stațiunii, ezată pe celălalt mal al ahovei. Buletine, bilete de imitere, cartele de masă, eia viitorului domiciliu. Ca- ara 7, vila Cerbul, la etaj, vedere spre vîrful Jepil i, Caraiman și muchia Li lei, spre nord-vest. Prima lire a noului locatar: pri- irea — deschiderea feres- >r, eliberarea duhurilor ce- care au stat pînă atunci o spre a s« putea întoarce e timp ca amintiri colorate sufletele foștilor locuitori dăii. Extazul în fața mă- •i peisajului fix care le va ferit vreme de aproape i săptămîni ochilor și spi- ui. prin cadrul dreptun- lar al ferestrei. înt de acord cu Pleșu că mul există în primul în omul aflat în fața mi- ițiilor naturii...“ Miron ? Amalia, după o îndelun- • POVESTE Am fost atunci intr-o mirare, dc parcă-am fost intr-un văzduh, se clătinase mărul, numai floare, dc aburul cuprins de duh Nicolae Ho taro Ghiocei — alb ghioc, somnolente zăpezi, al uitării soroc — a nu crede ce crezi. ORIZONT Umb^ romana Și rătăceau în iarba crudă pupile moi, ca un covor, deși n-au cînd să mai audă, ele și-acuma mă mai dor... Cînd trec pierdut peste grădină, cu gindul scurs într-un altar, mă talc pleoape de lumină, dc parcă aș călca pe jar. PAHAR DE MIRE Haina dc după descintec a mirelui se-nmoaie în clopot, subțirelui, sc sparge-n urechea calicului, in pielea de foșnet a văzduhului; Rămîne vibrația atinsă de iarbă, pupila mal goală, mai albă. mina mai Intinsă-n mirare decît frunza in a sa tremurare ; Mirele, doar ca o zăpadă subțire, taie aburul in potire, 0-mparte clipe de foșnet lunar c-un roșu de jăratec pahar. și aici bărbatul ei, pen- ii a le fi un capăt de viață ră, într-o variantă as- bucolică. Amalia făcea ările cu o siguranță de ester zidar, hotărît să ridice trul zidurilor unei foste i propria ei casă, din ceea avea și din ruinele din jur. ul-debara își umplu cu- rafturile cu cămăși și buri de corp, cu trenin- I, sfetere, Iar Jos cu bas- ii noi, cumpărați special tru acel fragment de viață, r cafeaua, zahărul, cîte- borcane cu dulceață, un termoplonjorul... pun- de medicamente, ca pen- ii de bătrînețe în stațiu- balneare Borsec, Sovata, tocată cu silă. Doar gean- de voiaj a lui Miron ră- stînjenitoare pe masă, a lui și, ca atare, el știa ce untrul el și cum trebuie pună lucrurile de acolo, etajera din baie își aflară toate mărunțișurile de ale el în stînga, ale lui alaltă parte, iar la mijloc, două pahare din dotarea cu periuțele și pasta de rimul contact, formațiu- trografice și fitografice compun un peisaj ce re- ! în contemplare un spirit bil, nu se leagă în nici m fel cu știutele de pînă ale respectivului și cu mai puțin cu cuvintele. O , Miron se simți umilit de un Zenovian. să zicem, are, în clipele acelea ar fi lăsat totul baltă, și-ar fi pus letul la fereastră și, fără știe exact de ce. s-ar fi apu- cat să picteze ceea ce vodca. State curată I Apoi și-ar fi zvîrlit lucrurile de-a valma în ra. ar fi coborît, mulțu- it de treaba făcută, pînă la taurant și ar fi mîncat un ătar. ar fi băut una sau două de de vin roșu, s-ar mai fi plimbat dtva pe străduțele jurul vilei, pînă cînd ar li simțit osteneala și, însoțit dc aceeași mulțumire, s-ar fi întors în cameră, să mai pri- vească o dată lucrarea înce- SEMN DE PRIMAVARA Toporași sub topoare, pc răbojuri crcstuș. reci idei migratoare dorm într-al vremii albuș. Viorele — viori, înflorire de cin tec, limbi de foc pe comori — blestem și descîntec.. FAZAKAȘ TIBERIU: Muzeu! tehnicii populare din Poiana Sibiului. pută sau finisată, i-ar mai h dat cîteva retușuri, apoi i baia și somnul, la fel de sănătos ca toate necuvîntătoarele. Sub apăsarea plinătății unei ase- menea vieți de om, Miron Iși desfăcu geanta de voiaj și scoase din ea un teanc de hîrtii albe, cîteva pixuri, un stilou, o sticlă de cerneală, două tu- buri de carioca, un „Platon**, trei cărți fără legătură între ele despre „Istoria Franței sub Ludovic al XlV-lea", „Pictura bizantină** și „Plăcerile filoso- fiei" a lui Boetius, în traduce- rea veche de „Mîngîierile filo- sofiei". Un volum de poezii de Țvetaeva și două dosare cu note, precum șl „schemele" cărții lui, încă neterminate „Adevărata viață a Simionu- lui"; ca parte, constitutivă a ființei sale, acel „studiu despre roman" ce se transformase într-un „roman despre studii". Privi scrisul aproximativ cali- grafic al titlului cărții lui în devenire, așezată între cele- lalte de pe masă și-și spuse că așa era cinstit, ca manuscrisul său să fie cu un titlu „de mînă", stîngacl, iar celelalte, atît de importante, să aibă ceva din tenta nemuririi — tiparul. „Amalia și-a reconstituit apartamentul nostru de acasă, far mie mi-a lăsat locul gol pentru a-mi recompune biroul. Superb I" Mută măsuța în unul din colțurile carrierei, lîngă fereastră, puse pe ea o veieu- ză, apoi așeză ordonat hîrtiile, dosarele, cărțile, călimara... Se simți înfrînt abia după ce dintre fotolii, pentru a deli- mita exact spațiul său din noua locuință. Înfrînt. pentru că-și surprinsese ticul, imposibili- tatea de a fi altfel decît acolo, neputința de a se desprinde de obișnuințele vieții din ul- timii ani, aceleași care-i anchi- lozaseră încet toate pornirile către creație, ani buni, mutîn- du-1 cu încetul către o linie de mijloc, teoretică — eseul — compunerea culturală, cum îi spunea În scîrbă de fiecare dată cînd se trezea în fața colii rămase albă după o oră de meditație deasupra ei cu stiloul uscat între degete. Mo- tiv în plus să se bucure de CUVÎNTUL De iubire de țară. De dor de pace. De-o noua primăvară Mi-s pline crengile trupului Pe care-nflorește de-a pururi Cuvîntul. DE IUBIRE Pe staminele gîndului. polenul clipei se-așează după același învăț ; în fiecare primăvară Îmi dau ceasul iubiri* cu o Sarmizegetusă înainte ca să înfloresc de timpuriu a dragoste și a veșnicie, . a rod și a prieteșug — adică românește. du-1 în dreptul anilor de „mare producție" ai tinereții prime, cînd își dobîndise un nume în rîndul scriitorilor. Gest primitiv — să atingă co- perta manuscrisului său, nece- sar dansului ritualic dinaintea înfăptuirii actului scrierii. Amalia îl urmărea. Omul se simți stînjenit și-și retrase mîna. „Ce-ai scris acolo de-ți iubești așa cartea ?"... Miron refuză să răspundă imediat. După cîteva clipe zise : „Sîn- tem ca și cele două fețe ale lui Janus (își aminti de cugetarea personajului cunoștință Dorina Alexa)... Ceea ce ne unește e creierul, generalizarea, abstrac- tizarea. Ceea ce ne desparte e deschiderea. Unul operează în abstract cu concretul, celălalt invers. Unul către lumea știin- ței, celalalt către umanitate ca spirit... îți dai seama că un sărut e imposibil între noi ?..." Noroc că Amalia luase lucru- rile așa cum trebuie, adică este imposibil să se sărute două ființe care stau spate în spate, altminteri și-ar fi înce- put prima dintre zilele sejuru- lui umplînd camera de hotel cu o stînjenitoare crispare. Femeia se ridică în picioare și, cu toate că știa ce trebuie să se întîmple mai departe șim prin stațiune, poate tra- gem o fugă cu telefericul pînă la o cotă sau pe Furnica, iar diseară... în fine... ar tre- bui să ne luăm treningurile ... Știu, nu se face dar e ilt me- diu, altă lume, care vrea tih- nă, deci oameni, și chipuri cît se poate de asemănătoare lor, comune, nu purtători ai unor însemne ce le-ar aduce amin- te de lucruri triste ... Iartă* măi" ... „Nu sînt de acord, și-apoi dacă ne întîlnim cu ceva cunoștințe de-ale tale ?"... „Ei, ce e ? Trebuie să le dăm raportul ? Să ne justificăm fiecare fapt dintr-o viață pe- trecută de care ei n-au habar și puțin îi interesează ?...“ ... „N-am vrut să fiu ipocrită, mă gîndisem tocmai pe dos. haina, adică tocmai cum te îmbraci..." ...„Pentru mine, nul"... „Cred, dar trebuie să o depășim. Așa cum atunci cînd ne punem în pat sîntem doar cu sufletele noastre cer- nite, nu și cu pijamale dinain- te pregătite pentru nenoro- ciri ... și aici, treningurile țin loc de pijamale de sejur ... uniformele noastre de vacanță, sau nici măcar nu vrei să ac- ceptăm că este o vacanță .. ... „Ce sejur ? Ce vacanță ? ... Cumplit de ușor te îndepărtezi de realitate I"... „Mai bine spus, mă adaptez la ea ...“ ... „Te adaptezi, poftim, ca- meleonic. . Iți permite spiri- tul tău de ... artist .. de vre- me ce faci atîta tapaj de el tocmai pentru că l-ai îmbră- cat ca pe o haină strîmtă, strîmb, nu te-al născut cu el... Ca un fel de blană pro- tectoare. E un vestmînt de care te poți lepăda oricînd, pentru a fi ceva mai sus, func- ționărește vorbind, pe o scară unde sînt în uz astfel de uni- forme ..." ... „Ești rea, Ama- lia, pentru că ți-am propus să te eliberezi de o îmbrăcăminte simbol al durerii și tristeții, ne- potrivită locului acestuia. Nu ți-am cerut asta, cum n-aș fi crezut că ești, că, mă rog,, tră- iește în tine o simplă femeie bocitoare, capabilă să-și îm- părtășească întreagă suferința sufletească doar exprimîndu- și-o de jumătate prin haina cernită, aia care preia odată cu culoarea și. semnificația lui pentru cci din jur, și o buna parte din greutatea sufle- tească . Femeia și bărbatul stăteau față-n față, în apropierea fe- restrei ce aducea dinafară o lumină galbenă Chipurile de- cupate pe fondul galben, roș- cat, verzui al frunzelor miș- cate de vînt, conturau limitele negre ale unui pocal asimetric. Fără sunetul cuvintelor, scena putea foarte bine să fie con- fundată cu momentul pregăti- tor al unui sărut. își apropiau și-șl îndepărtau profilurile privindu-se în ochi, sau, ori- cum, cu o rigiditate dc jucării Cuvîntul din titlul acestor însem- nări, bine cunoscut de obștea vorbi- torilor, este definit, în dicționarele noastre, după cum urmează: „Petre- cut, întîmplat, apărut de curînd | care datează de puțină vreme". Din punct de vedere semantic, recent se intersectează cu un număr relativ mare de adjective (și adverbe), si- tuîndu-se, față de fiecare din ele, în relația de sinonimie parțială. Aces- tea sînt i actual, contemporan, mo- dern, nou, proaspăt (cf. Laura Seche, Mircea Seche, Dicționarul de sino- nime al limbii române, EA. 1982, p. 793). Termenul are, în majoritatea ca- zurilor, valoare adjectivală, ca în acest crîmpei de proză argheziană, publicat în anul 1961» „Fostul palat regal, grav pe vremuri, a cîștigat cu transformarea lui recentă o linie de contur vioaie și o expresie bucuroa- să, trezită din fosta lui solemnitate" (Cu bastonul prin București). Dar determinantul nostru poate fi între- buințat și ca adverb : „Un nou Dic- ționar al limbii chineze a apărut recent la Beijing" (Drapelul roșu, joi, 10 martie 1988, p. 4). Cuvîntul în discuție este, bineîn- țeles, un neologism, împrumutat din fr. recent sau, mai degrabă, din lat. recens, recentis. „Dubletul" său vechi, moștenit din latină, *1 aflăm în ad- jectivul nostru rece, care purcede direct din recens, suferind modifi- cările fonetice de rigoare. Evoluția semantică, remarcabilă, nu este, to- tuși, prea surprinzătoare, căci între ideile de „temperatură scăzută", pe de o parte, „noutate, prospețime", pe de alta, legăturile de înțeleg se sta- tornicesc cu înlesnire. Vrednic de tot interesul mi se pare faptul că, din rece, româna și-a extras, cu ajutorul sufixului -oare, substantivul răcoare, atestat încă din primele noastre texte. „Originalita- tea" derivatului constă în amănun- tul că el lăstărește din trunchiul unul adjectiv propriu-zis (rece), pe cînd celelalte foramții, pe teren românesc, cu -oare pornesc, de obicei, de Ia teme participiale terminate în -s: întinsoare, mulsoare, ninsoare, plîn- soare, prinsoare, scrisoare, tunsoare. Dacă ar fi să mă refer la disponi- bilitățile poetice ale cuvîntului, n-aș putea trece peste un fragment din poemul eminescian Egipetul: „Și la vîntul din pustie, la răcoarea nopții brună, / Piramidele din creștet aiu- rind și jalnic sună". Se săvîrșește: aici o atingătoare, pentru cititor, „co- respondență" sensorială, între ter- meni aparținînd zonei tactilului (ră- coarea) și vizualului (brună), a căror alianță constituie încă un cî.știg al limbajului poetic românesc. Prin procedeul „conversiunii" gra- maticale, care îi este familiar, Emi-- nescu conferă substantivului răcoare funcția unui adjectiv. Făt-frumos din lacrimă : „Picioarele lui înfierbîntate de nisipul pustiului, căleară atuncea în răcoarele și limpedele pîrău ce curgea din izvor". Echivalența se- mantico-morfologică răcoare « răco- ros este foarte răspîndltă în postu- me. în Memento mori, de pildă, evo- carea Babilonului se încheie cu ver- sul „Cugeta Scmiramide prin dum- brăvile răcori". G. I. TOHÂNEANU Pe scara recunoașterii e î! ij Bv Dr. Gheorghe ȘORA miniaturi viața școlii tovarășul constituie Documentele Congresului al XHI-lea și a celei de a V-a Conferințe Naționale ale partidului, cuvînțările secretarului general al partidului, NICOLAE CEAUȘESCU, Educația patriotică a tineretului însemne ale prețuirii zicii românești" A.T.M. dirijorului Filarmonicii Cristian Mandeal, tineri dirijori „ CÎNTAREA ROMÂNIEI' 1 Mi QUZ€ rătre „Ba- decernat de cel de loc eompett „Banali ale de dirșitoi devine An ORIZONT Astăzi, cînd orlnduirea socialistă ri- dică pe un plan superior elementele de- finitor 1 ale patriotismului, educația patriotică face parte integrantă din ac- tivitatea multilaterală și complexă a tuturor factorilor de răspundere, fiind considerată o componentă esențială a profilului spiritual al omului contem- poran. Intre acești factori, învățămîntul de toate gradele ocupă unul dintre cele mai de seamă locuri. Tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a subliniat în nenumărate rlnduri, în cu- vîntările sale, legătură trecutului cu prezentul, temeliile sigure ale dezvol- tării pe noi culmi ale patriei noastre în viitor. Ca parte integrantă a complexului proces de formare multilaterală a tine- retului, educația patriotică solicită pre- ocuparea tuturor slujitorilor școlii In toate împrejurările. Nu poate și nu tre- buie exclusă nici o disciplmă și nici o ocazie pentru a sădi în mintea și Inima elevilor și studenților dragostea față de patrie, față de trecutul poporului, de minunatele realizări ale vremurilor noastre, încrederea In viitorul luminos al socialismului șl comunismului. Lec- țiile și cursurile de limbă și literatură română, de pildă, au menirea de a in- voca dragostea poporului pentru limba strămoșească, a dîrzeniel cu care și-a apărat-o in parcursul timpului. Invocarea dragostei de natură, de frumusețile ei, de viață de muncă, în- florirea patriei — caracteristici esenția- le ale folclorului românesc — este unul din cele mal eficiente mijloace pentru a stîrni prețuirea creațiilor spirituale ale poporului. Nu pot să nu stârnească o aleasă mîn- drie patriotică exemplul marilor crea- tori ai literaturii române, care au fost așezați în panteonul național și univer- sal ; Dimitrie Cantem.tr, Nicolae Milescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Carag:ale, George Coșbuc, Octavian Goga, Lucian Blaga, Tudor Arghe-d, Mihail Sado- veanu, Liviu Rebreanu ș.a. Alături de ei își înscriu numele marii scriitori șl cărturari ce edifică astăzi noua litera- tură și cultură socialistă. Profesorii de istorie, ca șl cei care predau științele sociale au la îndemînă numeroase și convingătoare exemple ce pot fi folos* te cu maximă eficiență pentru educarea patriotismului tinere- tulul studios. Cunoașterea gîndirii filo- sofice progresiste din țara noastră, a necesității dezvoltării unei industrii na- ționale, sublinierea rolului producției, al muncii și al producătorilor de bu- nuri materiale, al luptei de clasă, a ro- lului claselor înaintate și îndeosebi al clasei muncitoare In dezvoltarea socie- tății, demonstrarea superiorității orîn- duirii socialiste ș.a., oferă celor care predau științele sociale posibilitatea de a sădi In inimile tinerilor prețuirea luptei pentru progres, libertate, suvera- nitate, dezvoltare și pace. contribuții prețioase pentru înțelegerea in mod dialectic a felului cum intere- sele fiecărei țări socialiste se pot rea- liza în cadrul interesului general al sistemului socialist mondial, al modu- lui In care patriotismul socialist, atitu- dinea patriotică față de propria țară și propriul popor se îmbină cu principiile internaționalismului socialist „Studie- rea științelor sociale, a economiei poli- tice, istoriei și filosofici — sublinia to- varășul NICOLAE CEAUȘESCU — tre- buie să aibâ drept rezultat cunoașterea de către studenți a strădaniilor poporu- lui nostru pentiu emanciparea politică și economică, înțelegerea Idealurilor și aspirațiilor sale, a luptei forțelor progresiste și revoluțio: are pentru eli- berarea națională șî socială*. Limba ți literatura română, Istoria și științele sociale oferă tineretului un cîmp vast și variat de activitate și ac- țiuni care trebuie să concure la sădirea sentimentelor de respect pentru trecu- tul de luptă al poporului nostru, de mindrie pentru realizările epocale din zilele noastre, în toate domeniile, de încredere în viitorul țării, de formare a unei atitudini patriotice și revolu- ționare. Constructorii spațiilor noastre de liniște și de bucurii, ale locuril® de muncă pentru împlinirea personalității și prosperitatea țării, dacă a . trece dimineața spre lucru, cu uneltele specifice, l-am recunoaște fMr nici-o îndoială dintr-o mie. Așa-i salutăm recunoscători, cînd ne mutăm în gind, cînd îi vedem pe schele stăpînind, ca niște acrobați, înălțimii cînd desfășoară, cu îndrăzneală și multă știință, planuri încărcate dt binele comun. O lume clădită de o întreagă... lume printre care ml insinuez astăzi cu respectul datorat de cel care folosește cuvîntul ca fixeze elanul interior. La sediul Trustului Antrepriză Generală de? Cpnstrucții-Montaj Timiș, directorul general, inginerul Aurel Zavolan,® n-are niciodată prea mult timp la dispoziție. Ar putea schimba, buni-? oară cu un ziarist, cîteva cuvinte între un drum și altul. E pregătit de? plecare la Gorj, unde trustul are de executat 432 de apartamente. AJ trebui să mă opresc din respect pentru orele multe de cînd a plecat tir acasă. Ce curios! Toți constructorii poartă ceas, dar la ce folosește Nu-l consultă, semnul lor cel mai sigur este „nu lăsa nimic de azi mîine I". Aurel Za volan este director general doar din 1983. Lugo t: după absolvirea facultății, a venit în trust din 1967 și de atunci, de la antrepriză la alta, de la un șantier la altul — a fost șef de șantier I ani și în străinătate — poartă răspunderi de milioane. Intre un telef o schiță care trebuie avizată, între anunțul secretarei că-l așteaptă echipa la Gorj, discutăm, în picioare, gata de plecare. Zeci de șantiere în aceatil parte de țară și mai ales răspunderea de a fi constructor la Timișoii constituie spațiul de desfășurare al inginerului. Are întreaga lor cupriifyucxii dere, fără nici un plan în față. Predările, intrările tn funcțiune au ficul știut pe dinafară, de la care s-au străduit să nu se abată niclo Eroii Muncii Socialiste. O înaltă apreciere, ca cea pe care au pri în anul 1986, din partea Președintelui țării, se cere confirmată și recon Os< T firmată. E greu să ajungi sus pe scara recunoașterii, dar e mai greu să tef păstrezi. Un merit nu atrage după sine stima pe viață. Aurel Zavolan e conștient că numai prin promovarea noului, prin valorificarea la mum a tuturor inteligențelor, prin devotament nemărginit pentru nob^ idee a progresului și bunăstării generale, se păstrează tinerețea unui lectiv. Și tot în fugă mai notez ceea ce pentru directorul general este adevărat crez • „Slujită cu dragoste și devotament, dăruită cu har și lumH nată de cuget în miezul firii ei, meseria de constructor te face un învii gător. A construi cere, în primul rînd, o biruință în lupta cu tine în In firea oricui se strecoară la răstimpuri slăbiciuni, orbiri și patimi tot felul. Construcțiile nu se fac doar cu brațele și mintea, ci și cu su cu simțire; de aceea, frumusețea și trăinicia oricărei zidiri se dăruie ca răsplată numai acelora cu sufletul curat — oameni ce vor și pot să lase la o parte orice teamă, șovăială și nesiguranță, orice calcule intere sau dorințe egoiste — atunci cînd trebuie să facă o schiță, să toarne fl fundație, să ridice o schelă. înălțimea riguros cumpănită a construcți transpune în trăinicia materiei verticalitatea interioară și vigoarea su _ tească ale oamenilor care le ridică-. ean Inepuizabilă în bogăția sensurilor ei adinei, iată balada MeșterM>Qmi Manole — paradigmă nepieritoare a spiritualității noastre românești este și la Timișoara o exemplară profesiune de credință a meseriei de constructor. Mai ales în ultimul timp cînd orașul a primit noi dimensi edificiile cîștigînd tn personalitate, aducînd, așa cum fiecare se convinge, un plus de civilizație, de confort. George DINU • De la întreprinderea timișoreană „ELECTROMOTOR" : la cea de-a Vl-a ediție a Festivalului „Cîntarea Româ- hiei" Brigada artistică a obținut locul I pe țară. Tradiția acestei formații merge în urmă cu un sfert de secol. Actual- mente instructor este Lorentz Emeric. Locul II pe țară II deține formația de muzică ușoară condusă de inginerul Marius Mihalca, Ansamblul folcloric „de obiceiuri" se clasează pe locul III (tot pe țară) cu tablei scenic intitulat „Nașterea". Formația include grupul de dansatori, cel de acompaniament (in- structor Anghel Niculai) și soliștii Flo- rica Marincu și Cristim Renard, la grafică Ioana Săiăjao iar pe locul II la caricatură Radei Clețiu. în cadrul „Zi- lelor teatrului muncitoresc", din decem- brie trecut, formația întreprinderii s-a prezentat cu „O întlmpiaie" de Horia Lovinescu în regia actorului Vladimir Jurăscu de la Naționalul timișorean. Ar- tiștii amatori au obținut Premiul I al manifestării, Premiul social al Comi- tetului județean U.T.C., Premiul de in- terpretare acordat iui Ni cu Jude și Premiul pentru cea mai bun5 scenogra- fie. O solistă felk a primit o mențiune la „Timișoară. floare raiă", cam tot în această perioada. Sint roadele unei ac- tivități „cu foc continuu" 'și nu prile- juite de diverse ocazii și de „declan- șarea unor faze. • „Electromotor" în domeniul creației tehnico->tunțifice : la producția industrială s-au înregistrat 13 propuneri de invenții și 150 de propu- neri de inovații. S-au acordat 2 premii I, 2 premii II 5 prem»’ Uf și o mențiu- ne, la concursul pe Ministerul Indus- triei Electrotehnice tntieprinderea do- bîndind locul întîi. • LU.R.T. Lugoj : la faza județeană a concursului de crea- ție tehnico-științifică de masă au fost obținute 9 premii (de la 1 la mențiuni). S-au organizat olimpiade pe meseni, laureații ajungînd pînă la etapele or- ganizate de uniunea pe ramură. Pentru activitatea culturală, întreprinderea s-a situat pe locul II pe țară, obținînd diploma de onoare. (Grupul coral locul L ansamblul folcloric locul II, teatrul muncitoresc și brigada artistică locul I; premiați au fost și unu artiști amatori „individuali*, rezultate’e de mai sus obținîndu-se în fazi pe municipiu. La La numai un an de la încununarea unei cariere muzicologice cu U’remiul pentru critică muzicală-, atribuit lui Doru Murgu. iată, Timișoara își îmbogă- țește corola împlinirilor artistice cu un nou valoros trofeu : „Premiul pentru ac- tivitate dirijorală, în valorificarea mu- >orți ms At renț: mte] faza județeană, locul H cu teatru mun- citoresc, grupul vocal bărbătesc și lo- cul I, interpreta de muzică populară Anuța Gliga. laureată si In faza inter- județeană. • întreprind^-ea „6 Martie" Timișoara : pentru creativitate tehnică inginerul proiectant Dan Pitic e premiat pentru invenția „Mașinf de confecțio- nat tubulatuiă de ventilație spiralată din bandă de oțel* Ier Szabo Elisabeta pentru inovația „Platformă mobilă pen- tru construcțiil. • I.M. Timișoara î există formați4 folclorne în toate sec- țiile și cîteva 'brigăzi artistice active. Ansamblul „Ghioce.ul" a obținut anul trecut locul II pe țara cu dansuri băr- bătești (instructori Ionel Bogdan -șl Victor Jichereanu) Tot anul trecut a luat ființă aici corui mixt de 60 persoa- ne, dirijat de Teodor Carp. Un nume j Vasile Lăzureanu. E solist de muzică populară de pe^te 20 de ani. Ecfupa de dansuri a devenit, Tn timp, multilau- reată, prezentă, deci, la toate edițiile Festivalului Sîntem informați și de spectacolele complexe, cu cor — dan- suri — recitări, cu un puternic caracter educativ, prezentate di „îmetlști" în fața colegilor de mnncă. Lucian BURERIU natul", Petru Oschanitzky. A încerca să faci crochiul etic șl profes’unal al unui artist înseamnă o șansă de obiectivare In plus a împlinirilor ce i-au trasat evoluția. „Marcat" de datele familiei — tatăl, dirijor și compozitor, maestru de cor la Opera Română, fratele, pianist și compozitor — Petru Oschanitzky op- tează pentru aceeași profesiune. Absol- vent al Conservatorul! i „Ciprian Po- rumbescu" din București, clasa dirijat orchestră, are șansa de-al avea ca pro- fesor pe artistul emerit Constantin Bu- geanu, care-i deschide orizonturile spre insolitele modalități de restructurare a limbajului muzica» chemat să exprime o anume vizualitate și sensibilitate aparte. Acestui maestiu al baghexei se alătură profesări de piestigiu precum compozitorul Șt. Niculesru, Liviu Comes, Dan Constantinescu. Mircea Chin ic, a căror personalitate se va impune puter- nic în formarea unei pleiade de viitori Horea Andreescu, Cristian Brîncuși. Tinărul absolvent ocupă. în 1975, prin concurs, postul de asistent dirijor la Opera timișoreană, postură în care Petru Oschanitzky se avintă în cunoaș- terea activității repertoriale, prin apro- fundarea în detaliu a tururor elemen- telor artistice ce concură la împlinirea unui spectacol de operă. stăpînirea unei bune tehnici manuale, atenție dis- tributivă, capacitate marc- de transpu- nere, luciditate, autocontrol... Debutul oficial dirijoral art loc In 1976, cu ope- reta „Tara Surîsulvl* șl mai apoi cu „Traviata". Din 1979, obține definitiv postul de dirijor la Ooera Român® Timișoara. r-" O seamă dc colaboi an inter® București, Iași și externe — Bulra Iugoslavia. Italia, Sicilta. îl obligă ir însușire vastă repertorială, dâr >i bF continuă perfecționare autodepășire znv totuși, genul simfonic îl atrage. Așigar explică colaborarea în paralel cu Lcia monicile din țara, or» cu Orchestra âdc fonică a Radiodifuziun i din Baia d (R.D.G.) cu care semnează IlI-Iea concert „Berolina*. Anul 1983 „îl aruncă- In anunțată de Filarmonica pentru ocuparea postului Motivația 7 Fiecare concert fapt o premieră, ceea ce obligă laiPoi studiu permanent, la însușirea repertoriu larg și variat din c muzicală românească și universală îfVor moza dintre orchestră ri dirijor, pe:Mii rata pregătirii unui simfonic, de«Mâ mai puternică. însăși prezența pejGh diurn, ca liant între orchestră, sol public, obligă la o ținută profesl deosebită. Premiul de interpretare „Pant din Italia, în 1981, premiile I, ob ca dirijor la toate edițiile Festiva^_ național „Cîntarea României", atitl orchestra Operei cît și cu cea a rtțr monicil. înregistrările rad’o și disco» fice au fost doar cîteva trepte spreț © diurnul pe care a urcat azi Petru Oscferb nitzky. spre a fi Încununat cu kameni ce vor și pot să lase ață, orice calcule interesate i facă o schiță, să toarne o î cumpănită a construcțiilor interioară și vigoarea sufle- e sâptămnîi au existat mo- le calitative deosebite, în Jerpretările unor partituri întru clarinet, pian sau vioa- $i orchestră. Este vorba de Octav Popa (Balada pentru arinct și orchestra de coarde, î Al. Pașcanu), S. Petrescu, Dogar iu ,D. Borșan Amiraș rtele pentru pian de 11, Do major. KW 467 i Mi bemol major, nr. 1, și ethoven. Mi bemol, nr. 5), Podlovschî și D Mangra a concertele pentru vioară și stră de Prokofiev, nr. 2. 63, și Ceaikovski, Re lajor). Totodată, susținerea jorală a partiturilor s-a urat — alături de condu- a lui R. Georgcscu șl Oschanitzky —, de concursul itațllor Ion Baciu, de la itrul Filarmonicii din Bucu- 11 și A. Octav Popa. Lucrările audiate au relevat pe de-o parte aspectul inter- tiv solistic, iar pe de alta, iu avut drept scop, prezenta- Cercetări nci, lată balada Meșterului lității noastre românești — de credință a meseriei de pul a primit noi dimensiuni, așa cum fiecare se poate George DINU dirijor la Ooera Română dia ă de colaborări interne -I Iași șl externe — Bulgari^ , Italia, Sicilia, îl obligă la o asta repertorială, dar și la o perfecționare, autodepășire. Și tul simfonic îl atrage. Așa se laborarea în paralel cu filar* in țară, ori cu Orchestra sim* Radiodifuziun i' din Berlin cu care semnează cert „Berohna". 33 „îl aruncă** In de Filarmonica rnparea postului * F>ec£.re concert cel dc-al com petiția „Banatul*, de dirijor, devine la mieră, ceea ce obligă la un manent, la însușirea unol larg și variat din creația omânească și universală ; os- e orchestră ri dirijor, pe du* tirii unui simfonic, devinej lică. însăși orezența pe po* ant între orchestră, solist șl gâ la o ținută profesionali de interpretare „Pantheon", In 1981, premiile I, obținute a toate edițiile Festivalului în tarea României*, atit cu •perei cît și cu cea a Filar* egistrările rad’o și discogra- doar cîteva trepte spre po- are a urcat azi Petru Oscha- a fi Încununat cu lauri, prețuim sale artistice pe il dar și a nivelului la care 5C destinele spiritualității i acest colț de țară. OtUia MURGU | In 10-11 maitie - sub egi- da Comitetului dc Cultură și Educație Socialistă al județu- i lui Timiș, a Consiliului Jude- țean al Sindicatelor Timiș și a [Complexului Muzeal Timiș — la Buziaș au avut loc manifes- hâri științifice cu profil Isto- ' ric. la care au participat spe- fcaliști din județele Timiș, Ca- haț-Severin. Arad, Hunedoara J și Mehedinți Au prezentat re- ferate Tatiana Bădescu, direc- [ tor al Complexului Muzeal Ti- miș, Ilie Uzam. director al Mu- leului Județean de Istorie Re- |l|n, Pasca Hurezan, director al Muzeului județean din Arad, muzeografii loan Andrițolu (de la Muzeul Județean Deva) fi Ion Stingă (de la Muzeul Porțile de Fier. Drobeta Tur- du Severin). Atît referatele cît și inter- vențiile participanților la dez- batere au relevat numeroase । aspecte legate de realizări Im- rea unor creații din literatura muzicală națională și univer- sală mai puțin cunoscute. (F. Lazăr, I. Dumitrescu, AL Flechtenmacher. Ccaikovski, Mendelssohn). Balada. . lui Al. Pașcanu, proprie anilor 70, a pus în lu- mină atît un solist de talie in- ternațională, pentru care difi- cultățile tehnice ale clarinetu- lui devin în mod firesc limbaj și exprimare cerebrală, doml- nînd ansamblul arhitectonic sonor, cît și un șef de orchestră prompt, cu o capacitate de aso- ciere și disociere penetrantă. La fel în cazul dirijării con- certului de Mozart, și Simfo- niei a doua de Ceaikovski. în această companie, Sorin Pe- trescu dă o bună dovadă de maturizare pianistică, oferln- du-ne un Mozart. a cărui in- terpretare tinde spre simpli- tate și autentic. Nu se resimte aceeași cola- borare între solist și orchestră și în cazul Imperialului, de Beethoven (Dana Borșan Ami- raș, dirijor — Ion Baciu), unde domină mai ales preocuparea pentru detaliu ; de asemenea, nu întotdeauna orchestra s-a arătat de la început pe măsu- ra interpretării solistice (cu Sorin Dogariu, în Concertul nr. 1 de Liszt). Aceeași exigență față de sunet o întîlnim și în concer- tele de vioară ; (maximă acu- ratețe, la Daniel Podlovschi — în Prokofiev; tehnica vibrato- ului la Dorina Mangra, în Ceaikovski), concerte unde, aspectul stilistic a fost mult susținut de bagheta dirijorală a lui Remus Georgcscu, șl, res- pectiv, Petru Oschanitzky. Programele alese au cuprins și pagini bine cunoscute, cum ar fi de pildă Simfonia a IV-a de Beethoven „Pastorala", Suitele nr. 1 și 2 „Pccr-Gynt“ de Grieg, sau Rapsodia spa- niolă, de Ravet Faptul, însă, de a re-audia, re-evalua, re-dobîndl o muzică vie, ce tocmai se derulează benefio sub ochii și pentru personalitatea fiecăruia, con- stituie în ultimă instanță și proba calității publicului, iar publicul, din păcate, nu se do- rește, întotdeauna, foarte pre- zent. Și acest fapt trebuie recon- siderat. Alina NOVAC POP SERVICE Claudiu P. Asavei — Craiova: Despre succesul turneului lui Celentano în U.R.S.S. am amintit la timpul potrivit, iar cel mai recent album al artistului se numește „La publica obtusita". Mai nou, Celentano este preocupat, ca și alțl confrați, de poluarea șî combaterea acesteia, a stressulul. din marile aglomerări urbane. El declară : „Azi prea puțini mai au curajul să-și înceapă viața într-o casă în mijlocul naturii. Se aleargă după confort, dar, vai, este o mare inconștiență. Ne mulțumim să supraviețuim în „cutii de chibrituri" în care, sufocați de iadul de asfalt, de poluare, de- venim urîți, nervoși, irascibili. Apoi nu mai urmează nimic*. Marcov Gabriela — Reșița : Cronicile Festivalului San Remo ’88 nu-s prea elogioase. Au răzbit însă șl cîteva piese frumoase, oferite de „veteranii" Massimo Ranierl, Toto Cutugno, Peppino Di Caprt. Iată și numele străinilor care au susținut recitaluri în acest an i Joc Cocker, Paul Anka, Stevie Wonder, Art Garfunkel, Shirley Bassey, grupurile Manhattan Transfer, Def Leppard, A-ha. I. Saffert — Loco : David Coverdale și-a început cariera în 1973, cînd a cîntat o vreme la „Deep Purple". După dizolvarea amintitei formații în 1976, Coverdale a înregistrat două LP-url, după care a pus bazele grupului „Whitesnake". Pînă în 1984, această formație a imprimat opt albume. Personalitate muzicală complexă, Coverdalo revine în atenție după un moment dificil. A suferit o operație a corzilor vocale, dar în prezent e complet restabilit. Rodica M. Bostan — București: Cel care a deschis grandioasa manifestare artistică a „Olimpiadei albe" de la Calgary este un cunoscut cîn- tăreț canadian. Gordon Lightfoot s-a născut la 17 XI 1938 și s-a făcut cunoscut în anii 70 cu piesele „Early Morning Rain" și „If You Could Real My Mind". Despre ce „nedreaptă uitare" vorbiți referindu-vă la Cher, cînd i-a fost conferit Premiul Aca- demiei Americane de Film ? E drept, no| așteptăm vești din studiourile de înregistrare. Nu cunosc data ținerii Tim Rock Festi- valului ‘88 dar ea va fi anunțată din vreme în această rubrică, încolo, mai la vară ... Andrei Găvojdean — Lip ova : Belinda Carllsle nu e chiar un „nume nou". Ea a făcut parte din grupul californian feminin „Go Go’s" care, printre altele, cîntă în des- chidere la concertele formației britanice Poîlce. Două din titlurile ei care urcă în clasamentele americane i „Heaven Is A Place On Earth" și „Mad About You". Albumul ei solo se cheamă pur ș( simplu „Belinda". Numele real al austriacului Falco este Johann Holzel, născut la 19 II 1957, lansat rapid în 1982 cu hit-ul „Der Kommîsar". Restul se știe ... istorice portante și de de manifestare tirii, adunării noi posibilități pe linia ocro- și valorificării patrimoniului istoric și cultu- ral, îndeplinindu-se, astfel, un deziderat suprem, patriotic al politicii partidului și statului nostru. S-a împărtășit o bo- gată experiență științifică și s-au pus în discuție idei fer- tile, care să fie materializate In activitatea viitoare, în do- meniul cercetării istoriei vechi a patriei. Trebuie subliniat că întruni- rea Istoricilor de la Buziaș și-a sporit eficiența și printr-o bi- nevenită ședință de lucru (or- ganizată de Florin Medeleț de la Complexul Muzeal Timiș) în care toți specialiștii și-au pre- zentat activitatea din anul tre- cut, rapoartele lor avînd meni- rea de a Informa șî a supune analizei rezultatele cercetării istoriei vechi din sud-vestul României. De asemenea, o re- O amplă manifestare literară este programată, în aceste zile, la Timișoara și în județele Timiș șl Caraș-Severin. Or- ganizată de către Uniunea Scriitorilor, în colaborare cu Aso- ciația Scriitorilor din Timișoara, manifestarea Include vizite dc documentare colectivă în unități industriale șl agricole și o dezbatere cu tema „Eroii muncii, eroi al literaturii". Un festival de poezie patriotică și revoluționară a avut loc ieri la studioul Liceului de artă „Ion Vldu". La manifestare participă scriitori din principalele centre ale țârii j Dumitru Radu Popescu, președintele Uniunii Scri- itorilor, Tralan lancu, director al Uniunii Scriitorilor, Andi Andrieș, Vasile Săiăjan, Platon Pardău, Petre Stoica, Petru Poantă, Ion Cocora, Denisa Comănescu, Marcel Mureșan, Ion Beldeanu, Anghei Dumbrăveanu, Ion Arieșanu, Cornel Un- gureanu. Teodor Bulza, Ivo Muncian, Maria Pongrâcz, Sla- vomlr GvozdenovicI, Eugen Dorcescu, Alexandru Jebeleanu, Mircea Șerbănescu, Paul Eugen Banciu, Valentin Tudor, Ilie Măduța, Vasile Dan, Antoaneta C. lordache, Mircea Mihăieș, Gheorghe Azap, Ion Dumitru Teodorescu, Octavian Doclin, Marian Odangiu. viața asociației • Tlnârul prozator George a fost invitatul oame- nilor muncii de la Centrul de Igienă și Sănătate Publică din Timișoara, în cadrul unei dez- bateri pe marginea recentului său roman Turnirul, apărut la Editura Facla • în cadrul șe- dinței de marț’ a Cenaclului Asociației Scriitorilor din Ti- mișoara și al revistei „Orizont", tînărul poet Andrei Rodiu a citit un grupaj de poeme. Re- feratul, întocm’t de Mircea Mihăieș, a relevat dubla des- fășurare a discursului liric os- cilînd între „răceala reflecției și faptul brut al transcrierii; echo marcă specială merită iniția- tiva concretizată în organiza- rea unor microsimpozioane cu tematică Istorică (la întreprin- derea balneară, la secția între- prinderii Electromotor, la sec- ia întreprinderii „Modern* șl a I.A.S.), la care au partici- pat numeroși oameni al mun- cii din localiaate, astfel că a- ceste manifestări culturale, po- litico-educative, în care au fost făcute cunoscute publicului larg multiple aspecte ale isto- riei noastre vechi, privind a- ceastă parte a țării, au contri- buit la formarea conștiinței patriotice cetățenești, la întă- rirea mîndriel pentru faptele glorioase ale înaintașilor, la imboldul de a activa cu în- treaga capacitate pentru înflo- rirea patriei socialiste, dînd strălucire istoriei., contempo- rane. este o poezie a persoanei întîi foarte expresivă (...) de re- marcat turarea la maximum a poemelor (...) tehnica dera- părilor (...) structura muzi- cală tn sens compozițional". Au participat la discuții i Șerban Foarță i „A. B. scrie o poezie care poate da impresia că e lipsită de alteritate (...) e un brownianlsm continuu, o deambulare permanentă (...) există însă o foarte bună foca- lizare a discursului" ; Livius Ciocările: „în poezia lui A. B. apare un caz fericit de coinci- dență a contrariilor" ; Carmen Odangiu: „autorul părăsește un mod perimat de a înțelege și de a scrie poezie (...) poe- zia sa identifică vizualul cu viziunea" ; Marian Odangiu : „ne aflam în fața unul alt timp și tip de sensibilitate poetică ; Come) Ungureanu : „alura, prezența șl prestanța afirmate în aceste poezii tră- dează un dinamism interior deosebit (...) s vizibilă bucu- ria de a scrie șl de a se privi în oglinzile poemului a lui A. B. ; Vasile Popovici (condu- cătorul ședinței): „este evident că A.B. este un poet format, cu o voce fermă șl nouă". în ședința de marți, 22 martie a.c. ora 17,00, va citi Petru Uieșu. Referat : Mircea 'Mihăieș. M. O. Petru UMANSCHI tele viziune DUMINICA, 20 martie: 11,30 Telex. 13,35 Lumea copiilor. 12,40 Din cununa cîntecului românesc. 13,00 Album duminical. 15,00 în- chiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,30 Cîntarea României. 20,40 Film artistic t „N-a fost tristețe". 21,50 Telejurnal. 22,00 în- chiderea programului. LUNI, 21 martie: 20,00 Telejurnal. 20,25 Priorități în economie. 20,45 Tezaur folcloric. 21,20 Occident '88. 21„35 Cu spirit revoluționar, cu responsabilitate pentru viitorul patriei. 21,50 Telejurnal. 22,00 închiderea programului. MARȚI, 22 martie: 20,00 Telejurnal. 20,15 Priorități în economie. 20,30 Teatru TV i „Bill optimistul". 21,55 Telejurnal. 22,00 închiderea programu- lui. MIERCURI, 23 martie: 20,00 Telejurnal, 20,25 Pe calea progre- sului multilateral al țării. 20.45 Mîndria de a fi cetățean al Româ- niei socialiste. 21,05 Primăvara viselor noastre cutezătoare. 21,20 Omul șl sănătatea. 21,50 TelcjurnaL 22,00 închiderea programului. JOI, 24 martie : 20,00 Telejurnal. 20,25 Pe drumul înfăptuirii noii revoluții agrare. 20,45 Pe calea progresului multilateral al țării. 21,00 Roman foileton t -Viață fără sfîrșit" (2). 21,50 Telejurnal. 22,00 închiderea programului. VINERI, 25 martie: 20,00 Telejurnal. 20,25 Priorități în economie. 20,40 Zidiri pentru Istorie. 20,55 Cadran mondial. 21,10 Serial științific i Univers, materie, viață. 12,30 Lau- reați al Festivalului național „Cîntarea României". 21,50 Telejurnal. 22,00 închiderea programului. SIMBATA, 26 martie j 13,00 Telex. 13,05 La sfîrșit de săptămînă. 14,45 Săptămîna politică. 15,00 în- chiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,20 Teleenciclopedia. 19,50 Melodii ‘87. 20,45 Film artistic i „Povestea unui ghid". 22,20 Telejurnal. 22,30 închiderea programului. ȚIN CU STEAUA ... spori ... de cînd străluce, pentru că, altfel, n-ar avea fai mec ; anul '88 e, Iarăși, un triumf al acestei puternice echipe românești, care echipă confirmă stadiul valorii sale de nivel mondial ridicat. O mare bucurie a iubitorului dc fotbal din țara noastră de a ne număra, deocamdată, între primele patru formații ale continentului adică — și ce rezonanță are șirul — Real Madrid, Benfica Lisabona, Eindhoven și Steaua București. Voi să mal spun cum că ar putea fi considerată mai mult decît mulțumitoare fie și prezența trupei iui Anghei lordănescu în acest careu de ași, pentru ambițiile mele de om cu condeiul în cetatea fotbalului, întrucît, în ce privește naționala, rezultatele noastre nu-s încă pe măsura puterilor, cît a orgoliilor de care nu ducem lipsă, nicidecum, precum se vede în campionat. Dâtașată de mărunțișuri; Steaua suie și dovedește, cum, cîtva și cîndva Universitatea Craiova, ce talente avem în rîndul tineretu- lui care practică sportul cel mare, iar arta acestora e cu atît mal demnă de apreciat, cu cît. o știm și de acasă, e nevoie, adesea, să învingem și echipa adversă șl arbitrul inamic. La Glasgow, din fericire, domnul Bruno Galler, din neutra Elveție, și-a onorat calitatea de cavaler, chiar dacă n-a acordat un penalty echipei noastre (în min. 83, la Hagi). Oricum, în fața a 70 000 de scoțieni înverșunați, și în contra unei formații aspre, dure și gînfe, al noștri merită mulțumirea tuturor. Ca și îndemnul : nu vă opriți I Jos, la „Poli“-l noștri, bate vin tu’ de miazănoapte : din trei meciuri oficiale, timișorenii au pierdut tot ătîtea, Iar la golaveraj, care zice el ceva, stăm ilustrativ, adică 1—8 I Duminică, în între- cerea cu Corvinul, am văzut cum arată neputința, ca și lipsa de angajare, cît hunedorenii au jucat scurt, tăios și eficient, bizuin- du-se și pe un arbitraj amical, exclusiv din punctul lor de vedere. In rest, toate cele bune $i nu uitați să jucați la Pronosport, îndeamnă Corneliu Popovici, mai ales că primul concurs e și cel mai tentant : exclusiv, italienii I Teodor BULZA ORIZONT David Diop DANSATOAREI NEGRE ■ u n v Cf ■ w Linca africana PTZ Am bătut la ușa ta Am bătut la inima ta să am unde dormi să am măcar un foc, de ce să mă alungi 7 Deschide-mi frate I La ce bun Întrebarea Ncgreso freamăt caid ai Africii din mine Pămînt al meu de taină și rod al meu din cuget Ești dans prin bucuria limpede-a sudsului Prin darul sinilor și puterile-ți tainice Ești dans prin legendele de-aur din nopți nupțiale Prin noile timpuri și străvechile ritmuri Negrese triumf numeros al viselor aștrilor Ești dans prin viitoarea Prin magia rărunchilor tăi incepînd mereu lumea Ești dans și eresurile în jurul meu ard tn jurul meu perucile învățăturii In flăcări mari de bururie în cerul pașilor tăi Ești dans și zeii falși se mistuie-o verticala ta flacără Ești chipul celui inițiat Jertfind nebunia lîngă pomul de pază Ești ideea întregului și glasul Străbunilor. Ești verbul explodind In jerbe de miracol pe coastele uitării. Franțois Sengat-Kuo Ml-AU SPUS Mi-au spus nu ești decît un negru tocmai bun să muncești pentru noi am muncit pentru ei Iar el au rts wa^****»'*^^ Sunt nu puțim aceia care scriind, cînd scriu, despic traducere o fae în spirit de șicană (i.e. meschină vigilență, didac- tică acrimonie & veciuUă insatisfacție), — fără ca ei. acești revizor!, să fi tra- dus un singur stih Ceea ce, însă, nu-i oprește să fie superex genți, ca unii care, et pour cause ignoră că o tălmăcire e, mai întîi, un lucru practic (și „une pratique desăsperăe* 1), tar nu o „lun- gă teorie*, — vorba poetului Bacovia, care, el unul, n-a tradus dar nici tra- ductoiog n-a fost .. ... Au fost, !n schimb, traducători un, între alții, Ion Pillat sau (mai sporadic și. așijderi. mai slobod) un Adrian Maniu, —epicurei, aceștia doi, ai scri- sului și caligrafi i tagmă din care. în- deobște, se șl aleg tălmăcitorii In ver- suri (și de poezie) t ș» căreia îi aparține, desigur, șl Aurel Rău . Ar fi prea de prost-gust, din par- te-mi, să-1 sicii (nu-s traductolog I) tn legătură cu. sâ zicem, „Cest l’heure wjuise* (al’ lu! Verlalne), tradus (aș soți ne i faute de mleux), aici, printr-un nF ora rară*, — exquis(e) fiind întra- ciu -tibil în românește (șl nu numai). Dar ce plăcere, să constați câ „Mais ou 3 sont Ies neiges d antan ?*, greu traductibil șl acesta (din cauza lui, vai, antan, — cel care dacă. In franceză provine din ne- atestâtul, din refăcutul anteannum. în- tregul vers, în latinește, ar fi retrover- sabĂ astfel r „Nîx anteannua ubi est ?“), își află, în poetul nostru, tălmăcitorul inspirat (ba pare-mi-se că și optim) i „Unde-s zăpezile de-alt an?", — acest , de-alt an" fiind, foneticește, quasi- decalcul lui „d’antan* iar tălmăcirea — „translucidă" (în accepțiunea lui Vil- liers4). întregii poez’i, de altfel, îi e în. nesofisticată, versiunea lui Aurel Rău proprie aceeași străvezime, ca și un freamăt pe măsu» a faimosului origi- nal : „îmi spuneți undo.-n ce abis, / E-acea romană dulce Flora ? / Archi- piada, și Thaîs. / Ei verișoara. de nu sora ; / Echo, grăind cu voci răslețe / Pe ape-n legănat alean, / Nemaivăzută frumusețe ? / Unde-s zăpezile de-alt an ?u De remarcat. în ocurență, inge- niul, — unul care știe să facă dintr-un „(quel) pays“, în înțeles dc „(ce) tărîm*. un mai abrupt, mai insondabil și mai definiti/ „abis* ; iar d*n (să-i spunem :) analiza noțiunii de „cousine germaine*, yocabul oarecum juridu (și, deci, un soi de tehnicism) un echivoc grațios și tandru (prin ceea ce, in vechi retorici, numește-se o maligmată): „Ei verișoa- ra, de nu sora*. — Același norocos in- geniu, și în transpunerea cutărul refren al ducăi d’Orlăans : „De voir France que mon cueur amer doit V 5 — transpu- nere care preschimbă Imperativul cate- Mi-au spus nu ești decît un copil dansează pentru noi am dansat pentru ei Iar ei au rti Rene Philombi OMUL CE-ȚI SEAMANA Mi-au spus nu ești decît un sălbatic dă-le-ncolo de totemuri dă-i încolo de vrăjitori mergi la biserică am mers la biserică iar el au rîs dacă sînt din Africa dacă sint din America dacă sînt din Asia dacă sînt din Europa ? Mi-au spus nn ești bun de nimic du-te să mori pentru noi tn zăpezile Europei mi-am vărsat slngele pentru el eăzlnd sub blestem iar ei au rls Iar cind pierzlndu-mi răbdarea mi-am tăiat nodurile supunerii oarbe tnfrățindu-mă cu dezmoșteniții Lumii mi-au spus descumpăniți cu greu travestindu-ș! spaimă mori nu ești decît o ludă mori... și totuși eu sînt o hidră cu mii de capete. goria al datoriei • „a(i)mer doit 1% po- vara unei datorii, căc! „de voir France", paragramatia. (râ)sună <1 ea devoir- Francc, și, deci, un patriotism la mo- dul lealității feodale, în verbul preur- sltei înseși. — omagiul, tn fatalitate (Iară pre Charles, tn Ioană d’Aro I) i „Franța un singur, dar admirabil eșantion i „Ca sarea-n plînsul copilărie!, apa clară; / asalt în soare trupul femeilor, de al- buri ; / mătasea, cu grămada ș| de crini limpezi, flamuri / sub ziduri apărate prin veacuri de-o fecioară j // heruvl zburînd .. .• — Or, fie menționat în accente ■Kaaon „POEȚI FRANCEZI” s-o văd, ce s-o iubesc m:-e dat° (s. m.). Vorbeam, mai sus, de inspirație... Căci, dincolo de lexicoane, exactități și scrupul tehnic, traducerea e inspirație | ca și, desigur, Wablverwandtschaft — E pentru ce Aure! Rău. acest maestru al culorii, se regăsește, și acum, în (să le zicem :) coloriștii. mai rqult decît în muzicalii „avant toute chose* ai poeziei, — în fauve-ul care e Rimbaud, mai mult decît In șopotirea (și în fadoarea) iui Vorlaln»... Tată. 6!n Jean-Arthur. tr eacăt i e, pare-se, acest Rimbaud, nu mal puțin decît Ies Iles (ajunse, mai apoi, l’Exilî), sorgintea Inspirației în- seși a tînărului Saint-John Perse’, — nume, alături de acela al lui Machado sau Kavafis, intrat demult In palmare- sul poetului tălmăcitor. Afinul lui Aurel Rău. în peri- metrul franțuzesc, rămîne, însă Francis Jammes\ — cu care cel dinții împarte un naivism premeditai o rafinată stîn- căcie de Iconar (de Imagier) pe glajă COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE P1RVU, CORNEL UNGUREANU Deschide-mi, frate 1 La ce bun întrebarea cît de groase-mi sînt buzele de ce culoare mi-e pielea căror zel mă Închin 7 Deschide-mi frate î Eu Eu Eu Nu nu sini negru nu sini roșu nu sînt galben nu sînt alb sînt decît un om ÎPop Buspii viețui tii conse ;rsp tem Deschide-mi fratsl Deschlde-mi ușa ta Deschide-mi Inima ta căci sint un om omul tuturor timpurilor omul tuturor cerurilor omul ce-țl seamănă! a d ral. ntr (sau de veche stampă, i „Miwceasi mîini Guadelupa de AlearaxL de rod ier la urechi, ce-o In cîrlionți cu aur strălucitor două mari sedik pe frun ea-l ră. // Ca printr-un drog măriți, sub gene-n tremur !\ beladona se folosea pe /remutt/ pasionați și iscoditori, de un pupilele n-au stare ta alb ________ triu. // Nasul 1-e curb șl scun fj cioc de prepeliță. / Ca rodia e • n pa ieri pil rotundă și-aurită. / Ii se mal Rosita-Maria, însă / evi zice tei adesea i cloanță I htreft I //B ziua ronțăie ciocolată fină, / papagalul la sfadă, azi ca teri, grădină de pe Valea Aim de ceapa-cioril albastră, de piperi*. — Adaug câ, dacă-1 pe bardul din Orthez am în atît irecuzabilul jammism al Rău, poetul, cît pe acela, mal al omonimului tălmaci. E v pleticirea cadenței pașilor („ce fără piedici trec sunînd de o anume deslînare a ofl zodii, de dereglările bătăii a ce e versul (și care riscă să a pâs Mâi . PE ‘ ii ara. cit puls, tic-tacul unui ornic i U:„ țăcănit mecanic), — ceea ce atîtea din stihurile tăim zîndu-și din „metronomie*, să o pulsație mai plauzibilă o sinceră i a tocmai ... Căci probă de un „bioritm* I O tahicardiilor emoți tălmăcirile acestea iubire, de drag Franței; a unei „Fraace que amer doit*, dat“. ă... ca j ago: șnic copt icei âslra u ră racti uh u-se ce s-o îubțțnic> remar ia & .. « zxi sie iii 1 Acest articol se referă la, igL* Poeți francezi. Antologie prefa|T“ ’j ducere de ~. Editura Dacia, isi»ui ca 2 Masculinul se acordă, aici,«S(*măr (lui Verlaine). trîvit 3 Astfel, iar nu cu accent Bel tfu“ I Cf.» între altele, Marcel i Anthologie dc la Poesie îranțaț 1941, p. 101, — carte pe care o (v. Prefața) și Aurel Rău pnagii ce ale . Sin clemei 4 Cf. Jacqueu Scherei, Gramietnice Mallarmă, Paris, 1977, p. 46. nostru 5 Cf balada ce începe cu insuiimp ; casilabul slujindu-ne. aici drwocați 6 E vorba dt acela din £log*agrico feter une Enfance, Images â Crin pn 7 Intre poeții, evident, cîți roade ag vă și cultivă canonul metrWrințe, mei...; echivalarea, tn român :ea m: lorlalți fiind o altă dar tot atit .fertili; problemă. in sco siona! Șerban FOAJrăsfrh belșug REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada Telefoane : 3 33 90 fi 3 3316 (redactor-șef). Manuscrisele nemPc cai și acu nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T.R. trării TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index ? 42.907 Rene Philombe )MUL CE-ȚI SE AM ANA AMINAl SOCIALPOLITIC Șl UTERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. $1 COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ din DEZVOLTAREA DEMOCRAȚIEI MUNCITOREȘTI REVOLUȚIONARE sistemu apologie ieftină Gco V domenii sau care depind unele prima var a urmărește atragerea muncitorilor la dis- cutarea măsurile doit SIMION marea avuție națională pării lor efective discu Șerban FOARȚA (Continuare în pag. 11) Iacă Iacă Iacă Iacă sint sint sînt sint sus cîteva rădăcinile poporului activitate apropiate să lucreze ducție. Au mele două oamenilor lective de Africa America Asia Europa ? ci* ale originii vieții. Sint cele de mai elemente privind etnice ale dragostei economice și politice precizîn- du-se chiar cerințe procentuale privind compoziția socială a unor factori de răspundere ; 30 la sută din membrii organelor de conducere colectivă trebuie luarea deciziilor u de veche stampă, i „Miteu ini Guadelupa de Alcaraz, /1 rodier la urechi, ce-o înfload lionți cu aur strălucitor fixaț lă mari sedile pe frun ea-l de I // Ca printr-un drog sint rițl, sub gene-o tremur / (s adona se folosea pe tremuri) i ionați și iscoditori, de un negn uleie n-au stare tn alb spre nemijlocit în pro- fost create în ulti- decenii consiliile muncii (organe co- conducere) și adu- Gheorghe P. BALINTONI inspector șef al Inspectoratului silvic Județean Timiș 16 PAG., 3 LEI Am bătut la ușa ta Am bătut Ia inimr ta lă am unde dormi tâ am măcar ud foc. Ie ce să mă alungi T )eschide-mi frate 1 >a ce bun întrebarea țiile turistice : munți, văi. cas- cade, lacuri nu pot fi concepu- te fără pădure, care îmbracă în covorul său de „aur verde44 și atrage prin freamătul vieții sale interioare. Pădurea exer- cită o serie de influențe bine- făcătoare. concretizate, în prin- NR 12 (1099) 25 MARTIE 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX primul rînd i. e. „ce s-o iubesc >eschide-mi, frate 1 >a ce bun întrebarea ît de groase-mi sint buzele e ce culoare mi-e pielea ăror zei mă închin ? lesch ide-mi frate! u nu sînt negru u nu sini roșu u nu sînt galben u nu sînt alb u sînt decît un om eschide-mi frai 51 eschide-ml ușa ta eschide-ml Inima ta ici sînt un om nul tuturor timpurilor nul tuturor cerurilor nul ce-țl seamănă f ducere și a consiliilor oameni- lor muncii44. Din inițiativa secretarului general al partidului au fost instituționalizate congrese, con- ferințe și consfătuiri pe diver- se domenii de activitate : Con- gresul consiliilor oamenilor muncii din industrie, construc- ții, transporturi circulația mărfurilor și finanțe, care are ca organ permanent Consiliul Național ai Oamenilor muncii (a cărui plenară a avut loc la începutul lunii februarie), Con- gresul consiliilor de conducere al unităților agricole socialis- te, al întregii țărănimi, al con- siliilor oamenilor muncii din industria alimentară, silvicul- LUCACIU : Industrială ȘOARA, strada RODNE1 f). Manuscrisele nepublict se fac la P.T.T.R. 1 fl.T. Index : 42.907 om și natură își are obirșiile puternicul sentiment al ano- timpurilor La români, el are o coloratură inconfundabilă, SdcrmiMUă de marcarea sufle- tească făcută dc străvechile ocupații dc bază: agricultura și păstoritul. Mărturiile folclorice atestă ci, pentru poporul român, cel mai iubit anotimp este primă- vara. O mai potrivită expresie decît „primăvară, mama noas- tră...'4 nici că s-ar fi putut crea pentru a fi mărturisită dragostea față de anotimpul veșnicei reînvieri a naturii, al începerii muncilor agricole Obiceiurile cu caracter agrar, păstrate pină in zilele noastre, nu rădăcini adinei in istoria practicilor spirituale ale po- porului nostru, ele constituin- du-so intr-un îndelung proces etnic, imprimîndu-i acestuia o remarcabilă personalitate In- tre riturile ngrarc de primă- vară. o importanță deosebită i se dădea sărbătorii plugaru- lui care a ieșit primul la arat. Semănatul, insămînțarea, po- trivit viziunii populare, era un ad fundamental, transpus, im.uinar. in orizonturile miti- Poporul român, format sub ispiriilc statorniciei în va- a carpato-danubiano-pontică. iui continuînd neîntrerupta rțuirc in matca etnogenezei h are un profund sentiment timpului. Aceasta este o msecință a trăirii multimile- irc in același loc, iar corei a- a dintre spațiu și timp, din Tspedivă antropologică, s-a tctnclat intr-o stare sufle- Mci specifică, definitorie întru profilul individual al nici lui Sentimentul timpu- li este îngemănat cu dragos- a dc natură, de mediul nă- imi. dc care, de-a lungul vre- lii. rinduri. rinduri de gene- Hii și-au legat existența. în rcastă adincă legătură dintre Pădurea, ații datorită pro- ducției de lemn, cît mai ales datorită influențelor sale bine- făcătoare, constituie o bogăție națională de valoare inestima- bilă. Viața modernă și tumul- tuoasă, care obligă adeseori oamenii să-și desfășoare acti- vitatea între beton, asfalt, oțel și sticlă, In zgomotele in- tense ale aglomerărilor ur- bane, respirînd uneori o at- mosferă poluată, explică pe deplin necesitatea de evadare a acestora spre natură. Atrac- nostru pentru ccl dintâi ano- timp al anului și. implicit, ale vocației sale pentru lucrările agricole din această perioadă, în prezent, desigur că vocația dc agricultor reclamă noi ce- rințe. Intre acestea, una de cea mai mare însemnătate fiind fertilizarea gîndirii oamenilor, in scopul pregătirii lor profe- sionale și politice, care să se răsfringă benefic asupra îm- bclșugârii ogoarelor, știința și conștiința stînd la baza înfăp- tuirii neabătute a obiectivelor noii revoluții agrare, deziderat pc care trebuie să-I împlinim fi acum, In împrejurarea in- trării In primăvară. Aurel TURCIJȘ obiectivele res- pective) în activitatea social- economică. Activitatea politico- ideologică și cultural-educati- vă, prin specificul ei Informa- țional, poate asigura integrarea optimă a cetățenilor în viața socială, buna funcționare a mecanismului social-politic. Evidențiind caracterul demo- cratic al societății noastre, di- recțiile în care va acționa par- tidul în vederea democratizării structurilor sociale, de la înalta tribună a Conferinței Naționale din decembrie 1987, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, arăta că „Vom perfecționa larg ca- drul democrației muncitorești- revoluționare, formele cele mai corespunzătoare prin care cla- sa muncitoare, țărănimea, in- telectualitatea. celelalte forțe sociale, întregul popor să-și spună cuvîntul și să participe nemijlocit la elaborarea poli- ticii interne și externe, la în- făptuirea programelor de dez- voltare socialiste, la făurirea societății în care omul va fi cu adevărat liber și stăpîn pe destinele sale, la victoria co- munismului — visul de aur al omenirii**. Constantin STRUNGA tarea hotărîrilor privind pro- ducția întreprinderii, adună- rile generale ale oamenilor muncii nu sînt bine pregătite și din această cauză nu-și ating scopul. Referindu-se la aceste neajunsuri, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, în Cuvîntarea la plenara Consi- liului Național al Oamenilor Muncii din 4—5 februarie 1988 indica j „Trebuie să facem în așa fel îneît oamenii muncii, adunările generale să hotă- rască în mod real, nu formal, asupra tuturor problemelor ac- tivității econom ico-socia le și să exercite un control mai ferm asupra cadrelor dc con- : de prepeliță. / Ca rodia ea4 indă și-aurită. / Ii se mal r: ita-Maria, Insă / evl zice guver adesea i cloanță I hîrcă I // $ i ronțăie ciocolată fină, / ori £ agalul la sfadă, az> ca feri. /) lină de pe Valea Almerld reapa-cioril albastră, de stupii ri“. — Adaug că, dacă-1 Invoc; ►ardul din Orthez am In vedea irecuzabilul jammism al Iul A . poetul, cît pe acela, mal cu w nonimului tălmaci. E vorba dfl cirea cadenței pașilor prea â fără piedici trec sunînd ce® < anume deslînare a oficialei; , de dereglările bătăii acestei ia versul (și care riscă să ajungi | tic-tacul unul ornic i un ta lit mecanic), — ceea ce faaț i din stihurile tălmăcite, n i-șl din „metronomie-, să (re)i Isațle mai plauzibilă organic,! ră i un „bioritm* I O (blo)rita| mai tahicardiilor emoției... j Căci tălmăcirile acestea sunh i de iubire, de drag de ei; a unei „Fra.ice que monei lui social bazai pe exploa- tare, în paralel cu subapre- cierea mioapă a marilor reali- zări ale socialismului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. în Raportul prezentat la Confe- rința Națională a P.C.R. din decembrie 1987 preciza : „Cred că este necesar să luăm o ati- tudine mai fermă față de pro- paganda de peste hotare care, în numele așa-ziselor drepturi ale omului, desfășoară o ac- tivitate intensă de corupere de cumpărare, îndeosebi a unor cadre tehnice, de furt al inte- ligenței, cum se numește astăzi pe plan internațional44. Din analiza științifică a principalelor evenimente și procese politice și sociale ale epocii moderne și contempora- ne reiese cu claritate că lupta pentru socialism s-a împletit întotdeauna cu lupta pentru democrație, mai mult chiar, s-au stimulat una pe alta, miș- carea muncitoreasca, partidele comuniste reprezentînd în e- sonță o formă superioară, con- știentă și instituționalizată a luptei pentru piogres și demo- crație. Democrația noastră socialistă se definește drept o democra- ție muncitorească deoarece nările generale ale oamenilor muncii, ale căror atribuții au fost lărgite continuu. Datorită unor carențe ale muncii poli- tico-ideologice unii muncitori nu sînt încă pe deplin con- știenți de importanța partici- Pornind de la tendința transformării unor comenta- rii asupra democrației . în cest articol se referă la, mal i francezi. Antologie prefață $1 ? de —. Editura Dacia, 1987. j asculinul se acorda, aici, cu ic jrlaine). * . • tfcl, iar nu cu accent grav Cf., între altele, Marcel Arii logie dc la Po^sie tranțaise, Pi ). 101, — carte pe care o iubi fața) și Aurel Rău . Jacques Scherei, Gramni.iirt me. Paris, 1977, p. 46. balada ce începe cu însuși ca ul slujindu-ne, aici drept h: rorba dt acela dm Eloges. Pc ne Enfance» Imagas â Crusoe ’e poeții, evident, cîți mai obs ?ultivă canonul metrului, al i ; echivalarea, în română, a c fiind o altă, dar tot atît dep» de altele, realizîndu-se - astfel un fructuos schimb de expe- riență materializat în impor- tante propuneri de optimi- zare. Democrația se înfăptuiește, de asemenea, prin interme- diul organizațiilor de masă (sindicat, organizații de femei, U.T.C., A.S.C.) și mai ales prin Frontul Democrației și Unită- ții Socialiste, mecanism social de mari dimensiuni care reu- nește toate organizațiile de pe teritoriul patriei noastre, re- prezentînd, deci, toate clasele și categoriile sociale șl deve- nind, astfel, un adevărat fo- rum al democrației muncito- rești-revoluționare. Afirmarea democrației reprezentative se îmbină cu democrația directă, intensificarea muncii politice de la om la om, democrația prin educație și cultură etc. Democrația implică răspun- dere, ordine, disciplină, demo- cratizarea depinde nemijlocit de nivelul de cultură, de con- știință politică și revoluționară, întărirea democrației mun- citorești-revoluționare se core- lează armonios cu dezvoltarea națiunii și a statului național unitar și creșterea, în acest cadru, a rolului conducător al partidului Buna funcționare a sistemului politic al socie- tății socialiste presupune un întreg sistem de relații intre partld-ștat și organizațiile de masă și obștești. Ne referim de asemenea și la raportul dintre individ și instituție; organizațiile de partid, de exemplu, nu-și pot îndeplini obiectivele decît antrenînd un număr mare de comuniști, de muncitori, de oameni ai mun- cii (la care, de altfel, se referă tură și gospodărirea apelor avînd ca organ permanent Consiliul Național al Agricul- turii, Congresul consiliilor populai e județene și al pre- ședinților consiliilor populare municipale, orășenești și co- munale, Congresul științei și învățămîntului, Congresul edu- cației și culturii Ședințele și conferințele acestor organe permit întîlnirca unor specia- liști din aceeași ramură de ORIZONT Modelul de dezvoltai e a României socialiste, făurit sub determinanta gîn- dire și acțiune revoluționară a tovarăș șului NICOLAE CEAUȘESCU se spri- jină pe un sistem'de co rdonate funda- mentale, care ii conferă . solidă si via- bilă structură de rezistență, verificată pe deplin de viată Gînd ea și acțiunea tovarășului NICOI AE CEAUȘESCU se bizme. în primul rînd pe încrederea nemărginită în energia nesecată, în ca- pacitățile creatoare ale întregului po- por. pe atașamentul său neclintit față de popor. în concepția tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. socialismul și democrația sînt de nedespărțit. Poi nind de aici s-a născut în practica partidu- lui nostru o instituție — dialogul siste- matic cu creatorii de bunuri materiale și spirituale, practică valoroasă ce a conferit întregii sak activități, realism, vigoare, eficiență Prezența permanentă în mijlocul oamenilor muncii, discuta- rea concretă a problem ‘ior la fața lo- cului a devenit o constantă a activității secretarului general a’ partidului. în- cepînd din ahu! 1965. 4 efectuat peste 687 de vizite de lucru tn toate județele țării și în Capitală, s-a aflat în mijlo- cul oamenilor muncii din peste 2 200 unități, a inițiat și a participat sistema- tic la congrese, conferințe, consfătuiri și întîlniri de lucrd la nivel național. In aceste dialoguri, car** pentru oamenii României sînt fierbi nț* sărbători ale inimilor, se manifestă uriașa putere de muncă a ctitorului României socia- liste, excepționala energie, ce se tran- smite tuturoi. transformîndu-i prezen- ța într-un generator de energie. Ideea simbol „Patria — cabinetul de lucru al președintelui" se constituie de fapt în- tr-o trăsătură definitorie a vieții noastre politice. în acest spirit se situează și cele 13 vizite de lucru efectuate de to- varășul NICOLAE CEAUȘESCU. împreu- nă cu tovarășa ELENA CEAUȘESCU în județul Timiș, prima datînd din februa- rie 1966, ultima ale cărei rezonanțe Ie avem încă în minte din 14—15 septem- brie ale anului 1984 Materialul de față cruță să prezinte ce a însemnat și înseamnă pentru timi- șeni acest amplu dialog, fără a avea pretenția că ar putea surprinde în toată complexitatea sa. devenirea social-eco- nomică a acestor meleaguri In ultimele două decenii, dezvoltare înfăptuită da- torită sprijinului multilateral, grijii permanente a conducerii de partid și de stat, personal a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. Ca pe întreg te- ritoriul patriei, vizitele de lucru ale tova- rășului NICOLAE CEAUȘESCU. îmoreu- nă cu tovarășa ELENA CEAUȘESCU în județul Timiș s-au însc» is de fiecare dată ca momente de relennță de mare însemnătate în viața timișenilor. Vibran- tele întîlniri ale conducerii de partid și de stat, cu sute și sute de mii de mun- citori, țărani, intelectuali au prilejuit schimburi rodnice de păreri, o amplă consultare cu masei? asupra mersului înainte al județului și al țării, asupra muncii .și vieții loi Pe baza unor cunoașteri nemijlocite a realitățiloi județulu’ (de altfel la vizita din septembrie a anului 1984, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU afir- ma : „cunosc îndeaproape munca și ac- tivitatea oameniloi muncii din Timiș"), într-un fructuos dial )g de lucru, de-a lungul anilor, au fost a • alizate într-un înalt spirit de exigență, rezultatele ob- ținute, experiența acumulată modul în care au fost îndeplinite obiectivele de importanță majoră penvn județ, indi- cațiile date cu prilejul vizitelor ante- rioare, stabilindu-se, totodată, căile și modalitățile cele mai eficiente de per- fecționare a activității economico-so- ciale din județ pentru sporirea contri- buției județulv- la creșterea continuă a avuției naționale. a puterii economice a patriei. în centrul atenției au stat în- totdeauna teme de 1.1 tă actualitate, caro de multe ori au depășit, prin im- portanța lor majorâ. cădi ul unui singur județ, devenind orientări de prețioasă valoare ponti u riere largi de activități; căi și măsuri pentru asigurarea unei înalte eficiente a întregii activitătl eco- nomice. evitarea investițiilor neiustifi- cate. gospodărirea cît ma: judicioasă a pămîntului și $ părVor productive, constituirea noilor platforme industria- le unitare, amplasate in imediata apro- piere a orașelor. ca elemente compo- nente ale acestora, mai strânsa anco- rare a cercetări și învățămintului cu necesitățile practicii productive, stu- dîerea și generalizarea experienței unor unități agricole fiuntașe și multe altele. î n t î 1 n i r i 1 e s u tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU și cu tovarășa ELENA CEAUȘESCU constituie, de fie- care dată, pentru timlșen^ un prilej de a-i raporta cu îndreptățită mîndrie noi și importante realizări în toate dome- niile de activitate dar 4 de mobilizare a energiilor creatoare pentru transpu- nerea în viață a politicii partidului, a îndrumărilor și saiciniior formulate de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Conștienți că tot ceea ce s-a înfăptuit aici, ca pe întreg cuprinsul țării, este nemijlocit legai de numeie șl activitatea prodigioasă a secreta ului general al partidului, timișenii îs» exprimă dra- gostea și recunoștința Icr pentru omul, revoluționarul, conducătorul iubit și sti- mat, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU ce călăuzește «neobosit destinele patriei noastre pe drumul demnității și progre- sului. In acest sens sînt* semnificative meleaguri, într-un uriaș și impresionant bilanț ai prefacerilor înnoitoare. Rit- murile înalte de dezvoltare înregistrate In industrie, construcții, agricultură, pu- ternica dezvoltare și afirmare a știin- ței, artei și culturii timișene. prestigioa- sele locuri ocupate de județul nostru în întrecerile cu celelalte județe ale țării sînt dovezi ale politicii științifice a partidului și statului nostru, a prețio- sului ajutor-primit dt județ din partea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. a hărniciei șl voinței oamenilor muncii timișeni, care. într-o strînsă unitate, acționează neabătut pentru întărirea forței economice a patriei pentru spo- rirea contribuției județului la înălțarea Romanici socialiste tate, la promovai ea largă a prof LUI. tehnic, la înfăptuiiea obiectiva care. programele prioritare ale eeona sâ |n ționale. Menționez numai cîteva marile unități ce poartă vul de înaltă onoare „CTITC EPOCII CEAUȘESCU •; Uit timiș» I.A.E.M . Electromotor, I derea de Autoturisme. E LU.R.T. Lugoj. Fabrica de m treprinderea de OptLă, Petrochimic „Solventul" eta subliniat că producția industrii dețului Timiș este de aproape! ccntr Ciaco ce le nume pași. rc Uta sit pi: nu ân c< mare față de 1965. că in prezen- tul realizează m numai 50 de ducția marfă industrială a an Produsele realizate ae industgA.erS lui sînt exportate Ir. peste 70 dîț rioar pe toate continentele. Contribuția cercetării științii ^atea cuvintele cu care îl întîmpina, într-una din primeie vizite un bătiîn cooperator din comuna Tomnatec . „Vă întîmpinăm după datina bătrineas‘3 scumpe tova- rășe CEAUȘESCU pe dumneavoastră ca^e ați cimentat sufL* ul poporului ro- mân, ați făcut ca inimile noastre să bată în același fel sâ lie o singură inimă. Vă salutăm cu mare dragoste, pentru că partidul, sub conducerea dumneavoastră, c înălțat țara noastră la o înflorire pe care strămoșii noștri nici n-au putut-o visa-. Perioada de m ă re ț e împliniri inaugurate de Congiesul al IX-lea al partidului, intrată în istorie și numită cu îndreptățită mîndrie „EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU" cea mai rodnică din existența multimilenară a patriei este benefică și pentru aceste Nivelul atins la ora actuală de eco- nomia județului situează Timișul între cele mai puternice Județe din țară Ju- dețul Timiș participă cu 4% la pro- ducția industriei naționale, cu 4.7*4 la producția agricolă Și cu 4% la desface- rea mărfurilor prin comerțul socialist. Sprijinul statornic și generos al ?ondu- cerii partidului, personal al tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. s-a concreti- zat, între altele. In alocarea unor fon- duri de investiții mer u sporite, ajun- gînd la circa 100 miliaide lei din 1965 pînă în prezent. Aceri impresionant efort a permis ca pe harta județului să avem azi unități economice noi și mo- dernizate, multe în ramuri ale tehnicii de vîrf, care aduc o contribuție deose- bită la dotarea economiei naționale cu utilaje și instalații de înaltă comolexl- șene la promovare i tehnicii-s (24 institute centre filiale și de cercetare, inginerie tehn proiectare in care își oesf secol bolic hii vin t ne. ii >mi tor 2iaci tatea peste 4 500 cercetători și liști) și-au găsit expieria In 5 ani în finalizarea a p,'Sie 160 It planul național unic, a peste din planurile departamentale, și în asimilarea a 2 600 prod a peste 130 de tehnologii a Demonstrîndu-ș» caracterul agricultura a atins în primii doi| actualului cincinai, nivele supe producțiile depășind 2.4 miliwi~c su cereale anual, față de numai 795i^fon obținute în 1965 In cei 23® ai EPOCII NICOLAE CEAUȘI50®; fost alocate uriașe fonduri de i^®01 ‘ de li re nti gera sun pentru continua dezvoltare și C zare a agriculturii, a fest întării tehnico-materială. a*’ fost ample lucrări de desecări și imț țiri funciare, de care beneficii ora actuală peste 450 000 W suprafață ce reprezintă ma’ » Au fost cializate, zootehnice NICOLAE dezvoltat ducc cons o nc măs fiec« create mari puternice. complex^M| La indicațiile toviE^ CEAUȘESCU s-a Combinatu’ Agr economică, este unic în lume „Timiș", care prin dimensiuni manțe tehnico-productivd si tele obținute i-au adus județuMg? 24 de titluri de „Erou a’ noii A agrare" in 198b, iar în 1987 de 90 de unități si-au depus caiAf\ ra pentru dobîndirea acestei gioase distincții In anii care au trecut de la h SCa Congres al IX-lea, în județul fost create peste 160 009 loct* CEI muncă, mai bine de 80% din pt intj locuiește în apartamente și ca 2 s-au construit cca. 4o00Um2 spații nate învățămintului de toate ~ înti tec internate, creșe. grădinițe. S-a £ tat puternic, totodată, baza nătății. a comerțului ș-. servicill^^. Rețeaua de învățămfnt cuprin® unități, frecventate de peste 152r cercetării științifice, peste 4 500 în cămine studențești, noi săli de copii și elevi. In învâțămîntul sușc dacă în anul universitar existau două facultăți cu 465 sW| în prezent, în Centrul universitari șorean ființează 4 institute cu a [ facultăți, unde studiază aproape» studenți. din care cca. 2 800 sinS denți veniți din peste 7* de țării! țul Timiș cunoaște de asemeneajj gată viață cultural-artisti^ă : sigili ficatoare cifrele care ^ov^desc pol parea oamenilor muncii timișaB actul de cultură, anual ; celei| 85 000 spectacole sînt viz-onate dM 9,5 milioane spectator., muzeelell vizitate de peste 160 000 de oamiB muncii, pentru lectură le stau li: I poziție peste 10 milioane volumeH de-a Vl-a ediție a Festivalului ,.Cîntarea Român»ei" a cuprins Ibl dețul nostru 1 800 formații coli 27 000 artiști amatori, care au o&l numeroase premii fapt ce Clascal® dețul pe primele locur’ din țară,ți ferite genuri artistice I Marile înfăptuiri cu ture ne mMl fiind rodul hărniciei, dăruirii, p?®! dragostei de muncă și voinței oaA| lor muncii timișeni. constituie pfl noi garanția dezvoltării mereu m»| petuoase a acestoi străvechi inel A românești spre culmile civilizați A muniste, dîndu-ne statornicul ioH sâ muncim și de acum înainte cili țărmurit devotament pentru inflA Timișului, parte organică a RoiA socialiste. . 1 Tatiana BADESCS* ORIZONT la promovarea larga a progu \ la înfăptuiiea obiectivelor imole prioritare ale economia e. ** mționez numai cîteva M » unități ce poartă caii e înaltă onoare „CTITORII II CEAUȘESCU" ; LM.T, Sr I.A.E.M. Electromota® înu*. de Autoturisme. Electrod r. Lugoj, Fabrica de memvi iderca de Opti.ă. Comha hi mic „Solventul* eto. Tii lat că producția industriala a i Timiș este de aproape 7 ari ață de 1965, că in preze^l | tlizează in numa» 50 de riUi marfă industii&lă a anului! ele realizate de industria joii t exportate îr. peste 70 de ți e continentele. ribuția cercetării științifice d i promovarei tehnicii avj ti tu te centre filiale și cobi cetare. inginerie tehnologul are m care își desfășoară d este 4 500 cercetători și sJ i-au găsit expieJa în uJ i finalizarea a peste 160 temd național unic, a peste 750 M nurile departamental^ P«1 jimdarea a 2 600 produse na 130 d* tehnologii avansat! nstrîndurș» caracterul Intri ura a atins în piimh doi esl ui cincinai. nivele supenJ iile depășind 2.4 milioane ■ mual, față de numai 79516îJ » în 1965 In cei 23 de 1 311 NICOLAL CEAUȘLXCj ?ate uriașe fonduri de mwJ ’ontinua dezvoltare și model igriculturii. a fost întărită J materială, ap fost 1 reali J jerări de desecăii și îmbuna ?iare, de care beneficiarii uală peste 43p 000 hecJ ă ce reprezintă ma< mu!: j inii din cea existentă în » create mari unități puternice, complexe La indicațiile tovad CEAUȘESCU s-a înfiin Corn bina tu* Agroindu care prin dimensiuni, peri dinico-productiv» si efide ă, este unic în lume. Reni iute i-au adus Județului Tu Iun de „Erou ai noii revoh n 198b, ia- in 1987 un nu: unități si-au depus candid i dobîndirei acestei pra itincții care au trecut de la istxx il IX-lea, în județul Timiș i e peste 160 009 locuri i lai bine de 80% din populr în apartamente și case oi ruit cca. 4o 00b m2 spații țâmîntuluî de toate gradd științifice, peste 4 500 Ixs studențești, noi săli de ciul creșe, grădinițe. S-a denii ic, totodată, baza ocrotirii i comerțului ș*. serviciilor, j de învățămînt cuprinde B îcventate de peste 152 milă evi. In învățămîntul superi^, nul universitar 1938-Ift uă facultăți cu 465 studeil , în Centrul universitar tx- ițează 4 institute cu cele Ui mde studiază aproape 204j lin care cca. 2 800 sint «w i din peste 7* de țărt Jim cunoaște de asemenea o m culiural-artistHă : sînt dH ifrele care dovedesc paitiJ ienilor muieri timișeni ■ •ultură anua’ : cele ped tacole sînt vizionate de «d c spectatori, muzeele vis peste 160 000 de oameni n itru lectură le stau la di>| i 10 milioane volume C_. diție a Festivalului nationu tomân’eiu a cuprins în ru 1 «00 formații cu xil i amatori, care au obtind premii fapt ce claseazăM mele louur din țară, la d.-l artistice I ăptuin cu ne mîndriil hărniciei, dăruirii, pcsiunul muncă și voinței oamccrl timișeiib constituie pentnl dezvoltării m^reu mai iwl icestoi străvechi meleagudl >re culmile- civilizați?! cod du-ne statornicul imboldI ă de acum înainte cu rad otament pentru inflorÎMH irtc organică a Româi^i| 1. SPAȚIUL - O LOGICA A TIMPU- LUL Aidoma unei mari metropole care, odată cB trecerea anilor, a ajuns sA închidă în mijlocul cercurilor con- centrice ale creșterii sale GARA, la Ciacova, capătul cordonului ombilical ce kagă așezarea de lume se află la numai clțiva pași de CENTRU. Acești pași, puțini, măsurînd lungimea unui parc mai bătrin dech veacul, te pot ajuta să descoperi că apropierea nu e lipsită de semnificații De-o parte, ZjARA, plămlnul prin care localitatea respiră. îr neîntreruptul du-te-vino al trenurilor, aerul fierbinte al transfor- mărilor și devenirii unei țări întregi. De cealaltă parte. CENTRUL cu efigiile Întemeierii, ale permanenței și ale du- ratei vatra spre rare au convers și con- verg energiile și ritmurile vieții inte- rioare ale comunei-viitor-oraș. Iar între cele două puncte vitale, cam la jumă- taiea distanței, despărțindu-le spre a le un.. Turnul Culei domină de mai multe secole, ca un paznic tăcut această sim- bolri dar și necesară apropiere Sub ochii lui nevăzuți. viitorul și trecutul vin unul către celălalt pentiu a compu- ne. intr-o mereu căutată armonie, fizio- nomh prezentului.. Există. în Expoziția permanentă de blorie din cadrul Centrului cultural Ciacova, o reproducere după o stampă de la jumătatea veacului trecut Ea fi- gureazâ imaginea romantică a pieței centrale, a cărei vîrstă de atunci e su- gerată de căruțele cu coviltir, de tră- sun și de grațioase crinoline. După cum e sugerată și de monumentele și de frontoanele care, de la o clădire la alta, șomează și azi privirea cu o mereu în- noită surpriză. Privind această repro- ducere și confruntînd-o cu înfățișarea de acum a CENTRULUI, e la îndemînă sâ constați efortul celor de aici de a construi mal ales re-semnificînd ; dînd o nouă destinație și o nouă utilitate, pe mâsura prezentului, fiecărui edificiu, fiecărui loc; confirmfnd astfel, în fapt, genericul Expoziției permanente de is- torie: .Ciacova — istorie și contempo- raneitate*. Nu oricum, aș adăuga argu- mentind cu modul în care această Ex- poziție a fost amenajată, dar și cu, ia- râși, destinul actual al fiecărui așeză- mînt, ci în deplină sincronizare cu ceea ce s-a petnîcut, în deceniile din urmă, la nivelul întregii țări Iar dacă pentru efortul despre care vorbeam înainte stă mărturie rostul mai cu seamă cultural dobîndit de vechile clădiri ale CEN- TRULUI, e spre a înțelege, încă o dată în plus, că, la Ciacova. parcă mai mult decit In alte locuri, spațiul e fidel ace- lei logici a timpului în care viitorul în- seamnă continuitate firească Și încă: semn câ apropierea dintre GARA și CENTRU nu e deloc rodul unei pure inlimplări. . 2. SPAȚIUL - O LOGICA A VÎR- STELOR. în perimetrul CENTRULUI, Intr-o clădire-monument istoric și arhi- tectural numărind mai bine de trei se- cole, cu un interior care, prin el însuși, •r stirni invidia celui mai pre(ten)țios căutător de autentic, se află amenajată Expoziția permanentă de etnografie și CIACOVA - ARGUMENTE PENTRU O POETICA A SPAȚIULUI pictură naivă, integrată și ea Centrului cultural Ciacova. Cîntaie vechi, vase, unelte pentru cules plante medicinale, cleme pentru cusut piele, războaie de țesut, grape, melițe, brăzdare, vîrtel- nițe, perii pentiu fuior, sucale, ciacîre pentru lînă, urzoni, superbe, prin ba- rocul broderiilor, cojoace de Ciacova și, într-un cpntrast dai de simplitatea geometrică a modelelor, multicolore chilimuri, laolaltă cu picturile emanînd o debordantă vitalitate dar și, adesea, o deconcertantă simbolică ale lui Viorel Cristea, umplu acest spațiu, instituie în el un dialog între Materie și Spirit, perceptibil pe măsură ce îl pătrunzi și te lași copleșit de reverberațiile lui. Majoritatea obiectelor din Expoziție, unele de o mare valoare istorică, docu- mentară și etnografică, au fost donate de locuitorii din Ciacova și din satele apartenențe : Ccbza, Gad, Ghilad, Ma- cedonia, Obad și Petroman. Oamenii le-au păstrat prin podurile caselor — ne explica Ion Giotină diiectorul cămi- nului cultural, care se străduie să am- plifice mereu spațiile expoziționale și funcționalitatea centrului, cu sprijinul permanent al Complexului muzeal Timiș. Ani regăsit aceste vîrste într-un tablou de o stianie expresivitate a! lui Viorel Cristea. Un tablou, l-aș numi, epic, a cărui compoziție aduce o neo- bișnuită distribuire a timpului în spa- țiu : „vîrstele omului" sînt redate în «îi- SIMION LUCAC1U : Flori. Cheia succesului — Alo, casa Mihailov ? — Da, răspunde Adrian. — Aș vrea să vorbesc cu tăticul tău- — Dar nu este, încă, acasă. Reveniți mai tîrziu. — Am crezut că-i destul de tîrziu ca să-l pot găsi. Prezer.tlndu-mă și repetînd dorința mea de-a vorbi cu tatăl său, Emeric Mihailov, președintele Consiliului Unic Agro-industrial de Stat și Cooperatist, băiatul fa virstă de & ani, elev la Școala generală, m-a asigurat că nu deran jez aricind voi reveni la telefon. In ultimul timp, despre această comună am citit, mereu, în presa locală. Dc exemplu, in „Drapelul roșu'1 din 22 aprilie 1987 am aflat că, pe locul întîi la semănatul porumbului, s-a aflat Consiliul Unic Agro-industrial Ciacova; în 5 noiembrie 1987, același organ de presă menționa: „In C.U.A.S.C.-urile Banloc/ Ciacova... întreaga suprafață a fost degajată de coceni"; în 24 noiembrie, se putea citi: „C.U.A.S.C.urile BANLOC, BETHAUSEN, CIACOVA, etc. au încheiat arăturile adinei de toamnă", iar a doua zi in „Oglinda muncii din agricultură", pe C.U JLS.C.-uri, la producția de lapte, rezultate bune au obținut Peciul Nou, Ciacova etc.". Aceste rezultate m-au îndreptățit să-l întreb pe omul Emeric Mihailov, în virstă de 42 de ani, dar cu părul cărunt, și zîmbeiul permanent în colțul gurii și in privire, care este cheia succesului. In amintire îmi va rămîne permanenta modestie cu cure mi-a răspuns că .nu este nici un secret, nici o tai.iă, decît hotărîrea îndeplinirii, zi de zi, a transpunerii în viață, a politicii partidului, in noua revoluție agrară, dorința arzătoare de-a smulge acestor păminturi, din zona a ll-a, a IlI-a și a IV-a de fertilitate a solului, recolte și produse similare pămîntului situat in prima zonă". _ Observindu-mi nedumerirea și, poate, chiar neîncrederea, a continuat: „Să credeți, fiindcă se poate, dar numai aplicînd cuceririle științifice la funda- mentarea complexului de măsuri agro-pedo și hidroameliorative". Mi-a mai relatat, pe larg, cum, in ultimii ani, au fost scoase de sub excesul de umiditate peste 1 500 ha de pămînt, cum, din martie 1986, de cînd a primit trei (1) planuri, prin succesiunea verti- cală și orizontală a unoi scene de mun- că specifice celor patru anotimpuri. Fiecare dintre aceste scene e dominată de o împărțire netă orizontală, a cîm- pului pictural Personajele tabloului sînt chiar locuitorii satului (nu lipsesc nominalizările 1): ci leagă, prin prezen- ța ior, cerul și cîmpia alcătuind, îm- preună cu ele, triada ce îi justifică ar- tistului distribuirea celor patru anotim- puri simbolizînd vîrstele omului în trei planuri verticale 3. SPAȚIUL - O LOGICA A DEVE- NIRII. Pn cei mai tineri locuitori ai Ciacovei i-am întîlnit întîi la Bibliote- ca din cadrul Centrulu; cultural, unde, îndrumați de învățătoarea ludita Animan, ne-au emoționat recitînd și cîntînd cu o dezinvoltură și o pros- pețime împrumutau» parcă din aerul primăvăratic de afară I-am regă- sit apoi la Grădinița cu program normal din Ciacova, amenajată într-o clădire a cărei vîrstă este egală cu nu- mărul copiilor ocrotiți de educatoarele Maria Galea și Maria Cârnu : aproape o sută 1 „Nu mai-nalțl decît o floare", lonuț Barbu. Silvia Gaukamer, Snejana Elena Giotină, Daciana Tabacu, Corina Camelia Tamaș, Adrian Velici, Rozvita Vcrt ne-au convins că. prin ei și prin colegii lor, clădirea în care se află gră- dinița trăiește nu o a doua tinerețe, ci o tinerețe perpetuă. Așa cum, la rîndu-i, o tinerețe perpetuă, deși în urmă cu cîțiva ani a aniversat două secole de existență (a fost înființată în anul 1776 1) trăiește și Școala generală din Ciacova : un edificiu somptuos a cărui solemnitate vetustă e echilibrată de exemplara amenajare și dotare a cabi- netelor cu cele mai moderne mijloace de învățămînt. acestea, gata să concu- reze oricare dintre noile licee ale ju- dețului. Despre felul în care, la Ciacova, spa- țiul se ordonează după o logică a de- venirii ne-au vorbit, urmînd aceeași succesiune a generațiilor cu al cărei firesc începuserăm să ne obișnuim, și primitoarele noastre gazde de la Liceul agro-industrial. în această veritabilă citadelă a agriculturii, nici un amă- nunt nu a fost neglijat pentru ca elevii să aibă în fața ochilor, mereu deschisă, marea carte a cîmpiei. „E singurul ma- nual unde nu vei întîlni niciodată gre- șeli de tipar ; singurul de la care poți învăța ce înseamnă cu adevărat rodni- cia pămîntului0. Observația îi aparține inginerului Nicolae Banu, dascălul ce și-a identificat destinul cu acela al șco- lii pe care o conduce de ani buni. 4. ADDENDA. Intr-o zi frumoasă, limpede, în mijlocul cîmpiei, la Ciaco- va, dimineața a fost ca un început de primăvară. Către prînz, a bătut grindi- na. Iar seara, la plecare, aerul avea mireasma zăpezii: o adevărată poetică a anotimpurilor ce împlinesc aici, în acest spațiu, semnele u.iui viitor oraș. Marian ODANGIU sarcina, de partid de a veni la Ciacova, comună cu cea mai mare suprafață arabilă din județ, s-au aplicat la peste 1 500 ha pămînt arabil numai îngrășă- minte organice, cum a luptat pentru obținerea de soiuri și hibrizi de cereale (porumb, grîu, orz) care să asigure producții sigure și stabile, in Ciacova exis- tind unități mari producătoare de sămînță, atît pentru nevoile proprii cit și pentru sămînța necesară, de 4—5 000 tone anual, pusă la dispoziția județului Timiș pentru alte unități agricole. Insistind să-mi explice cum se pot obține toate acestea, Emeric Mihailov a afirmat că, numai lucrînd „zi lumină" (care cred că este mai scurtă decît ziua de lucru pe care o desfășoară), numai prin perseverență, pe baza cunoaș- terii și încrederii în oameni, (are un colectiv bun), a experienței și a contribu- ției tuturor factorilor din comună, cooperatori, mecanizatori, specialiști și a tuturor oamenilor muncii din C.U.A^C.-ul Ciacova. In acest mod s-au realizat, cu depășiri de plan, producții de 5 240 kg orz, 6 717 kg grîu, 8 504 kg porumb la hectar, producții care au permis livrarea la fondul centralizat al statului a 2 025 tone cereale. In sectorul ovin s-a intensificat activitatea de selecție, asigurindu-se mate- rialul biologic superior necesar și baza furajeră incit s-a ajuns la 10,4 kg lină pe cap de oaie (C.A.P. Ghilad a obținut 11,4 kg fiind distinsă de 5 ori cu Ordinul „Meritul Agricol" clasa l-a) și obținerea in sectorul zootehnic a unei producții totale de 3 135 litri lapte pe cap de vacă. Pornind de la aceste rezultate, pe temeiul indicațiilor și orientărilor secretarului general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, s-a rcanalizat, cu întregul activ de partid, cu specia- liștii, cooperatorii și ceilalți lucrători din sectorul agricol și zootehnic, rezul- tatele și neîmplinirile din muncă și s-a ajuns la concluzia că potențialul de care dispun unitățile agricole din C.U.A.S.C.-ul Ciacova, printr-o organizare mai judicioasă, permite obținerea unor producții superioare și la plantele tehnice, soia, floarea-soarelui, sfecla de zahăr, legume incit să se poată contribui în mai mare măsură la îndeplinirea angajamentelor asumate de județul Timiș tn producția agricolă. Siguranța și încrederea in sine, pe fondul unei depline modestii, prin care mi-a relatat toate acestea Emeric Mihailov, mă determină să cred în cele afir- mate și să mă gîndesc că, acționînd astfel, cu pasiune și întreaga dăruire, pă- mintul și animalele devin supuse voinței celui ce se apleacă, cu atîta căldură și lumină, asupra lor. Valentin TU Tatiana BADESCU ORIZONT EROII LITERATURII despre EROII MUNCII Pe linia unei manifestări devenite, deja, tradiționale (să reamintim dintre ele Colocviile și Festivalurile Naționale de poezie; „Scriitorii și pacea". „Scri- itorii și patria". „Scriitorii și spiritul revoluționar"). Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România, în cola- borare cu Asociația Scriitorilor din Ti- mișoara, a organizat sub genericul „Eroii muncii — eroii literaturii", o suită de manifestări cuprinzind vizite de documentare, festivaluri de poezie patriotică, dezbateri șt întîlniri cu citi- torii din județele Timiș și Caraș-Seve- rin. Situate în lumina documentelor Congresului al XIII-lea al Partidului Comunist Român, ale Conferinței Națio- nale a partiduiui. din caie și-au extras ideile călăuzitoare aceste manifestări s-au vrut a fi, și au fest, încă o dovadă a puternicei forțe d-î iradiere a docu- mentelor partidului nostru, a -deilor profund novatoare ale tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. Pornind dc la principalele directive în ceea ce pri- vește îndrumarea și dezvoltarea litera- turii în patria noastră, manifestarea s-a oprit la una din ideile funda- mentale formulate de către tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU : aceea a nece- sității ca literatul a să prezinte perso- naje-model, eroi în adevăratul sens al cuvlntului, spirite mobilizatoare, ade- vărate întruchipări ale omului nou. constructor activ al acestei epoci de glorii. Manifestările literare desfășurate sub genericul Eroii muuc*i — eroii literatu- rii s-au dovedit un excelent prilej de a reconfirma o mai veche si adevărată teză a documentelor de partid : necesitatea unui contact permanent între scriitori și oamenii muncii Doar astfel, printr-un contact nemijlocit, printr-o punere di- rectă în relație se poate realiza o ve- ritabilă confruntare pozitivă între oa- menii condeiului și făuritorii bunurilor materiale, dar în egală măsură și spi- rituale, ale poporului nostru Cunoscîn- du-i direct, la locurile lor de muncă, în fabrici, uzine, pe cîmp la masa de pro- iectare, aceste întîlniri au oferit și ga- ranția autenticității. A cunoașterii ade- văratelor probleme cu care se confrun- tă oamenii muncii, în dorința lor arză- toare de a construi o societate și o iume pe măsura aspirațiilor lor cele, mai înalte. Aceste patru zile de contact perma- nent cu oamenii muncii sînt și o ilus- trare a unei generoase idei prin care secretarul generai al partidului nostru îl îndemna pe creatori să-și afle sursele de inspirație îd apa limpede a izvorului, și nu în ulcioare, oricît de aurite ar fi ele Scriit i li participanți la manifestări au avut, din plin, prile- jul de a trăi. pe viu, sublimul aces- tei neprețuite indicații a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU i a certitudinii că doar o bună, adîncită cunoaștere a realității poate fi garanția unei litera- turi, a unei creații a unei rul- turi de elevată calitate întîlnirea cu acești adevărat? eroi-model, care sint comuniștii consti ucton ai unei societăți socialiste a egalității și a dreptății, eu marile realizâit aie României din EPOCA NICOLAE CEAUȘESCU au fost un binevenit prilej nu numai de cu- noaștere a uncr realități, ci și a confir- mării in plan ideatic a profundei vo- cații constructive a poporului român. După cum, în alt plan, ele au prilejuit nu numai fructuoase schimburi de pă- reri, ci și motive de meditație a fiecă- ruia dintre participanți asupra rolului și locului ce-i tevin scriitorului român în acest moment istorie de profundă angajare patriotică și revoluționară în înfăptuirea mobilizatoarelor sarcini ce decurg din hotărîrile Congresului al XIII-lea și ale Conferinței Naționale a Partidului Manifestările au debutat, în comuna Topolovățu-Mare, * intîlnire a scri- itorilor participanți cu Eroi ai Muncii Socialiste și cu conducători ai unor uni- tăți distinse cu înaltul titlu de Erou al Noii Revoluții agrare : inginerul Nicolae Dogendorfl. directorul Trustului de Me- canizare a Agriculturii Timiș, inginerul Ion Bușoi, duectoiui întreprinderii. Iosif Zarcula. inginerul șef cu produc- ția, tovarășul losii Billo. președintele Comitetului sindical cum și de Gheor- ghe Maghețiu și mgin^ Veronica Ma- rinescu, secretari adjuncți ai Comitetu- lui de partid ai întrepi inderii de auto- turisme. In sala de Concerte t Liceului de arta „Ion Vidu" din Timișoara a avut loc, în continuarea suitei manifestărilor, festi- valul de poezie patriot.că. ia care au citit din creațiile lor tinerii poeții iiiel Botgros. Maria Bonțiu, Floiu Al. Mi Nicolae Rîmneanțu directorul LA.S. Liebling, loan Turc, directorul l A.S Recaș, inginei Velizar Simici, C.A.P To- polovățu Mare La manifestare au luat parte : Dumitiu Radu Popescu. președin- tele Uniunii Scriitorilor d»n Republica Socialistă România Traian lancu. di- rectorul Uniunii Scrinurilor, Anghel Dumbrăveanu secreta ul Asociației Scriitorilor din Timișoara. Andi Andrieș. directorul editurii „Junimea" din îași, Ion Arieșanu, redactor-șef al revistei „Orizont", Paul Eugen Banciu, Teodor Bulza, redactor-șef al ziarului „Drapelul roșu", Denisa Comănescu. Vasile Dan. Alexandru Deal, Eugen Dorcescu, re- dactor șef al editurii „Facla", Slavomir Gvozdenovici, redactor șef al revistei „Knijevhi Jivot", Antoaneta C. lordache- Alexandru Jebeleanu Ilie Măduța, Marcel Mureșianu, secretarul Cenaclului din Suceava al Uniunii Scriitorilor. Marian Odangiu, Nicolae Prelipceanu. Petru Poantă, Maria Pongracz. redactor șef al ziarului „Szabad Sz6". Vasile Să- lăjan. redactor șef al revistei „Tribuna" din Cluj-Napoca, Petre Stoica, Mircea Șerbănescu, Ion Dumitru Teodorescu. Valentin Tudor. Cornel Ungureanu. secretar-adjunct al Asociației Scriitori- lor din Timișoaia. La intîlnire au parti- cipat, de asemenea, tovarășul Eugen Florescu, secretar al Comitetului Jude- țean Timiș al P.C.R. tovarășa Florina Gâldău, activistă la Comitetul Județean dc partid și tovarășul Alexandru Man- gu, vicepreședinte ai Comitetului de Cultură și Educație Socialistă al jude- țului Timiș în a doua zi a manifestărilor, scriitorii participanți au efectuat o documen- tare colectivă la întreprinderea de auto- turisme din Timișoara. Grupul de scri- itori a fost întîmplnat de tovarășul citit din creațiile Comănescu. Vasile brăveanu. Grozdan. ian lancu Muncian, Eugen Slavomir Io- poeții : Denisa Dan Anghel Dum- Dorcescu, Dorian Gvozdenovici. Tra- Alexandru Jebeleanu. Ivo Marcel Mureșianu. Nicolae Prelipceanu, Petre Stoica, Valentin Tu- dor. A urmat un concert susținut de elevii Liceului de artă în județul Caraș-Ssverin, manifestă- rile au debutai cu o întîlnire cu mem- brii cenaclului „Ber/obis". din comuna Berzovia în cadrul întîlnirii, au citit din creațiile loi loan Azuga, Ion Cârdu, Cucii M. Murgu. Elen,» Rehac, Dana beriu Giulvezan, Tiberius Marini ) riana Siminiceanu Constantinei și Paula Veseli. I In sala „Lira" j Școlii generali I program suplimentar de artă nr.fli Reșița, s-a desfășurat festivalul 1 zie patriotică in cadrul căruia al I din creațiile lor poeți. Glieorqhel » Denisa Comănescu Vasile Dan.' ț vian Doclin, Anghel Dumbrăvea» 9 vomir Gvozdenovici. Traian lann; ! Muncian, Marcel Muieșianu. a Prelipceanu. Petre Stoica, Valen J dor, precum și Ion Chichcre, Ni : Irimia, Olga Neagu și Gheorghil | ccscu, membri a> cenaclului nS» ț cui" din Reșița. A urmat un susținut de corul Școlii generalei I Silvășan, membri ai c«nacluîui, prezen- tați de profesorul Calic Cluncea. în con- tinuare a avut loc un fructuos dialog privind rolul cenaclul ilor literare în stimularea și promova» ea talentelor au- tentice. Tovarășul Petru Peica, prima- rul comunei Beizovia. a prezentat apoi realizările oamenii- r mun- d din locali- tate în domeniul dezvoltării economice și social-culturale. La Reșița, grupul de scriitori a vizi- tat Expoziția realizărilor economico- sociale ale judetulv’ Caraș-Severin. Au . luat parte tovarășa Murii Nuțu. secre- tar al Comitetului Județean Caras-Se- verin al P.C.R.. și tovarășa Carmen Grămadă președintele Comitetului de . Cultură și Educație Socialistă al județu- lui Caraș-Severin. La vizita de docu- mentare efectuată în Secția de motoare diesel, navale și compresoare a între- prinderii de constiucțî’i de mașini Re- șița, grupul de scriitori a fost condus de tovarășii Nicolae Ba’ad, inginer șef al secției, Ai. Derban. adjunct șef de secție, Vasile Băloi, secretar al Comite- tului de partid și Sandu Ion, directo- rul Centrului județean de calcul Caraș- Severin. A luat parte tovarășa Tatiana Brediceanu, secretar al comitetului mu- nicipal al P.C R Reșița. Documentarea a continuat la Muzeul întreprinderii de construcții de mașini, unde grupul de scriitori s-a întîlnit cu tovarășii Cornel Ghita inginer șef con- cepție la LC.M.R și Ionel Drăgan, secretar adjunct al Comitetului de partid al întreprinderii In același con- text, a avut Io* c întîi lire cu membrii cenaclului „Făurarul" al LC.M.R Au In zona de cîmpie înaltă Făget — Dumbrava — Traian Vuia au fost iden- tificate șl cartate o seric de morminte tumulare, care apar fie grupate mai multe la un loc, fie izolate. O grupare de tumuli există, de pildă, în partea sud-vestică a zonei cercetate, la cum- păna apelor dintre Vale;* Begăi și valea pîrîului Glavița ț aici s-av putut iden- tifica cel puțin 8 tumuli, avînd dia- metrul de 8—10 m. O altă grupare de traco-dacică. in prima epocă a fiefului. O mențiune specială merită așezarea Identificată ln partea de nord-est a satului Dumbrava pe promontoriul unde se găsește cimitirul actual și în care ur- mele arheologice par a sugera o remar- cabilă continuitate de viețuire umană Sînt reprezentate aici epocile neolitică, exact), a unor valori de cultură mate- rială și spirituală reprezentate de obiec- tele recuperate, u unor valori intrin- seci. în accepția economică a cuvîntului. Se cuvine să fie menționat tezaurul de monede medievale de la Begheiu Mic — peste 600 de monede datînd din sec. XVI—XVII, descoperit prin strădania morminte tumulare se află ceva vest, ta cumpăna apelor dintre Begăi șl pirîul Livezi în zonă sesc. de asemenea, c serie de izolați, cum ar fi cel din vatra mai la valea se gă- tumuli satului Siturî arheologice in zona Făget Bucovăț, sau cei aflați la răsărit de lo- calitatea Begheiu Mi (între Begheiu Mic și Făget). Nefiind încă săpațl sis- tematic. încadrarea cro lologică a tumu- lilor este destul de greu de făcut, su- gestii în acest scos ar oieri tumulii de creastă din zona Balinț — Bodo — Bet- hausen și tumulul cercetat de la Susani, iar primele datări car: ir intra în dis- cuție ai fi perioada dc tranziție de la neolitic ia bronz sau prima epocă a fierului. în perimetiul cercetat s-au descoperit și o serie de așezări preisto- rice, cum ar fi cele d'b vecinătatea sa- tului Begheiu Mic. sat acelea din pe- rimetrul nord-ves^c ai localității Dum- brava, unde este atestată civilizația perioada de tranziție, epoca bronzului, prima epocă a fierului, epoca feudală timpurie, epoca feudală dezvoltată. Aici s-au găsit, în mod întimpiător, vechi morminte d? înhumație, mai multe piese de ornament vechi și o statuetă achiziționată de muzeul dm Lugoj. Activitatea de depozitare șl investi- gare a unor situn arheologice este re- levantă nu numai în latura ei științi- fică, prin identificarea unor mărturii de vechime șl continuitate de locuire și în această zonă a țării, ci șl In privința descoperirii (a redescoperirii, mai lăudabilă a elevilor de la Școala gene- rală din Făget, conduși de profesorul Dumitru Tomoni. care au valorificat și confirmat In periegheza întreprinsă niște semnalări mai vechi ale localnici- lor. Tezaurul recuperat a ajuns în patrimoniul avem astfel vare a unor patrimoniul nea tezaure muzeului din Timișoara; un bun exemplu de sal- vatori care fac parte din cultural-național Aseme- par a nu V. singulare în zonă, dacă avem In vedeie descoperirea — pe ln începutul secolului — pe valea pîrîulul Moiștea, între Dumbrava și din Reșița, dirijat de profesoara] nelia Ponoran, corul „Miorița" a1' de Cultură a sindicatelor și Cord • Iii generale nr. 8, ambele diriM profesorul Doru Moraru La acest] tacol au participat și elev’ ai Șed nerale ni 12 laureați ai Festh Național „Cîntarea României". Ini ierea suitei de manifestări, în sU: Semenic a avut loc o dezbaterea nericul „Eroii. muncii — eroii iii rii“, care a reunit, alătu i de sal participanti, membri ai cenacldt rar „Semenicul" din Reșița Co prilej, au citit din creațiile lor poeți Nicolae Irimia. Ion Moșt Neagu, lacob Roman Costel Recitind celei sau nu de eufori Barthes o consacr que l’oubll.. .* C Fiindcă, Intr-adet rea entropică, blîr cu o senină (și t mare, / Dar, asU mare, căci mă sin Acest text er cării), de la ader (iubirea) și, In fir prima oară că p lumea iși redlstr necesar, o deplas spre recluziune j „Oh 1 lucrurile c lemn sau mătase orașului mic. Roi lui i se pare că oglindei luciu re existențială, prof Dar, în fond, sența (conștienti; acestuia de a răi Emițătorul e sin tatea) a fost și ( mutism i-au pro îndemnat la sfid vedește dintr-o c eului o evidentă același sport: / mișei / ... Deși sunt contiinporai Și astfel, dej: Emilian Roșcuîescu Nicolae Sirb» 1 George Șeitan și Ghejrghe ZM Criticul literar Gheorghe Jurmir ședințele cenaclului, a prezent^ același context, activitatea ceo» Este la fndemîur de cît atent constat Caragiale intersecta diverse unghiuri s în cei patruzeci de ani de la ln» tematica operei. (î: La manifestările di a județul ( nu numai marile c Sevcrin au luat parte scriitorii: lwtete, momentele ș Radu Popescu Traian lancu. V credințată de scrii Dumbrăveanu, Andi Andrieș, Ioni care însoțește, ca u șanu, Gheorghe Azap. Paul Eu# metamorfozele spir ciu, Denisa Comănescu Vasik gialean. Așa .de pi Alexandru Dea», Octavian Doelt. vomir Gvozdenovici, Antoaneta ( dache, Marcel Mureșianu. Mircea ieș, Ivo Muncian, Marian Oda colae Prelipceanu, Petru Poanta. Pongrăcz, Vasile Sălăjnn. Petre Mircea Șerbănescu, Ion Dumitri dorescu, Valentin Tudor șl Co gureanu. Documentările colective, întîi cititorii, dezbaterile pe teme nale ale muncii literare, cu nemijlocită a unor realități literelor", recunoaș scriitor, instanțele ■ â recunoaștere ni indiferente. Dimpo alean a luat totd discuție scrisul fie că era vorba d respondența ni-! publicistica : n contra dicțiune, îi care nu aparține; roblemele mai îr itale pentru scrii 1 structurează stil! ul unei cariere c pentru dezvoltarea patriei nnasț cenii, ele apar di: această măreață epocă s-au cos se poate spune aș Intr-un fertil dialcfl intre rreallSl'!' ^TttoriceșU. u r Scrisoarea din , oamenn muncii . odrcsută Jul Petre pe omul „îmbesti mmÎmmmmmmmmh cursului” lansat » ———St din Bucul ești. Cui comedie (D-ule c Bucovăț, a unui lezaui foi mat 1 urma în seria mai brățări de aur. rare aparțineau, I probabil, primei epoci a fier ului J Dat fiind faptul că cercetările logice din zona Făget «mt abia la putui lor, perieghezele efectuate importanță deosebită, ele se obiective arheologice caie vor în viitor de cercetă’! sistematice bun început în acest se*u îl investigarea arheologică a cotă getului, întreprinsă, începînd din 1987, de un colectiv condus dej Radu Popa de la Instituiu1 dc Ari] gie din București, cu largul conJ sprijin al autorităților locale Ce- rca aceasta se înscrie în context» cum juriul format deu, Alecsandri S na pronunțarea lesei premiate, apare Justificată condeier oarecare valoarea comedie foarte bună, arăt vădit de tehnică e comparație cu cel» concurs Gsunt nu tul Imposibile, n nu sunt piese, su pînă acuma în lil teme, nu fără mot tru că dl. Stănce: un ton de adevăr larg al studierii civilizației rom® _ In epoca feudală timpu: ie ilustraț că piesa ar fi bl zonă prin remarcabile ctitorii end morală". Nef identificate, de pildă, la Gladmf neputînd, tn ace mână. în aceeași zonă făgețeană ■ bUc înipotriva Chiar dacă în zona cursului sqf bănuia și împotr . al Begăi, vestigiile arheologice sini jn jUrUi său greu de depistat decît fn cimplr șeană, ele există în toată aria nele .dar amenii tivă și acoperă întregul intervalf nologic, de la epoca metre/ pînă h' nă epocă feudală, vădind șj aici I marca bilă continuitate de locuire B nă, de-a lungul timpului. Al. RADULEsd morală teatrală - pieziș, cînd dire< natori desigur nu dramaturgul reac epistolar priete: chip absolut car sigur, ambivalen ORIZONT despre clasici Rondeluri Al. Macedonski LATURII L din creațiile lor tinerii poeți I I Botgros. Maria BontiU, Florin iu Giulvezan, Tiberius Maria ia Siminiceanu. Constantin aula Veseli. i sala „Lira44 a Școlii generale i gram suplimentar de artă nr. 12( ița, s-a desfășurat festivalul de pa patriotică in cadrul căruia aud creațiile lor poeți- Gheorghe V, tisa Comănescu Vasile Dan. Otț i Doclin, Anghei Dumbrăveanu lir Gvozdenovici. Traian lanca N ician. Marcel Muieșianu. N lipeeanu. Petre Stoica Valentin precum și Ion Chichere. Ni lia. Olga Neagu s; Gheorghe :u. membri a> cenaclului „Se 1 din Reșița. A urmat un inut de corul Școlii generale n/j Reșița, dirijat de profesoara a Ponoran, corul „Miorița44 ai Cultură a sindicatelor și Corul generale nr. 8, ambeie dirijate resorul Dorii Mora* u La acest »1 au participat și elew ai $cont ile ni 12 laureați ai I - tiv ional „Cîntarea României*4. In M a suitei de manifestări, in stati lenic a avut loc o dezbatere ofi cui „Eroii • muncit — eroii lif care a reunit alături de .icipanți. membri ai cenaclului „Semenicul41 din Reșița Cu i uj. au citit din creațiile lor ti i Nicolae Irimia. Ion Moștcoru. gu, lacob Roman Costel lian Rosculescu Nicolae Sîrbu. rge Șeitan și Ghejrghe ZI icul literar Gheorghe Jurma. j ntele cenaclului, a prezenut) ași context, activitatea cen» ei patruzeci de ani de la înfii i manifestările di* județul rin au luat parte scriitorii: ti Popescu Traian lancu, ibrăveanu, Andi Andrieș, Ion i. Gheorghe Azap. Paul Eugen Denisa Comănescu. Vasile :andru Deal. Octavian Doclin. ir Gvozdenovici. Antoaneta (. .o. Marcel Mureșîanu, Mircea Ivo Muncian, Marian Odangiu. » Prelipceanu, Petru Poantă, rrăcz, Vasile Sălăj.'in. Petre ea Șerbănescu. Ion Dumitru seu, Valentin Tudor șl Cornel anu. cumentările colective, întilniriit »rîi, dezbaterile pe teme pn ale muncii literaie, cunoasa jlocită a unoi realități grăi! •u dezvoltarea patriei nnastn tă măreață epocă s-au con in fertil dialog între ere nii muncii apare, tn cele din urmă, ca o forță stimulatoare, ca un neașteptat declanșator de energie. In plan existențial, de pildă, ea va face observabilă valoarea (însem- nătatea) intrinsecă a obiectelor, a fenomenelor, a insului, dincolo de țel. rost și relație. Apoi, va pune în lumină prevalența (chiar dacă pasageră) a delecta- bilului, în defavoarea pragmaticului („La conquete du necessaire*4 — G. Bache- lard). Așa se explică minuția și voluptatea descripției, risipa sonoră și colo- ristică, decupajul vizualo-Utctil al ambianței, topirea în prezent a amintirii : „Căldură de aur topit, / Și pulbere de-aur pe grîne. / Ciobani și oi dc-au la stîne. / Și aur pe flori risipit...“. In planul comunicării, uitarea relevă disponibilitățile nelimitate ale en- sului (polisemia), întrucît, acum, nemaiavînd direcție prestabilită, semnul în- cetează să fie persuasiv, pentru a deveni doar expresiv. în consecință, spațiul eliberat de fantomaticul receptor ,de acea prezență mută (așadar, din punctul de vedere al comunicării, iluzorie) cc absorbea limbaj fără să restituit?, cc irosea un mesaj menit s-o convingă și construit pe măsura presupusei sale așteptări, acest spațiu, acest vid, mai înainte restrictiv, ermetic și ostil, este dedicat acum exercițiului artistic. Viața sc estetizează și textul se încarcă de vitalitate, căci arta reprezintă unicul mod de a trăi (si unicul țel al existentului) Procesul este exprimat foarte limpede în Rondelul apei din grădina japonezului : .. Apei lui de prin ogradă, / Prea domol curgînd la vale, / Bolovani, dintr-o grămadă, / Japonezu-i pune-n cale. // Spumegată, vrea să vadă, / împrejurul casei sale, / Apa lui, ce prin ogradă / Prea domol o ia la vale. // Și schimbînd-o-ntr-o cascadă / De consoane și vocale, / Uită-a vieții grea corvoadă. / Dînd răsunet de cristale / Apei lui de prin ogradă*4. -Și totuși rezidă aici un paradox: emițătorul își uită receptorul adrcsîn- du-i-se 1 Renunțarea la comunicare se face comunicînd ... Alternativa la enunț nu e comportamentală (cum ar cere o uitare consecventă), ci tot textuală. Și atunci ? Atunci, aprofundînd, vom înțelege că uitarea se contemplă rostindu-se, că între ea și acea absență atroce, identitatea nu e deplină. Spiritul poate uita, dar ființa nu. Cu atît mai mult cu cît, în cazul de față, avem a face cu uitarea unei insatisfacții. De aceea, eul nu va indura totuși cu ușurință solitudinea, absența. Golul din sine, acel deficit de existență, acea frustrare nu-i vor da pace, euritmia nu exprimă și nu generează euforie, cum ar crede același Bachelard. Tulbure, insidioasă, memoria umple arhitecturile prozodice, formele, fixe, expediindu-le — ca pe niște epistole — acelei absențe veșnic prezente : „Mai sunt încă roze — mai sunt / Și tot parfumate și ele / Așa cum au fost și acele / Cînd ceru-1 credeam pe pămînt. // Pe-atunci eram falnic avînt... / Priveam dintre oameni spre stele ; / Mai sunt încă roze — mai sunt, / Și tot parfumate și ele. // Zadarnic al vieții cuvînt / A stins bucuriile mele, / Mereu cînd zîmbesc uit, și cînt, / în ciuda cercărilor grele. / Mai sunt încă roze — mai sunt*4. Macedonski și rondelurile sale descoperă (re-descoperă) identitatea funda- mentală (primordială, abisală) a tuturor pasiunilor : uitarea nu-i decît forma Recitind celebrele rondeluri, lăsîndu-mă în voia euritmiei lor (generatoare sau nu de euforie), mi-am amintit, pe neașteptate, definiția pe care Roland Barthes o consacră uitării: „Cette absence bien supportăe, el le n’est rien d’autre que l’oubll.. Coincidența nu era fortuită, ci cît se poate de semnificativă. Fiindcă, într-adevăr, uitarea ni se pare a fi substanța și cauza poemelor. Uita- rea entropică, blîndă stihie, dominînd șinele, invadîndu-1, Impunîndu-se, treptat, cu o senină (și totuși dureroasă) implacabilitate : „Cînd am fost ură am fost mare. / Dar, astăzi, cu desăvirșire / Sunt mare, căci mă simt iubire, / Sunt mare, căci mă simt uitare.. Acest text emblematic schițează cîteva trepte ale implicării (și desimpli- cării), de la aderența (dependența) exacerbată (ura), la detașarea binevoitoare (iubirea) și, în fine, la solitudinea autarhică (generoasă însă) (uitarea). E pentru prima oară că poetul poate suporta, fără zbucium, absența. Și, ca urmare, lumea își redlstribuie înțelesurile. Modificarea ontologică antrenează, în mod necesar, o deplasare în plan axiologic (și epistemologic), spiritul se orientează spre recluziune și reificare, iar limbajul spre sistemul de semne al tăcerii : .Oh I lucrurile cum vorbesc / Și-n pace nu vor să te lase : / Bronz, catifea, lemn sau mătase / Prind grai aproape omenesc...44 (să se vadă și Rondelul orașului mic. Rondelul de aur. Rondelul morii etc.). La un moment dat, poetu- lui i se pare că propriul său chip are opacitatea și vastitatea uitării : „Din al oglindej luciu rece / Uitarea numai se desface.. Palpită aici o metaforă existențială, profundă, al cărei resort este însăși absența. Dar, în fond, despre ce absență e vorba ? A cui ? E vorba, firește, de ab- sența (conștientizată, semiotică) a receptorului, de incapacitatea (sau refuzul) acestuia de a răspunde la mesaj, de a se integra în mecanismele comunicării. Emițătorul e singur apelurile sale au rămas mereu fără ecou, celălalt (alteri- tatca) a fost șl continuă să fie un bloc dc tăcere. Or, această nepăsare, acest mutism l-au provocat, cîndva, febrilului autor, multă suferință, ba chiar l-au îndemnat la sfidare și ranchiună. Acum ? Acum, absența receptorului se do- vedește dintr-o dată ușor de indurat, ea nu mai rănește, ci dimpotrivă imprimă eului o evidentă stare de libertate : „Acești contimporani ai mei / Fac nencetat același sport: / De troiței de ani îmi tot zic mort / Tot mai pizmași și mai mișel / ...Deși par lei și paralel, / N-au cu talentul vreun raport / ...Dar sunt contimporanii mei“. Și astfel, departe de a fi anulatoare (sau măcar inhibantă). absența (uitarea) cea mai subtilă, cea mai tenace și — sufletește amintirii. cea mai productivă a ugen DORCESCU ^ăț, a unui lezau i foi mat ri de aur. care aparțineau, bil, prinsei epoc» a fierului. J fiind faptul că cercetările din zona Făget s*nt abia la lor, perieghezeie efectuate i tanță deosebită, ele sem ive arheologice care vor ben tor de cercetări sistematice, nceput în acest se»i3 ti co igarea arheologică a cetății M i, întreprinsă, tncepind din a de un colectiv condus dc pi Popa de la Instituiu’ de Arha n București, cu largul con i ai autorităților locale easta se înscrie în contextul 1 studierii civilizației român ca feudală timpurie ilustrată >rin remarcabile ctitorii icate. de pildă. Ia Gladna în aceeași zonă făgețeană r dacă în zona cursului supe ăi, vestigiile arheologice sint e depistai decît in cimpia ele există în toată aria acoperă întregul interval , de la epoca metre/pină In p ■că feudală, vădind șî aici o >ilă continuitate de locuire a lungul timpului. Al. RADULESCU Este la Înde mîna oricărui cititor cît ■ de cit atent constatarea că scrisorile lui Caragiale intersectează și regăsesc, din diverse unghiuri și la diverse nivele, tematica operei. (înțelegem prin operă nu numai marile comedii, drama, schi- țele. momentele și povestirile, ci și publicistica așa-zis „minară44. dar în- credințată de scriitor tiparului : aceea care însoțește, ca un strat freatic, toate metamorfozele spiritului creator cara- gialean. Așa de pildă : accesul în ceea cc, In tinerețe, în publicistica de la Ghimpele, Caragiale numea „republica literelor*4, recunoașterea scriitorului ca s riitor, instanțele care validează aceas- t.i recunoaștere nu i-au fost niciodată indiferente. Dimpotrivă. Spiritul cara- gialean a luat totdeauna foc, fie că era In discuție scrisul său și evaluarea lui, fie că era vorba de principiu ca atare. Corespondența ni-1 arată, nu altfel do- cil publicistica: mereu în opoziție, in contra dicțiune, în luptă cu ingerințe care nu aparțineau spațiului ’iterar. Hoblemele mai înainte enunțate sunt vitale pentru scriitor, fac parte din șl Ii structurează stilul de viață De-a lun- gul unei cariere de apreape patru de- cenii. ele apar diferențiat, după, dacă se poate spune așa, vîrstele identității scriitoricești. Scrisoarea din „28 Ftvruarie [1885]“, adresată lui Petre Th Missir, îl divulgă pc omul „îmbestiat cu daravera con- cursului- lansat de Teatrul Național București. Caragiale participa cu o die (D-alc carnavalului, cea din â in seria marilor sale comedii), iar j juriul format din Maiorescu, Hav u, Alecsandri Stăncescu și alții amî- pronunțarea hotărlrii în privința ui premiate, iritarea scriitorului justificată El știa că nu este un ier oarecare și era conștient de valoarea comediei sale („a mea este foarte bună arătind chiar un progres v.idit de tehnică asupra «Scrisorii*44), în iparație cu celelalte zece prezente în concurs (.sunt nu proaste, ci de-a drep- ul imposibile, nule, absurde (în fine nu sunt piese, sunt altceva fără nume i acuma în literatură]*4). însă, el se teme, nu fără motiv, de o cădere : „pen- vu că dl StăncescU, Alecsandri șcl. cu un ton dc adevărată fui ie strigă mereu Câ piesa ar fi bună, dar nu e literară și morală**. Nefiind n reresat, practic neputind, In acel moment, să lupte public împotriva conspirației pe care o bănuia și împotriva atmosferei create In jurul său („dar întîrzierile. dar șica- nele .dar amenințările și lecțiile de morală teatrală ce ml se aruncă cînd pieziș, cind direct, de maeștrii exami- natori desigur nu sînt plăcute lucruri*4), dramaturgul reacționează, confesîndu-se epistolar prietenului Missir. ’ntr-un chip absolut caragtalesc. E un joc, de- dgur, ambivalent i nu lipsesc malițiile (într-o paranteză, Alecsandri. „Cconul Vasilicâ**, este numit „Oinvidie44), iar acestea nu ascuna partea serioasă, gra- vă, îndreptățită a atitudinii lui Cara- giale. Unui reproș, real sau (poate) imaginat, a cărui formulare amintește de tiradele personajelor sale din O scrisoare pierdută („că Teatrul, mai ales la un popor tînăr ca al nostru, trebuie să fie o școală șcl *), îi opune un „bles- tem44 de un patetism trucat, o dandana, citată din univer sul aceleiași comedii : estetice nealiniată canoanelor acceptate, comode și conjuncturale, în fond în- vechite. După cum* tot acolo, se punea și problema recunoașterii unui scriitor și a unei Opere, care aduceau în clima- tul literar realitatea lor nouă, o dic- țiune nouă, iritantă »n fapt o contra dicțiune. Tn scrisori, Caragiale își înscenea- ză, așadar, identitatea scriitoricească: ipostaza preferată la maturitate este aceea de „bătrîn meșteșugar*4, care își Contra dicțiunea lui Caragiale „Ars-o fi ars focul de școala de la patuzsopt !M (sublinierea, mareînd cita- tul, îi aparține lui Caragiale). Apoi, replierea pe o poziție mai „înțeleaptă*4, absolut necesară în codul comic al epistolei, se produce tot sub incidența comediei menționate ; cine altcineva decit venerabilul conu’ Zaharia Traha- nache merita să fie luat în serios pen- tru eficacitatea principiilor sale ? („Intr-o soțietate însă ca a noastră, trebuind să ai puțintică răbdare, tac și rabd ...“). Chestiunea concursului, a cîștigării lui, nu punea, pentru Caragiale, numai o problemă materială sau de orgoliu, ci ea angaja și problema recunoașterii, de către o instanță socială a unei valori comunică experiența în pilde. Jocul său ironic instituie un paradox. în tinerețe, scriitorul luptă pentru acreditarea dic- țiunii sale, e ultrasensibii, „îmbestiat44 cum însuși spune, de bruiajul din afara literaturii: Scriitorul încă nu este Opera, de aceea își argumentează prin ea identitatea. Spre sfîrșitul vieții, însă, pare să fi renunțat. Acum. Opera îl re- prezintă : prin el, ea vorbește. De aceea, solicitat să ofere Caragiale refuză, acestea nu sunt opera scriitorului tată și criticată*4. niște date biografice, exprimînd opinia că necesare pentru ca să fie „înțeleasă, gus- “Din același context problematic, anu- me al condiției scriitorului și a scrisu- lui, sunt de reținut preceptele de „stra- SIMION LUCAC1U : Mărind. tegie44 a ieșirii artistului în lume, des- prinse din experiența sa și oferite ge- neros unui tînăr confrate, care-i solicita o prefață. Cele cinci scrisori către Emil (sac configurează o etică stoică a scri- itorului : „Nu. Volumul d-tale n-are nevoie de o precuvîntare a mea ... Aruncă-1 în lumină, să-și caute în lume norocul, singur — liber de orice rea- zem de prisos : prestigiul talentului U va fi de ajuns*4. Și, întrucît singur ta- lentul, concretizat în operă, justifică prestigiul scriitorului „e drept ca fie- care artist să îndure insultele ce i se aruncă anume, cum și să se bucure singur de aplauzele ce le poate zmul- ge... Și apoi, dacă artistul este cu- minte și are conștiință de valoarea sa, trebuie să fie nici prea îneîntat de aplauze, nici prea mîhnit de insulte. Adesea, cînd ești aproape asfixiat de năduful celor dintîi, prefăcute sau por- nite după comandă, în general proaste, parcă-ți redă viața o ploaie răcoroasă a celor din urmă, sincere și inteligente, pornite din fundul necazului. Nu sunt oare șl insultele ce ți se aduc, omagiu de-a-doasele adus talentului ?" Echiva- lată în pildă, ieșirea în lume a unei opere evocă ieșirea unei fete la întîiul ei bal: „O fată, intrînd în bal împodo- bită cu toate grațiile frumoasei vîrste nu mai are nevoie de recomandația unei mătuși. Trebuie să priceapă amîndouă — și fata, că la farmecul ei nu poate adăuga nim;c vorba bătrînil — șl bătrî- na.că n-are ce căuta la bal, nici la spa- tele tinerei, necum să-i treacă înainte și printr-un discurs de prețioasă factu- ră, să-i consacre o carieră evident pre- destinată succeselor44. Prin urmare î în scrisori, ca șl în comedii, momente, schițe, amintiri, pastișe, parodii și autoparodii, Cara- giale este încă o dată Caragiale, întreg, în toată splendoarea sa . nu numai „un mare mim44, „un histrion de geniu44, cu toate contradicțiile sale, ci și o conștiin- ță consecventă cu sine, cu vocația sa fundamentală. Textele acestea sunt pli- ne de Caragiale, ca un șir de scene în care un singur actor apare, travestit sau nu, în mai multe personaje, re- amintindu-1 însă pe unul singur, incon- fundabil: creatorul și interpretul lor. îl regăsim aici pe scriitorul substanțial, artistul ispitit de plăcerea parodiei și a Jocului litexar, dar și serios preocu- pat de condiția profundă a literaturii și a scriitorului. Conștiința literară cara- gialeană funcționează totdeauna exem- plar și totdeauna în contra dicțiune cu ceva, cu acel ceva exterior care agre- sează funcționarea spiritului creator în virtutea legalității sale lăuntrice. Constantin HÂRLAV ORIZONT @ 6 I Un sentiment al timpului • Primul voium publicat de Vasile Nicolescu după ampla, substanțiala selecție retrospectivă Magnolii și fum, apărută în colecția B P T. a Editurii Minerva, se întîmplă a Ii o culegere nu mai puțin incitantă, nu mai puțin susceptibilă a marca un reper în bibliografia poetului. E o carte, prin ceea ce conține mai pregnant, mai realizat, după cum și pi intr-o sumă de date mai generale dise- minate pe întreaga suprafață a textelor, în măsură a permite, dacă nu chiar o reconsiderare a imaginii de pînă acum a poetului, așa cum a fost aceasta con- turată de critică, cel puțin o sensibilă deplasate de accent asuora priorităților poeziei. Să spunem aici că, dacă viziunea, raportările culturale (manifeste acestea din urmă sau nu), precum și un limbaj elaborat (iar mai pe scurt voința de stil) sînt lucruri mult prea bine înșurubate in albia unui lirism de o sen- sibilă fibră intelectuală pentru a mai fi abandonate, cumva, preeminență capătă acum radiografiile unui spațiu memorial mustind de afecte, o investiție de existență care, dacă nu-l desparte pe autor de universul liric al volumelor din ultimul deceniu, să spunem, aduce cu sine o notă de „trăit" și „dramatic" greu de conceput altădată. E o poezie, cea din Fugato. făcută nu atît din sopuri elegiace sau nostalgice, cit din inflamări patetice ale verbului, din vehemențe sarcastice. Cu o disponibilitate, mereu sesizabilă, spre idealitate, spre un spațiu existențial lilial, pur ; un ideal mai curînd innomabil. o fulgurație vizionară în numele cărora, peste lamentoul surd care străbate cartea ori dincolo de băr- băteasca înfruntare a limitelor și dezolării, poetul își desfășoară toate nuanțele sarcasmului. Cităm între alte texte Ars combinatoria, Oglinzile crăpate. îndemn, Sfîrșit de săptămînă. Nu e nici o îndoială însă că dacă există, în Fugato, o anume cruzime a autocontemplației și înscenării, aceasta este nu rareori pusă în umbră de o semnificativă insistență a interogațiilor — variațiuni lirice pornind de la ceea ce am numi tema poetului și a poeziei — în stanțe ce amintesc, într-un fel, de psalmii arghezieni. E de căutat, de altminteri, în textele de □ atare factură (cîteva dintre cele mai bune din cîte a dat in ultima vreme autorul) și datele unei inedite implicări în existență a verbului poeziei lui Vasile Nicolescu : «Pe care țărm sînt oare ? pe ce pămînt ? în care / meridian al slăvii și-al lumii trecătoare ? / De unde vin, hai spune-mi, cînd și cit ? / Din care ceruri glasu-ți mă prinde strîns de gît ? / Lasă de-o parte rugul de flăcări al tristeții / Să nu se-aprindă iară in pragul dimineții I" (Zodie), cum și. dintre toate distincte, un sentiment al timpului perceput ca istorie, durată individuală și cosmică : „E-un demon, e-o otravă risipită-n valuri /ce sfarmă-ntruna. oarbă, și vis și idea- luri ?/.../ Dihanie ce peste noi se-aruncă / cum ar cădea din cer o stîncă ? / O hircă rea arzînd de brîncă / fără veșmînt și coasă, nici ochelari, toiag / doar cu tăria urei și a puterii-n prag ? / Un sfredel cu harpoane de neguri și de umbră / O lacrimă cît lacul din vise, să ne-ajungâ ? / Zăpada moartă pe terasă / Cînd nu mai e nimeni acasă? // In malul lumii plînge copilul ce nu știe / că e zidit din umbra dihaniei, pustie. / Cum ai să știi tu oare că te-ai ivit pe cînd / In acea clipă tocmai s-au rînduit, murind / Cu miile, aceia-ce-n bucuria faimei / Ajuns-au pînă-n piscul dureriloi și spaimei ?" (Zidit). Lucian ALEXIU cm liiiii i mimi • Vasile Nicolescu, FUGATO, Editura Eminescu, 1987. cronica iiterarâl^^"^ Traiectorie absolută Un itinerariu dinafară spre înăuntru : răsfoit, uiumul volum al lui Modest Morariu apare ca o pendulare între două teritorii distincte, delimitate de cele două părți ale cărții. Teritorii aparținînd întîi celorlalți — oameni de litere ca Malraux, Julien Green, Lautreamont sau Okakura Kakuzo si oameni de artă ca Watteau, Ton louse-Lau trec și Gh. 1. Anghel —, apoi propriului eu, defrișat în jurnalul Avocatului diavolului. In prima parte ne conduce criticul și uma- nistul Modest Morariu, cel fără șovăieli, incadrînd obiectiv și statornic fiecare artist între parametrii corect delimitați. în cea de-a doua, ne însoțește crea- torul chinuit de întrebări și neliniștit de răspunsuri. Pe de o parte avem afir- mații de genul: „O analiză morfogenetică a picturii lui Watteau vădește mul- tiple influențe și preluări, firești de altfel, artistul dezvoltînd în invenții proprii ceea ce există și el preia pecetluind cu geniul său. In proporții variabile el este și «livresc» și genuin. Iar Watteau este foarte «livresc», ințelegind printr-asta raporturile lui cu pictura celorlalți. Recunoaștem sintagme, propo- zițiuni plastice și parafrazări inspirate de maeștrii la care a ucenicit, exami- nîndu-i și copiindu-i“. Pe de altă parte, întîlnim o bucată de suflet adînc gin- dită și frumos drămuită : „Dincolo de anumite limite nu mai sunt decît eu însumi. Nimeni nu mă poate găsi dincolo de anumite limite. Eu însumi des- prins de orice contingență. Dar cine sunt eu cel de acolo ? Poate că acolo sunt doar un fel de iarbă". S-ar putea pune La îndoială firul unitar ce leagă o sene de materiale publi- cate inițial de autor ca prefețe, salvate acum și ordonate într-c culegere. Răs- punsul îl primești după ce parcurgi volumul : fiecare dintre personalitățile abor- date este marcată de o dublă identitate, de o ambiguitate internă ce il fasci- nează pe autor. Incercînd să o înțeleagă și să o cuprindă, el rîvnește de fapt, să stăpinească mai bine mersul lumii : Modest Morariu este și el unul din cei care opun zbuciumului extern învir ?jirea interioară și neîncrederii în cuvînt nădejdea în gîndiie. Astfel, Malraux apare. încă în primele rînduri ale cărții, marcat de „o dua- litate in care, la un pol, se situează un xMalraux-om-al-Istoriei. la celălalt, un Malraux-om-al-Artei“. O dublă identitate ce se dovedește ispititoare prin im- plicarea universalistă. Pe Julien Green, autorul il vede proiectindu-se mereu în oglinda propriului jurnal, urmărindu-și aventura internă catoptric. Tirania memoriei, solidaritatea cu trecutul și, in același timp, revolta împotriva lui sînt evidente și la Lautreamont, Watteau sau Toulouse-Lautree. Atunci cind totul începe să se învolbureze ne dăm seama că am pătruns în domeniile „diavolului". Ochiul introspectiv devine parcă mai alert jucîndu-se cu plăcerea inșii ării inocentelor pierdute, a micilor necazuri cotidiene sau. dim- potrivă, a marilor spaime universale. Alternează și aici seninătatea cu resenti- mentul. înaintînd printr-un timp de caie nu ne putem da pe de-a-ntregul seama, nefiind menționate decît zilele: de luni pină miercuri și vineri, pentru a o lua de la început, rotund, in închiderea vieții de ia punctul de pornire pînă la capătul ce poate fi atins. Un jurnal al strădaniei de mai bine ne oferă Modest Morariu, în care vocea comentariului este vocea speranței și a glodului generos. Uri jurnal unde cartea este mereu amintită ca un obiect de consum preferat; Mal larme. Homer și „marii pisălogi" Proust, Thomas Mann, Joyce sînt prezenți între nedumeririle autorului cu cîte o idee sau un cuvînt de bineruvintare. alături de muiți alții, inclusiv cei despre care autorul a scris. Oprindu-se vremelnic asupra lor, el se descoperă, lăuntric, mai viu și mai curat. Pia BRÎNZEU • Modest Morariu, ITINERARII, Ed. Eminescu, 1987. Citite împreună, așa cum o cere titlul • unei recente cărți, volumele lui Constantin Noica Rostirea filozofică românească și Creație și frum >s in rostirea româneasca, nr mai sînt ceea ce păreau a fi. Nu mai sînt do ir o etică și c estetică edific dte pun investi- garea filosofică a limbajului. Nu mai sînt .de fapt, nici o simplă forare în neștiutul culturii. Prii, alăturare, prin com-puneie ele devin o stranie căutare a uitatului din limba română. Este. în fond, un joc al uitării si al amintirii, trecut prin ființa celui care scrie. Și, împreună cu el prin întreaga filosof ie a existenței Desigur, ca or*ce aventură pe cont propriu ea are de Intîmpinat o sumă de prejudecăți — un labirint al dificultății. In căzu spe'ia! al lui Constantin Noica temerar a sfidare a ceea ce nu ma» este după sine și un prim pact vu suoiet tivitatea au- torului Viziunea sa. profund persjnală, te obligă La o descifra e preliminară, la desubiectivizare^ proiectului. El va por- ni, așadar, nu dintr-o necesitate inte- rioară. dintr-un program al filosofului, ci dintr-o necesitate obiectivă: de a accede la certitudin* de ordin spiritual prin prealabila anexare a teritoriului lingvistic. «Numai în cuvintele limbii tale se întîmplă să-ți amintești de lucruri pe care n»j le-ai învățat nici- odată. Căci orice cuvînt este o uitare și în aproape oricare s-au Îngropat înțe- lesuri pe care nu le știL Cum altfel am putea da folosință V’e cuvintelor ? Doar dacă în orice cuvînt există o par- te de uitare, este vorbo totuși de uita- rea noastră, s: ea devine propria-ne amintire, lai acesta e a.iul de cultură: să înveți noutatea Cb și cum s-ar ivi din tine". Intre fatalitatea limbajujui obiectivizat și subiectivitatea celui care-i descifrează as^unz .șurile Fe in- staurează, astfel, c tensiune. Pătrunzînd în uitarea românească, filosoful pătrun- de în partea ei cea ni .i vie. Neîndoios, pioiectul spiritual al lui Constantin Noica își oi opune să răs- toarne cîteva din convingerile constante ale preaîncrezătoriJor într-o rațiune obiectivă. Acestora, el le răspunde cu o superbă demonstrați- a dialecticii ra- țiunii subiective și i celei obiective. Nu- mai că — și aici sfîrșește partea uită- rii, spre a lăsa loc visului — numai că programul filosofic al iui Noica a fost întotdeauna subminat de propriile sale excese. Chiar cînd și le mărturisea (și o face începind cu Mathcsis. prima sa carte: „Autorul acestor rînduri n-a pierdut din vedeie faptul că nu are în- totdeauna dreptate Ar li viut să aibe — și i-a fost ciudă. A căzut în exces, a căutat excesul, ca o ușurare. Dai sunt atît de multe excese tn jurul nostru, formele de viață toate, par a fi atît de nefirești din punctul de vedere ai ade- vărului — îneît aceasta încercare nefi- rească de aci poatt* fi si ea iertată" ; o face și în «autopoitretui* din Spiritul românesc în cumpătul vremii: „A simțit de pe atunc* o tendință către exces, în natuia sa umană, iar cînd a citit mărturisea cuiva ră a preferat în viață excesul iu plus și-a spus că el îl preferă pe cel m minus") ele se adaugă demonstrației m chip de explicare, nu de scuză Filosofia sa cîntă o neîncetată arie a calomniei in sens pozitiv : afir- mă, afirmă, și pînă la urmă va rămîne ceva. Cuvînt împreună despre rostirea ro- mânească escamotează parcă înseși pre- misele tiljsofie lu» Nora. Le trece sub tăcere, reorganizînn proiectul La înce- putul aniior ’70, pute am vedea in ele doar o estetică și o etică. Pe atunci, Noica promitea să străbată drumul cla- sic al filosofului. Ar fi urmat o onto- logie, o logică Poate o fizică și o meta- fizică. Devenirea întru ființă și Scrisori despre logica lui Hermes re primele trepte ale edific.ului. Pe lalte nu le-a mai parcurs. Nestr^ du-le, a realizat totuși ceva : ne-ai gat să refacem, pe cont propria] acest itinerar. Să reeompunem I mentele după o altă logică, descoJ simultan cu planul nemcheiatulwj iect. Așadar, nu o etică și o este ci o extraordinară filozofie a w Și ne-a mai obligat c.-va : să veM excesele sale dorința racordării Iii rea filosof ie a lumii. S-a vorbir mult despre exaget lui Noica despre adevă ata sa i de a descoperi priorități și superis culturale. Imputări perfect legi Insă ele proveneau d»nt.-o exas» ușor de înțeles tn aceeași „Fișâl că" a ahoretlcului apai și cîteva! Iii lămuritoare : în proiectul sAul ritual intra recuperai ea sensurilor! vmtelor, n.n.) care sta» suspendatei supra vieții. Transcendența cuvial „partea de cer4 cuprinsă în el fat te nu dintr-o realitate, ci dintr-ia taz speculativ pe care filosoful l-a cu voluptate Problema rostirii « pune, la acest nivel, drept ch fundamentală a gîndini sale, perind sensurile de adîncime alea telor, Noica le ridică undeva supra necesitățiloi tiăirii filosof» conferă miraculoasa șansă a uJ doua uitări O dată in plus recupe| își vădesc întreaga putere de irai nu numai în existență, ci și în fik Constantin Noica răstoarnă, în ai ordine a demonstrație sale pe multe planuri tocm'. ceea ce lucrul cel mai sigur ii relației cuvînt și idee • „Un cuvînt e de un mijloc de exprimare : o idee primă prin cuvinte. Dar iată cîte vînt care se exprimă prin «dei. poate turna toată într-un cuvînt: tregi desfășurări de gfnduri se zează în el. iar limbi însăși din! cuvîntul face parte se pcate refleJ el, ca într-un punct ae acumufl Aceste cuvinte a căro. semnifica losofică e. uneori, ex *gerată de Noica, reușesc, prin strania expnf tate pe care le-o imprimă gîndi acopere, practic, toate domeniile ficului. Organizarea lai in cicluri ființei, deveniri» sau rînduielii), sa mari teme („Viață și societate", „ și frumos") transei ie visul secret b torului ; de a rezolva marile pro ale filosofici prin cea mai fragi • 7 • Contempi A in Asemenea luturo» opere, cea a lui B I nu încetează să He s elementele ei fund contemporană de căt ge ierație de cititori ostenește să se aprop mitatea ei ideatică. N aceea, nimic surprin: vorbi de con tempo marelui spirit al sec XIX-lea românesc s; tualitatea ideilor și formulate de el In n .’nii ale științei pînă atunci .unele c încă nedefinite sau montate științific. Aș; că după părerea no< tul că generat1 i și ge cercetători continuă bească de „intuițiile1 deu. intuiții valide abia dună cîteva c care reflectă în re cai mteristică fundai creației hasdeiene : cintezei ideilor epoc pe cunoașterea critic era valoros pe plan cu creația originală de puține or*. își eooea). fundamentat pe o deosebită aeui‘ servațiel și p*» anal tivă a unui impresi lum de fapte Poate cel ma’ ilus tn^niu în această pi mîne pentru activ Hasdeu. cel al teor •Pronunîndu-si prin de linguistică. să ofe ventar al acestei r științei", întrueît „i din trecut nu se ma cu avutul de astăzi . Hasdeu realizează prima sinteză de ace turi de lucrarea lui Paul, care apărea timn), în care sin' critic ideile celor m mă lingviști a*, vre dintre ei, între car douin de Courtenay rlti chiar de autor), < cent ie lingvistică ui multe privințe origi mare actualitate pe niile viitoare. Ne vc cele ce urmează dc cîtorva principii teo par să fl fost valida teoria ling/istică < nostru, dar caie s-t de mai puțină al nesigură mai discutabilă, mai apr, tea exeHetiW op inadecvată dintre arm*: cuvintuL!#^___________ 1 că el este „vocabula dialectică" (devenită, ulterior, „operator oml. gic"), fie șinele ș; sinea, fire, ii ’ lumboldt ideea petrecere, cumpăt etc.. etc., trecîâl uluitoarea experiență a „negativii! dintr-un ciclu pe car*-l puterii nudr „demonologie!*, filosofia lui NoiciJ sub semnul deschiderii ce se închM cel puțin în măsuța în care mveJ rea gîndiri» conține un element del nicism. Noica 3 zăbovit în jurul g» telor spre a se putea despărți nufl folos de ele. Ca in toate cărțile! operatorul filosofic drum și țintăil monstrației, este despărțirea. AB spus, el redă visul uitări», după ce.1 înainte, redase udaiet visului Insă! tre timp, se făcuse prea nrziu. Filo® a aflat tot ce voia să afle. Urm! doar o finală, așteptată, bună deî țire — o iscusită uitare Ș1 abia del de la desăvîișita uitai e intru visării cepe adevărata petrecere a rostul» a rostirii filosofice. Mircea MIHA • Constantin Noica. CUVÎNT | PREUNA DESPRE ROSTIREA I MANEASCA, Ed. Eminesc, 1987. ieno j» Se știe că Hasdei sistem : „Orice limt to» armonios în car află în cea mai strii tiune" (Princ., 62). E tul român dezvoli concepție, în parte ‘ fluenta humboldtia indu-se printre ideii evoluției iingv prodnotibilitatea rc la nivelul formei lin zarea pe care o fa în Etymologicum < ilustrativă : lei țiunii .. a făcut ca covîrșitor, ce» latin instanță, să devină, librarea succesivă totului, din ce in ce în limba franceză. • ce latinii dispăruse scenă" Actualitate idei nu mai are fî lă nevoie de pledr adăuga doar că, în românească, ea este mai tîrziu de S Pu care nu este însă < hasdeiană, ci. măca de origine structura •re logica lui Hermes repre iele trepte aie edificiului. Pe • nu le-a mai parcurs. Ncstrăt e, a realizat totuși ceva : ne-a să refacem, pe cont propriu t itinerar. Să recompunem tele după o altă logici descop iltan cu planul Așadar, nu o extraordinară o-a mai oblicat ne’ncheiatului etică și o est filosniie a ro* c.'Va : să vede sole sale dorința racordării la ’ilosofie a lumii. i vorbi? mult despre exagera ^oica despre adevâ ata sa ni descoperi priorități și superiori: irale. Imputări perfect legii: ele proveneau dmt.-o exasM de înțeles tn aceeași „Fișă dl i ahoreticulut apar și cîteva dc imuritoare : în proiectul său i 1 intra rec uperat ea sensurilor •lor, n.n.) care sta» suspendai? di i vieții. Transcendența cuvine ea de cer' cuprinsă în el fac pi 1 dintr-o realitat?, ci dintr-un < peculativ pe care filosoful l-a vi □luptate Problema rostirii se c la acest nivel, drept chestii» imentală a gîndiiii sale. Recte d sensurile de adinei me ale ani Noi ca le ridică undeva & necesităților trăirii filosofici'.: ră miraculoasa șansă a unei uitări O dată in plus recuperai idesc întreaga putere de iradie imai în existență, ci și în filosofi antin Noica răstoarnă, în aceau e a demonstrație sale pe m planuri tocm5, ceea ce pâra . cel mai sigur 11 relației dinți t și idee < „Un cuvînt e de obla ijloc de exprimare: o idee se ?t prin cuvinte. Dar iată cîte una- are se exprimă prin »dei. Frazai turna toată într-un cuvînt: b desfășurări de gîndun se în el, iar limba însăși din cari .ul face parte se poate reflectai într-un punct ue acumuk’f' * cuvinte a căro. semnificației ă e uneori, ex ferată de reușesc prin strania expres»» e care le-o imprimă glnditoruU e, practic, toate domeniile filtw . Organizarea lor in cicluri (1 devenirii sau rînduielii), sau a eme („Viață și suciecate", „Creață nos") transcrie visul secret al & i : de a rezolva marile problem □sofiei prin cea mai fragilă, nu ră. mai discutabilă, mai apar» vată dintre armA ; cuvîntul. fJ ’ste „vocabula dalectică" iubi ită, ulterior, «operator onloW fie șinele și sinea, fire, tiinli ;re, cumpăt etc.. etc., trecînd pd rea experiență a „negativism in ciclu pe car*-l putem numii tologiep, filosoîia lui Noica st nnul deschiderii ce se închideJ in în mâsuia în care investi»! dirr conf.ne un element de te Noica 3 zăbovit în jurul cuvim □re a se putea despărți mai 1 e ele. Ca în tuate cărțile id nil filosofic drum și țintă a tb ației, este despărțirea. AM: . redă visul uitări., după ce. ei rodase Uitare? visului Insă, b □, se făcuse orea n'rziu. Filo»!» tot ce voia să afle. Urmead finală, așteptată, bună despâ>| o iscusită uitare Ș’ abia de aid esăvîișita uitare intru vnare. ci levărata petrecere a rostului n ii filosofice. Mircea MIHAIEȘ stantin Noica. CUVÎNT A DESPRE ROSTIREA iSCA, Ed. Eminesc, 1987. N- Contemporaneitatea lui Hasdeu in teoria lingvistică Asemenea luturc marilor opere, cea a lui B P. Hasdeu nu .nceteazâ să fie simțită, în elementele ei fundamentale, contemporană de către fiecare ge nerație de cititori care se ostenește să se apropie de inti- mitatea ei ideatică Nu es;e, de a.^ea. nimic surprinzător în a vorhl de contemporaneitatea mnrdui spirit al secolului al XlX-lea românesc sau de ac- tualitatea ideilor și ipotezelor formulate de el în atîtea do- irenil ale științei românești, plnă .atunci .unele dintre ele, încă nedefinite sau nefunda- mentate științific. Așa se expli- că .lupă părerea noastră, fap- tul că generațn și generații de cercetători continuă să vor- b-'ască de „intuițiile" lui Has- deU intuiții validate uneori obla dună cîteva decenii și rare reflectă în realitate, o c. r: toristică fundamentală a creației hasdeiene: îmbinarea ’jdntezel ideilor epocii, bazată pe cunoașterea critică a tot ce era valoros pe plan mondial, cu creația originală (care, nu de puține or*. își depășește e- i), fundamentată, aceasta, p? o deosebită acuitate a ob- servației și p* analiza obiec- vA a unui impresionant Pnatn cel ma’ ilustrativ n rniu în această privință mînc pentru activitatea vo- do- ră- lui Hasdeu. cel al teoriei limbii. Pri.nunlndu-si prin Principie do linguistică, să ofere „un in- ventar al acestei noi faze a “bței", Intrucît „inventarele din trecut nu se mai potrivesc cu avutul de astăzi. “ (p. 13). Hasdeu realizează nu numai prima sinteză de acest fel (ală- turi de lucrarea Ivi Hermann P iui, care apărea în același timn), în car® sînt abordate critic ideile celor mai de sea- mă lingviști a*, vremii (unii dintre ei, între care si Bau- douin de Courtenay. descope- riti chiar de autor), ci si o con- ceptie lingvistică unitară, în multe privințe originală și de mare actualitate pentru dece- niile viitoare Ne vom oori în cele ce urmează doar asupra cîtorva principii teoretice care par sâ fi fost validate abia de teoria lingvistică a secolului nostru, dar caie s-au bucurat de mai puțină atenție din partea exegetilo» operei hasde- feie. știe că Hasdeu preia h Humboldt ideea limbii sistem: „Orice limbă este tn* armonios în care toate de ur s> afi in cea mai strinsă '.oreia t|une“ (Princ„ 62). Dar lingvis tu! român dezvoltă aceasti concepție, in parte tot sub in fluenta humboldtiană. 'nserb indu-se printre precursorii ideii evoluției lingvistice prin prodiictibliitatea relațiilor de la nivelul formei limbii. Preci- zarea pe care o face Hasdeu in Etymologicum (I, 32) este ilustrativă: legea corela- țiunn .. a făcut ca elementul covîrșitor, ce. latin în ultimă instanță, să devină, prin echi- librarea succesivă a părților totului, din ce in ce mai forte In limba franceză, chiar după ce latinii dispăruseră de pe . scena* Actualitatea acestei idei nu mai are fără îndoia- lă nevoie de pledoarie Am adăuga doar că, în lingvistica românească, ea este dezvoltată mai tîrziu de S Pușcariu (la care nu este însă de sorginte hasdelană, d. măcar în parte, de origine structuralistă). S-a remarcat pe bună drep- tate că prin distingerea a două nivele ale limbii — limba „in abstracto" și limba „in con- creto" — Hasdeu prefigurează unele dintre distincțiile struc- turaliste și poststructuraliste, iar prin teoretizarea celor două perspective — sincronică (numită de el peritetică) și diacronică (numită anatetică) — el ajunge la cunoscuta di- hotomic saussuriană (ambele distincții apărind însă, într-o formă sau alta, și la alți lingviști ai secolului al XIX- lea). Se cuvine să subliniem însă originalitatea concepției hasdeiene cu privire la rela- țiile dintre dialecte în perspec- tivă sincronică ș» diacronică. In ceea ce privește planul sincronic. Hasdeu, cunoscînd faimoasa discuție dintre Ascoli și Meyer referitoare la granița dintre „grupul dialectal" pro- vensal și „grupul dialectal" francez formulează o ipoteză neașteptată • „continuitatea cea neîntreruptă a dialectelor din punctul de vedere peritetic" (Princ.. 49). Rezolvarea o între- văzuseră și alți lingviști, prin- tre care și Schuchardt citat, de altfel, dar conceptul de continuitate dialectală depă- șește toate formulă» iie prece- dente și își dovedește comple- xitatea abia îr. teoria actuală a variabilități lingvistice. Am menționa aici doar faptul că problema a fost reluată pe un alt plan atît în dialectologie, cit și în sociolingvistică. în dialectologia franceză a ultimi- lor douăzeci de ani, metoda dialectometricâ a lui Seguy dovedește existența unui con- tinuum dialectal neîntrerupt. Situația este asemănătoare și în sociolingvislică, unde, pe baza cercetărilor asupra limbi- lor creole, unii lingviști (De Câmp. Bicke:ton. Bailey și alții) ajung la concluzia că dialectele sociale ale lui Labov și ale elevilor să» reprezintă doar o idealizare a unei reali- tăți care se prezintă, în fapt, ca un continuam lingvistic a cărui descriere se poate face numai pe baza așa-numitei „scale implicaționale". Nu mai puțin interesant este felul în care Hasdeu definește continuitatea dialectală în plan diacronic (anatetic). aspect pe care îl discută cînd formulea- ză critica teoriei arborelui ge- nealogic, dominantă în eonc» SIMION LUCACIU : Peisaj la Surduc. sa. Pentru Hasdeu fiecare di- ferențiere dialectală se află în germene în stadiul lingvistic anterior, a cărui unitate este iluzorie : „Astfel, fiecare ter- men dintr-un arbore genealo- gic dialectal este, matemati- cește vorbind, un polinom, în care sînt închiși mai mulți ter- meni de o gradațiune foarte varie în intensitate și-n dura- tă" (Princ.. 51; Și mai depar- te : „Dintr-un singur grai, fie cît de mărunțel, s-ar putea desfășura altele mii și mii. Insă nu toate posibilitățile au oca- ziunea de a s** realiza, și nu toate cele realiz ite au soarta de a trăi" (Princ.. 51). Trecînd peste faptul că această concepție în privința relațiilor genealogice în plan diacronic s-a dovedit ulterior deosebit de productivă (cf.. în lingvistica romanică, proble- ma diferențierilor dialectale din latina populară și a rapor- tului dintre acestea și diferen- țierile dialectale pe plan ro- manic, trebuie să relevăm că Hasdeu prefigurează aici teo- ria modernă a schimbării lingvistice. Ne vom mărgini doar la a cita concepția lui Coseriu referitoare la natura dublă a sistemului lingvistic, văzut ca sistem de relații și sistem de posibilități (distinc- ție reluată și dezvoltată în lingvistica americană de Hen- ning Andersen). ca și distinc- ția pe care Coseriu o face în- tre inovație și schimbare. Spațiul nu ne permite să ne referim aici la alte multe con- tribuții hasdeiene de mare im- portanță pentru teoria ingvis- tică în general (principiile cer- cetării universaliilor lingvisti- ce și ale tipologiei lingvistice, raportul dintre limba literară și limba populară — teoretizat mai tîrziu de G. Ivănescu —, ideea circulației formelor, care se înscrie în efortul, actual încă în științeie sociale, de a descoperi criterii obiective de ierarhizare a faptelor etc.) (de altfel, unele dint’-e aceste as- pecte au fost analizate de exe- geți). Ni se pare însă că am relevat cîteva elemente în fa- voarea afirmație» pe care am făcut-o cu privire la contempo- raneitatea opere* lui Hasdeu. Iar aceasta nu reprezintă alt- ceva decît semnul neîndoielnic al creației adevărate. Dorin URITESUU ---------------------------ORIZONT Trăind într-o epocă de tranziție de la feudalism la capitalism, epocă de renaștere politică, economică și culturală, Asachi este profund marcat de ea, prezentînd atitudini contradictorii, atît în concepțiile politice, cît și în cele estetice. Posteritatea reține astăzi concepția lui despre progres .și civilizație, interesul său pentru dez- voltarea industriei și comerțului (el însuși inginer, a avut în vedere atît științele tehnice, cît și pe cele ale naturii, semnificativă fiind înființarea primei fabrici de hîrtie la Piatra Neamț. în 1841); lupta lui pentru a introduce limba română în școală (considerînd „creș- terea publică a junimei temeiul reformei unei nații". înființează o clasă de ingineri hotărnici la Iași, în 1813, reorganizează și înte- meiază o serie de școli, traduce și prelucrează manuale școlare) și în teatru, față de care are o atitudine morală și patriotică („teatrul național este un institut folositei iu, școală fiind de moral, sateră pentiu răle deprinderi și organ simțirilor lăudate" — primul spectacol în limba română fiind cu piesa Mirtil și Illoe, la 27. XII. 1816, făcînd „o breșă" în epocă de „străinomanie"), pentru teatru înființînd în 1836 Conservatorul filarmonic — dramatic. Inițiator a fost și in domeniul presei, in care a văzut „metodul practic al culturii naționale", prin editarea primei publicații periodice româ- nești a Moldovei, Albina româneasca (1829—1849), cu suplimentul Alăuta românească (1837—1838) și Arhiva Albinei (1844—1847), ur- inată de Gazeta de Moldavia (1850—1858), Noua Albină românească (1857) și Patria (1858—1859) ; Foaia Sătească a Prinți pa tul ui Mol- dovei (1839—1840 și 1846—1850) li se adresa țăranilor, iar Icoana BICENTENARUL UNUI MARE ÎNTEMEIETOR Personalitatea lui Gheorghe Asachi (1788—1869) lumei (1840—1866), cu un conținut enciclopedic, urmărea „obșteasca luminare a tinerimii și poporului" ; acestora le adăugăm Calenda- rele pentru români și almanahurile (1835—1869), în care apar și numeroase litografii, apreciate, ce au contribuit la dezvoltarea artelor plastice românești. Asachi a pus bazele unor societăți știin- țifice, preocupîndu-se, înainte de I. Ghica, de dezvoltarea științelor (Societatea medicilor și naturaliștilor, împreună cu dr. Cihac, în 1833), a întemeiat actuala Bibliotecă centrală universitară din Iași (1841) și pinacoteca ieșeană. Prin aceste realizări culturale, Asachi a pus bazele culturii noastre naționale moderne, alături de I. He- liade Rădulescu în Țara Românească și Gh. Bariț în Transilvania. Activitatea sa culturală a umbrit-o pe cea de scriitor, și pe nedrept, deoarece scriitorul moldovean s-a străduit să ridice scrisul nostru la nivelul celui european, deschizînd noi porți literaturii ro- mâne. Vastul său orizont cultural se traduce în numeroasele cu- rente literare cunoscute și valorificate. Amintim, întîi, elementele clasiciste din lirica erotică (caracterizată prin simplitate, armonie, ordonarea raționalistă, obiectivare, urme mitologice, integrarea chipului idealizat al iubitei, Bianca Milesi (Leuca), în natura lumi- noasă a Italiei, așa cum vor face V. Alecsandri și Duiliu Zamfi- rescu), din poeziile satirice (satire și fabule ce prezintă aspecte din societatea moldoveană a epocii, prin tipuri și conflicte preves- tind pe V. Alecsandri) sau din ode ; interesant este sonetul prin care introduce o temă nouă în lirica românească, aceea a zborului în cosmos „sfera cea stelită" (în ocazia zborului aerostatic a Madamei Blanchar, întreprins la Roma la 1811, cînd se vedea comită cea mare). Asachi a citit însă și literatură preromantică : poemele ossianice. pe Young, Gray, Rousseau, Bernardin de Saint Pierre, Volney, lecturi ale căror urme le constatăm în elegii, în meditația din cimitirul petersburghez, în Meditația un.t îmbătrînit poet (cum se simțea, prematur, în 1839), poem în proză de un elevat lirism. Traducător al poeziei lui Lamartine, cititor al lui V. Hugo, admirator al lui Mickiewicz, din care a prelucrat poezii, a vrut să-și acordeze lira și la sonurile romantismului; cum sensibilitatea sa era temperată de ordinea clasicistă, cum imaginația-i era săracă, s-a mulțumit să valorifice doar cîteva teme romantice, mai cu sea- mă folclorul și trecutul național, strîns legate între ele, deoarece „cîntecele populare... răsună ca un eho a(l) timpurilor vechi". Cunoștințele și preocupările enciclopedice, formația sa erudită, în care nu arareori străbătea acel „dor de necunoscutul științific* despre care scria Odobescu, îl apropie pe Asachi de reprezentanții Școlii Ardelene, el rămînînd în primul rînd un mare cărturar lu- minist. Și poate că afecțiunea pe care legitimistul Asachi i-o poartă lui Budai Deleanu o viață întreagă (să nu uităm că datorită perse- verenței și insistențelor lui Asachi cunoaștem opera cărturarului ardelean) nu este legată de vreo amintire din copilăria petrecută la Lemberg, unde se găsea și poetul din Cigmău, ci este mai mult expresia unei deosebite considerații pentru atitudinea radicală a acestui om care a preferat exilul conformismului. Ca și corifeii Școlii Ardelene, și Asachi este un umil cărturar care pornește spre Italia, țara unde „limba, legi și nume a românilor durează", d pă- șind însă limitele culturii italiene și latine. Cunoscînd mai multe iimbi și culturi, Asachi străbate un drum însemnat, de la Horațiu pînă la Shakespeare, de la Eschil la Mickiewicz, V. Hugo și Schiller, drum pe care contemporanii nu l-au apreciat ta justa valoare, uitînd să-1 primească în Academia Română, în 1866, cu toate că el a fost printre primii care au pus bazele asociației ce stă la temelia ei. Astfel se împlinea impresia conținută în meditația din 1839 : „poate că sînt de puțini cinstit, de mulți defăimat și de nime iubit". Astăzi. însă, la bicentenarul nașterii sale, întoreîndu-ne la scrisul lui Asachi, selectăm versurile prin care-și mărturisea în- dreptățitul loc ce-l va ocupa în cultura românească acest om al Renașterii naționale : „înălțat-am Monumentul încă-n junea Românie, • Decît bronzul, fierul, peatra mult mai trainic am durat Pre el timpului furtune în turbata lor mînie N-or putea ca să-1 oboare pe cursul îndelungat". ^oicia JUCU-ATANASIU ORIZONT Cedomir Milenovici DALTUIREA zborului Dacă mi-ar fi stat in putere aș fi plăsmuit faU din materia norilor să planeze undeva sos, departe și totuși aproape. Dacă mi-ar fi stat in putere aș fi plăsmuit-o din aceeași văpaie cu soarele astfel ca razele-i să ajungă la mine în fiece zi dar niciodată în întregime și niciodată de tot Dacă mi-ar fi stat .n putere aș fi plăsmuit-o din aceleași izvoare cu fluviul spre a mă scufunda in apele-i repezi să dispar în ele și să rămîn — iar ea să-și urmeze necurmat calea. Dacă mi-ar fi stat in putere aș fi închipuit-o din aceeași plămadă cu primăverile. din aceeași plămadă cu toamnele, cu oricare dintre anotimpuri. pe rînd. pentru că ele-s veșnic aici deși-s veșnic la drum. LOGODNE Sămînța a coborit in pămînt pentru a-și pregăti nunta — pentru logodna cu soarele. Pe cimpie fetele-au încins hora iar în pieptul lor bate anotimpul al cărui chiot răsună o singură dată. Țăranul măsoară cu pasul cimpia . gîndind la ce] de-al treilea anotimp cînd toate jivinele vor deveni animale domestice. pretexte Scrutinium chymicum (!) Prin aderarea noastră la IU P AC \ vocabularul chimic românesc a suferit o seamă de prefaceri, In vederea acordării sale cu normele acestui for (compe- tența căruia, firește, nu eu sunt cel mai apt s-o judec). Se statuează, între altele, că bi- (din, de exemplu, bioxid) e de înlocuit cu di-, - gazul pe care-l expirăm nemaifiind, astăzi, bioxidul, dai dioxidul de carbon ... Cei pentru care idiomul acestei discipline stricte va fi ajuns, prin îndelunga și afectuoasă folosință, dintr-un limbaj convențional o limbă quasi-naturală și. deci, nu fără implicații emoționale sau „de gust*, deplîng schimbările acestea. — venindu-mi chiar și mie greu să cer acum, la spițerie, în loc de bi-, dicarbonat de sodiu Ar fi, desigur, de dorit da, la chimiști. reacția asta să nu se datoreze, totuși, unui purism estetizant (cînd nu cutărei duioșii lacrimogeno-paseiste), dar unui con- servatorism (i. e. organicism) benign, ba. poate, și indispensabil esteticii unei științe, adică frumuseții ei, — ințelegînd prin frumusețe expresia cea mai adecuată, mai economică, mai justă, mai funcțională și validă a unei forme ima- nente (a unei, deci, innere Form), care expresie e totuna iu însăși respectiva formă (etimologia lui frumos fiind formosus ,,in-format*). Nu trebuie să fii Dan Barbilian, ca să-ți dai scama că, in matematici, „prolixității* unei demonstrații i sc preferă „eleganța* ei ; dar. poale, trebuie să fii Ion Barbu, ca sâ voiești să-i spui „deșartă* mulțimii ce se zice „vidă* (ceea ce ține, evident, nu de estetica științei, dar de un soi de estetism . de mateismul7. dacă vreți, barbian, dar și barbilianist). — Căci e de disociat, acum, intre limbajul științific și lexicul unei științe. Or. dacă primul desemnează un spirit, o mentalitate, un stil, dar unul non-verbal, adică anidiomatic .a! doilea implică, totuși, lingvistica și limba însăși, in propiiu-i vernaculat ism Numai că lexicul chimiei e nu doar strict convențional (și, in extremis, arbitrar. ~ ca. de a pildă, cînd botează un ele- ment transuranian cu numele cutărui premiu3), el e dmtru-nceput factice. Chimia s-a născut m vitro, odată cu jargonul ei. - altminteri decît medicina sau fizica & geometria , acestea două rămînînd mai libere, precât se pare, și de acel esoțerism (al alambicului alchimic4); și care se reduce, astăzi, la infailibila expresie (pe care n-o dau celelalte, — cîtor firește, le ignoră) de charabia. de „păsărească* : izopropregnentriolină. citozinarabinozid, tnetilenfosforamidă, — cuvinte rătăcite, parcă. în albia graiurilor noastre, din niște limbi aglu- tmante Analizabile (sjlabic) și. pe alocuri, transparente chiar unui mediu-pregătit, ele par. totuși, să emane o res abscondita, .> vrajă , să întrețină un cîmp magic. — readucindu-ne aminte imemoriala legătură dintre farmec și farmacopee. (In paranteză fie spus -. Mircea Eliade. corigentul va fi ajuns la alchimie grație chimiei liceale, obiect la care și-a prepus să-l „taie* pe Voiti- novici, profesorul de la „Haret* 51) Exagerez. în bună pai te. — nu fără gîndul ra, fntr-așifel. să-t vindec pe . farmacolpgi de o iluzie, și anume că lexicul științei Im ar fi organic'și firesc: și. deci, o samavolnicie revizuirea, la răs- timpuri. a vastului nomenclator ’ Adică Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată. ? De la Mateiu I. Caragiale. cel care „anului curent* îi preferă „anul curgător*, iar pacificului, „oceanul pașnic* ’ 1 Nobel (și. respectiv, nobeliu). 4 Odrasla căruia chimia e. desigur, - in linie, insă, exclusiv „profană*, experimentală. 5 Cf. și Alexandru Paleologu, Alchimia existenței, pp 174 — 176. Sub pămînt sămînța află intîia dată că toate drumurile dur spre înalt iar adincul e numai răgaz ori numai uitare Dacă-n înalt își stringe aripile pasărea cade la pămînt ca să se-nchine seminței. LUT Iei o mînă de lut rl ții in palmă pînă cînd se luminează de căldura propriului tău sînge în mine de Iul e începutul de cale Cînd lutul se înmoaie destul îl prefaci in ceva care nu se aseamănă cu nimic -— iar acesta e începutul creației Atunci cînd a modelai lutul meșterul nu i-a modelat liniștea darul lui au fost pașii O STRĂFULGERARE A ZORILOR Deasupra frunți» tald, de necuprins în priviri — o străfulgerare a zonlor. Ochii tăi — luceferi singuratici în nețărmuritele nopți Oriunde te-ai afla mimile tale poartă un fluici sculptat dc vînturi. Deasupra frunții tale izbucnind din cenuși — cu aripile întinse — un șoim. în românește de Mi reia POP A Șerban FOARȚA Aerul se răcorise odată cu lăsarea serii. Era chia? rece Ajunseră grabnic pe Brîncoveanu. apoi pe Șirianu. în piațeta unde se afla blocul lui Aldea. Schelele fuseseiâ înlăturate, așa îneît zidurile albe se arătau ^cum pe deplin, înăuntru la Aldea era călduț, aburii, în acea primăvară timpurie circulau încă prin țevile groase de sub tavan. Mîn- cară ceva. Aldea avea și cîteva sticle cu bere, puse lîngă pianina veche, și acum gustau din sticlele destupate, cînd unul, cînd celălalt. în vreme ce Aldea începu să evoce la pun piesa compusă în urmă cu cîteva seri Eru un preludiu, cînd nostalgic, cînd senin sărbătoresc, de un patos captivant David sta răs- turnat într-o rînă p dormeza cam 'șubredă și lăsată in arcuri și desfășura- rea melodiei îi trezea imaginea unei nesfîrșite întinderi de zăpadă, pe care o singură șani* le străbatea, un punct negru, mișcător apărînd într-o pulbere de steluțe albe, scînteietoare acompa- niat de zurgălăii bidiviilor, și dispărînd, apoi, la orizont. Sunetul cristalin creș- tea. apoi descreștea pr ins continuu de acel motiv nostalgic, dureros-amăgitor. lată, era ?a viata își spunea David O întindere de zăpadă neatinsă de nimic. Rece Înghețată Așa cum este uneori și o existența de om anonim. O întindere de zăpadă necunoscută pe care apare brusc o sanie cu un cal și clopoței, eu o ființă mînînd sania si întinderea pus- tie se însuflețește Ea începe să spere. Dar sania vine, spulberă zăpada si trece mai departe Sania e visul întinderii de zăpadă „Dacă ai vrea să-mi dăruiești inima ta pustie* improviza, acum. Al- dea. ru vocea sa voalată, bărbătească, un posibil text cîntecului său Totul. în acea muzică ce se desfășuia în auzul -lor, sub înfățișarea une- pltse miniatu- rale. denota un simtămînt proaspăt șl pur Un mic poem muzical ru miresme de ținut alb înzăpezit cu întinderi ne- cunoscute. ce stărui* in suflet ca un ecou al unor clopoței d*» argint, legați de gîtul unui bidivin înfocat. înhămat la o sanie iluzorie David rămase gindito». strîns ca un melc în cochilie. încă c lungă vreme după finalul bucăți. în timp ce Aldea, cu'tușeuri nervoase trecuse la niște improvizații Ținea capul înălțat ochii închiși și murmura nu se știe ce — Aceasta a fost resurecția mea șopti Aldea în acel moment, cînd am știut eu adevărat c vreau * venit și resu- recția mea. repetă el avînd ochii me- reu ațintiți in su\ închiși improvizînd în continuare ia pian Da da. da... In primul rînd natura ‘Ea părea măreață Ea putea copleși nn suflet suferind. Și ea se afla in juiul meu Oriunde și pre- tutindeni O priveam ou ochii unui în- drăgostit de ea Cu ochii adolescentu- lui de odinioară Puteam vedea, din curtea casei noastre țărănești, tn dimi- nețile limpezi, munții Țarcului. Se ridi- cau. magnifici semeți, uneori de un verde închis alteoii înzăpeziți Măreția lor îmi devenise tonicu. zilnic. în ziua în care aș fi uitai să privesc 1a ei, aș fi uitat de mine în unele duminici, luam drumul lor Singur. Sau ru (ulia. înaintam spre ei rhâi întîi cu o căruță. Pînă la o comună do sub poalele lor. Apoi ui cam ca piciorul. Mai întîi apă- reau pinii verzi, clătina ți de vintul înălțimilor Apoi ajungeam la nivelul stîncilor pure. Și singure Acolo începea însă vuietul vîntului Si vedeam norii, buluclndu-se peste creste. Ne opream în ascunzișuri de stînci Sau coboram fn văi calme, spre pădurile adinei, cu lu- minișuri ascunse în ele. unde descope- ream n iarbă atît de fiagedă, incit cu greu ne desprindeam de culcușul verde Cînd coboram odată cu înserarea, spre casă, coborau >1 tui mei? ru noi. însoțite de păcurari, măgar șl cîinii păzitori. Totul, peisajul, viețuitoarele, pămîntul se uneau într-o unică ființă uriașă și calmă, ce ne însoțea pină acasă, ocroti- toare Dar. pe lingă templul naturii, s-a înălțat in preajma me și în mine în- stimi edificiul rîtorva lucrări în opere și figuri spre care am tins, □ vreme, magnetizat. ca și cum ele ar fi supra- viețuit în inima mea și pînă atunci. Im numai in acel moment fantezia mea avea acces la ele spre a le aduce vii lingă mine, spre a nu le lăsa In afara mea, ca pe niște fantome sau închi- puiri ce populaseră luin«M din urmă cu cîteva sute de ani D altfel, nici nu aveam nevoie de pre:- multe chipiu 1 reînviate în jurul meu Era făptura lui Beethoven, era epopeea napoleoneană, cu cel care i-a dat naș*ere. era lumea Jui Balzac și Stendhal ce reînviau o epocă de care atunci,-aveam o presan- tă nevoie. Mâ vei întreba de ce ? Vei afla de ce. zise Aldea ridieîndu-se de pe scaunul pianinei și întmzîndu-se și el, lîngă Davia p? dormeză. Acolo, el rămase cîteva secunde cu ochii mereu închiși, apoi, in șoaptă, ce deveni pe parcurs un monolog pătimaș, el vorbi, rămînînd In aceeași postură, ținînd ochii închiși și mîinile întinse de-a lun- gul trupului blînd resemnat i — Știam că pe plan volitiv sînt un slab. Că mă aflam.'adesea, prin tempe-' rament și educația me» .handicapat. De aceea alergam spre ceea ce nu aveam. Ca spre un întărito’. ce mi-ar fi inocu- lat noi puteri De fapt, alergam spre o epocă Spre momentul „o mie opt sute“. Aproape că am parcurs cu Stendhal campaniile Iu» Napoleon : Italia, Aus- terlitz.. Poale că le-am retrăit, real- mente. Nu numai le-am parcurs cu ochii. Ele începură să reînvie în mine, devenind, cotidian, imbolduri pline de o fervoare misteiioasă. Dar mai ales momentele victorioase ale unei epopei puteau uimitor dc biae să fie apro- piate de muzica beethoveniană. Romain Roland spunea că „cine nu simte epo- peea napoleoneană așa cum a simtit-o Beethoven acela nu va înțelege decît i, ca și t care nu n marele i o. soc ie- a energie, $ sute* și, lănau tot smnntice, •. Da. da, d acum de lumi- visam ... ți rămase ■culcușul o vreme, i orb la :t în ta- 5 • la mine ca și la pot doi- David tăci unui cîine. C un altul, apoi — Poate c; zise Aldea, Vei putea rl cînd, mereu, repet: poate găseam în c< lor ei. Și cu o ființă urni ca un fel de unui inginer acele meleag derurgic. Fai ce și-a făcut noblețe de sj că și ea spii bazată pe că muzica ce sc Viitorul bărl noască în ac< munți. în tal: Niște oamen ION LUCACIU: Marină pe jumătate muzica iu;*. Muzicianul, ca tînăr plebeu solitar și orgolios, pătruns în aristocrația închistată a Vie- nei, se pare că a fost turburat adînc de revoluția franceză Iar cînd ideile aces- tei revoluții au tost duse spre Europa de armatele franceze de niște colonei de douăzeci de am, în frunte cu un „nevirstnic general*, dc o inteligența sclipitoare, atunci a fost imposibil ca sufletul acelui tînăr muzician să nu intre în rezonanță cu ideile explozive ce cutreierau și ince^diau Europa. Mi- nunile dc vitejie, săvîrșite de o armată legendară ce trecea Alph în Italia, ca eliberatoare ,se vor reflecta în conștiin- ța beethoveniană, pînă la revoluționarea muzicii sale înseși El spunea, pe atunci, fascinat, gîndind la Napoleon : „Impe- rial meu e în aer. al lui, pe pămînt. Dar dacă aș cunoaște ai ta războiului, ca pc aceea a muzicii, l-aș învinge, totuși I* Ce forțe se înfruntau I Ce idei pline de măreție fulgerau peste capetele lori Și totul se petrecea in jurul lui „o mie opt sute*, cînd „nevîrstnicul general*. Bo- naparte, aducea pe lume, ca și muzica lui Beethoven, cea mai uluitoare aven- tură tinerească, un torent uman ce tre- zea la viață nu numai creația titanu- lui, dar și oricare alt suflec omenesc. Chiar și pe al meu, atins, după mai bine de un secol șî jumătate, de ecoul lui măreț. Căci găseam î» momentul isto- riei aceleia o priză de curent. De ener- gie. Care mă conecta Care îmi da pu- teri și elimina slăbiciunile temperamen- tului meu Era o terapeutică. Era o transfuzie de putere. Și de simțire, ce, uneori, ciudat, păreau să vină chiar din jurul meu Vreau să zi \ din ceea ce se petrecea în jurul meu Căci tot mai des asemănăm acel ro mie opt sute* cu timpul trăit de mine In zi Erau fabri- ca, munca, drumurile trenul de ora patru dimineața .erau lașitățile, neajun- surile. rutina zbuciumul, dar, peste toate, îmi părea că se îralță semnul unui entuziasm al începutului unei noi ere. Deschisă de o insurecție. Un elan ce, uneori, înnobila Construiam, iată, o so- cietate nouă, ciudată prin liniile ei de forță necunoscute pînă atunci pe pă- mînt Era o societate atinsă încă de turburări profunde De seisme neștiute. De incertitudini De căderi spectacu- nlreaga niie să ă? su- âcla de creînd » față de •ice po- ură, pe 1 mîna ite dor- in sen- ervi și ții oare ai Jnte- msibile, u cit se kim și ilor, cu liniștea ierelor. n scara ală. Ca i ar ră- e în ce :• deși o vieți e trăiești ți pară, 1 David trăiești, hnă de intrăm |hcurile d și nu s satis- il obiș- sul sin- elui cu ce*, pe , in pe- france- un răs- irebare; la toa- > cu un cuvin- ăce! și ! totul insul... iau întreaga care bufneau sîmbătă sear. și din codrii unde nu făct la beții crun sau furau un pierzîndu-se Viitorul soț . asemenea spi oarecum fior din zile din i pentru totdei zic așa, ur cuprinse in in El renunță h fabrică, apoi inginerului c< încredința dc în proaspăta Ea aducea o nuită de omi doar la aproj aducea o căi bire de apro cărțile citite, husit și luth din casa ingi avansat lucn bărbatul ace pus pe haiță, bătucite de i melodii la ar tre fetei de cînte chiar 1 suflet pămîn altoia o nou bilitate, prin sobră, profu: care îți vorbi am cunoscut, diul părinții niului. corali feste Burg i; însemne ,din al reformiști ralul, ce păt mind o reze prin forma J aceeași valo; acțiunii, a î zică a acțiur ralul însemn Unică, prin spirit tenace 4 u« Napoleon : le-am 4 ARIEȘANU le-am parcurs cu să reînvie în mine, imbolduri pline de Italia. Aus- retrăit, real- nu Ion Horea ATÎTA Dj, da. spune-i firului dc iarbă țara Ardealului! drumuri prin astupe iar cărarea. să la ca drumuri prin țara Ardealului ! eu SCRISOARE și să umbră culcată-ntre miriști, eu atîta văd acuma. DRUMURI lASTtRj Marină. Luă sticla de po- mi LAMENTO seraficii miei legănînd albe cu dangăt subțire, ELOGIU LIMBII ROMÂNE CALIGRAFIE ară WWW 9 bat Apusenii sună copitele în frunte cu un de o inteligență fost imposibil ca muzician să nu >aie că numai icepură itidian. să se vadă-n apa clară, din înțelepciunea lumii eu cîmpiiie, calului mine șl la fața ei ca de copilă, din înțelepciunea lumii — Se încheia atunci acum te afli încă tot în ai trecut spre alta ? Aldea nu-i răspunse. atîta văd acuma să răsară înainte, nepăsător la toate, să turmele umplu ocoalele, arșița zilei și dealului strige-le, bată-le, scoale-le ... drumuri prin țara Ardealului! Isabelle, Isabelle, Isabelle, gîndul rostit de ochii tăi triști mă-nfioară, de aceea te iubesc, te iubesc, fără ca tu să exiști. atîta văd acuma norii de ploi și de pulbere, fețele pietrei și mealului cine-ar putea să le spulbere ? ci doar clopote hai mai in sus unde mai dus rugi, sălcii țin umbra pămîntului, apele-n dunga podbealului duc depărtările gîndului... drumuri prin țara Ardealului! parcă spun : e spre Ninive, de ani, ene.alu, tunci a ui tînăr fire de nisip drum nu mai să răsară înainte numa-nserările știi-i-le . • • drumuri prin țara Ardealului ! suflete, lasă-te griului, spicelor, vîntului, valului, lasă-te-n voia pîrîului... Prin tălpile aspre ale metaforei urcă ancestrale puteri din pămînt April se va face punte de aer între noi și cuvînt pînă la dunga de cer, pînă cîndva te-am desculță, printre cotoare și glasurile toate au amuțit, pe rînd, și ochii s-au deschis a uimire. nu mă mai știți, nu aveți de unde să strig din deal, n-are cine-mi răspunde, acății-s aceiași, pădurea tot unde-o Isabelle, salcia mea plîngăioare sub care mă apăr de arșiți și vînL întuneric deplin înfășurat în lumini» tăcere-nzăpezită în cuvînt. Isabelle, Isabelle, mă cuibăresc în mereu depărtarea ta sidefie, îți simt inima bătînd într-o clepsidră cu frunze de toamnă tîrzîc. eu atîta văd acuma spune porții să se-nchidă o insurecție. Un elan >ila Construiam, iată, o ciudată prin liniile ei scote pînă atunci pc societate atinsă încă astupe iar cărarea, ce, sa- de păr de o etapă. Dar cadrul ei ? Sau spune-i crengii de răchită să s-aplece peste maluri să s-aplece peste maluri. jfunde De seisme neștiute, lini De căderi spectacu- și în rîu să-și odihnească fața ei de copilă monolog pătimaș, ei vorbi, a aceeași postură, ținînd și mîinile întinse de-a lun- blînd resemnat * că pe plan volitiv sînt un aflam, adesea, prin tempe- lucația mei .handicapat. De im spre ceea ce nu aveam, în țări toi ce mi-ar fi inocu- ri De fapt, alergam spre o momentul „o mie opt sute", i am parcurs cu Stendhal mistei ioasă. Dar mai ales victorioase ale unei epopei tor dc bine să fie apro- zica beethoveniană. Romain lea că „cine nu simte epo- □neană a>a cum a simțit-o acela nu va înțelege decît muzica lui*. Muzicianul, ebeu solitar și orgolios, •istocrația închistată a Vie- ?ă a fost turburat adînc de nceză lai cînd ideile aces- au fost duse spre Europa franceze, de niște colonei su- David tăcu. Afară răsuna lătratul unui cîine. Căruia îi râspunse de îndată un altul, apoi un altul - Poate că a fost totuși un destin, zise Aldea, după îndelungată tăcere. Vel putea rîde de mine : „Dar pînă cînd, mereu, acest destui ?“ Și. totuși, repet: poate că a fost un destin că mă găseam în casa luliei în casa părinți- lor ei. Și cu părinții ei. Mama ei fusese o ființă umilă, In tineiețea sa, trăind ca un fel de fată de suflet în familia unui inginer ceh, venit și stabilit pe acele meleaguri, într-un mic centru si- derurgic. Fata aceea simplă, inimoasă, ce și-a făcut educația într-o familie cu noblețe de spirit, ajunse să-și însușeas- că și ea spiritualitate» aleasă din jur, bazată pe cărțile citite în familie și pe muzica ce se cîntă în casa inginerului. Viitorul bărbat al fetei avea s-o cu- noască In această ambianță El lucra în munți. In tabăra unor tăietori de lemne. Niște oameni primari șl brutali, ce tă- manță cu ideile explozive și ineeodiau Europa. Mi- ejie, săvhșite de o armată • trecea Alpii în Italia, ca se vor reflecta in con.știin- ană, pînâ la revoluționarea nse.și El spunea, pe atunci, lind la Napoleon ; „Impeț aer, al lui, pe pămînt. Dar •aște arta războiului, ca pc licii. l-aș învinge, totuși I* nfruntau I Ce idei pline de •iau peste capetele lori Și icea în jurul lui „o mie opt .nevîrstnicul general**, Bo- cea pe lume, ca și muzica n, cea mai uluitoare aven- că, un torent uman ce tre- nu numai creația titanu- ricare alt suflet omenesc. I ineu, atins, după mai bine și jumătate, de ecoul lui găseam în momentul isto- • priză de curent. De ener- conecta Care îmi da pu- a slăbiciunile temperamen- Era o terapeutică. Era o • putere. Și de simțire, ce, t, păreau să vină chiar din reau să zi', din ceea ce se urul meu Căci tot mai des cei ro mie opt sute** cu de mine La zi Erau fabri- Irumurile trenul de ora ața .erau lașitățile, neajun- i zbuciumul, dar, peste ea câ se îralță semnul unui începutului unei noi ere. iau întreaga săptămînă copacii grei, care bufneau cu tunete la pămînt, apoi, simbătă seara, coborau din colibele lor și din codrii nepătrunși, jos, la oraș, unde nu făceau altccvc. decît se dedau la beții crunte, uneori și la omoruri, sau furau uneori fete, duclndu-le cu ei, pierzîndu-se apoi cu ele prin munți. Viitorul soț ai mamei Ivliei a fost un asemenea specimen și bărbat mare și oarecum fioros caret coborînd într-una din zile din munți, a rămas jos la oraș pentru totdeauna, atins de aripa, ca să zic așa, unui simțămînt nou ce-1 cuprinse inima la vederea mamei Iul iei. El renunță la pădur , găsi o muncă la fabrică, apoi o ceru de soție pe pupila Inginerului ceh. iar acela, ca tutore, i-o incredință definitiv. Ce aducea cu sine. In proaspăta familie, fata aceea orfană ? Ea aducea o sensibilitate nouă, nebă- nuită de omul posomorit, ce sc lumina doar la apropierea tinerei sale soții. Ea aducea o căldură Intimă, de dulce iu- bire de aproapele, descifrată de ea în Cărțile citite. în muzica șl în coralul husit și lutheran, pe caie II preluase din casa inginerului ceh. Pină acolo au avansat lucrurile, turburate de ea, îneît bărbatul acela fioros, tăcut și grabnic pus pe harță, a începui, cu degetele sale bătucite de muncă, să deprindă cîteva melodii la armoniul vechi, lăsat ca zes- tre fetei de către inginer, ba. apoi, să cînte chiar la vioară lată cum, pe un suflet pămîntean, de dac autentic, se altoia o noua substanță ,o nouă sensi- bilitate, prin corala hus tă și lutherană. sobră, profundă, morală Destinul, de care îți vorbeam, a intrat in joc cînd eu am cunoscut, tn casa Hr, prin interme- diu! părinților ei, cu ajutorul armo- niului, coralul lutheran Celebru) „Eine feste Burg ist unse: Goth“ a aju.is să însemne ,din imn religios, imn de luptă al reformiștilor. Iar, pentiu mine, co- ralul, ce pătrundea îi viața mea, pri- mind o rezonanță sublimă și aparte, ; prin forma sa lapidară prin notele dc aceeași valoare și prinți-o substanță a acțiunii, a început să însemne o mu- zică a acțiunii. Dar nu numai atît. Co- ralul însemna, prin construcția sa apo- linică, prin emanați? lapidară a unui spirit tenace, și ideea de forță. Idee de forțâ ce trecea în opera lui Haendel, iar de-acolo pătrundea la Beethoven. Des- cifram, deci, linia de forță a muzicii prin lutheranui „Eine feste Burg ist unser Goth**. prin „Halei ma“ lui Haen- del și prin „Oda bucurie; “ lui Beethoven. In casa socrilor, acel destin a vroit ca eu să descifrez la armonia cele trei mo- mente ale muzicii corale numite. Nu știu nici azi cîtă însemnătate a avut faptul în sine, pentru muzica mea, dar, pentru mine, ca ființă, a însemnat o re- velație. Căci am făcut școala coralului german cum nu cred să o mai fi făcut mulți alți compozitor) de aiurea. Am descoperit, astfel, elementele primare ale muzicii dc forță. Acele reevaluări, reconstituiri, câutăi i vor prepara înfăp- tuirile de mai tîrziu, dar, pentru mine, în starea mea sufletească de atunci, ele au devenit o șansă. Șansă pentru resu- recția mea morală, în care intram și care însemna o nouă etapă în viața mea. Ea începuse cu revelația întîlnirii cu acel director, Paulescu în trenul de ora patru dimineața, csre mă invitase la el, invitație căreia eu nu J-am dat curs. Căci am hotărît atunci abando- narea unei linii a vieții, ce ar fi putut deveni și pentru mine strălucitoare, dar pe care nu o mai doream. Și, tot etapa aceea nouă mai însemna, iată, revelația muzicii de forță a coralului ce m-a cap- tat, ce a intrat năvalnic și cutremură- tor în existența mea, după cuvintele Titanului, înscrise undeva între filele notelor sale: „Ah. iată, bucuria e în sfîrșit găsită** Oare nu puteam exclama și eu cu aceleași profetice cuvinte că, în adevăr, bucuria era în sfîrșit, gă- sită ? Din dureri adîncl, din suferințe reținute, un izvor final al bucuriei, și al unei incomensurabile încrederi care, prin glasul corului furtunos, al Titanu- lui, suia spre apogeu; cosmic I ? întrebarea finală a lui Aldea rămase oarecum suspendată îo liniștea aproape țiuitoare a încăperii Abuiii din con- ducte se opriseră din foșnetul lor con- tinuu. Cîinii voi fi dormind și ei, înco- lăciți în cotloanele toi. Părea că orice mișcare din afară, dar și lăuntrică, chiar și a viscerelor lor a gîndurilor lor, ar fi putut sâ fie percepută în li- niștea definitivă, pe care tiecare dintre ei părea să se ferească să o spargă cu un gest sau un cuvînt cît de neînsem- nat. Rămaseră astfel, amindoi, întinși alături, loviți de acea muțenie înverșu- nată, după care se auzi glasul voalat al lui David, într-un tîrziu : bere ce mai păstra pe fund o licărire. O bău, apoi rostogoli sVcla cu piciorul sub dormeză. — Acum nu știu dacă mă aflu într-o altă etapă. Știu doar că prima am în- cheiat-o. Știu exact acest lucru. Dar am deschis oare ușa alteia ? El dădu din umeri. Apoi urmă » — Bănuiesc to- tuși că am găsit ceva revelator pentru mine, în ultimul timp. Chiar și întîlni- rea cu tine mi se pare revelatoare. Dar nu știu dacă e o nouă etapă. Deocam- dată caut. Sînt în această stare de cău- tare înfrigurată — Cît timp ? întrebă David, privin- du-I acum pe Aldea cu o expresie quasi- disperată. Cît timp va mai dura aceasta? — Nu-mi dau seama cît. Deocamdată caut. Poate dura puțin. Poate dura enorm. Nu știu. Poate nu se va sfîrși niciodată. Poate că e și în acest sfîrșit incert un destin, o providență și n-aș putea face altceva decît să invoc și să spun și eu, cu cuvintele unui penetrant spirit al umanității, ale lui Lessing : „Urmează-ți calea, în felul tău imper- ceptibil, Providență eternă, dar nu mă lăsa să mă îndoiesc de tine, chiar și atunci cînd pași» tăi pai să te conducă în urmă .. .** David se ridică în tăceie. tși îmbrăcă lodenul și ieși în fața blocului întu- necat. Aldea, ridieîndu-oe greoi, își luă o haină pe umeri și apăru în rama ușii deschise lăsînd lumina să răzbată în în- tunericul gros Lumina trimitea o fîșie lungă și gălbuie, tremurătoare, prin noaptea opacă, parcă ți-ar fi fost teamă să calci pe ea să nu o sfărîmi. Pășiră alături cîțiva zeci de pași, conduși de acea unică fîșie luminoasă, ce le bătea statornic din spate siluetele, care, alun- gite, se mișcau pe pămintul pietros. Ajunseră astfel lîngă șirul de case adormite, fără să spună vreunul încă un cuvînt de prisos, sau să facă vreun gest în plus, nici să comenteze între- barea aceea finală și ultimele cuvinte ale lui Aldea. Cuvinte care rămaseră închise în încăperea scundă, de la baza pămîntului, a cărei lumină, ca un mare ochi deschis, pedepsitor, îi urmărea în întunericul în care era năclăit orașul și pămîntul întreg • Fragment din romanul „FLACARA SINGURATICA**. nu lase pe nimeni și să nu lase pe nimeni.<' spune focului să ardă și să nu se potolească și să nu se potolească, și iubitei să-și încline fața ei ca de răchită fața ei ca dc răchită, ca o creangă dc răchită să se vadă-n apa clară Ionel Amăriuței ÎN AȘTEPTAREA LUI APRIL Din clepsidra cu zodii răzbate April destrămat în ogive, glas de anticHe nici un Păsări de bronz cîntă pe turnuri șl cîntecul lor colindă prin lume, îngenuncheat în sine, poetul scrie la flacăra unei magnolii anume. Dulce povară, marea iubire intru limba română, dulce povară, pluguri de lemn ară mereu, ară și huma cărților lui Dosoftei, rodul se arată odată la o sută de ani, la două, la trei, Cantemir» Eminescu și cîți vor mai fi după ei, gest virginal, lut sărutat stînd parcă gata să zboare, cade firul cu plumb pc obrazul cuvîntului legănat de ninsoare, trec orele serii ca niște săgeți pe lîngă țintă, ninge superb cu metafore. ORIZONT o să viu, îmi spun, pînă la tine, intr-o zi o să viu» ca la un mal, ca la o salca aplecată ca pe un drum pe care n-am mai trecut niciodată, nu te cunosc, ești altul, tu, care spui de tot ce mai este-n hotar și ce nu-L pînă pe HicL ah, tu codiriște, și tu pleasnă de bici! și urme de iepuri, cîte vedeam înainte și marca de dealuri in ceața Cîmpiei încremenite» țară-n hotarele mele, în asfințitul meu singeriu» o să viu, îmi spun, pînă la tine într-o zi o să viu î •• Iertați-mă că port în spate desagă cu voroave fermecate, puse în șiruri, cu cerneluri, se fac pe dată ode și pasteluri, la molcom foc de armonii stelare pun smalț de-azur pe luturile care îmi potolesc, în ceasuri de visare, setea de frumos și de candoare. Acestei mări de veibe și catarge ce-n zimții zilei valurile-și sparge, rostirea mea sfioasă se închină. Atunci cînd umbra lancului suspină, iar tîmpla Horiei în somn tresare, din veacuri învechite în uitare — mă-nvăluie cu viersul dulce letopisețul lui Neculce. ORIZONT ® 10 convorbiri; Cu pictorul SIMION LUCACIU — Vă mă» credeți și acum, cînd împliniți, iată, vîrsta de 60 de ani, un afectiv autentic ? Țin minte vremea cînd peisa- jele dvs. consumau culoarea în confruntă*-, dramatice. Nu uit însă faptul că. peste timp, găsind echilibrul optim intre afectivitate și luciditate. în consens cu propria dvs. struc- tură, v-ați retras pictura în- tr-un spația liric ce a făcut-o ireductibilă, prin reproducere, la alb-negru. A fost un simplu gest de ceea ce înseamnă con- știință artistică ? — De ce să n-o spun acum, cu recunoștința cuvenită, dato- rez această extraordinară fe- reastră spre inima lumii și în- vățătorului Mihuț din satul meu natal — Govășdia, județul Hunedoara, grație căruia am izbutit să ilustre? pe un perete al clasei, ^u cărbunele, cîteva poezii îndrăgite Am expus primele tablou» i în toamna lui 1957 la Timișoara, cu prilejul unui salon omagial. Confrun- tarea dramatică a culorii în pictura mea cred că s-a petre- cut, de fapt în anii imediat următori primului contact cu publicul, pentru mine de fie- care dată exigent dar admira- bil prieten. De ia Romul Ladea, pe care am avut prilejul să-l cunosc în anii petrecuți la Cluj-Napoca, și de la Aurel Ciupe, un alt bănățean ilustru, am învățat, înainte de toate, că artistul trebuie să fie un iscusit creator, să comunice cu semenii lui. într-adevăr, peisa- jele mele de început evocau și subliniau avîntul constructiv ce se desfășura în anii aceia pe șantierele marelui Combi- nat siderurgie de la Hunedoa- ra. Mă impresionase grandoa- rea verticalelor și a mărețelor agregate industriale, în diferi- tele lor ipostaze, dar mai cu seamă atmosfera de mare pic- turalitate a acelor construcții învăluite în fascinantele culori și nuanțe ale fumurilor ce se ridicau deasupra cetății. Cu timpul, odată ru trecerea ani- lor, am avut șansa să găsesc acel echilibru optim necesar unui artist. Evident, amintirea locurilor trăit? și cunoscute mi-a stimulat creația, consti- tuindu-se pentru mine în ima- gini ale combustiei Cît pri- vește răspunsul la prima dvs. întrebare, cred că toate lucră- rile mele tematice sînt semn al simțirii Așa a fost de la început O stare de afect ex- primată în culoare. Pictura nu poate fi rumegată fără poezie. Amîndouă înseamnă sclipire, înalte simțiri Mi-am ales în- totdeauna cu evlavie uneltele, iar pe stradă m-am străduit să pictez cu o pensulă de aur : un chip de fată, o petală, soarele, liniștea, un fum. păsările și oamenii, un steag, o pace I Cînd am terminat „Dimineața cîmpiei* priv»nd-o tulburat în atelierul meu am simțit că lucrarea vine (nspre mine și mi-am adus aminte o cugetare: pictorul este stăpîn pe cîmpul lui de luptă, care e pînza. Am fost mulțumit dar și copleșit de emoție — Frumoasă mărturisire. Stimate Simion Lucaciu. ați declarat odată că pictați cu sufletul întotdeauna cu pioșe- nie tandră, visînd la vremurile suveranității picturii în artele plastice, tot așa cum Luchian îndemna ; rează, ci nu culoarea colo- sufletul cînd ați avut dovada dvs. emoționează 2 Sincer, că arta — In anii studenției, vizitînd muzeele din București. Cluj și Leningrad, admiram în pic- tura înaintașilor admiram, pe lîngă teme, și calitatea mijloa- celor de expresie. Mi-am dat seama cu timpul că toate aces- tea sînt In stiînsă legătură cu conținutul, cu forma, cu tot ceea ce ține de temperamentul fiecărui pictor în parte In ceea ce mă privește, prețuiesc în pictură calitățile ce țin de materialitatea șl frumusețea unui tablou Fiecare dintre marii noștri maeștri se distin- ge prin „ceva* ce le este nu- mai lor spec’fic i gravitatea, eleganța linie», suculența pas- tei. vigoarea, transparența. De aceea mereu mă gîndesc că față de înaintași* noștri de seamă avem o nobilă îndato- rire, iar munca aceasta, dacă ai optat pentru ea. e un jură- mînt de credință. — Vă este teamă dc mono- tonie ? — Tocmai pentru a evita monotonia, m-am străduit să cuprind în creația mea mai multe genuri i peisajul, compo- ziția. portretul. Am căutat să descopăr și chiar să redesco- păr, de fiecare dată, alte nuan- țe în lumea motivelor pe care le-am sondat mereu cu emo- ție, trăind și retrăind realita- tea înconjurătoare, obsedat — acesta este cuvîntul potrivit — uneori prea muit de atmosferă și dc posibilitățile de corelare a valorilor picturale cu suges- tiile selectate din locurile pe unde m-au purtat pașii. — Sînteți declarat un maes- tru a! griurilor al verzurilor grizaie, al roșurilor estompate, al materiei alternate cu ele- ganță necalofilă cu alte cu- vinte ați fost recunoscut drept unul dintre cei mai autentici și semnificativi pictori timișo- reni. Ce-ar zice, citind aceste rînduri, maeștrii dvs. 7 — Mă măguliți, nu știu dacă sînt un maest* u l Cît privește griurile, ele puțului. Ele rei. iar mai deopotrivă, plumb, trec se datorează înce- sîm ale Hunedoa- tîrziu ale Balticii. Iarna. Neva e sloiurile ca niște calupuri de unt Verzurile sînt ale cîmpiilor și colinelor stră- bătute cu dorința de a conti- nua pe marii noștri înaintași ai culorii Maeștrii mei: Aurel Ciupe, Teodor Harșa, Alexan- dru Mohi, Iuri Mihailovici (Leningrad), cred că au satis- facția că anii șl truda mea din atelier mî-au adus afirmarea. — Vorbind de devenirea ar- tistului. credeți că a fost ne- voie să străbateți cîmpurile, satele și orașele țării, să um- blați prin lume, de Ia lenin- grad la Strajița, din stepele Asiei Centrale îa Berlin ? La co v-a folosit acest periplu ? — Pentru un artist este foarte necesar sâ vadă, să se informeze, să viziteze muzee, să ia contactul cu arta plasti- că din străinătate. Pentru mine, călătoria prilejuită de tabăra internațională de pic- tură de la Strai ița — Republi- ca Populară Bulgară. 1977. a însemnat. în primul rînd. o mare bucurie. Am avut pentru prima dată ocazia să lucrez, într-o ambianță stimu- latoare de perfectă colegiali- tate, cu artiști veniți din mai multe țări ale lumii. Asemenea acțiuni, pe care și țara noastră le găzduiește sînt excelente prilejuri de cunoaștere, dar și de confruntare în planul crea- ției, și nu numai pentru aceasta. — Ce credeți că nu ați reu- șit să faceți, vorbind de comu- nicarea directă și intimă cu privitoiul ? Simțiți nevoia con- stantă de intîlniie cu publicul în expoziții personale ? — N-am reușit de riteva ori, să-i simt în profunzime pulsul, reacția. N-am reușit să fac o expoziție la marile între- prinderi l.M T„ Electrotimiș, I.A.E.M, facilitînd o mai in- timă comunicare cu privitorul. Fiecare expoziție este un act de cultură, un eveniment. Simt nevoia întîlnirii cu publicul, dar am mereu mari emoții. Pentru mine pregătirea unei „personale** e asemănătoare muncii regizorului, actorului. De fiecare dată tracul e imi- nent. Și dacă mă aflu * de aproape 35 de ani la Timișoa- ra, emoția e la fel de acută ca în momentul debutului. Pen- tru noi nu există odihnă, nu avem vacanță E necesar să poți șî să știi ră „miști** ter- mometrul altora dar. pentru aceasta, al tău însuși trebuie să fie mișcat I Dacă n-ar fi sentimentul, ar fi doar vopsea, nu ? Mereu îmi repet că pic- tura înseamnă responsabilitate față de tine însuti, față de ceea ce lași. — în multe din pînzele dvs înfățișați marea. — Dragostea mea pentru mare s-a declanșat, dacă este potrivit cuvîntul, Intr-o iarnă, cu două decenii tn urmă. Dar, ca să fiu sincer, cu șevaletul, în fața ei nu am stat niciodată, deși mi-a umplut sufletul și ochii cu zbuciumul ei. De fapt, cum știți nici Tonitza n-a pic- tat la fața locului și, dacă a fost ca, în multe din pînzele mele să înfățișez marea, e pentru că ea a însemnat pen- tru mine nu o formă de des- criptivism. ci o stare de spi- rit Reîntorcîndu-mă la acea iarnă, trebuie sâ vă mărturi- sesc că anotimpul grav, zbu- ciumul valurilor. întrepătrun- derea și contopirea cerului în mare, toate acestea au găsit atunci, extraordinar, !n struc- tura mea intimă, intersecția de suflet — Despre Timișoara ? Dacă ar fi. iată, aici, in acest spa- țiu să scrieți ceva ca un auto- graf, cu sufletul, deci să nu pictați, ce i-ați spune ? — îl socotesc cel mai fru- mos oraș și îl iubesc din tot sufletul. îl iubesc pentru că e plin de revelații ale privirii. 11 iubesc precum lumina ochi- lor mei. care este fiica mea, precum lumina zilei de-a doua și de-a treia și-a infinitelor zile ale existenței noastre în această fascinantă Cetate Fas- cinîndu-mă, ș- pentru parcu- rile. florile și harnicii săi lo- cuitori, îi doresc continuă în- florire și zestre edilitară pe măsura timpului pe care îl trăim < — Simion Lucaciu. pledați pentru implicarea artistului in cotidian ? — Implicarea artistului în cotidian o consider o datorie și, totodată, o atitudine de conștiință cetățenească. Ar- tistul, ca om al cetății, tre- buie să fie solicitat, consul- tat, dar și sprijinit. Menirea noastră este însă de a reține clipa și de-a o reda. Aș lua aici exemplul lui Grigores- cu, spunind că el a pictat sute de tablouri, poate nu toate de o mare valoare artistică, dar dacă a lăsat ceva în ur- mă. dacă e unul din înainta- șii noștri de seamă, e pentru că a surprins și redat, ca ni- meni altul, spațiul spirituali- tății românești. Mă preocu- pă deci și pe mine imagi- nea-document- Am regăsit, nu demult, în mapele mele de la Hunedoara — din nou. vedeți, mă întorc la începu- turi — un uriaș material do- cumentar. Mă regăsesc prin el și. nricînd. ar putea cons- titui izvorul unor noi lu- crări. vii. palpabile. — Și totuși, chiar dacă vă supărați. trebuie să vă spun că sînteti un liric . .. — Prin excelență și nu mă supăr. Ba din contră I Ten- dințele nu se exclud. Am pictat peisaje, am pictat flori, am pictat portrete, deși lumea o știe mai puțin, și le pictez în continuare. în ca- sele oamenilor pătrunzi mai greu — e necesară această pătrundere — cu un peisaj industrial, dar poți pătrunde cu un buchet de flori. Și Timișoara rămîne. indiferent ce mi-ați spune. în primul rînd un oraș al. florilor. în- săși viața noastră e indes- tructibil legată de ele, altfel de ce ne-ar mai însoți pre- tutindeni, în cele mai dragi clipe, în casele și inimile noastre, fie că se naște un copil, fie că este o aniversa- re. o căsătorie sau orice altă împrejurare ? — Vă observ, cînd îmi răs- pundeți. că sînteți si un neli- niștit. E numai o stare de mo- ment ? — Nu. Așa sînt eu. Poate că în asta constă frumuse- țea căutărilor mele, a îndoie- lilor mele. Eu cel mai des știu aproximativ ce voi pic- ta mîine. iar lucrurile nu sînt greu de făcut, ci ipostaza de a le face, tn atelier, pînza e un vast teren de lucru ; aca- să caut răspunsuri ; Luchian, Grigorescu, Andreescu sînt cei care mi le dau. Toți ma- rii artiști m-au învățat cîte ceva. — Nu mi-ați spus nimic despre portret! — Gîndindu~mă la genuri- le picturii, aș spune că. în ultima vreme, lipsesc preocu- pările artiștilor pentru por- tret și anume pentru portre- tul omului din jurul nostru. Ar trebui să ne repropunem, în cadrul programului Filia- lei, un subiect sub genericul „Timișoara azi". Mă gîndesc la crearea unor portrete, compoziții, scene de viață și muncă, cu oameni din orașul nostru, cu oameni ai zilelor noastre. Pentru a convinge, prin tot ceea ce pictezi, eu cred că trebuie să fii puter- nic impresionări de obiectul artei tale, iar produsul tău artistic să fie filtrat prin propria-ți sensibilitate. Noi trebuie să pictăm oamenii în mijlocul cărora trăim, oame- nii contemporani, cu o pro- nunțată vocație a construc- ției. vocație tipică pentru ce- tățeanul României de azi. Și din acest punct de vedere toți sîntem constructori; și noi. artiștii I — Iată. stimate Simion Lucaciu. împliniti șase decenii de viață. Mulți înainte și nu- mai sănătate! Cum asistați la curgerea undelor stîmite de radicalismul iscoditor al expe- riențelor și modelor artelor î — La vîrsta mea, foarte atent la multei cursuri**. Experiențele hl ne care nu duc spre o d zare nu-mi spun, însă, I mic. Să nu fiu înțeles I șit 1 Fiecare artist on mentează. dar, sub pred experimentului, d? !♦ multe ori se ascund cunoștințe de limbaj p> Apoi, mai este un aspej cela al dorinței, cu preț, de a fi „originali* ( pas cu moda I Originala se cîștigă cu mare efortj parcursul multor ani de| dă. Ea nu trebuie căutata riginalitatea vine atundl stăpînești temeinic md gul și cînd ai ceva del oamenilor I — Să ne întoarcem, dii la vizitatorii dvs. ! — Continui portret reușit din ex să cred d poate li impresionant decît un « lucrat rece, festivist. Nul de mirare că vizitatorii intră în expozițiile oi apreciază de multe ori M ca artistului, dar coai nemulțumiți, că lucrarei transmite mare lucru. « neori chiar nimic. îns^ că asemenea lucrări sin! duvite de simțire. în an idee, am toată că nu putem de public. certi' face ab ci. dini’ trebuie să ținem cont A E și firesc, de vreme a este consumatorul proda noastre artistice. Desigur, cest public este foarte dr Mă bucură nespus acel i tatori care, intrînd în er ție, nu se mulțumesc săi ce o simplă privire, d tunci. cînd bănuiesc d torul a vrut să le tram ceva, rămîn mai mult în fața tablourilor. Pi că dincolo de picturalite xistă puternica trăire in crări care trebuie să-lf MONOL turgul Spirit activ, Dumitru ion descoperă mereu n bilități de contact cu ul (interesat) de teatru scrie, nu doar itmse (pentru scenă / • im), ci și fabuie dra ,cu oameni și animale** >gu.i de cîteva replici ( it. prin almanahuri), ?... Astfel, deși îi sînt am aceleași texte, și ig le teatre altele (editate mtru Solomon acoperă le interes mult mai larg ea pe care o pot expli ele ultimelor stagiuni. I n ordine cronologică, are de extindere a dia iu torului cu publicul si i carte despre teatru Jțnd și articolul pentru 5. din perioada imedu nergătoare). Un voluir |U un titlu incitam • si »â autorul își propune Sesiune oglindită în într Se Ii sînt esențiale, for lin interiorul propriei nențe de teatrs și al j lor certitudini dobînd legătură cu arta teatru a profesiune de credin tută în acolada replicii ni te de contextul gîndi pre teatru ș: al pre teatrale cărora Dumitr mon le poate — ori m cunoaște îndreptățirea, zele „de caz**, convoacă losul ideilor comentat ria teatrului, demonsti aceasta nu adoptă log fcctuoasă și nu admit promisuri desfiguratoa și numit cîteva dintr< țiile în care îș« îndreay maturgul privirea trea: unde așteaptă un ecoi ze pe receptor. Forța trebările sale o contre noastre constă în reîntfJun subiect bun pentru perpetuă cu o realitate (Atitudinea celui care j pentru limbajul plastideste una de contempla realitate dincolo de aanomenului, iat cartea ță, pe care artistul aden cearcă să impună pun o regăsește mereu. — Vi se spunea odatil sînteți un „romantic cm poran*". Mai sînteți de cu această formulare ? t — Poate că cei ce i numit astfel au dreptate! simțit, și simt și acum, I boldul să-i calc pe urme Pop Simion „Paralela realitatea Timișoara, să fac din 45\ și, la fel caI ele visuri, ă PĂDURE ție, cînt epocii pe canp Este unu) din lai:! - creației mele, alf* trăim, tivele de cel al duioșiei, al dr® tei de semeni. h— (Urinare din paj — Stimate Simion Lua; cipal, prin a' țiunei f; în aprilie, la Timișoara asupra sistemului noi două evenimente dew suostanțeloi 2 pentru artele plastice: n pectivele PodJipny și Lui A vet* emoții ? eliminate de plante, 1 ușo» al frunzelor. ; umpre și lumini, odih eului și * ochilo*. de’ ’ V’ nuJ c de predoninarea cui* cioaată. Mă bucură r n și a luminii difuze, îprin coroana atborilo: Podlipny rămîne de o $ și prin eliminarea în taneitate do invidiat și d ra, prin procesul de va prezenta o retrospet za, a unor însemnate faptul că maestrul pe măsura operei sale ] dc oxigen (Un singi ceea ce privește e.xJ'lslyul^ reîmprospăta . ... cantități de oxigen mea, ea se va deschide® pentru cinci persoane babil în a doua decadă ij menea, prin compozi aii aprilie, la secția de• jelui se.realizează ur a Complexului muzeal T factori excitați și lefac forțele psil șl va cuprinde toate genurile lucrări abordez » naturi statice, rine, peisaje, portrete. 9 foarte mult ca această r spectivă să fie o manile care să întregească viața artistică. în care mi-am și îmi doresc ca arta nu raid capacitatea de bucurie de viață a < Dar pădurea exercită favorabile și asupra circulație» apei in n fluențe concretizate nu a rea extremelor < ratură, reducerea vi tului, protecția soluh rea vitezei scurgerii vorbească. dacă s-ar pr pi'^fățâ, limitarea ef< de la Inimă la inimă. 8ative a,e fundația carea aerului. Dar, George DlNfl — La vîrstă mea, - M foarte atent la multe J cursuri “. Experiențele in i ne care nu duc spre o fini zare nu-mi spun, însă, • mic. Să nu fiu înțeles g șit 1 Fiecare artist exp* mentează, dar, sub pretez experimentului, de fo-n multe ori se ascund puerj cunoștințe de limbaj pli«a Apoi, mai este un aspect i cela al dorinței, cu cnj preț, de a fi „originali* d pas cu moda ! Originali^ se cîștigă cu mare efort m i parcursul multor ani de n dă. Ea nu trebuie căutată a riginalitatea vine atunci dj stăpînești temeinic gul și cînd ai ceva de d oamenilor I — Să ne întoarcem, din m MONOLOG LN AGORA Ia vizitatorii dvs.! — Continui portret reușit din cx să cred câ poate îi impresionant decît un Utl lucrat rece, festivist. Nu r de mirare că vizitatorii a intră în expozițiile ma apreciază de multe ori tdl ca artistului, dar concu s-a vorbit în nenumărate Împrejurări. A făcut-o, pe larg, G. I. Tohăneanu, într-un medalion închinat aniversării celor șaizeci de ani ai profe- sorului. Dar momentele aniversare (cum sînt .și acești 65 de ani ai lui Traian Bunescu) sînt, cu nelipsita lor tentă omagială, și un prilej de bilanț. Ne vom opri, în cele ce urmează, doar la vîrstă maturității, in care profesorul Traian Bunescu și-a dat întreaga măsură a vocației sale. Deși a deținut multe și importante răspunderi sociale în orașul și județul nostru, Traian Bunescu a fost, înainte de toate, profesor prin vocație. Deși a condus, ani de zile, destinele culturale ale acestui colț de țară, el nu a părăsit nici o clipă catedra. El a predat în acest timp cursuri. Sau, cum s-a mai spus, le-a „oficiat**. Ca element structural al vocației sale pedagogice s-a impus mai ales generozitatea Nu există student al său care să nu sublinieze acest atribut al veritabilului pedagog. Prelegerile sale, cum și examenele, au fost și au rămas adevărate evenimente spirituale pentru studenții săi, în sensul cel mai frumos al acestui cuvînt. Generozitatea nu e numai o componentă a vocației didactice, ci și un element al structurii sale caractcriolcgice. Căci omul Traian Bunescu este generos cu toți cei care, într-un fel sau altul, intră în relație cu el. Este un fel de consonanță, un fel de caracte- ristică de care se leagă numele său I In creionarea portretului său nu poate fi neglijată o altă tră- sătură valoroasă — dragostea dc muncă, concretizată în nenumă- ratele cărți, studii, articole publicate în decursul anilor. De Ia teza de doctorat, „Lupta maselor populare din Banat împotriva dictatu- lui de la^ Viena“, publicată și elogiată la timpul său, șj pînă la articolele care apar cu o frecvență demnă de admirat, toate sînt expresia unei deosebite acribii. In expresia sa exterioară, această calitate se vădește și în ținuta sa de veritabil dascăl universitar. Activitatea în cadrul Universității s-a caracterizat prin constanta preocupare pentru promovarea unui climat elevat în re- lațiile dintre colegi, precum și de ridicarea continuă a valorii activității din toate domeniile (didactice, de cercetare, social- ob.ștești etc.), făcîndu-și din aceasta un ideal și un program de lucru. .... In plin avînt profesional, însoțindu-și întreaga activitate de un optimism tonifiant și molipsitor, Traian Bunescu binemerită sincera, prieteneasca noastră urare de „La mulți ani !**, la care adăugăm : „Așa cum te știm, iubite coleg l“. Ion DRĂGAN — Stimate Simion Lucacu în aprilie, la Timișoara, voi I două evenimente deosebi pentru artele plastice : retn» pectivele Podîipny și I ucaca A vet» emoții ? — Poate mai mult ca » ciodată. Mă bucură nes» faptul că maestrul lua Podlipny rămîne de o spc>; taneitate de invidiat și câ i va prezenta o retrospectivi pe măsura operei sale. ■ ceea ce privește expoziții mea, ea se va deschide per ba oii în a doua decadă a > nii aprilie, la a Complexului șl va cuprinde toate genurile abordez i naturi secția de art muzeal Tiq lucrări ă pe care < statice, m rine, peisaje, portrete. Dorej foarte mult ca această rM spectivă să fie o manifesta care să întregească viața na artistică. în care mi-am dod și îmi doresc ca arta meaf vorbească, dacă s-ar pute de la inimă la inimă. cipal. prin acțiunea favorabilă asupra sistemului nervos cen- trai. al substanțelor aromatice eliminate de plante, freamătul Uyji al frunzelor, jocul de umure și lumini, odihna psihi- cului și *i ochiloi. determinate de predominarea culorii verzi și a luminii difuze, pătrunsă p: in coroana aibonlor, precum și prin eliminarea în atmosfe- ra, prin procesul de fotosmte- 2a. s unor Însemnate cantități Cr oxigen (un singur arbore asigură reîmprospătarea unei Cablitâți de oxigen necesară pentiu cinci persoane). De as '- menea, prin compoziția peisa- jeim se realizează un complex oc factori excitau și calma.iți, ce refac forțele psihice, spo- rind capa»., ta tea de muncă .și bucurie de viațA a oamenilor. Du pădurea exercită influențe favorabile și asupra climei și circulație: apei in natura, in- fluențe concretizate pi in ate- nuarea extremelor de Lempe- raturâ, reauce.ea vitezei vîn- tuîui. protecția solului, teduce- Tta vitezei scurgerilor de su- prafață. limitai ea efectelor ne- gative ale inundațiilor, purifi- carea aerului. Dar, pentru ca pădurea să-ș’ poată îndeplini aceste multiple funcții, de o deosebită importanță economi- că și socială, este imperios ne- cesar ca ea să fie păstrată într-o perfectă stare de sănă- tate și să fie alcătuită numai din arbori viguioși și sănătoși, rezistenți la acțiunea factorilor vătămători. Unul dintre cei mai pericu- loși factori vătămători, care pot provoca pagube destul de însemnate economiei naționale, îl constituie incendiile de pă- dure. Diu studiul datelor sta- tistice. referitoare la incen- diile de pădure, rezultă, în principal următoarele ; că vul- nerabilitatea la incendii a pă- durilor este determinată de afluența nelimitată a cetățe- nilor în zonele împădurite, amplasarea apropierea facilitează focul etc. unor localități pădurilor, ceea jocul copiilor In scopul îmbunătățirii perfecționări* activității George DINU în ce cu Și de prevenire și stmgeie a incen- diilor de pădure este necesar ca, unitățile silvice. împreună cu unitățile de exploatare fo- restieră. cu sprijinul co isilii- lor populare și a organelor de miliție, să organizeze, perma- nent și susținut, patrulări în punctele și pe traseele expuse izbucnirii incendiilor, aplicînd, potrivit legislației în vigoare, măsuri de sancționare împo- triva celor vinovați. De ase- menea, este necesar ca institu- țiile cu atribuții instructiv- educative, organizațiile U.T.C., organizațiile de pionieri, șco- lile de toate profilurile, cămi- nele culturale etc. să intensi- fice acțiunile înstructiv-edu- cative în rîndul populației din localitățile limitrofe zonelor împădurite, utilizînd forme și mijloace diversificate (scrierea de' articole în presă, instruirea personalului muncitor din un — tățile economico-sociale res- pective. atenționarea popu- lației asupra pagubelor ce pot fi cauzate de incendii și asu- pra m isarilor șl regulilor ce trebuiesc respectate cu riguro- zitate pentrti prevenirea aces- tora, mergînd pînă la limitarea accesului în păduri a persoa- nelor și a autoturismelor pro- prietate personală) Acestea sînt numai cîteva argumente care atestă pe deplin faptul că apărarea pădurilor împotriva oricăror factor» biotici și abio- tici dăunători constituie nu numai o sarcină și o obligație a tuturor organizațiilor de stat și obștești cît si o datorie de onoare a fiecărui cetățean al patriei. , CÎNTAREA V * ROMÂNIEI" Dirijor de cor Cînd venea la pupitrul corului „Ion Vidu** din Lugoj, Rcmus Tașcâu era încă un foarte tînăr profesor. Se poate spune că s-a apropiat cu timiditate de noua sa condiție, dat fiind prestigiul deo- sebit al predecesorului său, regretatul Dimitrie Stan. Poate că nu de la început noul dirijor și-a impus un stil de lucru propriu ; acesta a venit însă repede, printr-o anumită concepție despre re- pertoriul formației; „Viduu părea, pînă atunci, predestinat unor piese tradiționale, consacrate micilor coruri amatoare, or, tînărul Tașcău voia să demonstreze capacitatea formației sale dc a se des- chide spre orice fel de repertoriu. >\u existat ezitări, dar și un suflu proaspăt rare captiva, stîrnea ambiții. Interpretarea cîtorva piese de mare dificultate, semnate de autori români, s-a constituit într-o mare reușită ; din acel moment au fost abordate lucrări aparținînd celor mai diferite perioade din istoria muzicii și unor compozitori ca Gluck. Haehdel, Mozart, s-a cîntat în felurite limbi, pentru res- pectarea originalului, de la piese scurte la oratorii și cantate. Colaborarea cu orchestre simfonice din Timișoara și București, repetata menținere pe locul întîi în Festivalul național „Cîntarea României**, turneele în străinătate și în țară, editarea unui disc Vidu au conferit corului un statut aparte datorită valorii profesio- niste a prestărilor lui. Iată cum perpetuarea tradițiilor corale ro- mânești din această parte a țârii a primit valențe nevisate de mo- destii cîntăreți de odinioară, valoroși mai mult prin mesajul patriotic al textului și prezența ia viața spirituală a ținutului. Remus Tașcău renunța la vocația de compozitor; o avea, știm sigur, o atestă piesele compuse pentru montarea scenică a unei piese de Yura Soyfer la Teatrul popular. El însă și-a consacrat timpul- primenirii formației,' șlefuirii registrelor corului, redărilor nuanțate și uniforme. „Vidu** a devenit o prezență simfonică în viața culturală a țării. Renunțînd la sine însuși, dirijorul a investit totul într-o formație unică în felul ei. Lucian BURERIU ORIZONT EPISTOLARIU In vremea din urmă am suferit două pierderi dureroase. La sfîrșitul anului trecut și-a încheiat viața pămînteană, pe neașteptate, poetul Petru Sfetca, iar la începutul acestui an a plecat dintre noi Pavel Bellu. („Așa zisa «moarte» este doar o plecare- nota într-o scrisoare poetul Pavel Bellu). în luna iulie a anului 1944, Virgil Birou a înmănuncheat în antologia Poezia nouă bănățeană versurile scrise de patru poeți tineri pe-atunci; Pavel Bellu. Alexandru Jebe- leanu, Petru Sfetca și Petru Vintilă. Și tot cei patru au semnat, la începutul anului 1945, un manifest literar pentru o literatură angajată, pentru «pace, publicat în revista Lupta patriotică. S-au scurs peste patruzeci de ani de cînd destinul literar ne-a adunat laolaltă. Prietenii mei de vis s-au împrăștiat. Numai eu am rămas consecvent timișorean. Pavel Bellu s-a dus la Cluj, în preajma marelui Lucian Blaga, stabilindu-se cu soția sa Octavia (în literatură Viana Șerban), tn orașul olim- pianului Petru Vintilă a devenit bucureștean ; Petru Sfetca, de asemenea, a locuit la București, doar de cîțiva ani a revenit la Timișoara, deja obosit șl bolnav. Insă „buna noastră frăție4* (expresia lui Pavel Bellu) care a dat rod în anii debutului tineresc din 1944, s-a păstrat întotdeauna, s-a păstrat mereu vie, ca și dragostea noastră pentru Banat, pentru pămîntul natal. O atestă con- vingător scrisorile lui Pavel Bellu din acest epistolariu și, cu alt prilej, cores- pondența cu Petru Sfetca. Poetul suav al seninului tragic, eseistul care ne-a îneîntat cu volumul Blaga în marca trecere, „metafora destinului unei vieți exemplare44 (cum a fost apreciat la apariție), dramaturgul și romancierul Pavel Bellu era înzestrat din belșug și cu harul artei epistolare. Scria epistole cu adevărată voluptate. Au fost timpuri cînd primeam de la el două sau chiar trei scrisori în aceeași săp- tămînă. Talentul acesta i-a fost remarcat de timpuriu, la virsta de 16 ani Aurel Cosma, directorul revistei Luceafărul din Timișoara, mărturisește prefața la volumul Candelabre albastre: „Printre timidele încercări de co borare pe care le aducea poșta în redacția revistei Luceafărul și printre nei măratele plicuri ce conțineau versuri de facturi diverse, se găseau și scrlsoi unui tînăr de la Oravița (...) Tonul îndrăzneț al stilului său se desprin; din rînduri în aceeași măsură ca și sentimentul de încredere în talentul și I țele sale de creație44. Acest sentiment de încredere în forțele sale nu l-a păr; pe scriitor pînă în clipa fatală. Căci gingașul poet, bunul meu prieten, Pai Bellu, a îndurat cumplite suferințe. Desprind cîteva fraze dintr-o scrisoare care am primit-o în anul 1985, amare și grăitoare : „Azi, eu sînt intrat in 5-lea an de boală. De peste trei ani șl patru luni la orizontală, scriind pe spa cu mîna stîngă. Nu-i ușor (...). Eu lucrez zilnic. Versuri, eseu. Pregătesc,ti asemeni, al 3-lea roman istoric din viața Banatului : Sarea pămîntului". înainte de a-1 ajunge nemiloasa boală — în anul 1977, cu dragostea ) pentru locurile natale, propunea Editurii Facla publicarea unui ciclu de roma* istorice, începînd cu Fericita jale a Cumbriei, roman despre viața revoluțior rului de la 1848, Eftimie Murgu. Fericita jale a Cumbriei a apărut în anul iar al doilea. Focul rece, în anul 1982. Deși s-a îmbolnăvit între timp, n nuscrisul celui de-al treilea roman. Sarea pămîntului. a fost predat totuși w turii timișorene. După apariția romanului Fericita jale a Cumbriei, am întreprins laohj cu Pavel Bellu o călătorie prin Banat, pentru prezentarea și lansarea romaa lui. A fost o călătorie emoționantă șl „triumfală44. La Rudăria almăjană, loa natal al lui Eftimie Murgu și al istoricului loan Sîrbu, au participat sutei săteni la întilnirea entuziastă de la Căminul Cultural. Aproape fiecare famii s-a înzestrat cu un roman de Pavel Bellu. După aceea a avut loc o caldă m nifestare la liceul din Oravița, unde autorul fusese elev, a avut loc o întîln? cu cititorii la Lugoj și apoi la Timișoara. Turneul acesta cu „Fericita jale4 fost și ultima călătorie fericită a poetului prin locurile natale. Cu lacrimi! ochi recitesc primele rînduri din scrisoarea trimisă, după ce-a ajuns Ia Cl: în acel martie însorit din anul 1979 : „întors acasă, cuvîntul și gîndul meu îmbrățișează frățește pentru nobila risipă de suflet pe care mi-ai arătat-o". Publicăm mai jos cîteva dintre scrisorile poetului și prozatorului Pavel Beli Dacă s-ar aduna într-un volum nenumăratele epistole expediate de Pav Bellu, cu multă dărnicie, ar ieși la lumină o nouă față a vigurosului său tate literar. Al. JEBELEANU O f UPLIMENT EDI' UDETEAN DE C Și CENACLUI Sprt in ștnnț Iubite frate Alexandre, Frumoasei tale misive, de acum vreo lună (adresată Octaviei) și în care, in- direct, mi te-ai adresat, îi răspund acum. Măi bucur că tu ai un bun sentiment pentru Eu sînt tul sub terialul El este ideile și trăirile mele artistice, o natură artistică — și văd to- specie artis. Extrag, din tot ma- zilet, doar firul de frumusețe, drumul meu, aerul meq, hrana Da, sîmbătă s-a dat și aci la librării „AG !a (Arhitectura gindului, versuri nm.). Miine aranjăm o vitrină mare. Și eu sînt de părere că după 20 sept. e potrivită întilnirea cu puținii mei lec- tori timișoreni. E o dată la care am să aduc și ma- nuscrisul cărții de proză, care se dacti- cora despre unele convorbiri ale noas- tre, relative la poezia. Ce să facem ? . Sper să lucrăm Murgu — despre obiectul incriminat: E un viciu... cronic, frum^ și la fresca care nu anticipez ni- mic acum nuscrisul. Dar... Rămîne să vorbească ma- e ceva sub 250 pagini!!! Mult iubite frate Alexandn, întors acasă, cuvîntul și ginții te îmbrățișează frățește, pentru r risipă de suflet j.e care mi-ai ari Cititor atent, prezentator cald, p de vis, am avut în tine sprijinul rîtor pentru realizarea romanului riclta jale a Cumbriei. La fui cărții acesteia, este și inima ta. n acest „punct fierbuil din domeniul cuarr-xlo ea cîmpului. a cîmpnlt lectică. Dai ideea do l putem reprezenta îr n in mecanica clasică, asimilat cu forța. într ip-forță, ce are mern i împinge din spate, aș tivâ p »ate trage un si id așezată în față, sau ige din spate (ea fiind . nevăzută din anumi icivație). Cîmpul, li ni mai poate fi imaginat o linie de forță, deo u < □la elementară nu treb n punct geometr c mea. Fără el, as muri, asfixiat. Eu scriu, fiindcă altfel m-as îmbolnăvi. Gîndirea, pentru mine, e modul firesc de a fi. Vei vedea, de aci înainte, cum gîndi- rea mea ia formă de vers i melodios, cadențat, SIMPLU, direct- Eu nu forțez nimic Versul naște de la sine: ca rouă nopții E drept • am suferit atît de mult în perioada pre- mergătoare, îneît — la un moment dat — eram doar o cenușă Renasc, acum, din propria-mi cenușă Acesta e feno- menul psihic, natural, prin care trec. Toată finețea și noblețea gîndirii. pro- vin din SUFERINȚA. 'Nici azi nu am deplină posibilitate de manifestare. Dar eu tes la lumină, ca firul de iarbă i cu simplitatea, umilința șt noblețea lui (... ) Mi-e dor de voi, de tcți Mi-e atit de dor, cum nici nu bănuiai! Mi-e dor de Cerul, de lumina și sîrzienele Banatu- lui • mi-e dor de orele mele, singuratice, de la vie ; mi-e dor de frunzișul nucului vînturînd azurul verii t mi-e dor de codrii mei, de pini șt de izvoarele mele. Scriu, lăcrimînd de dor Aici, nu sint acasă- Sini la Academia Suferinței Dar sper că. în curind, îmi voi lua doctoratul în suferință, — pre- schimbînd-c într-o fărîm^ de înțelep-. dune senină. Vă sărut — șl vă rog să azvîrliți pe Beghei un trandafir alb. în cinstea dra- gostei mele Floarea va înnobila apele, lograflază destul de dificil, sănătății precare a doamnei servește. Vai, vai! ce odysee și cu din cauza care mă acest mâ- nuscris... Am să-ți spun cînd vin. „Arhitectura gîndului* ți-o trimit zi- lele următoare, cînd fac rost de exem- plar. Mulțumesc că m-ai lămurit despre 1877 și radio. (E un mic scenariu, după unele părți din piesa mare). Ce să-ți mai spun ? Mi-a amintit Co- M-am păcălit la măsurătoarea cu mp. a cuvintelor Am adoptat o tehnică — poem, cu accentul pe cuvînt, ca să fiu cît mai scurt. Și... Dar las* că vom vorbi căutînd un modus vivendi. Nu mal fac o asemenea greșală pe viitor ! lartă-mă. Salutări alor tăi. Cu prețuire și calda prietenie, Pavel Bellu Cluj, 29, VIII 1978 Cluj, 27 martie 1979 stanță, întrucît ea n-c iici formă. Particule s net luminos4', unde, c e un „punct44, ci un „n cîmp, unde nu avem nultiplicitate. Cîmpul Damian Ureche La ora ceea furtunoasă Nu bate-n geamuri cine-i domn. Cînd toți cei duși revin acasă Și-s gata-gata pentru somn. Am stat puțin împreună Dar an fericit să regăsesc atmosfera deL,,ntă „ exiatenH intec peste tremei de ani. alături de tmentele — după cu Piaget — sînt subordor care modificare locali nanicre a ansamblului ^arcii sînt și nu st.c mtăre. Sînt particule sensul că nu li s-au d< hstituanți, n-au struct it particule, nu sînt er oarece sînt inseparab । cîmp. Și e vorba de t : integrator, fiindcă j Mircea, de Țirioi, Grozdan... Vâj țumesc, adine îndatorat, pentru i țiunea arătată Cred că raporturile spirituale a au fost cheia tuturor „renaște mele : in vers, dramă și, acum, fn q Nu este un compliment gratuit.; confesiune conștientă. Nădăjduiesc că buna noastră I literară va rodi și pe viitor, ca ol rie față de Banat si de frumos. I Iți voi trimite volumele, propuse. mite-mi să te îmbrățișez, cu și prietenie, nuire ește energia, forța pei PERFECTUL SIMPLU Dar eu băteam ca o furtună. Cum numai disperații bat, Simțea a părului arcmă De tine cel nevindecat. Pavel Bellu pa Cluj, 2 nov-bi Precit de iubite, pre atît larcii, în loc ca ace.-t iart“, îl regăsim dim întărit. Cîmpul cuar frate Lisandre, de it tfel, un holomer. o e ibină într-o unitate su care vin și trec, ca sufletul Dragoste! Pavel meu. Q3.VI.966 t 20.IX.66 Cluj Dragă Alexandre, Mă „execut", la somația ta — și îți expediez articolul despre Ladea, cald încă. Am lăsat partea de „amintiri" timișo- rene pentru nr. 10. cînd voi vorbi ex- clusiv despre omul — Ladea. Voi scrie în continuare și, tn cursul săptămînii (spre sfîrșit), vet primi și articolul des- pre nopțile timișorene, de 1.3 Kocsonyi. Va fi o evocare. După aceea, urmează Lucian Blaga fi Banatul Scrieți-mi ce poezii Intră în nr 9. Am definitivat volumul Elogiu sim- plității — s-a recepționat mssul. Sper că va fi frumos ... Săptămîna asta, sau următoarea, îți trimit și vreo 4—5 poeme. Vă îmbrățișez, cu drag, Pavel Dragă Alexandre, Acum cîteva secunde am primit scri- toarea ta din 27 august Iți mulțumesc pentru curata bătaie tie inimă, în legătură cu sfoara de lu- mină care a unit simbolic versurile croastre, cu decenii in urină. Sătul de cîte mi se-ntîmplă. Flămînd de cîte nu le am. Cu sufletul suind spre tîmplă. Aseară ți-am bătut la geam. Bătui încet, bătui și tare. Perfectul simplu mă bătu. Și noaptea, cît fu ea de mare, In clipă repede trecu. In posesia însoritei tale serisorljcontinuul și discretul, 30 octombrie crt., îți răspund -Impui, o existență auto bucuros — cu aceste crizantematore partea are puterea î duri. i cîmp care se distrib E bine că urarea mea a venit tojnp irtă, cum ar spune ( ta aniversare / nașterea fizică șl • rea spirituală Ca om și poet Da, imi bine aduc aminte de Mi Băteam încet băteam și tare, Sperînd că poate-o să-mi deschizi, îți pregătisem o urare Și-un crin cu umerii lichizi. De-atunci eu nu mai bat niciunde La taina gurilor de rai. Chiar dacă vocea ta răspunde Din casa-n care nu mai stai! ta de adolescenți năltuț, subțirel joardă, cu o privire de privigh^i speriată. Dar care, pe încetul, a Nicolae Roșianu pămînt rotit pe osie de stea în rezonanță sacră de vioară, statornici înălțăm columna ta înveșmîntați în mantie solară dit graiul căutat. Debutul tău in .1 zia nouă bănățeană' a fost pentru prospețimea imaginii și a Consider că poți fi mulțumit del dament. In calitate de creator și del soană culturală. Vînăi Poate și din cauza (dc STAMPA CU CAL ALB Un cal alb la marginea cîmpiei destramă norii cu coama surpînd ploile sapă fîntîni cu copita paște iarba dintre stele stîrnind zefirul ser.i in care fluturii adormiți se visează flori BANATUL Cîmpii și dealuri lîngă munți domoli peste fîntîni răsfirate-n ochiul zării, pămînt uitat de cer adeseori dar niciodată de lumina țării cad ploi de nuferi, rouă de nectar purtîndu-te prin lamu>a de mit în care noi ne dărvjm sub ramul zilei veșnic CUPOLĂ DE Se coboară-r nimb de plenar înflorit CRIN curcubee din abisul spectrului solar fulgii rătăciți pe căi lactee și eterici ca un veșnic dar cad dezamorsați și levantin în ecouri caste de litanii troienind cupolele de crin ce-mi devoră liniștea și anii nici de sudoarea noastră cea dinții, curpen de jar aprins peste coline, etern pridvor celest și căpătîi am irosind de-a pururea a piine cînd mi-ai fost liman șl adăpost simfonie aripă și scut într-un rug în care noi am fost doar cenușa verii ce-a trecut Eu am mers pe un drum mai sp ‘ofesionale, pentru < Sînt încă suferind da? suferinței ia nu este o simplă este solară : Hota ! Da^â ajung Evenimente necesare sau la minte și trup pînă în 1990, sper Adiferent că această iste îndeplinesc programul esențial iri nu de observatori c maximum două cincinale — duplfenci cînd respectivii rc Te salut din tinda albastră a cm calitatea colectivii Voi mal trăi „două mii de ani" ?,□ iective in multiplicit? Nu 1 Ci ETERN. Așa zisa „moarte1 nț ii ei, evenimentele s doar o plecare, pe care ne-o priite în corelații diverse, prin actul de cultură. Deci, nu-i pi insolite Dacă jude a mist. Ci doar... circumspect. Soiul literaturii, cu atît este Dumnezeul meu, dacă e ca c» era anormal în ontoh pămîntesc să albe și un DumneAren pentru credibil, i este viața. Unitar cu el, mă simt (drilan simbolic. Și este moarte. năr scriitor de a fi s Aceasta e gîndirea mea- Și omul iceput un fapt ce ținu esențialmente, proprie sa gîndire. rtisticâ, total diferită Peste vreo zece zile, vel avea jfentru că, în Vînzătoru rece44. Vor urma i în 1983 (pe stul livezii, Ed. F« „Cind mor rădăcinile" și în 1985 (pd985 volum colectiv), 86) „Muntele de cenușă1'. Atît. ResLie marginea unui eveni rămîne — sper! — pentru filosolhoi bind, palpabil, atenți pentru poeme Mai am restanțe idreaptă mai puțin a „Phytagora" (piesă) și o piesă din Iuții nț ifice concrete a a lui Zamolxe. Dacă Gi avea vreme .'fault asupia reflectării nu... saltare taică, și noroc! ițea generală a epot Dorindu-ți și ție spor la lucru Hje rc‘ modificare locală antrenînd o fenanicre a ansamblului ■Cuarcii sînt și nu st.t particule ele- BnUre. Sint particule fundamentale, E wnsul câ nu li s-au descoperit (încă) con tiluanți. n-au structură. Dar nu bn: particule, nu sin’ entități discrete, Șoarece sînt inseparabili, reprezintă Un dmp. Și e vorba de un cîmp puter- Ec integrator, fiindcă pe măsură ce ereșie energia, forța pentru a dezlega Surii, în loc ca ace>t cîmp să fie fert", II regăsim dimpotrivă, parcă pai întărit. Cîmpul cuarcilor exprimă. Mtfel, un holomer o existență care !mb:nă intr-o unitate strînsă, sintetică, 6continuul și discretul, și particula și iul. o existență autjconsistentă, în partea are puterea întregului, deci Bn dmp care se distribuie fără să se Spartă, cum ar spune C. Noica. Materia profunda este, așadar, predo- minant continuă ? Ideea de cîmp recla- mată frecvent în sprijinul cercetărilor din micro-fizică și exemplul cîmpului fundamental al cuarcilor acreditează un răspuns pozitiv. Aceasta * nu înseamnă însă că discretul, discontinuul este anu- lat la acest nivel profund. Trebuie să facem această observație întrucît cîmpul ar putea fi asimilat cu 'onti- nuul ca ondulatoriu, cu un continuu „pur", unde nr dispărea discretul. Or, cîmpul nu este un continuu „pur" ; el este unitatea discreților, indisocierca lor, co-relația care îi ține uniți, inte- grați. în acest sens, cîmpu’ este litate, un holomer. Și în acest credem că trebuie interpretat și lui Einstein, după caie cîmpul o tota- înțeles gîndul repre- zintă „realitatea ultimă" Cîmpul este realitate ultimă ca unitate sintetică, relațională, unitate tensionată ce-și dă sieși determinați!, se diferențiază din interior, avînd constitutive simultan dimensiunile continuu'ui și discretului. Dar în unitatea Universului se poate tinde spre un pol al continuității, cum este cel topologic axat pe bosonii de Ia nivel micro și spre un pol al discretu- lui, precum cel metric bazat pe fer- mionii ce dau seamă dc organizarea pe nivele în macrofizică Nu trebuie uitat însă că polii se cer mereu mijlociți, medierea lor fiind aceea care reflectă unitatea, cîmpul — totalitate ce-i ține originar uniți, iar prin momentele care apar pe firul devenirii, acest cîmp se autoconfirmă ca moment întemeietor. Că este așa, ne dovedește știința con- temporană prin relevanța pe care o are Ideea de cîmp, de totalitate — cîmp, în explicarea șl mijlocirea a doi poli ai universului nostru fizic, așa cum sînt conturați în prezent în expresiile a două principii: big-Bangul principiul entropie. loan BIR1Ș Vînătorul de simboluri Poate 0 din cauza (de)fo mației sale profesionale pentru Ovidiu Pecican uu. ia nu este o simplă înșiruire de evenimente necesare sau întîmplătoare, ln hferent câ această istorie beneficiază ori nu de observatori conștienți. Iar ponei cind respectivii reflectori inai au fi calitatea colectivității anonime, obiective In multiplicitatea subiectivi- U|ii ci, evenimentele se ccr interpre- tate In corelații diverse, chiar dacă une- Si Insolite Dacă jude ata trece în plă- cu literaturii, cu atit mai mult, coca cv era anormal in ontologic devine aici teren pentru credibil, lie și numai în plan simbolic. Șt este meritul acestui Vn.r scriitor de 3 fi sui prins dintru Ir.cept un fapt ce ține de conștiința hrtbticâ, total diferită de cca istorică. Pcrlrv câ. In Vînzătoml de umbre (in Gustul livezii, Ed. Facla, Timișoara. L^î - volum colectiv), deși fabuleazâ pu marginea unui eveniment, diacronic ro bind, palpabil, atenția scriitorului sc îndreaptă mai puțin asupra descrierii științifice concrete e acestuia, și mai |mult asupia reflectării sale în mentali- generală a epocii. O mențiu- ne .« cuvine a fi făcută. In momen- Eț&l trecerii din universul ontologic în Universul literar, primul devine depen- dent de al doilea, fără pretenția de a fi i oglindit Ireproșabil în toate amănun- telc, unele estompîndu-se parțial ori total, astfel că noua existență devine o expresie a cunoscutei formule platoni- ciene, „ceea ce pare că pare că este". O a doua reușită a prozatorului rezi- dă in reactualizarea narativă, Intr-o vi- ziune inedită, a unui străvechi mit ro- mânesc, al jertfei zidirii în acest sens, Ovidiu Pecican se înscrie în buna tra- diție a literaturii române, care, oricît de aproape de modernism ar fi fost, și-a tras seva din bogăția spirituală a poporului nostru, valorificînd creator tot ce acesta avea mai bun. în esență, Vînzătorui de umbre ar fi o nuvelă aproape romantică, dacă aces- te clasificări nu și-er fi pierdut din consistență prin uz excesiv Un perso- naj, simbolic numit Umbră. Jumătate realitate, jumătate legendă are puteri infailibile asupia sorții oimenilor, prin firul roșu de mătase cu care le mă- soară umbra, fir ce urmează a fi zidit la temelia unei clădiri ac uz obștesc. Și cum edificiul are o astfel de utilizare colectivă, o parte a puterii, Umbră o împarte cu interesul general, în cazul de față — cauza revoluției lui Tudor. In realitatea nuvelei, moartea lui Vodă este legată de destinul unei mișcări so- ciale, prin intermediul unui personaj simbolic, indistinct prin nume, asemeni voihței colective. Versuri pentru copii, scrie Traian Oancca, dar citindu-le, tu, om marc, te simți de „Parc-un vis te-a troienit, / Parcă-n basm ai fi pășit. / N-ai mai vrea să se sfîrșească / Joaca lor veverițească". Pomenitul joc vcverițesc te amăgește de-a bineleâ și, iată, trebuie să te întrebi : la urma urmelor, cît durează copilăria ? Traian Oancea a scris mai multe cărți destinate copiilor. A publicat, firește, prin revistele literare. A dobîhdit premii. Toate astea nu l-au făcut să caute un anume statut literar te miri pe unde. A fost și este profesor în Bîrsa, o comună (frumoasă) cum atîtea altele. Dăscălind copiii de acolo, pe aceștia i-a îneîntat mai întîi cu poezii. Făcîndu-i să vadă cu alți ochi lumea. Nu s-a dat dus de acolo nici, demult, cînd a fost chemat la Școala de literatură, nu se dă nici acum, cînd pregătește penti u o editură bucureșteană cca de a cincea sa carte. Vine arar prin Arad și numai întîmplător apucă drumul Timișoarei. Acest virtuoz al versurilor pentru vîrstă candorii e (și) o pildă dc modestie în purtarea sa (aleasă). Nu bombardează cu scrisori redacțiile, deși a debutat în presă prin 1954. Cînd simte nevoia, își încredințează versurile revistelor transilvane („Fa- milia", „Tribuna") sau „Orizont"-ului. Cărțile lui n-au trecut nebăgate în seamă. „Țara cu zîne și feți frumoși" (Ed. Ion Creangă, 1978) a fost încununată cu premiul Consiliului Național al Pionierilor. în aceasta, cum și-n celelalte — „Poiana Mioriței" (1973), „Șapte veverițe mici" (Facla, 1980) și „Cîntec pentru iepuraș" (Ed. Ion Creangă, 1981), el se dovedește un iubitor al plaiurilor natale, tălmăcind poveștile acestora, dulcele vers popular înfiorîndu-i uneori poezia. Imaginația sa l-a ajutat să creeze povești noi. într-un limbaj colorat, armonios. Are o frazare limpede, care ajunge lesne la nivelul de înțelegere al celor mici, dar făcînd din ea și deliciul celor „mari". Educativ fără ostentație, moralizator cu măsură, el continuă, în fond, o frumoasă tradiție a genului. Așteptăm ca-n primăvara asta să-și sloboadă (iar) „veverițele", incendiind cu frumos pădurea reîntinerită I Florin BANESCU In spatele cuvintului, actorul După recitalul de poezie „Cioburi de curcubeu" (prezentat în urmă cu doi ani), tînărul actor VALENTIN VO’CILA revine pe scena • Studioului Teatrului arădean cu un nou recitai — „Aș vrea să fiu amicul tău, dragoste" — de data aceasta după Mircea Cărtărescu. Un recital ce își propune sâ reunească după un scenariu propriu, versurile acestui înzestrat poet, leader al „generației în blugi", a cărui frondă aie un temeinic alibi intelectual și al cărui nihilism de- vine un spectacol seînteietor, în care textul are o frenezie și o „vuire" de cascadă. Un recital gîndfl și lucrat cu dragoste, poezia lui Mii cea Cărtărescu căzînd pe o credință și o preocupare a actorului, urmărită și în teatru, de a ieși din canoane, de a sparge tiparele, din- tr-o nevoie „de a fi simplu, cu prețul violentării celor din jur". Valentin Voicilă „a intrat" cu dezin- voltură și patos în „lumea" insolitei poe- zii a lui Mircea Cărtărescu. gîndind îm- preună cu regizorul Ștefan lordă- nescu un spectacol lipsit total de pre- judecăți. un spectacol asemeni unui corn al abundenței, care îngemănează cu fre- nezie cuvîntul, muzica gestul, lumina, elementele de decor, glasul pe bandă, fotografia, culoarea, desenul, imaginile prin umbră, diapozitivele. Discursul liric în rostirea iui Valentin Voicilă este torențial, ironic, agiesiv, frenetic. Actorul nu teatralizează poezia, ci, cu bunăcuvioșie și modestie, stă în spatele cuvintului, in spatele poetului, invede- rînd un Univers în care declarația ero- tică este epatantă prin luciditate, iar umorul reprezintă o disimulare a sen- timentului. Poeziile „A.ș vrea să fiu amicul tău, dragoste" (care reprezintă genericul recitalului). t» Odată, vreodată", „ „Arca lui Noe", Poema chiuvetei", Pe cînd mă bărbieresc", „Garofița", „Ciocnirea", „Cînd ai nevoie de dra- goste" sînt rostite cu o formidabilă combustie, cu aparentă improvizație și spontaneitate, grefate însă pe observații meticuloase, controlate de rațiune. Recitalul propus de Valentin Voicilă este merituos, în sine dar și ca între- prindere de a revigora un Studio ce ai putea deveni un laborator de căutări, dc experimente teatrologiee. Pentru că recitalul în discuție face dovada a ceea ce înseamnă să arzi pentru o idee, a ceea ce înseamnă o echipă, în care re- gia (Ștefan lordăncscu), scenografia (Onisim Colta), fotografiile (Ștefan Ru- dolf), diapozitivele (Călin Man), ilustra- ția muzicală (Victor Sincvici) au coope- rat cu vădită iubire și indiscutabil pro- fesionalism. Desigur, se pot formula unele rezerve (de pildă, alternanța cu- vînt imagine, uneori, supărătoare prin insistență și descriptivism), dar recitalul impune un actor cu o matură stăpînire a pîrghiilor teatrului, un actor de vocație, de care, sîntem siguri, vom mai auzi : VALENTIN VOICILĂ Lizica MIHUȚ Conștient sau nu, autorul își dezvă- luie încă o calitate, a deschiderii sem- nificațiilor pe care le poate oferi un element narativ. Pentru acțiunea poves- tirii, Umbră este un personaj bine con- turat, oarecum legendar și fabulos, am spune aproape mitic prin funcțiile sale. Pentru cititor, el devine un simbol plurisemantic, una din conotații admi- țînd a fi formulată în sintagma „agent al necesității istorice de piogrcs social". Fiind vorba de un debutant, merită a mai semnala o tentativă reușită a aces- tuia, respectiv a legitimității reintrodu- cerii motivului oniric în desfășurarea narativă a nuvelei. Mai mult decît atît, se constată cu plăcută surprindere di- versificarea formală c acestuia, prin folosirea a ceea ce am putea numi „visul premonitoriu intersectat" și „de- dublarea în oniric" Dincolo de cîteva imperfecțiuni sti- listice, inerente începutului, constatăm în proza lui Ovidiu Pecican o bună orientare spre universul simbolurilor, ca suporți ai oricărei literaturi de cali- tate. Din această perspe ti vă. autorul ARS POETICA Nu totdeauna mă supun — venit din lăuntricele ce-mi poruncește să un pc spinarea lui Cum va fi inima mea în fulgerului insule Portret de fată. SIMION LUCACIU : gîndul lui ? Ia totuși cartea-mi de vizită I — îmi spune maiestuos do fiecare dată. Dinu MATEI însuși poate fi numit simboluri", stăpînitoi literar deja conturat principalelor procedee un „vînâtor dc al unui univers mînuitor abil al narative, știind să alterneze rezonabil mijloacele dc ex- punere. creînd uneori interesante frag- mente de analiză psihologică Dorin BARNA ORIZONT C-T-- Gheorghe Schwartz Am remarcat mai demult la Gheorghe Schwartz intenția de a construi un ciclu epic în care să surprindă transformă- rile dintr-o perioadă mai îndelungată de timp. între timp, intenția devine tot mai mult realitate, prozatorul dovedind că are apetitul și capacitatea pentre construcțiile epice vaste. Romanele Pietrele, A treia zi. Spitalul. Om și lege, ca să nu amintim și pe cele anunțate de prozator, stau mărturie că edificiul epic va fi de proporții. Am mai scris despre proza lui Gheoighe Schwartz, limitindu-mă în acest articol la ulti- mele două cărți — Castelul albastru (1986) și Om și lege (1987) Remarcam și altă dată că Gheorghe Schwartz își pre- gătește prin anumite volume (relaxante) cărțile sale de refe- rință. Nu în ideea că ar fi scrise mai ușor Dar. în sensul că ies din serie, deturnînd atenția prozatorului spre altceva, ieșind din structurile ciclului epic. Astfel este Castelul albastru, un volum pregătitor, un exercițiu de relaxare și de încercare al prozatorului înainte de a începe un nou edificiu epic. Un tip de ambiguitate (literară) se întîlnește și în Castelul albastru. Textul se formează dintr-un amestec de informații, din real și imaginație, din vis și adevăr. într-o structurare modernă nu chiar ușor de urmărit. întotdeauna Gheorghe Schwartz a pus în prozele sale multă inteligență și speculație constructivă. Textul prozelor trebuie luat așa cum este, cu doze diferite de ironie și firesc, de umor și exactitate. Scris, probabil, de prozator, cu plăcere, într-un joc al inteligenței și erudiției, Castelul albastru reprezintă un popas, necesar, preparator al unor creații de amploare. Prin Om și lege revenim în toposul predilect al prozatorului, pe care deja l-a statuat (literar) ca teritoriu distinct în lite- ratura contemporană. Om și lege reprezintă o continuare a ciclului epic. In Lugojul primului deceniu postbelic ex’stența personajelor nu este mai puțin dramatică decît în timpul ciclului epic. In Lugojul primului deceniu postbelic existența elimină existențele lineare, caută elementele semnificative ale traiectului existențial. Personajele din romanul lui Gheorghe Schwartz trăiesc dual. în vis și realitate, în închipuire și în cotidian. Romanul reia personaje cunoscute sau întîlnite în textele anterioare, introduce altele, într-o firească prelun- gire a ciclului epic. Prozatorul convoacă, alături de oniric și Joc in doi La cîțiva ani buni de la debutul lor poetic cu „Două voci" (editat la Bratislava), interval de timp ca- re le-a îngăduit să-și configureze cîte un statut literar aparte, On- drej Stefanko și Ivan Miroslav Am- brus „cîntă" din nou împreună. Noul lor volum „Două voci II" („Dva hlasy II", Kriterion, 1987, în limba slovacă) este, în fond, un dialog în care cele două „voci" se completează armonios, se întretaie sau uneori se suprapun, dar fieca- re își păstrează tonul distinct Cum amîndoi poeții au dovedit în cărți- le lor anterioare că sînt iubitori de construcții poetice măiestrit înăl- țate, și această carte are o arhitec- tură aparte. Ea este împărțită în trei cicluri, fiecare fiind un spațiu unde o „voce" enunță, cumva, „te- ma" iar cealaltă îi răspunde ca un ecou. In primul, la fiecare poem „rostit** de Stefanko, Ambrus răs- punde cu „mărturisiri" (fie acestea și „făcute altcuiva"). De fapt, și poemele iu» Stelanko tot confesiuni sînt Mărturisesc, pe rînd : ochiul — care vede în oglinda altor ochi poezia grație luminii (care-i trăda- rea întunericului și spovedania preferată a naturii întregi, poezia însăși, adică), strada — care are ci- catrici, este fardată cu zăpadă, fi- ind ea lungimea bine-măsurată a durerilor pierdute și bucuriilor re- găsite (tot poezie, deci), umbra — o tăcere însoțind vorbirea dar și crescîndu-și uneori trupul peste cuvinte, și, încă — securea, rîul, cărămida, calul („biciuit de cuvin- te". iubind dintre toate umilințele la care-l supun oamenii „călcîile roze ale unui băiat" — nevinovăția din poezie I). Următorul ciclu e deschis de Amorus (cu „Clipele cuvîntului") răspunzînd acum Stefanko („cu cu- vînt și în cuvînt"). Dacă primul ci- clu era destinat chiar ideii de poe- zie (s-a mai remarcat, la Stefanko, vocația de a ridica o „casă a poe- ziei"), acesta e destinat cuvîntului ca ... material de construcție poe- tică. Acesta, cuvîntul adică, poate rîndu-și frumusețea" ce-și are ega- lul doar în frumusețea femeii. Un cuvînt, în sfîrșit, care poate naște alte cuvinte, acestea rătăcind prin întrebări și ajungînd în poezie ca- re-i „ca un zvon de clopot" și va da cea de a cincea dimensiune I O- dată constituită, ea e femeie, e is- pită, e mărturie și ispășire. Este și o perpetuă călătorie. Și, iată, călă- torind prin limba-i maternă, poetul ajunge el însuși cuvînt I Cel de al treilea ciclu, „Strigăte in pustiu", reia ordinea din primul. Sînt aici îndestule „teme poetice", căutări (și găsiri), poezii despre de- gete. despre urme însîngerate, des- pre chipurile adevărului. Culegînd „fructele spinoase ale adevărului" și ale poeziei, cei doi poeți pledea- ză pentru dreptul (șl necesitatea) de a fi a artistului. „Vocile" acestor poeți au ajuns, hotărît, la deplină maturitate, De Ia versurile cu limpezimi de cristal în care răsuna un ciudat si îneîn- Lfi înghețat prelungit, tălmăcit, dar mai cu seamă bine ales, „tremu- real, psihanaliza și metempsihoză, într-o proiecție de sondare a conștiinței personajelor. Plasată în perioada obsedantului deceniu, acțiunea romanului urmărește cum se păstrează (sau se încearcă păstrarea) ori se deformează conștiințe, care este reacția acestora la presiunile (uneori strivitoare) ale vremii. Este un timp al relativizării lucrurilor, al inversiunilor va- lorice. îneît un personaj poate pune întrebarea „de ce trebuie să fie visul vis pentru cel ce se trezește și de ce nu poate fi trezirea visul celui care doarme ?•. De la acest raționament pînă la inversarea totală a lucrurilor pasul este ca și făcut. Unui personaj. Benjamin, îi este teamă că „n-o să găsească drumul de întoarcere în viitor*4, iar un altul se întoarce chiar... in, viitor. Probabil că viitorul închipuit de personaj reprezintă starea normală, iar prezentul perioadei evocate starea alterată. Avocatul Ladislau Pietraru își duce existența între obli- gațiile zilnice de serviciu și perioada retragerilor solitare, hrănindu-se cu himera unei imaginații aproape maladive. Ladislau Pietraru, recunoscut „civilis.t" este obligat să învețe noile „argumente" în apărarea unor cauze El înțelege greu, dacă nu cumva ii este imposibil să Înțeleagă, ceea ce se în- tîmplă. Devine un refulat și în închipuirile sale onirice se lasă purtat în lumea fantasmelor, fărîndu-și, din călătoriile închipuite în timp, o a doua lume. Existența Iu» este un mod de a vedea relația dintre om și lege într-o perioadă de me- tamorfoze sociale. Reapar in roman Rusan și Lazăr. sînt in- troduse in acțiune alte personaje : Alexandrescu, Rotofei. Se încheagă povești savuroase, cu ascendențe uimitoare, capaci- tatea de a fantaza fiind remarcabilă (spre exemplu, povestea Rotofeiului în postură de ... conte). In romanul Om și lege se simte mîna scriitorului profe- sionist. Prozatorul a optat pentru un anumit mod de rezol- vare a raportului dintre „om și lege". Care este discutabil, ca de altfel oricare altul. Este șansa spre care a mers singur... Romanul Om și lege se adaugă prozei care prezintă problematica postbelică, urmărind o temă de interes. Alexandru RUJA lător ton baladesc, trecînd prin ex- periențe care au însemnat • părăsi- rea unor canoane și folosirea unui limbaj liber de prejudecăți, în fa- voarea densității în semnificații, Ondrej Stefanko a ajuns la un nou limbaj — culoarea, strălucitoare, a tăcut loc alb-negrul ui, melodicita- tea s-a retras în fața unei asprimi, • tonul cîteodată jucăuș a devenit ironic (șj autopersiflant) ; vulcanic în discursul său, o anumită durita- te dă poeziei sale o nuanță pole- mică — oricum, el este pe drept cuvînt o conștiință poetică. Ivan Miroslav Ambrus și-a păstrat de- licatețea gestului poetic, dar sensi- bilitatea sa extremă l-a ridicat la o înălțime a ideii demnă de invi- diat în totul, un volum unitar, un re- cital poetic dat cu rară virtuozitate ș» care fixează clar valoarea „so- liștilor". F. BA NESCU SIMION LUCACIU: Pomi in floare. ex libris (Erich Maria Remarque Obeliscul negru) mu. Și totuși realism 20 DE A] ORCHI n primit reci Filarmonică a trezit îi val de emoții. «Știți, -4pus, orchestra noastră Un roman cu un eren pov zător de accesorii funebre, viața printre pietre funerare și a doua meserie — cîntă la capela unui ospiciu, unde se tește dc o nebună de care se legat atîta vreme cît ac-a nersonaiului să«)|uros și aplicat, intocn Au fost adversar- a- tratării i Mih:-lic a sub care-i opuneau lotograiia, ca metoR.,. aite|e . pcczia se c lesnicioasă de abordare a lumii. 1L „ . , ” . . . TJdin blocuri mari dc ii. de notații intelectua sectate de imagini sui are (...) este o poe gației, aluvionara, ii a fost înlocuit de un păienjeniș^ .x , duri, este o performanță aproal® Hn , cc (••• dactică, performanța reușită der}cr^e *a poezia lui N eseu dau uneori, ser Maria Remarque în acest excela guț roman îngrozitor. pastișă". Au particip ții : Cornel Unguri Gheorghe SCHWARLp‘’,ezie.a jnteriQ?ie’oI ” (...) dominată de ORIZONT ex Hbris iniLrj totuși realism 20 DE ANI DIN VIAȚA UNEI ORCHESTRE CAMERALE (Erich Maria Remarque: Obcliscu» negru) n roman cu un eren povestitorii r de accesorii funebre, ce-și a a printre pietie funerare șl-a loua meserie — cîntă la oral ■ da unui ospiciu, unde se îndrâzi » de o nebună de care se ăi t atîta vreme cît aceasta rămhr ea ei ireală, un roman despre uni se învîrtește printre colecția >rii dc societăți si comitete, mas ariurilor năstrușnice, poeți ai na) eipei cu voci de bas, într-o M >erită de aburii efectelor halucinu inflației, cînd vinzătoiul se stri » să nu vîndă, iar anonimul cl onar nu mai are ce cumpăra! lele sale lipsite de valoare, ÎMI îl de cadru este aproape impd e aștepți ia ceea ce se rum »ză realistă*. Și culmea: în cq acesta de dincolo de zidurile aq .ii, printre miliardarii aceștia ț de pîinea cea de toate zilele, prin ti artiști de circ ș, rlatani ji M i, orice devine un delir al tutu bilităților irealizabile, paradox i realități do o stringență exisă .Da telefon pi imit recent dc jt Filarmonică a trezit în mine Bn .al dc emoții. «Știți, mi s-a IpUL orchestra noastră de ca- Berâ a împlinit in acest mar- tie 2U de ani de la înființare. Cum dumneavoastră ați fost primul care a sens despre noi, iâm să ne faceți o vizită". Am scormonit in memorie în- terind sâ reinviu momentele lalea unice, pentru cei 14 ti- •tri, conduși. In entuziasmul kr. închinat In excluși vi late iden de muzică, de concert — maistrul losif Kocsis. Dar mc- nwia mea de «ost reporter a avut nevoie sâ apeleze la co- lecția ziarului Drapelul ro>u, lin 10 martie 1968. Consemnam Munci proiectele noii formații, fon face cunoscute auditori- lor din zona, din țară dar și de uu - a lucrări ale preclasici- lor: Vivaldt Corelli, Hăndel, iui puțin intrate in atenția narilor formații orchestrale. timpul mi sc i. vom aborda și o. ba chiar și declara muzică moder- La două decenii de la pri- ul concert susținut la Arad, chestra de cameră a Filar- onicii .Banatul- a parcurs i drum Încărcat de domni- te m satisfacții artistice. S-a ntat muzică barocă, dar și rittcn, la Sala mică a palatu- lui, în cadrul Festivalului de muzică de camei ă de la Brașov, sau în alte săh, ale marilor orașe ale țării, la Regensburg și Munchen în R.F. Germania, în Italia, la Mantova unde, conduși de dirijorul și compo- zitorul Remus Georgescu, a acompaniat o operă de Mo- zart, dar a susținut și concer- te cu piese ale unor compozi- tori români contemporani ca : Doru PopovicL Anatol Vieru. Remus Georgescu și alții. Ansamblul timișorean, scria în Informația Bucureștiului din 16 decembrie 1971 Petre Co- ’dreanu. deci la numai trei ani de la constituire, „s-a prezen- tat mai mult decît mulțumitor: tempi adecvați, planuri dina- mice, judicioase, echilibru și distincție" Aprecieri de ase- menea natură, unele chiar mai entuziaste, am găsit în publi- cațiile din Nov. Sad (Iugosla- via), Doggendorf (R.F.G.). din Mantova (Italia) etc. Dar ade- vărata satisfacție au dat-o, în cursul acestor două decenii de activitate, sălile calde, aplau- zele care au însoțit de fiecare dată virtuozitatea și pasiunea membrilor orchestrei Sînt dator, însă, față de ade- văr, să mărturisesc cititorului că, dintre cei care și-au unit competența și entuziasmul ti- neresc la începuturi, n-a mai rămas în prezent • decît Zoltan Udvardy. în mod firesc, cei- lalți și-au gă«it locul în alte formații din țar?., sau orches- tre filarmonice. în cadrul că- rora, sînt sigur, experiența și mîna făcută la Timișoara își spun cuvîntul. Cei douăzeci de tineri cît formează acum orchestra de cameră sînt, după mărturisi- rea lui loan Fernbach. instru- mentiști de clasă, cu un fru- mos palmares în orchestre re- prezentative : „Dinu Lipatti", uArs rediviva". „Caincrata", „Nuova Consscnanzza" etc., laureați ai unor concursuri și festivaluri ca cele de la Son- drio din Italia (Gabriel Popa), de la Budapesta și Munchen (Eva Bloc), ca să nu mai vor- bim de violoncelista Alexandra Guțu, a cărei notorietate este fără tăgadă. Proiectele actuale ale mem- brilor orchestrei de cameră a Filarmonicii „Banatul" se su- prapun și le amplifică pe cele de acum douăzeci de ani : con- certe inedite, executate cu un înalt grad de profesionalism, o primă probă o va constitui prezența lor în cadrul festiva- lului Timișoara muzicală — un public tot mai numeros și mai receptiv la valorile multisecu- lare ale muzicii, promovarea cu consecvență a ideii generoa- se conform căreia, prin muzică, omul devine ma: bun, mai apt să-și ocupe locul adecvat în societate, în lumea în care tră- iește. Ion Marin ALMĂJAN ACTUALE. top Michael Jackson n-a primit anul acesta nici un premiu Grammy I Mai surprinși decît artistul sîntem noi, care știm că discurile sale, atingînd tiraje impresionante, se vînd bine merci In America și nu numai acolo. Așa se întîmplă întotdeauna : publi- cul se înfierbîntă repede, apoi uită la fel de repede. La ceremonia decernării acestor premii, LitUc Richard a fost solicitat pentru a le înmîna fericiților cîștigători. Ce credeai câ a declarat el repor- terilor, ba chiar onoratului juriu ? „Eu sînt arhitectul acestei mu- zici (muzica rock, n.n.) și mie nu mi-ați dat niciodată nimic I". Cu siguranță că acest pionier al muzicii rock nu se referea la milioa- nele de dolari cîștigate de-a lungul anilor; el ar fi dorit un premiu și poate l-ar fi meritat. • lată, la Paris, ministrul culturii în per- soană, inmînează lui Mireille Mathieu Ordinul Meritului, iar la Berkeley College Of Music din Boston lui Ari BJakey, celebru muzician de jazz, i se conferă într-un cadru sărbătoresc titlul de Doctor Honoris Causa pentru merite artistice excepționale și pro- movarea tinerelor talente. Săracul Litile Richard mai așteaptă... • Extrase din clasamentele internaționale (discuri singles). ANGLIA : 1. I Think We’re Alone Now — Tiffany ; 2. Heaven Is A Place On Earth .— Belinda Carlisle ; 3. Sign Your Name — Tc- rence Trent D’Arby ; 4. House Arrest Morris Minor & The Majors. S.U.A. Inxs ; 2. Could’ve Been — Tiffany O - Crush ; 5. Stutter Rap — 1. Need Your Tonight — Hazy Shade Of Wihter — Banglcs ; 4. The Way You Make Me Feel — Michael Jackson ; 5. Seasons Change — Expose. OLANDA : 1. I’ve Had The Time Of My Life — Jcnnifer Warnes 8c BiJl Medley ; 2. China In Your Hand — T’Pau ; 3. Father Figure — George Michael ; 4. Stuck On Earth — AH ; 5. Sign Your Name — Terence Trent D’Arby. CANADA : 1. Faith — George Michael ; 2. China In Your Hand — TTaii ; 3. The Way You Make Me Feel — M. Jackson ; 4. Got My Mind Set On You — George Harrison ; 5. Pop Goes The World — Meu Without Hats. ITALIA : 1. Pump Up The Volume — MARRS; 2. La Bamba — Los Lobos ; 3. Faith — G. Michael ; 4. The Way You Make Me Feel — M. Jackson ; 5. Whenever You Nead Some- bojiy — Ricljț Astley. AUSTRIA: 1. Pop Gocs The World — Men Without Hats ; 2. Sorry Little Sarah — Blue System ; 3. Wonderful Life — Black ; 4. Always On My Mind — Pet £hop Boys ; 5. Faith — George Michael. R.F.G. 1. Always... — Pot Shop’ Boys ; 2. This Old House — Boris Gardihcr ; 3. Be My Lady — Vanessa Paradis ; 4. Love Changes — Climic Fisher ;' 5. Seif Control — Dr. Felix & M M Bând. • Petru UMANSCHI anoramic ■ sport a epocii descrise, o realitate un tragism aglomerat, o arealistă, o pictură de Bosch. beliscul negru" este o carte cei te pe nerăsuflate rîzind și (d jU izbit de faptul că personajele ■ firesc într-un univers atît de ud „Obeliscul negru • este un ror.a îspectă reguia sfîrtă după care d oate scrie la persoana întii Li e, dacă nu vrei să eșteml pehid lemoriu sau o dare de seama. «OH I negru" are un personaj poved ^-și pune mereu probleme fur J :ale într-un mod cuceritor dedd și cu atît mai omenesc, perscoț 1 poale să-și iacă nevoile fără ai ba între timp despre sensurile iii lupă cum remarcă un figund ingînd astfel într-o singură Ins esența unei genei ații. „Obelira i‘‘ este un text ce dovedește d că se poate descrie o lume lar.td nebună, incredibilă, nefirească,» •cventă, improbabilă și ilogicăm i-se din suma tuturor acestor^ de creație" un tot perfect adnJ i realist in același timp. Atit irat, incit Remai que aproape idrăznește să se abată de la did oriei sale obosite de războiul re din școală pentru a-1 arunca 1 (la fel ca pe eroul său), mcmrt tă de meseriile pe care a tretd îmbrățișeze, atunci cînd, in sfirJ ut pacea (meserii îndeplinite ți fl La galena «Helios a fost ;iusâ expoziția artistului Ul din Cluj-Napoca. Mir- Balâu • Premieră la (»pe- Komână: „Cavaleria rusti- n* de P Mascani. Regia — nna Tiron Emandi; condu- ea muzicală — Ion lancu ; nografia — Dumitru Po- £U; In rolurile principale — irilena Chinei, Elena Gaja inteaa AL Serac. Ca mii iraru • Invitat al cenaclu- Casei Universitarilor, marți, aprilie, ora 19 — criticul h- V ir Eugen Simion, cu o ex- punere consacrată literaturii românești contemporane. • în cadrul aceluiași cenaclu a citit proză Aurora Dumitrescu. Au juat cuvîntul: Livius Ciocârlie (conducătorul ședinței), Șerban Fwrță. Eugen Dorcescu. Lu- cian Petrescu. Mircea Mihâieș. Alexandra Indrieș. George Șerban. Marcel Tolcea, Andrei Bodiu. Adriana Babeti. Sma- nnda Vultur. Cornel Secu (di- rectorul Casei Universitarilor). • Patru tineri artiști plastici ftipun în aceste zile pe sime- zele galeriei „Pro arte" din Lugoj : Daniela Beloescu, Că- lin Beloescu, Constantin Ră- ducan, Pavel Vereș La verni- saj au vorbit criticii de artă Anca Vasiliu și Călin Dan. • Cercul de proză al Bibliote- cii județene l-a avut ca invi- tat pe Traian Liviu Birăescu. Dezbaterile pc marginea textu- lui citit au fost conduse de prof. univ dr Ivan Evseev. • Tn cadrul zilei metodice a bibliotecarilor școlari din ju- dețul Timiș, desfășurată la Liceul industrial Electrotimiș, a avut loc o dezbatere pe mar- ginea romanului „Turnirul" de George Șerban. Cartea a fost prezentată de criticii literari Petre Irimescu și Va Ieri u Dru- meș. Același roman va face obiectul unei dezbateri, dumi- nică, 27 martie, ora 11. la ce- naclul „Pavel Dan" al Casei de cultură a studenților. • Tot la Casa studenților, fn cadrul cercului de istorie (coordonat de asist univ Radu Păiușan) are loc astăzi o ședință de lucru. Muzeograful Octavian Dogaru prezintă comunicarea „Aspecte din numismatica me- dievală românească". • Ce- naclul literar „Victor Eftimiu" a organizat o întîlnire cu prof. univ. dr. Vasile Șerban, care a ținut un expozeu asupra graiului bănățean. • „Gala ti- nerilor soliști do operă* — s-a intitulat programul special realizat de Opera Română în cadrul Casei Universitarilor din Timișoara. • „Faianță europea- nă din secolele XVIII—XIX" — o expoziție care merită cu prisosință a fi vizionată în să- lile Secției de istorie de la Complexul Muzeal Timiș. • Artistul emerit Nicolae Bo- boc a susținut (la secția de artă a Bibliotecii județene) o B E N F I C A ... ... va fi, așadar, adversara Stelei în semifinalele Cupei Cam- pionilor Europeni; e bine?, e rău? — vom vedea pe gazon. în confruntarea directă dintre cele două mari echipe ale momen- tului fotbalistic. Cît ne privește, bun înțeles, noi cu Steaua mer- gem pînă spre cerul finalei; miercuri, în meciul de la Hune- doara, Hagi și ai săi au învins cu 1—0, prin golul înscris de Lăcătuș, dovedind că sînt oameni serioși și nu se joacă de-a fotbalul; Steaua, mă bucur, e un mare club, e chiar mondială, și nu degeaba Puiu lordănescu, în scurta sa la Voineasa, cît i-am fost vecin de gazon și rival la o desena scheme tactice de antrenament istovitor și grele, gîndind că performanța în fotbal înseamnă, mai altădată, talent, știință și sudoare. de talie vacantă ,.miuță“, meciuri mult ca expunere-audiție lui Mendelsohn • Luna pădurii. O rie de manifestări consacrată Bartolciy. amplă se- cu un ca- racter instructiv-educativ mar- cant s.-a desfășurat la Liceul Silvic din Timișoara în cadrul acțiunilor dedicate „Lunii pă- durii" • O manifestare cultu- rală dedicată luptei pentru pace a avut loc în cadrul eului de istorie sile Goldiș" de dustrial nr. 9. dr. Gh. Șora națională la Liceul A vorbit Cer- Ja- in- prof. INDEX Benefică să ne fie disputa cu Benfica, echipă care, se știe, a lansat un nume sacru în analele fotbalului Eusebio; cred, cu mîna pc lumii un a produs singur în românesc inimă, că și noi vom folosi ocaziunea spre a impune sportiv rasat: Gheorghe Hagi! E și timpul. După ce un hău imens în trupa Sportului studențesc, lăsîndu-1 Regie pe Marcel Coraș, e nevoie ca nr. 1 în fotbalul să confirme și altora ceea ce noi știm de cîțiva ani buni. E drept, de la Dobrin și Dumitru încoace n-am mai avut un lider atît de detașat în topul oficial al celor mai buni fotbaliști, cît și în topul din sufletele noastre iubitoare de balet cu balonul rotund și fără poante. Si la ,.Poli“ pare a se ridica un jucător, deși mic la stat: Varga. Păcat că nici un selecționer nu-i vede clasa superioară și nu-1 încearcă în vreun lot; de s-ar transfera la echipele de marcă, desigur că i s-ar deschide și aceste cărări ale gloriei. Or, aci, în provincie, unde s-aplică vorba cea bătrînă („Decît codaș la oraș, mai bine-n satul tău fruntaș"), satisfacție e și în liniștea cu care întîmninăm primăvara, berzele .și iezii. Teodor BULZA televiziune' DUM1NICA. 27 martie : 11,30 Telex. 11,35 Lumea copiilor. 12,40 Din cununa cîntecului românesc. 13,00 Album duminical. 15,00 în- chiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19.25 Cîntarea României. 20,25 Film artistic : „Mere roșii". 21,50 Telejurnal. 22.00 închiderea programului. LUNI, 28 martie : 20,00 Telejurnal. 20,25 Știința pentru toți. 20,55 Tezaur folcloric în concert. 21,20 Lumea contemporană și confruntările de idei. 21,35 Zidiri pentru istorie. 21,50 Telejurnal. 22,00 închiderea programului. MĂRIT, 29 martie : 20,00 Telejurnal. 20.30 Odă acestui timp eroic. 21,00 Pe calea progresului multilateral al țării. 21,25 Patriotismul — adevărul de fiecare zi al faptelor noastre. 21,5Q Telejurnal. 22,00 închiderea programului. MIERCURI, 30 martie : 20,00 Telejurnal. 20,25 Priorități în economie. 20,45 Pe calea progresului multilateral al țării. 21,00 Patrie, izvor de fru- musețe. 21,20 Programul de organizare a teritoriului și de sistema- tizare a localităților țârii. 21,35 Tineretul și creația tehnico-știin- țifică. 21,50 Telejurnal. 22,00 închiderea programului. JOI. 31 martie: 20,00 Telejurnal. 20,20 Priorități în economie. 20,35 Memoria docu- mentelor. 20,50 Sub tricolor, sub roșu steag. 21,05 Roman foileton : „Viață fără sfîrșit" (3). 21.50 Telejurnal. 22,00 închiderea progra- mului. VINERI. 1 aprilie: 20,00 Telejurnal. 20.25 Priorități in eco- nomie. 20,45 Cadre pregătite la nivelul exigențelor dezvoltării eco- nomice și sociale a patriei. 21,00 Cadran mondial. 21,15 Serial științific ; „Univers, materie, viață". 21,35 Laureați ai Festivalului național „Cîntarea României". 21,50 Telejurnal. 22.00 închiderea programului. SIMBATA, 2 aprilie : 13,00 Telex. 13,05 La sfîrșit de săptămînă. 14,45 Săptămâna politică. 15,00 închiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,20 Teleenciclopedia. 19,50 Varietăți cu publie. 20,45 Film artistic: „Osceola". 22,20 Telejurnal. 22,30 închiderea programului. sulU' și marea lui fluență (...) accesul la această poezie nu sc poate realiza decît intuitiv; Doru Eugen Popiți: „poezia lui P.l. este o re-fitmare a fluxu- lui memoriei"« Vasile Popa : „poemele se integrează firesc creației de pînă acum a auto- rului". Eduard Pamfil : „de re- marcat muzicalitatea implicită și secvențialitatea eufonică" ; Marian Odangiu (conducătorul ședinței). „valoarea poeziei •citite e, pînă la urmă, dovedită și de nivelul ridicat al discu- țiilor, de seriozitatea lor" în ședința de marți, 29 martie a.c., ora 17,00. Traiar Pop Traian va citi un grupaj de poeme. Referat : Marian Odangiu. Șe- dința va fi condusă de proza- torul Ion Dumitru Teodorescu. viața asociației Gheorghe SCHWARTZ său), memorie obosita de ( ăită văzînd că această pace așteptată nu este aecît o pregăf u un cataclism și mai pție prin care trece și eroul i la urmă, memoria obosită de re nu pregetă să-1 folosească id totul la persoana întîi (eu e și cel al personalului său). fost adversari a* tratării r opuneau fotografia, ca metodâj ioasă de abordare a lumii Dar — realismul este o transfig rii logic, sa urmărești un fir or într-o lume de unde V fi dispărut și unde acest fir ; înlocuit de un păienjeniș de este o performanță aproape :ă, performanța reușită de tri i Remarque în acest excelent >man îngrozitor. In icdintn d-- marți a Cena ului Asociației Scriitorilor din a și a’ revistei „Ori- . tinârul poet Petru Ilieșu citit un grupaj din ciclul de intitulat O confesiune labirintului. Referatul, și aplicat, întocmit de Mihâicș, a subliniat, altele: „pcezia se consti- din blocuri mari dc son- de notații intelectuale, in- tate de imagini surprin- e (...) este o poezie a aga|icl, aluvionară, irigată o undă de eseism (...) tri- it rile la poezia lui Mircea rănevu dau uneori, senzația pastișă*. An participat la Uțli: Cornel Ungureanu : poezie a Interioarelor liniș- (...) dominată de ^un imagism de foaite bună cali- tate ( ..) din cînd în cînd apar momente de prețiozitate si de monotonie" ; Eug^n Bunaru : „nu apropierile culturale posi- bile sînt importante, ci rapor- tările biografice ale acestei poezii (...) P I împinge poe- mul spre un discurs prozaic: acesta e modul în care poemul își reface energia subterană" ; Vasile Popovici : ascund înțelesul poemele își prin două tehnici ; aceea a unei sensibi- lități ce își caută un mod de mărturisire și, pe de altă par- te. aceea a unei inteligențe poetice prin care confesiunea e apărată de o pr^a vizibilă ex- punere" ; Carmen Odangiu: „contrariant este paradoxul creat de o densitate a discur- M. O. 16 ORIZONT cartea străină MIHALKOV & Com • • • ♦ • * * II - — -- -V . _ - — — .... - ... I In vara iui 1928 (pe cind, probabil, Alfred Ddblih mai lucra la Berlin AlexanderpfatzK un tînăr student pleacă pentru trei luni de vacanță din Viena iui Karl Kraus la Berlin. Berlinul lui Brecht și Doblin. al revistei „Sturm" ; un oraș unde „totul era permis*, unde ceva „violent și caustic*, incitant și înviorător plutea in aer. Tî- nărul care va descrie toate acestea în capitolul „Invitație in gol" dintr-o viitoare carte de memorii se numește Elias Canetti. îi cu- noaște pe Brecht și pe Doblin. Simte că Ddblin are ceva apaHe, diferit. E un înțelept. Așa îl percep, de altfel, și ceilalți. Doblin- înțeleptul, retras în pîntecul marelui oraș, despre care serie o capodoperă, căutînd (și gâsindu-și) atunci, ca un fel de răscumpă- rare avant la lettre a viitoarelor sale cărți și vieți, adevăratul platz, locul, adică, amplasamentul, poziția morală și estetică. E drept, în cel mai dizgrațiat cu putință dintre puncte : la răscruce. Și totuși, cel mai viu, mai arzător. * Berlin Alexanderplatz va apărea în 1929, cînd fuseseră deja tipărite cîteva din „romanele metropolei". Intraseră în literatură Dublinul lui Joyce. Manhattan-ul lui Dos Passos, Petersburgul lui Belii, Parisul suprarealiștilor înrudirile pot continua j expresio- nism, realism brechtian, futurism, suprarealism. Zonele de inter- ferență ale cărții lui Doblin odată marcate cititorului ti rămîne, la sfirșit, să delimiteze romanul, să-1 de-marcheze, să-i stabilească unicitatea prin diferență. Iar valoarea sa de unicat ar trebui cău- tată, poate, dincolo de teme ori stiluri, în ceva ce s-ar numi — în toate sensurile — viziune. Pentru că Berlin Alexanderplatz își cîștigă singularitatea (și, deopotrivă, singurătatea, ca un înțelept) prin vizionarismul ei, prin înțelesul ultim, de adîneime. pe care îl tace. II conține, cînd. în final, tobele răsună, după ce, tot timpul, printre cuvinte, propoziții și fraze, aerul a vibrat cu o uluitoare sete de viață și moarte, cu o incredibilă libertate tnvîrtejindu-se nebunește, desptcînd, ca un fulger, sensuri . Printre stelele cinematogra- -fiei sovietice, o stea de primă mărime este și Nikita Minai- kov, actor și regilor al unor •filme care au făcut ocolul lu- mii : „Cinci seri?, „Cîteva zile din viața lui Oblomov", „Ru- bedeniile", „Piesă neterminată pentru pianină mecanică" ș.a. Cu toate că es*e un regizor re- lativ tînăr (debutul său a avut loc acum vreo 15 ani). Mihal- kov a reușit să se impună printr-un sti« propriu, inedit, profund psihologic, atît de apropiat spiritului meditativ al literaturii ruse clasice, izvorul inepuizabil al creației sale. Scopul principal al lui Mihal- kov, regizorul și scenaristul. frica tul răsculaVee-și presimte sfîrșitul ti agie („Stepan Râzin"). O altă personalitate cu care se mîndrește familia Mihalkov este pictorul Piotr Koncialov- ski (1876—1956), bunicul lui Nikita. Koncialovski s-a lansat în pictura rusă de la începutul secolului XX ca adept al ma- nierei artistice a lui Căzanne. Pînzele lui, lipsite de lumino- zitate. redau într-o manieră schematică „lumea obiectelor". Omul și natura nu se deose- besc de natura statică, au o formă geometrica simplificată. Koncealovskt a expus tablouri alături de grupul „Coada mă- garului". din care mai făceau parte Lentulov Mășkov, Lario- • * • Andron pregătește pi teatrului rock-opera pedeapsă" (după Dai compozitor E. Artemi spectacol de sunet « la Boston etc. Insă £ principal este filmd compozitorul și pianh Serghe* Rahmaninov. riul a fost scris aci Îhî! colaborare cu scriitd Naghibin. Scris de ifl de mult rivnlt abil filmul și-a găsit unp tor : va fi o colaborării americană Andron MihălkoH lovski se simte strîiul de literatura rusă clasi ce explică ecianizărili romane și piese celeb ar fi „Un cuib de nd PÎNZELE ALBE Totul se străvede, pregătind cele două finaluri ale cărții, încă de ia început, din prefața autorului. „Această carte relatează despre un fost muncitor betonist și in transporturi, Franz Biber- kopf din Berlin. (...) A vedea și a auzi toate acestea va fi de folos pentiu mulți care sălășluiesc într-o piele de om și cărora li se întâmplă ca acestui Franz Biberkopf, anume să ceară de la viață mai mult decît un codru de pîine". Deci, „das Buch berichtet...“. Cartea aceasta relatează, expune, dă raportul, seama. își dă seama de înțelesurile prime ale verbului care o pune în mișcare : berichten. Ea vrea atunci mai mult decît să relateze, să povestească obiectiv diferite întîmpiări ; ar dori să îndrepte, să regleze, să judece, să dea o direcție, un sens pentru conduita morală. „O operă concepută ca un apolog cu o morală explicită", remarcă în prefață Ion Roman, autorul acestei redutabile versiuni românești, eveniment pentru anul literar 1987 al traducerilor. Dar mai există încă o morală, una ascunsă, implicită, greu descifrabilă, după ce ambele finaluri s-au suprapus în memorie, stârnind în vîrtej o singură întrebare : în ce sens? Deci, încotro. Spre care final, pe caie dintre cele două dru- muri se iese, de fapt, din carte și mai ales, care sens indicator (ori indicator de sens) trebuie urmat ? Spre dreapta sau spre stînga ? Refuzînd viața prin toți porii, atunci cînd ea iți refuză orice sens, cu o tristă uimire în priviri și o amuțire definitivă sau, printr-o miraculoasă schimbare la față, renăscînd, după tot coșmarul, un altul, aliniat. în răpăit de tobe, mulțimii care înaintează (în ce sens ? unde ?). Dar pînă a afla (ori nu) răspunsul, trebuie pusă întrebarea. Despre ce relatează, dă seama, își dă seama această carte? Mai întîi, despre ce crede, simte, vede, aude Alfred Doblin că ar fi fost în capul de castor, de mare rozător singuratic din familia biberi- delor, al lui Franzeken, eroul, care vrea mereu să înceapă o altă, nouă viață, despre cum, însă, ceva ca o soartă se prăvălește asupra sa de trei ori, despre cum și-a pierdut dreapta (mîna, judecata, credința), deci despre amputare, despre un corp mereu sfirtecat și totuși întreg, ca al cărții înseși, despre rum. înainte de a-și pier- de această dreaptă, la începutul poveștii, abia eliberat, el geme, un trist ohoh, oftează și, deodată. într-o curte inteiioară. pornește să cînte răsunător, ca o trimbiță vestind apocalipsa care va urma în istoria din carte și în cea de din afara ei, apoi tace, e privegheat de doi bătrîni, ascultă povestea lui Nachum. despre cum. la sfirșit, cînd carte șl istorie se încheie, după o îndelungă amuțire, vegheat de doi îngeri, Franz Biberkopf începe să geamă din nou, înainte de a muri și a renaște, dar nu cîntâ. ci plînge, din durere, din suferință și vinovăție, despre magazine, străzi, tramvaie, ziare, despre hoți și polițai, despre abatoare și pai adu, despre ospiciul Buch și despre nebunia tuturor cărților topite într-una singură, despre cum se înfruntă Fiara cu acel „cosaș întunecat" („îi zice: moartea"), despre rîsu’, despre plînsu’ și vesela apocalipsă care surîde cu toți colții pe sub văl, despre tot ce e ascuns dincolo de el, învăluit, dezvăluit. Ca o profeție (în deșert ?). Si astfel, despre înțelesuri • și înțelepciuni, la nesfîrșit, cum se întîmplă doar cu manie cărți, care te bîntuie mereu, ca un vijîit, un fulger, o despi- care. un cîntec domoldomol, o trîmbițare. o cîntare voioasă, un geamăt. Ca un cosaș întunecat. Pînă-n pînzele albe, de-acolo, din cel mai viu și dureros punct i răscrucea Adriana BABEȚI SIMION LUCACIU : Fluvială. este de a explora sufletul na- țional, rădăcinile culturii ruse. Natura rusă, bogățiile spiritua- lității ruse — muzica, pictura, literatura — toate sînt prezen- te în filmele sale, integrîn- du-se într-o atmosferă auten- tic națională. Simțul plastici l-a ajutat pe Mihalkov să găsească un pei- saj adecvat, melancolic, pentru „Piesă neterminată pentru pia- nină mecanică*, peisaj atît de apropiat stilului cehovian. Cu totul alta este natura în „Oblomov" — monumentală, largă, armonioasă — simbolul Rusiei, al vieții veșnio birui- toare. Natura rusă este eroul constant al cinematografiei lui Mihalkov. Intr-adevăr, fenomenul Mi- halkov își găsește explicația în tradițiile culturii ruse. Stră- bunicul lui (din partea mamei) a fost marele pictor din seco- lul al XlX-lea, Vasilii Surikov, membru al renumitului grup „Peredvijniki14 (Societatea ex- pozițiilor ambulante). Surikov a fost totdeauna atras de vi- tejia sufletului liber, veșnic revoltat; d * aceea, el alege pentru tablourile sale caracte- re ieșite din comun, sfîșiate de contradicții, care au reușit, în acțiunile lor. să concentreze patosul diferitelor momente istorice: Petru I. cel mai mare novator și în același timp, cel mai crunt despot („Dimineața execuției pușcașilor"), Suvorov, omul de un eroism fără seamăn și marele comandant de oști („Trecerea lui Suvorov peste Alpi“X Morozova, femeia is- tovită de focul nestins al re- voltei împotriva bisericii ofi- ciale, fire năvalnică, aprigă, neînduplecată („Boiereasa Mo- rozova"), Stepan Razin, neîn- nov, Goncearova, Malevici ș.a. Tatăl lui Nikha este cunos- cutul poet și dramaturg sovie- tic Serghei Mihalkov, autorul textului Imnului de Stat al Uniunii Sovietice. A scris nu- meroase comedii satirice, bas- me, poezii lirice și pentru copii, este redactorul principal al serialului cinematografic „Fitilul". Pentru meritele sale în domeniul literaturii sovie- tice, Serghei Mihalkov a fost decorat cu ordinul „Steaua de aur* și titlul de „Erou al Mun- cii Socialiste1*, cu trei Ordine „Lenin", .premiul „Lenin", patru premii de stat, cu nu- meroase ordine și medalii. Este membru al Academiei de Ști- ințe Pedagogice, ocupă posturi importante în conducerea or- ganizației scriitorilor sovietici, a fost declarat cetățean dc onoare al orașelor Piatigorsk, Gheorghievsk și Gabrovo (Bul- garia). Cei doi fii ai lui Serghei și Natalia, Andron $1 Nikita. au moștenit talentul părinților lor : cunosc cîteva limbi străi- ne, au făcut studii la școala de muzică, cunosc bine literatura și pictura rusă Amîndoi s-au dedicat cinematografului, artă sintetică și complexă. Andron, prieten apropiat al lui Andrei Tarkovski, a parti- cipat la definitivarea scenarii- lor acestuia „Copilăria lui Ivan" șl „Andrei Rubliov". A regizat cunoscutul serial „Sl- beriada". A colaborat și cu unele teatre europene. Astfel, în 1986, pe scena teatrului „La Scala" a montat opera „Ev- gheni Oneghin". iar în viitorul apropiat urmează șl „Dama de pică". în căutarea contactului ime- diat, nemijlocit, cu publicul, „Unchiul Vanea*. scriitorul cel ma» a; frații Mihalkov Nu Nikita Mihalkov a I» filmarea unei noi j după Cehov, „Doi ochii ia comanda studioului^ „Excelsior film TV‘J puns la dorința de aț la acest film a cuiul actor italian MareelM iani. „Epoca noastră ne b ză o multitudine de Ut meditație. Printre eler temele eterne prezeM teratura clasica rusii idei ale aceste1 literali caracter global și ac^ te face să te întorci eu ea. Ceea ce a preoci™ țile luminate ale trecta preocupă și pe noi aJ declara Nikita Mihalkl blematica literaturii! eroi cunoscuțl prind! contemporană fn cine» fia mihalkoviană și atol e vorba de regie, și atol Nikita este prezent ol preț. Să ne aducem! doar de Paratov-MIhall filmul „Fata fără zestrl piesa dramaturgului I secolul al XIX-1®« Ostrovski. Sore deosei Andron, un om distanți e o fire țiativă. un „om multe dinamică, plia Este, cum s-a total* 5 vorbei limbi străine, practică sportul, ested nat vînător. Probabil,] multiple calități l-au a să devină un actor și atît de îndrăgit. Tabloul din albumul! Mihalkov n-ar fi comp! n-am aminti de încă iui deosebit — cunoscutul} Iulian Semionov, soțul) lui Nikita și Andron - rina. A semnat o seric mane despre agentul Stierlitz ; dintre cărei avut un succes răsunăli ecranizat cu titlul „17 d unei primăveri". Rusia a fost bogatâ deauna în talente. Dî menul familiei Mihafit cealovski, cu care u fost deosebit de darni poate decît să ne ui Orice talent trebuie să tivat, iar pentru aceasl e unică: muncă zilnici verentă, disciplinată. ! familiei știu acest Iu fără excepție, toți cuno tul sărat al plinii* Aflați sub protecția i ei își croiesc drum) Olimp prin muncă ni slujind cu abnegație Galina CERNIC COLEGIUL DE REDACȚIE: ; ION ARIEȘANU (redactor sef) S ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor sef adjunct) VIOREL COLȚESCU, NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANUL REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RO Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele neț nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T.R. TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index : 42 901