din toate țările, unltl-vdl deși ACHIA TATOMIRESCU UN m STADIU AL DEZVOLTĂRII SOCIALE fraged și plodus împreună Pre țuirea melc subliniază societății trmintul ideii prădate parii mate este dimensionată fia cărții Vlad măcar o singură clipă lodie a molizilor tn care agre.su lui XlII-lca eră-niă de tot neobișnuită. străluci Ion ARIEȘANU ORIZONT (Continuare in pag 7) Raportul prezentat de secre- tarul general în cadrul Con- Vărată forță să slujească personalități nouă. bucurie ganele partid, mine pom f ntrebînd-c : inc om ? loruk. Serghei Biriukov, Val Vicol, Maica Salîkova. Niko tradiție și inovație, un spa| • distinctivă efervescență în r propusă cititorilor revistei nos ?nerației, conjugă în modaliU tențiale, încercînd fireasca aut acea „priveliște a Ființei*. perspectivă căreia pro- are doar o acesta liin- al existenței (cind ne banalizăm, să ne ca spirit), un om n scuturat mai întrebat seul diurn începem să plafonăm. nouă de viață, o fntilncști un om monotonia vieții încălzește sîngele bateriile sufletului zile întregi, in tău interior nu o descoperire nu palpită o ierea mea, to curată. telc miinilor spumei m • desăvirșesc la lucru. Astfel șe. întîmplă cu noi toți să descoperim, în tra- । adincul ființei mele (iilor. să citească ii de nepătruns al pădurii resmele abia perceptibile, tog rafia urmelor. » înspumată ă atit de tare nelor. > se Sting lotușii odircului. • loa re viat ir* stea eatupra noastră. IAR A. tirada RODNl Manuscrisele nepubl r fac la P.TT.R. F. Index: 42.901. nturi răsucite inii-mbujornți ca focul — cam prea devreme I A. nu-și află locul. Prof. unîv. dr. Ilie LUCA AMLNAL SOCIAL-POLtTIC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. $1 COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ ferinței Naționale șl organizațiile dc trebuie să înțeleagă dului. înfăptuirea principiului de-a construi socialismul cu Trec uneori care rezervorul se umple de o dragoste descoperire, care sparge tale, care-ți și-ți pune dc o complexă ■xiologică. potrivit dusul editorial nu valoare in sine ci socială, menită realizarea noii umana hotărîtoare, în faza superioa- ră a făuririi societății socia- liste multilateral dezvoltate și creării condițiilor pentru tre- cerea la edificarea societății comuniste*. De aceea, întreaga societate, înainte de toate or- A intrat In practica partidu- lui nostru, după cel de-al IX- lea Congres al său, ca o ex- presie a fidelității față de de- mocrație, dc-a supune perio- dic, in congrese și conferințe naționale, unor analize pro- funde, științifice și responsa- bile problemele societății ro- mânești, ale desfășurării pro- cesului revoluționar în diferite etape de dezvoltare. A cincea Conferință Națională a P.C.R., desfășurată între 14-16 decem- brie 1987, Raportul prezentat în cadrul ei de către tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU sur- prind cu rigoare dinamica complexă a diferitelor domenii ale vieții sociale din patria NR. 5 (1092) 5 FEBRUARIE 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX • 8 PAG.» 3 LEI ui țârii sale, internaționalis ? s-a datorat Marii Revoluții i late de orice veritabilă revolut kovski, Gorki. Șolohov, Bulgi v, Lunacearski ș.a., „pe creastă Evtușenko, A. V. Vampild mov, Boris Sergunenkov, V. Ri pjMbmtâțr.e prozei >ale Forfota, care este b vieții și a epicului mtșraiea tiarele evo’uttve urmărite In romanele Havak kuszoben (Pe prispa zăpezilor) 9i Bucsu a wgetaktâl (Adio insulelor), sini părăsite in proza scurtă și nu pentru că, *uiU Hind. 2 neincă- pătoare. ci pentru că schițele, nuvelele voiumulu* altceva caută ; detaliul și compoziția suticâ. Cartea colecționează tipuri prin are se investighează sub- solurile însingurării Gindurile care nu se comune 6 nviodatâ. hățișul'plictisu- lui, tenebrele dorințelor spulberate remuyarea «au nostalgia restituie impe- netrabilei lâcen un mozaic de sensuri. Cuplul conjugal sau tlnha pereche improvizată, șotei ul-instructor in loja unui celebru cîntăreț. venerabilul uni- versitar măcinat de «emușcări. bâtrîni sau tineri halucinind pe muchia 'lipei de derută, sînt ipostaze ale nefirescului pe rare ÎI Instituie banalitatea absența gestului salvator Voci,‘inflorescențe halucinante de culaci. o paitituiă cvtnplețâ de iiuăn. articulează balansul intre iâunti u și afară. Intre o relație precară cu lumea și substitulele ei imaginare. Acest balans il sugerează admirabil proz* Măriei Pongrâcz. Personajele ei sint Însuflețite sub aparenta inciemenire de amin- tiri sau iluzii simțite ca formă de ieșire din rutină, ca igienă morală Grăitoare pentru toate aceste peisaje interioare este prima secțiune a voiumulu» Kâpek cgy kiallitâsrol (Tablouri dintr-o expoziție) Inrămind scene statice In fond, despre nefericire este vorba aici, c nefericire domestică. persistentă Este vorba despre lest ca sumă a complexelor psihice și mora>e care tu. din individ o ființă incapabilă de zbor. De aceea, pasărea aripa se află frecvent in -entrul teritoriului imaginar unde se refugiază eroii : păsări greoaie leneșe, tinguitoarc împlnzesc cei ui imaginației lor. In suita de Înfățișări și compoziții, figuri consubstanțiale in ciuda varietății de categorii, vlrste etc^ artistul are un relief ut» fiindcă problemele sale lăuntrice n-ar trebui să rămînă tăcute și nici fără efect asupra lumii Pictorul recuperînd chipul bunicului mort, scriitorul absent dintr-un „cvintet* de prie- teni căruia prin Însăși absența sa ii conferă un sens, sculptorul luplfndu-se cu piticii de ghips care atestă un pact faustic sau toboșarul prov x'ind riza mo- rală a unei tinere debusolate, sînt imagini ale izblndei sau e>e* unloc artistului Cartea Măriei Pongrâcz exorcizează monștrii pe care-i naște banalitatea, combinlnd, cînd In registru grotesc, cînd liric, cînd grav, complexe, manii, stranii combustii psiho-morale, aspirații șt vise, rămase fără ecou Este’loc în această carte pentru compasiune, prozatoarea înclină către soluția gestului salvator, care ar curma atltea zbateri solitare în pîntereie cotidianului. înclină spre franchețe. încredere in semeni, nu dispreț, către omeneasca tandrețe a unui medie de suflete, așa cum ar trebui să fie. etic, silitorul Brindușa A HM ANCA • Pongrâcz P. Maria: AZ ELFURESZELI ARNVEK (Umbra retezata) — Kriterion. 1987. La al cincilea roman al său. Cocina Victoria Sein scrie cu siguranța și slrgui unui profesionist: un roman de investigație psihologică, studiu al unul suflet feminin oscilant Intre emancipare și tradiție Tema fundamentală este tema iubirii și a neimplinirii In dragoste. Fata-amuig este Maria, de fapt, femeia nel mezzo del cămin, cu două ma- riaje ratate, plndită de singuiătate și de întrebările legate de trecut, cărora nu le poate răspunde Cu toată demnitatea insă, traversează drama înstrăinării impuse, »ar lupta ei — din momentul In care rămlne singură — se dă pentru a-și păstra deschiderea spre oameni, dorința de a nu fi răsturnată de dezamă- giri. devotamentul față de sine șl față de viață Numai permanenta devenire a dragostei și a prieteniei c mai poate salva Chtar dacă și acestea presupun riscur. multiple: bărbatul te poale oriulnd înlocui, iar prietena cea mai bună oriclnd înșela. Pentru Maria, acești doi poli ai atașamentului și suferinței sînt Vlad, fostul ei soț. și Eva, prietena descoperită în urma unui accident de mașină. Ei. principiul masculin, reprezintă trecutul ; o apariție mai vag conturată, trăind mai muit In amintirile Măriei, se deconsplră ca o persoană egoistă, și incapabilă de » înțelege plnă unde poate duce devotamentul femeii ce iubește. Eva. prin ipiul feminin, e asociat cu prezentul: emancipată, gata oricînd să fure soțul eiei mr experiențe le roșu-cără- du U se aud 1 pînă la ge- urile fluide. / a / cu nu le ița ’.or / de guraliv" (In- tanță, mizind olemnități ori itînd epiciza- subiectiv al ți al limbaju* ALEXIU tul între- >U de (van liu Barborică, Fada. 1987. ÎN CĂUTAREA PERSONAJULUI Pc senzația că autorul însuși e departe de a ști cu piecizie ce s-a petrecut cu personajul său și, deci, câ parcurge odată cu cititorul (interesat deopotrivă și de adevăr și de drumul spre el) calea către descoperii ea biografiei acestuia, se întemeiază întreaga strategie a romanului Cind caii dorm in picioare •. Deși nu tocmai nouă, manevra e In măsură să susțină interesul cititorului, cu atît mai mult cu cit personajul ln cauză va rămine pînă la capăt absent, privilegiat de o amînare continuă. Ascuns îp spatele unui alter ego convențional, Nicolae Danciu Petniceanu avansează propunerea în chiar primele pagini Cu aceste premise, convenția realistă a romanului se nuanțează. Ceea ce citim nu este romanul propriu-zis, ci, așa zicînd, numai faza iui premergătoare. Vrlnd-ncvrind. lectura este pusă la treabă, cititorul e invitat să se substituie romancierului, să stabilească raporturi Intre cauze și efect, să descopere ce anume a acționat distorsionant In .traseul existențial" al personajului căutat-așteptat-rîvnit Cartea se alcătuiește, astfel, dintr-o suită de .fișe" pe care sînt Înregistrate, ca pe o bandă magnetică, mărturisirile celor care l-au cunoscut pe tînărul inginer Vlad Ornaru, eroul .viitorului" roman. Trecute prin fui cile caudine ale spove- daniei în fața unui martor — l-am numit pe George Lombrea. alter ego-ul romancierului — imparțial dar decis să meaigă pînă In plnzele albe, petsona- Jele nu trec dincolo de bariera impusă Rămlri in afara convenției literare și dezamorsează trucul inițial. Cînd caii dorm in picioare e numai promisiunea unui roman, dacă e să judecăm lucrurile prin prisma propunerii făcute la început Deliberat sau nu. faptul că strategia autorului e în permanență sim- țită dezavantajează pledoaria autorului pentru un caz de conștiință, altminteri, dramatic. In afară de aceasta, două slnt obiecțiile care ar putea fi aduse cărții. Pe de-o parte, există o evidentă incompatibilitate intre natura livrescă. amintind de vremi literare apuse, a majorității personajelor, inrepînd cu mama lui Vlad. Valentina Ornaru. și terminlnd cu inginerii mai vtrstnici aflațl ln funcții cheie în întreprinderea unde lucrase tlnărul Ornaru (Alexandru Ștcfânescu, Gheorghe Dungan, Popastan, Paligora se bucură din plin de un .tratament" rigid maniheist I) și condiția lor reală : „flșîndu-le". autorul pare a scăpa din vedere că ele nu sînt încă personaje literare ’ Pe de altă parte, maniera de anchetă socială in care George Lombrea Iși desfășoară investigațiile imprimă atmosferei o notă de artifiriozitate care nu-1 convinge pe cititor să participe total la cele două .procese care se determină reciprlc : reconstituirea unui traseu existențial și constituirea unui roman". Pentru câ, pînă la urmă, ceea ce avem în față nu e un viilor roman, ci chiar romanul însuși î Nu trebuie, totuși, scăpat din vedere că subiectul cărții ține, el însuși, de domeniul anchetelor sociale. Entuziast, plin dc energii novatoare, tlnărul in- giner se lovește de inerția Șl rutina mai marilor Inticprinderii, Centralei, mi- nisterului și, tn disperare de cauză, încearcă o soluție extremă : tatonează terenul pentru a afla ce șanse poate avea altundeva decît ln propria lui țară. Descoperă Insă un Occident ostil, căruia nu i se poate adapta în mare, să o spunem, .cazul" e bine surprins ln articulațiile lui. dar .tratarea" nu ajunge ia performanța de a-l da dimensiune, o altă dimensiune decit aceea excesiv didactică. Nicolae Danciu Petniceanu a publicat pînă acum două cărți ce l-au așezat in linia noii ofensive epice care și-a propus să descopere partea aceasta dc țară în ceea ce are esențial, dincolo de pitoresc. In ce ne privește, II preferăm pe autor în această ipostază, în care are deopotrivă Intuiție, profunzime și autenticitate. Marian OD.ANGIU • Nicolae Danciu Petniceanu, CIND CAII DORM IN PICIOARE, Editura Facla. 1987. MEANDRELE DRAGOSTEI Venit inopinat la ziua prietenei sale Miruna, ex-Miss Boboc a Facultății de Filozofie. Ștefan Gabrea, absolvent strălucit al respectivei facultăți și literat de talent, repartizat Ia vreo 500 de kilometri de urbea studenției (cam dubios pentru un .vlnător de decari" I) are neplăcuta surpriză de a se trezi în com- pania a doi rivali, asistentul de etică Petre Doru Drăguț (cel care îi călăuzise Mirunei primii pași in amor, contracostul unei vorbe bune pentru un cinci la logică și in garsoniera căruia continuă să habiteze frumoasa) și Miky Bîrleanu, cel mai ln vogă dintre craii complexului studențesc (.unc belle canaille"), veniți, chipurile, tot inopinat, la aniversare. Cum ei a de prevăzut, scara se transformă (cel puțin pentru Ștefan Gabrea, .eroul-narator" din perspectiva căruia sînt văzute evenimentele) într-un „turnir* pentru (re)cucerirea grațiilor fostei miss (pentru ceilalți miza nu pare, cel puțin prin prisma atitudinii sesizabile, tot atît de înaltă). întregul roman se încheagă, de fapt, pe baza descrierii ln microscop a ra- ționamentelor, supozițiilor, suspiciunilor, speculațiilor făcute de tlnărul scriitor spre a afla dacă este sau nu culpabila Miruna și efortul său de a converti toate aceste tribulații intelectuale intr-o operă literară. Ștefan încearcă să reconsti- tuie mecanismul psihic a! fetei, pornind de la manifestările exterioare (obser- vate de el sau aflate din mărturisirile celor din Jur) și de la însemnările înscrise ln Jurnalul ei intim Jurnalul face ca multe fapte privite din exterior și părînd ithpardonabile să devină din perspectiva autoarei lor. deplin Justificabile, ele ajunând, ca ia Cârmi Pctrescu argumente și pro și contra (ne)culpabilitâții protagonistei Acolo unde începe analiza (literatura, de ce nu ?). sfîrșește însă dragostea, misterioasa iubită devenind tot mai mult o șaradă intelectuală, dis- părlnd aproape ca prezență fizică. Indiferent de rezultatul la care va ajunge Ștefan, iubirea Iui pentiu Miruna este definitiv compromisă din chiar momentul în care in mintea lui se schițează primele întrebări la adresa moralității ei. Compromisă ca dragoste, relația Ștefan —Miruna este totuși benefică (toate iubirile defuncte sînt. mai mult snu mai puțin) experienței de scriitor a lui Ștefan, prilejuindu-l lui. și. prin cl. lui George Șcrban scrierea unui captivant șî subtil roman de analiză Modelul. u;oi de bănuit, se află In proza lui Camil Petrescu Unele expe- rimente formale (folosirea alternativă a mai multor stiluri narative, includerea unor reflecții metaromanești) trimit la Joyce și la textuallștl. dar ele par mai degrabă o cochetărie a autorului, menită să-1 îmbrace cartea Intr-un ambalaj la modă, fără legătură cu substanța propriu-zlsă a romanului. Miza cărții rămîn paginile de analiză unde George Șerban excelează prin subtilitatea gindirii și acuitatea observației, dovedindu-se un scriitor matur, cunoscător al tuturor exigențelor acestui pretențios tip de literatură. I s-ar mai putea reproșa scriitorului un anumit schematism In creionarea personajelor (cu excepția Mirunei. a cărei evoluție e admirabil surprinsă). Ștefan este un fel de Ladima modern, Miky poartă masca (și are manierele) lui Don Juan în fine. Petre Doru Drăguț are multe afinități de caracter cu (k>ncâ PirgU. De asemenea. Epilogul cărții este nu doar inutil, dar și nevero- simil. Este greu de presupus că Miruna. indiferent cit de dureros a fost lovită, ar fi făcut toată această echilibi istică erotico-scntimentală doar pentru a se răzbuna pe odiosul asistent Faptul câ a continuat timp dc trei luni să se vadă cu el și sâ locuiască In continuare In abjecta-i locuință, acceptlnd tot felul de cadouri costisitoare, ajungind prin aceasta să se compromită total In ochii cojegei de cameră și riscînd să piardă definitiv dragostea celui pe care pretinde că îl iubește și care, oricum, a iertat-o. nu poate fi explicat prin simpla dorință de răzbunare. Sfîrșitul asistentului de etică (depresiune psihică galopantă, con- cedierea de la Univeisitate, preinfarct) este prea. . etic, amintind parcă de Dinu Păturică și alți escroci celebri. Oprind lectura la pagina 274 (deci fără nefericitul Epilog). Turnirul se dovedește unul dintre cele mai interesante volume propuse în ultima vreme de Editura Facla, fapt ce ne face să privim cu optimism viitoarele apariții edito- riale purtind semnătura George Șerban. Tudorel URIAN • George Șerban. TURNIRUL, Editura Facla. 1987. ORIZONT ANTOLOGIA POEZIEI PATRIOTICE lîidroccntrale-n Vremea încordării. Pe Olt clădim cu-avintul muncii noastre. Izvorul socialist al înălțării. Tu. Oltule. il duci spre zări albastre. Traian lancu OLTUL Tu, Oltule. ne mingii și-n durere. Ești frunza verde, ce spre cer clipește. Suprema noastră, dreaptă mingiiere, Cind țara o-nălțăm la înviere 1... Duios, cum mergi și te prăvăli in vale Și cum alergi din undcle-ți de munte. Nu e furtună, care să-ți stea-n cale î... Căci Olt ești. Țară 1 C-un Partid in fruntel.. Chiar de-am întâmpina orice ocară Tu. Oltule, rămli un comunist ca noi.. Că noi știm bine. c*am făcut o țară. Și Oltul e erou intre eroi I... Tu, Oltule. ne duci mtndria țăr^l Credința noastră unda țl-o ascultă j Nemărginit, ești pieptul sărutării. Crescut din moși-strămoși. din luptă multă . Ești veșnicia falnică-a iubirii De patrie, ce-a strlns a ta plămadă. Tu, Oltule, ești timp al devenirii. Românilor, din dacica lor mladă .. Tu, Oltulc, ești calea veșniciei Ești vremea aurie care vine. Și nu primim, in drumul României. Alte eresuri, ce ne sînt străine ... Cum să primim redeșteptări sărmane, Ce țara noastră peste ele trece 1... Furtuni ce bat din părțile dușmane. Pc noi, nicicind, nu pot să ne aplece. < Noi sintem suflet nou de românime. Sintem toți. Olt... Și comunism ! Se știe. Și României lauri, din vechime, I-am pus pe frunte, flori de vrednicie !.. Deschisă cu prilejul zilei dc naștere a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, Expoziția omagială reliefează cu preg- nanță drumul parcurs de marele ctitor al României socialiste, care și-a înge- mănat simbolic viața cu momentele cele mai fierbinți ale istoriei României contemporane Slujind cu devotament cauza partidului comunist tovarășul Nicolae Ceaușescu, prin exemplara sa existență revoluționară, s-a identificat cu cele mai profunde năzuințe ale fiin- ței poporului de libertate, dreptate și adevăr, de cinsle și demnitate, de lup- tă continuă pentiu a se ști pe deplin stăpîn pe soarta sa La deschidere. în expoziție, este trecută cu litere de aur data de 26 ianuarie 1918, cind In familia Andruța și Alexandra Ceaușescu din Scornice.ștl străveche localitate din Județul Olt, s-a născut tovarășul Nicolae Ceaușescu. Sînt înfățișa- te, în continuare, momentele politice ale istoriei contemporane j 1933, 1936, 1939, 1945, 1965, cind marele revoluțio- nar patriot s-a aflat In primele rîn- duri ale tineretului și partidului comu- nist In lupta pentiu dreptate națională și socială Împotriva fascismului și a 'războiului, a Dictatului de la Viena, mai apoi pentru refacerea țării și pen- tru edificarea ei pe o cale nouă, socia- listă. Născut în unul Marii Uniri de la va fi ad.;entat în 1936 UOWți co- rnii notița nease- muit cmjarviziu- ne istortăt acu- său nelnfnci abnegație șl rîtor In orie procesului, cunoscute cr ale partiduh lor impara ti zator tismul patrio- comu- Uni luptei pt lului, popi cialismulu fONALA OMAGI AI I DE NAȘTERE ȘI Evoluționara AE CEAUȘ O suită d zintă moine 1918 — marele ctitor al României de 5 iunie ie ca o azi intră în rindurile partidului comu- ilustrati de a nist In 1933 — an ce înscrie un moment crește H sale a reper In calendaiul luptelor revoluțio- unor nunați cu nare — alegînd definitiv pentru întrea- convinrf sacri- ga sa viață drumul aspru al tru edificarea une< societăți na li ta te puternică, activă, angajată profund crezurilor nare, tovarășul Nicolae luptei pen- ficiu ptrepte a noL Perso- partiduhprezen- vizionară, te în «onduită revoluțio- revoluAnunîst Ceaușescu . Nicolae Uvîntul tinărului N mers aceste larg ecou L despre rapc țări la car< 1933—1935, suflețite, In nile revolu! împotriva : pitaliste. ta Zic de la ușă t „Lasă-mă domle-n pace să răsuflu că ml-o fi destul de cind hălăduieso pe dealurile voastre. Am venit pentiu cîteva ore și nici nu Vreau să te deranjez* El nu șl nu ; că trebuie mai întH să tree prin toate ca- merele, să-mi arate bucată cu bucată pen* ce s-a zbătut, pen‘ ce și-a tras de la gură, să strlngă, să aibă, să fie-n rînd cu lumea Rid eu rlnjește el, că ilnjește cu dinții lui galbeni, decupați parcă din coji de pepene, ridic eu mîna să-1 înlătur. Nu mai văd nici cănțile cu untură, nici maldărul de covoare ; care țesute-n casă, care cumpărate de la universal. Vine la mine și-mi vîră sub nas o cană cu țuică, dar o cană din alea din faianță cu care muierea mea mă- soară făină și zahăr pentru prăjituri 11 împing cu mîna și întorc capul și din întlmplare răstoarnă cana pe covor șl pe pantalonii mei Zice i „Veniși în casa mea, după trei ani, ma> bine-țl venea numele pe-o carte poștală, eram mai cîștigat că ple- cam eu de-acasă, măcar îmi aduceam aminte de tine cum te am cunoscut în concentrarea aceea șl mă glndeam la tine ca la cei morti in război. Dacă veniși. veniși n-am să te dau pe ușă afară, ca pe un cline nu. asta nu, dar dacă nu mă asculți, te bat, te bat de te ridică salvarea . .“ Mă uit la el cum rid că cînd o sprin- ceană cînd alta. Cum să-1 domolesc ? 11 iau cu vorba buna «Stai cuminte", încerc, nu beau nici un strop El, că nu-i cinstesc caso. O ține morțiș că n-am altceva de făcu» decît să Înnoptez în casa lu să dorm tn patul lui și-n hainele lui că eu cu ei am fost in aceeași cazai mă. în aceiași dormitor și-am visat Împreună la cîte-o femeie pe care c văzuserăm ziua In oraș. Și tot cu sprlncenele ridicate și cu dege- tele înfipte in piepții cămășii mele cădi ilate: zici că nu asculți 7 Păi de aici nu scapi cu una cu două l Și acum c cum e, dar cînd o veni muierea mea. atunci să vezi pe dracu i" Și nici nu-și termină bine vorba, că intră ne- vastă-sa — o știam din fotografii își fixează ochii asupra mea legtn lu-se astfel de existența mei „Stilngi toți oameni; d< pe drum și toți clinii și faci din casa asta azd de netrebnici" Asta e semnul că a aflat y de existența mea cu toate că nu mi dăduse ;mpresia pînă în clipa de față In minutele următoa- re aflu că Rengiotâ, amicul meu. strln- gea clinii de pe drum dacă erau loviți îi pansa, le turna lapte cald — și pentru asta se abonusei ă la o vecină la laote —. Le făcea cuști și-i Incartiruia ca pe sol- dați. Pusese chiar și un responsabil parcă unul dresat, unul pe care-l adu- sese din oraș de pe o stradă pe unde trecuse cu autobuzul Clinele atins de-o căruță sau de-c mașină, scheuna sub un gang. Șoferul oprise mașina să bea apă și să pună șl ia motor și el Ren- glotă.haț I se repezise pi in colții anima- lului de rasă, îl ridicase și-i scuturase lațele de praf și de pale șl-1 pusese pc șofer în fața faptului împlinit Pînă acesta adusese găleata cu apă și-o tur- nase în radiater, el țuști I săltase cli- nele și-1 ascunsese sub un scaun. Por- nise mașina In scîncetele potăii. Deci îmi vine Inima la loc cînd aflu că nu sînt clinele strîns de pe drum și rămîn în continuare în retragere, ghe- muit In fotoliul comod, ^i mata de colo, aud, cînd intri Intr-o casă, te pitull ieși să te văd și să te pupi In bot el cu bascul plin cu piulițe pe genunchi șl lingă el paznicul rezemat In nelip- situl ciomag al paznicilor, chiar și cind se uită după veul păsărilor călătoare cum se resfiră și dispar pe urme de toamnă La auzul că e căutat de cineva de la oraș, de un domn, — eu eram acela — a rămas năuc ca și cum ar fi primit cine știe ce veste proastă. „Dacă domnu’ e de unde zice, treaba dumnea- lui io nu pot să las lucrul I Să aștepte!" Aș fi așteptat orlcît, numai să-1 văd casa mea; . Ai să vezi și tu că n-ara trăit degeaba pe pămintul ăsta*. Tîrziu, stăm încă la masă, noi doi ea are de lucru, mai are încă, îl aud din nou povestindu-mi, a cita oară! ce rău îl pare că n-are' copii și că mu- ierea Iul nu poate face, ce sărac se simte că pin tecul el nu rodește. O sin-p gură dată cînd ea dormea și-a lipii - urechea de pielea catifelată cu credința ( că va prinde zvon de viață venind de PC < măc Nec (l-ai iar și c Nina Ceranu PRIETENII cu omul meu uă, bag jeamâ, nu ești mai breaz" Ș> cum dau draperia la o parte și mă vede rămfne înmărmurită ; „Iote-te, mata erai ? Că te-am tot văzut Intr-o poză cu care omul meu doarme la căpătii și pe care o privește din cind în cînd. Ia spune mate ce făceați în concentrare dacă al meu pllnge ori de cîte ori își aduce amintr ?• „Nimic. Ce să facem ? Am tias cu arma și am aș- teptat să ni se numere găurile din țin- tă". fac eu pe pi ostul cu gîndul s-o îm- bunez „Ați tras, ați tras și după aia, că doar n-ați tras tot timpul". Iese la ușă unde-șl lăsare sapa și pantofii. Ieșim noi după ea. Rămîn pustiit în amurgul care aprinsese aco- perișurile caselor. „Hal. îl strigă «ea. treci și taie lemne că nu le-am luat In întreținere I". Are dreptate femeia, mă gîndesc, că el altceva nu știe decît sus pe tractor, jos de pe tractor... Chiar și la venirea mea își desfăcuse rabla în bucăți și se uita prostit de parcă nu mai știa să le pună la loc. Inchipuiți-vă cum stătea, om în toată puterea cuvîn- tului, turcește, cu picioarele strînse sub cum pune mulțimea de șuruburi la loc. „Da* zice că îl cunoști pe dumnealui", insistase paznicul „L-oi li cunoscînd. dar tot n-am timp Să vină milne. Nu știe că la noi e campanie și că nu se pleacă de-a rudele-a 7“ „Ba știu — am intrat eu In rol și-n scenă — însă cre- deam că un amic poate să te caute ori- cînd. Sau nu-i așa 7 Nu-mi declarai tu prietenie veșnică 7" Cind mi-a auzit vocea a sărit ca ars. „Păi frate-meu, de ce nu-mi spui așa 7 De unde să fi știut că ești tu ? Bă, Iustine, țipase el la paznic, el e preținui meu cu care am fost In concentrare. Nu te supăra — mi-a spus strlngîndu-mă In brațe, dar știi că ești mai prosper 7" „Nici tu n-ai stat pe loc", am căutat eu să glumesc cu gîndul la rotunjimea lui. de la care I se trăgea și porecla de Renglotă. „Bine, dom'ie, de ce nu-mi spui că vii în inspecție?" mă întrebase. Din nou ochii paznicului oătau la noi cu nedu- merire „Că pentru asta al venit, să vezi unde stă prăpăditu de mine I Uite — și-mi arătase c* degetul printre pomii satului un acoperiș de țiglă — acolo e acolo. „Poate ești tu de vină", scap un cuvînt de care o să-mi pară rău toaU I viața. „Mi-a spus și ea", răspunde, C prompt, semn că nu l-am luat prin surprindere cu bănuiala mea. „Mi-nk zis și ea. repetă și mi-a înfipt un cuil în inimă. Dacă are dreptate". A donai zi am mers pe drum gemînd ca un oml bolnav și parcă șl culcarea feței mi sep -ncit schimbase. Iustin, paznicul, mă vede|yng^ și ce crezi că-mî spune ? Ce-al, fra ane. de te făcuși ca ceara ? Parcă ești ga de moarte... Și cînd l-am auzit șl el mi s-a făcut și mai rău M-am p jos sub părul unde mă găsiși tu, 11 umbră. Mă întorceam de pe-o parte alta și nu-mi trebuia nimic, nimic. Fiindcă ești aici, fiindcă am cu cira sta de vorbă, cui să-i spun necaiulb retină, sfâtuiește-mâ, te rog. ce sâ fac 7 Să duc la un doctor 7 Nu rlde de mine{ Cu muierile e altceva Ele se duc i reu, dar bărbații mai ales cei de noi, cred că s-ar prăpădi de rîs d ar afla așa ceva despre mine". „ ții neapărat să te liniștești, du-te. 7 adevărat ? — testează . “ „Ce-mi face 7" mă !ntt cabAdelc aripi el, intrat în panică, ho.blndu-se liEe-î iubești, mine. „Ce zic» că-mi face 7“ „Face nisttK probe ca să-și dea seama Numai atliB Cred". „Zici să mă duc ?“ „Du-te I Darimai nu-i spune muierii Ea nu trebuie puternic, știe. Sâ rAmlnă secretul nostru, sau afl jaful din tău S-o dăm pe rîs, dacă se poate". „Eț tine, îți spun că, dacă n-oi f! eu de vină, numărul despart de ea*. „Și dacă ești tu 7“ „Da. gulerului ai dreptate". Aș vrea să-1 conving d; șl fără copii se poate trăi, e adevărw că nu ai sprijin la bătrînețc da ... kelung sTi te urma urmelor poate să înfieze unul di mîngîie la casa copilului. „Și ăla o să-mi ziditul el cald), mie tată din toată inima, șl el mamă ?idevăraL „De ce nu 7", spun eu, neconvins, mine un timp pe gîndurl „Sintem frați și cind ne întîlnim e sărbăt Cind a murit muma, știi bine, er concentrat". Știam ... Și stăm așa de vorbă, clinii dau zv u-tc ? din curți, oamenii se întorc In sat Ir nechezat de cai. femeia-gazdă se uit^^^ura chiorîș la mine fără să bănuiască roată — că-i vreau binele. M» se pare p aprigă să țină cont de ajutorul m „Mîine vin cu tine", îl aud pe Renglo „îi spun că meig la S.M.A. șl ai să duci tu la un doctor". Mi se face din dată frig, poate de la curentul însăi Îirintre frunzele dudului sub care, umina unui bec, aburește un pui f și mămăliga fierbinte. clătinat in vîrstă ? cl n-are pereche, fac un car Tre de la i c m sub visi • • • in Cu Ins Do! pot că, luc um Gh tur rei tea Po dir rii na bi< pn va sîr St; In m< tiv mi m< Pc pr m Și ca m. sa sp m tă ORIZONT re U. 8“ or •le iei nt ul sa ?at n- Și va fi acela c 1936 unui gi muniști și a muit curaj, i ne Istorică i zator demon tlsmul fierb entat In nți co- 1 nease- larviziu- at acu- , patrio- comu- său neînfricat, prin exemplul său de abnegație ș| curaj a avut un rol hotă- rîtor in orientarea politică imprimată procesului, reușind să facă auzite și cunoscute crezul și chemările de luptă ale partidului pentru înfăptuirea mari- lor imperative ale momentului. Un sl luptei pentru cauza in în ur lia lin lin 5ul ice 36, lo- In- 1U- ală i a na, en- •ia- • la de nu- ent țio- •ea- «n- rso- ară, țio- AN nist din ului, poporului cialismului [I] ION ALA OMAGIALA CONSACRATA I DE NAȘTERE ȘI A PESTE 55 DE ANI IEVOLUȚIONARA A TOVARĂȘULUI AE CEAUȘESCU parte. Procesul dej mai — 5 iunie 1936 ilustrare vie crește și for unor militan convingeri f< ficiu pentru partidului. I te în expozi revoluționari ca o dc a sale a ?scu.. Nicolae mâți cu e sacri- repte a prezen- mduită omunlst rovîntul O suită de documente sugestive pre- zintă momente din lupta neobosită a tînărului Nicolae Ceaușescu ce au pre- mers acestui eveniment istoric cu un larg ecou In presa vremii. Este vorba despre rapoarte’e asupra deselor ares- tări la care a fost supus între anii 1933—1935, semn al participării sale în- suflețite, în primele rînduri, la acțiu- nile revoluționare organizate de partid împotriva fascismului a asupririi ca- pitaliste. DRUMUL EROIC, de luptă continuă, neabătută a tînărului militant revolu- ționar este marcat dc trecerea prin cea mai temută dintre închisorile pe care autoritățile o destinaseră Izolării comu- niștilor — Doftana. unde, printr-o voință neînfricată ce atesta profunzi- mea convingerilor sale comuniste, tînă- rul Nicolae Ceaușescu continuă lupta în forme noi. Importante misiuni re- voluționare. duse la îndeplinire cu o înaltă dăruire și energic au loc după eliberarea de la Doftana care culmi- nează cu marea manifestație revoluțio- nară antifascistă șî antirăzboinică din Capitală de la 1 Mal 1939. Apreciată In epocă drept o mare victorie politică a partidului, această acțiune este legată nemijlocit de numele tovarășului Nicolae Ceaușescu și ai tovarășei Elena Ceaușescu, care au făcut dovada înțelegerii depline, vizionam a marilor comandamente a’e acelui moment Isto- ric, cu larg ecou șl semnificații interna- ționale. ILUSTRlND LUPTA DlRZĂ, conti- nuă, maturitatea politică a marelui mi- litant revoluționar al poporului român, documentele din expoziție prezintă momente din perioada celui de al doi- lea război mondial, cînd, după iulie 1940, tovarășul Nicolae Ceaușescu este închis la Văcărești, Jilava, Caransebeș, Tg. Jiu, unde înfruntînd regimul aspru la care erau supuși militanții comu- niști, a contribuit la definirea direcții- lor principale ale organizării șl desfă- șurării mișcării de rezistență antifascis- tă. cum șl a pregătirii actului istoric de la 23 August 1944. Mărturii ale vre- mii, extrase din * presă șl fotografii ilustrează activitatea desfășurată de to- varășul Nicolae Ceaușescu. atestă con- tribuția sa hotărîtoare la reorganizarea pe baze legale a Uniunii Tineretului Comunist, în frurtea căruia se afla, contribuind la realizarea marilor dezi- derate ce stăteau în fața întregului popor: sprijinirea frontului antihitle- rist, adîncirea procesului de transfor- mare revoluționară a societății româ- nești. refacerea economiei naționale. Este semnificativ un extras din Scîn- tcia, 21 septembrie 1944, cînd tovarășul Nicolae Ceaușescu spunea 1 „Noi vrem ca alături de clasa muncitoare și cu poporul român, tineretul să contribuie la clădirea unei Românii cu adevărat libere, democratice, Independente*. CREZUL POLITIC AL MARELUI MILITANT revoluționai, căruia 1 se încredințează funcții de conducere în partid, în județele Romanați, Olt, Me- hedinți șl Dolj este exprimat cu clari- tate în documente de epocă prezente în expoziție, printre care se află și interviurile din ziarele „înainte* și „Luptătorul bănățean". Aflrmîndu-se pretutindeni ca un om politic cu o mare capacitate organizato- rică, ca un militant pentru adevăr și dreptate, pentru apărarea libertății șl demnității poporului tovarășul Nicolae Ceaușescu a acționat în con- tinuare cu consecvență pentru întărirea rîndurilor partidului, pentru apărarea legalității socialiste și lărgirea conti- nuă a democratismului noii orînduiri. Mărturie stau anii reconstrucției de după instaurarea puterii populare, ani în care tovarășul Nicolae Ceaușescu a " slujit cu devotament și cu o Inepuiza- bilă putere de muncă aspirațiile supre- me ale poporului Paul BOGDAN limbg romană - r > Sinonimia dintre neologismul amic (lat. amicus. it amico) șl mai ve- chiul prieten — preconizată de dic- ționarele noastre care îl definesc pe cel dinții prin al doilea — este ilu- zorie. Cunoaștem, din mitologie, prieteniile proverbiale dintre Castor și Pollux, Ahile și Patroclu. Nisus și Eurial. Ei nu au fost nicidecum... amici, ci prieteni, în înțelesul cel mal nobil și mai grav al cuvîntului. Distincția nu este numai „cantitati- vă*, cl. In primul rind. „calitativă*. Nu mult după ce a pătruns în limba română, ca împrumut relativ tîrziu, amic este sucus unui proces de treptată degradare semantică, sesizabilă la scriitorii veacului tre- cut, dar mai ales la Caraglale, care a contribuit din plin la compromi- terea și a altor neologisme: amor (amoare!) și june, între altele. Chiar la răscruce de veacuri, în 1900, apa- re schița lui intitulată, semnificativ pentru punctul nostru de vedere, Amic tu că n-am ăsta*. isă. noi doi. încă. îl aud a cita oară ? pli șl că mu- ce sărac se •dește. O sin- ?a și-a lipit ă cu credința tâ venind de Ină*. scap un ară rău toată ", răspunde, i luat prin mea. „Ml-a înfipt un cui ate*. A doua Ind ca un om »a feței mi se cui. mă vede Ce-ai. frate, arcă ești gata m auzit și pe iu M-am pus găsiși tu. la pe-o parte pe uc, nimic. :ă am cu cine spun necazul, lă fac ? Să mă •îde de mine I le se duc me- >!es cei de la 1 de rîs dacă mine*. ..Dacă ști. du-te. Te * mă întreabă io*bîndu-se la ?* „Face niște a. Numai atît. * „Du-te I Dar nu trebuie să nostru, sau al se poate*. „Eu eu de vină, mă ești tu ?“ „Da, ă-1 conving că răi. e adevărat inețe da ... la înfieze unul de a o să-mi zică . șl el mamă ?* neconvins. Ră- ri. „Sîntem doi n e sărbătoare. Ui bine, eram nălucirea noastră, de munte Turcuș ALTAMIRA iC Trecusem, prea abrupt în dc ha strălimpezile la uri ?i de retină. A Necazul e că drumul a secat (l-au năpădit iarba și mărăcinii) iar roata nu-1 mai vede nicidecum și cincva-o conduce cu bastonul alb. la apa caldă din bloc. Oricum e mai romantică viața sub dușul fierbinte. visind peșteri iluminate electric. in * pe două ruți, să-l tragă, să mă poarte măcar un roib orbit — blamarea hergheliei. a cl •ncit agă ane. ...l-am dăruit întreagă Altamira. în schimbul unei vlnfitori magice. Cu arcu-ntins. ca a stirnit cireada dc bizoni. Insă, zadarnică i-a fost goana sălbatică. Dnbîndă a avut doar cînd a înviat picturile rupestre, petrecindu-și peste ele sufletul. Intr-un halou-lasou. . in ■ ie>adevurat ? — blindclc aripi t care-i iubești. mal puternic. i jaful din tine. imărul gulerului îndelung să te mingîie Blintul el. cald), a adevărat, irtndu-tc ? A cîinii dau zvon itorc In sat In i-gazdă se uită bănuiască poate se pare prea • ajutorul meu. ud pe Renglotă. LA. șl ai să mă i se face dintr-o curentul însăilat il sub care, la ște un pui fript singură roata — He nedătinat prin virstâ ? eă el n-are pereche, După Drumul (Ca«tea Româneas- că. 1983) romanul unui observator lucid, atent la impactul destinelor umane cu evenimentul istoric, Ion Ghețle revine In perimetrul litera- turii cu alte două volume i culege- rea de povestiri Alfa și omega (Car- tea Românească. 1985) și romanul Pomul vieții (Dacia 1986). Relevant din punctul de vedere al structură- rii este faptul că aceeași formulă narativă vehiculează teme șl su- biecte diferite. Autor și personaj al propriei ficțiuni (cu excepția cîtor- va piese din Aha și omega, textele sînt articulate persoana tntîi). Statutul de autor, ambiguu oricum în această dublă ipostază, suferă modificări succesive după perspec- tiva focalizării: de la situația martor a! acțiunii de interpret mediator al ei (în Drumul ori Pomul vieții), la aceea de actor, protagonist, personaj privilegiat de în de (In multe dintre prozele volumului Alfa și omega) în cărțile recent publi- cate, nucleul procesului diegetic nu mai este experiența istorică (traver- sată de o colectivitate), cl experien- ța izolată, aleatorie, a unui individ. Unghiul se deplasează așadar, dln- spro realitatea anecdotică, evenl- mențială. spre realitatea evanescen- tă a trăirilor singulare. Fapte vag senzaționale, în jurul cărora scrii- torul construiește o întreagă herme- neutică. adesea fără rezolvare, iau locul faptelor precise, previzibile, dictate de mersul firesc al întîmplă- rilor. • Suprapunerile de planuri (real — vis. impresie iluzie) perso- consemnări Epic și alegoric najele insolite (însingurați, excen- trici, inși. In genere, enigmatici, cum e Paul Conta din Pomul vieții etc.), montajele simboLce ori alegorice (Amorul unor marmore. Vizită in fapt de seară, povestirea Alfa și omega din culegerea cu același ti- tlu), toate acestea reprezintă sub- stanța și dinamica textelor; Ion Gheție încearcă să exploreze acum, dincolo de planul imediat (vizibil, de suprafață) straturile profunde (obscure) ale realității pentru a des- coperi secretul unor destine sau traseul existențial al unor croi. Per- sonajele ies adesea din cadrele tim- pului istoric (irevocabil, univoc), glisind spre cele ale t'.mpului inte- rior (al duratei trăi ce) timpul reve- nirilor șl al recuperărilor. încrede- rea In viață, în valorile el pozitive rămin constantele textelor. O calitate importantă a prozelor lui Ion Gheție stă în mobilitatea mijloacelo» de expresie. Scriitorul recurge cu egală dezinvoltură la procedeele narațiunii propriu-zisc, prezentînd faptele și personajele în acțiune (Pomul vieții), cît și la cele elaborate liric sau alegoric (Alfa și- omega). Imagistica de sorginte li- vrescă (vezi, de pildă, titlurile: Amorul unor marmore. Noul Ham- let etc.), cultivarea unor motive simbolice (dublul în povestirea Alfa și omega), tipologia personajelor, re- zolvarea unor psihologii ori situații. Iată cîteva elemente care asigură textelor un echilibru subtil între convenția literară (conștient accep- tată) și autenticitatea (spontaneita- tea) impulsului creator. Olimpia BERCA Amici, ai cărei „eroi* sînt ... Ma- che și Lache. Indispoziția lui Lache („Nu prea am chef... Sunt obo- sit..*) este consecința mahmurelii („Am stat azi-noapte tîrziu la Cos- man, pînă la ziuă*). „Cu cine ?*, în- treabă, ca să se afle-n treabă, Ma- che, iar Lache răspunde vag : „Cu niște amici*. Contextul sltuațional (referirea expresă la zaiafetul noc- turn) ca și întrebuințarea articolu- lui nehotărît niște, tincturat depre- ciativ, învederează cît de precară, cît de șubredă este poziția stilistică a lui amic față de aceea, prestigioa- să, a lui prieten. Degringolada celui dinții se agravează și datorită vo- cativului amice, punctind, din par- tea vorbitorului, „luarea de distan- ță* și exprimînd o atitudine de de- tașare, de indiferență, de „răcire*, pînă la anulare, a temperaturii afective ; ba chiar de condescenden- ță, de superioritate zdrobitoare. Aceste disponibilități expresive ale neologismului, Caragiale le actuali- zează în schița O conferență. rela- tînd un schimb imaginar de replici între Aristotel șl un „coconaș zev- zec*. care, „vrînd să tachineze pe -prințul filozofilor», l-a întrebat: — Spune-mi, ilustrule, ce este fru- musețea ? Iar ilustrul i-a răspuns ; — Amice, asta e o-ntrebare pe care numai un orb trebuie s-o facă*. La nivelul românei, amic are o structură opacă, dar, în latină, cu- vintul se lasă lesne raportat la âmor „iubire* șl la amare „a iubi*, din a căror rădăcină (am-) a șl fost deri- vat. Dacă verbul latinesc al iubirii, amare, s-ar fi păstrat șl la noi, cum s-a întîmplat în alte limbi neolati- ne. e de presupus că prestigiul sti- listic al lui amic n-ar fi fost atît de grav avariat Pentru Eminescu, Insă, relația eti- mologică dintre amic, amor și ama- re, ca și cea semantică între amic și a iubi erau transparente. Vorbesc în acest sens versuri din elegiile sale erotice, unde amic șl anior sînt juxtapuși („S-a dus amorul, un amic / Supus amîndurora*) sau unde amic este de îndată „comentat* chiar prin ecliivalentul românesc al lati- nescului amare („O oră să fi fost amici. / Să ne iubim cu dor*). Ca de obicei, marele poet răsucește, unul către celălalt, chipurile nevă- zute ale cuvintelor, prilejuindu-le bucuria, fie ea șl zăbnvnică, a re-cu- noașterii. G. I. TOHANEANU ORIZONT ------------------------------------—----- Noi mărturii ale continuității Frumoasa Vale a Carașului, obiectul unor îndelungate și asidue cercetări arheologice coordonate de Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca, se află, iată, în atenția noastră grație cercetătorului Iosif Stănilă, care ne oferă un studiu amănunțit asupra acesteia. •) Ei însuși „fiu al satului* Ilidia, descendent din- tr-o veche familie de români implicați In tumultul transformărilor prin care a trecut cea mai vestică zonă a țării, se apleacă cu dragoste și înțelegere, cu discernămîntul cercetătorului de pro- fesie, asupra mărturiilor scrise și ne- scrise despre viața locuitorilor acestor meleaguri. Pornind de la ceea ce i-au sădit strămoșii în suflet pentru neamul șl țara sa, ing. Iosif Stănilă își înscrie eforturile pe linia cercetătorilor noștri de a cuprinde istoria locală în con- textul larg al istoriei naționale. Va- lori ficînd datele furnizate de stu- diile anterioare, coroborate cu cele mai recente descoperiri și dovezi arheologice, autorul reușește să contu- reze tabloul vieții materiale și spiri- tuale desfășurată din cele mai vechi timpuri și plnă la Marea Unire, în spațiul geografic cuprins între rlurile Caraș, Nera șl pînă la vărsarea lor în Dunăre. Ideea de bază care se desprinde în urma acestui studiu este aceea a con- tinuității. Săpăturile arheologice au scos la lumină obiecte datate sec. XIII—IX î.e.n., mormintele descoperite la poalele dealului Oblița informînd despre o populație activă în perioada hallstattiană. Banatul va intra apoi în sfera de interese a marelui Burebista, fiind integrat uniunii statale înfăptuită de acesta. Valea Carașului, prin pozi- ția sa, devine pentru cuceritorii ro- mani o importantă zonă strategică, dar și o sursă permanentă de venituri, pre- cum cele miniere: aur» argint, fier, plumb. Autorul argumentează menți- nerea sub control a acestei zone pînă în sec. IV, deși retragerea din Provin- cie începe cu 271 e.n. Pentru epoca medievală este bine sur- prins procesul stratificării sociale. Ast- fel, cnczii ocupau aici un loc privile- giat, cu drepturi șl îndatoriri adminis- trative, judecătorești și militare. „Tră- iau și sc conduceau după legea valahă", refuzînd să se supună autorității ma- ghiare. Nobilii, posesori de domenii, Un poet de viziune metaforică Dispariția, în ultima vreme, a Iul Petru Sfetca și a celorlalți scriitori talentați născuți pe meleagurile bănățene, iar a- cum stingerea din viață a lui Pavel Beilu, după o îndelungată și neîndură- toare boală, aduce o grea și ireparabilă lovitură mersului firesc spre afirmare profiluri reatoare a vocației noastre artistice semnalate mai ales în Poezia nouă bă- nățeană, culegerea prezentată de Virgil Birou fn 1944 ca rod concret al străda- niei dc emancipare al preocupărilor li- terare culte din acest colț de țară. Intre cei patru poeți recomandați atunci, Pa- vel Beilu. născut la Vrăniuț Uud. Caraș- Severin) In 1920 și debutînd editorial cu volumul „Candelabre albastre" în co- lecția „Luceafărului", la vîrstă precoce de 16 ani, continuă tradiția autohtonă își disputau terenurile în „judecățile de la Cuvin" ; țăranii liberi cu lot per- sonal, iobagii cetății și Iobagii nobi- lului și ai regelui. Întregeau tabloul social. Nedocumentată ne apare «fir- mația că aceștia din urmă „dispuneau de mici parcele proprii de pămînt*. Deosebit de alte zone ale țării, acest tablou mai cuprindea muncitorii de la minele și instalațiile metalurgice din perimetrul Șasea—Ciclova—Oravița. meseriașii și neguțătorii. Așa se explică, de altfel, formarea unui puternic de- tașament al clasei muncitoare aici încă de la sflrșitul sec. al XVII 1-lea Autorul explică cauzele schimbări- lor repetate ale administrației străine și consecințele ei asupra desfășurării vieții economice și sociale, semnalînd atitudinea opozantă a locuitorilor, con- cretizată în numeroase răscoale de „ne- supunere" t Ciclova, Răcășdia, Oravița. lam... Cu mîndrle. nl se relevă spi- ritul revoluționar al locuitorilor llidiei, care au determinat administrația tur- că „să înfăptuiască o reformă agrară", de fapt, să restituie pămînturile luate țăranilor. Incepînd cu 1867, sin tem purtați pe firul evenimentelor legate de lupta de emancipare națională plnă la acel me- morabil 1 Decembrie 1918 de la Alba lulia, unde bănățenii și-au trimis de- legații pentru semnarea marelui act de unitate. Cititorul poate să parcurgă o recapi- tulare elocventă a Împlinirilor pe care le-a trăit Carașul — adesea 'primate naționale — ca de pildă: primul Teatru Românesc din țară, 1816, la Ora- vița, ca și primul furnal, 1718 ; prima expoziție de „Industrie și Comerț" din țară, 1869, tot la Oravița ... în totalitate, lucrarea se constituie într-un valoros document argumentat științific, ce se citește cu mîndria de a descoperi, într-un cadru geografic deosebit de pitoresc, pagini încărcate de istorie, de lupte permanente pentru păstrarea ființei naționale. Otilia MURGII •) Iosif Stănilă, Valea Carașului. Districtul Ilidia. Pagini din trecutul unui colț de țară Timișoara, 1986. și folclorică a înaintașilor săi, dar — deschis tendințelor moderniste ale liricii române interbelice — primenește mult sfera tematicii și a tehnicei scriitoricești a colegilor de generație. Fidel idealului originalității de inspirație la izvoarele de adincime ale lirismului, el s-a stră- duit, cu tenacitate exemplară, să cuce- rească un stil inconfundabil de expre- sie apolinică, de puritate arhitecturală a glndului poetic, cum de altfel reiese și din titlul celorlalte volume publicate de atunci (Flori de piatră, 1940 ; Elogiul simplității. 1967 ; Arhitectura gindului 1977 ; Biaga in marca trecere (eseu), 197! ; Fericita jale a Cumbriei (roman), 1979 ; Focul rece (roman, 1982). Ca orice poet autentic. Pavel Beilu a avut o viziune personală despre lume, adică a știut să dea o coerență interioa- ră imaginilor stlrnite de fiorul existen- țial ce-i străbătea evenimentele și gîn- direa, iar aceasta, la el. din ce în ce mai supusă cunoașterii, pornea de la modul comparativ de receptare și. ispi- tită de logica lui Hermes, devenea me- taforică, sugerlnd un mesaj oracular, simbolic, chiar dacă peisajele evocate cu remarcabilă plasticizare analitică erau transmise capricios, dădeau nerv inspirației și mărturiseau trăirea secre- tă a unui miracol ezoteric care constru- iește interesul pentru concretul dur și finețea unei sensibilități luminoase: „Sfera mea : imens ochi și ureche ; / aud și văd gîndurile voastre. / Ardeți fără fum — vă sinteți reciproc / pîine și apă, — Dar galaxii lăuntrice / stau Intre voi // In buruiana holbată, in rama de pe / fruntea sfintului, in buba din tină / aceeași neștirbită lumină ; VIAȚA ..(Lebăda solară). Spre deosebire de glndirea rațio-, nală, glndirea metaforică, a cărei sfe- ră nu coincide cu aceea a gîn- dirii poetice, nu atinge gradul de Antologie omagială „La un loc cu țara, cu toți creatorii de frumos de pe intinsul patriei, dind glas simțămintelor de dragoste și aleasă prețuire pentru tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, scriitorii, membri ai asocia- ției craiovene, împreună cu cele mai reprezentative condeie din cena- clurile județelor de pe străvechile meleaguri oltenești, prin cuvintul lor înaripat de avinturile constructive ale prezentului socialist, exprimă, in aceste pagini de fierbinte omagiu, deplina recunoștință față de nobilele îndemnuri ale conducătorului iubit șl angajamentul ferm de a trans- pune în scrieri durabile înfăptuirile nepieritoare ale Epocii de Aur. pc care tovarășul Nicolae Ceaușescu a ctitorit-o, în măreția el, cu o clar- viziune de genial arhitect". Cu aceste cuvinte pornite din inimă, din su- fletul creatorilor de pe meleagurile Olteniei se deschide volumul oma- gial Un cintcc de istorie, o epocă de aur, dedicat zilei de naștere șl a ecAo peste 55 de am de activitate revoluționară a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. Poeți, prozatori, reporteri, critici literari, ani- mați de o dragoste fierbinte față de cel care a adus România pe culmile unei civilizații înaintate, și-au exprimat, în cuvinte de-un emoționant fior poetic și patriotic sentimentele de aleasă recunoștință care sînt, de fapt, ale întregului popor. Reperele ideatice In jurul cărora a fost ordonată această antologie omagială sînt: dragostea fierbinte de patrie șl popor, revoluționarismul militant, aspirația spre o lume mal bună, a păcii șl fericirii. Mărețele realizări ale EPOCII NICOLAE CEAUȘESCU șl-au găsit în reporterii olteni niște desăvlrșițl martori. Reportajele semnate de Iile Purcaru, Constantin Mateescu, Nicolae Fulga, Dan Lupescu, Lucian Zatti, Miron Dobroiu, Constantin Pădureanu. Romeo Popescu. Mircea Pospai, Mihaela Dumitrescu și alții impresionează prin forța cuvîntuluî ardent, prin înaltul mesaj de omenie, de aspirație spre o lume mai bună, mai dreap- tă, așa cum o visează pentru toți locuitorii planetei tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Un loc aparte în volumul omagial publicat de către editura Scrisul Românesc II constituie grupajul de poeme, datorate unor poeți precum : Ilarie Hinoveanu, Marin Sorescu, Virgil Carianopol, Mi hai Duțescu. Dan Rotaru, Dumitru Bălăeț, Florea Miu, Gabriel Chifu, George Popescu, loan Diaconescu. Gheorghe Smeoreanu și alții, în care cuvintele înflă- cărate se constituie Intr-o jerbă luminoasă, intr-un vibrant omagiu pen- tru marele Conducător al României. ♦ „Un ciutec de istorie, o epocă de aur". Editura Scrisul Românesc. 1988. ORIZONT abstractizare al conceptului și permite saltul imaginii obiectului spre aura afec- tivității, analogia făcind selecție după criteriul subiectivității asupra însușiri- lor sensibile Implicată de metaforă, a- dică de prescurtarea comparației. De aceea, limbajul metaforic are suplețea asociațiilor surprinzătoare, uneori reve- latoare, stimulată de sentiment chiar în domeniul ontologic. Umil contemplator al frumuseților naturii și al purității arhetipale întru- chipate de mitologia Dianei, regăsită ln armonia mișcării sportive, poetul, care știa să aducă versuri de preamărire a performanțelor și a competițiilor de pe stadioane, căuta toate dimensiunile uni- versului și faptelor omenești In interio- rul lui sufletesc, unde „in templul min- ții, stă inima în genunchi" și ridică Imn candorii care „scrie cu degetul tăcerii pe cenușa creierului" și poetul plodește Expozifia Atelierului 35 din Timișoara O privire retrospectivă asupra secolu- lui XX, din pragul ultimelor decenii, dezvăluie fără echivoc o imagine stranie, amețitoare : odată sparte tiparele cla- sice și învinsă unitatea concepției des- pre artă, fenomenul artistic se diversi- fică atlt de mult. Incit se pulverizează Intr-o multitudine de atitudini estetice sau antiestetice. In nesfîrșite modali- tăți plastice de exprimare. Criza artei pare să fie pentru unii cercetători o cri- ză a conștiinței. De aceea este cert că artistul nu mai poate să-și păstreze se- ninătatea inițială, retrăglndu-se In ate- lier și lucrind cu urechile astupate, pen- tru a nu auzi vacarmul vieții, ca un alt Ulise fugind de clntecul sirenelor, ci este dator să-și sporească luciditatea. In aceste condiții, expoziția de grup a tinerilor artiști timișoreni demonstrează cîteva calități incontestabile : caracterul deschis, experimental, înțeles ca parte necesar-componentă a creației, sponta- neitatea apropiată de ludic. Această ar- • D ționab ții, la a avu din © Timiș a fo Emil miteti Rccaș tovari Vicepi de Ci listă . contir simpe ția P mân, Nicol activi tico-e dame științ- te". I vin tu rescu județ lect. șezăt mat scriit nu. s torilc Arie* viste! Jebcl ca un lercmit armonia „la toate cotitu- rile sufletului", sandificlndu-i fiecare atom, In toate visele, ca „venin verde — și salt In icoană" și totodată „ca mir și ulei de cîntec". La începutul vlrstel sale poetice, Pa- vel Beilu imita creator expresia melo- dică și mitologică a poeziei noastre popu- lare care-l Înlesnea dezinvoltura voca- ției, iar la maturitate, versurile sale, cu eleganța arhitecturală a hcrmetismului îi șlefuiau stilul șl viziunea unei pro- funde glndiri metaforice. Ca prietenul și confratele său Ilie lenea, poetul atît de îndrăgostit de pla- iul natal și-a adoptat stilul scrierii sale în proză, în interesantele romane : Fe- ricita jale a Cumbriei. Focul viu și Trifoiul cu patru foi care, toate, evocă figuri mărețe din trecutul bănățean. Nicolae ȚIRIOI rent încri simt mele meu forța pusă mă . unei bithi care dina lumi De-a că o peri< c tâ tinără se află sub semnul unor con- tinue prefaceri ivite din dorința de au- toperfecționare. căci tinerii artiști sînt încă departe de mulțumirea de sine și de fixarea ln niște pattern-uri deja ve- rificate. Dornici să se definească, să-și clarifice poziția In raport cu arta și cu lumea, el se dedică experimentului În- țeles ca formă de cunoaștere. Căci ex- perimentale sînt instalația lui Vacile Laza Lihor vizînd obținerea unor acor- duri insolite din îngemănarea sticlei cu ceramica și praful alb, „selenar". In care se scufundă întregul obiect sau desenele Iul loan Șandru, care urmărește obține- rea expresivității pure, prin trasarea unor tușe de Intensități șl grosimi va- riabile așternute pe albul colii de hlrtie. Experimentale sînt de asemenea și gua- Ileana PINTHJE (Continuare tn pag 7) LUR de 1 săpt muz mon preț Kast bagi Feti Bob L. ! May Cho bin. • DOI RA. telsl șcul ope a © prii V» nat orc! pen ehe șele con urr a t ver cas cer Aci Vei cro lerr plai bes 6 ORIZONT ,.Luna cărții la sate” sul patriei, i tovarășul ist Român. al a soci a- din ccna- uvintul lor xprimă. în de nobilele le a trans- de Aur. pe cu o clar- mă, din su- umul oma- lașterc șl a a r ă ș u 1 u i literari, anl- a pe culmile emoționant :are sînt, de stă antologie uționarismul rit Mărețele în reporterii Ilie Purcaru, £attl, Miron spăl, Mihaela ardent, prin i, mai dreap- tovarășul iitura Scrisul oețl precum : Duțescu, Dan rge Popescu, ivintele înflă- omagiu pen- • Descinderea festivă a tradi- ționalei manifestări „Luna căr- ții, la sate*, ediția a XXVIII-a. a avut loc la Centrul cultural din comuna Recaș, județul Timiș. Cuvîntul de deschidere a fost rostit de tovarășul Emil Ilcrbci, secretar al Co- mitetului comunal de partid Recaș. A luat apoi cuvîntul tovarășul Alexandru Mangu. vicepreședinte al Comitetului de Cultură și Educație Socia- listă al județului Timiș. în continuare s-a desfășurat simpozionul cu tema „Concep- ția Partidului Comunist Ro- mân, a tovarășului Nicolae Ceaușescu privind activitatea ideologică și poli- tico-educativă — plrghie fun- damentală a edificării con- științei revoluționare, socialis- te*, La simpozion au luat cu- vintul tovarășul Eugen Flo- resco, secretai a! Comitetului județean Timiș ai P.C.R., și lect. univ dr. Ion Pandur. La șezătoarea literară care a ur- mat au citit din creațiile lor scriitorii Anghel Dumbrăvea- nu, secretarul Asociației Sril- torilor din Timișoara. Ion Arieșanu, redactor-șef al re- vistei „Orizont*, Alexandru Jebeleanu, Tatiana Arieșanu. Vasile Bogdan Marian Odan^ giu șl Cocina Victoria Sein. Colectivul de recitatori al Școlii generale Recaș a susți- nut un moment poetic Intitu- lat „Din inimă, omagiu țării, conducătorului iubit". în în- cheierea manifestării. Ansam- asociației blul „Timișul- al Casei de cul- tură a municipiului Timișoara a prezentat un bogat și variat program de cîntece și dansuri sub genericul „înflorești pă- mînt al bucuriei*. Cu același prilej. a fost vernisată Expoziția de carte „Epoca Nicolae Ceaușescu — epoca celor mai mărețe împliniri din istoria patriei*, și a fost ame- najat un stand de carte cu vînzare. • La sediul Asociației Scrii- torilor din Timișoara a avut loc Ședința Comitetului de conducere al Asociației care a dezbătut Planul anual de muncă al Asociației pe anul 1988 și Planul de muncă pe trimestrul I La discuții au luat parte : Anghel Dumbră- veanu. secretarul Asociației, Cornel Ungureanu. secretar- adjunct, Livius Ciocârlie, Ale- xandru Jebeleanu, Mircea Șer- bănescu și Ion Dumitru Teo- dorescu. Cu același prilej, s-a desfășurat ședința Comitetului de conducere al Cenaclului Asociației Scriitorilor din Ti- mișoara și al revistei „Ori- zont*. care a stabilit progra- mul cenaclului pentru partea a doua a stagiun.l 1987/1988. • Ședința de marți a Cena- clului Asociației Scriitorilor din Timișoara șl al revistei „Orizont* a fost consacrată traducerilor. Șerban Foarță a prezentat cîteva fragmente din traducerea integrală a operei poetice a lui Stăphane Mal- larmă, pe marginea cărora au participat la discuții Livius Ciocârlie, conducătorul ședin- ței, Adriana Babeți, Cornel Ungureanu. Eduard PamfiL Mircea Mihăieș șl Ion Budu- ca. în ședința de marți. 9 fe- bruarie a.c„ ora 17,00 va avea loc o întîlnire cu scriitorul Petru Creția. în cadrul unei mese rotunde privind edita- rea operei eminesciene. M. O. GRUPUL „CARGO" top Alcătuit, fără excepție, din instrumentiști valoiașL cupnnzind nume cunoscute precum Adrian Bărar, Tăvi Icpan, Tibl Bako. Peter Kocsef. grupul timișorean CARGO se numără printre for- mațiile noastre rock despre care se poate afirma că se află la ora sintezelor. în aceste condiții, grupul care a cucerit recent MARELE PREMIU la Festivalul „Timișoara, floare rară* își permite să „de- vieze* la modul constructiv de la un limbaj muzical standardizat spre unul nou. particular, care II-Individualizează în plan melodic șl armonic în muzica noastră de gen. Formația cooperează cu un excelent trio vocal feminin, care îi conferă atractivitate șî dina- mism scenic. Aparținînd clndva grupurilor din familia Hard Rcx-k, fără a avea o „direcție precisă de atac*, CARGO oferă astăzi un SOUND original, bazat pe elemente armonice autohtone. Sunetul inconfundabil al formației este rodul unui îndelungat efort de căutare a unui drum propriu, modern și românesc deopotrivă Acest caracter național al pieselor grupului se evidențiază în com- pozițiile ; Brigadierii. Povestiri din gară. Vine primăvara, ale că- ror texte (Ștefan Dandu, Tăvi lepan) vorbesc despre lumea tine- rilor cu problemele șl aspirațiile acestora. Dincolo de talent, grupul CARGO face dovada unor certe calități artistice operînd în aria sonoră a muzicii înscrisă generos pe linia aflării unor căi noi de exprimare. Petru UMANSCHI 'panoramic excelsior Să zbori spre un om sul Românesc, ORIZONT aia „la toate cotitu- nctificlndu-i fiecare Ie, ca „venin verde ' și totodată „ca mir lei sale poetice, Pa- ator expresia melo- poeziei noastre popu- i dezinvoltura voca- te, versurile sale, cu alâ a hermctismului viziunea unei pro- [orice. confratele său Ilie le îndrăgostit de pla- tat stilul scrierii sale ►sântele romane : Fe- ibrici, Focul viu și toi care, toate, evocă trecutul bănățean. Nicolae ȚIRIOI (Urmare din pag I) rmt de munte, fără stavilă, începeam să renasc, să mă simt din nou ca fn ceasurile mele bune, să revin tn patul meu de ape dinainte, In care forța mea morală era bine pusă la punct dorința dc-a mă dărui unei idei în marț, und întreprinderi, din nou, Întinerită. Redeveneam cel care merita să trăiesc, cel dinainte, care eram necesar lumii mele, ideilor mele ... De-aceea știu de-acwn încolo, că oridccîtcort am si trec prin perioade sterpe de sentiment. Din concertele oridecfteorl mă voi simți în- singurat ți inutil, banal ți sterp, va trebui să zbor spre oameni.. Să zbor spre un om, de care inima mea se umple, ca o baterie solară, de marile energii ale dăruirii spre cei- lalți. De n-ar fi ața, am im- bătrini cu zile De n-ar fi ața, am fi nefericiți. O, tu, cel ca- re ne tntîmpinl și ne apari înainte, cu dorul tău ardent de viață șî de dăruire, de sa- crificiu ți risipă tn cel din jur, tu, fii întotdeauna binevenit în casa sufletului nostru care te ațtcaptă ca pe un oaspete de preț lunii ianuarie aqua-forte imisoara 9 »ub semnul unor con- ite din dorința de au- ici tinerii artiști sînt nulțumirea de sine și e pattern-uri deja ve- să se definească, să-și a raport cu arta și cu ică experimentului în- j cunoaștere. Căci ex* L instalația lui Vasile d obținerea unor acor- Ingemănarea sticlei cu il alb, „selenar*, In care gul obiect sau desenele care urmărește obține- 1 pure, prin trasarea ensități și grosimi va- pe albul colii de hîrtie. nt de asemenea și gua- Ileana PINTILIE • ALĂTURI DE RECITA- LURILE de muzică de cameră de luni seara, sfirșiturile de săptâmlnă au adus? în viața muzicală a Timișoarei notabile momente de cultură, în inter- pretarea unor soliști ca Vaieri Kastclski. Alexandra Guțu, sub bagheta lui Remus Georgeseu. Petru Oschanitzky, Nicolae Boboc, prezentînd lucrări de L Nonna-Otescu. A. Vierii. J. Haydn. Beethoven. Brahms. Chopin. IjiJo Dukas și Skria- bin. • AFLAT PENTRU A DOUA OARA LA TIMIȘOA- RA. pianistul sovietic V. Kas- tclski a impresionat prin tu- șcul și marca înțelegere a operei lui Cbopim iar la .bis*, a celei lui Skriabin. • ALEXANDRA GU|U. pnn profunzimea și inteligen- ța interpretă iii, a impulsio- nat întreg „departamentul* orchestral In Dublul concert pentru vioară, violoncel și or- rhestră. op. 102. de Brahms. antrenînd în acest sens parti- da viorii soliste — /\nda Pe- trovici, de la Filarmonica din București. • DE ASEMENEA, TRE- BUIE să apreciem programa- rea pe podiumul de concert a unor tineri concertiști în devenire: D. CI Vornicelu. în Simfonia spaniolă do Lalo șl a unor piese simfonice care vin să lărgească orizontul cu- noașterii marelui public, cum ar fi de pildă Nonna-Otescu. Impresii de iarnă, sau Simfo- nia în Do. a Iul P. Dukas. Toate acestea ne determină să ne încredem în continuarea stagiunii* unor noi prime au- diții și altor noi viziuni inter- pretative. Alina NOVAC • Părinții au statut dc edu- catori. fără a fi trecuți pe state • Intre dragoste și răsfăț, nu poate fi pus semn de egali- tate. ri de excludere. • Jocul este modul de exis- tență al copilăriei; cine II interzice, ucide copilăria. • Părinții devin modele pen- tru copii, nu prin ceea ce le spun despre cl. ci prin ceea ce fac • Copilul care nu sc Joacă e un bătrin prematur. • Cind copilul întreabă, al obligația să-1 răspunzi, sau să-i trimiți la o sursă de informare. Altfel își pierde încrederea in tine. • A ști șl a putea sc află in raporturi de complementa- ritate. • Unii părinți și bunici se laudă cu grija pe care o au pentru copiii și nepoții lor. Aceasta e bine. Dar e bine să se gindcască și la ade- vărul proverbului : „Cc-i prea mult, strică". • Cind părinții aleg o profe- sie pentru copii, o fac după gustul lor. Iar acesta (gus- tul) are vîrsta lor. * Să ne mal mirăm că o asemenea profesie nu are viitor 7 • Politețea care numai sc în- vață este protocol, cea care se și simte este bună- cuviință Ion DRAGAN • „Epoca Nicolae Ceaușescu", epoca celor mai mărețe împli- niri din istoria patriei" — o expoziție de carte deschisă în incinta Bibliotecii județene • „Decada filmului patriotic- rcvoluționar" s-a desfășurat în cele mal impoitante locali- tăți ale județului Timiș. Pe ecranele din Timișoara, Bu- ziaș, Sînnicolaul Mare, Jim- bolia, Dcta au putut fi vizio- nate cicluri de filme tematice. • Din bogatul program al Fi- larmonicii de stat „Banatul" — concertul simfonic din 29 ianuarie, care l-a avut ca di- rijor și solist pe Aurelin Oc- tav Popa; la pian — Sorin Petrescu. în program — A. Pașcanu, W. A Mozart, P. I. Ceaikovskl (cu o primă audi- ție la Timișoara — Simfonia a n-aș. • O invitație la expo- ziția- de pictură a Alexandrei Andea (la Casa Universitari- lor). prezentată la vernisaj de criticul de artă Deliu Petrolu. • Tot In cadrul Casei Univer- sitarilor e anunțată o masă ro- tundă de cert interes : „Sin- dromul imunodeficienței clști- gate (SIDA) — o problemă ac- tuală de sănătate*. Manifesta- rea a fost condusă de conf. univ. dr. Eufimfa Anghelescu șl asist, univ. dr. Lucian Ne- gruțiu. • Ședință de lucru la Cenaclul „Victor Eftimiu*. Un debut în poezie — Valy Kos- binsky șl un grup de copii de la cenaclul „Ramuri*, al Șco- lii generale nr. 27. Referent — M. Strungă. • Cercul de istorie națională „Vasile Gol- dis" al Liceului industrial nr. 9 a organizat o manifestare culturală dedicată Unirii Prin- cipatelor Române. A vorbit prof. di. Gh. Șora. • Din nou, importante premii internațio- nale pentru elevii-artiști al Școlii generale nr. 6 din Timi- șoara. La expoziția „Copilărie fericită*, organizată recent în India, la Delhi, micii artiști plastici au cucerit 10 medalii de aur și două de argint. Iar la concursul „Culorile priete- niei* de la Torun (Polonia), elevii aceleiași școli au primit două premii I. • Luni, 8 fe- bruarie, ora 18. Cenaclul Ca- sei Universitarilor organizează o întîlnire cu Petru Creția. MEREU IN FRUNTEA PATRIEI El. ctitorul iubit de-ntreg poporul, Far luminos în scumpa Românie. Făuritor al Epocii de aur, Mereu în fruntea patriei să fie I Nimbați de gloriile vremii noi, Carpații Dau viers de-mbclșugată bucurie ; Intîiul fiu al devenirii noastre Mereu în fruntea patriei să fie ’ Cald luminlnd partidul și poporul. E tricolorul semn de trăinicie; Eroul NICOLAE CEAUȘESCU Mereu in fruntea patriei să fie • • Petru JICHICI PACEA LUMII Am clădit cu atîta rîvnă civilizația prezentului, ne-am închinat inteligența iubirii de frumos, în numele Eternității, am dăltuit .Coloana infinit ului"*, împodobită cu stoluri de ct/pH. Vrem să dăruim Soarelui, o parte din lumina ochilor noștri fericiți, iar firul de iarbă să-l despicăm tn patru, asemeni trifoiului aducător de noroc Avem încredere in noi. Știm că nu am construit castele pe nisip. Rozaiia MARIAN ÎNFLORESC ARBORII VIEȚII Am poposit cu gîndul pe prispa strămoșească, să recitesc poemul încrustat cu vitejie în hronic și drapel. Cu fiecare răsărit dc soare. un lan dc lacrimi își leagănă spicele, pline dc iodul oglindit în gloria muncii. Arborii vieții înfloresc ca niște columne ale iubirii de libertate Olga ABEGG uare In pag 7) EXPOZIȚIA (Urmare din pag. 6) șele Cameliei Crișan Matei care, cu in- confundabila notă șăgalnic-dramatică, urmărește expresia stranie și tensionata a unor simple garduri de lemn sau sec- vențele cinematografice ale obsesivei case șl curți țărănești, ce fac obiectul cercetării plastice a Iui Călin Beloesca. Acestei tendințe i se alătură și Pavel Vereș cU deseneîe-test de sensibilitate cromatică — încercînd o descindere a Iernaticii și a mijloacelor de expresie plastică, Împreună cu desenele ce „vor- besc* despre unele rechizite gospodă- rești (o veritabilă „an povera*) care parc să lumineze zone nebănuite ale imediatului. Apropiate de acestea se află desenele Liliancl Agache, experi- mentînd parcă expresivitatea plastică a elementelor lumii, însăși „plămada- lucrurilor, în timp ce Marcel Breilean caută Înțelesuri metafizice în forme simple (sfere), dar care tâinuiesc mis- terul în albastrul intens, cerebral. Caracterul strict experimental sc im- pune în desenele Iul Carmen Paiu. ar- tista Inregistrînd cu fidelitate tensiu- nea spirituală în momentul pictării. Gcstualismul său violent transmite se- ismic prin pata de culoare o neliniște existențială. în timp ce Valeriu Mla- din nuanțează sfera cunoașterii, punînd în prim plan expresivitatea corpului uman pe care o notează cu o tensiune dozată între dramatism și obiectivitate rece. Experimentele strict formale, re- zultînd din combinații matematice în desenele lui losif Kirăly definesc posi- bile structuri spațiale, derivfnd unele din altele. în grafică. Constantin Catargiu tes- tează expresivitatea liniei într-un de- sen realizat cu vigoare, iar Arpâd lanto urmărește expresia plastică a li- niei și a volumului în gravură. Tn domeniul sticlei, experimentele sint fie In ceea ce privește funcționalitatea (Eva Ijkm bihor), fie convertite într-un estetism desuet și facil (Ion Oprescuj. Alte forme de experimentare In dome- niul limbajului sau al expresivității plastice se înregistrează în pictura lui Stelian Acea. în desenele Georgctei Mcdinschi, Dan Chcndi, Lucia Preda, în imprimeul Doinei Mihăilcscu. Diversele zone de interes tematic sau pur plastic pe care le frecventează ti- nerii artiști timișoreni sînt reunite In această expoziție Intr-un suflu unifi- cator — acela al artei tinere, artă care trebuie să se afle Intr-un amplu pro- ces de „limpezire- de clarificare a po- zițiilor plastice față dc lume, acest dezi- derat fiind reclamat și (ie «apropierea maturității creatoare a unora dintre membrii grupului „Atelier 35*. ORIZONT ■ Proh POEȚII MĂRTURISIRE Văd acest lanț zimțat de imagini. Lacul Ohrid. Macedonia urme de melc din cuvinte șerpuind încet Intre un continent și altul. Brenda Walker I I purtat de vint sau de barcă sau val. avion. aglomerlndu-se tenace, ca furtunile sau ceața un babe! fără turn de condeie. Imprăștiindu-se — numai pentru a se aduna din nou Încă mai hotărite să recreeze ceea ce alții distrug și refac, din nou și din nou — un lanț zimțat de imagini, urme de melc din cuvinte. LUCRURILE SE SCHIMBA Nu mi-e rușine să spun — am suflet I Nu mi-e rușine să scriu — încă mai există frumusețe pe lume, O frumusețe neatinsă de infimele mistere ale omuluL fn care urîțenia dă friu liber izbucnirii primăverii. Am să scriu și despre dragoste. o dragoste care năvălește atlt de Impetuos și splendid in leagănul întunecat și primitor al minții Incit continuă să se prelingă prin timp — scufii dantelate dansînd in soarele cald al umanității iar apele ei limpezi de nesfirșită iluzie clamează acest adevăr — Nu ne este rușine 1 Prestigioasă poetă engleză contemporană, Bren- da Walker este un nume binecunoscut In peisajul liricii britanice. Autoare a cîtorva volume de versuri, dintre cate unele au fost traduse In Bulga- ria și Iugoslavia, iar grupaje substanțiale au apă- rut și In revistele din țara noastră. Brenda Walker scrie o poezie alcătuită din imagini fragile, dar și pline de patetism, o poezie care are In centru me- reu omul și problemele sale. Poeta conduce editura londoneză Forest Books. care «și-a făcut un titlu de onoare și din traducerea șl editarea unor scrii- tori români i o antologie de poezie feminină con- temporană, volume de poezie șl teatru de Marin Sorescu versuri de Mircea Dinescu, Ion Stoica și alții. SAP1 RUGĂCIUNE urlă din ce în ce mat tot mai mult caii aripi din senin / (...)* eram în centrul lumii fiecare poem numes Ilie Luca cu șart „Zboară printre | Vasko Popa - propuneri pentru o biografie meu Morun / în sania î încărcată Exagerlnd puțin, am putea că Vasko Popa scrie o poezie a suculentă. Carne vie ba- epica lumii eroice și în- demult încheie / Decît cu oamenii / Și decît soarelui / Diminea- palma obrajii / Din să-mi spună / Dacă afirma locului bine cu lupii nu se-nchină ta și seara*. Anecdota e lansînd între priviri ruglndu-l mai sînt In viață*. Dacă mai sînt rea. Și dacă mal și eu pe unul / Dom’le mal trăiește / Gheorghe Curea / Acela -s eu îmi răs- coadă / / Lupii trist / Slăbind Care prinseseră In Sarea lupilor de data aceasta veau pe poet sînt plecați de Este sensul șl poeziei care Carne vie. Nimicul frumos. aceasta este întreba- slnt cine sînt, iată punde / Cu o voce de pe-o altă lume / / îl mlngnîi cu vitreg- al lupilor : Dune / Străbunicul lar acum lat-o retrăgîndu-sc —- o maree înaltă ce poartă cu ea epavele plutitoare ale ultimelor zile de vară. . Peste voința noastră, lucrurile se schimbă. Doar memoria poate sâ reumple visele mareei înalte Oprească-se lumea dii> rotirea-i Risipească-mă tn spațiul catifelat Dizolvlndu-mi mintea tn frumucetea universului Rcadunîndu-mă apoi Intr-o cometă incandescentă Astfel Incit el să mă găsească tn eternitate în românește de Mircea MIHAlEȘ fn nale Există creator, ai zonelor insulare, ai locurilor „străpure-. Goga, Cioran re- prezintă acest tip de creație. Arătam altădată cum starea de exasperare a literaturii lui Cioran e legată de statu- tul insular al scriitorului. Cînd Cioran scrie : „Qui, dans me* crises de fatuită, j’incline a me croire Văpigon d’une horde illustră par ses dăpredations, un Touranien de coeur. Lhăritier lăgitlme des steppes, le dernier Mongol.. tre- buie să citim fraza înțelegînd timpul prezent al confesiunii, prezent care pune accent pe starea de criză. Un dialog foarte viu su acest tip de creatori II poartă cei care se definesc drept reprezentanți al zonelor de con- tact etnic. Vasko Popa, ca șl, într-un fel. Paul Celan, reprezintă acest tip de creație. Citîndu-1 pe C D. Dariington (The Evolution of Man and Soclety, London. 1969), S. Johnston, In al său Spirit vienez scrie că „uniunile inter- etnice multiplică atît geniile cît și inadaptații-. Imperiul Austro-Ungar propune artei moderne o seamă de creatori, strălucitori tocmai prin accen- tul așezat asupra ruperii, contestării; asupra refuzului violent al tradiției. Marii creatori al „fostului Imperiu-, afirmați mai ales tn perioada dintre cele două războaie mondiale, sînt eroi ai contestației Capodoperele lor sînt sarcastice, ironice, contestatare. Un al doilea val, de data aceasta al estului european, afirmat In primii ani al deceniului al șaselea, încearcă re- descoperirea unei ordini. Scoarța (1953) șl Cîmpia neodihnel (1956) de Vasko Popa, Mac ș> Memorie (1952), Din prag in prag (1956) de Paul Celan oferă lite- raturii europene un șir de simboluri to- talizante Unul dintre ele ar fi piatra. In capitolul al șasete* al Tratatului de istorie a religiilci, Mircea EHade ana- liza pe larg incul simbolului în gîndirea arhaică (în structurile de profunzime). Soarele, piatra sînt două dintre simbo- lurile totalizante din opera lui Vasko Popa și a lut Celan Spre deosebire de Celan. pentru care Cabala e o sursă și un reper („Luminoasele / pietrele trec prin văzduh, alb — / luminoasele, de lumină / aducătoarele-), scriitorul ur- mîndu-și vocația lirică, Vasko Popa în- cheagă un proiect epic. Scoarța (1953). Cimpia neodihnel (1956). Țara verticală (1972). Sarea lupilor (1975). Came vie (1975) Casa din mijlocul drumului (1975), Incizie (1980) prefigurează o epopee modernă. Celebrele simboluri ale literaturii lui Vasko Popa redesco- peră atît lumea veche, subterana ar- haică, străvechimile zeilor de demult, dar și macrocosmul, stelele protectoare Scoarța, Cimpia neodihnel Țara verti- cală sînt cărți ale ordmh cosmice: macrocosmul și microcosmul se cheamă șl își răspund, alchimia „metalelor- co- respunde purificării spirituale. Drumul spre aur corespunde drumului spre spa- țiile sacre ale Țării verticale, spre locu- rile eterne ale Patrie Sarea lupilor ar putea fi, în continuarea „epopeii- de- finirea strămoșilor de demult Carne vie prelungește Sarea lupilor. In Sarea lupilor erau Invocate vocile inconștientului colectiv, se identificau arhetipuri, se descoperea o străveche religie ; în Carne vie poetul ascultă so- licitările biografiei individuale. După un asemenea eoborîș abrupt In lumea străvechimilor poetul are drept la con- fesiune. Sarea, volumului precedent, simbolizează, poate, „ieșirea din mare-; sarea este, după L.C. de Saint-Martin, un foc eliberat de ape. simultan ..chin- tesență și opoziție-. Un dicționar de simboluri arată că „grăuntele de sare amestecat în apă este un simbol tantric al resorbției eului în Șinele universal-. Carne vie no mai „resoar- be-, ea înseamnă prezența în lume! șețean: un jurnal ai Întoarcerii la locu- rile de odinioară. O Căite a revenirii. Poetul revine, după un număr de ani, în lumea de altădată. Sau I se pare a revent In volumul anterior explorase ținuturile îndepărtate ale oblrșiilor, acum are dreptul la o anumită apro- piere. „Vechiul vîr.șețean- urmează drumul spre Centru. O poezie se inti- tulează chiar așe 1 în satul străbunilor. Iată poetul in față cu tribul î „Unul mă-mbrățișează / Unul mă privește cu ochi de lup / U nu-și scoate pălăria / Ca să-l văd mai bine // Fiecare din ei mă Întreabă / Știi cumva ce-țl vin eu // Bătrlne șl bătrîni necunoscuțl / Ișl însușesc nume / De băieți și fete lo- cuind în amintirile mele / / îl întreb este un volum al nașterii și al biogra- fiei, al trecerii și al evenimentului. Pină acum, Vasko Popa a vorbit des- pre sine doar prin mijlocirea simbolu- rilor. Era absorbit de a lume elemen- tară. Se afla în Interiorul el. După ce există această Carte a lupilor, poetul șl-a descoperit un lot în spațiu : are trup, trăiește „in afară-. Aceasta este, poate, locul și sensul volumului Carne vie în arhitectura operei : după ritua- lurile „lupești-, poetul și a cîștigat o Identitate anume. Care Identitate ?, se întreabă poetul. Celelalte volume erau alcătuite din cicluri în ca e numărul poemelor (de obicei șapte) sugerau al- chimia sufletească, drumul către Ma- rea Operă. Constelațiile simbolice, In care aurul piatra, da»- și coresponden- tele lor cosmice, soarele stelele etc. aveau un rol bine definit, nu sînt aban- donate. Poetul pășește Insă pe un pă- mînt ferm. In noul volum domină ideea locului, zeii locului tronînd în poeme dedicate spațiului-matrice Intre Sarea lupilor și Carne vie, între volumul to- temului ș; cartea dreptului la biogra- fie, poetul așează poezia Constelația terestră. Urmează Idolul din Virșeț: „îl țin In palmă / / El ținea soarele / In colții săi de lup / / Dumnezeiește se juca cu el / îl înălța la cer / 11 scu- funda sub pămînt // Frămîntat e din lutul din care / Copil fiind / Făceam omuleți la apa Cărasi’lui / Și-i mîn- cam cu gesturi sârbă» orești // Refuză să-mi vorbească de rine / De ziua re- văzută / / Cu toate că mă știe un vechi vîrșețean-. Cititorul emblematicii lui Vasko Popa are din nou prilejul de a reciti desenele Soarele qșezat „In col- ții de lup* este o refacere a unei ima- gini ti adiționale i o hieroglifă sacră. Dar această hieroglifă sacră nu este trădată 7 Carre vie. eske dintr-un unghi de vedere, cartea unui vechi vtr- tlmplarea ușor grotescă, desigur ca subsol tragic. Umbră de lup începe așa: „Se spune că străbunica mea / Vrăjitoarea Sultana Uroșevicl / Avea umbră de lupoaică-. Intre acestea, există chiar momente de voltă obscu- ritate. Ca șl tn Sarea lupilor, poetul inventează (transcrie 7) ritualurile unei lumi străvechi, ale unul timp de de- mult. Cel de azi le-a pierdut sensuL Poetul ne sugerează aventura .într-un Tot pentru care reperele sînt puține. Dar sînt Celebră e Ochi de lup : „îmi dăduseră numele simbolic / Al unuia din frații mei / Alăptați de lupoaică/ In româneasca ei de in / Bunica îmi va spune pui de lup / Întreaga ei via- ță / / îmi dădea pe furiș / Să mănlnc carne crudă / Să cresc să devin lup fruntaș // Eram convins / Că ochi! vor începe să strălucească în întuneric / / Ci ochii mei nu strălucesc, deocam- dată / Poate deoarece acel întuneric adevăratul / Nu se lăsase încă". Imediatul este proiectat pe ecranul mitului. Biografia este transcrisă de mina celu* care șl-a descoperit mitul esențial i care și-a descoperit Calea. Mitologia lupilor primește o formă mal apropiată de cea folclorică. In Tatăl lupilor vitreg străbunicul Ilie Luca Morun stăpînește lupii „convorbind* cu ei Le știe glasul Sînt din aceeași familie. Ilie Luca Morun este „tatăl orga citoi și-ai sfirș ana! tic ș prin 1986 preș plar einc Con nilo dezl rioa pori pro; COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRAVEANU (redactor șef adjunct) VIOREL COLȚESCU. NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU leit-motivul volumului. Identitatea este cucerită prin criza identității. Pămîntul ferm al locului de obîrsîe e regăsit sub semnul unui surîs scepti?. Ca în toate volumele lui Vasko Popa, aproapele se exprimă prin contrariul său. Cel de aici este cel de dincolo, cel din imediata apropiere este cel de foar- te departe, cel de deasupra este cel de dedesubt Evidentul nici nu mai exis- tă : linia a fost trecută, cei văzuți aici sînt cei de dincolo. Lupii care îi pri- său, o Antologic a orașului Spoon River Incerclnd In plus a urca locurile In spațiul celest așa cum făcuse cu Bel- gradul în Tara verticală. Țara verticală afirma un lirism al odei și al imnelor, solemn și grav, hieratic, purificat de accidental. In Carne vie, materia pri- mă e chiar viața poetului cu îndepăr- tatele amintiri. Iar aceste îndepărtate amintiri solicită, mai întîl. această întîlnire cu străbunii: „îi văd alergînd călare pe berbeci înzorzonațl / De-a lungul acestui uscat fund de mare / Supranumit Banat / / Se înțeleg mai / Șl contrabandiști / / Lupii urlă arun- cîndu-se / La oameni și cal / / Stră- bunicul amenință / Că-1 va împușca pe loc / Pe cel cc va recurge la armi //Se rldică-n picioare și-ncepe si urle / Mai cumplit ca acești borfași cO depărtarea. Ieșirea din regimul „natu- ral-, pierderea. Carne vie, în ambigui- tatea sa, protejează totuși un sensi acela al înrudirii cu tot ceea ce e via Al doilea sens acela al supliciului de- rivă din primul șl este, poate, esto pat de el. Criticul român poate șl trebuie să recurgă la comparația cu povestir lui V. Voiculescu. în mijlocul lupilor. Sezon mort Ultimul Berevol. Schimn cui sînt proze-e în care, în întoarcere! către începuturi V. Voiculescu anali-[ zează relația „dc odinioară- dintre o și animal Voiculescu este rapsodul: lumilor pierdute, al oamenilor înto în protoistorie, pentru b descoperi a lo răspunsuri la întrebări imedia Intre lumea veche și cea nouă exi o barieră de netrecut în poezia 1 Vasko Popa nu există barieră vi bilă între lumea cea veche șl cea no poetul însuși este reprezentantul ., lei vechi-, prin destin . Prin fam Prin statut biologic. Cornel UNGUREANU REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, etrada RODNEl < Telefoane : 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-țef). Manuscrisele nepubllc nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T T.R. TIPARUL EXECUTAT LA LP.B.T. Index ; 42.907. in < lor naț bnr stal o est< a al Nil Iun știi vin tre ba: sisl citi Hz; cil fn năl EL boi vh mc co- ^l vo cr< SCI ni< mi vii no V șu fir nn cs de In lu: ro ci; Iu tu st; n; ac n; Pi iii P< m ni in cu ti ir ci ai ci H din toate țările. unftboS T TURISIRE Lacul Ohrld. Macedonh SAPTAMINAl SOCIAL-POLITIC Șl UTERAR-ARTIST1C EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ tățil nesfîrșitfi iluzie v*V; I — am suflet I Iu — încă mai există frumusețe pe lume, infimele mistere ale omului i liber izbucnirii primăverii dragoste. ște atît de impetuos și splendid i primitor al minții elingă prin timp — ÎĂCIUNE rotirea-l 1 catifelat n frumusețea universului tr-o cometă incandescentă I în cadrul Conferinței Națio- cască ' . pale a partidului al sesiunii Marii Adunări Naționale, al organismelor democrației mun- i de Mircea MH1AH Ș citorești-rovolutionnre. care și-au desfășurat lucrările la J sfirșitul anului trecut, au fost analizate pe larg. în spirit cri- tic șl autocritic, rezultatele din 1 ușor grotescă, desigur primii doi ani ai cincinalului ragic. Umbră de lup înc^ 1986-1990 și au fost stabilite • spune că străbunica mei prevederile pentru realizarea ea Sultana Uroșevici / Ai planului pe 1988 și pe întregul de lupoaică* între ace® cincinal. Lucrările Plenarei liar momente de voită 'jbs Consiliului Național al Oame- a șl în Sarea lupilor, pot nilor Muncii «t înscriu în linia ză (transcrie ?) ritualurile dezbaterilor democratice ante- ăvechi. ale unui timp de i rioarv. fiind o chezășie că im- 1 de azi le-a pierdut seaf portantele hotăriri. planuri și e sugerează aventura Intri Programe adoptate corespund, ru care reperele sînt pu^■■■■■«■•■■■■■• Celebră e Ochi de lup : j| numele simbolic / Al u® D/ i mei / Alăptați dc lupoal^K/ff H0U IfnDufS leasca ei de in / Bunica * • ? pui de lup / întreaga ei • . il dădea pe furiș / Să mâni udă / Să cresc să devin! ’/ Eram convins / Că aț >e să strălucească în întuna hii mei nu strălucesc, deoca ’oate deoarece acel Intund 11 / Nu se lăsase încă", tul este proiectat pe ecraa Biografia este transcrisul uî care șl-a descoperit mia care și-a descoperit CaW lupilor primește o formă a de cea folclorică. în Tai itreg. străbunicul Ilie Lol tăpîncște lupii „convorbii! știe glasul Sînt din aceJ llie Luca Moiun este „td al lupilor : „Zboară prinț Străbunicul meu Ilie Lol în sania-l încărcată cu sa •abandiști / / Lupii urlă ana / La oameni și cai / / StJ amenință / Că-1 va împuJ Pe cel ce va recurge la ani dică-n picioare și-ncepe I ii cumplit ca acești borfașii Lupii urlă din ce în ce na ăbind tot mai mult caii 1 seseră aripi din senin / (.1 lupilor eram tn centrul luna iceasta fiecare poem nume® 3, ieșirea din regimul „nat» ierca. Carne vie, în ambM protejează totuși un soni! arudirii cu tot ceea ce e v» sens acela al supliciului d primul șl este, poate, eston! român poate șl trebuie jS î comparația cu povestiri» dculescu. în mijlocul lupiM rt. Ultimul Berevoi, Schim^ rozele fn care, fn întoarceri» •puțuri V. Voiculescu anaaF ția „de odinioară" dintre o& Voiculescu este rapsod® ierdute, al oamenilor în tom tor ie. pentru a descoperi ao® suri la întrebări imediata ca veche și cea nouă exis® de netrecut în poezia ld pa nu există barieră vh® lumea cea veche și cea noi® uși este reprezentantul „c® , prin destin . Prin famll® t biologic. Cornel UNGUREANUfl MRA, strada RODNEl Manuscrisele nepublict ? fac la P.TTR. \ Index : 12.907. In cel mai inalt grad, interese- lor și aspirațiilor supreme ale națiunii noastre, de progres și bunăstare, de pace. înțelegere și largă coluboiare cu toate statele lumii. In acest sens, de o inestimabilă însemnătate este activitatea prodigioasă a secretarului general al partidului, tovarășul Mi OLAE CEAUȘESCU, care fundamentează o concepție științifica globala, unitară, pri- vind edificarea societății noas- tre multilateral dezvoltate, in baza continuei perfecționări a sistemului democrației mun- citurești-revohiționare, a rea- lizării unei noi calități a mun- cii și a vieții întregului popor, în cadrul lucrărilor Plenarei n fost reliefată marea însem- nătate a contribuției tovarășei ELENA CEAUȘESCU la ela- borarea și transpunerea iu viață a planurilor și progra- melor de dezvoltare economi- co-socială. la înfăptuirea mă- rețelor obiective ale noii re- voluții tehnico-științifice, con- cretizată in promovarea, pe scară largă, a progresului teh- nic in toate sectoarele econo- mico-sociale, in îmbogățirea vieții spirituale a poporului nostru. Magistrala Cuvintare a tovară- șului NICOLAE CEAUȘESCU, ținută la recentul forum de- mocratic, cuprinde orientări esențiale și evidențiază sarcini de primă importanță privind întreaga activitate a consilii- lor oamenilor muncii, a tutu- ror unităților economice și so- ciale pentru înfăptuirea planu- lui pc 1988, a prevederilor ac- tualului cincinal, a obiectivelor stabilite de Congresul al Xill-lea și Conferința Națio- nală ale partidului. în lumina acestui document de excepțio- nală importanță teoretică și practică, in continuare, consi- liile oameniloi muncii își vor perfecționa metodele și stilul de muncă, pentru ca aceste orga- nisme să se poată afirma, cit mai deplin, ca foruri de con- aucere eficientă a întregii ac- tivități. spre a-și îndeplini, cu maximă răspundere, toate sar- cinile ce le revin in asigurarea autoconducerii muncitorești și autogestiunii economico-finan- dare ln gospodărirea exem- plari a avuției naționale ORIZONT NR. 6 (1093) 12 FEBRUARIE 1988 • SERIE NOUA, ANUL XXXIX • 8 PAG.» 3 LEI 20 DE ANI DE LA ÎNFIINȚAREA JUDEȚELOR EGALITATE, DEMOCRAȚIE, ECHITATE Socialismul, prin natura lui, presupune asigurarea unor condiții egale de muncă și de viață pentru toți cetățenii ță- rii. Acestea se pot realiza nu- mai prin dezvoltarea puterni- că și repartizarea armonioasă pe teritoriul țării a forțelor de producție. Congresul ai IX-lea a impri- mat un curs înnoitor, dinamic și în acest domeniu. Pe baza tezelor Congresului al IX-lea, Conferința Națională a parti- dului din decembrie 1967 a aprobat un complex de măsuri privind perfecționarea condu- cerii economiei naționale și îmbunătâțire-i organizării ad- ministrativ-teritoriale a țării. Elementele definitorii ale re- organizării administrativ-teri- toriale, efectuată în 1968 și completată în 1981, a fost re- înființarea județelor. Atît ca noțiune, cît și ca unitate ad- ministrativă de mărime me- die, dar complexă ca alcă- tuire, județul arc tradiții isto- rice vechi în țara noastră, do- vedindu-se a fi cea mai via- bilă formă de împărțire admi- nistrativă a țării fapt ce re- zultă, printre altele, și din marca diversitate geografică a teritoriului României. „Reorganizarea teritorial-ad- ministrativă — arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — a avut o mare însemnătate pen- tru înfăptuirea politicii parti- dului de dezvoltare armonioa- să a forțelor de producție pe întreg cuprinsul țării, de ridi- care a nivelului de civilizație și bunăstaie a tuturor orașelor și satelor a întregului nostru popor." Urmărind să adapteze mai bine structura adininistrativ- tcritorială la condițiile econo- mico-sociale, istorice ale țării noastre, noua împărțire admi- nislrativ-teritoriala din 1968. la originile căreia se află gîn- direa înaintată a secretarului general al partidului, a oferit un cadru superior de înfăptui- re a politicii economice și so- ciale a partidului, dc dezvolta- re echilibrată a tuturor zone- lor și .județelor țării, de omo- genizare a condițiilor de mun- că și de viață ale locuitorilor patriei noastre, de ridicare continuă a nivelului lor de trai material și spiritual. Repartizarea rațională a for- țelor de producție pe terito- riul țării creează cele mai bu- ne condiții pentru asigurarea egalității în drepturi, pen- tru manifestarea plenară, în toate domeniile, a tuturor ce- tățenilor patriei. Experiența și realitățile românești relie- fează cu puterea de convinge- re a faptelor că există o uni- tate organică, intimă, intre dezvoltarea economico-socială a tuturor zonelor și localități- lor și afirmarea plenara a personalității tuturor locuito- rilor de ne teritoriul patriei. IIILDEGAKi) FAvKNER-KREMPER. ^Un gind pentru pace" Se poate spune că intre cele doua procese există o inter- cOndiționare complexă Asigu- rarea dezvoltării economice echilibrate în profil teritorial implică și un echilibru echita- bil in planul calității vieții și nivelului de trai al populației în toate zonele țării. „Merită să subliniem — arăta tovară- șul NICOLAE CEAUȘESCU — în Raportul prezentat la Conferința Naționala din de- cembrie 1987 — marile rea- lizări obținute în construcția socialistă, prin dezvoltarea tu- turor zonelor țării, prin con- strUirea a circa 180 de noi platforme industriale, odată cu dezvoltarea puternică ace- lor existente, prin crearea în fiecare județ a cel puțin 4—5 centre industriale și dezvolta- rea corespunzătoare a consilii- • lor industria l-agrare, a agri- culturii, a celorlalte activi- tăți/ Dacă in anul 1968, cînd au fost reînființate județele, un singur județ înregistra un volum dc activități economice totale de Dește 60 miliarde ici, anual, 33 județe între 20 și 60 miliarde lei. iar 7 jude- țe sub 20 miliarde lei, în pre- zent un singur județ înregis- trează o activitate economică totală sub 60 miliarde lei, 8 între 60 .și 80 miliarde lei, iar 15 județe depășesc 100 mi- liarde lei. Astfel, atît la scară națională, cît și la micronivei spațial, egalitatea, democrația, echitatea — valori fundamen- tale ale socialismului — au In România de astăzi, tocmai datorită politicii partidului de amplasare rațională și echita- bilă a forțelor de producție. un deplin corespondent în rea- litățile economico-sociale ale țării, ale fiecărui domeniu de activitate Astăzi, imaginea României socialiste se caracterizează prin existența unui puternic potențial tehnico-productiv modern în toate Județele țării. Economia în profil teritorial are un caracter complex, este echilibrată sub aspectul struc- turii de ramură, și în măsură să asigure un grad superior de valorificare a resurselor naturale și o înaltă producti- vitate a muncii, ca premise esențiale pentru omogenizarea la un nivel calitativ sau a con- dițiilor dc muncă și viață pen- tru toți locuitorii țării. Programul-Direcliva privind dezvoltarea economico-socială a României in profil teritorial in perioada 1986—1990, adop- tat la cel de al XIII-lea Con- gres al partidului, marchează o nouă etapă în înfăptuirea politicii partidului nostru de repartizare rațională a forțe- lor de producție pe întreg cu- prinsul țării. Prin înfăptuirea acestui Program-Dh’ectivă se va asigura creșterea gradului de valorificare a resurselor na- turale existente în toate zonele- și localitățile, se voi* crea con- diții superioare de muncă șl de viață tuturor cetățenilor țării. „în prezent — sUblinia tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU in Raportul la Conferința Na- țională a partidului din de- cembrie 1987 — sînt necesare măsuri ferme în vederea în- făptuirii neabătute a hotăriri- lor Congresului al XIII-lea al partidului privind dezvoltarea armonioasă, echilibrată, a tu- turor județelor și zonelor ță- rii, prin amplasarea rațională a obiectivelor industriale și agrare, dezvoltării micii indus- trii, a serviciilor și celorlalte ramuri0. Aceasta va asigura schimbarea întregii înfățișări a patriei noastre, apropierea condițiilor de viață și de mun- că ale satelor de cele ale ora- șelor, va accelera procesul de omogenizare a societății noas- tre, va duce la crearea societă- ții unice a poporului muncitor, constructor conștient al socia- lismului și comunismului. Conf. univ. dr. Grigore SILAȘI ORIZONT 0 IARNĂ IMPERIALĂ Poeziile lui Angnei Dumbrâveanu au fost traduse în limba maghiară de către toarte mulți poeți-traducători. în frunte cu regretatul Franyo Zoitân. care a pregătit pentru tipar un volum integral, dar care nu a fost, din păcate, niciodată terminat. Multe traduceri au semnat și Anavi Adâm, Gherasim Emil și alții. Cea mai nouă traducătoare a poemelor, Lendvay Eva. a fost însă cea mai tenace, ea reușind să publice primul volum în limba maghiară din poe- ziile autorului timișorean, intitulat Fejcdelmi tâl („Iarna imperială"). După cum lasă sâ se întrevadă și identitatea de titlu, volumul este o selecție ce urmărește In principal volumul selectiv din Biblioteca pentru toți (1986). Desigur, traducătoarea nu reproduce întrutotul volumul dat. dimensiunile colecției de traduceri poetice din lirica română a editurii Kriterion impunînd o anumită selecție. Poeta din Brașov a ales în această situație drept criteriu de selecție muzicalitatea melancolică, extrăgind din marele volum Retrospectiv o secvență poetică confoi mă acestui deziderat. Din poeziile alese pentru citito- rul de limbă maghiară, poezia lui Anghei Dumbrâveanu apare ca o lirică monocordă ; reluarea nesfîr.șită a unei melodii ce abia pîlpîie în amintire, o lirică încărcată de o tensiune tragică datorată memoi iei >e scapă mereu firul muzical, dar totodată o lirică nostalgică prin însuși actul minunat al dorinței de recuperare a unei stări pierdute. Textele alese sînt caracterizabile printr-o retorică largă, lentă, printr-o textualizcii e amplă, sărbătorească, printr-o rostire „imperială". Motivele sim- bolice ale femeii, ale mării, ale pierderii, atacă bastioanele raționalității în rin- duri dimensionate cosmic, asemenea valurilor neobosite ale mării. Lendvay Eva a sesizat foarte exact această ritmică muzicală ce se regăsește și scapă iar sensurilor noastre și a reușit să o reconstruiască in mod firesc în cadrul lingvistic maghiar. Tonalitatea vocalică, atit de specifică originalului, a pus problemele cele mai dificile traducătoarei, dat fiind faptul că limba maghiară^ cu preponderența vocalei e, așează mari bariere în fața realizării unor efecte sonore. Traducătoarea a optat. în cele mai multe cazuri, pentru o infidelitate a nuanțelor de sens față de original, pentru a realiza. în schimb, atît de impor- tanta unitate fonetică. Ea a ales sinonime mai apropiate sau mai îndepărtate, în care domină a-uri. o-uri și u-uri, reușind, astfel, o transpunere infidelă ce este în esență fidelă transmiterii unor coduri translingvistice atit de importante în această poezie. Dacă avem un sentiment de neîmplinire față de volumul iui Lendvay Eva, el se referă nu atît la ceea ce a realizat, ci la ceea ce ea a omis. Volumul sursă Iarna imperială e mult mai bogat, și nu atît de monocord, cum apare el din secvența aleasă. Poezia lui Anghei Dumbrâveanu are și un traiect de poezie ideatică, tonalități eliptice, ironice, forme apropiate de grotesc. Poate cineva va desena și acest portret posibil al poeziei lui Anghei Dumbrăveanu. MANDICS Gyorgy ♦ Anghei Dumbrăveanu, FEJEDELMI TEL, („Iarna imperială”), Ed. Kri- terion, 1987. CE - (NU) -SE- VEDE Gabriel Chifu debutează, ca prozator, cu ceea ce s-ar putea numi un roman „la vedere". Sintagma din urmă vrea să atragă atenția asupra unei chestiuni de două ori importante. Mai intîi, pentru că îi situează pe autor intr-o anume linie a prozei (tinere) actuale și, apoi, fiindcă aspectul In discuție fixează, prin ricoșeu, și limitele cărții, o plasează exact la polul opus intențiilor așa zicînd. procedurale. Ferindu-se de orice clișee sau convenții literare, mai mult: neezi- tind nici un moment să le denunțe și să le trateze, in consecință, într-un re- gistru oscilant — cînd grav, cind ironic, oricum, cu superioaiă detașare —, autorul instituie, cu sau fără voie, la rîndu-i, o altă convenție-clișeu : aceea de a fi anticonvențional și antilivresc. Investiția de inteligență nu e, totuși, deloc neglijabilă, iar lucrul care salvează, pînă la urmă, romanul e, între altele, tocmai dexteritatea cu care Gabriel Chifu manevrează, la scenă deschisă, în- treaga montare. O numim astfel, nu edificiu (epic), pentru că. în fapt. Unde se odihnesc vulturii este o In-scenare pas cu pas a scrierii unui roman ; una în care privirii spectatorului (cititorului) i se înfățișează nu doar spațiul de joc al actorilor (personajelor), dar și culisele, dar și camera de lucru^ Autorului, dar și laboratorul ascuns de privirile acestuia în care eroii își gindesc și își comentează destinul fără știrea lui. Să mai adaug că la această opacizare a regulilor în-scenârii contribuie și fragmentele de texte literare atribuite perso- nai<*l >r, majoritatea înzestrate cu veleități creatoare. Partea cea mai rezistentă a romanului este radiografierea mediului intelectual de provincie, zonă in care Cabriel Chifu reușește efectiv să treacă dincolo de convenții. Eroii lui nu suferă decit într-o mică măsură de bovarysm. Altminteri, ei sînt oameni cu picioarele pe pămînt. știu exact de unde și pînă unde sc întind posibilitățile intelectuale și culturale de care dispun. Iar între ei, exemplar devine Cristian Mireanu. al cărui „plan amănunțit de dobindire a unei identități autentice" recuperează și acoperă minusurile provocate de „suferința de provincialism" (singurătate, sentimentul ratării, conștiința eșecului fără limite etc.) a celor- lalți. întreagă această „poetică" — pînă la urmă : a romanului lui Gabriel Chifu — o explicitcază. spre final unul dintre eroi : „Mireanu Cristian a de- clanșat totul, de la el a început. Este vorba despre o intensitate psihică, o ne- liniște care l-a ales pe el și. după ce l-a încărcat pe el, s-a strecurat, rînd pe rînd. nevăzut, in fiecare dintre noi. ceilalți. Sîntem toți locuiți acum de această neliniște ce a luat la fiecare altă formă și alt grad de intensitate... Sau. ce să zic. cazul lui Cristian Mireanu ca să folosesc o imagine care dă o idee despre structura, despre arhitectura romanului nostru ar reprezenta tulpina, dar nu o tulpină principală, ci o tulpină care este prilej, pretext pentru descrierea ramurilor a freamătului frunzelor, a'miresmei florilor, a părților secundare cu un cuvint. adică a noastră un pretext pentru a se face cronica minunatului nostru oraș ..." Cronică a unei resurecții individuale, Unde se odihnesc vulturii conține, în fond, cronica unei resurecții colective, a unui mic grup de intelectuali, apți să ac cepte Provincia fără provincialism. Scris cu vervă și păstrînd tot timpul nealteratâ o necesară undă de umor care străbate din subterana „cestiunilor arzătoare la ordinea zilei", romanul lui Gabriel Chifu deschide și totodată. îmi place să cred, închide o etapă în des- tinul de prozator al scriitorului: aceea în care Autorul se ambiționează, cu orice preț, să-și facă simțită prezența; în care partea nevăzută a cărții e, aproape impudic, pusă la vedere. Marian ODANGIU * Gabriel UiUu. UNDE SE ODIHNESC VULTURII. Ed. Eminescu. 1987. SI Reviste prezentate adei intr-un dicționar lată Apariția lucrării itr I Hangiu — Dicționar al presei literare românești (1790—1982) — est* un eveniment a cărui valoare trebuie apreciată ca ata- re. Efortul de a comenU aproximativ două mii de pub’icații nu este neglija- bil și nici la fndemîna oricui Iar im- portanța și utilitatea „Dicționarului", mai ales pentru informare dar și pen- tru imaginea gener ală pe care o dă asu- pra presei romanești sînt de necontes- tat. De aceea se acordă o atenție deo- sebită exactității datelor m prin se în «Dicționar*. în legătură cu levista Banatul se no- tează în „Dicționar* (p 56) că „apare la Timișoara lunar (ian 1926 — iun.-iul. 1928 . ian 1930)”. Din acest text rezultă că în per’oada august— septembrie 1928 revista n-ai fi apărut. Revista a apărut însă și In această perioadă cu numere compacte, unite (august—septembrie 1928 . noiembrie— decembrie 1928) ca publ • atie a Asocia- ției Culturale din Banat în numărul pe nov—dec. 1928 a publicat G. Căli- nescu articolul .Opinii fugare și libere despre Banat" în legătură cu programul revistei aceasta nu-și propunea numai „să fie oglinda cultui ii bănățen- eu elemente- le ei etnografice* tn^â în editorialul din primul număr (an I. nr 1. ian. 1926) se dorea deschiderea spre națio- nal. („Și aceasta a v«em fără nici o intenție regionalistă"). Referitor >a co- laboratorii revistei citați în „Dicțio- nar" : Sabin Drăgoi nu s-a afirmat prin proză, oi prin studiile șl creațiile muzi- cale (numărul pe iunie—iulie 1928 se ocupă, pe laig prin mai multe articole, de succesul cu „Năpasta" la București). Camil Petrescu nu a publicat articolul Temele teatrale (ir. nr. 5/1927). ci Tur- neele teatrale. în care crPică aspru im- provizația și lipsa de calitate din spec- tacolele Teatrului Național într-un tur- neu la Timișoara. Acesta ca și altele (ex. L. Blana „Teatrul de Vest" în nr. 3/1926) dovedesc preocuparea re- vistei pentru înființarea unui teatru la Timișoara loachim Miloia. Onisifor Ghibu, oameni de întinsă cultură, tre- buiesc amintiți printre colaboratori. Despre Vrerea (Director : Ion Stoia Udrea) citim în „Dicționar" că era „pu- blicație de informații culturale și lite- rare" și că „în anul 1932 ziarul are un caracter informativ : știri locale, anun- țuri. ș.a* Cine parcurge prima serie a ziarului Vrerea (mai 1932 — noiem- brie 1932) își dă seama că revista pu- blica alte informații decît culturale și literare și nicidecum preponderent știri locale. De altfel programul revis- tei este destul dp explicit în editoria- lul din primul număr (An. I. nr. 1, Timișoara, marți. 24 mai 1932. p. 1) semnat „Vrerea" și in articolul „Dru- mul unei generații", semnat. în același număr, de Ion Stoia-Udrea. Referitor la seria a doua a revistei Vrerea (1945—1947), dacă este citat Romeo Dăscălesru (pe care l-am intîl- nit doar cu o singură poezie intitulată Idila; în nr 3—4/1947). atunci Favel Bellu. Florian Potra Petru Sfetca, Traian Llviu Birăescu care publică creație originală și traduceri, nu tre- buie trecuți la „alțl colaboratori" ci la colaboratori permanenti. Pagina de traduceri „Din lirica franceză moder- nă" — poezii alese și traduse de Petru Sfetca — a apărut în nr 1—2, ianua- rie—februarie 1947. p. 2 (și nu în cel menționat în „Dicționar"). Fa cuprinde poezii de Baudelaire (Tristețea lunii, Frumusețea Albatrosul. Vinul amanți- lor), Franci*- Jammes țlntru Domnul), Paul Veriaine (Green). Guillaume Apollinaire (Toamnă. Racul), xPaul Va- lâry (Vinul pierdut. Rodiile), Stephane Mal larme (Tristețea verii). Arthur Rlm- baud (Chip de faun). în afară de Ser- ghei Esenin (din care se traduce o sin- gură poezie în nr. 17—24/1945) și Jâzsef Attila (versuri ale>e ?i traduse de Ion Stoia-Udrea — în nr. 1—2/1946) — tra- duceri citate în „Dicționar" —. revista Vrerea mai publică traduceri din Euge- nio Mentale (Lămîile. Morții, Casa spre mare. Stanțe). Paul Eluard (Absențe), Antonio Machado (S-a făptuit o cri- mă la Grenada). Georges Duhamel (Ba- lada omului cu grumazul sfîrtecat. Bi- gotele). Aldo Palazzeschi (Fîntîna bol- navă. Ci lăsați-mă in desfătare), Mi- chelangelo Buonarroti, Ady Endre, Partea de traduceri din revista Vre- mă rea trebuie cu precădere sublu0!^ deoarece erau traduși poeți tanți, unii pentru prima dată Ini” în nr. 7—10, aprilie—mai 1945 se™ blică o pagină de „Poezie băn de astăzi" cuprinzînd tineri poer1. atunci — Petru Vintilă (Man pentru o nouă „Viață la țară"), r*’ P Bellu (Moartea fratelui meu), F 1 tiu Sfetca (Versun albe), Alexacr? Jebelcanu (Făt-Frumos). Florian (îndemn). Ion Bănuță (Brazde £ Dintre colaboratorii permanenți buie neapărat amintit Silvio Guar»? Nu dau toate colaborările lui la rea. dar aș semnala un singur arje , (cred că între primele scrise d^toai berare) puțin cunoscut de cei tu s-au ocupat de opera valoroasă za torului ardelean (Pa vel Vrerea, an VI, nr. 11—16. 1 iu^e 15 aug. 1945. p. 1 și p 6). Kc : de rtre ȘTEFAN CAlARA.ȘANU. „ConifJ Dacă pentru revistele mai vechii comentarea este mai anevoioasă, p tru cele contemporane ea trebuia se facă mai atent, iar textul desț aceste reviste, cuprins in „Dicționi să fie mai clar. Spre exemplu, tex referitor la revista „Orizont" (Tu șoara) este destul de nebulos. Sini mestecați colaboratori permanenți! 1 nu șo; Pe Ș» in< sei ocazionali, iar mulți sînt omiși, dc. frl montarea nefiind actualizată. * Deși folosește aceeași bibliografie și „Scrisul bănățean" și la „Orizot cînd se prezintă prima revistă se i mese cei care au susținut literară", „Cronica limbii", plastică", chiar și „Poșta «Cn ..Cr redat To gi< di! rei toi dii Pe etc, iar cînd se prezintă revista .0; zont" (mai ales seria nouă), deși j fa. amintesc rubricile, nu sînt trecuți^- care scriu aici. Apoi sînt omiși torii care s-au format în jurul acei reviste sau au colaborat foarte ml la revistă: Ilie Măduța, Ion Mai Almăjan, Florin Bă .eseu, Șerbăncscu, G. I. Tohăneanu. M Li bil toi te un pc Alexiu, Mii cea Mihăieș. Ivo Mun» Pongrâcz Maria Gheorghe Azap, U; rențiu Ccrneț, Vasile Dan Va£ Popovici, Alexandru Deal. Paul Eul Banciu, Aurel Turcuș, Petre Stoica, M Miclău, Teodor Bulza, 1. D. Teodore» Gheorghe Schwartz, Antoaneta 1 lordache, Corma Victoria Sein, Geoț» Drumur, Dorian Grozdan, Adri4 Babeți, Petru Sfetca, SLivomir Gvozi novici, Mandics Gyorgy, Simion Mi( I. Cheie-Pantea, Marian Odangiu. O reeditare a acestei valoroase || necesare lucrări ar trebui să se b zeze mai mult pe consultarea direct a colecțiilor revistelor pe care le pn zintă și pe actualizarea acestei doa mentări. im P’* fu Alexandru RUJA Pr ui n; L F< sîi In Pi te fii Și ni lă sii lă bi entate Dan Alexandru RUJA „Croni ..Cron redacției ndics in tea, are a icrăii (Pavel 11—16, p 6). Gyorgy, Si m ion Mi Marian Odangiu. acestei valoroase $i ar trebui să se care au susținut „Cronica limbii-, chiar și „Poșta 20 DE ANI DE LA ÎNFIINȚAREA JUDEȚELOR lonar către care își îndreaptă pașii nr. 1945, p. 1 și alt nivel, urban, Ion Giotină, comunal partid .și pe Dariana, soția lui. sclor l.C.I.L.-ului Paul Eugen BANCIU In neștiutul unde preexistentului. Mircea MIHÂIEȘ portrete apoi pe cei- directoarea nografie a Ciacovei. Pe secretar al comitetului să ajung să-i cunosc mai lalți. Cu Kovacs Florica, Școlii generale .și Mihai, administratorul Liceului Ion Doboșan, directorul rate din Ciacova, cuvîntul nu e un se va fi luptat, șl simplu eufemism, elevii numit față d“ fiecare doar în cinci ani să se ajungă puțin de cinci sute, martorul trecător prin Ciacova. va avea țeleagă de ce au apărut atîtea din toate colțurile doar cîteva dintre care tși raportează dintre ciacoveni. tele aduse ca argumente — producții- le C.U.A.S.C-ului. car* a primit în *85 și *86 Meritul Agricol clasa a IIT-a, «ituîndu-se pe locuri fruntașe în în- trecerea socialistă și în anii următori. profesorul Banu, fost director al ccului te poți risipi în amănunte gate de viața și munca fiecăruia, de învă- le- fără poeme : Titlurile Obsesia, pasării soțul agricol. S.M.A., la mai grăbit, să în- secții nică pasăre, / Că sînt săracă șl umblu cerșind / Despodobită șl murdară de cenușă / Pe k curțile zeilor orbi-. Fuga de contingent se poate traduce de viețuire va fi fost semnul de mîn- drie locală sub care profesorul Trifu Pctcu. fostul director al Scolii gene- ovine „bălaia de azi peste 35 000 de dus- noua rasă dc Ghilad-, ce numără capete. Raportarea la un țării. Am locurile existența cooperativei meșteșugărești, a produ- . Printre amănun- ți ardelean nix : „Tu, însă, de fapt. tu. poezie, tu nu ești limbaj, însemnare, transfer: complicat și obscur mijlocită cum ești, ești nemijlocitoare, vis împreună visat, celebrare a sufletului lumii și a lumii an VI. țătoare Ia Școala generală i-am avut ca primi „ghizi- In spațiul centrului cultural și al școlii, pentru ca prin ei bolero, al celor două mari Poezia și Pasărea Phocnix. sint. de altfel, interșanjabile însă, comună. Autodelimțiile „0 BLINDA TAGADA său, cu cu rebuie cu precădere subl ■e erau traduși . poeți in inii pentru prima dată in 7—10, aprilie—mai 1945 se pagină de „Poezie b izi“ cuprinzînd tineri poeți — Petru Vintilă (Ma o nouă „Viață la țară-), P u (Moartea fratelui meu), tea (Versuri albe), Alexa nu (Făt-Frumos). Florian i). Ion Bănuță (Brazde colaboratorii permanenți apărat amintit Silvio Guar I toate colaborările lui la 1 r aș semnala un singur a i Intre primele scrise după puțin cunoscut de cei □ pat de opera valoroasă a J CALARAȘANU. ..Conifer* Sini locuri prin care treci lăsîndu-ți o parte dm suflet acolo pentru mai tliziu. cînd te vei mai întoarce. E un fel de „acasă-, nu doar primitor și ademenitor, ci o stare de comuniune directă cu niște oameni față de care, pină mai ieri, erai un străin. Ciacova, oamenii ei. despre care încerc să scriu, iată, din nou. după puțină vreme (și mă îndemn să o privesc dincolo de niște cifre revelatoare asupra destoi- niciei localnicilor), mi se relevau. în una din zilele sfîrșltului de toamnă, sub o culoare blîndă. amintindu-mi de gestul pictorului (poate fi Bernea sau altul care se reîntoarce în același loc. Dară ar fi să privesc lumea Ciaco- ve. prin lucrările pictorului naiv Vio- rei Cristea, mi s-ar înfățișa acum în- tr-o schimbare ancestrală, a rosturiior pâmîntului, cu ciclicitatea sa anuală, cu cele patru anotimpuri ale vieții unui om, a căror conștiință o dobîn- dește abia la senectute. Obiceiuri ui- tete transpar dincolo de culorile pă- mlntului muncit, trecut printre palme- le atîtor ciacoveni. de primăvara pînă toamna. Mereu proaspăt, cerul, temu- tul. aducător al soarelui și ploilor, printre livezile cu arbor; așezați în rînduri drepte, cu flori albe și turme de oi... E un fel de istorie apocrifă scrisă din amintiri afective, dincolo de care se întîlnește o altă lume. între alte obiceiuri, atit la Ciacova. cît și la Ghilad. Petroman. Macedonia, Cebza sau Gad. Primarul Mihai Vraja, devenit, după atîția ani de osîrdie co- mună cu localnicii, un ciacovean în toată puterea cuvîntului, simte întreg pulsul vieții comunei, iar cînd. prin- tre gîndurile sale imediate amintește de „reducerea navetiștilor- știe cu precizie la ce se referă, dincolo dc so- cct:tul orelor dusului. întorsului, după mersul trenurilor, al trezirii și-al cul- cării fiecăruia dintre cei care, după o mai veche obișnuință a locului, luau drumul marelui oraș aflat la treizeci și ceva de kilometri. Exista o opțiune ce viza viitorul unuia dintre copii, care trebuia să ajungă „meșter- Azi. cînd. dună spusele primarului din cei peste 1 800 de navetiști s-a reușit ca noi de mică producție și prestații că- tre populație. o ..Dacia service- blocuri de locuințe, farmacii, o sec- ție a spitalului, creșe, grădinițe, bru- tărie. moară, un cămin de bătrîni De cîtăva vreme se vorbește despre producția de export a unor secții ale entru revistele mai vechi ea este mai anevoioasă, contemporane ea trebuia nai atent, iar textul de viste, cuprins in „Dicțion ii clar. Spre exemplu, tex la revista „Orizont- (Ti te destui de nebulos. Sini colaboratori permanenți , iar mulți sînt omiși, d nefiind actualizată. Deși aceeași bibliografie și bănățean- și la „Orizo •rezintă prima revistă se n ind se prezintă revista .0 ii ales seria nouă), deși rubricile, nu sînt trecuți I aici. Apoi sint omiși sc s-au format in jurul aces u au colaborat foarte m : Ilie Măduța. Ion Ma Florin Bă «eseu, Mir 1, G. I. Tohăneanu, Lud ircca Mîhăieș, Ivo Munci Maria Gheorghe Azap, La neț. Vasile Dan Vasi Alexandru Deal. Paul Eug irel Turcuș, Petre Stoica, Pa odor Bulza, I D. Teodoresc Schwartz, Antoaneta Corina Victoria Sein. Geo Dorian Grozdan, Adria tru Sfetca, Slavomir Gvozd Reducțiile și marile acumulări se- mantice sînt polii Intre care se desfă- șoară neîncetata mișcare a poeziei lui Petru Creția — a .doamnei întunecată și sacră, brodată cu semne- Riscul inactualității este doa.- cel mai neîn- semnat dintre cele pe care le are de în- fruntat — și le înfruntă I — poetul. Tonul oracular, imnolevia laică, nostal- gia neștiutelor începuturi, patetismul discret al suferinței, facerea și desface- rea ca inițiere In secretele poeziei și, totodată, ale ființei, sînt numai cîteva din punctele de acces spre lirica lui Petru Creția. El nu face în fond, decît să scrie, să re-scrie, să transcrie fazele fascinante ale unei apocalipse invizi- bile. Transcendența versurilor nu e, totuși, dusă pînă la capăt: ea se opreș- te în pragul aglomerării semantice. Pus să disceaină în sei ia sinonimică a unor adevărate mitologii suprapuse, poetul împrumută, fulgurant, ipostaza zeiței Fortuna. Insă o zeitate care-și încalcă jurămintul : ea își eliberează privirea, preț de-o clipă, intr-o stră- fulgerare. pentru a-și alege drumul. Delirul este posibil doar prin această precizare prealabilă a unei direcții, a unui sens. De unde și caracterul dc va- riație pe o temă dată, de fugă sa’u de mult pe consultarea directa •r revistelor pe care le pre* • 'actualizarea acestei do Phoenix ar putea trece drept desăvirși- te. retorice definiții ale poeziei : „Să fii. dintre ființe, sineuia de felul tău/ Și să te naști din tine însăți / După măgura unui timp schimbător / Este, lăsind tot restul la o pai te, / Să fii singur-. După cum această admirabi- lă definiție a poeziei devine o impeca- bilă ilustrare a mitului Păsării Phoe- SENTIMENTUL LOCULUI DESCHIS sau cele cinci Ordine Meritul Agricol obținute de C.A.P. Ghilad pentru pro- ducția de lînă și lapte — se strecoară un sentiment de firească mîndrie lo- cală a ciacovenilor la care se simt părtași cu toții. Lupta primarului de a reduce nave- tiștii. de a-i face cu totul oameni al comunei, realizată prin deschiderea atîtor noi locuri de muncă, are ca efect, în plan profund, renașterea co- munei sub auspiciile noi, ale urbani- tății, conforme aspirațiilor celor care, pînă mai ieri, bateau drumul Timișoa- rei pentru a munci acolo. Sp petrece o mutație la nivelul mentalității: cen- trul sîntem noi. ciacovenii. Față de noi răspundem, față de colectivitatea noastră ne raportăm prin ceea ce am făcut, față de acest pămînt darnic, al locului, peste care se întind tarlalele de grîu, porumb, orz sau pășunile, micile oaze cu duzi pentru secția de sericicultură, realizările Liceului agri- col, recunoscut pentru oamenii pe care-i dă, și situat printre cele mai b»ne cotate din țară... Centrul micu- OSKAR SZUHANEK : Natură statică din sufletul lumii, putere și har de* a fi in slare de taină ca m miezul irbiens al luminii *•« în raiui veșnic pierdut și mereu tegăsit al nemijlocirii-. Prea puține taine de primă instanță în poe- zia lui Pet’U Creția Tainele sînt învă- luite in mat-hieitcarj suprafețe de cristal, alcătuind o geometrie sui-gene- ris. un strat protector al ideii poetice. Redus, adeseori la stadiul mcantato- riu. sau, prin cultivai ea intertextuali- tâții, la un comentariu meta-poetic, lirismul se deghizează intr-o lunga, stinsă, caldă litanie Eminescianismul patetic din Pasărea Phocnix răstoarnă, de fapt, uns d’r năzuințele secrete ale poetului : obsesia unicității Om al cri- bulul și om al spațiu.ui oracular, poe- tul își contopește cele druă identități în actul plir. de nelin’ste al așteptării revelației. O revelație care, devorîn- du-și premisele rămîne în stadiul de lui nostru univers sînt casele noastre reînnoite prin sufletul cald al oame- nilor de aici, uniți în ceea ce făptuim mîndri și doritori de mai bine. O men- talitate nouă, ce răzbește chiar și din sumedenia de amănunte pe care meș- terul din dreptul bancului de lucru ți le dă despre pompele M.E.T., pentru ierbicidare, care se repară Ia S.M.A.-ul din Ciacova pentru o întreagă zonă agricolă. „Mai bun decît...- pune alături numele' ciacovenilor cu cel al Vecini- lor de la C.U.A.S.C.-ul de dincolo de Timiș ori de cel dinspre Caraș și de- semnează o voință. în numele ei au devenit azi cunoscute în țară numele ing. Gheorghe Șipețean, medicului ve- terinar Ștefan Polverejan, care alături de prof. univ. Ion Vintilă de la Insti- tutul Agronomic Timișoara au „pro- pură iminență. Este tocmai faptul este- tic. descris de către Bcrges. Tensiunea astfel creată se rezolvă prin diminua- rea componentei metafizice a poemului și prin accentuarea laturii sale specta- culare. Un histrionism â rebours, oeex- hibare nemiloasă a secretelor bănuite a aparține limbajului înalt, dar care nu sînt decît reziduurile căderii finale; „tini închipui uneori / Fiind o histrio- ORIZONT pentru ridicarea unei săli de sport, a unor laboratoare perfecționate de bio- logie. fizică, chimie, limbi străine șl a unei săli de spectacole (cu fosă pen- tru orchestră) pentru a aduce, vreme de cinci ani, în stagiuni permanente Filarmonica, Teatrul și Opera din Ti- mișoara... La jumătatea drumului spre Ghilad, într-o adevărată oază verde, comparabilă cu parcurile sta- țiunilor de odihnă. își desfășoară acti- vitatea profesorii și elevii Liceului agricol, ce dispune de o fermă pro- prie, grădini de zarzavat, loturi expe- rimentale ș.a. O reproducere la scară, luînd în seamă cantina și internatul, a Institutului Agronomic timișorean, Adevărata monografie a comunei se scrie acum, în patru anotimpuri, răs- pîndite toate pe parcursul fiecărei zile, de la răsăritul pînă la apusul soarelui. O monografie ce cuprind?, într-o primă parte cifre și date des- pre întreprincierile și instituțiile co- munei In plină transformare, despre hărnicia oamenilor unei colectivități în numele căreia trudesc, ascultă pul- sul pămintului, creșterea plantelor, pasul animalelor din preajmă, izbîn- desc prin forțe proprii și sînt mîndri de numele lor. Prin fiecare dintre ei se scrie o nouă pagină Ia marea mo- a pierde însă în nici o clipă locul co- munei. importanța ei, față de care își delimitează cumpătat menirea ... căci tu ești doar spectatorul de moment al vieții lor, dincolo de care își înțeleg pe deplin rosturile lor și ale copiilor și le măsoară după plusul de putere al fiecăruia. într-o ipostază deloc bucolică, regă- sești măsura faptei ca o pecete a omu- lui în fiecare dintre lucrările din „ci- clul anotimpurilor- ale lui Viorel Cris- tea, semne sigure în repetiția lor diurnă, ce pune la capătul de început al mișcărilor omului gîndul iluminat al acelui „trebuie, aceasta e menirea noastră!14 drept o fugă de ambiguitate. Poetul preferă soluțiile simple, înfruntarea neezitantă a realului, cum și a unui conceptualism sufocat de propria sa tensiune retorică : el se teme doar de „dubla întruchipare-, de fenomenele indecise. El visează o simplitate pri- mordială, „zborul infinit transcesiv-, îndcpărtlndu-se, cu fiecare vers, de Sfera întunecată a hiperscmnificării. Petru Creția proiectează, în fond, pa- radigmele unei utopii pe terenul arid din care utopiile mitologice și-au retras semnele, personajele și luminozitatea : „Sînt, nesortite, lucruri de care / Cînd te apropii. încet. / La fel de încet se retrag / Ca să cadă / în rîpa adîncă a țîșnesc / De foarte departe, nevăzute și albe / Izvoarele g -ele și lente / Și greu suitoare / Ale trecutului viu- Și totuși, în această „slavă stătătoare* a conceptelor pătrund, nesesizate, rădă- cinile unui timp al reversibilității idei- lor poetice. „O blîndă tăgadă- relativi- zează replicile, scenele și actele acestui scenariu, readucîndu-le în spațiul poe- ticului. Evadările în conceptualism, in filosofic sau chiar în filologic sînt doar bornele care delimitează, din interior, un teritoriu ai grației și al revelației. Insă poetul nu le transcende, pentru că pactul său inițial este cu savoarea — discretă, fragilă, tăcută — a cuvîn- tului. și nu cu violența, fie chiar simpla violență conceptuală, a ideii. Și totuși, printr-o inexplicabilă răsturnare a sen- surilor. intre ele. poli magnetici ai spi- ritului creator, se înalță un pod suspen- dat. o luminozitate a revelației, pe sub care trece, impetuoasă și fragilă, poe- zia. ORIZONT AMURGUL UNEI ILUZII Anghe! Dumbrăveanu Lingă fereastra unei mansarde in timp ce ziua curge printre lucruri Toamna aduce daruri princiare : Ieri împietreai pînă la glezne astăzi te bucuri câ-n sfirșit sosesc transporturi mult mai mari de ceață MAGNIFICAT De-o jumătate de secol umblu prin lume și nu te găsesc Mi s-a dat să car vremea-n spinare prin întunericul aceleiași pure-ntrebări Uneori mi se pare c-aud cum ieși dintr-un hu de-ndoieli cu sinii dereglați de-aștepta re Dar nu e decît clipa nevindecată privind mîngîios în viatul arctic al trecerii Nici nu știu unde începe bucuria de-a putea sZ te cnut Ignorînd strigătul cerului LEGENDA Floarea albă nenuntire amețește la zenit legănată in neștire de-un lungan nelegiuit Și se lasă prăvălită deseîntată-n curcubeie sînii-i fragezi sc mantă luminindu-o femeie De din somnul lung lăsare a primi cuminecătură Cînd se-aprinde steaua-n mar*i el prin ceruri mari o fuiă Poți să visezi sub cerul singui evenimentul întoarcerii in rugămințile mării Femeia iese cu mișcări opale din cen/urate-ntrebărl un nenufar lunec md pe firul de iridiu al stelei In amurgul unei iluzii OSKAR SZUIIANEK : Natură statică Moment istoric cu adinei rezonanțe in istoria poporului nostru. Congresul al IX-lea al partidului — cînd tovară- șului NICOLAE CEAUȘESCU i s-a în- credințat suprema funcție de conduce- re tn partid prin voința unanimă a co- muniștilor. a tuturor oamenilor mun- cii — a reprezentat piatra de hotar a unei noi epori istorice oentru România, pentru viitorui său comunist. Devenit un simbol al unității noastre, al luptei poporului pentiu o Românie nouă, demnă, glorioasă, numele tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU desemnează astăzi răstimpul unei eprx I de mărețe înfăptuiri socialist-* .al unei dezvoltări multilaterale care a însemnat trans- formarea întregii ge urâții materiale și spirituale a țării Căci epoca deschi- să de Congresul al TX-lea prin tot ceea ce a realizat poporul lomân. stă măr- turie exemplarei dăruiri patriotice și pasiuni revoluționare gîndirii viziona- re s| cutezanțe» comuniste, militantis- mului revoluționar al tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. Marile înfăptuiri din această perioa- dă. devenite momente de istorie con- temporană sînt evocate în expoziție prin imagini sugestive re ilustrează cu pregnanță unitatea de voință si acțiune dintre partid s: popor probînd rolul partidului de centru vital al întregii societății socialiste Cifre semnificative relevă creșterea puternică a rîndurilor partidului. întărirea legăturilor sale cu masele cu toate clasele și categoriile sociale. Astfel dacă în 1945 partidul număra 210.000 de membri iar in 19A5 el ajunge la 1.450 000 de membri. în perioada care a trecut de la Congre- sul al IX-lea număr”! membrilor de partid a crescut dc două ori si jumă- tate. ajungînd la pesu 3.700.000 de membri cuprinși în 76.000 de organiza- ții de bază Principiul integrării tot mai organi- ce a partidului în viața societății este evidențiat prin semnificative imagini, devenite famihare tuturor, ale prezen- ral sici mie rut ză c Foti tria ti nț lor ținu noii nai ș.a, dc I do • pro» mod teai i ndu „EPi bied £ l t I < ( < 4 I I < < J ! N-am să mai scriu nici o scrisoare, nici lui Sabin, nici lui Marin și atunci îmi adun plictisită toate creioanele și toate pixurile și mă gîndesc că cel mai bun lucru ai fi să fac o baie fierbinte, dar o aud pe Sara strigînd de pe bal- conul ei. care se află la același etaj cu al meu și de abia așa observ că s-a întunecat deja, da’de 'ce să mă duc ? vino repede, aud iar vocea ei ascuțită dar melodioasă șl mă duc, ce să fac ? doamne, ce multă lume este la tine I ce zi este astăzi ? nici una ? ah I Sori- na ? îmi paie bine I — și îi șoptesc Sarei : asta-i noua ta achiziție ? da. zice. așează-*e undeva, uite acolo, lîngă Sabina și lingă Sanda, care-l citește Soniei niște versuri în englezește, cu un accent demn de invidiat șl pe care le traduce Sabina în maniera ei inimi- tabilă. schițînd. la sfîrșitul fiecărui cuvint cîte un gest pe care îl îngroapă Imediat intre pleoapele străvezii ce mărginesc niște ochi galben-verzui. cu sprîncene foarie subțiri două sirmulițe întinse cu mare caznă peste niște ar- cade tare bombate, blondă și bolnavă de ulcer, poate și din cauza extreme- lor in care cade inereu. extaz, medita- ție. extaz anul trecut n-a reușit la exa- menul de admitere la Istorie și acum este o dulce bibliotecară și ne propune, in fiecare luni, cile un plan de lectură susținută. ar fi cazul să nu mai citiți haotic decretează Sabina. în timp ce Sanda nu contenește să citească, lăsînd doar din cind în cînd să i se zărească privirile de pisică sălbatică, cu. ochii mm v*.zi ca ai Sabinei, oblici pînă la refuz. îngustați și mai mult de atîta mustrai e cită poate încăpea în ei pen- tru lipsa noastră de apreciere asupra efoi tului depus, puah । exclamă scîr- bit& n-am mai pomenit atîta ignoran- ță ’ ce dracu ? voi nu mai știți să pă- lăvrăgiți decît despre sosuri și coli- cisto-isprăvile iubitilor voștri tovarăși de cameră 7 dar pe Sara n-?o poate clinti nimic din ale ei, mă privește de parcă în trupul meu s-ar ascunde răs- punsul decisiv la toate întrebările cheie și eu nu simt decît că încă mai miros a bucătărie și a ceartă cu MireL înainte dc culcare, ca de obicei, hau- hau • fatră Sabina Sonia. ce mai faci ? draga de tine » ce c andidă și ce fecio- relnică ești • și Soma nu se supără, Chiar adeverește aprecierea anterioară, zice împăciuitoare, versurile acestea sînt albe ? da-cum ? I zice Sabina și Sonia continuă sâ coase, mereu coase cîte ceva Sanda întreabă, coși pentiu zestre ? nu ? nu > răspunde senină și dezarmantă Sonia, nu are rost să-mi fac zestre dacă nu am o hîrtie cu ti- tluri sau niște relații zdravene, dar n-o crede nimeni pentru că oricine știe că ea dorește, mai presus de orice, să se mărite, dar este mai șic să spui să țeși gobelin din pură satisfacție intelectua- lă, nu ? cusăturile sînt oricînd lucruri de valoare, un fel de certificat de bună purtare, iată » nu este superbă această etamină pe jumătate cusută ? șl toți na Maria Teodorescu . Peripețiile domnișoarelor OSKAR SZUII ANEK : Peisaj ochii se rotesc ca niște radare buimă- cite să vadă calul foarte masiv și foarte brun de care se sprijină o femeie cu o carnație indecent de roză pe un cîmp chinuitor de verde din care răsare la stingă un cop-c din care parcă vor să plouă frunzele, iai peste «oată atmosfe- ra mărunt cusută se boltește un cer albastru-suav care nu reușește să-i stirnească femeii nici o expresie, deși în jur explodează culorile cele mai tari, chestie de gust, nu ? Sorina tace, niciodată nu spune nimic sau aproape nimic, tace și ascultă cu bunăvoință, un fel de contemplație care se potri- vește de minune cu pantalonii bej tri- cotați. bluzița de gaiofiță roșie și părul negru scurt și creț, totul în armonie perfectă cu ochii ușor beladonați și negri, cu intenția vădită de a absorbi lumina din jur. ne văd vecinii I se impacientează San* și trage perdelele groase și înflorate, din spatele Sorinei, care pare si mai înaltă : poate pentru că stă mereu in picioa** și vrea me-eu să plece. în timp ce lumea cealaltă mai rămîne. nu și Sanda, ea este în tura de noapte, la fel cu Soriră care zice mai am de scris niște ser ison, mai trebuie să și mănînc. ta ultima vreme am slă- bit enorm, poate mă consum prea mult I deși nu pare p ea afectată de aceasta scădere zice, sînt cam eterică I de cu rînd m-am întors din pragul mor- ții. nu prea-mi place formularea, doc- torii m-au găsit aptă de leucemie, dar a fost un miracol I fn ultima clipă n-am mai vrut să mor și acum sînt aici I aceasta explică, poate, imensita- tea ochilor ei, alt suflet are acea liniș- te care-ți vine din întilnirea cu ceva nesperat, apoi Sorina pleacă șl rămîne în urma ei un iz de incertitudine, de mister, care se destramă la repezală pentru că Sara își ad"ve aminte de Nadin, colegul el de biiou, care i-a ci- tit într-o zi niște versuri despre care Sara spune că te îndeamnă inevitabil să te gîndești la stilul de cioban doini- tor din fluier pentru mioarele sale, Sara își împunge tlmplele cu arătătoa- rele ambelor mîini și declamă: cu stele în ochii iubitei ia gîtUl bă s șirag de mărgele ~u fuste infUl ; pierzaniile mele cu piept de d#jbi de vînturi furate înfrînt toreadot amorul maur cu luciri de au« Intri și de dor cu sclipiri de Jar pîlpîiri tre în locuri sihastie gata! nu la pot • Serafino » și citez repede diifcă morie, creația erotică a poctuluifctii impresia unih jurnal intimist atîta vreme cît nu se ridică la Uzare șl la conceptul filozofic șlMe participă decît superficial la pf^rc matica umanității, lirica poetului cînd decît arareori de experiența^1’* logică, deci nu are viziune cosmic* Sara zice, m-am gindit și eu la acr1^* vorbe, poate că 1 le-am și spus! h că i-am dat și o poreclă edifiratotnul el n-a protestat, are o fb*e atît den dată, cu accese de amabilitate care c pun pe gînduri, mai zice Sara, apcal’ pregătește să șteargă faianța cu o i, i umedă. în timp ce-m< amintesc rao: felul acesta el i-a dat posibilitatea lat. revanșe pentru o dată anterioară U el a aruncat-o pur și simplu în I cj£ gheenei și Sara n-a mai fost de țer‘ săptămîni în șir. Victor însă est^^ moderat, găsește chiar o savoare? o mc versurilor acestea, zice talentuluif talent, da i zice Sara cumva imblh ccva-ceva au totuși, ceva incantalP11 o anume suavitate, se simte uneori0 aer de spiritualitate, dai parcă vw 11 la prea mari depărtări, poate are £tu mult talent ? măi fratele meu. rnalP01 Sara toți sîntem niște clovni. nu! cl lovit niciodată ca o palmă inscripții ( pe cavoul acela negru din cimitinf1^ sus? străinule care treci, nu te f 5? joacă-ți rolul plnă la stîrșit, așa ?’u; este, bun sau rău I măi fratele i nf zice Sara, omul acela a intuit peiȘl 1 condiția lui de clovn, dar nu toți pe tern conștienți. fiecare vorbim altă Ivă: bă și foarte rar ajungem să comâim căm unii cu alții, da I uneori chiar^l Serafina. simt nevoia să mă scutiapță balastul unor astîel de glnduri. ind spun, chiar Ieri îi povesteam ’ui err tor că mă aflu intr-o stare apartd fa fel de transă, Victor susține că-i oip^j re destul de periculoasă, eu rid, ț ja și el. îi povestesc ce toaletă supine; am avut de revelion eh I asta-i I $ c Sara, ne confecționăm măști. decap atîtea sj>eranțe deșarte ? ce este In|eiO) doliul ? sau Întunericul ? Intr-o zi lr c întrebat pe Nuni ce-ai fa^e el dadtân așa, deodată aș dispărea și el m-an|ț gurat că singurul loc unde aș pute^f, s mă opresc ar fi la balamuc I auzi [ c, zice Sabina, cineva m-a întrebat dt’ - OR ZCNT c cu adinei rezonanțe ului nostru. Congresul tidului — cînd tovarâ- CEAUȘESCU i s-a fn- aa funcție de conduce- i voința unanimă a co- ituror oamenilor mun- ntat piatra de hotar a dorice pentru România, său comunist. Devenit ității noastre, al luptei j o Românie nouă. 5. numele tovarășului lUȘESCU desemnează urci epn< i de mărețe isU .al unei dezvoltări re a însemnat trans- i genrafii materiale irii Câd epoca deschi- al IX-lea prin tot ceea jorul lomân. stă măr- dăruir* patriotice și mare gîndirii viziona- comumste. milimntis- mar al tovarășului ’ȘESCU. iri dm această pe”ioa- rrente de istorie con- evoeate în expoziție festive ce ilustrează cu ea de voință si acțiune popor probînd rolul ntm vîful al întregii te Cifre semnificative puternică a rîndurilor rea legăturilor sale cu clasele și categoriile Iacă în 1945 partidul le membri iar în 1965 50 000 de membri. în trecut de la Congre- imăr’»! membrilor de ței în t prin mi ti țârii este ror se m Im fona ț iilor sineft UT.C Conp sul 1 strai ției j pun J clalhj Est« le d matul care j dulul că aJ R(J ral a giel 1 mieii rut J ză ol FotaJ trial! ti mp| lor tu ționar noile*! navali, d^ două la pesu In 76.00G ori si lumă- 3.700.000 de de organiza- grării tot mai organi- n viața societății este semnificative imagini, e tuturor, ale prezen- prea modi teazi inda „EPO bied In re ambelor mîini și declamă : a ele în ochii iubitei ia gftul Ld - au determinat o dezvoltare echilibrată a întregului teiitoriu al țării. O hartă prezintă sugest'v creșterile înregistrate in fiecare Județ In perioada 1965—1987. evidențiind impresionanta sporire a forței economice a unor zone rămase In urmă în trecut, care au fost aduse, In acești ani. ’e nivelul de dezvoltare voltarea teoriei șl experienței revolu- ționare. In imagini sugestive este evi- dențiată, de asemenea, activitatea to- varășei academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU. care își aduce o contribuție hotărîtoare la conducerea și îndrumarea la dezvoltarea științei și culturii românești. Un simbol al luptei pentru cauza partidului, poporului și socialismului [II] • EXPOZIȚIA NAȚIONALA OMAGIALA CONSACRATA ANIVERSARII ZILEI DE NAȘTERE ȘI A PESTE 55 DE ANI DI ACTIVITATE REVOLUȚIONARA ATOV\RA$ULUf NICOLAE CEAUȘESCU al întregii țări într-o firească înlăn- țuire, ce ilustieazâ m piofunzime stra- tegia dezvoltăm contemporane a Româ- niei. este subliniat în expoziție rolul științei in toate domeniile, ca factor determinant In înfăptuirea programelor de dezvoltare intensivă și de moderni- zare a țârii In această secțiune este prezentat momentul emoționant al alege- rii tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU ca membru titular șl președinte de onoare al Academiei Republicii Socia- liste România. în iulie 1915. ca o recu- noaștere a rolului sâu proeminent în elaborarea politicii de dezvoltare a științei. învățămîntului .și culturii, a contribuției șale hotărîtoare la dez- i ? uite așa I ră sutien, cu de mărgele -u fuste înfkl seul âla lâbâr- iniile mele ou piept de danlslujbâ tot așa ntun furate înfrîni toreadorekit unii, s-au Amplele manifestări culturale din cadrul Festivalului Național „Cîntarea României*, iniiiat de secretarul general al partidului pentiu stimularea și afir- marea spiritului creator al maselor în toate domeniile, ilustrează marile muta- ții cunoscute de întregul nostru popor în această epocă nouă, cînd știința, în- vățămîntul și cultura au devenit pilonii pe care s-a structurat c nouâ spiritua- litate. Ca o trăsătură de esență a epocii inaugurate de Congresul al IX-lea, sub genericul „Bunăstarea poporului, țelul suprem al politicii- partidului* sînt prezentate în expoziție machete și ima- gini edificatoare asupra procesului de transformare a orașelor și satelor țăi ii, care au luat o nouâ înfățișare pe întreg teritoriul țării. Un loc aparte îl ocupă machetele reprezentîna viitoarele con- strucții din zona centrală a Capitalei, aflată în plină transformare urbanisti- că prin deschiderea unor noi artere magistrale și ridicarea unor impunătoa- re edificii și noi blocuri de locuințe. întreaga sală a expoziției e domina- tă. în fundal de imaginile celor mai impresionante înfăptuiri ale acestor ani. adevărate efigii ale „Epocii Nicolae Ceaușescu* — Hidrocentrala de la Porțile de Fier. Ti ansfăgărășanul, Canalul Dunăre—Marea Neagră, me- troul bucureștean, ansamblul de poduri feroviare și rutiere de la Cernavodă, amenajările complexe ale Dîmboviței și noile lucrăr» arhitectonice din Capi- tală. Pe fondul acestor înfăptuiri ale poporului nostru expoziția prezintă perspectivele de dezvoltare ale Româ- niei prefigurate de Congresul al XIH-lea și cea de a V-a Conferință Na- țională ale partidului subliniind obiec- tivul fundamental al acestei etape — consolidarea realizărilor obținute pînă acum și trecerea țării într-o nouă etapă de dezvoltare economico-socială. Prin întregul său această parte a expoziției, ce aduce în lumină cele mai de seamă realizări ale acești 22 de ani. marile poporului In transformări de esență petrecute In viața poli- tică, economică și socială a țării subliniază activitatea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. ctitor de țară • nouă, a cărui activitate exemplară a di- namizat energiile unui întreg popor, răs- punzînd strălucit cerințelor istorice o- biective ale dezvoltării țării. Este imagi- nea unei perioade ce păstrează numele ctitorului său - NICOLAE CEAUȘESCU — care s-a identificat cu cele mai înalte aspirații ale poporului. Paul BOGDAN figurine Lumina clară într-o admirabilă versiune româ- nească, cu o limbă vie, plină de prospețime, pliată pe specificul unui stil poetic mconfundabil. Passiona- ria Stoicescu și Dumitru Bălan ne-au oferit. în românește, imaginea proas- pătă a unui îndrăgit și apreciat poet sovietic, Bulat Okudjava, în volu- mul wOntecul esențial", apărut la Editura Univers în toamna lui 1987. Poet afirmat în anii șaizeci, ală- turi de o genei ație întreagă, care ' a făcut războiul (ce transpare ade- seori în poemele sale), un gen dc trubadur care își cîntă poemele, precum o seamă din marii poeți cîn- tăreți europeni: Brassens, Brel, Az- navour ș.a., gruzinul Okudjava a cucerit lent dar sigur atenția citito- rilor sovietici .și s-a impus drept un poet de o certă originalitate și for- ță expresivă. Universul poetic al lui Okudjava este acela al vieții de fie- care zi, neînsemnată in aparență, dar ridicată la rang de ideal existen- țial și poeți* tocmai prin înnobila- rea obișnuitului cotidian. (Vezi „Sa- coul vechi* ș.a.). In acest univers, apare războiul, peisajul moscovit, figurile pitorești ale străzii: tobo- șarul, spălătoreasă, tramvaistul, șo- ferul, oameni modești de periferie, pe care poetul îi privește cu un ochi fratern și uman. Dar. în spatele a- cestor imagini de toată ziua, poetul afirmă problematici esențiale ale timpului și istoriei, ale morții sau iubirii care devoră inimi. Poezia lui Okudjava propune o poezie cu des- chideri spre comuniunea cu cei mulți. Un dialog cu ceilalți, în care sinceritatea mărturisirii e totală. Specific spiritului rus, poetul se In- cintă de fraternitatea cu cei ano- nimi, el fiind și un trubadur, dar și un confesor al lor. Această dorin- ță perpetuă, de-a cuprinde în poem esența dramelor lumii, de a cîntă un „cintec esențial" ce „n-a fost cintat deocamdată" căci „cîntecul cel mai de seamă / eu încă nu l-am com- pus", conferă liricii sale acel ton amical și colocvial. dedicat obștei, apartenenței la un timp social. Există, în poezia lui Okudjava, un sentiment stoic, dar nu de ins în- vins, ci stoicismul unui înțelept care luptă cu viața, chiar dacă ea învin- ge individul (Vezi Marș sentimen- tal). Acest substrat tragic sau stoic e sporit însă adesea. în adine, de un fin sentimental-ironic, de un ton șugubăț. Existența trebuie trăită, chiar dacă ea e uneori neiertătoare (ca în război), dar ea trebuie trăită totuși cu un sentiment încrezător. De aici, tonul pe care îl abordează Okudjava, în fața ideii tragice, un ton de degajare, de nonșalanță, de ușoară ironie care, în monolog sau în dialogul fratern cu lumea, ascun- de căderile tragice sau neșansele, conferind o încredere nelimitată In om, în biruința lui cotidiană. Căci tonul acesta șăgalnic, aparent indi- ferent, în spatele căruia se ascunde o dramă sau un eșec, este chiar to- nul ce dă vibrație unei poezii steni- ce, cu nelimitată încredere în uma- nitate. Naturalețea acestei poezii, pe care poetul o răspînde.ște ca pe o stare firească a eului său peste lucruri și peste mica lume vizibilă din jur, dă farmecul liricii sale și specificul ei inconfundabil. Puritatea morală stă la baza fericirii, sugerează Okudjava, nu alte credințe deșarte, nu fuga după materialitate, ci gîn- dul curat „că restul vine dc la sine". Un cod moral pi poetului: lupta cu noi înșine, cu tot ce e trufaș și ne- curat în spiritul nostru, pentru a-l domina și a ne înălța, astfel, stăpîni, deasupra nimicurilor lumii, prin frumoasa noastră speranță în mai bine. Este un mesaj suprem al unui poet umanist al acestui timp isto- ric frămintat, trăit într-o lume in căutare de lumini călăuzitoare, între care se înscrie și lumina clară s acestei patetice poezii, al cărei stri- găt pătrunde o inimă umană : „Stri- gă-mi un cuvînt anume / in gruzina limbă-a mea. / Și te tor să-1 strigi mai tare, clipei să îi dau un rost, / c-am visat, că doar visare / moartea, viața mea au fost". Ion AR1EȘANU unde arde fără-ncctare jăratecul iubirii, rătăcită intr-un anotitnp atit de îndepărtat! Iulian Negrită Virgi! Dumitrescu ul maur cu luciri de au» înf ir cu sclipiri de jai pîlpîiri i locuri sihasti e gata f nu și alți pan- par de po- li la început, câ și tu ții [ știi, tata zi- i îmbrăca, rafina râm Ii, buie sâ râm îi tare demult ’ banii, cum r, ulei, cea- creioane, zice, m-am gîndit și eu la a k cămăși, . poate că i le-am și spdțlt hîrtie igie- Serafino ’ și citez repede din . creația erotică a poetului I •sia undi jurnal intimist C vreme cit nu se ridică la g și la conceptul filozofic $1 ipă decît superficial la a umanității, lirica poetului decît ara-eori de experiența i. deci du are viziune cosml 22 NOIEMBRIE ACELE ZILE Lui Eugen Petrașcu-Ștefanovici 19 NOIEMBRIE im dat .și o poreclă edifiratoa__ul. abona- i protestat, are o ti re atît de neon o carte, o cu accese de amabilitate care leite o farfurie, )e gfndurî, mai zice Sara, apoltc calul cel mai te.ște să șteargă faianța cu o rif șei, vezi? tata ă. în timp ce-m* amintesc <41 o doamnă, res- acesta el i-a dat posibilitatea citată I habar ,e pentru o dată anterioară < fU asimilarea aruncat-o pur ș> s.mplu in f L dar am in- e> Sara n-a mai fost de f^ncera cu mine nîni m șir. Victor însă este a fi •at. săsește chiar o savoare mar0‘im. rsurdor acestea, zice talen ulf£hiar, Ințcle. . da • zice Sara cumva Imblîn^B mi aluneca cva au totuși, ceva ..........— . ine suavitate, se simte uneori . H • :1 • 1 • spiritualitate, dai parcă viner 51 a mari depărtări, poate are pD1 :alent ? măi fratele meu. mă se H!l ;' toți sîntem niște clovni, nu cuprinde un liciodată ca o palmă mscripț cei ce n-au /oul acela negru din ci mi tirul unc'c străinule care treci, nu te dintre spec- jiețul anonim. (i rolul pină la slîrșit. așa jun sau rău I măi fratele ara, omul acela a intuit pe I aproape pă- și păsări pic- ia lui de clovn, dar nu toți i pe cimpii us- mștienți, fiecare vorbim altă i c-a văzut o miță făina nu-i c-a cel șui Intr-o țâ și-un ciob (tindă Ungă-un ș. era prea creț foarte rar ajungem să com nil cu alții, da I uneori chiar ia, simt nevoia sâ mă scutur îl unor astîel de glnduri. chiar ieri îi povesteam ’ui mă aflu Intr-o stare aparte, l ce faci ? reacții transă, Victor susține că-i o ? păi da f zice tul de periculoasă, eu rid. |a chimie or. îi povestesc ce toaletă supaTaMUnea mca, lu. ut de revelion eh I asta-i I n capăt I care ne confecționăm măști, de^ capâtul lumii, speranțe deșarte ? ce este în fo< Viselor» dar care ? sau intimei ic ui ? intr-o zi l-a| dar c|ne sîntem it pc Nuni ce-ar tace el dacă un cintec •odată aș dispărea și el m-a 'ă singurul loc unde aș putea resc ar fi la balamuc I auzi ibina, cineva m-a întrebat de I it întrebările să sc fisureze I na. ce zi doam- E ceas de sărbătoare bătnne, -mi zice gindul. E toamnă și e soare, tc-aștept să trecem prundul ! E frunza-ngăibenită și Bega-i străvezie. Doar luna răsărită' durerea ta o știe .. De-acolo. din genune, un curcubeu zimbește. te strigâ-ncet pe num» și aprig te păzește .. Nu te lăsa, bătrine, imi zice gindul. iară ; cit prieteni i-s cu tine, va fi tot primăvară 1 Ca o dimineață frumoasă imi apăreai in calo și nu-mi venea să trec spre amiază, ca să nu-ți pierd rouă strălucitoare a ochilor tăi ca două stele, ce mă chemau in univers, întemeind un basm cu „A fost odată .. ” DE NUMELE SAU Au venit înspre noi, au ieșit din pereți cele uitate de lume, cîndva ; albastrul neșters este iar Voroneț, istoria scrisă acasă la ea 20 NOIEMBRIE E seară ... Hai cu mine să-nnoptăm intr-un vers de poezie și cind ziuă o să tic seara iarăși s-o chemăm I E scară... Intinde-mi mina s-o sărut și dă-mi o binecuvintme, ca din durerea ce-am avut să mi se nască o uitare ! E seară ... Un licurici mi te lumină și ochii-albaștri strălucesc cind inima mi se înclină spre stelele ce ne zîmbesc I 21 NOIEMBRIE Pe unde mai duc potecile tale, gind pierdut la răscruce de vinturi ? Adună-mă iarăși in cuibul palmelor ca să-ți privesc cerul din ochii înrourați. 23 NOIEMBRIE Ce mireasmă e in dumbrava sufletului tău ? Mina, ca o harfă, cîntă cind iți mingii obrazul... Neliniști înaripate ca o-nserare tulbure în care întunericul se joacă cu scinteierl pe fruntea mea, devenită o garoafă roșie, legănată de valul ghidului, răsărit intr-o tăcere adîncă ! Am purtat și cătușe, ne-au lovit peste gură colindele vechi sc trăgeau în pămînt; a fost să se nască o dreaptă măsură, accentul firesc din cuvînt Daca acestea se spun dacă acestea se scriu pe lamura zilei întreagă ; dacă slobod e cîntecul, mai curat și mai viu — dc numele său viața noastră sc leagă A FOST ORA UNU 25 NOIEMBRIE De-ar mai cin ta iar cucul în dumbravă Un ram aș vrea să rup din cintul său Pentru această inimă bolnavă Care mă doare-n piept atît de râu și ramu-acest de cintec să-l presar Pe ochii de iubire ce-au visat... încet rup filele din calendar Din anotimpul care m-a trădat. Răstoarnă toamna peste iarnă-acuina Ca-n primăvară bă ajung din nou î Să cintc cucul și să piară bruma Pe tine să te caut in ecou .,. Și-n cint de cuc să locuim o vreme Ca de-orice anotimp noi sa uităm Iar razele de lună să ne cheme Și-n veșnicie-apoi să ne mutăm I Te-ain decupat din întuneric cu un creion de lumină peste care s-a auzit bătînd din sufletul meu aripi CEA MAI FRUMOASA Cea mai frumoasă : pentru că sînt anume cînd ești Nici noapte-ndelungă, nici lumină de-ajunș orbitoare ; cîte cad pe pămînt nu atîrnă în talger prea tare Tăcerile mele firești — cea mai frumoasă: pentru că sînt anume cînd ești. *) Bulat Okudjava — Cîntecul esențial, Editura Univers, 1987, ORIZONT Editarea dramaturgiei împliniri șî perspective miniatun Pentru evoluția firească unei culturi naționale, tipărirea pieselor de teatru are un rost fundamental: in- troducerea In circuitul viu al litera- turii a unor idei, teme, autori la care se poate ajunge, din alt punct de ve- dere, și prin spectacolul teatral. Pînă ia acest al doilea tip de contact cu opera dramatică mi se pare că im- portantă este cunoașterea dramatur- giei ca literatură. Cultivarea publi- cului cititor de literatură. In general, adică de poezie și roman, în special, se cuvine stimulată și din perspec- tiva teatrului ca literatură. Cum se știe, viziunea regizorală asupra textu- lui dramatic presupune o modificare necesară a statutului literar al textu- lui. Analiza piesei prin spectacolul scenic nu este, întotdeauna, calea cea mai fertilă de a accede la ideea de literatură In funcție de modalitatea proprie de a considera scrisul drama- tic, autorii pieselor de teatru pot scrie indiferent de realitatea scenică pe care o vor întrupa acestea sau. dim- potrivă. sînt mai atenți la disponibi- litățile artistice, la profilul teatrelor ca și la specificul interpreților pro- babili. Șl atunci, firește, își vor scrie dramele și comediile determinați fiind de aceste considerente extra-estetice. Indiferent. însă, de motivația speci- fică, scrisul dramaturgi^ aparține do- meniului literar, la cote valorice dife- rențiate. care nu poate fi decalibrat pun absența sau intermitența edito- majoritatea fiind cronici de specta- cole. O fișă bio-bibliografică împli- nește sumarul unui volum din colec- ția Teatru comentat Critica șl teoria dramei au fost ilustrate, într-un ritm. Insă, mai lent, de colecția Thalia, îngrijită direct de Valeriu Râpeanu. Avem, la această oră, pe masă volume-antologii din Ion Sa va. Camil Petrescu. Nicolae lorga sau Ollânescu-Ascanio. Volume- le sînt masive și au prezentare grafi- că sesizantă'. In colecția Masca sînt reunite, de regulă, cronici teatrale ale criticilor tn semnat aici ai teatrului Zamfirescu. exercițiul funcțiunii. Au însă și critici și istorici de importanță ca Ion Valentin Silvestru. V. MIndra, loan Massoff, Traian Șelma- ru. Nicolae Barbu. e menită sâ 'ixeze stagiunile teatrale, ale regiei, actoriei. Evident, colecția în istoria teatrului valorile afirmate scenografiei noas- tre. Caracterul lor antologic poate ne- mulțumi prin parțialitate, dar utilita- tea este evidentă. Resursele criticii și teoriei dramei și teatrului pot. Insă, fi mai larg puse în lumină prin volu- me care să ofere imaginea rentelor de idei din arta românesc contemporan. La vie a cu- teatrului fel cum rialâ a volumelor de teatru. de văduvit trului intră, la începutul perioada In care, astăzi. editorial, domeniul Destul tea- progresiv, in drepturi pe anilor *70. E drept că e care se afirmă scriitorii sînt valori recunoscute ale dramaturgiei românești. O anume prejudecată privind statutul piesei de teatru — pe care o „citim* văzînd spectacolul scenic — a putut fi o frlnâ tn calea editării dramaturgiei ca și presupoziția că. piesa fiind cu- noscută prin publicare, n-ar mai con- stitui surpriza ^contată îndeobște de instituțiile teatrale. Totuși — și aici unele edituri. între care „Eminescu* p .cap de sene", au avut o contribu- ție esențială — dramaturgia este lite- ratură cu drept de a fi citită ca lite- ratură și de a suporta.* normal, ace- lași regim din partea criticii literare și nu numai teatrale. Iată, de pildă. colecția de Teatru comentat ar putea să înregistreze la zi opera dramatică, mai întinsă decît ce știm pînă acum, a autorilor români de azi. Dar, firește, cu condiția avută în vedere de editor, și anume aceea a valorii dramaturgi- lor publicați. Prin eforturile, deci, ale istoricului și criticului Valeriu Râpeanu, el în- suși avizat cercetător al domeniului teatral, autor al unor studii și antolo- gii remarcabile, ale unor redactori specializați în editarea teatrului pre- cum criticul Constantin Măciucă, edi- tura Eminescu a oferit pe parcursul unui deceniu și Jumătate o adevărată panoramă a dramaturgiei și exegezei teatrale românești. reprezentată cu strălucire în cultura noastră contem- porană Marian POPESCU Eterni ca o poveste ide s i des» I mu J • trio intr fn multe feluri ne despărțim, de-a lungul vieții, dc ceea ce ne ții in ignoranță. Mulți ne ajută să ne rupem de ceea ce ne împiedică fim cu adevărat niște trestii gânditoare. Dar, sint unii pe care nu-i uita niciodată. Vin ei, niște oameni, care țin la noi înainte chiar de a cunoaște și ne descoperă orinduielile acestei lumi. Iar ei se numesc piu dascăli sau învățători, sau profesori și, de cite ori ne gîndim la ne par eterni ca o poveste, trudind în școlile lor pentru ca nimic lumina lumii să nu se piardă în van. De fiecare dată „ultimul vestește că ștafeta a fost predată Unii pleacă, alții vin Dar rămîn mereu în suflet sint dumnealor, educatorii. Pentru că de la — de la carte, de la cunoaștere, de la educație — începe totul, copiii din Recaș, mai exact de la Școala generală ajutătoare, intre minunați oameni semănători de lumină în primul rînd stau Dorel Piloș. o familie exemplară de dascăli, care i-a învățat și îi învață ț celebreze în simbol viața unui sunet sinonim cu copilăria, cu setea de niin ști, cu graba de a crește și de a fi. Dincolo de lentorlle cotidiene, ei fi Vc înțeles mai bine decît alții că nu virsta cronologică este esențială, t 0771 tinerețea spirituală, poate și dc aceea ei au pătruns de la început și hotărît în copilăria locului, adăugind jocului ei tulburătoarea taină 1 literei, filndu-le, de aproape 12 ani, copiilor de la Școala ajutătoare k atît de adevărații părinți, precum părinții lor cei adevărați. Cine ti r»uer cunoaște la catedră, dar și dincolo de spațiul ei, va avea bucuria să defi ve copere ce înseamnă de fapt dascălul strălucit de vocație. Chiar dat> nin este vorba de orele în sine de la școală, de activitățile de la noul centrtntri cultural, ori de celelalte preocupări obștești, ei, prin întreaga lor viaft Uz și profesionalitate celebrează cultul muncii și al învățăturii, omagiii înfiorați generațiile de dascăli datorită cărora noi nu ne-am uitat rddi cinile și nu ne-am trădat strămoșii și pămtntul natal Aflasem din aii parte că învățătorul Dorel Piloș este și un mare animator al vieții cult rale din Recaș, multiplu laureat al Festivalului național „Cîntam României**, cunoscut de-acum în țară ca unul dintre cei mai buni red tatori, autor și interpret al unor montaje literare al unor programe af tlstice pline de vervă și de un bogat conținut de idei, tot așa cum sofi sa, profesoara Loty Piloș. însuflețește dragostea de lectură a localniciloq răspunzînd de biblioteca comunală, contribuind, în același timp, prfa | cîteva comunicări științifice inedite la sporirea funcției active, formalii iu a școlii, a interesului elevilor pentru știință. Dincolo de toate acestei]ur însă, ei rămîn oameni modești, corecți fără ostentație, exacți, afabili lunoi nce aproape retractili, în afara profesiei lor propriu-zise. Poate și pentru oții | au marele privilegiu de-a purta de mină, mai sincer decit alții. copilărită re noastră. Cu puterea izvorită dintr-o curată dragoste față de tot ceea li este mai frumos și mai curat pe lume, copiii — așa cum sînt și ai lolropi Andreea și Armând, dar și din nestrămutata convingere că viitorul RecU șului trece, mai întîi și-n t îl, și prin mina dumnealor. -atit _'Une George DINU eși ( •mpe eniu --------------—urit nsib iriU rile sale de vis și pictură Din fer Muzeul Banatului deține cîteva diama loroasele peisaje realizate atuncvj* zente în retrospectivă, alături de^ f vatul Autoportret (de tinerețe). fjnus chează poate ce' mai important ■ । ment din activitatea artistului, un'r.a 4 bil moment definitoriu pentru Iod proi venit într-o istorie a picturii băni: de la început de secol XX Stabilit la Timișoara, după ri Oskar Szuhanek se integrează în m are cultural al orașului Activează ev . țional, alături de Corne’iu Liuba, Lrca . Podlipny, Romul Ladja ș.a., par adesea remaicat în pre^ cultura^ sj vremii. Nevoile vieții și existent^,cl\L pictură îl vor determina să-și vaiLin ce vocația de portretist in rcaliT’ unor comenzi particulare O notâ,n demică, dictată poate de un an gust al mediului interferează cu «T pate elemente secession Este iB sânt. însă, din pu»ct de vedere' grafic, faptul că tocmai vocații portretist îl duce, in 1936, pe 0 • Szuhanek la București, unde esteh cor ten și colaborează eu celebrul Eujnitoi Stoenescu. După cel de al doilea ria Dii mondial, deja îr. vîrstă. va actinialist noul context social-istoric, expMurin peisaje (parcuri, dealuii maluri dădăci case de țară, străzi timișorene). șiLau r portrete. Regăsim în peisaje vau fo5 ecouri ale tonumor luminoase din^urc[ ma perioadă dar di.» ce în stinse Portretele oe familie șl peHu pj j cu străzi din car ticul Fabric impoitante pentiu acest moment, autenticitate și irțeleg-ie emoții Viața a fost generoasă în a •iilo Nic , . , ^rm Oskar Szuhanek. dai nu lipsită decent studiul picturii din Budapesta, burse Dupâ doi ia Academia de Artă ca beneficiar al unei am ple^ă la Paris, unde va studu la Academia Julien. in clasa profesoi ului Jean Paul Laurens. Mediul parizian și etervevența artis- tică ii vor capta pe talentatul tînăr. europene, ca Mestrovici. Leger și In special Mndigliani Anul 1912. la Paris. cînd începe să trăiască din pictură ca și anii care au urmat pînă la începutul primului răz- boi mondial, sînt poate rei mai fruc- tuoși șl frumos» ani din creația sa. Italia, sudul Însorit, Veneția vor fi locu- tăți și dificultăți materiale. Acuje vi( 15 ani după stingerea lui, □ umbHbcinw lancolică străbate retrospectiva nexu nefericire incompletă) Oskar Szul£ ec|i Un semn de neuitate așterne reatri biografia sa de artist, iar chipul qubir al tînărului Oskar p -tvește, din u On< ieșind pană din cadru, sp~e înserhterp peisaje venețiene eseu. Ciprian RADO VA! ® 6 F ? ® ORIZONT 4 M ELEAG STRĂBUN Unde tetele excelsior miniaturi deschid mugurii A FOST ODATA CA NICIODATĂ Fiului meu Arthur CU FLORIAN PITTIȘ.. \top > [>• pe aceeași creangă, poveste ungul vieții, de ceea ce ne fi •m de ceea ce ne împiedică ar, sînt unii pe care nu-i p țin la noi înainte chiar de a dei lumi. Iar ei se numesc si și, de cîte ori ne gîndlm la școlile lor pentru ca nimic fiecare dată „ultimul clopoțe pleacă, alții vin Dar cel c ucatorii. Pentru că de la șc ducație — începe totul. Pen generală ajutătoare, între ace. : primul rînd stau Dorel și Lob COMOARA trio întrece pe sine. IULIAN NUȚA TRECERE nd cineva n< vzne, caldă i nd cineva ne pleacă, pă rece. „Cind unul trece, altul vine" (Eminescu) este nd cineva le vine, fnd cineva le pleacă ’ s>:-: ■■ we i-a învățat și îi învață nim cu copilăria, cu setea de ^miniul — dIg de lentorile cotidiene, ei aJfhl verde ț cronologică este esențială, au pătruns de la început se oculul ei tulburătoarea taină Hor de la Școala ajutătoare ta ii lor cei adevăr ați. Cine ii i țiul el, va avea bucuria să de rălucit de vocație. Chiar da !e activitățile de la noul ce *ști, ei, prin întreaga lor vi di și al învățăturii, ornat irora noi nu ne-am uitat rădi mîntul natal. Aflasem din a i mare animator al vieții cult** stivalului național „Cînta unul dintre cei mai buni re literare al unor programe inut de idei, tot așa cum s jostea de lectură a localnicii ribuind, în același timp, rirea funcției active, forma ință. Dincolo de toate acest ră ostentație, exacți, afabili 4 tropriu-zise. Poate si pentru mai sincer decît alții, copilă ă dragoste față de tot ceea a rpiii — așa cum sînt și ai l ta convingere că viitorul Rec .mnealor. omului ntru o zi Pămintul de mare. piversul — id verde; l nimănui Pentru o zi Cît Universul de mare. Tinărul muncilor Iulian Nuță, debutat anul trecut în revista noastră, se profilează drept o prezență lirică dis- tinctă. Poezu sa deschisă fie spre tema istoriei, fie spre amintirile copilăriei, denotă multă sensibilitate și, totoda- tă, lapidaritate. în scurte no- tații lirice Iulian Nuță con- densează o adevărată existen- ță spirituală Vis întrerupt De un fulg de zăpadă Căzut tn toiul verii. BUNICUL • Bunicul înainte să plece Ne-a mîngiiat pc toți Și a spus : „Nu vot fi prea departe'’ Apoi A închis ochii Să nu-l vadă nimeni plîngîn(L SUB ACELAȘI SALCÎM Soare răsare Soare apune Iar tu Sub același salcîm Aștepți Ca o sămînță lipită De gheara unei păsări De ceară ȘCOALA PENTRU TOȚI Viața este o școală complexă Care are un singur profesor — Prezentul. Nu lasă repetenți; Atunci Unde sînt absolvenții ? ... George DINU 0 culegere începuturile literare ale lui n I Mioc au fost lirice, ver- 1 lui avind catifelările de ur și sensibilitatea filtrată unoi poeți din vremea tine- rii lui, printre care cu deo- re Traian Lalescu ; evolu- lui ulterioară, însă, l-a iat irezistibil de epigra- spccia devenindu-i In- atlt proprie. Incit se poate ne azi fără teama de a 1 că el este unul dintre mpetenții cunoscători ai do- eniului Ar fi greu de lă- urit in citeva rinduri cum ibilitatea poetică se con- zeriește la epigramă ; poate, r, Ințelegind că undeva de epigrame proiectăm catrenele in cele mai multe cazu-i. nu numai să le privim ca pe mici ima- gini în patru visuri. Nu devine catrenul „Plopii" (și nu numai acesta) motiv de meditație atunci cînd poposim asupra lui și nu ne mulțumim • Bine ați venit, bine ați revenit la Timișoara. I Lonan Pittiș I Pînă la începerea galei rock timișorene mai sînt cîteva ore bune. V-aș ruga să-mi răspundeți la cîteva întrebări. Așadar, în ce moment considerați că se află azi muzica noastră rock ? • în ace- lași moment in care s-a aflat dintotdeauna, așa cum spunea Nicu Vladimir. într-un cintcc: „într-un nesfîrșit început" • Se poate vorbi, la noi, despre evoluția acestui compartiment muzical de maximă audiență ? • Despre evoluția muzicii rock românești, da, dar nu și despre evoluția formațiilor. Am putea eventual vorbi despre involuția acestora. Putem vorbi despre oamenii de excep- ție ai rock-ului românesc și mai puțin de formațiile noastre gră- bite, parcă, să se destrame in cele mai neașteptate momente, in general, din cauza unor condiții exterioare. Această „mișcare browniană" a muzicienilor rock ar trebui să fie oglindită zilnic într-un buletin de informații tip „Cotele apelor Dunării". Grupu- rile noastre ar trebui să fie mult mai stabile. Doar in această condiție am putea vorbi dc o adevărată evoluție a lor • Ce nume vă rețin atenția din „Noul val" al rock-ului românesc ? • Pentru mine. „Noul val" este formația timișoreană „Celelalte Cuvinte". In rest, mă înclin în fața talentului lui C. Minculescu, admir profe- sionalismul celor din „Compact", contemporaneitatea formației „Timpuri Noi". Mă bucur că există Alexandru Andrieș și-s teribil de îndurerat că nu mai există Dorin Liviu Zaharia. El a creat melodii și texte-manifest pentru generația anilor *60 • Nu credeți că rock-ul autohton, deși poartă însemnele meșteșugului și profe- sionalismului. are o arie de exprimare limitată ? • Nu. Rock-ul e un esperanto de creare a acelui sat universal pe care îl amintește Marcuse. Există un mic ghid de conversație rock în care se află și dialectul românesc care îmbogățește contextul cu noi date de expresie și zone de sensibilitate. Nu e suficient să existe formații. Contează și cc fac cei puși să le miște • Ce va rămîne din muzica rock ? • Nu știu ce va rămîne. Rock-ul este o formă caracteristică a epocii noastre. El e făcut cu trimitere imediată. Să nu uităm că pe lingă muzica lui Bach pămîntenii au trimis în cosmos cu „Voya- ger" și o mostră a muzicii de după război, piesa „Johnny B. Goode" a lui Chuck Berry. E salutul nostru, e salutul planetei Pămint adresat Cosmosului! • Vă mulțumesc. • Petru UMANSCHI televiziune asia o răspintie de intîlnire spirituală Intre cele două ex- . . . . . . . _. r prusii literare Caracteristică sale de vis și picturi Din fer^ nc flparc șl cpi. I Autoportret (de tinerețe), 4 ză poate ce* mai important ; din activitatea artistului, un wment definitoriu pentru 1 ; într-o istorie a picturii bă început de secol XX ibilit la Timișoara, după r Szuhanek se integrează în ral al orașului A tivează e 1, alături de Cornel iu Liuba, I pny. Romul Ladja ș.a., •a remaicat in pre-* cultura ii. Nevoile vieții și ră îl vor determina >cația de portretist comenzi particulare ama de început a culegerii respective, care, asemenea ei fotograme de film, deși minusculă șl greu de descifrat |In forma inițiala iși relevă forța de expresie atunci cind c proiectată la dimensiunile ecranului; ea, epigrama de . heeput 9 cărții, se Intitulea- „Profesiune de credință" ire sens de „Cuvint înain- . Jn catrene, fiecare / Vrea să pun mai multă sare ; $ Dar pun lacrimi citeodată, / & și lacrima-i sărată". Astfel vertizați, e cazul să ne apro- jicm CU grijă de scrisul lui Ion I. Mioc, câutind să-i și ml Banatului deține cîteva din isele peisaje realizate atunci. | ? în retrospectivă, alături de ?ă, dictată poate de un a al mediului interferează cu elemente secession. Este m însă, din pur ei de vedere \ faptul că tocmai voca etist îl duce, in 1936. pe inek la București, unde este i colaborează cu celebrul Eu eseu. După cel de al doilea ial. deja îr. vîrstă. va activa context soci al-istoric, exp je (parcuri, dealun maluri de le țară, străzi timișorene). »te. Regăsim i ale tonui nor erioadă dar Portretele oe în pei >aje luminoase di.i ce în familie și । 'ăzi din car ticul Fabric i tante pentiu acest moment, ai licitate și irțeleg-re ornați ța a fost generoasă în am Szuhanek. dai nu lipsită de gr i dificultăți materiale. Acu ml după stingerea lui, o umbră ■ ică străbate retrospectiva I cire incomcleiă) Oskar Szuhaol mn de neuitare >2 așterne refl fia sa de artist, iar chipul se! Arului Oskar p-ivește, din ni parcă d;n cadru, sp-e însorit! î venețiene existenta să-și vai in reali O notâ și v din ce pcis Ciprian RADO VAN consemnări numai să „trecem" cu ușurin- ță mai departe ? — „Am spus mereu, mereu am spus, / Că-n lumea lor de vis și-avîn- turi, / Cu cît se-nalță ei mai sus, / Cu-atît îi bat mai multe vînturi". Nu încape îndoială că selecția cărții de față ar fi putut fi mai cuprinzătoare, ținind seama de tot ce-a scris și a adunat într-o viață de spadasin cu versul autorul ; în același timo, prin cele mai bune lucrări din prezenta cu- legere, Ion I. Mior își confir- mă cu maturitate și măiestrie înzestrarea artistică, indreptâ- țindu-ne să-1 așteptăm și în continuare cu alte contribuții valoroase la expresia epigra- mei. în contextul manifestărilor organizate de Asociația Scrii- torilor din Timișoara dedicate Centenarului Mihai Eminescu, în cadrul Cenaclului Asocia- ției și al revistei „Orizont" a avut loc o Intîlnire cu scriito- rul Petru Creția, responsabilul filologic al ediției naționale a operelor lui Mihai Eminescu. La discuții au participat: Ale- xandra Indrieș, Livius Cio- cârlie, Eduard Pamfil, Șerban Foarță, Mircea Mihăieș, Mir- cea Lăzărescu. Adriana Babeți, Marin Foarțfi și Cornel Ungu- rcanu, conducătorul ședinței. In ședința de marți, 16 februa- rie a.c., ora 17,00 va cili proză Dana Dinu. M. O. aqua-forte Mircea ȘERBANESCU anoramu • în cadrul maunvsiarii culturale „Luna cărții la sate", omuna Sînandrei, județul Timiș, a avut loc o intîlnire cu Uiom, organizată de Editura „Facla". Au participat Tudo- Dinulescu din partea Consiliului Culturii și Educației So- ii» liste, Cornel Mateescu dc la Centrala Editorială, Ion Marin Almăjan, directorul Editurii „Facla", Eugen Dorcescu, actor șef al acestei instituții, care, în alocuțiunile lor, *-au referit la realizările editurii timișorene. Cu acest prilej au (ost prezentate cărțile „Împotrivirea lui Făt-Frumos" de Aurel Turcuș și „Valori ale arhitecturii populare românești" de Nicolae Săcară. în cadrul aceleiași manifestări. cu prilejul deschiderii festive, a avut loc în comuna G': ; a (Județul Caraș-Severin), o Intîlnire a cititorilor cu scriitorii Eugen Dorcescu, redactorul-șef al editurii „Facla* și Nicolae Danciu Petniceanu, al cărui roman, „Cînd caii dorm In picioare", a fost lansat cu acest prilej. • Un eveni- ment In viața muzicală a orașului : concertul susținut recent de violonistul Daniel Podlovski, sub bagheta dirijorului Remus Georgescu. • Semnal. Un nou volum al scriitoarei Alexandra Jndri^ș, romanul „Cutia de chibrituri", a apărut la editura „Cartea Românească". • în premieră, pe scena Teatrului german de stat, spectacolul Studioului de creație, „Iubirea poartă un nou nume", de Christine Bruckner ; regia — Ondine Bleier (în colaborare cu actrița Ida Jarcsek-Gaza, interpreta textului dramatic); scenografia — Traian Zamfi- rescu. INDEX • Pseudocultura este mai dăunătoare decît incultura, deoarece generează semidoc- tism, suficiență dc sine și.. • infatuare • „A fi sau nu fi° — zicea Harnici. Iar afaceriștii il pa- rafrazează : „A avea sau a nu avea”. • „Mielul biînd.suge de la două oi* — este un proverb iubit de lingușitori. o „Nimeni nu se naște în- vățat" Păcat că această zică- toarc nu o cunosc cei cc sub- estimează învățătura. • Se spune că lorga făcea trei lucruri deodată și că Ic făcea bine. QȘ» cînd te gîndești că unii nu pot face nici măcar unul). • Sufletul nu a fost văzut de nimeni, dar roadele lui le culegem toți. • El mă „admiră" pentru mersul pe jos. iar eu îi „ad- mir" confortul mașinii. • „Știința are rădăcini a- mare“, dar roade dulci — zice Arîstotel. (Păcat că unii nu se pot ridica de la rădăcini !) • În postura dc examinatori, dascălii pot fi : judecători, ne- păsători sau ... sperietori. • „Mai bine mai tîrziu de- cît niciodată" — zise leneșul. Și opri soneria ceasului deș- teptător. Ion DRAGAN DUMINICA. It 1 i.UKr 1R1E: U.3U Luivx. 11.35 Lumea copii- lor. 12.40 Din cununa cintccului românesc. 13.00 Album duminical. 14.50 Însemne ale unui timp eroic (reportaj). 15.00 închiderea pro- gramului. 19.00 Telejurnal. 19.20 Cîntarea României. Omagiul țării conducătorului iubit. 20.25 Film artistic — Plăcerile orașului. 21.50 Telejurnal. 22.00 închiderea programului. LUNI, 15 FEBRUARIE: 20.00 Telejurnal. 20.25 Știința pentru toți. 20.55 Tezaur folcloric. 21.15 Occident ’88 — între aparențe și realitate (documentar). 21.30 Economia românească în Epoca Nicolae Ceaușescu. 21.50 Telejurnal 22.00 Închiderea programului. MARȚI, 16 FEBRUARIE: 20.00 Telejurnal. 20.25 In întîmpinarca Conferinței pe țară a președin- ților consiliilor populare. 20.45 Luminoase pagini de luptă revo- luționară (documentar). 21.00 Sub tricolor, sub roșu steag — Emi- siune Hterar-muzical-coregrâfică. 21.20 Magistralele conștiinței revo- luționare. 21.35 împlinirile prezentului socialist — forța mobiliza- toare a devenirii noastre (reportaj). 21.50 Telejurnal. 22.00 Închi- derea programului. MIERCURI, 17 FEBRUARIE : 20.00 Telejurnal. 20.20: Priorități în economie. 20.35 Film artistic — Freamătul pă- durii. 21.50 Telejurnal. 22.00 închiderea programului. JOI, 18 FE- BRUARIE : 20.00 Telejurnal. 20.25 Pe drumul înfăptuirii noii revo- luții agrare. 20.45 Laureați ai Festivalului național „Cîntarea României". 20.55 Idei în acțiune. 21.15 Tineretul și creația tehni- co-științifică (reportaj). 21.30 Din marea carte a patriei — Cîmpu- lung-Muscel. (documentar). 21.50 Telejurnal. 22.00 închiderea pro- gramului. VINERI, 19 FEBRUARIE: 20.00 Telejurnal. 20.25 Prio- rități în economic. 20.45 Cadre la nivelul exigențelor progresului economic și social al României. 21.00 Lauri pentru această vreme și această țară. 21.10 Cadran mondial. 21.25 Serial științific — Uni- vers, materie, viață. 21.50 Telejurnal. 22.00 închiderea programu- lui. SÎMBATA, 20 FEBRUARIE: 13.00 Telex. 13.05 La sfirșit de săptămînă. 14.45 Săptămîna politică. 15.00 închiderea programului. 19.00 Telejurnal. 19.20 Teleenciclopedia. 19.50 Parada șlagărelor. 20.50 Film artistic — Iarba verde de acasă. 22.20 Telejurnal. 22.30 închiderea programului. AM DAT O FUGA ... ...pe Semenic, sus, la 1.400 metri, spre înaltul cerului ; nu știu să schiez, nici cu patinele nu mă dau pe luciul gheții, ci. născut în cîmpie, simt uneori magnetul muntelui ; la Reșița, minunată urbe, cu artere și edificii înnoite, trecînd pe lîngă arena din Valea Do- manului. m-au salutat semnele primăverii grăbite în muguri și ghiocei ; tot ureînd, pe la Cuptoare și Văliug, în șoseaua ce mușcă din brîul codrului și din cremenea muntelui, începea să vină iarna. Și ce iarnă treptată, de la pete de alb pe mantia frunzelor moarte, pînă la vijelie, viscol, furtună, nămeți, uragan — și trecerea de la izul ierbii crude la troiene n-a durat decît o oră, cît sâ înghețe șl ceasul și părul și nasul. Ger ca la pol. ger ca-n filme, ger ca la Semenic. Pe coama muntelui. Intre vîrful cu același nume și cel, mal înalt cu cîțiva metri, Piatra Goznoi, se taie cărare cu buldozerul în untul zăpezii, care cărare ține cît răsuflarea sub apă, dat fiind ființa iernii și fapta vîntului ce iute acoperă și nivelește traseul. Dacă nu miști, în cîteva minute rămli un om de zăpadă autentic, fără mătură, și gheață-n creștet și morcov în gură. Sau. vai și-amar, sc zice — eu nu am avut neșansa, e olar — dau tîrcoale locului și haite de lupi hămesiți, cu colții cît dinții greblei și gheare pre- cum cele din genericul galei desenului animat. Iar splendoarea imaculată de pe munte seamănă cu un ciop de uriaș. Iarnă e doar acolo, iarnă superbă, ca o fecioară încăpățînată. Sportul pe care l-am practicat preumblare se cheamă, cit n-am șezut cu condeiul în pagina albă, să rup din mine lumea ce vniesc a o mișca spre lumina cărții. Dar. minune a civilizației, telefonul m-a smuls din împărăția singurătății și a Măriei Sale, Muntele. îneît, nu-s mîh- nit, decît. iată, am rămas cu nostalgia, la care vă îmbii : dacă vă e dor de iernile de-altădată, suiți spre zăpezile de pe Semenic, cum am făcut o zi și noi. Ilie Borțun cu Teodor BULZA ORIZONT ALBERTO MORAVIA - intre pasiune și rațiune Nu demult, Alberto Moravia și-a sărbătorit Ia Paris cei 80 de ani. Prilej de bitanț ? 16 romane, peste 500 de nuvele (făiă a mai socoti pie- sele de teatru, eseurile, notele de călătorie, critica de film). Prilej de confesiune publică. Prezentăm cîte- va fragmente din interviul acordat de Alberto Moravia revistei Le Jour- nal LitUraire (decembrie 1987 — ianuarie 1988). — Primul dvs. roman. •Indiferenții*, începea cu o frază teatrală. De altfel, obișnuiti mereu să vă descrieți drept wn dramaturg deghizat in romancier. — Cînd eram copil obișnuiam să mă închid în cameră ; mă întindeam. Cu picioarele ridicate sus pe zid și capul spînzurînd peste marginea patului, așa. Întins de-a laiul, inu povesteam tot fe- lul de năzdrăvănii. La țară, căutam cîte-o colină in formă de corabie, apoi băteam în Jurul meu țăruși i era pun- tea. iar eu — căpitanul Tata mi-a făcut cadou o enciclopedie pentru copii, unde erau rezumate mari opere literare. Le-am citit șt apoi am început sâ le povestesc tovarăsilcf de Joacă, pe pla- jă, Iliada și Odiseea. Spre șapte, opt ani — pînă la doisprezece — am avut un fel de boală, pe care-aș compara-o cu ceea ce numesc „tulburări de nara- tor* i eram somnambul Mă trezeam. fără să înțeleg nimic, in spatele unui fotoliu sau în fața unei ferestre, cu ochii țintă la cer. Cred că romancier te naști. în timp ce scriitor devii. Nu poți deveni romancier, e un har al imaginației, o* nestăvilită pornire de a spune gogoși Desigur că întotdeauna îți dorești tocmai ceea ce r.u ai. M-am născut plin de pasiun: și violență, cu simțul situațiilor extreme ; m-am stră- duit, în consecință, să iubesc rațiunea. Scriind drame, am făcut un Imens efort pentru a-mi stă pini pasiunile care mă distrugeau Indiferenții e o dramă du- blată de viața cotidiană ( .) Tot în copilărie am început prin a-i citi pe Molidre, Goldoni, Shakespeare. La 16 ani credeam deja în supremația ar- tei a cărei încununare era tragedia. Am rămas fidel acestor Idei, neputlnd să mă sustrag mecanismului lor. — De la •Disprețul* la „Omul care privește* trecind prin „Agostino* sau chiar în ultima dvs. piesă .«îngerul... armonia unei relații de dragoste o dis- trusă de cîte un Intrus. — Romanul e o realitate confuză, pe care încerci să o recompui. Așa cum a trăi înseamnă a dori să știi pentru ce anume trăiești a scrie e un fel de înain- tare, unde stilul devine unul din cele mai fine seismografe Pentru că scrii cu tot corpul ( ..) în literatură există de fapt foarte puține povești : se repe- • că mereu aceleași, lai familia devine unul din teritoriile ei predilecte. pen- tru că familia conservă cel mal bine, teatral contradicțiile dintre societate și natură. Cred că una din marile per- formanțe ale omenirii este, spre exem- plu, de a face ca oameni perfect ma- turi sâ trăiască împreună fără a se dori unul pe celălalt Relația despre care vorbeați mă interesează probabil și pen- tru că acest lucru a existat în propria mea viață. în principi-, cuplul este perfecțiunea unui raport Urmează o cohortă de cuvinte miri i fidelitate, onoare. Iubire, virtute castitate. Un în- treg dicționar pe care vine și-l zice este bila mai nele personajul numărul trei, androginul lui Platan ... contra- Cuplul imposi- armonie a unui ideal modest, toc- pentru că nu sîntem îngeri. Roma- mele sînt reflexul unei lumi per- turbate așa cum am găsit-o de cînd m-am născut; deci ea exista deja. Cel mai mulți dintre noi nu sîntem uciși de real, ci estroplați. M-am născut foarte simplu, ca un țăran, într-o fami- lie perfect normală ; contactul cu lu- mea, realitatea m-au îmbolnăvit, iar boala mea a fost psihosomatică, o știu foarte exact Dar cînd scriu, simt că mă apropii de armonii Literatura este o mare dezordine organizată, supraor- dinea, deci conștiința respectu-jasă a dezordinii. — Ați sărbătorit nu demult 80 de ani. Cum ați simțit că hece timpul? — Nu sînt Pioust Nu mă interesea- ză trecutul De altfel nu cred că sînt singurul Pentru că am trăit mereu în v prezent, nu mi-am simțit vîrsta și deci nici îmbătrinirea mult decît înainte, o jumătate de oră Acum lucrez mai La 20 de ani, după de muncă, eram 80 mă simt obosit epuizat, pe cînd la abia după trei ore. tn schimb, am sesi- zat chiar îr» aceste zile, cînd oamenii mă felicitau pentru cei 80 de ani, ceva ce nu am perceput niciodată : că nu eram imobil. Că timpul tre® fapt, dar nu ca un lucru care o privit, ci în sine, abstract. Deși ti mas foarte asemănător cu cel! eram înainte. Nu înveți nlciodaU mic. recazi mereu, stupid, în ao situații... Nu mi se pare că an® trînit. nici că am fost tînăr. Nu5 recitit niciodată cărțile, cu e» Plictisului în franceză O spun! sincer : nu îmi plac cărțile mek dorința de a fi mereu amuzat de îmi plac cărțile celorlalți ; ele îm o senzație de puternică noutate. K chestiune de vanitate, deși poate ci vanitos, dar mă cotropește plic n Am avut toată viața un soi de ț .. pe care am numit-o plictis, indifa disperare ; o angoasă care nu are ia- de-a face nici cu timpul nici cui Pe la cinci âhl, mă puneam în colț șl spuneam „mă plictisesc" nu e ceva nou. Un om nu se poate prinde de el însuși ; în caz că i iubește prea mult, nu-i rămîne der se suporte, tar eu nu mă iubesefl Nu cred că aș deveni nemuritor] cărțile mele ... Nu mă gîndesc n dată la moarte. Doar, uneori. cln| trezesc pe la ora cinci dimineața i de-a|uns. Vine noaptea nu fac i cu mîinile. nu văd nimic, singele ir scurs parcă din cap în timpul nț atunci sînt silit să mă gîndesc cl există de fapt nimic, că e dezew șl nu mai am poftă să trăiesc. Apt scol și îmi dau seama cît de ■ sînt. S-ar putea să vină ziua cînț să gîndesc întocmai ca sibila lui F nius. închisă în grotă pe cărei întrebau ce ar fi vrut să facă, A răspundea „aș vrea să mor*, pont era nemuritoare. tn românește ( I. PANli cli Pr di lu Sn a P< a tă Ir r< di d Nu știu cum arată drumul de ia Atena la Epidaur pe timp senin. L-am străbătut pe o vreme mohorîtă, sub amenințarea permanentă a ploii, în- tr-una din puținele zile cu nori ale unui august canicular. Cred că a fost o șansă. într-o zi însorită, ar fi semă- nat fără îndoială cu oricare din drumu- rile pitorești tăiate în stîncă de-a lun- gul țărmurilor grecești. Un drum mai domol pînă la Corint, mai spectaculos după intrarea în Peloponez, cu serpen- tine cățărate pe culmile împădurite ce coboară abrupt în mare Așa, cu ma- rea învăluită în neguri, abia ghicită sau întrezărită într-un peisaj de o im- presionantă austeritate, drumul ne-a scos parcă în atara timpului pentru a ne da iluzia că regăsim aidoma, ne- schimbat de milenii, misterul lumii în care s-a născut tragedia antică. A fost cel mai nimerit prolog la miraco- lul Epidaurului Dintre toate ținuturile grecești, Peloponezul șl-a manifestat cel mai de timpuriu gustul deosebit pentru teatru La Argos exista un tea- tru de p-atrâ încă din secolul al Vl-lea î.e.n. Două secole mai tîrziu se con- struia teatrul de la Epidaur — „Un joc complet al spiritu’.ui unde cunoștin- țele matematice stau ia baza căutării frumuseții* — plănuit de Polictet cel Tînăr intre munți, departe de orice așezare, omenească. Cu cele 14 000 de locuri ale sale, tea- trul de la Epdaur este cel mai mare și mai bine conservat dintre teatrele ve- chii Elade. Incepîr.d din 1955. el găz- duiește în fiecare an Festivalul de tea- tru antic. Din iunie și pînă în septem- brie. teatre din întreaga Grecie prezin- tă pe scena sa piesele tui EschiL So- focle. Euripide. Aristofan Printre ei, în 1987 un „intrus*, Shakespeare, cu Antoniu și Cleopatra. interpretat de ac- torii de la National Theatre of Great Britain. în regia lui Pcter Hali Și un eveniment: remarcabilul spectacol cu Perșii lui Eschil în Interpretarea acto- rilor de la Teatrul de Ariă din Atena și în regia regretatului Carolos Koun, unul din cei mai mari regizori greci contemporani. Autorul cel mai Jucat la Epidaui a fost Euripide. Destul de puțin gustat la vremea lui în „ingrata Alenă*, el și-a luat, după mal bine de două milenii, o strălucită revanșă Cu el s-a deschis și s-a închis Festivalul i au fost repre- zentate trei piese; Hecuba. Orcstia și Troienele, aceasta din urmă în două montări diferite. O a patra piesă, Ifi- genia în Taurida i-a fost Jucată la Ate- na, la Teatrul lui Heroduș Atticus de la poalele Acropolei Poate părea sur- prinzătoare, din punct de vedere strict teatral, opțiunea pentru Troienele, cea TEATRUL DIN EPIDAUR mai puțin teatrală, cea mai statică din- tre toate piesele autoiului. Dar oare acum douăzeci de ani Sar ere nu alegea tot Troienele, dintre toate tragediile antice posibile, pentru adaptarea co- mandata de Teatrul Național Popular din Paris? Poate pentru că se des- prinde din acest „oratoriu*, cum l-a nu- mit Sartre însuși o lecție tragică lesne de actualizat, ceea ce s-a și întimplat în cazul montărilor moderne ale pie- sei. Intr-un război, fie cl troian, mon- dial sau atomic, nu există nici învin- gători nic> învinși Există doar oameni sortiți pieirii. De cătr* zei sau de către alți oameni Dar, dincclo de această permanență a semnificației, e ca și cum artistul modern s-ar angaja într-un pariu pentru a dovedi ce resurse nebă- nuite de teatralitate se ascund într-un text care, asemenea p eselor unui Ra- cine spre exemplu, pare a fi destinat mai degrabă lecturii decît prezentării scenice. Un astfel de pariu propune și An- dreas Voutsinas. regizorul spectacolu- lui cu Troienele, interpretat de trupa Teatrului de Stat din Grecia de Nord (Salonic). în mod cert, spectacolul nu a fost conceput pe gustul amatorilor de reconstituiri muzeografice. Spațiul de joc — un cimitir de mașini din perioa- da celui de al doilea război mondial — înscrie spectacolul în tradiția unei mo- dalități de actualizare a teatrului cu teme mitice sau istorice destul de frec- ventă în arta teatrală contemporană. Pe .scena circulară în aer liber avînd drept fundal pădurea și în zare, mun- itinerarii ții, carcasele metalice îngrămădite în dezordine servesc de tribună pentru zei și de adăpost pentru oameni. Cățărați pe mormanul de mine își rostesc tira- dele Poșeidon și Pal las Atena, puter- nici și ridicoli totodată. Printre schele- tele de metal ce le servesc drept casă și ascunzătoare se strecoară femeile troiene amenințate cu captivitatea și moartea. Inveșmîntate .ot răul e \ndei bine, pentru că în spital o îngr lotiv bravul doctor Sergiu. a cărui c profesională („Gîndu» astei cure ^cstc culoase fu pentru doct r- ca o emoțif^^ amor. Asta era tcată iubirea meve lui: bolnavul și vindecarea — y o‘t avea nevoie de alta*.) se va transfone rit cînd bolnava se va însănătoși, tn cu S€ goste curată Se îndesesc pe' porțiune simbolismele gingașe. varc mișcătoare Luînd un singur exertkg(Kl Adriana e pentru personalul spita^!^ „mica lor pasăre rănită șl plăphj suț care stătuse mută atîta timp și avea de-abia o slabă ciripire* I R^'\us j rea treptată a pacientei nu OCQl^iaufr ncle amănunți prozaice dar poatta j?, prea „transpm ente* ;precum trece dc la mîncăruii moi de regim In aii didactica^ Valențele educative ale familiei*) :ația •evin ial < inali ,Vak plini sau < :rcat • A. E. Baconsky, FLUXUL MEMORIEI, B.P.T^ Editura Minerva, 1987. C Societatea socialistă, ale cărei eforturi sînt convergente spie o cdud^^Jj multilaterală și spre o integrare socială corectă șl eficientă a tinerei generaP^'6 acordă. In egală măsură, importanță factorilor educogeni și stimulează retrebi țiile lor conjugate spre realizarea acestui deziderat. Cartea de față a avuUescc punct de pornire primul și — pînă la un anumit nivel — cel mai imporUunc< dintre acești factori, familia, considerată drept cadru fundamental dc vise, ci și de dezvoltare a personalității copilului șl adolescentului. disec Investigația aparține unui grup de cercetători de la Centrul de Cercefeduc Sociologice al Universității București și valorifică rezultatele anterioare. «cciuc din cercetarea teoretică a problemei, cît și altele, obținute prin anchete logice. După cum afirmă autorii, „propunîndu-și sarcina de a evidenția m^coret litățile și formele de educație ale adolescentului in familie, dar și unele o ajunsuri și lipsuri care prejudiciază obiectivele educației morale adecvați acestuia în familie, lucrarea de față încearcă să prezinte dintr-o triplă pe spcctivă, psihopedagogică. sociologică și juridică, problemele principale > — universului adolescentin și sarcinile care revin in raport cu aceasta familiei., primul rînd, și apoi celorlalte instituții și Instanțe cu rol dc socializare* (p I' Dintre multiplele aspecte ale interrelației familie—adolescent, care Editi obiectul cercetării, reținem cîteva. Acordînd familiei rolul primordial în dr ORIZONT mai normale; „Dar azi ii era scris sâ mai bme-zis - a (ost. urz ta contact cu ceea ce e ta» e și substan- ml visător al eroinei lui Flai Val înceapă a deprinde organismul dat" din provincie, abanda ri alb cu infiltrarea lentă a toxinelor i cea «strălucită*, și s-a adâ Doctorul Sergiu li satisface aților care vin să se dea ai nevoia dc a vedea doar alb In jur și îi litate pură, Manuela nu ajunge să-șl împlinească visele, căci intrigile (bă- nuim, căci nu ni se spune mai nimic) zădărnicesc legătura și romanul se ter- mină pe o notă depresivă. Esențiale rămîn implicațiile simbolice ale oglinzii. Un om a! luminii 1 turbure a populației capiu va umple camera cu fio»! albe, ca la o să cînte, s-a angajat ca sop cununie ideală („florile umpleau odaia râ și, dintr-un capriciu IJH* bolnav care semăna cu un imens a s-ar fi cercetat singură ce a. sau ce mobil avea, nu 1 n un răspuns deslușit."), p ervatorul de artă teatrală jer „despre literatura Hbw c și împreunarea dramul i și acțiunei cu muzica* j premise se dezvoltă tema I enlimcntale. cu un agta i de efecte melodramatice. J nti-o anumită literatură det drlana a fugit împreună cn Drăscu, «mic muzicant* (f0 iegai la o bancă munte. — cu el vreo „aventurii" : cd „Prezența lui fizică îi era nel . Fragilă psihic avînd mei imaginea vie a degeneresJ ’ctată In chipul unui elev 1 ivld, „contractat Intr-o uriuJ oasă*. poreclit „Melcu* și J ă fascinat din sala de cd clachează: ar* ,.O coiț^d “. e stăpînită de „Febra ! cît pe ce să dea în „compl ningi tei" și în „pericolul p®| •țlale". însă «.ot răul e 9 itru că în spital o îngriji octor Sergiu, a cărui pasia ală („GîndUi astei cure mni u pentru doct r ca o emoției ta era toată iubirea meserii navul .șl vindecarea — și 1 oie de alta*.) sc va transform lava se va însănătoși, în dr| ată Se îndesesc pc simbolismele gingașe, voi e Luînd un singur exemple] e pentru personalul spitalul! 1 pasăre rănită și plâpîndi jse mută atîtj timp și acul ibia o slabă ciripire" ‘ Revn| ită a pacientei nu ocolește!? nunU prozaice dar poate nspaiente* iprecum tr LCărun moi dr regim La nlte paner de nuntă*). Totul se încheie printr-un sărut pe marginea patului, scăldat în lacrimile de fericire ale adrianei. Trasă în jos de excesele proza e dt luat în seamă dato- rită anumitor pasa'e de acuitate anali- tică și efortului de adaptare a unor structuri- narative percepute la altă scară decît în prozele de pînă acum. Următoarea ’experiență a amplitudi- ni; micToromanești te consumă în cele o sută și aproape patruzeci de pagini ale Femeii in fața oglinzei (editată -un volum independent in 1921). variate și profunde. Un întreg ricit spcculairc î în ultimul capitol, după drama despărțirii de Vil- san, oglinda Manuelei se sparge și se transformă Intr-un fel de «gaură neagră" (în sensul din astronomie), ab- sorbantă : „Privi cu ochii deschiși tare, cu toată voința vederii adîncită în sticlă și nu văzu înăuntru nimic, nici fața ei, nici reflexul altor lucruri, numai un gol adînc care trăgea ochii ei după dînsul, un pustiu care întorcea privire! ei nimicul Iui." Iar rîndurile finale aduc sugestia unei deschideri spre «eal, a unei ieșiri, ezitante In primele clipe, din lumea secundă a oglinzii : «Nemai- avînd ce oglindi in jucăria spartă, i se permanențe Hortensia Papadat-Bengescu filtre narative Titiui definește ia modul programatic și deopotrivă inspiiat - cum se mai Intîmplase cu Ape adinei și cu Femei, intre ele — proza Hoitensiei Papadat- Bengescu. Simbolul central al oglinzii ordonează materia psihologică, distri- buind-o pe paliere diverse de semnifi- cație și contribuind — astfel — la su- praetajarea structurii filtru a textului. Personaj principal c tlnăra Manuela, sensibilă și visătoare ca și suratele ei din volumele precedente, la limita ma- ladivului. întruchipează — de fapt — oul profund feminin, în timp ce sora ei Alina, care apare ca termen de con- trast, corespunde cuiul pragmatic. Nu se întîmplă mare lucru In roman : Ma- păru că nu mai are ce cerceta în oglin- da sufletului. / Atunci femeia fără de oglindă, cu o privire stingace, nouă, păienjenită, străină, se uită împrejur." Static prin regula pe care și-a fixat-o din start, prolix în unele zone, romanul are în primul rînd meritul de a fi construit elocventă meritoriu Bengescu tualizării această vastă rețea simbolică, pentru gradul mai mult decît pe care Hortensia Papadat- Î1 atinsese în direcția intelec- emoției. nuela meditează, rile, are viziuni, chipuirii* (titlul morează scene și cea naratoare ne își tot analizează stă- trăiește «Calvarul fn- capitolulu’ V). rome- așa mai departe Vo- spune că fata e „mu- Sub semnul aceluiași al treilea model ar trebui analizat Balaurul — și poate chiar și proiectul romanului despre „Fetiță". reconstituit de curînd după numeroasele fragmente rămase. Notez acum numai cîteva lucruri ilustrative pentru felul In care înțelege Hortensia Papadat-Bengescu să construiască struc- turile microromanești. Lui Ibrăileanu îi în timpul luptei sale cu zeul. Alexandru Căprariu impresionase profund lumea literară. Vreo patru sute de zile și vreo patru sute de nopți, a încercat să-l convingă că luase o hotărlre pripită. Cu o energie rară, a pus In mișcare toate forțele terestre de care dispunea numai el și toate legăturile celeste, întemeiate de-a lungul anotimpurilor muncit sale literare, pentru a schimba înțelesul unui semn nevăzut. Și astfel poetul Al. Căprariu s-a întors din drum, mingîindu-și cu privirea înseninată, copilul, femeia și masa de scris. A alungat vestitorii dc noapte și a deschis toate ferestrele către lumină, cu rîsul său tonic dintotdeauna. cu umorul abundent și ironia mușcătoare, iubind cu un fel de aviditate coca cc prețuisc pînă atunci, trccînd la lucrul său pentru a împlini ceea cc numai el știa că trebuie să dureze neapărat. Mulți prieteni au pornit Ia Cluj-Napoca, să-l intilncascâ, mulți l-au căutat cu telefoanele, să-l audă, iar el i-a intîmpinat pc toți firesc, cu molipsitoarea lui bună dispoziție. Și-a invitat colaboratorii la Tribuna, și-a căutat prietenii cu o nuanță, abia sesizată, dc grabă. Patru sule de zile și patru sute de nopți, artidului la dczvol- । gîndirii și practicii •mporme. Ideile-forță sa teoretică, devenite ie' de azi, atestă jus- I) condițiile speci- um si consecventa ce rîrile luate de Parti- ân în politica sa in- accastă perioadă. tan(i dă, d său p demni turori unei 1 nantl liste, i mara, de la; totul | urmă] pe ded d estic J aflat d Ca J Jalon, j volumJ „Romd tății d care d politicii tat al J procesa aplicări rale lil VoluiJ sele șil dulul, 1 vitoare la problemele teoriei și practicii construcției socialiste, ale lumii con- temporane. Reflectînd glndirea cum și acțiunea politică originală, de larg ecou internațional a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU. în expoziție își află locul lucrarea în patru volume: «Nicolae Ceaușescu. Interviuri, decla- revoluționară a procesului complex al edificării socialismului multilateral dez- voltat și de înaintare a României spre comunism, ale formării omului nou, cu o concepție înaintată și un orizont am- plu de cunoaștere, constructor demn și lucid al socialismului și comunismului în patria noastră. 1 wri II JUl.fi J WHI Un simbol al luptei pentru cauza | partidului, poporului | și socialismului [III] • EXPOZIȚIA NAȚIONALA OMAGIALA CONSACRATA ( ANIVERSARII ZILEI DE NAȘTERE Șl \ PESTE 55 DE XNI I DE ACTIVITATE REVOl t T1ON ARA A TOV 'RAȘULUI lin expoziție cuprin- lui Cei e ca e prezintă des- rații p icntele adoptate la din țar i, al X-lea. al Xl-lea, acestei î-lea a le «partidului, tă unit '? aj constituit tot practici •cesuiui de construc- aprofus nânici. Argumente blemab iti-i duse de par ti- tarejj i umentele Congresu- i prefigurat in mod renic. 1 • etapei istorice pe co9^ Aceste documente a în mod exemplar prezend otate la Congresele germaM nale ale partidului, , cza ismuiui secretara- Serial rtidului. tovarășul cuprind 5CU. care, încă în secretei că în fața națiuni- fleCtăc» toriee unice pentru ril eoni □r. sublinia im por- • nostru. 1 NICOLAE C rații și conferințe de pc-să*. Expoziția piezintă, in continuare, concepția novatoare a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU în domeniile particulare ale construcției economici socialiste, ale vieții social-politice, ale filozofiei, apărute în colecțiile de texte Intitulate: „Din glndirea social-politică, economică, filozofică a președintelui României*. Prezentate pe domenii dis- tincte, textele din aceste culegeri fac dovada spiritului nou. creator, consec- vent revoluționar în care partidul nostru, secretarul său general au abor- dat multitudinea domeniilor vieții po- litico-ideologice și econom ico-sociale, constanta preocupare pentru o abordare EAUȘESCU O secțiune a expoziției este de- dicată lucrărilor științifice din do- meniul chimiei macromoleculare ale tovarășei academician doctor inginer ELENA CEAUȘESCU, eminent om po- litic și savant de largă recunoaștere in- ternațională, personalitate ce îmbină în mod exemplar trăsăturile militantului revoluționar, de un înalt patriotism, cu remarcabilele calități ale cercetătorului animat de soluționarea cu o eficiență sporită, a problemelor aplicării indus- triale a celor ma» noi cuceriri ale cu- noașterii. Sînt prezentate lucrări funda- mentale în domeniul chimiei : „Poli- merizarea stereospecifică a izoprenului*. apărută la Editura Academiei R.S.R., „Noi cercetări în domeniul compușilor macromoleculari*, „Cercetări în chimia și tehnologia polimerilor-, volume tra- duse de prestigioase edituri din U.R.S.S., Austria, R.P. Chineză R.P D. Coreeană, R.S. Cehoslovacă, Grecia. Italia, Mexic. Marea Britanie ș.a. în tematica deosebit de complexă a expoziției, un capitol aparte este rezer- vat lucrărilor consacrate în țară și peste hotare operei teoretice și practice a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, precum și numeroaselor traduceri ale unor lucrări In diverse țări ale lumii. Astfel, sînt prezentate concepția econo- mică, social-politică, filozofică a secre- tarului general al partidului, lupta sa neobosită pentru dezarmare și pace, lucrări ce pun în evidență concepția sa revoluționară, dinamică, unitatea orga- nică indisolubilă dintre politica internă și cea externă. Drept mărturie a pres- tigiului și prețuirii deosebite de care se bucură pe plan internațional lucră- rile teoretice și activitatea practică a președintelui României sînt expuse cele peste 170 de lucrări ale sale tipărite în 30 de țări ale lumii din Europa, Ameri- ca de Nord și de Sud. Asia, Africa și Oceania. în expoziție sînt prezentate, de ase- menea, publicații din diferite țări care au consacrat numere speciale președin- telui României, alături de articole din ziare și reviste apărute în diferite zone ale lumii, ce fac elogiul rolului tovară- șului NICOLAE CEAUȘESCU ca fac- tor de seamă în lupta pentru pace, progres și colaborare. O secțiune aparte este formată din volumele, discurile și operele de artă omagiale aparținînd celor mai de seamă scriitori și artiști din întreaga țară dedicate tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, devenit astăzi un simbol al luptei pentru progres, dez- voltare și pace care a deschis o nouă istorie României. /• f hmb^ romana ; Este greu de precizat dacă terme- nul din fruntea acestui însemnări a fost plăsmuit în românește, din foar- te productivul prefix „privativ- ne- și prieten, sau dacă l-am împrumu- tat „de-a gata** din vechea slavă. Oricum, procedeul lesnicios de a forma antonime cu ne- este bine re- prezentat în textele vechimii. Gri- gore Ureche : „Fost-au accstu Ștcfan- vodă [... ] om întreg la fire, ne- leneșu, și lucrul său îl știia a-l aco- peri**. Ncblînd „aspru**, nemilă „cru- zime**, nepace „război** nu se mai întrebuințează astăzi, dar erau ter- meni curcnți în scrierile de odinioa- ră. Conceptele moderne „modest", „modestie* sînt stăruitor redate, la cronicari, prin formațiile românești nemăreț. nemărire. Neculce: „Că așa se arăta de bun și de blînd I Tu- turor ușe deschisă "i nemăreț, de vorovid (-„vorbea**) cu toți copiii". Amănunt vrednic de luare-aminte i chiar dacă asemenea derivate au că- zut în desuetudine procedeul creării de cuvinte noi cu ne- a redevenit actual în limbajul poetic, unde, mal ales după Nichita Stănescu, se uzea- ză și, mai ales, se abuzează de „vir- tuțile* lui. Neprieten apare In întreaga noas- tră literatură veche ivindu-se și la I. Budai-Deleanu, fn Tiganiada: „Lupi-s neprietenii din afară, / Cîni-s ostașii cei păzitori". Sunînd ASKfcSIS Paul BOGDAN NEPRIETEN ► femeie echilibrată și iubitoall de amănunte, u șterse contururi. în ciud fnilndu-mâ din mt netăgăduit pentru viață..B minat de dis- imănuntele fiecărei aparițutizblsem lampa de nelămui it a feței, un cofrinia m-a trezit rpriză neplăcută — un supertB cu respirația •ian), marginile cu nasturii Lingă cap îmi ale blănii imense, depărtteBln perna des- făcînd loc culorii stridente iB înțelege nici Ligia Holuță bțiri și scurte cizmele de ii. cam scoflicite pentru de cu care e-au purtate, puțin totuși desâvîrșită. mult încer- nță a ansamblului de ge>i ceri-privin-piructo-mișcări de Ha de minuni. Hâpînlt, singur le neluminate uncia în blană r-nici în dimi- I se grăbească fără măcar să iunie amiază, pe o stradă cu t, trăiesc o experiență de :opil izbea cu pietre o vrabie răfuită Repulsia, acel necu» jitie fel de ură, mi-a licăriri fn gînduri, după cum sînt priviri. Fusese de ajuns ca: re nici măcar nu fusese] oar mimase charaghios un ie. să zboare de sub nasul. I I buza ridicată a pllns, pen-1 să se topească intr-o blîndâ I colo de ploaie (care oricumj tat, sumar apărat de cost» I X Lumină simțită și de mi- c, un prilel de alint. Proba r prin care trecusem îmi j liștitor soi de certitudine I u propria mizantropie îmi j rut. după lungi săptamîni li brajii cercetați în oglinda I singur sîmbure de necu- I a te rămîn ea Viu. sub piele^l ca pasărea de pradă — | ecare dimineață, apariția I de iarnă. După un scurt h ire se deslușise și plăcerea II pe terasa camerei de ho- î înstelat, a cearșafurilor i roșind a lavandă. Și aș- I 'arca adică, mi-a fost răs- ■ ) seară oarecare, sub un I Is, mi-am dorit să ascult 4 •am cumpărat un bilet ■ 'ital neanunțat decît în 1 :ică de cameră. O stră- ■ iă. întunecată și foarte I concerte adăpostea cîțiva 4 /i și atenți printre care, 4 nici mai puțin — chipul 4 at al vecinei de hotel, 4 deasupra uriașei, nelip- ■ am pomenit în aceeași 4 isă. șoptind cuvinte fără M despre mine mereu la L a și chiar numindu-mă, J t. Am dormit spre ziuă, dK ntcsc cu siguranță, cum ște undeva aproape, și Betele ei întunc- b&lL'i și grațioa- ■ezeule — îmi fote și mulțumi- rii de crudă, a ceva nelă- hre blîndâ. ca a WngîiațL N-am H câ nm $i fost Krobabil liftier, amoros, rebegit, phionul matinal rfttotă pe care ■viol Am în- pte erau scrise Bstrimte, apu- »: „Trebuie să Me'. fără să în- 4 asta. Mecanic, f câ mă iubește, reunâ... că totul tgur câ exiCt în •iDperb a trecut 4 mâ privească, ama poleită. Jo- itrălucitor, dar k vesela casche- |B de salut. Și i ligur. lămurit, [eles In sine Am la d ml-am zis, nul șl vocii „Nu, dar scrisul... : iâ mai clipesc tinctiv mîna la . (mi-1 admirați â Întrebați cum prematură), doar adieri de vint. siguranță, ilus- ,E de la iubita totul e minu- mut de astă mi-a atins la fel , am știut îndată ții și vigorii su- mele de vară : ^—<13 W W T nmi i II—B VITA BREVIS • „Fiindcă tc cunosc pe dinăuntru fiindcă pragul e al pescărușului nu al șopirlei... cc fel de surîs (credința in punctul delicat al orbirii) — peste un an vei fi și mai singură în cruzime în frăgezime picături de ploaie pe ceafă reminiscențe*’ CÎNTA-M1 UN REQUIEM Degetele mele, lumînârele pe dealuri „pielea și osul și nervul** un pustiu de amănunte* o, tu bunătate. cu dreaptă asprime judecă-mă ! din melancolie în milă șl din nebunie în veșnicia egală și nu-mi pot liniști văzul cel ce bîjbîie in crepusculul inimii tot ochiul dinții — de tristețe marile cărți adormit** prezentul uman și fraged mîncat și săturat * * * îmi scriu pînza de păianjen mantie de nori goi peste rezervația de tandrețe a puilor de anima] nașterea asemănătoare cu moartea orice speranță lustruiește o ghilotină a speranței ah • aproape o mingîiere Scriere măruntă cunună de neguri aceleași străzi umede prin valuri de pleoape — și tu (cel din fotografie) în miezul lumii absent.. • tîrziu în noapte înțeleg („ea-și întinde păru-i negru*’) tristețea n-are capăt astfel mă pierd în dubla claritate ce dislocă imaginile pînă la figura ta din adine — înzăpezitul adînc de-un gri nocturn — mă-nvclcsc în tăcere ca-ntr-o manta ce curge lent și dureros. SUZANA FANTANARIU : Cascada. Dan EmiHan Roșea ÎNTREZĂRIREA PARADISULUI - Intr-un lac liniștit într-un lac de culoarea visului doarme cea mai frumoasă femeie din lume ța nimeni nu-i tulbură somnul cel mult unii visează cum într-un lac liniștit doarme cea mai frumoasă femele din lume intr-un lac de culoarea visului MATINALĂ Cîteva infirmiere subțiri aveau grijă de sănătatea noastră dar noi visam pe ascuns păpușile lui leonor fini cum se scăldau intr o apă leneșă la capătul lumii acesteia și la fiecare vizită matinală eram palizi și fericiți NEGAREA MANSARDEI Vom lăsa doar un parfum nenumit și o oglindă în care mereu mereu vor muri aceiași fluturi VACANȚĂ SECRETĂ Unul lingă celălalt visînd același vis într-o pădure dc ficușl albaștri și iată visul : ne căutăm unul pe celălalt într-un labirint dc șifoniere albe sculptate de un cbenist în delir cu motive abundent vegetale și trecem unul pe lîngă celălalt și trecem uneori unul pc lîngă celălalt și nu ne vedem „a vechime*, cuvîntul devine, U G. Murnu, mijloc al „evocării*, ln admirabila sa tălmăcire a Odiseei: „Corăbii se-narmează / Și mări stră- bat și-aduc nenorocire / La neprie- teni’. Derivatul se rînduiește într-o „se- rie* sinonimică amplă, dovedind, încă o dată, disponibilitățile expre- sive uimitoare ale lexicului româ- nesc. Pe lîngă neprieten, din ea mai fac parte : dușman, potrivnic, vrăj- maș ; adversai, inamic și inimic. Aproape fiecare din acești termeni comportă fnmlădieri semantico-sti- listice proprii, sporind adaptabilita- tea loi’ la tot felul de contexte. O remarcabilă mobilitate învederează, de pildă, „turcismul* dușman, care se încadrează la fel de firesc în ex- presia modernă dușman de clasă și in cuvîntul lui Mircea din Scrisoa- rea lil (Eminescu), unde opoziția antonimelor este violentă: „rîul, ramul / Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este*. Dominată de un puternic „gest* al sufletului, dar și al voinței, rostirea lui dușman, în versul citat, se însoțește cu deplasa- rea afectiva a accentului, de pe ul- tima pe prima silabă: „iară țic dușman este*. Dintre neologisme, adversar s-a specializat in limbajul sportiv: „In Cupa campionilor europeni, Steaua va avea ca adversar pe Glasgow Rangers*. In schimb inamic este un termen exclusiv „militar*. Camil Petrescu, Ultima noapte...: „pe cind eram în gardă mare, avanposturile ne semnalează un atac inamic". Ca substantiv, inamic se folosește mai ales la singular, cu înțeles „colectiv*: „Inamicul a suferit pierderi grele*, împrumutat direct din latină (ini- micus), inimic se ivește de două ori, ca adjectiv, în poemul eminescian Epigonii: „Beidiman vestind în sti- huri pe războiul inimic’*; „Măști rî- zînde puse bine pc-un caracter ini- mic". Nu cred că, în primul citat, inimic semnifică doar „provocat, purtat de dușman* — cum pretind dicționarele — ci, mai mult decît atît, „(războiul) vrăjmaș omului". G. I. TOHANEANU ORIZONT -------------------------- Particularități ale dezvoltării socioculturale in Valea Carașului consemnări Pet Romanul și etologia Multă vreme am fost înclinați să credem, sub influența cercetărilor moderne, că ti ediția culturală „n-a co- existat pașnic* niciodată cu moderni- zarea. Intr-adevăr, ce reprezintă lumea contemporană altceva, sub raport cul- tural, decît un asalt cortinuu al mo- dernizării asupra tradiției ? Dispar nu numai culturi, ci chiar și așezări uma- ne sau se reclădesc din temelii. Au dis- părut aproape complet satele în Anglia, nu s-au mai putut forma în S.U.A. au devenit mici orășele în Germania etc. Era greu de presupus că undeva, în lume, se acumula și un alt gen de ex- periență. în cazul dezvoltării economi- ce a României, problema fusese pusă mai demult Incepînd cu C. D Gherea A*a cum nu a preluat tiparele indus- triale clasice, se pare că țara noastră nu le-a preluat nici pe vechi teatru din țară (Oravița 1817) Oravița —Baziaș devine cea mai veche linte ferată a ță- rii (1847). la Oravița se deschide prima expoziție de industrie și comerț din fosta monarhie austro-ungară (1869) etc. în Banat, așadar dez /cita ei indus- triei este o recbtaîe ie sfîrșitul seco- lului trecut In plc> dezvoltarea indus- triei capitaliste se fă^ea în condițiile unei populații locale românești iume- roase șl ale unei idenții de dsstfadi- ționalizare putemke imperiul austro- ungar orind sâ facă din Banat o zonă cu totul „neut'ă4 sub ra- port național. Pi m urmare, două presiuni asupia culturii tradiționale: una — industrială, și & doua — portică. De fapt stiinsâ ca înt^un clește de presiunea politică și er.onnmi ă. zona Banatului a acumulat reacții adverse firești și cum acestea nu puteiu lua alte forme au migrat raturizarea cotidianului. in u aâ sc Vasile PISTOlMțiuni -unii & toa' ----------------------------------% Bi osplci elaborată chiar de practica istoric» cU^ una din marile probleme care prastă) c pă societatea românească de azi. xlic b urtlnc Dr. Carmen FURTUNfcartv Dr. Nicolae. RADt”nă 1 •u c< ibrua e pre - - — ----------— ■ —jun ier Tr olumi e mus ul de umaniste, fidelitate față de cuvli scris, fidelitate față de soție, fidelii^, b.\ ' față de prieteni, fidelitate față de a^rma: pămint Da, el v fost un om fidel. ML odată nu a lur.t parte* U corul aed*™ scriitori care ocârdu Timișoara pk»<$"P spre alte meleaguri. El a călăUrit înri”^ de la Cap Nord pină la tropice, C avut prilejui să cunoască pămiutun^^;11^ care natura a fort ma darnică in ( museți pitorești, a avut .prilejul să t noască locuri mei ferite de vicisilu nile istoriei, cl însă s-t întors met aici, căci omui are un singur păm. 1 natal, și nu e nimic mai rezistent zalele acestuia. c^t i S-a îmbrăcat în mmu straturi . 7 s'c dragoste Endre Kăroly Dragostea pn_au $ tonilor, a oamenilor ta e reflectau țtlul rîsul său, a oatpenilor care absorb^e cuvintele sale pure dragostea păsănnunc. șl a lucrurilor din jur cu care trăia .. simbioză fericită toate II acopereau, i format în Jurul său o platoșă inexpH ^a<. nabilă. ia*‘ A trăit nouăzeci și cinci dc Aproape nouăzeci șl cinri. Cu două rh jU( boaie mondiale, cu deportare, cu l-a văzut pierzîndu-se, unul după pe toți membrii generației sale litcrt7vanu A rămas ultimul reprezentant al epoci literare de mult intrate In nuale, și totuși nu i-8 fost frică & « moarte. Căci știa că omui plenar, - care emană lumina surisului, cel m se îmbracă în dragostea de semeni^ * , abstras timpului. El s-d legat dc nol.k^^ se înmulțește în noi prin diviziune, preună cu fiecare surE prinzînd tere și înmugurind în fiecare drago^ura ( >cdin' MANDICS Gyorgy Asoci xiișoa OKtZONT ^tologia excelsior _______ «* : Petru Abrudean — poet țăran, I satul Răpsig, comuna Bocsig, —■ jud. .Arad — ■ ■■ ■■ ■■ Ml. — ■ ■— l însuși scriitorul se autoirtxH n intermediul unui personaj ca |»<)EM DESPRE STRĂBUNI nde structura de „cabotin, aiJ • exaltare și bună credință, alb Umbra străbunilor mei temperament dc circar*. Sirăjuie peste morminte Aici e țara lor frumoasă Și aicea eu mă simt acasă. Visez să zbor ca cioclrlia, Mai sus decît înaltul munte. Dar ca la noi in România Nu sunt locuri mai plăcute. Nimic nu-î ca statornicia Și pentru asta cu rămîn, Că îmi iubesc neamul' și glia. Că eu sînt viță de român. Mă simt legat dc astă glie, De tot cc este românesc, Ca ciocîrlia de cîmple Și-aicea îmi place să trăiesc. DE TOATE... nka cinematog ;Jică cu decJ^? 0 potecă cu tei imagini din romanul antenaB® un poem in cuvinte. ită și aici incit ai impresia câ] lajul (sau personajele) se mișcfl^’Iun intimi brațul Ie cărții, cl obiectvul aprăcat în minte straturi dH îndre Kăroly Dragostea pried oamenilor u e reflectau w a oarpenilor care absorbeai! sale pure dragostea păsărilor I rilor din jur cu care trăia lai ericită toate il acopereau, ao I jurul său o platoșă inexpAI nouăzeci și cinci de anii oUăzeci șl cinri. Cu două răyl dtale, cu deportare, cu bolii nerzîndu-se unul după altuțl mbru generației sale literaraI jltimul reprezentant al undi are de mult intrate In rna-| otuși nu i-a fost frică de I ici știa că omui plenar, cdl ă lumina surîsului, cel cârti în dragostea de semeni, e I pului. Ei s-a legat de noi, dl te în noi prm diviziune, îm*| fiecare surE prinzlnd pu* I uguilnd In fiecare dragoste,! MANDICS Gyorgy I In lui județul linii) conti- nuă seria unor diversificate acțiuni formative în cadrul .Lunii cărții la sate*. Demnă de toată aprecierea — iniția- tiva Bibliotecii județene (sub auspiciile Comitetului județean de cultură și educație socia- listă) de a ediu un caiet-me- todic bine conceput, funcțional, purtind un titlu sugestiv i .Carte-educație*. • O săptâ- mină bogată In premiere. Pen- tru cei mici, duminică. 21 februarie — scenele timișore- ne pregătesc spectacolul „Min- ciunica in orașul piticoților", de Troian Pop Traian (după volumul lui Dumitru 'fonia), pc muzică de Ilie Stepan (Teat- ru! de păpuși, ora 10 și 11,30) șl .Casa pisicii" (spcctacol- basm dc S. Mmșak), la Teatrul german dc stat, ora 11 • Casa Tineretului (în colaborare cu Întreprinderea cinematografică Timișoara) a reluat în această lună (în zilele de 15. 22 și 29 februarie) ciclul serilor de cul- tură cinematografică, Filmări. • O inițiativă asemănătoare și la fel de binevenită pentru formarea culturală a tinerel generații e continuată și la Casa studenților din Timișoara, sub auspiciile cenaclului de anticipație „H. G. Wells*, în cadrul unei serii de manifes- tări culturale (vernisajul expo- ziției de grup tematice, audiții de muzică electronică, proiecții dia-son, expoziție de publica- ții SF, un medalion „Ovidiu Șurlanu*). • Atractive, inci- tante, cele două dezbateri or- ganizate de Casa Universitari- lor : .Homo europaeus" (sus- ținută de istoricul Victor Neu- inann) și .Deslgnul între teh- nici artizanale și tehnici com- puterizate" (prezentată de arii. Cristian Dumitrescu). • Luni, 22 februarie, ora 18, Cenaclul Casei Universitarilor propune o lectură de proză : Gheorghe Secheșan. Ședința va fi con- dusă dc Lîvlus Ciocârlie. • La galena foto din Bastion expun artiști fotografi din Wroclaw. • La cenaclul lite- rar „Ars Poetica", de pe lîngă Biblioteca Județeană Timiș, duminică. 21 februarie, orele 10,30. va citi poezie Ton Sco- robete. Timpul oprit pe peliculă La sediul timișorean al Ar- tiștilor fotografi, s-a deschis o Expoziție de fotografii de artă din Wroclaw (R. P. Polonia). Sînt expuse pe simeze o sea- mă de lucrări ale unor presti- gioși fotografi de artă din cu- noscutul oraș polonez. De la portret la reportajul fotogra- flc, de la eseul de artă la pei- saj și compoziție, artiștii polo- nezi abordează realitatea cu dezinvoltură pi o tehnică foto- grafică de invidiat. Ștefan Arczynsky, de pildă, ne sur- prinde prin portretele sale de expresie exotică, prin peisajul hibernal sau arhitecturile cita- dine, curajoase linii de oțel și sticlă împinse In spațiu. Pei- saje eterate, cu lumini de ape lucind prin desișuri rare de păduri, sau cu eseuri fotogra- fice de bun gust, mai ales din lumea copiilor, expun Ar tur Baklnskl și Tomasz Gmerek. Veritabile peisaje de vis, exe- cutate prin mișcare, care le conferă un halou atrăgător, ex- pune Lacek Lalak La Kiroslav Pienkowskl admirăm interioa- rele umane, atmosfera ce ele o degajă, ca și peisajul indus- trial, în compoziții stenice și savante. Aspecte insolite ale străzii, ale ambientului polon, colțuri specifice, atrăgătoare, cu patină și mister, surprinde Mariusz Przdcka iar Janusz Portnowski ne incintă cu ale sale reportaje cotidiene lumi- noase. Veritabile portrete de gen, psihologii feminine, ca și punerea lor într-un context fotografic creat de artist, ex- pun lozefa Stoklosa și Kaz- mier Kwiatowskl Prima ne surprinde prin tensiunea ideii sau a stării de spirit care stă- ruie pe chipurile atît de subtil puse în pagină. Portrete femi- nine de o rară finețe care se înscriu în fascinante alegorii pe care artista le preferă și le combină cu mult gust. Expoziția fotografilor din Wroclaw ne aduce nu numai un specific, atmosfera, viața socială șl intimitatea unui popor vecin și prieten, dar aceste fotografii de artă devin, pentru noi, adevărate „felii de viață", tn care timpul și locul sînt oprite pc peliculă, în atît de varii ipostaze. Din ele se degajă tumultul uman, ca șl vibrația secretă intimă a unei umanității atit de diverse și atît de profund implicate în jocul diurn al vieții de fiecare zi, a clipei prezente statornice, dar și a clipei repede trecătoare. Ion ARIEȘANU • Simona Florescu, grupurile timișorene Alia Breve, Celelalte Cuvinte figurează în cadrul Superlativelor anului 1987, un refe- rendum care oglindește preferințele studenților în materie muzi- cală. Numele cel mai drag studenților — arată „Viața studențească* — este Adrian Damincscu • Recent s-a încheiat la Cannes Tîrgul. internațional al discului MIDEM ’88. Manifestarea, la care a parti- cipat un număr de 8 000 de persoane, a constituit un nimerit prilej pentru schimburi și contracte între casele de discuri ^in nenumă- rate țări. Comentatorii arată că, la prezenta ediție MIDEM, ade- vărata vedetă n-a fost nici vulcanica Tina Turner, nici platinata Madonna, ci, pur și simplu discu! video compact VCD (sau DAT, în limbajul specialiștilor) adică acea noutate care împletește fericit sunetul și imaginea la un mod care îi face invidioși pe producătorii videocasetofoanelor. Apărut relativ recent în S.U.A., VCD-ul pre- supune însă lectoare de semnal speciale existente, deocamdată (în număr de 1,5 milioane), doar In S.U.A și Japonia. Datorită per- formanțelor tehnice superioare se presupune că VCD-ul va pătrun- de și pc piețele europene. Astfel, reprezentanța firmei japoneze Sony, a anunțat pentru începutul lunii mai lansarea, Ia Paris, a primului VCD care cuprinde spectacolul muzical Space Opera de M. Didicr realizat cu participarea corului Armatei roșii din Moscova. Și încă un amănunt: VCD-ul există in trei variante (ca durata) de 20,40 și 120 de minute. Specialiștii prevăd că lectoarele VCD și videocasctofoancle vor conviețui pașnic o vreme, după care acestea din urmă vor dispare definitiv ca orice invenție depășită. • Și totuși, care au fost vedetele în carne și oase la MIDEM ’88 ? Se scrie elogios despre italianul Zucchcro, rodat la școala bluesului „marca Joe Cocker*. apoi de englezoaica (foarte tînără. are doar 15 ani) Tiffany, al cărei succes a demarat odată cu piesa de top „I Think WeYe Alone Now". de grupul sovietic de rock simfonic Dialog, de franțuzoaica Vancssa • O atractivă gală rock s-a des- fășurat la Sțockholm pe un stadion. în prezența a peste 10 000 de spectatori, nenumărați artiști de renume, pi intre care Jackson Browne, Little Stcven, grupul Impcrict, suedezii Bj<5rn Afzelius și Mikael VViche, au cîntat pentru strîngerea unor fonduri bănești donate ulterior teatrului popular Rubcn Dario din Managua — Nicaragua. La această manifestare au luat cuvîntul Emesto Car- denal, ministrul culturii din Nicaragua, și Bengdt GSransson, ministrul culturii din țara gazdă. • Grupul canadian Saga oferă admiratorilor un elaborat album intitulat „Wiklest Dreams*. Apa- riția LP-ului marchează 10 ani de strălucită carieră a acestui trio (acum) alcătuit din MichacJ Sadler. Jim și Ian Chrichton. Petru UMANSCHI televiziune DUMINICA. 21 februarie: U.3U lelex. 11.35 Lumea copiilor 12,40 Din cununa cintecului românesc. 13,00 Album duminical. 14,50 Permanent la datorie I 15.00 închiderea programului. 19,00 Telejurnal. 19,20 Țara mea azi. 20.20 Film artistic „Actele vă rog I*. 21.35 Feerie pe gheață. 21,50 Telejurnal. 22.00 Închiderea programu- lui. LUNI, 22 februarie : 20,00 Telejurnal. 20.25 Priorități în eco- nomie. 20,45 Tezaur folcloric. 21,15 Lumea contemporană și con- fruntările de idei. 21,30 Două decenii de la reorganizarea teritorial- adrninisfrativă. 21,50 Telejurnal. 22,00 închiderea programului. MARTI. 23 februarie : 20,00 Telejurnal. 20,25 în întîmpinarea Con- ferinței pe țară a președinților consiliilor populare. 20,45 în deplină unitate pentru făurirea socialismului șl comunismului. 21,00 Pc calea progresului multilateral al țării. 21,15 Seară de balet „Baia- dera*. 21,50 Telejurnal. 22,00 închiderea programului. MIERCURI, 24 februarie : 20,00 Telejurnal. 20,25 Priorități în economie. 20,45 Pe calea progresului multilateral al țării. 21,10 Îq inimă te port, iubită țară. 21,25 Dialogul primarilor. 21,50 Telejurnal. 22,00 închi- derea programului. JOI, 25 februarie: 20,00 Telejurnal. 20,25 Pc drumul înfăptuirii noii revoluții agrare. 20,45 Magistralele conștiin- ței revoluționare. 21,00 Roman foileton ; „în căutarea Căpitanului Grant". 21,50 Telejurnal. 22,00 închiderea programului. VINERI, 26 februarie : 20,25 Priorități în economie. 20,45 Pe calea progresului multilateral al țării. 21,00 Cadran mondial. 21.15 Serial științific. 21,35 Festivalul național „Cîntarea României". 21,50 Telejurnal. 22,00 închiderea programului. SÎMBATA, 27 februarie : 13,00 Telex. 13,05 La sfîrșit de săptămînă. 14,45 Săptămîna politică. 15,00 închi- derea programului. 19.00 Telejurnal. 19.20 Teleenciclopodia. 19,50 Farmecul operetei. 20,35 Film artistic : „Bisturiu I*. 22,20 Telejurnal. 22,30 închiderea programului. !xi recent încheiata ediți* a Festivalului național al edu- cației și culturii socialiste .CÎntarea României*, Asocia- ției scriitorilor din Timișoara i-au fost decernate diploma și titlul de laureat pentru suc- cese deosebite obținute în munca coltnral-educaUvS și artistică dc masă, desfășurată In cadru! Festivalului. Ace- leași înalte distincții au încu- nunat activitatea revisteloi Orizont și Knijcvni Jivot. cum șl lucrările scriitorilor Paul Eugen Banciu. Muflonul, Edi- tura Facla, Angliei Dumbra- veanu. Iarna Imperială, Bl^, Editura Mincrva. Slavomir Gvozdaiovici, Dezlegarea se- nină a pietrei. Editura Cartea Românească. Mircea Șerbăncs- cu, Fin Una cu apă vie. Editura Facla Eugen Todoran, Lucian Blaga. Mitul dramatic. Editura Facla, și Cornel Ungureanu. Proza românească de azi, Edi- tura Cartea Românească. • în ședința de marți a Cenaclului Asociației Scriitorilor din Ti- mișoara și al revistei .Orizont". Dana Dinu a citit un fragment dintr-o proză mai amplă, inti- tulată Domnișoarele din Avig- non. în referatul său, Brîndușa Armanca a arătat că autoarea se înscrie In seria dc tineri prozatori care se apropie cu fervoare de cotidian ; „textele viața asociației sint rezultatul unei respirații scurte, care mizează pe obser- vație (...) tonalitatea alter- nează Intre ironie, nostalgie și un anume patetism (...) prim- planurile sînt b:ne realizate". La discuții au mai participat: Corne! Ungureanu : „In texte există un racourci medelcni- zant ( ..) descripția este pu- ternică. vie (...) o proză a mediilor sociaie. a unui grup social" Mircea Mihăicș: „a- ceastă proză pa;e să se reven- dice unui domeniu paraliterar — o formă a publicisticii (...) convenționalismul ține de structura acestui gen de proză confesivă (.. ) este excesiv abuzul de tehnici literare" ; Olimpia Berea: „D D. scrie o proză care mizează pe tehnica fotografiei -r- ceea ce explică lipsa de relief și concesiile fă- cute clișeului banalității și chiar sentimentalismului" ; Marian Odangiu : „proza are o bună expresivitate a frazării, o bună sugestivitate a imaginii, dar îi lipsesc profunzimile" ; Ion Arieșanu (conducătorul șe- dinței) î „există aici un strat, o epidermă vioaie, plină de colorit; substratul este însă mai firav (,..) substanța ome- nească a personajului e reali- zată numai In parte (...) ca- litățile de prozatoare ale au- toarei sînt reale*. în ședința de marți, 23 februarie a.c„ ora 17,00, va avea loc o întîlnire cu membrii Cenaclului literar din Nădlac M. O. IERI NINS... ... în toi de primăvară, cu fulgi dulci și timizi ; nu ninge și nici nu viscolește ca la Calgary ori la Semenic, însă izul iernii face bine, intîi. ochiului întors spre sine ; nu e suflet de om care să nu tresară atunci cînd ninge, ca un dar al naturii spre bobul și firul de grîu de sub ocrotirea humusului și întru dospirea rodului. Iarna noastră e sură și rară, e ea însăși un fenomen : n-are zăpadă. Revin cu privegherea anotimpului tn care ne aflăm tocmai din pricina nedumeririi: unde-i neaua de-altădată ? Cum nici fotbal nu c, încă .stăm la gura sobei șl așteptăm returul, cu toate între- ruperile și sincopele satî* (mai rău cu rău, decît fără). L-am salutat, tot ieri/ pe Ion Dumitru, aflat cu echipa sa, Rapid, tn iute șl amicala trecere p-aci (Jimbolia și C.F.R. Timi- șoara) ; e același optimist, aceeași fire tare, același priceput în arta fotbalului, l-a rămas în teritoriu un pic de „of", un strop de dor, însă Rapidul, marea sa iubire pură, îi oferă acum șansa de a confirma ca antrenor- ceea ce s-a dovedit a fi în arena cu lei și zmei : un mare jucător. Destinul îi marchează, deopotrivă.'pe alți corifei ai generației sale: lordănescu, Lucescu, Dinu. Păcat că lipsește, acum nemotivat, Nicolae Dobrin. Păcat că trec anii, ca apa, ca neaua, ca vor bele. . Teodor BULZA ORIZONT din linca lumii UMBERTO SABA Umberto Saba s-a născut la Triest la 9 martie 1883. începe studii clasice și apoi comerciale fără să le termine» intrînd de foarte tmăr ca practicant pe Ungă o casă de comerț. Va fi și elev marinar pe o navă comercială. Se căsătorește dintr-un impuls romantic cu Lina («cea cu șal roșu*) și Iși petrece o bună parte din viață la Triest ca librar. Moare la Gorizia In 25 august 1957. Biografia poetului se confundă Ic mod exemplar cu opera sa. Debutul editorial are loc pe cheltuială proprie In 1903 cu II mio primo iibro di pocsia, urmat de Poesie (1911) Coi miei occhi (ii mio secondo libro di verși) (1912); Cose leggere e vaganti (1920); L’amorosa spina (1921); II canzoniere (o primă antologie, 1921) Pieludio e canzonctte (1923) î Autobiografia (1924); Figure e canti (1926) ; aici se includ volumele de după primul Canțonier, (la care se adaugă Fanciulle și Cuor morituro); Prcludio e fughe (1928); Ammonizione e altrc poesie (1932); Parole (1934); Ultime cose (1944). Al doilea Canțo- nier, ce restructurează tot materialul poetic de pînă acum, va ieși ln 1945. O auto-exegeză este Stor ia e cronistoria del Canzoniere d*n 1948 Poezia lui Umberto Saba nu .-a impus de la început, fiind primită cu destule reticențe, venite din partea criticilor, dar mai ales din partea cole- gilor săi, poeții. O recunoaștere fără echivocuri vine abia după 1923 prin G. Debenedettl, criticul important ce se va implica polemic în apărarea poetului. Receptarea lui Saba ca mare poet s-a schimbat In funcție de epocă și este interesant de constatat că poezia sa a rezistat în timp tocmai prin „ereditatea tradițională* ce înglobează pe un D’Annunzio și pe un Leopard! pe de o parte, dar și poezia europeană ce corespunde structurii șl existenței sale de triestin ; apartenența culturală la o Mittel-Europă li dau ca șl în cazul lui Svevo o perspectivă deprovincializată. mereu actuală. MEDITAȚIE Sc mistuie turcoazul intr-un albastru plin de stele Eu stau la fereastra șl privesc. Privesc și ascult; tocmai in asta mi-e toată puterea : să privesc și S-asculL Luna nu s-a ivit, se ya naște mai tîrziu. Sînt deschise astâ-seară, multe ferestre la casele nalte-nțcsate cu oameni săraci. Și-n mine-ua adevăr se deșteaptă, plăcut a fi spus, ce va da bucurie celui ce-ascultă, bucuria de fiece lucru. Cu adevărat, prea puțin prețuiești tu. omule, lucrurile. Lumina ta, patul tău casa Ca ți se par puțin lucru, ți se par ceva de nimic, pentru că atunci cind te nășteai tu exista deja focul, aveai cu ce te-nveli și unde • pune capul, și cîntec să te-adoarmă Dar cită suferință sfîșletoare a fost, și cît amar de vreme, pînă cind strămoșii tăi să înalțe printre sălbăticiuni, o biată colibă ; sau pînă cînd vocea s-ajungă cîntec de leagăn pentru sugar, cuvint pentru semen. * Cîte milenii de chin, omule, pentru fiece lucru pe care-l iei în mina. *îl folosești, dar nu-1 privești ; și inima nu-ți tremură, nu-ți tremură nici mina : zadarnic ți-ar părea să mai stai să te gîndești cîte lucruri arunci tu azi la gunoi } dar că nu-l juvaier să valoreze azi pentru tine atît cit valora odată și ace) puțin. Luna a răsărit și stclele-n cer stau să apună. Acolo o galbenă OSKAR SZUIIANEK : Portret. lampă s-a stins fumegind. Sună toaca. Un cocoș a cîntat ; alții-i răspund ici-și-colo. -; ’ ; COPILA Cine te vede, vede o primăvară, un straniu pomișor, ce nu dă flori, ci fructe. Intr-o zi îți tăiau părul Stăteai, intre călău și mama ta. dreaptă și încăpățînată ; ca un ștrengar indirjit sub nuia cu obrajii în flăcări de mînie și rușine, îți fulgerau abia văzut ochii mari ; și cred că-ți tremurau genunchii de suferința ce-o simțeai. Apoi, cu cită mindrie strîngeai acea comoară pierdută, acea minunată podoabă căzută pe jos. părul tău lung. Ți-am întins o oglindă. Sub ciuful tău brun se rotunjea chipul frumos ca miezul unui fruct. TRIEST Am traversat tot orașul. Apoi am urcat o străduță abruptă locuită la început, mai încolo pustie, închisă de-un zid de căscioară . un ungher unde singur __ cu stau ; mi se pare că unde sc termină djunale în înti î țară -iilor p •mocrat iițiativa ICOLA •e tarul reș dini onferin □taților sfîrșește orașul. vos Triestul are o ursuză social frumusețe. Cînd place, mportar seamănă cu un băiețoi aspru și lacom din En man cu ochii albaștri și mîini prea mari î decei ca să poată dărui o floare ; ea te e ca o iubire n cadn plină de gelozie. De pe acest povlmiș, orice biserică, orice o ghicesc, fie că duce spre plaja-nțpsată sau spre colina unde, pe vîiful pietros, o ultimă casă se cațără. în jur plutește pc lingă orice lucrușor un aer straniu, un aer tulburător, aerul natal. , Orașul meu atît dc viu ln orice parte are acest colțișor făcut anume pentru mi pentru vi îngindurată și schivnică. țena ale Traducere și prezentati nor pc Marin MW»rL ‘.u"d! virșite 1 Din volumul în curs de Poeți italieni din secolul?-1'* aplicării di parti - - *_________________Jec ii i 1 i b ra ducție î fundame H.F.: Un interviu începe, de obicei, cu o întrebare. Anticipînd-o, pornesc cu un răspuns, adresat redacției „Ori- zont*. dar și mie însumi. Mă bucur să fiu din nou la Timișoara. Prietenii s-au dovedit a fi starea cea mai statornică, una din stările de agregat de neclintit, de neînlocuit. I-am regăsit în dragostea lor, în bunătatea lor și tn metaforele Inimitabile Unii dintre ei ne-au pără- sit, între timp. Maestrul Franyâ a ră- mas numai în cerul dintre Li-tai-po și Ady Endre, Intre Eminescu și Goethe. Ludwig Schwartz stă la marginea tomului patru al primului roman scris In dialect șvăbesc. RED.: Dv. ați tradus mult din poezia românească contemporană. Care este ecoul acestor versuri in Germania occi- dentală ? Care sînt poeții cei mai în- drăgiți ? II.F.: în Germania occidentală poezia se pregătește să reintre In drepturile ei. Ultimii ani nu au lost prea priel- nici . poeților ; cititorii, presa, mediile nu au arătat prea mult interes pen- tru creații lirice în perioada dintre 1955—1968 existase mare afluență spre poezie și, Ir R.F.G„ poeții de renume s-au impus atunci După cum se știe, în România, generațiile anilor șaizeci au răscolit cel mai mult inimile și min- tea cititorilor români. Nichita Stănescu, Anghel Dumbrăveanu, Marin Sorescu sînt poeții traduș, in repetate rinduri și în limba germană. Azi, cînd se resimte l’psa intimității imagistice, a respectului și a căldurii pentru individ și din partea individu- LA VATRA PRIETENIEI... Traducătorul și germanistul HORST FASSEL în vizită la „Orizont** lui, șansele poeziei sînt mult mai bune. RED.: Dv. v-ați ocupat mult de in- terferențele literare româno-germanc. Vă interesează in continuare această temă ? La ce anume lucrați în momen- tul de față ? prezențe ■ românești • Hebdomadarul Sontag, care apare în capitala R. D. Germane, dedică o pagină, in nr. 3, din 17 ianuarie 1988, poetului Anghel Dumbrăveanu, sub titlul generic „Fluviile visează oceanul". Sînt publicate poemele „Portretul ascuns" (in traducerea Irenci Mokka) și „Fenomenul tinăr" (în traducerea lui George Guță). precum și un amplu articol semnat de conf. dr. Corneliu Nistor. • în suplimentaul de literatură și artă Svetlostrui (nr. 12/2I.XII.1987) al ziarului Dunavska Pravda, din Ruse (R.P. Bulgaria), cunoscutul traducător și prieten al literaturii române. Ognean Stamboliev, semnează traducerea cîte unui grupaj de poeme semnate de Anghel Dumbrăveanu și. respectiv, Toma George Maiorescu. • Sub titlul Meridianele poeziei, revista Jehpna. din Skopje (Mace- donia, Iugoslavia), prezintă, însoțită de un eseu al lui Abdylazis Islami o suită de poeți din mai multe țări ale lumii, intre care și Anghel Dumbrăveanu, cu poemul „Diamantul de întuneric*, tradus în limba albaneză de Baki Ymeri. • Profesorul universitar și traducătorul .Adam J Sorkin semnează în Pennsyl- vania English (Media, S.U.A.). volumul 10, nr. 2/1987. traducerea poeziilor „Moment" și „Lacrima timpului" de Anghel Dumbrăveanu H.F.: Tema care a constituit^,aea biectul tezei mele de doctorat democra „Imaginea României în jurnalele spe< lătorie germane". încerc, și azi, pletcz bibliografia referitoare subiect mai vast decît și-ar pută* , ’ , gina cineva. E un studiu de ima| ?a - 4 . care — cred — ajută la o mal ;,îI,a?lu,1, înțelegere dintre popoare. mecuvei La ora actuală locuiesc în- ora>5®'‘o"?ț Heidegger, la Freiburg, dar luo urbea lui Holdcrlin. la Tubingen ?, institut de cercetări recent InsI Institutul de istorie și istoria ci LL A ției șvabilor dunăreni de la Ti«1.o..7»„l.»‘ Național cii, este desfășur populari ganeior partid, ’ biectlvcl inele d» mico-soc rial, pri e condus de un eminent specialij fesorul dr. Harald Zimmermant noscut publicului român și prin sa, „Veacul întunecat*, ap București în urmă cu cîțiva anii fesorul Zimmermann coordonează vitatea secțiilor institutului de h bingen. specializate în sociologie,! modernă, geografie, dialectol istoria culturii. în acest din u meniu lucrez Ia o temă amplă: țiile culturale germane cu sud-est europene*. Deocamda preocupă germanistica universit aflu la Timișoara pentru a in realizările Catedrei de limbi ge a Universității timișorene. A urma alte teme desprinse din matica generală. Oricum, dacă reciproce vor fi pe măsura cel mă leagă de prietenii mei ro din România, totul va fi cît se îmbucurător. R celei moderni fabricați losirea lor mat valorific maleriil resursei» rea și cultul i lor refe perfecții rea indt ciilor c dată, se COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRĂVEANU (redactor șei adjunct) VIOREL COLȚESCU. NICOLAE PlRVU, CORNEL UNGUREANU sebită REDACJIA Șl ADMINISTRAȚIA : TIMIȘOARA, strada RODNl pentru Telefoane ; 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nepubli nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.T.T.R. | TIPARUL EXECUTAT LA l.P.B.T. Index : 42.907. .r ---------- fumcgind. Sună ? i răspund ici-și-colo. COPILA 'ode o primăvară, rișor. ce nu dă au părul ălău și mama ta. pă ținută ; indirjit sub nuia ăcări do mînie și rușine, a văzut ochii mari ; îmurau genunchii •o simțeai. lîndrie strîngeai ierdută, podoabă căzută pc jos. TAMINAL SOCIAL-FOLITIC Șl LITERAR-ARTISTIC EDITAT DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.S.R. Șl COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA Șl EDUCAȚIE SOCIALISTA TIMIȘ NR. 8 (1095) 20 FEBRUARIE 1988 • SERIE NOUA. ANUL XXXIX • 16 PAG., 3 LEI oglindă. Sub ciutul unjea chipul frumos fruct. TRIEST »t orașul. o străduță abruptă ut, mai încolo pustie. d de căscioară . i singur pare că unde sc termină el rsuză place, băiețoi aspru și lacom din fi și mîini prea mari i o floare ; i orice lucrușor un aer tulburător. miș, orice biserică, orice st duce spre plaja-nțesată nde, pe vîiful casă se cațără. i volumul în curs de ap Poeți italieni din secolul I Je viu in orice parte r făcut anume pentru mine, pentru viața Traducere și prezentare Marin MI ÎNALTE EXIGENȚE hivnică. : Tema care a constituit ți ul tezei mele de doctorat a ginea României în jurnalele ie germane*. încerc, și azi, sâ z bibliografia referitoare la ct mai vast decît și-ar pu cineva. E un studiu de im — cred — ajută la o mal' •gere dintre popoare, ora actuală locuiesc în orații ‘gger, la Fr ei burg, dar luc . lui Hdlderlin, la Tiibingcn, ut de cercetări recent In utul de istorie și istoria ci# vabilor dunăreni de la T(îbi dus de un eminent specialist il dr. Harald Zimmermann, t publicului român și prin c Veacul întunecat*4, apăruți! ești în urmă cu cîțiva ani. , il Zimmermann coordonează a secțiilor institutului de la i. specializate în sociologie, i •nă, geografie, dialectologie । culturii. !n acest din urmi lucrez Ia o temă amplă culturale germane cu po, t europene*4. Deocamdată,! ipă germanistica universitari a Timișoara pentru a invest irile Catedrei de limbi germa versității timișorene. Apoi alte teme desprinse din prd i generală. Oricum, dacă rola jee vor fi pe măsura celor a agă de prietenii mei român >mânia, totul va fi cit se poala urător. RED. l$OARA. strada RODNE1 *f). Manuscrisele nepublia e se fac la P.TT.R. B.T. Index : 42.907. In intîmpinarea Conferinței pr țară a președinților con- si.iilor populare — larg for democratic insti'uțkonalizat din inițiativa tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, se- cretarul general al partida ui, greș dintele Republicii — Conferințele județene ale de- puiuților consiliilor populare municipale, orășenești și co- munale sînt maa:fes4ări de o doos bilă însemnătate în via- ța social-economică a patriei, importanța lor derivind și din marcarea împlinirii a do- uă dccen;i de la reorganiza- rea tcritorial-administrativă. In cadrul conferințelor jude- țeno ale deputaților și consi- liilor populare sint relevate prciundele transformări să- virșkc in dezvoltarea econo- mico-socială și edilitar gospo- dărească a localităților Româ- niei socialiste — expresie a aplicării consecvente a politi- ci partidului și statului nos- tru de repartizare raționala, echilibrată a forțelor de pro- ducție in toate zonele și ju- dețele țării. Problematica fundamentală înscrisă in or- dinea de zi ale acestor foruri democratice e axată pe sarci- nile specifice ce Ic revin con- siliilor populare, in lumina hotăririlor Congresului al XllLlea Și Conferinței Națio- nale ale partidului, pentru in.'âptuirca neabătuta a o- biectivelor cuprinse in Planul național unic de dezvoltare economico-soeialâ a țării pe anul 1988 și Întregul cincinal. In spiritul înaltelor exigențe formulate de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la recenta Plenară a Consiliului Național al Oamenilor Mun- cii, este analizată activitatea dcsiâșurată de consiliile populare, sub îndrumarea or- gnuelor și organizațiilor de partid, pentru finalizarea o- bicctivclor înscrise in progra- mele de dezvoltare econo- mtco-socială în profil terito- rial, privind realizarea pro- ducției fizice, cu prioritate a celei destinate exportului, modernizarea proceselor dc fabricație, gospodărirea și fo- losirea eficientă a mijloace- lor materiale și financiare, valorificarea superioara a materiilor prime, a tuturor resurselor locale, recupera- rea și rrintrouucerea in cir- cuitul productiv a materiale- lor refolosib’le, organizarea, perfecționarea și dezvolta- rea industriei mici și a servi- ciilor către populație. . Toto- dată, se acorda o atenție deo- sebită stabilirii masurilor pentru îndeplinirea în bune condiții a lucrărilor agricole din acest an ORIZONT Activitatea politico-ideologică - factor hotărltor in formarea umanismului revoluționar 5» Edificarea noii orînduiri re- prezintă un act conștient al poporuiui. reahzat sub con- ducerea paitidului revoluțio- nar ai clasei muncitoare, iar Înfăptuirea în cele mai bune condiții a acestei opere soli- cită. în actuala etapă de dez- voltare a societății noastre, mai mult ca oricind. din par- tea oamenilor muncii, in cali- tatea lor de deținători ai pu- terii polit’ce și de proprietari ai avuției naționale, să cu- noască in profunzime concep- ția materialist-dialectică șl istorică despre lume și viață, să fie pătrunși de spiritul re- voluționar pentiu a făuri în deplină cunoștință de cauză propriul viitor comunist. In această privință, Partidul Co- munist Român pornește de la faptul că în condițiile socia- lismului oamenii muncii au încetat să mai fie obiectul ac- țiunii oarbe a legităților so- cial-obiective și. folosind în mod conștient aceste legități, acționează în concordanță cu ele, dinjîndu-le în scopul dez- voltării societății omenești, al transformării ei revoluționare. Totodată, așa cum se sublinia la Conferința Națională din decembrie 1987, partidul nos- tru ține seama de realitatea că noua orînduire se înfăptuiește în condițiile unei lumi a in- terdependenței între state, ale unei intense circulații de idei și confruntări ideologice po plan mondial. Toate acestea aduc la ordi- nea zile» necesitatea unei acti- Cuib de verbe Cuib de verbe numesc* acest răsărit dulce, acest zbor de vultur, acest lin amurg prin care exist. în patria de lucruri și de magice stele vorbitoare. cu trecerea suplă prin sărutul iubirii ce ți-l deschid, iubito,, atît de visător. \ zidind in fiece, silabă . “ o carte de poezie ce adie ruguri... loan VERGU DUMITRESCU vități politico-ideologice dina- mice, combative, care să con- tribuie la ridicarea continuă a nivelului de gîndire și cunoaș- tere al celor ce muncesc, de clarificare a problemelor dez- voltării societății socialiste ro- mânești și a fenomenelor in- ternaționale în spiritul politi- cii și concepției partidului nostru, așa cum sublinia tova- rășul NICOLAE CEAUȘESCU, secretar general al partidului, la Conferința Națională : Mîn noua etapă a dezvoltării socie- tății românești, nu numai că nu se diminuează importanța activității ideologice, ci dim- potrivă. ea se accentuează și devine tot mal Importantă**. Partidul nostru are meritul de a fi impulsionat pregătirea politico-ideologică printr-o a- bordare realist-creatoare a ra- portului dintre existență și conștiință Congresul al IX-lea al partidului a marcat trece- rea la o mai cl iră determinare a locului ideologiei în viața societății noastre, a funcțiilor și caracteristicilor sale, for- mulînd exigențe sporite în am- pla activitate de promovare a ideologiei revoluționare, de creștere a combativității sale față de concepțiile înapoiate» retrograde. In acest sens, cea de a V-a Conferință Națională a partidului reliefează că ideo- logia revoluționară, pentru a se afirma tot mai puternic ca un factor de progres al socie- tății socialiste, trebuie să se întemeieze pe cunoașterea adecvată a proceselor și reali- tăților în continuă schimbare, să mențină o continuă legătu- ră cu viața, cu practica social- politică să manifeste recepti- vitate față de ceea ce este nou, înaintat, sâ fie îmbogățită și dezvoltată în mod creator. Fără a fi un act teoretic, de simplă raportaie la realitate, elaborared ideologiei presupu- ne construirea unui univers de cunoaștere suplu și profund din perspectiva căruia să cuprindă axiologic sensul de- venirii progresiste, raportul de forțe social-politice și, în cadrul acestuia, forța socială capabilă de 8 o înfăptui. în acest sens, Marx arăta că rolul ideologiei este <.u atît mai im- portant, cu cît ea cuprinde mase tot mai mari dc oameni, Solicitată în mod obiectiv în realizarea progresului social. De aici, concluzia că pentru revoluționarea societății este necesară o permanentă și in- tensă activitat? ideologică și educativă. Experiența acumu- lată în perioada de după Con- gresul al IX-lea al partidului demonstrează că afirmarea ideologiei înaintate, revoluțio- nare este rezultatul unei strîn- se legături dinți e teorie și practică, al respectării intere- selor vitale ale întregului po- por și aspirațiilor sale spre o viață mai bună Numai în acest fel ideologia devine pro- motoarea unei axiologii pen- tru care interesele, voința șl aspirația maselor populare constituie nu numai izvorul principiilor și valorilor noii orînduiri. dar șl cadrul vali- dării lor, domeniul de cea mai Desen dc DORINA ITUL CRÂNG. înaltă importanță, în care se verifică angajarea ideologiei în înfăptuirea cerințelor de progres. în concepția partidu- lui, rolul activ al ideologiei revoluționare în dezvoltarea societății noastre socialiste își găsește o pregnantă expresie în capacitatea de a devansa evoluția socială, de a dinami- za puternic progresul multila- teral. materml și spiritual al țarii. Din perspectiva inter? sclpr generale ale societății'și destinată spiritualității întregii colectivități, ideologia revolu- ționară situează în centrul tu- turor preocupărilor teoretice și practice ale societății omul, satisfacerea cît mai deplină a trebuințelor lui, materiale și spirituale, sociale. Profundele prefaceri petrecute în perioa- da ultimelor două decenii în toate domeniile de activitate, în industrie, în agricultură, în raporturile sociale și politice, în știință și cultură, în nivelul dc conștiință al oamenilor muncii au asigurat manifesta- rea crescîndă a personalității umane, a trăsăturilor omului nou, cu un bogat univers de cunoștințe profesionale, an- gajat activ în făurirea unei noi calități a muncii și a vieții. în construirea societății socia- liste. S-a afirmat, astfel, cu tot mai multă putere un uma- nism nou, revoluționar, care se constituie intr-un veritabil co- rolar al tuturor proceselor transformatoare din societatea noastră. Punînd in centrul său omul, avînd drept țel făurirea omului nou, înnobilarea sa spi- rituală multilaterală, activita- tea ideologică și munca poli- ^ico-educătiyă desfășurate de Partidul .' Comunist Român contribuie la lichidarea. opo- ziției dintre individ și socie- tate, la afirmarea unui uma- nism practic integral, a uma- nismului socialist Conf. dr. Elisabeta IELI ORIZONT Editată în condiții grafice deosebite, de către prestigioasa „Editură Militară**, sub egida Comisiei Române de Istorie Militară și a Centrului de studii și cer- cetări de isto’ie și teorie militară, lucrarea coordonată de către general locotenent dr. Ilie Ceaușescu prezintă, pe parcursul a peste 1 500 de pagini, si- tuația economică, poli* că și militară a României în ani- primului război mon- dial, participai ea aceste a din anul 1916 la conflagrația mondială, pentru reali- zarea dezideratului secular al poporului român — unitatea națională Apărută în anul aniversării, de către întregul popor, a 70 de ani de la luptele epopeice de la Mărăști, Mără- șești și Oituz, ea se prezintă ca un stu- diu monografic de sinteză, situat pe linia tradițiilor progresiste ale istoriogra- fiei românești de a reda integral adevă- rul istoric Lucrarea este redactată în spiritul documentelor dr partid și a in- dicațiilor date de către tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. secretarul ge- neral al partidului nost-u președintele R.S.R. Debutînd cu analiza situației econo- mice. politice și militare a României în anii din preajma primului război mon- dial. lucrarea reliefează coordonatele participării României la război, mobi- lurile și scopurile sale naționale vizavi de acesta. în cadrul acestui demers istoric au fost analizate : cauzele gene- rale și imediate ale primei conflagrații mondiale, genei al și particular Tn apre- cierea caracterului participării la război a unor state, locvl și rolul țărilor mici și mijlocii in angrenajul marilor coaliții politico-militare, obiectivele naționale care au determinat intrarea țării noas- tre în război de partea Antantei, mobi- lurile și împrejurările istorice ale an- gajării României Tn război, caracterul participării țării noastre la acesta etc. Se subliniază că intrarea României în război. în august 1916. după o perioadă de 2 ani de ncangajare, alături de țările Antantei, se datorește faptului că aces- tea au recunoscut printr-un tratat in- ternațional legitimitate? dezideratului secular al poporului român — unirea cu Patria Mamă a ținuturilor românești aflate sub dominație austro-ungară. Se demonstrează cu argumente peremptorii că România a intrat Tn război și a ade- rat la Antantă, pentru a-și duce pro- priul război, un război de eliberare a provinciilor românești aflate sub stăpî- nire străină. Dovada .caracterului just, 0 PRESTIGIOASĂ REALIZARE A ISTORIOGRAFIEI ROMÂNEȘTI eliberator, al războiului dus de către statul român este și faptul că România a declarat starea de beiigeianță numai vizavi de A ustro-Ungaria, nu și față de statele aliate acesteia. Germania și Bulgaria, care nu dețineau sub stăpîni- rea lor teritorii românești. Aceasta a fost și cauza pentnț ca c operațiile mi- litare ale armatei române au avut în momentul intrării sale în război un caracter ofensiv. Atacată. însă, pe două fronturi. într-un moment .în care aliații săi nu-și satisfăceau obligațiile asumate prin tratatul din august 1916, România a fost nevoită să renunțe la ofensiva pentru eliberarea fraților din Banat și Transilvania și să treacă la lupte de apărare a teritoriului național, apărare dusă însă in condiții de totală izolare militară contra unor forțe mult superioare numeric și ca tehnică de luptă. Eroismul legendar al ostașului MIHAIL EPURAN: Natură statică. român a oprit însă ofensiva inamică, la porțile Moldovei, pe linia Șiretului. A- ceste lupte eroice, pe lîngă rolul de apărare a statului român, au avut și o deosebită importanță pe plan interna- țional, prin faptul că au menținut mai bine de jumătate de an frontul orientat Războiul României a avut un caracter național și popular, la el participînd în diverse moduri întregul popor român. Rolul factorului militar, în războiul dus de către România, este analizat în profunzime în paginile acestei cărți de referință. Este relevat nivelul dezvoltă- rii artei militare românești, îmbogățirea ei cu noi idei și concepții ca : acțiunile de rezistență ale populației din terito- riul vremelnic ocupat împotriva invada- torilor. participarea tinerilor neîncor- porați la acțiuni de sprijinire a frontu- lui, lupta în spatele frontului inamic a grupelor izolate de militari, sprijinite de populația civilă etc. Scoater® isțork melnică din război și încheierea a rontinul tițiului de la Focșani și a păcii l%rezenti toare de la București-Buftea este Int^vadă în strînsă legătură cauzală cu artra djVe țiul încheiat de către Rusia Sov*jgație șj cu Puterile Centrale și cu pacea c*j spați Brest-Litovsk Căderea frontului vească punea România în postura de Setate, tn conjurată de armatele Puterilor Crna ; ei le, de a fi ocupată militar de fiăzi, în acestea, profilîndu-se chiar positoluții tel tea dezmembrării sale teritoriale. Apărea t șitul războiului mondial găsește impresi România In tabăra Antantei, ea cantita! trînd în conflagrație în prima dejpresion a lunii noiembrie a anului 1918. ales pri In mod dialectic este analizat!ce repr lupta pentru realizarea Mani Uniri In timp grai raporturile sale cu evoluția con ției mondiale și cu participarea niei la război. în realizarea unirii ©vmte s în confirmarea sa internațională 8^el ca bliniază că pe prim plan s-a situat națională și lupta diplomatică $tru a-ș. factorul militar. Sistemul de tratati.®® să । pace încheiat în • anii 1919—19î•(.P®nln, Versailles. nu a făcut decît să con<®Jnoun țcască o stare de fapt, adică Marcat ° , r:i , re. realizată de către întregul popOfB?1® * mân de pe ambele versante ale C*} • P;"ilOr' isxonsr Bine documentat, tntegrînd atît dacunosc mente din arhivele din țară, cît tfțgofjei: străinătate, folosind atît presa inU conștie și internațională, cît și memorii |nou;-lt unor participanti directi, acest m țn studiu de sinteză este cea mai im: numaj tantă realizai e a istoriografiei nu satura nești în acest domeniu Dispunînd|aceea un aparat critic bine întocmit și benî un re2 cii tut ciind de o bogată ilustrație. în d parte inedită, atît in text cît și în r niului paje soeciale. ea este însoțită de i stanțiale rezumate in limbile de lație internațională și de un foarteț indice general Ce’e două volume sive se prezintă ca o carte de referi pentru istoria națională și ca o ml grafie exhaustivă a momentului isJ respectiv. Prin spiritul patriotic și 1 țional de care este animată, ea se ai sează nu numai specialiștilor, cil publicului larg, iubito** de istorie rod nească. racten minat. voia d- Prin o form Radu PAIUȘAN * România in anii primului razi mondial. Caracterul drept, eliberator^ participării României ia război, tj I, II. Editura Militară București, l< Este dc pe ințific, simplă mai ca In ved decâțil și ca a sidera' neral-; și pra< tim al ca soc astfel. Despre filosof și filosofie S-a stins din viață un mare filosof. Pentru noi, „Filosoful", omul filosofiei „întruchipate" și „închipuite" Constantin .Noica s-a dăruit iubirii de în- țelepciune și in același timp a fost posedai de ea Adeseori, povestea cu inocență cum, după ce studiase in adolescen- ță „Critica Rațiunii Pure". a fost uimit ascuitindu-l pi Vianu că prin Estetică se poate înțelege și altceva decit „sen- sibilitatea transcendentală" Kant l-a fascinat de la început. Studiul asupra prefeței la „Critica puterii de judecare" — în general al „Criticilor" kantiene — ar putea fi consi- derat ca principala sa mani- festare filosofică antebelică. Aici, ginditorul comentează și interpretează pentru întîia dată problema categoriilor din perspectiva limitatei, a „limi- tațiet ce nu limitează". Este cel puțin instructiv, dacă nu fascinant să urmărești preo- cuparea sa. în timp, asupra acestor „cateaorii" fn 1968 apare la București una din foarte puținele traduceri în lume ale lucrării „Comentarii la categoriile lui Arlstotel: Porfir, Deuxip. Ammonius", tălmăcită și prefațată de Constantin Noica Problema este acum altf& abordată. In 1969 e tipărită cărticica „Două- zeci și șapte trepte ale realu- lui", elaborată de Noica cu mal mulți ani în urmă și de- dicată exclusiv categoriilor care, din nou sînt comentate dintr-o perspectivă aparte. După un timp, devine public textul Ontologiei. Categoriile reapar, înfățișate cu preemi- nență în prima lor interpre- tare, dar totuși altfel înțelese și expuse. Cînd, in iarna anului 1985, cîțiva „netrebnici" timișoreni damnați întru filosofie, s-au întreținut cîteva zile la Păl- tiniș cu filosoful pe această temă, încercind să descifreze și să afle „adevărata" sa înțe- legere a problemei, lucrurile, nu s-au lămurit .. Gindirea, re flexiunea, judecarea filoso- fică nu se pot încheia prea ușor, fn ultimele luni de viață, insuficient de mulțumit inte- rior, Noica proiecta in conti- nuare volumul al doilea al „Logicii lui Hermes" și amina mereu cartea la care se gîn- dise ca la chintesența scrieri- lor sale i „Biografia unei idei". ★ Cei care l-au cunoscut in ul- timii ani știu bine îndemnul său persistent.: „Fit cel ce ești!... cel ce poți fi!.." Adică, lingvistul să depună strădanii pentru a fi un emi- nent lingvist, sub orizontul culturii; iar fizicianul fizician, medicul medic, biologul biolog, filosoful filosofI... Simpla apetență pentru filozofare, in afara unui studiu sistematic al acestei specialități culturale, nu avea la el audientă. Pentru toți tinerii care l-au frecven- tat și pentru cei pe care de la un moment dat i-a căutat activ — găsise „antrenori cul- turali". In vremea din urmă, unii au zîmbit condescendent — sau ironic — la ideea de a se acorda formării culturale de vîrf, „culturii de performanță" cel puțin aceecși grijă, inves- tiție de energie, recompense și admirație, ca și pentru prota- goniștii „sportului de perfor- manță" De ce oare ?. . cu ce argumente ?... Oricum, Noica nu zîmbea pe această temă, deși nu-i lipsea nici umorul, nici patosul. (A scris chiar un articol — încă inedit — către Sportul popular in care, în nu- mele fostei sale calități de campion la tenis al Capitalei, făcea un apel către toți marii sportivi ai țării să-l sprijine. Și. probabil l-ar fi sprijinit). ♦ • Prin anii '30 apăruse o carte despre „tînăr'- venerație" pe care, în vara acestui an. cu ocazia zilei de naștere, un chi- mist timișorean i-a adus-o la Păltiniș Alături de pagini scânteietoare, uneori sarcastice cu privire la Comarnescu, Eliade, Bogza Cioran și alții, autorul il invocă și pe Constan- tin Neică pe atunci recent premiat pentru „Mathesis sau bucuriile simple" Și începe cam in felul următor: „Dom- nul Noica a dispărut La cere- rea familiei șt a prietenilor poliția face cercetări disperate pentru a-l găsi. presupune a fi pierit absorbit de pro- pria-t beatitudine.. .• Cît mat rîdea Constantin Noica citind prietenilor săi, în iulie, a aces- tui an. astfel de fragmente ! .. O viață întreagă a cultivat și exersat seninătatea filosofică. Ultimul text, publicat pe cînd mai era încă în viață, se inti- tulează „Despre clasificarea fericirilor posibile". Constantin Noica și-a susți- pantheonu! românesc nut teza de doctorat in filozo- fie cu o temă esențială, formu- lată ca o întrebare : „Cum de e posibil ceva nou ... ? (intr-ale gîndului ?p. Interogația a ră- mas constant in inima medi- tației sale Și poate nu e in- tîmplător faptul că unul din foarte puținele texte pe care le-a publicat în alte țări și limbi este cel apărut în acest an (prin mijlocirea timișorea- nului Constantin Grecu) la ioc de cinste în c^l de-al doilea număr al nou înființatei revis- te internaționale Questioning Exchange cu plivire ia „între- barea asupra ființei". întreba- rea pe care c cultiva dialecti- cianul Fîaton. filosof pe cure Noica l-a iubit într-atit incit a reușit să înceapă și să ducă departe înzestrarea culturii românești cu o extraordinară ediție Platon Platon, cel din care Noica a tradus și comen- tat în mod exemplar nu doar Lysis — privitor la prietenie și dragoste — cl și dialogul Cratylos, privitor la nume și cuvinte. Comentariu ce merită a fi studiat nu doar prin semi- șurat explicit proiectele, in-, clusiv punerea in practică t ideilor paidcice expuse în Jun naiul său filosofic din anii 'A fn ultima vreme a exaltat un stil de existență aparent pa- radoxal : cel al alternanței ți mixturii dintre sihăstrie ți hipersocla bilitate. narii filosofico-lingvistlce universitățile europene și lumii, ci discutat în zile sărbătoare, tn agore, de fn ale de toți iubitorii de cultwă. Iar cei ce știu de acest Cratylos româ- nesc, pricep ușor cumplita nicasianâ înțelegere pentru cu- vint, pentru cuvintele de sub acest colt de cer cultural, pen- tru posibila „Rostire filosofică românească" le-a clădit. Constantin ale cărei temelii Noica a murit la 78 de ani, după ce și-a desfă- primă o fom lor de nifesu vieții Implic . istoric a pun funda prezei Ca și In spateil buie • piui c stilulul, în buna așezare c lucrurilor, dincolo de* tot cc poate fi citit in ..Jurnalul dej la Păltiniș" și în „Epistolar",' a iradiat in mod constant m traordinara sa generozității spirituală. Invoca uneori „co plexul Cantem^r" al omul de cultură român care nu mai poate opri din a fi co petent în toate In cazul sdu s-ar putea imagina, poate, ui „complex Eminescu* î ,.Să-ți adîncești cît mai priceperea întru culturii lumii tale, localnic fiind să. permi aspira Iniatu a ceec Am rații rie, fi a Ințc și prt s-a a« cu bogăție descifra astfel Incit, poți deveniF universal, ridicînd cu tine spre înălțimi și spiritualitatea părț tale de cer“. Aparent, pentru cei ce l-au privit din afară, Noica și-a trăit ultimii ani în dispersie (aceasta înqlobind și lupta sa pentru impunerea eu- ropeană a lui Blaga, pentru editări și reeditări, pentru tra- ducerea și autt nttficarea inter- națională a valorilor romă nești). Aparent, prea multi lume forfotea în juru-i, vrea multe vorbe, repetiții, gesturi De fapt. în spatele acestora, in timpul din urmă, acolo sus la Păltiniș s-a hotărnicit o inten- să concentrare a „spiritului obiectiv" Precum șl o decan- tare senină a înțelesurilor... Mircea LĂZARESCU sebite faptu afirm cial-p îs ton rul preoc timpi mai concr terde cuno« cu no; insta presi Și pr ei d< istori sâ fi nere* istori cond pute; impl meni dă. < lui 1 majt fiind pnrr mini Ințel • 3 • --------------- ORIZONT □pulația civilă etc. Scoaterea« ică din război și încheierea ara ui de la Focșani și a păcii inrd de la București-Buftea estetraa însă legătură cauzală cu arad ncheiat de către Rusia Sovid Jterile Centrale și cu pacea de •Litovsk Căderea frontului j i România în postura de a fi | rată de armatele Puterilor CenJ » a fi ocupată militar de ca a, profilîndu-se chiar posibil ezmembrării sale teritoriale. Sa războiului mondial găsește J nia în tabăra Antantei, ea rd în conflagrație în prima deal i noiembrie a anului 1918. j aod dialectic este analizati I pentru realizarea Mani Unirii urîle sale cu evoluția confiat ondiale și cu participarea RoJ război. In realizarea unirii ca] firma rea sa internațională se J :ă că pe prim plan s-a situat lua ală și lupta diplomatică și 1 il militar. Sistemul de tratatei ncheiat în*anii 1919—1920 !les. nu a făcut decît să consfil o stare de fapt, adică Marea Ui; Uzată de către întregul popor ■ e pe ambele versante ale cJ documentat, integrînd atît doJ din arhivele din țară, cît și cl ta te. folosind atît presa inten* rnaționaU. cît și memorii al articipanti directi, acest nurii de sinteză este cea mai ealizare a istoriografiei romB i arest domeniu Disnunînd B -at critic bine întocmit și bonn e o bogată ilustrație. în nufl icditâ. atît In text cît și în ca ceia le. ea este însoțită de snll ? rezumate in limbile de cir™ ;ernaționalâ și rie un foarte im general Cele două volume im prezintă ca o carte de referi™ istoria națională și ca o mo™ xhaustivă a momentului ist™ ir Prin spiritul patriotic și nil ? care este animată, ea se adm u numai speciali ști lor. ci |H ui larg, iubito** de istorie romii Radu PÂIUȘAN® ânia în anii primului razi Caracterul drept, eliberator rii României ia război. Vi itura Militară București. 1W omânesc 4. __. x irat explicit proiectele, in- usiv punerea în practică q ’eilor paideice expuse în Jur- Hui său filosofic din anii '40. ultima vreme a exaltat un l de existență aparent pa-l doxal: cel al alternanței și xturii dintre sihăstrie persociabilitate. In spatele I lului, in buna așezare a trurilor, dincolo de* tot ce I ?t? fi citit in „Jurnalul de I Păltiniș0 și in „Epistolar", I radiat in mod constant ex- I ordinara sa . generozitate rituală. Invoca uneori „com- xul Cantemir" al omuld cultură român care nu se i poate opri din a fi com» ent in toate ln cazul său ' putea imagina, poate, un I mplex Eminescu*: „Să-ți I acești cît mai cu bogăției ’eperea întru descifrarea] urii lumii tale, astfel încît, I ilnic fiind să poți devenii zersal. ridicînd cu tine spre I ținii și spiritualitatea părții I de cer*. Aparent. pentru I ce l-au privat din afară, I 'a și-a trăit ultimii ani fn I ersie (aceasta inglobind și I a sa pentru impunerea eu- I ană a lui Blaga, pentru] iri și reeditări, pentru tra- I rea și aute ntlficarea inter» | j mală a valorilor ). Aparent, prea ’ forfotea în juru-k ___ e vorbe, repetiții, gesturi,D ipt in spatele acestora, tn I ui din urmă, acolo sus la I niș s-a hotărnicit o inten- I j oncentrarc a „spiritului I i tiv'’ Precum și o decan- I senină a înțelesurilor...! | inea LAZARESCU Istoria ca realitate este un proces continuu de creație, a cărei imagine prezentul ține să și-o încorporeze, s-o revadă periodic. Imbogățind-o pe măsu- ra diversificării mijloacelor de investi- gație și a lărgirii perspectivei în timp și spațiu, prin care omu' poate să pri- Knscâ In trecut Deși revolut ca reali- tate. trecutul a impresionat întotdeau- na ; el continuă să impresioneze si as- tăzi. In era celor mai furtunoase revo- lutii tehnico-științificp. Ceea ce ar putea părea un paradox, este faptul că istoria impresionează nu atît prin durată, prin cantitatea faptelor asa cum îi im- prestona pe istoricii pozitiviști, cit mai ales prin densitatea structurilor, a ceea ce reprezintă capacitatea de rezistentă ln timp, prin ceea ce reușește să râm ir ni zravat pe retina conștiinței istorice. Să capete valoare de simbol, cu alte cu- vinte să-și facă loc în tezaurul ’radi- ției ca izvor al prezentului sau ca oglin- dă către care acesta ae întoarce, fie pen- tru a-și justifica o inițiativă sau alta, fie ca să găsească răspunsuri la întrebări pentru care orizontul social, adesea înnourat de vălul incertitudinilor, nu-i oferă vizibilitatea necesară Hegel ma- rele filozof german care n-a scăpat nici el tentației de a reflecta asupra isto- rici și căruia simțul atît de rafinat al istorismului i-a rămas intact scria în cunoscutele-i Prelegeri de istorie a filo- sofici: .Posesiunea ur.ei raționalități conștiente de sine, care ne aparține nouă, lumii actuale nu a luat naștere in chip nemillocit. răsărind și crescind numai din pămintui prezentului, ci trâ- sătura esențială a acestei averi este aceea de a fi o moștenire mai exact : un rezultat a» muncii și anume al mun- cii tuturor generațiilor trecute ale ge- niului omenesc*. Este surprinsă aci. In cuvintele filo- sofului german, esența legăturii obiec- tive dintre prezent și trecut ca și ca- racterul legitim, necesarmente deter- minat. dintre conștiința socială și ne- voia de istorie In înțelesul ei de știință. Prin aceasta, istoria ca știință este și o formă specială a conștiinței. Abordată de pe pozițiile teoriei socialismului ști- ințific. istoria nu ne mai apare ca o simplă imagine a tiecutului. sau nu- mai ca vehicu.ator de idei, dacă avem In vedere interpretările concluziile ju- decățile de valoare ce le formulează, ci și ca acțiune concretă Ea trebuie con- siderată astfel nu numai în sensul ge- nera l-abstract al unității dintre teorie și practică drr s:. în acela mult mai in- tim al impactului nemijlocit cu practi- ca socială Istoria ca știință se leagă, astfel, strîns de relațiile sociale, se im- primă In textura lor. Refuzi nd să fie o formă de refugiu în „lumea- imagini- lor despre trecut, ea trebuie să se ma- nifeste activ să se implice în dinamica vieții sociale. Să consemnăm. însă, că o asemenea Implicare istoria ca știință și ca atare, istoricul de profesie n-o pot realiza fără romă- I multă I vrea I ! a pune In valoare una din dimensiunile fundamentale ale actului cognitiv, prezența permanentă a spiritului critic. Ca și In alte științe, și in istorie tre- buie să se realizeze necontenit princi- piul de bază al dialecticii materialiste : permanenta mișcare revoluționară și aspirația necontenită către certitudine, înlăturarea eternei ului și întruchiparea a ceea ce tinde a fi etern. Am formulat aceste cîteva conside- ,rații generale privind nevoia de isto- rie, firește de istorie ca știință, pentru a înțelege mai bine de cc in ideologia și practica politică a partidului nostru s-a acordat și se acorda o atenție deo- sebită Istoriei. Fiindcă este o realitate faptul câ. încă din epoca începutului afirmării proletariatului pe arena so- cial-politicâ. ideologi săi au supus Istoria investigației științifice cu ajuto- rul metodologiei marxiste Această preocupare s-a accentuat de-a lungul timpului, iar astăzi ne apare, cu mult mai multă claritate, ca fund expresia concretă a necesităților dictate de in- terdependența dintre teorie și practică, cunoașterea de sine avind semnificația cunoașterii întregii societăți în ultimă Instanță, a fost și este vorba de o ex- presie concreta a legăturii dintre teorie și practica revoluționai â. cu exigențele ei de ansamblu în mod inevitabil, istoria ca știință este obligată de viață să fie nu numai conștiința unui drum necesar, dictat de cor.țu.utul misiunii istorice a clasei muncitoare dar și o condiție prealabilă inerentă pentiu a putea străbate mai departe calea către împlinii ea atstei misiuni Unor ase- menea cerințe s-a circumscris, de pil- dă. activitatea științifică și teoretică a lui Lucrețiu Pătrășcanu. prin marea majoritate a lucrărilor sale, revelatorie fiind poate afirmația sa din prefața la prima ediție a lucrării Un veac dp fră- mintări sociale, onfotm că’eia pentru înțelegerea și explicarea atit a fenome- ISTORIE Șl CONTEMPORANEITATE • DIN CONT1UBUȚIA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU LA DEZVOLTAREA GlNDIRII ISTORICE CONTEMPORANE nelor sociale și politice trecute, ca și pentru fixarea drumului pe care are de mers popoiul român în viitor, problema determinării liniilor evoluției iui este de cea mai mare însemnătate. Căci viitorul nu poate să constituie un salt în necunoscut, ci se desprinde și se încheagă. In același timp, din ele- mentele și materialul pe care îl oferă tocmai trecutul Inaintînd treptat, pe calea luminoasă a revo’uției și construc- ției socialiste, partidul nostru a cîștigat o imensă experiență podtică și revolu- ționară. care se prezintă, fără îndoială, ca o expresie a aplicării adevărurilor generale ale mai xismului la realitățile concret-istoi ice ale țârii noastre, dar și ca o dezvoltare autentică a teoriei, o contribuție certă la tezaurul gîndirii social-politice contemporane Sinteza strălucită a acestei experiențe a consti- tuit-o însăși elaborarea Programului Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dez- voltate și inaintare a României spre co- munism, ca și opera de o inestimabilă valoare teoretică și practică a tovarășu- lui NICOLAE CEAUȘESCU. secretarul general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste Româ- nia. Cu tezele sale de mare preț, izvortte dintr-o analiză profund științifică a întregii dezvoltări istorice a poporului român și. îndeosebi a structurilor so- cietâții socialiste românești, văzute pe fundalul mat generai ai marilor pro- cese și transformări care au loc în lu- mea contcmpcianâ. opera secretarului genera! a fertilizat ansamblul activită- ții partidului și poporului nostru, efec- tele sale rodnice resimtindu-se și în do- meniul istoriografiei, al gîndirii isto- rice actuale. Din analiza atentă a acestora, inclusiv a documentelor Eugen Evu PAT DE SEMINȚE Riul sparge fluiere-n cădere; Limpezi vran»* ; reci claviaturi îi răspund, adagio dc miere soarelui ciobit pe arături. Dropia amuigului. roșcată. Fulgeră țișnind de sub picior... Am mai fost pe-aici copil, odată. Zarea a scăzut înșelător... Locul nașteribi un leac anume Doar acelui re se-ntoarce dat De oriunde, colbuit de lume;* Un izvor ce-ntii l-ai sărutat... Ia pămint în pumn» ra apa vie Printre degete prefiră-l blînd ; Este grîu curat air veșnicie Patul de semințe, așteptind... CETATEA DIN LOGOS Tn bobul de griu e un munte De vrei să nu fir doi.r gind Aruncă-i Speranței v punte Genunchi fă-ți din trunle. visind.. în simbure tace vremelnic grădina visindu-se stea . • Speranța-i augurul prielnic Prielnic pămînt de-i vei da... Congresului al XIII-lea. îndeosebi a Raportului prezentat de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, a documente- lor recentei Conferințe Naționale a P.C.R., poate fi reținută cu ușurința preocuparea susținută a partidului nos- tru pentru angajarea fermă a istoriei ca știință în fluxul tot mai viu .și mai accelerat al practicii sociale, și aceasta, desigur, pe temeiul solid al concepției clasei muncitoare despre lume — ma- terialismul dialectic și istoric. „Inter- pretarea științifică, obiectivă a eveni- mentelor social-politice în toată com- plexitatea lor — sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU încă în urmă cu mai mulți ani — poate fi făcută numai în lumina materialismului dia- lectic și istoric cea mai înaintată con- cepție despre lume și viață'*. Și trebuie să menționăm că aceasta nu este o simplă cerință, o „directivă*4 trasată celor ce slujesc frontul istoriei ca știință, ci un postulat teoretic și me- todologic dictat de însăși practica edi- ficării noii culturi pe solul istoric al României, de imperativul organic al procesului luptei revoluționare, după care științele sociale. între ele și istoria, trebuie să-și realizeze menirea lor atît pe linia investigării realității social- politice, cît și pe aceea a modelării con- științei oamenilor, a îmbogățirii ima- ginii lor despre societate, la a cărei de- venire iau parte Văzute prin această prismă, a relației nemijlocite cu desfă- șurarea practicii sociale contemporane, problemele ce coniruntă istoria ca știință nu sînt obiect al unor simple preocupări savante ; ci. așa după cum arăta tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, „probleme ale teoriei și ideologiei co- muniste și de ele nu se pot ocupa decît aceia care își insuyesc și aplică ideolo- gia și concepția comunistă despre lume". Pornindu-se de la conținutul acestor fn Ix>gos cetatea e trează: I-s porți fericite nuntiri... Dzschide-le! Cheia c-o rază Atotsuveranci Iubiri .. APA CETĂȚII Ca de cenușă mă spăl în rîul Grădiște! de cuvintele în care n-am iubit. Lasă-mă, Patrie, să plîng pe umărul tău ! Ca un venit de foarte demult amintindu-mi doar fiorul. Undeva în spatele frunții ori sub pămintui blînd și patern inii acoperă gîndurile zlngănitul de spade și scuturi și în repezișul limpede chipul multiplirînd’i-se se subțiază pînă Ia melodia unui fluier de fag resorbindu-mă în viscolul freatic născător de izșoruri .. DRUM ÎNAPOI Un pumn de pămînt O pagină smulsă Impietate rănită de dor un pumn de pămînt să-i citesc ca pe un ulcior sfărîmat în care geologul aude nu sărutul cate bău ci dorința rotundă * olarului fălirilor Pentru acestea toate pămintule. iartă-mă! imperative politico-ideologice — cărora a trebuit și va trebui să le răspundă istoriografia noastră — singurele în mă- sură a permite să se pună în lumină tradițiile progresiste făurite de-a lungul timpului de cei ce au făcut să înflo- rească pe aceste locuri cultura și civi- lizația. să redea cu spirit de obiectivi- tate paginile minunate pe care le-a înscris cu sîngele său poporul român In lupta pentru libertate socială și națio- nală. partidul nostru s-a pronunțat și se pronunță cu hotărîre pentru întro- narea unui spirit critic autentic, și. im- plicit. pentru fortificai ea necontenită a conștiinței critice necesare oricărui domeniu de creație, ca atare și frontu- lui istoric. Și aceasta pentru simplul motiv că numai un spirit critic pronun- țat e apt a fertiliza și în istoriografie, ca și în alte domenii ale cunoașterii, procesul de decantare a valorilor, a spori eficiența acțiunii însăși de valori- ficare a tot ceea ce a fost cu adevărat progresist, revoluționai, a slujit afir- marea intereselor fundamentale ale maselor și, în ultimă instanță, ascen- siunea popoarelor pe treptele progresu- lui social. Existența unui asemenea cli- mat critic, animat de spiritul nobil al adevărului este singurul în măsură a facilita „promovarea unei concepții is- torice cu adevărat revoluționare, care să permită interpretarea justă, marxist- leninistă. a tuturor proceselor și eve- nimentelor44 Este marele merit al partidului nos- tru, al secretarului său general, că. pu- nînd în valoare marxismul, fructificînd cutezător forța creatoare a acestuia după Congresul al IX-lea s-a acționat ferm pentru eliminarea exceselor dogmatice, pentru înlăturarea demagogiei, a fra- zeologiei și comentariului rudimentar. Ca urmare, s-a făurit, în mod treptat, acel climat propice creației științifice, s-a deschis cîmp larg de manifestare investigării trecutului, ceea ce a per- mis nu numai o substanțială revedere a locului și rolului istoriei ca știință în viața politică, ideologică și cultural- științifică a țării, dar și o reconsiderare principială a metodologici marxiste de cercetare, în concordanță cu exigențele reale ale spiritului științific, ceea ce a condus la obținerea unei imagini cali- tativ noi atît cu privire la propria noas- tră devenire cît și la locul ce trebuie să-1 ocupăm în concertul contemporan al culturii și civilizației umane, ia con- tribuția ce trebuie s-o aducă națiunea română la acest tezaur. Tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a subliniat că „succesele obținute de partidul nostru, îndeosebi începind cu Congresul al IX-lea. sînt nemijlocit legate de faptul că el a rupt cu hotărîre cu concepțiile vechi, rigide luînd atitudine fermă împotriva a tot ceea cc nu mai cores- punde noilor condiții economico-sociale. promovînd cu curaj noul în toate do- meniile de activitate44. Au fost, astfel, posibile. în condițiile modelării unui cîmp ideologic nou. cu- rățat de ingredientele schematismului și căruia i s-a asigurat, treptat, o func- ționare real' a principiilor marxismu- lui. atit reconsiderarea activității unor personalități politice marcante ale isto- riei neamului, cît și o așezare mai con- formă cu realitatea în matca spiritua- lității noastre, a contribuțiilor legate de numele unoi mari creatori de cul- tură ca Nicolae lorga. Ti tu Maiorescu. C. Dobi ogeanu-Gherea. Lucrețiu Pătrăș- canu. Constantin Brâncuși, Lucian Blaga ș.a.m d. în felul acesta, s-a pu- tut restitui conștiinței istorice a poporu- lui o bună parte din imaginea unei ac- tivități creatoaie bogate atît ca dimen- siuni. cit și ca profunzime a cugetării, ca încărcătură de simțiri patriotice, în- trucit toți acești mari cărturari, prin ceea ce au produs, prin ceea ce au adus în viața spirituală a unei epoci sau a alteia, au exprimat, aproape inevitabil, ginduri și aspirații ale poporului. „Viața și activitatea celei mai de sea- mă oameni de cultură din trecut sînt străbătute ca un fir roșu de dragoste și devotament față de popor și patrie, de dorința arzătoare tle a sluji idealurile celor mulți, de un înălțător spirit de jertfă pentru cauza libertății națio- nale și sociale — sublinia tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Ei și-au făcut o datorie de onoare din a înfățișa lumii virtuțile poporului român, noblețea sa spirituală, modestia, hărnicia, umanis- mul ce l-au caracterizat întotdeauna, dorul de libertate și di optate44. Sub semnul acestei deschideri, inten- sificată prin viziunea de largă respira- ție pc care o găsim ln întieaga operă teoretică și în activitatea oractică a secretarului general al partidului nos- tru. va trebui să ne Intensificăm efortu- rile de cunoaște»e și de răspindire a cunoștințelor de istorie, să ne aducem contribuția la făurirea omului nou Dr. Olimpiu MATICHESCU ORIZONT ...eminesciene constituie un teritoriu puțin cutreierat, cu toate că investiga- rea ei, întreprinsă dintr-o perspectivă cuprinzătoare ar prilei”i. cu Mcturanță. o înțelegere mai exactă și mar nuan- țată a textului, căci Em'nesru desconcră virtuțile și mai cu seamă, actualizează, ca nealții virtualități le expresive ale celor mai „banale" cuvinte și „cuvin- tele" românești, in ipostaza lor de componente „gramatica’ " ale discursu- lui poetic Ca adverb, iar. accentuat puternic, subliniază repet-irea acțiunii verbului pe care îl determină, expri- mînd diferite mișcări afective, de la reproș pină la chemar- ; lâr te-ai cufundat în stele / S.i în nori și-n ce- ruri nalte ?“ (Floare albastră): „O. vino iăr în al meu braț" (De ce nu-mi vii). Regăsim „chemarea* într-unul din so- nete : „O. vino iar! Cuvinte dulci insni- ră-mi. / Privirea ta asupra mea se ple- ce". Dc astă dată reliefarea adverbului iar. ca indice al lepetărH unei acțiuni rîvnite (vino iăr). se realizează si mai persuasiv. r'ăc» „lctus"-ul se aliază cu „pauza" subsecventă, care, pu ictînd consumarea unității sintactice (J"). în- deplinește si rolul unei „cutii de rezo- ‘ nanță" sui-generis. unde se prelungesc, stingîndu-se alene, ecourile dureroase ale chemării. Marclnd un raport adversativ slab, iar. conjuncție coordonatoare, rămîne mereu aton atît în vorbirea obișnuită cît și în poezie. Nici mă^ar atunci 'dnd se ivește în prirra silabă a versurilor trohaice — teoretic accentuabilă. eăci e impară — iar nu suportă accentul, dovadă între altele. în 'eputuî SrrisnrH . IV: „Stă castelul singuratic, oglindin- du-șe în lacuri. / Iar In fundul anei clare doarme umbra lui de veacuri" Pînă la versul 16 al aceluiași poem, conjuncția iar reapare d? încă două ori, . învestită, de fiecaie dată cu aceeași valoare molcom-adversativă. foarte potrivită pentru a sugera, șî cu mijloa- cele sintaxei, integrarea armonioasă a „crîmpeielor" într-un tablou unitar: „Luna tremură pc codr* se aprinde, se poate identifica vreo „adversitate*- stricto sensu. rolul conjuncției fiind doar acela de a consfinți „perindarea" obiectelor tabloului „coborîrea" privi- rii de la un „nivel* la altul: „Sus în brazii de pe dealuri / Luna-n urmă ține strajă, / Iar Izvorul, orins in vrajă,/ Răsărea sunînd din valui i“ Nu pot pă- răsi acest catran făiă a observa că lo- cuțiunea vei bală ține strajă. întrebuin- țată, personifirator. dospi e lună, face din astrul nocturn un tel de „paznic", trimițînd. aprrape direct către imagi- nea cu care începe și se încheie Scri- pusă, exclusiv, pe seama constrângeri- lor prozodice intr-adevăr, ea apare mai ales în poemele de inspirație folclorică și istorică, adică tocmai acolo unde, prin sunetul său ușor „vetust", ea poate contribui, și încă substanțial, la înfiri- parea și statornicirea atmosferei „de epocă", de cai* ideea poetică respecti- vă are atîta nevoie Sunînd ușor „înve- chit". varianta fonetică iară cade firesc, în Scrisoarea III. de pe bâzele bătrinu- lui Mircea, „domnul Țăiii Românești", dar — mă grăbesc să adaug — de astă dată ea își răspică net valoarea sa vi- — Ce în îndemnul final din Freamăt de^minest (1379): „Ce frumos e^a in cringtf — A Cînd cu ea m-am prins tovarășIftaintași poveste îneîntată / Care azi e-ntipi” dc cată... / De-unde ești revino iariBculoas Să fim singuri I" De data aceasta,arpa te tiva identitate semantică a advaThcliția iarăși și a prefixului re-, departe ^V"i tex fi dezagreabilă, subliniază ins cuprinsă în îndemn, mai ales contextul său. revine nu se ..vino din nou*, ci „întoai ce-te" ante v ’p pre nică te cu nr în adevărată „performanță" în mcs nuanțării semantico-stilistice a ajtește t mărește / Murh» de ftîncă, vlrf arbor, ca pe ceruri zugrăvește. / stelarii par o strajă da. cipanti ce-o conjoară. / Răsăritul ei păzindu-l de Iar în- că se pe-o tainică comoară" . ; „Papura mișcă-n freamăt de al undelor cutrier. / Iar în iarba înflorită, somnoros suspin- un grier" în ambele sciucturi sintac tice abia citate. adve sitatea" este ex- trem de laxă, limitîndu-se la înregistra- rea „părăsirii" unui detaliu descriptiv în favoarea altuia, pînă atunci, inedit. Se conturează încă de pe a~um genera- lizarea că. prin subtierea pînă aproape de anulare, a „adversit-ăt’lor" ... sintac- tice. iar ni se recomandă ca un jonctiv convenabil „peisajului . învecînîndu-se sub asoectul valorii gramaticale, cu și copulativ, cum se poate lesne observa din fragmentul descriptiv care deschi- de Scrisoarea III unde și apoi iar sînt termeni reciproc substituibili: „Pulbere de diamante cade fină ca o bură. / Scînteind plutea prin aer si pe toate din natură / Și prin mîndra fermecare sun-o muzică de șoapte. / Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte". Generalizarea, la care m-am referit, se întemeiază și pe strofa finală din Povestea teiului, unde nici între „subiectele" gramaticale din cele două propoziții legate prin ia» (Luna, izvo- rul), nici între „acțiunile® lor nu se GRAMATICA Desen de CORNELI U BABA bului iarăși izbutește Eminescu ceafărul. tntr-ur. prim text, sensulf textual al cuvintulni rămîne nuit. „din nou", dar d’LcUltâti $1 cane" se ivesc la nivelul lecturii rită topicii, distribuție pauzeh nexiunilor gramaticale care se pi gesc dincolo de hotarele unor vei ictulu >nre îr Tot cc „Trecu o zi, trecură trei / Și ma ț noaptea, vin? / Luceafărul dc^ doua ei / Cu razele senine" Reliefat iativ al „ictus" deosebit, adverbul iarăși între asupra revenirii fatale a lui Hliorul ci POEZIEI sP'iu dpbtn altfel, cu ajutorul celo două \ care îl străjuiesc Pe de altă biectul propoziției ca-e începe or ci rau ca rezon t: colo Sl dit irec Noaptea. determinant temporal In zativ, cată sâ fie bine izolat în orală. prin „pauze" clare, suge cu versul 2 (Luceafărul) este „zvH începutul celui uimăto iar „citii atent va tiebui să tindă la stin contradicției dintre unitatea m (Si iarăși, noaptea vine), care, i cît. cată să fie respectată, si cea i soarea V ; „luna, scut de aur, strălu- cește prin alee / Și pătează umbra ver- de cu misterioase dungi*. Pe de altă parte, pentru „ivirea* izvorului, Emi- nescu recurge la metafora familiară a „răsăririi", motivată, bineînțeles, de vecinătatea . lunei în ultima terțină a sonetului „inti- mist" Afaru-i toamnă.... iar punctează trecerea lină de la detaliile acustice la cele tactile, mijlocind evocarea unui gest tandru, cu care sp și încheie poe- zia : „Deodat-aud foșni:ea unei rochii,/ Un moale pas abia atins dc seînduri.../ Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii" Singurul indiciu al unei eventuale „ad- versități" este, așa cum am anticipat, acela al „opoziției* între căi diferite ale percepției sensoriale: auzul, solicitat discret de „foșnirea une; rochii" si de „Un moale pas abia atins do seînduri", apoi tactilul, stirnit de ‘maginea ultimu- lui vers. „Iar mîm subțiri și reci mi-acopăr ochi»". Caracterul lax al „adversității" sin- tactice statornicite cu iar ni-l învede- rează așadar. In fragmentele descrip- tive, observația, iarăși cu ambiții gene- ralizatoare, că in cadrul larg al evo- cării unor impresii poetice dobîndite cu ajutorul difei ițelor simțuri, iar redă doar schimbarea registrului sensorial, a „vizualului" cu „auditivul", de pildă, în basmul Călin : „Sura-i sara cea de toamnă, de pe lacuri apa sură / înfun- da mișcarea-i creață înue stuf la ieză- tură ; / Iar păduiea lin suspină și prin frunzele uscate / Rînduri-r înduri tre- ce-un freamăt ..". Opțiunea, la răstimpuri, pentru va- rianta bisilablcă iară nu trebuie să fie guros adversativă, ivind u-se chiar după „pauza" cășunată de cezura fermă a versurilor trohaice lung» de 16 silabe : „rîul, ramul / Mi-e prieten numai mie,// iară ție dușman este" Raportul adver- sativ îl susține în plănui semantic, opo- ziția ireductibilă 8 antonimelor (prie- ten... dușman), iar în cel gramatical, alternanța formelor în dativ ale unor pronume de „persoane" diferite : mie... ție. Binevenita este varianta arhaizantă iară și în poemul Călin, al cărui sub- titlu — file din poveste — devine, din perspectiva discuției noastre, semnifi- cativ. Selectarea lui iară aci trebuie in- terpretată ca un „fapt de expresie", participînd la închegai ea ambiantei de basm, specifică marelui poem. Și de astă dată, iară îsi actualizează disponi- bilitățile de a marca o «e’ație adveisa- tivă «fermă, căci. în fragmentul urmă- tor. epitetele vorbăreț și mută sînt an- tonime. iar cele două modalități de co- municare — prin viu grai și prin lim- bajul sui-generis al privirii — se con- fruntă. și ele. le lîndu le: „Unu-n bra- țele altuia, tremurînd ei se sărută, / Numai ochiul e vorbăreț, 1ARA limba lor e mută*. Dacă iar cumulează valo- rile adverbială schimb iarăși — din iară + și — tîi. exprimînd-o si conjurcțională. în plăsmuit în românește, reține doar pe cea din- mai insistent și mai răspicat. Dacă în Epigonii (1870). poate surprinde pleonasmul din caracteriza- rea lui Negruzzi care „Zugrăvește din nou iarăși pînzele posomorîte / Ce-ară- tau faptele crunta unoi domni tirani, vicleni". — cu totul aPa este situația tică (Șl iarăși, noaptea vine / I \ fărul ..“). caro |a rîndnl ei. fi cu nici un chip .maltratată" 1L ‘ * ,n tură orală. Sintem în fat«" unu caflțu pc de enjambement sau i”;!;i 'lrjn*r-n , cum îl numește I Func riu în \ erț0 voțn ția românească (Editura Facialiitn p. 86—109), lucrare care se dovEp țntr rezistentă. Un!,p „ Sensul lui iarăși se mlădiază ar fț f( modifică în finalul .prelegerii" dfa mani tică (aplicată), pe care — în cel uudoilon < tentîc limbai popular, filtrat în ideal tcle artei eminesciene — pajul Ode tota o dezvoltă, cu ui. so« dc doctoral cifrate periorltate. în fața Cătălinei : fixarea să-ți fie pe deplin / lub rea cunnaa treia Cînd sărutindu te mă-nclin. / Tutc^’at , mă sărută" Intcrpunctuațm nu irBlnl?*U ajută, dar pauze subtir’ par nească adverbul iarăși, care sem#!n<\ । ci de l acum, cu totul altceva nici într-t ni l ;tj a „din nou" ci., „la rfndul tău“> c|e lași lu^ru se tntîmplă în prima -. . poemului cu ferma simplă, iar, , J verbului: „TI vede azi, îl vede n J.1 Astfel dorința-i gata : / EI iar, ir*r de săptămini. / Ti cade dragă Tata?11 \ bună seamă. în atare condiții, cinn1 pierde o parte din intensitatea aaP® j . lui său. poeziei , traduce Se poate, cred, afirma că, în pat»j știin semnalate, iarăși și iat funcționez’ciai. ie adverbe ale „reciprocității", eflțeatru dînd. într-o manieră oi iginală, Vjc de „cuplu" și aducînd încă o măticonsaci deloc neglijabilă, despre mirz'portanl transfigurării artistice, pe care I! existen iese, în creația eminesciană, cclejvit tra simple șl mai banale cuvinte ale (ține IE vorbitorilor. folclori G. I. tohăneAI LUCEAFĂRUL: condiția eului poe pwnrr"— sibilitățl de imanentă, și tă. Prin eul dentitâții cu rul întregii orientare ; una subiectivă, alta obiectivă, transcenden- originai avem conștiința i- noi înșine, el este inițiato- viețl lăuntrice, din el se Eminescu n-a văzut m basm numai basmul, cl șl ideea Internă, care poartă în sine, ca inerentă, deja cugetarea cor- pului său. a imaginilor sensibile care constituie haina ideii, fără de care ele ar fi culori amestecate fără înțeles (Stringcrca literaturii noastre populare). Cind preiua motivul folcloric al basmu- lui Fata în grădina de nur, după culege- rea lui R. Kunisch, în acest sens scria el pe una din variantele Luceafărului : „Ml s-a părut câ soarta Luceafărului din poveste seamănă mult cu soarta geniului pe pămînt și i-am dat acest înțeles*. După remarca din însemnarea poetului despre basmul ce este nu numai haină sensibilă, ci și idee este adevărat câ ..poezia nu are să descifreze, ci din contra, are să încifreze o idee poetică în simboalele și hieroglifele sensibile". In acest sens urmează să întreprindem o analiză a modului cum „ideea Internă" a poeziei se alcătuiește în expresia ei sen- sibilă. pentiu citirea „Legendei Lucea- fărului" nu numai ca o „întîmplare rea- lă”, cu înțelesul alegoric dat de poet in primele variante, ci și ca ..întîmplare Imaginară". în „conștiința de sine a ge- niului", cu înțelesul simbolic dat de poet in planul de adincime al „vieții splritu- Iul", prin identificarea eului poetului cu cui poetic, (o direcție numai 'indicata aici, în cîteva considerații introductive). Metoda este în esență fenomenologică, plecind de la Husserl, pentru care eul este o potențialitate dinamică originară în viața spiritului. formind substratul primar al sufletului .omenesc. q trăire intențională ce are ca obiect fie pe sine însuși, fie lumea dinafară, ascunzînd a- șadar in tensiunea lui lăuntrică două po- rea este că eul originar ajunge pradă tendințelor în plină viitoare și este în- năbușlt. Sau. altfel spus: „In modul a- cesta se ivește în viata noastră lăuntri- că acea dublă tensiune, alimentată pe de o parte de eul autentic, pe de alta de cui derivat. Eul derivat tinde spre in- dlviduațle, eul autentic tinde dimpotrivă vag reușește să străbată la supr» (Estetica poeziei lirice, p. 86-87). Nu era în intenția lui L. Rusu, f mentînd metoda fenomenologică, de| referi la poezia Iul Eminescu. p*- deosebirile ce ea le poate face înm; empiric si cui poetic, cu sensul li cu originar, dar aceasta este „idm> nasc tendințele, sentimentele și gîndl- rile noastre, ca mijloace de individuație, in conflicte variate, constituind, totuși, prin eu, o unitate, cum spune L. Rusu, comentînd pe unul din continuatorii lui Husserl. A. Pfănder. Do năzuința spre autonomie a tendințelor în raporturile variate cu lumea înconjurătoare, se naș- te o experiență vastă, care se suprapu- ne năzuințelor in jurul cuiul mează un eu în bună parte originare. In așa fel că originar, centrai, se for- denvat ex-centric, care reușește să capteze și să dirijeze manifestările individuale. Urma- spre unitate, spre integralitate. Evident, există un conflict între ele. care însă nu tinde spre eliminarea unuia de către ce- lălalt, ci spre captarea lui. Din aeeastă cauză, deși actele noastre obșnuite sînt directivate de eul derivat. în fondul lor mocnește totdeauna ceva șl din cel au- tentic. Acesta este captat sub forma unei atitudini ascunse, a unei intenționalități imanente, care numai cu greu și în mod ternă" a Luceafărului, ca dramă a niului în conflictul dintre cui origini cui empiric. Eul originar năzuiește l o unitate de natură generală, in coși cu tendințele de individualizare, prin; te dirijate de eul derivat sau empirie dependența vieții afective de acesun tot tumultul, vehemența și pasionali^ lor. Este șl dublul aspect al alcâu ideii de geniu. Tendința spre întrd sensibilă a eului originar și intensiv ORIZONT idemnul final din Freamăt de cd l): „Ce frumos era In crlngui, I cu ea m-am prins tovarăși/ ste îneîntată / Care azi e-nVj ... / De-unde ești fevino iarh im singuri 1“ De dala aceasta. H identitate semantică a adverbi ii și a prefixului re-, departe â ?zagrcabilă. subliniază insiMi insă in îndemn mai ales fi extul său. revine nu semn! 3 din nou*, ci „întoai ce-te" I i ărată „performanță” în meșleq dării semantico-stilisticc a ae i iarăși izbutește Eminescu în| irul. într-ur. prim text, sensul! ia! al cuvîntului rămîne ce) d „din nou" dar dd.cultăti și J “ se ivesc la nivelul lecturii â topicii, distribuție pauzele'| iinilor gramaticale care se prri dincolo de hotarele unor vers ru o zi, trecură trei / Și iac tea. vine / Luceafărul den Cu razele senine" Reliefat de s“ deosebit, adverbul iarăși știi ra revenirii fatale a lui HițW ițea, determinant temporal in 1 . cată să fie bine iz 'lat. în led i. prin „pauze" clare, sugeratei I. cu ajutorul ceto- două vid îl străjuiesc Pe de altă parte] ul propoziției ca'e începe oj ?rsu! 2 (Luceafărul) este „zvl“llfl >utul celui următo iar „ritibi : va trebui să tindă Ia stind adirtiei dintre unitatea md arăși. noaptea vine), care.'rt ată să fie lespertată. si cea nd (Și iarăși, noaptea vine / ÎH -..”). rare la rîndul oi. nu rd nici im chip ..maltratată" Ini orală. Sîntem în fațe unu caz CI rnjambement sau ineamb.irț îl numește I Funrriu în Vcr ^ j omanească (Editura Facla, j — 10Q). lucrare care se do» ;entă. i isul iui iarăși se mlădiază u fică în finalul „prelegerii" de® aplicată), pe care — în cel m.ill • limbai popular, filtrat în nj irtei eminesciene — pajul Căi rvoltă. cu ui. >o« de doctoralii •itate. In fața Cătălinei : fie pc deplin / lub rea cunosdfl sărutindu te mă-nclin. / Tu iJ irută" înterpunetuația nu nel dar pauze subtir’ par să mH 5 adverbul iarăși, care semaill , cu totul altcpvi nici într-un,1 nou" ci... „la rîndul tăunii j^ru se întîmplă în prima partl jlui cu forma simplă, iar. nl lui : „Tl vede azi, îl vede mlnil dorința-i gata : / El iar. nri/J Dtămîni, / Ti cade dragă fata* | -4 Cc înseamnă să fii editorul lui ImincS'.u. azi 7 K- A accepta tradiția instituită de naintași și a discerne în ea un prin- ipiu de îmbunătățire Cea mai spec- nculoasă revizuire mi-a prilejuit-o edi- area teatruluJ Am decis să rup cu r?iifia lui Pe’pessicius de a publica în C» i textul final și in secțiunea de va- iante versuriuhile pregătitoare. Verșiu- jpr pregătitoare apar în această nouă elinică culese cu corp mai mic si deca- ate cu cîțiva centimetri spre drea’ ta, îhinr în cadril versiunii finale. Cine ătește textul ci? corp 10 are în față i c- mltatul final, iar versiunile pregătitoa- re pot fi Urmările opțional. Ca tehnică, rehni^ provine dinți-un motiv mai profund decit o procedură de facilitato, ?a Hustrînd însuși modul de lucru al poetului. T 4 Ceea ce e variație de redactare \ re Intr-un subsol urne. ' ceea cc e scris de Eminescu e în prima parte a volumului, pentru ca în ti doua să rămînă numai textul Justifi- wljy al editorului Acesta e un răsnuns la întrebarea co înseamnă să fii su^cc- prul cuiva Sint ccnvinv că dacă Pcr- pessicius ar fi lucrat alături de noi. am fi d ibîndit tin consens — înainte de a fi editorul lui Emi- ru tru re însemna pentru Dvs. ediția ETnin^scu ? îi erați atașat ? ’ — Cărțile din ediția Perpessicius rrau rn niște obiecte sacre Prin însăși prezența lor fizică dădeau impresia că amin v petrece In fo^ma ei deplină ed>* •" i lui Eminescu Mai tîrziu. su- pusă In analiza inerentă a unei succe- livni. ele nu rn-av dezamăgit niciodată. Mal există un aspect sub care sc convorbiri t r *.9? * CU PETRU CREȚIA DESPRE (O notă despre un editor al lui Eminescu). Pentru unii, Petru Creț ia tre- buia să fi fost sau să fi devenit altceva decît editorul lui Eminescu. Cultura română ar fi avut nevoie de el în alt loc. Eminentul traducător al lui Platon, elenistul, eseistul, eruditul s-ar fi împlinit in alte tipare dacă „momentul Emi- lii ceea ce mă privește, cred că momentul Eminescu e pentru Petru Creția, o împlinire de o expresivitate unică. O să arăt* altădată cum fiecare cărturar român, fiecare mare scriitor se întoarce către Eminescu pentru a-și ilustra, astfel, calitatea și unghiul implicării sale în cultura noastră. Cel puțin un secol marile valori spirituale românești au avut momentul lor întru Eminescu. Opera lui Petru Creția. de la Ediția Platon la Norii, de la eseurile din Epos și logos la poemele din Pasărea Phoenix este o îndelungată supunere față de Idee. Din acest punct de vedere, el nu este „modern”. Creatorul modern, erou al epocii foiletonislice, se afirmă prin forța subiectivității sale, prin individua- lizare. Prin ieșire din regimul comun al rostirii, al firii, al ființării, tn demersul lui, care mi se pare al subordonării și al retragerii. Petru Creția își găsește, in munca de editor al lui Eminescu, o împlinire firească. Citesc notele de editor din Viața Româneasca fascinat de stilul comentatorului: „Eminescu așa a fost: bogat de tot aurul lui Cresus și reticent ca o sibilă, îmbelșugat ca Nilul și înse- tat de o decantare infinită. De aici, in bună măsura, neodihna lui și violența cheltuirii de sine. De aici sarcinile noastre stricte față de opera lui, cintărită și după cît dc mult a avut puterea să facă in lumea poeziei și după cit de puțin îl mulțumea din tot cc a făcut. Istoria editării lui...”. Despre stilul comen- tatorului. superior didactic dar și impregnat dc o stranie poezie s-ar putea scrie pagini întregi. adine, patetic și sclipitor de care scena română s-a lipsit un veac Dacă admitem că Eminescu e un dra- maturg și că dramaturgia trăiește prin înfăptuirea ei scenică cea mai urgentă datorie a noastră e să dăm marelui teatru eminescian prezență scenică Nici un om de teatru adevăiat nu scrie pen- tru citit, ci pentry spectacol La Emi- nescu, totul — structura dialogului in- dicațiile dc s^cnă progresia dramatică, trimit spre scîndvrile scenei. Acolo tre- buie să-l găsească locui — Cînd ati văzut prima pagină de manuscris eminescian 7 — Tn ziua dc 13 februarie 1976. — Care a fost primul volum care a apărut sub îngrijirea Dvs. ? — Proza literară, în 1973. — Cînd se va încheia Eminescu ? — De centenar. Ultimul ției va «nare în prealma — Despre ce e vorba editarea lui volum a! edi- centenarujni. în cele două n! e discuta problema continuării unei c. u seamă. în atare condiții, • o parte din intensitatea 1. >oatc, cred, afirma că, în cu ac< P® iate. iarăși și iai funcționez )e ale „reciprocității", coi într-o manieră originală, iplu“ și aducînd încă o măr neglijabilă, despre mira gurării artistice, pe ,care II n creația eminesciană, cele și mai banale cuvinte alee >rilor. , asemenea ediții: structura ci de ansam- blu. Perpesslclus era sinrur și lucra ca ► într-o minA. sănînd galerii de la volum la! volum In mod normal. o asemenea ediție ar trebuie cindită din pornire ca un Intrcs si singura metodă de a dis- tinge marile linii tematke ale operei ar fi fost aceea a descifrării integrale a manuscriselor ca act preliminar. Al doilea demers al acestei editări, gîndite în Idealitatea ei. ar fi fost ca. dispunmd de totalitatea unităților textuale des- cifrate inteera’. să se procedeze la fixarea statutului fiecărui text. într-o a treia etapă, acest corpus complet des- cifrat maximal și cu determinarea •statutului textual efectuată pînă la capăt urma să se grupeze aproape de la sine in volume tematice Nelurrînd asa. ci de la volum la volum, conturul ge- ncrâl al opere* răminea mereu dincolo de orizontul de etapă. Chiar a>a, distincția dintre antume și postume poale fi legitimată si accep- tată. Dar nedistmeția dintre opera ori- ginală și tradusă, oricît de personală ar fi prelucrare*, a tulburat ceva din desfășurarea ediției, astfel că în cazul poeziei nu avem o secțiune specială de traduceri. Traducerile filozofice, istorice și științifice apar Intr-un volum spe- cial. iar cele de proză literară și de teatru au fost cumulate, din cauza aces- tui viciu de construcție, la volumul consacrat teatrului. Al doilea viciu im- portant de structu are a corpusului c existenta volumului șase. Numit, potri- vit tradiției, literatură populară. Con- ține 18 poeme originale de inspirație folclorică, al căror ioc firesc era intre postume, așa cum locul lui Făt-Frumos din lacrimă ere in cadrul prozei lite- rare. Schema ideală a ediției ar fi ur- mătoarea ; piimele tiei volume consa- crate poeziei antume — dar fără tra- duceri, următoarele două — 4,5, — re- zervate întregii poezii postume, inclusiv poemele originale de inspirație folclo- rică. Apoi un volum șase consacrat teatrului. Teatrul e o parte dc operă, ale cărui legături cu mai ea poezie „ne- dramatui gicâ* sint extrem de adinei. Ele se dovedesc în succesiune nemijlo- cită cu poezia. Răminind ca abia volu- mul 7 să fie consacrat prozelor literare. Adăugind la această secțiune dicționa- rul de rime, s-ar ti obținut seria com- pleta a opereloi dc artă literară, rămî- nînd să se deschidă seria consacrată publicisticii. Pentru traduceri trebuia un volum special, care să conțină toate traducerile. Apoi Fragmentarium, care ar grupa într-o ordme rațională între- gul material rezidual, fără titlu special. Cînd am prelual ediția, a trebuit să fac voi. 7. Proza literară. M-am văzut silit să fac din volumul opt un volum compozit, destinat încheierii operei li- terare. Spun cu curaj opeia literară — spun cu curaj asta Teatrul original, teatrul tradus traducerile de proză li- terară și dicționarul de rime, care în mod strict fac parte din instrumentarul literaturii, sînt operă literară. Teatrul înfăptuit de Eminescu apare, la prima vedete» ca un subprodus ac- fața unei neîmpliniri radicale. Editarea teatrului a dezvăluit însă altceva : inadecvarea la proiect se asociază cu o perfectă adecvare la arta dramaturgiei. Dacă un dramaturg e un om care poate face cinci acte în versuri, atunci Emi- nescu nu e un dramaturg. Dacă ceea ce a împlinit, supus unei analize oricît de severe, rezistă canoanelor dramaturgiei — și rezistă — atunci ne aflăm în si- tuația de a avea scrise de mîna lui cel puțin patru drame care. înscrise In vremea lor în istoria dramaturgiei ro- mânești. i-ar fi schimbat radical cursul. Eminescu avea suflu pentiu un act. Actul are cinci scene, care funcționea- ză precum cinci acte Ne aflăm în fața unei duble prejudecăți: prima, că ceea ce nu corespunde poetului nu arc rea- litate literară, ceea ce e fals. A doua, postulatul că un mare poet nu poate fi un mare dramaturg. Al treilea : igno- rarea determinării™ specifice teatrului romantic. Eminescu e un bun călăuzitor. El este un dezordonat Deccbal. care Jucat (versiune rea) ș> la TV și ale nu s-a la cidental al une* himeie. Din acest punct de vedere — al raportării texte- lor existente la intenția poetului — pu- tem spune că nimu nu e încheiat. Pro- iecta un ciclu dramaturgie de 12 piese, consacrat istoriei moldave, fiecare în cinci acte. Lista atestată a personajelor se ridică la 15—20. Titlurile existente acoperă o realitate niciodată atinsă, astfel că, măsurînd ce-a împlinit Emi- nescu în teatru și măsurînd proiectele, riscăm ușoi să credem că ne aflăm în radio, e un caz de receptare greșită a teatrului eminescian. Să precizăm. Întîi, la toate acestea st adaugă și faptul că uităm tehnica grafică a epocii: scriere cu cerneală care se usucă greu. (Foile erau așezate să „se usuce" într-o anume ordine). Au provenit de aici grave distorsiuni ale succesiunii dramaturgiei prin citirea strict inversă a unor pagini. O prejudecată e aceea că teatrul face parte din opeia eminesciană juvenilă. Acest lucru e fals Eminescu a scris teatru și cînd era foarte tînăr, a scris șl la Viena și la Berlin, a urmat cu mare patimă și gust la Iași și a conti- nuat, ureînd spre cea mai rafinată teh- nică teatrală, la București. Toți avem în tradiția — imaginea — noastră cul- turală un Lăpușneanu care a fost a lui Negruzzi. Lăpușneanu al lui Eminescu e la aceeași înălțime: un personaj volume caro Dvs. k* pregătiți pentru centenar? — Am nropus șl s-a acceotat să apa- ră nu volum cnnfmînd natru piese do teatru eminescian. Deccbal, Bogdan Dragos. Nunta lui Drpgoș, Alexandrii Lăpușneanu. Tn versiune scenică. Sus- contibHo de 8 fi jucate A1 doilea vo- lum va fi o ediție critică din rea mal vitregită zonă a onerel — poeziile pos- tume. Vitregită si fiindcă de la volumele 4—5 nimeni nu s-a aplecat asunra tex- tului lor. Șl perttru că. dună un vene, această parte e neeunoșcută Scria, de pildă, toriinc ca nimeni Tn Europa în vremea lui. Cele două volume dau cea mai ignorată parte a operei — Dar „caietele faeshuilate” ? — Nici o corectare viitoare nu se poate dispensa dc prezenta tuturor cer- cetătorilor unei fdLtii integrala fa^slmi- late a tuturor celor 50 de ralote din patrimoniul Biblioteci* Academiei. Am scris în „Viața romanească" despre re- lația aceasta. A fost marele vis al Iul Naica. E greu de înțeles de ce nu l-a văzut împlinit si oste datoria noastră, a tuturor, să obținem realizarea țcostui lucru atît do simplu, atît de necesar șl atît de supus prejudecăților de toate naturile. Lucrul ar put^a fi realizat ’n trei etape: 1. fotografierea integrală (mai sînt 12 caiete care nu au nici facsimil, nici microfilm, în tlmn ce alte 13 au șl facsimil, si microfilm); 2. Răspîndirea fotocopiilor în principa- lele centre universitaro din tară: 3. Realizarea unei edilii faesimilate in- tegrale de tiraj național. Bine-ar fi ca, sporind ou ceva utopia nicasîană. să putem publica o asemenea ediție înso- țită si de transliterarei integrală a textelor. Prozența unui asemenea instrument de lucru în mîinile tutu.or ar înlesni un snor de descifrări a textelor nodes- cifrate sau rău descifrate, ar înlesni, prin însăși prezența unui număr mal mare de cercetători, ameliorarea șl sporirea afilierilor (o problemă chiar mai acută decît a descifrărilor). în sfîrsit. ar croa un spa*iu In care velei- tățile cercetătorilor singuratici să ne împace în prezența unui argument obiectiv. Cornel UNGURE/XNU G. I. TOHÂNEAN latlve. ci un fond de valoare perma- Eugen TODORAN subiectivitate tn care omenirea se poate recunoaște, iar trădarea intimității sale nu este resimțită ca o indiscreție, pen- eul na- ca- ali- eie exprl- acelașl manl- poetul Intr-o unor valori relative. Dimpotrivă, poetic ascunde intenționalități de tură constantă, el nu variază după priciul pornirilor momentane, cl mentează atitudini permanente. Din (Opere. VII, p. 487). Eul poetic, mîndu-se pe sine, exprimă în timp pe oricine ia cunoștință de festarea sa. Și în exprimarea lui nu încetează de a fi el însuși, nentă" (L. Rusu. op. cit. p. 88). lar dacă este să vorbim de un conflict creator care ar sta la baza oricărei creații ar- tistice, geniul, dincolo de simțirea per- izvorăsc . valori absolute, general vala- bile. Expresia izvorîtă din oul poetic este impersonală, ea poartă pecetea o- biectivităiil. In ea nu domină cec • ce variază după incidente personale și re- jșește să străbată Ja supr a poeziei lirice, p. 86-87). ra în intenția lui L. Rusu, I metoda fenomenologică, de a a poezia Iui Eminescu, pe ile ce ca le poate face între și cui poetic, cu sensul Iul nar, dar aceasta este „ideea t”- acestuia, provocînd o privire a adîncu- rilor care învăluie înțelesurile primor- diale, duce, prin reacție, spre esența eu- lui originar. Numind cui originar, în substituire de termeni, eul artistic sau poetic, drama geniului o putem indica în această proiecție a intenționalității gîn- dirii poetului, generată de „ideea inter- nă" care poaită in sine cugetarea ima- ginilor sensibile, fără de care ele ar că- mine fără Înțeles ; „Eul empiric ește izvorul stărilor personale. Caracteristi- ca acestora este variația, schimbarea, in- constanța. ca un rezultat iiresc al alter- nanței. uneori foarte capricioase, a di- feritelor tendințe care le alimentează. Pentru aceea ele formează substratul Luceafărului, ca dramă a conflictul dintre cui originar ric. Eul originar năzuiește i de natură generală, in con țele de individualizare, prin e de cui derivat sau empiric,] ța vieții afective de acestea t tul, venemența și pasionallt.ito și dublul aspect al alcătuia geniu. Tendința spre întrupa a eului originar și intensiwtd sonată a pasiunilor șl instinctelor, tinde spre universalitate, și deci. în sensul ultim al simbolului, Înțelesul dramei lui acesta este : „Artist cu adevărat este a- cela în sufletul căruia glasul eului ori- ginar a reușit să copleșească pe acela al eului derivat" (Id. ibid.). Pentru a cuprinde întreaga descoperi- re a eului originar în vastitatea conflic- tului său cu eul derivat, în polaritatea originară a spiritului omenesc, vom mai cita șl aprecierile pe care T. Vianu le făcea cu privire la năzuința fiecăruia de a-și cuceri supremația: In marea problemă a fenomenologiei eului. un ca- pitol din cele enigmatice II deține ace- la al poeților, prin confuziile care se fac Intre eul poetic și eul empiric al poetului. Eul poetic este un eu general „în sensul că ne reprezentăm perfect semnificația subiectivă a manifestărilor sale, fără să cunoaștem și chiar fără să fie nevoie să cunoaștem împrejurări- le particulare ale acestei manifestări" tru că eul poetic nu se mărturisește ni- ciodată ca eu empiric. Aceasta este șl ideea Iul Eminescu despre geniu, ca poet, cum o comunica el în cîteva versuri înainte de a cu- noaște basmul din care se va contura imaginea „Luceafărului” : „Numai poe- tul, ca păsări ce zboară deasupra valu- rilor. trece peste nemărginirea tim- pului. In ramurile gindului, în sfintele lunci, unde păsări ca el sc-ntrec în cîn- tări”. Poetul este un nemuritor prin vastitatea gindului său, ce cuprinde ne- mărginirea timpului, iar drama Iul în- cepe cînd împrejurările particulare ale manifestării eului său, ca eu originar, în conștiința nemuririi lui, îl pun In conflict cu simțirea personală a pasiu- nilor șl instinctelor. în a căror viitoa- re, prin condiția lui originară de geniu, rămîne ..nemuritor și rece". Aceasta este, dedusă din ideea des- pre. geniu, condiția eului poetic în Lu- ceafărul Iul Eminescu. mărturisită de el ca o dramă a „despicării" condiției u- mane, Indicată de el In sensul alegoric ce 1-a dat basmulul-Izvor, dar glndită In reprezentările lui poetice, ca expresie a unui eu originar, în simbolul Luceafă- rului". ORIZONT SCRIITORI TIMIȘORENI LAUREAAI De cîte ori gîndurile noastre se opresc la per- sonalitatea profesorului Eugen Todoran de cîte ori lecturile noastre zăbovesc pe paginile cărților sem- nate de domnia sa, o evidență se impune spiritului receptor: numele ei este temeinicia, efortul grav și erudit în demonstrarea une: idei a unor concepte cu care își construiește râbdunu demersul -ritic. De aceea, socotim ca binemeritată premierea sa recentă de către Uniunea Scriitorilor din țara noastră, pentru volumul Lucian Blaga. Mitul dra- matic, carte ce se instituie ca parte (după două vo- lume despre mitul poetic). într-o „monumentală sinteză critică" (din care Încă două-trei tomuri ur- mează să apară) despre complexe operă poetică și filosofică a lui Lucian Blaga Ași cum arată cărțile și studiile publicate pînă în piezent. înzestrarea sa de istoric și critic literar preferă scriitori de mare complexitate, cu Weltanschauung-uri reprezentative pentru comunitatea noastiă românească, pentru epoca în care au trăit și scris. Cercetătorul urmă- rește cu vădită pasiune contextul dialectic al isto- riei și culturii, anaiizlr.d multiplu straturile operei, năzuind spre structuia originară si unitară a vi- ziunii artistice aboidate. îi interesează, prin arhi- tectonica. întotdeauna foarte interesantă, a metodei de cercetare, esența, „principiul generator al poe- ziei", cum scrie chiar exegetul, fie că este vorba de Mihai Eminescu. G. Coșbuc. Lucian Blaga sau Tudor Arghezi. Cine urmărește evoluția scrisului lui Eugen Todoran, încă din perioada studenției și a Cercului literar de la Sibiu, ușor poate constata predilecția cercetării sale privind categorii estetice, cum ar fi demonicul, umorul și ironia, tragicul, mai ales, tragicul, tn volumul Secțiuni literare (Facla, 1973), criticul și istoricul literar se arată interesat de : Umorul și ironia In opera lui Ion Creangă. Realismul tragic in opeia lui luau Slavici. Tragicul „suiIelelor simple** în Năpasta lui Caragiale, Subli- mul uman in Memorialele lui Vasile Pârvan etc. Analizînd teatrul lui Lucian Blaga. în cartea pre- miată. Eugen Todoran aprofundează și nuanțează sfera conceptului de tragic, ajungind la o teorie originală, pe care sperăm, o va desâvîrși, după cîte intuim, în cartea pe care o meditează și o scrie despre Vasile Pârvan. El este adeptul și practicantul unei critici literare, desfășurată intr-o corelație intimă cu filosofia, o critică pe care autorul o nu- mește fenomenologică, unde nucsa (intenționalitatea conștiinței) și nocma („semnalele" trimise, în cazul nostru, de operă) fuzionează într-un cogito, ca „tot interior" al gîndirii poetice. Exegetul se vrea înscris ca „termen de conștiință-, în prelungirea operei studiate, într-un eîort de „reconstituire a etapelor gîndirii scriitorului prin descrierea genezei operei din propria ei ordir.e interioară", precizează cri- ticul fn Cuvint înainte la volumul Lucian Blaga. Mitul dramatic. O critică desfășurată în zariște filo- sofică (K. Jaspers. M Scheler. N Hartmann), cu dihotomiile : plan din față — plan de adincime, mit modern — mit arhaic etc„ dar o critică metodică, deschisă și altor orientări hermenutice și semiotice, pe care Eugen Todoran le folosește în bogatele sale bibliografii Efortul de sincronizare cu principalele orientări de interpretare a textului nu înseamnă amalgama- re. ci selecție severă, făcută prin prisma unor cre- dințe interioare si a unei cultun asimilate, deci un entuziasm cenzurat, lucid. Strălucirile exterioare și prestidigitația abil-tehnicistă nu-1 atrag ; ceea ce nu adincește calea spre esențe, spre arhetipal și ge- netic este lăsat în urmă, considerat caduc, în ritua- lul discursului critic. Pentru că desfășurarea amplă a argumentației critice din cărțile lui Eugen Todo- ran are o tensiune specifică și o ritmică aparte. Relația intimă între critica literară și filosofic, Intr-o perspectivă osmotică și mitică, s-ar putea înțelege prin afinitățile elective față de Lucian Blaga, prin date temperamentale și de cultură ex- plicîndu-se astfel, cît se poate explica, neaderența la deosebirile fundamentale dintre cele două ramuri spirituale. Prin metoda și prin cărțile sale. Eugen Todoran îmbogățește efectiv peisajul interpretativ al isto- riei și criticii literaie contemporane românești. Simion MIOC Proza românească de azi i-a adus lui Cornel Ungureanu un nou premiu al Uniunii Scriitorilor. Anteriorul îl primise pentru Contextul operei, carte care impunea un stil al criticii și aiunra primele săgeți intr-un teritoriu pe care, in lucrarea con- sacrată prozei românești actuale, și l-a anexat de- finitiv. Metoda întrebuințată aici se revendică unui comparatism. în sensui larg al cuvîntului : cărți paralele, cariere sa iitoi icești paralele culturi para- lele. Contextul operei avea să furnizeze scrisului critic al lui Cornel Ungureanu o fericită, exactă sin- tagmă. Demersul său nu trece neaoăiai pi in analiză, ci își înalță privirea spre zone!* superioare ale stabilirii contextului : ale înrudirilor, ale asemănă- rilor. ale filiațiilor — de multe ori ascunse. Cu aceste premise Cornel Ungureanu avea de în- fruntat. desigur, și anumite obstacole, anumite pre- vizibile. neînțelegeri. Criticul le-a Înfruntat. Nu s-a supus comodității une» exegeze de situaie, ci a ex- plorat căile nebâțător ite. A reașeza, dacă se poate spune așa. proza romanească intr-un alt context. A lăsat-o să se privească în alte oglinzi Metoda lui Cornel Ungureanu este, de fapt o însumare de metode. Neînfeudat vreunei direcții critice anume (deși ««scriitura- frumoasă, pagina în care vezi spec- tacolul ideii și spectacolul acestui spectacol îl apro- pie de eseistica lui Eugen Simion sau de rapida orientare în spațiul cultural, atît de caracteristică lui Nicolae Manolescu), Cornel Ungureanu ambițio- nează. în a doua, sau chiar în prima instanță, ’a o critică totală. La un spectacol critic suficient sieși. Talentul literar al autorului conferă eseurilor greu- tate. acolo unde idee? trăiește doar ca virtualitate. Proza românească de azi — ca orice carte impor- tantă — există și prin cantitatea de prejudecăți pe care le înlătură. Una dintre ele este aceea a spa- țiului de referință occidental ca proxim punct de contact al literaturii române. Cornel Ungureanu demonstrează că trebuie să ne găsim înrudirile îl literatura sud-estului european sau în marea creație interbelică a Europei Centrale. Studiile consacrate lui D. R. Popescu. Nicolae Breban sau Sorin Titel sînt exemplare fn acest sens Ele deconspiră însăși concepția și înseși preferințele literare ale criticu- lui. Altfel spus. Proza românească de azi conține și o remarcabilă colecție de idei de pură teorie lite- rară. întretăiate de un seducător jU’nal de lectură indirect. Cornel Ungureanu nu piei de nici un prilej pentru a se documenta și pentru a ne documenta. Contextul cărților sale este chiar contextul exis- tenței sale de intelectual Cunoscător desăvirșit al mișcărilor, al tacticilor, al strategiilor desfășurate dincolo, sau chiar in atara tranșeelor. Cornel Ungu- reanu are o reală plăcere a reconstituirii întregii atmosfere in care a fost creată opera Anticipările și regresiunile temporale — ca și alte modalități din sfera digresiunii : subsolurile, filiațiile, recapitulă- rile. extrapolările — dau farmec scrierilor sale, rotunjindu-le în niște spectacole intelectuale pa- sionante. Criticul nu se mulțumește să confiște instrumentele istoricului literar. Această primă opeiațiune este însoțită, de regulă, de altele: de o fină detectivistică a ideilor, nu fără, desigur, zim- betul ironic, dar și tandru, al unui complice de pro- fesie. Pentru că, da, complicitatea cu ideile culturii pare să fie o a doua natură a lui Cornel Ungu- reanu. Nu este exclus ca unele din aserțiunile lui să fie materializarea unei seducții himerice: de a cuprinde totul, de a explica totul. Există, din feri- cire. atitea lucruri ce răm»n inexplicabile' însă Cornel Ungureanu își ia prea în ser ins munca pen- tru a accepta măcar o asemenea posibilitate teore- tică. Fără a fi ceea ce se înțelege. îndeobște, printr-un spirit pozitivist, autorul Prozei românești de azi este un însetat de certitudini Partea de mină a scrierilor sale se află chiar în expresivitatea frazei. în plasticitatea puțin obișnuită a scrisului. Talentul scriitoricesc al lui Cerne’ Ungureanu este frapant și poate că acest lucru, uneori, nici nu i se iartă. Scriitor dintr-o generație de spirite remar- cabile — să zicem, între exiiema Șerban Foartă și extrema Ion Vartic —, Cornel Ungureanu se parti- cularizează prin voința de a cuprinde și de a re- prezenta nu numai literatura și ideile ei. ci și me- canismele prin care aceasta își asigură perpetuitatea. Mircea MIHÂIEȘ Intre Zori de zi (1964), primul roman I est Svetomir Raicov șl în același timp cea dinjs țnsUșL ( tativă romanescă a unui scriitor de limbă ^jjre texti la noi. și recent premiatul volum al a^luiawjjp^u a|U1 Trifoi cu patru foi („Cetvoi ol ista detelinL^^g^^ Kritcrion 1985), s-au scurs, iată, mai bine a decenii. Răstimp suficient, a putut constata %jaj|arme familiarizat cu destinele romanului contenQ ^pi pentru ca opțiunile profesioniștilor genului sfțrșit schimbat de cîteva ori. răstimp suficient, ai e(.ț (je an afirma însoțitorii fideli ai prozatoiului tirnii.^ij prec1 pentru ca scrisul acestuia să cunoască schim optică și puneri de acord ce vorbesc desp evoluată, despre o mereu mai evoluată înțe rosturilor și specificului literaturii Unică, n bată in timp. începînd cu volumele de pov deceniul al șaselea. La răscrucea vieții. Ci miotica ques (Bu lanul p< lecturii t( nzime £ t’c pri ezvăluie • ile sale tc icii. prob istem de Svetomir satului de( și, altminte observației care plăcer ploile etc răminînd in cazul lui doar afecțiunea pentru universul pentru o lume plină de pitoresc lipsită de complexitate în latura logice și psihologice. O him« pe________r ” vestirii — înainte de a fi romancier prozatonPoct,c ren autor de povestiri și nuvele, adunate in c^a« yatâ c duzină de volume—. o lume pe care harul o*c J . vestitor al lui Svetomir Raicov o restituie. $puz”in data, în secvențe memorabile Cu caracter pnate n întrucitva. observațiile de pînă aici asupra scrtotalâ-, ap lui Svetomir Raicov nu sînt. dacă e să drtcu atît nu lucrurile, fără o legătură semnificativă cu ub ontat p roman publicat. E suficient să relevăm, în acare i-a i ordine de idei, că Trifoi cu patru foi reia, printran^ofon din personajele centrale (cuplul Mitru — îanBnr^a dei povestire mai veche a pi ozatorului, că alte p imaginii naje își au. și ele, echivalențe în scrieri de ti poemes d< sau mai recente. Nici atuurile narative nu podsies. V. fi, de altfel, în romanul în discuție, in mod eț98M Dar diferite de cele ce au asigurat succesul au tonici;, ducător proza scurtă. Povestește — am afirmat și I4a1e cu t ocazii — savuros, fraze sa are vivacitate și ciiij.otcțc per umorul personajelor, de o netă extracție țărâjK*in oreatî pigmentează un șir de istonsiri în care Ban^^£]pa^ țr satul dc cîmpie bănățean de acum cincizeci |nr apărut sută de ani face pandant incursiunilor în c»seuri trt poraneitate, într-un spațiu rural care, dacă scrisori ir trădează specificitatea se dovedește din ce porbione mai puțin asemănător cu imaginile sale colportate cîndva de c întreagă literatură de Bărbi Procesul de urbanizare a salului devine, din Cititorului unghi de a privi lucrurile, unul din reperele!cătorul în știrii, cran , . . . . irodului c orașului și integrarea mu-un alt mediu a unorGp dilecte ale prozei lui Svetomir Raicov, veci sonaje reclamă, par a reclama o abordare in HMirlău re rînd sociologică a faptelor. Lucruri, acestea, o semantism nem încă o dată, nu excesiv de noi în scrisd!*!^^!6 Svetomir Raicov, cum mei tipologiile, o seam£jennntrjV, situații epice etc. Partea de rezistență a căr£erpn c constituie tot un șir de povestiri — IstorisiriMate si de Dragomir Gruiei, personaj in care „bătrînii" cere re din proza scurtă a lui Svetomir Raicov își , e Mirîău e un mesager reprezentativ, personaj în care incvil nuința de a se confesa cri de a nara fapte nu ruinare (ar părat senzaționale a altor eroi ai autorului Aromânesc sește o ilustrare dinți e cele mai vii. Roman. structuri pagina de titlu specifică, acest ultim op al autor^”^ ține să-și onoreze, totuși, condiția. Mai mult d nr lprn atit, chiar : ne aflăm în situația de a parcuri țjej opi construcție epică în destule alte privințe ambițianorea ori Cu trei linii narative (trei virtuale romane) și structurii . » » . •. * • măiestrie seturi de personaje care își intersectează exiM țele și mai ales și le duc independent unele faWațnnAhne celelalte. Trifoi cu patru foi pare n fi, din t«mantr sa punctele de vedere, o carte epilog la tot ce a * în textul autorul pină acum O consecință firească a dc a aduce „la zi*, după un pătrar de veac, unfcpțenta\r ceniu ori mai puțin traiectul existențial al perd^us Grup jelor sale, ca și a voințe4 de aliniere la cuvinjdâ Incul de ordine ale momentului liteiar Astfel, pc Vine, In t Lucian ALExra -- ' ? • -------------------------ORIZONT xureajai premiului uniunii scriitorilor PAUL MICLAU .4 LIGIA HOLUȚĂ DANIEL VIGHI e zi (1964), primul roman a)| și In aceiași timp cea dinții a unui scriitor de limbă sîdJ premiatul, volum al aceluiași i foi („Cetvoi ol ista detelina*. i-au scurs, iată, mai bine doi suficient, a putut constata cita lest» nele romanului con tema le profesioniștilor genului Mi a ori. răstimp suficient, ar f fideli ai prozatoiului timișd acestuia sâ cunoască schimbâr ie acord ce vorbesc despre g > mereu mai evoluată înțelegi firului literaturii Unică, nost plnd cu volumele de povestin a. I^i răscrucea vieții, Cînd ia el Ce este. penUll Paul Miclău, poezia? Scrisă de însuși, este «punte întru text" devenire și alcă- id in cazul lui ?nlru universul nă de pitoresc citate în latura ce. O him* pe Svetomir R» satului de da și. altminteri observației care plăcerea] de a fi romancier prozatorul^ i și nuveie. adunate In ciml —. o lume pe care harul del tomir Raicov o restituie, și ml nemorabile Cu caracter genJ ;iite de pînă aici asupra srnJ >v nu sînt. dacă e să detalii gâtură semnificativă cu ultij suficient sâ relevăm. în aceJ ’rifoi cu patru foi reia, prin dl itrale (cuplul Mitru — lanim|l e a piozatorului, că alte peni echivalențe in scrieri dc tinenl 4ici atuurile narative nu p^l anul in discuție, in mod eseJ au asigurat succesul autorulujl îtește — am afirmat și In ta -aza sa are vivacitate și cui» \ de o netă extracție țărâneJ de istorisiri în care BanaMl lâțean de acum cincizeci ori indart incursiunilor în conîj spațiu rural care, dacă na ea se dovedește din ce Im Lor cu imaginile sale standa c întreagă literatură de prd are a salului devine, din ■ crunle. unul din reperele pn i Svetomir Raicov, vecina» j îmi-un alt mediu a unor a reclama o abordare in pr» ptolor. Lucruri, acestea, o spi । excesiv de noi in scrisul h h mei tipologiile, o scamai rrtea de rezistență a cărții i de povestiri — istorisirileJA sonaj in care „bătrinii" sfittj i Svetomir Raicov își pot aA tativ, personaj în care obA a cri dc a nara fapte nu nnl altor croi ai autorului î7LjM ie cele mai vii. Roman, nul că, acest ultim op al autqnfl uși. condiția. Mai mult deci] în situația de a parcurge :| stule alte privințe ambițioasll (trei virtuale romane) și inii are își intersectează existiS ir independent unele față dtl itru foi pare a fi, din toatei carte epilog la tot ce a scrM •onse -ințâ firească a practiB xi un patrar de veac, un de-l iedul existențial al persaAI ațe* de alin.ere la cuvintajl ui literar I Lucian ALEXIU I tuire textuală totodată Este „arc întins" și „arc rupt" alunecare și vîitej, curgere pe orizontalitatea sintagmatică și spirală pe verticalitatea paradig- matică a limbajului poetic Scrisă de alții de Mallarme sau Barbu. de Apollmaire sau Voiculescu, ca este „productivitatea numită text", aventură fâră de sfîrsit a limbajului și a lecturii, obiect predi- lect de analiză pentiu senuoticianul care a semnat cârti precum Le signe linguistique (Paris. 1970), Semiotica lingvistică CT misoara 1977). Sicnes poe- tiqucs (București. 1983) Ir» «firșit tradusă de semio- tirianul poet ea este c formă de manifestare a „’rr’.uni totale" menite să suplinească lipsa de pro- funzime a lecturii curente și să recreeze textul poetic printr-o serie de operații semiotice care îi dezvăluie specificitatea Tratate în hecare din lucră- rile sale teoretice din perspectiva poetici; si a semio- ticii. problemele traducerii sînt integrate într-un sistem de lectură /inter preta re/recrea re a textului poetic remarcabil prin rigoarea și funcționalitatea sa Fată de scepticismul unui George Steiner sau de îndelungata tradiție a tradJ^ătorului-trădător. poziția lui Paul Miclâu. întemeiată pe credința că se poate realiza, prin traducere mult dorita „lectură totală", npare ca extrem de încuralatoare Aceasta cu atît mai mult cu cît. în practica de traducător, a notat pentru trei poe»‘ extrem de „dificili" ne care i-a introdus în spațiul cultural al cititorului francofon reușind să le păstreze, apr nane intacte, marca densitate semantică s* pregnanta deosebită a imaginii poetice; Bleea (Poemele luminii / Les pocmcs de la lumidre 197R). Voltul eseu (Poezii / Pnesies. 1981). Barbu (Nadir latent / Nadir latent 198î) Dară în cazul lui *1 a’ lui Voiruiescu. tr-'ducătorul face dovada deplină a comnetentoi saio cu traducerea poemeloi din Barbu el atinge cetele performanței. Volumul cuprinde o selecție din creația de debut *. patului matematicia i. ne- Departe de marile aglomerări ale poeziei tinere de azi. preferind zgomotului și reclamelor străluci- toare traseele lungi ale tramvaielor „de periferie", care păstrează șansa de a mai trece pe lingă un teren (încă) viran, uneori mai poetic decît ploaia de artificii și serpentine multicolore, poezia Ligiei Holuță. nu e. totuși, una în întregime izolată, străină — măcar de ecourile acesteia Lucrul e important de semnalat, fiindcă aparența creată de austeritatea versurilor, de pregnanța loi cerebrală de opacitatea expresiei poate să înșele. Adevărat este însă că pus la respect. îndepărtat pe cit posibil — cel puțin ca/în intenție — apare obiectul, referențialul, tn spatele transparenței fragile a cuvintelor nu stă, adesea, mai nimic, această transparență ea însăși (ca formă sublimată a unoi trăiri de o marc tensiu- ne dramatică) fiind ori devenind „obiectul" poeziei. Mai puternică decît orice e prin unnare. sugestia stărilor interioare, căreia. în plan formal li cores- Mulți vor fi mirați de Povestirile lui Daniel Vighi. Și mai ales cel ce-1 cunoșteau dinainte pe autor, căci i-au primit cartea cu o preconcepție. Omul e plin de farmec și sevă, iar paginile acestea nu par să fi ieșit din calitățile naturale ale poves- titorului, așa cum se vădește el în manifestări orale. De altfel, nici nu e obligatoriu să se întîmple așa. In literatură, ambele căi pot duce la reușită, ambele fiind deopotrivă deci legitime : fie mei gind împotri- va firii tale, fie urmîndu-i impulsul ile (exemplele sînt numeroase șl de-o parte, și de alta, oricine are cîteva va ști recții. carte, proză la îndemînă). Am credința că Daniel Vighi să dea literatură adevărată în ambele di- Deocamdată însă avem în mîînî această Să observăm mai întîi că e vorba despre o pretențioasă, aș spune chiar: de mare exi- punde sincopa imaginii Aproape nu există în această poezie o imagine „dusă" pînă la capăt Ele, imaginile, sînt întrerupte exact acolo unde percep- ția emisiei poetice începe să simtă confortul ; sînt intersectate de o altă imagine, la rîndu-i, întreruptă șl așa mai departe Mai trebuie adăugat că această glisare a suprafețeloi. să le numesc : imagistice, grupată In volum traducerea exh ustivă lnr arărute în volum, la car? sc adaugă. Eseuri traducerea cîtnrva texte teoretice scrisori interesante pentru cunoașterea a p^omo* sub titlul și a unor concepției bnrbieno despre literatură matematică. înainte dr n întreprinde tradure de ciocii Iii. De-s obosit de vesel sînt. pe plaiul meu sărbătoresc mă-nvâluie un tand**" vint gureșe păsări uni șoptesc acesta e dc sorginte latinească). Un zar nicicînd nu ire a aboli mi că Aceleași ziduri din bătrini. aceiași stîlp» de casA iar îi regăsesc de săptămâni în toiul dorului hoinar. din graiuriie consîngene (in care : dado. dâ.. să fie unul circular și.supramotivat lingvistic (ha)zar(d)ul ! Și mă ajung sub bolți de nuc albastre-aceleași nostalgii M-am reîntors mă reîntorc spre dealul adumbrit de ploi, aceleași vise eu le torc pe cît de vechi pe at t de noi. de împărțit cu tirmo. firme, fir- gura •. căci, avind subita mspi- in artem parvam Galcni.) Or, redevabilă persanei țin materie de jargon poetic), arabei, turca oficială, de cancelarie și cultură, ii va fi fost dator vîndut. De unde. însuși acest calc după, pesemne, un vocabul ce. în arabă, desemnează și picătura, și podagra O custură dacică c luna pe-un colț de sttncă. Toate acestea le-am cunoscut cindva. Și mor înviind in pune repezi ale unui neam nou neamul meu. prin „EL nec.“-uri, nici nu rămîne, cu acela, ia singur etimonul proxim), se confirmă bănuiala (dată fiind persianizarea cindva, a turcei literare) este „d’olrifiinel persane-3 • ' 1 Cea dintîi atestare a gouttc-ei ca „podagră- e în» după Le petit Robert, sec. XIII. ☆ Fernian-ul (mă și așteptam f) n-are nunii mamentum .. Pot s-o afirm, acum, cu toată Inabolibilul hazard face ca zar-ul românesc (de proveniență turcă ; zar) sâ se străvadă prin hazard-ul împrumutat din franțuzește (unde provi- ne. prin spaniolă, din „zar“-ui arăbesc, az-zahr) Astfel făclndu-se că, în română, tautologicului titlu al scrierii lui Mallarm^ ii este dat. ca in nici unul Fără cîntecul poetului orice virtute piere PIN DAR in lumea oamenilor. Lumina — tremur de raze si sunete, frunziș de aur iubind-o cutremurat. Lumina din astrele nopții, lumina soarelui lumina unu1 foc pe-o culme de deal sau intr-o adincă păduie întunecată, lumina din ochi» ce ic-ndrăgesc. lumina unor rotitoare dulbine, lumina norului negru sau a vintoaselor d# zăpadă din nord (sau poate și lumina îi» groapa • morții mele) Plecăciune pîn la pămînt în (ața acestui nemărginit izvor, îmbelșugat sin al vieții înlăcrimată bucurie. Plecăciune. CUCERIREA DACIEI Tu pleci acum Marcel ine, ostașule ; să iei pe umerii tăi cerul de nord al hiperboreilor și astrele polului getic . MARȚIAL Sint ostașul roman reîntors pe plaiuri pelasgice lată muntele sacru columna cerului și altarele zeilor. De fapt m-am reîntors la stelele mele, la apele limpezi la pămîntul meu străvechi. Ursa Mare și Pleiadele pe creste rotesc cu uitatele nume. Cuceresc ? Nu, sînt cucerit. Focul străluce în colibele părinților Broboada dc lacrimi învăluie fetele • cunoscute ale femeilor. Aicia strălucesc curajul bunătatea și iubirea. Fără cuvinte faptele s pierdute : fructe de scrum, miresme năclăite E-ntreaga lume-așa alcătuită : Intîi un ferm tarim M lucrurilor, Deasupra oamenii >i truda lor Și mai presus boltit e cerul limbi? și al spiritului. Dăinuie-aici cuvintele ca stele. Iar cîntecul roctul n e temelia-acestei dăinuiri. Suspin, în van, de cîteva semestre, după un dicționar etimologic (sau. cel puțin, explicativ1) al limbii turce Ar fi hazliu să aflu. Intr-o zi, că terman (firman, pe românește, — ca și. de fapt, în turca populară2), adică ordinul pnn care se confirmau (sau infirmau) pașalele și hospodarii subordonați Sublimei Porți, are și altă legătură decit aceea strict formală cu termeni latinești ca vb. firmo. adv firme, adj. firmus. ș.a m d ; cum și ogur (ogur. pre limba noastră), adică prevestire, semn (bun), șansă, — cu. așijderi latinesc, augu- rium... E ceea ce. dar numai teoretic, ar fi posibil prin filiera unei latine bizantine, aulică și conțopistâ, — domeniu-n care, de asemeni, nu-mi recunosc vreo competență Lingvistică nu fac, de altfel, decît duminica, spre seară ; astfel că. dacă nu-mi dă mîna să prelungesc nici să amplific, acest excurs (etimologic ?), am. totuși, mica satisfacție de-a fi sporit cu 2 (două), lista puți- nelor exemple de ceea ce. -n știința limbii, numește-se hazard lingvistic. M-a intrigat, me^eu, coincidența dintre damia (la noi. dambla), care seamnă. fn turcește4, șl picătură, și podagră. gută, și franțuzescul, cu aceeași semnificație dublă, gonite! ? Enigma se explică, totuși grație aceluiași Robert: „podagra- e specializarea semantică2 a „picăturii-, — eti(m)ologia seniorialei6, greu suportabilei, damblagitoaiei afecțiuni fiind „(Ies) gouttes d’humeur vicide*. — Ceea ce denotă, precit bănui, o tnpocratică Inriurire; una. desigur, nu directă, dar prin Galen. care, la rîndu-i. înrîureste medicina Evului mediu7 pnn arabi. (Cf. intre altele, tratatul Johannitis (alias Hunam ibn-lshacl isagoge 1 Singurul pe care-l poscd(ăm) este acela, de buzunăraș. apărut. Spot t-Turism 2 Cf.. în DLR, F—1 (Buc., 1934), „firman-. 3 Cf.. in op. dU „firman-. Cf. și Al. Graur, Dicționar dc cuvinte (Buc.. 1978), s. v 4 Cf opusculul citat în nota 1. s, v. 5 „Diagnosticul- îmi aparține. — procesul nefiind numit, acolo, 4 După G Căli nescu. guta e „boala castelanilor- l Mi-a întins mîna pe deasupra tej- ' Acvariștii șomează. Nu e o zi f S-a înnorat, peștii, masați pe fu ghelei. cu un gest vpezit, punind in pericol cele cîteva obiecte înalte. în jurul cărora negustorul de mărunți- șuri țesea începutul poveștii pro- mise. -Mă așteptam să-l aud pe băti inelul miop turnînd. dintr-o suflare, unul din discursurile lui colorate și imbatabile, ce atrag întot- deauna atenua ium»‘ de piață și. m pius. fărâmițează onoarea clientului, o fac zob. o ingroaoA la doi metri sub pămînt. de unde nu se mai iese la lumină decit achilmd triplul pa- gubei produse. Asistasem la aseme- nea execuții stîrnite de o neatenție oarecare observată doar de proprie* tarii’ slăbănog tiguiă palidă, ner- voasă. supraveghind m.șcărle ama- torilor de chilipir, prin lentilele ace- lea stranii carp amintesc efectul de vertii al pietrei aruncate în lac. însă, deși vinovăția Domnului Barif era neîndoielnică — ră^urnase un sfeș- nic — negustorul s-i mulțumit să ofteze și să repună in poziție verti- cală alama fără să cerceteze ce s-a intimplat cu faianțele, ceramica, lutui ars fleacurile comerțului sâu. dar de pe urma cărora trăiește, l-am văzut și nu r dată, txplodind pen- tru eă. intre dceetele neîngrijite ale vreune’ precupete glazura mărfii pierduse din strAiurite, obișnuia să smulgă din gheara prost șlefuită obiectul ieftin sâ pretindă să-i fie plătit pr Ic». M-a Uimit calmul reac- ției lui la inridentu creat de Barif. prevăzusem un reprns masiv, plin de sevă și de urmări. îmi și defilau prin minte măștile bietului Domn nevoit <â-șt înmoaie încălțările fine in noroiul pieții, apoi stofa de tină pură a veșmintelor. îmi doream acel spectacol vulgar, ca pe o com- pensație a faptului că îndrăznise să reapară și să mă oblige să-l iau în seamă Ne în’eleseseiăm atunci cînd am hotârit sâ plec dm casă, o decizie care m-a costat nopți de nesomn, de uzură sufletească o aiureală lipsită de sens să nu mă caute, să evite să-mi intersecteze zon.* de existență, să mă lase în pace Probabil, și nu am o cît de ziravă intenție să veri- fic corectitudinea acestei presupu- neri, îi livrează miopului, din *”înd in cînd. spre vinzare rămășița vieții opulente a familiei Barif ; așa îmi explic, piintr-o IcgâUu ă de afaceri convenabila ambelor pai ți, momentul și detaliile i eintilnir ii . nu ar fi ex- clus ca. între altețe, de dragul con- versației cu marea șansă, bătrînelul să li relatat cu lux de amănunte, episodul rel mai fericit al negustoriei sale — aprecierea îi aparține și. am motive să cred, nu reprezintă o exa- gerare ; lui Barif nu i-a rămas aecît să pună cap la cap secvențele Și. desigur, să-și pregătească apariția. In micul paradis de doi bani al tej- ghelei cu mărunțișuri. acvariilor. par niște alergători niți. rătăciți ae pluton. Nicf zărești bine Solzi5 și au stins art< ciile. apa e un fel de bulion de răcie. gros. verzu«. suspect. Ten nea mea interioară — un subi care-l plăcea lui Barif atît de mq — îl menține la di tontă Deoc dată Intru in vorbă .cu un tip răsărit. în borcanul căruia pluteș peste mănunchiul de ovovivi comune, o ramură de Elodea. 0 se lansează in dizertație. Barif' leagănă de pe un picior pe altul, de ranjat să nu poată iniei veni în mo nolog ei un eiudit cum se • onsij deră. lumina c vlnâtă. detaliază ri* durile de pe chipul ''onferențiaruM de piață nu aflu nimic nou. projwl zițiile par decupate cu foarfecă dio „Acvariul pionierului*-» o cărțulii utilă și naivă situația e dc-un fail mec trăznit. lai dovada că nu mi înșel bate mărunt t mtoroiul în a piere Prelungesc, cît se poate, chim Domnului Barif. inteiesîndu-mă „asimilația clorofilianâ- a plantei, capitol ce îi prilejuiește vorbitorti largi incursiuni poetice în. ceea el denumește „arta d^ a ne res peștii-, vocea se irînce. dulce și nostalgie pei fect îndreptățită, d rece, vai celui neimbat I. sau inse sibil. sîntem. ca acvariști ama în poziția scriitorului, ciulesc u chea, e un regal, tipul răsărit și vt Iubii compune, de vreo două decenii „povești vechi și noi-, unele în ve suri, practică yoga. m-am salvat simt cuin se așează umorile în dis leria mea particulară. Barif a i cremenit. încă nu plouă Finalul doi menului reto-ic prov x at punrteaz in cer. Grozav Ni se recomandă si nu uităm că „planta verde face k gâtura planetei noastie cu Soare și că acvaristul poate verifica ac rol al plantelor verzi. în univers creat de el- Norii își scutură pudrele] umede peste întins. Nu mă clint Pe abdomenul femele or de gambu-i] zia. guppi. limia. Leterandria. mo lienisia, hei Ieri clasica pată neagifl a ultimelor stadi înainte de naștere,! sc umflă, concentrează, magnetic, tulburele instinct de supraviețuire, al celorlalte soiuri înotătoare. CiteL un Betta splendens vioi, în ciudqNA ? somnolenței generale, ciupește orbL burțile gravide In curind, se vaP Pjai hrăni cu mormolocul numeric al' doi fratelui sâu ae acvariu. 11 întreb pe* grafoman cum se împacă respectul lasP11 față de pești cu destinația prop»iw®rc sf zisă a spațiului dat. un borcan perne cîi ti u murături, opt pai ale bucata. Iinî.ca vi zice: „Pe bază de ti aducere* Dau A riu din umeri. Zimbește știrb. îmi araU virgu o etichetă înglăbenHA. Silabisesc!’dar n Elodea canadensis linioară Ciuma iau apelor și Vallisneria spiralis paran- prim Mircea Ciobanu OM ÎN SOMN (Proiect de poem) — Cum dormi ? — Cu tot trupul, cu tot sîngele meu. — Astfel și cugeți ? — Astfel și cuget de-o vreme. Carnea mea însăși cuvintă. Sîngele meu a-nvățat s-o asculte, și-n mijlocul nopții cuvintă și el pentru-auzul sfintelor ziduri gușa arpidci. la capătul verii nu c mai plină de-otravă nici via de must decît carnea aceasta dc vuietul înțelepciunii — ce să mai spun despre vorbele-n dodii pe care le cheltuie-n zori, despre șoapta-n doi peri din amurg ? Cc să-mi mai spun despre strigătul ei în răspăr cînd se-abatc amiaza dacă pînă și sîngele-mi pune pe limbă numai povești mai amare decît 7A o cas •ți» idrilă nți. ib sli izvo B. oru. n o < xcbăr îți ț ări ! j tale i de nurat i ung rtare; t Ceai Area. >ul tă ORZONT iriștii șomează. Nu e o zi fastă, lorai. peștii, masați pc fundul lor. par niște alergători osie- ităciți ae pluton. Nici nu-l bine Solzi5 și au stins artifi- pa e un fel de bulion de să- gros verzu-. suspect. Tcnsiu- wa interioară — un subiect plăcea lui Barif atît de' mult, nenține la di tantă. Deocam-1 ntru în vorbă .cu un tip mai în borcanul căruia plutește.'I mănunchiul de ovoviviparc •. o ramură de Elodea. Omul cază in dizertaț»e. Barif se de pe un picior pe altul, de- să nu poată iniei veni în mo- ?i un eiudit cum se consi- liu i na e vînătă. detaliază ri- ie pe chipul onferențiarulul î nu aflu nimic nou. propo-1 •ar decupat? cu foarfecă din □I pionierului^ o cărțulie naivă situația e de-un far-i znit. ia< dovada că nu mă [ ie mărunt t ntoroiul în a pro-1 relungcsi, cit >e poate, chinul--] □i Barif. inte»esîndu-mă de- țin clorofiliană” a plantei, un L ?e ii prilejuiește vorbitorului J| rursium poetice în. ceea ce I ne.ște „arta a ne respecta I vocea se uînce. dulce și cu a • pei fect • indreptățită. dooa-Sl celui ncimtuit I. sau insen- item, ca acvariști amator^fl ia scriitorului, ciulesc urdfll in regal, tipul răsărit și vo- I ipune, de vreo două decenii.']! vechi și noi44, unele in veM| etică yoga m-am salvat, eta C. lordache IUL PICTAT i se așează umorile în disti- a particulara. Barif a Im încă nu plouă Finalul doi- reto- ic provxat punctează I rrozav Ni se recomandă să i că „planta verde face le- ■ lanetei noastre cu Soarele aristul poate verifica acest ! antelor verzi. în universul < •1“ Norii iși scutură pudrele \ste întins. Nu mă clintesc..! lenul femele or dc gambu- i,. limia. heterandria. mo* lellen clasica pată neagră. )r stadi înainte de naștere, concentrează, magnetic, instinct de supraviețuire, Ite soiuri înotătoare. Cîte splendcns v>ct, în ciuda ; ei generale, ciupește orb avide fn curînd. se va4 1 mormolocul numeric al iu ae acvariu. II întreb pe ] cum sc împacă respectul 1 jști cu destinația propriu- I țiului dat. un borcan pen- d un, opt pai ale bucata. îmi d bază de ti aducere44 Dau d Zimbește știrb. îmi arată ■ înglăben’ta. Silabisesc: 3 nadensis linioară Ciuma 4 Vallisneria spiralis paran- I ANA MARIA SMIGHELSCHI. ă b plan- șă două ict vijoa- e răspin- loare sau pe cînd rlca vir- ilă riuri 5 virgulă chiar na- I iau la Di primei furtuni adcvăiate dir. ultima vreme. Va spăla orașul de praf. De fapt, «senzația că toate acestea nu mi se tnitmplă mie și că forțez să mă identific cu personajul despre care citesc m-a și învăluit. In casa lui Barif, starea dc ruptură, de de- viere de la real era ordinea lucru- rilor așa cum pe c insulă, din mijlo- cul mării Nu m»-a trebuit mult timp să-mi dau seama unde nimerisem. Dar a durat enorm pînă să înțeleg de ce. în juiui propriului meu con- tur de existență ca pe o fotografie mișcată, vibiează un halou de înso- țire. din neclaritatea căruia, aici c nebunia se pot recupera trăsătu- rile subiectului, tot atit de bine ca și din configurarea puternic impri- mată. Stăm sub streașină unei libră- rii închise, col la cot, in înghesuială, Barif mă fixează insistent, fericiții se amuză de pățania neferici ți lor ce-și dispută precarul adăpost de vis ă vis pălăria fontanei cu mas- caron ; sub bor nu mai e loc să în- figi un ac. iar ultimii veniți escala- dează ghizdul de piatră al bazinetu- lui, intră înăuntru protecția calotei, nu prea ridicată. îi obligă să se co- coșeze, nemaivorbind ce delicii le sînt rezervate înlirziaților de inter- mitenta funcționare a fîntînii. Cîți- va renunță, drăcuind jetul de mocir- lă ruginie ce și-a găsit tocmai «cum, prin nările bombate nefiresc, ale măștii de gips, o caie de acces înspie afară Mirosul zilei, un odicolon de lăcrămioare, aburește peisajul. Și fețele din cuprins. Răpă'afa înceti- nește. o pală de vint schimbă ritmic direcția perdelei rărite a ploii. Se poate respira. Cit de cît. Mă apropiasem de tarabă fără spe- ranța că voi cumpăra de acolo ceva. M-au contrai iat sforile legate cu nod de majoritatea prostioarelor expuse: urși roz de faianță cu boturile căs- cate anormal și ochi exoftaimid ba- lerine de ceramică neagră, pasămi- te negrese diforme Intr-un echi- libru sfidînd legile gravitației, cupe, farfurioare, cești de pămînt ars. îm- podobite cu buchete și vrejuri greu de descris o botanică de coșmar, modelată pe întuneric de un văză- tor foarte supărat pe lume. Negusto- rul de mărunțișuri mi-a spus că și-ar dori să vîndă altceva. Fie .și ziare roase de șoareci, cu bucata. Mi-a promis marfă nouă și „pe gus- tul nostru44 — o îndrăzneală care m-a făcut să-i zîmbesc —, am reve- nit după o săptămînă, s-a ținut de cuvînt, mi-a pus în biațe, ca pe un trofeu, orologiul pictat. Operă vie- neză de serie și de baroc tîrziu, un turn de porțelan imperial, teribil împodobit, în linia portretelor ce acopereau cercul sferturilor de ceas părea sesizabilă o influență re- nascentistă, dar nu asta fusese esențial. Din păcate, l-am scăpat din mîini, cu și negustorul, nu se îndura să mi-l predea, nu mă dumiream ce am de gînd și, de aceea, n-am tras ornicul spre mine, îl pipăiam, îl ro- team, împreună. S-a despărțit în trei fragmente principale : stativul, care semăna cu baza unui palat construit pentru Eugen iu de Savoia, într-o provincie marginală influenței sale, coaja de acoperiș, raionată în nuanțe pastel, șl mecanismul — un bloc ferm, suportînd, eventual, o rein- tegrare, intr-o cu totul altă ofertă stilistică. Pe lingă asta, odată trîntit de pămînt, dui. fusese secetă, din orologiul pictat am reușit să stnn- gem așchii, o puzderie de sidef mul- ticolor Galanton te neașteptată de bătrînelul miop, i-am pus pe tejghea - banii, cîți aveam la mine, și am in- sistat să-i primească. Am luat, de-acolo, doar mecanismul ceasului. Astfel. în unghiul unei neplăceri re- ciproce. eu și miopul pieței, am ajuns să conversăm Negustorul de mărun- țișuri susține că nu și-a închipuit, în limitele comerțului său, o afacere afectivă : cine să-l asculte răbdător, despre nenorocirile și bucuriile me- seriei. Poate nn greșește Viața își deplasează, din cînd în cind, înțe- lesurile în parcela resimțirii melo- dramatice. O năzărire de nemărtu- risit. Domnul Barif propune să mer- gem acasă. Abic mai picură, lumina orașului s-a albăstrii, un siniliu vi- sător, în care, și casele, și locuitorii, se scaldă Acasă la ei e una, acasă la mine este altundeva, cu altcineva, altminteri. Răspund, ca în dreptun- ghiul de reclamă ul proprietarului Elodeei : Bine virgulă desigur punct eu cu e mare virez la dreapta punct virgulă tu linioară cum ți-am mai spus linie te învirți încotro crezi. Zice în barbă, dar nu de asta nu-1 aud: „Tensiunea ta interioară 1“ Nu-mi vine să rîd. Mă uit în direc- ția lui și mă întreb cine e, la urma urmelor, acest bărbat, nici tînăr, nici frumos, nici atrăgător, poate doar puțintel mai înalt decît media străzii, care continuă să-și imagineze că îi aparțin, in pofida evidenței. Nu am nervi pentru o replică potrivită. Mi-e lehamite să pronunț cuvinte, îi întorc spatele. îmi reglez ritmica pașilor după a celorlalți trecători, e prînz de duminică, oamenii dau buz- na la traversări, o rimă șchioapă, un vers neterminat, grafomanic curen- tă, fiecare are. însă unde să se re- tragă. într-o alveolă zaharată. Puțin îmi pasă că bietul Barif nu e aștep- tat decît de obiecte îmbătrînite și de portretele familiale. Este sigur că nepăsarea aceasta, din urmă, mi se întîmplă mie Ce vreau este să ajung în cartierul de centură, în blocul de pe „Bulevardul pionierilor44, ale cărui ferestre se deschid în dmpia de nord a orașului, la etajul patru, în garso- niera mea Și să dorm. O jumătate de zi. Neîntoarsă. Nu mai plouă deloc, nici măcar nu picură, norii s-au înălțat foarte sus, se împrăștie încet în acuarela gri a firmamentu- lui municipal. Undeva sus, ampțitor de departe. îi văd. prin ochiul de geam, călătorind de rolo-colo, neho- tărîți, mușcați de dominanta cerului, dizolvîndu-se în tablou. Mi se pare că le aud murmurul. O muzică de flaut singur le acompaniază înecul. La lumină, măreția umană Există un suflu adine, tulburător, al ființei, în poemele lui Petru Creția din volumul „Poezia’4 Un discurs ai sinelui, tulburat de miracolele dină- untrul sufletului. Poezia lui dezbate idei sau, mai bine zis, înalță, meta- foric vorbind, un imn ideii, esenței: „Tu dulce neagră, furios amară / Esență44. Dezbateiea ideii se face la o manieră dramatică, căci mai întot- deauna poema e axată pe o antino- mie ; valurile mării care se năpus- tesc spre noi, dar care nu ne ajung ființa niciodată. în această poezie, filosoful traduce poetic marile sim- boluri ale existenței în încleștarea dintre puritate și atacul imund ai lumii care, cu întîmplările ei, se amestecă în materia sufletului. Poetul ■- MU t [e-o vreme. ijlocul nopții Iar tu privești de dincolo de lucruri Și m-ai pulveriza ce Niagara, l)c n-ar mai fi ecou1 de cuvinte ; Nu mă lăsa, spunea-i. se lasă seara ! Cit aș fi vrut să ningă-n iarna asta Cu lacrimi de mărimea unei mingi Peste tăcerea lucrurilor tale Pc carc-o clipă-n an o mai atingi. In casa-n care-ai fost, și nu odată. In cca mai caldă și mai sfîntâ vrajă. Și cu sînt un obiect uitat de tine, Cc n-a mai încăput printre bagaje. 0 rochie-n cuier uitată-anume. Printr-un fior grăbit să n-o observi. Tot mai păstrează armonia formei Din trupul tău ce-mi susura sub nervi. Prin clar de nostalgic sfișiată Poemul neputînd abandona. Stau sub imperiul lucrurilor tale Cc mă păzesc să nu te pot uita! Dar chiar Deși mi-a și ea mi-a fost cîndva pustie, încălzit pereții reci. Săpat-am, mai apoi, fîntîni de vise Și le-am surprins văpaia-n rotocol. Dar sub corola zărilor deschise Și visul uneori te duce-n gol ! Atunci am prins- paharul și-am băut, Să uit de strimbătățile naturii... Cînd falsa bucurie m-a durut, Am spart și-acest șipet al băuturii I Dar. doamne, de mai poți, mai dă-mi o zi Cu-aceste dulci și false bucurii! ZĂPADA MIEILOR Fecundă renunțare dc buchete Cu crini, cînd puritatea o divulgi, înalta sote pentru alb in lume, Cind mieii vin din cer schimbați în fulgi. răspăr FALSE BUCURII Făclnd din clipă veac, din noapte zi Pc trepidanta virstolor arsură, M-am înfruptat din false bucurii: Iubiri, poeme, vise, băutură .,. Am dat iubiri iubirilor, vă zic. La sinul de ghețar am fost fierbinte, Cind totul dai și nu primești nimic. Pînă și frunza de surîs te minte ! Și mi-am găsit refuglu-n poezie, 0 strună de aprins iluzii-n veci, Și sc topesc doar dacă-ating pămintui Cu-abia simțită spuză de seîntei. De parcă toată iarba care vine Vrea să se-mbete cu ninsori de miei. Acum de sine se dezbracă neaua, Capriciu inefabil ca un tril. Precum sărutul, cerului de taină Ce-a umezit un mugu e fragil. Azi, vrea un fel <1? ceață să mă cearnă Cu trup dc vrăjitoare fără har. Cum dir zăpada toată dintr-o iarnă Nu pot zidi un fluture măcar! Corina Rujași ROBIA SEMNULUI Am trecut de la mingîiere la robia semnului ve»hi Caut un loc întoarcem dar pereții vorbesc iar inima mea albă lovește dimprejur mi-c cartea închisă și gindul închis scriu în loc de noapte acest rînd TĂCUT E VERSUL Tăcut e versul și duhul tău portalul alb prin care pătrund triste dropii deschis e ca niște gheare cu care te aperi și închinarea continuă lovind în imagini i învinețită apă | pe văile somnului lumina te-neacă numai sfinta primejdic-a visului alege întotdeauna temele supreme, care țin de codul moral al individu- lui și umanității: judecata, setea de absolut, fiara din om, datoria... Aceste teme țin de morală, de marea morală, inalienabilă, a umanității. Ceea cc este însă rar. poezia lui Petru Creția dezvoltă • aceste idei morale cu patima poetului de-a scotoci în ele filonul frumuseții lor absolute. Există aci o voluptate in a descoperi, în termeni cu un conțiut vechi, legi noi ale firii și ale ființei, poetul tin- zînd de-a ne face nevăzutul abstract văzut și indecisul decis. Ideile poe- melor ating motivele grave ale sine- lui, însinuîndu-se, imnic, în aceste versuri cu desfășurări, adesea, de verset. Dacă ar fi să înălțăm în lu- mină aceste idei, ele ne-ar apărea ferme, robuste, ținînd poezia în pir doare, o ideatică de ținută profund filosofică, dar și profund umană, iar nu o exacerbare a unei sensibilități epidermice sau a unei metaforici pur pitorești. Căci, întotdeauna, import tante pentru poetul Petru Creția sînt valorile marii morale, cum spuneam, a marilor sentimente care cutreieră lumea, precum e, bunăoară, iubirea fraternă . „Iubirea din lume, iubirea din pămînt44 ea, care este „martora noastră, destăinuitoarea*4 și care se opune oricărui timp care ar pîngări ființa umană. Există o frumoasă re- semnare în această poezie, în fața a ceea ce este ignar sau deșertăciune, numească-se ea fala de-a ajunge sau altceva, căci și din destrămare „creș- te o chemare / și din ea / viața mea, viața ta4*. Petru Creția are capacitatea de-a vehicula, cum mari poeți o pot face, simboluri și scene de un imaginar teribil, ca acea făptui ă angelică ce „zbura încet și larg... în pustiul di- mineții44 .. „pierdut dc toate / Pier- dut de sine / Pierdut de șinele său în uitare / Vlslind iară țel cu aripi / Albe și reci4’ Forța imaginii e halu- cinantă, grea de semnificații, ca și Ion ARIEȘANU (Continuare în pag. 11) ORIZONT Doru Macriș EFIGIE DE PRIMĂVARĂ Am absolvit acest declin al frunzei, Ca mugurii din nou să se adune Solid fn primăvara românească. Așa cum numai iarba se supune. Am înțeles că inima degajă Această dulce solidaritate. Cît încă Jiul curge peste țară Corola castă din poem răzbate, Și-i peste tot un fel de-n volbura re. Tn faldul tlmplet. prinsă ca-ntr-un vers. De parcă bate inima română Un imn de bucurii în univers. SATUL NATAL Prag de legendă, zestre peste ani Sub ciocîrlii să nască stele glia. Plai meșterit cu brațe de tărani Aici mi-am scris cu vis copilăria Desfac un calendar din azi spre ieri. Se-aud și-acum ecouri de securi, Căci mulți pe-acest meleag sînt azi mineri. Să zboare cinturi pe un Jiu de pace. Sub zarea toamnei doldora de roade. Cînd șir de generații vor desface Balade noi din vechile balade. Prin lacrima pescărușului îngenuncheat în amurg. Stau în marginea serii Nu mărind stelele ce-mi furnică încheieturile, în timp ce Ea aleargă Prin sufletul mării Fără să se-nece. UMBRA PLECĂRII Dacă pleci lasă-mi Semnul în oglindă — iți spuneam — Uitînd să-ntorc ceasul Acum, cind miezul nopții Stâ perpendicular pe urma pagilor. Dorul meu răstoarnă infinitul Și-n punctele cardinale înflorește ecoul Umbra plecării Pierdută e in stropii De rouă CALUL SLOBOD Călătoream ca o cometă Și-n urma pașilor înfloreau Brindușe de toamnă. Aruncaseră zeii curcubeu peste zile Iar cuvintele izvorau In culori. N-auzeam căutarea ta Disperată, in tropotele Calului nechezînd. Două umbre impreunîndu-se Treceau prin inelul uitării Cînd noaptea se sparse în trăsnet Furișat, calul slobod Păștea barba mea. Poposită în lumina Dimineții. MOMENT Deși mi-ești aproape. Gîndul tău coboară-n cuvinte Și marea mea emoție Plînge în ochii-ti d** sare OCHIUL în zidurile acestea lungi este un ochi, care mă vede treclnd șl mă strigă. St«ada are și ea nenumărați ochi în care izbesc cu cizma fără să-mi pese că am ucis niște priviri Pomii, ferestrele, balcoanele se uită mirate la mine cum calc peste irișii străzii Și-n tălpi mi se naște un ochi, un ochi mare cît toată lumea, un ochi care vede ceva și o privire a so care vede altceva și în prelungirea lor eu — eu care nu văd nimic» . nimic. ADRIANA LUCAC1U; Ciulini. ALEXANDRU GHITERA SECUNDA DEDUBLĂRII Cînd noaptea voinței de alb mă desparte în loc tenebros. Un gest de plăcere, plăcerea îmi strică. E fraudă ! Din stingă, din dreapta, din cuget și carte Din tot ce-i frumos O mie de voci alarmante îmi strigă 3 Te caută ! Afară pe stradă, din cerul ce arde Un vînt mînios Se zbate prin mine și-mi spune cu pică: Te caută ! Te caută ! Atunci înțeleg că cele deșarte Nu-s de folos. Că sufletul meu — frunză de frică — E cel ce mă caută. Secunda cînd trece aud de departe Refren mlădios O mie de voci, prin una-mi replicăî Ești vrednic de laudă ! Ești vrednic de laudă! Om curajos ! Printre miresme tari de nuci și struguri Se-ntorc în sat ai gliei făurari — Un imn tăcut de trudă și belșuguri : Acum se coace pîme la Urdari! TINERI POEȚI 9 Constantin Brîndușoiu LA AUTOPORTRETUL ZUGRAVULUI Peste piept, ca o egretă, pensula in mina dreaptă. Colorată și discretă, către umăr se îndreaptă. O șuviță gri. rebelă, lin pe frunte se așează. Ochii tăi. ca o candelă, suferințe vechi trădează. Pe obraji se-ndoaie țepii de culoare pămintie. Haina-i un decor cu sepii fa cămașa de hîrtie. Grea, privirea-ți mă pătrunde și. gindindu-mă pro domo Cied câ chipul tău ascunde pătimiri ca Ecce homo Cum să-ți mulțumim. Ștefane, pentru florile minune Ce în straie diafane, numai tu le-ai știut pune ?! Anemone. Albăstrele Maci. Garoafe. Trandafiri. Sufletu-ai umplut cu ele Și pe suflet tot răsfiri Gălbenele, Dumitrite. Imortele. Crizanteme. Fetele pun în cosite Curcubeu de diademe. Nu fii trist, trate Zugrave, Și din ochi să nu implori Singur tu, tristeții grave. Ai stors lacrime de flori! URĂ DIN DRAGOSTE Mai pierde azi din vfrsta ta o clipă. Mai mare decît veacul, de-i In stare. Mai pune egoism lîngă risipă. Si ură în iubirea cea mai mare. Mai pune lingă dor indiferență. Iar lingă dâr lire dur orgoliu. Absent privește dulcea ta prezență De parcă ești ș» ou ești în fotoliu. Mai pune tu Intr-un pahar o floare. Amestec fin cu unduire gravă. Cum pui în cea mai nouă sărutare Surisul vechi și proaspăta otravă. Mai împletește din plecări venirea Cu degetele lunecind pe harpe. Cînd e mai plină de iubir» iubirea, îmbrățișarea are gust de șarpe! Vasile Sichitiu George Schîrteie REMEMBER Stau în marginea serii Si vnu rv o.*hu pe mare Corăbii de lumină Ploile așteptat- ** refugiază în răscruce de pași Ca și umbra iubitei ne nisip. Trece-o durere de val VOR VENI Vor veni simbolurile să devoreze această carne ginditoare și raza lunii va suferi vor veni simbolurile și vor face din noi segmente pentru universalitate poduri între lumi această întîlnire dintre noi și simbolurile noastre va naște desigur altă parte din univers cea mai frumoasă POVESTE învinge-te pe tine insuti cu ritmul ființei tale nu cu vîntul te populează muzici din afară și ard in tine focuri prea străine incit in acolad » nopții nu te cunoaște n:ci o stea : nici una să nu fie. azi. a ta ? retrage-te în prima ta înfățișare și-n aerul din tin* aidoma unei păsări o să zboare cometa formei tale viitoare MANIFEST INTERIOR Dacă vă întrebă cineva de istorie spuneți-i că ea se scrie veșnic pe pămintui românesc de fiecare locuitor al neamului nemuritor. De vâ întreabă cineva de viață, spuneti-i că sintem printre izvoare și munți, între naștere si veșnicie. Viețuim in nume și slavă și avem atîtea glorii piua în viitor îneît soarele va răsări iar ! VISCOL Dunăre, șerpuită apă peste pămintul nostru, ce niciodată n-t* fost pustiu, sîntem aici înainte de-a fi curs tu prin viscolită istorie : in adevăr sintem și ne-am urmat timpul și neamul prin ce! mai mare viscol — istoria 1 REȘIȚA Un riu de foc curge șl o apă. iar, prin hale simfonii 'cu dtzarmonii fac să înflorească zarzării și cupele de magnolii. S-a despărțit orașul de mină și s-a alcătuit un nume din vestiri, Sus. cîntă cinteza și mai sus Semenicul Prin căldări se Joacă jarul, iar oamenii navigmd pnn labirint se desprind parcă dintr-un mit ȚIPAT PRELINS Ninge stins, cum n-a mai nis din amintiri. Virgina nea. cu ochi de stea așterne Pe umeri calzi și crengi de brazi eterne In haine moi, escadre roi de albi martiri. Ninge stins, cum n-a mai nins din amintiri. Un lapte blînd, pentru pămînt pomană Și mingiieri. de nicăieri, pe rană Cu dalbe flori pentru fiori de tineri miri. Ninge stins cum n-a mai nins din amintiri. Și vin buchet, in vals dis< rei la vechiul geam Icoane vii. de cind copii și noi eram : Privind tăcut, potopul mut să nu te miri. Doar ninge stins, țipăt prelins din amintiri. MÎNZUL Pe drumul stropit cu sudoare ca șarpele negru întins ia cimpul imens in picioare și-aleargă cu nănle-n soare un minz ce nu stă la prins. O clipă se-oprește. și-n urmă privește spre ziua de ieri, lovește pămintul și scurmă în locul pe unde o turmă păscuse aseară tăceri. Și iar o pornește săgeată trecind peste miriști hai-hul. cu-aromele toamnei se-mbată și crede câ-ntinderea toată e umai și numai a lui. E liber și vrea să se ducă buestru, la trap, sau la pas, Pămintul întreg cind apucă să-l calce-n picioare nălucă să-1 zboare, de este Pegas. Cîmpie română, regină desprinsă din coastă de zeu. de-ncearcă din nou să revină iar minzul cind toamna-i senină, primește-l. acela sînt eu ! • 11 • ORIZONT ATENEUL ROMÂN • Centenarul palatului științei, culturii și artei românești în inima Bucureștilor și a țării, cupola Ateneului Român și draperia de coloane ionice, pe care se profilea- ză statuia eminesciană, stau mărturie pentru strădaniile celor mai însem- nați oameni de știință, cultură și artă ai României de a lumina poporul. încă de la sfîrșitul secolului al XVIlI-lea, cărturarii progresiști din toate provinciile locuite de români au întemeiat societăți, asocieri, „ortacii*, „Insocieri*. „reuniuni de lectură*, în care au discutat și formulat proble- me de îmbunătățire a vieții social-po- litice, culturale, artistice și științifice, adevărate centre de răspîndire a idei- lor înaintate, expresie a patriotismu- lui și entuziasmului creator al orga- nizatorilor, al spoitului de luptă și de dăruire în procesul de ri Lcare a po- porului român la nivelul popoarelor „poiitefsite* și de realizare a unității naționale prin cultură. Pe calea spre împlinirea Unirii din 1918, o deosebită importanță a avut -și „societatea ști- ințifică, literară și artistică* Ateneul Român de la lași (întemeiată de M. Kogălniceanu și V. A. Urechia ; 1860— 1861) și București (fondată de V. A. Urechia. Const. Esarcu. P. S. Aurel ian. N. Kretzulescu ; 1865—1949). După Sta- tutul din 1865 activitatea ei se des- fășoară In trei secții : Științe morale ragiale, B. Șt. Delavrancea, D. Zamfi- rescu, M. Sadoveanu, L. Rebreanu, O. Goga, V. Eftimiu etc.), istorici literari (Gh. Adamescu, M. Dragoinirescu, P. V. Haneș, Ion Zamfirescu), istorici (N. lorga. Gr. Tocilescu), filozofi (C. Râdulescu-Motru, Ion Petrovici), me- dici (Victor Babeș, M. și N. Minovici, C. Anghelescu, I. Hațieganu). natura- liști (Al. Borza, Șt Michăilescu), mu- zicieni (G. Enescu, E. •Wachmann. G. Georgescu, G. Musicescu, D. Kiriac), artiști plastici (N. Grigorescu, Th. Aman, C. Stăncescu, Gh. M. Tattares- cu. Șt. Popescu, Mac Constantinescu, I. Jalea. Costin Petrescu). actori (M. Millo, I. Manolescu, C. Nottara). arhi- tecți (I Mincu, Petre Antonescu) și oameni politici (N. Kretzulescu, Ion C. Brătianu, Al. Xenopol). cu toții, in- diferent de funcția lor socială uniți în gîndire și simțire românească. „Lectu- rele publice* aveau un caracter de- mocratic, fiind „cu totul populare* (C. Esarcu, 1865) ; adresîndu-se astfel, de la început, meseriașilor și comercian- ților bucureșteni — cei mai numeroși în Bucureștii deceniului al șaptelea din veacul trecut. Ateneul Român a patronat numeroa- se filiale ale ateneiștilor din țară : în 1865 se înființează la Brăila. în 1866 la Alexandria, Cîmpulung-Muscel, Craio- Sub semnul întrebării Așadar, cum e firesc, închiderea „Lunii cărții la sate0, aflată acum la cea de-a 28-a ediție, va avea loc luni, 29 februarie la centrul cultural din comuna Variaș, la vremea de cumpănă a două anotimpuri, cind na- tura iși pregătește veșmintul eternei renașteri, ca un simbol al perenității vieții. In bilanțul ei, această manifestare de anvergură, organizată în cadrul Festivalului național „Cîntarea României* a înscris in județul Timiș o suită de acțiuni reușite : lansări de cărți, mese rotunde, dezbateri, simpozioane, întâlniri cu scriitori, editori, oameni de știință, cultură și artă, toate exprimind de fapt că ea, cartea, se bucură de o largă răspîn- dire și prețuire și la sate. Că ea este mijloc de comunicare intre oameni, de transmitere de idei și sentimente, de îndemnuri spre un miine mai bun, mai frumos, mai înălțător. Că, datorită ei, țăranul a încetat de mult să mai fie ciobănașul de pe gherghefurile mătăsoase în favoarea unui muncitor agricol conștient de rigorile noii revoluții agrare. Dincolo, însă de bilanțurile pe hîrtie, cred că important acum, la finalul acestei ediții, ar fi să știm, chiar și dintr-o analiză gazetărească exigentă, cită carte se cumpără șt se citește real în satele județului și care e statutul de fapt al cărții aici. Apoi, ar trebui să cunoaștem care e rolul bibliotecii sătești, ce loc ocupă ea in economia de timp a țăranului și cum influențează ea civilizația agrară. Din păcate unii, în contextul manifestării, iși fac mai ales o datorie de mărturie sărbătorească in sine pe cînd ar trebui să ne intereseze o problemă de esență și anume cit a devenit de indispensabilă cartea în viața țăranului ? Cel mai adesea cînd vorbim de luna cărții la sate înțelegem cartea de beletristică sau mai ales la ea ne referim, dar in condiția progresului lecturii la sate intră și cartea economică și știin- țifică și de perfecționare a meseriei de țăran. Niciodată satul timișean nu s-a bucurat de o mai bogată și mai diversă intelectualitate ca acum. Poate fi desprinsă atunci pătrunderea cărții în viața satului de prezența angajată a acestei intelectualități ? Și loan Josu, și Nicolae Rîînneanțu, și Petre Milităroiu mărturiseau că n-au văzut încă o anchetă despre cartea la Topolovățu Mare, Liebling sau Lovrin, pornind de la faptul că satul e azi la fel de bine informat prin radio și televiziune ca și orașul și că diferențele, din acest punct de vedere, nu mal sînt deloc sensibile. Și încă ceva: țăranii conduși de țăranul Josu, bunăoară, presupun, indis- cutabil, o condiție intelectuală anume, altfel nu se mai poate crede că recoltele lor sint doar expresia unui elementar pragmatism rural. Iată un posibil subiect pentru un real bilanț al „Lunii cărții la sate* pentru că e clar că fără o pregătire agronomică'superioară nu se putea ajunge nici la recoltele record de la Topolovăț, nici la concepția unei ambianțe de muncă și viață adecvată gradului de civilizație actuală- De aici, din tratarea de către unii a manifestării exact ca o serbare, și viziunea idilică a raportului cărții cu lumea satului. Cartea a încetat demult să mai fie doar povestea lecturii unei povești la gura sobei. O rețea bogată de centre culturale și de cămine culturale moderne a impus și ea un alt tip, supe- rior, de activitate in județul nostru. Sînt oare aceste generoase spații, reprezentind o investiție materială deloc de neglijat, folosite la para- metri la care au fost concepute ? Adevărul este că sint totuși puține ex- cepțiile fericite și cred că nici un moment nu e mai propice ca acesta, al lunii în care încă ne mai aflăm, de a se analiza cu rigoare, condiția căminului cultural și mai ales raportul dintre activitatea lui și starea economică a localității. Pledoaria se dorește aici in favoarea înțelegerii mult mai largi a rolului cărții la sate și a căminului cultural care tre- buie gîndit în primul rînd ca un centru vital al întregii civilizații sătești, inclusiv al celei economice. Rămîn la opinia că un sat sărac sau slab dezvoltat economic nu poate susține o activitate culturală serioasă și efi- cientă ! George DINU și politice, Științe naturale, fizice și matematice. Literatură și bel le-arte și se concretiza în conferințe, cursuri pu- blice. în publicații (revista „Ateneul Român* 1860—1061. 1866—1869. 1894— 1895), „Buletinul Societății Ateneul Român* (1907—1909). „Anuarul Ate- neului Român* (1900—1943), cu inter- mitențe, dări de seamă, broșuri și vo- lume), In numeroase expoziții de artă plastica și decorativă, de artă foto- grafică (peste 100 expoziții colective, 648 expoziții individuale, cu aproxima- tiv 26.000 lucrări expuse). Incepind cu 26 februarie 1888. So- cietatea și-a desfășurat activitățile în clădirea actualului Ateneu Român, ri- dicată prin contribuția întregului po- por. Ulterior, aceeași solidaritate se va vedea și în momentul cind s-au adu- nat cele peste 2 milioane necesare pentru realizarea marei fresce a pala- tului de către pictorul Costin Petrescu (1933—1938), mai ales prin difuzarea In școli a vignetelor reproducînd frag- mente din frescă. Un rol important- în realizările societății (de pildă, a Bibliotecii) l-au avut și donațiile. Clă- direa Ateneului, descrisă inspirat de Al. Odobescu la deschiderea sa, ar- monizează arhitectura clasică (grea- ca și română), cît și cea barocă, cu elemente tradiționale, prin strădaniile unife ale arhitectului francez Al bort Galleron și arhitecților români Al. Orâscu, I. Mincu. I. Soculescq, Gr. C^chcz și C. Băicoianu. Dintre cele peste 10.000 de manifes- tări culturale organizate în palatul Ateneului în perioada 1389—1949, în cele trei săli, un rol important- l-au avut conferințele și prelegerile publi- ce, cit și cursurile organizate de Uni- versltătea Ateneului (1921—1949). so- cietatea devenind o tribună dc in- strucție și educație. Dacă s-ar fi în- re^istrat toate vocile conferențiarilor, ani avea o istorie a tuturor ramurilor științei, culturii și artei de peste un veac. Nu dispunem de spațiu pentru a arăta contribuțiile unor scriitori (Ion Heliade Rădulescu. extraordinara sa prezență, din deceniul al treilea pină la sfîrșitul vieții călăuzit de gîn- dul „trebuie sa vă adunați și să vă chibzulți* pentru „creșterea nației*, B.P. Hașdeu, V. Alecsandri, I. L. Ca- va, 1890 la Dorchoi. în 1925 la Oradea etc. La Timișoara. în 1942. sub pre.șe- denția lui Gh. Potopeanu, se adună mai mulți intelectuali și se ția conferințe (de pildă, Al. Borza. în 1944, vorbește despre Dovezile etnografice ale conti- nuității noastre). Din Ateneul Român se desprind și alte societăți : Societatea pentru învățătura poporului român. Societatea Filarmonica Societatea Ami- cilor de Bele-Arte. Societatea geogra- fică — toate asigurînd „mersul înainte cultural al națiunii române (V. A. Ure- chia). în acest proces de unificare de- plină a poporului român, un moment important l-a avut, la 15 martie 1915, Congresul românilor de peste hotare aflători în țară, care au manifestat „pentru idealul întregire! neamului*. Din nou se manifestă astfel dorința de a se realiza „unirea ti.turor românilor* ce a stat la baza tuturor societăților culturale românești. în momentul centenarului, lăcașului de cultură românească și la 123 de ani de la înființarea societății, metafora lui V.A. Urechia: „vasul măieț al culturii* plutind pe mărețul fluviu al acestei instituții de cultură, sub drapelul „instrucției și educației*, condus de „iubirea de frumos, adevăr și mai ales naționalitate românism*, ni se pare cu totul îndreptățită. Ateneul joacă azi. ir. viața culturalei a țării, același tui proeminent. de< lăcaș și focar de cultvră. Nici unul din marile evenimente spirituale ale acestor ulti- me, eroice, patru decenii de renaștere românească nu s-au desfășurat fără implicarea activă, prestigioasă, a Ate- neului Român Marile expoziții de artă plastică, conceitele de elevată ținută, festivalurile naționale și internaționale, au menținut vie prezenta acestei funda- mentale instituții a culturii române Desigur, renumeie Ateneului se leagă, în mod decisiv, de intensa activitate, componistică ș» interpretativă, a artiști- lor români și străini. Ateneul Român este, astăzi, mai mult decît oricînd, o emblemă in care spiritualitatea Româ- niei socialiste se regăsește în îtreaga-i complexitate, ca un arc spiritual peste vremuri, între un trecut plin de glorii și un viitor înălțător. ‘ Lucia Jucu-ATANASIU La lumină, măreția umană (Urmare din pag. 9) în poema „întunecatul Aprir, unde fraza e aspră, cu o sevă virilă. Trebuie să o spunem că, în ciuda unei tensiuni a ideii, a unei drama- tice încleștări a ființei cu sine, în căutarea împăcării de sine, poezia lui Creția transmite o pace a inimii, o bucurie împăcată cu soarta ninței care trece neclintită printre marile semne ale timpului și istoriei. In- dcmnul acesta la o bucuiie împăcată este îndemnul lilosofic la statornicie morală, la netemerea de lovituri, la iubirea adîncă de semen, la ținuta fermă morală, singurele capabile de-a nu ne pierde în ispitele trecă- toare ale vremii ce ne este dată căci, exclamă poetul . „Sufletul nu trebuie pierdut cu nici un preț*. Poezia de- vine, astfel, un cod moral sui generis, un testament liric prin care făptura umană se fortifica ir- jocul lumesc „căci e ceva în joc mai mare decit noi / Și decît clipa deznădăjduirii“. Chiar și despărțirea de pămînt, prin stingere, e văzută de poet prin- tr-o conștiință senină, doar o „trece- re într-o altă stare*, „un singur zbor infinit*, „o singură bucurie .. infi- nită și lentă*. nc singură uitare, bi- ruitoare și alba*. Universul, spațiul lui Creția sînt pline de semnele trfiir ii noastre căci „Privim, sîntem priviți de stele A de ochi / Apoi nc facem nevăzuți* iar, între noi și semnele d-n spațiu „se petrece slava / Ființei". Erosul și Logosul constituie lumea acestei poe- zii, ca și lumea omului, conchide poetul, restul e „clevetire și incon- sistență*. Dar, oricît ar naviga poetul în acest univers al conceptelor pure, el rămîne totuși legat de sîngele lu- mesc și este osîndit să sufere cu lu- mea și timpul sâu Făurind o poezie a jubilației con- ceptuale, dar prinsă în mrejele pă- timirii și trăirii lumești, din singe și carne, Creția cîntă marile concep- te care animă conștiința, fără a se rupe însă dc fluxul sentimentelor. O conștiință cart se cunoaște pe sine, se suportă și nu se crede niciodată în afara eternelor dureri ale lumii, ba, dimpotrivă, se investește cu ele și cu timpul care le dă 'naștere, înăl- țîndu-se, însă, eroic, deasupra lor. în aspre sfișieri ale gîndului și făpturii simțitoare. Etica acestei poezii este, pînă la urmă, iubirea. Suportul ei este mo- rala, bunăvoința. O poezie care „mo- ralizează*, fără a fi niciodată didac- tică, care scoate la lumină măreția umană, în ciuda bestiei latente din noi. Poetul merge în linia marilor moraliști, însciiindu-și discursul într-o etică a omului om pentru cei- lalți, dar și pentru sine. Creția ac- ționează întru adevărul care biruie ceea ce este falacios și trecător, iar ruga lui, dacă e să numim una, se îpdreaptă spre conceptul pur, mîn- tuit de „vise năluciri, priveliști și înfățișări”, „hrănit insă de lume și pătimire*. ORIZONT ----------------------- Deși orașele noastre. Timișoara șl ași. dacă privim ha» ta. ne apar destul le îndepărtate, fiecare la o margine de ară. scriitorii au găsit întotdeauna >unți dc legătură. Prin reciproce vizite •olective. prin colaborări la reviste, >rin stabilirea unor trainice prietenii — spiritualitatea timișoreană s-a întîlnit tdesea cu cea ieșeană Poate că aceste egături se motivează si eu o tradiție nai veche, dacă ne pîndim că revolu- innarul de la 1848. bănățeanul Eftimle \Iur?u. alunscsp profesor la Academia Mihăileană din lași, iar Damasehin Bo- incă. de asemenea, fusese profesor dar și ministru. în vremea domniei Iul Alexandru loan Cuza Ceroettnd cnloc- kia revistei Orizont (Scrisul bănățean) onrit la nr. 11 dm 1961. număr dedicat Tasului si Moldovei, rnd al unei Hcu montări colective, organizate de filialele noastre. Recitesc reportajul ‘parafatului scriitor Virgil Birou, care era ^e atunci decanul nostru do vîrstă. Virgil Birou rememora cu entuziasm : .Nu a fost monument cultural pe care nu nî-1 fi arătat si nu a fost șantier a care să nu fi poposit (...) Astfel, scriitorii ieșeni ne-au dat din prinosul sufletului lor bucurii spirituale de ne- oretuit (...) De aceea legăturile în- ceoute acolo și continuate prin întâlni- rea următoare la Timișoara vnr rămîne nai durabile decît granitul" Sînt emo- ționante notațiile lui V^gil Birou, acum, cînd și el si ur.ii scriitori ieșeni, care ne-au întîmpinat în vara aceea cu atîta ospitalitate, nu mat sin4 : OHlîa Cazi- mir. George Lesnea. Al. Dima. Ton Istrati. N. Barbu. Florin Mihai Petrescu. Autorul renumitului volum de renor- taje Oameni și locuri din Căraș (reedi- tat de Facla în anul 198?. sub îngrijirea lui N. T’Hni) a descoperit un climat si locuri prielnice la lași sl pe drumurile moldave Tncprcînd să definească sufle- tul moldovenesc. Poeta Otiba Cazimir după ce petre- cuse o perioadă de timn în Banat pe vremea năcăjită a războiului, cînd am ajuns s-o cunosc la o ședință de cenaclu, scria și ea. la rîndul ei. frumos desnre Banat: „în Banatul belșugului si al flo- rilor (•••' Valea dulce a Timișului cu pilcurile ei de copaci rotați, se ridica ușor spre dealurile tot mai îndrăznețe, pînă la munții incons’stenți. de pîclă. Și peste toat^ se cernea, din plin, aurul roșu al toamnei* (Peregrinări prin tara macilor. Orizont nr. 2 din feb. 1964). Asemănătoare simțăminte față de Ba- nat și față de prietenii de aci regăsesc și într-o scrisoare a poetului Horia Zi- lieru. din ianuarie 1965 după ce parti- cipase la o manifestare lirică în orașul de pe Bega „Dragă Tovai ăse Jebeleanu. Vorba lui Arghezi : anii mulți... se adună. Dc la frumoasa întîlnire bănă- țeană. consacrată poeziei, chiar dimen- siunea de timp: an se dublează. Ca să mă îndulcesc acum cînd scriu, sorb un vermuth autohton de ia tata-socru. EPISTOLARIU în onoarea Dv . a familiei, a poeziei, pe care. în pofida unora și altoi a. o slujim. Aici, l-am pastișat pe amicul comun, poetul Anghei, care folosește acest verb în poematica senzual-amoroasă. atunci cînd își cosmizoază sentimentul". Fpis- tola entuziaști se încheie în nalitate: „Dumneavoastră prieten, sîntet» poet" ( )în 1961. din care 1-am citat aceeași to- îmi sînteți nr. 11 din pe Virgil Birou, prozatorul Ton Ariesanu publică File dintr-un carnet, cuprinzînd „bio- grafii contemporane de la Fabrica de penicilină s| însemnări prilejuite de vi- zita la bojdeuca lui Creangă. Sofia Arcan scrie Not^ lirice ieșene. Mircea Șerbănescu Trandafir de la Moldova, Radu Theodoru însemnări despre vița de vie. Sumarul acestei reviste ne înfă- țișează și prezenta masivă a ieșenilor. Ton Tstrati semnează îtmerarîî, renortaj inspirat din satele moldovene ; N. Barbu un studiu • Mihail Sadoveanu și drama- turgia. Aurel Leon o schiță Versuri semnează Horia Zilieru Ccrneliu Stur- zu. Florin Mihai Petrescu. Sorin Stoian și Haralambie Țugui (pe atunci încă ti- mișorean). Sectorul de critică se ocună cu scrierile prietenilor ieșeni : Otilia Cazimir. N. Țatomir. Dumitru Icnea, Florin Mihai Petrescu în continuare, în nr. 12 din același an revista are în sumar schița lui Mircea Radu Tacoban, intitulată Sase băieți coboară Copoul. Publicăm mai jos epistolele scriitorilor Ton Istrati și George Lesnea. Scrisorile lui Ion Istrati oglindesc relațiile de co- laborare cu revista Orizont, dar mai ales exprimă sentimentele de prietenie față de scriitorii timișoreni. Rîndurile poetului George Lesnea însoțesc o foto- grafie care ni s-a tăcuf laolaltă cu scri- itorii ieșeni în amintita vizită. Fotogra- fia ne-a imortalizat tocmai la Cotnari I în comprimata scrisoare vibrează ace- lași cald sentiment de prietenie față de colegii din Timișoara Al. JEBELEANU Iași, 15 11 1961 Dragă Jebelene, Pînă veniți vot la Iași, mă prezint deocamdată cu două scurte povestiri inspirate din actualitate*. Am fost foarte prins cu campania electorală șî trebuie să plec chiar acum pe teren, așa că nu mai lungesc vorba, cum au uneori obiceiul moldovenii. Pe-aici, toate bune Salutări lut Șerbănescu și lui Dumbrăveanu, precum și lui Har. Țugui Cu toată prietenia, Ion Istrati P.S- Te-aș ruga să-mi spui ce ați ho- tărît cu alăturatele materiale. • Povestirea Mă nuca a apărut în Scrisul bănățean, nr 3, pe luna martie, pag. 38. Dragă Jebelene. Fiindcă am plăcerea să constat că de-o foarte bună bucată de vreme ești foarte prolific, publicînd neîncetat și viguros peste tot locul, și fiindcă Inr închipui că din pricini ca acestea J| prea poate să ții mai lejer in mi® hățurile exigenței redacționale, fac oft oficiul de secretar al neveste-mii trimr țîndu-ți alăturat o povestire a ei ceii de aur** care, eventual, ar putea teresa revista voastră. Te rog, în alta ordine, de idei, mește din partea mea H. Țugui pentru binevoitoarea despre „țărăniile** mele, spune-i 1^ Mircea Șerbănescu să nu mă fnfi® fiindcă i-am logodit una din cele mu® fete ale lui (deși bănuiesc că nu pr® are motive să mă înjure), lui Gatrl® îi doresc aceeași consecventă combat® tate, lui Dumbrăveanu salutări molift venești, lui Bulic, asemeni, precum ■ cele cuvenite la toți ceilalți. SUP JUD încolo, pesemne că ai văzut în ’ir-iȚ 6 al „lașului literar" recenzia lui (8 lancu (Horia Zilieru/ la „Certltudin^U tale. Și-acum, nădăjduind că ți-am cî.dl® îndestul bunăvoința pînă la o viilQQif a scrisoare și o cît ma1 apropiată și strog im pita cu vin revedere te îmbrăț^eai^ Ion Istrati (Scrisoarea nu e datată) S-a a lași, 11 oct. 197Hă virti Dragă prietene Jebeleanu, e, idee rebuie i Trag nădejde că scriindu-ți la as^oranâ, ciație, fiindcă nu știu adresa editur^a dov bănățene, scrisoarea mea, scurtă, limite i ajunge totuși la tine, cu toate buclau este mele urări prietenești ae sănătate, feriji atili cire și succese scriitoricești. sceptice Eu sînt, atîta cit sînt, ,sănătos* (kleschid semi-ghilimelei tar ai mei, nevasta-nifltlt o i și fiică-mea Ileana s* află amindafna negi (mai ales ultima/ bine 1 îmi închipuirea ne și al tăi sînt bine și te rog să le tramundâ ș miți cele de cuviință respecte... mist). i In așteptarea răspunsului tău, te hnu este brățișeaza cu afecțiune prietenească gativ - I. Istrati mentar Iași, str Cuza Vodă î. sc. B, et. I. laolaltă biectul Iași, 17 aprilie 1972 da și c Scumpe tov. Jebeleanu. te să 1 Am scos acum aceste poze. Vă trlm p: una, cu cele mai calde urări de b®1 u. ‘ ! Scriu din redacția „lașului litera^ ff®va b: ace prietenii de aci mă roagă si ei să iran- Sacr smit tovarășilor și prietenilor scrlitorlă\n a din Timișoara un salut cald din Iași, pe Cu mulțumiri șt la revedere. Einsteir pe poz Vă stringe mîna George Lesnea tele pr terpret* cuantic DIMITRIE ANGHEL Examinată cu atenție și empatie critică, dincolo de componenta ei descrip- tivă și retoric-melancolică, poezia lui Dimitrie Anghei ni se pare a fi. în ceea ce are realmente proaspăt și durabil, o încercare de pătrundere spre o altă ordine a conștiinței, spre etapele revolute ale biografiei, mai mult: spre ceea ce Baudelaire numea „une vie anterieure*. Țelul este, deci, reanimarea imen- selor depuneri de uitare ce zace în suflet, regăsirea antecedentelor, altfel spus : recuperarea avatarului. Numeroase enunțuri deconspiră acest impuls : „Visam privind în fundul paharului cu ceai / Și-n sticla străvezie, ca-ntr-o metempsi- hoză. / Eu m-am văzut pe ginduri ținind in mină-o roză. / Subt un portic de aur cu bolta de email...M (vezi și Scrisoare. Omul din lună. Umbre etc.). Căci sufletul însuși nu uită. El este o spatiozitate intens populată (o la- tență) în care coboară, din cînd în cînd, „magul amintirii* : „Ce stranii lucruri dorm în suflet și cum nu uită el nimică / Din cîte le închizi intr-însul, ca într-o urnă funerară : / E iarnă azi sl, fără voie, eu văd o zi de primăvară. / Și mă simt iarăși lîngă tine, pierduta, dulcea mea amică.. .* Cuvintele însele sînt semne (sau semnale) ale unei (unor) realități halucinatorii : „Cuvinte, juvaere, ecouri depărtate / A altor suferințe și bucurii — cuvinte. / Cu voi trăiesc tre- cutul. și clipa care bate. / Și viața care-ncepe dincolo de morminte*. Tematic, așadar, lirismul lui Dimitrie Anghei se atașează, prin cea mai profundă din pulsațiile sale, uneia din direcțiile importante ale literaturii române (Edgar Papu). direcție pe care o ilustrează insă timid, într-un registru mai degrabă minor De ce ? Fiindcă motivul și procedeele nu par a fi fost conștientizate (și. ca atare, subordonate unui proiect) ci lăsate exclusiv in seama spontaneității elegiace. Și asta in ciuda faptului că amplitudinea balan- sului ontologic este, uneori, prodigioasă (uman — vegetal, cum se va vedea mai Jos). Oricum, fiind vorba de recuperarea unei anteriorități existențiale. întreaga eneigie lăuntrică se orientează către profunzimile memoriei. Eul se aseamănă unui scafandru <„Dară pe celâlat tărim cind ochiul meu orb se deprinse / Cu întunericul său plin de fantastice lucruri. / Scumpe comori am cules din adîncuri de nimeni umblate: /Scufundător fericit nu mai știam ce s-aleg...*), iar textul este consemnarea nu doar a unor descoperiri, ci si a unei proceduri, a unei anamneze : ..Vroind să uit. pe-o seară dulce lăsasem să m-adoarmă crinii... Și se făcea că fără voie trăiam acum o viață nouă : / Eram și eu un crin ca dinșii, și-n dezmierdările luminii / îmi întindeam voios potirul să prind o lacrimă de rouă.. .*. La rîndu-l. anamneza cunoaște trei momente (trepte), clar deli- mitate in discurs Prima treaptă este reveria (in geneie nocturnă). Refugiat între flori, în lumea de miresme a grădinii, sau sub fascinația unor obiecte vag hipnotice (luna, paharul), insul rupe contactul imediat cu mediul și lunecă spre propria realitate fundamentală. Iată cîteva detalii ale acestei mncmotchnii ce reconstituie. în eternitate, avatarurile unui individ și ale unui cuplu: „Privesc o semuire de om în discul lunii, / Un chip bizar cc ride. privind de sus pămintul... // E-un om de seamă, e-un cap de om, — o mască. / ...Și totuși chipul ăsta il șt»u de nu știu unde .. // l.-am mai văzut desigur, și-l Știu. — dar tu. iubită. / Ce te-al deprins să judeci cuminții și nebunii, / Cînd stai privind pe geamuri cu fața liniștită / Cunoști tu cine-i omul ce rinde-n discul lunii ?* despre clasici Procesul mnemonic este încă mai intens (deși poate mai confuz) pe cea de a doua treaptă — somnul. Ajuns aici, șinele se mișcă dezinvolt în abisurile Interioare, abolind determinările spațio-tempoiale. Poetul laudă necontenit atotputernicia somnului (Dragoste. Amintire, Melancolie, Metamorfoză etc.), o bănuiește, dar n-o exploatează așa cum s-ar cuveni. După cum doar schițează „fiziologia* celei de a treia trepte : agonia. Dar cît de modernă și de originală este această intuiție l Dimitrie Anghei se dovedește, într-adevăr, un Narcis agonic, Un ins suspendat Intre două prăpăstii: „Grele aripile însă deodată statură inerte / Și cătră mine și-a-ntors Pajura ciocul flămînd : / Astfel o clipâ-am rămas plutitor între două prăpăstii / Amenințat să recad dacă nu am ce-i jertfi*. Să se vadă și Dureri ascunse, în furtună. Moartea Narcisului etc. Ce ne dezvăluie, deci, anamneza ? Re-gresînd, pe căile reveriei și ale somnului (visului), sub atracția agoniei narcisiace. întîlnim un avatar uman (în Paharul fermecat, de pildă, dar nu numai acolo) și un avatar floral (Crinul din Metamorfoză). Acesta din urmă plasat în punctul cel mai îndepărtat al bio- grafiei globale, anterior conștiinței, este suportul unui anthropos-ergon arhe- tipal, completat cu sintezele uranice și acvatice, exprimate discursiv în altă parte (Marină). Cum se explică, totuși, dincolo de slmțămîntul acestei înrudiri obscure, lototropismul poetului ? De ce sînt atît de prezente florile în poezia sa ? Ce semnificație are grădina ? Florile și grădina pe care ,într-un anume fel, el le-a „inventat" în literatura română ? Cărora, altfel spus, le-a dăruit un vocabular și. prin aceasta, mijlocul de a supraviețui artistic ? încercind să răspundem, vom observa mai întîi că sinziana, sulcina. garoafele, trandafirii, crinii etc. nu se impun atît prin grație și colorit, cît prin miresmele lor amețitoare. Florile sint căutate pentru parfumul lor adormitor, pseudo-ucigaș, ele asigură narcoza, lansarea în hâurile memoriei („Te cheamă, te îmbie și te duce. / Fără să vrei al florilor parfum..." etc.. etc.). Constatăm apoi un fapt și mai tulburător, anume că virtuțile soporifice ale miresmelor se bizuie pe consubstanțialitatea dintre ele și eul profund. Aromele ce bîntuie grădina nu sînt decit sufletele unor flori maladive sau defuncte (de altfel, niciodată elementul floral nu este la Dimitrie Anghei exuberant.* vital ; el se arată, dimpotrivă, mereu, debil, tinjilor, agonic). (Cf.. între alele. Moartea Narcisului). De aici, lotomania ima- ginară din După ploaie, de aici abandonul eului thanacofil in ambianța gră- dinii, ca intr-un limb, ca intr-un paradis sui-generis („In raiu-acesta-atîta de .frumos...*), în care duhul florilor rătăcește liber, sprijinind și protejind dulcea reverie (vis„agonie) a celui ce-și amintește de sine... Ciudati Pornind de la asemenea enunțuri, am putea crede că in acest chip își dorea (și își vedea) extincția Dimitrie Anghei : blindă, durativă. Or, cum se știe, ea a fost momen- tană și violentă. S-ar zice că izbitoarea observație a lui Bernanos („Si je savais bien lire mes livrea, j’y trouverais probablement la prefiguration de tout ce qui m’arrive, ou m’arrivera*) nu este pertinentă în ce privește destinul poetului român. Opera sa âr exprima numai o manieră de-a trăi, nu șl de-a muri. Doar în ultima clipă s-ar fi ivit un alt avatar, sumbru șl nemilos, comandînd gestul fatal ai eului empiric... Și totuși, iată ar eastă strofă, cu accentul semantic plasat integral, acum, pe cel de al treilea stih : „E-un om de bună seamă, e-un cap de om, — o mască. / Dar după ironia acestei măști s-ascunde / Cea mai cumplită moarte ce-a fost sâ-mpărtășească : / Și totuși chipul ăsta îl știu de nu știu unde...*. Chiar dacă ție filo necesar ce, prii Usmulu acela a aproapt clasice un pre tarități: litat a. rea la aci, la la idee implica ri lății, centrul plemen Dar ac tura <1 culelor n-o și explică, viața confirmă opera. Eugen DORCESCU Aj Petrici juiește Hasdei fascin; toare. cel ce scrieri se ridi sus p< pofida putem de des potriv Hasde După veacul circul* Ediția clar di a opei tipărit citele articol Să Despre de cai libera’ acerbe cu ate monog că poz Ion Bj / peste tot locul, și fiindcă îmi i câ din pricini ca acestea st late să ții mai lejer în mini • exigenței redacționale, fac ad ie secretar al neveste-mii trhn^ alăturat o povestire a ei „CerJ aur" care, eventual, ar putea in» evista t castra. g, în altă ordine, de idei, mulțu> din partea mea tovardyulidi ti pentru binevoitoarea rec^dj „țărăniile" melc, spuneți /td Șerbănescu să nu mă hiH i-am logodit una din cele wiulM lui (deși bănuiesc că nit prAi tive să mă înjure), lui GarrMu c aceeași consecventă combat rb i Dumbrăveanu salutări moMo* lut Bulic, asemeni, precum q icnite la toți ceilalți. >. pesemne că ai văzut în nr.-ul ișului literar" recenzia lui G. 'ioria Zilierui la „Certitudini1*-lei ..... NM f Spre o totalitate — cîmp in știința contemporană (i) -------------- ORIZONT Am in față... im, nădăjduind că ți-am cîștlwi bunăvoința pînă la o viitoan e și o cit ma: apropiată și stro vin revedere te îmbrățișați Ion Istrati (Scrisoarea nu e datată) Iași, 11 oct. 1973 prietene Jebeleanu, nădejde că scrii ndu-ți la as* iindcă nu știu adresa editurii e, scrisoarea mea, scurtă, w totuși la tine, cu toate bundt ări prietenești ae sănătate, feri accese scriitoricești. it, atîta cît sînt, ,sănătos9 (in !Urnele• tar ai mei, n^vastă-m^ mea Ileana s* află amîndaul s ultima) bine / îmi închipui d sînt bine și te rog să le tran^\ 2 de cuviință respecte.-. eptarca răspunsului tău, te Im- ză Ir cu afecțiune prietenească 1. Istrati Cuza Vodă î. sc. B, et. I. ie lași, 17 aprilie 1972 iov. Jebeleanu. os acum aceste poze. Vă trimit cele mat calde urări de bine. din redacția „lașului literar" 4 de aci mă roagă si ei să tran- arășilor și prietenilor scriitori ișoara un salut cald din Iași Ițumiri si la revedere. înge mina George Lesnea pre clasici poate mai confuz) pe cea de nișcă dezinvolt în abisurile Poetul laudă necontenit ncolie. Metamorfoză etc.), o ii. După cum doar schițează de modernă și de originală ște, intr-adevăr, un Narcis „Grele aripile însă deodată docul flămind : / Astfel o mmtat să recad dacă nu am mă. Moartea Narcisului etc. I, pe căile reveriei și ale , întîlnim un avatar uman ) și un avatar floral (Crinul ul cel mai îndepărtat al bio- unui anthropos-ergon arhe- exprimate discursiv în altă S-a arâtat adesea, pe bun i dreptate, ci virtuțile ideii de complementarita- te, idee născută .în spațiul fizicii, nu trebuie nici exagerată în știința contem- p iranâ, dar nici negata. Acest postulat s-a dovedit eficace, iar apariția unor limite in aplicarea și generalizarea lui nu este decît fireasca. El a putut stîr- n; atitudini contrare — optimiste și Șceptlce — pentru că îngemănează, in deschiderea ce o are către dialectică, atit o perspectivă afirmativă, cît și u- na negativă. Anume, complementarita- tea ne spune că orice particulă este și undă și corpuscul (afirmativ — opti- m 4). insă, pe de altă parte, particula nu este nici undă, nici corpuscul (ne- gativ — sceptic). Demersul comple- mentar construiește o unitate adunînd ianldU și un eterogen și altul, și o- bieciul și subiectul experienței, și un- da și corpusculul. Dar nu mai reușeș- te să le discearnă limpede, să le se- pare riguros în interiorul unității, pen- tru că nici o latură nu mai apare ca ceva bine distinct. Sacrificarea principiului separabili- Uții a nemulțumit de la bun început p? acel fizicieni care. în frunte cu Einstein, se considerau ferm ancorați pc poziția realismului. Dacă în dispu- tele prelungite dintre susținătorii „in- terpretârii standard* a mecanicii cuantice și cei care apărau o concep- ție filosofică „realistă*, considerată neccsar-subiacenlă oricărei teorii fizi- ce. principiile determinismului și rea- liMUUlui au putut fi salvate, în schimb acela al separabilității, al acțiunii din ap mape în aproape din teoria fizicii clasice n-a mai putut fi salvat cu nici un preț. Pentru câ ideea complemen- tarității conține, implicit, nonseparabi- litatea. Șl, pe de altă parte, renunța- rea la separabilitate trimite. în același act, la dimensiunea continuului, adică la ideea cîmpului. Fiind o perspectivă implicată în postulatul complementa- rității, noțiunea de cîmp n-a venit în centrul atenției atîta timp cît com- plementaritatea polariza interesele. Dar adîncirea fizicii postbelice pe la- tura discretului, a multiplicării parti- culelor, reclamă din ce în cc mai in- ul acestei înrudiri obscure, te florile în poezia sa ? Ce e ,într-un anume fel. el le-a is, le-a dăruit un vocabular ? încercind să răspundem, ifele. trandafirii, crinii etc. »me’e lor amețitoare. Florile -ucigaș, ele asigură narcoza, e și te duce. / Fără să vrei un fapt și mai tulbuiător, zuie pe consubstanțialitatea lina nu sînt decît sufletele ită elementul floral nu este dimpotrivă, mereu, debil, ii). De aici, lotomania ima- hanatofil in ambianța gră- is („tn raiu-acesta-atîta de îrijinind și protejînd dulcea ■... Ciudat l Pornind de la liip își dorea (și își vedea) n se știe, ea a fost momen- lui Bernanos („Si je savaîs la prefiguration de tout ce e privește destinul poetului trăi, nu și de-a muri. Doar nemilos, comandînd gestul ntic plasat integral, acum, un cap de om, — o masca. / cumplită moarte ce-a fost u știu unde .. Chiar dacă Eugen DORCESCU H A S D E U Aniversarea a 150 de am do la nașterea lui Bogdan Pelriceicu-Hasdeu în primăvăratecul februarie ’88 ne prile- juiește un bilanț încă întristător. Cunoaștem multe despre Hasdeu, dar pe Hasdeu nu-l cunoaștem. Acest continent fascinant se deschide înțelegem posterității cu destulă len- toare. Refuzăm să credem că e voi ba de un destin potrivnic cel ce face necunoscute mormintele unor Șiucai și Maior, scrierile lui Budai-Deleanu și ale lui Hasdeu. Și totuși, pîcla sc ridică greu de peste ansamblul creațiilor cărturarilor mai sus pomeniți, iar viața lor ne este ca și necunoscută, în pofida unor tentative meritorii Dacă. însă, în cazul primilor putem invoca puținătatea documentelor ori complexa muncă de descifrare a operei scrisă într-un limbaj tranzitoriu (deo- potrivă arhaic, regional și ai tihcial-neologistic), scrierile lui Hasdeu ne stau la îndemînă în revistele de-acum un secol. După ediția Eiiade, abia ultimii ani — și e deja sfîrșitul veacului XX — aduc o boare pioaspătă, prin repunerea în circulație a marilor cărți hasdeei e. Dar dincolo de acestea ? Ediția critică de curînd inaugurată debutează fără un program clar de lucru, nepropunîndu-și explicit valorificarea integrală a operei și avansînd intr-un ralenti grațios. Pînă azi au fost tipărite abia poeziile. Cînd ne vor fi aduse sub ochi strălu- citele studii istorice, folclorice, lingvistice ? Cum vor arăta articolele și pamfletele strălucitului precursor ? Să stăruim puțin asupra publicisticii politice hasdeenc. Despre ea se cunosc cîteva platitudini, ca despre orice lucru dc care vorbim din auzite : că e anti-dinastică, de nuanță liberală și democratică. Sau, din alt punct de vedere, că e acerbă, sarcastică și pătimașă. Ce poate face, însă, istoricul cu atari adjective ? Să presupunem că ar dori să scrie o monografie asupra liberalismului timpuriu Va ști. atunci, câ poziția lui Hasdeu este distinctă de cea a „marelui vizir* Ion Brătianu ? Că nu se aseamănă nici cu a celuilalt liberai sistent în ultimii ani necesitatea u- nificărilor, dimensiunea continuului, prin apelul sistematic la ideea de cîmp. E drept însă că nici ideea cîm- pului nu este nouă, ea venind din fi- zica tradițională, așa cum in margini- le acestei fizici s-a născut și princi- piul complementarității. Față de acest recurs la concepte din fizica clasică pentru a descrie domenii și evenimente noi (precum cele din mecanica cuantică) s~a luat adesea po- ziție din partea unor fizicieni și epis- temologi. Dar a trebuit mereu să se recu- noască faptul că pentru a face cît de cît intuitive și imaginabile pentru noi fe- nomenele și procesele de la nivel mi- crofizic e nevoie să apelăm la idei și reprezentări din lumea macrofizică. In această situație ne aflăm și cu cate- goria de cîmp. Ea a fost solicitată în ultimii ani în mod progresiv pe două fronturi ale fizicii : pe de o parte, pentru a da seamă de diversitatea crescîndă a microparticulelor ce par să se multiplice nedefinit, pentru a reduce, așadar, diversul la unitate și, pe de altă parte, pentru a concura la cuprinderea forțelor fundamentale în- tr-o ecuație unitară. într-o teorie a cîmpului forțelor unificate. Cele două fronturi ale cercetării din fizica zilelor noastre se găsesc focali- zate. deci. în problema structurii de profunzime a materiei, adică proble- ma cuarcilor pentru actualul nivel de cunoaștere. Cuarcii sînt acum placa turnantă pentru cele două axe ale cer- cetării. Și ei ni se prezintă paradoxali, pentru că pun în discuție însăși no- țiunea de particulă elementară, de corpuscul. Căci, într-un fel, hadronii nu sînt particule elementare, deoarece sînt compuși din cuarci, dar. pe de altă parte, ei pot fi considerați, totuși, particule elementare, întrucît cuarcii nu pot fi izolați, separați. Importanța dezvăluirii „misterului* cuarcilor se dovedește în dublu scop : pentru cla- rificarea discontinuității din registrul elementarităților și pentru clarificarea unității interacțiunilor la scara Uni- versului. loan BIRIȘ Am în față un dosar voluminos pe care scrie : „A.R.M A.R.* Răsfoindu-i filele, aflu că e vorba despre „Asocia- ția pentru recunoașterea meritelor ari- pilor românești*. S-ar putea spune destule despre ea. Deocamdată, să vor- bim doar despre o inițiativă lansată de un „grup* al acesteia. Și care grup este, bineînțeles, unul intitulat chiar așa: „Grupul de inițiativă* din ca- drul A.R.M.A.R E necesar, mai întîi, să stabilim cîteva detalii. Grupul de inițiativă se mai numește și „Cinstire Vlaicu*. Secretar al Asociației este (era să repet „bineînțeles“-ul I) scriitorul Cornel Marandiuc. El are (bănuiesc că de cînd s-a născut) patima zboru- lui. A aflat despre asta oricine i-a ci- tit cărțile — mai cu seamă acea for- midabilă carte „Inimi cît să cuprin- dă cerul patriei* (Ed. Dacia, 1985). A- vînd el suflet de zburător. îi cinstește pe zburătorii tuturor timpurilor. Din- tre ei a ales, acum, un (mare) nume: Aurel Vlaicu. Găsind de cuviință că amintirea-i ar binemerita un mo- nument la Arad. Am în față un scrii- tor pe care-l cheamă, am spus, Comei Marandiuc. „De ce un monument Vlaicu la Arad ?“, îl întreb. „Vlaicu a zburat la Arad, în iulie 1912 — era după triumful său de la Aspern ; zbo- rul acesta nu are doar o înaltă sem- nificație aviatică, el rămîne ca un simbol al înălțării unei națiuni, o na- țiune care-și întruchipa prin el nă- zuința, visul, voința — împlinirea a PETRE STOICU : Axul monumentului Aurel Vlaicu (machetă). înfocat, C.A. Rosetti ? Cum va afla că Hasdeu nu s-a consi- derat nici o clipă înregimentat în vreun partid politic, aspi- rînd să se constituie în ideolog și lider al unei grupări proprii ? De unde va culege datele despre evoluția ideilor lui Hasdeu înspre un naționalism militant de sorginte pașop- tistă (însă depășind pașoptismul), regăsibil, mai tîrziu, și într-o formă întrucîtva depășită, la Nicolae lorga ? Fiindcă, într-adevăr, în epoca aspirației tuturor românilor spre inde- pendență națională și stat unitar — adică în tot răstimpul populat de elanurile generațiilor ajunse la maturitate între 1859 și 1918 — „românismul* hasdean era esențial monte progresist, el devenind desuet și nerealist abia ulterior Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. îl înțelegetn întrucîtva pe Hasdeu filologul și lingvistul, uitînd că cUrezolvă problemele de limbă pentru a înțelege mai bine fazele obscure ale istoriei neamului. Ne place să credem că știm ce a fost istoricul Hasdeu, uitînd adeseori că pentru el — ca și pentru alti reprezentanți ai istoriografiei „vîrstei eroice* — scrisul istoric a fost în permanență o armă intransigentă pusă în slujba unui ideal politic. Atunci culn să te dispensezi de cunoașterea gazetarului de atitudine civică Hasdeu ? N-o poți face, dar n-ai de ales. Cu excepția cîtorva articole de profil reproduse în ediția M. Eiiade sau în alte antologii, cititorul — specializat ori ba — c condamnat să se adreseze microfilmelor ori fotocopiilor cvasi-inaccesibile. Or, înțelegerea lui Hasdeu nu poate surveni decît odată cu cuprinderea totalității creației sale. Ba mai mult. Prin cu- noașterea atît a operei întregi, cît și a vieții. Așa cum tre- buie să ne apropiem de Eminescu. Rezultatul va fi pe măsură. Se va vedea atunci că în cultura română „oamenii deplini* sînt mai mulți decît credem că știm. Vom pricepe infinit mai bine — chiar dacă nu vom ști elina, latina, franceza, engleza, germana, finlandeza, limbile slave și sanscrita — cine este Hasdeu. Vom descifra mai corect sensul unei glorioase exis- tențe de trudă cărturărească și iubire de neam. Ne vom mîndri a fi urmașii lui Hasdeu. Ovîdiu PEC1CAN venit la 1 Decembrie 1918 I*. răspunde el, tuturor. Adică nouă, urmașilor ce- lor de atunci. Cornel Marandiuc (cu tenăcitatea-i cunoscută) a alergat (era sa spun : a zburat I) te miri pe unde, a scris depeșe, apeluri, adrese, a adu- nat adeziuni. Și tot umblînd a dat peste un sculptor (talentat) în căutare de idei. Scriitorul avea destule. Așa că... Am în față un sculptor (tînăr) care se numește Petre Stoicu. A terminat I.A.P. „I. Andreescu* la Cluj-Napoca (în 1981, în același oraș, deci, unde-și tipărea Marandiuc pomenita carte, la numai cîțiva ani). A participat la cî- teva expoziții importante, a avut „per- sonale* și a dobfndit cîteva importan- te premii. Tentat de monumental, a executat remarcabile „lucrări teres- tre* (după vorba lui). Apoi a simțit nevoia unei „înălțări* ; l-a pasionat mitul lui Manole. Și de aici... Am în față o machetă. A posibilului (deocamdată) „Monument Vlaicu*. Dintr-un postament circular („o elice în mișcare*, mi s-a explicat) și caro circumscrie un ceas solar, izbucnesc două coloane (la amiază, soarele pă- trunde prin fanta dintre ele și lumi- nează o „carte*, o „istorie a aripilor romanești*) aflată la 12 metri distan- ță. în partea opusă cărții e o „aripa terestră* (sau un „Cuib de zbar* I). Monumentul propriu-zis taie un imens curcubeu; deasupra „cheii de boltă* e „pasărea* (zborul împlinit I). Mate- riale necesare: piatră, marmură, oțel inoxidabil (pentru „curcubeu*). înăl- țimea : 24 de metri. Am în față o mulțime de răspun- suri la apelurile lui Cornel Maran- diuc. Cum și o serie de confirmări din partea înaltelor foruri competente (tn privința aprobărilor, a colaborării, a sprijinului). Citind răspunsurile încep șă cred că monumentul va fi înălțat. Răspund : Consiliul politic superior al Ministerului Apărării Naționale (sem- nează Șeful secției secretariat, din dis- poziția Șefului Consiliului, Gen. Lt. Ilie Ceaușescu); în numele Academiei, acad. P. Voinea, în numele Institutu- lui de istorie contemporană, Col. Dr. C-tin Ucrain, Comitetul foștilor lup- tători și veteranilor războiului împo- triva fascismului, conducerea- între- prinderii de vagoane Arad (după o prelucrare cu întreg colectivul de oa- meni ai muncii), Cpt. ing. cosmonaut Dumitru Prunariu, alți oameni de ști- ință și cultură, artiști — un răspuns entuziast, de adeziune, dă scriitorul Radu Theodoru. Apoi : adeziuni și a- corduri din partea forurilor superioare ale aviației civile, militare și sportive; din partea uzinelor aeronauticii româ- nești ; s-au făcut demersuri la foru- rile județene. Și, iată, să adăugăm încă o adeziune, de suflet, din partea Cenaclului din Arad al Uniunii Scrii- torilor. La Arad se poate înălța un monument Vlaicu. Am în față „schița* unui vis. El poate să devină realitate I Florin BANESCU Statuia Lui Vasile Goldiș Statuia lui Goldiș turnată e fn noi și vremea îl multiplică întruna, vin dinspre el virtuțile șuvoi fără să le înduplece minciuna. Goldiș — speranța acestui istm transilvan, glas al izbînzii la Marea Unire, înălțare a adevăiului dc neam; cu întregul neam iți spunem — mulțumire. Vin dinspre tine virtuțile șuvoi Statuia ta turnată e în noi. Mircea STEPA N ORIZONT DOR DE DOR Cu acest volum*, poezia lui Vasile Speranța evidențiază tot mai mult intenția autorului de a construi poetic pe tema dorului Am observat în volumele anterioare — Polifonie albastră (1979) și Dor de dor (1984) — mai multe poezii care valorificau motivul dorului Intr-o interpretare originală și o diversă ipostaziere a dorului. Aflăm din Cuvîntul autorului, publicat la începutul acestui volum, câ poetul are un amplu manuscris intitulat Dorurile, din care o parte a fost publi- cată .în volume, iar din pai tea a patra, intitulată Columna. Dorurile și Panteonul Transilvaniei, au fost publicate frag- mente în reviste. „Am început sâ-i scriu Dorului scrisori cu „inima-, apoi cu „mintea* să încerc să-i înalț un „edificiu*, o „columnă*, „un vîrf de munte*. (...) Am ascultat ani dg-a rîndul. cu sufletul la gură, sunetele minunate ce freamătă în inima acestui mioritic plai de dor, le-am simțit flacăra au- rindu-mi auzul cugetului cu mindria de a fi român*, notează autorul intr-o explicitare a demei sului său poetic. Dorurile cîntului de cuc este, pînă la un punct, o pre- lucrare In versuri a motivului folcloric K.2111, indexat de Stith Thompson sub acest număr. Motivul ispitirii are o carieră surprinzătoare în literatura lumii (și In folclorul ro- mânesc) și faptul este explicat în Postfața volumului sem- nată de Ovidiu Papadima. In volumul lui Vasile Speranța, personajele sînt din lumea păsărilor — Cucul mare. Cucu- leana, soția lui și Cucul tînăr. Acesta din urmă, rezistind ispitei, cade victimă răzbunării la care-l supune Cuculeana. Implorarea acesteia este un cintec al iubirii pătimașe: „Cuculean, frumos bărbat, / Inima mi-ai frigurat, / Dorul mi l-ai ars pe rug. / Viața cu a ta mi-o-njug. / Te doresc te vreau și-n moarte / Și-mpreună mai departe.. .* Averti- zarea Cuculenei adresată Cucului tînăr. care nu se lasă pradă ispitirii, are ceva din fiorul sfTrșitului : „Dacă nu te dai LIGIA TOMȘA • DE MARTIE VINE MARTIE și-n arterele luminii curg rîuri verzl^ghioceii, aceste lacrimi albe ale zăpezilor ce pleacă, ard la reverul zilelor. O desfoliere dulce-amăruie mustește sub cerga caldă a pămintului. se aud semințele pocnind. în ierbi țișnesc tulnice de clorofilă și oiștea Carului-Mare dă în muguri pe cer... VINE MARTIE și ascult in neodihna rodnică a nopții frămîntul orașu- lui meu de la bulevardul in care leii au devenit fintini arteziene, pînă la marile uzine ale piinii, în care aluaturile ca niște coline dulci se prefac în miezuri de zi, de la Mureșul in care se oglindesc marile cuiburi de piatră și beton, ca niște columne ale acestor vremi de pace, pină la pumnul ciocanului Baning care netezește obrazul fierului la Uzinele de vagoane, de la șueru) trenurilor care vin și pleacă într-o respirație con- tinuă. pinâ la țipătul victorios ai noului născut la Spitalul Matern. VINE MARTIE și orașul își împletește mărțișor din vise curate, cite-un tramvai mai înfășoară noaptea pe roți. Calea Armatei Roșii fumegă de bunzile mieilor în drumul lor spre munte și eu. in fața unui poem care arde coala albă de hîrtie. veghez la fereastra primăverii, ca un paznic răspunzător de odihna orașului meu și rostesc în gind : Dormiți oameni buni, in jur e liniște și pace și-n zori. Martie o să vă intîmpine in prag cu flacăra lui verde. OSKAR SZUHANEK : Schiță de peisaj. 0 nouă premieră teatrală Pe scena arădeană o nouă premieră (a doua în această stagiune I) cu piesa scriitoiului englez Olivei Goldsmith. „Se umilește pentru a cuceri*, tradusă în românește de Andr’i Bantaș, sub titlul „Noaptea incurcătu lor*. Poetul, prozatorul și eseistul Oliver Goldsmith s-a făcut cunoscut in epoca luminilor prin două comedii sentimentaloide. în care recunoaștem prelungiri din verva shaKcspear ear.â Regizorul Ștefan lordănescu realizase în stagiunea precedentă un spectacol de referință cu „Acești îngeri triști*, dar in acest spectacol nu vine cu o vi- ziune scenică insolită Spectacolul nu șochează printr-ur» limbaj metaforic in- ventiv ci impresia este că regizorul. în mod deliberai stă în umbră spre a-i lăsa pe actori sa se dezlănțuie fără re- zerve Fabulația piesei este agreabilă, dar canr. subțiit Regizoiul nu o ampli- fică, cî intenția este de a merge pe firul unei intrigi sentimentale tără a fora în adincimile timpurilor de umanitate în- vederate de text. Expiesia comică a spectacolului provine din insolitul unor situații, d n vei va și hazul necăznit al unor personaje. Doi tineri „de familie* ajung în casa onorabilului domn Hardcastle, dai impresia lor este oâ s-ar afla intr-un han. de unde o suită de încurcături., ce se vor dezlega in final. Un final, de altfel, admirabil gîndit de regtzci, ca o metaforă cu pro- funde ințelesur. ce se constituie intr-o proclamaie a libertății spiritului, într-o largă deschideie spre anrmarea perso- nalității umane. fntr-un cadru scenogi afic original, gindit și stilizat de Doru Păcurar (un cring cu eleșteu, cu un podeț supralici- tat) — sprijini» de un Joc de lumini și o coloană sonoră care potențează miste- a literară învins / Răzbunării, te dau prins. / Cucul mare-i mintos / Și te rupe os cu os i“ Pină la sfîrșitul Cucului tînăr. poezia are un anumit fir epic, o poveste, care derivă din prelucra- rea motivului folcloric. Apoi ea ti ece Intr-o încercare de definire lirică a dorului. Are dreptate Ovidiu Papadima cînd observă că „poemul se transformă într-o singulară explozie lirică, iar prozodia sui generis care Ii animă ritmurile dă curs liber puțin obișnuitei ușurințe de versificație a poetului Vasile Speranța. Cintecele doi ului devin astfel una dintre cele mai fastuoase acumulări de metafore despre dor și în jurul lui*. Sînt multe fragmentele care pot exemplifica această multiplă ipostaziere a dorului. într-o încercare de explicare a sa. de descoperire semantică spre o mai exactă definire : „Dor fără pereche-n lume, / Suflet ești limbii ro- mâne. / ... / Dorule țlșnlt din carte / Ești iubirea fără moarte. / Ești ființa cea mai vie. / Nu ești om nici ciocîrlie. / Nu credeam să vin. să fiu / Dor de-azur, nin^. freamăt viu. / Dor de cel colind născut. / Dor de-apoi și de-nreput“. Peste tot asocierile sînt neașteptate, dovedind stăpînirea unui vast registru lingviste. „Dor dinspre columna saciă. / Dor cu dor să se petreacă /Dor de ducă, do» de-a fi / Dor pe placul inimii, / Dor pămînt și dor izvor. / Dorule mîntuitor / .. . / Dor fără liman în noi. / Dorule. stelar altoi. / Dor, cutremurare-n suflet. / Flamură luminii cintec. / Dorule, zare cu valuri, / Treci prin mine fără maluri /“. La a patra sa carte. Vasile Speranța este același poet cu sensibilitate și gust artistic rafinat Alexandru RUJA • Vasile Speranța. DORURILE CÎNTULUI DE CUC, Editura Litera. 1987. TANIA FAUR . ARS POETICA Cind mii de trepte Se desprind din suflet Roind din vulturi Prăvăliți îr. soare. Nu-i prea tirziu Nici prea devreme Să mă rostesc in vieți interioare. ÎNȚELEGlND PE ,,NUM Ce înseamnă „Nu” ? Jurămint pietrificat pe geana luminii» Ori piatră mirifică ii» cădere ? Cuvinte apuse pe petale de crin. Ori șerpi colcăind a venin ? Ce înseamnă „Nu* *t Să crezi ca visul e o fără - de - lege. Ori sufletul, negusua de iluzii ? Ce-nscamnă „Nu~ ? Simțăminte ascuțite pe piatra tăcerii? PERFECȚIUNEA ZILEI Nu îmi doresc Decît o zi. in care Sâ mă sting, cîte puțin In gesturi irepetabil », O zi in care celulele mele Să ardâ-r pocaluri de stele O zi reversibilă Fără surpări de inalturt. rul. întreținînd „încurcăturile* — ac- torii evoluează cu reală plăcere. îneîn- tați de propriile șotii și aplaudati de multe ori la scenă deschisă. Vasile Grădinara pare hărăzit anume pentru comedie, evolulnd cu v«» vă și pregnan- ță. dar a trasat uneori. în linii prea groase, caricatura parodia ; Emilia Jurcă a întruchipat-c cu o ironie inte- ligent disimulata pe doamna Dnrothy Hardcastle: Dotu losit, la cel mai bun rol ai său pe >cera arădeană, s-a »mpus, mai ales. în pai tea o dcua a spectaco- lului. printr-o subtilă și nuanțată per- siflare ; Gabriela Cuc - v rtuoasa Katy. care „se umilește- spre a-l cuceri pe Marlow — a fost graț- >a<â și delicată, dar i-a lipsit impetuozitatea și ««ponta- ncitatea ; Mona Tâna nostima Con- stance. a evoluat cu dez nvolturâ și haz, conferind peisonajmui o senzualitate adolescentină, pe alocuri, vulgară ; Dan Covrig l-a interpretat cu nonșalantă pe junele Marlow. doar aparent timid ; Virgil Miiller și-a conceoat rolul ^u na- tuialețe și ușoară detașaie: Teodor Vușcan a fost ceea ce trebuia fn Sir Chailes Marlow și Al. Fierăscu. un Circiumar, vesel și neostentativ cari- caturaL * Lizica MIHUȚ ----------- • 14 f Iată un mic roman dintr-o ti inspirată din existența Vilmag un oraș născocit de imaginația lo^ctilh rilor săi. Dar, în același timp, rfecâfr care le-a dat posibilitatea sâ acestor locuitori ce și-i imagrîuntr De ce atîtea spații credibile și icutu dibile imaginate cu toatele dup? seu mănarea altor spații de care cit sev este îndepărtat ev bunăștiință chil tr-un nume mincinos? De ce se» lari duiesc atîția autori să imaginentd dt mastici vechi și toponimii noi, \rii c nume ale unor localități din ți brazi strîns legate de biografia tirar c CO] autorilor ? Pe cînd realitatea ști» se ascundă ea însăși suficient p a permite cele mai îndrăznețe «T^lî lății, oferind de la sine atîtea pc lități (pe care spațiul născut ludul printr-o apropiere forțată și ști de o amintire abia de ni-1 poate 0id v incit orășel? și satele adevărat m zi apar veșnic diferite, ca și unul șj'or e lași accident de mașină văzut del diferiților martori. Vilmontul se «că compune abia perceptibil sub m rea unui toc de pantof, atunci idire acesta mărește o gaură în cal dar® cînd mici nori dc praf, mirișpl pietricele. Vilmontul se năruie > ■ ■ HENRY BONNIER „IUBIREA CELORLAL1 ----------------------------------‘O de sub și mai imperceptibila prăhtiist iscată de pașnicii pași care-l caldei ico rașul se anulează prin faptul adcol mulțimea de elemente ce se cdLrm» nu li se adaugă niciodată sufidînlri înlocuitori, de pare cu totul de și ci țeles cum de a uitat autorul dsocic preoîzp7P că în catastifele urfeonș Jrișu FAZAKAS TIBER1U : Peisdurel ea. < registrul de decese este (desigur) l pr finit mai voluminos decît cel pdhe l înregistrat nașterile. Vilmontul pieri un oraș inexistent. In primul ipanil prin faptul că nu trăiește dedKtai simțurile voite și în amintirile neu pi tătoare ale locuitorilor săi, cărora dc c slujește de oglindă tn^â și de sunfețch de viață — surogat pentru surogațiZenn. tul este un înlocuitor în falsa urbe.l Ti falși locuitori de un rafinament djupei vîrșit. îndelung exersat în limitelSp^ nui timp nesfirșit precum raiul saul^em< dul și imaterial ca acestea. Și raMUi 1 te sint și micile suplicii inventatehteij locuitori, rafinate sint și posibilitifimi< de investigare — în ultimă instaire । fiind vorba de o comunitate atit ene mică Incit „eu* este inimaginabil laleî afara lui „noi*, o autocercetare ipi la hondră. impudică, dar fals rușinsracți caracteristică bătrîneții izolate ajezîit perind zările închise. Rafinate slnuițit „ferestrele* prin care privește aUl^i in străzile prăfuite ale orașului. rArieș cînd acoperișurile caselor, asemesum personajului lui Lesage. cunoscut ,Luc< toți vilmontezii in* varianta lui dus monteză: un curios intrepid. flc^ulo eforturi năstrușnice pentru a sm4nns? taine închipuite. Insă nici măcar „Etci sirea cu ostentație a seifurilor g«rome nu caracterizează Vilmontul mai niâiarț ca oricare dintre celelalte trăsMțiel : senile de care se înconjoară. Să Uși B iești din amintiri ce nu ți-au apSiel nut, cînd pină și în ele n-ai fost fiin cît un biet privitor, să trăiești «ura în privirea celor din Jur, care, la rliemr dul lor, încearcă să trăiască din pm â*. virea ta, reflectare din reflectare, sire Tei de mult moartă față în față cu o hdcril laxie prăbușită, totul perceput pitite tr-un sistem nemaipomenit de lenlscriit reglate electronic de un computer a part - inic. a| unui observator fenomen^ron fala inteligenței unei civilizații... jător pe o planetă dispărută... Iubirea «are lorlalti... <• .) Gheorghe SCHWARTZI ® 14 <• 15 • ORIZONT ată un mic roman dintr-o irj pirată din existența Vilm oraș născocit de imaginația r săi. Dar. in același timp, ur. e le-a dat posibilitatea să stor locuitori ce și-i im ce atltea spații credibile și i ile imaginate cu toatele dupl iarea altor spații de care ci îndepărtat ci’ bunăștiințâ | n nume mincinos ? De ce se jsc atîția autori să imagineze tici vechi și toponimii noi, ie ale unor localități din is legate de biografia tiran >rilor ? Pe cînd realitatea știri PORTRET DE COPIL tă clipa, re secundă, răzbate trie, de rouă reta pdmîntulul hii umezi, lacrimi, de urma rii ce sapă zul frumos copil. iscundă ea însăși suficient _ - ermite cele mai îndrăznețe s?[PLIMBARE DE DUMINICA . oferind de la sine atltea pol i (pe care spațiul născut .Ciudat, după atit amar de tr-o apropiere forțată și știe • amintire abia de ni-l poate d , orașele și satele vreme, Aud voci clare, țipete-ascuțite, adevâradAm zis că sint de sus blesteme veșnic diferite, ca și unul șiIDar «ta-un zvon de glasuri accident dc mașină văzut de 1 ispășite. iților martori. Vilmontul se [Dq^ m Oi pleca departe, june abia perceptibil sub ap unui toc de pantof, atunci i :a mărește o gaură în căldări»! mici nori de praf. mirișpcj icele. Vilmontul se năruie oriunde, rea mă stringe ca intr-un cerc excelsior NATURA UMANA CU SUFLET „ UNT ARE, 'OMAN IEI Viorel Veșcă Este un tînăi poet bucureș- tcan, de profesie economist. A debutat in revista „Cronica* de la lași, este membru al ce- naclului „George Bacovia* și se află in pragul debutului editorial. Aștept pe mare, in valuri, crescinde, Ca o corabie-n furtună petrec, îa-mă aproape de tine! Fă să-nflorească pomul uscat. Seamănă iubirea in mine, în trupul vlăguit de atita umblat Culeg Mireasma rotundă A sărutului Caut Două priviri, Gingașe flori înfiorate De lumina vieții. Mingii ttmplele, Urme de-argint în noaptea pămîntului. Natură umană — Cu suflet VISUL UNEI NOPȚI DE VARA Noapte ce-aduci vîntul, Oprește-mă s-admir steaua, în liniștea ta caut Secretul șoaptelor. Mireasma din iarba ascunsă. Muzica, vraja de raze a lunii, E vis. • La Casa de cultură a sindicatelor din Lugoj a avut loc o ma- nifestare sugestivă pentru tradiția culturală a acestui oraș, per- petuată în zilele noastre : decernarea titlurilor de laureați ai Fes- tivalului „Cîntarea României? unor artiști amatori și unor formații sindicale. A urmat un spectacol de gală oferit de laureați. • Elevi în Festival ; formația de dansuri populare a Școlii generale din comuna Ghiroda a reușit să obțină locul 1 pe țară în ediția a șasea a „Cîntării României* ; in Dumbrăvița micii interpreți români și maghiari sînt cunoscuți pentru sîrguința cu care învață instru- mentele muzicale și se constituie în mici formații muzicale cu care obțin an de an succese. • Manifestări politico-educative și cultu- ral-artistice din săptămîna aceasta : prezentări de cărți apărute sub egida editurii „Ceres* la Recaș, Licbling, Jebel și Bethausen ; în ciclul „Colocvii de literatură română contemporană*, masa ro- tundă „Posti nformație în cazul unor romane de Călinescu, Preda, Buzura*, sub egida Bibliotecii jedețene, la I.M.A. Timișoara ; la Lovrin o dezbatere vizînd formele și metodele utilizate de așeză- mintele de cultură pentru formarea gîndirii economice și perfec- ționarea pregătirii profesionale. HENRY BONNIER BIREA CELORLALI viața asociației DEZBATERE IDEOLOGICA rice : „Cartea în sprijinul e- ducației juridice*, „Cartea a- grotehnică în acțiunea sprijinire și perfecționare de a ;i mai imperceptibila prâ i de pașnicii pași care-l ca se anulează prin faptul d mea de elemente ce se c se adaugă niciodată sufi litori, de pare cu totul de nr cum de a uitat autorul ptp că In catastifele nrimii AZAKAS TIBERIU : Peisaj * *- ci* din Ion La sediul Asociației Scriitorilor din Timișoara a avut loc o dezbatere ideologică cu tema „Concepția Partidului Comu- nist Român, a secretarului general al partidului, tovarășul Kicolae Ceaușescu, privind creșterea eficienței activității ideologice și politico-educative in vederea unei dezvoltări armonioase, a realizării unei concordanțe cît mai depline I intre conștiința socialistă, revoluționară, a oamenilor muncii și ire?terea rapidă și puternică a bazei tehnico-materiale a MdCtâțli și formarea omului nou, înaintat — constructor conștient și devotat al socialismului și comunismului în patria noastră* la care au participat scriitori, membri și nemembri ai Asociației. Au luat cuvîntul : Anghel Dumbră- veanu. secretarul Asociației Scriitorilor din Timișoara, conf. umv. dr. Traian Scncu, Maria Pongracz, Marian Odangiu, Slavomir Gvozdenovici. Eugen Dorcescu. Alexandru Mangu, vicepreședinte al Comitetului de Cultură și Educație Socia- listâ al județului Timiș, și Cornel Ungureanu. în încheierea lucrărilor dezbaterii, a luat cuvîntul tovarășul Eugen Florescu, secretar al Comitetului județean Timiș al P.C.R. il de decese este (desigur) tai voluminos decît cel rat nașterile. Vilmontul ș inexistent. în primul ri ptul că nu trăiește de le voite și in amintirile nei ale locuitorilor săi, cărora de oglindă însă și de su i — surogat pentru surogați. un înlocuitor în falsa urbe, puitori de un rafinament de ndelung exersat in limitelej p nesfîrșit precum raiul sau i material ca acestea. Și ra și micile suplicii inventate . rafinate sînt și posibilitâțâ| stigare — în ultimă inst rba de o comunitate atît dt „eu* este inimaginabil ii „noi*, o autocercetare impudică, dar fals rușinati stică bătrineții izolate .urile închise. Rafinate sini i3 le* prin care privește autori le prăfuite ale orașului, rid1 perișurile caselor, asein Jlui lui Lesage. cunoscut £ nontezii fn* varianta lui w : un curios intrepid, f3cM năstrușnice pentru a smulj •hipuite. însă nici măcar d> ostentație a seifurilor goai terizează Vilmontul mai mufi e dintre celelalte trăsânuj care se înconjoară. Si tri amintiri ce nu ți-au aparte pînă și în ele n-ai fost iet privitor, să trăiești doaț •a celor din jur. care, la rla» încearcă să trăiască din pn- reflectare din reflectare, sta noartă față in față cu o gri bușită, totul perceput pria»l em nemaipomenit de lentllțl ?ctronic de un computer alod inul observator fenomenfiu [genței unei civilizații... dtl ietă dispărută... Iubirea cel • La Școala interjudețeană dc partid din Timișoara a a- vut loc o seară de poezie, în cadrul căreia poetul Anghel Dumbrăveanu a vorbit despre flczvoltarca poeziei române contemporane și despre doz- area literaturii din aceas- parte a țării. în ultimele uâ decenii. In continuare citit din creațiile lor poe- ții : Anghel Dumbrăveanu, iCrișu Dascălii, Ivo Muncian, Aurel Turcuș, și Marcel Tol- cea. Oaspeții au fost salutați și prezentați de tov. Gheor- ghe kmeu, directorul Școlii pterjudețene de partid I, manifestare au participat se- crriari și secretari-adjuncți cu propaganda de Ia comite- tele comunale U.T.C. din ju- dețele Arad, Bihor. Caraș-Se- vnrin. Hunedoara, Mehedinți ți Timiș • Criticul și poclul Eugen Dorcescu, redactor-sef fi .Editurii Facla, a fost, de emenea, prezent in mijlo- l cursanților de la Școala ierjudețeanâ de partid din imișoara. unde a vorbit des- e realizările editurii timișo- • In contextul tradițio- inkd manifestări „Luna căr- Ha sate-, la Schela de ex- ncțic Șandra a avut loc o e literară, la care au reațiile lor scriito- Arieșanu. Tatiana Arieșanu, Mircea Șerbănescu, cum și membrii Cenaclului „Lu^afârur din Șandra. con- dus dc Unârul poet Dumitru BuțoL Cu același prilej a fost Kosat.i placheta le versuri rorr țw: si < nici tura jrnâ frumusețe — patria lână’ • La ședința de ți a .Cenaclului Asocia- Scriitorilor din Timișoara il revistei „Orizont*, Da- Vighi a citit fragmente romanul In lucru la Edi- i Cartea Românească „In- nare despre anii din ur- m?. Vasile Popovici. autorul referatului, a analizat deschi- derile simbolice ale prozei ci- și a subliniat calitățile scriiturii. La discuții au par pat: Eugen Bunaru : „romanul lui D.V. este o că- Utorie în timp (...) autorul are un acut simț al detaliilor (...) există, uneori, riscul u- noi linearități discursive; Marcel Tolcca: „luate sepa- rat, secvențele par perfect în- chise și totuși ele comunică subteran (...) monotonia are o evidentă calitate estetică* (...) Cornel Ungureanu : „e- xistă, în această proză, o ma- gie a obiectualului ; o lume a obiectelor care trăiește și are o vibrație aparte (...) lu- crul cel mai frumos al cărții este sugerarea ideii de don- quijotism* ; Mircea Mihăieș: „proza surprinde prin fires- cul discursului dat de o re- marcabilă capacitate de vi- zualizare (...) firescul e du- blat, de o lipsă de naturalețe, în sensul alterării continue a vocii care emite (...) cheia întregului fragment e alune- carea în vis*; Carmen Ir o^hii noștn un poem-, declara Emerson trîmbițînd un viitor care prin 1830 sau 40. incă nu s hm? ; „uri poem care nu-și va aștepta Hiud * vreme rimele* Acum. America slujitului de veac douăzeci nu numai că pare să aibă A șasea carte de versuri publicai cent, se intitulează Cenu tcry NM ambiționează la o panoramă a eijL» buh ței umane Poe’ul nu se ferește nț construirea minuțioasă a unui speJAPTAI al paginii. îndeosebi piin savana nice asocieri de idei și cuvinte. Por sale dan impresia unui fragment rală care se destinde, eliberînd ®hbk3v marcabilă energie poetică în ce-1 privește pe John Asliberțl cursul său poetic poate li asemâ» Conf cel plastic Interesat de textuare ^edinți procesul creator (în sensul din pl£rum al termenului), el dezvoltă, largă gamă a procedeelor care anitsr|_r( tehnica poemului desote poem. Tdnf j- tă. în poeziile sale mai noi se N|accste un acut proces de impersonalizari- - fel îneît într-una din artele saleK ‘ j tice, intitulată ..Paradoxuri și oximj^ ne-, însuși cititorul devine o abiPvoim țiune, a cărui reacție este Urrnăriinnilor un poet care devine, el însuși. . eu, abia în actul scrierii sau tranir ’ ’ rii acestei experiențe. MB* Spre a încheia, trebuie să spuneP” 1. dacă. în acest moment. America pune de o singură voce poetică ™ ^ud nantă, ea se bucură de binefur«?J’slor cestui eclectism care face însuși dește < colul vieții literare Nu avem, l mari maeștri. Și totuși, cititorul og® “J1” poate profila de avantajul de a aidoua îndemînă direcții poetice atît dej® reo1 riate. Am descris, sumar, doar treil tre ele. Sînt. după păre’ea noastrl^^^^ furi incontestabile aie poeziei cane de azi. Sint. totodată, trei a lități distincte de apropiere de m» etern al poeziei - prin puternice,«MRB introspecții. în cazul Ritei Dove. ț solide narațiuni lirice, la Stephenl byns și printr-o magnifică ornar® listică a meditației lirice, la * Ashbery. Stephen Dobyns PINZĂ DE PĂIANJEN Unele povești sc desfășoară la fel de simplu ca un ghem de ață. Un bărbat se află intr-un avion între New York și Denver. își privește viața mișeîndu-se de-a lungul unei linii drepte. Azi aici, mîine dincolo. Destinația nu e atît de importantă pe cît sau curajoasă, nu poate descrie cum se lupta femeia să readucă mereu subiectul, cum se reintorcea mereu la copiii morți. și cum se prăbușea și plîngea. și cum se blestema și cum o lua de la Început. După vreo săptămînă, bărbatul își termină treaba și se întoarce acasă. își adună încă o dată firul vieții. E primăvară. Bărbatul' lucrează în grădină, repară uneltele stricate de pe lîngă casă. Se gîndește cum își face păianjenul pînza ; cum pînza e sfișiată de oameni cu măturile, de insecte și păsări răpitoare : cum păianjenul o reface iar și iar. pînă ce vintul o ia și o rupe și o risipește în imensitatea albastră și pură a cerului. Că drumul e plin dc primejdii, iar eu Observ cuvîntul „primejdii* în timp ce-mi poveste^ . Despre văile cu mari secrete la oarecare depă^t«^Jnl^t,' De bătăliile umplute cu noroi — „dar așa cum sfachniati mereu, din lemn ușor, adine impregnate de ceea^ Vor fi intr-o zi, lipind o etichetă neagră, sîngeri»u^u* . Pe cer, dar pînă atunci Ecoul, plutind liber pc coridoare pe alei, Și locuri domoale, departe de orice altceva. Se va închide de la sine — vox Clamans — oare nu vezi ? Sfîrșitul lui mîine. Nu încerca să pornești mașina ori să privești e drumul. In timpul mesei vorbește cu femeia de lingă el. Ea e din Baltimore. și e cu vreo douăzeci mai în de ani vîrstă. Află că a avut doi copii omorîți de doi șoferi beți, două accidente in urmă cu cincisprezece ani. La început voiam să mor In fiecare zi, spune ea, acum vreau sâ mor doar din cind în cînd. John Ashbery VARIANTA $i iar și iar încearcă să-și oblige virița se miște înainte în linie dreaptă dar ea sâ se se că incăpăținează să se întoarcă la cele două morți, curbează înapoi ca un cirlig de pescuit înțepenit in măruntaiele ei. Cred sînt fericită, spune ea pentru că mai am și alți copil Cîtcodată, totul începe cu un cuvînt, precum Miini și picioare, soare și mănuși. Spui Bărbatul și femeia discută despre cărți, despre cai ? vorbesc despre diferite orașe ; dar foaie discuțiile se reîntorc la împrejurările celor două morți. ca și cum fiecare discuție ar fi fost o cădere de pe acoperiș iar cele două morți ar fi fost pămîntul — un fiu și o fiică, de cinci și paisprezece ani. Avionul aterizează, ei sc despart. Bărbatul are diverse întîlniri. dar timp de cîteva zile oriunde s-ar afla la masă ori odibnindu-se seara spune oricui se află în preajmă Știi, am intilnit in avion cea maî tristă femeie. Dar nu se poate hotărî, nu știe dacă ea e tristă M O® obiccti» grcsulu rinței r Cadru analiză tere a mai adinPon^eri în nesfîrșita vălurire a cerului î dorință portant După dorință, transparență plutind in straturile populai cele mai de su^iața p» Pînă ce totul începe să se reverse ca o prăjitură tială a La o nuntă de argint sau ca un pom de crăciun. Plicării într-o cascadă de lacrimHHiterii Rita Dove A ȚINE DE UR1T Nimeni nu-l mai poate ajuta. Nici lucrul acela nou de alături, pîrghia cu pedale roșii. ' nici canarul pe care-l distra cu mandolina. Copacii n-or să-l mai trezească, sub clar de lună și nici măcar o singură dimineață uscată cînd peștii îi țineau de urît. Ea stă acolo și-i spune : las-o baltă. E sătulă.de sirene iar fața lui e mincată de sare. Dacă așa stau lucrurile, ii spune ea. atunci ascultă : am fost buni deși n-am crezut-o niciodată. Iar acum el nici măcar nu-i poate atinge >tat în ictivită Icralifă pla ope ilnteni zuprind patriei iintre i 1 acest :ratic c a răspi ?enței 1 propum ie noi ' nălța, i ivă,act In vast de primăvariniatică ie cătn rează ii general jiul NI privind spirituli P’^nillriine Traduceri de Mircea MIHAIEȘ sectoare COLEGIUL DE REDACȚIE: ION ARl&SANU (redactor șef) ANGHEL DUMBRĂVEANU 'redactor șef adjunct) VIOREL COLJESCU, NICOLAE PIRVU, CORNEL UNGUREANU volfaret ' REDACȚIA $1 ADMINISTRAȚIA: TIMIȘOARA. strada RODNEIfcră pr Telefoane: 3 33 90 și 3 33 76 (redactor-șef). Manuscrisele nspublk^1'411^ nu se înapoiază. Abonamentele se fac la P.TT.R. TIPARUL EXECUTAT LA LP.B.T, Index: 42.907 ce*» de t culmi d