Revistă UNIUNII SCRIITORILOR Redactor șef. : Al. Jebeleanu Red. șef. adj.: Anghel Dumbrăveanu RIZONT REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMANIA FEBRUARIE 1972 TIMIȘOARA ANUL XXIII (214) CUPRINSUL PETRU VINT1LA : Ce e nou pe șoseaua milionarilor ? ........................ 3 ION TH. ILEA : Incantație, Spleen ... ..................................... 8 AL. JEBELEANU : Bucuria statorniciei, Antielegie, Miraj ... ............. 9 DZM. RACHIC1 ; Răspundere, Seceri? tireiu, Către Bros .................. 11 PETRU SFETCA : în bătălii deschise........................................... 12 IGNAT BOCIORT: Benedetto Croce intre a/irmarea ji negarea progresului artis- tic (I!) ....................................................................... 13 VLADIMIR CIOCOV : Graiul molcom al frunzelor. Trăiești in mine, Pentru ea, Clntecul florii pretimpurii, in românește de Anghel Dumbrăvcanu 1B DAMIAN URECHE: Dansul pe gheață. Corolă, Ea e plecată. ......... 23 G. PAMF1L: De dragoste ...................................... 24 GEORGE SURU: Respiram, Litanie ... .................... ... 25 RADU SELEJAN: Miron bdtrinul ,,, ... ........................ 26 MANOUTA FILIMONESCU ; Fără titlu ............................... 27 LUCIAN VALEA; Pillatiană, Dimineața, Sentiment de toamnă . ... ,,. 28 AUREL TUfiCUȘ; Pastel, Drumul .................................. 30 MARCEL POP-CORNIȘ: Prejudecata debutului comod ji patru debuturi de „excepție" ... ......................... ........... 31 V7A NA SBRBA.V : Cobora înserarea ... ... .................. 35 VASILE VERSAVIA : iarba. Peisaj de suflet ........................ 36 VALENTIN TUDOR: Să vH ... ...................................... 37 VIOREL T. SÂLAGEANU t Motiv de imn.............................. 37 GUIȚA BALAN-ȘERBAN: Scrisul meu fi al celorlalți țărani condeieri (Evocări ți mărturisiri) 38 DUMITRU ST ANCU: Pasarea ................................... 44 ION POPA : întoarcerea cocorilor ... ... ... ... ... . ... ... 45 FLORENTIN POPESCU; De dragoste de țară ... ... ....... ... ... 45 PAVEL PETROMAN: Mă lupt eu timpul ....................... 46 MiODRAG MILOȘ: Metamorfoze ........................... ... 47 IONEL BABA: Din rindul vieții ....... ... ... ... ... . ... 47 Orientări ANDREț A LILLIN : Temă cu variații de prin milenii, vestic ictuală ... ... ... 48 Poeți din R. P. Vnfiară VACI MIHALY; Eu sini dintre aceia ......... ........... ... ... ... ... 55 NĂDAS JOZSEF : 7-auda îndrăgostirilor, in romdnejte de Au-el Buteanu ... ... 56 Cronica literară N. D. PARVU : C. MIU-LERCA : „Sus stele, jos stele" ... ... ....... 58 ALEXANDRA INDR1EȘ: ANTON HOLBAN : „Jocurile Danie?.................. 63 C. UNGUREANU; Bibliografie literarii română ilustrată 1944—1970; ... ... ... 66 Comentarii /OjV MAXIM; Trei modalități critice....................................... 7° Istorie literară-documente LIV1U JURCHESCU ; O enigmă istorică mai puțin : Motiiui real al retragerii romane din Dacia sub Gallienus ji Aurelian ț/J ... ... ............................ 75 Cărți-reviste V. GANEA; AflHAIL ILOV1C1 : Tinerețea lui Camil Petrescu ............... 81 OCT AVI AN METEA: TRAIAN BUNESCU : Lupta poporului român împotriva Dictatului fascist de la Viena .............................. ... ... 82 ADRIANA SIMLOVICl: DAN GRIGORESCU-SORIN ALEXANDRESCU: „Roma- nul realist in secolul al XlX-lea" ... ... ... .................... ... 83 RAMONA BOC A BORDEI: LAURENȚIU ULICI: „Recurs"............. ... ........ 83 ILIE MĂDUȚA: HUNA MAVRODIN : „Reci limpezi cuvinte" .................... 85 DAN MUTASCU: VIOLETA ZAMFIRESCU: „Inia-Dinia" .......................... 85 G. DRUMUR: AL RAICU : „Necunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatu- lui slujitor Alexandru" ..... ... ... ... ... ... ... ... ... 86 DIM. RAC BICI: MIRCEA M1CU : „Teama de oglinzi" ... ................ 07 Z AH ARI A MACOVE1 : VICTOR V. GRECU : „Studii de istorie a lingvisticii româ- nești" ... .............................. ... ... ............. AUREL COSMA : VlOREL GR. ȚIGU și I.ONGINI I. OPRI? . „Monumentul de artă Mănăstirea Săracă" din Banat ... ... ... ... ... ... ... ... 83 NICOLAE ȚIRIOI: RADU FLORA: „Literatura română din Voivodina" ... ... 91 Miniaturi critice Ai. CERBU: Ginduri Ia o ejrportție ... ... ... ... ... ... ...... ANTIFON: Titanic Vals... ... ... ... ............................. ... ...... .. JENICA POPESCU; România literarâ nr. 311972 — literatura feminină ..... V.GANEA: Despre critica literară.......................................■ ■. ■.■■ GH PAVELESCU: O contribuție la cercetarea creației populare bănățene... H. PETRU : Cariatide ... ... ... ............................... ... • *.. AUREL COSMA ; „O viață de ........................... Si Af/ON Af IOC ; Scrisoare deschisă ... ... ........................ G. P.: Corespondența ................... ... ... ... ... ... •” 92 92 93 Petru Vintilă Ce e nou pe șoseaua milionarilor? în 1961, cind apărea volumul „Șoseaua milionarilor", deși am considerat-o și atunci, ca și acum, mai mult o carte politică decît lite- rară, m-am glndit, fermecat de idee, cum au să arate după zece ani oamenii, locurile și satele de pe șoseaua Timișoara — Ccnad, fiindcă șe știe — acesteia i s-a dat porecla de Șoseaua milionarilor. Evident patima-mi recunoscută de drumeț nu m-a lăsat să aștept zece ani pentru □ reveni pe locurile știute. Din 1961 am mai călătorit de cîteva ori și la Stnnicolau și Ia Lovrin, astfel incit termenii de con- oaratie s-au îndesit ca peria. Spre a nu ne mai pierde in ani și In ci* fre, am să vorbesc In cele ce urmează de ultima călătorie făcută re Șoseaua milionarilor In decembrie 1971, de reîntilnirea cu doi vechi prieteni: agronomul Mircea Neagu din Becicherec și țăranul coope- rator Ion Mayer din Biled. Cititorule, urmează-mă 1 Cunosc zeci, poate chiar sule de agronomi care, fiind repartizați sd lu- creze ta țară. s-au stabilit acolo nu In felul pendulatoriu al na\ el iștilor, ci definitiv, ca niște coloniști temerari pe un pămint virgin unde absolut toiul trebuia inovat și luat de la început. Literar vorbind, viata și activitatea lor sugerează temele unor romane cu o epică încărcată de semnificații sociar-islorice ji cu meandre psihologice de o mare profundi/we a senti- mentelor. Spun aceasta pentru că de la plugul cu brăzdate de silex și pînă la tractorul cu șenile agricultura a fost și este încă una din cele mal grele și dramatice profesii. Juna Rodică și semănătorul vesel au fost niște imagini literare, false, de. cofetărie dulce, iai cine iși închipuie că munca agricolă este c. horă duminicală sau un spectacol pitoresc de chiuituri folclorice rw știe cită sudoare aburește in mirozna tradiționalei mătnălgi și fn plinea cec dc toate zilele. Desigur este de presupus cd bacalaureat ii care se înscriu la Agronomie fac acest lucru din vocație, din acei do> lăuntric care mină tinerii spre ceea ce iubesc ej mai mult. Orientarea profesională, deși act de încadra, re In obște, este In primul rlnd a opțiune personală și subiectiva, un gest irepetabir. r. atitudine menită să aibă durata unei vedi. Studentul de ia Agronomie știe de la examenul de admitere cd agricultura se face la tară și, evident, mai știe că osia ii cere să renunțe Ia citeva condiții de vla'ă care exercită asupra oricărui tinăt in'electuai c, atracție de loc neglijabilă. Majoritatea absolvenți iot de la Institutul Agronomic recunosc și cc- ceptă deliberat acest lucru, ei merg In producție cu inima deschisă, iși suflecă minecile șt fac treabă bună. Ur. ostiei de agronom este, fără îndoială și Mircea Neac u de la Beci- cherecul Mic. Deși comuna aceasta se află numai Ia 14 kilometri de Timi- șoara și tentalia navetei va ii fost mare, Mircea Neagu s-a stabilit defi- nitiv in comună, șj-a cumpărat aici chiar o cârd șl pe fațada ei i-a rugat pe zidari să scrie numele leliței sale. Astlei, oricine li vizitează pe Mircea Neagu. vede pe lalada casei sale inscripțio de ctitor romantic și iubitor de urmași: .Georgeta, 1968'. Este anul cind a renovat vechea casă, făcind din en nu numai o locuință confortabilă dar și un adăpost menit sd dureze citeva generalii și, o dată descălecat In acei sat, numele de familie Neagu 3 sd capete prin alcătuirea zidurilor c temelie sultefeacca soli M și itidrep- fd/im n se socoti aci pentru totdeauna acasd. O mărturisește aceasta nu numai inscripția „Georgeta,1968" de pe fruntea casei, ci și biblioteca în- cărcată cu peste o mie de cărți, fotografiile de familie înrămate, și rindurile pe pereții încăperilor, curtea casei in care vita de vie, florile și pomii fructiferi, magazia de lemne și bucătăria de vată atestă o vrednică m ră de gospodar. In aceste împrejurări casnice de liniște așezată și chibzuitei, naveta ar Ii un nonses, un lucru absurd, dar casa aceasta, din care nu lipsesc frigi- derul și aragazul, radioul și televizorul, veioza intimă și soneria de Ia poartă, nu explică decît intr-o m'că măsură așezarea dcUtdiivâ a agronomului Mircea Neagu de la Becicherecul-Mic, fiindcă adevărata explicație stă nu in- tr-un cămin familial pe care destinul putea să-l fixeze in oricare altă parte. orgolioasă, co semăna foarte mult cu alintarea unui copil. Dar „copilul din lata mea avea doi metri înălțime și el nu căuta scuze pentru lucruri ce nu le putuse îndeplini, ci argumente simple și puternice care trebuiau înțelese exact pe dos. Era ca și cind mi-m fi spus: „vedeți, nu sini inginer-conslructor. dar construim un siloz-lurn, nu sini b<5* Irtn dai arr. și deveni! președinlete cooperativei agricole, seara vfld in zare licări na salba de lumim a Timișoarei dar nu fac aufo-stop Ia marginea șose- lei Era un lei de Moromete școlit, cu diplomă de agronom și vorbele lui tre- buiau desgluocate ca boabele de fasole din păstaie, fiindcă, arătindu-li două grajduri noi, o magazie de cereale cu o capacitate de 800 tone, o ingrdșătorie ae porci, toate construite In numai doi ani (1959 și 1960), el spunea „imi pa- re rău că nu m-am Meu! inginer constructor", dar construcțiile acelea erau și opera Iui. N-avea diplomă de constructor, dar clădirile din complexul zoo- tehnic, noi șl solide, arătau că locui unei specialități și ai unui certificai de studii ponte ii foarte bine înlocuit eu voința de a face treabă, cu c vocajie înflăcărată și plină de romantism. Insă acolo unde avea dreptate, era cind spunec că n-are talenl de a povesti lucrurile intr-c larmă literată, fn marile 1961, două sau trei zile cit m-am finul ca o umbră de el, n-am putut afla aproape nimic din ceea ce în- semna literaturo ia care el răspundea „da" sau „nu". Erau ahe infrebdri .'a care răspundea printr-o tăcere meditativă și incăpăjinată. Aproape toate 4 imaginile pe care ml le făcusem despre dinsul erau de fapt nișie simple pă- reri ale mele, din cate-atară de subiclivre ți In cate ei putea la urma-urmel sd nd se recunoască deci/ hi/r-un mod vag ți InșeMior. -Apoi, in 1968, cinci om cdîdtoril pentru a doua oară ia Becicherecul-Mic, spre a-l revedea o zi inrreagă n-a tas! chip să-i găsesc, deși umbiasem după ei fot hotarul comunei. Abia seara i-am văzul plin de colb, obosit și numai de vorbă nu-i ardea. Eram toarte mulțumii de acest erou căruia ii scoteam cuvintele cum scot dentiștii măselele din gura unui pacient și afirmația că n-are talent de povestitor mi se părea un tic moromețlan adoptat pentru a aluneca mai ușor printre Întrebări. Acum, in 1971, l-am văzut din nou. Uitasem cd n-are vocația litera- ră de a povesti frumos despre lucruti și oameni, dar surpriza de a-l regăsi aci, așezat gospodărește pentru durata unei vteli, făcea inutil orice dialog pe tema integrării intelectualului in viata salului. Prezenta lui. peste ani. la Becicherec, acum nițel schimbat, cu timplele cărunte, căpătase semnificația unui roman incă nescris, dar verosimil și posibil și din vechea mea ciudă pe dinsul n-a rămas mfhnirea falsă și orgolioasă că el nu era inginer con- structor, nici mihnirea că nu are talent de povestitor, ci regretul meu că in via/a acestui om un roman stă Încă nescris- Dar Morometeie râmine Moro- mete chiar dacă fn acest caz el este agronom și II cheamă Mircea Neagu, fiindcă, In timp ce. sorbim niște țuică din păhărele mici cit două călimări de școlari., el se ridică de la masă, ia din bibliotecă volumul meu intitulat „Șo- seaua miltonarior" 51 îmi spune ; — Vedeți l Deși eram milionari, In 1966 nu aveam deeif 156 de vaci, 700 de porci și 250 de gișle, Toată producția cooperativei se ridica pe un an Întreg la 3 65COO0 Iei, ,• — Și-acum i — foarte bine mă intrebati. imi încurajează el curiozitatea, ți enume- ra ca un contabil: avem 1 000 de taurine, din care 520 de vaci cu Japle, 2 50G de porci am crescut in acest an 60 de mii de păsări. Producția glo- bală se ridică Ia 21 de milioane lei. Nu mai sinlem milionari. Am rede- veni! multimilionari. Apoi tace. se uită la pixul meu cum alunecă pe lila carnetului și cind i se pate cd ani terminat, imi spune : — Haideți sd mai Închinam un pahar... 4 deprins savoarea orală a țăranilor din Becicherec, a consătenilor săi și asta imi dă iluzia că totuși s-ar putea să aibe șl vocația de a poveslt frumos. Și tocmai in acei moment, ei ride pe neașteptate și-mi spune i — Vd mai amintiți CU de mult mă chinuiați cu intrebăriie dacă nu cumva lotuși fac novela la Timișoara, dacă nu mot de dorul orașului l — Parcă, zic eu niței neliniștit și curios, fiindcă nu știu unde vtea să bală cu vorba. — Păi facefl și dumneavoastră o mică operație aritmetică. In acest an am con/raataf ți am livrat statului 720 tone gtiu. 4 800 tone sfecli de zahăr, 35 tone tutun. 400 tone legume, 45 tone carne pasăre, 97 tone carne de bovi- ne, 120 tone, carne de. porc, 10 tone carne de oaie, și 4 500 hi de fapte, tncăr- cafi tonte astea in vagoane de cale ferată, Gred că ar face un tren care ar acoperi exact distanta de 14 hm dintre Becicherec și Timișoara. Iată că după zece ani vd dau un răspuns exact Ia întrebarea ce mi-ați pus-c. fn 1961 : asta-i naveta mea I După a astfel de metaforă merită să aștepți chiar ți zece ant, Încep td hu convins cd agronomul Mircea Neagu s-a stabilit la Becicherec nu pentru a Îndeplini n formalitate administrativă de stagiu ia producție, ci pe durata unei vieți. Mircea Neagu, de ce să-ți pară rdu cd nu fe-ai fdcut inginer constructor ? l>a7) ”1 Pentru elementele unei concepții istoriste 1a Croce. mai bine zis pentru sensul pe care tl ia istorismul la criticul șl teoreticianul italian, vezi dc asemenea sulta de aitlcolc ale lui Mihai! Plșcoel : Conceptul intuiției In estetica tui B. Croce (in) Ramuri, 15 ort. 1W8. p IG, Estetica lui Benedetto Croce (I) (in) Ramuri. 15 sept l%9. r 6 si (II) (tn) Romuri. 15 ort. 190. p. S. Problemele comunicării fi reproducerii la B. Croce (tn) Ramuri 15 nov IW9. p 6. precum și Petre Ursache. Benedetto Croce Estetica (In) Cronica. 2? mart. 1971, p 11. ”) Ibidem, p. 132. Acest fragment va dispare mai tlniu din Estetica. 13 , legea Aristotel (uneori ironizat de Croce !) să-și construiască, argumentațiile. 2. Acest criteriu funcționează perfect in această limită si este aplicabil tutu- ror cazurilor particulare. 3. Este inapt a funcționa in afara ciclurilor. 4. Din- colo de limitele ciclurilor nu se mențin legitățile dezvoltării constatate la nivelul ciclurilor si, în general, nu există nici un fel dc legități de dezvoltare, astfel incit sint principial excluse orice criterii de progres. O asemenea demonstrație insă Croce și cei ce l-au urmat n-au făcut și, desigur, nu puteau face. Fie-ne permis să ne oprim asupra unei analogii care ne poate ajuta să înțelegem mai bine atit adevărul tezei lui Croce despre existenta progresului In cadrul seriilor istorice cit și falsitatea ideii sale despre inexistenta progre- sului in afara acestor serii. Să privim sistemul mijloc de luptă, de la arc la rachetă. Fiecare din etapele evoluției acestui sistem a cunoscut o anumită dezvoltare. Arcul s-a dezvoltai de la coarda primitivă, legală cu lujer de curpcn, pină la arcul cu coardă metalică din Evul mediu- Dar datele obiective ale arestul mijloc de luptă, bazat pe forța individului și pe energia acumu- lată dc o ramură îndoită, nu permiteau o dezvoltare prea mare, o dezvoltare comparabilă cu aceea pc care o aducea cu sine noua „serie* istorică, arma de foc. Colectivele omenești au renunțat la arc nu pentru că el ar fi devenii nefuncțional, ci pentru că a apărut un mijloc de luptă superior din punct do vedere funcțional. O dată cu pătrunderea armelor de foc dispare nu numai arcul, ci și dexteritatea, talentul, priceperea omului in minuirca arcului: per- formantele primitivilor în atingerea tintei cu arcul nu pot fi atinse ușor de omul modern.. Acest regres este Inevitabil, dar, din punctul dc vedere al eco- nomisirii de for(ă umană, este chiar necesar și rațional. La început, urma de foc a tras mai aproape și mai nesigur decît arcul, dar modelul ei dcțlnra alte avantaje: arcul, scutul, tolba cu săgeți necesitau bărbați foarte puter- nici de aci motivul hiperbolic.frecvent în poezia eroică antică și medievală, in vechile poezii populare, al încercării zadarnice a cuiva de a ridica armele eroului. Arma de foc era insă ușoară, scinteia producătoare de explozie pu- tea fi provocată de oricine. In felul acesta creștea, in primul rind, baza so- cială a tehnicii de luptă. Manevrarea arcului necesita o instrucție îndelunga- tă, căci orice tragere trebuie să fie finalizată, dat fiind numărul mic dc săgeți de care dispunea luptătorul și raritatea tragediilor pe unitatea de timp. Arma de foc permite nu numai ca numărul de trageri efectuate de un Individ să crească foarte mult, ridicind probalitalca atingerii liniei, ci și o mai mare torță de explozie a factorului distructiv, deci o traiectorie mai lungă, o efi- ciență mai mare. Si arma a cunoscut o serie de dezvoltări și perfecționări, dar rolul el s-a redus in cadrul tehnicii moderne de luptă, dat fiind faptul că au apărut alte mijloace mai funcționale in atingerea finalHății conflictului militar: distrugerea cit mai rapidă a adversarului. Această formă a progresului activităților umane, anume a dezvoltării arcului a armei dc foc, a tunului, a rachetei etc. este singura pe care Cro- ce ar fi gala s-o observe, dar de dată ce arma de foc reprezintă un alt „ciclu progresiv decît arcul, altfel spus, de dală ce arcul nu se poale transforma in armă de foc, in tun sau racheță, însemnează că trebu;e să negăm existen- ța unui progres in domeniul mijloacelor de luptă, adică, în termenii lui Croce, un progres în afara seriilor istorice. Progresul, pe care îl înțelegem ca fenomen de optimare a modelului abstract al unui sistem prin creșterea functionalitălii cor.stituentiloi și prin adecvarea superioară a relațiilor interne ale sistemului la finalitatea sa, nu poate fi sesizat deci t in raport cu un scop ; dealtfel progresul nu se produce fără perspectivă teleologică. Recunoașterea funcțiilor sociale ale artei devine in felul acesta o condiție a dezvoltării ei ascendente. Ideea lui Croce despre gratuitatea și iresponsabilitatea practică a artei nu-1 putea condu e spre con- ceptul de structură funcțională, aptă a realiza în grade diferite finalitatea unui sistem. „Este absurdă căutarea scopului In arid, cind este vorba de ar- ta ca atare" ” — scrie Crace. Pentru el progresul „nu e altceva decit con- ceptul însuși a! activității omenești, care, acționând asupra ma eriei oferite de natură, Învinge obstacolele si o supune scopurilor salo. De la un astfel de concept al progresului, adică al activității omenești aplicate unei materii par- ticulare, pornește istoricul omenirii" " . Observația este adevărată, dar încă insuficientă pentru a releva direcfio mișcdrif. Pe planul analogiei pe care am propus-o, am putea afirma, desigur, că progresul mijloacelor de luptă a în- semnat, Intr-un fel, prelucrarea materialului care a stat la baza d Ierilelor „cicluri progresive". Dar in ce sens a fost prelucrat acest material 7 Care clemente ale obiectelor s-au dezvoltat? Direcția dezvoltării n-a fost arbi- trară, anarhică: aceste obiecte n-au evoluat, de pildă, in sensul de a li se adăuga podoabe, de a-și mări foarte mult volumul și greutatea, ci evoluția lor a fost dirijată de anumite princip i izvorite din finalitatea unui mij Oc de luptă- Pc om l-a interesat în primul rind fumata obiectelor create, i«t materia din rare ele sini făcute l-a interesat num?! in măsura m ctre «n material este mai mult sau mai puțin adecvat scopului urmărit. Irnreiga activitatea umană urmărește scopuri. Constrins la confruntări cu animalele sau cu alți semeni din aceeași specie, omul nu și-a propus să construiască un arc. ci un mijloc de fupfd, arcul, arma etc. fiind doar forme, istoricește determinate, ale realizării concrete a acestei intenții- Dacă privim acum sis- temul mijloc da lupia, care de fapt interesează, vom descoperi invariantele lui funcționale, comune Întregii succesiuni de obiecte de la arc la rachetă : obiect material care utilizează energia pentru aruncarea Ia disfanfd a unui factor distructiv cu o anumită frccvenjâ pc unitate de timp ele. Aceste in- variante constituie modelul fundamentai al sistemului mijloc de luptă. Pro- gresul sistemului a însemnai oprimarea invariantelor sale și anume a celor mai direct legate de finalitate : a crescut energia $■ frecventa expulsiei, pre- cizia in atingerea ținiei, dimensiunea proiectilului etc. Desigur, intre arc și rachetă nu există „unitate de materie' și, pe această bază, nu e posibilă comparația între ele. Termenul de comparație este funcfionaWaiea fiecă- rui constituent al sistemului global, a invariantelor lui, adică modul in care fiecare invariantă funcțională iși realizează, la nivelul diferitelor subsisteme, menirea ce-i este inerentă. A negat așadar Croce progresul artistic sau l-a acceptat 7 Pcziț a sa este, in această privință, contradictorie. Nina Fațon rs e Îndreptat tâ să-i reproșeze esteticianului italian negarea progresului in artă „in contradicție tn leza materialistă', chiar dacă această teză încă nu este pe de-a întregul elaborată și, precum se înțelege din cele de mai sus, n-am subscrie la cri- tica ce i-o face, din această cauză, exegetei, Adrian Radulcscu Dar Cro e nu poate fi trecut In rîndul acelora care au ignorat pur și simplu legătură cu factorii vieții materiale, așa-zisa istorie literară nu cuncașie, în totalitate, un asemenea sens Istoria artelor cunoaște doar cicluri progresive, fiecare cu problema lui proprie și progresiv doar în raport cu această problemă'.'1) După ce redă opinia lui Croce cu privire la progresul in cadrul ciclului, Manolescu conchide: „Absenta unui criteriu unic de evoluție, iată prima marc dificultate a studiului istoric a] literaturii. Inre- gistrlnd cicluri, închise sau comunicate, nu obținem o istorie, ci o succe- siune de fenomene". Nu ne propunem aici să insistăm asupra sensului și sarcinilor pe care N. Manolescu In Posibilitatea criticii și a istoriei Ute- 26> Tudor Vianu. Estetica. București 1336. voi. II. p 171—172 Ibidem, p. 170. *) Ibidem. ”) Ibidem *î Nicoiae Manolescu, Posibilitatea eriridi și a istoriei literare ttn) Leduri infidele. București. I9i«. p. 178—187 și Critica fi istorie (in) Metamorfozele poeziei. București. 196S. p 132 14t, “1 Leduri infilele, p. 181—184. ") Lecturi infidele p. 181—182. “1 Ibidem. p 182. 16 rare le recunoaște cercetării diacronice a literaturii. Ne interesează pentru moment doar (aptul că Manolescu conchide in fond imposibilitatea unei is- torii literare care să cuprindă dezvoltarea ascendentă a structurii artistice de-a lungul veacurilor. Concluzia sa este explicabilă. Pentru cine nu accep- tă ideea unui progres in afara ciclurilor, negarea unei istorii generale a artei, privită in structura ei internă, devine o concluzie firească. Nefiresc ni se pare, în acest caz, a accepta totuși ideea unui progres in cadrul ci- clului, Mai recent, în Problemele comunicării și reproducerii la Benedetto Croce. Mihail Pișcoci, respinge ideea că B. Croce ar li negat Istoria litera- turii și a ariei ; aceasta n-ar li negat decît Interpretările intelectua- liste, hedoniste etc. ale fenomenului artistic. Este adevărat că autorul Estetici; nu a negai orice fel de istorie a literaturii, dar a negat tocmai concepția ce urmărește dinamica fnternd a artei. Aplicarea în teoria istoriei literare a concepției croceene despre existenta progresului in cadrul ciclurilor progresive și despre inexisten’a progresului in afara acestor cicluri nu putea să ducă spre o poziție univocă. Teoria lui Croce este insuficientă pentru a arăta dacă punctul de pornire al unei serii istorice este sau nu valabil, căci nu știm in ce condiții isto- rice se naște sau după ce criterii este ales materialul fundamental al unei serii : ea nu ne poate arăta care din numeroasele căi de dezvoltare a punctului inițial sint funcționale sub raport social, — iar drept forță motrice in prelucrarea acestui material Croce nu vede decit compeiijla între artiști,- pe baza teoriei lui Croce nu se poate stabili prin ce este superior punctul culminant al unui ciclu progresiv. în ce privește intuiția, s-ar impu- ne unele precizări. Nu poate fi negat rolul intuiției, mai bine zis al anumitor tipurî de intuiții, in cunoaștere ; intuiția, ca imagine senzorială nemijlocită, instantanee, a realului, insotește permanent activitatea creatoare a omului, ajuilndu-i mai ales în procesele inductive, in cunoașterea individualului, dar adeseori și în saltul calitativ al descoperirii unor conexiuni esențiale-33 Me- todologia științelor a arătat insă că intuiția, întemeiată, de fapl, pe simțul comun, rămîne un instrument de investigație imperfect, specific cunoașterii empirice, colorată de afect, tributară adeseori unor prejudecăți, puțind con- ține contradicții logice. Creditul exagerat pe care Croce l-a acordat intuiției COnsliulie o rădăcină gnosologică a erorilor cuprinse in concepția sa despre crearea și receptarea operei sau cu privire la progresul artistic. La nivelul acelor subsisteme pe care el le-a numit „cicluri progresive", progresul era mai ușor de observat fntuiffv, datorită structurii relativ unitare și omogene a fenomenului cultural privit in diferitele sale sintagme Istorice. Un critic literar de talent cum era Croce nu putea să nu observe că in cadrul literatu- rilor naționale operele literare nu se află la același nivel de realizare artis- tică, iar valoarea lor estetică, deși nu se situează pe o linie continuu ascen- dentă, nici In creația unui individ nici în cultura unui popor, totuși, Irl anumite segmente istorice, se situează pc o linie evident ascendentă. Nega- rea acestui fapl ar fi insemnat a contrazice în modul cel mai flagrant Intu- iția însăși. Altfel spus, Croce a admis progresul în acele segmente istorice in care dinamica fenomenului era sesizabilă intuitiv, dar a negat progresul dincolo de sferele accesibile intuiției. A admis progresul la nivelul unei structuri dar a negat dinamica ierarhiilor de structuri. “) Cf. H Wa1d, Reabilitări Hlaiofice. Revista de EHozotie. nf. XI. 1971, p. 1463-1475. 2 — Orizont 17 Vladimir Ciocov Graiul molcom al frunzelor Trec pruden/ prin pădure, pășesc in tăcere. Pretutindeni doar frunze • sus, frunzele verzi crescute pe ram, jos — frunze uscate sau veștede. Două feluri de frunze două stări, două lumi — una vie, tenace, alta căzută în neființă; una deasupra mea strălucind, alta sub mine in odihna tăcerii; una ce-a fost, iar alta ce esle; două înfrăfite-nvelișuri aie pămîntului. Frunzele căzute putrezesc în uitare, ce/e-n coroane de arbori foșnesc ne-ncetat. Cele ce azi putrezesc ieri Încă foșneau, iar cele ce astăzi foșnesc mîine vor intra în tăcere. Trec prin pădure și calc pe frunze uscate, pe frunze cu glasul ciudat, sub pasul meu foșnind obosit Și iar mă gîndesc; două lumi, două glasuri, două feluri de frunze. Și unele și altele freamătă, dar atît de altfel 1 Și parcă și aceste foșnete se-amestecă, se-ntrepătrund de parcă uneori Îmi pare c-ascuit unul și același glas, foșnetul frunzelor moarte cu totul se dăruie, ca să existe surorile lor din înalt, ce cresc in tărie, ce luminează în soare, iar cînd toamna se va-ntoarce din drum și-acestea la fel s-or dărui ca trecutele frunze pentru ca altele, mereu altele neștiute la număr să foșnească pe ramuri, prin timp împlinindu-se să susure, să cînte mereu clntecul vieții fără sflrșit. 18 Trăiești în mine Totul s-a-ntimplat aici, la marginea rîu/ui, Trecură-alîția ani de-atunci, cu aspre vînturi, și-n vaduri atîta apă se scurse, otita lumină se stinse. Și azi mai stau ca un stllp In locul acela. Ungă apele repezi și spumegînde. Și totul pare ca ieri, ca-n timpul pentru totdeauna pierdut. Parcă nimic nu s-a schimbat de atunci, aici, unde totul pare ca altădată, lată sălciile, iată curtea îngustă, și casa ta, și grădina lingă grădină. Ca pe rătăciti totul ne-așteaptă, dar iu nu vii, nu te arăți ca soarele-n noapte, s-alergi caldă spre mine, făcîndu-mi semne cu mîna, batista albă Iluturînd, trimițîndu-mi sărutări din depărtare. . Md uit în stingă, in dreapta, dar tu nu vii, nu vii. Și-n așteptare mă-ntreb: oare unde ești fată frumoasă, oacheșă fată. — Va/, demult a plecat, îmi spun casele-n șoaptă, și grădinile, și sălciile, și gardurile vechi, toate-mi spun: a plecat, a plecat... Din cînd în cînd In freamătul apei, parc-aud glasul tău ce mă cheamă. Insă nimic. Totul s-a dus, s-a dus cu apa, cu timpul, iar eu ascult mai departe. Nimic nu aud și nimic nu văd. Șl deși nu mai apari și deși străin sînt și eu acestor locuri și acestei ape, chipul tău reînvie-n privirile mele și simt că încă mal trăiești în mine, ca altădată zglobie, tandră și lînără asemenea apei ce curge fremătătoare prin timp. 19 Pentru ea Pentru ea m-am oprit în drumul meu lung, pentru ea, asemenea lunii ce-adeseori, seara, rotundă și palidă se-mpletește-n rămurișul bătrinilor nud și nu mai poate urca spre zenit, astfel și eu mă-ncurcai — cum nici nu ai crede — în sentimentele-mi proprii care crescură, neașteptat, ca apele tulburi, vijelioase, stirnite de chipul ei, coborît în mine, odlnc; Împleticit și Încă cum, ca amețit de primăvară ca un convalescent firav cînd se izbește de aerul tare. Pentru ea m-am oprit în drumul meu lung, pentru ea ce mi se arătase ca unui străin abia venit, această fată — nici stea, nici legendă, cu ochii strălucitori ca doi sori în miez de zi, ci toată numai carne și nervi, realitate pură, cu ochii întunecați ca două abisuri, cu ochii strălucitori ca doi sori în miezul de zi, sub fruntea ca o cîmpie albă și netedă, cu ochii răsăriți să lumineze, să-ți încălzească inima singură și fericirea s-o dăruie și fericirea s-o spulbere ; să te înalțe, să te coboare, cu speranța să te Ingîne,speranța sd ți-o înghețe. Pentru ea, pe care firea o plăsmuise dreaptă, subțire, cu sinii ce te-aruncă în suprafiresc și în vise și care ca boarea de-aprrl, mătăsoasă și unică, îți umple de farmec întreaga ființă; pentru ea, cea care umblă fără să calce, , pentru ea, care vorbește și prin tăcere cu glasu-i ce nu se aude, cu glasul care te cheamă 20 pe drumuri lungi, pe cărări largi sau Înguste, pe cele smălțate in flori sau spinoase și-abrupte către culmile-albastre ce ochiul abia le cuprinde. Surîsul ei nu e sur îs, ; mișcările ei nu sînt mișcări, cind pășește, întregul frunziș e în freamăt, cînd clipește, strada se umple de soare iar trupul ei, cînd se arată, parcă îți spune că n-ai să poți ajunge la ea niciodată, deși îp‘ stă înainte uevea, deși trăiește în tine iar tu Înmărmurit în taină-o așezi în sufletul tău ca pe-o icoană. Cit despre vorba ei legănată ce-aș putea sd maj spun ? Cînd cuvintele-i curg de pe buze ca apa de rîu îți vine să crezi că o mie de răni ar putea lecui, și o mie de mîngiieri ți-ar putea dărui într-o clipă, ori, doamne-ierește, de ți-ar spune un „nu", mii de dureri sîngerînde ți-ar putea provoca pentru o viață întreagă, ca nicicînd, cu nimic, blestemat să nu te poți lecui. Astfel mi se-nfățișează într-o zi cînd pentru întîia oară îmi ieși înainte în straie lucrate de-o mină mai scumpă ca aurul I Pentru ea m-am oprit in drumul meu lung și mi-am întrebat inima, cugetul: dacă cineva — om sau piafrd fiind — ar putea să rămînă rece în fața acestei minuni ? Pentru ea, ca luna cea tînără — secerd noud îmbătată de înălțimi — de ea am fost amețit, oprindu-mă-n drum, precum călătorul cu răsuflarea tăiată, și astfei și soarele ar rămîne în ioc, și ostiei — ți timpul I 2f Cîntecul florii pretimpurii Era un februarie ca niciodaid cald ți frumos. Lingă tipd, Jn grddind, într-o dupd-ammzd tihnitâ, a înflorit de timpuriu o floare ca prima vestitoare a primă- verii sub prima rază de soare. încă nu-i era timpul dar ea a-nilorit aibă, candidă, ca un suilet de copil, Și de cum a-nilorît atiția oameni a încîntat pe alei atrăgîndu-i incit ieșiră năpădiți de vise și prospețime. Dar ailt de puțin dură totul, doar cîteva zile și zăpada acoperi iar cărările și-ale Horii albe priviri. A trecut atîta de-atunci... Trec întîmplător pe cărarea Ungă care floarea își doarme somnul ușor. Mă uit — pretutindeni e primdvard. Totul respiră mult mai adine. Numai ea zace singură lingă sulcia-n floare, Pretutindeni crește iarba verde și moale, dar ea nimic nu aude, cufundată în somn, Regretați oare * floarea-nflorită devreme ? De nu se grăbea, cum și-ar risipi mireasma acum I tn românește de ANGHEL DVMBR.WF.ANV Petru Hîeșu Acolo Pulverizate ploi de cer, Voi șterge de pe fereastra Umedă Siluieta acelei tete, Voi spăla cu ochii MHul rămas pe razele Lămpii și voi încerca să mă cațăr Acolo sus, Unde gladiatorii Cu trupuri de muzicieni Nu se ucid, Șl unde nupțialele prezențe Din voi HOHOTESC ÎN ADAGIO........... 22 Damian Ureche Dansul pe gheață Dă mina, am să cad pe apa sumbră, Pe apa grea din lame de cufit, Ne urmărește muzica din umbră, Pe-un ochi de sticlă strîns din iniinit. Prin aburi iarna vine mai aproape, Suim pe două cercuri in balans, Dar apele, să nu mai fie ape, Au împietrit cu tîmplele sub dans. O să ne scape umerii-n derută, Vor luneca amiezile pe cai, Cind prin retină lumile se mută C>> marginea făcută evantai. Si scapără vlrtejuri inegale Pe suprafața gerului defunct. Si ceri pe cerul viscolelor tale Un punct de sprijin doar, un singur punct! Corolă Prin miracol, dacă te-aș vedea Desenind cu fruntea evazivă într-un defileu de catifea, Nepăsarea ta definitivă, Aș rămine rugăminții rob Umbrele să nu se mai opună, $i-aș opri in aer bob cu bob Cataracta mea inoportună. 23 Ea e plecată Ea e plecată, nu o căutați, Lanterne ard din Cluj la Vatra Dornii, Chiar dacă-nmuguresc de noapte cornii Ea e plecată, nu o căutafi. Toi ceru-i aplecat pe zodii mici Și-naintează marea spre Carpafi, Ea e plecată, nu o căutati, Ea e plecată, și cînd e aici. Ce avalanșă galbenă-i un tei, Și nu știu pe ce drum să o aștern,, tn clopot bronzul nu mai vrea scintei, Și plaja arde ca un iad modern. Ea e plecată, nu o căutati. Amurgul de prisos ce mă îngînă, Și-adorm pe receptorul mort în mină, Ea e plecată, nu o căutati. Gabriel Pamfil De dragoste Aștept s-aud cum pașii se apropie se zbate inima ca-n alungata dropie... Simt că în clipa aprinsă peste clipă privirea mea va dărui aripă, spre-mbrățisări, noian sălbăticie pentru-nsetări atitea hărăzite mie... Așa va ii că te voi prinde, te voi strînge, cu toate-nfricările ajunse-n sînge, să înțeleg cum prin subiima-mpresurare din fericirea mea-i iărîmă care moare, dar lot așa prea bine cunoscînd avîntul o clipă ne-ar ajunge, să-nconjurăm pămîntul I 24 George Surii Respirăm Respirăm pe un pămînt fluid, Albastru ca neantul, bl tu erai o proră care-mi trecea Prin glezne și mă chema fnspre adlncuri. Știam ultimul meu drum Pe acest pămînt de sare Și te ciopleam in mine cu Daltele nestinse ale aripilor de pescăruși, Ca să fiu mai greu atunci cind Voi pendula către stelele de mare. Și te mai iubeam ca pe un pămînt în care încă pe nimeni Nu am îngropat. Litanie Umilit și răpus de nouri, Primește-mă acum lingă tine, Sub chipul acesta pe care îl am„ De pasăre săpată in calcar, Și imb/înzește-mi trupul de cătușe Pînă cînd rotunji-se-va aripa-mi Și pe umeri o voi putea purta Ca pe un pămînt nou. 25 Radu Selejan Miron bătrînul O ploaie surdă, mărunta, ca trecută prin sită, Învăluia deopotrivă pâ- mint si oameni. Prăvălit parcă pe deasupra orașului, cerul, cu obrazul tăciu- nii, arăta ea un elefant ostenit de bătrinete care-și caută culcu$u] pitirii in liniște. Orașul insă, cu oamenii și casele lui, se făcea cu nu-l baqă In seama, fiecare drămuindu-și vremea după un rost anume, știut mai dinainte de care s-a legat cu trup și suflet. Chipurile minerilor care treceau agale către mină pc strada principală a orașului învelit jn toamnă, dacă )e privea bine, adu- ceau cu sclipitul cărbunelui ascuns in măruntaiele adîncului, cxprimlnd ade- vărul a ceea ce se cheamă certitudine, curaj și izbindă. Ca in nici o altă zi. Miron, miner de care galeriile și abatajele se te- meau. bătea drumul spre mină de unul singur. Ortacilor, care-J salutau tre- clnd pe lingă el, abia de le răspundea tu un „Noroc bun" sec, gituit parcă de neliniștea d? care era vădii Insolit. — Ce-o fi cu bătrînul ? — se întrebau cei mai mulți care-l cunoșteau de ani, știindu-1 mai cu viată. — Nu-i merge plugul de tind cu fecioru-său, — Al dracului om Miron ăsta tinăr. Nu-i intri In voie cu una cu două. — Vezi-ti de Ireabă. Dacă-1 asculți, ai pace. Dar trebuie să-l cunoști, să-i prinzi și să-l pricepi ca lumea. — Oricum, bătrînul cunoaște mina ca-n palmă. Treizeci dc ani de sub- teran nu-i puțin. — O fi, dar cel tinăr are școală. — Dracu m-o pus să-l fac inginer ! A$a mi-o zis la o țuică bătrînul. De cind ii șeful meu, nu mai am zile bune, Parcă-i dracu gol. Gr «-aș zice eu, nu-i bine. In urma lor, bălrinui Miron călca peste picăturile de ploaie ajunse pe pămînt cu teamă, de parcă ar fi omoril cine șlie ce vietăți știute numai dc ei. Vorbele ortacilor ii sfredeleau sufletul, — Vasăzică toată lumea șlie, Iși zicea bătrînul. Șl-ți rid de mine, cate ce-am spus a fost sfînt. Și ui totdeauna am ieșit bine. Cînd cu surparea de la stratul 15, cinc-o fosl întrebat 7 Eu ! Dar cînd s-o aprins numărul 16 7 Tot cu, Și arsim stai la o parte, Mi coane, că al imbătrînit si-o venit Miron ăl tinăr. Bală-1 crucea dc copil, barem dc ml-ar semăna. Și nu-mi seamănă 7 Oare ... Pe mul ti i-ant auzit vorbind că șlie tare multe. Da nimeni nu vrea să pricea- pă că cu l-am invătat. Eu și moșu-său, că minerilul nu se învață din cărți. Dacă vrei să știi Miroanc, cea mai bună cartcd mina. Fiecare șut îi o foaie scrisă In mlinile astea care-or Izbit obrazul subpămîntului. Și tu vii să-mi spui că știi mai mult 7 Văd eu astăzi. Te-ot potoli, n-aj frică. Să știe toți or- tacii- Cit li fl Iu dc inginer și de copil al meu, nu-mi pasă. Și asta să fie ul- tima bălaie pe care li-o duu. Rizi Miroano, da să fiu al dracului dacă te mai iert, Prea ai făcul-o. Și cu cine? Cu mine, cu Miron ăl bătrîn care-o văzut vil va de-o sulă de ori. Tu ai văzul-o vreodată? Nici nu este, așa-iî Ba este, să știi de la mine. Șj-i mai faină ca orice muiere. Așa să știi. Poate-o fi mu- rit de n-ai văzul-o. Mai știi î De clnd lumea a imbătrînit și ea. Fiecare moa- re. După cum ii vine rîndul. Dar astăzi li-o coc. Să-ti cunoști lungul nasului, băiete. Astăzi... și bătrînul se și trezi in sala de apel a minei, unde Miron cel tinăr făcea apelul. Cind se auzi strigat, de abia rosti un „merge". 26 — Merge să vadă minunile dracului, își zise băirînul, și alte ginduri ii potopiră simțămintele. In vreme ce mergea spre abataj, i se părea bătrlnulul că nu mai cunoaște nimic. Galeriile îi erau străine. $i n-a lipsit, decît o lună. Aproplindu-se de abataj, zumzetul unor mașini îi tăiară calea. — Or și-neeput- Să-mi facă necaz. Cînd dracu a trecut pe lingă mine? Ba nu, a luat-o pc scurtătură. 51 eu abia mă mise. Ca melcul, Cind bătrinul intră in abataj, combina mușca flămindă din cărbunele strălucitor. Transportorul trudea din greu să poarte povara. — Ce zici tală 7 Este că-țl place 7 II Sntîmpină pe bătrln Miron cel 11- năr. Cite lopeti trebuie să arunci dumneata ca să ții pasul cu ea 7 Ochii bă Ir inului căpătată altă strălucire. Se apropie, mingile combina, măsura din ochi rodul care curgea ca un rtu învolburat și apoi rosti ci* leva vorbe pe care nlcicind nu s-a gindit că le va spune; — Ețli ca și mine, Miroane. Acu văd că ești ca și mine,că ești răsărit din slngele meu. Și cu amlosl așa ... Să nu te lași, Miroane ,,. Dar am o rugă- mi mo. Or unde O lucra dl ha ni a asta, In oricare abataj, să-i ziceți „Abatajul tui Miron". Al lui Miron cel bătrln. Că tu ți-i tace altul. Și n-ar strica să-i puneți mașinii o cetină de brad la pălărie. Că de cind cu stîlpii ăștia de fier, s-a dus mirosul de pădure din mină. care, orice-a1 i zice voi, te mai răcorea cind erai tare ostenit. Și-apei cetina adrmeneșle cărbune’e să curgă mei ușor In matca asm de otel. Ce ziceli 7 Am ori ba dreptate 7 Și, pentru o clipă, oa- meni și mașini, Întregul abataj amuți. Numai murmurul cărbunelui se revăr- sa a aprobare peste spusele bătrlnulut. Manolita Filitnonescu Fără titlu Sd-mi sculor părul de frun?e ... Cu violul sa md joc de-a toamna. îmi curg culorile In ploi grăbite Șuvițe lungi de-arome se-ncofăcesc pe brațe; sd nu md joc cu pa^/ mei de-a toamna una cîte una-mi pierd din puime păsări; md rdfdcesc potecile din mine și-mi scutur pătul greu de frunze cind iar md joc cu orele de-a fuga atîtea gesturi se desprind in mine și multe urme vor atinge noaptea a ti tea cețuri se desfac în ramuri Și-mi scutur părui plin de Irunze Cu-o mare-ntoarcere în mine Și uneori mă ocolește iarna Cînd nu md joc cu pașii mei de-a Toamna. 27 Lucian Valea Pillatiană Acesta e pridvoruf unde-cmîndoi om stat. Aici e geamu-n care pînă, tîrziu sub lună. Plecați pe cartea mică, atît de impieund recitit „Poeme-ntr-un vers" de fon Pil/aL $f farmccui grădinii în/irzia s-apund $i uimii, în foșnire, scoteau cîle-un oftat — Eram atît de tlndr și-afK de nebdrbat Erai atît de mied, erai atît de bund. fîdsund și-azi prin aer o voce, a tîrziu, E vocea mea aceasta cu modulări profunde ? De unde se întoarce, din ce /faur pustiu? „Ce iucru straniu ; vremea 1" Șj nimeni nu-mi Mspundef fn toată casa numai trecutul mai e viu Dar noi ? Dar tu ? Pe unde siniern ? Unde ? Dimineața N-oi uitat, n-ai putut uita — sin' sigur de osia. Dimineața aceea ca o floare de foc Pe care nevăzutul zeu al orei ne-a-ntins-o. Hotăâsem sd ne a?ezdm ia noi in Ardeal, Să devenim simpli și buni ca țăranii; Casa noastră să fie curată cu icoane, cu farfurii, cu ștergare, Plină cu miros de mintd și busuioc Ca în poeziile lui George Coșbuc, Octavian Goga sau St.O, losif Sd avem ordtdnii mu/ie prin curie, Sd facem amindoi copii rumeni și sănătoși Care sd nu știe cei Sanatoriul,. . 28 Ci/ de fericită ai fost atunci Cind in loc să te chem pe nume, Te-am strigat; femeia mea l Te-ai uitat la mine supusă și mindră Cum sint tărăncile noastre, Și-a tras peste suflet, înfiorată, genele mari, Să-ți rămîn pentru totdeauna acolo, poruncitor și Înalt l Astăzi dacă ne-am mai putea întoarce lingă dimineața de atunci Te-ași chema cu-același glas: femeia mea, Iar tu te-ai lipi bucuroasă de mine ca un mușchi de copac; Și-ai rămine ușa cu ochii închiși, ascuitind Cum trece prin slngele tău, ca pe-o cărare de munte, Călcînd apăsat și fluierînd un clntec de dragoste, Bărbatul acela, poruncitor și înalt... Sentiment de toamnă Străzile fug din oraș către cîmp, Un sînge policrom curge prin ele, Se decolorează la soare puțin Și apoi se varsă în toamnă. înțeleg că se petrece ceva în clorofila frunzelor, în privirile noastre, Atirnăm de trapezele inimii Ș! ne balansăm peste febra copacilor — La stînga, la dreapta, in jos, în sus, Am devenit grozav de elastici — Prin aerul din ce în ce mai vînăt A-ncept sd plouă cu stepe... Străzile t.ec mereu către cîmp, Lunecă, lunecă sub negrele-asfalturi. Sub semnalele morse de pași Se rostogolesc înebunite spre cîmp. în jocul acesta tîrziu și noi Atirnuți de trapezele inimii în cel mai sublim spectacol al privirilor Balansăm peste toamnă, prin toamnă ... 29 Aurel Turcuș Pastel Amurgul e-nvelit în piei de căprioară. Cerul în orcul genei îl îndoi. In jurul nostru păsări albe zboară; cintecul lor, iubito, ne-nvinge pe-amîndoi, și'bucurăm copacii, înzăpeziti și goi, sădindu-le în cuiburi luceafărul de seară, să crească peste lume, din luminos altoi, inima noastră — semn de primăvară, Curge prin inel rîul, uidndu-și pe mal gheața. I una dm apă e pe deget plină. Parcă-n acest amurg trezește-și dimineața aureolatul ochi cu tînără lumină, în care trupul nostru, neînirățit cu ceața, ca limba unui clopot, de cîntec se anină. Drumul tn vatra satului, pe pod, drumul se cumpânejie între miază-zi și miază-noapte. Cu fiecare naștere drumul urcă pină-n miezul zilei. Cu fiecare înmormîntare, drumul coboară pînâ-n miezul nopții, Cu flecare nuntă, drumul se nesfîrșeșle, ca firul razei, peste trupul pămîntului. Marcel Pop-Corniș Prejudecata debutului comod și trei debuturi de „excepție" Este debutul consacrarea unei vocalii sau un accident literar ? Ne În- trebăm, cu alte cuvinte, dacă efortul de a se defini ca scriitor anticipează sau urmează actul debutului, dacă acesta poate fi hotărilor pentru configu- rația viitoare a scrisului? Exemple alese la Intimpiare din istoria literatura probează că debutul este adeseori nesemnificativ, chiar derutant. Nici inul din masivele romane de început ale lui Faulkner nu oferea suficiente garan- ții pentru a Încuraja lectura, necum să prevestească pc autorul Zgomoluiui și a iuriei ți al Jumfnrf in august. John Dos Passos a debutat ca romancier, dar pentru reputatul istoric de mai tirziu, succesul primelor preze nu mat are aproape nici o semnificate, afară doar de nostalgia, ce va fi împărtășit dimpreună cu cititorii săi, de a părăsi uneltele scrisului pentru studii 1 mai riguros al istorei Debutul nu este neapărat legat de consacrare, există de- buturi care au consacrat si debuturi „ratate". Debutul nu poate dispune oda- tă pentru totdeauna de destinul unui scriitor, nu poate „clasa" cazul său, ci cel mult Să-l ofere discuției. Chiar dacă debutului ii vom declina un „Statut particular", așa cum face Nic. Manolescu („A fi debutant este o obligație nu o scuză"), adică vom refuza să-l tratăm cu demență specială, debutul va râmi ne un moment particular, cu legile și rigorile sale proprii. Ideal ar fi ca fiecare scriitor să privească debutul ca pe marea, unica șansă de a se inlîlni cu literatura — să aspire la privilegiul nobil de a fi autorul unei sin- gure cărți. La noi însă, in cel mai bun caz apar debuturi stimabile, nu debuturi care consacră. Tinerii prozatori suferă de nerăbdare, ei își alcătuiesc volume in pripă pentru a se vedea cit mai curind publicați, condiție prealabilă a seriozității cu care vor privi scrisul in viitor. Ei nu iși elaborează debutul ci debutează pentru a avea liniștea necesară elaborărilor. Abia după priita carte publicată, ei descoperă rigorile ce decurg din calitalea de scriitor, și Iși permit să aștepte, să sc Îndoiască, să iși caute o tonalitate proprie dincolo de cartea de debut care a fost un simplu pretext. De aceea nu ne miră că o doua carte nu va semăna aproape niciodată cu prima. Lașii, noul roman a lui Al- Deal, contrazice întrulotul realismul expozitiv, comportamentis- mul superficial din Nisip Inceplnd să propună o metaforă unificatoare, o tipologie generalizată, care să organizeze epicul difuz. în încercarea r‘e a realiza un dificil echilibru între analitica și sobrietatea comenta- riului social Norman Manea Înregistrează primul succes abia cu ro i anul Captivii, salvat de la demonstrația sterilă a unor virtuți formale din primele proze (Noaptea pe latina lunga) prin relația de condiționare care te sta- bilește intre materia epică și versatilitatea tehnică, Această practică a debutului comod care să liniștească doar anxietă- țilc de ordin publicistic ale tinărului prozator, este contrazisă de cîteva de- buturi semnificative a căror surpriză este cu atit mai mare cu Cit, dincrlo de ezitările inerente inceputului, de o supralicitare a formulei propui e, re- ușesc să introducă un univers de preocupări unitar, o lume proprie urmărită pină la obsesie. în Mușcdfura de șarpe (Edil. Eminescu, 1971) de Tili Georqe Câmpeanu, aceasta este lumea unor ado’escenți hipersensibili, agresori can- dizi in brutalitatea cu care se înscriu in maturitate (amintind de Romanul lui Mitei) dar in același timp temperamente infirme prin absența dra |oste familiale In momentul cel mai critic al evoluției lor. Incapabili să supra- 31 viețuiască, fără puternice zguduiri interioare, trecerii la o nouă identitate, „mușcăturii șarpelui", eroii iui T.G.C. Iși alcătuiesc un al doilea mod de existentă, visul, imaginea, cu care încearcă să acționeze răzbunător asupra realității, holărindu-i curgerea. în ultima instanță, contaminați de propria himeră, ei suferă de o boală a „inadecvării" : incapacitatea de a distinge intre real și imaginar, de a restabili proporțiile și desfășurarea firească a lucrurilor. Atunci „răzbunarea" lor imaginativă se consumă în dansul tragi-grotesc al infirmului din principala proză a volumului :„David începe să danseze de unul singur, in baston, încredințat că acesta este și dansul ploii, dar și dansul lui. Valsul lui, valsul bucuriei sale..." Atit David cil și Kjell din Ecouri ascund sub un temperament inclusiv, violent, orgoliul lor rănit, o sensibilitate patologică care ii impinge spre brutalitate, chiar numai la modul imaginativ. Descărcarea întregii energii negative, a umilin.ei intr-un gest de „Împotrivire", corespunde în plan subiectiv unui proces de maturizare: acceptarea riscurilor ce decurg dintr-un act, fie el și des- tructiv: „și ochii i se înroșesc de minie, și nu e prima dată cind ochii lui se Întunecă de prea multă ură și Kjell (...) ar vrea să fie chiar acum lingă ei, să-și descarce într-unul sau altul pușca, și nu numai toată cartușiera, ci toată povara acestui pustiu, toată povara acestei singurătăți, și-a cru- zimii, și-a sluțeniei și alîtea poveri cile au fost cite sînt'. Ecoul împușcă- turii lui Kjell, reală sau potențială, se repercutează nu numai în sufletul eroului, dar și cel al tatălui său, capabil să producă o răsturnare în ordinea Înghețată a lucrurilor. în alt loc proul impulsiv, voluntar, se confundă In întregime cu revolta sa negativă, devine semn abstract al Împotrivirii totale, universale, (împotrivirea). Aici nu împotrivirea contează, nici măcar obiectul ei, ci volupatca autoflagelării, Încrâncenarea Intr-o atitudine distructivă. Interesantă (fragmentar) este și La modul conjunctiv unde muș- cătură de șarpe" este complicată și de spectrul ratării, eroul drămuindu-și existenta intre „prezentul indicativ" al realității banale și .conjunctivul* visului, al destinului neîmplinit. Din punct de vedere formai, relația dintre cele două planuri este destul de naiv rezolvată, monologul virtual fiind punctat, întrerupt de interpolările arbitrare ale realului, scriitorul simțindu- se dator să-și cheme la ordine deopotrivă eroul și cititorii, trezindud din reverie cu claxoanele mașinilor. O stîngăcie deliberată caracterizează și stilul, ce poate constitui o virtute, atunci cînd candoarea aparentă as- cunde o autentică amenințare, un dramatism disimulat, dar și o primejdie prin supralicitarea calităților poematice, a repetițiilor pînă la tic verbal. Tipologic eroii lui T. G. C. pregătesc personajele din Captivi. Absenjif, Singuri, autorul păcătuind prin aceiași obstinație cu care îi urmărește numai în descărcările lor negative, in agonia lor, uilind să prevadă generos spațiu pentru reabilitarea lor. Din aceeași serie tipologică face parte și eroul lui Ion Lazu (Despre vii numai bine. Edit. Cartea Romanească, 1971) dar cartea mai are comune și patosul sumbru, exacerbarea tonului dramatic, dificultatea la lectură. Romanul este un debut „repetat" (prima carte a trecut neobservată din aceleași rațiuni ca și la alti colegi) — abia aici autorul reușește o con- strucție complicată, subtilă, de interverlire a planului prozei „obiec- tive" și a investigației psihologice. Legătura Intre ele se face ingenios prin- tr-0 fază lăsată In suspensie, reluarea, ca un fel de ecou întirzîiat, a unei replici clin depozițiile martorilor, și exemplificarea ei prin derularea imagi- native a faplelor dinaintea accidentului. Credem că nu era necesară cobo- rirea la nivelul romanului polițist, inserția „biografie" concretă pentru a ușura efortul de Înțelegere al cititorului. Cartea este in ultimă instanță un roman al reconstituirii, un „roman-mărturie" care s-ar ti putut desfășura și in alt mod ,nu neapărat printr-o banală anchetă de birou. Anchetații și anchetatorii se lansează in incredibile monologuri relevate, speculații metafore, menite să explice un destin curios și complicat dar mai mult intr-o ordine livrescă. Discursul speculațiilor abstracte ascunde adesea banalități investite cu semnificatii (vezi inscripțiile .epigrafice* de pe pa- chetul de țigări, anticipările misterioase) deși probabil intenția autorului a fost de a crea atmosferă din elementele derizorii, de a exploata 32 valoarea de revelație, surpriza conținută de faptul mărunt. In legătură cu acest lucru este interesant modul in care autorul atrage atenția asupra valorii circumstanțiale a (aptelor; reconstituirea nu reușește pe deplin, anchetatorii se mi$că inevitabil intr-un cerc închis, pentru că ei nu știu să suplinească legătura cauzală, ascunsă, intre fapte, nu pot să descopere retrospectiv „devenirea" lor: Toate în- îtmplările acelei du pa -amiezi sint așa de cenușii, de inofensive, de anoste, incit oricit le-aș scruta... nu pricep semnalul de alarmă, povestirea, ame- nințarea, germenul nenorocirii. Doar Înlănțuirea lor duce in mod violent spre tinal' Cind mă glndesc ta devenire, la urmare, la legătura dintre ges- turi, lotul îmi pare ca o fatalitate, co o avalanșă de neopril ... "fp. 132} Aceeași ordine de fapte poate primi un sens schimbat, „prinlre stilpii fermi ai faptelor", „prin ochiurile rețelei de evenimente" se poate insinua o interpretare perfidă, pentru că anchetatorii suplinesc logica intrinsecă a lucrurilor cu o logică de ordin speculativ ce poale crea doar variante ipotetice, niciuna verificabilă. Autorul se joacă cu această descoperire punfndu-1 pe ofițerul de miliție, Pescaru, să compună după modelul proza- torilor „noului roman francez", variante cu titlu ipotetic, și să-și comenteze „ficțiunea" aproape eu regretul că nu o poale substitui realului, că nu poate introduce o taină, o „buclă" In sufletul eroului, ca un fel de compen- sație pentru accidentul stupid, lipsit do biografie. Autorul Insă ii descon- spiră tentativa, subliniind la sfirșît, ostentativ un final care să nu mai lase nici un dubiu asupra accidentului, cind mai potrivit ar fi fost un final deschis, tn felul acesta se banalizează biografia spirituală a eroului, con- struită eu destul efort prin complicarea exterioară, livrescă a unor date destul de comune. Totuși, așa cum apare Emil Mantu la un moment dat, el este tipul cunoscut de personaj „dilematic" : „duios", un susceptibil, un sentimental cu viciul autoanalizei dusă pină la exces, pînă unde „sinceri- tatea sa nelimitată, fără cadru, devine negativul ei, înscmnlnd dezagregarea, pulverizarea entității’', Înstrăinarea mistificatoare prin cuvin'e: „Totul e tiisl, cenzurat, tu nu spui decît o interpretare favorabilă a propriei lumi. Tu nu expui decit un material bine potrivit, un lexic în spatc'c căruia nu te dis- tingi, ca o sepie. El face parte din categoria .autenticilor holbanieni. tor- turat de imposibilitatea de a trăi viața ca o permanentă .tensiune a sin- cerității", un om cu rezistenta minată de neprevăzut, de hazard, drept care încearcă să-si impună o detașare lată de fapte, netrăind autentic decit In „intervalul dintre două replici", in ipostaza asocială. Totuși eroul care aspi- ră la libertatea absolută de „om singur și abstract pină la imponderabil" nu poale supraviețui în afara relației sociale, a dependentei față de alcătuirea altcuiva (...) care să te ierte și să le confirme", a împrumutului de persona- litate. „Oameni ca el nu vor de fapt să moară, sînt doar intr-un impas, intr-o lipsă de vlagă, seva lor de viată nu le ajunge și atunci ei vor să pătrundă 1n entitatea altora, să se altoiască pe vigoarea lor. Ei vor mai mult să re inoculeze în cugetul celorlalți, să devină amintiri care vor dăinui,.Iată un sens posibil al mortii lui Emil Mantu, dincolo dc realitatea banală a unei dragoste imposibile — introdusă de autor pentru a preveni acuzația de me- tafizică abstractă — sau a geloziei culpabile fată de soția sa. Totuși pasajul are mai mult frumuseți speculative, nereușind să conv n 'ă ptră la capăt — Emil Manțu fiind In aceeași măsură un personaj paranoic, cu voluptatea au- terturării, incapabil de a declanșa un gest cu repercusiuni pozitive chiar după moartea sa. El are in roman o valoare exemplară, contaminînd treptat și celelalte personaje cu care vine în contact, de la soția sa Cora pînă la lo- cotenentul Pescaru pe cate II credeam mai pragmatic decît să alunece in aceeași maladie a disecției analitice și a întrebărilor existențiale. în cele din urmă reconstituirea nu e decîl un pretext de a submina aparenta solidi- tate a celorlalte personaje, de a pregăti terenul pentru alte recoslltuirL Problema recostiluirii, dar alt mod, a relației incerte dintre realitate ți ficțiune preocupă și romanul Crlstinei Tacoi, Hesperaru (Edil. Emincscu, 1971), debutul in preraă al unei poete. Romanul stă de la început sub semnul aces- tei incertitudini — autoarea se substituie eroinei, reface spiritual recviemul 33 5 — Orizont I pentru „Hesperara", ținutul dragostei absolute, impresoncază un rol cu care se confunda in cele din urmă, incit la sfîrțil Însăși paternitatea romanului este incertă, după cum incertă este existenta Hesperarei, sau identitatea eroinei (autoarea însăși, Egg, femeia visătoare care $l-a părăsit soiul ți copi- lul, sau Egg, fetita alienată din bar). Ciistina Tacoi cunoaște exact mecanis- mul de constituire a realității ideale. Fascinația pentru teritoriul visului absolut, Începe banal printr-o aventură dc moment intre Id, dansatorul exo- tic de la circ și eroina translatoare, dar se transfigurează de fnda ă ce reali- tatea ei încetează, este idealizată prin extincție. Id nu mai este un personaj real, ci o proiecție, „puterea lui asupra mea e numai depărtarea*. Egg accep- tă disperarea acestui moment de adevăr in vis, punerea lui sub semnul in- certitudinii prin pierderea conștientă a memoriei, tocmai pentru a-î conserva unicitatea, a-1 face să se conformeze cu aspirația ei spre ideal, Însăși recon- stituirea efalsă întrucit eroina se complace in evocarea confuză, in reluarea obsesivă a aceleiași scene pină aceasta Iși pierde autenticitatea, devine poe- zie sau cuvint („Id a murit in tot ce-am spus despre el. Trăieț.e doar in tot ce nu voi putea spune. Si nu știu dacă a mai rămas ceva") Monologul nu este introdus ca o posibilitate de comunicare, de reconstituire Pricit de con- fuză a realității (de altlel eroina evită un interlocutor) ci ca un mijloc de a o trăda, de a o anihila in cuvinte pină ce totul se depărtează, se risipește, devine o proiecție de vis, devine o realitate mediată. Acesta pare să fie ți sensul metaforei care poate să explice ți tehnica repetitivă a romanului: „o repetare fără sfirșit, de vorbe și deinlimplări”, in vederea unui posibil spec- tacol care Insă nu va mal avea loc, pentru că ideea dc sinceritate, de auten- tic moare în „avanpremieră". Eroina, și implicit prozatoarea, aspiră la acel stadiu in care totul devine confesiune, cînd se produce un transfer de sub- sîanță intre realitate și ficțiune, ficțiunea uzurpind, alienind realitatea. Spre acest deznodămînt tinde monologul exacerbai al lui Egg, deznodămint ni- ciodată atins pentru că nu se poate epuiza vreodată realitatea prin cuvint, nu poți avea senzația că ai spus totul, declanțlnd procesul alraoriu : Totul e o colcăială lentă, ți aparentă-.. Schimbarea va veni, poate, numai după ce ultimul cuvint va fi spus." I>ar pulverizarea realității in vis mai are și o altă rațiune — imposibi- litatea dc a o verifica a doua oară (trecerea lui Id prin viata eroinei „nu s-a înregistrat in obiecte', a fost o „trecere printr-un spațiu indiferent'), absenta martorului, care să certifice. Dc aceea eroina preferă să contemple expr.enta ei vremelnică in Hesperara ea pe o ficțiune, „utopia crepusculul, dnmul spre Xanadu". cum frumos zice Emi] Hoția, o evadare din spațiul lucrurilor con- crete ți perisabile fn somn — singurul capabil să restabilească raportul cu esențele, cu „umbrele trecutului". Din această perspectivă, meLifcra-reali ate a Hesperarei poate avea și un sens parabolic. Egg devine „valența primor- dială între himeră și viată", destinul uman impărtit între ficțiune și realita- te, frf, destinul supralndividual, aspirația spre imuabil, spre absolut, Pentru, destinul banal, terestru, verificabil. Eroina c torturată de simultaneitatea ce- lor două ipostaze extreme — ea există prin Petiu („legătura ei cu pămînlui") dar nu-și refuza, măcar temporar, evadarea în spațiu] ideal, din „timpul să- rac' in .timpul plenar*, din istorie în anlstorie. tn fine, AHn (numele e prea explicit), copilul, reprezintă singura putință dc compromis între extreme, martorul potențial al trecerii ei „prin teritoriul candorii", niciodată însă martorul virtual căci prin actul mărturiei e) iși va pierde propria candoare, E o posibilă tălmăcire a metaforei principale a cărții, posibilă atlta timp cit ne lăsăm seduși de poezia dintre rtnduri: „Hesperara ? Niciunde. Nicicind. $au oriunde. Oriclnd. Totuna. Important nu e visul, ci ideea de vis,.."); da- că refuzăm poezia, cartea ar putea să pară o construcție prețioasă, minată dc retorism și un fals patos liric, a cărei grandilocventă vine să unea Căii lactee. Stelele erau mai dese ca iarba și lumina lor era caldă. Ca o iubire. Mă întovărășeau turme de oi și iepuri sălbateci, Ce păreau, mal de grabă, ființe rupte din poeme de taine. De-acolo, din adăpostul meu de floare Orbită gustam Somnul coborît în paradisul parfumului. 35 Vasiie Versavia Iarba !ntr-o vreme pe cîmpte iarba tu copilărie, iarba iu copilărie. O să iii cîndva bătrîn, o să-ți crească iarbă-n sin, o să-ți crească iarbă-n sin. O să-ți crească ia o vreme iarbă gene șl sprincene. iarbă gene și sprincene, tntr-o vreme pe cimpie iarba iu copilărie. Peisaj de suflet Cu vremea, sufletul se desface ca un șes, se adîncește fără înțeles și tinde pared sd se împrdșfie sub steie ca o pulbere rară, tot mai rară. Pentru ce te-ai născut tu suflet și tu glnd printre toate aceste lucruri care nu știu de sine și pe care nu le-am văzut triste niciodată. 36 Valentin Tudor Să vii. Sd vii în poiana unde-adăpam cerbii însetați de dor, Străbătind pădurea $i desișul ierbii. Dorurile dor. Foșnetul pădurii pină-n depărtare E durerea mea; Freamătul iubirii iără — asemănare PUnge fi te vrea Clntă-n orchestrarea rătăcirii mele Cint de Împlinire; Tăcuți ne-ascultăm, prin ierburi sub stele, Șoapta de iubire. Viorel T. Sălăgeanu Motiv de imn Orga pădurii intonează Ecouri de imnuri străbune Neclintiți pe cupola Stropită Cu aur. Căci noi sîntem Cei cărora străbunii le dară Cheile tainelor lor. Deschideți porțile pămîntului, Doar cu privirea Ne jucăm cu soarele Dimineața in oază. Străbunii noștri stalactite Iar noi așteptăm stalagmite Timpul să-și scurgă Picături, picături... 37 Ghiță Bălan-Șerban Scrisul meu și al celorlalți țărani condeieri (Evocări și mărturisiri) Intr-un articol aparul in nr 12, co1nbora(orul nostru Aurel Cosms a prezentat pe tiranii condeieri, afirmați in presa din Banat. Articolul confirmă pite sate î ■— La .Suflet pop" a mat colaborat, din Comfoș. și Marfa Dogarii, țărancă autodidactă ți publicistă, iar din comuna vecină, Nerău țăranul Sabin isac, cu unele articole. — Cine v-a fost mai apropiat dintre țăranii condeieri? — Din frumosul palmares de vreo 16—ÎS făranj-condercri, ce i-a avut banatul, cei rrraf apropiati mi-au los!: fon Ciucure/, din Soțdea, Paul Târbdțiu din Comoiiște. Petru Petrica din Clrnecea, țj birteinjeies Marfa Doijaru, despre cate se spune că a losi prima lărancă-leministă, din România. — Cu Petru Petrica ați purtat corespondența d^-a lungul anilor t Care scrisoare tip-a-lui vj s« parc cea mai semnificativa î Daca, firește nu comitem n indiscreție. — Cu Petru Petrica am purtat cea mai vosiă și mai intensă corespon- denfă. Dintre loji pfugarii-condereri- Posed un „dosar Petrica* fn care păstrez foaie scrisorile și tot celălalt material ce mi*a trimis, fn tegăfură ct» activitatea noastră dc condeieri. Mi-e greu sd mă pronunț asupra scrisorii 39 «/ei „mat semnificative", deoarece, peni tu mine, este interesam ți sem- nificativ aproape tot ce mi-o irimis iiindcd noi niciodalil nu ne-om scris unuf-alluia bai ta Ut ă]i ... — Ce părere aveți despre piesele lui Pelru Pelricaî La Comicsul Marc s a jucnl vreuna? — Piesele cte teatru ate iui Petru Peltica, cuptimlnd teme specifice satului bănățean, sint In I genul tor, scrieri dramatice de valoare in perioada celor două rdzboaie mondiale, reprezeniirtd rin document. o mărturie a strădaniilor acestui scriitor plugar, de-a adnee pc sceniț, as- pecie ale unei realitălli sociale cu multe contradicții ...La Condoș s-a jucat piesa „Păcate" de către o forma) ie de tineri diletanli, concomitent cu opereta lui Tiberiu Brediceanu „La șezătoare1’. — Volumul de versuri „Sclavii pămlatului" al țăranului Paul Tarbă» tiu din Comoriște (apărui in IQSăj cuprinde, in majoritate, poezii politice și sociale. în ce măsură considerați că exprimă versurile țăranului din Comorișie starea de spirit a țărănimii din vremea aceea? — Poeziile socicl-pofitlce ale iui Paul Tâtbățiu corespund, in mod Udei, cu aspitatiile de epocă ale țărănimii bănățene. In ele, se înfățișează setea de dreptate socială a (dranimii. inspirate dinir-un bun sim) fârdnesc dornic de o rindufre mai dreapta ți mai umană. Poeziife lui Târbățiu nu sini idilice ; „Tu sclav ai gliei, supus, o midi Pe târnă tari venerici, fosil Ciocoi Cari, ti-au slărfmat idealul șl apoi Un jug cu mult mai greu (i-au pregătit" Sonetul acesta dedicat „Plugarului" se fncbeie cu versurile; „Victime-ale mizeriei — vor a lei Cari cer dreptatea zilelor de mfine ..." în «? împrejurări a[i cunoscut pe (ăranid-condeior Ion Ciucurul î — Fiind mi cu rmdf mai linăr ca dinsul ]-am cunoscut, ia Începui numai din scris, admirindu-i arfteoUtJ știu de fond, care apărea regulat, săptămină de săptămină. in gazeta ce o conducea „Cuvjnfrij Satelor". Per- sonal, l-am cunoscut ceva mai rifidu — devenindu-i colaborate/ — cit prilejul unei vizite Ce a Idcuf-o la Comioș. fiind invitatul Măriei Dogaru. Cind a apătut romanul său „Transformarea", eu r-am ideal o elogioasă recenzie In gazetă, ca cititor teran. fapt care ne-a apropiat ți mei mirii, unul de ceteiaK, dorind oceaslâ priefenie pfnd ia moartea iui, care i a surprins, iu că rufa ce-J aducea de la ttegul Vasiovei. — Care au fost problemele principale dezbălute în presa scrisă de jăranl î — Aceste probleme au fos! de Ordin social, politic ți economic. Con- deierii plugari, intuind consecințele pătrunderii relațiilor capitaliste la sate, cu alterarea virtuților tradiționale, a sentimentelor ți poliJjcfardsmului venal, ii iace sd demaște aceste realildfi — adesea virulent si protesta- tar, la presa țărănească, ș-au desfășurat intense campanii pentru demas- carea și combaterea a numeroase simpfome negative; clrddțlile politice, luxul, risipa, inslrăinatea portului prin mahaiagizarea viefii țărănești, denataiitatec etc... 40 — In condițiile istorice în care s-a dezvoltat credeți că țăranul bă- nățean are unele trăsături aparte 7 _______ Fdr^ îndoială — da! Pînă ia unirea din 1918, in Banat, mai mult ca-n alte parii, s-a desfășurat o mare acțiune de culturalizare a maselor sa- iești. corolar necesar al luptei naționale. Corurile sătești, socleldtile de Lectură ale „Astrei", teatrul de difetanți țărani. bibliotecile acestor inaitulii și școala confesională. cu faimoșii ei dascăli-aposlOh. au aclival cu o vigoare ce nu se poate intllni in alte regiuni. Se pot aminti nume- roase exemple de tirani cu biblioteci bogate, iar abonamentele Ia ziarele și revistele ardelene, cefe mai numeroase In Banal se puteau Intllni. NI- colae larga. Lucian Blaga și G. Cd/inescu au semnalat adeseori sufeiorjtaea pe plan cultural al țărănimii bănățene șl gradul lor optim de evoluție soci- al -economică, care le conferă această trăsătură aparte. — Ati urmat numai cursurile primare, dacă nu mă inșel. Cum ați ajuns la nivelul de cultură de azi ? Ce căr|i, ce autori v-au pasionat de-a lungul anilor? — Isprăvind cu școala primară nu am căutat sd isprăvesc și cu cartea ci dimpotrivă, dragostea de carte și de slovă tipărită mi s-a mărit din zi In zi, iolosindu-mă astfel de tot timpul liber rfe. care am putut dispune cu lectura cărților de toate genurile — din care căutam să-mi mirese bagajul de cunoștințe și să-mi lărgesc orizontul de gindire. M-a atras. In mod deosebit și lectura gazetelor și revistelor, pe care fe citeam Încă de pe băncile școlii — și nu fără o u/tdd de melancolie fn suitei imi amin- tesc de aeefe zile alo copilăriei și adolescentei, cind pindeam de departe sosirea poștașului care aducea ia casa părinților mei „Foaia Poporului Român' a lui Birâutiu sau .Libertatea* de Ia Orăștie, inclusiv calendarul „Minerva* ce sosea la fiecare Început de an, de peste munți. Mai Urziți, In anii maturității, cind aveam pe umerii mei ți răspunderea bunului mers al gospodăriei, din lipsă de timp pentru citii și informație, îmi luam cartea sau gazeta cu mine. In căruia țărănească, și in mers ci- team sau studiam, ajungind să mi se den epitetul că sint „plugarul carete Citesc pe Homer la ... plug 1“ Cărțile, care m-au pasionat mai mult, au fosl extrem de numeroase. Incit mi-e imposibil a fe Înșira pe toate tn spathd atit de lim'rar al acestei discuții. Amintesc totuși cu drag pe unele din ele. „Lupta In jurul unui rug“ dc Ștefan Zwefg. „Istoria Revoluției iranceze* de Thomas Carlyie, lucrările Iul P. P, Negulescu, ..Destinul Omenirii* fn 5 vofume, „Gene- za formelor culturii* ți „Filozofia Renașterii* fn două volume. Am studiat, tn perioada Interbelică, tn condiții relativ dificile. Ca- pitalul" lui Karl Marx, comentat de socialistul austriac F. Auerbaeh, șl io! In această peroadă cred că am losl singurul țăran bănățean carele aveam abonată, ani de-a-rindul revista de inaltă ținută intelectuală, cu ideologie de stingă. „Cuvfnlul liber* a lui Tudor Teodorescu-Branișle. după cum s-a mai găsit la mine, tn acea epocă, și cartea „U.R.SS. Azi* a lui Alexan- dru Sahia. — Comuna Comlosul-Mare a fost vizitată de oameni de cultură ? Puteti să ne spuneți cîteva cuvinte despre intilnirea cu Nlcolac lorga 7 — Anul Z923 ,.. Primul război mondial era terminal cu patru ani fn urmd. dar orizontul Europei era încă tulbure. Cind furtuna se mai potolise, se nnun/d vizita ta Cnmloș a marelui profesor și istoric Nicolae iorga, care relntorclndu-se de la Sorbona, unde ținuse o serie de conferințe, iși manifestase dorința la Timișoara de-a cu. noașfe și un sat romanesc fruntaș din Banat. Fu ales de către conducerea judefeană Comloșul și, astfel, In 30 ianuarie — zi Irigurcasă și cețoasă de 4J ll rornd bdnd.'eand — un automobil cenușiu se oprește in iota Casei Comunale ți delxirrd dlnlr/nsul pe impunătorul om ți dascăl Nic. lorga, unde-l aștepta o mare de capele, avind la mijloc notabilitățile satului- Țoală h'mea ovaționează, iși agita căciulile, toii se închină și pe tetele tuturor, era săpată bucuria ș! fericirea că trăiesc o zi mare, cind n asemenea perso- nniitntc jare cinstea de-a vizi'a acest sat. Corurile clntau, clopotele ce- lor două biserici sunau ca-n iile de praznic, iar muticele și bandele de lău- tari localnici, dotau marșuri, insoțindu-I cu mlndrie și bucurie pe acest Mare-Dascăl, pină-n sala mare a ospătăriei comunale. Dopa cuviobd de șahii. I se prezintă marea și istorica Evanghelie a bisericii românești, unde eruditul profesor iși depune autograful, dedesub- tul următoarelor rf"di"i; ..Națiile se lin Prin sporul lor de muncă și de oameni. prin belșngid lor de sulle'e. prin prisosonl lor de muncă I Cu cit nu sporește, nu e îmbelșugate și nir prisosește, ele nu pot să-ți acopere locui jnt supt soare II" Urcat apoi la tribună, in lata sălii arhipline, cu falnicii țărani e mlcșenl. Nic. lorga, cu ton lin și cald la început, Îndeamnă poporul Ia iubite fră- țească și unire. 11 îndurerează și îngrijorează natalitatea redusă a eoni roș-nilor tS'S- temil de un copil) prin care sintem in pericol de-a pierde procesul demo- grafie, pe lingă observațiile tăcute cu prilejul vizitei ce ni sa 'dcuf. afuns la București, scrie In gazeta sa „Neamul Românesc' un articol de fond răsunător cu titlul „Banatul se sinucide I". — Ați lucrai mereu la cîmp. Cum v-ali clștlgat Hmp pentru citit 7 Cind vă scriați articolele ? — yțța cum a scris GabrlelTepefea incarfea sa .Plugarii condeieri din Banat", referindu-se ia scrisul nostruziua la plug, iar noaptea redac- tori 1“ Imi scriam articolele seara, după ce închideam poarta pină la cea- suri tirzii, sau, uneori, chiar in timpul zilei, la arat, cind slobozind la amiază, caii ca sd-ți mănince toianuf de nutrej, eu retrdgfndu-md ia o parte, spre a-mi scrie ciorna articolului ce trebuia să apară in numărul proxim al revistei sau gazetei, tiindu-mi urgent solicitat de redacție. Timpul pen- tru citit era, cu predilecție iarna, cind gerul desena arabescuri pe geam și zăpezile ne alungau in casd. punlnd capăt oricărei activități In afară, in marele atelier ol Nnlnrit... — Înflăcărat de generoase idei, ați militat prin scris pentru dreptate socială, pentru prețuirea ți respectarea demnității omului de la sate- Multe din ideile pentru care ați mililal s-au Înfăptuit azi. Ce a însemnat publi- cistica in viața dumneavoastră 7 Ce satisfacții v-a adus „patima scrisului" 7 — Publicistica, In viata mea. a iosl realizarea unei vocalii imperioase de-a scrie, împlinirea personalitdfii mele, pe plan intelectual — dar ți lupta pentru realizarea idealului de emancipare social-economică ți morafd. a semenilor mei. Satisfacțiile ce mi le-a adus „patima scrisului" nu au iost acelea de-a mrt lace „statuie", cum spune calamburul poetului Toplrceanu, ci acelea pe care fi le oferă anumite succese ale scrisului tdu, vdzfnd cd el s-a mișcat pe coordonate juste, iar ideile pentru care am militai, Ie vad Înfăptuite In realitatea concretă de azi. — La ce lucrati acum7 Ce manuscris aveți pregătit pentru tiparî — >lm lucrat Împreună cu doi intelectuali din sa! — proiesotul Silviu Bassu și profesoara M.aria Babau — la întocmirea unei monograiii istorice a Comfoțufui. In alată de aceasta, md străduiesc sd-mi aștern pe hirlie. 42 anumite amintiri — ceva In genul scrierii „Lumea prin care am trecut" a iui Slavici — evocfrid printre altele pe acei oameni de seama și scriitori cari au vizitai Comloșul, și modul cum s-au oglindit In mintea și siliciul meu. personalitatea ior fizica și intelectuala. De-a lungul anilor s au pe- rindai in vizită la noi Nicoiae forga, Octavian Goga. Vasiie Goidiș. OtiHa Cazlmlr, Cora frineu, Gala Gaiaction, precum și scriitorul francez. Melchior de Vogue, insofit fiind de fostul președinte a! Austriei, baronul llainisch. Penultimul din aceasta lista, adică scriitorul de Vogue m-a impresionat prin verva, viabilitatea și voiciunea sa spirituala, cu toate că pe atunci nu aveam decit douăzeci de ani, MW, In amintirea trecerii sa e prn râ- tul nostru un autograf, pe una din filele albe a Evangheliarului tub wmă- loarea inscripție: ,.1n numele fraternității latine, am vizitat acest frumos ți 4?tev ax i om aii za le- pici în viilor după modelul unor dscipltne deductive. Totuși, aceasta nu ex- clude ea, in împrejurările date, comportamentul clanului Durrell, pornind de la situația cu caracter episodic din pagina de mal sus, să fie supus unei analize caracterologice pentru care no putem imagina oricind si un corolar psitiomelrie cu coeficienți precis determinați. Izbește de la prima lectură atitudinea pasivă a tuturora in .problema" îndepărtării patrupedului cenușiu. Care să fie explicația î tn orice caz. cinci indivizi, diferiti ca temperament, înclinații, interese particulare, virstă, țx»- ’iție iu familie, experiență de viață etc, manifestă In fonc^ in acerași proble- mă aceeași atitudine, canin Fiind faptul doar prin mici „gesturi" verbale, mai mult sau mai puțin convenționale. Astfel Mrs. Durrell prin momente - /or, /9J5, nr. S. 58 Miu-Lerca, cu rezerva subordonării detaliilor unor coordonate lundamen ate ulterioare privitoare la viziunea artistică națională și provincială. Prin 1940, Pavel P. Bclu ți Petru Stefca au socotit cd in opera /ui C. Miu-Lerca se oglindește, ca intr-o monografie, satul bănățean, cu țărani pielroși, cu le- mei pure ca un izvor de munte, cu a dragoste suavă, toae exprimate intr- un lexic și o motivație psihologică speciile bănățene. (Lexicul corespunde afirmației, motivația psihologică, mai puțin, e ceva mai generaă, prezentă și in oile provincii). După apariția antologiei lui Ion Stoia-Udrea „11 poeți bănățeni'. Petru Comarnescu!) observa că dualismul acestei regiuni, cea mai Industrializată și mai desvoltală și pe plan agricol, nu putea să nu se ref/ec/e ți in poezia sa. Perspectiva tui Pavel P. Belu și Petru Sletca reapare și in considerațiile lui Comarnescu, cu sublinierea liniei moderniste „cu o viziune mai depfintj, mai dramatică și mai smnifteativă". Din perspectivă evolutivă. istorică, pre- cizările criticului sint valabile, dar discutabile sub aspectul 'valorii artistice a operelor specificic bănățene la care se teleră : originale cele dinții, tra- duceri și imitatii relative, cele din urmă. Liviu Jurchescu*) in 1943, ia apărarea „prinviciaH/or" in frunte cu C. Miu-Lerca, „a cărui poezie ridică fa rang de limbă literară numai acele cu- vinte specifice bănățene, locale cu o circulație universală" pe păminturde locuite de români. O sfafislicd modestd l-ar fi arătat generosului critic că exagerează. In poezia lui C. Miu-Lerca există multe „bănățenisme" fără „cirru ație univer- sală" in celelalte provincii românești. Valoarea inirăzneln lui C. Miu-Lerca poale H, totuși, interpretată din altă perspectivă. Vom încerca s-o eviden- țiem. ceva mai ttrziu. Ion Șiugariu*) in ncetași an, 1943, dar cu cîteva luni mal devreme, in considerații de amplitudine redusă, consideră pe C. Miu-Lerca ce! mai re- prezentativ poet ai Banafu/ui pentru „cd descrie e/cmenie caracteristice bănățene, Întrebuințează tenroni locali, realizează poezii scurte fără răsu- flare lirică deplină, dar pregnante prin imaginile lor realiste $i evocatoare”. Opiniile criticilor de azi, întemeiate pe considerațiile parțiale și pro- vizorii ale înaintașilor, sint oscilante și imprecise. N. Țirini*) ft așează pe C. Miu-Lerca, in studiul din nr. 7 al revisei Orizont 11970), printre poeții bănățeni care au depășit realismul și idilismul iui G. Coșhuc, dar care, totuși, ar fi rămas, la manieră, conventionalita.'e ți pitoresc. Același critic, in numărul 9 al aceleiași reviste, reia „vag Ic ecouri din Colruș" sugerate dc PerpesiciuS și subliniază tendința noilor poefi td- nățeni „universalișfl și moderniști" dintre cele două rdzboaie de a renunfa ia maniera folclorică. de-a depăși „stearpa ți dezolanta'1 edutare a specifi- cuiui local.De ce stearpă și de ce dezolantă ? Prima culegere de versuri Biblice apare in 1032 ți cuprinde 38 de po- ezii. Titlul acordat volumașului ar putea sd inducd in eroare pe cei ce nu l-au răsfoit și să considere autorul ca pe un teolog nerealizat, sau un răs- popii care-și regretă lucrurile pierdute. Perspectiva acestora este greșită. Culegerea menționată vizează tragismul existenței umane, tragism ex- primat in exisenta unui destin uman, uneori orb și fără noroc. In bucuria muncii rămasă deseori nerăsplălită. fn partea a treia a culegerii sini prezentate 12 pastele ale naturii, ale unei naturi ce fnvie (Rc-inviere, Primăvara) cu nesOrjfte bucurii. După 1944, scriitorul continuă să He prezent in paginile revistelor, Vo- lumul recent apărut. Sus slele, jos stele, exprimă doar o parle din tematica ») P. Comamercu : Sat ți urina tn poezia bănățeană, Univ. Ut, sn Ut, nr. J3. ” i) Liviu furchescu ; tiitant bănățean nedefictfar, Univ. tit. an LII, nr. 33, 30 nov. 1913. fi) Irm Siupariu — Viata poeziei. Pev Fundafttfor X. I mai 1943. o. 430—431 > N. Tirioi „Tcnrtinfe moderniste in lirica bănățeană interbelici, „OrtonC, 1970. ar, 9. p. 30— ÎS : C. Miu-Lerca ■ Biblice poezii. 59 obordald. Pentru afirmarea deplină a personalității sale creatoare, este nea- părat necesar să apară, cit de curind, și volumul al treilea. O parte din po- eziile scrise intre 1940 și 1971 au apărui in ziare și reviste, dar marea lor majoritate sint produse inedite, cane, in bloc, n-au stai sub ochii nici unui cetitor. Considerațiile schematice și nesigure ale celor care, intre timp, au scria despre C. Mru-Lerca Iși găsesc explicație in această realitate. Considerațiile noastre despre opera poetului vor ti globale, cuprinză- toare, interlerind in parte cu poemele cuprinse in volumul recent, dar fără ca sd privească, cu exclusivitate, numai cuprinsul acestei ultime plachete. In primul rlrtd poetul cintă natura cu cele patru anotimpuri. In poemele aces- tea, pictorul și muzicianul se întrec cu filosoful, aspectele descriptlv-anali- tice se împletesc cu teama că. pe «cranul conștiinței, sania copilăriei cu iu- leala și veselia ei de-atuncl, nu vor mai trece multă vreme. In a' doilea rfnd, poetul Iși clnlă copilăria desfășurată la tară. Ca structură artistică, poeziile respective oscilează Intre pastelul pictural, ba- lada populară și poemul iilosolic. Densitatea expresivă este mai firavă, iar unele construcții mai puțin căutate, cu o accesibilitate programată, s mpll- tate și sinceritate. Iernile copilăriei cu optimistul for deplin, prezentaiea pri- milor ani de școală, Ia tară, ruperea de casa părintească pentru plecarea rea liceu, staturile bunicii In drum spre gară, rellectâ aceeași tematică im- rită in expresii artistice specifice poetului. Tensiunea psihologică, problematica filosofică și meșteșugul artistic Iși ridică, din plin, nivelul fn Casa. Cicilacii, Meandre de foc, Coasa, Cămă- șile. Bocala etc. Cicilacii redă copilăria săracă cu jocurile ei Intr-un text de-c originalitate deosebită, fn care mentalitatea copilăriei se imb nă ciu- da! și interesant cu expresivitatea limbajului rural bănățean. Meandre de foc reflectă bucuriile, creația și gindurile vremii așezate fn cu/ori aprinse pe ciupaguri și cătrinte fn pregătirea hainelor de zestre pentru tinerii ce se cdsdfowsc; Coasa, simbol al muncii și al revoltei, arata că mfnuitorii ei s-au chinuit mult in cuprinușl orinduirilor să-și ciștige existenta cu ea și s-o păstreze pentru înlăturarea lanțurilor stăpinitorilor f Cămașa Jdrdneascd — o fantoma a chinurilor omenești începe cu „pozdarea" de clnepd, plouată, ornată, spălată, și zdrențuită din tată-n tiu șl stlrșeșle lunga durerii istorie In sicriu, ca o iloare ofilita de soc t Bocala alt instrument al bucuriile și al chinurilor omenești; „Ii fuse mumină, o minei, Și iatd-i iu jocul cu rocul. (.Soră, tărina. Tot smd, Hnlinaj, Norul l-l frate. Alt hale, izvorul. Și toate, in stropul de apd-adunate. fiorii sudorii din clocotul trudei, setoasei și cru- dei. cu ea 1/ adapă". In meandrele de ioc desenate pe ciupaguri. In coasa ham că și ne- iertătoare, In cămașa Zăcută puzderii de muncă. In bocala cu care bocitoa- rele o sd-i tămiieze morrnlntul stă Închisă istoria unui popor cu bucuriile și tragediile inevitabile legale de existenta noastră. In acest sens, poezia Nucul sinfezizeazd principalele idei ale ciclului respectiv — un vestigiu al permanente! omului intr-o anumită arie socială, transpus cu permanenta lut In arfă. In poezia scriitorului și in „pictura' din linalul poeziei, după ce vremea l-a doborit. >1 treia temă abordată de poet este viata satului, relntllnirilc cu salul dintr-o perspectivă socială, mai accentuată. PelnlUnirile cu salul pe melea- gurile începutului Ii amplifică poetului sentimentul scurgerii vremii și ideea că timpul nu iartă pe nimeni. Contrastul dintre satul vechi și cel nou, so- cialist, es/e prezentat în Două sate, două lumi — cel vechi iixat in amintirea poetului, cel nou In realizările actuale. Ideea modernizării satului românesc In perioada socialistă este artistic exprimată In SUS STELE, JOS STELE, A patra problemei fundamenta/d dezbdtuta fn poezia lut C. Miu-Lerca este contrastul ce apare și se adincește Intre lumea veche și lumea nouă, cu progresul evident șl treptat a celei din urmă. De re/inut neasUmpărul omului și setea lui de cunoaștere perpetuă, asocială de mișcarea pietrelor, 60 a oase Jar. a lemnelor ce cresc, se macind ți rasar din nou (Rid mortii), de ulcele de pdminf. de apusul și dc rdsririfuJ soarelui. fn felul acesta, ajungem ia a clrwa c/iesiiune iundameniaid exprimai In opera poetului, la cristalizarea coordonatelor unei concepi ii materiallsle despre lume ți via(dr cir rtjddcinile adine înfipte in înțelepciunea populară, ti vorba de un panteism materialist concretizat in lumea organicii (Grădi- nă, Coperte dc tul, Rid mcrtlij, o lume nenuffgj'nitd ai cdrei roși trebuie edutai, ca și a] omului, In structura lumii. Acesla-i poefiri C. M iu-Le rea cu tematica predominată a poeziilor sale și cu concepția filosoficei despre lume și viată cuprinsă fn ea. fn cele 130 de poezii, cercetate de semnatarul acestor rlnduri. am găsit 230 de cuvinte provinciale bândfene. Au fost introduse aceste cuvinte in mod programat in vederea creării unei arte populare de o accesibilitate de- osebită, și de un caracter național cit mai pronunțai — specrllc semdndto- rismuJui ? Așa or putea apare lucrările la o privire superficială și complet exterioară. Un studiu apropiat al versurilor poetului poate lămuri, pe orice curios, cd realitatea nu este aceasta: aproape iiecare cuvint bănătenesc este încadrat inlte 2 și 3 neologisme, de ia aton și pind la cibernetică, de la hieratic și pînă la recrudescent ele. întrucit înrudirea cu Girda, cu Victor Vlad Delamarina este parțială, exterioară ți Iară un obiect iinal intenți- onal semdndtorish împletirea aceasta ciudată de arhaisme provinciale și neologisme de ultimă oră a vizat un maxim de originalitate. Forma expresivă a poeziei lui C. Miu-Lerca se bozeazd pe un ijmba) curent, pe cete 230 de provienciafisme bdndjene și peste T30 da neologisme împletite intr-o structură cu iotul originală, care-i deosebește de to/i an- tecesorii săi. Nesfirșife rime interioare produc și amplifica muzicalitatea poeziei, tac din flecare vers un legația ce ne amintește dansurile populare bdnatenc, dc mrtzdrfchea, britd și „dă doi- r „Suroră din prima-auroră Găteala-șl grăbește migala Rodesc germinații, gestații Palpitâ-nnoitâ fn lut vegetal ia șt seatfiripă din clipă in clipă De-atita lumină și-anină-n tulpină etc, cic. Sau r Astief, bunuknebuuul de el îmbracă orașul, grăbitul, trufașul. Se mirăd admiră, cum suie in sus, spic mai sus. (Cer pe pdmitii) Sau t Apași cu pași de-aramd, in umbre sumbre Imbrdcafă din pomul nopții ram cu ram, coboard.mi bat ia geam. (Spre maluri) Structura această iormată. cind contro-punciică., cind curcdtoare, plină de melodie ți cutremurare lină adună emoțiile șl sentimentele Intr-o ava- lanșă care crește, crește apoi izbucnește fn iinal, se clatifică. iii oferd cori’ concluzii surprinzătoare. Se zice cd dansud tuns, muzica muzică, poezia, poezie ,.. Ei. bine, fn versurile lui C. Miu-Lerca sint jmbfoafe in dozaje di- lerite aceste trei arte ca la nimeni altul. Ele mai au o simetrie geometrică asemănarea re cusăturilor populare de pe ciupaguri, despre care a scris, o 61 «armonie cromalfcd plasticii șl muricald, o structura dialect ied conversai ivd, teatrală ce Ie sporește elecul, Ie adaugă oarecare dramatism și aspecte picturale pregnante. In alata rimelor interioare cu repetarea lor, care ne reamintesc de muzica Ini Bacii, mai există fn structura versurilor Iui C. Miu-Lerca Irumu- se;i reale de natură clasică si modernă cate nu pol ii trecute cu vederea: .Muguri in nea" ; „Unde doru-n doind doare și-unde mura nu mai moare" ; .Se-nmlddi-o melodie' ; ..Strop de roud-n autoră" t .Mestecenii parcă de* odată, un codru de sfetnici atbe-au aprins' i .Iubire, umana mea dumneze. ire" ; „Unde-i sfâpind ta stină o zind'^ Este insa imposibil sa tupi versurile unei poeme ca sd scapi de-aceste rime inferioare care împletesc, ca la nldun alt poet, muzica cu rezonanfa mieieciua/iJ: „Cornul de bou pornise să-mpartă binețea-n ecou. Le poartă din poartă In poartă. Turma-i Sa urma. O mină o mină c-o mină de lină". (Zori rustice] „Ci unde-i oare, mult căutatul, paradisul, acel niciunde, unde glndul incâ nu pătrunde, lume fără nume.-n care taina tainelor cea mare : veșnicia, se desparte de viată și de moarte lumea fără anotimp fără spa» tiu, fără timp?" (Năluci) toM o parte din Nisipurile in care destinul nostru al fiecăruia se a mestecd, în timpul infinit, fu pulberea e/cnd: „Destine, vecine, amestecate, stăine, s.adună din dună în dună, culcate jw maluri, plouate-ncintale- nghețate." Totuși, poezii din care contrapunctul muzical, și rimele interioare sâ lipsească exfstd, cu O frumusețe simpatetica, linia, ce se strecoară cu înfiorare in sulletul cetitorului, fată cîteva j „fițrăfulgerată, căzu-n pădure. Murele ochilor, triste, le șterge tn niște batiste gigantice, vinăte-sure. O doare-agonia. Se zbate și moare in recviemul a milioane de corzi, de timpane, supremul. (Furtuna) „Vibrlnd, pădurea se destramă. Mor fluturi mari de-aramă. Gonind, semețul bard arde. Si fragii, dragii, ard— Și vin, toți cerbii vin. clin cele patru zări. Le-a înflorit ca-nlr-o măiastră glastră, o bură-albastă-n nări". (Febre) Cei cate-i consideră pe C. Miu-Lerca un poet provincia/ aduc ca argument cele 230 de cuvinte bdndțene. pe care putini cititori le inleieg. Este o constatare veridică. pe aceea, Perpessiciu J-a sugerat $d aiaeze proximului volum de versuri și un vocabular. Sugerăm autorului sd a- nexeze «cest vocablaj unei viitoare, eventuale, edil i definitive. Par și dacă nu ne va urma sfattd, poetul C. Miu-Lerca rdmîne unul dintre Cei mai originali poeți moderniști ai zilelor noastre. Daco „InClIciturite" dadaiste cu versuri aîcdPrife din Cuvinte iăiate din ziare și trase Ia sorți, la in im- plore, iar mai apoi combinate fără nici-un sțnș, au putut pune bazele unui curent modernist in literatură, cu atit mai mult poemele bănățeanului aces- tuia, fălos, plin de talent și îndrăzneală, care utilizează un vocabular curent, altul din neologisme accesibile și un număr de „vorbe" eu sens local, dar pline de o rezonanță și de farmec arhaic — lexicologii ar avea de fucru se- rios eu stabilirea etimologiei lor străvechi — nu pot fi bagatelizate. Pentru a evidenția valoarea încercării sale de-a introduce tn poezii vocabularul dialectal bănățean vom relata opiniile lui T. Maiorescu, privind contribuția lui Victor Vlad De/amarina ta dezvoltarea și întinerirea 1 mbii literare r „Coci cultura artelor na se pregătește (...) din sus In jos, ci din jos in sus și precum coroana înflorită la înălțimea copaci Iul (și are rădă- cinile de hrană In pătura păminlulul, așa arta cea mal dezvoltată iși pri- mește sucul trăinicie! din viața populară In toată naivitatea ei inconștiență : de aceea și trebuie să fie națională, iar dialectele îndeosebi, sint izvor de Întinerire pentru toată ființarea timbei literare" (Titu Majorescu ; „In me- moria poetului dialectal Victor Vlad Peiarnarina"). După opinia noastră, cel care a adus pină fa un nivel înalt prevede- rile iui Titu Mafonescu intr-un mod cu totul original, prin utilizarea voca- bularului dialectal in poezia cultă, este poetul C. Miu-Lerca. 62 Alexandra Indrieș Anton Holban: „Jocurile Daniei" înlocuirea modului epic, liric sau dramatic de existența literară a ero- ticului prin modul analitic in romanele Iui Anton Holban echivalează cu tentativa unul moralist de a studia un caracter imposibil de clasat și de ti- pizat. Din contradicția dintre nevoia de claritate, unitate șt consecvența și fluiditatea ființării realului rezultă nu numai forma de expresie specifică ci chiar tensiunea cea mai intima, cea mai autentică a crosului. Pentru Sandu, nume convențional al lui ,eu“, a iubi înseamnă a nu înțelege ; a scrie, a li- tciariza aceasta iubire înseamnă a ameți de luciditate, a orbi de lumina. Iubirea ia un aspect ciudat ds ranch una, dezaprobare, char dispreț. Eroul pare a iubi în mod paradoxal temei care nu-i plac (mat ales Itina și Dania, din romanele O moarte care nu dovedește nimic respectiv Jocurile Daniei). MHly, personaj-martor (in sens experimental) din ultimul roman, femeie plină de calități, admirabilă, care ar ii „meritat'' să fie iubită, dove- dește tocmai caracterul absurd al raționalismului excesiv din care se ali- mentează „sentimentul", mai bine zis obsesia erotică. Unei /raze din Jocurile Daniei : „familia ei poate fi Incintată că au tăcut din ea o păpușa. Dar numai o păpușă 1 (op.cit.pA5) li corespunde re- levant și neașteptat o a/fd din Parada dascălilor ; ..Față de domnul Hanlbal am avut întotdeauna o imensă curiozitate și o părere de rău. Curloz 'ta ea copilului in fața păpușii care surlde perpetuu, Iși închide și deschide och 1. are gropițe In obraz. părul blond și rochița cu buline, și părerea de rdu cd nu pot, asemenea copilului, să desfac, să văd ce e înăuntru" (Opere I. edi- tura Mincrva, !970,p.208). Asemănarea textelor e frapantă in cazul erois- mului celui mai frenetic și al colegialității indiferente, reci, lipsită de sim- patie. Dar și etosul holbanian ate această particularitate de a li compus din sexualitate și cerebralitate, dar lipsit de simpatie, de >tnion Hoi- ban este preocupat de autenticitate, dar termenul de comparație (păpușa), tehnica abordării (substituirea imposibilei tipizări prin analiza unor lapte paradigmatice dar disparate și contradictorii, Inexplicabile), precum și do- minantele afective (curiozitate, fascinare, cruzime etc.), atit de similare In ambele cazuri, atestă substratul literar ai demersului: atracția — erotică sau pur intelectuală — este determinată tn bund parte de intenționalitatea quasi-permanentă de a exprima in forme inteligibile, viul isesizabd. A apercepe omul cu o intuiție bergsoniană și a te simți dinlăuntru oblgat să-l exprimi cu rigoarea unui La Bruyere. Ioana, eroină inteligentă dar nu mai pulin insuportabilă prin tensiunea ce o provoacă, fi reproșează la un moment dat — „Cind te gindești că dacă aș muri eu, in loc sd țipi sau sd le arunci in mare, ai combina scene funebre și apoi le-ai scrie, bineînțeles priceplndu-te sd le gradezi cum trebuie, ca sd ajungi la punctul culminant și la efectul dorii". Replica e promptă și iără echivoc; „Orice scriitor cit de sincer ar fi, Iși aranjează suferințe reale" Ioana, In Opere fi. p.383J. De fapl eroul transformă tot timpul suferința in literatură. Anton Holban vorbește despre „caracterul confuz al Daniei" (Jocurile Daniei, p.50). Enigma feminității constă fn eoni rar,etea dorinței de a sinle* tiza trăsăturile intr-un caracter, de a introduce o simetrie și o certitudine clasică Intr-o realitate, exterioară și interioară, de o „modernistă" incon- •) Editura Cartea Homăneasra, 1971, texte tngrifite șl adnotate de Nicolae Fiorescu, postfața de Mihai Cafita. 63 gtuență i enervarea provine (lin opoziția pe care „persoana' o face .perso- najului". Dar poate cd, fncepfnd cu anii treizeci, tipologia literară se imbo- gdfefte cu două „clase" noi, îngemănate și inlerșanjabile: confuzul șl suspiciosul, după cum personajul, ca să intrebuilăm termenul consacrat, este subiect sau obiect al punctului de vedere literar. Raportul suspiciu- ne-conluzie are un sens unic (exclusiv de la ..ego" la „alter") in romanele iui Anton Uolban. j Gdsim In Jocurile Daniei unele raporturi de simetrie intre „eu* și „ea" de care autorul-protagonist nu pare conștient. Astlel, dacă ea are atuul fru- museții, el ii are pe cel a) inteligentei $1 talentului dacă el se dedată adesea ..umilit" de bogăția ei. ea la r!ndu-i este evident complexată de ce- lebritatea sa: el e fascinat și intimidat de tinerețea feciorelnică a Daniei, ea nu mai puțin magnetiz.ată de maturitatea și experiența iui etc, etc. Fie- care diferența ar putea constitui o „superioritate" din punctul de vedere respectiv, dar fn corle nu există decit un singur punct de vedere, deaceea totdeauna ea este oglinda sui generis. Un pasaj din O moarte care nu do* vedețte nimic se potrivește intregff sale creații: „De cefe mai multe ori ve* dem clar ce n zbuciuma pe Irina, uneori insă nu înțelegem bine, cd fn ea se petreceau lucruri neobișnuite, fie că firea mea curioasă, nesuprapunin- du-se pe starea ei normată, o tăceau să mi se pard ciudata fcdci el nu pu- team părea fată de mine ciudat, fiind deprins eu sinuozitățile mele, care mi se păreau normale). Astfel, poate din pricina mea apărea frina tulbure și neînțeleasă" (Operei,p.l 13). Doar fn Ioana, conștîjnfa asemdndril ca motiv adine al contradicției perechii, aparține eroinei; „Tu mi-ai fost tot ce-am avut mai scump pe lume, și aricit nu ne-am înțeles, am fost perlecl asemă- nători. Aceleași aptitudini am avut, aceleași preocupări și aceleași defecte și calităfi sufletești. Orgoliul ne-a fost egal, șl. din pricina lui. n-am supor- tat nici unul nici o Înjosire și ne-am răzbunat pentru orice um-lință". Și mai departe: „Cred cd slntem identici" (op.cit.p.l77,resp.38J). Eroul presu- pune o carte scrisă de Ioana : „Din lectura celor scrise de amlndoi un of treilea ar putea să-și facă o convingere. Poate insă cd ar găsi două pledoa- rii așa de diferite, că orice comparație n-ar avea nici un rost” (Mp.SfQj. E de crezul mai de grabă că o astlel de carte ipotetica ar fi fost asemănă- toare pină aproape de identitate, dar rolurile schimbate : Ioana ar fl deve- noi „bănuit narea", si Sandu, „caracterul confuz". Dania nu este tot atit de precis imaginea fn oglindă, dar simetriile sint pregnante. Precum n spusese fn primul roman de valoare, prolagonstul-analjst e atit de obsedat de per- sonalitatea femeii fiindcă e magnetizat, vrăjit, uluit de propriile-i trăsă’uri ce-i apar stranii insuportabile, dușmănoase, alienate, reflectate pe chipul opac al iubitei ca forma specială de „alter ego". Caracterului fantast, neo- bosit născocilor de ipoteze, explicații și semnificații, specificul plăsmuitor. inventiv, generator de ficțiune al analizei eroului este pus fn paralelă și potentat de „i realismul" mai concret, mai direct, mai feminin al Daniei: „Dania este lipsită de realitate. Urmărește un vis, apai altul. după cum are timp să viseze (...) Ireal ai trăit cu imaginea mea. fmi știai fizicul 7 Vlr- sta ? fin nume propriu care te obseda, șl unele cărți de ale mele. Dar nu o judecată lucidă asupra lor, ci hipnotizată de vreun rind intimpiător" (Jocu* rile Daniei, p.46 și u.). Chemările ei teleloniee, uneați de o senzualitate ulu- itoare, exaltată, sint vise rostite. „Dania trătesle Intr-o lume abstractă inaccesibilă, și realitatea o deziluzionează" — e una din primele caracteri- zări (p.30). Lumea interioară a lucidității exarcerbaie a eroului nu e mai puțin o lume Închipuită, complicată care nu se poate integra plenar Jn rea- litate. Pen'ru un observator indiferent șl superficial, c/asificar.ea Daniei nu ridică nici o problemă : „De fapt lu complici o istorie simnlă. Din pricina asia găsești otita confuzie. Aplică pe silueta Daniei Înțelesul cuvîntuhri „ușurică" și vei vedea că totul se explică 1“ (op.cit.p.137). Eroul acceptă imediat diagnosticul, dar Dania rezistă tuturor dezavuărilor, tuturor argu- mentelor rafionaie împotriva er. Forța eroinei nu se reduce fa frumușele : Irina fusese „urificd" si nu-l obsedase mai puțin. Excesul de analiză prin care se manifestd erotismul găsește In cazul Daniei mereu noi nuanțe care 64 complică figura ei, cpvlrșiml-o prin numeroase atribute, printre care chiar ușurătatea devine ceva obscur, enigmatic, magnetic ; „Astfel, aricit de a- tent as ii fost, nu fnfe/egeam resorturile sufletești ale Daniei, Se deosebea de toi ce cunoscusem p/nd afund, de fol ce citisem. Nu existau ctteva pro- cedee cu care sd ma deprind, aricit de ciudate ar fi ele, să ie pot prevedea. Numai capriciu. Poți sd te deprind cu gfndut cd iubita fa depinde numai de capriciiP Eram iritat că nu înțelegeam nimic (...) Dania ușuratecă. De- plin ușuratecă, adică iară perversilăți. Mrd vreo teorie, la intimpiare in fa/a vieții. Existenta ei se petrecea mereu neprevăzut, nu-mi pervertea niciodată ce făcea in timpul despărțirii noastre, Ocupațiile ei zilnice imi rămlneau necunoscute. Ea explica, dacă mă plingeam: Pentru ed viata mea Începe d n clipa cind ie vdd I" Erau binecuvDilate aceste vorbe. Nu puteam continua discuția. Rămas singur. vedeam cd sun. In fnfuneric" fjd.p.159). Intr-o pagină de auto-analiră acerbă, scriitorul pare a aduna laolaltă asumtndu-și-ie, aproape toate defectele atribute Daniei pe patcurs: „Sun! un om complicat, sau ca sd spun mai puf in favorabil despre mine, încurcat (...) ,Md ascuif cind vorbesc mereu nu sunt Înaintat de vorba pe care o spun, Imi acopăr timiditatea cu unele istețimi nepotrivite (...) Multe ar- tificii pentru cel mai mic gest. Nu mă pricep sd limpezesc „da" sau „nu“. Fac o paranteză căci un gind nou s-a intercalat, totdeauna confinind in el un chin (...). Sunt gelos, ridicol de pretențios (,..). Dacă iubita mea ar avea aceeași psico/og ie, ce mult ar trebui sd sufere din pricina mea t'' (Id.p.lOH), Confuză, nesigură, timidă, artificială, geloasă — aja e caracterizată Dania, fiecare trăsătură negativă fiind găsită in schifa de autoportret. Un singur /apt tn plus, esențial: chinul. Cei care spune „eu" crede exclusiv In dure- rea sa, in superioritatea care J-o dă această durere, dar nu acceptă decit ca un non-sens ipoteza suferinței partenerei. Imaginea din oglindă e rece, virtuală și inversă. Si mai ales, inaccesibilă. Intre Sandu și Dania se joacd, printre altele, subtil sugerată, drama de a nu putea fi Romeo și Julteta : „Md pot strecura printre visurile ei. Pot s-o sărut in voie, să-l string, să-i ating locurile cele maj ascunse, Md urc pe fereastra pe scări de mătase, ca Romeo, Dania imi arată misterele ei, cămășile de noapte, așternutul. Decorul de ia fereastră imi folosește: stelele și luna. Zgomotul vintuhii este un farmec mai mult, $1 totuși noap- tea simt rd sint iremediabil separat de Dania. Sunt eu mai realist decit s-ar crede f Căci mi se pare intolerabil: fiecare singur și despărfili de toate lu- mea." (plSO). Romeo și Jtd e’a, după cum am mai notat cu cttiva ani in urmă, cucereau iubirea, contestind radical lumea care-i despărțea. Aici, dimpotrivă, ironia se vădește mult mai puțin virulentă, mult mai puțin ra- dicală decit poezia. „Eu', individualismul specific anilor 30, se opune li- bertății iubirii. Dispretuind ți căutfnd sd ignore Jrjmea din a cdrei placidi- tate se feseau grozăviile de istorie, Îndrăgostita rămîn singuri și despărțiri de ei înșiși. Iubirea se autodevord, se auto-discuta. se auto-con. fesfd. Iubirea se pnt,enteazd și se neagă In același timp, prin punerea ei in discuție. Sentimentul va pieri de epuizare. de istovire. întreaga carte este o interogație: rum este Dania ț „Este deșteaptă I Cu toată gratia figurii de. păpușă de lux, are fruntea mare de persoană care glndeșe (.. J Face unele observații Ia care nimeni nu se tîșf.câpfd, Uncie comparatii minunate" (p.167). $i asemenea pacafe abundă. Acesta e jocub mai mult al lui decit a) Daniel, fiindcă el este cel pentru care o iubi în- seamnă a pune întrebări, rle a Creta Un imaginar al detaliilor analitice in care toiul devine egal dc semnificativ, de important și. prin aceasta, des- centrat. Personalul dorit clar, precis, clasic, e supus unul început de pul- verizare, de disolut ie, fiind supus unei analize obsesive și nesățioase cateți inventează parcă infinit obiectul, propunfndu-ți să-1 observe, Anton Holban și-a găsit, odată cu O moarte care nu dovedește nimic, s/IAd șt desfirruf erotic. O ierarhizare axiologică ascedenta a ceior trei roma* ne principale (cete sus numite. Ioana ți Jocurile Daniei) e greu de susținut. La o aienfd recitire, frapează caracterul lor unitar : ele constitu e un întreg : romanui a trei experiențe erotice care. împreună, arată că nefericirea nu de- pinde nici de parteneră, nici rle Împrejurări, ci că „vina" erotică e a perso- 5 — Orizont 65 pajului care spune „eir" — astfel ar putea li rezumata in linii foarte mari, substanța epica, atit cit este, a romanelor. Dacă ultimii/ roman, publicat, precum se știe, abia acum pentru prima dată, este cel mai pur ca scrii- tura, cel mai original ca subiect rămine O moarte care nu dovedește n mic. .Modul analitic de a iubi înseamnă o genera sentiment. exprimlndu-1. Toiul este semn, ascunzlnd adică infinite posibilități de interpretare. Limbajul de maximă relevantă estetică este abstracliv. Tensiunea crește din afir- mații generale, cerebralitatea exasperează obsesia erotică, umplfnd CU gindite un vacum și, fără a înfrumuseța nicidecum obiectul, subiect ivizindu-i, cu in modul liric, dimpotrivă, A. Holbau obiectivizează subiectul, făcind din neliniștile proprii, neliniști spirituale chiar atunci cind substanța primă c inși inclitaid, confiniriul unei erotici sui-generls. Unui din motivele neremarcofe in genere ale eroticii hoitranfene este vocufia pedagogica. „Din pricina teoriilor pc care le peroram mă credeam darnic: o educam I' (O moarte care nu dovedește nimic. Opere l, p. 106) „Ce ciudate contradicții in Ioana I Nu-i place decil literatura cloș că, și totuși e victima celor mai romantice zbuciume. Pare neveros'mil ca o tara să-și petreacă timpul numai In lectura iui Racine sau Ia Fontaine. și totuși așa este. Prin mine i-a cunoscut, e un gust pe care I l-am trans- mis eu (...) l-am interpretat cu tonta subtilitatea de care eram capabil a fabulă de La Fontaine (...) Am lăsat-o mai tlrziu să interpreteze sin- gurd, $i *u imi dam părerea, profesor și elevă. (Ioana, op, c. p. 259) „() spun observațiile mele asupra ei, ca și cum atrăgtndu-i aten'ia, aș pre- face-o" (Jocurile Daniei,p. 127), Obiceiul de a discuta literatură, .muzică etc. cp iubitele, de a le pune ta încercare perspicacitatea, de a le examina calitățile intelectuale și morale vădesc profesorul. dar, mal in adfncime, ambiția educativă ca formă de întregire, de tentativă spre absoluta pose- siune. iubito ar trebui să devină o creație perfectă a îndrăgostitului: prin educație, prin cunoaștem, prin expresie literară. Dar, de fiecare dală, ea-i opune jocurile, secretele, inefabilul. Frosul holbanian diferă de toate ce- letali." prin rivna, dificultatea și, in cele din urmă, imposibilitatea genera- toare de mari tensiuni eiico-estetice de a modela o personalitate, dc a înțelege o persoană, de a construi un personaj. C. Lngureanu Bibliografie literară română ilustrată 1944-1970 in line, o bibliografie literară ilustrată 1944—1970, o carte fncdrcatd de toate promisiunile, de toate fericirile jinduite ani de-a rindul de toaid suflarea de școlar de absolvent care, in ultimul clas, trebuie sd care după dinsul, de la Crohmălniceanu la Vlad Sorianu, o valiză de cărți, de conspecte, de articole decupate de prin reviste. Nu mai e un secret pentru nimeni ca manualele de literatură română (și îndeosebi cele destinate li- 66 ieraturii române’ actuale) nu prea au credit, Nimic mai sănătos deci, decit de n te arunca in stingă un basfon spre îndulcirea tristelor lor se* nectufi. Bibliografia critică Ilustrată (ne informează „nota editurii'1).,. reprezintă un gest de răspuns Io necesitățile de in'orrrare n elevilor din ultima clasă de liceu și meritul ei stă in primul rind in promptitudine'. Bun. exclamam, inimos gestul, frumos eufemismul, frumoase și meritele. Căci meritul, primul dintre l^ate, ne anunfd editura, c creta al promptitu- dinii, Foatte bine,. Promptitudinea, slint merii al literelor române, iată-l iritruchinal, ca Venus, din apele blirrde ale Bibiiorjarfiei ilustrate. Ads/oim cartea ți citim titlurile oterite elev Hor. La Ion Brad, ni se indied un articol din Viola romanească 911954 ți intitulat „Cinlarea vieții cu su- fletul deschis/' Pentru Baconskf le este sugerat elevilor „Cintecu! vieții acesteia" din Gazeta literară 1LX.1965. Un poem despre ți pentru tinerele se rrdffulează un articol (Contemporanul nr, 37/T9tib) consacrat lui Geliu Naum. Sinceri sd Hm, credem ci e o operație destul de riscantii trimiterea elevului prin rafturile consacrate anilor '54. Nu, sd avem răbadare incd ți sd nu tragem concluzia cd. fn subiexf, cartea ar crea să se răzbune pe toate păcatele prolesorllnr de limba română, crăindude coșmarul unor întrebări încuietoare, din partea elevilor suprinși de strădanie. Să avem răbdare, șl sd nu spunem inert faptul Că in ncensid biblio- grafie lipsesc articole cheie (vezi paragraful Labiș) in favoarea altora, abia încropită din cuvinte de circumstanță- Sd răsfoim ilustrările propriu- zise: cartea e. nu, destinată elevilor și rolul lor, al acestor exemplare texte critice, nu e deloc mic. Ca să alic așadar cum stau lucrurile cu poezia Marin Banuș, autoarea antologiei extrage doud texte: unul din Literatura română de azi dc D. Mfcu și N. Manolescu și unul din Viața românească 7î1970 de Eugenia Tudor, iată o alegere originală, un fragment d)ntr-o sin- tezd a unor critici foarte populari azi și unul dintr-o rcem'e a unul critic cunoscut ceva mai pul in dar, bănuim noi. capabil să spună pe înțelesul elevilor din clasa a XI!-lea, ceva despre ultimul volum a! poetei. Să citim și noi, împreună cu editorul și elevul, rindurile Eugeniei Tudor și sd vedem care ar li folosul pedagogic .Acest volum cu titlul simbolic și amar (SCrie Eugenia Tudor) reia curba firească, ascendentă, a unui destin poetic". Bun, ar spune elevuM e unde o reia, de ce o reia, care curbă. de ce firească ? Presupunlnd că e un elev mai slab de înger care, dupd ce a memorat propoziția ermetică oricum, sd parcurgem fexful mai departe. „De Ia stri- gătul fnliorat. de la senzualitatea proaspătă a Țării fetelor, la acest andante liric întretăiat de alegații, este un drum rodnic, parcurs cu păș une, cu dăruire", Hun. zice elevul, mai citește o dară de două ori și retine pasiune și dăruire, drum rodnic, curbă ascendentă- Portretul din Fayum citește iar elevul, (după ce-a pus de o parte cuvintele de bază, ți bașca întretăierea de alegație, alegorie al cărei ascuțiș dur este îndreptat mar mult in afară) se remarcă prin timbrul ușor elegiac, străbătut de julgurări sumbre. întretă- iat de ironie, exprimind în poeme remarcabile teroarea timpului, Bun, zice elevul, vasăzlcă odată portretul ăsta ar li: 1. un andante liric întretăiat de alegai ii 2. timbtul ușor elegiac întretăiat de ironie. Din nou două Ja mină: bașca vine acum teroarea timpului. Poeta spune „frica dc timp" e „plină de superstiții** se teme dc fixitatea diabolică a neființei, ia sensul figurat și propriu. /□ să-t vedem acum pe dascăl pe unde mai scoale cămașa, Slrăduindu-se să-l convingă pe elev că poate nu e „srtpersfifioasd' ți cd hxilalea diabolică a neființei. la figurat șl Ia propriu nu cortliazfce, dc fapt, ceea ce învățase elevul de ia alte ore,, ca și din alte lecturi mai sănătoase. Din nou in preajma coșmarului, textul acesta (mai sint ți altele) putea sluji cel mult drept exemplu de cum mr trebuie xă se scrie despre n carte, ți nu mat mult. In numele programei școlare, a bunelor fnienjii legale de informarea elevilor, nu trebuia falsificat adevăratul peisaj al literat u/Ti române dc azi, A-l cita pentru Princepele doar pe Nicolae Mănolescu în- seamnă, in realitate, a opera un fals. A nu-l cila pe Tudor Vianu ori pe flatafd jn bibliografia consacrata Iui Călinescu, Zaharia Stâncii, Fănuș Neagu D. R, Popescu, Înseamnă a opera un ja)ș. cila In citeva rinduti „Lector" 67 fr> Hina Grtgoravjci, Eugenia Tudor, înseamnă a oferi elevilor a bibliogra- fie de supraiafă. In raza unui argument drept, aceia de a sfu/f elevilor, Bibliografia îngrijită de Eugenia Opresou e o însăilare dc citate si titluri, rapidă ți de ioî de suprafafd trecere In revistă a unor nume de scriitori rare, Irttt-adevăt, se «r a li respectai!, Lacunară, urmind ascultătoare ero- rile unei programe analitice depășite de situația literaturii de aii, „Bibli- ografia", alunei cind ho dezorientează de-a binelea, rămine doar o culegere Itaotică de citate, si o posibilitate de a se medita ia alcătuirea unei adevă- rate bibliografii ifuslraie dc care, țtlm cir lojii e aijia nevoie. Alexandru George: „Semne și repere" Nu lipsită de mizantropiei istoria literară practicată de Alexandru George, vizează răsturnarea ietarhiilot consacrate) ironia de clte ori are ocazia, polemist mai pesle joi, incisiv țj dur nu odard, șerifi omf prelinge ir> Jurul vaforfior si abilita ale literaturii noastre (Ion Parbu, G. Cdilnestu), picături de otravă sau, fn cazuri mai rare. Ie Înconjoară cu iepli veninoși pi Îndoielii, Insă din primele rînduri ale Cărții, Al. George dec,'ard rdzbcă total criticii literare actuale, pe un ion ce amintește doar dc gazel ele de altă- dată aflate in campanie elccloraJd ; „Autorul acestor studii nu a năzuit oidndalS să devină critic literar ți nu a dorit aceasta pentru mai multe cuvinte (!!| dur in primul rind pentru că nu u simțit nici uji fndemn observ ind îndeaproape activitatea altor critici. Aceștia s-au Înmulțit in ulti- mele doua decenii ca angiospermele ți ameninți s3 acopere eu prea vas lele ți umbroasele (!) lor creștete tot peisajul literaturii autohtone*’, Nu credem că t-u bănuit cineva pe Al. George de fnfenficr de o face crllfcd iferard. Daca nu o sfmfi nici un îndemn, jardțf foarte bine, dar nu vedem de ce, ne amnifd. Exfsfd alllea domenii pe care putea sd ie abordeze; șoter, stea de cinema, proeot, matemaliciam Nu r-ar fi trebuit vreo șapte- opt volume de justificări pentru a animi a onor public elfilor cd. dinsul, domnia sa AI. George, nu s-a făcut stea de cinema orf antreprenor dc pompe funebre fiindcă .... Trebuie sd-j amintim *uj Al. George cd fn ultimele două decenii nu s-au kimuljlr ca angfospermere (delicată comparație) doar criticii literari, ci ți poefii, prozatorii, eseiștii, istoricii literari. ca sa ne limităm doar la un singur domeniu de aciivHafi. y/imem doud categorii s-au imbogălit chiar ți prin activitatea. demnă de știmă, a r'omniei sale, /nmulflnea e, in orice caz, pioporfionalâ, șl nici pro- zatotii, nici istoricii literati nu ameninjd să acopere peisajul literaturii autohtone: stuiualui de alarmă tras Je AL Ge^ge ie unul fals, un răsfăț de cuvinte și de metafore, prealabil unei adevărate orgii de negații, spuse funiilor, cu o logoree ce trece pe lingă adevăr cu viteze amețitoare. Iată unu! din aceste texte sforăitoare, in care, probabil, nu crede nici flidonri iui, pe alte pagini eminent istoric literar : .„Pari sint scriitorii care urmă- resc acțiunea criticilor — ți mai putini sint cei cate le urmează sfaturile. De cile ori pot s-o facă, el fi arată criticii tn! disprețul. De In fon Barhu, care a vindut la anticariat ca absolut nelolosilare Istoria literaturii romane de George Călinescu după ce $f-a aruncat o simpla privire asupra ei, pfnet la Sadoveanu, care-și tăcuse un principiu din a nu citi despre el (...) tofi adevărata creatori au privit cu nepăsare critica și toi așa rolul ei'. Un șir de enormități grăitoare prin ele însele, hrănite din anecdote de periferie literară. Cum nu are nici un haz să lacem o lungă citanie de autori, mărtu- risiri. dedarafit, trimitem cititorul doar la „Imposibila intoarci-Te" de Marin Preda (adevărat creator, nu 1} pag. 50—53. Prefața volumului, sumă de afirmații lipsită de ce! mai elementar suport logic, de jonglerie geală de idei, de uluitoare lipsă de dialectică a unui scriitor aflat in continuă efer. 68 vescen/d inte/ectuaid, deschide perspectiva unei istorii literare născută, maf alea, prin opoziție. Fiecare stadiu începe cu un fir de negații, ridicate ca o flamură. Unul dintre acestea este consacrat laț G. Câlinescu ramancLet și tema demonstraților iui Al- George ar ii lipsa de talent creator al auto- rului „Scrinului negru". Tonul general e acesta: „Am putea spune după analiza oricărei pagini a romanului Scrinul negru cd incapacitatea auto- tului de a trece din pianul realității ca factor In cel al ficțiunii e absoluta, definitivă. Vasta fresca a soc/etajii inter — și postbelica nu e decit un tablou grosolan, zugrăvit amestecat și strident (,..) Poate cd nicicind un scriitor n-a oferit o Imagine a felului dezolant in care cineva n« poate imagina ceva plauzibil". Q etemenjani obligație (etică) ar ti fost exam narea studiilor consacrate romanului călinescian r Ai. George II desființează pe G. Călinescu (romancierul; dar nici criticul ți istoricul literar nu e privit cu stima) ața cum lorga odinioară pe Rebreanu. Priviți-I pe Proust prin optica lui Bahac, ș, a. m. d. și nu mai râmi ne nimic. Ca toți mizantropii (căci autorul e un intelectual și negația nu vlneazd — cum se intlmplrl — succesul faci), pe care insă II obține întotdeauna). Al. George are privirile alinte înapoi : inovația, prezentul literelor, ti stimește dezgustul. Fiindcă Al. George, scriitor de solidă fi bine așezata cultură, Irucltează: printre date virile toptan sub ochii cititorului, autorul amestecă unele inexacte, ci retezate ciuntite, făcută după chipul și ase mi- narea demonstrației. Exemplele sint suficiente. Despre Barbey d' AurevHly ; .Era, cum s-ar spune pe românește, un boiernaș (cuvintul mult iubit de Ăl. George n.n.) de tară, lamilia iui de țărani mai Înstăriți avea insă rădăcinile adine înfipte in pămintu! Normandiei natale (...). Dar mai mult decit titlul sau situația materială, familia iul era legală de vechiul regim, și nu intim- plător rudele tui Barbey au luat parte la acțiunile contrarevoluționare, in- trind fn rindurlle acelor cliouans"... Cd Barbey d' Aurevflly era „boiernaș" s-o trecem pe seama ticurilor de limbai al lui AI, George, Oricine deschide o monografie despre B. d' Aurevjily poate constata că formula „familie de țărani mai înstăriți" face parte din autohtonizările silnic practicate de autor i cit despre rudele „șuani' ai „modelului' matein ele se reduc la una sin- gură Lelebvre de Montressel unchiul său. Cercetătorii Insă interpun un pru- dent „poate" atunci cind afirmă cd unchiul Iul Barbey ar fi făcut parte dintre aceștia... $i acesta e singurul exemplu ce ilustrează maniera abruptă, și de aceea fn repetate rinduri riscantă a autorului de a ne introduce fn cerce- tarea operei. Privirea aceasta chiorișă, permanentă bănuială a afirmațiilor antecesorilor, ba. am adăuga disprețul secret cu cate este privită cerceta- rea premergătoare este punctul inițiat a! unei leduri noi, in alte cazuri foarte apropiate textului. Cărțulii vechi, ieșite din circuit, sfnt scoase din raft șl împinse sub ochii cititorului; Al. George citește ori recitește totul: varianta I a unui studiu publicat in cutare revistă, varianta a Ii-a a lui publicată In volum. o notiță din R.F.R. sau dinlr-o publicație cu totul nb- scurâ, lace lista originii sociale a vedetelor politicii anului 1910: ca un bun iubitor de carte rară, autorul nu ezită sd facă reclamă edițiilor greu acce- sibile, poeziilor pierdute ptln reviste și ele prea rare azi Spre a li la înde- mina amatorului de literatură. AI. George răscolește cu pedanterie Cărți vechi și cite o frază adună atîta erudiție Incit răstoarnă pagina. Comentfnd stilul Iui Matei Caragfale. AI. George ajunge (după ce in cîteva fraze degustase expert schiros, ostroavele Antilo, omag eicj ia opodeldoc. După ce dă explicația Cuvintuiut Al, George contfnud r DicfiO’ oarele nu-l înregistrează (doar Enciclopedia lui Diaconovich), dar opode/s docul avea mare curs in țările germanice cu leac băbesc numele hi! avlnd o origine necunoscută deși medicamentul era recomandat de însuși marele Paraceisus, care-l ortog raliază oppodeltoch'*) tn domenii din cele mai surprinzătoare AI. George e documentat ad- mirabil. Pentru bibliografia operei lui Matei Caragiale și mai ales Camil Petrescu. cercetările lui Al. George, cu toată țUna șt morga autorului, sint cele mai bune din ultimii ani. Celahe incită doar Ia discuție. "1 Dar Paracehus nu recomanda ..leacuri băbești" ? De ynde „deși". 69 I comentarii Trei modalități critice I. Mode/e și exemple. Un critic alcătuind o Istorie a literaturii va trebui fără îndoială să scrie și despre sine. Așa a făcut Lovlnescu, tot așa a procedat C. Călinescu. Modalitatea diferă de la autor la autor, fn gene- ral insă se recurge la ecourile pe care propriile lucrări le-au avut jn cri- tica vremii (in special la cele favorabile). Nu mi-a fost dat încă să citesc la apariția unei cărți și o cronică scrisă tot de autorul ei. Performanta aparți- ne lui Marian Popa, cartea se intitulează .Modele și exemple (Ed, Emi- nescu, 1971) iar cronica a apărut în revista Săptămina, nr. 50/19 noembric 1971. Încercarea de a lămuri dintru început pe cei neavizali de intenții și metode este lăudabilă, poate fi și interesantă deși coeficientul, nu de obiectivitate ci de Încredere, foarte scăzut. Dar peste toate acestea cro- nica sa este un eveniment in istoria fotbalului românesc, după cile am înțeles din post-scrlpt tunul ce o însoțește. Nici nu putea fi altfel. Marian Popa este unul din criticii căruia 11 place să sublinieze anumite confuzii ,,fertile", să cultive paradoxul, mlșcindu-se liber și cu dezinvoltură printr-o serie de concepte, opere sau autori unde alții s-au obișnuit să pășească In vlrful picioarelor sau să vorbească in șoaptă ca despre ceva sflnt. Marian Popa ne dă să înțelegem că nu se închină nici unui idol (deși uneori mai trimite și el in unele directii, puține dar precise, fumul de tămiie dintr-o cădel- nuța cu puțin jăratec), nu are nici un tabu și atinge cu pleasna chiar dacă unori in glumă (alteori, cu surisul pe buze, pină la slnge) In dreapta și-n stingă, nu pentru a-șl face loc ci pentru o curățenie generală care i separe absolut indispensabilă. Ne-ar place să credem că le face pe țoale intru binele șl prosperitatea literaturii române și nu pentru a se Înălța pe Sine Intru căderea altora, nici pentru a ocupa un ioc de frunte la praznic, Inlă- turind pe alții, ci numai șl nuinai pentru a participa, cu drepturi egale, îm- preună cu toți cei chemați la festinul bogat al literaturii. Dar problema esen- țială mi se pare că este aici: citi sint cei chemați, cine i-a chemat și cî'.î au venit fără să primească invitație î Marian Popa este în postura criticului care stabilește ierarhia valori- lor, organizînd el praznicul la care cheamă pe unii, respinge pe altii, iar pe cei chemați li așează, după propriile criterii la locurile ce li se cuvin. Pe unii li primește doar pe de lături, in picioare, iar alții se ospătează doar cu firimiturile ce cad de la masă. Strategia are nevoie pentru a stabili toate aceste grade și cotingente, de un păienjeniș în care să cadă idei, autori, opere, in care să cadă mai ales cititorul epatai de deșlcplăeiunea, inventi- vitatea și iscusința, ca să nu zic viclenia, criticului. In care insă poate cădea crilicul însuși, furat de propriul joc. Dar aceasta-i metoda lui și Mar an Popa este conștient de riscurile ei. De aceea in cronica sportivă pe care o face propriei cărți, vorbind de „infracțiunea sa literară", de situația „cani- balului mincat" în care se găsește după apariția cârtii, Încearcă, nu o apă- rare — cartea nu arc nevoie de apărători — nici o explicare — cartea se explică de la sine — ci o minimalizare In spiritul metodei t „Marian Pcpg găsește fără Îndoială profund. El cade într-o cursă întinsă de cl Însuși. Informația e falsă erudiției, inteligența e dizolvată, claritatea lui e atit de perfectă in prețiozitate, eșecul in aci de snobism, autorul Însuși se substi- tuie propriei sale ficțiuni. E un punct terminus al unei modalități ironice relativizatoare, după care nu mai poate urma nimic. Asifel vom admite că 70 volumul e simpatic, că el se citește cu plăcere ca un volum polițist sau o plachetă tic Marin Soreseu". Să-l luăm in serios ? Ar fi să-i acordăm o importantă pe care nu o are clar pe care Marian Popa nici n-o dorește, Intențiile — bunele luj inten- ții —- nu trebuie privite intr-o altă lumină decit aceea pe care el a aprins-o. Spectacolul ce ni-1 oferă nici nu putea fi regizat altfel decit intr-un decor adecvat șl-nlr-un joc de lumini îmbietor. Se trimit săgeți, se plătesc polițe, se fac execuții, cu sau fără anestezie, după starea de moment sau după cri- terii numai de el cunoscute. In această privință capitolul Absurdifufea pa- radoxală a actului critic (p.12) este foarte instructiv. Si dacă „tn realitate literatura este tnai aproape de inutilitate decit de utilitate" (p.17), atunci firește utilitatea criticii (inclusiv a celei făcute de Marian Popa) este și mai îndoielnică; „critica, la rindu.i, poate li imaginată valoric ca o rădăcină patrată a inutilildfii obiectului literar'. Disecția este făcută cu un humor ce menta să fie consemnat chiar dacă Marian Popa a omis să ne spună dacă aplică toate metodele enumerate ort are preferință doar pentru unele, tn orice caz, aluziile sint transparente : „Avem mai multă poezie decit poeți, afirmă cei învățat să-l inglne pe G. Cg/fnescu" (p.19) iar paradoxul in pri- vința poeziei (cf.cap. Docd am refuza din cind fn cind poeziaț, cuceritor: „Cind va trebui să alegeți intre poeți fi mașini. să nu stați nici o clipă in cumpănă și sd alegi mașinile : nu numai pentru elicaciialea și supușenia lor categorială, dar și pentru că sini mai puțin costisitoare" (p.23). Criticul este precum se vede și puțin poetofag. Trimiterile sint din cele mai instructive și mai interesante, colorate adesea cu o maliție nimicitoare, de cele mai multe ori scăldate insă In’r-o ironie blindă și acceptabilă ; „Pentru a demonstra acest lucru, va trebui desigur, sd ne întoarcem la Hegel, din care iorescu o citit cite ceva" (pAl). Poetul nu se poate supăra pentru atita lucru. Dimpotrivă, se poate simți flatat. Acolo unde insă Marian Popa se întrece pe sine este tactica, nu chiar proprie, dar împinsă, trebuie să recunoaștem pină la virtuozitate: a da cu o mină și a lua cu alta. Exemplele sint numeroase și am ales cîteva pentru expresivitatea lor. fată de ce tentativa Ini Fdnuș Neagu e nu numai inte- resantă. dar remarcabilă" (ce frumos spus!). ca să urmeze apoi subtilitatea: ,Jn măsura in care experiențele au devenit lot atitea reușite" (p.66). Despre poetul Daniel Turcea : „Pentru un necunoscător, poemele sale pot ti niște aiureli și. de aillel un mod al lecturii se poate executa pornind chiar de la această premisa" (p,73) Uneori contradicțiile nu pot fi evitate (cf. p. 11 vorbind desper infi- nitatea interpretării și p. 31 despre limitarea posibilităților de imaginație) dar se pare, criticul nici nu tine să fie consecvent (nu ar Ei probabil in spiritul metodei). Modalitatea adoptată implică o totală libertate, sensu- rile fiind Îndreptate după nevoi, noțiunile polrivindu-se, demonstrația fiind înlocuită cu uu cuvînt de spirit, o Ironie subtilă sau o retezare scurtă, ca dc secure, fără dureri insă sau in lot cazul nu cu dureri mari. Aruncă idei chiar dară nu propune și soluții. Dar o face inlodeauna Întemeiat pe o argumentare de cu totul altă natură decit cea logică. Sînt mai mult supoziții, ipoteze de lucru decit încheieri definitive cu tot aerul lor de concluzie (Cf. în legătură cu Gib Mihăiescu, p. 83). Trimiterile sint inepuizabile (citează de altfel peste două sule dc au- tori străini și aproa]>e o sută autohtoni), combinațiile deconcertante (cf. Condiția actuală a fMiralelogramutui), spiritul contestator. ușor nihilist, pre- zent pretutindeni (Cf. Delirul posibilității : „literatura sciencediction ar pu- tea fi ceva plictisitor dar aspiră sd devj'nd ceva foarte plictisitor", p. 94.). Există cîteva capitole antologice pntru ilustrară metodei aplicate : Literatura relațiilor literare. Oniric și lantezie. Parabolă și alegorie dar mai aiesTdfurL Marian Popa propune o interpretare posibilă, lingă mai multe altele. Dacă sintem din .familia" lui spirituală, totul e in ordine: în jur e pustiu cu foarte puține oaze. Dacă nu să punem tn jur ceea ce vedem și avem : o certitudine un principiu, un gînd, im sentiment, o valoare, orice, ca intr-un univers cu maj multe oaze decit pustiuri. Lumea din jur este întotdeauna asemenea cu cei cei ce o privesc, 71 2. Romantism sau neoromantism. Cu cartea Iui Henri Zalis, Aspecte ți structuri Jieoromoiilfce (Cartea Românească, 1971) intrăm intr-o alta lume cu alte rinduieli, Criticul pare să fie un spirit grav, didactic, nu știe de glu- mă, stabilind insă și ei cîteva repere intru propășirea literaturii noastre. O face insă solemn in acordurile unei muzici de inmormintarc. De aceea cu toate riscurile unei cărți ca aceea a lui Marian Popa o vom prefera fală de una care-ți întunecă dinlr-o dală orizontul, obligindu-te la o poziție lipsită de suplele și mobilitate, Criticul Încearcă, pornind de la ideea lui Tudor Vianu după care romantismul este „o sfruchrrcl permanenta c spiritului omenesc", o privire asupra unor aspecte ale neoromantismului românesc, dacă ar fi să ne luăm după titlul cărții. Pe pagina a doua se specifică insă că-i vorba d_c „Jnferpreftlrf despre rostirea romantică" la cincispezece scriitori trecuți in ordinea alfabetică de la Arghezl la Voiculescu. Pentru cine-și imagina, după titlu, că este vorba de o incursiune in teritorii necunoscute In căutarea unor prcmanențe care statornicesc o nouă structură, chiar dacă apropiată de inliia dar avind caracteristici proprii pe măsura epocii iii care a apărut, specificarea mai mult încurcă dedl lămurește. Uneori autorul ne dă să înțelegem că folosește ambii termeni în același sens alteori pare a face distincție intre ei. In tot cazul neoromantismul este „termenul prin care numim manilestdrile și aspectele romantice din li- teratura română a acestei prime jumătăți de veac" (p. 5), cu restricția totuși că neoromantismul este „un romantism temperat de raționalism și iillrat de experiențele sufletești naționale", pentru că naul curent preia caracleristicile celui vechi dar le „reorganizează prin parțiala detașare de impulsul primar, statornicind alte legături intre elemente", neoroman. tismul fiind deci „altceva decît ecoul epigoni? al școlii romantice insinuat dintr-o contuzie In actualitate", De reținut particulele „alte" și „altceva* subliniat de noi, Amestecul termenilor continuă pe tot parcursul cărții. Sigur, nu se pot face delimitări precise dar o consecvență a noțiunilor e necesară. Cri- ticul ar fi trebuit să enumere caracteristicile romantismului (așa cum face de pildă Matei Călinescu in Eseuri despre literatura modernă, Eminescu, 1970) și apoi să arale care din aceste aspecte se jțăstrează, care nu, și mal ales ce anume cdlceva au primit in neoromantism și cum anume. în afară de aceasta delimitarea rigidă Intre romantism și simbolism nu este tocmai potrivită, simbolismul fiind „romantismul subconștientului*, dacă este să i credem pe Pompiliu Comtantinescu- Așa cum au arătat atitia exegeți (la noi mai ales G. Călincscu) nu se pot delimita curente sau tipuri pure ci doar atitudini ce pot coexista. Există spirite mai neliniștite sau mai senine dar niciodată nu s-ar putea afirma că primele sint total in afara seninătății sau ultimele nu cunosc neliniștea, Unii se îndreaptă către nn orizont fără limite, alții preferă echilibrul. Si apoi rămfnind la schema pc care o stabilește 14. Zalisț schema romantică sau neoromantică), ea poate fi aplicată cu ușurință oricărui scriitor, chiar și lui Liviu Rebrea- nu, așa cum de altfel face et însuși in cazul poeziei lui Blaga. Dc aceea e de mirare cum, cu tot avertismentul pe care ni-1 dă că nu a Între- prins o cercetare exhaustivă, lipsesc atfția scriitori din perioada pe care studiul o cuprinde și care-1 puteau oferi un bogat material in sprijinul tezelor susținute. Cele șase coordonate stabilite: paseist-eroică, ceremonialul interior, fantasticul, mobilitatea picturală, existențial confesivă și feeria livrescului sînt Suficient dc încăpătoare iar exemplificările făcută de critic surprinză- toare. Dacă fantasticul este caracteristic romantismului, implicit neoroman- tismului, atunci ne putem întreba cum de a trecut cu vederea pe Victor Papiiian, Cib Mibăicscu, Al. Philippide, H. Papadat-Bengescu (amintită in altă ordine de idei Ia p. 182), Mircea Eliade, Ion Vinea, V. Demetrius (amintit la p, 179), M. Blecher, Cezar Pelrescu, Laurcnțiu Fulga (Straniul Paradis a apărut in 1942), Cezar Petrescu, Euscblu Camilar (mal ales cu Pidpdduf $oîobode0 și altii, Nu sînt oare cel omiși scriitori dc primă mărime sau măcar de mărimea lui Galaction, V. Beneș și Voiculescu incluși în capitolul respectiv 7 72 Dacă H. Zalis găsește elemente romantice In poezia lui Coga, Arghezi (a cărui proză este amintită vag), Blaga, Al, Phlllppidc atunci cum de nici nu amintește de Ion Barbu (..romantic colorist' după Pompiliu Con- stantinescu, Jocul secund aducind ..piesele unui nou romantism", după G Călinescu ca să nu-l cităm pe poet „tiu al unor părinți eminescieni" ce se revendica in Salul in Novalis de la romanticii germani) î Alături de Radu Stanca nu pot figura oare Adrian Maniu, Dimitrle Stelaru, ConsL Tonegaru ca să amintim doar cîțivaî Sau alături de prozatorii citați (Bucuța, Teodoreanu, Aderca) nu-i oferă aceleași elemente romancierul E. Lovinescu, Anton Holban, Mihail Sebastian (și proza și teatrul), Tudor Teodorescu Braniște (Prințul), Jean Bart (Eutopoiis), Brătescu Voinești, trecut de Călinescu la capitolul „Micul romantism" î Sînt numai citeva din nedumeririle și Întrebările posibile. Cartea Iui H. Zalis pare scrisă In grabă. Așa se explică de altfel expedierea lui Ion Pillal in cele citeva rlnduri din Încheiere deși ar 11 meritat un tratament egal lui Blaga despre care ni se spune net: „nu este ți nici nu poale fi discutat ca un poet romantic" (p, 81), fiind lotuși discutat tntr-un capitol întreg. Criteriile după care criticul stabilește ele- mentele romantice ale scriitorilor analizati, lipsesc. Și nu se face nici o trimitere la judecata de valoare după care unii sini aleși iar alții nici măcar amintiți. Nu ne vom opri asupra interpretărilor dintre care fragilă nu c numai aceea privindu-l pe V. Voiculcscu. Ținem însă să-i atragem atenția că dia- triba îndreptată împotriva Gindirii cere diferențieri pe care nu le-a făcut. Ideologia gindiristă nu e tot una cu gruparea revistei. Matei Caragiale. căruia H. Zalis ii acordă un capitol întreg, $l-a publicat Craii de Curtea Veche in paginile Gindirif, Alți scriitori pe care-i citează au fost colabora- tori ai revistei fără ca prin aceasta să fi aderat la ideologia lui Nichifor Crainic- După cum reviste de slinga (Societatea de mîine, Azi ele.) au pu- blicat In paginile lor scriitori ce nu au fost de acord cu această ideolo- gie. Delimitările sint absolut necesare dacă vrem să ne ferim de confuzii. 3. Primatul analizei. Volumul de critică Incursiuni in literatura de azi al lui Voicu Bugariu (Eminescti, 1971) este dc cu totul altă natură decît cele anterioare. Incursiunile in literatura romnâ de azi sînt pre- cedate de Metamorfoze ale metaforei iar după secțiunea Eseuri care in afară de HGlderlin poetul exemplar (care cu toată bunăvoința noastră nu se poate susține că ar aparține tocmai literaturii de „azi*) cuprinde tot scriitori români do azi și de ieri (Mihai Ralea), volumul se Încheie cu Posibilitatea criticii. Nu ni se spune de ce s-a procedat astfel dar bănuim, din ideile susținute, că inlentia a fost enunțarea unei probleme do bază a literaturii moderne șl apoi discutarea pe larg a inslumentelor cu care se poate pătrunde, circumscrie, sesiza și eventual explica feno- menul literar actual. Din păcate, referințele criticului se opresc asupra vechiul studiu al lui Vianu despre metaforă. De atunci contribuția lui Read, llugo Friederich sau Marcel Raymond, ideile lui Weltek sau C. Levi- Strauss, ca să amintim doar citiva autori traduși în ultimii ani, aduc une- le interpretări noi. Exemplificările pe care le face nu ni se par din cele mai fericite. Iar dacă nu se poate face o detiminare intre metaforă și simbol sau parabolă (p.3l) atunci metafora cuprinde și mitul măcar in accepțiunea dată cuvintului de Vico. Problema este practic inepuizabilă șl firește crilicul nu a intenționat s-o lămurească deplin. Dacă i-am În- țeles bine intențiile nu a voit decit să sesizeze conceptul in jurul căruia gravitează întreaga literatură dc azi. In privința mijloacelor de investigare ultimul capitol încearcă intr-o serie de subcapitole să surpindă pe cît este posibil situația pro- blematicii critice actuale. Criticul reia unele Idei dezbătute în presa literară, sistematizind modurilo posibile de a face critică, acordind gir unora, punind semne de întrebare deasupra altora (critica criticii) sau negind posibilitatea unei critici totale, Un capitol ce voiește să cuprindă prea multe idei și referințe pe un spațiu reslrins și care ar fi meritat o adlncire ce ar fi putut duce la o carte autonomă care ar fi fost pe măsura celor ce cer lucrări de sinteză, fiind veșnic nemulțumiți de analizele ea «e tipăresc. , * 73 Cartea lui Voicu Bugariu este prin excelentă una de analiză. In aientia lui se află mai ales cârti de poezie și proză. Abia două de critică, poate pentru a nu putea fi încadrat in categoria „criticilor ratati” cum ii consideră, fără nuanlă peiorativă (dacă așa ceva e posibil) pe cei ce practică critica criticii. Opiniile sint in general la obiect chiar dacă im- proprietatea unor expresii dovedește superficialitate și grabă (Exemple; „apariția unei literaturi care „cere* comentariul critic, căreia acest co- menlariu ii este indisolubil' (p.277) in loc de absolut necesar, indispen- sabil; „tragic al eroziunii" (p.151): „dilema aceasta dă intimplării un halo metafizic', p.110; „încercarea de sinucidere a doctorului Munteanu este metafizică’ p.l04i „melancolia echilibrului este una a absentei extremelor, a regretului de a nu exista intr-un regim paroxistic", p.44, etc). Adesea informația e deficitară. Discuți nd despre romanul polițist, citează opiniile lui Ralea și... Iordan Chimet fără să amintească pagi- nile lui Camil Petrescu din Modalitatea și tehnica romanului polițist (C(. Teze și antiteze. Cultura națională f.a.p. 85). Repetarea cuvîntului „stenic* e obositoare. Ceea ce surprinde ia Voicu Bugariu, in general ponderat, fără să-și permită ironii sau excese, este atacul (singurul de altfel) îndreptai împo- triva volumului antologic al lui Virgil Nemoianu, Struclralismul. Capito- lul se Intitulează Eseul supralicitat și e inclus in secțiunea Incursiuni nu in Eseuri unde i-ar fi fost mai degrabă locul. Criticul e nemulțumit in primul rind de introducerea lui Nemoianu și care e una din cele mai reușite din cite am citit. In al doilea rind, e nemulțumit dc felul in care e alcătuită antologia. Metoda eseistică folosită de Nemoianu și căreia i-a declarat război „stirnește nedumerirea celor ce deschid această carie spre a alia ceva despre structuralism" (p.88). O antologie Insă pornește de la o opțiune iar criteriul firește poate fi oricind înlocuit cu altul. Dar o dată culegerea făcută trebuie in primul rind să vedem dacă este în conformitate cu criteriile după care a fost întocmită. Că modul după care Nemoianu a alcătuit-o o unul din multele posibile e adevărat. Dar că nu-i „cel necesar”, iată o judecată dc valoare plină de riscuri. Tot așa am putea spune despre prezentarea cărții lui Nemoianu de către Bugariu că e una din cele posibile dar nu cea necesară. Antologia, mi s-a părut, dimpotrivă foarte reușită. Iar lămuriri asupra structuralismului aduce in măsura in care există o metodă sau un curent structuralist. Cum în rea- litate nu există decit atitudini, cercetări de tip structuralist, metode de lucru diferite de la glnditor la gindilor, obiecția lui Bugariu cade de la sine. Retine însă atentia altceva. Nu „poate', e sigur exagerat spus că eseul „reabilitează pe un plan de superioară convenție, sofismul' (p.85i Că-1 socotește pe Ralea sofist de acest fel il privește. Dar a include toti eseiștii în această formulă e o exagerare. Dacă eseul „nevoind sd dove- dească lotul, nu dovedește nimic' (p.Bd) sau repetind ideea: „eseistica tril dorește să dovedească nimic, aiard doar de lapiul cd pc marginea literaturii se poate scrie o altă literatură" (p.215), n-am înțeles de ce criticul și-a intitulat o secțiune a volumului Eseuri in care parcă vrea să ne dovedească totuși ceva în legătură cu Marin Sorescu, Doinaș, Za- haria Slancu și altii. De fapt sînt niște false eseuri deoarece intre capi- tolele acestei secțiuni și cele din Incursiuni asupra literaturii române de tai nu există deosebiri fundamentale, Comparindu-le constatăm aceeași metodă, ultimele fiind mai întinse, primele privind doar o carte. Nu-1 vom parafraza pe Voicu Bugariu spunînd că volumul lui aduce opinii posibile pe marginea fenomenului literar dar nu întotdeauna pc cele necesare pentru a nu cădea în propria-i greșală. Cartea este bine inten- ționată și cu toate observațiile ce i se pot face, dovedește o modalitate în practicarea criticii, alături de alte modalități, fiind foarte dificil a afirma care e mai potrivită sau mai necesară, toate încercind o introducere in labirintul literar de azi și de totdeauna. fON MAX/M 74 istorie literară—documente Lîviu Jurchescu O enigmă istorică mai put in: Motivul real al retragerii romane din Dacia sub Gallienus și Aurelian (1) Motto : I „Istoria este O treabă prea wfoosd pentru « fi lăsată CSdiiSiu pe seama istoricilor de profesie". Sir M aurice tlnura istoric englez 2. „Numai cu mărginirea specialistului, nu se poate ajunge decit pină ta treptele de jos ale istorici". Nicolae Inrga Istoria dreptului roman arc un capitol ce se cheamă Dreptul Prelorîan. In acesta e vorba de edicte și de cei care le emiteau. Am dorit să cunosc un edict cit mai impor- tant, dar pe acesta nu l-am găsii in istoria dreptului roman ci într-o istorie biseri- cească ,., Iată cum istoria propriu-zisă are nevoie dc Istoria Dreptului Roman și cum aceasta are nevoie de istoria bisericească, care la rîndul el are nevoie de alte izvoare. Edictul la care m-am oprit a fost emis de Galerius, Împărat al Romei1! Prin acest edict de tolerantă, se punea capăt persecuțiilor contra creștinilor, persecuții ce atinseseră culmea sub Diocletian. Cu surprindere am mai aflat apoi din enciclopedii străine și mai cu seamă din textele la care acestea fac trimitere, că Gafenus era ro- man numai prin cetățenie, dar că prin origine etnică, era „străin de singele roman' *) și anume DAC. Gîndindu-mă apoi că dintre toate popoarele numai poporul român are la baza flintei sale singe dac, m-am holăril să aflu mai multe despre Galerius, căci de istoria dacilor în primul rînd românii sînl datori să se intereseze. Citind edictul, am aflat mobilul emiterii acestuia: „pro nostra humanitate'. Adică : „din iubire fată de om'. Trei cuvinte, un străvechi blazon de umanism dac, ce se cuvine prețuit in special de către urmașii dacilor. Am mai aliat în legătură cu Galerius că maică-sa era o dacă din localitatea Romu- la din Oltenia și că era preoteasă a cultului religios dac. Devenind împărat Galerius, dă mamei sale titlul oficial de „împărăteasă-tnamă a Romei*. i) Eusebiu : Ecel. Hlst. lib, VIII. c. XVII. >) LaCtantius : De mort, perj, IX, 2, 75 Cei doi istorici contemporani cu Galerius — Lactanlius, considerat un „Cicero creștin" și Eusebiu, supranumit la rindut său „un Hcrodot creștin*, — il prezintă pe Galerius drept persecutor al creștinismului. Acești doi „istorici* care in realitate sint simpli apologeți creștini, săvirșesc prin aceasta o nedreptate istorică O caracteristică importantă a edictului lui Galerius este aceea pe care o scoate în relief alt împărat dac al Romei, Licinius*), precizînd acesta că, în viitor, sînt liberi in credința lor, nu numai creștinii ci „ți ceHal/i", imbrățișind astfel întreaga umanitate. Inlr-o vreme in care pentru o religie, alta decît cea oficială a Romei, cei care o practicau erau aruncati tiarelor din circ, ardeau cu torte vii, cu zecile de mii, pe marginea șoselelor imperiului, sau, in cel mai bun caz, iși practicau cultul in cata- combele Romei, edictele celor doi împărați daci ai Romei — cărora li se adaugă și un al treilea, al celuilalt Împărat dac al Romei, Maximin Daîa, nepot de soră al lui Galerius *1 erau balsam alinător pe rănile unei întregi omeniri suferinde, dacă ne gindlm că ia data cînd acești daci ocupau tronul roman, imperiul era de mari dimen- siuni, cu frontierele in trei continente. Cum se explică faptul că, lotuși cei trei împărați daci ai Romei, apar în enciclo- pedii ca persecutori de creștini î Cine avea interesul să fie prezentati astfel ? Con- stantin cel Mare, ca întemeietor «1 creștinismului de stat, prin oamenii săi de casă susmenționat*, apologeții Eusebiu și Lactanțiu. Sînt necesare nici citeva amănunte, intre altele acela că, inițial, viitorul Con- stantin cel Mare, >a fost subaltern lui Galerius, la curtea acestuia. Tot subaltern al lui Galerius a fost și tatăl lui Constantin, Constanliu Chior, in calitate de coimpăral al lui Galerius, cu reședința in localitatea Eboracum (azi York) din Britania. Despre coimpăratu) Constanțiu Chior trebuie spus că, tot timpul vieții sale a nutrit sentimente de invidie fată de Galerius, din cauza intîietâții de care se bucura acesta in treburile imperiului- Cind Diocletian, din cauza întinderii mari a imperiului, renunță la monarhie, intronind tetrarhla (conducere compusă din patru persoane și anume: Împăiatul, coimpăralui și doi cezari, adică doi adjuncti ai celor doi împărați), cezar și ginere al lui Diocletian devine Galerius, „frumos in trup, prea bun și norocos ostaș* (cum traduce in Crom'cd, savuros ardelenește, Șincai, cuvintele istoricului antic5) in vreme ce C. Chior, tatăl lui Constantin devine doar cezar al coimpăratului Maximum Herculiu. Abdicind Diocletian și designînd ca urmaș al său la tron lot pe Galerius, iar C. Chior, devenind doar coimpăral, acesta se consideră din nou umilit, intii pentru că era de vită nobilă apoi din motivul că mai in virstă decit Galerius, nu putea spera să devină împărat decit prin moartea acestuia. AHă umilire pe care o va suferi C. Chior, va fi aceea că, deși este coimpărat, totuși, Galerius nu numai că nu și-l va face cezar al său pc Constantin, ci pe nepotul Ddia, dar nu-l va admite nici ca cezar ai lui C. Chior, impunîndu-t-l acestuia ca cezar pe Scverus, om de încredere și deasemeni nepot de soră al lui Galerius, după părerea lui Siricai. Roși de ambiții nesatisfăcute și de invidie, C. Chior și Constantin se Vor agita necontenit împotriva împăraților daci și implicit împotriva ideii de toleranță a acestuia față de țoale religiile. Ei devin astfel adepti ai celei mai negre intoleranțe, incercind să devieze linia lui Galerius, acea linie in numele căreia, el este aceia rare l-a determinat pe Diocletian să abdice și totodată să-i încredințeze misiunea de a rezolva problema religioasă, potrivit curentului de mase ai timpului, in sensul ma- jor, descifrat de Galerius, al acelui curent, Există încă vre-o citeva umiliri la care a fost supus Constantin, a căror cunoaș- tere va face și mai ușor înțeleasă denigrarea practicată de acesta și oamenii săi de casă Eusebiu și Lactanțiu, contra împăraților Galerius, Llcinius și Dala, dar in special contra lui Galerius. Una din acestea s-a petrecut atunci cînd, împăratul Galerius, ducîndu-1 cu sine la un spectacol de circ, de lupte cu fiare, pe Constantin, care se găsea La curtea lui Galerius fără a avea vreun rang, Galerius i-ar fi poruncit să coboare in arenă. Con- stantin coboară, luptă și se in toarce tealăr. Vrul-a Galerius numai să pună la incer- *i ..Llcinius imperator est faetus. Deda orlundua" (Eutroplus: Ist. rom. prese. X. c 41. Â. /orga ; „ ... le neveu de cdui-cb per sa socur, £tait iul eussi d-origine el d'educațlon pastoral et pendant se ftdntMB on l'eppdtil „Dail", Iț Dace" (Hist. dc* roumains et de la românite oricniolc. voi 11. P 361 ; Heradian ■ 161— ISO e.n.) ; „Neamul dacilor care se numește șl neamul dallor . . .“ (Despre pro. rodia generală, t. 147. 2S). >] Ăurallus Victor ; „pulcher eorpore, eximlus et lelix bellalor ,.iEplt, c»es . XL, 16), 76 care curajul tui Constantin, care sc dorea conducător și se găsea la curtea lui Gale- rius spre a învăța meseria, sau a vrut să-t piardă din cauza uneltirilor cu taică-său Constantiu Chior ? Cert este că, in scurt timp Constantin fuge Ia reședința din Britania a coimpă- ralului C. Chior. Coimpăratul simțind ca i se apropie sfirșitul, hotărăște in mod arbitrar, ca o compensație pentru faptul câ n-a putut deveni el împărat, să devină fiul său. Astfel, la moartea lui C. Chior, armata acestuia, proclamă pe Constantin împărat (nu al întregului imperiu ci al Galliei, Hispanici și Britaniei). Galerius, nu ratifică, obligindu-I pe Constantin să dezbrace purpura imperială. Deoarece însă in timpul cit a stat în Britania, Constantin a repurtat o victorie împotriva tribului pie- lilor, Galerius ii acordă titlul de cezar. Nici fată de Licinius, ura lui Constantin n-a fost mai mică. Dovadă faptul că. deși Licinius era căsătorit cu sora lui Constantin, acesta a ucis pe fiul lui Licinius, cezarul Licinianus, în care istoricul Eutropius vede „un tinăr de caracter* “j Toleranta fată de toți, a lui Licinius — care lărgise sfera edictului de tolerantă al lui Galerius și pe care, cezarul Licinianus, o putea practica in continuare — putea strica toate socotelile lui Constantin, care urmărea intoleranta față de loți cei care se opuneau transformării religiei creștine intr-o unealtă a puterii statale pentru înrobirea maselor cu ajutorul obscurantismului și misticismului obligator, ce-i con- stringea pe toți să vadă în împărat o divinitate contra căreia nu-i era nimănui îngă- duit să murmure. Pentru atingerea acestui scop al său, Constantin — precum am văzut — n-a ezitat să ucidă pe fiul surorii sale, după cum, in altă împrejurare, și-a ucis solia, pe tatăl acesteia si chiar pe propriul său fiu. Din cauza acestor asasinate și a încă multor altora. Vaticanul a eliminat pe Constantin din rinelul „sfinților" (Ortodoxia continuă a-l menține). Murind împărații daci ai Romei, Constantin va transforma creștinismul în religie unică, oficială și obligatorie, a imperiului. Vot colabora cu el Eusebiu și Lactanțiu, sustinindu-i opera cu scrierile lor, prezentindu-i pe împărații daci ca persecutori, contribuind astfel ca liberalitățile edictelor acestora, să fie date uitării. Cei doi apologeți creștini, ca și zecile de autori tributari acestora, care s-au inspirat din ei in prezentarea împăraților daci, se feresc să facă precizarea la care-i obliga obiectivitatea, anume că, Galerius nu poate fi făcut răspunzător de persecuțiile ce au avut loc in provinciile conduse de el,’) alila vreme cit el, ca cezar, fusese supus poruncilor împăratului Dioclețian și ale coîmpăratului Maximian Hcrcuiiu, despre care aflăm de la Eutropius’) că „are o fire sălbatică, neprietenoasă, înfăți- șarea sa exprimînd trufie și producind groază. El nu face decit să urmeze pornirea sa naturală cînd se întovărășește la toate cruzimile lui Dioclețian". In același timp Eutropius vede in Galerius „un împărat distins atît prin virtu- țile sale cit și prin meritele sale militare**). Lactanțiu nu cruță nici pe Home la Dom na, mama lui Galerius — căci aceasta purta numele orașului ei natal din Dacia — arătind că persecuțiile fiului ci sint exer- citate sub influenta el. Demnă de crezare considerăm insă o influentă de cu totul altă natură, Să nu uilăm că in calitatea ei de fostă preoteasă a cultului religios dacic, Komula știa că, spre deosebire de Dioclețian, care se considera zeu, — auto- supranumindu-se Jupitcr — regii daci se considerau oameni- In toată istoria Daciei n-a existat nici un rege, care, după exemplul lui Dioclețian, să li cerut supușilor *) Eutropius, op. cit. X. 6. $i iată și caracterizarea pe care l-o face lui Constantin, Oft. Btrifiu: ..Apoi ce. atunserjim si noi Ca grecii să glorificăm încă, și pentru moralitate pe împăratul Constantin, ara numitul Marele ? Acel om nu a fost altceva decît un soldat, pe cîl de curajos, pe atîta dv ambițios, crud, perfid tiran, totdeauna însetat de stnge omenesc". (Scrieri social-poluicc. Studiu ți antologic dc V. Chereslețiu, Camil Mureșan și G. Em. Mărie», — Ed Polii. Buc.. IWW, p. 3961. r) Gaston Boissirr consideră neiondate afirmațiile Celor care susțin câ Dioclețian ar fi fost îndemnat la cruzimi anticreștine de către Galerius, (La fin du pațanism, Hachcttc. Paris. Ed. VIII. voi. I. p 101. Wtlliam Stiton la riadul știu se referă ta ..această insinuare a Iul Lactnntlu. câ Galerius a a împăunai cn attta mfndrie din cauza victoriei sale (asupra perșilor, nn ) șl ar fi cîștigat un loc atît de mare tn imperiu înelt ar f| pus mina pe conducerea afacerilor statului ți ar fi impus politica sa. mai ales în eeea ce ti privețte pe creștini”. ..A considera reponsabil pe Galerius dc marea persecuție, este o apreciere extrem de simplistă a unul pamfletar care urmârește ca odatâ identificat, vinovatul, credincioșii să sile -pro cioc sâ-țl îndrepte blestemele, cunosctnd originea nefericirii lor". ..Este sarcina istoricului de a se întreba daeâ nu cumva retorul plin de uri aruncă asupra Iul Galerius o responsabilitate ce-i incumbă mai ales lui Dioclețian . .." Diocldtien <1 1» tștrarchie, Paris, 1946, p. IM). •) op. cil IX, 27, ’) op. cit. X. 2. 77 Odată cunoscut râul, trebuie să facem toate eforturile necesare smulgerii iui de la înseși rădăcinile sale cu ramîficalii multiple și incilcile, ascunse și alungite piuă intr-un adine de șaptesprezece secole, După părerea noastră, in primul rînd aci Iși găsesc tn cel mai înalt grad, aplica- bilitate, citeva din propunerile secretarului general al P-C.R., Nicoiae Ceaușescu, in expunerea făcută ia Consfătuirea dc lucru a activului de partid din domeniul ideo- logiei șl activității politice și cultural-educalive: .Este necesar" — a spus, intre altele, secretarul general — .sa fie combătute cu mai multa fermitate concepțiile mistice. înapoiate'. Deoarece se înțelege de Ia sine că această combatere e necesară in orice sector or apărea concepțiile mistice, este evident că nici istoriografia, sau cu atit mai puțin istoriografia, nu este scutită, căci — a arătat în cadrul aceleiași expuneri, secretarul general :* noi nu putem sd avem decif o singură istorie, o singură concepție despre istorie,, materialismul dialectic fi istoric; nici un tel de altă concepție nu poate exista in predarea istoriei* 18), In felul acesta, numărul enigmelor de la începuturile istoriei românilor, va scădea in măsura în care se va arunca peste bord balastul interpretărilor clericale al unor texte din sec. al IV-lea e.n. Atit prin cele spuse despre misticism cit și prin considcratiunile asupra istoriei, ambele organic legate între ele, — secretarul general fixează deziderate majore ale pro- pagandei ateiste, zădărnicind ori ce posibilitate de interpretare vulgară a sensului ideologic și partinic superior al propagandei ateiste. Fixarea acestor deziderate majore este de o importanță covirșitoare, pentru că, așa cum s-a spus in expozeu, rostirea acestuia a avut loc intr-un moment în care s-a constat necesitatea ca activitatea ideologică .sd elaboreze o concepție și o linie clară care să stea la bara întregii munci ideologice de înarmare a partidului, a clasei munci- toare. a poporului nostru*. în Dialectica naturii, Fr. Engels spune că .manuscrisele salvate după căderea Bizanțului, statuile antice dezgropate de sub ruinele Romei, au dezvăluit Apusului uimit, o lume nouă, — antichitatea greacă, iar in iafa chipurilor luminoase Zăcute de ca, fantomele Evului mediu, s-au risipit' *7) In chip similar, Tacitus (52—120 e.n.), redă imagini mai reale, mai cuprinzătoare, despre daci, decît cele pe columnă, vorbindu-nc despre dacii vestiti prin inlrlngerile noastre de către dtnșii și viceversa*. în a sa Farsalia (11, 295—297) Lucan, pe la anul 80 e.n, nu face decît să-i confirme pe Tacitus, exclamind la rindul său : .Zei cerești, tine/i departe de mine această nebunie, și anume ca. prinț r-un dezastru care i-ar pune In mișcare pe daci și pe geti. Roma st cadă 1*. Altă confirmare este aceea a lui 1 lorațiu: „Puțin a lipsit ca Roma, slișiato de lupte interne, să fie nimicită de daci Reactualizarea împăraților daci ai Romei, ar putea să șocheze pe cineva numai dacă ar trăi in ideea absurdă, că există pe lume popoare cărora le este interzisă grandoarea, — trecută, prezentă sau viitoare. Faptul că nici noi nu ne situăm in excepție față de contrarul unei asemenea reguli, reiese cu claritate din opinia președintelui Consiliului Culturii și Educației Socialiste, Dumitru Popesc» — rostită in cadrul aceleiași consfătuiri în care și-a făcut expunerea președintele Consiliului de Stat al R.S.R., Nicoiae Ceaușescu — potrivit căreia sinlem o .națiune ce aspiră la mdrefie*. .popor care s-a luat la întrecere cu timpul pentru a se afirma intre popoare*. ») Seinteia. li. VI. 1971. •’) Opere, voi. 20. Ed pălit. Buc., 1961. 339. u) In ambele ediții ale lucrării tui H, Cotien (Description hlstorique des monnaies. Parls-Londra, 18S9— 18» ți Leipzlg, 1930) pot fi văzute monede cu imaginile următnardor lifiuri istorice din însemnă- rile noastre: Galedus, Valeria. Llclnius, Fluviu, solie a lui Llclnius ți sori a lui Constantin «1 Mare, cezarii Licrnianus și Romtilus, Maxlmilln, lUcs lui Gșlerlus. împăratul Maxcntiu, ginerele lui Galerius, C. Chior și cezarul Crispus. Mal adăugăm lucrarea lui R. Parlbenl : Da Dioeleziano alta cadsta dell intpero d-Occidente. (Bnlogna. Slorla dl Roma, voi VIII). La pag. 48. alături dc lotografia ee redă un pilon din Arcul de Triuniî din Salonic al Iul Galerius. este reprodus ți bustul lui Maximin Daia. țe se păstrează In Muzeul Național al Egiptului, din Cairo. Trebuie amintită șl bătălia de la Podul Milvios de pe Tibru. In care, ea alinți. Llclnius si Constantin cel Mare tl înving pe Împăratul Maxențlu. Evenimentul este eternizat tntr-o pînză celebră, de către Rafael Tabloul e reprodus la pag. 147 a lucrării lui II. Cheramy : Le vtsage de Rome chrititnne Geneve. '•> ..Paenc oceupatum seditionibus dclcvil urbem Dacus’. Ode, III. 6. 13—18. 80 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • Mihail Ilovici: „Tinerețea Iul Camil Petrescu" 1. Foarte bine documentată este cartea lui Mihail Ilovici dedicată tinereții lui Camil Petrescu. O muncă minuțioasă, și poate că nu lipsită de patetism, de iubire și de calificare. In zonele în care amatorismul ctitor cercetători aducea un șirag de pre- supuneri, Mihail Ilovici găsește decumente, certificate, marlori oculari. Reconstituirea autorului e lipsită de fantezie, și supunerea la obiect ii face cinste, tn fine, putem ex- clama, o primă etapă a cercetării lui Camil Petrescu este parcursă. Credem că, multă vreme după aceaslă carte, puține, foarte puține documente esențiale despre .tineretia lui Camil*, vor mai ieși la iveală. Izvoa- rele par istovite, cam lot ceea ce ora de făcut in această direcție a făcut Mihail liovici. Istoricul și-a făcut datoria cu pri- sosință. De la cartea lui Mihail Ilovici, mani- festare a unei mari iubiri, ar trebui Înce- pută biografia lui Camil Petrescu, biografia adevărată, neidilică, fără culori dutcege și cuvinte de complezentă. 2. Camil Petrescu nu și-a iubit tinerețea. Era prea orgolios să o facă, era prea min- dru ca să nu și-o renege. Alături de Căli- nescu, Camil Petrescu este singurul mărci scriitor român care .nu s-a născut din copi- lăria sa* ori din adolescența sa, fn general (scrie Camil Petrescu — Revista Funda- țiilor, an XI nr. 7/1944 pg. 218)orice acti- vitate tindrd e alături de arid’ ca să adauge in paranteză: .eu excepfia Versiiieârii Orice activitate țînără — dar care ar fi definiția tinereții pentru Camil Petrescu 1 Dincolo de zarea vîrslei, a ideii de om tinăr, se interpune pentru autor insăși bio- grafia sa, in căutarea unei definitii. Eroii tui Camil Petrescu nu au vîrslă și nu au o tinerele a lor ceea ce poate fi numit tinerețe e doar ecoul unei maturități ple- nare, a unui vis urli al fascinatului Ideii. Fi sint, in permanetă, absorbiți de vîrle- jurile clocotitoare ale unei împliniri dure- roase. .Pare-se, notează în continuarea arti- colului cilal Camil, cd c chiar o incompati- bilitate intre tinerele ți arta autentică, ți citeva rinduri mai jos : .Deci tinerețea, este incompatibila cu creația artei. Puține, foarte opere mari s-au scris înainte de 25 de ani, fi — grifon) , Fină la această vfrsfd scriitorul nu are nici măcar înțelegerea adevărată a or/eî. Nu știe valoarea plictiselii' — etc. Arta adevărată este supusă lucidității și numai un lucid poate fi adevărat creator. Versificarea, adică poezia, e pentru Camil Petrescu .alături de marea artă*, cu foarte puține excepții. Ea .pregătește numai utila- jul creației de artă" și nu înseamnă artă. Versurile de tinerețe ale lui Camil ar fi o etapă de pregătire, și nu obiect finit. Pentru biograful lui Camil Petrescu va trebui să fio evident șirul de renunțări care consfin- țesc izolarea scriitorului. în fiecare etapă a vieți sale scriiitorul va renunța, va nega altă etapă, va nega un drum, se va despărți dc un lucru finit. Camil Petrescu se des- parte mereu de tinerețe, de opere ante- rioare, se va despărți mereu, negind apă- rindu-se, polemizind, rămînînd intactă doar febra căutării. Camil Petrescu este, în fapt, un scriitor mereu tînăr, tinerețea lui depă- șind virsta biologică, desolidarizările, anga- jările, aparțin capitolului dc tinerețe inde- finisabilă, mereu reînoită in fiecare etapă a angajării sale. .Cind eu însumi de altfel eram foarte tinăr. mărturisește Camil Petres- cu în același articol. In revistele pe care le-am condus ne-am desolidarizat de pro- prie mea generație șl de generația imediat următoare, tocmai pe motivul litanlsmului ei adoiescenfial. Titanismul adotescential străbate în- să o bună parte a creației camilpețrescie- nc. Revelația lumii e prezentă in fiecare erou, în fiecare geniu al său, adolescent în esență. Cînd era foarte tinăr, Camil Pe- irescu era la fel de orgolios ca și mai lir- zlu, cind nu mai era foarte tînăr. Nu, nu de fapt virsta o Incriminează Camil, ci ten- dința de a căuta în ca un absolut. El e un mare iubitor de intelectuali (și detestă tot ceea ce se abate de la programul mun- cii intelectuale) și tot odată un mare iubi- tor de echilibru ; în adine, Camil Petrescu e un clasic, și opera sa se naște din aceas- tă bătălie eu „titanismul adolcscențial”,cu tot ceea ce, prin eroare, prin inclemență, lipsă de rigoare, declanșează haosut: „Se va ști intr-o zl țtextul, repetăm, datează din 1944) cit râu poate sd faed unui neam tinerelul său in „arderile' sale, cind In loc să lie supus unei discipline intelectuale, e lingvist In accesele și excesele lui. Am vd- zut cu nedumerire o revistd de fa noi dez- 81 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • gropirtd printr-un interview un lei de stri- goi literar apusean, ignorind parcă fot Mul pe care l-a făcut unei națiuni tabife, (feștlnfarco infeteciuald o unul cocfoism poetic In tare puerilitatea nu era numai iritant Hi'. Cârtea lui Mihail Ilovici nu ne pro- pune atît o imagine ctt documente, multe documente. Pentru ele cercetătorul de mai tîrziu va trebui să-i păstreze o smerită recunoștință. V. CANEA Tralan Bunescu î „Lupta poporului român Împotriva dictatului fascist de la Viena." în Editura Politică, Biblioteca de is- torie, a apărut cartea cu titlul de mal sus, semnată de Tralan Bunescu, conferențiar |a Universitatea din Timișoara. E vorba de odiosul dictat de la Viena din 30 august 1940, prin care vremelnlclle puteri fasciste de la Berlin ți Roma, după dezmembrarea stalului cehoslovac, au sfir- locat trupul Transilvaniei ca să satisfacă pofta nesățioasă de teritorii străine a hor- lișli tor Despre această dramă a poporului nostru s-a mai scris și desigur că se va mai scrie ți e bine să se înlimple așa pen- tru că lecțiile istoriei nu trebuiesc uitate. Meritul autorului este că a reușit să ne dea o imagine dc ansamblu, științifică, asupra acestei perioade istorice; cele 250 de pa- gini fiind o adevărată Sinteză istorică, fun- damentală pe o vastă și bogată documen- taro aleasă cu migală dar cu exigenta omu- lui de silință preocupai de interpretarea evenimentelor in con lestul situației inter- naționale de atunci si in lumina învăță- torii marxiste. „Scriu aceste pagini avtnd mereu in ochii cugetului mărețele înfăptuiri ale har- nicului și talentatului nostru popor*, măr- turisește autorul in prefața cărții sale ți Iși respectă acest îndreptar de-a lungul ex- punerii sale. 82 Deși de scurtă durată, această dramă a poporului nostru a confruntat toate conș- ființele. a deschis ochii celor care mai cre- deau in „patriotismul" claselor conducă- toare care au capitulat 5n fala dictatorilor fasciști, u regăsit tortele vitale care, sti- mulate și conduse de comuniști, au organi- zat și pregătit înălțătoare zile alo dezrobi- torului 23 August 1944, zilele insurecției care, prin jertfe de singe, au eliberat defi- nitiv teritoriul patriei si au asigurat parti- ciparea armatei române in războiul anti- hitlerist pină la victoria finală. Autorul împarte lucrarea în sase ca- pitole largi: Considerații preliminare; fn andrarea independentei și mlegrlfdfil tarii t Un drefat odios; Poporul roman protestea- ză î Consectaje funeste șl Dreptatea isto- ricd, capitole in care se demonstrează nu numai drepturile noastre istorice asupra pămintului strămoșesc transilvan dar și înfăptuirile statului român in aceste terito- rii, după realizarea unității statale, cităm spre exemplificare cazul reformei agrare din 1921 cind, din coi 310.766 țărani impro- piietăriți, 92.640 aparțineau naționalităților conlocuitoare. Din bogatul material documentar stu- diat, Tralan Buncscu a ales informația me- nită să susțină și să argumenteze adevărul istoric că împotriva dictatului fascist de la Viena au luptat masele populare române, maghiare și germane, conduse de comuniști. In timp ce asupra românilor din teri- torile ocupate de fasciștii hortiști și sala- sișli se dezlăniuia un val de teroare și asupriri, ne arată autorul. Partidul Comu- nist din Ungaria mobiliza masele la luplă împotriva regimului horllst, arătind in Pro- clamația din 7 septembrie 1944 următoa- rele: „Djclatu/ de la Viena nu poale sd asigure njei un ie! de drept asupra Ardea- iuiui, din contră. Cine primește teritorii tn dor de la Hitier poale să He Sigur că. mai devreme sau mai ttrziu, ie va pierde. Am cerul ca Ungaria sd declare nevatabli dic- telui de ta Vfena, dar pared am fi vorbit pereților (p.254) Cartea se prezintă într-o elevată ți- nută literară și, fiind dedicată maselor largi dc cititori tineri, contribuie le educația lor patriotică, motiv pctnru care Editura Poli- tică, care o girează merită felicitări. OCTAVIAN METEA • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • Dan Grigorescu — Sorin Alexan- drescu; „Romanul realist in secolul al XlX-!ea“ Cartea tui Dan Grigorescu si Sorin Aicxandrescu este in primul rinei o carte necesarii. A releva discuția despre realism in contextul amplelor dezbateri din presă, nu cu intenție tautologică, ci Intr-o per- spectivă sintetică asupra posibilităților și limitelor unui curent literar realizată cu un remarcabil simt al nuanței, este un act salutar. Sinteza aspectelor programatice ale curentului precum și încercarea de tipolo- gie a genurilor literare șl a personajelor din romanele realiste pe care le propune Dan Grigorescu in prima parte a lucrării, se caracterizează prin buna ținută a apa- ratului bibliografic. E pozitivă, de asemeni, extinderea analizei in spațiul literar ex- fraeuropean precum și în domeniul altor arte. Atenția lectorului e insă captată de-a deua parte a cărții — Realismul critic, sem- nati de Sorin Alexandrescu. Capitolul în- titulat Retorica romanului realist, este, după declarația din final a autorului, doar începutul unui Studiu mai amplu despre realism, El propune o trecere „dincolo de intenfte și program, in concretul practicii literare* (p,103). Această „lileraturitate" a realismului, constituită intr-o retorică a cu- rentului este situată într-o zonă specifică a creației, intermediară intre programul estetic și opera literară propriu-zisă. Po- lemismul declarat e incintător î Ea (lilera- lurilatea) va fi permanent opusă esteticii curentului, ca și uneori, operelor.. .* (p. 103). Demonstrația ullerioară va conlirma această dublă inocență, a autorului, și-a textului literar. E pusă astfel sub semnul îndoielii o întreagă concepție, încă persistentă în unele manuale de teoria literaturii, care abordează neadecvat specificitatea litera- ră a realismului. In spiritul unei interpretări moderne sint relevate numeroase aspecte ale reto- ricii romanului realist din secolul XIX: strategia selectării realului, fantasticul, tehnica literară a funcționării personaju- lui, a modalităților narațiunii, a timpului și spațiului a stilului și construcției roma- nești. Mai puțin cxplicitată 0 distincția ro- man realist — Bildungsroman, ea însăși susceptibilă discuției. Dc asemeni, cîteva preliminarii despre conceptul dc retorică, abordat în termenii celor mai noi orientă- ri de teorie literară — a căror cunoaștere a fost probată șî de studiile anterioare ale lui Sorin Alexandrescu — ar fi oferii o perspectivă sintetică asupra capitolului și ar fi precizat poate și conceptul de text literar. Sublinierea permanentă a modernită- ții unor opere literare (Dostoicvski, Flau- bert, Stendhal, Gogol) deschide perspec- tiva unei posibile analize a tranziției ro- manului realist din secolul XIX spre cel contemporan. Afirmația concluzivă despre romanul realist din secolul trecut aduce în actua- litate un punct de vedere de a cărui jus- tețe nu ne îndoim și Ie care subscriem: „In perspectiva noastră, după numeroasele „revolutii* alo romanului modern, romanul realist al veacului trecui rămine deci nu un model, cum prejudecățile, ignoranța, inerția gustului ori lot felul de slrategii exlraartistice l-au considerat adesea, ei numai un caz particular istoric de retorică a epicului, explicabil prin ideologia, in pri- mul rind prin sociologia și psihologia epo- cii*. (p.117). ADRIANA SIMLOVICI Ldiirentlu Ulici : „Recurs' Deși autorul se străduiește să ne con- vingă de faptul că a lăsat condeiului în- treaga libertate, deși în „credo-ul critic*, ce prefigurează volumul ne avertizează că va scrie despre literatură „iubind-o și urin- d-o, cu un cuvint trăind-o", însăși maniera in care este structurată cartea contrazice intenția mărturisită a autorului relevind in schimb, pe aceea a dorinței de originali- tate, a căutării unei modalități prin care să surprindă cititorul, Faptul că a reușit o tenta de dispută critică, care insă eludînd but editorial, care nu s-au limitat la dis- cuții ci, prin aprecierile extreme, au luat o lentă de dispută critică, care insă eludînd judecățile de valoare înscrise în paginile cărții, rigoarea șî semnificațiile lor, iși con- 83 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • centrează efortul critic asupra stilului, la care se cauți limitele, aparent labile, intre poezia autentică a eseului lui Ulici ți simu- larea originalității printr-o pedantă calctfl- lie. Titlul volumului ne înștiințează că autorul optează aprioric pentru ipostaza insurgentului critic, iși alege locul in mij- locul dezidenței, dar primele pagini, care reprezintă in totalitate un motto, explică răzvrătirea gindului „in contra lucrurilor ce par definitive, nu pentru a le nega, dar pentru a pune in lumină un alt contur al lor'. Camil Petrescu recunoștea faptul că opoziția îl stimulează pini la mărturisirea „mi pot lucra decit in opoziție cu ceva*. LaurenUu Ulici face parte din această ca- togorie a spiritelor răzvrătite împotriva eternului ți imuabilului în artă, Din aceas- tă nesupunere la rigorile observațiilor ce par definitive, din neaceeptarea prizonie- ratului in limitele unor sentințe fără drept de apel, Ulici parcurge drumul spre opera de ar Ui nu Întotdeauna direct, ci prin meandrele sinuoase ale criticii dspre opera de artă, astfel încit poale lăsa impresitf, de pildă, că obiectul unui eseu nu il for- mează de iapl poezia lui I. liarbu, cit ana- lize a ceea ce nu a înțeles Tudor Vianu din universul barbilian. Dar trecind peste cuvinlul uneori orgolios si poate lipsit de tact, întrebarea care se pune este modul în care autorul tcuțește sau nu să revitalizeze, să recree- ze prin propriile-l trăiri universul poetic de care se ocupă, să pună in rezonantă noi latențe $i virtualități ale operei de artă, pină unde volumul iși onorează intenția. Abordarea Luceafărului eminescian, fiindcă acesta este în fond obiectul celor trei ese- uri cuprinse în primul subtitlu „Corespon- d« nta miturilor' (analiza Mioriței ți a baladei lui Manole reprezentînd trepte de analiză In definirea esenței poemului) înlătură convingător dintru început eventuala reti- cență a cititorului obișnuit să fie clreum- spect atunci cind autorul îndrăznește să mărturisească lucruri deobicei inavuabile, ca aceia al „luptei cu un altul* ca premiză critică. Departe do a li polemic studiul, fiindcă cele trei eseuri prin pertinența ob- servațlilor devin un excelent studiu, înțe- lege Luceafărul ca o „prelungire Idca- tic-superioară' a celor două balade care marchează fondul psiho-etnic al spațiului românesc prelungire ridicată la dimen- siunea universalului prin geniul gindirii eminesciene. Demonstrația se face cu mult rafinament și virtuozitate, consonanțele evidente, identitățile, paralelele sau simi- litudinile pe care le descoperă intre sensu- rile și implicațiile celor trei creații dove- dind vocația criticului pentru esențele subtile și fin nuanțate. Ața se explică de ce un alt eseu care confirmă rigoarea ju- decăților de valoare este cel despre Biaga, despre semnificația ideii de sat ca Wellan- schauung al poetului. Eseul care il discută pe Bacovia nu din perspectivă simbolistă, ci din aceea a expresionismului, căci cri- ticului 1 se relevă mai evident particula- ritățile de ordin expresionist decit cele cul- tivate de Verlaine, prin finețea observații- lor reușește să transforme o ipoteză posiblă intr-o realitate convingătoare. Paginile despre Arghezi, Barbu sauPillat aduc argumente în plus că autorul nu este in căutarea originalității cu orice preț, nu aduce in discuție false probleme, ci prin, reale calități de introspectnre a univer- sului interior al operei de artă tace o nouă demonstrație asupra adevărului că meta- fora nu va putea fi niciodată cuprinsă in- tie terminus ad quo si aci guem. Se poate scrie critică sobru sau dezin- volt, In cultul adevărului închis in cuvin- lul exact sau sub fascinația frumosului degajat de cuvintul subtil, iar volumul lui L. Ulici depune încă o mărturie că se poate scrie adevărat șl frumos in același timp, că atunci cind este minuită cu discernă- mint, poezia stilului nu are o funcție de- corativă, ci devine una dintre căile de acces autentice spre esența adincă și di- mensiunea reală a operei de artă. RAMONA BOC A BORDEI Irina Mavrodin : „Reci limpezi cuvinte" *) La al doilea volum de poezie, avem impresia că poeta nu ne oferă peste tot versuri egale ca putere de tensiune și evo- care cu cele din volumul dc debut ; Poeme (1970). Poezia nu mai Iradiază din adine, nu st; mai incrinccnează, nici bobotește, fapt *) Cartea Românească, 1971. 84 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • ce s-ar putea datora si următoarei motiva- ții subiective. Cunoscând volumul Poeme si urmărind cu atenție apariția poete! In reviste, do acum lipsește surpriza, elemen- tul de $oc realizate la debut. Deși, după aceste rezerve, trebuie să adăugăm imediat: cartea „Reci limpezi cu- vinte* conține poezii excelente la același nivel dc calitate pe care il subliniem în- tr-o recenzie la volumul anterior. Dar să restrîngem aria acestor gene- ralități la o analiză de text. Intervine în universul tensionat și sumbru al poeziei Irinei Mavrodin, un tir alb, luminos o anu- mită înseninare și caligrafie prerafaelită, la un mod antitetic deseori, fată de poezii din chiar prezentul volum : „Atlt de lumi- noasă cade lumina t peste cel cate-mi s'.H-n iată t atita bucurie spune / sldvitui ochi" / (pag.13) Antiteză ce ar fi rodnică artisticește, vizavi de tonul dur și înerîn- cenat al altor poezii, dacă privind poezia Irinei Mavrodin, și in perspectivele-i dc viitor, această toarcere de reci lumpezi cu- vinte ar sparge și purifica pinza de întu- neric a versurilor ce vrăjeau in „Poeme*. Personal, oricind profer versuri cum sint acestea din „Cintec*, ce-mi comunică fiorul autenticității: „Un ctrd de știuci izgonești t cind fn genunchi pe malul vi- nelor albastre / din cer imi alungi toii cocorii / cind te apleci spre timpia mea de alarmă i o soare lacom sd ajungi I la chipul tău de slnge’ (pag-85) Există aci dalele unei resurecții suflete- ști ce ne-ar conduce spre o nouă formulă oe artă, de profilul unui crin limpede, mi- neralizat, semnalind din tenebre: „cind lu- minoasa tulburare... / la tine m-am în- tors 1 fdpfurd copddrocsd plină de tărie / rupt este marele zăgaz, / fluviul de păcură crește-n prăpăstii / In mijloc stai, cu dege- tul alb arătind / drumul’ (pag.85) Sau această poezie care Încheie volumul, mărturisind cucerirea domeniului dragos- tei si cunoașterii — poezie marcată, de un violent voluntarism : „Pe urmele bul niței / md voi tiri in pumni și In genunchi / moi încăpățînată decit broasca țestoasă voi ii / ochii mei sint lacomi sd vadd / finu- lui verde de dincolo de munte / inir-o seară cind soarele va ti roșu / pe v Ir ful muntelui voi ajunge’ (pag.95). ILIE MADUȚA Violetă Zamfirescu : ,,Inia-Dinla" Acest volum al fecundei poete Viole- ta Zamfirescu nu este — așa cum ar putea părea — un breviar metaforizat al locuri- lor și monumentelor cu ecou istoric și sen- timental, ei un prilej de antiteze înfiorate, de verificare prin vers a unei stări de dor românesc, această intraductibilă stare de gratie la porlile lumii pe care poeta o transcrie adesea In mod fericit, cu o sen- zualitate violentă, aproape masculină ; ast- fel sînt desenate păstos mișcările nopții, ale cîmpului, ale sufletului: „Taci, este miezul nopții, au fătat / Fulgere nori și clopot jar In singe, i Pe mine rouă dimi- neții mă vo stringe, / Puternicule, domn bărbat.. .* (Aruncă-mi, sulietuiui). Chiar unele dintre pasagiile străine o reproiec- tează pe poetă in matca stilistică a satu- lui nostru pe care-l ciută cu aplicație in manieră „picturalistă* : „Uilală-n seară / Dc Sfjntul Gheorghe pe alară, / Mai ofi- peam fn lin / Cu luna-n mină / Sau Intre pruni llng-o Untind / Unde n-a fost gălea- ta niciodată...’ (Pe aiară). Un romantism convențional (tehnic vorbind) al strofelor, este răscumpărat in uncie poezii, cum ar fi de pildă : „Capri", de o splendidă notatie: „Marea faraoană", iar cea intitulată „Livorno*, de acest distih de secretă vibrație exotică; „se frece hula, noaptea iese pălHoare / Se duc rechinii lăsind cearcăne adinei’ ... Pretutindeni descoperi în volum ver- suri notabile: „netrebnic bind pe lotușii arpegiilor’ ... „Să nu imi bați cu mortii-n geam*, „sub mandarini plingi menestrel î*, „E prea mult cerul și San Marco mă sfî- șie I Să mor vagabondată de lumină'..., dar și însăilări mecanice, reziduri din ti- curile lingvistice ale unor poeți cu succes de public :* „neprihană*, „necinste*, „nc- gias* (?) etc. Cînd modelele literare n-o mai ten- tează, poeta, matură, cu o certă acuitate a versului, reușește caligrafii transparente fără a fi superficiale, de memorat, adevă- rate „hai-kai*-uri de o dulce candoare: „Abaua facu/uf, norii, / Firav cucăie tres- tii androgiene, I Stirșilul unde I / Deslăn- tuit sărutul / Pămlntui cu Hil lui, t la foc ș> nu răspunde' (Taină). 85 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărfi-revîste • cărți-reviste • Există deopotrivă in acest volum : me- tafore insolite, euforii, locuri comune, ob- scurități și încercări de abstractizări lirice ă la Ion Barbu, și in egală măsură, și cre- atii a căror substanță este intensitatea trăirii, bucuria febrilă de a descoperi fru- mosul dincolo de tot cc e aparentă și pe- risabil ; ele lac să se detașeze din paginile volumului o siluetă poetică particulară, DAN MUTAȘCU AL Raicu : „Necunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatuiui slujitor Alexandru" *) împărțită pe patru cicluri — Diminea- ța, Amiaza, Amurgul, Noaptea, — noua culegere de versuri a poetului AL Raicu, se distinge prin aceeași culoare lirică, prin aceleași limpezimi senzoriale șl aceeași dibăcie în asocierea peisajului cu variate- le forme afective, ca și în volumul prece- dent, „Sosesc romaniic", Ajuns la maturi- tatea creației, versul său se conturează vi- guros, plin, încărcat de rezonanțe cu mari amplitudini sufletești, datorită poate și ne- contenitelor frămîntări dialectice in cău- tare de certitudini ; „Mortarul sună foșni- tor f ca sufletele din liane, t Aptinde-fi degelele-n piane t fa sunele sd md cobor" (Doar goana). O largă paletă tematică se desprinde din poeziile lui Al- Raicu, substantiallzln- du-so, asemenea sunetelor unei corzi, ori de cite ori se confruntă două alternative: „Umbli adunind viori din vitduri ! rdsco- JPidu-fe șr scorburile fndi. ! Pdrul fi se trage in păminturi i pfnă-n rădăcini, sd moi sdrufe’ (Vedenii). Limbajul liric a) poetului se confrun- tă cu contrastele existenței și Scurgerea necontenită a timpului intr-un ritm lent dar ireversibil: „La copai de ota rămii lingă limpid I pictată de-oboseală ușor t frscîf presimt cum veșnicia / imi lunecă rănită-n covor’ (Disc reflectat). Uneori, contrastele dintre căutare și regăsire se înscriu într-o optică, ale cărei unghiuri ■) Editura Eminescu, 1971, vizuale iși schimbă perspectivele: „Unind de ctnlec unde-i viata l fofi clopoțeii li-au sunat, / cuvintele pe inserat / ie zugrăvesc cu dimineața' (Explicație). O atmosferă asemănătoare se Intilneșle și in poezia Pfezenfe, cu deosebirea doar a unei alte alinieri a imaginilor poetice: „Cu mine marile acoperind pdmfnfuL / și-n osfenice veșnice ninsori. / Cu tine-ntinsurde ver- zi unde de-a rindui ! delfinii umbre trag dmspre viitori". Poet al clarității maxime atit în pri- vința cadrului în Umilele căruia se desfă- șoară ideea investită cu sentimente șl pasiuni, cil și in ceea ce privește utiliza- rea limbajului descătușat de ambiguități. Al, Raicu realizează o poezie limpede, cu multiple vibratil emotive, in care ritmul curge Intr-un flux continuu, instinctiv, iar asocierea cuvintelor n-are nimic artificial, lorlat. Absența disonantalor dintre sens și succesiunea sonoră a metricei verbale; dă un farmec aparte poeziilor sale, fiindcă fiecare cuvint e și sunet, e și sugestie, slujind în egală măsură structura seman- tică și realitatea senzorială. Uneori, ca de pildă in poezia Oglindă fdunlricd — și asemenea exemple sînt multe, — poetul pornește de la realitatea imediată, concretă, palpabilă, care ii suge- rează metrica vie corespunziud unei anume stări contemplative, de moment. De aici printr-o proiecție ce-și schimbă doar culo- rile, reprofilează vitraliu! acesteia, stabi- lindu-se o suită de corespondente emotive: „Md reazrm lingă mese sure / rob viu fesul intr-un chilim, l plm/fnd la rugul urs de-a valma / in trupul ce-l alcătuim / Sălbatec t in. Oglinda stoarsă / plesnește strunele in două. / Ml s-a pdruf M-șleapld clinii sub balustradă. Și-o să plouă'. Vechea și mereu actuala temă a pere- grinării noastre spre infinit, spre înfră- țire directă cu natura, nu-i creiază poetu- lui temeri sau spaime, ci, urmînd înțelep- ciunea optimistă a străbunilor noștri, cris- talizează pe parcursul miilor de ani, el, deși pășește in amiază vieții constată doar : „Cind obosesc In nimbul poverilor degrlu I rnd odihnesc la glezne, porumbii mă îmbie, /răcoarea Imi clipește de-alături, dinspre rlul / și prind puteri, și-fi umblu pe roșia cimpie' (Grinc coapte). Această simbolistică e ușor sesizabilă și in alte poezii, ca de pildă in .Pasăre 86 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • credincioasă”, .Am cu cheiul pină-n pia- tră / ia culoarea ierbii lui Matisse. I Caut zilei alti nouă haină J peni tu prova ce mi s-o deschis* sau in .Nesomn/ (din ciclul Arnurga/): „ha ușă Jasi-li trupul, Doar inima s-o treci l in cosa asia noud, cu zvelte colivii/ cind Irimintai in palme poiana de cicoare". Poetul este obsedat în multe poezii de ideea existentei omenești dar de fiecare dată ii substituie alte aspecte lirice care completează armonia vieții ; „fn somnul dintre zi și noapte/ scipati-n marginea pădurii,/ te risipii in pere coapte,/ fn arcul galben al răsurii" (Ruga in spice). Ciclul .Noaptea* de deschis cu o poezie „Vino și deschide-i", scrisă in metrică po- pulară, in genul Mioriței, un fel de epilog, in care poetul folosește anticipativul din- tre îndepărtare a lucrurilor și iluminările murmurului ca reflecție spirituală: „Gin- du-mi stă tn zid./ bate, nud deschid/ gin- du-mi stă curat/ aspru încordai./ pinâ-n geana verii/ pină-n apa setiiJ Vremea-i burtă. hai./ zbor înalt sd dai/ zmeii aguridei: /Vino și deschide-!". .Necunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatului slujitor Alexandru* de Al. Raicu constituie, socotim noi, o etapă însem- nată în definirea sa ca poet autentic, în- zestrat cu multiple resurse lirice, prin care iși menține un loc bun definit în viața literară de azi. G. DRL’MUR Mircea Micu : „Teama de oglinzi" •) Didicată .Celui care fuge dc sine rizind”, noua carte a lui Mircca Micu ne aduce în fată, într-un stadiu evoluat, aceeași natură lirică din cărțile precedente, cutrierată de neliniști și seisme interioare. O poezie direc- tă și spontană, dc-o muzicalitate impecabilă, cu un ton elegiac (dar nclacrimogen), cu prea puține metafore sau alte odăjdii. Iată o piesă frumoasă a volumului, al cărui sim- bol nu mai necesită explicații: .Acelui ce nu crede și acelui/ ce n-a crezut nicicind intr-un altar/, acelui care, orb, privește lumea/ și-ncărunțeșle singur șl barbar,/ celui străin în casă, celui care/ 1 s-au uscat mi- resele-n grădini/ cum fruntea lui lividă se usucă/ nesingerînd cununile de spini,/ amin- *1 Editura Emlncrcu, 1971 te ii aduc și iar aminte/ de cuibul berzei pururi blestemat,/ rămas pustiu pe-un fir dc vini în lume,/ de gheare gol, de pene goi, zburat*.,. (.Cuib gol"). Există In poezia lui Mircea Micu un dra- matism nedisimulat, conștient, pe care poe- tul încearcă uneori să și-l estompeze prin ironie sau prinlr-un suris abia perceptibil, dar cu atit mai amar. .Celui care fuge de sine rizind”, dedicația înscrisă pe frontis- piciul volumului, devine in felul acesta o aulocaracteristică lucidă și semnificativă. Lui Mircea Micu ii este .teamă de oglin- zi”, teamă de propria imagine, virtuală sau reală, a eului său, mai ales că oglinzile pot atît de ușor s-o deformeze. .Oglinzile” lui Micu sini Înșiși ochii oamenilor din jur, dar pot fi în același timp și ochii interiori ai jioelutui care surprind ipostaze și măști ale chipului mai puțin dorite — tocmai de aceea, renegate, respinse de cel ce se aulo- privește în adincul ființei. .Fantezie cu lupi' este edificatoare in acest sens. Mircea Micu este un poet ardelean prin excelentă și obirșie, continuator al celor mai sănătoase, mai nobile tradiții ale poe- ziei transilvănene; legătura organică cu pămintul natal, evocarea patetică a trecutu- lui istoric, o aplecare cu solicitudine și dra- goste spre datinile și viata oamenilor de la poalele apusenilor transpar in multe poezii ale volumului („Sfințire dc codri*, Acele vechi icoane oarbe”, .Impărule-jumâtatc”, .Imperiu pierdut” și altele). Influenta lui Blaga și îndeosebi a lui Goga este vizibilă, in acest sens, nu atit ca modalitate de expresie, cit mal ales ca structură, fără a impieta insă asupra con- ținutului și actualității poeziilor. Noua carte a lui Mircea Micu reprezintă o treaptă superioară în creația poetului și nu putem fi de acord cu acei care, dintr-un motiv sau altul, au respins-o cu brutalitate DIM. RACHICL Victor V. Grecu : „Studii de istorie a lingvisticii românești" *) Din suita de comunicări, studii și arti- cole susținute în diferite sesiuni științifice la București, Cluj, Sibiu, Timișoara, Con- •) E.D.P.. Buc., 1971. î« p. 87 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • slanta, Bacău, Suceava, Baia-Mare, Oradea și in alte părți ale Urii, publicate In .Limba română", .Cercetări de lingvistică" „Limbă și literatură”, „Lucrări științifice”, „Cercetări de limbă și literatură", „Orizont", „Familia” și altele, tinărul cercetător Vic- tor V. Grecu a selectat cîteva pe carele-a înmănuncheat intr-un volum unitar și com- pact, apărut in Editura didactică și pedago- gică. Numitorul comun al acestor studii il constituie lupta consecventa și pasionată pentru drepturile limbii române, conside. rată ca o condiție a unității culturale și politice a românilor. Problema fundamentală căreia autorul i s a dedicat ani de zile știricind și cea mai mică informatic asupra aspectului in ches- tiune este aceea a publicaților din Transil- vania care au contribuit timp îndelungat la lupta pentru impunerea limbii român, la cultivarea ei, la stabilirea unei ortografii ra- ționale, Nici un cărturar din Transilvania nu a rămas în afara dezbaterii problemelor de limbă si controversele s-au produs pe teme diferite. Autorii din Transilvania au fost in general cuprinși in studii și tratate academice sau univesitare, pe cind presa din Transilvania a rămas neinvesligată in mod mulțumitor sub aspectul limbii române. Pasionatul lingvistic Victor V. Gtecu s-a orientat spre această fatelă și a extras iot ceea ce privea limba română și ava- tarurile ei, muncă minuțioasă, de scrutare și selecție. Astfel ,războiul limbilor, cele două directii etimologică și fonetică, ten- dințele divergente, căile, mijloacele, moda- litățile de rezolvare a problemelor limbii se reflectă în paginile volumului. Două grupări duceau o luptă comună, numai modalitățile de rezolvare erau diferite, sco- pul patriotic era același și pentru unii și pentru alții. Lupta pentru drepturile limbii române și pentru cultivarea si unificarea ei se impune in primul rînd ca o notă comună; in problema ortografiei, se remar- că divergente frapante. Iu acest sens, .Gazeta Transilvaniei", .Foaia pentru minte, inimă și literatură", .Telegraful român”, .Albina Carpatilor", .Amicul școalei”, .Progresul” au constituit obiectivele principale pentru cercetător. El le-a despoiat cu migală și le-a descris aria de preocupări, le-a definit personalitatea din multiple puncte de vedere. Totul a fost considerat din punctul de vedere al 88 lingvisticii actuale, Rezultatul travaliului său iscoditor șî tenace l-a format acest volum, cu studii de mare valoare, scrise cu acri- bie extremă și totuși intr-un stil plăcut și atrăgător, limpede și modern. Astfel pe plan general se constată că în Transilvania au coexistat două directii, două modalități de a vedea lucrurile, două tendințe. Presa transil- vană nu a fost numai o susținere a princi- piilor latiniste ș> latinizante; principiul eti- mologic nu a guvernat în mod absolut la cărturarii epocii, Curentele dc idei au sliăbătut ca un flux continuu culmile Car- patilor, încoace și încolo, determinind o co- munitate de puncte de vedere, o osmoză a cerințelor cultivării limbii române. Ca o reacție la exagerările lingvistice latiniste, presa transilvăneană a susținut principiul scrierii bazate pe un mod rațional, a apă- rat o ortografie care nu făcea obstrucții fonetismului, a apărat unitatea și puterea limbii noastre. In felul acesta, istoria lingvisticii romanești din Transilvania apare mai nuanțat și nu e taxată in bloc drept eti- mologică și etimologizantă, latinistă. A existat și o a doua direcție, alt curent, altă tendință, afirmată treptat, biruind de- fintiv după 1380. Victor V. Grecu scoate în relief această notă deosebită, subliniind faptul că fruntașii generației de la 1848 au gindit just și cu claritate, au luptat pentru cultivarea și unificarea limbii, pentru drepturile ei, pentru revoluție, atît in Transilvania cit și in Pricipate. De cx. in 1879 fonetismul triumfă în Transilva- nia (p. 235). .Latinismul in Transilvania, contrar generalizărilor de pină acum, nu a fost un fenomen general și unanim acceptat. împotriva pedantismului și exa- gerărilor dăunătoare limbii s-au ridicat nu- meroși intelectuali cu vederi înaintate” (p. 47). Unificarea și cultivarea limbii se baza pe limba vie a poporului. Latinismul ducea la artificializarea limbii, la înstrăinarea ei. Terenul pentru pătrunderea ideilor juni- miste este astfel pregătit și pătrunderea maiorescianismului în Transilvania repre- zintă o Încununare a unui efort continuu cerlificind comunitatea de preocupări și interese naționale majore. Acesta este punctul de vedere nou, ori- ginal, întemeiat $1 reprezintă contribuția valoroasă a lui Victor V. Grecu în domeniul istoriei lingvisticii românești. • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • Al doilea grupaj de articole e dedicai cercelărli activității lingvistice a cărturari- lor Aron Florian, Visarion Roman, Ioana Ma- lorescu, Al. Papi u-llar ian, Timotei Ciparlu — acesta cu reînvierea formelor arhaice (p. 91), cu două perioade in activitatea sa dc studiere a limbii române, prima realistă, a doua latinistă, cu urmările cunoscute, — a căror luptă pentru progresul limbii națio- nale este cu prisos pusă in evidentă și cu reală forță de convingere. Dintre aceștia, Ai. Papiu-Uarian are atitudinea rea mai avansată. Tn capitolul final re face o sinteză a pozi- țiilor pornind de la Importanta Scolii Arde- lene și stabilind esențialul: .latinismul a îndeplinit funcții lingvistice, politice și cul- turale’ (p.231), a eșuat lingvistic, nu politic, înfăptuirea imperativelor limbii literare a fost înțeleasă de redactorii presei transil- vane, care au antrenat pe colaboratori și au intervenit direct in discuțiile aprinse pe temele limbii. Desigur, studii despre alti cărturari (I. Budai-Deleanu, publicat In „Orizont', 5f 1971) și despre alto periodice transilvane, ce n-au intrat in acest volum, vor putea alcătui substanța lot atit de prețioasă a altei cărți de specialitate, dacă nu chiar o a doua ediție a acestui volum. Umplind un gol de mult resimțit in literatura de specialitate, dezvăluind rea- lități patriotice la mari cărturari, aducind puncte de vedere noi bine argumentate in fiecare studiu luat separat și în capi- tolul de încheiere, volumul reprezintă o cercetare de valoare deosebită. ZAHAR1A MACOVE! Vlorel Gh. Țigu și Longin I. Opriși : „Monumentul de artă „Mănăstirea Săraca" din Banat" Recent a apărut In editura „Meri- diane" din București o broșură elegantă despre „Mănăstirea Săraca*, un monument istoric de o deosebită importantă pentru Începuturile picturii române din Banat. Ea cuprinde o scurtă expunere a trecutu- lui mănăstirii și o descriere a locului unde este așezată, apoi o serie de sugestive reproduceri după icoanele și frescele res- taurate in 1935. Studiul a fost întocmit de Viorel Gh. Țigu și Longin 1. Oprișa. înainte de a trece la analiza acestei lucrări tipărite in frumoase condiții teh- nice de către institutul poligrafic din Sibiu, voi evoca aici cîteva date de ordin istoric și artistic din perioada recuperării acestui monument pentru tezaurul românesc. Sint fapte înscrise în nenumărate acte admi- nistrative și în referate ce oglindesc va- loarea și importanta mănăstirii, dar ele n-au fost încă scoase la lumină din as- cunzișurile diverselor arhive. Chiar autorii broșurei notează in cuvintele de încheiere că: „Astăzi, mănăstirea Săraca, declarată monument de artă, restaurată, cămine mai departe obiectul unor viitoare studii dc istorie și artă, pentru că avem convinge- rea că se vor găsi încă multe lucruri de spus despre ea. Cartea de fată, fiind doar o premiză a concluziilor viitoare, se mul- țumește în a sublinia o parte din cultura feudală de pe teritoriul Banalului, cultură ce are rădăcini adinei in trecutul neamu- lui nostru, trecut de cărturărie și artă.’ Trebuie să menționăm că inițiativa pentru redobindirea pe seama tezaurului nostru artistic a mănăstirii a fost luată de Dr. loachim Miloia, care s-a străduit pină la moarte ca să fie desăvirșită opera de renovare a acestui monument de artă. Aș vrea să arăt aici cîteva date in legătură cu această problemă, pe care broșura nu le-a amintii, nefilnd notat nici numele lui Miloia, nici măcar in bibliografie, cu țoale că lot cc s-a publicat și s-a făcut ulterior a pornit pe baza valorosului său studiu despre „Mănăstirea Săracă, centru de cul- tură și artă bănățeană', apărut in anul 1931. foachim Miloia era originar din co- muna Ferendia, din apropierea mănăstirii, Tatăl său fiind învățător, din copilărie avuse prilejul să cunoască acest monu- ment istoric, lăsat in paragină și ruinat dc veacuri. Ideea valoflcării s-a deșteptat în gindul său după ce s-a întors cu stu- dii de specialitate făcute în Italia in do- meniu) restaurării vechilor picturi degra- date de vreme. SlabiHndu-se la Timișoara in 1928 a cercetat și studiat ia fata locu- lui arhitectura și in special pictura bise- ricii, scotînd in evidentă valoarea ce reprezentau ele pentru lămurirea și sta- bilirea datelor concrete în legătură cu 89 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • evoluția artelor in Banat. A publicai apoi Iii revista „Analele Banalului* nr. 2-4 lase. 9 clin 1931, pe care o conducea ca director al Muzeului Bănățean, un amplu studiu documentar și de specialHale, cu grafice și reproduceri de pictura, despre „Mănăstlrca Săracă*, ajungi nd la conclu- zia ea : „Este cel mal important monument de artJ din Banal, atit pentru vechimea construcției prea puțin alterata, cit si pentru pictura te ne prezintă, sinteza Cea mai Înaltă a artei de la începutul sec. ni 18-lea, sinteză cc servește ca pund de plecare pentru cunoașterea formelor de artă de mai tlrziu și de unde pleacă pro- babil și zugravul Nedelcu* (pag, 104). Acest zugrav restaurase în 1735 pictura biseri- cii mănăstirești din Lipova după plecarea țuicilor, Tot loachim Miioia a studiai si arta acestui monument istoric, publicind valoroasele rezultate ale cercetărilor fă- cute de ei asupra operei iui Nedelcu. Des- pre mănăstirea Săracă s-au mai publicat și alte lucrări, după restaurarea ei, ca de pildă: Atanasie Popa: „Mănăstirea Săra- că, prezentarea iconografică* Timișoara 1943 și Dr. Victor Vlăduceanu : „Mănăs- tiri bănățene* Timișoara 1947. Broșura întocmită acum pe baza unor cercetări noi și studii temeinice efectuate in această mănănslirc de căi re Vi orei Gh. Țigu și Longin I. Oprișa, ne oferă o prezentare a monumentului de artă in lumina interesului toi mai vădii și al uti- Hlălii de informare justă pentru cei ce El vizitează. Un deosebit merii il au Viorcl Gh. tigu și I-ongin 1. Oprișa că prin broșura lor, cu aspect de album artistic și cu nu- meroase reproduceri de icoane și picturi murale, accesibilă marelui public, au reu- șit să popularizeze un monument prea puțin cunoscut și să atragă a tonti a asupra valorii pe care îl prezintă acesta pentru documentarea începuturilor artei bizanti- ne in Banat. Mănăstirea Săracă esto ți un punct de atracție pentru turiști. Așezată pe ma- lul păriului Lunca, la marginea salului Semlacul-Mic, înconjurată de dealuri, în- tr-un loc pitoresc, pe lingă șoseaua asfal- tată, la sud de Gălaia, care leagă Timi- șoara du Reșița, ea ne evocă timpurile de altădată cind fusese aici o cetate regească și centrul districtului Caras. Nu o cazul să intrăm in umăruinto istorice. Voi men- ționa numai că la stăruința Iul loadhim Miioia și cu ajutorul financiar a) autori- tăților a fost achiziționată de la niște par- ticulari care o cumpărase pe vremuri, vin- dută la licitație de slăpinirea austriacă după plecarea turcilor, dar o lăsase in stare deplorabilă și ruinată, fiind folosite de-a lungul anilor numai terenurile agri- cole, Renovarea mănăstirii s-a făcui după planurile lui Miioia. Restaurarea icoane- lor, începută de el, a fost continuată și terminală de artistul timișorean Atanasie Dcmîan, care a pic Lat apoi catedrala din Timișoa ra. Este intoresan l că Demis n, ca re făcuse o perioadă îndelungată studii temei- nice* de artă bizantină la Paris și ia mun- toto Alhos, a fost vădit influențai în con- cep'ia ți maniera sa de a picia catedrala mitropolitană de stilul descoperit In tim- duI lucrărilor de restaurare u mănăstirii. De pildă, calota sau bolta altarului, repro- dusă în broșura recent apărută, a slujit ca model pentru minunata pictură neo-bizan- liuă a boitei din altarul catedralei. Se mai pot remarca și alte icoana de sfinți din catedrală pe care ii găsim în biserica mă- năstirii „Săracă*. Prin unitare, după cum servise in trecui pictura de aici, care pro- babil fusese opera inițială a celei mai vechi scoli dc zugravi romani din Banat, așa și ac«m. In ultimele decenii, ea a fost o sursă dc inspirație pentru numeroși pictori din Banat- Trebuie să mai amintim și pc maes- trul ștefan Gajo, restauratorul iconostasu- lui și al sculpturii in tomn dc la mănăs- tirea Săracă, adoptind apoi același stil și tu sculptura din catedrala Timișoarei, care este tot opera sa artistică. Studiul de specialitate, scris și com- pletat cu ilustrații bine selecționate de către Viorel Gh- Tigu ?i Longîn I- Oprișa, mai cuprinde o seric de informații și părți descriptive, care lămtiresc bogățiile și arta dc- la „Săraca*, pentru a fi scoase în evi- dență și prctulte la inalta tor valoare. Broșura, prin interesul ce-l slirnește, se recomandă de la sine atenției generale. AUREL COSMA 90 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • Cartea strâind Radu Flora : „Literatura română din Voivodina” *) Publicată cu ocazia Suplinirii unui sfert de veac de activitate literară a gru- pului de scriitori care se manifestă in co- loanele revistei Lumiriâ, a ziarului Liber- tatea si la postul de radio Novi Sad, acea- stă „panoramă" a literaturii de limbă română din Voivodina reproduce in mare măsură un ciclu de conferințe ale valoro- sului istoric literar și scriitor bilingv Radu Flora, președintele Societății dc limbă română din Voivodina. Miero-lstOlde lite- rară dc limba româna tun Jugostavta, cartea conține, in afara prezentării aproape a tuturor celor ce au contribuit la promo- varea literaturii scrise in limba română, un indice cronologic al volumelor publicate, un indice alfabetic al lucrărilor apărute in Liberfoieu Jilerată si Lumina un indice bibliografic cronologic, altui alfabetic de nume dc autori, precum și ilustrațiile repre- zentative, In mod practic, așadar, cititorul poate să se informeze asupra întregii miș- cări literare desfășurată In limba română intre anii 1946-1970 in țara vecină și prie- tena. Competența autorului face ca uncie aprecieri subiective ți de circumstanță asupra valorii operelor și scriitorilor men- ționați să apară justificate sau cel puțin motivate, in contextul unor idei istoric condiționate- Astfel ni se spune că nu erau posibile „nici măcar elementarele inves- tigații în cercetările Literare de altă dată de pe acest teritoriu, măcar că au fost — asa cum au fost — unele tentative, altă dată și depășind cadrele reținuse ale mo- destiei, și unele contribuții interesante publicate prin ziarele, revistele sau calen- darele apărute pe acest teritoriu" (pg.9). Deși cantitatea este considerată ta o con- diție și a calității, se subliniază că „nu in toate cazurile" și că există un criteriu de valorificare a artei autentice. Poziția pri- vilegiată a literaturii de limbă română din Voivodina constă, după Radu Flora, în faptul că ca „se află ia răscrucea a două ’) Ed. Libertatea. Panclova. R S.F, JaeofHvij, literaturi, ți nu chiar neînsemnate: cea română și cea a popoarelor jugoslave- Si nu între acestea ca o barieră, ci ca o punte de legătură. Astfel că am putea spune, pe diept cuvint, că aceasta se alăptează dc la două mame, din ambele literaturi" (pg.12). Dintre Cei 20 de autori de volume (18 volume sînt de versuri, nici unul de critică literară) mai cunoscuti sint: Ion Bălan, Mihai Avramescu, Ion Marcovicea- nu, Slavco Almăjan, Cornel Bălică, Mio- drag Miloș, Teodor Șandru, Ionel Miloș. Aurel Gavrilovici, și tinerii Ion Flora, Petru Clrdu, Felicia Marina. Interesantă este crnlnbutia Ini Vasiie (Vasko) Popa și a Floricăi Ștefan la promovarea lite- raturii românești din Voivodina. Cei doi poeți cu renume, deși scriu in limba sir_ bo-croată, sint strins legati de literatura apărută in limba română: ,Lui Vasko Popa ii revine, in orice caz, nu numai ideea, ci și sarcina de onoare dc a fi fost ini (ta- iorul,în condițiile de după Eliberare, (al) mișcării literare in limba română' (pag^7) iar Floriea Ștefan .începuse să scrie in mod nemijlocit in limba română" (prg,28) și are chiar două volume tipărite în ace stă limbă la Virșeț : Cintecul tinereții (1949) și Lacrimi și raze (1953). Util mi Se pare capitolul SCriS in această „panoramă" de Ion Bălan despre Radu Flora, a Cărui prodigioasă activitate șliintilică și literară depășește desigur granițele Jugoslavici și a cărui bibliogra- fie integrală de lucrări literare, istorice și lingvistice atinge la ora actuală peste 700 dc titluri. Fondatorul Societății de limba română al P.S.A- Voivodina va fi sărbă- torit în curind pentru a 50-a sa aniversare și nu ne îndoim că i se vor pune in valoa- re meritele, de altfel recunoscute pe plan științific fiind și profesor al Universității din Belgrad. E bine, de asemenea, că s-a subliniat rolul revistei Lumina, al suplimentelor și concursurilor literare care stimulează din re in ce mai fructuos talentele literare ale tuturor celor ce scriu în limba română in Voivodina. Cartea lui Radu Flora trebuie remar- cată pentru entuziasmul pe care il radiază pasiunea sa literară pină și in munca de depistare și îndrumare a condeierilor de limbă română din -Iugoslavia. NICOLAE Ț1RIOI 91 miniaturi critice Ginduri la o expoziție Fotografia a depășit de mult Indutoșdiaarea tradiție ttdivă, idilică a iui „Zimbifi Fd rojj* ; ospjrdfid csfr din ce In ce mat decisa spre arfă. Există de pe acum cuceriri in acest domeniu. Bazîndu-se pe o tehnica find. cnmplexd, ușor de minuit, fotograf ui artist atinge zone ale sublimului cit codată Astăzi pelicula a ajuns sd nutan- faf. firt, Jji imatfin/ li'ptcc cei mai adesea, lumina, bucuria, tristețea. strălucirea ii om- /uwii. Arfd pe de-a-ntre- gul contemporană, fotografia artistică nu are încă o gate’ rie de clasici; are. In schimb linii directoare si perspective extraordinare. Nu dc mult am putut cu- nooșle for/a multilaterală a fotograf tei artistice In Ir-o ex- poziție ia Timișoara rnltlu- Iată „U R S.S — țara ți oame- nu".!ntu$i atest titlu indică ambiția de a deschide suie și sute de ferestre In alb-negru sau In culori spre o imensă și înaintată tară și spre oamenii ei. Felul de a privi prin aceste ferestre era invers d»‘cft cel obișnuit, căci ne uitam nu dm lăuntru spre afară. ci din afară spre intimitatea inie- rtorului, fapt care ne-a apro- piat pe căile sensibilității de- licate. tic frumuseți și gran- dori de înaltă emotivitate. In acest Jet am străbătut Uniunea Sovietică de la Mo«- €OCfA sl Leningrad pină la cri mai depărtat colt al Siberiei de răsărit, dr la Oceanul înghețai de Nord plnd pe înso- rita/ litoral at Crimeeî. șl om pulul-o sf'âbate in adîncime fn zonele de spirit și de senti- mente. tocmai datorită forței generalizatoare n fotografiei artistice. Sub bălțile albe și sobre ale noii săli dc expoziții de la bastionul timișorean re* dat municipiului modern cu ingeniozitate, am trăit impre- sia extraordinară a unei călă- torii dinamice, deopotrivă do- cumentată ți pitorească, de un farmec cti totul aparte. admirat implicit arfa unor ma- eștri sovietici ai obiectivului fotografic, dintre care multi distinși cu premii internațio- nale (V. AMomov, A Bușkîn, ■4 Ptițln sa.). Sint autorii talentati nl «nur noian dc imagini semnificative cuorin- xlnd mari momente politice șl de stal deopotrivă cu gingașe trăiri omenești; dragostea, mfndria. bucuria, precum fi romantismul unei epoci con- structive, intense, dinamice. 4M de fotografi Iși demon- strează măestria Tn expoziție, daf selecția s-a făcut dinlf-un imens material fotografic (Feste 150.000 de lucrări). £jt- ajWhn tuturor regat- nilor șl republicilor sovietice, ceea ce Înseamnă că arfa fo- tografică cunoaște in această fard — frt Umuiwd So-vjeîicd — o popularitate de masă. Am străbătut încet în- treaga expoziție prezentata publicului timișorean ți am plecat cu conștiința ca am in- tilnit mari artiști ai fotogra- fiei. M CERBU Titanic Vals t'n grațios dar în același timp neliniștitor excurs poetic ne propune poetul Ovidiu Gg. naru in ATENEU nr. I'LIVTI Emnlîonante in lumina tor de crepuscul și frădind o dis- poziție poetică gravă, poe- mele safe ne par vaste panop- ticuri translucide tn care rn- t/eaga gestică a ««ei fam! apuse, burgheze, c fixata dc amintire; «ciul portic devine in acest fel o forma dis- cretă eleganta de a dezavua o lume convențio- nala. iremediabilă cazata In ttmp. *, Si ipujie poe- tul : .....scara lumea bw* gheză iese la plimbare dintr-o vizuină mică intr-o vizuină mai mart*. grotesc insuportabil se pe- rindă imagini Ca de Fcllinl , .. Pătrundem tn „vizuina mai mure a orașului, așteptăm să vină circul (Mai nimicaI. participăm la balul pe care „iubitorii de tradiții" . . . l-au dat .......din motive senti- menfute . . . pentru strigoiul Caragialc". (Ral mascat). Iar „Mița bicidista de provincie / face o cursă cu trupul ei de da vinde. I toată mahalaua a ieșit pe ta porti, / stilul ci tre- zețtr ți marții din morțF (Mi- ța biciclist»). Burghezia duce, evident, o viață veselă: dar. spune poetul, in felul său dis- cret caustic : „ . - - viața for veselă e o supieră, f asta c una din situații ce pat crea aricind complicații" (Bun gherle). Unele poeme ne amintesc. In surdină, de Ion Vinea Ca șl la acesta, asocierile incon- gruente nasc brusca surpriză a emoției estetice... Ca și la Ion Vinea. surpriza redesco- periri ( poeziei, nici a lui OvU diu Genaru, ne impune ideea unui poci de o sensibilitate nealterată de gravitatea afif de prezentă in ciclul de poeme cu fragilități de porțelan, poe- me ce s-au fost numit cu sem- nificativul „TITANIC VALS" ANTIFON îomania literară U. 3/1972 literatura feminină O oh-nfre deosebită acordă revista literaturii feminine. Trei superbe poze (Ana Bl uri- dianu, Constanța Buzea. Ma- rîa Lui za Cristescu) reco- manda o pagina de poezia « tromed literară (volumul „Sala nervilor", cronicar Lu- cian Raicu) și încă doua pa- gini dc proză. O adevărată afluență de nume feminine și printre colaboratoarele sec- torului de critică : Ioana Li- poVQHu-Teodare'iCu. Cortna PopesCu. Vroia Vancea. Morga Lotreanu. Le bănuim tinere și frumoase, căci altfel ce ar mai îndulci suferințele săr- manilor recenzați, frulați fără cruțare; „Ambiția sa fa lui fon Drăgănoiu, nn.) de a face o poezie de viziune nu se fustified șl nu servește acestui volum eterogen și tn generat ncconvingațof”, scrie Cocina. ..Insultele (recenzatC. Omescu) se țin lanț*, notează Morga. ,,Război cu ziircAlai. comentează Viola, este In in- tenție un ,,baxm negru" care iși pierde funcția sa fizică prin insuficienta observației mn- rale^ Să nu comentăm verdic- tele autoarelor, șt nici măcar frazele mult prea întorto- cheate : să le bănuim ți pe ele tinere și superbe și să le aș- teptăm, In numerele viitoare ale revistei, pozele Dacă se poate Insă, cu mai puțin text. Iubitele noastre. Corina. Viola. Murga, pa ! Pe luna viitoare f JENICA POPESCU Despre critica literară Există un fel de Circula- ție dc culise a calificativelor, purtate de „experții de gang" ai literelor, sectă cu datorii substanțiale la fond si cu lectura oprită la a! șaptelea volum al aventurilor subma- rinului Dox. inși care lichi- dează dintr-o trăsătură dc 92 condei Cărți și autori. de Ia Bolzac Ia Proust, sau de ta Zaharta Stancu ta Ion Ale- xandru, In numele unor nume auzite de la vecinul de masă Ceva mai ȘCoIit. Limbajul atesta capătă circulație și de acera nu putem să nu salutăm admirabilul articol de punere la punct (din perspectiva cri- ticii) a problemei O problema de termeni fAffrcr«r Tomuf. S^awa, Decembrie fy?t) ,■ .Jn ochii celor asupra că- rOra Se exercită, Spiritul Critic deci nu moi este o acțiune creatoare care se Satisface prin confruntarea unui mate- rial artistic exterior cu un sistem dc norme sau valori, intern • et este pur și slm- piu acțiunea denigratoare prin expresie, prin cuvlnf, prin care un impuls temperameial adio* neară asupra unei opere ți. Prin intermediul ei, iar uneori chiar fără acest intermediu, asupra Creatorului operei. Uti- li rind termenul, creația recep- tează deci spiritul eritie nu- mai in aspectele lui de pornire temperamentală, țl reduce (a aceste aspecte : fot ceea cc Spiritul Critic nr mai putea cantine ca bogăție problema- tică sau tndemlnare metodn- tagied este neglijat $!. pr/n ocrotiri practic, anulat. La riadul tuf. spiritul critic nu a putut rămine ți mei n-n rit- mos indiferent la această mo- dificare Impusă exercitării, de f"Pt desfinu^l său, Ckia' dacă t-n mulfumff numai *4 /o act de noua nrrxnrriiuă n făcut-n suorareghindu-șl. sus- pecttnda-si inițiativele si reac- tifle, anutind sau accentulnd peste dreapta măsură adresa și pornirea pasională inerentă tn carurile rn rare spiritul critic simte nevoia unei soli- darități cu creația, mcmlnd pfnd la subordonare fată dr prestigiul fi public oricum moi mnre x-a grăbit să nr- repte schimbul dc termeni mai ales Conserinefrle lui tn teorie șl metodă. A ajuns, cu alic cuvinte, fn singura pnx- fură de a alege una din cele două alternative ne care f le propune noul destin ; a ințe- Ies rd ..a critica” nu popie să însemne d^clf ,.a elogia" sau ,.a Mnrd*. fn acest car. na este de regreta/ ra pffjre gama fr^pf-tor Intermediare dintre cri dof poli. cit undafe- CP Uzarea prnerdrefar criticii, tactica ei exclusivistă. V CANEA O contribuție la cercetarea creației populare bănățene Cercetător pasionat ni clntecului popular bănățean, regretatul profesor b'icolae Urțu. unul dintre folcloriștii da seamă ai Banatului, u cu- Jw comuna A^aiddj fCa- fa-pji 128 melodii cu texte, ca- re, sistematizate după cele mai moderne principii, «w Mîi pubftcâ/e de £asa r/ea/t‘«' populare din Reșița, lnir-n frumoasă prezentare grafică. Culegerea de față încheie se- ria dc lucrări in această ra- mură ii crrce/dftr cdrefa Wi- co/ae Ursa i-a ronforzfff fn- frraga 50 w'afă. Lucrările sale anterioare — „Contribu- ții muzicale^ fa monografiile' Comunelor Sirbnva. Obaba- Bisfra țf «rfumuf d> pv- gini Cinteze ți lnrijr| popul _o din Valea AlmS Intui — con- sĂ'fm o «wrWb«|rt Jfns foarte general, se poale vorbi de inadaptabititatea graiului In social fi cosmici etc. 4. Omniscient și tn psiho- logie, A. T- reactua'izează „singur* procesul intim și in- tențțilș elaborării: .Aspec- tul particular at materiei care apasă cel mai greu e plum- frii ■ Unnfaid imediat o ob- servafte de maestru, nodest p'asată intre paranteze („chi- mie, in tabela tui Menlzlee.'. plumbul are masa era mai mare, e cel mai greu**. Cu riscul de a-l irita din r.ou pe A. T. transcriem încă o obser- vație referitoare ta rfumb t ..Plumbul lui Bacovic este prototipul, expresia era mai completă a ponderii, o celui da al patrulea element: Pă- mtnful mort In radloac.lvitatr se declanșează o serie de transformării vii, un tradus stabil și final, un rezietiu ce supraviețuiri te dezintegrării șl, ca un precipitat cide la fund : aCr*la eslc p’ubul*. Su-etfano Ma/fdr L.exatenee po^tiquo de Bacovia. I9S8. Cu sentimente de respect ți mulțumiri. SIMION MIOC 94 corespondență ION CODREANU ; Maramureș : Versurile dvș, lasă, după lectură, o ciu- dată impresie de gol, datorită în bună mă- sură lipsei de precizie in exprimare, în forțarea unor asociații de cuvinte ce se res- ping prin funcționalitatea lor lexicală. Ver- surilor le lipsește vibrația lirică autentică, incandescența metaforei care să declanșeze emoția artistică. Numai fraze împrăștiate fără un conținut perceptabii, fără profil. Iată ți cîteva mostre : „Tăcut cu ochii printre stele / crengile pădurii în gest îngemănate / pulberea copilei nour în inele / axa plane- tară de riduri (?) dcscleștată", mu, mai departe, în aceeași poezie „Ascunse în lutul crepat luminile țișnesc dimineața / în sur- dina dc cînt de cocoș etc. etc. ION MAR1US VĂTAFU — Seini. Mnra- murej; Citind materialele „poetice* pe care ni le-ați trimis cu dărnicie, am rămas cu o mare nedumerire nc-nțelegînd cum de ați reușit să adunați atîta maculatură verbală cu pre- tenții de publicare. Dar să vă dăm cuvîntul : „E seară de pradă, luna sughiță / Mistreții pregătesc cruci de mesteacăn / Lupii nutresc o stincă rămasă / Sălbăticiunile loate-s pc fapte.,, « sau „M-a vrăjit într-o statuie* / Fața mării necesară / Distilată în osmoză / Visurilor pol icnnd re ... Ori această strofă: „Sînt orb, (curat orb) orbit se pare / De su- nete, dc* stelele cc-au căzut / Dc văi deșarte, / de nimicuri / De zgomotele care nu s-au nici născut". Aici ne-ați dat gata. Aveți mult haz, într-adevăr. AURELIA ARSENE — Timișoara : Solicitați o părere deschisă despre ver- surile trimise, mai precis, dacă mai are rest să trimiteți ți alte poezii redacției. Vom fi deschiși, fiindcă așa sîntem cu toți cei ce ne scriu, chiar dacă acest lucru nu place, une- ori- Altfel nici nu putem fi. Cele trei poezii deocamdată nu sînt poezii adevărate, ci sim- plcexcrciții de versificare neizbutite, fără a se fi respectat cele mai elementare reguli de ritm și rimă- Conținutul lor are asemă- nări cu vechile ți languroasele romanțe de altădată, căzute de mult în desuetudine. ANTON MOIS/N — BSicoi (jud. Prahova) Poeziile dvs. dovedesc o pronunțată sensibilitate lirică, implinindu-se în versuri ce ni se par de bună calitate, datorită in bună parte și muzicalității lor limpezi ce se des- prinde din înlănțuirea metaforelor : „Tris- tețea celui cv și ie / punte eaeum spre stră- moșii / patriarhi adormiți / în tristețea știu- telor sensuri / ca într-un ținut greu / de suportat / singurătatea lor vine spre line ! ca un abur de seară" (din Maturitate) dar nu sîntem de acord eu tematica generală a poeziilor, rare, adeseori se situează pi* niște poziții false, anacronice, dăunătoare, bin- tujie de foarte multă tristețe : „înainte și-n pivniță prietenii I întilniți doar in noapte / nu vreau să-i pierd, speriati > de prea multă lumină"... Avem convingerea că, desprinzindu-vă de atmosfera pesimistă ce vă înconjoară ți ocolind mimetismul, care încă vă mai pîndeșie, veți reuși să realizați o poezie bună. SfM/ON JERELEANU Gîndurile, dorințele și bunele dvs. in- tenții le exprimați in Versuri supărător de slabe, cu numeroase neglijențe gramaticale, ceea ce ne face să credem că sînteți ia pri- mele încercări de versificație, PETRE STER1E — Tr. Severin Schița dvs, — in afară de cîteva palide licăriri de compoziție — n-are nimic care să intereseze. 4A'Z POP SÎRBU — Deva : Poezia patriotică, spre care pare-se că aveți o înclinație mai mare, cere un plus de sensibilitate lirică și o doză dc emotivitate mult mai puternică, pentru a fi ceea ce tre- buie să fie, Or versurile ce ni le-ați trimis sînt lipsite de culoare, au o transparență cenușie și de aici, lipsa de convingere, lată, dc pildă din „Patrie, salcia ta<»: „S-a întîm- plat să exiști / ca un ioc de fildeș I cimpîe febrilă I pendulă in vîrf do geană, I etc. Depășiți areastă fază 1. Sînt unele semne că ati simții pe undeva fiorul posibil. Mai trimiteți. 95 I CONSTANT/N MOȚĂȚĂ1ANU — CraiOva : Din grupajul de poezii trimise, se văde- ște un oarecare meșteșug în versificație, dar ie lipsește un contur liric distinct, emoția reIcvatCHire, o modalitate de expresie prop- rie, Se pare că lunecați, cu voită intenție, pe lingă marile revelații din zii lele noastre și vă opriți Ia aspecte nesemnificative, Lipsite de strălucirea ritmurilor contemporane, ce zvîcnesc la tot pasul. Semnificativă în acest sens este, Jn deosebi, poezia „Pămîntul se sfîrșeșic" : „l^r marginea fiecărui drum / din drumurile noastre se sfîrșește pămîntul, / Do aceea c rotund ... / Nu știu cum / să găsesc mai departe cuvîntuî / să spun... Tocmai acest lucru e important: să-1 găsiți. Și pc țel mai semnificativ, E greu dar nu imposibil. CENACLUL LITERAR „VATRA SATULUI" corn. Olari fjud. Arad) Am urmărit cu deosebit interes poeziile pe care ni le-ați trimis tn nădejdea că vom găsi printre ele ți poezii de bună calitate, presupunând că ele au trecut prin analiza competentă a unui cenaclu de creație bine orientat ai cărui gir constituie o oarecare ga- ranție. Din materialele trimise (8 poezii de Sandu D. Paul, 8 dc N, Hanceriuc și 5 de Gh, Dondiș), se pot desprinde următoarele: In general și în primul rind, ele suferă de lipsă dc personalitate. Autorii lor folosesc același procedeu de exprimare ca și cum ar apar- ține unui slngur autor. Afară de o versifica- ție destul de corectă, tematica poeziilor e confuză. Fraza comună, foarte săracă în ex- presii, nu reușește să contureze o idee clară, un sentiment plin. Pentru exemplificare, cităm din insomniile ( 6 la număr) ale pri- mului autor : „Și codrii mă strivesc, că nu am ce / Să fac cînd haltele gonesc sălbatic / De stînile sc-nlorc cu frica-n clini (?) / Nu- trind zadarnic dorul lor văratic ... Din poe- ziile celui de al doilea : „Și s-au oprit astăzi fluturii / în dragostea noastră verde, obse- dant / Pentru că nu le-am lăsat cîndva cîm- pul / Să-și vînture zboru-ntr-un cere devo- rant* (Amurg) Iar din versurile celui de al treilea : „Am lunecat în noapte / Și-am tresărit, vă- zînd cum arde lutul / Am tresărit în umbre devorante I Și-n urma lor am învelit trecu- tul" (Trecutul) Față de toate acestea, am sugera cenac- lului literar din Olari, să albe o preocupare mai atentă in orientarea tematicii, pentru lirismul autentic, pentru acuratețea expre- siei, pentru claritatea imaginii insolite de o sensibilitate răscolitoare, cultivind un stil dinamic, fără să modifice personali- tatea fiecărui autor. LfONEL GOLDSTEIN — Timifoara Cu versuri ca: „Plecăm spre munte la cabană I Băieți și fete codane / Sîrba se- ncinge la cataramă I Și dirdiic scena de blane. / Muzica sună coarda groasă', ele. ele. e păcat să vă pierdeți timpul, ȘTEFAN LUCIGAN — Timișoara Nici pe dvs. muza nu vă ajută cu nimic. Iată ți dovada : „In fața ta mă descompun, / Mă tem do tine ca dc o femeie, f Ești o per- dea cu multe găuri / Ca șl un sfinx t Cu in- finit (sic !) de fețe" (Oră morții). AL. FLORIN TENE — Drdgdșanf (Vficea) Speranțele dvs. s-au dovedit si de astă dală deșarte. Nu înțelegem insă cum de n-ați aflat încă adresa exactă a revistei noastre, cart apare pe coperta fiecărui număr, adre- sîndu-nc corespondența pe o adresă de acum 20 de ani. Dacă mai continuați s-ar putea ca poșta să vă înapoieze plicul. NICOLAE IRIMIA — Reșița E încă prematur să afirmăm că poeziile ce ni le-ați trimis constituie realizări demne de semnalat. înșiruiri de cuvinte^ lipsite de un conținut emotiv : „Uitasem de mult drumul euvînlului f ca după sute de ani de tăcere oarbă / căci la fierbere anume mă blestemase / tăria pietrei, unde mă ghiceam/ necunoseînd hotarul dintre zi și noapte etc (din poezia „Naștere") IO AN MOSIN — Orafui Victoria Poeziile dvs. sînt copleșite de prea mult pesimism, fără pic de lumină, nici măcar în perspectivă. Filozofia aceasta a disperării, a predestinării, a inutilității intervenției In procesul iransformării propriului său des- tin, are rădăcini adinei in misticism șl deci nu are ce căuta printre noi. N.T.—Arad Frumoase și lăudabile sînt gîndurile pc care le nutriți. Păcat că realizarea poeziilor nu e la aceeași înălțime. Am găsit totuși versuri mai deosebite ca : „Tara umblă pe poteci străbune / Transformatc-n doine românești* (din poezia „Chemarea'). Fără nici o perspectivă deocamdată : Dan Gfman (Mîrșani, jud, Dolj) Eti^etr Onu — Sibiu, Gornie Vtorel — Zărani (Timiș), Ștefan Munteanu — Timișoara, Carmen Focșa — București. . « , fii- P- 96 Redacta; Timișoara Piața V. Roadă nr 3 Telefon: 3 3301 Administrația București Șo». Klseleft nr. 10 • Manuscrisele >1 orice carespondenU scris* dtet pe o singura paru se restituia Tiparul executat tub comanda or. 1502 Întreprinderea Poligrafica Banal Timișoara Calea Aradului 1/A R. S, Romanța