evistă UNIUNII SCRIITORILOR Redactor șef. : AL Jebeleanu Red. șef. adj.: Anghel Dumbrăveanu ORIZONT REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR D1N R. S. ROMÂNIA CUPRINSUL IGNAT BOCIORT : Jiealismul și criteriile judecății de valoare ....... 3 NICOLAE BALOTĂ: Experiența realului ... ............................ 8 ILIE MADUȚA : Sdrbdtoared focului, Criton .......... .. ...... 1° ION POTOPIN: Ori unde-i fura ... ... .... ... ... ... ... ..... H MARCEL TURCU: Glasul pămint ului meu ....... ... ... ... ,,.... 12 RADU ClOBANU: Cine umt>lâ după mesteceni AL, JEBELEANU: Poate aprilie suflă culori ... ... ... ... .. ..... ANGHEL DUMBRÂVEANU: Acolo pe Cungrea ...... DAMIAN URECHE: De Ungă mama ...... ... ... ... HANS MOKKA: In memoriam Constantin Brâncuși, in românește & Dumbrăveanu ..................................... ... .... LUCIAN BURERIU : Alb-negru ........... *” ........................ ANAVJ ADAM i Timp de metafore, in rumdnejte de Ănghei Dumbrăveanu.- ALEXANDRU DEAL : Zîgontre de vis ........’......... .............. 13 21 22 23 25 ALEXANDRU RUJA-. Realismul stărilor de conștiință M. TURTOI; Libertate ți necesitate in creația artistici ” HORM GUM ; Voi rămine la țărm NESTOR GHERMAN: Cintec p ...... 26 LUCIAN ALEXIU : Ziua de mtine ... ................... 34 EUGEN BERCA-DORCESCU ; Olimpiada .................. ................... 34 ION VELICAN : Prieteni in ctmpie ........... ... ... // *” 35 • OLGS NEAGU; Lied ... ............................... ... ............ 41 DUMITRU VOR1NDAN: Pentru cei solitari ... ... ... ................. ... 41 JIVA POPOVICl: Vignetă, Izvoarele surisului, in românefte ae Damian Ureche ... 42 V OCTAVMN POPA : Convorbire cu Jeronim ............................... ... 44 Orientări ANDREI A. LILLIN : Realitate ți creativitate ... ... ............... ... 411 MARCEL POP-CORNIȘ : Lirica americană contemporană in căutarea unei noi poetici a realismului ... .............. ... .............. 5^ Cronica literară ALEXANDRA INDRIEȘ : G. Călinescu-Motei Călincscu-Adrian Marino. — Tudor VfANU : „Clasicism, baroc, romantism" .................................. 5® SIMION D1MA; Ion Ariețanu : „Vraja" ... ..................... ... ... ... C. UNGUREANU : Troian Liviu Birăescu : Condiția romanului ... ... ..... 63 Cronice traducerilor IRINA GRIGORESCU ; I. D. Salinger : „Nouă povestiri"................... 6® Puncte de vedere ION MAXIM: Perspectivele sintezei realiste ........................ .. t>d NICOLAE ȚIRIOI: Despre realismul scriitorilor bănățeni ............... 7$ Istorie literară-documente AUREL COSMA : Camil Petrescu in Lugoj .............................. ... 17(7? NICOLAE PETRICA t Amintiri despre un profesor bănățean................. '82 9 CĂRȚI-REVISTE ; Emil Petrovici: „Studii de dialectologie fi toponimie fV. frăfilăj; Dan Griporescu: „Shakespeare in cultura română modernă*1 (C. Vinti- tescu); Romulus Vulpescu fi alte poezii (Emil Mânu); Mihail Stcriade; „Poem" (George Drumur); Ion Hurjui: „Ornicul trecerii" (Haralambie Țugui); Ion George .Șeitan : „Amforă de sete" (George Suni); Mircea Zdrenghea, Stela Zdrenglwn ; Probleme de analiză morfologică (D, Crațoveanu); Slavko Almăjan : „Rus" (P. Voinea); MINIATURI CRITICE : Prima statuie a lui EJtimie Muryu (Petru Vocac Dolingă) ; Pagini de eroism (Octavian Meteo); Miniaturi (G.D.); Ignat Bociort Realismul și criteriile judecății de valoare (1) Ne propunem sâ examinăm, în cele Ce urmează, problema criteriilor de apreciere a operei de artă realiste. Ca definiție de lucru, vom înțelege prin realism orientarea artistică în care sistemul artist-public are drept premiză izomorfis- mul dintre structura artei si structura realului. Evident, nu se poate trece cu vederea faptul că raportarea structurii artistice la structura realității nu este o simplă particularitate, alături de altele, a unei orientări în artă, ci reprezintă ex- presia unei concepții filozofice mai generale potrivit căreia activitatea umană spi- rituală are o latură modelatoare ți. ca atare, constituie un vast cimp de exerciții pe modele abstracte în vederea comportării optime a omului în confruntările sale pe planul practicii socia l-istorice. Avem a face așadar cu o consecință firească a unei perspective strategice asupra valorilor culturii, perspectivă în eadrul căreia se cere oricărei activități capacitatea de a contribui la îmbogăți- rea experienței mintale a omului, la dezvoltarea multilaterală a conștiinței sale, pregătind-o pentru a înțelege mai profund universul material, ca și pe cel istoric și psihologic, și pentru a putea adopta deciziile cele mai raționale. De aci tendința spontană a oricărei conștiințe omenești de a aprecia tonte producțiile artistice din perspectiva realismului, de a considera realismul ca o metodă eter- nă, imanentă artei, și de a privi orice alte concepții fio ca ipostazieri ale unor momente ale reflectării realiste a vieții, fie ca soluții principial eronate. Nu vom discuta aci pînă la ce punct o atare vedere se dovedește justificată. Ne intere- sează deocamdată faptul că simpla recunoaștere a valabilității orientării rea- liste în artă nu ne oferă numaidecit și criteriile aprecierii obiective a valorii producțiilor literar-artisticc concepute sub semnul realismului, criteriile pentru a selecta și, eventual, a Ierarhiza operelor de artă, așa cum procedăm cu atiteo alte bunuri ce se oferă destintului lor. CRITERII 1N ARTA ? Ideea unor criterii dc apreciere în artă pare a conține un element parado- xal. Creația literar-artisticâ alcătuiește o formă de activitate umană ; rezulta- tele oricărei activități omenești sint raporturile la o finalitate organizată ierarhic si, ea atare, trebuie să se supună unor criterii menite să stabilească măsura în care rezultatele obținute se apropie de scop. Fără alari criterii, toate producțiile dc același tip ale omului social i-ar apărea la același nivel dc adecvare la fina- litate, ceea ce ar duce fie la pietrificarea universului uman, fie la evoluția lui anarhică, pe baza accidentalului, eu excluderea oricărei legități de dezvoltare ascendentă. Omul ar înceta a mai fi un sistem autoreglator, condiția sa ar decădea sub nivelul celor mai elementare tropisme, pe care — ca tendințe de orientare și adecvare a organismelor inferioare sub impulsul unor excitații exterioare — știința modernă le privetșe ca manifestări teleologice, Fără evaluare nu este posibilă autoinstruirea, după cum nu este posibilă, in genere, optimarea unui sistem. Finalitatea și evaluarea sînt corelative, O finalitate clară atrage după sine criterii bine conturate pentru aprecierea rezultatelor parțiale obținute în procesul apropierii de țeluri, iar incertitudinile la nivelul aprecierii îngreuiază și complică drumul spre scop. Pornind așadar dc la teza — incontestabilă — că fiecăruia din sistemele ierarhic organizate ale universului uman îi cores- 3 ponde o finalitate (sau un complex de finalități organizate de asemenea ierarhic), iar drumul spre această finalitate alcătuiește un sistem dinamic reglat cibernetic, prin corectarea permanentă a sistemului elector în urma aprecierii rezultatelor parțiale obținute anterior, trebuie să admitem existența unor crite- rii de apreciere de diferite grade de generalitate ți în artă, inclusiv a unui crite- riu — cel puțin — de cea mai largă generalitate, aplicabil artei în general, adică tuturor operelor de artă, căci fiecărui exemplar individual îi sînt proprii caracte- risticile generale ale clasei sale. De altfel estetica praxlologică, prin care înțele- gem aci estetica eficientă (ți care, tocmai de aceea, a cunoscut cea mai îndelungată tradiție ți cea mai amplă răspîndire precum ți critica de artă de totdeauna, au operat cu anumite criterii de apreciere, idee asupra căreia atrăgea atenția Tudor Vianu în Estetica sa. George Călincscu observa de asemenea că și la baza aprecie- rii intuitive stau anumite criterii, chiar dacă ele nu cunosc o explicitate. Pe de altă parte însă — ți în acest fapt constă paradoxul aparent de care aminteam — poate fi, principal, admisă existența unor criterii (adică principii, norme 1) aplicabile diferitelor arte, diferitelor genuri și specii, forme ți formule specifice unui autor, unui curent, unei epoci, unui popor ? Altfel spus, există elemente comune în aprecierea pe care o dau fenomenului artistic epocile, națiu- nile. clasele, indivizii si chiar aceiași individ la diferite vîrste, pe baza unui bagaj diferit de cunoștințe, din perspectiva unui alt orizont cultural, a unei alte expe- riențe de viață? In ce formulă unică vom putea cuprinde o stampă japoneză, Divina comedie și Coloana infinită ? N-ar însemna oare să condamnăm la uni- formitate creația artistică dacă am aplica același criteriu de apreciere operelor a doi sau mai multor autori, eînd este știut că nici măcar unul ți același autor nu se poate repeta în două opere ale sale ? Ar fi greu de întilnit astăzi un critic care să nu apere necesitatea pecetei individualității creatoare în oriei' producție este- tică demnă de acest nume. Teoria unicități operei dc artă este îmbrățișată nu numai de adepții lui Riekcrt ți Croce, ci apare ți în tratatele alcătuite do pe poziții marxiste, ca o cucerire indiscutabilă a cercetării estetice, ca 0 teză menită să contribuie la dezvoltarea unei mari varietăți de stiluri ți formule artistice, în opoziție cu orice alto concepții care ar limita libertatea de creație a artistului și ar impune șabloane literare, inevitabil caduce, Nu cămine decît să te întrebi ce valoare aplicativă recunoaștem cercetării estetice, teoriei artei, dacă fiecare operă este si trebuie să fie unică șl inimita- bilă ; teoria însemnează studiul legităților, al generalului! Pentru a ieși din acest impas logic, unii esteticieni încearcă să prezinte opera dc artă ca un fapt care, deși, are, caracter de unicat", cuprinde ți elemente „de un anumit grad de gene- ralitate", fără să se precizezi’ sfera acestor elemente și funcția lor într-un obiect „strict individual".') înainte de a supune spre reflecție ți discuție felul în caro vedem noi rezol- varea paradoxului schițat mai sus, considerăm necesară o scurtă privire asupra răspunsurilor explicite sau implicite care se pot întâlni în cercetarea literară românească mai nouă consacrată criteriilor de apreciere in artă ; aceasta cu atît mai mult cu cît — ața cum de altfel era dc așteptat — reflecția colectivă, dc pe pozițiile materialismului dialectic ți istoric, asupra fenomenului literar, nu putea să nu ducă la relevarea unor aspecte importante ale problemei pusă aci în discuție, ClTEVA PUNCTE DE REPER. Trebuie să observăm mai intii că problemei aprecierii literare nu i-a fost consacrată încă nici o lucrare cu caracter monografic. ^.Materialul de observații, ') Asupra teici privitoare la caracterul dc unicat al operei dc artă ne propunem sl revenim cu alt prilej. -I Pe altfel, după Cunoștința noastră tn cadrul științei literare marxist-leniniste nu există nici in alte țări lucrări monografice consacrata acestei probleme. Teoria criticii marxisl- Icnlnisle se baicniâ pe reflecțiile (acute tn legătură cu fenomenul literar dc ratre crltkii si teoreticienii marxiști, prcinarxițli sau. uneori, chiar nemarslstf. adică preia toate observațiile care. Judecate din perspectiv» artei angajate, relevă aspecte reale ale unor structuri funcționale Cercetătorii literari din tara noastră au căutat să valorifice multilateral al să aplice In mod Creator ideile cuprinse tn referirile Ini Marx. Engels sau Lenin privitoare la valorile tlterare- arlistlce ale trecutului, la aprcccrea fenomenulu cultural-artistic tn generai. A fost amplu ana- lizata moștenirea teoretică a criticii ți esteticii rouiăncțtl din secolele al XlX-lea șl al XX lea / sugestii și reflecții este lotuși bogat și elocvent deoarece criteriile de apreciere a operei de artă — problemă centrală a teoriei criticii — constituie punctul de pornire al oricărui demers critic, fie că o vorba de a aprecia operele literare scrise cu vremuri în urmă, fie că e vorba de creații ale epocii noastre. Ideea unor criterii de apreciere a fost inevitabil prezentă în numeroasele discuții purtate cu privire la sarcinile criticii literare, la raportul dintre tradiție și inovație în artă, dintre elementul național și general-uman, în discuțiile despre actuali- tatea literaturii, despre spiritul modern, despre măestria artistică etc., precum și în amplele dezbateri pc marginea unor scrieri apărute în perioada de după Eliberare. Asemenea confruntări vizează totdeauna calitatea producțiilor ar- tistice și nu sînt posibile decît între parteneri care admit în prealabil existența unui sistem coerent și rațional de criterii în concordanță cu funcția și finali- tatea artei in viața socială. Participantii la o atare dezbatere teoretică in epoca noastră încearcă să-și demonstreze rațional valabilitatea vederilor ; ei presupun, pe de o parte o Structură subiectivă similară la preopinent și o structură obiec- tivă analizabilă a obiectului în dezbatere, ceea ce face posibilă în principiu sta- bilirea valorii acestui obiect pe baza unor criterii reale, chiar dacă nu.totdeauna suficient de clare. S-ar părea că prima sarcină a partenerilor care se confruntă- într-o dezbatere de ordin estetic ar fi stabilirea criteriiilor de apreciere ce ur- mează să fie aplicate. Pentru doi adepti ai aceluiași curent literar, ai aceleiași metode artistice etc., apare însă evident faptul că operează cu aceleași criterii sau cu criterii foarte apropiate, astfel îneît ei nu simt nevoia să definească riguros conceptele, să fixeze finalitățile fenomenului și să stabilească criteriile aprecierii lui. Acest mod de a discuta în știință este atacabil. A existatși mai există încă in cercetarea estetică o anumită neîncredere în valabilitatea, în apli- cabilitatea pe care ar putea s-o aibă în sferele artei metodele științelor exate. Prejudecățile do acest fol constituie unul din cele mai frecvente obstacole gno- seologice in fața cercetării științifice a fenomenului artistic. Nu este vorba, firește, de a traspune în mod artificial in estetică procedee specifice altor forme de activitate umană, ci de aplicarea unor principii dc cercetare care s-au dovedit valabile, deschizătoare de largi perspective, in multe alte domenii. Unui din prin- cipiile cele mai generale ale euristicii este descompunerea în constituenti a feno- menului și cercetarea particularizată a fiecăruia din subsistemele ce alcătuiesc întregul. Or, cea mai răspîndită dintre erorile de metodă ale cercetării estetice tradiționale este tocmai abordarea „în general" a faptelor, mai bine zis limi- tarea la acest mod de abordare — reminiscență a unei viziuni filozofice specu- lative, Erorile metodologice duc spre concluzii agnostice, de aceea nu trebuie să ne surprindă numeroasele incertitudini care există în estetică : nu știm încă în mod cert care sint (și cîle sint!) funcțiile sociale ale artei, nu știm dacă arta progresează sau nu, iar. în cazul unui răspuns afirmativ, spre care ne conduce concepția noastră despre lume și viață, care sînt criteriile progresului în artă — problemă derivată din aceea a criteriilor aprecierii Jilerar-artistice. nu știm dacă teoria artei are un caracter descriptiv sau normativ, nu știm dacă critica este știință sau artă, nu știm care ar fi structura ideală a unui tratat de istoria literaturii, de istoria artelor. în care să ni se prezinte nu micromonografii pe autori și opere, ci procesul de dezvoltare a priceperii omului de a-și asimila estetic, în forme tot mai malte. universul specific. Desigur, asupra unor probleme ca cele amintite aci s-au formulat în istoria esteticii multe observații pătrunzătoare, dar trebuie să recunoaștem deschis că nu dispunem încă în estetică de o metodă de cercetare suficient de bine fundamentată teoretic, astfel îndt să putem distinge cu mai multă ușurință, dacă nu cu aceeași ușurință ca și în alte domenii, adevă- rul de eroare, soluția superior funcțională de soluția banală sau disfuncțională, progresul de impostură. LMslorcacu. Ghcrcs. Ibradcatiu, Ov. Dcnsusianu. F. Lovlnescu, Pompiliu Constantînescu. T Vianu, M. Ralea, G. Căllneseu). Opera tui Tudor Vianu va trebui insă valorificați tntr-o măsurii mult mal mare, din perspectiva problematicii axiologice. Ne referim la lucrări ca Pra- btema valorificării tn poetico lui Schillcr, Buc,, 1924, ErieWca, (București cd. 1. 1936, ed. a ILa revăaută, IMS). Introducere fn teorie valorilor, Buc. 1912. Vor trebui de asemenea cercetate cu grija lucrările ămf ți valoare, Buc . 1939. de Lucian Blaga. Filozofia valorii. Buc. HM5. de Petre Andrei, precum și alte numeroase contribuții teoretice tn problema valorificării artistice datorate Iul Mihail Dragomirejcu. D. Caraeoslea, Paul Zarlfopol, Perpeasicius, Al. Dima. Șerban Ciocu- lescu. Vladimir streinii etc llcoseblt de util a fost dc asemenea dialogul cu teoreticienii literari din altte țiri socialiste. . _ ___ mi 5 Există în critica literară românească un consens eu privire la faptul că criticul trebuie să exprime un punet do vedere clar referitor la opera analizată, s-o accepte sau s-o nege, parțial sau total, Actul critic trebuie să se încheie deci printr-o judecată de valoare. 3) Pentru o critică angajată intr-un efort constructiv, judecata de valoare este un act de înaltă răspundere; ea necesită o elaborare atentă, in care își spun clivîntul structura reală a operei șl structura sistemului estimant, ceea ce Însemnează că judecata de valoare este expresia unui anumit raport intre obiect și subiect. Sîntem îndreptățiți să afirmăm că structura unei opere rămîne aceeași și, ca atare, și semnificația ei semantică, în timp ce slructtira subiec- tului apreciator evoluează și ca atare, el intră mereu în alte raporturi cu operele dc artă ale trecutului, ceea ce face ca semnificațiile pragmatice ale acestora să evolueze, în măsura în care structura spirituală a apreciatorilor din aceeași epocă poate fi și ea diversă, semnificațiile pragmatice ale operelor de artă se deose- besc și pe planul sincroniei. Mai putem vorbi, în aceste condiții, de existența unor criterii de apreciere, acceptabile sau obligatorii pentru oricine, așa cum sînt adevărurile științei ? în fața acestei întrebări au capitulat acei esteticieni care in variabilitate n-au sesizat persistența generalului, au privit evoluția isto- rică doar din perspectiva mutațiilor, au pierdut din vedere continuitatea, au absolutizat momentul de discontinuitate în istoria fenomenelor. Există în literaturile naționale sau în literatura universală numeroase exemple de scriitori și opere care s-au bucurat de o recunoaștere tirzie ori au cunoscut o apreciere fluctuantă, ca și autori fără deplină conștiință a valorii reale ale unora din scrierile lor.’). Vianu arată că atari fenomene nu justifică relativismul axiologic, deoarece uariabiHtatea nu poate fi absolutizată.B) Pentru a avea în față toate datele raționamentului trebuie să mai observăm că osci-; lația aprecierii nu apare in toate cazurile, unele scrieri fiind de la începui condamnate uitării, în timp ce altele intră definitiv în patrimoniul culturii via- bile a omenirii, ceea ce arată că Sistemul apreciator operează totuși și cu criterii comune, mai mult sau mai puțin generale nu numai pe planul sincroniei, ei și pe acela al diacronici. Mai trebuie observat faptul că gradul de viabilitate al diferitelor opere de artă nu este același șl că nici o operă nu se buctiră de o apreciere constantă de-a lungul istoriei, ci, cum observă Paul Zarifopol. timpul macină într-o măsură mai mare sau mai mică orice producție a artei după cum macină orice creație umană. Oscilația aprecierii în jurul verticalei este relativă, constituie un caz particular al fenomenului de acomodare între constituienții sistemului artist-operd-publlc in timp ce pierderile pe pianul sem- nificațiilor pragmatice au caracter de lege. Sentimentul că există în diferitele tipuri de artă un sistem de o funcționa- litate ideală — capodoperele genului — și că acest sistem cuprinde cîteva inva- riante (evident, nu invariabile!) legate dc esența fenomenului, î-a stăpînit chiar pe cei mai antidogmatici dintre criticii literari. Gcorge Călinescu, avertizind asupra faptului că „spiritul uman poate numai determina a posteriori atribu- tele operelor care au împietrit în conștiința umanității, dar nu poate fixa nici- decum dinainte condițiile frumosului",*) recomanda criticilor să recurgă la con- ceptul de capodoperă ori dc cîte ori au îndoieli cu privire ia valoarea reală a unei scrieri. Putem ajunge la o comunitate simpatetică cu o scriere, arată el, dar ..putem încă să ne înșelăm asupra treptei pe care o ocupă în ierarhia valori- lor. Atunci intervine o metodă foarte veche și foarte solidă : compararea cu capodoperele universale*1 ’). Ideea apare, indiscutabil, periculoasă, pentru cine • ..Numim tudetaM de valoare aceea tn care valoarea este predicatul judecății Exemple arest tablou este frumos ; fapta lui M. Scaevola este vitejeasca ; caracterul lui Schiller osie nobil" i rîvnim solitudinea. Lumina scade Prin ceața privirii de var, zîmbeteie ne provoacă Mai rar. Rîurile sînt mai vanitoase, grădinile mai acre. Se-ndepărtează de noi toate cu antilopele anilor: Stejarii, munții, văzul, erorile, auzul. Oglinzile Se schimonosesc, se spitalizează, devin lucruri străine. Doar întunericul, ghețar mut dinspre septentrion, Xe urmărește optimist. Mijește, în continuo depărtare, O bucurie virtuală, neînțeleasă, incomunicabilă ... Poale zăpada faptului săvîrșil- Poate trofeul odihnei, Poate eri-cri-ul pașnic al greierilor din cîmpul lunatec. Poate dărnicia lui aprilie cînd sufid culori prin livezi. Legendele ne trec prin singe. Să ne-ncredințăm noului oiocolf 19 Anghel Dumbrăveanu Acolo, pe Cungrea Acolo, pe Cungrea, Unde vara s-aude mierla pe dealuri, Unde via miroase a sulfaf de cupru $l-a piersici Iar aerul uscat Ar putea să aprindă paiele ierbii. Șî-apoi amurgul ca o binecuvintare. Steaua pripiind peste păduri j I.a eleștee, iorfota acelor duhuri Ce se trezesc la-ntuneric, Zăvoaiele foșnind asurzitor, Ooamenii în curți, pe trunchiuri de ulm, Fumind liniștiți Și-n oboseala calmă A blîndului sfirșit de zi — Fumul vetrelor Acoperind valea, ca un nor nemișcat mirosul Șt pacea de altădată. 20 Damian Ureche De lîngă mama De lingă mama m-a luat vîntul Pentru acînta uite temei cu pârul In vînt, Apoi vîntul a stat ■Și nu i-am mai trimis un cuvînt, Eșarfele care mint, mrngîieri de pisică eternă. Toate femeile din patul norilor. Cate mi-au hăituit inima, Nu ml-au schimbat imaginea mamei, De-acasă m-a furat vîntul. Pentru o căldură care bîntuie in continuare Pereții mai cu ochi de iluzie. Biblioteca plutind pe torentul nopții. Pentru cineva care ar trebui să semene, Pentru cineva care nu-i poate fi egală, Pentru o pagină cu lacrimi, De-acolo, din marginea umbrei cu struguri. De Ungă mama m-a luat vîntul, Pentru a cînta alte femei, cu părul în vînt, Și-acum mă-niorc cu părul in vînt Lingă cea pe care vrea să mi-o fure vîntul. Hans Mokka In memoriam Constantin Brâncuși Madmoiselle Pogany Bufnija jrxwt<5-n priviri parabole, în pietre, în retorte ; și mierea și senzualitatea, In seri de septembrie ; Sisii poartă și el, in coafa oului, prin depărtări, prin înălțimi, drumul la Canossa al lăcomiei. Pasăre în spațiu Ți-ai desfășurat aripile și mai presus de morminte și mai presus de fericire, ai lepădat Îmbrățișarea pămîntulul. Bucuria-n germene, satisfacția stau în cumpăna legănată a zborului. Cocosul spre soare apune Frica și umbra năvălesc, către zid cînd în mareie a/b zvîrlitu-s-a strigătul; deșteptător sfios al dragostei, lumina va clnta, amuțită. m române;Ir dr ASCHEL DUMBHiVEANU 22 Lucian Bureriu Alb-negru Cerul alb trăznește cu negre crengi culori mușcindu-se una pe alta pentru a putea trăi Împreună să oferi acestor vietăți hămesite uriașele noastre prinzuri mormane de culori putrezind e-o fericire lumească parcă scuzindu-se rotunjind obrajii și limuzine trec cu roți de mere uriașe sub umbrare odihnesc blănuri și poate că vertebrele acestor ființe s-au pierdut nefolosindu-se e prea puțină dorință în ele iar albul și negrul se vor doar pe ele insele iar albul și negrul se vor doar pe ele înșele fiindu-le destulă mărunta lor lume în care se ordonează cnstah/orm tăcerea deplină și strigătul. Anavi Adani Timp de metafore Trăim un timp de metafore : cind certitudini noi nu ne surprind, cind relațiile abia întrezărite anunță mai mult decît ceea ce-i evident, cind impulsuri recepționate din mari depărtări 23 în creierul nostru emană mai multă lumină ca legitățile însăși, sint mai răscolitoare ca demonstrările sint mai imanente decit deducțiile infatuate. Trăim un timp de metafore — Afirm: ochii tăi sînt stele — revese că sfete/e vâd, afirm: undă de sentimente — șf unda e recepționată undeva In sistemul solar, afirm: flacăra inimii — și-într-adevăr ea te arde, se mistuie, afirm ; lumea ideilor — și Universul se-ntregește prin ea. Combinăm din noțiuni noi vietăți; iar miine biologii le cercetează. Zămislim pasărea desăvirșirii, cu dalta : iar miine navele-i preiau forma de vis zburînd printre ost re — Se rotesc pe pînze culori nemaivăzute, se-mpletcsc nuanțe și forme, scînteieri de lumină in confuzii cromatice suprafirești: și-n ele vedem Terra cum rămîne departe, și-n ele vedem celula mărită imens, apropindu-ne mereu de noi galaxii. Pentru că undeva există, va trebui sd existe — undeva-n Univers — poate prin mii de transpuneri corespondentul acestor iapte de artă pe care noi nu din spirit de imitație nu din spirit competitiv nu din vanitate deșartă nu din dorința de epatare nu din spaima răminerii-n urmă ci pe care prin puterea imaginației noastre prin sondarea adîncurilor prin dăruire totală din crezul nostru din rațiunea noastră le-nfăptulm. In romintste d» ANGHEL DVMBRAVEANU 24 Alexandru Deal Izgonire din vis pantru N Mn^e prelung — singurătate cernită peste absența ta, ai plecat zimbind straniu cu un crin sîngeriu crescindu-ți în somn, odaia — necatâ in crepusculul moaie, miez dureros de statuie de fildeș — suav biciuita de copii/ cu bra* (ele triste, strig după amprentele pașilor tăi vinovați întipăriți în stratul subțire din eau de cologne Cine s-ar vinde pentru o rană din altul ori pentru deznădejdea privirilor tale muribunde ? Ooamnă Eternitate, vom avea o caleașcă din aburi bătută în cuie sfinte de aer. pe pernele din carnea străvezie a visului oprit vor odihni oasele noastre subțiri, răstignite, cine se vinde doar pentru atît ? vom intra in vechea cetate sllșiind dureros somnul palngilor ce plutesc atît de grațios pe fire de apă in uratele mulțimii cufundate in arene din piatrd — așa cum știm blestemul. .., vom păși prin cetatea de oglinzi pudrate alene cu sare jumătate tu. jumătate eu, vom păși rămînînd așadar unul jumătate eu, jumătate tu, sunind neîncetat din țipătul lebedei de fum judecarea celor rămași aiară : fumdtaie de tine, jumătate de mine. Alexandru Ruja Realismul stărilor de conștiință. Scriitor cu largi disponibilități în domeniul prozei — s-a manifestat prin schiță, nuvelă, roman — D. R. Popescu se integrează generației dc scriitori debu- tante în literatură prin deceniul șase. încă de la debutul editorial (voi. Fuga, E.S.P.L.A., 1958) apieciat de critică la timpul oportun, se puteau prevedea direc- țiile problematice spre care va evolua proza lui D. R. Popcscu — între care se distinge — mutațiile de conștiință în condiții reale specifice —, idee foarte evi- dentă în două viitoare nuvele Ploaia aibă și Dor incluse de autor și în antologia în discuție,*) O antologic este discutabilă prin însăși modul ci de alcătuire. Obli- gat să selecteze, scriitorul preferă unele creații în detrimentul altora, pe care din anume considerente Ic omite. întrebarea ce se ridică imediat asupra unei antologii este cea referitoare la criteriul selecției. Ce mobiluri a determinat preferința și omisiunea ? Criteriul valoric ? Dar atunci cind creații valoroase sint omise pneferîndu-li-se altele? Dorința de a impune „prin revenire’" unei? considerente de autor ca ncreeeptale la valoarea reală ? Sint acestea întrebări generate și de antologia de nuvele alcătuită de D. R. Popcscu. Antologarea lasă pe dinafară nuvele de certă valoare Duios Anastasia trecea (o adevărată Anti- gonă românească, cum foarte inspirat a fost numită) și Căruța cu mere. Valoarea lor este evidentă și stau, dacă nu mai mult, cel puțin la nivelul nuvelei Canaliei de succes inclusă în antologic. Pe lîngă nuvelele amintite antologia mai cuprinde începutul și sfirșitul Iui Posmoc II și Mări sub pustiuri. Aceasta din urmă este evocarea unui episod de luptă din timpul războiului. Sfîrșitul tînărului Beet- hoven se produce incredibil de ușor, după ce acțiunea dc minare a podului reușise. în nuvelistica lui D. R. Popescu sc observă capacitatea deosebită de con- strucție epică pe fapte, în special, cu adinei rezonanțe morale. Căci în perma- nență datele reale există prin prisma psihologiilor pe care le generează, prin traumele sau efectele asupra conștiinței. Realismul stărilor de conștiință rezidă în această sorginte a lor pe planul existențelor reale. Faptele nude pot fi repe- tate intr-un timp determinat, existent într-o realitate istorică. Anghelache Cămui din Ploaie albă este un posedat al averii. Acțiunile sale ating -zonele monstruo- zității. Personajul este un dezaxat, copleșit totalmente de boala îmbogățirii. Pen- tru a-și dovedi puterea cumpără, din simplu orgoliu, morții de La oameni. Bene- ficiază de o situație favorabilă — seceta îndelungată întinsă peste sat într-o pustiire totală — și dorește să devină proprietarul întregului sat. Mutațiile pe planul conștiinței sînt determinate și accentuate de realitate. Orgoliul exacerbat al lui Cămui. setea excesivă de avere, sînt mereu întreținute de Zorina lezată profund de obligația, creată prin situație, și insistent venită din partea tatălui ei do a deveni nevasta bogătașului. împrejurările pc care le caută mereu Zorina țintesc discreditarea lui Cămui, afilierea la suferința oamenilor, într-un atașament încă puterine pentru nostalgica afecțiune față de Păunică. Hora pc cuie cei doi o încep la cișmea, într-un iureș nebunesc, oferă prilejul confruntării ambițiilor. „Anghelache nu mai putea, dar nu se lăsa să nu creadă ncvastă-sa că e mai moale ca ea sau mai moale ca alții, știa el ca cine, juca să-l vadă toți copiii și să povestească. Zorina îl vedea cum plesnește și nu se lasă și-l îndemna mai repede. •) D R Poficseit . Plnjiln albi* (Fd Carlea Romincatră). 26 mai repede, parcă așteptînd să-l lase picioarele în drum, să-1 lase picioarele baltă și să cadă lat lingă lăutar. /..,/ Se rupse însă arcușul țiganului ți trebuia să se oprească din joc. Anghelache, galben ți fiert, ți Zorina roșie și urezind”. Satul întreg se pare că devine sub stăpinirea acestui Anghelache Cămui dacă o împo- trivire colectivă, nu s-ar închega contra faptelor sale, Bîntuind satul, de la un capăt la altul, cumpărînd pogon după pogon, Anghelache Cămui își transformase curtea într-o îngrămădire de lucruri. „Curtea se umplea dc tot ce aveau josenii mai bun, n-avcai cum să te mai miști prin ea, săniile erau puse peste căruțe, iar peste sănii, pluguri, sape, grape pină și cuibare de ouă din tîrne și nuiele și lemne de foc, pari din gard". Acțiunii de spoliere, prin cumpărare, i se alătură tîlhăria de noapte, cînd fură galbenii din urechile femeilor și jefuiește casele oamenilor. Atmosfera nuvelei este halucinantă, oamenii sînt terorizați de impo- sibiliiatea supraviețuirii in condițiile extinderii secetei. Tensiunea este întreți- nută ridicată, de coșmar. Acțiunea secetei se răsfrînge asupra existenței oame- nilor — copiii mănîncă mereu dude și pămînt, sînt galbeni ți sortiți bolilor : oamenii se usucă pe picioare, nu mai au putere ți foc in ei, femeile devin sterpe, nunți nu se mai fac demult, fetele nu mai ies seara la porți, dar nici băieții nu ie mai fluieră. Văzduhul arde, la fel cimpul care nu mai suportă pe el nici o floare, pădurile iau foc din nimic, oamenii înjugați la pluguri trag brazde in jurul pădu- rii, izolind focul. Firul de apă a secat și zadarnic îl caută Păunică cu ceilalți joseni, săpînd, mereu, zi cu zi, fundul fîntinii. Pină la urmă ploaia albă, izbăvitoare se revarsă peste sat, suprapunîndu-se în chip simbolic peste sfîrșitul lui Cămui. Ceea ce mai puțin s-a observat în proza lui D. R. Popescu de extracție rurală este filonul folcloric — existent, nu atît în prezentarea unor obiceiuri specific folclorice, exemplu jocul paparudelor, cit în comportamentul fiecărui personaj, dar în chip deosebit la anume persanaje investite cu virtuți ale cre- dinței populare. Uscată ca și vremea secetei toropitoare, baba Sevastița pare o arătare fantomatică, care agită mereu spiritele, întreține dorința existenței. Ace- leași trăsături le are Domnica din nuvela DOR, Ea este cea care-i sugerează Lenei adevărații ucigași ai tatălui ei. Conform unei practici magice, după care ce-I vinovat va destăinui tot, Domnica presară pe pieptul soției lui Dumitru, mama Lenei, limbă de broască pisată în speranța că „o spune ca tot, ciuma", pentru că „și broasca e rea de limbă vorbește multe, așa că o să spună si mumă-ta tot". Alteori Lena este cea care apelează la valorile practicilor populare. „Ea se culcase atunci devreme, dar o trezise toaca. Adormise' cu un ou roșu în sîn. Să fie frumoasă ca oul roșu tot anul. Trezindu-se mîngîiase oul. Sta între sinii ei. cald. Sc gîndise la Miu. Seara se spălase eu pa în care înroșire ouăle do Paști pc mîini și pe obraji, să n-o înnegrească soarele și vremea rea să n-o albească ți s-o usuce bolile", In DOR valoarea elementului moral și de conștiință apare mai pregnant. Senzațională în datele ei concrete — tatăl Lenei, Dumitru, este ucis de iubitul acesteia Milu, în complicitate cu mama sa căreia îi este amant — nuvela se încarcă de valoare literară prin analiza psihologică aplicată personajelor. Aceasta pe fondul unei țesături narative bine închegată, n fond și Milu este un exponent al ideii de posesiune dar pe alt plan, al posesiunii în dragoste, înțe- leasă ca dominare. Trece fără reticențe peste lucrurile sensibile, este dur, sadic / omoară cu o exidentă voluptate toți caii gospodăriei /. nu vibrează >a sentimen- tele pe care Lena i le avansează, sincer, decît pentru a o poseda ca iubită. Face joc duplicitar trăind cu mama ei. Această fire mai sensibilă nu poate lăsa ascunse adevăratele mobiluri care au dus la ucirderca tatălui, chiar ducă in ioc este reputația familiei ți numele mamei. Important este de remarcat felul cum prozatorul conduce firul narațiunii spre un finul nebănuit și surprinzător în momentul descoperirii. I-a început ucigașul lui Dumitru este achi- tat. fiind în legitimă apărare. Așa se înregistrează crima în mintea oamenilor. Revelarea faptelor, cum s-au petrecut eu adevărat le are Domnica în vis și i te destăinuie fetei lui Dumitru. Lena nu este o fire justițiară, decît în limitele cunoașterii adevărului. Surprinzător in final este răsturnarea unei concluzii încetățenite, dovedindu-se premeditarea crimei și relațiile amoroase dintre uci- gași. Dezbinarea dintre cei doi tineri sc unifică simbolic în final, în copilul pe care Lena îl simte dind primele semne de viață. „Simți în ea cum o lovesc căl- cîielc copilului în partea stingă, sub cămașă. In partea stingă, semn de băiat. Făcea primii lui pași. Era o zi înaltă de vară. Lena începu să îmbrățișeze săl- ciile de pc marginea potecii și să le sărute de bucurie. Avea să-l boteze Dumitru. 27 In timp ce ea mergea făcuse el primi pași, Dumitru. Ea îți puse palma în partea stingă și-i auzi in palmă pașii. Și merse ața, ascult îndu-i, merse mai departe pe poteca, cu mina stingă îmbrățișînd din mers sălciile și pupîndu-le ramurile și frunzele*1. Prozatorul introduce în nuvelă un foarte pitoresc personaj „popa Motocicletă". Despuiat de sutană, prieten mai mult cu coniacul decit cu „sfin- tele cărți" preotul străbate satul călare pe motocicletă, de unde și porecla Un lucru nu trebuie trecut cu vederea în proza despre sat a lui D. R. Popescu — înre- gistrarea în lumea satului a unor psihologii noi, diferite de marea majoritate! Acestei categorii i se integrează „popa Motocicletă", el prin excepție de breaslă, dar si Milu, „țăran altfel" decît ceilalți, atins de „binefacerile" civilizației. El „se descurcă" ușor într-o cofetărie, știe să ceară „alo, două țitronade", poartă în piept „două insigne", mai avea „și stilou în buzunarul de la piept și un creion care scria tot cu un fel de cerneală roșie care se numea pastă, după cum îi spu- sese el“. Milu spune „bancuri" înveselind lumea la căminul cultural cărora le face mici păcăleli „bînd din stilou... vin. Moral Milu este însă un odios fără scrupule în a-și dovedi puterea. Apropo de aceste noi modificări ale psihologe- lor, trebuie discutată și nuvela începutul șt sfirțitul lui Potmoc ri, Ea nu este numai descrierea carierei unui sportiv, în înălțare și decădere, cum au remarcat limitat unii comentatori, ci și revelarea unei stări generale simptomatice de „viață sportivă". Personajul este neinteresant în șine / apare de altfel și în Cana- lia de succes, farte oscilant intre două statornice pasiuni, fotbalul și băutura f, dar demn de urmărit prin atmosfera pe care o provoacă în urbea unde devine vedetă. Maj larg D. R, Popescu surprinde restructurarea de psihologie a omului modern vizitator frecvent al stadioanelor și aprig comentator sportiv. Este în consens cu ceea ce Călinescu atrăsese atenția mal demult discutind despre roman și viața modernă. Imixtiunea atributelor vieții modeme se remarcă și în prozele despre sat ale lui D, R. Popescu, care dovedesc pînă în prezent cea mai perfectă omogenizare a structurii epice cu analiza stărilor de conștiință, semn al unei manifestări plenare a prozatorului într-un asemenea mediu. 28 M. Turtoi Libertate și necesitate în creata artistică Engels spunea că odată cu trecerea de la capitalism la socialism sc reali- zează ți saltul trecerii Omenirii din domeniul necesității în domeniul libertății. Viața socială devine un act liber al Oamenilor iar forțele obiective străine care dominau pînă acum istoria trec sub controlul lor. Statornicirea relațiilor de producție socialiste, lichidarea inegalității economice, politice și sociale, creează toate premizele obiective și subiective pentru cunoașterea, înțelegerea ți apli- carea legităților dezvoltării sociale și, in virtutea acestora, pentru desfășurarea unei activități conștiente. Pe aceste baze se realizează convergența de interese fundamentale dintre factorii politici șî intrega națiune, iar partidul comunist și statul socialist, ca principale instituții politice ale orinduirii socialiste, sint exponenții intereselor generale ale claselor si păturilor sociale de oameni ai mun- cii, De aceea întreaga politică culturală a acestor instituții este pusă în slujba satisfacerii intereselor și năzuințelor imensei coletivități a producătorilor bunu- rilor materiale și spirituale, în slujba progresului social și ea se integrează orga- nic în procesul general al revoluției $i construcției socialiste. In acest proces de ansamblu, arta ți literatura, ca unele din principalele ferme ale culturii socialiste, sînt investite cu funcții sociale precise. Cu ajutorul lor societatea acționează pentru influența morală a omului, pentru sădirea in conștiințe a unor principii superioare de viață, pentru dezvoltarea multila- terală a personalității omului. Ele își aduc contribuția lor la dezvoltarea con- științei socialiste, la îmbogățirea vieții spirituale a oamenilor muncii și reflectă, prin modalități, forme ți stiluri specifice, schimbările profunde survenite în viața socială a țării în continuă înnoire și primenire. Stimularea creației artistice și literai-e, orientarea acestei creații către pro- blemele esențiale ale vieții au constituit ți constituie preocupări de seamă ale politicii partidului și statului nostru in domeniul culturii, Arta șl literatura nu pot fi rupte de ansamblul vieții sociale, de procesele profunde care au loc in societate. Rolul și înaltele funcții ale artei noastre socialiste. în contextul acestei etape, au fost deosebit de clar formulate de tovarășul Nicolae Ceaușcscu în vibranta chemare adresată creatorilor de artă cu prilejul Expunerii din 3 noiembrie 1971 : „Redați în artă mărețele transformări socialiste ale țării, munca clocoti- toare a milioanelor de oameni ; veți găsi ți contradicții și conflicte reale, mi închipuite, și fapte mărețe emoționante, demne de numele de om! Redați și frumosul și iubirea în înțelesul lor măreț ! Folosiți arma umorului, satirizați defectele care se manifestă în societate ți la oameni! Faceți din arta voastră un instrument de perfecționare continuă a societății, a omului, de afirmare a dreptății și echități soc iale, a modului de muncă și viață socialistă și comunistă I Aveți în fața voastră o perspectivă largă ; puneți talentul și măiestria de care dispuneți in slujba unei arte închinate poporului, cauzei socialismului și comunismului în patria noastră**. ’) înțelegerea legilor obiective care guvernează realitatea noastră precum și perspectivele acestor legi, reprezintă una din condițiile fundamentale ale unei creații artistice libere și conștiente. In măsura in care creatorul de artă înțelege ') Nicolae Ceaușescn, Expunere eu privire hi Programul P C.R penii u tmbunztatlrea artivltitll ideologic', ridicare» nivelului general al cunoașterii si eduealia socialista a maselor pentru așezarea relațiilor din societatea noaUri pe baia principiilor eticii și cchltitii socialiste și comuniste 3. nov 1971, Editura politiei. 29 aceste necesități, el poate da poporului și societății o artă realistă și eficientă, o artă care' își aduce contribuția la realizarea progresului social. Caracterul predominant a) procesului de făurire a societății socialiste se manifestă in toate compartimentele vieții sociale, inclusiv în procesul creației artistice. Do aceea, omul do artă nu poate întreprinde un act de creație liberă, realistă ți constiență dacă el se izolează de interesele și aspirațiile poporului, de evenimentele cru- ciale ale epocii istorice în care trăiește. Arta realistă, chemată să contribuie activ la făurirea omului nou, la dezvoltarea conștiinței sociliste și umanismului, a acelor virtuți morale pe care poporul român le întruchipează în însăși structura sa psihică, nu este posibilă dacă artistul trăiește departe dc frămîntărilc vieții soeiale. Făurirea unor opere de artă autentice presupune o participare activă a scriitorului ți artistului la evenimentele politice, sociale și culturale ale țării. Esența libertății de creație în orînduirea socialistă o constituie tocmai înțe- legerea necesității istorice. Partidul nostru este cel mai autentic adept al liber- tății de creație și orînduirea socialistă asigură condițiile de manifestare deplină a personalității și talentului scriitorilor, artiștilor ca și a tuturor cetățenilor țării. Insă această libertate de creație este concepută în accepțiunea filosofică pe care marxismul o dă necesității istorice înțelese. în societatea noastră socia- listă, libertatea de creație nu se confundă cu anarhia ; a crea liber nu înseamnă a crea orice și oricum, ci înseamnă a crea prin prisma înțelegerii necesității isto- rice și sociale, a funcțiilor multiple ale artei și a mesajului ei profund umanist șl social, înseamnă elaborarea unor opere de artă care să se inspire din popor și să răspundă aspirațiilor și exigențelor poporului. Scopul suprem al artei noastre este educația socialistă și comunistă ; în măsura în care arta realizează acest scop, printr-o diversitate de stiluri și forme, ea este totodată și o artă liberă Orice creație care nu servește acestui școp, care dăunează poporului, societăți! și națiunii noastre, împiedică libertatea de creație și se opune cerințelor legice ale progresului social. Dc aceea, cea maî mare libertate de creație este aceea care servește poporul, reflectă munca sa clocotitoare pusă în slujba progresului patriei, interesele si aspirațiile oamenilor muncii, constribuie la Înnobilarea spiri- tuală a acestora. „Noi vrem ca arta ți literatura să fie puse în slujba poporului, să se scrie și să se creeze pentru elasa muncitoare, pentru țărănime, pentru intelec- tualitate, pentru toți oamenii muncii... în acest sens sîntem pentru cea mai largă libertate de creație, pentru cea maî largă exprimare a imaginației, dar în spiritul concepției noastre despre lume și viață" *). Libertatea de creație este indisolubil legată de lupta împotriva teoriilor și mentalităților mistice, retrograde, a oricăror încercări de a promova sub dife- rite forme concepții perimate, reacționare, opuse țelurilor poporului și orîndui- rii socialiste. Istoria demonstrează cu prisosință că în toate epocile, adevărata artă care alcătuiește tezaurul de valori al umanității a fost arta care s-a inspirat din popor și a servit aspirațiile popoarelor. Ce fel de libertate de creație poate fi aceea în care, creații înrudite cu arta numai prin etichetă urmăresc schilodirea spirituală, psihică ți chiar fizică a omului? Cui folosesc aceste creații narcotizante și ce interese apără ele? Eie nu ]x>t să apere decit interesele forțelor sociale reacționare. în socia- lism nu există și nici nu pot exista categorii sau pături sociale, care să urmărească poluarea spirituală a societății și înstrăinarea spirituală a maselor, îndepărtarea lor de la problemele cardinale ale vieții sociale. Dimpotrivă, ridicarea gradului de cultură a maselor și a conștiinței lor socialiste la nivelul înțelegerii legilor obiective ale dezvoltării societății, reprezintă o coor- donată esențială a activității partidului și statului pentru atragerea tuturor oame- nilor muncii la întreaga viață economică, politică și culturală a țării. în socie- tatea noastră socialistă, în care oamenii dc artă și litere sint fii de muncitori, țărani și intelectuali, nu există și nici nu poate exista artist sau scriitor care să aducă, prin creațiile lui, daune intereselor fundamentale ale poporului și patriei, necesităților progresului și civilizației. însăți cerințele legice ale progresului societății socialiste multilateral dezvoltate se opun categoric oricăror creații de factură mistică, pesimistă și iraționalistă care dau o viziune sumbră asupra viitorului și au o influență nocivă și dezaxantă, asupra maselor dc oameni ai muncii. *) Nicoiac Ccauțescu. Propuneri de masuri pentru imbunAtfltlrea aciiviiâlii polillco-i k'o logice, de educare marxist* leninist A a membrilor dc partid a tuturor MOienilor muncii 30 Partidul nostru nu numai că nu stimulează creații de acest gen. ci luptă consecvent împotriva oricăror forme spirituale poluante, care nu au nimic comun cu aspirațiile poporului, cu sănătatea robustă a societății noastre și militează permanent pentru legarea organică a artei și literaturii de viață. Orientarea întregii creații artistice spre problemele majore ale vieții noastre sociale, fun- damentarea ei ideologică marxist-leninislă prin care i sc conferă un caracter revoluționar și militant, constituie totodată ți orientarea creatorilor de artă către înțelegerea necesității istorico-sociale, a legităților obiective caracteristice actua- lei etape de dezvoltare a României socialiste. Raportarea creației cultural-artiț- tice la ideologia marxist-leninistă nu trebuie înțeleasă simplist și dogmatic, ea un sistem rigid de formule și concepte încremenite, ci în sensul creator și revo- luționar al acestei ideologii, ținindu-se permanent seama de funcțiile sale înnoi- toare, de spiritul său veșnic viu, deschis spre practica socială, spre evoluția con- tinuă a vieții sociale. A fost o perioadă în care atît ideologia marxistă cît și realismul socialist ca principiu al artei ți literaturii socialiste, dobîndiseră o interpretare unilaterală si rigidă. Ori esența marxism-leninismului și a realismul este tocmai con- fruntarea permanentă cu realitățile vieții sociale în continuă schimbare si dez- voltare. Ca expresie a dialecticii materialiste, realismul este lot atît de complex șl contradictoriu, tot atit de deschis ți inepuizabil, ea și realitatea însăși. El nu sc reduce și nici nu se poate reduce, decît artificial, la o singură dimensiune, la o latură unică, la un pat procustian ; însăși esența și conținutul noțiunii de rea- lism refuză orice șablonism și rigiditate, orice festivism și nihilism. Realismul presupune dimensiuni multiple și extrem de diverse care se interferează, sc intercondiționeazA legic și, în măsura în care creatorul dc artă înțelege aceste conexiuni legice ale vieții, el face nu numai o artă realistă ci și o artA liberă si conștiență. Opera de artă a societății socialiste trebuie să reflecte și să înfă- țișeze veridic realitatea în întreaga sa complexitate, cu contradicțiile ei, cu lumi- nile și umbrele ei. Nu poate fi realistă acea operă de artă care evidențiază numai luminile, dar nici aceea care se inspiră numai din umbre, ci aceea care redă rea- litatea complexă ți contradictorie, care combate stările de lucruri negative, men- talitățile înapoiate, dar pe fondul general al realizărilor mărețe, al optimismu- lui, ,i umanismului al aspirației de progres și civilizație. Poporul nostru nu are nevoie nici de o artă fest i vizon tă ți nici dc una care să nege victoriile istorice obținute dc masele largi de oameni ai muncii în procesul făuririi șl edificării noii orînduiri. In acest sens, tovarășul Nicolae Ccauseșcu sublinia : „Nu avem nevoie de o arta care să poleiască cu aur realitățile, dar nu avem nevoie nici dc o artă care să acopere CU noroi sau smoală aceste realități ; avem nevoie de o artă care să acopere cu sufletul poporului să redea si greul și bucuria si visurile spre văilor ale oamenilor muncii, o rută Izvorîtă din realitățile națiunii noastre, profund umanistă" *). Arta ți literatura din țara noastră nu-și pot realiza mesajul lor profund social, contribuția lor la dezvoltarea societății și rolul lor în îmbogățirea univer- sului spiirtual al poporului dacă una sau alta din laturile multiple și contradic- torii ale vieții, ale realității, sint absolutizate, sau șablonizatc. Poporul, ca făuri- tor al bunurilor materiale și sipiritualc. acționează în direcția cerințelor legice ale progresului orînduirii socialiste, și întreaga activitate politică, ideologică ți culturală desfășurată dc partidul nostru are drept scop ridicarea necontenită a conștiinței lui socialiste la nivelul înțelegerii acestor legități în fiecare etapă con- cretă a evoluției societății socialisto. Scriitorii, muzicienii, artiști plastici își ser- vesc poporul și societatea numai în măsura în care înțeleg legile obiective ale dezvoltării vieții sociale și direcția în care acționează aceste legi. în ultimă ana- liză, criteriul fundamental după care apreciem valoarea artei, contribuția ei importantă la dezvoltarea societății, caracterul ei dc artă liberă, conștientă și realistă, este concordanța sau neconcordanța ei cu sensul general al progresului, măsura în care corespunde cerințelor legice ale evoluției vieții sociale. •) Nleolae Ceaușescu ; Expunere cu privire 1» Programul P.C.R. pentru tmbunătă|l/e* acllvltitii ideologice ridicare» nivelului general al cunoașterii șl educați» socalistil a maselor, pertru așezarea relațiilor din societatea noastră pc baza principiilor clicii și echității soclaliaie și comuniste. 3 noiembrie 19ît, rac. 65, 31 Horia Guia Voi rămîne la țărm Soțiai m»l» Dacâ no; am cd/ca stelele cend ar rămîne gol singur unde voi găsi vorbele noi pentru tine, unde sînt drumurile trupul meu strîmb ar frînge razele privirilor tale voi rămîne la țărm Cade un pescăruș care a zburat din inima mea îl voi întîmpina acolo unde apele sînt singure nu te voi vedea cum treci printre pomii de umbră, pădure tînără răvășită de foc, rana albastră lăsată de cuțitele neînțelegerii, cele două lacrimi vor curge singure vom li mai puțin triști e prea multă noapte Si calea s-a pierdut prin iarbă, cintecul nostru de lebădă ascultă-l iubito, ce trist e lacul cînd trece pe valuri strivit de maluri /boară-n adîncuri ori coboară pe treptele ude, cui vom dărui ceasurile ce nu au trecut, pescarul s-a reîntors, barca e goală poate era ostenit ori era tîrziu sau prea departe de id, el nu va mai porni în zori, cine va răspunde întrebării flăcările ovale de pe pieptul tău sînt stinse mult ori mocnesc și așteaptă vîntul palmelor să treacă mi-e sete. Ruguri vor rămîne flămînde, mi-e sete și singure brațele mele vor cădea și pașii se vor opri și umerii se vor pleca aducîndu-mă lingă pămînt ai rupt păienjenișul auriu poate-a căzut o aureolă de pe fața visului ori curcubeul s-a reîntors în genuni și plouă plouă revărsînd apele mele peste diguri, 32 n-am să mai aud risul tău, explozii liniștite șl cortina unui zid va cădea peste fruntea-albastră a cerului strivind-o o clipă un ceas, o zi, o noapte. Am cerut privirilor in care se-ntilneau negurile teama căprioarelor să-mi plec tinerețea anilor peste așteptarea albă. Nestor Gherrnan Cîntec De poate naște Mereu vlăstari ahtiați După soarele binefacerii Mi-a răspuns cu vulcani Arătîndu-și incandescente doruri Pirguite in inima beznei Subpămintene. cu tinjiri spre lumină. Mi-a răspuns cu fapte In toamna cu broboadă De neprețuite roade. Am întrebat țara De poate fi mai fericită, De poate împlini Alte dorinți temerare. Mi-a răspuns cu munții, Cu apele-ncordate-n turbine, Cu brațe-ncleștate pe sapă, Pe mașinile progresului Cu frunți aplecate pe carte Semn de-ntrebare peste timp, Să-i soarbă tainele Șl să le dăruie Intru întruparea rivnirii noastre. 3 — Orizont 33 Ziua de mîine Ziua de mîine se vestește cu pradă bogată. Vom jefui o corabie plină de cuvinte O vom scufunda — va rămine : memoria Fluidă a bolții plutind, înăbușitul Murmur al mării Și zorile cu trupuri lămuritoare pe sus Ziua de mîine Se vestește cu pradă bogată — De pe acuma Pe țărmuri Gleznele ei miraculoase iscă tăcere. Lucian Alexiu Eugen Berea Dorcescu Olimpiada Deschide poarta unui alt tărim S-asculți stropit cu rouă grea pe gene Copitele ce rid în caldarîm Și zvonul din dumbrăvile elene Tirziu efeb cu lănci de borungic fn amfiteatrul gol să-ți tîngui mersul Croind o țintă nouă din nimic Și amuțind in mușchiul verde versul. 34 1on Velican Prieteni în cîmpie Făcu ochii mici și i se păru că și el trăiește in cer, că în jurul său era un pustiu de aer, și foarte ușor se putea sprijini intr-o stea, intr-un nor... Sta culcat pe spate și măsura necuprinsul se- nin în care zburdau lăstunii, sus de tot, unde aleargă vtntu-ai turbat. Cltc o ciocîrlie suia pieptiș, cu aripile deschise, ca o cru- ciuliță v ie, apoi cădea glonț spre lanuri. îl cuprinsese o moleșeală plăcută, de-amiază. Se descălțasc de teniși, deschisese vestonul la toți nasturii, dc i se vedea pieptul gol. Alături, pe iarbă, își arun- case centura și pistolul ruginit. în cealaltă parte avea o sabie, pe care ținea mina încleștată. Mu se despărțea niciodată de pistol și sabie, ele erau puterea și liniștea lui. Cu ele la șold se simțea om adevărat, care nu putea fi învins. Iubea copiii. Adeseori popo- sea in mijlocul lor și-i întreba : „Care dintre voi omoară păsările" ? Copiii, deobicei rideau și alergau in jurul lui cîntînd in cor: „Ne- bu-nu 1 Ne-bu-nu l", dar el nu se supăra, pălăvrăgea mai departe despre ce văzuse prin lume. Acum era ostenit, poate și flăinînd. Se ridică intr-o rină și văzu pe pod doi oameni. Urni sabia spre ei, dar ei nu-1 zăriră și continuară să vorbească de-ale lor. — Uite cum am omorît-o, zise Radu Stan proptindu-se cu roata din față a bicicletei in balustrada de beton a podului. Era șireată, o știi bine, dc cum mă vedea că mă apropii dc casă ieșea in poartă și mă saluta plecindu-și capul, apoi mă însoțea în bucă- tărie, îmi da târcoale, se lipea de mine și iute dispărea. Mă trezeam jefuit. Rămîncam fără ouă, fără carne. I-am făcut vînătăi, i-am frint un picior, dar în zadar : mă fura într-una. Atunci m-am hotă- ril s-o pedepsesc cu moartea. Am legat- j din scurt de un par și l-am chemat pe Galamboș, al de lucrează la abator, i-am dat un sfert de rom și ăsta a croit-o dc două ori în cap cu un ciomag, închisesem copiii in casă, să nu vadă, dar ei auziseră schelălăitul ei ultim și băteau cu pumnii în ușă, s-o iert. Mi se rupea inima, nu după cățea, ci după sufletul lor îndurerat, însă n-am avut de ales. Uneori stau ia rînd la carne, să aibe Catița ce le da să mă- nince, și cind totul e aproape gata apare ea ca din pămint, tirîn- ciu-se, iși bagă botul și fuge. Așa că n-am avut încotro. — Bine ai făcut, spuse Petcr Schimidt, mai bine ții un porc. Mai mult folos aduce. La fabrică mergi ? — Sint in schimbul doi, 35 Se intîlniseră în cîmpie, pe podul de pe Beregsău, fiecare avea bicicleta, visele lui. Casa lui Peter Schmidt, avea un coridor lung, lung, prelungit spre grădină, din care mai multe uși dădeau in încăperi diferite : dormitor, bucătărie, cămară de alimente cu horn de afumat șunci, șopron cu un perete deschis spre curte, coteț pentru păsări. Un pătul cu porumb făcea unghi drept cu casa, așa ineît curtea era un fel de bastion intim in care sc desfășura ■zilnic o activitate vie, nezgomotoasă, stereotipă dar plină de far- mesc. Lissi, soția lui Peter Schmidt, era o femeie pe care puțini oameni o auziseră vreodată vorbind. Nu știa bine românește. In fiecare marți și duminică mergea la piață și vindea ouă, păsări, șuncă sau zarzavaturi. „Ce ceri pe găina asta ?" întreba cumpără- toarea. „Funfțib lei" răspundea ca, resfirindu-și degetele sub nasul femeii. Dacă era întrebată de prețul ouălor, răspundea pe româ- nește : „Un lei, nu scump!". Purta, fie iarnă, fie vară, fustă largă cu multe cloșuri și bluză strimtă din aceeași stofă, neagră sau bleumarin inchis, cu buline mici, albe. Aveau o fată, pe Elke. Casa lui Radu Stan era de fapt un canton părăsit, pe care împreună cu nevastă-sa il transformaseră într-o căsuță agreabilă, în mijlocul curții înfipseseră un golumbar. Băiatul lor iubea porum- beii. îi fluiera toată ziua, speri indu-i de pe acoperiș. Porumbeii făceau viraje înalte dar nu Sc îndepărtau prea mult de cuiburile lor, unde-și creșteau puii urîți, cu puful rar și cu ciocurile umflate ca de pelican. Radu Stan venise în Banat înaintea războiului. învă- țase grădinăritul in Sînandrei, dar nesimțindu-se in largul său pe pămintul altuia și aflind de un cantion părăsit se zbătu și puse mîna pe el. începuse o viață nouă. Se scula o dată cu revărsatul zorilor șî muncea pînă la asfințit. își amenajase o grădină fru- moasă. Pe timp secetos căra sule de găleți de apă din Beregsău. Avea cele mai frumoase legume din pustă. La ol varza creștea cît roata dc căruță, roșiile cît pumnul, ardeii grași cît pepenele, la fel guliile, pătrunjelul, ceapa, usturoiul, morcovii salata- Sin- gurătatea, doar ea îl apăsa. într-o duminică vru să se distreze și merse la circ, in Timișoara, unde nimeri loc lingă o fetișcană cu neastimpâr. își dădură coate, rîscră de mișmașurile unuia cu gam- betă, se treziră vorbind unul altul. aFta era sîrboaică o chema Catița, Avea doar mamă și locuia într-un sat. Radu Stan ii promise marea cu sarea și o aduse în cantonul său. „Măi fato, îi spuse el, ești săracă, cu mine faci avere, numai să mă asculți. Creștem porci, păsări, stringem bani și ne luăm casă în Mehala. O să avem copii, o să fim fericiți”. Catița se uita la el fără nici o putere. Nu-i ieșea din cuvint. Se luară, făcură copii, strinseră ceva bani. La un an după ce se născu foachim, Catița născu și o fată, pe lovanca. Dar veni războiul. Pe Radu îl duseră departe de unde scria rar și foarte puțin. Aproape o singură idee, cuprindeau scrisorile sale: grija pentru copii. „Ai grijă de loa- chim și de lovanca să nu-i lași să sufere de foame, să nu îmbol- năvească, să nu se joace în șosea*'. Catița citea scrisorile, apoi o împătura și o arăta copiilor : „Vedeți, scrie tăticu, să fiți cuminți dacă vreți să se întoarcă repede*'- lovanca incepuse să vorbească .36 și rostea intr-una : ta-ta, ta-ta ... loachim avea grijă de ea : ii da să bea apă, ii da m încarc atunci cind Catița pleca in oraș după bunătăți. Bunătățile erau : zahăr cubic, biscuți, piine neagră de la manutanță, marmeladă. După război Radu Stan s-a întors nevătămat. Și-a găsit copiii mărișori, casa îngrijită, proaspăt văruită, doar pe Catița a găsit-o schimbată, — îmbătrînise un pic și nu mai știa să fie voioasă ca altădată. Peter Schmidt ajunsese maistor la Romitext, ținea și gospo- dăria și serviciul, nu era un om prietenos, dar nici dușmănos. Așa era felul său, tăcut, era vecin bun cu Radu Stan, se ajutau la nevoie, dar asta nu însemna că stăteau toată ziua bună ziua la taclale, sau că sc împrumutau cu unelte și chibrituri. Era om la locul său, cu casa ca paharul. El îl îndemnase pe Radu Stan să intre in serviciu. ,,Munca în fabrică, asta e baza. Or veni timpuri cind n-o să mai poți trăi din grădinărit. Meserie caută să-ți faci". Și-l angajase ca muncitor auxiliar într-o secție la filatură, Acum treburile mergeau bine. Numai că orașul fiind la aproape cinci kilometri a trebuit să-și cumpere și el bicicletă. Pentru asta și-a vindut o capră, pe cea bătrînă. Ce-a mai plîns lovanca după ea ! li rămăseseră doi iezi tare frumoși. La citeva sute de metri in plin cîmp sc vedea pleoștită și fără importanță odaia lui Micloș, bătr nul lăptar, care rămăsese singur cu trei nepoți : Ferco, loșca și Ghiuri, trei copii murdari și neas- timpărați. Tatăl lor murise in război, iar mama lor suferise un accident și murise în spital. Radu Stan nu îi lăsa pe ai lui să se împrietenească cu ei, pentru că se temea să nu afle și ai lui năravuri proaste, loachim avea voie să se împrietenească cu Elke a lui Schmidt, cu Silviu, băiatul inginerului de la stația meteorologică, și cu Pcra, fiul cel mai mare a lui Svetozar. Dintre toți copiii pustei, Silviu era cel mai răsfățat. Purta pantaloni scurți, pantofi noi, bluză de mătase, mamă-sa îl piep- tăna franțuzește, prinzindu-i părul cu o agrafă, să nu-i cadă pc ochi, avea totdeauna mîinile curate, obrajii îmbujorați, uneori folosea cuvinte ciudate : cînd se însera, cîmpia era sinistră, mași- nile aveau bufii, drumurile aveau borne. Avea trotinetă și tot felul de pistoale. Locuia în clădirea fostului aeroport german, părăsit înainte de a fi fost dat în folosință. Clădirea avea tot felul de turnuri acoperite cu tablă pe care soldații zgîriaserâ femei goale. Silviu își onora doar prietenii cei mai buni cu vizitarea acestor lucruri, loachim era cel mai bun prieten al său. Pe Țîru, copilul picherului de lingă Becicherec, nu-1 suferea pentru că era un min- cinos. Se abătea zilnic pe la un pod de lemn, dc peste Beregsău, și căsca ochii la pescari. Sta pe o stinghe de lemn a podului și-și bălăbănea picioarele fără încetare. Era slab ca o bucată de lut, sco- rojit, negricios, numai in chiloți, maiou și o șapcă mare, nemțească pe cap. Pe obraji avea un puf gălbui cum au puii de găină. Cînd treceau văcarii cu cirezile alerga la ei, le cerea corbaciul și-l pocnea pînă nu mai putea. îi privea cu superioritate pe ceilalți copii din pustă, căci era un fel de stăpîn al locului, nimeni nu 37 credea minciunile lui și totuși ii căutau prietenia, pentru că fiecare credea șl în posibilitatea ca ele să fie adevărate. Odată poves- tise că ei a găsit in cîmp o cazemată, care avea o ușă secretă și el a intrat înăuntru singur și cind a apăsat pe un buton s-a făcut lumină ca ziua, intr-un hol mare, în care rrau tot felul de a rine, iar pe pereți stimau briliante și lingouri de aur. în acel hol cu miros de viermi dc mătase se făceau trei uși, dintre caro prima dădea intr-o încăpere plină cu tot felul de bunătăți : ciocolată, bomboane, plăcintă cu mac, sute de legături de cirnați și șunci agățate pe o vergea lungă de vreo zece metri, mere mari cît pe- penii, pîinf albe, uriașe, mii dc sticle dc vin și alte bunătăți pe care singur nu le putea prididi, iar a doua ușă ducea într-o încă- pere cu lumină albastră, în care încontinuu se auzea o melodie lină și frumoasă ce ieșea din ziduri. Peste tot erau numai cutii cu bijuterii și lucruri scumpe. A treia ușă ducea intr-un tunel prin care te puteai duce cu o mașină mică pînă la Paris. Altădată povestea cum veniseră la tuică-su într-o noapte, patru bandiți șj-i ziseseră să meargă cu ei la Galamboș, să-l omoare, că era măcelar și avea bani mulți, iar cu acei bani nu le-ar mai fi păsat de secetă și dc sărăcie. Dar picherul ce-a făcut ? A luat un fier înroșit și i-a ars. Primul s-a făcut daltă, al doilea un ceas de mină, al treilea un pui de salcim și al patrulea o cheie. Țiru era cel mai de temut copil din pustă, deși era slab șî neputincios. Colegii lui ajunseseră în clasele a iV-a și a V-a, dar el învățase să se iscălească și gata cu școala. $tia o sumede- nie de povești din război, de Intîmplări Îngrozitoare, incredibile. Era un mic monstru de care copiii se temeau, dar îi și căutau prietenia. Pusta era un spațiu necuprins ochilor, cu rase singuratice din loc în loc; fie iarnă, fie vară, era scăldată de liniște, o liniște care însă nu le apăsa, ci te îndemna la muncă, copiilor le stimula fantezia. tn poarta cantonului se auziră bătăi puternice : — Catița neni 1 — Ce vrei cu ea î zise lovanca privind printre seînduri. — Ce-i, Ghiuri î se auzi glasul Catiței care se apropie șter- gîndu-și mîinile în șorț. — Moare bunicul și nu știu ce să fac. Ferco și loșca au plecat la pescuit. Catița intră în odaie, zăbovi puțin, apoi ieși, ii spuse lovancăi să fie cuminte și să-l ajute pe loachim la plivit, Cind plecară, Jo- vanca se sui pe gard și-i privi cum se îndepărtau pe poteca ce străbatea lanul dc porumb ofilit. Ghiuri abia se mai vedea. Din pricina cocoașei părea Un nod cu două picioare. Avea capul mare și glasul subțire, îi plăcea să se bată, mai bine zis, să-i ajute pe cei ce se dovedeau mai tari și mai isteți. Cu loachim nu se bătuse niciodată. Cu Pcra lui Svetozar se răfuia zilnic. Acum în vacanță, bătăile mai încetaseră. lovanca îl ura pentru că îi plăcea să necă- jească fotele : le trăgea de cozi, le ciupea, le spunea porcării. Dar Ghiuri era și un copil bun, își ajuta bunicul, muncea în grădină, ■38 învăța bine; ceilalți doi frați hoinăreau toată ziua, fugeau de la școală, plecau la pescuit la țărigă. — Ce facem dacă moare? o întrebă Ghiuri pe Catița. — Nu moare Micloș, nu-i așa de bâtrin. — l-am dat apă să bea, dar a făcut din cap că nu-i trebuie. — L-o durea ceva. Intrară în odaie. Era lumină puțină pentru că un singur gemu- leț lăsa razele soarelui să pătrundă. Pe plita sobei o sumedenie de oale și farfurii nespălate, lingă ușă o masă de bucătărie pe care ză- ceau resturi de mîncare — muștele bizîiau ca in stup. Sub geam, un lighean și un „chiscant" cu apă, în colț patul cu picioare înalte, cu saltea de paie, pe care zăcea Micloș. — Ce faci Micloș baci, zise Catița. Micloș ii strînse mina, dar nu răspunse. — Te doare ceva ? — Nu, Catița. Ghiuri sta după ușă ca un copil vinovat. Catița scoase afară o pătură, o Întinse pe iarbă, la umbra rară a unui puiet de prun și-l aduse pe Micloș acolo. îi făcu un ceai de romaniță, îl frecționă la tîmple, la miini și-l lăsă să sc odihnească. Ghiuri rămase în picioare lingă bunicul său și o privea cu dragoste pe Catița, care se grăbi să plece. Nu fusese de mult în odaia lui Micloș. Acum i se părea pustie și pe dinăuntru și pe dinafară. Nu era împrejmuită cu nici un fel de gard, doar în fața ușii pămîntul era bătătorit și ținea loc de curte. într-o parte se mărginea cu izlazul, în cealaltă cu lanul de grîu. în dreptul cantonului se adunaseră toți copiii pustei; Ferco și loșca prinseseră un sonm de aproape un metru. Elke a lui Schmidt îl trăgea de mustăți. loachim și lovanca se ridicau în virful picioarelor să vadă colosul. Vestea ajunse pînă la Pera al lui Svetozar, care era mai aproape de oraș decit ei. Acesta îi dădu de știre lui Silviu, insă pe Silviu nu-1 lăsă inginerul să plece de-acasă. Cind Pera se apropie de hărmălaie, loșca strigă : — ia scoate un leu, mă, dacă vrei să vezi ce n-ai văzut in viața ta. Pera iși domoli pașii. — Ați prins și voi un pește, mare lucru,.. Ferco îi zise lui loșca : — Ține. Și se repezi la Pera, lovindu-1 cu șpițul ghetei în fluierul picio- rului. Pera, șchiopătind, alergă în șanț, luă o piatră și se apropie cu mina ridicată. — Te omor, mă 1 Dar Ferco, care era mai mare cu un an și mai puternic, zîmbi. Puse miinile în șolduri și se apropie de el. — Aruncă piatra, îi zise. Pera îl ascultă. Atunci Ferco îl luă prietenește de după ceafă și-i arătă somnul din mina lui loșca. Catița apăru în șosea și se miră văzînd un pește atît de mare. 39 — Cine vi l-a prins î întrebă ea. Cei doi frați riseră ostentativ. — Noi I-am prins. Soarele trecuse de amiază și cîmpia dogorea ca un cuptor. Nici un nor, nici o pală de vînt. Somnului i se uscase pielea și devenea tot mai urît. loșca îl tira cu coada băloasă prin praf și copiii nu-și luau ochii de la el. Pe șosea, dinspre calea ferată se ivi un cal și un călăreț. Calul venea in trap ușor iar călărețul nu era altul decît Țîru. Se ținea de coama calului — o biată mirțoa- gă — și privi plictisit spre cioporul de copii, dar nu sc opri, nici nu întoarse capul. — Țîrule, strigă Elke după el, hai să vezi ce pește a prins Ferko. Dar Țiru avea treabă. Poate mergea să vîndă mirțoaga, să aibe ce mi nea, poate o ducea la veterinar, poate mergea să cumpere piine. Cert e că nu-i băgă în seamă pe copii, ca și cum el ar fi fost un om mare, cu grija zilei de mîine. Dintr-un lan de porumb, in apropiere, se auzi un strigăt vic- torios și imediat apăru cu sabia ridicată soldatul ce sc odihnise lingă pod. Copiii din pustă il vedeau pentru prima dată. Se spe- riară văzîndu-i armele, decorațiile, prinse alandala pe veston, fața osoasă și nebărbicrită, apoi cînd nebunul se apropie de ei țipînd militărește : „Rupeți rîndurile", copiii începură să rîdă. îl încon- jurară și-î puseră fel dc fel de întrebări, de unde vine, cum îl cheamă, unde merge, la care nebunul răspundea anapoda, că vine din război, că merge la război, că el e „soldatul". — Care dintre voi omoară păsările ? întreabă el proptindu-se în sabie. —- lovanca ! spuse repede loșca. — lovanca ? se miră soldatul. — Minte, minte, ziseră ceilalți în cor, — Eu știu cine omoară păsările, spuse cl, și am venit să-l pedepsesc. Copiii riseră. — Dar voi sinteți copii buni. Eu nu am mai văzut copii cu- minți ca voi și am colindat tot pămintul. Catița îl asculta din poartă, cu brațele încrucișate. O strigă pc lovanca, îi dădu o bucată de piine și două chiftele să le dea nebunului. Acesta le primi și se așeză lingă un dud să mănînce. Copiilor le pierise veselia. Ginduri amare începură să-i tulbure. Schmidt o strigă pe Elke: „Kom snel her". Un camion stîrni un nor de praf care învălui copiii, apoi se așternu alene pe cele ci- teva acoperișe, pe holde și pe duzi. 40 Olga Neagu Lied I Mi-e sufletul cu păsări Și ierburi noi de scară Cind te aștept sub clopot De plop albit in viaturi. Se-ntoarce cîntul moale De greier din pămînluri Și aerul îmi crește in brațe Hori de vară... Mă caută prin iarbă Un strigă! ce nu-1 știu. Numele cui e verde ? Numele cui se pierde ? ... Și naște cerul nuferi de stele in tîrziu ... Și care cint alintă argila in pămînluri cind te aștept sub clopot de plopi albiți în vinturi ? Dumitru Vorindan Pentru cei solitari lată a venit timpul sd croiesc robe pentru cei solitari ce-mi spală suferințele, speranța adormile-n patul alb al înserării. 4! i Azi Hui risipitor a aprins torțe pe drumul tăcerii și te-a făcut să iubești aștrii căzuți in amurgul de iarnă. Chiar dacă cerul iți va cere să-l privești cu ochii în lacrimi aleargă și te ascunde departe într-o corabie sacră ce le va duce negreșit spre cina cea de taină a mării. Jîva Popovici Vignete între mine și line Nimicnicia tremură. între rănile noastre, două, Gindirea vrea să-și ia zborul. Am transformat săgețile în porumbei albi. Am adunat cărările Pentru ca umbrele să nu le calce. Toate ploile au căzui, Toate vinturile au tăcut — Numai în suflet Fiu'ura doruri, Izvoarele surîsului Țoale bucuriile le-am re turnat in mine Sârulind depărtările și stîncHe-nstelale. Mă-ochiri izvoarelor și rîuriior repezi. Nebunește eu cintecu-l pierd și-l ciștig. 42 Foiesc orele, zilele se~ndepărteazd, trt treacăt liliecii zvelți ard împietrite păsările păstrează notele Cîntecului cintut și-a frumuseții arse. Privesc cerul, m-afund în infinit, Pădurile fără margini ntd chinuiesc. Pd^esc greu, apele mă-mbrățișează înfășurat în izvoarele surîsului! In romdncSte dr DAMIAN URECHE Octavian Popa Convorbire cu Ieronim Ținea ochii închiși, cu degetele încleștate pe brațele fotoliului, gata să sc ridice. Ne se ridica, efortul se concentra în degete și coatele destinse zăceau pc catifeaua cafenie. In dreptul geamului, acoperit cu perdele transparente, masa ușoară de stejar, pe care au rămas materialele de multiplicat, cîteva cutii de agrafe și ascuțitoarea de creioane, montată in pintcccle unei lebede, se găseau așa cum le-a lăsat înainte cu două luni, cind a fost internat în spital. Monica le ștergea fiecare zi, le privea cu respect, ca și cînd ar fi făcut parte din el și le așeza în locul unde le-a găsit. Le așeza cu precizie, fără cea mai mică schimbare. Sc* obișnuise să nu caute în lucrurile lui. Pentru Monica, viața adevărată era cea din casă, cele două dormitoare în dreapta, holul întins din mijloc, dar mai ales bucătăria echipată cu aparate electrice. Atunci a deschis pleoapele, dar fiind prea multă lumină, și-a acoperit fața cu amîndouă mîinile. Ar fi trebuit să-și pună ochelarii de soare, pe care Ieronim i-a adus, Monica-i ținea în comodă, cu alte obiecte fragile : un coș de cristal, doi setteri albi de ceramică, un recipient cu parfum bulgăresc... iar el cînd voia să poarte ochelarii de soare, nu putea decît să-i pună pe cei vechi cu ramele rupte, lipite. încet și-a desprins mîinile. Purta cojocelul cu mîneci, peste cămașa flane- lată- Monica l-a îmbrăcat de iarnă. Toropit de somn, pe marginea patului, îi întindea ciorapii, cămașa, pantofii și printre ele, o auzea rostind, aproape în surdină : — Nu repede.., doctorul a spus să faci mișcări lente... Nu te apleca... nu-i bine să te apleci,.. asta nu-ți face plăcere ,.. știu ,.. numai sintem tineri,.. am să-ți închei eu pantofii... Apoi, după un timp : Hobeanu s-a interesat mereu de line... s-au descoperit nereguli la Institui.,, pontdri fictive. Marin c ares- tat... E din nou cu Monica. Stă lingă el ținînd în rnîini paharul dc ceai. Nu e înaltă, poate chiar scundă. Față mare, rotundă, gura întinsă cu buzele groase, în tinerețe, buzele acestea, cînd atingeau gîtui, te înfiorai. Se așezau apoi temei- nic. ca niște ventuze... Așa făcea ea toate, fără grabă, fără zgomot.., fără limite. Suvurînd clipele, fără să regrete,.. nici ce a făcut, nici ce n-a ajuns să facă. Acum s-a îngrășat, trunchiul gros c mai mult greoi, dar mișcările mai au o oarecare repeziciune. Dacă n-ai ști că o aceeași Monică, ai zice că te afli in fața unei alte femei, un reflex îndepărtat al celeilalte, al surîsului ei, care a primit de undeva sarcina să te ferească de lumea dinafară, să-ți servească hrana, să-ți așeze în dulap hainele proaspăt călcate. O auzi rostind cuvintele, rotund, apă- sînd anumite silabe, cînd ea crede că e necesar, să lase dîră în mintea ta,.. Trece lin peste celelalte, pe care le poți reține sau le poți uita. Vorbele curg ca într-o albie și-ți aduc atașamentul nemărginit și hotărirea dc a te salva, de a face lot cc ea dorește, chiar cînd tu nu vrei, sau cînd nu mai poți să vrei.., A înțeles că va trece pe la textile să cumpere stofa despre care i-a vorbit. El nu știa ce ar putea face eu stofa i se părea cu totul inutilă. Ea a răspuns că va avea nevoie la iarnă. Văzuse în vitrină una vinătă. o nuanță vie.foarte tinerească. De mult căuta pentru el o asemenea stofă, — E departe iarna, foarte departe, a spus cl. Ai găsit-o tîrziu. Nu vezi cum am slăbit? Operația m-a dat gata, abia mă țin pe picioare. Pentru iarnă 44 am hainele verzi cu dungi roșcate. Atunci, cind le-am făcut, ai spus că stofa nu se potrivește, ar fi trebuit una mai serioasă. N-am știut de ce, poate știi tu, Aștepta un răspuns, dar Monica n-a crezut că e necesar să mai spună ceva, să-i explice de ce. atunci, cînd mai era destul de tînăr, stofa aceea nu era potri- vită și de ee, acum, cînd nu mai era. făcea eforturi să caute o culoare vie. A rămas singur. Mîinile nu mai erau încleștate, cu vîrfu] degetelor pipăia capetele de leu. sau ale unui alt animal, unul asemănător, care orna brațele fotoliilor. Un sculptor nenorocit încercase să modeleze capele de leu. Au ieșit însă eîini, cu fruntea bombată, cu zîmbelul acela de bunic, dumineca după masă.., Poate sculptorul nu știa să cioplească un cap de leu, dar e mai sigur că el se temea de asta și s-a gîndit că, într-o casă cu oameni cumsecade, stau mai bine capete retușate ... Mai răsucea palmele deasupra lor și se mira de obiceiul de a apropia con- tradicțiile, de a opri elanul oamenilor, cînd a revenit — după atîta timp — cioc- nirea aceea cu Marin. Fusese o ciocnire adevărată, chiar dacă atunci nu toate s-au lămurit... Cînd Marin a plecat, fără să mai privească în urmă, erau mai multe lucruri nelămurite, dccît au fost la început... După ce a rămas singur cu Jena, șția că e obligat să spună ceva, să-i explice anumite lucruri, sau, cel puțin, să o întrebe pe ea ceva, dar fata a început să vorbească despre mama ei... Marin venea zilnic în biroul lor, aducea bomboane și prăjituri, torturi eu ciocolată care-i plăceau Jenei, falii de cremă cu frișcă .., tntr-o zi a avut îndrăzneala să spună : — Am o întrevedere cu Jena, aici în birou, e ceva foarte important pentru noi, Ne-ai putea lăsa singuri? Te-ai ridicat umilit, cu atît mai umilit, cu cît fala avea încredere în tine. Țineai în mîini echerul, aveai pe masă cîteva creioane,., foarte ascuțite. Nu știi cum ai umblat cu ele și ți-au căzut. S-au rostogolit pe parchet. Te-ai aplecat să le ridici, în drum ai răturnat tabla și hîrtiile au început să se amestece. Nu vedeai pe Marin, vedeai pe Jena, cu fața împurpurată, cu degetele tremurînd. în timp ce-ți ajuta să aduni lucrurile. — Poți să le lași, a spus Marin, le vom aduna noi.., Nu vom pierde timpul, Nu l-ai ascultat, ai adunat toate, le-ai aranjat, te-ai așezat pe scaun, ai început să le sortezi. Nu voiai să pleci și nu ai plecat. Nu te întrebai ce vrea ea ; erai hetărît să nu o lași eu Marin. Nu din cauza lui. Nu te gîndeai nici la ea... te gîndeai numai la tine. Da, așa a fost. Nimeni nu știe totul, poate nici tu n-ai încercat să știi... Alunei a sunat telefonul. Mîinile s-au strîns pe brațele fotoliului, dar nu sc mișcau. Cine putea fi ? Poate e Ana, sora Monicei. Discutau ia telefon, din oră în oră. Dimineața erau visele. Odată visase că are un copil, unul pe care nu-1 născuse ea, dar știa că este al ei. L-a găsit lingă ușă, Primul lui cuvînt a fost L-a ridicat in brațe și l-a dus în camera ei. Nu știa să fi avut un copil, nici nu putea să aibă. 11 auzea plingîr.d. Poți face un copil, fără să știi ? Numai fiindcă-1 dorești ? Așa a între- bat atunci la telefon și Monica s-a speriat. încă în ziua aceea a consultat un medic. Telefonul suna. — Poate fi Hobeanu. vrea să știe cînd ai ieșit din spital, să-ți spună cum s-au descoperit neregulile. O merită Marin, venea la Institut cu mașina, la orele care-i conveneau. Spunea cîteva cuvinte, că a fost chemat undeva,,, că a primit o sare nă importantă. Fetele îl întîmpinau. ceilalți surîdeau. poate-1 învidiau. Nu peatru el, îl invidiau pentru îndrăzneala ce o simțeau în el. Telefonul continua să sune,., stăruitor, cu hotărîrea de a nu renunța... Ana sau Hobeanu ar fi încetat. E cineva strein. Poate,., „un interurban''. — Numai de n-ar fi Ieronim, arc să plece... A făcut cîțiva pași. Nici nu trebuia să ia bastonul, putea umbla și fără el, dar Monica-i îngrozitoare. Ori unde s-ar găsi, așează bastonul pe tracctoria brațului. Așa făcea și la spital, trezind zimbetele doctorilor, ale surorilor, care priveai cu îndoială... Privirile acelea îl urmau, afară pe coridor, pînă în colțul palmierului, unde se ținea sfatul bolnavilor după fiecare masă... 45 In fine, vocea de dincolo, întreba: — Tu ești Tată ? Aî ieșit din spital ? Te simți bine acum ? — Stai o clipii, numai o clipă, A lăsat receptorul și a făcut cîțiva pași, avea nevoie de un scaun, Nu-i poate spune ce e, nu-i necesar ca Ieronim să știe cit e de slăbit, că doarme ca un drogat Pantalonii cu dungi, nu erau prea largi ; acum prcă ar fi streini, rămași de la cineva, unul solid, plecat, poate dispărut, A răspuns voalat: — Da. eu sînt. ieri m-au adus acasă, apoi cu teamă, să nu apară nepu- tincios : — M-a adus Mama la. s-a ocupat de toate, ca la internare, Q zi mohorilă... a intrat în spital iarna. L-au dus într-un taxiu negru, neobișnuit de larg. între perne si pături. Monica s-a așezat lîngă el,., a potrivit locul, ca într-un cuib, cu pături, cu broboade de lînă, dar. la plecare, a coborît- Mai întîi i-a prins mîneca paltonului, apoi și-a îngropat nasul în ea... N-a înțeles atunci, a înțeles tîrziu. Voia să aranjeze camerele. Asta nu i-a spus-o nu-i putea spune ră rudele vor veni la înmormintare și casa trebuia să fie aranjată... Atunci Monica acceptase dosnadămîntul acesta, nu ea pc un eveni- ment dorit, ci ca pe unul ce nu putea fi înlăturat, cu care era necesar să te aco- modezi. l ocul ei nu I-a ocupat nimeni. Ieronim sta lînă șofer. îi vedea fața înțepe- nită. intre benzile favoritilor negri. Pe parbriz luneca zăpada înghețată în boabe, ca șămînța de cînepă. Vocea de dincolo se bucura t — îmi pare bine Tată, mîine am să fiu la voi, Sosesc cu avionul, la ora Mă reîntorc la București, la 5 după masă. Nu știa ce să-i răspundă. De ce e nevoie să vină acasă pentru cîteva ceasuri ? Nu-1 poate întreba, ar crede că nu vrea să-l vadă. Vocea continua : — Hailo Tată, mă auzi ? Mai întîi o știre : tu vei fi adjunctul Institutului. Da vei fi tu. Au marc încredere în tine... în puterea ta de muncă. în compor- tarea ta morală. Ei știu ce ai făcut tu acolo, timp de 25 dc ani. Toți știu, chiar și cei mari.,. Vrea să întrebe cine sînt „ei", de unde știu și ce știu, căci ani îndelungați, nimeni nu a știut, dar nu are timp. — Să nu uit, pentru tine am găsit un aparat de bărbierit electric, o piesă rară, lucrată fin. ca o bijuterie. Nu trebuia să-ți spun, dar surpriza rămîne, căci aparatul c interesant. In timpul cit te bărbierești, cîntă arii din „Balul mascat". — Eu adjunct în locul lui Marin ? Multe vor fi de schimbat. ,. Vocea întreba din nou : — Mă auzi Tată ? Ce să aduc pentru Mama ? — Mama ? e la piață, nu știu ce să-i aduci... deloc nu știu, n-nre nevoie dc nimic... Poate o poșetă. Știu că a căutat una, pînă eram internat în spital. A căutat mult, nu cred că a găsit, nu mi-a spus că ar fi găsit. O poșetă, mă auzi ? Vocea cerea precizări : — Ce poșetă ? La ce haină ? Brună ? Neagră ? De piață ? Au apărut niște poșete nostime țip valiză. Nu știu dacă Mamei i-ar merge, poate n-ar fi destul de serioasă. Ah, cîtc întrebări, Ieronim se gindește la toate. Nu știa nici ce poșetă vrea, nici la ce haină să fie. Acum și știrea aceasta că va fi adjunct !,.. Va face un mare efort, va fi necesar să facă un efort,., Desigur nu pentru piață. Pentru piață are două sacoșe, le umple cu vîrf și vine acasă îndoită de spate. O poșetă, pen- tru ... dar pentru ce ? Asta tot trebuia să-i spună, să știe și cl : — ... allo, ceva ce nu se găsește aici, ceva ultra-modern. Așa dorește Mama întotdeauna. Acesta-i gindul ei secret.,- pe care nu-1 spune nimănui... Un orgoliu timid., Sîntem invitați la căsătoria Nelei. Știi? Fiica femeii de servi- ciu de la Institut, Se căsătorește cu un asistent de la Politehnică. Merge multă luine; unii sînt prieteni, alti nici nu știu... să nu pară dușmani. Eu n-am nevoie de mașină electrică, am un brici bun... rămas de la moșul... — Plec poimîine în străinătate, a continuat Ieronim. Vom sta mai multe luni acolo. Avem lucrări mari, dar înainte de plecare, vreau să te văd. La reve- dere pe mîine. 46 Vocea a dispărut, era obosit... pățea spre bucătărie: _______Vei fi adjunct, ai să te faci bine... cît mai repede bine. Ața se intimplă in viață Se întîmplă o dată cu fiecare om... )a tine vine tîrziu ? Nu, nu-i prea tîrziu.. ■ Ai timp, ai destul timp, vei mai avea nevoie dc stofa aceea vînătă... Vorbea cu Marin : _______Ce ai să faci tu ? întreabă el. Nu cunoțti lumea, lucrurile sint com- plicate ... _______. Eu n-atn nimic cu lumea, voi face ce e nevoie să fae aici, la Institut — Mai întîi atmosfera... legăturile... — N-ai dreptul să-mi spui mie asta, Iți amintești de Jena 7 — Imi amintesc, dar nu știu ce vrei să spui... _______ Atunci ai refuzat să pleci, nu m-ai lăsat cu ea... Nu pentru mine, nici pentru ea, era ceva ce te privea numai pe tine... — Sînt mulți ani de atunci, Jcna-i căsătorită, arc copii... nici nu mai lucrează la noi... ____________ E adevărat, dar asta nu schimbă legăturile voastre... — N-au fost legături, poate-mi era necesară. în cîte feluri iii poate fi nece- sar un lucru sau un om 7 Tu nu înțelegi asta. Poate voiam să o știu acolo, pe- scaunul ei, să o văd cind ridicam ochii de pe planșă ... Aici s-a oprit, a ridicat bastonul, l-a învîrtit în mîini șl a surîs : — .., Bastonul nu e rău, are dreptate Monica... Te poți sprîjni în el. Cind picioarele-ți sint obosite, ai nevoie să te sprijini în ceva. 47 i orientări Andrei A. Li II in Realitate și creativitate Conceputul dc creativitate, pe care un savant de reputația lui Karl Stein- buch il datează in filozofia apuseană pentru anii 50, este la noi curent folosit și acceptat încă de la sfîrșilul celui de al patrulea deceniu’). Prioritatea aceasta este ușor de Înțeles. Orientat în problemele fundamentale ale noologiei literare după variate modele germane, anterioare stereotipizării terminologice preconi- zate de naziști, D. Caracostea, pentru a putea reduce legitatea Operei literare la principii absolute, a trebuit să creeze echivalente românești pentru termenii aporiei fundamentale „Gesialtung — Ausdruck”, acceptată de estetica fenome- nologică modernă. Adăugăm că la acea dată, termenul „Krcativitât" cu multă probabilitate a lipsit din limba germană. Cel puțin marile dicționare nu-1 con- scmnează. Intruncit insă și din ediția 1SHS7 a apreciatului Pictionnaire du Fran- cais contemporain un substantiv creaiirite lipsește, în timp ce în presa contem- porani franceză el este chiar des întrebuințat, orice referință la circulația ter- menului in limbile vesteuropene necesită în prealabil sondaje circumspecte spre a putea fi acceptată cu titlu definitiv, Notăm în subsidiar că și in privința for- mației celorlalți termeni din aceeași familie din limba germană — care aci ne preocupă în primul rînd — se cer cîteva precizări. Astfel, după Hermann l’aul, accepțiunea abstractivă a substantivului „Welt“ : lume, univers, s-a produs în sec. XVIII sub înrîurirea termenului englez creation; anterior, cum au ară- tat-o cercetările semasiologice ale lui Schulz și Suolahti, sub influența franceză i se asociase substantivului „Kreatur* mai ales un sens peiorativ. Fapte nu fără atracție pentru aceia, cărora necunoscutul arborescent al cuvintelor le produce totdeauna emoții. Emoții în pragul unor revelații ? Credem în orice caz că și in privința termenului „Kreativitat” este nevoie măcar dc un examen succint ai radicalului latin, dc ia care e derivat, ca și al unor termeni înrudiți, ca pro- blematica absenței sale îndelungate din vocabularul german să fie înțeleasă in liniile sale majore. „Toate conceptele trebuiesc reduse la concepte radicale care se referă la datul nemijlocit al trăirilor concrete”, subliniază R. Carnap^), „Trebuiesc reduse", dintr-un imperativ deschizător de perspective asupra străfundurilor logicei noastre in această lume și in raport cu datele acestei lumi, devine astfel, cu treptata cunoaștere a proceselor de transpoziție a simbolurilor, și un mijloc de a surprinde adevărata față a secolului nostru. Or problematica abordată în paginile de față tinde să releve tocmai această „adevărată față” a romanului contemporan din Republica Federală a Germanici prin intermediul problematicei ■) D. Caiacostra: Creativitatea eminesciana. București l!Md, pentru datare inde^aebi VP. Î77 si 298. -* R. Carnap : Die alte und die neiw Lmrlk. In Erkenntnls. voi. I din ISML p. 23 și u, 48 estetice pe care în creația lor unii din romancierii vestRcrmani încearcă s-o veri- fice in mod creator. Problematica aceasta insă sc înscrie cu fermitate tocmai intre cci doi termeni polari ai „realității" și „creativității" — fapt care solicită cu atît mai mult atenția noastră cu cît, după unii critici ți istorici literari, romanul realist la germani nu are o tradiție puternică- Din care motive? Dacă ani înțeles bine situația, în primul rînd în urma unei înțelegeri aplatizate a însăși rtalilății, fenomen cu atît mai surprinzător CU. cît termenul corespunzător german „Wirklichkeit" se bazează pe un radical verbal dinamic „uerg", îndea- proape înrudit ca accepțiune cu aecca a lat. creare. Pe scurt, „wirkon" : a pro- duce, a țese, a acționa, la fel ca și „creare" ; a produce, a naște, a crea ți, desigur, „crescere": a crește, a sc ridica a se transforma se profilează in gîndirea origi- nară a popoarelor romanice și germanice pe fundalul unor puternice reprezen- tări mîtico-magice, pe care evoluția ulterioară le-a dat uitării, foarte în detri- mentul limbii vii saturate de concret. In bazinul mediteranian reprezentările mitico-magice legate de accepțiunea verbelor creare și creicere s-au Cristalizat într-un proces multilateral în cultul zeiței Kore; divină fată nubilă simbolizînd valențele creatoare ale naturii. Corcomitcnl deci cu lirismul din bocetele zeiței Demetcr care îți plînge odrasla răpită de întunecosul Pluto — lirism, apariția căruia în circumstanțele arătate, constituie unul din multiplele aspecte surprinzătoare ale tcogonici grecești, multă vreme ignorat în semnificația sa —- cultul zeiței Kore, urmînd ritmul muicilor agrare încă din protoistoria pclasgă, ne păstrează totodată și sufi- ciente reflexe din perioada de trecere între matriarhat și patriarhat *). Accep- ți uri le verbului creare oglindesc cu claritate aceleași două straturi, dacă avem in vedere locuțiuni ca „Maia creatus" : născut de zeița Maia (id est .natura") și .Tarquinius rex creatus est" : Tarquinius a fost făcut (ales) rege. Asemănă- tor în strănordică, „worahto" este la fel de vechi ca gr, „orgîon“ : act sacru, res- ptrjv avest. vareZ" : a înfăptui, a produce, a lucra, iar germ. „Work" întrunește șl îzi încă printre accepțiunile sale atît acelea de practică, uzină, mină, cît și acera de faptă, act creator, operă dc artă, în ambele serii semasiologice, ori- eit de compartimentate la prima vedere intîmpinîndu-ne efectul acelorași stra- tur. suprapuse ale unui cult chthonian aboriginar și alo diviziunii muncii, de pe urma căreia, după secole de frămintări și luptă, s-a ajuns la biruința patriarha- tulii. In sfîrsit și în dubla accepțiune a termenului „Wirklichkeit" : „realitate" și fapt", se pot delimita reflexe unei viziuni primare, atotcuprinzătoare asu- pra existenței. și. diferit de ea și precis nuanțat, a unei a doua realități, datorată unii act al creativității umane, fluid ce e drept in privința resurselor sale, dar do > finalitate și axiologic mai totdeauna precis sesizabilă. $i fiindcă în anali- zei» de fată, la îndemnul lui R, Carnap. nu putem ocoli „datul nemijlocit al trăi- rilor concrete", să examinăm în continuare foarte succint și principalele momente ale mutației ontologici* care arc loc în om, prin încercarea de a valida resursele cretfivității sale. Tinărul Nietzsche. comentind mitul lui Prometeu în formularea lui Eschil. a crezut de cuviință să sublinieze că datul său concret conslitue ceea ce el nu- me te „die Werdelust des KunSllcrs" : plăcerea orgiastică a artistului în timpul amlui de creație’). Prin chiar termenii aleși, Nietzsche recuză momentului orice urnă dc hedonism de suprafață, asemănător „plăcerii" unora de a-și pune in scenă ..reușita", combătută încă în antichitate de epigrama: „Adventavit asi- nus 1 pulcher et fortissimus". Plăcerea creatoare, semnalată de Nietzsche, dim- potrivă, marchează un plus de forță, zbor, curaj creator și desăvîrșirc artistică. Est- ceea ce la numai cîțiva ani, Halo Svevo, în romanul Semlita (189B), va numi ..vîrsta frumoaselor energii" și pe care Goethe, în convorbirile sale eu Eckermann ia .1 martie 1828 o caracterizase drept „Produktivitat hOchster Art“ : „produc- tiviate la modul cel mai înalt", atribuind-o „pubertății repetate" a firilor geniale. Intru lămurirea mai departe a momentului, amintim aci că romanul lui I. Svevo reii într-o perspectivă modernă un mai vechi motiv al secolului XIX — : drama eroică a artistului ca mijloc de autocunoaștere, așa cum această dramă a fost „formulată" dc Friedrieh v. Schlegel în opusculul său romantic f.ucinde. Scrută- rileși așteptările eroului lui Svevo reeditează întrucîtva aventura vieții lui Julius. > ConlrunlA Hesiod: Theogonia 914, skhollon : Imnurile homerice. I. 2. Sofocle: Oedip In Uton. 1990. »khollon. etc. l> Fficdrich Nițliiehe : Werkt, 1. IW. 4 — Ori ioni 49 Acesta însă, ieșind în căutarea .cuvintului" care dezleagă „enigma existenții sale1*, ajunge cu timplu să-ți releve „die Grăsse der Erfindungskraft", „die han- delndc Kraft" : „măreția puterii inventive", „puterea activă" !), în posesia căreia apoi se simte îndreptățit a declara eă omul își este propriul Protcu. Subliniem că în amintita convorbire cu Eckermann, Goethe, care se vădește și prin aceasta un „contemplativ de mare stil" — caracterizare ce i-a fost dată în același con- text de Nietzsche — a putut încă dc pc atunci să vorbească cu sufletul împăcat despre ,,die zeugende Kraft" : putere creatoare, activă post mortem chiar, din ge- nerație în generație, a lui Rafael ți Mozart, termenii folosiți de el întorcîndu-nc încă o dată la conceptele a căror conturare o urmărim în aceste pagini. Numai că spre desoebire de sinonimia germană care încă din timpul său pentru lat. creare folosește verbele înrudite ca sens „zeugen", ,schaffen“, „hervorbingen", „formen". „bilden" „gestalten", la care uneori eu dezinvoltură recurge și el dc data aceasta. Marele Weimarian se folosește, în ultimă instanță, dc neologismul „Produktivj- tăt", redueîndu-i accepțiunea ca fenomen al capacității creatoare artistice la ceea ce numește „die hinrcichende Energie" : „energie finalizată". Credem a nu greși dată descoperim în ca datul ultim al acelei mutații ontologice din om care. în procesul de validare a resurselor de creativitate, transformă realitatea dintr-un pur dat existențial într-un dat al înfăptuirii valorice culturale. Introducînd în terminologia estetică termenul de „creativitate", D. Cara- costea s-a apropiat în mod firesc de sfera acestor preocupări și concepte, folo- sindu-sc totodată și de o idee a lui W. v. Humboldt, primul care maturizat în climatul goethean. a operat in lingvistică o deosebire dintre limba ca ergon și limba ca energie. De altfel, în uzanța poeticii germane această deosebire este curentă dacă sc vorbește de Dicătun# și Gedicht, primul termen avînd un sens general, genetic ți structural cu iz de entelochie, al doilea în schimb unul spe- cificat. suficient sleți ți stabil, legat dc o anumită operă poetică. Creativitatea, in concepția lui D. Caracostea, se subsumează ambelor sfere. Vom arăta cu altă ocazie în ce măsură concepția sa. in această privință, este tributară si teoriei aristotelice despre determinarea poemului printr-un noua poietfkos așa cum în a doua jumătate a secolului trecut acesta a fost studiat de filozoful Fr. Brcn- tano. în orice caz, tematica abordată de Ftanz Brentano a influențat profund gîndirea estetică fenomenologică. De aici, după cum scoate in relief M. Grigo- ei îi sint străine în primul rînd orice concepte fundamentale statice : „statische Wescnsbegriffe". Cu alte cuvinte, din perspectiva poemului care străbate si leagă, creativitatea și expresivitatea apar dinamizate lăuntric de energia creatoare surprinsă în ultima ei reducțitme încă de Marele Stagirit. Șî în poetologia franceză contemporană, creativitatea este definită in func- ție re aristotelicul notrs poictfkos, „Limba noastră ,.,/nu este numai un instru- ment incomparabil", subliniază poetul Pierre Emmanuel, „dar ea face parte din chiar ființa noastră /.../ Creativitatea nu este decît ucenicia ființei prin ea însăși sub variate forme, printre care trebuie să enumerăm ți poezia". Iar dată într-o polemică acerbă Roger ikor reproșează lui Pierre Emmanuel cu privire la concepția sa despre creativitate riscul de a prezenta tineretului poezia „nu ca o fericire naivă ci ca o cale de acces spre adevăruri neraționale dacă nu chiar supra raționale"*). reforma spre care se năzuiește azi în predarea limbii statului in Franța nu va putea să facă niciodată abstracție de confesia preopinentului lui Ikor. rezumată în versul : „Ne bucurăm fiindcă totul este Verb", funcția cuvintului, după același, fiind „de a traduce tot ce aparent ne depășește/ prin sensul comun al cuvintelor". Sau în altă formulare : „Homme parfait, donne â chacun d’etre ton Verke", Tentația absolutului, fără a nega primatul rațiunii, ne mlîmpină și în defi- niția pe care romancierul Heinrich Mann o dă poeziei în sens general, genetic și struiutral: „Dichtung — das l^*ben selbsi. vermehrt durch Erkennbarkeit" : „Poezia — însăși viața, îmbogățită prin durul cunoașterii"1. Este adevărat că în traducerea noastră termenul „Erkennbarkeit" este doar aproximat. Ne lipsește încă o vocabulă care să redea precis dubla funcție semnalizată de termenul ger- man : „congnoscibllitate" și „spor de pătrundere". Spor dincolo de care limite ? Friedrich u. Sthestl - Lucinde, pp. 183 si 1SJ ') cf. ziarul Le Monde, nr. 8371 din 12—13 decembrie 1971. :} HeăvJeA MoM ; Sieben JatiretChrcmik der Ucdankcn und VorganRcț 1929. p. 596. 50 Ale manierei noastre obișnuite de a fi activi în lume, caracterizată chiar de pri- mul nostru pas în ea / „des Indlewelttretens"/, precum o arată Karl Jaspcrs*) Realitatea ți creativitatea in opera românească a lui Heinrich Mann se întrepă- trund în sensul postulatului privind „sporul de cunoaștere" printr-un proces dia- lectic de adincire ți fecundare reciprocă, iar tensiunea epică ec pune In evidență talentul si personalitatea romancierului joacă un rol decisiv și ispititor, sensi- bilizînd dimensiunile etice la care el convertește în mod creator relațiile existente sau posibile, Astfel. în romanele sale Der Untertan / Supusul/. Professor Vnrath ți Die Giitiinnen / Zeițele/, Heinrich Mann concretizează intr-o unitate indiso- lubilă concepția despre viață a eroilor săi și viziunea sa critică asupra acestei concepții. Asemănător, in ultimile sale romane Emp/anp bei der Welt /Recepție in lumea mare / și Der Atem / Respirația /, scrise, după mărturisirea sa, „încet, cu întreruperi ți îndoieli", lumea modernă apare ca o realitate nesigură și instabilă cc-i prilejuiește romancierului ocazia să treacă dincolo de aparențele convențio- nale sever păzite in zone de-a dreptul neohoffmannești, dominate de alte legi dorit legile fizicii Clasice ți de alto mutații dccît ale imaginației sănătoase. Cu alte cuvinte, relativismul ți indeterminlsmul ii relevă „existența ca atare, fără altă finalitate decît aceea de a exista șl fără altă lege dorit cea promulgată dc exis- tența ca atare", precum o subliniază un personaj din romanul Respirația. Vom vedea cum aceeași experiență crudă pe baza confruntării dialectice între reali" tate ți creativitate, din care se naște românul contemporan vest german, deter- mină structurile epice și in creația ultimei generații. Heinrich Mann. precum am mai spus cu altă ocazie, se află la originea roma- nului social-politic german al zilelor noastre. Paternitatea nu-i este totdeauna bucuros recunoscută. Heinrich Mann a ajuns la limpezirea majoră a concep- ției sale estetice în 191â .în timpul elaborării eseului Zota. De pe atunci, creația artistică i-a apărut sub dubla funcție a „misiunii" și „îndatoriri morale" : „Sen- dung und Pflicht"”, ceea ce face ca subiectivitatea suprasaturată din opera de mare succes a unora din contemporanii săi. ca de pildă a lui Gabriele d'Annunzio, eu care uneori a fost comparat în mod cu totul superficial, oricît de vitala și in creația sa. să nu umbrească datul nemijlocit al lumii. Pentru cunoașterea acestei căi nimic nu este mai semnificativ decît temele de bază ale unei literaturi dintr-o epocă precis delimitabilă. Ele se prezintă tot- deauna ca o împletitură ciudată de fapte dc viață, idei directoare, prescripții juridice ți morale codificate etc. Pentru perioada imediat următoare celui de al doilea război mondial tema de bază o constituie, după cum se știe de cîțiva ani, tratarea condiției istorico a înnoirii spirituale și sociale a germanilor, Această înnoire a fost cerută dc generația celor maturizați in viitoarea războiului netă punere a problemei se remarcă incă în 1947, cînd într-un eseu al lui Alfred Andersch din revista „Der Ruf /Chemarea / se spune cu tărie: „Ger- manici i-a revenit din dezastrul total ca o favoare de necrezut puterea reînnoirii totale", Dar imediat în numărul din 15 ianuarie al aceluiași an, Hans Werner Rîchter adaugă deziluzionat : „Și această evoluție pare a fi fost neglijată și pre- matur dală uitării". Pamfletul lui H, W, Richtcr Der Sieg des Opportunfsmus /Victoria oportunsimului / n-a mai putut să apară, In schimb s-a constituit Gru- parea 47 care, sub egida aceluiaț H, W. Richler a determinat fața literaturii ger- mane postbelice. Parte din membrii Grupării 47, ca de pildă Gunter Eich, Wolf- gang Koeppcn, Hans Erich Nossack și Elisabeth Langgăsser s-au afirmat în vers si proză incă înainte de 1945. Pesimismul melancolic al lui G. Eich din primele sale poezii (1930) a evoluat in anii ciumei brune spre o tehnică tot mai pronunțată a semitonurilor, autocenzurii ți expresiei aluziv-lapidare. Mai puțin precaut, H. E. Nossack a displăcut din chiar clipa debutului, ceea ce ia atras un ordin de interdicție publicistică. Și cam in același timp s-a curmat și prima carieră a Eli- sabethei Langgăsser. După capitulare, arta lor găsește avintUri spre împliniri majore, pe care încă în sinteza sa Deutsche Literatur in der Entscheidung Lite- ratura germană in clipe decisive / din 1948, Alfred Andersch le finalizează în sensul unui program estetic cu o solidă bază social-glică «a^gritică : „întrucît 'I Karl Jatpcrs r Die geislige Siliniion der Zeițe p^-165. 1 Heinrich .Mann ■ Machl und Mensch. 1919, p/ 54. • ’ si concepem creația literară ca o chestiune a unor holărîri existențiale, o înălțăm în imperiul libertății plenare, exclusiv in caro poate prospera*' /np. c. p. 7/. Integrarea curentelor moderniste în creația scriitorilor vest-gormani s-a produs eu destul avînt în decursul anilor 50. De acum, Thornton Wilder, Franz Kafka ți William B'aulkncr execută prin tematica lor o influență de netăgăduit. Totodată. James Joyce, Mareei Proust, Robert Mușii ți Paul Valery îmbogățesc prin înnoirea procedeelor tehnice ale creației stratigrafia romanului vest-german. la fel cum Thomas Mann, Hermann Hcsse și Gotlfricd Benn nu cămin nici ei ina- fara poligonului de puteri modelatoare care definesc epica germană modernă Sceptic în fond ca ori dc eîte ori după epoci de ..înaltă* artă, romanul vest german simte totuși necesitatea de a ataca frontal problematica contemporană. Să mai adăugăm că acest proces decurge în paralelă și cu dcsăvîrșirea creatoare a unor romancieri din generația mai veche ca Hermann Broch, A. P. GOtersloh și Hei- mito von Dodcrer, tustrei — cu un puternic profil individual — de origine aus- triacă și pătrunși pînă în măduva oaselor dc realitatea socială șl culturală a Aus- triei, receptarea lor în Germania, din această cauză întîrziind mult. Așadar, mode- lele principale ale romanului contemporan vest german i le-au furnizat literatu- rile anglo-saxone, în al doilea rînd maeștrii romanului german din exil și, cu mai puțină persuasiune, epica psihologică franceză. Rămîne deci întrebarea, în ce măsură legile estetice, etice și politice ale acestei arte au fost conforme spiri- tului german din acest deceniu atît de frămîntat ? întrebare la care nu se poate răspunde ușor. Pe de o parte, este foarte adevărat că cei patrii mari Valery. Benn. Eiiot și Joyce în prelungirea unor experimente care porniseră de la Baudelairc, Rimbaud, Mallarmă, au răsărit în condițiuni diametral opuse anilor 50 ; pe de altă parte, avînd in vedere hiațus-ul anilor 30 ți 40 din spiritualitatea germană, chiar și prin joncțiunea ei tîrzie la curentele mari ale pedologiei occidentale, aceasta a declanșat, pc lingă faptul că a fost un act dc necesitate, un curent ener- getic major, do pe urma căruia creativitatea poeților, romancierilor și dramatur- gilor vest germani n-a avut decit de CÎștigaL Efectele joncțiunii sc pol urmări pînă in detaliile cele mai fine în roma- nele lui Wolfgang Kocppen l0). Să relevăm astfel înainte de a intra în substanța lor că din chiar titlurile lor se simte efectul confruntării creatoare a autorului, întrucât titlul primului Tauben im Groș (Porumbei in iarbă) nu este decît traduce- rea unui vers de Gerirude Stein : „Pigenos on the Grasa Als", al doilea Des Trei- haus (Sera) metaforă în genul lui Nicholson. iar al treilea Der Tai in Rom (Moar- tea la Roma) se prezintă ca un decalc după titlu capodoperei lui Th, Mann Der Toți in Venedig (Moartea la Veneția), Să mai adăugăm apoi că programul confruntării anunțate în aceste titluri exercită o influență strînsă și asupra structurilor crono- spațialc, narative și caracterologice din romane. Ftiptul a mai fost remarcat. Astfel, desfășurarea non-stop a romanului Taubeti fot Gros, verva textului ca și organizarea stilizată a motnenlelor-seenă, sînt o demonstrație de ritm dră- cesc cuplat cu o bravuroasă tratare a suspens-ului. Dozarea tensiunii din epizoa- dcle urmăririi ucigașului, de pildă, este absolut cinematografică. Totodată, neomenia nu necesită o demonstrație propriu-zisă ; o cunoaștem deja de cea- laltă parte : a urmăritorilor. Praxiologia lor dinamică și scormonitoare, la toate nivelele, se desfășoară la granițele dintre real și fantastic. în această atmosferă densă este deci natural că viața diurnă se împletește cu mituri ți realități stranii pînă la confundarea deplină. într-o curgere continuă și neliniștitoare. Acte de elaborare fundamentală se vădesc a fi și romanele Das TreiMtaus și Der Tod in Rom. Continuitatea intre principiul rdatății și principiul crea- tivității sc manifestă și în ele prin procedee originale care sparg cu brio cadrele narațiunii clasice, dar ele nu devin scop in sine și pentru sine. Păstrîndu-și rapor- tul cu datul real, material și spiritual, W, Koeppen atinge prin obiectivare un înalt grad de transfigurare simbolică șl atunci cînd „subiecțivccză" narațiunea, trecînd brusc îa confesii ale eroilor săi, mai ales că astfel se descoperă pre- zeanța Moirei in roman care este totdeauna deasupra lui Kronos. In consecință timpul ca simbol o reductibil la un model interior etic, de marc putere de con- vingere: Mersul vremii nu iartă! Păcatele se plătesc! Imagistica argumen- Fo/ffaa# A’oejJpefl : Tauben Irn Gms (IMI). Dai Treibîiaus 419531. DW Tod in Rom (IÎML reedliaie inirun volum In LMO. 52 tează uneori pînă la limita durerilor fizice, de pildă scena carcerului subteran din Castel San Angdo pe care-] vizitează călăul nazist, făcîndu-ți lipsa mică in piatra ordurelor în care altă dată au fost asfixiati deținuții. Conținutul tra- ductibil, narabil al simbolului cîștigă în urma unor asemenea scene o alură dramallcă — de absolută concretețe. Este prin urmare fundamental greșit să se creadă că „situații tipice" ar putea fi demonstrate numai înlăuntrul clasicismului. Există în egală măsură „situații tipice" ale romantismului, naturalismului, ex- presionismului etc-, iar în romanul vest german de azi, opoziția clasic-modern este reductibilă și la un ntsus formotivus distinct care îți apasă pecetea pc absolut toate structurile definite sub dominația sa. Dacă analizăm tematica de bază a trilogiei lui Wolfgang Koeppen, obținem următoarea scară a motivelor principale ale structurii ci narative; — ambiguitate; — tensiune ; — criză ; — catastrofă. Totodată, pe plan ideativ se confruntă două modalități fundamentale în gîndirea contemporană ; utopia ți mistificația. Utopia e aspirație, himeră lucidă, asceză ; mistificația se bazează pe impulsiuni iraționale și duce la ipocrizie și libertinaj. In fața acestor realități cu caracter structural, determinînd desfășurarea tuturor destinelor din romanul lui W, Koeppen, simbolistica lor istoric-valabilă arc un caracter polemic dc netăgăduit ca adevărată încoronare a dialecticei confruntări intre realitate ți creativitate din conștiința autorului. Altfel zis, ro- manelor Iul W. Koeppen, prin acțiunea continuă de interpretare ți reinterpretare a realității, li sc subsumează o geometrie discretă de contestare și puniție, viciile epocii, intrate in conștiința ei ea un „ce“ iremediabil, consumîndu-se într-o uriașă combustie care Sugerează cultul terifiant al unui Moloch modern. Keo-umanismul romanelor lui W. Koeppen se bazează pc frămîntările omului modem vesteuropean de a răspunde nu prin teologia sen și valorile cla- sicismul, nici prin unele tradiții folclorice stătute ți psihologic lipizantă medie- vală. la problemele acute ale contemporaneității. El surprinde de la rădăcina im procesele sociale, se împotrivește eu hotărîre superstițiilor de clasă cu balastul lor vulgar materialist și modelează eu răbdare adevărata față a lumii. In roman, clapele acestor frămîntări se oglindesc cu atît mai fidel cu cit artistul operează mai hotărî! cu un concept a) realității Care nu exclude termenul polar al crea- tivității, Realității fn sine și pentru sine îi lipsește orice valoare artistică. Faptei din urmă se cerea subliniat mai ales cu privire la romanul german din anii următori celui dc al doilea război mondial, cînd în numeroase razuri „documen- tele" și „amintirile" au manifestat tendințe de a da la o parte creația. Fusese un punct de vedere profund greșit! Dimpotrivă, creația autentică, bazindu-se pe o acțiune continuă dc interpretare a realității, ne introduce. Cum am văzut și in cazul romnrierului W. Koeppen, pină in tainițele cele mai intime ale societății : spectacol nu peste tot agreabil, dar cu atit mai semnificativ in vederea determi- nării active si de către cititor a valorilor reînnoirii, atit pe plan vital și moral, cit și pc plan estetic. Marcel Pop-Corniș Lirica americană contemporană în căutarea unei noi poetici a realismului Reac/îa anfiacatfemtcd. Afirmația lui John Giardi in ceea re privește supremația poeziei acade- mice este adevărata numai in parte, O serie de poeți americani au continuat ți după 1950 să se plaseze in afara academiei, a formelor tradiționale, instituțio- nali zatc, experimtmtînd cu mijloace atît de diferite ca anarhismul creștin, erezia mistică, pictura lui Bosch, budismul Zen, tehnica improvizației Bebop, proza nihilistă a lui Bazarov, personajul Jiu Turgheniev, „într-un cuvînt tot ceea ce sugerează individualismul nominteleciual. „Deja in primele volume ale lui Kenncth Fearing (1902—1961), publicate înainte de război, imaginile erau absurde și fantastice, stilul nervos, eliptic, xugerind o tragică inutilitate a adevărului o Relevanță a actului meditiv care redute universul mereu la aceeași operație mate- matică sterilă X minus X, adică la un zero existențial: „Chiar cînd prietenul tău, radioul, va amuți, chiar cind visul ei, jurnalul, va ajunge la ultima filă, chiar cind viața lui, metronomul, va încremeni, chiar cînd destinul lor, bulevardul, se va goli, și după ce raiul acela, ringul de dans, se va închide; după ce în teatrul acela, spitalul, se vor stinge luminile. Tot va mai r&mîne patima ta și patima ei și patima lui și patima lor. rîsul tău ți rîsul lor, blestemul tău ți blestemul lui. răsplata ei șî răsplata lor, spaima lor și spaima lui ți spaima ei ți a tu *—..." Versurile lui K, Fearing anticipează, dacă nu teatrul absurdului din Franța, cel puțin poezia englezilor Philip Larkin, Donald Devie, Thom Gunn. grupați în așa numita „Mișcare" cu care are în comun tonul lejer, conversațional, aluzia la trivialitatea aparentă a existenței cotidiene, autolnvestigația ironică, accep- tarea calmă a vieții ca o realitate absurdă. O asemenea poezie începe prin a renunța la masca eroică sau tragică, la utopismul de orice fel. Prima reacție publică împotriva poeziei academice o constituie așa numita „renaștere californiană" de la începutul deceniului al șaselea, inaugurată dc un poet inconsecvent cum este Kenneth Rexroth (n. 1905} care ulterior a evo- luat spre altă direcție. Atunci cind nu intenționează să-ți șocheze cititorii burghezi (care de altfel asta așteaptă) K. Rexroth este un poet autentic, cultivat și sugestiv. Toate poeziile sale, inclusiv rele traduse din chineză și japoneză, sînt o reconsi- derare a /aptului cotidian care, așa cum declară in prefața la volumul său In Defence oj the Earth (1956 — In apărarea pămlntulai) esle „singurul răspuns, singurul sens al prezentului si al prezenței". Totuși, afirmă Rexroth. poetul tre- buie să fie șî un „profet in sensul biblic", adică să nu se mulțumească cu rolul estetului impersonal încredințat lui dc către „metafizicienii" provinciali și „boier- nașii intelectuali" (cwa ce înseamnă, în limbajul pitoresc al lui Rexroth, profe- 54 ■sorii, neoconservatorii ți într-un fel toți intelectualii). Primejdia care paște acest gen de poezie „profetică" este aceea a discursivismului sau a criticismului ste- reotip ca în Tu nu vei ucide : In memoria lui Dylan Thomas, exordiu patetic pe tema „ubi sunt" care face pomelnicul poeților decedați îmbolnăviți, deținuți sau nebuni. Dcmonslrația sa de dorință urmează clișeul cunoscut : Dylan Tho- mas a murit. Cine l-a ucis ? L-au ucis stăpinii. avocații, vînzătorii iui Cristos, Națiunile Unite, psihanaliștii, editorii, revista The New Hepublie, savanții. După care criticii ți profesorii „au tîrît pe furiș măruntaiele lui spre sălile de curs și reviste," îndeosebi acest declarativism zgomotos a inspirat poeții care, descinși prin 1955 în California, au constituit „mișcarea beat" : Allcn Ginsberg, Gnegory Corso, Philip Whalen. Michael MacClure. Lawrance Ferlinghetti, etc. Termenul de „beat" definea mai mult o atitudine socială decît o literatură (de altfel niciodată n-a fost prea clară granița dintre literatură ți poză publicitară la acești poeți); o atitudine socială sau mai degrabă o atitudine antisocială pe care K. Rexroth, principalul lor apologet, o numește „dezangajare" iar 1-awrence Lipton .dezafi- liere",' o atitudine de refuz și sfidare la adresa societății americane, de revoilă în fața autorității organizate a celor pe care scriitorii Beat îi numesc „squares" (indivizi conformiști, docili terorizați de buna cuviință socială). Ca ți Nelson Algren. scriitorii acestei mișcări sînt convinși că.,, „e mai bine să fii în afara acestei societăți, decît înăuntrul ei, E mai bine să fii certat cu legea, decit pe coperta revistei Times.“ Scriitorul Beat pornește de la credința că societatea americană s-a compromis iremediabil. Cum scria Henry Miller in prefața la unul din cele mai importante romane ale acestei generații, The Subterraneant, de .1. Kerouac. „acesta este un secol al minunilor... o zi a minunilor in care Pentagonul ne instruiește gratuit în tehnica distrugerii reciproce și totale... Ei sînt poate ''beat' dar cel puțin nu călăresc un Jagannat atomic. Credeți-mă, nu mai există nimic pur, nimic sănătos, nimic promițător in acest secol al minuni- lor, în afara posibilității de a vorbi. Și cei de felul lui Kerouac vor avea probabil ultimul cuvînt." 3 E suficient să cităm versurile cu care debutează două din poe- mele fundamentale ale lui Ginsberg. pentru a rezuma tematic toată poezia care s-a scris după 1956 (anul apariției volumului Urletul ii Alte poeme) in oficinele .apostaziei : „Americă, ți-am dat tot și acum nu mai sînt nimic. Americă, doi dolari și douăzeci și șapte de cenți, azi 11 ianuarie 1956. Nu mai sint stăpîn pe propria-mi minte. Cînd o să-neetezi, oare, războiul cu oamenii, Americă ? Du-te la naiba cu bomba ta atomică 1 Dă-mi pace, nu mă simt de loc bine. N-o să-ți scriu poemul pină ce n-o să fiu în toate mințile Cind oare vei deveni angelică ? Cind îți vei lepăda straiele. Americă ? ... (America) Am văzut cele mai strălucite minți ale generației mele atinse dc nebunie, flămînzind isterice, goale, lîrîndu-se prin ghetourile negrilor în zori căutînd o doză halucinantă, hipsteri cu cap de înger mistuindu-se străvechea conexiune cerească cu dinamul de stele în mașinăria nopții, care, mizerie și zdrențe și privirea suptă, fumau în transă pe lingă ziduri în bezna supranaturală a apartamentelor cu apă rece plutind peste înălțimi citadine contemplînd jazzul... (ffowl — Urletul) • Kcnneth Rexroth. Oitengagex'rn! The ol the Beat Generahon, in Protest, Portriir ol a Generali™, edil, bv Gene Fddman 4 Mas Gartenherg. Panther Books. London. 1966. P 272 285 1 Henrv Miller, Preface ta rhe Subferraneant, tn A. C«w-bo6tk on Ihe Beai, edil by Thomas ■Pi’tkinson, Thomas Y Cw^elJ Compatiy {sixth prlnling. 1968». p. 230-231. 55 Discursul acesta irațional, frenetic, obsedat, poale continua la nesfîrșit. înregistrînd amintiri despre un trecui confuz, petrecut în „subteranele existen- ței", confesiuni politice sau erotice de o agresivitate aproape infantilă a limba* jului, răfuieli literare, etc, toate pe un ton apodictic, de anatemă. Apolitismul acestor poeți se vrea total: ei scriu despre refuzul social mai degrabă decît despre revolta socială (Allen Ginsberg declara odată că este un rebel, nu un revoluționar). Atitudinea față de societatea americană mai mult suspicioasă decît dcstructivă, niciodată însă reformatoare (spre deosebire de omologii lor din Anglia, „tinerii furioși'* care deși manifestă aceeași neîncredere față de anga- jamentul social, îți păstrează simpatiile pentru mediul muncitoresc). Revolta generației Beat este o revoltă fără ideal, eare neagă totul fără să propună nimic. (Cînd totuși atitudinea lor devine dcstructivă, rezultatul este o lamentabilă pro- pensiune pentru delievență ți criminalitate). Li se poate reproșa pe bună drep- tate, așa cum face Robert Pack, că „spontaneitatea”, „dezangajarea", sînt un mod melodramatic de a privi arta ți existența, o formă modificată a evaziunii deoa- rece rvfuză responsabilitatea care decurge din opțiunea socială. „O asemenea poezie arc un subiect facil, îți găsește cu ușurință fluenta in lamentație. Urletul împotriva lumii nu adaugă nimic la înțelepciunea noastră."* Pe plan literar, Generația Beat a contestat programatic toate valorile con- sacrate al poeziei: solemnității înghețate i-a substituit blasfemia, impersona- lismului pudibond — egotismul anarhic, afirmației ironice — invectiva directă. Poezia, afirmă A, Ginsberg într-un eseu belicos, trebuie să fie o experiență des- chisă, o explorare în necunoscut, „gîndint* vie și sălbatică" *, Ca atare ea es’e moștenitoarea unei lungi tradiții avant-gardiste a „autoexplorării compoziționale", de la dadaiști, futuriști ți nihiliști ia experiențele din poezia franceză (Ar- taud, Genet, Căline, Beckett), pictura americană (expresionismul abstract inau- gurat de Jackson Pollock) și jazz (stilul Bebop al lui Charlic Parker și Fats Waller). Această condiționare eclectică este cel mai bine ilustrată de poezia lui Lawrance Fcrlinghottî (1919), o poezie inteligentă, elaborată, poate singura care se ia în serios, părăsind poza zgomotoasă (care discreditează mare parte din ver- surile lui Ginsberg, altmiteri destul de realizate) în favoarea tonurilor elegiace, grave, de tragedie antică : (...) Sînt aceeași oameni și azi doar mai departe de casă pe șoselele cu cincizeci de piste ale unui continent de beton administrat de afișe duleege ce ilustrează naive iluzii de fericire E loc pentru mai puține cțafoadc dar mai mulți schilozi în mașinile lor colorate cu numere ciudate ți motoare cere devoră America Succesul disproporționat pc care l-a înregistrat această mișcare în cursul deceniului al șaselea Se explică în parte prin întreprinderile literare ale unor scriitori ca Jack Kerouac, Allen Ginsberg, Lawrencc Ferlinghetti, CleUon, Holmes, care au reîntors fără echivoc literatura la tradiția subversivă, protestatară a anilor 1930 (de la „muckrakers" la Herbert Gold, Henry Miilor și Grace Lump- kin), dar și prin reputația unor scriitori eare au fost temporar asociati cu această mișcare în virtutea unor asemănări formale : intransigență verbală, dispunere nonconvențională în pagină, dar și a unor preocupări de ordin social : un exemplu este grupul de poeți legați de mediul universitar (colegiul Black Moun- tain din Carolina de Nord unde au studiat sau activat toți membrii săi : Robert CrCeley. Robert Duncan, Jonathan Williams) dar revista cărora a avut printre contribuali în răstimpul 1954—1957 pe Jack Kerouac, Kcnneth Rexroth, James Purdy, W. Carlos Williams. Prin eseurile sale (îndeosebi Proiective Verse, c ’ Robert Pack, intraduetion lo New Poelry of England and America, șecond edition, The World PublishinK Compnny. Clevcland and New York. 1962, p 182 * Allen GinsbenC tt’Aen the Mode ol Alusic Changes, the Wells of the Ctl» Shake. tn The Wotld o ndess, Hoit. Rinehart A Wlndaon Inc. New York, 1964, p 134. 56 reactualizare a „pocziactualismului" ți a conceptului dc „tehnică funcțională" n lui Williams). Ch. Olson (n. 1910), animatorul școlii de la Black MoiuiLain a in- fluențat neîndoios ți creația lui Ginsbcrg atunci cind a pledat pentru o poezia plasată între confesiune ți epos, pentru folosirea idiomului american ia locul limbii engleze literare, structural prea rigidă, pentru o mai mare libertate for- mală. Poezia scrisă de Olson este erotică, prozaică, un fel dc „stenografie pw- tieă abstractă" cum numește Richard KostelanctzJ, păcătuind prin același ton iritat, apodictic ca ți poezia mișcării Beat. Mai interesante ni se par eseurile (poate nici un alt poet al ultimilor decenii nu a scris mai mult decît Olson) care sînt o încercare de sinteză asupra culturii contemporane. Ața de pildă în Scrisorile mayane ajunge Ia concluzia — în urma unui studiu al civilizației din peninsula Yukooului — eă ..cultura" trebuie să înlocuiască statul", pentru a face posibilă reîntoarcerea la sensurile anterioare civilizației modeme statale, și astfel să recfțtigăm sentimentul personalității ți a locului cane ne-a fost răpit de societatea insliluționnlizată (aceeași opinie o exprimă undeva ți Robcrt Duncan). Relația poetului modem eu societatea preocupă ți pe o serie dc poeți care se află în vecinătatea celor două direcții poetice antiacademire. fără să facă parte din niciuna din ele. Pentru Howard Nemerov (n. 1S20) această relație devine aceea a poetului modern față cu moștenirea spirituală a epocii iluministe. într-un poem ca Dramă din volumul Oplinzf ^1 ferestre (1938), Nemerov comentează sim- bolic idealismul romantic ți concepțiile mclioriste pc Care le-a preluat de la pre- cursorii săi. Poemul uzează de masca alegoriei burlești : o moluscă-femelă îți devoră iubitul după o petrecere nupțială, dar numele pitoresc al moluș- tcl. Elysla, este destul de străveziu pentru a atrage atenția asupra sensului meta- foric. Așa cum remarcă M. L, Rosentha!poetul ne sugerează sarcastic faptul că visul perfecțiunii elizienc distruge pe idealistul visător, dar că absența acestui vis ar face existenta socială și arta inutile, sterile. Idealistul visător moare rostind imberb : „Elysla. ■ Mor pe tentaeulele-ți crude." Poezia lui Nemerov înregistrează oroarea existențială, Vidul, dar nu-și refuză un dram de iluzionism social, rezi- liența. capacitatea dc a regenera din durere ; „Casa c mută acum Aspiratorul lîncezcștc într-un colț, Punga lui vlăguită ca un plămin gol. gura întoarsă spre podea, rinjitidu-i poate Vieții mele țlcampetc, tinereții ca o moarte de eline... Peste tot mă afund în gunoi El ■obișnuiește să se tîraseă sub scară, și-n unghere. Acum știu că viața prețuiește cît un gunoi. Si lotuși inima flămindă, nebună Mai bate și țipă, muscînd aerul." Aceeași perspectivă apare și în poezia lui Denise Levertov și Paul Black- bum, dar în maniere diferite. In versurile libere, deschise tehnicilor moder- niste, ale lui D. levertov (n. 1923 la Londra, stabilită în 1958 în Statele Unite), violența realității sociale e atenuată de 0 imaginație senzuală (acest lucru o deosebește de grupul lui Ch- Olson cu care uneori este asociată), contemplativă, care face din priveliștea civilizației ostile un fel de „pânză de păianjen care niîr.gîie obrazul, ceva atît de străin ți atit de rece Incit pare aproape ireal."T Paul Biaekburn (n. 1936) tratează realitatea socială umoristic ți evaziv, llpsln- du-se chiar ți dc acel subtexl sarcastic earc intervine în poezia lui K. Shăpiro. Poezia sa pare să urmeze capriciile momentului, plutind în aburul vag de la suprafața lucrărilor. Paul Hjackburn exemplifică, alături de Robert Creeley, D. Levertov, L. Feriinghetti acea tendință din poezia americană (ți engleză) de a se apropia de aspectul incidental al lucrurilor, dc realitatea banală, conside- rată pînă acum ..apoetică", Perpectiva socială este totuși prezentă, chiar dacă ea iși refuză ostentația și expresia importună. 1 Richard Koiteljneti. oo. cit., p. <î. * M. L. RftMnttal, op, cit.» el 257. ’ idem, n 269. 57 \\ cronica literarâ Alexandra Indrieș G. Călinescu—Matei Călinescu— Adrian Marino—Tudor Vianu: „Clasicism, baroc, romantism" /Idrian Marino, in preambulul capitolului Barocul, face o trimitere la Eseurile tui Montaipne, eu exemplu de „folosire a curîntulul în lecturii eu figura silogistică baroco, asimilată ironic sofismelor ji pedanteriei" / Clasicism, baroc, romantism, p. 57 /, K vorba de capitolul XXV din Cartea l, intitulat chiar Despre pedantism. Pledoaria sa este pentru o Qlndire independenții : „Ne lăsăm atita purtafi pe brațele altuia, Incit ne nimicim puterile. Mă vreau înarmat împotriva fricii de moarte ? asta se înscrie pe cheltuiala lui Serteca. Vreau să găsesc o con- solare pentru mine, sau pentru altul ? o împrumut de la Cicero. ji luat-o din mine însumi, dacă a> fi fost deprins. Nu-mi place de loc această suficiență legată de alții și care e cerșită". Propriu-i demers e pus mereu la îndoială : „Oare nu fac ji eu ia fel t ea păsările, n.n. I în cea mai mare parte a acestei compoziții ? Hoinăresc ciugulind ici colo din cărți sentințele care-mi plac, nu pentru a le stringe, căci n-am cuib, ci pentru a le muta in aceasta, unde, la drept vorbind, ele nu sint mai ale mele decit prin prioritatea alegerii. Nu sintem, cred, savanti decît prin știința prezentă, nu prin cea trecută, tot atit de puțin ca prin cea viitoare". Spontaneitatea discursului său plăsmuiește o sinteză suplă și tn același timp complicată, cu digresiuni, paranteze, incidente. Conștiința apartenenței la un anumit curent literar apare relativ tîrziu. Un artist se definește prin opera sa, nu prin ceea ce vrea sau nu vrea el să fie. fn contrast cu construcția pre- pondent paratactică a scrierilor anterioare. Montaigne modelează o frază nouă cu un desen lăuntric plin de volute, cu atit mat simptomatice cu cît un sînt edutate ci reflectă o schimbare clin interior, din adincul conștiinței, a stilului, o problematizare și o desgrădire a lui. Pe cind Montaigne iși punea întrebările neliniștitoare despre seducția și umilința erudiției și a modelelor consacrate și despre fluidele adineimi ale con- diției umane, in aceeași regiune a Franței, Periț?ord, Pierre de Bourdeille, seig- neur de Brantome, retras ți el la castelul său, punea cu sîrguință anecdotă lingă anecdotă, alcătuind voluminoasele și satniroaseie Vies des honirnes illustres ci grands capitains franțais și mai ales Vies des femmes galantes. Nu era lipsit de idei îndrăznețe, ca de pildă cea despre divorț și despre egalitatea gradului 58 de vinoitâție a bărbatului fi a femeii in caz de adulter. Și totuși, o falie departe cele două opere compuse in același timp 51 .spațiu. Nu e vorba nicidecum doar de aspectul licențios, deoarece nici Montaigne nu-și prea punea frunză de viță in fața gurii, ba chiar deschis șxmtru franchețea limbajului. Diferența nu poate fi nici măcar redusă Ia talent, condeiul lui Brantome avind o incontesta- bilă vigoare. Dar tn perioada dc răspintie de la sfirșitul secolului XVI, Bran- tume a rămas un om vechi, un Boccaccio francez, ușor incadrabil în nuvelistica /îenajterii alături de Marguerite d’Angouleme, pe cind Montaigne execută saltul intr-o nouă spiritualitate, intr-un nou tip de discurs, Contemporanul său adevă- rat nu era vecinul său de moșie din Perigord, ci el trăia dincolo de Marea Minerii, scrutind in formă de spectacol aceeași condiție umană „moult doulce et fresle“ ți aceleași enigme ale omului hărțuit dc viață, de cărți și de vise, contemporanul lui Montaigne sc numea Shakespare. fn același răstimp, in Spania, cu o conștiință de om vechi dar cu un geniu plăsmuitor modern, Cervantes făurea, rizind, pe Cava- lerul Tristei Figuri a timpului nou, timp ai dezabuzării dar și a mereu reimprospă- tatei nostalgii a binelui. fn generația imediat următoare, „Enfin, Malherbe vini, et, le premier en France, ! Fit sentir dans ses vers une juste cadence, / P’un mot mis en sa place enseigna le pouvoir, t Et reduisit ta mușc aur regles du devoir* fBoileauA In constrlngerile regulilor, geniul se adincește, alexandrinul exprimă un nou ritm interior. Cele mai moderne lecturi din Moliere, Corneille și Racine, dezvăluind semnificații noi, neprevăzute de exegeții anteriori, râm în imperturbabil de acord în a-i incadra cu precizie în clasicism. Dar Montaigne ? Shakespare ? Cervan- tes ? lată numai una din numeroasele intrebări pe care le iscă lectura cărții Clasicism, baroc, romantism.,. Matei Călinescu, in lucrarea sa Clasicismul european /Editura enciclope- dică română, București, 1971), ii încadrează categoric pe autorul Eseurilor în clasicism. Foarte discutabil. Matei Călinescu însuși, rezumind, precum o spune, texte teoretice ale epocii romantice, caracterizează tipul estetic clasic ea „naiv, obiectiv, unitar, echilibrat (...), rațional, static*. (op, cit. p. 25. capitol reluat in Clasicism, baroc, romantism). Consensul de altfel este unanim in caracteri- zarea sufletului clasic în primul rind prin unitate, inteligibilitate, consecvență ; „Viața clasicului este inteligibilă, geometrică (...) Clasicul are o formulă sufle- tească unică* (G. Călinescu, op. cit., cap. Clasicism, romantism, baroc, p. 15 resp. 17). Similar, Adrian Marino: „Mentalitatea clasică va fi deci profund tipologică (...) Umanitatea se reduce in specimene generale, rezumate — de fapt — intr-un prototip unic : homo universalis sau generalis, omul abstract, universal, arhietip, model concentrat, chiar dacă particularizat, al esenței caracterului uman* (op. cot. p. 110). Dar ce poate fi mai departe de unitatea tipologică clasică decit opera celui ce afirma „je ne peindas pas Vetre, „je prind s le passage* deci conștiița în fenomenalitatea concretă a subiectivității sale, veșnic mișcată, diversă, instpbilă. trecerea, schimbarea, nu ființa, esența, caracterul in sens tipic ? De ce sfiala multora de a incadra pe Montaigne, Shakespare, CerVOntes in baroc ? Dacă geniul creator e cel ce conferă valoare uniti stil, de ce să redu- cem judecata noastră despre baroc de exemplu la Honore d’Urfe ? De altfel despre romanul acestuia Aslree ne limităm a repeta opiniile negative ale unor cercetători eare sc presupune că i-ar fi citit cindva. N-ar fi oare timpul să ieșim mai curajos din perimetrul opiniilor consacrate, să nu mai credem pe cuvint autoritățile academice și să citim, in primul rind să citim și apoi să clasificăm ? Adrian Marino, cu admirabila sa erudiție, a cărei probă o face și in această carte, ar fi la noi unul din cei care ar putea să se încumete la o lectură integrală, serioasă, liberă de prejudecăți, a literaturii barocului. Dar oricine ar aborda de acum înainte problema, va avea un sprijin prețios în paginile compacte, sistematice din Clasicism, baroc, romantism. Adrian Marino se ocupă și de barocul literar românesc (p, 93 și u.), dar, inexplicabil, fără să pomenească măcar istoria ieroglifică. Se referă în acest sens la Școala ardeleană, dar fără a pune măcar în treacăt in discuție structurile evident baroce din complexa și insolita Țiganiada, Puținele referințe la Montaigne se ocupă de citeva din opiniile sale șl nu la structura concretă a noului tip de discurs utilizat de el. Nu găsim nici un indiciu cu privire la încadrarea sa stilistică. Despre Shakespeare. Matei Căli- nescu notează într-o paranteză : „pe care o seamă de cercetători moderni îl 59 1 consideră un poet baroc" — fi atir, Cervantes este amintit doar ca baroc. de Adrian Marino (p. 67 resp, 72J. Preocuparea autorilor este teoretică, e drept, ți chiar sub acest aspect,, desigur doar un preambul in materie. Putem însă dis- cuta pe baza datelor propuse, fată de pildă o bună definire a barocului, apar- (inind Iui Matei Călinescu: „Barocul ne apare ca expresia unei Crize a con- ftitnței, căutfndu-fj o compensație estetică ; de aceea, poate, una dintre ultimele consecințe ale barocului ni se înfățișează sub forma unei estetizări a însoți stării de criză, Drintr-tm asemenea unghi putem înțelege mai adecvat multiplicitatea de aspecte (nu o dată contradictorii) pe care le imbracă barocul literar european din secolele XVI—XVH ; și acea luxurianță nebună a formelor fi acel cult al dinamismului și-a neîngrăditei libertăți estetice, și acea predilecție pentru diver- sitatea plastică a tuturor metamorfozelor imaginabile, fi acea imensă Sete de iluzie (semn al unei profunde deziluzii, și acea continuă pendulare intre sen- zualitate fi austeritate ascetică" (p. 45). Cu remarcabilă putere de sintetizare, definește și Adrian Marino barocul: „Deci rapiditatea, asociația surprinzătoare, variată ți bogată de idei și imagini, mobilitatea, spontaneitatea fi subtilitatea combinațiilor fi raporturilor inedite ale intelectului, acestea ar fi caracterele asociativei fi barocei acutczza del ingogno. Concluzia ultimă rămîne imn sin- gură ; poezia se confundă cu arfa contrastelor, antitezelor, analogiilor strălu- citoare fi surprinzătoare fn baroc legea literară supremă este metafora, totul se transformă in metaforă, îndrăzneală, aventuroasă, universul întreg se metaforizează’' (p. 81). Ambele caracterizări se potrivesc deopotrivă autorului Visului unei nopți de vară fi al Furtunii, dar nu mai pufin jacului liber, surprîn- zălor al asociațiilor de idei din Eseuri, din care nu lipsește nici gustul povesti- rilor fantasmagorice fi al minunățiilor de tot felul. Modul în care editura Dacia a alcătuit volumul Clasicism, barpe, romantism este discutabil .Din cele 290 de pagini de text propriu-zts f restul sint rezumate in diferite limbi, ceea ce nu e rău I, cam 200 pagini sint scrise de Adrian. Marino. Este nu numai Cel mai amplu material, dar fi singurul inedit. Capitolul lui Matei Călinescu Clasic — romantic — baroc — manierist este extras din cartea acestuia, Clasicismul european, apărută în același an, dar la altă editură. Mai mult .' o seamă de pasaje, fiind pur informațiile, sint aproape identice ia Matei Călinescu fi Adrian Marino, ca de pildă cele despre etimologia cwlnluhd clasic (cf. p 22 resp. 93) și baroc (p. 40 ți u. resp. 56 fi uj. Volumul se deschide cu un text de acum celebru a lui G. Călinescu, din care ample părți sînt din nou citate ntrt de Adrian Marino cît fi de Matei Călinescu. fn încheiere sint adăugate vreo J5 pagini, nu din cele mal importante, din Tudor Vianu* Ar fi fost de preferat fie să se fi dat întregul spațiu lui Adrian Marino, fie să se fi publicat texte aproximații; egala ca număr de pagini fn care sd se confrunte punctele de vedere diferite sau cel puțin să se trateze aspecte deosebite, astfel incit materialele să sc completeze armonios, fără a se produce repetări fi interferențe. .Măcar autorii in vrâla ar trebui, în asemenea cazuri, să ftie unui ce scrie celălalt, spre a putea discuta in mod fertil. Dar nici G. Călinescu fi T. Vianu nit sînt de loe favorizați de alcătuitorul anonim al acestei lucrări. Mult mai interesantă ar fi fost, de exemplu, o punere parale! a unor texte mat ample în legătură cu problemele respective. îndeosebi cu clasicismul, ale celor doi mari oameni de litere care încă azi imprimă direcții remarcabile în spiritul critic romănesC, fn orice caz. rdmine lăudabil faptul că au început să apară la noi studii despre curentele literar-ariistice principale. Nu putem să nu menționăm în acesată ordine de idei lucrarea Iluminismul de Kimttd Munieanu, In care precizia informației ser- vește afirmării clare a unor puncte de vedere personale, interesante, moderne. Dar este doar un început. fntoreîndu-ne la studiul de bază din cartea discutată, cel al lut Adrian Marino, remarcăm o particularitate stilistică : larga utilizare a condiționalului cu sens de prezumtiv, ceea ce ar putea să semnifice o nuanță de rezervă în prezen- tarea unor opinti consacrate. Care este, in cele din urmă, opțiunea sa ? Evident, clasicismul, cu nuanțările de rigoare: Poate supravețui spiritul clasic ? Pot fi acceptate Încă principiile clasice? Răspunsul este: fără îndoială. Cu condiția ca energiile eterne fi universale care stau la baza clasicului să ducă la constituirea 60 unui clasicism deschis, liber, dinamic (...) Schema raporturilor clasice să se păstreze, ți, in acelați timp. Să coopteze ți să asimileze totalitatea elementelor moderne care Se impun cu necesitate artei" fp. 145). E un punct de vedere care la noi se bucură de consensul quasi-unanim ; singurii anticlasiciști notorii au fost P. Zarifopol îi, parțial, Eminescu. In studiul său, Matei Călinescu scrie: „vom observa că termenul clasic poate fi proiectat / e vorba, desigur, de o simplă ipo- teză de lucru / pe trei axe semantice pe care le vom numi; axa evaluativâ, axa temporală / istorică ! si «aa clasificatorie / sistematică, estetică, stilistică* I p. 31. Observația este pertinetă si ea se poate aplica și celorlalți termeni. Xr fi o problemă interesantă de psihologie a culturii de văzut de ce termenul clasic, in pofida nenumăratelor lucruri mediocre compuse sub egida sa, e umplut de un iudeniabil conținut axiologic pozitiv, pe Cînd termenul baroc i-a rămas 0 pecete depreciativă pe care n-O poate șterge nici măcar inegalabilă strălucire a unui El Greco. Poate fiindcă barocul este expresia unei crize, iar omul tinde mereu spre depășirea stării de criză ? Explicația ar fi mult prea lineară. Tendințele omului modem merg spre o cuprindere mai largă, mai multilaterală a culturii. Marx a admirat perenitatea omului „normal" propus de arta și literatura Greciei antice, dar subliniind imposibilitatea de a-l imita; la întrebarea despre cum să scriem azi, a îndemnat a „shakespedriza". Adică a ne asuma frămintarea, contradicția, adevărul concret. Sperăm că lucrarea Clasicism, baroc, romantism tai constitui punctui de plecare al unor studii interesante prin care discutarea stilurilor culturale din trecut și prezent sd servească elucidării conștiinței omului de azi, îmbogățirii orizontului său lăuntric. Simion Dima Ion Arieșanu: „Vraja" Cunoaștem din „O complicată stare de fericire" pasiunea lui Ion Arieșanu neutru un epic al conflictelor morale, pentru un realism fn care mițeările sufletești apar precis și riguros determinate. „Vraja", al doilea roman al său, apărut dc curind la editura Eminescu, reafirmă o formulă epică ce descinde din vechi tradiții ardelene și care la Arieșanu e o modalitate deschisă către scru- tarea problemelor dc conștiință ale omului contemporan, înțelese constant In configurația socială care le-a modelat, Desigur, nu vrem sd spunem că de la 0 carte la alta intilnim aceleași struc- turi constituite. „Vraja" de altfel se di/erenfiazd ți compozițional de cele dinainte ți prin scriitura in care intervine, mai ales in preludiu și în ulttmile părți ale cărții, o narațiune mai densă, mai complexă, fără a fi fost abandonate total elementele tradiționale. Epicul e acum filtrat, rememorat adesea, dedus. E un aspect nou al prozei lui Arieșanu, chiar dacă nu pe deplin definitoriu, fiindcă textul păstrează și o tentă „documentară" imprimat de acel schimb epistolar, mult prea copios, întreagă partea constituindu-se din Scrisorile unei fete de 18 ani a cărei experiență sentimentală se cristalizează încet. Cartea începe de fapt, in aspectele ei probatorii, dincolo de aceste epistole, din schimbul de confesii, dintre fizicianul Ștefan Nicodim și tinără. Cei doi se II 61 fntîlnesc intr-o stațiune balneară, simt unu! pentru altui o irezistibilă atracție, comunică spontan fi direct, aproape dincolo de cuvinte, sentimentul ce-i leagă ar putea avea chiar aparența unei iubiri, fn fine găsită, după experiențele lamen- tabile ale femeii fi după ce fizicianul „evadează* din absorbantele sale preocu- pări științifice. Ar putea... Dar amindoi sint acum niște existențe atit de defi nitiv trasate, niște ființe profund morale, cu un simt al comandamentelor etice alft de acut fi— in cazul femeii — de conformist înțelese, incit intilnirea rămbie fără finalitate. Ea ar justifica această lungă și dublă confesie, care e fn esență melopeică. Depunerile, in cazul ei, sfirșeSc și intr-un conformism trist: „Poate că dacă eu as fi avut optsprezece ani fi dumneavoastră douăzeci și doi m-ay fi putut îndrăgosti de dumneavoastră" spune ea, adăugind „că nu se simte capabilă să asiste parcă la răul din jur, indiferent dacă ar fi unul social sau moral, că are obligația poziției, a discernerii. Pe această bază, dc altfel, discu- tară mereu*' ^sublinierea ne aparține, 5. D.), Cit despre el, „tru a rămas niciodată nepăsător in fața suferinței, a ideilor, a credințelor, căutărilor, a luptelor..." O apropiere definitivă nu va fi deci posibilă, chiar dacă avem in considerare totul ca o simplă convenție, ca o pură soluție compozițională ,* de altfel, planu- rile narative rămin perfect paralele. Poate că asia a și dorit autorul: să sur- prindă prin această „brief encounter" tristețea unei intîlniri tirzii, în care dis- posibilitățile sufletești sint aproape stinse, pierdute intr-o exacerbată luptă cu viata, in cazul lui, ori risipite cu o feminină inconștiență, in cazul acestei stranii și ambigue figuri care se chemă Lllai, cind vulgară cind lucidă fi activă de fericire, fn postludiu ea ii scrie ('stilul epistolar revine): „Dacă ne-am fi aventurat numai puțin de-a lungul țărmului arid, am fi dat cu ochii unul de celălalt*, ceea ce fiindcă nu s-a intîmplat în planul comuniunii spirituale, e fi regretul cititorului. Singura explicație plauzibilă a unei asemenea construcții bipolare ar presupune că autorul a dorit să exprime antitetic reacții exact opuse cauzate de o unică realitate. Și deși in debutul cărții există citeva detalii mar- cind în spiritul prozei moderne, o trăire analogică a evenimentelor cele două narațiuni paralele rămîn pe deplin juxtapuse, de fapt, două micro-romane ; pri- mul, al tribulațiilor unei tinere fete din O. O ciudată ființă bovarică, de o viclenie calină, aproape inconștientă, aceepttnd — de dragul unei existențe ușoare — compromisuri mutilante. >1 doua secțiune a cărții, mai consistentă, mai sucu- lentă chiar, este povestea unui fînăr om de știință, categorie profesională ți mo- rală puțin investigată de către prozatorii nOftri. Conștiința activă o generației sale. înzestrare robustă, de o mare rezistență morală, Ștefan Nicodim e un om care, -spre deosebire de prietena sa conjecturală, cu existența ei in derivă — sc realizează plenar, aeeeptind pieptiș înfruntarea eu viața. Datele autentice ale personajului fac să nu se simtă schema. forța dc seducție a acestei figuri literar, mi se pare reală. Personajul seamănă pină la un punct cu Liviu Dunca din Păsările lui Al, h asiuc, numai că Ștefan Nicodim e un învingător ; cu dirzenfn sa necomplicată, el trece piedicile ce i se ridică, intre care o detențiune nemeri- tată, af spune, cu o tărie eroică. Uimitoarea sa rezistență fi neodihnă spirituală, această devoțiune ascetică pentru știință, prin care este definit, au desigur amprentele eroismului — inclusiv unfdimensionarea sa spirituală, care nu e însă lipsită de afecte : relația cu tatăl său e probatorie. literar vorbind, ft defi re- trospectiv episodul scris eu o discretă poezie care îi aduce in prim plan chipul se reține ca o izbutiră a cărții. Problemele pe care le pune scriitorul sint realmente interesante, dc ime- diată actualitate (mă refer din nou la secțiunea Ștefan Nicodim): relațiile dintre generații, birocratismul și „gerontocrația" in știință, iar conflictul iscat, veridic urmărit, defi notația „de jurnal" face trecerea adeseori prea rapidă. Doar mian. țele intermediare par a fi lipsit in trasarea personajelor f^tețan — bun și per- secutat Z, arivist nociv și protejat) în portretul Olimpianului optica se încărca de iradieri mai bogate. Conducătorul Centrului, savant de reală autoritate, afi- nează o tactică ocolită, comportarea sa are imprevizibile meandre, el ascunde de fapt un mare fi dureros eșec care-i stigmatizează existența. Aici ți fn cazul fiului acestuia, ni se relevă incă o dară darul de portretist ai lui Ion Xriefanu. yiccastă figură, de un vitalism cuceritor, un ttnăr foarte dotat, plin de farmec chiar surprinsă intr-o lumină intensă, de scurtă durată, e concepută antipodic față de Nicodim ca un caz limită al refuzului opțiunii umaniste in ftiință. Cu existența sa strălucitoare, meteorică, ei rămine un debusolat pe care il minează 62 dinăuntru propriile safe orgolii fi inerții. Realizat imediat, prîntr-o „narațiune fn narațiune", ineluzînd deci in evocare depunerile emoționale ale unui narator — martor, acest portret colorează inedit partea finală a cărții, cea mai caden- țată. fnsă romanul se încheagă lent — după acel preludiu precis fi discret, fru- mos ca un poem; scriitura e, pînă aproape la jumătatea căiții butucănoasă, cu acel lest ai epistolelor inadecvate șt inexpresive stilistic, care fac lectura pe lungi pasaje trudnică. Egalitatea de umoare care a guvernat scrisul nu favori- zează nici ea receptarea. După aceea insă perspectiva socială se lărgește, cadrul în cere evoluează cele două personaje devine problematic, pentru a se împlini în scrisul perfect ritmat al ultimei părți, în care o existentă se revelează direct șl apoi complementar in acea pasiune pentru un Sport al curajului absolut ți al prieteniei devotate (alpinismul): doi oameni, doi camarazi și prieteni înfruntă singuri necunoscutul, crevasele și pericolele ascunse ale muntelui iernatic, ast- gurîndu-se reciproc. Frumoasă metaforă a unei poziții temerare in fata explo- rării necunoscutului, care e în fond șt cercetarea științifică. Mi-ar plăcea să închei cu un pasaj ce ni se pare caracteristic pentru însăși încărcătura subtextuală a cărții din cele mai bune secțiuni ale sale; ,,— Vei fi in stare să mă aștepți trei luni? m-a întrebat pe neașteptate. După cile i-am făcut, mi se txire cd nu mat meritam o asemenea încredere țirelungttă peste orice limită. Și priveam mîinile, presate peste ale mele, pe care acum ploaia le uda. E puțin trei luni, nu-i așa ? m-a întrebat tnsistind și ridieîndu-mî bărbia fn sus cu un deget, ca să mă poată privi în față. Dădeam din cap că da. e puțin trei luni și lacrimile mele se uneau cu pică- turile ploii care lunecau in jos. pe obraz, spre git. fn sfirșit, zgomotul dur, dc fier, al (rinelor destinse și un șuier lung ca un ojlat al aburului, apoi mișcarea abia vizibilă a trenului ce o lua din loc. Tresă- rirea mea cînd el, nu brusc, ci foarte blind, ți-a smuls mîinile dfntr-ale melc fi a pus un pictor pe scara vagonului, După alte cinci secunde a apărut sus, la gea- mul deschis. Sta in geam, sub ploaia piezișă și eu înaintam pe lingă trenul care luneca aproape’ neauzit sub tumultul ploii, Era in geam ți finea afară o mină și trei degete de la acea mină, îndreptate spre mine. Aceste trei degete le-am putui observa pînă departe, cind trenul a dispărut, înghițit de rafalele tot mai dese ale ploii". Carte a două destine din generația „de mijloc", Vraja e scrisă eu seriozitate și cu acel respect pentru adevărul vieții ce ne determină să urmărim eu interes scrisul lui fon Arieșanu C, Lingureanu Traian Liviu Birăescu: „Condiția romanului" Publicist încercat, Traian Liviu Birăescu scrie de mai bine de douăzeci dc ani in paginile presei literare, cronici, eseuri, exegeze dramatice, menite mai ales să stimuleze un spațiu definit regional și destinate să servească fn esență c mișcare literară cuprinsă mai ales in centrul de gravitate a unui teritoriu bine definit geografic : Hanatul. Debutul editorial tardiv al criticului consfințește c 63 căsnicie împlinită oarecum recent: aceea intre publicistul Traian Liviu Birăescu și universitarul Traian Liviu Birăescu, autorul unui curs de Istoria literaturii uni- versale la Universitatea din Timișoara, Căsnicia aceasta e din multe puncte de vedere fericită; mai întii, uni verși tarul e servit din plin de experiența publicis- tului. Partitura greoaie a dascălului e slujită într-un mod admirabil, de cursivi- tatea expunerii ți de inteligența supunerii la obiect. Pentru a pătrunde mai exact in esența volumului de față e necesar să insistăm asupra sumarahri acestei cărți, sumar din plin edifeatoriu asupra felului in care autorul reușește să concentreze o unitate de exprimare și de perspectivă asupra unei probleme deosebit de controversate cum este condiția romanului contemporan, fn primul capitol („Argumente pentru contemporaneitate in roman") Tratau Liviu Birăescu suge- rează faptul că noțiunea de contemporaneitate nu este una destinată să slujească doar cititorii de literatură ci mai ales pe autorul dc literatură, scriitorul: „Cercetarea mijloacelor de expresie, a tehnicii pe care o folosește romanul contemporan, se întrepătrunde, in mod firesc și necesar, cu studiul semnificații- lor romanului ca instrument de cunoaștere, ca operă cu mesaj, ca scriere case transmite și redă, pe o cale care îi este proprie, realitatea socială, viața contem- porană. Se subliniază astfel, in spiritul indicațiilor, date de tovarășul Nicolae Ceaușescu la Consfătuirea activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și social-educutive din 9 iulie 1971, insuficiența unei critici tehnicist estetice,- se accentuează, in schimb, implicațiile sociale și istorice mul- tiple ale fenomenelului literar". Pornind de la aceste premise cartea lui Traian Liviu Birăescu se încadrează in limitele unei exgeze declarat informative ți susținut formative. Condiția romanului așadar, e delimitată de acest spațiu necesar înțelegerii trăsăturilor fundamentale ale sociologiei romanului. în urma lui Z.ucian Goldmann, Traian Liviu Birăescu analizează raporturile dintre personaj și definiția sa socială, por- nind de la observația că romanul in epoca sa de vfrf, e un gen prin excelență burghez: creația lui Balzac sau Stendhal fnvlgorează condiția speței tocmai prin observația adincă asupra mediului din care ea se nație. Din aceste obse.rvații și pornind de la aceste repere autorul trece la analizarea romanului modern, acela reprezentat prin Marcel Proust și He-man Broth, Punctul de vedere in fond ntt schimbă. Adept al unei perspective sociologice Traian Liviu Birăescu. opune această perspectivă și cercetării unor romane de strict# factură modernă. Nou- tatea adusă este aceea că autorul Încearcă sd definească condifia romanului proustian a propos de condiția temporală a investigației tar romanul lui Hermann Broth de structurile literare marcate in urma cercetării etapelor de definire a eroului. Totul duce în cercetarea iui Tratau Liviu Birăescu la analiza implica- țiilor estetice. Este evident că din acest punct de vedere (care este în fond acela al lui G, Lukdcs), autorul nu agreează cît uși de puțin noul roman (estetica Iui) adică creațiile în rogă intr-o perioadă ale lui /Hain Robbe GriUct sau Nathalic Sarautte, — Este iarăși evident că tot din această perspectivă autorul detestă încercarea eroică a mai susnumifilor scriitori de a părăsi traseul consacrat ai romanului: fără Să opereze decis pentru vreo structură romanească scriitorul ple- dează totuși conciliatoriu pentru șansele expresiei In proză: „fn pofida tră- săturilor acuzat negative, adineaori amintite, ca orice tendință novatorie, miș- carea noului roman nu e lipsită de aspecte pozitive. Reacțiunea împotriva unor tehnici desuete în scriitură, a schemelor anchilozate, in materie de analiză psi- hologică, a abuzului de discursivitate, e binevenită. Refuzul de a accepta vechile norme ale romanului a condus ins# către un discurs imaginar care rrea sd ignore sau să disprețuiască, cu bună știință, datele realității. Lipsa de aderență la datele realității conduce însă noul roman către o scriitură întortocheată care arc valoa- rea îndoielnică a unui experiment de dragul lui însuși. De aici și puținătatea audienței de care se bucură noul roman, o modă literară a cărei strălucire și efi- ciență s-a apropiat prea repede și cu glorie putină de zenit. Mărirea (aparentă) și decăderea (reală) a mișcării noului roman are astfel valoarea unei pilduitoare demonstrații pentru o artă a romanului accesibilă, limpede, cu mesaj". tn fond, toate aeeste delimitări de o remarcabilă informație (lipsite totuși de o inițiativă pronunțată in planul originalității) tl servesc pe autor pentru a ne introduce fn cercetarea romanului actual. Exegezei romanului actual Traian Liviu Birăescu ti dedică două capitole. Unul, consacrat „Valențelor realismului in romanul contemporan" și altul „Sociologiei adaptării in romanele lui Marin Pre- 64 da”. Trebuie să recunoaștem că cercetarea din perspectivă sociologică a ronuinului rumdneșc e aproape inexistentă. După o perioadă în care O anumită critică iile* rară abordase (oarecum) acest stil al cercetării reprezentat de încercările tui Mihai Novicov, Satin Bratu, etc., exegeza romanului românesc s-a deplasat prin reacție, tocmai către ignorarea avantajelor cercetării sociologice. O cercetare științifică cu mijloace sociologice lipsește, lată deci că studiile lui Traian Liviu Birăescu iși propun să umple un gol in cercetare, să demonstreze avantajele unei metode. „Valențele realismului in romanul românesc contemporan” este, fn felul acesta, un studiu de sinteză. Nu ne tom opri asupra calităților sau defectelor lut. Aceslea sint inetitabtl legate de misiunea unui drum de pionierat. Trebuie să subliniem insă ci avantajele acestei cercetării sînt in mod imediat subsumate aceleia al definirii din punct de vedere politic asupra realității literaturii române de azi. Ori din acest punct de vedere opiniile lui Traian Liviu Birăescu sint de fiecare dată stimulatoare. A vorbi despre condiția romanului dar și despre trans- formarea atitudinii scriitorului de după Eliberare înseamnă a relua teze fi idei ce se pot dovedi deosebit de fertile: „Dar romanul românesc actual este și seis- mograful cel mai sensibil al mutațiunilor sociale, morale ți axiologice pe care le trăiește astăzi tara nostră. Să recunoaștem că, in acești direcție, in pofida realizărilor notabile, romanul a rămas incă dator. Este adevărat că, in ansamblu, romanele, mai ales romanele scrise in ultimii ani s-au fnalțat pe un plan supe- rior al creației artistice ; tentați de experiment, unii scriitori, mai ales tineri, au debilitat insă, din păcate, substanța socială a romanului. Marile fresce sociale incercte, exemplare sint puține, nu izbutesc să ofere întotdeauna un tablou amplu și convingător al realității contemporane. Există parcă, la unii scriitori, o mișcare de recul atunci cînd este vorba de a cuprinde în materia romanului realitatea imediată. Să fie neîncredere in capacitatea lor artistică I Să fie o sfială, un moment trecător care va fi depășit ? Am fi înclinați, mai degrabă, spre această ultimă alternativă. Procesul de evoluție al literaturii in general, al romanului in special, este un proces care nu poate fi forțat. Marea producție de romane, diverșivitatea formelor de realizare a acestor romane. pluralitatea de direcții, pluralitate pe cure ne-am străduit să o dovedim, sint tot atiten argumente peremptorii in favoa- n a ideii că romanul românesc a crescut calitativ. Se scrie astăzi mai mult și mai bine decît se scria acum 10 sau 20 de ani. Marele număr de cărți autentice, valo- roase, evoluția neîntreruptă a romanului, complexitatea problematicii ne îndrep- tățesc să sperăm că nu e departe ziua cînd unul dintre romancierii de astăzi sau de miine va așterne pe Mrtie primele cuvinte ale marelui roman, pe care il dorim ți pe care il așteptăm cu toții — capodopera necunoscută". dă nu așteptăm lucruri noi și deosebite din această carte. Supusă ritmului universitar cartea lui Traian Liviu Birăescu nu depățte condiția pedagogică a speței ți nu-și asumă așadar, nici un fel de risc in cercetare. Criticul se retrage în sine lăsind locul rlgoarei com parat is mu Iul fi cercetătorului. Cum bibliografia temei e cam pretutindeni aceeași (și egal de bine gospodărită) Traian Eivfu Biră- esou, normal, n-o depășește prin atitudini personale. Înainte de a oferi profitul unei cercetări originale cartea înfățișează o pistă de cercetare pe care așa cum e fi normal țavînd perspectiva procesuală cercetării) nu o parcurge pînă la capăt. Așadar stind lucrurile, scriitorul pe parcursul înaintării sale in realizarea cărții se retrage în interiorul misiunii sale de pedagog, operind o cercetare esențial educativă, utilă mai ales sub aspectul său informtiv dar lăsind regretul absenței unor atitudini tranșante ți a unor evaluări ferme, 5 — Orliont 65 cronica traducerilor Irina Grigorescu I. D. Salinger: „Nouă povestiri"’’ Ceh? nouă povestiri, din care șapte se publicau in „The New Yorker" ince- pînd din 1948, sint sub acest titlu reunite și tipărite abia in 1983. cind valul de emoție ridicat de „The Catcher in the Rye" (cu doi ani înainte), nu se răcise incă. Această a doua carte în ordinea publicării îi întărește lui Salinger mult dorita faimă și îl consacră ca autorul, spun, unii, intre tineri cel mai citit din S.U.A. După ce la noi „De veghe în lanul de secară'* a fost cumpărată, citită, lău- dată și bineînțeles imitată în mare viteză, era firesc ca numele lui I. D. Salinger să se țină minte foarte bine și să însemne fără dubii lectura pe nerăsuflate a noii sale cărți din librăriile românești. Desigur că succesul la public al acestei proze se explică într-un fel prin ceea ce sîntem obișnuiți să numim „temă" ; ne referim adică mai ales la unchi’', relațiilor stabile cu, între și pentru personajele principale care sînt fraged’, la virstă și de suflet și întotdeauna aproape de centrul atenției In același timp este adevărat că aranjamentele de limbaj colocvial, nimic in sine ceva foarte specii! sint singure în stare, prin firesc, spontaneitate șl franchețe de un tip anume să avantajeze la culme orice subiect atacat- Așadar faptul că povestirile sînt bine întocmite și bine scrise este doar pus mai bine în evidență de ritmul lecturii care se păstrează rapid în versiunea roma- nească propusă de Marcel Corniș-Pop. Cînd este sau chiar cind nu este neapărat vorba despre copii, persistă impre- sia de puștime americană a cărei inefabilă prezență nuanțează intr-un fel anume măsura morală a inocenței personajelor, prin scriitură, ton. timbrul și ritmul ca o respirație ușoară, grăbită și oarecum de suprafață ; importanța acesteia nu o putem sublinia îndeajuns, este una din acele situații, din ce in ce mai rare, cind plăcerea lecturii se trage mai ales din modul spontan, de o acceptabilă impertinență, cum se combină sintagmele familiare. Mărturisim aici curiozitatea cu eare am deschis micul volum românesc alături de cel american, cu aspect de frate geamăn din pricina coperților și for-’ matului identic, care ne sugera fără voia noastră corespondența lor perfectă de conținut și care ne-a pregătit să așteptăm din primul moment încă una din sur- prizele Cu care de la un timp încoace ne deprinde editura Univers. Există cel puțin citeva feluri de a traduce o proză atît dc fermecătoare, cu scopul, aici evident, de a-i transmite unele dintre calitățile pe care se întemeiază atracția ei. Ni sc parc însă, în mod cert, că în cazul cărții pe care o discutăm, „nu s-a mers pe linia minimei rezistente". Citim adică replici redate corect, con- forme celor din text pînă la suprapunere (pînă unde asemenea afirmație c vala- bilă în principiu) și atit de bine plasate la locul lor, îneît orice altă soluție pare cel puțin fără rost. înclinați să le acordăm tot atît atenție ca unui lucru de la sine înțeles, ne trebuie timp ca, revenind asupra lor, să ne dăm seama că de fapt •| Tn românește do Marcel Corniș-Pop. editura Univers, 1971. 66 ele își au originea in aceeași sigură stăpînire a limbii engleze, justificînd în gene- ral detașarea eu care Marcel Corniș-Pop operează schimbări ce ar putea părea curioase în raport eu originalul, dar nu sînt. Căci schimbările la prima vedere gratuite (întii la titluri), cum sc mai obișnuiește : „Sărmana gleznă scrintîtă" pentru „Uncie Wiggily in Conncclieut"; „Jos în barcă*4 pentru „Down at the Dinkhy" ; „can't yeni ever be sincere", „nu poți să fii și tu odată serios" ; „though in disagrecment at that moment", „deși răvășit de somn", „properly infuriated"i „înfuriat la culme", și altele mai mult sau mai pu(in în concordanță cu propria noastră părere despre ce ar însemna schimbările acestea oarecum surprinzătoare, spuneam, au o acoperire foarte bună prin aceea să ele se integrează în contex- tul general, repreznită de multe ori unica posibilitate de a evita prin vreo diso- nanță frîngcrea fluxului firesc al vorbirii, care este păstrat dc la început pînă la sfîrșit, Din acest punct dc vedere, ne-au impresionat foarte plăcut întii schim- burile de replici în două dintre cele mai bune povestiri („O zi desăvirșită pentru peștli-banană" si „Chiar înaintea războiului eu eschimoșii"), eu care seînteia dia- logului și gradul la colectivitate ilustrează virtuozitatea traducătorului mai clar decît pasajele dseursiv-descriptive bune insă la un nivel oarecare, ce nu pune probleme nimănui. Și pentru că versiunea românească reușește să păstreze pentru lectorii ei tocmai gingășia limpede, asocierile suple de formule familiare care înseamnă ineditul stilului căutat în proza lui Salinger, ne exprimăm aici o ușoară nemulțu- mire pe care o încercam în legătură eu titlul primei și celei mai importante din- tre povestiri, ca o poticnire într-un ansamblu armonios, „Desăvîrșită" („O zi desă- vîrșilă pentru peștii-banană") nu are cum să însemne pentru cititorii romăni ceva cît de cit asemănător ca sens și ca arie de întrebuințare cu „perfect" (A Perfet Dav for Uanafish"); nu sugerează nici pe departe frecvența cu care „perfect este folosit în tot felul de combinații și situații despre care se poate spune că sint .perfect" : pentru că la noi „desăvîrșită" este un cuvînt lung, căutat, pare întot- deauna cel puțin curios și este întrebuințat în general rar, și Special, alături, de „zi", cam niciodată în viu grai. Ne oare rău dc această scăpare eu atu mai mult c u cît o situație asemănătoare („For Esmă — with i.ovc and Sqtialor") traducătorul a rezolvat-o excelent („Pentru Esmă cu dragoste și abjecție"), „squalor" sunind la fel de curios și rar în modul de a scrie cuiva o dedicație, ca „abjecție" la noi Altfel, este evident că datorită corectitudinii, seriozității și unei anume îndrăzneli în modul cum Mareei Corniș-Pop își ia răspunderea să aleagă soluții valabile și motivate pînă la sfîrșit cu consecvență, publicul sc delectează cu nouă povestiri de Salinger, transpuse in română cu o inspirație cuceritoare — rimă bună a entuziasmului de peste ocean. puncte de vedere Ion Maxim Perspectivele sintezei realiste Realismul este în secolul trecut mai mult o metodă, o orientare decît un curent constituit, ce se caracterizează prinir-o puternică fidelitate la realitate. O adecvare pe planul artistic cu cele ce se petrec real în lume, o conformitate cu realitatea. Greutatea însă începe tocmai de la termenul „realitate", al cărui conținut este înțeles în mod diferit chiar de reprezentanții așa zisei direcții, Și dacă totuși pe planul literaturii un acord ar fi încă posibil, pe cel filozofic lucru- rile sînt mult mai complicate și orice istorie a teoriei cunoașterii este grăitoare. Dar oricum am privi lucrurile și oricit de complicate fir fi ele — și vom vedea îndată cum sînt — trebuie să reținem de la început două idei ce pot deschide calea unei înțelegeri : 1) Primele teoretizări, să zicem estetice, pe marginea literaturii, dovedesc o direcție realistă, esența artei fiind socotită „realistă4'. Este cunoscuta teorie a imitației așa cum a fost ea formulată de Aristotcl în Poetica sa1). Și dacă în privința strictă a imitației era de acord cu Platon care o exprimase întîiul, felul în care o înțeleg rămînc totuși diferit dacă ideea formulată de Caecilius din Kale și reținută dc Longin în Traiului despre sublim își are originea în Poetica aris- totelică, A imita înseamnă în acest caz a înțelege cauzele operei de artă, ceea ce arată că nu există artă în afara cunoașteriia). Și cu o artă posterioară cunoașterii se poate pune al doilea termen al problemei. 2) . Punctul dc plecare al oricărei cunoașteri nu poale fi decit experiența. Ulterior putem încerca explicarea lumii — așa cum s-a încercat dealtfel — prin deducții logice, prin speculații dialectice, printr-un sondaj psihologic dar abate- rea dc la experiență este fatală oricărei cunoașteri oricît de îmbietoare ar fi principiile ce formează pentru conștiință un punct de plecare strict subiectiv, Dar trebuie subliniat că realitatea, ca obiect de cunoscut, nu există în afara gîndirii. Nu gindirea este însă aceea care crează realitatea. Existența cosmică nu este dependentă de gîndire, fiind in afara oricărui subiect cunoscător. Există înainte de a fi oamenii și va exista și după ce aceștia vor pieri. Dar ea obiect de cunoscut nu poale exista în afara unui subiect cunoscător. De aceea problema trebuie pusă in termeni preciși care să nu mai lase loc unor speculații ce încercă mereu despărțirea conștiinței de realitate, Nu putem in acest caz socoti realitatea decît acea categorie care desemnează tot ceea ce există incluzi nd în sfera noțiunii și realitatea obiectivă dar și realitatea subiectivă, în acest sens, vechea for- mulare ..tot ceea ce există în afară de conștiință și independent de ca- mai ponte fi utilizată doar didactic, conștiința însăși făcînd, ontologic, parte din realitate, chiar dacă psihologic și-a cîștigal o relativă autonomie. Teoretizările marilor scriitori realiști primesc în acest sens doar o valoare istorică, prețioasă fără îndoială, dar istorică. Dacă pentru Stendhal conștiința era o oglindă ce răsfringea întimplările, toate întîmplările, dacă Balzac inten- ționa să concureze starea civilă, Dostoievski răstoarnă în nriod nu mal puțin realist această viziune: „Idealismul meu este mai real decit realismul lor" sau „am fost calificat drept psiholog; e o eroare, Eu sînt mai degrabă realist In sens superior, adică, descriu toate prefacerile sufletului omenesc". Nu e de mi- rare că și teoretizările pe marginea literaturii realiste vor unna această pen- dulare intre poziții extreme, privindu-le printr-o optică nesigură, relativ unitară într-o viziune dialectică. Pentru G. H. Lowes „realitate este baza oricărei arte", ■) Ct. Pocdca. traducere Pippidi. fie ediție separați, fie tn volumul Artele poetice : Anii- chilatea. _ Cl. Tratatul (iesare sublim, iradus , Adevârvl. 1035. pp. 4-< —30; O subtili disociere In Gramatopol, Moira. Mythos. Drama. ELU, p. 121. 68 ințelegînd reprezentarea fidela a lumii reale, Pentru Brinkmann „experiența subiectivă este singura experienței oblectiuă", în timp ce Bielinski susține că arta înseamnă a gîndi prin imagini, introducând alt element tot atît de tulbu- rător ți controversat ca ți primul: imaginația. Considerăm imaginea drept o formă psihică în care se răsfrînge o reali- tate, imaginația fiind un proces psihic ce crcază reprezentări sau idei noi pe baza unei experiențe perceptive și cognitive anterioare. Sursa este deci reali- tatea cu elementele ei chiar dacă uneori repezentările pot fi fanteziste. Distin- gem apoi direcția reproductivă a imaginației ți cea creatoare ce intervine in procesul artistic sau științific. Dar socotim că imaginile artistice se formează ca niște realități relativ autonome. Ele se structurează in mod precumpănitor pe elemente concrete dar intervine ți o sinteză intre elementele afective și inte- lective ce aparțin conștiinței. Structurile se diferențiază în funcție de capacita- tea ei creatoare. tn mare, datele problemei sînt acestea : realitatea este un proces in care sînt implicate deopotrivă obiectele și ființele, bunurile materiale ți spirituale, istoria cu faptele oi concrete ți conștiința cu mecanismul cunoașterii dar ți cu toate zonele ci ascunse. In acest sens, bariera dintre două realități dc sine stătă- toare se frîngc, tivind o singură realitate ce cuprinde totul, inclusiv pe noi, cei ce o cunoaștem. Astfel, real e tot ceea ce este verosimil ți adevărat deopotrivă, Dar dacă adevărul stă Ia baza realismului ni s-ar putea obiecta că nu știm chiar bine ce este adevărul, lucrurilor complicîndu-se din nou. Adevărat, insă socotind no- țiunea drept adecvarea gîndirii la realitate, putem nădăjdui în clarificarea pro- blemei chiar dacă intervine o altă noțiune și ea eu luminile ți umbrele ei : esența realității. Esența și fenomenul sînt categorii ce răsfrîng determinări obiective șî universale alo realității. Nu se pot despărți, așa cum s-a făcut, intr-un plan al aparențelor ți altul al ideilor dar nici reduce la același numitor, Privjndu-lc într-o unitate dialectică, ne vom îndrepta spre aceeași calc urmată de la înce- put si care ne va da o înțelegere relativă a problemei. Nu vom stărui asupra celor două noțiuni, fetele aceleași realități, dar ele ne conduc fără echivoc la totalitatea procesului existențial. Și cu aceasta am intrat în miezul problemei, Hegel vorbește de „totalitatea obiectelor" ca o dominantă necesară in epică, în opoziție cu literatura dramatică. Teza este reluată dc Lukâcs care vorbește de „efoniîiMrea epica o totalitâfif viefii1', Scriitorii, privind oarecum asemănător lu- crurile, se apropie in această privință de primii gîndltori rare au visat cunoaște- rea integrală a realității, punind la contribuție toate tendințele conștiinței, mobi- lizînd adică forțele conștiinței în întregime. Dar această unitate, exterioară pe un plan, interioară pe altul, ridică multiple probleme care nu sînt chiar atît dc ușor dc rezolvat pe cît par. Existența nu ni se dezvăluie în întregime, tre- buie s-o descoperim noi cu multă trudă șl există compartimente unde accesul este extrem de dificil dacă nu chiar imposibil. Tn afară dc aceasta, mijloacele sînt finito, realitatea infinită, Nevoile noaslre interioare' sînt multiple, Îndemnu- rile numeroase și contradictorii și orieît ele pot duce la o unitate, acest echi- libru este fragil așa cum relativă este și cunoașterea proprie și cunoașterea reali- tății. Ața cum există un proces dialectic al existenței, există și unul al conștiin- ței și dacă realitatea ni se urată în toată dinamica ci contradictorie, trebuie să privim și conștiința în plenitudinea ei funcțională cu tonte contradicțiile caracte- ristice și necesare. Plinind contradicția deci la temelia existenței, făcând și noi parte din ca, tot ceea ce avem se scaldă în apele aceleași contradicții autotslă- pînitoare, procesul amintit purtîndu-se și-n noi înșine. Există îndemnuri diverse și contradictorii. Nu se poate opera o reducție pentru că ar însemna nu numai să sărăcim conștiința dar să-i negăm și diversitatea. Multiplei!' ei manifestări în toate domeniile posibile, acțiunile cele mai neașteptate, tendințele iraționale, atingând adesea absurdul, varietatea sistemelor, pluralitatea pozițiilor oferă un spectru cuprinzător în care toate culorile strălucesc puternic alături de nuanțe abia perceptibile. Există în noi un fond natural, comun, pe caro se bazează orice speculație. Principiile gîndirii. ale unei inteligențe speculative ducînd la o expli- cat ie logică fac parte din conceptul ..om", Dar alături de acest fond care asigură înțelegerea, putința formulării și transmiterii ideilor, imaginația creatoare dă omului posibilități infinite față de infrastructura capabilă doar de un mod de manifestare, repetîndu-se la infinit, față dc realitatea care nu știe altceva decît 69 să existe, între structură șl suprastructură e o veșnică tensiune tocmai datorită lenrinței primeia de a urma o cale bătătorită de milioane de ani și îndemnului de a o părăsi cunoscut doar de a doua. Să reținem că Inventivitatea ținînd de imaginația creatoare ne singularizează în univers ducînd ia făurirea atîtor nodek- din care doar unul s-ar putea suprapune peste realitate. In plus să considerăm bazați pe atitudinea omului față de existență multiplele modalități specifice conștiinței ce au dus la o semnificație mitopoetică, la reducția ontologică, sta- tornicirea principiilor logice dar mai ales la capacitatea dialectică în care moda- litățile sînt privite într-o unitate ce-i asigură desfășurarea, Sînt foarte greu de operat delimitări precise între funcțiile conștiinței. Prac- tic trasarea unor hotare nu se poate face, Există între manifestările variate ale spiritului o întrepătrundere care, cu tot efortul nostru de a face disocieri teore- tice, își păstrează realitatea pentru că modalitățile ee stau sub semnul acestei imaginații creatoare specifice sînt greu de delimitat. Ele și-au pus pecetea pe întreaga nostră creație și n-am putea afirma, cu sansă sigură, că ne apropiem de adevăr, decît că-n anumite cazuri și-n anumite manifestări unele sînt mat puternice decit altele, ca un ton ce dă o coloratură deosebită unei imagini, fără ca celelalte să dispară, ba mai mult punîndu-le tocmai prin aceasta în evi- dență. Viziunea dialectică aplicată și aici pare a ne oferi temeiurile unei înțele- geri care să cuprindă și să tolereze cele mai variate coliziuni așa cum în toate domeniile creației, cele mai ciudate sisteme, cele mai diferite ipoteze, cele mai antagonice curente fac bogăția și frumusețea culturii umane. Mersul dialectic al cunoașterii, impiicînd antiteza, restructurarea succesivă, revenirea sau aban- donarea, refacerea, reconstrucția sau o nouă formă, nu încetează niciodată. Dacă nu am privi astfel lucrurile n-am putea explica mozaicul multicolor al celor mai stranii manifestări ce-1 caracterizează pe om, mulțimea de drumuri și încercări. pluralitatea răspunsurilor date din cele mai vechi timpuri pînă azi, oferind la nesfîrșit alte perspective și ipoteze*. Simplificările și schematizarea sînt neputincioase in fața compexității conștiinței cunoscătoare in ceea ce are ea mai specific ; contradicția fundamentală dintre imaginația crealoare și inte- ligența speculativă. în cadrul acestui conflict metafora pe de-o parte, conceptul de alta. Mitul, ontologia și arta vor simți mai acut prezența imaginilor, logica, dialectică, știința pc aceea a ideilor. Sigur, viața noastră interioară este extrem do complicată și niciodată nu se vor putea disocia modalități pure ci doar stări mixte în care cele trei aspecte importante ale conștiinței interferează in toate acțiunile noastre. Imaginația nu poale fi străină complect de inteligență iar aceasta din urmă plătește respectivul tribut aceleia, după cum ambele sînt colorate dc afectivitate. Sensibilitatea este ca un fundal pe care se proiectează toate, ca o apă ce îmbrățișează in undele ei în întregime tendințele interioare. in același timp cu încercarea dc a ancora într-un chip sau altul in ceea ce este, adevărurile descoperite sau presupuse, gindite în orice caz trebuiesc for- mulatc ți transmise. Limbajul și gîndirea se structurează după anumite norme comune tuturor, in virtutea cărora, chiar neavînd conștiința mecanismului lor oamenii s-au înțeles și se înțeleg încă. împărtășindu-și gîndurile și ideile, schimb ce interesează și planul concret dar si acela al abstracțiunii!. Intervine meta- fora ce potențează posibilitățile dc exprimare prin imagini și semne, și con- ceptul ce circumscrie și delimitează făcînd limba aptă pentru speculație. Saltul de la concret la abstract este mai mult decît cel de la orizontală ia verticală, echivalînd cu adevărata naștere a omului, ființă, cunoscătoare și creatoare de valori. Privind astfel realitatea și adevărul ei. ne putem permite să-l parafrazăm pc Maupassant spunînd că adevărul nu pare întotdeauna verosimil. Constituția materiei este atit de complicată incit privind desenele colorate executate la microscop acestea par cu lotul fantastice, in afara realității cunoscute cu ochiul liber, fără să fie prin aceasta ireale. Dimpotrivă sînt realitatea însăși asupra căreia trebuie să stăruim. Este însă nevoie de un efort pentru a le admite drept adevărate și mai ales pentru a ne închipui cam cum poate fi structurată materia astfel. O călătorie la lună pare tot atît dc fantastică și nu-i de mirare că sînt oameni ce o contestă susținînd că imaginile transmise la televiziune ar fi tru- caje, întăriți. în credința lor și de desele desene cu caro secvențele transmisiei sînt intercalate. Cu îndreptățire deci realismul lui Filimon a fost definit drept 70 un realism fantastic, apropierea celor doi termeni fiind pasibilă. Ba mai mult acolo unde realitatea se ascunde, neputînd fi deocamdată decodată, vom pune ficțiunile noastre ața cum admite Engels in cazul filozofici naturii : „acest lucru ea (filozofia naturii, n.n.) nu-l putea face decit înlocuind legăturile reale, necu- născute iacă, cu altele ideale, imaginare, adică punind ficțiunea tn locul faptelor care lipseau și umplind golul real numai fn Ineâipuire. Proeedind astfel ea a at.ut niuite idei geniale. anticipînd multe descoperiri ulterioare" *). Cu atit mai mult in cazul artei procesul va fi nu numai asemănător dar împins și mai departe incit arta poale fi socotită drepi rezultatul unui triplu efort imaginativ. După înregistrarea senzorială a obiectelor și faptelor, universul concret va duce la umil abstract, în'lipsa celui dinții, cel de-al doilea va fi actualizat în conștiință dar pe baza imaginilor ți reprezentărilor prime, în clipa în care aceste ele- mente vor facilita construirea universului Htcrar, intervenția proprie, combi- narea imaginilor dar ți limbajul metaforic-simbolic vor aduce modificări de struc- tură incit eeea ce va fi lumea literară se va deosebi de lumea din conștiință dar mai ales de aceea dinafară care este punctul de pornire, Acest nou univers va întîlnî o nouă conștiință, aceea a cititorului în eare se va produce un efect ase- mănător îneît ce a înțeles el. cele ce au rămas în conștiința lui. vor fi fără nici o îndoială simțitor schimbate. Firește, să nu uităm că toate combinațiile posi- bile și-n care fiecare aduce aportul și coloratura propriilor posibilități interioare, se fac pe marginea impresiilor prime pe caro ni le-a furnizat și ni le furnizează mereu experiența și realitatea. Este oare amorul realist un Demiurg sau măcar un substitut sau adjunct al acestuia ? Depinde cum privim lucrurile ți azi nu le mai putem în nici un caz privi asa cum O făceau unii dintre realiștii secolului trecut. Ei porneau dc la un fapt divers reconstituind o realitate pînă în cele mai mici amănunte. Par era oare această nouă realitate, realitatea artistică, viața cu toate contradicțiile ei ? Sau era mai degrabă o punere în scenă bine regizată, dincolo de faptul prim, existent fără îndoială dar înțeles într-un anumit fel. restul fiind ficțiune ? Cu cît scenele vor fi mai vii și mai pline de realitate și adevăr (mișcare, atitudini, conversațicș mobilă, lumini, constume etc.) cu atît mai mult ni sc vor dezvălui drept viața însăși, deși dacă avem răgazul unei clipe de luciditate știm că totul e o conven- ție, acceptînd să luăm drept realitate ceea ce este asemănător cu ca dar este în fond o creație ce-și urmează structura proprie pe măsura unei triple capacități inventive. Iată de ce azi nu mai putem fi mulțumiți cu o definiție a realismului prin negații, ața cum procedează WeUek excluzind elementul fantastic, feeria, alegoria si simbolica, abstractul, stilizarea, decorativul. Acest mod de a privi lucrurile chiar dacă a fost pe măsura realiștilor din secolul trecut înseamnă o considerabilă sărăcire a realității. Și o astfel de întoarcere este Imposibilă- Des- crierea temeinică și precisă a lucrurilor așa cum se prezintă ele „în realitate*', faptele bogate, acțiune, luptă, intrigă ața cum este viața și ciocnirile dintre for- țele ei contradictorii, drama în diverse variante, puține ia număr, care fac să sc prăbușească destine, familii sau să triumfe adevărul într-o desfășurare lentă sau grăbită, totdeauna plină dc interes (e vorba doar de o dramă ce nu te poate lăsa indiferent decît în cazul în care-ți amintești că e vorba de o punere în scenă; au făcut rînd va gloria realismului. Dar să nu mergem prea departe prezentinc! lealitatea exagerat de real. Tn arest caz schema va lua locul vieții, convenția autenticității, modelul ideal substitui ndu-se omului așa cum este el, ființă con- tradictorie ți plină de neprevăzut și de umbre. Lumina e prea puternică, toate sint prea precise ea să fie și adevărate, prea conforme cu o idee dinainte sta- bilită, generoasă firește dar care precede totul și face străvezie construcția alt- fel nu lipsită de meșteșug. Să nu uităm apoi că de atunci omul a trăit multe alte experiențe, realitatea însăși imbogățindu-sc substanțial, sau dacă paie prea mult spus, codurile el fiind descifrate in mal mare măsură. Literatura realistă se revendică de la o experiență trăită sau inventată ca și cum ar fi fost trăită, împărtășită apoi în mod atractiv și artistic altora care au trăit-o la rîndul lor și se regăsesc în ea. De aici marele ei succes. Să ne amin- tim de Forsyte-Saga și de pretențiile a sute de familii engleze că ele au fost pro- totipul care a stat la baza creației lui Galsworthy. Cititorul parc să aibă nevoie de o literatură în caro să sc regăsească, să-și afle preocupările și problemele, întrebările și nedumeririle. Firește, puțin mister nu strică. Exotismul sau son- •) /„ Fettef bacii fi xf ir fitul filosof iei clasice tterman*. p. 41. 71 I dajxtl interior pot face mai atrăgătoare acțiunea dar acestea țin de tehnica nara- țiunii. Cititorul vrea viața, anume viața lui ți a epocii sale chiar dacă uneori acceptă și realitățile altor epoci măcar pentru cunoaștere și. variație. Problema este ea și scriitorul să fie convins de acest adevăr și să aibă în el însuși tendințe către o asemenea literatură. Un asemenea autor și cititor vor trebui să .se mulțu- mească eu ceea ce se observă și se vede, cu fizica newtoniană, renunțind la cea cvantieă. Sau dacă se face o trimitere la microcosmos trebuie făcută cu pru- dență în ața fel ca lumea nevăzută de ochiul liber sau spațiile imaginare dar existente totuși și vizibile fie sub lupa microscopului sau în calcule să nu sperie. Bogăția e nesfîrșită și direcțiile multiple. O pendulare între întunericul „mis- terios” și necunoscut, plin de forme virtuale și ecouri nedeslușite, la lumina ce limpezește formele, deslușește sunetele, strălucind în toată frumusețea ei nu mai puțin fascinată dar mai apropiată înțelegerii și cunoașterii noastre, în fond uti- lizarea limbajului poetic și metaforic ține de esența artei. Iar metafora precede conceptul după cum sentimentul poale prefigura cunoașterea. întunericul eslQ starea nediferențiată încă, lipsită de forme, punct de pornire. în noapte se poate petrece orice și ne putem imagina un proces complicat, fără sfîrșit dar și fără început. Există ceva, ce anume nu putem ști, nici controla. Lumina oferă un răs- puns, este gindul ce delimitează și circumscrie. Conul de lumină al ideilor orien- icază, ordonează, povestea fiind desfășurată coerent ca niște unde care se urmează cu regularitate. întrebările rămîn dar răspunsurile sînt mai clare, mai apropiate de realitate pe care începem s-o recunoaștem, să-i descifrăm alcătuirile, să-i înțe- legem structura, apropiind-o de noi și de posibilitățile noastre de asimilare. în fina) s-o cuprindem în fascicolul înțelegerii chiar dacă rămîn încă multe umbre și penumbre. Căci faptele, evenimentelor nu sînt întotdeauna semnificative, eroii tipici, desfășurarea congruentă ca intr-o lecție învățată pe dinafară și spusă cu intonația și gesturile respective. Viața dinafară do noi dar și din noi e mai complexă, mai sinuoasă, mai plină de neprevăzut și mai confuză. Viața și rea- litatea nu pot fi convenționale. Sînt pline de discontinuități ce depășesc preve- derile chiar dacă intr-o carte totul este continuu și se desfășoară după un plan bine stabilit. Viața, mai ales cea sufletească, are nenumărate direcții. Nu e numai logică și rațională, o adesea irațională și total lipsită de orice logică. Și fiindcă eroii sînt sau trebuie să fie tipici, realismul implică după Engels „în afară de adevărul detaliului, redarea veridică a caracterelor tipice in cir- cumstanțe tipice", Pornindu-se de la această frază dintr-o scrisoare adresată Margaretei Harkness s-au stabilit diverse tipologii. Dan Grigorescu, în ftomanul realist in secolul al XfX-lea reduce personajele prozei realismului la cîteva tipuri : călătorul de adevăr, arivistul, sceleratul, avarul, inocentul. Dar istoria tipologică de la Promcteu la Don Juan sau Faust este mult mai complicată, Sim- plificfnd, două aspecte sînt evidente: Tipul care este caracter sau figură individuală cu semnificație universală, caracter reprezentativ, erou exemplar ; Tipul social care este prezentat drept modelul demn dc urmat, erou pozitiv în opoziție cu eroul negativ. E tot o obiectivare în fond dar prima ține de clasicism ți a doua de realism. Realismul secolului al XlX-lea a dat cîteva capodopere. întoarcerea la el este imposibilă însă și de aceea realismul epocii noastre nu-i poate împrumuta decit metodele pe care să le aplice noilor realități și idealuri. Alții sint oame- mii, altele conflictele sociale sau de conștiință. Materialul este bogat, mijloacele pot fi adecvate. Dar acestea nu valorează nimic fără transfigurarea artistică. Arta va acorda cele două planuri, o artă pe măsura dimensiunii istorice pc care a trăim. Dar dacă tendințele realiste actuale se justifică prin însăși idealurile unui alt umanism și structurile unei lumi și societăți noi, atunci ele trebuie nea- părat să-și revendice de la vechiul realism cosmicitatea în dublul ei înțeles: unitate ce ține de întregul existenței și vieții, unitate ce ține de lumea con- științei într-o integrare specifică. Trebuie să se țină scama de această lume și dc rezultatele unor experiențe duse poate prea departe dar care sînt pline do învățăminte. Dacă s-a exagerat CÎndva privind mai mult inafară sau dimpotrivă s-a exagerat în ce privește introspecția, echilibrul relativ dintre cele două ten- dințe este absolut necesar. Ca și echilibrul dintre mijloace și material. Realis- mul actual nu poate fi decît o sinteză între cuceririle vechiului realism, așa numit clasic, și noile tendințe și descoperiri ale omului contemporan. Pentru 72 că daeă ne împotrivim in a face un mit din viața interioară, trebuie să ne împo- trivim a face același lucru cu cea exterioară. Sinteza realistă are multiple dimensiuni ața cum realitatea se desfășoară pe multiple planuri. Realism înseamnă participare activă la realitate nu oglin- dire pasivă. înseamnă conștiința prezenței omului in lume, făurirea unei noi realități artistice ce deschide o perspectivă către înțelegerea realității. înseamnă o confruntare și poate o replică chiar. Realitatea închide in ca însăși omul care este sau poale fi măsura ei, a tututror lucrurilor. Acel om ce cunoaște ți trăiește atitea drame, vise, ginduri îndrăznețe, sentimente șl îndemnuri complicate, omul oamenii cu toate stările lor sufletești contradictorii sau limpezi într-o structură socială pe măsura lor. Nicolae Țirioi Despre realismul scriitorilor bănățeni Se știe că in Banat au fost încercări de versificație încă pe la 1674 la învă- țatul cărturar Mihai Haliciu. iar între 1860—1872 se manifesta poetul Iulian Grozescu un colaborator permanent al revistei, Familia. ca ți Emilia Lungii Puhallo. care între 1874—1912 scria versuri și proză ți era cea dinții femele publi- cistă din Transilvania. Dc asemenea, se știe că in satele bănățene existau cele mai multe „prenumeranțe'1 și abonamente de cărți și foi editate în limba română in fosta monarhie austro-ungară. Totuși, despre o creație literară propriu-zisă nu se poate vorbi, orieît de înfloritoare era tradiția culturală a oamenilor de aici. Abia la 16 ianurie 1892, cind fost citită la cenaclu) Junimii din București nuvela tn lume, mult apreciată de Titu Maioroseu, putem considera data de debut a bănățenilor in arta cuvintului scris, căci numai după aceea au apărut poeziile lui Victor Vlad Delamarina, creatorul literaturii dialectale. Perioada dc rela- tivă înflorire dintre cele două războaie a afirmat numele unor poeți și prozatori ca O, D. Blidariu, Traian Uremiei, Calomfir Nufăr (N. Romani. Mihai Gaspar, Dam ian Izverniceanu, Mia Cerna, Mihai Novac, Petre Bogdan, Tiberiu Vuia Ion Stoia-Udrea. Anișoara Odcanu, Gr, Popiți, Dorian Grozdan. Romul Fabian. Constantin Miu-Lerea. Grigore Bugarin, Ilie lenea. Vlrgil Birou, Nicolae Tomi- ciu. Paul Tărbățiu, Mia Marian, A. Părțanu, care se străduiau să depășească pre- judecata tihnită a unei poziții moral-didactice. In mișcarea literară din această vreme, efervescența preocupărilor literare actualiza nume mai puțin legate prin origine dar nu și prin suflet de o provincie, care nu se considera ardelenească nici prin inspirație, nici prin orizont tematic, nici prin formație intelectuală. Sint de pomenit astfel ; Lucian Blaga. Aron Cotruț, G. Călinescu, M. Ar. Dan, Gh. Atanasiu. Volbură Poiană Năsturaș, Ion Frunzctti, Iulian Popa. Ion Oltcanu, Haratombie Țugui, al căror entuziasm stenic a stimulat mult energiile latente locale. Un impuls nou a cunoscut, la sfîrșitul acestei perioade zbuciumate, afir- marea unei generații de scriitori dornici de artă autentică. Dintre aceștia s-au realizai ulterior: .Andrei Lillin, Mircea Șerbănescu. Pavel BeUu, Petru Sfetca. Petru Vintilă, Sofia Arcan, Ion I, Mioc, Alexandria Jebeleanu, Mircea Bandu Traian lancu. Ion Bănuță, N. Mărgeanu și Florian Potra. Zestrea aceasta beletristică transmisă scriitorilor care activează în Banat nu se reduce numai la o simplă înșirare de nume, chiar dacă melonul n-ar fi contestabil. într-o epocă de acentuate frămîntări istorice ți sociale, literatura n-a putut rămine neinfluențată, mai ales în faza aceasta dc emancipare de sub modelul etic, semănătorist, Maî mult chiar decît frămîntărilc de ordin estetic, in mersul înainte al creației literare din Banat, contribuția hotăritoare o are realismul funciar al operelor cu adevărat valoroase ce s-au scris de oamenii locului de aici. Realismul acesta nu a fost urmărit programatic șl, în oarecare măsură, este firesc menta- lității tradiționale transilvănene, Deși născut la Șiria ți a făcut liceul la Timi- 73 șoara, nu e neapărată nevoie să-1 socotim pe loan Slavici bănățean, pentru a aminti că acest reprezentant de seamă al realismului ardelenesc in literatură, s-a format, cel puțin cu romanul Mara, în atmosfera societății mic burgheze evo- cată mai intii, și cu o inegalată putere de pătrundere psihologică, de Ion Popovici Bănățeanu in nuvelele sale „din viața meseriașilor" de altă dată. Realismul ca metodă dc creație dezvăluie, cu forța de răscolire spirituală a imaginei artistice, semnificațiile cele mai adinei ale relațiilor sociale și morale ale omului, Plăsmuirea visului, chiar cu ochii deschiși, e inconsistentă, capri- cioasă și superficială. Realul însă poate fi cunoscut în unicitatea lui reconfor- tantă prin creație artistică, fiindcă aceasta revelează suportul intim al existenței noastre, certitudinea liniștitoare a adevărului că supraviețuim în timp. Dacă arta ar fi doar a evadare din eu) nostru inspăimintat, ea recurge la minciuna convențională a visului, la amăgire și gratuitate. Arta însă este o cunoaștere profundă a vieții, convențiile sale sînt forme de comunicare a unei descoperiri existențiale, devin un mijloc de expansiune a eului cunoscător. Mijloacele de expresie trebuiesc primenite mereu, fiindcă și revelația realului c nouă, ea nu poate fi împărtășită decit in mod inedit, original, tocmai pentru a nu amorți interesul de cunoaștere eu etichete uzate. Onirismul de toate felurile mizează pc un fond de disponibilitate afectivă sau imaginativă pentru care convențio- nalitatea e comodă, numai realismului ii sînt necesare modalități mereu noi de expresie, pentru că el impune o cunoaștere intuitivă, deci fără echivalent. De altfel, arta însăți este, în esență, o cunoaștere a realului, nu este divertisment, joc gratuit, drog. Caracterul baroc al folclorului și concepția diletantă despre artă intre cele două războaie in Banat, au făcut să se nesocotească aceste adevăruri, din fericire nu și la cei mai înzestrați scriitori bănățeni, credincioși convingerii că literatura reflectă în mod tipic și veridic autenticul vieții reale. Există, fără îndoială, o banalitate a realității, dar numai cunoscută raționa] și utilitar prin abstractizare rutinară, aceasta insă, nu Interesează în artă și rămine opacă ori- cărei transpuneri comunicative, pentru că nu transmite o trăire esențială. Lite- ratura este o transcriere a unei revelații a realului dincolo de scheme și de repetiții, în momentul originar al pătrunderii cu imaginația în miezul existențial al fenomenului și a surprinderii unui raport unic cu subiectul cunoscător. Mulțumită acestui dar dc intuire profundă a realității sociale, dureros repri- mată de conștiința ultragiată a eroilor săi cinstiți. Ion Popovici Bănățeană a realizat imaginea nepieritoare a tendinței dc îmburghezire a unei lumi de mese- riași azi dispărută. Maistorița Veta, Dinu Tălpoane, calfa loța. Naraschievicii, Sandu Boldurezinu, Ana, ori Lenea, fosif a lui Furencea, Vast lui Chira, fiecare in felul lui personajele dc o puternică persistență, psihologică dezvăluiesc con- tradicții imprevizibile dar firești, determinate de apariția și accentuarea noilor relații sociale condiționate istoric și moral. Nu mai puțin înzestrat, contemporanul său Victor Vlad Delamarina, în ciuda limbajului dialectal și a atitudinii umoristice, limitată prin însăși grija accesibi- lității ei, a reușit să contureze personaje extrem de vii, nu prin graiul lor pito- resc, ci prin trăsături morale de o cuceritoare simplitate mentală. Nu „ținuta dc loială superioritate a intelectualului burghez"*), provoacă efectele umoristice, ci mecanismul de gîndire a omului din popor derutat de nevoia promptă do adap- tare, fie că-i vorba de naivitatea lui Sandu Blegea și a lui Doancă, fie de atașa- mentul visător al copilului din „Țueă-l moșu". Prozatorul Virgil Birou, caro â debutat în literatură scriind reportaje de o uimitoare putere de cunoaștere a Oamenilor fi locurilor de pe ualea Carațului, a rămas unicul peisagist interior al vieții întunecate de mizerie și exploatare capi- talistă ce au trăil-o minerii dc la Anina în regimul trecut. Sufletul omului con- damnat la coșmarul unei Lumi jără cer crește din paginile romanului ca o fia-* eără ieșită din zăcămintele încă neîndeajuns de explorate ale adincimilor dc taină, din realitatea simțămintelor și a faptelor umane. Cu Oglinda lui Mo; fon Stăoan același scriitor urmărește să descopere particularitatea specifică a umo- rului bănățean în contradicția ireconcilianlă □ primatului economic din menta- litatea micului proprietar de pămînt ți rapsodicile lui cianuri inconfor miște. •) Pr. Radu Flora. Istoria literaturii romine. tl, Lib«rta1*a, Vtrșet. 19®. pag 182. 74 Chiar cei mai utopic roman de fantezie creatoare ca Ard lumfnîie-n Vital de Iile lenea, din 1937, prefigurind călătoriile interplanetare ale navelor cosmice, nu părăsește rampa de lansare a cunoașterii realului, fiindcă întreaga lume hi per- civilizată a unei Atlantide planetare, devansează mai mult pe plan intelectual posibilitățile reale ale omului- Deplin posibil pe plan fictiv, spațiul creator al Vito- lului este doar cadrul de stimulare a! setei de dreptate si libertate socială intr-o epocă istorică greu încercată de fascism și obscurantism, iar autorul, militant progresist în articolele sale publicate în Țărănismul bănățean, al cărui redactor responsabil era, folosea și această armă literară dc protest împotriva dictaturii fasciste care se pregătea în țara noastră. „Biata omenire, exclama romancierul vorbind despre o imaginară istorie a Vitalului, de pe la anul 200, Cinci procente din ea trăia princiar. Nouăzeci ți cinci sclavi. îndobitociți. Cu speranțele fn veni- rea mlntiurii narcotizate de alcool fi teoriile despre supremația raselor „alese“, naționalismul integral", etc. (pag. 87). E clar că luînd atitudine ait de răspicată împotriva aberațiilor fasciste, ca și împotriva individualismului, lumea Vitalu- lui era proiecția unei active preocupări de salvgardare a acelor valori umane care erau mai mult periclitate de barbaria hitlerismului amenințător. Valorile umane și dc civilizație apărute de Ilie lenea în acest roman neobișnuit, și sti- listic precursor al unor romane apărute mai tîrziu în apusul Europei, erau însăți valorile cunoașterii, frumusețile civilizației noastre, văzute in proiecția luminii creatoare a literaturii ca artă lucidă a cuvintului. Expresie a unui puternic protest social ți politic față de condițiile inu- mane de muncă dar și oglindire literară avansată a unei vieți industriale, în ceea ce privește raportul dintre sat ți fabrică, a fost Cm tecul Uzinei, poemul lui Ion Stoia-Udrea, pentru a cărui publicare fusese suprimată re- vista Vrerea; cîteva poezii ale lui Mihai Novac apărute în volumul An din patru primăverii, autorul fiind în adolescență minier, precum și versurile de nemulțumire țărănească ale lui Paul Tirbățiu (Sclavii pămfntului) ale lui. Romul Fabian și Al. Staian, in fața soartei trudnice de care nu se putea elibera muncitorul dc pămînt sărac. Realitatea satului, cu oamenii năzdrăvani în atitudini și sentimente, ironici și zeflemitori în limbaj și întotdeauna sensibili în demnitatea Ier ultra»’ ită. tn orizontul spiritualității unui sistem tradițional dc valori morale și în vibrațiile lor afective, atit de deschise bucuriei de a trăi, de a munci și de a lăsa o urmă cît de trecătoare ale existenței lor, se păstrează vie și transfigurată prin artă. în creațiile lui Mihai Gașpar (fresca Românii din Potlogi), Damian Izverniceanu (Icoane din Banat), Gr. Popiți (Cintece de fluier), Anișoara Qdeanu (Fata lut Codru împărat), Constantin Miu-Lerea, Dorian Grozdan (Brazde păgtne), Gri- gare Bugarin (Simfonia rustică) și Ion Frutnosu, scrieri nu întotdeauna și nu la toți tributare semănătorismului. Atunci cind scriitorul bănățean, dornic dc afirmare și stimulat de ambi- anța unor preocupări artistice din ce în ce mai accentuate, simțea nevoia să se descopere și să sc exprime pe sine, mesajul literaturii sale părăsea experimen- tele și modelele preconcepute pentru a cunoaște realul în profunzimea și multi- tudinea aspectelor lui inedite și pentru a găsi modalități cu totul noi de expresie. Din climatul acesta realist și angajat în lupta politică și socială a Banatului intre ceh' două războaie s-au format scriitorii generațiilor mai tinere ca Pavel Bellu. Petru Sfctca, Petru Vin ti 15, Mireea Ban du. Mircea Șerbănescu. N. D. Pârvu. Nicolae Toia și alții, scriitori realiști in inspirația lor dar conștienți de posibi- litățile inepuizabile de artă pc care le oferă cunoașterea intuitivă pe toate pla- nurile de investigație ale creației. In condițiile noi de după Eliberare, scriitorii care s-au ridicat și-au făcut remarcat talentul, in afara oricărei miei ambiții de nejustificat regionalism cul- tural- Nu intimplător cele mai prețuite scrieri în versuri și proză au o certă fac- tură realistă ți au înlesnit debutul poeților A. Dumbrăveanu, Ana Blandiana Petro Stoica, Traian lancu, Damian Ureche, llie Măduța, Dim. Rachici. Lucian Bureriu, George Suni. Viana Șerban, Ion Cocora, Nichifor Mihuța. Dușan Petro- vjei și a prozatorilor Ion Arieșanu, Radu Theodoru, Sorin Titel, Laurențiu Cerncț. Al. Deal. I- D. Teodorescu. Horia Vasilcscu, Ion Marin Alrnăjan. Ion Vclican, Iosif Lupulescu, Radu Ciobanii ș.a. Dc astfel, despre acest aspect al problemei se cuvine să mai insistăm într-o analiză ulterioară. 75 istorie literarâ-documente Aurel Cosma Camil Petrescu în Lugoj Puțini știu cfi dramaturgul și romancierul de mai tîrziu, Camil Petrescu. cind a sosit în Banat pe la mijlocul lunei mai 1919, și-a început activitatea publicistică în Lugoj. Venise eu intenția de a se stabili la Timișoara, dar orașul încă nu era eliberat de sub ocupația militară. In așteptare, s-a oprit trei luni la Lugoj, care tocmai trecuse sub autoritatea administrației românești. Această etapă lugojană n-a fost pînă acum menționată de biografi, iar unii chiar s-au îndoit de verici- tatea ei. Pentru restabilirea adevărului, voi scoale în evidență în lumina amin- tirilor și pe baza diverselor articole publicate chiar de Camil Petrescu. această perioadă a lunilor mai-august 1919, cind a scris în coloanele ziarului „Banatul" de la Lugoj ca șef redactor. Voi preciza că în timpul acesta Camil Petrescu nu a activat în învățămîntul secundar din Lugoj, ci numai în ziaristică și literatură. De aici provine confuzia regretabilă dc a omite Lugojul ca o etapă din viața scriitorului, fiindcă în actele și arhiva liceului, cercetate de biografi, desigur nu se putea găsi nici o urmă sau înregistrare. Camil Petrescu a fost adus la Lugoj de un grup de bănățeni din capitală, care trăiseră anii primului război mondial ca refugiați în România. Aceștia fon- daseră la București, după Unire, dar înainte de a se decide soarta Banatului la conferința păcii din Paris, un „ziar de luptă al pribegilor bănățeni" cu denumirea de „Banatul" care începe să apară Ia 24 ianuarie 1919 sub conducerea scriitoru- lui Cassian Munteanu. în aprilie ziarul s-a mutat la Lugoj. Cassian Munlcanu îmbolnăvindu-se de tuberculoză, direcția „Banatului" a fost preluată de Dr. Avram Imbroane. In locul lui Munlcanu. care avea nevoie de o viață mai liniș- tită, trebuia găsit un alt condei plin dc vervă și cu înalt potențial combativ. Atunci s-au gîndit să-1 convingă pe Camil Petrescu ca să vină in Banat, ofe- rindu-i funcția de șef redactor la acest ziar, care deocamdată apărea la Lugoj, dar urma să se mute la Timișoara, imediat după plecarea trupelor aliate de ocu- pație. Poetul Cassian Munlcanu îl cunoscuse pe Camil Petrescu încă din anii pribegiei, dinaintea Intrării României în râzboi. și îi vorbise in repetate rinduri cu multă căldură despre Banat, infiltrînd dc pe atunci în sufletul prietenului său Camil un sentiment de simpatie față de bănățeni. Camil Petrescu a cunoscut Banatul. înainte de a veni aici, și din îneîntă- toarca descriere ce i-o făcea profesorul dc latină Constantin Nedelcu, bănățean d( origine, pe care îl intilnea aproape zilnic in cancelaria liceului „Lazăr" din București, unde funcționa temporar, în lunile februarie și martie 1919, ca sup- linitor la catedra de limba română. Entuziastul Nedelcu îl îndemna pe Camil Petrescu, după ce trecuse în ultimilc zile din martie 1919 examenul de licență la facultatea de litere și filozofie din București, ca să solicite un post în învă- 76 țămintul secundar din Banat, Desigur că puterea de convingere a lui Nedelcu, precum și stăruința scriitorului Cassian Munteanu. l-au influențat și l-au ispitit pe Camil Pctrescu să pornească spre vestul țării, fiind pătruns de datoria de a îndeplini acolo o muncă de pionierat cultural și educativ. Ce ironie a sorții1 Toc- mai Constantin Nedelcu a ajuns apoi în aprilie 1921 să-i fio contracandidat la alegerile parlamentare din Oravița și să-l învingă pc Camil Petrescu, directorul dc atunci al cotidianului „Țara" din Timișoara, care candidase* și eL Dar hotărîrea definitivă de a veni în Banat, Camil Petrescti a luat-o într-o noapte de mai, în urma unor stăruitoare pledoarii a celor trei bănățeni refugiați, Cassian Munteanu. Avram Imbroane și Petru Nemoianu, care căutau să-l con- vingă și să-l ciștigc dc partea Jor. Iată cum ne istorisește Camil Petrescu această întîlnire: „Prin mai. după miezul nopții, în cea mai luxoasă cofetărie a Bucureștilor : Ricgler. Oglinzile rcsfrîng strălucitor și multiplu profiluri de femei frumoase, toalete luxoase. Afară, valuri de lume trec pentru cîleva clipe în lumina uria- șelor vitrine. Te simți bine, privirea are la indemină linii și nuanțe, E un farmec de cane eu greu te poți lipsi și cu care sînt obișnuit de atiția ani. La aceeași masă cu mine, un singur bucureștean, restul trei bănățeni refugiațî, Oameni necăjiți, privesc cu amărăciune în jurul lor ți toată risipa asta le e străină, de neînțeles. Și-au pus în gînd să mă aducă în Banat „Haide cu noi, domnule, haide să cunoști Banatul și n-ai să te mal desparți dc cl. Să vezi acolo viață sănătoasă, ca vegetația munților. Să cunoști oameni muncitori ți deschiși la suflet ca niște primitivi". Așezat bine în scaun, trag din țigare privind în jurul meu. Dar sînt hotărîți să mă ia. Nu qu cuvinte să-mi descrie ce c la ei acasă, „Să vezi domnule" și-mi înșiră cu glas de fanatici nume și localități scumpe lor. Dar nu pot decide să plec. Trei ani dc campanie aproape, fără odihnă șl fără liniște, m-au predispus spre o viață confortabilă, mi-au infiltrat in suflet oroare de călătorie și aventură. Te simți atît de bine, anonim și ascuns într-un oraș mare. Toți trei sar să-mi doboare si acest ultim argument, „Dar bine domnule, dumneata nu cunoști Timișoara. Dum- neala nu ști că e cel mai frumos oraș al României. Oraș cu peste 0 sută de mii dc locuitori, clădiri si bulevarde moderne, viață intensă de capitală*. Și multe altele, atît dc multe, că această Timișoară a luat în imaginația mea proporțiuni fantastice. A doua zl eram în tren, peste alte cîteva zile la Lugoj. Și iată eă toate cite mi le-au spus despre acest minunat colț de țară sînt aci aevea. Cîte gînduri nu am schimbat din arhitectura de idei cu care pornisem. Am impresia că mă găsesc aci de ani, din timpuri uitate. Dar anonim și ascuns, liniștit în Lugoj". La masa de la cofetăria Riegler din fața teatrului național din vremea aceea, bucureșleanul era profesorul de franceză al liceului „Lazăr", Ren£ Charles Brasey. care se Împrietenise cu bănățenii și a venit în toamna anului 1919 și el să se stabilească la Timișoara. Foiletonul de mai sus a fost publicat de Camil Petrcseu înainte de a se muta cu redacția la Timișoara („Banatul" Lugoj nr. 46 din 30 iulie 1919). Drumul lui Camil Petrescu spre Lugoj a trecut prin Sibiu, unde își avea sediul Consiliul Dirigent, guvernul provizoriu al provinciilor din Ardeal și Banat. Aici a umblat să-și aranjeze numirea la un liceu din Timișoara, pentru la toamnă. N-avea rost să-și caute un pus! provizor la vreo școală din Lugoj, intrueit intenția sa era de a se stabili la Timișoara. Acti- vitatea de presă și-a început-o in numărul din 21 mal 191!) al ziarului „Banatul" de la Lugoj, publicînd un reportaj literar cu impresii culese din Sibiu. Este remarcabil spirilul de observație, ager și investigator, cu care trans- punea în cuvinte realitățile vieții cotidiane din agitata perioadă de speculații a politicienilor și afeceriștilor ce mișunau in jurul departamentelor ministeriale dominate de necontenite improvizații, „Pentru cine a cunoscut Sibiul din timp de pace". — scria Camil Petrescu în acest foileton, — „îi pare acum de necunos- cut. Dintr-un oraș pitoresc și negustoresc de provincie, a căpătat dintr-odată aspectul unei capitale. Străzi animate pînă noaptea tîrziu, cafenele pline — și Sibiul are cafenele frumoase — plancarte și inscripții mai la toate colțurile, „oficii" și sentinele pretutindeni." în primul an după Unire, nimic nu se putea rezolva în provinciile ardelene și bănățene fără aprobarea Consiliului Dirigent, care centraliza in competența „rasorturilor" sale toate problemele legate de proce- sul introducerii administrației românești. Din toate părțile veneau aci pretendenți 77 la posturi dc conducere, se concurau între ei și iți susțineau interesele personale. Sistemul acesta polari za tor a făcut din Sibiu un loc de înlîlnire al tuturor celor ce doreau să profite de avantajele oferite de constituirea și zidirea noului stat Pe corso, pe așa numitul „Bretter". ți în numeroasele cafenele, se pu- neau la cale aranjamente, intrigi, ba chiar și adversități. In acest foileton și-a afirmat Camil Petrescu încă de pe atunci talentul ce-1 avea de a sesiza carac- terele oamenilor, de a analiza aspectele faptelor cotidiane și de a da reporta- jelor gazetărești o formă literară, cursivă ți atrăgătoare. Contînuind descrie- rea Sibiului de la începutul anului 1919, Camil Petrescu ne informează: „Dar ceeace face să sintți mai cu seamă că ești într-o capitală ți mai cu seamă într-o perioadă dc formație si frămintare politică, sint numeroasele discuții politice de la toate colțurile de stradă, din cafenele, de pe culoarele resorturilor, din restaurante ți evident din frizerii. Ardelenii discută cu energie. Sînt tempera- mente, Mă gîndesc cu îngrijorare la intensitatea luptelor politice care vor veni." Camil Petrescu s-a aclimatizat repede în atmosfera plină de fanatică însu- flețire și de acută agitație a Lugojului, in această etapă instaurată cu demnitate și cu mult tact, precum și cu vădită înțelepciune de fruntașii vieții publice locale căliți în focul zbuciumatelor strădanii românești din trecut. N-a găsit nici aci liniștea dorită. Se frămînla cu ceilalți. Era prins ți cl în vîrtejul animației și a) lumii in permanentă fierbere, A sosit aci la chemarea redacției ziarului „Banatul", care venise deja din capitală. Trupele de ocupație părăsiseră orașul. La Lugoj a rămas numai un comandament local al armatei fran- ceze, care să asigure în numele puterilor aliate ordinea și liniștea evoluției de transferare a conducerii administrative. Era și Camil Petrescu pre- zent ia primirea generalului francez De Tournadre. tare ulterior, in ziua de 28 iulie 1919, a asistat la preluarea puterii de stal în Timișoara de către prefectul Dr. Aurel Cosma. Lugojul l-a întimpinat pe comandantul francez cu ono- ruri muzicale. Cintecul era limba în care le vorbeau lugojenii alianților. Corul diri- jat de Ion Vidu i-a impresionat adine pe ofițerii francezi, Dar cel mai mișcat dintre toți era Camil Petrescu, care atunci a avut cel dinții prilej să audă acest cor atit de vestit. Incîntat și fermecat de audițiile muzicale organizate de străvechea reu- niune dc cîntări a Lugojului, Camil Petrescu și-a exprimat admirația față de compozitorul Ion Vidu, publicînd un elogios articol despre el. „ton Vidu e un artist de rasă", — seria în ziarul „Banatul" nr, 21 din 28 mai 1919. — „Totul poartă pecetea personalității sale. Corurile rearmonizate, disciplina și dragostea cu eare e ascultat ți înțeles de către coriști, și toate au contribuit la un efect limpede și cizelat de artă aleasă. Marșurile domniei sale sînt marșuri, au agilitate, nerv, îndemn la pornire, și lucru) acesta, mărturisim, că se găsește mult mai rar decît s-ar părea. Cîntccele corului „Vidu" sînt pline de vioiciune, dc culoare ți de gratie. Negreșit eă astfel de efecte poale obține numai un artist de rasă și numai după sforțări îndelungate, dar iarăși trebuie să însemnăm și vocile frumoase — în special sopranele și tenorii — pe care le are in cor și mai cu seamă pasiunea tuturor pentru artă... Cine asistă la o audiție muzicală „Vidu", înțelege mai bine ca oricînd, ce rol imens poate juca arta nu numai în educația culturală, dar ți națională a unui popor, și cum, sub valurile vitregiilor soartei. ea clădește încet, dar sigur, un suflet național, carc deodată iese puternic la suprafață, ca o insulă dc corali din apele mării. Intr-o zi vor ști românii de pretutindeni, cît îi datorăm lui Vidu." După plecarea generalului De Tournadre, a rămas la Lugoj o unitate a armatei franceze sub comanda colonelului Beatrix, Camil Petrescu s-a împrie- tenit cu ofițerii francezi, umblind cu ei prin satele bănățene clin apropierea Lugojului, însoțiți de confrații de la ziar, ca să cunoască viața plugarilor noștri. Inaugurarea administrației românești la Lugoj s-a făcut în miercurea de 28 mai 1919, cînd la ora 10 primul prefect al județului Caraș-Severin, pr. Gheor- ghe Dobrin, s-a prezentat în fruntea noilor funcționari numiți, la sediul „comi- tatului", ca să preia conducerea autorităților, în aceeași zi seara și-a începu) reprezentațiile la Lugoj teatrul național din București. Au fost zile de însuflețită sărbătoare. Camil Petrescu s-a simțit în mediul său. Dramaturgia îl pasiona. Avusese chiar două piese dc teatru scrise : „Jocul ielelor" și „Act venețian", care nu fuseseră încă jucate. L-a interesat scena în cea mai largă măsură. Dar pe el nu l-a impresionat numai jocul de înaltă valoare al artiștilor, care și-au dat tot talentul ca să încălzească sufletele lugojenilor și ața destul de învăpăiate de 78 entuziasmul zilelor mărețe pe care le trăiau, ci mai cu scamă simțirea lui Camil Petrescu a fost zguduită dc participarea in masă la aceste manifestații a țăra- nilor din vecinătatea orașului.. Aci și atunci i-a văzut pentru întîia oară pe acești săteni bănățeni despre care ii vorbiseră cu fermecătoare laude refugiații in cofetăria bucurcștcană. S-a convins că avuseseră dreptate. Și s-a bucurat că venise în Banat, Despre aceste reprezentații teatrale Camil Petrescu a publicat elogioase articole. S-a jucat pe scena din Lugoj : „Poemul Unirii'1 în versuri scrise de „poetul atit de iubit Zaharia Bârsan" și „Apus de soare" de Barbu Delavraneca. „A fost un succes extraordinar", — spunea Camil Petrescu. „Publicul a urmărit cu emoție ți evlavie ultimele zile ale celui, care a fost Ștefan ce) Mare. Pitores- cul ți bogăția costumelor, farmecul arhaic și curat românesc a) incompara- bilei limbi în care e scrisă această dramă, au fost pe deplin simțite ți apreciate11. („Banatul" Lugoj nr. 22 din 30 mai 1919). La cîteva zile după aceste manifestății artistice de la Lugoj, Camil Petrescu vizitează pentru prima dată un sat bănățean. Are ocazia să audă ți aci un cor de plugari și să admire dragostea pentru cîntcc al țăranilor noștri. Impresiile culese în satul Sîlha de lîngă Lugoj 1c scrie Camil Petrescu la persoana a treia. Iată cîteva pașagiî: „Scriitorul acestor rîndurî avu prilejul intiia oară, să vază un sat bănățean. Și mai cu scamă avu prilejul să-i vadă la ei acasă, la rostui lor, pe acești țărani voinici și înflăcărați, pe care ii văzuse vibrind de entuziasm in sala teatrului orășenesc și in piața mare din Lugoj. Ii văzuse sub desfășura' rea steagurilor, revărsînd valuri ușoare do armonie muzicală peste armonia de culori a costumelor înflorite. Nespus dc bucuros i-a fost deci prilejul de a-i cunoaște Ia ei acasă pe acești fruntași între țăranii romăni de pretutindeni. Trăsura luneca pe șosea de-a lungul căii ferate, printre lanurile verzi dc grîu și orz. Pămintul lucrat palmă dc palmă cu pricepere și dragoste, de coi care l-au iubit atît de mult, l-au avut atît de puțin... Femei, frumos îmbrăcate in cos- tume scumpe românești, se scoală cu tradiționala cuviință românească înaintea grupului care trece. Bărbați în pieptare albe dungate cu negru, țin sfat ici și colo dinaintea porților, ca niște simpli și gravi legionari romani. Flăcăii nu fAcut cor la școală. E impresionantă pasiunea românilor, dar mai ales a bănățenilor1, pentru muzică și am înțeles perfect surprinderea ofițerului francez din locali- tate, căruia îi spusesem, eă noi românii n-avem încă un teatru dc operă : — „Dar e posibil ? Un popor atit de muzical ? Pe noi ne-a uimit ce-am văzut aci intr-un teritoriu subjugat, intr-un sat dc provincie.'1 („Banatul" Lugoj nr. 28 din 15 iunie 1919), In perioada cit a activat la Lugoj, Camil Petrescu a publicat numeroase articole în ziarul la care Scria ca țefredactor. Unele politice, altele de comentarii a faptelor și aspectelor din viața locală și din țoală țara. Cronicele teatrale apă- rute atunci din condeiul său denolă o bună pregătire și cunoaștere în domeniul dramaturgiei. Mă voi ocupa îndeosebi de ele, pentru că evocarea lor scoate la lumină o scrie dc date prețioase și sugestive pentru completarea biografiei sale. Camil Petrescu a publicat fn ziarul ..Banatul" ți cîteva versuri, din care unele au fost cuprinse ulterior in volumul de poezii apărut sub titlul „Ciclul morții". O deosebită importanță literară prezintă istorisirea autobiografică din povestea „O recunoaștere ofensiră", publicată de Camil Petrescu in ziarul „Banatul" din Lu- goj, într-un serial dc foiletoane apărute în numerele 30—41 din 11—1B iulie 1919, necunoscută ți nemenționață pînă acum, ea fiind pierdulă în pagineic ziarului care nu se mai află decît în colecția de la Academia R.S.R. (nota P. TV. 5792), Tn scrisul său dc la Lugoj, Camil Petrescu s-a remarcat și prin stilul său ironic ți a dovedit calități de polemist temut, ceeacc a plăcut publicului cititor. Numeroase articole le-a semnat cu pseudonimul „Grămătic", dar cele mai multe le-a publi- cat fără semnătură. Lumea le cunoștea insă și știa care erau scrise de el. fiind apoi viu comentate. Camil Petrescu a devenit popular în Lugoj. De multe ori sc întîmpla că aproape toată gazeta să fie redactată de cl. Un eveniment de amploare ți importanță istorică, înregistrat în presa redac- tată de Camil Petrescu. a fost marea adunare națională din 10 iunie 1919 ținută pe Cîmpia Libertății din Lugoj, cu participarea a peste 70.000 dc români, veniți din toate satele apropiate, care au manifestai pentru libertate ți unitate statală pentru recunoașterea drepturilor românești asupra Ardealului ți Banatului pro- clamate la Alba-lulia. 79 Armata română a intrat in Lugoj, marii la 22 iulie 1919, sub comanda gene- ralului Jitcanu, care in discursul său de răspuns la primirea sărbătorească si însuflețită ce s-a făcut vitejilor soldați din partea oficialităților și poporului, a rostit că ; „N-am venit ca cuceritori, n-am venit ca liberatori, am venit ea frați, care doresc să fie un trup, un suflet.'*. Camil Petrescu asistind la grandioasa intimpinare a ostașilor români în Lu- goj, cuprins de emoție copleșitoare, a publicat sub semnătura sa proprie în ziarul „Banalul1* nr. 43 din 23 iulie 1919 un impresionant articol. Iută citeva frînturi din el, care și azi ne mai transpun în climatul tulburător de înflăcărat în care fusese redactat : „De-a lungul șoselelor, bocancii soldatului român ridică nori de pulbere liberă, din pămintul robit al Banatului. în sunetele muzicelor, in Uralele mulțimii, sub ploaia de flori, ei întră astăzi în ținuturile visurilor lor și ale noastre.., Cei care au ieșit cu mic cu mare de-a lungul drumurilor, n-au văzul nicicînd armate românești. De aceea, vor să-și umple ochii de priveliștea rară- Căci alături de sol- datii cu uniformă cenușie cu ranița grea și arme cu repetiție, calcă umbrele celor ce luptară cu pieptul gol, cu ghioaga și coasa, șapte sute dc ani... Căci azi e ziua triumfală și care vin, sînt purtătorii de steaguri ale unui vis împlinit. Sînt frumoși astăzi sub ploaia de raze care dau luciri lamelor de baionetă. Dar noi i-am văzut și mai frumoși. Cîndva, pe drumurile Focșanilor într-un amurg ploios și rece de decembrie 1916, cînd timpurile dezolate ale Munteniei rămîneau sub orizont departe, în urma noastră, ne-am dat în șanțurile șoselei plină de gropi și de bil toace, ra să treacă o coloană decimată și slăită de lupte și marșuri. Au trecut pe dinaintea noastră soldați în uniforme zdrențuite și cu picioarele goale în noroiul rece, unii acoperiți dc răni ; au trecut tunuri trase numai de cite trei cai slabi ca niște schelete. Cineva a întrebat, și ea un fior s-a lățit printre noi veston : sînt olteni. Erau cei care după ce luptaseră amarnic prin pădurile și culmile de la trecătorile Jiului și Oltului, făcuseră 700 de kilometri în eroice și desperate lupte de retragere, zi și noapte, sub focul inamic, flămînzi, fără somn și goi. Căci, bănățeni, trebuie să știți, că divizia care calcă astăzi pe pămîntul vostru, a semănat drumurile dintre Mare. Dunăre și Carpați, cu morții eî.“ în cadrul acestei evocări a prezenței lui Camil Petrescu în Lugoj am citat și voi mai prezenta eîteva crîmpeie din scrisul său cu care își începuse activi- tatea publicistică în Banat, pentru că aceste reproduceri din presa de atunci nu au numai valoare de istoric uitată, ci mai cu seamă o prețioasă însemnătate documentară, menită să întregească opera scriitorului cu o scrie de creații necu- noscute. Deodată cu armata română a sosit la Lugoj, venind din Caransebeș, și trupa teatrală de sub conducerea artistului Ion Manolescu. Scriind despre ar- tiștii acestui teatru, care a dat reprezentații in seara aceleiași zile cînd fuseseră întîmpinați cu delirul bucuriei ostașii români, Camil Petrescu a scris : „Ei știu, cît de mult înseamnă o datorie către neam, a cultiva șt a răspîndi frumosul. Sint cetăți, care au trăit prin armele lor, ca Sparta din antichitate, dar mai cu scamă sînt cetăți, care au trăit prin nenumărata dragoste pe care au avut-o pentru frumos. Atena“. Și a subliniat în continuare că in cadrul acestor manifes- tații naționale de la Lugoj, cînd „cele două titluri care dau urnii neam dreptul la recunoștința posterității", ele se îmbinau prin concomitenta afirmare de gra- titudine a publicului lugojan, atît față de ostașii români, cît și față de ostașii frumosului, aceștia fiind sărbătoriți laolaltă. „Nu ne va surprinde dacă în sala de spectacol, ovațiile la adresa lui Manolescu se vor împreuna cu ovațiile la adresa ofițerilor din sală", — spunea Camil Petrescu. Așa a și fost La cronica dramatică despre reprezentația dată cu „Moartea civilă" a lui Paulo Giacomeiti, Camil Petrescu scria că această piesă a devenit celebră prin faptul că ea dădea prilejul unor actori mari să-și arate complexitatea și forța mij- loacelor de interpretare. Subiectul acestei drame în 5 acte „e patetic și simplu evident. După 13 ani Corado revine de la ocnă liber și trcmurînd de fericire, să își regăsească familia. Dar faptul dc a fi comis o crimă nu se ierta, chiar dacă și-a ispășit-o, și cl trebuie să se omoare. Și din rolul acesta, Manolescu a făcut o creație zguduitoare." Este excepțională priceperea lui Camil Petrescu de a rezuma, clar și sintetic, o piesă de teatru, analizîndu-o în toate amănuntele ei 80 dindu-i apoi miezul conținutului. Despre protagonistul din drama „Moartea civilă* scria după spectacolul de la Lugoj : „Manolescu a arătat o varietate de mijloace uimitoare. Efectele vocii lui sînt nebănuite. Cu cîteva șoapte te mișcă eutn nu te poate mișca o tiradă. Inflexiunile de bucurie se împletesc cu cele de durere limpede, ca două fire de aur și fier. Strigătele lui, rare de altminteri, an ceva alarmant, care-ți frămîntă nervii. Dar jocul de scenă. E o banalitate să spui că Manolescu trăiește și nu joacă. Te întrebi însă dacă în viață un otn poate suferi atîta cît suferă el pe scenă. Căci ceea ce trăiește el pe scenă sînt epizoade excepționale din viața omenească.* („Banatul* Lugoj nr. 44 din 23 iulie 1919), Camil Petrescu a mai scris și alte cronici despre celelalte reprezentații date de trupa teatrală a lui Ion Manolescu la Lugoj. Au urmat ți alte turnee de teatru românesc. Camil Petrescu era mereu pre- zent, lua contact cu artiștii și publica în ziarul lugoj an critici despre reprezen- tațiile date. Astfel, a sosit la Lugoj în ultimele zile din luna iulie trupa teatrului național din Craiova, sub conducerea lui Mișu Fotino. S-au jucat piesele: „Ins- titutorii*, comedie in 3 acte de Otto Ernst, tradusă de P. Guști, precedată de poe- mul eroic într-un act „Pe-aicea nu se trece* de Mircea Râdulescu și Corneliu Moldovan, apoi comedia în & acte „Prostul* de L. Fulda în traducerea Sofiei Nădejde, și comedia în 3 acte „Ginerele domnului prefect* de F. Guști, și în sfîrșit ea încheiere comedia în 3 acte „Punctul negru* de Kalenberfi. In ultimele zile cit a stat în Lugoj, Camil Petrescu a mai apucat să vadă reprezentațiile teatrului național din București, date la începutul lunii august 1919, sub conducerea lui Mihaj) Sorbul. S-au jucat două drame : „Patima roșie" de Sorbul ți „Casa de lut" a francezului Fabre. E interesant să reproduc aici cîteva păreri publicate de Camil Petrescu despre aceste piese, care au avut mare succes la Lugoj. în legătură cu „Patima roșie" el scria că; „Piesa aceasta, care a iscat o discuție din cele mai aprinse în lumea lite- rară din București, a plăcut mult publicului lugojan. Iar cei care afirmă că bănățenii nu știu să aprecieze cum se cuvine drama, că sint prea ama- tori de comedie, ar fi trebuit să vadă aseară interesul palpitant cu care sala, urmărea peripețiile dramatice de pe scenă. E incontestabil msă, că în afară de un uimitor meșteșug teatral, care i-a asigurat un atît de mare succes teatral ori unde a fost jucată, drama lui Mihail Sorbul întrunește calități dc înaltă valoare literară, care fac din ea o capodoperă a literaturii noastre. Personajul lui Sbilt c de o complexitate și de 0 adîncime rară. Celelalte personagii, fără să se ridice la aceeași înălțime, trăiesc totuși toate, in carne și oase, ca niște ființe vii*. Apoi despre jocul lui Ciprian în rolurile principale, Camil Petrescu scria, că e „plin de căldură, plin de nervi*, cucerind publicul care l-a aplaudat îndelung, la scenă deschisă. („Banatul" Lugoj nr. 49 din 7 august 1919). Inccpînd cu nr. 50 din 10 august 1919 ziarul la care scria ca șef redactor în Lugoj, și-a mulat sediul și a apărut în Timișoara cu denumirea dc „Banatul Românesc*. Aici, timișorenii scoteau un ziar, încă din luna februarie 1919, cu titlul de „Banatul*. Pentru a nu se produce vreo confuzie, ziarul mutat de la Lugoj trebuia să-ți schimbe titulatura. Atunci a venit șl Camil Petrescu la Timl- șoara, unde și-a continuat activitatea ziaristică, aș țepii nd ca din toamna aceluiași an să îndeplinească și funcția de profesor la catedra de limba i-omână de la liceul german-maghiar din strada Gheorghe Lazăr, unde fusese repartizat dc Consiliul Dirigent. La Timișoara, administrația românească a fost introdusă în ziua de luni, 2® iulie 1919, iar armata și-ă făcut intrarea triumfală în duminica următoare de 3 august Primul număr al ziarului „Banatul Românesc", redactat de Camil Petrescu, a apărut in Tmișoara cu data de 10 august 1919, în această duminică a avut loc in piața Unirii grandioasa adunare populară pentru adeziunea entu- ziastă ia actul de la Alba-Iuli. Camil Petrescu își mărturisea în scris gindul ce-1 frămîntă înainte de ase muta de la Lugoj la Timișoara, amintindu-și de făgăduiala bănățenilor care îl convinseseră să vină în Banat: „Zîmbețte cine citește rîndurile acestea. îmi zic mereu: „Voi avea liniște la Timișoara 7* Oraș mare, cu viață intensă, aspect de capitală. Și zi de zi gîndind la el, orașul acesta a căpătat pentru mine farmecul priveliștelor dorite, visate, dar neapuse vreodată*. 6 — Orizont £ f S-ar putea multe istorisi din perioada trăită dc Camil Petrescu în Lugoj, înainte de a veni la Timișoara. A fost o etapă de pregătire sufletească, de cunoaș- tere a specificului bănățean, a oamenilor dc alei, cu firea lor glumeață, cu dra- gostea lor pentru muzică și treatru, cu bogăția lor în tradiții și folclor, cu toate însușirile lor minunate, care l-au determinat pe Camil Petrescu să se atașeze de provincia noastră, păstrînd întotdeauna duioasa mintire a Banatului in care și-a trăit cei mai frumoși ani de tinerețe. Nicolae Petnca Amintiri despre un profesor bănățean Acum un deceniu a încetat din viață la Lugoj profesorul doctor Aurel E Peteanu, cunoscut om de cultură al Banatului ce ți-a consacrat întreaga viață atît slujirii cu credință a școlii noastre cît și cunoașterii și păstrării tradițiilor culturale bănățene. Descendent după tată dintr-o familie de țărani iobagi din Feiurdeni, nepot a lui Simion Peteanu care a luptat in răscoala lui Avram lancu fiind elev de liceu (după cum arată monografia acelei localități din nordul Clujului) iar după mamă dintr-o familie de țărani săraci din Caraț, Aurel Peteanu s-a născut la 12 august 1887 în comuna Surducul-Mare unde și-a făcut și o parte din stu- diile elementare conlinuindu-te la Ticvaniul-Mare iar studiile liceale in Timișoara, Lugoj și Beiuș, unde și-a luat examenul de bacalaureat, apoi își continuă studiile la facultatea de drept a Universității din Budapesta, pe care a terminat-o în anul 1911, tot in acest an se înscrie la Facultatea de litere și filozofie tot la Universitatea din Budapesta, unde și-a prezentat teza de docto- rat în litere și filozofie. tipărită in limba maghiară pe 150 de pagini sub titlul „A krasîdszbrcnk vărmegyei român n6pkblteszet) (Poezia populară română din județul Caraș-Severin). Tipărită la tipografia românească a lui D. Birăuțiu. la începutul anului 1918, primită de comisia facultății în ziua de 21 mai 1918 cu cali- ficativul „magna cum laude". Examenul oral însă, fixat pe data dc 5 nov. 191», n-a mai putut avea loc din cauza revoluției din Austro-Ungaria și a evenimen- telor care au urmat (dezmembrarea imperiului Austro-Ungar, Unirea Transil- vaniei și Banatului cu România). Făcînd parte din. prima serie de profesori ai liceului român „Coriolan Bre- diceanu" din Lugoj, cu specialitățile limba română și limba latină, Aurel Peteanu a fost nevoit in anii ce au urmat (1920—1921) să-și dea echivalarea și teza de licen- ță Ia Cluj, unde a obținut diploma de profesor pentru liceele românești in 21 martie 1922, Tot la Cluj și-a prezentat din nou teza de doctorat și a dat examenul oral obținind diploma de doctor in litere ți filozofie in 15 mai 192t>. Dăm toate aceste date pentru că le socotim semnificative în caracterizarea personalității unui om ce avea să devină unul din dascălii ți activiștii culturali cu prestigioasă activitate a vieții culturale bănățene. O tenacitate ieșită din comun, un patriotism înflăcărat, o nețărmurită dragoste pentru poporul din rîndurile căruia se simțea făcînd parte, un optimism și entuziasm, pe care le-a păstrat pînă în ultimele clipe ale vieții sale, ca și o multilateralitate în preocupări. 82 au caracterizat personalitatea profund umanista a profesorului, Dr, Aurel E. Peteanu, personalitate pe care, în rîndurile de față, încercăm doar s-o schițăm in citeva din trăsăturile ei. îneă de pe cînd era elev de liceu, numele lui Aurel Peteanu apare în pro- gramul serbărilor culiural-artistice pe care elevii de liceu le dădeau in vacanță in comunele din Caraș, pentru a menține vie conștiința geniului cultural națio- nal atît prin recitarea dc poezii și punerea în scenă a unor piese de teatru din Literatura romană cultă, cît ți prin manifestări folclorice corale ți coregrafice Tot din anii foarte tineri a fost dcasemenea un pasionat culegător de folclor, adunînd un număr impresionat dc poezii populare inedite eare i-au servit ca material pentru leza de doctorat. Activitatea sa de folclorist nu s-a oprit însă la acea dată, ea continuînd și mai tirziu, astfel că la moartea sa a lăsat un mare număr de poezii populare din județul Caraț-Severin (în parte, din păcate, pier- dute, dar rămînînd în număr destul de mare pentru a fi servit unui studiu). Paralel cu activitatea sa folcloristică. Aurel Peteanu a începui încă din 1907 o vastă activitate publicistică în ziarele bănățene si ardelene, activitate pe eare avea s-o continue si s-o amplifice toată viața, devenind el însuți mai tîrziu înte- meietor dc reviste. Pentru a defini sfera preocupărilor sale dăm citeva titluri exemplificatoare; „Farmecul doinelor noastre*, în „Plugarul român" din Timi- șoara, nr. 5 din 2». I, nr. fi din 4. II., nr. 7 din 11. II., 1907 : „Icoana literaturii române în crima jumătate a secolului al XlX-Iea", în „Plugarul român1* Nr. I—3 din 3. I, nr. 3—4 din 31. I, nr. 3 din 30. HI 1910 ; „Problema culturală”, în „Pro- grcșul“. Orfivița, nr. 39 din 22. IX. 1912; „Pentru sentinelele credinței românești1*, in „Drapelul1* din Lugoj nr. 117 din 1JCL1918" ; „Prin potop de sufe- rințe lă viață”, in „Drapelul nr. 126. XI. 1916. A citit numai eîleva titluri din bogata serie a primelor articole ale lui Aurel Peteanu, preocupări eare aveau să se mențină ți mai tîrziu în areeați sferă a cercetărilor artistice Si folclorice, a problemelor dc cultură românească ți a celor de patriotism luminat profund uma, nist și democratic, Din totalul de 3U8 articole pe care le-ara parcurs, am remar- cat prezența sa activă la un foarte mare număr de periodice, îndeosebi bănățene, dar și bueurețtene, din care cităm revistele culturale: „Banatul", „Fpuncea”, „Luceafărul*1, „Revista Institutului Social Banat-Crițana11 etc., din Timișoara. „Banatul cultura!41, din Caransebeș, „Macedonia", „Tinerimea română41, „Nea- mul românesc'*, din București, ea și revista românilor americani din Cleveland- 0hio, „America". In orașul unde era profesor, Aurel Peteanu a întemeiat in anul 1925, împreună cu profesorul Filaret Barbu, „Răsunetul cultural" supliment literar al ziarului „RĂSUNETUL" (pe care-l tipărea pc spesele proprii linOgră- ful Gh. Tăratiu), iar in anul 1932, împreună cu un comitet, revista culturală SEMENI CUI,, după ce in 1929—1930, împreună cu elevii dc liceu, membri ai socie- tății de lectură „ion Popovici Bănățeanu" intemeîase revista „PRIMĂVARA BANATULUI". Aceste reviste neprimind nici un ajutor bănesc apar ți dispar după împrejurări și adesea ii cauzează profesorului Peteanu mari încurcături bănești trebuind să plătească datoriile la tipografic dintr-un salariu dc profesor și ața mizer. Activitatea sa publicistică nu s-a mărginit insă numai la colaborări sau înființări de reviste, cl fiind ți atuorul unei serii de volume „Din galeria marilor dispăruți” închinate memoriei unor figuri reprezentative ale culturii sau ale lup- tei social naționale bănățene în epoca dominației feudale, ca de pildă Corioian Hrediceanu, Dr. Valeriu Braniște, dr. losif Popovici, eu ample studii asupra vie- ții și activității lor. A mai publicat ți broșura „Banalul pitoresc", reprezentând amintirile cu dale turistice ale unei excursii pe Valea Carașului. Această prodigioasă activitate din care după cum am mai precizat, am citat numai o parte infimă, i-a adus alegerea sa în comitetul de conducere al Socie- tății „Tinerimea Română” din București11 al „Federației generale a presei din provincie" al „Aslrei Bănățene1* conducerea centrală din Timișoara a ASTREf Centrala din Sibiu în calitate de membru corespondent al secției istorice al „Inș- ii tulului social Banat-Crițana14 din Timișoara, a) „Societății Scriitorilor români din Banat1* etc., ca și președenția ASTREI departamentul central Lugoj (1937— 1940) al societății Lilcrarc-culturale „SEMENICUL" (1920—1932}, președinte a! sin- dicalului ziariștilor profesioniști, secția Severin, al societății scriitorilor români din Banat ..Altarul cărții” secția Lugoj, etc. Activitatea profesorului Aurel Peteanu nu s-a manifestat numai pe tărîm publicistic, el fiind și un mare animator cultural prin organizarea a nenumărate 83 seibări și șezători literar-artistice eu concursul scriitorilor bănățeni, olteni și bucuroșteni ca și acelea cu elevii liceului care se distingeau cu frumoase aptitu- dini de muzică vocală sau instrumentală sau calități actoricești, cele mai multe însă cu corurile și echipele de dansatori din Comunele bănățene, fiind adînc pătruns de importanță uriașului izvor creator pe care il reprezintă geniul popular In această ordine de lucruri, a reorganizat, între anii 1987—1940, 156 cercuri cul- turale ale ASTREI dintre Mureș ți Dunăre ca și un mare număr de școli sătești. Tot profesorului Aurel Peteanu i se datorește și inițiativa ridicării monumen- tului marelui luptător bănățean și patron al Liceului Coriolan Brcdiceanu, el colaborînd permanent și pentru ridcarea celorlalte busturi și monumente din Lugoj. Ca dascăl, profesorul Aurel Peteanu a fost un om extrem dc popular iubit mai ales de masele largi populare de părinții copiilor de la sate care veneau să dea examene de admitere la liceu și pe care profesorul i-a ajutor din răsputeri. Pedagog inimos prin vocație, se străduiește să descopere șî să încurajeze aptitudinile creatoare ale tuturor elevilor, dar cînd acestea apăreau la acei copii veniți din păturile oropsite ale societății, se lupta cu înverșunare pentru a le creea climatul moral și material favorabil, Mulți dintre foștii săi elevi au făcut ulterior cariere strălucite. Pentru această categorie de copii s-a străduit în anul 1925 să obțină de la Ministerul Instrucțiunii Publice transformarea țcoalei Civile de Stat în Gimnaziu, iar în anul 1926 dezvoltarea gimnaziului în Liceu bugetar, creindu-se în fiecare an cîte o nouă clasă bugetară pînă la completa lui dezvol- tare, în 1929, cu 7 clase liceu, căruia i-a purtat dc grijă pînă în ziua cind a ieșit la pensie — 1948. Tot pentru acești copii care trăiau pe la gazde sau într-un internat cu o clădire improprie, a ridicat în curtea Liceului Coriolan Brcdiceanu un internat nou, modern, din economiile proprii ale comitetului școlar intre anii 1930—1934. S-ar putea pune întrebarea cum a izbutit un singur om care nu făcea parte din clasele privilegiate ale burgheziei și politicienilor epocii și care a trăit el însuși într-o vreme în care grija pentru cultură era departe de a constitui un obiectiv de prim rang să desfășoare o activitate atît de rodnică culturală ți socială nepornind de la nici un capital propriu. Explicația o putem avea în trăsăturile sale de caracter specifice : 1) entuziasmul și perseverența nedoscurajată profe- sorul Peteanu fiind un ins foarte energic și al cărui singur țel în viață era acela de a erei a valori sociale; nepretinzînd nimic pentru sine însuși ți adesea chiar el expunindu-se la mari restricții materiale, cînd își punea ceva în cap acest om nu se lăsa pînă ce nu reușea. (Astfel, din relatările familiei, cînd șl-a pus problema înființării clasei a 5-a la Gimnaziul de fete, dosarul de Ia Minister fiind făcut dispărut de unii interesați care au vrut ea Liceul să nu se facă la Lugoj ci într-o localitate apropiată, profesorul Peteanu l-a reconstituit într-o noapte și a doua zi a plecat cu el la București, neîntoreîndu-se pînă a primit aprobarea). Adesea, pentru a obține asemenea aprobări, el uza de o insistență care îi dezarma pe cei în cauză obligi ndu-i să-i admită cererile legitime „ca să scape de el*. 2) Marea lui sociabilitate, profesorul Peteanu nelucrînd nici odată de unu) singur. Nu a întreprins niciodată nici o acțiune în care să nu izbutească să-si găsească colaboratori între acei oameni de bine care în acele vremuri nepriel- nice pentru cultură erau dispuși ca fără nici un ajutor din afară să se dedice acestei nobile misiuni dezinteresate. Optimist, purtind în priviri flacăra unui entuziasm aproape juvenil, servia- bil pînă la exces, amabil prin structură, el reușea să capteze simpatia și să-i dinamizeze pe toți cei din jurul lui, cu atît mai mult cu cît se știa că din nici o reușită el nu-și face un merit personal, cîtîndu-și totdeauna la loc de cinste colaboratorii și adesea lăsindu-se pe sine în umbră. In această ordine de idei el a participat cu aceeași dăruire de sine ți la acțiuni inițiate de alții, singurul lui scop fiind acela de a se ajunge la un rezultat. S-ar putea afirma cu drept cuvînt că nici o activitate culturală sau obștească nu i-a rămas străină acestui neobosit animator ; muzician, posedînd o frumoasă voce de bariton și fiind în același timp un bun interpret la vioară, ol are com- poziții corale proprii și a participat cu pasiune la viața muzicală românească. 84 activitate ce i-a adus alegerea sa, printre altele, ea membru de onoare al coru- lui „G. Muzicescu" din București și „Doina* din Turnul Scverin. Pentru munca sa neobosită profesorul Peteanu a primit mai multe decorații și distincții dintre care aceea din 1946 „Meritul cultural clasa I pentru școală ți operă de cultură* și o alta, foarte puțin obișnuită, în 1935 din partea guvernului fruncez de „Officier d'Academie" (Ofițer al academiei) drept recunoștință pentru societa- tea de lectură franceză pe care a înființat-o în cadrul Liceului. Dar activitatea profesorului Aurel Peteanu nu s-a încheiat cu pen- sionarea sa, el ccmtinuînd să meargă zilnic la liceu, în mod benevol, fără retribuție, pentru a ajuta noua conducere în problemele administrative, Tot din acea epocă a adunat material, a schițat și a început să redacteze lucrarea sa „Istoricul Lugoju- lui”, pc care moartea l-a împiedecat s-o ducă la bun sfîrșit. Pe urmă a fost o zi cînd vasta lui bibliotecă de specialitate, cu multe cărți rare, a fost încărcată într-un camion ți a luat drumul institutului Pedagogic din Timișoara, căruia familia i-o donase. După aceea — o prematură uitare. O nejustificată intrare în anonimat caro lipsește generațiile actuale și cele viitoare de o pildă profund instructivă a ceea ce a putut fi munca plină de abnegație și pasiune a unui înaintaș al lor ce ți-a închinat viața cu exclusivitate bunului colectiv, și pe care credem că cei care l-au cunoscut mai mult în diferite împrejurări au datoria să-1 ațeze acolo unde de fapt se cuvine. 85 9 cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • Emil Petrovici: „Studii de dialec- tologie și toponimic" * Cu puțin timp înaintea de împlinirea vîrstei de șaptezeci de ani (4 ianuarie 1989), o moarte cumplită l-a răpit pentru totdeauna, din mijlocul nostru (la 7 oc- tombrie 19458) pe unul dintre cei mai aleși lingviști români, eminent slavist, diaiectolog fonetician și toponimast acad, Emi) Petrovici. Volumul de față, proiectat să apară sub forma unor Scrieri alese, aprobat dc Prezidiul Academiei Republicii Socialis- te România, pentru a marca sărbătorirea acad. Emil Pcrtoeivi, cu ocazia împlini- rii a șaptezeci de ani, a văzut lumina tiparului, după tragicul sfîrșit al învă- țatului clujean, sub îngrijirea a trei din- tre elevii și colaboratorii săi : prof. univ. I. Pătruț, prof. univ. B. Kelemen șî cer- cetător științific 1, Mării, Volumul, apă- rut într-o ținută ireproșabilă, cuprinde studii și articole din două ramuri ale lingvisticii în care personalitatea știin- țifică a lui Emil Petrovici a strălucit : dialectologia și toponimia. Cu o temeinică pregătire de speciali- tate începută în țară la Universitate;; din Cluj, sub îndrumarea lui S. Pușcariu Th. Capidan, N, Drăganu, G. Giuglea, desăvîrșită prin studii în Franța unde a audiat cursurile unor maeștri ai timpu- lui : A. Meillet. Mario Roqucs. Jules Gilli^ron etc., Emil Petrovici devine ce! mai mare dialectolog pe care l-a dat po- porul nostru, Stib conducerea lui S. Puș- cariu. alături de $. Pop el este autorul celei mai monumentale opere din istoria dialectologiei noastre : Atlasul lingvis- tic român. S. Pop este anchetatorul și au- torul primei părți a acestei opere, pen« tru care a efectuat pe baza unui chestio- nar de cca. 2 200 întrebări în 301 locali- tăți, iar Emil Petrovici este autorul ce- lei de a doua părți. Chestionarul folosit de E. Petrovici cuprindea 4.800 de între- bări referitoare la cultura materială a • bucurești. Editura Acadcitmi R.publicii Socialiste România. 1970. 338 p. 86 mediului nostru rural. Numărul locali- tăților anchetate de el se ridică la 85. Pcntu a ne da seama de imensul mate- rial lingvistic, notat de E. Petrocivi în cei 10 ani. cît au durat anchetele pentru Atlas. e suficient să înmulțim numărul întrebărilor cu al localităților și ajun- gem la cifra impresionantă de peste 400.000 răspunsuri. Materialul bogat al Atlasului Hngucs- tic roman a fost folosit de Emil Petrovici și in numeroase studii. Problemele abor- date dc el sint diverse. Deosebit do importante sînt contribu- țiile aduse dc Emil Petrovici în proble- ma continuității românilor pe baza da- telor oferite de studiul limbii române : Tranșileania, ratrd ifnpuistied românis- mului nord-dunărean în „Transilvania", an. 72, nr. 2. p. 102—1M5 ; Românii tenifi recent fn Transilvania 1 Ce spune ling- vistica ibid.. an, 72, nr. 7, p. 467—470: praiui românesc de pe Crijurt și Someș, ibid., an. 72. nr. 8, p. 531—558 ; Simbioza romdno-slacă in Transilvania, ibid., an. 73. nr. 2—3, p. 149—156: Dovezi filologi- ce ale continuităfii, ibid., an. 74, nr. 1, p. 7—13 etc.). Studiile acestea și altele credem că ar fi trebuit incluse în prima parte a volu- mului pe carc-l prezentăm. Toponimia a fost una dintre ramurile lingvisticii in care contribuțiile aduse dc Emi] Petrovici sînt multiple. Se știe că numele de locuri, ca și limba în general sînt depozitare ale culturii unui popor De aceea toponimia, mai ales la popoa- rele a căror limbă a fost utilizată în scris mai tirzju — cum e cazul și al limbii noastre —, devine un instrument indis- ' V«i «rtkolut Nepartijia iirmurilor daco- române pe Para Atlasntni român, p. 38—50. ' Vezi p. 90 103. ’ Veți p. 50—55 • Vexl p 5f>— «I • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • perisabil pentru, cunoașterea fazelor an* lerioare ale limbii ți istoriei acestuia. „Se spune despre toponime că reprezin- tă o adevărată arhivă, care poate servi la restituirea unor epoci îndepărtate din trecutul unui popor, epoci pentru care nu există alte documente s“. Deosebit de importante sînt preclză- rile metodologice pe eare Ie aduce E. Petrovici în studiul toponimiei. Astfel el face deosebirea între toponimele slave de pe teritoriul patriei noastre, toponi- me date de daco-siavi asimilați de po- pulația românească din nordu] Dunării șE între „falsele" toponime slave, adică cele provenite din cuvinte românești de origine slavă. Toponime dc tipul Tirnn- ra, Bărgrod, Cemot-oda etc. sînt date dc daeo-slavi, dar toponime dc tipul Dum- brdneaua CerJJîpoara, GlimboreJitf, Dealul ete„ sînt de origine românească. După E. Petro viei, toponimia României este dc origine românească în proporție de aproximativ 80%. „Alei intră ți topo- nimele pscudo-slave, create dc români pe baza apelativelor si a numelor de per- soană românești dc origine slavă, pre- cum și numele dc locuri formale dc ro- mâni din apelative și nume de persoană dc altă origine* *. Apariția acestui volum care unește intre coperțile sale doar o parte din ar- ticolele ți studiile lui E. Petrovici, are semnificația unei act de cultură. Publicarea integrală a operei acestui mare erudit, care s-a afirmat eu deosebi- tă strălucire în mai toate domeniile ling- visticii (istoria limbii române, slavisti- că. romanistică, dialectologie, onomasti- că. fonetică ți fonologie, lingvistică gene- rală etc,) ar da o imagine mai cuprinză- toare a activității iui științifice. Lucrul acesta se impune cu atît mai mult cu cît studiile lui E, Petrovici sint risipite în mai toate revistele noastre de specialita- te ți în mai multe periodice străine. V, PRAȚILĂ 1 Veri Istoria poporului nmân OKlimlitĂ ir: toponimie. p. îtl. ’ firri.. p. îi*». Dan Grigorescu: Shakespearc în cultura română modernă Prin lucrarea lui Dan Grigonescu — Sftakespeare fn culturq rpmdnd moder- ni — seria „Confluențe" oferă o sinteză comparatistă de primă importanță și utilitate. în „Cîteva premise" Dan Grigorescu enunță principiile de bază ale literaturii comparate, dezbate probleme ale influ- ențelor ^relațiilor sau raporturilor) șî — fapt relevant — privește dc la Înce- put cultura românească integrată in cea europeană, constatînd că „Shakespeare a fost unui dintre acel creatori a căror operă a pregătit unitatea internațională a culturii, ia care se refereau Marx și Engels". Fidel enunțurilor din „Cîteva pre- mise", comparatistul urmărește „Desti- nul european al iui Shakeșpeare*, firește cu precădere în Franța și Germania. însă și în Italia, Rusia, Ungaria ș.a, Studiul atent ți spiritul pătrunzător îl conduc la ideea că Voltalre nu a fost „...în- treaga iui viață un denigrator al operei shakespearcane’* și „...nu a negat în- tru totul geniul lui Shakespeare", iar rezervele abatelui Pruvost sînt asemă- nătoare ; urmări ndu-î pe Le Blanc. La- Place, Mermontel, Diderot, î-a Harpe șî alții. Dan Grigorestu notează: ,.,,. se exagerează proporțiile contradicțiilor shakespcaroloRicc aproape ori de cile ori se vorbește despre Franța acelei vremi (secolul al XVIH-lea, n.n,}, fără să se observe că nici comentatorii englezi si vremii nu erau întotdeauna mai recep- tivi la opera celui care a scris Wamlet“. în Germania regăsește o atitudine dife- rită, impusă mai ales dc ideologia Sturm-und-Drang-ului și de teoriile lui Lessing, Analiza mai atentă a shakespearologiel in Franța și Germania este determinată de faptul că temeiul influentei lui Sha- kespeare la noi il constituie culturile franceză și germană. •) Editur-n Minerva, București, lătl. 87 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • Dan Grigorescu reînvie eu meticulo- zitatea „începuturile relațiilor literare anglo-romănc4*, fiindcă, atunci cînd se constituia cultura noastră, „Anglia și Țările Române nu erau niște teritorii care se ignorau reciproc*; dovadă Ptt- vestea cavalerului a lui Chaucer, relațiile comerciale de la începutul secolului al XVI-lea, călătoria lui Ștefan Bogdan în Anglia și a unor englezi în Țările Ro- măne. Spre deosebire de Franța șl alte țări, la noi nu a avut loc o controversă sha- kespeareană. pentru că — afirmă Dan Grigorescu — „ Romantismul lui Bolii ac, clasicismul lui Hei iade, realismul pe care-l^ apăra Nicolae Filimon, se întîi- neau în respectul entuziast față de Sha- kospeare". „Momentul Emineaeu" capitalul prece- dat dc citeva opinii cu privire In influen- țele reciproce dintre personalități (care exclud imitația ori relația superior —in- ferior), realizează o abilă investigare pentru a depista — încă din lEWilî — ecourile „genialei acvile a Nordului11 în creația geniului eminescian, Numeroase Influențe sbakoșpearenne distinge autorul în drama istorică româ- nească și în alte creații ia Bol inii nean u. Hașdeu, Delavrancea și chiar la V, Alcc- sandri, influențe pe care le caută nu numai în faptele evidente (temă, subiect), ci și în cele mai greu sesizabile {cupluri de personaje, replici și chiar fragmente de replici). Cu acest prilej des- coperă că Hașdeu stabilise relații între Shakcspeare și Sofocle cu peste palru- zeci do ani înaintea lui Lewjs Campbell, după cum, mai tîrziu. va fi surprins că GherCn avea să-l anticipeze eu aproape treizeci de ani pe Lascelleș Abercrom- bie în anumite idei, ceea ce nu face docil să releve contribuții de valoare ale li- teraților români, ca și spiritul de recep- tare a valorilor universale de către cul- tura noastră. în „La răspântia celor două veacuri" avem prilejul să ne reamintim că „Acea^ tă perioadă a culturii românești este marcată dc o dezvoltare a criticii shakes- pcareane.. ", că personalități ale vieții noastre teatrale, de talia lui Ion Brezca- nu. Ion Manolescu, Nottara ș.a., sînt tot mai mult atrase de teatrul lui Shakes- peare. că se impune O rigurozitate în tra- duceri și că, in fine, „,,. prestigiul Juni- mii a contribuit și el la lărgirea cimpoiul de circulație a lui Shakespcare in cultu- ra românească. „Se subliniază" interpre- tările critice ale intelectualilor grupați in jurul revistelor marxiste" în frunte cu Gherea, ca și preocupările shakespea- reane ale colaboratorilor de la Literato- rul sub impulsul exemplului oferit dc Al. Macedonski. Intelectuali români de vază, ca I. L Caragiale, N. lorga. Ibrăileanu ș.a. — deși cu convingeri deosebite — se unesc în descoperirea și admirarea naturalu- lui în opera lui Shakespeare. începută de lorga, Caragialc și Ibrăi- leanu, critica științifică aplicată operei shakespearieane se constituie intr-on sistem prin contribuțiile lui M. Drago- mirescu, Dragos Protopopescu, dar mai ales ale lui G. Călinescu. T. Vianu. și, în timpul din urmă. Matei Călinescu. Vera Călin , Zoi DilmitrescU. — BuțUlenga. Al. Duțu ș.a. Lucrarea iui Dan Grigorescu repre- zintă o sinteză remarcabilă a numeroa- selor probleme impuse de receptarea lui Shakespcare in România paralel cu des- fășurarea aceluiași fenomen în Europa precum și o meritorie contribuție la cla- rificarea direcțiilor critice și chiar a in- terpretării unor aspete ale creației sha- kcspearcane. Operă de bună ținută științifică, Sha- kespeare fn cultura română modernă sc adresează nu numai sudenților, profeso- rilor și specialiștilor, ci și „tuturor iubi- torilor de literatură", rcprezentînd ast- fel un act de cultură de calitate, C. VINTtLESCV Romulus Vulpesru și alte poezii Un rafinat benedictin care cultivă de- suetul ca artă ultra modernă și care in- ventează într-o fină ironie sintaxe și 88 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • estetici grave traduse cu o gestică dc arlechin sever sau comentează metafi- zici ludice eu o gravitate dc magistru din Evul de mijloc, Romulus Vulpescu este un personaj al literaturii române con- •emporare. Dar dincolo de decor, de cos- tum, de moravuri, poetul oferă nu nu- mai o lecție literară ci chiar o literatură. Personajul (regizînd mereu un specta- col spiritual), nu rămîne numai un „per- sonaj" dc context literar, ci, dincolo de această proiecție este unul din cei mai interesanți si în același timp cei mai revelanți poeți contemporani, Poezia sa are patina ți condiția existențială a poeziei. E creată eu pasiune erudită, deși uneori afișată ostentativ, și aceasta este tot un element de regie spectaculară, pentru materia din care sc face litera- tura, pentru un cuvînt în sine. Totul lu- crat cu multă muncă exigentă și Înde- lungă, cu multă cultură, și, paradoxal, cu conservarea emoției minime, Romulus Vulpescu are instinctul crea- ției. dar. fiind un literator pasional, îți împachetează temperamentul în jocurile rafinamentelor de lectură. De aceea poa- te versurile sale se gustă cu un fol de in- cantație trubadurescă. din familia des- cintărilor uvedenrodici de cuvinte: „Ne Vfttfteazd ploile-n agende, / Ne fac la trepte genuflexii ude / Și ne invită-n moarte ți-n legende / Din cure anotimpul ne exclude. Iată un exemplu de text sentimental decupat voit dintr-o altă sensibilitate pop tică (alta pe plan istoric) și recompus în- tr-un modern sonet de toamnă, pe care unii critici pedanți l-ar putea acuza de livresc (livrescul fiind aici temă artistică, implicată cu naturalețe) ; Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu nevroze : / Amtir- pul ofilit verlainiza-n decor / în tonuri violete de simbolism minor; / îmbălsă- mau odaia murinde tuberoze. / / Tu ai pătruns in mine cu imagini, cu toamne, / Neliniști primitive fi ceti ai distilat, t Foiletind in cartea poetului Pillat / Xn- tolopii de frunze, la pluvioase pagini. Cartea, ediție direct bibliofilică, în- grijită de autor, autoprefațată inteligent și figurativ, se constituie ca o delectare a lecturii, plină de vicii și magii tehno- grafice moderne, ce aparțin deopotrivă pedanteriei și inteligenței poetului. Cu asemenea ediții, cred, s-ar putea susține și un doctorat In știința tehnografică. EMU, MÂNU Mihai! Steriade : „Poeme“ * Volumul apărut nu demult, este o retrospectivă a întregii activități literare pe care Mihail Steriade a desfășurat-o intre 1923 (anul cind și-a tipărit la Foc- șani prima plachetă de versuri „Pajiț- tele sufletului") și 196G (anul apariției la Bruxelles, în editura proprie, a cărții in- titulată „Destin roumafn voix univer- selle : Mihai Emineseu, poămes trans- posăs en francais"), la care s-ar putea adăuga o scrie de lucrări aflate în manu- scris. Activitatea autorului de al cărui volum ne ocupăm, arc, în general, trei direcții dc manifestare : una a creației propriu-zise. scrisă în limbile română și franceză; alta a traducerii diferitilor poeți, cu precădere necrlandezi, în limba română și tilmăciri din poezia română în cea franceză și flamandă. în volumul „Poeme" sint incluse: 6S poezii, creații originale, scrise în româ- nește, 74 sînt scrise în limba franceză și 35 traduceri, constituind un adevărat mozaic liric. Ceea ce se cuvine, socotim noi, a fi subliniat mai întii, e marea pasiune a lui Mihail Steriade pentru actul de cul- tură care l-a călăuzit mal tot timpul în activitatea sa pe parcursul celor peste patru decenii. în acest sens strădaniile sale au dat rezultate remarcabile. Ca director fon- dator al „Institutului particular de limbă și literatură română Michel Eminesco" din Bruxelles, ca director editor al perio- dicului bilingv Le journal roumam des poetes și președinte al „Asociației mon- diale a prietenilor lui Mihail Emineseu" din Bruxelles, entuziastul focșănean Sc dăruie cu tot sufletul acțiunii dc a face * Editura „Mincrva", București. 1971 89 * cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cunoscută în străinătate creația lirică românească prin transpunerea ei intr-ț> limbă de curculațîe mondială: limba franceză, necruțînd nici un efort pen- tru îndeplinirea nobilei sale misiuni. Poezia lui Mihail Steriade, cuprinsă în volumul antologie ,.Poeme", reflectă stări sufletești de diferite dimensiuni emotive, mai toate izvorînd din contem- plarea pămîntului natal, a multiplelor sale aspecte plastice, de o mare varie- tate. Acest pămînt înseamnă totul pentru poet : Lingă pămint mi-e viața, Doamne f și-i cerui-tău lingă pămint" (Ungă pă- mînt). Sau dintr-o altă poezie : „Surid vremelniciei fi adeseori plingind / mă bucur dc Vtafă, de dărnicia sorții. / că din pămint iau sevă și florile fi gindul" (Pămînt). Scrise într-un limbaj liniștit și laco- nic. poeziile sale, mai ales cele din peri- oada 1923—1928, conțin în general o sta- re de nemulțumire față de lumea în care tăiește — și căreia nu i se poate adapta în întregime. De aici se naște dorul de evadare : „Simțeam un dor nelămurit de a pleca / spre undeva f in si de vară, cind paserile-n sin de cring / alecmurile.-n cint iți pling“ (Pribegie). Nelipsită dc unele accente ale liricii lui Minulescu și Pillat, poezia lui Mihail Stcriade. are o tensiune emotivă a ei. evoluînd din plas- tica unor forme tradiționale, cu repere bine determinate în concepțiile despre viață și societate din deceniile doi și trei ale veacului nostru. Actul său poetic e rezultanta unei mari iubiri pentru poe- zie. singura în măsură să-i cuprindă toa- tă neliniștea cartel frămintă în fața ne- cunoscutului ; evită confuziile lexicale și asonanțele de imagini, exprinundu-și confesiile cu maximum de claritate. Poemele lui Mihail -Steriade din a două etapă a creațiilor sale (1928—1939), păstrează în bună parte aceeași atmos- feră de neadaptabilitate. dar î se adaugă o tentă nouă : sentimentul îndepărtării, a] ruperii de părnîntul natal, creindu-i neogoite nostalgii, indiferent dacă sînt exprimate în limba română sau franceză. Trecerea vremii, i-a îngroșat doar trăsă- turile, ornamentația metaforică a rămas neschimbată. Conținutul poemelor dez- văluie deseori nepotolita dragoste de patrie, de toți cei dragi ai lui, cărora le poartă dorul (O, mamă. Tata, Frații, Mama și Florin, O fibră rătăcitoare. So- lie țării. La poalele Ceahlăului etc,). De altfel în mai toate poemele sale, acest sen- timent al dezrădăcinării apare cu preg- nanță, dînd tensiune și energie versului : „Umbrele mă sprijină dar cine Se cla- tină, t Voci se prăbușesc ca riduri în ruină / Sint prizonier ai aripilor mele / de mă-ncătufea-ă in albastru! cer. H Nu mă mai încumet să-nș/ăc steagul I ca să pășesc peste ultimul prag I cind risul clar al copilăriei — pribeagul — imi este povară / și gindul baltag* (Umbrele mă sprijină). Destăinuindu-și cu sinceritate, des- chis. frămîntările intime, emoțiile unui îndrăgostit de frumos, Mihail Steriade reușește să convingă prin versurile sale datorită în deosebi simplității și clari- tății limbajului poetic pe care îl utili- zează cu dezinvoltură Ion Hurjui : „Ornicul trecerii" Do la volumul dc debut „Noaptea Pandorei" (1969). în care remarcam flui- ditatea și polivalența imaginilor dar și un anumit hieratism acompaniat dc ten- dița spre exprimarea criptică sau culti- varea vagului, versurile lui Ion Hurjui înregistrează un remarcabil salt în direc- ția „încălzirii" lirismului, o certă uma- nizare. Noua culegere „Ornicul trece- rii" (recent apărută în editura „Juni- mea") este probantă în acest sens, con- firmind prezența unui glas poetic aflat in plin proces de maturizare și împli- nire. O constanță a acestei poezii pare a fi preocuparea pentru muzicalitate, măr- turisită de altfel, în versuri în care ideea îmbracă o ipotetică aură dc naivitate : „Cîntă, cîntă : ! Muzica e sfîntă, / Nimă- nui nu-i 1rece-n gind / Altă muzică, nici- 90 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cind 1“ (Descfnlec). Uneori jocul muzical vizează incantația, punînd în valoare valențele sonori? ale cuvîntului: ,.Dor- H-li ți dor de pace, / Face lumea și des- face : I Ploaia-i rece lingă mine — / Știu că nu e, că nu vine." (Dorli-li). O poezie chiar se intitulează „Din frunză", alta „Codrului, cintee" iar alta „Doină". Ion Hurjui preferă stările de suflet calme, contemplînd realitatea de la o anumită distanță, reconstituind momente sau diseutind existenta pe un ton de lu- ciditate ți înțelepciune, în care probabil nu-i exclus să se audă și ecoul profesiu- nii sale de medic : „Cîntă vioara undeva, / Moartea-i pe-aproape / Dar noi zicem că nu-i / Și cîntecul trece. H Iubita mea. încă-i întuneric; / Taina noastră / Adu- cătoare de viață, / Iată sc răsfață în gea- muri, ,' Singura alinare." (Depărtarea). Cu aceeași seninătate este privită ideea dc moarte in una din cele mai reușite poe- zii din volum, remarcabilă prin osmoza perfectă dintre viziune și expresie. prin aerul sobru și grav ai notațiilor : „Poate murim / Poate ne prindem / De brațul decalaturi. / Să știm ochiul mării Enorm dilatat — / Albastru de vară. II Iară sc stinge / Lumina-n crepuscul / Minuscul însemn de-ntomnare, 1 Sănii de oameni / Prinși doar dc brațe / Poate alunecă, poate se pierd. II Eu în tăcere I Refac ipoteze lumii șl drumului, / Braț din iubire." (Brațe). Iubirea este văzută prin însăși exu- beranța naturii în care domină eterna devenire: „Revolta din strugurii / Prea plini, I Revolta adolescenței / Ce vine, I Revolta din mine —■ / Singele nevăzut. I! Unul și altul se răsfață, I S-au răsfățat, dar așteptarea Se scutură în anii sece- toși; / Noi cei frumoși / Să trecem îna- inte." (Iubirea). O notă meritorie aduc unele versuri patriotice în care loa Hurjui știe să spu- nă, cu simplitate, trăiri autentice : „Uite se-nvlrte in munți / Hora veche / Ciu- leandra și sîrba. / $i tolu-i pereche. \ici dulce țară / Sărutu-i miracol I Aici ca să moară / U-gcnda-n ruine I Se naște din piatră o alta cu tine." (Tară). Alunei însă cînd. în ciuda mesajului ge- neros. prezent în asemenea poezii, se în- cearcă o grefare din afară a elementului social, rezultatele rămîn palide datorită retorismului și prozaismului, precum în „Pomii uitați" sau în „Luptele sacre" : „Iată timpul vostru, / Timpul făcut de voi I Voi făurarii ce n-ați știut / De He- faistos străbunicul, t Miturile toate, / Iată ah mit — / Constructorul de azi ; ! Iată frunzele așezate / Să treacă stăpî- nul, / Stăpînul lor de dreptate / Omul comunist," Pe lîngă aceste carențe, ar mai tre- bui semnalată tendința spre manierism, alunecarea în artificios și un anumit aer constructiv, resimțite în unele poezii. O grijă mai mare pentru concretul senso- rial în construirea imaginilor ar duce xm real spor de transfigurare în versurile lui Ion Hurjui. MARALAMBIE ȚI GUI loan George Șeitan : „Amforă de sete" Cred că loan Gcorge Șeitan face par- te din categoria foarte aparte a poeților care poartă în sinea lor un destin grav, care nu pot să surîdă prea des, structura lor adincindu-se, asemenea cumpenei înspre durerile și sfîșierile interioare, pe care apoi să Ic ridice sisific, înspre lumină, dintr-o vitală sete de comuni- care. Cilez : „Sint blestemat să port cu- vinte aspre I Ca lebede pe lacul inocent / Si cel mai trist, al remufeării casta f Sint amfora de sete a unui ev decent / — Amforă de sete pag. 44. sau „Dealul să-mi poarte, rătăcitul / Impotărat de păsările înjunghiate de cer / Mai tinăr ea mesteacănul singurătății / Mă port spre Riul Lung / Cu soarele rostopedit lingă troițe fi rouă I — Sisif Rătăcitul — pg. 12. Și astfel, fiindcă filonul este unul sin- gur, vom avea acea impresie a „varia- țiunilor pe aceeași temă, a mișcării unor cercuri înscrise intr-un cerc de început Să spunem deci că loan Grarge Șeitan 9! • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • este un poet monocord, un poet al obse- siei, peisajul său straniu revenind în ma- joritatea poeziilor. Dczgolindu-ne o fan- tastică geografie sufletească : Rîul Alb. Dealul Alb, Dealul Negru, Rîul Lung. Valea Plingcrii. Poemele sale sînt pro- iecțiile unei adolescente însingurate, ale rătăcirii „nenuntitului" (cum sc numeș- te), ale aceluia care și-a pierdut vremel- nic iubirea t „iată trupul meu, trupul meu vinovat / fngrid. doritorul de tine. mă spurcă ,../$£ aripa ta frinîă să ba- tă dealul / fn cumpăna sa au obosit mes- teceni ! Eu t>fn întristat amdpfndu-tnf calul / Și noaptea, fn care pentru mine nu te mal legeni* f. loati George Șeitan nu este un poet al iluziei, tiu sc înșeală, el se redescope- ră mereu în singurătate, durere, sete de casă, de părinți, în tragică rătăcire. Oare rătăcirea sa să fie altceva deeît rotirea în jurul său. neiertătoarea sete de a se ști așa cum este, de a se spune așa eum este ? lată : „Șl blestemat am fost să port cu uf f ne aspre t Singur șt mut ™ lebăda pc ape / Si cel mai trist, cu ner- vii morji pe clape / Sint amforă de sete ce nu o sd vă scape" / pg. 45. Ieșirea sa în lume este fără armură, fiintn sa este penctrabilă, ploile îl ating, îl macină, nu își acordă nici un fel de „circumstanțe atenuante" : „Trupul meu e-o nostalgie ! Au, au, au, inimii au ! Dcalule pribeag, leșie t Sau iubire vrei să-fi dau ?" / pg 57 Vcrsul este nud, fluid, expresia este necăutată, dar crudă, poezia curge, te învăluie, trezește amintiri ciudate, „construiește* stări cheie, oscilatorii în- tre dorință și ncrealizare, Este elegiac, cu multe clemente folclorice, bine asi- milate, pendulînd între descîntec și bles- tem : „Din ce blestem părintesc f Te îndoi ca măr domnesc ) De trăsnet neo- eollt I Și cu moartea logodit /“ pg. 50. Cu aecst volum, tînărul poet, convin- ge cititorul impunîndu-se ca un glas aparte, dureros, frământat și pur. Volumul abundă în versuri memorabile Va trebui însă să-și lărgească aria ex- presiei, să estompeze unele influențe (Esenîn, Labiș) și, în deosebi, să-și dilate gama lirică, să se privească în alte ipos- taze, altfel această pcdalare monocordă, acum binevenită fiindcă relevă pregnant un profil aparte, va deveni manieră, au- topastișă, generând nedorite semne de întrebare. GEOffGE SG KG Mircea Zdrcnghea, Stela Zdren- ghea: Probleme de analiză mor- fologica Lucrarea Probleme de analiza mor- fologică, apărută recent la Editura știin- țifică. sc înscrie în scria aparițiilor din ultimii ani consacrate analizei „pe viu* a faptelor ce intră în sfera gramaticii. Autorii, Mircea Zdrcnghea și Stela Zdrcnghea, au conceput-o în două părți: una, introductivă (Îndrumări in analiza morfologică, p. 9—40), cu caracter pre- dominant teoretic, cealaltă (Analize morfologice, p. 41—78) de natură în ex- clusivitate practică. In partea întâi, după ce. succint dar limpede, este prezentată legătura indi- solubilă între morfologic și sintaxă, au- torii, servindu-se de cîteva texte „test", insistă asupra unora din greșelile săvâr- șite în mod curent de către elevi în prac- tica analizelor gramaticale, eum ar fi : confuzia subiect — complement direct complement de agent — complement circumstanțial cauzal, atribut substanti- val genitival-complcmcnt indirect sau complement circumstanțial de loe (da- tivul locativ) etc.. toate datorate, în ultimă instanță, fie identificării greșite a cazului la care se găsește cuvân- tul sau grupul de cuvinte luate în discu- ție, fie nesesizării exacte a legăturii acestuia cu ansamblul sintactic în care este angrenat. O dală cu soluțiile pro- puse pentru evitarea unor astfel de con- fuzii, se atrage atenția (în mai multe rînduri) că pentru reușita oricărei ana- lize gramaticale (morfologice și, implicit. 92 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți reviste • sintactice) criteriul primordial rămine înfelc<^rea exactă a conținutului textu- lui, ceea ce, evident, presupune din par- tea celui interesat într-o asemenea în- 1 reprindcrc o anume zăbavă asupra frag- mentului supus „disecției". Salutară — dacă se are în vedere destinația lucrării — ni se pare încerca- rea, reușită, a autorilor de a pune în serviciul definirii părților de vorbire (substantiv, pronume) și a categoriilor gramaticale specifice acestora (gen, nu- măr), așadar în serviciul analizei morfo- logice-, unele din cîștigurile recente ale lingvisticii pe linia metodelor de in- vestigație, cum sînt: metoda distribu- ției. a compatibiltății semantice (pe care autorii o numesc „condiționarea reci- procă a elementelor care intră în con- texte." — p. 20), a contextelor diagnostice (sau specifice). Paginile ultime ale acestei prime părți a lucrării readuc în atenția cititorului cî- teva chestiuni (asupra cărora unul din autori — Mi ivea Zdrengliea — a avut prilejul să stăruie în articole și studii publicate în anii din urmă în revistele noastre de specialitate sau în lucrarea colectivă Analize gramaticale și stilis- tice, ed, I, 1939, ed. a Il-a, 1966) referi- toare la substantiv, articol, adjectiv, pronume, verb, prepoziție și conjuncție. Declarîndu-se, în principiu, dc acord cu indicațiile propuse aci de către autori, ne vom îngădui totuși unele observații: la p. 28. arătîndu-sc că recunoașterea ca- zului gramatical Se face mai ușor cînd substantivul este articulat cu articol bo- tărît sau nehotărit. ne întîmpină avcrti< zarea : „dar nici determinantul și nici articolul nu ne indică în mod precis ca- zul, fiindcă șl acuzativul lor (subl, mele — D.C.) e identic cu nominativul, iar genitivul eu dativul". Reiese de aci — dintr-o astfel de formulare — că sub- stantivul ar putea avea o flexiune (s-ar putea declina) și în absența articolului ; or, se știe, flexiunea substantivului este, in fond, flexiunea articolului (mai ales in cazul substantivelor masculine ți neu- tre), La p, 34 se afirmă : „Alteori vorbi- torul detașează o însușire oarecare de obiectul care o posedă și, articulînd cu- vîntul cu care o denumește (care este adjectiv), creează un obiect propriu-zis (subl. mea — D.C.), substantivizînd ad- jectivul : albul ochiului, orbul găini- lor". înclinăm să credem că, printr-un astfel de procedeu, vorbitorul creează nu „obiecte propriu-zise“ (albul, orbul — nu sînt totuși obiecte), ci mai degrabă ele- mente lingvistice noi cu care sporește in- ventarul clasei substantivului. Tot la p. 34 pronumele iți, din exemplul „tfi cumperi un creion", este considerat pro- nume r e f 1 e x i v (ca și mă, din „Mă tre- zesc de dimineață") dat fiind că el se află la același număr și la aceeași per- soană (a H-a sg.) cu verbul (cumperi), Părerea noastră c că 11 i este aci pronume personal totuși, în ciuda comunității de număr și persoană cu verbul (iți cumperi t i e), în partea a doa a lucrării sînt însu- mate un număr de 38 de texte literare din diverși autori, date ca model do ana- liză. ele fiind apoi reluate ți „reanali- zate" în scheme (p. 59—78), pentru a pu- tea fi, astfel, pusă mai pregnant în evi- dență legătura dintre morfologie ți sin- taxă. în speță dintre analiza morfologică și cea sintactică. întrucît în cazul fiecă- rui cuvînt din aceste texte este indicată, alături de precizările de ordin morfolo- gic, și funcția sa sintactică, această parte a lucrării putea fi intitulată, mai pro- priu, Analize morfologice ți sintactice, sau chiar Analize morjosintactice. încheiată cu un „apendice" în caro sînt propuse cîteva zeci de Texte de ana- lizat (selectate din diverse epoci, stiluri și genuri literare — de la Neculee și pînă la D. R Popescu), cartea celor doi autori clujeni face prin problemele su- puse observației și prin indicațiile și procedeele de analiză pe care le conține, un bun serviciu procesului de predare a gramaticii limbii române in școală și în facultate. Stilul clar și concis în care este re- dactată (avem în vedere, desigur, prima parte, cu caracter teoretic), ca și exem- 93 cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • plificările bine alese sint, ți ele. elemen- te de natură să asigure o sporită audien- ță ia destinatarii ei directi: elevi, profe- sori de limba română, studenți filologi, D, CKA$OVEANU cartea strâinâ Slavko Altnăjan : „Rus" Tînârul poet din Novi-Sad ne oferă în acest volum o poezie inlelectualistă carp păstrează încă unele reminiscențe, suprarealiste îndeosebi {„Omul mască"), dar care dovedește ți o lectură atentă (ți proaspătă) a realizrilor poetice mai noi. Autorul va prelua și unele din simbo* lurile întâlnite in lecturile sale preferate, fără insă a le investi, decît rareori, cu noi semnificații (piatra, cercul (=zero), mărul etc.) sau fără a le da o nuanță personală semnificativă. De cele mai multe ori, poemele lui vor fi imagini vi- zuale, concrete (atunci cînd nu filozo- fează), uzînd in subtext un sens existen- țial, avînd „poanlal — cheie în final Unele poeme nu aduc nici o revelație, ele pot doar „reaminti" revelații ante- rioare. Lucru care, probabil, pc alt plan, se întâmplă ți poetului. Majoritatea poe- melor din volum sînt de inspirație li- vrescă ele rămin doar simple refortnu- târi, cîleodală naive, la o tensiune lirică scăzută, fără adevăr. Cînd Slavko Almăjan renunță însă la a fi cu tot dinadinsul „moderrT, cînd este mai puțin căutat, lăsînd la 0 parte prea desele (ți ostentative) referiri la Pi- tagora sau Pascal sau ... ele-, atunci il simțim mai aproape, mai acut, mai au- tentic ; „Frunzele cădeau peste mine / Mîinile mi-au dispărut / Capul / Picioa- rele / Stați am spus frunzelor / Aștep- tați / Eu sint om / O știe trecătorul acela / O știe pasăre'1 (Tăcerea Universului). Citim înlr-unul din poeme: „Să le identifici / Cu lucrurile care niclcind nu cuvintă / Care nicicînd nu se pot iden- tifica / Pentru că niciunde nu ne desco- perim atît de perfect / Ca în posibilitatea identificării'' („încercare de a se integra în veșnicie"). Atunci cînd autorul respec- tă și practic această, să zicem, artă poeti- că, așa cum reușește în „Cutia" sau par- țial in alte poeme, atunci e] se apropie dc acea cunoaștere prin imagine, prin poezie, despre care vorbea Valdry. pc care-l citează Slavko Almalan. P. VOINEA 94 miniaturi critice Prima statuie a lui Eftimie Murgii Afrm^rU frumujitt „frauiri Dada" din B&tovici. in șe- dința din 25 februarie 1928, decid riE ridice Jn centrul Văii Atmafului — — un mtMuAfflf ceQ0fttftofl4irultll Ji Cărturarului Eftimie Murgu, /n ateii scop se formează un comitet de inițiativă. Se inioc- mesc liste de subscriere . . . Dar aceta care u mai mult, moral ți ma^ terial, ridicarea statuii fui Ef. timie Murga ne plaiuri te lui natale a ffisl ilustrul am de ctiDurd lfasde GMiț. preșe- dinte in acel timp ai A strei. ..........Zfd^ta/iri t«d primi astfel cea dinții statuie^ — «cria ^aifto Gbhftț frtf^wn hixrf antWa/ publicat In .Curierul Banatului" (nr. / /929J. Cu toate greutățile și ne- ajunsurile. bustul revoluțio- nar ului de la i&4$. Eftimie Murga. lucrai fa bronz de sculptorul O. fi an a (bit dei- ■ dii ta 28 aprilie 1929 Cartu- rile din Bozootcl, ^nina. Gră- dinari, lahlanlfa. Mercina, 0- ra vita șl Dalhoțet reunite sub bagheta neuitatului Ion Vidu nu făcut «d răsune ..Imnul Iui Eftimie Murau" Ca un glax de falnic râxfrfnt prin valea ce- lor douăsprezece mori unde • 'dată zburdalnicul Efta păzise turma c« n{ ari colindase va- lea după cel mai alb liliac Ziua dr 2? aprilie a rămas o dată importantă ți tn acti- vitatea A f stei fiindcă atunci o atra/ toc Ia Bazovîci Congresul dexpdrfămfnțufții din Banat al asociației. Atmăienii s-au bu- curai. in acea zi rămasă de neuitat, de prezenta Iui Vasile Goldiș care a deschis ți a prezidai festivitățile , iar pro- fesorul universitar G. Bogdan Duicd, prezent și el la Bazo- viii, a prezentat un compen- diu Ia lucrarea sa științifică privind viata și activitatea tui Egtimle Murgu Poetul Odavian Goga a trimis o scrisoare care a fost publicată fn ,, Curier ut Bana* tului*. număr festiv al revistei închinat memoriei Iui Murga : „Nu știu dacă voi putea fi de fald la dezvelirea monu- mrniu/ui Iui Eftimie Murgu — scria O. Goga — știu insă că in acea zi de primăvară fu> fieful românesc iniegrat ua face un popas acolo Ia fio soviet, unde se înlătură vâlu* uitării de pe fruntea unui ma- re precursor. prin toată frdmtntarea fui nea vorbit nu numai conștiința unui paz- nic de poartă al românismu- lui, ci și glasul de apostol care despica negura vremii c ferind in zorii biruinței, După monumentul Iui Emi- nescu la Sinnitolau, Ia Boza- vid. Se trial fă o nouă recu- noșfințd fumată In bronz. Acest fapt spune tuturor care pot jrf înțeleagă nu numai adevărat că Banatul știe să cinstească eroii**. . . .IsMf/ statuia lui Efimiir .Murgu sidrue in parcul prf. tentă veșnic noua. PETRU NOVAC OOLANOA Pagini de eroism Itinerarul pe care-fi poartă autorul cdrfii cititorii Începe la Petroșani, trece pe /iu in iosr de aici prin județul BrOfOU. după care itts&tcșfr Mureșul ți Oltul, cobor pe plaiuri argeșene. urcă din nou spre valea Cerne!. du ni care coboa- ră pe cfmpia Severinu- /W< după un Start popas ta Caransebeș De utCi frece pe păm/ntul dintre Dunăre și Mare, prin cimpt'a Tetcnrma * mrtat pe valea Prahovei, urcă pe meleagurile Bacău» tui spre Țara de Sus. apnj coboară In iudețul Neamț ș' Tara Vrancei și se oprește In capitală. Drumeția descrisă tn car* te arc un scop precis: po- pas în tocurile memorabile in care s-au purtat lupte eroice in primul război mondial pen- tru a confrunta pe cM/orui zi- lelor noastre cu pagini dm *) Efor ian fucd, !n Mc ■Hâriiim. Editam Militară, 1971, 440 pg.. 15 tel. epopeea noastră eroică. Prin satele n orașele patriei peste 2M0 de monumente, obetiseu- Cl, șl plăci comemorative stau mă f fur le despre eroismul ostașilor români. fsf&ria primului *dzboi fttnndtaf, deșt e îndepărtată du in rima este prezentă In fle- care filă a acestei cdrțl. In episoade legate de luptele puf fote in regiunile prin care-ș( poartă cititorii, adevă- rate secvențe cinematografice, reflcctind faptele de mteiie ale ostașilor și oftferitor și luptele purtate, pe viată și moarte, pentru alungarea cu- t răpitorilor și apărarea pâ- mintului străbun. modalita- te care proiectează in sufle- tul contemporan amintirea eroitor. ,tCffna CCU născută din apa limpede ca lacrima sau poate dn lacrimile mame- lor, nevestelor, copiilor cei i-au plinx pe cel duși și nefn- torți te dnlă, neistovită, is* pravile, buca te afli pe malu- rile ei. ascuttd-i cu atenție balada" (p. I(M). Cu aceste rlnduri sintem Purtati pe pd- mlntut Banatului, in miezul luptelor de eliberare purtate pe vatra veche, așezindu-se pe una cu cote moi înalte, pen, fru a-fi făs/flnge chipul nou In oglinda unul imens lac da acumulare, cu pieptul de be~ ion ți o fel implantat chiar in trupul fluviului", fp. W). De aici la Topleț și Mchadta sub comanda generatului Ton DraeaHna ..Ero un osto$ In sensul cet mai frumos ai cu- vinfului Aprig și nelămător fn luptă, calculat fără să M- râgănrze lucruritr, prompt fără Sd s* pripească : cînd ho- tăra n dată ceva mergea pînă la capăt : împărțea cu subor- donații greutățile fi llpturtle ți mai avea darul ptela — care afli de mult fnnobitr-ază un comandant a-și iubi fără ostentație, sincer și simplu, ostașii, de o dtr ta om om. dr a /Jd5t CMv/n/uf Cnr^- id irtrprrp fffpffl (p. 113) Cartea lui Ftorlan Tacă are da ful sd etoscfti'dd a per- spectivă mai larga asupra sensurilor mafore ale patria- fsmului S-T Md/ â/es a/e refu eu mi/foaceto perse /n 4