ORIZONT REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMAN1A CUPRINSUL PETRU ViNTILA: Ce e nou pe șoseaua milionarilor? ,,, ... ,,................ 3 ION TH. ILEA: Incantație, Spleen ... .......................... ... .................. ,s j4L. JEBELEANU; Bucuria statorniciei, Antielegie, Miraj ... ... ... ... ... 9 DIM. RACHICI: Răspundere, Seceriș tirziu, Către Eros ......................... ... ... 11 PETRU SFETCA ; In Mtdlii deschise.................................... .. .................. 12 IGNAT BOCIORT : Benedetto Croce intre afirmarea ji negarea progresului artis- tic (II).......................................................................... 13 VLADIMIR ClOCOV: Graiul molcom al frunzelor, Triiefli In mine. Pentru ea, Cfnlccul florii pretimpurii, in romdnejte de Anghcl DumbrBveanu 18 ZMMZAN URECHE t Dansul pe gheață, Corolă, Ea e piecatfi................ ... TA G, PAMFIL: De dragoste ... ... ... ... ... ...................... ... ■■■ 24 GEORGE SURU; Respirăm, Litanie ................. ... ... ... .......... ... 25 RADU SELEJAN: Miron bătrînul ,,, ... ,,, ... ... ... ... 26 MANOLITA FILIMONESCU : Fără titlu ................. ... ... ........ ... ... 37 LUCIAN VALEA : Pillaliană, Dimineața, Sentiment de toamna ................. 28 AUREL TURCUȘ t Pastel, Drumul ............................................. 30 MARCEL POP-CORNIȘ: Prejudecata debutului comod fi patru debuturi de „ejcepfie- ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... 31 VMJVA ȘERBAN: Cobora inserarea ... ... ... ... ... ... ... 35 VASILE VERS AVI A ; Iarba, Peisaj de suflet .................. ... ... 36 VALENTIN TUDOR : Să vii..................................................... 31 VIOREL T, SALAGEANU : Motiv de imn ......................................... 37 DUMITRU STANCU: Pasărea ................... ...................... ....... 44 ION POPA: întoarcerea cocorilor ... .............. ........... ... ... 45 FLORENTIN POPESCU ; De dragoste de tară .......... ... ... ................45 PAVEL PETROMAN; Mă lupt Cu timpul ........................................ 46 MIODRAG MILOS: Metamorfoze ... ... ... ... ............. ... ... 47 IONEL BABA ; Din nndul viefi* ........ ... ... .................. ... ... 47 Orientări ANDREI A LILLIN : Temi! eu variații de prin milenii, veșnic actuală.... 48 Poeți din K, P, Ungară VACI MIHALY; Eu sint dintre aceia ................. ... ... ......... 55 NADAS JOZSEF : Lauda îndrăgostijilor, in românește de Aurei Buteanu...... 56 Cronica literară N. D. PARVU : C. MIU-LERCA : „Sus stele, jos stele" ........... . . 58 ALEXANDRA INDRIEȘ : ANTON HOLBAN: .Jocurile Daniei" .......................63 C. UNGUREANU: Bibliografie literară română ilustrată 1944—1970;........... 66 Comentarii /ON MAXIM: Trei modalități critice ............ ....................... 70 Istorie litcrară-documenie LIVIU JURCHESCU: O enigmă istorică mai puțin : Motivul real al retragerii romane din Dacia sub Gallienus și Aurelia» fij ... ..................... 75 Cărți-reviste V. GANEA .■ MIHA1L ILOVICI: Tinerețea iui Ca mii Petrescu ...... ... ... si OCTAV1AN METEA : TRAIAN BUNESCU : Lupta poporului român împotriva Dictatului fascist de la Viena ... ...... ... ... ... ... 82 4DRMW SIMLOVIC1: DAN G WGONESCU-SCWN ALEXANDRESCU: „Roma- nul realist fn secolul al XTX-lea" ............................... 83 flAMONA BOC A BORDEI: LAURENȚIU ULIC1: „Recurs" ... ..... ' 83 ILIE MADUTA: IRINA MAVRODiN : „Reci limpezi cuvinte" ... ... ... ... 85 DAN MUTASCU: VIOLETA ZAMFIRESCU; „Inia-Dinia" ..........85 G. DRUMUR ; AL. RAICU ; „Necunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatu- iui slujitor Alexandru" ... ... .................... ... ... ......... 86 DIM. RACH1CI; MIRCEA M1CU: „Teama de oglinzi" ....................... 87 ZAHARIA MACOVEI: VICTOR V. GRECU: „Studii de istorie a lingvisticii roma- nești“ ..................................... ... ... ... ... ......... 88 AUREL COSMA : VIOREL GH. ȚIGU ți LONGIN1 L OPRIȘ ; „Monumentul de artă Mănăstirea Săracă" din Banat ...................................... ... 831 N/COLAE ȚIRIOI: RADU FLORA: „Literatura română din Voivodtna" ... ... T>1 Miniaturi critice M. CERBU : Ginduri la o expoinție ................................. ... 92 A NTIFON: Titanic Vals ... ... ..................... ... ... ... ... ... 92 JENicA POPESCU: România literară nr. 3/1972 — literatura feminină ... ... 93 V. GANEA: Despre critica literară....... ... .................... ... ... 93 GH. PAVELESCU : O contribuție la cercetarea creației populare bănățene. 93 H PETRU: Cariatide ... ... ... ........................................ 94 AUREL COSMA : „O viață de cinteC" .............. ... .................. 94 SIMION M1OC: Scrisoare deschisă ... ... ... ... ... .................. 95 G. P.: Corespondență ... ........... ... ... ... ................. ... ... 96 Petru Vintiîă Ce e nou pe șoseaua milionarilor? In 1961, cînd apărea volumul .Șoseaua milionarilor", deși am considerat-o $1 atunci, ca ți acum, mai mult o carte polilică decît lite- rarâ, m-am glndit, fermecat de idee, cum au să arate după zece ani oamenii, locurile ți satele de pe șoseaua Timișoara — Cenad, fiindcă se știe — acesteia i s-a dat porecla de Șoseaua milionarilor. Evident, patima-mi recunoscută de drumeț nu m-a lăsat să aștept zece ani pentru a reveni pe locurile știute. Din 1961 am mai călătorit de cîteva ori și la Sinnicoiau și la Lovrin, astfel incit termenii de con- paratie s-au Îndesit ca peria. Spre a nu ne mai pierde in ani și in ci- fre, am să vorbesc in cele ce urmează de ultima călătorie făcută ie Șoseaua milionarilor in decembrie 1971, de reintilnirea cu doi vechi prieteni : agronomul Mircea Neagu din Bccicherec și țăranul coope- rator Ion Mayer din Biled. Cititorule, urmează-mă I CuftOSC zeci, /roate chiar sute de agronomi cate, fiind repartizați sd lu- creze ta t numai o locuință confortabilă dat și un addpost menii sd dureze cîteva generalii și, a dată descălecat In acel sat, nume te de familie Neaga 3 sd capele prlr. alcătuirea zidurilor c temelie suiletească solidă ți indrep- lățită a se socoti ocj pentru totdeauna acasă. O mărturisește aceasta nu numai Inscripția „Georgela.1968" de pe fruntea casei, ci fi biblioteca în- cărcată cu peste o mic de cărți, fotografiile de familie 1/iMmafe, și rindurile pe pereții Încăperilor. curtea casei in care vița de vie, iiorile și pomii fructiferi, magazia dc lemne și bucătăria de vară atestă a vrednică mină de gospodar. In aceste împrejurări casnice de liniște așezată și chibzuită, naveta ar li un nonses, un lucnr absurd, dar casa aceasta, din care nu lipsesc frigi- derul și aragazul, radioul și televizorul, veioza intimă și soneria de la poartă, nu explică decît intr-c mtcti mdsurd aje/area definitivă a agronomului Mircea Neagu de la Becicherecul-Mic, fiindcă adevărata explicație stă nu fn- Ir-un cămin iamilial pe care destinul putea să-l fixeze in oricare altă parte, Ci tn opera vizibilă in cooperativa agricoli din sa‘, unde vocația inginerului agronom st-o găsit individualitatea creatoare șl personalitatea, adică acer Umbra personal șl inimitabil care iace ca orice om să aibă o tipologie pro- prie. $i fiindcă am vorbit și de destin, găsim că e nespus de frumos și de potrivit faptul că In acest sat, in deceniul trecut, putea li văzut și stu- dentul Mircea Neagu; de la Institutul Agronomic din Timișoara venit in fiecare duminică in cadrul munch politice de lămurire a țăranilor localnici pentru Înscrierea lor in gospodăria colectivă. Adică el a tosl unui dintre acei oameni înflăcărați și vizionari care a arălal Jdrandoi din Beciche- rec drumul belșugului. Apoi el a primit, a dată cu diploma de agronom, și repartiția de a lucra la cooperativa agricolă din Becicherec, Răspunderea proiesională, firească pentru orice meserie, era fn cazul agronomului Mircea Neagu dublat și de-o răspundere intimă, care-i aparținea fntr- un mod deosebit și profund: trebuia sd orale pe viu, prin fapte, prin forța realității concrete, că drumul pe care-j sfătuise să meargă pe țăranii localnici nu era ur. miraj, Ci singurul capabil să-i duca la belșug, la inilor ir ea satului și caselor lor. Poate că din cauza aceasta, in dimineața zilei din luna martie a anului 1961, cind i-arr, văzul pentru prima oară in viata mea pe agronomul Mircea Neagu, mi-a mărturisit cu tonul cel mai grav și nostalgic din lume : „imi pare rdu câ nu m-am făcut inginer constructor'. Sini probabil in sufletul omenesc numeroase păreri dc rău. unele epuizate de orice urmă de vita- litate, stirșite fn neputință, asliel vindicative și răscolitoare, dar părerea dr rău a inginerului agronom Mircea Neagu nu avea nimic din toate astea. Ea era numai ambițioasă și orgolioasă, ea semăna foarte mult cu alintarea uruit copil. Var „copilul din raia mea avea doi metri Indfflme $i el nu căuta scuze pentru lucruri ce nu le putuse îndeplini, ci argumente simple și puternice care trebuiau înțelese exact pe dos. Era ca și cînd nu-ar fi spus : „vedeți, nu sini inginer-construdor, dar construim un sHoz-turn, nu sînt M* trlr, dar om și devenit președintele cooperativei agricole, seara văd in zare licărind salba de lumini a Timișoarei dar nu iac auto-stop la marginea șose- tei. Era tir. iei de Moromete școllt, cu diplomă de agronom și vorbele lui tre- buiau desghiocale ca boabele de fasole din pdslafe, fifndcd, ardifndudf doutl grajduri noi. o magazie de cereale cu o capacitate de 800 tone, o ingtășdlorie de porci, tonte construite fn numai doi ani 11959 șl 1960j, el spunea „îmi pa- re rău că nu m-am făcut inginer constructor'. dar construcțiile acelea erau și opera fui. N-avea diplomă de consttudor, dar clădirile din complexul zoo- tehnic. noi și solide, arătau că Incul unei specialități și ai unul certificat de studii poate fi foarte bine Înlocuit cu voința de o face treabă, cu c vocal te fn/Mcdrald ți plină de romantism. Insă acoln unde avea dreptate, era cind spunea că n-are talent de a povesti lucrurile într-o forma literară, fn martie 1961, doud sau tret zile cit m-am ținut ca o umbră de el. n-am putut afla aproape nimic din ceea ce în- semna literatură la care el răspundea „da" sau „nu". Brâu alte întrebări la care răspundea prinfr-o tăcere meditativă și încăpățînată. Aproape toate 4 imaginile pe cate mi ie făcusem despre dinsul erau de fapt niște simple pă- ren ale meie, din cale-afară de subictive și In care ei putea Ia urma-urmej să nu se recunoască decll Intr-un mod vag și inșe/âfor. Apoi, fn 1969, cirtd am cd/dtorit pentru a doua oard la Becicherecul-Mic, spre a-i revedea a ti întreagă n-a fost chip să-I găsesc, deși umblasem după el Iot hotarul comunei. Abia seara l-am văzul plin de colb, obosit și numai de vorbd nu-i ardea, Eram foarte mulțumit de acest erou căruia li scoteam cuvintele cum scot dentiștii măselele din gura unui pacient și afirmația că n-are talent de povestitor mi se pățea un tic morometian adoptat pentru a aluneca mat ușor printre întrebări. Acum, in 1971, l-am văzut din nou. Uitasem că n-are vocafia litera- ra de a povesti frumos despre lucruri și oameni, dar surpriza de a-f regăsi nrj. așezai gospodărește pentru durata unei vieți, făcea inutil orice dialog pe tema integrării intelectualului in viafa satului. Prezerva lui, peste ani, la Becicherec, acum nițel schimbat, cu timpiele cărunte, căpătase semnificai a unui roman încă nescris, dar verosimil și posibil și din vechea mea ciudă pe dinsul n-a rămas mlhnirea falsă și orgolioasă că ei nu era inginer con- structor, nici mihnirea că nu are talent de povestitor. Ci regretul meu că In viafa acestui om un roman std incd nescris. Dar Morometele rămine Moro- meie chiar dacă in acest caz el este agronom și fi cheamă Mircea Neagu, fiindcă, in Timp c* sorbim niște fuicd din pdhdre/e mici cit două călimări de școlari,, el se ridică de la masă, ia din bibliotecă volumul meu intitulat „Șo- seaua miiionarior' și imi spune ; — Vedefi ? Deși eram mi/ionarf. Ja 1960 nu aveam decît 156 de vaci, 700 de porci și 250 de gișfe. Toatp produc/ia cooperativei se ridica pe un an întreg fa 3 656 000 lei... — $i-acum I — Foarte bine md Întreba/1. imi încurajează el curiozitatea, și enume- ra ca un contabil: avem 1 000 de taurine, din care 520 de vaci cu /apte, 2 500 de parc; și arn crescu; fn acest an 60 dc mii de păsări. Producția glo- bală se ridică ia 21 de mii ioane iei. Nu mai sinfem milionari. Am rede- venit mu/iimifionari. Apoi face, se uita la pixul tneu cum alunecă pe /da carnetului și ciad i se pare că am terminai, imi spune - — Haidefi să mar Închinăm un pahai.., 4 deprins savoarea orala a țăranilor din Becicherec, a consătenilor săi și asta imi dă Iluzia că totuși s-ar putea sd albe și vocafia de a povesti frumos. $i tocmai fn acet moment, ei rlde pe neașteptate și-mi spune: — Vd mai aminii/i cfi de mult md chinuia/i cu intrebdrde dacd nu cumva (ninși foc naveta ia Timișoara,, dacă nu mor de den ui orașului I — Parcă, zic eu niței neliniștit și curios, fiindcă nu știu ur.de vrea să bată cu vorba. — Păi faceți și dumneavoastră o mică operație aritmetică. In acest an am contractat și arn livrat statului 720 tone grlu, 4 800 fone sfeclă de zaiidr, 35 tone tutun, 400 tone legume, 45 fone carne pasăre, 97 fone carne de bovi- ne, 120 tone carne de porc, 10 tone carne de oaie, și 4 500 hl de lapte. Încăr- cat! tonte astea în vagoane de cale ferată. Cred cd ar face un Iren care ar acoperi exact distanta de 14 km dintre Becicherec și Timișoara. Iată că după zece ani vă dau un rdspunș exact Ia întrebarea ce mi-a;i pus-a in 1961 : asfa-f naveta mea I După o astfel de metaforă merită să aștepți chiat și zece ani. încep id fiu convins că agronomul Mircea Neagu s-a stabilit la Becicherec nu pentru o Îndeplini n formalitate administrativă de stagiu In produc/ie, ci pe dura.a unei vie(i. Mircea Neagu, de ce să-fi pară rău că nu le-ai făcut inginer constructor I Dacă fii cu tot dinadinsul, ifi dau eu și eceaslă diplomă. Oricum, al onoral-o șl o metili. De la Becicherec la Biled nu-1 decît o aruncdturd de băf și-o fugă de cal pină crapă. Dar, dacă tot m-a/i insolit pină aci, srati șl md ascu/ta/J ; Niciodată BHedul n-a fost o comună săracă dar chiar și in anul 1938, nicăieri ca la Biled discrepanta dintre bogăție și sărăcie n-a iost atit de 5 I evidenta ți de atroce, fnainte de război, un bărbat linăt pe care îl chema Sabin Bec era sluga In casa unui țăran avut. Mi se va spune cd Bec Sabin nu era localnic și cd sdrdcia iui putea ii adusă de aiurea, ca noroiul pe bocanci, mi se va atrage atenția cd el se stabilise la Biled venind din Țața Matilor, din acei colt de lume unde ciubdrarn poeți născociseră cea mai amară metaforă din Istoria liricii românești: „sdrac in tara bogată". Cărora produsul muncii țăranului era din veac atit de prost plătit, atit de Sărac era intradevăr Ponorelul, sărace erau muntele și piatra in universul derizoriu schimbat ir, bant, incit orice ar h vindui. un ciutăr, un car de lemne sau c. legătură de dranițe. moțul era indtep ățil să scoată un strigăt de desnădejde r „nu se plătie*. adică să protestele și sd spund ci nici mirat munca Im nu este plătită, necum materialul ș. drumul .mg In care l-a cărat cu spinarea Dar in sate ca Ponorel, unde in epocd /dropii erau cu toții săraci, unde sărăcia era, solidar și unanim, singurul mod de existență, însăți sărăcia spre a 1 se măsura adincimea abisală ar li avut nevoie de un etalon, de un termer, de comparație. Acest termen de comparație nu exista la Ponorel, undi toți locuitorii erau cu desdvirșirc săraci, Dat el a existat ia Br.eJ, ir, mănoasa ci mp ie a Torontaiuiur și de aceia spun cd n cdicri ca la iii- Ied discrepanta dintre sărăcie și bogăție n-a lost atit de evidentă și de atroce. Bine, bine, veți zice — dar Sabin Bec. se stabilise Ia Biltd venind din Țara Moților, se îndreptase spre Biled ca spre o Ataskă a destinului său, dar nu foti cei care au alergat spre un asiiel de pdmJaf a! mirajului au găsit un tifon de aur, Nici Sabin Bec n-a găsii altceva deci! de si gd in casa unui țăran bogat și el a trebuit să-și zdrobea că pa mele muncind, sd fie umilit cu vorba și sd fie bătut cu biciui, a trebuit să aș'epte s.l rreacd războiul, să se Instaureze puterea populară, pentru ca— in slirșit săra- cii ca Sabin Bec să descopere sentimentul demnității și să devină bogati In sensul pe care II conferă munca și roadele ei. Dat ce! mai trist și dezo- lant record de sărăcie in Biled nu-l realizase Sabin Bec, ci un localnic : Mayet fon. Ei fusese înainte de război cel mai sărac om din Biled. EI nu venise de nicăieri, s-a născut in această Alaskă agricolă, dar n a puiul sd- și zidească altceva decfi r. coțurelie de chirpici. In anul T96J, cind r om vdzul pentru prima oară. ir. viața mea. imi spusese că vrea să-și Înalțe căsuța măcar cu șase rinduri de cărămizi. In 1969. cind au revenit Ia Biled și am Întrebat de ei, am fost condus pe ulița Iul sd văd și sd md conving că Mayer fon iși realizase visul: iși înălțase casa cu șase rinduri de cără- mizi. Parametrii sporului de demnitate fuseseră atrași ca >ă intre in propria-i casâ-Mayer fon nu mai era nevoit sd se umiieased de cifeva ori intr-o zi, tndalndu-și spinarea. Am crezut că asta era tot ceea ce Mayer îndrăz- nise să ceară de la viată, dat cum, in toamna anulull971, călătorind ined- ixiatâ la Biled, iar mi-am adus aminte de Mayer Ion. $i iar am fost condus pe ulița lui. Din 1969 pînă In 1971 nu sint decit doi ani. Inși ei sint doi ani revelatori din viața lui Mayer, poate cel mai frumoși și mai ambițioși ani din viate acestui om, liindcă In acest răstimp scurt lui Mayer Ion i s-a părut că șase rinduri de cărămizi nu pot reprezenta gabaritul exact al spo- rului sân de demnitate, astfel iacii a demolat vechea locuință și a construit din temelie a casd noud. Vreau sd md opresc numai la acest exemplu, deși in multe din cele 1(131 case din Biled destinul lui Mayer ion se repeta in variante In care diferă numai amănuntele de stare civilă. Vreau sd mă opresc numai la acest exemplu, fiindcă Mayer Ion este exact ceea ce a fost și pină la război un ort de atelap El n-a ajuns președinte de cooperativă ca Sabin Bec. Na a juni nici măcar brigadfoi. Are doi cai și oi cdrufd io primire. Țesală caii, li Înhamă sau fi deshamă. și de numeroase ori pe zi i se spune : mdi tovarășe Mayer, ia vezi cum stdm cu transpoartele alea / Mai, tovardșe Mayer. cile, căruțe de cucuruz ai adus de pe clmp l Si Mayer std pe capra cdru/er, cu hd/uriie in mind ca sd fim sinceri față de destinul acestui r>m simplu, nu-i fără folos a spune cd nici capra căruței nu este un tron de aur, nici hamurile și căpestrele cailor nu sint bătute in ținte de diamante. 6 Pe scam profesiilor nimic m este mai jos decit sluga. $i atunci cind era servitor, înainte de război, Mayet ion sldiea iot pe capra unei căruțe, Căra porumbeii galber. ca aurul și umplea hambarele siăpinului sau. Poate să para toarte schematic ceea ce spun aici despre Mayer Ion, dar el și-a ini Hat căsuța cu șase rindurl de cărămizi, apoi deodată nu I-a mai multu- mit această modesta supraetajare a sen'tmenlidut sdu de demnitate, a demolat casa și a construit o locuință nouă, deși aparent nu s-a imufal nici acum mai sus de tottra unei cdrufe $j nu fine in miinile sale bătucite și sliritite de muncă destinele unei echipe de cooperatori ci tot o pereche de hamuri, niște că pe st re de cinepd și a jesatd. Par ei n-a putut odinioară sd-51 e. casă nouâ, a lungă perioadă din viată și-a lovit fruntea de pragul celei mai scunde uși din Biled, și-a indoit umilit și tragicul său univers casnic, dar in siirfit s-a răzbunai. Casa lui cea nouă intră in ca- tegoria celor mai trumoase locuințe din Biled. Ca să fie înțeles belșugul din casa lui Mayer Ion în semnificațiile sale profunde și in amploarea sa reală, trebuie să rotim o privire dlentă asupra întregii localități, ea însăși ca o monumentală casă nouă lără precedent chiar și pentru a comuna despre care s-a spus din totdeauna că este bogată Rețeaua comerciala din Biled desiace anual mii furi In va- loare de. trezea de milioane lei. Dar ce înseamnă refea comercială la Biled ? Ea fnseamnd I maga- zin. unrvnrsar, 5 magazine afimeniare, 1 magazin de mobilă. J migazin de produse Iernase, l brutărie, 1 restauram, 3 bulele, 1 cofetărie. 1 librărie, 1 frizerie, 2 sifonerii, două ateliere de croitorie, 1 atelier de coalurâ, 1 ciz- mărie J timehigerie tn ultimii ani (fn 1961, cind am scris reportajul „Șoseaua milionarilor" aceste lucruri încă nu existau), s-au construit un magazin universal cu ota/, un liceu, o grădină sezonieră, cinci km. re/ea de apă potabilă cu 13 cișmele publice și cu 73 de branșamente in locuințe, 15 mii metri palrati de irotimre, o baie comunală, c casă de nașteri, un cabinet stomatologic și s-a renova/ căminul cultural, tn 1961 biblioteca publica din Biled număra 6 mii de cărți. Azi numără 13 mii. fn 1961 erau In Biled 609 abonați la radio, azi sini 1053 abonati Ia radio și 535 posesori de televizoare. las dinadins Io urmă r. mare și rotundă cifră. De iapl ea explici (oiui : averea obștească a cooperativei din Biled este 31 milioane fel. Ea explică belșugul celor I 031 de case din comună, ea certiiică și sporul de demnitate pe care l-a dobindit viata lui Mayer Ion așa cum acest spor se exprimă in cea ma ifrumoasd casă nouă din Biled. li Ion Th. I1ea Incantație Mesteceni in oddjdii de soare șoptesc azurului cuvinte cu-nțeles. Merii doinesc privind în depărtare Cîmpu-i tot aur și-ndeamnă la cules. Case solitare cuprind în ochi grădini. Ziua-și ridică năframa spre vinăt asfinții. Pe uliți chiulesc druște vestind pe vecini de-o nuntă mare ce-n poveste n-are sfîrșit. Lanuri de porumb copt unduiesc miraj nepotolit, odihna omului prin ascunzișuri ciudate s-o poarte, cu murmurul de ape care curg necontenit, spre împlinită încîntare — spre nemoarte. Spleen S-au mistuie in nimic veciile. Aurora văgăunilor sub pămînturi ard cărbuni. Păsările neliniștei, iără cintec lumesc îndeamnă stihiile să vinture-n penumbre amărăciuni. S-au trezit strigoii — clinii îi latră speriind mistre{H la gura izvoarelor. Risul fluieră prelung sub lună. Fata pădurii calcă piatră cu piatră spre peștera ursitoarelor, care fierb ia foc In ceaun mdtrdgund. Strălimpezi izvoare brăzdează în murmur tăceri. Urlet de lup înjunghie priporul. Vulturi de pradă în căutare scormonesc cu ciocurile-n primăveri și undeva uitat de lume doru-și cîntă dorul. 8 AL Jebeleanu Bucuria statorniciei Mă plec, umil, spre tine iar. Iubire, i Căci nu cunosc zeu mai năuc, mai sflnt Spre a-i depune jertfă, legămînt, In sanctuar suria mea smeriră. Tumultul meu prin piatră scormonise Grai nou să dea profundelor zvîcnîri, 11 vor ierta Petrarca sau Shakespeare Pe ucenicul lor cu Umple ninse. îmi cumpănesc și-mi pritocesc cuvîntul Spre-amurg, supus, mi se-arcuiește gîndul în simetria calmului sonet. Bal brize sidefii pe țărmul get Și-mi sorocesc cu fiecare mugur Motive s<5 md-nfrupt și sd md bucur. Antielegie înălțatu-mi-am verile și tulpinile anilor Spre-aceleași semeții albe, spre-aceleași Păduri iubitoare de reluări, spre-aceleași Vitralii. De ce m-aș teme de maree ? Frumuseți magnetice trec prin mine Oscilind ia hotarele tenebrelor; Respirația și frăgezimile tale-mi șoptesc Că nu sinlem osîndiți de ore, putem Începe viitorul. 9 Porfirul mi-l desăvîrșesc. Sufletul meu vagabondând Iscodește transfigurarea de-apoi A lebedei, iubesc începutul, mereu începutul! începutul întotdeauna grimat și incert. Mitul nu mi-l osifică poverile vremii. Pan renaște-n cîmpia de mai, Naiadele Iar ispitesc, fulguindu-și lungile plete In izvoarele lunei metalice și-n palmele mele. Miraj Mirajul orașelor, mirajul prieteniilor ... Caravana flotantă a imaginației ne poartă Din oraș în oraș, din vis în legendă. Cuprinși de tiranica febră a depărtărilor. Amintirile ni se desprind din hibernare. O perpetuă naștere în toate orașele Levantului, In toate constelațiile I Arhitecturi Monumentale, inflații lexicale, noi simbioze ... Pe țărmurile Mediteranei ne întîlnim Cu Dionisos cel răsplătit de bacante Si satiri. In cortegiul cu soare păgîn Deslușim fascinantele flăcări ale patimei noastre. Alungăm deșertul magic din suflet cu fiecare voce Fraternă, cu sărbătorile Nilului, cu tangajul Străzilor frenetice. Și ne regăsim covîrșiți de noroc fn Ithaca, tînjind după alte miracole de cerneală. /O Dim. Rachici Răspundere încercare de sens, la izvoare de — Pdm/nf pe-o iluzie sau pe-un dor răstignit. Și-n centrul pămîntuhti zace-un străbun Cu trup de granit, dur cu-aripi de 7<3sfunr El zburase cu ele, zburase înalt Peste cîmpuri solemne, peste munți de bazalt. Și-acum zace-n legendă, se zbate-ntr-un mit — Tal pămintul acesta e pe el sprijinit! Și mă-ntreabă străbunul din afundul străfund : „Pînă unde ți-e zborul ?" Oare ce să i răspund ? Seceriș tîrziu $! teaî ÎVeshaafa mea. , Cînd te-ai făcut trestie pe lac — trimbiță-a soarelui și cîntec zvelt de triumf peste apă-n rugină din care-ți tragi seva. Cînd am devenit seceruică împ/jnlatâ-ntr-un capăt de luntre — GjJepfînd să cadă înghețul. If Către Eros Atita liniște pune ciment pe frunze și face sd nască de spaimă cerboalcele. Adu-mi clini sub iereastă și iei care rag — Le voi ține piept cu lumina unui trandafir ... Petru Sfetca în bătălii deschise în nesimțire livada de modă veche. Pe miriști, păsări schimbătoare, odihnite in sine, se Înalță In ordinea viitoare. Mlndrcțea mea In bătălii deschise 1 V remclnice aripi, gazde unui univers de demult. 12 Ignat Bociort Benedetto Croce între afirmarea și negarea progresului artistic (II)’’ Privind opera de artă ca fapt de pură expresie, respectiv intuiție, ca fo- nomen căruia nu-i poate recunoaște dimensiuni temporale, Croce conchide inexistenta progresului literar-artistic al omenirii: „ti ri y a doric pas un pro~ gris eslMtigue de r humanit^"^ .Această viziune este insă contrazisă de contactul elevului lui De Sanctis cu realitatea literar-artjstică, de convinge- rea, dobindită tot pe cale intuitivă, că în anumite perioade istorice progresul literar este incontestabil- Ideea mai veche, a progresului in cicluri, pare a se impune. Clnd se oprește asupra citorva epoci pentru care admite un pro- gres, Croce identifică, precum am văzul, un element raporlabil la progres: ..problema', „materia" fenomenului artistic, fără a indica insă in ce fel con- tepe creșterea lunclionalitălii structurii artistice de la un creator la altul. Afirmă că Danie este superior autorilor anteriori din evul mediu, dar nu de- monstrează această afirmație, tn realitate viziunea sa estetică nu Îngăduia sesizarea subsistemelor funcționale ale operei și astfel nici progresul la ni- velul tuturor constituientilor artei. Adept și, in anumite privințe, inițiator al viziunii istorice in cultură!l, alunecă, in discutarea progresului estetic, pe poziții antiistorice : arta popoarelor primitive, sălbatice, și arta civilizațiilor moderne nu se situează, din punctul de vedere al valorii estetice, pe trepte diferite : L'att meme des peup/es souvages «' esl pas Mfdneur, Vezi începutul acestui articol tn Orizont nr. 1i1972 r I tbidem, p 133. Tn testul ce a stat la baza recentei traduceri tn românește apare 0 nuanță nana : ,.Nu exista deci ca Sa rac Mprrmdrra cruci, un progres estetic a! ome- nirii"

Adrian k.Adukscu. Cartea de estetică. Știința expresiei. (B Croce) Estetica (tn) Contemporanul. 19 mari 1971. p 8, Id de fapt astfel de norme, chiar dacă nu le formulează niciodată. Ba chiar, in lipsa lor, nimeni n-ar putea schița curba unui curent artistic si istoria artei ar deveni in aceste condiții imposibilă' *), Vianu reia, după H. WOlflin, ideea unui stil „liniar" în pictura secolelor XV—XVI și a unui stil „pictural" între secolele XVI—XVIII adăugind că „Rafael a condus linearitatea și Rem- brandt picturalitatea la un grad de perfecțiune neatins mai Înainte"n). Concluzia sa este lipsită de orice echivoc: „Cunoștința noastră manevrează fără îndoială un criteriu al progresului artistic, care permite ierarhizarea feluritelor opere in unitatea aceleiași serii istorice'.1*) în afara acestor serii insă, nu se ponte stabili un progres: „nu se poate afirma că arta gre- cească este superioară sau inferioară celei egiptene. Problemele lor sint felurite".”) Vianu se pronunță mai circumspect decit Croce cu privire la imposibilitatea in pricipiu a progresului in afara seriilor istorice, limitîndu- se la formule ca ; „nu se poate spune', „nu se poate afirma" etc,, ceea ce dovedește încă o dată marea rigoare științifică a reflecțiilor sale. Dar Vianu, ca și Croce și ca toți adepții poziției sceptice cu privire la progresul literar in istoria umanității, alătură „în general" operele de artă sau chiar diferitele culturi. Atare operat c nu poate fi edificatore din cauza complexi- tății sistemelor comparate, complexitate în fa|a căreia intuiția capitulează. Nu poate fi ocolită întrebarea : după care criterii, superioare simplei intuiții, distingem progresul In cadrul seriilor istorice) Negînd progresul general al artei, Croce a conchis imposibilitatea unei Istorii literare care să fie alt- ceva decit o suită de monografii — fapt in deplină concordanță cu ideea unicității absolute a fenomenului artistic, idee pe care el o promovează. Vianu, avind in vedere ciclurile progresive, a conchis în mod firesc posi- bilitatea unei istorii literare naționale care să urmărească progresul in cedrul seriilor istorice. Este însă posibilă o istorie a literaturii universale care să fie mai mutt decît o suită de monografii grupate pe culturi naționa’e sau pe „serii", adică mal mult decît o istorie a curentelor, a școlilor literare, a personalităților creatore î în Literatura universală și literatura națională, Vianu a dat răspuns pozitiv ia această întrebare și a relevat numeroase aspecte ale continuiMfU și urtiiălii culturii artistice a omenirii, chiar dacă nu a abordat aici și problematica progresului literar. In Leduri inlidele și în .Metamorfozele poeziei, Nicolae Manolescu schițează un răspuns ce ii arată mai degrabă sceptic în ceea ce privește posibilitatea unei istorii literare care să ilustreze dezvoltarea ascendentă, progresivă, a literaturii. Cercetător marxist, N. Manolescu acceptă ca un fapt demonstrat ideea progresului pe planul istoriei sociale: fără conceptul de progres, istoria „s-ar reduce la o înlănțuire haotică de fapte" M) Ca și Croce și Vianu, N, Manolescu acceptă progresul în istoria științelor, dar „istoria producțiilor estetice urmează alte legi. Oricine poate observa lesne că dară istoria socială are un sens progresiv general, adică o evoluție, in legătură eu factorii vieții materiale, așa-zisa istorie literară nu cunoaște, in loialitate, un asemenea sens (...). Istoria artelor cunoaște doar cicluri progresive, fiecare cu problema lui proprie și progresiv doar in raport cu această problemă".'1) După ce redă opinia lui Croce cu privire la progresul in cadrul ciclului, Manolescu conchide: „Absenta unui criteriu unic de evoluție, iată prima mare dificultate a studiului istoric al literaturii. Inre- gistrind cicluri, închise sau comunicate, nu obținem o istorie, ci o succe- siune de fenomene". “) Nu ne propunem aici să insistăm asupra sensului și sarcinilor pe care N- Manolescu in Posibilitatea criticii și a istoriei lite- 26) Tudor Virmu. Estetica, fiueureșli 19%. vot. 11, p. 1*1—172, r) Ibidcrn, p. 170. =•) tbidem. Ibidcm >4 Nicolae Manolescu, Posibilitatea criticii și a istoriei literare (țn) Lecturi infidele. București. l®d. j> |7s—1»7 $1 Critică și istorie (tn) Metamorfozele poeziei. București. |9t*i, p 132—141. ”) Lecturi infiMe, p. 1BI— IB2, Lecturi infidele, p. 181 — 182. Itndem, p. ts2. 16 rate le recunoaște cercetării diacronice a literaturii. Ne interesează pentru moment doar faptul că Manolescu conchide in fond imposibilitatea unei is- torii literare care să cuprindă dezvoltarea ascendentă a structurii artistice de-a lungul veacurilor. Concluzia sa este explicabilă. Pentru cine nu accep- tă ideea unui progres in afara ciclurilor, negarea unei istorii generale a artei, privită in structura ei internă, devine o concluzie firească. Nefiresc ni se pare, in acest caz, a accepta totuși Ideea unui progres tn cadrul ci- clului. Mai recent, in Problemele comunicării și reproducerii Ia Benedetto Croce. Mihail Pișcoci, respinge ideea că B. Croce ar fi negat istoria litera- turii și a artei ; aceasta n-ar fi negat decil Interpretările intelectua- lele, hedoniste etc. ale fenomenului artistic. Este adevărat că autorul Esteticii nu a negat orice fel de istorie a literaturii, dar a negat tocmai concepția ce urmărește dinamica internă a artei. Aplicarea in teoria istoriei literare a concepției croceene despre existenta progresului in cadrul ciclurilor progresive și despre inexisten'a progresului Sn afara acestor cicluri nu putea să ducă spre o poziție univocă. Teoria lui Croce este insuficientă pentru a arăta dacă punctul de pornire al unei serii istorice este sau nu valabil, căci nu știm in ce condiții isto- rice se naște sau după ce criterii este ales morerja/uf fundamental al unei serii: ea nu ne poate arăta care din numeroasele căi de dezvoltare a punctului inițial sint funcționale sub raport social, — iar drept forță motrice in prelucrarea acestui material Croce nu vede decît competiția intre artiști t pe baza teoriei lui Croce nu se poate stabili prin ce este superior punctul culminant al unui ciclu progresiv. în ce privește intuiția, s-ar impu- ne unele precizări. Nu poate fi negaț rolul intuiției, mai bine zis al anumitor tipuri de intuiții, in cunoaștere : intuiția, ca imagine senzorială nemijlocită, instantanee, a realului, însoțește permanent activitatea creatoare a Omului, ajutindu-1 mai ales fn procesele inductive, tn cunoașterea individualului, dar adeseori și in saltul calitativ al descoperirii unor conexiuni esențiale. ” Me- todologia științelor a arătat insă că intuiția, întemeiată, de fapt, pe simțul comun, rămine un instrument do investigație imperfect, specific cunoașterii empirice, colorată de afect, tributară adeseori unor prejudecăți, puțind con- ține contradicții logice. Creditul exagerat pe care Croce l-a acordat intuiției consliutie o rădăcină gnosologică a erorilor cuprinse in concepția sa despre crearea și receptarea operei sau cu privire la progresul artistic. La nivelul acelor subsisteme pe care el le-a numit „cicluri progresive*, progresul era mai ușor de observat intuitiv, datorită structurii relativ unitare și omogene a fenomenului cultural privit in diferitele sale sintagme istorice. Un critic literar de talent cum era Croce nu putea să nu observe că in cadrul literatu- rilor naționale operele literare nu se află la același nivel de realizare artis- tică, iar valoarea lor estetică, deși nu se situează pe o linie continuu ascen- dentă, nici In creația unui individ nici In cultura unui popor, totuș>, Iit anumite segmente istorice, se situează pe o linie evident ascendentă. Nega- rea acestui fapt ar fi însemnat a contrazice In modul cel mai flagrant intu- iția însăși. Altfel spus, Croce a admis progresul In acele segmente istorice in care dinamica fenomenului era sesizabilă intuitiv, dar a negat progresul dincolo de sferele accesibile intuiției. A admis progresul la nivelul unei structuri dar a negat dinamica ierarhiilor dc structuri. “) Cf. H Wald. Rtabilitâri fitoiofier, Rcvisla dc filozofie, nr. Xt. 1971. p. 14*1—1475. 2 — Orizont 17 Vladimtr Ciocov Graiul molcom al frunzelor Trec prudent prin pădure, pășesc în tăcere. Pretutindeni doar frunze; sus, frunzele verzi crescute pe ram, jos — frunze uscate sau veștede. Două feluri de frunze două stări, două lumi — una vie, tenace, alta căzută în neființă i una deasupra mea strălucind, alia sub mine în odihna tăcerii; una ce-a fost, iar alta ce este ; două înfrățite-nveiișuri ale pămîntului. Frunzele căzute putrezesc în uitare, ceie-n coroane de arbori foșnesc ne-ncetat. Cele ce azi putrezesc ieri încd foșneau, iar cele ce astăzi foșnesc mîine vor intra în tăcere. Trec prin pădure și calc pe frunze uscate, pe frunze cu glasul ciudat, sub pasul meu foșnind obosit Și iar mă gîndesc: două lumi, două glasuri, două feluri de irunze. Și unele și altele freamătă, dar atît de altfel ! Și parcă și aceste foșnete se-amestecă, se-nlrepătrund de parcă uneori îmi pare c-ascult unul și același glas, foșnetul frunzelor moarte cu totul se dăruie, ca să existe surorile lor din înalt, ce cresc în tărie, ce luminează în soare, far cînd toamna se va-ntoarce din drum și-acestea la fel s-or dărui ca trecutele frunze pentru ca altele, mereu altele neștiute la număr să foșnească pe ramuri, prin timp împlinindu-se să susure, sd cînte mereu cîntecul vieții fără sfîrșit. 18 I Trăiești în mine Totul s-a-ntîmplat aici, la marginea rîului, Trecură-atîfia ani de-atunci, cu aspre vînturi, și-n vaduri atîta apă se scurse, atîta luminii se stinse. Și azi mai stau ca un stilp în locul acela, lingă apele repezi și spumegînde. Și totul pare ca Ieri, ca-n timpul pentru totdeauna pierdut. Parcă nimic nu s-a schimbat de atunci, aici, unde totul pare ca altădată. Iată sălciile, iată curtea îngustă, șl casa ta, și grădina Ungă grădină. Ca pe rătăciti totul ne-așteaptă, dar tu nu vii, nu te arăți ca soarele-n noapte, s-alergi caldă spre mine, fdcindu-mî semne cu mina, batista albă fiuturînd, trimițîndu-mi sărutări din depărtare. . Md uit In stingă, în dreapta, dar tu nu vil, nu vii. Și-n așteptare mă-ntreb: oare unde ești fată frumoasă, oacheșă iată. — Vai, demult a plecat, Îmi spun casele-n șoaptă, și grădinile, și sălciile, și gardurile vechi, toate-mi spun: a plecat, a plecat... Din cînd în cînd în freamătul apei, parc-aud glasul tău ce mă cheamă. Insă nimic. Totul s-a dus, s-a dus cu apa, cu timpul, Iar eu ascult mai departe. Nimic nu aud și nimic nu văd. Și deși nu meri apari și deși străin sînt șl eu acestor locuri și acestei ape, chipul tău relnvie-n privirile mele și simt că încă mai trăiești în mine, ca altădată zglobie, tandră și tînără asemenea apei ce curge fremătătoare prin timp. 19 o?. pu/oatp a; a/oa /nso/fi na 'apno as nu aa j-nsu/6 na aia ap; uțid ri aiiaqioA ama 'oa njjuad ' 'aa/D3 ps pjpj p/qiun aioa uaa 'Da nijuad fpfu,W oBoaJiur aauiwț ap a/dmn Hi ‘pațun ți psoospiptu '/iJdu-sp oaivoq ua aioa ii asiA u/ [& asaițțoidns ur paun/D-a? aa pu[s na ‘airfqns 'p/dnaip asțnuispțd o nan/ aioa ad 'na ntiuarf ‘alaqSut o-țj ps Dțuojads'auiBui a/ ps Dfuoiads na ‘aiooqoa aj ps 'aJiouț ai ps f aiaqțnds o-s oaiia/iaț ți arnjpp o-s uaițațiaț ți pmBuțs muțuț pasoaz/paur fj-ps 'azauțuinț ps țfțipspi uqao na 'ppajau /S pq/o a/diup o oa oa/um/ qns 'iz ap înza/w ui țios țop Da țioițanipi/s ițqao na 'unsțqu pnop oa țlDaaunjui nqao na 'pjnd ajDiqoaj 'lAjau ii auiua țviunu piooi ja ‘iz ap zapu ur /jos țop na uoițanipjis uqao na ‘ppuaGai jd/u 'oais jaiu — pjoj pisoaao 'IțuaA D/qu uțpjis /nun na asD/pjo as iui aa na nj)uad 'Bun/ naui /ntunjp u/ j/jdo lud-w na nj/uaj ■aiD) injao ap a^aqzi as pu/a adjij luaasa/oAUoa un oa pjDApiuud ap i/jaiun Da ‘usna paui ii /ra/ja/duiț, i auipn 'aupu u/ ifjoqoa ‘ța țndțqa ap ai/uj/is ‘asDoțțaliA '/mq/nț ațadn oa 'ioțda/Suau 'pjnasaja ajna ț/jdojd țiu-ațaiuaiufiuas ui — apasa in nu idiu urna — /oajnau-piu na ț& /a/isn ’l/uaz aids Dam a/nod rniu nu ii țanu lo/iuiitpq iniunmpi u-aiiajaidm-as ppțțod ți ppun/oi ‘Dioas ‘țioasapo-aa ț/unț vauaiuaso 'na nițuad ‘Buni naiu țnuimp u[ țțjdo iud-uj oa ni/uad va njțuaj IZ ffndiuți țS — ppsD rS Po[ uț aurtup.1 in apinos ț$ pjisn ii •ppțpi D0jD[/nspj na puojpipa tunaajd 'uimp u-pui-npupdo 'ițiaiuo }soj iun do ap — puriipuț ap Pinipqiui pnou pjaaas — p/purj Dunj do 'do nJiuaj i unui ui pisaao nlnț ur aoaj puțu/pj ps Dajnd io — puțjj P-iiaid nas u/o —■ DAaup poop -•/njafino 'Duqur ;oqajjuț u/o-rur ji Buni noua /niump ut judo u/o-iu do miuod I înmn na pdiunas țniu puțin o-ap apjan] ațviis uj afu/Duj iSaț țtur pivo onjur njfuad pup /z o-Jiur pzoaSrjpju-ds nu lapsy ■jnaaf țtod a/ nu ps ;oiuațsa/q ‘aiurțu no 'puppru do 'pfipanuț Pin/A o m/uad naoAOjd Ddjnd ja-r] apuuaButs țJOJnp ap țiu/ 4„nu" un aunds jo-țf ap 'ajiajaf-auiunop 'ijo ’pdțp o-jjuț țn/pp oa;nd jd-j} rjațțBuriu ap aitu o /S 'fnaa] naind jd țupj ap ațiu o pa jza/a ps au ia țji np ap Ddo do aznq ad ap Bina ț-ajațuiAna puț^ unds iduj ps oa/nd 6n-aa pjoupBai P nqiOA aidsap pj 'punooț o-ad na npj imaipis uț țZdin o-puțni u; jț/nuupiuuț nț in; auij ur aj&rpjj {Sap 'usAdn aiufnuț pis țfi {Sap 'piopopru na nț aBun/D țjod ps p~u pa aunds {U pasnd 'ppin as pup 'ța {ndnii ini ainos ap ațdvon as opnj/s 'ai&adțp pup 'jpuiDaj/ ui a Sjzumj /nBaiiuț ‘ajSa&pd pup 'țipaSțiu juis nu ta aiț/paițiu 'spns a nu ța /nspns ’apuțidna ai uiqn înțqao ao ajjsoqp-afjuqno ai pa aidnzqn-rS asnouțds nas fiop uj ainppu/s apa ad 'aisnBuț nas iBid[ ppjpa ed ‘iBunț țmtunip ad Cîntecul florii pretimpurii Era un februarie ca niciodată cald și frumos. Lingă apă, tn grădină, intr-o după-amiază tihnită, a înflorit de timpuriu o floare ca prima vestitoare a primă- verii sub prima rază de soare. încă nu-i era timpul dar ea a-nfiorit albă, candidă, ca un suflet de copii. Și de cum a-nilorit alifia oameni a Inclntat pe alei atrăglndu-i incit ieșiră năpădiți de vise și prospețime. Dar atît de puțin dură totul, doar cîteva zile și zăpada acoperi iar cărările și-ale florii albe priviri. A trecui atîta de-atunci... Trec intimplător pe cărarea lingă care floarea Jșf doarme somnul ușor. Md uit — pretutindeni e primdvard. Totul respird mult mai adine. Numai ea zace singură lingă salcia-n floare. Pretutindeni crește iarba verde șl moale, dar ea nimic nu aude, cufundată in somn. Regretați oare iloarea-nflorită devreme ? De nu se grăbea, cum și-ar risipi mireasma acum l tn românește de ANGHEL DUMBRAVEANU Petru llieșu Acolo Pulverizate ploi de cer, Voi șterge de pe fereastra Umedă Siiuieta acelei fete, Voi spăla cu ochii Mitul rămas pe razele Lămpii și voi încerca sd md cațăr Acolo sus, Unde gladiatorii Cu trupuri de muzicieni Nu se ucid, Și unde nupțialele prezențe Din voi HOHOTESC ÎN ADAGIO.............. 22 I Damian Ureche t Dansul pe gheață Dă mina, am sd cad pe apa sumbră, Pe apa grea din lame de cu^t Ne urmărește muzica din umbră, Pe-un ochi de sticlă strlns din infinit. Prin aburi iarna vine mai aproape. Suim pe două cercuri în balans, Dar apele, să nu mai iie ape. Au împietrit cu timplele sub dans. O să ne scape umerii-n derută. Vor luneca amiezile pe cai, Cînd prin retină lumile se mută Cu marginea făcută evantai. SI scapără virtejuri inegale Pe suprafața gerului defunct. Si ceri pe cerul viscolelor tale Un punct de sprijin doar, un singur punct I Corolă Prin miracol, dacă te-aș vedea Desenînd cu fruntea evazivă fntr-un defileu de catifea, Nepăsarea ta definitivă, Aș rămîne rugăminții rob Umbrele să nu se mai opună, Si-aș opri în aer bob cu bob Cataracta mea inoportună. 23 Ea e plecată Ea e plecată, nu o căutați. Lanterne ard din Cluj la Vatra Dornil, Chiar dacă-nmuguresc de noapte cornii Ea e plecată, nu o căutațL Tot ceru-i aplecat pe zodii mici Și-naintează marea spre Carpați, Ea e plecată, nu o căutați, Ea e plecată, șl cînd e aici. Ce avalanșă galbenă-i un tei. Și nu știu pe ce drum să o aștern,, tn clopot bronzul nu mai vrea sclntel, Și plaja arde ca un iad modern. Ea e plecată, nu o căutați, Amurgul de prisos ce mă îngînă. Și-adorm pe receptorul mort in mină, Ea e plecată, nu o căutatL Gabriel Pamfii De dragoste Așiepf s-aud cum pașii se apropie se zbate inima ca-n alungata dropie... Simt că în clipa aprinsă peste clipă privirea mea va dărui aripă, spre-mbrățisări, noian sălbăticie pentru-nsetări atîtea hărăzite mie... Așa va ii că te voi prinde, te voi strlnge, cu toate-nfricările ajunse-n slnge, să Înțeleg cum prin subiima-mpresurare din fericirea mea-1 fărlmă care moare, dar tot așa prea bine cunoscind avlntul o clipă ne-ar ajunge, să-nconjurăm pămintul I 24 George Suru Respirăm pe un pămint Huid, Albastru ca neantul, Și tu erai o proră care-mi trecea Prin glezne și mă chema fnspre adlncuri. Știam ultimul meu drum Pe acest pămint de sare $7 !e ciopleam in mine cu Daltele nestinse ale aripilor de pescăruși, Ca sd fiu mai greu atunci cînd Voi pendula către stelele de mare. Și te mai iubeam ca pe un pămint tn care încd pe nimeni Nu am îngropat. Umilit și răpus de nouri, Primește-mă acum lingă tine. Sub chipul acesta pe care 11 am„ De pasăre săpată în calcar, Și îmblînzește-mi trupul de cătușe Pînă cînd rotunjl-se-va aripa-mi Și pe umeri o voi putea purta Ca pe un pămint nou. Radu Selejan Miron bătrînul O ploaie surdfi, mărunta, ca trecută prin sită, învăluia deopotrivă pă- mint și oameni. Prăvălit parcă pe deasupra orașului, cerul, cu obrazul tăcfu- nit, arăta ca un elefant ostenit de bătrînețe care-și caută culcușul pieirii in liniște. Orașul insă, cu oamenii si casele lui, se făcea cu nu-1 bagă in seamă, fiecare drămuindu-și vremea după un rost anume, știut mai dinainte de care S-a legat cu trup și suflet. Chipurile minerilor care treceau agale către mină pe strada principală a orașului învelit în toamnă, dacă le privea bine, adu- ceau cu «clipitul cărbunelui ascuns fn măruntaiele «dineului, exprimind ade- vărul a ceea ce se cheamă certitudine, curaj și izbîndă. Ca fn nici o altă zi, Miron, miner de care galeriile și abatajele se ie- meau, bătea drumul spre mină de unul singur. Ortacilor, care-l salutau tre- etnd pe lingă el, abia de le răspundea cu un „Noroc bun* sec, gituit parcă de neliniștea de care era vădit insolit. — Ce-o fi cu bătrînul ? — se întrebau cei mai mulți care-l cunoșteau de ani, șliindu-1 mai eu viată. — Nu-i merge plugul de cind cu fecioru-său. — Al dracului om Miron ăsta tinăr. Nu-i intri în voie cu una cu două. — Vezi-ți de treabă, Dacă-I asculți, ai pace. Dar trebuie să-l cunoști, să-i prinzi și să-1 pricepi ca lumea. — Oricum, bătrinul cunoaște mina ca-n palmă. Treizeci de ani de sub- teran nu-i puțin. — O fi, dar cel tinăr are școală, — Dracu m-o pus să-1 fac inginer 1 Așa mi-o zis la o tuieă bă t rinul. De cind ii șeful meu, nu mal am zile bune, Parcă-i dracu gol, Or ce-aș zice eu, nu-i bine. în urma lor, bătrinul Miron călca peste picăturile dc ploaie ajunse pe pămint cu teamă, de parcă ar fi omorll cine știe ce vietăți știute numai de el. Vorbele ortacilor ii sfredeleau sufletul. — Vasăzică toată lumea știe, își zicea bătrînul. Și-și rid de mine, care ce-am spus a iost sflnt. Și-nlotdeauna am ieșit bine. Cînd cu surparea de la stratul 15, cine-o fost întrebat? Eu I Dar cind s-o aprins numărul 16? Tot eu. Și acum stal la o parte, Miroane, că ai Imbătrînit și-o venit Miron ăl tinăr. Bată-I crucea de copil, barem de mi-ar semăna, Și nu-mi seamănă î Oare... Pe multi i-am auzit vorbind că știe tare multe. Da nimeni nu vrea să pricea- pă că eu l-am învățat, Eu și moșu-său, că mineritul nu se Învață din cărți. Dacă vrei să știi Miroane, cea mai bună carte-i mina. Fiecare șut li o foaie scrisă In mlinile astea care-or izbit obrazul subpămlntului. Și tu vii să-mi spui că știi mai mult ? Văd eu astăzi. Te-oi potoli, n-ai frică. Să știe toți or- tacii. Cit îi fi tu dc inginer și de copil al meu, nu-mi pasă. Și asta să fie ul- tima bătaie pe care li-o dau. Rizi Miroane, da să fiu al dracului dacă te mai iert. Prea ai făcut-o. Și cu cine ? Cu mine, cu Miron ăl bătrîn care-o văzut vilva de-o sulă de ori- Tu ai văzut-o vreodată? Nici nu este, așa-i î Ba este, să știi de la mine. Și-1 mai faină ca orice muiere. Așa să știi. Poate-o fi mu- rit de n-ai văzut-o. Mai știi ? De cind lumea a imbătrînit și ea. Fiecare moa- re. După cum ii vine rîndul. Dar astăzi ti-o coc. Să-ți cunoști lungul nasului, băiete. Astăzi... și bătrinu) se și trezi tn sala de apel a minei, unde Miron cel tinăr făcea apelul. Clnd se auzi strigat, de abia rosti un „merge". 26 — Merge s3 vadă minunile dracului. Iți zise bătrînul, și alte glnduri il potopiră simțămintele. în vreme ce mergea spre abataj, i se părea bătrinului că nu mai cunoaște nimic Calende îi erau străine. Si n-a lipsit decit o lună. Apropiindu-se de abataj, zumzetul unor mașini ii tăiară calea. — Or și-nceput. Să-mi facă necaz. Cînd dracu a trecut pe lingă mine 7 Ba nu, a luat-o pe scurtătură. Si eu abia mă mișc. Ca melcul. Cind bătrînul intră in abataj, combina mușca flâmindă din cărbunele strălucitor. Transportorul Irudca din greu să poarte povara. — Ce zici lată î Este că-ți place 7 ii înlimplnă pe bătrîn Miron cel tl- năr. Cite lopeți trebuie să arunci dumneata ca să tii pasul cu ea 7 Ochii bătrinului căpătară altă strălucire. Se apropie, mîngîie combina, măsura din ochi rodul care curgea ca un riu învolburat și apoi rosti ci- teva vorbe pe care nicicînd nu s-a gîndit că le va spune; — Ești ca și mine, Miroane. Acu văd că ești ca și mine, că ești răsărit din slngele meu. Și eu am fost așa ... Să nu te lași, Miroane ... Dar am o rugă- minte. Or unde o lucra dihania asta, in oricare abataj, să-i ziceți „Abatajul lui Miron*. Al lui Miron cel bătrîn. Că tu ti-i face altul. Și n-ar strica să-l puneți mașinii o cetină de brad la pălărie. Că de cind cu stllpii ăștia de fier, s-a dus mirosul de pădure din mină, cere, orice-a i zice voi, te mai răcorea cind erai tare ostenit. Și-apoi cetina ademenește cărbune'e să curgă mei ușor In matca asia de otel. Ce ziceți 7 Am ori ba dreptate 7 Și, pentru o clipă, oa- meni și mașini, Întregul abataj amuți. Numai murmurul cărbunelui re revăr- sa a aprobare peste spusele bătrinului. Manolita FÎIhnonescu Fără titlu Să-mi scutur părul de Irunze... Cu vîntul să mă joc de-a toamna, îmi curg culorile în ploi grăbite Șuvițe lungi de-arome se-ncolăcesc pe brațe ; să nu md joc cu pașii mei de-a toamna și una cîte una-mi pierd din pa/me păsări; mă rătăcesc potecile din mine și-mi scutur părui greu de frunze cind iar mă joc cu orele de-a fuga atltea gesturi se desprind în mine și multe urme vor atinge noaptea atltea cețuri se desfac In ramuri Și-mi scutur părul plin de frunze cu-o mare-ntoarcere în mine Și uneori mă ocolește iarna Cînd nu mă joc cu pașii mei de-a Toamna. 27 Lucian Valea Pillatiană Acesta e pridvorul unde-a mindoi am stat. Aici e geamu-n care pînă, tlniu sub lună, Plecați pe cartea mică, atît de împreună Am recitit „Poeme-ntr-un vers" de ion Pillat. Și farmecul grădinii întîrzia s-apună Și ulmii, în foșnire, scoteau cîte-un oftat — Eram atît de linăr și-atit de nebărbat Erai atît de mică, erai atît de bună. Răsună și-azi prin aer o voce, a tîrziu, E vocea mea aceasta cu modulări profunde ? De unde se întoarce, din ce ținut pustiu ? „Ce lucru straniu : vremea /" Și nimeni, nu-mi răspunde l fn toată casa numai trecutul mai e viu Dar noi ? Dar tu ? Pe unde sîntem ? Unde ? Dimineața N-ai uitat, n-ai putut uita — sîn< sigur de asta. Dimineața aceea ca o floare de foc Pe care nevăzutul zeu al orei ne-a-ntins-o. HotăAsem să ne așezăm la noi în Ardeal, Să devenim simpli și buni ca țăranii; Casa noastră să fie curată cu icoane, cu farfurii, cu ștergare, Plină cu miros de mintă și busuioc Ca în poeziile lui George Coșbuc, Octavian Goga sau St. O. losii Să avem orătănii multe prin curte, Să facem amîndoi copii rumeni și sănătoși Care să nu știe cei sanatoriul... 28 Cit de fericită ai fost atunci Cind în Joc să ist, cenzurat, tu nu spui decit o interpretare favorabilă a propriei lunii. Tu nu expui decit un material bine potrivit, un lexic in spatc'e căruia nu te dis- tingi, ca o sepie. El face parte din categoria .autenticilor holbanienl, tor- turat de imposibilitatea de a trăi viata ca o permanentă «tensiune a sin- cerității", un om cu rezistența minată de neprevăzut, de hazard, drept care încearcă să-țl impună o detașare față de fapte, netrăind autentic decit in „intervalul dintre două replici", in ipostaza asoclală. Totuși eroul care aspi- ră la libertatea absolută de „om singur și abstract pînă la imponderabil* nu poate supraviețui in afara relației sociale, a dependenței fată dc alcătuirea altcuiva (.,.) care să le ierte și să te confirme", a împrumutului de persona- litate, „Oameni ca el nu vor de fapt să moară, sînt doar Intr-un impas, intr-o lipsă de vlagă, seva lor de viată nu le ajunge șl atunci ei vor să pătrundă în entitatea altora, să se altoiască pe vigoarea lor. Ei vor mai mult să se inoculeze în cugetul celorlalți, să devină amintiri care vor dăinui..." tată un sens posibil al morții lui Emil Mantu, dincolo de realitatea banală a unei dragoste imposibile — introdusă de autor pentru a preveni acuzația de me- tafizică abstractă — sau a geloziei culpabile fată de sofia sa. Totuși pasajul are mai mult frumușeii speculative, ncreușind să convivă pîră la capăt — Emil Manțu fiind In aceeași măsură un personaj paranoic, cu voluptatea au- torlurării, incapabil dc a declanșa un gest cu repercusiuni pozitive chiar după moartea sa. El are In roman o valoare exemplară, contaminlnd treptat și celelalte personaje cu care vine în contact, de la soția sa Cora pină la lo- cotenentul Pescaru pe cate SI credeam mai pragmatic decit să alunece în aceeași maladie a disecției analitice și a Întrebărilor existențiale. în ceie din urmă reconstituirea nu e decîl un pretext dc a submina aparenta solidi- tate a celorlalte personaje, de a pregăti terenul pentru alte recostituiri. Problema recostiluirii. dar alt mod, a relației incerte dintre realitate și ficțiune preocupă si romanul Cristinei Tacoi, Hesperara (Edit. Eminescu, 1971), debutul în proză al uttel poete. Romanul stă de la Început sub semnul aces- tei incertitudini — autoarea se substituie eroinei, reface spiritual recviemul 3 — Orizont 33 pentru „Hesperara", ținulul dragostei absolule, Impresonează un rol cu cate se confundă in cele din urmă, incit ia slirșit Însăși paternitatea romanului este incertă, după cum incertă este existenta Hesperarei, sau identitatea eroinei (autoarea însăși, Egg, femeia visătoare care și-a părăsit soțul și copi- lul, sau Egg, fetita alienată din bar). Crlitlna Tacoi cunoaște exact mecanis- mul de constituire a realității ideale, fascinația pentru teritoriul visului absolut, începe banal printr-o aventură de moment între id, dansatorul exo- tic de la circ și eroina translatoare, dar se transfigurează de indaă ce reali- tatea ei încetează, este idealizată prin extincție. Id nu mai este un personaj real, ci o proiecție, „puterea lui asupra mea e numai depărtarea'. Egg accep- tă disperarea acestui moment de adevăr în vis, punerea lui sub semnul in- certitudinii prin pierderea conștientă a memoriei, tocmai pentru a-i conserva unicitatea, a-1 face să se conformeze cu aspirația ei spre ideal. Însăși recon- stituirea e falsă întrucît eroina se complace în evocarea confuză, in reluarea obsesivă a aceleiași scene pină aceasta îsi pierde autenticitatea, devine poe- zie sau cuvjnt („Id a murit in lot ce-am spus despre el. Trăic-ș.e doar in toi ce nu voi putea spune. Și nu știu dacă a mai rămas ceva.") Monologul nu este introdus ca o posibilitate de comunicare, de reconstituire oricît de con- fuză a realității (de altfel eroina evită un interlocutor) ci ca un mijloc de a o trăda, de a o anihila In cuvinte pină ce lotul se depărtează, se risipeșie, devine o proiecție de vjs, devine o realitate mediată. Acesta pare să fie și sensul metaforei care poate să explice și tehnica repetitivă a romanului; „o repetare fără slirșit, de vorbe și de intimplări', in vederea unui posibil spec- tacol care insă nu va mai avea loc, pentru că ideea de sinceritate, de auten- tic moare în „avanpremieră". Eroina, și implicit prozatoarea, aspiră ia acel stadiu în care totul devine confesiune, cind se produce un transfer de sub- stanță intre realitate și ficțiune, ficțiunea uzurpînd, alienind realitatea. Spre acest deznodămînt tinde monologul exacerbai ai lui Egg, deznodămint ni- ciodată atins pentru că nu se poate epuiza vreodată real ia tea prin cuvinl, nu poli avea senzația că ai spus lotul, declanșînd procesul akaoriu : Totul e o colcăială lentă, și aparentă... Schimbarea va veni, poate, numai după ce ultimul cuvint va fl spus.'1 Dar pulverizarea realității in vis mai are șl n altă rațiune — imposibi- litatea de a o verifica a doua oară (trecerea lui Id prin viața eroinei „nu s-a înregistrat in obiecte*, a fosl o „trecere printr-un spațiu indiferent'), absența martorului, care să certifice. De aceea eroina preferă să contemple exphența ei vremelnică in Hesperara ca pe o ficțiune, „u10;Ja crepusculul, drun ul spre Xanadu", cum frumos zice Emil Boita, o evadare din spațiul lucrurilor con- crete și perisabile in somn — singurul capabil să restabilească raportul cu esențele, cu „umbrele trecutului". Din această perspectivă, met if era-reali ate a Hesperarei poate avea șl un sens parabolic. Egg devine „valența primor- dială intre himeră și viață", destinul uman împărțit între ficțiune și realita- te, kl. destinul supraindividual, aspirația spre imuabil, spre absolut, penlru, destinul banal, terestru, verificabil. Eroina e torturată de simultaneitalea ce- lor două ipostaze extreme — ea exi-tă prin Petru („legătura ci cu pămînlui") dar nu-și refuza, măcar temporar, evadarea in spațiul ideal, din „timpul să- rac' in .timpul plenar*, din istorie in anistoric. în fine, Alin (numele e prea explicit), copilul, reprezintă singura putință de compromis intre extreme, martorul potențial al trecerii ei „prin teritoriul candorii", niciodată insă martorul virtual căci prin actul mărturiei ei își va pierde propria candoare. E o posibilă tălmăcire a metaforei principale a cărții, posibilă atîta limp cit ne lăsăm seduși de poezia dintre rinduri: „Hesperara? Niciunde. Niricind, 5iau oriunde. Orlcind. Totuna. Important nu c visul, ci ideea de vis..; da- că refuzăm poezia, carlea ar putea să pară o conslructe prețioasă, minată de retorism și un fals patos liric, a cărei grandilocvență vine să comp.ice un banal caz de „bovarism", o zbatere searbădă din nevoia de a „trăi frumos", sau dimpotrivă un monolog paroxistic la limita patologicului. Care din cele două interpretări va conveni cititorului, depinde de modul în care se va lăsa contaminat de frumusețile de cantilenă și patosul declamator al roma- nului. 34 Viana Șerban Cobora înserarea Cobora încetișor înserarea, cînd primăvara apucase Să-și miște pleoapele pe-aleile Cișmigiului; Md lăsa! sedusd de răsuflarea trunchiurilor cenușii In care creșteau mugurii ca niște iluzii. Simții îndemnul țăranului lacom de anotimpuri, Cînd intim mă cuprinse castanul în Hoare, insistind să plecăm împreună, ziua coborî în amurg. în liniște-mi vîrîi curajoasă ființa, iar umbra fiorilor îmi zimbi provocător. Stelele îmi părură cocioabe. Unele constelații mă ademeniră ca niște văi în Carpațf, Rîdeau aleile, Învăluind albastru copacii Și viclenia fericirii își trăia mirajul pînă la capăt. Undeva, in mine, te simțeam ca pe o baladă — Trist, treceai pe Ungă destin ca pe lingă ultima ca^d Și intrai în cîmp/a mono fond a cîntecului lent, înglnat de apele dulci ale lacului. în undele clare se-ntorseseră lumânările castanului. Păreau niște bariere care schimbau peisajul... Moi mu// poprind md refugiai lingă oglinda de jad, Căutînd cascada Înceată a rîsului tău Cu care mă amăgeam 'ncd. apucînd sd urc deakd în carul mare, mă trezii în pdțunea Cdî/ îac/ee. S/e/eîe erau mai dese ca iarba și lumina lor era caldă. Ca o iubire. Mă întovărășeau turme de oi și iepuri sălbateci, Ce păreau, mai de grabă, ființe rupte din poeme de taine. De-acolo, din adăpostul meu de iloare Orbită gustam Somnul coborît în paradisul parfumului. 35 Vasile Versavia Iarba Intr-o vreme pe cîmpie iarba iu copilărie, iarba iu copilărie. O să fii cîndva bătrin, o să-ți crească iarbă-n sin, o să-ți crească iarbă-n sin. O să-ți crească la o vreme iarbă gene și sprincene. iarbă gene și sprlncene, tntr-o vreme pe cîmpie iarba fu copilărie. Peisaj de suflet Cu vremea, sufletul se desface ca un șes, se adîncește fără înțeles și tinde parcă să se împrăștie sub stele ca o pulbere rară, tot mai rară. Pentru ce te-ai născut tu suflet șl tu gînd printre toate aceste lucruri care nu știu de sine și pe care nu le-am văzut triste niciodată. 36 Valentin Tudor Să vii... Sd vii în poiana unde-adăpatn cerbii Însetați de dor, Străbătlnd pădurea și desișul ierbii, Dorurile dor. Foșnetul pădurii pînă-n depărtate E durerea tnea ; Freamătul iubirii fără — asemănare Plînge șl te vrea Cîntă-n orchestrarea rătăcirii mele Cînt de împlinire; Tăcuți ne-ascultăm, prin ierburi sub stele. Șoapta de iubire. Viorel T. Sălăgeanu Motiv de imn Orga pădurii intonează Ecouri de imnuri străbune Neclintiți pe cupola Stropită cu aur. Căci noi sîntem Cei cărora străbunii le dară Cheile tainelor lor. Deschideți porțile pămîntului. Doar cu privirea Ne jucăm cu soarele Dimineața în oază. Străbunii noștri stalactite Iar noi așteptăm stalagmite Timpul să-și scurgă Picături, picături... 37 Ghiță Bălan-Șerban Scrisul meu și al celorlalți țărani condeieri (Evocări și mărturisiri) tnlr-un articol apărut 1n nr. 12. celsbwn(ornt nostru Aurel Co*ma a prezeniut pa țăranii condeieri, afirmați in prea» din Banat. Ari icului confirmă concluziile poetului ți filozofului Lucian BIhrii : Solul manea, belșugul In pline «I vin, un lemperumenl cu multă conșliintă de sine, s-au intllnit pentru a croia sub inspirația conținuți, a unui mlmmit peisaj. <» floră culturală de o bogăție largă" Intre cele doini războaie, țăranii condeieri au desfășurat o activitate susținuți, o activitate publicistică si literară „cu mu,,j tons.linia de suie . puooctad povesuri. poezii, piese dc teatru, rcdaciiinl ziare ți rcvisli- Pupă Eliberare, cel mal reprezentativi au continuat sâ scrie. Cblar In pagi- nile revistei noastre, cititorii au Inttlnit numele tiranilor condeieri Paul TlrbMiu, Ion Frumos», Petru Petrica. Glii ti Bălan-Șerban In cele ce urmează vom da cuvtntul unui participant activ și reprezentativ la mișcarea tiranilor condeieri din Banat : Ghild Bălan-Șerban din fruntașa comună cninloș 111 Marc Mărturisirile sale, dezvăluirea unor resorturi intime din activitatea țăranilor condeieri sper că vor interesa un mare număr dc cititori Noi am titrat un chestionar la care Ghltâ Bălan Serbări a răspuns tn scris A. J. — Ce v-a determinat să scrieți ? — Mobilul sul fetesc care m-a determinat sd scriu a losl de dotră felurir pe de o parte vocali, ale cârti impulsuri de-am simții încă din ado escetUâ, iar pe de altă parte, imperativul social al păturii țărănești căreia ti aparțineam șt ai cdrei exponent, prin scris, md sileam cri sd-i fiu. Contribuind astfel, — prin acest scris al meu — la promovarea, fn lumea satelor, a unui curent de qtndtre sănătoasă, o judecata dreaptă si o orientare sigma a țărănimii, fn chestiuni sociale, economice și politice din acea vreme. Mai trebuie să precizez cd Ie tăceam toate acestea, nu din dorința de-a deveni o „senzafie literară" — cum au insinua! unii, pe vremuri, — șl nici de-a deveni un „/dran-Zenometr", ori din dorința vanitoasă de-a li „remar- cat", ci din conștiința fermă. că trebuie demonstrat că țărănimea româneas- că, nu poate rămlne fa Jntinil „ marea mută", nu poate rămlne Încremenită fn situai la de „cenușăreasă", ci iți are ți ca exponent ii el, care f reintre sd-f edirme, prin scris, revendicările și drepturile legitime in statul modern, Scri- sul meu și al celorlalți țărani-condeicri, a însemnat — cred — un gest important in perioada dintre cefe doud rdzboaie mondia/e, cind fdrdnimea bttndjeand (mai evoiuatd ca-n alte regiuni și, deci, cu o conștiință mai vie), pășește cu condeiul in arena opiniilor, silin^u-se sd înlăture pe ../ăranul dc sărut mina’ de pină atunci, lnlocutndu-1 cu țăranul conștient și demn. Si oceasfiț afirmate, unde putea sd se manifeste mal prestigios, mai valabil. Si maj limpede, decit In domeniul scrisului 7 — In ce publicație ati publicai prima dată 7 La ce revistă și ziare ati mai colaborai 7 — Pentru prima dată mi-am văzut publicată o povestire, culeasă din folclorul salului, în «Foaia Interesantă*, suplimentul literar al gazetei „Liberta- tea" din Orăștie, cind aveam vîrsta de 16 ani. IJupă aceea am colaborat cu po- 38 vestiri și schițe din viata satului in foiletonul Literar al gazetei. Lumea șiȚara' din Cluj, ascunzlndu-mă. adeseori, sub pseudonimul de „Comfoșanid". Re- dactorul ei. Sebastion Botnemisa, cate era și director ai revistei literare ar- delene „Cosinzeana", mi-a cerut ca sil ie adun intr-o broșură ca sd le tipă- rească in editura poporala a aceleiași gazele. în continuare apoi, in anii maturității. am colaborat intens și Îndelung, cu articole de actiialilale, opi- nii, polemici etc, la „Cuvtntul Satelor", „Suflet nou", „Liberlalea", „Poporul Român" (Timișoara). „Paria" și „Țărănismul Bănățean", revistă aliată sub iniluenta Partidului Comunist Român. — Cum « luat ființă la Comldțul-Mare revista „Suflet nou" î — Aci, in Banat, pe lingă gazeta țărănească „Cuvântul Satelor", care iși e' ea lața Îndreptată exclusiv spre sate, se mai simțea nevoia unei publicatii de ocesl gen, eu o ținută intelectuală mai Înaltă, cu o pattundere și in sfe- rele inteler-tndlității din toată țara. Si astfel, tinărul in electual c ml-șan Dr. Andrei Bălan a luat inițiativa — secondat fiind de arți doi irdelec na I com- loșeni: Ion Ureche și Aure! Bugatiu — de-a înființa „revista satului b.lr.ă- țenn“ „Suflet nou", adoptind in colegiul de redacț e și două condeie țărăne- ști, D* Mnrin finqnm $î pp ni ine, pentru apariția revistei, a fost aleasă data de 15 aug. 1934. Ser- barea aceasta avea să Inaugureze un capitol nou, fn activitatea culturală a satului nostru,, cu vechi șt puternice tradiții de culturii, Revista prelua In- tr-o formă, nouă, o tradiție de presă mai veche a Comlașulul. Din acest «al iși trimitea, adeseori, poetul Iulian Grozesru. articolele, poemele, și foiletoa- nele de critică literară revistei „Familia" de la Budapesta al cărei redactor a fost, alături de Iosif Vulcan, după cum și Vichent e Ruoariu, tot de aici iși trimitea caietele de Istorie spre a ii publicate In paginile aceleiași reviste. Prin anii 1916-1919, deci aici iți avea redacția gazeta „Calea Vieții", redac- tată de Nir. Brlnzeu, In anii primului război mondial, „Suflet nou" prelua ștafeta acestor înaintași dedicindu-si coloanele sale, problemelor t.a'uhii bă- nățean. precum și chestiunilor ce Irămtntau societatea contemporană, lăcind, totodată, din Com/oș un centru rural de cultură și presă, — Au mai colaborat și alte condeie din rindurile țăranilor din Corn* loș sau d>n alte sate 1 —■ La „Suflet nou" a mat colaborat, din Com/oș. țț Ataria Dogarii, fdrancd autodidactă și publicistă, iar din comuna vecină, Nerău țăranul Sabin Isac, cu unele articole, — Cine v-a fost mai apropiat dintre țăranii condeieri? — Din Irumosul palmares de vreo 16—18 (ărani-condeicri, ce i-a avut Banatul, cei mai apropiati mi-au iost: Ion Ciucure!, din Șoșdea, Paul Târbățiu din Comoriște. Petru Petrica' din Clrnecea, și bineînțeles Maria Dogarii, despre care se spune că a fost prima țărancd-femfnistd, din România. — Cu Petru Petrica ați purtat corespondență d^a lungul anilor 1 Care scrisoare de-a-lui vi se pare cea mai semnificativă 1 Dacă, firește, nu comitem o indiscreție. — Cu Petru Petrica am purtai cea mal vasid și maj intensa corespora- denjd, Dintre toți plugarii-condeieri. Posed un .dosar Petrica" In care păstrez toate scrisorile și tot celălalt material ce mi-a trimis, In legătură cu activitatea noastră de condeieri. Mi-e greu să mă pronunț asupra scrisorii 39 cefei ..mai semni/tcative1', deoarece, pentru mine, e.de interesant și sem- nificaftv aproape tot ce mi-a trimis fiindcă noi niciodată nu ne-am scris unul-altuia banalități ... — Ce părere aveți despre piesele Ivi Petru Petrica ? La Comioțul Mare s-s jucat vreuna ? — Piesele de teatru ale lui Petru Petrica, cuprinzind teme specifice satului bănățean, sint in I genul lor, scrieri dramatice de valoare In perioada celor doud războaie mondiale, reprezenlind un document, O mărturie a strădaniilor acestui scriitor plugar, de-a aduce pp scenă. as- pecte ale unei realității sociale cu multe contradicții ...La Comloș s-a jucat piesa „Păcate" de cătM o formație de tineri diletanti, concomitent cu opereta foi Tiberiu Brediceanu ,.La șezătoare". — Volumul de versuri „Sclavii pămintului" a] țăranului Paul Târbă- liu din Cotnoriste (apărut In 1938) cuprinde, în majoritate, poezii politice si sociale. în ce măsură considerati că exprimă versurile țăranului din Comorlste starea dc spirit a țărănimii din vremea aceea ? — Poeziile sacial-politice ale iui Paul Tâtbătiu corespund, in mod lidel, cu aspirațiile de epocă ale țărănimii bănățene, tn ele, se fnfdfiseazd setea de dreptate socială a țărănimii, inspirată dintr-un bun simt țărănesc dornic de o rinduire mai dreaptă și mai umană. Poeziile lui Târbăliu nu sint idilice : „Tu sclav al gliei, supui, umilit Pe cămătari venetici, foști ciocoi Cari, fi-au slărimat idealul și apoi Un jug cu mult mai greu ti-au pregătii." Sonetul acesta dedicat „Plugarului* se încheie cu versatile ; „Victime-aJe mizeriei — vor a lei Cari cer dreptatea zilelor de mi inc , > In ce împrejurări ați cunoscut pe țăranul-condeier Ion Ciucurel? — Fiind eu cu mult mal tinăr ca dinsul l-am cunoscut, la Începu! numai din scris, admirindu-i articolul său de iond, care apărea regulat, săptărnină de săptămină, in gazeta ce o conducea „Crivintul fiarelor". Per- sonal. l-am cunoscut ceva mai tîrziu — devenrndu-i cotaborator — cu prilejui unei vizite ce a făcut-o la Comloș, Ițind invitatul Măriei Dogaru, Cirul a apărut romanul său „Transformarea", eu i-am făcut o elogioasă recenzie fn gazetă, ca cititor țăran, fapt care ne-a apropiat și mar mult, unui de celălalt, durind această prietenie piuă la moartea lui, care l a surprins, tu cdru(a ce-i aducea de ia tlrgul Vasiovei. — Care au fost problemele principate dezbătute in presa scrisă de țărani î — /icesfe probleme au loșt de ordin social, politic si economic. Con- deierii plugari, intuind consecințele pătrunderii relațiilor capitaliste fa sate, cu alteranea virtuților tradiționale, a sentimentelor și politicianismului venal, ii face sd demaște aceste realități — adesea virulent și protesta- tar. in presa țărănească, s-au deslășurat intense campanii pentru demas- carea și combaterea a numeroase simptome negative r cirdășiile politice, luxul, risipa. Înstrăinarea portului prin mahalagizatea vieții țărănești, denataiitatec ele... 40 — tn condițiile istorice în care s-a dezvoltat credeți că țăranul bă- nățean are unele trăsături aparte î — Fdrtl Îndoiala — da / Rind fa unirea din J9JS, fn Banat, moi mult co-n afle pdrfi, s-a desfășurat o mare acțiune de culturalizare a masefer sa- tești, coroiat necesar al luptei naționale. Corurile sătești, societățile de lectura ale „Asitei", teatrul de difetanți țărani, bibliotecile acestui instituții și școala confesionali, cu faimoșii ef dascăd-aposfoll. au activat cu a vigoare ce nu se poate Inltlni în oile regiuni. Se pot aminti nume- roase exemple de fărwd cu biblioteci bogate, iar abonamentele ia ziarele ți revistele ardelene, cele mai numeroase in Banal se puteau Inlllni. Ni- coiae lorga, Lucian Blaga și G, Câdnescu au semnalat adeseori sufe Jorpa ea pe plan cultural al țărănimii bănățene ți gradul for optim de evoluție soci- al-economică, cate ie conferă această trăsătură aparte. — Aii urmat numai cursurile primare, dacă nu mă înșel. Cum ati ajuns la nivelul de cultură de azi î Ce cărți, cc autori v-au pasional de-a lungul anilor ? — Isprăvind cu școala primara nu am căutat sd prprdvesc și cu canea ci dimpotrivă, dragostea de carte și de slova tipărită mi s-a mărit din zi fn il, fofosindu-mă astfel de tot timpul liber de care am putui dispune cu lectura edililor de ioate genurile — din care căuiam să-mi mirese bagajul de cunoștințe și să-mi lărgesc orizontul de gindirc. M-a atras, fn mod deosebit si lectura gazetelor și revistelor, pe care Ie citeam încă de pe băncile școlii — și nu fără o tinda de melancolie In suilel imi amin- lesc de acele zile nfe copilăriei și adolescentei, cind plndeam de departe sosirea poștașului care aducea la casa părinților mei „Foaia Poporului Român' a lui Birduliu sau «Libertatea* de la Orăștie. inclusiv calendarul „Minerva' ce sosea la fiecare Început de an, de peste munți. Mai lirziu, In anii maturității, cind aveam pe umerii mei și răspunderea bunului mers al gospodăriei, din lipsă de timp pentru citi! și informație. Imi luam cartea său gazeta cu mine, fn cdrufa idrdneascd, si tn mers ci- ream sau studiam, ajnnqlnd să mi se dea epitetul cd sînt „plugarul carele citesc pe ifemer la ... plug I' Cărțile. care m-au pasionat mai midi, au fost exlrem de numeroase, incit mi-e imposibil a le înșira pe țoale fn spațiul afli de lim tat al acestei discuții. Amintesc totuși cu drag pe unele din ele. „Lupta fn jurul unui rug’ de Sieian Zweig, „istoria Revoluției franceze’ de Thomas Cariyle. lucrările lui P. P, Negulescri, „Destinul Omenirii* în 5 volume, „Gene- za formelor Culturii’ și „Filozofia Renașterii' in două volume. Am studiat, în perioada fnferhsficd, fn condiții reîafJv dificile, „Ca- pitalul" fui Karl Marx, comentat de socialistul austriac F. Auerbach, si tot fn aceastd peroadd cred cd am fost singurul țăran bănățean carele aveam abonată, ani de-a-rindui revista de înaltă {(nulă Intelectuală, cu ideologie de stingă, „Cuvintul liber' a lui Tudor Teodorescu-Braniște, după cum s-a maf găsit la mirie, in acea epocă, și cartea „LT.R.S.S. Ari' a iui Alexan- dru Sabla. — Comuna Comlosul-Mare a fost vizitată de oameni de cultură 7 Pute(â să ne spuneți citeva cuvinte despre înliinirea cu Nicolae lorgaî — Anul >923 . - . Prlmjrf război mondial era terminat cu palTu dm in urmă, dar orizontul Europei era incit tulbure. Cind furtuna se mai potolise, se anunță vizita ia Comioș a marelui profesor și istoric Aflcofae lorga, care rcîrtforcfndu-se de fa Sorbona, unde ținuse o serie de conferințe, iși maniiesfase dorința la Timișoara de-a cu- noa^e ți un sat romrtnesc Jruniaș din Banat. Fu ales de către conducerea județeană ConHoful și. astfel, fn 30 ianuarie — zi friguriasă și cefoasd de 4/ mrmi tdridleand -— «n automobil cemiț/u se oprețfp In iota Casei Comunale și debarcă dini tinsul pe Impunătorul om și dascăl NIc. lorga, unde-l aștepta o mare de capele, avind ia mijloc notabilitățile satului, Tonfd femea ovafroneazd, iși ug/rq edcruble. jofi se închina $i pe fetele tuturor, era -iaptrie bucurio ți ferjejmți ca roiesc o zi mare, cind o asemenea perso- jwTijfnre n$ face cinstea de-a vfrpa acest sat. Corurile cintau, clopotele ce- lor două biserici sunau ca-n zile de praznic, iar muziceie fi bandefe de lău- tari localnici, cmtau marșuri, însnfjndnd cu mlndrie $i bucurie pe acest Mare-Dascăl, pină-n sala mare a ospătăriei comunale- Ditpă cjtvlntui de șahii, l se prezintă marea și istorica Evanghelie a bisericii românești, unde eruditul profesor iși depune autograful, dedesub- tul următoarelor rinduri: „Națiile se ffn prin sporul lor de munca ți de oameni. prin belșugul lor de suflete. Prin prisosoul fer de muncă 1 Cu cit nn sporește, n„ e fmbeîțUifOri’ ți nu prisosește, ele nu pai să-și acopere forul lor supt soareW Urcai apoi la tribună, in fata sălii arhipline, cir fabricii fdranj c mir seni, Nic. lorga, cu ion lin și cald la început, indeamnă poporul la iubire frâ- feased și unire. fi îndurerează și Îngrijorează natalitatea redusă a comloșmior (Sis- temul de un copil) prin care sintem in pericol de-a pierde procesul deme- gralic, pe lingă observațiile făcute cu prilejul vizitei ce ni sa tăcut. aiuns ia București, scrie in gazeta sa „Neamul Românesc* un articol de iond răsunător cu titlul „Banalul se sinucide I". — Ati lucrat mereu la citnp. Cum v-ați ciștițjat litnp pentru citit î Cind va scribii articolele? — Ața cum a scris GabrlelȚepelea in cartea sa .Plugarii condeieri din Banal", referindu-.se la scrisul nostru:'.., ziua la plug, iar noaptea redac- torii". fmi scriam nrtienUde seara. după ce închideam poarta pină la cea- suri Urzii, sau, uneori, chiar In timpul zilei, ia arat, cînd slobozind Ia amiază, caii ca să-și mănince loianul de nutret- au tefrăgindu-rmi ia o parte, spre a-mi scrie ciorna articolului ce irebuia sd apară in numărul proxim al revistei sau gazetei, iiindu-mi urgent solicitai de redacție. Timpul pen- tru citit era, cu predilecție iarna, cind gerul desena arabescuri pe geam și zăpezile ne alungau în casă, punind capăt oricărei activități Jn afard. in mare/e atelier al Naturii... — fnilăcirat de generoase idei, a|i militat prin scris nentni dreptate sociala, pentru prețuirea 51 respectarea demnității omului de la sale. Multe din ideile pentru care ati militat s-au înfăptuit azi. Ce a însemnat publi- cistica in viața dumneavoastră ? Ce satisfacții v-a adus „patima scrisului' ? — Publicistica, in viata mea. a fost realizarea unei vocalii imperioase de-a scrie, Împlinirea personalității mele, fie plan intelectual — dar și lupta pentru realizarea idealului de emancipare social-economică și morală, a semenilor mei. Satisiacțiile ce mi le-a adus „patima scrisului" nu au fost acefea de-a mă face „statuie", cum spune calamburul poetului Topfrceanu. ci acelea pe care li le oferă anumite Succese ale scrisului tău. văzlndcdei s-a mișcat pe coordonate juste, iar ideile pentru care am mililat, ie văd înfăptuite in realitatea concretă de azi. — La ce lucrați acum î Ce manuscris aveți pregătit pentru tipar î — Am Jncrtnt fa^e 7 — Sărmanul animal este legat! Nu-i poli pretinde Să-ți deslcge Singur piciorele, observă sora noastră Marqm. —- Ar trebui să se interzică prin lege că asemenea animale necurate să fie parcate in preajma caselor. N-ar cobori careva dintre voi cu să-1 înde- părteze? — De ce am cobori î Pe noi nu ne conturbă, interveni acum Leslle. — Baiul in .familia aceasta e absenta ajutorului reciproc. Nimeni n-are grijă de ceilalți, stabili in urma acestora cu nmărăciune Larry. — Tu n-ăi grijă de ceilalți, li replică MărgOl. — liste vina la, mumo - n-ar fi trebuit să ne creții atit de egoiști. — Să stil că-mi placi, ripostă mama. Eu niciodată n-am făcut așa ceva. — Cu toate acestea, n-am fi atit de egoiști dacă n-am fi crescuți ego- iști, se Incăpățină larry" (op-r.p.35 și ii 1 Actul dc creație literară, opera literară, curentul literar, oricjie progre- se ar face lingvistica matematică, nu vor putea fi formalizate șl axiomat zale nici in viitor după modelul unor dscipline deductive. Totuși, aceasta pn e» ciuda ea, in împrejurări le date, comportamentul clanului Durrell. pornind de la situația cu caracter epizodic din pagina de mei sus, să fie supus unei analize caracterologice pentru care ne putem imagina oricînd și un corolar psihometric cu coeficienți precis determinați. Izbește de la prima lectură atitudinea pasivă a tuturora in -problemă' îndepărtării patrupedului cenușiu. Care să fie explicația ? In orice caz. cinci indivizi. diferiți ca temperament, înclinații, interese particulare, virstă, pu- vitie in familie, experiență de viață etc, manifestă In fonti in .atei ași proble- mă aceeași atitudine, camuflind faptul doar prin mici „gesturi” verbale, mai mult sau mal puțin convenționale. Astfel Mrs. DurreJi prin momente de consternare matern-dojenitoare, Marqoț prin compasiune Ipocrită, Lesliepnn bravare, iar Gerry printr-o filozofică retragere pe post de observator. Să fie chiar numai din egoism, după rum o subliniază cu iritare Larry 1 Dar pe el cot împiedică să-i îndepărteze pe cenușiul patruped? Comod Halea ? Acesl gen de comoditate ii produce insă numai insatisfacții și stări de nervi, iar restabiliră rea echilibrului sufletesc necesar creației, după discuția fără ecou practic cu ai Săi, rămine pe multe ore sau zile îndoielnică. Revenim aci la ideea „eiajăril' epico-interpretative a realității din cita- tele note introductive la romanul Balrfwjzar. După părerea noastră asemenea idei nu se nasc intîmpiător. Ele au la bază o condlționalilalo precisă căreia 1 se subsumează variati factori materiali și spirituali, unii cu o Îndelun- gată istorie in experiența popoarelor. Haportind ideea 'a cazul de mal sus, credem a fi lndreplă|i(i a ne pune in fata comportamentului clanului Durrell in problema îndepărtării măgarului următoarele întrebări: — Oare pasivitatea celor cinci nu trebuie interpretată ca o tipică cri- ză de autoritate? Altfel zis. convertirea in afect cu caracter convențional intilnită in epizod la toți membrii clanului Durrell nu camuflează ea o stare de agresivitate primară reprimată î Abordăm prin aceasta o problematică fwMiats. pe care, fără s-o simplificăm, o vom lămuri mai cu folos dacă recur- gem la metoda analitică ce decurge din chiar ideea „etajării" formulate de Lawrence Durrell. Despre antecedentele sale istorice dcar atit : încă din pri- ma parte a secolului trecut, C. G. Carus a stăruit asupra unor corelații dina- mice sof gerreris Intre conștiință și inconștient. Astfel, după observațiile sa- te, un grad înalt de conștiință de sine II scutește pe om atit de influente subconștientului propriu cit și de aceea a subconștientului colectiv, fn schimb, tu cit conștiința de sine a individului este mai slab dezvoltată, cu atit viata sufletească, fn care și prin care totalitatea existenței se manifestă în varietatea factorilor, săi este mai receptiva față dc mișcarea lumii din afa- ră, cu agresivitatea, (stabilitatea și violența manifestărilor sale- In conse- 49 ciută, In primul rind starea nervoasă, aproape de isterie, a lui Larry Durrell, nu mai puțin pasivitatea alor săi In împrejurările arătate, nu trădează ni- mic din acel „selbstbewusster Geist", de care vorbește C. G. Carus. Maj mult, comportamentul lor verifică intru totul paradoxul din 1913 al lui H. Poincar^, formulat într-o discuție cu B. Russell, paradox după care nu există epis- temologie si logică independente de psihologie( 1). Cu alte cuvinte, varieta- tea aparentă a gesturilor de camuflare specifice crizei de autoritate din adin- cul conștiinței lor arată cil de inconsistentă este logica comportamentului lor, atît de Ia individ la individ, cit și în totaiitalea lor. Mai mult, de la Mrs, Durrell la Gerry Durrell, pe linia descendentă a viratei, se poate urmări cu ușurință în experiența cunoașterii o acuzată varietate de atitudini: de la juca- tă degajare (Mrs, Durrell), la superioritate moralizatoare (Larry Durrell), la suficientă batjocoritoare (Leslie), la ingenuitate fictivă (Margol) și, final, la juvenilă observație critică (Gerry Durrell). Se impun In continuare următoarele întrebări: Care sînt straturile slab apărate ale conștiinței roi 7 Ce simbolizează fiecare gest de camuflare apar- te ? In ce măsură conștiința colectivă este angajată mai mult sau mai puțin profund fală de aceste gesturi simbolice? Iar odată criza declanșată, care este calea întoarcerii la starea normală 7 Vom obține răspunsuri cit mai con- vingătoare la aceste Întrebări, dacă în analiza problemelor pe care le învoi- vă pornim la drum mai ales de la următoarele considerații ; Membrii clanului Durrell, comportlndu-sc cum știm, se complac in mod tacit în a juca teatru. Teatru de proastă calitate, concedem I Nu mai puțin adevărat este că si in acest sens ei se supun cu desăvirșire legii rolului. Or, estetica modernă, du- pă cum știm, învestește noțiunea de rol invariabil cu accepția de .prezență reprezentată". Cu alte cuvinte, a „juca un rol' înseamnă a „reface" un ca- racter, răminind ca structurile reprezentate să fie clasate adevărate sau fal- se in raport cu tipul idea! postulat. Revenind dc aci la carențele caractero- logice semnalizate in cele de mai sus, în privința logicii comportamentului membrilor clanului Durrel, trebuie să subliniem în primul rînd inadvertența între tipul ideal postulat și realizarea sa superficială. Deslușim în locul spi- ritului dc explorare specific omului contemporna, avid de tot ce e dincolo de datele obișnuite ale existentei, o nemărturisitâ frică tocmai de datele re- alității subliminarc ale vieții. Să adăugăm că acest gen de frică este carac- teristic mai ales pentru micul burghez cuminte, așezat, ordonat, —; ființă de serie, fără suportul unei cunoștințe individuale reale și deci fără disccrnă- mintul necesar in problemele vieții, fie ele probleme mici sau mari. Și nu întlmplător, straturile cele mai slab apărate ale conștiinței lor il formează straturile diferitelor mneme, printre care, in primul rind, cele legate de sfera sexuală. întîinirca lor cu simbolurile vieții sexuale iscînd in existenta lor totdeauna scene tragic-comice. Vom urmări In cele ce urmează, înainte de a propune o încadrare axi- ologică a diferitelor gesturi de camuflare ale membrilor clanului Durrell, itinerarul istoric al simbolului fundamental care le stlrnește panica, fiind convinși că printr-o scurtă analiză a transfigurărilor pe care le-a suferit tn arta ultimelor patru milenii, li vom lămuri funcția in underslefement-ul cla- nului Durrell. Totodată, datele acestei analize ne vor permite să urmărim și seria transferelor din cadrul gindlrii artistice „etajate" a lui Lawrence Dur- rcll, de la psihologie, la axiologie și mit. Originea cuvintelor țn limba greacă și asfnus in limba latină este piuă astăzi nelămurită. Se presupune un preindoeuropcan aDidn care Insă rămine problematic. Din lat. asfnus s-a formal fr. osne și din?. Tot din asrnus, prin intermediul unui gotic asi/us s-a ajuns la germ. fisei și agș. evot Ani- malul, bine cunoscut lumii mediteraniene, pare a fi rămas necunoscut la nord de paralela 45. Semnificativ, mai departe, că în limbile franceză și germană de accepțiunea termenilor se leagă o nuanță iremediabil peiorativă. Aceasta erată că receptarea patrupedului cenușiu de galo-francezi și germani s-a fă- i) Henri Poincari: Dcrniires Pensiei. p 135. 50 cui numai după ce valențele simbolice originare din lumea mediteraniană au fost, in urma unor transferuri lesne de urmărit, umbrite, răstălmăcite și ui- tate. lata citeva din aceste v»ier>țe: a) Încă din cele mai vechi timpuri, in Egipt, măgarul este un animal domestic foarte utilizat. Ca să-i putem înțelege importanța economică trebu- ie să amintim că in Egiptul faraonilor cămila a fost aproape necunoscut ă iar boii, ca animal de tracțiune, din cauza climei toride, n-au putut fi folosiți pe trase uri mai lungi. In consecință, măgarul se numără printre cele mai riv- uite animale domestice și prăzi de război. De pildă, faraonul Sahuri, din di- nastia V, se laudă a fi luat o pradă de război, de 223 400 de măgari. Monu- mentele gliptice egiptene ii arată în variate folosințe (printre altele ia tre- ierat), dar nu și ca animal de călătorit, măgarul fiind considerat .dușmanul zeilor mari* fiind atribuit lui Seth, slăpinui pustietății și ciulinilor. Din tim- purile cele mai vechi i-a devenit proverbial și priapismul anarhic, acesta fiind înțeles simbolic in antiteză cu palingeneza ciclică a lui Osiris, zeul ve- getației în continuă înnoire ; b) se știe insă că in ciuda unor repelale încercări de a feri pan.iteonul „zeilor mari" de contaminări chlhonlene, in practica religioasă de-a lungul Nilului inferior se înregistrează mereu din nou o reîntoarcere la zeii „mi- nori" cu chip animalic, dictată de masele largi ale populației care nu s-au pu. tot desprinde niciodată de experiența multiseculară, diurnă si nocturnă, a therioinorfismului specific deltei Nilului. Fenomcpul nu este pe deplin lămu- rit nici pină astăzi, Se ține Insă seama de originea totemică a acestor zei cu capete de animale, printre care un reflex tîrziu al „zeului cu cap de mă- gar” ni-1 păstrează mitul regelui Midas ; r) să amintim printre omologările intre un zeu suoerlor si zeul cu cao de măgar aceea intre Kronos și Onos (Su/maziUS 754). La baza ei se găsesc următoarele credințe șl dogme: După un vechi mit fenician transmis de Da- mascius (Paragr 125-ter), ia originea cosmosului se află timpul: Kronos. De aici, in vechiul calendar mediteranian a existat multă vreme un paralelism fundamental intre săptămîna planetară de șapte zile și dominanta ei «plane- ta cea mai inaltă* Kronos-Saturn, căruia, In lisla animalelor simbolice a lui Kelsos din Logosul adevital, li corespunde măgarul. Numai tîrziu, cind sub influența cultului lui Milhras începutul s.ipiăminii planetare se mută în ca- sa planetară a lui Helios, se ivesc o seamă de legende heuristlce care glă- suese în defavoarea lui Kronos-Onos, iar In cele din urină, după afirmarea creștinismului, cultul lui IIIVH este combătui mai vîrtos printr-o contamina- re cu iz peiorativ între IHVH și Onos (Tertulllan. Apologetieum, cap. 16; d) se păstrează, totuși, de-a lungul Întregului ev mediu, cu crucifixele cu cap de măgar, folosite în diferite culte gnostice și manichee, și tradiția esoterică a veche! omologări intre Kronos și Onos. cu multiple aplicații in fiziologia mistică, alchimia și medicina populară. De pildă, după Firm cus (Matfies/s I, 1521 Kronos-Saturn este cauza pielei bogat pigmentate; după Pseudo-Apnleius, sub influenta lui Kronos-Saturn se colorează zambila de un albastru închis etc. Adăugăm că după credințele alchimiștilor rezumate de Agrippa de Nettesheim (De mvnltn philasophia, îndeosebi In Scala sep- tenarii} lui Kronos-Saturn i se atribuie printre metalele fundamentale plum- bul, printre pietrele prețioase și semiprețioase enigmaticul „Onychinus", iar printre păsările nesupuse omului „uppupa" : pupăza. Ciclul omologărilor se incheia insă în geografia mistică a trupului uman eu identificarea lui Kro- nos-Saturn cu „nara dreaptă" și cu „piciorul drept". Semnalăm aci că după geografia mistică indică nara dreaptă „ida“ comunică cu lumea se’enară. Faptul ar putea deruta. Șlim insă că simbolul astronomic al lui Kronos-Sa- turn, folosit Încă și astăzi în știința cerului, are ca componentă de bază se- micercul lunar; e) originea selenară a simbolului astrologie al lui Kronos-Saturn ne întoarce Încă o dată la caracterul primar de zeitate chthoniană a lui Seth, frate-adversar al solarului Osiris. Adăugăm aci că in practica pătratelor ma- gice, lui Kronos-Saturn îi corespunde pătratul elementar de nouă căsuțe, cu numerele de la 1 la 9 dispuse astfel ca sumeartuftitntin toate direcțiile să vX 51 fie totdeauna un multiplu a Lui 9; met departe, ea în vechea limbă egip- teană, poale încă din perioada aziliană (2), radicalul numărului 9 este identic cu radicalul cuvintului .nou" respectiv cu radicalul termenului care, in ca- lendarul selenar egiptean indică serbarea .lunii noi* crai nou/. Coinciden- tele acestea nu sini intimplătoare, impunînd un studiu serios între termenii corespumitari din celelalte culturi mediteraniene, in frunte cu cea romană, de la care cu siguranța tradițiile semnalate au luat o nouă iradiere la toate ^poarele europene la nord de paralela 45, tributare culturii latine ; f) In piesa An Midsommet Nights Dream de W. Shakespeare motivul apare într-o transfigurare de înaltă ținută artistică in scenele între Pck- Hottom-Tilania. Izvoarele nemijlocite, folosite de Shakespeare, in frunte cu lucrarea The Drscovezy of Wifcharaft de Reginald Scot din 1504, sînt identificate. La fel s-au cercetat și stabilit șl diferentele intre versiunile succesive ale piesei, mai ales Intre textele din 1592 și 1599- Tn prima din ele Puck se numește încă Robin, fapt care permite să î se cunoască mai direct caracterul de spirit elementar solar „holcgoblin*. Asemănător și Ti- tania poate fi identificată după Ovid (Metamorfoze III, 1731 cu sora tita- nului Sol. tn al treilea rînd, Oberon este, după unele etimologii, un zeu celtic al zorilor (lat. alba, fr, aube). Ciclul solar in felul acesta se încheie armonios. Botlom, dimpotrivă, cel împodobit prin vraja lui Puck cu un cap de măgar, ne apare in interpretarea shakespeareană ca chintesența omului „foni of nature”. Totodată in literatura europeană cu Botlom apare pentru înHiați dală, dacă nu ne înșelăm, motivul omului mosor, căruia Kafka în Odradek ii va descifra în cele mai mici amănunte mecanismul; gj tu opusul concepției solare shakespeariene, misele negre descrise de Donallen Alphonse Francois Marquls de Sade în romanele sale Justfne (II, 239 et s) și Juliette (III 35, 147 și V, 1) exaltă aspectele satanice ale cultului priapicului Kronos-Onos. Demonismul scenelor descrise de Marchi- zul de Sade rămine lotuși la suprafață. El surprinde mai dc grabă unele manifestări insipide ale perversității decit țelurismul cultului, străveziu in legenda regelui Midas care, Înainte de a porni să cucerească depăr- tările, se identifică tolal cu Onos, punindu-și urechi de măgar. Cu alte cuvinte, la fel cum in cultul phallic al iui Pionîsos din epoca de decădere a elenismului, măgarul nu mai este decit un atribui subînțeles și in misele negre din Justiție și Juliette el este desmoștenit de înfricoșătorul tremeridum cu care fusese împrejmuit zeul priapic al începuturilor; h) răbufnirea motivului în romanul postromantic, la Jacques Souf- france (Hfslotfe de Magadaleine Bavenl, i. a.) J. K. Huysmans (En roulc, 158, La bas, 1891) sau Jăkob Wassernumn (Renale Fuchs. 1900) nu mai prezintă același interes. Văzute de aproape, aceste romane nu sini decit reflexul unei realități civice teribil de aplatizate, Înviorată în mod ar- tificial de înclinații, tradiții și practici extravagant. Atmosfera încăr- cată și stătută a acestor opere, specifică decadentismului, o regăsim și în „mlaștinile vițiului* din Craii de curlea-veche. Socotim totuși că e fundamental greșit dacă termenul „crai de curtea veche" este inter- pretat vulgar sociologic ca „haimana, pungaș, derbedeu, deslrinat" (3). Pașadia, reîncarnarea .mamzer-ulut din Talmud* (mai precis, din Deutero- nom, XXII, 2), este un crai superior. După cîteva nopți petrecute cu atot- puternica soție a unui președinte de consiliu, putîndu-se spera in posesia puterii rîvnite, el se retrage în urma unei iluminări neașteptate, renunțtnd la mărire, în interioarele sale păzite de sfincsi baroci. Pirgu, reprezentantul prlapismuluî, pe de altă oarte, existența căruia pare a fi finalizată exclusiv de „mărunt curajoasă absurditate* cintală în Sărbătorile măgarului din Așa grăit-a Zarathustra (IV.18), ne prezintă o categoric diferită de crai; Pașadia — cel lipsit de .vanități subalterne' spune iar Pirgu— ce! cu țetaca cad inele și pitpalacul in Crucea.de-Pialră apune, viitor epitropic Ia biserică șJ la bălrinețe, după călugărire, protopsalt la schitul lui Darvai. Evident, po- zițiile contrare pe care se află ei presupun nu, pur și simplu, o altă bază ’) Ed, Pirite : Leș Galet* ColorPs du Mas-d'AzIl. 1B96, planșa XX, figura II. atestit vechimea preistorică a acestor simboluri. ’) Dicționarul limbii române literare contemporane, voi, I. p. 563 ; „crai nou", citat toi aci. are altă origine etimologica, 52 t . i etică și o altă teleologic a faptelor ci, laolaltă cu ele, un alt grad ele iniți- ere in legile .căii mallhusiene” a existenței umane. Si nu înlîmplător, eclecticul M. I, Caragiale a înscris in fruntea ultimului fragment din Spo- vedanii, care lămuresc definitiv aceste diferente, drept motto versetul XVII, 9 din iercinia: „Profundum est cor super omnia — et homo est —et quis cognoscet eum ?" — mai ales că așa, in limba latină, valoarea sa simbolică iese și mai profund in relief- Numai că dimensiunea mitică a „căii mallhusiene" nu se evidențiază cu suficientă claritate nici așa. Ea nu rezultă din simple citațiuni. Intuind faptul, Mircea Eliade In Lumina ce se stinge (1934) a încercat să remodeleze datele ritualului,* recuhoscind insă din timp insuficienta structurală a eroilor săi, nu le permite să „pr.to- lească pe loc" pirjolul pe care-l iscă. Mai cert conturată, dimensiunea mi- tică a priapismului apare în romanele Tropicul cancerului (1934), Tropicul capricornului (1939) și Sexus (1949) de Henry Miller, prietenul de mai tirziu al lui Lavrence Durrell. Idolatrizarea următoare a etosului la amîn- doi se îndreaptă totdeauna impotriva frivolității și ipocriziei, de- mascindu-i mecanismele și tertipurile. „A bând new worid": „o nouă lume in flăcări" sună vindicativul mesa) personal al lui H. Miller, iar starea apocaliptică din care ea trebuia să se nască, nu rămîne in romanele sale pur și simplu „un act clovnesc de acuzație” („a clownish indictment') al dezas- trelor cauzate de tehnocrația contemporană. Aplecat asupra materialelor de viață transfigurate In romanele ciclu- lui Alexandria Quartel Lawrencc Durrell se străduiește cu deosebită slrgu- intă să reconstruiască i>c soclul unor tradiții mediteraniene manifestările crosului într-o lume pluriformă, de colonizatori și băștinași afroasi- atici. Operația este încoronată de succes numai și numai fiindcă în fră- militările procesului creator, romancierul păstrează in fata ochilor un efcfoș viu șl clar. Altminteri, timpul ar exercita asupra materialului investigat aceeași acțiune corozivă, pe care pildele filozofice grecești o simbolizează prin acțiunea măgarului din legenda lui Oknus —: patrupedul cenușiu dis- truge Intre două tipele semiarticulato, subliniate poale de cile o lovitură zdravănă de copită, Împletitura sirguincioasă a stoicului său stăpîn. Pentru Lawrencc Durrell, acest eidos theandric este mult subliniata „family hono- ur", pe care o atribuie eroilor săi din clanul Hosnani, Nu vom susține, bi- neînțeles, că intre etanul Durrell și clanul Hosnani există In afară de acest spirit al „onoarei familiare" vreo asemănare in plus. Nu mai puțin, convie- țuirea îndelungată cu ai săi in afara Albionului l-a pregătit pentru ca să identifice solidaritatea familiară cu însuși izvorul continuității In timp și spațiu a tuturor valorilor morale, legate de existența omului. Geneza aces- tui eidas se poale urmări și in scrierile premergătoare a marelui său roman ciclic- Bunăoară, tematica fundamentală a jurnalului său B fler Lemons (1957) o formează „construirea domiciliului" — tematică regizată încă de pe pri- mele pagini în așa fel cn „zădărnicia" străduințelor sale să evidențieze pe deplin șubrezenia pozițiilor militare și politice ale leului britanic In bazinul răsăritean al Mării Mcdit cran iene. Din cele de pină aici se desprinde și răspunsul nostru la întrebarea, in ce măsură membrii clanului Durrell se simt angajați in straturile mai adinei alo conștiinței lor față de simbolul lui Kronos-Onos. .Gesturile" cu care-și camuflează reacțiile intime față de „prezența” priapicului patruped in preajma casei apar Ia prima vedere a confirma existența unui multiplu, nu a unității. „Egoism" se cblamă după Larry acest multiplu. Dacă i-am o- pune cu valoarea eidosu/Uf „altruismul" n-am avea totuși decit o unitate formală, ratipnalistă. Din leza și antiteza conceptelor, prin urmare, nu pu- tem afla nimic real despre această „familie", aparent dezbinată, fiindcă ea nu trăiește din antinomii. După cum am văzut, comedia pe care și-o joacă reciproc In. cuprinsul paginii la care no referim urmărește un scop nemăr- turisit: tăinuirea fermendirm-ului gajă de simbolul încărcai al originii. Care alunei este calea restaurării conștiinței lor astfel ca din acest fremerKftrm să răsară acceptabil pentru toți chipul luminos al eidosuluiî Pentru platonism semnificativă a fost distlnclia Incisivă și netă pe care o face între model și copie. Mai departe, modelul nu este conceput ca uni- tatea absolută a experintei sau sinteza unei serii de acte de cunoaștere. Mo- (telul este din contră repere! unei cunoașteri de altă natura decit tea știin- țifică sau filozofică. încă le Apuieius, In Aldgaruf de aur (XT,3), eidosut are astfel un caracter de marc stabilitate. Tn consecința restaurarea eu lui, con- ceput ca un act de inițiere, nu se poale săvjrți decit prin confruntarea ini- țiatului cu un mode] imuabil. „Fiecare om poartă in sinea sa un model animalier, tainic străveziu ca filigranele unei foi de hfrtie", spune pe urmele lui Otto Wcininger un bun cunoscător din lumea apuseană a sufletului modern (4). UndersfCfe- ment-ul Angliei contemporane sc alimentează in bună parte din valențele acestui blazon involuntar cu care se naște fiecare fiu al Aibionului. Cri- zele de autoritate — fapt verificabil prin intermediul istoriei sectelor — atrag după sine in mod nedeliberat unele manifestări pansexuale, mai mult sau mai puțin anarhice, ca ți unele atitudini reprobatlve, mai mult sau mai pu|in autoritare. Din confruntarea lor, in fiecare individ, cu maturizarea con$liin[ci sale, se cristalizează fafă de tendințele terifiante, devorante, vam- pirizante ale pansexualistnului, un eidos purificat de insuficiente ți revoltă, eroare ți iluzii — care nu repetă formula dostoicvskianâ: „de patru ori unu este o «iute''. Este ceea ce demonstrează și romanul satiric al lui Gcrald Durrell. *J dffred Foișor ; Bct dicser Cclegtnhtir, 1ÎKW, p. 25. 54 Poeți din R. P. Ungară Vaci Mihâly Eu sînt dintre aceia Eu sînt dintre cei care în fiecare dimineață se dezgroapă din nisipul oboselii, înfrunta pe scări de tramvaie suflul crivățului întîrziat, dintre aceia în miinile cărora minerul de aramă se visează aur suav, dintre aceia pe care de nenumărate ori îi îmbrățișează vîrtejul tot mai amețitor al roții volante împînzitd cu șerpuitoare ș[ mortale rețele. dintre acei a căror inimă în fiecare clipă e lovită și zgîlțiită de primejdioase tensiuni înalte, dintre acei al căror creier se frămîntă cu nervii despuiați, acolo unde Sără apărarea plăcilor de p/umb chiar și instrumentele cele mai puțin sensibile se anchilozează, dintre acei a căror creier se frămîntă strălucește și luminează urmindu-și ticăitul fără apărare de-a lungul clmpurilor străbătute de razele Roentgen și de unde chiar și ceasornicele sînt îndepărtate, cu teamă. Sînt dintre aceia care încearcă vagonetele zilelor ce trec în șiruri lungi peste ei cu grijile lor întunecate, și a căror stingă mă îmbrățișează în timp ce dreapta tor îmi este ajutor și îndemn. Fruntea mea numai pe pumnui lor își găsește odihna, acasă doar oboseala lor mă duce cînd mă împiedic — piciorul lor se împleticește iar cînd am dreptate aceea este dreptatea lor I 55 Nâda$ Jozsef Lauda îndrăgostiților Cind îndrăgostitii stau pe țărm de ape Cînd îndrăgostitii stau pe țărm de rîuri tac îmbrățișați, fiindcă vorbesc undele murmurînd cuvinte delicate pe care le ascultă apele . . . Cind băiatul și fata își surîd biînd și nu se gîndesc la nimic și se gîndesc la toate, Cînd surîsul băiatului e oglinda surîsului fetei Și surîsul fetei e oglinda surîsului băiatului, Cind pescdruțu/ îi admiră uluit din înaltul cerului Și apoi descinde pe ape Cînd pescărușul nu mai poate să zboare prin aerul îmbibat de atîta fericire, coboară gî fiind deasupra valurilor. Cînd salcia de pe țărm se înclină se înclină, pînă ia pămint se înclină peste ape, în fufa iubirii îndrăgostitilor, Cînd simțirile fetei și ale băiatului se revarsă Se-ntorc și copacii-nspre ei. Toți fluturii se adund în jurul lor privește melcul, ce rău îi pare că nu poate ajunge la ei atît de repede ca șopîrla! Și cum se fîrdsc înspre ei toți gîndacii cum se înghesuie în apd peștii s-o vndd pe fala cea scumpă să-1 vadă pe minunatul băiat. Atunci, atunci se oprește în neclintire soarele, , nourul și clipa ! Se oprește șl clipa și pămîntu] din rotire și rămîn doar ei doi, îndrăgostitii, băiatul, fata, 56 riul, undele, pescărușii, fluturii, sălciile, melcii, glzele, șopîrlele, peștii, soarele și norii. Și astfel încremenit rămîne chipul lor în aceste versuri Milioane de ani : în vecii-veci lor. Irt dt AUREL SUTEANU 57 cronica literară N. D. Pârvti C. Miu Lerca: „Sus stele, jos stele"'1 Despre poetul C. Mlu-Lerca s-a scris destul de mult, dar niciodată su- iicienf pentru ca sd Ue cuprins și înțeles pe deplin, in caracteristicii? sale fundamentale. Critici de seamă au Încercat, sd gbrosased, intr-un mod mpres'ordsf, hnrite de dezvoltare p&sibdd ale acestui îndrăzneț inovator, după unii ușor de înțeles, după uliii, totuși, un hermefie provincial. „Vagi ecouri din Co- lru$ și Blaga; cu un vocabular cind anti-poetic, cind hermetic; un regio- nalism excesiv exprimat in rime și Imagini, din aceste motive greu de În- țeles. .. totuși, esle vorba de un poet de la care ne putem aștepta la surprize". lată opiniile criticului Perpessicius exprimate in 1932 venit surprizele presupuse ? Se pare cd nu, ce) puțin pini in prezent. „O comoară lexicală" — alrrmd Șerban Cioculescu, in citeva rinduri, in J935,—..... cu un vocabular provincial deosebit de savuros" — Msind, ca și Perpessicius. In ce privește valoarea sa reala, vremii, „zilei de ml ine'' să-și spună cuvfntul*). Porniti pe o linie mai veche, amplificată de fifosotia culturii iui Lu- cian Blaga, o serie de critici și de poeți, s-au impdr/ri in două grupe, una specifică bănățeană și alta grupa moderniștilor, Și iarăși la prima vedere, diviziunea pare acceptabilă, dar numai la prima vdere. Epitetul pripit acor- dat lui C. Miu- Lerca „petrecănosuf* — nu corespunde coordonatelor fun- damentale ale poeziei sale, poate mai de grabă „boemului", și, parțial, as- pectelor sărbătorești, reflectate In versurile sale, din viata țăranului bănă- țean. Cei 40 de ani scurși, cu o activitate poetica fragmentar cunosculd, dezfc tipizările inii laie. Problema specificului național, ridicată de mult de către lUosoli, so- ciologi, esteticieni și critici de artă este reluată in presa noastră literară. Precizarea specificului provincial — moldovean, oltean, băndf.ean, etc. — nu va putea fi efectuată înaintea soluționării celei dinții cu mijloace „mai științifice' decit cele utilizate pină In prezent: „spațiu mioritic', coordo- nate bio-psihice apriorice, sau schematism sociologic elementar, Specificul național al creației și cel regional, totuși există. Vom încer- ca să precizăm, la locul potrivit, citeva trăsături specifice poeziei lui C. •J Editura Carileji românească '|i (D. P ) : Mențiuni critice, Cuvîntuf, nr. 27 [7 din 17 nov. 1931. Ciocutetcu p, — 5'o«a /mea ardeleană, recenzie Rev. fundații- lor. nr. 9. 58 M/u-Lerca. cu rezerva subordonări/ detaliilor unor coordonate lundamen a'e ulterioare privitoare la viziunea artistică națională ți provincială. Prin 1940, Pavel P. Belu și Petru Sint ca au socotii cd In opera lui C. Mfu-Lerca se oglindește, ca intr-o monograiie, satul bdnăfean, cu țărani pietroș:, cu le- ntei pute ca un izvor de munte, cu o draposte suavei, toa'e exprimate intr- un lexic și o motivație psihologica specific bănățene. f lexicul corespunde afirmației, motivai ia psihologică, mai puțin, e ceva mai genera'ă. prezentă șt In alte provincii). Pupă apariția antologiei lui Ion Stoia-Udrea „11 poeți bănățeni', Petru C'omarnescu ') observd cd dualismul acestei regiuni, cea mai industrializată șl mai desvoHală și pe plan agricol, nu putea sd nu se reliecte și In poezia sa. Perspectiva lui Pavel P. Belu și Petru Sietca reapare șl In considerațiile lui Comarnescu, cu sublinierea liniei moderniste „cu o viziune mai deplina, mai dramatica și mai smm/icativd". Din perspectiva evolutivă, istorică, pre- cizările criticului sint valabile, dar discutabile sub aspectul 'valorii artistice a operelor specificic bănățene Ia care se referă: originale cele dimii, tra- duceri și imitații relative, cele din urmă. Liviu Jurchescu *) in 1943, ia apărarea „prinvicialilor" in frunte cu C. M/u-Lerca, „a cărui poezie ridică la rang de limbă literară numai acele cu- vinte specifice bănățene, locale cu o circulație universală" pe pdminturile locuite de români. O statistică modestă i-ar li arătat generosului critic ca .exagerează. In poezia lui C. Miu-Lerca există multe „bănătenisme" fără „circu a/ie univer- sală" In celelalte provincii românești. Valoarea inirăznelii lui C. Miu-le ca poate li, totuși, interpretată din altă perspectivă. Vom încerca s-o eviden- țiem, ceva mai tirziu. Ion Siirgartn ’) fn același an, 1943, dar cu clteva luni mal devreme, in consideratii de amplitudine redusă, consideră pe C. M u-l.erca cel mai re- prezentativ poet al Banatului pentru „că descrie elemente caracteristice bănățene, întrebuințează termeni locali, realizează poezii scurte fără răsu- flare lirică deplină, dar pregnante prin Imaginile lor realiste și evocatoare". Opiniile criticilor de azi, întemeiate pe considerațiile parfiale și pro- vizorii ale înaintașilor, sint oscilante șl imprecise. N. Țirini*) fl așează pe C. Mlu-Lerca, in studiul din nr. 7 ai revis'ei Orizont flWO), printre poeții bănățeni care au depășit realismul și idilismul Iul G. Coșhuc, dar cate, lotuși, «r fi rdmas, ia manierd, converti iantdda te ți pitoresc. Același critic, in numărul 9 al aceleiași reviste, reia „vag le ecoul din Cotruș" sugerate dc Perpesfcius și subliniază iendinja noilor poeți bă- nățeni „tinlversalișif șl moderniști" dintre cele două războaie de a renunța la maniera folclorică, de-a depăși „stearpa și dezolanta" căutare a specifi- cului local, ’) De ce stearpă și de ce dezolantă ? Prima culegere de versuri Biblice apare in 1632 și cuprinde 33 de po- ezii. Titlul acordat volumașului ar putea să inducă in eroare pe cei ce nu l-au răsfoit și să considere autorul ca pe un teolog nerealizat, sau un răs- popit care-și regretă lucrurile pierdute. Perspectiva acestora este greșită. Culegerea menționa fă vizează tragismul existenței umane, tragism ex- primai In exisenta unui destin uman, uneori orb și fără noroc. tn bucuria muncii rămasă deseori nerăsplătltă. tn partea a treia a culegerii sint prezentate 12 pastele ale naturii, ale unei naturi ce Invit (Reînviere, Primăvara) cu nesiirșile bucurii. După 1944, scriitorul continuă să fie prezent In paginile revistelor. Vo- lumul recent apărut. Sus stele, jos stele, exprimă doar o parte din tematica *) P. Camamcscu ■ Sat fi uzină tn poezia bănățeană. Unio. Ut. an LH. nr. 33. 'I Liviu Jurchescu t Bilanl bănățean ncdcțicitar. Univ. Ut. an UI. nr. 33. .10 nov, 1943. M ton SiUgariu — Viața poeziei. Rcv. Fundațiilor X, I mai 1943. p. 430—431 I N. firiot Tendințe moderniste in lirica bănățeană interbelică. „Orzont . 1970. nr. 7. p. m-iS: T) C. Miu-Lerca ; Biblice poezii 59 abordatd. Pentru afirmarea deplină a personalității sale creatoare, este nea- părat necesar să apară, cit de curind, $j vofumuf al treilea. O parte din po- ezille scrise intre 19M și 1971 au apărut in ziare și reviste, dar marea tor majoritate sint produse inedite, care, in bloc, n-au stat sub ochii nici unui cetitor, Considerațiile schematice și nesigure ale celor care, intre timp, au scris despre C. Miu-Lerca iși găsesc explicație in această realitate. Considerațiile noastre despre opera poetului vor fi globale, cuprinză- toare, interferind in parte cu poemele cuprinse in volumul recent, dar fără ea să privească, cu exclusivitate, numai cuprinsul acestei ultime plachete. In primul rfnd poetul cintă natura cu cele patru anotimpuri. In poemele aces- tea, pictorul și muzicianul se întrec cu filosoful, aspectele descriptiv-anali- tice se împletesc cu teama că, pe ecranul conștiinței, sania copilăriei cu iu- țeala și veselia ei de-atunci, nu vor mai trece multă vreme. in ai doileu rfnd, poetul iși cintă copilăria desfășurată Ia tară. Ca structură artistică, poeziile respective oscilează intre pastelul pictural, ba- lada populară și poemul filosofic. Densitatea expresivă este mai lirava, iar unele construcții mai pulin căutate, cu o accesibilitate programată, s mpli- tate și sinceritate. Iernile copilăriei cu optimistul lor deplin, pre-zentaiea pri- milor ani de școală. Ia fard, ruperea de casa părintească pentru plecarea ica liceu, sfaturile bunicii in drum spre gard, reflectă aceeași tematică im- tită In expresii artistice specifice poetului. Tensiunea psihologică, problematica filosofică și meșteșugul artistic Iși ridică, din plin, nivelul In Casa, Cicilacii, Meandre de foc. Coasa, Cămă- șile, Bocala etc. Cicilacii redă copilăria săracă cu jocurile ei intr-un text de-o originalitate deosebită, In care mentalitatea copilăriei se imb nd ciu- dat și interesant cu expresivitatea limbajului rural bănățean. Meandre de foc reflectă bucuriile, creația și glndurfle vremii așezate in culori aprinse pe ciupaguri și cătrințe fn pregătirea hainelor de zestre pentru tinerii ce se căsătoresc i Coasa, simbol a! muncii și al revoltei, arată că minuitorii ei s-au chinuit mirii fn cuprinusl orfnduirilor să-și ciștige existen’a eu ea și s-o păstreze pentru înlăturarea lanțurilor slăpi tutorilor ; Cămașa țărănească — o fantomă a chinurilor omenești incepe cu „pozdarea" de cfnepâ, plouată, ornată, spălată, și zdrențuită din tală-n fiu și slfrșește lunga durerii istorie fn sicriu, ca o floare ofilită de soc ; Bocala alt instrument al bucuriile șl al chinurilor omenești: ..li fuse mumină, o mină. Și iată-i Iu jocul cu iacul. fSord. tărlna. Tot soră, Iîntina). Norul i-i trate. Alt frate, izvorul. Și toate, fn stropul de apă-adunate, Horii sudorii din clocotul trudei, setoasei șl cru- dei, cu ca ii adapă". In meandrele de foc desenate pe ciupaguri, In coasa ham că și ne- iertătoare. In cămașa tăcută puzderii de muncă, In bocala cu cate bocitoa- rele o să-i tămiieze mormintuf stă Închisă istoria unul popor cu bucuriile șl tragediile inevitabile legate de existenta noastră. In acest sens, poezia Nucul sintetizează principalele idei ale ciclului respectiv — an vestigiu o! permanentei omului Intr-o anumită arie socială, transpus cu permanenta lui ■In arta, In poezia scriitorului și In .,pictura" din finalul poeziei, după ce vremea l-a doborlt. A treia temă abordată de poet este viafa salului, reintilnirile cu satul dintr-o perspectivă socială, mai accentuată. Kefnlllniriie cu satul pe melea- gurile începutului H amplifică poetului sentimentul scurgerii vremii și ideea că timpul nu iartă pe nimeni. Contrastul dintre satul vechi și cei nou, so- cialist, este prezentat în Două sate, două lumi — cel vechi fixat In amintirea poetului, cei nou tn realizările actuale. Ideea modernizării satului românesc in perioada socialistă este artistic exprimată In SUS STELE, JOS STELE. A patra problema fundameniafd dezbdfutd In poezia lui C. Mfu-Lerca este contrastul ce apare și se adincește Intre lumea veche șl lumea nouă, cu progresul evident și treptat a celei din urmă. De retinut neastlmpărul omului și setea lui de cunoaștere perpetuă, asociată de mișcanea pietrelor, 60 o oase/or, a lemnelor ce trese, se macină șl răsar din nou (Rid mortii), de ulcele de pămint, de apusul și de răsăritul soarelui. In felul acesta, ajung cm la a cincea chestiune fundamentală exprima ă in opera poetului, la cristalizarea coordonatelor unei concepții materialiste despre lume șt viață, cu rădăcinile adine înfipte in înțelepciunea populară. F vorba de un panteism materialist concretizat in lumea organică (Grădi- nă, Coperte de lut, Rîd merții,), o lume nemărginită al cărei rost trebuie căutat, ca și al omului, in structura lumii. Acesta-i poetul C. Miu-Lerca cu tematica predominată a poeziilor sale și cu concepția filosofică despre lume și viată cuprinsă fn ea. tn cele 130 de poezii, cercetate de semnatarul acestor rlnduri. am găsit 230 de cuvinte provinciale bănățene. Au losl introduse aceste cuvin'e In mod programat in vederea creării unei arte populare de o accesibilitate de- osebită, și de un caracter național cit mai pronunțat — speedic semdndfo- rismului ? Ața or putea apare lucrările la 0 privire superficială și complet exterioară. Un studiu apropiat al versurilor poetului poate lămuri, pe orice curios, că realitatea nu este aceasta; aproape fiecare cuvint bănățenesc este încadrat intre 2 și 3 neologisme, de la afon și pină la cibernetică, de la hieratic și pind la recrudescent ere, Intrucit înrudirea cu Girda, cu Victor X'lad Delamarina este parțială, exterioară și fără un obiect final intenți- onat semănătorist. Împletirea aceasta ciudată de arhaisme provinciale și neologisme de ultimă oră a vizat un maxim de originalitate. Forma expresivă a poeziei Iul C. Miu-Letca se bazeazd pe un limbaj curent, pe ce/e 230 de proviencialisme bănățene și peste 130 de neologisme împletite intr-o structură cu totul originală, care-l deosebește de toii an- tecesorii săi. iX’eslirșite rime interioare produc și amplifică muzicalitatea poeziei, iac din fiecare vers un legatto ce ne amintește dansurile populate bănățene, de măzărichea, briul șt „dă doi": „Suroră din prima-autori Gătcala’Și grăbește migata Rodesc germinații, gestatii Palpită-ntioilâ In lut vegetația 51 se-nliripS din clipa fn clipă De-aftfa lumină și-anină-n tulpină ele. etc. Sau; Astfel, bunul-nebunul de el Îmbracă orașul, grăbitul, trufașul. Se mlră-J admiră, cum sute fn sus, spre mai sus. (Cer pe pămînt) Sau : Apași cu pași de-aramtf, In umbre sumbre fmbrdcafi, din pomul n°ptii ram cu ram, coboară,mi bat la geam. (Spre maluri) Structura această formală, cind contro-punctică., cind c.uraăloare. plină de melodie și cutremurare lină adună emoțiile și sentimentele Intr-o ava- lanșă care crește, crește apoi izbucnește In final, se clarifică, iți oferă con- concluzti surprinzătoare. Se zice că dansu-i lans. muzica muzică, poezia, poezie ... Ei, bine, fn versurile lui C. Miu-Lerca sini îmbinate In dozaje dl- ierite aceste trei arte ca la nimeni altul. Ele mai au o simetrie geometrică asemănătoare cusăturilor populare de pe ciupaguri, despre care a scris, o armonie cromatică plastica ți muzicala, o structura dialectica canversatlva, teatrala ce le sporește elecul, le adaugă oarecare dramatism și aspecte picturale pregnante. tn afara rimelor interioare cu repetarea lor. care ne reamintesc de muzica lui Bach, mai exista in structura versurilor iui C. Miu-Lerca frumu- șeii reale de natura clasica ți moderna care nu pot fi trecute cu vederea ; .Mugur/ in nea"; .Unde doru-n doina doare și-unde mura nu maf moare" i .Se-nmladi-o melodie"; .Strop de roud-n aurora" j .Mestecenii parca de- odată, un codru de sleșnici albe-au aprins" i .Iubire, umana mea dumneze- ire" ; ,Unde-i stăpină la stină o zină*. Este insă imposibil stî rupi versun/e unei poeme ca sil scapi de-acesfe rime interioare care Împletesc, ca Ia niciun alt poet, muzica cu rezonanta intelectuala : „Cornul de bou pornise să-mpartă binețea-n ecou. Le poartă din poartă In poartă, Turma-i ia urma. O mină o mină t-o mină de lină". (Zori rustice) „Ci unde-i oare, mult căutatul, paradisul, acel niciunde, unde gindul Încă nu pătrunde, lume fără nume,-n care taina tainelor cea mare 5 veșnicia, se desparte de viață și de moarte lumea fără anotimp Oră spa- țiu, fără timp?" (Năluci) fald o parte din Nisipurile fn care destinul nostru al fiecăruia se a mestecă, in timpul Infinit, ju pulberea elenă : „Destine, vecine, amestecate, Slăine, s.adună din dună în dună, culcate pc maluri, plouate-ncintate- nghețate," Topiși, poezii din care contrapunctul muzical, și rimele interioare sd lipsească există, cu o frumușele simpatetică, linia, ce se strecoară cu fntiorare tn sufletul cetitorului. Iată cîteva: „Străfulgerată, căzu-n pădure. Murele ochilor, triste, le șterge in niște batiste gigantice, vinăte-sure. O doare-agonia- Se zbate și moare In recviemul a milioane de corzi, de timpane, supremul. (Furtuna) „Vibrlnd, pădurea se destramă. Mor fluturi mari de-aramă. Gonind, semețul bard arde. Si fragii, dragii, ard— Si vin. toti cerbii vin, din cele patru zări. Le-a înflorit ca-ntr-o măiastră glastră, o bură-albastă-n nări". (Febre) Cei care-1 consideră pe C. Miu-Lerca un poet provine al aduc ca argument cele 230 de cuvinte bănățene, pe care putini cititori le Înțeleg. Este o constatare veridică. De aceea, Perpessiciu i-a sugerat set atașeze proximului volum de versuri și un vocabular. Sugerăm autorului sd a- nexeze acest vocabiat unei viitoare, eventuale, edil ‘ definiții e. Dar și dacă nu ne va urma sfatul, poetul C. Miu-Lerca rămine unul dintre cei mal originali poe/i moderniști ai zilelor noastre. Dacă „Incllci/urile" dadaiste cu versuri alcătuite din cuvinte tăiate din ziare ți irase la sorti, la in Im- plore, iar mai apoi combinate fără nici-un sens, au putut pune bazele unui curent modernist in literatură, cu atit mai mult poemele bănățeanului aces- tuia, fălos, plin de talent și îndrăzneală, care utilizează un vocabular curent, altul din neologisme accesibile și un număr de „vorbe" cu sens local, dar pline de o rezonantă și de farmec arhaic — lexicologii ar avea de lucru se- rios cu stabilirea etimologiei lor străvechi — nu por fi baga'atizate. Pentru a evidenția valoarea încercării sale de-a introduce Jn poezii vocabularul dialectal bănățean vom relata oplnide fui T. Maiorescu, privind contribuția lui V ictor Vlad Deiamarina la dezvoltarea și întinerirea I mbii literare: „Căci cultura artelor nu se pregătește (...) din sus in jos, ci din jos in sus și precum coroana Înflorită la înălțimea oopactlui iși are rădă- cinile de hrană fn pătura pămintuiui, așa arta cea mai dezvoltată iți pri- mește sucut trăiniciei din viafa populară in toată naivitatea ei inconștientă : de aceea și trebuie să fie națională, iar dialectele Îndeosebi, sint Izvor de Întinerire pentru toată ființarea limbei literare'* (Titu Maiorescu; „!n me- moria poetului dialectal Victor Vlad Deiamarina"). După opinia noastră, ce) care a adus pină ta un nivel Înalt prevede- rile lui Titu Maior-escu intr-un mod cu totul original, prin utilizarea voca- bularului dialectal In poezia cultă, este poetul C, Mru-Lerca. 62 Alexandra Indrieș Anton Holban: „Jocurile Daniei"’’ înlocuirea modului epic, liric sau dramatic de existentă literară a ero- ticului prin modul analitic in romanele lui Anton Holban echivalează cu tentativa unui moralist de a studia un caracter imposibil de clasat și de ti- pizat. Din contradicția dintre nevoia de claritate, unitare și consecventă și Huiditatea ființării realului rezultă nu numai iorma de expresie specifică ci chiar tensiunea cea mai intimă, cea mai autentică a crosului. Pentru Sandu, nume convențional al lui .eu', a iubi înseamnă a nu înțelege ; a scrie, a li- terar iia această iubire înseamnă a ameți de luciditate, a orbi de lumină. Iubirea ia un aspect ciudat de ranch ună dezaprobare, chvr dispref. Emul parc a iubi in mod paradoxal lemei care nu-I plac (mai ales Irina ți Dania, din romanele O moarte care nu dovedește nimic respectiv Jocurile Daniei). Milty, personaj-marlor (in sens experimental) din ultimul roman, femele plină de calități, admirabilă, care ar li „meritat" să He iubită, dove- dește tocmai caracterul absurd al raționalismului excesiv din care se ali- mentează „sentimentul", mai bine zis obsesia erotică. Unei fraze din Jocurile Daniel: „Familia ei poale li incintată cd ou tăcut din ea o păpușă. Dar numai o păpușă I (op.cit.p.45) ii corespunde re- levant și neașteptat o altă din Parada riascălilor: „Fald de domnul Hanibal am avut întotdeauna o imensa curiozitate șf o părere de rău. Curioz:la ea copilului in fata păpușii care suride perpetuu, iși închide și deschide och i. are gropite in obraz, părul blond și rochița cu buline, și părerea de rău că nu pot. asemenea copilului, să desfac, sd văd ce e Înăuntru" (Opere I. edi- tura Minerva, 197O.p.2O8). Asemănarea textelor e Iropantd in cazul erot s- mului celui mai frenetic și ai colegialității indiferente, reci, lipsită de sim- patie. Dar ți etosul holbanian are această particularitate de a fi compus dm sexualitate și cerebralitate, dar lipsit de simpatie, de sul ’^t, Anton Hol- bări este preocupat de autenticitate, dar termenul de comparație (păpușa), tehnica abordării (substituirea imposibilei tipizări prin analiza unor lapte paradigmatice dar disparate și contradictorii, inexplicabile), precum șl do- minantele alective (curiozitate, fascinate, cruzime etc.), atit de similare In ambele cazuri, atestă substratul literar al demersului-• atracția — erotică sau pur intelectuală — este deiermtnatâ in bună parte de intenționalitatea guasi-permanentă de a exprima in forme inteligibile, viul isesizabil. A apercepe omul cu o intuit^ bergsoniană ți a te simfi dinlăuntru obFgat să-l exprimi cu rigoarea unui La Bruyere. Ioana, eroină inteligentă dar nu mat puțin insuportabilă prin tensiunea ce o provoacă, ii reproșează la un moment dat — „Cind ie gândești că dacă aș muri cu. In loc sd țipi sau sd ie arunci in mare, ai combina scene funebre și apoi le-ai scrie, bineînțeles pricepindu-te sd le gradezi cum trebuie, ca sd a/ungt la punctul cuimlnani și la eiectul dorii'. Replica e promptă ți fără echivoc: „Orice scriitoi cit de sincer ar fi, Iși aranjează sulerinle reale" Ioana, in Opere (I. p.383). De iapl eroul transformă tot timpul suferința in literatură. Anton Holban vorbețfe despre „caracterul confuz al Daniei" (Jocurile Daniei, p.50). Enigma feminității constă in contrarierea dorinței de a sinte- tiza trăsăturile Intr-un caracter, de a introduce o simetrie și o certitudine clasică Intr-o realitate, exterioară și interioară, de o „modernistă" infon- •) Editura Cartra homănească. !97l, t«tc îngrijite ți adnotate de Ricotae Florescu, postfața de Mihai Gafita. 63 gruență ; enervarea provine din opoziția pe care .persoana’ o lace .perso- najului”. Dar poale că, incepind cu anii treizeci, tipologia literara se îmbo- gățește cu două .clase’ noi, Îngemănare și interșanjabife: confuzul și suspiciosul, după cum personajul, ca sd Intrebuităm termenul consacrat, este subiect sau obiect al punctului de vedere literar. Raportul suspiciu- ne-confuzie are un sens unic (exclusiv de la „ego” la ,.alter“) in romanele lui Anton Holbări. ; Gdsim tn Jocurile Daniei unele raporturi de simetrie intre „eu‘ și „ea* de care autorul-protagonist nu pare conștient. Astfel, dacă ea are atuul fru- museții, ei 11 are pe cel al inteligenței șl talentului; dacă el se declară adesea „umilit" de bogăția ei. ea la rfndu-i este evident complexată de ce- lebritatea sa: el e fascinat și intimidat de tinerețea feciorelnică a Daniei, ea nu mar puffn marjrretizatd de maturitatea și experiența lui etc. etc. Fie- care diferență ar putea constitui o „superioritate” din punctul de vedere respectiv, dar in carte nu există decit un singur punct de vedere, de aceea totdeauna ea este oglinda sur generfs. Un pasaj din O monrte care nu do- vedește nimic se potrivește Întregii sale creații: „De cele mai multe ori ve- dem clar ce o zbuciuma pe Irina, uneori Insă nu înțelegem bine, că In ea se petreceau lucruri neobișnuite, fie ci firea mea curioasă, nesuprapunin- du-se pe starea et normală, o făceau să mi se pard crucialii fcdcf ei nu pu- team părea față de mine ciudat, fiind deprins cu sinuozitățile mele, cate ml se păreau normale). Astfel, poate din pricina mea apărea frfna tulbure și neînțeleasă" (Operei,p.l 13). Doar in Ioana, conșlHnfa asemănării ca motiv adine al contradicției perechii, aparține eroinei: „Tu mi-ai fost tot ce-am avut mai scump pe lume, și oricit nu ne-am înțeles, am fost perfect asemă- nători. Aceleași aptitudini am avut, aceleași preocupări și aceleași defecte Și calități sufletești. Orgoliul ne-a fost egal, șl. din pricina lui, n-am supor- tat nici unul nici o Înjosire și ne-am răzbunat pentru orice umdință". Si mal departe: „Cred că slntem identici” (op.cit.p.l77,resp.384). Eroul presu- pune o carte scrisă de toana : „Din lectura celor scrise dc amlndoi un al treilea ar putea să-și facă o convingere. Poate Insă că ar găsi două pledoa- rii așa de diferite, că orice comparație n-ar avea nici un rost" (id,p.3J0). E de crezut mai de grabă că o astfel de carte ipotetică ar fi fost asemănă- toare pfnă aproape de identitate, dar rolurile schimbate: Ioana ar fi deve- not „Mnuiloatea”. și Sandu, „caracterul con/uz". Dania nu este tot atit de precis imaginea In oglindă, dar simetriile sini pregnante. Precum o spusese tn primul roman dc valoare, praiagonstul-analfsi e atit de obsedat de per- sonalitatea femeii fiindcă e magneiizat, vrăjit, uluit de propriile-i tră-ă'uri ce-i apar stranii insuportabile, dușmănoase, alienate, reflectate pe chipul opac al iubitei ca tor mă specială de „alter ego". Caracterului fantast, neo- bosit născocitor de ipoteze, explicații și semnificații, specificai plăsmui'or, inventiv, generator de ficțiune al analizei eroului este pus In paralelă și potentat de ../realismul" mai concret, mal direct, mai feminin a! Daniei: „Dania este lipsită de realitate. Urmărește un vis, apaf altul, după cum are timp să viseze (...) Ireal ai trăit cu imaginea mea. tmi știai liricul f Vir- sta ? Un nume propriu care te obseda, și unele cărți de ale mele. Dar nu o judecată lucidă asupra lor. ci hipnotizată de vreun rind Intlmplător” (Jocu- rile Daniei, p.46 și u.). Chemările ei telefonice, uneori de o senzua/dafe ulu- itoare. exaltată, sint vise rostite. „Dania trăiește Intr-o lum? abstracta, inaccesibilă, și realitatea a deziluzionează” — e una din primele caracteri- zări (p.30). Lumea interioară a lucidității exarcerbate a eroului nu e mai puțin o lume Închipuită, complicată care nu se poate integra p enar In rea- litate. Pen'ru un observator indiferent și superficial, clasificarea Daniei nu ridică nici o problemă : „De fapt Iu complici o istorie simplă. Din pricina asta găsești atita confuzie. Aplici pe silueta Daniei Înțelesul cuvtntului „ușurică” și vei vedea că totul se explică I” (op.cft.p.137). Eroul acceptă imediat diagnosticul, dar Dania rezistă tuturor dezavuărilor, tuturor argu- men’eior raționale Împotriva ei. Forța eroinei nu se reduce la frumusețe : Irina tusele „urițică" și nu-1 obsedase mai puțin. Excesul de analiză prin care se manifestă erotismul găsește in cazul Daniei mereu noi nuanțe care complica figura ei, covlr$ind-o prin numeroase atribute, printre care chiar ușurătatea devine ceva obscur, enigmatic, magnetic: „Astiei, aricit de a- tem aș ii fost, nu Înțelegeam resorturile sufletești ale Daniei. Se deosebea de tot ce cunoscusem pină atunci, de fot ce citisem, Nu existau cîteva pro- cedee cu care sd mâ deprind, oriei! de eludare ar fi ele, să le pot prevedea. Numai capriciu. Poți să te deprimi cu gindul cd Iubita fa depinde numai de capricii} Eram iritat că nu înțelegeam nimic (...) Dania ușuratecă. De- plin ufuraiecd, adică fără perversități, lără vreo teorie, Ia Int/mplare In fufa vieții. Existența ei se petrecea mereu neprevăzut, nu-mi povertea nicioda.'d ce Ideea In timpul despărțita noastre. Ocupațiile ei zilnice îmi rdmlneau necunoscute» Ea explica, dacd mii piingeam.- Pentru că viața mea începeri n clipa clnd te vdd 1“ Erau blntcuvlntaie aceste vorbe, l\'u puteam continua discuția. Rămas singur, vedeam că sunt in întuneric" (id.p.159). Intr-o pagină de auto-anallză acerbă, scriitorul pare a aduna laotaftd asumlndu-ți-ie, aproape toate defectele atribuie Daniei pe parcurs; „Sunt un om complicat, sau ca sd spun maț pulin favorabil despre mice, încurcat (...) Md ascult cind vorbesc mereu nu sum fnclaiat de vorba pe care o spun, fmi acopăr timiditatea cu unele istețimi nepotrivite (...) Multe ar- tificii pentru cel mai mic gest. Nu ntd pricep sd limpezesc „da" sau „nu"* Far. o paranteză căci un glnd nou s-a Intercalat, iatdeaima con|frdrd fn ti un chin Suni gelos, ridicol de pretențios (...). Daci iubita mea ar avea aceeași psicoingie, ce mult ar trebui sd sufere din pricina mea f fld.pJ0.?j. Confuzd, nes/gurd, tlmldd, ărtificiafă, geloasă — așa e caracterizată Dania, fiecare trăsătură negativă fiind găsită la Schița de autoportret. Un singur iapt fn plus, esențialchinul. Cel care spune „eu" crede exclusiv fn dure- rea sa. Ia superi orii a tea care i-o dă această durere. dat nu accep'ă decit ca un non-wns ipoteza suferinței partenerei, Imaginea din cgfindd e rece, virtuala ți inversd. 51 mal ales, inaccesibilă. Intre Sandu și Dania se joacă. printre altele, subtil sugerată, drama de a nu putea fi Romeo ți Jutieta ; „Md pot strecura printre visurile el. Pot s-o sdrtii In voie, să-t slting, să-t ating focurile cele mar ascunse, Md urc pe fereastra pe sedri de mătase, ca Romeo, nan ia imi armfl misterele ei, cămășile de noapte, așternutul, Decorul de fa fereastră fmi folosește; stelele si luna. Zgomotul virilului este un farmec mai mult. $i fotusi noap- tea simt cd slnf iremediabil separai de Dania. Sunt eu mat realist decît s-ar crede ? Cdcl mi se pare intolerabil: flecare singur ți despdr|I|i de foaie lu- mea.“ (p.lib). Romeo șl Julle'a. după cum am mai notat cu citiva ani jn urmă, cucereau iubirea, cont est ind radical lumea care-i despărțea. Aici, dimpotrivă, ironia se vădește mult mal puțin virulentă, mult mai puțin ra- dicală deeft poezia. .Eu*, individualismul specific anilor 30, se opune li- bertății Iubirii. Dispretuind și căuUnd să ignore lumea din a cdrei placidi- tate se teșeau grozăviile de istorie, îndrăgostim rdmln singuri Si despărlUi de el înșiși. Iubirea se autodevorâ, se aute-discufd. se auto-con- teste. Iubirea se potențează șl se. rreaerd In acefali timp, prin punerea elin discuție, Sentimentul va pieri de epuizare, de istovire. întreaga carte este o Interogație: cum este Dania } „Este deșteaptă} Cu tontă gratia figurii de păpușă de lux, are fruntea mare de persoanăcate gindeșe (..,) Face unele observații ia care nimeni nu se așteapfd, (Inele comparații minunate," (p.Wl). $i asemenea pa-a/e abundă. Acesta e Joeub mai mult al tul dectt ni pantei, fiindcă el este cel pentru care a iubi In- seamritl a pun? întrebări, de a creta trn imaginar al detaliilor analitice in care totul devine egal de semnificativ, de important și, prin aceasta, des- centrat. Personajul dorit clor, precis, clasic, e supus unul fneepuf de pul- verizare, de disolutie, fiind supus unei analize obsesive și nesățioase caie-șl Inventează parcă infinit obiectul, propunfndu-și sâ-l observe. Anton Holban și-a găsit, odală cu O moarte care nu dovedește nimic, sffhd $i destinul erotic. O ierarhizare axiologicii ascedenftl a celor trei roma- ne principale (cele sus numite, Ioana și Jocurile Danieij e greu de suspinul. La o atentd recitire, frapează caracterul lor unitar: ele consiliu e un Întreg : romanul a trei experiențe erotice care, împreună, arată că nefericirea nu de- pinde nici de parteneră, nici de Împrejurări, ci c „dilema aceasta dă întimplăril un halo metafizic', p.110,- „încercarea de sinucidere a doctorului Munteanu este melafizfcd" p.104 ; ,,melancolia echilibrului este una a absentei extremelor, a regretului de a nu exista intr-un regim paroxistic*, p.44, etc). Adesea informația e deficitară. Discutind despre romanul polițist, citează opiniile lui Ralea și... Iordan Chimul fără să amintească pagi- nile iui Camil Peirescu din ,Modarirafea și fe/mfea romanului polițist (Cf. Teze si cmrifcze. Cultura națională f.a.p. 85). Repetarea cuvintului „stenic' e obositoare. Ceea ce surprinde la Voicu Bugariu, in general ponderat, fără să-și permită ironii sau excese, este atacul (singurul de altfel) îndreptat împo- triva volumului antologic ai lui Virgil Nemoianu, Slructralismul. Capito- lul se intitulează Eseul supralicitat șl e inclus in secțiunea Incursiuni nu in Eseuri unde i-ar fi fost mai degrabă locul. Criticul c nemulțumit în primul rînd dc- introducerea lui Nemoianu și care e una din cele mai reușite din cîte am citit. In al doilea rind, e nemulțumii de felul în care e alcătuită antologia. Metoda eseistică folosită de Nemoianu și căreia i-e declarat război „stirnește nedumerirea celor ce deschid această carte spre a afla ceva despre structuralism* (p.88). O antologie însă pornește dc la o opțiune iar criteriul firește poate fi oricind Înlocuit cu altul. Dar o dată culegerea făcută trebuie in primul rînd să vedem dacă este in conformitate cu criteriile după care a fost întocmită. Că modul după care Nemoianu a alcătuit-o e unul din multele posibile e adevărat. Dar că nu-i „cel necesar", lată o judecată de valoare plină de riscuri. Tot așa am putea spune despre prezentarea cârtii lui Nemoianu de către Bugariu ră e una din cele posibile dar nu cea necesară. Antologia, mi s-a părut, dimpotrivă foarte reușită. Iar lămuriri asupra structuralismului aduce in măsura în care există o metodă sau un curent structuralist. Cum in rea- litate nu există decit atitudini, cercetări de tip structuralist, metode de lucru diferite de la ginditor la ginditor, obiecția lui Bugariu cade de la sine. Reține însă atenția altceva. Nu „poate*, e sigur exagerat spus că eseul „reabilitează pe un plan de superioară convenție, sofismul' (p.85> Că-1 socotește pe Ralea sofist de acest fel il privește. Dar a include toii eseiștii în această formulă e o exagerare. Dacă eseul „nevoind să dove- dească totul, nu dovedește nimic' (p.86) sau repetind ideea: „eseistica nu dorește sd dovedeased nimic, afard doar de faptul cd pe marginea literaturii se poate scrie o altă literatură* (p.215), n-am înțeles de ce criticul și-a întitulat o secțiune a volumului Eseuri în care parcă vrea să ne dovedească totuși ceva in legătură cu Marin Sorescu, Doinaș, Za- haria Slancu și altii. De fapt sint niște false eseuri deoarece între capi- tolele acestei secțiuni șî cele din Incursiuni asupra literaturii române de azi nu există deosebiri fundamentale. Comparindu-le constatăm aceeași metodă, ultimele fiind mai întinse, primele privind doar o carte. Nu-1 vom parafraza pe Voicu Bugariu spunînd că volumul lui aduce opinii posibile pe marginea fenomenului literar dar nu întotdeauna pe cele necesare pentru a nu cădea în proprla-i greșală. Cartea este bine inten- ționată șî cu toate observațiile ce 1 se pot face, dovedește o modalitate Jn practicarea criticii, alături de alte modalități, fiind foarte dificil a afirma care e mal potrivită sau mai necesară, toate încercind o introducere in labirintul literar dc azi și de totdeauna. ION MAXIM 74 istorie literarâ—documente Lîviu Jurchescu O enigmă istorică mai pu|in: Motivul real al retragerii romane din Dacia sub Gallienus și Aurelian (I) JWoHo ; I ..tsioria este o treaba prea serioasa pentru a fi lăsati exclusiv pe scama istoricilor de profetic. Sir Maurice Batem istoric engtce î. ,,Numai cu mărginirea specialistului, nu se poate ajunge decit pină la treptele de jos ale istoriei’'. Nieolac larga Istoria dreptului roman are un capitol ce se cheamă Dreptul Pretorian. în acesta e vorba de edicte si de cei care le emiteau. Am dorit să cunosc un edict cit mai impor- tant, dar pe acesta nu l-am găsit în istoria dreptului roman ci intr-o istorie biseri- ceascfl,.. Iată cum istoria propriu-zisă are nevoie de Istoria Dreptului Roman și cum aceasta are nevoie de istoria bisericească, care la rindul ei arc nevoie dc alte izvoare. Edictul la care m-am oprit a losl emis de Galerius, împărat al Romei *)■ Prin acest edict de toleranță, se punea capăt persecuțiilor contra creștinilor, persecuții ce atinseseră culmea sub Dioclctian. Cu surprindere am mai aliat apoi din enciclopedii străine și mai cu seamă din textele la care acestea fac trimitere, că Galerius era ro- man numai prin cetățenie, dar că prin origine etnica, era „străin de sîngele roman' J) și anume DAC. Gindindu-mă apoi că dintre toate popoarele numai poporul român are la baza ființei sale sînge dac, m-am hotărit să aflu mai multe despre Galerius, căci de istoria dacilor în primul rind românii sint datori să se intereseze. Citind edictul, am aflat mobilul emiterii acestuia: „pro noatra humanltate*. Adică: „clin iubire față de om'. Trei cuvinte, un străvechi blazon de umanism dac, ce se cuvine prețuit în special de către urmașii dacilor. Am mai aflat In legătură cu Galerius că maică-sa era o dacă din localitatea Romu- la din Oltenia și că era preoteasă a cultului religios dac. Devenind împărat Galerius, dă mamei sale titlul oficial de „împărăteasă-mamă a Romei'. ') furrfri'u : Eccl. Hlst. lib. VIII. «. XVII. ’) Lactantius ; De mart. per». IX. î. 7S Cei doi istorici contemporani cu Galerius — Lactnnlius, considerat un „Cicero creștin" ți Eusebiu, supranumit la rindul său „un Herodot creștin", — il prezintă pe Galerius drept persecutor al creștinismului. Acești doi „istorici" care in realitate sini simpli apologeți creștini, săvirșesc prin aceasta o nedreptate istorică O caracteristică importantă a edictului lui Galerius este aceea pe care o scoate in relief alt împărat dac ai Romei, Lîcinius1), precizînd acesta că, in viitor, sint liberi în credința ior, nu numai creștinii ci „si ceilalți", îmbrățișind astfel întreaga umanitate. fntr-o vreme în care pentru o religie, alta decit cea oficială a Romei, cei care o practicau erau aruncați fiarelor din circ, ardeau ca torte vii, cu zecile de mii, pe marginea șoselelor imperiului, sau, in cel mai bun caz, ișî practicau cultul în cata- combele Romei, edictele celor doi împărați daci ai Romei — cărora li se adaugă și un al treilea, al celuilalt împărat dac al Romei, Maximin Daia, nepot de soră al lui Galerius4), erau balsam alinător pe rănile unei întregi omeniri suferinde, dacă ne gtndim că la dala cînd acești daci ocupau tronul roman, imperiul era de mari dimen- siuni, cu frontierele in trei continente. Cum se explică faptul că, totuși cei trei împărați daci ai Romei, apar în enciclo- pedii ca persecutori de creștini î Cine avea interesul să fie prezentați astfel ? Con- stantin cel Mare, ca întemeietor al creștinismului de stat, prin oamenii săi de casă susmenlionați. apologeții Eusebiu și Lactantiu. Sînt necesare aici citeva amănunte, intre altele acela că, inițial, viitorul Con- stantin cel Mare, t-a fost subaltern lui Galerius, la curtea acestuia. Tot subaltern al lui Galerius a fost și tatăl lui Constantin, Constantin Chior, in calitate de coîmpărat al lui Galerius, cu reședința în localitatea Eboracum (azi York) din Britania- Despre coimpăratul Constantiu Chior trebuie spus că, tot timpul vieții -sale a nutrit sentimente de invidie fată de Galerius, din cauza întiietății de care se bucura acesta in treburile imperiului. Cind Diocletian, din cauza întinderii mari a imperiului, renunță la monarhie, inlronind telrarhia (conducere compusă din patru persoane și anume: împăratul, coimpăratul și doi cezari, adică doi adjunct! ai celor doi împărați), cezar și ginere al lui Diocletian devine Galerius, „frumos in trup, prea bun și norocos ostaș" (cum traduce in Cronicii, savuros ardelenește, Șincai, cuvintele istoricului antic1) in vreme ce C. Chior, tatăl lui Constantin devine doar cezar al coimpăratului Maximian Herculiu. Abdicind Diocletian și designînd ca urmaș al său la tron lot pe Galerius, iar C. Chior, devenind doar coimpărat, acesta se consideră din nou umilii, întii pentru că era de vită nobilă apoi din motivul că mai in virstă decît Galerius, nu putea spera să devină împărat decît prin moartea acestuia. Altă umilire pe care o va suferi C. Chior, va fi aceea că, deși este coîmpăral, totuși, Galerius nu numai că nu și-i va face cezar al său pe Constantin, ci pe nepotul Data, dar nu-1 va admite nici ca cezar al lui C. Chior, imounindu-i-1 acestuia ca cezar pe Scverus, om de încredere și deasemeni nepot de soră al lui Galerius, după părerea lui Șincai. Roși de ambiții nesatislăcute și de invidie. C. Chior și Constantin se vor agita necontenit împotriva împăraților daci și implicit Împotriva ideii de tolerantă a acestoia fată de toate religiile. Ei devin astfel adepti ai celei mai negre intolerante, încercînd să devieze linia lui Galerius, acea linie în numele căreia, el este acela care l-a determinai pe Diocletian să abdice și totodată să-i Încredințeze misiunea de a rezolva problema religioasă, potrivit curentului de mase al timpului, în sensul ma- joi, descifrat dc Galerius, al acelui curent. Există încă vre-o cîleva umiliri la care a fost supus Constantin, a căror cunoaș- tere va face și mai ușor înțeleasă denigrarea practicată de acesta și oamenii săi de casă Eusebiu și I.actanțiu, contra împăraților Galerius, Lîcinius și Daia, dar în special contra lui Galerius. Una din acestea s-a petrecut atunci cînd, împăratul Galerius, ducindu-1 cu sine la un spectacol de circ, de lupte cu fiare, pe Constantin, care se găsea la curtea lui Galerius fără a avea vreun rang, Galerius i-ar fl poruncii să coboare în arenă. Con- stantin coboară, luptă și se întoarce teafăr. Vrul-a Galerius numai să pună la înccr- *) „Lîcinius imperator est factus. Dada orlundus* (Eutropius ; lat rom. prese. X. c. +). -) V, tor ga ■ ..... Ic neveu de cclui-ci par sa socur. Ctalt Iul aussl d-origme et d'dducation pastoral et pendant sa Jeunessc on l’appelait „Oaia", te Dace" (Hlst. des roumalns et dc la romaniU orientale, voi. II. p. 36) ; Heradian : 161—ISOe.n.) : „Neamul dacilor care se numește și neamul dailor .. * (Despre pro- zodia generali. I, 147. 26), , ‘) Aurțliui Victor-, „pulcber oorpore, exlmius ei telix beTIator...” iEplt. eaes.. XL. 1$). 76 care curajul lui Constantin, carâ se dorea conducător și se găsea la curtea tui Gale- rius spre a învăța meseria, sau a vrut să-l piardă din cauza uneltirilor cu taică-său Constantin Chior î Cert este că, 5n scurt timp Constantin fuge lu reședința din BrUanla a coimpă- ralului C- Ctitor. CotmpSralul simțind că i se apropie șfîrșitul, hotărăște în mod arbitrar, ca o compensație pentru faptul că n-a putut deveni ei împărat, să devină fiul său. Astfel ta moartea lui C. Chior, armata acestuia, proclamă pe Constantin împănai (nu al întregului imperiu ci al Galliei, Hispanici si Britanici), Galerius, nu ratifică, obligindud pe Constantin să dezbrace purpura imperială. Deoarece insă in timpul cît a stat în Britania, Constantin a repurtat o victorie împotriva tribului pie- lilor, Galerius îi acordă titlul do cezar. Nici fată de Licinius, ura lui Constantin n-a fost mai mică. Dovadă (aptul că, deși Licinius era căsătorit cu soro lui Constantin, acesta a ucis pe fiul lui Licinius, cezarul Licinianus, in care istoricul Eutropius vede „un tînăr de caracter'6) Toleranta fată de toti, a lui Licinius — care lărgise sfera edictului de tolerantă al lui Galerius ți pe care, cezarul Licinianus, o putea practica în continuare — putea strica toate socotelile lui Constantin, care urmărea intoleranta fată dc toti cei care se opuneau iranslormării religiei erețline intr-o unealtă a puterii statale pentru înrobirea maselor cu ajutorul obscurantismului șl misticismului obligator, ce-i con- slrîngta pe toti să vadă in. împărat o divinitate contra Căreia nu-i era nimănui îngă- duit să murmure. Pentru atingerea acestui scop al său, Constau lin *— precum am văzut — n-a ezitat să ucidă pe (iul suroiii sale, după cum, in altă împrejurare, și-a ucis soția, pe tatăl acesteia si chiar pe propriul său tiu. Din cauza acestor asasinate îi a încă multor altora, Vaticanul a eliminat pe Constantin din rindul „st iniilor'' (Ortodoxia continuă a-1 menii ne). Murind împărații daci ai Romei, Constantin va lran4nrma creștinismul in religie unică, oficială și obligatorie, a imperiului. Vor colabora cu el Euscbiu și Lactanțiu, susținindu-i opera cu scrierile lor, prezentlndu-i pc împărații daci ca persecutori, contribuind astfel ca libera li 15 Iile edictelor acestora, să fie date uitării. Cei doi apologeți creștini, ca și zecile de autori tributari acestora, care s-au inspirat din ei in prezentarea impăratllor daci, se feresc să (aci precizarea la care-L obliga obiectivitatea, anume că, Galerius nu poale fi făcut răspunzător dc persecuțiile ce au avut loc în provinciile conduse de eL «tita vreme cit el, ca cezar, fusese supus poruncilor împăratului Dioclețian și ale co im păcatului Maximian Hercutiu. despre care aflăm de Ja Eutropius1) că „arc o fire sălbatică, neprietenoasă, înfăți- șarea sa expriinînd trufie ți producind groază. El nu face docil să urineze pornirea sa naturală cînd se Întovărășește la toate cruzimile lui Dioclelian*. In același timp Eutropius vede în Galerius „un impăral distins atit prin virtu- țile sale cit șl prin meritele sale militare* *}. lectnnțju nu cruță nici pe Romula Domna, mama lui Galerius — căci aceasta purta numele orașului ei natal din Dacia — arătind că persecuțiile fiului ei sint exer- cilale sub Influenta ci, Demnă de crezare considerăm insă o influcnU de cu lotul altă natură. Să nu uităm că In calitatea ei dc tastă preoteasă a cultului religios dacic, Romula știa că, spre deosebire de Dioclețian, care se considera zeu, — auto- stiprunumindu-sc Jupitcr — regii daci se considerau oameni. în toată Isloria Dacici n-a existat nici un rege, care, după exemplul lui Diocleiian, să fi cerut supușilor ") Eutropius, op țlL X. fi. Și taia și caracterizarea pe care io face tui Conșlunțln. Gh, Btrljfu: „Apoi «. ajunserăm șl noi ca «recii să «lorii Icăm inel. și pentru moralitate pe împăratul Con 51 an tui, a$a numitul Marele ? Acel om nu a fost altceva dectt un soldau pe cît de curajos, ]m ntim dc ambițios, crud, perlid. 1lran. totdeauna însetat de steme omenesc”. (Scrieri .secuii-politice. Studiu ți antologic de V. Cherestegiu. Camil Murețan și G. Eni. Marka, — td. Pălit. Bue.. IM?, p. 3®). :l Castan Boișiier consideri nciondste afirmațiile celor care iustin că Dioctetian »r Ei iest îndemnai la cruriml anticreștine dc către Galcriuș, (La fin du patanism. Hachellc. Paris. Ed. Vili, voi. J. p. 10). lf7Bitrm Sesfcn ta rindul s3u se referii la ..aceasta Insinuare a Iul Lsctanllu. câ Galerius s-o împăunat cu atlla mlndrie din cauza victoriei salo (asupra perșilor, n n.) șl ar fi cîștigat un Inț atît dc mare Tn Imperiu Tncft ar fi pus mîna pc conducerea afacerilor stalului și ar fl impus politica sa. mai stes în ceea ce fl privește pe creștini”. , ,,A considera reponsabll pc Galerius dc marea persecuție, este o apreciere extrem de simplista a unul pamfletar care urmărește ca odei3 Identificat, vinovatul, credincioșii să sile spre cine să-și îndrepte blestemele, eunoselnd orlclnei nefericirii ^pr,,. „rate sarcina Istoricului dc a se întreba daeă nu cumva retorul plin dc ură aruncă asupra Iul Galerius o responsabilitate ce-i incumbă mai ales Iul Dioelețian . . .* .ISlecRIlcn el la tetrarchie. Paris, IMS, p. 180). >) op. cit tX, 27. *) op. cit. X, î, 77 săi, să stea in genunchi in fața sa, sărulîndu-i poalele veștmintelor și chiar încăl- țămintea, Romula nu putea considera drept vină din partea creștinilor, refuzul aces- tora de a-i recunoaște dreptul la adorația (adică să ingenunchieze in fața împăratului). Să reținem de asemenea împrejurarea că Romula Domna, Prisca Domna (solia lui Dioclețian) și Valeria Domna (fiică a lui Diocletian și noră a Romulei Domna) formau o familie și că, atît Valeria cit și Prisca, convertindu-se la creștinism, Dio- clețian, indignat la culme, le obligă in public să revină la religia oficială romană. Iată împrejurări care explică mai clar și mai veridic decît Lactanliu, sensul in care s-a putut exercita influența Romulei, altul decît acela de a-l îndemna pe Gale- rius la intensificarea persecuțiilor, ci mai degrabă de a pleda pentru o considerare a religiei ca o problemă particulară a fiecăruia. Apologeții Eusebiu șl Lactanliu, nu sini pe linia obiectivitătii atunci cînd fac răspunzător pe Galerius de persecuțiile lui Diocletian. Acuzafiiîe for ar fj jusIJ/fcalc doar fn căzui cd, dupd abdicarea lui Diocletian, urmindu-i acestuia ca împărat Gale- rius, acesta din urmă ar fi continuat persecuțiile. Or, știut este că, dupd abdicarea lui Diocletian, Galerius a emis Edictul său de tolerantă I Se pare că Galerius nu înțelegea să mai gireze cu numele său, persecuțiile, deoarece, după cum arată Eutrupius, Diocletian „$ffa sd pofriveascii lucrurile fn așa fel, incit ura peniru cruzimea sa, sd o arunce pc altul" ,a) lată un fragment din Edictul lui Galerius, din care apare limpede că n-a fost persecutor, ci a ocrotit: „Obiceiul nostru dc a face sd se simfcl de cdfre fofj supușii noștri efectele clementei noastre, ne-a îndemnat a trata favorabil pe creștini și a le permite sd-șf tină adunările lor obișnuite, fără nici 0 tulburare"u) Nici împăratul Daia nu este scutit de stigmatul de persecutor de către Eusebiu și Lactanliu, cu toate că, intr-un ordin al său, dispune: „Creștinii sd nu mei fie tul- burati In exercițiul religiei lor“ lî) Cum se explică ura aceasta a apologeților Eusebiu șl Lactanliu, împotriva împă- raților daci, emițători dc edicte de toleranță î Una din explicații osie că, denigrato- rii, nu puteau spera demnități de stat de la fmpdralii daci, de vreme ce aceștia, erau împotriva olicialirdrii și obligativității religiei, tn schimb, Constantin le-a dat dem- nitul i, ca unora ce se devotaseră să-1 prezinte prin scrisul și verbul lor, prezentului și viitorimii, ca cel dinții și chiar ca unic deținător de merite fată de creștinătate. Această falsificare a adevărului istoric, o confirmă însuși Constantin, cu un document semnal chiar de el, însă nu ca unic și nici măcar ca prim-semnatar, ci ca al doilea, între alti doi semnatari, E vorba chiar de Edictul lui Galerius, purtind ca primă semnătură, pe a lui Galerius, apoi pe a lui Constanlin și In urmă pe a lui Lid- nius ...'*) Tendențiozitatea celor doi apologeți apare clară prin faptul că, în vreme ce dinții îi prezintă ca persecutori pc daci, cu toate că edictele acestora reflectă con- trariul, nu-1 amintesc niciodată pe Constantin ca semnalat al vreunul edict, ci lasă să se înțeleagă că acesta, fără a emite un edict, era primul șl unicul reprezentant al creștinătății. Adică, in ceea ce îi privește pe împărații daci, apologeții răstălmăcesc adevărul, prezent înd edictele nu ca pe ceea ce erau ele direct, ca finalitate pozitivă, adică măsuri favorabile libertății de credință, ci că, indirect, sau implicit, mai bine zis in primul rînd, erau o recunoaștere ca, piad la emitere, emițătorii au persecutai t., Prezentind astfel lucrurile apologeții erau părtinitori fată de Constantin și ten- dențioși fată de daci, ei neamintind niciodată — in cadrul comentariilor lor — că un asemenea edict a semnat însuși Constantin, că deci s-a recunoscut, el însuți, ca fost persecutor. lactanliu se străduiește să bagatelizeze, importanta edictelor emise de trium- virii daci ai toleranței, cu afirmația că Galerius imbolnăvindu-se, numai de frica morții a emis edictul... In realitate Galerius nu s-a convertit la creștinism, fapt ce reiese cu absolută certitudine chiar din edict. In acesta se spune creștinilor ,.sd se roage dumnezeului lor, pentru sănătatea noastră", dar formula — căci e o formulă! — e valabilă nu numai pentru Galerius, ci și pentru Constantin și Licinius, care nu erau bolnavi, in '*» op. cit IX. 26. "1 Eusebiu. op cit. Llb. VIII, e. XVII. 25-30. If) Idem. ibidtm. Lib. VIII. e. XVII, 73 schimb semnaseră ți ei edictul ! Sensul adevărat al frazei nu poate ti decit acela ca împăratul Romei fiind și pontdex maximus mare preot al cultului principal din stat, el trebuie recunoscut ca atare de călre oricare cult din imperiu. Datorită devotamentului fală de patronul său Constantin, Lactanțiu va înde- plini la curtea lui Constantin, pe lingă cezarul Crlspus, același rol important pe care-l avusese Aristotel pe lingă viitorul Alexandru cel Mare, la curtea lui Filip a) Mace- doniei. In ceea ce-1 priveșle pe Eusebiu, se poate spune că, in calitatea sa de cap ai bisericii oiiciale a întregului imperiu, era un fel de Constantin cei Marc al Il-lea, el, Eusebiu, fiind acela care, în conciliul de la N'iceea (324 e.n.) — cînd, sub prez diul lui Constantin, creștinismul de stai a fost decretat religie oficială a Întregului imperiu — a sintetizat principiile călăuzitoare ale creștinismului in enunțarea cunos- cută sub denumirea de „credeu* sau „simbolul credinței*. Tată un moment din istoria universală ce trebuie reținui datorită importantei deosebite pe care o arc In înțelegerea fenomenului istoric românesc, din ultimele șaptesprezece secole. De ce Școala latinistă a trecut cu vederea pe împărații daci ai Homci, emițători de edicte de toleranță? Pentru că propovăduind corifeii acesteia ideea neșlilnlifică a originii noastre exclusiv latine, nu considerau necesar să școală in relief figuri care puneau in umbră romanitatea și deci, pe noi, pe romani, care, am fi sulă la sută latini... Potrivit acestei idei neștiințifice, românii nu sint urmașii dacilor umiliți, Învinși, exterminați, de pe Columna lui Traian, ci ai învingătorilor, care i-au desființai pe daci... Că Școala latinistă a știut de existența tuturor împăraților daci ai Romei, o dove- desc scrierile ei, și tocmai in acest loc este cazul să se arate de ce latiniștii au ținut seama numai de celâfenlc romanii a împăraților daci ai Romei, iar nu de originea lat etnică, de daci. Trebuie avut în vedere că întemeietorii Scolii latiniste erau greco-catolici, cărora, în timpul studiilor la Roma ca bursieri ai Colegiului de propaganda Ude, accesul in biblioteca Vaticanului le era asigurat — Șincai era chiar custode — numai dacă în scrierile și faptele lor, nu se abăteau de la canoane. Cum și-ar li putut permite, in situația aceasta, un Gh. Șincai, să scrie contra celui care, prin „credeu*, a pus însăși temeliile creștinismului de stal, slabilindu-i dogmele ? Vaticanul identificindu-se cu scrierile religioase ale lui Eusebiu, in care împărații daci ai Romei sint prezentați în cele mai negre culori, este de înțeles mo- tivul din care Școala latinistă — in momentul istoric respectiv — era, oarecum, îndreptățită, mai bine zis, obligată a-șî zice : decit așa strămoși daci, mai bine lipsă. Dintr-un articol de mare finețe despre N. lorga, intitulat Un suflet patetic') am pulul afla sensul adevărat și subtil al părerilor marelui istoric asupra latiniștilor : „sufletul lui (al lui lorga n.n) vibrează la lectura operelor clădite pe o generoasa eroare a latiniștilor, mintea lui s-a aplecat înțelegătoare nu numai asupra ideilor juste dar și asupra erorilor In care a gdsil ascuns un suflet'. Dacă „generoasa eroare' latinistă n-a putut fi evitată de către corifeii Școlii respective, in timpul nostru, marxistul francez Charles Haincbelin, arată că nimic nou și pozitiv n-a adus in po- litica sa fată de religie, Constantin, în raport cu politica de tolerantă a împăraților Galerius și Lîcinius'5). înțelegem limitele clericalilor Școlii latiniste. Pentru oi slova iui Eusebiu și Lactanțiu era „literă de evanghelie'... dogmă de care nu se puteau atinge, Astăzi Insă românii sint datori a înlătura tot ceea ce, datorită misticismului religios al apologeților creștini, frfneazd ieșirea la suprafață a adevărului istoric, șubrezind prin falsificări înseși temeliile noastre ca națiune, desfigurind înfățișarea noastră adevărată, în loc ca, scoțind In relief și cea mai importantă parte a tezaurului isto- ric, cel dac, să ne bucurăm de întreg tezaurul istoric, ajungind astfel la o pfenftudine a conștiinței noastre naționale. Considerăm că este Imperios necesar, să se arate in mod susținut, răul imens, adevărata pacoste bimilenară pe care a abătul-o asupra destinului poporului român, misticismul religios al apologeților Eusebiu și Lactanlîu, și al celor tributari acestora. m) Mircea Martin : Românii literară, nr. din J iunie 1971 B K Nicolski : Ch. Haincbelin ți lucrarea sa asupra religiei (Studiu introductiv la Ch. Hain- chelin : Originea religiei, ESPLP, 19S6). 79 Odată cunoscut răul, trebuie să facem toate eforturile necesare smulgerii lui de ta înseși rădăcinile sale cu ramificații multiple și incilcile, ascunse și alungite pină intr-un adînc de șaptesprezece secole. După părerea noastră, în primul rînd aci își găsesc în cel mal înalt grad, aplica- bilitate, cîteva din propunerile secretarului general al P.C.R., Nicolae Ceaușescu, în expunerea făcută la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideo- logiei și activității politice și cultural-educative: .Este necesar' — a spus, intre altele, secretarul general — «sd iie combătute cu mai multa fermitate concepțiile mistice, înapoiate'. Deoarece se înțelege de la sine că această combatere e necesară in orice sector ar apărea concepțiile mistice, este evident că nici istoriogralia, sau cu atît mai puțin istoriografia, nu este scutită, căci ■— a arătat in cadrul aceleiași expuneri, secretarul general :* noi nu putem sd avem decit o singură istorie, o singură concepție despre istorie,, materialismul dialectic și istoric; nici un lei de altă concepție nu poate exista in predarea istoriei" ,4). In felul acesta, numărul enigmelor dc la începuturile istoriei românilor, va scădea în măsura in care se va arunca peste bord balastul interpretărilor clericale al unor texte din sec. al IV-lca en. Atit prin cele spuse despre misticism cit și prin consideratiunite asupra istoriei, ambele organic legate intre ele, — secretarul general fixează deziderate majore ale pro- pagandei ateiste, zădărnicind ori ce posibilitate de interpretare vulgară a sensului ideologic și partinic superior al propagandei ateiste. Fixarea acestor deziderate majore este de o importanță covirșitoare, pentru că, așa cum s-a spus în expozeu, rostirea acestuia a avut ioc intr-un moment in care s-a constat necesitatea ca activitatea ideologică .sd elaboreze o concepție și o linie clară care sd stea la baza întregii munci ideologice de înarmare a partidului, a clasei munci- toare, a poporului nostru". In Dialectica naturii, Fr. Engels spune că . manuscrise le salvate după căderea Bizanțului, statuile antice dezgropate de sub ruinele Romei, au dezvăluit Apusului uimit, o lume nouă, — antichitatea greacă, iar in fata chipurilor luminoase făcute de ea, lanternele Evului mediu, s-au risipit’ •’) In chip similar, Tacitus (52—I2fl e.n.j, redă imagini mai reale, mai cuprinzătoare, despre daci, decit cele pe columnă, vorbindu-ne despre dacii vcstRi prin fnlringerile noastre dc către dinții și viceversa". In a sa Farsalia (II, 295—297) Lucan, pe la anul 80 e.n. nu face decit să-l confirme pe Tacitus, exclamind la rindul său: .Zei cerești, fine/i departe dc mine această nebunie, ți anume ca, prinț r-un dezastru care r-ar pune in mișcare pe daci și pe geli. Roma sd cadd I’. Altă confirmare este aceea a lui Fiorațiu: „Puțin a lipsit ca Roma, stișiată de lupte interne, să Iie nimicită de daci’*). Reactualizarea împăraților daci ai Romei, ar putea să șocheze pe cineva numai dacă ar trăi in ideea absurdă, că există pe lume popoare cărora le este interzisă grandoarea, — trecută, prezentă sau viitoare. Faptul că nici noi nune situăm în excepție față de contrarul unei asemenea reguli, reiese cu claritate din opinia președintelui Consiliului Culturii si Educației Socialiste, Dumitru Popescu — rostită în cadrul aceleiași consfătuiri în care și-a făcut expunerea președintele Consiliului de Stat al R.S.R., Nicolae Ceaușescu — potrivit căreia sintem o .națiune ce aspiră la măreție’, .popor cate s-a luat la întrecere cu timpul pentru a se afirma intre popoare". ») Sclnlela, tl, VI. 1971, "l Opere, vo! 20. Ed polit, Buc , 1961. 3Î9. ") tn ambele edltll ale lucrării lui II. Cohen (Dcscrlption hlstoriqiic des monnaies, Paris Londr». I8S9—1868 ;i Leipzig. 1930) pot fl văzute monede cu Imaginile următoarelor tigiiri istorice din însemnă- rile noastre : Galerius, Valeria. Lleinius. Flavia. soție a lui Licinius șl soră a Iul Constantin cel Mare, cezarii Liclnlanus șl Romulus, Maximilla, fiica Iul Galerius. împăratul Maxcnliu, ginerele lui Galerius. C. Chior și cezarul Crispus, Mai adăugăm luerarca lui R, Paribeni; Da Dlocledano alia caduta dcll-lmpero d-Occidente, IBologna, Storia di Roma, voi, VIII). La pag 48, alături de Intogralia Ce redă un pilon din Arcul de Triumf din Salonic al Iul Galerius, este reprodus și bustul lui Maxlmin Daia. ce se păstrează tn Muzeul National al Egiptului, din Cairo, Trebuie amintită și bătălia de La Podul Milvius de pe Tibru. tn care, ca aliati Licinius șl Constantin cel Mare tl înving pe împăratul Maxcnțlu. Evenimentul este eternizat tntr-o ptnză celebră, de eSIre Ratael. Tabloul e reprodus la pag. 147 a lucrării lui H. CMramy : Le oisage de Rome chrititnne Geneve. '•) „Pacne occupatum seditionlbuș delevit urbem Dacus", Ode, III. 6, 13—16. 80 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • Mlhail Ilovicl: „Tinerețea lui Camil Petrescu1* 1. Foarte bine documentată esle cartea lui Mihail Ilovici dedicată tinereții lui Camil Petrescu. O muncă minuțioasă, si poate că nu lipsită de patetism, de iubire și de calificare. 1n zonele in care amatorismul ctitor cercetători aducea un șirag de pre- supuneri, Mihn.il liovici găsește documente, certificate, martori oculari. Reconstituirea autorului c lipsita de fantezie, și supunerea la obiect ii face cinste. în fine, putem ex- clama, o primă etapă a cercetării iui Camil Petrescu este parcursă- Credem că, multă vreme după această carte, puiine, foarte putina documente esențiale despre .tineretia îui Camil*, vor mai ieși la iveală. Izvoa- rele par istovite, cam iot ceea ce era de făcut in această direcție a făcut Mihai! liovici. Istoricul și-a făcut datoria cu pri- sesintă. De Ia cartea lui Mihail Ilovici, mani- testare a unei mari iubiri, ar trebui înce- pu 15 biografia lui Camil Petrescu, biografia adevărată, neidilică, fără culori dulcege si cuvinie de complezentă, 0. Camil Petrescu nu și-a iubit tinerețea, lira prea orgolios să o facă, era prea mîn- dru ca să nu și-o renege. Alături de Căli- nescu, Camil Petrescu este singurul mard scriitor romăn care .nu s-a născut din copi- lăria sa* ori din adolescenta sa. în generai (scrie Camil Petrescu — Revista Funda- țiilor, an XI nr. 7.''1(M4 pg, 218} orice aCfl- vifaie hrnird e aldruri efe ârfd'ca să adauge Ui paranteză: .cu excepția Versifică rff Orice activitate linără — dar care ar fi definiția tinereții pentru Camil Petrescu î Dincolo de zarea vîrstei, a ideii de om tînăr, se interpune pentru autor însăși bio- grafia sa. in căutarea unei definiții. Eroii iui Camil Petrescu nu au vîrslă si nu au o tinerețe a lor ceea ce poale fî numit tinerele e doar ecoul unei maturități ple- nare, a unui vis urit al fascinatului Ideii. Fi sint, în permanetă, absorbiți de virte- jurile clocotitoare ale unei împliniri dure- roase. .Pare-se, notează in continuarea arti- rolului citat Camil, cd e chiar o incompati- bilitate intre tinerele și artă autentică, șl citeva rinduri mai jos: .Deci fincretca, esle incompatibilă cu creația artei. Puține, foarte opere mari s-ou scris înainte de 25 de ani. fi — Orizont Pfnd la această vfrsfd scriitorul nu are nici măcar Înțelegerea adevărată a artei. Nu sfle valoarea plictiselii' — ele. Arta adevărată este supusă lucidității și numai un lucid poate fi adevărat creator. Versificarea, adică poezia, c pentru. Camil Petrescu .alături de marea artă*, cu foarte puține excepții. Ea .pregătește numai utda- jul creafiei de artă' și nu Înseamnă artă. Versurile de linerete ale lui Camil ar fi o etapă de pregătire, și nu obiect finii. Pentru biograful lui Cernii Petrescu va trebui să lie evident șirul dc ren utilări care consfin- țesc izolarea scriitorului. 1n fiecare etapă a vieți sale scriiitoru! va renunța, va nega altă etapă, va nega un drum, se va despărți de un lucru finit. Catnîl Petrescu se des- parte mereu do tinerețe, de opere ante- rioare, sc va despărți mereu, negind apă- rindu-se, poiomizind, răminind Intactă doar febra căutării. Camil Petrescu esle, in fapt, un scriitor mereu tinăr, tinerețea lui depă- șind v ir st a biologică, desolidarizările, anga- jările, aparțin capitolului de tinerețe inde- linisabijă, mereu roinoilă în fiecare etapă a angajării salo. .Cind eu Însumi de alttet eram toarte ifndz, mărturisește Camil Petres- cu in același articol, in revistele pe care ie-am condus ne-am desolidarizai de pro- prie mea generație ți de generația imediat urniri loara, focmaj pe motivul tîtanismuiui ei adolescenjiat, Tilantsmul adolescenlial străbate în- să o bună parte a creației camilpetrescie- ne, Revelația lumii e prezentă. în flecare erou, în fiecare geniu al său, adolescent in esență. Cind era foarte tinăr. Cărnii Pe- irescu era la fel de orgolios ca șt mai tir- zîu, cînd nu mai era foarte lîuăr. Mu, nu de fapt virsta o incriminează Camil, ci ten- dința de a căuta in ea un absolut, El e un mare iubitor de intelectuali (și detestă tot ceea ce se abate de ia programul mun- cii intelectuale} și tot odată un mare iubi- tor de echilibru ; in adine, Camil Petrescu c un cfaafc. și opera sa se naște din aceas- tă bătălie eu „titanismul adolescentini*, cu lot ceea ce, prin eroare, prin inclementă, lipsă dc rigoare, declanșează haosul: „Se va ști infr-o zf (textul, repetăm, datează din HM4J cft rău poate sd iacă unui neam tineretul său In „arderile' sale, cind inioc sd fie supus unei discipline intelectuale, e lingvist tn accesele și excesele iui. Am vd- rut cu nedumerire o revfstd dc la noi dez- 81 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • gropind prinlr-un interview un lei de slri- goi literar apusean, Ignorind paică tot răul pe care l-a făcut unei națiuni iubite, deșănțarea intelectuală a unui coctolsm poetic In care puerilitatea nu era numai inlantilă". Cartea lui Mihail Ilovici nu ne pro- pune atît o imagine cit documente, multe documente. Pentru ele cercetătorul de mai tirziu va trebui să-i păstreze o smerită recunoțtinlă. V. GANEA Tralan Bunescu : „Lupta poporului român împotriva dictatului fascist de la Viena.' In Editura Politică. Biblioteca de is- torie, a apărut cartea cu titlul de mai sus, semnată de Traîan Bunescu, conferențiar la Universitatea din Timișoara. E vorba de odiosul dictat de la Viena tlin 30 august 1940, prin care vremelniclle puteri fasciste de la Berlin și Roma, după dezmembrarea statului cehoslovac, au sfir- lecat trupul Transilvaniei ca să satisfacă IKifta nesățioasă de teritorii străine a hor- tiștilor Despre această dramă a poporului nostru s-a mai scris si desigur că se va mai scrie și c bine să se Inlimple așa pen- tru că lecțiile istoriei nu trebuiesc uitate. Meritul autorului este că a reușit să ne dea o imagine de ansamblu, științifică, asupra acestei perioade istorice ; cele 250 de pa- gini fiind o adevărată sinteză istorică, fun- damentată pe o vastă și bogată documen- tare aleasă cu migală dar cu exigenta omu- lui de știință preocupat de interpretarea evenimentelor in contextul situației inter- naționale de atunci șl in lumina Învăță- lutii marxiste. „Scriu aceste pagini avînd mereu în ochii cugetului mărețele înfăptuiri ale har- nicului și talentatului nostru popor', măr- turisește autorul In prefața cărții sale și își respectă acest îndreptar de-a lungul ex- punerii sale. Deși de scurtă durată, această dramă a poporului nostru a confruntat toate conș- tiințele, a deschis ochii celor care mai cre- deau in „patriotismul* claselor conducă- toare care au capitulat tn fața dictatorilor fasciști, a regăsit forțele vitale care, sli- mulate și conduse de comuniști, au organi- zat și pregătit înălțătoare zile ale dezrobi- torului 23 August 1944, zilele insurecției care, prin jertfe de singe, au eliberat defi- nitiv teritoriul patriei și au asigurat parti- ciparea armatei române in războiul anti- hitlerist pînă la victoria finală. Autorul împarte lucrarea in șase ca- pitole largi : Consideratii preliminate ; In wxirarea independentei ți inlegrilătii tării; Un dictat odios ; Poporul român protestea- ză ; Consecințe funeste și Dreptatea isto- rică, capitole in care se demonstrează nu numai drepturile noastre istorice asupra pămintului strămoșesc transilvan dar și înfăptuirile stalului român in aceste terito- rii, după realizarea unității statale, cităm spre exemplificare cazul reformei agrare din 1921 cind, din cei 310.766 țărani impro- piietăriți, 82.640 aparțineau naționalităților conlocuitoare. Din bogatul material documentar stu- diat, Traian Bunescu a ales informația me- nită să susțină și să argumenteze adevărul istoric că Împotriva dictatului fascist de la Viena au luptat masele populare române, maghiare și germane, conduse de comuniști. In timp ce asupra românilor din teri- lorile ocupate dc fasciștii hortiști și sa]a- siști se dezlănțuia un vai de teroare și asupriri, no arată autorul, Partidul Comu- nist din Ungaria mobiliza masele la luptă împotriva regimului hortlsl arălind in Pro- clamația din 7 septembrie 1944 următoa- rele : „Dictatul de la V fena nu poate să asigure nici un iei de drept asupra Ardea- iulub din contră, cine primește teritorii fn rf«r de la Hiller poate sd lie sigut că, mai devreme sau mai tirziu, le va pierde. Am cerut ca Ungaria sd declare rtevalabil dic- tatul de Ia Viena, dar parcă am li vorbit pereților", (p.254) Cartea se prezintă intr-o elevată ți- nută literară și, fiind dedicată maselor largi de cititori tineri, contribuie le educația lor patriotică, motiv pelnru care Editura Poli- tică, care o girează merită felicitări. OCTAVIAN METEA 82 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • Dan Grigorescu — Sorin Alexan- drescu: „Romanul realist in secolul al XIX lea" Cartea Iul Dan Grigorescu și Sorin Alexandrescu este in primul rind o carte necesară. A releva discuția despre realism in contextul amplelor dezbateri din presă, nu cu intenție tautologica, ci într-o per- spectivă sintetică asupra posibilităților și limitelor unui curent literar, realizată cu un remarcabil simt al nuanței, este un act salutar. Sinteza aspectelor programatice ale curentului precum și încercarea de tipolo- gic a genurilor literare și a personajelor clin romanele realiste pc care le propune Den Grigorescu in prima parte a lucrării, se Caracterizează prin buna ținută a apa- ratului bibliografic, E pozitivă, de asemeni, extinderea analizei In spațiul literar ex- Iraeinopean precum și In domeniul altor arte. Atenția lectorului c Insă captată de-a doua parte a cârtii — Realismul critic, sem- nată de Sorin Alexandrescu. Capitolul in- titulat Retorica romanului realist, este, după declarația din final a autorului, doar Începutul unui studiu mal amplu despre realism. El propune o trecere „dincolo de intenție și program, in concretul practicii literare’ (p.103). Această „literaturitate* a realismului, constituită într-O retorică a cu- rentului este situată intr-o zonă specifică a creației, intermediară intre programul estetic și opera literară propriu-zisă. Po- lemismul declarat e îneîntător: Ea (litera- luritatea) va fi permanent opusă esteticii curentului, ca și uneori, operelor(p.103). Demonstrația ulterioară va confirma această dublă Inocentă, a autorului, șl-a textului literar. E pusă astfel sub semnul Îndoielii O întreagă concepție, încă persistentă în unele manuale de teoria literaturii, care abordează neadecvat specificitatea litera- ră a realismului. în spiritul unei interpretări moderne sint relevate numeroase aspecte ale reto- ricii romanului realist din secolul XIX; strategia selectării realului, fantasticul, tehnica literară a funcționării personaju- lui, a modalităților narațiunii, a timpului și spațiului a stilului și construcției roma- nești. Mai puțin explicitată e distincția ro- man realist — Bildungsroman, ea însăși susceptibilă discuției. De asemeni, cîteva preliminarii despre conceptul de retorică, abordat în termenii celor mai noi orientă- ri de teorie literară — a căror cunoaștere a fost probată și de studiile anterioare ale lui Sorin Alexandrescu — ar fi oferit o perspectivă sintetică asupra capitolului și ar fi precizat poate șl conceptul de text literar. Sublinierea permanentă a modernită- ții unor opere literare (Dostoievski, Flau- berl, Stendha), Gogol) deschide perspec- tiva unei posibile analize a tranziției ro- manului realist din secolul XIX spre cel contemporan. Afirmația concluzivă despre romanul realist din secolul trecut aduce in actua- litate un punct de vedere de a cărui jus- tele nu ne îndoim și le care subscriem; „în perspectiva noastră, după numeroasele „revoluții" ale romanului modern, romanul realist al veacului trecut rămîne deci nu un model, cum prejudecățile, ignoranta, inerția gustului ori tot felul dc strategii extraartistice l-au considerat adesea, cl numai un caz particular istoric dc retorică a epicului, explicabil prin ideologia, in pri- mul rind prin sociologia și psihologia epo- cii'. (p-117). ADRIANA S1MLOV1CI Laurenjlu Gliei ; „Recurs" Deși autorul se străduiește să ne con- vingă de faptul că a lăsat condeiului în- treaga libertate, deși in „credo-ul critic', ce prefigurează volumul ne avertizează că va scrie despre literatură „iubind-o și urîn- d-o, cu un cuvînt trăind-o', însăși maniera în care este siruclurată cartea contrazice intenția mărturisită a autorului relevînd in schimb, pe aceea a dorinței de originali- tate, a căutării unei modalități prin care să surprindă cititorul. Faptul că a reușii o tentă dc dispută critică, care insă eludind but editorial, care nu s-au limitat la dis- cuții ci, prin aprecierile extreme, au luat o lentă de dispută critică, care Insă eludind judecățile de valoare înscrise in paginile cărții, rigoarea și semnificațiile lor, își con- 83 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • centrează efortul critic asupra stilului, la care se caută limitele, aparent labile, intre poezia autentică a eseului lui Ulici și simu- larea originalității printr-o pedantă calcrfi- lle. Titlul volumului ne Înștiințează că autorul optează aprioric pentru ipostaza insurgentului critic, iți alege locul in mij- locul dezidentei, dar primele pagini, care reprezintă in totalitate un motlo, explică răzvrătirea gindului „in contra lucrurilor ce par definitive, nu pentru a le nega, dar pentru a pune în lumină un alt contur al lor’. Camil Pelrescu recunoștea faptul că opoziția ii stimulează plnă la mărturisirea „nu pol lucra decit în opoziție cu ceva*, l uureniiu Ulici tace parte din această ca- tegorie a spiritelor răzvrătite împotriva eternului și imuabilului in artă. Din aceas- tă nesupunere la rigorile observațiilor ce par definitive, din neacceptarea prizonie- ratului în Umilele unor sentințe fără drept a adus bucurie'*. Genrge Ciudan demonstrează auten- tice caliiăți de prozator. Din spațiul generos con- sacrat poeziei, îmbogățit prin prezenta membrilor cenaclu- rilor din rudei, reținem poezi- ile semnale dr lan Cocora. Iile Măduța. Ligia Tomșu Ligia Ardeleana ți Troian Oaneeo. Dorim ..Cariatidelor* nu- mere tot mai reușite ți, tn consens cu urarea lui Mthai BemuC. o apariție periodică, spre continuarea bunei (radi- ții culturale ri /I radu fui". H, PETRU „O viață de cintec". Tn loamna anului 1^71 a ieșit de sub tipar broșura re- dactată de Ion Crifan după povestirea solistei A na Sfar din corul Vidu de la Lugoj, care cuprinde „viata de cin- ica" a acesteia, cu numeroase reproduceri de fotografii, di- plome. documente fi afle acte fn facsimil. Cartra a /ost pu- blicată cu prilejul fubileufui dr 85 dc ani de viață o c/n- făreței lugojene, sărbătorire organizată de societatea co- rală din care mai face parte Cartea nu are numai o valoare biografică, ci In epn* lă măsură și una documenta* ră, care aduce noi și prețioase I contribuia la istoria muzicii bănățene Viata de cintec a fost duios povestita, cu un lux de amănunte inedite ți de un real interes pentru cu- noașterea manifestărilor cul- turale românești din trecutul Lugojului, iar condeiul iui Ion Crițan l-a dat o forma litera- ra de melodioasă ți cursivă exprimare. Trecutul Luxosu- lui muzical se armonizează ți se integrează aia In pe- rioada de glorie a acestui centru de tradiții nepieritoa- re. care de muti ii conferise ren urnele ce și-t păstrează și azi. In această carte cititorul nu găsește numai „o viată dr dnt". ci atmosfera muzicală In care au trăit lugojenii iubi- tori de doine, de melodii șl de cinteze, de-a lungul anilor In faze un activat aici lăutarul folc'orlst Mica tuncu, Tiberiu Brediceanu, Ion Vida și Fita- ret Barbu. rina Btaf a lost eleva lui Ion Vidu încă de la virsta de 10 ani a început să clnte tn „corul de Copii-, iar după doi ani a trecut In ..corul mare", clnd era In clasa doua secun- dară. 4 devenit solistă In co- rul lui Vidu In 1901, cind nu f/nptutisc 16 ani. Vocea ci li- rică de o cuceritoare claritate i-a deschis calea spre succese tot mai mari. In 1905, după ce terminase cursul de dirijori organizai de lan Vidu, unde era singura elevă printre băr- bați, a primit ca premiu o vi- oară. tn 1906. deci la virsta de X de ani, a luat parte ca solistă, cu corul tui fon Vidu, la expoziția din București, unde ți-a afirmat la concerte- le date In arenele romane, apoi la Sinaia fi ta Constan- ta. talentul ei- Sini emoțio- nante momentele povestite despre concertele dale de co- rul lui Vidu In M tn folosul mulțimii de sinistrat! de pe urma inundațiilor din primă- vara acelui an, clnd se revăr- sase Begheiut și Timișul, a- Poi zilele dr sărbătoare ale zborului făcui Cu aeroplanul său de Auret V'atcu deasupra Clmpiei Libertății din Lugof. Vizita corului ..Armonia" d-n Craiova. care o dat elleva concerte ta Lugof fn un ut 1913, a însemnat un factor hotărl- tor in cariera de clntăreată a Anei Blaf. Invitată de con- ducerea acestui cor, care ti apredate valoroasele ei cali- tăți vocale, a plecat la înce- putul anului 1911 ta Craiova, unde, după cîteva luni de re- petiții, a pornit ea solistă cu ..Armonia" In lurneu, ia Tur- nu-Severin. apoi pe Dunăre, la Belgrad, unde a repurtat su'cese remarcabile. Izbuc- n nd războiul mondial, ta in- rMenta cralovenitor. s-a mu- tat fa începutul anului 1915 la Craiova undr. pe lingă un serviciu ta o farmacie, a in- trat fn corul „Armonia', fn anul 1918 Ana Blaj s-a înscris Ia conservatorul „Cornelii" din Craiova. tn perioada in- terbelica. viaja ei de cintec s-a desfășurat tumultuos 5« Cu nenumărate succese la di- versele concerte ce le-a dat ca solistă cu ci de mezzo soprană, unanim aplaudată Și apreciată. 4 popularizat pre- tutindeni melodiile compuse de Tiberiu Brediceanu ți Ion Vidu, duclnd faima Lugojului in toată Oltenia- 4 revenit In repetate rtnduri in orațul ei natal ca să etate, tn 1930 a fost frt ttatia. Nu s-a despăr- țit de Craiova decit după o ședere de 34 de ani. revenind apoi la Lugoj in 1948, 4 In- trat din nou tn corul Vidu di- rijat dc Dirnitrte Stan. De a- lunci pină azi Ana Blaj a fost mereu prezentă cu cintezele ei dragi la toate monilestărjlc corale ale Lugojului. 4 nu Blaj a reușit să-fi valorifice In mod artistic vo- cea ei sublimă de contraalto și talentul ei de fină inter pre- fă lirică, îndeosebi In ultimul sfert de veac, tn anii bătrlne- fii, cind regimul de ortnduire socialistă ia oierii multiple posibilități de afirmare ți de adevărată trăire tntr-o viată de clntee. Povestea Anei Blaj scrisă de fon Crițan e o evocare ro- rnanfată tn care oricine poate găsi oglinditi imaginea bănă- țeanului îndrăgostit de etn- tec AUREL COSMA stimate tovarășe edactor șef, In virtutea unei firești posibilități de a răspunde unor păreri exprimate despre scri- sul nostru, mi rog să PUbti- caii in revista pe care o con- ducea. următoarele rtnduri: Curajosul, subtilul și pro- fund originalul (scriitor. ese- ist critic?) A.T. are „bună- voinfa" să se ocupe, in Ro- mânia literarii, nr. 51/1971 (ta „Ochiul magic') de articolul nostru despre G. Bacovia. din Orizont, nr 9U9FL Cum pro- cedează 4. T. ? I. Din prima frază Iși atribuie singur o superioritate prin nimic demonstrată, pen- tru a ctșliga adeziunea lec- torului, In zdtemraua-sofis- lied; „Probabil că pină la apari fia numărului 9/19)1 al revistei „Orizont", putini ști- am cu «raeti/ate cine u fost Bacovia șt ce toc ocupă lirica sa in cadrul literaturii rv- măne; insă tn urma artico- lului (Poezii Iul Bacovia : llmbru unic (autor: Simion Mioc) . . . lacunele noastre dispar una cile una. ca prin minune'. 1, Citează ii comentează, tn paranteze ..ironice" : ..... viata exterioară a fui Bacovia n-a avut nimic spec- taculos. marea frămlntare pto- ducindu-se in ccmțliinfa și MrjaiWWatea de o aseutirne fi finele maladivă a poetului, cu sftșieri ți depresiuni, care l-au dus pe plan fizic, la in- ternări lungi tn clinici fi spi- tale (nn, precizare intere- resantă. spre folosul celor care nu fac deosebirea cuvenită In- tre o elinică și un spital), iar pe plan metafizic, ta o poe- zie de o adincime ai de o fru- musețe inimitabilă'. Trans- criem din Dicționarul Umbli romane moderne: ..clinic* — Ațezămlnt spitalicesc sau sec- ție tntr-un spital care servește șt ea loc dc cercetări științifice sau de tnuătăminl practic pentru studenfi". .1 Nelulburat. 4. T ci- tează atit cit ti convine (dreptul „firesc' al persona- lităților cu inițiale, care au un „ochi magic") : „Concluzia se impune de ta sine: „G. Baco- via este un poet mare', ..Gln- dut nostru se continuă astfel: „Ca atare, in poeziile sale pot It intuite atitudini existențiale fundamentate. In acest sens. Bacovia este un eonfinudlor al lui Eminescu. dar nu pe linia Htanismului (romantic) ci a unei atitudini discrete, impli- cite. a unui Cu care Iși simte dureros deosebirea fată de mediul uman ambiant, tn sens foarte generat, se poale vorbi de inadaptabilitatea geniului In social șl cosmiC etc. 4. Omniscient ți tn psiho- logie. 4, T. reactualizează „singur" procesul intim ți in- tențiile elaborării: ..Aspec- tul particular al materiei care apasă cel mai greu e ptum. buf. Urmează imediat o ob- servație de maestru, modest plasată între paranteze („chi- mic, tn tabela tui Mendeieev, plumbul are masa cea mai mare, e cel mai greu')'. Cu riscul de a-1 irita din nou pe A. T. transcriem fncJ o obser- vație referitoare ta plumb: „Plumbul tui Bacovia este prototipul, expresia cea mai completă a ponderii, a celui de al patrulea element: Pă- minlut mort. In radioactivitate se dedanșează o serie de transformării vil. un produs stabil și final, un reziduu ce supraviețuiește dezintegrării fi, ca iul precipitat, cade la fund : acesta este ptubiiP, Svetlana Malta, L.cxlalence podlique de Bacovia, IMS. Cu sentimente de respect și mulțumiri. SIMION MIOC 94 corespondentă ION CODREANU : Maramureș : Versurile dvș, lasă, după lectură, o ciu- dată impresie de gol, datorită în bună mă- sură lipsei de precizie în exprimare, in forțarea unor asociații de cuvinte ce se res- ping prin funcționalitatea lor lexicală. Ver- surilor le lipsește vibrația lirică autentică, incandescența metaforei care să declanșeze emoția artistică. Numai fraze împrăștiate lără un continui perceptabil, fără profil. Iată și citeva mostre : „Tăcut eu ochii printre stele / crengile pădurii în gest Îngemănate / pulberea copitei nour în inele / axa plane- tară de riduri (?) descleștată", sau, mai departe. In aceeași poezie „Ascunse în lutul erepot luminile țișnesc dimineața / în sur- dina de cînt de cocoț etc. etc. ION MAR1US VĂTAFU — Seini, Mara- mureș : Citind materialele .poetice* pe care ni le-ați trimis cu dărnicie, am rămas eu o mare nedumerire ne-nțelegînd cum de ați reușit să adunați atîta maculatură verbală cu pre- tenții de publicare. Dar să vă dăm cuvîntul : „E scară de pradă, luna sughiță / Mistreții pregătesc cruci de mesteacăn / Lupii nutresc o st încă rămasă / Sălbăticiunile toate-s pe fapte...« sau „M-a vrăjit într-o statuie" / Fața mării necesară / Distilată în osmoză / Visurilor policandre...ori această strofă: „Sînt orb, (curat orb) orbit se pare / De su- nete, dc stelele ce-au căzut / De văi deșarte, f de nimicuri / De zgomotele care nu s-au nici născut". Aici nc-ați dat gata. Aveți mult haz, într-adevăr. AU REIA A ARSENE — Timiyoara ; Solicitați o părere deschisă despre ver- surile trimise, mai precis, dacă mai are rost să trimiteți și alte poezii redacției- Vom fi deschiși, fiindcă așa sîntem cu toți cei ce ne scriu, chiar dacă acest lucru nu place, une- ori. Altfel nici nu putem fi. Cele trei poezii deocamdată nu sînt poezii adevărate, ci sim- ple exerciții de versificare neizbutite, fără a se fi respectat cele mai elementare reguli de ritm și rimă. Conținutul lor are asemă- nări cu vechile și languroasele romanțe de altădată, căzute de mult în desuetudine. ANTON MO1SIN — Băicoi (jud. Probopaj Poeziile dvs, dovedesc o pronunțată sensibilitate lirică, împlinindu-se în versuri ce ni se par de bună calitate, datorită în bună parte ți muzicalității lor limpezi ce se des- prinde din înlănțuirea metaforelor : „Tris- tețea celui ce țiie / punte eacum spre stră- moșii / patriarhi adormi ți / în tristețea știu- telor sensuri / ca într-un ținut greu / de suportat / singurătatea lor vine spre tine / ea un abur de seară" (din Maturitate) dar nu sîntem de acord cu tematica generală a poeziilor, care, adeseori se situează pe niște poziții false, anacronice, dăunătoare, bin- tuite de foarte multă tristețe : „înainte și-n pivniță prietenii I întilniți doar in noapte / nu vreau să-i pierd, speriați I de prea multă lumină*... Avem eonv'nqerea că, desprinzindu-vă de atmosfera pesimistă ce vă înconjoară și ocolind mimetismul, care încă vă mai pîndește, veți reuși să realizați 0 poezie bună. SiM/ON JEBELEANU Gîndurilc, dorințele și bunele dvs. in- tenții le exprimați în versuri supărător de slabe, cu numeroase neglijențe gramaticale, ceea ce ne face să credem că sînteți la pri- mele încercări de versificație. PETRE STER1E — Tr. Severin Schița dvs. — în afară decîtcva palide licăriri de compoziție — n-arc nimic care să intereseze. ANA POP SfRBU — Deva : Poezia patriotică, spre care pare-se că aveți o înclinație mai mare, cere un plus de sensibilitate lirică ți o doză de emotivitate mult mai puternică, pentru a fi ceea ce tre- buie să fie. Or versurile ce ni le-ați trimis sînt lipsite de culoare, au o transparență cenușie și dc aici, lipsa de convingere. Iată, de pildă din „Patrie, salcia taw : „S-a intim- plat să exiști / ca un loc de fildeș / eimpie febrilă / pendulă în vîrf de geană, 1 ele. Depășiți această fază !. Sînt unele semne că ati simții pe undeva fiorul posibil. Mai trimiteți. 95 CONSTANTIN MOȚĂȚĂIANU — Craiova : Din grupajul de poezii trimise, se văde- ște un oarecare meșteșug în versificație, dar le lipsește un contur liric distinct, emoția relevatoare, o modalitate de expresie prop- rie. Se pare că lunecați, cu voită intenție, pe lingă marile revelații din zillele noastre ți vă opriți la aspecte nesemnificative, lipsite de strălucirea ritmurilor contemporane, ce zvîcnesc la tot pasul. Semnificativă în acest sens este, în deosebi, poezia „Pămîntul se sfirșește" : „La marginea fiecărui drum / din drumurile noastre se sfîrșețte pămîntul. i Dc- aceea e rotund ... /Nu știu cum / să găsesc mai departe cuvîntul / să spun ... Tocmai acest lucru e important: să-1 găsiți. Și pe cel mai semnificativ. E greu dar nu imposibil. CENACLUL LITERAR „VATRA SATULUI" eom. Olari (jud. Arad) Am urmărit cu deosebit interes poeziile pe care ni le-ați trimis în nădejdea că vom găsi printre ele și. poezii de bună calitate, prcsupunînd că ele au trecut prin analiza competentă a unui cenaclu de creație bine orientat al cărui gir constituie o oarecare ga- ranție. Din materialele trimise (8 poezii de Sandu D. Paul, 8 de N. Hanceriuc și 5 de Gh. Bondiș), se pot desprinde următoarele: In general și în primul rînd, ele suferă de lipsă de personalitate. Autorii lor folosesc același procedeu de exprimare ca și cum ar apar- ține unui singur autor. Afară de o versifica- ție destul de corectă, tematica poeziilor e confuză. Fraza comună, foarte săracă în ex- presii, nu reușește să contureze o idee clară, un sentiment plin. Pentru exemplificare, cităm din insomniile ( 6 la număr) ale pri- mului autor ; ,jȘi codrii mă strivesc, că nu am ce / Să fac cînd haitele gonesc sălbatic / De stîniie se-ntorc cu frica-n cîini (?) / Nu- trind zadarnic dorul lor văratic... Din poe- ziile celui de al doilea : „Și s-au oprit astăzi fluturii / In dragostea noastră verde, obse- dant / Pentru că nu le-am lăsat cindva cîm- pul l Să-și vînture zboru-ntr-un cerc devo- rant" (Amurg) Iar din versurile celui de a] treilea: „Am lunecat în noapte / Și-am tresărit, vă- zînd cum arde lutul / Am tresărit în umbre devorante / Și-n urma lor am învelit trecu- tul' (Trecutul) Față de toate acestea, am sugera cenac- lului literar din Olari, să albe o preocupare mai atentă în orientarea tematicii, pentru lirismul autentic, pentru acuralelea expre- siei, pentru claritatea imaginii insolite de o sensibilitate răscolitoare, cui tivind un stil dinamic, fără să modifice personali- tatea fiecărui autor. LIONEL GOLDSTEIN — Timișoara Cu versuri ca : „Plecăm spre munte la cabană i Băieți și fete codane / Slrba se- ncinge la cataramă I Și dirdlie scena de blanc. / Muzica sună coarda groasă', etc. etc. e păcat să vă pierdeți timpul. ȘTEFAN LUCIGAN — Timișoara Nici pe dvs. muza nu vă ajută cu nimic, lată și dovada : „In fața ta mă descompun, I Mă tem de tine ca de o femeie. / Ești o per- dea eu multe găuri / Ca și Un sfinx / Cu in- finit (sic I) dc fețe* (Oră morț»)- AL. FLORIN TENE — Drâgășani (Vilcea) Speranțele dvs, s-au dovedit și de astă dată deșarte. Nu înțelegem însă cum de n-ați aflat încă adresa exactă a revistei noastre, care apare pe coperta fiecărui număr, adre- sîndu-ne corespondența pe o adresă dc acum 20 de ani. Dacă mai continuați s-ar putea ca poșta să vă înapoieze plicul. NICOLAE IRIMIA — Reșița E încă prematur să afirmăm că poeziile ce ni le-ați trimis constituie realizări demne de semnalat. înșiruiri de cuvinte, lipsite de un conținut emotiv : „Uitasem dc mult drumul cuvîntuluî / ca după sute de ani de tăcere oarbă / căci la fierbere anume mă blestemase / tăria pietrei, unde mă ghiceam/ nccunoscînd hotarul dintre zi și noapte etc (din poezia „Naștere*) 1OAN MOSIN — Orașul Victoria Poeziile dvs. sînt copleșite de prea mult pesimism, fără pic de lumină, nici măcar în perspectivă. Filozofia aceasta a disperării, a predestinării, a inutilității intervenției în procesul transformării propriului său des- tin, are rădăcini adinei in misticism și deci nu are ce căuta printre noi. N.T. — Arad Frumoase și lăudabile sînt glodurile pe rare le nutriți. Păcat că realizarea poeziilor nu e la aceeași înălțime. Am găsit totuși versuri mal deosebite ca : „Țara umblă pe poteci străbune / Transformatei doine românești* (din poezia „Chemarea*). Fără nici o perspectivă deocamdată : Dan Gfman (Mîrșani, jud. Dolj) Eugen Onu — Sibiu, Gornic Viorel — Zărani (Timiș), Ștefan Munteanu — Timișoara, Carmen Focșa — București, 96 on ■.•dacii a : Timișoara Piața V. Roaitâ nr- 3 Tala{«m 3 33 90 Admlniatrațla Bu aureați Sos Kiseleff nr. IC Manuscrisele și orice corespondentă scris* citeț pe o singura pai te a hirtiei cu indicarea adresei exacte a expedi- torului, se trimit pe •dresa redacției Manuscrisele republicate nu se restituie Tiparul executai sub comanda tir. 1502 întreprinderea PoUgraiic* Banat Timișoara Calea Aradului 1/A R. S. România Lai 7 —