ORIZONT REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMANIA CUPRINSUL MIHAI BENIUC : Imn alb, Pasărea stranie, Sint alții ..... ... ,,, ... 3 PETRU V1NTILA : O metaforă ciută in țațe turbine .... ............. 5 HARALAMB1E ȚUGUI : Poezie .......................................... 7 DUȘAN PETROVICI : Patria, Drum de lumină ... ...................... fi DIALOGURI cu : Laurenfiu Cerneț, Hans Kehrer, C. Miu-Lerca, Mircea Șerbăneseu, Ion Dumitru Teodorescu ............................. ... ... ................. ® ANGHEL DUMBRAVEANU : Privirile, vintul, Peisaj in alb, In anul unamie- șaplezeelșiunu ................. ... ................. ................ 1? TRAI AN DORGOȘAN : Prezenfd, Prefigurare ............... ........... ... 19 ION ARIEȘANU : Trenul de zece .......................................... 20 PETRU SFETCA : Teafăr riul cu nestemate ............................... 31 SALAMON LASZLO : Puterea cuvintulul le-aș da-o, in românește de Aurel Buteanu 31 ROMULUS COJOCARU : Chemare ............................................. 32 V. GANEA: Interviu cu Aurel Cosma ...................................... 34 DAN MUTAȘCU : Ziua lui Zamolxe, Călărind sub ochiul lui Zamolxe, Zidire sub ochiul lui Zamolxe .................................................. 30 ANIȘOARA ODEANU t O intimpiare cu un bâtrin care creștea porumbei ... ... 38 OLGA NEAGU : Metal de stele, Nocturnă ......................... ... 45 Orientări ANDREI A, L1LLIN : Despre unele Încercări In Occident de a determina relevanța socială a arte» ... ................................. ... ........................... 5'3 Cronica literară EUGEN TODORAN : Otr. 5, Crohmălnteetinu: „Expresionismul in literatura română'* ... ...................... ... .................. ........... 511 ION MAXIM ; Victor Felea: Poezie și critică ... .................... 62 C. UNGUREANU : Laurenfiu Cernef : „Citeva luni de trăit**........... 6fi EUGEN BERCA DORCESCU : Damfan Ureche : „Elegie cu Franeesca da Rimint** Gt* Studii ALEXNDRA INDRIEȘ : Arta portretului la Tudor Vianu ....................................... 71 Cronica dramatică N. D. PARVU : „Despot Vodă" la Teatrul Național din Timișoara ........... ... ... 7B Istorie literară-documente V1RGIL VINT1LESCU : A fost deceniul literar 18M>—1870 „un moment de oboseală și de complacere in mediocritate** ? ... ... ... ... ... ... ... ... fio CĂRȚI REVISTE; ^erban Ciocuiescu : „Tudor Arghezt" (Alexandru Ruja), losif Lupulescu ; „In urma stăpinului" (Simian Dima), Colocviu critic (Iile Măduța), Vlai- cu Bfma ; ..Corabia de jum" (George Drumur), Mireea Derindei: „Marcel Proust (Corneliu Nistor), Ion Olteana : „Migrafiuni** (M colac Țirioi), Lazăr iovănescu : „Sonetele cunoașterii" (Traian Liviu Birăescu), Valentin Hosu f-ogln : „Trenul de flăcări“ (Horia Vasilescu)l MINIATURI CRITICE ; Geu de Rogza, Știință ji uma- nism, Despre „descoperirea senzațională a visului minat pe dinăuntru". Proza in Viața românească, nr. 1011971 (AntifonJ.O remarcabilă culegere (G. D.), Consemnări necesare (M. Cerbu), Lirism, și sensibilitate (Radu Melnic), Expoziție de arhitectură americană (fon Velican), Galeria D’Arte „U, SALOTTO** VICENZA (Damian Ureche), Intre istoria literaturii și istoria Hucureștenilor (V. Ganea). Mihai Betiuc Imn alb Pipernicite stufuri, tufe, jep, Doar culmea-i naltă-aid yi vîntul tare, Pe unde ziduri mai abrupte-ncep De stinci ce~nfruntă vremea, solitare. Cum am putut să mă desprind atît De văi și oameni, de povești și vatră ? Pe semne că mi s-a făcut urît Și farm mai spre azur visam, de peatră. Aicea e culoarea cum e bruma. Și ca de catifea sub deget fioarea, Putreziciunea nu hrănește huma Și nouri sumbri nu-ntristeasa zarea. Mari stele noaptea cu sclipiri de gheață Pe cerul rece fixe stau de veghe Și cerul parca doarme fard mafii In ochi deprinși cu clipe fi cu leghe. Luceafărul ta carul aurarii Șe-naifă, se tot naltă pînă piere In măreția de lumini a orii De răsărit ce spulberă mistere. Iar imnul candid, fără glas, în soare E însăși alba creastă de ninsoare. Pasărea stranie /Ircuful durerii pe coardele inimii încearcă solfegii, arpegii, frînturi De dntece-n trecere, minime, Peste~nvolburări și-adîncîturi. 3 Da?" iată o pasăre stranie Cu rouă de diamante-n penet Ătunecă-n zări ca o sanie Și coboară spre mine încet. Pe semne e o pasăre măiastră Din tărîm fără timp, fără spațiu, Nu nii-a cintat nici cînd la fereastră. Și parcă o știu și-o ascult fără sațiu. Ori poate iubirea se-mbracă-ntr-o /taină. Să n-o mai cunoști cind se-ntoarce-napoi, Din lumea subt veșnică taină. Aicea ia noi printre stinci fi noroi ? Se uită la mine cu ochi de safir Și bate din aripi de raze solare, Mirată de obrazul meu de tibișir Și de cocoașa anilor în spinare. Mi-am pus Ungă mine pe masă arcufui, Dar pasărea zboară spre culmea ei naltă — Tace arcușul, doar inima saltă Și simt că începe urcușul. Sînt alții... lini spune Taina: „Nu sintem la capăt !“ „Dar bine ! zic, ce-o fi o fi, eu scapăt." „Vezi poate că mai spui și un euvînt," Mă-ndeamnă taina fi răspund ; „Mai sînt“. „Și vei mai fi !“ șoptește blinda ea, „Cum, ce și cînd, nu știe nimenea !“ Mă uit în fur, mă uit în jos și-n sus: Un răsărit e-n orișice apus, Că unde poți să te retragi din lume. Chiar dacă scapi de pieritorul nume Și te-au uitat în fine toți pe veci ? Treci, zi, și vino, zi, și iarăși treci ! De nu-s acela eu ce-o să te-aștepte, Sînt alții care vin mereu pe trepte. 4 Petru Vintilă O metaforă cîntă în 6 turbine In Orșova era o stradă care cobora din spre Dunăre, in pantă, ca un torent de bolovani, ca un afluent de mult petrificat al fluviului. Acolo rn-am născut și poate că din această pricină Mi s-a dat un prenume de piatră : Petrică. Era o uîtfă de lăutari și de greieri. Lăutarii cintau seara in restaurantele și bodegile de pe malul Dunării II greierii cintau ascunși in ziduri și sub bolovani Balada luilovan Iorgovan Strada aceea părea mereu gata de plecare Și parcă ei i se adresa refrenul „înceată, cernă, înceată" deși ea curgea stind pe loc Și numai cind eu alergam cu cercul Părea că aleargă și ea țipînd de bucurie, copilărindu-se împreună cu mine, fugărindu-mi cercul și iepurele inspăimîntat din coșul pieptului I Duminica dimineața cercul se transforma într-o barcă Părinții imi spuneau : mergem iu Adakaleh Și eu mă pregăteam ca de un basm oriental : IMă îmbrăcam în costumul de marinar Îmi puneam pe cap o beretă albă pe care scria „Le terrible" și coboram in port, intre mama și tata, ca între Scylla și Carybda amenințătoare și pline de sfaturi Fanfara cinta „Dunărea albastră'1 șl Valurile lui Ivanovici. Cunoscuții îl întrebau pe tata : — Unde plecași, Vintilă, cu familionul ? 5 Tata spunea: — Mergem pe ostrov, la turci... Dar numai eu ftiam. cit de dulce era dulceața de smochine, rit de înalt frumoși erau trandafirii acățătorî, cit de adine tăcute și misterioase erau zidurile ruinate ale eetdțît. Ostrovul plutea pe Dunăre ca o corabie cu minaretul în chip de catar# Și seara, cind reveneam la Orșova, ațipit în brațele mamei, cu mama ațipită în brațele bărcii și cu barca ațipită in brutele Dunării, ca basm frumos legănat și povestit se alcătuia din toate cîte erau ; din vîslele lut Ahmet, din țigara tatei jume#înd in colțul gurii din luminile Ostrovului car? sclipeau în urma noastră, din aroma de cafea turcească aburind dintre buzele mamei, din luminile Orfovet care înotau spre noi Călcînd peste apele fluviului, și din acordurile fanfarei care încă mai ciuta valsurile ei pe faleza plină de localnici Și uite afa ne urcam pe Grațca, pe ulița noastră ca un torent de bolovani. Acum s-au scufundat toate fi strada Grațca și casa in care m-am născut fi Orșova fi insula Ada Kaleh, ca o flotilă de bărci nimicită prin sabordai, iao Atlantidă de vis Și iată-mă, ani devenit primul poet romdn rare nu mai are oraș natal. Dar eu am tot dreptul să afirm : m-am născut in acest golf electric, în această uriafă lagună de megavațf fi dintr-o carte posibilă, cu Amintiri din copilărie, aruncată ca o oglindă în urma mea au răsărit un lac, o hidrocentrală, un baraj de beton fi de fier și dintre toate, întrecîndu-le in proporții, impresiile mele de reporter 6 cure a rumân copil într-o lume de batardoun £t betoniere, de hidroagredate yi ecluze. Glasul tatei se ridică din mormîntul de ape fi mă întreabă : — Copilul meu, de ce te lauzi tu cu toate acestea ? N-ai transportat aici nici măcar o tonă de ciment. — Ba da, îi răspund eu orgolios : Am venit cu o metaforă. N-o auzi cum cintă in cele șase turbine ? Haralambie Țugui Poezie Văpăi de-azur și dor durut din zboruri de celestă harpă ... fn cerul meu adine ascult precum curgind o vie apă. Le chem și le binecuvint prin zi și noapte călător, înfășurat ca-ntr-un vestmint brumat de vis aromitor, Și-atunci un vint văzut din a sire cu abur sfint de veșnicie, involburind tăceri albastre tăcut, peste tristeți mi-adie. Și-o pasăre de foc înalt încet din goluri se-nfiripă prin cerul de sonor cobalt, bătindu-mi tandru din aripă . . . 7 Dușan Petrovici Patria Ctnd liniștea cade și obeliscul muncii mele va tremura, Va arde un jurămint in lucruri — pentru Patrie : Și in miezul pămintului dacă vor învia tatăl meu și soția tatălui meu voi arde luminările sîngelui — pentru Patrie ; Dacă vor învia și oasele plugului cu care am scos dureroasa sămînță pentru Patrie vor învia, pentru Patrie / eu de aceea aștept, Patrie, să-ți crească mireasma trupului ca un arbore de pline. Drum de lumină A’erabdătoare-nu este gura cind Din frunza sîngelui îți cint, mamă — Pentru că Patria e orice gind Din trupul tău mic ca o piatră >1 piecat un dr um de aspre glorii Pină la marea sărbătoare a cintecului meu. ...Și anri trec ; dar Patria întinerește, O minune este totul, așa cum căldura Răsuflării tale m-a chemat din noapte ; Așa cum Patria mă cheamă pe drumu-t de lumină ! Dialoguri PublicSm «cum. la început de «n, aceste dialoguri cu scriitorii din Timișoara, dialoguri orientate spre problemele ardente ale literaturii contemporane. In lu- mina tetelor dezbătute la plenara C.C. al Partidului Comunist Român din luna noiembrie 1971. . . »* * un» Am caulat $ă ne întreținem în jurul unor probleme potrivite cu creația fiecă- rui acriilor, cu ifora Iul de preocupări literare, urmărind ud unele Rindun maj intime, unele năzuințe, certitudini. îndoieli, confluienlc. Poate stnt $1 rJipunsurl caro vor părea subiective sau de un caracter improvizai, dar, oricum ele semnalează trămtntărfle de azi ale scriitorilor din aceasta parte a tării, dezvă- luie unele sclipiri din laboratorul creatorului și mai ales strădania $1 năzuința de a scrie o literatură valoroasă o literatură realistă, inspirată din realitățile socialiste. In numerele viitoare vom publica dialoguri cu scriitori din alte centre $1 vom continua, de asemenea, discuțiile cu scriitori din Timișoara Laurențiu Cerneț Ce părere aveți despre proza satirică ? Credeți în forța ei educativă ? ______ N-aș vrea să fac □ delimitare precisă : proză satirică ți altfel de proză. Este o problemă de unghi și de centru de greutate. Se spune că satira este mai directă. La Teodor Mazilu, pe care II prețuiesc, este aproape poematică. Nu arată cu degetul, nu strigă. Desenează metaforic, cu finețe ; invectiva pare un compliment, și invers, iar moralii devine implicită, ca Ia O floare parfumul, în general, arta educă. Nu știu în ce măsură proza satirică are o forță educativă superioară, să zicem, poeziei. Poezia te poate face mai bun. Un roman satiric n-o să se insinueze sentimental în con- știință, dar te poate face mai trist și deci mai nemulțumit, mai serios aplecat asupra motivelor de tristețe care sînt faptele, ca- racterele satirizate. Ați lucrat mulți ani in cadrul Direcției regionale C.F.R. Acti- vitatea desfășurată de un scriitor într-o instituție sau întreprindere ii poate influența munca dc creație T — Nu numai că o poale influența, dar acționează nemijlocit. In mod fatal și fericit asupra ei. M-am născut la țară, însă în car- tea mea de debut, „Omul de un milion', nu există decît o poves- tire cu tematică țărănească. în schimb, celelalte gravitează în jurul „lumii" micilor funcționari și a muncitorilor feroviari. In „Experiențele lui lonete", micul roman care mi-a dat satisfacții, poate fi ușor recunoscută ambianța birourilor ceferiste de acum opt-nouă ani ă joace O piesă Teatrul Național din Timișoara ? — Colaborarea mea cu Teatrul e mai veche, din păcate nefructi- ficată încă în spectacol, cu toate că mai visez la o piesă de a mea pusă în scenă de un Aurel Manea de pildă... Colaborarea cu Tea- trul Național n-a început încă. Un spectacol cu două din piesele mele incluse în volumul apărut în 1963 ; „Cofetăria cu transpa- rențe de clorofilă'1 ți „Compartimentul" n-ar fi oare posibil pe scena timișoreană ? — Ce planuri de viitor aveți ? — Un roman la care lucrez : .yȘase căluți in galop", cu acțiunea în mediul industrial, cu protagoniștii tineri,., O carte de proză scurtă, „Aproapele", predată la Editura Cartea Românească — pen- tru ce pledez, se vede din titlu — și, probabil că în curînd, apariția unui eseu de.., psihologie : „Virstele sentimentelor" la Editura Albatros. Dialoguri realizate de AU JEBELEANU 16 Anghel Dumbrăveanu Privirile, vîntul JVu pleca, mă rugaseră arborii. Dar tu nu mai erai. Nu pleca. Nu pleca, repeta mierla-n neștire, Insingerind pădurea și omul. Era o ninsoare de galben Și nu mai vedeam drumul de ieri. Cineva îmi furase puterea de-a aștepta Și m-am dus dupd eîntec. /Acum Sint intr-un șes fără margini. Mă-ntorc cu fața spre vint să întreb, Dar vîntui n-aude. La malul apet /arba nu te știa. Du-te-napoi, Spune drumul. Insă niciodată nu m-am întors. Rari trecători revin la casele lor, Nedumeriți că-ntîlnesc in cimpie Un copac de care nu-și amintesc. Și se-ndreaptă grăbiți, Derutați de privirile mele Pe care vîntul ar vrea sâ le zmulgă. Peisaj în alb Ne va răni atita alb, vom fi-ngropați ca doi copaci hieratici in ninsoare — hai sâ fugim prea multă liniște ne curge pe timple și pe ochi, hai să fugim pînă mai știm cărarea, pină noaptea nu va sufla cu stele-nghețate peste noi. î — Oriiont 17 Cu rdsufidri de aburi iți deschid fereastra neudzutd, privirea mi-o întind peste troiene să plutim în zbor pe planii ei albaștri peste rîu unde-n odaia eaidâ arde du hui ocrotitor ai focului. Acolo-n piei de urs, sub lampioane de gutui, pe păliți, sub fumul de arome al subțiorii tale ... Hai să fugim, ne va răni, ne va răni atita alb, Mi-e dor de mersul tău despovărat de taine in calmul din odaie. in anul unamieșaptezecișiunul lu anul unamieșaptezecișiunul A trecut o frunză pe la fereastra mea Și s-a făcut o liniște de început de lume : Păsările rămaseră suspendate în zbor, Femeia și Bărbatul impietriră-n sărut Sau așa aș fi urut sd se-ntimpie. fi voit să chem floarea de toamnă Su-i împrumut aripa mea, .4$ fi voit să cheme prietenul singur Să-mi pună pe umeri durerea lui de piatră Cu care trece nevăzut printre voi, Dar mai ales fi vrut Să pot din nou să-ți văd surisul, Sau șoldul, sau călciiul visător. 18 Traian Dorgoșan Prezență O vorbă doar și clipa desprinsă din arțar iși fulguiește zborul nostalgic a ninsoare spre urma unui pas întipărită in lutul reavăn, presimțind din nord un vînt cu iz de ghețuri și absențe. E-o presimțire tandră și ostilă pupila se dilată-n așteptare și coaja nerăbdării de pe miez cu zgomot sec pleznește in auzul acum mai încordat spre nerostire. E-o așteptare, nu temută, sigur, neliniștită insă, deși calmă a unui anotimp furat uitării înzăpezit pe buza unei stele cind pustiirea numai aparentă iși populează spațiul cu prezent. Prefigurare .Această zbatere tremurătoare in crengile castanului și ziua ce se-anină de limba ceasului din turn. E o implozie mocnită de nervi apatici in oglinzi și-n trunchiul cast al așteptării cu sevele întoarse în țărină. Ce umbră se apleacă visătoare sub clopotul amiezei cu sunet desfrunzit și cine reîntoarcerea așteaptă in anotimpul alb prefigurind fecund promisiunea acelui înțeles doar ochiului prea leneș tăinuit ? E oare zbaterea tremurătoare de teama unui ințeles prea nalt ? 19 Ion Arieșanu Trenul de zece Se trezi cu senzația că ceva nu era in regulă în el și in afară de el. Geamul era deschis, în cameră se făcuse întuneric și numai lumina difuză din stradă albea pervazul crăpat al ferestrei, în timpul zilei, strada era înecată de praf, dar odată cu venirea nopții praful dispărea, cădea rouă și bătrînei Tereza îi plăcea să deschidă atunci geamul. IX' fapt, băiatului îi convenea că șl bătrîna făcea ceace îi plăcea lui. Coborî din pat ți începu să se îmbrace. Dc sub fereastră se ridica mireasma dulce a lăcrămioarelor bătrinei. Serile, cînd el pleca in schimbul de noapte, îi fura cîteva fire de lăcrămioare și i le ducea lui Emi. Bătrîna ciocăni în ușă cînd fu gata îmbrăcat. — Ai întîrziat, bătrîno, spuse băiatul ți intră în antreu! lumi- nat, în urma ei, apoi de acolo trecu în bucătărie. Pe plită fierbeau niște cartofi în coajă, îl izbea mirosul de pămînt ți, de altfel, știa că, serile, bătrînii mîncau de obicei cartofi fierți sau prăjiți cu unt sau, simplu, cu sare ți ceapă. — Ai primit din nou o telegramă, îl întîmpină bătrînul. Sta lungit pe o dormeză străveche la picioarele lui dormeau, Încovrigate, două pisici negre, iar jos, pe o blană roasă, de oaie, picotea cățelul lățos. Bătrînul se ridică în capul oaselor, întinse mîna spre bufet, luă telegrama împăturită și o întinse băiatului : — A cîtea telegramă e asta ? întrebă bătrîna, aruneînd in soba de gătit niște așchii care rapid fură cuprinse de flăcări. — A patra, a cincea, spuse băiatul, în doi peri, și începu să-și caute sandalele romane pe sub dormeza bătrînului. — Sînt și nebune de-astea care aleargă ele după feciori ? întrebă bătrînul. Eu credeam că nu mai sînt. împături ziarul, rămas des- chis pe burta lui rotofeie, ochelarii însă și-l păstră pe nas urmă- rindu-l atent pe băiat cum își caută sadalele. — Unde mi-s sandalele ? se răsti băiatul. Iar mi le-ați vîrît afund sub pat ? — In dragoste, cazi în tot felul de nebunii, spuse bătrîna ridi- cindu-se, roșie la față, cum stătuse ghemuită la gura sobei. Băiatul găsi în sfîrțit sandalele și, în timp ce sta aplecat și-ți lega cataramele, cîinelc începu să-i lingă mîinile. — Și chiar nu te duci niciodată s-o aștepți ? continuă bătrînul urmărindu-1 atent pe băiat prin ochelarii mici. Ea mereu îți trimite telegrame s-o aștepți și tu de ce nu o aștepți ? Băiatul începu să-și soarbă laptele cald din ceașcă, „laptele cel de toate zilele", rămînînd în picioare. Ei rămase însă în picioare și astfel își bău laptele. Bătrîna îi făcea un pachețel, pusese acolo două ouă fierte, niște slănină și fire de ceapă timpurie. Băiatul se uită la ea cum le 20 strlngoa intr-o foaie de ziar. Pe turnă, văzu telegrama albă, pc masă. Era nedesfăcută. Nici măcar nu-I lenta s-o deschidă, fi știa de pe acum conținutul : „Ațteaplă-mă duminică la trenul de 10", Și în celelalte patru, sau cinci, anterioare, pe care ea i le trimisese, zărise scris același text, Fala era nebună dc-a binelea. Și el n-avea de gind să-i facă pc voie unei nebuno. — E încăpățînat, mormăi bătrînul, despăturind din nou ziarul ți întinzindu-l pc burtă, apoi acoperi ndu-și fața cu el. — E curajoasă, spuse bătrina, ridicînd ochii de pe oala în care fierbeau cartofii. în odaie se răspîndise mirosul tuberculelor de pămîni, izul acela dulceag de scrobeală. — Nu m-a căutat nimeni altcineva ? întrebă băiatul, în timp ce îmbrăca o bluză de vini. Spuse „altcineva", ca ți cum telegrama o socotea tot căutarea cuiva, însă care nu-l interesa. — Cine să te caute ? se rățoi imediat bătrlnul. Ai vorbit tu, al lăsat tu vorbă cuiva să te caute ? Cine mama dracului să te caute ? — S-au fiert, spuse bătrîna, intpungînd cu furculița un carlof, crăpat de fiert ce era, pe care-] irînti in farfurie. Aburii delicioți ieșeau din carnea albă și pufoasă a eoriofului. — Sărut mina, spuse băiatul, eu am plecat. Și ieși in curtea întunecată. Bătrlnul îi aruncă o privire complice bătrînei, bombăni ceva șl zvirli furios ziarul. Pe urmă, îți luă ochelarii jos de pe nas și oftă. Băiatul ieși afară, văzu bicicleta rezemată de magazia de lemne, cum o lăsase cînd venise el acasă, se apropie de ca și, cu podul palmei, apăsă cauciucul din spate. Se dezumflase. „Are să mă tină oare pînă jos învîrti comutatorul farului, apoi puse micul dinam în funcțiune. Din nou o telegramă. Nu se liniștește. E o nebună. N-are nici o speranță și ea nu se liniștește", Cînd trecu pc lingă stratul dens de lăcrimioara al bătrînei, rezemă bicicleta, culese cîteva flori și le vîrî în sîn. Le simțea reci ți umede de rouă sub cămașă și începu să rîdă de unul singur „Arc să fie călduțe. O să-i dau Iul Emi niște flori călduțe". Risca încetișor ți in timp ce urca aplecat, cu bicicleta în spate, pînă în stradă. Trecu rapid podul de lemn de lingă canton. Două locomotive, căra trăgeau gîfiind un șir de „micuțe" pline cu zgură de Iu furnale, ii învălui ră brusc cu un fum negru și compact. Z^ri în acele cîteva clipe, CÎt pedală, fulgerînd sub podul de lemn jarul zgurei trimisă afară din uzină, spre Moclur, unde era răcită, măcinată, prefăcută în materie primă pentru industria chimică. Cobori apoi cu frînă Dealul Crucii, trecu pc lingă cuptoarele Siemens, de jos auzea ureînd vuietul înjectoarelor, trepidația uriașei hale și i! izbi mirosul ascuțit al gazelor : ți, ca de fiecare dată. îți spuse ți acum că „da. ăsta e mirosul natural al oțelului". Trecu apoi pe sub un pod de beton, sus, răsuna duduitul unui tren pe linii, și abia cînd ieși de sub pod văzu o garnitură încărcată cu lingoliere incan- descente mițeîndu-se încet spre rampa de răcire. Era întuneric șl para țepi pcdelc acelea roții păreau niște zeități fierbinți ți înspă- mintăloare . .. „Nu se liniștește nebunei, nu se liniștește deke, me- reu telegrame. Trebuie să-i spun ți lui Emi, dac-o interesează. Trebuie să fiu cinstit cu Emi". Pedală vtjlind pe lingă un mic parc, în interior, văzu băncile înțesate cu tinerî. era sîmbătă scara, în apropiere, se găsea o bra- serie luminată, cel liberi ieșeau, beau berc în braserie, sau sucuri, sau împînzeau orașul, era un oraș al bărbaților, femeile, fetele se găseau mai puține ți, la baluri, la restaurante, se înghesuiau patru cinci băieți la o fată. Era un oraș al bărbaților și, lotuși, el o avea pe Emi. 11 îmtimpină galantarul luminat feeric al coaforului ți stopi. Pc tocul ușii deschise se zărea prinsă o plasă de mărgele tare suna la cea mai ușoară atingere. Izbucneau lumini puternice dinăuntru, care se răsfrîngwu la oglinzile marî ce capitonau pereții. Femeile 21 stăteau nemișcate sub căștile albe, ca de zinc, păreau niște păpuși acolo și lui îi veni să rîdă. Se îndreptă prin niște perdele și-și vîri capul după ele. Emi nu era, în schimb, altcineva o altă fată, masa și freca de zor fața unsă cu alifii a unei blonde cu pielea albă care sta întinsă pe o dormează îngustă. Fata care masa nu se întoarse, în schimb, femeia de pe pat tresări și el își retrase rapid capul și se îndreptă spre casierie, o întrebă pe casieriță dacă tot acolo după acele perdele lucrează cosmetici enele. Da, tot acolo, îi spuse casie- rița. Atunci îi ceru femeii, dacă nu se supără, s-o cheme puțin pe Emi afară. Casierița privi surprinsă la el, îi surise, înălță din sprîncenele ei smulse cu fantezie, apoi făcu o mutră plouată. — Dar nu e, doamne dumnezeule, e învoită pe ziua de azi. Nu v-a spus ? Dacă ar fi... — Nu c ? se emoționă băiatul și nu știu ce să facă mai repede cu acele flori caraghioase, încălzite sub cămașă. Cineva de după perdea, o fată cu părul roșu aprins, se uită la Petru Mihai, apoi, încruntată, își retrase capul. — O fi avînd ceva, o fi bolnavă ? spuse el învîrtind lăcrămioa- rele între degete. — Cine urmează la spălat ? întreabă o coafeză și o doamnă masivă se îndreptă spre fata care strigase. — Da, și eu cred că... Moanți, strigă deodată enervată casie- rița. Roșcovana ieși de după perdea, legănîndu-se și veni încet spre casieriță- — Ce urli, dragă, nu sînt surdă, ce naiba urli așa ? — Ce-i cu Emi, edeș, tu nu știi nimic ce-i cu ea ? E învoită de boală, așa-i edeș ? Roșcovana privi atent aproape cu impertinență la Petru Mihai, apoi apatia i se cuibări din nou pe figură și, cu aceleași sprîncene încruntate, se îndepărtă, la fel de leneș, legănîndu-și șoldurile mari, spre perdea. Și cîrpele colorate căzură în urma ei. — Vezi, nici ea nu știe nimic. E nervoasă că a rămas singură sîmbătă seara și știi cum e sîmbătă seara la noi ... — Cine urmează la manichiură ? strigă o fată blondă, subțirică, care sta rezemată la o mescioară, în colț, cu fața luminată de o veioză. — La revedere, spuse băiatul, și neștiind ce să facă mai repede cu florile, le puse pe masa casieriței. — Mi le lași mie ? surise casierița. — Bună scara, spuse băiatul și făcu să zornăie mărgelele înși- rate pe ața de la intrare. Ieși în stradă și dintr-un salt fu pe bicicletă. De fapt, îți spunea el pedaiînd dc zor, Emj avea lot dreptul să facă ce vroia, ce poftea. Cît timp îi dedica el ? El se găsea mereu în criză de timp, erau atitea de recuperat, dc pus la punct, mereu se vedea în criză de timp. El o lua pe Emi doar la o plimbare, la o cofetărie, la un teatru, de obicei duminica seara, sau sîmbătă seara, cînd nu era în schimbul de noapte. Dar restul săplămînii ? Dar restul vieții ei cui ii rămînea ? Cinc-i cunoștea restul vieții ei ? „Sînt mereu in criză de timp", își spuse ajungînd la podul de peste riul negru. Apa clipocea dedesubt ți, Ungă malul întărit cu bîrne, la rampa de răcire a lingotierelor, văzu același tren pe care el îl depășise și care acum îl ajunsese din urmă...“ Ceî din urmă vor fi cei dintîi, și cei dinții cei din urmă** surise el la citatul biblic. Hala de la Mecanica grea era cea mai înaltă de pe teritoriu] vast a) uzinei. Și cea mai nouă, Aveau piese de proporții gigantice ți mașini unice în țară, tot de proporții gigantice. ,,Tocmai aici e farmecul, își spunea Petru Mihai cîte o dată privind la un colos strung carusel, că noi creștem odată cu proporțiile halei și cu tot ceeace se întîmplă aici. Și dacă nu mai creștem, dacă vine o clipă în care nu mai creștem, dintr-un motiv sau altul, din criză de timp, să zicem și nu mai ținem pasul cu coloșii și eu ce se întîmplă 22 aici, atunci totul e pierdut pentru noi ți asta nu trebuie să se întfmple". Aținti scrutător și aproape mînios pereții înalți de sticlă verde, ti vedea luminați, auzea vuietul halei și-și spunea a cita oare că asta nu trebuie să se întîmple. își depuse bicicleta în rastel, afară, sub un șopron improvizat pe timpul verii, apoi intră în vestiar și se dezbrăcă. Pe urmă se îmbrăcă cu un halat pentru schimb. Abia părăsi vestibulul, Toni îl zări de departe și veni glonț spre el. Se pare că-1 așteptase tot timpul cu o nerăbdare care rămăsese pe figura lui și se transfor- mase, pe încetul, în spaimă sau în altceva. — Am dat de dracu, spuse el trăgîndu-1 repede pe Petru Mihai spre paleta uriașă a rotorului. A venit inginerul pe aici și m-a văzut polizind lagărele cauciucate. Dracu m-a pus, trebuia să te aștept pe tine. „Ce faci aici 1 m-a întrebat inginerul. Polizezi ? zice și rîde. Apoi, tăios : Cine ți-a dat voie să polizezi, cînd eu v-am ordonat să strungiți ?“ Am tăcut și el m-a întrebat atunci din nou cine mi-a dat voie. „Petru Mihai, zic eu, șeful meu direct, a spus că e prostie cît Everestul de mare să strungiți caucicul cînd singura metodă posibilă, ca să nu pierzi timp și enerige degeaba, e să polizezi. Că cine a mai auzit să strungești caucicul ?“ „Are să răstoarne Petru Mihai ăsta ai tău litera cărții ? Fă cum ți-am ordonat!“ zice el și cînd să plece spune : „Cind vino Petru Mihai să-1 trimiți la mine. Și să vii și tu cu el sus la mine“. „Am înțeles", am zis eu. — Unde poate fi găsit acum inginerul ? întrebă Petru Mihai salutînd în dreapta și în stingă cîțiva vecini de lucru. — E sus în birou, a zis că ne așteaptă sigur în birou. — Bine. Să mergem atunci sus la dumnealui în birou. — Nu ți-i frică ? întrebă Toni și se șterse la nas cu un deget plin de ulei. Acolo unde se atinse rămase o dîră neagră îneît părea că acum îi crescuse o mică mustață. — In ce an tc-ai născut tu? îl întrebă Petru Mihai ținîndu-1 de mînă. — în 1946. — Aha ! Ascultă, „Toni I£M6“ știi tu cine nu greșește niciodată pe pămint? Nu știi! De ce nu știi tu, mă? îi aplică Petru Mihai un cot în coaste. Dece naibii nu știi, ai ? Cine nu greșește niciodată pe pămint? Află de la mine că proștii nu greșesc niciodată, mă, în nici o epocă. Numai deștepțil greșesc. Și mai greșesc șl cei caro nu tac, care nu vor să tacă, cei care vorbesc arată, critică. Tăcuții, închișii, zăvorfții rămîn victorioși. Ei au asupra noastră puterea tăcerii. Ei nu se dezvăluie, cămin tari tărfnd, pe cînd noi ne deschidem, noi vorbim și cîte odată pierdem ... — Privește-1 ! E sus! Ne așteaptă I spuse Toni, ștergîndu-se din nou la nas ca într-un reflex plin de nervozitate. Dacă mă întreabă pe mine, ce să-i mai spun ? ■— Știi tu cine face cel mai mare rău în lume ? Nu știi ? De ce nu știi tu. mă ? De ce nu cunoști tu lucrurile astea simple ? Am numai cîțiva ani mai mult devii tine și crezi că ăsta e un motiv ca eu să le cunosc? De ce nu știi tu, mă, Toni, că cei care fac cel mai marc rău în lume sînt nepăsătorii și neprlcepuții ? Știi tu ce înseamnă un nepăsător, sau un regiment de nepăsători ? — Urcăm ? Am ajuns ! spune Toni și se opri în capul scărilor de fier caro suiau spre biroul inginerului. Biroul era construit pe piloni de oțel, părea, de la distanță, suspendat în aer ca o nacelă de zepelin. Avea pereții complet din sticlă și o scară răsucită ca un arc desfăcut ce urca pînă la el. — Cine nu devine din ce în ce mai bun, încetează să mai fie bun, continuă Petru Mihai, ca și cum ar fi monologat singur. Asta o știi ? Vezi că n-o știi ? 23 — Vorbește la telefon, spuse Toni care se uită în sus spre birou) cu pereții de sticlă, al inginerului. Inginerul sta cocoțat cu fundul pe masă și vorbea la telefon. Cînd intrară cei doi, le aruncă doar o privire orecare, surprinsă, insă nu se mișcă din poziția dinainte, nu Ic făcu nici un semn ți vorbi mal departe la telefon. —..........toate sarcinile-s la zi, rezolvate, „don41 șef, vorbea ingi- nerul la telefon.........Pisica1* de ăd de tone e făcută. Se lucrează la „Pisica dc 175*. In două trei zile maxim., , Don șef... Lasă-mă, tovarășe, că vorbim. Tovarășul Suha ? Eu! Ultima am avut-o vineri, N’u mi-a spus de greutăți eu macaraua. Numai cînd îi dau eu podul. Atei. Da! Cine sînteți ? Nu închide! Nu închide, tova- rășe ... Iar s-a băgat. Mai repede, că n-am înțeles, don șef. Da,.. Aici nu știu, nu cunosc...“. Petru Mihai privi prin biroul auster al inginerului de scoție și nu văzu decît un scaun și acela ocupat cu niște dosare și ziare. Luă dosarele în mină, le depuse pe genunchi și cl se așeză pe scaun. Inginerul vorbea înainte la telefon. Ii văzu mișcările și văzu cum un picior i se bălăbănea pe marginea mesei și cu fața lui mică cam palidă aUt de bine cunoscută lui, cu nasul acela prea mare ți părul blond și lins se schimba rfnd vorbea. cînd trecea de la o emoție la alta1*. Nu-i un băiat rău, dar încă nu înțelege. Ori cine poate să nu înțeleagă imediat. Am fost colegi buni, am fost prieteni, puteam ieși și eu un inginer ca el, dacă nu o pățeam și uite că acum, de cind a venit cl aici, i se pare că mereu mă opun lui, că-i surp lui autoritatea, că nu vreau să-l ascult. Ca și cum ascultarea asta oarbă ar face parte din mine, ca și cum el nu m-ar cunoaște și nu ar ști că ori ce altceva aș fi în stare să fac, numai să mă lase să rămîn așa cum sînt și cum cred cu că sînt și cum știu cu că m-a făcut mama. —..........am, primit cîțiva scoși din efectiv, don șef. Dar nu pro- duc mai nimic cu ci, vorbea calm inginerul. Chiar aici la mine, în birou, am o mostră am probă de asemeni eroi, Da, da, am înțeles don, șef", începu să rîdă cl la telefon, ca după o replică hună a celui de la capătul firului, care l-ar fi putut determina să rîdă. Fața inginerului, cînd rîse, se făcu mai mică, primi niște în- crețituri în jurul gurii, ca la oamenii bâtrîni, și rîsul îi ieși de asemenea cîrîit, ca la oameni bătrîni, și Petru Mihai se întrista fiindcă surprinse rîsul acela. „Cit de rapid a uitat totul. Cînd mie mi se parc că totul a fost parcă numai cu o lună in urmă, sau cu un an în urmă și asta fiindcă eu am luat-o de la firul rupt. Seralul, oboseala serilor, a nopților, ultimul an. maturitatea, pre- gătirea pentru examene și apoi lovitura. Aveam un orar strict. Nici o oră în plus pentru noi. Pentru nimeni. Aveam ore numai pentru citit, memorat, învățat, eram amîndoi în criză dc timp. Rămîneam cîtcodată o oră două în clasele goale, femeia mătura și noi stăm ți rezolvam o integrală. Odată, acum nu dc mult, reîntors inginer, el mi-a spus intr-o seară, pe cînd mergeam spre casă. Treceam pe lingă școală și în clasele acelea, unde fusesem și noi, era încă lumină și în băncile acelea învățau acum alții ți el mi-a spus atunci : „îți aduci aminte cum eram noi doi la serul în criză de timp ? ! Am spus că-mi aduc, Da, îmi aduc intr-adevăr aminte, fiindcă eu am rămas încă și azi în aceeași criză de timp. Pe mine, viața m-a lovit cum a vrut ea. M-a întors cum a vrut ea și m-a făcut cnocaut. Viața mi-a dat boala aceea mizerabilă, pe care am dus-o cîțiva ani în spate. Aș fi putut rămîne un infirm, unii rămîn, dar eu am izbutit să mă ascund de infirmitate, să mă refac. Dar el a uitat și acum știe foarte bine să umileasc. Auzi, Toni nu produce nimic. Chiar și faptul că Toni învață cu greu să producă ceva, tot înseamnă și asta un produs. Unu) spiritual, bine înțeles, de creștere, pe care nu-l socotim cu metrul, eu cîntarul sau cu șublerur. 24 — „...alo, da, don șef, am primit cinci oameni. Nu, eu n-am să mă apuc acum să le fac educație. Să le-o facă alții. Mic să-mi dea randament, dacă nu-mi dau randament imediat. .. Nu, nu mai am nimic, don șef. Deci pot să vin liniștit luni la operativă ? Don șef, alo, da, vorbim, tovarășe, vorbim, tovarășe, adică nu, nu mai vorbim,. Toni rămase singur împietrit lingă ușă. „Mustața" lui de ulei se observa distinct, lucioasă, sub nas. Privi ca pentru o încurajare, scurt spre Petru Mihai, dar nu reuși să-i prindă privirea fiindcă Petru Mihai îți trimitea acum privirile peste forfota nocturnă a halei. Luminile halei, luminile de la strungul carusel, de la „Gilh", de la mașinile de frezat, scinleierlle albastre ale aparatelor de sudură, care țîșneau undeva în capătul mai întunecat al halei, unde se lipeau piesele uriașei turbine de douăzeci și doi MW, miș- carea din hală, uruitul macaralei, a cărei umbră plutea peste mașini, oameni, unelte, toate, de acolo de sus, el le vedea perfect și-i păreau micșorate hi proporțiile unui joc de copii, deși știe bine că nu putea fi joc.,.“ Și această Emi. se gîndi el subit cu puțin în urmă, privind în gol, această Emi ar fi putut să nu plece înainte de a fi venit cu să o caut, Atîta e tot timpul cit o văd eu pe zi, Cîteva minute. Măcar pînă îi dădeam florile. Pe urmă, putea să plece. Măcar să știe să mă mintă puțin mai frumos. Poate dacă mințea mai frumos, o credeam. Adică, mi-ar conveni să mă mintă ? Intr-un fel sau altul, poate că tot ne mint ele cîte puțin și poate că nici nu știm dacă asta nu se convine”. — Nu te-am pofitit să te așezi pe scaun ! N*u vedeai că e ocupat ? spuse inginerul trîntind receptorul în furcă. — Nu m-ai pofitit, tovarășe inginer, dar m-am poftit cu. Era un scaun ocupat de dosare și un dosar nu e un om ți nici un om un dosar. — Ce se întîmplă cu tine mă petre, se liniști brusc inginerul, o iei razna ? Ce facem, mă ? Veni spre cl și-l luă de umeri. — Cum adică. Emile ? se liniști ți Petru Mihai. — Mi se pare c-o iei razna, se întărită din nou inginerul pă- rîndu-i-se c-a fost luat prea repede de slăbiciune, că a uitat de autoritatea lui. Dai aici în secție, la mine, ordine peste ordinele mele, vil cu ințiative proprii, propui metode trăznite, influențezi cadre tinere șl deschizi poarta spre anarhie ? — Oho. Un adevărat dosar. Tovarășe inginer, spunea cineva, nu-mi aduc aminte cine, că obiecțiile se nasc din simplul motiv că cei care le ridică n-au descoperit ei înșiși ideea, tovarășe inginer. — Iertați-), tovarășe inginer. Am greșit. Pedepsiți-ne, spuse Toni, cu ochii aproape în lacrimi, dar iertațl-nc. — Iartă doamne prC el, pre slabul duh, spuse Petru Mihai ridi- cîndu-și ochii spre tavan. — NU fi impertinet! — Mi s-a spus că m-ai chemat, tovarășe inginer. M-am prezentat. — Văd... Dar în ce chip ? — Dacă vedeți, vă rog să mă lămuriți. Eu mă grăbesc. Atîți timpi morți. O groază de timp. — Te grăbești ? Nu mai spune! $i de ce te grăbești. Petru Mihai ? Ca să-mi arunci ordinile Ia coș? — Sint și coșurile bune la ceva. — Vrei să te dau pc ușă afară ? — Trebuie să cobor mai întîi atent scările, tovarășe inginer. Inginerul tăcu. Se așeză la masă, cu spatele la cei doi și aprinse o țigară. Trase cîteva fumuri și privi peste hală. Telefonul zbîrnîi de cîteva ori- Puse receptorul la ureche, apoi ii trînti in furcă. — Mă, Petre, mă, vorbi inginerul, cu spatele întors spre cei doi. Ți-am spus eu, mă, mai de mult, să te astîmperi. Mi-ai făcut 25 destule boacăne, Adu-ți tu numai aminte clte mi-ai făcut tu mie și tot nu te-ai gîndit încă să te astîmperi... Fii odată om, mă ! — îmi aduc aminte, Emile, spuse acum liniștit Petru Mihai, cu o voce moale, și mi-i milă de tine, dar tot nu pot să mă astimpăr. Tu știi, cunoști că ăsta c păcatul meu capital și oamenii îmi cer să mă liniștesc și eu nu pot de loc să fac așa ceva.,. — Petru Mihai, adu-ți aminte cîte mi-ai făcut și liniștește-te, băiete, strigă scos din fire și aruncă țigara în colțul biroului.. — lertați-ne, tovarășe inginer, scînci Toni. — Cum o să mă liniștesc, strigă și Petru Mihai, scos din fire. Cum poți să mi-o spui asta tocmai tu ? Ce pastilă vrei să-mi reco- manzi tu să mă liniștesc ? Adu-ți aminte cum era aici cînd am pornit noi primele turbine hidraulice ! Dărîmam hala veche și clă- deam peste ea hala nouă. Munceam și dărfmam clădind și timpul ne strîngea de gît, eram mereu în criză de timp. Era ccl mai greu început din viața mea și din viața secției. Porneam de pe un loc gol, ne omoram cu piesele, nu aveam scule, sedeveul noi l-am creat, erau piese uriașe și lucram greu cu ele. pînă a venit maistrul Anuța, cu ideea sudării lor într-o piesă unică. Pe urmă, cu paletele roto- rului. Aveau un profil blestemat. Nu-1 puteam prelucra Ia nici o mașină. A trebuie să-I turnăm, pe urmă, să-l prelucrăm. Dar piesele alea de 3 metri înalte, de 6—7 lungi, cu unghiuri de 142 ? Să trasezi așa piese ? Să ai grijă și la milimetri că, dacă nu, arunci piesa la gunoi și n-o poți cumpăra nici dacă vinzi două străzi ? începeam, stricam. începeam stricam și așa mergea trasatul și, cîteodală, ne încurcam de nu ne mai descurca nici constructorul, învățam greșind și am greșit căutînd. Dar ce știi tu de astea ? Tu ai stat departe de astea. Ai venit pe urmă. Ai venit acum. Șl atunci tu, inginere, îmi spui de ce nu mă liniștesc? Dacă ne-am fi liniștit toți și toate oare cum ar fi fost ? Acum punem la punct fiecare amănunt, acum avem o experiență în spate. Avem hidro- centrale cu turbinele noastre, merg drăguțele ca ceasul și eu mă opresc la niște lagăre cauciucate, pe care în loc să le strungesc, am găsit că e mai economic, mai practic și mai rapid să le polizez? Ai văzut tu vreodată să strunjească cineva cauciucul, tovarășe inginer ? Inginerul se ridică și deschide ușa. — Poftim, cu am terminat ce aveam de spus. — Vă rog să ne iertați, tovarășe inginer, repeta Toni, N-am vrut deloc să vă supărăm . — Știi în ce constă valoarea unui om. Emile? spuse Petru Mihai depunlnd dosarele și ziarele din nou pe scaun. In ceea ce dă el, nu în ce este capabil să primească. Asta n-o spun eu. A spus-o Einstcin,.. Inginerul tăcea, ținea cu mîna ușa întredeschisă, pînă ieșiră ei. Atunci o trînti în urma celor doi. Sticlele pereților zăngăniră și-o bucată dc chit căzu în capul lui Toni, care începu, dintr-un motiv sau altul, să rîdă ca un prost. Rîdea și cobora atent scara în spirală. Petru Mihai venea după el. Nbaptea aceea Petru Mihai poliză, în loc să strungească, încă vreo trei lagăre cauciucate. Inginerul plecă pe la ceasurile unspre- zece. înainte dc plecare, spuse c-avea să-i discute atitudinea la „operativă* — deși poate că acolo nu se discută așa ceva. „Bine, dacă sunt un băiat atît de bine înzestrat îneît să merit o discuție, puteți să mă discutați, tovarășe inginer. Nu mă supăr. Dimpotrivă", spuse Petru Mihai, cum sta atent și poliza. In zori părăsiră schimbul și Toni se luă după Petru Mihai. Il întîrîtă cu o întrebare : — Spune, nu-i așa că eu nu sînt vinovat ? Nu-i așa ? — Nu, tu nu ești vinovat, fiindcă n-ai încă conștiința puterii și a curajului pe care trebuie să le aibă un om întreg. Știi care e măsura curajului tău. Toni ? îl întrebă Petru Mihai, în timp ce 26 mergeau încet parcurgînd podul de lemn dc peste rîu. Măsura curajului, băiete, e pînă unde se întinde teama ta. Fiecare om îți fixează singur o graniță a curajului său. Ea c In el. Poate că nici nu poți ieși din granița asta. Totul e ca să existe...! Mergeau amîndoi încet, făcuseră un duș cald, pe urmă unul rece, se simțeau înviorați deși oboseala nopții trecuse în gesturile lor lente. Rîul, alături, curgea negru, gros, viciat de ehimkale, se vînzolea peste prundișurî, jos, în matca lui dc piatră, Mergeau astfel, unul lîngfi altul, Petru Mihai îți ducea bicicleta de ghidon și vorbea: „De pildă, curajul meu în hală c mai mare ca oriunde. Aici mă simt cu cel mai curajos, fiindcă știu să Cred in mine și să fiu eu. E tare greu să fii tu în toate. Ai să vezi asta pe parcurs, numai să mai crești puțin. Ies pe urmă afară, bal orașul, mă îniîlnesc cu altul, cu cineva care-i mai puternic ca mine, nu la pumni, bineîn- țeles, ci ața. mă întîlnesc ți cu o fată, să zicem, și-mi piere deodată lot curajul. Încep să devin laț, ți incapabil, și mieros. Stau deci cu acel sau cu acea cineva ți nu mă mai simt în apele mele, nu mă mai simt cu, nu mai am punctul meu de vedere, dau îndărăt, pierd terenul, încep să devin laș și stau ori fug sau mă las dus de acel cineva de lîngă mine". „Așa mă simt și eu cîteodată sau întotdeuna, spuse Toni, adică mă simt influentabil", Uite, mă întîlnesc, să zi- cem, cu o fată, continuă Petru Mihai, neauzindu-1 parcă pe Toni, cum ți-am spus, ți față de fata aia mă simt deodată foarte laț. Fiindcă, să zicem că-mi place de fata ain și n-ar trebui să-mi placă fiindcă ea mă fură, ea nu e omul căutat de mine, ea n-are sufletul meu, însă eu sînt laș, nu-i spun, și ea mă atrage în capcane, e o bestie prea frumoasă ca să nu cad în capcanele ei și în genunchi să nu-i cad ți să-i pup genunchii și ea, atunci, mă învinge. Și, asta, faptul că ea mă învinge, mă pune pe gînduri dc un timp încoace, băiete, Faptul că e mai tare ca mine ți eu sînt prea laț, mă consumă pe mine ți ea, pe deasupra, îmi fură ți timpul. Sînt mereu într-o criză de timp, Am atîtea de recuperat dc recîștigat și uite că eu mă aplec în fala ei, devin mic în fața ei ți pe urmă simt din nou o săptămînă parcă aș avea praf de sticlă sub cămașă. Intrară intr-un bufei lado. Era duminică dimineața. Bulevardul central fusese stropit încă din zori, asfaltul lucea și bufetul în care intrară ei era fără clienți, cu sticlele de lapte lucind acolo, stivuite în plasele de sîrmă albă, cu borcanele dc iaurt și telemeaua pieu- rind de apă. Era duminică dimineața, oamenii se sculau mai tîrziu și ci erau primii consumatori. Petru Mihai intra în fiecare dimi- neață în acel bufet lacto. după schimbul de noapte. Cumpăra o sticlă de lapte ți îl bea așa rece, pe nerăsuflate, ca pe-o apă. Ceru ți acum o sticlă cu fapte și Toni ceru iaurt. Femeia îi servi, era grasă, rumenă, în halat alb, ea la farmacie. Toni luă cîte o lingu- riță din iaurt, o înghițea, pe urmă vorbea : „Spune, nu-i așa că nu sînt cu vinovat?" „Nu, tu nu ești vinovat și ți-am spus de cc. Tu nu ai încă conștiința propriului tău curaj, ața că nu poți fi vinovat. Eu asta am vrut să-ți spun. Asta am vrut să fac eu cu tine". La- să-mă dracului, se vfiită nenorocit Toni- Ce-ai făcui cu mine ? Ce-ai vrut tu cu mine ? De ce m-ai vîrît în chestia asta ? Inginerul n-are să mi-o ierte toată viața. O să mă țină minte, n-ai grijă tu". „Și dacă o să te țină minte, ce se înlimplă ? întrebă Petru Mihai, golind ultima picătură de lapte rece din sticlă. Asia e ceva frumos, cînd cineva să te țină minte pentru un lucru oarecare, bun sau rău. Eu, de pildă, am să țin minte toată viața momentul cînd maistrul Anuța mi-a spus odată, după o păruială serioasă in secție, din cauza unor defecțiuni survenite dc pe urma lașității unora, mi-a spus : „Omul trebuie să (ie el însuși. Ori, cît l-ar costa". Lasă vorbele astea mari, spune Toni, trîntind lingurița în sticla golită de iaurt, că ele nu mă îngrașă, pe mine, nici nu mă fac mai vesel". „Dar dacă ți-aș da eu acum un pumn, să zicem, ai fi tu mai ve- I sel ? îl întîrîtâ Petru Mihai. Toni ieși, cu capul Intre umeri, din bufetul lacto. Din bulevardul larg emana o răcoare ți o curățenie dc duminică. Tulul, in jur, pietonii, rondurile, ferestrele caselor, galantarele, poale și păsările ascunse în boschete aduceau o curățenie, un aer dc duminică. Numai ci doi, în hainele lor obișnuite de lucru înaintau obosiți spre case și vorbeau despre niște lucruri care ar fi putut să stea mult timp ascunse în ci, fără să le cunoască nici unul, dacă noaptea aceea și ce se înlîmplase în noaptea aceea nu le-ar fi declanșai. Toni îi spunea din nou că el nu are nici o vină nu- mai vina dc a-1 fi ascultat docil. Dar nu vina de a fi pornit el o acțiune cu de la sine putere. „Bine, îl calma Petru Mihai, am să le spun eu exact așa cum zici tu. Numai lasă acum, nu te mai gîndi la asta, dădu el trist din cap, lasă, mergi liniștit acasă ți cuică-le.. Răsărise soarele și ei mergeau amîndoi pe bordura bulevar- dului, pustiu la acea oră, doi tineri și o bicicletă, vorbind despre lucruri care se petrecuseră cu ei și între ei, în acea noapte. Ajunși în centru. Petru Mihai îl întrebă dacă mai are de gînd să-l con- ducă. El mai avea de făcut un drum înainte do casă. Da, îl va conduce, spuse Toni. Ți-i frică al naibii să rămîi singur acum, așa-i, surise Petru Mihai. Toni tăcu și păți lingă el rezemînd o mină pe ghidonul bicicletei, așa că acum erau doi care duceau bicicleta aceea. Ieșiră din centru, ajunseră aproape de terenurile de sport ale orașului și străbătură un teren de handbal în șapte. Era dat cu zgură roșie și, în seara care trecuse, avusese loc acolo o gală dc box in aer liber. Ringul mai rămăsese încă ridicat în centrul tere- nului, cu funiile lui, cu scaunele pentru arbitri și manajeri, aduse din cabine acolo, și de o parte și de alta, cu băncile pentru spectatori și, între intervale, cu veșnicile coji de semințe, cu cor- nete goale de hirtie, cu bilete de intrare rupte, cu tot ceeace arată dezolant și trist acolo, pe terenul gol, ca după o jefuire. In mij- locul băncilor săteu o pereche, o fată și un băiat strins Îmbrățișați. — Cine-i vinovatul, spune ? întrebă Toni, în șoaptă, întoreînd mereu capul spre cei îmbrățișați, care nu-i vedeau, nu-i auzeau ca și cum vocea lui nu ar fi putut să-i conturbe. — Eu ți-am dat mină liberă, spuse Petru Mihai, ridiclnd bici- cleta peste o bancă, cu sînt deci vinovatul... — Și cum ies eu din încurcătura asta, suspină Toni, privind tot timpul spre cei doi. de pe bancă. Vru să se așeze și el pe o bancă, insă Petru Mihai spuse. — Vino, că în chestia asta vrem să fim fiecare singuri ... Trecură de terenul de handbal, tinerii nu se mișcară de pe bancă, nu priviră la ci și, ajunseră la periferia orașului, la o veche colonie a fostei societăți siderurgice. Și Toni nu-ți dădu seama că Petru Mihai îl dusese în fond în aceaa parte a orașului fiindcă avea el interes să-1 ducă. Mai erau acolo cîleva case vechi și răzlețe, apoi se ridica un cartier nou, cu blocuri turn, un cartier cu cîteva mii de apartamente. — Ce ți-am spus eu mai înainte ? îl întrebă deodată Petru Mihai oprindtt-se lingă un șir de casc cu frontonul albit de soa- rele dimineții. Copacii dc lingă garduri își țineau neclintite frunzele ude dc rouă și soarele, bălînd în ele, le făceau și mai verzi și mai lu- minoase. — Nu mai țin minte nimic, mi-ai spus prea multe, seinei Toni. — Ti-om spus că și eu, într-o privință, sînt laș. Acum ai să vezi măsura lașității melc. Uite, am ajuns. Petru Mihai rezemă bicicleta de gardul de la stradă. Era o casă tip. cu un antreiaș ia mijloc și, de o parte și de alta, eu cile o cameră. In spate, curtea. Traversară grădinuța din față, toate casele aveau asemenea grădinuțe, aveau flori de mai, înflo- 28 rite ți ude.. Ciocăni la ușa anticului și deschise gazda. O femeie mică, uscată, văduvă, care își închiria camera cealaltă, goală, de cînd îi murise bărbatul. Toni auzi din stradă frînturi de conver- sație, „Da, a plecat aseară... N*u, n-a venit încă... Poftiți în cameră ... Ce să-i spun dacă vine ?...“ Petru MiLai nu intră. Reveni în stradă și-și luă bicicleta. Trecură de casa gazdei și femeia sta încă tot în pragul casei și-i urmărea pc ei cum se îndepărtau. Ajunseră la colțul străzii, era o laviță la poarta unei casc, sub un dud vechi și acolo se opri Petru Mihai. — Și-acutn o să așteptăm, spuse el. Tu du-te acasă, M-ai con- dus frumos pînă aici, mi-ai ținut de urit, dar tu nu ai de ce să aștepți cu mine. Hai du-te acasă. Toni tăcea. Se așeză pe laviță și își aprinse o țigară. Chipul său și tot ce era sub chipul său, pînă atunci chinuit de problema vinovăției, începu să se destindă, să se însenineze, o înseninare tirzie, care venea abia în clipa cînd celălalt începea să sufere. Vedea suferința cum se lovea de Petru Mihai, parcă ar fi fost un copac pe care îl clatină vîntul, vedea trăsăturile sale devastate de chin și, deodată. Toni pricepu că trebuie să fie el mai curajos în acel moment și să nu-1 lase singur, fiindcă Petru Mihai în acel moment nu mai era el, cel pe carc-l știa, nu mai era el deloc. Fumau amindoi, nu vorbea nimeni și ochii lut Petru Mihai erau parcă întorși ca intr-o halucinare spre capătul străzii, Fumară cîteva țigări. Toni avea un porl-țigaret de piele și scotea mereu acel port-țigaret, îl servea pe Petru Mihai și începea el să vor- bească, să povestească ce i se întîmplase lui odată cu o fată. Vor- bea și rîdea, făcea mare haz de povestea aceea a lui, pînă cînd Petru Mihai îi puse deodată palma pe braț și spuse : — Taci 1 In partea opusă a străzii apăru o motocicletă care opri în dreptul casei femeii. Emi coborî, își bătu fusta și rămase cîteva momente în fața celui de pe motocicletă. Era un ins cu ochelari, nu-1 cunoșteau de la distanță cine era, dar chiar dacă l-ar fi cu- noscut, asta nu mai avea nici o importanță. Se pare că Emi îl invită înăuntru. Insul însă nu coborî de pe motocicletă. Sta cu picioarele rezemate de pămînt, motocicleta pîrîia sub el șl Emi îl trăgea de mînă. Pe urmă, tipul întoarse și dispăru cu motocicleta care lăsa în goana ei o trenă de praf. Emi mai rămase un mo- ment în poartă, înălță poșeta în aer, făcînd semne, pe urmă intră. — Vrei să te duci din nou acolo? spuse Toni și se ridică. Te însoțesc dacă vrei. — E frumoasă, nu-1 așa ? mîrîi Petru Mihai și-și strivi țigara. — Hai, spune că vrei s-o vezi, să-i comunici și tu ceva, se rugă Toni, trăgîndu-1 de mînwă spre casă. Hai, spune că vrei să te duci la ea. — Să mergem, spuse Petru Mihai și întoarse spatele casei. Erau la marginea orașului, o pădurice rară de sălcîmi tineri se înălța aproape de ei, și un fum subțire, mai de grabă un abur al dimineții, plutea prin pădurea aceea rară și lînără. Deasupra, în cerul clar, se legănau straturi de fum roșu, mișeîndu-se lent, duse de vînt, de la Mociur spre Moroasa. Era acolo o pădure rară de sălcîmi și Petru Mihai își dădea seama că era rară și tînără și tristă, așa cum sînt pădurile triste cîteodată, cu copacii aceia tineri, abia înfrunziți, care așteptau timpul lor de înflorire, în acel aprilie timpuriu. Se puseră jos pe pămîntul tare și rece și tăcură. De undeva, de la marginea orașului, dinspre grădini, din vreo curte sau vreun cerdac, se strecura pînă la ei o melodie de armonică veche. Desigur, cunoșteau și ci că era o armonică veche, fiindcă acordeonul avea alt timbru, armonica însă era cu totul altceva, avea o patină a ei, o răgușeai ă a ei, o tristețe de duminică dimi- 29 neața, armonica se potrivea bine cu pădurea aceea ingenuă ți cu ei în acel moment, se potrivea de minune cu tot ce trebuia să se potrivească atunci, — Nu știu dacă ai iubit cîndva, spuse Petru Mihai stind cu fața virilă în iarbă mică ți inspirînd mireasma ei crudă. Nu știu dacă ai iubit, însă dacă n-ai iubit, vei iubi și e bine să afli asta și de ia mine, In iubire nu există limită. Sau există aceea pe care ne-o fixăm noi singuri. Mai dă-mi o țigară.., Ți-am fumat toate țigările... Mulțam... In iubire, însă să trăiești pînă la oboseală, pină la durere. Asta e totul. Și în asta stă tot secretul. Altfel, ce rost ar mai avea ? Vezi, eu sînt un oarecare laș, aici, în povestea asta. Știu că ca e o oarecare, am știut mai de mult asta, ți, totuși, o accept. Am eu o fată minunată, o fată unică pe pămînt, care ține la mine de cînd erain copii. Ne jucam prin holde, acasă în sat, ți ne tăvăleam în joacă prin holdele acelea coapte. Ea e acum învă- țătoare acolo în sat Am întîlnit-o de mai multe ori, cînd am mers pe acasă ți ea ține la mine ca mai de mult, sau altfel ca mai de mult, ți îmi trimite mereu telegrame să mă duc duminica s-o întîl- nesc la trenul de zece ți dacă eu nu mă duc, nici ea nu vine la mine. Stă acolo singură în gară și pleacă imediat cu trenul urmă- tor. Pe cînd, bestia asta frumoasă știu că are să mă caute acasă, azi sau mîine, ți lotul are să pornească de la capăt. Ea are ți pe alții, dar mă are și pe mine. Eu îi sînt papă-lapte ți nu pot renunța la ca. Eu mă tăvălesc cu ea și fac prostii pentru ca și asta n-are să mi-o ierte nimeni. Asta să nu mi-o ierți nici tu ... Tăcu și-și înfundă din nou fața in iarbă. Apoi, după o vreme ; — Cum miroase de frumos pămintul, De-ar mirosi toate atît de frumos ca pămintul. De-ar mirosi toate atît de frumos și de curat ca pămintul. Uite, știu multe despre cum trebuie să fie aceea pe care trebuie s-o iubești în viață. Știu că adevăratul sentiment de dragoste dintre un bărbat ți-o femeie se naște atunci cînd fiecare e sigur că el e întruchiparea idealului celuilalt. Știu toate poveștile astea. Mai știu și o mulțime de lucruri și altele și știu că valoarea unui om nu stă în ce e în stare el să primească de la viață, ci în ce dă el. Dar ce folos, cînd ea nu dă nimic, Toni dragă, Ea numai primește, primește, primește, Și acum, spune tu, Toni dragă, ce valoare poate avea ca ? Ce valoare pot avea eu ? Toni auzea melodia armonicii suind pînă la ei în pădure, cînd mai puternic, cînd mai estompat, după cum bătea boarea care mișca frunzișul firav al salcîmilor, Fuma, asculta melodia, ți se simțea neasemuit de bine.., Parcă nu mai încerca nici o temă, se simțea ca și cum ar fi fost în stare să facă in acel moment un act de curaj, — La ce oră sosește trenul în gară, acum duminică dimineață ? întrebă Toni, la un moment dat. — Ce te interesează 7 spuse Petru Mihai. — Vreau să știu la ce oră sosește trenul. Trebuie să aștept eu pe cineva la gară. Petru Mihai, în clipa aceea, sări dc pe pămînt, sc făcu palid, își ridică bicicleta, răsturnată în iarbă, privi atent la Toni, la fața aceea tînără, de pe care adolescența abia fugise, privi apoi repede ta ceasul de mînă și zise: — La zece sosește trenul în gară, adică nu. La 9,56 de minute. După ce spuse toatea astea, începu să alerge prin pădure, spre șoseaua pustie și albă care sc zărea la marginea pădurii. Fugea ținînd bicicleta dc ghidon și cauciucurile săreau la cite-o ridicătură de pămînt, vrînd parcă s-o ia singure la vale. Toni se ridică de pe iarbă și se duse încet pe urma celui care fugea. 30 Petru Sfetca Teafăr rîu1 cu nestemate... Teafăr riul cu nesteznaîe, Pe podul însuflețit înviorarea mea in urma șoimilor, ca o ploaie tămăduitoare prăbușită prea sigur. Voi vorbi eu vinătorii pașnici. Flintele lor in imperiul neclintit și lina moale a unor comori printre ierburi înalte. Salamon Lăszlo Puterea cuvîntului le-aș da-o Florilor le-aș da ochi ea să poată vedea în ochii mei beția frumuseții lor urechi le-aș da mărilor ca să poată culege de pe buzele mele glasul fncfntârii. Inimă i-aș da muntelui și văii ca să simtă căldura inimii mele, luminii i-aș da mîini 31 ea sd-mi risipească de sub tîmple gindurile săvirșirii. Tuturor ființelor care nu cuvîntd le-aș da mindra putere a cuvintuZui ca minunata melodie a existenței intr-un cor gigantic să o transforme. Spațiile infinite ale Galaxiilor le-aș investi cu harul gindirii ca să ne poată împărtăși misterele lor și ca sesamul minunilor să se deschidă iar corabia privirilor noastre să poată ancora in porturile infinitului. In românețff de AUREL BUTEANU Romulus Cojocarii Chemare M-ai chemat Cu glas sunător din apele bucuriei Venind parcă din toate iubirile pămintului. Mă oglindesc In toată profunzimea firii Simt că mă renasc în toate culorile Mă simt multiplicat in diamantul luminii Peste umăr, privesc Fata Morgană din gind Cu palmele ridicate spre soare. Chipul mi-l oglindesc in undele curcubeului Atit de transparent în zenit &nd jirul de vint Inelează culorile, concav și pur. Mă sprijin cu fruntea de bolțile amiezii Peste care trec sonore Jintinile adincului Zvîcnite in răstimpuri, ca un plins de răchită Peste umeri îmi ning diminețile iubirii Stropi de aur cristalin Și nu mai sînt cel care am fost. Chemarea ta Se rostește deasupra timpului Și privirile-mi nasc luceferii veacului Din care-mi sorb lumină. 32 Aurel Cosma la 70 de ani La sfirșitul lunii noiembrie 1971, Asociația Scriito- rilor din Timișoara — continuind seria de manifes- tări omagiale dedicate scriitorilor din această zonă a /ării — l-a sărbătorit pe Dr. Aurel Cosma, eu prilejul împlinirii a 70 de ani de viată. Scriitor ,4 publicist cu o activitate ce Se întinde pe o perioadă de aproape o jumătate de secol, Dr. Aurel Cosma este autorul a numeroase prefuite căr{i de evocări, de istorie literară și culturală bănățeană. A publicat, de asemenea, însemnări de călătorie, schițe fi povestiri, fiind fn același timp, un animator presti- gios al viefii literare din aceste locuri. Revista „Lucea- Jdrul“, pe care a inifiat-o ti a eondus-o un timp, a fost una dintre cele mai interesante din cile au apărut la Timișoara, înainte de Eliberare, o revistă care, prg- movind in primul riad talentele de-a ici, a fost deschisă unui larg cerc de colaboratori, adesea de înaltă valoare. La 7o de ani, Dr, Aurel Cosma este un scriitor deosebt de activ, colaborînd asiduu la revista noastră, pregă- tind cârji de evocări, studii de istorie literară etc. Sărbătorirea Dr. Aurel Cosma a ocazionat relntil- nirea unor scriitori bănățeni care au trăit ji au lucrat la Timișoara in trecut, o generoasă participare a scrii- torilor ți oamenilor de cultură din toate generațiile. Despre activitatea sărbătoritului au vorbit : Anghei Dumbrăveanu, secretarul Asociației scriitorilor din Timișoara, Dr. Doc. I. D. Suciu, cercetător principal la Institutul de istorie JV. lorga“ din București, Franz Liebhard, Petru Vjntjiă, Parei Heliu, Andrei A- Lillin. Un moment inedit l-a constituit salutul adresat Sărbă- toritului de către țăranul condeier Petru Petrică. Dr. Aurel Cosma a încheiat manifestarea literară evoci nd episoade din activitatea domniei sale, fâcînd confesiuni de un interes deosebit, Publicăm mat jos un scurt interviu cu Dr. Aurel Cosma, 3 — OrilOnl 33 Interviu cu Aurel Cosma — Cum vedeți viaja literară din Timișoara de azi ? — Prin contactul permanent cu scriitorii dc aici mi-am dat seama că există o generație de creatori care trăiesc într-o comunitate de idei țî de aspirații. Noua generație (sau noile generații) ale orașu- lui au avut și au la dispoziție condiții de lucru care nu existau altădată. Generația mea e legată prin ceea ce a avut ea mai bun de generațiile tinere; reversul e valabil și aceasta mi se pare un lucru pozitiv. Din bogata activitate reținem ceea ce e valoros ; ne debarasăm, in numele atitudinii active, de nesemnificativ. Cum n-am fost niciodată adeptul regionalismului literar, cred că nu tre- buie să vedem problemele din unghiul îngust a) unui provincialism explicabil oarecum altădată. — Care prietenii literare din cariera Dvs. de animator v-au Msat o amintire deosebită ? — Nu numai cei care au colaborat la revista Luceafărul dar și mulți alții cu care am lucrat împreună în cîmpul creației literare sau al publicisticii. De pildă, în primii ani de după Unire (1919—1921) la începuturile melc dc ziarist, am avut strînse legă- turi cu Camil Petrescu, prieten cu mine atunci. Am publicat în ultimii ani o scrie dc evocări despre Camil I’ctrcscu, așa că nu voi insista asupra anilor în care l-am cunoscut. Tot in amintiri voi mai scrie și despre dramaturgul Alexandru Kirițescu care în 1922 con- ducea la Timișoara ziarul „Nădejdea", ziar la care cu eram redac- tor. îmi amintesc cu drag de Cezar Petrcscu, prieten bun al meu, care m-a ajutat să pornesc la drum cu revista Luceafărul. Printre colaboratorii acestei reviste, trebuie amintit Victor Eftimiu cu care întrețin și acum relații de cordială simpatie și de prietenie, apoi Ion Pillat, Adrian Meniu, George Bacovia, Ion Minulescu, și incă mulți alții. Am încercat să inalț prestigiul revistei prin asigurarea unor colaborări a unor prieteni personali caro își ciștigaseră deja renume in cîmpul literelor. — Ce vi s-a părut deosebit, de pildă, in atitudinile lui Ion Pillat ? — Era foarte manierat, foarte spiritual ; a cucerit simpatiile sa- loanelor literare din străinătate prin cultura să. Casa lui Pillat era un sanctuar. Cred că pictura îi era stimulent pentru inspirație. Mă invita la el cînd primea oaspeți străini fiindcă vorbeam bine fran- ceza, germana și italiana și reprezentam în anii 20 provinciile vestice ale țării. A fost o figură diametral opusă Iul Cezar Petrescu, omul mal închis. Cu toate acestea erau buni prieteni. — Afi cunoscut mediul parisian in perioada studiilor la Sorbona ? — La Sorbona am fost coleg cu Emil Petrovici (de altfel colegiali- tatea era mai veche). împreună cu Emil Petrovici am frecventat cenaclul lui Jean Cocteau. Veneau acolo futuriști, cubiști, venea Fujita și uneori Picasso. — Cum arăta atunci Picasso ? — Cind îl văd acum (la televizor sau în reviste) nu-1 mai recu- nosc. Petrovici mă purta la întîlnirile de stingă. Pe urmă prin Titu- lescu l-am cunoscut pe Marcel Cachin, prieten al lui. I-am găsit de multe ori împreună- Tot la el am cunoscut-o pe Găneviăve Ta- bouis. Cind o să-mi scriu Memoriile voi vorbi pe larg despre toate acestea. 34 — Ca șt despre Titulesca. — Desigur. Trebuie să fie subliniată simpatia marelui diplomat pentru artă. Am fost alături de ol muit timp. In august 193-6 pre- lucram la Cap Martin cu el și George Fotino materialul pentru sep- tembrie al Ligii Națiunilor, N-ain mai ajuns la Liga Națiunilor fiindcă la sfîrșitul lunii Tituleseu a fost destituit. — Care dintre scriitorii din jurul revistelor literare pe care le-afi condus au confirmat previziunile Dvs. ? — Pot avea acum satisfacția că nu greșisem intuind că Pavel Bellu și Haralambic Țugui, care debutaseră la Luceafărul, vor deveni poeți în toată puterea cuvîntului. — Ce dezamăgiri ați avut in cariera dv$. de director de revistă ? — Uneori am întimpinat dificultăți din cauza extinderii revistei Luceafărul dincolo de zona geografică a Banatului (mareînd prin aceasta tendința de a lărgi activitatea redacției și a încadra crea- țiile literare precum și cultura bănățeană într-un orizont larg). — Ce locuri din străinătate ați revedea ? — Foarte greu de spus. Am fost in multe țări, ani cunoscut multe popoare. Parisul e orașul în care am trăit in perioada 1923—1926. De el mă leagă nu atit amintirile cit mai ales recunoștința pentru posibilitatea de a descoperi, de a cunoaște prin el, prin studenții Sorbonei, popoare și națiuni. — Aveți nostalgia literaturii ? — Am scris mai multe nuvele în maniera Ion Popovici-Bănățeanu. O parte le-am publicat altădată, o parte sînt în manuscris. Am scris poezii simboliste sub influența lui Ion Minulescu, și el prie- ten al meu, M-am simțit, in tot ceea ce am făcut, alături de aspi- rațiile acestui popor, împlinite azi ; așa că posibila nostalgie a literaturii trece dincolo de textul publicat sau în manuscris. — Le veți publica totuși ? — Astăzi lumea îmi solicită evocări, îmi solicită amintiri. îmi solicită memorii. Le voi serie în anii în care îmi mai rămîn. Cit despre creație, despre literatura propriu-zisă, despre nuvele și despre poezii, ea se ponte așeza foarte bine, dacă va socoti timpul, în ceea ce oamenii numesc, trist dar adevărat, postume, V. GANEA Dan Mutașcu Ziua lui Zamolxe Ticluită dupd vint ziua pare udată de singele păpădiilor, fugărită de albaștri țapi sălbatici și siluită in izvoare ... Afoaptea, deseori, acoperișul caselor visează berzele din India și-atunci numai o jumătate de moarte deschide și închide ușile de stejar. De mult nu-mt mat e teamă să dorm în gura întunericului, nu-mi mai e teamă cd rostindu-mi-se numele voi picura in hău asemeni unui sac cu stele întunecate. De mult aud și văd, miros și pipăi pe-ncinse piei de fulger cum pilpîie astrologia delicată a destinelor, sămința-n care neamul meu stă veșnic încrustat ! Călărind sub Ochiul lui Zamolxe Cdidrtm spre ferigi de smalț bolborosit noi biruitorii fiarei, secerînd umbre de sticlă și «mbrd pină la cetatea cea mare, pină la cetatea lui Faraon, 36 căldrim strigi tid : viile, vuiet de ape pistruind de licurici și păianjeni de aur, călărim spre insingeratul semn de coif al ierbii, noi biruitorii fiarei cu o mie de capete, călărim auzindu-ne glasurile în pfipddtif în. turba stelelor $ intram pe sub porți în cetatea cea mare și cineva dintre noi fluieră din solz de pește despre cele șapte încăperi ale Marelui Somn ... Zidire sub ochiul lui Zamolxe Va trebui să ne zidim din idee și faptă ! Va trebui sil ne zidim din sibemolul miinilor ineercînd să afle seara pe taragot și poartă... ,,ytiu, ne veghează slîrclî înțelepți purtind în plisc iar fileuri de la Nilul-frate", și un imperiu de papură purtind numele serii și rutul cerbilor in cetini secundare ! Va trebui un adevăr cu tâipi de alge și tot ce va urma va fi baladă, va fi tăcutul asterisc al certelor conștiințe purtind o cifră simplă și-un destin ... Va trebui să ne zidim pe totdeauna din mersul fulgilor spre Sarmisegetuza și Zamolie ! 37 Anîșoara Odeanu Întîmplare cu un bătrîn, care creștea porumbei Bătrînul meșterește Ja colivie, eu în spatele lui : — Mai aveți mult de Lucru ? Se oprește o clipă cu ciocanul în aer. Cu stingă ține banta aceea ele aluminiu dantelată, nu știu dc unde o fi adunat-o, are suluri întregi. întoarce capul numai puțin ; ca să mă vadă ar trebui să facă o rotație de 90 de grade. — Vă plictisește ? Cred că a avut cîndva o voce sonoră, acum e hîrîită din cauza fumatului. De fapt și fața lui, decolorată și îngălbe- nită de nicotină, bate în culoarea fildeșului, are obrajii lungi ți nasul lung, cred că a fost un domn impozant. Pă- lăria, cu boruri largi, de pai și hainele dc un alb afumat, atimînd pe trupul ciolănos, cu sacoul mai scurt în spate fiindcă se ține ghebos. îi dau un aer de fermier în retragere. — Nu, dimpotrivă. Dar vreau să știu ce faceți. — Ce fac ? O colivie pentru porumbei. — Știu. Dar ce faceți cu banta aceea de metal ? — Pereții. O bat acum, într-un cui, sus. — Pe urmă într-unul jos și o fixați. Și lot așa cu cea- laltă, nu-1 ața ? Pe urmă o împletiți pe orizontal cum se fac coșurile de nuiele. Vedeți că știu ?ț Ciocanul pocnește în cui răsunînd în curtea pustie a blocului ca o răpăială de mitralieră. Așa o ține de trei zile, din zori pînă Ia ora mesei cînd soarele scurtează încetul cu încetul umbra acoperișului de pe terasa asta, cînd um- bra se întinde din nou apare și el cu lada cu scule pe care a dus-o in bucătărie ca să nu i le șterpelească „măgarii”. Măgarii sînt copiii blocului care bat mingea sub poartă cu bubuituri surde și se înființează pe terasă. îngrămădin- du-se la batante, gata s-o ia din loc, cînd încep țăcănitu- rile ascuțite ale ciocanului sau hîrțîitul ferestrăului de 38 mină, Uneori apar și părinții de pe celelalte terase, intră 5n discuție cu bătrînul, își dau cu părerea. •— O fac cu parter și două etaje, explică el, care vor comunica printr-o scară interioară. La parter va fi sufra- geria, vedeți aici unde am lăsat deschizăturile, vor fi patru jghiaburi, două pentru apă două pentru semințe, pe care porumbeii le vor manevra singuri, evident involuntar, cînd vor păși pe un resort, am să vă arăt cum dar nu sînt încă puse la punct. I.a etajul I va fi dormitorul, pe două planuri, cu șipcile acestea pentru dormit puse în așa fel ca nici un porumbel să nu stea deasupra altuia, înțelegeți, din motive higienice. Apoi la etajul II, în maximum de liniște, clocî- toarea. Din fiecare din aceste etaje se poate desface o te- rasă care stă orizontal prin greutatea porumbelului. Cind porumbelul intră sau iși ia zborul, se închide automat. Și, în timp ce explică, ne indică cu o linie părțile respective ale coliviei, cu seriozitatea Unui ghid. — Fericiți porumbei 1 exclamă o locatară, de la etajul I al blocului, care lucrează la o cooperativă de lenjerie și e totdeauna foarte amabilă. — Veți dresa porumbeii pentru toate aceste manevre sau vă bazați pe inteligența lor naturală ? întreb eu. Dar bătrînul se face că nu aude; continuă să caute prin lădița lui cu scule care pe lingă ciocan, fel de fel de burghiuri, de pilc, de clește, de șurubelnițe, de șperaclc. de chei fran- ceze, metru de timplărie, foarfeci de tăiat via etc. conține și un număr considerabil de chei de la toate casele unde a stat înainte dc a se muta în bloc, de lacăte ruginite și de- fecte, de cuie strimbe și șuruburi de toate mărimile, fonai- băre, belciuge, piroane, agățătoare de cuier, bile de piatră colorată din acelea cu care se jucau copiii după primul răz- boi mondial și alte obiecte indefinisabile pe care puștii blocului, ascunși pe după părinți, le privesc, cu ochii plini mai mult de lăcomie decît de curiozitate, neîndrăznind însă să întindă mina. Pe terasele de serviciu și în curte, se face cîtc ceva toată ziua, dar nimeni nu face nimic interesant. Sînt de pildă vecini care vin să ia apă de la pompă cu căni și cu găleți. Uneori cîte o găină, din acelea cumpărate de la piață pentru consum și atașate de cîte o sfoară fixată la baza terasei de jos, iși scurtează sfoara încîlcindu-și-o și se smucește trasă de un picior emițînd cîrîituri disperate. Sau motanul negru al felcerului de la demisol întîlnindu-se cu motanul tigrat al profesoarei de la etaj, pe aceeași stivă de lemne, se înfurie și mîrîie înfundat ca niște sirene înde- părtate. Uneori se bat covoare întinse pe grilajele teraselor și mai totdeauna se întind rufe, Copiii mai mici își îndeasă capul prin ornamentele de fier forjat ale grilajelor de la terase și nu-1 mai pot scoate din cauza urechilor. Locatarii 39 blocului sînt în relații bune unul cu altul: o singură dată a fost un scandal monstru în care s-au strigat epitete cu glas ridicat de la o extremitate a terasei de la etaj la cea- laltă extremitate a terasei de la parter pentru că unul gî- tuise o pisică ce-i omorise un iepure de chinchilla, care tre- buia să mai crească în vederea unui guler de blană, și sărise altul, iubitor de animale (care nu era însă proprie- tarul pisicii și de fapt nu pisica aceea omorise iepurele ci motanul unui terț, după cum s-a constatat mai tîrziu din ancheta neoficială deschisă de alți locatari cu dispozițiile unor copii ce au asistat la scenă). în clipele libere fiecare își dă cu părerea : — Ce fel de porumbei aduce ? Poștași ? —-Nu. Din aceia cu cozile în evantai. — Dar ce face cu ei ? îi taie să-i mămînce ? — El zice că de frumusețe. — Dar porumbeii o să se înmulțească. Probabil vrea să-i vîndă să-și facă un ban. Că am auzit că copiii sînt cam zgîrciți. — Are și el pensie. A fost în armată- A luptat în pri- mul război mondial. Dar zice că trebuie să dea pensia în casă pentru între- ținere. — Nu cred că nu-i lasă nimic. Par oameni cumsecade. ■— Vor să-1 desvețe de fumat. ■— îi toacă nepotul. — Și să știți că era cuminte. De cînd a căzut la admi- tere și s-a împrietenit cu acela lung al lui... știi care, de pe strada..care, cu fata aceea, nu a lui cutare, cealaltă care nu face nimic, bate străzile, mama e croitoreasă... — Vă spun eu, mă amestec. în orașul de unde a venit avea gospodărie cu curte și grădină și avea fel de fel de animale. Pînă și bufnițe. — Bufnițe în copaci. Așa sînt și la noi turturele. — Nu în copaci. Bufnițe proprietate personală. Mi-a spus Zed. Și o căprioară. Și o cioară dresată. îi plăcea să aibe menajerie. Conversația deviază ca deobicci : — Am văzut o broască țestoasă, intervine un copil, — Unde ai văzut tu broască țestoasă ? La rîu ? — Nu. Pe stradă. Era pusă pe marginea unui zid. Și a căzut dincolo în curte. — Fiindcă ai vrut tu s-o prinzi, și ai împins-o. Mă duc iar să-1 bat la cap. Cum se vor urca porumbeii de la un etaj la altul ? — Pe scara interioară. Și îmi arată o scăriță foarte me- ticulos lucrată, ca pentru o casă de păpuși. — Dar, cînd vor coborî, nu se vor împiedica în coadă ? — De ce să se împiedice în coadă ? — De șipcile scării. 40 — Dacă se împiedică în coadă, n-au decît să zboare. Aș vrea să-i spun ..atunci de ce le-ați mai făcut scară ?K Dar nu vreau să întind coarda prea mult. Spun dcar : — Arc să Ic fie incomod. Și cum cl tace, aduog : La urma urmei do ce trebuie să Ic fie comod ? Și iar, tare : — Și cînd îi aduceți ? — Cînd termin defintiv. Mîine, poimîine. Și, însfîrțit, nu a doua zi ci peste o săptămină sosesc porumbeii. E într-un amurg, i-a adus dc la un vecin în sinul sa- coului ca pe niște pui, i-a apucat unul cîte unul în palmă și, cînd le-a dat drumul în cușcă, s-au desfoiat ca niște crizanteme albe. Sînt din aceia cu coada în evantai, care, din lipsă dc echilibru, au tendința să vină mereu în nas — unul dintre multele rebuturi ale naturii — ceea ce nu-i împiedică să fie superbi și înduioșători în albeața imacu- lată a penajului aerian și a pufului de pe cap și gît, mătă- sos ca petalele de trandafir. Deocamdată nu se poate vedea mai mult. Stau toți în „sufragerie" blegiți, desrădăcinațî și bătrînul trebuie să le vire mîncarea și apa, în niște cutii de conserve, prin ușa principală, deoarece nici unul n-are aerul că ar vrea să se miște în vreun fel ca să ajungă din greșeală pe trapele ce declanșează automat jgheaburile cu apă și grăunțe. — Se vor obișnui, se consolează bătrînul. Porumbeii, insă, nu s-au obișnuit să manevreze nici unul din dispozitivele calculate cu atita migală de bătrîn, fie că erau deosebit de proști, fie că bătrînul le atribuise niște reacții pe care aceste păsări nu le au în mod obișnuit. După cîteva zile a fost nevoit să deschidă terasele, pe care stupidele păsări nu izbutiseră să le pună în funcțiune sin- gure și am asistat la miracolul de a-1 vedea pe unul din ei apărînd sub cerul liber și privind cu o curiozitate nouă în jur. — A ieșit un porumbel ’ a strigat un puști. —■ A ieșit un porumbel ! au strigat apoi alții. Și toți copiii blocului și-au lăsat mingia dc fotbal și gălețile cu nisip, locatara care întindea rufe a aruncat cearceaful îna- poi în lighean și a început să privească în sus, cel care meșterea la bicicletă și-a răzimat-o de zid, apa de la pompă deborda peste marginile unei găleți fiindcă femeia rămă- sese cu ochii pironiți pe cer unde un avion cu reacție lăsa o diră subțire de abur alb (asta pentru că nu înțelesese prea bine cc sc intîmplă și se aștepta să vadă probabil porum- belul apărut pe cer ea un satelit). — Ce s-a întimplat ? întreabă un locatar ce urcă toc- mai în acea clipă treptele de la intrarea din stradă ținîn- du-și bicicleta în aer ca pe un animal apucat de ceafă. — A ieșit un porumbel, îl informează, țopăind, un copil, 41 Omul are o privire in sus, nici măcar in direcția cuve- nită, numai de jumătate și se grăbește să-și reazime bici- cleta de grilajul terasei, apoi își caută cheile oa să deschidă ușa apartamentului. Nu toată lumea e dispusă să se ocupe de fleacuri. A doua zi porumbelul — acela sau altul — a zburat de pe terasa coliviei pe balustrada balconului, un altul s-a urcat pe acoperișul coliviei și un al treilea se învîrtca pe puntea în chip de terasă gungurind probabil pentru po- rumbița care era înăuntru. — Ce-o să zică familia cînd s-o întoarce de pe litoral ? întreabă o locatară de la parter a cărei amabilitate e tot- deauna amestecată cu o surizătoare maliție. întinde pe sfo- rile puse în portativ oblic în colțul balconului ei, niște huse dintr-un in splendid imprimat. Deodată : Fire-ai tu al dracului să fii । Acuma am scos-o din cadă, după al cincilea limpezit. Am pus oțet în apă ca să întăresc culorile. — Da ? Cu oțet se întăresc culorile ? întreabă cineva. Am auzit și eu dar nani încercat. — Trebuie să mă duc acum s-o limpezesc iar, reia ea. Și se uită cu ciudă spre terasă. Lua-ți-ar dracu fundu 1 îi spune porumbelului ce stă pe marginea terasei cu un aer inocent. — Trebuie întors cu coada încoace, îi spun bătrînului, deoarece murdărește rufele de jos. — Care rufe ? — Acelea pe care le-a pus Kati la uscat. Bătrînul se uită peste balustradă. — Da. Dc ce nu le duce în pod ? — Pentru că vara se usucă mai repede afară. Și. în afară de asta, nu e așa de ușor să urci scările podului cu coșurile cu rufe ude. Știți ce grele sint ?! — Dar ce pot face eu împotriva unor necesități natu- rale ale unor animale fără minte ? bombăne el. * Cîteva zile mai tîrzîu porumbeii ajunseseră să se simtă cit se poate de la ei acasă în curtea blocului. Nu învățaseră să pună în funcțiune nici un mecanism și te copleșea mila cînd îi vedeai zbătîndu-se în zborul de la un etaj la altul, incomodați cum erau de unghiul scărilor. Poate și din acest motiv și pentru că era vară, preferau să stea pe grilajul tera- sei sau pe cîrligele puse deasupra ușilor apartamentelor pentru a se agăța ghivece de flori. Iar terasa se umplea de găinați și, cînd circulai pe ușă, trebuia să te înarmezi cu o mătură ca să-i zburătăcești fiindcă numai un „hîșș...“, oricît de furios l-ai fi rostit, nu se lăsau convinși. Și pro- babîl aveau și un caracter pervers. Gospodinele îi bleste- mau în fiecare zi și își examinau rufele cu luare aminte 42 cînd le strîngeau de pe frînghii, punîndu-le deoparte în- tr-un lighean pe cele ee trebuiau limpezite din nou. Ni- meni nu avea curajul să se plîngă direct, dar tot blocul mocnea. — Ce idee ? Să ții in bloc porumbei. Asta poți s-o faci cînd ai curtea ta. — Ar trebui să înțeleagă singur, nu să i-o spunem noi. Terasa noastră începuse să miroase a coteț. Porumbeii zburau acum peste tot și le plăcea mai ales să treacă de pe un acoperiș pe altul traversind curtea. Zburau, gungureau și făceau dragoste. Locatarii țineau sfat, uitîndu-se ehiorîș peste umăr spre terasa cu colivia și apropiindu-și capetele ca niște conspiratori. Cineva trebuia să se ducă să i-o spună dar fiecare se jena. „Am să strig cu odată așa ca pentru mine“ s-a oferit locatara căreia îi murdăriseră husele. Și, simulînd că ia apă de la pompă, (deși nu avea nevoie fiindcă avea la robinet, dar ca să facă și ea ceva care să-i dea scenei un aer cit mai verosimil am auzit-o, în timp ce toți locatarii, pc terasele lor, simulau că își văd de treabă : — Asta c nemaipomenit, cu porumbeii aceștia ! Am mai așteptat să adauge ceva, ea sau alții, dar n-a mai spus nimeni nimic. Bătrînul stătea în ușa bucătăriei fummd, ca un fermier după ce și-a terminat strînsul re- coltei. — Mai tacă-ți gura, moțato, a bombănit ca pentru sine, ce, tu n-ai cușcă de găini sub terasă ? Nu-ți place dccît ce se mănîncă ... — Dar murdăresc rufele ! am sărit eu ... — Dar turturelele care stau pe antenele de la televi- zoare nu murdăresc rufele ?! a bufnit el. De ce neapărat porumbeii mei ? Dacă nu le place, să-și ducă rufele la pod. sau să pună acoperiș la curte. Ei drăcia dracului, acum mai vor să împiedice și păsările să zboare ... Nu i-am mai răspuns pentru că de fapt mă pusese într-o dilemă, de ce oare pînă atunci nu se plînscse nimeni că păsările murdăresc rufele ? Poate, mi-am spus, pentru că aceasta, chiar dacă se întimplase, fusese ceva accidentai, nu de fiecare zi cum se întimpla cu porumbeii care, fiind do- mestici, aveau un cimp restrins de acțiune. Dar, ceea ce le reproșezi cel mai mult acestui soi de probleme, este mes- chinăria în care te cufundă. îi dau dracului, mi-am propus, am să trec pe terasă ca și cînd n-ar fi a mea, am să-mi petrec viața în casă și in afară de curtea blocului. Nu evi- tam, însă niciodată să-i spun, cînd îl vedeam, fără ciudă dar ș: fără amabilitate. — Vă rog să nu uitați să spălați terasa mea. Au murdă- rit-o iar porumbeii, într-o noapte, în loc de horcăitul montom al bătrinului, am auzit prin perete muzică „pop“. Se întorsese Zed, cu 43 mămica și tăticu, de pe litoral. într-un răstimp, cînd pro- gramul dc muzică ușoară se terminase și nu se mai auzea decît vocea unui spcacker oarecare, a deslușit vocea bă- trînuluî și altele două, dintre care una de femeie, angre- nate într-o discuție înverșunată. Ginerele bătrînului a ieșit a doua zi dc dimineață pe terasă, în short și cu torsul gol, foarte bronzat și pătat pe umeri cu insule roz și cu piei descuamate. A ieșit și Zcd, care acum avea niște țepi pe bărbie, ca un indiciu de băr- buță, și o bluză albă brodată, tot foarte bronzat și el. Te- rasa începuse să miroase a alge și nisip încins de soare. — Ce frumoasă era marca ! a exclamat tatăl lui Zed. Litoralul nostru e o minune. Și ce lume, om în om ! Și ce de mîncare, toată Constanța mirosea a grătar. — Dar ce ziceți de surpriză ? Și i-am arătat porumbeii, care dintr-un motiv oarecare picoteau pe acoperișul coli- viei ca niște îngeri mahmuri. Le-a aruncat o privire scîrbită : — Am discutat problema cu bătrînul. Miine voi chema niște oameni să demonteze porcăria asta. A fost o eroare a bătrînului pe care i-am demonstrat-o și cred că a înțeles. A intervenit o voce din curte. Era locatara de la parter care se pregătea să iese în oraș : — Bine-ați venit ! Iertați, am auzit, dacă nu mă înșel, că vreți să demontați colivia ? .., Ce păcat. Ne făcea atîta plăcere să avem și noi niște porumbei in curte ... Aveți un tată socru atît de simpatic și original... Ne distram atît de bine.., E adevărat că murdăreau rufele, dar totuși ți-e milă cind te gindești cît a muncit degeaba. 44 Olga Neagu Metal de steme Cîmpîiie înainteazd-n lumină, lumina se schimbă in stincă, tOcută-i culoarea, rana uitatilor sîngeră încă. I-am pierdut pe dramuri .din memorii, l-a plîns luminarea fora, Cerui fi norii. Voievozi fi fii rarii de pămint. Cintă-n tulpinile griului, să ne cheme. Venifi, cu țara in inimi, Să-i crestăm în metalul de steme Nocturnă In noaptea aceasta împart pedeapsa fi vina, îmi fuge tăcerea Și-n palme îmi joacă lumina. Copacii au inima albită cu var dar noaptea aceasta-i rotundă fi totul se uită memoria devine mai scundă. Florile coboară din vise de fluturi Și cintă multicolor. în noaptea aceasta, iubite, doar stelele neștiute mai mor. 45 Ignat Bociort Benedetto Croce între afirmarea și negarea progresului literar artistic (I) Concepțiile filozofice ți estetice ale lui Benedetto Croce s-au bucurat de un mare prestigiu în rîndurile esteticienilor ți ale creatorilor de artă din prima jumătate a secolului nostru, au exer- citat o Incontestabilă influență asupra unei mari părți a intelec- tualității europene a acestui secol. Dezbaterea multor probleme esențiale ale esteticii marxiste implică o confruntare cu Croce. Alături de intuiționismul berRsonian, ideile croceene despre crearea ți receptarea operei de artă nu numai că au dus la elaborarea unei viziuni estetice bazată aproape în exclusivitate pe funcția episte- mologică a intuiției, ci au furnizat totodată noi argumente pentru o teorie mai generală a istoriei, în care absolutizarea unicității și a individualității fenomenelor a avut drept consecință negarea generatului și, prin aceasta, a legităților dezvoltării. Problema la care Intenționăm să ne limităm noi, aceea a pro- gresului literar-arListic in estetica lui Crore, nu s-a bucurat de o atenție specială din partea acestui critic ți estetician literar, teore- tician ți istoric al culturii. în partea teoretică u operei sale Este- tica pripită ea știință a expresiei șt Mnptăstică generala sînt formu- late însă ctteva idei esențiale care permit conturarea concepției lui Croce despre progresul literar ți artistic. Aceste idei, succint și apodictic formulate, se reJntîlnesc frecvent în concepțiile estetice ale unor cercetători de mai tîrziu, în cultura românească, ideile lui Croce revin nu numai în lucrări apărute în prima jumătate a seco- lului nostru, semnate de critici ți esteticieni literari ca Eugen Lovi- nescu, Paul Zarifapol. George Călînescu, Tudor Vianu, ci se întll- nesc și la cercetători din generația mai lînărâ — N. Manolescu și alții, Faptul că ideile formulate în prima ediție a lucrării lui Croce continuă să stea la baza multor poziții înlîlnite încă în zilele noa- stre, inclusiv la unii cercetători marxiști, ne dispensează a urmări toate nuanțele gîndirii ulterioare ale lui Croce; de altfel gîndi- torul italian nu s-a dezis niciodată de prima Estetica, ci dimpo- trivă a apreciat ideile fundamentale exprimate la 1901 ca fiind jaloane ale concepției sale estetice. Studiul amplu ți foarte compe- tent prin care NI na Fațon deschide traducerea, publicată în urmă cu doi ani, a Esteticii no dispensează de asemenea de o privire asupra întregii concepții croceene privitoare la progresul istoric al omenirii. în Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistică generală sînt cuprinse principalele idei ale lui Croce cu privire la 46 progresul literaturii ți al artei ; în special capitolul Istoria litera- turii șt a artei cuprinde atît contribuția lui Croce la Înțelegerea pro- gresului estetic al omenirii, cit țl contradicțiile concepției sale cu privirc Ia această problemă esențială a esteticii. Considerăm că apariția în limba română a două lucrări esențiale ale lui Croce — Estetica și Estetica in nuce constituie pentru cercetarea literară din țara noastră un prilej pentru a-ți îndrepta atenția și spre această problemă atit de Îndelung ți pasionat controversată a esteticii. Croce privește opera ca un fapt de expresie individuală și unică, un tot organic, indivizibil în componente, Creat pe baza intu- iției, în afara categoriilor de gen sau specie, în afara oricăror reguli ți norme. Intuiției i se recunoaște un rol precumpănitor în întreaga activitate spirituală a omului. Ea realizează o sinteză unitară a ceea ce, pe plan obiectiv, este multiplu ți divers ; funcția ei este de a organiza într-un întreg diversitatea haotică a impresiilor și totodată de a da o formă acestui întreg, de a-1 exprima. Intuiția și expresia sint corelative, „Orice intuiție adevărată sau reprezen- tare este totodată expresie. Ceea ce nu se obiectivează într-o expre- sie nu e intuiție sau reprezentare, ei senzație și natură. Spiritul nu intuiește decît făcînd, formînd, exprimînd" Atît expresia cît și intuiția sint concepute de Croce ca fenomene strict individuale, ca procese cu caracter de unicat: „Orice expresie este o expresie unică” S) și „arta e intuiție și intuiția este individualitate, iar indi- vidualitatea nu se repetă” Mai ales două din ideile promovate de Croce au intrat în pro- blematica generală a progresului literar-artistic : teoria „ciclurilor progresive” și teoria unicității absolute, a caracterului integral irepetabil al creației literare. Aceste teorii se întâlnesc frecvent nu numai în lucrările care neagă existența progresului literar, ci — situație aparent paradoxală — și la unii autori care susțin reali- tatea ți posibilitatea acestui progres. în cele ce urmează, ne pro- punem să înfățișăm, din perspectiva teoriei generale a sistemelor, cîteva considerații critice cu privire la cele două teze croceene. Benedctto Croce admite, în. principiu, că orice formă a istorici umane arc drept bază conceptul de progres<). Respinge concepția fatalistă a unei evoluții providențiale, prestabilite, leagă progresul de activitatea umană, observă nelinearitatea progresului, existența momentelor de regres. Nu-i este străină nici prezența scopului în activitatea umană, chiar dacă noțiunea de telos nu primește în estetica sa o funcție metodologică. Astfel, progresul nu e altceva decît conceptul însuși al activitâții omenești, care, acționînd asu- pra materiei oferite de natură, invinge obstacolele și o supune sco- purilor sale5) ; în primele ediții ale Esteticii. Cnoce arăta Că isto- ricul unei mișcări sociale „doit connaître la fin â laquelle ce mou- vement se refâre: 1‘histoiren d'une nation en decrira Ies progres et Ies reculs par rapport aux iddals de la civilisation humaine*). Progresul activității spirituale a omului B, Croce ți-l reprezintă diferit în știință și artă. în știință am avea a face cu un feno- men evolutiv, cu un etelu unic, cu o evoluție reprezen labilă pe o dreaptă ascendentă, dar care are și segmente descendente. Aceasta pentru că știința ar fi opera întregii omeniri, în timp ce arta ar fi •) Bencdciio Croce. Estetica privită m fttiniit a expresiei fi tfngiristied generată. Teorie fi istorie. Traducere Dumitru Trancn. Studiu introductiv Mina iațon. Editura Univers, 1970, p 82. ’) Ibidem, p. 93. b Ibidem. p. 205. *) IFidem, p, 203, *) Ibidcm. Cf, Etthfliqur come Science de t'expressinn et lingtiistwe generate. 1. Tlteorie. II Hstoirc (Par) Bencdetto Croce. Traduit sur la dcuxltmc edition Halicnne par Henrj Bigot, Paris. 1901. p. 129. 47 exclusiv un produs al individualității artistice. Deosebirea pe care o face între artă și știință constă în faptul că știința e „universa- lul" iar arta e „individualul". „La science est l’universel et ses probleme? sont lids, subordones et coordones, unifiăs en un vaste systeme unique, ou probleme d'ensemble". T) Distincția lui Croce nu făcea decît să dea o bază nouă unei vechi prejudecăți. în rea- litate și arta și știința operează cu modele abstracte, cu deosebirea că, în cazul artei, situația conflictuală a modelului strategic are la bază în special relațiile interumane, pe cînd în cazul științelor relațiile sînt mult mai diverse. Pentru un biolog sau fizician, afir- mația : „știința e universalul" este atacabilă și cu atît mai mult pentru un sociolog, psiholog sau istoric. Nici măcar relațiile canti- tative, obiectul celei mai „universale" științe — matematica — nu sînt universale : relația 2,5 x 2 de pildă nu ai*e aplicabilitate tn lumea atomilor sau în cea a cuantelor, căci nu există 2,5 atomi sau 2,5 cuante*). Apoi, știința nu cercetează numai generalul, iar generalul ți universalul nu interesează numai știința, ci și arta și metodologia oricărei activități umane. Dc altfel, precum a arătat N. Tertulian într-un studiu asupra relațiilor dintre filozofie și artă în cadrul concepției estetice a lui Croce, teoreticianul și criticul italian a supus unei corecturi, mai tîrziu, definiția sa inițială a artei ca o cunoaștere a „individualului" opusă cunoașterii „univer- salului". ’) Această conversiune n-a antrenat însă și o reexaminare u ideilor sale cu privire la progresul estetic al umanității. In ceea ce privește progresul în artă, Croce distinge un sens propriu al acestui concept, și anume progresul estetic, precum și sensuri improprii ca de pildă : „acumularea mereu crescindă a cunoștințelor noastre istorice, care ne fac să simpatizăm cu pro- dusele artistice ale tuturor popoarelor și ale tuturor timpurilor și care (...) ne lărgește gustul" 10) sau „o mai mare abundență de insti- tuții artistice și o mai mică cantitate de opere imperfecte sau de calitate scăzută * “) sau. în sflrșit, un grad mai înalt dc complexi- tate și rafinament artistic ce se observă în arta popoarelor civili- zate în comparație cu producțiile artistice ale popoarelor primitive. Progresul estetic al literaturii și artei, singurul carc interesează in fond discuția, există, în concepția lui Croce, doar în cadrul unor cicluri progresive, fiecare ciclu avînd o problemă proprie și fiind progresiv numai în raport cu această problemă: „L’histoire des productions estheliques prC-senle, sans doutc, des cycles progress^s, mais chacun avec son propre probleme, et progressif seulement par rappvrt ă ce problăme. **) Prin „cicluri progresive" sau „serii* în istoria artei trebuie să înțelegem perioade de obicei nu prea întinse caracterizate printr-o anumită unitate artistică, o etapă în care se pot urmări tendințe specifice, incepînd cu faza lor inițială, pînă la deplina maturitate, Asemenea „cicluri", citate de Croce și luate ca exemple pentru argumentația sa, se întîlnesc de pildă în litera- tura italiană de la autorii de „viziuni" și „miracole" din evul mediu pînă la Dante, în literatura engleză din perioada elisabetană de la autorii mărunți, care fac începutul acestei perioade, pînă la !) Ibidem, p. 131. •) CI. S. M. Sa lin lin. Cibernetica fi s/era ci de aplicație pn) Problemele teoretice ale ciberneticii. Buc., 1963, p, 7, ■) N. Tertullan, Studiu introductiv (I Bcneddto Croce sau despre raporlu, rilc dintre estetică si filorofle. 2. Bencdetio Croce și problema autonomiei esteli- :ului in : Bencdclto Croce. tireviar de esteticii. Estetica in nuce, Traducerea lucră- rii. Eugen Costeseu, Editura științificii. Buc , 1971. p, ȘJ. MJdrm. p. 207. 11) Ibidem, p. 206. rt) Ibidem, p. 131. Ulterior, afirmația devine oral puțin categorică. Astfel în edifia romflneasci citim: „Cel mufl. șl operind înirucltva cu gencralriart ți abstracțiuni, se poate admite că Istoria produselor estetice prezente (?) lepre silită cicluri progresive, dar fiecare cu propria lui problemă ți progresiv numai In raport cu acea problemă" (p, 205). 48 Shakespeare, în literatura germană do la autorii din perioada Slurm uud Drong pînă la IVerthcr și Faust. Nu considerăm necesară o incursiune în istoria teoriei progre- sului în riduri al omenirii. Ideea progresului literar-artistic în cadrul seriilor istorice este o cucerire de bun simț a teoriei artei. Literatura oricărui popor confirmă faptul că de In originile ei pînă la marii clasici pe care i-a dat într-o anumită perioadă, se poate vorbi de un progres estetic. Pentru Croce însă progresul încetează definitiv o dată cu scriitorul la care materialul afectiv ce stă la baza „ciclului" a dobindit expresia artistică maximă. După un ast- fel de scriitor, competiția în prelucrarea materialului dispare, cic- lul este încheiat, începe regresul, epigonismul. Prelucrarea mate- rialului cavaleresc, arată el, a înregistrat un progres, de la Puici la Ariosto. După Ariosto, a urmat decadența, iar progresul va re- începe o dată cu un nou ciclu : Cervantes. In termenii teoriei siste- melor, această concepție s-ar putea caracteriza în modul următor : Croce privește „ciclurile* ca sisteme închise ; activitatea artistică se desfășoară, in cadrul fiecărui ciclu, pe baza unui model abstract propriu ; la început acest model este neoptimat, dar prin practica socială se optimează datorită talentelor individuale. Optimarea modelului nu este un proces care continuă la infinit, din cauză că materia care stă la baza ciclului „se epuizează", autorii nu mai au nimic dc spus : ,JȘÎ in ce a constat decadența generală a literaturii Italiene Ia sfirșitul secolului al XVI-lea dacă nu în faptul de a nu fi mai avut altceva de spus și de a fi repetat, exagerînd, motivele deja găsite ?“ <>) O dată ce sistemului respectiv 1 s-a luat tot ce putea să ofere, el și-a Încheiat rolul istoric, dezvoltarea p<- care l-o îngăduiau dalele sale obiective a atins ,.măsura firească", precum afirmase și Aristotel despre tragedia antică din perioada clasicis- mului grec. După acest punct, sistemul încetează de a mai evolua ascendent, urmează decadenta. Trebuie să observăm că □ atare dinamică este atestată de evo- luția fiecărui individ, a fiecărui sistem biologic în general, precum și dc evoluția unor școli sau curente literare privite ca momente individuale In istoria culturii ; este evoluția specifică oricărui sis- tem închis, izolat. Dar sistemele reale nu sînt sisteme închise, ci au numeroase conexiuni pe orizontală și pe verticală; orice sistem individual aparține unui suprasistem, are deci o latură generală și, ca atare, poate fi privit dc către cercetător atît din perspectiva individualului, rit și din aceea a generalului, în funcție de scopu- rile cercetării, Evoluția unui om de la naștere pînă Ia moarte ne poate dezvălui un destin individual, dar este insuficientă pentru a sesiza evoluția speciei. Din argumentația lui Croce sc desprinde încă o dată ideea importantă că modelul artistic fundamental al fiecărei epoci, dacă este realizat cu deosebit talent, satisface nevoile spirituale ale epo- cii respective. Trebuie să observăm însă că apariția unei noi ori- entări artistice, inclusiv a interesului pentru o nouă materie lite- rară, nu este urmarea doar a faptului că vechea materie a fost „epuizată". „Seriile" literare nu apar și nu dispar din considerente pur literare, legile artei nu funcționează independent de legile mai generale, supraordonate, ale societății, Cervantes a apărut nu pentru că Ariosto ar fi epuizat materialul cavaleresc, ci pentru că apăruse □ nouă clasă, cu o nouă atitudine față de viață, inclusiv față de artă ți față de materialul cavaleresc. Un fenomen real devine fenomen artistic totdeauna doar printr-o anumite relație a omului față de acest fenomen. Relațiile posibile sînt însă foarte multe și fiecare din ele implică o altă atitudine umană. Opere cu material „cavaleresc* sînt posibile oricînd, în principiu, dar diferit orientate. Numai perspectiva Istorică și sociologică arată de ce atitu- 4 — Ontenl ”) Ibidem p. 206. 49 dinea Cervantescă față de materia cavalereștii nu a apărut mai de vreme sau mai lîrziu. Nu scriitorul sau „materialul" artistic direcționeoză evoluția literaturii; rolul de reglator în artă, ca și în alte domenii de activitate umană, îl are interesul colectivității, idealul social și estetic al acesteia. Datorită interesului social pen- tru anumite teme și motive, dintr-o perspectivă istoricește determi- nată, acestea cunosc o tratare în care talentele epocii respective excelează, ți, în măsura în care mai lîrziu interesul social se în- dreaptă spre alte teme, legate de alte idealuri estetice, dispare și interestul artiștilor pentru tratarea temelor de alălădată, astîel îneît operele care întruchipează în forma cea mai înaltă idealurile este- tice ale unei lumi trecute rămîn totodată exemple „inimitabile", „neîntrecute". Dar ele sînt „modelele eterne" ale genului lor, adică ale realizării unui anumit model de epocă, nu ale artei în general. Concluzia la care Croce ar fi fost îndreptățit era aceea că Orjee capodoperă este rezultatul activității creatoare a unui geniu apli- cată unui anumit model abstract de epocă. Ceea ce se poate com- para este modelul artistic abstract pe baza căruia a creat fiecare artist. Din conceptul de model artistic abstract, Croce a intuit doar elementul materie a artei, tematica, motivele, și, în mod consecvent logic, a admis posibilitatea comparării între ei a scriitorilor care și-au propus prelucrarea „aceluiași material,*1 deci posibilitatea de a stabili, pc această bază, un progres estetic în cadrul unui „ciclu". Cînd este vorba însă de scriitori care n-au pornit de la același material, cum este cazul scriitorilor ce reprezintă orientări artis- tice foarte diferite, momente istorice diverse în evoluția umanității, atunci lipsește, după el, baza comună a oricărei comparații între ei : „Cum să facem deci comparații acolo unde termenul comun lipsește ?" H). Croce ar fi fost îndreptățit să conchidă doar că în aceste cazuri nu vede posibilitatea de a dovedi existența vreunui progres. Ca și mulți alții mai tîrziu însă, el deduce inexistența pro- gresului însuși — un exemplu tipic pentru mecanismul prin care deficiențele de metodă duc spre concluzii agnostice : „Acolo unde materia nu e aceeași nu există ciclu progresiv. Nici Shakespeare n-a progresat față de Dante, nici Goethe față de Shakespcarc ; ci Danie față de autorii medievali de viziuni și Shakespeare față de dramaturgii perioadei elisabetane, iar Goethe cu Werther ți cu pri- mul Faust față de scriitorii Sturm wnd Drang-ului" 1S), după care, în edițiile de mai tîrziu, Croce adaugă faptul că acest mod de a prezenta istoria poeziei și a artei poartă în sine „ceva abstract", are o „valoare pur practică și nu riguros filozofică", deoarece indi- vizii, ca și diferitele momente ale vieții lor spirituale cuprind lumi incomparabile între ele. In realitate, fraza de mai sus, ades citată de către adepții poziției sceptice cu privire la progresul literar-ar- tistic, cuprinde o contribuție a lui Croce la înțelegerea dinamicii fenomenului artistic în anumite sintagme istorice, dar exprimă tot- odată și eșecul său în abordarea progresului estetic în Istoria artis- tică a umanității. In măsura în care a intuit un element al modelului abstract al acestei forme de activitate umană care este activitatea literar-artis- tică, Croce a sesizat și caracterul cumulativ al experienței literare ți s-a oriental spre praxisul artistic pentru a descoperi premize ale realizării Structurilor artistice superior funcționale, respectiv a unor valori estetice superioare. Dar, reducînd structura modelului artis- tic abstract la „materie", la „problemă", el n-a putut sesiza progre- sele realizate în oprimarea celorlalți constituenți ai operei literare. Croce vorbește de un „criteriu al progresului în istoria artistică și Ibidcm, p. 207. "j Ibidem, p 206. 50 literală" i*) și sesizează cele două aspecte — obiectiv și subiectiv — care intervin in aprecierea progresului : „Ce concept du propres, c'est â dire de l’activită humaine appliquee â unc mati^re donnăe, est le point de cuc de rhistorien de l'humanită C-) L'historicn d’une mouvement social doit connaitre la fin a laquelle ce mouve- menl ce refăre" Dar el nu verifică funcționalitatea criteriului pe care îl propune, Unitatea de materie nu este un element comun oricărui „ciclu progresiv", dc orice natură șl dimensiune, identifi- cabil în istoria culturii. Nimeni nu va nega faptul că Renașterea italiană reprezintă un „ciclu progresiv". Incercind însă un răspuns la întrebarea dacă Rafael și Tizian reprezintă sau nu un progres în comparație cu Giotto, marele pictor al Renașterii timpurii, Croce ajunge la concluzia că nu se pot stabili, în cazul de fată, compa- rații. Nu se poate afirma, spune el, că Giotto ar constitui copilăria ariei italiene, iar pictura secolului al XV-lea și al XVf-lea ar re- prezenta faza ei de maturitate. Giotto a fost perfect și desăvirșit in cadrul materiei sentimentale pe care a prelucrat-o. Desigur — arată în continuare Croce — Giotto n-ar fi fost în stare să deseneze un corp ca Rafael sau să-i dea un colorit pe măsura lui Tizian, dar nici aceștia n-ar fi fost în stare să creeze, cu același succes ca și Giotto, unele din tablourile acestuia, Spiritul lui Giotto n-a fost atras spre frumusețea corpului omenesc, din care Renașterea a făcut un obiect de studiu, iar Rafael și Tizian au încetat a se inte- resa de motivele secolelor al XlII-lea și al XlV-lea. Observația este, desigur justificată, dar ea ne arată încă o dală că sfera de aplicare a „criteriului progresului" stabilit de Croce s-ar reduce — dară cineva ar încerca să utilizeze acest criteriu — la ciclurile care au „același" material (Prin materia în artă, Croce înțelegea mai ales materialul afectiv individual — sentimente, idealuri, dorințe; conceptul marxist de materie a artei — pe care 11 utilizăm — cu- prinde în primul rînd materialul socist-istoric al artei). în realitate maieria artei nu poate servi drept cheie pentru sesizarea progre- sului artistic, drept criteriu de progres din multe motive : 1) Pe baza unui asemenea criteriu nu am putea distinge diferitele valori realizate iu cadrul aceluiași ciclu istorie. Cum am putea aplica acest criteriu pentru a dovedi superioritatea lui Shakespeare față de scriitorii anteriori din epoca clisabetană ? Este evident că pen- tru a stabili atari deosebiri va trebui să recurgem la alte criterii, în cadrul ciclului, de dată ce „materia", „problema", sînt comune întregului ciclu. 2) Pornind de la un anumit material artistic se pot naște producții epigonice in oricare din momentele spiralei as- cendente a progresului, nu numai după ce a apărut artistul genial care a încheiat „ciclul progresiv" : epigoni a avut, în literatura romănească, de pildă, nu numai Eminescu, cu care „ciclul" crocean s-ar încheia, ci și Alecsandri, care s-ar afla într-o fază de Început a acestui ciclu. „Materialul artei", poate fi oricînd prelucrat in mod creator sau în mod cpigonic, după cum poate servi ca bază pentru numeroase producții situate „pe orizontală", între care nu se pot stabili numaidecît punctele de regres Ori progres. 3) Există un bogat material de idei și sentimente, a cărui valabilitate și actualitate se mențin de-a lungul veacurilor. Este vorba dc așa-ziselc „teme eterne", ca dragostea, viața și moartea, fericirea etc. Aceste teme general-umane oferă 0 „unitate dc materie" artiștilor de-a lungul mai multor epoci. Există oare, după Croce, un progres in tratarea acestui „material" ? Dacă literatura nu cunoaște un progres în tra- tarea acestor teme, atunci însemnează că unitatea materialului de prelucrat se dovedește insuficientă pentru a da dinamicii fenome- nului literar un sens progresiv ; dacă literatura cunoaște un pro- gres în aceste cazuri, atunci teoria ciclurilor progresive a lui Croce M) Ibidcm. Ir) /bidem, p. 129. I duce în fond la ideea progresului peste epoci, adică la concluzia că, cel puțin din acest punct de vedere, en'stâ un progres general al artei umanității, in contradicție cu concluzia lui Croce. 4) In fond nu există în artă o „acceați problemă", un „același material" utilizat de doi sau mai tnulți artiști. Materialul este ți totodată nu este același. Materialul a doi scriitori, oricit de îndepărtați în spa- țiu și timp și oricit de diferiți între ei, conține anumite Invariante ale substanței umane a literaturii, după cum materialul a doi scrii- tori oricit de apropiați sau chiar a două opere ale aceluiași scriitor este de fiecare dată altul, ți firesc ar fi fost ca B. Croce să se oprească la acest fapt, de dată ce a pus la baza esteticii sale sin- gularitatea, unicitatea operei și a individualității artistice. Desigur materialul cu care operează scriitorul, artistul tn gene- ral, interesează progresul literar-artistic. Dar pentru a înțelege acest fapt trebuie să privim materialul artei în cadrul structurilor artis- tice la care participă, să urmărim in ce măsură un anumit material este apt a conferi unei structuri literare o funcționalitate superi- oară in raport cu un altul. Materialul artistic se poate distinge prin actualitate și importanță prin extensiune, profunzime, opu- lență, sau (dacă dăm acum materiei un sens concret, străin esteticii croceene) prin acele însușiri inerente, specifice, care ne fac să pre- țuim aurul, diamantele, marmora mai mult decît lemnul, piatra sau lutul. Este evident că criteriul progresului, propus de Croce, nu izvo- răște dintr-o analiză a structurii dinamice a fenomenului artistic, ci din încercarea de a căuta o explicație pentru cazurile în care progresul estetic, sesizabil intuitiv, nu poate fi teoretic contestat. 52 orientări Andrei A. Lillin Despre unele încercări în occident de a determina relevanța socială a artei Contemporaneitatea noastră este deosebit de sensibilă față de curente și medii. Ducă în secolul trecut cultura umană se desăvîrțea încă pe baza unor elemente preponderent vizuale, cu marea revo- luție tehnică din anii ’20, marcată de începutul emisiunilor radio- fonice, reușita imprimărilor electrodinamiee ale vocii umane și de analiza fenomenului de redundanță, elementele vizuale au fost tot mai concurate de cele auditive, ca. după progresul impetuos al fil- mului sonor și al televiziunii, cele două sisteme principale de sem- nalizare — cel optic ți cel auditiv — să se concureze uneori insi- dios, nu însă fără sorții unor sinteze valoric superioare, prin care mijloacele comunicării interumanc in totalitatea lor să fie împros- pătate ți înnoite in sensul unei eficiente mărite. încă din primele decenii ale veacului, ostenind asupra proble- maticii bogate în implicații a lumii sunetelor, savantul austriac Hans Kayser a procedat la o netă distincție între o viziune a lumii, buzată pc elementele simțului optic și tactil, pe de o parte, și o viziune a lumii care se sprijină pe datele simțului auditiv, pe de altă parte. Viziunea „haptică" și viziunea ..acustică" nu se con- curează însă și în legitățile ultime, după cum subliniază același. N’atura sunetului, științific analizabilă, ne relevă serii progresive algebric-aritmctice și geometrice, pe care Hans Kayser, în urma unor investigații comparative îndelungate, le-a putut identifica cu valoare de legi constitutive imuabile atit in structurile lumii anor- ganice cît ți a celei organice. Vom reveni cu altă ocazie moi detailat asupra acestor investigații. Deocamdată subliniem numai că le con- siderăm reprezentative mai ales pentru sensibilitatea omului con- temporan, expus bombardamentului crcscînd al diferitelor medii de masă — în anii investigațiilor lui H. Kayser încă de ordin pre- ponderent auditiv, mai apoi, după ofensiva filmului sonor ți a televiziunii, cu tendință creseîndă spre explorarea unor sinteze audio-vizuale posibile, de relevanță majoră. Bineînțeles, ceea ce în 55 acest regim de sensibilizare se schimbă sub ochii noștri, făcînd problematice unele scheme Intelectuale tradiționale, printre care in primul rînd cele privind atitudinea maselor largi fată de cul- tură, este în ultima analiză dinamizat ți de alți variati factori : demografici, sociali ți axiologici, ajunși la deplină eficiență de abia în a doua jumătate a secolului nostru. A le ignora ar însemna să ne ascundem față dc problematica esențială, teoretică ți prac- tică, a culturii în contemporaneitatea noastră : problematica secu- larizării sale crescînde într-un regim al „drepturilor egale" la cultură, la ordinea zilei azi pretutindeni, unde omul în lupta pen- tru afirmarea sa plenară trece dincolo de îngrădirile artificiale ale unui exclusivism care, treptat, treptat, în istoria ultimelor două milenii, a Încercat să se justifice invocînd cînd unele criterii spiritu- ale, cînd soclal-privalîve, revenind unei clase sau tagme privilegiate. Dc altfel, însăși evoluția semantică a termenului „cultură" este im- pregnată de acest proces de justificare exclusivistă. Reducîndu-se la radicalul vcrbal col- pe care latinii l-au folosit mai ales cu urmă- toarele trei accepțiuni principale : „agrum colere" : a lucra pă- mîntul, „iustitiam colere": a face dreptate ți „aras colere": a respecta altarul, respectiv sacerdoți! și zeii, termenul cultură, intr-o societate închisă, se saturează de sensuri cai-e însumează în sfera radicalului atît membrii socetății: „ineolae", pseudoiden- tic cu „cives“: cetățeni, ca și habitudinile lor: „cultura agi i, vi tis" : munca cîmpului și creșterea viței de vie, respectiv „cul- tura animi" : educație, înțelepciune populară. Ulterior, sub in- fluența energică a monahilor creștini, care, față de diferitele se- minții germanice, hunice, avai-e, slave și turco-tătare din perioada migrațiunilor, concomitent cu propagarea noii legi au știut să transmită celor statorniciți și valorile civilizatorice ale popoarelor vechi din bazinul mediteranean, sfera noțională a termenului cul- tură s-a fixat îndeosebi în jurul a două accepțiuni fundamentale : „cultura unius dei" : religia creștină și „eulturae ratio"“, înțolească și ca „omnes eulturae", în sens de „bildunga" din vechea germană superioară : formație intelectuală și sufletească, accepțiune dedusă de altfel după modelul latin, termenul german avînd la originea sa un radical bil-: „potrivit", „convenabil", „mulțumind norma etică", în felul acesta termenul „cultură" circulă în limbile apu- sene azi cu următoarele accepțiuni principale: „stare spirituală îmbogățită prin variate cunoștințe", „totalitatea valorilor spiritu- ale, artistice și morale ale unui popor", „educație morală, pe de o parte, educație fizică, pe de altă parte". Este firesc deci că într-o fază de evoluție a relațiilor sociale din lumea apuseană ca rea de azi, caracterizată prin ofensiva impetuoasă a mediilor de masă asupra conștiințelor /„lavație dc creier"/, relația omului față dc valorile majore ale culturii să fie din ce în ce mai dinamică, iar atitudinile din cele mal variate — fapte pe lingă care știința ți literatura contemporană nu pot să treacă fără a le acorda atenția cuvenită. Preocupările în estetica apuseană contemporană de a releva funcțiile sociale ale artei sînt numeroase și concludente mai ales In raport eu transformările dinamice de după ce] de-al doilea război mondial. în ciuda unui reviriment la suprafață dc la începutul anilor *60 — economia politică și sociologia și-au îmbogățit prin el terminologia .vorbind de „societate de con- sum", „management", „tehnocrație", „establishment" etc., dar și de „contestatare", „recesiune" — structurile în intimitatea lor sc dovedesc a fi nu mai puțin inconsistente decît înainte de cel de-al doilea război mondial, unele răbufniri anarhice ca cele din mai 1968 din Franța punînd în pericol, după spusele deputatului de atunci Georges Pompidou, „notre eivilisation elle-măme“ /Le Monde din 16 mai 1968, p, 2/. Din păcate, rădăcinile istorice — atît cele apropiate cît și cele îndepărtate — nu sînt prin aceste luări de poziție desve- 54 lite. Comparația evenimentelor eu „perioada disperării" din seco- lul XV", martora prăbușirii structurilor feudale din evul mediu" — proces care la fel s-a bucurat do participarea studenților de la Sorbonnc — sînt sugestive, dar ele se rezumă la o reminiscență istorică Și în cazul acestei explicații, metafora — fi- delă funcției sale extensive — în loc să pună degetul pe rană, trece peste ea cu un gest taumaturgic. Or, vremea vinde- cărilor prin descîntcce este de mult a trecutului. In schimb, va- rietatea luărilor de poziție față de evenimentele citate /din care aci recapitulăm numai o mică parte/, ne învață că în lămurirea oricărui fapt de viață explicațiile dintr-o mișcare de condei sînt deobțte neconcludente adevărul științific cerînd un efort în plus, Spre aceasta, de altfel, converg toate rezultatele obținute de oame- nii de știință din ultimele decenii în istorie, etnologie, psihologie, lingvistică, cibernetică etc., fără dc contribuția cărora azi nu este posibilă nici lămurirea suficientă a fenomenelor investigate de estetică. De altfel, spiritul critic în lumea contemporană a înțeles dc mult situația și, în consecință din normativă, estetica a devenit rînd pe rînd descriptivă, psihologică, genetică și fenomenologică, inclinînd în ultima instanță spre un pluralism pronunțat în expli- carea fenomenului artistic. Cu alte cuvinte, în mediul intelectual al științei contemporane, la definirea căruia au contribuit în egală măsură uriașul avint al științelor istorice, impulsionat de desco- peririle epocale ale lui H. Schliemann și A. J. Evans privind pro- toistoria culturilor mediteranicne, ale lui J, G. Frazer și I- Fro- benius, lămurind bazele etnografice ale motivelor de mare circu- lație, ale lui S. Freud, C. G. Jung și K, Kerănyi din domeniul psihologiei abisale sau ale lui P. Wiener, dezvelind mecanismul ma- terial al comunicării, explicația artei ca fenomen de viață cerc să rezulte din înscrierea ei într-un context cît mai vast, corespun- zînd poziției pe care arta o ocupă din vremuri imemorabile printre celelalte moduri de manifestare ale spiritului creator uman, în acest sens trebuie ținut seama alit de faptul că procesul creației artistice ca orice disciplină lăuntrică cu multe necunoscute nu de- curge după un număr limitat de relații statornice și, în consecință, el nu poate fi înscris într-o formulă unică, oricîtă previziune s-ar obține azi-mîine în determinarea sa, cît și de condițiile de recep- tare ale operei de artă- In ambele direcții, repetăm, este nevoie de multă muncă, atenție ți perspicacitate. Mai ales problema core- lației multilaterale între opera de artă ți societate cere în condițiile actuale un uriaș spor de investigație. Ar fi, de pildă, cu totul fals să se expedieze problema în sensul antitezei trecut-viitor. Dacă, bunăoară, Jean-Paul Weber, magistralul interpret al lui Stendhal, subliniază la un moment dat: „critica tradițională reprezintă tre- cutul, anecdota, reducția la denominalorul comun ; eu reprezint viitorul, psihologia adincurilor, originalitatea fiecărui autor; ci cercetează impersonalul, eu dimpotrivă discern personalitatea", unghiul său de vedere este îndreptat fără doar ți poate asupra unor straturi de loc neglijabile ale creației artistice ; nu-i scapă oare în schimb o seamă de amănunte aparent marginale, încolo însă de loc neimportante, dacă le privim mai dc aproape, ca dc pildă comportamentul personalității creatoare cu deosebită privire la ne- cesitățile artistice ale societății, in care artistul trăiește ți pentru care creează ? Mai mult, psihologia modernă operînd curent; cu conceptul „necesității inconștiente" care, precum se știe, colabo- rează în genere în mod constant și nedeliberat la determinarea și reliefarea comportamentului uman, domeniile tematicei lite- rare — spre a ne opri numai la una din problemele investigate de Jean-Paul Weber — pot fi ele pozitivate la fel ca datele știin- țelor exacte ? Credem că nu I Ceea ce nu înseamnă o pledoarie în plus pentru inefabilul operei de artă ca clementul ei esențial. Cadența argumentației noastre este determinată de un alt adevăr 55 și cu alte urinări : corespondentele intime ca și legăturile orga- nice mai mult sau mai puțin trainice între diferitele niveluri ale operei de artă fiind reale, de identificarea lor atentă și exactă depinde însuți destinul criticii. Avertisment? Cui și de ce, alîta timp cît critica tinde să devină tot mai mult o artă a reflexiei perpetuate. Pericolul, după noi, se ascunde însă tocmai aci, în această tendință cvietistă de a reflecta, fără a decanta sistematic valoarea operei din perspectiva valabilității sale sociale. Căci de abia prin relevarea corelației între opera de artă și socie- tate i se lămuresc în adincime nivelele de semnificație, frumosul intrinsec, mesajul, Căci, într-un cuvînt, oricît de „autonomă1* s-ar prezenta o operă de artă, ea servește totdeauna, fără să vrea, pc lingă esteticul, și eticul ți socialul. Plastic in creațiile sale, geniul limbilor indoeuropene a intuit din timpurile cele mai vechi tripla orientare a operei de artă. Astfel termenul „genesis" : facere, se trage de la același radical — gn — ca „gignomai* ; a deveni. De la un aorist al aceluiași radical derivă, după A. Meillel, mai departe, în afară de deriva- tele înrudite sanscrite, slave, germanice și latine, substantivul „genius" : putere creatoare, adjectivul „navus*: energic, ager, deștept, și verbul „narrare" : a spune, a povesti. Altfel zis, radicalul —gn— ajunge să exprime puterea creatoare și produsul ei, fizic ți spiritual, sub indiferent care formă, legindu-le de univers /„na- tura*/, dc loc romanii ridică „geniului local” altare/ și de obște /„gens" ; bănățeanul „tot natu“, păstrat pînă în zilele noastre/. Este limpede deci că și filozofii greci, scrutînd de la primele în- ceputuri cauza originară a lumii, au ajuns încă prin Heradit la adevărul : „ethos anlhrdpo daimon” : „individualitatea este des- tinul omului11, statornicind intre individualitate și rațiunea univer- sală raporturile unei bipolarități de eficiență socială general valabilă. Sau după Hippolytos IX, 9 ; „Heradit susține că universul este indivizibil: împărțit, neîmpărțit, devenit, nedevenit, muri- tor, nemuritor, logos, con. tată, fiu, zeu ți dreptate*, suita anti- tezelor din acest text voit obscur sugerînd tocmai dialectica vieții intr-un cadru de totdeauna, unic și același, pc care rațiunea umană în actul cunoașterii de sine /fr. 10/ și-l relevă ca spornicul lopos: „fel de a îi”, „legea unității*, „supremă înțelepciune*, Dc aici pînă la principiul katharsisului, formulat de Aristotel calea este deter- minată de evoluția marei arte epice, lirice și dramatice a Greciei antice, profund ancorată în structurile sociale ale cetății antice. Dacă această artă și-a păstrat actualitatea pînă in zilele noastre, faptul se datorește în primul rind împrejurării, după cum a ară- tat-o K. Marx, că ea a fost expresia unui popor „naiv și normal*. Naiv in acest loc însemnează neînstrăinat, normal .fiind sieși normă de conduită. în felul acesta, arta Greciei antice — a unei lumi neevoluate din punct dc vedere tehnic ce nu se mai poate în- toarce — se instaurează în evoluția spiritului uman ca un popas de valoare canonică, iar estetica de azi trebuie să se pătrundă neobosit de exemplul ei, în căra individualul ți socialul, proble- mele vieții și mesajul, pathosul suferinței ți euforia katharsisului s-au relevat obștei într-o unitate supremă și indisolubilă. Succesul răsunător al lui Sofocle pe scena franceză contem- porană nu este deci întîmplălor. Antigona și Electra devin în pre- zenta unui public cu caracteristici specific contestatare, teatru viu, In acest sens, cucerirea metodică de către regie a semnificațiilor incifratc diferitelor nivele ale textului, a bogatei game dc sen- timente ca și a subtilității dc gîndire, se desăvîrșeșle pe baza tuturor datelor pe care arheologia modernă, istoria socială, isto- ria filozofici ți a religiilor, psihanaliza și teoria comunicației ie-au asigurat cunoașterii acestui veac, Maximalizarea efectului, în con- 56 sccințâ, este cit se poate de bine slujit! Ațadar, chiar ți daci textul Electr ei n-ar fi fost remodelat de lannîs lîitsos, tragedia sofocleană, prin interpretarea regizorală pluridisciplinară, ope- ratoare ți prospectivă, a lui Antoine Vitez ar putea fi privită ca upurținfnd cu exclusivitate generației noastre. Eără îndoială, acest gen de spectacole realizează totodată ți o restaurare sui pencris a raportului intre dalele lumii vizuale și lumii auditive. Este adevărat, tentativele acestei restaurări pe scenă nu sînt tocmai noi. Totuși, dacă „opera loială" /Gesaml- kunstwerk"’, spre care in secolul trecut romanticul Wagner tindea programatic, s-a realizat mai ales în sensul unei sinteze descrip- tiv-îluslrative a conținutului psihologic /tehnica laitmotivului în- ccpind din Eo/iengrîn, dezagregarea armoniei romantice în Tristan, homofonia simbolică a corurilor din Parsifal au slujit-o în mare măsură'', acuma, printr-o optimizare funcțională a componentelor statice ți dinamice ale spectacolului, inclusiv „interpretarea" dramatică a textului, s-a ajuns la un nou tip de spectacol to- tal — calitativ diferit de formula tot mai problematică azi a dramei per musica, fie ea de tip rinascentist, fie de lip clasico-ro- inanlic- Să adăugăm în sfîrșil. că prin această nouă formulă în- cercările contemporane din occident dc a determina relevanța socială a artei au depășit in mod esențial proporțiile unei politi- zări dc suprafață și cu orice preț ? 57 cronica literară Eugen Todoran Ov. S. Crohmălniceanu: „Expresionismul în literatura română“ Cartea este in intenția autorului o îucercare de schițare a unor aspecte expresioniste, care n-au putut constitui nici tun curent ți nici o mișcare in literatura ramând, deși expresionismul a fost un moment important de confluentă in constituirea spiritului modern al literaturii române, la formele specifice lui vderind unii din in arii scriitori ai literaturii noastre dintre cele rfoud războaie, Recunoaștem ca o calitate esențială a cărfii tocmai prezentarea întregii mișcări expresioniste in literatura leuropeană, delimitarea diverselor ei aspecte și identificarea lor in literatura română, cu scopul mărturisii al '/autorului de a arăta eâ expresionismul ta stir- nit un interes ce merge dincolo de imitație sau simplă influentă. O corectare a Studiilor iui E. Lovinescu si G. Călinescu se face In acest fel, pc bună dreptate, finindu-se seama de formele foarte va- riate și uneori fundamentale in care expresionistul apare in lite- ratura română. Pentru reconsiderarea istorică tr problemei sint prezentate mo- mentele receptării curentului in studiile mai vechi, contemporane cu el, revistele literare ale timpului, germane ți române. Mediul intelectualității germane din Transilvania ți JJucooina a ajutat simțitor pe scriitorii români să descopere expresionismul, teoretizat ca mișcare in reviste ca „Ideea Europeană" și „Glndirea" de scriitori ca T. Vfanu, si L. Blaga, urmati de mulfi alții. De reținut este că momentul (1919) este unul de schimbare a „conștiinței estetice", cum ar fi spus Blaga, ca urmare a unei „crize h literaturii, cauzată dc condițiile istorice ale epocii. Considerațiile critice sint privite la rindul lor critic, de autorul lucrării, pentru explicarea istorică a fenomenului și precizarea formelor lui viabile in dezvoltarea lite- raturii. Creația literară, in poezie sau dramaturgie, țeste infdfijată intr-un cadru foarte cuprinzător, necesar pentru intrebarea funda- mentală : Există o literatură românească expresionistă și prin ee realizări se distinge ea ? 58 N-au existat In literatura româna ©rujuri expresioniste, cu un program poetic declarat, dar /aptul că scriitori ca X, Biaga, A. Ma- ntu, Al. Philippide, A. Cotrus, ia cure se mai pot adăuga I. Vinea, H. Fundoianu. Felix Aderca ț.a., dovedește că prin expresionism, mai mult decit prin oricare altă mișcare literarii pi artistică din epoca noastră, o enormă varietate de manifestări ale modernității a apărut in literatura română, particularitatea curentului fiind tocmai aceea de a le fi făcut sensibile sub o formă posibilă, vir- tuali. L, Blaga numea catalitică influenta culturii germane, deose- bind-o de cea modelatoare a culturii franceze, intrucit influenta spiritului german asupra celorlalte popoare a avut caracterul unui apel la propria fire, la propria individualitate. Exemplelor date de filozof, autorul lucrării adaugă expresionismul, ca un fenomen de „pseudo-morfocă", adică o asimilare a lui in creația literară româ- nească fără senzația nici unei constringeri, in asa fel că ei tfi ea trăi o viafă subterană, in produsele literare ți artistice care se vor dezvolta sub numele altor orientări. In aceasta a constat norocul dar ți dranta expresionismului: /iindcă a cunoscut in germene atitea sugestii de dezvoltare viitoare a artei ți literaturii moderne, el a cunoscut o răspîndtre rapidă ți intensă, dar din aceeași cau?d produsele literare șt artistice stimulate de el s-au adaptat unor orientări literare mai particulare, realizindu-fi, nu odată propriile-i tendințe sub numele acestora, contribuind ca acestea să-ți creeze o poetică originală, rezultată in bună măsură dintr-o astfel de îm- pletire. Autorul lucrări vrea să reconstituie această mitologie răs- turnată, după care nu Cronos îyi mănîncă urmașii ci aceștia iți devorează părintele. Este direcția cercetării întregii lucrări prin raportarea scriitorilor la momentul istorie al constituirii expresio- nismului eît ji la structurile lui fundamentale. Operația de delimitare ide bici începe a fi dificilă, căci pau se poate măsura exact valoarea ți complexitatea unui fenomen lite- rar doar prin raportare la forma lui primară si, in eticul litera- turii române, dacă expresionismul a stimulat in direcția catalitică a influentei germane propria individualitate n scriitorului, speci- ficul lor național, se ivește irrtrebarea: forma monumentală se mai recunoaște ea in germenele ei fi în pe măsură; și dacă ea js-a realiiat pe deplin prin dezvoltarea ei in condifiile (acestui specific local, nu cumva expresionismul râmine o dfrecfie ce se va recu- noaște ca atare doar in planurile minore ale literaturii epocii ? Demonstrația autorului cârjii în direcția acestor întrebări este susfinută, s< chiar dacă unele rezerve pot fi formulate privitor la extinderea formulei expresioniste pentru explicarea unor scriitori, sînt de reținut pentru istorie literară delimitările ideologice in orientările revistelor „Gîndirca" ți „Contimporanul" — cele două reviste principale favorabile expresionismului în literatura română. Revista „Gindirea" înainte fie d-ți realiza O ideologie naționa- listă cu implicafii evident politice, a contribuit ia constituirea unui cerc ale expresionismului, in limitele unui tradiționalism deschis spre o care metaforică, cu aspirația către „dezmărginire" atit in direcție religioasă cit ți etnică, intîlnindu-se astfel eu înclinația pronunțată a scriitorilor expresionist» spre religiozitate. Scriitorii „Gindirii" : N. Crainic, L. Blaga, T. Vianu, O. W. Csisek, E. Bucuță, Al. Bădăuță, Al, Busuiocîanu f.a., format» (aproape tofi in mediul culturii germane, au fost receptivi la tendințele epocii in acord ți cu orientarea ideologică a revistelor culturale ale minorităților din Transilvania. Sînt citate fi comentate articolele de teoretizare a tendinței spre „transcendent", spre „absolut", ca împăcare a orien- tării spiritualiste și iraționaliste moderne cu aspriaiiile revistei de a valorifica in cultură factorul sufletesc autohton. Definiția expre- sionismului în accentuarea absolută ca valoare fundamentală ce trebuie să se realizeze printr-un anumit stil de cultură, cuprinde de fapt o tendință mult mai veche ți mult mai largă, vizibilă in 59 l arta folclorică, fără ca aspirația spre absolut o lumii moderne si! fie identificată eu vreuna din religiile constituite. Din acest punct ar fi trebuit să se identifice deosebirile dintre gindltorii ce vor apăra un „spiritualism liber", in cadrul constringerilor firești ale unui „stil", cum n fost L. Blaga, fi gtnditorii ortodoxiști, ca N. Crainic. „Autohtonismul" a întreținut viziunea absolutului Oi două rfirecftt ce se vor despărți: una filozofică laicii, in formele artei, fi alta teologică, in formele credinței religioase, pe care arta ar trebui s-o exprime in acest caz. Revelația absolutului ea „mister- In poezia lut Blaga, și revelația absolutului ca „adevăr divin" in poezia lui N. Crainic, vor separa definitiv două grupări ale revistei, una „mai de stingă" fi alta „mai de dreapta" cum va spune Blaga mai tirziu. Analiza operei lui Blaga in această direcție e făcută, pentru a se scoate in evidență factura ei expresionistă. ..Panismul" poetului este considerat o formă de manifestare originală a vita- lismului expresionist, descins din anti-intelectualismul nietzsche- ean, Cu precizarea că poetul nostru privește formele trăirii auten- tice, originale ca o realitate familiară, cu convingerea că in lumea râtului arhaic românesc există o astfel de viziune ontologică. Pre- cizarea este importantă, pentru că tocmai de aici in colo Blaga nu mai poate fi subsumat total mișcării expresioniste mai potrivită fiind o înțelegere a expresionismului său propriu, in direcția nr- haismului folcloric, in locul unei raportări permanente la mode- lele străine, care pentru el vor rămine minore in fplanui mișcării literare europene. O cercetare a folclorului arhaic ar arăta in ce fel metafora lui Blaga, ,,structural-dinamicâ, adică expresionistă”, are un plan mult mai adine in „trans-semnifieațiile" mitului, reve- late prin simbolurile absolutului ca simboluri ale Centrului Lumii, intr-o aventură tragică a cunoașterii „misterului", al cărui resort este tocmai substituirea mitului cu metafora, prin invazia „cunoaș- terii lucifericc" in cîmpul „cunoașterii paradiziace", cum ar fi spus filozoful. L. Blaga ocupă locul cel mai Important in analiză, cum e și fi- resc, analiză extinsă fi la teatrul poetului, observindu-se și aici substanța dramatică inedită ce poate fi scoasă din credințele an- cestrale obscure, plăsmuiri naice, practici magice populare, cu un cuvtnf din materia spirituală a „eresurilor". Ne permitem numai să adăugăm că după teoria filozofului asupra asimilării temelor sacrale prin eresurile folclorice, acestea n-au îngăduit „păstrarea intactă a credinței ortodoxe" prin convertizarea lor, ca „ispită schismatică" in procesul de sublimare a ei pe planul imaginației legendare ți poetice, ci invers, această convertire poetică a ispi- tei schismatice a evitat „criza dogmatică" manifestată sub forma „eresului" cu valoare poetică. întreaga poezie p lui Blaga, ți meta- forele fundamentale ale teatrului filozofiei sale, sînt dezvoltări „me- tafizice" ale unei astfel de viziuni, prin ceea ce putem numi poezia mitului in opera lui. Opera lui yl, Maniu, prin ce are ea mai paloros este privită prin aceeași perspectivă, deși o analiză a ei in direcția specificului fol- cloric ar scoate in lumină sensuri ce ies din cadrul expresionis- mului. Dc exemplu, „Lupii de aramă" deși este „aparent" o piesă istorică, revelează sensuri istorice ce pot fi Urmărite pină in fondul geto-dac al folclorului nostru, cum ne permit studiile mai recente asupra acestuia, înfclegindu-se astfel mai bine de ce „Lupii de aramă" sint „copiii pămintului", „fiii muntelui", pe care oamenii nu-i pot inuinge. Cu teatrul iui V. Voiculescu sin tem în fața unui autentic „mister modem", caracteristic pentru accentul spiritualist religios al literaturii expresioniste. O analiză eu deosebire valoroasă este aceea a operei lui A. Co- truj. Sînt precizate in ea nu numai limitele Ideologice ale poetului, ci sini explicate și condițiile istorice ■ prin care mesianismul social are la el un caracter pronunțat locui, național, spre deosebire de 60 coloratura intemațfonaiistă a poeziei expresioniste, poetul dind glas revoltei sociale printr-o reprezentare dramatică a destinului național. In concluzie, la acest capitol, se precizează că revista „Gindirea" pină prin anul IU30 a reprezentat aspirația generală de absolut, jwntru ea după această dată „specificul național" să devină exclu- sivist, stricindu-se simbioza inițială cu cultura europeană prin ex- presionism. in afară de marii poeți care, după propriul lor crez „eretic", și-au păstrat o independentă spirituală. Revista „Contimporanul" fi-a păstrat caracterul internaționalist, rncluzînd fi orientarea de avangardă, fn opoziție cu orice tradițio- nalism. întregul capitol privitor la această mijeare este o analiză a ideologiei curentelor moderniste, cu referire și la opera unor scriitori ca ion Vinea, F. zlderca, H, Fundoianu, 1. Călugăru. Ra- portarea acestora ta expresionism, dar fi delimitarea exactă a for- mulei scoate în evidență o interpretare nouă a întregii literaturi moderniste. Proza scriitorilor citați, reprezentativa pentru expre- sionism, este mai puțin cunoscutii marelui public de azi, de aceea autorul lucrării include in expunere fi rezumarea unor opere, ceea ce, pe de altă parte, îngreunează uneori lectura. Un capitol aparte ce ocupă de lumea „oamenilor de teatru", scriitori care, chiar dacă au realizat opere remarcabile, au fost in primul rind oameni dc teatru, ca V, I, Popa, G. M. Zamfirescu, I. M. Sadoveanu. Reținem re.marca autorului; Personalitățile literare ale epocii, ori s-au ținut în afara lumii teatrului ca Plaga, ori, atunci cînd au frecventat-o, au respins formula expresionistă, cum s-a intimplat cu Camil Petrescu. Se explică astfel de ce expresionismul s-a realizat, in aceste condiții, pe un pian minor. O excepție este G. Ciprian, analizat in lucrare din unghiul modernismului expre- sionist. Este o analiză pătrunzătoare, care dovedește că este posibil un expresionism autentic In afara tradiționalismului folcloric. Conform principiului inițial formulat, de a se căuta numai ele- mentele „expresioniste" in literatura română, autorul cărții pre- zintă fi un capitol de „incidențe", pentru semnalarea unor ecouri ale curentului fi in afara cercurilor literare constituite. Capitolul este cu atit mat interesant, pentru ca pune sub semnul îndoielii, deff cu prudență, anumite formule consacrate in istoria literaturii ro- măne, ca „simbolismul lui Bacovia", sau fi mai înainte al lui Mihail Săulescu, cît fi afa numitul simbolism a lui /Irghezi", sau „romantismul lui >11. Philtppide" și „ermetismul lui Ion Barbu". finaliza textului poetic este fi de data aceasta dovada calităților adevărate ale criticului literar, cu îndrăzneala dar totodată cu fi- nețe aplicat la valori poetice de prima mărime pentru a se de- monstra că de fapt chiar „simbolismul", in sensul larg al cuvlntului. are semnificație „expresionistă" in cazul unor poeți simboliști cu o marc tensiune interioară. Observațiile coneluzive ale autorului lucrării sint de fapt pre- liminariile istorico-sociale ale extinderii expresionismului în lite- ratura română, in baza ideii că, după epuizarea simbolismului, singură estetica expresionismului aducea satisfacere nevoii de spe- cificitate, prin interesul acut arătat tradițiilor locale, imitărilor, cre- dințelor străvechi, reacțiilor omenefti primare, formelor originare. Integrarea culturii românești, după primul război, in cultura euro- peană a însemnat lărgirea unui orizont spiritual, ce înclina Spre orientarea expresionistă prin conștiința eliberării, a bărbăției, avind ca obiectiv valori absolute, permanente, care lasă pe un plan se- cundar demonici civilizației moderne, in opoziția sat — oraf, de- pășită spiritual de o anumită abstractizare existențială, in refugiul spre o anumită „cosmicitate" sau viziune „naturistă" a lumii. O polarizare a tendințelor se produce, după primul război : La „Gin- direa" se va cristaliza atitudinea conservatoare, la „Contimporanul" se va afirma spiritul insurgent, dornic de schimbare. Delimitările 61 nu sint valabile numai pentru literatura rOmdnă, ci fi pentru cea europeană in general. Remarcabilă este rediscutarea ideologică a problemei, pentru a se dovedi că expresionismul n-a fost un pro- dus ideologic al burgheziei imperialiste, eu caracter diversionist, fiindcă in el nu se subsumează total acestei direcții. Despre expresionism, ața cum apare el in literatura europeană in primul sfert al veacului nostru, se poate spune ceea ce s-a spus despre romantismul secolului trecut: Termenul a ajuns să în- semne alit de multe lucruri, incit numai înseamnă nimic, fi aceasta pentru eă este grei*, chiar fi pentru literatura europeană, ți cu atît mat mult pentru literatura noastră, să se sabilească exact ce opere literare sint cu adevărat expresioniste, cind un scriitor s-a consi- derat pe el însuți expresionist ți care sint formele specifice expre- sionismului, adaptate in diferitele literaturi europene. Pentru ro- mantism o soluție a găsit Rene Wellek : termenii care denumesc anumite perioade din istoria literaturii „nu trebuie concepuți nici ea etichete lingvistice arbitrare, nici ca entități metafizice, ci ca nume date unor sisteme de norme care domină literatura intr-o anumită etapă a procesului istorie". Observația este valabilă fi pentru expresionism. Găsim, în concluzie că studiul lui O. S. Croh- mălniceanu tocmai aceasta iți propune: Identificarea sistemelor de normare care a dominat literatura română in etapa de la ter- minarea primului război pină la al treilea deceniu al secolului, pentru o nouă evaluare critică a scriitoritor sub aeest unghi, pen- tru denumirea „elementelor expresioniste", a filozofiei, a stilului ce țin de „normf expresionismului european. Calitățile de critic ale autorului, in eîmpul vast al cercetării comparatiste, cit ți cri- teriul științific aplicat cu consecventă duc la realizarea unui nou portret al epoeii, ce va trebui să Ie completeze pe cele existente tn istoria literaturii române. Ion Maxim Victor Felea: Poezie și critică încheind eseu) Poezia lui Victor Felea in perspectiva propriei judecăți critice am parcurs și volumul Poezie si critică, proaspăt apărut la Editura Dacia din Cluj. El nu mi-a schimbat convingerile nici despre lirica, nici despre ierarhia valorilor în sistemul criti- cului — în măsura în care există unul — dar m-a făcut să-i urmez prudența amînînd publicarea. Pentru că noul volum, cel mai echilibrat din cele trei (Dialoguri despre poezie, 1965 și Reflexii critice, 1968) oferă cititorului atent modul în care tendințele con- 62 tradictorii ale celorlalte două se pot echilibra. E vorba de un echi- libru relativ. firește, deoarece nu ni-1 putem închipui pe criticul care a parcurs. o traiectorie sinuoasă oprindu-se în centrul unui cerc de unde să privească învîrtindu-se pe aceeași orbită, nu atît opere de sub lupa sa. cît propriile idei. Dacă ar fi astfel ar însemna opțiune pentru încremenire, or lipsa de mișcare suprimă viața spiritului1. Ceea ce e specific criticului este tocmai permanen'a pendulare între idei, între creație și rc-creație, adică între un proces încheiat de autor și redeschis de critic pentru a nu se închide apoi niciodată. Caracteristica actului critic este (sau ar trebui să fie) această deschidere a operei pentru a intra în uni- versul și-n structurile ci ; a lui însuși pentru a obține potrivirea cu sine și a altora (cititorii) pentru a le facilita pătrunderea altfel greu de realizai în afara direcției inițiată de critic. Să-i putem oare aplica lui Felea din acest volum cuvintele pe cale el le scrie despre Vdmife pustiei, cartea dc poeme a lui Ion Alexandru ? „Se ajlă acum intr-un proces de limpezire spiritu- ală" (p, 7} sau mai degrabă finalul în care vorbește despre „sensu- rile liniștitoare ale integrării in pacea finală“ (p. 13), înțelegînd prin aceasta că a intervenit, nu o nouă etapă în critica lui (chiar dacă anumite idei s-au cristalizat) ci echilibrarea unor tendințe contradictorii. Unitatea a primit o oarecare stabilitate și metaforic făcînd trimiterea la calmul acelei păci integratoare, înseamnă că înțelepciunea în judecare, o pondere și o mai bună întocmire au luat locul direcțiilor vechi greu de conciliat și categoric formulate. Criticul însuși voind parcă să se apere de obiecțiile ce se pot aduce unor afirmații lipsite de suplețe și contradictorii, prezente in cele două volume anterioare, pledează pro domo spunind despre „eta- pele depășite" că nu sint o înșine pentru un critic, invocînd cazul lui Lovinescu „care a dat cel dinții exemplul revizuirilor, al rejor- muldrii și retopirii textelor mai vechi in ciuda spiritelor acade- mizante, rigide, incapabile să admită dreptul criticului onest de a se adapta la mersul viu al literaturii, la propria-i viziune lăr- gită o dată cu anii și cu experienla“ (p. 179). Numai că Lovinescu și-a tipărit noua versiune pe cînd alții n-au făcut-o și dacă Victor Felea și-a schimbat între timp părerile (ceea ce nu-i reprobabil în sine dar c un semn de slăbiciune totuși), cititorul nu are de unde ști în ce crede acum criticul din cele în care a crezut o dată și între timp le-a modificat, substituit sau repudiat Titlul noului volum este ambiguu putîndu-se închipui la simpla lui lectură că este vorba de teoretizări asupra poeziei și criticii, așa cum Victor Felea ne-a obișnuit in unele scurte capitole ale celorlalte două volume. De astă dată însă a renunțat la generali- zările care-l puneau fie intr-o poziție concesivă de conjectură, fie în alta dacă nu neconformistă deschisă experiențelor și tendințelor noi — in flagrantă opoziție cu prima — și-și publică ultimele cronici literare privind cărțile de poezie cît și cele de critică apă- rute în ultimii ani. Sînt circumscrise tendințe variate și volume inegale, de la Tudor Arghezi la Jlie Constantin sau Aurel Gur- ghianu dintre poeții cu bogată activitate lirică, deși termenul de referință ar trebui să fie volumele debutanților înscrise în Premise la poefii tineri. Situația se repetă și în cazul criticii de la G. Căli- nescu la Al. Căprariu. Dealtfel însuși felul in care-l tratează pe unii sau pe alții îi pune in adevărata lor lumină care nu i-a scă- pat criticului obligat totuși de îndatoririle de cronicar sau din alte interese să-i treacă în revistă și încă cu aprecieri favorabile. Dacă volumul acesta dezvăluie pe deplin virtuțile criticului, to- nul e fundamentai deosebit. A intervenit sporul de experiență, înțelepciunea cîștigată in timp sau resemnarea caracteristică după atîtea tribulații ori doar conștiința unei inutile lupte cu morile de vînt de altă dată ? Nu putem ști temeiurile acestei schimbări. Constantăm doar că judecățile intempestive, observațiile tăioase și adesea nedrepte, acuzele nejuștificate aduse odinioară cu multă 63 ușurință nu dispărut aproape complet. O altă atitudine, o altă politică daca nu și alte criterii. Criticul — cxceplînd capitolul cu debutantii — ori și-a ales poeții despre care putea să scrie pozitiv ori minat de alte considerente a părăsit maliția >i trimiterile rău- voitoare care-1 făceau un critic „de temut" cum se exprimă Regman despre el. Dacă-și păstrează puterea de pătrundere, circumscrdnd eu mijloace adecvate inefabilul poetic, apropi ndu-și-1 și apropiin- du-ni-1. totuși judecata este mult mai îngăduitoare. Criticul a devenit mai puțin aspru și categoric, adoptind o atitudine mai ponderală, probabil dîndu-și seama din timp de relativitatea lucru- rilor și mai ales a judecăților de valoare, punindu-se la adăpost de criticile care i s-au adus că este aspru cu alții și îngăduitor cu sine (aspru cu poezia altora și îngăduitor cu a sa}. Or fiind acum în general binevoitor și tolerant probabil speră să i se plătească în viilor cu aceeași monedă aurită dar fără acoperire. lată citeva exemple ale noii atitudini pe care o putem numi tactica amabilității. Despre volumul Tocmai ieșeam din arenă de Maria liantiș : „atinpind același prad de autenticitate lirică de odinioară, dar adăuglndu-i un plus de reflexie ți sobrietate"1 (p. 27). Referindu-sc ia Orpa de mesteceni : „de o remarcabilă sugestiei* tale lirică, indiciu de cîte prețioase virtuți e capabilă poezia de clasice transparente jf, în cazul de fată, pana inspirată a lui Brad" (p. 40). In schimb poetul Aurel Gurghianu „stăpinește pină la excelență acest vers" (p. 79) iar Veronica Porumbatu ne dă în Histriana „citeca mici bijuterii lirice" (p. 101) la care adaugă și un „admirabil patetism", atestind „calitățile ei de totdeauna, ten- dință spre o expresie sobră ți esențializatâ". Cit despre volumul Afineralia acesta a ajuns „la o excelentă adecvare de sine, la liniile esențiale ale propriei împliniri" (p. 104). Aprecierea o găsim și în cazul lut Sorescu : „Umorul trist al expresiei este excelent" (p. 119). Poeții mai sus citați s-au bucurat întotdeauna din partea lui V. Felea de un regim de excepție. Explicația este ușor de găsit, Să reținem considerațiile despre Aurel Gurghianu și să le aplicăm poeziei lui Felea : „există o poezie a mărturisirilor făcute cu plasai scăzut șl cintat, meiopelcă uneori, poezie care s-a menținut și se va menține totdeauna ca o necesitate a sufletului omenesc". Șl mai departe : „cu aceleași mijloace simple, de o naturalețe proprie spiritelor îndrăznețe, lipsite de prejudecăți eStetiste, autorul scoate bune efecte din temele cele mai prozaice" (p. 79). Făcînd parte din aceeași familie este normală slăbiciunea pe care le-o arată. Nichita Stăncscu, deși este expediat in grabă, e privit totuși cu mai puține rezerve decît altă dală. Criticul face impresia că ezită in fața acestor poeme cu totul in afara poeticii proprii dar fiiind acceptate de întreaga critică ar fi inoportun dacă nu ridicol să le mai facă opoziție. El insă se îndreaptă cu hotărâre spre cele limpezi, spre notațiile lirice ale unor stări de conștiință generai valabile, necunosrînd tulburătoarele întrebări existențiale ce-1 bintuic pe Nichita Stănescu de pildă. De același regim se bucură și Doinaș altă dată repudiat do intoleranța criticului, acum recunoscîndu-l-se, după ce, suprem ar- gument. a primit premiul Uniunii, valoarea deși peste toate reține- rile nu s-a putut totuși abține să nu-1 atingă cu o plează nedreaptă și dc data aceasta : „există destule poeme in care farmecul de dincolo de cuvinte se pierde și ele rămîn fără uibrațle" (p. 63). Vo- lumul Omul cu compasul, despre care este vorba, nu este pe de-a- ntregul „excelent". în schimb am văzut care sînt cele „excelente". Mai ciudată pare situația lui Ilie Constantin. Față de primele volume se ridică semne do întrebare în timp cc Coline eu demoni, volumul premiat „restracturează prin prezența ți ponderea lor întreaga lirică a poetului și ne determină să-i acordăm acel credit nelimitat pe care il investim numai in cei mai buni" (p. 58). Numai că pentru un critic criteriul valoric nu poate fi un premiu ci 6'4 substanța lirică existentă sau nu dincolo de orice recunoaștere oficială. Dar să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Căci peste amabilități criticul se apropie cu ușurință de miezul problemelor, surprinzînd esențialul in cuvinte meșteșugite chiar dacă uneori frumusețea expresiei poate deruta. Cum procedează ? Așa cum însuși spune despre un poet față de care nu are nici o afinitate: își concen- trează impresiile „intr-o imagine plasticii și unificatoare* pentru a face ordine (chiar „iluzorie") într-un material imens (uneori „rebel"), cum este aceia ai poeziei. Această imagine poate fi direc- ția sau cheia unei înțelegeri. Pentru că dincolo de amabilitățile potrivite unor poeți față de care se simte structural mai apropiat, alții ; Ion Alexandru, Baconsky, Caraion, Dan Laurențiu, Adrian Păunescu, Doinaș chiar, sînt analizati cu finețe, sesîzîndu-li-se exact valoarea. Criticul știe să se oprească doar la esențial și valențele întregii poezii sînt extrase in puține cuvinte, dar cele mai potri- vite, Cîteva exemple. Cu privire la Ion Alexandru : „fi-a construit insă un cadru mitic propriu, in care profunda sa elegie iți reia și își amestecă mereu motivele, obsedant, stăruitor, de unde acea impresie puternică dc bocet universal susftnut parcă de corul unei tragedii antice" (p. 13), Despre Doinaș, cu care dovedește prea puține afinități : „sensibilizat pină in profunzime el a scris atunci citeva din bucățile antologice... unde versul a devenit străveziu ți vibrant, de o delicatețe inefabilă ca aripa de fluture" (p. 08) sau finalul din considerațiile privindu-1 pe Adrian Păunescu : „reali- zează in poezia tinără performante spectaculoase, nu fără a se întoarce mereu la un echilibru interior, la fapta gravă și la intuiția autentică fi cutezătoare care definesc pe adevăratul poet, pe îndrăznețul explorator la hotarele imposibilului"1 (p, 93). Premise la poeții tineri este capitolul unde criticul oficiază liber dc orice constringcre și în afara oricăror interese. Sînt paginile cele mai autentice ale volumului, deși, așa cum am văzut, cartea e plină dc imagini unificatoare, metafore potrivite sau expresii cize- late de mina unui bijutier. Dar aici aflîndu-se pe un teren al incer- titudinilor, cum spune, trimiterile, sfaturile, „cearta părintească* îl prind pe severul critic de altă dată acum mai potolit, apropiat și prietenos, zgîrcit cu laudele dar și fără maliția de odinioară. zlspecte ale criticii ocupă abia o treime din volumul Poezie și critică tipărit la „Dacia", în condiții grafice mulțumitoare, din păcate însă plin de greșeli de tipar. Majoritatea celor Incluși sint șl poeți ce mînuîesc cu virtuozitate eseul. Volumele lor sînt pri- mite cu căldură de critic. Observațiile sînt pertinente și curajoase. Compendiul lui Călinescu e privit la justa lui valoare. Față de Aurel Martin nu are rezervele lui Manolescu. In ceea ce-1 privește pe acesta din urmă deși-i denunța în primul volum incapacitatea de sinteză, Contradicția lui Maiorescu se bucură de elogiul meritat („carte despre un critic exemplar, de o netăgăduită măreție spiri- tuală, exemplară ea insăti... * p, 29$), Nici în cazul lui Regman criticul nu se lasă impresionat de atacurile îndreptate împotriva acestuia, subliniindu-i valoarea într-o frază ce spune tot i „critica lui Regman are profunditatea și ponderea pe care i-o conferă 0 bogată experință umană fi de cultură. Cu el, cititorul nu se va rătăci niciodată" (p, 234). încă o dată Felea nu s-a desmințit reușind după cîteva pagini de analiză să-1 definească pe criticul criticilor în ceea ce are acesta mai caracteristic. Dincolo de obiecțiile ce i se pot aduce lui Victor Felea, calitatea aceasta trebuie reținută: o analiză rapidă ce atinge punctele esențiale, apoi o detașare ușoară, altă dată ironică chiar, acum ponderată și în final imaginea uni- ficatoare. fraza de sinteză care rămîne pentru că fixează în expre- sia ei adecvată valorile șl virtuțile cărții cercetate. Și în această secțiune există unele excese de amabilitate asupra cărora nu vom stărui pentru că nu au intensitatea celor dinții. Dar ele izvorăsc' din noua atitudine a criticului ce-și îndulcește obser- 5 — Orizont 65 vațiile : „privite in ansamblul lor tabletele (lui Soreșcu, n.n.) răs- pund insă numai pe jumătate rostului lor critic, in rest cedind unui amuzament gratuit, cu prea numeroase note personale de șarjă si zeflemea” (p. 238). Sau in cazul lui Ion Vlad noul critic de la Tribuna ; „dacă o anume degajare ii salvează de la rigiditate, ne-ar plăcea să-i descoperim mai des latura de ingenuitate si bună dis- poziție pe care incontestabil o posedă” (p. 218). In fond observația este făcută dar tonul este amabil și excesul de politețe face mai ușoară înghițirea pilulei amare. Ceea ce este o mare calitate pe care puțini o posedă. Rămînînd doar la paginile acestui volum, constatăm maturiza- rea criticului, echilibrul judecăților de valoare, cristalizarea expre- siei, acordul dintre mijloacele de investigare și rezultate, strunirea exceselor, atitudinea ponderată șl calmul făcind acceptabilă critica oricit de severă. Critica lui Victor Felea, după un exercițiu de mai bine de un deceniu, a cîștîgat în adîncime dar și-n înțelegere, Ea încearcă după un sistem dc referințe în evoluție să formuleze un îndreptar pe care cititorul să-l poată folosi cu încredere și fără teama că pășește pe o cărare nesigură. C, Ungureami Laurențiu Cerneț: „Cîteva luni de trăit" Ca și în alte cărți ale lui Laurențiu Cerneț (Omul de un milion, 4rșil«), și în romanul de față eroul e individul mijlociu, fără pre- tenții în fața vieții, somnolent și apatic. Nici un personaj (atunci cînd evoluează în limitele credibilului)) nu are vreo pretenție deo- sebită de la viață : unul vrea să-și cumpere mașină, altul vrea să-și facă vilă, altul — scriitor ratat — să scrie un roman-eseu. O femeie vrea un copil și își trișează soțul spre a procrea, alta se vrea inde- pendentă și fără prejudecăți în amor. Un inginer in post de răs- pundere are un carnețel în care își notează cuceririle, pasiune unică. O studentă e ținută din scurt de părinți, oameni cu o morală solidă, dar, odată scăpată, o ia razna și are amoruri dintre cele mai felurite. Un pierde-vară visează afaceri fabuloase, parazitînd în stînga și în dreapta. Alta (tot studentă) caută un matrimoniu solid spre a-și valorifica în mod folositor grațiile. Personajele nu sînt (cele mai multe) niște ratați, ci niște mediocri, candidați în permanență la lene și inacțiune, combinația erotică fiind frecventă. Eroul principal e inginerul Mochie Marin, zis Meme, și el inițial tip abulic, cititor dc romane polițiste : pină aici, lume de provincie, dezorientată, bine surprinsă în trăsăturile ei esențiale. 66 Căsnicia lui Meme (un fel de erou al cărții și ea) e, bineînțeles, banală, ca în nu știu ce schiță de Caragiale, eroul e numit Mochie după sfîntul ce patrona, în calendar, ziua de naștere a susnumi- tuluî. Zilele se desfășoară la fel, Mochie nu vrea nimic, nu visează nimic și ritualul casnic nu prea burghez lotuși, și nici marcat de senectute, se desfășoară cam ca în piesele lui lonescu. Cu deose- birea că „Profana (soția n.n.) asculta melodia și se Rindea la Nae Loviță. (Superior, in fabrică, soțului; individul cel cu carnețel și o sută de petreceri amoroase). Pînă aici, am presupune că romanul ar înainta pe panta radio- grafierii apatiei mic-burgheze, a descripției unui univers anchilozat m preocupări mărunte. Autorul însă ii descoperă pe Meme bolnav închipuit de leucemie și cartea face o cotitură de ISO de grade; Mochie Marin devenind (condamnat de moarte) activ, fiindcă nu mai are nimic de pierdut. „Ca un fvan Turbincă modern4' apare pe ultima copertă, Nemaiavind nimic de pierdut. Meme, pozitiv, prin excelență, demască tărășeniile din fabrică, ajunge director, îl vizitează pe „vicele" cu locuințele: „Pe Mente îl interesa problema locuințelor. înțeleg, il intrerupse vicele — aveți nevoie de un apar- tament. Se va face, tovarășe Marin, in ce cartier preferați ?“ Vas4- zică, o problemă importantă, ca aceea a locuințelor, se rezolvă, atunci cînd ești director, foarte simplu, ba încă după preferințe f chiar dacă ai un spațiu suficient, se gindește Meme (oricum, el era bolnav de leucemie) și se întristează. Problema deci, între cei mari adică, vicele și ei, se poate rezolva. Dar Meme e deputat, așa că merge, după cum e și frumos, ia esențial: Ați fost vreodată pe strada Paris ? Ați văzut acolo o baracă infectă in care stau cîteva familii ? Ați văzut cotețele de păsări, ți magaziile de lemne con- struite din bucăți de tinichea (...) ? Ce aveți de gind cu oamenii ăia ?“ „Vicele1* nu văzuse, nu auzise. Pe urmă e pusă pe tapet problema cozilor. „Vicele tise ca de o glumă, Oamenii au ban» și vor să-i cheltufe. Si pentru că sint nerăbdători, se înghesuie, deși mîine ar putea să cumpere jără să sica la coadă. E o chestiune de educație î“ O făptură ca asta merită trasă în poză și dată la gazetă, să-i sece spița; dar din spița vicelui ăsta proliferează și în alte sectoare, așa că Meme are, în cele cîteva luni care i-au mai rămas de trăit, suficient de lucru. Ca Ivan Turbincă, Meme face o acțiune igenică de amploare. Pe panta acțiunii de salubrizare a vieții publice, acțiunea (eroică) îi aduce succese peste succese, nefă- cînd excepție nici cel erotic. Doctorița Letiția ii atacă direct, fără să obțină decît sfaturi. Pină la urmă oamenii se obișnuiesc cu ei, „sub noua Jui față1*, și însăși moartea iminentă a lui Meme este pusă sub semnul întrebării. Intesesante in punctele dc pornire sint biografiile colaterale, a lui Cucu, vagabond visător, și a Margaretei On. Ultima, studentă, traversează o etapă rapidă a maculării, trecind pe cîteva pagini, de la puritate la viciu. Explicația ar fi aceea a tentației vieții In roz și a Unei educații rigide, insuficiente. Bune sînt portretele pă- rinților, păstrătoare ai vechilor tradiții țărănești, sănătoase în ultimă instanță* Ce e trainic în romanul lui Laurențiu Cerneț ? Observația asupra lumii mărunte, capacitatea de a schița în cîteva linii un portret; de a descoperi în oamenii simpli purtătorii unor adevăruri; incursi- unile rapide printre personaje marcate de lașitate, obtuzitate, pasivitate ; în fine, o bună tehnică romanescă. Poate că din cartea aceasta, cu personaje albe și negre în partea a doua, deci schematice, ar fi trebuit să iasă un basm, o poveste; a afirma că un om care o viață întreagă fusese cantonat într-un univers închis, mediocru, devine un factor de asanare, un perso- naj dinamic, care, abdicînd de la problemele lui personale, se dedică în fața implacabilului în întregime celorlalți, e un element de basm, și nu de roman. în puține pagini, Laurențiu Cerneț pune foarte multe probleme, fără a le rezolva în adincime ; și problemele 67 nu sînt de loc dintre cele mei neimportante, în fine, autorul de- clară undeva că „transformă o tragedie în contrariul ei". Estetic vorbind, faptul c alături de dreapta judecată. Excelent în carte c umorul trist (calitate prezentă și in alte cărți, și e păcat că autorul nu și-a exploatat în această carte suficient resursele), mașinăria cotidiană a faptului domestic, autoironia sau ironia estompată dc aceeași aură « tristeților, ea în această pagină de remarcabilă acuratețe. „E opt și nu mai vine nimeni... constată Profană. M-am spe- riat degeaba, deși acum parcă aș fi dorit puțină societate". Era dezamăgită și se înfurie. „Dar cine să vină la tine? Și pentru ce?” Ar fi vrut să se certe, însă ii era lene, l-ar fi reproșat lucruri în care nu credea, numai din dorința de a-1 face vinovat. De obicei aprecia liniștea căminului lor. Era mulțumită și do faptul că acum, măcar că ar fi dorit să ciocnească un pahar cu Nae și să simtă pervers privirile lui care o violau indiferent, nu o durea sfișietor absența acestuia, se examina lucid, dovadă că nu ora îndrăgostită. Mu și-ar fi permis să fie îndrăgostită, asta i-ar fi stricat echilibrul interior. A fi îndrăgostită presupunea un pic de nebunie, or ea știa că numai lingă Meme putea fi liniștită ; ura calmul și visa o zăpăceală a simțurilor, dar se temea de ceea ce nu cunoștea. „Mie mi-e somn'* — zise ca mal tîrziu. Se așezară la masă, în bucătărie. Miocard, el in silă, ea cu pofta pe care o avea întot- deauna seara, băură, apoi reveniră in odaie. „Să deschid televi- zorul ?H — întreabă Meme. „N-am chef de nimic. îmi vine să pling. Zău că-mi vine să pllîng“. „Nu ințeleg de cc — oftă Meme. N-au venit — n-au venit, nimeni nu e obligat să țină minte ziua mea do naștere. Șl tu ai uitat-o. Și eu. Nu-i o tragedie. Și pe mine mă afectează, dar nu dau vina pe nimeni11. „Nu-i numai asta. Îmi vine să pling așa, în general”. „Ponte vrei ceva ce nu știu eu. Spune-mi I” Urmă o tăcere lungă. Profana începu să răsfoiască o revistă. „Poate vrei să ieșim undeva — reluă neașteptat Meme. Putem pleca în fiecare sîmbătă. Poate te tentează o mașină...” Nu vreau mașină ! „Aveau niște bani depuși la C.E-C-, îi strîngeau fără vreu scop anumit, numai ce le prisosea. în general nu aveau nici un scop, nici un țel. Tot ce și-au dorit li se împlinise...11 Eugen Berca Dorcescu Damian Ureche: „Elegie cu Francesca da Rimini“') Este o preșeală să se creadă că o operă literară scrimă mai fîr- ciu întrece, aproape întotdeauna, ca coloare debutul; /findcd des- tinul literar al tartă scriitor nu este o creștere (sau descreștere) liniară și continuă, iar scrierile sate nu sînt trepte dectt cronolo- pic, De fapt, ele reprezintă reluări din prespective diferite sau *) Editura ..Cirtco ramlneic.l'1 1971. 68 dinfr-o singură perspectivă a colocviului sau solilocviului inițial. Cu alte cuvinte, slut oglinzi diverse ale aceluiași chip, unite prin legături subtile și complexe și alcătuind, in final, un univers aparte, acel „cosmoid" de care vorbea Lucian Blaga. Cea mai realizată carte a unui poet este cea care-t reprezintă mal bine și care supune pe cititor, cu mai multă vigoare, la acel soi de distrugere ce se nuntește emoție estetică. Cu toate acestea avem convingerea că Elegie eu Francesca da Rimini, recente carte a iui Uamian Ureche, este volumul in care temperamentul artistic al poetului s-a realizat mai deplin. Hăsfoind celelalte apariții editoriale (Temperamentul primăverii, EPL, 1964, Invitație la vis, E.T., 1966, Viori fără amurg EPL 1969), observăm că „cel mai timid copil al omenirii'1 (cum însuși se defi- nește) și-a găsit, de la început, tontă propriu. Muzica fluentă a versului, pavăza unei anumite pudori in calea erupției sentimentale, dezinvoltura cu care folosește neologismul sînt trăsături constante ale liricii sale. Impresia pe care o lasă lectura primelor trei volume este cea a unui poet verlainean, disciplinindu-și clocotul în melopee, lăsind versul să se reverse in voie, sub singurele rigori ale muzicalității. Simetria strofelor nu este, deci, rigidă : Damian Ureche ,, preferă" versul impar, strofa este, de multe ori, deschisă, prin absența rimei intre versurile intii și al treilea: Mușc din fructul unui timp I / Mă privesc cu ciudă merii, / Simt in pură mustul tfnăr, / Stors din gelozia verii (Muțc din mâr. din vot. Invitație la vis, p. 14). încă din primele pagini ale Eleaiei cu Franccsca da Rimini, rom simți că. aici, deși este, in esență, același, poetul este mai mult ți totuși, altceva. Credincios versului dc factură clasică, Damian Ureche ajunge acum la adevărate virtualități formale : „Și-am mai ales prin (ara de jăratec / O dragoste mai aspră ca un ger / Să-mi răcorească vara din văratec ! Verona, Veronfca, Vcnorer — (Ele- gie. p. 8). Sclipiri de sens și sonorități surprinzătoare obține poetul prin așezarea neologismului chiar la rimă: „Ea sc fardează intrigant / Cu scoici, cu nuferi, cu balene, / Cu teama dintr-un diamant, t Cu timpul nemișcat din pene (inaccesibila, p. 9). Niciodată, insă, neologismul nu rămîne izolat, netopit in text, vecinătatea cuvintelor vechi temocrindu-i stridenta și înnobiltndu-l semantic: „Prea am citit cu lacrimi cartea I In care ochii ei s-aprind, / Mai feminină decît moartea / fini sparpe nopfite zlm- bind (Blestem p, 16). Astfel, chiar versurile de structură folclorică acceptă cuvfntul nfolopr-, astmiiindu-î : „tntr-o zi m-am vrut copil. f Jovial ți juve- nil, ' Intr-o zi pleefnd din ieri / Iar jelit de junii jderi" (Lotte la Weimar, p. 17). Și aici țl in celelalte volume, Damian Ureche, se dovedește un heraelifean, ca structură artistică. Niciodată nu-i /a sein caid apa- rente statică a fenomenelor ci curgerea lor. O cercetare a metafo- relor sale verbale. îndeosebi, ar evidenția eu certitudine acest lucru. Dc altfel, și metaforele care definesc eroul liric se construiesc pe reprezentări ale trecerii: . Cind fluviul de singurătate / Respins de tine eram cu ; Eram ți valul și uitarea .., (Euridtee, p. 24). Dar dacă trecerea este eternă, nevoia poetului de stabilitate si durabilitate prin creație va fi cu atît mai dramatică. Ce stavilă încearcă Damian Ureche să pună timpului și măcinării ființei noastre fizice ? In primele trei volume, dragostea, simbolul, pentru el, al perenității. Privind poezia sa din acest unghi, vom înțelege de ce Damian Ureche uu este aproape niciodată un erotic de senzație ci unul de meditație și, mai ales, de nostalgie. Și dacă acest suport al poeziei sale se întrezărește clar In volumele anterioare, in Elegie cu Fran- 69 cesca da Rimini, femeia cedează locul altei realități stabile pe care ultima poezie a ciclului, Misterul celei din urmă, ne-o dezvăluie. Din dragoste, Damian Ureche nu alege atingerea, bucuria sim- țurilor, fapt dovedit prin aceea că elegiile sale împodobesc femei neprezentate — chipuri răzlefe ale feminității, rămase in memoria oamenilor sau a cărților. De aceea, versurile urcă, uneori, la înalte sfișieri de ton, ca in admirabila Obsesie a Ofeliei p. 3&, „Și prințul Ham le t ftie că ne iu- bim zadarnic / De mult iubirea noastră e foc nebun de rug / Și viatul după mine aleargă ca un cline f Și rochia mi-o smulge ți nu mai pot să fug". Dacă in versurile sale mai vechi, Damian Ureche punea chip la chip poetul ți femeia, treptat, crește din umbră sugestia unei a treia prezente : cartea, metaforă a operei realizată cu bucurie, dar ți cu durere: „Cind trece bărbatul prin iarba de carte l Spuneți-i s-o dea la o parte, / Pină crește înaltă I Aya cum crescuse cealaltă (Lamentația Magdci Isanos, p. 32). Tăria volumului stă, mai cu seamă, fn această unitate de fond ; dar yi fn larga posibilitate de o exploata virtutea strict formală a versului. Versificația savantă (Madam de Stael. p. 21) alternează în cuprinsul volumului cu muzicalitatea autohtonă a versului popu- lar, perfect turnată pe corpul legendei străine: „Drumurilor, lun- gilor, / Seara Mbelungilor, / Soare mort la capete / A-nceput să scapete (Răzbunarea Kriemhildei, p. 45). Cu o intuiție clară a specificului acestuia din urmă, Damian Ureche va lăsa să-i „scape“ ici yi colo, asonante yi va construi rime după tipar folcloric (vezi mal sus sau : „Că-n durere scapără, / Dusă-n altă tabără (ibidem). Și-n acest volum strofa este „spartă" tn unele cazuri (rimează doar versul al doilea și al patrulea) ți versurile impare continuă să apară. Astfel, monotonia, cel puțin în ce privește structura met- rică, este exclusă. Fluxul poetic curge nestînjenit, în revărsări domoale, uneori, clocotitoare altădată ; „Vă ingrop în aur, vă în- grop în peyte / Pielea fluviului se gudură naivă / O, măcar de-ai ride omenește / Tu, superbă foame primitivă (Kira Kiralina, p. 37). Nu ytim dacă poetul însumi a văzut fn poezia din urmă a volu- mului o încheiere a întregii peregrinări de pînă acum și concluzia ultimă a dezbaterii sale interioare. Misterul celei din urmă este, după opinia noastră, cea mai reali- zată poezie a cărfif, Raportarea poetului la pulsul adine al existentei capătă acum o rezolvare, căci cariea nu este doar elegie închinată dragostei; se deslușește in paginile ei și o pregnantă tentație a meditației pure. De data aceasta, poetul nu mai vede in dragoste garanția stabili- tății iar imaginea femeii ca principiu eleat al statorniciei este abo- lită. Nu ea. ființă trecătoare, va putea să se împotrivească trece- rii; supraviețuirea ei, ca și a poetului, este chezășuită doar de operă, de carte : f Vino cu mine, i-am zis, să fugim într-o carte,/ Dublă cerneală fierbinte strivită-ntre foi ... Misterul celei din urmă, p. 76}. Prin aceasta, poezia Iui Damian Dreche depăyeyte zona exclusiv erotică, realizîndu-Se și ca un omagiu adus creației, singura capa- bilă să-i dea omului eternitate si frumusețe In univers. 70 studii Alexandra Indrieș Arta portretului la Tudor Vianu O figură hoffmannescă traversează, ea un mesager neliniștilor dintr-o lume subterană, spațiul cu atît de pure arcade al vieții lui Tudor Vianu : „Mă înapoiam într-o zi acasă, pe la orele amiezii, cind în fața locuinței melc am observat un om prăbușit lingă poartă, în prada unei vădite ți cumplite suferințe. Era un bărbat între treizeci și patruzeci de ani, îmbrăcat curat, cu privirea al- bastră, cu mustața roșcovană. Miinile sale erau ale unui om care lucrează și, de sub pălăria căzută pe trotuar, ieșea la iveală un cap blond, cu un început de calviție. Nenorocitul se închircise mai întîi, lăsîndu-se pe vino, dar cum spasmul care-1 cuprinsese nu slăbea de loc, se proptise în mîini și degetele lui încercau zadarnic să străpungă trotuarul'1. Bolnavul, care se legitimează : Hcinrich Rotbart, strungar în fier la Uzinele Lemaitre, explică a suferi de „piatră la bășică", boală îngrozitoare și ignobilă, cu amănunte fiziologice înjositoare care alarmează și jignesc egotismul sensibil al omului ee-și savura cu delicii disponibilitatea sănătoasă a tinereții sale : „Am avut totdeauna o vocație deosebită pentru feri- cire. Fericirea îmi apărea în anii aceia în forma unui puternic și armonios tumult interior, în timpul orelor in care citeam operele poeților și filozofilor. Ceea ce se petrecea în mine rămînea să se întrupeze în afară, dar multă vreme nu izbuteam să obțin mai mult dccît să întreprind lungi plimbări nocturne, pe străzi singuratice, printre nălucile caselor bătrîne, ritmînd frînturi de fraze pe care nu le-am scris niciodată. Neconstringindu-mă să zidesc o operă, n-aveam prilej s-o critic, nici să fiu nemulțumit dc ea. In ziua, apoi în noaptea care a urmat intîlnirii cu Heinrich Rotbart, feri- cirea ntea a fost ușor tulburată. îmi reprezentam cu ușurință dure- rea lui bestială". Prima întîlnire cu spectacolul suferinței fizice, caracterizată cuprinzător șl intensiv ca „bestială", se rezolvă, prac- tic, în gestul neprecugetat al carității, iar teoretic, în sentimentul de securitate oferit de ordinea superioară a civilizației și a cultu- rii suftetețli : „Dar Heinrich Rotbart s-a aflat printre oameni, într-un oraș civilizat, unde medici iscusiți pot veni în ajutorul suferințelor, printre inimi capabile să vibreze cu durerea seme- nilor, Nesuferita, cruda obsesie a închipuirii mele, evocind neconte- nit paroxismul durerii fizice, s-a mîngîiat într-un tîrziu printr-un fel de recunoștință față dc oameni, față dc așezările vieții lor-. Această primă întâlnire avusese loc într-o zi senină dc mai, în plină amiază. A doua ciudată întîlnire se petrece într-o seară tîrzie și urîtă de martie. Sufletul nu mai este atît de deplin liber de contingențe ca-n primele elanuri juvenile, vocația fericirii vădin- du-se dificilă iar calea ci spinoasă : „Ritmam ca altădată fraze nescrise dar visarea mea trează se amesteca acum și cu multe preocupări ale viețiiț...) Tumultul meu interior nu mai era atit de armonios. în orchestră se auzeau citeva stridențe (...) Pornirea mea ncstăpînită de a colinda trebuia în noaptea aceea să calmeze o mare mihnire, durerea unei ofense și a unei nedreptăți*1. Și acum apare ca desprins din zidul întunecat al unei case, un personaj straniu, decrepit, neputincios. Reacția nu mai este tot atît dc spontană și încrezătoare, dar conștiința foarte sigură de ierarhia valorilor reprimă pornirea joasă, instinctuală, a bănuelii și pru- denței și impune criteriul suprem al omeniei, reînviind printr-un act de autocontrol, ingenuitatea primă : „Am privit cu neîncredere pe omul care mă oprise în strada pustie, la un ceas târziu al nopții, și prima mea idee a fost că trebuie să mă îndepărtez în grabă. Dar cuprins îndată dc rușine, am luat de braț pe bietul om lipsit de puteri și. lăsîndu-1 să se sprijine dc mine, am început a-1 conduce in direcția pe care mi-o arăta cu bastonul". Ca și prima dată, adaugă un ajutor bănesc-, cu un acut sentiment de jenă. Finalul aduce o răsturnare bruscă a perspectivei. Dar, dacă eșecul pespica- cității in favoarea bunei credințe și a milei poate face din orice om de omenie un păcălit al nelrebnicului, autorul protagonist al experienței nu-și exaltă dar nici nu-și reneagă pornirile candide, tonul fiind de o minunată justețe a măsurii : „Ani ascultat toată scara povestirea întâmplărilor trăite de prietenii mei cu Heinricli Rotbart, falsul tipograf, omul care se pricepea să răsucească și să stoarcă sufletul Îndurerat al omului. Și după ce se liniști in mine revolta și admirația pentru măreața lui abjecțiune, am încercat pentru cl și un fel de recunoștință, și, desigur, nici un fel dc com- pătimire pentru mine însumi- (Heinrich Rafbart, în Opere voi, I. editura M inerva, București, 1971, pl 182 și u.). S-a vorbit despre stendhalismul structural firii lui Tudor Vianu care, adăugîndu-so năzuințelor spre probitate, seriozitate și puri- tate dezvoltate în contact cu neokantianismul, dă personalității sale un accent cu totul deosebit. Dar și stilistic, prin exactitatea tonului, prin linia fermă a narațiunii, proza sa se înscrie în descendența lui Stendhal. Ca cercetător, abordează opera sub unghiul secretelor de creație, al curiozității pentru modul cum artistul izbutește în această tulburătoare întreprindere care este orice plăsmuire, văzută ca tentativă de cucerire a unor culmi, al analizei mijloacelor artis- tice privite parcă drept elemente ale unei tactici și strategii tainice a creației, al descoperirii mobilelor sufletești adînci și esențiale alo scriitorilor sau personajelor din care se desprind discret anume linii de conduită edificatoare. Dacă George Călinescu a fost numit un Balzac al istoriei literaturii române, fără doar și poate că Tudor Vianu este un Stendhal al culturii noastre. Iată o mărturisire impor- tantă a scopurilor ultime ale creației și cercetării deopotrivă : „Cri- ticul se ocupă cu sentimente omenești manifestate în opere, trebuie să descrie caractere și temperamente, destine în luptă cu epoca lor. Materia criticii aparține lumii morale, ca și a poeziei," (Post/ață la volumul Versuri 1957. în voi. cit. p. 4, s.n). Schița unui autoportret pe care o creionează Tudor Vianu fra- pează prin voința deliberată a creației de sine : omul e predispus a-si corecta personalitatea ca pe o operă de artă, diminuînd excesele, armonizînd întregul. Structura sintactică preponderent adversativă exprimă, pe lîngă acribia introspecției, șl idealul dinamic echili- brat al modelului interior Sînt țin om de statură potrivită, Am o structură fizică echilibrată, dar nu prea rezistentă (...) Sînt brun 72 pe fond palid, dar nu livid. încă din adolescentă m-a surprins alternanța dispozițiilor melc. Predomină însă melancolia, dar nu placiditatea, cu unele izbucniri de violență (...) Sint un lucid mo- dest (...) Disprețuiesc emfaza, gesturiie patetice, cuvintele răsună- toare. Ani totdeauna grijă să cobor vocea cu un ton. Cind mi-am dat seama că am un glas prea plin, am început să vorbesc mai stins. în cariera mea profesorală, cînd am observat că am oarecare tendință spre oratorie, m-am conslrîns la expunerea rece și teh- nică" (op. cit., p. 105 și u.) Pentru ultimele fraze, de comparat cu vestitele cuvinte ale Iul Slendhal : Jc fals tous Ies efforts possibles potir etre sec (,..), Jc trembie toujours de n'avoir ăcrit qu'un soupîr, ouând je crois avoir note une verile." (De I'Amour, ed. Garnier- Flammarion, 1065 p. 50). Căutarea unei discipline interioare pre- domină autoportretul lui Tudor Vianu. Ca act de auto-tormare, simbolic efortul dc a se constitui pe sine se exprimă prin motivul sculpturii : mîntuirca se dobîndește prin revelația seninătății supreme a cosmosului, dar mai ales prin cestui intențional al aulomodelării ca definitivare a vocației spre fericire: ..Din adîclmea albastrei lui lumini / Se-mpreună o lacrimă cu alta. / Așa cum două pale flori îmbini / /Dar sc-arătă uriașul disc de viață... / Ca un artist ce își încearcă dalta / El își ciopli un blînd surîs pe față" (/luminare, voi, cit, p. 386). Vorbindu-și la persoana a doua, fiindcă efortul său educativ are mereu ca obiect principal propria sa persoană și mai ales fiindcă autoportretul tinde mereu să devină nu atît o zugrăvire de sine cit o programare spre un ideal superior al devenirii. Tudor Vianu dezvoltă concepția sa despre valoarea omului considerat ca ameliorabil, animat dc superioare ambiții : -Să cunoști ceva temei- nic și să faci ceva mai bine ca alții, să-l fnci cît mai bine, dacă se poate să-l faci perfect. Să fii un artist, un maestru. Lucrul tău să se închege cu armonie, să devii autorul unei lucrări rotunde, complete și frumoaso, al unui cosmos (,,.). Dar ferește-te de mij- loacele captațiunii. Ai nevoie dc consemnul unor spirite critice, do acordul cu ei și cu tine, al unor oameni întregi. Fii serios și modest, nu-ti ascunde limitele si chiar ignorantele, evită orice poză, orice impostură. Nu căuta să fii admirat, ci crezut („,) în unele cazuri este mai bine să-ți bruschezi sala, decît să încerci a o cuceri ca un curtezan sau un bufon (...) Ajută-ți prietenul nenorocit'. Mărtu- risite pentru nevinovat. Sprijină pe cel slab și nu uita ce grele sînt începuturile de viață. Fă ce poți pentru ca lumea să devină mai dreaptă” (Fragmente autobiografice, op. cit., p. 163 și u.). Numeroase dovezi atestă un fel dc fugă do genialitate a lui Tudor Vianu. Figura academică, cizelată cu grijă clipă de clipă pînă la dcsăvîrsîrea exemplară, a ..profesorului", așa cum a apărut studenților ce l-au cunoscut mai ales în ultimul său deceniu de activitate, se vădește a fi fructul unei alegeri conștiente a propriei imagini, în luptă ferventă deși discret si pudic ascunsă, împotriva unor porniri divergente. în postfața volumului de poezii din 1957 își explică repugnanta pentru tipul boem șl dezastruos, reacția la modelul de poet oferit în scrie de epigonismul eu marca fatală a ratării: „Văzusem încă, în orașul de provincie în care am copilă- rit. pe tînărul pesimist asleptînd pe băncile parcului public bine- facerile unui politician local, în timp ce mustața îl devenea din zi în zi mai stufoasă. Era o figură a vremii vechi, a țării demora- lizate, un produs al tristeții atît de generale în Orient. Acestor stări de spirit li se opuneau curentele moderne ale literaturii. Modernismul a devenit un termen echivoc, dar eu știu că, în epoca în care s-a răspîndit întrebuințarea lui, însemna voință de prefa- cere, de creație, pornită dintr-o concepție activă și optimistă" (op. cit. p. 4). Un aforism mărturisește un soi de fascinație neaș- teptată pentru existențele marginale: „M-an interesat totdeauna ratatii, veleitarii, provincialii nenorociți, oamenii din umbră, natu- rile secrete, toate acele larve obscure ale fanteziei, în care mi s-a 73 părul a recunoaște materia primă a genialității*. (Breuiar, id. p, 91). Tudor Vianu și-a ales somnul cumpenei: „Din capetele firului sfîrșit / Să întocmesc un lucru cumpănit/ (Moartea meșteșugara- iui, id. p. 32) ; „Preț n-arc fapta ta trudită / Decit dacă ridici din temelii / Lucru rotund, o faptă cumpănită41 (Adecar fi pocite, p. 47); „Ochi de apă sleie-n cumpcni liniștit,/ Ție plumbul firul potrivit la zid. // Numărul, măsura stau la început, / Băgător de scamă fâ-1 și priceput. I... // Sprijină-i de umăr lira heptacordă / Peste ce dezbină, afle ce s-acordă14 (Ștefan șt centaurul, p. 4# și u). Pornind de ia acest portret știi generis al personalității ideale, remarcăm corelația număr-ritm-muzică-etică. Plus Servîen, iniția- torul poeticii matematice, este și autorul unei cărți de meditații morale. Stima pentru matematică și dragostea pentru muzică a lui Stendhai sint cunoscute : „Conviețuirea mea cu matematicile mi-a lăsat pasiunea bunelor definit ii, fără de care totul este doar aproximație" (Viafa lui Henry Brulard, ELU, 1965, p. 384 ș.a.). Deși Vianu n-a fost nici matematician nici muzician altfel decît un ardent auditor, pasiunea bunelor definiții l-a călăuzit neîncetat. Cîteva observații de rară pertinență asupra condiției umane între- gesc cu tușe -sigure portretul dinamic al unui model superior al personalității: „Un singur cuvînt mai mult decît trebuie, o simplă mărturisire nelalocul ei, umple o conștiință delicată cu tristețea și remușcarea unei nopți de orgie... Există o sinceritate din ușu- rință. Un scrupul adine face sinceritatea imposibilă (...) Degetul destinului întors către noi arată în același timp către fundul lumii" (din Breviar, op. cit. p. 92 șl u.) Arta portretului ca artă despre ideca proprie de om este la Tudor Vianu o artă a vieții. Toate portretele concrete, create în spiritul moralismului francez, conțin în subtext o referire la propriul său fel dc a fi. In definirea celuilalt, găsește mereu termenul exact, esențial, uneori neprevă- zut. Un exemplu ; „Era Dan Barbilian, a cărui faimă de genial matematician precoce îl precedase în lumea școlilor. Nu mai întîl- nisem niciodată un exemplar omenesc atît dc original și atît de interesant. Rapiditatea minții lui, felul atît de personal al expri- mării care asocia cuvintele în legături inedite și neașteptate pro- duceau o senzație dc rară îneîntare intelectuală, după cum veselia lui, absoluta lui inaptitudine pentru melancolie, marea lui sociabi- litate îl făceau să fie prețuit ca cel mai bun dintre camarazi" (Fragmente autobiografice, p. 145). Un Dan Barbalian voios nu putea fi dedus din limbajul auster al lui Ion Barbu de mal tîrziu, dar portretul artistului ca om tînăr este atestat ca veridic ți de corespondența celor doi prieteni. E vorba de o tranșantă deosebire Intre eul liric șl eul practic, dc o evoluție, sau poate o anume atitudine ludlcă, un fol dc „gai savoir" se ascunde în luminile opace ale jocurilor secunde ? Fără a avea aerul, portretele lui Vianu pun adesea cîtc o întrebare neliniștitoare. Evident, propria melancolie și pasivitate se opun brio-uiui barbilian. Tot ca o opoziție cu sine, dar de data aceasta sub latura mizan- troplcă, este conceput șl excelentul portret al lui Emanoil Bucuță : „Era un om bine legat, cu ochi triști, lucind într-o figură palidă, sub bolta unei frunți. Venea de departe, ca un călător cam obosit. Omul nu mai era în prima lui tinerețe și debuturile lui se petreceau alături de-ale unora în plină erupție a unei tinereți încrezătoare. Era de mirare deci că el le opunea rezerva lui rece, uneori ironia lui mușcătoare? Un an de zile numai după ce începuse să-și publice versurile sau notele polemice în strimtele coloane ale Ideii europene, toată lumea știa că Emanoil Bucuța este „un om rău". Titularul acestei faime o cultiva cu o deosebită predilecție. II vedeam venind cu mersul lui claudicant. Era totdeauna puțin prăfuit. Sosea dintr-un loc îndepărtat (...). Din neîntreruptele lui călătorii, poate mai mult decît din studiile lui neterminate (...), se adunase acel venin (op. cit. p. 152). Am subliniat în text cîteva 74 fraze care introduc în portretul exact de moralist un element de pură literaritatc. Ipoteza călătoriilor ca motivație a negativismului este tulburătoare și, neexplieînd de fapt nimic, dă personajului mișcarea fatidică într-un spațiu epic de nepătruns, iar repetarea verbelor „venea" și ..sosea" la imperfectul basmului și-al veșniciei dă paginii dc proză un ritm straniu. Observăm că cele cîteva pagini în care talentul epic subia- cent al lui Tudor Vianu se manifestă cu maximă pregnantă, con- țin o structură narativă identică: întîlnirea cu un ins tulburător ce pare a veni din alt tărim, purtător al unor experiențe insolite și al unor zări existențiale impenetrabile. Așa, Em. Bucuța, așa Heinrich Rotbart, oricît de radical deosebite personajele ; similar, tipul de poet genialoid pindit dc întunecare și eșec la care se referă în mai multe rînduri. Cu o vigoare deosebită se manifestă sentimentul de fascinație, alarmă, sfială, jind șl inhibiție în cele două întâlniri fulgurante cu Calipso și apoi cu Grote, ambele apă- rînd ca semne îmbietoare dintr-o lume rînd pe rînd făgăduită si interzisă a unor paradisuri de simple, inefabile, imposibile jubi- lări. O scriitură de marc distincție trasează portretele unor mesa- gere ale eternului feminin, dublîndu-se parcă una pe alta spre a potența cadența $1 a da înțeles de destin pulsației apropierii și îndepărtării. O plimbare în copilărie, cu rotirea mecanic rituală a promenadelor provinciale, i-o relevă pe Calipso : „Ochii ei s-au oprit într-ai mei, dar n-am apucat să-i întreb și să capăt un răs- puns, că valul a impins-o departe do mine. Am întîlnit-o din nou în umbră și mi s-a părut că fața ei se întoarce spre mine, dar ochii ei nu i-am putut vedea. In lumina, ei mi-au scăpărat din nou aprinși și pătimași (...) întâlnirile noastre se petreceau la fie- care trei sau patru minute, dar răstimpurile acestea mi se păreau imense. Despărțirea mă lăsa în restriște, revederea mă făcea să jubilez". Gretc, o tânără și veselă fată îi tulbură în timpul studen- ției, într-un chip asemănător, deși, desigur, cu impulsuri erotice mai sfîșietoare, împreună cu prietenii ei simpli, fata se așeza într-un carusel, pe cînd el privește de jos. „Venea, repezită din cer către mine, ca un uliu, pentru a mă sfîsia cu ochii ci încărcati de dorință .Dar caruselul mi-o răpea din nou în cer. îmi revenea trufașă și disprețuitoare, dar ochii mei căutau să rețină din zbor imagi- nea sinului mic, a brațelor și pulpelor zvelte dar puternice (...) Trecerile erau atît de repezi. îneît expresia cl, pe care încercam s-o deslușesc, îmi rămînea do cele mai multe ori enigmatică (...) Jubilam că-mi revine și mă dezolam că-mi pleacă, O salutam în același timp pentru revedere și pentru adio. Ca altă dată, pe tro- tuarul circular din centrul orașului Giurgiu, cîstigam și pierdeam în același timp iubita și neliniștita mea aspirație către ca era făcută din fericirea unei făgăduințe infinite și a unui doliu îreme- diabil" (Carusel, op. cit. p. 171 șl u). Toate acestea sînt pagini autobiografice. în absența ficțiunii, alegerea momentelor semnificative și modul de expunere tran- sformă copia după natură în simbol al interferenței lumii egotis- mului luminat cu tărîmurile străine, primejdioase, fascinante, tul- burătoare ale pegrei, ale criticismului mizantropic, ale geniului obscur și ratat și ale feminității enigmatice. Din confruntările cu dcmonla șl cu edenismul deopotrivă, autorului îi rămino lotul difi- cil cumpănit dar edifiant al condiției umane. In egală măsură importante sînt, desigur, portretele oamenilor care au influențat pozitiv, stimulativ dezvoltarea sal Stilul rămîne mereu al unui caracterolog animat de intenții axiologice, adică al unui moralist, avînd în plus o orientare introspectivă și autofor- mativă. Așa este portretul profesorului de latină Hildebrand Frollo. din care citez un pasaj grăitor pentru modul cum Vianu îmbină portretul cu autoportretul intr-o dinamică a devenirii educative : „Dar bunul cel mai de preț pe care l-am cules personal din doctri- 75 na dc aur a lui Frollo n fost un anumit sentiment al stilului și o marc iubire pentru formele sintetice și lapidare ale exprimării. Exercițiul traducerii devenea în clasa lui Ilildebrand Frollo o cer- cetare laborioasă, menită să găsească treptat termenul cel mai propriu și formula cea mai concisă (...) Ostenindu-ne astfel, mintea noastră pricepea că vorbirea proprie și scurtă este nu numai o podoabă estetică, dar și un merit moral (...) învățămîntul tui Frollo era pătruns de astfel de evaluați! clici ți estetice, al căror răsunet m-a urmărit multă vreme”. (Ilildebrand Frollo, oo. cit. p. 202). In ultimele însemnări nerevizuite pentru tipar găsim o pagină de auto-analiză impresionantă în spontaneitate, în accentul ei rar de imediatitate, dramatică mai ales prin saltul de la zugrăvirea stării de abandon, de pasivitate la atitudinea activă sub controlul superior al conștiinței ; se schimbă și stilul, de la notația eliptică, sfîșiată la fraza echilibrată, rotunjită, clasică : „Ciudată impresie a singurătății. Cum pot rămîne atita vreme cu mine însumi ? Mono- log interior nesfirțit Con malineonie in infinitum 1". în continuare, citate în limba germană, din Baudelaire, dintr-o poezie proprie de tinerețe, atestă prezenta unui fel de antologie secretă, pătrunsă în memorie, a expresiilor literare a devorantei melancolii. Cronolo- gia ca și asociațiile de idei sînt. bineînțeles, tratate spontan în cel mai modern spirit al non-convenționalismului raționalizat și al pre- ponderenței adevărului sufletesc, ajungind in cele din urmă la claritate aforistică printr-un efort sensibil pînă în cele mai mici detalii lingvistice: „Nu voi spune că e un tapos fiindcă am trăit ușa o viață întreagă — Kierkegaard. „Am trăit cu inima grca“. — Aveam vreo 6—7 ani cînd am spus așa ceva bătrînei doamne Car- nabat. Ce mirare în întrebarea bătrînei 1 Dar de-atunci ? Cicluri ? Mai degrabă melancolia, cu animări pasagere în societate. Obiecti- vitatea cunoașterii, exactitatea procedării — ca antidot. Prețuiesc în frumusețe meritul ci moral : cumpătare, hărnicie sprintenă, spontaneitate, omenie, în fond : grație, har. Pidcărltudo — spicn- dor bani. (Itinerar in U.H.S.S., op. cit. p. 487 și u, ș.a). Tema erudiției, a studiului ca taumaturgi? apare și in Cores- pondentă : „Ce putere, ce sănătate se revarsă în omul care a ajuns să închege cincizeci de pagini limpezi, exacte, bine întemeiate, adevărate! Mi s-a părut de cîtcva ori că am făcut astfel de expe- riențe și m-am tămăduit, prin ele, de multe agonii care m-au bîntuit în lungi răstimpuri ale vieții melc (T. Vianu către Al. Husar, în Corespondența, editura Minerva 1970, p. 119). înțelepciunea aceasta este totuși relativ tîrzie, căci tinerețea cunoaște izbucniri de disperare, sentimentul frustrației (atît de artistic exprimat de altfel in Carusel), năzuinți enorme, entuziasmuri fulminante; in filigran se înscrie însă de pe atunci semnul cumpenei, nostalgia armoniei, gustul activității folositoare: „Astăzi am avut o zi dc amintiri, m-am reluat iarăși întreg și m-am pus în balanță (,..), Cit aș fi vrut să mă bucur de viață, să trăiesc fericit, să mă devo- tez (...) Sînt singur. Sînt nenorocit și condamnat. Niciodată n-am simțit plăcerea să trăiesc. Am păcătuit mereu prin mohoreală. Aș vrea să pot blestema pe cineva. Totul este vinovat (...) Poate eu toate acestea că acum se pctrccc un lucru definitiv. Poale că acum se pregătește o renaștere, o pacificare” (T. Vianu către Ion Barbu (Dan Barbilian), op. cit. p. 44). Și acest strigăt din adincuri : „Căci este în mine o turbată nevoie dc totalitate, un eroism exacerbat, un apetit tragic” (T. Vianu către Ion Marin Sadweanu, id. p. 187). Cel mai obiectiv studiu implică în sine opțiuni personale, por- nite din cea mai adîncâ și mai tainică intimitate a sufletului. Patosul adevărului in Oedip fi Hamlet} vezi voi. Literatura uniuer- sald ți literatura națională. ESPLA. 1958). lucrare do maximă pro- bitate științifică și dc o infailibilă logică a argumentației, oare nu exprimă și propriul patos al adevărului ? Un sunet cu totul perso- 7b nai, aproape dc confidență detectăm în portretul lui Baudelaîne, văzut ea un erou al voinței șl o înălțătoare pildă etică: . „El năzuiește mereu către lumină, către idee și formă. Aci stă și inte- resul dramatic al personalității sale. Căci dacă sufletul său ar fi cunoscut acea indolență așa dc căutată la moderni, durerile sale s-ar fi transformat ușor in voluptate, Dar el și-a purtat durerea prin conductele unui intelect complicat și puternic și a stors chiar din voluptate, otrava conștiinței de sine. El nu s-a menținut in umbră și melancolie, dar a înaintat cu o energie eroică în mijlocul arenei in care cască și urlă fiarele desnădejdell In felul acesta cred că se poate ajunge la o înțelegere mai justă și mai bărbătească a poeziei lui Baudelairc". ('Charles Baudelaire ca poet sentimental. în sens schillerian, n.n. în Fragmente moderne, ed. Cultura națio- nală, 1925, p. 81), , ... Prin Estetica sa, prin Teoria valorii și Filozofia cultura, prin stilistica sa aplicată la fenomenul literar românesc și european, Tudor Vianu a fost mai mult decît un erudit, a fost un creator. Locul său autentic în estetica și stilistica contemporană va trebui stabilit prin studii științifice, în primul rînd comparaționiste. Per- sonalitatea sa este din cele mai interesante și bogate, iar talentul său literar (ca prozator, mult mai puțin ca poet) este considerabil. Portretistica sa exprimă un efort de înțelegere simpatetică a celor- lalți, de autodefinire și ameliorare de sine, o meditație asupra condiției umane. Va trebui să se dea răspuns întrebărilor pe care cu neliniște și asiduitate le pune Tudor Vianu și care implică desigur in destinul omului de cultură contemporan, cea mai esen- țială cea mai intimă și mai arzătoare ambiție a sa : „Un vis prometeic inspiră pe omul modern de cultură, iar această temă esențială și prin excelență patetică a vremii noastre nu poate fi servită altfel decît prin căile diferențierii valorilor. Dar oare omul care trăiește și creiază din punctul de vedere al uneia singure din- tre valori, nu poate să reflecte în sine totalitatea vieții (...) Nu cumva, dimpotrivă, există posibilitatea ca pe însăși căile diferen- țierii sale, el să reeîștige punctul de vedere al totalității vieții ? Nu este cu alte cuvinte posibil ca un artist, adineind însăși formele artistice ale vieții, să străbată către orizontul larg în care se desemnează linia totală și pură a cosmosului? (...) Nu e cu putință ca cel mai umil personagiu, așezat în cel mai modest loc, adineind însăși condițiile vieții .și lucrului său să simtă că, de la punctul specialității sale, a străbătut prin numeroase osteneli lăun- trice, dincolo, la antipodul specialității, la punctul din care să poată privi întregul lumii ?' (Fiiosoffa culturii, ed. Publicom, edi- ția 11-a, 1944, p. 47 și u.). Găsim implicat în acest text atît progra- mul maxim cit și cel minimal al modelului interior, liber și în deplină conștiință de cauză creat, model scutit de imitație, de echivoc și de unilateralitate deopotrivă; găsim aci mai ales auto- portretul în formă de interogație și, totodată, portretul intelectua- lului ca neostenită punere in chestiune a propriei condiții, totul dinamizat de fortifianta și bărbăteasca încredere în om. 77 cronica dramatica N. D. Pârvu „Despot Vodă" la Teatrul Național din Timișoara Pi in „Despot Vodă" — a doua premieră a Naționalului timi- șorean s-au sărbătorit o sută cincizeci de ani de la nașterea lui V. Alecsandri. Spectacolul înregistrează succese deosebite datorită nivelului ridicat la care au lucrat regizorul, scenograful și actorii. Deși dramă în versuri, regia a insistat, în mod deosebit și cu reeditate evidente, asupra rostirii textului, care evoluează melodios, plăcut, fără exacerbări și exclamări inutile; este accesibil și își ilus- trează artistic construcțiile, uneori contrastante, cu o emfază dra- matică ce produce în spectator surprize afective deosebite. Miș- carea scenică și raporturile spațial-intelecluale dintre personaje au o ținută distinsă lipsită de exagerări formale, dar care totuși își păstrează măreția și dramatismul. Această măreție este ampli- ficată de decorurile scenografului Vjrgil Miloia, prin îmbinarea tăieturii și a formelor spațiale moderne cu farmecul coloristic al iconografiei străvechi, îneît impresiile psihologice de-acum patru sute de ani, iscate la spectatorul de azi, se împletesc armonios eu propriile-i trăiri moderne, într-o sinteză fermecătoare care-l ajută să acopere atît amar de vreme, să trăiască acum ca atunci, și atunci ca astăzi. Excepțională costumația, mai ales la femei. Costumele Vioricăi Ceraucan și ale Florinei Cercel-Ferian ne-au creat asociații inte- resante, privind influențele artistice posibile ale vremilor apuse asupra modei actuale. De asemenea, firescul și continuitatea expri- mate în costumele oamenilor simpli, a paznicilor și a poporului răsculat, continuitatea cu vremea noastră au amplificat atmosfera de realism romantic, de istorie perpetuată pină astăzi. Cei 25 de actori ce evoluează pe scenă în cuprinsul dramei, deși pot fi diferențiați pe sub-colectivc in expresia interpretării, în raport cu starea socială și cu grupul de interese cărora le aparțin — au dat, totuși, o unitate expresivă consistentă interpretării, intervenția regizorală a coborît pină la detalii, în unificarea miș- cării scenice și a rostirii, fenomen exprimat în stilul unitar al spectacolului și în individualizări eu discrepanțe minime. Personalul cel mai complex, Despot Vodă — viclean, cu o ten- dință de afirmare deosebit de puternică, complex ca structură 78 sufletească, cînd diplomat și grațios, cînd violent și greu dc stă- pînlt, cu o conștiință a superiorității sale deosebite fată de băș- tinași — a fost interpretat de actorul VI. Jurăscu, utilizînd două procedee do exprimare: una rațională, de compromis lucid, ți alta inspirati vă, trăită, ambele realizate la un înalt nivel, dar perio- dic nu îndeajuns de organic sudate uncie de aitele. în raport cu alți interpreți mai vechi ai personajului acesta dificil, realizarea lui Jurăscu este de nlvel. Actorid Mircea Mavrodin în Moțoc ne-a apărut ca un veri- tabil constructor „la rece'* al personajului, pe toată întindere» lui. Vocea sa profundă și vibrantă ne-a reamintit ce poate să însem- neze „vocea în arta actorului" aspect relativ neglijat în teatrul modern, dar absolut necesar in drama clasică. Personaj complex, Afofoc a! iui Mircea Mavrodin a reflectat o structură psihologică oscilantă în raportarea periodică a bunătății cu combativitatea ți răutatea, după posibilitățile de afirmare ale intereselor personale. Deși „construit", vibrația afectivă a stărilor psihice, pe plan de expresie formală, a fost încontinuu prezentă. Al treilea mare interpret a fost Ghcorghe Pătru în CittMr-Vodă. Firesc, natural, dominat dc o singură coordonată psihologică — tronul ți domnia —; celelalte trăsături au creat un fundal ome- nesc relativ obișnuit, vehiculat de o voce plăcută, adîncă, cu vibrații de-o tristețe firavă, retrospectivă. în prima parte a rolu- lui, violența lui este încăpățînarc stereotipă, și continuă, în partea doua ea primește o semnificație și o valoare socială : dreptatea. Tip de diplomat versat în toate vicleșugurile, cu intenții finan- ciare clar exprimate, cu simțul riscurilor posibile, bocrul polon Laski ai artistului emerit Ștefan lordănescu a avut o mobilitate psihologică exprimată interesant în ritmul expresiv variat al vor- birii, în ușurința deciziilor ți bagatelizarea pasiunilor altora, inclu- siv a soției, In Lăpușnearm, actorul Ion Cocieriu realizează un tablou viabil al domnitorului, exprimat prin coordonatele limitate ale textului, rezistent însă, ca întruchipare fizică ți psihică : puternic, crud, Un anumit orgoliu feminin discret, mascat de raporturile obiș- nuite cu soțul și cu bărbații, o rezonanța afectivă,, de nuanță simpatetică, melancolică, specifică domnițelor de pe vremuri ți întrebări fără răspuns scăpate din căutătura Rucsandci — sînt mijloacele expresive deosebit de nuanțate ale actriței Viorica Ccr- necan Jurăscu, în personajul menționat — soția lui Lăpușneanu. Excelentă, interpretarea dată de Florina Cercel-Perian Carminei soția lui Laski, o poloneză distanțată enorm prin virstă și fru- musețe de soțul ei Laski; întreaga ei dragoste este canalizată înspre Despot, cu care seamănă mult prin temperament, tendință dc afirmare și o dorință învăpăiată înspre o iubire ucigătoare, pentru care merită să faci sacrificii. A doua premieră a teatrului timișorean îi ilustrează din plin, Irene Fiamann, Garofița Bejan, Gh. Lungoci, Miron Nețca, Victor Cimbru — interesantă compoziția acestuia — Florin Măcelaru, Florin Tănasc, Horla Georgescu, Ștefan Mării, Ștefan Sasu, Ana- tolie Cobeț, Sever Cîmpeanu, Viorel Iliescu, Lucia Doroftei, Ion Otaru, Traian Buzoianu și Miron Șuvăgău. A doua premieră a teatrului timișorean îi ilustrează din plin, emblema do „național". 79 Istorie literară-documente Vîrgil Vintiîescu A fost deceniul literar 1860-1870 „Un moment de oboseală și de complacere în mediocritate"? Atît saltul impresionant pe care literatura română l-a realizat in epoca Junimii cit și acceptarea relativ repede a junimismului (parțială sau totală) de către contempo- rani l-a obligat pe istoricii literari să caute explicații cit mai plauzibile și, de-a lungul anilor, ele au fost găsite, adesea fără prea mari eforturi. O primă explicație (și poate cea mai importantă) a fost aflată in stadiul de dezvoltare a literaturii române In acea dată, cu referiri speciale la d' ceniul al șaptelea al veacului trecut. In legătură, eu a- ceasta s-a formulat ideea că junimismul s-a impus deoarece generația pașoptistă se afla în faza epuizării iar tinerii nu se puteau afirma prin ceva deosebit și fiindcă le lipseau idealurile nobile dc care fuseseră animați înaintașii. Această idee a circulat începînd cu deceniul imediat următor, dar s-a impus Îndeosebi in secolul nostru, de la Nicoiac lorga încoace. Marele istoric a căutat sâ-i găsească anumite suporturi, prin referiri la situația scriitorilor din generația virstnică. Pe la 1866 — susține Nicoiac lorga — literatura română se afla „intr-o perioadă de relativă vestejire", deoarece scriitorii din vechea generație erau istoviți, iar celor tineri le lipsea „un șef cu autoritate". Fără indojală câ vorbind despre „relativa veștejirc" a literaturii române, N. lorga se referea și la operele apărute în acel timp, dar are în vedere îndeosebi procesul de creație care avea loc în absența unor îndrumători reali, de un prestibiu cel puțin egal cu al predecesorilor. Această formulare cumpănită, cu un obiect precis, a fost extinsă, cu timpul, prelun- gindu-i-se valabilitatea asupra a tot ceea ce s-a tipărit la data respectivă. Concomitent cu aceasta, concluzia de început, că literatura română se află pe la jumătatea deceniului al șaptelea intr-o perioadă de „relativă veștejlre", datorită în marc parte îmbătrînirii și îmbolnăvirii cîtorva dintre fruntașii pașoptiști a fost serios agravată, deviatâ de lu sensul inițial, extinsă asupra întregii mișcări literare a timpului, adesea inlăturîndu-se adjectivul „relativă", iar substantivul „vețtejire" fiind substituit cu „stagnare", „reg- res". Astfel, nu de mult, adueind cu șase ani mai încoace data fixatâ de N. lorga, dar fără să denatureze sensul inițial al afirmației acestuia, un critic a sporit lista numelor l) N. lorga. ItlOfia literaturii românești contemporane, |, Crearea formei, pp. 3-5 țl SI. 80 pașoptiștilor picrduți cu C. Rola, D. Rolintineanu, Avram lancu, și a decretat anul 1872 ca fiind „an de doliu pentru marca generație de la 1848”. într-adevăr, Intre 1866 și 1875 dispar cîțiva dintre cei mai de seamă pașoptiști, dar moartea lor rămine, fără consecințe grave asupra mersului general al literaturii, ro- mâne căci alături de Vasilc ztlecsandri, care continuă să ramină scriitorul cel mai mare, sc impun alte figuri reprezentative ale epocii ; N, lilimon. Al, Odobeseu, B, P. Hașdeu. . , . Impresia de stagnare, dc neîmplinite a literaturii noastre de după Unire se degaja și din cuprinsul unor pagini memorialistice contemporane aliate, evident, sub influența unor anumite formule pe care istoria literară a reușit să le impună. Așa, de pi luă. Eeon Negruzzi (nepotul lui lacob Negruzzi) reconstiluia intr-o evocare din 1569, in chip izbitor de asemănător cu lorga sau cu criticii contemporani, ceea ce auzise in 1969 de la unchiul sau in legătură eu literatura română la începuturile Junimii; „Nu uita băiete,... — ar fi zis lacob Negruzzi — că in 1667 exista la noi in țară un vid, un vid spiritual și editorial, ceea ce se puunca era teribil de mediocru, lutai meu bolnav, nu mai scria, Vasile Alecsandri se repetași era toarte inegal, in plus, prelege- rile noastre, ale junimiștilor, preparaseră publicul interesat printr-o critică aspra despre toi ce apărea.” Atu memoriile cît și corespondența lui lacob Negruzzi nu conțin aprecieri prea euliguiice in legătură cu literatura noastră diti prima jumătate a accentului al șuptvlca. Dimpotrivă, se știe că el se număra muc acei junimiști care, fără să renunțe la exi- gența judecăților nteriloare la înaintași și contemporani, dădeau dovadă dc mai multă înțelegere in aprecierea ae ansamblu a literaturii romane și in referirile speciale la anumiți scriitori ai epocii. Ciuar aacă am admite că fostul director ai Convorbirilor literare s-ur ii exprimai aiuoma textului reuactai ac nepotul său, ideile despre lite- ratura romana contemporană la începuturile activități sale literare ne apar mai degrabă ca luna împrumutate sau formulate sun influența unar opinii ale vremii. Dur asemenea opinii, inUlmte de obicei în evocări festive, surprind mai puțin decît iele pe care ie aflam in articole și suinii recente, cele mai multe fund legate ae mișcarea literară junimistă, Asuei, nu de muit, Itouica Morea, intr-un capitol despre revista Convorom literare, afirma ea „oupă Unirea tTincipaielor, literatura noasira intră intr-un moment de oboseala și ae complacere in mediocritate. Mișună traducerile proaste uin autori suami ooscun. raraiei cu atest tenomen de invaziune a unei pseu- uoliieraturi, nepotrivite cu spiritul și realitățile sociale ale vremii, se petrece in lite- ratura originala, in speță in poezie, o anemie nu mai puțin pernicioasă. De la afirma- rea cetățeneasca la tribună, de la deschiderea spre somai, poezia se retrage răsucin- nu-se spre interior, devine intimistă, imcezeșie in convenționalism liric.” *) bara sa negam existența unui însemnat numai* ae autori ți lucruri mediocre în pe- rioada ue la Unire pina emu încep su se uiirme mani clasici, socotim totuși că imaginea ue tnai sus e deformată ueuarece neglijează uguritc reprezentative ale epocii. Exage- rarea, ca in majoritatea cazurilor, urmărește să scoată și mai mult in evidența meritele - uimmi și aie c-umoroiruor literare. De alltel nici imaginea ce ne-o oferă asupra ansamblului literaturii române intre 1860 și lom Tratatul entru reali- zarea trecerii literaturii noastre la perioada marilor realizări clasice. 84 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • șerban cioculescu : „tudor arghezi" AiThezi s-a impus în conștiința noastră en una dintre marile voci lirice ale aces- tui secol, incit a-ti închipui, măcar, că onora acestui genial artist a fost vehement contestată, este aproaoe o imposibilitate. Si totuși critici aspre, contestări furtu- noase. etichetări de obscuritate si deca- dentism au întîmpinat creația argheziană. Dar este aceasta, poate, situația marilor creatori care penetrează mai greu rutina, dnr o înving întotdeauna in mod sigur și în veșnică durată. A recepta marile creatii la adevărata lor valoare, într-un moment în care aces- tea sînt contestate valoric, este o dovadă de adincă pătrundere a fenomenului lite- rar, de înțelegere la un nivel superior a literaturii marilor talente. Cartea lui Șerban Cioculescu „Tttdor ărghezi", noă- rută acum douăzeci ți șase de ani, îsi dezvă- luie din plin caracterul de exreotie, prin tidîncimea și finețea interpretării fenomenu- lui poetic arghezian. Arghezi a fost contestat mult timp snu etichetat drept poet obscur, cu intenții de vădită tncifrare a sensurilor cuvintelor. Tendința unei asemenea inter- pretări nu se manifestă la unii ntaî puțin inițiati în tainele literaturii ci chine la universitari de profesie, profesioniști ni K-rlticii de catedră, caro încercau sentimen- tul, bizar, că in cadrul poeziei argheziene ar exista o radicală neadaptare a expre- siei la conținut. în atari condiții clucida- rea problemelor legate de poezia arghe- ziană printr-o caracteriza re valori* ă de ansamblu, o susținută si minuțioasă ana- liză pe text, aven darul să snulbore false iluzii, să clarifice si să îndrepte multe orori. Privită in această si'untie retrospec- tivă valoarea stoliului lui Șerban Ciocu- lescu aplicat creației argheziene sc relevă' kt adevărata dimensiune valorică. Compar- timentată pe capitole cuprinzînd probleme sensibil apropiate, noua ediție a cărții este îmbogățită cu un studiu dedicat creației dc după Eliberare. Studiul lui Șerban Cioculescu inter- preta o creație literară în tendința de rea- bilitare. Falsele argumente trebuiau zdro- bite, mințile opace luminate, sensurile puezieî larg descoperite și uneori demon- strativ redate. In capitolele Este Arpăeii mu poet obscur? ți Alte piedici in repeta- rea poeziei argheziene, „obscuritatea" poe- ziei argheziene este spulberată, sau mai bine zis, clarificată, căci in ultimă ana- liză „obscuritatea" poeziei argheziene nu este altceva decît dificultatea de receptare din partea unui cititor mai puțin familia- rizat cu un nou ecou liric. „Obscuritatea lui Arghezi,, în ultimă analiză, nu este decît efectul de perspectivă a cititorului, neadaptat la climatul liric și la peisajul sufletesc al poetului. Mesajul lui Arghezi nu e obscur pentru că autorul și-1 dorește astfel, cl pentru că este în stăpînirea unei personalități atît de complexe și contra- dictorii, incit, lectorul se lovește la tot pasul dc accidentele tărimului moral ne- cunoscut". Serban Cioculescu și-a scris studiul de- dicat operei argheziene, nu numai într-un moment de dificilă receptare a marelui poet ci în unul în care opere fundamen- tale ale poetului nu au apărut încă, Și totuși a reușit să înlăture prejudecăți și să restabilească valori „Simbolurile vieții interioare", „filonul tradiționalist’*, „Intre credință fi tăgadă”, „Erotica", „Ethos“, „Vigoare, gingășie, fi umor", sînt tot alî- lea capitole ale studiului care ne poartă prin labirintul greu dc parcurs al poeziei argheziene, dar încununat de rare plăceri, lăsindu-ne la sfîrșit reveria produsă de farmecul poeziei argheziene. Pătrundem acum tainele cărții celui care i-a dedicat, poate, cel mai emoționant elogiu. „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris f încet gîn- dîtâ, gingaș cumpănită ; / Ești ea o floare, anume înflorită Mii oilor mele, care tc-au deschis f f Ești ca vioara, singură, ce cîntă ' Iubirea toată pe un fir de păr I, Și paginile tale, adevăr, / S-au tipărit cu litera cea sfintă / /. Reeditat după aproape trei decenii co- mentariul lui .Șerban Cioculescu este la fel de proaspăt, incisiv, pătrunzător și cap- tivant ca și la apariție cînd caracterul po- lemic accentuat se justifica in perspectiva clarificărilor noastre. Faptul dovedește că critica generalizatoare, raportată unei crea- ții literare, își sprijină edificiul pe funda- mentul analizei dc text. Pareurgind stu- diile ulterioare dedicate creației lui Arghezi constați că liniile generale ale tuturor aprecierilor de valoare sînt cuprinse in cartea lui Șerban Cioculescu. ALEXANDRU RUJA 85 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • iosif lupulescu : „in umbra stăpinului“ Pe tinerii oțelari ai lui Iosif Lupulescu din romanul de-acum (In umbra sldpfnu- lui, ed. Eminescu, 1971, 184 p.) îi cunoaș- tem din „Aș fi vrut să, fie marți" ; Dans fără femei ți, mai ales, Scrisori pe sticla de cobalt nî-i anunțau nu numai CU datele caracteristice, ci chiar cu identitatea lor de-acum. Și totuși romanul nu e o prelun- gire tale quale a cărții dinții, ci o carte nouă, de sine stătătoare, cu ideea sa pro- prie, cu o dramă originală, mult diferită dc aceea a nuvelelor mai sus pomenite. Ceea ce ni se pare cu precădere remar- cabil este modul laconic de a construi, un simț modern al epicului, care se prezintă nu ca simplu eveniment narat, constatat, ci ca fapt trăit, încărcătura afectivă colo- rînd fiecare întîmplare, o dată cu tenta de autenticitate pe care o asemenea mo- dalitate o conferă. O ceartă intervenită după un chef există și în cartea prece- dentă. Dar acolo totul se termină nebulos, e un fapt oarecare în care sint implicați cițiva tineri cam zurbagii. Dincolo nu e o ceartă pur și simplu, ci corolarul unui conflict dintre două mentalități, o jude- cată aspră, dură, definitivă între prieteni. Cel nedemn de un mare și bărbătesc senti- ment e „executat", condamnat definitiv și simbolic. Iosif Lupulescu, fără a fi învins încă unele ezitări — începutul cărți le trădează —- știe construi un roman, planurile se interferează și se susțin, cel al vieții mili- tare e „prins" într-o retrospecție firească și esențializată, dictată de fluxul aducerii aminte șl oferind o imagine mai bogată, mai revelatorie, a unor tipuri, mentalități și figuri umane ; în special reflectorul este îndreptat spre Titel, poreclit Sergentul, neonest ți infatuat aspirînd la nemeritate poziții de șef. Sentimental adică subiectiv și polemic aproape, Lupulescu „demască" pătimaș acest „tip infect", care prin lăco- mia, individualismul și rapacitatea lui face notă discordantă în echipă „Condamnarea" sa în final, echivalînd cu desprinderea dc sub o tutelă devenită deja tiranică, e in același timp o abjurare a unei mentalități, a unui mod neonest de a fi și, ca rezolvare literară, mi se pare cu atît mai remarca- bilă cu rit orice nuanță didacticistă este străină, exclusă. De altfel întregul grup c departe de a fi construit liniar ori mani- heistic pe antiteza bun-rău, evoluția lor individuală e trudnică, nu lipsită de sinuo- zități, conștiința lor e încă încețoșată ; ei simt însă cu certitudine numai atît, că nu se poate trăi doar în perimetrul restrîns al unor ambiții strict profesionale și că nici categoria maximă de salarizare nu poate fi punctul terminus al unor aspirații umane. Cam ciudat, dar așa e in viață, răspunsurile nu le capătă de-a gata, min- tea lor trebuie să le găsească, drumul lor înainte se anunță astfel cam prăpăstios, precum sint și gesturile lor. Minciună, altfel un om integru și curajos dar un timid, în fond, crede că poate face un test cu șanse de reunită : întîlnește o tînără de condiție îndoielnică și, ca s-o înalțe in proprii ei ochi, o îmbracă omenește după placul ei, convins că astfel ea va fî alta cu adevărat și că din recunoștința sa va naște chiar un alt sentiment. Inutil să adaug că se înșeală. De altfel în carte fe- meile sînt simple elemente componente ale unui cuplu, elemente complementare, altfel spus proiecția subiectivă a aspirațiilor băr- batului. Titel de pildă rîvnește la o fată „de condiție", o „intelectuală", cu mașină. Nu tipologia e însă partea rezistentă a cărții — rită e, e exactă șl autentică — ci surprinderea în imagini și secvențe fulgu- rante în reacții psihologice autentice a ace- lei inefabile prietenii-bărbătcască, cavale- rească. totală, a unor relații amalgamînd trăirile și corelînd gesturile pe o unica linie de comportament, sentiment pc cară centrele noastre muncitorești nl-1 propun nu rareori ca pe o formă a unor noi relații umane. E drept, dilemele sufletești se re- zolvă cam anarhic, fără înțelegerea și fără sprijinul celor bătrini ți — dacă e aici q realitate socială — cartea ne previne asu- pra unei probleme reale și o face cu mij- loace literare care vădesc o maturizare a scriitorului. Expresia condensată, episoti dele laconice, stilul niciodată pletoric și vizualitatea unor „secvențe" (cea de la pod poate fi urmărită în mod special pentru aspectul ei cinematografic) sint recoman- dări certe ale romanului. Carte a formației muncitorești, carte lipsită de stridențe, pasionată, despre prie- tenie, despre dragoste, In umbra stăpinului 86 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • se citește cu participarea cea mai vie. Chiar așa lipsită de o problematizare subtextuală mai bogata, cartea afirmă incă o dată un prozator cu un talent robust și febril care, disimulîndu-și lirismul, ori mai bine spus stăpinindu-și-1 înaintează cu pași siguri către zonele de maximă reverberație umană ale realității noastre sociale. SIMION DIMA colocviu critic Opera durabilă Așa cum avertizează editura în „Către cititori', acest „Colocviu critic" s-a născut din diferitele probleme puse de către scrii- tori și cititori, laolaltă sau separat, în dife- rite reviste, cartea fiind închinată, sem- nificativ, aniversării a cincizeci dc ani de la înființarea Partidului Comunist Român. «.gu nvs opt întrebări, unele din el** destul de detaliate, la care răspund optspre- zece scriitori, în majoritate critici literari, dar și poeți care s-au exercitat în critică 'Ștefan Aug. Doinaș, Nina Cassian și Vir- gil Tcodorescu), Preocuparea răspunsurilor, ne asigura editorul, este activitatea literară. ceea ce este adevărat, mai puțin fiind de înțeles subtitlul dc: opera durabilă in critică și numai la cîțiva (V. Teodorescu, Șt. Aug. Doinaș) despre opera durabilă literară. Dintre întrebările, ceea ce solicită mai mult pe preopinenți este prima, și anume dacă „a reușit critica noastră contemporană să fie un factor activ permanent in exis- tența literaturii ?“ Foi letonul critic, frecvent în reviste, poate suplini critica analitică ? (pag. 7) Răspunsurile se arată optimiste in ma- joritatea cazurilor, exceptîndu-l pe Eugen Barbu care afirmă : ..Critica noastră con- temporană nu este un factor activ în exis- tența literaturii pentru că este împărțită ne simpatii... Formele critice curente nu sînt adecvate, nici diferențiate. Se scrie im- presionist ..." etc. pag- 39). Iar Adrian Marino nesatisfăcut de cronica literară, termen pe care îl preferă acelui dc foileton. în lumina distincțiilor Editura Emlnescii — 1971 pe care le-a făcut în Lucrarea d*sale /ntro- rucere in critica litterarâ (1963), subliniază necesitatea studiilor de critică, a studiilor de sinteză, deși acceptind utilitatea cronicii literare se războiește, pe dri.pt, cu diletan- tismul, dar mai ales disimularea și impos- tura din paginile revistei literare. în con- textul acestei întrebări, și a doua chiar : relația critic — cititor, se formulează sta- tutul moral al criticului: „Dacă recenzia constituie o treaptă în formarea profesională a unui crtic literar, atunci trebuie să eons- titue și o școală de critică*. (I. D, Bălan pag. 14). Deși judecata dc valoare nu se poate constitui numai pe cinste și bună credință — condiții totuși sine qua non — ci de gustul și talentul criticului- Sau o altă formulare pregnantă a lui Szemler Ferenc :.......tendința generală ce se descifrează din ele (lucrările de atitudine ale criticii n.n.) ne dezvăluie o străduință sănătoasă de obiectivitate, avind și carac- terul unor judecăți de valoare bine definite (pag— 165). Toți autorii prezenți m acest volum pun în plină lumină primatul esteticului, referin- du-sc la opera artistică, fără a-1 desprinde pe acesta de celelalte valori care insuflă o- percî adevărata viață. lată-1 în acest sens pe Ion Negoitcscu, acuzat adeseori, prin neînțelegere, de un es- tetism pur : „In critica nouă, virtuozitatea ține de finețea disociațiilor estetice in struc- tura operei, structură complicată și miste- rioasă, care eonjungă esteticul cu o serie de alte valori de alte date material-spiri- tuale“ (pag, 133). Sau, mai apăsat. Paul Schuster : „(Cri- ticul angajat) ... ca adept al marxism-leni- nismului, va cerceta întotdeauna —■ fără a neglija criteriile estetice — în primul rînd valoarea socială" (pag. 161). Plodind pentru o critică „ce utilizează spațiul creației artistice pentru a constitui dezbateri ce nu sînt numai estetice” timnd „dc un orizont axiologic mai vast deeît cel strict estetic* (pag, 31), antropologic, am adăuga noi, Nicolae Balotă afirmă răspicat ,Crcd de asemenea într-o critică de direc- ție" (pag. 32). Chestiunea este mai spinoasă pentru a putea fi dezbătută în cadrul unui simplu „fo- ileton1, dar mie personal ideea îmi suscită multe rezerve. 87 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • i Deși întru totul de acord cu N. Ba- lotă ; „Căci ce este critica literară, înainte de toate, dacă nu conștiința de sine a unei literaturi" (pag. 35), La relația critic-cititor, interlocutorii care abordează problema, deoarece nu toți se simt obligați să răspundă la toate cele opt întrebări, subliniază rolul dc îndrumă- tor al criticului față de cititor. Deși nu lip- sesc rezerve și distincții pline dc rafinament și tîlc. Iată cîteva : Nina Cassian : Ce spune criticul și cum o spune tot el. (pag, 47). T. Negoițescu :... cronicarul își alege ope- rele despre care își propune să refereze, pe de-o parte după criterii valorice (uneori alege opere ce pretind a fi respinse, tocmai spre a-și clarifica sistemul valorificării, principiile care îl călăuzesc in activitatea sa) iar pe de altă parte după criteriile su- biective ale sensibilității proprii" (pag. 134) Și, în sfirșit. Al, Pini : „Criticul trebuie să poată fi citit pentru el însuși, nu numai decît pentru ce spune despre alții ,,. De altfel marii critici nu sînt, pentru cititorul comun, buni informatori, fiindcă judecata 1or de valoare coincide foarte rar cu a pub- licului, cînd nu e în flagrantă contradicție cu ea“. (pag, 143). Dar lectura criticului sfîrșeștc prin a impune publicului, zicem noi. Sau, în orice caz, acesta va trebui să fie finalitatea actului critic. Se poate vedea deci cum țesătura o- piniilor se adîncește și se complică- Cu toții sînt de acord în a susține ne- cesitatea apariției unei istorii a literaturii române, mai ales a ultimului pătrat de veac, o istorie sau mal multe istorii, indiferent dc caracterul lor subiectiv. De altfel Eugen Barbu anunță ferm apariția unei asemenea opere proprii. Iată o Opinie, pe lingă multe, a lui Au- rel Martin : „Nu mă gîndese In o istorie a literaturii române contemporane, ci la niște istorii ale ei. Adică la viziuni personale" (pag- 128). Se enumeră apoi o mulțime de nume ce ar putea împlini acest travaliu. Se recunosc în general meritele în lite- ratură uneori excepționale, mai ales pentru ultimul deceniu, cu referire mai mult la cri- tică șl poezie. Dar portrete de acută virulență — și pe bună dreptate — face în încheierea vo- lumului V. Teodorescu, mărturisind despre criticul și poetul vorace, omul care cu sau fără talent vrea „să se ajungă'". Este un fenomen de mimetism, dar mai ales de arivism și parazitism cultural analizat, cu rnînie și adîncime. conținînd în același timp și o fermă invitație spre o a- titudine civic-morală iar în cadrul breslei năzuința ca artă să răspundă preocupărilor masei și imperativelor epocii. Desigur, lipsesc multe nume orestigi- oase din cadrul anchetei. Să amintim, la întîmplare. nume ca Șerban Cioculescu, Edgar Papu, Georgc Ivașcu, Al. Phillippide ele. Dar și așa întrebările și răspunsurile date cu sinceritate și competență aruncă lu- mini puternice asupra unei arii de prob- leme vaste șt do stringentă actualitate. ILIE MADUTA vlaîcu bârna : „corabia de fuin“ Alcătuită din două cicluri („Dureroasa pădure* și „Corabia de fum*) noua cule- gere de versuri a Iul Vlaicu Bârna, vine să completeze profilul unui poet de pres- tigiu, a cărui formație lirică a început să se contureze acum patru decenii. Volumul „Corabia de fum" păstrînd în general ele- mentele caracteristice poeziei sale, se re- marcă prin tentația unor modalități de exprimare artistică noi, cu intensități ver- bale dc diferite dimensiuni și prin supra- puneri de planuri tematice într-o necon- tenită interferență, fără însă ca toate aces- tea să-i modifice substanța poetică crista- lizată de-a lungul anilor. In volumul apărut nu de mult, fluxul de imagini se pare că e centrat pe două idei fundamentale: ideia existenței, ca mișcare a materiei și cea a spațiului cu limitele înfruntărilor ce se rcsfrîng, uneori, dincolo de aceste limite : „Uitați peren în piatra columnei glorioase/ Mai porți, tot viu, eresul străbunilor mei în gind,/ Cu brazii și gorunii, soldat pe culmi cețoase / Cimpiilor ești piaptăn eu degete de vînt" (Tăcut urmîndu-ți umbra). Aspectele vieții, aparent nesemnificative, sugerează poetu- 88 cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • lui simboluri delicate, pline de înțelesuri și semnificații : „Păsările, iată păsările ferindu-și / Argintul penelor, izbăvitorul scut;/ Zborul e lung, pină la stele. De ni- meni știut// N-am să le las fără boabe/ Nici fără apa din ploi, / Din vechi întrebări se vor naște / Schismele noi“ (Semnal). Deseori investigațiile poetului sc adin- cesc in profunzimea elementelor spațiale din fluiditatea cărora desprinde diferite ipostaze pe care le încondeiază frumos: „Stîncile fluide ostoita umbră, / Pe unde : trecuseră furtunlle-n ropot / își povesteau aducerile aminte / Cînd îți suna limpezimea de rouă / Al zorilor clopot" (Pe unde tre- cuseră). Ceea ce primează în poezia lui Vlalcu Bârna din volumul de care ne ocupăm, este prezența masivă a peisajului, un peisaj ne- diluat și nealterat, ci, dimpotrivă, pictat ou culorile metaforei, a căror căldură se re- simte în fiecare amănunt: „Piciul, pietrele smerite/ Ca niște oi culcate-n drum./ Și corni și sîngeri strînși în cenușiu păreau topite" (Treceam) sau : „Ascuitînd / Pașii de umbră ai căprioarelor / Ce fulgeră prin- tre spițele soarelui / Prin iarba aburită a dumbrăvilor / Spre firul țopotitor de cleș- tar" (Munților mei). Dacă în poezia peisajului, poetul găseș- te cele mai potrivite și mai expresive ima- gini, cu o marc putere sugestivă, datorită în bună măsură și asocierii acestor ima- gini cu meditații și reflexii de intensități diferite, nu același aspect prezintă poeziile cu caracter sentimental. Lipsite de drama- tism, de violențe, sentimentele poetului pentru iubita lui se substituie tot elemen- telor de pastel : „Asemenea apelor ce nu-și află liniștea / Ci fără odihnă aleargă si freamătă / Se rostogolesc spre genunile mărilor,/ Inima mea așteptindu-te, sub zodiile firele / îmbrățișează înaltele tale eringuri de stele" (Asemenea arbori lor)- în desfășurarea lirici sale, Vlaicu Bârna, stăpîn deplin pe uneltele poetului, serie o poezie de calitate, densă. Sensibilitatea sa vibrează puternic în fața multiplelor aspecte ale vieții și ale peisajului românesc, cărora le dă înțelesuri dintre cele mai diferite, dar niciodată în afara definirii omului contemporan ca fău- ritor al marilor frumuseți de fiecare zi. G. DRUMVR mircca bcrindei : „marcel proust** Literatura noastră exegetică ne-a o- ferit în ulVmii ani o serie de Lucrări cu caracter monografic (asupra lui W. Rey- mont, Kafka, Faulkner, Sartre, Heming- way ctc) care nu venit să împlinească la noi, cu exigență, goluri de mult resim- țite. Anul trecut, data de 10 iulie a semni- ficat centenarul nașterii celui care a fost Marcel Proust, una dintre cele mai ciu- date, dar și geniale fizionomii cunoscute de literatura modernă a veacului nostru. Evenimentul a impulsionat apariția, la Editura Albatros, a monografiei lui Mirc-ea Bcrindei, lucrare ce ocupă un important loc în seria celor menționate mai sus, atît prin împlinirea unui deziderat mai vechi al marii mase de cititori, cît și prin cer- tele ei calități. Scrisă cu pasiune șl autentic suflu scriitoricesc, cumulînd o vastă și adecvată bibliografie, din care nu lipsesc izvoare de primă mînă ca vasta corespondență a lui Proust, precum și mărturii ale contempo- ranilor acestuia, monografia lui Mircea llerindei mărturisește din capul locului o vocație certă : sc înscrie, ca manieră, în tradiția cultivată cu predilecție în litera- tura franceză de Andrc Maurols și Henri Troyat, spre pildă. Deși marca majoritate a monografiilor contemporane urmează unei înclinații firești — aceea de a desci- fra biografia spirituală a unui scriitor por- nind de la operă, aceasta din urmă fiind considerată drept mărturia cea mai lucidă și obiectivă a unor opinii și atitudini perso- nale —, Marcel Proust a lui Mircea Berin- dci adoptă o cale inversă : de la biografia scriitorului la creația literară sau exege- tică a acestuia. Recunoaștem modalitatea utilizată și de Henri Troyat în cunoscuta sa carte despre Dostoievski. în pofida balastului de detaliu bio- grafic, în cartea lui Mireea Bcrindei crea- ția literară proustiană însoțește cu fideli- tate, pe măsura genezei ei, firul unei existențe ce se zbate In căutarea unui echilibru: sub aspect biologic, de la lu- minozitatea luxuriantă a saloanelor vremii la întunericul nopții din camera căptușită *) București, Editurii Albstros. 1971. 89 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cu plută și la suferința unei boli incura- bile, iar sub aspect spiritual, de la acute complexe psihice (printre care sentimen- tul proustian al vinovăției) la liniștea ofe- rită de „regăsirea timpului pierdut", de la incertitudinea și anonimul primelor scrieri ca La Mort de Baldasaare Silvande și La confessicm d'une Jeune Fillte ia sigu- ranța și reputația mondială a genialului /I la Recherche du Tcmps Per du. Și această ascendentă, extrem de dramat'că traiec- torie, în pofida unei psihologii încreme- nită la scara unei inocențe adolescentine : „Boala l-a acoperit la optsprezece ani cu cenușa ei vulcanică, conservîndu-1 pentru totdeauna sub ea. la vîrsta asta, ca pe un tînăr pompeian păstrat în lavă efeb pen- tru eternitate" f Excelent cunoscător al societății și literaturii franceze dc la încrucișarea celor două mari veacuri moderne, Mircea Bc- rindei ne plimbă cu dezinvoltură într-o lume care, ea și numai ca, ne facilitează înțelegerea semnificațiilor umane ce răz- bat de sub mantia de subiectivism a me- moriei afective, element ee apare în crea- ția lui Proust din antinomia dintre lumea interioară a inteligenței șl cea a emoțiilor. La Proust prevalează universul emoțiilor, ceea ce nu-l depărtează însă de la conce- perea unei opere cu certe implicații rea- liste : „Această întoarcere la datele sensi- bilității este pentru Mareei Proust țicrfect realistă. iar nu artificiu simbolic" afir- mă pe bună dreptate Mircea Bcrindei. Spirit analitic, semnatarul monografiei ce ne stă în atenție, în pofida atenției firești de a stabili analogii între persoanele reale — care adesea au trecut doar asemenea unor comete prin viața lui Proust (princi- pesa Marta Bibcscu, spre pildă) — șl per- sonaje ale romanului proustian, susține fără drept de tăgadă un elementar prin- cipiu al funcțiunii: personajele constituie sinteze ale unor caractere umane întîlnite des in cotidian. Astfel, actrița La Berma din -4 l'Qmbre des Jeunes FiUes en El curs nu e nici Răjane, nici Sarah Bernhardt, ci actrița de totdeauna, un prototip, o sin- teză". Realismul proustian, afirmă Mircea Bcrindei, izvorăște tocmai din aceea că Proust a fost „un om al epocii sale și un precursor al unei literaturi de acord cu noile concepții" în contextul mai larg al unor transformări esențiale imprimate de evoluționism in științele naturii, de rela- tivitate în fizică, de intuiționismul bcrgso- nian în filosofic, dc wagnerism în muzică, dc impresionism în pictură. Principala ca- litate a monografiei constă tocmai în sta- bilirea unui echilibru real între biografic și operă, între un univers exterior, nu lip- sit de implicații sociale, și semnificații ce izvorăsc dintr-un interior ce numai in aparență parc straniu și subiectiv. Cartea lui Mircea Berindel invită ast- fel la lectură și meditație asupra unei existențe și a unei creații cu profunde in- fluențe pînă în conștiința literară a zilelor noastre. CORNELÎU NISTOR ion oltcanu : „mig rațiuni" Regizor de teatru și vechi îndrăgostit de literatură, — unul din cei mai entu- ziaști colaboratori și ctitori ai revistei tmișorene Contrapunct (1941—1943) — Ion Oltcanu și-a înmănunchiat versu- rile, „multor ani de trăire lirică" într-un volum intitulat nu înttmplător Migra- ți u n i, deși el repetă denumirea doar a unuia din cele patru cicluri, reprezentative poate pentru tot atîtea etape din viață. Prefața făcută, cu pricepere și căldură, de regretatul critic de artă Petru Comarncscu, conturează personalitatea și sufletul deo- sebit dc înzestrat al autorului, subliniind discreta confruntare cu sine însuși a unei sensibilități artistice pentru care poezia este „o destăinuire a ceea cc — ani înde- lungați — a ținut în taină și tăcere". Originalitatea directorului de scenă care montase pe vremuri dramele lui Lucian Blaga (Daria, Cruciada copiilor) sau ale lui P. Claudel (Vestirea Măriei) și E. O’Neill (Din jale se Întrupează Electra), nu constă atît în factura expresionistă tntr-un cadru abstract și cu decoruri geo- metrice, cît în accentul pus pe valoarea simbolică a gesturilor și a cuvintelor ros- tite de actori, deci în reliefarea poeziei pieselor reprezentate. In ciuda faptului că ’) Ed EminoCU. 3,il salotto" vicenza Recent la Galeria DARTE „IL SALOTTO" VINCENZA au expus două artiste plastice din Timișoara, Virginia Ba- roiu șl Livia Ciotac, care au [ost prezentate tn catalogul expoziției de semnatarul aces- tor lapidare portrete plastice: E o tnclntare pentru simțu- rile cu care receptăm senza- țiile să comunice cu arta Virginei Baroiu, Nu atlt pen- tru un sens anume, ci pen- tru o eflorescentă de sensuri cu care sc-natred fiecare tablou, Acuarela acesta com- pusă din airtejuri In care cu- lorile se dizolvă pînă la transparență e tocmai trăsă- tura lirici a pictoriței. Un adevărat miraj de explozii tăcute. Aceste flăcări de su- flet ți culoare fac din trans- figurarea fierbinte a realului o muzicală dezlănțuire dc nu- anțe. Poate dc aceea, nu dc puține ori. limbajul plastic al Virginei Baroiu se confundă cu vibrația imperceptibilă a poeziei. Dacă atmosfera geamănă de basm fl ralitate din gra- vura Lldlel Clolac are ta bază mișcarea poate prea sigură a liniei, a simbolurilor, nu-i mai puțin adevărat că. sub exacti- tatea decorativului arde o ou- tentied idee plastică. Stăpt- njnd perfect secretele dc teh- nică aquatinta, căldura ce o degajă respirația metaforei cu mireasma de viață primește simetrie cu fantasticul. De altfel, ciclurile „Balade" fl „Proverbe" sini, cu siguranță, suituri stilizate cu Inatt simț poetic, sorbite din izvoare fol- clorice. Chiar atunci cind în- clină spre rațional, arta Li- diei Ciotac găsește superbe doze de sevă fi enwjîe, pen- tru ca spatiile să prindă grai ii formele — udodf de tufele- suri adinei. precum ferwfri- taica c surprinsa dialoglnd cu înălțimile. In „Miraj noc- turn". „Viziune" ți „Amurgul zeilor". E tocmai punica care leagă ratele existenței de co- pleșitorul fior al arici. DAMIAN URECHE între istoria litera- turii și istoria bucu- reștilor Citim cu măria risif interes o Carie de prestanță ți de evi- dent travaliu cum este Isto- ria Romii nici Tn date IE. r- 1971). Cartea este de excepție ți In felul ei, prima sin- teză in Care adevăruri ocolite altădată capătă aci forfa prin concretețea unor cifre. Ăfa cum este șt normal ne-am aruncat privirea asupra tabloului literaturii actuale, prezentat succint prin dale fi nume de cartea in cauză (excepțională Di ansamblu I). Nc-a surprins faptul cd lite- ratura din provincie nu este numai orollld. cl uitată cu dc- sdvtrțire. In afara romanului „F", a cărților lui Constantin Ciopraga. Mircea Zaciu ți Mir cea Tomuș nu este prezent tn tabloul înfățișat (generos eu alții) nici un scriitor din provincie, nu este amintită nici o revistă din provincie. A trece zlmoitor peste realiză- rile scriitorilor din lași. Ciul sau Timișoara. Bacău sau Bra- șov, ni se pure un fapt repro- babil. Să-t consemnăm odată eu numele autorului rubricii literare a istoriei. Dan Zam- firescu. V. CANEA 96 OMI Redacția Timișoara Piața V. Roailă ar- 3 Teiefo», 333») Administra LI a București Șot Klseiefl or. 16 • Manuscrisele ți orice corespondenta scrisa citeț pe o singuri parte a blrtiel cu indicare* adresei exacte a expedl- teruiui, se trimit pa adresa redacției Manuscrisele republicate nu se tesutuia Tiparul executai tub comanda uf. JoUl Întreprinderea Poligrafica Banat Timișoara Calea Aradului 1/A R. S, România Lei î — I