ORIZONT REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMAN IA CUPRINSUL ANGHEL DUMBRAVEANU : Responsabilitatea scriitorului ........... 3 GEORGE DRUMUR: Luminați de legende, Marele de Iarnă ... ... ... ... 6 I L D. SARBU : Rudi ............................ ... ... ... ... ... ... 8 AL, JEBELEANV : Fără margini, Argonauții ... ,,. ... ... ,,, ,,, ... ... 16 C. MIU-LERCA: Unde concentrice ... ... ........... ,,, . 18 LAURENȚIU CERNEȚ : Contemporanii mei........................................ 1® DAMIAN URECHE : Amplitudine, Al doilea frig,.......... .................... VALENTIN TUDOR: Aici....................................................... GEORGE SURU : Poem, Respiram ... ... ... ... ... ... ... .................................... OVID CALEDONIU : In tine lumina........................................ ... ... .. ION MAXIM : Debuturi lirice semnificative.......................................... ION c Ad A RE AN u : Treptele (firii ... ... . VIANA ȘERBAN : Scărișoara .............. ... ........ ... SOFIA ARCAN : Pasărea albastră ....................... ION MAFTEI : Anotimpurile ... ... ... ... ... , N. D. PARVU : Dansatoarei mele, O pasare aibfi ................ IV. MARTINOVICI : Jocuri istovite pe plajă............. 34 AUREL COSMA : Condeierii țărani din Banat............................ ... ... -AS IRENE MOKKA : **•, *** in romdnefte de Anghel Lfumbrăveanu ............. ... 52 EUGEN BERCA; Or/eu ... ................................. ... ... ........... 33 GH. ATANASIU : „Vacan/a" .................................................. 54 Din literatura universală PAUL VALERY t Cimitirul marin, în romdnefte de Ilie lenea, Rodiile, traducere Nicolae Țirioi ... ... ... ....................... ... ... .................. 5? Cronica literară C. UNGUREANU : Nicolae Manolescu : „Teme" ; Ilie Constantin : „Despre poefi" ; Marin Mincu: „Critice li" .............................. ... ... ........... 62 ALEXANDRU RUJA: George Ivașcu: „Jurnal ieșean" ........................... ... 67 Cronica traducerilor ANDREI A- LILLÎN : Karinthjf Fr. fi Kassăk L. in tălmăcirea lui A, Buteanu 70 Istorie-documcnte IOAN MUNTEANU : Aspecte pricind activitatea P.C.R. la sate in anii crizei eco- nomice (1929—1933) ... ... ... ... .......................................... ’ 73 FLORIAN MOLDOVAN : Considerații privind localitatea Ranisstorum ... ... 78 CARȚI-REVISTE : Perpessicius : „Excurs sentimental. Medalii. Memorial" (iordan Datcu); Felix Aderca ; „Murmurul cuvintelor" (Petru M. Haș); Teodor Vrigolici; „Dimitrie Bolintineanu și epoca sa" (Ion Clopoțel); ieronim Șerba; „Itinerar ii critice’ (Cornel iu Nistor); Ion Vitner: „Semnele romanului" (Traian Uviu Biră- escu); Ivo Muncian: „Mărturisiri", Jiva Popovici: „Spirala de aur“ (George Bulic). MINIATURI CRITICE: Argumente pentru o sociologie românească a literaturii. Centenarul Proust (T.L.B.), Ramuri (Antifon), Reportaje (M.C.), Un poem despre Porfile de Fier (Ion Velican). ATELIER POETIC: Un cintec tinăr (Fia viu Mareu), Autumnală (Crifovan Leca), Lui Mihai Eminescu (Vasile Puha), Steag (Rodian Vasilache}, Geneză (Maria Deliman), Inrourare (Octavian Doclin), Stampă ’71 (Constantin Iercescu), Osia pămintului (Dafina Romanescu). Responsabilitatea scriitorului Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu cu privire la Programul P. C. R. pentru îmbunătățirea activității ideologice, ridicarea nivelului general al cunoașterii și educația socialistă a maselor, pentru așezarea relațiilor din societatea noastră pe baza principiilor eticii și echității socialiste și comuniste, document de importanță fundamentală pentru dez- voltarea societății noastre in etapa deschisă de Con- gresul al X-lea, reprezintă un vast program dedicat omului. „Noi considerăm și am considerat întotdeauna — arată tovarășul Nicolae Ceaușescu — că menirea istorică a socialismului este nu numai de a elibera omul de asuprire și exploatare, ci de a făuri o civi- lizație spirituală superioară, care nu se poate rea- liza decit prin formarea unui om nou, cu o înaltă conștiință și pregătire profesională, cu un profil moral-politic înaintat'*. Făurirea omului nou, cu o conștiință socialistă dezvoltată, participant activ la viața socială, la înfăptuirea societății socialiste mul- tilateral dezvoltate, la conducerea și desăvîrșirea continuă a acestei societăți, devine astfel un țel de covîrșitoare importanță și de revelatoare semnifi- cații umane.' Expunerea secretarului general al partidului, profundă analiză marxfst-leninistă și model de gin- dire creatoare, reprezintă un tablou dioramic al pre- facerilor structurale care au avut loc In societatea noastră, deschîzînd perspectivele unei ample acti- vități, menită să ridice pe noi trepte nivelul general al cunoașterii și al educației socialiste a oamenilor muncii. „La baza întregului proces educativ de formare a omului nou — arata tovardșuj Nicolae Ceaușescu — trebuie sd așezăm munca, învdtdmîntu/, știința, ca factori primordiali ai activității umane, ai pro- 3 J gresuiui socieid^’i omene^lî1", In acest proces vast, care implică toate forțele societății noastre socia- liste, literaturii și artei Ie revine un rot important Literaturii și artei ie revine menirea de a sluji, prin mijloacele lor specifice, omul nou, formarea și desă- vîrșirea conștiinței socialiste, înnobilarea spirituală a maselor. Literatura este chemată să-și extragă seva din cunoașterea societății, din investigarea proce- selor vii, deosebit de dinamice care au ioc astăzi în patrie și-n conștiința făuritorilor socialismului. Ea trebuie să fie expresia responsabilă a timpului nostru de lumină, menită sa contribuie la elevareu spirituală a omului, Ia însuflețirea lui spre noi iaple mărețe, wJVu avem nevoie de o artă care să poleiască cu aur realitățile, dar nu avem nevoie nici de o artă care să acopere cu noroi sau cu smoală aceste reali- tăți ; avem nevoie de o arid care sâ fie suflet din sufletul poporului, să redea și greul și bucuria și visurile spre viilor ale oamenilor muncii, o artă izvorltă din realitățile națiunii noastre, profund umanistă', arată tovarășul Mcoiae Ceaușescu, Scriitorii noștri simt această chemare ca pe o chemare a propriei lor conștiințe, ca pe un deziderat profund și existențial al artei lor. Srntem implicați prin crezul nostru literar în acest program menit să îmbogățească literatura noastră cu lucrări de Înalt nivel artistic și uman, cu lucrări care să fie expresia timpului generos pe care îl trăim, expresia proiun- delor mutații care au loc în conștiința coniempo- rănilor noștri. Intr-adevăr, literatura vremfi noastre socialiste nu poate ii o literatură superficială, rămasă la stadiul unei cunoașteri incomplete și, ca urmare, delormatoare, a oamenilor și a societății în care trăim și la izbînda căreia aducem prinosul muncii noastre. C asemenea literatură nu poate și nu tre- buie sd fie pasivă, festivistă, edulcorată, după cum — luînd atitudine critică față de unele fenomene de inerție, de rutină, de automatism etc. — aceasM literatură nu trebuie „sd acopere cu noroi sau cu smoală" realitățile noastre sociale. „Redați în artă mărețele transformări socialiste ale țării, munca clocotitoare a milioanelor de oa meni; veți găsi și contradicții și conflicte reale, nu închipuite, și fapte mărețe, emoționante demne de numele de om 1 Redați și irumosul și iubirea în înțelesul lot măreț 1" 4 Acestui mesaj adresat de tovarășul Nicolae Ceaușescu oamenilor de literatură și artă, scriitorii noștri li răspund printr-o angajare mai profundă In cunoașterea realităților socialiste ale patriei, prin lucrări de Înaltă ținută artistică, de profund con- ținut uman, lucrări care să contribuie la formarea și desăvîrșirea omului nou, la educația estetică a celor ce Înfăptuiesc, prin munca lor eroică, prezen- tul și viitorul luminos al patriei noastre socialiste. ANGHEL DUMBRĂV EANU George Drumur Luminați de legende Luminați de legende și datini, De culorile tării, străbunii Se-nveșmintă in ploi și in frunze, Subțiindu-se lin ca alunii. E un veșnic neastimpăr spre-amurguri. Dinspre porii necuprinse, albastre, Spre reflexele patriei dalbe, Oglindindu-se-n faptele noastre, In baladele grinelor calde, In oțelul fierbind ca un mire, In flntlnf primenite de stele, In livezi cind incep să respire, Legănați de-anotimpuri, de vinturi. Cu stindarde muiate-n răcoare, De sub glie tot urcă strămoșii, Supti încet de semințe și soare. E-un cîntec al mersului unic Ce pîndeșle in taină doar clipa, Lingă mat r ici aprinse de zboruri Să deschidă spre vetre aripa. Merele de iarnă Citeodată Inima livezilor sună toamna prelung După merele de iarnă prea timpuriu plecate In panere reavăne de salcie, brumate. Să nu se mai întoarcă niciodată. 6 E un drum de poeme și taine In căutarea pirgului și a culorilor verii, După care oftează, peregrinlnd fără voie, Peste anotimpuri adormite, merii. Numai sîmburii de nuanța amurgului, Păstrează imaginea șl căldura livezii. Mirosul țărinii din care au supt In leagănele ramurilor, neîntrerupt. Soare și stele, vislnd, necontenit, să se Întoarcă tn același pămint al patriei mele. 1. D. Sârbu Rudi Nimeni nu știe cum s-a lipit de el acest nume. în statele de plată ale urinei era trecut Vasille Grama ; cu toate acestea, chiar și casierul cind ajungea in dreptul numelui său, parcă uita să citească ; apăsa cu creionul roșu in dreptul suinei de plată și fără să zimbcască măcar, striga, să-l audă tot poporul: alRudi“. Rudi era aproape. Nu auzea prea bine și mai mult din ghiontii rile vecinilor știa ră i-a venit riadul. Roșea lot, mustața-! blondă începea să-i joace de parcă ar ii avut febră- Se apropia cu teamă de foaia de htrlie pe care trebuia să iscălească, tn jur porneau glumele ortacilor: „Acu-i acu. Rudi, — să vedem ce șlliî” El Încerca să le răspundă, dar bilblitul ii Încurca vorbele șLapoi, ața cum era el, nu putea face mai multe lucruri deo- dată- Apuca Locul și atoni, ca și cind ar fi căutat cine știe ce nevăzută murdărie, exa- mina virful peniței. Apoi o Inmuia tacticos și iar o examina. După aceea. Începea să-și deseneze Uterele numelui său adevărat : Grama Vasilie. Pe VasiUe nu apuca niciodată să-l termine: casierul era grăbit, din spate 11 ghionteau nerăbdători lovarășii, el însuți parcă obosea plnă ajungea la ultimele litere. Dar era fericit să-și vadă numele scrie de l tnina lui. Țoală lumea recunoștea că are o scriere frumoasă, ca de notăraș. Păcat că | era șchiop și bilbUt. în tlneretele lui, Rudi fusese flăcău mlndru și înalt i sini încă multe femei In I colonie care iși aduc aminte suspinind de vremea aceea ; dar intr-o zi {asta s-a Inf Împle i mai demult, Rudi era calfă de un an), l-a prins curentul unui dinam și ba trîn’it de pă- ; mint. Era să moară, a stat la spital aproape un an. Cind a ieșit parcă era all om imbă- lrini$e. iși trăgea un picior pe jumătate paralizat și limba i se jnvjrtea mai greu In gură. Fata cu care fusese in vorbă — o unguroaică frumoasă de prin părțile Hațegului — n-a mai vrut să știe de el, s-a Înhăitat cu un oltean și a plecat in lume. Iar Rudi, mai blind ca oriclad, a rămas flăcău bălrin. Se aciuase pe lingă o mătușă, creștea porumbel, Iepuri de angora, toamna umbla după hribi și afine — încolo iși vedea de atelierul lui de reparatii de la stafia de rambleaj. Avea acolo, sus, pe deal, lipită de casa de pompe, o hardughie de atelier, in care iși linca sculele. N-avea nevoie de nici o Îndrumare: mc- I seria și-o cunoștea și toți maiștrii de la uzină șl iau că sus, la stafie, mașinile vor merge bine cit timp e acolo Rudi. Uneori, cile un inginer mai tlnăr, curios să-l cunoască mai deaproape, încerca să-l descoasă i „Ce e, cum s-a-ntîmplat ÎM Rudi pleca ochii și făcea semn cu -mina; „Lasă n-are roși să mai vorbim de asta*. Era sfios ți ursuz, și pe măsură ce treceau anii — avea acum aproape 35 de ani — devenea lot mal singuratic, fot mai tăcut. Foarte rareori ieșea din casă- Se așeza atunci pe banta de sub salclm, si cu ! mlinile odihnite pe genunchii depărtati, asculta cum etntă fata lui Moldovcanu la acor- deon. Ti plăcea muzica, suspina și-Și smulgea de emoții virful mustăților. N'u era întunecat la minte: ochii li sclipeau ca și odinioară cind era tlnăr și frumos: dar vorbele le închega cu greu și cu vremea s-a obișnuit să gindească de unu! singur. Rareori, cind avea vreo bucurie, Încerca să spună vreunui ortac mai răbdător: — p.,.p...pă mine ...m-a trintit moartea .,. și ... țt m-am . . , s , . . j s ... sculat numai ... pă ... pS pă jumăime ... 8 Deși avea haine de sărbătoare, rareori se îmbrăca in ele. Umbla mereu in salopetă, aproape totdeauna uns cu ulei de credeai că-i Intr-un „șut' continuu. Nu-i plăcea să stea locului. Acasă iși înjghebase un mic atelier : repara oale, cazane. încerca mici ma- șini : pentru strecurarea automată a bulionului, pentru curățitul cartofilor. Toate gospo- dinele il știau și ori de cite ori aveau nevoie de-o reparație alergau la Rudi. Și Rudi, fără vorbă, repara orice; păpuși stricate, oale, ceasuri vechi, trotinete, rlșnițe sau cărucioare pentru copii. Orice. Și dacă 11 intrebai cit costă ridea Inimos și arăta cu degetul In sus. Toată lumea știa că asta înseamnă „plată in cercuri"; 11 băleau pe umeri ca pe un copil ciudat țH lăsau in pace. Mătușa sa 11 adora, spunea că e mai cumsecade decit zece bătrlni laolaltă. Nu bea, nu fuma — salariul și-| aducea acasă și-l depunea aproape ușurat In șortul negru al babei. „Na, zicea, b... bine... că am scăpat de-o grijă...". Avea o slăbiciune, e-adevărat: adora animalele. Dar nu orice fel de animale, C i cele bolnave: la el găseai oricind doi clini șchiopi, vreo pisică rlioasă, vreun curcan oblo- jit... Le aduna de pe stradă și le vindea. Pentru meteahna asta lumea il considera oleacă ticnit; lui Insă nu-i păsa. Trecea dc-a lungul ulițelor cu pasul lui lîrșit, cu capul care il finea aplecat spre dreapta: — Ce faci cu pisica aceea? — il întrebau oamenii, incercind să-l oprească )a vorbă. — N ... n ... nimic — răspunde Rudi, mingiind cu miinile sale murdare capul speriat al animalului. — Nu vezi măi Rudi, strigă din geam o vecină mai rea de gură, nu vezi că e rlioasă ? Rudi se Întrista. Bărbia i se sălta de citeva ori, semn că ar fi vrut să spună ceva. Dar pini să i se rotunjească vorba in gură, mi ni a 1 se dizolva și zimbetu) său obișnuit se refăcea repede in lumina blinda a ochilor săi curați. — Și tu ,.. biIblla el ... Și tu ești .,. rl-rî-ioasă .... Pleca indată grăbit să n-audă risul dezlănțuit al vecinilor ... îl chemau din cind in cind, ia sindicat. La ședințe, stătea atent, asculta, dădea din cap.Odată, Brlndușa l-a provocat. Mai in glumă mai in serios ; — Măi Rudi, ești sau nu ești clasă muncitoare? Rudi s-a sculat In picioare, a tușit, și după oarecare ezitare a spus limpede de tot: — Sint. Și a tăcut. — Bine, dacă ești, de ce nu iei cuvintul niciodată? întrebarea era grea, Rudi se fistici. Cițiva tineri Începură să chicotească, dar Brlndușa, președintele, ii fulgeră cu o privire de Înghețară Îndată. — Eu .... bflbli Rudi, ... am aici — și-și arătă spr frunte ... și ... și aici — arătă in direcția inimii, dar .asta... limba ... mt poale... Se așeză. Acesta a fost singurul său discurs și lumea l-a aplaudat, mai ales că s-a găsit o femeie in sală să spună că, slavă domnului avem destui din ăia care n-au nimic, nici in cap, nici in Inimă, da-n schimb știu să dea cu gura... Rudi era blond, cu părul aproape alb. Umbla vara-iarna, inlodeauna, fără pălărie. Cei de la compresor rideau de el, spuneau că de cite ori se lace scurt circuit 11 cheamă pe Rudi; are așa un păr că luminează pe întuneric, nici n-ai nevoie de lampă. Poale din cauza acestui păr blond i-a apărut porecla care, pe măsură ce treceau anii, ii Înlocuia tot mai mult adevăratul său nume. Acolo, sus. Ia statia de rambleaj. el era dumnezeu. N-avea nici șef, nici subaltern. Nici n-avea nevoie. Toate reparațiile și le făcea singur in atelierul său. Cunoștea ca nimeni pompele, conductele, rareori cobora la atelier pentru o piesă mai complicată. Treaba lui era simplă. Să umple și să golească la timp cele două bazine mari pline cu apă necesară pentru presiune și să aibă grijă să nu se înfunde țevile cu mii sau pietriș. După ce pornea pompele, se așeza pe marginea de beton a bazinului și privea ore Întregi gilgtitul murdar al apei răscolite. Seara se urca in turnul de control șl privea spre colonie. Se vedeau luminile toate, ulițele, clubul. în dreapta hăuleau lauferii de la haldă, departe, cocoțați pe munții lor de șist... în stingă, ascunse sub arini duduiau adine, bătrineșle, cele trei compresoare. O cărăruie gălbuie șerpuia printre țăvăria stației, în sus spre mestecănișul nesfirșil al Măleii, iar in spate, ca un neadormit paznic de noapte, se înălța umbra vinătă a bătrjnului Paring. Aceasta era lumea unde lucra Rudi. De aici, de sus, se vedeau licuricii lămpilor de miner inșirlndu-se la intrarea In mină , se auzea de aproape ca un tunet sirena de schimb । dar fiindcă pă- durea era abia la doi pași, uneori, în ciuda grohăitului surd al pompelor pline, se aciuia 9 Inlr-un mesteacăn, aproape, cile o mierlă mai îndrăzneață. Atunci, Rudi, lăsa cheia din mină ți asculta. Și ochii iui albaștri, ca de copil, se umpleau de o bucurie de care numai el era in stare. Verile sini scurle la munte și chiar atunci cind in timpul zilei e zăpușeală, scara co- bodră de sus, răcoroasă și aspră. Perechile care vor să iasă din colonie găsesc aricind că- rarea galbenă care urcă de ia mină spre mestecâniș. De-a lungul anilor, tot urmărind a- ceaslă cărare, Rudi a văzut multe. După felul in care urcau cei doi tineri, știa cum stan. Dacă sporovăiau, el fiind politicos și ea timida, asta însemna începutul dragostei j cind urcau tăcut! ținindu-se de mină, Încleștarea inimilor era ajunsă )a eujme. Iar cind li vedea încruntați grăbiti și neatent) ia ce era in jur, Însemna că s-a produs o ceartă sau că e pe cale o despărțire. Rudi știa toi, dar fijnacă-1 cunoșteau ca un otn Închis șl tăcui, nimeni nu se ferea de eh Din contră, uneori clte-o pereche mai fericită, venea să se așeze pe margine bazinului ca să privească imaginea răsfrînlă in oglinda gălbuie a apei. Rudi se bucura dar nu spunea nimic t scotea din buzunarul adine al salopetei o muzicuță de gură și cu spatele spre cei doi tineri, clnta malcom vechile melodii de dragoste. Tinerii plecau, ei răminea de multe ori cintlnd distrai in timp ce cu ochii iui pe jumătate În- chiși urmărea alunecarea greoaie a norilor de fetiră, Cine-i cunoștea viata ar fi putui jura că lui Rudi nu i se mai poate ini împle nimic neobișnuit. $ totuși-., inlr-o noapte de iarnă, anul trecut, Rudi al nostru... Curăliseră peste zi bazinul, Muncă murdară mai ales că tm timpul bătute vintul și căzuse lapoviță. Noroiul era piuă la genunchi- Pa la nouă plecară oamenii. Porni pompele și deși era frint de oboseală se hotărî să stea piuă se vor umple la loc. Era ud pină la piele și simțea că ii pătrunde frigul- Se duse In atelier, ați ți jarul și înrărcă soba cu cărbuni, Pe urmă se dezbrăcă și-ți uscă șalopela. Din cind in cînd trăgea cu urechea la pompe : nu cumva se îneacă vreuna. Tși făcu mai tlrziu un ceai apoi tacticos se apucă să-și usuce hainele, ținindu-se aproape de soba Indusă. Sunase de zece, schimbul de noapte intrase demult în mină. Ieși de citeva ori să controleze nivelul apei: bazinul avea peste zece metri și un diametru de aproape treizeci. Dacă lucrau toate pompele, abia in trei ore putea fl umplut. Afară vremea se Înmuiase: ploua mărunt, rar. Nu mai bălea vintul și din cauză aceasta fumul de ta uzină, de la haldă, nu se putea ridica In sus. Acrul era greu, îți venăă mereu să iuțești, să scuipi. „Iarnă păcătoasă' glndi Rudi și se întoarse dîrdlind la soba din cămăruță. Pe la unsprezece, apa din bazinul cel mare atinse ni”elul cerut. Opri pompele și trecu spre bazinul dc rezervă ca să dea drumul la surplus. In timp ce trebăluia ta roata grea a cepenguiui, zări deodală o umbră măruntă furișindu-se spre scara de fier. O femeie, îmbrăcată gros, cu capul înfășurat intr-un șal de culoare mal des- chisă. Rudi se opri din lucru și așteptă să vadă ce vrea flinta aceasta la o oră altt de iîrzie. Se obișnuise, in decursul anilor, să privească pe alții fără să se amestece In viața lor. Se așeză pe bară și profîtind de Întunericul compact al nopții, privi in tăcere spre umbră care încel, încet, cu pași rari ca dc bolnavă, urca platforma bazinelor. O rază de lumină, rătăcită de undeva de la compresoare, îl lumină pentru o clipă' fata înfofolită in șal, Rudi tresări. O recunoscu îndată și se bucură. Era tinăTa învă- țătoare din comună, tovarășa Melania Cojocariit. Pe urmă, o presimțire rece 11 cuprinse cugetul: ce caută aici fata asta frumoasă 7 .își aminti de perechea pe care o urmă- rise toată vara și toată toamna tirziu piuă s-au lăsat ploile. Venea împreună cu Iniglnerul acela din București, care lucra la sectorul V. Dragoste mare... Ea culegea flori, uneori clnta? el o privea în tăcere și fuma țigară după ligară, S-au oprit la bazin. Odată l-au rugat să le clnte din muzicuță ... Era Sntr-o seară, în septembrie, ea era imbrăcală intr-o rochie albastră ca cerul. Veneau dinspre munte, se vedea după bocancii lor că umblaseră mult în ziua aceea ... Au stal Îmbrățișat! și au privit Îndelung in apă, El le-a clnlat cele mai vechi clotece: ..Deschide, deschide fereastra", .De ziua nunții tale" „Paloma" ... Așa cum arătau, Rudi era sigur că se v marc durere ...Se gîndi s-o strige .sau .., mai bine ... să aprindă lămpile de rontrol de la pompe ... Nu, se răzgindi apoi, cind cineva suferă e bine să rămină in Întuneric și singurătate... Deodată, umbra de sus se clatină. „Ce-i asta, se sperie Rudi, nu cumva e bol- navă" Sări in picioare și voi să strige. In clipa aceasta văzu cum fata se clatină, apoi iși acoperă ochii cu palmele și.. . Parcă l-ar fi lovit cineva în creștet. Urlă din toate puterile, Intr-o clipă fu sus. Apa murdară se zbătea încă. Unde-o fi căzut, gindi Rudi, apoi i se păru că vede o umbră de haină. Fără să stea pe ginduri, sări tn apă și începu să dea din miini in toate părțile. Nu prea știa să Înoate dar asta nu se gîndise. Izbea apa cu pumnii, gura f se umpluse de mii și de ulei. O spaimă cit o frlntură de clipă — fi trecu prin inimă. Am să mă inec și cu ... dar pe urmă simți in palme ceva o haină. Trase din răsputeri, se scufundă, trase din nou și simți că de astă- dată arc in miini ceea ce căuta. Mai mult, pe sub apă, zbă1îndu-se. reuși să apuce un braț ai fetei. O săltă deasupra apei, impingînd-o spre margine. Zării bara de fier a scării, trase aer in piept șf se scufundă din nou. .încă doi metri, gîndi, incă doi metri". Simțea că îi vîjîie capul, că îi plesnește coșul pieptului. Vru să strige ajutor, dar apa li umplea gura, nările, ochii. Izbi deznădăjduit cu mina liberă sub ei, se să) lă din nou. Corpul fetei plutea alături, îi zări pentru o clipă fata acoperită de șal. Se zbătu din nou, se întoarse și in clipa aceea simți peretele năclăit a[ bazinului. „Scara, gindi. scara — și deși era pe sub apă, pipăi ca un orb în dreapta și-n stingă. Simțea că trupul fetei se lasă în jos și că mina cu care o sprijină nu mai are putere, Spre norocul lui, hratul care i se zbatea, apucă pe sub apă, ruda scării. Se smuci și Intr-o clipă fu afară. Iși sprijini picioarele și trase aproape corpul nemișcat al fetei ... O apucă de guler și stătu așa in apă plnă-p glt, pînă iși reprimi respirația. Abia acum simți cit de rece e apa. Ii venea să strănute, să verse, țoală gura ii era plină de nămol. Stătu insă liniștii, li tremurau picioarele, inima i se zbătea in piept ca o pompă care se îneacă. In sfirșil, se simți destul de tare că să se poală urca. Sprijini umărul drept sub mijlocul fetei, (inlnd-o strîns de picioare și Începu să urce. Avea vreo cinci bare — nu era mult — dar picioarele li tremurau sub apă ți corpul pe care-l căra i se părea greu ca plumbul Fu mai greu plnă apucă marginea de sus a bazinului. Atunci spri- jini fata In scări ți sc urcă singur. Se puse pe burtă și irăgind din răsputeri reuși să răstoarne capul fetei pe balustrada lată a bazinului. „Doamne mulțam", îi veni să spună, dar Iși aduse aminte că fata de alături nu mai mișcă. „Oi fi sosit prea lirziu'. ... Se zmuci și intr-o clipă fu în picioare, O ridică in brațe ți aproape in fugă, fără să mai simtă vreo oboseală, o iuă spre atelier. Ajuns acolo, întinse fala pe lada do scule. Abia acum o putea vedea la fală. Era palidă, cu buzele vinete. Părul i se lipise de timplă ; așa cum arăta acum, nici nu semăna cu fata pe care o cunoscuse în vară, E moartă, gîndi Rudi, ți ii veni să pllngă. Apoi iși aduse aminte că trebuie s-o asculte la inimă. Tși aplecă urechea, ascultă, dar capul li vljita, nu putea auzi nimic. Ii mișcă brațele ca pentru respirație. Deodată fața fetei se chirci și gura i se umplu de apă. O întoarse să verse și se miră cum putu să incapă aista apă murdară Intr-un corp atll de măruntei. Continuă să-l miște brațele, s-o bală peste obraji, „Haide, dragă tovarășe — li venea să spună — nu mă necăji chiar acum...' Din cind in cind un suspin adine ca o nesflrșită deznădejde cuprindea trupul felei. Trăiește, gîndi Rudi, de-acum e salvată ... O desfăcu din hainele ude, li scoase șalul, palionul șoșonii. Alîță focul și o acoperii eu grijă cu șuba lui imensă de paznic. In sflrțit, fata deschise ochii. Privi rătăcită in jur, apoi bărbia începu să-l tremure a pllns. — De ce ,H murmură. De cel ... — Tră... trăiești 17 — întrebă Rudi, și o scutură ușor de umeri. // Fala închise ochii si începu să plîngă. Ușor, ca o păi ere: nu se zguduia, nu scotea o vorbă: doar lacrimile slobozite curgeau abundent din ochii închiși... — Nu plinge o rugă Rudi, și dintr-odată se simți foarte neajutorat ... Nu pllnge ... zise, eu sint Rudi... Fata deschise din nou ochii și-l privi printre lacrimi. — Eu ... bîlbii .slut Rudi ... Un om bun ... — Du ce nu m-ai lăsat ? Întrebă fata, șl Începu să plîngă de astă dată cu hohote. Rudi nu și ia ce să facă. Iși scoase vestonul salopetei și-l stoarse de apă. , — De te m-ai scos ... Rudi ... șopti din nou fata, și-l privi în ochi- — Eu ... îngăimă Rudi .nu vreau să mori ... De ce să mori? — Rudi ... ești un om bun, șopti fata. Îmi aduc aminte de line , din vară. Doamne., PLinsul o zgudui din nou. Apoi i se făcu rău și parcă ameți. Speriat, Rudi ii frecă obraji mici, reci, ca de mort. După citcva clipe se liniști și păru că adoarme. Dar deschise repede ochii și privi atent In jur. — Să ... să chem un doctor? — întrebă Rudi, și el ii făcu semn că ar putea pleca îndată după ajutoare. -— Nul .strigă fala. Nu vreau să știe ... Auzi, Rudil Nimeni nu vreau să știe ... Eu trebuie să mor... — De ce î întrebă Rudi și ii cuprinse palma rece, in palmele Iui mari. încălzite de foc. — Rudi ... am ... adică o să am un copil ... Înțelegi? I Rudi zimbi și-i făcu din cap că înțelege. O să atn un copil ... Rudi ... și el ... el ... nu știe ... — Un co ... copii, bedgorosi Rudi ... Un copil ... e frumos ... E cel mai frumos lucru ... in viață... — Rudi, Rudi ... nu-nțelegi El a plecat pentru totdeauna... Deodată se cutremură ca lovită. Buzele începură să i se zbată. Se chirci de durere apoi 50 liniști dîn nou. — Cit e ceasul ? — întrebă ea cu voce abia șoptită. — Nn șiin — mărturisi Rudi, ... a trecut de miezul nopții... — La unu, șopti ea... La unu ii pleacă trenul ... Am vrut să fiu ... să fiu moartă ... plnă atunci... „Ce să fac cu ea? — gindi Rudi, frăminiindu-și neputincios miinile lui mari. Simlea cmn ar trebui să acționeze, să Întreprindă ceva 1 dar nu-1 ajuta copul, nu-i venea in minte nimic. Se simțea nenorocii, mila pentru fata asta mică și frumoasă il copleșea. Să nu răcească, iși aduse aminte. Ar trebui să-și scoată hainele ude . .. Adună din atelier tot ce găsi uscat: o bluză veche, un ștergar, niște pantaloni, i le puse alături, apoi, timid, o slrînse de mină. Fata deschise ochii șl se uită tulbure la el... — „Eu, ... gesticula Rudi ... eu ies, Tu ... să te dezbraci ... să pui astea pe tine ... Si să te învelești... — Nu pot ... bingui fala, și-și întoarse cnpul. — Trebuie ... insistă Rudi, și-i puse în brațe pachetul de drpe uscnle. Se Întoarse și ieși din atelier. Frigul de-afară II învălui dlntr-ndată ca o baie rece. „Să mă mișc, altfel răcesc, gindi — și in timp ce începu să patruleze in fața Căsuței, se gindea într-una la fata dinlăuntru. „Dacă ar fi o pisică ,gindi. aș lua-o la mine și aș vindeca-o Dar așa ... Va avea un copil ... Doamne, un eopll ... As da orice să am un copil ... Cu care să mă joc La care să mă uit cind doar- me ... Am să-i spun fetei așa: să facă copilul. Eu, Vasile Crama, am să-l cresc. Am să-i dau numele meu, și bani mei și cinstea mea de om .,. Dar .. • Nu -. ■ Așa ceva nu se poate ... Ea a vrut să se omoare din dragoste ... înseamnă ... că are nevoie de băiatul acela ... Care pleacă azi noapte ... La unu...* Se Iovi peste frunte ... Asta c ... Cum de nu m-atn glndit ... Am să mă duc să i-l aduc pe băiatul acela Numai de n-aș Inttrzîa..,* Trase cu urechea la peretele de scindură al barăcii. Nu se auzea nici o mișcare înăuntru. Crăpă ușa și constată fericit că fata l-a Înțeles și s-a dezbrăcat. Hainele-i ude li atîrnău pe marginea lăzii cu cărbuni, lingă sobă. Ea, înfofolită în cîrpe, in blana lui uriașă stătea rezemată de marginea laviței și privea în flăcările albastre ale sobei- 12 — Culcă-le — Ii ordonă Rudi, și-l aranja pătura de pe laviță. Fata se execută. Părea lipsită de volută, moale ca o ctrpă udă. își ținea fruntea strinsă intre palme și privea in gol, bolborosind din cind in cind cuvinte neînțelese. Rudi ii dezlipi incet miinile crispate și i le întinse pe lingă corp. Apoi o înveli strins de tot in șubă, Fata il privea cu ochi largi, pierduti. — Să ... să doimi! — ii șopti Rudi și zimbindu-i o amenință cu degetul. Ea li făcu semn că 11 ascultă și oftind închise ochii. încet, încet resp rația i se liniști și Încordarea de pe lață se topi in pacea copilărească a somnului. In vlrful picioarelor, Rudi se întoarse. Aranja soba, umplind-o bine cu cărbuni, stoarse hainele fetei și le aranjă frumos ca să se poală usca. Apoi, stinse lampa. Ascultă o clipă, pe întuneric, respirația regulată a fetei. Totul era în ordine, putea pleca. Închise ușa pe din afară și fixă lacătul. Să nu intre nimeni, gindi. Nu trebuie să se aflu nimic din cele iutimplate... Intr-o fugă, urcă poteca spre poalele Măleii. Se opri aici, făcu palmele pllnle și strigă sus unde se vedeau mișcir.du-se umbrele vagoanelor. — Huo măi ... Roșea 1 | De sus începu să se agite un lampion verde. — Ce-i Rudi ? se auzi o voce tinără ca de copil. — Cit ai ceasul 7 O clipă nu se auzi nimic. Prin bălaia rece a vlnlului, se desluși doar svicnetul Îndepărtat al compresoarelor ... — Jumate la unu — se auzi apoi. Bine, gindi Rudi, și măsură dealul din dreapta lui, „Intr-o jumătate de oră trebuie să ajung in gară la Retroșeni ... Trebuie să fug, altfel îngheț ... Și-apoi acolo-i omul acela de care depinde viața fetei ... și viața copilului,.. Strinse pumnii și porni in sus. Picioarele îi fieșcăiau ude in bocancii lărgiți. Nu-i păsa. Deși șchiopăta o leacă, mergea totuși repede ca vintul.. Trecu pe lingă transformatoare, pe lingă stația de funicular. Unii din lucrătorii de acolo îl recunos- cură prin Întuneric părul său alb care parcă sclipea in noapte. 11 strigară. Rudi nu ie răspunse. Se grăbea cumplit și-apoi ... Ce-i păsa lui acum dc întrebările curioase ale ortacilor. în capul lui se frămintau alte ginduri. — Va să zică, măi Rudi, veri tu. asta e viața ... E dragoste și moarte ... Si moartea e ațit de aproape dc dragoste ... Tu, măi Rudi, iși zicea, tu n-ai cunoscut dragostea ... Dar nici la moarte nu te-ăi gindii vreodată .,. Ce-a fost mai bun și mai frumos in line a murii demuli. din ziua in care te-a trintit curentul ... De alunei ai rămas glngav, șchiop și singur pe lume... Doamne, ce urit e să fii singur ... Să nu poli avea un copil ... Nu-I nimic, se Imbărbătă, bine că am scăpat fata ... Dacă 11 prind pe băiatul acela în gară ... se vor căsători ... Ea va naște .. Cine știe, poale că mă vor lăsa să viu seara, cileodată, să mă joc cu copilul lor ... Am să-i aduc de toate, am să-l Iubesc ca și cind ar fî al meu ... Că doar eu l-am scos din apa aceea murdară ... Din moarte... Ajunse in virful dealului. Jos, la picioare, sclipeau luminile aliniate ale orașului, în dreapta se vedea gara, se auzeau limpede zgomotele de manevră al locomotivelor „Doamne, să n-ajungă prea tîrzlu", Iși zise, și-și strinse pumnii Simțea că ii îngheață inima că hainele ude i se înțepenesc pe corp. Porni ca o furtună în jos. La o cotitură se izbi piept în piept cu un om. O lampă de mină îl lumina fața. încotro, Rudiî — se auzi o voce necunoscută ... In hainele astea... Se smuci și O luă nnjnte . — La gară, strigă din urmă și dispăru printre tufele pipernicite de lisă. — A Înnebunii bietul Rudi — zise omul, și-l urmări Îngrijorat pînă-1 pierdu din vedere. Ce să caute la gară? Și-a ieșit din minți. Asta e. Săracul băiat... * Ajuns Intre liniile triajului, Rudi o luă la fugă. Vedea în fața ochilor luminile ■colorate ale gării, ausea pufăitul ritmic al locomotivei. Tnîma ii băiea să 1 sară din piept, piciorul drept abia și-l mai simțea. De oprii însă nu s-a oprit decit sub ceasul peronului. Răsuflă ușurai, tși șterse cu mlneca fruntea imbrobonltă de sudoare, si se uită in jur. în gară era puțină lume. Clțlva țărani cu coșuri, vreo trei femei, un ceferist Se opri In fața acestuia. Omul 11 privea somnoros, mirat. — Trenul la Buc ... București .. v» rog... 13 Omul era grăbit. — Asta e, nu-1 vezi? Pleacă peste un sfert de oră.*» Rudi răsuflă ușurat. Va să zică a ajuns la timp. Zări alături o cișmea. Se spălă pe fată, pe mlini, apoi bău apă. Simțea că tremură de frig singele in el, dar nu-i păsa. Ajunsese la timp, asta însemna că-l va găsi pe inginerul acela de la sectorul V Se uită împrejur. Nimic. Sala de așteptare, pustie. Unde-o fi 7 — se întrebă neliniștit. Nu cumva a plecat cu alt tren 7 Se hotărî să urce in garnitură, să ia compar- timentele pe rlnd. In clipa in care puse piciorul pe scara vagonului, zări in geamul unui compartiment figura smeadă a inginerului. Fuma, 11 apucă de braț și-l trase. Ce-i — Întrebă speriat tinărul. Nu părea să-l recunoască in omul acesta murdar, ud, pe Rudi cel de aslă-vară. — Hai ... domnule inginer ... bilbli Rudi ... hai jos ... și-l trase după el. Ușor intrigat, inginerul 11 urmă. Ajunși in dreptul felinarului de pe peron, tresărit — Aa, acum te recunosc — zise mirat ... Dumneata ești Rudi ... De la pompe. Așa-i 7 Rudi ii făcu semn că da, fi zimbi apoi, 11 trase in umbra unui pilon. — Să nu pleci ... domn inginer, — Începu el emoționat. Să nu pleci ... Să vii cu mine ... — Unde? întrebă acesta, și trase nervos din țigarea ce părea a se fi stins, — La ea ... La fată ... bilbli Rudi. A vrut să se omoare ... — Cine 7 — Ea ... Învățătoarea. S-a aruncat in apă. — Cind 7 — intrebă mirat inginerul ,și se încruntă. Miinile li căutau nervos după chibrituri. — A ... azi noapte ... Eu am scos-o ... Trăiește... — Uuf, ii scăpă inginerului, mama ei de gtscă... Rudi nu pricepu. Așteptă ca Inginerul să-și aprindă țigarea, apoi 11 opri din nou de braț. — Vii, așa-i 7 — De ce s# viu 7 ________ Păi . *. Încercă să explice Rudi. Păi ... o să aibă un copil ... — Cine ? — Fata ... învățătoarea... — Ești nebun î — Nu ... bilbîi Rudi, și dintr-odată parcă îi veni să plîngă. Ar fi vrut să poată vorbi, să poată vorbi repede, să poată spune tot, tot ... Nu ... nu sini nebun... Eu am scos-o ... Trăiește ... Vino la ea ... O să aveți un copil... — Lasă-mă domnule, in pace — se înfurie inginerul. Nu te amesteca. Eu i-am explicat, ce-s de vină dacă nu pricepe? Trebuie să plec. Se Întoarse grăbit o luă spre compartiment. Dlntr-un salt Rudi il ajunse din urmă, li apucă de umeri și-1 întoarse. Domnule ... strigă dc astă dată — domnule ești ... ești om ... sau eș'i cline... — Lasă-mă. țipă inginerul, și apucă bara de fier a vagonului. Rudi tot nu pricepea. Nu-i venea să creadă, i se părea că n-a lost Înțeles — Domnule ... era să moară ... are un copil... Și-l apucă dc haină pe omul care urca nepăsător scările vagonului. — Lasă-mi haina, mirii acesta, și izbi mina lui Rudi. Lasă-mi haina, dobitocule... De astă dată. Rudi înțelese. înțelese tot, absolut tot. Nu era o fire mintoasă, în viata lui n-a Înjurat pe nimeni, n-a bătut pe nimeni. Dar in clipa aceasta simți că cineva țipă in el, că țipă în el deznădăjduit și sfișietor. Șl fără să-șl dea seama calm de tot, ca minat de un mecanism necunoscut, Rudi il rdică in sus pe Inginerul care se bălăbănea și vocifera.., Apoi îl apucă, îl apucă de piept și-1 lovi. Odată, de două ori... de nenumărate ori. Cu palma peste fată peste ochi, unde nimerea. Avea o putere uriașă, nici nu-i păsa de ghionturile slabe ale adversarului. Lumea se strlnse in jur, el continua să lovească mut, Îndesat, cu ură. încercară unii să-l oprească, să-l apuce pe la spate. Nu reușiră. Continuă să lovească plnă simți că ochii mișelului se închid, că trupul i se face zdreanță. 11 slobozi atunci și-1 scuipă. Doi cetățeni-, intre' 14 care $1 un milițian. încercă să-l retină. Rudi 11 dădu la o parte, și ca un om care mai arc multe de făcut, o luă grăbit pe linie, In sus. Nimeni nu-1 urmări. Auzi voci in urma lui, țipetele inginerului. Nu se întoarse... ,E un cline" — iși zise. Apoi, cu inima grea ca o piatră, o luă grăbit spre casă. Mina ii slngera, nu-1 păsa; bluza umedă li Îngheță pe spate, Nici asta n-o simțea. O singură inirebare cu o pasăre neagră i se rotea in minte: ,ce-am să-i spun el î Doamne, ce-am să-i spun bietei fete î" Se auzi de departe fluieratul trist al unei locomotive. .Asta o fi cel de București', gîndi Rudi, dar nu se Întoarse să privească in direcția gării. Simți pe frunte un fulg de nea. Bine că a Început să ningă, iși zise, copilărește, m-am săturat de noroaie. Iși fixă ochii în felinarul din virful dealului și, fără să-i pese de vint, ninsoare, porni in jos grShit. Ciudată e viața aceasta și tare ascunse șl Încurcate slnt căile inimii omului. Uneori trec ani Întregi In care nu faci nimic, nu Încerci un gind nou. Trăiești așa, ca o salcie scorojită pe marginea unei ape. Alteori, intr-o singură noapte, ajungi să bați cu pumnii și in porțile urite ale iadului și in cele mlndre ale vieții și ale speranței. Nu putem ști ce glnduri s-au zbătut in capul bietului Rudi. Ne Închipuim Insă că drumul acela pe care l-a făcut Înapoi la fata care dormea In baraca lui, a fost cel mai mare și mai greu din drumurile vieții lui de pină atunci. Poate că și-a pus Întrebări mari, poate și-o fi lămurit multe din indoielile ce se ascundeau In negura așezată (ieste omenia Iul. Poate,., Toate aceste glnduri rămine să ni le Închipuim, să le presupunem. Ceea ce s-a întimplat după aceea, s-a Intlmplat simplu și natural, așa cum slnt cele mai multe din momentele vieții Oamenilor cumsecade. Pe la oteie patru spre dimineață, mătușa Saveta s-a pomenit că i se bale în geam. A sărit buimăcită să deschidă ușa. In prag apăru Rudi al ei, Încruntat dar cu ochii stălucitori și hotărîți. Ținea in brațe un trup de femeie înfofolită. Era ud de tot și sufla din greu. — Pentru dumnezeu. Rudi, se minună baba, ce mi-ai adus.? Rudi nu răspunse Îndată. Trecu pe lingă ea, și Intrlnd in odaie întinse cu grijă fata din brațele iui in palul său. Apoi li descoperi față și o arătă mătușil. — Sșșt... li șopti... Doarme... Ai grijă de ea... E bolnavă... — Dar.., se minună baba — cine eî De unde «i cules-o î — E o fată bună — șopti Rudi... A vrut să moară... Eu... eu... n-am lăsat-o. Asta s-a Intlmplat In noaptea aceea. Pe urmă, Rudi s-a Îmbolnăvit de o dublă pneunomie. Era să se curețe. A avut noroc insă cu doctorul Branga, care l-a Îndopat cu penicilină și l-a scăpat. Lumea a vorbit a comentat, dar toate vorbele acestea au pălit in fata celor ce au urmat. După ce s-a ridicat din pat s-a făcut mai bine, a cerut un concediu. In timpul concediului a făcut toate formele și s-a Însurat cu Învățătoarea Melania Cojocaru. Acestea s-au Intlmplat Sn anul trecut. Acum toată lumea din colonie știe că Rudi e un om fericit și că învățătoarea aceea e o femeie de aur. bună și Înțeleaptă. Au un copil pe care-1 adoră amîndoi. Un altul e pe drum... Rudi nu mai umblă murdar pe străzi, s-a făeut om serios, gospodar și harnic. Tovarășul Brindușa afirma că s-a schimbat complet, că nu-și mai trage piciorul ca Înainte șl de bllbiît bilblle mult mai puțin. Nimeni nu mai ride do el șl slnt tot mai mu! li aceia care Iși aduc aminte că omul acesta Înalt, cu ochi albaștri, liniștit, are un nume cumsecade, ti cheamă Vasilie Grama și Înseamnă să uiți cele ce s-au intlmplat, ca unui asemenea om s-ăi spui .Rudi" — un nume de batjocură, care s-a prins de el și numai și numai pentru că oamenii din jurul lui nu i-au cunoscut aurul omeniei ce zăcea ascuns In inima lui- Al. Jebeteanu Fără margini in șesul natal și-n mireazma teilor Descoperim zestrea noastră de fericire. Cite tărimuri posace trecură ! Cite ierni jilăvite, cu ceață bolnavă ! Și noi așteptam zăpezile imaculate, Zăpezile de porțelan. Mireazma teilor și-amintirile copilăriei Ne aparțin. Nici o suferință Nu e prea mare pentru ale drămui Secretul sau iosiorescenta bogăție. Dragostea pentru pămlntul natal O purtăm In noi, precum Sentimentul poeziei, Răsplămădindu-i aroma și gustul Și parcurgind istoria. Mireazma teilor o cristalizează Versul lui Eminescu, Alintările și părul tău măsliniu. Nici o lumină, Nici un astru Nu ne leagă mai strlns De univers Ca șesul natal Și mireazma teilor. Argonauții Nimeni nu prevedea la plecare O astfel de strălucire. Spații Temute ne cuprind. Pe nisipuri Soarele răsfață fantezii rebele. 16 Și noi vîslim, vîslim spectacular Pe viscole imaginare, pe nevroze, in jurul nostru cuvintele transparente tși priveghează noua axă. Stinșii vulcani simplifică Totul: pajiști vulnerabile. Culmile zeilor. Nu ie știm despuia, Osteniți și netezi, legendele. Navigăm pe-ntinsuri, pe negații. Desenind cu privirile pe valuri Trupul obsedant al amazoanelor Părăsite in somn și-n mit. Cometele ne-alungă teama De-mbierile mării și se preling Pe mătasea amurgului. Lina de aur Răsărise demult in Țara Dacilor. 2 — Orizont C. Miu-Lerca Unde concentrice Din prunci, un om azvîrli o băuță-n aiund. Pînzele apei porniră să Hlfiie-n unde concentrice, largi, tot mal largi și rotunde. Băuța-și ascunde albul ei chip In nisip. O știucă, în urmă-i, nălucă. Anemiată, o frunză plutește agale, se gată. Flămîndă e apa. Și ștluca, năluca,-i flămîndă, Și omul cu undița-n unde, ia pîndă. Și timpul. Ce-1 pasă, nețărmurita lui plasă e grea de clipite-nnoite, -mpletite în ea. /dee-nsofind, p/eiuiindeni și intoideauna, mișcarea-n freneticul ei neogoi fără ir iu, timpul, e-n noi, ca scurgerea apei în rîu. Ne trece simbolicul Styx, spre neantul originii, joacă în care-și îneacă gondolele, galerele. O pmtrd, un pește, o frunză, clipite-n o zi, toate, fărlme din regnuri, născute, -ngropate -n vîrtejul vieții, rotund șl etern șl profund. 18 Laurențiu Cerneț Contemporanii mei A FI SAU A NU FI SIMPATIC Anonimul în/e/ept populai ne spune că „nu tot ce zboară se mănîncu" adică să nu ne luăm după aparențe. Și totuși sîntem tentați sd ne apre- ciem semenii după niște semne exterioare și cu totul intimplătoare. Ne bucurăm cind „judecata" noastră coincide cu realitatea, iar cind prima impresie se dovedește a il complet greșită, uităm cu seninătate. In general, ne place să avem de-a tace cu oameni simpatici, oameni care să posede semnele acelea miraculoase, cărți de vizită ale sunetu- lui. Ne place să credem că o frunte înaltă are sub ea un creier bogat Jn materie cenușie și că un zimbet plăcut ascunde (sau dezvăluie) o Inimă bună. Numaideclt, intre noi și „celălalt" ia naștere un fluid care ne apropie, în clipele acelea sîntem foarte optimiști și totul ni se pare ușor. Zilele trecute mă aflam în biroul unui prieten vechi și consătean, Vaieriu Borugă (ii scriu aici numele, fiindcă sper că o dată și-odată am să vorbesc pe larg despre „drumul" lui). Nu eram în căutarea unui OM satr a unei FAPTE (veșnica treabă a reporterului), dar n-am fost în stare sd refuz ocazia pe care prietenul meu mi-a oferit-o simplu, atunci : „Vrei să cunoști un om simpatic?" (Trebuie să spun de la început că n-am tras concluzii. încerc doar să transcriu niște impresii.. ■) Simpatic ? Nu-mi dau prea bine seama. Sini gusturi și gusturi! ION HURJUl este un bărbat înalt și masiv, nu încruntat, dar în nici un caz surîzător. Mișcări măsurate, lente. Aparență de putere, de torță bine strunită. Am înregistrat părul încărunțit (45 de ani), ușor ondulat (Oare cum arăta la vîrsta majoratului ?), buze,., senzuale (Aici, știința mea intr-ale fizionomiei interpretări prezintă lacune. Cărei trăsături de caracter îi corespund buzele senzuale ?), mî/ni mari, ferme (Bune ?). Nn om cu care nu mu vedeam dîscutînd, adied mâ temeam cd md va idsa pe mine sâ vorbesc, el mulțumindu-se să md priveased vag plictisit. De ce, simpatic ? Am vrui sd-i forțez mîna șl i-am pus direct o serie de întrebdri-tip, prin care trebuia sd afiu cîteva date esen/ia/e, fără de care nu puteam pleca la drum. „Ce este viața ?" este o întrebare ce 19 poate stîrni zîmbetul ironic al cititorului. Dar cite răspunsuri intere- sante n-am primit în diverse ocazii I ion Hurjui nu și-a pus pînă acum o asemenea întrebare. Pur și simplu, nu știe ce să răspundă. Mărturisește fără jenă (și de ce-ar ii jenat ?) că are atita treabă, incit... „Care e cel mai important lucru în viață?" Răspuns net, imediat: „Munca. Pentru că fără ea..„Care e meseria cea mai frumoasă ?“ „Care-ți place." „Ce apreciați la un om, in primai rind ?" „Vorbă puțind — treabă multă!" „Dacă n-ați avea meseria pe care o aveți, ce v-ar plăcea să faceți ?" „Tot asta,. N-am mai întrebat nimic și interlocutorul meu s-a simțit dator să argu- menteze (Atunci am surprins un zimbet ironic — ironie adresată nu știu cui), O autobiografie ad-hoc ? Nu. Clfeva erîmpefe de vfafd. Nu îndrăz- nesc sd fac o legătură între ele. Ion Hurjui e mo/dovean, prin naștere, și bănățean prin adopțiune (din 1945). Părinții l-au dat ucenic la o frizerie. Nu i-a plăcut. A fost apoi la o „croitorie de dame", apoi la o cofetărie. Învățase abecedarul savarinelor, dar... fn armată a fost mecanic-auto. Dar... Meseria cea mai frumoasă e aceea care-ți place I Și pe care n-ai schimba-o cu nimic ' altceva. Lucrează ia Electromotor (de douăzeci de ani) în cadrul serviciu- lui Mecanicului-$ef. Muncilor de înaltă calificare. Asigură întreținerea utilajelor, remediază defecțiunile ... neplaniiicate. Specialist în multe domenii, dar mai ales în hidraulică. E pasionat de hidraulică (Surisui persistă, însă nu mai este ironic, ci cumva, mîndru. Fiindcă un defect hidraulic nu e greu de reparat, dar e dificil de depistat. Hidraulica nu poate fi pipăită. Doar cu mintea, teoretic). fon Hurjui mă derutează. Am cunoscut oameni care dintr-un fleac făceau un lucru uriaș. Unui fleac îi dădeau o însemnătate uluitoare. Sau invers. Dintr-o modestie rău înțeleasă, căutau să mă convingă că faptele lor, mari în sine, sînt ceva obișnuit, atît de obișnuit, înclt nu merită să ie dai importanță... Omul „meu" îmi vorbește calm, foarte clar și egal, despre munca Iul. A tăcut un lucru deosebit — l-a făcut! E conștient că e un lucru deosebit. Nu se ascunde sub o modestie făcută, Ieși casă și nici nu se împăunează, exagerlnd. Un caz : Uzina a primit o mașină din import. Specialiștii firmei n-au reușit s-o pună la punct. Mai precis, e vorba de o presă „în pași". Stanțează și înaintează. Dar pașii îi tăcea greșit și nu în mod constant. Ion Hurjui a descoperit (teoretic) defecțiunea. Și a remediat-o. Era un defect în circuitul electric (Deci nu în domeniul lui I). l-a făcut o revi- zie și a descoperit alt defect, la circuitul de ulei. Acum mașina lucreazd fa întreaga capacitate. Un caz ? Zeci de cazuri. Este chemat de acasă, după orele de ser- viciu. Și vine. E de datoria lui și... îi place, fn timpul „liber" lucrează tot pentru uzină. Invenții, inovații (Un exemplu: Variatorul de tura/ii la pompe). Cînd să mai aibă răgaz să se gîndească la întrebarea: „Ce este viața ?" Asta e via/a I 20 Mi-ar plăcea să-i cunosc familia. Fiul este elev la Liceul industrial, fiica — manichiuristă. Asta le place. Care e meseria cea mai frumoasă ? Care-ți place ! Fiindcă numai astfel poți da totul, cu pasiune și price- pere. Și cu bucurie. E... simpatic Ion Hurjui? Nu știu. l-am strins mina și în clipa aceea am fost sigur că voi dori să-l mai SntHnesc. , AȘ VREA SA SCRIU O CARTE CU DĂSCĂLI... De mult timp mă incintă ideea că ar trebui s-o încep simplu, poate cam desuet, cu „Era o calmă după-amiază de noiembrie..Și deși deocamdată este tot în stadiul de „vis frumos" din cind în cind mai de- pun într-un dosar cite o Însemnare. Uite, de pildă, niște glnduri „copiate" de la mama — Are mama ce povesti din cei patruzeci de ani la cate- dră! —, o planificare a materiei, dinlr-o scurtă suplinire ia școala din Cărpiniș, cîteva impresii de la Liceul Nr. 10 din Timișoara („Noroc de toamna asta lungă, altfel ..Dir. liceului, Dușan Sablici, îngrijorat. Se fucreazd la centrala termică. Nervi. Constructorii acționează de parcă n-ar fi în meserie I Ileana Cernescu nu are nevoie de ... popularizare. Profesoară emerită, decorată, vastă experiență, rezultate admirabile. Dar noi avem nevoie, avem atîta nevoie de exemple pozitive!)... Două pagini scrise mărunt. Titlul: PERSONAJ PRINCIPAL. Cu școala, cu treburile cotidiene, cu veșnica lipsă de timp (Tovară- șele noastre sini mai ocupate decît noi, am martor un popor de femei 1). Tînără ? Mai puțin tînără ? Mor bine sd nu amintesc de vîrstd, Dupd cite mi-a spus un psiholog, chiar și tinerele intelectuale manifestă o amne- zie ciudată cind e vorba de anul nașterii, sau bravează cu speranța că nu vor fi crezute. Deci, tăcere 1 O să presupunem însă că are un copil. Un băiat, tn clasa,.. (fie I) a IX-a. A reușit primul la examenul de ad- mitere. fl pasionează... nu literatura. Așadar, 11 pasionează materna- ticile și fizica). Înfățișarea ? Nu mi-o pot închipui, nu știu de ce, decît blondă — irisul albastru-cenușiu „festonează" pupila dilatată, în care parcă se află, nevăzut, un mecanism, un ceva ce declanșează un perpetuu neas- tîmpăr. Argint vi (metaforă învechită). Micuță. Altfel neastîmpărul și- ar pierde caracterul binefăcător de curiozitate, de nemulțumire crea- toare ;ar deveni o loială leneșă, blazată, printre... recife de coral, li place să discute — feminitate 1 —, n-are false pudori și nici o poșetă plină cu vorbe de circumstanță. O s-o «ud spunînd ta pagina, sd zicem 143 : „Cîteodată sini mulțumită de felul cum sînt. Altă dată, nu. De nu m-aș pripi.. „Vf se întîmplă ? ■— întreabd bunicul elevului A.B.C." „Uneori." „Asta e bine, aprecie bunicul. E bine că vă cunoașteți defectele. Vd puteți supraveghia ... ' (Eu prefer un om care spune un cuvint nu prea bine judecat, dar sincer, cinstit, unuia ce pregătește îndelung și minuțios o miciună 1}. 21 Specialitatea ? Trebuie să fie profesoară de română, E ceva ce se poate moșteni. Ca-n vechile bresle. Tatăl': profesor de romană. L-a avut elev, la Turda, pe... Ion Arieșanu. (Colegul meu, I.A., n-o să se supere că-l vlr intr-o biografie „fictivă l"). îi place Călinescu, mai presus de orice și de oricine. Si, bine-lnțeles (de ce bine-înțeles ?), Sorescu. își adoră meseria. O să pllngă cind elevii cărora le-a fost dirigintă clfiva ani la rină vor termina liceul. De ce este apreciată și iubită ? 15 ani la catedră. De 14, in același loc, cu același colectiv. în 14 ani oamenii au timp să se cunoascd. Au timp să vadă că pasiunea nu poate fi obținută cu bani, cu vorbe fru- moase, cu stringeri de mină. Ea este sau nu este. Talent? Trebuie să aibă talent (Din nefericire există și profesori netalentati. De aceea, la universități, ar fi necesară o testare a viitorilor dascăli, pentru depistarea aptitudinilor obligatorii/. $i pregătirea asiduă, la zi (Cind ? Noaptea ... O zi: 10 noiembrie — pot eventual să schimb data, in funcție de locul pe care-l va avea in roman episodul respectiv -—. Ore, pină la 1. 1—2, probleme diverse. Revine in școală la 4. 5—7, meditație. A și trecut o zi), Ce glnduri o frămîntă ? 1. Nu se poate fără educație în școală, insă un rol principal trebuie să-l joace familia. în familie se învață bunele deprinderi. în familie pri- mește copilul, odată cu hrana, sentimentul muncii, al cinstei, al adevă- rului. Truism ? Ei, de cite ori aceste lucruri arhiștiute sint înțelese pe dos de vreun tată inconștient, care pretinde ca școala să preia și a- tribuțiile, și obligațiile lui de părinte ! 2. Tinerilor le slnt necesare feluri serioase, importante. Nu cumva îl subestimăm ? Nu lozinci generale, „Munca este... ", „Este bine sd ... ci obiective precise ; sd simtă că slnt folositori, că realizează ceva, că sint... importanți. Rolul dirigintelui ? Nu tutelă. Cale liberă inițiativelor. Curajul opi- niei ... 3. Atelierele. Ce facem cu atelierele ? (Să nu exagerez. E profesoară de română. Ce atelier ? Da, dar educația nu se face numai în orele de literatură, de dirigenție sau politică.) 4, 5, 6, 7, 8 .... ș.a.m.d. încet-incet, profilul personajului din viitoarea mea carta a început să se contureze. Mai rămîn o sută de amănunte care să-i dea viață pe de-a-ntregui. Zîmbetul limpede șl puțin — puțin obosit, un rid subțire, ca un fir de păinjen, apărut cine știe cînd (Să nu vorbim de riduri, deși ele, paradoxal, cîteodată ne întineresc I), un cuvlnt spus intr-Un anumit context, o .... ceartă („M-am înfuriat și .. ."J, o clipă de tăcere casnică, emoția elevilor cînd le vorbește despre „Moartea unui artist* ... Știu eu clte ar mai rdmîne de spus ? în orice caz, să nu uit de nume. Mi-a venit în minte at/t de firesc, de parcă l-aș li cunoscut de cind lumea : OLTEA MARIA MUȚIU.» 22 Damian Ureche Amplitudine Munff cu feresire, zbor în minereu O aripă despică vara-n două Ce noapte a creației a pus Pe fruntea țării giuvaer de rouă ? Proiund erup comorile din iui, Pe-un infinit de praguri, alte praguri. Izvoarele cu care dăltuim Ingîndurează florile din faguri. F. o fîntînă undeva in nof, $2 sefea de inaif o sd ne-așlepte, Se-audc o cascadă peste timp, E o fintînă undeva pe trepte I Al doilea frig Frigul al doilea, doamnă, veni, Cu mina ascunsd pe țărmuri de var, Clima reiuză apusul de zi, Inima bate in cercul polar. Frigul al doilea, frigul și ploile Dă-mi pieptul memorie să te mai strig, Cărțile toamnei îșî scutură foile, Știam c-o să vină asemenea frig. Clipe furate cu buzele gri. Marmură pentru templul -sărut Frigul ol doilea, doamnă, veni Mult mai devreme declt am crezut. 23 Cearcănul ochilor tăi, rotocol. Uită distanța ce ni s-a dat, Miinile tale caută in gol Nopțile date altui bărbat. Cere, tu, apelor leagănul stins, Stropii de dans să rămină sub dig. Mincinoși pașii tăi m-au învins, m-au Învins, Timpla ta trece pe-al doilea frig. Prin ghețari vine iarna in albe sandale, Noaptea polară se-aș terne pe zi. Loc distins pentru triste banchetele tale, Nu căldura ideii că încă mai vii I De mi-aș sparge privirea, de mi-aș rupe un braț, tn uitarea strategică adînc să-1 înfig, Peste aburul mort ce-1 sorbeam cu nesaț. Crește și sîngeră al doilea frig. Valentin Tudor Aici Timpul tău preferat era, aici, lingă zilele mele așternute pe o cuvertură de cînepă și lină țesută, cu răbdare, de mină, cind preferai să ploaie — motiv să te cuibărești de frig la pieptul ierburilor mele, In care, astăzi, s-au uscat cosite florile tale de vară, înflorite cu parfumul așteptării reîntoarcerii tale, aici, de unde ai plecat, aici, unde prezența ta se păstreză, necontenit, tulburător de trează sub spicele de griu încovoiate de verzi, adunate mănunchi In vasul de lut uscat, unde pierdut, te aștept să revii, acum, cind din nou plouă afară ploile noastre, înstelat de albastre, de vară. 24 George Stins Poem Renăscînd cu trupul dinspre cărarea pierdută Am văzut cum arborii iși pierd verdele și cum .A/unecd înspre rdddcîni cuiburile păsării de sfîntă cucută Și cum Încep delfinii să sărute țărmul cu vetre de scrum. Creștea un păianjen umăr ca nucile mucegăile-n poduri Și prin ziduri treceau runele șarpelui mort de alean, Iar tu însingerai miezul ochilor mei, ca funia cu noduri Trupul vîslașului desprins din pămint fenician. Și mai era in creste o turburare de febre Ca și cum toți șoimii s-ar fi ars in craterele lunii, Și murea sămînța de vis în caprele negre Și cercuri de subțire trecere pe umeri zămisleau alunii. Mai răminea către stele o mină din adine ridicată Pe cure o cîrtiță făcea rugăciunea Împotriva focului, Și mai vedeam cum nisipul clepsidrei oboseșle-n piatră Și cum Îmi crește umbra între catargele cu alge ale portului. Respiram Respiram pe pămint fluid, Albastru ca neantul, Și tu erai o proră care-mi trecea Prin glezne și mă chema înspre adincuri. Știam ultimul meu drum Pe acest pămint de sare Și te ciopleam In mine cu Dalteie nestinse ale aripilor de pescăruși, 25 Ca să fiu mai greu atunci cînd Voi pendula către stelele de mare. $i te mai iubeam ca pe un pdtmînt In care încă pe nimeni iVu am îngropat. Ovid Caledoniu în tine lumina Atît s-a strins în tine lumina atît de mult apoi m-ai strigat că s-a făcut în cer spărtură șl întunerecul afară din casă m-a dat. Atît am stat între cumpene să mă-ntoarcă vîntul și soarele, atît au fumegat pomii aseară că-n mine au început să zboare cotoarele. Atît ai fost părere și acum umbră te desprinzi din lume, Crești, atîta numele ti l-am rostit că numai furtună in trupul meu ești. Ion Maxim Debuturi lirice semnificative fără, exagerare anul literar care a trecut poale li socotit unul al debuturilor poetice de excepție cu toate ca nu șîntem îndreptăți ii a susține prin aceasta, solemn si festiv, că a fost anul poeziei umbrind celelalte genuri. Au apărut in 1971 foarte multe volume de versuri apar țin ind poeților dc toate vitratele, Pocii cu bogata activitate sî-bu publicat sau li s-a publicat retrospective lirice- în prim plan Zaharia Stanțai și Demosiene Botez cite două volume masive fiecare la Edi- tura „Minerea", Mu este credem cazul să mai subliniem importanta și valoarea lor. Lui Tudor Vianu, in primul volum [lin seria Opere, pe lingă paginile așa zisului jurnal si alte însemnări, editorii i-au inclus Întreaga activitate lirică risipită in reviste sau adunată în volumul de versuri apărut, tirziu, in timpul vieții poetului. Apoi Poemele lui Mihai Steriade, inclusiv cele de limba franceză, Metafore ale lui Aurel Chirescu, reamintesc o veche și valoroasă poezie. în sfîrșit, Murmurul cuvintelor arată limpede locul pe care Felix Aderca il ocupă în evoluția liricii noastre. Tot în această categorie as include Primele poeme ale lui Tristan Tzara cuprizind pe Ungă textul volu- mului vechi și poeme ncpublicate încă in volum te apar sub îngri- jirea lui Sașa Pană. Aș Incheaia cu volumul postum Dttimzie al luî Miron Radu Paraschivescti și acela al lui Gherghlnescu Vauia ; Adolo, sus, steaua. Volume antologice au apărut puține: Poeme de dragoste de Anghel Dumbrăveanu, Viafd de excepții a lui Adrian PăunetCm si Cerc de Vcronica Porumbacu. Au fost anunțate și altele (Dan Deșiiu. Ion Caraion) dar fie n-au apărut, fie n-au ajuns pină la noi. Alti poeți, care n-au atins Încă vlrsta retrospectivelor, Iși con- tinuă activitatea adăugtnd aproape an de an dacă nu cile o treaptă evoluției lor lirice, măcar cite un volum : Matei Gavril, Pur: noica/ă fraze ilizibile și impure. Mira Preda In ascunsa vulnerate exersează corect si formal sonete, Rodica Iulian iși continuă saltul în gol, In Facerea cortului, Foarte puțin adaugă Niculae Stoian In întoarcerea ia lucrurile naturii. Paul Tutungiu în Ordinea peșterii, Angela Croitorii in tcnnna stelei, Violeta Zamfirescu, Florența Albu, Emilia Căldăraru sau Nicolae Dragoș. Adesea intențiile șl ambițiile slut din păcate, invers proporționale cu realizările, Alții egali cu ei Înșiși și in volumele din atest an; Dimitrio Stelarii — Pdsări incandescente, Nina Cassian —■ Marea conjugate, Radu Cinicei — Cinfind dintr-un arbore, Gheorghe Grigurcu — Rîu incinerat, George Dan — Mn/ei noslra, Vasllc Nicolescu — Clopotul /Jjts, Bujor Voinea — Hidrarglr, Constanta Buzea — Sala nervfior, Gheorghe Pituț — Fum. Gelu Neum — Copacuf-aaimaJ, Vlaicu Birnu 27 — Cetatea de fum. Subliniem in mod special două volume: Turn cu ceas de Aurel Rău și Fata străină a nopții de Anghel Dumbrăveanu. Nu insistăm asupra acestor volume nu pentru că unele din ele nu reprezintă un moment editorial sau din pricină că despre majoritatea lor s-a scris (sau se va scrie) in revista noastră, ci fiindcă socotim că abundenta volumelor de debut cere să insistăm In primul rlnd asupra acestora. Mai cu seamă că există citeva volume ieșite din comun. 1 .) Un debut tardiv si postum e acela al iui Vlad mir S reinu: Ritm imanent (Editura Eminescu), volumul alcătuit sub supravegherea fiicei poetului conform unei liste selective întocmită de autor. Cele patruzeci de poeme au fost scrise intre 1921—1959, doar patru din ele nefiind datate. Dovedesc ele o certă vocație lirică l Versuri șlefuite, egale, ușor monotone, unde ermetice, alte cu ecouri populare (Introduceri. Texte), Un sincretism liric intr-o prozodie clasică rar intilnită azi și care probabil, prin contrast, a atras atenta criticii care i-a acordat numeroase cronici elogioase. E și un moment festiv din păcate umbrit de moartea criticului. Toate acestea nu trebuie să ne înșele însă. Activitatea poetică a criticului e intimplătoare și modestă. Dacă ar fi să cităm Temutul vfndtor (pag. 33), altfel una din cele mai reușite poeme ale volumului și s-o comparăm cu Pseudoki- neghetikos a lui Doinaș (temă asemănătoare) ne-am putea da seama imediat de disponibilitățile poetice ale lui Vladimir Streinii. Eleganta versului (Inscripție), metaforele cele mai multe cristalizate la rece (Balada astrala, Moment cinegetic) ca și stăruința lucrăturii de biju- tier s-au strămutat In activitatea critică lăsind mai puțin poeziei, atit cil să deschidă o problemă, eventual o polemică pe marginea poeziei criticilor și a incertitudinii vocației lor lirice, 2 .) Debuturi nesemnificative: multă retorică, putină poezie tn Baladele lui Domenic Stanca (Eminescu) Placheta Geneze a lui Vale- riu Anania (Cartea românească) adună o activitate politică de peste trei decenii, dovedind doar un exercițiu intimplător al unui dramaturg cu puține resurse lirice. Din păcate într-o situație asemănătoare este Ion Olteanu, Migratii (Eminescu), altfel un bun și îndrăzneț regizor. Plăpind suflu poetic și mijloace modeste in Versuri de Lidia Stăniloaie (C.R), Laguna de George Almosino (C.R), Neîncetata nin- soare de Andrei Roman (C.R), Starea de noapte de George Marin Prina (C.R.), Ochi fnoptat de Vasile Andronache (E.), Arena cu, idoli de Au- relian Chivu (C.R). Oriunde am deschide aceste voume și orlclte poe- me am citit, fiorul liric lipsește, chiar dacă prin hățișul atitor cuvinte versificate vom găsi pierdută cite o imagine. Iată la Intimplare citeva exemple; „Molatec, custura incertă a marii ierestruieșie orizontul /ademenind spre exod pfnze și brafe (Lidia Stăniloaie pag. 53) । Nunta poemă „exemplară" citată pe coperta volumu’ui Ochi frtoptat: ..Dacă genunchii h lat in fdrind 1 Aibt ca un uslruft Noaptea cade — nfr-o parte, și oastea aerului rupe / Arbori de itig, monoiogind pe dealuri i Cu glasuri de cristal, pină-n cetate 1 Șr-a iintină blindă se arată 1 Ir. trupul meu, șl somnul I E mai adine sub pleoape Noaptea arătin- du-vp l Cum crinul poartă veșmfnt 1 De marmoră șt cer". „Rostogolit din veghe-n vis ! Himerele a-nldptuit amarul I Cind lacrimi de prieteni m-au Închis / Lăcașul sorbit cu izvoarele' (Andrei Roman, Divnantin rormjn^. pag. 63). în adevăr multe divagatii și co- mune. „Cu adevărat merge el ia nuntă I Sinii surorii / nu i-a mai 28 zărit de mult / arși copacii cu miros de lămii ÎI înconjoară / lingă lunii l a mai aparul un cap străin" (Almonsino, Cu adevărat pag, 7<) Poemul continuă, cu adevărat, incă șaptesprezece versuri fără punctua- ție intr-o Înșiruire incoerentă de fraze. Probabil „poetul' a auzit de asintaxismul poeziei moderne și s-a gindit să încerce și el maniera numai că mijloacele modeme cer înainte de orice, talent. Iar acestea in cazul dat nu se dovedește. „Md doare capul, am dormit prost, t Las în culta de gunoi bara- jul și pălăria / Și mâ-ntorc în oraș / Sd fumez o figard ca lumea" (Prina, Starea de noapte, pag. 29). Ce n-am da să citim și noi in acest volum o poezie ca lumea I „Orbire și-n libelula / Vedere fdrrl trup; / Cam sacrilegiu ochi- ul / Pasâre In toiag înverzind / Călră amiază — / Pîna cind apro- piere va cădea piatra ! Și tu verigheta’ (Aurelîan Chivu, Vedere tără trup, pag. 65). Orice comentariu e de prisos. 3) . Debuturi Îndrăznețe și ambițioase ascunzind lipsa talentului intr-o frazeologie pretențioasă, impostura in versuri libere, lipsite de sens, „adinei", și „chinuitoare" (și pentru cel ce le-au scris, dar mai ales pentru cei ce le citesc). Recordul în această categorie ii deține Dana Chcorghiu cu volumul Alcazare fârd stdpfn (Ed. Albatros). Am ales o poezie scurtă ca s-o pot cita în Întregime. Se intitulează Scafandrii și e prima din cele cinci: „Soarta jucătorilor umbra deve- nită punct / fdrd număr case lulgerale de lumina I muzica tăcută a miezului de vini, I moment adesea somnolent cărări ! prea rar un nor coalat pe Maia Iui / din toamne lungi și ierni absente / rdsund norul in odaie’ (pag. 25). Trebuie in adevăr să fii scafandru ca să poți Înțelege această bolboroseală, cu pretenții de poezie, acest rebus lipsit de orice umbră de lirism. Urmează în ordine, Ovidiu Alexandru, Ahile (C.R.) Iată Bocet La moartea Sintayei: „Lui MBW, Ochi de lapte doi/ din suflet nu-i cresc /Lui MBW, foame de lupt umbra n-o sd- irăr^ased fn trup lui MBW fer meni cumplit {rătăcirea n-o să-i găsească / Orbul trece prin sine ca prin tune) / surd mai mult mai abundent și / vinul II sparge cu tirnăcopui / bea neîntrerupt, ele." (pag. 31). Ce să spunem? Dacă poetul a intențional să ne ia glasul a reușit. încheiem cu Sebaslian Rcichmann nu pentru că nu l-am fi putut pune in fruntea lor dar din pricină că peste toată inventivitatea lui rebusistică se strecoară și o umbră de lirism. Puține poeme poartă titluri, și acestea ciudate Soare metec, Pregătirile care nu duc la nimic. Batanta (Animal ciudat). VWenfa zafidrului așezat pe limba unui diabetic ele. E neapărat nevoie să cităm o poemă ia întregime chiar dacă cititorul va fi pus la grea încercare: „textele privighetorii azi eclipsate / cu reîntoarcerea în singe / cu o infirmitate Intr-un trecut pleșuv f mișcate țările perpendicularitatea marții I cu calea fntr-o plasă de ore / o mișcare deosebit de violentă In Uecate d mi- neață / o apariție un colet nou și alb / prin absurd micșorfndu-se ! explic ce moare unic / ndsclndu-se clară electricitatea unui om / pro- iect necalculat a! capturării prăzii / o nemernicei ra/d o vulpe tactică / dacă toiul se precizează / viețile emigrează in modele șterse / atent de mare f steaua Carfaglnel cade da ! și e ridicată, cu duioșie" (pat. 4 Să fie lirismul poemelor de la pag, 20, 30, 34 tntlmplător ? Bizareriile acestor poeme ne fac să înțelegem declarația poetului: „Se înțelege oare de la sine / cd poetul / nu e declt un urs încoronai / cu pielea fină amintind meduza ?' (pag. 54). Nu-mi amintesc cine anume a spus că versul alb este refugiul cel mai comod al imposturii, depis- tarea fiind mai dificilă. Nimeni nu este împotriva mijoacelor moderne șl a unei diversificări stilistice, dar mijloacele fără substanță lirică rămin ca niște coji fără conținut. Avem mari poeți contemporani utilizlnd cele mai variate forme de exprimare dar fiecare rămine el. nu se poale confunda cu altul pentru că expresia e potrivită eului 29 poetic, e pe măsura lui. Nichita Stănescu nu se poate confunda cu Marin Sorescu, Adrian Păunescu cu Ion Gheorge sau lonichie Oltcanu eu Doinaș, Fiecare are individualitate și dacă diversificarea stilistică e întinsă ia maximum nu se face In gol ca și In versurile volumelor citate, Din fiecare din aceste volume s-ar putea lua cele mai ,,reușite' și s-ar întocmi un nou volum, lipsit de individualitate, lipsit de valoare poetică, care ar putea fi semnal cu un nume oarecare ce nu spune nimic pentru că nu e nimic de spus. Păcat de condițiile gra- fice excepționale in care majoritatea acestor volume au apărut. 4) . Există citeva debuturi promițătoare: Dan Rotaru, Plinsui Oglinzilor (E.) cu o prefață de Gheorghe Tomozei și pe coperta ultimă un text de Nichita Stănescu; N. Tutureanu, Punctul de sprijin (Juni- mea 1, Sergiu Adam Țara de iul fE.) și Viorel Varga Tăcere (E-). Cei doi giranti au încredere In vocația poetică a lui Dan Rotaru. Timpul va dovedi dacă au dreptate. Deocamdată tot ce se poate spune este că influențele străine sint prea puternice iar poetu'l n-a desprins iacă meșteșugul versificației absolut necesare. Există și versuri ce merită a fi citate: „Md rdidceșc Jn mine ca-ntr-o casd/ Descoperită, cu pereți de ium...* (pag. 12) dar Imediat alte două versuri fru- moase ne spun sursa lor: „Aid risipesc în vorbe șr nu șl iul De poar- ti-n ele aer sau nemoarte* (pag. 12). întreaga poemă Foamea Retine- lor ca și altele, A nu ii. etc. au pare-se aceeași sursă, Tot reușite versurile „Urtde-i cuv intui/ plecat de ieri seara/după Înțelesuri* sau „Trecind dincoace spre undeva*, „încolțește zborul in păsărid Zăpada topește auzul cu căderea ei' Poetul trebuie să se scuture de aceste influente care-i pot fi fatale. Alteori ideile sau imaginile nu-și găsesc expresia potrivită : „Cft timp se cere unei clipe ca să-if descarce veș- nfeio-n trecui". Alte poeme sint ostentativ declarative (Ader ego, pag. 59, Trebuie sd fi fost pag. 57) și-1 deservesc. Totuși cu o mai îndelungă strădanie, fără grabă și mai ales in afara umbrei lui Nichita Stănescu, Pan Rotaru ar putea, in viitor, să-și găsească o cale proprie. Inegal volumul lui Nicolae Turtureanu Puncte de sprijin, prea multe tentatii pentru un debutant: șt versuri contorsionate (pag,sg), grave probleme existențiale (pag. 38), versuri patriotice și declarații patetice ca tn poema Ave; „Iar eu acesta sini:/ îmbătat cu praf stelar,/ orb de lumina crinului/ și gata Iarăși să sarf înaintea desti- nului' (pag. 93). Deocamdată nu se poate ști cine este poetul, dacă sare înaintea destinului sau destinul poeziei i-a rezervat un loc dis- tinct. Deocamdată poemele lui sint simple puncte de sprijin pentru o activitate viitoare care-și are baza și tendința aici. Dacă poetul va stărui in încercarea lui de a sintetiza poezia clasică cu cea modernă (căci ar putea să-i reușească in viitor), atunci probabil confuziile, retorismul sau ostentația din acest volum vor dispare. Versurile des- chid o cale ce se întrezărește lungă și anevoioasă. Viorel Varga are o gingășie și o prospețime cc-i dau volumului Trecere un anume farmec, lată poemul Cind vom li singuri si triști: „Verde va li primăvara speranțelor cind! intr-o mare de liniști se fneaed apusul seara/ cind voi ii singur și trist seara ctndl mei val Întoarce sărac dintr-o lungă peregrinare — un/ cintec de dragoste rostit deasupra pietrelor! apeie tulburi care ne scaldă trupurile de tineri/ neincercali in virtuțile urii; apele cărei aduc umbra femeii pe umărul sting al soldatului lunga campanie numită viată" (pag. 29). Am putea cita Încă citeva, cu un suflu redus dar punciate cu imagini ce reușesc să coaguleze ecourile lirice. Citeva imagini: „CIntecui spălă-mi-1 in lacrimi de privighetori*. „Anotimpuri îndră- gostite'. „streașină roasă de ginduri*. „toamna scuturata de elegii*. „etc. o poezie discretă, ușor elegiacă, pe care cu timpul poetul va ști s-o ferească de repetiții: „clmpia udă de promisiuni* (pag. 26 și 30 31), de poticnelile voite probabil (pag. 2»—30), dar care nu se potri- vesc întotdeauna sau de lipsa insuficientei șlefuiri a versului cla- sic. Versul clasic cere o disciplină formală ce contribuie și la disci- plinarea ideilor. Aș aminti in încheiere poema Acești umeri una din cele mai reușite ale volumului pe care regretăm că n-o putem cita in întregime și care ne indeptâtește să așteptăm de la poet, în viitor, lucruri valoroase. Deconcertant prin lipsa de unitate și de fermă orientare lirică este volumul Iul Sergiu Adam Țara de lut pe care-1 menționăm totuși pentru unele reușite: Sub steaua Canopus, Țara de lut, Drum lung, Elegie pe care o și cităm: .Domnita blondă. soare-al meu cap- tiv./ tu, tlnâră planetă-ndrăgostită,/ Însingurării mele scut și leacj tu, cate mă aștepți plnă departe și-adormi Urziți In patul meu sărac, 1 cind sufletul e-o oazd de neliniștii ce stăruie sub stele nemișcate/ șl moare-ncet fringlndu-se-n sine/ dc-atlta spat fu și singurătate./ alungă îndoiala să se ducăl In cercuri rotitoare peste casă/ și-n Somn plutind, ca nuferii pe apej revin-o-n ziua nouă mai frumoasă/ (pag. 32). E cel mai modest din această serie și cu cele mai multe stingăcii („Băr- bații mureau simplu fără gesturi inutile,/ cum cade, spre exemplu, iarba sub coasă/' Dar pentru aerul lui proaspăt, fără contrafaceri, merită să fie citat ca o promisiune ce trebuie de aici înainte onorată. Poate stnt mai multi poelii care ar fi putut fi incluși In această categorie. Din volumele citite — sigur fără a fi putut cuprinde In întregime activitatea lirică a anului — acestea mi s-au părut demne de subliniat. Cine, știe, atunci cfnd vom urmări evoluția întregii poezii lirice din ultima perioadă să fim mal norocoși, numărul lor fiind mai mare. 5. ) Debuturi de excepție sint după părerea noastră, și după volumele parcurse, trei : Mircea Dinescu — Invocație nimănui, Horla Bădcscu — Marile Eleusii șl Dinu Flămfnd — Apeiron. Le considerăm debuturi semnificative nu numai pentru spon- taneitatea și prospețimea lor, pentru responsabilitatea fată de cuvln- tul scris pe care o dovedesc, pentru prezența la frămlntările esențiale actuale și răspunsurile la multiplele întrebări puse de sufletul con- temporan, cit mai ales pentru sinteza încercată, de intensități diferite, la toti trei, între rigoarea clasică și mijloacele poetice moderne De cum deschizi cartea lui Mircea Dinescu te intlmpină pros- pețimea izvorltă dintr-o substanță lirică proprie: „Sint tlndr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost/ și ochiul sclav fmi cârd fecioarele prin singe,/ cum aș putea întoarce copilul care-am fost/ cind carnea-mi înnoiește și doar uitarea pllnge' (pag. 7) Invocația chiar dacă nu e adresată cuiva e făcută la virsta cind fără să te fixezi anume undeva simți totuși fiorul, Îndemnul, direcția. Poetul o spune cu emfază că e tînăr și din această tinerețe pornește lotul, și cererea adresată imper- sonal dar totuși adresată. Așteptarea din el, din însăși ființa lui tul- burată de îndemnuri este admirabil circumscrisă: „Simt nevoia să ascult un singe,I amfora subțire a femeii,/ cind 'o parte-a trupului meu plinge I Iar in alta odihnesc toti zeiiJ Md vfnenzd somnul lingă pleoape / irisul cu pdsdrf sd mf-J urce,/ ca o piatră coborltă-n apel știu măsuța lunecării — dulce./ iDar se surpd ora și nisipul/ tmi dezleagă spaima de tăcere,/ o să strig pini se-aprlnde chipul singelui meu treaz cate te cere", (pag. 14) Singele e treaz și asemeni acestei stări de veghe și conștiința unui drum neparcurs încă și parcă interzis sau in tot cazul nepregătit pentru el: „Mf-e milă, mamd, pared aș vreo n amlnare/ căci nu simt împlinirea bărbatu ui deajunaj Din cind in cind Îmi umblă prin ttup un dor mai mate/ și m-aș lăsa cu mierea copilărie uns". Cu toate această răzvrătire pe care o simțim cum se dezvoltă ajunge la finalul așteptat; „Dat cine-mi pune mamă sdmfnfa rea in oase' sau ghimpi de Îndrăzneală pe singele meu lin,! aici săl- 31 băticia uitării md miroase/ șl cu temei prin scorburi beau dulcele venin'. Există In poemele lui Mircea Dinescu un sentimentalism carac- teristic adolescentei, filtrat insă suav și gingaș ca o licoare limpede Stările se cristalizează, deși nu-i incă timpul lor. E un precipitat înainte de vreme. „O, sintem incă tineri și singura greșeală/ din noi mărturisită e timpul nevinal' (pag. 74), Ceea ce pare că poetul n-a Înțeles pe deplin est că drojdia de la fierberea vinului trebuie abandonată. Stările tulburi și efer- vescenta sînt necesare acestui proces dar poezia e numai in cee* ce se Împlinește. Altfel se ajunge la inegalitățile din BaJ transparent Teamd cu ospdf Cal de dar, Mireasma orei, Metamorfoza XX In care intervin unele Impurități ce dăunează unității volumului. Procesul de limpezire nu e Încheiat dar timpul să sperăm că-i va fi un sfetnic bun. Mai este nevoia de puțină meditație șl adlnclre. Credem însă că e numai o problemă de timp Ceea ce m-a impresionat la Horia Bădoscu este conștiința res- ponsabilității poetului față de uneltele sale, față de cuvtnlul scris, responsabilitatea care din păcate lipsește la foarte mulțl poeți tineri Pentru el poezia nu e o joacă de cuvinte. E o demnitate, o oficiere solemnă. Astfel se explică prozodia împlinită si suprapunerea exactă a expresiilor peste idei și imagini Lirismul se desprinde pe de o parte din rosturile existențiale (relația om — cosmos), pe de altă parte din zonele umbrite ale conștiinței, dc-acolo unde eul poetic pro- priu plămădește gindurile și visurile. Cu loatc că se pot depista clteva ecouri blagiene (Doar miinile) și barbiene (Epitaf), pe care poetul le va depăși cu siguranță, există in cele trei cicluri: Zăpezile, De taină, Marile cleusij versuri ce ne dovedesc că ne aflăm in fața unui ales al muzelor. Poetul e la neprihănirea dinții a copilăriei: „Dar sufletul mi-e put cd de-ar cădea/ Un prunc de stea intre hotarul meu/ M-aș intiinl Ia căpătliul lui/ Cu rugăciunea unul Curcubeu' (pag. 24). E o armonie a unui Orfeu cc-și aude cintecul propriu ce se Înalță „cind norii lăcrimează cuvinte albe, cind așezările cuprind t „O, numai ge- nele pe fir de vlnt/ cit se Întorc de farmec nu se știe/ și unde; numai clipot cind/ sfrăvezi prin scoica din copilărinj aproape-o șoaptă, doar, așa.l și cil o filfiiere ; mai tlrzluj va ști vreodată cineva/ să-mt spună tlnăr cum era sd fiu ff. Se deschid lumini, se Înalță întrebări și după tăcutele fierberi din el răspunsul: „Pe grea Împlinirea aceasta le rezemi/ Și-n fol doar porumbul se clatină, ca să urmeze o nouă întrebare : „Cu ce-am mal rdmas din întreg bărăganul/ Iubirilor noas- tre de platină 1/ (pag. 43), Stăpin pe meșteșugul poetic, Horia Bădescu ne oferă in ultimul ciclu zece poeme In care-și arată măsura Ele închid și semnificații noi, și imagini proaspete și fluiditatea unui vers pe care-1 urmărești ca pe-o umbră ce duce în ritmuri egale frumuseți și neprețuite prețuri: „Ating o piatră și se face Hoare/ șf rtuiăr, frunză, vlnt, așa precum! dacă-ar foșni un astru, in izvoare s-ar Închega iumfna ca un lutnj Dar chipuri sint in toate să m-aseamăn șl umbrd de-i mat mu/td e decit/ m aș oglindi fn Ira fele meu geamăn/ Ia câmpeni de sublim și de urii,/ O floare dar ; silabă mai ades/ de nemurire, poate, uneori/ Închisă pe-nstelatui înțeleși din mersul meu. Căci pas de tnttrzlie e dcar cerescu-mi zimbet; soare, nori/ de-ncerc mai sun. Sint eu sau cine Știe r (pag. 50) Versuri autentice fără artificial, livresc, contrafăcut. Ele tîșnesc din preaplinurile conștiinței ce nu se lasă pradă revărsării știind să disciplineze ideile în rigorile prozodice și să folosească metaforele după nevoie. Luciditatea nu ucide lirismul după cum rit- murile interioare Iși află măsura in echilibrul expresiei. Dinu Flămind este pe de o parte poate cel mai personal dintre cei trei, dar pe de altă parte cel mai puțin disciplinat prozodic. Lucrul nu trebuie să ne mire. Titlul acoperă substanța poetică a 32 volumului încă nelerminat dar conlinînd in el toate determinările posibile de la atitudinea față de existentă la dragoste, de la ritmu- rile cosmice la ritmicitatea interioară, de la cețurile dinafară la umbrele dinlăuntru, de la lumină la Întuneric, de la copilărie la adolescența cu pretenții de maturitate. O mișcare continuă, o trecere din unele in altele, ca intr-o magmă nediferențiată dar care oferă multiple posibilități de diferențiere; „Privește tumul cate urcă-n noi/ ca un destin, iar tu te chem! Naina,/ de partea tei tot neamul de tecioardj de partea mea e numai vinad Și tremură ca iedera pe ziduri/ algele tale brune sub ureche,/ eu le adulmec alb. intr-o su- llare.l alunecind prin tundre boreale/ cu renii răpciugoși și nepere- cheJ Iar pielea ta e coafa de mesteacdn/ !er!eni(atâ-n barba mea țepoasă /cind peste algele de sub ureche rostogolesc un fum de voce joasă' (pag. 28), La Dinu Flămind tentația poeziei moderne e mai puternică deși echilibrul de care vorbeam nu e frlnt după cum am putut vedea tn versurile citate, Sint citeva poeme in care disciplina clasică ar fi fost un ciștig (Prin/esa. înstrăinare familială etc.) Poate In această direcție ar trebui poetul să sfătuiască. ApeirOnul e și unitatea con- trariilor și către ea, chiar dacă e relativă, trebuie să tindă. Există in acest volum citeva poeme antologice: Geana de meteor, Fum, Text obscur, Organisme, Poetul in grddind. De unde să cităm?: „Orga albastră, de goluri* Începutul poemei sau finalul ei: ,La vama c'apelor un organisi ne-adună! Prinț al poemului* I O pendulare Intre „uitare și altă uitare" in el : „Ko- lire tot mai mate — nu audt o iarnd veșnied aici ne ffne, cobor în vfsui tdu și te adun/ tn — înviere ce șoptește-n mine'. Pe-alocurl unele artificialități sau flnaluri abrupte caic nu se potrivesc poemelor f„GWJie ceafa-n ceru! gurii și se Msd eaWd* (pag. 6), „Amanetfndu-și singele uranic/ in tăcere! (pag. 64), etc,) Sint uncie scăpări asupra cărora poetul poate se va gindi in viitor dar cea ce e important este că Dinu Flămtnd are ccmștința poetică lucidă Prin ani o cruce de cuvfnt iși sflșie plnă la suilei brațul". ceea ce este semnul că ne aflăm in fata unui poet autentic. Toate aceste debuturi trebuiesc salutate cu bucurie, cu bucuria că torța lirică este încredințată unor mlini sigure, unor suflete treze și unor inimi pline. Firește, pină la împlinire mai sînt de străbătut multe trepte dar pe prima au călcat viguros, cu siguranță și mai ales cu acea conștintă a propriei responsabilități față dc rosturile și mesajul cuvlntuiui scris. 3 — Orizont Ion Cădăreanu Treptele tării I. CUNUNI Șl OFRANDE Aburul nopții în preajma cailor elastici, nedume- riți. Calm și vorbă cumpătată. Corabia învăluită în cea/â de toamnă, iăsind malul cu nostalgia întoar- cerii. !n lanuri, cristale de răcoare crudă pocnesc sub călcliul îndelung străbătător, dimensiunile Țării se dezvăluie imense, un triumf de pace Jși înalță curcubeul sonor spre înălțimile albe... E liniște de Țară și grînele ne așteaptă în limpezime și curățenie. Slnt proaspete ca ochii copilului dimineața... Sînt JucrurHe noastre vii. $1 izblnda ... 2. DEMNITATEA METALULUI Cuprins în cuplond imens ca o în/md, metaîid incan- descent bolborosește, cuvintele sînt semne și ochii vorbesc. Așteptare de patimă, însemne de însu- flețire, telefonistul de interior, monosilabic, creează certitudini. La cetatea de Foc a țării a începi dimi- neața. Puternică, dinamică, un ritual neobosit în toamna de țară, această dimineață ne poartă numele și rostul. Demnitatea metalului e demnitatea omului. Trăinicia Iui e trăinicia noastră, dorința noastră de a dăinui. 34 Viana Șcrban Scărișoara înfiora amestecul acelui absolut prefăcut In fâcere. Margini de țărmuri izolate lingă intrare Deslipeau ochii de lumină crescuți din spațiu, De abia ghicită curge și se iasă în voie, ca o întîmplare Cu mulle gesturi și cu nesăfurate sensuri Fără cuvinte, doar cu ochiade furate întunericului intim Pătrunzător și ascuns. Cind și cînd se întrevede plînsul pietrei și f $e simte inima. Nisipul este întors in abisul clepsidrei, sfirșit ca închipuirea Cînd totuși din timp cresc tulpini furișindu-se-n bolți Și-n flori glaciale, cioplite din strigătul stîncilor, coborîte apoi tn simfonia crudă imaginată de natură. Un năzdrăvan al nevăzutului A ridicat in grote stalactite de irig cimentat Și interioare necugetate amorțite-ntr-o fascinantă așteptare. Patima verzuie, umedă și-a spus povestea. Sunt secole batrine aacorate-n gheață. Cu spiritul flămind Și peste peșteri accesibile și-au aruncat veșmintele palide Și-n somnul milenar ard cîteodată pîlpîind Opaițe. Pe sub cupole, sunetele sunt de vrajă, încremenirea topește cite o Lacrimă. Umbra se înalță cu ritmuri de siliciu cu versuri de stalagmite. Silaba apelor tresare Șf Iși reprimă fața către cer. Totu-i statornicit în disciplina din a funduri. E cron/ca pietrei, vibrind în ochiul circular al izvoarelor, E o hîmerd a SîyxuiuZ ? 35 Sofia Arcan Pasărea albastră Bătu cuiele In capacele subțiri ale lăzilor cu putere, rîtmlndu-și mișcările după melodia caro o fluiera tot mai sincopat și ultimul cui avu parte de citeva lovituri scurte ca un hohot nestăpinit de rls curmat brusc, Gata! Aruncă ciocanul, se trinti In fotoliu, iși aprinse o țigară și trase primul fum cu voluptate privind cu incin- lare rafturile goale ale bibliotecii, inspirlnd cu nesaț mirosul de scindură proaspătă de brad, erau aici exact așa cum le visase, le dorise, tlnjise după prezenta lor, după acest moment tn care, niște banale lăzi do brad Încărcate de cărți se transformă brusc intr-o nouă valoare infinit mai prețioasă, deveniseră chezășia plecării iminente. Abia acum, văzlndu-le credea cu adevărat că pleacă, urina despărțirea care se simțea și In odaia unde, odată cu Împachetarea cărților, singura notă do intimitate dispăruse. De ia bun Început se hotărlse pentru un interior auster — cum li plăcea să mistifice termenul stas pentru care avea o necontrotată aversiune. Alesese mobilierul fără ezitări privindu-1 doar sub aspectul strictei funcțio- nalități. Un chef de moment 11 determinase — lnlr-o altă vizită la oraș — să adauge mobilierul obișnuit oricărei camere de hoel, cele două fotolii șl măsuța dintre ele. II atrase spontan linia lor neobiș- nuită numai că odată plasate Intre restul mobilei, obiectele refuzară să se integreze sau să schimbe atmosfera și rămaseră, in coltul came- rei mari, ca un musafir care regretă că a venit și stă, gata de plecare, I.a un moment dat se gindise să le ia cu el dar renunțase ]a idee chiar a doua zi. Nu, in afara cărților, a tabloului și a valizelor nu va lua nimic. Privea viitorul ca pe un cec In alb pe care nu vroia să scrie aici nici o cifră, se visa in ace) viitor cum foarte apropiat asemeni păsări din replica unui erou dlntr-o piesă pe care n vizionase cu cltiva ani In urmă : .Există o pasăre, o pasăre albastră care zboară șl nu doarme niciodată. Zboară . ,._ptnă moare*. Chiar a doua zi după vizionarea piesei Încercase să-și deseneze o asemenea pasăre dar ea părea un avion supersonic, fixa limitele unui obiect nu trans- figura o metaforă și atunci apelase la un prieten pictor care dispăru pentru o vreme și cind reveni avea tabloul sub braț și-l așezase, tăcut pe patul lui din cămin- Tabloul părea, la prima vedere, monocrom: albastru, numai că jocul Luminilor și umbrelor create din cele mai ne- așleplale nuanțe de albastru realiza o expresie spațială deplină In care pasărea, abea sugerată prin linii suple de albastru-cobalt, se înscria in ritmul zborului Întocmit așa cum și-o imaginase el. De atunci nu se mai despărțise de tablou, nu-1 interesa valoarea lui artistică, vroia să-l poată privi, AUl, Bucuria sonoră Încetase odată cu uitțma lovitură de ciocan, se retrăsese in trupul lui cald și 1n dialogul Iul mut cu tabloul pe care-1 privea zîmbind: .zburăm, pasăre albastră, 36 zburăm ...“ și-i păru că aude filflitul aripilor în tăcerea încremenită a odăii și abia intr-un tirziu iși dădu seama că-i clipocitul apei care se revarsă peste burlan și răpăitul ploii de pe acoperiș dar el pre- (eră să creadă că aude fiifiitul aripilor umplind spațiul rece și neutru al odăii cu pereții goi, rafturile goale și brune arătînd ca niște răni aliniate perfect, pentru totdeauna, răni din care el a extirpat viața vo- lumelor policrome lăsind doar golurile brune, acum inutile. Fusese o zi grea, ropotul monoton al ploii ii aduse intr-o stare de semiveghe, ar li vrui să se culce, in cameră se făcuse rece, uitase să pună lemne pe foc, lumina becului pilpiia anemic, scăzuse tensiunea ca de obicei in primele orc ale serii. Se ridică și merse in bucătărie să-și facă o cala mare și amară. Mai trebuia să pună la punct scrip- tele, miine dimineață urma să vină înlocuitorul și vroia să înceapă imediat predarea, să nu mai piardă nici o zi în plus aici. Puse de cafea și aștepta, somnoros, să fiarbă apa cind percepu un sunet ciudat ce abia răzbatea prin zgomotul constant al ploi ce continua să cadă in averse dușmănoase. Aprinse lampa, deschise ușa, apa se ridicase pină la treapta a doua a scării și vlntul o lovea in clipocit scurt și regulat. Drace, asta nu mai e ploaie de primăvară, este o ca] a mit ale care o să-i inunde pivnița iar miine toată comuna o să ajungă o baltă noroioasă tocmai bună să-l pună pe fugă pe Luca I Și el care se bu- curase nu mai departe de azi dimineață că va putea să-i arate locu- rile Intr-o zi de stălucitoare lumină Încărcată de izul neliniștilor al grădinilor și țarinei, zi In care pămlntul eliberat brusc dc greutatea omătului iși adună respirația profundă pentru chiotul fecundției care urma să irumpă peste noapte. Se bucurase pentru colegul puțin spe- riat, mult dezamăgit de drumul greu spre satele circumscripției, împrăș- tiate pe dealuri, *e bucurase că natura il ajută in încercarea de a-i ușura lui Luca începutul activității. și acum ploaia asta ce se pră- vălea cu sălbăticie, in neștire, peste casele răzlețite pe ulițele șerpu- ind printre dealuri I Trlntl ușa. Cafeaua dăduse In foc. Arunca Înciudat restul, tierse alta, se inapoie în cameră, se opri o vreme la fereastra care devenise o pavăză (răgită pentru cascada sclipitoare ce se învol- bura lot mai supusă, mai precipitată, un spațiu fluid care începuse să-l despartă de anii petrecut! incă înainte de-a pleca, o graniță fluidă intre ieri și miine, Întocmai cum Iși dorise întotdeauna ; să nu uite că va pleca, să facă din plecare o bucurie nu o nostalgie, știa că timpul va estompa pină la indescifrabil figurile oamenilor ală- turi de care trăise aici, amintirea va selecționa, treptat, doar citeva intlmplărî-șoc, însăși hotărtrea lui de a nu lua nimic decît cărțile și hai- nele porneau din aceeași dorință de-a elimina orice ambiguitate din bu- curia despărțirii de aceste locuri. Și ploua ploua înverșunat... Cu ce l-ar putea ajuta pe Luca ? Poale că emai bine, nu va putea avea o surpriză meteorologică mai nenorocită nici dacă ar vrea. Este rîndul Iul Luca să se obișnuiască cu nostalgia, singurătatea, plictisul, munca, oboseala, peste ani va fi altul la rind. Oamenii avansează, uneori în posturi, alteori în moarte și vor exista niște locuri care vor 11 ocupate și iar cedate cu sau fără voie și lotul este să știi ce loc vrei, să te pre- gătești din vreme, temeinic ca să-l primești. Deși citadin din naștere nu zbătuse să scape de stagiul de la tară știindu-1 o etapă necesară pentru cele viitoare. Alesese postul in această comună izolată unde totul trebuia luat de ia început anume ca să-și verifice forțele. Tn primul tui drum spre primărie privise cu viu interes ulițele, oamenii pe care-i intilnea pentru prima oară și pe care în curlnd li va cunoaște, va descifra — în lungul vremii niște destine care 11 vor imbăgăți cunoașterea numai că, in acele prime luni află că și reversul meda- liei nu-i mai puțin exact- Și țăranii căutau să cunoască pe noul venit care a stricat peste noapte orinduiala de mult stabilită în cate fiecare știa sau credea că știe despre celălalt. Suspiciune. Rezervă. Especta- livă. O centură invizibilă dar simțită și in mijlocul ei, ca in jetul lu- 37 minii un reflector, el și sentimentul stinjcnltor că lumina 11 urmărește pină și in odaia sărăcăcioasă cu iz dospit de vechituri din casa bă- trlnei de la marginea comunei care-1 acceptase cu greu chiriaș. Observase bucuria reală a lui Luca cind ii arătase dispensarul — o clădire trainică, nouă ca și casa medicului din curte, dar cu adevărat impresionat fusese numai după ce-i arătase dotarea tehnică a dispensarului. Fusese mulțumit că Luca nu insistase să afle .cum ap reușit", întrebare pe care începuse s-o deteste pentru că venea cu exactitatea și monotonia unui ticăit de metronom la fiecare zia- rist cc-1 căuta /și fuseseră citiva pină alunei atrași de „rezultatele neobișnuite ale tinărului medic" .../ Interviul Începea — aproape invariabil — cu această Întrebare in vreme ce interlocutorul aștepta, cu locul in mină, să umple fila caietului cu niște răspunsuri .revela- toare" pe care el urrnu să le comprime* și ajusteze inexact atitea fraza cite încăpeau in spațiul tipografic redus din coiful paginii ziarului unde el reporterul, trebuia — săptăminul — să atragă atenția citito- rilor cu niște realizări .revelatorii pentru ..Iși aminti de emoția pe care o avusese la primul lui interviu, un sentiment ambiguu de jenă $1 mindrie că ceea ce făcuse el atrăsese atenția mult dincolo de aria strimtă in care trăia- Cind i se puse Întrebarea cum, erau in această cameră, stăteau pe fotolii din această cameră și el Începuse să po- vestească dar, pe măsură ce căuta să reînvie certurile și Împăcările, greutatea de a cuceri loc de loc din terenul ce se dovedea a fi mai inert sau dușmănos decit și-ar fi putut ei imagina in cele mai pesimiste clipe, Începu să intuiască greutatea de a stabili o graniță exactă Intre o activitate cu adevărat deosebită și una deprimant de banală in stricta ei necesitate incit nu justifica drumul tare lung și greu al reporterului pină la cl. Brusc, toate îmimplările se transformară din in- solit in obișnuit și in alte comune izolate în care datele problemei erau aproape identice, concluzie la care ajunsese încă din primul an cind asistase ia ședințele de ia județeană unde alti colegi ridicau mereu, nu din lipsă de imaginație ci cu exasperarea neputinței, aceleași proble- me la care ei nu găsiseră incă toate soluțiile. Si totuși, ce anume îl deo- sebea de acești tineri de vreme ce el reușise acolo unde alții capotau 7 Greu de spus ... în fond, datele problemei țineau mei mult de orga- nizare. in ce privește asistența medicală propriu zisă, nu se vede mult deosebit de colegii lui, e vorba de clădire, de dotarea dispen- sarului, In fine, de o serie de acțiuni care sint legate șl de alții, de fonduri, de aprobări și — in final — evident, dc oameni și aici ... inerția poate crea niște spații, țară a nimănui in care ești oblig,u »ă-ți asiguri fiecare pas, să nu-l cedezi tocmai pentru că știi că-1 faci pentru cei care stau de partea cealaltă și nu înțeleg că lu înain- tezi pentru ei____și pentru tine căci fădnd un efort spre luciditate și reporterul iși poate da seama că există și o urmă de ipocrizie aici, de ce-1 privește contrariat 7 Poate termenul nu-i cel mai exact dar oricum conturează limitele in care se-inscrle conștiința, că tocmai aceste cuceriri făcute pentru alții se vor răsfrînge in final și asupra-i. Nu se juca de-a eroul mumei că nu era dispus să aștepte destinul cu brațele încrucișate, il provoca, 11 obliga să-i ofere ceea ce vroia el și întîmplător el nu era modest. Zimbi, amintindu-și de privirea contrariată a reporterului deși atunci il enervase pledoaria acestuia care ocolea tocmai efortul lui spre luciditate și regreta că nu-i acum, aici să poală respira sl el mi- rosul proaspăt de brad, să-l vadă plecînd nu spre oraș ci spre POST. Postul pentru care muncise, și-l ciștigase Întocmai ața cum prvăzuse. Bău cafeaua și începu să controleze scriptele cind lumina porni să se micșoreze, se grăbi să-și controleze lampa cu petrol, Iși puse la in- demină trusa, cizmele, perelina, oare v-a scăpa în această ultimă noap- te de obișnuitul ciocănit în geam 7 Ar fi un noroc pe care preferă să nu mizeze, Se apropie de fereastră șl Încercă să vadă prin perdeaua apoasă și întunecată ptlpiirea luminii de peste drum, de la școală. Oare ce-o fi făcind Maria? Rămăsese de-o săptămlnă singura în- vățătoare, cealaltă colegă plecase. Ploaia asta are în ea ceva ne* obișnuit, amenințător și sigur că-L înfricoșată. O clipă simți im- boldul .să se ducă la ea dar renunță imediat. Ar fi fost un gest intimitate pe care nu avea rost să-l adlncească acum după ce, știind că pleacă, căutase dinadins să păstreze Intre ei o-zonă de amiciție neutră. De undeva din noapte veni ptnă la el o bolbo- roseală bizară și-n ca, vuite cu intensitate crescfndă care se percutau in timpane, lumina se stinse. Citeva secunde rămase stană, ascuitînd cu toată ființa lui, căutind să înțeleagă ce se petrece și atunci distinse și strigăte omenești. Aprinse lampa cu mina tremurîndă. Se îmbrăcă in fracțiuni de secundă, se stăpini să fugă așa cum era, afară. Ieși înveli trusa Intr-o pungă de nailon, o legă de umăr și alergă spre ușă. Nu mai erau decît două trepte libere din cele zece, le coborî și simți că apa-i trece la genunchi și pătrunsese, mocirloasă și rece in cizme. Ezită- Se gîndi că ar trebui mai Întii să urce lăzile in pod, era evident că apa va inunda odaia înainte de a se Întoarce el. Auzi urlete. Distincte. înaintă și luptă să deschidă ușa. Ulița devenise riu prin care umblau oameni cu lămpașe in miini, cu copii in circă și femeile urlind in urma lor. înco:roî strigă. Spre deal. Nu. strigă rl Urcați-vă in podul dispensarului și al locuinței. Nu pe deal, oameni nu auziti, ați înnebunit, urlă cu furie, cu disperare, trăgtnd de oameni, nu mai ajungeți pe deal, haideți I Stătu in dreptul portii pînă ce văzu că oamenii încep să intre in curtea lui apoi porni prin șuvoiul plin de tot felul de obstacole și trecu spre școală. Clădirea avea apa ridi- cată pină sub fereastră. Maria ! Mana ! Deschise ușa și, odată cu valul mocirlos intră în cameră. Plimbă fascicolul luminii peste lucrurile din încăpere. Strigă. Auzi ca un sclncet de copil, vocea Măriei ve- nind de undeva de sus. Unde ești? strigă cu putere. Aici, In pod. auzi și porni imediat spre bucătăria din care urca o scară ș bredă In pod. Maria sta, înghemuită, cu ochii măriti, cu privirea fixă și păru că nu-1 recunoaște. Hai, spuse și dădu s-o ridice. Nu, nu! strigă ea frenetic. Hal! porunci dar Maria se prinse cu disperare de un corn și nu reuși să-i desprindă brațele din jurul lemnului. O lovi scurt de citeva ori și simți cum rigiditatea fetei dispare. Unde? întrebă cu un calm neașteptat. Dincolo, în podul dispensarului. Casa-i de beton, va rezista. E și locul mai înalt. Maria cobori fără ajutor dar, in fața apei in care începuse să plutească obiectele din bucătărie se opri Nu, spuse, nu pot, mă duc sus. Vii, porunci șl-i prinse strîns brațul în uliță, apa le trecu de mijloc. Alte umbre se îndreptau spre dispen- sar. Iei pe cei care slnt mai puternici și urcați tot ce puteți de prin încăperi, auzi? întii medicamentele din dulap. Cheia este sus, pe et Du-mi microscopul, auzi 7 Auzi 7 strigă. Aud, spuse Maria. Acum aud. O lăsă și se îndreptă iar spre fluviu. Cineva îl orbi cu lumina unei lămpi. Doctore, du-tc înapoi t O să fie nevoie de ține acolo. întii nu recunoscu vocea, nici nu avea importanță a cui e. Lasă lumina, strigă, și hai. Nu, mergem fără tine, nu fi prost, nu putem risca să le pierdem tocmai acum. Știu să înot, se trezi spunînd prostește, prima propoziție care-l veni in minte, Aducem aici moașa și sora. Hai! strigă el, la casele din vale. O mtnă încercă să-1 împingă spre trcplele dispensa- rului. Se feri. Lasă-1 cu noi, se auzi altă voce, nu-1 cunoști 7 Porniră strlns in spațiul fluid in care obiectele Iși pierduseră formele și nimic nu mai are familiar și nici un zgomot nu mai era distinct că toate se contopiseră în vuietul apei care, pe măsură ce înaintau pe ulița în pantă, se prăvălea în talazuri ridicate de cele mai eteroelite lucruri ce se încîlceau, suprapuneau, desfăceau, opreau, porneau șl iar se opreau la coltul unei case, a unui copac și pesta toate, rafalele ploii ... 39 debut Ion Maftei Anotimpurile Băiatul ăla subțire), îmbrăcat întotdeauna curat, cu cămașă albă (chiar de-ar fi intrat pînă la fundul pămîntuluj, cămașa tot albă i-ar fi rămas) cu basca dată nițel pe spate, cu ochi negri, mari, mă scotea din sărite. Cînd ți-era lumea mia dragă și voia să-ți întinzi oacele sub așternut începea el, cu pick-up-ului. — Mai închide dracului, că o să ne bolunzești pe toți, se răstise unul din noi. Nu știu ce Căuta băiețașul ăsta printre noi. Prea era plăpînd pentru treaba pe care o făceam aici, pe șantier. Prea fin. Pe noi ne prindea soarele, la el nimic, Mă uitam chiorîș la degetele lui lungi, albe, ca de mamoț și-mi venea să scuip eînd imi mutam privirile pe cioatele mele. Uneori, duminica, se îmbrăca pe nevăzute cu ce avea el mai bun șl-o lua către pădurea de brazi- o pădure imensă ce se lățea pe muntele pe care-I sfredeleam noi. Ai fl jurat că se duce la vreo întîlnire, Se afunda in pădurea mirosind a cetină și a rășină și căsca ochii, fascinat, la minunile azvîrlite din belșug de natură. Se întorcea Ia baracă seara, tîrziu, după ce începea concertul nostru de sforăituri Cred că venea ei mai devreme, dar nu-i plăcea gălăgia noastră și atunci prefera să stea afară, pe vreun bolovan ascultind țîrîitul greierilor. într-o zi am stat de vorbă cu el și-am aflat că a dat examen la conservator dar n-a reușit și-atunci a hotărit să muncească undeva. Așa a ajuns la noi. — Ce melodie e aia pe care o asculți atit dc des ? — l-am întrebat. — Nu e o melodie, de fapt Dar dacă vrei tu, poți să-i spui ți așa. Se numește „Anotimpurile*1 și e compusă dc Vivaldi. — Și o-nțelegi ? — Dac-o înțeleg ? Mi se pare că o trăiesc, că face parte din ființa mea. Și în viaia unui om sint patru anotimpuri.,. — Prostii! Pentru mine sinqur/i muzică Adevărată se cheamă Margareta Plslaru Tom Jones. Băiatul zimbi apoi începu să-mi facă un fel de teorie a muzicii care pentru mine era mai mult o teorie a chibritului, mai ales că în timp ce îmi vorbea o zgitie de veve- riță făcea acrobații prin brazi. Ce-am mai ris de el cind l-am văzut prima oară cu lopata în mină 1 Era cam stîngaci. , . , , — Vezi, mă — glumise unul — că aia nu-i linguriță «ă bei cafeaua cu lapte. Am observat atunci lacrimi în ochi lui. In ziua aceea însă n-a stat a clipă locului, ți asta mi-a plăcut. Tăcea ; își înfundase privirile in pămîntul bolovănos care începuse să se supună, tăcut și el, mișcărilor nesigure ale lopeții. De-atunci nu s-au mai legat băieții de el decît din pricina muzicii, din pricina lui Vivaldi. , ... _ — Mă, Viorel — l-am întrebat într-o zi — de ce nu ți-ai cautat o altă slujbă . îți strici degetele aici, la lopată și tu ai nevoie de degete, mă. Nu ca mine ; eu am nevoie de palme, de pumni. M-a privit lung. 40 — Pentru mine munca nu e o rușine, Am muncit mult țl pină acum, nu cu lopata, dar am muncit. Am picat la examen nu din cauză că n-aț fi muncit. Se intim- plă uneori ca atunci cînd vrei să faci o treabă bună să pui atita suflet incit uiți dc ceea ce ai făcut. Ți-e gindul in altă parte. Ața am pățit ți tu la admit re, la interpretare: m-am emoționat atît de tare ineît degetele nu m-au mai ascultat. Asfințea soarele peste ercsle și era atît de plăcut să-l asculți pe băiatul ăsta, cu vocea lui calmă, sinceră! îmi venea să-l rog să-mj povestească toată noaptea despre muzica lui. — O să stau tot anul aici. O să muncesc, o să mă pregătesc. M-au impresionat atit dc mult evenimentele de astă-primăvară cu inundațiile, incit am înțeles că omul nu poate supraviețui decit muncind. Atunci mî-am dat seama că e nevoie ți de munca mea, chiar ți la lopată. Apoi adăugă : _ — Nu pot, nu vreau să stau un an întreg cu mîinile in sin | Venise aici, în creie- rul munților, ca să lucreze cu noi Ja tunel. încet- încet m-am împrietenit atît de mult cu el incit cu greu mi-și fi putut închipui o zi jpetrecută fără el. Habar n-avea el că vorbisem cu llona, bucătăreasa, să-i pună mai mult in blid decit nouă. Am uitat să vă spun dc vioara lui. Cred că nu există pentru el un lucru mai de preț. Doamne, cum o mai îngrijea ți-o ștergea ți-o strunea t N-a vrut să-mi cînte niciodată. Spunea că asta e o pedeapsă pentru el, căci a cînta bine pentru oameni — zicea el — e suprema fericire a unui artist ți el n-avea acum acest drept. Degeaba l-am rugat, i-am promis că o să fiu atent de-acum înainte cînd o să-mi vorbească despre muzică ! Cînta dc unul singur. îți lua „viorica" la braț —• ața o boteza- serăm noi — citeva caiete ți-o pornea spre pădure. Cred că un am ea el, cu sensibilitatea lui, trebuie să fi cîntat frumos. într-o după-amiază, cînd intru in dormitor, il văd pe Ghiță Căp-de-fi r (ăsta era cam tolomac, dar făcea treabă ca un bivol) că umblă la plăcile lui Viorel, — Mă, Ghiță, lasă-le în pace, că nu-s pentru tine 1 — Ia, nu mai faceți pă dățtepții. — Mă, ia scama cum vorbești! — Vorbesc cum îmi place ! Viorel ăsta toată ziua îmi umblă in cadență pe nervi cu scirțiiturite lui. Crezi că pricepe ceva ? Aș I Face pe nebunu. Nu te poți pune cu Ghiță. Auzesem de la cineva că, pe un alt șantier, prin Mara- mureș, il ciomăgise pe unul pentru că îndrăznise să-l înfrunte, L-am lăsat baltă, gin- dindu-mă că la prima adunare o să-i tragem o săpuneală... .,. Trecuse vara fără ca pe șantierul nostru să se întîmplc ceva deosebit. F-ra un tunel mic, nimeni nu-1 prea băga in seamă, ața că rar se întîmpla să no calce vreun musafir. Era totuși să uit : născuse nevasta lui Nac. buldozer!slui ți el se duse să-ți vadă odrasla, A venit înapoi beat de fericire : avea băiat și-i semăna. — Auzi, Nae — zisese unul — dacă mai stai mult pe-aici, al doilea n-o să mai semene cu tino, Nae rînji, îi arătă pumnul, apoi se cufundă în visare. Toamna începuse să ruginească frunzele copacilor și un strat arămiu se așter- nuse peste potecile din pădure. Viorel se deprinsese bine cu munca. Se vira unde era mai greu, cu toate că il atenționam mereu să n-o pățească rău de tot cu îndrăzneala asta. Eu la trecut prin multe subterane ți știu cc-nscamnă afurisitul asta de pămînt stincos. Era o duminică frumoasă de octombrie, arama toameni se împlintase pînă ți in chipurile noastre dure, cind a venit secretarul de partid al trustului. Ce m-a mai sucit! Ce activități am făcut, ce excursii — nu făcusem niciuna — ce acțiuni cultu- rale am întreprins — nu prea aveam ce să-i răspund. Am scăldat-o că băieții is obosiți după muncă ți nu le mai arde de distracții. M-a întrebat dacă n-am oameni talentați pe care să-i folosesc la activități cultu- rale și gîndul mi-a fugit la VloreL A doua zi am țl proiectat cu Viorel să ne dea Un concert. N-a fost prea ușor să-1 conving dar, fiindcă era vorba de onoarea mea, a acceptat. Ce curioși erau băie- ții să vadă cum niște degete care sfredelesc muntele pot face minuni, pe o bucată de lemn pe care sînt întinse niște corzi ! 41 Ghiță începuse să cam semene neîncredere printre băieți. . — Bă — spunea el — filfizonul ăla de Viorel iar o să ne scoată din draci, cu scirțîiala lui. Ce, vă așteptați la altceva 1 Ce i-aț mai fi tras eu o chelfăneală lui Ghiță ăsta ! ... începuse să plouă. Muntele deveni dintr-o dată foarte neprietenos. Nori grei măturau piscurile, pe cizmele noastre noroiul galben se lipise obraznic Chiar și-n baraca noastră noroiul se lățea pe sub mese, pe coridoare. Tunelul înainta încet, stînca era parcă din ce în ce mai tare, făcindu-ne in ciudă. * H Viorel se specializase ca artificier. Era o treaba migăloasă care lui îi făcea mare plăcere. Sfredeleau stînca, el introducea niște pachețele mici de trotil, întindea fitilul și-o lua la fugă. în urma lui o detunătură, înfundată, un nor de praf ți fum îi stînca, încăpățînată, se dădea înlături. Muntele se despica încet-încet și în primăvară, după calculele inginerilor, trebuia să ieșim la lumină, in partea cealaltă. Mai era o săptămină pină la proiectatul concert, pc care trebuia să-l dea Viorel în fața noastră. M-am întors seara, tirziu, mulțumit în sinea mea că nu s-au legat de mine pentru inactivitate ți zimbeam prietenos picăturilor de ploaie ce șfichiuiau cele două raze de lumină de la faruri. Mi-era drag muntele ăsta, cu surprizele și peripețiile lui. Cînd intru în baracă, mă izbește un iz do alcool. Deschid ușa dormitorului și rămîn ca trăznit. Ghiță beat, criță, alături de alți cîțiva, ce făcuseră cerc in jurul lui Viorel. — Hai, bă, scripcarulc, zi-ne una de inimă albastră. Un țigan avea o iapăăă.,. Viorel se covrigise, cu vioara in mină, neștiind ce să facă. — Hai, mă, că asta-î muzică adevărată, nu scirțîiala aia care-i bună la speriat ciorile. Zi-i, mă. una, și-o să fie mai dihai ca un concert. Na-na-na și na-na-na ’ Glasul îi era dogit și limba i se împleticea in gură. Am văzut albastru înaintea ochilor. M-am repezit odată in grămadă, l-am apucat pe Ghiță de guler și-am strigat de s-au cutremurat geamurile : Ce, mă ați Înnebunit ? Ghiță se dădu înapoi, apoi, sughițind, încercă o scuză : — Ușor, tovarășe IJie, că...hie... n-am vrut să-i facem nimic. Ia, avem ți noi dreptul la puțină viață. Că de cind stăm în munții ăștia... . — Dacă ți-ai băut mințile, du-te afară și dă-te cu capul de vreun brad, să-ți treacă, dar nu insulta un om. Noroc că sosisem la timp. ...S-a dus și toamna. încă un anotimp și-a luat zborul și parcă-n în sufletele noastre, odată cu timpul mohorit, s-a cuibărit neagra pasăre a tristeții. Țin minte ziua in care noi am ieșit din tunel — înaintase de-acum serios — negri, murdari pină-n creștetul capului și-am rămas pirotiți locului de albul imaculat al primei zăpezi așternută pe pămîntul frămîntaț de noi cu cizmele, cu mașinile, cu buldozerele. Concertul lui Viorc 1 m-a bucurat. îi mergeau degetele pe strune îneît abia puteam să le urmăresc. Băieții priveau înmărmuriți de avalanșa de sunete cînd săltărețe ca niște călăreți, cind melancolice ca un plînset de fecioară. N-ar fi crezut in ruptul capului că printre eî se află un asemenea om. Am fost cu toții mișcați, de altfel pc cine nu emoționează „Balada" lui Ciprian Porumbescu ? Am aplaudat de m-au durut palmele și l-am felicitat. Mă simțeam rnîndru că cu eram poate primul om care îi apreciam talentul — așa cum m-am priceput și cu — in fața publicului. Mi-a mărturisit că acum se simțea mult mai stăpin pe degete : căpătase forță in ele și asta era foarte bine. Trecură cîtcva zile. Stăteam în pat, privind pc geam fulgii mari, ascultînd troznetul lemnelor de brad din soba de tuci. Mă gîndeam la pi mei, de-acasă, și m-apuca un dor nebun de ducă. Era liniște, și numai uruitul vreunei bascule sau bubuiturile exploziilor tulburau curgerea liniștită a timpului. O nouă explozie, în subteran. Iar o să se repeadă băieții cu lopeți și ti rnă țoape, cu vagoneți și-or să scoată afară, bucată cu bucată, inima muntelui. Trecu insă cam multișor și nu se mai auzi nimic. Probabil explozia dizlocase un volum mai mare de stîncă și așteptau să-l încarce în vagoneți. 42 Deodată, ușa se izbi dc perete și-n pragul ci apăru Ghiță. — Hai, mă repede, că s-o surpat peste artificieri ! Desculț, cum eram, am luat-o la goană spre gura neagră, căscată, a tunelului. Nici nu-mi păsa că din zăpadă mii de ace începuseră să mă furnice. Am apucat la întîmplare un lămpaș și-am năvălit printre oamenii Care se îmbulzeau înainte, în întuneric. Mirosea a explozie, praf, glasurile speriate se amestecau de-a valma cu ecourile metalice ale propriilor noastre voci. Am ajuns la adăpostul artificierilor, armăturile metalice erau îndoite ca niște foițe de staniol și atirnau zdrențuite. Sub ele o grămadă de pămînt, bolovani. Cițiva dădeau pămîntul la o parte cu lopețile. — Aruncați dracului lopețile, l-am auzit strigînd pe Ghiță — ce. aici scormoniți după cartofi ? Am început să înlăturăm bolovânișul cu miinile. Scurmam cu degetele, repede, tot măi repede. — Luminează aici! — Scoateți mai repede pămintul. Careva să aducă o tarRă. Unde-o fi sanitarul ăla? După cîtva timp, Ghiță dădu de o mină. — Încet mă, încet — strigase unul. îmi șiroia sudoarea pe față. Degetele începură să-mi sîngereze, — Aduceți mă, careva, niște bîme, să nu se surpe din nou ! Ajunsesem la umăr. încă puțin. Iată și fața. Sanitarul sosise și el între timp cu un tub de oxigen, Se apucă să-i deschidă gura, să-i scoată pămîntul din nări.Fața îi era întreagă, casca de protecție îți făcuse datoria. O clipă Viorel zimbi, după care cred c-a leșinat. Deși trăia I Asta ne Încuraja mai mult. Degetele ne mergeau ca niște labe de rirliță. Din tubul de oxigen sisiia plin de speranță gazul ăla dătător de viață. L-am deblocat dintre pietroaie ; muntele vroise să-l înghită, ca un fel de răzbu- nare, dar noi l-am smuls» cu unghiile am sfișiat carnea muntelui. Totuși Viorel avea un picior rupt. Hans, bătrmul și șugubățul de Hans, ăl mal bun ,. șpețialist" in pușcături din lume, era dedesubt. Mai mult speriat decît lovit. iți venise în fire. — Zum teufel ! bolborosi el în nemțeasca Iul — eu spus la Viorel să nu baje atita trotil 1 L-am scos la lumină, sanitarul ii făcea respirație artificială. Un „Bucegi" trăsese la gura tunelului. Am aruncat cîtcva saltele și pături, l-am urcat cu grijă și glonț la spital. Abia scara, tirziu cind rn-am înapoiat de la spital, mi-am dat seama de ce se tot uita în jos o asistentă drăguță, îmbăcată tot numai în alb, un alb curat și ispititor cum nu mai văzusem de mult: eram desculț. Am deschis ușa dormitorului, cu cotul, degetele mi-erau bandajate. Băieți erau adunați in jurul patului lui Viorel. S-au întors spre mine și cu le-am zimbit; totul era în ordine. Au plecat capul în pămînt și-atunci am înțeles că timișoreanul ăla subțirel, cu cămașa veșnic albă, le devenise simpatic. Ghiță era cu placa aceea care-i plăcea lui Viorel în mînă. O ascultau a doua oară. O așează cu grijă pe platou) pick-up-ului. Dintr-odată dormitorul nostru, din baraca aceea azvirlită din cer în mijlocul munților, se umplu de o muzică ciudată. O mai auzisem, dar, straniu, acum mi se părea că o aud pentru prima dată, Acordurile grave ale „Anotimpurilor" lui Vivaldi și — ciudat — neasemuit de frumoase, ne mișcau profund. Era o clipă emoționantă, din glasul viorilor răzbătea pină la sufletele noastre parcă o poveste a unui bătrin despre o viață tumultoasă, despre o nemaipomenită încredere a omului in destinul lui. Eram emoționați de întîlnirea asta cu muzica, pe care o descoperisem cu toți abia acum. „Ascultați, proștilor, îmi venea să le spun — n-am știut să prețuim gîndurile curate ale unui om, de o sută de ori mai om decît noi toți laolaltă". Avea dreptate Viorel cind spunea că în viața unui om, ca și la Vivaldi, sînt patru anotimpuri. Dar el a uitat să spună că omul poate să și le schimbe așa cum vrea el. 43 N. D. Pârvu Dansatoarei mele VînL clopote, galop de cai Spre un casiei cu geamuri sparte, Printre stejari cîntă din nai Un pirliaș din frunze moarte. Un gind se-nalță din tufiș Cu clipele ce urcd scara Și taie undele cruciș Spre ceața de Ia Zorobara. Din pinza ei țișnește-un stol De fete albe ca pruncia, Ce dau trecutului ocol, in vals deschis ca veșnicia, Se-nalțâ in virtejuri iuți, In care sflșîie de veacuri Prohodul plopilor pierduți, In serenada de pe lacuri. Cintarea și cu jocul mor, tși spulberă miraju-n gai. Dur răbufnesc în Jocui lor Vfnt, clopote, galop de cai. Se șterg și ele-apoi și lin, Din ceața ce-și înalță sfoara, Apare-n timpul de pelin Castelul prăbușit și scara. Pe turnurile despletite începi un dans de zile mari Și în vîriejuri infinite Dansezi, dansezi pînă dispari I 44 O pasăre albă Cauîd un Jac o pasăre albă Să moară pe lac, Valmilc-n tremur fac o salbă De lacrimi la gîtu-i sărac. Pale de vint poartă lin evlavii Ce pier iîliăind, Peste pieptul paserii, prin solvii Vecia vestind. Zac albele aripi din mal pină-n mal Și tremură-ntr-una, tn leagănul molcom lacu-i un opal Mai trist decît luna. lv. Martinovici Jocuri istovite pe plajă Vislu aștepta plină de licheni, sticloasă, atirnind In inelul de fier pe luciul mării — copilărie cu lumină înmugurită, subsoaia aromește a trandafir — înalt privilegiu de pline caldă mușcată cu gura plină și dinți înfigîndu-se în fructul zemos — pămîntul dorea să fie surd la glasuri venite din adîncuri, unde mari falii de ceață umpleau orbile. Pînze albe întinse pe zare primeau rouă largului sărat prelinsă pe trupuri goale — jocuri istovite pe plajă pînă seara tirziu, cînd umbrele se întind pe nisip pînă la capătul lumii. Picioare lungi chemau adolescența din cuiburi ascunse unde strigau papagali. Etajele amurgului erau goale, lai chemarea nu putrezea în oase, vîrstele se hrănesc din noi ia hotare unde brațe somnoroase așteaptă. 45 Aurel Cosma Condeierii țărani din Banat Banatul a fost cea dinții provincie care a dat o literatură și o publicistică scrisă de țărani. Scrisul lor iși are fecunde surse de inspirație și de creație in adincimîle sufletești ale poporului. Bogăția și varietatea folclorului bănățean, a dolinelor și cre- dințelor populare, ne prezintă suficiente dovezi in privința aceasta. Am avut numeroși cercetători harnici, recrutati chiar din rindul țăranilor cărturari de la sate, care au adunat din gura poporului nenumărate povești și legende, balade, versuri șl cintece. Alături de această prețioasă contribuție, mai avem și creațiile literare propriu zise ale condeierilor plugari. Aceștia au avut întotdeauna o superioritate spirituală specifică provinciei noastre, Multi dintre ei au ajuns la nivelul dc gîndire al unor cătrturari de seamă, cu un potențial dinamic de creație, iar temperamentul lor viguros a Îmbrăcat tot mai frumoase forme de exteriorizare, datorită condeiului, care alături de plug, a devenit al doilea instrument util de muncă pentru acei ce simțeau In sufle- tul lor o vocație șl un imbold. Îmi aduc aminte cu cită însuflețire șl admirație vorbea in primii ani după Unire scriitorul Camil Pctrescu despre acești țărani bănățeni înzestrati cu cele mai alese însușiri spirituale și forțe de creație, in scris șl In toate ramurile culturale, cind ba cunoscut mai de aproape, la ei acasă, in satele lor, de-a lungul anilor 1919—1921, pe care i-a trăit in Banat. Iar în ziarul său „Țara* ce-1 scotea la Timișoara, și-a mărturisit in cuvinte elogioase această impresie, articolul scris și publicat de el la 7 ianuarie 1921 constituind azi un document de Înaltă prețuire la adresa cărturarilor plugari de la sate. Iată ci te va fragmente din gîndirile lui Camil Petrcscu ; ,Este un lucru neîn- doios că dintre toți țăranii români de pretutindeni, bănățenii sint cei mai citiți șt mai cunoscători de carte. Aici, In Banat, se desfăceau cu sutele șl miile revistele românești și broșurile diferitelor biblioteci. Dar nu numai atît. Țărănimea bănățeană dă dovadă de un extraordinar simț artistic. Nu vorbim numai de arta casnică, ci mai ales ne gîndim la talentul cu care cei mai multi din ei joacă piese de teatru, de ai crede de multe ori că al in fata ta actori adevărați. Nu vorbim de asemenea, de coruri. — căci nu este sat să nu aibă un cor sau două, — dirijate de multe ori chiar de țărani înșiși. Ba, cele mai multe sate au și fanfară proprie, de te fac să te mindrești că ești român. Ceea ce vrem să știe cititorii noștri este marele număr de scriitori țărani, pe care II dau satele bănățene. Am auzit de multe ori poeți de aceștia de tară declamînd la diferite ocazii poezii Întregi compuse de dlnșii. Banatul care tot el e „fruntea*, are nu numai compozitori țărani, dar și țărani ziariști, țărani scriitori.' Încă din perioada premergătoare Unirii, numeroși plugari bănățeni publicau tn presa de atunci, alături de intelectuali, nu numai articole care dovedeau o vigoare de gindire și de scris, judecată matură și o Înțelepciune naturală, dar și o seamă de creatii literare propriu zise, in special povești și schite, inspirațe din Viata satelor- De aceea, romancierul și dramaturgul de mai țirziu, Camil Pelrescu. in anii începutu- rilor sale de activitate ziaristică și literară la Timișoara, a fost adine impresionat și surprins de acest fenomen, pe atunci unic, pe care l-a remarcat in manifestările cul- turale și de condei ale cărturarilor țărani de aici. 46 In perioada dinaintea primului război mondial s-a format pleiada precursorilor acestor condeieri plugari. Voi evoca aici pe cei mai activi, care au publicat nu numai în gazetele românești apărute in vremea aceea in Banat, dar ți in presa noastră din imperiul habsburglc, Îndeosebi de la Budapesta și din Ardeal, fiind cunoscut faptul că numărul cel mai mare de abonați ți de cititori al acestor publicații il dădeau cărturarii din satele bănățene. loan Mutgu-Cucu (1889—1968) din comuna Berliște, a publicat versuri in „Foaia ilustrată*, precum și in revista de satiră „Cucu* din Budapesta, redactată de Dimitrie Birăuțiu și scoasă ca supliment la «Foaia Poporului Român*, atit dc răsplndită printre bănățeni. Aurel Novac (născut la 27 august 1885 în Vasiova) a publicat In revista „Cucu* din anul 1910 citeva sute de versuri prin care a combătut unele moravuri ce dăinuiau pe atunci in mediul rural. Fiind reclamat pentru calomnie de preotul Corioiar Zuiac, a fost condamnat la patru luni închisoare, pedeapsa pe care a executat-o în anii 1911—1912 in temnițele politice din Budapesta și din Komarom. Din note'e autobio- grafice ale lui Aurel Novac, scrise în 1963, se poale vedea ce activitate fecundă a desfășurat condeiul său. A publicat numeroase versuri, printre care voi scoate in evi- dență ; — .1 Decembrie 1918*, poezie apărută In «Solia Satelor” de la Orăștie, pre- miată și reprodusă de alte gazete, — apoi „Jelui-m-aș și n-am cui* poezie apărută în „Valea Birzavei* din Reșița (19331 — și o lungă poezie în dialect bănățean „Ruga dâ|a Vașiova" apărută fu „Almanahul Banatului” pe anu! 1929, A colaborat apoi ru versuri, proză și articole la „Cuvinlul Satelor* din Lugoj șl de la Timișoara. Aurei Novac a fost și un vestit solist, cintind de la vtrsta de 16 ani In corul „Doina* din Vasiova, apoi la vioară și la acordeon. Din copilărie îți pierduse ochiul sting ți dureroasa-i slare sufletească iți găsise in literatură si muzică. Mai trăiește. Petru Crina Damaschin, un foarte talentat condei de țăran, născut la 25 martie 1887 in comuna Clinic de lingă Reșița din părinți plugari, a avut o soartă tragică, fiind lovit de trăznet la 15 mai 1907. Deci, a murit la virsta de 20 de ani, cind pornise eu alita entuziasm pe drumul literaturii. In 1905 i-a apărut primul volum de „Balade poporale* in editura Kraft de ia Sibiu, dar volumul II de balade in manuscris a dis- părut după al doilea război mondial. E regretabil că n-a fost tipărit in perioada inter- belică. Dumitru Brfnzei, prozator, născut la 1884 in comuna Ciclova-Română și decedat tot acolo la 18 octombrie 1970 in vîrstă de 86 dc ani. Despre el a scris condeierul Petru Petrică din Cirnecea : .Noi, plugărimea bănățeană ne mindrim cu acest Dumitru Urînzei, care este al doilea Badea CIrtan a] țărănimii române* (revista „Suflet Nou* Comloș 1937). Ca publicist a fost foarte cunoscut incă din tinerele. A colaborat la numeroase publicații periodice, inceplnd din anul 1903. In special la .Poporul român" si ..Cucu" din Budapesta, la .Progresul1’. „Foaia Oravlțil" „Junimea", „Vatra Banalu- lui", „Zorile Banatului" din Oravița etc. Sint de remarcat articolele sale de evocări, ca de pildă : „Citeva șire in amintirea lui Casian R. Munleanu* in ziarul „Progresul* din Oravița februarie 1923 și „Din răsmerița de la 48’ in “Viata Banalului* din Oravița aprilie 1932. Dimitrie Guști, pe vremea cind era ministrul instrucțiunii publice, in vara anului 1933 l-a vizitat pe condeierul Dumitru Brinzei la el acasă in Ciclova-Română- A rămas de la acest scriitor plugar un volum dc povestiri din viața țărănimii de pe valea Carașului. in manuscris, pe care l-a intitulat „Icoane de la sate". Hie Crdciunel. născut la 18 iulie 1883 în comuna Răcășdla ți a decedat la 28 octom- brie 1940 in comuna Vrani, și-a desfășurat munca de condei atit In perioada premer- gătoare Unirii, cît ți in cea interbelică. Despre viața și activitatea sa am publicat o amplă evocare in gazeta „Voința Banatului* din Timișoara la finele anului 1940. Aici voi aminti pe scurt citeva dale biografice care ni-1 Înfățișează ca scriitor și ziarist. A fost un om energic, cu multe posibilități de creație. Temperament viu, mereu agitat, cu numeroase resurse intelectuale și sufletești, Ilie Crăciunel a fost unul din acei țărani fruntași ai Banalului, care au izbutit prin trudă și elan să dea contri- buții prețioase scrisului din acest colt de țară. A publicat versuri in dialect bănățean ț 19C9—1619), printre care: .Cătră sapă" in ziarul socialist „Înainte” de la Timișoara (18 mai 1919) și „Păminl si toacie-n libărtacie" publicat în primul număr din ziarul „Țăranul* apărut la Oravița la 19 47 octombrie 1919, redactat de e( ți fondat împreună cu condeierul plugar Nicolae Vucu- Sccășcanu. La această gazetă, care a apărut numai In 5 numere pină la finele anului 1919, a mai colaborat cu versuri ți articole plugarul Teodor Moga, născut la 1881 In comuna Secă seni. Printre aceste versuri sint de semnalat: „Valea Carasului', .Glasul vremii* ți .Opinca*. A mai scris poezii In gazeta .Țăranul" ți măiestrul cojocar foan ta; din Iertol (1886—1958), plugar și el, caro, după sistarea acestei gazete, a con- tinuat să publice versuri în 1923 la .Progresul" din Gravita și la .Poporul Romanesc* din Șoșdea. i/fe Crdcjunef mai semna versurile sale cu pseudonimele .Tlmăcop" și ,Sapa- nescu". .Țăranul’ a fost suprimat de oficialitățile de atunci pentru agitație iu rtndul muncitorilor agricoli ți ordinul din decembrie 1919 „a interzis vînzarea ți răspindirea pe stradă a gazetei și a exclus-O de la transportul cu poșta sau trenul", In perioada interbelică au mai apărut șl alte ziare editate ți redactate de plugari. Voi aminti cltcva din ele, pc cele mai importante, în cadrul evocării acelora care le-au scris. Numărul condeierilor plugari din perioada interbelică era mare, l-am cunoscut aproape pe feti și cu multi din ei am colaborat în presă ți in literatură. Ar fi greu să-i amintesc aici pe toti, îi voj evoca numai pe acela care au reușit să imprime asupra mulțimii influenta ideilor progresiste. Am văzut că primul ziar editat la noi în tară și scris de condeieri plugari a fost .Țăranul' din care au apărut numai cinei numere in 1919 la Oravița. Ziarul a fost fondat de Nicolae Vucu-Secășeanu în colaborare cu Iile CrăcivneL Nicolae Vucu-Swdșeaeiu, decedai la 29 ianuarie 1953 ți inmorminta ta Gra- vita, a început să publice la vlrsla de 18 ani In ziarul .Poporul Român" din Budapesta ți în .Progresul* de la Orovita, In tinerele a simtit vocație și pentru pictură, dovedind în realizarea tablourilor sale un talent remarcabil. Nicolae Vgcu- Secâșcanu a scris monoloagc și piese de teatru, care au fost jucate pe scenele de amatori, A repurtat un succes frumos cu „Pomana", publicat in aprilie 1927 in ziarul „Cuvintul Satelor" de la Lugoj. în anul următor revista „Thalia' din Lugoj, scoasă de Asociația de teatru romanesc, a premiat ți a editat comedia scrisă de el în douâ acte cu titlul „Nuntă fără voie*. Octavian Morga, născut in anul 1912 la Ramna și decedat in 1941, a (ost un all ti- ran care a scris piese de teatru pentru popor ți tipărite in editura Alexandru Anca din Cluj, ca de pildă: In 1931 „Vama păcatului", dramă in trei acte șl In 1933 „T.upia pentru pline" In două acte și un tablou. Octavian Marga a fost ți dirijorul corului din satul său natal. Comuna Ramna a mai dat un alt condeier plugar, pe Trifon Aclnm, născut în 1886 și decedat in 1951. Hie Juca s-a afirmat cu volumul său „Sfaturi și povețe", apărut imediat după Unire. Unicul număr din revista literară .Zorile' de la I ianuarie 1921 scoasă și redactată de Nicolae Roman la Lugoj, i-a făcut următoarea prezentare; «E un ciclu de poezii moralizatoare Jn care — înțeleptul țăran Ilie Juca — biciuiește cu amără- I clime, alocurea înțeapă și satirizează, viciile și palimilo care se canalizează în viata de la sate. Versurile nu sint fără greșeli, șchiopătează mult, dar pentru poporul nostru sint bune ți folositoare*. îoan Ciucure) din comuna Șoțdea a izbutit să polarizeze in jurul gazetelor sale talentele mal de seamă ale țărănimii căi tur are. In calitatea sa de ziarist profesionist a fost membru al Sindicalului presei române din Ardeal șl Banat. A Înființa t ți a condus două gazete; „Poporul Românesc? (1923—1924) și „Cuvintul sa elor" (1926— 1946), aceasta din urmă avind o apariție săptămlnală neîntreruptă timp de două decenii. Activitatea sa publicistică a fost foarte bogată- A scris mult, atit sub numele sau adevărat, cîl ți sub pseudonimele .Ion Ulveț* si ,lcs“ (adică Ion Ciucurul Șoțdea), S-a născut la 15 ianuarie 1897 In comuna Șoțdea din judelui Timiș și a decedat tot acolo la 22 octombrie 1955, Nu avea alte studii decit cele învățate la școala primară din sat. Se ocupa cu agricultura, iar in orele libere citea cărți literare. Debuiul ziaristic l-a făcut în 1912 la gazeta .Poporul Român' din Arad, care apărea sub direcția Iul Vasile Goldiș. După aceea a colaborat la .Foaia Poporului Român' (Budapesta), ■ .Calea Vieții' (Comloțuj Mare), .Făclia' [Caransebeș), .Drapelul' (Lugoj), .Aurora, București, .Gazeta Țăranului* (Timișoara), .Drum nou' (Bocța-Monană), .Țara* (Lugoj). .Lumina Satelor" (Sibiu), etc. în anul 1923 s-a hotăril să scoată o gazetă sâptăminală 48 pe cont propriu, scrisă pentru popor In colaborare cu tinărul poet Petru Bohariu d.n stal. Redacția și administrația acestei foi cu titlul «Poporul Românesc' le avea la Soșdea. Apariția ei a fost sistatei după aproape un an de existență din lipsă de fonduri, fiindcă abonamentele plătite ale celor 1 500 de cititori nu erau suficiente pentru aco- perirea tuturor cheltuielilor de editare. La 26 octombrie 1927 a fondat la Șoșdea împreună cu «ortacii' săi condeieri o nouă gazetă săptăminală «Cuvlnlul Satelor' care a apărut la început in Lugoj, apoi după citiva ani și-a mulat sediul redacțional și administrativ la Timișoara. Ion Ciucure! a mai scris un roman cu titlu! «Transfor- marea' tipărit in 1931 la Timișoara In 242 de pagini, precum ți un alt volum de povești „Comoara de sub nuc" editat după mai bine de zece ani de gazeta „Poporul Român" din Timișoara. A mai publicat in numere răzlețe ale gazetei sale ți ctteva schite. Sub nucul din curtea casei sale de la Șoțdea, loan Ciucurel se Iniilnea cu con- frații săi de condei. Unind cu ei niște ședințe de cenaclu literar. Dintre colaboratorii grupați In jurul gazetei „Cuvintul Satelor” cei mai activi erau : Pavel Blidariu, născut la i896 in Chevereșul-Mare, fostul administrator ai gaze- tei, care a publicat articole cu pseudonimul „Pulbere', îndeosebi la rubrica «Noi (ui meu*, unde a biciuit și satirizat anumite moravuri ale unora din viata publică, a murit in 1953 in comuna Tomoști, lingă Iași unde s-a dus in ultimii ani ai vielil să lucreze in viticultură- Mcofae Huma-Bogdan, născut ia 1836 In Boeșa-Română si decedai lot acolo la 13 ianuarie 1954, a publicat articole semnate cu pseudonimul de «Semiton* și ,NHB' (inițialele numelui său). In 1928 a fost trimis de ministerul agriculturii Împreună cu alti 50 de țărani în Elveția spre a cunoaște felul in care Iși munceau pămlnlu) agri- cultorii elvețieni. După șase luni petrecute in Elveția s-a Întors cu noi experiențe pe care le-a sintetizat Inlr-o lucrare apărută la București In anul 1930 cu titlul „Țăranul elvețian și Agricultura in Elveția" Mfron Ghila a (ost un alt colaborator al gazetei «Cuvintul Satelor' in care și-a publicat in anul 1937 poeziile și o parte din creațiile sale de proză. S-a născut la 26 aprilie 1906 In Giurgiova lingă Oravița, El a mai colaborat cu poezii ți articole )a «Opinia Noastră' din Oravița și la revista 'Zorile Banatului, tipărită la Oravița de poetul țăran Paul Târbățlu, precum și la gazeta «Poporul Român* din Timișoara. A mu- rit 1* f^hniArie 1 9(i5 în paginile gazetei «Cuvintul Șalelor' și ale altor publicații descoperim o serie dc nume de țărani care semnează versuri. lacob isdlM din Jadani, azi satul Cornești, a publicat in anul 1929 in «Cuvintul Sa- telor* din Lugoj o serie de poezii din care cele mai reușite erau : «Sal regăsit', «Moartea plugarului' și «Plugarii*. în anii de război, 1n 1942 și 1943, a publicat in «Voința Banatului' poezii de factură mai tristă, ca dc pildă .Moatlea' și «Uitare*. Nico/ue Țucu din Zorlencior de Ungă Reșița a publicat In perioada anilor 1930- —1948 o suită de cintece bănățene, apărute in «Cuvintul Satelor' de la Lugoj și apoi in «Calendarul Romanului' din Caransebeș, Pavel Vucan din Căpăt de lingă Buziaș a publicat intre anii 1939—1938 o seria de cintece și versuri, precum și proză. Printre aceste cinlece se remarcă Îndeosebi: «Plinge apa din izvor' și «Nană Bănățeană'. Majoritatea lor au apărut In «Cuvfntul Satelor' în primii ani, cind gazeta se tipărea ia Lugoj. Tradd Roșu din Berîni a publicat in 1949 in paginile gazetei „Poțorui Român" din Timișoara versuri de «închinare celor de la plug", iar In anul 1944 In «Voința Bana- tului" poezii de același gen ca de exemplu „Pline" și „Banatule'. în calendarul acestei gazele pe anul 1945 i-au apărut versurile; „Răvașe de pe front" dedicate prietenului său Trai an Vișcu. Alrlru Brfnda din Cornea lingă Caransebeș a Început să publice In 1922 versuri in «Foaia ilustrată' din Orășlie, iar mai tlrzlu i-am aflat semnătura In calen- darul «Dacia* pe anul 1944 sub poezia «Cinstea*. Cel mai viguros talent poetic care s-a afirmat cu vădită superioritate față de mulți- mea celorlalți versificatori lăjani, a fost Paul Târbățlu din Comoriștc, care, de-a lungul anilor de colaborare literară cu el, mi-a lăsat o profundă impresie. Am deslușit In sufletul său. mereu agitat dc revoltă Împotriva acelora ce exploatau pătura țăranilor muncitori o fire dinamizată de spiritul ideilor progresiste. i — Orizont 49 PaveJ Tâ/Mtiu, născut în anul 1902 în Conioriște, n-a făcut nici el tnai multă învățătură decît cea din școala primară a satului său natal. Pe lingă agricultură il plăcea să citească și să serie. începlnd din 1923 a colaborat la următoarele gazete s .Poporul Românesc* ($oșdea), «Junimea* (Oravița), .Țărănimea' (Oravița) „Curierul Banatului' (Oravița), .Opinia Noastră' (Oravița), «Vestul" (Timișoara), «îndreptarea Poporului' (București), .Gazeta noastră' (București). .Tribuna Democratică* (Cluj), precum și la revistele «Semenicul* (Lugoj), «Societatea de miine' (Ouțk si «Luceafărul" (Timișoara). Fiind unu) din fondatorii gazetei ,Cuvinlul Satelor' a început din 1927 șă colaboreze in mod regulat la această publicație. Despre activitatea literară a lui Paul Târbățiu am publicat un studiu pe baza datelor comunicate de poet in revista «Lu- ceafărul* de la Timișoara din aprilie 1935. Aici voi însemna cele mai importante creatii ale sale. în 1927 a tipărit la Oravița un volum dc poezii «Cînlece și flori", origina, le $i culegeri, iar In anul următor a publicat al doilea volum de poezi .Virilului* intr-o frumoasă prezentare tehnică realizată de tipografia «Scrisul Românesc* din Craiova condusă de scriitorul bănățean Virgil Molln, fiul învățătorului din Cirnecea, vecin cu satul lui Târbățiu. Volumul acesta cuprindea ilustrații decorative care încadrau versu- rile. Dragostea și Însuflețirea lui Paul Târbățiu pentru literatură l-a îndemnat să-și risipească putinele sale resurse materiale cu publicarea versurilor și prozei sale. El a scos prima revistă literară scrisă de condeieri plugari reușind să formeze In jurul el un cenaclu de orientare și creație. Această revistă lunară „Zorile Banatului* apărută în anii 1928—1929 Iți avea redacția și administrația la el acasă în Comoriște nr. 70, și era scrisă și condusă de el. eu sprijinul multor colaboratori țărani. Printre ei s-au remarcat prozatorii Petru Petrică din Cirnecea și plugarul Adam Boicu, precum și Ion Stoian din Forotic, care 11 ajută pe Târbățiu și în treburile dc administrație ale revistei. Primul număr a apărui la 1 noiembrie 1928 și ultimul în iunie 1929. cind din cauza crizei economice mondiale care se declanșase și mai ales a lipsei dc fonduri personal”, Târbățiu a fost nevoit să o sisteze. A fost totuși o încercare îndrăzneață care a lăsat urme In mișcarea literară a țăranilor bănățeni. Firea neastlmpărată a Iul Paul Târbățiu i-a dat noi imbolduri condeiului său. în anul 1931 a redactat «Calendarul Țăranilor*, apărut In Oravița. Versurile sale de revoltă le-a publicat in 1988 la Oravița cu prefață scrisă de mine. în acest volum intitulat «Sclavii pămîntulul' înfățișa țăranii muncitori pe care îi consideră ca niște robi ai pămlntulul- De pildă in poezia „Escrocii'exclamă cu dureroasă revoltă : „O datorie ai: să produci pîine/Pentru spur- catii trintori de-azi, de ieri .../ Cari din sudoarc-ati și-au făcut aven, / Scuipind ades pe viața ta de cline. „/ Apoi într-o altă poezie a definit destinul țăranului în urmă- toarele versuri: „Muncind cu sapa, plugul ori cu carul, / Așa ți-e scris t alăturea cu boii, /Robit fiind durerii si nevoii. / Răbdlnd, să-ți duci ostnda si amarul", / — strofă din sonetul „Plugarului*. în poezia sa lirică este remarcabil spiritul de observație și puterea de intuire a țăranului Paul Târbățiu. Din 1957, cind s-a stabilit la Timișoara, a devenit unul din cei mai activi par- ticipanti la ședințele cenaclului literar organizat de Filiala Scriitorilor, și a colaborat la revista „Orizont". I-a mai rămas un volum de versuri Ia manuscris. în septembrie 1957, a publicat în cotidianul „Drapelul Roșu” de aici un articol de frumoasă și substanțială evocare a confraților săi eu titlul: „Aduceri aminte despre țăranii condeieri"... A murit subit la 24 mal 1985 și a fost InmormintM in Timișoara. Urmărind activitatea publicistică și literară a celor care au apucat vremurile orinduirii socialiste, se observă la ei o vădită pornire pe calea ideilor noi. în loc de revoltă condeiul acesțor scriitori țărani a profesat o credință nouă în biruința dreptății sociale. Sint puțini cei care mai sînt in viată din generația interbelică. în toamne anului 1971 televiziunea română a transmis pe micul ecran un film de scuti metraj realizat de regizorul losif Bltă prin care ne-a prezentat trei condeieri plugari vorbind despre activitatea lor literară și publicistică. Veteranul lor este prozatorul Petru Petrică din Cirnecea, a cărui schițe și nuvele i le-am publicat In revista „Luceafărul' din anul 1936. Pettu Petiicd, născut la 4 octombrie 1902 in satul Cirnecea, a desfășurat o vastă activitate prin colaborările sale la diverse reviste și ziare din perinda interbelică. Pe lingă articole de presă cu o diversitate tematică, el a mai scris piese de teatru pentru scenele de amatori din sale, precum și o mulțime de nuvele și schite. în 1941 și-a tipărit la Oravița piesa de teatru în trei acte cu titlul „Păcate* care a fost jucată 50 și a repurtat mult succes. Petru Petrică lasă o prețioasă moștenire literară generațiilor de miine, iar manuscrisele sale au o valoare documentară. printre lucrările lui se pot aminti: „Chipuri din Banat' și „Povestiri bănățene*, două volume de schite și nuvele, apoi un volum de „teatru sătesc* cuprinzind cinci piese, „Oameni si fapte din Banat' o serie bogată de evocări, și „Zbuciumări* care conține multe cicluri de articole apărute in perioada anilor 1927—1944. Dar cea mai importantă lucrare a lui Petru Ptricică este „Antologia scriitorilor, compozitorilor și oratorilor plugari din Banat”, un volum de peste 600 de pagini, care poate fi considerat ca o reală si valo- roasă contribuție la Întocmirea unei istorii a literaturii bănățene, ton Frumosu din comuna Ciuchici este al doilea scriitor televizat, care iși împarte munca intre îndatoririle ce le are la cooperativa agricolă de producție din sat șl intre creațiile literare. Stilul său cursiv, clar și plăcut la lectură, l-a situat In rin- dul celor mai bune condeie de prozatori țărani. Ion Frumosu, născut la 16 ianuarie 1920 in comuna Ciuchici din Caras, a debutat in 1939 cu poezii publicate în revista „Fruncea" din Timișoara, care l-a lansat pc drumul literaturii. I-au apărut de-a lungul anilor numeroase versuri și lucrări in proză, A colaborat după eliberare la „Orizont', „Drapelul Roșu” șl la studiourile de radio din București si din Timișoara. La un concurs, una din poeziile sale a fost premiată, Ion Frumosu are o scamă de lucrări, pe rare le definitivează acum pentru tipar, ca do pildă: „Evocări din copilărie* cuprind o serie de amintiri cu lumină și cu umbră din anii de bucurii nevinovate, apoi „Argat' și slugi' o carte despre sărăcimea satului cărăsan de pe vremuri pc care autorul nu poale s-o Înțeleagă de ce a fost totuși veselă cind In realitate avusese alîtea de suferit, in sfirsit „Prin salut vremii mele" in care Ion Frumosu face o prezentare a țăranului cooperator care s-a integrat cu lot potențialul său material și spiritual in ritmul socialist al vremii de azi. Mai are și un volum de versuri intitulat: „Pămlnt, oameni si flori*. Ghffd !iaian~$erban, născut la 9 septembrie 190? In comuna Comloșu Marc, este al trcilca condeier plugar care ne-a fost prezentat pe micul ecran de televiziunea română. Ele face parte din generația progresistă a publiciștilor care au mi'ltat in perioada interbelică In presa de atunci in spiritul ideilor avansate și pentru cucerirea drepturilor sociale pe seama muncitorilor agricoli. A fost membru al comitetului de redacție la revista „Suflet Nou* din Comloș (1934—1939) In paginile căreia a publicat o suită de studii sociologice, remarcate de oamenii de știință specialiști din capitală. Scrisul său a abordat un întins clmp de preocupări, tratlnd cele mai variate probleme sociale, culturale și literare. Avlnd cunoștiinte de ordin enciclopedic, condeiul său a putut să atingă un nivel do înaltă concepție și de frumoasă expunere. în presa șl' literatura contemporană iși găsește posibilități de remarcabilă afirmare. Activitatea lui e prea cunoscută și în prezent Incit o analiză a muncii sale de condei » fost făcută in repetate rînduri. După eliberare a colaborat la revista „Orizont". Marfa Dogaru, născută la 10 aprilie 19C6 fn comuna Comloșu-Mare, a fost prima țărancă scriitoare și publicistă din tara noastră. Cele mai multe articole ale ei au apărut în revista „Suflet nou*. Moare In noiembrie 1942 intr-un sanatoriu din Timi- șoara si este Inmormintat In Cnmlnș. Tot aici este locul să-i amintim și pe publiciștii țărani din Banat care au colaborat Ia diverse publicații periodice de altădată si din perioada interbelică. Numărul lor a fost foarte mare. Printre aceștia pot fi amintiti mai ales aceia a căror nume apare mai des în presă, și anume ; Theodor Roșu din Slatina-Nera de lîngă Oravița, decedat In 1908, loan Frantiu din Țerova de lîngă Reșița, decedat in 1943. Vasl/e Grecu din Jabăr, decedat In 1962, Glca A/mâ/anu din Mllcoveni (născ. 1900), Gheorghe Diea din Greoni (născ. 1916) Ștefan M/cșa din Igriș. Joan Floare din Sișlarovet, apoi Gheorghe Ciurcea, născut la 24 august 1916 In Greoni a publicat in 1943 In editura „Voința Banatului” de la Timișoara : „Obiceiurile noastre la nuntă pe valea Carasului*. șl Gheorghe Armega din Lipova a publicat tot in 1943 ta același ziar • „Contribuții la mișcarea culturală a plugarilor din Banat*. Activitatea țăranilor condeieri din Banat despre care am prezentat aci clieva dale merită să fie studiată și cunoscută 1n adtncime. Vom mai reveni asupra ei, ocuplndu-ne cu scrisul celor mai de seamă reprezenanti ai acestei interesante mișcări publicistico cu un pronunțai caracter social. Irene Mokka Soare azuriu, răsărit in priviri, in vremi de iubire. Nimeni nu cunoaște vreo plantă ce-ar vrea să plutească in lumina ei proprie, nimeni — sălbăticiuni să se domesticească sub proprii impulsuri. Și-atunci atunci nimeni și nimic nu se mai simte legat de canapeaua verde, de floare, de arbor. Soare azuriu, răsăritul și ochii. » * Căminul meu e pe-o pantă acest pericol abrupt este exuberanța mea 52 $j toi aici e mina mea alungind bondarul, încrustând semnele milei casa mea cu inscripția pericol pantă, în românește de ANGHEL DUMBRĂVEANU Eugen Berca Orfeu In seara desfătată de. stihii Lingă băltirea fluviilor calmă Te-aștept de mohorîie dinastii Cu trandafirii sîngelui în palmă. Regină bolții mele de granit Același clntec ploaia să înceapă Plimbîndu-ne-n rddvanu-i liniștit Așa cum sin tem, apă lingă apă. Gh, Atanasiu Vacanța Proza torul Gh Atanasiu. a cir ui activitate titeraru intre cete două războaie a fost una dintre cete mai prolifice tn viata cuttu- ratd publicistica a orașului Timișoara, este autor al romanelor Adelin.i (£i4rdr«i Cartea Romanească, Timișoara. 1934). Dezmoțle- nitu (titra na Cartea Romanească. Timișoara. t93i) ți Moar» Roșie (Editura Cugetarea. București, 1939). Dată primul roman este o replicii idilica a Adelei Iui G. Ibrăiteunu, evocată in ambianța sta- țiunii balneare a Stenicului, iar Moaie Roșie vrea sd dea o imagine, cu fineturJ monografică, a tulburărilor sociale din 1918 tntr-un sat bănățean. DoimoțlenUU ășurdiwzi pn'ma dată irt £fe- ratura română problemele dc viață ți dc destin ale surdo-mâților fn societatea burgheză superstițioasă. Ca profesor de specialitate la Institutul de surdomuti fi Cu lucrări ftiințițice In domeniul In- de/ectotogic. cunoașterea competentă l-a ajutat pe autor să-fi găsească o sursă dc inspirație profund uni-adA care dezvăluie taluri de nebdnultd rezistentă psihică fată de obsta- colul tntttnil In calea afirmării dreptului la viață. fragmentul de mal jos este rrjal din romanul tn manuscris Stnt tn emil doi. unde prozatorul reia aspeiete dramatice a/f exis- tența acestor infirmi, care rămtn credincioși bucuriei de a trăi, fi ie plusează tn condițiile noi de educpfie și dc refacere 0 on-pi yl a personalității lor zdruncinate. încrederea plini dc solicitu- dine care se dcgaii cu rmuerard înțelegere fn raporturile dintre profesori ți elevi. In activitatea tor stenică de reabilitare a valorii umane, cotorraza eu un pfus dc vibrație scrisul unui sensibil căută- tor al frumuseților vieții. Acum in școală e liniște, Profesorul Ștefan Butan simte că-l incoiljoară această liniște. Acea liniște asemănătoare tăcerii ce-i slăpineșlc pe elevi. Liniște! Cine n-a simții vreodată ace) tior al liniștii, al tăcerii, Liniștea codrilor, liniștea întinsului de pe ogoare, liniștea mărilor ... Surprinzi murmurul izvoarelor, foșnetul frunzelor, ciripitul păsărelelor, ecoul chemării ]or ,., Profesorul Butan pSșeAe Încet pe coridoarele școlii. Pe pereți stau in nemișcare tablourile, schemele. Au intrat și ele in odihnă, Clasele sint Si ele tăcute. Unele tablouri au luai drumul cabinetelor metodice. A rămas in urmă o pală mai aibă decit peretele, tn curind clipele și ustensilele gos- podărești vor intra in funcțiune... E o liniște care-li aduce aminte A sunat. Pauză. Zburdălnicie tinerească. Uiți că al tn fala ta elevi surzi- Doar mișcările mimico-gesticulare mal amintesc de așa ceva. abia atunci îți dai seama de adevărata lor tăcere. Mișcarea și culoarea iau Ioc vorbirii. Foșnetul frunzelor se îmbină cu miș- carea și culoarea lor. Murmurul mării se Îmbină cu Întinsul nesfirșîl al atbastrului și rostogolirea valurilor. Prin jocul umbrelor Fragment din romanul „Șfnl tn anul dolH. 54 dc pe fețele oamenilor, mișcarea buzelor și orice altă mișcare se înțeleg cuvintele, glodurile. Totul se înțelege prin ochi. Sint ființe care s-au născut așa. N-au auzit niciodată un sunet. Tăcerea adincă ii întovărășește in viață de la naștere. S-au nășcut intr-o lume a tăcerii. Auzul, tipsindu-le, nu s-a mai putut forma vorbirea. Organele vorbirii sini in repaus. Vibrațiile lor sonore redau numai un mur- mur trist: hl! hl! Prin vedere ei descoperă mișcarea și culoarea, Prin vedere ei fac legătura cu lumea, cu natura. Freamătul copacilor se îmbină cu mișcarea și culoarea lor. Mirosul florilor se îmbină cu frumusețea atitor culori- Murmurul apelor se îmbină cu întinsul lor albastru. Mișcarea buzelor, umbrele de pe fată și orice mișcare, gest ;au semn al omului le dă înțelegerea gindurilor. Vederea lor sesi- zează tot ce se petrece in jur. La Început răspund și ei prin mur- murul caracteristic T hl! hl ! și prin mimică. Mai sint elevi care nu s-au născut surzi, le-a pierii auzul in urma vreunei boli neprevăzute. O tăcere deplină pune stăpinire pe dinșii. Speriați privesc In jur și caută o ieșire. Se refugiază in sinea lor. E ca o mingiiere. Nu este așa de ușor să te impact, să le resemnezi- Ai auzit întrebări și al răspuns. Ai auzit povestiri și ai povestit. Ai trăit în freamătul naturii, te-a vrăjit murmurul de viață și deodată nu mai auzi nimic. Nu mai auzi nici apele, nici izvoa- rele... Nu mai auzi oamenii... Totul a amuțit. Te întreabă semenii și tu te străduiești să răspunzi. Răspunzi Insă altceva pentru că nu le înțelegi întrebarea. Ochii caută să te ajute. Urmăresc mișcarea buzelor, umbrele și cutele de pe fată, mișcările întregului corp, dar e greu să înțelegi gindurile semenului care-ți vorbește. îndurerat te retragi in tine. Nu mai întrebi, nu mai răspunzi. Speriate vorbele, știute cîndva se refugiază undeva in sinea ta. Nu mai îndrăznesc să fllfiie vesele, nestingherite de nimic. Ascunse undeva, in mintea ta, se uită încet, încet... dacă nu intervine școala specială de aici. Deosebiri..-Ileana ... Oana... și toți ceilalți părtași ai acestei tăceri au vorblele, propozițiile fragmentate, atit cit le-au învătat și se încheagă cum Ie este graba si gindul. Cu Radu șl alții ca dînsul e altceva. Ei au o vorbire cit de cit, numai trebuiesc încurajați să aibă încredere în dinșii. Parcă-i aude... miine o vacantă ... pleacă acasă ... gata bagajul . foaia de lichidare (dovadă că au predat totul la magazie) vine mama ... vine tata ... mă duc la marc mă duc la munte... Elevii orfani păstrează o tăcere voită. Te bucuri că vine sora să te ia în vacanță 7 ... întreabă un orfan. „Da I ... Are răspunsul șovăielnic. Pricepe. Ar fi vrut să albă șl el o mamă ca șl ceilalți. 11 ia de mină dăruindu-i întreaga Iul ființă. Pauza s-a terminat. Gălăgia elevilor a intrat in clasă. Pe coridoare c Iarăși liniște. Liniștea obișnuită. Se aud întrebările profesorilor, răspunsu- rile elevilor. Profesorul își aude pașii pe coridoare. Răsună trist în liniștea lor. In acel majnent țăcănit al mașinilor din birou. Fără să vrea intră in clasa strungarilor. Proaspeți absolvenți. Cită bucurie a fost aici acum clteva zile! tși aranjau cărțile, caietele din anii trecuți. Nu se gindeau nici la surprize. Au diploma de absolvire, au reparti- zarea la fabrici. își oferă unu altuia amintiri: fotografii făcute in clasă, in atelier, in curte. Pe dosul lor scriu clteva rindurL Așa cum se pricep... * Ușa de la clasa de demutizare e deschisă. Pe pereți stnț urme, contururi de labtouri, mici și mari. Pe bănci e oarecare vraiește, dezordine de hirtii și caiete întrebuințate. Sini scrise acolo cuvinte, propoziții și texte. Iată și o bască In cuier, a uitat-o cineva. Și acel „cineva" in curînd va veni cu sufletul la gură. 55 Deodată i se pare că aude un zumzăit In clasă. Băncile așe- zate in semicerc nu mai sini goale. Slnt ocupate de elevii lui. Iată pe Ileana și Radu urmărindu-i atenti mișcarea buzelor. Sînt numai ochi. în dreapta șt tn stingă lor ceilalți elevi. Bondocul de Stoian și-a scos virful limbii și urmărește scrisul de pe tablă. Copiază. Lunganul de Dobreșcu și-a Închis un ochi o clipă și apoi a privit pe furiș la vecin dacă a copiat bine sau nu propozițiile scrise pe tabla. Neastlmpărâtul de Manele a terminat copiatul de pe tablă și a rămas cu creionul In mină agitlndu-1 in aer... ... își aduce aminte că la Începutul anului școlar a oscilat cind i s-a adus la cunoștință de direcție că va preda la o clasă de demu- tizare, cu elevi care n-au nici o clasă elementară. A solicitat cu Jumătate de glas să-l repartizeze la o clasă cu elevi demulizati, fie la o categorie de-a Intiia cu elevi care au o școală elementară, fie la o clasă de categoria doua care au cel puțin patru clase elemen- tare. Și, totuși, a rămas. Pentru tinerețea lui a fost aceasta o piatră de încercare. Profesorul Butan tresare. Un telefon. ÎI cheamă internatul. în curînd vor începe pregătirile elevilor pentru plecarea în vacantă. Trebuie să fie In mijlocul elevilor din clasa unde este diriginte. Elevii lui 11 așteaptă. din literatura universală Paul Valery .Cimitirul marin' In romântțt* In revista Europe închinată centenarului lui Paul Valiry (nr, SOI — iulie 1971), două articole arată mm s-a reflectat opera poe- tului Irancee in România. Pomenind faptul că poemul Cimitirul mnrln a cunoscuf maj multe versiuni românești, printre care f‘ aceea tradusă de ttie lenea (cu o prefață dp Lauis Combi „Colcc- fia Scriitorilor ramăm d,n Banat". Timișoara, tipărită inlr-un tiraj redus) Ma'in Bucur afirmă, pe bună dreptate. In articolul Valery. prumoteur det rilcurs rotimalnes cd ..In Cimitirul marin Pitlat vedea un miracol poetic, căci acest poem, construit pe pure con, ceple raționale. Se oeupă cu o logici nu didactică sau retorică, ci cu desivlrșire poeltcă si că „Frumusețea fi misterul acestei poezii niciodată n-a fost analizată cu mai mare fervoare pătrunzătoare'. Se știe că această meditare asupra vieții fi morțit —. culme a creației poetului de Ia nașterea eăraia s au împlinit o sută de ani — reaumn/J In/r-un epigraf grec scos din Pindar, exprimă îndemnul de a nu aspira ta o viață nemuritoare, ci de a epuiza cimpoi posibilului. Privit eu un templu strălucitor al Timpului, In care Cugetul poetului pătrunde cucernic pentru a transforma visul în știință, cimitirul, sub reflexele Mediteranei, face ca marea — proiectată lntr-un spațiu clor at glndim — să fie văzută ca un acoperiș at marților, tn lumina tare fi curată a razelor solare. Marea este un simbol al vieții, al posibilului, iar soarele e simbolul rațiunii care Iți prefigurează disoluta existentei carnale, de altfel singura existență sigură. Sub arșița mediteraniană, gtndireu se echilibrează și măsoară dimensiunile cete mai vaste ale destinului individual pierțfor, inexorabil condamnat, Copleșit, portul trăiește pentru u/1 moment disperarea „golului" viitor, o adincefte eu conștiința insu- ficient consolatoare că cri absenți trăiesc uneori Infr-o setnteiere a mintii, deși fotul e metamorfoză nesimțitoare iar filozofia cea moi înaltă nu-i declt o ;nuh?4 ntdr/srr^fra a eforturilor de a supra- viețui In vii, dar suprema regăsire o dă omului tentația de o Poemul se sflrțefte cu exaltarea viefii, văzută ca o energie inepui- zabilii, mereu reînnoită și reluată pe planul existentei umane. In succesiunea ritmică a erelor istorice. In afară de versiunea românească apărută tn t9i7 în Timișoara, printre celelalte zece interesante traduceri ale acestui poem, au mai publicat Marin llolban (Vlafi Rumâneaiei, 1939). N. ^rgîn- tescu (Rcvlsm Fundațiilor. 1919). Ștefan Augustln Doinaș, George Mărgărit și Don Deșliu (Secolul XX). In ultima vreme, au mal apărut In revistele noastre traducerile lui Nicolae Argțntescu- Anta (LtKfarArul, nr, 13 din S august 1970) șl a lui Petre sploman (Romilnln literari, nr, 91 din 33 od. 1911). Probabil că mai există și alte versiuni. In spiritul cri mat fidrt al concepției lui Paul Valfry despre poezie, care nu e niciodată isprăvită, o versiune cu toiul nouă e posibilă chiar la același traducător, Este cazul Iul llir lenea. Care după aproape un sfert de veac revină asupra tălmă- cirii lui Inițiale, supunlndu-și eforturile unei și mal mari rigori formale. Ni se pare util si publicăm această variantă, mai fidelă cel puțin din punct de vedere prozodie. In paginile revistei noastre. (n, M Cimitirul marin Acest acoperiș tăcut, pe unde Merg porumbei, spre pini și morfi pătrunde ; Amiaza dreaptă plouă cu seîntei, Aici, pe marea fot reîncepută I E recompensă, după o dispută, Privirea lungă spre un calm de zel I 57 I Ce /ucru pur de fulgere mai săli# Din diamant șl spumă laolaltă Și cită pace parcă-ți vine-n dur1 Cind pe genune soarele s-așierne, Ca lupte ale cauzelor eterne, Sclipește Timpul, Visu-i știință chiar. Stabil tezaur, templu dat Minervii, Morman de caJm iață a rezerv ii, Severă apă, ochi în el păzind Atîta somn sub văi de strălucire, Tăcerea mea!. ..In suflet o clădire Pe care-olane de-aur se întind I Al Vremii Templu, cu-n suspin ce-l ține, La punctati pur a mea făptură vine, De văz marin cuprinsă ea lotul; ca la zei oirandă cuvenită îndreaptă scînteierea liniștită Spre înălțime un dispreț regal. Cum fructul în plăcere se dizolvă Și cum apoi deliciul îl invoivă In gura unde-ntreg s-a destrămat, Aid, sorb negura mea viitoare, lat cerul și a țărmului rumoare îl cîntă sufletului consumat. Bun cer. la mine ce mă schimb îmi cală 1 Lăsîndu-mi o trufie revărsată Și-un trîndăvit lung, dar de forță plin. Las lucitorul spațiu să mă ducă, Pe cripte merge umbra mea, nălucă. Și din simbolul ei mă întrețin. Cu sufletul in arșița cumplită. Mi te susțin, justiție mărită A razelor cu arcul nemilos 1 Tu, albă,-n locul tău de frunte, vină : Privește-te I ... Cînd însd faci lumină Și umbra moharîtă ți s-a scos. O pentru mine, singur, și în mine, La căile pe cari poemul vine. Pus între faptul pur și nici un zbor, Aștept ecou din gloria-mi internă, Amară, sumbră și sonor cisternă Ce sună-n suflet go/ul viitori 58 Pricepi, captivă falsă printre frunză Și golf ce știu-n grilaj ca să pătrunzi, Pe-nchișii-mi ochi, secrete cari orbesc. Ce corp mă duce-n regiuni lenoase, Ce frunte-l poartu-ntr-un tărîm de oase f In o scînteie-absenții mei trăiesc. Inclus, c-un foc astral și sacre Unii, O parte de pămînt menit luminii, lini place locul, încadrat cu torți. Cu aur, piatră și frunzișuri sumbre, Mult unde marmora vibrează-n umbre t Fidelă, marea-mi doarme-aici pe morți I Cățea splendidă, du-mi idolatria l Cind cu surîsul de păstor, pe-acia, Imi pasc lung timp, misterioase oi, Tăcuta și-alba turmă de morminte, Du-mi visul van, hulubul cel cuminte. Pe îngerii bizari de lingă noi 1 Aici venii, cum viitorul tace. Insecta o să rîcîie în pace; Stricat e totul, ars, primit ca-n jar Și-n fel de nu știu ce aspră esență ... Via fa-i VasM, beaid de absență, Si-amărăciunea-i dulce, gîndul clar. Ascunșii morți stau bine în țărină ; Ea ii usucă, taina lor o mină. Amiaza-sus, Amiaza fără vînt In sine meditează și se lasă,.. Perfectă diademă, minte-aleasă Schimbarea cea secretă-n tine sint. Pe altul n-ai ca spaima să ți-o știe I A meci căință, ceață, silnicie Fac pata marelui tău diamant... Dar, in a mamioreior noapte plină, Un vag popor ce stă sub rădăcină De partea ta s-alătură constant. Topita lor făptură parcă-i arsă, Atgila roză-n albul neam se varsă, Viața darul și-1 trecu în flori I Pe unde-s morții vorbelor plăcute, De artă, sufletele ne-ntrecute ? O larvă-i unde se formau pllnsori. 59 Si țipătul de fete gldilate Cu ochii, din!ii, pleoapele muiate, Fermecătorul sin fucînd cu foc, Lucindui slnge de pe calda gură, Și degetele cari de scut le fură, Merg toate in pămînt, reintră-n foc! Tu, suflete, visai o lume bund, Lipsi fd de po Jefui de mincftmd Pe care unda și-aurul il fac ? Vei mai cînta, pe lumea vaporoasă ? Te du I Fug toate I Ființa mi-e poroasă, Iar sfintele neliniști moarte zac. Uscată nemurire și cu aur, Consolatoare de sub groaznic laur, Tu ce din moarte faci un sin matern, Minciuna bună și perfida buză I O cine nu cunoaște și refuză Acest goi craniu, rlsul său etern ! Părinților cu frunți nelocuite, Cari stind sub greul de lopeți cumplite Sunteți pâmînt ș-uitatu-ne-ați demult, O viermele ce nu se mai impact! Nu-i penfru voi cei adormiți subt placă l Cum roade din viață îi asculți Amor de mine Însumi, poate ură ? A^a de-aproope mi-e secreta-i gurd Că orice nume-i corespunzători Ce-i pasă! Vede, prinde, vrea, visează ! ti place carnea mea și pină-i trează Depind eu de acest viețuitor! Zenon 1 Cel crud 1 Celebrul din Eleea ! Tu m-ai străpuns cu săgeata-ți aceea Ce clntă, pleacă, dar n-o ia din ioc I Prin sunet cresc, săgeata mă ucide 1 Ah I soarele ... Și ce cuvinte vide : Ahile stă, cind fuge ca de foc I Nu, nul ... Tu sări I tn era următoare I Strivește, mină, forma gînditoare 1 Bea, pieptul meu, din vintul Început! Răcoarea exalată de pe mare îmi dă putere ... O parfum de sare I In unde s-alergăm ca la-ntrecut I 60 Da I vaslă mare de delir avidă, O piele de panteră și hlamidă Cu mii, nespuse mii de solzi solari. Tu hidră, te de carnea ta neroadă, Iți fugărești scinteietoarea coadă Cu-așa urgie că tăcere pari, E vint în larg / ... Viața să-și la partea I imensul aer imi închide cartea, Din raci, siărmatui val viu a țișnit Zburați, voi Ulcior amețitoare I Talazuri, irîngeți cu-apă curgătoare întinsul calm cu bărci la pescuit I Tn romănesle «ie 1UE IENEA Rodiile O, aspre rodii roș întredeschise, Cedînd sub ai grăunțelor prisos, Eu cred că văd pleznind domnescul os AI frunților ce născociră vise i De v-ați mîndrit sub soarele divin Ce-l suportarăți, rodii despicate, Trudite să pocnească sfărîmale Subțirile membrane de rubin. Si dacă aurul din coaja seacă Se sparge și-i chemat să treacă In nestematele-i roșii de suc, Privind Ia strălucitoarea ruptură, Visări spre-un suflet ce-i avui îmi duc Spre fâinuiia lui arhitectură. Traducerea de NICOLAE ȚIRIOI 6/ cronica literară C. Ungureanu Critica literară între virtuozitate și adevăr Nicolae Manolescu: „Teme" 1. Socotii căllnescian. Nicolae Manolescu manifesta o stimă deosebită fată de Lovinescu, din opera căruia iși extrage motlo-uri pentru cariile sale. Ca și Lovinescu, cronicarul literar al Contemporanului se cantonează in critică cu conștiința datoriei profesionale, căutlnd, aci, posibilitatea realizării maxime. Debutul editorial al lui Nico- lae Manolescu se așeza, deci, sub această frază fundamentată : rNu car nici pietre. nici nisip, nici var, nici apă*operații de altfel foarte utile. Sint critic si nimic mai mult, dar nici mai puțin decit atlt'. tată n frază inarte necAftnexnlnnă, care ar ti trebuie să dea de gindit tuturor acelora c.e plasau criticul intr-o descendentă ce aducea a epigonism. Prin Nicolae Manolescu. limbajul căllnescian, limbajul de adinei jovia- litate, se instituționallzează, Nicolae Manolescu plasează temele criticii călinesciene In circuitul unui limbaj profesional: treapta definitorie a criticului literat e totuși cronica literară (sint excepții I). Ori, pentru literatura noastră de azi, o enumerare a cronicarilor literari trebue să înceapă eu Nicolae Manolescu : criticul girează, dc vreo zece ani, cronica literară a unei reviste de prestigiu, și faptul in sine e de con- semnat. Condiții administrative prielnice (făptui nu e de loc neglijabil) l-au permis exercitarea unei vocații. Sd observam cd, in acest rdsfimp, alte publicații au schim- bat un număr rezonabil de cronicari sau au făcut din rubrică un teren de oficii reci- oroce de Întrajutorare- Vicii de conducere In unele cazuri, dezertări In altefe au făcu/ ca numele croni- carilor sd se schimbe mereu, sortind cronica literară unor debuturi ori unor rede- buturi, mai mult ori mai pu/in spectaculoase captate in mod regulai de la alte orizon- turi. de alte preocupări, de alte renumeratii. Poate o singură cronică literară a avut o stabilitate similară: aceea (inută in Familia de G. Gtigurcu, spirit inteligent, mobil insuficient luat fn serios, excelent cronicar literar in orice caz (cu un regret ; Bakonsky), In zece ani, N. Manolescu a reușit sd iacd din cronica literară unul din punctele forte ale revistei sd descopere scriitori, și să .dea tonul’ fn multe evaluări, să stirnească controverse și adversități- Zece ani de cronică literară Înseamnă 62 un aposiolat și, chiar dacă n-ar mai fi scris altceva, N. Manofescu at fi rămas in lileralura actuală prin asta. Ce datorează marii scriitori ori scriitorii remarcabili de azi Iui N. Manoiescu pentru intrarea lor in conștiința publicului e un fapt, la care iarăși ar trebui să se mediteze. De numeroase ori, criticul a dat dovadă de curaj și intrasigentă (calități esențiale, cronicarului) exemplare prin comecvenă, Ia care ar mai trebui adăugat farmecul stilului (de nuanță cal inesc iartă), entuziasmul cu care privește un debut autentic ori o carte adevărată. E drept, nu mi lipsit nici momentele de relaxare, cronicile dopate cu citate Ori perioadele de oboseală, marcate de concesie ți mai rar — opacitate. Comentariu; Princepelui ar ti una dintre ele. Al cărților lui Adrian Marino, altul. Dor, lată de ce a facuf N. Manofescu pentru atilia altii, procentajul de eroare e minim. Si atunci cind spunem .cronica literară" Infelegind prin ea eficacitate și promptitudine, curaj și angajare, dar ți fntelegind, că, In acest ritm de muncă, omenească este posibili- tatea greșelii trebuie srt dâm cuvenita prețuire mar-maritat ei. Teme, cartea ultimă a Iui N. Mrmrthwn reprezintă creația cron'coruhd. sub- tilă pledoarie pentru .genul scurt" al criticii literare. Un foileton este consacrat chiar cronicii lilerare, fn care ne-am permite sd recunoaștem o profesiune de credință. .Cronicarul e singurul critic care admite să fie judecai după eficienta analizelor sale. Cronica are o latură morală, care fn critică se observă mai greu, dar pe care ea o scoate In evidentă, fn sflrșit. cronica nu îngăduie n'ci o mistificare; criticul fără talent se poate refugia fn isloria literară, dar cronicarul seam-ină cu un actor, silit să apară pe scenă, cu toate reflectoarele șl privirile a'intite asupta-și și, deci, fn impostaifitafea de a se arăta mai talentat sau mai inteligent decit este in realitate". .Pentru revistele literare cronicarul este răul necesar, fn puține cazuri, i se recunoaște ce e ai Iul. De obicei, la reviste nu un cronicar alege Cărfile, ci căr/de iși aleg, .cronicarii" după preferințe, după împrejurări, după capricii. Există reviste cu bune echipe de criticii rareori ele îndrăznesc să formeze un cronicar, Se ulfd prea ușor, că înaintea criticilor, autoritatea revistei o dă cronicarul, singurul rare poate fi găsit la postul său fn fiecare număr, singurul pe care-i putem trage, fn timp, fa răspundere. Criticii vin șl se duc. cronicarul tu ml ne. Idealul pentru cronicar este. In cele din urmă anonimatul. Nu vreau să spun că el nu trebuie să aibă personalitate. Dimpotrivă, fără personalitate puternică, un eronfear ajunge să fie dominat de cărți, cind el e chemai tocmai ca să le domine. Vreau set spun cd prin constantă și tact, cronicarul devine cu timpul a obișnuință pentru cititori, iar verdictele lui se fac așteptate. Se fac așteptate, pur și simplu f cu ce sentimente, n-are imporlantă. Un bun cronicar trebuie să nu mai fie o persoană, ci o nelipsită prezentă, un magistrat anonim. Cind o revistă literară se identifică astfel cu cronicarul ei. înseamnă că putem avea încredere Intr-o judecată dreaptă ți neinfluentată de factori exteriori". 2 Lecturi infidele, debutul editorial era o încercare de .a gindi asupra lui Căli- nescu* prin intermediul istoriei literare. Detașarea e subtilă, călinescianismul amă- gitor. „Două cuvinte despre Cartea Nunții e un efort de ieșire din umbra statuii. „Sd aibă Cartea Nunții, scrie N. Manolescu, vreo valoare autobfograiică 1 Ca un ade- varat clasic, Căi/nescu n-are .biografie". Ce știm despre copilăria și adolescenta lui l Totuși, romanele ne Iasă să ghicim cite ceva. Cartea nunții, fără să ne furnizeze date concrete, conține e/emenfe pentru un posibil portret interior al autorului fn aceasta epocă (...) Călinescu nu e Jim. dat a avut vitsta iui Jim și a puiuț gindi și acționa ca el. Pornind de la aceasta, eu aț scrie o carte despre Tinerețea iui CfilViescu, cu condifia ca sd nu-mi ture cineva Intre timp ideea"... A scrie despre tinerețea Iul Călinescu Înseamnă a scrie despre o virstă a imperfecțiunilor, in care posibilitatea comparațiilor există, după cum există și posibilitatea filtrării ptin aulobiograiie a exegezei eminesciene. Opera at li desiiintată in numele vieții, izvor de probleme șl nu de răspunsuri. Nu un exemplu penlru Inlăptuirea operei caufd N. Manofescu, ci un exemplu pentru o practică a criticii: cronicarul literat actualizează mereu, sub această semnificație se ascunde mirajului interpretării unei căiti prin biografia au- iTirn/tli ti, Lucrărife se clasifică, o dată cu .Contradicția lui Maiorescu". Dacă n-a tetis o .Tinetele a Iui Călinescu' (biografie posibilă chiar cu atlla documente lipsă, Insă prea puțin semnificativă pentru fenomenul Călinescu, și chiar pentru portretul critt- 63 cului (II) ca om tinăt), N. Manolescu a scris o biograhe a Jur Maiorescu. Sau. mar exacJ o biografie o unor Idei maiorescfene. Cercetarea lui Maiorescu (a actualității sale) se așează lot sub o permanentă lovinesciană. ..Soarta lui Maiorescu a fost, scrie Lovinescu Jn 1940 (și citează Manolescu, drept motto, in 1970) a fost sa rdmfnd actual și azi, adică după trei sferturi de veac, și din nefericire, pentru multa vreme (...) Optimismul nostru trebuie sd fie fnsd la fel cu ceJ ai iul Maiorescu; birui-va gindul, cum spunea înțelepciunea cronicarului, și inscripția criticului deasupra ușel bibliotecii. Astfel, la ce am mai trăi?' Contradicția lui Maiorescu Izolează intii; „din nefericire* și pe urmă „Altfel, la ce am mai trăi', șl fnainte de a fi cercetare propriu* zisă, e o carte a orgoliului critic, a unei naturi plină de conștiința de sine. Posibila Tinerețe a lui Călînescu, carte Jn care criticul (Manolescu) ar fi mascat neliniști, auto* biografice e răzbunată aici din plin. Sau — presupunerile nimeresc un teren alune* cos — falonată aci. Cu fala către istoria literară. Contradicția lui MAIORESCU are, ca {anus încă una, îndreptată către prezentul acțiunii critice vorbind despre Maiorescu să observăm că N. Manolescu vorbește la persoana 1-a plural : „Sintem obligați să trăim mereu in prezent, abstragerea din noi se cheamă lași- tate, Fiecare descoperire este, In fond, o redescoperire și ne luptăm cu patimă nouă pentru rinduri care altii te-au ciștigat sau le-am pierdut. Avem conștiința că Începem mereu (chiar dacă, pe o treaptă superioară a spiralei) și scepticism fa|ă de toate începuturile. Trăim In culturalul provizoriu și al relativului. Sub orice conslructe pe care o începem bănuim un zid părăsit și neisprăvit.' Rindurde marțiale de confesiune, aparțin unui militant, unui spirit care trăeșle drama muncii in perisabil; mereu pe baricadă, ochiul obosește și mina tremură, Orice luptă necesită un popas, o odihnă pentru n simți pulsul universului. „Contradicția lui Maiorescu' era prima pauză a luptătorului care, cu arma in mină, încerca să descifreze intimitatea Intiilor bătălii; ochiul nu zărește doar lumini și se plecă înfricoșat, înainte de a fi un instrument al sintezei, Nicolae Manolescu e unul de rezonantă, suma de ecouri prelungi ale faptei. Teme este o carte a ecourilor. un mozaic j Intre savantlic, sinteză rapidă, notație, digresiune, scriitorul oferă motive de discuite asupra literaturii, 4. Prima secțiune a eărlii se cheamă Efemeride și cuprinde comentariul unor intuita bineînțeles subtile. Nicolae Manolescu actualizează, mereu descoperind la Wiillttin un mod de o citi structuralist pictura, In Shakespeare (călăuza: Jan Kott) un realism modern, ele. Criticul așezat conlottabil In fotoliu dialoghează despre Căli- nescu sau despre cutare cuvlnt al lui Barbu, fără a-și tace probleme dtntr-o b bjo gratie neconsultată. Criticul rezolvă foarte repede o idee a lui G. Călinescu (cam întortocheată): îndoielile lui G. Călînescu provin din prea multă reflecție. Reflectind asupra faptului de a scrie literatură (un doar jurnal) șflrșim prin a pierde sentimentul literaturii. Scriem furnal sau literatură liindcă nu putem să nu scriem. .Schitele* a- crstm .popularizează' date generate despre literară sau sugestii pentru eventuale studii se furișează prin anumite locuri arhicomentale fără să le dezvolte. De „prea multă reflecție' care dizolvă obiectul s-au ocupat mulți altii. In literatură Vatery și. comen- tindu-t, Vianu. Reflectind asupra faptului de a scrie literatură mi pierdem Insă sen- timentul literaturii, ci doar pe acela ai efemerului; cunoaș/erea nu se realizează prin perplexitate, ci prin Înțelegerea fundamentală căreia, printre alte constante, i se aso- ciază posibilă, și aceea a zădărniciei, tn actualitate, criticul are orgoliul său dc a fi efemer, de a trăi ca spectacol. Dacă critica literară are dreptul de a exista și sub forma, „genului scurt* acesta ar II pasiunea pentru generalitatea rostit rapid. înghețată Intr-o exemplificare Temele (Efemeridele: căci pattea a It-a, Eseurile continua Lecturi Infidele șl fin de existenta acestui volum) sint gazetărie superioară, dialog, vervă, dar nu mai mult. Ele continuă activitatea cronicarului, descoperindu-i nu tainele laboratorului, ci fustificlnd munca sa de laborator, prelungind un gind. un sentiment, nu o idee, p'anilicind pa tini de cronică un subsol interesant, inedit, o călătorie In țările (exotice, pentru cititorul de ziar) al literaturii comparate, universale, dar mai ales ale teoriei muncii literare. 64 Uie Constantin: „Despre poeți" Puf ini ar li bdnuii trecerea hotarllă a lui Uie Constantin in agitata (mereu) tabără a criticilor, peregrinarea poetului prin diverse rubrici de recenzii iilnd socotită ca simplă excursie de agrement, temporară înregimentare inir-o publicistică in care scriitorul, după cum firesc, tși spune cuvfntui asupra contrai dor sal, latd insa cd recenziile s-au adunai și in argumentul volumului (fa cure vom reveni) lire Constantin jșj propune ca obiectiv (circumstanjierea necesară: cindva poate, cu detașarea matu- rității ,..) un tablou complet al poeziei românești. Un adevărat vis de critic ți istoric literar. Nu numai criticii sini niște literali posibili, ci șj — sd spunem ața — invers... Declarația Iui Uie Constantin nu vizeazd lotuși o orientare proiesionald, ci oarecum, îndeplinirea unor datorii de poet, condiție primordială chiar in actul critic: „Sint gindurile unui poet care a încercai șl încearcă pe cil e posibil omenește, $i, mai ales, In măsura îngăduită de propria condiție, să se obiectiveze... Prima constatare: autorul volumului Iși ia toarte multe măsuri de precauție j e invocata, dincolo de persoana autorului, prudenta necesară in acordarea verdictului: „Se știe cd judecarea unei opere literate nu e totuna cu contemplarea ei. Adesea comentatorul, dornic sd injeieagă textul, umblă cu miinife prin ioc. In rugurile neaprinse sau jilave e ușor de pătruns. Dar vilvătăile mari judecătoare devin șuier inia ier Scită și lacrima" Frazele sint ale unui poet și ale urmi drept iubitor de literaturi. Recenziile sint Insă mai pujin îngăduitoare și mai proptite pe metaforă. Comentariile sint ale unui spirit senin, ceremonios atit se cere și franc falit cil e frumos), In marea majoritate a cazurilor, Uie Constantin scrie exact și citează sugestiv, Iară a încerca sd descopere nume noi și sd afirme lucruri deosebite despre pocii asupra cărora critica nu se pronunțase dinainte. Din interiorul literaturii, Uie Constantin practică o criticd fami- Jiară, investind cu girul propoziției scrise, elegant adusă din condei, adevăruri de cir- culație largă prin lumea literară. Despre poezia iui Eugen Frunză lucrurile se da- rflicarseră in ultimul deceniu. I/ie Constantin insistă, afurisind textul mediocru cu un condei necn/jătnr, In fraze impecabile„Prilejul unei judecăți pe cit cu puilnfd" obiective ni-I oferă o masivă culegere antologică, realizară chiar de autor. Partea mea de lume. După ce am traversat cele 300 pagini țdeși chiar o a zecea parte erau suficiente) am ajuns la concluzia cd Eugen Frunză este îndelungă eroare literară, un veleitar lără doar și poale" — Și articolul continuă pe acest ton. pînă ia totala descaliiicare a volumului in cauză, antologic și reprezentativ. Eventualele parafraze ale cronicarului profesionist, conciliant de voie de nevoie, cuprins de rutină altădată, sint Înlocuite de afirmatii și negajd la fel de răspicate. Născut dintr-un public literar (de cea mai înaltă tlnută) Uie Constantin reprezintă vocea lui, autorizată să-și spună cuv intui, gata să admire lără rezerve un poet sau sd rdzbune glorii nemeritate. Extra- gem dintr-un articol: „Hotărit acest (poet n. n) este una dintre cete mai fascinante și mai puternice personalități ale poeziei românești actuale". „Această deschidere grandioasă a viziunii (ce amintește cuvintele lui Immanuel Kant : „Cerul Înstelat dea- supra mea și legea morală tn mine") conferă generozitate poemelor", „Este și glndul din extraordinar de frumoasă poemă ... ș,a.m.dr Nu este vorba nici de ArghezU, nici de ningă și n/cj de fon Barbu. ci de / un poet in jurul vftstei de 30 ani, pe care n-are rost să-i numim: ne mulțumim doar sd constatăm că Uie Constantin nu e represiv cu propriul său entuziasm, și nici zgircil in vorbe mari in fa[a unei cole- gialități promifăioare. Lectura volumului e reconfortantă. Excepție făclnd cronica ia Adrian Mun/iu, inexactă, după părerea noastră, tabloul oferit de Uie Constantin momentului liric 1070 e cel real; omisiunile slnt nu neimporianfe, ci puține. Cu susceptibilitate e privita literatura din provincie, despre care Uie Constantin scrie pe un ion ușor condescendent, timorat de teama de a nu li prea generos, Un cutare e „poet din Bacdu*. altul e „din Tirgu Mureș (să se știe!) un altul e de pe malurile Begăi sau de nu mai știu unde. Ca și cum talentul s-ar repartiza după criteriul geografic și Blaga și-ar li scris poe- ziile la Athenee Paiace. Cu unele excepții critica iul Uie Constantin e. In premize, de puni oraJilate, ți cei mai des citaji (in lungul protocol al citatelor) stnt cronicarii Jfte- Orliont 65 rari ai Luceafărului, din motive ușor de înțeles. Despre poe(i e o carte inieligentă. ușor subiectivă, eu line implicații de parlizanat, dar ia ultima insianjd a carte utrtd și suficient de exactă. Marin Mincu: „Critice 11“ Marin Minau se riumâ/â printre cei mai jnJeresanjî dintre criticii ultimei generații, spirit scormonitor și tranșat nu numai In verdicte ci și In prem zeie cercetărilor sale, piemize cate pot desigur amu» pe cercetătorul obișnuit cu roiturile de fi$< circumspect atunci cind scrie: .cum s-a interpretat eronat pină acum* .nesemnalată Îndeajuns de nici unui din iluștri noștrif criticr șa.mxL Ori. cercetările sate (Marin Mincu $e ocupă Jrt Critice II de Lucian Biaga, Miliari Sadoveartu, V- VoiCuiescu, Hortensia Papa* dat Bengescu), autorul nu citează, deși. putem fi crezuți, pe cuvine existau, in fiecare tiin .cazurile" supuse comentariului destule rlnduri ce meriau un subsol .Nimeni pină acum nu s-a ocupai toarte serios de capodopera lui Sadoveanu — Creanga da nur sau Un poet nelămurit deplin a rămas V, Voiculescu, sint afirmai ii care se cereau a Ii detaliate, pentru a nu da de rușine, istoricii literari care au chinuit pe fexieie cu pricina. Evident, pentru oricare cercetător pus pe treabă, opera supusă investigației e .nelămurită* din unghiul său. O poiiteje a cercetării ar face, prin urmare, ca feciorul sd He lăsat sd observe, după ce parcurge studiul ori eseul, cit de nelămurită era și cum se înfățișează ea după noua intervenție. Dar pentru cel ce Caută esențe, această lipsă de protocol a Iui Marin Mine» are mai putină importantă. Criticul, departe de a fi sistematic, de a încerca „să Idmu* reașcă pe alfii" practica o istorie filetară a atitudinii polemice, Efortul Domniei sale, e de a descoperi, In zona de umbră, filiații și Învecinări, de a extrage generalități din citeva date pe care, în trecere, Se prezintă. Una din obsesiile cercetării ar fi aceea a nebuloaselor originare. Din acest punct de vedere, .istoria literară* practicată de Marin Mincu e mar degrabă un soi de sondaj Jn cântarea siraiujjfor primordiale ale literaturii. Frazele suna apodictic, in genul HeliadițUi propun a viziune categorial* estetică asupra existentei. In fond ambiția î"r Marin Mincu (Critice II este fi cartea unor ambif li fi a unor contestări) este aceea a sintezei. Creanga de aur e analiza rd spre a enunța idei despre carneteristiceie spiritualiștii românești. Ion Rsrbu are, Jn subtext, prezente multe abservaJM (tine) de poetică. începutul studiului despre Hortensia Papadat Bengescu e consacrat literaturii feminine despre care condeiul sigur ol criti- cului notează : .Arta feminină vede doar ce este nereușind sd conceapă ceea ce ar putea fi (sublinierile autorului) ți deci nerealizind, in generai, o cuprindere sistematică a universului, tn fond, nici nu visează o asemenea finalitate. Femeia in arta este pre- ocupa in primul rfnd de finalitatea și monsiruozJȘJile filozofice și in mied mdsurd de valorile idealvc'. Nici o Jndoiahl fald de iaptul cd Marin Mincu reunește să fie primul in atacarea unor chestiuni de istorie literară, a unor reevaluări. Nimeni nu s-a ocupat dupd 23 August de emineseoiogul Caracosfea. Studiile despre Eminescu ale iui Dimitrie Popo- veci (deși ele au fost deseori folosite In exegeza marxistă a iui Eminescu din mr>- tive exiraliterare. O face, cu deosebită competență și onestitate Marin Mincu. Elogiile ce s-au cernut ani de-a rindul peste .Viața Iui Eminescu* de G. Cd/inescu amenințau sd arunce praful peste o carte vie, ce se cerea a li folosită in cercetare. Sub semnul totalei stime iață de G. Călînescu, Marin Mincu, intetigeni fi la obiect, cirteșle: .Dăm un citat mai lung (noi nu-i mai dăm, n. nj din biogralia iui Eminescu pentru a Ilustra teiul in care a știut Cdlinescu sa surpe legende nefundate, dar șl cum, prin exa- gerate, potttelul lui Eminescu devine îngroșat dupd cum, vrea criticul'. In continuă mișcare e unghiul de abordare al operei. Marin Mincu cautd date nor înțelegere a textului abordat de istorie, in folclor, in doctrine ezoterice: cultura ese- istului e una de excepție, și, din acest punct de vedere, rezultatul e întodeauna inc liant, dupd cum excepffanaid o tensiunea interioară a eseisticii practicate de critic. 66 Alexandru Ruja George Ivașcu: „Jurnal ieșean'" Editura Cartea Românească, a inițiat ți continuă editarea operei publicistice a unor prestigioși scriitori, intelectuali mi li tanti, oameni de cultură cu o remarcabilă activitate in acest domeniu. Se înscriu acestei serii de publicistică Peniru oamenii acestui pdmfnt de Zaharla Stancu, Vtrsfefe fijnpttjLri de George Macovescu, și Jurnal ieșean de George Ivașcu. Semnificativ numit Jurnal ieșean. George Ivașcu si-a adunat sub acest titlu articole de publicistică din perioada acti- vitătii ieșene cuprinsa intre anii 1935—1940. Majoritatea articole- lor au (ost publicate in ziarul LAȘUL, iar unele în Jurnalul literar, ZnsemmJri Ieșene, Manifest, Gfnduf vremii șf Lumea. Unele dintre articolele prezentului jurnal au mai puiul fi cunoscute dintr-un vo- lum mai demult apărut —■ Confruntări literare [E,P.L„ 1966,) (Ex. art- Politica de intimidare a intelectualilor; Profesorul meu..., care în jurnal apare cu titlul schimbat Ce-am fnvdfai de fa fbrăiieanu.) Fiind o suită de articole dc atitudine, cartea lui George Ivațcu are caracterul unui Jurnal, inreglstrind cu precizie pulsul zilnic el unui timp frămintot de prevestirea zguduitoare a cataclismului ce avea sS urmeze. Faptele urmărite și potaie minuțios. — nimic semnificativ nu este ocolit — sint trăite la o înaltă tensiune emoționată. Jurnal ieșean fiind seismograful unui timp include o varietate de probleme, complexe ca însăși epoca ce le-a generat de la cele social-politice Jă cele ai vieții Intelectuale, sau culturalo ori pur literare । jurna- lii! este — după propria mărturisire a autorului, un adevărat memo- rial, o derulare de ,fișe caracterologice* marcind caracteristica unui anume timp istoric- „începind cu «cea evocare din iulie Î935 în „Gtndul vremii' a lui C. Dohrogeanu-Gberca — sub semnul a ceea ce denumeam atunci „actualitate", și sflrșlnd cu articolul din 2 iulie 1940, adică din ultimul număr al „lașului' (căci după acest număr, ziarul n fost suprimat,! — acest Jurnal ieșean este un memoria! cu o succesiune de fișe caracterologice, asupra unui limp anumit, puriind direct semnele acelui timp, refleetind, pe fiecare șl tot mai mult, o evoluție ce devenea tot mai amenințătoare pentru [nireaga omenire civilizată, pentru tara si poporul nostru' (pg. 16). în această Florență a României, cum numise George Călinescu lașul, palpita incă prolific spiritul cultural șl emulația literară im- puse de Revista Viola româneasca. Autorul Jurnafal ieșean s-a for- mal in această atmosferă culturală și sub înrîurirea covirșitoare pe care personalitatea complexă, dar unică, Iradiantă de cultură, de amiciție și respecl, de austeritate și jovialitate, a lui Ibrălleanu, a manifestat-o asupra sa. După mărturisire.! autorului influența lui Ibrăileanu a fost enormă, atit asupra formării sale intelectuale și literare cit șl asupra unui lung șir de generații de intelectuali. „Am '] Ed. CoMea Romaawcă, 1'971. 67 invătat de la Ibrăileanu, în prinmul tind, că trebuie să-mi iubesc clasa din care am Ieșit, cea țărănească și prin ea poporul. De la el am invătat să privesc lumea șl fenomenele sociale prin prisma lucidă a adevărului, ncfalsificat de nici un element inșelător. Căci m-am purificat la flacăra Învățăturii lui de ingredientele Înșelătoare. Ani invătat că trebuie să privesc lucrurile critic, să le analizez in structura lor intimă și să le raporteze pe calea orientării Juste. Am invătat că trebuie să-mi suslin convingerile, astfel făcute, cu cre- dință, fără șovăire, la nevoie cu jertfă. Am invătat de la Ibrăllcanu, tn afară de modul cum trebuie judecată șl apreciată cultura și lite- ratura, că mai presus de orice să iubesc oamenii, să iubesc omeni- rea cu generozitate șl că trebuie să-ți dăruiești sufletul pentru binele ei.* (pq. 348) Jurnalul relevă atitudinea unui tinăr — pe atunci — intelec- tual militant, format sub directa inriurire a ideilor P.C.R., in cele mai dificile dar importante probleme ale vremii, Activitatea gaze- tărească a început la revista Manilest, transformată dintr-o publi- cație fără orientare și finalitate precisă Intr-o publicație sub influenta politică a P.C.R. Dacă atmosfera intelectuală a lașului dominată incă. uneori nostalgic, de Vjnfq a avut o mare influență pentru formația culturală a lui George Ivașcu, contactul cu reprezentanții P.C.R. intre care, mai înainte, cu Lucrețiu Pălrășcanu, va fi esen- țial pentru viitoarea sa orientare ideologică. în Refrospeelivâ este relatată împrejurarea In care I-a cunoscut pe Lucrețiu Pălrășcanu, In grădina casei lui Ibrăileanu, precum și discuția care a adus după sine schimbarea profilului revistei Manifest la o cărei conducere se afla. „Frapat mai intii de însăși figura lui, cu o boltă a frunții înaltă, cu privire pe cit de caldă pe alit de pătrunzătoare apoi de metoda Înfățișării analitice a unui Întreg lanț de aspecte ale situa- ției social-politice in mediul intelectual, in sfirșit, de critica foarte deschisă, in privința modalității (cam academice, cam adresă pre- cisă, cam fără finalitate mai pregnant militantă Intr-o direcție mai clar definită) în care apărea Manifest, — m-au cucerit într-a'lt argu- mentele aduse (și el a sesizat aceasta) incit la o a doua Întrevedere (In aceeași grădină a casei unde Pătrășcanu era conspirativ găz- duit) am decis Însăși schimbarea de profil, de format, astfel Incit revista să afirme tot mai pregnant o linie și — de se poale — chiar o apartenență politică bine marcată : cea a Partidului Comunist. După suspendarea revistei Manifest, George fvașcu, ca prlm- redactor al ziarului iașul, publică aici majoritatea articolelor care constituie actualul Jurnal ieșean, Articolele sint evident selectate in sensul caracterului semnificativ atît ca evocare dc fapte cit și de atitudine intr-o retrospectivă jurnalistică care-și propune evocarea anilor de formare și definire a conștiinței și demnității civice și profesionale, Fraza sobră, tonul urban chiar in cea mai vehementă atitudine critică, relevă intelectualul umanist, dlrz și intrasigent in idei, stăpinitor perfect al tehnicii incisive a articolului jurnalistic. Fiecare articol este un moment dc viață, parte integrantă dintr-un întreg care poale fi ușor reconstituit la nivelul totalitar al jurna- lului. Reconstituirea epocii cuprinsă în jurnal trebuie făcută prin raportare ia întreaga complexitate socială și politică. Jurnalul tre- buie citit Unind cont de toate caracteristicile complexe ale epocii și atitudinea atit asupra problemelor externe cit și evaluată în această perspectivă. Articolele referitoare la politica internă rea- duc in fața cititorului atmosfera plină de neliniști generată de pro- cesul de fascizare tot mai acut, tolerat sau ob'ădutt dî virfurile conducătoare ; cele în care se discută probleme de politică externă refac imaginea unei Europe torturată de agresiunea fascistă mani- festată iot mal deschis. în aceste condiții rolul presei Îndrumată de Partidul Comunist era dintre cele mai importante datorat marelui 68 ecou in masele Largi și al efectului catalizai or și mobilizator pe care cuvintul Partidului l-a avui in rîndui acestor mase. în această perspectivă a influentei consecvente a ideilor Partidului trebuiesc Încadrate articolele jurnalului. „E ceea ce se reflectă in presa legală călăuzită de Partid — precum la Iași revista Manifest — sau in diferite ziare și periodice ale vremii, In activitatea consecventă a unor ziariști și scriitori comuniști care, la rlndul lor, antrenau și pe alti intelectuali pe același drum. De aceea și articolele de fată — dc la cel intitulat Ginerea fn acfuafffflfe, din iunie 1935, pină la cel intitulat Locul nostru In Europa, din 27 Iulie 1910 — trebuie citite, finind necontenit scama de această dimensiune majoră care — de sursă și eficientă antifascistă — era, tocmai prin integrarea ei in datele umanismului promovat de marx im-leninism, dc elevată semnificație patriotică*, (pg. 19). Cu rostul intelectualului mereu combatant în primele rlnduri pentru triumful ideii de dreptate și claritate a unei probleme ades discutată referitoare la rolul și locul nostru Jn Europa este scris arlicotul cu acest titlu. Impre- sionează argumentația realizată Intr-un stil afectiv. „Totdeauna, de cind istoria înregistrează In aceste locuri un popor șl o limbă unitară, am sălășluit efectiv, am stăpinit și ne-am gospodărit pe noi Înșine, cu datini si cu legi de la străbuni. Totdeauna de la civilizația agrestă a agathfrșilor din centrul Transilvaniei, pînă Ia creatiunile de civilizație de astăzi, — am trăit și ne-am dezvol- tat armonic — e adevărat fără zguduiri și fără trimbitârj de pres- tigiu și de polle cuceritoare. Totdeauna am dus In cuprinsul Daciei Traiane, peste care s-a suprapus firesc România de azi, o viată liniștită, modestă, uneori attt dc liniștită și modestă, incit istorile oficiale ale altor state n-au crezul potrivit să Înregistreze cum se cuvenea această viață a noastră. . Am fost — și o Spunem asia cinstii — crunt loviti de alte neamuri, de acele neamuri, de năvălire și de pradă. Am Împăr- tășit adică o soartă ce a fost a atitor altor vechi popoare, în tim- pul cumplitelor frămintări ale evului de mijloc, Dar țoale acestea au trecut, toate au fost vremelnice, căci ființa românească era adine impllntată în pămîntul acesta", (pg. 312). Jurnalul ieșean cuprinde, tn bună măsură, și comentarii dedi- cate problemelor culturale mai largi sau in mod special celor literare. Intr-o perioadă in care împotriva intelectualilor progre- siști se ducea o dură și sistematică prigoană de intimidare, de distrugere a rindurilor celor angajati In lupta pentru progres, sub semnele Înalte ale umanismului, George Ivașcu condamnă această politică oficială, pledind pentru cauza intelectualității progresiste. Este aceasta expresia unei înalte conștiințe civice solidară cu toți cei care au ales riscul luptei pentru pace, dreptate și adevăr. Jurnalul ieșean oferă, retrospectiv, viata unei epoci și ima- ginea unei clarvăzătoare conștiințe civice și profesionale. cronica traducerilor Andrei A. Lillin Karinthy Fr. și Kassâk L. în tălmăcirea lui A. Buteanu Treptele pe care urcă activitatea de traducător literar a lui Aurel Buteanu nire 1955 și 1971 leagă intr-un intreg nivele variate de creație. Aproximativ cincizeci de titluri — romane, nuvelele, volume de schite, piese de teatru și culegeri de poezie — li conferă, totodată, diversitatea. Sint notabile titluri ca Lunaffcuf din Debrețin de Jdkai Mrir, Taecfium vitae de Juslh Zsigmond, Peripețiile unei cdxdlnrji de E6t\ os Kăroly, printre clasicii literaturii maghiare, ți Fluturele de Moricz Zsigmond, Tisa în 931 in plină criza economică. El a făcut o analiză mai aprofundată Sittiafiei economice fi politice din România, a reporturilor Intre clasele st lor tete politice, stabilind că România se găsea in perioada desâ- vlrfirii revoluției bughezo-dernocratice, că proletariatului li revenea sarcina istorică de o organiza, In alianfă cu fârdnimea muncitoare, rdstu'rut'ca regimului burghezo-mofieresc fi trecerea treptată la revoluția socialistă. In această perioadă de adinei frămintări sociale, partidul co- munist isi intăreife legaturile cu masele; crcftc influenta sa in rindurile muncitorimii, țărănimii, intelectualității, tineretului, femei- lor. oamenilor muncii de toate naționalitățile. se stabilesc legături Si se duc aefiuni comune ca organizatii ale Partidului Social- Democrat, Partidului Socialist Independent fi cu ale altor grupări politice O dovadă a acestei influente cresctnde o constituie faptul că. In alegerile din 1931, Blocul Muncitoresc Țărănesc obține o vic- torie însemnată, eiftigtnd 5 locuri de deputati In parlamentul tării. NICOLAE CEAUȘESCU Profunzimea crizei din agricultura României, politica agrară a guvernelor bur- gliezo-moșierești, scăderea considerabilă a preturilor produselor agricole și imposibili- tatea achitării datoriilor au agravat situația materială a țărănimii muncitoare și au determinat o intensificare a avlntului său revoluționar. Promisiunile largi care s-au făcut anterior țărănimii au fost treptat abandonate și uitate in anii crizei economice de către Partidul National Țărănesc. Acțiunile concrete întreprinse de guvernarea national-tărănistă au dovedit că intre politica sa și aceea a precedentelor guverne deosebirile erau numai de metode și nu de fond, de principii. Caracterul anlilărănesc — in ansamblu — al guvernării burghezo-moșicrești din anii 1929—1933 a fost cu justele și principialitate demascat de P.C.R. Astfel, comuniștii au arătat cu claritate maselor țărănești că instituirea unor noi impozite, majorarea impozitelor indirecte face parte din politica claselor dominante din România de echilibrare a bugetului tării prin intensificarea exploatării oamenilor muncii. Numeroase manifeste broșuri, ziare, reviste și alte materiale editate și răspindite de P.C.R., de organizațiile democratice de masă aflate sub influenta comuniștilor (B.M.T., Liga contra carnețel, Sindicatele Unitare, Comitetele de ajutorare, Comitetele cetă- țenești) au demascat măsurile antipopulare luate de clasele dominante din România pentru accentuarea exploatării maselor muncitoare. 73 Deși in acești ani se mai mențin —* în unele materiale editate de P.C.R., — teze neclare in problema agrară și in atitudinea iată de anumite pături țărănești, lotuși se poate aprecia că P.C.R. a constituit principala forță politică care a militat pentru o reală Îmbunătățire a situației țăranilor și care a luat cu claritate atitudinea in problemele fundamentale ce frămintau țărănimea. De pildă, in broșura „Contra războiului imperialist', se demască cu justețe Legea circulației bunurilor rurale prin care clasele dominante urmăreau să deposedeze țărănimea săracă de pămîntul ced avea. *). I In manifestul „O vorbă serioasă țăranilor săraci și mijlocași* *) ed tat de CC al P.C.R- in anul 1930 se analizau cauzele Înrăutățirii situației mnter ale a țărănimii și se sublinia necesitatea realizării alianței clasei muncitoare și a țărănimii munci- toare In lupta revoluționară, sub conducerea Partidului Comunist. După lichidarea luptelor fracțfonislc, pe baza indicațiilor date de conducerea P.C.R.. numeroase organizații locale dc partid editează și r&splndesc manifeste proprii la sate. Se înviorează totodată și activitatea Blocului Muncitoresc Țărănesc (KM.T) care va trece la reconsolidarea organizațiilor sale regionale și la o intensă propa- gandă revoluționară in rindul țărănimii, O deosebită însemnătate in privința orientării activității comuniștilor !" lumea satelor o prezintă lucrările Congresului al V-lea al Partidului Comunist Roman. Cu toate că unele rezoluții și materiale elaborate la Congres conțin ți aprecieri greșite in problema agrară și indicații nejuste privitoare la munca In rindul țărănimii, totuși holărlrilc fundamentale ce ou fost luate vor marca un pas important înainte in ceea ce privește atitudinea P.C.R, față de țărănime și față de activitatea la sate. Congresul a apreciat just că .avlntul revoluționar al țărănimii se manifestă, in primul rind, pe linia luptei de masă contra vinzării cu toba a pămintului țărănesc și a inventarului... Această luptă cuprinde treptat toată țara, devenind din ce In re mal mult punctul general, dc plecare al luptei țărănești pentru pămînt ... ’) Tn același timp, Congresul a pus in fața întregului partid sarcina de a organiza lupta maselor țărănești, pentru a o ridica de la acțiuni răzlețe la o luptă generală împotriva regi- mului burghezo-moșleresc, pentru a unifica „intr-un singur torent revoluționar de neînvins, sub hegemonia proletariatului și sub conducerea Partidului Comunist, toate acțiunile țărănești risipite, spontane Îndreptate contra jafului fiscal, contra cămătăriei și robiei semifeudale'.4) S-au cerul organizațiilor de partid locale ca în munca la sate să acorde o Importanță deosebită coordonării și îndrumării luptei proletariatului agricol și pătu- rilor sărace ale țărănimii.1) Traducind în viată hotărîrilc principale, juste ale Congresului al V-lea, P.C.R. și-a intensificat activitatea la sate, liclildlnd treptat o serie de neajunsuri ce sau manifestai în munca cu masele țărănești. O problemă acută care frămînlă în anii crizei economice păturile țărănești — și căreia P.C.R. i-a acordat o deosebită însemnătate — a fost aceea a datoriilor și doblnzilor, fn numeroase materiale editate in anii 1932—1933, P.C.R. a analizat temeinic și veridic cauzele cate au dus la înglobarea gospodăriilor țărănești in datorii. Este un merit important al comuniștilor că au știut să pătrundă in adincimea acestei probleme, ceea ce le-a și permis să arale realitatea si să demaște demagogia partidelor burgheze ig legătură cu legea conversiunii datoriilor agricole. Organele de presă ale Partidului Comunist și ale organizațiilor democratice dc masă au publicat mai multe articole în care arătau ca această lege urmărea să abată masele țărănești de la lupta revoluționară creind Iluzia unei Îmbunătățiri a situației lor mato- riale.4) O influentă deosebită au avut asupra țărănimii muncitoare eroicele lupte ale proletari aiului din februarie 1933, La plenarele CC al PCR din mai și iulie 1933 s-a subliniat că luptele petroliștilor și ceferiștilor au avut un mare ecou la sate, determi- nind o intensificare a avlntului revoluționar al țărănimii șl o radicalizare a formelor ’) Dwumenlc din Istoria Partidului Comunist din România. 1929—1933. voi. IU. ESPI-. 1955. p. 15. ’l IMdem. p, 63. 9 ți 9 Ibidem. p, 350 sl pp. 357-3(1» *1 Savu, Al., Despre activitatea P.C.R, la sete sl dezvnltarea luptei meșelor țărănești tn anlt 19H—IM3, tn „Studii ți materiale de Istorie canten-.poranȘ", vot II. cdt. Acad. R.S.R , București. 1962, p. 375. 9 Peltic A.. Demascarea tn unele materiale ale P.C.R. a politicii antltirinestt duși de Partld-jl Național Țarinele, tn „Studii și mat. vt>1, II. edit, A<:a Ibidem, f. 15. 1»> Ibidem. 76 ce urmează să fie răsplndite ici zilele si nopțile ce preced zilei de 1 august munci- torii din ora$ precum si țăranii din comune sint îndrumați a face manifestațiuni de stradă ,,. * Teama autorităților din Banat de o posibilă apropiere ți colaborare a țărănimii cu proletariatul este vădită și de ordinul Ministerului de Interne către prefectul jude- țului Severin, din 13 februarie 1931 ; „Cum este aproape sigur, că In urma faptului că lipsa de lucru se resimte nu numai la orașe, ci și la sate , .. muncitorii si condu- cătorii acestora, membrii ai Internaționalei a Ill-a Iși vor extinde activitatea lor si asupra comunelor, cufreierind satele făcind propagandă, răspândind manifeste și indem- nind populația la manlfestatiuni aproape revoluționare"11 j. Si Ministerul dc interne indică in ordinul menționai o serie de măsuri pentru stăvilirea avlnlului revoluționar a] țăranilor bănățeni. în pofida acestor măsuri represive, activitatea P.C.R. ți a organizațiilor democra- tice de masă pe care le îndruma, in rindul țărănimii n-a putut fi estompată. După cum n-a putut fi stăvilit nici avlntul revoluționar al țărănimii jn anii crizei economice. Astfel, prlmpretorul plășli Pcciul-Nou, informează fn 14 marile 1931 autoritățile supe- rioare că aici se desfășoară o intensă propagandă de către Liga c aiura Cametei: „Propaganda aceasta este atit de periculoasă — arată piîmpretorul amintit — intrucit o mare parte din locuitorii comunelor Sinmartinul Sirbcsc, Ivanda, Diniaș, Rutina. au Încetat a mai plăti interesele la bănci*. Tot in anul 1931, Directoratul VII Minis- terial Intr-o circulară strict confidențială către prefecții județelor subordonate, arăta: „în ultimul timp, Liga conlra Cametei, Asociația proprietarilor Ipotecati și alte orga- nizații similare au întreprins o propagandă vie prin Întruniri, prin răsplndirea de bro- șuri în care dobinda e arătată ca un furt ce nu trebuie plătit in rare w îndeamnă populația la neplata datoriilor ... în Împrejurările actuale. această propagandă agită spiritele... Aceste organizațiuni au constituit filiale aproape in fiecare județ In vederea unei cil mai eficace propagande' M) In numeroase localități bănățene (Remetea, Pere- gul Mic, Urseni ele) s-au răspîndil manifeste, iar la Varlas Intr-o noapte, a fost chiar arborat steagul roșu pe o casă, Activitatea intensă desfășurată de elementele revoluționare ale clasei munci- toare, In rindul țărănimii s-a concretizat într-o tendință tot mai pronunțată din partea sătenilor de apropiere de organizațiile de masă conduse de p.CR. Concludent in această privință este raportul confidențial al Directoratului VIU Ministerial din 21 iulie 1939. in care se menționează ; „Comitetul B.M.T. din Timișoara a tinut o consfătuire cu care ocazie s-a mai hotărlt ca la data de 1 august muncitorii din toate fabrici'e să declare grevă de cinci sau zece minute. Tot cu această ocazie s-au dat cetire la mai multe Scrisori primite din provincie de la țăranii din diferite comune cari Ii cheamă pe conducătorii Blocului să se ducă in comune și să organizeze Asociațiuni țărănești Este de remarcat că unele din aceste scrisori, sint venite chiar din comune pur româ- nești. în urma acestor scrisori și a situației actuale, conducătorii (B.M.T. n,n) sint de părere că e timpul să se înființeze in provincie comitete revoluționare, in care să se încadrează țărani fără deosebire de naționalitate, agilind printre aceștia cu criza finan- ciară, cu impozitul și cu legea Reformei agrare' **) De altfel, procesul de radicalizare politică a țărănimii șt orientarea ei spre for- țele de slinga, democratice, ale societății românești ne este convingător dovedit și de rezultatele alegerilor comunale sau parlamentare din anul 1931, B.M.T. a obllnut in județul Timiș-Torontal 10.097 voturi, in timp ce P.N.T. a obținut 9.500 voturi, iar P.N.L. a obllnut 5.123 voturi. La aceste voturi se mal adaugă șl cele obținute de Liga contra ■Camelei — 2.214 (la cartel cu Partidul Țărănist) In județul Arad, B.M.T, a obținut tot alunei 5, 787 voturi, în limp ee P.N.L. a obținui 2.844 iar Partidul poporului doai 2,776. Liga contra Cametei a primit aici 2,442 voturi.14) Succinta prezentare și analiză a activității PCR la sate în anii crizei economice ne-a dat astfel posibilitatea să subliniem citeva aspecte privind orientarea politică a unei părți însemnate din locuitorii satelor bănățene. Arb. Stat. Ltifjoj, tem. „Prefectura județului Severin", confidențiale, dos 4/1930. f, 11- Idem. dos, 1&IS3I. act, nr. 53/mt, confidențiale. «t Arii. Stat Timișoara, fond ..Directoratul VII. Ministerial*, dos. 92/1930. f. I f) Ibjdem, dos. 41/1931, f, 2 "I Ibidem, dos. 97/1930, f. 42 Bl Neamul românesc, din 3 Iunie 1931. p. +. 77 Condițiile materiale lot mai grele, Criza financiară a gospodăriei țărănești, abuzu- rile ți nedreptățile autorităților burghezo-moșierești au creat In rindul țăranilor bănă- țeni un climat favorabil pătrunderii cuvinlului Partidului Comunist 1a sate și au determinat totodată un pronunțat proces de radicalizare politică a unei însemnate păril a populației munciloare din sud-vestul României, Flori an Moldova n Considerații privind localitatea RANISSTORUM N-avem Incă o monografie cuprinzătoare despre Decebal. Prima încercare a făcut-o B- Jordan In 1941 cu romanul „Decebai* de asemenea, D. Tudor, a publicat in 1064 un studiu, pe cared considera doar „ca o primă încercare mai amplă dc pre- zentare a vieții și faptelor lui Decebal".l) Descoperirea pictrii funerare de la Grammeni din Grecia, pe caro sini amintite ultimi ie clipe ale lui DecebaL a readus In actualitate mai mult ca orirtnd personali- tatea regelui dac și a slimît interesul istoricilor și cercetătorilor pentru explicarea inscripției cu scene asemănătoare Inlrucllva celei de pe Columna din Forul lui Traian. Acad. C. Daicoviciu, proG univ, D. Tudor, prof. univ. 1. f, Rusu, prof. H. Dai- coviciu, prof. N. Goslar au sublinia! fiecare în revistele de speclalitaie importanta pentru istoria noastră a acestei descoperiri. Alături de istorici, poeții au dăltuit in versuri faptele petrecute la Ranisstorum, cu două milenii In urmă, din care cităm i „Altar frumos de iarbă, RaniKstorum, rană din caro s-a născut un peam, Iu fiecare amurg îngenunchea fn mine rugfndu-mă de timp, ca niciodată. nimeni să nu-ti găsească verzilc ruinuri, să nu te știe nimeni. Eternă Însemnare, rămlle taina la, din turnuri nevăzute veșnic peste tăcerea noastră l. în ce ne privește, ne-am expus părerile Intr-un articol de ziar3K Incercjnd să aducem lumiriă asupra acestor probleme peste care s-a așternut ceața mileniilor. Tu scrierea iul Dio Cassius, Deceba! ește prezentat mare strateg, „ager a Înțe- lege ale războiului și ager a ie executat inteligent in alegerea momentului de a năvăli ■j, p, Tudor, Tltțebsl. rebele erou al dacilor. București. Ed. științifică, 1464. p, 4. ‘p Darie Kovăceanu, fianisstorum, Tribuna, Ciul, IE, nr. 19. li mal 1SÎI, p. 7. ’j Florian Molăovsn. Raniisturum — «ancidcnțl aau adevăr ? Unirea. Alba-iulla, 8 Ianuarie 19(71. p. î . f 78 asupra inamicului, oportun in retragere, meșter in curse, viteaz Jn lupte, știind a pro- fila cu dibăcie dc victorie și a scăpa bine dintr-o înfrlngere", Aceste calități de comandant șl strateg ale lui Decebal nu au nevoie dc comentarii, raporllndu-le la curajul său ca in fruntea unui popor hotărit să-și apere glia strămoșească, să înfrunte imperiul roman, care se întindea pe trei continente. Istoricii, in lipsă de documente, au făcut presupuneri asupra activității lui Dece- bal, după ce a fost învins in munții Orăștiei și mai ales, care a fost drumul de retra- gere al viteazului rege după infringerea de la Sarmizegetusa 7 După generalul R, Rosetli, planul strategic al lui Decebal, hotărit Să-și păstreze Independența, ar fi fost „să atragă pe romani In interiorul țării (podișul Transilvă- nean). .. uztndu-i prin sălbăticia naturii și lipsa de comunicațiuni; să-i aducă la loc strimt, unde să-i zdrobească*.*1 Scăpat din încercuirea de la Sarmlzegelusa — arată D. Tudor Sn lucrarea amintită — Decebal s-a îndreptat spre părțile centrale ale podișu- lui ardelean, pentru a organiza noi rezistențe și a solicita sprijinul vecinilor". Descoperirea de la Grammncni ne sugerează o părere cu toiul diferită, anume că sflrșltul lui Decebal s-a petrecut Intr-o localitate mal apropiată de Sarmizegetusa, datorită zelului urmăritorilor pe care Decebal nu-1 bănuise, fiind Încercuit înșnte de a-și fi putut regrupa foițele. Profesorul Mîchael P. Speidel de la Universitatea din Honolulu (SUA), desco- peritorul inscripției, c de părere că locul capturării lui Decebal ar H pe lingă Pia ra Craivii, în apropiere de Alba lulia. Istoricii noștri cari s-au ocupat de această desco- perire n-au precizat locul unde ar fi Ranisstorum, în afară de pror. 1, 1, Rusii cam amin- tește localitatea STURUM, menționată dc geograful din Ravena, Jn secolul VI e.n. localitate situată la nord sau la nord-estul Daciei' iar toponimicul 11 consideră ..semnificativ care comportă și el o discuție mal amplă* Jn privința acestor fapte importanțe pentru istoria noastră unele cercetări de toponimie (minoră), de tradiție populară, precum și unele documente, puține la număr, ne ispitesc in sensul că ultima luptă dintre romani și daci s-a dat în munții Apuseni, pe vatra străvechii localități, Ampelum sau Auraria denumită mai tirziu Zlatna. Dece- bal după pierderea cetăților din munții Orăștiei, credem că s-a relras în Munții Apuseni pentru a-și reface forțele și să încerce o nouă rezistentă. In jurul Alba-Iullei si In Munții Apuseni, cercetările arheologice au scos la iveală multe urme de așezări dacice Prin poziția lor strategică Munții Apuseni l-ar fi putut tenta ne Decebal, oferindu-i posibilitatea să acționeze cu luptători puțini împotriva unui adversar puternic care nu-șf putea desfășura forțele in condițiile acestui teren Ruinele cetătiilor de la Geoa- giu, Tăuț, Piatra Craivii si de pe Arieș, stau mărturie că dacii au fortificat toate intră- rile care duceau in munți, pentru apărarea minelor de aur sl argint. Dacă studiem topografia văii Mureșului dintre Orăștie și Alba lulia, teritoriu ne care bănuim că s-a pregătii ultima bătălie, șl o comparăm cu imaginile de pe Columnă, ajungem la concluzia că singurul teritoriu de retragere pentru Decebal și resturile oștirii sale, a fost Munții Apuseni cu văile și povîrnișurile lor, care coboară pînă la albia Mureșului și care converg spre regiunea Zlatnei. Unul din motivele pentru care romanii au purtat războaiele cu dacii, jar Tralan grăbea lichidarea rezistentei lui Decebal, fiind bogăția în aur și argint a munți'or Daciei, este firesc să presupunem că împăratul Tralan, după cele două campanii difi- cile in Dacia, terminate prin cucerirea Sarmizegetusei n-a zăbovit aici ci s-a Îndreptat cu legiunile sale spre bogatele mine de aur de la Zlatna, Corabia, Roșia, Alinași ele. Documente istorice amintesc de rezistenta dacilor pe teritoriul Zlatnei, si că „acest oraș ar fi fost distrus tn timpul lui Tralan, apoi reconstruit de romani*.’) Numele dat localității dc romani a fost mult timp controversat de is’Orici și filo- logi ca Vasile Pirvan, N. Drăganu, Ov. Densușianu etc. Lui V, Pîrvan, Ampelum d . sugerează o origine toponomastică romană.., dar -— că rădăcina ar putea fi Ihracică ampe — pe care o întilnim în numele unui Bessus bogat din ținuturile HistrieV •) Generat R. RoMlti. BlOria artei militare a românilor. București. Monitorul oficial sl imprimeriile ' "'n Magazin istoric, 5, nr. 6, Iunie 1971, p. 4 (veri șl Slurlum, localitate neidentiitcetS la nord de Dunâre, menționam dc același geograf, Itroarele istorici românilor. II. București. Editura Academiei R SR, 1970 p. 581. •j Mathlae Bri Comtrtndlolum. Posonii ei Casaoviac. 1777. p. 143—144 79 ta gurile Dunării: Bessus Ampudus' '), Același autor penlru Zlalna șl Abrud admite „o denumire capricioasă romană, care ar fi înlăturat vechile nume dacice ale locali- tățiior, înlocuindu-le cu nume fanteziste, ceea ce nu e nicăieri cazul nici in Dacia, nici in general in imperiu, decit cu totul rar — răminlnd — neexplicabil allt Ampelum cit și lovțcLnatul Abrutus, •) Denumirea antică a localității Zlatna este slrins legală de numele riului Ampol care izvorește de la poalele muntelui Dealul Mare, parcurge Valea Dosului, trece prin Zlatna, pe care o imparte in două, apoi Iși continuă cursul prin defileul munților, pină la ivirea dealurilor mai domoate și a șesului, udind localitățile cu podgorii ves- tite, incă din antichitate cum sint cele din Ampoila, Șard, Mircești $i vărslndu-se apoi în Mureș, lingă Alba (ulia. De originea riului Ampoi s-au mal ocupat și alți cercetători, printre care șl N. Drăganu, acest autor care scoate In evidentă apariția numelui Amjwiului in unele inscripții, in următoarele forme abreviate; AMP, (CIL, IU, 1233),* AMPE E (CIL,, III, 1308) și AM, (CIL,, III, 14 507), conslallnd că „cele mai vechi ates- tări documentare ale Ampoiului au forme cu el — nu cu el, deci citirea Ampeie — este cea mai posibilă ... considerindu-1 ca unul din numele topice cele mai importante din punct de vedere istoric românesc." *) Comentind cele spuse de N- Drăganu, Ovid Densușianu arată că explicația aces- tuia este „greu de admis cit timp in indo-europeană nu găsim o temă Ampel — de la care ar trebui să plecăm. Originea lui iranică, cum am crezut că ar fi de luat In seamă, Înlătură ca fonetism și ca înțeles, dificultățile care subzistă in încercările de a-1 explica altfel".”) Este de reținut că cercetătorii acestui toponim nu-i caută semnificația și nici nu-i analizează in raport cu configurația terenului pe unde curge cu ocupația popula- ției autohtone, elemente de la care ar putea să-și tragă numele. Singur, V. Pirvan, atri- buie acestei denumiri o rezonanță greacă, găsind-o in același timp „fantezistă*. După părerea noastră rlul Ampoiu a fost botezat Antpef'1) după bogatele pod- gorii intilnite pe cursul său inferior înainte de a se vărsa In Mureș, Probabil ră aceiași au denumit și prima localitate mai importantă, udată, de apele riului amintit cu numele Ampelum. Am făcut această precizare pentru a demonstra că denumirile vechi ale Ampoiului și Zlatnei se daloresc podgoriilor. Ce dovadă mai limpede privind continuitatea populației dacice pe aceste meleaguri ne poate oferi istoria decit numele Ampoiului și cel vechi al Zlatnei, rcflectlnd ocupația populației î Și, nu orice ocupație, ci cultivarea viței de vie care cere indemînarc și pricepere, de asemeni stabilitate pe aceste plaiuri. Reluind firul evenimentelor din anul 10(1, moartea lui Decebal șl transformarea Daciei In provincie romană, ne vom retori la cileva documente scrise care întăresc părerea noastră că sflrțitul lui Decebal s-a întimplat în Munții Apuseni. Prima men- țiune scrisă pe care o cunoaștem, cu privire la evenimentele din anul Ihfi. petrecute ia Zlatna, este a iui Martin Opitz, cunoscut umanist, poet și teoreticcan literar Auto- rul unor lucrări valoroase despre români printre care „Dacia Antiqua", pierdută din păcate și a poemului „Zlatna* in care scrie printre altele : „ ... Dar mai iubit e locul, pe 7(dit Opidul Zlatna: Aici Traian a biruit Pe Decebal și cîmpul de luptă se numește Chiar pînă-n ziua de astăzi: „Clmpia lui Traian* (De cumva-i chiar acela, de care s-amintește In cartea poporului roman}.,.1’) Despre opera autorului amintit, Eftimie Murgu citind autorii străini care au scris despre romani, evidenția pe Martin Opitz, ca pe unul care „a lăsat, despre ei. o astfel de descriere in călătoria sa la Zlatna și In Transilvania, cum nu le-a venit in minte P Vasllc PArvan. Histria, IV, p. 634, 65 șl 725. •) Vaslle Părvan, Getica, București. Cntlura națională. |926. p 273. '} N. Dnlpanu, Am polii : ta : închinare tui Nicolae lorca, Cluj, Editura Institutului da Istorie universală. 1622, p. 23. Ampelos-vie. Martin Oplti, Zlatna (iroRmente — Traducere de G. Coțbnel. Unirea, Alba Ivita, Supliment politic. Social, cultural, nr. î. decembrie, 1970, p. 12. 80 poate iniilor de oameni cari ii văd zilnic in fața ochilor'.,J) Lucrarea lui Teofil Frlncu și George Candrea, pe care istoricul Nicolae lorga o consideră ca „una din cele mai bune lucrări de etnografie ce avem pină astăzi, cu privire la poporul nostru", nu scapă din vedere însemnătatea acestui toponim, subliniind: iar Cimpul Traianului s(au) Cimpul lui Traian se cheamă lingă Zlalna, locul unde Traian, după ce a Învins pe De’ cebal, s-a ospătat cu căpitanii săi' u). Aceleași argumente le aduce mai tirziu cunoscu- tul publicist Ion Rusu-Abrudcanu in cele două lucrări despre moli, spun irul : -Mergind spre Abrud, cum ieși din Zlatna, ochiul călătorului este atras in partea dreaptă de un șes frumos numit Plaiul lui Traian sau Troianul, unde se zice că și-ar fi făcut tabăra împăratul Traian, după ce a bătut pe daci'.15) Tradiția populară, care a păstrat timp de două milenii numele acestui ioc (TROIAN și nu TRAIAN), ne spune că aici va fi dat Traian o mare festivitate, in cinstea victoriei asupra celui mai redutabil dușman al romanilor — Decebal, Mai trebuie observat un lucru important in sprijinul părerii noastre și anume: pe piatra funerară descoperită, numele împăratului apare TROIANO și nu TRA1ANO, deci ușa cum era pronunțat de mercenarii Legiunilor romane și, mal tirziu, de daci și dc celelalte popoare din Balcani. Se crede^că forma „troian* provine de la slavi. Păstrarea nealterată a vocalismului și^în toponimicul ce^i realizat din numele Împăratului este de-o mare importantă fiind una din dovezile eclatante că populația autohtonă și-a continuat existenta pe aceste plaiuri cu toate vicisitudinile istorice pină in zilele noastre. Cu privire la toponimicul Ranisstorum ținem să precizăm: In cercetările ante- rioare prezentului studiu am încercat să lămuresc semnificația lui Ranisstorum, cu un toponimic compus din greacă RANIS+STOR cu obișnuitul sufix UM. RANIS-PICA- TURA, PLOAIE și STOR de la starennymi = a așterne f*). Ulterior Insă, totuși credeam că traducerea corectă a radicalului sfor ni-1 păstrează dialectul eoLc, In care Înseamnă, .tabără militară'. Semnificația aceasta se Încadrează în tema evenimentului pe- trecut după indicațiile de pe stela funerară unde se spune că Tiberius Claudius Maxi* mus l-a .capturat pe Decebal și capul acestuia l-a dus împăratului Troian la Raniss- torum', fără să se precizeze că acest Ranisstorum ar ti un nume de localitate, inscripția putindu-se foarte bine interpreta în sensul că, capul luj Decebal picurînd încă de sin* ge a fost predat lui Traian în TABĂRA MILITARĂ unde se afla împăratul cu cartierul său general. Jn traducerea epitafului făcut de Nicolae Gostar se arată că, „capul acestuia [a lui Decebal n. n.) l-a dus la Ranisstorum la împăratul Traian* IT, iar in traducerea iui I. I. Russu, cuvintul „localitatea' este introdus de către traducător N. Gostar subliniază insă că, Ranisstorum, „este un toponim dacic, ca șl Durostorum (azi Siliștea) și altele.* IB) După cite cunoaștem lămurirea semnificației toponimului Durostorum a fost ocolită pină In prezent de cercetători și dacă facem o analogie intre cele două nume înseamnă că am lămurit și pe cea din urmă (Durostorum), care trebuie să-șl albe origi- nea lot In urma unor evenimente de ordin militar. Durostor sau cum obișnuiesc s-ăl nu- mească localnicii români Drisor, devine pentru Șincai care-1 transpune in spiritul graiului romînesc din Transilvania, DRĂSTIOR. .Adevărat Se știe — zice Sineai că riul lerasului, care nu departe de DRÂȘT1OR cură in Dunăre* ... >’) Vom intîlni in cele ce urmează o asemănare extraordinară între Drăștior și Lăștior, acesta din urmă legat tot de regiunea Ampoiului, de care presupunem este legat la rindul său și Ranisstorum. După cucerirea Daciei exploatările aurifere trec in proprietate personală a împă- ratului și cunosc una din cele mai înfloritoare activități. împăratul le exploata prin arendarea lor, unor leguli supraveghiați de un complicat aparat funcționăresc pus la ordinele unui procurator aurariarum care preda statului o parte din metalul extras. Ma- ■’) ElUmle Murgu, Scrieri, buc. Ed. pentru lit., 1969, p. 258. «) Frtncu-Candrca. Molii, p. 36, ni I. RiiȘii-AbriuJcanu, Molii, Buc Ed. „Cartea rom,'. 1928. p. 180. Flamura. Reșița, 25 sept. 1971, p. 3 și urm. 1O ”i Nicolae Gostar. Un document recent despre regele Decebal, CRONICA. 5, nr. 51, 19 dec. ivio, "1 IWd. _ . ■*) G, Șincai, Hronice romJnilor, E.P.L., 1967. p. 324. 6 — Orizont 81 rea majoritate a legulilor erau Pirustae ți Baridustae neamuri iliro- dalmate, transferate in Dacia și menționate dc tăblițele cerate sau de inscripții. în Dacia fuseseră colonizate cu uncie drepturi ce depășeau pe ale peregrinilor obișnuiti. Ele au dat naștere unor colonii miniere, alături de ale băștinașilor gelo-daci. Se organizau in colegii de carac- ter profesional și, din extracția minelor arendate (iocuii} se puteau Îmbogăți" *“), Funcționărimea din jurul procuratorului minier de la Ampelum constituie un fel de „corp solidar* care in 161/167, ridica o inscripție onorifică Împărătesei Lucilla, in care acești Hb (erti) et familia aurar (iarum), iși Înscrie numele înaintea arendașilor de mine (leguli aurariarum), oameni liberi ți cu oarecare stare materia'ă (CIL, 111 13I7> Sclavii și liberii! din oficiul procuratorului de la Ampelum poartă frecvent nume specifice clasei lor și cu rezonantă greco-orienlală : Callistus (CIL, Iii, 1301 =1LS, 1593) DIOGLES (CIL, III, 1295|; DIOGENES (CIL, 111,1312 - ILS, 1593); Hermias (ibid), Lconat (CIL, III, 1305),- Sostratos (CIL, III)... Listele denotiones din Ampelum ne ara ă, în primul rind un grup puternic de greco-orientali. Affia(î) Alexander, Callistus, Cresta, Diogles, Diogenes, Hermis, Leonas, Oceanus, Palestrice, Philumenus, Socrates, Tropina, Zmaragdus (Kerenyi, p. 155 și urm, și Apulum, V. p. 591). După elementul onomastic roman, acesta era cel mai puternic''11). Nu putem ști dacă chiar Înainte de venirea romanilor aceleași seminții greco- orientale nu vor participa in număr destul dc Însemnat, alături de daci, la exploată- rile aurifere de pe aceste meleaguri. Nu este de mirare deci că intilnim aici toponimice de rezonanță greacă și dc aceea putem situa In aceeași regiune toponimicul Ranisstorum alături de Ampel șl Ampelum care sugerează și ele o origine toponomastică greacă. Subliniem că in această regiune ni s-a păstrat pînă in zilele noastre numele de .Grecean* cu o mare frecvență patronimică. In satul Viitori (Zlatna) care se Întinde pînă la poalele munelui Corabia, unde se făceau cele mai Intense exploatări in timpul ocu- pației romane, sint numeroase familii .Grecean' care slnt atribuite de tradiție ca urmațe ale coloniștilor minieri vestiți din antichitate. Foarte interesant de observai că nu există Intre ele nici un fel de rudenie, lucru care ne-ar fi putut conduce la ideea că aceste familii s-ar trage dintr-una singură așezată pe aceste meleaguri. Se știe că inscripțiile dacice slnt aproape inexistente. De aceea ne vrm ocupa tn continuare și de toponimia minoră din împrejurimile Zlatnei, unde am descoperit un toponim foarte ademenitor pentru tema noastră- într-o depresiune montană, cu o climă dulce, ferită de curenți, iși continuă existența milenară, localitatea Zlatna; la est se află satul PATRINJENI, Lot cu vestigii de existență milenară, și mai ales la sud dealul LAȘTIOR pe o Întindere apreciabilă de colonie și păduri. Așezările omenești de la poalele muntelui au fost atestate prin descoperiri arheologice vechi și mai recente- Au fost descoperite urme de exploatări miniere pe versantul vestic al dealului Măgura din imediata apropiere precum și in satul Cib de lingă Lăștior. Pe lingă aceste exploatări de aur, se cunosc descoperiri de obiecte romane ca: ceramică principală romană, vase sigilate, cărămizi ștampilate ș. a. dovezi care atestă o intensă activitate pe aceste lo- curi a noilor stăpinilori. Greu de acceptat, dar singurul care se aseamănă cu Ranisstorum situat intr-un loc favorabil susținerii noastre, toponimicul Lăștior, ne știrnețte curiozitatea și ne conduce la o ipoteză extrem de seducătoare. Lăștionii de azi, poate STOR deveni pe parcurs ȘTIOR, primind la începutul cuvlntului prepoziția .LA", de unde apoi LAȘTIOR. Avem de a face cu patru toponime grupate în același loc i trei de rezonanță greacă și al patrulea TROIAN. Ampel și Ampelum ne transmit ocupația de bază a locuitorilor daci de pe malurile riuluj Ampoi Înainte de a se vărsa in Mu'eș; Lăștior cu derivația probabilă din „— stor-f-um* ne indică locul unde se Lnchee epopeea războaielor daco-romane, iar Troianul numele lui Tralan așa cum ii pronunțau merce- narii legiunilor romane și dacii. Considerațiile de mai sus ne conduc In mod ipotetic la situarea lui Ranisstorum In preajma orașului Zlatna, unde s-a aflat după părerea noastră, cartierul general al Împăratului Traian cind i s-a predat capul lui Decebal. ”) D, Tudor. Orașe, tirguri 5| țațe In Dacia roman*. Buc. Ed. științifica. 1968, p. 163. °) D. Tudor, op. cit., p. 187, 188. 82 • cărți-reviste • cărfi-reviste • cărți-reviste • cărțî-reviste • Perpessicius î „Excurs sentimental. Medalii. Memorial ** fn tuna octombrie a anului 1971 regre- tatul Perpessicius ar fl Împlinit 80 de ani. Ca un omagiu vibrant, lucrătorii Muzeului literaturii române nu realizat un volum des- । tinat să releve multiplele dimensiuni ale I personalității criticului literar, filologului, eseistului, publicistului, editorului eminesci- an. Semnatarii — critici literari, poeți, pro- zatori, eseiști ori simple cunoștințe apropiate ale celui dispărut — stăruie asupra criticu- lui literar de vocație, generos, delicat, fra- tern cu scriitorii fără să îie lipsit de exi- gență, asupra acelui „sacerdot al cultului eminescian" (C. Cjopraga), asupra erudjtulul filolog care a fost elev al lui Ovid Densusianu, asupra artistului Perpessicius, poet și stilist Împătimit pentru fraza ornată, bine alcătuită. Aproape toate evocările re. marcă devotamentul și răbdarea benedicti- nului care împotriva suferinței personale fusese rănit tn primul război mondial) s-a dedicat unor mari fapte culturale. Paginilor despre ținuta demnă a umanistului, demo- cratului apărător al culturii noastre șl al slujitorilor ei le sint justapuse altele care adaugă linii definitorii la portretul uman al lui Perpessiclus („acea alcătuire umană cum scrie Geo Bogza de o gingășie, de un par- fum al sufletului și al mintii, cum rareori natura izbutește*), cărturarul de o rară ur- banitate, care poseda ca nimerii altul o inimitabilă artă a simplității in relațiile cu 1 confrații mai tineri. Criticul literar, adversar a) exclusivis- mului diverselor școli critice al confortabili- iuții și compromisului, a dovedit o largă înțelegere penlru sute de scriitori pe care i-a Îmbărbătat, i-a trecut prin registratura sa. „Citi n-au devenit mai puțin șovăitori — •crie Geo Bogza — citi n-au Îndrăznit să l meargă mai departe, In urma celor dinții * Muccul literaturii române, I97t. rinduri, curtenitor col,e,gîaje, pe care le-au citit despre ei înșiși". Mențiunile sale refac o amplă epocă a literaturii noastre și se constituie Jntr-o posibilă istorie a lite- raturii române, chiar dacă autorului ei nu i-a stat in intenlie o asemenea realizare. El s-a mulțumit să gloseze cu un superior gust artistic asupra cărților, cu rafinată plă- cere de om al Renașterii. Al. Dima observă că lirismul lui Perpessicius — criticul nu impietează asupra obiectivitătii, asupra rec- titudinii actului critic și de aceea se cuvine să i se facă dreptate Iul Perpessiclus. Eugen Barba ne invită la meditație asupra exemplarei dăruiri a eruditului creat parcă să stea numai intre cârti și docu- mente, abstras de la orice publicitate și ten- tație modernă : „în acest veac agresiv, cind poarta de bronz a Parnasului este uneori forțată de turme violente de veleitari, pre- zenta cărturarului modest care era Perpc- sslclus va fi fost pentru multi o apariție insolită. Retras de ani de zile într-o intimi- tate severă, refuztnd contactul cu publicul, prezidînd un vast tezaur de litere, domnul acesta provincial, cu o stăruință titanică își desăvîrșea opera sa uriașă și neprețuită." O a doua secțiune a volumului a reți- nut contribuții utile la cunoașterea anumi- tor momente și directii ale activității lui Perpessiclus. Esle vorba fie despre relațiile sale cu Aradul — unde In anul 1919 a fost profesor la liceul „Moise Nicoară", a cola- borat la ziarul local Romanul și tot aici, peste clțiva ani, avea să-l apară volumul Repertoriu critic (1925) —, despre prezența In fruntea Bibliotecii Academiei, fie, in sflr- șit, despre unele opinii exprimate de Pcr- pesslclus in cadrul înaltului for de cultură ori la Radio. Unele scrisori, cum sint acelea adresate Iul Octav Sulutiu și lui Ovidiu Papadima completează fericit portretul per- pesslcian. Volumul, completat de facsimile după unele dedicații primite de la scriitori români de seamă șl de o cuprinzătoare autobiogra- fie îmbogățită de fiul și colaboratorul lui Perpessicius, D. D. Panaltescu, impune prin 83 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • valoroasele contribuții semnale de Miron Constantinbscu, Eugen Barbu, I. D. Bălan, Geo Bogzo, Șerban Cioculescu, C. Ciopraga, Al, Dima, Eugen Jebeleanu, Qctav Onicescu, AL Oprea, D, Păcurariu, Al. Philipide, Al. Rosetli, Zaharia Stancu, M. Beniuc, I, Biberi, V. Eftimlu, Floria Oprescu, Edgar Papu, Ion Sava Proilavu, Dan Simion, Constandi- na Stoian, Cicerone Theodorescu, lulius Țundrea, M. Zaciu. El se constituie ca o carte de căpătii pentru așteptata monografie asupra iui Perpessicius. IORDAN DATCU Felix Aderca : „Murmurul cuvintelor" Cu Murmurul cuvintelor (poeme de Felix Aderca), Editura Minerva continuă acțiunea de restituire literară a unui repre- zentant cel puțin interesant al literelor noastre din prima jumătate a secolului. ,,Umorist-ul abscons", aulor de articole pa- cifist $1 de literatură „viitorislă", poet de ori- ginalitate incontestabilă, prozator a'e cărui personaje „fac comunism", după expresia lui George Călînescu, in a cărui „Istoria litera- turii române..beneficiază de fericite co- loane. s-a manifestat in cele mai diferite compartimente ale fenomenului literar ca un pronunțat spirit citadin. Deopotrivă proza- tor, poet eseist, traducător din Munthe și Steinbeck, Felix Aderca se situează la con- fluența simbolului cu expresionismul și suprarealismul, reușind să se afirme ca ex- ponent al unui lirism de o factură specială, a cărui originalitate nu este de loc amenin- țată, cu toate diversele afinități, ușor depis- tăblie. Spun diverse afinități și poezie de o factură specială deoarece lirica lui Aderca, a unui barbian avant la letlre „Linia ce curge de la umăr la picior / se alege, de mi-o caut / visător, / dinlr-un melc și-un ton de falt" (Statueta de cretă din Reverii sculptate) și prin acest pronunțat spirit geo- metric nu numai prin descoperirea geologi- cului ; amintește totodată pe B. Fundoianu ca voluptate senzitivă, este intelectualistă in genul lui Camil Petrescu : „Sint om al vremii melc: / tăcut, ne-nduplecat si artist,/ Cu fruntea-n vlnt / ochiul trist / și versuri rebele", in fine, cu strămoși „bătuți ca mine Însumi / de idei* (Ante omoram) și delibe- rat bacoviană : „Eu sint bine ... Uneori bal noroiul de pe străzi / casc la fele, la vitrine, la parăzi", In această poemă „De vorbă c-im mort" și „Toamna' din „Luceafărul motlil'. S-a remarcat recent o oarecare desue- tudine ce ar apărea pe alocuri șl ar scădea valoarea poeziei, fără să se observe că, de fapt, este o desuetudine voită, ironică, după cum sugerează și Eugen Barbu in cuvintele introductive ale cărții. Asemenea exclama- ții : ,.A I Cum te iubesc 1 Pe-aceleași brațe care m-au ucis / de-atltea ori părinții / mă svircolesc / mușcindu-mi ca-ntr-un vis / amarnic dinții (al 3-lea poem din „Noaptea"), generate in cazul de fată de anutne obsesii ce se justifică raportate la momentul res- pectiv, cu o bună doză de ironie, adesea sarcasm. Departe deci de a constitui notele unui sentimentalism pastoral. Universul liric al lui Aderca, de sor- ginte sceptică, se afirmă cu toată dezin- voltura Începutului de secol, notind irever- silbilul importantelor mutații survenite în conștiință, cu o acuitate ce reinventă moti- vul tristei figuri: „Ridicol slut si veacul ăsta practic / nu-ngăduie barocul in iubire. (Don Qui/ote) cu iz suprarealist destul de accentuat, reluat și amplificat spre sflrșit In ciclul „HHmoresgue. : „ Si au ghicit / că-n noapte- un șoricel fu gltuit I Eveni- mentul e prea fericit: / zlmbiră / $i cum ședeau, cu drag in ochi ei se priviră- I S-a-ntors și Dumnezeu In cerul / din care scoate un picior prin nori: / Luminind mis- terul / o lună ciuntă apare uneori. / Și mai departe din gltlejul de fligorn / El sforăie In fiecare horn" [Șoricelul, omul, pisica și Dumnezeu). Ironia lui Aderca e tragică, ea derivă dintr-un sentiment al Irecuperabilului si ireează n viziune In miniatură a lumii: „ți- 84 • cărti-reviste • cărti-reviste • cărți-reviste • cărțî-reviste • nete s.aștern pereche pe cimpie — /trenul fuge, fuge ca a jucărie" („Cintec vesel de dimteeajd'). PETRU M flAȘ Teodor Virgolid : „Dimitrie Bolintineanu și epoca sa“ Monografia lui Teodor Vi r goliți exce- lează printr-o documentare intensă ce epui- zează țoale izvoarele Informative in mod aprofundat, exhaustiv, Intlnz1ndu-se de la dalele verificate bib și bibliografice La ample țonsicterațiimi asupra mediului social din principalele române de după 1840 șl asu- pra influentelor contemporane europene exercitate in primul rind de Franța revotu- tionarlh Pînă la această monografie opiniile asupra poetului șl omului politic Bolintinea- nu erau foarte imperiile, sufereau de in cer- titudini și oscilau intre doi poli : al admi- rației, calif Scării ditirambice, exaltării exclu- siviste a meritelor, și intr-itl exagerării carențelor. Figura poetului intrase înlr-un con de umbră și reclama un spirit critic avizat, de discernămînl neîndoielnic pentru a se exercita o justă judecată de valoare a operei sate poetice și scrierile politice. Monograf istul purcede la o viguroasă și severă selecție a surselor pe care șe sprijină rectificările $1 precizările ce se impun pentru cunoașterea onestă. Opera lui Teodor Vfrgolici e prin excelență inedita : peniru intila cară dsa s-a decis la o muncă de migală in bibliotecă națională din Paris și a despoiat cele 50 mape din arhiva Cuza de ta biblioteca Academiei R.S.R. Numai creația acestei prestigioase consultări de ma- teriale Indispensabile stabilirii adevărului, era posibilă „conturarea unei imagini uni- tare si veridice" a lui Bolintineanu. Virgo- liei se consacră unei vaste șl minuțioase scurtări a tuturor dalelor și scrierilor lui Bolinlineanu descoperind și inlăturind „ele- mentele perpetuate confuze și eronate* Pină te dsa fusese neglijat total bogatul fond de scrisori păstrai In manuscrisele vechii biblioteci din capllalfi. Prințr-o trudnică strădanie și subtilă analiză, monografistu! a închegat unul din- tre cete mai deșăvirșite portrete literare și polillce. E succesul binemeritat al scriito- rului Teodor Vîrgoiici in reconstituirea mar- canlei figuri pașoptiste Bolintineanu. Volu- mul conține bogate anexe cu indicații care grăiesc elocvent despre strălucitul efort științific in zugrăvirea epocii, vieții șl operei. fOX CLOPOȚEL ic roii im Șerbi); „Ilinerarii critice" Buc., Editura Minerva, 1971. Dată cineva se va încumeta o dalăi să elaboreze o Istorie a crfilcll literare ro- mânești, întreprindere extrem de dificilă dar $1 foarte utilă, fără Îndoială că se va folosi cu prisosință dc numeroasele cule- geri de „critice* (e cjrept, inegale sub aspec- tul ter valoric ), apărute in ultimii ani de sub teascurile editurilor. O carte recentă comporți nd un asemenea profil scoasă Ia Editura Miner va sub titlul Itinerarul critice, aparține unui nume frecvent iniîinît în cri- tica și publici silea românească i leronlm Șerbu. It ine rai ii critice, toium subintitulat semnificativ Eseuri fi critic f literare, cu- prinde in ansamblul său eseuri, cronici, recenzii, publicate de Ieronim Serbu intre anii 1933—1969 in diverse publicații și re- viste ca Discobolul, marele săplămlnal Azi (perioada 193B—1940), Revista Fundațiilor, Iar după 23 August 1944, Vte(a românească, Gazeta literara, Tribuna ele. Problematica materialelor, ordonate in citeva mari sec- 85 • cărți-reviste • cărțî-reviste • cărțî-reviste • cărțî-reviste • tiuni — Prozatori moderni. Prozatori tra- diționali, Critici fi eseiști. Edilii definitive, Lirici, Scriitori străini, Vatiorum — con- stituie mărturia unui bogat și diversificat registru de interese literare. Sint prezen- te ample articole cu caracter vădit exe- getic asupra Hortensiei Papadal-Bengescu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, I. Peltz, Dosțoievski, altele cu o mărturisită inten- ție teoretică, Eseul și cultura, dar și cronici și recenzii ce se limitează in cileva pagini la comentarea unor creatii literare (Dia- mantul verde de Mihail Celarianu, Pinza de păianjen al Cellei Serghi, Prdvafe-fîuba dc Ionel Teodoreanu, volume do poezii ca Visuri in vuietul vremii al lui Al. Philip- pide sau Oglinzile lui Victor Ef(jmiu etc.) sau edilii critice definitive (spre pildă, edi- ția Macedonski a lui Tudor Vianu). apă- rute majoritatea în deceniul antebelic, „criticele" lui I. Șerbu purtind pecetea și tensiunea vremii contemporane cu obiec- tul comentariului. Concepute Intr-un stil clar șl plăcut, fără multe artificii stilistice (care, dc fapt, nici nu și-ar găsi locul firesc in structura actului critic I), eseurile și cronicile ful Ieronim Șerbu aduc cu e]e din prospețimea unor epoci in care Însăși critica se află în căutarea unor certitudini, Tn acest sens a- mințim articolul Eseul șf cultura (publicat in 1953) și comentariul pe marginea Principiilor de estetică ale lui G- Călinescu, atunci apă- rute (1939). Inlreprinzind o analitică cx- cursiune in istoria eseului european, pe care I. Serbu il definește larg ca fiind „ex- presia organică a unei structuri spirituale bine definite” sau, mai concret, „expresia spiritualității moderne". Eseul și cultura cuprinde afirmația că eseul este strîns co- relat cu apariția filozofiei moderne. Tin- zind spre a susține in subtext o reeditare a viziunii maioresciene a „formelor fără fond", Ieronim Serbu afirma (la 1935!) că fn cultura română eseul nu e altceva decit expresia unei subiectivități anarhice și schimbătoare, deoarece incă nu aveam < spiritualitate modernă. Pare paradoxali această afirmație, cu atit mai mult cu ct însuși I. Serbu, în eseurile și cronicile cu prinse in secțiunea Prozatori moderni relevă de fapt existenta unui spirit modcri in literatura și cultura noastră : Hortensii Papadat-Bcngescu, printr-o majoră litera tură cu caracter citadin, se subscrie ac ceptiunii moderne de specific național, li fel Camil Petrescu care e un mare moden tocmai prin „relevarea proceselor de con știință,..., prin analiza unor stări acute ș subtile", scrierile Luciei Demetrius și alt Cellei Serghi par a se corela literaturi moderne prin „nota de senzualism și in timism", dublată uneori de tentația intros pectiei. Itinerarii critice ne prezintă de fap o pană critică intr-o evoluție pozitivă de-t lungul a trei decenii și jumătate. Dacă ir comentariul din 1939 pe marginea Prind piilor de estetică ale lui G. Călinescu, Iero nim Șerbu mai manifesta tendințe subiecți vlst-impresioniste negind caracterul d< știinfă al esteticii, In intervențiile sale cri tice din epoca noastră, e] vădește o lot mai organică apropiere de viziunea estetici marxiste (in Modernitatea lui Dostoievski Eroii iui Cehov ele.). Și aceasta cu atlt ma mult, cu cil incă in 1938, comentariul k romanul Rădăcini al Hortensiei Papadat Bengescu li oferea prilejul de a se situa în problema controversată a specificuiu național în literatura spre pildă, pe c poziție obiectivă și științifică : noțiunea de specific național cuprinde o arie mult mai largă și mai profundă decit cea susținută dc idilismul sămănătorist sau de teoriile promovate de orodoxismu) glndirist. Volumul Itinerarii Critice constituie astfel nu numai o imagine evolutivă a acti- vității unui critic literar, ci și o vie oglindă a unei epoci literare, reflectind fidel și mari încrucișări de opinii, CORNELIU KISTOR 86 1 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • Ion Vitner: „Semnele romanului14 Un voluminos (345 pag.) și stufos studiu despre Semnele romanului semnează Ion Vitner. în Cuvinlul lămuritor ni se pre- cizează sensul special, circumscris al vo- cabulei de „semn* astfel cum e Întrebuin- țată ea in această carte. E un alt sens decit sensul comun, dcosebindu-se șl de acela folosit In cercetarea structuralistă, .Semnul' la Ion Vitner are un Înțeles înve- cinat cu izvorul filologic din care cuvinlul sens purcede. Ar fi vorba, anume, de subli- nierea unei corelatii Intre conștiință și rea- litate, sau, cum se exprimă Ion Vitner, .per- cepția nu este niciodată o copie, ci o trans- figurare cristalizată in semn". S-ar putea astfel vorbi despre Semnele romanului ca o încercare dc a urmări, prin avatarurile ro- manului, un tip special de epistemologie ar- tistică î * O asfel de întreprindere ar fi, prin fi- rea lucrurilor, cum nu se poate mai inte- resantă și mai bine venită. Ea s-ar articula în direcția unei cunoașteri artistice sui ge- neris, aceea prin mijlocirea .semnelor" ro- manului. încercarea solicită ir să o siste- matizare șl o argumentare progresivă, a unui mănunchi de postulate inițiale expuse cu limpezime. Ori, din păcate, tocmai coerența și limpezimea lipsesc studiului lui Ion Vit- ner. Ce-i drept, cele trei mari secțiuni ale ale cărții. Tradiție sau heterodoxie, Oglinda șt reversele el, Metamorfozele personajului românesc ar putea constitui premisele fe- ricite ale eșafodajului demonstrației. Ce se Inllmplă insă in carte? De timpuriu promi- siunea întrevăzută in Cuvinlul lămuritor, aceea de a elabora o epistemologie a cu- ' noașterii prin .semne" ale romanului, se subțiază : cartea c transformată într-o suită de secvențe Intre care legătura e precară. Intervine apoi și o deplasare a unghiului de vedere din care e privită problema » ponde- rea teoriei e Înlocuită cu ilustrarea. Exemple- le sint numeroase și, in majoritatea cazurilor, bine alese. Autorul este in suferință Insă, mai după fiecare exemplu, cu concluziile. Astfel discuția asupra pertinentului, dar con- troversatului studiu al lui Lucien Gpldmann : Sociologie du roman, rămlne. In cele din urmă, In aer. Ce preia și ce respinge Ion Vitner din metodologia pe care o propune Lucien Goldmann in abordarea, in perspec- tiva sociologiei literaturii, problematicii ro- manului ? întrebarea rămine fără răspuns. Curiozitatea ne-a împins să căutăm concluziile fiecărei secțiuni, din cele trei alo studiului. Ele lipsesc. Tradiție sau hete- rodoxie sc încheie cu un capitol asupra legatului dostnievxkicn, Sarte și Eekett Camus și Kafka, Proușt și Joyce ar fi, cu totli, moștenitorii lui Destoievski, Nataliei Sarraute și Faulkncr așișderea ; se prea poate întrebarea care se pune Insă e aceea a fe- lului specific, individual, in care se mani- festă această Inrlurirc. A spune doar cum face Ion Vitner că ne aflăm In fața unor drumuri deschise de Destoievski, înseamnă. In fond, a nu spune mal nimic. A-l de'Lni pe Kafka doar ca un .Destoievski utlizind mituri, alegorii și parabole fantastice' /p. 101/, înseamnă a ne juca cu cuvintele. Ori- cum problema semnelor romanului, a în- cărcăturii epistemologiei cred, care trece de la Destoievski la romancierii amintiți adineaori, rămine un simplu enunț- Conclu- ziile lipsesc șl la a doua secțiune. Oglinda și reversul el, unde, ar fi trebuit să .se dez- bată fondul problemei. Punctul de plecare e o meditație asupra mimesisuhil /autorul scrie .mimezls' la Platon și Aristotelf. Punc- tul de ajungere este însă o ciudată însă- ilare pe marginea cifrei șapte. Ea e prileju- ită de romanul lui Llviu Rebreanu Adam și Eva, roman In care, cum bine se știe, cei doi eroi, parcurgeau nu mai puțin de șapte vieți pentru a se împlini in iubire. Reflexi- ile asupra unui mit cosmologic existent tn mai multe zone geografice, informațiile des- pre arhitectura simbolică 'incitată de ms- ferul inițiatic al cifrei șapte' /p. 189, nu ar prisosi dacă ar fi de o exegeză a romanului lui Rebreanu. Dar romanul însuși trebuia ca 87 • cărți-reviste • cărfi-reviste • cărti-reviste • cărfi-reviste • să servească ca o argumentare a unei teze pe care cititorul poate doar să o bănuiască : aceea a unei reflectări cu ajutorul unor mituri .transfigurate". Demonstrația in ceea ce privește această modalitate a mime- șișului rămine doar bănuită. O observație nu lipsită de subtilitate, privind teoria pla- toniciană a mlmesisulul care stabilește o distantă Intre obiect și imagine, /p. 108/ e pierdută pe drum, un drum plin de coti- turi, de la Gide, la Lawrence Durei l, de la behavioristn la V, Conta și C. Fîntineru, A treia secțiune a cărții, cea mai organică șl rotundă trece in revistă Metamorfozele per- sonajului romanesc. Că autorul e capabil de subtilitate $1 finețe analitică o dovedesc, cu prisosință, paginile cuprinzlnd o des- cripție a procedeelor artistice și a opiniilor despre roman ale romancierei engleze Vfr- ginia Woolf. Observațiile privind lărgirea noțiunii de rea), la Virginia Woolf, contac- tul necesai pe care realismul 11 presupune, fn concepția Virginei Wolf, cu substanți- alitatea sint. pe cit de bine venite, pe attt de actuale. Dar, vai și această secțiune se termină .ex abrupto" prin citeva conside- ratii marginale la Romanul .obiectai* / ? I al lui Alain Robbe GriUet și o succintă Ire- cerere in rcvlsă a MufajjJtor personajului romanesc fn sfera flferarurif române. Ceea ce i se poale deci reproșa cărții iui Ion Vitner e Împrejurarea că ea făgă- duiește multe și ne dă,