ORIZONT REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMANIA CUPRINSUL HARALAMBIE ȚUGUI: României, Vitraliu ............... 3 CAMIL BALTAZAR: Miracolul plaiului natal ........ ' 5 Împliniri in Țura de Sus ' MIRCEA ȘERBANESCU: Imposibila regăsire 6 । GEORGE DRUMUR: Obcineie culorilor **............. *" 9 DRAGOȘ NISIOIU: Heraldică ... ...... ....................... n OVIDIL GENARU: Sufletul poeților clasici. In grija seulul. E vremea DAN MUTAȘCU: Brâncufi, Poartă de toamnă ION DUMITRU TEODORESCU : Tu vei fi fruct T •* HANS^ MOhhA ^Septembrie, Octombrie, Toamnă profundă, in românește de IGNAT BOCIOKT : Teoria progresului estetic — fundament al istoriei interne a literaturii (II) 13 14 16 22 23 VASILE VERSAV1A : .Acest plimînt yatr(i EUGEN BERCA : Cintec mioritic, Marea .......... ION MARIN ALMAJAN: >1 plecat cu mcrVeAu”. NASTASE: Gind pentru ER^iemăruntă ... IOANA MOGA MAGERIU . /Ircadft «’urffu. ...... ■■■ • ♦ ♦ ... ION STOIA’UDREA : Panipă în cetate JOr 28 3<< 30 35 ... A........... TfMls p^^) VALERIU GORUNESCU : Ceahlăul viu ...................................... 43 M. CAZACU : Determinantele creativității sadoveniene .., ......... .... Orientări PAVEL ROZKOS : Cîteva aspecte din poezia slovacă coiitemjorand ... ... ... Din literatura universala Poeți slovaci contemporani LAN KQSTRA: Schitul .............................................. ... 34 MILAN LAJC1AK : Variafititii slovace ....................„ ... ... ... . == VOJTECH MIHALIK: Piinea fi ținui ...................................‘ M/iîOSLAV VALEK; Odă veșniciei. in romdnește de Pavel Roztcos fi Anghel Dumbrătwanu ................. ... ... ... ........................... 57 Florilegiu RITA BUMT-PAPA : Marele jurăinfnt ..................... .. ... ... ... sa D1MJTER DUBLEV ; Biografie .......................................... JUAN RAMON JIMENEZ : Cit tic melodioasă ... .............. .... ... VESNA PARUN: Feciorie, in rcrmdnețte de Petre Stoica ... ... ... ... Cronica literară [ON MAXIM: Zaharia Stâncii; „Retrospectiva lirică" ... ... ..... ... ._ gj ALEXANDRU RUJA; Pentru oamenii acestui pdmint ... ... ... ... ... 6g C. L'NGLrREANU : Hor ia Vasîlescu: r,Verigile“, [rina Grlgorescu : ^Robinson ji inocentii". Radu Ciobanul „Crepuscul" ... ... ... ............... ... .. -q Comentarii ALEXANDRA INDRIEȘ; Spațiul ji memoria..................._. ... ... ... ... 76 MARCEL CORNlȘ-POP: Mircea Horla Simionescu, sau virtuțile homeopatice ale jocului ... ... ................... ... ... ... ... ... ............ 82 Istorie literarâ-ducumcnte AUREL COSMA : inițiative editoriale timișorene în perioada interbelică . Hj CARȚI-REVISTE : Romul Muntcanu : Literatura europeană în epoca luminilor {Troian Liviu Htrtescuj 7 Qvidiu Papadima : Scriitorii și înțelesurile vieții (George C. Bogdan); Creație ți idea;ie i'Hie Măduțaj { V. Bcgrca ; Pagini istorieo-Jilolopice fC. W, Mihatache); N. Labiț: Sint spiritul adâncurilor fPetru M. Bat); Adrian Munțiu : Val zglobiu (D. Ureche).................... ... ... 88 MINIATURI CRITICE: Festivalul Bacovia (T. C); Ateneu — număr omagial (D, U.) ; „De ce scriu (L. C.); Ancheta (Antifon) ;O carte ftiinfi/ieda poe- tului Mihai Beniuc (Doina Loca); Preocupări de sociologie la Universitate (Oclavian Metca) ; Dotiă consemnări (M. S.); Declarativism (D. U.) ; ... 94 EPIGRAME : fon I. Mioc, Ion St. Sucîu. Vasile Vdrădean, Vasile Crefoiu, Ion Veltcan ... ... ... ... ... ................................... Haralambte Țugui României Izvor de neom, țărm însorit cu veșnicie întins din mine către infinit — de cind port cerul sprijinit pe frunte ! ... Pămint de patrie și cer de patrie și ape de patrie, curgind prin ochiu-mi sprinten; ecouri totdeauna vii ca singele pulsat de fiecare clipă-n trup; semețe arcuiri de brațe-n dimineți ca niște viaducte largi de soare; popasuri Ifngd timpi etc iubitei ritmind cadența viitorului în uisurî; și zimbete și lacrimi și muguri și morminte fi leaczâne rație fi rane fi alinturi, cu-nțelepeiunea pietrei, întreagă, milenară; cu sinea mea deschisă pe zare ca o poartă. O ! Patrie, ce rodnied fi blinda ești în foaie fi cît de doinitor ți-e glasul în care ne-nvelești, mereu aceeași, cu sacră și maternă poezie ! Din anotimpuri fragede, sfioase venind ca un idstar rdmîn fn tine pururi, să înfloresc și fructă să devin, să mă cuprind în casta contopire a rodului cu glia. Tu, matricea singurei rațiuni de-a exista. 3 Vitraliu Cei care dispar dintre noi pe neștiute făcindu-se dintr-o dată abur ori vint, cei cu fruntea rămasă în noi ca un cintec ori ca un suspin neîntrerupt, cei legați de noi prin glasul nevăzut al eternității în care toate sint de piatră mută, cei singuri, cei puri, cei luminați pururi de flacăra neființei, o iată-i! iată-i cum aleargă cu pașii noștri parcă să ne măsoare timpul cît vom mai sălășlui fără ei în aceleași dureri și bucurii; parcă așteptindu-ne la același prag ajunși totdeauna cu un pas înaintea noastră ,.. O ! ce gol e aerul fără buzele lor de abur și vînt, de stea și iarbă țișnind din omăt, — fi cum sd le zărești pasul de agerimea luminii, cînd cu pașii lor alergi, cind cu fruntea lor visezi anotimpurile, iar cineva de sub propria-ți coastă ciudat îți repetă neistovitele glasuri ale pămintului ? E o margine de soare și o margine de timp în care zilnic purcedem. Și dacă privim în noi mai adine ne putem număra clar pașii inocentei treceri. 4 Camil Baltazar Miracolul plaiului natal De ce pămintul românesc imbie Nu doar la contemplare, ci la cint ? A fesului undindă rapsodie, Nu in pastel, ci-n marmure răsfrînt, Tu să-i redai unica prozodie Cu-a Dunării și-a mării în frămint. Iar nemaipomenita felurime A gliei noastre, cu profil fecund, Mustind creație și frăgezime Și hărăzind un spic cu nimb rotund. .4 oamenilor varietate, Zbucnind, diamantifer, din mii și prund, — Ca și cum spiridușul genial. Plutind pe grinduri binecuvântate, Vădește chipul lui voievodal, Cerind unelte noi, nouă culoare Spre-a zugrăvi acest fenomenal Meleag, in care doina se-ntretaie Cu-arpegiul simfonic, somptuos, Unind elan, ardoare și văpaie. Meleag Cum nu e altu-n lume să-l întreacă. In nemaipomenitul zăcămînt Afli superba străduință dacă, Tradiționalul și prezentul faur Patria-n metafore de aur Potopind, Descoperi pămintean-solarul geniu, Răzbind, mileniu de mileniu Din imemoriala lui prisacă. 5 împliniri în Tara de Sus Pățit ne-au purtat In largul țarii. dc data ăeeăsla ipre Tara de Sus, prin locuri dc un pitoresc aparte, de puternica îi nobila tradiție româneasca, dc ample înnoiri socialiste. Vizittnd In mai 1970 Suceava, tovarășul Nicolae Ccauțescu spunea : ..De la ultima noastră vizită la Suceava, In orașul ți Județul dumneavoastră s-au petrecut multe transformări. tn ceea ce privește construcțiile arliitrclli au dovedit imaginație, an făcut lucruri bune Orațul devine tot mai modern, mal frumos . Șt-n adevăr, mfndri» localnicilor, coborttă parcă vechi hrisoave, mândrie amar tnRcnunchiala de vechea ortnduirc csptna- tatoare, a renăscut mal falnică, mai strălucitoare, tn mijlocul unor realizări masive, impresionante. Una cu patria. Țara de Sus s-a Înălțat la nivel contemporan, deivnltîndu-se sub zodie luminoasă si in perspectiva unui viitor victorios. Momentul fixat In cele ce urmează de Mircea ȘERBANESCU. de Georee DRUMUR. dc Drago» N15IOIU — un înzestrat condei localnic, — se inserie pe aceste admirabile coordonate de azi Mircea Șerbănescu Imposibila regăsire lată mi-am ascultat inima, m-am urcat tn tren, am călătorit o zi dc Io un capăt la altul, Încurajat pe parcurs de soarele care parcă-mi dădea la o parte rărite ca pe niște draperii fi de culorile pădurilor ce-fi !«an zborul de pe culmile munților ridietndu-mă spre amintiri, și seara am ajuns la Suceava. Ctnt te intorci intr-un ioc cunoscut in tinerețe, chit că nu îndelungată vreme, ci sub o intensă trăire și acumulare de sentimente, bătaia pulsului se dinamitează, capătă efervescenfn Înflăcărării juve- nile, uiți cine ești fi cifi ani ai. te rupi de realitate ți începi o zorită fi arzătoare cău- tare a ceva foarte prețios, foarte însemnat, ceva care ffi aparține fi pe care ai vrea să pui din nou stăpinire. Suceava îmi rămine in biografie sinonimă eu viața, aflîn- du-mă aici ta limanul unor grei ?/ lungi ani de război. La orizont apăreau zorile unei existențe — individuale, dar fi colective — pașnice, constructive, noi. Cele citeva luni trăite in orașul aproape surpat și aproape părăsit se leagă indestructibil de această inestimabilă bucurie încărcată de aurul speranței nemăsurate. Am trăit in acea perioadă ți vibrațiile profunde ale unei lovituri de gong: sentimentul plenar ți zgu- duitor că iubirea există ca o frumusețe fără seamăn a omului, ca o permanentă năzu- ință spre superioare aspirații și împliniri. Plecarea acasă a însemnat fi ușurare și povară. Și o promisiune sacră; Aceea de a reveni I Dacă o fac așa de tîrziu nu are rost să-mi pun întrebarea de ce Suceava mi se pare târîmul unor regăsiri necesare ; căutare ce-mi impune din chiar primul moment a! sosirii acuta nevoie de orientare. Căci, ceea ce găsea ta diletantă de un sfert de secol e cer ți pămint de ce-am lăsat etndva in urmă. Fragmentele ce regăsesc răsună disperat și dramatic in simfonia aducerilor aminte; ceea ce mi se pare că recunosc o clipă, redevenise in următoarea străin ți îndepărtat și e firesc să nu t âd nici urmă de case părăsite, înnegrite dc fumul Incendiilor, cu vitrinele sparte bătute in seînduri, lăsind să se vadă prin crăpături incăperi pirjolite sau răvășite hain- Pe-acest fundal tragic, zburda o tinerețe însetată de lumină, de bucurie, de viață, de mari împliniri in toate planurile existentei. Suceava mă inlimpind cu haine noi, amplificată, modernă, un oraș in plină ascensiune, exprimind cuceriri socialiste larg deslășurate, ca un uriaș imn al vieții și a! bunăstării. 6 Și, totuși, pașii mii poartă mereu, cu fncăpăfinare, spre acel fragmentarium al trecutului, spre orașul cunoscut de mult fi păstrai, ca o relicvă a inimii, neschimbat, ca un leit-motiv ai regăsirii pe care scontez. Scormonesc peste tot unde ar fi posibilii regăsirea, ignorlnd copleșitoarea realitate a prezentului; in căutarea aceasta nerăb- dătoare fi plină de speranță, mă simt bine pe străduțele in pantă, cu caldarim de bolovani de riu, cu căsuțe modeste de structură rurală și grădini arhaice încă întinse și pitorești, doar bătute puțin de rugina toamnei de-acum. întreb fiece poartă de scin- dări și mică fereastră cu glastre înflorite clacă nu-l recunosc pe tînărul de-atuncd fi dacă nu au nimfe să-i spună ca altă dată ; ah, ce căutare grea, impovărare și ce întrebări fără răspuns pe ulițele mereu cotite, capricioase, respirînd ostentativ desue- tudine și uitare. Orașul era odinioară un biet ttrg„de interes mai mult local" — după cum scria prin 1938 o enciclopedie ; și peste el războiul ar mai fi avut de făcut doar un pas, pasul hotăritor și distrugător, oprit in ultimul moment de evenimentul decisiv pentru România de la 23 August 1944 ! Regăsesc ceva din acest moment, deși casete mărunte sint văruite fi bine intrefinute, unele cu intrări direct din stradă, pe vechiul principiu de o li oticind transformate in dughene. Vechiul centru negustoresc mai are ocazia să mă pricească opac cu uyile iui groase de lemn, bine ferecate cu fine de fier. Evocatoare e plata, animară fi pitorească, in stare să sugereze clteva tablouri specifice locului ața cum era fi fn urmă cu mul/i ani. /nsă, mai puternică, mai ampiă, mai impresionantă e imaginea prezentului. Pe lunca dintre fțeani fi Rurdujeni, cele două localități și stafii de cale ferată tradițio- nale, pe locuri pe care le-am cunoscut pustii altădată poate doar brăzdate de tran- șeele părăsite și de gropile de obuz ca niște răni cicatrizate, azi Se înalță a, fiindcă nu mai era un copil negricios, sau negricioasă era ea încă, dar nu și copil, începuse să se rotunjească, pielea i se întinsese pe obraz și pe git, nu mai arăta ca un animal prost hră- nit, avea un mers mai îngrijit, chiar puțin studiat. Intr-un cuvînt, era alta, o fată necunoscută, care discuta grav despre lucruri mari ascunzîndu-și din cochetărie prefe- rințele. O dată cu toamna am plecat șî eu și n-am revăzut-o decit peste trei ani. Era într-o după amiază de primă- vară cu aerul acela neliniștitor aburind peste oraș, cu o anume nervozitate înstăpînită în gesturile fiecărui trecă- tor parcă dispus în orice moment s-o ia la goană spre ceva sau după ceva. Așteptam în stația de tramvai mole- șit, sub paltonul pe care încă nu avusesem curajul să-l arunc, de razele încă palide ale soarelui. Cînd s-a apro- piat și mi-a atins mtneca cu mina, mi-am zis că e impo- sibil ca femeia aceasta scundă, cu șolduri rotunde, poate puțin cam proeminente, cu picioarele ce-i drept scurte, 31 dar frumoase, eu buze pline, fragede, să fie aceeași cu mica tStăroaică pe care o alintasem, promițindu-i cile în lună și în stele. — Ce faci aici ? am întrebat-o după ce am reușit să mă dezmeticesc, ezitind dacă puteam să-i mai spun tot tu sau trebuia să-i vorbesc cu dumneavoastră- — Sînt studentă, mi-a răspuns fără emoție, zic fără emoție, fiindcă in sinea mea mai credeam in raporturile de odinioară, adică eu cel cu drept dc a-i vorbi protector și ea speriată, abia îndrăznind să-mi răspundă. Am tăcut stinjenit. Mă simțeam tentat să-i propun o intîinlre, mă obseda acest gînd pe care noi, bărbații, îl mestecăm in noi ori de citc ori întâlnim o femeie fru- moasă și mai ales cind pc acea femeia am cunoscut-o cîndva și am trecut indiferenți pe lingă ea. Poate că Gineta mi-a intuit gindul. — Cind ai de gînd să-ți ții promisiunea ? m-a Între- bat serios și poate tocmai de aceea am simțit unda -zefle- mitoare in glas. Bineînțeles aș fi putut — ce zic 1 — ar fi trebuit s-o întorc in glumă, să-i răspund deci în ace- lași fel și să plec cît mai repede. Nu înțeleg totuși cum am putut să fiu atît de stupid. Am ridicat mîna șî i-am arătat verigheta. — Știu. A fost o glumă din partea mea, mi-a zis dezarmată. Am amuțit. Momentele de tăcere se prelungeau peni- bil. M-am aruncat în primul tramvai care a oprit în stație, aruneîndu-i peste umăr: — lartă-mă. Sint foarte grăbit. Vino cind ai timp și caută-mă la birou. Nu m-a căutat și mărturisesc că am fost foarte fericit, mai ales că mă făcusem de ris. I-am auzit insă curind numele. Cunoaștem un actor pe care-1 chema Papii Budu- lan. Fiindcă era puțin bîlbîit, cind se recomanda își pro- nunța numele Pa-pil, îneît colegii săi și după ei jumătate de oraș îl slrigau Papi. Era distribuit rar de tot în cîtc o piesă și atunci in rolul vreunui servitor trebuind să aducă tava cu cafele și dulceață și să rostească „domnule". în rest iși petrecea toată ziua la bar acaparind cunoscuți ca să le șoptească : știu eu un banc din ala ... sau fetișcane de 16 ani dornice să ajungă stele de cinema. Papii a adus vorba de Gineta. Ne-a povestit că ar vrea să se însoare și a găsit pe cineva, o studentă la litere foarte nostimă. Mi-a fost ușor s-o recunosc pe Gineta din descrierea făcu- tă de Papii. Bineînțeles devenisem gelos pe omul, oricum ar fi arătat el și cu atît mai mult pe Papii, care avea să stăpîncască în brațele sale acea minunăție de femeie. Dac toată lauda lui Papii n-a ținut decît o săptămînă. Cînd l-am reîntîlnit m-a împroșcat cu scuipat, cînd vorbea tre- 32 3 — rubLni buia să știi să tc ferești din fata lui, atribuindu-și scene Lari de dragoste tu Gineta ca să sfirșească : — E escroacă mă, escroacă mare. Umblă să se căpă- tuIască, După o vreme am văzut-o pe Gineta în mașina picto- rului Andru. Părea foarte mulțumită de ceea ce cîștigaso dc la viață. ...în general, lunea mi s-a părut ziua cea mai scîr- boasă a săptăminii. Și asta fiindcă nu-mi place să mă scol de dimineață, Pe urmă lunea nici măcar nu-i totdeauna o zi frumoasă. Ba plouă, ba e ceată și drumul pînă la birou in tramvaiul ticsit de lume c un chin. Ca să nu mai pun la socotală faptul că șeful meu vine totdeauna furios. Naiba știe ce face duminica atașă, poatc-1 pune nevasta să facă curățenie, ori il scoală la cinci dimineața să se ducă la piață, fn fine, cum intră pe ușă o trintește de perete îneît tresar ca și cum s-ar strecura înăuntru limbi dc viscol. După aceea merge pușcă la fereastră și o închide cu poc- net, uitîndu-sc insinuant la mine din pricina fumatului. După ce își așează pardesiul în cuier, dezvelindu-și la acea mișcare dosul voluminos de femeie, se așează pe scaun și se cufundă în lectura ziarului. Tăcerea caro ur- mează este cumplită. Eu și ceilalți patru colegi respirăm de parcă am fi puși cu nasul la un foc cu usturoi pisat Din cind în cind cind nr uităm semnificativ unul la altul. Cind termină de citit ziarul sau poate că nici nu-1 citește de cîte ori am avut impresia că ne pîndește din spatele hirtiei, își scoate carnețelul cu coperți roșii și zice : — Facem o mică ședință. Așteptăm cu grumazurile aplecate. într-un astfel de moment a bătut la ușa biroului Gineta. — Așteaptă-mă, te rog, citeva minute, i-am spus disperat Cînd a închis ușa, în birou s-a lăsat o tăcere de iad. — Te rog să spui cunoștințelor talc să te viziteze după ora unu, mi-a zis șeful. — Cei cu tine Gineta ? am întrebat-o cînd în sfirșit am putut părăsi biroul. Ești foarte matinală. — Mai nimic. Am venit să te văd. — Totuși la ora asta ,.. am încercat să pun în apli- care sugestia șefului. — Mi-a fost frică să nu pleci undeva, s-a dat în vi- leag. De fapt vreau să te rog ceva. în curînd am examenul dc stat. Nu poți să-mi aranjezi vreun post în oraș ? Pornise deci direct la ofensivă. M-am uitat atent la ca. N-aș putea spune că arăta mai rău ca altădată doar că avea ceva, cum să spun, de om flămînd, înspăimîntat de un anume lucru. 33 — La ce te-ai gîndit ? — Orice, numai să ciștig o piine aici. Știi, nu cred că aș putea să trăiesc undeva la țară. Ar fi păcat de calitățile pe care sînt convinsă că le am. Nu i-am replicat în nici un fel. N-aveam chef să mă creadă ridicol ținindu-i predici. Am răspuns fără să mă gîndesc : — Să mai vedem. Deocamdată nu știu nimic. Poate aflu ceva între timp. Mai treci pe aici. Bineînțeles n-am mișcat nici un deget. O mințisem deliberat și nu înțeleg de ce. Absolut întîmplător am aflat că bătuse la ușa directorului muzeului cerînd un post do secretară, că încercase și la Casa creației. Vorbele care-mi ajungeau la urechi îmi permiteau să trasez hartă imaginară cursele ei disperate de musculiță prinsă într-o plasă de păianjen sau de qînganie măruntă și stupidă care a nimerit orbește într-o groapă. Mă jig- neau gesturile ei, dezordonate, coborirea de la puritatea fetițîei dc altădată la vicleniea și lipsa de scrupule a unei femeiuști oarecare zbătîndu-se orbește să obțină un post la oraș. Mă întreb acum dacă aceste sentimente ale mele n-au fost ipocrite, false, dacă nu cumva mi-era ciudă că nu eram eu acela care să se bucure de farmecele ei. A revenit după o săptămînă. Arăta mai obosită și nervoasă. Cit timp a stat cu mine a învîrtit între degete o superbă brichetă cu gaz. — Ai găsit ceva î m-a Întrebat. — Din păcate, nu. Cred că e destul dc greu. Poate că ar trebui să primești repartizarea. Pentru clțiva ani. Pînă atunci cine știe ... M-a privit. Dezamăgită, indignată sau scîrbită ? Poate că de la început nu-și pusese mari speranțe în mine. Altfel cum s-ar explica celelalte încercări ale ei ? A plecat cu mersul ei săltat de femeie măruntă ... 34 Adrian Năstase Gînd pentru Eftimie Murgu Muito : „Iar e1, Murpu. zicea nevinovat tn închisoare . , șl anii se scurpeau tncct Iu liniștea duri a celulei". (I, D, Suelu) Ziua începe mohorit in închisoare — Ziua de azi și ziua de ieri ziua de mîine te doare — în sunetele stinse — a!e ploii. — Stinse șoapte — Aii tea seri se prelungesc în noapte monoton. Cu sunet de clopot, Cu vag ecou al unor alte vremuri se-apropie ziua, se-apropie oameni — ca un șarpe se mișcă ca riul se strecoară — iar strada e-n așteptarea lui. „Veți cunoaște fraților... că acel pămint pentru care veacuri luptinda-ne ne-am vărsai singele... acum e vecinică și netăgăduită moșie a voastră". Colaj nedumerit e visul, Iar gindul e vint și aleargă ; e dor peregrin Șoptit se-aude cuviutul: — Vinovat nu sînt, mafi-ma în noui sobor al fraților mei. Mă doare-așteptarea 35 șî timpul pierdut pi steaua mea lot mai departe —■ Apoi cîrumu! amintirilor se-ntunecă Adoarme-ncetul cu-neetui — AJurgu, rine-ti fost ? Gindul frumos nicicind nu se pierde, Rămîne adine, in noi — Rămîne în umbra care se strecoară șerpuit in liniștea pădurii, Rămîne în noi, prietene ! ioana Moga Mageriu Arcadă Priveam arcada ce se alcătuia zborului șl învățam s3 mâ alătur sâ-mf strecor odihna în maiuî care mă hrănea încă din unibreie voastre calde, îmi spuneam atunci iată ce înseamnă să vezi să vezi înapoia pămintului să aduni fir eu fir memoria cu care mai tirziu vei zbura. îmi spuneam apoi nu știu numele Vostru dar sint împreună cu Voi sînt acolo unde se pregătește marea încercare sînt acolo în pămîntul arzînd de unde inept se înalță aripa. Și văd deja în mine fu oglinda ce ne răsfrînge încordarea lumina pe care o atingem. 36 Ion Stoia-Udrea Z,a 25 decembrie 1971 scriitorul Ion Stoia-Udrea împlinește 70 de ani, fără să-ți fi pierdut tinerețea spirituală care l-a caracterizat întotdeauna de cînd scrie versuri yi procâ, deschis sufletește celor rruii revoluf forja re curente ale secolului si riimay totuși Credincios zestrei istorice a țăranilor răsculati bănă- țeni din secolele mai dinainte- In revista progresistă Vrerea, înființat# de el in 1932 și reeditată apoi in 1945—1947, după ce fusese Suprimată de guvernul reacționar in 1937, scriitorul bănățean, născut în Greoni pe Valea Carasului, contribuia, prin verva stilului sdu si prin orizontul larg al preocupărilor artistice, la ridicarea și promovarea unei generatii de iubitori ai frumosului care să valorifice, prin lucrările lor de artă angajată social-politic, cele mai promițătoare talente răsărite in acest coif de tară. Ion Stoia-I'drea a pus bazele editurilor „Institutu- lui Cultural de vest" și „Vrerea" și a editat in 1943, nu numai antologia 11 poeți bănățeni, ci ți volumele de debut ale unor poefi, stimulind orice năzuință reală către arta nepervertită de fascism și șovinism. într-o vreme critică fi plină de contradicții. El însuși poet și iubitor de poezie, traduce pentru prima dată in românește 11935) Cartea rîndunelelor de Ernst Toilor și Negrii sub zgirie-nori (1942) o culegere antologică din poeții americani de culoare, tipărește fn 1935 poemul original de revoltă socială Cîntecul Uzinei, iar după zece ani poemul dramatic Veacul de foc. o viziune literar# a trecutului bănățean de luptă. Pasiunea sa niciodată trădată pentru cercetările istorice, oglindită in cărfi ca Margi- nale la istoria bănățeană (1940) Studii și documente bănățene (1943), Răscoala țără- nească din Banat dc Ia 1738—1739 (1945) precum și tn fresca istorică Coase dezdoite publicată fragmentar in revista Inoirea din Arad, apoi în Revista Institutului Social Banat—Crisana (1933) din Timișoara avea să rodească și in romanul istorie Căpitanii, care oglindește epoca frânuntaț# de o presiune militară austriacă in Banatul cucerit de la turci la începutul veacului al XVlII-lea. tind apărea prima sclnteiere, atestată documentar, a luptei de libertate la țăranii români din Banat. fresca istorică a duhului de rdscoalS și a singeroaselor represiuni imperialiste austriece, operă aflată incă in lucru, face din ion Stoia-Udrea un povestitor istoric vrednic de a fi menționat împreună cu cei mai de seamă prozatori bănățeni evocatori al trecutului, un continuator orginal al tradiției noastre cărturărești ce iși împrospăta visurile de viitor neuitind lumina nălțătoare a amintirii istorice. Fragmentul publicat mai jos face parte din fresca istorică mai sus pomenită, transportindu-ne.cu real simț al culorii vremii de altădată. în cetatea Timișoarei stă- pînită de garnizoana militară austrijeă. N.Ț. Panică în Cetate'1 Generalul baron de Engelshofen, comandant al cetății Timișoarei -■ și în același timp locțiitor temporar al guvernatorului Banatului, general v, Neipperg, plecat în tabără, închise mapa cu rapoartele varwalterilor din districtele sudestice și privi oarecum îngindurat la aghiotantul său •1 Fragment din fresc» Istorică ,-CJpt1»ni|". 37 Locot. v. Stretzinger, care stătea drept în fața biroului, înalt și svelt in tunica cu brandemburguri, de cuirasier, însă fără cuirasă și sabie, doar cu centura strînsă pe talie. — Oare întradevăr așa de serioasă să fie această mișcare a lotrilor, sau poate că e mai mare frica beamterilor, decît primejdia — grăi mai mult pentru sine generalul, — Excelență, cei care se refugiază din toată partea de sudest a pro- vinciei povestesc lucruri foarte îngrijorătoare. Nu e vorba de bande dc lotri obișnuite, care au pornit să prade, ci dc cete organizate, dirijate pare-se după un plan bine chibzuit, întii au nimicit toate posturile mili- tare dc la Orșova pînă aproape de Caransebeș și pină la Dunăre, au tăiat legătura armatelor imperiale cu Orșova, apoi au distrus coloniile una după alta. — Nu l-au intimidat execuțiile acelea groaznice a unor harambași, ca aceia ai lui Gavrila, al cărui trup sfîrtecat a fost agățat pe trei spînză- rători în trei sate diferite ? — Dimpotrivă, Excelență, par și mai îndirjiți. Nu-i înspăimîntă nici caznele, nici moartea. Apropo? de cazne, știți Excelență, că cei trei lotri care au fost prinși înstigînd pe români în birtul mare din Lipova deși au fost supuși la tortură pînă la gradul trei, nu au scos nici un cuvînt despre cine i-a trimis. Acum vor fi supuși la gradul patru ... — Cizma spaniolă ? ■— Da, Excelență ! Engelshofen sări dc pe fotoliu. Se roșise la față și în ochi ii scăpărau fulgere de indignare. Se răsti la aghiotant: — Mergi imediat jos în camera dc tortură și ordonă în numele meu să fie sistată orice caznă ! Al înțeles ? Orice tortură t Repede ! DI jude- anchetator să vie la mine ! Aghiotantul părăsi biroul și în grabă nici nu mai închise ușa în urma sa. Ușierul o închise discret din afară. Engelshofen rămase în picioare, tăcut. Trăsăturile feței începură să i sc destindă. Porni cu pași înceți, traversă camera largă și se opri la fereastra deschisă. Era de dimineață încă — 12 mai 1738 —, pe ierburile înalte ale placis-ului,- buful lat de circa 300 de stînjcni lăsat complect nezidit în jurul cetății — mai sclipeau stropi de rouă încă. Citeva vaci pășteau lini- știte pe glacis. Poarta Transilvăneană, în imediată apropiere, era larg deschisă, însă forfota de dimineață nu începuse încă. De la ferestrele camerei de lucru a guvernatorului, situată Ia etajul întîî al Palatului Prezidențial construit dc Le Comte de Mercy, peste cazemate și crenelu- rile zidurilor cetății se vedeau noile cartiere. Engelshofen privi lung la noul oraș care se înfiripase în decurs de două decenii. Case, ateliere, prăvălii, fabrici. Imediat după placis, prima clădire era a colonelului în retragere v. Clerici, conte de Valcntiani ; o casă nouă, frumoasă, cochetă, înconjurată de o grădină cu pomi. Alături se nălța casa masivă, mai naltă, cu acareturi și magazii, a bogatului negustor român Ilia Radul, vechi timișorean. Părea simbolică această împerechere. în fața ofensivei noilor cuceritori, opune- rea dîrză a vechilor localnici. Engelshofen îl cunoștea pe Ilia Radul, precum îi cunoștea și pe cei- lalți negustori români și sîrbi, vechi timișoreni, din epoca turcească ; pe 38 Malenița. chiniazul Maiorului românesc, pe Bibici, Stoian, Nedclcu. Gurița, și alții. Cunoștea și lupta ce se duce pe viață și pe moarte între „Commcr- cien Societăt“ — asociația negustorilor noi veniți — și vechea breaslă „Orientalischc Compagnie*. a vechilor negustori localnici. Și mai știa că cu tot sprijinul, fățiș, al administrației imperiale acordat noilor veniți, negustorii băștinași nu au putut fi înlăturați, La această dată dețineau încă o serie de monopoluri și chiar armata imperială era nevoită să se aprovizioneze de la ei cu anumite articole dc primă și strictă necesitate, Om cu vederi largi, cu o frumoasă concepție umanitaristă pentru epoca sa, despre lume și om. Engelshofen privea cinstit. în față, realitatea. Vedea toate calitățile acestui popor chiar admira virtuțile acestei țărănimi, acea rezistență in fața tuturor furtunilor, puterea de a rezista la toate silniciile, spolierele, nedreptățile fățișe ale administrației imperiale, pe care el le cunoștea foarte bine, dar pe care nu avea puterea să le reme- dieze. Privirea i se abătu de la panorama noului oraș și se pironi, dintr-o- dată întunecată, spre poarta Transilvăneană. Pe sub poartă treceau încet patru furgoane, cu încărcătura acoperită cu țoluri negre. Din tingirile pe care ardeau cărbuni de lemn, de pe furgoane se urca pînă sus la etaj miro- sul înecăcios al pucioasei. Erau furgoanele care duceau cadavrele celor morți dc ciumă spre groapa comună. Engelshofen se cutremură. Război, ciumă, răscoală ... ★ Pe străzile cetății începuse forfota obișnuită, însă nu trecu nici o jumătate de ceas pină cind, întli la Poarta Prtrovaradinului. apoi pe toate străzile cetății începu lumea să se îmbulzească, învălmășită parcă de o volbură. Negustorii închideau repede obloanele dughenelor, porțile rase- lor se zăvoriră, și oamenii umblau vociferînd, unii știricind, alții văică- rindu-se, într-o învălmășeală de valuri răscolite de uragan. Un sunet strident de goarnă, și mulțimea uluită deschise drum plu- tonului de soldați, care în pas alergător, cu armele în miini, grăbea spre poarta Petrovaradinului. In același moment de sus, din turnul Castelului, goarnele sunară semnalul de închiderea porților. * Cînd Engelshofen reintră în camera de lucru, dinspre poarta Transil- văneană se auzea zuruitul surd al ferecat urilor porților, care se închideau. în fața biroului stătea drept, alături de aghiotant, un ofițer intr-o ținută cu totul nereglementară, cu tunica desfăcută la git, fără sabie și plin de praf. Engelshofen, la vederea ofițerului, își încruntă sprîncencle, dar pri- vindu-1 mai bine, se lumină și întrebă aproape familiar — Căpitane Baadcr de unde vii și ce s-a întîmplat ? — Excelență, mai întii îngăduiți-mi să vă cer iertare pentru ținuta absolut nereglementară în care mă prezint, însă dl locotenent aghiotant, a crezut.,, — Vorbește ! — Am călărit toată noaptea. Am schimbat șase cai. Am ieșit din ce- tatea Mehadici înainte de capitulare ... — Ce?! 39 Engelshofen sărise dc pe fotoliu și pornise spre ofițer, dar brusc se stăpîni, se reașeză și grăi calm : — Povestește totul. Ce face colonelul Piccolomini ? — S-a predat. N-avea încotro. Acum patru zile vreo cinci mii de spahii cu citeva mii dc români răsculați au atacat Orșova și fortul Elisa- beta. Căpitanul Miseroni, comandantul cetății, a năvălit asupra lor cu cavaleria A fost o greșeală. Căpitanul cu toată cavaleria au fost măcelăriți. Orșova a căzut. Turcii cu răsculații au atacat Mehadia. Eram in cetate 1 200 de oameni și vreo treisute de români robotași. Am respins trei ata- curi. Ieri după masă, dl colonel m-a chemat la dînsul, și mi-a ordonat să mă strecor printre asediatori și să viu să vă raportez : „Nu mai pot ține fortăreața. Turcii sînt în număr mult mai marc și ce e mai grav, răscu- lații români se adună cu miile în jurul lor. Am primit informații că la proximul atac chiar rolxhașii din cetate ne vor ataca din spate. Orice rezistență ar fi risipă inutilă de vieți omenești. Mă predau"» Cînd am ieșit și am ajuns pe virful dealului am văzut steagul alb fluturind pe bastionul de sud. Am stat ascuns pină seara, apoi am pornit. Acesta mi-e raportul Excelență ! Ofițerul tăcu, Engelshofen il privi oarecum descumpănit. Privirea i se fixase de cîtva timp asupra minerii stingi a căpitanului, pe care se ivise și se întindea încet o pată roșiatică. — Ești rănit, domnule căpitan ? — rosti de data aceasta pe ton ofi- cial. — Excelență, un glonț mi-a străpuns brațul, n-am avut timp să-mi schimb pansamentul. — Engelshofen agită clopoțelul de pe birou. Ușierul apăru. — Condu pe dl căpitan la ofițerul dc serviciu și chemați imediat fel- cerul. Ofițerul de serviciu să vie sus 1 Se apropie de căpitan și îi întinse mina. Acesta se fîstîci o clipă. Nu era protocolar. Apoi timid strînse mina generalului. — îți mulțumesc pentru graba cu care mi-ai adus raportul. Mergi și te odihnește. Felcerul va avea grijă de d-ta, — rosti iarăși familiar gene- ralul. Apoi, în timp ce căpitanul ieșea, se adresă aghiotantului : — Dle locotenent, convoacă imediat statul major. Pentru ora trei. Dar ce sc aude dr afară ? Ce vacarm e ? întradevăr de cîtva timp sc auzea din stradă o larmă neobișnuită, un freamăt de voci, strigăte chiar, care din ce in ce se întețeau. Locotenentul stătea nedumerit, auzea și el larma, dar nu știa ce să răspundă. In momentul acela ușierul anunță pe căpitanul gărzii, care și intră îndată : era un om mai în vîrstă. în ținută de campanie, înarmat. Engelshofen îi făcu semn să vorbească. —• Excelență — vorbi căpitanul — întreg orașul e în fierbere. S-a răspîndit zvonul că turcii au năvălit în Banat și românii s-au aliat cu ei și nimicesc totul în calea lor. A mai fost un vifor și la Gâtaia. Răsculații români au aprins mînăstirea Sîngeorz și au măcelărit un escadron de cava- lerie, ce venise in ajutorul minâslirei. Se vorbește că ar fi organizați ostă- șește și ar avea și steaguri, — Steaguri ? — întrebă mirat generalul. 40 — Da, Excelență, steaguri. E panică peste tot. Populația nouă din cetate vrea să fugă, cer să se deschidă porțile. între timp intrase și ofițerul de serviciu, un maior tînăr, și se oprise în fața generalului. Acesta îi privi lung pe toți, apoi se ridică, își înălță capul și lăsă stingă pe minerul săbiei. — Domnule maior — începu pe ton de comandă — dă ordin să sc deschidă imediat toate porțile. Anunțați lumea, că nu e nici o primejdie pentru moment, pentru cetate, să nu plece nimeni. Dacă va fi nevoie, vom executa noi evacuarea la timp. Dar nu va fi nevoie. Toate unitățile mili- tare să stea in alarmă ! La porți gărzile duble ! Patrule în cetate și în toate cartierele ’ Muniții la tunuri ! Maiorul salută scurt și plecă. -— Dle căpitan, — continuă Engelshofen — toate gărzile în stare de alarmă, pînă la noi ordine ! Ieși și căpitanul. Generalul rămase singur cu aghiotantul. — Domnule aghiotant treci la masa dumitale, să terminăm raportul către Majestatea Sa. Te vei îngriji ca dimineață să plece cu cel mai rapid curier la Viena. Unde am rămas ? — ... „că pe sărmanii supuși din Banat, fără a-i mai lăsa să răsufle după ultimile restriști, vor să-i asuprească pînă dincolo de limită și să-i lovească cu sarcini insuportabile* . . . Continuă te rog : „cea mai înaltă rațiune a Majestății Voastre Impe- riale cere acum mai mult ca oricînd, ca bunăvoința acestui popor să fie păstrată și prin aceasta să fie asigurată granița de acolo.. / Generalul făcu semn aghiotantului să închidă ferestrele. Furgoanele care treceau în goană dinspre arsenal, încărcate cu muniții, spre bateriile puse in poziții, făceau un zgomot asurzitor ... ION STOIA-UDREA Portretul lui Stola-Udrca este opera sculptorului Romul Ladeu. 41 Valeriu Gorunescu Ceahlăul viu lui Mihail Sadovcanu Olar de inimi, neînfriut de vreme, tot lutul țârii noastre-ai frumîntat, cum a fost el, cu lupte și blesteme și cu revolta celor de prin leat. Ca pîine de cuvinte moldovene te-au dumicat flămînzii de-adevăr, pe cit au strins „stâpinii" din sprincene, zvîrlindu-ți numai hulă șî ocări. >li stat cu brazda țării față-n față, albit ca primăverile-n cireș și ai chemat istoria la viață cu domni viteji și hotârifi răzeși. Cu vorbe vechi, mai dulci ca o prisăci, ai revărsat valahele comori împodobind suflarea cea săracă tot cu nădejdi ca ne-ntinate flori. Cu noi și-acum, mereu cu rima noastră, ostaș din țară, tinăr veghetor, cu slova ta cit Dunărea albastră, adăpi in veci acest setos popor. Cu soarta lui, cu țelu-i laolaltă, te-a-ngemănat, prin timpuri, lupta grea, iar chipul tău a nemuririi daltă ni l-a aprins in suflet, ca pe-o stea. 42 M. Cazacii Determinantele creativității sadoveniene Ca puțini alți scriitori ai literaturii noastre, M. Sadoveanu s-a impus atenției publice chiar de la începutul carierei sale. Apariția într-un singur an a patru volume masive de nuvele si povestiri, cînd autorul abia împlinea vîrsta de 24 dc ani, constituia un eveniment neobișnuit, incă neîntilnil, in arta scrisului românesc. însuți N. Iorga. cu o capacitate și forță nu mai puțin uimitoare de creație, intimpina faptul cu gestul nedumeririi apreciative, salutîndu-1. înălțat dc pe acum pe eel mai de sus promontoriu al stimei populare, scriitorul — spre surprinderea multor colegi de breaslă din generațiile mai tincre-a păstrat acest loc, nestingherit timp de aproape cinci decenii, an de an îmbogățind patrimoniul lite- raturii naționale cu tot mai împlinite valori literare. Critica literară a vremii (in afara singularei și lamentabilei excepții a lui H. Sanieleviei) s-a arătat unanimă recunoaș- terea valorii excepționale, pentru cultura noastră, a creației sadoveniene. Totuși, o nedumerire stăruie (nu de puțini exprimată, în repetate rînduril: că această monu- mentală operă n-a fost decît fragmentar și compartimentat abordată, chiar dacă, incontestabil, în afirmațiile făcute pe marginea ei, n-au lipsit idei de surprinză- toare adîncime. Problema specificului național în opera lui Sadoveanu a fost atinsă de istoricii și criticii literari, aduclnd sugestive puncte de vedere, în majoritate mărturisind con- vingerea de a fi opera, alături de cea eminesciană, cu cele mai profunde rădăcini în solul autohtoniei. „Ca și poezia lui Eminescu, proza lui Sadoveanu, se exprimă G, Călinescu, atinge fondul cel mai adînc al specificității noastre*. Socotim că, în genere, afirmațiile pe această temă, chiar dacă nu contrazic autenticul, nu se conjugă intr-un ansamblu, ca să se susțină cu fermitate, incit opera sadoveniană să capete astfel un contur in independența ei reprezentativă pentru spiritualitatea românească, in ce «re □ceasta mai caracteristic. In primul rind, pentru că n-a fost adusă in poziția care Să-i lumineze adevărata fizonomle, de la distanță și pe un fundal aderent. Trebuie să avem în vedere că debutul prozatorului coincidea cu momentul dc mai febrilă căutare, ca pînă atunci, a unei note cultural-naționale distincte, a cărei evidență să nu permită nici un dubiu, indiferent de unghiul din care ar fi privită. Era faza dece- niului prim al acestui secol, cînd temeiurile vechii culturi europene înregistrau lovituri surprinzător de eficace, ca să prevestească surparea ior neîntîrziată, zorile unor noi perspective imbiindu-se cu mult prea ispititoare promisiuni. Năvala ideilor înnoitoare și îmbățișarea fățișă a lor de către reprezentanți ai tinerelor generații de scriitori apăreau unora dintre intelectualii vremii drept simptome mult prea amenințătoare ca să rămină pasivi, conștienti de faptul că, in fața unor asemenea încercări, o cultura tinără, ca cea a noastră, fără să fi avut timpul necesar de creștere pînă la a se fi concretizat ca existență independentă, nu va fi in măsură să reziste, pierzind astfel ocazia de a se elabora intr-o atmosferă prielnică și absolut necesară cristalizării. Era firească spaima lui N. Iorga, provocată de avalanșa „noutăților* din afară, rezistența lui G. Ibrăileanu, ca și a multor altora, fiecare apelind la alte argumente, folosind alta metodă și alt stil de a le combate. Cu atit mai firească apare preocuparea lor de a 43 descoperi acel tărim de refugiu, caro să le inspire certitudinea că se află pe un teren inviolabil, din orice punct de vedere. Evenimentele dc ultim moment din cadrul culturii occidentale veneau să confirme aprehensiunile dc sfișietoarc dur‘re in care se con- sumase geniul lui Eminescu. Uimirea de a fi descoperit in Occident o altă lume decît cea de acasă și înflăcărată adeziune a lui D. Golescu. in calitatea lui de prim reprezentant al intelectualității române ajuns in atmosferă apuseană, mai licărea într-o ultimă pilpîire. Sc profila acum distinct, printr-o nedesmintită materialitate, pragul despărțitor dintre cele două lumi și, concomitent, nevoia indiscutabilă pen- tru făurarii culturii noastre dc a-și căuta ființa proprie, sursa de existentă spirituală și autentificarea actelor dc trăire istorică, în trecutul poporului dc origine. Negate în chiar mediul lor de formare, valorile culturii occidentale iși vădeau inconsistența substanțială, ca să mai fie apte dc a influența pozitiv saltul calitativ vizat de o societate nouă. De aici creșterea subită în importantă t de o parte, a produselor fol- clorice. iar, de alta, a trecutului istoric ; singurii factori în situația dată, de a se constitui sursă a originalității, mijloc de păstrare a identității de neam, in fața eve- nimentelor de adine zdruncin ce sc anunțau. . N. lorga și V. Pârvan au deschis perspectiva trecutului și au Identificat căile proprii de evoluție istorică a poporului român, încă din cele mai îndepărtate timpuri. Impor- tanța rezultatelor dobîndite de cercetările efectuate de ei depășește cu mult sfera disci- plinelor de specialitate. Fiindcă ele aduc mărturia unui stil de viață, a unei viziuni culturale originale. Categoric, elementul primordial al oricărui proces social îl con- stituie baza materială a societății, mijloacele dc producție, care sînt motorul ce de- clanșează șl susține dinamica vieții sociale. Nu mai puțin evident e totodată că inde- pendent de ideea oficial proclamată drept țel al oricăror formațiuni istorice, privite prin prisma manifestărilor lor. ele sint produsul unor ..concepții' ale unor ..fanatisme" dispun iad dc factori prielnici caro să le promoveze, Adică se încheagă intr-un anumit stil, într-o viziune specifică. Comună tuturor marilor civilizații, trecind peste momentul tn timp și locul geografic, este expansiunea, tendința de a se afirma spațial, dimensio- nal. peste și împotriva sferelor de existență ale altor organisme sociale, cu orizontul și viziunea lor culturală. Alături de toate acestea, istoria ne înfățișează și un caz oarecum ieșit din comun, cind o cultură atinge culmi nebănuite, fără a fi dat curs unei desfășu- rări de forță caro să provoace evenimente similare cu cele de mai sus. Ne gîndim la istoria poporului grec antic. Cultura elenă e. in structura ei, o cultură de relație, eclec- tică ; s-a născut din operația dc a pune in acord elemente și motive provenite din sfere culturale străine, în sinea lor, prin trăsătura dc origine, cu sens metafizic, expansionist — subiectivist. Cu un caracter de fond aparțintnd aceluiași stil, dar produs al mediului rural, este și civilizația populației geto-dacice. pe aceasta continuind-o poporul român. V, Pârvan. cu deosebire, a insistat asupra cestui fapt. Situată, această populație, la răspîntie de drumuri, a fost supusă celor mai diverse Tnrturiri culturale. Asistînd la ascensiunea, dar și la prăbușirea celor mai veleitare ambiții imperiale, nu i-a scăpat experiența de viată a tuturor. învățămintele de pe urma destinului acestora, cît Si clementele civilizațiilor lor. le-a asimilat, raportîndu-le la fondul propriu, ca să le închege într-o unitate dc stil mozaical. în ce privește motivele, original în structura- rea. în rclaționarea acestora, Tn împrejurările din trecut, populația romanească s-a dezvoltat, menținută in mediu rural, dincolo dc fluxul principal al istorici, îneît civilizația, cultura ei s-au adîncit în folclor, și-au dosăvîrșit caracterul folcloric, Tn etapa primelor două decenii ale secolului prezent, încă nu se găsiseră sufi- ciente și plauzibile temeiuri explicative în a susține convingător dacă ruralismul folcloric poate ieși din formele anacronice, desuete, și să pășească în istorie, păs- trindu-și nota distinctă. După cum, în aceeași măsură, numai puțini s-ar fi încumetat {cu toate simptomelc evidente ale unor dificiențe fundamentale ale societății capi- taliste) să declare cu convingere că bazele progresului sînt șubrede, deficitare. Fiindcă nu se diswiascră Încă sectoarele vieții sociale, cu valorile și finalitățile lor funcționale, în raport cu societatea ca organism viu. nescăpîndu-le din vedere nici personalitatea umană, privită prin prisma exercitării facultăților, luate în totali- tatea lor. încă neavind clarificate toate dalele problemei, N. lorga a susținut caracterul folcloric al viziunii culturale specific românești. Cu aceeași convingere s-a străduit să demonstreze natura artificioasă, dc ficțiune abstract-metatizică pină la urmă, a civili- zației moderne, necontormă. prin tot ce și cum a creat, cu legitatea firească a universu- lui ; acesta. însuși, ființă vie, dc acest fapt, fn activitatea sa plăsmuitoare de civilizație, a lumii sale proprii, omul fiind nevoit (ca să-și asigure o cale normală de evoluție) să țină seamă, să i se conformeze. Civilizația burgheză modernă este contestată de lorga 44 tocmai pentru motivul că-i lipsește baza de susținere, adecvarea la realitatea concretului universal, cu tot pozitivismul ei științific, Ornul modern-savantul, și mai cu seamă industriașul nu are in vedere, în activitatea depusă, cunoașterea realităților ca atare, ei măsura și dacă ele răspund intereselor lui imediate. In lupta de concurență. Realita- tea fenomenelor exteriorității este adusă intr-un cîmp convergent de semnificații, îi sînt adăugate etichete,! se imprimă impulsuri după modelul rațional interesat, de dome- niul necesităților sociale. O relație, o lege nou stabilită, sint valabile in măsura în care natura lor corespunde acestei exigențe, inirucît să sc comporte, domesticite, potrivit prevederilor științifice. N. lorga (așa pare să rezulte din modul dc a con- cepe lucrurile) este contrariat de faptul că omul modern arc in vedere, în raportu- rile cu lumea din afară, doar complexul de semnificații cu care se încarcă un feno- men al naturii o dată admis, pătruns în arena socialului, și se neglijează total, se face abstracție de realitatea lui ontologică. Mai mult indirect, din relevarea laturilor nccorespunzind vederilor sale, deducem însușirile atribuite de N. lorga culturilor de factură r ura l-folclorică: toate, sau aproape toate izvorăsc din atitudinea radical alia a omului față dc lumea din afară, față de Univers. Omul modern se vede pe sine. Ambianța specifică a mediului în- conjurător; totalitatea luminilor din. afară, indiferent de natura ți treapta pe care se află, sint privite doar ca atelier cu scule și magazie bine asortată cu materiale necesare în vederea edificării, după necesitate, a acelei atmosfere, care să corespundă, pentru moment standardului de confort. în afara pragului și granițelor acestei sfere, nu există realitate semnificativă, sigiliul existentului fiind imprimat de om, prin acțiunea exercitată asupra materiei. Nu sc exclude, prin aceasta, orientarea umanistă, etapa din viața omenirii de cînd omul, conștient dc însușirile, virtuțile potențial date, prin exercitarea lor, definindu-se, in cursul istoriei, factorul de trans- formare al mediului de viață. Sc relevă accentul unilateral apăsat pe individualitatea umană și premisele deja puse penlru o evoluție centrifugă, raportlnd-o la întreg, excentric unilaterală ți Îndepărtarea de firescul structural al personalității umane. Spre deosebire de sensul individualizat de dezvoltare a omului cu mentalitate mo- dernă, și aspectul fărămițat, atomist anarhic ai tabloului societății modei ne, unde individul își trăiește drama conflictului și fluctuației permanente, închis fiind între pereții asfixianți ai subiectivității proprii, societatea de tip folcloric trăiește în atmosfera anonimatului colectiv, și prin aceasta se integrează implicit sferei infinit cuprinzătoare a cosmicului. Tendințele cgoticc, fie alimentate și dc dotări excep- ționale sint jugulate, prin extrapolarea pe dimensiunile de viață ale colectivului. O idee, o inițiativă, chiar geniale (cu diferența calificativului folosit că, in caz.ul vieții colective, spre deosebire de conținutul acestui termen acceptat obișnuit, nu au viață decit faptele, valorile de natură genială) își primesc amprenta valabilității ți deci forța de circulație numai supuse unui proces de îndelungă prelucrare și pritocire in sufletul colectivității. „Pe multe scări, motivează N. lorga, care nu se pol urmări, cele mai sublime adevăruri ajung să pătrundă la ceea ce numim noi / .../ poporul, mulțimea, masele / Acolo însă se petrece același lucru ca șl cu picătura de ploaie in tainețcle roditoare ale țărînei. Aceste adevăruri se amestecă îndată cu aliUa luc- ruri pe care le prefac, prefăcîndu-se ele înseși și dînd în felul acesta o formă nouă care se va isprăvi prin roade triumfătoare mult deasupra pămîntului. Ideile filozofice, morale, estetice le primește acei popor, le pune împreună cu ceea ce simțea ți știa înainte de aceasta, le supune fără să voiască la transformări care vin din toate aceste inriuriri misterioase și de aici iese ceva care, In ce privește forma, se poate înlîmpla să nu aibă curăția picăturii.,. dar produc lucruri pe care in puritatea ei de picătură de ploaie nu le-ar fl produs niciodată” (N. lorga. Scrieri despre artă. Antologie și prefață de Theodorcseu, 1968, p. 23). Suportind toate probele, incăreîn- du-se cu virtuți noi, agregindu-se și fuzionînd cu Întregul comunitar de viață, abia după ce ajunge să sc transforme in bun comun, o valoare, o idee, iși Însușește cali- tatea nouă, radical diferită dc cea inițială, ca produs individual. Pentru modul dc gindire al lui lorga sînt excluse entitățile monadologice de lip leibnizian, distincte, in sine, sistemele orbital închise. Fenomenele, în totalitatea lor, polimorfă (atit din sfera lumii fizice, ca și a celei interioare, sufletești), au caracier funcționai-rclațional, de contiguitate și întrepătrundere. Apoi (ceea ce răstoarnă optica modern-contcm- porană a emulul) activitatea, în desfășurarea ci nu trebuie să sc conducă după prin- cipiul aducerii fenomenelor universului la un. numitor comun, acesta constituindu-1 persoana umană, sau la mai puțin chiar-un interes al său momentan, ci dimpotrivă ea trebuie să se inspire din năzuință dc a sc conforma Întregului ; de a corela „lumea'* 45 l omenească Totului, Omul ar trebui să fie condus in acțiunile sale dc pc toate pla- nurile, de tendința dc a surprinde ți stabili starea dc „corespundere" dintre rele două unități de sisteme: om-Univers, care să atingă stadiul relației macrocosm- microcosm. Cine garantează insă că o asemenea viziune nu «le proprie fazei de început, do copilărie, a societății umane? E. Lovinescu obiectînd eroarea in a pune problema, de a se ii desconsiderat etapele în trepte străbătute de omenire, astfel înde|>ărtîndu-sc progresiv dc forma în care se constituise atunci, în zorii istoriei omenești, și privind lucrurile de pc înălțimea ultimă atinsă de evoluția societății, se vede îndreptățit a respinge și a nega o asemenea concepție, convins că are în sprijinul său Însăși istoria, sensul evolutiv al acesteia, ce) puțin in mersul parcurs pină acum. „O dată cu crearea unei burghezii, ia atitudine criticul amintit, și a unei intelec- tualități române. a început însă un proces invers; fără a fi, de altfel, și de data aceasta un criteriu estetic, disociația literaturii culte dc literatura populară c pe calc dc a deveni postulatul epocii i oastre. Literatura română a intrat Și ea in faza de dezvoltare a tuturor literaturilor culte in sensul diferențierii dc spiritul popular, con- sumată de veacuri in literatura franceză, de la Racine și pină la Valcry... in această privință, poporanismul a repr zentat - -. o concepție anacronică față de spiritul lite- raturii conetmporane". (E. Lovinescu, Ist. Lit, rom. cont-, voL I. Evoluția ideologiei literare, p, 11$). Concepția evoluționist-progresivă, liniar și nelimitat ascendentă, este proprie mentalității pozitiv ist-burgheze a veacului trecut. Ea și-a exercitat influența mai in toate domeniile de activitate ale gindirii, la un moment dat resimțindu-i-se pre- zența în foarte îndepărtate sectoare, și nu întotdeauna cu suficiente caracteristici de natură ca să le apropie dc sfera dc origine a acestei concepții. Drept urmare, istoria omenirii, șl ca, devenea scară dc urcuș in trecerea de pc o treaptă inferioară spre o etapă superioară, omul, în conformația, fiind prins și supus unor procese de adinei transformări. Studiile (remarcabile de altfel) ale unor sociologi ca Durkheim, Levy- Bruhl etc., se conduceau după această idee. Formele de organizare ale grupurilor umane rămase la stadiul primitiv, precum și modul dc a gîndi al oamenilor din acesle formațiuni sociale, aveau rolul să marcheze acele clape, comune ființei uma- ne, depășite dc acele seminții care, în condiții avantajoase, S-au lansat pe panta isto- riei, atingind culmile pc care ne situăm astăzi. Adoptind punctul dc vedere exprimat mai sus, istoria s-ar puica asemăna unui laminor, care in decursul timpului imprimă omului un anumit profil, deosebit dc la etapă Iu etapă, din epocă in epocă. Cerce- tări recente : sociologice, etnografice și psihologice demonstrează (dacă nu chiar con- trariul) o amendare foarte serioasă a imaginei de mai înainte a lucrurilor. Pe de o parte, omul rămas la stadiul primitiv de existență, din punctul de vedere a] structurii spirituale, nu apare așa cum ni-1 înfățișau sociologii amintiți, precum, dc cealaltă parte, europeanul supracivilizat (așa cum rezultă din cercetările psihologilor de marcă), în subconștientul său păstrează vii sedimente cc-l indentifică, principial, cu omul nesupus acțiunii de filtrare din partea istoriei și progresului. Mai mult chiar, unele din procesele de ordinul psihologici, în parte și unele din fenomenele sociale, carac- teristice stadiului actual al societății, cu o vădită notă de anomalie, își găsesc explica- ția in neconcordanța dintre factura psihică a ființei umane și nivelul atins dc pro- gresul tehnic, cu transformările de mediu implicate în mod fatal de acesta. Este o situație datorită ritmului diferit-ca accelerație doar-dintre progresul material ș: pusul mult mai lent al prefacerilor psihice de care este capabilă persoana omenească, sau ele marchează sensul greșit imprimat progresului dc orlnduirea burgheză ? Cultura elenă — așa cum sc specifica mai sus — este un exemplu concludent de viață istorică, de cultură „majoră" (deci ieșită din stadiu] embrionar), care a păstrat pe tot parcursul caracterul relațional, folcloric. Precum.de asemenea, evoluînd in ace- lași sens, cu note noi — ale epocii — s-a dovedit și cultura bizantină. Bineînțeles, in formele ci realizate, excluzînd concrescențele, care pînă la urmă i-au înăbușit suflul de viață. Apare, oarecum, paradoxal: cultura antică greacă, prin excelență antro- pomorfă, nu promovează afirmarea de sine, unilaterală a ființei umane, așa cum c cazul la culturile anterioare, dar și la cea medievală occidentală, unde, în aparență se exclude persoana omenească, cind in spatele unui simbol e totuși puternic activă voința de a fi unul singur, în absolut, a omului. In perioada interbelică, aria de cercetare în domeniul preocupărilor pe tema spe- cificului românesc s-a lărgit, tn bună măsură ele s-au orientat in sensul indicat de N. Iorga și V, Părvan. O mai intensă frecvență au dobîndit temele legate dc cultura și Spațiul bizantin dc cuprindere, Interesul special arătat față dc această cultură de 46 unii dintre principalii 'xpnnenți af istoriografiei, cit și aj filozofiei culturii, nu poale fi trecut cu vederea. Ce) care a făcut un pas hotăritor in direcția schițării unei prime imagini de sinteză a ethosului românesc este fără îndoială L, Blaga. Purtind proas- pătă amintirea unor idei — pe atunci de puternică efervescență in diferitele medii culturale ale Germanici —ți de eare nu va reuși să se despartă eu totul, aceasta influ- ențindu-1, și nu de puține ori negativ, sau cel puțin stingheritor, gînditoru) român, pornind de la datele oferite dc arta folclorică, stilul de viață al satului, coordonîndu-lc eu opiniile predesecsorilor săi (îndeosebi ale celor doi istorici menționați), dar mai ales silindu-se (ceea ce constituie un fapt de primă importanță) să revină la modul de a gindi ți a simți al poporului, izbutește un prim liștig de cauză remarcabil. Fără să fi limpezit pe dc-a-lntregul unele concepte dc bază folosite, rezultă totuși, din cele sus- ținute de el că, structural, spiritul cultural al națiunii române, sau în termenii utili- zați de Blaga, „matricea stilistică", continuă, in liniile ei mari, pe cea a grecilor antici, prin filiera bizantin-balcanică. Nu trebuie să ne gîndim la aspectul exterior pitoresc ai faptelor de cultură, ci la echilibrul stabilit o dată cu asigurarea canalelor dc liberă circulație între spațiul (pentru Blaga) transcendent, adică cel cultural, uman, ți sfera fenomenelor naturii : intre imanența pasională ți orizontul luminozi- tății eidetico-geometrice. Interesul pentru folclor a fost viu în literatura noastră modernă, dc la nașterea ci. De inspirație romantică, strîns legată dc probleme și evenimentele politico-so- cialc care ținteau întemeierea statului național, literatura românească a secolului XIX stă sub zodia produselor folclorice. Cu toate acestea, există o apreciabilă dis- tanță între înțelesul și valoarea acordată folclorului de literatii secolului trecut și modul de a-l privi de către cei din perioada interbelică, Dincolo de rezultatele teo- retice asupra naturii specifice a culturii românești, stăruie cu insistentă și. poate, mai mult în subconștientul celor mai dc scamă reprezentanți ai artei noastre. încre- dințarea fermă că numai asimilindu-se spiritului creator folcloric, că revenind la ceea ce constituie impulsul, modul de a concepe viața, la viziunea asupra lumii, pro- prii poporului, vor da naștere la opere durabile prin originalitatea și valoarea lor. Orientarea, de data aceasta era nu atît de a utiliza motive ți elemente dc patrimoniul folcloric, în materialitatea lor, ci de a plăsmui în stil popular. Desigur, nu toți din cei porniți la drum, avind o țintă comună, s-au apropiat dc ea in același grad. Printre cei mai fericiți cîștigătorî partlcipanți la acest concurs trebuie să-l consi- derăm pe Mihail Sadoveanu. G. Ibrăileanu pare să fi intuit cel dinții determinantele proprii ale creativității sadoveniene, îneît întrebarea adresată lectorului de atunci al prozei lui Sadoveanu nu apare deplasată și retorică în patetismul ci. Surprins, parcă, dc descop rirca făcută, criticul neavizat ți încă nepregătit( cum o va dovedi pînă la urmă, abandonînd ideea în a o urmări în toată ramificația ei. chiar după ce opere veneau să confirme tot mai mult această intuiție) de a vedea problema in amplitudinea ei. se mulțumește cu reac- ția spontană a momentului, „Dar nu simțiți că literatura d. Sadoveanu se deosebeșt'1 dc a oricăruia altul și că are amploarea unei întregi literaturi, □ literatură întreagă a unui popor ca și cea populară ? „Criticului i sc pare că scriitorul c mult prea intim pătruns de „lucrurile naturii și ale trecutului" ; „nostalgia lui profundă pentru aceste lucruri", de asemenea prea fecundă în exprimarea directă atît dc bogat nuanțată, comuniunea lui cu natura — această tainică legătură a lui cu ceva atit de mare și profund ; în sfirșit limba lui naturală, bogată. întreagă. totul ne dă impresia că !n d. Sadoveanu vorbește ceva mai mult decît o scurta și trecătoare experiență indivi- duală*. în continuare, încheind, criticul dă o mai limpede exprimare ideii sale ; „El exprimă astăzi in literatură ceea ce au simțit atîtea rinduri de oameni. El dăruiește generos ceea ce au adunat atitea generații. Cind vorbește de oamenii de odinioară ți dc cei de azi ai pămîntulul, II cred căci „toate au fost scrise în inima sa", (G. Ibrăileanu, Dumbrava minunată și fintina dintre plopi, p. 31). In critica dc azi, ideea a rodit, accentul apăsînd pe această latură a scrisului sadovenian, De primă importanță cre- dem a fi în opera sadoveniană componentele ce angajează, mobilizîndu-le resursele spirituale ale poporului român, aruneînd punte spre viitor și dind astfel indicații sigure cu privire la stilul autonom de creație. De aceea, opera sa nu considerăm a avea doar valoare literară, ci creație de stil folcloric la nivel de cultură majoră, originală, deosebită de stilul culturii apusene ți ale altora înrudite cu aceasta. Ea poartă germenii suficient de dezvoltați ca să trădeze forma structurală intimă a sti- lului original, deplin încadrat spiritului ți momentului contemporan, avîndu-și sur- 47 sa insă în nucleul așa cum s-a cristalizat în cultura greacă antică și cea bizantină de mai tîrziu. Reia deci firul dc evoluție al unei culturi folclorice, esența ei. Aici nu c vorba de rural ism folcloric, dc aspectele materiale în care, într-un moment sau altul într-o parte sau alta, ele s-au concretizat, oferindu-ne exemplul unor asemenea cul- turi, pe care să le invocăm. Atenția și interesul nostru se îndreaptă spre stilul, con- figurația de structură a datelor componente ale unei culturi, modul specific de articu- lare a lor, determinat dc relația om/Univcrs, de viziunea omului despre exterioritate. Prin stil folcloric am vrea să înțelegem modalitatea de a crea, de a sc comporta a omului, neavind ca tel imediat autoafirmarea, indiferent sub ce formă și sub paravanul indiferent a ce idee sau ideal. Concepția populară despre cultură este deosebită de cea a omului modern și contemporan. Potrivit acesteia din urmă, cultura reprezintă un domeniu cîșligat penlru om, tn funcție de om și servind omul. De altfel, ca și întreaga ambianță socială. De unde tendința, destul de îndreptățită din acest punct do vedere, de a nu concepe delimitarea dintre natura progresului, a civilizației, și cea a culturii. Atit una cit șt cealaltă sînt rodul efortului creator, al priceperii și măiestriei umane; cimpul. porțiunea din realitatea exterioară și vrăjmașă lui asupra căruia, după un timp dc îndelungă confruntare, a reușit să sc înstăpânească dispu- nind in mod liber de el. Spiritul popular, folcloric, sc comportă diametral opus față de realitatea culturală și în generc a sferei coleetiv-sociale (pentru că în concepția omului cu mentalitate primară, a omului viețuind în spirit comunitar) sfera cultu- ralului sc suprapune celei a socialului. în consecință, subiectul, autorul făuritor al valorilor social-culturaie, nu este cui propriu, individual, ci anonimul colectiv, pre- cum și rodul acestei activități, de asemenea, ii este stiăin. Atit doar că și accepția conceptului dc străin nu e echivalentă cu sensul lui comun. Subiectul este el, dar nu In starea de individ psihologic, ci dc om Tn substanța lui valorică, ipostatic supra- individuală. Autorul fiind el, omul. dar nu. cel „profan-, produsul său cultural, spre deosebire de uneltele, obiectele din slujba persoanei sale fizice din cadrul cotidian, de asemenea se situează pe un plan superior, la început, a) sacralului. „Sacralul-, aici, se delimitează sever fală de „profan- ca fiind de altă natură, din alt plan dc existență decît cel al naturalului biologic. De fapt, nc găsim in atmosfera mentali- tății care pune hotar de netrecut intre „natură" și „cultură-. Aici cultura neton- fundindu-sc eu fenomenele universului ; ea cuprinde doar lumea de sub controlul biologicului, In timp cc cultura are in vedere orizontul socialului ; se suprapune sacralului. Literatura sadoveniană explorează ținuturi de domeniul psihologiei proprii unui asemenea om, ancorat în mentalitatea folclorica. Pentru rare, ea să ajungă in mediul social, în sfera culturalului, se impune „inițierea- ; ieșirea din individual, dezbrăcarea acestui veșmint și transpunerea pe alt plan, unde se supune ailor legități extențiate. Nota nouă, originalitatea sadoveniană, este perspectiva istorică, de evoluție in timp, a acestui proces iniția tic. Cită vreme, potrivit vederilor omului arhaic, pendularea între cultural (social) și planul omenesc profan sc exercita intre „locul" și „timpul" zilelor obișnuite și cele de sărbătoare; intre momentele de viață închisă, supusă nevoi- lor legate direct de natura Iul biologică, și aspectul, chiar al acestora, dar transpuse în lumina colectivității, așa cum ele erau transfigurate dc rituri și datini, în viziu- nea lui Sadoveanu, actul de trecere din „lumină" în „umbră", din noapte în zi. devine actul procesual, cuprins în scurgerea timpului istoric. Timpul se transformă în durată ireversibilă, punctată cu momente de acces la veșnicie, atingerea șl frec- vența lor fiind în funcție dc natura relației om-univers, iar cultura, expresia acestei relații, proba materială a acelor momente dc reală întîlnire dintre ființa dc esență a omului și realitatea propriu-zisă, substratul ontologic al universului. 48 orientăr Pavel Rozkos Cîteva aspecte din poezia slovacă contemporană Desfășurarea furtunoasă a evenimentelor so< ial-politice din Europa de la înce- putul veacului XX a creat condiții cît se poate de favorabile pentru o dezvoltare pro- gresista a poeziei slovace. Unul dintre evenimentele cele mai importante a fost înte- meierea în anul 1918 a Statului Cehoslovac independent, fapt care a însemnat nu numai eliberarea politică și economică a poporului slovac de sub jugul imperiului austriac, dar. totodată, și eliberarea sa spirituală. în această perioadă, din sînul popo- rului slovac s-au ridicat o serie de poeți tineri, puternic legați de viața acestuia. I-a început, strîns uniți în jurul poporului, ei au proslăvit bucuria eliberării sale. Această unitate nu a fost însă de prea lungă durată, deoarece mulți dintre tinerii poeți au căzut repede pradă influențelor diferitelor curente literare dec adente ce bîntuiau in Europa din acea perioadă. Drept consecință, spre sfirșitul anilor douzeci, dar mai ales în anii treizeci, în poezia slovacă au luat o mare amploare curentele de avangardă, care în acea perioadă au avut aici o orientare înaintată, îndreptată împotriva celui de-al doilea război mondial in pregătire. Tot în această prioadâ s-a dezvoltat și grupul tinerilor poeți proletari, care au remarcat cel mai bine contradicțiile sociale din perioada de după primul război mondial. Aceștia au fost cei mai apropiați de viața și interesele poporului, lucru pc care l-au redat apoi în operele lor, creind astfel in anii treizeci ai veacului nostru premise favorabile pentru apariția în cadrul literaturii slo- vace a unei poezii socialiste. Printre poeții slovaci, care au contribuit in mod deosebit la dezvoltarea poeziei noi socialiste, se remarcă, in primul rînd, Jăn Ponican, dar mai cu seamă Frano Krâî' și Ladislav Novomesky Frano Krdl’ (1903—1955) este primul care, în poezia slovacă, concomitent cu prozatorul Peter Jilemnicky, a luptat pentru o orientare nouă in literatură. încă prin debutul său Ceră na palete (O pată neagră pe paletă, 1930) poetul apare ca un cîntăreț-luptălor, care se consideră drept „...un revoluționar coborit din Tatra" ce-și trage obîrșia „din același neam cu Jănosik" și care nu se împacă de loc ^cu jugul exploatării străine”. Volumul Pohradnic? (Vederi, 1936) constituie, pc drept cuvînt, „o răscruce de drumuri" în întreaga poezie slovacă. In timpul ocupației fasciste, în pofida sănătății sale șubrede, el a reușit să scrie totuși o scrie de poezii mobilizatoare, care au apărut după terminarea războiului sub titlul Z noc* da ismtu(Din bană la lumină, 1945). Din Întreaga creație poetică a lui F. Krăl'acesta este cel mai valoros volum. In paginile sale se pot distinge două tematici : poezii în care SC mobilizează poporul la rezistență împotriva fascismului, și poezii ce reflectă evoluția evenimentelor economice, sociale și politice din țară și de peste hotare. Importantă de amintit în această ordine de idei este poezia Poslanie (Menirea), în care poetul își ex- primă datoria sa față de popor astfel: „...și-n ciuda amarului din fiere, peste valul patimilor, / pe urmele de lacrimi și sînge, / — deși pelinu-ți roade inima, durerea ți se citește pe față, / bătrînețea îți albește părul... / — tu trebuie să mergi nalnte I după frumusețea cuvîntului". Remarcabil este și optimismul poetului, cu care conchide in t — Orlioat poezia Za padlym băsnikom (In urma poetului căzut), cînd spune că „,.. poporul eroi- lor nu piere", Ultimul volum de poezii al lui F. Krâl', Jarnou cestou (Pe drumuri de primârard, 1945), reprezintă oglinda vieții noi din Slovacia de după 1945. Jdn Ponitan (născut in anul 1902) atît prin creația sa poetică, precum și prin activitatea sa socială, a adus o contribuție însemnată la dezvoltarea realistă a poeziei slovace contemporane. Primul său volum de poezii Som (Sint, 1923) a dat naștere la vii discuții în rîndurile criticilor, fiind apreciată pozitiv doar de critica literară progre- sistă (de ex„ E. Urx), îndeosebi pentru patosul său revoluțonar. In același timp, poetul începe să publice in revista „Pravda chudoby" („Adevărul sărăcimii"), fiind extraordi- nar dc fertil: într-un interval de timp relativ scurt — doar în citeva luni — a publicat aici un număr de treizeci de poezii. care au fost considerate ca cele mai revoluționare în acea vreme. Tn perioada următoare, pe plan social, in țară se simte to t mai mult ascu- țirea contradicțiilor dintre cei exploatați și exploatatorii lor. Acest lucru își găsește oglindirea în volumul Demontai (Demontarea, 1929). Poezia eu același titlu este cea mai semnificativă în acest sens. Poetul redă în ca o frescă grăitoare a societății timpului său : cercurile conducătoare vorbesc în fraze pompoase despre bunăstarea muncitorilor, iar aceștia în fond mor de foame; domnii se distrează chcfuind, iar muncitorii săraci sînt concediați ; muncitorii organizează demonstrații și greve, iar domnii ordonă să se tragă în ei ... In volumul (Vecerne sretld (Z,umu>dlp de seară, 1932) se îmbină in mod armonios poezia erotică eu cea socială. Culegerea Angara (1934) a apărut ca rezultat al vizitei întreprinse de poet in unul 1931 in Uniunea Sovietică. Poetul evocă aici reali- zările economiei sovietice din primul deceniu de existență a primului stat socialist Pe o treaptă calitativ superioară se ridică volumul Poly (Poli, 1937), ideea centrală a căruia o constituie revoluția, și de aceea poetul cheamă proletariatul la unire și devotament pentru cauza sa. Poemul Divnf Janko (lanko cel ciudat. 1941), scris în timpul ocupației hitleristc, constituie o formă alegorică de protest împotriva fascismului. Din punct de vedere artistic este creația cea mai desăvârșită a poetului. Evenimentelor Răscoalei Populare Slovace le este consacrată poezia Pocitanie (Răscoala, 1946), în care, pe lîngă sublinierea importanței evenimentului în istoria poporului său, evocă și unele fapte eroice la care a participat poetul însuși. Cartea Mesto (Orașul. 1947) este o dedicație poetică făcută capitalei sale natale. Bratislava, leagăn ai visurilor sale din tinerețe, leagăn al numeroaselor lupte proletare. Culegerea Na tempd Mas (In ritmul vremii. 1949) este consacrată vieții noi, libere, din Slovacia. Aici poetul proslăvește munca dc construcție, salută tineretul de tip nou, cintă clanul său creator. Importante sînt aici și poeziile consacrate luptei pentru pace. Volumul Riara neuticha (Clocotul nu contenejte, 1958) cuprinde citeva poezii inedite din perioada anilor 1937—1944, pre- cum și o seric de creații noi. Volumul Orz im sa zeme. tlrzi ma zem (Mă fin de pfi- mint, pămintul mi fine, 1967) este dedicat frumuseților naturii pămintului natal. Poetul compară aceste frumuseți cu priveliștile încântătoare sud-europene, sud-ame- ricanc, asiatice, atunci cînd se află departe dc patria sa. Un proces cit se poate de complex îl cunoaște în evoluția sa I^dislav Novomesky (născut în 1904). Acest lucru sc datorește, în special, condițiilor social-is'oricc în care a trăit și s-a format ca poet. încă tn primul său volum de poezii Nedclă (Duminica, 1927) se poate observa o dublă tematică : poezii sociale cu pronunțate tendințe revolu- ționare ce oglindesc toate nedreptățile socialo pe care poetul le remarcă la tot pasul, pe de o parte, și poezii intime în care poetul își exprimă profundele sentimente patriotice și erotice, pe de altă parte. Culegerea Otuorene oknd (Ferestre deschise, 1935) trădează nn neasemuit talent poetic. Culegerea Svâty zadedi- nou (Sfintul la marginea salului, 1930) poartă amprenta tristeții vremurilor In care a apărut. Poezia ilegală din perioada ocupației fasciste, in care ideea de luptă și rezistență este prea învăluită în negura alegorici, este conținută In volumul Paîo- vanou certizkou (Cu creionai clandestin, 1948). In ultima perioadă, a început să pub- lice poezii deosebit de valoroase. Pe această linie ascendentă se înscriu și cărțile sale Vila Terere, Do mesia 30 mintii (Pină la ora# 30 de minute) ș.a. Dacă eforturile pentru o poezie realistă s-au făcut simțite și in opera poeților de mai sus, aceste eforturi au fost depuse la început în condiții social-politiee deosebit de grele. După anul 1945, într-o perioadă istorică fără precedent în cultura poporului slovac, sc creează condiții deosebit de favorabile pentru o dezvoltare calitativ superi- oară a poeziei noi, care, prima dintre toate genurile literare, înregistrează principalele schimbări sociale, răspunde prima la toate problemele de la ordinea zilei. Unii poeți ca Jân Kostra, Pavol Horov, Andrei Plăvka ș.a., care prin opere’Ie lor literare s-au postat tot timpul pe poziții democratice, au trecut ușor și relativ rc[Wde de partea poe- 50 zici noi .Nu același lucru se poate spune de reprezentanții unor curente literare destul de puternice, ca de ex., suprarenlismui slovac de avangardă. Intr-o astfel dc situat destul de complexă în fruntea poeziei slovace din acea perioadă nu au putut sta nici primii, nici aceștia din urmă. Astfel că pe pozițiile ei cele mai înaintate sc postează poeții din noua generație ca Milan Lajăiak, Ctibor Stitnicky, Vojlcch Mihălik șa., care s-au format mai tirziu și au început să gîndeuscă ți să creeze de la bun începui într-un spirit nou, realist. Dar și primii, îndeosebi prin creația lor din ultima perioadă, au adus un aport însemnat in dezvoltarea poeziei noi. La Jdn Kostra (născut in 1910) din. poezia mai veche se remarcă volumele Hniezda (Cuiburi, 1937) și Are, Eva (19-13), în special prin lirica erotică,, realizată la un nivel artistic superior. Din poezia mai nouă se remarcă volumul Za ten Mdj (Pentru Mai, 1950), care se situează parcă la răspintia de drumuri dintre creația sa veche și nouă. Poetul pro- slăvește aici realizările clasei muncitoare pe drumul construirii unei vieți noi. precum și bucuria unui viitor și mai luminos. Volumul Javorovy list (Frunza de arțar, 1935) con- stituie culmea desăvârșirii artistice in lirica slovacă nouă. De asemenea, poetul demon- strează aici, că în poezie nu-și au loc gesturile goale, frazele politice lipsite de un profund sens real, nu-și are loc viziunea simplistă asupra unor probleme social-politiee comple- xe, Poetul arată că întreaga creație artistică trebuie să-și caute izvorul de forță in politi- ca marxist-leninstă a Partidului Comunist, Adevărata frumusețea vieții este în socia- lism și de aceea acesta constituie o mărturie dintre cele mai convingătoare asupra măreției și importanței secolului nostru. Dintre noile versuri ale Iui J. Kostra se mai remarcă Stpky a slneănice(Măceșul fi floarea-swrelui, 1958), Bdwd, dielo tvoșe (Poezia, opera ta, 1960), Nove verse (Versuri nof, 19<51"), Kazdy (fee (fn fiecare zi, 1964) ș.a. Ul- timul volum, precum și reeditarea unuia din volumele anterioare sub titlul Ave, Eva a ine (Ave, Eva și altele, 1966), confirmă cu prisosință că în centrul creației lui J. Kostra rămîne dragostea cu multiplele sale implicații ca izvor de fericire, dar și dc nenu- mărate suferințe. Și Parol Horov (născut în 1914) se formează ca poet in perioada dc pregătire a războiului. De aceea primele sale volume de versuri — Zradne vody spodne (Trădă- toarele ape freatice) și Nioba matka nașa (Nioba mama noastră, ambele 1941) — repre- zintă un protest împotriva războiului,, dar acesta este un protest slab, prea timid. în poeziile acestor volume predomină tablouri din natura ținuturilor natale ce trădează odragoste nețărmurită a poetului fată dc patrie, față de popor. Culegerea Ndvrat>(ln- toarcerile, 1944), scrisă la un nivel artistic ridicat, constituie un adevărat imn dedicat ZcmpBn-ului natal, eare continuă să-l inspire pe poet pină-n zile noastre. La răscruce de drumuri în creația poetică a lui P. Horov stă la volumul Defile (Defileu, 1947), in care autorul se apropie tot mai mult de poezia socialistă. Prin volumele Moje poludnie (Amiaru mea, 1952) și SI ace nud nanii (Soarele deasupra noastră, 1954) aduce o con- tribuție substanțială la afirmarea tot mai sigură a noilor tendințe în poezia slovacă contemporană. Și volumele Vysoke letni nebo (Cerul înalt dc vară, 1960), Sla tade lena (Mergea pe-acolo o femeie, 1964) și Kordby z Janova (Corăbii yenovere, 1966) vin să întă- rească această afirmație. Andrej Pldvka (născut in 1904) reprezintă o personalitate insemnată in poezia slovacă, deoarece și in clipele ei cele mai grele ii stat pe poziții înaintate. Centrul crea- ției poetice a lui Plăvka îl constituie regiunea Liptov, căreia i-a dedicat majoritatea volumelor sale de poezii ca î'ri pruty z Liploua (Trei nuiele din Liptov, 1942), Domo- vina moja (Patria mea, 1953), Stăva zivota (Slavă vieții, 1955), Liptouskd piit'al'a (Fluierul din Liptov, 1957), Kosodrevie (Pini pitici, 1958). întreaga creație a poetului se remarcă prinlr-un profund caracter popular, unicul drum, în concepția sa, spre o poezie socialistă. Ciclul Zelenă ratolest' (Crenguța verde, 1950) conține poezia cea mai eficientă în lupta pentru pace. Volumele Ohne na horăch (Focuri in munft, 1947) și Tri vody (Trei ape, 1954) sînt dedicate evenimentelor Răscoalei Slovace, la care a par- ticipat in mod activ poetul însuși. Unul dm ultimele volume ale poetului. Zboliom, ( natură estetică. Precizia îl interesează mai puțin decît valorificarea expresivității ; imaginația suplinește exactitatea memo- riei și, ascultînd de necesitatea armoniei, umple spațiul evocat cu obiecte caracteris- tice plasticii sale generale ; „Mai tîrziu, am intrat șî cu in apartamentul ocupat de el / Mihai Codreanu, n.n. /. Era întunecos, tixit de mobile bătrinești, mirosind a lucruri vechi, a acel balsam neștiut care le conservă, secret, indefinit. Aproape un semi întu- neric îi accentua, lui, o apariție de stafie sumbră și tăcută. Pe cit imi amintesc, era șl o cușcă eu un papagal. Dacă cumva mă inșel și nu Cra o că in raport cu toată ambianța, trebuia neapărat să nu lipsească", / p, -H7 și u. /. O indelibilă desfătare st degajă din descrierile de priveliști ale lui Demostene Poiez. Structurile spațiale apar investite cu facultatea unei satisfaceri integrale a cerin- țelor sufletești; scriitorul iubește spațiul, de aceea și-l invocă în .Memoriile sale. Ine- fabilul edificiu a) întinderilor și înălțimilor nu este pur și simplu o construcție exteri- oară care să cuprindă în sine acte esențiale ; nu e un decor, nu e nici un suport de sim- boluri. Priveliștea — frumoasă ori urîtă ca realitate de referință — este așa-zicînd savurată estetic în plasticitatea, sa și în coherența, in eleganța liniilor sale alcă- tuitoare. Eul sc află în miezul configurației, fie că-1 domină dintr-un punct stabil, fie că-1 străbate. Uneori, înlăuntrul „figurii spațiale** se petrece un eveniment drama- tic, alteori se desfășoară o pură contemplație, dar totdeauna cuvlntul pune în valoare calitatea estetică a locului. Itinerar chinuit dc turment sufletesc la Anton Ilolban, tărîm mirific al comuni- unii eu natura și de perCnizare a fugitivului la Mihai Sadoveanu, univers accesibil, umplut de substanță poetică Clar ritmată în volume și proporții la Demostrc Botez. ea să ne referim la autori rareori asociați, spațiul se Învederează o categorie tot atit de importantă ca și timpul în proza cu caracter memorialistic. 6 — Oru^at § / Marcel Corniș-Pop Mîrcea Horia Simionescu sau virtuțile homeopatice ale jocului A Scrie despre cărțile lui Mircea Horia Simionescu comportă fără îndoială un ami- nul risc, dar nu din imposibilitatea comentariului, cum opinia Mireea lorgulescu, ci om reținerea de a vorbi cu gravitate despre absența (disimularea) gravității, de a consemna o foarte savantă ți riguroasă compoziție care invită la exercițiul necenzurat, eliberator al jocului- Jocul este urmărit cu ostentație, aplicat realității materiale orieit de consis- tente, pină unde chiar ți zidurile burgului încărcat de istorie pol să pară trucate, de carton și gutapei-că. M.H.S. c fascinatele confruntarea ludică a realității și aparențelor, la nivelul cotidianului, e fascinat de poezia flacoanelor cu culturi microblene. Dar la o privire mai atentă vei descoperi că jocul nu este, așa cum spunea cincvii, numai o diversiune, ci o subversiune. „A te juca înseamnă a te expune generos ordinii obiecte* lor4', dar nu acccptînd-o, ei sfldînd-o. subminînd tendința firească a lucrurilor de a încremeni în tipare definitive, răsturnind ordinea anchilozată a universului. Invitînd la gestul absurd, ludie, construcția „ingenios-anapoda", autorul replică la adresa celor care ucid candoarea incercind să restringă posibilitățile universului, ,,să-l transforme Intr-o realitate negativă1* prin prescripții care încep cu „Nu... !"/„Rafala mitralierei jocului, glumei, calamburului" este remediul împotriva cronofagiei instituționalizatc. a standarizării, a impasului creator, fnfinitlrele Sf. Anton de la finele ticlui de-al doilea volum al ingeniosului bine temperat (Bibliografia generală. Edil. Ecminescu. 1970)sînt o pledoarie pentru evadarea din tipare, pentru dramul de imaginativ care să facă posi- bilă ..excursia printre lucrurile amenințate de gindul tău", ca apoi să te întorci purificai printre legi și obiecte. Dar construcția „ingenios-anapoda" ar puica aparține lumii reale deopotrivă, lumei primei jumătăți a secolului douăzeci. Cu alte cuvinte jocul ar putea să fie imaginea răsturnată ca într-o oglindă a universului, coexistind și confundîndu-se cu el, Incit ca cititor ești la un moment dat derutat și nu-ți mai rămîne decit să iei in serios șarja amicală a autorului care îți propune o istorie a gafei universale, „promo- varea bunelor tradiții ale gafei istorice", „un sistem dc învățămînt realist și galic" ș.a. Substituția dintre joc și realitate este posibilă și poate chiar preferabilă Inlrucit jocul rămine totuși o convenție, mimarea exterioară a primejdiilor și violenței con- fruntărilor reale. Acesta parc să fie și sensul final al celor două savante Fotografii cu oameni mici din primul volum (Dicționar onomastic, Edit. pentru Literatură, 19(>9) unde încrincenarea verbală, brutalitatea gesticulației, psihologice rudimentare ale persona- jelor nu sînt din fericire decit un nevinovat joc dc copii care și-au asumat lumea adultă. Jocul, pe lingă virtuțile sale homeopatice, pc lingă posibilitatea dc a atenua dramatis- mul existenței cotidiene, se pare că arc și o funcție cognitivă. Deși regulile sale trans- criu o convenție, relații cu caracter întîmplător, el poate deveni la un moment dat revelator în măsura în care sîntem dispuși să acceptăm convențiile (pentru scriitor acesta sînt falșul „dicționar onomastic", „fișele bibliografice", „biografiile eroice") M. H-Ș. nc avertizează că prin aceste mijloace extranee literaturii, in cărțile sale „se face o expunere a relațiilor omenești: panorama dezvăluie legături umane ce nu se percep cu ochiul laicizat după care numele nu sînt numai o convenție întâmplătoare, ex- terioară, ci „primul instrument cu care cercetăm universul. E primul semn pc care-1 punem pe obiecte astfel ca, întoreînd capul, existența lor să dăinuie în noî.“ fDicfionar onomastic, p. 174). în egală măsură va trebui să acceptăm prezumția scriitorului că tit- 82 Iunie docte și numele autorilor sînt o portiță deschisă spre revelația cu totul surprinză- toare, vă intic acestea și numele editurilor, spre exemplu, există relații care în ele insele pot oferi spațiul suficient pentru comentarea și catalogarea definitivă a cărților în „fișe bibliografice'*. Precaut, inventează deliberat titluri și nume de autori pitorești, absurde, care să-i susțină demonstrația. Autorii se numesc George Taklill. Max Car- lopher, Nicolae Rață, editurile : Phenobnrbital, Papagal, Sybaris și Una. La tunul de cfmp, iar cîte un titlu excelează prin verva umoristică care merge pînă la asociații pră- păstioase, urmuzienc : Nudismul sub Mihai Vodă Viteazul. Cu Luther in furculiță. Jupui- rea de viu in relațiile dintre puterea otomană și satul Tătărești. Singura nedumerire pe care o poate trezi Ingeniosul bine temperat este aceea privitoare la eficacitatea și opor- tunitate formulei literare alese. M.H.S., știe însă exact unde să-și tempereze ingenio- zitatea și nu avansează decît arareori tn teritoriul riscant a) jocului pur, gratuit, Dacă primul volum avea aerul ușor desuet al fotografiilor mișcate din albumele de familie, in al doilea volum impresia nu se susține decît în parte. Sub masca unei „bibliografii generale" a literaturii europene din prima jumătate a seeoluluiXX, acest din urmă tom reușește printr-un sistem ingenios de invertire a datelor istorice, suprapunere a epoci- lor anacronisme și anticipare, să comenteze indirect lumea contemporană, in volumul anterior raportarea la prezent era cu totul intîmplătoare și se consuma cel mai adesea in butade și transcrieri de biografii în care nume odinioară celebre erau atribuite unor personaje contemporane, spre deliciul cititorului amator de farse spirituale (Casandra devenea femeia voinică, plaluroăsă, CU gușa proeminentă, din cerdacul unei case de la tară, Abcl — „vinzător de mărunțișuri în cartierul Taica Lazăr", Eraclid — „șoț cuminte și ordonat a! unei sfinte exaltate"). De astă dată tentația anecdoticului facil, reproșată dc critică, apare mult cenzurată, umorul prăpăstios devenind un prilej de a crea ade- vărate parabole simbolice. Așa spre exemplu anecdota despre mașina de smîniînit încremenită pe veci este un mod dc a vorbi despre geneza opiniilor sociale și inutilita- tea disputelor dogmatice’, într-alț loc jocul cu „groapa de furnici" devine o porabolă explicită : „Oriunde te întorceai se făceau glume și gropi. Cineva, deși nu declarase ceva in acest sens, murea de dorința dc a umple gropile, începuseră oamenii să se îndoiască, tot căzînd. că se fac glume. Dar se făceau glume și, înainte sau după ce cădeau, erau la fol dc încrezători." Pc alocuri cultivarea enormului,absurdului, il conduce pc autor pc nesimțite spre un domeniu numai pe jumătate explorat, din fața căruia preferă să se retragă ori dc cîte ori jocul ia o tentă gravă, tragică. Descriind peripețiile patetice ale Iul Philippc, urmărit cu agresivitate de societate pentru că deține o ruletă — simbol al candorii incă intacte — autorul conchide precipitat povestirea, impingind-o în ridicol atunci cînd desfășurarea ei începuse să-i amenințe aparent detașare. Prea mult un descendent al portretiștilor din linia lui l.a Bruyere, Mireea Horia Simionescu ne oferă cu predilecție portrete dc epocă. Ele evocă perioada interbelică cu pitorescul ci de recuzită, căutat cu ostentație. în ambele volume abundă biografiile unor ex- centrici pitorești, sau dimpotrivă grotești, unii ipostaziind prea evident tipul eroului caragialcsc (incepind cu madam Sachelaric, matroana din Câinești, care „a fecundat literele americane, lăsîndu-se uneori ea însăși, ea orice spirit receptiv, fecundată", la Coriolan, (românul perpendicular sau Crizante), „biografiile eroice", după mode- lul literaturii secolului al XVUl-lea (Smollett, Holding) — in fapt parodii croi- comico-satirice. biografii anecdotice atribuite unor personaje celebre precum Gocthc sau Ariosto. Toate trădează spiritul dc observație și ochiul versat al moralistului deprins să scotocească între brocarturile prăfuite și decorurile dc mucava. Șarjele sarcastice la adresa falsului patriotism, a fanfaronadei și pedantismului snob il indică cert, ca model, pe Caragiale, deși i se poate reproșa autorului că abuză une- ori de procedeele farsei, parodiei, gogomăniei caragialești. în M.H.S., se recunoaște cu ușurință scepticul care a luat locul scriitorului senti- mental, impunîndu-și rigorile unui spirit lucid și rece din neîncredere față de „pre- cepte", „adevăruri" absolute, forme încremenite. în primul volum, acest scepticism funciar merge pînă la a chestiona domenii vaste precum istoria, atcntînd la respectabi- litatea unor opinii consacrate despre evenimente. Istoria, glumește autorul, este plăsmuirea unui singur om cu imaginație diabolică, din sec, XIX, un mare Anonim care a suferit de facondă verbală), demitizînd, dcsacralizînd. intorcind în farsă faptul istoric. Din această confruntare nu are de ciștigat decit umorul anecdotic, subtil elocvent sau prăpăstios, după cum și modalitățile prin care se realizează sînt diferite. Unele reiau procedee ale umorului clasic: falsa definiție doctă care traduce de pildă stări ale spiritului prin apelul la fiziologic (Slcrnc, Habelais) sau tehnica mecanicistă (reținerea intestinului gros, ni se spune, produce capodopere, relațiile dintre oameni sînt imaginate cu un schimb de lichid pompat pc o conductă), parodia ei-oică, patosul (nesemnificati- 83 i vului i sc conferă proporții eroice, dezmințite dc întorsătura persiflatoare din final), exploatarea posibilităților comice ale pseudoștiinței, îndeosebi a celei care emile pre- tenții asupra afectelor, emoțiilor artistice, pseudovoiajul utopic, impostura insinuată discret Intre informații aparent docte, bestiarcle. Alte procedee actualizează tehnica mai recentă a suprarealismului (Urmuz), precum invenția verbală prăpăstioasă, asocia- ția bizară și alternarea „imaginilor palide cu cele violente", a celor obișnuite cu cele neobișnuite, invertirea termenilor care merge pină la confuzia de obiecte, răsturnarea raporturilor logice, amestecarea regnurilor, folosirea cuvintelor cu sensuri imprevizibile sau procedeele absurdului (dc la Caragiale la Jary și Tonescu); „pasele scurte ale inteligenței", umorul macabru, cultivarea enormității, a fabulosului grotesc. în toate ipostazele umorul are, după propriile mărturisiri ale autorului, un scop programatic, polemic, demistificator. ..Altora scrisul său li se înfățișa retoric, prolix, cind de bună seamă el este sincopat, linear și avar. împletirea de fantastic și vulgar cotidian, de iro- nie și inocență, de acid și lirism, apărea unora o slăbiciune barocă,abstractă tnesență ... Proza lui este însă matematică -.. Construcțiile sale nu sînt altceva decit Jocuri ale volumelor din creația unui pictor realist. Fără excepție ele sînt tendențioase. Cu puțină atenție, fiecare frază descoperă corespondențe ale lumii contigente cu idei foarte vechi, livrești... Privită ca un simplu rezultat al imaginației (...) opera poate apărea ca o curgere (...) indiferentă la realități. Dar investigați cu grijă proza lui și vă veți con- vinge cltc fotografii a putut să strecoare în paginile sale și veți vedea cum observația critică se răstoarnă de cîteva ori într-o frază.,, Uncie elemente amintesc dc Rabe- laîs, Swift. Kafka și Mark Twain, dar autorul se apropie mai degrabă de Neculce, D. Cantemlr, Budai-Dcleanu, Caragiale, Odobescu, Urmuz, G. Căllneseu..." Autori- tatea acestor opinii despre sine, deși transmise intr-o formă mediată de una din „deghizamenteie" sale — George Heraclide, nu trebuie contestată. Eie explicitează intenționismul clar al formulei sale literare, avertizează asupra naturii duble a scrisului său: tentanția lirismului, alunecarea spre o evocare nostalgică a copilăriei care singură mai păstrează candorîle jocului, cenzurate de scepticismul maturită- ții, apelul la batos și parodic care să înghețe orice efuziuni. Pe planul scriiturii se remarcă pe de o parte stilul ! caligrafic, prețios, livresc, întreținerea unei apa- rente gravități ca din partea cărturarului docil preocupat de a ne pune la dis- poziție Întreg arsenalul de informații de care dispune, pc de altă parte grimasa comică a autorului care ne trage mîneca în sublext, mărturisindu-ne că nea tras pe sfoară, apetența pentru parodie (care merge de la deriziunea unor stiluri litcrare- romanul jurnalier, desuet literatura spațiului închis", proza gongorică, dc diva- gație eseistică — pină la parodierea propriei sale maniere). Preocupat de măștile sale, scriitorul intră uneori in conflict cu ele atunci cînd le acordă prea multe concesii sau cînd acestea tl eonstrîng să le trateze cu gravitate. Ingeniosul bine temperat este în ultimă instanță refuzul gravității, fuga de dramatism prin asumarea convenției co- micului, oricît dc precară ți dc iluzorie ar fi ea, încercarea de a contrazice in virtutea unui stil și a unei logici a eleganței accidentul cotidian, realitatea exterioară, nu este decît o falsă salvare. Eroul don quijottesc din ultimul fragment, Sînt regizor fi călăref pare să descopere această înțelepciune : el este salvai de mina brutală a unui trecător, „ea pe cel mai ordinar din semenii lor', tocmai în clipa cînd iși crea iluzia salvării de la scufundarea prin levitație spirituală, Este se pare șl înțelepciunea autorului Care se reîntoarce purificat la legile ți obiectele lumii reale după ce a trecut prin purgatoriul necesar al experienței ludice. 84 Aurel Cosma Inițiative editoriale timișorene în perioada interbelică Nevoia unei edituri in Timișoara a fost totdeauna simțită. In general, aproape toate revistele Bănățene, chiar ți unele ziare, au organizat pe lingă ele și edituri, spre a veni în sprijinul scriitorilor, ale căror creații, de proporții mari, nu puteau fi cuprinse in spațiul grafic al apariției periodice. Și putem spune că au existat astfel de inițiative editoriale, dar ori cît de numeroase ar fi fost ele, tot nu erau suficiente pentru a satisface cerințele, tn cete ce urmează voi arăta cîteva din aceste inițiative editoriale și rodul acti- vității lor. Ele erau multe. Nu le voi putea înșira pe toate. Deocamdată voi expune nu- mai cele mai importante din Timișoara. Desigur, voi avea in prezentarea lor destule omisiuni. . Tntr-un articol precedent am arătat cum au funcționat și ce au publicat editurile „Luceafărul" și „Astra Bănățeană*. O altă editură a fost realizată din inițiativa perso- nală de scriitorul Ion Stoia-Udrea, care scotea revista „Vrerea". Cu același htlu a pus bazele unei case de editură, colportaj șl arte grafice, care a scos o seric de cărți din diverse ramuri de creație. Astfel, în colecția de „Poeți bănățeni contemporani se poate menționa placheta de versuri a lui Petru Sfetca cu titlul ..Echinox" și volumul oe poezii a lut Romulus Fabian „Carte din pustă", volumele de debut ale scriitorilor Petru Vintilă și Al. Jebeleanu, precum si antologia întocmită de Ton Stoia-Udrea, cuprmzind sub titlul de „11 poeți bănățeni" o prezentare a Iui : Pavel P. Bellu, Grigore Bugarin, Romuhis Fabian. Dorian Grozdan, Traian Teremici. Constantin Mîu-Derca. Mihai Novac Grigore Popiți. Petru Sfetca, Ion Stoia-Udrea și Tiberiu Vuia. Iar in colecția „Poezia de peste hotare" a apărut volumul dc traduceri al lui fon Stoia-Udrea : „Negri sub ză- rile nori“ și primele traduceri in românește ale poeților italieni moderni Giuscppe Un- garetti si Eugenio Montaje, datorite lui Petru Sfetca. In proză au apărut „Schițe alese' de Dr loan Teicii. Colecția „Studii dc istorie bănățeană" a cuprins lucrarea lui Traian Bîrăesci’ .Banatul sub turci" (13341 și colo ale lui Ton Stoia-Udrea : „Marginale la istoria bănățeană" <194D)„ ..Plastica românească in Banat" și două volume de „Studii și documente bănățene" (1343). O altă colecție a editurii „Vrerea" din Timișoara era compusă din cele două ghiduri elaborate dc loan Stoia-Udrea, unul „Ghidul orașului Timișoara", si altul întocmit în colaborare cu Dr. Emil Grădinariu cu titlul „Ghidul Banatului". Editura a mai tipărit „Ereditatea capacităților intelectuale" de G. Oancea- Ursu și „Aspecte șocial-agrare ale economiei țărănești" de Dr. Mihatl Lazăr. Tot sub egida editurii „Vrerea" a ieșit de sub tipar și colecția ..Fundațiunea Olivicri Varzi" îngrijită de prof. Silvio Guamieri. care era formată din monografii despre raporturile dintre români si italieni scrise de profesori de In universitatea din Cluj, refugiati la Timișoara In timpul războiului : Naturalițti italieni din veacul al XVTTT-lca, cercetă- tori ai ținuturilor românești" de Emil Pop. apoi „Aurul Daciei și imperiu) roman" de Victor Stanciu și „Banatul în timpul romanilor" de Alexandru Borza. Am înșirat aici numai cărțile apărute. „Vrerea" a avut un plan editorial mult mai vast, pe care nu l-a putut îndeplini din lipsă de mijloace financiare. Printre primele încercări editoriale a fost și cele ale publicistului Pompiliu Șer- bcscu. sub egida cotidianului său timișorean „Unirea Română" din anii 1931—1933. Tn editura „Unirea Română" înl-au apărut atunci două cărți și anume; ..Istoria presei române din Banat" (1932) si „Bănățeni de altădată" cu 42 de biografii și portrete (1933). Editura aceasta a mai nubileat volumul dc debut a] poetului Grigore Popiți : „Glasul sufletuliii ți al trupului" (1932). apoi studiul pedagogie al prozatorului Gheorghe Ata- naslu despre „Tnvflțămîntul surdomuților". Priceperea și experiența în domeniul or- ganizării unei edituri l-au ajutat pe Pompiliu Șerbescu, mai tîrziu ca director al cooperativei învățătorilor bănățeni, să întemeieze pe lîngă această cooperativă șl o tipografie, apoi editura „Națională" din Timișoara, care printre altele a publicat vo- lumul scriitorului Grigore Popiți cu titlul „Date și documente bănățene" (1939) și fn același timp broșura lui Nicolae Ursu „Contribuțiuni muzicale la monografia comunei 85 Sîrbova". Tot în această editură a văzut lumina tiparului romanul dramatic în cinei acte al lui Dimitrle Fora cu titlul „Desâmăgiri". Aici s-a Imprimat apoi volumul „Pc aceeași brazdă" de Pompiliu Șerbeseu cuprinzînd articolele sale apărute in perioada ani- lor 1921—1931 In anul 1939 Ludovic Ciobanii publică la tipografia librăriei cooperativei „Naționala" din Timișoara o broșură cu titlul „Imagini sonore din istoricul corului Doina din Sînnicolaul Marc". Iar Marius Bucălură secate în 1938 „Crimpcie din evo- luția pedagogiei bănățene* în editura Asociației învățătorilor din județul Timîș- Torontal, O rodnică muncă editorială a desfășurat în Timișoara și gazeta săptăniinală ..Pruncea", redactată în anii 1SK14—1941 de Nicolae Ivan. 1n jurul publicației sale de gen .magazin" a reușit să stringă o pleiadă dc tineri dornici de a se afirma prin scris. Astfel a luat naștere și aici un fel do cenaclu, un loc dc inllinire și de grupare a talentelor in curs de formare. Nicolae Ivan a sprijinii publicarea creațiilor celor tineri, urmărind, prin această strădanie, lansarea lor in viața literară a Banatului. Editura „Fruntea" și-a începui activitatea în 1935 prin tipărirea sonetelor lui Grigore Bugarin într-un volum cu titlul .Simfonia rustică". O altă plachetă, cu versuri in grai bănățean, a poe- tului Grigore Bugarin a apărut în 1937 : „La nana-n vale". în 193G Nicolae lvan, directo- rul revistei și editurii „Fruncea", a publicat : „Timișoara, o mică Istoric a orașului", care, fiind foarte repede epuizată, a fost reeditată in anul următor. Fidelă programului de a susține debuturile literare, editura „Fruncea" a scos în 1938 volurnid do versuri „Înfloriri" al lui Corneliu Sav, Un succes a avut in 1939 cartea lui Octavian Metca despre „Viața de basm a lui Badea Cirtan", cu o prezentare în limba italiană dr praf, Silvio Guarnieri și trei portrete ale renumitului cioban. In 1940 Nicolae Ivan publică în edi- tura sa biografia romanțată „Fericitul zburător”. In anul 1944 a apărut în această editură și cartea de debut a prozatorului Mircea Șcrbăncscu, „Prea tîrziu", cuprinztnd cinci nuvele. Revista a mai scos calendare, cu bogat material de almanah, pentru anii 1937, 1938 și 1939. O susținută activitate editorială a desfășurat în Banat șî profesorul Nicolae A- Roțu, pe lîngă ziarele pe care le-a condus. La „Cuvlnlul satelor" de sub direția scriito- rului țăran Ion Ciucurel din comun a Șoșdea, s-a ocupat cu redactarea acestei gazete săptămînaic, cîl și cu editarea unor cărți, lan Ciucure! a fost unu! din primii scriitori țărani bănățeni, care a publicai și un roman intitulat „Transformarea". Vom aminti aici ți pc poetul țăran Paul Tîrbățiu, colaborator la „Cuvîntul satelor", care și-a tipă- rit în perioada aceasla două plachete de versuri, precum și pe povestitorul Petru Petrică. prezentat recent intr-o emisiune la televizor împreună cu scriitorii Ion Frumosu și Ghiță Șerban. Nicolae Roșu a înființat în 1941 .Editura Poporul Rumân", pe care a înscris-o ca membru in „Asociația editorilor din Romăniu'. în această editură, condusă dc el, au apărut in perioada 1941—1948 printre altele și cărțile : Nicolae Tainici : „In poiana fetei", nuvele, Dr. Alex. Buia : „Plantele noastre medicinale", lucrare de 209 pagini și 195 planșe în culori, premiată de Academia Română, apoi Dorian Grozdan : „Porți închise", versuri (1942), Traian Rusu-Șirianu : „Noi ni-S capu“,poezii in grai orădan- crișan, „Viața lui Luță ioviță", — Grigore Bugarin ; „Fata Babii Flourea",scurtă piesă dc teatru, Dimitrie Fara „Dragostea e avere" scurtă piesă dc teatru — Nicolae A. Roșu ; „Florile dorului*', o antologie de poezii populare, apoi Traian Rusii - Șlrianu, în colaborare cu N. Roșu : „202 strigături dc la joc, culese din popor". Institutul Social Hanat-Crițana a publicat pe lîngă revista sa lunară din Timi- șoara, și volume cu rezultatele cercetărilor întreprinse In satele bănățene. Astfel de anchete sociale au fost tipărite dc Institut în lucrări de sute de pagini, ca de pildă „Monografia comunei Sîrbovn", euprinzînd investigațiile din 1935 vara, iar după lungi dezbateri metodica și analize tematice, editată abia în 1939. Editura a mai publicat și alte lucrări asemănătoare. Scriitorul Virgil Birou a publicat în 1941 in editura Institutului Social o carte despre „Năzuințe și Realizări". Etape din viața culturală bănățeană". în același an, Virgil Birou a mai semnal și o altă lucrare cu ilustrații despre „Crucile de piatră do pc valea Carațului', Un a|t cercetător ai Institutului Social, Ion Negru, a dat Ja tipar în 1943 „Contribuții la cunoașterea Banalului. Jurnal de călătorie din 1778 al împăra- tului loșif al It-lea“. Iar Dr. Emil Botiș, care a desfășurat o fecundă și prețioasă acti- vitate la Institutul Social, a publicat tn 1941 la Timișoara un studiu despre „Urbanis- mul țăranului român". Compozitorului Sabin V. Drăgoi, care făcea parte din echipa activă a cercetătorilor de folclor muzical și participa la anchetele Institutului Social din Timișoara, a publicat două lucrări muzicale și anume : în 1934 — „90 melodii clin Belinț", iar in anul următor „30 coruri bărbătești și mixte", Trebuie să accentuăm 55 că sufletul activității din cadrul Institutului Social din Timișoara a fost Dr. Cornel Grofșoreanu, care s-a ocupat si dc munca editorială, publicînd și el numeroase studii proprii din domeniul sociologiei, cu aplicație In probleme bănățene. El a fost și fon- datorul institutului. . , .... Asociația scriitorilor români din Banat, la stăruința președintelui ei, ți-a înfiin- țat o iditiiră proprie, in care a apărut în anul 1943 o culegere alcătuită dc Virgil Birou cu sprijinul criticului Nicolae Țirioi : ,Poezia nouă bănățeană", prezentînd versurile tinerilor poeți de atunci : Pavel Heliu, Alexandru Jebeleanu, Petru Sfcka și Petru Vintilă. Tot în editura Asociației a mai apărut „Oglinda lui Moș Ion Stăvan de Vir- gil Birou. Cea mai măre parte a creațiilor literare ale scriitorilor bănățeni din această aso- ciație au apărut în perioada interbelică in editura fiecărui autor in parte. Fiecare și-a suportat cheltuielile de tipar și S-a descurcat cum a putut în problema difuzării cărții sale. Astfel au apărut epigramele primului președinte al „Altarului Cărții'4 Dion Mardan, care a mai publicat in 1936 o carte de proză : „Insula Ada-Kaich". Celălalt poet Ada Crin, membru al Asociației scriitorilor de aici, și-a editat în 1935 poeziile intr-un volum intitulat Jn amurg". Ada Crin era numele literar al profesorului Dr, Ovidiu Tino dc la școala politehnică. Poetul Volbură Poiană-Năsturaș și-a publicat în timpul șederii sale în Timișoara mai multe volume de poezii la Tipografia Românească din lo- calitate. Tot din această tipografie a ieșit volumul de versuri al lui Constantin Miu- Lcrca consacrat ca un autentic exponent al simțirii bănățene, pc care a exteriorizat-o cu vădită sensibilitate. Prozatoarea și poeta Mia Marin și-a scos în 1935 volumul de nuve- le cu titlul „Simțiri păgîne“ Ia tipografia ..Tara". Iar prozatoarea Dridri Goromță și-a imprimat volumul dc nuvele „«Miresme* din Banat14 tot în anul 1935. O senzații? a pro- dus în anul 1938 apariția la Timișoara a romanului de anticipație scris de Ilie lenea, purtînd titlul „Ard luminilc-n Vitol". Librăria „Cartea românească" din Timișoara a publicat în editura ei o scrie de scriitori timișoreni, printre care pe poetul Grigore Popiți, al cărui volum de versuri, „Cîntece din fluer'4, cu gravuri dc pictorul Calul Bogdan, a ieșit de sub tipar in anul 1935. Apoi, tot în editura acestei librării timișorene, au mai apărut si cele două romane ale prozatorului Gheorghe Atanasiu „Adelina" (1934) și „Desmoșteniții" (1935). care a mai publicat fn editura „Cugetarea" din București romanul „Moara roșit’". Printre diversele inițiative editoriale se not menționa cele ale lui Aurel Bugariu, care a scos în 1941 la Timisoaara studiul decedatului său frate Vicențiu Bugariu despre poetul bănățean .Iulian Grozescu (1839—1872)" și altele. Petru Oancea a editat pc Ungă revista sa ..Vasiova" si volumele sale do versuri ..Primăvara" (1936) si ..Toamna Tn colecția „Dacia44 a văzut lumina tiparului, printre altele, studiul istoric ..Din trecutul slovei bănățene" datorită cercetătorului Ton B. Mureșianu. O frumoasă activitate n desfășurat la Timișoara si ..Editura Institutului dc cultură italiană din Românul" Secția locală mi-a publicat două lucrări în limba italiană, în 1939 Traccc di vita italiana nel Banato“și în anul următor-Considerazioni ȘUll ori- gine doi romeni4'. Ambele studii au fost după aceea tipărite de secțiunea locală a lutuluî italian si în două cărți cu versiunea textului românesc. , . . . - In editură proprie și-au tipflrit plachetele lor : poetul Romulus Fabian. care, după „Din tara cu bobi de aur", a mai scos în 1937 „Drumuri cu lună", apoi poetul Tiberiu Vuia, Lucian Costin si alții. , . Maliu Bogoe o tinflril la Timișoara două broșuri de epigrame, m 1936 Picăturide venin" si în 1940 .Flori si spini". Reușite si savuroase epigrame a publicai Ion T. «mc. în proză s-a lansat atunci Dorel Drăgiicscii. care prin nuvelele șl romanele sale a fost considerat ca o promisiune literară de reala valoare. __ . în această expunere m-am rezumat numai la citiră scriitori. In perioada. interbe- lică cine avea posibilități materiale îsi putea publica produsele condeiului, indife- rent dacă nvenn sau nu calități literare, mai ales că nu era nici im mijloc d - control critic, nici nrealahi) si nici după apariție. Acesta a fost cel mai maro neajuns al anilor dc inflație literară dintre cele două războaie mondiale, Nu m-am extins în abordarea multiplelor lucrări de ordin istoric din trecutul culturii Banatului Totuși voi menționa aici valoroasa serie de monografii istorice ale celor mai importante comune din iudotul nostru, publicate în 1934—1936 de Gheorghe Cotoșman sub tittul „Din trecutul Banatului", precum si Monografia Banatului scrisa de Ion l.otreanu. „ . . „ . _. . Închei prin a reaminti că Asociația scriitorilor din Banat a organizat la Timișoara. 1a 17 mai 1936. un festival si o expoziție a cărții bănățene, care s-au bucurat de un deosebit interes din partea publicului. 87 • cărți-reviste • cărți-reviste • cărți-reviste • car(i reviste ♦ romul munteanu: „literatura euro- peană în epoca luminilor4' O remarcabilă sinteză de istorie literară și literatură -comparată Literatura europea- nă fn epoca luminHor întreprinde profeso- rul Hornul Munteanu de la Universitatea din București. Primele două capitole ale cârtii Premisele social istorice ale litera- turii europene fn epoca luminilor și Pre- misele ideologice aîe literaturii in epoca luminilor formează nucleul din care sînt deduse implicațiile ideologice în literatura propriu zisă, în roman și în teatru, eviden- țiindu-se, f n aceeași mășură, criza poeziei lirice in epocă. Ultimele două capitole ale lucrării / Preromantismul ți De Ia 5turm und Drang la neoumanismul german I intre- gesc tabloul istoric al literaturii secolului a] XVTH-a ; cititorului îi este oferită astfel o perspectivă de ansamblu asupra uneia din cele mai frmîntate ți interesante epoci ale literaturii europene. Metoda comparatist istorică întrebuința- tă de autor se observă cu precădere în para- lela întreprinsă între ideile filozofice șî so- ciale ale epocii și creația literară. Sînt, din această pricină, nu numai bine venite, ci și absolut necesare, sublinierile făcute, in carte, fn legătură cu caracterul eminamen- te combativ al ideologiei epocii luminilor Tn filozofie, arată Hornul Munteanu se ac- eenluează contradicțiile între empirism și materialismul mecanicist, pe o parte, iar pc de cclaltă parte teologia naturală și filozo- fia credinței. înainte de a se încrucișa ar- mele în Revoluția franceză, burghezia și nobilimea se înfruntă pe tirîm ideologie. Varietatea peisajului literar, în epoca lumi- nilor, accentuarea sîmburelui ideologic al operei literare sint consecințele firești ale acestei confruntări. Scrierea lui Hornul Munteanu își afirmă- astfel caracterul dinamic și combativ chiar prin preocupările pe care le atestă. Apoî si în mod prepondent, prin metoda adopta- *-■ tă.Comparatiști mai vechi — și exemplul ilustrului Paul Hazard e concludent în a- ceastă direcție — au subliniat, pe vremea lor, caracterul de conflict pe care îl are lite- ratura epocii. Paul Hazard observa astfel coordonatele spiritului inovator în epoca luminilor, polemica și critica universali pe care ideologia acestei epoci o exercită în toate direcțiile. Problema e reluată dc Ro- mul Munteanu de pe pozițiile istoricului literar marxist. Luptei ideologice i se subli- niază caracterul de luptă de clasă. în Aus- tria. de pildă, unde structura societății și a stalului poartă, mult mai vădit decît In An- glia și Franța, pecetea feudalității, conflic- tul este diminuat, țelurile progresiste ale epocii luminilor sînt restrînse. Epoca lumi- nilor în Austria / așa numitul iozefinism l își accentuează caracterul limitat. Spiritul revoluționar e substituit prin tendințe re- formiste : se încearcă o conciliere între ve- chi si nou- Consecințele spiritului conci- liator se resfrîng ți în literatură. Ea cultivă pe mai departe, forme clasiciste. Raportarea continuă la ideologie, căreia i s-au dedicat două ample capitole la înce- putul volumului, continuă de altminteri, în întreaga carte. Intensa dezvoltare a romanu- lui nu este examinată, doar și numai, în li- mitele istoriei interne a genului. Romul Munteanu observă, pe bună dreptate, legă- tura intimă care există între răspîndirca speciei și lupta împotriva unei estetici nor- malive. de nuanță clasicistă și deci aristo- cratică. fată, în această direcției un citat semnificativ pe care îl spicuiește autorul dintr-un text al criticului polonez Jan Kott: „Romanul s-a născut într-o anumită măsură ca un poem a! eroului din rîndurile burgheziei. Din acest moment moartea ge- nurilor clasice era numai o problemă de timp. Burghezia și-a găsit propria formă literară. Aceasta nu semnifică doar un pro- gres al genului. Are ]oc o revoluție care este însăși literatura, care și-a modificat rolul social și și-a lărgit sfera de influen- ță"/ .lann Kott: Die Schule der Klassiker, apud Romul Munteanu : Op. cit. pp. 103— 104 /. Paralelismul continuu pe care îl obser- vă, în cartea sa. Romul Munteanu, între creația literară și ideologie, evidențiază ca- 88 >acitalea mînuirii ideilor generale ți deci wsibilitatea sintezei. Sinteză nu înseamnă ii ci doar parcurgerea unui secol de litera- ură, ci, în același timp, a urmăririi impli- cațiilor multiple pe care Ic arc opera litera- ■ă. Istoric literar dotat cu un simț asociativ icosebit de dezvoltat. Romul Munteanu 'xaminează, de pildă, romanul filozofic al ui Voltaire Candide cu ajutorul unei exe- jeze în eare se întrevăd ecourile lumii eon- emporanc nouă; traiectul existențial a- jerant al personajelor le transformă, ob- iervă Romul Munteanu, citind-1 pe Heideg- icr. în „niște ființe aruncate în existență, nedate acesteia" / Ibid., p. 186 /. în ceea ■e ne privește am sublinia, mai do grabă, ibsurdul situațiilor ca o ripostă polemică ormulei leibnizione a aromei prestabilite, Tendința do a urmări și a scoate la lumi- iă coordonatele ideologice ale creațiilor li- terare e continuată ți in succinta caracte- •izare a preromantismului. Refuzul opti- nismului, în acest curent literar, e raportat a masivitatea si, am spune noi, duritatea ransformărilor în structura socială a epo- ii. Pitorescul peisajului, descoperit de pre- romantici, e așezat într-un context în care accentul cade asupra meditației melanco- lice despre „condiția umană, concepută ca in itinerar inevitabil spre moarte" / Ibid. p. 300 /. Romul Munteanu posedă, de alt- minteri. exemple s-ar mai putea da încă multe, nu numai capacitatea mînuirii sin- tezei, ci și pe aceea a formulelor pregnante. Analiza operelor discutate izbutește, înde- obște, să evite tonul didactic, de curs uni- versitar. Adesea ea își accentuează prospe- țimea si ineditul. Așa, de pildă, stau lucrurile cu cercetarea poeziei Iul Blake. Cceace îl preocupă pe autor, in egală mă- sură, e evidențierea singularității acestei poezii, dar si punțile de legătură cu lirica de mai tîrziu. Analiza ideilor, analiză care scoate pe prim plan trăsăturile revoluțio- nare ale liricii Iul Blake, se împletește astfel eu reliefarea notelor proprii ale poe- ziei lui Blake. poetul unei lumi demitizate și triste în care cuvintele sînt eliberate dc discriminări tradiționale. Literatura europeană fn epoca luminilor continuă astfel. într-o nouă perspectivă, cu nn unghi de vedere mai larg, cercetarea românească comparatistă- Domeniul fusese abordat, pentru prima dată, de Dumitru Popovicî (La litterature roumaitte a l epo- t/ue des lumieres). Continuator al muncii, în această direcție, a fostului său profesor. Ro- mul Munteanu își atestă vocația de cercetă- tor și istoric literar printr-o carte a cărei prezență în vitrinele librăriilor e, pe cit de bine venită, pe atît de utilă. TRAIAN LIVIU BIRAESCU nvidiu papadima : „scriitorii și înțele- surile vieții" *) Volumul apărut sub titlul de mai sus este o selecție de studii de critică și istorie literară, publicate de autor în diferite pe- riodice înainte de ultimul război, incepînd cu anul 1033- Gruparea materialului în capi- tole mari este aceeași ca ți în culegerea inti- tulată Creatorii și lumea lor (1943) : T. Cărți și probleme, II. Din lumea epicii ITT. Despre poeți. Dc altfel, s-au și preluat cîteva texte din voluminoasa culegere dc mai sus. cu revizuirile pe care autorul le-a considerat necesare, in titluri sau cuprins. Analizele lui O. Papadima se opresc asupra lucrărilor unui mare număr de scriitori, critici, eseiști, etc. Cităm cîteva nume : Per- pessieius. D. Popovicî, Paul Zarifopol, N, Cartojan. Al. Dima, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu, Victor Ion Popa. G. Ibrăileanu, G. Călinescu. M. Sadoveanu. Ionel Teodorea- nu, G. M. Zamfirescu. V. Voiculescu. Ion Plllat, Lucian Blaga, Emil Botta etc. Poate fi considerat un merit — pentru acele vre- muri de centralism excesiv — faptul că O. Papadima a revelat fără discriminări re- gionale scrierile autorilor care trăiau și se editau în ..provincie" ca Pavel Dan, Victor Papilian, Mihai Beniuc, Elena Farago, Ton Luca etc. Această atitudine nepărtinitoare a facilitat unora dintre aceștia să intre cu un ceas mai devreme în circuitul ce li se cuvenea. Clmpul interesului său este neli- mitat : ideologii literare, romanul orașu- lui dc provincie cel al tumultoasei capitale, izvoarele folclorice, legendele și basmele, iluminările, drumurile și nostalgiile sufle- tești ale poeților. Toate aceste numeroase popasuri sînt prilejuri de reflexii, de atitu- dini, de dreaptă judecată. împletite cu efluvii de memorialistică elevată. O. Papadima este dotat cu un precis simț al valorilor, ferindu-se de așa-numîteie „distincții didactice’fO caracteristică esen- țială a cronicilor Iul, remarcată recent și de Nicolae Balotă este „pretextul* folosit de autor pentru a întregi cărțile recenzate cu argumente convingătoare, minuțioase, fe- cunde. în scopul nobil dezinteresat, de a construi „macheta unui întreg edificiu al istoriei culturii române, a conflictelor între un pol al autohtonismului și altul al moder- nismului" /România literară, nr. 39 din 23 septembrie 1971). Menținînd pecetea vremii în care au fost elaborate, cronicile lui O. Papadima publi- cate, în acostă selecție, drămuite uneori eu severitate, îmblînzite alteori cu încurajare l>entru talentele incontestabile, permanen- •> Ed Mineriră. Buc 10TI. 89 i Uzează autorilatca unui critic autentic, clar- văzător țl constructiv. Ele sc citesc ți astăzi eu. aceeași bucurie spirituală, ia Care sc adaugă un sentiment dc deferentă pentru truda exemplară consumată de-a lungul unui lung șir de ani în serviciul culturii noastre. GEORG£ C. BOGDAN creație și ideație *) Aproape fiecare din eseurile pe care le cuprinde prezentul volum, pentru că aci avem de-a face indubitabil cu eseuri, ar putea da naștere prin discuție, dacă nu la un alt eseu, dar măcar la observații dc întinderea unei recenzii, ceea ce spațiul tipografie nu ar permite. Așa că prezenta- rea acestei culegeri nu se poate efectua decit printr-o survolare lipsită de orice pre- tenție, și cu unicul scop dc a sublinia im- portanța apzirițicî. Inițial poate nu-i lipsit de interes de a arăta că dacă eseul nu poate f> definit ei cel mult circumscris ca un gen situat intre literatură și filosofie. operă originală ce nu-ți epuizează obiectul, folosind o imix- tiune de procedee, un gen dacă vreți al unei „literaturi dc frontieră", el se ponte tipo- togiza în schimb in eseu filosofic, moral, social-poli tic, critic etc, ți, fără a putea aborda acum esența acestor chestiuni, toc- mai această tipologlzare să îmi servească oarecum drept metodă pentru a recenza foarte pe scurt volumul de față, Eseurile vo- lumului sint toate in legătură cu arta sau cu cultura, cel puțin, depășind prin ampli- tudinea problemelor puse înțelesul titlu- lui : Creație și ideație, mal ales dacă acești termeni sint priviți dintr-Un punct de vedere genetic, procesual. Eseul lui Adrian Marino : Procesul crea- ției, corespunde titlului de pe copertă ți este una din cele mai frumoase lucrări citite pentru tipul de eseu estetic, înțele- gind prin acesta eseul care își ia drept obiect al încercării șl cercetării problemele esteticii cele mai originale — creația și contemplația operei de artă. Creația este abordată istoric, începînd cu Platou care ii stabilește sorgintea In entu- ziasm, inspirată de suflul divin, continuată prin acel furor poeticus, definiție folosită în evul mediu și apoi Renaștere, toate aceste noțiuni părînd iremediabil goale (pag. 31) De la o explicare iraționalistă a creației pe care o încearcă romanticii (Nova- lis etej o linie naționalistă prin Baudclaîre, • i Bdilurs MincrVd, 1971. Coordonarea rola, aiului de 0'- Stroia. parnasieni, Mallarmd și Paul Valery, ocu- pindu-sc dc creație ca proiector radiant („lampă") sau reflectare („oglindă"), de artificiu] care trebuie „să se perfecționeze pină la limita dispariției, să se facă nevăzut absorbit în abilitatea procesului artistic (pag. 1U8), Adrian Marino analizează crea- ția intr-o demonstrație riguroasă, cu o apa- ratură critică bogată și selectivă, fără să cadă nicicînd în oțios. Eseuri estetice, vizînd estetica, teorie lite- rară, problemele generale ale literaturii, mai oferă acest volum și prin semnăturile altor cercetători și gînditori, Ion lanoși se ocupă de Principii dialec- tice în estetica marxistă. Foarte bine orga- nizat, didactic aproape, pc subcapitole (Ma- tcrialismul și dialectica, obiectiv și subiec- tiv. Reflectare și creație etc) eseul lui Ion lanoși tinde, prin anumite demersuri ca arta ți știința, arta și politica, să devină un eseu filosofic, anexindu-și diverse teri- torii ale gnoseologiei. Eseu estetic vom numi și lucrarea lui Gr. Stroia, coordonatorul acestei „antologii" intitulat: Repere fn universul artei socia- liste, Același didacticism de substanță supe- rioară ea și la Ion lanoși. Preferăm denu- mirea de eseu estetic, pe lingă eseu filo- sofic. ultimul rezervîndu-și probleme direet legate de filosofia pură, pe de-o parte, cir- cumscriindu-si o arie privind gnoscologia, iar pe de altă parte vizînd probleme ce țin de filozofia culturii în general. Pentru eseul estetic am evitat termenul dc „artistic” din pricina echivocului pe care l-ar putea crea ultimul termen adică, artis- tic in ceea ce privește forma, stilul, încăr- cat eventual dc metafore etc. sau artistic în sensul că acest eseu s-ar ocupa de toate operele artei (muzică, plastică etc) de sta- tutul și legitimitatea lor. Pentru eseul care se ocupă de o anumită operă de artă. în sine, sau de un autor, am preferat termenul de eseu critic. „Poezia lui Eminescu- de Ton Ncgoițescu ar fi un ase- menea Dar sâ revenim. Tot un eseu estetic sem- nează ți Radu Negru : Arta — obiectivare estetică a umanismului, deși prin aborda’ rea umanismului în artă, fapt constatabil dt altfel ți la al ți eseiști din acest volum, are o puternică aplecare spre cercetarea de tij moral, spre un eseu moral. în spirîlu] eseului filosofic de cercetare t problemelor ce țin de filosofia culturii sc înscrie ți D. Ghișe eu : Citeoa considerati despre cultură ji valoare, Dar fie că este vorba despre un eseu estetic, critic sau mo ral, dezbaterea problemelor se face de pozițiile clare ale concepției marxist-leni 90 niște. în centru) acestor dezbateri stă omul, stă o artă umanistă care se constituie ca un mesaj comunicabil și care răspunde unor necesități istorice. Tată o formulare justă și lapidară a iui O. Ghișe în eseul citat : „O valoare" care nu-și comunică conți- nutul și incomunicabilă rămîne strict su- biectivă, individuală, rămîne o potențiali- tate care nu se realizează ca act dc cul- tură, ca valoare" (pas, 24). Este firesc ca eseurile însumate in acest volum privind creația și ideația operei de artă în deosebi, să fie, ața cum s-a remar- cat. in majoritatea lor eseuri estetice. Aș mai aminti în acest sens pe N. Tertulian eu eseul : Critică ji estetică. în care operînd eu concepte moderne ale criticii ca acela ai „criticii dc identificare", pledează pentru strinsa legătură a criticii cu estetica, ba chiar cu o întreagă filosofic a spiritului (B. Croce). Acest lucru este eu atît mai valabil pen- tru o critică ți estetică marxistă care ar- gumentînd pentru o autonomie a esenția- lului nu-1 izolează dc alte valori, de un context social-istoric, de o concepție gene- rală despre lume mai ales. Grigore Smeu ne propune un termen de critică literară: „înclinație" în legătură cu problemele epicii contemporane. înțeles in comparație, cu exclamație, sensul invers „ca resorbție șl o convertire în tensiune inte- rioară" (pag. 275) Personal nu văd dificultatea de a fi ac- ceptat, aplicarea sa în cercetarea efectuată fiind de un bun augur. în afara abundenței eseurilor estetice ce-și anexează mai mult sau mai puțin și alte domenii. Al. Ivasiuc scrie un eseu mo- ral în : Tînărul Afarx. Contemporanul nos- tru, luind în dezbatere „manuscrisele eco- nomice-filosofice din 1844‘ ale acestuia, Ivasiuc este preocupat aci în a arăta cum tînărul Marx definește omul ca pc o fiin- ță ce se autofundamentează în cadrul pro- cesului de creație istorică (pag. 248). „Mar- xismul este umanist tocmai pentru că omul este sursa valorii" (ibidem) Eseul se ocupă în continuare in strictă dependență de Marx și de problema alie- nării omului. Și, în sfirșit, Ov. S. Crohmălniccanu ne propune un eseu social-politie în ..I^ninți problemele revoluției culturale". Lenin credea ți pe bună dreptate că : „Tn prob- lemele culturii pripeala și excesul dc zel strică mai mult ca orice" (pag. 267). țelul fiind extinderea revoluției și pe tărîmul vieți; spirituale. Ceea ce aș vrea să spun în încheierea acest»- succinte note este că intr-o recen- zie care prezintă o carte oarecare, poezie sau roman, și o astfel de carte care însu- mează o mulțime de distinși gînditori și creatori, ce din păcate nici măcar nu au fost toți amintiți, nu poți depăși în această specie a foiletonului studiul cel mult de sugerare a densității și amplorii ridicate. Poate mai nimerită ar fi situarea in fața unui eseu prin opțiune, și dialogul in con- sccință. Dar s-ar nedreptăți astfel prezentarea cărții în sine chiar făcută la un mod ața de general. ILIE MĂDUȚA v. bogrea : pagini istorico-filologice Editura Dacia din Cluj înscrie In ac- tivitatea sa o remarcabilă biruință si anume tipărirea unui volum, impunător din toate punctele de vedere din lucrările Iui V. Bogrea, fost profesor de limba ți literatura romănă la Universitatea din Cluj, între anii 1819—1926. Astfel Clujul a plătit, o dato- rie morală de esență superioară față de căr- turarul moldovean, care prin știința lui. a fost o glorie a învățămîptului universitar romănesc din Transilvania. Clujul a înfăp- tuit șt a reparație, întîrziată multă vreme față de cultura noastră, căci V. Bogrea tre- buîe așezat alături de spiritele cele mai strălucitoare pc care le-a născut bunul nos- tru popor : D. Cantemir, B. P. Hașdeu, Al. Philippide, N. Iorga, V. Pîrvan, D. Pompei, G. Tițeica, C. Nenițescu, G. Călinescu. Spirite uimitoare prin multitudinea cu- noștințelor și domeniilor abordate. Tinerii cărturari Mireea Borcilă și Ion Mării au realizat această reparație ți meritul lor este mare. Ei au făptuit lucrul acesta cu un simț al răspunderii deosebit și cu un devotament impresionant. Aceeași cinste se cuvine ți lui Al. Căprariu. directorul Editurii pentru sprijinul acordat și cărturarului C, Daicovi- ci, fost elev al lui Bogrea, pentru prefața entuziastă ce însoțește lucrarea. Toți cei care se interesează dc realizările științifice ale poporului nostru, tineri mai ales, vor pu- tea cunoaște pe unul din ctitorii filologici la noi: V. Bogrea. Selecțiunea articolelor și lucrărilor lui Vasile Bogrea s-a făcut în ehip judicios, gruparea lor dc asemenea, incit cititorii iți vor putea da seama de spi- versitatea preocupărilior sale. S-ar fl cu- rîtul pătrunzător al lui V. Bogrea și de di- venit după modesta noastră părere, ca luc- rarea să se încheie cu un indice bibliografie al lucrărilor lui V. Bogrea, căci broșura în- tocmită dc Th. Naum și Ieșit Naghiu este de mult epuizată și nu sc află decit in marile biblioteci. Această bibliografic. •) Ed. r^ia. Cluj, iSîl. 91 i întocmită la 10 ani tic la moartea marelui cărturar, ar fi trebuit completată cu stu- diile și articolele, puține e drept, care s-au scris de atunci încoace. O biografie mai amănunțită cuprinsă In introducere, ar fi întregit, pentru generațiile tinere, imagi- nea acestui cărturar despre care N. lorga a spus, la moartea savantului, că „a fost cel mai învățat dintre români". V. Bogrea a desfășurat o activitate ne- obosită de conferențiar, dc publicist și de literat Toate acestea trebuie cunoscute spre a avea o imagine completă despre această personalitate multilaterală. Se cuvine să reactualizăm mereu chipurile marilor noș- tri cărturari pentru valențele educative ce rezidă în viața și activitatea lor, căci nu- mai aceasta menține vie, mereu vie, con- știința puterilor creatoare ale poporului, credința fn posibilitățile sale și deci în- crederea în viitorul său. C. N. MIHALACHE n. labiș : sînt spiritul adincurilor Labiș — din nou o revelație pentru cititor, pentru cîmpul literelor românești contemporane. Labiș — contemporanul no- stru, ba mai mult; pentru că poetul ur- mează a fi redescoperit de critica literară, deoarece (în ciuda scepticismului unor critici — specullnd moartea prematură} el este pe merit un Arthur al poeziei noastre (fapt ușor demonstrabil), iar ceea ce spu- nea Tudor Vianu se menține perfect și în viitor: „mergem cu el mai departe". Labiș a reușit să creeze un univers liric nou, de factură balcanică și să po- sede conștiința deplină a acestuia: „Da, sîntem fn Balcani și am văzut idei. Noi exprimăm, singurii, balcanismul ideatic și tînăr, Vom privi deci cu egală simpatie năzdrăvăniile sau ideile mature dar vom șt< să înălțăm o scară a valorilor" (din Nicolae I^abiș par lui mtae). Paginile inedite din a doua parte a noii ediții, poemul „Lui Marx“ în variantă definitivă etc. întăresc imaginea unui cap de scrie, imaginea unei conștiințe artistice în cel mai înalt grad autentică pentru generația postbelică. Fragmentele de jur- nal și corespondență (vezi fragmentul din „patetica scrisoare" adresată părinților săi la 2 ianuarie 1952) cuprinse în paginile „Labif par lui mâme“ măresc perspectiva interpretării poeziei, constituind totodată un nou capitol deschis spre o cît mai pro- fundă descoperire a poetului. Poezia lui Nicolae Labiș este un mo- ment literar de o deosebită importanță între poezia interbelică și poez’a ultimului 92 deceniu, pe linia unei angajări serioase ce, restabilește legătura cu izvoarele estetice ale acestora într-un mod cu totul perso- nal : „Să-ți privesc obrazul palid, sub viitori de păr rebele, în sfirșit, de bucurie luminat, prea dornic îs — Căci prea des, încins la glezne cu-alc tim- pului inele Ti-ai turnat nefericirea în cascadele de rîs“. (din „Arthur Rimbaud") Dar a căuta să explici misterul a- cestui fenomen intre marginile unei recen- zii e un act de impietate. Inițiativa lui Gheorghe Tomozej (de editare comentată și adăugită) a lui Nico- lae Labiș este un eveniment literar ce tre- buie salutat. PETRU M. HAȘ adrian munțiu : „va! zglobiu" Adrian Munțiu, unul din scriitorii fără zgomot (poet și autorul unui roman) este prezent în librării cu o nouă carte „Val zglobiu", apărută în Editura Ion Creangă. De această dată, o povestire științifico-fantastică. în versuri. Adresln- du-se cu precădere vtrstelor fragede. Adrian Munțiu. printr-o cursivă narare a temei propuse, își atinge cu prisosință țe- lul. acela de a invita la cunoaștere. Po- vestea Inventată de autor, cu succinte mottouri explicative, metaforă bine con- dusă prin labirintul fenomenelor natu- rale, captează generos. Problema versificării acestei poves- tiri contează in măsura în care cititorul se regăsește în derularea filmului poetic, îmbinare salutară de curaj și naivitate. Metaforele, simbolurile, ușor perceptibile, dantelare necesară în structura epico-li- rică, se integrează perfect la intenție. Stilul de legendă (pentru că, în fond in această carte Adrian Munțiu inventează legenda „Valului zglobiu"), confirmă po- tentele lirice ale autorului în această lite- ratură pentru copii și adolescenti, investită cu prea puține cărți pe această temă, cu adresă etică, Paginile ridicîndu-sc artistic la tem- peratura ideilor pe care le propune volu- mul „Val zglobiu", cultivarea cu resurse adecvate □ inventivității, eroismului, a lup- tei cu zăgazurile de tot felul, motive rezolvate admirabil de Adrian Munțiu, nu ne rămîne decit să le recomandăm cu căldură cititorului. D. URECHE miniaturi critice festivalul bacovia fn zilzle de 30 sepfzm- brlt—3 oefo/nArie a.c. u avu/ /or ia Bacău, cu otiziv îm- plinirii a 90 de ani de Ia naș- terea autorului „Plumbului" și „Scinfeîetcr galbene", prima edițte a Jfs/k'a/wJwi literar- artistic „Grorge BaCQula", sub auspiciile Uniunii Scriitorilor din R. S. România, ale revii- tei ..Ateneu" fi ale Consiliului fudețean al Culturii și Educa- ției socialiste — Hncdu. Festivalul Bacovia s-a hu* curat de prezenta unui număr însemnat de pocii, prozatori, critici literari dm toate unghi»’ file fă fii, urmii șă omagiere opera unuia din cei mai mari poeți moderni ai vraru/ui noi- fru. Programul festivalului a fost deosebii de bogat, trans- formindu-se Intr-o veritabilă sărbătoare a poeriei. Gavlnlarea rostită de tov. Gheorghe Rom. prim-sccrctar al Comitetului /udefean Bacău at P C.R. pre- ședintele Comitetului executiv al Consiliului popular jude* țean. hi deschiderea festivalu- lui participarea sa Ia dezufll- rea statuii tui Bacovia, operă remarcabilă, prin valoare și viziune plastică, a sculptoru- lui Constantim Popovici, Ia inaugurarea casei memoriale „George Bacovia", precum și fa alte numeroase numifesidri ale acestui festival a conferii aces- tui eveniment litera? și artis- tic o însemnătate și o rJewihr /ffțprrjtoiMirt/d. Prezenta cw* ufnfiWi» rostite de Luurrnțiu Fulga. vicepreședinte at Uniu- nii Scriitorilor sau de poefa Agatha Grig&rescu- Bacovia au imprimai festivalului ponderea demnă de un astfel de eveni- ment cultural- Serile literare omagiate dr Ia Casa de cultură „Vasile Alecsandri", de Ia Sta- tuia tai Bacovia, de Ia salcia sub care a visat șl a c^eta* marrfr poe/ M om'/ pureca h" la Bacău, șezătarilr literare de ia licee, atenee culturale etc. din Bacău, Onești, Buhuși s-au bucurat de participarea paș- tilor ; Agatha Grigorescu* Bacovia, Ben. Corlaciu, Petre Stoica, AI. Andrițatu, I, Th ilea, Angliei Dumbrăveanu, Dan Laurențiu, Radu Cârneci — președintele Comitet ut ui de or- ganizare a festivalului — Florența Albii, Mtcoldc Prelip1 Cearta, DOtiald M&lir (Sulf Ah Emil Brumaru, Damicrn Ure- che. Ovidiu Genaru. fon Drâ" gănotu, Lucian Valea, Haratam- bir Țugui, Mihai Sabin. Adi Cusin. foanld Romanescu, hlt- colae Tufturranu, Șergieț A dam, Mihai Ursachi, Stelcan Cuc», Cezar Ivdnescu și alții. O revelatoare prezentă efr- regfafiCd : Magdalrn» Popa Actori, soliști vocali și lustru- mentiști. pictori țt sculptori din Bacău și din alte centre cultu- rale ale țării, numeroși, din ce in ce mal numeroși admiratori ai Iui Bacovia, intr-o toamnă CU lumină blindii, de mătăsuri ușoare, completează un tablou din care n-a Hpsd sesiunea de comunicări ștunlifice. care u drneffr/af de participarea, intre numeroși alții, a lui Constan- tin Ciopraga, Mihad PeisO- veartu, Mihai Drâgan, Dan Zamfirescu, Laurentiu Uh‘Cl, Comei Ungurean» etc. T. C. ateneu — număr oma- gial jVujT^Sruf pe septembrie al revistei băcăuane „Ateneu", coinciztnd cu aniversarea a 90 de ani de ta nașterea tui George Bacovia. respectiv cu Festivalul titerar-urlistic, orga- nizat fnfru cinstirea poetului, e deosebit de interesant atit prinfr-p Variată gamă de flta- fer ia le publicistice, cil și prin tr un valoros șirag de nume care vin să salute, omagieze, întregească portretul marelui bard român. Zaharia Stancu, Mi chita StânescfL Agatha Gri- gorescu-Bacovfa, Radu Cdr- necit Anghel Dumbrăveanu, Mina Cassfan, G. Bălăi/ă, Emit Mânu, Edgar Papa. Luurenfiu Wcf, Mircea Țomuș, sint doar cițiva din semnatarii unor pres- tigioase intervenții despre poe- mul bacovian. Ca sil nu mai amintim din și așa bogatul cuprins ai ..Ateneului'’ declf tălmăcirile din Bacovia in franceză de Emil Vasitiad, In engleză de Șt. A vădanei și Al. Pascu. In ger- mană de Mihait Sabin și ita- liană de Cicerone Cefrtegura. D U. „de ce scriu ?" (./fonrdrun literară", nr. 41 are Ceva schimbat in bine. li flindltu mai publicistic, poate, deși derutează puțin vechile obișnuințe ale ochiului formal Pe wn alt mod de punere tn pa- gini. Am înregistrat succint „O cronici politică" xâptămt- naiu semnată de Alexandru tvasiuc. cele două pagini in nitinoriam M.RP. Cnnslania Burca cu II poezii (..Și frica se sfărtmă și devine / Ceva cc na mai seamănă eu sine -). „Șantier" și „Calendar" (utile). Romulus Rusan cu o frumoasă proză dc ficțiune. ., Geo Bogca ne emolfoneaca (iar) profund. Răspuns la o (nlrebare-pretext, mărturisirile sale depășesc arta unui auto- interviu. Ele sint. de fapt pia- tra de temelie a marilor creatii ți a marilor vieți; strtt sfat fi chemare, tndemn impetuos fi Itndr; stnt cuvinte simple despre responsabilitate, despre frumusețe, despre sflnta muncă de toate zilele; totul avtnd drept fundal melancolia unui spirit superior. „De ce scriu f Ca «tt-t tul- bur pe oameni, să la reamin- tesc că sini oameni, că omenia e o realitate care poate fi sim- țită ți pe care se poate eonta. cu pc mireasma șl substanța plinii, plămădiți din griul tare r un dar al soarelui ( . . . ) Scriu penlru că, mai mult decit oricînd, cred că am ceva dc spus. Scriu pentru a Incerta sd corectez erorile. Aceasta Uni 93 pure a fi datoria mea tatii de epoca in care trăiesc." L. C. anchete... Atur'sta „Tribuna" din 7 oct. 1971