/
Redactor șef.: Al. Jebeleanu
Red. șef. adj.: Anghel Dumbrăveanu
ORIZONT
REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMANIA
CUPRINSUL
Elogiu Timișoarei
LAURENȚIU CERNEȚ : Timiștxira azi ..........................,	,,........	... 3
MIRCEA ȘERRANESCU; Dincolo de orizontul prezentului ,....................	...	8
SINZ1ANA POP; Elogiul orașului ,	.. ........... ...........	12
CONSTANTIN ȚO1U ; fMirtna eiecincianâ "	'/ ... ... ................ 13
ION CODRU DRAGUȘANU; Timișoara... care foarte-mi pfdcu ... .................. 14
COR A IR1NEU ; Parcurile noaptea .......................	.................. 14
AUREL DECEI: Destinul si memoriile timișoreanului Tercîiman Osman Aga din
din sec. XVI1-XVII1 ... ... ............................................ 15
*
AL, JEBELEANL': Culorile .............................................   22
CAMIL BALTAZAR : CIntec din urma ....................................... 23
DAMIAN URECHE: Poem pentru Dundre ...................	... ... ... ... ... 24
SIM1ON MOC: Poezia Iui Baco via; Umbra unic ...............
ANDREI A. LILLIN ; Coordonatele sociale si etice in poezia lui G. Bacovia
25
30
35
35
MARJA BANUȘ: Joc de fetite
N, D, PARVU: Scrisoarea mamei
OMIS
pili 4^^
MARCEL CORNIȘ POP :GjganHsmuf inlenlitJor $i incertitudinile prozei actuale	36
PACHIA ION TATOMIRESCU: Clntec ................................ ,	46
AUREL TURCUȘ: Pom ............................................. '	40
OCTAVIAN POPA: tn doi ............................................ *“	41
HORI A GUI A r Part id, Minerii ... ,.................... ... „	*	47
CEZAR APREOTESE1 : Realitate și ficțiune in romanul lui L. Rebteanu: .Pădurea
spinzuralilor" ... ... ........................,	.... ......... 48
ION VELICAN: Soarele se uită Înapoi ............ ...	... ............    ...	56
EMILI AN DASCÂLU: Cimpia tării	........................ ................. 63
IONEL IVAN: Existentă ......................................................... 62
Orientări
ADINA ARSENESCU: Thomas Hardy In interpretarea lui G, Ibrăiieanu ... ... 63
Din lirica R. P. Bulgaria
ELISAVETA BAGRIANA ; Ultimum vale, Tu vrei. In românește de Al. Jebeleanu ... 67
ȘTEFAN TANEV : Noi ne luăm bun rămas in piața atașului .,............ ... ... 68
VANIA PETCOVA : Amăgire, Moartea Jenld, In romdnesie de Maria Magdafena
Mutașcu ... ... ... ................ ...	............ ............ 69
Cronica literară
ION MAXIM: Miron Radu Paraschivescu ; .Ultimele" ......................    ...	71
NICOLAE T1R1OI: Al. Simian : .Anotimpul posibil" ... ... ............ ......... 74
ALEXANDRA INDR1EȘ : Paul Zarilopo!; .Pentru arta literară" ..................... 77
Cronica dramallcă
N, D, PÂRVU : Sllrșil și începui de stagiune ... ..................... ........ 81
Cronica editurilor
EMIL MÂNU '.Colecția .U niversitas" a editurii .Minerva" ............,. ... ... 84
SERG1U DR1NCU : Gh. Bulgăr; Momentul Eminescu in evoluția limbii române
literate ............................................................ ... ... 86
Istorie llterară-documente
AL. CRIȘAN: Valori artistice In folclorul bănățean din .Familia" ... ... ... ... ^18^
GH. ȘORA : Elemente de critică literară ia Vasile Goldiș........... ........... 92^.
AUREL COSMA : Editurile bănățene fn perioada interbelică ....................
CARȚI-REVISTE; .Mihai Beniuc; .Explozie înăbușită" (Florentina FrăfUă),- Valeriu
Anania: .Geneza' (Ion Maxim); Mircea Micu: .Memoria pergamentelor" (Damian
Ureche). MINIATURI CRITICE: .Ardelenii lugojeni", In mernoriam... Un trubadur
nonagenar, .1/1 epigrame" (N. Țiriol)
Calu Bogdan-	Vechea Cetate a Timișoarei.
= ELOGIU TIMIȘOAREI-
PuWictJm efigii și Imagini ale Timișoarei, elevatul municipiu
de pe malurile canalului Bega. imagini din diferite timpuri, imagini
trecute prin conștiința unor scriitori din trecut și de azi.
Oraș de peste 700 de ani. Timișoara a atras Întotdeauna vizi-
tatori prin irumușefea ei severă și colorată de citadelă din clmple,
prin expresivitatea ei arhitectonica, prin oamenii el harnici șl gospo-
dari. Niciodată tnsd Timișoara n-a fost admirată ca acum, In era
țocraJisM- de atifia turiști, din lard șf a/rdindlare. Timfțoaro modernd,
fn armonie cu foaie arațe/c Idrjf, se avfnfd eu arîp/ie Încinse spre
yf/for.
3
TIMIȘOARA AZI
O PLIMBARE CU TRAMVAIUL 1
Cum se naște o idee
M-am trezit vesel și m-am Întrebat care o ii cauza. Bineînțeles că
nu m-am apucat să iac investigații, căutînd să-mi dau seama cum se
desfășoară cutare sau cutare proces fiziologic, ce-am visat azi noapte
sau cine e compozitorul melodiei pe care am deschis ochii — me/odie
ajunsă pînă la mine prin grija unui vecin In concediu, mare amator
de sunete tari; mi-am zis că sînt bine dispus pentru că încd n-am
îmbătrînit degeaba, pentru că n-am motive să tiu trist, pentru că sufăr
de un optimism incurabil ș, a. m. d. Apoi (oriclt aș /căuta să explic
mecanismul, modul în care s-a declanșat ideea — tot n-o să reușesc),
fără veste, m-a apucat o dorință să mă plimb cu tramvaiul 1.
Să fiu sincer, m-am mirat și eu: de ce cu tramvaiul și de ce neapă-
rat cu tramvaiul I ? Simplu! Una e să te duci la treabă, la lucru (vor-
besc de cei ce nu circulă cu troleybuzul sau cu autobuzul 33), și alta
să te plimbi, pur și simplu !$i cu numărul 1, neapărat, fiindcă trece pe
la gara mare (de Nord, n. m.); deci îmi pot închipui că sint un nou
venit în Timișoara, ori că revin aici, sd zicem, după douăzeci de ani.
Poetul Mihai Beniuc la intilnitea cu sludenfiJ Um'vefsîidjii din- Timifoara.
(De Ia stingă Ia dreapta; Ion Curea, rectorul Universității, poetul Mihai Beniuc. acade-
micianul Coriolan Dragulescu, N. D. Pârvu, decanuJ Fucu/tâ/d de FdoJog/e).
4
Să nu întîrziem nici-o clipă
întorc gării spatele și 'dintr-o privire Înregistrez în dreapta o hală
nouă, modernă, a „Electrobanai-ului", pe locul unde acum zece-cincl-
sprezece ani rinjeau ruinele unei mori distruse în timpul războiului.
Drept In față, linia elegantă a locuințelor, magazinelor de pe strada
13 Decembrie, in stingă altădată erau niște maghernițe, parcă le văd
(și e bine să le vedem din cînd în cînd, să ni le amintim: a merge
înainte presupune perpetue comparații intre ce a fost și ce este, pentru
a putea gîndi mai cu folos la ce va fi); acum, aici, se înalță o clădire
demnă de o metropolă... Strada, un bulevard larg, (ni-1 închipuim,
privit de sus, cum trece podul peste Bega, pod construit acum vreo
zece ani, și cum se continuă cu strada Brincoveanu — formînd împre-
ună o largă arteră suplă și cu aer de mare urbe —, e o frumoasă poartă
de intrare în oraș).
Mă urc într-un vagon „silențios", macle în Timișoara și pornim.
Regret că drumul meu nu trece pe bulevardul Republicii care scurtează
drumul dintre gară și centru. Regret, fiindcă ar fi multe de spus despre
întreprinderile și instituțiile înșirate pe partea dreaptă a străzii: „Elec-
tromotor", „Fabrica de pălării", „Fabrica ‘de panglici", „Facultatea de
construcții" ...
Nici n-am ajuns să mă gîndesc la cele de mai sus, șl am șl ajuns
In bulevardul Tinereții. Grupul școlar de construcții, Casa de Cultură
a studenților, una lingă alta, din întimplare, desigur. Insă îmi place să
văd în această vecinătate un simbol. Apoi piața Ștefan Furtună, amena-
jată după ultimele cerințe ale circulației. Aici sc termină bulevardul
6 Martie, care continuă Calea Șagului (cu noul cartier despre care aș
vrea să povestesc o dată cîte ceva).
După o oprire la „Maria", lăsăm in stingă Regionala CFR șl Institu-
tul de agronomie. Înșiruirea este cam telegrafică: aici asta, dincolo
cealaltă. Mi-ar trebui pentru fiecare măcar un capitol de carte. Rin-
durile nescrise există în mintea mea, ca și in ale tuturor localnicilor.
Fiecare clădire în parte își are istoria sa ; flecare colț de stradă sau
porțiune de trotuar poate spune ceva, un lucru anume, despre cum <1
fost, ce s-a întimpiat, despre ce este, despre schimbările și transformă-
rile esențiale suferite (ce cuvlnt urît I A suferi înseamnă durere, ori
aici nu poate fi vorba decît de bucuriile prefacerii) de orașul nostru.
[ Acum să întîrziem puțin
tata-ne pe pod, din nou pe Bega I într-o parte, o grădină de vară,
I într-alta parcul Alpinei: malurile Begăi, cofetăria și cafă-ul „Flora".
Pentru moment mă simt 'dispus să cobor din mers și să-mi închipui că
mă aflu într-un oraș necunoscut al cărui nume are rezonanțe exotice.
Am uitat că sini timișorean și că mă mîndresc cu asta. Descoperirile
și redescoperirile au întotdeauna un parfum romantic.
Parcul Central. Monumentul ostașului român — un memento.
Fără voie fac un salt în urmei. Pe aici a trecut războiul. Aici au fost
plînsete și jale. A fost nevoie de sînge vărsat pentru cucerirea liniștii
5
de azi. Ostașul român — un semn cd nu trebuie uitat nimic și că ari-
cind sîntem gata să ne apdrdm dreptui nostru /a existenfd, dreptui nos-
tru de a trăi In pace.
Lîngd „Expres*, modernizarea străzii. Trotuarele se strîmteazd. tmi
zimbesc din memorie Uf și Petrov. La început au fost pietonii. Apoi
au venit automobillștil și treptat, spațiul pietonilor s-a micșorat. Auto-
mobilul în expansiune. De fapt, Timișoara n-a fost nlcicînd un oraș
patriarhal ca-n bunele proze dintre cele două războaie. N-a fost, și
istoria ne vorbește de lupte, de războaie j apoi de cuceririle tehnicii și
științei, aplicate pe viu aici. Iluminatul electric al străzilor, primeje
tramvaie electrice... Automobilul este un hoby al secolului. Bine că.
măcar deocamdată, aerul e curat. Copacii Timișorii îl curăță, o datorie
îndeplinită conștiincios. Numai să avem grifă de ei.
Acum sd întîrziem puțin. Centrul. Un spațiu rezolvat magistral din
punct de vedere arhitectonic și urbanistic. Timișoara, oraș de 200000
de locuitori, rămîne totuși un oraș cu un singur centru. Noile cartiere,
Calea fagului, Circumvalațiunii, zona Tipografilor sînt de fapt niște
microraioane, dar cetățenii simt nevoia să vină tot aici, între Operă și
Catedrală. Trotuare mereu pline. Pe mijloc, în zona verde, băncile veș-
nic ocupate. Clădirile... Din iuga tramvaiului n-o s<5 vorbesc despre
stilurile arhitectonice, după cum nu îndrăznesc — tocmai sîntem în
dreptul muzeului — sd galopez peste istoria de trei sferturi de mileniu
a orașului. Doar mă plimb, nu ?
Totuși, în Piața Operei privesc la coloana pe care este așezată
Lupoaica. Și la clădirea ce adăpostește Opera, Teatrul Național, Teatrul
German și Teatrul Maghiar. Teatre stabile finanțate de către stat —
un deziderat vechi, dar imposibil într-o altă orindufre socială.
Mai departe
Ne-nm strecurat prin îngusta stradă Alba fulla și ieșim în piața
Libertății, apoi în larg, în piața Vasile Roaită. O mare suprafață de
teren împrejmuită cu panouriie ce ne sini afîi de famiiiare. Un nou șan-
tier. Altul de abia s-a terminat. Hotelul „Continental" îmi ia ochii.
Proaspătă, clădirea, cea mai înaltă din oraș, mi se pare și cea mai fru-
moasă. Distonează, nu departe, înfățișarea vechii hale de sport, însă
îmi amintesc că „altădată" în acest imens spațiu — Piofa Civică — se
ridica hidă Șl igrasioasă, cuibar de șobolani, o cazarmă, vestigiu al
unor trecute timpuri. Acum, locul este tăiat în trei de splendidele artere
de circulație care fac legătura cu Piața Operei, cu strada Cluj (peste
podul Michelangelo, pe lingă ștrandul termal și orășelul studențesc} și
cu bulevardul Leontin Sălăjan.
Bulevardul 33 August, în refacere și reamenajare. Trecem de Poșta
mare și de redacțiile ziarelor locale, care apar în patru limbi. Iată,
podul Decebal — iar Bega —, parc ui Poporu/uî, piafa Traian și de aici,
drept înainte, traversînd cartierul Fabric, pe lîngă vestita fabrică de
de încălțăminte „Modern*, pînd afară, șfranduî cel mare de la Pădurea
Verde,
Știu că ar fi necesar sd iau ia întoarcere, din piața Traian, tram-
vaiul 6. Aș trece pe lingă Fabrica de Bere, pe lingă Tehnometal, Sala
6
Sporturilor Olimpia, Stadionul 1 Mai... Ar fi multe de vdzut. Poate cu
altă ocazie. Oricum, pentru astăzi mi-am planificat numai o plimbare cu
tramvaiul 1.
în loc de concluzii
Am auzit nu de mult o anecdotă. Eu o iau ca anecdotă. Cică un
străin care ne-a vizitat țara, a scris un articol Intr-un ziar apusean.
Vorbea acolo, In destule rînduri despre Recaș, unde întlrziase mai mult,
din motive lesne de ghicit, și în final amintea de Timișoara: „un ora?
lingă Recaș*.
N-o să-mi laud prea de tot orașul. Plimbarea aceasta cu tram-
vaiul 1 n-am făcut-o pentru turiști, ci mai mult pentru mine și pentru
concetățenii mei. De aceea nici n-am Insistat asupra celor văzute Ia
fiecare pas. Am trecut iute, amintind doar celor interesați un traseu
oarecare.
Timișoara nu poate fi descrisă pe cîteva pagini. Despre ea au și fost
scrise cărți Întregi, și încă nu destule. Nu că e orașul meu. El este, ceea
ce este, mîndru și bogat, muncitor și Învățat, tlnăr și Înțelept — mîndrfa
Banatului și a țării întregi.
Faceți vă rog, o plimbare cu tramvaiul 11 Sau luați-o pe jos, în
tihnă. Dar pregătiți-vă pentru o viață de mers, fiindcă nu-1 veți putea
cuprinde ușor și repede, cu ochii și cu inima, în toată complexita-
tea lui.
LAURENȚIU CERNEȚ
7.
DINCOLO DE ORIZONTUL
PREZENTULUI
îm propun șă arunc o privire dincolo de orizontul prezentului. în
viitorul acestui mare și iubit oraș. Timișoara. Subiect pasionant și la
ordinea zilei într-o vreme In care conducerea statului a hotărit întoc-
mirea unor prognoze de dezvoltare economică a tării pînă prin anii
1990—2000. Sîntem, așa dar, în excepțional de favorabila situație de
a proiecta pină departe în timpul viitor eforturile încordate de azi.
Pentru mine nu e prima călătorie de acest fel, deși cu ceea ce am scris
anterior — sînt cîtiya ani de-atunci — am întîmpinat o curioasă
neîncredere față de fantezie. Indiferent că ea își trăgea sevele din fapte
ale realității. Astăzi foarte multe dintre năstrușnicele „fantasmagorii*'
desenate de mine atunci au devenit prezențe concrete în peisajul urban
și în conștiința contemporană. Pur și simplu au fost zidite mai repede
decît era de așteptat. Podul cel nou de peste Bega. Magistralele gene-
roase care schițează geografia răsvisatului centru civic. într-o accep-
țiune mai largă, chiar și așezarea sa semeață pe verticalele prefigurate
de recent inauguratul hotel „Continental".
Reluînd experiența, nu o fac din spirit de contradicție, ci din
romantism. Trăim un timp potrivit viselor. Realitatea, prin dinamismul
eî, ne obligă să investigăm ziua de mîine. Să ne gîndim la ea. Temerar
și responsabil. Și sînt coinvins că în felul acesta nimănui nu-i va mai
da prin minte să se arate neîncrezător față de fantezie. Chemările deve-
nirilor viitoare sînt prezente printre noi. Trăim laolaltă cu ele. Trece-
rea la noul cincinal, forța cu care acesta se înșurubează în anii apro-
piati și, prin continuările firești și prin consecințe, pînă departe în
viitor, sînt elemente care descătușează fantezia, îi dă aripi, o face cu
deosebire fertilă. Astăzi — aș zice — vfsuî — în sensul accentuat dc
Lenin — este o necesitate. Nu ne avîntăm în gol, ci într-o călătorie
îndrăzneață, foarte bine organizată. Sîntem asemenea siguri de noi ca
și marinarii cînd pleacă în cursă lungă avînd la comandă și timonă
oameni do nădejde. Cei mai buni și mai decîși să ajungă la țărmul
propus- Ne ajută la navigație soliditatea vasului și forța motoarelor
ce înșine le-am fabricat, Și-un timp favorabil. Cerul senin al patriei ne
îndeamnă la drum, tot înainte.
Nevoia de echilibru
Printr-un plan de sistematizare — Timișoara beneficiază de timpu-
riu de așa ceva — se exprima nevoia de echilibru a unei mari așezări
umane. Gospodarii urbani încearcă să preva'dă liniile de dezvoltare și
să le pună în armonie cu ceea ce ei înșiși proiectează să îndeplinească
în viitor. Sînt detectabile subtilitățile dialectice ce se nasc de aici.
Actualul plan întocmit pentru viitorul unui mare oraș socialist îndepli-
nește cu prisosință cerința dezvoltării echilibrate, armonioase. El a și
8
(JnivefsHtifea
beneficiat de o largă dezbatere obștească. Numeroși cetățeni au vizi-
tat expoziția de planșe și machete ale viitorului desenul ideal, al
Arcadiei moderne în această parte de țară. Ei au putut dialoga detailat
• cu ghizii expoziției, specialiști în materie, avînd de asemenea putință
să-și exprime opiniile pe chestionare tip ce li se puneau la dispozi-
ție. A urmat o discuție in presa locală. în sfîrșit, dezbaterea din con-
siliul popular municipal s-a desfășurat, pe lingă lucrările din plan, în
chip excepțional și separat pe comisii. Aproape o sută de deputați și-au
putut expune astfel părerile și propunerile.
Astfel realizat, planul exprimă la o cotă foarte înaltă nevoia de
echilibru și dinamica acestei nevoi în timp și spațiu, pînă departe în
anul 1990, cînd se estimează la Timișoara o creștere a populației pînă
la o jumătate de milion de locuitori. Liniile de dezvoltare se referă
deopotrivă la locurile de muncă și la condițiile dc locuit, la mijloacele
| de transport în comun și la circulația rutieră în general, la locurile de
agrement și la necesitățile mereu crescînde de natură social-culturală.
Se prevăd zone industriale intr-o simetrie mai perfectă față de cartie-
rele de locuințe, ceea ce practic înseamnă că sc va elimina treptat
dezarmonia actuală, cînd 51 % din forța de muncă industrială lucrează
în partea nordică, pe cînd grosul locuințelor — aproximativ 57% — se
află în partea sudică. Platforma industrială din Calea Buziașului răs-
punde acestei nevoi de echilibru, pe cînd accentul construcțiilor de
locuințe va cădea în bună măsură pe părțile din nord ale orașului —
strada Circumvalațiunii, Calea Torontalului, Calea Aradului. Aceeași
nevoie de echilibru va distribui în armonie și dotările social-culturale
și locurile de agrement. Malurilor canalului Bega li se va ridica indicele
,1
de urbanitate, dar oglinzi de apă înconjurate de vaste inele de ver-
deață sint prevăzute in toate punctele cardinale ale orașului astăzi lip-
site de locuri de agrement.
Cuprind cu entuziasm acest echilibru viitor, armoniile și simetriile
gindite azi atit de grațios cu țel final strașnica așezare de mîine. Timi-
șoara modernă, complexă. Cu linii de dezvoltare ferme, venind din
direcții deosebite ca să se întîlnească intr-un singur punct incandes-
cent cuprinzind deopotrivă tradiția și înnoirea. A gindi azi pentru sfîr-
șitul actualului mileniu e și creator și temerar. Și dacă mi s-a părut
vreodată că „mai e loc" în acest vast și pasionant plan de dezvoltare
al urbei timișorene, atunci mai e loc pentru fantezie și îndrăzneală.
Revoluția științifică și tehnică atit de acută, surprinzătoare și dinamică
în toate domeniile, nu numai că cere, dar impune, și impune la cea mai
înaltă tensiune, curajul rezolvării, al previziunilor de azi pentru orașul
de mîine, în așa fel ca acei aproximativ cinci sute de mii de locuitori,
dintre care mai bine de o sută de mii angajați direct în producția indus-
trială, să se poată mișca în voie de acasă spre locurile de muncă și
viceversa, avînd optime condiții de muncă, de locuit, de agrement, de
cultură.
Romantism
Dacă va zice cineva : vorbește ca un romantic, ei, da sîntem niște
romantici. Nu, nu numai eu. NOI toți. Timișorenii. Oameni în toată
firea, acaparați de tot felul de preocupări, dar capabili să ne oprim,
laolaltă cu copiii, în fața pămîntului săpat adine de escavatoare ca să
căutăm semne revelatoare ale trecutului sau misterioasele lui relicve.
Așa se întîmpla nu de mult, în fața fundației din care s-a ridicat hote-
lul „Continental". Și nu imaginam, oare, o biată boltă de pivniță dez-
gropată de săpături, ca începutul unor catacombe subterane pe care le
presupuneam de pe „vremea turcilor" îl Și mai pe urmă, cum ne com-
portam, pe cind coloana de beton se afla în continuă ascensiune spre
înălțimi ca pe-o scară nevăzută ! Nu priveam întrebători pe ecranul ceru-
lui senin cerîndu-i să ne proiecteze cu un minut mai devreme imaginea
viitorului hotel î Și nu am văzut-o noi de-atunci, fiecare într-un fel,
în felul lui ?
Priveam văzduhul prin care se fugăreau liniile imaginare ale unor
posibile siluete de clădiri moderne; ne alegem ceea ce se potrivea
mai bine cu dorințele, ambițiile, cu gustul nostru. Dinamica vremii
noastre face ca îndeobște visele să devină aevea mai înainte chiar de
a-și fi sleit ele puterea. Cineva îmi spunea într-o seară, în fața coloa-
nei de beton încoronată cu lumină, că el încă mai vede acea siluetă
care i-a plăcut în vis. Numai că a mutat-o acum ceva mai încolo. Ii
atrag atenția că acolo unde-mi arată va fi un magazin universal cu
cinci nivele. Clădire începută de-acum, care își și ridică brațele armă-
turilor spre înălțimile de deasupra, ce vor fi cucerite în curînd. îmi
arată în acest caz alte locuri pe cerul liber.
Și e un cer acolo unde-mî arată, frumos de te-apucă amețeala !
Ce naiba, e un verde străveziu și pur, numai bun pentru a-1 decora cu
frumuseți arhitectonice. Deocamdată o putem face numai cu forța
10
fantezie. Peste cîțiva ani, însă, constructorii vor veni cu puterea lor
potențată de mașini și procedee industriale. Vor clădi centru civic. In
mijlocul orașului istoric se va dezvolta monumentalitatea plină de fan-
tezie a arhitecturii viitorului. Un palat administrativ. Opera cu o sală de
o mie de locuri. Dragostea dc muzică a bănățenilor va avea la dispo-
ziție — tot aici, în centru civic — și o altă sală de concerte cu o capa-
citate de o mie două sute de auditori. Mai alîniez o bibliotecă pentru
un milion și jumătate de volume. Și blocuri de locuințe. Vor fi lumini.
O constelație pe măsura anilor aceia pe care-i pregătim din răsputeri.
' Centru civic, problemă deschisă de ani și ani. De loc simplă și de loc
ușoară. Suscitînd discuții și propuneri. Răscolind pasiuni. Fertilizînd
fantezia creatoare a arhitecților și proiectanților.
Un clocot îndelungat și profund care a cristalizat o concepție edili-
tară proprie, ducînd la soluții specifice. Cum să se armonizeze vechea
și noua arhitectură ? întrepătrunderile sînt uneori așa de strinse, incit
impun căutările cele mai adecvate. Au fost și eșecuri, ca de exemplu
dezarmonia stringentă a clădirilor moderne de pe Bulevardul 30 Decem-
brie. Cu atît sînt mai plăcute succesele. De exemplu, admirabila încad-
rare în peisajul modern a vechiului bastion care azi face legătura
I dintre centru civic și vastele sale artere de circulație cu Bulevardul
Sălăjean, adevărată magistrală de oraș mare. Izbutită este și urbaniza-
rea zonei din jurul bastionului care a devenit „Crama Cetății". Si
Piața Unirii, veritabilă cutie cu bijuterii arhitectonice, va fi menținută
sub rigorile tradiției, completată cu un han și cu alte reconstituiri
de epocă.
Orașul viitorului va fi prin excelență un oraș a) marilor deschi-
deri. Nu numai prin magistralele circulației din ce în ce mai intense, ci
și în domeniul construcției spirituale. Notăm că pînă în 1980 Timi-
șoara va număra 18.000 de studenți. După ce multă vreme a fost doar
locul de trecere și de popas trecător al unor personalități artistice și
! culturale românești și străine — Mihai Eminescu, Bela Bartok, Lucian
Blaga, Camil Petrescu, George Călinescu și mulți alți — orașul atinge
în acești ani permanențe spirituale îndelung visate și rîvnite : Univer-
' sitatea, efervescența mișcare de creație literară, muzicală, plastică,
teatrul național alături de teatrele în limbile germană și maghiară,
opera de stat, filarmonica. Sînt realizări ale prezentului și premize ale
viitorului. Timișoara gîndită de noi ne reprezintă pregnant, în primul
rînd in fața noastră, în al doilea rînd în fața celor ce vor urma, gene-
rație după generație, pînă departe în timpul viitor. Acel timp către
care ne avîntăm cu toate forțele și cu toată ambiția noastră. Vis deve-
nit realitate. Realitatea născînd alte vise. Din ce în ce mai departe
peste vremurile viitoare.
MIRCEA ȘERBANESCU
11
ELOGIUL ORAȘULUI
N-am văzut alt oraș cu grădini atît de întinse și de slrdfucrtoare.
N-am văzut alt oraș salvat în ielul acesta de verde, salubrizat și aerisit
prin efluvii de clorofilă. Fiecare clădire are copacii ei. Fiecare clădire
are iarba ei. Arhitectura modernă n-a făcut nici o concesie. Noua clă-
dire a Universității cu terenurile de sport și cu parcurile dimprejur
închipuie o pînză flamandă: a deschis cineva o fereastră și se văd pei-
saje calme, campestre, orizonturi largi și odihnitoare în care lumina
inundă din toate părțile. Fiindcă mai ales astfel este superbul oraș de
pe Bega: un oraș cu spafii imense $î fard agîomerdrî. Am trecut din
stradă-n grădină, și din grădină în stradă și m-am pomenit deodată
calmă și liniștită și limpede.
Pe urmă, la un ceas de dimineață ploioasă am descoperit străzile.
Era lumină destulă și mal erau culorile umbrelor. Nu era multă lume
pe trotuare, dar cîtă era aștepta schimbarea de stopuri ia intersecții cu
liniște și cu disciplină și senzația permanentă era de zi de duminică.
Contau enorm și pavajele drepte acoperite cu calupuri de piatră curată,
și tramvaiele galbene cu pasagerii lor liniștiți. Trotuarele sînt mărgi-
nite de pomi și peste globurile de frunze fațadele caselor sint prelungiri
înalte cu enorme ferestre(.. •)
La un ceas de seară senină am descoperit rîul Bega. Apa întîi
desparte orașul prin maluri dar îl apropie apoi prin poduri (...) Rîul
trece prin grădini, pe apă am văzut ambarcații de iole și de caiacuri, iar
în grădinile de pe mal sînt restaurante. După-amiaza ploaia stătuse
și la ora aceea de seară cerul era senin și pe apă alunecase un soare
de asfințit. Cred că malurile apei sînt în stăpînirea elevilor și a
studenților din oraș fiindcă cei care pilotau ambarcațiile erau tineri
după cum tineri erau cei care în inserarea aceea de primăvară spălată
închipuită un tip special de adolescență înaltă și blondă, sportivă și
camaraderească, neoslentativă și nespecială dar calmă și civilizată
cum n-am mai văzut.
Dar pe urmă a venit ceasul nopții și totul s-a schimbat în istorie.
Abia în jeturile proiectate în aer de reflectoare am descoperit cetățile
și palatele și bisericile și turnurile și piețele cu statui, un incendiu moc-
nit de cărămidă străveche lumina pe jumătate orașul care la ora aceea
cînd mai în sud lumea abia se lăsă spre stradă, era pustiu. Fiindcă,
lancu de Huniade era la-ndemînă dar locuitorii burgului nu.
SÎNZIANA POP
„Luceafărul" 1971 (fragmente)
12
BĂTRÎNA ELECTRICIANĂ
iCînd ieșim din amfiteatrul universității timișorene, după recitalul
de poezie, nori mari de ploaie se ridică la orizont. E duminică după
amiaza, pe Bega trec schituri iuți, tricouri colorate. Spinările sînt ude
de stropii improșcați. Bega, atît de civilizată curgînd cuminte în patul
ei dc beton... E o pictură, opera unui pictor citadin pasionat de lucră-
rile inteligentei asupra naturii. în spațiul acestui oraș ordonat și rigu-
ros, chiar și norii cabrati la orizont par forme geometrice gîndite,
minuțios elaborate, o arhitectură monumentală, ceva din barocul timi-
șorean. Sînt sigur, că, cel puțin aici, ei urmează rațional și întocmai
previziunile buletinului meteorologic.
Multe ironii s-au mai făcut pe seama spiritului bănățean, practic,
tenace și productiv. Chiar și puterea sa de a produce — la cîmpie și în
uzină — în mod organizat și cu obsesia randamentului era privită cu
amuzament de așa numitul pe vremuri „spirit regățenesc". Bănățenii
locuiesc în case solide și mănincă mult și gras, dovada unui corp orien-
tat nu spre contemplare, ci spre acțiune, efort și performanțe ambi-
țioase. Blegea, luptătorul amator care „face praf comegia* rămîne
reprezentantul greoi dar simpatic al acestei vitalități extraordinare
care nu se încurcă în subtilități.
Un oraș cel mai bine îl cunoașteți seara, pe ploaie. Străzile sînt
atunci pustii, soarele nu mai produce efectele lui, nu mai exiști decît
tu într-un dialog intim cu sufletul tăcut al orașului. între muzica par-
curilor ample șiroind armonios sub ploaia și temeliile trainice ale clă-
dirilor, sentimentul ciudat că oști ocrotit că totul e mai mult uman
decît natural...
Pe un felinar lîngă Muzeul Banatului, scrie în cîteva limbi.
12 NOIEMBRIE 1884. PRIMUL ORAȘ DIN EUROPA LUMINAT
ELECTRIC.
Uitasem. Cum de uitasem tocmai acest lucru ?
Bunică Timișoara, spun, bătrîna noastră electriciană ...
CONSTANTIN ȚOfU
Luceafărul 1971
1-3
TIMIȘOARA... CARE
FOARTE-MI PLĂCU
Scriitorul ion Codru Drâgușanu, ca însoțitor ai Domnului Alexandru Ghica
din Muntenia in a nul 1839 leacă cu diligenta sd viziteze Austria și nordul Italiei
Drumul lor trece prin Orșova, Caransebeș, Lugoj și Timișoara.
In celebrul său jurnal de călătorie notează următoarele:
„Din locurile prin care am trecut amintesc (...) Temișoara, lorlăreată de frunte
foarte inimoasă ca un pahar. Acestea toate sunt In Banatul lemișan, lata lui Glad,
ducele străvechi român, care foarte-mi plăcu.' (pag. f>9)
ION CODRU DRAGUȘANU
Peregrinul transilvan, ESPLA. 1956. menține despre trecerea prin Tlmlțoara. țn I83S
PARCURILE NOAPTEA
Bate-luna pină pe aleele Bhegheiuiui și terasele și grădinile pun salbe de lumini
pe-ntuneric. Directoarea internatului, — surls de dinii albi, sclipitori de șuvițe argin-
tii pe trandafirii obrajilor, îmi iese, -nainte șl colindăm parcurile fnoptate, alei neslir-
șite brazi, tufișuri, statii albe de flori lără nume, biruite de parfumul copleșitor al
betuniilor. Statura exotică a gavel, iși întinde umbrele, rătăcită. E'n anul ei de pe
urmă cind înflorește. Din inimă fa crescut un lujer înalt mustind mirositor, și ramu-
rile iși inlind veștede brațele lără putere, și moare privindu-și florile galbene, ra
o lebăda ce-și ciuta sf Ir silul.
Mâ'ntorc in școala sărutată de glicine, Imi reiau popasul in chilia albă și tăcută.
Si luna inecată in grădina, și bate zidurile ca o tortă palidă, și nucii inalti privesc
prin geamuri cu perdelele albe și prin vitralii, In clase și in dormitoarele mari,
pustii.
CORA 1RINEU
.Scrisori bAndlene'
Buc.. 1924
J4
AUREL DECEi	DESTINUL
$1
\w/	MEMORIILE
timișoreanului
Z/|V\	Terciiman Osman Aga
din secolele XVII—XVIII
în vremea in care Timișoara împreună cu întreg Banatul era parte Integrantă a
Imperiului Otoman, timp de 164 de ani, 1n acest oraș a pulsat o viata culturală pro-
prie, care oferă celor ce se apleacă pe filele trecutului surprize șl satisfacții nebănuite.
Cu altă ocazie am evocat figurile a două celebrități timișorene altfel necunos-
cute, din secolele XVII—XVIII, anume pe Istoricul Elhac Ibrahim Nalmeddin Temeșvarî
și pe poetul Raci Gâzi Hasan Derviș, Un alt concetățean al acestora, este mai bine
cunoscutul Tercflman Osman Aga. „Terenman* cuvînt de origine arabă, înseamnă
„traducător, tălmaci', în forma derivată românească „dragoman', și era o funcție care
implica și o semnilicalte ți o activitate diplomatică. Osman e numele fui propriu.
Aga are ca prim sens, la sale, înțelesul de „bade, fruntaș al satului1*, apoi, domn.;
în organizația militară otomană, aga era un titlu dat ofițerilor de rang inferior, însă
uneori avea și sensul de „general' de ei, Aga ienicerilor ere comandantul suprem al
acestui corp de elită al armatei sultanilor și in această calitate participa, alături de
viziri, la Consiliul de Stat Ce se ținea în interiorul seraiului împărătesc,
Terciiman Osman Aga are un loc aparte, nu numai In istoria Timișoarei, ci in
genera] a imperiului Otoman, atit prin aventuroasa sa viată, cîl mai ales prin reflexul
Si cristalizarea acesteia In scris, în Memoriile sale. Cu atit mai mult cu cîl literatura
memorialistică este'cvasi inexistentă la turcii otomani. Din scrierile sale numai a
parte sînt astăzi accesibile, restul rămlnind încă sub forma de manuscrise prin diferite
biblioteci. Din ceea ce se cunoaște despre el, mai cu seamă din operele lui, se poate
închega o imagine captivantă și 1n același timp științific utilă și pentru trecutul
nostru, a acestui om norocos ți nenorocos totodată.
Principala scriere a lui Terciiman Osman Aga este autobiografia sa, scrisă pe
cînd avea 54 de ani, la Islanbul, departe de locul său de naștere. Ea nu a fost
publicată pînă acuma In textul original turcesc. Această aulobiogratle memorialistică
e constituită din două părți distincte, expunînd două faze ale vieții sale, fără nici
o cezură și fără diferențe de stil și concepții, și e cuprinsă în două' manuscrise
z.vîrlite de soartă în două biblioteci din două țări diferite.
Unul din aceste manuscrise, care conține prima parte a vieții sale, se păstrează
astăzi in biblioleca Brilisch Museumuluî de la Londra. E autograf, nu are nici un titlu,
Insă în coloplion (cuvintele de încheiere! Terciiman Osman Aga îsi declină numele,
așa cum se arată în Catalogul manuscriselor turcești de la Brilish Museum al lui
Rieu, Primul studiu asupra acestor Memorii bipartite ale timișoreanului nostru, o
dată cu traducerea complelă în nemțeșle, a fost făcut de profesorul vienez, amicul
Richard F. Kreutel, împreună cu profesorul german O tio Spiess, publiclndu-| — ca
primă pariu — sub titlul de _Der Gefangene der Giauren. Die abenteuerlichen Schick-
safe des Dofmefscfiers Osman Aga aus Temescbwor, von ifim selbșt erzihlt. Ubersetzt.
eingeleităl und erklărt von Kreutel und Spless. Graz-Wien-Kdln, 1962', In seria
„Osmanische GeșcMchfsschrefber', Bând 4, Anterior, aceiași orientalist! publicaseră
o primă versiune a Memoriilor, sub litiu! de „Leben und Abenteuer des Dolmelschers
Osman Aga*, în „Bonner Orientalisriie Studien*, Neue Serie, Bând 2, Bonn, 1954.
Osman Aga s-a născut în Timișoara, în anul 1671, al doilea din cel trei fii
rămași în viață din cei nouă copil ai căpitanului Ahmed Aga ibn Mahmud („fiul
J5
lui Mahmud"). Tatdl lui, ca și mamă-sa, care era insă originară din Slankamen, au
fost înmormînlați — spune autorul — .amindoi în Timișoara, înaintea moschei, care
fusese transformată din fosta biserică de odinioară a iezuiților (cfzvff kilisesi) ce se află
in cartierul insulei (Arfa maha/lesi). Osman a devenit cavalerist, cu rangul de agă.
La cucerirea Llpovei de către trupele austriece ce se aflau în plină ofensivă
Împotriva otomanilor, după eșecul acestora In fata Vienei (1683). Osman Aga este
luat prizonier dc generalul Caraffa, in ziua de 11 iunie 1688. Aceste evenimente sînt
expuse precum urmează: ,,în anul 1098 al hegirei (1688), pe cînd era valiu al
Timișoarei răposatul Koca Cafer pașa, au sosit ia începutul lunii șaban (iunie) de
la înalta Poartă lefurile pentru ienicerii, artificierii și artileriștii padișahului de la
Timișoara, afloți, în garnizoană la Arad, .tnsă fiindcă erau înconjurați pretutindeni
de dușmani și astfel drumurile erau nesigure, răposatul pașă a comandat pentru
aceasta unitatea mea, primul escadron, și mi-a dat misiunea să duc CU oamenii mei i
banii la Lipova, în timpul nopții. Conform ordinului, am călătorit cu steagul și cu
oamenii mei afară din oraș, pe cimpia Baba Huseyin, și la o oră înainte de seară,
după ce am ajuns cu cei 80 de oameni ai mei, a venit excelenta sa Cafer pașa în
persoană șl ne-a inspectat. Apoi ne-a dat banii și ne-a trimis la drum, binecuvîntîn-
du-ne. Am pornit apoi călări și am lăsat caii numai de două sau trei ori să se
destindă, căci distanta intre Timișoara și cetatea Lipova e de 10 ore dc marș j altfel
nu am poposit deloc. Dimineața am ajuns la poarta Timișoarei a cetății Lipova și
am predat banii neatinși in cetate. Noi am fost găzduit: în casele agăi și ale timario-
tilor din Lipova. Această Lipova este vestită prin viile și grădinile sale de fructe, și
acolo se găsesc din belșug cele mai splendide și mai gustoase cireșe, și atunci era
tocmai vremea cireșelor. O oca costă abia o aceea, însă nimenea nu le caută și zac
in grămezi pe piață. Ne-am hotărlt așadar să răminem o zi acolo și să ne săturăm
dc cireșe.,.* Insă Osman Aga o pătește mai rău decit Nică al lui Ștefan a Petrei, I
adică scriitorul Ion Creangă, cu mătușa lui, Măriuca, căci cade in mlinile dușmanului
La împărțirea prizonierilor de război, Osman Aga este dat locotenenț-auditorului
(adică judecătorul unui regiment) Fischer, din regimentul de Baden. Acesta îl ia
și-l duce cu sine, și ajungînd la Fenlac pe Mureș, din jos de Arad, ii propune să-și ]
procure banii de răscumpărare (ffrfye akcesi) și îl va elibera apoi, puțind să se I
întoarcă la Timișoara,
Pentru concepțiile și mentalitatea noastră dc astăzi par ciudate aceste acorduri .
intre proprietarul unui prizonier și intre prizonier pe bază de bani dar și pe onoare,
chezășuită însă cu prezența corporală a unui alt prizonier lăsat în mîinile dușma-
nului, așa cum Ic-a negociat și le-a executat Osman Aga. care scrie in primul volum
de memorii (Kreutel, f,33):
„M-a adus stăpinul meu la sine și mi-a cerut bani de răscumpărare, Mi-a dat
să înțeleg — parte prin slujnica (coriye) iui, In limba românească (Ef/dft /isuninda)
și parte prin semne — că atunci are să mă lase liber. Ne-am țirguit o bucată de
vreme asupra sumei de răscumpărare. Eu n-am mărturisit rangul meu adevărat, ci
am spus că-s un om sărac, și așa ne-am înțeles Insfirșlt la 60 de ducați. El voia să
aibă un chezaș, și eu am găsit pentru asta un om din unitatea mea, pe un oarecare
Muhziroglu Ibrahim, care fusese distribuit ca prinzonier unui alt ofițer din același
regiment și a primit să fie chezaș pentru mine, cu condiția șă-i aduc banii de răscum-
părare pentru sine, 9 ducați. Ne-atn înțeles ca să mă întorc In 7 zile la Seghedin. ■
ți stăpînul meu Imi dădu o hirtie corespunzătoare, sigilată, în limbile latină și ger-
mană, In afară de mine mai erau 4 musulmani, în aceeași situație".
„Am plecat ia 28 șaban (28 iunie) din lagărul nemților și am mers în susul |
Mureșului spre Arad. După vreo două ceasuri de drum am luat-o spre sud. Prin
locuri neumblate am apucat bîjbiind spre Timișoara, și am mers pînă în seara acelei
zile, făcind drum de 6 ceasuri. Cam la vreo 3 ceasuri înainte de Timișoara am petre-I
cut noaptea intr-o pădure, căci pe atunci majoritatea raialelor (re'ayd), in turcește
avind sensul de .țărani, cultivatorii pămintului", cuvînlut fiind de origine arabă, |
{In cazul nostru se aplică ne-turci lor) din vUaielul Timișoarei se imprăștiaseră în toate
vlnturile și satele lor stăteau pustii, întregul ținut era ca mort și de aceea foarte
nesigur, Incit un astfel de drum pe jos era extrem de anevoios".
„Insfîrșit, am intrat, împreună cu tovarășii mei, în dimineața zilei de-a doua zi,
norocoși, în Timișoara, unde fiecare s-a dus la casa lui sau ia gazda lui. Cînd am
ajuns acasă și i-am văzut In fine pe frații mei, ne-au năpădit lacrimile. Le-am poves-
tit nenorocirea ce a dat peste mine, însă ei m-au liniștit că problema sumei de

răscumpărare e o nimica toată și așa i-am mulțumii din adine lui Allah că ne-a fost
dat să ne vedem iarăși* ...
„Am stal la Timișoara numai 4 zile, In eare am slrlns banii de răscumpărare,
cumpărînd niște țesături de preț și alte cadouri. Apoi i-am tnștiintat pe tovarășii
mei și la 2 ramazan (1 iulie 1688) ne-am întîlnit loți cei 5 și am plecat cu banii noștri
dc răscumpărare la Ccnad*.
Insă proprietarul său era plecat. După o serie de alte piedici ivite in cale-i
din cauza formelor de extrădare Întrețesute cu viclenia ofițerimii habsburgice, Osman
Aga ajunge, Împreună cu ceilalți turci aflați în situația iui, pe cînd umbla să-i
găsească pe proprietarii lor, să fie prins de o formație de hajduk. Aceștia după
cum se știe, nu erau „haiducii" cîntecelor populare românești, ci erau, in Ungaria, un
fel de mercenari pedeșțri organizați paramililărește, iar la slavii balcanici erau cete-
de partizani care luptau împotriva turcilor, însemnlnd uneori și curieri, Cuvintul
este de origine turcească și înseamnă „ttlhar, hoț*. Faptele s-au petrecut in pusta
dințre Dunăre și Tisa, Acești ha/duk pun mîna pe turcii noștri timișoreni, ii chinuiesc,
ii despoaie pînă la piele, ii bat, pe unii li ucid, și le fură tot ce aveau la ei și pe
ei, mai cu scamă banii de răscumpărare, deși ei posedau hirtiile necesare de la coman-
damentul austriac.
Osman Aga reușește să scape, gol nap, și dă de austrieci și de proprietarul său,
la Erdut pe Dunăre. Toate aceste scene, povestite cu talent, au savoarea paginilor
unui roman picaresc, adică din acel gen literar spaniol din secolul al XVlH-lea. In
care mișună figurile de bandiți, asasini plătiți și neplătiți, prostituate, eslropiați.
bețivi, spadasini și alte mostre de monștri umani, pe care celebrul pictor de mai
tirziu Francisco Coya y Lucientes li zugrăvește imortali 1n seria lui „Caprichos*.
Tîlharii ha/duk Insă slnt prinși în zorii zilei pe o corabie, unde dormeau, de locote-
nent-auditorui Fischer. Acesta întreabă: care a luat banii î Iar Osma Aga
continuă Istorisirea sa tragică dar savuroasă ca unele pagini din romanul „Colas
Rreugnon* de Romain Rolland 1
„Am arătat spre mișelul de la picioarele mele și am zis: „Acela i-a luat și
i-a dat femeii de acolo!“
„Imediat au Început soldatii nemți să dea cu carabinele în ungur, In cap, tn
lată, lovindu-l oriunde, Incit a început curînd să-i curgă singele din mai multă răni.
„Pe scurt, ungurii Împărțiseră banii între ei, și cînd ticălosul de jos și-a
dat seama cum stau lucrurile, l-a prins o frică grozavă și s-a apucat să scoată banii
din punga de piele ce-o avea legală dc nădragi, insă Allah singur știe cîle lovituri
n-a primit el pînă atunci. Abia a întins mîna spre bani, că nemții i-au și smuls punga
întreagă, luîndu-i tot ce avea In ea. La fel au procedat cu toți ceilalți. Au trecut pe
urmă la femeie, pe care au trinlit-o pe podea. Ea a trebuit dc asemenea să predea
partea ei de galbeni, a căpătat o bălaie zdravănă și pe de-asupra i s-au luat toți
banii ei proprii.
„Fiindcă ungurii m-au tratat așa de viclean și de mișelește, am declarat In
mod intenționat suma galbenilor ce mi i-au furai ca fiind mai mare î iar fiindcă nu
puteau ieși atttia bani, cil am spus eu, au fost bătuti și mai crunt și loviti pînă la sînge
„tn fața certitudini că-și pierde loti banii și capătă și bălaie pe de-asupra, un
ungur s-a hotărît să fugă. Tocmai cind era rîndul la el, a sărit peste Bord în Dunăre,
ca să inoate la un alt vas. Insă stăpînul meu păzea, și abia a sărit acolo în Dunăre,
ți-a scos pistolul și |-a îndreptai spre el ca să-l împuște. Ungurul se cufunda mereu
sub apă, ca o rață, însă cind a ieșit odată deasupra șl oferea o țintă bună, stăpînul
meu a apăsat pe trăgaci și I-a lovit exact in căpățîna goală. Imediat s-a răsucii ungu-
rul împrejurul său, cu capul în jos și cu picioarele în sus. Călăreții nemți l-au pes-
cuit cu căngile vasului, l-au tras afară și i-au luat toți banii co-i avea la el. Ghjaurul
nu mai dădea nici un semn de viață । și-a suflat negrul său suflet și era trecut dincolo.
După ce i-au luat banii, l-au azvirlit iarăși în fluviu, unde a dispărui cu curentul*.
Deși avea din nou suma de răscumpărare, Osman Aga nu a obținut libertatea.
Era să fie vlndut pe o galeră italiană. Tribulațiile lui Miguel de Cervantcs y Saavedra,
ca prizonier la arabii „bărbătești* din Alger, nu pot ținea pasul cu ale 1ui Osman
Aga, timișoreanul nostru. Acesta s-a îmbolnăvit și povestirea lui arată cît de inu-
man erau tratați bolnavii in armata Habsburgilor — fie propriii soldati, fie prizonierii
de război — căci turcul a fost pur și simplu aruncat de gradații austrieci pe un
bălegar, unde a zăcut multe zile în șir, in stare de inconștientă și cu friguri, fiind
considerai mort, Intremîndu-se, a fosl închis 1nțr-o celulă a Închisorii din cetatea Kos-
tajnica pe rîul Una. un an de zile. O încercare neizbutită de fugă l-a dat pe mina
comandantului cetății Ivanic In Croația, pe atunci generalul austriac graf Stubenberg.
2 — Orizont
I
Închis iarăși un an. a ajuns pe urmă, datorită priceperii! sale la îngrijirea cailor, să
ducă o viată mal bună, dar în același timp vedea depărtîndu-se tot mai mult posi-
bilitatea întoarcerii pe pămîntul islamului. Mai tîrziu a fost dus 1n Stiria, la Kapfen-
berg, unde, murind graful Stubenberg, văduva cestuia l-a tratat cu blindețe. Scene
idilice de dragoste se amestecă acum in Memoriile sale cu altele de suferință. 1 se
propune să-ți lase religia, să treacă la creștinism, însă refuză. Pe urmă trece in
servlviul altui graf din consiliul de Război al Curții (Hofkriegsrat), generalul von
Schellenberg.
In Memoriile sale Iși face loc de astă dată viata de la Viena și uneori, fulge-
rător, splendorile de la Curte, nunti princiare, bătăi primejdioase In crîjme vieneze
cu soldati si alti derbedei, allernîndu-se scenele din mediul înalt cu acelea din al
mîțelimil. Se bucură, la un moment dat, și de binevoitorul sprijin al cardinalului
Kollonics, episcop de Wiener Neustadt ți arhiepiscop de Eszlergom, vestitul prinț al
bisericii catolice austro-ungare.
In sfirșit, i se prezintă ocazia să scape din prizonierat. în anul 1699, în urma
păcii de la Karlovaci, granița habsburgo-otomană este din nou deschisă, pentru călă-
torii din ambele imperii. Osman Aga. care dc-acum vorbea ți scria perfect nemțește
ți cunoștea multe lucruri de-ale „ghiaurilor*, a fugit din Viena de la stăpinul său,
graful von Schellenberg, și îmbrăcat ca ofițer austriac, avînd un pașaport fals, îm-
preună cu alti Irei musulmani a coborlt pe Dunăre In jos pînă la Petrovaradin. De
acolo, prlntr-o serie de peripeții, a reușit să ajungă la Belgrad și în sfîrșit acasă,
la Timișoara,
Cartea acestor Memorii a sris-o Osman Aga după ce a părăsit Timișoara, in
1716, apoi Belgradul, în 1718 — ocupate de austrieci — pe cind era stabilit definitiv
la Islanbul, tn cartierul Tophane de pe malul european al Bosforului, încheind-o la
țaban 1136, adică la 18 mal 1721.
Recapitullnd pălahiile sale, ca bun musulman el sc află in stare de grafie oferită
de fatalismul orientalului, și notează (I, 112): „Este dovedit prin cinstita tradiție
(hâdis, din arabul Mdith. care cuprinde ansamblul tradițiilor, consemnate meti-
culos cu numele transmitălorilor, din lot ce a spus profetul Mohamed, și
care au valoare aproape egală cu textul sacru al Coranului), că tocmai
adevăratului credincios nu-i lipsește niciodată unul din cele trei rele. Primul este slă-
biciunea, adică boala trupului și neputința lui, al doilea este sărăcia tn ceea ce
privește posesiunea lucrurilor dinafară, și al treilea este disprețul, anume poziția de
jos din această lume. Dacă adevăratului credincios îi este lipsit cel puțin unul din
aceste trei rele, atunci, lăudat să fie Allah cel Preamărit!, eu le posed pe toate trei...
Și mă mai gîndesc la cinstita tradilie care spune: Pentru adevăratul credincios lumea
păminleascâ e o groapă a iadului, insă pentru ghiaur e un paradis*.
Această primă lucrare a autorului nostru are un caracter precumpănitor literar, unde
faptelor și persoanelor real istorice ti se acordă o funcțiune relativă, In raport cu
reflexul auto-biografic al povestirii, in care Osman s-a complăcut să exceleze ca un
adevărat kader silăhsoru. „armaș al destinului', fără să se fi lăsat vreodată turtit și
zdrobit de destin.
A doua lucrare este de asemenea fără titlu, Insă are un conținut obiectiv mult
mai mare, Acesta are valoarea unei „opere documentare pentru cercetătorul istoric
.Quellenwerk, fiir den Gcschichtsforschcr”, cum o numește traducătorul ei in nem-
leșie, același Richard F. Kreutel. publicînd-a sub titlul .Zwfschen Pascftas und Gene-
Mfen" în aceeași colecție, 1966, Bând. V, Nici aceasta nu a fost încă publicată în
textul ei original turcesc. Singurul manuscris cunoscut al acesteia, scris tot de mina
lui Terciiman Osman Aga, se păstrează la Viena, în Oslerreichische National Bibllo-
thek, avtnd cota Codex Mixt. 657. Este lipsit de titlu, de nume de autor, dc colophon,
insă traducătorul — editor se întemeiază pe o serie de argumente și probe evidente
șl irecuzabile pe temeiul cărora atribuie paternitatea lucrării ți a manuscrisului aces-
tuia tot lui Tercbman Osman Aga.
Această lucrare cuprinde, pe lîngă o parte autobiografică redactată în felul pri-
mului volum al Memoriilor sale, mai cu seamă activitatea diplomatică a timișoreanului
nostru. Intre anii 1703 și 1709.
întors in orașul său natal. Timișoara, vallul Banatului, Sari (.cel Galben)
Ahmed pașa, constatlnd că fostul prinzonier la austrieci cunoaște perfect limba ger-
mană, precum și uzanțele înaltei societăți și puterea armatei habsburgice, l-a numit
1n funcția de fercdmun (dragoman) al său, pe care a Îndeplinit-o pe urmă șl pe lingă
ceilalți pași de Timișoara, după cum însuși mărturisește (I, 206): „Axn fost activ in
serviciul dragomanatului in total 17 ani la II pași, majoritatea dintre ei fiind cu
18
3 tuluri, y am săvîrșil, cu ajutorul lui A1lah — lăudat să fie Preamărilul! —nesfîrșile
corespondențe ți obligații de serviciu ți alte lucrări, am fost foarte adesea trimis in
toate părțile posibile, la generalii din Transilvania, Arad, Seghedin si Peirovaradin.
si am participat la tratative foarte importante,'Este interesant, atît pentru studiul
diplomaticii, cît si pentru treburile arhivistice în general, să se știe cum lucra el în
mod practic, ca dragoman, în această vestită cetate a Timișoarei. El scrie (I, 206—207:
„Generali austrieci nutreau față de mine o așa de mare încredere și considerație,
incit, dosi în problemele cele mai importante de obicei era adresată o scrisoare
către pașa și apoi totdeauna ți către mine, de multe ori îmi scriau mie de-a dreptul.
Astfel de scrisori Ie traduceam în scris sau le citeam slăpinului meu, pașei, direct
de pe htrlie, Pașa îmi dădea atunci decizia corespunzătoare, în sensul căreia eu con-
cepeam răspunsul, pașa o aproba si cu asta problema era rezolvată. Scrisorile care
erau adresate direct pașei, 1 te prezentam, insă le deschideam eu singur, le citeam si
pregăteam o traducere după ele, pe care o citeam apoi pașei, El lua decizia în prob-
lema respectivă și-mi dădea porunca să concep un răspuns adecvat. Eu scriam și
textul răspunsului acestuia pe o bucată de hirtie și i-l citeam pașei, împreună cu
adausul cuvintelor formulei de intitulatio și cu frazele de introducere. Cu aprobarea
sa copiam apoi scrisoarea în limba germană șl-i aplicam semnătura pașei pe tur-
creșle. După aceea aduceam scrisoare pașei, ei o sigila cu pecetea sa cea mare și eu
apăsam In șfîrșit afară pe cuvertură sigiliul meu personal șl pe urmă trimiteam
scrisoarea".
A doua lucrare a lui TercCiman Osman Aga este axată pe două virfurî ale
carierei sale, anume ambasada sa pe lingă prințul maghiar anli-habsburgic, Francisc
Rakoczy II ta Debrețin și-n alte părți în anul 1707, și apoi negocierile diplomatice
pentru un acord lurco-austriac asupra cazului unor negustori supuși turci reținuți
cu mărfurile ier la Kecskem^t. pe care le-a purtat cu comandantul imperial de la
Petrovaradin, generalul Dietrich Heinrich Nchem in anul IÎ09, de sub nasul căruia
a fugit el la belgrad, in anul 1699, dar care l-a primit cu umor și bunăvoință, fiindcă
era acum reprezentantul pașei de la Timișoara. Primele negocieri n-au dus la nici
un rezultat, însă cele de-ai doilea au fost încununate de succes.
De această dată. TerctJman Osman Aga începe prin reproducerea integrală a
scrisorii lui Francisc Răkoczy II și solia ambasadorului său Ia pașa de Timișoara,
Izmîrli („cel din Smirna"} Aii pașa, datată Seghedin, 13 cemâzl iil-âhir 1115 (2-4 octom-
brie 1703), dată pe care profesorul Kreutel o îndreaptă just în 13 aprilie 1704. Rakoczy
cerea ajutor împotriva austriecilor, ca să libereze de ei Ungaria, însă a fost refuzat
de Aii pașa, deoarece în acea vreme intre Casa lui Osman și Casa Habsburgilor era
instaurată pacea și turcii nu voiau s*o calce.
Urmează descrisă în mod circumstanțial misiunea lui Osman Aga ta Munkăcs, pe
llnqă Răkoczy, unde a tratat mai ales cu secundul acestuia, cu asprul Bercsinyi.
Acolo se găsea și marchizul des Desalleurs, ambasadorul lui Ludovic al XlV-lea la
Poartă, care venise la Timișoara, unde a stal două luni, apoi s-a dus să-l înlllnească
pe Râkoczy, cu care Franța se allase împotriva Habsburgilor. Tot acolo a apărut
o nobilă poloneză, pe care Terciimnn Osman Aga o înfățișează astfel (II. 35—36):
„Doamna aceasta era solia principelui Sieniawski, a vestitului boier polonez și prim-
ministru al regatului Polonia, și petrecea pe atunci, venită din tara ei, în vizită la
Râkoczy, cu care era înrudită de departe, Cu cei vreo 200 dc însoțitori polonezi
și cu cele 7 sau 8 călești trase de cîte 6 părechi de cai, era o așa de distinsă damă,
înctt nu se poate descrie. în plus, o femeie frumoasă ca o icoană, cu un temperament
neslrunit și totdeauna cu voie bună. Nimerea orice țintă cu flinta și cu pistolul din
galop și mai stăpînea și alte arte similare*. Osman Aga arată cum s-au întreținut
amindoi asupra obiceiurilor conjugate turcești și musulmane și asupra altor lucruri,
amuzîndu-se enorm.
„La urmă m-a întrebat:
„Stnteli căsătorit 7"
,,Da, sînt căsătorit, am răspuns.
„Și cîte femei aveți 7 voi ea să știe; și eu am trișat în glumă:
„Am două soții legitime și vreo cîleva țliloare
„Ea a întrebat apoi :
„Cum vă aranjați atunci cu femeile d-voastre 7
„B foarte simplu : spusei eu. Fie pe rînd in fiecare noapte cu alta, fie că intru
dup'olallă de la una la cealaltă.
„Asta i-a plăcut așa de mult, incit a izbucnit 1nlr-un răs sonor. Apoi a
obiectat:
19

„La noi așa ceva ar fi imposibil. Dacă l-as prinde pe bărbatul meu cu o altă
femeie, n-a$ suporta, ți pentru mine cel mai firesc lucru din lume ar fi s-o ucid pe
această muiere.
,,La acestea am adaus:
„La noi, femeile se supun potrivit credinței noastre, poruncii lui Allah si cuvin-
telor profetului său. Cel care e in stare, poate să ia patru soții legale și tn plus să
tină atltea țiitoare, cil este el tn stare. Cu privire la aceasta, femeile noastre nu au
de pierdut nici un cuvînt de prisos'.
Lucrarea aceasta cuprinde și patru acte diplomatico în întregime șl anume:
I scrisoarea menționată a lui Francisc Răkoczy II j II scrisoarea valiului de Timi-
șoara, Ali pașa către generalul de Seghedin baronul de Globii?., datată 17 reccb 1118
(26 octombrie 1706); III răspunsul generalului de Globitz către AH pașa, datată
Seghedin 22 receb 1118 (31 octombrie 1706); și IV scrisoarea negociatorilor de la
Kecskemtt către Aii pașa, serdar-f ekrcm (comandant suprem) de ia Belgrad, Restul
lucrării reprezintă conversațiile purtate cu ocazia misiunilor sale, reproduse de multe
ori cuvlnt cu cuvint. Osman Aga reiese din acestea ca fiind el însuși o persoană de
prim plan; totuși verosimilitatea discuțiilor și, uneori, expresiile proprii ale inter -
locuitorilor săi nu pot să fie puse la îndoială, deși autorul redacta după memorie,
la 18 ani de la Intimplările istorisite.
Ultima pagină	a	acestui	al doilea volum de Memorii se încheie	cu misiunea și
tratativele duse de	TercOman	Osman Aga, pe cînd era la Belgrad —	și de altfel de
căderea Timișoarei	în	mîinile	austriecilor ia 1716 nu se ocupă aci •—	pentru frontie-
rele Bosniei. El scrie	(II, 129—130): -După ce afacerile Bosniei s-au	îndelungat mai
bine de 6 luni, ne-am întors în sfirșit cu protocoalele indicilor nerezolvate încă,
la Belgrad. unde au fost predate comandantului suprem, excelenței sale Aii pașa,
(Acest Aii pașa nu este cel „Din Izmjr' ci este Karaydanzadc Aii pașa, adică „Aii
pașa fiul lui Karayilan", deci „fiul viperei', și este supranumit și Kibfi, Qngeno,
.Țiganul', și a fost valiu de Timișoara de la 5 iulie 1706 pînă în octombrie-noicmbrie
bric 1708, Apoi a trecut comandant suprem al armatei, la Belgrad). Acesta a rezumat
toate evenimentele din Bosnia și a trimis planurile dc situație ale cazematelor con-
struite la frontiera Bosniei împreună cu documentele juridice ale celor 37 de incidente
trecute In protocoale, cu un curier propriu, la marele-vizir Corlulu („cel din Corlu*.
un oraș aproape de Adrianopol) Aii pașa, la înalta Poartă. Pe cind marele-vizir
studia aceste hirtii, a sosit regele Suediei (Carol al Xlf-lca) la Bender (Tighina) și i-a
cauzat excelenței sale Iui Aii pașa cele moi mari neplăceri și dificultăți, Incit acesta
a luat hotărlrea neclintită să-l determine pe reqe să se întoarcă în țara sa, însă
dat fiind că nu a reușit, Aii pașa a fost destituit și In locul lui a fost numit ca mare-
vizir Baltag; Mehmed pașa și apoi a început războiul împotriva Moscovei',
Tinjisoreanu) nostru a mai lăsat șl alte lucrări.
Profesorul Kreutel, in Prefața voi. I, pag. 13—16, dă următoarele detalii în
această privință :
„Pe lingă autobiografia sa, Osman Aga o mai scris și alte lucrări, care de ase-
menea ni s-au păstrat tot numai în manuscrise. „Istoria Germană" (Vemce Tnrih;)
scrisă de el, de la Carol cel Mare pină la Carol al IV-lea. a rămas nelerminată și
ajunge numai pină la anul 1662". Apoi Kreutel continuă: „Lucrarea sa „Cartea
Diplomaticii* (Kitab-i insă) e o colecție de note diplomatice și rapoarte asupra misiu-
nilor îndeplinite de Osman in diferite chestiuni pe lingă diferiți generali imperiali. $1
mai cuprinde încă pe lingă o scurtă descriere a evenimentelor războiului din 1716,
(bătălia de la Petrovaradin și ocuparea Timișoarei), reproducerea convorbirilor avute
in calitate diplomatică de către rezidentul din Istanbul al împăratului german cu
diferiți demnitari ai înaltei Porti. O a doua „Carte a Diplomaticii* (tS.N.B. Mxt. 175)
tratează teme similare cu acelea din prima parte a precedentei. O altă Colecție de
Scrisori (O.N3. Mxt. 147) trebuie să fi fost, dacă nu alcătuită de Osman însuși,
cel puțin in posesia sa, după cum se poate deduce din inserarea unui nume pe ultima
filă recto. In timp ce manuscrisul „Istoriei Germane' se află într-o bibliotecă din
Istanbul, ultimele lucrări menționate sînt în colecțiile vieneze și au putut fi conce-
pute de Osman din însărcinarea diplomaților din acea vreme din Turcia'.
Pe lingă cele patru colecții de inșd de-ale dragomanului Osman Aga de la
Viena. .Mai există un exemplar similar, necunoscut incă, păstrat la Sibiu, in Biblioteca
Liceului „Gheorghc Lazăr'", nr. actual 7773. Acest manuscris turcesc poartă un titlu
vechi, scris cu cerneală roșie: „ Haza Kitab^i Inșâdir ki ban sethad mektublafi ve
20
hudud-i kat'l ve salt ahvallerine mlleallik rmLkâlcmc ve hususlan beyan edet, adică
..Aceasta e Cartea Diplomaticii care cuprinde unele scrisori de frontieră ți tratati-
vele ți amănuntele privind stabilirea frontierelor ți alte chestiuni*.
Manuscrisul acesta are 40 dc file, fiecare pagină cite 21 de rînduri, scris neshi,
insă de o mină nu turcească, ci a unui străin care învățase turcește, si are o serie
de greșeli caracteristice unui străin. Manuscrisul a ajuns ți a rămas la Sibiu desigur
de pe timpul cind conducerea austriacă a Transilvaniei ți a Banatului, nediferențiată
încă, Iși avea reședința la Sibiu. Cuprinde un total de 34 piese, în care numele lui
Terciiman Osman Aga se întilnește aproape în fiecare din ele. Trei note (ta/tr/r)
asupra conversațiilor cu austriecii sînt intitulate răspicat Takrir-i Osman AJc. „Nota
lui Osman Aga*. Apoi, in nota asupra tratativelor pentru fixarea granițelor purtate
la Lipova și începute la 18 muharrem 1112 (fi iulie 1700} între Ihrahim Efendi „Devlef-i
Aliyye hududcusu (Comisarul Imperiului Otoman pentru frontiere} din Timișoara, și
contele austriac Ferdinando Maria Marsili, se arată că traducerea precum și unele
intervenții în numele turcilor le-a făcut Osman Aga- Scrisorile trimise de ]a pașa
de Timișoara la austrieci au fost concepute dc el. după cum cele sosite de la aceștia
tot el le traducea în turcă, lată citeva nume de semnatari : Ahmed pașa, Ibrahim
pașa, generalul Rabutin din Transilvania, generalul grof Schlick din Arad, Aii pașa,
generalul baron Ciobite generalul Jelsohn, generalul Kărclyi Sondor, Sari Mustefa
pașa, generalul Fose. Paulus hadnagy. Mustafa pașa și altii. Dat fiind că și acest
manuscris sibian conține, pe filele 33—35, descrierea succintă a ocupării de către
austrieci a Petrovaradinuluj șt a Timișoarei, este probabil că o parte din actele
copiate aici sînt identice cu acelea din manuscrisul de la Viena, menționat de
Krouțel, Ultimele 7 acte din manuscrisul de la Sibiu reprezintă corespondenta dintre
comandantul cetății (muhafix) de la Vjdin Mustafa pasa, și comandantul austriac
nenumiț de la Orșova, din anii 1127—1136 (1717—1724}, care privesc firește și
Adakaleh, în acei ani sub stăpinire austriacă. O confruntare practică între manus-
crisul de la Sibiu și cel menționat de la Viena va putea elucida chestiunea iden-
tității totale sau numai parțiale între cele două condici de acte care interesează îndea-
proape istoria noastră.
Tot Ia Sibiu, în Biblioteca Institutului Teologic, In așa-numltul „TQrkiSCher
Manuskript', voi. III, f- 68, se găsește o copie a unui Calendar (Takvfmj al eveni-
mentelor anului 1128 h. (1715/16 en.) pe care e notat: .Temeșvar tercilmanf
Osmun'dun ge/en kelere takvimi tercdmesMîr*, „traducerea calendarului ghiaurilor
venită dc la Osman dragomanul Timișoarei*, Tot aici. f. 45. e o scrisoare (kufnw)
datată II receb 1128 (t iulie 1716) Timișoara, prin care Terciiman Osman Aga infor-
mează Poarta despre unele evenimente petrecute în Polonia; iar ibid. f. 17, o altă
scrisoare, datată greșit de Mihall Guboglu (Cota/ogu/ documentelor turcești, voi. II,
nr. 738. pag. 221) ca fiind datată de la Timișoara în anul 1717, cînd se știe că Timișoara
era la acea dată ocupată de austrieci, prin care Terciiman Osman Aga din Timișoara,
il Informează pe Mehmed aga1 despre cuceririle marelui-vizir ți despre sosirea lui
Mustafa pașa la Timișoara.
tn sfîrșit, din materialele privitoare la vestitul timișorean al nostru mai mențio-
năm aici o scrisoare scrisă de el în nemțește — într-o bună nemțească — datată
28 octombrie 1703 Timișoara, șî adresată baronului (Freyhen) colonelul von Lbffel-
holtz și Kclberg .vecin iubit a) său", prin care îl roagă să-j trimită citeva calendare
nemțești pentru sine, precum ți o hartă a Ungariei, pentru „excelenta sa Domnul
Pașă', adică — în acel an — Izmirli Aii pașa, valiul Timișoarei. Această scrisoare
se găsește printre microfilmele aduse de Ia Viena. din Arhiva Consiliului de Război
și Curții (Ilofkriegsrath) la Arhivele Statului din București.
Acestu este materialul istoric cunoscut pînă acum la noi in legătură cu timișo-
reanul TercOman Osman Aga, care dacă va fi publicat în Întregime șl tradus in
românește, va aduce o contribuție deosebit de valoroasă ta cunoașterea trecutului
orașului Timișoara șl al Banatului de la sflrșitul veacului al XVH-lea și începutul
veacului al XVIII-lea. Căci părerea noastră — a „acestui sărman plin de neputința*
(bu hakir^i pilr teksir), așa cum se caracterizează complezant pe sine mult! dintre
autorii turci din vechime — este că cele două volume de Memorii ale timișoreanului
nostru, traduse în românește, ar găsi la noi numeroși cititori, fiindcă redau viața
turcească din acea vreme și fiindcă se referă în mare parte la trecutul acestor
regiuni, avînd pecetea cuceritoare a autenticității, iar colecțiile de scrisori, ale sale
ar mări colecțiile de documente indispensabile pentru studiul acelei epoci. Să spe-
răm că acest deziderat va putea fi împlinit în curînd.
21
*
AL, IEBELEANU
Culorile
Scinteie-albastrul cerului pe steag ?
Eu văd albastrul lacului din codru
Citind pe Eminescu, voievodul
Slovei românești din veac In veac.
Mai seamănă seninul din albastru
Cu marea cînd î$i sfîmpdrd ta/aeuJr
Cu ochii tăi, cu harul tău, cu glasul.
Și-n galben sint semințe din cîmpie
Și ian In unduire aurie ?
Sau e cuvîntui nostru : omenie 7
Și fiori sînt pe drapel, ca primăvara,
tn el ard macii roșii, trandafirii,
L-au ctitorit cu singele martirii
Ce ne-au lăsat culorile și țara 1
22
CAMIL BALTAZAR
* ---------------------------------
Cîntec din urmă
Lăsați-mă, vă rog, să-mi termin clntul,
Pe care de o vîață-1 buchisesc, —
Ca-n e] să torn ce-are mai bun pămlntul
Acesta, plin de farmec românesc.
Mai trainic și mai plin de rezonanță,
Climatul iul intim și-omenesc,
Rjvna, aleanul și speranța
Care pe orice ins călăuzesc.
Dedat bizarei Îndeletniciri,
Voind să oile plnă-n străiunduri, miezul, —
Tot scormone in strat aluvionar.
Cu prețu-unei conți nule zdreliri,
Ca să-i descopere vieții crezul,
Că nu frudi/ doar în zadar, —
Cl-n lutu-i, uneori a scăpărat
Și cite o fărlmă de mărgăritar.
23
Fluviu zmuis cu glas metalic
De pe umeri de gigant
Aburind aceste treceri
Cu miraj de diamant
Stînca încordată simte
Zbor din pragurile joase
Cînd bea locul din adlncuri
Cu puteri miraculoase.
Geană de soistifiu drept.
Scoasă din încremenire
Dunăre adună-n piept
Tot prezentul, sâ-l respire,
Peste zare de triumf,
Arcul încrustat sub cer
Pune — oglinzi contemporane
Lingă Porțile de Fier!
DAMIAN UBEGHF
Poem pentru Dunăre
24
90 de ani de Io nașterea
iul G»orqe Bacovia
SIMION MIOC
POEZIA
LUI BACOVIA:
TIMBRU UNIC
In ado/escenfd, G. Bacovia a fost atras de scrierile sociale. împreună cu doi
prieteni, Grilnberg fi Kraus, urmărește si comentează ziarul România muncitoare.
Toi in anii de formare intelectuală și artistică va citi și cîteva cărți ale lui Matx
șl Engels. Primul contact cu poezia simbolistă se datorează revistei Les hommes
d'aujourd'hui. pe care o colecționează,
Mai tirziu. in orizontul monoton al existentei sale, se va entuziasma In acțiuni
de cultură. G. Bacovia credea că printr-o mișcare culturală amplă se pot crea con-
dilii pentru Înflorirea talentelor, tn atingerea acestui ideal editează Ia Bacău două
reviste: Orizonturi noi. 1915 (trei numere) șl Ateneul cultural, 1925 r prima revistă
va fi reluată și la București In 1929.
In ansamblu, viata exterioară a Iui Bacovia n-a avut nimic spectaculos, marea
frăminlare producindu-se in conji/infa și sensibilitatea dc o ascu/ime și finele mala-
divă a poetului, cu sfișieri și depresiuni, care l-au dus, pe plan fizic, la internări lungi
in clinici și spitale, iar pe plan meta-fizic, la o poezie de o adlncime și de o frumușele
inimitabilă.
Apărut în literatura romană Ia intersecția simbolismului cu „decadentismul' și
expresionismul, G. Bacovia, poet autentic, le va sintetiza Intr-o operă profund origi-
nală. cu implicatii pe care trebuie să le căutăm în frâmintdrite sociale din România
ante- și postbelică, Fără discursivități și false patetisme, poezia lui Bacovia, reface
genial și esențial, în planul artei. Ciocnirea dintre o hipersensibilitate și mediul
burghez.
Intr-un interviu, acordai lui E. Jebeleanu, tn 1946, pentru revista Veac nou,
poetuî mărturisea; „Mediul burghez m-a presat. M-au interesat Întotdeauna năzuin-
țele și luptele proletariatului. Și noi poeții sîntem pină ia urmă niște proletari și am
tost supuși ca ei, acelorași legi de aramă".
Cred că la Bacovia sc poate vorbi, ca și la Camus, de oscilația Intre solidar
și solitar. Bacovia, solitarul, va recepta dureros „crimele burgheze', „vălmășagul
milionar", va ști că „loamea nu-i glumă, nu-i vis". Din solidaritate trece Ia sentimen-
tul acut al singurătății: „Sînt solitarul pustiilor piele" sau: „Singur, singur, singur".
G. Bacovia este un poet mare. Ca atare, In poeziile sale pot ii intuite atitudini
existențiale fundamentale. In acest sens, Bacovia este un continuator al lui Eminescu,
dar nu pe linia titanismului (romantic), ci a unei atitudini discrete, implicite, a unui
EU care Iși simte dureros deosebirea fală de mediul uman ambiant. In sens foarte
general, se poate vorbi de inadaptabilitatea geniului in social și cosmic. In atitu-
dinile lui Eminescu fală de existenta terestră, de creatorul acesteia. Demiurgul, pot
II reținute cel pu/in doud atitudini: tragic* acceptata în Luceafărul („Din haos,
Doamne-am apărut / Și tn-aș Intoar^e-n haos") și una ce se Înscrie la a/t pol,
25
violentă, de desiiințare totală. din Rugăciunea unui dac. („Să simt c<5 de suflarea-ți,
suflarea mea se curmă / $j-n atingerea eternă dispar fără de urmă I... *).
Adevdro/f poeți din veacul nostru ..vor continua’ cele două atitudini emines-
ciene, in prima am numi pe O. Goga, Ion Piilat, V. Voiculescu, pentru cea de a
doua, caracteristici sint: G. Bacovia. A. Maniu, I. Vinea, Al. Philipplde. Unitatea
contrariilor este refăcută ca la Eminescu, de T. Arghezi și L. Blaga, și ei Uri demoniace,
deci oscilant! din complexitate.
ia toii poeții amintiti se poate observa un spor al conștiinței tragice, care
desigur nu poale ii rupt de creșterea procesului de alienare a omului, de esența sa,
accentuat in secolul al XX-Iea, proces explicat In fundamentele lui de K. Marx. Unii
dintre poeții interbelici vor contura viziuni de încleștare dramatică cu Marele Tot, ca
Arghezi intr-un Psalm („Vreau șă pier in beznă si in putregai'...) sau L. Blaga, în
Cuvîtul din urmă .. la rădăcinile tale mă-ngrop, / Dumnezeule, pom blestemat").
Alfii se vor lăsa copleșiți de subterane curente de teamă, anxietate Împinse pină la
teroare și obsesie. La Bacovia teama pascaliană de gol se stecoară insidios, dar impla-
cabil: „Un haos vreau sd md ducă / De unic uitind și de număr' ...; „Chemări de
dispariție md sorbi", „Golul istoric' din Lacustră se prelungește Intr-un gol cosmic
leriliant:
„Imensitate, veșnicie.
Tu, haos, care toate-aduni.,.
/n golul tău e nebunie. —
Si tu ne faci pe tofi nebuni.'
Pulvis
(A se observa că în haosul bacovian lipsește Ființa supremă, și deci orice urmă
de raționalitate, ordine sau lege. Infinitul neantului spațial și temporal, e sugera! dc
cuvintele cu cel mai înalt grad de abstractizare : imensitate, veșnicie, haos, gol).
fnadaplabilitatea geniului in ordinea socială nedreaptă apare și Ia Eminescu și la
urmașii săi mari întru liră. Dar cu „diferențele" firești. Poetul Luceafărului are încă
mlndria romantică dală de puțină abstragerii șl perspectivele contemplației elermităfii:
„Trăind In cercul vostru strimt / Norocul vă petrece / Ci eu in lumea mea mă simt
/ Nemuritor și rece' f. pe clnd elegiatii interbelici au conștiința neputinței depășirii
.cercului (Bacovia și D. Botez) a .turnului* (T. Arghezi și Ion Vinea). La Bacovia,
sentimentul neputinței dă .nervi" ca la .decadenți", ce se descarcă în lacrimi .■
„In cetcul lumii comun și avar...
Md zguduie de mult un pllns intern ;
Și-acest fel (de-a fi) va fi etern
Si de nimic, pe lume nu tresar,
Vobîsrum
Acest fel (de-a fi) Își caută valențe in trecut, iși caută o ,tradi(ie“ a damnării,
Bacovia gîndfndu-se doar la autohtoni (Gr. Alexandrescu. D. Bollntineanu, Eminescu).
In Cu voi... (E. A. Poc și Paul Verlaine. fiind evocați In Sonet):
— O, genii întristate cate mor
in cerc barbar și fără sentiment, —
Prin asta ești celebră-n Orient
O, Iară tristă.plină de humor...
(Cu voi. .)
Poezia lui G. Bacovia este elegiacă prin excelență, cobonnd tonul pind io sumbru
și grotesc. Esențial In elegia bacoviană mi se pate a li „pllnsul intern". Eul anxios a:
poetului e suspendat, deci intre două plinsete: telul de a ti, intern, și interminabilele
ploi autumnale, externe :
„De atîtea nopți aud ploulnd.
Aud materia pllnglnd...
Sint singur, și mă duce-n glnd
Spre locuințele lacustre.
L artiste*
26
(Ceva osemiindrot cu senlimenlul „golului isiorie", din aceastd poezie, apare țf la
ptruvianul Cezar Vallejo, hi Trilce (versuri scrise fn închisoare;, XXXIII, t „Dacd-ar
ploua în noaptea asia, m-oț retrage / Cu o mie de ani înapoi' (Trad- A- E, Baconski).
La Bacovia melancolia maladiva interioara e maritd obsesiv de căderea potopi-
toare a ploilor : „Singur, singur, singur. / Vremea de beție. / i-auzi ce mai ploua.
/ Ce melancolie l ! Singur, singur, singur* (Rar),
Gcnia/Haica poetului Plumbului constd in aceea că deși pleacă de la particular
regional și temporal, dă, în poezia ța. sugestii de universal, dc condiție umană, In
general. Șerban Cloculescu a atras atenția, incă de mult, cd e unilateral să-/ socotim pe
Bacovia doar un poet al atmosferei provinciale. Mare poet, Bacovia Iși înalță puținele-i
„teme" fn universal, intr-o viziune de timbru unic. Impresia de destrămare universală,
de cataclism cosmic e copleșitoare anunțata pe muzica surdlnlzatd a buciumului (in
Ardeal, moartea unui om e anunțară prin cintec de bucium/ sau prin tinguirea tălăn-
gilor :
„Răsunâ-n colacuri un bucium,
Și doina mai jalnic pornește ..,
Melancolie
șl
Buciumă toamna
Agonic — din /und —
Trec păsărelele
Și tainic s-așcund.
Pastel
Ciniarea de bucium nu mai Înseamnă suspinul întristării vechimilor și depărtărilor,
adiind (intern sau extern) in dulcea somnie și aburind, pină la ștergere, granița din-
tre obiectiv și subiectiv, ca la Sadoveanu, ci e semnalul stingerii de veci. Finalitatea
lunerară a tinguirii tălăngilor e sugerata, eu măiestrie lapidarii, onomatopeic aiiiera-
liv„Tălăngile trist / Toi sltnd dogit, / $i tare-i tîrziu ! Și n-am mai murii" (Pastel).
Pentru un temperament artistic muzical cum a lost Bacovia, este de aștepta! ca facul-
tatea dominată sd cuprindd contrariile. De aceea, muzicalul aduce, in viziunea baco-
viană și dor de viață și de iubire ; „Muzica sonoriza orice atom. Dor de tine și de
altă lume / Dor...* (Larga).
S-a Spus Ci ..dinlre poeții români. Bacovia e singurul care s-a coborî! în Infern*.
(N. Manolescu). Metafora, ndscurd In antichitate, cu sensuri de iranscendere o realu-
lui, o interpretăm la Bacovia ca o trăire paroxistă a contradicțiilor externe șl Interne.
Infernul tui Bacovia e terestru, e un cavou sau o Panorama, tristă ți groiescci,
un „sumbru muzeu fioros*. In care sînt „corpuri de ceară, I Cu hirte și fixe priviri*,
iar „In racle de sticlă — ptincese / Oltau, in dantele, mecanic", acompaniate fiind de
o caterincă — fanfara ce „plîngea cavernos*. Infernul Iul Bacovia este obsesia mărfii,
pierderea spontaneității vitale, mecanizarea și caricarea acesteia, în misedri de pdpusd
de ceară.
Bacovia este un poet al imanentului, ai aspectelor concrete, sumbre ți terifiante,
pină la Umila abstractizării, a universalului : materia. Aspectul particular al materiei
care apasă cei mai greu e plumbul (chimic, fa tabela lui Mendeieev, plumbul are masa
cea mai mare, e cei mai greu). Chiar bolta cerului arcuit peste „umbre trecătoare*,
este din aceiași material, impiedietnd orice tentativă de evadare:
„Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca o flacără de soare,
Altfel
Singurdtatea ți melancolia maladfvd a poetului devin acute si sa convertesc în
ritm de poezie, intr-un mediu ambiant consonant: .Plouă... ți numuj ploaia dă cu-
vtnt* (Note dc toamn5), sau ; „Oii, ploud, ți iu gemi cu plins de armonie", (Nocturnă).
Bacovia este Chupin — ut versului românesc, pe linia, mai ales, a marșului funebru și
a Preludiului op, 28, nr, 15. în re bemol major, supranumii „ai picăturilor de ploaie'.
La Bacovia, naturii nu consolează triste/ile, ca la Eminescu (Const. Ciopraga),
Dimpotrivă, ea produce teroare, e un „decor de doliu, funerar’ (Decor), „ordti In fund
un cimitir!" (Pulvis) Nu mai e vorba de pasteluri în sensul clasic al cuvîniuiui .■ sint
peisaje — stări de suflet. Persistența toamnelor ți iernilor, pluvroase ți înghețate,
hibernale formează materialul de „corespondență" pentru obsesiile poetului ți nu lip-
27
sd de lantezie și monotonie f jumătate am poeziile volumelor Plumb ți Setatei galbene
slnt peisaje autumnale ți de iarnd.
Anolimpurite, eu excepta primăverii, sini prevestitoare ale marții: .Șj ninge
ca-ntr-un cimitir11 (Nevroză), „Șl ningă... zăpadă ne-ngroape" (Decembre). fntr-un
amurg de iarnă, sumbru, de metal... Chemări de dispariție mă sorb".
Doar primăvara aduce superante meiancolizate : „Melancolia m-a prins pe stradă.
I Slnt ametit, ! Oh. prfmdvara, (nr a venit.,. (Nervi de primăvara), „Din streșini
picură... / Și-un zvon de vremuri mari — Sd mai suciri numai o ciipd, ! Scutaft,
ai muncii proletari f* (Spre primăvară).
Se poate observa că simțirea elegiacă a lui Bacovia oscilează Inire solitar și
solidar, Oprirea cea mai frecventă e la primul pol, ișclnd disperări, căinți, resemnări:
„tn picla .colorată md duc abia simjd —
Mai midi ca orișicine, Îmi pare c-am greșit.
Am iost atit de singur și singur am rămas
In creierul meu pllnge un nemilos taifas...
Dormi ISnd
sau r
Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu știe nimeni,
Mlhnit de crimele burgheze fără a spune un cuvlnt.
Singur să mai pierd in lume neștiut de nimeni,
Altfel e greu pe păminl...
Poemă finală
La Bacovia, „nervii’ nu sini numai o manilestare a hipersensibilității; cauza
nervilor fa nevrozei) stă în ac/iunea paralelă a inteligentei cate patentează durerea fizică
prin reHec/ie: nervii sînt mai midi o durere a spirifufui* (C. Ciopraga). Versul „tn
creierul meu pllnge un nemilos taifas', surprinde, credem, metaforic dialogul eu —
lume, dar și confruntarea sensibilitatc-cerebraiitate, animus-anima. la Bacovia. sen-
zațiile se .dilată" devin persistente prin repetiții, prin ir,vestejire concentrică,
dar in plasa elementelor ideatice, subterane, unificatoare. Elegia baco-
viană, prin monotonia ci savantă, prin obsesia cltorva teme, aduce mărturii impre-
sionante ale unui eu poetic anxios, In forme sincopate, eliptice. Stilistic spus, după
dihotomia Iul Fritz Martini, G. Bacovia, pre/erd patosul intensității si nu pe cel ai
expresiei emoționale.
Dacă erotica unui poet arată „adtncimilc" și originalitatea sa. la Bacovia, elegiile
ți romanțele vin sd sublinieze lipsa de transcendentă a liricii safe. tn această pri-
vință, s-a spus, Cuptor de Bacovia, merge mult mai jos, decît Une charogne de
Baudelaire. I.a poetul francez, descompunerea materiei e salvată de puritatea și
perenitatea „formelor" Spiritului („Que j'ai garde Ia lorme et l'essence divine I De
mes amours decomposCs" ). pe cind la Bacovia nu exista nici un pqndanf sp/rftuat,
Din alt punct de vedere, Bacovia, preia erotica eminesciană, antiteza romanitcă
a îngerului și demonului, dar In forme finalizate în macabru. Contrastul dintre
Singurătate de Eminescu si Singur de Bocovia e revelator in acest sens, fncd din
titlu se poate observa trecerea de la starea contemplativă a unei rcailfd/i imp/nsd
spre forma et generală, la durerosul și acutul sentiment al eului anxios, tn odaia
bacoviană n-ar „sta nici o iubită", pentru că sînt „ecouri —- pensete", „negre tabtourr
făclii tremurătoare in og/indd :
„Odaie, plină de mistere
1	ti pacea ta e nebunie;
Dorm umbre negre prin unghere,
Pe masă arde o făclie.
Erotica lui Bacovia este Infuzată și de clemente sociale, fn Amurg-ui unei lumi,
.Trec burgheze colorate .Și lumea sufla împătimită" (Balei), fn „Vălmășagul
milionar... E parium, bomboane, / Si desfriu de lupanar" (Amurg). Ir. aceasta socie-
tate in declin apar: .Histerizate fecioare pale, fi La ferestre deschise palpită... /
(Amurg de vară) scut „Duduia veșnic citeze, / Știe c/avuid, pictează- I Și nopfi
de-a rfndul veghează / Și poate de aceea slăbește (Unei fecioare).
G. Bacovia face parte din marele cvartet liric Interbelic, alături de; Argftezf,
B/aga, Barbu. Poet de esen/â tragied, a reușit să-și convertească obsesiile, cu mijloace
artistice puține, Intr-un clntec de-o monotonie savante. Bacovia e mai aproape dc
28
„decnden/i” decît de simboliștii propriu-ziși. Prin tendința de universalizare, de ele-
meniarllate (in cadrul imanentului), prin cfntecul său trist asupra condifiei umane,
ei depdșețte simbolismul, anun/ind o nouă etapă de sensibilitate estetică: expresio-
nismul. Lirismul bacovian se impune prin notațiile fragmentare, printr-o aparenta
discontinuitate și sincopate, prin stil anacoiutic. O poezie antlretorică (sau de o
retorica implicită), supravegheata pină Ia manieră, sintetizlnd senzațiile vizu-
ale, olfactive, tactile, sub semnul genial al unei înzestrări acustice esen-
țiale. Multe versuri ale sale, fără a conține metafore propriu-zise, formează, ele, In
întregime „metafore potențiale" (M. Călinescu). Bacovia Însuși s-a numit odată. Intr-o
poezie : „Compozitor de vorbe în ctitori, reverii, armonii*. Intr-un „secol mic, suspect
fi rafinat*, poezia i-a fost mlngăfere.
29
COORDONATELE
SOCIALE Șl ETICE
ÎN POEZIA
LUI G. BACOVIA
ANDREI A. LILIIN
într-o convorbire din 1927 cu I. Valerian, socratic interlocutor al contemporanilor
G. Bacovia ne oferă cileva precizări de preț pentru o mai bună Înțelegere a per-
sonalității sale creatoare. „Unii din prietenii mei îmi spun că sint inadaptabil, că fug
de oameni*, mărturisește poetul, adăugind; „Este o exagerare. Iubesc oamenii $1 Si
privesc cu interes prin geamul din lata casei mele. Cred că fiecare duce ceva bun în
sine și dacă nu sini toți la fel, de vină sini Împrejurările care diferă de la individ
la individ" 1). Un inadaptabil? ne întrebăm și noi după aproape jumătate de veac. Mai
degrabă un introvertit, izolat intr-o anumită măsură și preocupat de ruminaliuni
interne. Totuși, specificul emoționalită|ii lui C. Bacovia. cu ample momente depre-
sive, sugestibilitatea sa mare în raport cu variațiile sezonale, rezervele de energii
uneori scăzute ca și preocupările anxioase, la fel ca sfiala și pacienta sa nu pot fi
privite detașat nici de condițiile de viată ale tlrgului moldovenesc, cu tihna sa pro-
verbială _M-am născut in orașul Bacău, unde, exceptind anii de studii universitare,
am trăit mai tot timpul*, subliniază poetul in aceeași convorbire, în sensul unei
maxime adeziuni ia mediu : .,Nu tin minte să fi avut intenția de a mă stabili 1n
alt oraș și mai ales în capitală, al cărei tumult m-a îngrozit întotdeauna, deși am stat
o parte din vreme. Aici m-am simții la mine acasă. După cum vezi, mi-am păstrat
locuința moștenită din moși strămoși. Nu este un palat. (...) Am insă o grădină
destul de mare, unde mă pot plimba In orele libere ca să nu fiu nevoit să stau toată
ziua la club sau la cafenea*.
1
Nu ne propunem de aci să raționalizăm contribuția (actorilor interni și externi
ia conturarea specificului fel de a fi al poeziei lui C. Bacovia. precum nu ne luăm
nici dreptul de a le neglija intr-o manieră arbitrară. Dimpotrivă I Psihologia ne
dezvăluie.că imaginația are legile sale, la precizarea cărora nu se poate face abstrac-
ție nici de mediul fizic și social și nici de cel moral șl estetic, iar studiu) folclorului
și al murilor mitologii ne asigură că fantezia creatoare a popoarelor depinde de
aceleași legi. La fel șl in poezie : Bunăoară fără frămintările istorice, sociale și spiri-
tuale din Mezopotamia secolului XXIV î.e.n n-am avea epopeea eroică despre
dorul de nemurire al lui Ghilgameș. precum fără procesele sociale și spirituale In
continuă fierbere intre secolele XI și XVI din istoria ecropeană nu ne-am putea
lăuda cu poezia trubadurilor, epopeea cavalerească, romanul alegoric, teatrul spaniol
și englez ; firește, nici cu cărțile populare, sumă a tuturor experiențelor despre Till
Buhoglindă și Doctorul Fatisl. Ar fi deci pasionant să se urmărească in ce măsură toți
marii poeți se realizează într-o constelație istorică aparle, spre a schița harta „zodia-
cală" a evoluției de totdeauna a simbolurilor poetice in raport cu adțele mediului
istoric, material și spiritual. Dinamizarea pe care metodele de investigație, pe de o
parte, rezultatele, pe de altă parte, ale istoriei literaturii universale le-ar dobîndi pe
baza acestei optici ar fi considerabilă, in orice caz, factorii determinant! în dezvol-
tarea omenirii, de la sol și climă, structură socială ți tehnica producției, Ia misiunea
geniilor care își imprimă pecetea unei națiuni, Imbogăllndu-i Zestrea culturală cu tabla
valorilor pe care o înalță din peremplnriu in peremptoriu, și-ar evidenția definitiv
contribuția la articularea structurală a viziunii noastre asupra lumii ți expresiei,
date decisive, acționînd prin secole subiacent, fiind scoase pentru totdeauna la
>) /. Vale/ian: Cu scriitorii prin v^ac, Editura pentru literatura, București, 1567, p. 39 șl u.
50
lumină. De altfel, in privința accentului pus pe prevatența mediului specific,G. Bacovia nu
stă izolat in poelalogia romanească interbelică. Lucian Blaga a dezvoltat nu mult
mai tîrziu o teorie întreagă a „spațiului*, înveslindu-1 în varianta sa abisală cu
puteri categoriale stilistice. Nu vom analiza aci valabilitatea științifică a acestei
teorii. Nu vcn uita insă că in biologia vremii, prin Pavlov și Lfexkull, sc ajunge
la o nouă înțelegere a mediului ambiant al diferitelor organisme, iar in psihologia
animalelor, prin K, V. Frisch, O, W, Richards, H, M. Peters și altii, sistemele de
comunicare sint studiate cu atenție in raport cu mediul particular al diferitelor
specii, structura lor sociologică etc. A prelua aceste rezultate in problematica ce
o urmărim, fără cuvenită atenție la deosebirile ontologice între om și animali, osie
desigur hazardat. Trebuie totuși amintit că pe bata însușirilor native mai diferen-
țiate. bogate ți variate ale omului, a structurii sale intelectuale și morale care îi
permit o adaptare mai rapidă și perfectă la particularitățile ambiantei materiale și
spirituale, astăzi, in secolul tehnicii electronice, corelația între mediu și sistemele
de comunicare devine pentru toate nivelele evoluției lot mai evidentă iar abaterile
de la regulă tsi găsesc ți ele explicația. La fel, variantele individuale, Tîrgul moldo-
venesc pentru specificul poeziei lui G, Bacovia, satul transilvan ca mediu structural
al lumii poez.iei lui L. Blaga merită deci o atenție sporită, Azi, realități istorice
depășite de evoluția materială, socială și culturală a poporului român, in raport cu
marii lor fii, poeții „armoniei pribege* și „vrăjii nepătrunsului ascuns', ele rămîn
organisme însuflețite de înalte simțăminte omenești, de patima cunoașterii și creației,
de pătrunzătoare solidaritate șl înțelegere socială.,.
Pornind de la aceste premize, se impune întrebarea : în ce măsură in cazul lui
G. Bacovia care contrar lui Paul Claudel, Paul Vaifry sau Lucian Blaga n-a dedus
din practica creatoare o teorie poetologică proprie, aceasta poale fi descifrată din
opera sa,"completată cu spicuiri din unele contești ocazionalei Totodată întrebarea
refuză să rămlnem la oglindirea necritică a „jalei* poetului ,.de a nu mai putea face
un vers"!— stare in extremiș de tristă jenă, cu care de multe ori încep anumite
teoretizări salvatoare. Nu însă și in cazul lui G. Bacovia, căci G. Bacovia n-a fost
un mic-burghez sentimental care, în goană după originalitate, să-și justifice creația
emoționant in momentele dc impas, precum n-a fost nici un spirit alexandrin, pom-
pos și complice, care să fi simții necesitatea regulelor fixe, frumusețea superioară
a disciplinei asupra arbitrariului expresiei spontane, desăvîrșirea fată de abaterile
geniului. Astfel, genetic, „jalea de a nu mai putea face un vers* se înscrie la anti-
podul bucuriei de a cînta, fiind ca atare insuși momentul zero din existența șa crea-
toare șl, sub acest raport, contrarul celeilalte stări, în care distincția dintre contin-
gent și necesar, eveniment și structură duce ta bricolaj, prin care poetul se regăsește
pe șine însuși — uneori chiar în plină euforie creatoare. Sau în formarea lui G.
Bacovia : „Nu am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că-mi
place această îndeletnicire. Trăind izolat, neputînd comunica prea mult cu oamenii,
stau dc vorbă adesea cu mine însumi, fac muzică, și cind găsesc ceva Interesant
iau note pentru a mi le reciti mai lîrziu. Nu-i vina mea dacă aceste simple notițe
sînt în formă de versuri și cîteodată par vaiete. Nu sint decît pentru mine*3.
Parte din aceste precizări ne întorc la slrnplomele introversîunii, parte la rumi-
națiuniîe pe care k'-atn considerai definitorii penlru specificul lirismului bacovlan.
Ceea ce aci e nou, este mărturia poetului despre starea de armonie perfectă între
rațiune și limbaj tn momentele plenitudinii crealoare, trăite de el. Să stăruim puțin
asupra ei. Conlrar unor afirmații insuficient controlate despre constituția hlper-
emotivă a lui G. Bacovia, în lumina acestei armonii poetul ne apare în fond ca un
apolinic echilibrat — așa zicind in conlinuare celei mai autenlice tradiții sudeșt-
europene și medileraniene a poeziei lirice prin definiție, Tradiția chezășuită prin
însăși semasiologia limbii grecești, în care penlru rațiune și limbaj există un singur
cuvînt logos penlru ambele semnificări, fiindcă o facultate o reflectă pe cealaltă, 1n
limp ce poezia, retorică, logica și știința justului și nejustului, al căror obiect 11
formează consecințele limbajului, apar între ele diversificate de un spirit al aplica-
ției precis finalizate. Sau conform termenilor grecești: actul raționamentului se
numește silogism, în limp ce orice sens lundamenlal trece drept haiti IdgoK, moda-
litatea fundamentării bazîndu-se pe dinamica dialecticii Intre „energie" și „entelehie",
impuls creator și formă definită, Or, poezia lirică, In concepția antică, era caraeleri-
') L>ln Note de toamna, vers 15.
•) /. Voferion. n.c.
31
zată tocmai printr-un echilibru perfect intre impulsul creator și forma definita, de
unde subordonarea ei zeului de la Delphi care, prin natura sa solară, simboliza armo-
nia între contrariile; spirit și materie, corp și suflet, percepție și amintire, ordine
ți progres, în sfirșit, elan si gîndire.
2
Peisajul de tirg solitar cu care ne întilnim în poezia lui G, Bacovia este sinte-
tizat din elemente vizuale și sonore: ..catedrala cu turnud sever ți trufaș", ..grădina
orașului"; „parc falnic, antic și solemn" ; „triste felinare" ; „piețe pustii"; „In
margini cazarma"; „doi plopi"; „abatorul"; „hambare"; „la gard svicneșle o
mașină"; „streșini din care picură"; „berării șl cafenele"; „ mahalaua Neagă". 1n
jurul orașului se văd: „cimpiile pustii"; „copaci rari'; muguri pe ram"; „un
han, departe"; „dealuri albastre'; „lunca"; „lacul"; „roata morii*. Se aud: „gor-
niști, in fund"; un bucium de alarmă"; „bangăt puternic de aramă"; „un clopot
de școală"; „calerinca-lanfară'; „țambale, tirzia noapte". „Plinge o cucuvaie', in
afara tirguluî se percepe „șoplirea singuraticei păduri", Se adaugă cîteva elemente
miniaturale: „frunză zboară" ; „în vitrine, versuri de un nou poet". Se remarcă:
„un popă' ; „un soldat" ; „o femeie in doliu* ; „un trecător necunosccl".
Aceste obiecte imuabile de percepție vizuală și auditivă se încadrează cu unele 1
încremeniri semnificative, cu tot atîtea precipitări simbolice, într-o adevărată feeric
tristă a trecerii. Astfel, voluptatea di soluției e gradată, Se notează momente de „clar
de noapte parfumat' de o statică melodică aproape mendelssobniană. In contrast cu
ele, această imagine a orașului din secolul XX; „Se-ntind bulevardc-n noapte de
vară, / Pe arbori electrică lumină" — cu suflu de imensitate încremenită, 1n acord
nu acestea determină colorismul specific bacovian al urbei însingurărilor, lată însi
și această variantă: „Tristă, după un copac de cîmp / Stă luna palidă, portic —I
Statica este învinsă dc abia în momente ca: „Aurora violetă / Plouă o rouă de
culori — / Venus, plină de fiori, / Pare-o vie violetă' sau „Verde crud, verde crud... 1
/ Mugur alb, și roz și pur', în acord spontan cu transformările diemale și sczonale
ale mediului merită, in sfîrșit. atenlia noastră si aceste cîteva variante coloristice din
ora amurgului: „amurg de argint", de o puritate intersubieclivă aproape statică, Și
în contrast: „Amurg de toamnă pustiu, de humă" sau : „Amurg de toamnă violet",
in care galbenul dc Siena sugerează trecerea de la constatarea finitului la previziunea
Infinitului, în timp ce incandescența violetului permite amalgamarea stărilor de
dorință, speranță, fantazare și melancolic, specifice orelor calme ale înserării. La
opusul ior, Înregistrăm onomatopeea; „țirîie ploaia" — structură sintactică ce ;
întunecă brusc zarea. Mai discursive ni se par formulele: „amurg de iarnă, sumbru,
de metal'.; „potop, cad stele albe de cristal"; „în parc ninsoarea cade rar', sau;
„orașul alb, doar vîntul trece-ntîrziat". in care trăirea afectivă care I-a îndemnat
pe poet nu a fost atît de debordantă ca în cazul extralntelectual. sensibilizat mai sus
de onomatopea verbală. Or. dacă In poezie maniera fundamentală a limbajului rămîne
descoperirea și păstrarea, sub forma Imaginii, a invariantului și iterativului din
lucruri, fie că este vorba de raportul dintre esență și fenomen, lie că esle de relația ■
dintre cauză si eiect, onomatopeea predicativă, după sensibilitatea noastră, prin dina-
mismul ci, duce mai direct la emoția estetică de profunzime.
In cadrul acestui peisaj, încărcat cu atîtea valențe infralogice de ordin psiholo-
gic și estetic, locul elementelor sociale si elice pare la o primă ochire destul de greu
de precizat. Realitatea este totuși alta! Și anume, ține dc autenticitatea poeziei Iul
G, Bacovia ca un clement valoric de bază că 1n ciuda aparentei sale închistări și ,
detașări, el in sinea sa a rămas puternic legal de contemporaneitatea sa. De alllel.
este o lege fundamentală a psihicului hipersensibililor integrarea lor prin empaîie în
istorie carc-i face uneori involuntar părtași la frămintările cele mai acute ale socie- ;
tătii. Mlchelet, Quinet, Hugo — și mai aproape de noi: Anatole France și Romain (
Rolland — au urcat în felul acesta, în ciuda existentii lor dedicate studiului și creație,
pe baricade. Analog și în opera lirică a Iui G. Bacovia. coordonatele sociale și etice
își dezvăluie, la un examen mai atent, prezența perpetuă, formativă, prilejuind versului
său, în ciuda tumultului interior și exacerbării sentimentului eului, o ancorare sigură
și trainică în realitatea socială a vremii.
Două modalități, aparent opuse, se fac simțite In creația Iul G. Bacovia. în
sensul sus arătat: colorarea discretă, cu minimă propensiune pentru elementele anec-
32
dotice, a prezenței sale In societatea timpului și, la opusul ei, eliberarea tematicei
sale de tabuurile esteticei burgheze îndreptate contra poeziei politice.
Dacă tn prima direcție, tot ce a creat G. Bacovia este impregnat pînă la refuz,
de parfumul anilor 20 și 30. rolul primordial In gtndlrea sa poetologică revenindu-i
clipei trăite, in cea de-a doua direcție, ceea ce în creația sa eminamente lirică rămîne
văzut In spațiu și timp, cutremur, imagine limpezită și organizată pictural și drama-
tic, se consolidează tntr-un avlnt viguros, revoluționar, In o mare adhortație deschisă
și răspicată. îndeosebi două din ele rămln culmi de creație In poezia noastră poli-
tică : Nervi de primdvard dini volumul Plumb (1916) și Serenada muncitorului din
Comedii In fond (1936). Cu totul remarcabilă, Dies Irae ! „Cit de străin sint de tara
mea / Șl nici un dor nu mi-a rămas — 7 Gînd rău, și-ntunecat / închide al dreptății
glas. // Va fi ttrziu In ziua-aceea ... / Și btnluie In calea mea, / Tăceri de vremi,
sinistra foame! / Sau cintece ce pling mereu. / — Grăbește, nu mai aștepta!' Con-
diția durabilității este împlinită prin continuitatea atitudinii și adevăr interior. Majo-
ritatea poeziilor din Plumb fiind scrise și publicate în diferite reviste între 1904 și
1906, poez-ia politică a Iul G. Bacovia acoperă evolutiv mai mult de trei decenii
din cele mai decisive din Istoria socială și culturală a poporului român, ilustrînd prin
acestea adevărul spuselor unui alt mare răzvrătit al poeziei noastre politice,
M. Eminescu; .Numai oamenii care au tăria de a fi credincioși caracterului propriu,
fac impresie în adevăr estetică, ei numai au farmecul adevărului, reprezentarea lor
z.guduie adînc toate simțirile noastre și numai acesta e obiectul artei*4). Adevăr
ce nu necesită nici o argumentație în plus...
Recitind versurile de mai sus, avem de înregistrat, In privința unei structuri
gramaticale demne de a fi cercetate cu atenție sub unghi atitudinal, cetățenesc și
artistic, o trecere diferențiată de la persoana a treia, a obiectivizării fundamentale,
în Nervi dc primdvafd, la persoana intîia a eroului lirico-dramatic în Serenada mun-
citorului: „Primăvară,,, / O pictură parfumată cu vibrări de violet. / în vitrine,
versuri de un nou poet, / în oraș suspină un vals din fanfară. / / O nouă primăvară
de visuri și păreri... / O lungă deșteptare svonește împrejur, / E clar și numai
soare. 7 La geamul unei fabrici o pală lucrătoare 7 Aruncă d privire în zarea de
azur, //O nouă primăvară pe vechile dureri.., ff Apar din nou țăranii pe hăul
dc cîmpie, / în infinit pămîntul se simte tresălttnd : / Vor fi acum de toate cum este
orișielnd ; / Dar iar rămîne lotul o lungă teorie. // O, cînd va fi un clntec de alte
primăveri!...', respectiv: ,,Eu sint un monstru pentru voi / Urzind un dor de
vremuri noi / Și-n lumea voastră-abia încap... / Dar am să dau curînd la cap. / / O,
dormi adine mereu așa / în vise dulci, hidos burghez., / Oftlnd, palate de-ți lucrez, /
Eu știu și bine-a dărima. 7 7 în noaptea asta, iată sună / O serenadă din topor, 7
Amanțitor pîerduți sub lună, / Poeți cu putredul amor. //O, dormi în noaptea infi-
nită / Burghez cu aer triumfal, / Dar preistoric animal / în rațiunea aurită. // Sub
luna blondă nu se plînge, / Ci răzbunările se curmă, / Martirilor scăldati în slnge /
Cînt serenada cea din urmă, // O, dormi... dar voi urca spre soare f în sbor
sublim deaeroplan... / Cu vise dulci, burghez tiran: / E aurora-ngrozltoare,, .* Pe
lingă diferența pragmatico-afeclivă în tratarea verbului avem, însă, de semnalizat
totodată trecerea de la condiția cosmică a limitelor comportamentale din Nervi de
primdvard la radicalismul revendicărilor intransigente și ireversibile din Serenada
muncitorului și cu ea schimbarea perspeciivei de la z.ugrăvirea minuțulos-poetlcă a
astenici, la izbucnirea nervoasă a activismului. în Poemd finaid, dimpotrivă, polari-
zarea dintre generai și individual, constant și variabil, se produce într-un monolog
liric fără adresă obiectivizată : „Eu trebuie să beau să uit ceea ce nu știe nimeni /
Ascuns in pivnița adincă fără a spune un cuvtnt / Singur să fumez acolo neștiut de
nimeni / Altfel, e greu pe pămint,,. / Pe stradă urle viață, și moarte / Și plîngă
poeții poema lor vană... / Știu / Dar foamea grozavă nu-1 glumă, nu-l vis — / Plumb,
și furtună, pustiu / Finis... / Istoria contemporană,.. /E timpul ... toți nervi mă
dor... / O, vino odată, măreț viitor, // Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu știe
nimeni / Mîhnlt de crimele burgheze fără a spune un cuvlnt, / Singur să mă pierd fn
lume neștiut de nimeni / Altfel, e greu pe pămint..
Calitatea artistică extraordinară a acestor versuri izvorește, fără doar șl poate,
dintr-un simț exemplar al demnității. Extrem de interesantă pentru ideea care ne pre-
ocupă aici, rămîne mai departe Insă gradarea ingenioasă și originală a formulei poe-
tice săvîrșite In aceste versuri de G. Bacovia cu trecerea anilor, de la analiza pe
•) M. Emingfcu despre cultură șl arfă, ediție îngrijită de Irlmle, Junimea, tați, 1970, p. 120
3 — O>l tont
larg a pierderii personalității in istorica mizerie, prin boală fizică și morală, la dezlăn-
țuirea forței revoluționare și, mai departe, la monologul poetului retras în subterană,
cu efect terapeutic. Un mare adevăr social-istoric se transpune In felul acesta într-un
desclntec in sensul străveche» practici traco-dacice a descînlecului, despre care Pis-
ton In Charmfdes (156 d și urm.) notează în limbajul său figurativ: „Zalmoxis spune
că așa cum nu trebuie să încerci a vindeca ochii fără să vindeci cepul și nici capul
fără trup, la fel nici trupul fără suflet1*. Rolul pozitiv al eticii în sensul originar al
termenului ca moralitate necondiționată („sittliche Unmilleibarkeit', după Hegel, care
rămîne criteriul de bază al teoriei marxiste a înstrăinării omului în condițiile socie-
tății burgheze) nu poate fi mal clar conturat dectt prin năzuința spre regăsirea per-
sonalității prin „anonimat", cîntată 1n versurile de mai sus, anonimat identic cu
ieșirea poetului din cercul lumii comune și avare. Vom identifica, așadar, dimensiu-
nile răului social și moral, comensurabile dacă, poate, nu tocmai congruente, cu
funcțiunea de Înstrăinare, pe care. în condițiile de stagnare descrise mai sus, o înde-
plineau „orașele avute*, provocind, „pe sub corbii bocitori*, „hislerii de muritori**).
Cu pierderea poetului 1n „anonimat", în marea masă a celor desmoștenițl șl cu tre-
zirea lor la conștiință de clasă, G. Bacovia trăiește acele momente de mare eferves-
cență revoluționară care 11 Inspiră versurile din lapidarul poem Spre primăvara,
caracterizate de o nețărmurită încredere 1n destinul clasei muncitoare: „Din streșini
picură... / Și-un zvon de vremuri mari — / Să mal surtd numai o clipă, — / — Sculați
ai muncii proletari! / / Din zările ce se deschid / Se duc neînțeleși ghețari — / Sub
cer cu cîntece și flori, / — Sculați, ai muncii proletari l“, cu reminiscența lor mai
mult decît evidentă din fnternofionaja lui Pottier și Degeyter, Semnificația trece și
aici înaintea anecdoticului, cadrul naturalist fiind utilizat, în tradiția simbolistă a
poetologiei sale, doar ca o „rampă de lansare' a tîlculul Istoric, aproximat la maxim
cu ajutorul unei formule care ține in același timp de practica și de limbajul literar
al revoluției socialiste.
Aceasta este după patru decenii de amețite de toamnă, Întristare, mirare tăcută,
dar și de regăsire totală din toropeală și mizantropie grea, marea lecție de artă a
lui G, Bacovia.
1 Din Sfintfi gaibent. poezia Dt iarai, versurile 1} și u.
34
MARIA BANUȘ
*
Joc de fetițe
Mi-ai arătat un joc.
Intr-un coif de hirtie
scrie tot:
ce ne e scris, ție, mie...
yim atins hirtia-ntr-un ioc
și am fost cartof.
In alt loc regină.
In altul: m-am trezit o gheată.
(Cu șiret și bombeu)
Eram tu, eram eu 2
Ce joc frumos!
Mi-a plăcut,
Sâ-l mai jucăm odată,
acum, in amurg,
înainte de aprindem lumina.
N. D. PARVU
* -----------------------------------------
Scrisoarea mamei
Stau cu fața ștearsă
Si cu plmsu-n git;
le aștept sub streșini, te aștept sub vlniuri...
Scrie mamei patru rîndari,
Dragul meu copil urlt I
Mă Întreabă una,
Mă întreabă toate,
Nu mai zice nimeni că ești pui urît...
Mj-e cerdacu/ mohorlt
De singurătate.
Pune-md-ntr-o carte,
Cîndva să te miște
Arătare-n zdrențe smulsă greu din ceață...
Hei,... o moglldeață
Tristă-n clnepiște.
Vi ne-un om ursuz
Serile la rlnd;
Iml plndește gura cu sărut de moarte...
Tu ... rămli la carte,
1-1 voi da curînd.
35
GIGANTISMUL	MARCEL CORN1Ș-POP
INTENȚIILOR
$1 INCERTITUDINILE	ț*?
PROZEI ACTUALE (II)
Nici Eugen Zehan (M/așfino. Editura Eminescu, 1971) nu face excepție de la
fraza pletorică, discursiva, încărcată de a falsă reflexivitate și de un limbaj prețios.
Obiectivul mărturisit al romanului este „sinceritatea pînă la cruzime' — în realitate
însă efortul prozatorului se consumă Intr-un retorism superficial, în comentariul ver-
bios care camuflează banalitatea invenției epice (autorul își manifestă la un moment
dat „susceptibilitatea sa în general de a găsi In toate banalitățile semnificații dra-
matice") E. Z, recurge la convenția monologului gigantic, de fapt o confesiune în
fala unui interlocutor absent, care recurge la același limbaj studiat, ales, ca ți Mircea
Conslantinescu. Se recunosc ușor și alte ticuri ale prozei analitice precum iposta-
zierea diferită a realității de către un povestitor indecis, neștiind asupra căreia din
variante să se oprească, jocul realității și ai aparentelor, discontinuitatea temporală.
Dar metoda disecției analiste este in acest roman de o lungime excesivă mult prea
exterioară, fiind reductibilă la niște fastidioase „piruete spirituale* în căutarea unui
„fir al Arladnei* inexistent. Epicul propriu zis nu există decît In spațiile dintre co-
mentarii, disparat, cu interludii nefirești de lungi intre două momente simultane.
Autorul ignoră legile verosimilității, obligind epicul să ilustreze destul de didactic
niște conjecturi generale livrești.
Ca să generalizăm și noi, vom spune că M/nși/na este romanul degradării
sociale și a posibilității, intuite doar, de expiere, care au pentru erou, abia ieșit din
adolescență, valoarea unei experiențe inițiatice. Tipul de personaj ne este cunoscut
incă din volumul de debut. Cerul e dincolo: un tînăr orgolios, voluntar, care judecă
fiecare prilej de umilință la care il supune destinul ca pe un afront personal. Aici
Insă eroul este confruntat cu problema opțiunii In viată și a responsabilității sociale.
Caracteristic, gestul dc rebeliune nonconformistă a lui Dinu, proaspăt absolvent de
pe băncile facultății, este in egală măsură un act de deliberare matură și poza exte-
rioară a adolescentului care refuză comandamentele datoriei sociale din spirit de
frondă sau dințr-un epicureism superficial (singura rațiune de a fi este fericirea, nu
conceptul abstract at datoriei), Eroul își construiește un edificiu complicat de argu-
mente, o sofistică a inaptabilitălii, prin care speră să se reabiliteze în fața semeni-
lor, dar mai cu seamă a sa, să-și justifice dezertarea de la locul de muncă, un sat
ardelenesc, anonim. Paradoxal tentativele sale de a transfera „vina* asupra diplo-
mei, a mamei sale, a inflexibilității principiilor abstract convinge — împotriva
voinței autorului care a intenționat probabil să-și transforme cartea Intr-o scriere
parentetică — cel puțin pe jumătate. Dinu poate să apară la un moment dat victima
comandamentelor exterioare, cel care încearcă să se elibereze de senzația cercului
închis pe care i-o impune absența opțiunii libere, conflictul dintre nevoia de a-și exer-
cita conștiința individuală și necesitatea conformării cu preceptele existenței colec-
tive. Eroul izbucnește la un moment dat împotriva celor care .Imi trintesc in cap
lozinci... în loc de a-mi completa o carte de muncă, cărora nu le pasă că un om
se pierde sub ochii lor tandri și oblăduitori, dar autorul se grăbește să califice
această diatribă drept o „sofistică ipocrită”, o lamentabilă încercare de a se
sustrage propriei salo responsabilități. E. Z„ moralist inveterat, inventează per-
sonaje și episoade care prin comparație să-i compromită eroul, divulgă rațiunile
ascunse, deloc măgulitoare, ale gestului comis de el i orgoliu exagerat, dispreț snob,
lașitate. Ca atare romanul înregistrează cam jurnalier regresiunea eroului spre
„mlaștina" socială, abdicarea progresivă de la principiile moralei susținute pe un
ton apodictic de autor. Reabilitarea lui Dinu începe previzibil printr-un exemplu dc
salvare- morală (cazul lui Gicu, inițial un fel de Scomonete) și o iubire cam adoles
centină, care vine să suplinească un gol sufletesc. Dar gnomismul prozatorului se tră-
36
dea^ă din nou : Dorina este introdusă nu numai ca un prilej de salvare dar și ca agent
al rechizitoriului implicit Îndreptat de autor împotriva personajului său („Dlnule,
trebuie să înțelegi nu numai că nu ai nici-o alta șansă, dar că nu ai nici o scuză
plauzibilă... și nici altă menire! Ne-am născut toii ca să ne achităm o datorie*)
și care venind din partea unui personaj cu biografie oarecum asemănătoare, are șanse
mai multe de a convinge decit atunci cînd interlocutorul este Tutu Gheorghieș, de
pildă. Acest personaj care confruntă mereu, prin absentă, destinul lui Dinu, ilustrează
un soi de apostolat tiranic, intransigent, o cenzurare permanentă a sa șl a celorlalți
in numele unor principii inexorabile, care în ultimă instanță îl face la fel de invulne-
rabil din punct de vedere social. Probabil de aceea exmplul pe care 11 urmează Dinu In
epilogul cărții este acela al lui Gelu Cedereanu din a cărui biografie mult prea melo-
dramatică retine abdicarea sa finală, hotărîrea de a deveni un executant orb, un auto-
mat. „Execut întocmai ceea ce mi se comandă. E mai comod, la urma urmei, și după
unii mai cinstit*. De aceea reabilitarea lui Dinu este discutabilă — eroul cedează,
renunță la rebeliunea sa „incomodă' dar această cedare este echivalentă, cel puțin la
modul facetios, cu sinuciderea lui Cedereanu. — împotriva intenției sale de a conchide
destinul eroului (romanul este dispus simetric, după un cerc închis) autorul se pro-
nunță destul de incert asupra viitorului aceslui personaj, amendtndu-șl propriul său
discursivism moralizator, de extracție ardeleană.
Abordarea prozei lui Corneliu Ștefanache impune de la început o circumspecție:
scriitorul a depășit de mult faza experimentărilor juvenile, a contagiunii simpatetice
cu capriciile prozei moderne, care ar fi putut beneficia de un examen indulgent.
C. Ștefanache este un scriitor consacrat și orice act critic va însemna Implicit o
validare sau o contrazicere a acestei repulalii. Publiclnd la intervale destul dc scurte
două romane, scriitorul nu poate să nu-ți trădeze unele inadvertențe In elaborare. Din
proza sa nu lipsesc convențiile știute precum dialogul haotic, discontinuitatea reacții-
lor, ambigulzarea povestirii, admiterea ei numai sub masca difuză, sau o serie de
procedee ce țin strict de proza analitică: discursivisatul, convenția rememorării
(absurdă tn Dincolo, unde personajul principal se confesează pe parcursul a 170 de
pagini la câpătiiul iubitei care doarme), interogatoriul deghizat, etc. C. Ștefanache se
află în situația scriitorului care are voluptatea povestirii dar care șl-o cenzurează 1ntr-un
stil abrupt, greoi, auster, lipsit In general de fluentă. De airl aparenta inadecvare
între tonul grav, succint, de o sinceritate brutală, a confesiunii șl tentația verbalis-
mului pretențios pe alocuri, a istorisiri sfătoase. Totuși impresia generală a romanelor
sale este aceea a gravității oneroase, a concentrării de detalii șl substanță dramatică
Împovărătoare penlru cititor, căruia nu se Îngăduie nici un moment de relaxare.
C. Ștefanache caută cu prea multă ostenatle situațiile extreme, de maximă ten-
siune, violența paroxistică, senzaționalul. El c fascinat de o anumită brutalitate a
instinctelor primare, de bărbăția stenică a eroilor săi transcrisă cam stereotip In
portrete asemănătoare.
C. Ștefanache impune prozei sale un regim de sinceritate necruțătoare care
demască practici și raporturi sociale condamnabile (deși unele personaje sint cunos-
cute: slujbașul cameleonic, venal, care adoptă personalitatea superiorului său;
arivistul universitar, intelectualul reîntors din război care Iși refuză un loc fn con-
temporaneitate, copleșit de evenimentele la care a participat etc.). Moralist Implicit,
scriitorul produce o literatură de dezbatere, adevărate procese de conștiință Inten-
tate personajelor sale din dorința febrilă de a reslablli adevărul, echitatea univer-
sală (Geo,Pelria din Dincolo, Editura Eminescu, 1970 se pronunță astfel împotriva
mamei sale: „Da, o urăsc, pentru că sini neputincios, pentru că nu pot să pronunț
cuvînlul acela care îmi stă pe buze. Ar trebui pedepsită Intr-un fel, dar nici măcar
nu știu cum. Cineva, un al treilea dacă ar fi. ar putea să restabilească dreptatea*).
Romanele lui C, Ștefanache ilustrează o direcție deosebit de fertilă în proza actuală,
de la Marin Preda și D, R. Popescu la Al. Ivasiuc șl fosif Petran, proximitatea fiind
uneori prea evidentă. Scriitorul ieșean se detașează totuși de colegii săi printr-o
eticlzare excesivă a socialului, printr-o judecată gravă, aproape calvină, care face
din toți eroii săi purtătorii unei vini obscure, originare. „Fiecare își are vina Iul
dar tu cauli să țl-o descoperi numai pe a ta. Este inutil, pentru că flecare gest al
tău sau al altuia, chiar cel făcut in cea mai strictă legitimitate, jenează cu siguranță
pe cineva de lingă tine sau pe altcineva pe care nici nu-1 bănuiești*. Tn fața tnorțil
mamei lor toți eroii din Paralele (Editura Junimea, 1970) își descoperă o vinovăție
tndeterminată, au sentimentul că au ajuns la un șflrșit, la o concluzie care pune sub
semnul provizoratului tot ce va urma. Revelația mortii are forța unui cataclism, a
unei surpări interioare care distruge pentru moment carapacea 1n care s-au izolat
37
aceste personaje atunci cind și-au impus un regim tiranic, de supunere fată de un
mobil egoist. Conferențiarul care a trăit cu falsa impresie a vitalității, a energiei ce
decurge din succesul social, căruia i-a sacrificat aspirațiile sale cele mai întemeiate,
descoperă „cu uimire că niciodată n-al avut ce stăpîni și că de clte ori ai revenit, tn
punctul acela in care bănuiai că erai așteptat, n-ai mai găsit nimic'. Sora care și-a
consumat tinerețea în încercarea de a se înconjura de carapacea confortului burqhez,
a „indiferentei In care tti asiguri liniștea (care) te îndepărtează, exact cum te Înde-
părtezi de propriul tău corp', trăiește panica momentană a dcmistificării, qroaza
că edificiul ei s-ar putea prăbuși și că ar trebui să o ia de la capăt. Fratele ratat are
revelația exacta a distantei enorme care s-a interpus intre frați cu destinele lor
paralele de „alergători care nu au dreptul să calce dungile care marchează culoa-
rele lor" compromise de abordarea egoistă a vieții — dar nu realizează gravitatea
propriei mistificări: adandonarea lasă în seama unei existente rutiniere sub pre-
text că nu I-a interesat niciodată avansarea pe scara ierarhică, inițiativa socială de
orice fel. Momentul de luciditate pe care îl creează proximitatea mortiî este repede
abandonat, fiecare personaj profitînd de căderea nopții pentru a-și recompune pro-
pria-1 mască și renunțtnd la dorința inițială de a transforma acest pelerinaj la mor-
mîntul mamei într-o călătorie a ispășirii. De aceea monologările paralele, neterminate
sint compuse la persoana a doua. întărind convingerea că aceste personaje au o
existentă dublă, mistificatoare, care le răpește definitiv posibilitatea de a se defini
ca individualitate de a extrage semnificații de ordin personal din experiențele la
care participă.
în Dincolo scriitorul nu mal urmărește morala individuală ci repercusiunile
mult mai grave ale moralei sociale, morala limbajului, a cuvintelor. Doctorul Ștefan
a fost aruncat in închisoare pentru că elfii ca el sau jucat cu vorbele. C, Ștefanache
ne avertizează asupra responsabilității morale a cuvintelor, asupra primejdiei litera-
turizării : „Aruncăm cuvintele între noi,,, și facem ziduri din ele, ne înconjurăm
intre ziduri și, cînd ieșim lacomi, gala de a inhăta cile ceva, ne mai punem si
măștile", Tîuăruj erou, Geo Pelria descoperă treptat sofistica primejdioasă a cuvin-
telor. prăpastia dintre cuvinte și o realitate ireductibilă la canoanele limbajului,
impersonalismul aparent ai procesului de învătămint care cultivă principii abstracte,
„semne' care suplinesc absenta realității imediate. Ca atare o) refuză să rămînă la
catedră după absolvirea facultății și alege deliberat soluția apostolatului anonim.
Gestul său este însă mai mult o evaziune (dovadă epilogului cam melodramatic al
romanului: și pe el II consumă aceeași violentă inestricabilă ca si pe tatăl său,
simbolizată ambele cazuri de o cinofoble), o dezertare lașă deprinsă de la părinții
săi: pe de o parte tatăl care, „naufragiat al memoriei' unui război din care s-a
întors numai de curînd, nu are curajul să refacă distanta care îl desparte de con-
temporanii săi, și pradă unui sentiment neclar de vinovăție, se sinucide fără să pre-
vadă că în felul acesta culpa sa va deveni reală, acuzindu-1 de moartea spirituală
a celorlalți; pe de altă parte mama sa, o reluare a Ancăi din 7.eii obosiți, auto-
ritară, rigidă. austeră, care l-a învătat să-și stăpincască trupul, să se „retraqă In el,
și tot corpul lui, lot ce fusese el pînă atunci, i se părea străin, potrivnic și trebuia
învins, chemat la ordine Agilatia febrilă a personajelor lui C. Stefanache se consumă
prea mult într-un cerc închis, solipsistic : ele se confesează veșnic din dorința de a
amina clipa deciziei care îi Inspăitnîntă, și se confesează sau se retrag atunci cind
nici măcar nu au darul vorbirii; „Să te retragi, să te retragi mereu, pină unde?1...
Să te retragi mereu, pînă aici, pînă lingă soba aceasta, pînă în liniștea aceasta ...
Întotdeauna a ascultat, el a fost cel care asculta șl aprobă".
Ceea ce II distinge pe Petru Popescu de colegii săi de generație este faptul
că la el ambițiile exhaustive, cantonarea intr-o serie identică care șe află la frontiera
romanului, nu produce literatură ilizibilă. Dimpotrivă, P. Popescu pare să cunoască
exact temeiurile eficacității literare, fntreținind o relație cordială cu cititorul care
merge pină la unele concesii în favoarea romanului digest. senzațional, după formula
prozei americane (cullivfnd același sili energic, dinamic, adecvat pentru un roman
al peripețiilor cvasipicareșli, un roman ai „experienței'}. Pe alocuri acest sol de
familiarism, oralitate. In limbaj lasă impresia de improvizație, impresie la care con-
tribuie și stilul jurnalistic, de transcriere neierarhică a unor gesturi și impresii fugare,
adeseori superflue. P. Popescu este prea mult un prozator al cotidianului cu doza
de efemeritate pe care a cuprinde acesta, un „precizionișl' al faptului imanent,
superficial. Rareori autorul încearcă să se desprindă de notația jurnalistică, să trans-
cendă observația de lip documentarist, pentru a cultiva un soi de simbolică vagă a
38
cotidianului, cu efecte uneori surprinzătoare (vizionarea unui program de televizor
fără sonor devine metafora operației de abstractizare, adesea apocrifă, pe care o
săvîrșește istoria în dauna autenticului). Unele simboluri sînt insă fortuite, autorul
cade în plasa calofiliei, a metaforismului ostentativ, a poetizării cotidianului, după
cum multe din generalizările sale au un caracter dubios, trădînd prejudecăți absurde
(ca acelea debitate la adresa ardelenilor) o zonă de preocupări „teoretice* imediate,
triviale. Autorul nu pare să se ridice nici cu acest roman la un grad deosebit de
reflexivitate: pasajele discursive sint grefate destul de arbitrar pe materia epică
care nu susține decît în parte pretenția autorului de a aborda tragicul.
Romanul Dulce ca mierea e glonțul patriei al lui P. Popescu suferă dc același
.gigantism" al intențiilor, nutnai că de astă dată ambițiile sale par să depășească chiar
și liniile tranșante ale echilibrului eros-thanatos, războiu-iubire, abordind un domeniu
care le subsumează, acela al istorismului, Romanul este o tentativă de a divulga efec-
tele istoriei asupra a două generații consecutive, ce constituie două segmente inde-
pendente din punct de vedere al narațiunii. Pentru generația lui P. Popescu istoria
reprezintă șansa de a depăși presupusul indiferentism, detașare cinică, incapacitate de
a-și asuma tragicul, care o caracterizează, de a constitui pentru ea un periplu initiatic,
prilejul maturizării consecvente. Reținem însă apelul la luciditate, amendarea acelui
spirit .fanariot" remarcai de S. Damian care înseamnă .adaptarea șiroată, ipocrită,
cu o Împotrivire la circumstanțele neprielnice, ironică, disimulată”. „înclinarea spre
ilaritate, umor, in dauna gravității" — nu însă si resuscitarea psihozei războiului, a
conservării memoriei sale ca singura șansă a maturizării sociale pentru că, în defi-
nitiv, așa cum afirmă unul din personajele mature, e nevoie de uitare pentru a putea
supraviețui. De altfel acest personaj, unchiul Nicu exemplifică repercusiunile istoriei
asupra generației anterioare. îmbătrîniti prematur de o memorie prea fidelă războiului,
cărora li se refuză un loc în contemporaneitate de unii. Scriitorul face apologia acestei
generatii de sceptici care nu mai cred în istorie căci constată că istoria o o „litera-
tură de interpretare4- în care faptele ca atare nu mai contează, dar care nu pol deprinde
nici limbajul prezentului. Războiul cuprinde brutal în șine iminența mortii și sentimentul
spaimei fată de sfirsit. Numai iubirea, adică această încercare a noastră de a ne cupla
cu infinitul.,. poale lupta cu acest sentiment și intr-o anumită măsură îl poate neutra-
liza. „Dragostea pentru Laguna are prin urmare dincolo de atributele unei literaturi
ușor senzaționale, semnificai ia unei tentative disperate a eroului de a se salva de
trecut, de emasculare spirituală, de obsesia .cimitirului de morți de sub picioare*.
Romanul de dragoste, se pare principala ambiție a autorului, transcrie o poveste
ciudată, banală uneori, care nu are toate dalele ca să fie o iubire ideală. Periplul
erotic al eroului nu putea avea un alt sfîrșit. încă o dată protagonistul lui P. Popescu
decepționează prin mediocritate, răminînd, așa cum il descrie chiar Laguna, un tînăr
.perfect sănătos"; fără angoase, un personaj de serie, egoist, previzibil, un observator
mediocru al evenimentelor la care participă. A fost poale chiar intenția scriitorului,
avertizat de reproșurile de narcisism care i se aduseseră cu prilejul romanului anterior,
de a-și obliga eroul să părăsească spiritul fanfaron și prezumția postadolescentului
pentru a constata trivialitatea biografiei sale în fața marilor drame ale istoriei.
Protagonistul este conslrîns să recunoască inutilitatea temporară a tinereții sale și
să aspire la maturitatea care singură îl va cantona în timpul istoriei. Scriitor al gene-
rației sale. Petru Popescu își face un titlu de orgoliu din a se disocia de ea «lunci
cînd aceasta i se pare a fi substituit cinismul și vulgaritatea eroismului cu care
generațiile precedent? au luptat pentru supraviețuire, sau o admonestează pentru o
„intirziere" cu care, ce) puțin după opinia autorului, consimte să-și asume condiția
tragică. Este momentul in caro Dulce ca mierea devine prea mult o demonstrație pole-
mică șî prea puțin roman.
39
* ------------------------------------
Cîntec
CimpuZ e rubiniii, ca trandafiri arzîrid
la rugul sublimei iluminări,
merele nutresc spre soare și slnge curat,
colinele se retrag în oglinzi cu must furtunos
dinspre cetăți, dinspre steag și iarbă vișinie,
brazii înalță strigare cu pupurd vie,
cîmpia se lumin&ntîfa oară-n
ape concentrice spre fructe.
PACHIA ION TATOMIRESCU
AUREL TURCUȘ
Pom
Pasăre fără de somn,
în veghea privirii tale.
Dorul s-a prefăcut pom
Și-nverzi un deal și-o vale.
Matca pomului e trează;
Rădăcini, săbii și oase,
Vecuind se-mbrățișează
Să-avem vetre calde-n case.
Trunchiul său ne-ncetat suie
Limpezimea peste creastă,
întrupind iar slăvi statuie,
După-nfățișarea noastră.
Fructul poate să cuprindă
Veșnicia-n miezul de-aur,
Cum văzduhul, Intr-o grindă,
Este strins ca un tezaur.
40
Octavian Popa
ÎN DOI
Cînd Simeon a scos mașina !n fata casei- la apus norii se așezau în cruste
groase. Printre ele un soare îndepărtat se pregătea să cadă spre orizont, ca pe un
tobogan înroșit. Nu vorbeau, se mișcau ca două automate, purtind lucrurile pe care le
luau cu ei, repetînd, fiecare anumite gesturi cunoscute. Ea, sacoșa, un geamantan
cu haine, pardesiul, pelerina de ploaie si un scaun pliant; bărbatul, bidoanele de
benzină si ulei, sculele, o ladă și multe cutii de țigări.
— Șl-a luat foarte multe țigări. Asta Însemnează că e nervos. Nu i-a trecut
încă supărarea de la amiază.
— De ce nalba ne trebuie atîtea haine și un scaun pliant? Afară de cazul că
vrea să rămlnă la mama ei timp mai îndelungat.
— Sintem in noiembrie, seara se lasă repede, am pierdut citeva ceasuri din
cauza lui. Trebuia să fim deasupra munților.
Bărbatul își aprinse o țigară.
— Va fi un drum greu. Nu vrea să înțeleagă că e mai bine să plecăm dimi-
neața. Mtine e duminică. Are să pomenească drumul acesta, mi-e teamă că are
să-l pomenească.
După ce ieșiră din oraș lumina începu a scădea.
—- Vorbim puțin in ultimul timp.
La ce folosește să rostești cuvinte, dacă nu spui tot ce gindești ? Eu și Caterina,
nu ne spuneam decit lucruri obișnuite, ne dăm informațiile necesare,
In drum spre casă, am crezut că voi intra fără să mă observe, Cînd am ajuns
in hol, mă simțeam întins pe canapeaua din sufragerie, mă lăsam dinainte cuprins
de amorțeala aceea dizolvantă, In care dispari fără urmă, Întreg. Mă bucuram că
sint singur, dar Calerina și-a lăcut apariția in aceeași clipă, ca și cînd mi-ar fi
pindit sosirea și m-a anunțat:
— Azi plecăm la mama, i-am telefonat încă dimineața.
Eram cu ochii închiși. Altă dată m-aș fi ridicat, aș fi căutat să aflu de ce e
necesar să plecăm. De data asta, stăm nemișcat. Nu puteam pleca. Nu voiam să
plec, Nici nu puteam vorbi.
— Nu pot conduce mașina tn starea în care sînt, am răspuns liniștit, cînd a
devenit limpede că e necesar să răspund. Am avut o zi grea la uzină, trebuie să
dorm cîteva ceasuri. Dacă vrei, vom pleca dimineață. E duminică. In patru ceasuri
sîntem La Dunăre.
Calerina $i-a luat înfățișarea rigidă pe care i-o cunoșteam atit de bine, înfăti-
tișarea ci exlernă, lipsită de înțelegere, de îngăduință, dc care-mi era teamă:
— Dacă lăsăm pe dimineață, știind că trebuie să plecăm, ne vom trezi devreme.
Nu vom dormi... nici nu vom pleca. Va îi o zi fără început, fără sfirșit, o zi
tăiată tn felii... inutil tăiată, cum au mai fost și alte multe zile. Vom ajunge ia
mama abia la amiază, obositi.
Simeon n-a mai răspuns. Calerina aștepta nemișcată, apoi a început să șteargă
de pe frunte o abureală rece :
— Al nevoie să dormi fiindcă, în ultimul timp, cauți numai distracții. Săplă-
mlinile care au trecut, ai fost mereu cu prieteni, eu nici nu-j cunosc. Te culci în
sufragerie... să nu mă deranjezi... am auzit despre petrecerile voastre la restau-
rante, continuate la baruri, uneori la crame.
— Nu credeam că te interesează toate acestea, a spus Simeon. De mult timp
ai adoptat metoda de a primi lucrurile așa cum sînt, de a nu comunica nimic, de
a nu reacționa. Credeam că ai ajuns la o stare de indiferentă totală, dar poate mă
înșel și toate sint ca la o mașină supraîncărcată, la care arătătoarele deranjate, rămîn
la zero.
—■ E bine că mă înțelegi, cel puțin, comparîndu-mă cu o mașină. Cînd ne-am
căsătorit, mi-am închipuit altfel viața noastră. Eu aveam lucrul meu la uzină t e
41
adevărat, eram urmărită de anumiți inși, care sînt mereu în căutarea unei femei,
imi era silă de ei, bam finul la distantă,
•— Prietenele tale spuneau că ești sălbatică.
— N-am avut prietene atunci, prietenele mele au rămas in copilărie, nici nu mal
șliu unde sînt prietenele mele. De cind îmi amintesc am trăit cu siguranța că voi
descoperi un singur bărbat, nici nu știam cum trebuie să fie, știam sigur cum nu
poate li. tl comparam cu toți bărbații pe care-i vedeam... Cînd simțeam că nu
știu ce vreau, că dorințele mă copleșesc, frlngeam închipuirile In bucăți țl aruncam
rămășițele.
A trebuit să vii tu, să mă privești, ca ți cum aș fi fost prima femeie pe care ai
cunoscut-o. știam că n-am fost prima, cunoșteam legăturile tale cu Delia, o legătură
de mulli ani, consolidată. Ar fi trebuit să mă țin departe de voi, totuși m-am simțit
onorată, extrem de onorată, că mă preferi pe mine. Am părăsit apoi serviciul, să
nu mai văd oameni și m-ai lăsat acasă singură, izolată, ca pe un bolnav de o boală
molipsitoare.
Era prima oară cind Caterina vorbea astfel despre trecut,
— Uite, acesta nu-i cel mai bun moment să discutăm tot ce este între noi —■
a spus holărît Simeon — dar fiindcă tu ai inceput, trebuie să-ti amintesc că erai
intr-o stare de depresiune puțin obișnuită, cînd ne-am cunoscut, in care te aruncare
aventura ta nenorocită cu Cojereanu.
— Mă miram să nu-mi reproșezi asta. N-a fost nici o aventură, tu știi foarte
bine. Totul s-a intlmplat fără voia mea și n-al fi aflat nimic, dacă nu țl-ași fi
spus eu. Am voit să fiu leală, am crezut că soțul meu trebuie să-mi cunoască tre-
cutul întreg.
Caterina sta pe fotoliul din spate. Deschise un geam să iasă mirosul de benzină,
apoi ceru să oprească r	X
— Nu poți să-mi aranjezi patul ? Nu mă simt prea bine, Fixează centurile, să
nu alunec. As vrea să dorm,
Bărbatul cobori în partea dreaptă a mașinii, replic fotoliile pentru dormit, aranjă
palul și fără a scoate nici un cuvînt, se întoarse la volan.
— Vom face drumul acesta noaptea, pe ploaie, dacă vrea ea. N-ar trebui să
continuăm, dar o lecție e bună, oricît am risca, E bine să riscăm, e necesar să ris-
căm, aș dori chiar să se întimple ceva, numai asta ne poate salva. Nu mai știu ce
să cred. Este In ea o anumită puritate, care le dezarmează. Mă întreb însă de ce
trebuie să poarte zeci de platoșei Te lupți cu prima, nu direct ca să o lovești, te
lupți cu grijă, să descoperi viața adevărată. Rezervele se dărîmă singure și crezi că
ai reușit, Pină la urmă, dintr-un singur cuvînt, înțelegi că toate au rămas cum au
fost, că nimic nU poate fi schimbat, poate s-a mai adăugat un strat dc neîncredere.
Se apropiau de noul hotel-restaurant de lîngă Timiș,
— Nu vrei să oprim aici î E un loc unde am putea veni uneori. Sînt camere
mari- Dimineața ne sculăm în zori și pornim.
— Vrei să fim caraghioși ? De abia am plecat, ar semăna cu o fugă de îndră-
gostiți și noi numai asta nu sîntem. în cazul acesta era mai bine să rămînem acasă,
Bărbatul apăsă pe accelerator și mașina săltă pe drumul asfaltat. Prin par-
briz văzu coama munților,
— Așa erau munții ți atunci, cînd am întîlnil-o pe Lotte.
Era a doua noapte nedormită. Fusesem trimis la o uzină din Lille, penlru spe-
cializare. începeau a se contura Alpii elvețieni. Lingă geam, la măsuță, ea citea.
Profil lung... Mii ni cu degete subțiri, Cînd întorcea o filă, privea spre coltul meu,
...se uita nehotărită. ca si cum ar li citit pentru mine. Poate urmărea atentă rtndu-
riîe, ca să aibă o preocupare, dar nu citea. Eu încercam să o înțeleg, .., prindeam
pe fața ei o anumită îndirjire, o nemulțumire, vagă, greu de definit. După ce a
Închis cartea, mi s-a părut că vrea să-mi vorbească. Eram sigur că vrea să-mi
vorbească, ...ar fi trebuit numai să ascult, dar nu mai puteam face nici un efort.
Mă copleșise oboseala și am căzut intr-o stare de toropeală adincă. Nn era
somn adevărat, nu am ajuns acolo decît tîrziu. Rătăceam undeva, prin întunecimi
înșelătoare, .,. se frîngeau, la marginea drumului spre somn și nu puteam intra in
cerc, dar nici nu puteam ieși,
M-am trezit spre dimineață, acoperit cu pardesiul, avind la cap o pernă de
voiaj. , ,,nu era a mei, In geamul vagonului plutea o lumină alburie, groasă. Fala
pe coridor privea munții. Din spate-i vedeam silueta. îmbrăcată Intr-un jerseu cără-
miziu. Părul negru despărțit tn șuvi|e moi, oarecum aburite, se lipea deasupra unui
42
gtt fragil. prea fragil, pentru spatele ei larg și trunchiul solid. M-am ridicat si fără
nici o introducere am întrebat-o:
— Unde sîntem T
Aveam senzația că noaptea întreagă am losl împreună, că era ceva între noi.
pe care numai noi îl știam. Deqete ușoare mă atingeau pe fată, , ,,pe glt; pași rari se
înșurubau la distante mari. în întunericul din tavanul vagonului.
— Ani trecut peste partea cea mai interesantă a drumului. Ore întregi te-am
păzit să văd dacă nu deschizi ochii. Voiam să stau aproape de cineva, să privim
împreună peisajul acesta superb, simțeam nevoia să comunic cuiva bucuria mea,
sau, numai să stăm alături, dur nu le-ai trezit și eu n-am îndrăznit să te tulbur.
— îmi pare rău, dar a fost a doua noapte dc drum. Ieri fiind prea muiți
călători, toată noaptea n-am închis ochii.
— Merita să pierzi somnul, sini momente care nu se repetă.
Am mers împreună la vagonul restaurant. Fără s-O întreb, a început să-mi spună
cum trăia acasă- Locuiau aproape dc centrul orașului, într-una din ultimele case,
pentru O singură familie. Peristilu] avea coloane pe care se ridicau trandafiri, Lucra la
o întreprindere de comerț cu străinătatea, înainte cu două luni, mama ei s-a Îmbolnăvit,
Logodnicul n-a înțeles starea în care se găsea sl a încercat să precipite lucrurile,
grăbind căsătoria. Lottc l-a părăsit. O aud spunind :
— Dacă atunci n-a putut să înțeleagă, cu toate că știa cil o iubesc pe mama,
ce puteam aștepta de la ei o viată întreagă ? Asta m-a inspăimînlat ’
Am încercat să prefac in sentimente tot ce-mi spunea și toate-mi erau apro-
piate. Ne-am întors in compartiment, ținindu-ne dc mină. Totul a durat citeva
ceasuri, dar au fost mai pline decît o viață întreagă. Cind mă simt singur si caut un
punct de sprijin, nu mă gtndesc la Dclia. cu care am fost ani de zile prieten, ci la Lottc.
La Delia toate-mi erau cunoscute: soneria în surdină, „să nu audă vecinii"; masa
sculptată din mijlocul camerei și măsuța din colt, pe care se qăseau totdeauna flori
cu tulpini înalte. In timpul iernii mereu aceleași fiori, artificiale, pe sîrme lungi,
întinse, Vara le ținea în naftalină. Cunoșteam divanele cu mocheta bordo, cu mul-
țimea de perne mici, baia sclipitoare cu prosoape eponj, tabloul imens, cu scăldă-
toarea în harem, hainele ei de casă lungi, „pentru a fi comodă', părul vopsit roșu,
dar trebuie să fac un efort, să-mi amintesc ce am vorbit împreună, dacă am vorbit
vreodată,
Fata mi-a spus că o cheamă Lotte, că c vieneză și face o vizită unui frate, care
o așteaptă.
A coborît la o gară din sud.
Sjmeon vedea stilpii albi pe marginea drumului, știa că Lotte era a lui înlregă
și după afilia ani, putea dispune de ea cum ar fi voit.
Caterina. întinsă pe pat. Unea ochii închiși și în întunecime-i apăru clar capota
interioară a mașinii, de un alb fabulos, tăiat de o dungă afumată. Cerul se înnegri
în jurul ei și în negura compactă, văzu fala albă a lui Cojereanu, cu șprlncenele
tari, ca în desenele robot, făcute după memoria martorilor.
ieșea din baie, cînd el a sunat la ușă. Pe spatele, care aburea, a arunact o haină
de casă și a pus un batic pe cap. L-a potrivit în li mp ce Iraversa camera. Se simțea bine,
de mult timp nu s-a simții atlt de bine. Cind a deschis ușa, au apărut șprlncenele îmbi-
nate. Gura insului rldea, A cuprins-o in brațe. Calerîna s-a zbătut, s-a opus, dar nu
serios. Credea că e o glumă. Apoi toiul s-a întunecat. Mina lui o mîngîia pe fotă, pe
păr, pe gît. La începui rîzind, apoi hotărît. Repeta mereu același silabe, care rugau,
...care amenințau, cuvinte rupte, ...care amorțeau. De atunci Coterina ura sprân-
cenele îmbinate, degetele ei, sărmanele ei degete, înțepeneau, înclesllndu-se in jurul
gltulul, șl în corpul întins, al omului care o strivea, se oprea viața, Caterîna continua
să siringă, să stringă cu înverșunare.
— Nu trebuie să-| slăbești, e mai tare ca line și are o armă teribilă. Cu fruntea
le lovește în capul pieptului și atunci simți cum un burghiu Iti sfredelește șira spi-
nării, cum se lasă peste tine amorțeala, amorțeala aceea în care te scufunzi întreagă.
Nu, nu trebuie șă-i slăbești! Ori tu, ori el!
Afară, pe coridor, bătrina Mihaelis, în papuci, îmbrăcată ca totdeauna, cu un
jofseu negru, cu buzunarele mari, vorbea cu nepotul ei și se jucau cu mingea. Cate-
rina auzea mingea căzind pe mozaicul tocit, femeia vorbea gros. Era fumătoare,
aprindea țigară de la țigară.
— Trebuia să-mi dea o rețetă de dulceața cu cireșe amare.
Cînd a fugit în baie, coapsele-i erau însîngerate,
43
— Atunci s-a întors fratele meu ți m-a chemat să le servesc o țuica $1 o
gustare. Erau prieteni, le-am servit țuică ți o conservă de zacuscă, pe care am
găsit-o, întimplător, in camera de alimente. Aveam friptură rece, în frigider, dar
nu mi-a venit in gind să o pun pe masă.
în timp ce așezam farfuriile, mă întrebam ce ar trebui să fac? Imediat nu
știam cum să reacționez și din interior nu-mi venea nici o impulsie precisă. Numai
una singură, nu mă puteam uita la Cojereanu, ... vorbea cu fratele meu, Vorhea el,
fără să se oprească, fluid, continuu, ca o revărsare de ape cleioase, desfăcînd cuvin-
tele in silabe, despre o petrecere, despre un chel, in timpul unei furtuni. Simțeam cum
mă lovesc ciocănilurile acelea, cum mă doboară. Mă miram că (ratele meu îl ascultă
atent, subliniind cu rîsete unele cuvinte.
— Nu iei și tu o țuică cu noi, Calerina î, m-a întrebat (relele meu.
Eram amețită, am spus un „nu', giluit, pe care nici eu nu-1 recunoșteam și am
fugit in camera mea. Credeam că voi pllnge, dar nu am plins. Mă miram că după
o asemenea întimplare, pol să fiu rece. Am adormit tîrziu, îmbrăcată. N-am mai
îndrăznit să scot fusta de pe mine, simțeam nevoia s-o strîng in jurul coapselor.
Peste cîteva zile, l-am întilnit, dar am fugit de el, Inspăimlntată, m-am așezat
pe o bancă, in fata spitalului. Undeva rămăsese o urmă Îngrozitoare, ca un gol
spre care lunecam, în care cădeam mereu, in sanatoriu am văzut oameni bolnavi,
... aveau tendința de a cădea mereu în aceeași direcție. Așa mă prăbușeam eu,
...într-un gol, pe care-1 simțeam aproape și odată cit mine se prăbușea lumea pe
care o cunoșteam. Era îmbrăcat în haine gri deschise, purta o cămașă elegantă cu
carouri Uri și paralel CU ele, deasupra lor, se îngroțau sprintenele pline,
L-am rugat să plece.
Mașina luneca in întuneric, la dreapta, departe, se vedea hotelul nou de lingă
gara Burma. Coridoarele de sticlă străluceau aerian, in întregime luminate.
— Nu crezi că ar fi bine să ne oprim la hotelul din Burma î a întrebat Simeon.
De aici intrăm în pădure și începem să urcăm. Mai departe nu ne putem opri, nicăieri.
Totul e luminat, vom găsi lume multă, veselă.
— Nu vreau să ne oprim la hotel, Nu mă văd intrind acuma, înlr-p sală de
mese luminată, unde oaspeții petrec și dansează, unde clntă muzică, Poate vrei să
ne primească cu marșul nupțial, cu aplauze și ghirlande de flori. Altă dată aș fi dorit
□ schimbare. Azi, vreau să ajung, cil mal repede, Ea mama.
Intrară intr-o ploaie deasă.
Urcau prin pădure, în stingă o coastă abruptă, in dreapta sub fagii care acopereau
înălțimile, se întindea panoul imens al așezărilor omenești, rămase in urmă, ia un
alt nivel. Simeon o regăsi :
— Am crezul că Leale sînt de la înlîmplarea aceea nenorocită cu Cojereanu,
eram sigur că printr-un atașament fără limită, Ca teri na cea adevărată va ieși la
iveală. Totdeauna am crezut că, dindu-le întreg cuiva, oricine ar fi, reușești să
descoperi tlloaneie calde, necunoscute din el. Așa am găsit-o la început și au fost
cele mai bune zile ale noastre. Era in jurul ei o atmosferă de suferință învinsă, de
frenezie neașleptală, aproape mă bucuram că a trecui prin cutremurarea legală de
Cojereanu, că am găsii-o fluidă, înțelegătoare.
într-o seară, in timp ce stăm alături, am avut senzația că se îndepărtează de
mine. Am încercai să o aduc aproape, dar Calerina se apăra domol. Atunci am tăcut
o grețeală. Mi-am ieșit din fire și a început intre noi o luptă adevărată. Calerina se
apăra cu indirpre, După aceasta, niciodată n-a mai fost ca înainte. Cind o doream,
ea mă accepta, dar mi se părea că primește lotul, ca să nu strice un anumit echili-
bru, ...un echilibru interior, ...prestabilit, ...care o apăra. Cind mă apropiam de
ea, mă loveam de o boită rece, străină, respingătoare, azi știu că femela pe care eu
am căutat-o, a încetat de mult să existe.
— Poate m-ași fi căsătorii cu el. Era prieten cu fratele meu. In zilele acelea
fralele meu a dezvăluit rezerve de înțelegere și dragoste nebănuite, , ,.el m-a ținut la
suprafață. Am stal !n sanatoriu cîteva siptămîni, îmi intrase în cap că fac rău celor
de aproape șl nu mai intindeam mina nimănui. ...Ușile le deschideam atinglndu-lc
CU un singur deget ...Era un fel de desprindere de oameni, de lucruri și chiar de
corpul meu.	Cînd	am ieșit, lingă mine am găsit o	femeie	pe care o detestam. Fără
Îndoială, ea	era vinovată de tot ce s-a întimplat!	De ce	să fie vinovată? Cit m-a
frămlntat Întrebarea aceasta? Fiindcă nu s-a apărat la timp, liindcă a pierdut clipa
prețioasă, cind se	mai putea apăra. Refăceam clipa	aceea	in zeci de mișcări, o des-
compuneam	și o	cqmpuneam mereu, încerclnd să	iac, tot ce at fi trebuit să fie
făcut. De zeci de ori pe zi mă apropiam de geam, prindeam zăvorul și încercam
44
I
să-l scot din lăcașul care-t fixa in toc. Mă pomeneam noaptea cu mina pe mica
bară mobilă. Toate ar fi fost altfel, dacă înainte de a merge la ușă, aș fi deschis
geamul 1
Numai atunci am început să mă cunosc. — Ce era adevărat Sn mine? De ce nu-l
uram pe Cojereanu ? — Dacă-1 uram. însemna să mă ocup de el, să mi-l opun,
fiecare zi, fiecare clipă. Eu voiam să-l scot din amintire, să fiu sigură că nu a
existai niciodată, nici atunci, in ziua aceea, nici mai înainte, să-l desființez fără
de urmă, asta voiam.
Lui Sîmeon i-am spus cinstit că nu mă voi căsători niciodată, că am avut, în
trecut un accident. Ei nu s-a lăsat impresionat, cu cit repetam mal insistent refuzul,
cu atit era mai hotărll, ca și cind ar fi avut nevoie exact de cineva care trecuse
prin Inttmplarea aceea. Asta n-am înțeles niciodată: de ce a avut nevoie de mlneî
Sîmeon privea drumul, Începuseră să cadă picuri mari pe parbriz. Bărbatul puse
in mișcare ștergătorul.
Din fată veneau mașini. La întilnire Sîmeon oprea șl roțile din dreapta încălecări
muchia drumului. O greșeală de citeva degete ar fi fost de ajuns, ca să alunece
tn ploaia care înmiita întunerecul
— Ceea ce-i lipsește e generozitatea. Cojereanu a pustiit totul pînă la pămînt.
in conștiința ei sini pete de cenușă, ca după un incendiu. A ști să dai, fără să
aștept! nimic în schimb, să oferi din plin, cel puțin un zîmbet, a ști să ierți, sint
lucruri pe care ea nu le mai cunoaște.
Simeon ajunse aici cind, din întuneric, a ieșit în fața lor un camion, Încărcat
eu butoaie. In lumina farurilor, vedea fata speriată a șoferului și a înțeles că
ceva neobișnuit e pe cale să se tnlimpie. Nu putea opri mașina, căci s-ar fi ciocnit,
era necesar să ferească spre dreapta, dar jos se întindea o întunecime vîscoasă, peste
care înaintau valuri de ceață. Erau aproape de virf, afară trebuia să fie frig. Bărbatul
simți o slrtngere între omoplați, aruncă privirea spre marginea șanțului și cu un ultim
efort, angajă amindouă rotile în jos. Brusc vlră spre sttnga, ca să urce pe drum, în
dosul camionului, dar mașina își pierdu echilibrul, se invirti in gol și cu o scrișnitură
lungă, de metal zdrobit, ce opri la cltiva metri pe o movilă. Geamurile se făcură țăndări.
El simți o lovitură la cap și alta, mai puternică In dreptui coastelor. Se trezi afară pe
iarbă, în timp ce Caterina-i mișca brațele, ca să respire cit mai adine. în momentele
de pauză palmele încercau să se încleșteze pe pămîntul ud.
— Ce s-a intîmplal? întrebă el, frămlntlnd in mîini iarba umedă.
— Ne-am răsturnat răspunse Caterina. Eu dormeam. Tu știi mai bine cum am
ajuns aici.
Simeon își aminti fața speriată a șoferului, mișcarea pe care o făcuse pe mu-
chia drumului, dar lotul se șterse in clipa cînd se spărgeau geamurile mașinii.
— Un accident, spuse el, ca să evit camionul. Bine că s-a terminat astfel. Avem
ceva de băut î Mi-e sete.
Femela scoase sacoșa. Simecn se pipăi, se lovise la braț șl h coaste, rănile
sîngprau, dar nu erau grave.
— De ce stai atit de tăcută î întreabă el. Am scăpat cu viața. Ai văzut locul
unde ne-am oprit î în spatele mașinii e o stîncă ieșită, ca o marchiză. Mai demult,
cind in locul drumului era numai un colnic, aici putea să fie o vizuină de hoți, sau
poate un loc de odihnă ... Dar nu vrei să mănlnci cevaî
Simeon începuse a mînca. in tăcerea din jur, se auzea cum macină un gogoșar,
— Nu mă simt bine, răspunse femela. Cred că sint însărcinată.
Cu măselele lui puternice bărbatul continuă, intiî repede, ca o mașină de
tocat, apoi mai rar; simțeai, după apăsarea maxilarelor, că Intre timp sc glndește
la ceva. Fiecare apăsare marca o hotărlre, o revenire, un răgaz, în care se oprea.
După ce a înghițit lot ce avea in gură, a întrebat :
— Tul
— Da, eu, cine alta ? Așa mi-au spus la „maternitatea *♦
— Șt n-al crezut că e bine să-mi spui și mie ? Nu trebuia să plecăm de acasă.
— Ba da, dar pînă la o dată, n-am fost sigură. Cind am devenit sigură, tu
n-ai avut limp pentru mine.
Bărbatul se sculă șl aprinse farurile mașinii. Lumina se întinse 1ntr-un șui lung,
pină sus, la marginea drumului și prinse un brad uscat, care spînzura peste pră-
pastie. întorcindu-se văzu că 1n părul întunecat al femeii, se imprima fața aibă,
oarecum răvășită de trecerea timpului, dar foarte liniștită.
45
— Poate că oamenii care se iubesc, se macină unul pe altul, chiar fără «3 vrea.
Se iubesc ți se macină, se macină ți se iubesc. Cuvintele se repetau t se macină și se
iubesc, se iubesc și se macină ...
Gindul acesta îi produse o neașteptată uimire. Apropiindu-se ii cuprinse capul cu
miinile, dar nu ajunse să o sărute, decît pe păr.
— Ce este? întreabă femeia. Ai devenit sentimental, fiindcă ti-am spus că
voi face un copil?
— Acuma toate vor intra în normal, a răspuns el, toate vor lua drumul pe
care trebuia să-l aibă la inceput.
— Cum intră toate in normal? Ce crezi tu că e normal aici? Dar poate că ai
dreptate, pină la urmă așa e necesar să fie.
Simeon tăcu, la drept vorbind nu știa nici el cum vor intra toate lucrurile în
normal, dar știa sigur că așa va fi.
Privea cu interes pieptul femeii, bluza ei albă, cu nasturii descbeiati și încerca
să Înțeleagă ce voia să spună.
46
HORI A GUIA
Partid
în tindurile tui
Venind pe drumul greu
Grivița, Lupenii
tn lupte mereu ...
în rindurile lui
Cu margini de zare
Treclnd construim.
Cu schele de soare
O țară ca-n visul
Celor ce-au căzut.
O, pămint de aur
Cum te-am cunoscuti
Cu steagul iluturînd,
Pe înălțimi de piatră
Din vechile statui,
La maluri de ape.
Minerii
Pădurile ce cad
Cu timpul din picioare
Și-n adincuri ard
Cine-a spus că moare
înlțimea lor ?
Plecată-i doar puțin
în culori de noapte
Ele iarăși vin,
Din adincuri unde
Luminile pier
Cunoscută tristă:
„Lume fără cer’
Și-au fost Lupenii...
Gloanțe și cărbune
„Valea pllngeril* ,,.
Cărbune, cărbune.
Și Iarăși cărbune I
Lume fără lacrimi,
Lume, altă lume
în oțel lumină.
47
REALITATE
$1 FICȚIUNE
ÎN ROMANUL
LUI L REBREANU:
„PĂDUREA SPÎNZURAȚILOR
CEZAR APREOTESEI
Geneza operelor lui Liviu Rebreanu, căutarea corespondentelor biografice $1
a prototipurilor din realitate care au stat la baza creației sale au preocupat pe cerce-
tători atit tn timpul vieții scriitorului, cil, mai ales, după prematura lui stingere din
viață.1) Valorificînd materiale documentare inedite, însemnări memorialistice, rezul-
tatele investigațiilor și anchetelor pe teren, aceste studii sînt menite să pătrundă
moi adine In laboratorul de creație ai marelui romancier, sfi arunce o lumină mai
vie asupra procedeelor de transfigurare artistică a realității folosite de el. Un interes
deosebit, in acest sens, prezintă studiile ți documentele publicate în legătură cu
geneza romanului Pădurea spinzuraf ilor — acest impunător monument literar,
Inăltat de autor, cu pietate și cutremurată emoție, in memoria fratelui său Emil,
„executat — după cum vestește sumbrul epigraf al cârtii — de austro-ur.guri pe fron-
tul romdnesc în 1917* *),
Din mărturisirile scriitorului, publicate in volumul Amalgam |(1943)rezultă ci
ideea romanului se născuse în mintea lui înainte de a afla vestea despre moartea,
fratelui său. Titlul cărții îi fusese sugerat de o fotografie văzută la stlrșilul anului
1918, reprezentind o pădure plină de cehi spînzurați — vreo trei sute de elevi dintr-o
școală militară auslro-ungară executati laolaltă pentru că refuzaseră să lupte p«
fronturile monarhiei. In. intenția autorului, eroul romanului urma să fie o reluare a
lui David Pop din nuvela „Catastrofa". Acest subiect pur ,.cerebral* l-a obsedai pe scrii-
tor multă vreme, fără a reuși să capele expresie artistică ț romanul a putui lua
ființă abia după năpraznica știre despre tragicul sfirșit al celui mai iubit dintre cei
14 frați și surori ale lui Liviu Rebreanu,
.Subiectul „Pădurii splnzuraț Hor“, o consfmcfie cerebrafa fa început, s-a umanizai
numai cind a intervenit contactul cu viata reală, cu pdminffa — scrie L. Rebreaenu —1
Fdrd tragedia iratelui meu, .Pădurea splnzurațHor“ sau n-ar il fost deloc, sau ar fi
avut o fnfdfrșare anemfad, l/vrescd, precum au toate cărțile tichiile din cap, la birou,
lipsite de seva vie și Înviorătoare pe care numai experiența vieții o zdmfsfasfe în
sui ie tui creatorului*.
Poale că nici una dintre operele iui Rebreanti nu a fost scrisă într-o stare dc
tensiune șl frătnintarc sufletească alîl de încordate, nu a fost „trăită" atît de intens
— chiar pînă la halucinație și senzația fizică a sflrșjrli In ștreang — ca „Pădurea
spînzuraților". *)
Vorbind despre „înverșunarea" și „zbuciumul' său la masa de scris in căuturet
ritmului și atmosferei operei, autorul mărturisește că a început-o de vreo pairii
—
9 Liu Nicolae, Geneza unui roman clasic despre isrp. Viat* românească, X (19671 3, p
17—36 ; Pop Aueustin. Cum a scris Liviu Rebreanu romanul „fon" TlnȘrul scriitor, Vt (1957), 4,
89—94, Stan Enrwu Elena — Dale nai despre genera eroilor lui Rebreanu, Tribuni, !V (1960), S
21 VI] p. 7. Baltazar Camil. Genera — „Gon/ei", tn volumul .Contemporan cu el" EPL, 1962. p
130—113, Rebrcano Tiheriii, IM an cruciat din viața scriitorului Liviu Rebreanu, lașul literar. XII
(196»), e. p » — *» M.
9 Baltazar Camil, Cum n eoneeput Liviu Pebreonu „Pădurea sptnetmMlor" lașul litera
(1956), 8. p. 106—IC9, vezi și volumul „Contemporan cu el" FpL, 1962, p. 114—126, Rebrcaftu Tiberii
Genera romanului „Pădurea spimuralilor" de Liviu ftebreanu, Steaua. Xi (1960) 9. p 64—83 R.ebrcan
IMnny L., Genere „Pădurii spinrurafilor". Viața românească. XVI (1963) 6—7., p. 97—108. vei
sl volumul „Cu solul meu", FPL, 1963. p. 136—150.
*) Vezi ți L. Rebreanu Opere voi. I, HPU 1961. p, 286—399.
g L. Kebreanu, Opere, voi V. FPL 1961. p, 287. Vezi ți Cateta literară, Nr. 36 (547) di
3 (IX) 1964.
48
ori, scriind de fiecare dată cîte 30—40 de pagini, între manuscrisele păstrate la Acade-
mia R.S.R. se găsește prima variantă, începută la 20 februarie 1919 (cînd a scris o
pagină si jumătate) in care eroul se numea Virgil Bologa, iar acțiunea trebuia să se
petreacă in Bucovina. între 2—13 mai 1919, el scrie alte 13 pagini avind ca erou pe
Victor Virgil și strămutind acțiunea pe frontul italo-austriac [ la acestea adaugă incă
8 pagini, intre 24—28 august 1919. Abia peste doi ani și jumătate, în 15 decembrie
1921, după o minuțioasă documentare, in cursul căreia emoția copleșitoare nu a
umbrit luciditatea creatoare a romancierului, el reia lucrarea in varianta definitivă,
după un plan modificat, dînd eroului central numele Apostol Bologa și muțind acțiu-
nea în satul execuției fratelui său. De astă dată, scrierea cărții, cu o gestație atit de
îndelungată și chinuitoare, a mers ritmic, încheindu-se după o jumătate de an, la
27 iunie 1922.
Cercetarea materialelor documenlare care au stat la baza „Pădurii spînzurati-
lor’", îndeosebi a corespondenței lui Emil, a manuscriselor autorului, cu planurile,
schitele, însemnările, variantele romanului, a însemnărilor memorialistice și a unor noi
documente aparținind fratelui executat, descoperite recent5), permite pînă la un
punct, o relativ® reconstituire a procesului de creație a romanului, distinqînd faptele
reale și elementele fictive care au fost organizate, selectate și contopite de fantezia
creatoare a scriitorului Intr-un tot organic, în urzeala epică veridică a operei. O
astfel de cercetare, firește, nu este nici ușoară și nici nu poate pretinde să obțină
rezultate absolute. Deși oglindire a realității, întruchipare șl pulsație a vieții, opera
literară rămîne totuși, in ansamblul ei, o ficțiune, „o a/fd Jume, noud — cum spune
Rebreanu — cu legile eh cu inijmpfdrr/e ei.*} Scriitorul subliniază că „a crea oameni
nu înseamnă a copia după natură indivizi exlsten/i... Creația literară nu poate li
decît sinteză’. Analiza retrospectivă a tipurilor literare, reprezentative, sintetice,
demonstrarea tuturor trăsăturilor luate din viată, ori a celor născocite și atribuite
dc autor, reconstituirea genezei șl înlănțuirea tuturor scenelor, este o sarcină pe
care, după cum mărturisește Rebreanu (referlndu-se la romanul ,,/on*) nici scriitorul
n-ar putea-o duce la capăt7). Cu atît mal puțin un cercetător. Astfel, după ce arată
că în șovăirile și zbuciumările iui Apostol Botoga a voit să sintetizeze prototipul
propriei sale generații, Liviu Rebreanu adaugă că eroul romanului n-arc mai nimic
din fratele său. „Ce/ mu/f clteva trăsături exterioare șf poate une/e momente de
exaltare'. Tragedia lui i-a prilejuit „doar cadru/ în care se petrece romanul șl clteva
personagii localnice: preotul, groparul, latas).
Așa dar. cadrul-temporal fi spațial. In care se petrece acțiunea romanului cores-
punde, după mărturisirea autorului, în marc măsură realității.
Ca ți Apostol Bologa, prototipul său. Emil, rămas orfan de tată *) înainte de
război. în urma mortii subite a învățătorului Vasile Rebreanu (survenită la 14 iulie
1914), a plecat la școala militară din Tg. Mureș (august 1914) și apoi pe front ca
voluntar artilerist (martie 1915), a luptat in Galitla (aprilie—decembrie 1915), pe
frontul italian, la Doberdo10) (decembrie 1915 — august 1916) — fiind mutat în vara
anului 1916 pe frontul românesc (transferat la reg. 5 art. din Tg. Mureș). Ca și eroul
romanului, războiul l-a mutilat trupește și sufletește pe Emil, i-a amputat aspirațiile
împingindu-1 cu forța Implacabilă a destinului spre tragicul desnodămlnt din 10—14
mai 1917. Abia sosit pe front. Emil a fost rănit la piciorul drept (cf, scrisoarea din
3 mai 1915 adresată soției romancierului, Fannv Liviu Rebreanu), peste o lună il
aflăm bolnav de reumatism, cu dureri și febră (20 iunie 1915), apoi li scrie lui Liviu
că a fost rănit uțor la piciorul sting (21 iulie 1915), peste o lună îi trimite iubitei
sale Nelica Dăvilă o carte poștală cu clteva rînduri anunțind-o „Peste o oară plec la
Viena grav bolnav... (31 august 1915), In septembrie 1915 se găsește într-un spital
*) Cezar Apr caretei, Dale rtnl despre prototipul ful Apostol Polona, Orizont, XV ((123) Nr.
7 (19641. p. 87—92. Prezentul studiu a fost scris In 1964 și comunicat tu 1965
•} L, Rehrwu. Op. cit. p. 283
s) Ibidem. p. 23S.
■) Ibidem. p. 284. In aeelaț loc Rebreanu relatează eșecul anchetei întreprinse de Ci. Bogdan
Dulci cu un «rup de studenti pentru reconstituirea tuturor peraonaglllor ți localiillllor romanului
„Ion". Pentru flecare personagiu din roman s-eu descoperit o sumedenie dc psrtnti prea puțin »«;
ininătorl Intre el. Notăm ci mimirul prctendcntiilor la prototipuri e tn funcție ți de caracterul
eroutui-pozliiv sau negativ.
’J Intr-o scrisoare dtn l nov 1914 adresata de Etnii lui Liviu Rebreanu el scrie: ..Dar acuma,
orfan Înaintea lumii Si orfan (n toate privințele, duc lipsa celor mai elementare lucruri de care
are nevoie an Om".	, >
*J In roman. Apostol t| spune generalului Karg : .„4iji fort rMeoa luni pe Dobe'OO . L
Rebreanu „Pidurca sptnzurațltor”, ESPLA. 1956. p«S.
49
4 — Orizont

din Sighet, apoi pe frontul italian, unde in martie 1916 îl aflăm din nou bolnav,
încercarea de „dezertare' a lui Emil, in primăvara anului 1917 se produce de aseme-
nea după o boală grea, ca și în roman, Atît Apostol Bologa, cit și Emil sînt răsplătiți
pentru vitejiile lor și mutilările trupești cu recompense metalice, intre care și meda-
lia mare de argint pentru distrugerea unui reflector pe frontul italian. Douăzeci ți
șapte de luni luplase Apostol Boîoga „fără să-și clntărească datoria, pînă cînd. sim-
tindu-se în imposibilitate morală de a lupta contra fraților săi. a cerut generalului
Karg să nu-l trimită pe frontul românesc. Aproape tot atit de lung este și stagiul de
front al lui Emil. In acost răstimp Emil nu a fost acasă decît, in scurte permisii in au-
gust și decembrie 191 6, întorcîndu-sc dc la Cluj, unde dăduse cu succes examenele
de anul III la facultatea de drept. Alunei a avut conflictul cu notarul Alexandru
Pălăgieșu si s-a certat cu Elena Halită, prototipul Martei Domșa din roman. ”)
Rebreanu a încorporat aceste „detalii' în structura epică a romanului, dîndu-le o
semnificație mai profundă în caracterizarea psihologică a șovăielnicului Bologa :
concediul este plasat însă, mai tîrziu, in aprilie 1917, cu o lună înainte de execuție.
Ca si rănirea pe front (tocmai în noaptea cind pornise să dezerteze la muscali)
îmbolnăvirea lui Apostol, Îndată după sosirea pe frontul românesc, reprezintă încă
o etapă în lupta eroului central cu sine însuți, încă un prilej de aminare a trecerii
frontului șl de prelungire a zbuciumului său sufletesc, tn roman, autorul a unit două
episoade, care în realitate s-au petrecut la dale diferite —- concediul, lui Emil din
decembrie 1916 cu boala lui din martie 1917; plasarea concediului de boală al eroului
cu o lună înaintea dezertării, joacă un rol compozițional însemnat, făcînd ca în
final, după atîtea nesfîrșite dispute și frămîntărî, acțiunea să evolueze precipitat și
cu o forță implacabilă spre deznodămîntul fatal: Apostol înapoiază inelul Martei,
indignat de cochetăria ei cu honvedul Tohaty, aplică o corecție meritată notarului
Pălăgieșu, se logodește cu Ilona, hotărește data nunții șl, în aceeași zi, primește
lovitura care-1 determină să facă pasul decisiv — e numit in Curtea Marțială pentru
a condamna la țpînzurătoare un grup de țărani. Decit să judece, el preferă riscul
de a fi judecat și sfîrșește în ștreang, intr-o livadă situată pe malul unui pirîu, intre
două cimitire.
Cadrul spatia! a! romanului, ca și cel temporal, corespunde de asemenea in
bună măsură realității; deși numele unor localități este schimbat sau omis. Este
interesant de observat că toate manuscrisele celor trei mari opere ale lui Rebreanu
— Ion, Pădurea spinzurafi/or șl Răscoala, au la început cite un crochiu topografic al
satului unde se petrece acțiunea. La Pădurea splnrurafilor pe acest crochiu sint
marcate poziția satului, biserica, gara, calea ferată, șoseaua, linia frontului, pirîul,
cimitirul salului, cimitirul militar și între ele, locul execuției '*). Peste citeva file
se poate citi principiul după care s-a călăuzit autorul: „Nici un nume de localitate
de pe Iront, spital etc!,s) Omiterea acestor indicatii este elocventă; cazul Bologa
putea apare în orice punct al frontului, în schimb, sint date nume reale de localități din
Ardeal (Năsăud, Cluj, Sibiu), din restul imperiului austro-ungar (Budapesta. Triest,
Doberdo). Satul Făget există în realitate in apropiere de Ghimeș. Descrierea Îm-
prejurimilor satului, a drumului străbătut de Apostol Bologa pentru recunoașterea
terenului în vederea trecerii frontului este fidelă realității ls). In drama „Pădurea
spînzuratitor' scrisă de Llviu Febreanu, pe dosul paginilor dramatizării lui At. Mitric
are aceleași opere, autorul indică chiar și punctul unde a fost prins Apostol (avind,
probabil, ulterior date mai precise despre arestarea lui Emil) și anume pe o potecă
aproape de cota 935,
Compoziția romanului a impus ca Apostol să fi luptat mai intii pe frontul ita-
lian : (Doberdo, Triest) și apoi pe frontul rusesc, unde asistă la scena execuției lui
Svoboda, cu care debutează cartea. De aici el este mutat pe frontul românesc. In
realitate, Emil a luptat la început în Galiția și apoi contra italienilor. Dercrlarea
cehului Svoboda era Insă mai firească pe frontu] rusesc și acest motiv compozițional
a impus schimbarea,
“i „Cu TUI (Elen» Hatita n.n.î mi »-• stricai prietenia precum a fost de prevăzut ... Certin-
du-ne ne-in împrietenii $1 tot ața neam despărțit — acum, etnii test nrasa" (v. Tiberiu Ret-
reanu „Geneze romanului. Pădurea xpimurirtllur" — Steaua, nr. 9/19SO, p.7C).
If> Veri „Pădurea sptnauratilor-, ms 25<1, I. 206.
i*) Jbidem — t 210
tg tn „Ion” numele Năatudulul e schimbat tn Armedla. Veil L. Rebreanu Operele, voi. V.
p. 278	-	. , ,
“) Veal L. Rebreanu „Pădurea sptnauratllor” ESPLA. I9M, p.lW—lîî
50
înlre manuscrise există și planul casei unde se afla comanda meniu i, fiind indicate
chiar ajei.area unor obiecte, a locuinței comandantului diviziei,, a comandantului de
brigadă, popotei etc.; descrierea lor în roman corespunde de asemenea celor văzute
de scriitor cind a fost la Ghimeș și Făget cu prilejul deshumării fratelui. Procedeul
păstrării unor nume reaîe și uf modifîearîf altora, in funcție de gradul transfigurării
artistice și de rolul pe care-1 joacă diferite personaje în operă este aplicat de
autor si atunci cind este vorba dc alegerea numelor eroilor cărților sale.
„Cftextfa numelor — scria Rebreanu — poate exagerat intrucltva — pure mulfora
Mrd import anfU. Eu ered însd cd, și Jn via fa rea/d, numele are o însemnătate hatdri-
toare asupra soaței celui ce li poarld, fn roman, numele oamenilor te definește
dintru începui Jizionomia morală', >*)
Privite din acest unghi de vedere, personajele romanului „Pădurea șpinzurafi-
lot“ se pot grupa In trei categorii relativ distincte: 1) într-o grupă intră personaje
existente in realitate, cărora notoriii te-a păstrat numele neschimbat [llona, preotul
Bcteanu și soția lui, Generalul Karg, notarul Pălăgleșu, ordonanța Petre; 2) in
altă grupa sint cuprinși eroi care au prototip real, dar apar tn operă cu
nume schimbat (Apostol Bologa avind ca model pe Emil Rebreanu, Marta Domșa
— pe Elena Halita, 1osif Bologa — pe învățătorul Simion Moldovan din Năsăud. Maria
ELologa — pe solia acestuia, locotenentul Tohaty — pe medicinistul șvab Richard
Wagner 3 3) 1n a treia grupă sint incluse personaje create dc autor cu scopul de
a întregi acțiunea si a confrunta sbuciumut eroului central cu opiniile ți mentalitatea
reprezentanților, aflali sub arme, ai diferitelor naționalități din fosta monarhie austro-
ungară (căpitanul ceh Otto Kiapka, locotenentul ungur Varga, locotenentul evreu
Gross, căpitanul rutean "Cervenco, doctorul german Mayer), N-am inclus în această
categorie o serie de personaje cu un rol mai mult sau mal puțin epizod!c,
Pentru zugrăvirea acestor tipuri originale de militari, care vehiculează con-
cepții ți idej contradictorii, sporind frămîntarea ți deruta eroului principal, autorul
mărturisește că a utilizat cunoștințele ți prieteniile sate cu ofițerii noștri. -Klapka,
de pildă, — scrie el — are multe așemdndrj cu un ofițer român, aii colonei. I7j
Tiberiu Rebreanu consideră că spiritul ce-1 animă pe locotenentul Varga se des-
prinde dintr-o serioare a sublocotenentului Tass Gyorgy. fost camarad cu Emil,
trimisă de pe frontul italian In noiembrie 1910, pe care scriitorul ar h citit-o în cursul
documentării sale. In schița unei liste de personaje a cărții, Rebreanu trece pe primul
pian tocmai acest grup de ofițeri rare prilejuiește o amplă dezbatere a problematicii
romanului, dtndu-i fiecăruia caracteristicile situației civile și a trăsăturilor morale.
In planul amintit, scriitorul nu simte nevoia să dea o caracterizare a celor-
lalte personaje, care au corespondent în realitate: notarul Pălăgiețu (aici din Monor
în loc de Parva. cum apare in roman), Virginia, fata unui avocat român, (ulterior
se va numi Marta Drasa), mama lui Apostol, preotul ■*). — Trăsăturile lor, firește,
erau mai ușor de desprins din modelele reale. Dacă la tipuri de genul lui klapka,
Varga, Gross sau Cervcnco, purtătorii unor concepții și idei abstracte, scriitorul Iși
pune problema individualizării lor in chipuri veridice și viabile, In cazul lui Pălă-
gieșu, bunăoară, pornind de la un individ real, el caută să-l învestească cu (or|a
de generalizare, să întruchipeze in notarul din Parva pe tipul renegatului.
în principiu, după cum rezultă din mărturisirile scriitorului, țreferindu-se la
geneza romanului „fon"} el a păstrat numele cilorva persoane care i s-au părut
potrivite sau care in roman nu apar întru nimic micșorate sau coborite .l(). Dintre
personajele inspirate direct din realitate și al căror prenume a fost păstrat, un rol mai
Însemnat in operă, joacă țărăncuța unguroaică llona (cunoțtinla 1 Ionel l-a
determinat pe scriitor să compenseze decepția sentimentală a lui Bologa după rup-
tura cu Marta cu o nouă iubire și logodnă, „mulcomindu-l pentru scurt timp frămîn-
tarea' si amTn1ndu-î planul de trecere a frontului la frații săi de peste Carpati.
CWpuf nonei șl al groparului sint zugrăvite cu multă simpatie de autor.
Gestul de umanitate șl curaj ai groparului în clipa supliciului e notai constant în
planuri le operei: „Lui Apostol sub ștreang, groparul ii slringe mina și îl săruta
trăiește*10 sau „Apostol are evariit ia un gropar ungur care sub splnzurătoare îl
sdrufd pe amînrfoj obrajii. Generalul doarme far celtaiji nu mar spun nimic de
“> L. Rebreanu — Opere val V, oeir. 2iS— ?P.	—
■'J tbldenr, p—MII	,	. ,
“l Vezi ..Pidurca spIniurBțdor" ms. 2541 fila 223	'4
Liviu Rebreanu, Opere vnl. V. p SS3	// \\
*5 Veri L. Rebreanu „Pădurea splnzuraplor" ms. 2641 lila 211.	. \j,ț	'k
7-^.^ J 5/
sărutarea groparului2'). Portretul acestor două personaje este viu redat; in drama-
tizarea făcută romanului, pe verso dramei ,.Pădurea spînzuraților' alcătuită de
At. Milric, care caracterizase cu epitete prea vagi pe Ilona (o fată ttnără nevino-
vată) și pe Vidor („un țăran voinic și voios*), Rebreanu schițează in citeva trăsături
portretul celor două personaje: Ilona (18 ani, ochi marf, negri, buzele pline, nălramă
roșu-aprins în cap, vioaie, aer puțin ștrengăresc') Vidor („iafă osoasă, cu multe
zbircituri sub ochii în care joacă deșteptăciune și șiretenia, mustața puțin căruntă,
dar groasă șt cu vlrlurile ascuțite, Se apropie jovial’)12). Evocarea portretistică șl
unele scene din finalul cărții corespund realității (încartimirea, idila), dar rolul atri-
buit de autor lionel 1n evoluția sufletească a lui Apostol și unele episoade petrecute
în Lunca sînt vădit rod al ficțiunii creatorului. Pe ultima pagină a manuscrisului
operei, ștearsă apoi de autor, Ilona apărea in zori pe locul execuției — îmbrățișind
mereu morminlul si slropindu-1 cu lacrimi (fila 338),
în legătură cu acest final și cu ultimele clipe din viața eroului, imaginate de
autor, sint semnificative următoarele rînduri scrise de Rebreanu : .Cine a citit .Pădu-
rea sptrzurafHor’ își aduce aminte desigur cd Apostol Bologa, fn pârlea ilnald. dup.1
ce a /ost judecat de Curtea Marțială, reîntors In camera iul dc închisoare, cere hirtie
și cerneală sd răspund# Ia scrisoarea primită de ta maică-sa. Speranța vieții, trica ■
mortii, vălmășagul de alic gîndurl II iac sd amine mereu șl In cele din urmă remmfd
sd mai scrie... Ei bine, In versiunea primă Apostol Bologa răspunde Intr-o scrisoare,
care, deși am suprimat-o, mi-a rămas dragă... Tot în „Pădurea sprnzuratHor' am
suprimat ultimul capitol. Romanul sc sfirșește cu moartea eroului și mai ales cu
cuvintele preotului: Apostol... Apostol.. .*!J) în epistola adresată mamei sale
Apostol scrie:,,mor penlru cd-mf sini mal dragi oamenii ca viata" Totuși, folo-
sind cu o maximă economie si sobrietate mijloacele artistice, romancierul a înlăturat
scenele și pasajele care i s-au părut că nu se integrează organic în procesul psiholo-
gic pe care-1 analizează,
Al treilea personaj inspirat din realitate, după cum mărturisește scriitorul, este
preotul din sat Boteanu. care joacă ro) în reconvertirea spre misticism a lui Bologa,
trezind în el ecoul educației religioase primite în copilărie din partea mamei sale
și a protopopului Groza din comuna Parva. tn roman, preotul Boteanu, ca și notarul
Pălăgieșu sînt prezentati ca foști colegi de școală al lui Apostol, la Năsăud35). în
realitate. Emil Rebreanu coresponda cu un preot Botean din Nușcni unde el slujise
ca ajutor de notar în 1913 șl se referă la acesta într-o scrisoare adresată surorii sale
Uvia, in 25 iunie 1915: .De la Botear. preotul am primit o epfstnfd fn care te laudă
pe tine pentru frumoasele poezii ce scrii fn „Gazele Transilvaniei".
Celălalt coleg al lui Apostol Bologa, care apare tn roman, este notarul Alexandru
Pălăgieșu, zugrăvit de autor ca un renegat și denunțător. în realitate rețeaua de
denunțuri și suspiciuni care l-a Învăluit pe Emil in ultimele luni ale vieții, provoclnd
și o serie de percheziții 1n locuința familiei, a fost tesută nu numai de notarul Ale-
xandru Pălăgieșu, ci si de șeful gării losif Denderle, de prim pretorul Vasile Ghețe,
de văduva vecină Vcronica Islrate, Conflictul Izbucnise din pricina abuzurilor și
neiegutitor săvlrșite de autoritățile locale, în special în legătură cu distribuirea ali-
mentelor, fapt care a provocat intervenția energică si demnă a lui Emil.
Conștiința artistică a romancierului i-a dictat simplificarea acțiunii și selectarea
unui singur personaj in care a întruchipat tipul renegatului. în aceeași scrisoare în
care vorbește de preotul Boteanu, Emîl Rebreanu trimite o fotografie făcută pe cîmpul
de luptă din nord, lingă bordeiul lui subteran, reprezentindu-1 pe el împreună cu
ordonanța (purșul, dine rut) Petrea și încă un cadet. Se pare că acesta este corespon-
dentul real al ordonanței Petrea din roman, căruia romancierul il atribuie și citeva
trăsături mistico-religioase. Devotamentul acestuia față de bunul său comandant, mai
ales pe timpul bolii, este inspirat din realitate : „Am reumd la mina stfngd in cot
șl în umdr ■— scrie Emil Liviei In 25 iunie 1915 — Dimineafa nu mă pot scula, ci
trebuie sâ md îmbrace purșul, un băiat fare cumsecade din Deva’. Peste citeva luni,
’■) Ibidrm lila 324
“) L. Rebreanu. ..Pădurea spTnzura|ilor". dramă tn trei nde fi opt tablouri — manuscris
b 39,
wl Vezi L, Rebreanu, Opere alese. voi, I. EPL 1962, p, XLIV, unde «est citat este folosit de
Al. Pini tn studiul *Su introductiv.
vezi mv îmi fiiM 91 k,
“) $1 Tn dramatizarea lacul,1 de I- Rebreanu se mcn1loncaz5 acest lucru, atunci cind Bologa
11 spune lionel : „Chiar m-am Tnltlnit ieri in Iren cu pldnlele Botean »l mi-* plrut bine ci am
fost colegi de scoală odinioară la Nisâud. (l^).
52
la 10 octombrie 1915, Emil scrie lui Liviu de pe frontul de luptă din Rusia despre
grozăviile războiului și adaugă : „Plouă și suflă vintul ți acuma, Stau In colibă cu
dinetul de limba mea — și ne gîndim. cind o ii și fi-va pace î Și va Încăpea In
sufletele noastre atlta fericire f“ In una din primele variante ale operei, cind eroul
central purta numele de Virgil Bologa, ordonanța lui, in ultimele luni era, ca și în
realitate, un sirb, lovan Kurici, pe caro autorul il caracterizează: „prost, dar bun
la suflet*.*) în planul altei variante din aceeași perioadă, ordonanța poartă numele
Ion și este caracterizat de autor „fatalist" și abia In ultima variantă apare Petre,
nume care corespunde de asemenea realității, înlocuirea lui lovan cu Ion și apoi cu
Petre, nu constituie o simplă schimbare arbitrară de nume și persoane, ci o căutare
creatoare a personajului celui mai adecvat și mai tipic, în conștiința căruia să
?ăscască ecou și puncte de reazem dramatica frămintarc sufletească a lui Apostol.
n roman. Petre ,/Hnd singurul român fn regiment, era singurul cu care Bologa vorbea
românește*!7) — Doina soldatului îi trezea Iui Apostol șiraguri de amintiri de pe
valea SomeșuluiM). în clipe de deprimare, după execuția lui Svoboda și discuția cu
Klapka, Apostol se plinge pentru prima oară lui Petre de război și, exaltat, are
impresia că in tovarășul său de suferință .s-au fnfruchipaf foaM Parva, loti cei ce
vorbesc românește' — Și cu glas de fericire Apostol o murmurat „Petre, Petre, fra-
tele meu... nădejdea mea... Iar cind Bologa li comunică lui Petre vestea mutării
pe frontul românesc, mistica ordonanță vede în acest act un mare păcat35), tn una
din variante, conștiința națională a lui Petre este clară, mai puțin umbrită de misti-
cismul religios : „Vaf de mine dom-locotenent 1 se spdimîntd Petre. Noi români sd ne
batem cu romani ? Apoi n-ar ti păcat de Dumnezeu, itale cu frate ?...”) în planul uneia
din primele variante. Bologa îți trimite soldatul lovan Kurici pe acasă, fapt petrecut
in realitate;31 în altă schiță de< plan*1 ordonanța lui, dc astă dată român, dezer-
tează împreună cu alti conaționali, Iar în textul definitiv, Petre mutat în altă uni-
tate, se desparte cu greu de Apostol, de care rămîne să se Îngrijească Ilona w).
Un alt personaj cu nume real este genera/uf Karg. care a semnat ordinul de
zi ofițeresc emis dc Comandamentul Suprem «I honvcziinii regale maghiare în Buda-
pesta, la 23 iulie 1917, prin care se comunica unităților sentința de condamnare și
executare a sublocotenentului de rezervă Emil Rebreanu”). Tipul generalului, care
intr-o altă variantă purta numele Kandl și care participă personal la execuție, este
creat de autor.
Cercetarea manuscriselor autorului dovedește — după cum s-a văzul — continua
schimbare — a numelor unor personaje : Kandl devine Karg (intr-un Ioc Karr). Virgl-
nia — Mai la, lovan — Ionică și apoi Petre, in locul căpitanului ceh Klapka figura la
început căpitanul croat Franasovici, Virgil este schimbat în Victor și apoi în Apostol
Bologa.
Schimbarea numelor este legată atît de situația personajelor, cit șl de fiziono-
mia lor. Principalul efort dc creație al lui Rebreanu s-a concentrat în direcția recon-
stituirii procesului psihologic care l-a împins cu necesitate pe Apostl Bologa,
spre ștreang, conlinuînd și amplificînd pe un plan nou problematica lui David Pop
din ..Catastrofa'. Cercetarea documentelor și a manuscriselor autorului dovedește
1 elocvent că ?\postol Bologa nu este o copie de pe natură, o reproducere literară a lui
Emil, ci un tip reprezentativ, un prototip de generație cum li definește romancierul.
Dacă în roman Apostol pleacă pe front ca voluntar artilerisl pentru a satis-
face un capriciu al Martui, pe prototipul său. Emil il împinge spre același gest
numai cortegiul nesfîrșit de lipsuri și nevoi materiale pe care le îndură atit el, cît
și familia.* precum și dorința de a-și ajuta familia. în timp ce Apostol Bologa apare
în general scutit de griji materiale, devenind un student in filozofie strălucit, cu
perspective universitare, iată ce declară Emil Rebreanu iubitei sale Nelica Dănilă,
într-una din scrisorile descoperite recent:
■Vezi L. Rebreanu „Cart cu Înseninări pentru romanul . P.tdurea sptnzuratilor" — <B A-R. ms.2 b).
V. L. Rebreanu, ..Pădurea sptnzuratllor'‘ESPLA 1916. p. 82
"] Ibidem, p. 39.
5*1 Ibidem. p. 92 — In ins 2b. p. S2 Ideea este exprimați mai direct : „Pelrc. Petre, fratele
meu stneele meu ... nădejdea mea ...patria mea —
■j V. Ms. 2S*1 fit» 67
><) v, scrisoare adresată Livlel din I april 1917: „lovan a sosit bine și mi-a povestit cei
pe acolo. Pe Titl (Elena Hallțâ n n.) barem ca n-u cunoaște, o urăște amarnic".
«) Ms 2511. f. 207.
“1 V. L. Rebreanu. „Pădurea splnzurafilor" ESPLA 1966, p. 261
T. Rebreanu. Art. ei*, p. 7b
53
„Eu gfndesc ed bmpuf viselor iară rost mi s-n sitrșit cu terminarea liceului i
deodată... Șiraguri de vise-mi au murii atunci și toi ofilea păreri de rdu mi-au
sflrșial suiletui... Vode-mi sint planurile rie filozofie, unde cele de publicist?
(Qșorhei, 27 sept. 1914).
Pariind In centrul romanului drama unei conștiințe șovăielnice, 1n lupta dintre
datoria abstractă ți sentimentul firesc. Rebreanu a simplificat acțiunea, lărgind in
schimb clmpul de investigație psihologică, pătrunzând adine in cele mai intime
resorturi ale unui suflet Încleștat Intr-un conflict dc neîmpăcat.
Pe prototipul lui Apostol insă nu conștiința datoriei ba făcut militar, ci lipsu-
rile bau inrolat voluntar și, oricît ar părea de ciudat — foamea l-a trimis pe front.
Inlr-o scrisoare adresată surorei Livia. Emil scrie: „Voi nu vd închipuiți cili lipsă
duc și cită foame rabd aicea. ,Md doare capul de Hămind ... Aștept cu o oarecare
dorința să ptec odată în război,., Ce md ațieapfd pe mine aicea?... Să fldmrnzesc
ca un lup, să fiu veșnic trudit de gloduri negre’ fMurdș OșorheJ, 23 decembrie 1911).
Și împreună cu cițiva colegi, Emil, cere să fie trimis pe cimpul dc luptă, iar peste
trei luni, in ajunul plecării pe timpul de bătaie. Emil îi scrie lui Liviu: „Șf ponte
nici acuma n-aș merge fa front, dacă as fi avut parafe și dacă n-ar li trebuit $d
Îndur mira foame".
Relietind cu o maximă concentrare conflictul principal autorul nu a complicat
problematica romanului și a eroului cu toate implicațiile mizeriilor sociale cauzale
de măcel, deși Întreaga lui familie, și ei însuși, fuseseră din greu izbiți de tăvălugul
războiului. Dimpotrivă, pentru a fundamenta In roman conflictul dintre datorie și
sentiment, autorul, după ce Apostol Bologa îmbracă uniforma militară, ii spulberă
„uhfmefe rdmațffe de șovăire' In atmosfera de „entuziasm contagios' ți pune răz-
boiul la locul de frunte in concepția de viată a eroului. Apostol Bologa se simțea mindrn
și fericit In uniforma cochetă de artilerie și saluta țeapăn pe toți militarii ce-:
intiinca, adine convins să astfel iți îndeplinește datoria către tară,3* in schimb
prototipul său. Emil privea cu alți ochi, impînzițl dc amărăciune, realitatea crudă
a războiului.
Cercetarea raportului dintre realitate șl ficțiune in opera lui Rebreanu, a pro-
cedeelor artistice multiple folosite de el pentru transfigurarea artistică a realității,
demonstrează inconsistenta criticilor care i s-au adus că ol copiază, pastișează doar
realitatea : „n-o trasfigurează îndeajuns de personal, nu creează o affd lume afdliuea
de cea reală’. Geneza atît de chinuitoare a „Pădurii splmuta(i)6r“ învederează
dimpotrivă nașterea „unei afle Armf', a ficțiunii, legată anleic de realitate, care
„rdmfne în sufletul Cititorului ca o amintire vie, care apoi se amesiecd cu proptiiie-i
amintiri din viafa-i proprie*.
54

Ion Velican
SOARELE
SE UITĂ ÎNAPOI
Intr-un fel oamenii sînt răi în bunătatea lor, căci bunica cea^care,
în locul mamei m-a legănat, deși în fiecare duminică dimineața scuipa
in palme și-mi neteza părul înainte de a pleca la mătușa Ruxandra, deși
cînd eram bolnav mă frecționa cu gaz și mă înfofolea cu broboade și șter-
gare iii jurul capului și coastelor, deși cind fugeam de acasă șî mă
ascundeam în pădurea de fagi sau in via de pe culme, se ruga să nu fi
căzut în fintîna moașii Mărioarii, ori să nu mă fi mîncat lupii, acum,
cînd viața curgea domol cînd zorii împurpurați ai unei noi zile se ivi-
seră și ea mă trezise zgîlțiindu-mă de umeri (ScoaF la deal, că-i soarele
sus, Tudore I) și rouă părea că se ridicase de-o șchioapă deasupra
pămintului, îi venise ei îdeea să-mi spună: ,,Auz-o pe Sevastițla ?
Te-așteaptă I" și știa bine că n-o sufeream. Dar contra bunicii n-am
cutezat niciodată să înjghebez măcar o jumătate de gînd rău. Cît o
vedeți de mică și de zbircită, dar alerga prin bătătură, cit era ziulica de
mare. Câteodată trecea dealul la ai ei, la unchiul Ghcorghe și acolo
ajuta la meliță, torcea sau orbecăia la năvăditul pînzei de in. Toamna
se ducea cu oamenii la o moară de pe Jii, pe care o auzeam,
noi copiii uneori, cînd cerul era după ploaie, bătind ca o toacă:
pac-pac, pac-pac, pac-pac ... tip-tip, tip-tip, tip-tip ... "Hai Floarea, îi
striga cîte unul din șosea, mai lasă lucrul, că vine moartea și nu ne-n-
treabă cît am făcut...' iar ea răspundea aproape țiplnd: ,,Nu ne
întreabă pe noi, îi întreabă pe-ai de rămîn și atunci să vezi ce mai
vorbe îți scot : .A fost o puturoasă, a lenevit cit a trăit, de aia o mănîncă
viermii dar așa n-or avea decît să tacă, sau dc-o fi ceva în inima
lor or spune și ei: A murit săraca, să-i facem și ei un praznic...
La răscruce, de unde se face un drum peste deal, către Tîrq, e un
păr mare, al lui nea Sînică, dar degeaba e al lui, că nu se alege cu
nimic din el; îl bat călătorii!, caro cum trec, cu ciomegele și scutură
perele, care sînt mici și dulci, iar cînd cad se flecesc în praf sau în
ștepîi de iarbă din șanț. Din praf călătorul ridică para, sc uită pe toate
părțile la ea ținînd-o de coadă, apoi scoate cu unghia vreo pietricică
intrată în carnea ei, suflă, o șterge cu mina și o bagă în gură.
Casele înșirate de-o parte și de alta a șoselei au între ele livezi
cu pomi fructiferi, și cum stau proptite în ripi, seamănă cu niște miei
albi ce sc clatină pe picioare — asta din cauza vîntului care adie prin
frunzișul din jurul lor, creînd impresia că ele se mișcă și nu ceea ce le
înconjoară, Sînt două feluri dc casc: ale celor înstăriți, cu prispă înaltă
și pivniță, cu multe odăi și cu acoperiș înalt, de tablă și ale celor
55
săraci, scunde și cu o singură ferestruică minusculă către vale, clădite
din bîrne încrucișate și spoite cu pămînt, apoi văruite, acoperite, unele
cu paie, altele cu șindrilă.
La răscrucea din vale de drum stă Ion Rîndaș, un om tăcut. De la el
ca să scoți o vorbă trebuie să treacă săptămina; nu-1 vezi niciodată cu
mina goală : aduce-n bătătură, ba un țăruș, ba o potcoavă, ba un cui.
Are vite și două șopruri cu fin. La el trag muntenii cind vin cu oale.
Nea Ion își alege străchini, ulcele și ulcioare smălțuite; le pune-n pod.
In străchini, iarna, face doda Anișoara, nevastă-sa, piftii, iar cu ulcioa-
rele nea Ion cară vin din pivniță dc la bute. Băiatul cel mare le-a murit
neînsurat. La o nedeie a tras unul cu pistolul în glumă și l-a nimerit.
Ce jale a fost! L-a plins tot satul, că era frumos și voinic ca frasinul
boierului. Cel mai mult a plîns Tica, soră-sa și Maria mîndruța lui. Țin
minte că duseseră la cimitir un brad mare și verde în care puseseră
panglici colorate și beteală de aur și argint, lucioasă ca soarele. Poate
de-atunci a rămas nea Ion așa de tăcut. îi place să muncească și să
trăiască bine. Se odihnește numai duminica. Cînd soarele e sus, ol cu
moș Chiță, al de-șî trage nădragii mereu, să nu-i cadă, și cu alții din
capătul satului, se tolănesc în fața prăvăliei, pe iarbă și vorbesc uitîn-
du-se la opinci. Nea Ion, duminica, oricît ar fi de cald, încalță bocan-
cii și povestește din război.
Lingă prăvălie se văd două acoperișuri mai mici. Acolo în aceeași
bătătură stăteam eu cu bunică-mea și cu unchiul Victor, care s-a-ntors
cu doi ani în urmă de pe front, teafăr și s-a apucat de gospodărit. Mai
întîi a terminat casa, a băgat în ea pămînt, l-a Jucat în picioare, a înver-
gelat-o, a spoit-o, a văruit-o și pe urmă a luat-o pe țața Mărgărita
Iu' moș Chiță, iar ea a venit că era moartă după el dar după puțin timp
a lăsat-o însărcinată șî el a plecat la București dar nu certați, ci ca
urmare a unei înțelegeri a lor.
Mai la deal, pe firul apei în susr casele se răresc pînă la biserică,
dc-acolo iar se-ndesesc. Cel mai bine de aici de pe coastă se vede casa
lui Verbuncu și a Văsîleicheștilor, Dincolo de Jilț, peste vale, cum
zicem noi, se vede casa învățătorului, ascunsă între halîngile de vie, cu
porți mari, noi. Are două fete: Ica și Mărioara, ambele la școală la
Severin. Sînt case cocoțate pe cîte o cucă de se văd ca-n palmă, altele
ascunse prin ogașe. Cine a avut noroc a prins loc la șosea din mosi-stră-
moși, numai că la șosea, citcodată, primăvara sau toamna cînd se umflă
Jilțul și se lățește ca Dunărea, năvălește apa dintr-un deal pînă în celă-
lalt, calcă în bătătura oamenilor și le zmulge gardurile, Ie cară finul, le
ia oile. La vale casele sînt dese, așezate de-o parte și de alta a șoselei,
pînă după primărie, de-acolo se face un drum la stînga, ce duce în Valea
Izvorului.
La depărtare dc zeci de kilometri ‘de vreun orășel, D, era o așezare
pe cît de pitorească, pe atît do ciudată. Pitorească pentru că iernile erau
bogate în zăpadă, primăverile adevărate guri de rai, trezind la viață tot
ce are pămîntul mai frumos și mai viu în latul său : ghiocei, viorele,
tămîiori, brebenei, zambile, tufele de liliac, livezile cu cireși și meri dați
în floare ; verile negre de verdeață, toamnele încărcate cu struguri.
Acum războiul s-a terminat. Unii s-au întors, alții nu s-au mai
întors. Cei care s-au întors au pus mîinîle pe coarnele plugului șl s-au
56
apucat de treabă. Apele au fost lăsate în vadul lor. Văleanu însă se tot
foia neliniștit, alergînd cu docarul, cind la Sțrehaia, cînd la Tîrgu Jiu,
Auzise el ceva de nu-i stăteau picioarele.
!n dreptul prăvăliei, un țăran rezemat de loitrea carului său pri-
vește unul din boi îngenuncheat în praf cu limba scoasă. Fata cea mare
a lui nea Sînică strigă din poartă : „Lenuțo !" Muierea lui nea Ion Rândaș
iese în poartă. Lingă ea vine Vasile. Din prăvălie ies trei oameni și
vînzătorul Georgescu. Toți privesc fără putere vita bolnavă.
Vestea umplu satul. „Războiul aduce ciumă1’ spuse unui. „Moarto",
gîndiră ceilalți, „Războiul a trecut, nu mai poate aduce moarte", soco-
teau cei mai înțelepți. „Nimeni nu știe nimic", cugetau bătrînele.
în văzul tuturor boul căzu în drum. Soarele sc ridicase de prînz și
oamenii începură să se foiască peste praguri, neliniștiți. Ceva ascuns
îi scotea din sărite, le toca răbdarea, ceva și mai ascuns le da speranțe
nemaipomenite, ceva ascuns îi ascundea unul de altul. Cel mai mulți
ieșiseră la porți și căscau gura la șosea: ascultau cum scîrțîie a moarte
cumpăna fîntinilor. Așteptau o veste uriașă cît cerul, fiecare pentru
bătătura și sufletul lui. Nu conta: o veste bună sau rea. Mulți se mai
puteau întoarce din depărtările pămîntului cu moartea în raniță sau cu
vreo potcoavă la șold, alții puteau trimite un rînd dc dor, un cuvînt de
jale. Dealul s-ar fi putut surpa cu totul, ca malurile fierbinți, un convoi
de caro cu pîine s-ar fi putut ivi pe culmea dealului dinspre cîmpie.
Aristică Dudău se suisc în turlă și se uita prin acoperiș, să vadă
primul vestea, coborînd dinspre munți în haine lungi, sau să vină alene,
de la vale dinspre Gorobăi, desculță și despletită ca o femeie alungată dc
bărbat, sau de sus sau de jos, de oriunde, cu poalele încărcate de bună-
tăți, sau cu fruntea încrețită de griji și ea întîrzia, ca ploaia în zilele de
secetă, pîrjolind nefireasca răbdare ...
Fetele boierului își petreceau vacanța la umbra nucului de sub
coastă împreună cu Dorel și Titi, copiii popii din Silvești, Se jucau
bătînd din palme și spunîndu-și mereu ceva la ureche unul altuia. Livada
lor era împrejmuită cu un gard dc seînduri șl nu-i putea vedea nimeni.
Cînd soarele era deasupra capului o moleșcală obișnuită și totuși
stranie se lăsă peste tot ca un caier de lină spumos și fierbinte. Vitele
ascunse prin zăvoaie răcoroase ciuleau urechile a neliniște. Pelaghia
cu mîinile în șolduri se drăcuia cu Artimonia peste gardul ce le des-
părțea bătăturile. Blestema mai cu foc Pelaghia ; „Sări-ți-ar ochii, ce-ți
făcui eu țic, fă, de-mi ologiși puii ?! Luate-arrr moartea pe tine și pe tot
neamul tău de șarlatani care v-ați făcut avere din furat I Lovite-arrr boala
ra, să umbli în patru labe, să n-aibă cine să-țț deschidă ușa ! Seca-
ți-ar măduva oaselor ! Ptiu, ucigă-te toaca ! Vino fă încoa' să-ți scot ochii,
să nu mai ai cu ce vedea lumea albă 1* Artimonia se apropie de gard
și cînd o simți aproape pe cea care voia să-i scoată ochii întinse repede
mîna, o prinse de păr și o trase cu capul între stobori, iar cu un pietroi
o lovi în lumina ochilor pînă o văzu leșinată și abia atunci își dădu seama
ce făcuse și îi slobozi capul dintre pari, iar Pelaghia căzu în genunchi,
țipînd de moarte și cu degetele înțepenite își ștergea obrajii. Oamenii
se strînseră repede în șosea fără să scoată vreun cuvînt. Sc apucară
să comenteze cu brațele încrucișate fapta Artimoniei, care se cocoța
iute în tinda casei, proptindu-se în coasa lui bărbatu-su ce căzuse
•57
prizonier. .Cui ii e milă de ea să vină să-mi ia coasa și să mă
cosească dacă are curaj" strigă ea. Știa însă tot satul că intre Artimonia
și Pelaghia era o ură mai veche din pricina unui petec de pămint de
peste Jilț, nearat de ani putreji, tocmai din cauza neînțelegerii ce se
prelungea, căci mama Artimoniei și tatăl Pelaghiei fuseseră veri din
frați și o veche înțelegere de a se da pămîntul aceleia caro o avea
mai mulți copii, fusese uitată — amîndouă născuseră în aceași zi
cîte un copil și după acea muriseră pe rînd, al Artimoniei primul
și al Pelcghiei, al doilea, iar Pelaghia prelinsese o vreme că pămîntul i
se cuvine, iar Artimonia a mai făcut după aceea o fată ; Pelaghia s-a
curvit și a făcut un copil din flori ca să nu piardă pămîntul, dar se vede
treaba că le-a fost scris să n-aibă parte de copii, că au murit și ăștia, de
data aceasta al Pclaghiei primul și fata Artimoniei a doua.
Două vecine de peste drum săriră în ajutorul Pelaghiei și o legară
peste ochi cu citeva cîrpe muiate în apă și se rugară pentru să-
nătatea ei. Bărbații plecară cîte doi, trei spre casă, prin atitudinea lor
consemnînd doar un eveniment, neînsemnat. Femeile mai rămaseră cap
în cap ; dușmancele se împrieteniră și își spuseră vorbe mieroase, despre
sărbătorile ce se apropiau, despre timpul secetos, mirîndu-se mai pre-
lung decit altădată de orice nimic și abia după ce soarele se apropie
de chindie se împrăștiară pe la casele lor.
Soarele devenea din roșu, tot mai violet, iar copiii îl priveau bucu-
roși, căci auziseră de la cei bătrîni o vorbă („Se uită soarele înapoi"),
care li se părea adevărată și ori de cîte ori în chindie soarele era roșu,
unul dintre ei trebuia să spună: „Se uită soarele înapoi" și asta însemna
că a doua zi va fi o zi frumoasă.
Ionică și Nifon, lovesc pe rînd cu ciomegele un băț scurt și ascuțit
la capete. Pe lingă ei trec agitați trei bărbați ; popa, primarul și un străin.
Se opresc la marginea drumului. Tudor se apropie de ei și ascultă ce
vorbesc.
Primarul: Eu zic s-o așteptăm cu cărioara.
Popa : Numai să n-o fi luat pe jos...
Străinul: Dar dacă vine din altă parte ?
Popa : Și asta se poate...
Străinul : Să meargă înaintea ei două cărioare.
Primarul : Ce ne facem, dacă nu vine singură ?
Popa : Cu cine să vină ?
Primarul : Mai știi...
Popa : Să trimitem docarul lui Văleanu.
Străinul: Așa mă gîndii și eu.
Primarul: Dar în care parte ?
Străinul : ?
Popa : î
Primarul : Asta...
Străinul : Dumneaei
Primarul : Asta e o problemă grea.
Popa : Putem trece pe lingă ea.
Primarul : Măcar de-am cunoaște-o...
Popa : Cum arată ?
Străinul: N-o cunosc nici eu.
58
Popa ; Atunci..,
Primarul : Dumneaei e o problemă grea.
Străinul : Care trebuie rezolvată.
Primarul; Nu văd cum.
Străinul: Trebuie așteptată 1
Primarul: Dar unde ?
Străinul : Păi nu de asta vorbim ? Să găsim o soluție.
Popa : Ar fi mai simplu s-o așteptăm aici, în mijlocul satului, că mai ușor
ne-o găsi ea pe noi decit noi pe ea.
Străinul : Da, dar, linia...
Primarul : Ce linie ?
Străinul : Linia, clom'le !
Primarul : Aaaa...
Popa : Asta...
Străinul : Dumneaei !
Popa :.. .așa e.
Străinul : Cine ?
Popa : Nimeni. Mă qîndeam...
Străinul : Noi nu avem timp să no qîndim acum, ci să acționăm. Sînteți
cu noi sau împotrivă î
Popa : Să nu ne certăm. Poate să cadă în orice clipă.
Străinul : Cine ?
Popa : Dumneaei.
Străinul : Măsoară-ți cuvintele, părinte !
Popa : Ziceam că poate să vină în orice clipă...
Străinul : Asta da.
Primarul : De-am ști în ce este îmbrăcată.
Străinul: Ai concepții burgheze, primare. Nu îmbrăcămintea...
Primarul ; Voiam să spun că...
Străinul : .. .contează.
Primarul: •. ♦ am recunoaște-o mai ușor.
Popa : Dar unde o să stea.
Primarul : La mine.
Străinul : Te-ai hotărit, deci...
Primarul ; Ce să fac ?
Străinul: Adică n-ai încotro ?
Primarul : Nu, dar...
Străinul : Dacă n-o faci din conștiință .. .înțelegeți că vă e necesară ca
plinea.
Popa : Oamenii noștri nu prea mănîncu pîine.
Străinul : Dar ce mănîncă ?
Popa : Mălai-
Străinul : Halal popă 1 Păi atunci nu-i mălaiul „plinea noastră ce-a de
țoale zilele ?* Oricum ați da, tot la vorba mea veniți. Aveți grijă s-o
asculte satul, că altfel. .. E o femeie foarte energică...
Popa: Satul nu nc mai ascultă nici pe noi.
Primarul: Vremurile i-au înrăit pe oameni. Fug pe apucate.
Străinul: Cine-i oprește ? Cu cît mai puține guri în sat, cu atit mai puțini
la mîncat.
Primarul : Da, dar...
59
Popa : Poate dumneaei o să-i oprească.
Străinul: Asta ne interesează acum ?
Popa : Vorbeam și noi...
Străinul : Să nu vorbim, să facem ceva. Luați fiecare o cărioară și plecați
după dumneaei. Unul la deal, altul la vale. Eu aștept aici, în mijlocul
satului. Ce căști gura la noi, mă ?
Am fugit acasă și i-am povestit bunicii ce au vorbit cei trei apoi ea
a plecat prin sat să povestească altora.
— Auziși, cuscră Mărie, vine una de nu știu unde.
— De unde vine ?
— Nu știu. De sus.
— Ce să facă ?
— Nu știu.
— Nu vine, cuscră, astea-s vorbe.
— Ba vine, iote vorbi popa cu primarul și cu străinul. Presiroteam eu
ceva...
— Babă Floare! o strigă de peste drum Cătălina. Ce spuseși?
— Vine una dc nu știu unde.
— Si ce dacă vine ? Oamenii vin, stau, dar mai și pleacă.
— Asta nu mai pleacă.
— De unde știi matale?
— Iote presimt.
— Da' de ce vine ?
— Să ne conducă.
— Tăceți, fă, năroadelor, că n-o să conducă satul o femeie sare nea
Istodor cu gura.
Se stîrni forfotă în tot satul: „Vine una să ne conducă 1" Porțile se
deschideau și se închideau una după alta neliniștite, oamenii nu-și gă-
seau locul. Uitaseră de copii, de vite ; vitele dăduseră de lucernă, iar
copiii se jucau cu focul pe lingă șoproane putrede. Nimeni nu mai avea
grija lor, Cîțiva făcuseră un foc mare în dunga pădurii de fagi și se luaseră
la întrecere, care avea curajul să sară prin flăcări și îmi amintesc că eu
sărisem primul. îmi pîrlisem picioarele. După mine sărise Nifon, pe care
nici nu-l atinseră pălălăile, așa de înalt sărise. Ai lui Cică însă nu se
lăsaseră mai prejos. Au făcut focul mai mare și au sărit sî ei. Mirosea a
pîrlit, dar noi nu încetam să ne arătăm mai ghizdavi unul în fața altuia.
I-a venit rîndul lui Sandu să sară. Și-a luat avînt. dar s-a împiedicat și a
căzut în mijlocul focului. Noi ne-am îngrozit și am rupt-o la fugă. De
departe abia am mai apucat să-l văd pe Sandu, cum, ridieîndu-se alerga
prin pădure, spre baltă.
Aristică Dudău nu coborise încă din turlă. La urechea lui nu
ajunsese nici o veste. Se juca cu o frînghie aruneîndu-și-o pe după
gît. înnebunise dc dragoste. Satul șușotea că se prefăcea, ca să nu-l
ia la armată. Primul care a văzut pădurea arzînd a fost el. A făcut
ochii mari și a dat să fugă în sat, să dea de știre oamenilor, dar s-a îm-
piedicat și a căzut cu capul în jos.
Soarele atingea dinspre Baia de Aramă și oamenii, cu tălpile goale
în praful șoselei, își căutau rostul și liniștea cu vîrful degetelor în
bărbiile ascuțite, bombăneau cu ură unul împotriva celuilalt, pînă cînd
de la vale pe lunca Jilțului apăru călare pe un cal alb Ea, legată la
60
cap cu o basma, cu fața osoasă. Urcă la șosea și dcscălecă în mijlocul
oamenilor.
— Mie să-mi spuneți Marina, zise ea, mîine ne apucăm de treabă.
Nu vedeți că vă mănîncă păduchii î
N-a scos nimeni nici un cuvint. Au pornit spre casele lor șî, ciudat,
și-au găsit copiii astîmpărați; se culcaseră odată cu găinile. Soarele
apusese și un fum plăcut de vară se așternea ca din senin peste sat.
Fata cea mare a boierului, Dora, nota în jurnaiul ei intim : -Azi, 6
august 1945, mi-am dat seama că viata nu are nici un rost. Iubești nu ca
să fii iubit, ci ca să poți urî pe cei ce nu te iubesc. Simt o tinerețe roșie
în mjlocul meu cum se ofilește din pricina ierbii ce crește în jurul meu,
verde, mare și fericită. Cei ce-i iubim nu ne merită niciodată, pentru că
e, precis undeva în noi o balanță cu neîmpliniri. Gesturi mărunte, cum
adunați în voi suferințe, cum faceți dragostea piatră de moară 1 Ce greu
vă lăsați prinse de inimi înflăcărate ! Iubesc pentru prima oară și aș vrea
un deget măcar să-mi fie mîngîiat de el, un ochi, gura, dar ol aleargă după
fluturi albi și orbi, după carnea pămîntului. Ce-i cu mine ? Nu mă mai
prețuiesc. De ce învăț carte ? Ca să moștenesc o împărăție sortită pustiu-
lui ? Ca să merg dreaptă fără să fiu iubită ? Mai bine urăsc 1 Dar cum să
urăsc ? Cu ce să urăsc ? Pe cine să urăsc 7"
Mult mai tîrziu aveam să aflu că din pricina acestor însemnări se
spînzurase. Tatăl ei îi găsise jurnalul,iar ea, cum a aflat s-a și spînzurat,
sub costișă, de-o creangă a unui nuc.
în seara acelei zile de 6 august cei mai mulți se culcaseră îmbrăcați,
pe rogojini zdrențuite, așteptînd parcă o plecare definitivă, undeva de-
parte, unde pămlntul să nu le cunoască sufletul și ei să se poată gîndi
în voie la necazurile și bucuriile lor. Aci totul era straniu, zdruncinat, și
asta poate nu din cauza războiului, care ocolise satul lor, ci mai curînd
din cauza unui șarpe nesfîrșit, pe care îl auzeau curgînd pe sub case,
pe sub pămînt, amcnințîndu-le cumpătul.
Eu mă cocoțasem în podul cu fîn și îmi făceam griji din pricina lui
Sandu, care poate arsese, poate se înecase în baltă. Somnul veni cu greu
în pleoapele oamenilor,cu vise ciudate. Mi se arătase în vis satul cu ca-
sele puse una peste alta, iar deasupra lor un soldat de plumb, fără cap.
Ioana visă un foc mare, dar nu pe pămînt, ci undeva în cor și prin
el treceau berbeci cu lînă lungă, arzînd repede ca niște seîntei. Primarul
visă o primărie nouă, cu mulți slujbași, așezată pe o apă mare de nu i se
vedeau malurile. Nea Sînică visă o ploaie roșie, ce coloră casele, copa-
cii și pămîntul. Bunica visă o grădină înflorită. Fiecare a visat cîte-ceva.
Unele o visaseră pe Marina că născuse un prunc și acesta pusese vitele
s-o calce în picioare. Sofia, cerșetoarea, o visase că săpase o fîntînă cu
apă dulce din care să bea călătorii.
Și ce puțin înțelegeam eu atunci din durerile lumii, ca o pasăre, 'de-
parte de Hiroshima.
61
EMILI AN DASCÂLU
* --------------------------------------------
Cîmpia țării
Iată cîmpia țării ar cuină
Bol fi de grlu, căci galbenul înseamnă
Licărul de roade, aurul fărînii
In plină vară ți in plină toamnă.
Iată mierea stupilor,
B/îndă cascadă de flori dulci
Si rîuri luminînd pe care niciodată
Nu poți in inerție să le culci.
Cîmpia țării curgătoare
Și galben, și aur, și pîine,
Porii pămintului străbun cu privirea
Ațintită spre mîine I
IONEL 1VAN
* -----------------------------------------
Existență
în vastitatea nemuririi noastre,
Izvoarele își susură chemarea
Și păsările, păsăriie-albastre
Ne poartă printre aștrii întrebarea.
Cu seva vieții viu pulslnd în vene,
Ne ridicăm proptiți pe anotimpuri.
Iar sita existenței veșnic cerne...
Trăim prin azi, în viitoare timpuri.
în vastitatea nemuririi noastre,
Sîntem emblemă și destin și timp ;
Desprinzi de amăgirile sihastre,
Noi curgem spre mărețul Anotimp!
62

ADINA ARSENESCU
THOMAS HARDY
ÎN INTERPRETAREA
LUI G. IBRĂILEANU
In rindui scriitorilor străini asupra cărora s-a oprit atenția lui Ibrăileanu s-a
numărat și Thomas Hardy. Cu modestia ce-l caracteriza, Ibrăileanu mărturisea : „Nu
voiam să scrim un studiu despre Thomas Hardy. Nu avem nici competenta. Voiam
să atragem și noi atenția asupra acestui romancier, să-i recomandăm publicului, să
servim pe cititori, să le facem un bine — să ie indicăm un izvor de rară plăcere
intelectuală,'^
La acea vreme, așa cum preciza și Ibrăileanu, Thomas Hardy. această impresio-
nantă figură a literaturii engleze, care avea vreo 85 de ani si ajunsese la capătul pro-
digioasei sale activități de prozator și poet, era foarte puțin cunoscut in România.
De atunci opera sa a pătruns mai mult si la noi. deși poate nu suficient.
Critica literară din diferite țări s-a ocupat, însă, stăruitor și îndeaproape de
creația autorului romanelor „Wessex", consacrindu-i nenumărate studii aprofundate
de la cele ale lui Lionel Johnson {1894} sau Hedgecock (1010} ori Lascelles Abercom-
bie (1912), pînă la lucrările lui Rulh Firor (1931} W. R. Rulland (1938), Carol J. Weber
(|940|, Fdmnnd Blunder H942), Lord David Cecil (1943} Albert J. Guerard (1949}
Bonamy Dobrăe, Dorothy van Ghent (1953), John Peterson (1960). Samuel Hynes
(1961), W. R. Rutland (I9S2) sau Richar4 Carpenler (1964) pentru a menționa doar
unele. Alături de acestea de-a lungul timpului au apărut in reviste sau diferite
cărți o seamă de eseuri și note axate pe diferite aspecte ale operei sale ca : eroism
impresionism și dramă, mitul lui Oedîp, acestea reprezentînd doar citeva titluri
și patos, Hardy in fata naturii, universul lui Hardy, ritual și mit tragic, mit și simbol,
Studii ample, complexe aduclnd aprecieri critice și informații, ca și o seamă de note
interesante scotind in evidență o trăsătură sau alta din vasta operă a lui Hardy,
nenumărate aprecieri și comentarii valoroase s-au adăugat astfel mereu, comple-
lind bogatul material de referințe și interpretare privind autorul lui Jude cef neștiut.
Pe măsură ce timpul trece, opera lui Hardy capătă dimensiuni din ce în ce mai
mari. Desigur, din anul 1895, de cind a apărut Jude cel neștiut, romanul englez avea să
cunoască noi dezvoltări, să ia multiple forme ,dar una dintre cele mai' importante
din aceste transformări își trage direct originea de la Hardy.
In decursul anilor criticii l-au considerat pe Thomas Hardy ca pe un scriitor
pesimist, opera sa fiind pătrunsă de determinism și rolul voinței imanente, creator
de personagii și locuri, autorul unor romane înfățișlnd viața celor umili, obiceiurile
de 1a tară; in fine istoric social, cronicar at dispariției gradate a marii proprietăți
agricole, al cărei loc este luat treptat de industrializarea specifică secolului al XX-lea.
Dar toate aceste puncte de vedere ale criticii nu oferă întotdeauna o viziune
cuprinzătoare asupra prozei lui Hardy, o înțelegere exactă, nu caracterizează sufi-
cient scriitorul.
Cu sensibilitatea și intuiția sa, cu puterea sa de introspecție, marele critic și
profesor schițează în citeva pagini doar, tot ceea ce este esențial în opera lui Hardy,
puntnd In evidentă uneori aspecte care, după cît ne este cunoscut nu au fost prinse
de alîți alți critici.
‘Viața Romăneawji. XVII. I&?5, aprilie, Nr. 4. „Scriitori români ți străini”, Iași Editura
Viata Românească. 1925.
63
Ibrăilcanu subliniază astfel de la Început că, deși materialul și sfera de obser-
vatii sini reslrinse, acțiunea in romanele și nuvelele lui Hardy petrecindu-se în
provincie, in general într-un singur comitat, romanele sale sint cu toiul deosebite
unul de altul- O primă trăsătură pe care o pune in lumină criticul nostru este, așa
dar, diversitatea subiectelor, diversitatea ce poate fi asemănată eu aceea intiinită la
Baltac, Aceasta se datorește, ne spune Ibrăilcanu : ,,observației complete și obiectivitătii
scriitorului, ca factorii, ori compoziției, variată de la un roman la altul, adaptată
subiectului ca și la Balzac”. Dar criticul se grăbește să adauge că Hardy nu rămîne
un romancier regionalist, „romanele lui sînt psihologice, tema lor este un conflict
între suflete cu deznodămint tragic”, iar dacă ,,pictura fericirii" pare a se desprinde
uneori din opera Iui Hardy, întotdeauna va fi curmată de ,.cca mai crudă dezamă-
gire". Ibrăileanu vede mai bine ca oricare alt critic că romanele lui Hardy, apare
acea dura iex a vieții și nimeni altul ca Hardy nu a denunțat atît dc crud „ironia
vieții*. Iar dacă generația criticilor mai demult nu găsea nici o calitate nuvelelor
lui Hardy reunite sub titlul „Micile ironii ale vieții", sau le treceau complet cu
vederea, marele nostru critic constată In aceste opt nuvele ,.tol atitea reducțiuni
de romane, tot atitea variante ale romanului”, și pe drept cuvînt adaugă că titlul
volumului „ar putea constitui titlul Întregii opere a lui Hardy". Astfel el dă o impre-
sie generală valabilă a operei scriitorului englez. Aceste nuvele citite una după alta,
precizează Ibrăilcanu, "'indică mai bine ca ori cc concepția lui Hardy", romanele lui
fiind „mici ironii ale vieții” — dezvoltate. S-ar putea oare o caracterizare mai izbu-
tită, mai exactă î Iar prin această interpretare Ibrăileanu devine și mai mult con-
temporanul nostru. Mai apoi conchide: „semnificația ultimă a operei sale este iro-
nia vieții, care cu incidente stupide ne distruge fericirea și viața*. Criticul scoate
magistral in relief faptul că în romanele lui Hardy, incidentele, Intlmpldrile au un
rol neobișnuit. Apoi notează că intriga iau uneori aspectul intrigii din romanele de
senzații. Și mai departe subliniază că Hardy folosește adesea intîmplări care par
neverosimile. „Thomas Hardy nu prea are grijă dc verosimilitate, cind îi trebuie o
intimplare, care să provoace anumite stări sufletești". Iar comparația pe care o face
Ibrăileanu aici e foarte plastică: „El e ca un chimist, care urmărește compusul și
alege ori ce elemente, din combinare, am zice: din înlîmplarea cărora să rezulte
compusul Și mai departe”... aceste intimplări sînt dintre acele care vin peste om
și nu de acelea care rezultă din psihologia omului; acestea din urm^ sînt întot-
deauna la Thomas Hardy determinate de suflete, conform cu cea mai riguroasă și
subtilă logică afectivă” Criticul are grijă să adauge: „Realitatea e mai capricioasă,
mai neverosimilă decît e stilizată in romanele obișnuite”. Dar Ibrăilcanu subliniază
că acesle intîmplări apar senzaționale, numai cînd „gîndești teoretic” ți ceea ce ni
se pare deosebit aici, este faptul nesesizat de alți critici, anume că impresia directă
îti spune că sint firești, „autorul nu s-ar fi menținut complet în realitatea lucruri-
lor”, ..... ar fi fos un, diflcit de realism în economia subiectului, dacă nu erau
acesle intîmplări neverosimile".
Intimplările la Hardy remarcă Ibrăileanu ................ nu sînt numai combinații de
subiect, care ocazionează stări sufletești, pe care vrea să le zugrăvească autorul.
Aceste intimplări sînt însuși materialul indispensabil al romanelor sale, sint proce-
deele prin care lucrează fatalitatea, sînt armele ei, sint „micile ironii ale Vieții”.
Mai departe criticul observă că: .......... sinceritatea	viziunii scritorului ni se comu-
nică, ne contagiem și credem .,. sîntem emoționati și nici prin gînd nu no vine,
că sinlem angajați in lectură să-i facem proces autorului de neverosimilitate”.
Iată o caracterizare cuprinzătoare, reală, care situează și precizează prefect
opera lui Hardy, așa cum greu am putea întilni la alți critici.
Multi critici au căutat să stabilească paralele intre Hardy șl alți scriitori. Ian
Gregor, de exemplu, face o interesantă paralelă între Hardy și Lawrence. Criticul
nostru pentru a-l situa și mai bine pe Thomas Hardy îl compară cu doi scriitori, „unul
care utilizează intimplări multe și neașteptate, altui care nu are nici o intrigă in
operele sale: Balzac și Cehov. ......... intimplările	neașteptate ale lui Balzac nu sînt
armele destinului ... sint menite să exercite energia individului, puterea lui de
rezistență și de cucerire. Intimplările lui Balzac sini climatul în care individul se
realizează complet".
„Cehov este de două ori contrariul lui Hardy. „continuă criticul, „El nu are
Intimplări .., personagiile lui se macină aproape de la sine, prin dezagregare sufle-
tească ...” ..... la distrugerea lor colaborează intr-o măsură și mediul r el este o
clacă in care oamenii putrezesc*. Iată o nouă contribuție originală adusă la interpre-
tarea operei lui Thomas Hardy.
64
Un alt aspect ai operei lui Hardy pe care 11 relevă ibrăileanu ți care nu parc
să fie preocupat pe alti critici este și acela al învățăturii morale și filozofice. „Tnvă-
lătura morală ți filozofică, remarca criticul, iese ca și din contemplarea vieții. pentru
ca sufletul, în care se oglindește realitatea este normal și sănătos... și realitatea
sc reflectă în el ca într-o oglindă perfectă și curată".
în fine, Ibrăileanu ne mal spune încă ceva : ..înțelegerea numită și obiectivitate
este marea calitate a acestui observator al vieții. De aceea personagiilc lui sînt
mereu un amestec de bine ți rău — ca-n realitate, ca-n Tolstoi — un amestec apoi
de tragic ți de comic — iarăși ca-n realitate. De aceea toate personagiile lui au și
nu au dreptate, ca-n realitatea vieții.*'
D. H, Lawrcnce vorbește și el despre înțelegerea pe care o găsește la Hardy,
dar despre o ,,înțelegere a tot ceea ce line de simțuri”.
Dacă unull dintre criticii contemporani1 au găsit că scenele cele mai memorabile
din opera lui Hardy au trăsături de coșmar asemenea scenelor din Dostoievski, sau
stabilesc legături intre mitul din opera șa și acela din opera lui Dostoievski, ori con-
sideră că anumite scene sînt tot atît de nereale ca și halucinațiile protagoniștilor
lui Dostoievski, Ibrăilcanu >1 apropie și el pe Hardy de Dostoievski, însă pe un alt
plan. Anume, acela al curajului. ,,curajul lui Hardy", remarcă Ibrăilcanu „este egal
cu a! lui Dostoievski El nu dă înapoi dinaintea nici unei concluzii. Are curajul să
zdrobească fericirile cele mai meritate și mai ineîntătoare. Are curajul să
sfarme lot ce a creat mai scump pentru cititor — să înregistreze toată cruzimea
ironică a vieții, să se facă executorul destinului”. Iar mai departe, adaugă : ..Si cu
tot caracterul acesta tragic, opera sa îndeosebi de a lui Dostoievski, este mereu
încântătoare, luminoasă, prin arta ei, prin stil, prin poezia spectacolelor naturii,
prin umor, un umor reținut, discret, obținui prin redarea exactă a vieții, prin fnfeie-
g£re ți nu prin șarjă și fantastic ca la Dickens, ori prin dișprel și tandrețe ca la
Analol France". Acea înțelegere despre care vorbeam mai înainte și care reprezintă
o contribuție deosebită adusă de criticul și profesorul ieșean la cunoașterea operei
lui Hardy. Ibrăilcanu subliniază cuvîntul Înțelegere, addugind „că acest cuvint tre-
buie repetai mereu cînd e vorba de Hardy”. Iar aici se cere reținut încă un alt
aspect relevat de Ibrăileanu cu deosebită sensibilitate și acuitate: .......... această ati-
tudine și umor nu putea avea loc decit în zugrăvirea unei societăți așezate, cu o
viață sufletească bogată, cum e poporul englez...”
Ibrăileanu, după ce trece în revistă cîteva dintre romanele lui Hardy, se oprește
asupra romanului „Sub frunzișul înverzit”. Mai loti critici sini de acord că aceasta
este .lucrarea cea mai perfectă de artă', după cum declară Gucrard \ sau în cuvin-
tele lui Carpenler1.” reprezintă conflictul intre nou și vechi între viata simplă
rurală și lumea sofisticată, speculativă complicată, mecanizată, realizarea sa este mai
perfectă în acest gen particular”. Pentru Ibrăileanu este : .... o idilă rustică din viața
populară, care transcrie un tablou olandez ,,. numai poezie, umor, imagini îneîntă-
toare...” și Ibrăilcanu încheie: ........... nu	e cea mai caracteristică, nici cea mai
impunătoare operă a lui Hardy. Dar c cea mai incinlăloarc și una din cele mai fer-
mecătoare cârti din lume". Cîteva cuvinte doar, care însă au darul dc a te stimula
la lectura grabnică a cărții.
lată, dar cum într-un număr redus de pagini, Ibrăilcanu, izbutește în mod viu,
instructiv și inteligent să redea caracteristicile operei lui Hardy. El aduce contribuții
noi, originale, făcind paralele puțin obișnuite, punind in lumină trăsături nerelevate
de altii critici.
Figură impresionantă și luminoasă a culturii noastre, personalitate complexă,
Ibrăileanu. știa fără îndoială, ca nimeni altul să pătrundă cit mai în adțncul Lucru-
rilor, să disceamă cu infinită sensibilitate și nemărginită urlă, toi ceea ce e neex-
primabil Intr-o operă literară. Iar din lungul șir al criticilor, pe plan mondial, este
oare unul care să li vehiculat o bogăție nesfirțită dc idei a căror actualitate nu se
pierde, ața cum a făcut Ibrăileanu?
Cu modestia și timiditatea sa, trăind tnlr-o perioadă in care activitatea șa putea
mai greu să-ți găsească condiții proprii unei mai depline dezvoltări, tot ceea ce a scris
Ibrăileanu nu a căpătat Întreaga amploare la care avea dreptul. Atit pentru cercetător,
pentru istoricul literar șl critic, cit și pentru toii cei care îndrăgesc literatura, studiile
’] Hieb»rd Cnrpenlcr, Thomas Hardy. New York, 1961
*) Albiri J. Gucmrd, Thomns Hardy, The NovtH and StorirS. Cambridge Mass.. 1949
‘j Richaid Carpentcr. Thom« Ilnrdy Ynrk, 196+.
65
9 — Orizont
lui Ibrăileanu. Ibrăileanu formează prețioase îndreptare, lucrări ce pol fi mereu consul-
tate cu același viu interes, deschizind continuu noi perspective, constituind totodată
încîntătoare lecturi.
Opera sa te copleșește prin conceptla-i despre literatură ți viață, prin străful-
gerările ideilor, prin crearea de valori sociale și sufletești, prin complexitatea gtn-
dirii, a culturii, prin bogăția sufletului său, pe care a știut să o dăruiască fără rezerve.
Citirea studiilor, a criticilor, a notelor, a tot ceea ce a scris Ibrăileanu este asemenea
intîlnirii cu o mare personalitate, un prilej neprețuit de îmbogățire a mintii $1 a sufle-
tului, de pătrundere mai adincă a realității, dc cunoaștere mai largă a adevărului,
de sesizare a trăsăturilor specifice ale operelor literare in adevărata lor lumină,
rar exemplar de critică perfect realistă.
66
Din lirica R P- Bulgaria
Elisaveta Bagriana
ULT1MUM VALE
Trăiesc aceste fugitive clipe,
îndelung așteptate, zădărnicite atît de repede,
împrejurul lor zumzăie gîndurile mele rătăcitoare,
dar niciodată, la nimeni, nu vorbesc de ele.
Retrăiesc prima speranță care atît de grăbită
se lăsase asupra noastră, ca un șoim cu aripi libere,
oprinzînd în sufletele noastre curcubeul cu $apfe culori
și i/umfnînd întllnirea noastră fără mîine.
Revăd străzile țesute din promoroacă
străbătute lent, în ora de-adio
și lunga sclipire a mii ni i tremurînde
însemnînd In fața noastră zigzaguri rupte.
îmi amintesc chiar... îmi amintesc, oh, numărul trenulai,
și, în gară, micul fluier ciobit.
Dar ce-mi pasă dacă lacrimile îmi suie în ochi,
buzele mele nu mai îngînă nici o chemare, nici o iertare.
TU VREI
Tu vrei să fii liber și singur
fără familie, fără cămin drag,
vrei să rătăcești cu vintul pe tot pămîntul
și să nu te reîntorc! niciodată pe cărările bătute.
Tu vrei de pe-un pisc încă neatins,
să sfidezi pe cei josnici, mărunți și lași,
vrei să respiri suflul aspru și pătrunzător,
suflul celei mai îndepărtate mări, încă nestrăbătută.
Tu vrut-ai viața să-ți fie un vis,
patria ta universul generos deschis
și înlocuit-a! universul, viața și visul
pentru două buze fierbinți, pentru doi ochi sclnteietori.
fn românește de AL, J£BELEA MU
67
NOI NE LUĂM BUN RĂMAS ÎN PIAȚA ORAȘULUI
Am îdrăgit acest oraș
mai mult decît toate orașele Lumii.
Am îndrăgit strada „Augusta Traiana",
obscură ca trecutul numelui meu.
Am îndrăgit odaia cu instalația electrică arsă.
Am îndrăgit și mica scenă a teatrului
și sala rece în timpul repetițiilor.
Am îndrăgit toți prietenii tăi.
Cit de puțin îți trebuie să îndrăgești un orașI
Și tot atît e suficient
ca să-l urăști...
Noi ne luăm bun rămas în piața orașului.
Tu le întorci la teatru.
Eu mă duc la gară.
Lungă va ii călătoria ta pe scenă-
vei parcurge multe veacuri,
vei parcurge multe neliniști străine.
Eu n-am să trec mai departe de secolul meu
și viața toată voi juca înverșunat
unicul meu rol...
Noi ne luăm bun rămas în piața orașului.
Mă vor liniști vitezele mari.
Mă vor liniști distanțele mari.
Rog trenul să meargă mai mult.
Nu sufăr de nerăbdarea majorității călătorilor.
Orașul spre care plec, e următoarea mea gară, unde
voi mînca un sandvici,
voi bea ceva caracteristic acestui oraș,
voi suporta ceva caracteristic acestui oraș,
voi rîde ceva caracteristic acestui oraș-
pînă aștept trenul următor,
voi Îndrăgi o femele
și ca întotdeauna, o voi îndrăgi cu adevărat.
Pînă aștept trenul următor...
Noi ne luăm bun rămas în piața orașului.
Și ne prefacem la fel de triști.
Și la fel de bine înțelegem,
că se poate minți la fel,
dar la fel nu se poate Iubi...
Noi ne-am luat bun rămas în piața orașului.
68
Vania Petcova
amăgire
Tu ai mințit
șl lată :
Mozaicul violet al cerului e spart
iar luna Întrebare.
Iarba de bătrînețe — argint încărunți,
pămîntul iși opri din ritm șl din mișcare.
Vîntul cu armăsari înnebuniți
trecu în goană prin copaci
șl inimile frunzelor zvîcnind
scînteiard palid,
Fructele cu o ultimă suflare
își ghemuiră sîmburii
și r Iunie cu chicote de gheață
se căptușiră în maluri.
Fiarele sălbatice s-au oprit
cu nările la pindă,
oamenii și-au strins mîinile
refugiate în pulsuri.
Iși sparse baloanele
bătrîna vreme terestră
și ultima dragoste spînzură
imponderabilă ca o păpădie.
Pe față am simțit
păianjenul ridurilor,
și copilăria-mi se descoji palidă.
Strigăt de durere și tăcere
în rana verde a amintirii.
Strigăt și 'durere, strigăt și fulger..,
$i începuse toamna.
MOARTEA LENTĂ
Nu mă tem
de moartea năpraznică.
Teamă îmi este
de moartea domoală,
cînd copacii
vor trece in ploaie
de lacrimi neașteptate.
69
Cind p/eoapele frunzelor
vor cădea șovăind peste iriși,
spre a nu vedea
cum mă Întorc atît de încet
în depărtări.
Cînd soarele își va desface
aceeași rană de milenii,
necugetul 1! voi lăsa
cu resemnare, să mă soarbă,
$i totuși voi simți sărutul,
dar de iubire n-am să pîlpli.
Voi ști poate că sînt frumoasă,
dar cu a curcubeului vîrstă.
Glasurile s-or stinge asemeni unui sunet
in nourul trupului meu.
Poale voi exista încă
dar voi ști că m-am stins.
Și ochii celor dragi
vor pluti ca niște păsări,
iar eu voi face semn din înălțimi,
fără a făgădui nimic.
Nu mă tem
de moarte năpraznică.
Teamă îmi este
de moartea domoală.
1n Fomlnețte dc MAH1Ă MAGDALENA MUTASCU
70
Miron Radu
Paraschivescu:
„ULTIMELE"
cronica
literară
*
Editura Cartea românească aduce un ultim omagiu poetului Miron
Radu Paraschivescu publiclndu-i postum cartea de versuri Intitulata
chiar de către autor, Înainte de moarte, Ultimele. Un volum tipărit în
condiții grafice ireproșabile cu un cald cuvînt semnat de Marin Preda:
Ora despărțirii de un prieten iar in facsimil poema Prefață, datatd 2 no-
embrie 1970,
Nu este chiar ușoară detașarea completă de om și viața lui pentru
a judeca critic aceste poezii cu inegalitățile Inerte lirismului specific lui
Miron Radu Paraschivescu, mai accentuate aici din pricina grabei cu care
s-a alcătuit volumul din piese disparate, aparținlnd unor epoci diferite dar
care păstrează totuși o anume atmosferă cu care poetul ne-a obșnuit
însuși caracterul confesiv de ultimă oră le dă un anumit ton și un
farmec de taină. Poetul, după cum singur mărturisește, se află la ceasul
cind este, trebuie să fie, conștient că nu-și mai poate face iluzii de nici
un fel. încearcă
... „nebănuita voluptate
A tocului uitat în călimară"
Uitarea ține de popasul inerent unei priviri In urmă, nu de o neputință
care ar fi amară. Trecutul stăruie ca niște mori de vint cu
... „brațe lungi și răschirate
Tn cruce potolită peste casă"
Amarul nu lipsește In acest punct. Toamna — și din păcate e toamna vie-
ții — este și amară. Cuvintele ca și frunzele ce coboară desfrunzirea
colorată a pomilor, ca un sunet de vitralii sparte, ecou al unei orgi și-a
stins brusc sunetele, Prefața se Încheie cu cîteva versuri ce stăruie ase-
meni unei voci Intr-o imensă pădure, glas ce nu se mai stinge,ce nu
poate pieri pentru că cuprinde și se indentifică cu starea de conștiință a
oricărui poet ce se vede în preajma acelei ultime nopți despre care
vorbește Horațiu,
Intenția poetului a fost, publicin'd acest volum — dacă am Înțeles
și pătruns versurile sale — să ne dea prlntr-o ultimă șl tlrzie culegere,
liniile directoare ale lirismului său, așa cum se desprind ele de la prima
carte Cîntice țigănești (1941) pină Ia Tristele din 1965. Chiar dacd rea-
Uzările sînt adesea departe de modelele existente in volumele anterioare,
totuși un cititor atent va găsi aici toate coordonatele pe care poezia Iul
Miron Radu Paraschivescu s-a mișcat cu mobilitatea unul liric niciodată

71
mulțumit, căutînd mereu, îndoindu-se parcă pină și de vocația-i proprie.
Așa se face că vom găsi în aceste poeme și ironia și detașarea ușor ele-
giacă 'din Cîntice și patetismul poetului angajat în realitățile contempo-
rane și sentimentele unui poet profet indentificat cu patrfa sa.
Cînticele rdmîn Inegalabile. Din aceeași familie Ultimele ne oferă
citeva titluri: Cîntic de mierlă, Romanță marină, Marginile singurătății,
Sărut, Idilă în Dobrogca. Tot in această categorie am putea menționa,
lărgind sfera, Fericirea pe lumea asta, sonetul compus după Cr. Plantin,
cu humorul lui negru. Fondul elegiac:
,,Iar prin văzduhul nopții cînd străbate
O pasăre cu țipătul de dor,
Citeam în sfișiatul meu amor
Necruțătoarea grea singurătate4 (p. 91),
rafinamentul expresiei:
,,Iar printre brusturi și legume
Pe roase culmi la Cetlagea,
Un smeuriu apus de lume
Din zarea lincedă curgea" (p. 94)
au rămas ca niște vestigii de preț, alături de atitudinea globală plină de
zeflemea și iznoavă, Ele prelungesc nu numai omagiul adus mahalalei
bucureștene, sursa lor directă, dar și starea de conștiință pe care faptele
cuprinse In eîntieu] ce ține adesea mai puțin decît un răsuflet au creat-o,
cu melancolia ușor ironizată sau cu zîmbetul amar unei participări nu
chiar întîmplătoare.
Fără îndoială Cinticul de mierlă amintește Cinticul de poterași dar
nu numai mijloacele poetice sînt total deosebite ci și tensiunea lirică
îndreptată în altă direcție. Forța expresiei :
Și-am zis verde, frunză rară,
Arz de dor ca o țigară.
Ca să ies în primăvară
Să mă văz la mîn'dra iară" (p. 59)
a rămas dlnd spor unei finalități care în ceialată poemă lipsește:
,,Haideți, fraților, mai bine
Nc-om lega care cu cine,
Sculăm țara din rușine
Și-om scăpa-o de jivine.
Noapte neagră, zări senine." {p. 60).
Poetul a voit — și aceasta e a doua caracteristică a întregii sale
creații, — sd scrie o poezie strins legată de realitățile românești. De
altfel o întreagă secțiune din Tristele este întitulată Tar®. $i în Ultimele
e o poemă care nu întlmplător poartă acest titlu:
„Astfel ne-a fost de totdeauna dată
Țărîna de grădini și bărăgane...“ (p, 54}
72

Sentimentul patriotic se filtrează discret, abia simții ca un parfum ce
adie dintr-o floare proaspăt deschisă. Cuprinde întregul ce stăruie, chip
nedespărțit de conștiința poetului .■
,E astăzi una, cum a consfințit
Și cronica, și fapta anonimă,
Din Marea marc pînă-n asfințit
Veghează Cronos unitatea primă", (p. 55)
Patria nu-i o abstracție ce se pierde printre versurile pline de lirism
ci o realitate vie așa cum se desprinde din poema Slăvitele zile :
„Ce limepede, Patrie, crești
Acuma, cînd vara e-nvinsă ... (p. 45)
Poetul a iubit aceste realități vii ce cresc și se dezvoltă, ce se fău-
resc sub ochii noștri și din care-a treia caracteristică și-a extras sub-
stanța. Declarația patetică stă mărturie iar poemele Și așa-i bine, A fi
liber, Colonialism, Din depărtate țărmuri, Dintr-o zi a lumii, Manifest
electoral. Cosmonaut, din actualul volum sînt expresia participării ia
frămîntările contemporane. Că este mult prea mult retorism în ele este
adevărat dar poeziile se înalță din intimplări și prefaceri, ca un lan In
care alături de păioase sînt și buruienile cu farmecul lor.
Poetul se gîndește la o;
„Eternă
Poezia demnității.
Șî-n piept îmi arde gindul cel frumos,
S-o apăr, de-ar fi foc să-i dau cetății" (p. 40).
O poezie a demnității umane i-a preocupat întotdeauna pe Miron
Radu Paraschivescu așa cum întregul volum, Ultimele, este un mesaj
al acestei demnități către cel ce rămîn să participe la acele realități de
care poetul se desparte cu regret dar și cu încredere ;
„Ei, dragi prieteni, am rămas la fund 1
Tristețea nici nu-ncerc să mi-o ascund
Pe lingă noi trec pruncii mai departe
Citindu-și viitorul ca-ntr-o carte*.
ION MAXIM
73
Al. Simion: „ANOTIMPUL POSIBIL" )
Indiferent de ecoul sau de problemele ce le ridică poate, cartea
lui Al, Simion este menită să deruteze prin caracterul original al exem-
plarității ei. Controversa poate porni chiar de la titlu. De ce romanul
se numește „Anotimpul posibil ?“ Titlul adeseori e ceva accidental,
ipotetic, necuprinzător sau arbitrar. Totuși, în cazul de față, cititorului
nu-i vine să creadă, după ce a închis cartea și s-a obișnuit cu lungile
comentarii privitoare la comportarea controversabilă a personajelor, că
autorul a ales un titlu întîmpiălor. E vorba așa dar, de un sezon din viața
unui individ sau legat de evenimentele istorice trăite de eroi ? Posibilul
este oare un atribut al virtualității literare sau al trăirii psihologice ?
Sau și al uneia și al celeilalte ? Oricum, impresia de problematic, de
incert și de vag persistă ca o calitate stilistică a glndirii lui Ai. Simion,
In ciuda stufosului material de viață asupra căruia insistă investiga-
țiile sale.
Roman-eseu ca factură de prezentare a personajelor, întrucît sub-
ordonează toate planurile demonstrației sale unității date de ceea ce e
viu, trăit in experiență, Anotimpul posibil ipostaziază, în trei destine
omenești eterogene, personalitatea istorică a activistului de partid în
două perioade deosebite ale vocației lui revoluționare. Caracterul rea-
list al viziunii romancierului, care urmărește lucid conturarea unor per-
sonaje tipice în împrejurări tipice, deși mult învăluite în aserțiuni de
ordin analitic, nu estompează drama caducității relațiilor dintre oamenii
apropiați o dată prin luptă și ideal și despărțiți apoi de condițiile noi
de viață. Drama aceasta n-o trăiește, prin destinul lui individual, numai
personajul Neag, inadaptabilul mereu încercat de nedreptăți subiective,
ci șl ceilalți dor tovarăși, căliți în lupta din ilegalitate, Nicolae și Emil,
incontestabil mai dotați pentru a se cristaliza sub influența unor noi
condiții exterioare. Nu destinul individual al fiecăruia cauzează deose-
birile de structură, nemulțumirile sau satisfacțiile lor personale. In
acest sens, atitudinea obiectivistă a romancierului, imparțialitatea lui
e cu aiîi mai meritorie, cu cit, fără îndoială Al, Simion este tempera-
mental un liric reținut, căci astfel n-am presimți mereu aura mitică
ce-l învăluiește de la început pe Neag. Tehnica folosită în conturarea
acestui personaj central amintește oarecum subtilitatea lui Camil Pe-
trescu, dar „misterul" personajului depășește drama iui individuală, toc-
mai pentru că romanul acesta nu relatează drame personale. Autorul
are bunul gust de a evita melodrama, susceptibil de a fi exploatată mai
ales pe latura destinului individual al personajelor.
Dacă am subliniat însă faptul că romanul Anotimpul posibil comu-
nici fiorul existențial al unei drame profund omenești, aceea a cadu-
cității relațiilor afective dintre luptătorii pentru același ideal, am luat'
•) Ed. Eminescu. 1971. 351 pag.
74
în considerare, atit modalitatea de prezentare a destinelor eroilor, cît
și sentimentul răscolitor ai ireversibilității timpului, ca factor creator de
evenimente ale căror repercusiuni psihologice au numai o pasageră
valoare subiectivă, A da expresie artistică unei asemenea drame
înseamnă a sesiza o coardă etern omenească capabilă a provoca o vi-
brație intensă prin virtuțile creației literare și, totodată, a pleda pentru
o Înțelegere mai înaltă a efortului de a ne trăi mal activ, mai frumos
viața.
Cele tref ipostaze sub care sînt anaiizate și comentate comportările
omenești, psihologice, ale activistului de partid, purtător inflexibil al
unui ideal politic și social și victimă subiectivă totuși a unor împreju-
rări obiective, indiferente înclinațiilor sau prejudecăților ce-i făuresc
destinul personal, nu sugerează nici o atitudine de simpatie directă din
partea autorului. In ultimă analiză, nici unul dintre cei trei, nici Neag,
nici Nicolae și nici Emil, nu are caracter exemplar, pe latură strict indi-
viduală. Putem judeca pe fiecare după multe însușiri discutabile în rela-
țiile lor cu prietenii, cu femeile iubite și chiar după țefu] lor de viață
familială. N-am nici măcar impresia că vreunul din ei, In speță nici chiar
Neag, ar fi un înfrînt al vieții. Psihologic vorbind se pare că incon-
formistul Neag ar fi cel ce rezistă mal bine rutinei, stereotipizării, limi-
tării eului, atit față de „birocratul'* Emil, cît și de scrupulosul Nicolae,
organizatorul tuturor confruntărilor cu trecutul, singurul biruitor, con-
secvent misiunilor cerute. în realitate, Neag nu are mobilitatea Inte-
rioară necesară să se obiectivizeze, să învingă punctul de vedere ai
unor idealuri abstracte preconcepute. însăși iubirea lui pentru Nell este
cristalizarea abstractă a unei proiectări ideale, a propriei individualități.
Nu întîmplător, pasivitatea și ezitările din ultima perioadă a vieții sînt
puse mereu pe seama unei „dreptăți" personale (ca și cînd ar exista
dreptăți multiple, cum afirmă cu naivitate Nicolae și Emil în imaginarele
convonbiri cu el).
înțeleg că cerințele de construcție literară au făcut ca personajul
Neag să rămînă estompat, cel puțin în anumite sectoare sufletești, pen-
tru a i se sugera astfel caracterul misterios șt în același timp plin de
farmec, intransigența sa cucerind pe parcurs, nu numai atașamentul
exaltat ai lui Emil care îl mitiza („oglindă și ipostază a propriei exis-
tențe*) cu romantismul vlrstei lui adolescentine —ci realiza așa și
idealizarea principialității sale și în sfera mică a eului ultragiat.
«Șuvoiul m-a aruncat parcă pe țărm arid de piatră — spune Intr-un
loc Neag, obosit de scormoniri interioare, — ți-mi seacă dorințele, sen-
zația vieții, a participării la procesul vieții se spulberă, clipe de indife-
rență și nepăsare care se răzbună și se vor răzbuna și apoi un soi de
neastîmpăr și de mînie fără să știu ce-mi lipsește ori prisosește, ori
poate că știu" (Pg, 255) Modestia, resemnarea lui Neag, dispariția Iul
chiar, sînt condiționate de izolarea sufletească, insuportabilă, din care
nu se poate mintui nici prin căsătoria sa cu femeia iubită, fiindcă între-
gul său sistem de reacțiuni morale fusese derutat de viața nouă, de ros-
turi legate mai mult de secunda destinului individual „Victoriile își au
tristețile lor, o umbră mai mult ori mai puțin stăruitoare care le înso-
țește, și care se proiectează uneori peste cumplite prăpăstii" țpg. 244]
va spune într-un ioc, justificindu-și o anumită comportare vitală. Drama
75
rămîne totuși psihologică și neînțeleasă, întrucît personajul Neag, cu
semnificația Și dimensiunile mitice atribuite, nu e pus niciodată să-și
mărturisească motivele acțiunilor sale.
Prozatorul Al. Simion face adeseori exces de cuvinte, dar nicio-
dată dialogul nu este folosit de el decît printr-o ipotetică adresă mono-
logată, ca o sesizare care nu așteaptă răspuns. Motivarea formală a
cuvintelor spuse astfel nu explică o pasiune sau o ctrnmd sufletească,
ci doar ne lasă s-o ghicim. De aceea, în literatura epică cuvintele rela-
tează de obicei, amănuntele și împrejurările întîmplărilor semnificative,
folosind tot felul de modalități stilistice și moduri de expunere. Expli-
căm indirect faptele personajelor, dar nu numai pentru a satisface prin-
cipiul rațiunii suficiente, ci cu scopul de a le face cunoscut motivul
eficient al reacțiunilor psihologice, bineînțeles după convenționalita-
tea familiară literaturii. Adoptînd maniera intelectuală a comentariilor
prezumtive la adresa personajelor ca unică modalitate de expunere,
Ai. Simion renunță la o serie de alte posibilități de conturare a persona-
jelor, poale mai nimerite, în tot cazul mai puțin monotone, mai acce-
sibile.
Motivele adînci ale sufletului omenesc nu se pot expune printr-o
simplă și unilaterală informare „prietenească" dată de însuși eroul unor
fapte derutante prin neprevăzutul lor, cum ar fi, de pildă, legătura vino-
vată a lui Nicolae cu femeia adăpostită împreună cu soțul în timpul
unei acțiuni politice ilegale, femeia care își va părăsi nejustificat băr-
batul legitim și copilul spre a se atașa definitiv de erou. Deși roman-
cierul știe să motiveze acțiunile politice ale Iul Nae Nicolae, creind
un personaj interesant și complex sufletește, prin maniera expunerii
directe a monologului justificativ adresat tovarășului de luptă, persona-
jul este caricaturizat sufletește (vezi pag. 87). De altfel, viciul cel mai
mare al acestui procedeu, folosit cu exclusivitate în romanul său de
Al. Simion, constă în faptul că el nu izbutește să individualizeze și prin
stil, prin exprimare originală, diversitatea 'de caracter a personajelor,
care ar trebui, fiecare, direct sau indirect, să se slujească de un alt
mecanism al gîndirii decît cel al autorului.
Romanul Anotimpul posibil, chiar dacă stilistic nu i-a îngăduit
autorului să depășească obstacole dificile raportate la tehnica expunerii
și a compoziției, rămîne valoros prin probitatea ideilor, prin frumusețea
unor evocări sentimentale (pag. 199, 205, 291) și mat ales prin complexi-
tatea și umanitatea personajelor, îmbogățind literatura noastră cu ima-
ginea interesantă și vie a psihologiei activistului de partid, ipostaziat
artisticește în condiții asemănătoare dar reale, conturat în destine
umane, refractare — în esență — schematismului.
NICOLAE TIRTOI
76
Paul Zarifopol: „PENTRU ARTĂ LITERARĂ"')
Activitatea intensivă de editare științifică a criticilor români din
trecut cunoaște o reușită importanță prin apariția operei lui Paul Zari-
fopol, cuprinsă In două ample volume, îngrijii cartonate șl cu un aspect
grafic impecabil. Editura Minerva își dovedește Încă o dată seriozitatea
șl competența în înfăptuirea unui program cultural dinamic. Pentru
prima oară quasi-totalitatea lucrărilor lui Paul Zarifopol, inclusiv cele
rămase pină acum răspîndfte prin ziarele și revistele vremii, este pusă
la dispoziția noastră în condiții optime de lectură, datorită remarcabi-
lului filolog șl istoric literar Al, Săndulescu. Studiul său introductiv,
bogat în idei și pregnant ca formulare, constituie o bună uvertură la
lectura celor peste o mie de pagini. Lucrarea este dotată cu un aparat
critic riguros întocmit.
Cine a fost, cine este azi Paul Zarifopol ? „Paul Zarifopol e un
junimist modern, dărimător lucid al falselor valori, dar mai deschis Io
noutate, la complicația psihică a omului din secolul nostru, e un intelec-
tual de rară finețe, citindu-i pe clasici cu spiritul insurgent al unui avan-
gardist", astfel il definește, în încheierea studiului său, Al. Săndulescu.
Paul Zarifopol și-a exprimat adesea opiniile despre condiția criti-
cului literar. lată o propoziție de un evident adevăr: Cosmogonic, comic
sau erotic, cuprinsul intelectual nu creează ierarhia estetică „(Poezia
filozofică, voi. I, p. 203). Tot atît de incontestabilă afirmația : „numai
deosebite operații intelectuale pot extrage din simpla turburate sentimen-
tală motive de creație artistică" (Artă literară și simplă literatură, voi. 1,
p. 346). Și totuși dacă singur cuprinsul nu e dătător de ierarhie estetică,
el nu rămîne nicidecum în afara actului și obiectului estetic și nu este
nici o dată indiferent sensibilității perceptorului de frumos, și o axiolo-
gie modernă, bazată pe întreaga experiență o istoriei artelor, trebuie
să cuprindă un adevărat evantai de criterii in aprecierea operei ca întreg,
fn felul acesta, dacă l-am considera pe Zarifopol exclusiv sub lumina
acestor profesiuni de credință, apariția operei sale încă ar avea meritul
de a mobiliza, polemic, argumentele în favoarea unei estetici dialectice
și revoluționare, care să lămurească, printre altele, „enigma* prin care
ideile mari devin frumoase și prin care frumosul devine generator de
idei mari.
Situîndu-I pe Zarifopol în epocă și în propriul său context, vom ob-
serva frecvența aproape obsesivă cu care apar în eseurile și foiletoanele
sale, atacurile cînd directe și bruște, cînd de o subțire ironie, la adresa
burgheziei anticulturale, sau, mai rău fățarnic culturale și perfid opre-
sive : „Băiat cult, om occidental, spirit european sunt trei ziceri foarte
*) Ediție îngrijiți, «ale, bibliografie ți studiu Introductiv de Al. Săndulescu. Lditura Minerva.
BwcutcsH. 1WL 2 volume.
77

iubite în stilul românesc public (...) Criticul arată cum și de ce s-a
emofionat artistul și explică, prin urmare, băiatului cult pentru ce opera
artistului îl emoționează și pe el" (Estetica utilă și culturală, voi. I, p. 43).
In formulări necruțătoare, criticul execută „literatura" la modă ; „De la
un capăt la altul, romanele lui Bourget sunt același magazin de galante-
rie pentru trebuințe și ambiții suburbane" (Tolstoi și Proust, p. 256). O
întîmplare plină de haz: recenzia sa, de o ironie fină dar nu mai puțin
clară la romanul Climate de Andrâ Maurois este luată în serios de admi-
ratorii iscusitului diletant francez. In altă parte, el rezumă astfel, în
stilul său tranșant, problema.- „Burghezia nu a fost in stare a-și nimeri
un stil emoțional" (Despre vorbele de dragoste, p. 426).
Se subJiniazd de obicei, pe drept cuvînt, anticlasidsmul lui Zarifo-
pol. Desprindem însd un pasaj în care la această atitudine vine să se
adauge semnificativ un fapt puțin relevat pînă acum : împotrivirea criti-
cului la inovatorlsmul cu orice preț; ei dd aici explicații judicioase, deși
foarte succinte, de natură sociologică, atît tradiționalismului cît și sno-
bismului : „Clasicii sunt nume proprii 'de Jiterați și de artiști pe care ie
învățăm în școală, sau le aflăm mal tîrziu din cărți sau de la persoane
frumos cultivate, Numele acestea sini ilustre șl vechi; In ele, fără să
fie ajutate de vreun alt cuvînt, stă acumulată o mare putere de sugestie.
De aceea și sunt o proptea folositoare pentru opiniile literare și artistice
fiindcă în orice domeniu omului îl vine comod să trăiască autorita-
tiv (...) Dezvoltarea capitalistă a culturii europene trebuia negreșit sd
pund în valoare noutatea ca atare — lansarea de articole noud este un
caracter general al pieții de asfdzi" (Clasicii, p. 35}, Dacă ne vom aminti
și numeroasele pasaje în care parvenitismul, comercializarea artei sînt
'direct blamate, vom înțelege și respecta, ca pe un fapt istoricește expli-
cabil, atitudinea sa de apărare a autonomiei esteticului ca un aci de apă-
rare, chiar dacă nu eficient, împotriva servituților intelectualului In
societatea burgheză.
Paul Zarifopol rămîne actual și pilduitor pentru seriozitatea, compe-
tența și inteligența cu care și-a exercitat profesiunea de critic literar.
O adevdratd pasiune a lucidității ii străbate paginile : „Argumentarea
nu-i un joc sterii, A găsi raporturi între idei este o viguroasă fecunditate
a spiritului și o sporire reală de cunoștințe (.*•). Prin urmare r înapoi
la precizie, la raționalitatea consecventă șl responsabilă 1“ (Paradisul
impreciziei, p. 109).
Studiile lui Zarifopol despre Caragiale au șî astăzi o prospețime
nealterată. El a găsit formule pregnante, nuanțe fine și totodată precise,
un mod concis de a exprima ceea ce este mal specific, mai personal în
arta marelui nostru comedioarei .* „Caragia/e a fost un demon al vese-
liei (...). Potrivit predilecțiilor sale pentru vechi metode dramatice ori
narative, Caragiale a dat adesea figurilor lui mecanisme de marionete,
dar excepționala lui capacitate de observare le-a făcut să fie păpuși de
caracter, printr-o strictă îngrijire artistică, cu o minunată putere de
exactă evocare" (Publicul și arta lui Caragiale. p. 188).
O afenfie deosebitei merită observațiile criticului despre ceea ce el
numește „minuțiozitate" ca o caracteristici a romanului modem: ,,Mi-
nufiozitatea psihologică a Iul Dostoievski, 'din Crimă și pedeapsă mai
78

ales, nu anunță metoda din A la recherche du temps perdu ? Trebuie luat
seama că voluminoasa istorie a lui Raskolnlkov expune doar o criză
foarte scurtă, și această restrîngere a dramei In timp face posibilă cobo-
rîrea In amănunțimile vieții interioare cu o Intensitate necunoscută
literaturii anterioare. Rușii au arătat viața sufletească in mișcarea ei
imediată și devenirea reală a acestei vieți au adus-o ei în locul caracte-
rizări prin definiții și scheme generale, în locul rezumatelor și surogate-
lor logice uzate în psihologia literară veche, cu deosebire în cea franțu-
zească* / Tolstoi și Proust. p. 258 / . Observații similare găsim și cu pri-
vire la romanul Adela de G. Ibrăileanu Jurnalul lui Emil Codrescu
este de un microscopism pîndltor implacabil, care surexcită atenția pînă
Ia culmi bolnăvicioase. Dl. Ibrăileanu este un teribil amănunțitor al vie-
ții interioare" / Delicate lucruri vechi, voi. 2, p. 67 f . Dar și fenomenul
invers, al contragerii maxime, apare investit cu funcții esteticeIar
invectivele de la bancher (e vorba de schița Două loturi, n. n). dau unui
din cele mai desăvârșite finale din întreg Caragiale: un capitol mare din
ideologia micului burghez e strins acolo în cinci rindurj 'de adevăr mo-
numental" / Introducere la ediția critică I. L. Caragiale, Opere / . Mulf
mai tîrziu, Levy-Strauss va face din schimbările de scară între mode! și
„reproducere" un criteriu definitoriu al artei. Cu atit mai interesante
aceste observații nedogmatice ale lui Zarifopol, izvorîte din cercetarea
atentă și fidelă a scriitorilor mari.
Paul Zarifopol a propus o critică „tehnică", în stare să cerceteze
„anatomia stilului", după expresia scriitorului său preferat. Flaubert,
amplu citat. Totuși, pagini de analiză stilistică se întîlnesc mai rar decît
ar fi așteptat. Un studiu despre Proust, din care vom transcrie mai jos
doar citeva scurte fragmente, atestă înzestrarea cu totul excepțională
pentru critica stilistică, intuițiile inedite în acea vreme, gustul rafinat,
intransigent, precum și amploarea culturii sale: „Structura perioadei
citate (...) arată că nu avem a face cu „fraza lungă" franceză din veacul
al XVH-lea (.. J. Fraza lui Proust merge în sinuozități cu totul libere;
vrea să modeleze cit se poate capriciile și surprizele gindirii imediate
(...). tn primele patru volume, impresiile imediate și reflecția abstractă
armonizează și rezultatul e de o incomparabilă noutate. Pe urmă, însă,
generalizările și explicațiile se lățesc și înăbușă tot mai mult Impresiile
f...) Rememorările atit de infinit variate, care se ridicau ca niște flori
imense șl stranii din amurgul somnolenței sau al deșteptării, din capri-
ciile misterioase ale visului din aureola tainică a senzațiilor,s-au istovit,
iar analize fastidioase șl comentarii îndărătnice le iau locul" (Despre
metoda șl stilul lui Proust, p. 457 și u.).
Paul Zarifopol a fost foarte aproape de descoperirea conceptului
modern de structură (să nu uităm că lucrările structuraliștilor nu depă-
șiseră încă pe atunci cercul restrîns al unor specialiști in lingvistică).
Iată o splendidă descriere a valorii de totalitate, de impact a imaginii
artistice: „Macbeth a ucis somnul. Vorbele aceste fac erupție. E o dez-
lănțuire neșteptată și deplină a fanteziei, care ne aruncă departe de
planul retorici nu se explică, aci, nu se compară, nu se deduce; in nici
un fel precis rațional nu se leagă — ci legătura stă ascunsă în tonul
interior și adînc al unui total de impresii (...) In bruschețea prezentării
79
și, prin urmare, în siguranța genială cu care a fost percepută valoarea
impresiilor, stă puterea acelui incomparabil efect poetic'* (O replică din
„Macbeth", voi. 2, p. 486), Este interesant de observat locul foarte precis
ia care se oprește el in elaborarea acestui concept estetic. „Numesc ne-
pricepuți în artă pe acel care nu o pot simți direct și în ea însăși, ci
numai o interpretează asociativ (...) plăcerea percepției, a imaginației
și a înțelegerii formează ceea ce se poate numi impresie estetică. Dispo-
ziția optică, în forme și culori, acustică în motive și acorduri, imaginativă
și acustică în înțelesul șl ritmul vorbelor, această dispoziție este subs-
tanța operei de artă, este toată opera de artă (...) Nepricepuții nimic
alta n-au decit asociații lăturalnice, și asociațiile sunt infinite. Infinite
sunt, prin urmare, și neroziile pe care ie pot spune ei despre artă"
(Arta $i cei de pe dinafară, voi. 2r p. 276). Pasajul merită o atenție deose-
bită. Remarcăm noțiunile de „înțelegere" și de „înfeîes'1 care apar in
definirea valorii estetice. Cum poate însă „înțelesul" să fie despărțit de
„cuprins", ca să revenim, încheind in cerc drumul nostru prin opera lui
Zarifopol, la primul citat ? Tocmai aici rezidă de fapt esența problemei:
în ce mod un anume „cuprins", ca fond ideativ și emoționai, general
uman, devine „înțeles", tîlc, semnificație esteticește valabilă,ce meta-
morfoze sufere el de la stadiul intențional la realitatea concretă a operei,
cum, în sfirșit, înțelesul, ajuns element component al operei, nu poale
să nu fie unul din criteriile imanente ale valorii. Dar acest „înțeles"
concret în care a fost transmutat „cuprinsul", prin procese complicate
în care factorului conștient i se alătură totdeauna surprizele spontanei-
tății creatoare precum și melodiile de profunzime ianalizabilă ale eului,
redevine, în contact cu publicul operei de artă, „cuprins" care nu mai
este identic cu cel inițial, ci nuanțat, subiectiv, istoric, într-o continuă
schimbare și îmbogățire. Tocmai datorită purismului estetic profesat de
Zarifopol, care nu admitea posibilitatea interpretării multilaterale a
operei, el se oprește astfel în pragul conceptului de structură. Prin ter-
menul de „dispoziție" el descrie, cu concizia și pregnanța sa caracteris-
tică, ceva foarte apropiat de acest concept, refuză să vadă tocmai parti-
cularitatea esențială prin care o anume alcătuire devine obiect estetic:
posibilitatea sa de a iradia infinite asociații. Desigur că e vorba de o
reacție împotriva abuzurilor impresioniste sau sociologizante de reflec-
ții în jurul literaturii, de divagații și improvizații necontrolate. Dar nu
rămîne mai puțin limpede faptul cd Paul Zarifopol neagă principial
operei de artă facultatea de a-și multiplica înțelesul in conștiințe trans-
cenzind In permanență sfera strictă a „esteticului" ; nu acceptă realitatea
că „dispoziția" este zămislitoare de asociații din care criticul și cititorul
bun extrag pe cele mai importante, mai interesante, mai noi, nu acceptă
adevărul că obiectul estetic este nemărginit și generator de dezmărgi-
nire sufletească. Iată, deci, locul exact, pragul la care s-a oprit Zarifopol
în elaborarea unui concept atît de apropiat, în fond, de critica textuală,
„tehnică” Ia care năzuia. Spre satisfacția noastră însă în practica sa
literară el s-a dovedit un spirit larg, curajos, demn de a fi admirat și de
cei ce nu-i împărtășesc ideile și metoda, uneori nici gusturile. Paul Zari-
fopol impune prin ținuta sa intelectuală plină de prestanță, prin stilul său
magistral, prin discreția elegantă a omului ioarte sigur de cultura sa,
foarte stăpîn pe cunoștințele sale.
ALEXANDRA INDR1EȘ
80
N. D. PÂRVU
SFÎRȘIT Șl ÎNCEPUT
DE STAGIUNE
cronica
dramatică
*
Stagiunea teatrali încheiată a adus colectivului artistic și publicului
timișorean deosebite satisfacții legate de ridicarea instituției respective
la rangul de „teatru național", de valoarea cîtorva spectacole, de orga-
nizarea celei de-a treia sesiuni de comunicări științifice. La satisfacții
se adaugă, apoi, o serie de eforturi și emoții cu aspect pozitiv și negativ
legate de turneele întreprinse în țară — unele reușite, altele mai puțin —
de prezența la Festivalul din Voivodina și la cel din Vîrșeț, de întîlnirile
cu spectatorii, uneori, chiar la locurile lor de muncă.
Considerațiile noastre se vor referi, în primul rind, la repertoriul
prezentat, la modalitățile sale de alcătuire, la succesele și insuccesele
înregistrate în raport cu structura repertoriului și a publicului specta-
tor, cît și la instabilitatea actorilor.
Stagiunea încheiată a prezentat publicului spectator opt premiere :
FURTUNA de W. Shakespearc, TRAVESTI dc A, Baranga, ARCA BUNEI
SPERANȚE de I. D. Sîrbu, MOCKINPOTT de Peter Wcis. PISICA ÎN
NOAPTEA ANULUI NOU de D. R. Popescu, FEREASTRA DE MĂR-
GEAN de C. Banu, VAL-VÎRTEJ prelucrare de E. Simionescu și C. Geor-
gestu și DUMBRAVA MINUNATA, dramatizare de Alecu Popovici,
după lucrarea lui M. Sadoveanu. Privite faptele dintr-o perspectivă gene-
rală, după structura dramatică și valențele social-artistice și educative
ale lucrărilor reprezentate, n-am putea afirma că repertoriul este lipsit
de valoare. FURTUNA, TRAVESTI, ARCA BUNEI SPERANȚE sînt lu-
crări dramatice dc nivel artistic incontestabil. Mockinpott-ul lui Peter
Weis a fost ratat de către regie, care a încercat să .modernizeze*
montarea la un nivel exagerat, fără contingență cu coordonatele
estetice ale publicului nostru. Fereastra de mărgean a lui C. Banu
are însă deficiențe vizibile de structura dramatică : se vorbește prea
mult, se poetizează, retrospecții personale revin sub forma unor
personagii concrete, impresia finală subliniind valoarea recitativă
a textului și mai puțin pe cea dramatică. Spectacolul rezistă, în
special, prin lucrarea scenografică și prin unele interpretări fragmen-
tare actoricești. Piesele Val-Vîrtej și Dumbrava minunată au o prezență
bine motivată în repertoriul teatrului : e vorba de un teatru școlar pe
care-1 solicită educația tineretului. In organizarea acestui repertoriu,
insă, teatrul trebuie ca să urmeze o linie ascendentă. In stagiunea tre-
cuta — 1969-1970 — elevii au putut urmări lucrări dramatice din înce-
t — Orliont
dl
puțurile teatrului românesc, cu care se întîlnesc la lecțiile de literatură
română : Alecsandri, Eliade Rădulescu, Millo etc. în stagiunea recentă,
succesiunea istorică a dezvoltării teatrului nostru trebuia ilustrată cu
alte montări dramatice : Caragiale, Davilla, Delavrancea etc. în orice
caz ideea unui teatru școlar realizată și în al doilea an de către colecti-
vul timișorean — cu mijloacele limitate pe care le are— nu trebuie
părăsită, ci amplificată și organizată cit mai temeinic. A fost o perioadă,
în care teatrele noastre prezentau, în fiecare sîmbătă după masă și
duminica dimineața, matinee pentru școlari. Cu concurcul inspectorate-
lor școlare și a conducerii instituțiilor educative, procedeul ar putea fi
amplificat, și astăzi 1
Din cele opt lucrări prezentate în premieră, patru rezistă deplin și
incontestabil. Au plăcut școlarilor și piesele ce le-au fost destinate, dar
amplasarea lor fără respectarea unei logici a repertoriului, de la an
ia an, apare ca deficitară.
în alcătuirea repertoriului, conducerea teatrelor trebuie să se con-
ducă după anumite criterii precise: după nivelul publicului, după coor-
donatele sociale, culturale și politice ale societății, după structura colec-
tivului artistic al teatrului respectiv și după criteriul promovării noului
în dramaturgie și în arta interpretării.
Nivelul cultural al publicului poate fi stabilit prin discuții, prin
chestionare, anchete etc. și prin rezistența la un repertoriu dinainte pro-
gramat. Unele cercetări in această direcție au fost efectuate de către
teatrul timișorean. Nu știm, însă, dacă evaluarea rezultatelor s-a făcut
după criterii statistice științifice. Indiferent de nivelul publicului, reper-
toriul trebuie alcătuit pentru formarea și consolidarea unor coordonate
sociale, politice și artistice specifice colectivității socialiste. Concepția
despre lume și viață reflectată în piesele respective, idealurile persona-
jelor principale, trăsăturile fundamentale ale caracterului lor moral tre-
buie să corespundă, să reflecte politica vremii.
Componența colectivului artistic poate constitui un criteriu în sta-
bilirea repertoriului teatrului respectiv. în unele teatre pot domina acto-
rii simpatetici — inspirativi, sau cei constructivi, raționali și componiști,
sau actori cu valențe speciale pentru comedie, dramă, tragedie, melo-
dramă sau operetă. Apoi, fiecare actor are, de obicei, un vis, un idea]
profesional și așteaptă de ani de zile să apară în făptura unui anumit
personaj, dar regizorul nu știe acest lucru, iar directorul și mai puțin î'
în alcătuirea repertoriului este, deci, necesar ca in măsura posibilului
să ținem cont de structura predominantă a colectivului artistic și de
idealul interpretativ al fiecărui actor, ideal ce poate fi programat în
cuprinsul repertoriilor din doi sau trei ani.
în sfîrșit, al patrulea criteriu după care trebuie sâ ne ghidăm în com-
punerea repertoriilor este promovarea lucrărilor dramatice novatoare,
cu o structură artistică deosebită și a mijloacelor moderne, tot noi și
creatoare, pe care le descoperă regizorii și actorii. Firește, nu ne gîndim
la opere dramatice încîlcite, formale și exhibiționiste și nici la mijloa-
cele dc interpretare confuze și inverse ale actorilor improvizatori și
nepregătiți, ci la faptul că progresul este prezent peste tot în activitățile
umane, inclusiv în dramaturgie și în interpretare și că nu putem să ne
postăm pe poziții retrograde și statice, nici în domeniul acestei arte.
Prezența manifestărilor noi, originale, deschizătoare de drum va ocupa
82
un procentaj corespunzător cu nivelul publicului și cu obiectivele soci-
al-educative cele mai importante și imediat-necesare ale epocii.
Raportînd criteriile enumerate la structura repertoriilor teatrului
timișorean din ultimii ani, impresia noastră este că, o parte din ele au
fost avute in vedere. Penultimul criteriu, se pare însă că, a fost sistema-
tic neglijat: repartizarea rolurilor în raport cu idealul interpretativ, cu
visul fundamental al carierei actoricești I
Ultima problemă ce ne-am propus s-o sesizăm — fluctuația colecti-
vului artistic — deși are baze organizatorice, totuși produce consecințe
artistice deficitare. Cu ani în urină, fluctuația aceasta de cadre artistice
era minimă. în prezent, atît regizorii cît și actorii, după un an sau doi
de activitate, părăsesc scena teatrului timișorean. Ar trebui analizate
motivele, recunoscute deficiențele și îndreptate.
Stagiunea încheiată, cu realizările menționate, in primul an de exis-
tență a noului teatru național — încoronare a unei activități pozitive de
mai multă vreme — poate fi optimizată și mai mult, mai ales că In colec-
tivul artistic activează tineri actori pasionați și cu calități interpretative
deosebite,
83
cronica
editurilor
*
COLECȚIA
„UNIVERSITAS"
A EDITURII
„MINERVA"
In seria „Universltas”, editura „Mfnerva* a intenționat să publice mai ales teze
de doctorat din domeniul istoriei literare; ulterior au fost cuprinse aici și alte
lucrări de structura exegetică în primul rtnd caracterizate prin faptul că autorii lor
examinează tema abordată pină la epuizarea posibilă a surselor de informație lite-
rară. O asemenea colecție devine, de la început, o sursă documentară, o posibilitate
de informare sintetică, o adevărată „bibliotecă” de istorie literară romanească. Pentru
specialiști mai ales, colecția „Universitas1” se constituie ca o expresie a unui domeniu,
ca o revilalizare a problemelor istoriei literare, desconsiderate de proliferanta mo-
dernă a eseului. In structura ei, sena nu copiază colecții străine și nici nu impune
rigorile unor cercetări in sine, lipsite de o funcționalitate estetică $1 socială Nu
avem de a face cu lucrări în stil sorbonard utile într-o cultură epuizată de analize,
cum e cea franceză, și nici cu severitatea arhivistică a concepției germanice despre
istorie și istorie literară. Ne tntîlnim, in cadrul serici, eu monografii de autori sau
de probleme, cu investigatii documentare sau cu cercetări comparatiste, cu multe
consecințe pentru istoria noastră literară, mereu plină de noi puncte de vedere.
Fără să devină o colecție profesională, „Universltas* umple un gol dar inaugurează
fn același timp o întreagă literatură de specialitate, dc nivel academic și de presti-
giu științific.
Pină azi au apărut, fără o evidentă programare și fără să blocheze o tematică
sau un autor cîteva monografii (C. A. Rosetli dc Marin Bucur, Dimitrie Boiintineanu
și epoca sa de Teodor Vlrgolici și altele), fiind anunțate fncă vreo ctteva (fon
Piliai de Aurel Martin, Poezia lui Mihai Senine de V. Fanache). Problematica teoretică
a folclorului sau implicațiile istorico-literare ale domeniului sint cuprinse in studii
apărute sau in curs de apariție : Adrian Fochl — Georgc Coșbuc șl creația populara.
D. Caracostea și Ovidiu Birlea — Problemele tipologiei folclorice, Ion Taloș — Mej-
ierul Monoic, Cîteva investigații sint semnate de romaniști prestigioși ca italianul
Marin Ruflini (Bfbf/otcca Stolnicului Constantin Cantacuzlno) sau maghiarul Ladislau
Căldi (Introducere in Istoria versificației românești). O cercetare originală care pune
In valoare și in circuit estetic istorico-literar Corespondenta lui Duri iu Zamf/rescu.
in același timp contribuție prețioasă la fixarea unui „gen epistolar' românesc apar-
ține lui AL Săndulescu.
Deși semnate de autori cu o personalitate formată și deci cu un stil propriu
de elaborare științifică, lucrările apărute in această serie au o structură, Intr-o anu-
mită privință, comună. Cu greu ar fi putut intra în morfologia seriei o carte ca cea
semnată de Nicolae Manolescu anul trecut. In ed. Cartea Românească, Confrad'c/ra
fui Matorescu. Niciuna din cele citite nu renunță la fermitatea analizei de context
tn favoarea impresiunilor de lectură realizată la nivel beletristic. Se pot face lotuși
nuanțări în caracterizarea lucrărilor apărute, in funcție de personalitatea autorului.
C. A. Rosetti a lui Marin Bucur e cartea unui scriitor de Istoric literară, pe cind
Dimitrie BoMnti'neanu ți epoca sa a unui cercetător. deși ambii s-au format în «coala
lui G. Călinescu, direclle pe care o urmează, nu numai sentimental, și Nicolae Mano-
lescu. mai sus citat, fată cum. in jurul aceleiași personalități avînd sau nu contact
personal mai îndelungat cu maestrul se formează cercetători și scriitori ce s’’ legi-
lîmeăză prin șliluri diferite.
84
Am vrea să prezentăm spre definirea structurii colecției două lucrări concepute
in stil diferit dar la fel de utile din punct de vedere științific. Ne votn onri la
C. A. Rosetti de Marin Bucur și la G, Coșbuc și creația populară de Adrian Fochi.
Marin Bucur, istoric literar cu vocația culturii, știe să facă lizibile și chiar să
interpreteze intr-o sinteză originală, materiale de arhivă atit de disparate și chiar atit
de mărunte- Autorul n-a ocolit micul document care i-a oferit cel puțin sugestii iden-
tice sau cel puțin o tentație cromatică. t>e la corespondenta măruntă, incă neinven-
tariată a bibliotecilor noastre, pînă la arhivele bibliotecilor franceze, dc Ia cerce-
tarea presei minore a epocii pină la marile ziare, de la micile implicații pînă la
studiile monografice, Marin Bucur a folosit totul pentru reconstituirea epocii lui
C. A. Rosetti, prezentîndu-și „personajul” într-un permanent context. Expunerea acti-
vității lui C. A. Rosetti e cronologică dar fiecare articulație biografică are dominanta
ei. Se adoptă mai ales în aceste capitole biografice (nu biografiste) un stil metaforic
narativ, dezvătuindu-ne, fără niciun fel de îndoială, structura de prozator a autorului.
Astfel „familia Rosetti devenise un codru nepătruns” (p. 7); „ca și Maleîu Caragiale,
Vinlilă C. A- Rosetti deschidea tuneluri în istoria Moldovei și a Munteniei pentru
a-și cere dreptul de onoare în sinul arislrocrațiel* (p, 10); „Fire rebelă, aventurieră,
zgomotoasă, nestăpinită de nimeni. C. A, Rosetti intrase in legendă. Pe Calea Mogo-
șoaiei fusese văzut căiare de-a-ndaratele pe saca, cu pletele în vînt” (p. 1!) etc.
Pe Marin Bucur tl Interesează în primul rind activitățile literare și culturale
rosettiene și numai in măsura creării unui context, cele politice. Chiar concluziile la
care ajunge autorul sînt semnificative în acest sens. C. A. Rosetti a fost un temperament
poetic și in literatură și in gazetărie și în politică. El și-a transferat disponibilitățile
lirice, eșuate, din poezie 1n restul biografiei. Cariera revoluționară și apostolatul politic,
ne spune undeva exegetul său, i-au modificat configurația spirituală a tinereții, i-au
acoperit debutul cu un strat care ulterior a fost greu să se ridice.
Dacă posturile literare ale mdnogrefiei se pot număra pe degete (poezia, jurna-
lul, ziarul Romanul), materia cărții, ocupindu-se tn mod necesar dc activitățile politice
și cullurale ale „personajului”, e mult mai vastă. Originalitatea autorului constă
in faptul că a prezentat toată activitatea politică și publicistică e revoluționarului
prin această structură lirică, poetică, sentimentală. Entuziasmul politic al lui C. A.
Rosetti, dus pînă la delir, e al unui poet, dar nu al unui poet ratat. Se spune adesea
că marii critici trebuie să fie niște scriitori ratali. Critic al vieții sociale, omul
politic trebuie să fie un mare sensibil nu un admirator de idei, el trebuie să-și con-
serve o structură de revoluționar și o asemenea structură nu i-o putea oferi, în toate
cazurile, și în cazul lui C. A. Rosetti, decît poezia. Acesta este leitmotlvul cărții
lui Marin Bucur.
Cartea lui Adrian Fochi, G. Coșbuc și creația populară are o altă configurație
stilistică- Autorul e interesat să prezinte o problemă, nu un „personaj”, să epuizeze
documentar și bibliografic o temă, să indice aproape în tnod exhaustiv locurile în
care creația lui Coșbuc poate fi pusă in reiate cu literatura, arta și cultura populară,
Autor al unei ediții științifice, impresionante ca volum și ca metodă de lucru, a
.Mforifei, semnatarul unei bibliografii a folcloristicei românești, și a numeroase cerce-
tări de specialitate, Adrian Fochi s-a impus ca unul din folcloriștii noștri cei. mai
avizați, oferindu-ne lucrări dc severă erudiție. G. Coșbuc și creat ia populară este
una din lucrările sale ce se detașează net din context, avînd numeroase implicatii
istorico-literare. O parte din critica literară, referindu-se la această lucrare, a acuzat-o
de tehnicism, tratînd-o In mod ideal, ca o cercetare critică și istorică aplicată unui
scriitor. în realitate cercetarea se referă Ia creația populară in primul rlnd și numai
în subsidiar la interferențele ei in opera lui Coșbuc. Metoda de lucru e a. unui
folclorist care consultă foaie edițiile, toate culegerile, toate studiile, toate cataloa-
gele referitoare la un motiv folcloric, clnlărind materia ca un chimist in laborator.
Să nu se tragă de aici concluzia că studiul său e lipsit de acel minim impresionism
literar. Acuzație de tehnicism nu poate fi adusă unor asemenea lucrări decît de o
critică partizană a fulgurațiilor eseistice, a ambiguității și paradoxului în fecund.
Am pus fată tn fată două studii realizate prin două metode de cercetare dife-
rite, ca să ajungem ia concluzia că servesc aceluiași scop. Seria „Universitas” mar-
chează o etapă de maturizare a procesului nostru editorial. Prin îmbogățirea tema-
tică a seriei, eventual prin introducerea în profil a unor lucrări de literatură compa-
rată, prin publicarea in versiuni străine (în limbi de circulație) a celor mai importante
titluri sau prin reeditarea unor valoroase teze de doctorat mai vechi, colecția „Uni-
versitas' își va mări mereu prestigiul.
EMIL MÂNU
85
Gh. Bulgăr: MOMENTUL EMINESCU
ÎN EVOLUȚIA
LIMBII ROMÂNE LITERARE'’
Această nouă carto a lui Gh. Bulgăr, distins lingvist si filolog, poartă un titlu
care ne lasă, să anticipăm un comentariu preponderent lingvistic al operei emines-
ciene. Aceasta pentru că o lucrare astfel intitulată nu poale să viseze altceva* in
virtutea definiției curente a limbii literare, decît elucidarea raporturilor dintre crea-
ția marelui poet și evoluția variantei normate a limbii naționale, Ne-am fi așteptat
astfel ca acest op să dea un răspuns cit de cit clar întrebării asupra rolului pe care
Eminescu l-a avut in constituirea limbii literare românești. Și dacă acest rol este
înlr-adevăr notabil, prin ce anume s-a materializat el : prin opera poetică sau prin
cea respectivă, publicistică îndeosebi. Evident că natura răspunsului va depinde în
mare măsură și de felul In care vor fi definite două dintre noțiunile de bază ale
stilisticii lingvistice : limba literară și limbajul poetic sau stilul beletristic, precum
și de modul cum este Înțeles raportul dintre ele. *Dar oricum le-am defini și oricum
am concepe acest raport, nu vom putea folosi o denumire pentru alta fără a genera
confuzii- De aceea este neavenită folosirea termenului de limbă literară și pentru
realitatea lingvistică pe care o numim limbaj poetic sau stil beletristic, chiar dacă
după opinia unor lingviști, aceste din urmă fapte dc limbă s-ar circumscrie limbii
literare. Numai folosirea fluctuantă a terminologiei amintite poate, așadar, să tre-
zească în noi un sentiment de inaderentă la afirmatii ca cele de la p. 59, unde autorul
declară apodictic, că „poemele originale” de la Eminescu" au schimbat cursul lite-
raturii si al limbii romane (subl. n.j. Pe de altă parte, ca să mai adăugăm un exemplu,
în capitolul Despre fondul istorie al limbii literare sînt discutate elementele de limbă
veche din opera poetică a lui Eminescu, sau, mai corect, atitudinea poetului fată de
ele, deci fapte de limbaj artistic, și nicidecum cuvintele sau construcțiile limbii vechi
pe care poetul le-ar fi introdus in țesătura limbii literare, așa cum ne-am li așteptat
iarăși, după implicațiile de conținut ale titlului. Vom subscrie insă fără reticențe la
„sentințele' de felul celei de la p. 64: „Acum un secol, la 15 aprilie 1870, Venere
și Madona deschide o nouă epocă In istoria literaturii și a limbii poetice româ-
neștii' (subl. n.j, deoarece, pe lingă alte motive existente pentru toii, este Întrebuin-
țată și o terminologie neechivocă.
Dar, din păcate, Gh. Bulgăr nu a ales calea studiului faptelor dc limbă obiec-
tive, ci pe acela al inventarierii părerilor lui Eminescu despre limba literară și lim-
bajul poetic. Este evident, o modalitate de studiu posibilă intre atitea altele și nu ne
stă nici nn moment în intenție a-i reproșa autorului că nu a procedat așa cum ne-am
închipuit noi. Dar nu putem totuși, să nu observăm că intr-o asemenea situație, titlul
devansează cu mult substanța cărții.
Așadar, cartea lui Gh. Bulgăr, este un studiu „filologic” și nu unul lingvistic.
Păstrează acest caracter chiar și studiile cu o mai pregnantă tentă stilistică din
Addenda, căci, trebuie să precizăm, volumul este structurat, in două părți, dintre
care prima este o cercetare a părerilor și a poziției lui Eminescu fală de problemele
complexe ale elaborării limbii literare și ale limbajului artistic, iar a doua este un
grupaj de studii despre arta poetică eminesciană, Dintre acestea din urmă ni s-au
părul de un interes deosebit Comparata la Eminescu, Antiteza eminesciană și Evolu-
ția expresiei poetice in variantele „f.uccafdrtrfur, unde Gh, Bulgăr se dovedește a
•) Ed Mincrvn, BUCUREȘTI. 1971
86
fi un maestru al acelui gen dificil de analiză stilistică în care comentariul filologic se
suprapune mereu celui lingvistic, imbogățlndu-i semnificațiile.
Studiul consacrat ,,Momentului Eminescu.,. • cuprinde patru capitole introduc-
tive prin care se urmărește a se stabili atmosfera culturală a epocii imediat premer-
gătoare celei în care a creat Eminescu. Urmează un capitol despre începuturile lite-
rare ft titologice ale lui Mitiai Eminescu, Cinci capitole sînt consacrate reproducerii
șl comentării părerilor poetului privitoare la „landul istoric al limbii literare, Ia
sursele populare ale limbajului poetic, la clementele de structurii a limbii literare
la principiile de cultivare a limbii etc. Cercetarea se încheie cu un capitol în care
se discută"Tendinfele estetice posteminesciene in limbajul literar (alt termen echivoc!)
și cu unul de Concluzii. in multe privințe volumul este o continuare a lucrării mai
vechi a lui Gh. Bulgăr, Eminescu despre problemele limbii literare, ed-I. București,
1965, ed, a Il-a 1963. '
Cu toate meritele incontestabile ale cârtii, ne permitem să afirmăm că adevăratul
studiu despre momentul Eminescu In evoluția limbii române literare, studiu necesar-
mente lingvistic, rămîne să fie scris de-a cum înainte.
SERG1U DRINCU
87

istorie
literară
documente
*
AL. CRIȘAN :
VALORI ARTISTICE
ÎN FOLCLORUL
BĂNĂȚEAN
DIN „FAMILIA"
Dacă acceptăm că noțiunea de valoare artistică include noi tipuri de aiociațu.
o organizare multiplă, o complexitate de sensuri la nivelul tematicii, ai imagisticii, a!
atmosferei sau al intrigii, ajungind pină ia sintaxa frazei si ia prozodie, că in diver-
sitatea materialului se petrece o amalgamare In scopul redării adecvate a maritot
adevăruri ale vieții, atunci din folclorul național cel bănățean, cu motive neaoșe, băști-
na$e sau împrumutate, reprezintă o realitate valorică de necontestat in ciinpul artei
. românești. Faptul poate li urmărit în principalele periodice.
Intre revistele din a doua jumătate a secolului al XlX-lea, Familia iui Vulcan
devine o tribună recunoscută de răspindire a folclorului din tot cuprinsul locuit de
români, Regiunea Banal, ca atare, avea in perioade diferite, un număr de localități
bine reprezentate In. revista amintită. Timișoara. Caransebeșul. Lugojul, Lipova, Chi-
șoda, Ciclova Română, Clinicul, leșelnila, Maidanul, Petrilova, Răchitova, Șasea Mon-
tană sînt localitățile din care se trimit doine, balade, colinde, bocete, povești, legende,
proverbe, obiceiuri și credințe de sărbători, medicină populară etc.
Culegătorii ți culegătoarele de folclor din Banat se întîlnesc in paginile revistei
lui Vulcan într-o însuflețiți întrecere cu cei din Ardeal. Intre folcloriștii bănățeni
Colaboratori ai Familiei demni de menționat sînt : At. M. Marienescu. Sofronie Liuba.
Aurel lâna, Nicolae Firu, luliana fancovici, Valeriu Magdu, S. Onca, I. Popovlci, Solia
Seculian, Alexandru Tintariu, Elia Trăilă. Alexandru Tuducescu, Enea Hodoș, Ion
Bcclnoaga și alții.1 De altfel, primele îndemnuri primite și de Slavici pentru prelucra-
rea basmelor în spirit popular, după cum însuți recunoaște, fot din mediul arădean și
bănățean i-au venit.
Bogata bibliografie a folclorului din această regiune atestă preocupări intense
pentru folclorul poetic, etnografic, muzical, coregrafic și in afara Familiei.2 Victor
V|ad Delamarina, Sofronie Liuba, George Girda, C. Mlu-Lerca, Grigore liugarin, Ion
Curea și alți stihuilorl în dialect bănățean, și-au găsit izvoare inedite in folclor.
O contribuție în procesul genetic de osmoză a literaturii populare cu cea cultă
o arc imaginea poetică Intrupînd simboluri tradiționala mai vechi sau de dată mai
recentă. Nu o dată Imaginația folclorică a creat, prin Iranspunereu sunetelor in culori,
imagini sinestezice Inedite, 1n generalitatea lor imaginile folclorice poartă amprenta
vîzuaiilătil. Asllel de imagini vizuale în sens concret întilnlm în forgu Iorgovan, Totnn
d'Atemoș, Din Constandin și Roman fFamiija. 1890, 20, culese de Aurel lana). Soarele
șf luna (fatnlifOf 1896, 32. culeasă dc Sofronie Liuba). fmpdraJuJ Safabeg (Familia, 1856,
I, culeasă de Al. M, Marienescu), Gruia fui Noroc șl fala de latin țibid,, 1871, 7),
Codreanul ilarilor (ibid.. 1872, 8). fovan iorgovan și șarpele negru (ibid.. 1874, 6),
Aborda in variantă bănățeană.
O zonă imagistică anumită plină de curiozități înUlnim mai ales in balada Sila
Sttmdndiîa și Ddlea Damian, de care ne ocupăm in cele ce urmează.
') t, Bremu. Folclorul revistelor „Familia" ți dSerHoarea". Sibiu. 1955,
9 V«| intre altele. L. Cost in, Cercetări asupra ghicitorilrw	la Uamrtul, 1, 1933. 5—Ș,
In; 7, tl : idem. estetica artei poporane, ibid., 11 [, ISiî, 3—12, ș; Mrin. Certe,’,.i a»in Mncgene
ibid-. II. 1936, 3—5, 18, 6—6. t! ; idem. Metode de investigație In fnldnr ibid. 11 1836 1—2 t ; ideal
Ateii ojupru I ulciorului bănățean, ibid., III, 1537, I. 22, 5, 21 . <1 Cnian.i ttoladr poporule din eurn
puporuim bunatcan, Brașov. 1916: G. Alexici, Ieste din i^e'utura Poporană rontăna. BuJjinsia,
1699; E. Hodoș, Poeții populare din Banat. I. Caransebeș. 1692, II, Sibiu. 1906: N. Lijlieun, Folctor
muzical bdnalean. Buf. 1959 ; At. M. Marienescu. Poezia populară, ESal*d>, Pesia-Vicna, I, II, IBM,
1667; E. Novacovici Coleetiune folclorică românească dM FtWîSio. Oravlța, 19CC : ! Popovlci. Poc.
zii populare romăne, I. Bamde populam din Bunei, Or»vlț6. 'W N, Urau. Cintece și jocuri de
pe Valea A tmdjutoi. R1IC., 1958.
88
Culeasă din sud-estul teritoriului locuit de români, de ion Miclea Căzimir din
Maidan, ca a apărut in Familia din 1890, -18, 347, datorită lui Aurel lana3 Gh. Vrabie
o consideră, înlr-o scurtă caracterizare,1 „o baladă cu ambiantă epică.,, a legendelor
medievale ce pun in fata cititorului subiecte și eroi străini'. Tînărul Dămian, întîlnit
si sub numele de Bogdan, răpune, ca eroii copii din epocile arhaice*, o arătare legen-
dară. simbolizind principiul răului, frecventă în mitologia românească. Țesătura legen-
dei din varianta apărută în Familia este simplă. Un copil de doisprezece ani, pe nume
Dălca Damian, văzînd-o pe Sila Sămăndilu (în alte variante Samodiva, în înțelesul de
moarte) „purtindu-se" și ,,propurtindu-se', își împodobește calul. II adapă la izvor și-l
lasă să pască otava dimprejur. Hotărîtă să-1 răpună, Sila il întreabă, ca altădată hoțo-
manul Manea pe Toma Alimoș, de ce i-a secat Izvoarele și de ce i-a păscut otăvile.
întrczărindu-i intențiile, copilul ..mtndru și iclcan ți la inimă pogan" (deci bărbat in
toată firea) ii propune Sămădilei o Întrecere In fugă, cu rămășag pe care „silnica
pămfntuhil 11 acceptă. Acum apare. într-o abundentă dc imagini inedite, asemănătoare
cu iconografia misterelor biblice și profane o întrecere Intre Sila în trăsură și Damian
călare. Dar trăsura , găzdăbașei dracilor* este construită dintr-un material nemaitntllnit
de pămînteni:	Tot din dracul cel bdrrin / Și din potca cel pdgin. / Buciumenii de
ia rofi / Tot miini de hoți. / Dar neplatii de la roti / Tafpe de voinici. / Da' ce cai c<J
nu-ș avea, / Raid-i Maica Precesta ’ / Vreo doisprece pui de Iuda. / Da' Irinele de la
cai — / Cosițe de fete mari. / Dar ce siugd cd avea, / Bat-o Maica Precesta l / Un
pui de drac cd era!," Unui atelaj atît de puțin obișnuit pentru muritori, Dălea ii opune
căluțul cu șeaua meșteșugită dc ci din falca smcului, cu friul împletit din două năpîrci
galbene. Cind Sila băgă de seamă că rămîne In urmă, suflă din trîmbită și doisprezece
draci o ajutară să-și intrcacă adversarul. îl chemă, deci, să-î taie capul, precum le
fusese înțelegerea. Tînărul, cunosdnd slăbiciunea „jubefei voinicilor', o îndemnă să
se împodobească (.sd se schimbe') .cercetata, mdrgetotd, / Cum a fost fală o dată".
lasma. credulă, se împodobește, scoate capul pe fereastră adăstind sosirea Ilăcăului.
„Cind Sila capul scotea. / (Dd/ea) sabfa-ntindea, / Capul c<5 i-l reteza'.
Imaginile prezente In balada cu acest conlinut cumulează înțelesuri metaforice
transcendente ajungînd pină la simbol. O imagine, după cum se știe, poate fi folosită
o dată ca metaforă, dar dacă revine cu insistentă atît ca prezentare cît și ca repre-
zentare, ea devine o alegorie, poate deveni un simbol sau chiar o parte componentă a
unui sistem simbolic (sau mitic)®. în cazul de fată avem desigur exemplul frecvent în
folclor al trecerii lente de la metafora simbolică la simbol. Greutățile pe care le
inllmpinătn în determinarea clară a simbolurilor tin de fluctuația sensurilor fie dato-
rită conservatorismului lexical canalizat spre exprimarea regională, fie posibilităților
de interpretare impuse de natura expresiei poetice și cea a sondajelor criticii moderne.
Ne vom opri pentru un scurt comentariu asupra primului termen al conservatoris-
mului lexical regional. 1n tiparul clasic al cadrului de baladă poemul începe așa :
„Poartd-se, propoartă-se, / Scvai Sita Sămăndila, / Silnica pâmlntului, / Gdzddbașa
fharambașa) dracilor, / Bdcdfoarea de comiedii, / iubeata voinicilor'. Cine nu este
familiarizat cu repetarea verbelor accentuată prin utilizarea unui ipotetic prefix pro-,
fenomen circumscris la o arie reslrînsă de circulație (chiar în Banat), nu va putea avea
sensul exacț at formulei „propoartă-se' (ca altele: a fost, a profost, a dus, a produs
etc.) și nici înțelesul aci atribuit verbului „a se purta', care înseamnă „a se Inlăfifa
mlndru', „a se mlndri'. a vădi o încredere exagerată. ,,Poartă-se, propoartă-se* insi-
nuează înfumurare, dispreț pentru lumea dimprejur și, sub aspect imaginativ, o mare
priză figurativă datorită repetiției. Apar apoi in sprijinul reprezentării eroului o succe-
ciune de metafore într-un pitoresc amestec de expresii regionale și lexic balcanic,
sîrbesc sau turcesc, „iubea/a voinicilor, lăcătoarea de comiedii, găzdăbașa dracilor —
în sensul de căpetenie a celor necurați — sevai Sila Sdmdndffa" este așadar bătrînă,
căruntă (sirbescul sivd-edrunt ; înlilnit și în Oltenia : siv, -f, cu părul gri), simbol al
vrăjitoarei, trecută de vîrsla frumuseții, dar dornică încă de răsfățul cerceilor și măr-
gelelelor,
!n limbajul simbolului natural comedia semnifică taine, mistere, vrăji, dezvăluind
latura fantastică a caracterului personajului. în contrast cu frăgezimea vlrstei, ome-
■J Atenții balada a tuși apUmt $< In	șl e cuprinși In culegere.! lui Gh CâlanS. Bata-
dr pODOrnl* din gurn pn^nrntui hAnâftAH. Brașov. 1916
In	pripaI(rr4 ropidrirf, Bllf., Fd Ar. R.S.R.. 1966, 159
Apud Gh Vrabie, E. Norden. Âte ^tburt dex Kir'drrs. Ceschtcbfe elatt relfgtâseft Jdef f-tip-
ZÎE. IW4.
•) R Wellck fi A. Warren. Teoria literaturii, E.L.U., 1967,
89

nescul ți istețimea ini Damian. Balada introduce astfel in structura fabulației elementul
mitologic. Făcînd abstracție de caracterul inițial peiorativ al mitului — ficțiune,
neadevăr științific sau istoric — sub raport artistic ți, tn cazul de fată, In balada
citată, importante rămîn din mrt : pregnanta imaginilor, relieful si conturul tablou-
rilor, reprezentarea simbolica sub forma unor Intîmplări petrecute aievea. Cu toată
irațional Halea lor, acțiunile eroilor sint validate de verosimil; nu credem că s-au
petrecut faptele aidoma, dar ne place să credem că s-ar fi putut tnlîmpla ața ceva
intr-o lume limitrofă dintre două tărimuri, al realului ți al fantasticului. Este ți aici
momentul să subliniem că „mitul religios reprezintă pe scară largă fundamentarea
metaforei poetice*7). Ața se explică credem, elementul mitologic abundent din fol-
clorul legendar fantastic ți corespondentul său din literatura cultă dc inspirație
folclorică.
înfruntări crincene, rămășaguri grele, cu preturi de vieți omenești, ajutoare
supranaturale sau din zodii stihinice, victoria ..luminii* asupra „ințunerecului", a
omului asupra puterilor oculte, prin Istețime sau curaj, ajutat sau nu de principiul
binelui (zmei buni, șerpi — apropiati ai casei etc,), țoale prefigurează o lume de
intîmplări în care, ca in Siia Sdmdndi/a și Dtrfen Domlan, în finalitatea „fără scop"
a ariei (arta sle-șl necesară) se încheagă un mesaj pozitiv la hotarul dintre artă ți
morală, dintre frumos și bine, Autorul anonim, ca in legende și basme, face să
triumfe si in balade, după încrâncenate confruntări, eroul cu însușiri dobindite prin
străduința deprinderii, nu prin cîrdăție cu puterile întunericului. Se vădește astfel
pe de o parte orientarea realistă a artistului popular chiar și In creațiile cu tematică
supranaturală, iar pe de alta parte, acea proiectare a nădejdilor omului din popor de a
învinge puterea oculală a iasmelor, a ielelor, a necuratului sau a morții, ipostaziind în
eroi legendari oameni aleși din popor. Și sub acest raport, al finalității estetice ți
educative, arta populară nu cunoaște premergători.
Balada aci prezentată mai trebuie privită și sub unghiul structurii externe cu
funcțiile expresive pe care aceasta le poate avea. Prozodia ei, mai mult decît o
schemă fonetică, creează deliberat atmosfera desfășurării semantice, ca un cuplaj
de sensuri. In această privință ne vin in minle cuvintele lui Eminescu despre mijloa-
cele expresive ale versului popular:  Să sperăm că lot se vor mai găsi suflete
care să nu fie Jignite de rima neîndemînalecă sau dc simplitatea unui cuvint vechi,
ci vor prețui a se adăpa la izvorul curai ca lacrima și mai prețios ca aurul al poeziei
noaslre populare, decit să bea din izvorul cu apă de zahăr cu portocale".1) Intr-ade-
văr, versul baladei bănățene reproduse în familie e inegal ca număr de
silabe, imperfect ca rimă și nu o dată presărat cu cuvinte vechi de o nudă simpli-
tate. Așa sini versurile strident asimetrice din descrierea ciudatei căruțe: .... Bund
cocj'e aven, / Tof din dracul cel Mit in / Și din potca cei pirgin, / Buciumenii de la
roti, j Toi mlini de ho fi. / Dar neplatii de la rofl. / Talpa de voinici*. Calul voinicu-
lui eta pui de „pigidig". tn subsolul paginii culegătorul baladei inserează următoarea
noță explicativă : „Dar după spuse cintărețutui (pigidigul) este solul cel mai bun
de cai, care sînt mici și foarte iuți, de bună seamă cal arabic*®). In realitate avem
de-a face cu turcescul bidiviu (reprodus incorect de cîntăretul popular), care înseamnă,
după cum se știe, ca! de călărie, tlnăr. iute și frumos. Surprinzătoare prin forța evo-
catoare sint adjectivele menite să înfățișeze rezumativ ți ironic podoabele exagerate
afe Silei, in contrast cu vîrsla si urîțenia ei ..cercetata". ..mArpelatâ'}; de asemenea,
pinda supravegheată a linărulu; : „Sub ierensird se punea / Cam șofai / ȘJ
cam pJețtiș, sintetizată prin cele două adverbe sugestive dar rar înlilnitc in lexicul
limbii noastre,
Ne-am exprimai pînă aci sentimentul că am intilldt intre atîtea mostre iluslra-
lîve un exemplar cu multiple valențe artistice. Observațiile pol fi extinse ți 1a sin-
taxa poetică, invocații, inversiuni, interogații, repetiții exeelind prin acel dativ etic
atit de caracteristic versului popular: „Auzi IMleo Damlan f / Cine cd mi fe-a
minat, / fn hoiaru-mi ie-af băgai ț"
Sini, evident, in textura poemului construcții ciudate, exemple clasice de
hapîologie, expresii greoaie, care, însă, departe de a strica farmecul Întregului,
retrezesc ambianța primitivă a unul autentic produs popular: „Auzi Silo, maico Silo 1
/ Nu grdbi cu capul meu, / Cd toi ii a tdu dra tdu /' Sau : „Nu mă tdia-n drumul mare,
/ Sd mâ calce toate care, / Sd mQ mînce toate fiare!"
3 R. Wpilek st A tVsrrrn, ibid,, ZM.
*) M. Rminescu, Opere complete. literatura populară, ed. Chendi. 1902 Vil
*} Familia, IW, «, 575.
90

Ca In aproape toate creațiile populare și in această baladă repetițiile inclusiv
cele clasice (anafora, anadiploza, epifora sau paranomazaj Incită curiozitatea cer-
cetătorului prin formele și funcțiunea lor artistică. Fără îndoială, repetiția unor ver-
suri devenite reiren contribuie la menținerea atmosferei lirice și readucerea într-o
formă clasică a stilului oral la tonul fundamental. Refrenele baladei, în afara ori-
cărei stringente lipiconare, susțin atmosfera lirică la nivelul celor mai intense momente
ale conținutului. Iată citeva exemple. Cînd Sila nu-și găsea pereche in ingîmfarea
ei, cineva trebuia să-i vie de hac. Acesta era Dălea Damian, pe care poetul popular
îl înfățișează mindru la chip, cu mintea isteață și inimă ,,pogană”. Calitățile multiple,
adevărată înnobilare prin atribute — ele însele puse în opoziție pentru a reliefa mai
bine vitejia — apar in situațiile din ce tn ce mai grele in care ajunge eroul.
Funcția stilistică a repetiției folosită cu o mare măiestrie intensifică stările sufle-
tești poientind efectul psihologic al acțiunilor eroilor. T. Vianu, în Observatii asupra
relrenului^, urmărind revenirea periodică a refrenului in text a constatat că acesta
«prin insistentă exprimă gindul dominant al comunicării". Că intuiția exegetului e de
netăgăduit ne-o dovedește, cu aplicare la balada bănățeană din Familia, imprecația,
frecventă in gura poporului, repetată nu o dată ca un pendant al superlativului :
„Da ce cai cd nu-ș avea, / Bat-o Maica Precesta, / Vreo doispre’ce pui de ludă. /
Da ce slugă că avea. / Bal-o Maica Precesta, / Un pui de drac că erai"
In stirșit, ca unitate în diversitate, nu o dată același refren repetat il face pe
ascultător să trăiască tensiunea momentului, apoi destinderea așteptării împlinite.
Dar de cile ori revine, refrenul exprimă un conținut nou.")
Există în literatura populară aforisme care exprimă judecăți apodictice despre
adevăruri axiomatice. Către un astfel de adevăr se îndreaptă — paradoxal! — și pre
judecata că ,ce ti-e dat in frunte ti-e scris", sau. in termenii baladei. Sila să nu
zorească tăierea capului lui Damian cită vreme știut este că ceea ce arc să se
împlinească se va împlini: „Auri, Silo, maico Silo, / Nu grăbi cu capul meu, / Cd
tot ii a tău d'a lău I* Aici repetiția intensifică emotiv conținutul versurilor fiind ten-
tati să credem că într-o ambiantă atît de elementarizată inaplicabilul destin îsi va
spune fără abatere cuvlntul. Cu toate acestea, contrat așteptărilor, eroul eludează
legile socotite imuabile, spre [auda lui. își învinge adversara, holărîndu-și singur
destinul. Sub aspectul armoniei și muzicalității, pe lingă factorii amintiti, datorită
refrenului poezia continuă a fi și un rezultat al procesului de organizare a gîndirii.
Reținem, așadar, că prin efectele sugerative rezultate din sonoritatea
cuvintelor, prin imagistica ei, prin rimele interioare, prin metafore, simboluri
și mituri, prin valențele multiple ale refrenelor, poezia populară in general,
balada Sila Sâmăndila și Dălea Damian în special, aleasă din folclorul bănățean vehi-
culat de Familia, oferă literaturii scrise multiple și pilduitoare surse dc creație.
Prin această prismă de vederi, luminată, desigur, cu alte exemple din litera-
tură, i-a surprins specificul Lucian Blaga atunci cînd făcea acesle afirmații despre
bănățean: „...Invenția formalii n-a încremenit in citeva tipare stereotipe repetate
de o memorie sterilă ca în alte părți, tn satul bănătănesc dai la fiecare pas peste
izvoarele unei imaginatii in abundentă izbucnire , aici în șes sau la munte, mai
aproape sau mai departe dc oraș, ai prilejul excepțional de a asista la o prodigioasă
„generație spontanee” de forme: in clntec, în joc, tn vers, în obiceiuri —
și in vertiginoasa diferențiere dialectică a graiului însuți... De la salbele
încărcate cu galbeni ale lărăncilor, dc la jocurile cu vegetații tropicale de
forme — pină la variantele harnic brodate ale baladelor, stilul etnografiei bănățene
are ceva din căldura, din pasiunea și excesul barocului. Studiul acestui baroc s-ar
putea continua de-a lungul unui volum Întregi”1’)
Cit despre gasconismui bănățeanului, termen încctătenît de losif Popovici în
prefața poeziilor lui Glrda, G. Călinescu il pune, alături de realism, în legătură cu
meridionalismul relativ al provinciei; ”) el nu contrazice, ci, mai degrabă, com-
plinește spiritul defensiv al comunității, în acest fel, profilul spiritual al bănățeanului
se reflectă ca un autentic proces de etnopsihologie artistică atimentînd arta națională
cu valuri de prospețime, vigoare ți inedit.
'•> T. Vianu. Studii de pnetird șl stilistică E.L.. Buc,, 1SG6, M,
") T, Vlinu, op, cit,, 2$.
") L. RIabh. Barocul emonrafiel românești, Banatul. I, I. 1906, 4
u} G. Cfilinescu, Opinii lunare și libere dexpre Banat, Banatul, tll, li—12, 1926. î.
9/
ELEMENTE
DE CRITICĂ
LITERARĂ
LA VASILE GOLDIȘ
GHEORGHE ȘORA
Vasile Goldiș a fost fruntaș al generației de intelectuali progresiști dc la șfirșițul
secolului al XlX-lea ți începutul celui de al XX-lea. Încă din tinerețe. Vasile Goldiș1)
se manifestă ca literat ți publicist. In perioada profesoratului său brașovan, cuprinsă
intre anii 1889 ți 1901, el activează și ca secretar al ..Soc/efcS/if pentru fond de teatru
român", ce-și stabilise intre timp sediul tn orașul de la poalele Timpei. Publică o
serie de articole prin care urmărea să impulsioneze viata culturală românească din
Transilvania.
Părăsind Brașovul in anul 1901, Vasile Goldiș nu încetează să colaboreze la
l.uceafdrul $i Tribuna, in jurul cărora se strtnsese la sftrșitul secolului al XlX-lea,
floarea intelectualității românești din Transilvania și care ducea pe plan ideologic
lupta pentru drepturile românilor asupriti din Imperiul habsburgic. în condițiile pri-
goanei politice inițiate împotriva militanțllor mișcării naționale românești, care se
întețește după adoptarea sistemului dualist din 1807, Vasile Goldiș a reușit să aducă,
prin intermediul activității publicistice, o însemnată parte de contribuție la lupta
pentru drepturile politice ale națiunii sale. în articolele și studiile sale de dinainte
de 1918, cărora autorul le-a dat, de cele mai multe ori, cu bună șliintă, o turnură
literară, precum și observațiile și comentariile sale pe marginea unor evenimente
interne, sau de peste botare, consemnate în ziarele din Transilvania, el a știut să
strecoare cu dibăcie idei înaintate. Ața de pildă, în articolele Arin romdnd și Arfa,
apărută în ziarul Tribuna poporului*), Vasile Goldiș aduce un cald elogiu poporului
român. înzestrat cu multe calități din rlndurile căruia s-au ridicat „luceferi/ poeziei" :
Alecsandri, Eminescu, Coșbuc. Pe frontispiciul istoriei noastre culturale, arată Goldiș,
numele acestora reprezintă chezășia unui viilor demn ți luminos. ,,Poporul cu astfel
de nume pe paginile istoriei sale își croiește viitor (te aur printre valurile viefii de
pe /x}mini',|. Tot aici Vasile Goldiș subliniază contribuția compozitorului Gheorghe
Dima la dezvoltarea artei muzicale din tara noastră. Marele înaintaș ai muzicii
românești este apreciat pentru meritul său de a ti scos „din llntina bogatâ a vieții
naționale pietrele cele mar scumpe, ca sd le facă bucurie poporului nostru"*). Inte-
resul penlru aria populară 11 duce pe Vasile Goldiș, la constatări juste, întemeiate
pe spiritul de obiectivitate și realism ce■ caracterizează în general poporul nostru. EI
subliniază astfel, că dragostea pentru frumos este prezentă la toate popoarele din
cele mai vechi timpuri, arta avînd un rol important în viata acestora. Nu mai puțin
artistică este natura spirituală a poporului nostru, arată Goldiș, cu îndreptățită
mîndrle, căci „românul... nu secera fârd doinâ ; doind la plug, doind Ia coasa"s).
Arta și literatura română trebuie să constituie, în concepția lui Vasile Goldiș,
un instrument eficace de luptă împotriva tendințelor la deznaționalizare, un mijloc
de educare, a dragostei dc patrie ți popor, de cultivare a sentimentului mindriei
naționale. Prin realizări artistice de valoare poporul român arată acesta, va trebui,
să se Impună în atenția Europei civilizate Infrlnglnd orgoliul șl aroganta asupritorilor
•I Vezi mai pe larg, despre personabistea *eeMuia. Gh. Sora, P Ardelean, Vasile Goldiț — lup-
Hilar democrat pentru Umrea TCMSiitNiniei Cu Românta. tn Studie ItniversitaUs ..Bilrtț. BoAll. seria*
Hlstorhi. lasclculus. 2. Ciul. 19W. r. I. V. CurtMpeanu. Mifea'ea cult. rom. pentru unirea din I9IS,
Ed. St. Buf. I9S». p 34. 39. J». *1, «2. ItM, 1*5, 1BI.
’) Ziarul citat, Arad, 1902, 8/22, ianuarie; 11/24 decembrie
•) Ibidem, 8/22. Ianuarie. Cf. Tribuna (Sibiu) 1889, 9/21 ; 10/22; 11.23; 12 24 noiembrie
î) Ibidem, 11/24 decembrie
ij Tribuna poporu/ul. (Arad! 1902. 11/24 decembrie.
92

săi. Aceste Idei, ce par să amintească de programul „Dacie; literare" a luj Mi hali
Kogălniceanu, autorul le-a formulat pe baia unei cunoașteri profunde a poporului
român, aprecia in perspectivă posibilitățile artistice ale acestuia. Entuziasmul său nu
merge atit de departe Insă, incit starea critică a presei românești din Transilvania,
lipsa de școli și de instituții culturale corespunzătoare, slaba organizare politică a
națiunii române să-i scape neobservate. Dimpotrivă, el apreciază că aici e una din
cauzele esențiale datorită cărora interesul pentru literatură, pentru cultură, in genere
este incă destul de scăzut tn masele poporului român. Se poate remedia. In parte,
această deficientă arată Goldiș, in articolul intitulat „Literatura noasird' ‘), scriind
pentru popor opere literare care să oglindească viața adevărată a acestuia, gustul
lui pentru frumos, care să-i dea un nou imbold spre o viată mai bună. De aici și
mesajul adresat scriitorilor care sînt îndemnati să nu se izoleze de realitățile noastre
sociale și politice, ci „mof vrrfos' să se „coboare la popor", „sd ne inspirăm de la
el — spune Goldiș — sd-i înfe/egem, aspirațiile dorințele, bucuriile lui. Acestea să
inspire creafiunile noastre literare, Sd reproducem viata noastră proprie.., Sint
lucruri care cuprind in forme ilferare cile o clipă din viata noastră" ’).
De pe pozițiile avansate ale unui gîndilor democrat. Vasile Goldiș a combătut
pe literatii ce se rup de popor, și cărora le este rușine să scrie pe înțelesul lui. sati-
rizlnd preocupările acestora, artificiale, lipsite de seva ce o dă contactul nemijlocit
cU realitatea, cu viața. El cheamă pe toii scriitorii de bună credință să nU Se abată
de la .Viata nespus de bogotd a poporului nostru'*], ci «4 lupte cu mijloacele ce
ie stau la indemină pentru dezvoltarea gustului artistic al acestuia, pentru sporirea
numărului acelora care citesc scrieri românești, pentru răspândirea literaturii bune
in toate satele românești.
Legal de aceeași problemă a literaturii, răzbat in publicistica lui Goldis de
dinainte de 1918 ecouri ale vieții culturale și artistice de peste Carpati- Vasile Goldis
mani teslă un interes viu pentru literatura națională, căutind să popularizeze operele
clasicilor noștri. „Romanii sint capabili sd dea tafenfe mari pentru fiteraturd', scrie
autorul în același articol din „Luceofdrul", „tnceplnd de ia pleiada cea veche a băr-
baților literali, care In România au produs renașterea națională si pină ia timpurile
mai noi, literatura românească este clasică. Slavici ar putea sd ite podoaba literaturii
oricărui neam. George Coșbuc e geniu care trebuie sd primească loc onor iile chiar
in istoria literaturii Universale"*).
Bogăția și varietatea literaturii românești, afirmarea toi mai hntârîtă a culturii
naționale fn România veche sint sesizate de călrc Vasile Goldiș și In articolul „Scri-
soare de răspuns" L0). Autorul vede In Caragiale un talent superior și ales, manifes-
tibdu-șî in același timp admirația pentru munca neobosită a scriitorului în folosul
patriei sole. Caragiale este apreciat, ca scriitor cetățean șl militant, fn același articol
autorul face un apel la sentimentul patriotic al celor din România, indemnindu-i să
sprijine aspirațiile naționale ale românilor din Transilvania, Inlrucil arată el „cbestfa
nafionald a românilor din stalul ungar e o cltesUe de importantă universală. E de
cea mal mare importantă, in primul rînd, pentru România" ,1).
Interesante consideratii aduce Vasile Goldiș și asupra operei marelui nostru
poet Mihai Eminescu. Astfel el li consacră creatorului LrrccafdruJuf un substanțial
articol (Pesimismul fn poeziile fui Mifinl Eminescu), publicat foiletonistic In „Tribuna*
slbiană (numerele din 9/12, 1O/]2, 11/23 și 12/24 noiembrie 1889) la numai cîteva luni
de la moartea celui căruia ti e consacrat.
Apreciind pe drept lirica eminesciană ca pe o „visterie a frumuseților limbii
nMSl/e nafioriafe* la), declarindu-se de acord cu remarca lui Tltu Maiorescu (din
prefața volumului de poezii ale lui Eminescu pe care acesta l-a editat) precum că
in cazul versurilor genialului poet „sub «1 lor larmec limba română pare a primi o
nouți vlafd',IJ) Goldiș subliniază profunzimea de cugetare in adlncurile acestei creații,
In paralel cu .puterea paeluiuf de a exprima ideea alff de efor de parcă o vedem
•) Luceafărul. 111. 1904, 1. p. 5
’) Ibidtm.
>1 tbidtm.
•) Ibldrm. p. 4
'*) Romanul, 1911, 30 nprilled3 mai
>>) tbidem.
«j Vasile Goldis, Permisa! tn poeziile Iul .Mihai Eminescu, tn Tribuna, Sibiu, nr. VL 18®,
nr 257.9/91 noiembrie, p. 1976
U) tbldcm.
93
Întrupată Înaintea ochilor noștri", harul dc a fi știut să găsească cuvlntul ce exprirrwf
adevărul'H) și — totodată — consonanta sensibilității si gîndirii eminesciene cu
..spiritul timpului" ls). Declarîndu-se opozant al opiniei lui Al. Vlahută, care in arti-
colul Amintire despre Eminescu din ..Revista noud', an. II, nr. 7, susținea că marele
poet a depășit cadrele istorice și sociale ale perioadei tn care a trăit, și retinind doar
la suprafață conținutul acestei afirmatii (absolut valabilă, de fapt, tn sens filosofic
și estetic). Goldiș scrie : „Eminescu nu s-a ridicat deasupra timpului și a societății in
care a iost născut. Din contră ci s-a adincit in acei timp și societate' 16), ceea ce este
tot atît de adevărat.
Analizînd pesimismul eminescian el 11 atribuie atît vieții nefericite a genialului
poet (.împrejurările sale personale") cit si a atmosferei spirituale a epocii (.timpul
in care trăim"17). Căci ■— după părerea autorului articolului — .optimismul Idrd
margini" ") ce caracterizează raționalistul secol al XVill-lea, i-a urinat pesimismul
veacului următor, în care visurile s-au năruit, iar credința in torta rațiunii (vezi
filosofia lui Kant ori Schopenhauer) s-a spulberat.
Goldiș generalizează aci neîntemeiat, dînd o monotonă imagine sumbră unui
secol care cunoaște apreciabile victorii ale mintii umane in știință și tehnică și tot mai
ampla afu maro revoluționară a noii clase proletare (cu consecința extrem de impor-
tantă și tot atît de optimistă în plan ideologic a acestei afirmări: edificarea filosofici
materialist dialectice și istorice, a socialismului științific).
O anume unilateralitate și rigiditate dovedește Goldiș și în descifrarea influen-
telor kantiene și schopenhauriene in opera lui Eminescu.
Revenind asupra operei lui Mihai Eminescu. cu prilejul dezvelirii unui monu-
ment al genialului poet, al cărui nume „va răsuna peste toate veacurile'H), Vasile
Goldiș își exprimă și cu acest prilej admirația pentru opera lui care a devenit o
comoară a culturii neamului întreg la care ne-am adăpat cu totii simțirea și gindirea.
Apreciind In mod just, caracterul universal al operei lui Eminescu, Vasile Goldiș îl
așează Ia loc de frunte ,,printre oamenii mari ai veacului al XIX-lca‘, care au con-
tribuit la progresul general al omenirii, iar pentru literatura și cultura noastră mo-
dernă Eminescu, „rămine pentru cine știe cită vreme incă — maestrul neîntrecut" w).
Căci intreadevăr, ceea ce asigură lui Eminescu nemurirea in conștiința românilor
de acum și a celor viitori, este mai mult decit opera sa de poet, este puterea sa da a fi
cuprins tn graiul său, în scrisul său, în visurile sale, sufletul românesc deplin,
închegat din cunoașterea și dragostea vieții românești de pretuîindenea. Oe la înce-
putul literaturii românești și pînă la scriitorii zilelor noastre, numele lui Mihai Emi-
nescu, va străluci in veci, căci el, poetul, este fără de moarte, pentru că s-a născut
peste toate timpurile. ”)
Un rol de seamă in educarea conștiinței naționale, a sentimentului dc dragoste
fată de patrie și popor îi revine, in concepția lui Goldiș. școlii românești. Prin inter-
mediul acesteia arată el se va putea acționa in direcția educării patriotice a maselor
dar numai cu condiția ca factorii să conlucreze. în ansamblul mijloacelor educative
de care școala dispune, un loc important va trebui, fără îndoială, să-l ocupe predarea
literaturii naționale și a istoriei patriei. Conștient de importanta acestui deziderat.
Vasile Goldiș a elaborat și editat la Brașov, o serie de manuale școlare **) de limba
latină și de istorie, in care a evocat faptele de vitejie ale poporului roman, figurile
luminoase ale unor domnitori patricii, alirmind totodată originea română a poporului
nostru și latinitatea limbii române.
Limba și literatura română vor putea fi utilizate ca mijloc de educație și în fami-
lie, este de părere Vasile Goldiș. Un rol de seamă îi revine, în acest sens, femeii
române, pentru care autorul are cuvinte calde de simpatie și prețuire. Astfel, în
articolul „Femeia română" M), după un scurt elogiu adresat femeii (mamă, iubită, prie-
'*1 Ibidem.
“I Ibidem.
“I Ibidem. v. 10Q6
>’} Ibidem.
“) Idem nr. 2W, 11/23 nocm.. p 1033. C. F. Elena Slan Poezia tui t'mlnescu Is . VdasfJtwnia
Edituri pentru ut. București. 1969, p. 61. 9», 1|6. 195
") Ro/ndaul, 1911, 16/29 octombrie
"] Iii Idem.
n) Ibidem.
”) Vezi Gheorghe $orj, Petru Ardeleanu. Vasile- fioleăf. luptător pentru ideea de unitate
nattonam, Tn Revlst» de Pedagogi* nr. 9, IWs, p. an—M
u) Românul. 1911, 16/29 ianuarie
94
tenă si luptătoare) Goldiș deplasea/ă accentul pe latura educativă patriotici a activi-
tatii acesteia. Considerind femela ca pe un virtual participant la viata socială si
politică.
Ar mai ti de adăugat, încheind această prezentare despre Vasile Goldiș, citeva
cuvinte despre stilul său, despre verbul său dinamic și răscolitor, plin de energie,
capabil să însuflețească și să mobilizeze, Acestea ni șe par necesare pentru a-i com-
pleta imaginea de om politic erudit și orator de înaltă ținută clasică.
Ceea ce-1 deosebește pe Goldiș de (iecare dată este că „scormonește freecj/ut,
«tufei tai ia oblrșiei noastre și admira minunea persistentei neamului românesc" ^l.
Faptul de a fi căutat la originea și formarea poporului român, dc a fi utilizat argu-
mentul continuității lui pe aceste meleaguri drept armă politică în lupta pentru
emanciparea națională a acestuia, constituie unul din meritele esențiale ale Iul
V. Goldiș. ■
Discursurile lui V, Goldiș se remarcă prin plasticitatea expresiei și prin accesi-
bULlalc. Comparația, paralelismul istoric sînt procedee frecvent utilizate in ele j fapte
și pilde de vitejie din trecutul poporului român vin adeseori să ilustreze ideile auto-
rului. |n ciuda unei ușoare tendințe de retorism, el reușește lotuși să evite alunecarea
în frazeologie patriotardă. Bunul simț lingvistic, logica strînsă a argumentației, ade-
vărul ireductibil al faptelor — toate acestea completate de finețea polemicii, dc
verva spirituală șl, in repetate rinduri, de ironie. — sînt trăsături dc bază ale stilului
oratorie cultivat de V. Goldiș, Legătura indisolubilă cu poporul din care s-a ridicat
sc dovedește și aici, ca în toate cazurile o dominantă a personalității marelui patriot șt
democrat. M)
■g Silviu Draucffllr, Un sfert de vede rin 'tn Unirea Transilvaniei, SINu, 1915. p. 29; C.F.
țludan PuiCU. Merita hdunare ^atianatu dr tn Mha’iulia, Ciul. IWfl. p. :V7—Șjh
Ov<uvff|r«>r umpCd'iî stalului nnflnnal ranriiu. 6'mrfa Teirnsitiraniei cu vechea Românie,
sub redacția Uil Mirau Conslsntlimru șl Șlofan Psscu. Fd. Academia! Ii S.R. București. 1968,
i- 72—414.
95

EDITURILE
BĂNĂȚENE
ÎN PERIOADA
INTERBELICĂ
AUREL COSMA
Fenomenul editorial petrecut in Banal nu era ceva specific acestei provincii.
Pretutindeni găsim in perioada interbelică astfel de edituri susținute cu jertfe per-
sonale. Prea puține erau inițiativele și realizările oficiale. Cerințele erau ața de multe,
Incit nici editurile revistelor ți ale diferitelor publicatii nu erau suficiente. Nume-
roși autori erau siliți de împrejurări ca să-și scoată cărțile în editură proprie, adică
plătind ei din resurse financiare personale toate cheltuielile de tipar și de difuzare.
Uneori au reușit să cadă de acord cu proprietarul tipografiei care le imprima cartea,
ca pe coperta ei să apară editura tipografiei respective. Prin acest sistem tipografia
își făcea o reclamă gratuită, iar cartea scoasă beneficia de autoritatea numelui unei
firme. Se poate exemplifica acest sistem editorial prin numeroase cărți apărute in
Banal in anii dintre cele două războaie mondiale.
încep prin a arăta că alături de revista „Luceafărul', care și-a început apariția
în ianuarie 1935. am înființai ți o editură, publicind, ca o anexă a revistei, așa numita
„Biblioteca Luceafărul*. 1n anii 1935—1937 au apărut sub conducerea mea in această
colecție 12 titluri de cârti. Am întocmit un vast plan editorial pentru „Biblioteca
Luceafărul", dar nu I-am putut realiza decit parțial, Am avut intenția să-i popula-
rizez pe tinerii scriitori bănățeni, publicfndu-le creațiile literare, iar de altă parte
să retipăresc cărțile valoroase apărute Înainte de Unire.
Am Început cu volumul de debut al poetului Dorian Grozdan sub titlul ..Brazde
păgîne' (1935), I-am scris ți o prefață cu dale biografice ți cu aprecieri asupra crea-
țiilor sale literare. Tot In „Biblioteca Luceafărul' i-am publicat și al doilea volum de
versuri întitulat .Cioplituri in lemn" (1936).
Un alt talent care s-a afirmat atunci cu bogate resurse poetice încă de la vîrsta
de 16 ani a fost Pavel P. Heliu, urcindu-se pe calea scrisului la Înălțimea consacrării.
Am mulțumirea sufletească de a-I fi descoperit ți înțeles de la început, do a-i fi
publicat versurile In revista .Luceafărul" și de a-1 fi editat primul volum de poezii
cu titlu] .Candelabre albastre" in anul 1936, incă dc pe vremea cind era elev la liceu]
din Gravita. Iar în seria editurii .Astrei Bănățene* a văzut apoi lumina tiparului a!
doilea volum al său de poezii .Flori do piatră" (19|0)r
Un deosebit de fecund și de valoros izvor de sensibilitate poetică am descoperit
și in creațiile tînărului lugoj an Grigore Bugarin, pe care l-am avut colaborator per-
manent la revistă, l-am publicat numeroase versuri și i-am editat la începutul carierii
sale literare două volume de poezii in „Biblioteca Luceafărul* și anume; „Cîntece de
seară* (1936) și „Cintarea dragostei', sonete (1937).
Prin valoarea sa inedită si de interes general, cartea compozitorului Filaret
Barbu despre „Tenorul Tralan Grozăvescu", apărută in „Biblioteca Luceafărul", iius-
tratală cu o mulțime de fotografii ți de facsimile, a înregistrat un marc succes. Apariția
acestei lucrări a fost pregătită minuțios și cu deosebită atenție,'fiind una din lucrările
care i-au asigurat revistei și bibliotecii sale o largă publicitate si circulație 1n centrele
culturale ți muzicale ale tării.
în general, tirajul minim al cărților apărute in seria „Biblioteca Luceafărul' a
fost de o mie de exemplare. Toate exemplarele s-au epuizat in scurtă vreme. Auto-
rilor le-am asigurat însă cu titlu gratuit cea mai mare parte a tirajului, cedlndu-le,
pe lingă toate încasările realizate din vinzarea cărților, și restul stocului ca să-î
valorifice prin difuzare directă ți personală. Am căutat să încurajez astfel nu numai
elementele tinere și promițătoare, dar să ajut și familiile scriitorilor din trecut,
cum a fost cazul surorilor lui Victor Vlad Delamarina, Laura ți Lucia Vlad, cărora
96
le-am cedat toate încasările. Am editat pe cheltuiala mea Integrală proza și versu-
rile in dialect bănățean ale poetului Victor Vlad, fost ofițer în marina românii. După
apariție i-am predat toate exemplarele colaboratorului meu Dr. Aurel E. Peteanu,
directorul de atunci al liceului „Coriolan Brediceanu’ din Lugoj, ca să le difuzeze
prin elevii școlii, iar sumele Încasate din aceste vînzări să le predea bătrlnelor surori
ale poetului, care aveau mare nevoie de acest ajutor bănesc. Marele album cu
manuscrisul notelor de călătorie ale Iui Victor Vlad Delamarina, împreună cu pictu-
rile de peisagii și de oameni, realizate de poet în acuarelă pentru ilustrarea textului,
se află ta muzeul din Timișoarra.
Am mai publicat in „Biblioteca Luceafărul' studiul poetului Constantin Miu-Lerca
despre cusături și țesături cu titlul „Considerații asupra artei țărănești în Banat",
precum și trei cărți scrise de mine, una cu impresii de călătorie din republica munte-
lui Athos și alta despre sculptorul bănățean Alexandru Liuba, iar ultima cuprinzlnd
o culegere de schite și de nuvele tn mare parte apărute anterior.
Deodată cu cedarea revistei „Luceafărul", tnccplnd din luna iulie 1937, a fost
trecută la „Regionala Bănățeană a Astrei" și „Biblioteca Luceafărul", urmtnd să fie
editate în continuare creațiile scriitorilor bănățeni. Aslra a inițiat o nouă serie edi-
torială. Conducerea regionalei a instituit un comitet de editură formal din; prOL
Traian Topliceanu (ca secretar a! regionalei), Volbură Poiană-Năsturaș (ca preșe-
dinte al Asociației scriitorilor bănățeni „Altarul Cărții"), Vjchentie Ardeleanu,
Dr. Nicolae Ursu, Grigore Bugarin și Pavel P. Heliu, — comitet de editură prezidat
de ruine in calitatea mea de vicepreședinte al Regionalei Bănățene a Astrei. Admi-
nistrator al editurii a fost confirmat de comitetul Astrei : lodn Teodorovici, direc-
torul băncii „Victoria* din Timișoara. Conducerea Astrei a statornicit în același timp
următoarele norme privitoare la funcționarea acestei edituri ;
1.	Astra Bănățeană înființează o editură, fără baze comerciale, adică această
editură nu se Întemeiază pe ideea de cișlig.
2.	Sc primesc penlru a fi editate uimitoarele feluri de lucrări: a) literare: poe-
zie și proză, b) istorice, c) de istorie literară și cultură, d) muzicale, ele.
3.	Lucrările editate trebuie să lie scrise de autori ce-și au domiciliul in
Banal (Cajaș, Severin și Timiș-Torontal). Editura poate primi spre tipărire șl lucrările
scriitorilor bănățeni care nu mai locuiesc în vreunul din cele trei județe, sau de ale
altor scriitori romani care se ocupă cu probleme ce privesc Banalul,
4.	Editura va fi condusă de un comitet format din 5 membri, din care face parte
— ca președinte — și președintele „Astrei Bănățene* sau vicepreședintele prin dele-
gație.
5.	Comitetul Astrei va numi o persoană care va purta administrația editurii și
se va îngriji de plasarea lucrărilor tipărite. Pentru aceasta va primi sau o remunerație
globală sau i se vor da procente din valoarea fiecărui exemplar vlndut.
6.	Editura „Astrei Bănățene" primește manuscrise spre a le edita în următoarele
condiții :
a)	Toate cheltuielile de tipărire și expediție le suportă editura, urmtnd ca din
sumele încasate din plasarea lucrărilor să le amortizeze. Din sumele rămase după
amortizarea spețelor de tipar și expediție, și 20% pentru augmentarea fondului de
editură, iar restul revine autorului. Autorul are dreptul la 50 exemplare gratuit din
lucrare, sau mai mulle^care se vor desocoli din sumele ce le are de primit autorul.
b)	Dacă editura are fonduri, poate răscumpăra drepturile materiale ale autorului,
urmind ca toate sumele Încasate din plasarea cărților să rămînă „Astrei Bănățene".
c)	Se pot edita și lucrări ale căror cheltuieli de tipar sînt suportate de căire
autori. In acest caz „Astra Bănățeană* este îndreptățită a cere 10% din venitul nel
penlru augmentarea fondului de editură.
7.	Se pot tipări Ip editura „Astrei Bănățene* și lucrări ale scriitorilor bănățeni
morți.
8.	Autorii n-au dreptul să tipărească o nouă ediție a lucrării pe spesele lor sau
in altă editură, decît după un termen fixat in actul încheiat intre editură și autor.
9.	Formatul lucrărilor ca și condițiunile tehnice vor fi stabilite de către comite-
tul de conducere al Astrei.
10.	Orice manuscris cercetat de comitet va fi admis sau respins prinlr-un referat
scris, arălîndu-se motivele.
In baza acestor norme am inceput examinarea manuscriselor primite, de lucrări
și de creatii literare. In vederea publicării au urmat după lectura lor, discuții purtate
in comitetul de editură, care a întocmit apoi referatele motivate cn avizul de admitere
7 — OiUont
07
sau de respingere. Abia după aprobarea comitetului Astrei Bănățene, cărțile propuse
au fost încadrate în planul de editură, tinindu-sc seama de disponibilul financiar
prevăzut in buget. Astfel, în continuarea celor 12 cărți apărute îji ,.Biblioteca Lucea-
fărul’' s-au mai tipărit de Regionala Bănățeană a Astrei Incă alte 11 titluri de cărți in
noua colecție a editurii.
Inccpînd cu anul ÎMI revista „Luceafărul* editată de Astra Bănățeană și-a
sistat apariția, iar Regionala Astrei a scos după o pauză de doi ani aceeași publicație
sub titlul schimbat de „Revista Banatului*, restructurîndu-i profilul la un program de
factură culturală $1 nbandonînd preocupările anterioare de ordin ♦erar. In lumina
acestor orientări noi, „Revista Banatului" a apărut sub egida Astrei Incă un an și
jumătate (ianuarie 1943 — iulie 1M4), iar editura fusese definitiv sistată.
In afară de procedura oficială a editării am adoptat șl o metodă de informare
sau îndrumare prealabilă de convorbiri amicale, inlretinindu-mă, înainte de analizare
in comitetul de editură a fiecărei cărți, cu autorul asupra temei și textului din manus-
crisul propus. Cind știam că unii a.veau lucrări valoroase și inedite, le dădeam chiar
eu sugestia să-și publice cartea, cum a fost cazul evocărilor lui Ilie Gropșianu despre
Vincențiu Babeș, in al cărui birou de avocatură hiciase autorul ca stagiar. La fel am
Indemnal-o pe poeta Mia Orna (Marla Florescu). care avusese deja citeva volume
de poezii apărute, să-și adune manuscrisele poveștilor inedite și să le prezinte editurii
Astrei, care |e-a publicat apoi în două volume, unul cu titlul „Inel Irincl $1 Domnița
lonița". și altul „Galbenul împăratului". Am stăruit pentru publicarea celui de al
doilea volum de versuri al lînăruluj poet Pavel P. Bellu și a valorosului studiu de
mari proporții (393 pagini tipărite) privind trecutul scrisului bănățean, datorat lui
foan D. Suciu, din vremea cind era încă student, Cartea a apărut cu titlul de „Litera-
tura bănățeană pînă la Unire (1582-1918)-*
O deosebită atenție i-am acordat lucrării de reală valoare literară scrisă de Ing.
Virgil Birou despre „Oameni și locuri din Caraș". Împreună cu autorul am selecționat
fotografiile făcute de el, care au ilustrat cartea de debut, pentru editarea căreia i-am
întocmit un elogios referat, iar comitetul Astrei la propunrea mea a dispus imediata
ei tipărire. Vreau să menționez aici că prozatorul Virgil Birou, devenit ulterior pre-
ședinte al Asociației scriitorilor din Banat -Altarul Cărții", m-a impresionat prin
însuflețită dragoste cu care singur realiza numeroasele fotografii reprezenlind peisagii
șl figuri bănățene, posedind una din cele mai prețioase și bogate colecții personale
de acest gen.
Cînd poetul Volbură Poiană-Năsturaș a împlinit în 1940 o activitate literară de
30 de ani și era incă președinte în funcțiune al Asociației „Altarul Cărții', i-am editat
un volum de 325 de pagini, cuprinztnd versuri alese din opera sa și grupate in 11
cicluri.
In editura Astrei au mai apărut in perioada „Luceafărului' și cele „Zece coruri*
ale lui Ion Crlșan, precum si două lucrări muzicologice ale compozitorului Dr. Nicolae
Ursu.	,
Aceste înfăptuiri editoriale ale revistei „Luceafărul" și ale „Regionalei Bănățene
a Astrei' n-au constituit decit o mică parte din celelalte realizări similare din Banat
In perioada interbelică. Banatul a simțit întotdeauna nevoia unor edituri care să asi-
gure publicarea celor mai valoroase creații literare din această provincie. Golul a
fost umplut parțial de citeva inițiative particulare, care au căutat prin tipărirea de
poezii și proză, de istorie și de evocări culturale, să scoată in evidență potențialul
spiritual al condeielor de aici și să lanseze talente literare. Despre activitatea celor-
lalte edituri particulare susținute cu mari sacrificii de inimoșii inițiatori mă voi ocupa
în continuare în cadrul unui studiu separat.
98
Mihdi Beniuc;
..EXPLOZIE ÎNĂBUȘITĂ "
Apariția romanului Explozie Înăbușită
al lui Mihai Beniuc reprezintă finalizarea
■unui deziderat mărturisit al autorului, acela
de a aduce un omagiu celor căzuti pentru
Victoria comunismului „cum depui o floare
pe monninlul unui soldat necunoscut —
omagiul unui tînăr adus unui bătrîn co-
munist. —
Cartea Conține citeva aspecte din bio-
grafia bătrlnului ilegalist llarie Pantea —
proiectate „pe un crîmpei din fundalul
epocii' 1041—1£M5 rememorate de el Însuși
după o perioadă de 27 de ani. Ea este
scrisă la persoana întîi sub forma unei
confesiuni a protagonistului, ceea ce con-
feră narațiunii valoarea unui autentic do-
cument de viată.
Fluxul neîntrerupt de amintiri este de-
clanșat de întrebarea insinuantă a unui
moșneag „Dar cum se face că tu ești
liber?" — adresată lui llarie Pantea, la
o întîlnire intîmplătoare. Inceptnd din
acest moment obsesia nesiguranței îl stă-
pitiește pe erou. In calitatea de membru
al mișcării ilegaliste, cu 27 de ani în urmă,
primise sarcina să înlăture un ofițer german,
colonel în Marele Stal Major. Tribulațiile
eroului sini cauzate de incertitudinea jus-
teții hotărîrii luate și mai apoi, a efectuării
de către el însuși a actului: .Am Încercat
să mă conving că-mi fac datoria... Sînt
oare sau nu sint vinovat î Mișcarea noastră
nu admite actele de teroaTe... Poate că
nici nu l-am ucis!"
„Aici întrebarea e: «Unde-i crimina-
lul?. Intr-adevăr, unde-i și cine-i crimi-
nalul ?' — preambul al romanului, aceste
cuvinte ale autorului captează de la în-
ceput interesul și mai cu seamă luciditatea
cititorului avizat că la capătul drumului
trebuie să aibă certitudinea unui răspuns.
Aflăm în prezent ceea ce s-a petrecut
in trecut, iar faptele anterioare sint evo-
cate pentru explicarea situației prezente,
mplicit a răspunsului. Evenimentele vor fi
derulate de către erou prin umpleri suc-
cesive, la fel ca în romanul lui Camil Pe-
:rescu, pentru ca în final cititorul să aibă
filmul adevăratei cronologii, Alternează
scene de analiză continind impresii, reflec-
ii ale eroului referitoare la acțiunile din
jerioada luptelor antifasciste, cu scene,
iiscuții ce relatează desfășurarea evenî-
nenlelor din epocă, cu comentariile bătri-
rulul ilegalist după 27 de ani, cu frînturi
lin presa vremii sau rînduri din scrisori
nedite. Din toate aceste surse se vor des-
prinde aspecte din viața zbuciumată a ile-
galistului.
llarie Pantea. ca un alt Alanasie Mus-
tea, este doctor în filozofie, profesor biolog,
membru de partid cu funcții — făcea parte
din Comitetul Tării Blrsel — și în timpul
războiului, pentru că vorbea numeroase
limbi, translator la Biroul doi al Marelui
Stat Major. El este conștient de interde-
pendența dintre destinul personal și cel al
colecllvității și tocmai de aceea încearcă
să-și îndeplinească misiunea civică. Măr-
turii ale propriilor căutări sînt reflecțiile
sale vlzînd probleme fundamentale de exis-
tență : libertatea și lupta pentru libertate,
cunoașterea .cuvint cu o sută de muchii
tăioase" și relativitatea cunoașterii.
Caracterul său se definește nu atit prin
acțiunile întreprinse de el, cit mai ales
prin dezvăluirea resorturilor ideologico-
morale, a frămlntărilor lăuntrice provocate
de desăvlrsirea acelor acte, frămîntări pe
care llarie Pantea le destăinuie ca într-un
jurnal intim, cu îndrăzneală și sinceritate :
„Totuși eram stăpînit de ideea că Începe,
după actul meu, o epocă eroică in lupta
partidului'*.
Romanul analizează prin intermediul
permanentelor comentarii și solilocurl. In
care eroul caută dezlegări de ordin ideo-
logic, obsesia incertitudinii. „Imposibil .. .
Asta nu intră In spiritul partidului
nostru ... de succesul meu depindeau niște
evenimente istorice în care nu aveau ce
căuta patima și ura... vor înțelege că era
supremul moment să ne dovedim exis-
tenta."
Cititorul află despre condițiile vitrege
in care trăiau șl luptau ilegaliștii, despre
cîteva din acțiunile acestor oameni, care
se angajaseră in enigmatica muncă cons-
pirativă. conștienti că sînt numai o rotiță
dintr-un uriaș mecanism. „Cine vedea mai
departe de grqpulețul său de trei, de gru-
pulețul tot de trei in subordine... Bănuiam
numai ce e, pe ghicite."
99
Acestea erau si condițiile in care lucrau
cei sase tovarăși Ștefan, Pantea, Crișan,
Doja, Chiriac și Sotir. precum și motivele
pentru care teama de a nu greși, imposibili-
tatea de a-și afirma uneori cu siguranță o
opțiune, se circumscrlau 1n universul afec-
tiv al acestor oameni.
In ciuda nesiguranței vremurilor, a pri-
mejdiilor care-i ptndeau la tot pasul,
1, Pantea și ilegaliștii acționează susținut,
impulsionati de o forță fantastică pe care
o includea „ideea că ești comunist,. că ti
se dă cinstea să-ti riști viata pentru
partid, ideea de sacrificiu pentru ceva ce
se inalfă ca o auroră boreală, deasupra
oricăror egoisme*.	•
Din confruntarea ideilor politice ale lui
Pantea cu marile probleme ale timpului
său, se conturează și fragmente din cronica
politică a acelor ani.
Romanul oferă cititorului plăcerea posi-
bilității de a participa la construcția acțiu-
nii. la elucidarea intrebării.
Imbinarea gravității epice, cu particu-
laritățile limbii populare vorbite — „să
vii cind le-oi chema eu* ; „iar colac peste
pupăză, urăsc fascismul* j „la-ți ordinul
și dusu-m-am dus ’ „Cu dramatismul dialo-
gului și rigorile exactității științifice”.
„Execuția urmează să aibă loc la 24 sep-
tembrie 1943 ora H intr-o vineri —evită
monotonia, angajind cititorul la o lectură
plăcută. —
Stilul păcătuiește uneori, de o tonali-
tate exagerat de avintată o exaltare nemo-
tivală, nesustinută de consistenta persona-
jului în cauză: „Poale, dacă m-aș naște
peste 50 de ani... as serie o tragedie des-
pre Andrei, despre mărețul său rol istoric
și eroicul său destin.”
Ar fi putut lipsi anumite ambiguități in
conturarea profilului comuniștilor.
FLORENTINA FRAȚILA
Valeriu Ananla :
„GENEZE"
totuși că nu și-a părăsit nici o clipă unei-
tele poetice. Dar dacă versurile „onora-
bile” dc acolo, cum le-a caracterizat Ion.
Negoilescu, primeau funcționalitate drama-
tică chiar în lipsa unei încărcături lirici
satisfăcătoare, un volum do poeme ne
poate avea viată fără aceste valențe de
care poezia lui Valeriu Anania este vădu-
vită.
Două par a fi cauzele principale ale
acestei carențe : tendința declarativă can
poate face carieră doar pe scenă și inadec-
varea mijloacelor poetice, decalajul dintre
cele tradiționale, foarte puternice și cele
moderne, abia acordate.
Unele poeme amintesc de Șt. O losif
Năluca. Cinlec. Gestație, altfel versur
corecte și nu fără oarecare muzicalitate
„Arc! trondafirii. / Ruguri străine. / CaldC
e-a mine / Tainița firii' |p. 38) sau: „Oare
cerul unde-i ? / Unde-o fi pămîntul 1 / Pi
făuta undei / Lin s-alină vîntul' (p. 51)1
Altele poartă ecouri argheziene; „Izvoi
captiv. Laudă albinei, dar mai ales In capa
unghiului din care cităm prima strofă Ș
unde accentele personale se pierd prinlri
aceste răsunete: „Tc-ai vru! șl-al fost ur
bulgăre dc lut / Pe aspre mrini de rneștet
încăput. / iubind Irămintătura suferindă ,
Tipăriri se căzni sd te cuprindă / Și te trl
mise-n zidul nou născut" (p. 64).
Versurile nu sînt lipsite de Indeminare
dar distanta dintre „Cu hățișul soarelui Ir
dinți / Purces-am iar pe zări fierbinți'
(Scrisoare, p. 55) și Sd intr-un valul șinei'
ori „Md caută prin sine-ți că eu acolo sint'
(Trecere, p. 5—6) este prea mare ca st
nu vedem artificialul și livrescul acestei
poeme. De altfel „șinele” de care este sa-
turată poezia noastră contemporană revine
și la pp. 22, 23, 44: „Șf edire sfnea mei
înaltă mă Îndrept', „Doar fruntea alb in
cercuită-n sine', „Aceeași, mereu alia
egală-n veac cu sine-ți".
Versuri limpezi, lucrate cu grijă, vădinc
ușurință în versificație, încerclnd dezbate
rea unor teme majore dar sporadic și 11
un nivel mijlociu.
ION MAXIV
Un volum ce adună 36 poeme scrise pe
parcursul a 30 de ani. Ne-am aștepta fie
la o selecție excesiv riguroasă — lucru
atit de rar — fie la un tardiv debut de ex-
cepție — si mal rar in lirica noastră. Nici
una. nici alia. Valeriu Anania ale cărui
începuturi poetice le cunoaștem din perio-
dice (Abecedar, Cluj, 1947), a publicat între
timp Irel poeme dramatice ; Miorița, Mește-
rul Mano/e, Du-te vreme, vino vreme și
daca poemele acestui volum arată o acti-
vitate sporadică, piesele in versuri atestă
Mircea Mlcu :
„MEMORIA
PERGAMENTELOR"
Apărută in colecția Biblioteca contempo
rană a Editurii Ion Creangă, cartea Iu
Mircea Micu, „Memoria pergamentelor* s<
înscrie printre volumele remarcabile d<
poezie patriotică. Prin volumele de poezi
zoo
..Izvorul*, „Frumusețile zilnice*. „Șoapte"
| și „Teama de oglinzi', poetul străbate
Perioade de adînciri si decantări, ajungînd
in al cincilea volum al său. „Memoria per-
gamentelor' la o prozodie aptă de incan-
tații care nu sini altceva decît niște ode
perpetue aduse pămîntului românesc.
Adresindu-se Îndeosebi adolescentei, poe-
zia sa repune în drepturi nu demult
uitata poezie recitabilă. care, dincolo de
patetismul gestului poetic, trezește în ci-
titor sentimente de adine și sincer patrio-
tism.
Poeziile reconstituie portrete de voie-
vozi și evenimente scotlnd din tainițele
istoriei acele înfrigurate idei care-i tulbură
Întreaga ființă, relopindu-le apoj în vers :
„Os lingă os si frunte lingă frunte
Din vechi istorii urcă înspre noi
Coloana nesflrșită de eroi,
Destinul nostru, strămoșeasca punte
Purtind pe umeri, nelnfrtnti de timp.
Nepieritorul tării noastre nimb."
(Coloana fără sflrșit)
Subscriem si noi părerii editurii. în-
semnată pe ultima copertă a cârtii: .Prin
„Memoria pergamentelor', poetul patriot
străbate istoria poporului nostru, oprin-
du-se asupra unor momente semnificative
pe care le clntă în vers grav, cu rezonante
de orgă, reaiizînd pe parcurs adevărate
imnuri'.
DAMIAN URECHE
101
„ARDEI ENII LUGOJENI
Menffwiirid pe Ion PopOvtci-BriiiCilcanul
și pe Victor V(cd Dciamarina în O isto-
rie a literaturii române de la origini pină
la lf©0 (Ed. Mfnerva, Buc. 1971), fon Ro-
tariu ti etfclreteazd drept ,ardelenii lugo-
jeni' și consideră cd „au trăit prea puf in
pentru a-și ii deliniilvat personalitatea lor
de scriituri' și-au murit tineri „ca niște
eroi vialiuteni’ (pag. 603). Adopt ind un
atribui geografic cu o sfera moi largă decit
cea de bănățean, autorul, care scrie — In
alfa parte — despre bănățenii Dimitrie Ți*
chrndeal și Constantin Diaconovici Logo,
iace o evidentă contuzie intre sfera noflu-
nilor de transilvănean și ardelean. Mai
grave pentru un istoric literar sini insă
afirmațiile: „Mai original pare loan Po-
poviei-Bănățeanul in nuvelele sale —
culese postum, în 1909, sub titlul „Din
viața meseriașilor' —, unde epigoniza
fn umbra lui Slavici de astă daid (... j
Este aceeași lume a meseriașilor bdnâtcnl
— suprinsS poate într-un moment de de-
clin, — de cojocari și opincari, de care
era vorba in Mara, evocată eu multă cu-
loare locală, insă pe un ton minor și sen-
timental' (pag. 004), Ce credit științific se
poate acorda oare acestei „istorii literare'
ne putem închipui, dacă fon Rotariu nu
știe că nuvela In lume, citită ia K ianua-
rie 1893 in cenaclul Junimii, a fost publi'
catd fn aceiași an in Convorbiri literare
(anul XXV/, pg, 801—835), iar apoi După
un an de jale fanut XXVIL pg. 193—230),
pe crld vreme romanul Mara al fui loan
Slavici. publicat mai fntiJ fn revista Vatra
(1894—1SS6JL a apărut frt volum abia în
1906. Și apoi, de cind Viahulă, ți el epigon
eminescian In versuri, are ia/â de un pro-
zator mult mai original, cum era fon Po-.
povicf-Rdnâfeanui, virtutea dc a-f prefigurc
pe acesta ca erou a! său 1
IN ME MORI AM...
Universitatea din Timișoara a editat, dir
lăudabila îndlativă a rectorului praf, dt.
doc. 1. Curea, primul volum inefunaf me-
moriei unor „oameni aleși" ai Banatului
Încercarea de a prezenta biografii de căr-
turari bănățeni mai însemnați, care nu
urmărea originalitatea, ineditul și exhausti-
vitatea. a fost încredințată cont. univ. dr
Th. N. Trâpcea și lui AI, Rusu. Din păcate
lucrarea nu îndeplinește exigenlele științi-
fice nici ale criteriului selectiv șt nici
ale bibliografiei indispensabile, așa cum am
miniaturi
critice
*
ardfal și fn altă parte. De aici o serie de
greșeli, inexactități și inadvertențe. Se rid
însemnătate exagerată unor figuri modeste
in schimb valori incontestabile sint uitate
(George Buitul, Cavtil Ivu, Miliar Haliciu,
Damaschln Bojincd, Mihai Roșu-Martino-
vfei, .Afarrasie Marian Mariencscu, pictorii
Nedelcu Daniel, Nicolae Popescu, Ion
Zaieu, scriitorii, Iulian Grotiescu. Mihai
Gașpar, Virgil Birou etc.) Constantin Dia-
conovlcl Loga este confundat cu dr. Cor-
nel Diaconovich, editorul Enciclopediei
Române (Sibiu, 1898—1901). Dacă volumul
acesta nu ar fi apărut sub egida Univer-
sității, ne-ar fi losl mai ușor să înțelegem
diletantismul culegerii, în realitate mufl
mar superficială decit alte volume de
acest fel, apdrule înaintea studiilor valo-
roase de Istoriografie ale iul Ion Dimitrie
Suclu, de unde autorii ar fi puiuț folosi
un îmbelșugat material biobibliografie. 4șa
au consultai ți reprodus in grabă, tătă dis-
cernămint, unele afirmații ridicole, ca de
exemplu ; despre Vincenfiir Babe? se scrie
cu: „La statul Iul Dim, Tlchfndeai șl
Miliar Roșu a fost trimis la Timișoara, la
școala romanească și sitbcască, pentru a
se face preot' (pg. 39), Vincențiu Babeș
insă s-a născut in 1821, Iar Dimiftie Țichin-
deai murise fn 1818 și Mihai Roșu a murii
ta un an de la nașterea iul Babeț. In 1822 I
Afirmația aceasta, reprodusa după Bănă-
țeni de altă dală de Dr. Aurel Casma ju-
nior (1933), voia să sublinieze o altă idee
decit cea reținută de Th. N. Trâpcea.
Se spune acolo cd bunicul Mitra Rabcș
„la insistențele' iui ȚichindeaJ și M, Roșu"
l-a adus pe Vicenfiu ia Timișoara, ca sd-J
înscrie în școala romanesc^. care func-
ționa pe Ungă biserica Sf, Ute din Fabric,
pentru ca să facă din el preot fn satul
.său natal' (pg, 24. sau in Istoria Presei
Române din Banal de Dr. Aurel Cosma
junior ed. a Ill-a 1932, țpg. 27). De iapt.
102
1
afirmația era mai veche și aparținea, din
1930, lui Vicenjiu Bugartu care scria despre
bunicul adoptiv Mitru ca: „Aeesta dato-
rită relațiilor pe care le avea ca dascăl
numără printre cunoștințele sale pe TT
chindeal și pe Mihaiu Roșu din Jadani care
il sfătuiește să-și înscrie nepotul ta teolo-
gia din Timișoara ce funcționa pe lingă
biserica St, Ilie și la care învățase și Ți-
chindeaj pe vremuri* (Figuri bâii&tene.
pg- 76).
Volumul are și greșeli dc limbă, In
unele exprimări, ca de exemplu: „agita-
torul ideilor periculoase a revoluției Iran-
Ceze' fpg. 8); „Așa cum nu fost școlile
din Blaj un focar de cultură națională, pen-
tru Transilvania, tot așa Preparandia din
Arad a scris pagini st rd lucite In istoria
culturala a poporului român' fpg. 16) -,
înșelat în Credințele Iui ți batjocurii in
«marții lui propriu, Nicoară a adoptai, în
IJW, cea mar ve/iementd atitudine jaco-
bind, ne mai recunosclnd respectul nici lată
de împărat, nici fată de autorita/i* pg. 20J
etc.
UN TRUBADUR NONAGENAR
Cu ocazia împlinirii a patru decenii de
ia apariția revistei Vasiova, Comitetul pen-
tru cultură și artă al județului Caraș-
Severin a editat volumul Anotimpuri de
Petru E. Oancea, culegere întocmită de
Mihai Dcleanu și losif Scherter (cu un glo-
sar de Vasile lonifă). Născut in 1881 In
Vasiova și neavind altă școală decît 6clase
elementare. Tata Oancea, actualmente pen-
sionar, este una din cefe mai populare fi-
guri de artist diletant din istoria culturii
romanești din Banat. In mult Încercata lui
violă de trubadur necăjit, blajinul conde-
ier a scris vreo 2500 de poezii și vreo 250
de novele, multe picturi, sculpturi In lemn,
a redactat și tipării cu mina lui timp de 19
ani bilunarul cu numele satului natal, dar
pentru a-și putea crește cel cinci copil a
mai trebuit să muncească din greu ți ca
hamal, zilier, păstor, plugar, lemnar, md-
sar, rotar, funcționar, de birou, legilor de
cârti, tipograf. Slujitor devotat literei
scrise, versului, acest îndărătnic iubitor dc
artă s-a considerat ani de-a rindul, cu amă-
răciune și smerenie biciuitoate, un Don
Quijote a cărui Dulcinee era „crunta să-
răcie, neagră, Înfricoșată'. La Mlrlne/e el
se bucură azi de răsplata meritată.
Editarea acestei culegeri selective, care
pe lingă versuri reproduce și unele din
scrierile in proza mai puțin apreciate pînă
acuma. In ciuda unor reale calități de ob-
servator, de povestitor spiritual și de cu-
noscdtor al vieții și al oamenilor. Deși
s-au operat anumite reduceri in text, de
oportunitate problematică, lucrarea aceasta
a fost realizată, cu grijă șl competentă,
căutind să satisfacă toate exigentele do-
cumentare, lingvistice și de valorificare a
moștenirii culturale legate de tradițiile
locale. Inlruclt cartea reprezintă și un ini-
mos ți meritat omagiu „adus activității
literare desfășurate de scriitorii țărani din
Banat', reproducerea. In loc de postfață,
a unor fotografii din viață, precum și ,a
unor articole de prezentare al nonagena-
rului autor dc „modeste scrieri' sint impre-
sionante și deci bine venite, ca de altfel
întregul volum de 334 pagini, apărut In
condifil tehnice potrivite.
„III EPIGRAME*
Se intitulează volumul îngrijit de fon
Velican și editat de Universitatea Populară
Timișoara. Culegerea, care conține epi-
grame semnate de 11 epigramișt I: fon
Martin, Ion St. Suciu, N. D. Părvu, Dan
Radu fnnescu, Virgil Șchiopescu, Lauren-
fiu Cernej, Sergiu Siharu, Damian Ureche.
Emil Șajn. ion Velican și Marcel Tăciune,
este primul rod concretizat tipografic al
cenaclului Ridendo.
Culegerea aceasta de epigrame Confirmă
continuitatea interesului pentru această
specie subtilă a umorului literar, care In
Timișoara cunoaște o irumoasd tradi/ie
cdrlurtlreascd. In ciuda strădaniei întocmi-
torului său, volumul nu are In paglniile
sale multe epigrame Izbutite ce s-au
citit In cenaclu șj nici nu-i cuprinde
pe loji membrii — unii rapsodici poate —
ai numitului cenaclu. Lipsesc, de pildă, fon
I. Mioc, Vasile Vărădean, Constantin Miu-
Letca. Marfus Munfeanu, ca să nu pome-
nesc decll pe cei mai Înzestrați dintre cei
ce nu figurează în culegerea lui Ion Veli-
can. De altfel, nu cred ed avea un caracter
exhaustiv ți e probabil cd In viitor colec-
ția Ridendo se va înmulți In volume. Pen-
tru Început de drum III epigrame îți în-
deplinește scopul, iar Cuvînt despre epi-
gramS, semnat In prelată de Cezar Apreo-
ieser, este util și instructiv.
Fără să Încerc vreo caracterizare a epi-
gramiștilor care nu stnt egali nici In talent,
nici In cultură, ca să nu zic In subtilitate,
remarc tendința către pamiiet sau madri-
gal a celor mai mulți, limitați Ia aluzii per-
sonale sau calambururi sau, In cazuri mai
fericite, la adaptarea unor poante cunos-
cute la împrejurări inedite. Sint convins
103
cd cei mai multi dintre epigramiștii timi-
șoreni au calitățile necesare pentru ca
„să placă mîine ca ți azi', cum spune pre-
fațatorul, adică să-ți depășească etemeri-
ditatea „nutrind virtuți antologice* spre
a surprinde eternul omenesc.
Dintre catrenele ale cărui spirit au o
flacără mai subțire dar mai general pene-
trantă, reproduc doar citeva, gradul de su-
biectivitate al preferințelor fiind, bineînțe-
les, inevitabil. Unuia „care in ședințele de
producție fine discursuri interminabile*, Ion
Martin dorește să-i facă următoarea
povață:
Dacă vrea să md asculte
Sfatul meu îi prinde bine,
Se pot spune prostii multe
Și-n cuvinte mai puține.
Despre redactorul volumului in care sin:
cuprinse și catrenele sale. Ion St. Suc iu
mărturisește — cu sinceritate:
fi suportam pe Veiican
Cînd publica din paști în am;
Azi, cînd scrie ne-ncetat
B mal greu de suportat.
N. D. Pârvu iși reproduce o autoepigra-
md, constat ind cd :
Nu-l fn mințile toate.
Dar de-un an,
De cind e decan
Are o facultate.
Dan Radu fonescu, in schimb, nemulțumit
de o distribuție necorespunzătoare in „C
scrisoare pierdută", iși descarcă năduful
de regizor:
„O distribuție de speria! î
Cu-atîti maeștri, e posibil, oare,
Ca singur Cetă/eanul turmentat
Să se menfină pe picioare ?
E posibil ca dintre lofl maeștrii chemați la
cenaclu) Ridendo, doar V irgil Schiopescu
Să constate oare lipsa cea mai gravă I De
sigur.
Chemati au fost toți umoriștii ,
Și a răspuns întreg soborul:
Cuplet iști, epigramiștii..,
N-a lipsit decît... umorul/
Aș mai cita din Virgil Șchiopescu, remar-
cabil și pentru actualitatea spiritului de ob-
servație a moravurilor sociale, catrenele
dedicate Unor cooperatori. Unei cofetărese,
Unui gestionar, Unor țoferi și lui ioan
Martin,
Ascuțișul floretei lui Laurentiu Cernet
nu atinge decît vanjfdfiie scriitoricești aie
confraților. O singură curiozitate .., moi
decoltată, ridiculizează clișeul verbal al
unei colege dc cenaclu decepționată ;
Atunci cind te vei mărita
O să tiu prezent, s-ascult
De vei zice lot așa :
— Așteptam ceva mai mult !
Damiatt Ureche, de asemenea, mal mult
preocupat de darurile cu care sînt dotafi
confrații, descoperă o concluzie de sin-
teză senza/fonală :
De la Miori/a-ncoace
Toți ciobanii se pierdură.
Fiindcă unii lace cojoace,
Alfli lac literatură.
Ion Veiican este moralist disimulat.
Epigramele lui variate in atitudini și ritm sau
formulă, nu se adresează numai scriitorilor,
Unui măgar autentic, Unui cosmonaut, Unul !
fotbalist. Unul tată, Unui bucătar, ci ți
Evei:
Zic unii c-ai ii o carte
De care avem toii parte ;
Noi Insă eind ne grăbim
Nu citim, ci frunzărim.
Rezultatul muncii Iui Ion Veiican, volu- j
mut 111 epigrame arc cariMfi ce se merită ,
recunoscute și consemnate.
N. ȚIRIOI
104
^CMI
Redacția ;
Timijoara
Piața V. Roaită ar. 3
Telefon; 3 3390
Administrația
București
Sos. Kiseletf nr, K
Manuscrisele si orice
corespondența scrisă
citet pe o singura parte
a hlrliei cu indicarea
adresei exacta a expedi
torului, se trimit pe
adresa redacției
Manuscrisele
republicate nu se
restituie
Tiparul executat
sub comanda nr. 1536
întreprinderea
Poligrafică Banat
Timișoara
Calea Aradului 1/A
R S. România
Lei 7 —