ORIZONT REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMAN1A CUPRINSUL MIHAI ZIMAN ; 23 August, simbol al renașterii sociale și naționale ..... 3 GEORGE DRUMUR: Aria trebuie să servească educației socialiste ... ... 5 ION CRJȘAN ; Un reviriment ,,, ,,, ,,, ,lt $ AL. JEBELEANU : Poem de august .............................. .. ... 3 GEORGE SURU ; Zborul deaspra patriei ,,, , ... ... ”, s NJCOLAE DOLANGA : Partid — zv icnetul inimii noastre, Patrie străluminase. Porțile de Fier. In miezul faptei ............................, ........ 10 WILLIAM MARIN : Date noi privind rezistenta antifascista armata din Banat condusă de P.C.R. „........................,, ,,, ,,, ,,, 13 iLIE MADUȚA : Auțtust, Vară .................................,............ 21 VLAD1M1R CIOCOV : Tu cintă inimi, eintă. Ars poetica. Liniște, in românește de Angitel Dumbrăveanu ... ... .....................„............ ... ... ... 22 DAM1AN URECHE : intre sbor si pdmint ..................................... 24 RADU C1OBANU : Cetatea Glimminpe^us ............ ,,, ............. ,,, ,,, 25 150 de ani de Iei națterca lui Vasile Alecsandri ANDREI A. L1LLIN : Caracteristicile creației lui Vasile Aiecsandri ... ... ... AUREL COSMA : Vasile Aiecsandri fn Banat ................. ... ... ... ... ^36^ TRAIAN DORGOȘAN : Floarea înălțimilor BARTALIS IANOȘ ; Omule, în românește ION LOTREANU ; Cum ape limpezi .......... ... ... ... ... ........ 39 PAUL GEORGE STATI: /«toarcere, Să fii aici ........................ 39 N1COLETA NEGRU: Plopi în cumpăna lunii .................. ... ... 40 FLORIN DAN MEDELEȚ : Anotimp ...................................... 40 LAURENȚ1U CERNEȚ : Poveste cu puf iad dragoste ... ............. ... 41 VALENTIN TUDOR : .Wi-e foame de culori și de lumini, Din nou mă cheamă merii ... ... ........................ ... ... ... ........ 46 STELA COR A : Pentru echilibru ................................ 47 EUGEN BERCA: Destin, Pergam ............ ... ... ............. ... 47 VOLBURA POIANA NASTURAȘ : fmi spune țara........................ 48 Orientări ALFRED HEINRICH : Conîtiinja poetică $i noțiunea de timp fn „Viafa iui Arse niev- ... ... .................................................. 49 Cronica literară ALEXANDRA INDRIEȘ : Anijoara Odeanu; „Anotimpul pierdut" ... ... ... 54 ION MAXIM : Aurel Hău ; „Turn cu ceas" ..................... 57 N. D. PARVU : Angliei Dumbnăveanu : „Poeme de dragoste" ...... 61 Puncte de vedere MARCEL CORN1Ș-POP: „Gigantismul" intențiilor și incertitudinile realizării in proza actuală (!) ..................... ... .................... ... 66 Comentarii CONSTANTIN CALIN : George Macovescu „Virstele timpului" ... ... ..... 70 NICOLAE ȚIR1OI : Prozatorul Virgil Birou ......................... 73 S1MION MIOC : Centenarul nașterii lui Nicolae lorga ............. ... 76 Lingvistică VASJLE ȚARA : C. Diaconovici Logo și problemele limbii literare ... ... ... 84 Cărti-reviste M. TURTOI : P. P. Neguleseu: „Destinul omenirii" .................... 88 T. L. BIRĂESCU : N, Barbut „Sine ira"............................ 89 MARIA GROZAV: Joan D. Gherea: „Eseuri" ....................... ... ... 90 FLORENTINA FRAȚ1LA : Camil Baltazar: „Mi-i dragă fața omenească" .... 91 I. D. TEODORESCU : Troian FUtp și Vasile Nicoroviei: „Diluviul sau apele tui Saturn" ....................... ... ... ... .................... ... 92 ION MAXIM : loanid Romanescu: „Poeme"........... .................... 93 F. VOINEA: Ion Scurtulescu: „Cimpia" ... ... ... .................. 93 Miniaturi critice V. GANEA : Omagiu iui Alecsandri ... ... ....................... ... 94 C. N. MIHALACHE: Sinteze ... ............................ ... ... ... 94 N. T. : Petru Bogdan .............. ... .............................. 95 L VELICAN : Petru Jecza — eieganfâ și expresivitate in arta monumentala ... 95 23 AUGUST, SIMBOL AL RENAȘTERII SOCIALE Șl NAȚIONALE Istoria statelor este întretăiată de evenimente decisive, cărora distanța le conferă un înțeles mai adine, contururi mai pregnante și o lumină mai pu- ternică. Un asemenea eveniment, început al unei epoci, este istorica zi de 23 August, simbol al renaș- terii noastre sociale jt naționale. Ridicînd pe o treaptă înaltă aspirai iile de veacuri ale tuturor obijduiților, poporul român, condus de eroicul, neînfricatul, fermul și clarvăzătorul său partid comunist, a înfăptuit insurecția antifascistă, a lichidat dictatura fascistă, a întors armele împotriva agresorilor naziști, a creat premisele abolirii tuturor inechităților și servitutilor. Acest măreț eveniment, în perspectiva celor 27 de ani, pe drept cuvînt îl așe- zăm în rîndui faptelor de eroism, devenite, legendare pentru poporul român. Anii ce vor urma de acum vor amplifica această rezonanță de eroism legendar. In această sărbătoare se concentrează toată istoria noastră. Înspre făurirea acestei mărețe zile s-a desfă- șurat în mod firesc toată istoria noastră națională. Zi memorabilă de hotărîtoare răscruce din istoria Româ- niei, 23 August 1944 a marcat începutul unor prefa- ceri revoluționare, fără precedent, care au transfor- mat țara noastră din temelii, care au făcut să cunoaș- tem o deosebită prosperitate materială și eflorescentă de valori spirituale, precum și un solid fi unanim pres- tigiu în arena internafionaiă. Filmul retrospectiv al acestor 27 de ani de viață nouă, cuprinde realizări și împliniri de gigantice pro- porții. Tot ce e măreț altiminteri, generos și impună- tor, totul glorifică și amintește de 23 August. Indus- trializarea socialistă, cooperativizarea agriculturii, re- voluția culturală cu toate corolarele lor firești au creat un om nou cu o conștiință înaintată, cu un adine fi complex univers etic fi spiritual. Mindria ne umple sufletul, știind că tot ce am clădit este opera popo- rului, a hărniciei mîiniior fi a minții lui iscusite. Măsurăm la fiecare 23 August, sporul de avufie fi știință, efortul unanim de emancipare și de legitimare în universal. o Noua etapă de dezvoltare multilaterală a socie- tății socialiste din țara noastră impune noi sarcini pentru oamenii de cultură și artă. Linia trasată de Congresul al X-lea al P.C.R, precum și documentele recentei consfătuiri de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și cultu- ral-educative constituie un ghid valoros pentru crea- torii de valori spirituale. Așa cum subliniază in cuvin- tarea sa secretarul general al Partidului Comunist Ro- mân tovarășul Nicolae Ceaușescu: „Noi vrem ca arta fi literatura sa fie puse în slujba poporului, să se scrie și să se creeze pentru clasa muncitoare, pentru țără- nime, pentru intelectualitate, pentru toți oamenii muncii... în România pot fi acceptate numai arta și literatura care stau pe poziția clasei muncitoare, care servesc poporului, socialismului, națiunii noastre". Din vibranta și analitica expunere a tovarășului Nicolae Ceaușescu rezultă saricini sporite și o respon- sabilitate mai mare pentru toți aceia care mtnuiesc creionul, dalta sau penelul. Arta este o aliată credin- cioasă a clasei muncitoare, a poporului muncitor, înfăptuirea insurecției armate antifasciste de la 23 August HH4, operă nemijlocită a maselor largi, con- duse de Partidul Comunist Român, a aimt uji succes deplin ji o importanță politică covirșitoare. Iar pen- tru faptul de a fi inițiat și organizat acest act de importanță crucială pentru destinele României, Par- tidul Comunist Român și-a ciștigat nepieritoare merite in jața întregii națiuni. Facem parte din generația fericită care a fost martoră și a participat Ia prefacerile revoluționare de după 23 j4u44 o vie și multilaterală activitate politică și organizatorică. Unele aspecte ale acestei munci eroice au fost prezentate în cîteva lucrări *, altele urmează încă să fie cercetate în continuare de către specialiști. Mai multe documente inedite intrate in ultima vreme în posesia Arhivei C. C. al P. C, R, permit o aprofundare a cunoașterii activității partizanilor antifasciști din Banat precum și cea desfășurată de formațiunile patriotice de luptă sub conducerea organului regional dc partid. Printre aceste documente se remarcă un jurnal euprin- zind înseninările zilnice ale comandantului grupului dc partizani jMărășcști" in perioada aprilie-mai 1941, prec-um și mai multe rapoarte și scrisori ale partici- panților la lupta armată antifascistă, și informări, proccsc-vcrbale ale organelor represive. Trecerea la lupta armată de către forțele patriotice antifasciste conduse de P. C. R. a fost pregătită în Banat, ca și în alte regiuni ale țării, printr-o vastă și multilaterală activitate organizatorică, politică și ideologică. Comitetul regional Banat al Partidului Comunist Român sub conducerea căruia activau cinci organe județene (Timlș-Torontal, Arad, Caraș, Severin și Hunedoara), mai multe comitete locale (Reșița, Jimbolia și altele) dispunea de un număr însem- nat de celule dc partid (60 celule recunoscute).* Sub îndrumarea organelor ți Organi- zațiilor de partid activau de asemenea numeroși patrioți in cadrul Uniunii Tinere- tului Comunist, a Apărării, a Uniunii Patriotice, a MADOSZ-ului, a comitetelor antifasciste germane, sîrbeșli. evrceșli și altele.5 Atît organizațiile de partid cît și d Wlltiam Matin, VatUe Petrișor. Lupta organiialiri P.C.R. din Banat, In fruntea maselor populare, împotriva dicliiurll mililare-lâsckle. penlru zdrobirea Invada tarilor hltlariatl»,. în „ÂfiaUf Insfifuiutui dc istorie a ppftiduîul de pe tind C.C. al P.C.R." (fu continuare Analele f.SJ.S.P.) nr. 4 djft 1962, p, 54—74: WHHam Marin. A bAnAti a ntl f* sl sil a tilenillds krdnlkĂlAbĂI, M nr. 5 din 1964. p, A/i—3f9; Wiftiam Marin, Contribuția InlclectuaHtițH băn^ene la Lupla antlluelată dtn RomAndA. în .Orizont" nr. B din I9W. p 2& Vdbtun Mor/n. Dl* BeteliIgung der Rp.n«tțr deulsțherț BevAlkcrung an der anlifajichialischcn Bewcgnng, în ^Forxrhungen ,,. " nr, 2 dro 'I M/w C.C. ai P.C.R.. fond nr, 92. dosar nr. s;r f, t) Loc. cît. fond nr. 92, dosarele nr. 7r î5, M 27 W fî dltefe. r) Aceste dale se baienrd pe cîteua rapoarte ale Comitetului regional Banat at PCR care s-au păstrat. (Arhiva C.C. ut P.C.R., fond nr. ii. dosar nr. 7/940, f. 115. dosar nr. 5 IX 1946; f. 3. dosar nf. 10 943. f. 391—393; dosar nr. J1/942. f, .150—1^3. H T, Marin, K PeirifOr, op. cît.f p. 65—W 13 I cele de masă dispuneau fiecare de rețele proprii de legături prin care asigurau des- fășurarea unei largi activități antifasciste. Cu toate că organele represive ale dictaturii fasciste au reușit în citcva rinduri să opereze arestări masive printre participanții la rezistența antifascistă,* această activitate a continuat ți s-a lărgit mereu. Starea de spirit antihitleristă a unor largi categorii sociale a permis organizațiilor de partid și celor de masă să înlocuiască pe cei arestați cu noi luptători asigurind astfel continuitatea acțiunii lor. Această continuitate a activității antifasciste este atestată și de faptul că în întreaga perioadă între 6 septembrie 1940 și 23 august 1944 au avut loc acțiuni de difuzare a manifestelor P. C. R. precum și a gazetelor ilegale antifasciste. Majorita- tea acestor documente s-au păstrat în cîleva exemplare, după cum s-au păstrat și rapoartele organelor de stat despre aceste acțiuni. Dezvoltarea și lărgirea continuă a mișcării antifasciste din Banat, ca de altfel și în alte regiuni ale țării, succesele militare obținute de coaliția antihitleristă la finele anului 1941 și în cursul anului 1942 (victoria de la Moscova din decembrie 1B41. victoria de la Ei Alamein din octombrie 1942 ș,a), succesele dobîndite în dife- rite țări de detașamentele do partizani antifasciști, au determinat pe comuniștii bănă- țeni să treacă în cursul anului 1942 la pregătirea luptei armate împotriva hitlcriștilor ți a regimului fascist antoneseian. Pe baza hotăririi luate de comitetul regional Banat al P. C. R., în fruntea căruia s-a găsit in anii 1940—1943 loan Kali, a început procurarea de armament și muniții. Membrii organizațiilor de partid din Timișoara, Reșița, Anina, Bocșa și din alte centre industriale au adunat pe diferite căi arme de vînătoare, puști Z. B.. revolvere, grenade de mină, dinamită ș.a. încă in cursul anului 1942 s-au creat pri- mele depozite secrete de armament al P. C. R. din Timișoara și Reșița. * Armele strinse la Reșița au fost unse, ambalate și Îngropate la sălașul lui Petru Musălin din comuna Lupae. Petru Mușălin care lucra la Fabrica de poduri de la uzinele U, D, R. din Reșița era un simpatizant al P. C, R.1 Comitetul județean Caras al P. C. R. in fruntea căruia se găsea loan Popiți a însărcinat pe membrii celulei de partid din comuna Bozovici să pregătească locurile necesare pentru adăposti rea viitorilor partizani in pădurile din munții Semenic. Au fost de asemenea pregătite prin grija comuniștilor reșlțcni hărțile necesare ți stabilite locurile de refugiu in satele din împrejurimi, mai ales unde existau celule P, C, R.10 In cursul acestor pregătiri pentru lupta armată, poliția a reușit să aresteze în august 1942 la Arad nouă participanți la rezistența antifascistă, printre care ți pe instructorul comitetului regional Banat ai P.C.R. I' Intre 25 august șl 25 septembrie 1942 au fost arestați și deportați alți 75 participanți la mișcarea antifascistă și trimiși în lagăre de concentrare unde vor fi expuși unui regim de exterminare11 în cursul lunilor noiembrie și decembrie 1942 poliția a arestat 38 de activiști ai P.C.R. din Reșița și din comunele apropiate.» Printre cel arestați se găseau și loan Popeți. Mihai Munteanu, losif Puvak, Augustin Virag și alți activiști cu munci de răs- pundere, R Un nou val de căderi a lovit organizațiile de partid la finele anului 1942 cind au fost arestați 23 membri ai celulelor din Simeria'5 și 21 membri ai celulelor din Timișoara.16 Șirul arestărilor a continuat in 1943 cînd au fost arestați 6 activiști din Lugoj, 20 din Arad și 20 din Timișoara. Printre cei arestați se aflau loan Kali. secretar al comitetului regional Banat al P.C.R., Teodor Vlad. Eva Rangheț și alții >7 9 Ibidrm, p68—69. ,, doror nr, MZf.f, 37 ; f. 382. 5SJ. 7 /S; dosar ar. 9 ArAiva C.C al P.C.R,, fonii nr. II. dosar nr. mii. f, r»;, «j. dosar nr. 3834, f. 301, 268; dosar nr. 283?, f. 331, 483; dosar nr. 2838. ; dosor 'v I- 111 dosar nr, 2841, f. 23; dosar nr’ 2813. f, 423 ,- dosar nt 2844 I. 3. 8 fl 7; dosar nr 2i«. f. f32, 308. 432, 439, ISO. 518: dosar nr. 334“ f HO ; dosar nr 331; dosar nr. 2853, f. 124-125; fi altele. ’ 2 Comitetului fudefean Timiș al P.C.R., fond nr. 1, dosar nr, ff, t, 17, ru? sl '^'S-P-. fond nr. 9, dosar nr. 33, f. 1&J—152. ") ibidrm- », f. tif- j P.C.R., fond nr. IJ, dosar nr. 2826, f. 29; dosar nr. 2830. f. 342. ' ”1 ArAioo CC. al P.C.R., fond nr. dosar, 2845, f, 813, Loc. cțț, fond nr. 11, dosar nr W44, f. S; dosar nr. 2834. “J Loc. cit., fond nr. J/. dosar nr 2817. f. 83—131. dosar nr. “) Loc. ai„ fond nr. H. dosar nr. 1834. f, 431-485. ™J LOC. cit., fond nr. 11. dosar nr, 2334. f. SCI. n) Loc, cit., fond nr. n, dosar nr. 3x?i, f, 395. dosar nr. 2843, f. 84?, f. 333-338, 2843, f. 53-a. p. 7147/5; N Ccj arestați au fost supuși la torturi înfiorătoare pentru a-și denunța tovarășii de luptă, Tn cursul acestor schingiuiri a încetat din viață publicistul Szabo Arpad care participase la redactarea presei ilegale editate de I’.C.R. în Banat. ’* Alți milltanți au pierit in timpul detențiunii lor în lagărele de concentrare ca Robert Bclac, dr. Marcel Juhl, Ladislau Schdnberger, Ladislau Weiss și alții.l* Grelele pierderi suferite de comuniștii bănățeni în lupta cu regimul fascist nu i-a descurajat însă. Sub conducerea lui Loontin Sălăjan, în noiembrie 1943 a avut loc o reorganizare a comitetului regional Banat al P.C.R. Iar apoi a comitetelor județene de partid. S-au reorganizat de asemenea și organizațiile de masă aflate sub îndru- marea P.C.R. Mișcarea antifascistă nu numai ea nu a slăbit ci a intrat într-o nouă fază și anume aceea a pregătirii insurecției armate antifasciste.w Menționăm cu acest prilej faptul că depozitele secrete de armament din Timișoara și din Lupac n-au căzut în mina autorităților.11 După reorganizarea comitetului regional de partid, la finele anului 1943 sarcina organizării pregătirilor in vederea luptei armate In Banat a revenit lui Ilie Drăgan, membru în biroul regional de partid care va acționa sprijinit de un colectiv alcătuit din Maximilian Vardan, Ladislau Kling și alții.M Activitatea acestui colectiv a fost sprijinită și de către unii ofițeri patrioti din Timișoara și Lugoj care au contribuit la procurarea armamentului și a munițiilor pentru participanții la rezistența anti- fascistă. O contribuție valoroasă în acest sens a adus și ofițerul român de cavalerie Adrian numitru din Lugoj.:a La finele anului 1943 s-a trecut la înarmarea cadrelor de partid, mai ales a acelora care fuseseră ilegalizațl, ca să se poată apăra la nevoie împotriva agenților poliției, siguranței sau a Gestapoului.» Totodată, presa ilegală antifascistă explica maselor populare necesitatea tre- cerii la lupta armată împotriva ocupanților hitieriști și a regimului fascist antones- cian. Un asemenea apel a fost publicat și in numărul din octombrie 1943 a oficiosului forțelor antifasciste din Banat aflate sub îndrumarea P.C.R. „România liberă {Ba- nat)". In același număr se anunța de asemenea intenția de a constitui un detașa- ment de partizani. Intr-un raport al secretarului comitetului orășenesc al P.C.R. din Timișoara care poartă data de 15 februarie 1944. al Cărui manuscris original s-a păstrat, se spune între altoie : „Cu toată teroarea fascistă am reușit să menținem organizațiile noastre de partid, am menținut și întărit Organizațiile de masă ale partidului, ea U.T.C., Biroul Țărănesc, organizațiile naționale, a femeilor și Apărării. Am creat de aseme- nea organizații noi care se ocupă cu munca in armată, Uniunea Patrioților, comisii financiare..."M în continuare, raportul menționează faptul că comuniștii din ora- șul Timișoara au legături sistematice cu muncitorii din întreprinderile C.F.R., Fabrica de lanțuri, fabrica de încălțăminte „Deraiata", fabrica de ghete de lux „Filt“, indus- tria de ață „Progres", Fabrica de piele, întreprinderea textilă „Hammcr și Nev", „In- dustria linii", fabrica de ciorapi „Florida", Fabrica de mănuși, întreprinderea „Dura", uzinele „Friedrich", întreprinderea „Fadepa" șl altoie. Rapoi-tu| subliniază intensifi- carea acțiunilor de luptă antifasciste ale muncitorilor.36 în aceste împrejurări, la începutul lunii martie 1944 a avut loc la Timișoara o întrunire conspirativă de mare însemnătate pentru dezvoltarea în continuare a luptei antifasciste din Banal. La această întrunire au participat în calitate de repre- zentanți ai P.C.R. Lconlin Sălăjan, secretarul Comitetului regional Banat al P.C.R., Ilie Drăgan. membru in biroul regional de partid care se ocupa de problemele orga- nizării rezistenței armate ; din partea conducerii bănățene a Uniunii Fatrioților erau prezenți dr. Valeriu Novacu, dr. Ilie Murgulescu și dr. Coriolan Drăguiescu, cadre didactice universitare; MADOSZ-u! era reprezentat prin profesorul dr. Băneai Lăszlo și muncitorii Szabo Etel și Juhăsz Lajos, comitetele antifasciste sîrbești erau repre- *1 f Cimpnnrrlu, Press din Rnnjt edjtuti fi Îndrumată di partid In anti | ArȘi™ Comit fad, Timiș. fond i. tinsar nr. IJ, f. IM. ») Arhiva I.St.SP.. Cota A XXVMf-15 vrii tl arhiva C.C. al P.C.R, fond nr. ti dosar ”) Ibidem. nr 34Î. I. 1—* zentate prin juristul Borislav Popovici iar Apărarea Patrioticii prin tovarășa Elena (numele real al acestei activiste n-a putut ti stabilit cu precizie). Participanții la întrunire au decis trecerea la organizarea luptei de partizani în Banat. în vederea conducerii acestei acțiuni s-a constituit Comitetul mișcării de rezistența din Banat alcătuit din Ilie Drăgan, ca reprezentant al conducerii regionale a RC.IL, muncitorul feroviar comunist Ștefan Plăvăț, Locotenentul Pavel Popa și locotenentul Adrian Dumitru. Ca secretar al comitetului a fost ales Ilie Drăgan.:i Conducătorii mișcării antifasciste din Banat au avut în aceeași zi o întîlnire cu dr. Petru Groza, președintele Frontului Plugarilor, Miron Belea, secretarul gene- , ral al acestei organizații și plugarul Moga din conducerea F.P. Cu acest prilej s-au 1 pus la punct problemele colaborării între antifasciștii din Banat și cei din Hunedoara in organizarea luptei armate.** Comitetul mișcării de rezistență din Banat a început imediat activitate intensă. Locotenentul Pavel Popa s-a deplasat in cursul lunii april? 1944 în munții Scmcni- cului pentru a stabili locul amplasării taberei partizanilor. Ofițerul va elabora un plan al acțiunilor viitoare de luptă care va fi analizat și aprobat de Comitetul regio- I nai Banat al P.C.R.30 Locotenentul Adrian Dumitru care avea legături strinsc cu un I grup de ofițeri si soldați patrioți din Lugoj a pus la dispoziția Comitetului mișcării de I rezistență antifascistă 50 de arme militare, 2 puști mitraliere, revolvere, grenadeș.a.31 Celulele de partid și organizațiile de masă antifasciste au trecut apoi la selec- I ționarea viitorilor partizani din rîndurile muncitorilor metalurgiști de la Reșița, de 1 la Fabrica de mașini agricole din Bocșa, de la Atelierele C.F.R. Timișoara și din I alte întreprinderi industriale. “ Primul grup de partizani constituit incă in cursul lunii aprilie 1944 era alcătuit I din locotenentul Pavel Popa (care a dezertat in acest scop de la Regimentul 16 arti- lerie). Francisc Van (soldat care a dezertat de la Regimentul 5 vinători), loan Jiva, | lăcătuș de la Bocșa, Nicolae Micu muncitor de la Bocșa, Axente Bonțilă, lăcătuș tot din Bocșa și incă trei muncitori tot din Bocșa.33 Peste cîteva zile, grupul va fi întă- I rit prin sosirea muncitorilor ceferiști din Timișoara, Ștefan Plăvăț și Trifu Strizu.w ! Partizanii s-au strins înainte de a pleca in Munții Semenicului în centrul indus- [ trial Bocșa. în jurnalul său, Pavel Popa nota : „Primul drum spre atingerea scopului propus a fost făcut fără incidente. Am ajuns la... unde am întilnit pe tovarășul.. așa cum era stabilit. L-am cunoscut pe tovarășul Munte ® care e gata de plecare. Arii discutat planul organizării cu tovarășul Poiană stabilind:: în... seva înființa un birou al mobilizării și aprovizionării. A fost holărît de asemenea sistemul de legă- ] tură, Urmează să facem cumpărăturile necesare și să plecăm în recunoaștere. Vom ! pieră 4 cu cîte 30 kg de alimente fiecare. După recunoaștere, tovarășul Fulger se va înapoia după ce vom conveni viitorul loc de intîlnire unde va fi așteptat de unul I dintre noi pentru a lua în primire primul transport. Deocamdată așteptăm să ne vie I armele și explozibilul... Moralul ni-e excelent". 33 Intr-o altă însemnare, se notează : „Plouă mereu. L-am cunoscut pe Fulger. E bolnăvicios. Nu ne poate fi de folos. Am avut o nouă consfătuire in care s-au discu- tat amănunte dc organizare. S-au înființat două secții 1) Secția aprovizionare. întreaga organizație locală (e vorba de organizația de partid din Bocșa -n.n.) va fi împărțită pe celule. Fiecare membru este obligat să colecteze în cercul lui de cunoștințe anu- mite cantități de alimente săptăminal : 1 kg fasole. 2 kg cartofi, 0,200 făină, 2 kg mălai, I 9,100 ulei, 0.200 zahăr (lunar), Alimentele se colectează apoi in cadrul celulei... S-a insistat mai cu seamă la aplicarea regulilor de conspirație care au fost neglijate do organizația locală." 37 Menționăm că membrii de partid și al U.T.C. din Bocșa erau în cele mai multe cazuri, muncitori încadrați recent în organizație ți nu aveau j încă experiența muncii ilegale. H „Luptătorul bânălean" din Î4 august 1916 u) i^tdem Jbidem. “ț Arhiva comitetului județean Timfț at PC,R. fond nr, I, dosar nr, I! f, 131. ) „Luptătorul bănățean" din îi august 1916. ArMea C.C, al P.C.R., [and nr. II, dosar nr. ZSM, f. 71-31; dosar nr, 1676, f. 36. 11, ") Ibidem veri ți „Luptătorul bănățean" din 21 august 1946. "J Ibtdem. “) Jurnal ui nu conține dedt nun» conspirative. ") AMhw C.C. at P.C.R» fond nr. W, a'osar nr. U, f. t. 37 ărălua C.C, at P.C.R.. fond nr. Șl, dosar nr. ÎI, f. 3. 16 In continuare, jurnalul arată că serviciul de aprovizionare care urma să asigure tirana pentru un detașament de 50—60 de partizani va strînge alimentele necesare în patru centre și anume: Reșița, Bocșa Română, Bocșa Montană și Ocna de Fler.33 Cu acest proiect în ce privește modalitățile de aprovizionare a detașamentului de partizani a fost de acord și comitetul regional Banat al P.C.R. Pe baza indicațiilor primite din TImișoara,partizanii urmau să aibă o legătură organizatorică directă numai cu organizația de partid din Bocșa Română. La rîndul ei, organizația din Bocșa Română urma să aibă o legătură organizatorică directă cu Comitetul mișcării de rezistență din Timișoara, precum și cu comitetul tocai al U.T.C. din Reșița condus de Erieh Wayand țeare se ocupa cu recrutarea de partizani in acest mare centru industrial) și cu organizațiile dc partid din Bocșa Montană, Bocșa Vasiovei și Ocna de Fier.3* Faptul că la Bocșa Română se concentrau atitea legături de partid a fost o greșeală de ordin conspirativ care va avea urmări grave. După cum rezultă din jurnalul comandantului grupului de partizani care pri- mise numele de „Mărășești" ci au fost ncvoiți să zăbovească cîteva zile la Bocșa deoarece legătura de partid din Timișoara a adus numai la 30 aprilie 1944 armele.” în ziua de 30 aprilie 1944 Pavel Popa nota intre altele: „Au sosit armele. Seara am petrecut-o curățindu-lc și ungîndu-le. Legătura a fost găsită în persoana moșului, Totul e pregătit. Sîntem gata cu cumpărăturile. Urmează împachetarea și... plecarea." 41 Din însemnările următoare rezultă însă că partizanii au fost nevoiți să-și amine plecarea căci Jn ultimul moment bătrînul care urma să ne fie legătura a renunțat, așa că am fost nevoiți să rămînem și azi pe loc. Urmează să plecăm la noapte cu tovarășul Poiană, secretarul organizației",42 Partizanii vor putea pleca în munți numai in seara zilei dc 2 mai 1944. însem- nările comandantului de partizani reflectă greutățile întimpinate în timpul drumului precum și activitatea de organizare a taberei.*3 Tabăra a fost instalată la baza izvoa- relor Birzavei, în apropiere dc comuna Văliug. 44 După cum rezultă din jurnal, par- tizanii au trecut la recunoașterea obiectivelor ce urmau să fie atacata și distruse.43 Din alte documente știm că aceste obiective erau : barajul dc la Văliug care asigura eu energic electrică uzinele din Reșița, tunelul de la Poarta spre a împiedica tran- sporturile de trupe pe linia ferată Timișoara-București și altele.” Din însemnările cuprinse în jurnal care se încheie la 30 mai 1944 rezultă că între timp partizanii a primit două transporturi de alimente și materiale.47 S-a păstrat o scrisoare semnată „Codru" datată 4 mai 1944 care a fost scrisă de un membru al detașamentului de partizani, lată cîteva fragmente : „Iubiți tovarăși. Totul a mers binișor, Micile ezitări ale localnicilor s-au uitat devreme ce am reușit să fim deja la pădure. Sîntem instalați in cort, ne merge bine. Aveți nădejde, vom ști să ne facem datoria. Am făcut primii pași pentru a lua legături cu organizațiile din vecinătate și în special cu marele centru din sud. Restul prin curier. Cîte o fiățcască strîngcre dc mînă! Trăiască Româniți liberă!” Tntr-o altă scrisoare trimisă de un membru al grupului de partizani se dau in- formații care oglindesc aspectele lărgirii lui și metodelor conspirative folosite. Iată textul : „Dragi prieteni. Am sosit cu bine. Drumcș a venit și a rămas definitiv. Pen- tru alternativa în care Munte ar trebui să aștepte, vă așteaptă la 2—300 m de la intrarea în Bocșa Montană șezînd pe marginea drumului și avind înfipt un ziar intr-un băț. Vă așteaptă intre orele 10 și 14 în ziua ne care o fixați voi.'*4* Documen- tul nu este datat și nu are nici o semnătură. •) Ibidtrn. ") Arhiva CC. al P.C.R., land nr. if, dosar nr. 3t5S. ;, Jt—M, 102. I3t și Arhiva Corni:trului iudefran Timiș al PCR, land nr. 1, dow nr. nr, f. IM. "> C.C. ol PCR.. fond nr. 92, dosar nr. 21, f. S—S. "f Arhiva C.C. al P.C.R., fond nr, 92, dosar nr. 21, f, S. n) Lot. cit. f. 6. Loc. CU. t. 6—20. FI Arhiva C.C. al P.C.R., fond nr. II. dosar nr. 2666 f. 71—JJ; dosar nr, 9670 t. 6 Șl Arhiva Comitetului județean Timiș al P.C.R,, fond nt. I, dosar nr. If, f, im. “) Arhiva C.C. al P.C.R., fond nr. 92, dosar nr. 21, f. in: fond nr. II. dosar nr. 2SSt. f. 74; dosar nr 266. f. 29—10. ") ibidem și „Luptătorul bănățean" din 21 august 1966. *' drăfea C.C, al P.C.R., fond nr. dosar nr. 2. f, I. n) Arhiva C.C. al P.C.R., fond nr, rin sa r nr. i, f. I. ") Arhiva C.C. al P.C.R., fond nr. S2, dosar nr. î, f. /, I 2 — Orizonl 17 In dimineața zilei de 11 iunie 1944 a sosit la Timișoara utecistul Carol Borsec din Bocșa Română care avea misiunea de a însoți in calitate de călăuză un transport de arme pentru partizani. Pentru transportul armelor s-a folosit o autodubă a Manu- tanței din Timișoara. Vehiculul a fost scos din Incinta acestei instituții militare de șoferul Maximilian Vardan. Vardan și Borsec, ambii In uniformă militară și cu acte false, au plecat cu autoduba la Lugoj unde au preluat din partea locotenentului Adrian Dumitri! o cantitate însemnată de arme șl anume o pușcă mitralieră Z.B., 21 puști Z.B., 6 lăzi eu muniții, 2 lăzi cu grenade Kissel precum și conserve, făină, cartofi, fasole și alte alimente. Autoduba a parcurs apoi fără incidente itinerariul: Lugoj-Oravița-Anina-cantonul Jervaniul Mic. Partizanii fuseseră imformați in prea- labil că vor primi armamentul într-o zi de duminecă transportat de o mașină mili- tară la punctul Jervani. Cu toate acestea cînd autoduba a ajuns la destinație, Vardan și Borsec au constatat că nu-i așteaptă nimeni. Partizanii plecaseră fiindcă se înnop- tase și credeau că armele vor sosi numai în duminica viitoare. în această situație Vardan și Borsec au descărcat armele și alimentele în pădure și le-au acoperit cu frunze. Ei sperau că partizanii le vor putea ridica în duminica viitoare.50 Trebuie subliniat că alît partizanii cît și Vardan și ajutorul său au comis greșeli. Vardan și Borsec ar fi trebuit să îngroape cu grijă armamentul șl alimentele și să-și însemne precis locui ca partizanii să știe de unde să le ridice. Partizanii au comis greșala că n-au rămas și în seara zilei de duminică să aștepte sosirea transportului. Cu toate că s-au comis aceste greșeli serioase care vor avea urmări grave, fapta lui Vardan și Borsec și anume transportul armelor răminc o acțiune plină de curaj. între timp organele de partid și ale organizațiilor de masă au intensificat acti- vitatea de propagare a necesității trecerii la lupta armată. La Reșița s-a difuzat la începutul lui iunie 1941 un manifest elaborat de comitetul local al U.T.C. Iată frag- mente din acest document: „Tovarăși muncitori, Ora socotelilor se apropie. Ce ați făcut voi pentru salvarea voastră?... Muncitori uniți-vă, înrolați-vă in armata vo- luntarilor partizani... La luptă proletari ! Centrul Reșița.31 Intr-un manifest editat de organizația bănățeană a Uniunii Patrioților in ace- iași perioadă, se spune : „Să formăm grupuri de partizani pentru nimicirea bandelor hitleriste și a mașinii de război germane. Să intrăm in rîndurile eroicilor partizani ai Banalului 1“ » Aceste manifeste și altele n-au rămas fără efect. După cum arată documentele, numeroși tineri și-au exprimat dorința de a lupta cu arma in mină împotriva fascis- mului. Printre aceștia erau tineri români și aparținind naționalităților conlocuitoare, i O parte vor fi recrutați in vederea activității ca partizani iar cei mai mulți pentru formațiunile de luptă patriotice. La 13 iunie 1944 înlr-o scrisoare a comandantului grupului de partizani adresată comitetului regional Banat al P.C.R. se raporta intre altele : „S-a construit un. adă- post pentru 7—8 oameni.,. Intre timp am făcut recunoașterile spre obiectivele pro- i puse încă de acasă... Am pus și degetul în locul unde vom pune bomboanele... I Așteptăm numai cele necesare pentru a trece La fapte".M în ziua de 14 iunie 1944 un pădurar găsind armele șl alimentele depuse pe valea păriului Jervani a sesizat autoritățile. Din proeesul-verbal întocmit în aceiași zi de organele jandarmeriei, cunoaștem exact cantitățile de arme, muniții și alimente găsite.M Găsirea acestei importante cantități de arme și alimente a alarmat serios toate forțele represive din Banat care și-au dat seama că ele erau destinate unui important grup de partizani. în aceste împrejurări, au intrat imediat în acțiune Parchetul ge- neral din Timișoara, Legiunea de jandarmi din județul Caraș și altele. Inspectoratul generai al jandarmeriei a intervenit direct la Marele Stat Major pentru urgentarea identificării sursei exacte a armamentului, s® Arhiva C.C. al P.C.R.. fond nr. Jl, dosar nr. 2SM. /. 7J—7<; fond nr. 10 dosar nr, tfji. f. 209—210, fond nr. 7t, dosar nr. 1S6, f. 4)—Ș#, ărtitia Comitetului județean Timiș at PCR, fond nr, f, darnr „r. f,!, f tM—W. ’■) Arhiva centrală a C.C. al P.C.R., fond nr, II, dosar nr. 24S, f. I. “) ..Luptătorul bănățean" din 14 august IUL “J Arhiva C.C. al P.C.R., fond nr. tl, dosar nr. 2Slt, f. III. “) Loc. cit., foni nr. Sî. dosar nr. 25, f. I. u) Au fast găsite: I pufeă mitralieră 2.B., if de arme Z.B., if firi cu munifrt Z.B.. I Idri cu grenade Kisser, l?s kg. de făină, ÎO kg. de fasole, 12 kg. arpăcas, 9 kg. slănini etc. Arhiva centrală a C.C, al P.C.R.. fond nr. 91, dosar nr. f, O. .......... “} Arhiva centrată a C.C. al P.C.R.. fond nr. 10. dosar nr. ISIS, f. 209-221. Autanlăfite fiau dat imediat seama după anumit! indici că armele provin dintro mag ac le militară fi bănuiau cd ele au fost sustrase de ta o unitate militară din Lugoj. Ete nu știau Insă de Ia care unitate de aceea ordona întocmirea de inventare la toate existente tn acest oraf. 18 I Legiunea dc jandarmi din județul Caraș a intensificat controlul populației flotante, în special la Anina unde primise in formațiuni că s-au văzut persoane suspecte de a avea legături cu partizanii. într-adevăr, căleind directivele precise pri- mite, comandantul grupului de partizani Pavel Popa trimisese la Anina pe Francisc Van să facă cumpărături. Or conform indicațiilor primite întreaga aprovizionare a partizanilor trebuia să se efectueze prin intermediul organizației de partid din Bocșa Română. Sosind Ia Anina in ziua de 17 iunie 194*1 și făeînd aici masive cumoărături. Van a devenit suspect și in seara aceleiași zile a fost arestat și dus la sediul companiei jandarmeriei de pază din localitate. Inventarul de obiecte găsite asupra lui Van făcut de jandarmi s-a păstrat. Astfel știm că că el cumpărase 4 izolatoare radio, gheme de sirmă pentru antenă, 2 kg de cuie, biscuiți, dulceață, fidea, ș. a. ” Partizanul arestat nu era un comunist călit în lupta ilegală ci fosta ordonanță a locotenentului Pavel Popa care dezertase o dată cu ofițerul. Admiterea acestui om incă insuficient pregătit pentru misiunea grea pe care o primise a constituit o gre- sală de selectare. In fața organelor represive. Van va da dovadă de slăbiciune trădînd pe tovarășii săi de luptă. In ziua următoare va accepta chiar să călăuzească pe jan- darmi spre tabăra partizanilor.4* în dimineața zilei de 18 iunie 1944 un pluton de jandarmi din Anina a plecat să captureze partizanii. Membrii grupului de partizani care nu știau că armele așteptate fuseseră capturate de jandarmi așteptau sosirea vehicolului militar ce urma să le aducă arme și alimente. Un partizan și anume Ștefan Plăvăț plecase fn intim- pinarea vehicolului. In timp ce jandarmii înaintau pe albia rîului Birzava, călăuziți de Van, ei au fost observați dc Ștefan Plăvăț, Partizanul a dat imediat alarma. »» Față de numărul marc al dușmanilor, partizanii au fost nevoiți să se retragă. Existind insă pericolul ca jandarmii să ajungă din urmă partizanii. Ștefan Plăvăț și Pavel Popa s-au adăpostit intr-o viroagă și au deschis focul asupra jandarmilor. In lupta care s-a dat Ștefan Plăvăț a căzut eroic. Ceilalți partizani au putut insă să se retragă.60 Jerfa curajosului muncitor feroviar a devenit un exemplu de abnegație pentru ceilalți luptători antifasciști. In timpul urmăririi partizanilor, jandarmii au descoperit tabăra acestora găsind aici jurnalul comandantului, un aparat dc radio, cărți marxiste și diferite obiecte folosite de partizani.01 Datorită jurnalului capturat a cărui descifrare a fost ușurată de informațiile date de Van Francisc, autoritățile au putut opera masive arestări la Bocșa Română. Datele aflate aici le-au permis să-și extindă raza cercetărilor la Timișoara, Reșița, Lugoj, Ocna de Fier, Bocșa Vasiovei. Au căzut in mina forțelor represive 29 de per- soane care participaseră la activitatea partizanilor. Printre cei arestați se găsea ți locotenentul Pavel Popa care fusese recunoscut la Timișoara. 04 în cursul lunii iulie eontinuînd seria arestărilor au mai căzut pe mina autorită- ților incă 9 participanți la rezistența antifascistă, printre care Vilma Coicea Drăgan secretara comitetului regional Banat al U.T.C. și locotenentul Gheorghe Boescu.« In noaptea de 3 spre 4 august 1944 Vilma Coicea Drăgan a reușit însă să evadeze de la postul de jandarmi Freidorf unde fusese dusă pentru cercetări.*» Principalii membri ai colectivului militar constituit pe lîngă Comitetul regional Banat al P.C.R. si anume : llte Drăgan, Adrian Dumitru, Maximilian Vardan, Pavel Silard, Ladislau Kling și Elin ungar au reușit să evite arestarea lor ceea ce a permis continuarea activității lor. M Partizanii arestați au fost supuși la schingiuiri sălbatice spre a smulge de la ci date și nume privind mișcarea de rezistență antifascistă. Tratamentul inuman la care au fost supuși cei arestați a slîrnit proteste din partea multor cetățeni. S-au păstrat patru asemenea proteste colective, intr-unui dintre aceste documente semnat | „Un grup de femei patrioate din Banat" purtind data de 17 iulie 1944, se spune; al C-C R-- fond nr S2. dosa' nr. 77. f. I. f 41 5!—S1Ua C‘C' 01 PCJt" !Ond nr "■ a°sar nr' /• 71 fond nr. 72. dosar nr.OS, f. 47. 52-54. * Ibidem. Ihidtm ") Arhiva centrali a C.C. al PC.R. fond nr. «. dosar nr. 27, f. t. . 4i—^i al P'C-R. fond nr. II. dosar nr. 1SS3. 71—72. fond nr, 71, dosar nr, MS. “j Loc. cit. fond nr. U, dosar nr. 2*21, L 420, 440-441, dosar nr. 2«î. L 633—4J4. ' IOC. cit. fond nr. II, d^țnr nr. »«. f 63* “) Loc. cit. fond nr. tt, dosar nr. 2*21, f. XI, 312—31). ll „Domnule prefect, Simțim de datoria noastră să vă comunicăm, că poliția din Oravița chinuește de trei săptămîni 35 de patrioți români, dintre care doi au fost uciși in bătăi și schingiuiri. Ei nu sînt insă singuri ! In spatele acestor eroi stă poporul întreg doritor de pace ți libertate. Fiecare bun român este și trebuie să fie de partea lor.“ M țn încheiere, femeile cer punerea imediată în libertate a partizanilor arestați. Dintr-un document al vremii (scrisoarea unui activist de partid din iulie 1941) știm că Comitetul regional Banat al P.C.R, a organizat apărarea juridică a partizani- lor arestați, sarcini importante în acest sens primind dr, Gheorghe Ciorman.*7 Deși arestările efectuate de forțele represive în lunile iunie și iulie 1944 au con- stituit o grea lovitură dală mișcării de rezistență antifascistă din Banat ele n-au putut totuși să determine încetarea pregătirilor în vederea insurecției armate.*" Depozitele principale secrete de armament ale P.C.R. n-au fost descoperite de poliție și comitetul mișcării de rezistență antifascistă condus de Ilie Drăgan a con- tinuat acțiunea de stringere a armamentului. Totodată, pc baza instrucțiunilor pri- mite de la C.C. al P.C.R. s-au organizat în august 1944 formațiuni de luptă. Aceste unități armate au fost alcătuite din muncitori români, maghiari, germani, sîrbi, evrei ți de alte naționalități recrutați de la Atelierele C.F.R., Fabrica de lanțuri, întreprin- derea textilă „Hammer și Ncy", fabrica de produse metalice „Bozsak și fiii“, precum și din muncitori de la uzinele din Reșița, Arad, Lugoj.w La Timișoara s-a constituit un comandament regional al acestor formațiuni de luptă. Funcția de comandant al comandamentului a avut-o Leontin Sălăjam secretarul Comitetului regional Banat al P.C.R. Din comandament mai făceau parte : ilie Drăgan, Martin Schnellbach. Maximilian Vardan, losif Vasile, Victor Moise, Ladislau Kling, Gheorghe Drăghici și alții. Comandamentul dispunea de sute de oameni gata de luptă dar avea la dispo- ziție arme numai pentru citcva zeci de luptători.7® Formațiunile de luptă au jucat un rol însemnat în timpul zilelor fierbinți ale insurecției armate antifasciste din august 1944. Ele au adus o contribuție însemnată ia depistarea și capturarea unui marc număr de hitleriști ascunși. Cu sprijinul lor a putut fi descoperită și nimicită o organizație suversivă legionaio-hitleristă care își avuse comandamentul ta Timișoara.’1 Membrii formațiunilor de luptă au contribuit de asemenea la capturarea a 200 de ofițeri ai Wehrmachtuluî liitlerist, dintre care o parte fuseseră parașutați in Banat spre a lovi în spatele frontului antihitlerist. Gru- purile cele mai importante de ofițeri hitleriști au fost capturate in comunele Ben- cecul de Sus, Giarmata, Orțișoara și Freidorf. ” în aceste acțiuni de luptă s-au remarcat prin curajul dovedit Maximilian Vardan, Martin Schnellbach, losif Vasile, Aurel Mois, Tiberiu Steiner, Victor Moise și alții.73 Contribuția însemnată adusă de formațiunile de luptă conduse de P.C.R, la apărarea Banatului împotriva cotropitorilor hitleriști este subliniată și in memoriile unor ofițeri superiori români generalul Dumitru Popescu” sau colonelul Alexandru Galgoți’* care in toamna anului 1944 au îndeplinit funcții de comandă in această parte a țării. Mișcarea antifascistă inițiată și condusă de Partidul Comunist Român s-a trans- format după 23 August 1944 într-o forță populară de neînvins care va mătura din calea ei toate obstacolele ridicate de reacțiune. “) JrM» I.S.I.S.P.. fond nr. 9, dosar nr. n, f. «) arftied C.C. at P.C.R., fond nr. II, dosar nr, S9S4 țl fond nr. II. dosar nr. Mit. f. SM «) Arhiva Comitetului județean Timiș at PCR, fond nr. 1, dosar nr. I. dosar nr. lt. f. 131^133. ") Ibidem. '■JLoc. eit. fond nr. II, dosar nr. 244, f. 1—6 și fond nr. II, dosar nr. 2S5, f. 1—3. ”î Ibidem, precum șt relatările tovarășilor Martin Schnellbach și Maximilian Vardan r») Arhiva cenlralS a C.C. al P.C.R., fond nr, H. dosar nr 244. i. 1—6; (ond nr. 11. dosar Or, 955, 4, 1—3. M) Dumitru Popescu, La p°'l‘le Timtforil, Editura militari. București, 19G8. p 93—94. 1n canea șa. generalul evidențiază mai ales sprijinul pe care l-a primit da la mllltan|ii P.C.R. dm Timișoara : Gheorghe Drăghlci. loan Kali. Mlrko Jiveoviel, Ion Binutl. Gheorghe Crișan Si a1^»} Alexandru Galgotl, Timișoara, tn ,,Analele Institutului de studii istorice șl sociaUpolillce de pe llngâ C.C. al P.C.R “ nr. 4 din I9M. p. ISA—1«3 20 ILIE MADUȚA August In coapsa iederii roșii bate vîntul de aur al lui August. Se prăvălesc bolovanii albaștri în spumele verzi ale vieții. Fumegă vîrstele prin înaltele cețuri ■— halebarde înfipte în cer. Norul belșugului cu flaute roșii trece scinteind peste fard. * Vară Necuvintătoarele lăcuste prin iarbă desfășoară picioare lunpt, macii, cad singerafi printre grine, timpul scinteiază în dungi. Departe respiră-n lăptoase cețuri munții în bărbăteasca-le măreție — agere ființe — oamenii se cufundă-n sudoare și bucurie. Ce să adaug acestei uriașe panorame de putere și vis ? Poate, cadrul sacru, lumintnd de dor al rubiniului în cremene scris. 2i VLADIMIR CIOCOV *--------------------------------------------- Tu ctntâ, inimă, cînfă Tu cintă, inimă, cintă, nu e în firea ta să taci. Cintă ^i rfnd ești joc al bucuriei, și cind ești numai tristele, și cinci ești răsărit de soare și cind ești amurgul acestuia, tu cintă, inimă, cintă. Să cinți, ca o pasăre cind dau in frunză copacii, ca vîntul cind se tinguie in toamna tîrzie, cind se tinguie, cind bocește deasupra frunzei ce se desprinde fără durere și fără lacrimi de creanga ce-i dăduse viață, asemenea mamei. Și cintă cintecul tăriilor, și slăvește țara pe care-o iubim, țara ce ne poartă pașii destoinici, înalță din trimbiți un cintec pentru eroii muncii, necunoscuți, înalță laude pentru tot ce e podoabă vieții și biciuiește tot ceea ce o pătează, Să nu-ți pese dacă cineva iți defăimează cintarea, nici dacă cineva laude ii va aduce și nici dac-o hulește ori o lovește cu pietre, tu nu lua în seamă nimic și cintă, cintă mereu. Cintă din zorii trandafirii, cintă fără-ncetare pină în noapte în fiece zi cu toată puterea pulsului tău. Cintă pină porți viafa fierbinte in tine, pină în piatră rece te vei preface și tu, Și chiar și atunci tu cintă din nou cu bucurie cintecul cel bun al vieții s-audă lumea că inima și piatră de este, tăcută și nemișcată, ea ptie și peste moarte să cînte, să ciute, să cinte. Ars poetica Aș vrea ca versurile ce se vor mai naște, cu timpul meu, cu existența-mi, ca norii plutind sub cerul albastru să-și schimbe culoarea și forma ca-n ele 22 să poată încape întreg sufletul meu foșnitor, sufletul meu de neliniști ca marea fura sfirfit, ca stepa nețărmurită, fi asemenea strunelor subțiri, tremurinde sâ ubucneascd pină la cer intr-o clipă de murmur adine și limpede să cinte într-una, să le-audă necuprinsele sfere, blîndul auz al pămîntului. vrea ca versurile ce se vor mai naște eu timpul meu, cu existența-mi, aidoma norilor plutind să-și schimbe sub cerul albastru, necontenit culoarea fi forma. ------------------------------------------ Liniște E-atîta liniște aici in pădure, tn această pădure de brazi fncît ifi pare c-auzi cum cîipele-n mers se-opresc in loc obosite, incit îți pare c-auzi cum cresc încet spre înalt ale brazilor virfurî, acele virfurî ce stau nemișcate, acele virfurî prelungi ascuțite asemenea unor sulițe înfipte in gol ca o amenințare virfurile drepte precum însăși făclia dreptății, ori asemenea drumului ce pe nefericiți îi duce pe rînd numai spre moarte. E atita liniște in această pădure incit iți pare că brazii și cerul fi tot ceea ce se vede sub el deodată, mihniți de dneștiece, mîniați de cineștiecine. 23 se mutard-n ascuns pe altă lume. Și că brazii aceștia la fel de verzi și de puternici, și că brazii aceștia la fel de zvelți ca înainte nici nu mai sint, ci spre înalt, demult, asemeni amintirii celor marți, porniră să nu mai revină. tn rnmăntpt d» ANGHEL DUMBRAVEANV DAMIAN URECHE * ---------------î-------z—’------------ între zbor și pămfnt Apa trebuie sd fie spicele, Blonde și calde, melancolie, Geană la ochiul lutului greu Și patimă de minereu. Apa trebuie să fie piinea, Lingă mîini, lingă cer, lingă vară, Ca o frunte de țară. Precum brațele, brațele sînt Rădăcini de pasăre intre zbor și pămint. 24 Radu Ciobanu CETATEA GUMMINGEHUS*’ Singurul om de care se temuse bătrinul Coriolan fusese propria sa soție, Dora. Ceilalți se temuseră și de bătrinul Avram, dar el nu. I se părea firesc și cuviincios ca pină la moarte Avram să fie capul suprem al fami- liei, iar el mina lui dreaptă. Știa că după aceea va deveni el capul. Erau plămădiți din același aluat, priveau în aceeași direcție și nu exista nici un motiv să intre in conflict, cu atît mai mult cu cit Coriolan intuia că tatăl său pentru ai, fiii și nepoții, ținea frîicle atit de strins și că, în ultimă instanță, interesul lor il urmărea în tot ceea ce făcea. Cu Dora însă era cu totul altceva. Ceea oe înțelegea nu-1 înspăimînta niciodată, de ca însă sc temea pentru că ea făcea parte dintr-o lume în care înțelegerea lui nu avea acces. Dora fusese întotdeauna pentru el o străină. N-o cunoscuse decit puțin și numai in măsura în cane voise ca să sc lase cunoscută. Chiar și pentru Răzvan bunică-sa Dora cra un permanent prilej, dacă nu de spaimă, în orice caz de nedumerire și de frecvente surprize. Primele amin- tiri pe care le păstra despre ea erau în strinsă legătură cu povestea cetății Glimmingehus pe care ca i-o spunea uneori, în zile de grație, cînd îl pri- mea in atelierul ei de la mansardă unde iși petrecea aproape tot timpul Pentru el atelierul acesta reprezenta un teritoriu mirific și fascinant. Vraja începea încă de pe scările înguste și scîrțiitoare de lemn, unde îl întîmpina un miros cald, de pod cu păianjeni și vechituri. După ce pătrundea în atelierul caro avea unul dintre pereți și tavanul în întregime din sticlă, îl învăluia mireasma aspră și amețitoare de terebentină. Multă vreme apoi, șezind cu miinile în poală pe marginea canapelei desfundate, nu-și putea lua ochii de la învălmășeala exultantă a tuburilor cu verde veronez, car- min. albastru de Prusia, galben crom, ca lămîia, de pe taburetul din lemn de brad, nevopsit, de lîngă șevalet. Bunica Dora — îmbrăcată în halatul negru, strins cu un cordon și stropit cu toate culorile posibile — era frumoasă și părea tînără, deși avea părul argintiu strălucitor. își întrerupea lucrul, il săruta pe frunte și sc așeza alături. Canapeaua cînta prelung din arcuri. Aici își petrecea ea zilele, iar bunicul Coriolan jos, în celălalt capăt al casei, in biroul îndepărtat și somptuos. îi despărțea teritoriul vast al odăilor cu covoare orientale adînci, cu mobilă sumbră și grea, ale căror grave tăceri erau punctate în răstimpuri de vaierul profund melodios al unei enorme pendule cu cifre romane și cu discul din bronz. Se întîlneau la mijlocul acestei distanțe doar de două ori pe zi, la prinz și seara, în sufra- geria cu mobilă de abanos și cu două tăvi mari de argint pe comoda pre- lungă, joasă. — De ce stai tu tot aici în pod, bunico ? fragment de roman, 25 -— Pentru că aici e lumea mea. E o lume făcută de mine, în care nu mă tem și nu mă rătăcesc. — Dar jos te temi și te rătăcești ? — Da. — De ce te temi și te rătăcești ? Sc înfiora cînd ea se apleca înspre el șoptind : — Pentru că numai aici am putere, o putere mare, mai mare decît toți, aici sînt o adevărată vrăjitoare. Cum ies de aici devin o biată bunică tot mai slabă și mai bătrînă, care se simte străină și se teme de toate. — Și de bunicul te temi ? Ea răminca o clipă tăcută, cu ochii pierduți pe geamul mare înainte de a răspunde gînditoare : — Bunicul își ane și el lumea lui. Fiecare își are lumea lui în care trăiește singur ca intr-o cetate. Ar trebui să vină un Nils Holgersson eu un fluier fermecat care să-i scoată pe toți, ca pe șobolanii din Cetatea Glim- mingehus. — Cum i-a scos Nils pe șobolani ? Urma atunci din nou acea istorie ciudată care avea ceva deosebit de toate poveștile pe care le auzise. Printr-o obscură, dar exactă asociație o punea în legătură cu anii pe care, în tinerețe, ea ii petrecuse la studii, întii într-un pension de călugărițe din Viena, apoi la o academie de pictură din Amsterdam. Pentru Răzvan, mai sugestive decît Amsterdamul crau călugă- rițele vieneze. Amsterdamul nu îi declanșa pe atunci decît imaginea celor două corăbii cu pinzele ude în ceață desenate pe cutiile cu cacao Van Diemen, pe cînd călugărițele ii sugerau imediat imaginea vag terifiantă a mănăstirii de călugări franciscani din propriul lor oraș, cu ziduri groase și ferestre înguste, cu coridoare lungi, întunecate, cu lespezi mari, prin care circula veșnic un curent rece cu mireasmă de tămîie și flori ofilite. Cîte o siluetă neagră, cu mîinile împreunate în mînecilc largi, putea fi văzută prelingindu-se de-a lungul zidurilor acoperite din loc in loc de inscripții funerare în Latinește și probabil de aceea toată lumea din oraș, cînd vorbea despre acel loc, îl numea cu un fel de respectuoasă ironie „la popii negri”. „Popii negri11 deveniseră pentru Răzvan un simbol a tot ceea ce era înspăimintător sau numai misterios-incfabil și, prin povestea stranie a Castelului Glîmmingehus, bunica Dora fusese asimilată în același cerc de asociații. N-ar putea spune că a iubit-o. De altfel nu crede s-o fi iubit cu ade- vărat cineva din casă după cum e greu de presupus că ea ar fi iubit pe cineva. Nici chiar pe el, pe Răzvan. Gesturile de afecțiune pe care i le dăruia erau mai mult expresia unui sentiment de milă amestecata cu duioșie: el nu era decît un biet copil nenorocit, lovit de destin, rezultat dintr-o mezalianță. Pentru ea căsătoria lui Tiljeriu era un fel de mariaj morganatic și sub nici un motiv nu putea accepta s-o considere pe Roxana egala lui Tiberiu. O acceptase ca noră pentru că n-a rusesc încotro, fusese pusă în fața faptului împlinit, dar atît și nimic mai mult : Roxana — cu toate că se șlefuise incomparabil de and venise in casa lor — răminca și în continuare o simplă țărancă, Se cutremura de oroare și de un soi de bolnăvicioasă și echivocă gelozie ori de cite ori și-1 imagina pe Tiberiu, fiul favorit, îmbrățișînd-o pe această creatură rustică, de o sănătate și prospețime aproape indecente. 26 Răzvan intuia ostilitatea aceasta mocnită și se simțea —■ tot intuitiv — solidar cu mama sa. Ceea ce il atrăgea irezistibil în atei ierni bunicii Dora era doar simpla curiozitate. Dora era totuși deosebită dc toți ceilalți ai casei, avea ceva ce numai La Tiberiu simțise, ceva aparte, ce el nu putea defini, dar despre care iși dădea seama că sc afla in legătură cu frumusețea pinzelor și cartoanelor ce umpleau atelierul, cu mireasma aceea insolită, amestecată, de uleiuri, de pămînt de Sicna și terebentină, cu toată atmosfe- ra aceea de pod cu vechituri în care se petrec miracole. Dar tot în acel atelier trăise și ziua în care pentru prima dată simțise strccurîndu-i-se în suflet un sentiment de ostilitate și de ireversibilă răceală pentru bunica Dora. Era o zi putredă de toamnă și ploaia se scurgea pe geamul mare pe cart îl scutura in răstimpuri vîntul, In solia mică, cilindrică, de tuci, tros- neau lemnele. El ședea ca de obicei pe marginea canapelei bătrîne, pri- vind-o cum lucrează. Făcea cu o pensulă subțire ultimele retușuri unui portret de bătrin zbîrcit, cu pungi sub ochi, chel și cu buza dc jos umedă, de un roșu greu și bolnav, împinsă mult in afară. Fondul era de un negru cald, profund, pe care ea il obținuse amestecînd carminul cu albastrul de Prusia și din cauza căruia țeasta goală a bătrinului concentra toată lumina, sooțîndu-i în evidență paloarea pre-cadaverică. Pe Răzvan chipul acela îl atrăgea și-l îngrozea. — Cum îl cheamă ? întrebă aproape in șoaptă. 11 interesa numele modelului real, i se păivau cunoscuți ochii aceia resemnați, inexpresivi, de un albastru spălăcit, ca de pește. Dar Dora nu lucrase după model și nu realiză întrebarea lui. Ii răspunse abia după un timp, distrată : Crepuscul. — Cum ? — Crepuscul. Așa se va numi pinza. Rămase nedumerit. Voia tocmai s-o întrebe oe însemna cuvîntul acela, cînd scările se auziră duduind greu, cu acompaniament dc scîrțiituri. Recu- noscură concomitent pașii lui Coriolan și rămaseră amîndoi crispați pentru că știau că trebuia să se fi petrecut ceva cu totul ieșit din comun dacă el urce aici. Coriolan deschise fără să bată și rămase în prag, ca și cînd ar fi socotit sub demnitatea lui să intre. Părul alb ii stătea parcă și mai vîlvoi dceît de obicei. Flutură eu un fel dc satisfacție Întunecată o scrisoare. — Bucură-te, doamnă mare, iubitu-ți fiu vrea să divorțeze 1 — Ce spui ? făcu Dora cu glasul uscat, prea surprinsă încă pentru a-și da seama dacă era cazul să se bucure sau să se întristeze. — Uite-aici! flutură bătrinul hirtia. Vrea acuma să sc scape mișelul de fata asta căreia i-a sucit capul și care e mama copilului lui1 Să faci bine să-i scrii și tu dobitocului să vină imediat acasă și să-și vire mințile în cap! Efectul primei surprize fiind consumat, Dora răspunse meditativă : — Depinde ... Stai să vedem, să citesc și eu ... Bătrinul deveni furibund : — Ce depinde, ce să depindă, ce-mi bați cîmpii aici ?! Pînă la urmă te pomenești că-l și aprobi I Am să te văd eu ce mutră faci cînd ți-o aduce în casă o fată de la Paris ! 27 I — Asta n-ar avea nici o însemnătate, n-ar fi primul bărbat care ar păți-o. Important e să fie o doamnă ... — Ți^ai pierdut mințile, alduiască-te Dumnezeu, dar uită-te aci că scrie el negru pe alb oe fel de doamnă e. scrie chiar el că n-are nimic și că e o mi.,, o midi... ăsta ... cum îi zice, uite, aci scrie .,. Căută cu înfrigurare în text, fără să-l găsească, cuvintul infamant: — Probabil o midinetă, surise subțire Dora, — Așa, da, midinetă ! Grozavă doamnă, nu ? Dora se întoarse încet spre geam. Spuse melancolică, privind crengile desfrunzite de afară : — In definitiv s-ar putea ca o midinetă autentică să corespundă mai mult temperamentului lui de artist decît o fostă servitoare .,, Pînă atunci Răzvan ascultase nemișcat pe marginea canapelei, uluit, ignorat total de cei doi. Acum avu senzația unui pumn primit în inimă și un nod de lacrimi gata să țîșnească i se opri brusc în fundul gîtului. Se ridică încet și se strecură afară pe lingă trupul masiv al lui Coriolan. Pe cînd ieșea, îl mai auzi urlînd, scos din fire : — Să vă ia dracu de artiști că nu sînteți toți decît niște nebuni pe care ar trebui să vă pună lumea la sapă să vă vină mintea la cap ! O găsi pe Roxana în dormitor, plîngînd cu hohote, prăbușită cu fața în jos de-a latul color două paturi. Se aruncă lingă ea și izbucni și el. Tn povestea aceea urîtă —- pentru că oricîte circumstanțe atenuante i-ar fi găsit tatălui său, povestea tot urîtă rămînca — în povestea aceea bătri- nul Coriolan îi ținuse parte Roxanei. Asta însă nu schimbă nimic pentru că ceea ce este o dată pornit pe destrămare se destramă și dragostea este poate înthul dintre lucrurile care nu mai pot fi restaurate. Oricum, Răzvan bănuia că întîmplarca aceea adîncise și mai mult distanța dintre bunicii săi, așa cum de altfel tot ea îl îndepărtase și pe el însuși de bunica Dora. De aceea încă și acum îl mai mira și încerca să-și explice reacția neaștep- tată a bătrînului Coriolan cînd cu a doua mare nenorocire ce sc abătuse asupra lor în aprilie '44, A doua nenorocire, pentru că Răzvan considera că prima fusese divorțul părinților săi. Dimineața primă văratică mirosea a ierburi noi și a lăstăriș de salcă înflorită. Era duminică și Dora plecase la vernisajul celei de a cincea expo- ziții proprii, într-o sală folosită in mod obișnuit pentru baluri și conferințe, undeva în apropierea gării. Coriolan n-o însoțise, era primul ei vernisaj la care el nu o însoțea prctextînd că are de rezolvat o afacere urgentă. Lui Coriolan nu-i plăcuseră niciodată asemenea reuniuni, pictura nu-i spunea nimic și îl irita publicul obișnuit al vernisajelor pe carc-1 bănuia snob și sclifosit. Dc data aceea însă s-ar fi putut să fi avut realmente de rezolvat afaceri urgente căci vremurile erau din ce în ce mai nesigure. Prăbușirea Reichului era iminentă, nimeni nu se mai îndoia, și asta pe Coriolan îl bucura. Ardelean, crescut în sfera de influență a culturii germane, avea pentru nemți un cult rezervat, fără entuziasm, bazat mai mult pe tradiție și care se manifesta mai ales prin deasa utilizare a unui superlativ de un tip aparte : „lucru nemțesc" sau „cap nemțesc" exclama admirativ ori de cîte ori era pus în situația să aprecieze ceva bine făcut. Cu toate acestea, cizma teutonică tropăind prin țară începuse prin a-1 indispune și sfîrșise prin a-i imprima o stare permanentă de scîrbită indignare. Obîrșia sa țără- nească era încă prea apropiată pentru ca să i se fi atrofiat sentimentul 28 patriotic și, in afară de aceasta, fiind in fond tolerant și generos, perse- cuțiile pe care începuseră să le resimtă unii dintre prietenii săi evrei sau chiar români cu vederi de stingă, ajunseseră să-l îngrijoreze și să-1 irite. Evidentul faliment al fascismului german îl umplea de satisfacție. Deschise fereastra la biroul său și rămăsese în fața ei inspirînd rar și adine, de cîteva ori la rînd, acrul proaspăt în care începuseră să joace musculițe dezmorțite. Din castanii străzii sau din bradul de lingă casă uguia alintat un porumbel. Cocoșul își umflă penele și cîntă victorios, în soare. In clipa aceea țîșni atroce, de pretutindeni, din văzduh, dar parcă și de sub pămint, vaierul urlă tor al sirenelor. Bătrinul Coriolan își încruntă scurt sprincenele groase care începuseră să albească. Nu se clinti insa, răminind in fața ferestrei cu picioarele ușor îndepărtate și cu mîinile la spate. Nu voia niciodată să coboare în adăpost — „prefer să mor la etaju, spusese odată — și după ce tăcură sirenele urmări agitația celor din casă care coborau în pivniță. După aceea pașii fugind, învălmășiți și numeroși, ca de turmă speriată, pe asfaltul străzii. In cele din urmă țignalul prelung al unui polițist, de undeva mai de departe, dinspre centru. Apoi liniștea. Adincă, nefirească pentru un oraș in plină zi și lumină, accentuată parcă și mai mult de uguitul porumbelului. Dacă crai atent, puteai însă auzi dinspre marginile orașului, slab, așa ca din depărtare, lătratul clinilor. La început unul, doi. apoi alții, pină ajungeau o haită, un adevărat concert lugubru, pentru că lătrau altfel decît de obicei, mai tremolat, mai dez- nădăjduit, ca și cînd ar fi presimțit ceea ce avea să urmeze. Bătrinul, cu urechea ațintită, asculta înfiorat. Cunoștea toată această desfășurare a lucrurilor și o urmărea conștiincios, ca și cum și-ar fi verificat previziu- nile. Distinse în sfîrșit, cu o neplăcută strângere de inimă, pe care nici- odată nu și-o putea reține, acel înfundat și deocamdată vag bubuit de tobe, care crescu după aceea treptat, clipă cu clipă, devenind răzbubuit de mii de ori multiplicat, emanind de pretutindeni, din față, din spate, de sub pămint. de dincolo de zări, pînă ajunse sus, exact deasupra casei, parcă sub tavan chiar, deasupra capului, apăsind lent, neînduplecat, țeasta, tim- panele, greu, răzbubuit horcăitor și grav, avînd in el ceva din judecata de pe urmă. „Parcă sînt mai mulți ca altădată^, cugetă el gîtult, urmărind punctele argintii care se deplasau lent în nesfîrșirea albastră. Atunci îl orbi un fulger cnorm și il trăzni un răget care-1 azvîrli peste biroul masiv aflat Ia vreo patru metri in spatele său. Geamurile săriră în țăndări, ușa se trânti singură de perete, iar el, înnebunit, se repezi la fereastră aple- cîndu-se în afară instinctiv să vadă ce-i, dar nu mai văzu casa de peste drum, din stînga, casa lui Crăiniceanu, era acum acolo un nor de praf și apoi se repetă fulgerul și răgetul și fu aruncat de data asta pe covor, îl străpunse o durere ascuțită deasupra timplei și de sus căzură peste el cio- burile de cristal din abajurul lustrei. Sări în picioare și izbucni pe ușă, străbătu în fugă casa, dar pivnița era totuși departe și pe cînd cobora scă- rile îl cuprinse un sentiment penibil. Voî să se întoarcă, dar ceilalți, alar- mați, ieșiseră în prag și il văzuseră- Se opri pe a treia treaptă de sus. — Sînteți bine ? strigă cu vechiul lui glas. — Vino jos, vino jos, nu mai sta acolo ! țipară cu toții de-a valma. Cum stăteau acolo, cu capetele îngrămădite in spațiul strimt al ușii, privindu-1 de jos în sus, erau caraghioși și îl cuprinse duioșia. — Sînteți ca niște pui intr-un cuib, le spuse zîmbind chinuit. 29 I — Ce spui ? Vino jos odată ! — Nu vin. Am vrut doar să văd dacă n-ați pățit oarece. — Ce s-a intîmplat acolo ? — Nimic, spuse scurt și sc întoarse să plece. Apoi adăugă peste umăr : S-a potopit casa lui Crăiniceanu ,.. Infernul continua, totuși parcă nu chiar în im. diata apropiere. Stră- bătind odăile văzu că nici un geam nu mai rămăsese întreg. Lustrele se legănau. Bibelourile din porțelan de Saxa fuseseră trintite, probabil se și spărseseră, iar dantelele se împrăștiaseră, zburătăcite* prin casă, în sufra- gerie, un tablou de-ai Dorei, o ..Marină", căzuse lîngă perete. Totul părea pustiu, curentul flutura bezmetic perdelele, afară bubuia. Ușile urmau să se trintească și pendula cu discul de bronz, ca și cînd și osia timpului s-ar fi rupt, bătea în neștire, ding-dang-dong, cu o melodioasă și înnebuni- toare perseverență și deznădejde. Coriolan simți din nou sfirtccîndu-1 frica, o frică ancestrala, cu senzații viscerale, ieșită de undeva din adîncuri nebânuite pină atunci. Se repezi la pendulă zgîlțîind-o cu amindouă miinile, izbind-o de perete, pină cînd, in sfîrșit, dangătul acela smintit se stinse. Altă bubuitură, în imediată apropiere, il făcu să se învirtească aiurit în jurul mesei rotunde a salonului verde de unde trecu la el în birou și sc virî cu spatele rezemat de zid, gîfîind, în spațiul strimt, întunecos ca o ascunzătoare, dintre bibliotecă și perete. Se simți oarecum mai în sigu- ranță. „Dacă au să cadă toate cărțile astea peste mine ?“ sc gîndi totuși, dar imediat își dădu seama de halul de umilință în care se găsea. „Dum- nezeu să te bată de prăpădit, se admonestă, bucură-te că nu te vede nimeni. ..“ Intr-un. tirziu, vreme care i sc păru o veșnicie, infernul se îndepărtă treptat și în aceeași măsură tot occa ce se răzvrătise în cl se potoli. Cînd ceilalți urcară din pivniță, il găsiră cu vechea lui înfățișare, in picioare, încereînd cu glas tunător să obțină o legătură telefonică. Totul era însă dereglat, răsturnat sau pur și simplu desființat și nimeni nu mai obținea răspuns de la nici un capăt dc fir. 30 ------ 1 5 O ----- de ani de la nașterea lui VASILE ALECSANDRI CARACTERISTICILE CREAȚIEI LUI VASILE ALECSANDRI Opera poetică a lui Vasile Alecsandri, păstrează pentru cercetătorul literar contemporan numeroase revelații. O lectură reiterată azi este mai mult decît indicată. Numeroase „teme" ale lirismului eminescian sint anti- cipate in creația bardului. Iată, de pildă, aceste lapidare versuri dintr-o elegie închinată memoriei prietenului Nicu Ghica, ce conține toate clemen- tele cosmologiei lui M. Eminescu intr-o formulare preschopenhaueriană : „Omul e o taină, viața lui un vis : Cel ce-au fost odată, ștersu-s-au din lume Ca un fulger iute, ca un val do spume. Singur, intr-un codru, doarme el departe De al lumii zgomot, visuri mult deșarte Și-umbra-i e-ngînată jalnic, lin, ușor, Dc-al codrului freamăt și de-al nostru dor". In teatrul lui V. Alecsandri, există o anticipație structurală similară a unor tendințe moderne. Printre multe alte paralele posibile, iată aceste cîtcva replici din „feeria" Sinziana fi Pepelea ; Papură . Mulțumirea mea este deplină ... adică tocmai deplină nu .., pentru că tarafurile politice se înmulțesc pe toată ziua ... Cite avem pină acum ? Păcală . Cincizecișișapte, Augustate ... Papură ; Numai atîtca ? ... le credeam mai plodoase .., cari au mai eșit la maidan ... 31 Păcală : (desfășurînd o hîrtie lungă) : Iată lista.,, Papură : Bree ! Ce pomelnic 1 ,.. Cetește-1, Păcală .. . Păcală : Categoria-ntîi... Papură ; Cum ?,.. Sînt pe categorii ?... Păcală : Dar, categorisiți. Papură : Zi-nainte ... Păcală : Categoria-ntîi : tarafuri colorate ... Papură : Colorate ? Păcală; Da !.,. Pentru ea să bată mai bine la ochi... Elegia în memoria lui Nicu Ghica a fost compusă în 1851, după un deceniu de activitate poetică ; feeria Sinziana și Pepelea in 1881, în plină maturitate, în ultimul deceniu al vieții sale. Motivele de creație în ambele cazuri, evident, n-au izvorit din nevoia de a contrazice lumea înconjură- toare și de evadare. Dimpotrivă ! „Am compus o feerie națională ca tea- trul nostru să mai prindă la suflet**, subliniază bardul într-o scrisoare I către un prieten. Iar dacă aluziile politice, din care am citat mai sus, au părut multora deplasate într-o feerie, să amintim aci că pe legea coinciden- ței opuselor se bazează însuși mecanismul comicului. Sau in formularea lui R. W. Emerson, in transcendentalismul căruia sînt cuprinse multe din experiențele perene ale contemporanilor săi : „Orice lucru reprezintă numai o jumătate și presupune spre complinirea sa un alt lucru contrastant*1. I (Compensation). * S-au confundat multă vreme termenii de bază din caracterizarea dată de M. Eminescu lui V. Alecsandri în Epigonii cu bonomia deplină, „joie do vivre“, viața luată sub aspectul ei amabil al moldovenilor în genere din a doua jumătate a veacului trecut. Versurile respective conțin, totuși incom- parabil mai mult. Să le recapitulăm aci ca o caracterizare în substanță a bardului de la Mircești: „Ș-acel rege-al poeziei, vecinie tînăr și ferice, Ce dîn frunze iți doinește, ce cu fluierul îți zice, Ce cu basmul povestește — veselul Alecsandri, Ce-nșirind mărgăritare pe a stelei blondă rază, Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum ride printre lacrimi cînd o cîntă pe Dridri. Sau visînd o umbră dulce cu dc-argint aripe albe, Cu doi ochi ca două basme mistice, adînce, dalbe. Cu zîmbirea de vergină, cu glas blind, duios, încet, El îi pune pe-a ei frunte mindru diadem de stele, O așează-n tron de aur să domnească lumi rebele Și iubind-o fără margini, scrie „Visul dc poet“. Sau visînd cu doina tristă a voinicului de munte, Visul apelor adînce și a stincelor cărunte, Visul selbelor bâtrîne de pe umerii de deal, El deșteaptă-n sinul nostru dorul țării cei străbune. El revarsă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbrul sombru și regal1*. 32 Este, desigur, caracterizarea cea mai complexă și cea mai completă ce se poate da geniului lui V. Alecsandri. Adăugăm aci, din ms 2257, filele 71—75, cele cîtcva variante inițiale, notabile : la versul 56, în loc de „ochi ca două basme mistice, adînce, dalbe11, formularea mai convențională „ochi ca două basme, mult adinei, frumoase, dalbe11, iar la versul 66, în loc de „zimbrul sombru și regal11, aci cu referință la stema Moldovei, mai feu- dalul „leul sombru și regal11. Ambele corecturi, prin urmare, nu sint întîm- plătoare. Dacă în primul caz M. Eminescu romantizează imaginea, confe- rindu-i față de formula inițială un plus de treme udum, la cea de a doua corectură, dimpotrivă, el îl înscrie pe V. Alecsandri mai precis in realitatea istoriei naționale, pe linia unei tradiții de legendă istorică și de lupte istorice pentru suveranitatea și independența implicit, a statului român modem, la crearea căruia poetul a depus pe plan național și internațional eforturi fundamentale, încununate de succes. Realitate pitorească de umanitate voinicească, zimbrul simbolizează, caracteristic și ireversibil, țara cea străbună a Moldovei, relevîndu-se pen- tru istoria caracterologică a poporului român unul dintre arhetipurile încă nesondate în esență. Dacă supunem opera lui V. Alecsandri unui oricît de sumar examen sub unghiul structurilor „tradiție11 — „inovație11, trebuie să notăm ca motivt' dominante din sfera intimă : — dorul — avertizarea destinului, — desfătarea amoroasă, — moartea, — rememorarea elegiacă, prezente în creația sa lirică din momentul primelor începuturi pînă Ia stingerea definitivă a lirismului său prin moartea sa, iar ca motive domi- nante din sfera poeziei civice : — iubirea de patrie — participarea activă la realizarea dezideratelor naționale, de unitate, suveranitate, libertate și independență, — entuziasmul în fața realizărilor, — cîntarea faptelor pilduitoare istorice. Romantic prin excelență, Vasile Alecsandri a rămas pînă la adincă bătrînețe un factor activ în viața politică și culturală a românilor, străin de orice cvietism comod și veleitar. Versul goethean* Oft schon war ich, und hab’wirklich an gar nichts gedacht : Oft de des fusei și în fond la nimic nu mă gîndii11, prin care marele Weimarian a exprimat tăios într-o polemică cu unii evazioniști imperativul participării active la istoria ome- nirii, caracterizează d rebours și etica lui V. Alecsandri, creată din aceeași plasmă dinamică. „în zadar a ta suflare Apa-n rîuri o închiagă, în zadar, urgie crudă, Lungești noaptea-ntunecoasă, 3 — Ori ronl în zadar imi pui povara De zăpadă și de ghiață, Fie iarnă, fie vară, Eu păstrez a mea verdeață". Imaginea naturistă primordială din aceste versuri invocă un miez etic de mare luminozitate astfel că mesajul acestor versuri rămine în sensul de mai sus una din cele mai precise mărturii ale poetului. Romantic prin excelență, in trăirea și creația lui Vasile Alecsandri dinamismul originar al firii sale i-a slujit totdeauna ca un puternic curent polarizator intre contrarii. Este una din caracteristicile sale fundamentale, conștientă și așazicînd prescrisă, în virtutea căreia a știut să împace în creația sa poetică valorile poeziei populare românești cu marile teme ale poeziei romantice franceze, crizele sale de conștiință iscate de pe urma unor numeroase pierderi de prieteni și ființe iubite, ce înveninează și chinuiesc sufletul cu întrebările ,,de unde ?“ „încotro ?" și ,,la ce bun ?“, cu senină- tatea supremă, fără regret și revoltă, a omului împăcat cu soarta, iar pe planul activității politice și diplomatice, in viitoarea contradicțiilor păti- mașe între puterile dominante ale epocii, aspirațiile naționale cu interesele cabinetelor care, în limita unui echilibru internațional mereu periclitat, au permis transpunerea în faptă a unirii principatelor și a proclamării independenței tînărului pe atunci stat român. Fără îndoială că în acest sens, Vasile Alccsandri a fost un protejat al providenței, cum s-ar putea spune in stilul vremii sale. în realitate, precum am arătat, dotat cu o fire dinamică ,cu o sensibilitate bogată, o elocință stăpînă pe mijloace variate și o cultură apreciabilă, a știut să sesizeze semnificația momentelor hotă- rîtoare, imprimîndu-le pecetea concepției sale, în poezie, ceea ce caracterizează creația sa este transparența, con- ciziunea și echilibrul ei accentuat. Dacă versului i se poate reproșa uneori o fluiditate prea alegră, iar fondului său de inspirație, în sfera intimă, o înclinație spre suferință stilizată, iar in sfera poeziei civice, nu retorism pronunțat, la o analiză mai adîncă a personalității sale creatoare el se vădește, în schimb, ca un mare talent, cu dimensiuni multiple, neprofe- sionalizat pină la sfîrșitul vieții sale, iar poezia sa, in totalitatea ei, se situează pe o poziție intermediară, la egală distanță de monumentalitatea dezumanizată ca și de orice intimism mărunt și neintereșant. „Cuvintele" la V. Alecsandri apar încă in starea lor naturală, para- djsiacă. De abia sub influența studiilor sale filozofice, M. Eminescu le va selecta și preciza, confcrindu-le profilul și ponderea. Diminutivul la V. Alecsandri nu este un semn de dulcegărie sau prețiozitate orientală ci are căldură și e procedeu — : expresia concretă a înduioșării. Iar dacă apare în vecinătatea lucrurilor mari, sublime, demne de venerație, diminu- tivul la V. Alecsandri aduce parfumul unei lumi care odată a fost proaspătă, veselă și plină de încredere in dragoste și viață. * Anecdotele istorice, legendele ți miturile asimilate și trasfi- gurate în creația lui V. Alecsandri, au toate puternice coordonate în experința materială și spirituală a poporului român. Realitatea cadrului și a condițiilor este totdeauna evidentă. Dacă in poeziile 34 populare „adunate și întocmite“ de el, după foaia de titlu din 1866, ten- dința de stilizare este în Alforifa sau Erculean numai prea evidentă, în altele ca Mihu Copilul și Toma Alimoș, viața de efort, de risc, de eroism au dat pagini fără egal. Virtuțile voinicești, ironia, măsura bunului simț transpar în metafore dc o logică artistică superioară, reprezentind fiecare un corolar al completitudinii. Iată, bunăoară această precizare numerică : ,patruzeciși cinci, cincizeci fără cinci de haiduci levinți'4, sau următoarea descriere a buzduganelor lui Mihu Copilul : „nici unul nu poate să ridlce-n spate armele culcate eu-aur îmbrăcate, cu fier ferecate*. Obsesia oricărei estetici normative de a împăca fondul cu forma, este aci rezolvată intr-un chip magistral, aspectele antitetice, din care e alcă- tuită lumea : binele și răul, frumosul și untul, adevărul și falsul iradiind din aceste imagini profund unitare cu o putere inegalabilă. Desăvirșirea esteticului devine autonomă. Și nu întimplător, insumînd toate aceste pro- cedee și calități la o treaptă cit se poate dc esențializată, versiunea legendei Mănăstirii Argeșului, pe care o dă in colecția sa de cîntice bătrinești, se prezintă la nivelul înalt al unei desavirșite unități de stil, intr-un tipar lingvistic omogen, de sugestivă putere optică și acustică. Contribuția lumii exterioare în creația poetică a Iui Vasile Alecsandri, de netăgăduit polarizat oare — să ne amintim de locul pe care în opera sa îl ocupă Pastelurile — înzestrează poezia sa cu culori vii, sunete mlădioase și acorduri excelent tonice, sonorizind schimbările între modalitățile dispo- ziției sufletești in raport cu natura. Tranzițiile între „stări", pentru care sensibilitatea sa este deosebit de acută, devin un titlu cîștigat pentru liris- mul românesc : „Ziua trece, ziua scade Și pe ginduri omul cade. Suspinînd încetișor. Noaptea-aduce mii de stele : Omul trist privind la ele, Varsă-o lacrimă de dor. Iar o păsărică vine, Prevestind, țărmuri vecine, Liman vesel și deschis, Pe catarg ea saltă, cintă. Ne uimește ne incintă Și-apoi zboară ca un vis". 55 Expresia e uneori stîngace, neasistată de rimă ; setea de excepțional a omului de azi rămine nesatisfăcută. Poezia lirică românească se înzes- trează totuși prin Vasile Alecsandri cu concupiscența ei pentru realitatea psihologică. „Tranzițiile** cele mai greu sesizabile capătă de aici contur și semnificație, păstrindu-și prospețimea și parfumul originar, împingind lucrurile pină la aspectul lor paradoxal, am putea conchide chiar că fără virtualității^ nepotențatc ale lirismului lui Vasile Alecsandri, poezia româ- nească nu s-ar fi putut ridica niciodată pe planul marei arte poetice a lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga și Ion Barbu, creația bardului de la Mir- cești cuprinzînd toate semnificările ascunse pe care cei din urma lui au fost chemați să le releve contemporaneității noastre. Este adevărata semnificație a operei lui Vasile Alecsandri și adevărata ei funcție — in prelungirea principiului de complinire, care i-a marcat creația in poezie, proză și dramă. ANDREI A. LILLIN VASILE ALECSANDRI ÎN BANAT In vara anului 1884, cu șase ani inainte de moartea sa, poetul Vasile Alecsandri a venit in Banat ea să urmeze o cură balneară la Băile-Hereulanc, băi vestite pentru puterea lor tămăduitoare, unde veneau numeroși români din „tara veche". Băile- Heivulane erau pe vremea aceea un loc de întîlnire intre frații de același neam despărțiți de Car păți. Vestea sosirii la băi a marelui bard s-a râspîndit în toată provincia. La Lugoj, popularul fruntaș al vieții noastre publice, avocatul Coriolan Brediecanu, a inițiat formarea unei delegații de români bănățeni care să se prezinte în fața lui Vasile Alecsandri și să-i aducă din partea tuturor un salut frățesc de omagiu șl admirație. Peste cincizeci de delegați, intelectuali, meseriași. muncitori și țărani, adunați din diferitele părți ale Banatului, au pornit din Lugoj ia Bâile-Hercu- lane în dumineca de 27 iulie 1884 ca să-l vadă pe poet și să petreacă cu el o zi, care a rămas de neuitat. Acest eveniment, a făcut mare vîlvă pe atunci, Vasile Alecsandri fusese anunțat de sosirea delegației. întîlnirea emoționantă și solemnă a avut loc la ora 11 in salonul cazinoului din băi, anume rezervat pentru acest scop. In numele delegației l-a salutat avocatul și inginerul Constantin Rădulescu, primarul Lugojului, spunînd : „Nemuritorule poet ! Cînd constelațiile vieții publice opresc un popor in libera sa dezvoltare, atunci literaturei îi cade cea mai grea parte chemării de a susține tăria conștiinței naționale în acest popor. Meritul colosal al tău e recunoscut de tot românul și va fi totdeauna recunoscut, pînă va fi suflet de român pe acest pâmînt. Dar. unde poveștile tale au delectat, la noi au produs lacrimi de bucurie. Unde bala- dele tale au încintat, la noi au produs visuri de aur. Unde opurile geniului tău au produs admirație, la noi au făcut însuflețire pentru limba și națiunea noastră. Piepturile noastre pline de comori adunate din nepieritoarele tale opuri, inimile noastre adăpate cu simțurile culese din productul dumnczeescului tău spirit, slngele i nostru încălzit de flacăra națională a geniului tău. — depun tributul recunoștinței, al mulțumirii și admirației, urînduți mulți fericiți ani : să trăiești !“ Mulțimea adunată plîngea de bucurie și de emoție, iar poetul Vasile Alecsandri, într-o atmosferă de entuziasm a răspuns bănățenilor, adresîndu-le cuvinte de caldă mărturie a sentimentelor sale : 36 „Fraților! Fină astăzi împrejurările m-au împiedicat de a veni în mijlocul vostru. Cu atît mai mare îmi este bucuria acum cînd mi se împlinește una din cele mai mari dorințe ale inimii mele, dîndumi-se ocazia a vă vedea, în față, în Banat, in frumoasa Dvoastră țară. Ziceți că baladele, poeziile mele au stîrnit simțeminte de însuflețire și mulțumire în inimile Dvoastră. Dacă dumnezeu și timpul m-au făcut ți sînt poet, aceasta am să o mulțumesc numai poporului român, din care m-am născut și care cuprinde în sînul său o comoară nesecată de cea mai sublimă poezie". _Eu. din copilăria mea am fost legănat de cîntccele poporului român. Mai apoi, făcîndu-mi studiile în străinătate și adăpîndu-mă la izvoarele literaturilor străine, reîntors in țară, am avut unica dorință, să culeg comorile poporului nostru, căci ele din zi în zi devin pradă uitării, ți m-am convins că poezia română stă la o înălțime, pe care nici o literatură străină nu o ajunge. Poezia română precum și obiceiurile antice, care s-au păstrat între noi de prin timpurile romanilor și au sădit în noi mîndria numelui ce purtăm, îmi dau încredere, că poporul român are să se renască ți se va renaște, căci este o vorbă românească : sîngele apă nu se face, din stejar stejar crește și din român român se naște". „Vă mulțumesc încă o dată pentru prieteneasca Dvoastră vizită și mă simt fericit că vă pot privi atît cu ochii, cît și cu inima, adunați în jurul meu. Să trâiți !“ După aceea poetul s-a întreținut cu românii bănățeni din diversele părți ale Caraș-Sevcrinului, Iar la amiază a avut loc un banchet în „sala de argint" a cazi- noului din Băile-Herculane „în onoarea căruntului poet" — cum s-a exprimat un corespondent care a publicat sub semnătura de „un opincariu participante'' în ziarul „Luminătorul" din Timișoara (anul V. nr. 59, cu data de 6 august 1884 stil nou) o amplă dare de seamă despre acest eveniment petrecut in ziua de duminecă 27 Iulie 1884 stil nou la Băile-Hereulane. în fruntea mesei oferite de bănățeni, poetul Vasile Alecsandri a răspuns cu o serie de cuvîntări improvizate la fiecare din cei ce au toastat pentru el și pentru soția sa. Au vorbit Coriolan Brediceanu, scriitorul- pedagog Ștefan Velovan, tînârul istoriograf Dr. Gheorghe Popovici, avocatul Călțiu- nariu din Orșova și profesorul Mandrian. La dorința poetului, profesorul Nicolae Popovici din Caransebeș a înveselit reuniunea cu vocea sa, cîntînd printre altele și melodia preferată a poetului : „Pasăre galbenă-n cioc". La încheierea prinsului festiv, toți cei prezenți au intonat: „Hai să dăm mină cu mină". Apoi, Vasile Alecsandri a fost condus la locuința sa într-un alai de cor, cu refrenul : „Iarba rea din holdă piară, piară dușmanul din țară, și-ntre noi să nu mai fie, decît flori și armonie". AUREL COSMA 37 TRAI AN DORGOȘAN Floarea înălțimilor Nopțile carpafii sint liniștiți și veghează și din sufletul meu — iezer afund aciuit intre st înot — se ridică — abur subfire — visul pe care zorii ți-l dăruiesc pe tava de-argint a petalei sâ-Z sorbi o floare a mea și-a înălțimilor mele ! ... ... yi ochiul solar i$i scaldd raza în siropul de rouâ ca sâ te vadă mai luminoasă PATRIE I BARTAUS IANOȘ *-------------------------------------------- Omule! Omule, privește cutezător înainte /mplîntâ-fi piciorul adine in pămint! Te cheamă viitorul — trecutul se zbate crunt în chinul aponiei. înainte ! — acest îndemn il am pentru voi. înainte! — freamătă copacii înfrunziți. Să nimicim vetustele dulcegării trivialitatea „aleasă" Subtilitățile porcine prea ne-au copleșit I 38 Omule, acum e clipa să-ți încorzi puterea ! Omule, acum e clipa să fii demn de tine ! Afîndra și încruntata-ți frunte fă să ridă scinteind în lume! în fața noastră prin cețuri ce vibrează se ivește ziua de miine. Vedeți, noul, răsunătorul mileniu ? îl zăriți oare pe-ndestulatul, pe puternicul pe strămoșescul Om ? Vedeți voi oare vremea Cind în pace răsări-va soarele Din depărtatul Răsărit fi pină departe in Apus ? fn romdiuftt St AUREL BUTEA NU ION LOTREANU * ------------------------------------- Cum ape limpezi De la o vreme munții mă refuză. Sub fala lor sint prea puțin înalt, Spre pieptul sur mt-e teamă să mă salt Chiar dacă talpa-ntirzîe pe spuză. Amnarul are tresăriri de smalț Cînd îl surprinde soarele pe buză, Iar puritatea stelelor nu scuză Neliniștea dospita pe asfalt. Cum ape limpezi se desprind de știrici Impinse-n cimp de-o nevăzută boare Spre viclenia mărilor adinei Tăcute ori ascuns fermecătoare, Așa și eu. Iubind in taină munții, Spre șesuri îmi înclin paloarea frunții. PAUL GEORGE STATI * --------------------------I--------- întoarcere în cimpul verde iarba se apleacă sub pasul meu, cu fruntea la pămint și firele cu lama trasă-n teacă pîndesc o umbră-a cerului sub vint. De-aud sunînd din depărtată vreme pămîntul la o margine de țară iar mă trezesc arcaș — a cita oară ? — și corn de luptă prinde să mă cheme ... Să fii aici,.. Să fii aici cu mine in murgind de luncă la umbrele ce-n maluri săgețile-și aruncă, sâ vezi în orizontul ce-n depărtări se pierde cum leagănă cimpia mătasea ierbii verde. Adine iți pare cerul peste păduri și fesuri fi-n liniște de veacuri cînd in amurg te-mpresuri în jurul tdu străbunii ce s-au oprit din drum ii simți plutind cu seara pe riuri ca un fum. NICOLETA NEGRU * ----------------------------- -------- Plopi în cumpăna lunii Dragostea împarte singurătatea in doud; pe-același talger plinea și sarea sint un cîntec mai puțin trist, iar apa e veșnic preschimbată in vin. Doi plopi albind in cumpăna lunii sint un gind mai puțin solitar și mult mai aproape de cerul în care vor aprinde o stea. FLORIN DAN MEDELEȚ * —----------------------------- Anotimp Desigur, e primăvară, vezi bine, Ceasuri adinei și grele de zăpezi împietrite in ramuri au murit odată cu echinocțiul, prin livezi. Mai amețit ca aricind te caut in fiecare suris și in fiecare trecere, in toate cuvintele învățate demult în toate nopțile, fără alegere. Dincolo de toate neliniștile ce rătăcesc, adulmecînd prin mine, te caut, te pierd, te regăsesc mereu : desigur, e primăvară, vezi bine. 40 Laurenfiu Cerne} O POVESTE CU PUȚINA DRAGOSTE*’ Deocamdată Dim Tăcu nu era preocupat decît dc un singur lucru : în ce fel va ajunge să aibă un automobil. Pretențiile lui nu tindeau spre un Mercedes sau spre un Opel ; s-ar fi mulțumit și cu un Fiat-,,broască", o cochilie pe patru roți, pe patru roți, cu care să-și astâmpere pofta de goană nebună. Pentru el, „goană nebună" putea să însemne și 30 de kilo- metri pe oră, însă îi plăcea să exagereze. De fapt asta era numai un pre- text, deoarece nu știa în mod precis de ce-și dorea o mașină, poate pentru că cei mai mulți dintre colegii lui aveau, poate pentru că se simțea exclus din interminabilele discuții al căror unic subiect erau circulația, bujlile, pneul sau accidentele. Sau pentru că de multe ori fusese stropit de noroi, el, pietonul disciplinat, traversînd strada numai prin locurile marcate cu dungi albe, și visa, ca o răzbunare, la ziua cînd va simți în ceafă privirile admirative și invidioase ale celor de pe trotuar. Șanse prea grozave nu avea. Salariul ii permitea să pună cîțiva bani la o parte, dar niciodată suficient do mulți pentru a-1 apropia în timp de țel. De vindut n-avea ce vinde. Locuia intr-o garsonieră primită prin întreprindere, mobilată doar cu strictul necesar. O dată. Loriță, inginerul șef, i-a spus mai în glumă — mai in serios: „Taeule, eu nu știu de ce nu-ți valorifici calitățile. Băiat frumușel ești, prost nu ești, tânăr ești — de ce nu pui laba pe-o fată cu toate cele necesare ?“ O fată cu toate cele necesare, adică să aibă un sala- riu caro s-o facă, dacă nu să dea în casă, măcar să nu ocară, să fie singură la părinți, iar tatăl să aibă o poziție socială satisfăcătoare : director de întreprindere, președinte al sfatului popular, ministru sau cam așa ceva; n-ar fi fast rău nici președinte la un C A.P. milionar. Deci o căsătorie din interes, Totuși fata trebuia să fie acceptabilă, in sensul de a nu fi schi- loadă, monstruos dc urită, și bineînțeles, în cea ce privește vîrsta, limita superioară să nu atingă treizeci de ani... La urma urmelor, după toate acestea, dragostea ar veni dc la sine, iar dacă nu, cîte fete cu șic nu acceptă o prietenie secretă, bazată pe reciprocitate de interese ? în teorie totul părea ușor, lesne de realizat, dar el nu se împăca de loc cu o asemenea rezolvare. Mama lui Dim, văduvă de aproape zece ani, dc abia aștepta să-și vadă fiul „la casa lui", aranjat. Ea însăși încercase să-i găsească o „partidă bunău, era îngrijorată de nepăsarea lui Dim, însă acesta nu voia să audă nici măcar de o „vedere", o întâlnire „întâmplătoare", stabilită minuțios de mai înainte. „Lasă, mamă, ce, eu nu-s în stare să mă-nsor singur ?“ un bărbat înalt, un brunet agreabil ce atrăgea privirile femeilor. Nu alegea, •) Fragment din volumul ..Cîteva tuni de trăit'. In curs de apariție la Editura ..Eminescu'. 41 îi plăcea să spună că femeile nu trebuie refuzate niciodată, insă nu se prtea hotărî. Nu imbătrînise în căutări, n-avea decît douăzeci și șase drt aci, dar privea cu un ochi excesiv de critic în jurul lui și depista defect*' undo nici nu te așteptai... Totuși de mai bine de o jumătate de au s* intîlnea cu Marta, o fată care i se potrivea ca fizic, și poate mai mult, întîlniri prietenești, cam fade — Dim, dacă ar fi fost întrebat, n-ar fi știut ce să răspundă ce era cu prietenia lor —, un film, o piesă de tetru și atit. Marta era o ființă liniștită, de-un calm enervant, poate placid, și Dim n~o vedea în meseria ei, era ingineră de construcții, acolo unde sc cere nerv și operativitate. Nu era proastă, nici naivă, dar îi mărturisise singură, într- I un moment nepotrivit, în tramvai, că ea îl iubește și c-ar dori să sc căsă- torească. Dim n-a zis nimic, era obișnuit cu aluzii mai mult sau mai puțin directe pe care se prefăcea că nu le-nțelege, n-a zis nimic fiindcă nu avea ce să spună, încă nu se gândise să se căsătorească cu ea. Se bucura de întilnirile lor, îi dădeau un. fel de echilibru, însă nici măcar n-a sărutat-o, nu simțea nevoia, n-a simțit-o niciodată lingă el ca pe o femeie, ci doar ca pe un prieten bun și delicat. Povestea dura, se întîlneau o dată sau de două ori pe săptămână, iar in celelalte zile Dim primea vizite diverse, femei cane veneau pentru două ore și plecau lăsindu-l obosit, cu acea sațietate indiferentă, dar plăcută. în după-amiaza aceea — era în tura a doua, inginer de schimb —, îl anunță portarul că e căutat de un tovarăș in vîrstă care nu și-a spus numele. Se duse fluicrînd, cu gîndul la un muncitor ce-și prinsese un deget la presă, un băiat abia sosit din armată, și la poartă văzu un băiat necunoscut, rotofei, îmbrăcat sobru, cu o ostentație a decenței. Acesta ii veni în întâmpinare, afișând o bonomie serioasă. îi întinse mîna, caldă, francă. „îmi pare bine că te văd, Dim ! De mult voiam să stăm de vorbă Eu sint tatăl Martei." Dim se bucură, era într-adevăr bucuros și se gîndi că o ciudat, pînă acum Marta il invitase de vreo două ori la ea, să-i cu- noască părinții, dar ca un făcut, fără să refuze, se întâmplase că n-a reușii să se țină de promisiune. „Cind putem să stăm de vorbă ? Acum îmi închi- pui că ești ocupat și nu vreau să te rețin." „Oricînd, cu plăcere. Ce face Marta ?“ „M-aș fi mirat să nu întrebi, doar nu v-ați văzut de o săptămînă, mai precis : de duminică .,. E firesc — adăugă iute, ca și cînd și-ar fi cerut scuze —, tu lucrezi după masă, ca de dimineață, iar scara e prea târziu, nu, la unsprezece, nu ?“ Dim avu o senzație nelămurită de jenă. Omul acesta era tatăl Martci, el și Marta erau prieteni, dar tatăl Martei îi era străin totuși, de abia acum se văd pentru prima oară și își vorbesc. Atunci de ce îi zice pe nume ? „E tîrziu pentru ea. dar nu pentru mine. Așa că o să te-aștept la 11. Adică la ora 23, Preferi să mergem la un restaurant sau la noi ? Mie mi-ar conveni la noi. De la o anumită vîrstă te simți mai bine acasă." Erau prea multe cuvinte, prea multe. „De ce atîta grabă ? Săptămînă viitoare sint mai liber." „Nu, drăguță, am hotărât că e timpul să.. .Cred că e cazul.., Te aștept la 11. Știu că n-ai mașină. O să te-aștept cu un taxi. Eu nu mi-am luat, că n-are cine-o conduce. Pentru asta e necesară o mînă tînără și-un ochi ager. La revedere !“ Dim Tăcu rămase perplex. Nu înțelegea de ce tatăl Martei voia neapărat să discute 42 cu el și ce anume. Avea însă de lucru și amină girului acesta pentru mai tîrziiu. „Îmi spune dumnealui deseară !" Și orele trecură repede. Pe la 11 fără un sfert portarul îl anunță confidențial că „tovarășul care-a mai fost a venit iar și-a-ntrebat dacă domnul inginer mai este în fabrică. E cu o mașină in stradă Peste douăzeci de minute, Dim se afla în drum spre casa Martet Alături de el, tatăl Martei își înnoda și-și dez- noda degetele. Dim era prea obosit ca să întrebe, intr-un fel îi era totuna. „Am ajunsJ“ — spuse celălalt, „Doctor Valerian Bușcă" — așa era scris pe cartea de vizită de pe ușă — și plăti cursa, chinuindu-se să scoată banii cu mina stingă. Dreapta n-o întrebuința, o încleștase de brațul lui Dim, prietenește, dar cu hotărîne. „Parcă m-ar fi arestat1“ — gindi tînărul și avu puțină teamă, ca și cînd ar fi făptuit un lucru grav, nepermis. Casa îi era cunoscută, fațada adică, o vilă veche, casă boierească, marchiza cu o scoică de sticlă deasupra, garajul cu acces direct din stradă, pe o pantă de beton prevăzută cu striații oblice, antiderapante, ferestrele înalte, iar în colț, balconul închis cu geamuri din trei părți. Ușa se deschise înainte de-a fi urcat ultima treaptă, dar in holul larg, acum abia luminat de becul de La o arteziană de cameră, nu se afla nimeni. Totuși frunzele filoden- dronului uriaș care străjuia scara ce ducea Ia etaj tremurau ușor, semn că persoana care deschisese ușa trecuse grăbită pe lingă arbust. Intrară într-un salonaș cu pereții plini de tablouri așezate unul lingă altul, gazda aprinse candelabrul bogat și prea mare pentru dimensiunile încăperii, deși o lampă de perete arunca lumină destulă. „Ia loc, te rog !“ — îl pofti autori- tar doctorul și se așeză el insuși intr-un fotoliu de o formă ciudată. Dim făcu la fel. In față, cit ținea peretele, o lungă vitrină cu marginile curbate reflecta in argintăria aranjată ca pentru o expoziție, pe catifea de culoare Închisă, luminile violente ale candelabrului. „Asta ia odui 1“ — își zise. Nici nu observă cînd intră o femeie distinsă, cu părul alb. „Bine-ai venit la noi, Dim !K — spuse ea și înainta cu brațul ridicat pentru a-i fi sărutată mîna. „Nu te deranja, onorurile casei le va face soțul meu. Du vă las.41 Și alunecă lin pe parchet. Numaidecît apăru o fata cu bonetă și șorț alb, cart' ducea o tavă enormă. „Un aperitiv" — zise doctorul. Și după ce fata ieși : „Ce bei ? Gin ? Whisky ? (pronunța „uișchi") Coniac ?“ „Coniac." Urmă ceremonialul umplerii paharelor, doar de un deget. Dim se închipui pentru o clipă într-un decor de film american. „Trăiesc bine dumnealor fu gindul in care invidia se amesteca — un cocteil sui gencris — cu bănu- iala că doctorul voia să-i propună o afacere. „în cinstea fiicei mele 1 “ Băură și Dim regretă că eticheta impusă de gazdă il oprea să se simtă în largul lui și să-și umple paharul cum trebuie. „Nu guști nimic ?" „Nu. Prefer să discutăm", „Da ? Perfect." ÎL servi cu o țigară Kent și după primele fumuri își aranjă manșetele, făcind să se vadă bufonii scumpi eu care probabil se mîndrea. „Dragă Dim, este vorlia de Marta." „Te pomenești că ..își zise tînărul și lăsă gindul neterminat. „Marta — continuă doctorul —, după cum știi, te iubește. Te iubește așa cum numai femeile pot să iubească, adică prostește și fără nici un discern ămînt. Legătura voastră durează de șase luni șl consider c-a sosit timpul să-i puneți capăt." „Deci — judecă Dim —, domnului doctor îi este teamă c-o să-i iau fata 1 N-oi fi de nasul lor ! Ar fi trebuit să-mi dau scama !“ Avu tentația să lupte, în momentul acela se simțea îndrăgostit de Marta, de ciudă, apoi ii veni să rîdă. „Nu era cazul să vă speriați, domnule Bușea. Provin dintr-o familie săracă, dar 4-3 cinstită și cu simțul demnității foarte dezvoltat. Eu vă înțeleg, deși nu voi putea fi niciodată in pielea dumneavoastră, mai ales că îmi repugnă unele concepții îngrozitor de depășite/1 — Fu mulțumit de frază și hotărî să continue pe același ton, — „V-am întrerupt pentru că n-am vrut să aud niște argumente care m-ar fi făcut să rid. Nu era nevoie de discuția asta. Am fost prieten cu Marta. numai prieten, in înțelesul strict al cuvintului. și dacă ca consideră că... De fapt, sînt sigur că ea nu știe de demersul dumneavoastră. In orice caz, nu dumneavoastră, mie îmi promit că înce- pind cu astă scară nu voi face nici un pas de apropiere înspre fiica dum nevoastră. Mai mult, voi refuza s-o mai văd. Sper că sînteți mulțumit." Bușcă sări din fotoliu și deschise gura de cîteva ori, în gol. „Drăguță, dar m-ai înțeles, greșit! Poate nu m-am exprimat bine ! Insă ceea ce mă miră este că ai renunțat atît de iute. Nu ești un om tare, așa cum mi te-am închipuit. Stai să-ți explic ! Voiam să spun cu totul altceva. Voiam să spun că a durat destul șase luni, știi cum este, la fete e mai complicat, vorbește lumea, se întreabă, face supoziții, eu sînt foarte cunoscut în oraș, așa că... Asta am intenționat să spun. Am văzut că n-ai curaj să pui punctul pe i, am intervenit eu, ca-ntre bărbați. Uite, ți-o dau ! Ia-o ! Ai vorbit de concepții depășite. Nu m-ai atins. Eu nu sînt dintre aceia. Eu prețuiesc capacitatea omului. Atît. Și mai ales că s-a-ntimplat ca Marta să te și iubească. îmi convine perfect. Am un singur copil, vreau să fie fericit. Și ca să fie limpede de la început, îți spun ca-ntre bărbați, ca intre prieteni : vă căsătoriți — imediat aveți aici, în casa asta, un aparta- ment cu toate accesoriile, mobilă, lenjerie, covoare, televizor, frigider, mă rog, complet. Un Renault. Și una sută mii lei, bani gheață Doresc să nu vă lipsească nimic și să vă permiteți tot ce vă trece prin cap. în afară de asta, am relații, te ajut pe plan profesional. Și in plus, tot ce am cu, lot ce strîng, uite, numai aici e argintărie in valoare de cincizeci de mii de lei, iar tablourile încă nu le-am evaluat, toate vor fi ale voastre." Dim luă sticla și iși umplu ochi paharul. Băti cu sete și se servi singur și cu o țigară din pachetul pus pe măsuță. Era uluit. „Uite, tovarășu' Loriță, fata cu toate cele necesare ! Numai că n-o văd în chip de soție a mea. .. Ar fi o idee, dar nu pol. Și ce mai insistă taică-său ! A etalat totă zestrea, ca la tîrg Parcă prea insistă. Ce, n-a găsit nici un mușteriu pină acum sau e vorba doar că Marta mă iubește ?“ „Domnule Bușcă, sînt onorat. Există însă altă neînțelegere. Eu nu intenționez să mă căsătoresc cu Marta și nici nu i-am propus așa ceva. Repet : am fost prieteni și nimic mai mult." „Dacă înțeleg bine — albi Bușcă —, nu vrei să te căsătorești cu fiica mea." „Exact." „Dar ea te iubește !“ „Eu n-o iubesc." „Nu sc poate ! Nu sc poate ! Ea mi-a spus că o iubești !“ „V-o fi spus ceea ce spera, poate." Avea un vag regret sau mai precis compasiune pentru Marta, dar asta nu era de ajuns ca să-l facă să se însoare. Doctorul iși înnoda și-și deznoda degetele, cu un aer disperat și furios. „Nu, drăguță, nu este așa cum crezi tu. E foarte ușor să-ntorci spatele și să pleci, însă uiți de obligații." „Ce obligații ?" „Șase luni i-ai dat fiicei mele iluzia c-o iubești, timp în care ea ar fi putut să-și găsească pe altcineva, timp în care lumea v-a văzut împreună..." „Nu am nici o obligație !“ spuse răspicat Dim. „Repet: între noi n-a fost nimic ce mi-ar putea fi reproșat. N-am promis nimic fiindcă era stupid să promit hodoronc-tronc. îmi parc rău de Marta, dar n-am cum să mă căsătoresc cu toate fetele cu care m-am plimbat și cu care am fost la cinema. E ab- 44 surd." Bușcă spumega și discuția părea să se transforme în ceartă. „Refu- zînd s-o ieî de soție, o prejudicieri moral." „Cum, domnule Bușcă, vrind- nevrind trebuie să mă-nsor ? Sint sigur că Marta, dac-ar afla de... con- vorbirea noastră, ar muri de rușine." „Marta știe." „Atunci cu atît mai mult îmi pare bine că n-o iubesc. Și acum o să plec. Mulțumesc pentru coniac și țigări. Noapte îxmă !“ Ieși val-vîrtej. Bușcă alergă după el, dar Dim ajunsese în stradă și dispăruse in umbra copacilor. înfuriat, intră intr-un restaurant. Pină să vină ospătarul, furia se transformă în dezamăgire și deodată, ca și cînd sentimentul acela depri- mant i-ar fi produs foame, se gîndi că nu-i vor fi de ajuns două porții de friptură ca să se sature'... Acasă, tîrziu, puțin amețit, încercă să recon- stituie tot ce se întâmplase in scara aceea și nu reuși. Atunci vru să adoarmă și izbuti să ațipească. Poate visă, nu-și amintea, dar sări speriat de soneria telefonului. 1 se păru că sună ceasul deșteptător, că trebuia să se scoale și să plece la fabrică. își aminti că era în schimbul de după-amiază. Pînă să se dezmetecească, telefonul tăcu. Adormi din nou. A doua zi îl trezi soneria de la ușă. Deschise bîjbîind, cu ochii cirpiți de somn și brusc îi trecu prin minte că încă visează. Era Marta. „Bună dimineața, Dim — spuse ea zîmbind forțat, tc-am sunat ari-noapte și n-a răspuns nimeni. Credeam că s-a-ntîmplat ceva." „Ce vrei ?“ „Nu mă inviți înăuntru ? N-am fost niciodată la tine." „Nu, Mi-e frică. N-ar fi imposibil să mă pomenesc peste cinci minute cu onorabilul tău tată, însoțit de niște martori, pentru a constata mai știu eu ce." „Ce să constate ? Tata mă crede la serviciu. Am venit să-ți cer iertare și să te rog să rămînem în continuare prieteni. Eu am crezut că mă iubești și tu,". „Asta e tot ?“ „Da." „Atunci Ia revedere. Scuză-mă, dar mi-e somn." „La revedere, Dim. O să-ți dau un telefon duminică. Bine ?“ Dim închise ușa, Marta mai stătu o clipă, apoi coborî încet scările. 45 VALENTIN TUDOR * ------------------------------------------ Mi-e foame de culori și de lumini Mi-e foame de culori și de lumini. De dragoste mi-e foame și mi-e dor. Plutesc in aerul iubirii mele Luciri îndepărtate ce Se sting ușor In așteptările care devin mai grefe Decît o noapte-n care suferinzii mor. Mi-e foame de culori, mi-e foame de lumină Și nu $tiu cînd va fi ziua aceea fn care un tablou intr-o culoare, In cenușiu, cu gînduri va dispare Și va apare-n orizont, de așteptări, femeia Cu inima deschisă-n ochi senini. Atunci nu voi mai yti că mi-a /ost foame De dragoste, și de culori, și de lumini. *------------------------------------------ Din nou mă cheamă merii Mă cheamă-n ctmpuri iarăși merii Sălbatici, înfloriți zadarnic, Să simt vigoarea primăverii Și gustul așteptării-amarnie. Cădeau petale, mărul darnic Prin alb forma simbol tăcerii. Mă cheamă-n timpuri iarăși merii Sălbatic înfloriți, zadarnic. Rămine doar un gind cucernic Trecutului avar, plăcerii, De care mă desprind slugarnic De cite ori supus durerii, Mă cheamă-n timpuri iarăși merii. 46 STELA CORA Pentru echilibru Tocmai trecuse ora silfidă Și aerul era despicătură Umbra mea desigur ca o punte Peste golul dens, cu brațe și cu gurd. VerfuZ un^hiuiui înfipt suav In dorința unde lumea cade Ca un cuib de soare și noroi Ți se face unghtut îîn^d cercuri caîde. Vine o durere in singurătate Ca atunci cind gerul rupe linii aiurind Și tu trebuie cu singele, cu ochii Să-ncăizeștî pămintul unde eu nu sint. EUGEN BERCA * ------------------------------------------ Destin Cînd ttmpu-i mort la margine de șea învălmășite armii să coboare Cu singele prelins pe lancea grea Cn cintec pur din corzile barbare Căci in pădurea stinselor statui Descoperind o rară tinerele Se năruie in lutul lor gălbui Inaltc-ncremeniri de frumusețe. ---------------------------------------___ Pergam Statui înecate pi nti Za briu in frunziș Leneș câzut, în joașnicd toamnă ; Drumurile, lungi caravane de soare Șt, la răspintii, un zeu iți toarnă in pumni apă curată. Nu-i noapte și nici dimineață, Numai o zi, Căzută etern spre-asfințire. Și tainic oprită fn osia frintă a lunii. De-aceea Se zbate sălbatic Inima stearpă a daltei. 47 * VOLBURA POIANA NASTURAȘ îmi spune tara îmi spune tara să mă sui la munte; Avîntui meu suișuri să Înfrunte. Să trec cîmpia sd ajung Ia plug, Să scol din bucuria mea Luceafărul mLarată o uzină, Acolo aflu visuri și lumină. în adinei mi de cer un vultur zboară, Măsoară-naltul dragostei de țară. Un vlnt de august flutură drapelul. Să-l port pe braț, pe brațul ca oțelul. CONȘTIINȚA POETICĂ Șl NOȚIUNEA DE TIMP ÎN „VIAȚA LUI ARSENIEV"*) orientări * Marii scriitori și poeți Incorporează in fiecare creație, intr-o măsură mai mare sau mai mică, ceva din viața lor, din sentimentele și pasiunile, gîndurile sau dorin- țele lor ascunse. In fiecare operă literară se păstrează ceva din ființa creatorului, du- pă cum urmașii poartă mai departe unele din trăsăturile înaintașilor. Există, însă, în creația marilor scriitori, opere în care autorul apare mai com- plet, in întreaga dimensiune a trăirilor și simțirilor sale, Cu atît mai mult poate fi observată asemenea notă de subiectivizare în romanele și nuvelele cu caracter autobiografic. Scriitor de o mare sensibilitate, poet — fin cunoscător a! meandrelor sufletului, Ivan Alekseeviei Bunin a lăsat posterității o moștenire literară de certă valoare, în care pot fi urmărite Cu suficientă claritate multe elemente autobiografice. Incepînd cu primele nuvele și versuri pînă la ultimele povestiri din ciclul „Alei întunecate" — totul este atît de apropiat de viața Rusiei din secolul trecut și mai ales de viața satu- lui dinainte de Revoluție, viața de care se simte atît de legat Bunin. Nicăieri insă elementul autobiografic, cristalizat sub forma unei experiențe de viață poetic orien- tale, nu joacă un rol atît de hotărîtor ea în cel mai important roman scris in perioada emigrației, în „Viața lui Arseniev", Bunin a lucrat la „Viața lui Arseniev" peste zece ani, terminînd-o în anul 1936. Cu toate acestea, nici pînă acum nu a fost formulată o apreciere obiectivă și completă asupra ei. Tvardovski pornește de la ideea că romanul reprezintă o ideali- zare a unui trecut perimat,') in timp ce pentru Paustovski „Viața lui Arseniev" este o operă literară de un gen deosebit, in care autorul a reușit „să-și st rin.că viața ca într-un cristal magic'". „Noutatea „Vieții lui Arseniev" — continuă Paustovski — constă și în aceea că nicăieri înlr-o altă creație a lui Bunin nu e arătat cu atita clari- tate și simplitate acel fenomen pe care-l numim de obicei, din cauza sărăciei limbii, lumea internă a omului". *) „Viața lui Arseniev" nu este numai un roman autobiografic, deși elementele cu caracter autobiografic joacă in el un rol destul de mare. însuși Bunin a negat că istoria lui Arseniev ar însemna doar o ilustrare a vieții sale, deși elementul autobio- grafic nu poate fi eu totul negat.a) Soția scriitorului, V. N. Muremțeva-Bunina, în lucrarea „Viața lui Bunin", arată că „Viața lui Arseniev" nu reprezintă doar viața lui Bunin, ci este un roman bazat pe un material autobiografie, transformat în mod artistic. 4) Romanul lui Bunin este alcătuit dintr-o multitudine de fragmente de viață care pot aparține atît autorului cît șî altor individualități dar pe care scriitorul le unește într-un tot organic, transformîndu-le ți sudîndu-le cu ajutorul inspirației poetice, în corespondență totală cu propriile sale idealuri estetice. Unitatea creației literare se obține prin unitatea de vederi a scriitorului care își pune eroul să poves- • ) Lucrarea a lost prezentatii In cadrul sărbătoririi tul „i. Bunin” cu ocazia smpozionului. organizat de U.N.E.S.C.O. fi Asociația slaviitilor, in tuna decembrie, la București. • ) A. Tvardovski, O Bunlne. Prcdislovin k I tamu Sobranlia socineni 1. Bunin*. Hud. III.. M.. 1965. > ) Konstintin Pnusiovski. Vstupit. k, LA. Bunin. Pcvcțti. r*ssk*it, vospomlnanii» Mosc, robocli. M., 1961. p. 13--I4. *) veri A Volkov. Prozn Ivana Bunins, Mosc rahoHi. M. 1969. p 9 și 403. •i Primeeianii*. l.A Bunin, Povesti. r*ssk*zt, vo a realiza legătura cu trecutul, de a te întîlni „cu toți bunicii și străbunicii noștri de basm răposați demult de tot" (11). Intrarea în neființă ar reprezenta singu- ra posibilitate a individului de a intra în legendă, de a deveni mit, printr-o scufun- dare totală în trecut. însuși cel dispărut pe vecie dintre oameni începe să ia figura unor personaje legendare. Privind pe cel care fusese Pisarev, Arseniev constată că „seamănă cu un cneaz din vechime ; acum parcă aș zice că a intrat pe vecie în rîn- dul sfinților, in rîndul străbunilor și strămoșilor noștri fără număr. . .“(113). în aceas- tă înfrățire cu trecutul, prin veșnicia morții, scriitorul găsește o compensare a singu- rătății existențiale de care se simte cuprins. Ca o a treia componentă a concepției artistice a lui Bunin trebuie să numim fără îndoială natura. Trecutul istoric reprezintă pentru el o certitudine de ordin subiectiv, în care experiența de viață este secondată de metafizic. Natura însă, poate fi mai mult decît atît; ea este o realitate senzorial-psihologică, cu ajutorul căreia poetul se transpune sufletește in opera de artă. Bunin simte natura ca o entitate eos- mică.plină de măreția și fiorul veșniciei. „îmi amintesc de nu știu care noapte cu lună neasemuit de frumoasă și limpezimea aeriană de-o îneîntare fără seamăn a ce- rului spre miazăzi, cu rarele stele albastre ce seînteiau pe bolta scăldată de lumina lunii și cum îmi spuneau frații că fiecare c încă un univers necunoscut nouă și poate fericit și frumos, pe care n-ar fi exclus să-l vizităm o dată .. .“(24). Scriitorul cunoa- ște asprimea gerului, dar a simțit frumusețea ținuturilor îndepărtate, a cîmpiilor fără sfîrșit, întreaga măreție și diversitate a unei naturi plină de contradicții. în opera lui Bunin natura il formează pe om, îi modelează sentimentele, contribuie la conturarea gînduriior și ideilor și la cunoașterea vieții în tot ce are mai interesant. Pentru indi- vid. înlănțuit în singurătatea sa existențială, natura reprezintă și o posibiltate de înțelegere a vieții, dar și o compesație pentru tot urîtul existenței. Singurătatea, lu- minată doar de un trecut mitic, își găsește compensație în contemplarea naturii, cu ajutorul căreia poetul poate construi o lume a fanteziei în plină căutare a fericirii. Spre deosebire de Turgheniev, cu care a fost adesea asemuit, și care vedea în natură o forță oarbă, surdă la strădaniile și suferințele omului, la căutările lui. Bunin 52 socotește natura acel element compensator al existenței, capabil să împace pe individ cu viața și să-l unească prin veșnicie cu trecutul propriului său neant. De aici provine dragostea lui Arseniev pentru datini ți tradiții, pentru Întreaga atmosferă a traiului rusesc. în noțiunea de natură intră deci și conceptul de patrie, sudindu-se intr-un tot unic în care își găsește salvarea singurătatea. Cu cît cunoștea mai mult natura și ora- șele patriei sale cu atît se deșteaptă mai mult „sentimentul dulce și amar al dragos- tei de patrie, de Rusia, de vechimea ei, pierdută în beznele timpului" <256). Frumusețea pămîntuiui rămîne veșnică, unind trecutul cu prezentul, făcînd parcă să dispară dis- tanțele în timp, apropiind generațiile prin veșnicia naturii. Vom cita un fragment concludent în acest sens: „Niprul a rămas departe în urmă. Umbrele serii pogoară pe măguri pustii, cu finețe cosite și miriști. Și deodată-mi răsare în minte figura lui Sviatopolk cel Blestemat- Pesemne că lot într-o seară ca asta străbătea călare în frun- tea cetei — încotro oare și la ce cugetă ? Și cind te gîndești că de-atunci a trecut un mileniu, iar pămîntul c la fel de frumos !“(291), Astfel, apare în „Viața lui Arseniev'* în toată complexitatea ei o concepție poetică, care reprezintă însuși crezul artistic al lui Bunin, definit prin cele trei coordonate: singurătatea existențială, trecutul faptelor și evenimentelor istorice și măreția naturii veșnice. Aflate într-un raport complex de compensație, aceste coor- donate alcătuiesc fundamentul creației lui Bunin, realitatea din care își trage întreaga sa tematică. în „Viața lui Arseniev" se mai poate face o distincție între timpul povestirii și cel al povestitorului. Timpul povestirii este continuu dublat de prezentul scriitorului; acesta analizează cele întîmplate, pune întrebări și dă răspunsuri, emite aprecieri dc pe poziția experienței ulterioare de viață. Autorul transformă și împlinește tablourile de viață, contopind cele două tipuri într-un tot unic. Frînturile de imagini, aduse de memorie, sînt întregite prin experiența de viață a autorului. Trecutul se structurează și aici, cu încetul, intr-o poveste care însă devine bază și justificare a prezentului : „O, zile de mult apuse ! Astăzi fac un efort ca să le consider ale inele, cu toată apropierea lor de sufletul meu cu care mi le amintesc așternind aceste însemnări, și tot mă strădui — nici eu nu știu de ee — să învii un chip tînăr. Al cui? Parcă al unui frate al meu mai mic, de mult plecat din această lume, cu toate vrcmile sale nesfîrșite de îndepărtate" (152). Copilăria și adolescența aparțin acum trecutului, și, ca orice trecut, tind să se transforme într-o existență străină, legendară sau de basm, neverosimilă. S-a încercat adesea să se stabilească o apropiere între Bunin și Proust. Con- tingențe și apropieri pot fi observate între creația lui Bunin ți literatura modernă a secolului al XX-lea. Sentimentul singurătății existențiale, imposibilitatea de a cu- noaște procesele care conduc omenirea, nostalgia față de trecut — toate aceste tră- sături îl apropie pe Bunin de Marcel Proust, Wirgînia Wolf sau de alt scriitor con- temporan. Cu toate acestea maniera în care Bunin vorbește despre trecut nu este cea proustiană. Pentru scriitorul francez amintirile constituie fundamentul lumii efective pe baza căreia fantezia poate construi )a infinit- El are o mare încredere în memorie și ajunge pină acolo îneît socotește că amintirile sînt creatoare de realitate, deoarece insuflă mai multă încredere decît impresiile nemijlocite. Realitatea se formează prin amintiri, iar oamenii văzuți prin prizma trecutului se eliberează de orice în afară dc sentimente și iluzii, epătînd un farmec nou, provenit din depărtările acestor amintiri. , La Bunin amintirile sînt sărace, păstrîndu-se doar în marea carte a naturii". „La drept vorbind, ce știm și ce păstrăm in memorie, noi, carc anevoie ne amintim uneori și de ziua de ieri ?" (12). Ele nu sînt însoțite de sentimente de plăcere, ci mai degrabă provoacă durere ți chin. „Amintirile sînt ceva atît de apăsător și de înspăimînlător, îneît există și o rugăciune intru izbăvirea de ele" (234). Chipurile apar din întunericul amintirilor deformate sau încărcate de o aureolă ce nu totdea- una le aparține. Omul trebuie să-și biruie amintirile, înfrîngîndu-și sentimentele legate de ele, cu toate că uneori le poartă cu el toată viața, așa cum „își tîrau mujicii slavi odinioară din hîrtop în hlrtop. pe drumeaguri pustii de pădure luntriile lor încărcate cu grele poveri" (237). „Viața lui Arseniev" rămîne în istoria literaturii ruse o operă complexă în care este condensată experința unei vieți, în forma structurii unei conștiințe artistice care reprezintă un mare talent. ALFRED HF1NRICH 53 Anișoara Odeanu: cronica literară * „ANOTIMPUL PIERDUT" A reedita un roman la aproximativ douăzecișicinci de ani de lo apariția sa este un act de cutezanță. Generații intregi, intre timp, s-au perindat pe scena istoriei, verificîndu-și destinul în confruntări fundamentale, unele profund tragice, altele de un comic care nu iartă, in cuprinsul proceselor mari de transformare spirituală și materială a societății noastre contem- porane. A rezista in fața criticii in aceste împrejurări este o dovadă de mare autenticitate. Pentru un roman, substanța căruia e alcătuită in bună parte din tribulațiile unei iubiri intre doi tineri, aceasta este în plus sem- nul unei maturități artistice, pentru care cu un sfert de veac in urmă s-a folosit termenul măiestrie sclipitoare. De altfel, așa a pi rămas in amin- tire succesul creației romanești a Anișoarei Odeanu —: ca a unei pinze magice, de o muzicalitate rară și aleasă, cu ecouri prelungi in conștiința vremii. A le însuma aici, de la prefața cunoscută a lui Cărnii Petrescu la cronicile admirative din presa literară, ar trece peste limitele aces- tor pagini. Ne rezervăm plăcerea pentru altă dată. în cele de Jafă ne vom limita la cîteva sumare notații privind structura epică a romanului și a caracterelor principale. 1) Există o micrologie a lipsei de senzațional care prin pertinență devine mare artă. Romanul rememorativ, scris la persoana intîia, se pre- tează in mod deosebit la acest procedeu. în locul construcției epice, urmind un plan arhitectonic bine chibzuit, trece în consecința un fel de improvi- zație, cu rubatouri de o respirație mai largă, și cu accelerări nelipsite uneori de un dramatism pronunțat. Anii treizeci au cunoscut o adevărată eflorescentă o unor asemenea romane cu substrat liric confesional. Interior de Constantin Pântăneru, nedrept uitat azi, mai aproape de poemul în proză; Ioana de Anton Hol- ban, în vădită descendență proustiană, au marcat apogeele unei linii evo- lutiv ondulatarie, pe care Călătoria în noaptea de ajun (titlu original al romanului Anotimpul pierdut) a Anijcarel Odeanu s-a înscris ca o a treia realizare de valoare. fn toate trei, naratorul are km suflet pair ți ochi mari, pironiți de pasiune asupra vagului nedeterminat din fața lor, asupra iraționalului din adîncul conștiinței omului. „Scena", pe care se desfășoară „acțiunea" pierderii și regăsirii de sine a eroinei din romanul Anipoarei Odeanu, are ceva potolit exotic de „Jugendstil", cu străzi de piatră cenu- șie, cu frontoane de case bizare, cu turle, parcă imaginare și stranii fni se asigură în prima parte, prin care se atmosferizează romanul, că e imaginea 54 oralului Grenoble) sau cu peisaje alpine hibernale în alb, ea pentru o feerie nordică. De altfel „localizarea" piesagistică se schimbă de cîteva ori de-a lungul narațiunii, cu o ușoară variere a detaliilor. Desenul precis insă lipsește, fiindcă în ajarâ de gri fi alb lipsefte orice saturație coloristică. 4stfei, nu intimplător o seamă de episoade se petrec noaptea — in parcuri sau străzi slab luminate. Efectele peisajului maritim nordic, prinse dimi- neața și seara, în avintul fi deeltnurlle luminii, sint la fel văzute în micro- unduiri, in fața unor zări fără sfirșit. Călătoriile eroinei, pregătite de tu- torele ei, cîdatul Geza-baci de la Budapesta (ea fiind româncă), cu numeroase schimbări de trenuri, noaptea, in gări mici de ramificație a căilor /erate, au ceva halucinant, de plimbări inutile ca în vis. /n Jelui acesta, trama epică a romanului vinișoarei Odeanu, trama unui subiect frumos, nu-și refuză latura absurdă a existenții, nu-și refuză nici invențiile tehnice deo- sebite. E curios însă cum fi aspectele umile fi urîte, asupra mrona se oprește narațiunea, pline de schime și grimase ale figurii omenești, sini atenuate prin înlănțuirea lor organică intr-un fel de dans macabru, drept care, după sensibilitatea noastră, i se prezintă autoarei în ultima instanță existența eroilor săi. Forma executivă structurală a acestui roman e dinamizată lăuntric de opoziția rațiune-afectivitate. Orice izbucnire de forță neconținută, des- /ășurată Jără disciplină interioară este in consecință aprioric zăgăzuită, In ciuda faptului că eroii sint oameni slabi, elementul epic apare strunit fi înnobilat. Nu avem sentimentul unui canon obligator; cu sim/ania roților de fier trăim totuși în des/ăfurarea romanului un sentiment al ritmului care, la o atentă lectură, conferă narațiunii o notă mereu lucidă, malițioasă, critică. 2) Eroii principali — naratoarea fi pandantul ei masculin — sint, precum am mai spus, oameni slabi. Viața lor agitată este, concret fi direct, o viață agitată din neputința de a-fi croi un drum sigur prin existență. Mai precis: Petec — spre a porni în aceste considerații de la el — exem- plifică oarecum rilkeanul „prea obosit" printr-o „descendență nobilă", asupra căruia de altfel stăruie cu preferință. Are chipul bălai corespunzător, de puber intirziat, și impaciența unui despot care nu admite rezistența fi imposibilul. Ce ar fi, totuși, această impaciență, dacă l s-ar opune Jorfa sau șire- tenia unui caracter femenin balcanic ? La ce esențe, distilări fi sublimări ar putea el să ajungă ? In peisajul nocturn al orașului Grenoble sau sub Soarele anemic de nord de pe țărmul Mării Baltice, acest om apos și fleg- matic, cu o concepție estetică de viață, are momente de îngîmfare care ni-l fac puțin simpatic. La fel, escapadele sale amoroase cu taxă stabilă, ii dau un aer di „roue" frivol și incoerent în apetițiuni care, din zece in zece minute, schimbă condițiunile angajamentului său. Aceasta, totodată, fiindcă e șî robul necondiționat al familiei sale „suspuse". Mai ascunsă, lipsa sa de sinceritate față de sine însuși. Astfel, ceea ce în viața sa va putea trece drept „le grand ecart" : legătura cu eroina roma- nului, este caracterizat, în locul plăcerii, pe care o are oricine în momen- tele culminante ale unei iubiri, de o continuă împuținare a substanței sale umane. Care anume e condfțfonalitatea socială și, totodată, individuală, psi- hică și fiziologică a acestui tip, am mai arătat. Ni se impune întrebarea : pe 55 ce calc a pătruns el în romanul anilor ’30 ? întruchiparea sa cea mai rațio- nalizată (aproape excesiv raționalizată} o reprezintă neîndoios I.adima, eroul lui Camil Petrescu, cel cu o ascendență proustiană atît de ușor de- monstrabilă. Incapacitatea eroilor din această familie de „allumer un foyer1 (vezi, M. Proust : Les Plaisirs et Ies Jours, p. 230) este notorie și pare să fie definitorie pentru condiția intelectualului fără situație in societatea burghezo-moșierească din prima jumătate a acestui veac. Să adăugăm că și in romanul german de mare public, în toiul experienței imediat urmă- toare primului război mondial, acest tip de erou are o frecvență vie, așa că personajul Peter poate fi redus fără greutate la un prototip real, cu marcă de serie. Nu mai complicată sub aspect caracterologic ni se pare problematica eroinei din romanul Anișoard Odeanu. Olga — numele e specific primelor decenii ale secolului, cind fetele din lumea bună dincoace de Carpați au fost botezate invariabil Olga, Edith sau Alice — este eflorescenta tipică a unei societăți medii, caracterizată de ușoare schimbări de structură, toleranță și înțelegere, satisfacție de a trăi fără neașteptat și surprize, și vicii blegi, decadente. Aventura amoroasă ri- dică uneori tonalitatea sufletească a acestor deprimați pină la nivelul unor reale frămintări dramatice, nutrite de pizmă, gelozie, invidie, răutate, false tradiții și lamentabile dogme etice demontabile. Cultura e spoială Pentru Stăpinirea unei limbi străine se fac unele eforturi exterioare: participare fără zel deosebit, la cursuri de vară, călătorii în străinătate. Totul decurge după un program, din care lipsește un singur element: sinceritatea. Nepri- vind lucrurile din față, frămintările inevitabile duc la izolare și singurătate, iar gestul suprem, după umilințele și abdicarea în fața delirului egoist al celor tari din rasa „bestiei blondă — termenul aparține lui Nietzsche, ide- olog al epocii — rămîne resemnarea. Cinematografia epocii a sesizat tipul, popularizindu-l pe plan mon- dial în numeroase pelicule, unele mai aprofundate, altele mai strupoase, cu happy-end. După epocalele „Hathing Beauties“ ale lui Mack Sennet, din care — prorocind publicului emoții și încintare — s-a detașat Gloria Swan- son, fi după crearea tipului „femelei" dc către Cecil li. de Afille, ritmată după un cod erotic creat la începutul secolului de austriacul O. Weininger, a intrat in anii ’20, în centrul atenției și imitației generale, tipul flapper, denumit astfel după flap' fustă. Din articol de lux și idol capricios și atot- puternic, tinăra eroină, care stimulează acum imaginația, este caracteri- zată prin sexappeal. Senzualitatea genuină a Olgăi aprinde din primele pagini ale romanu- lui imaginația bărbaților din lumea, in care se mișcă și acționează, ca să rămind ațîțătoare fi după faptul consumat care, așa cum intervine in cariera eroinei, a fost de la început previzibil. Meschinăria care plutește deasupra capului ei nu dispune decit de un minim de soluții posibile. Să mai adău- găm că radicalismul incompietftudinii individului în lumea burgheziei in- terbelice nu poate fi mai nimerit caracterizat ? Niciodată nu s-a vorbit mai mult ca în acești ani de singurătate, de prietenie etc. ca, la un examen mai atent al situației spirituale a generației să se vadă cit de muît conștiința ei a fost dominată de reticența neputinței și disperării. Anișoara Odeanu ne-a creionat in mod magistral, in destinul Olgăi, această situație, explicitin- du-l in toate datele interioare și exterioare. Structural acestui destin ii co- 56 respunde, printre altele, amănuntul pendulării Olgăi intre pension și un acasă, acesta, de fapt un apartament dintr-un bloc. în felul acesta izolarea și singurătatea eroinei se citadinizează la maximum, pierzindu-se totodată intr-un anonimat perfect. Am putea vorbi in acest sens chiar de o revo- care a wertherismului la Anișoara Odeanu, cum pe planul creației artistice a vremii Thomas Mann, sancțîonindu-i dezumanizarea, preconiza prin Leverkiihn revocarea Simfoniei IX, cu imnul ei final ai infrâ^iini popoa- relor. O ultimă notație privește desfășurarea substanțială a celor trei cărți din care e alcătuit romanul Anotimpul pierdut : prima anecdotică și amplă, eitinzîndu-se mult peste jumătatea romanului întreg, a doua redusă Ia circa o treime din totalul paginilor și a treia nu mult peste minimul nece- sar unui epilog modest. Nu e o simpla întimplare, Un fel de cartezianism implicit domină construcția, in conformitate cu care substanța epică se res- tringe pe măsura ce iluzionismul subiectivist se consumă și supunerea ia obiectivitatea rigidă se desăvârșește. Este și aceasta o dovadă a măiestriei ce se cerea relevată. ALEXANDRA ÎNDRIES Aurel Rău: „TURN CU CEAS* Și m cazul poetului Aurel Rău se pot distinge cele două etape parcurse de lirica noastră contemporană: prima în care nefinindu-se seamă de per- spectivele mijloacelor poetice moderne și uitîndu-se că evoluția lor firească nu se poate stăvili s-a încercat saltul in gol. Lecția lirică a marilor creatori interbelici a fost din nefericire abandonată și întoarcerea ia retorism dar mai ales la uneltele învechite a însemnat un eșec ale cărui ecouri mai stăru- ie incă in conștiința contemporanilor. Un scurt intermezzo a însemnat regă- sirea acestor modalități fără de care lirica nu mai poate exista pe nici un meridian, $i după anumite tatonări $i rețineri, explozia etapei actuale in care talente viguroase își exercită virtuțile intru împlinirea unui peisaj poetic in care diversitatea stilistică a atins apogeul. Cele mai neașteptate modalități, trimiteri insolite, exerciții neprevăzute fac să se audd in deplină libertate și intr-o bogată și variată orchestrale vocile grave sau detajat iro- nice, dar cu timbru personal, aie unei generații poetice ajunsă acum la maturitate. Aurel Rău își are locul distinct in acest mozaic multicolor ce-și desfă- șoară desenele și nuanțele în conformitate cu toate cuceririle artei moderne. Experiența lui de traducător din marii lirici contemporani (poetul are ex- cepționale echivalențe românești la poezia lui Saint-John Perse, Seferis, Kavafis) s-a făcut simțită incă de la volumul anterior: Pe înaltele reliefuri in care poetul dovedea nu numai cd tyi însușise alcătuirile fundamentale 57 ale poeziei moderne, exemplară în unitatea ei structurală, dar că și-a format o conștiință artistică in directă proporție cu autonomia limbajului poetic. S-ar fi părut că treapta atinsă atunci va fi cu greu depășită dar actualul vo- lum Turn cu ceas apărut în mulțumitoare condiții grafice (minus coperta și greșelile de tipar) la Editura „Dacia“ din Cluj, încearcă o experiența singu- lară : echilibrul dintre modalitățile îndrăznețe, desfășurate in voie și o rea- litate specifică împinsă pînă la generalizare, fn aceleași cazuri particulare se poate încerca trimiterea valabilă pentru toți. Aceleași acțiuni și tendințe mișcindu-se liber pe planul interior dar avind in afară un singur cadru ce le acordă statornicie și caractere comune. De aceea majoritatea poemelor sint ca niște ecouri ce se amplifică pe măsură ce se face apropierea de ele, răspunzind unor voci ce se aud răspicat și curajos în inima unei păduri se- culare. Rămîne de văzut in ce măsură intențiile poetului au fost realizate dar incontestabil, încercarea lui de a aplica arhitectonica limbajului modern dovedește nu numai efectuarea unei asimilări dar și o selecție necesară ava cum o să vedem. Două sint punctele comune asupra cărora trebuie să stă- ruim : 1. diferențierea limbajului ce provine din credința comună de altfel întregii poezii contemporane, in virtuțile cuvîntului. Ridicarea deasupra limbajului curent aparține deja trecutului, autonomia fiind împinsă pină la asintaxismul caracteristic marilor lirici moderni. Necesitățile estetice trec și în cazul poeziei lui Aurel Rău peste cele gramatical-logice, versurile in- dicind doar un drum către, direcția, răminind puterii de sugerare a cuvîn- tului să suplinească lipsa unor determinări precise. Astfel încă de fa primul poem Sub un lung turn cu ceas, cititorul va fi șocat de acest procedeu : „Intr-un oraș din adîncul Transilvaniei, Lași Loara, Turingia, Pragurile și Pusta, Lași Poarta și Pindul, lași Bosnia, Prislopul și deodată : în țara de dincolo de păduri, ca lancu de Hunedoara cînd umple deasupra munților pocalul său roșu ce ride stelelor44 Intiia propoziție se încheie brusc, enunțind doar o vagă localizare, fără să specifice ce este, ce se petrece, ce va fi sau ce se va întîmpla acolo. E o săgeată doar, înțelesurile fiind presupuse, stimind însă prin eliptica ei inte- resul. Ceea ce urmează, deși aduce o determinare în plus, prin negație însă fașd cum se cuvine la un poet modern), irumpe deodată cu o precizare care ne plasează direct intr-un spațiu dar fraza este contorsionată gramatical deși imaginea cu care se încheie aduce un plus de interes estetic fără ca cel gramatical să fie totuși satisfăcut. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem cum tensiunea lirică crește progresiv deși nici ceea ce urmează nu va în- semna o întoarcere la categoriile gramaticale : „Acolo in Transilvania, sub un lung turn cu ceas murmurind toată noaptea și uitîndu-ți-se în sînge cu mari ochi de bufniță galbenă?4 Apoi mișcarea aceasta care circumscrie țara de dincolo de. pădure și întrebările ei la ,,Capătul cel de veac", cînd „timpul mă trage pe roată în 58 fafa obștei“, se prelungește învăluind nu numai coordonatele interioare dar și un trecut strecurat discret ca un soia în surdină : „Vin la voi să descint sau vin la voi să vestesc" și finalul reîntordndu-ne la negațiile de la început răminind suspendate ca un semn de întrebare ce așteaptă răspunsurile fie- cărui ; „Dar cine să-ți împrumute imensa lui togă albă, cu un rictus ? Abstractă, sub stările el de foc, planeta — în roi dc mesagerii. Lași Loara, Turingia, Pragurile și Pusta, lași Poarta lași Pindul și Bosnia, Prislopul. ..“ Indicațiile sînt vagi dar extrem de sugestive. Lipsa exprimărilor directe a ostentației cu care ne-a obișnuit o anumită poezie sînt evidente. Notații pline de lirism insă, pe care poetul le manevrează in jurul unei imagini, cuvintele fiind acelea care prin polisemia lor creează starea poetică îndrep- tind interesul către zonele adinei și pline de umbre. Aplicarea doar a unei direcții și a unei mișcări cu atît mai sugestivă cu cit ne dă posibiltatea de a răspunde atitor semne necunoscute fi mereu deschisă în majoritatea poe- melor, se desprinde cu mai multă pregnanță din poemul Experiență care probabil și teoretizează procedeul. Am putea cita multe alte poeme printre care Scroafa neagră e o reali- zare de excepție cu acel „în deschis11 ce deschide în adevăr perspective lirice nebănuite și finalul „visul, singur ca o corabie?* nu incheind poemul ci toc- mai deschizind multiplele posibilități de interpretare. Și astfel am atins al doilea punct. 2. imposibilitatea unor echivalențe semantice care să faciliteze comu- nicarea. Poemele oricît am încerca, nu se pot explica, nu se pot reduce la o modalitate semantică care să permită transferul unor înțelesuri precise. Disonanțele, lipsa unor raporturi determinative, sensurilor inițiale, ca și multiplele semnificații existente ori presupuse dau poe.melor lui Aurel Rău nu numai inefabilul liric dar și o dispoziție specifică un îndemn, o ezitare, ea in finalul poemei Meditații în martie : „Ca pămîntul (în fața soarelui. Să deschidă, să nu deschidă ?) Să ardă în această noapte ?“ țpag.7). Intirzieri- le lingă aceste versuri sint firești și dacă „Trec mut printre-atîta spasm Lucrare, miracol, prevestire / este pentru că pot intui taine, pot presupune sau bănui cea ce se petrece, fără însă a putea găsi niciodată echivalentul exact care să ne dea certitudinea unei realități care să ni se impună de la sine. O imagine ordonează cuvintele, se substituie înțelesurilor, dind pers- pectiva unor mirifice sensuri; „O pasăre doarme pe o piatră scrisă, /moara mănîncă riul.” (pag.20), „Contemplu peștii de aur care sc întorc /din iubirea de primăvară” (pag.21), „copite/ dc cal. Adiere nebună (de rai) pe pămint”. (pag.25), „Incit pe o orgă cu sonuri stranii /sc visează-n nopți.” pag.2G), „ia- tă plină de liniște și de sunet luna romanticilor /coborîndu-mi în suflet ca o veste dinspre Italia/ sau din vechile cărți ale Indiei*1 (pag.30), „sufletul nostru în așteptarea frigului” (pag. 50}, „vintul se joacă de dimineață pri- ntr-o lumină grecească” (pag. 65}. Aproape in fiecare poem o imagine, centrală permite apropierea de ne- cunoscutul acestor teritorii lirice nețărmurite ca și „Mireasma subțire a tran- 59 dafinului, / pierdută, nepămîntească", (pag. 15). Chiar atunci cînd s-ar pa- rca cd direcția e una și sensurile pot fi surprinse dacă nu exact cel puțin cu aproximația oricărei exprimări lirice, totuși fie o imagine, fie un cuvint, neprevăzute, fac tot atit de neprevăzute și urmările : „Și sint aici, între turle. Vin și se duc valurile dc vaer ale clopotelor ori se lovesc încet de stînci. Ca un zeu turnul gotic domină totul și spune ce tumult îl stîrnise — ducîndu-și ritmurile mereu mai abrupt spre ideea crucii retrasă-n daruri — cu mult peste coifurile rotunde de clopotni(i venind din Asia prin Bizanț — fi pe neașteptate : „zboruri drepte în nu știi unde. Blocat între veșnicii deodată : a pietrei și a omului. și a bronzului, lung, pătrunzi sensul însingurat al plecării sau al întoarcerii, care sint toate de sus" (Intre turle, pag. 28) ridică aceeași problemă a unor sarcini lirice capabile de multiple asociații ca nf^te substanțe cu valențele deschise unor combinații neprevăzute. Totuși Aurel Rău n-a întins nedeterminările poeziei modeme la lățimi- le lor limite. De fapt nici n-ar fi putut proceda astfel, in clipa in care are conștiința că aparține istoriei pe care o și făurește însă. (Patru poeme poar- tă titlul Istorie). De altfel, intenția exprimată clar in primul poem era să lo- calizeze să se integreze intr-un anume peisaj, realizind în acest fel relația eu — lume. Depersonalizarea e prezentă totuși în anumite poeme „Trece spre cărți și privește" (Profil de iulie pag. 14); „Lași ploaia să cînte in sur- dină, uitat, și mergi pe străzile vechi" (Străzile vechi, pag. 51); „Tăcere în trepte de piatră, singurătate. .(Turnul pompierilor, pag.57), lăsind ta o parte anumite peisaje in care se desfășoară desene, forme, și stări de con- știință ce aparțin celor care se integrează in liniile și culorile priveliștei: Cireșele (pag. 31), Citadină (pag. 47), Sfîntul loan de toamnă (pag. 51), Vindecare (pag. 52), Visul mic (pag. 57), Culori (pag. 60), Ritual african (pag. 62) Zeul neprevăzut (pag. 65). In majoritatea poemelor poetul ține să-și afirme răspicat prezența : „Singurătatea îmi pune** (pag. 5), „Trec mut" (pag. 7), „Desprind, rămîn, mă spune" (pag. 10), „Noi pe zăpadă" (pag. 12), „Zeii mei" (pag.16), „Ziua mea o zi de noembrie" (pag. 28), „Mi-e dor" (pag. 32), „Sînt unul din mili- oanele de oameni ai pămîntului" (pag, 42), „Cunosc un loc ce într-una mi se răpește" (pag.46), „Am vîrstă primilor temerari ce pășesc pe lună Cum ar păși pe metaforele poeților" (pag. 53), „voi fi mereu într-o piatră, pe jumătate numai cioplit" (pag. 55). De fapt intre această renunțare la depersonalizarea eului și suplinirea unor realități, chiar dacă doar sugerate dîntr-o lume cunoscută și deter- minată în spațiu, pe de o parte, și schițarea unor nedetrminații ce țin mai mult de specificul unui limbaj strict poetic cu toate implicatele autonomiei 60 lui, încearcă poetul echilibrul de care aminteam. Și dacă poeme ca : Sub un lung turn de ceas. Experiență, Candelambru, cu finalul lui: „E frumos astfel seara în Ardeal și vin în casa ta oaspeți păduri, țări streine, orașe și stau la masa tăcerii cu tine la cina ta cea de taină ca să nu mori de tot, să te pierzi prin atîta întins nețărm,“ Iubiri făr limită, Căruțe țărănești, Intre turle. Istorie IV, pot fi citate prin- tre reușitele volumului, în altele : Istorie I, II, III, Rustică, Șoapta, Evocare provincie, Visul mic, Culori, Remediu, Extrem, tensiunea lirică scade cu toate că există versuri izolate demne de reținut fin special in Istorie I). Rustică nu poate fi salvată de finalul „in moarte și in Absolută chiar dacă reflexia se vrea detașată și ușor ironică, după cum auxietățile din unele poeme sint disonante față de tonalitatea generală a volumului, fie și pre- supunind că ele ar fi proprii coordonatelor lăuntrice ale poetului, ceea ce personal mă îndoiesc. Montajul Lucian Blaga este interesant și probabil poetul la care se făcea în general trimitere cu ocazia primelor volume ale lui Aurel Rău rămîne un pisc rîvnit iar efortul detașării e vizibil de la carte la carte. Nu fără temei poetul a declarat intr-un microinterviu că volumul Turn cu ceas are pentru el o importanță deosebită. Aurel Rău a atins maturitatea poetică urcind „la locul de răzvrătire al cuvintelor4* (p. 21), cum atit de expresiv a surprins perspectiva poeziei modeme și a propriei sale poezii. ION MAXl'l Anghel Dumbrăveanu: „POEME DE DRAGOSTE" Coordonatele fundamentale ale poeziei lui Anghel Dumbrăveanu sint prezente din prima culegere de versuri. O parte din aceste rădăcini seacă și, treptat, dispar, dar alte trunchiuri cresc masiv și se afirmă în volumele viitoare, tot mai deplin cristalizate și tot mai artistic exprimate. In prime- le două culegeri — Fluviile visează oceanul (1961) și Pămîntul și fructele (1964) — poetul totuși se caută: aruncă semințe pe toate cărările, pune probleme, așteaptă ca ele să crească, le separă și le reia in așteparea cri- nilor cei mai atrăgători și a ceții celei mai singuratice. Cu „Iluminările mării“ (1967) cumpăna apelor a fost atinsă, întoarcerea la 180a efectuată. Poetul de azi și-a stabilit, in mod definitiv, în acest de-al treilea volum, 61 cărările unei noi evoluții pe care le bătătorește, cîntînd cu patimă și incin- tare bucuriile și tristețile mării și-ale nordicelor stinei scandinavice, cu o originalitate sporită și un farmec deosebit. De la pastele existențiale cu dragoste, cu culori, cu teama de apus și de anotimpurile ce, in casați omu- lui, nu mai revin niciodată și pină la pastele antropomorfizante in care, plopii-călugări veghează ultima baie a lunii în rîu, apoi fuga ei cu un a- mant necunoscut, sinuciderea a patru crizanteme, aventura unui păianjen cu o florăreasă parșivă; de îa podurile ce se dărimă în urma noastră, ca să nu ne mai întoarcem niciodată înapoi, și pină ia dragostele noastre ia care participă întreg pămîntul — nisipul, marea, luna, copacii, caii fantastici — o dragoste fără sfirșit intr-o viață care sfirșește etc. cuprind elementele unui tragism deosebit de puternic și de optimist, pentru că nimeni nu e dis- pus să renunfe la bucuriile vieții de frica morfii. De aceea, unii își visează nemurirea, cu o iubită care nu mai vine, un dor de ducă pe o corabie fără vîsle, cu grîu pentru pasărea cerului, iluzie și ea ca și iubita I Sub raport expresiv, structurile stilistice cresc vertiginos de la volum la volum : de la luna cu fața de var, arama verii, codrii norilor albi, arhipe- lagurile de omăt, finețele zării, orga mării etc. din „Fluviile visează ocea- nul“ (1961) la continentele de clorofilă, lagunele zburătoare, umbra rară a șoldurilor legănate, jocul mov al mării, pieptul mării, sinii mării, inima mă- rii, nostalgiile ca nște mari oglinzi, ghitara lunii adormită sub braț etc. din „Pâmîntul și fructele** (1964), apoi la imaterialele aripi ale materiei, paharele cu rachiu și luceferi, ,pămîntul memoriei, oasele iubirii moarte rîsul fetelor și al bisericilor îmbrățișate-n vînt, glasul ce miroase a piraie, logodnica spinzurată de cer și vîntul neurotic etc. din „Iluminările mării*' (1967) — farmecul expresiv sporește înspre un spațiu liric deosebit de vast și învăluitor, in afara oricărui manierism și artificiu străin de trăsăturile personale specifice talentului creator al poetului. Ne-ar părea cu totul ciu- dată opera scriitorului, în care diferențele do la volum să-i lichideze pater- nitatea și posibilitățile de recunoaștere. Complicațiile forțate de text pot apare cititorilor neexperimentați, ori foarte tineri, pentru care singura unitate de măsură a frumuseților stilistice ține de structura personală a vo- cabularuului individual, in cuprinsul căreia integrează greu cuvinte cu rezonanțe noi. Am avut impresia, totuși, că în culegerea Oase do corăbii (1969) apar unele neclarități și posibilități variate de interpretare a cîtorva poeme. Sensurile posibile rămîn insă, limitate, în coordonanțele lor structurale exprimabile rațional. Se pot cita, în acest sens, Seara și ploaia (pag. 1%) Depărtarea imploră limanuri (pag. 28), Portret neterminat (pag. 42), Fața de sare (pag, 61—62) etc. Cum activitatea poetică, de pînă acum, a lui Anghcl Dumbrăveanu este concretizată și ilustrată ascendent în ultimul volum, ne vom opri ceia mai mult ia aspectele lui expresive și de confinut. Ei, bine „fața străină a nopții11 este albă, acolo nimeni nu-l cunoaște pe poet, acolo nu se va mat îndoi dac# există sau nu există, acolo nimeni nu-l așteaptă, doar apa goald se va zbate ritmic, iar nepăsarea metalic, acolo-i sjîrșitul ! Așezat# pe al 24-lea loc în succesiunea poemelor, ideea din „fața străină a nopți 1“ deschide volumul, într-o alt# Jorm#, de început, de punere a problemei în poezia Echinox, In evoluția sa, poetul a atins echinoxul, 62 cumpăna apelor, cînd ziua este egală cu noaptea. Echinox de primăvară, echinox de toamnă ... Peste cel dintți a trecut și evoluează vertiginos îns- pre echinoxul toamnei: „De ce se-ndoaie totul și cade în tîrziu / Și numai vîntul singur rămîne să aleagă / Iar ochii mei care văzură marea / De ce se umplut tot mai mult cu noapte ?“. Obsesie unui drum fără de sfirșit este prezentă în Sincopă ; in Simbol — un zbor spre ultima noapte, spre ultima vamă într-o aventură a unei nopți finale in Tristia, poetul tot mai singur, mai trist, se-nfundă fn ținutul tăcerii. Și „eail — iubita — și ea a plecat. Vîntul, întunericul, toamna acoperă totul. Pe-acest de-al doilea drum, din jumătatea necunoscută a nopții, se va intilni cu „Doamna Tăcută" și-t va lăsa cheile dragostei neinplinite și va pleca singur mai departe (Baladă). .Arătare a nopții, o umbră care tace il va preface pe poet, treptat, in umbră (Umbra).zleeîaș drum îl va parcurge apoi într-o retrospectivă nocturnă, pe plan de memorie, în care rămas singur, umblă prin propriul întunerec o mie de zile și o mie de nopți, de fapt, o veșnicie (Nocturnă). Sjîrșitul și-l imagi- nează pe cărările mierlei, ale riului, ale drumului șters cu limbi de cenușă (După cîntecul mierlei), dar, în primul rinei ar dori s ăstea de vorbă cu iubi- ta moartă, în ultima noapte înainte de-a muri și el (De dragoste). Poetul calcă peste cimpuri uscate, peste ani desfrunziți spre asfințitul care se apropie (Curg dc toamnă). Se pare că el a plecat cu promisiunea unui semn dacă se va întoarce, pe care nu-l mai poate da, căci ninge cu depărtări, măștile cad și un alb delirant pune stăpînire pe moarte (tinde nuferii zilei de ieri). .Acum cineva îl strigă fără cuvinte prin burg și călăto- rește mereu spre el, pe sub pămint. (Revers). Necunoscuta față a nopții mai este cercetată în încă patru poeme. Pe-un vint ce vine de neunde, un deget de plumb întins spre noapte sporește îndo- ielile și toate mingtierile femei le face dureroase, prevestind lunga absență care va să vie (Un runic vint). .Apoi în Amurg — amurgul vieții — abia se mai aud bucurile de altă dată, țipătul genunchilor ei, umerii reci, gitul întors către buzele lui — e vorba de iubită, de viața ce se va duce. Tragis- mul existenței umane, exprimat simbolic, reapare in Cadran de toamnă și in Intrebînd o pasăre. Cadranul toamnei iscă întrebările privind problema- tica existenței umane în orizontul toamnei personale și al umanității, în totalitatea ei: cine sîntem, unde pornim, unde ne oprim, unde ne vom duce ? Din perspectiva morții care vine, poetul ar dori, pe dealuri albe de calcar, cînd nu va mai fi, ea — iubita — cu același suris neîmpăcat, să vină, să-l caute mereu (Intrebînd o pasăre). Iubita doarme printre flori — peisaj egal cu coloristica zorilor, dar și cu mormintul ei posibil (Cintec de ziuă) La marginea de nord a îndoielii, poetul așteaptă ceva, pe cineva. Iubita ? Marea zi a consacrării, în timp ? Necunoscutul cu surprizele lui ? Idolul veșniciei ? Interferențele dintre dragoste și căutarea unui sens al existenței umane fac poezia complexă, plină de farmec și dificilă de catalogat (La marginea de Nord), Bucuria । demne însă deosebită, cînd întoarcerea iubitei se efectuiază în chip nepre- văzut (Cum te întorci). Dar într-o toamnă de baladă, poetul așteaptă pe maluri, pe diguri, pe frumoasa visată, care nu vine, pierdută în fum ca vasul scufundat în mare (Saros). -Apoi pe-un alt drum fără capăt, fără sfirșit, el iși caută iubita, dar nu o mai regăsește. Cu cit se-apropie mai mult de ea cu atît se îndepărtează de poet (Pe malul celălalt). Pentru chinuitoa- 63 rea-i așteptare, poetul ii cere iubitei să nu vină însoțită, decît de iarbă, să nu-și lase trupul dezmierdat, decît de buzele lui și răscumpărat de viața și de moartea lui (Lunga iarnă-a așteptării). Asociati multiple, sub febrele îndoielii, pun stăpînire pe poet, cînd vine femeia iubită : se simte pe malul de pelin al serii, în porturile sudice cu o sete de infinit, de mări luminate de lună, liniștit închis în iarnă după-un sărut, cu iubirea devastată de toa- mnă, neliniștit apoi cuprins de himerele nopții (în atîtea locuri). Elogiu dra- gostei, al iubitei, al vieții, in cele din urmă, produse toate din țărină, este adus de întreaga natură, de căderile soarelui pe gleznele-i fragede (Căderile de soare). Domol vine septembrie, iar iubita — viața noastră, cu răcoarea grea de pămint a sinilor ei, după toate întrebările puse, după toate căutările ne aduce ceva suprareal, acordînd pădurile pentru amurg (Septembrie). .Rătăcit pe sub arcadele cetății, în plină noapte, poetul vrea să-și vadă prin ziduri iubita — iubită care, uneori, înseamnă viață, sens al existenței, și căutare veșnică (Sub o arcadă). Ultimele două poeme din ciclul acesta al dragostei, al speranței, al veș- nicei neliniști sintetizează principalele coordonate ale filosofici scriitorului și le asociază cu cele exprimate in „poemele morții". E vorba de un panteism al dragostei exprimat in imaginea iubitei, lingă un lac alpin, unde poetul așteaptă să-i bea surisul fără moarte (Motiv alpin), iar in cealaltă — Ținu- tul nopții — singur, singur, el se apropie , treptat, de „fața străină a nopții" de capătul vieții. Din nou, iubita din asociații e dragostea de viață, e viața însăși! Golul și ceața singurătății, ca final așteptărilor neîmplinite și al bucuri- ilor pierdute, sînt exprimate la fel de măiestrit și trist. Cu iubita prin me- leagurile străbătute ctndva : in amurguri transilvane, pe cheiuri de ape pu- stii ... bucurii pierdute de mult. Acum le retrăiește singur, iar vintul alune- cind pe fluviu îi mărește singurătatea (Spațiu), Nu demult, s-a reîntors la cei părăsiți cindva, înainte de-a pleca definitiv (Lacrima de întuneric). Turnurile vieții poetului înspre apus se înclină. Imbătrinit, așteaptă fata care nu mai vine. Ascultă anii rătăciți in spații chemîndu-l și-n nemișcarea goală se pierde, treptat, și el (Motiv de baladă). In liniștea de mit a tomnei, in munți, în păduri, poetul își dorește iubita. Dar numai vintul umblă aiu- rind, iubita-i undeva departe și nu o va mai revedea, probabil, niciodată (In liniștea de mit). Semne deosebit de dureroase că nu se va mai întilni cu ea apar de pretutindenea : din estuarele pustii, din vînt, din piclele de metal ce astupă rîul, din semnele tăcute ale zăpezii suspinînd prin golurile de la nord (Semnale), Și iarăși, ultimele două poeme împletesc, intr-o viziune unitară, tot ceea ce a gindit poetul despre existență, moarte, dragoste, și pustietate. Iubita, soarele pe care intr-una îl cheamă — poate tinerețea care s-a dus — nu se mai întorc între zidurile in care bate vintul de stepă și uitarea, iar noaptea șterge cel din urmă drum (Strigăt cu soare). Izolat în „cetatea propriei personalități" cu visele dragostei, ale singurătății și ale adevărului împletite romantic, ascultă vintul anilor scurși (în ora cetății). Cele patru poeme care reflectă căutarea perpetuă, nesiguranța, cel mai plauzibil sens al existenței într-un spațiu și un timp infinit, completează concepția existențială, filozofică a scriitorului, ii rotunfejsc sfera. Poezia început reflectă îndoiala privitoare la esența existenței umane — un țipăt de infinit, o nesfîrșită îndoială după un adevăr încă nespus. Ne zbatem in- tr-o neîncetată căutare, alergăm după un sens, trăim o sete de nemărginire, 64 ne sfișie un dor după un zbor nesfîrșit, după luceferi noi în apele rnari ale lumii (In apele mari ale lumii). Reci curenți de toamnă arată că ceva s-a schimbat, că paseri negre se sting in infinit, doar vislele nu încetează vă caute sensuri noi în cordui cosmic, pentru cei ce vor veni după noi (Mediu cu visle). Reîntors din drumul după adevăr, obosit, poetul își așteaptă iubi- ta, pe locul unde o părăsise, dar ea nu se mai arată (Pietrele amiezii). Socotim că afirmațiile noastre inițiale, privind problematica intelectu- ală gradată, maturizarea conținutului, exprimat în versurile lui /Inghel Dumbrăveanu au fost ilustrate, pe deplin și în mod convingător, de prezen- tarea coordonatelor filosofice ale poemelor din Fața străină a nopții. /taportind forma expresivă, artistică, la coordonatele tematicii /unda- mentale, filosofice, acordul, împletitura constructivă este corespunzătoare, armonioasă, deplină. Cealaltă față a nopții — moartea, dragostea de viață de femei, speranța, singurătatea cu sensul ei ontologic, căutarea neîmpăcată a unui sens existenței umane, împletită cu o îndoială periodică, teme princi- pale ale volumului analizat — corelează perfect cu expresia formală, de detaliu, prin care de fapt aceste idei se și exprimă. Cele mai frumoase ex- presii se leagă și reflectă farmecul iubitei, cîntul iubitei, singurătatea, infinitul, zbuciumul sufletesc, amărăciunea morții, pustietatea exterioară, și peisajul contradictoriu, ce sugerează o infinită speranță și o infinită nesi- guranță care ne bintuie zborul dintre malurile însorite ale mării și singură- tatea stincilor scandinave. Vrem să subliniem, in încheiere, că dintre toți scriitori noștri moderni cel mai consecvent și pasionat cîntăref al mării este acest Anghel Dumbră- veanu. Deși oscilează intre tăcerea de nea a virfurilor scandinave, și mare, totuși, acestea din urmă îi domină creația prin farmecul dimensiunilor ei infinite, prin tăcerea vie de mormint a pulsațiilor sale pașnice, prin răsco- litoarele furtuni în care scufundă corăbii și le readuce din ceață, fumul și cenușa vremii, din nou pe meleagurile noastre, ca să ne amăgească cu perspectiva posibilelor reveniri. Analizele noastre s-au oprit asupra realizărilor acestei poezii ce urmează, in definirea ei, unicatul. Limitele formulei poetice abordate, impli- cate in structura poeziilor, generează poezii inegale, in care ofensiva for- mală trece peste adincul umanism al poetului, devenind virtuozitate pură, joc de cuvinte și expresie fără acoperire in materie sensibilă : formalism pur la care raportăm rezervele noastre de iubitori ai poeziei autentice a Iui Anghel Dumbrăveanu. Volumul antologic „Poeme de dragoste“ facilitează astfel, posibilitatea unei fructuoase retrospective. N, D. PÂRVU S — arittol 65 puncte de vedere * „GIGANTISMUL" INTENȚIILOR Șl INCERTITUDINILE REALIZĂRI ÎN PROZA ACTUALĂ (I) Sc înlîmplă în proza recentă un. feno- men firesc atunci cînd îl raportăm la expe- riența deceniului anterior : autorii redesco- peră autonomia formală ți ideatică a rom inului, părăsind realismul descriptiv, jurnalistic sau conformismul timid față de principii extranee literaturii, ajungînd dimpotrivă la o supralicitare a posibilită- ților romanului cantonat la frontiera cu alte genuri literare, pină acesta devine eseu, poem, studiu sociologic, introspecție analitică și numai în ultimă instanță roman. Abordind proza cu ambiții care adeseori îi depășesc, tinerii prozatori adoptă cu favoa- re suspectă teme gigantice, exhaustive, cum ar fi eros, thanatos, involuția socială, responsabilitatea civică, ți încearcă să le epuizeze pe parcursul a cîteva sute de pa- gini, generînd inevitabil impresia de aglome- rare, difuzie ideatică, improvizație. La aceeași impresie contribuie ți zelul cu care sînt inventariate în același număr de pagini toate tehnicile prozei moderne, de la mono- logul interior la dialogul haotic, convenția rememorării sau derularea cinematografică. Citind cîteva romane la întimplare constați o penurie de teme care se repetă cu mici adaosuri neînsemnate, de la carte la carte, sau aceeași frază gongorică, stil afectat care mimează falsa dificultate, același retorism metaforic. Cîteva procedee îndeosebi nu vor lipsi din nici unul din romanele care se vor .modeme": abuzul de participii substanti- vizate, de propoziții nominale, un anume procedeu al decupării ca în pasajul luat la întimplare din ultimul roman al lui P. Po- pescu : .Bătaie pe umăr, întoarcerea capu- lui .șocul unei răsuflări alcoolice, elevul Szekely cel roșu îmi propunea o dușcă" etc. acumularea rebarbativă a unor automatis- me și ticuri narative precum folosirea opta- tivului (și a cuvintelor „poate", „probabil"! a viitorului, inversiunea persoanelor, care atunci cînd nu sînt pur și simplu superflue, încearcă să imite tendința de regizare din noul roman francez, subminarea narațiunii curente prin propunerea unei serii infinitt de posibilități, de alternative. Ipostazierea diferită a realității, abuzul de propoziții eli- ptice neidentificarea intenționată a perso najclor, confuzia de persoane, este folosiți cu predilecție de tinerii scriitori pentru ; crea impresia de mister, de echivoc, mistei care de cele mai multe ori însă camufleuzl o realitate banală. însușirea perfectă a ace» tor procedee chiar de către debutanți ît domeniul romanului (Norman Manea. Eu- gen Zehan, Mircea Constantinescu etc. atrage atenția asupra primejdiei manieri» inului care amenință proza contemporani ajunsă în stadiul în care poate mima ei ușurință literatura autentică, fără prea mar riscuri. Aceasta ți pentru că la dispoziții tînărului prozator stau cu generozitate < sumcdicne de metode străine pe care le poa- te calchia fără primejdia de a fi sancționa vehement. Oare pe cîți critici ii va fi supă- rat supunerea față de modele Străine (dupf caz. Kafka, Proust, Dostoevski, Joyce, noul roman francez) în proza lui Norman Manea Mircea Constantinescu, Corneliu Ștefana- chc. Petru Popescu etc. afară doar daci aceasta își asuma forme tiranice, de epigo- nism literar, ca în romanul Denisa a lui Ion Topolog. o rescriore nu prea inspirati a Toanei lui Holban. Romanul actual mai e periclitat ți de o altă contagiune masivă ; aceea a snobis- mului livresc care se traduce în limbajul specios, pedant. în dilatarea la proporți nefi- rești. „existențiale", a oricărui amănunt derizoriu (ca în Cancerul blond sau DenLsaj. Livrescul se divulgă atît printr-o intelectun- lizarc abuzivă a trăirilor, o complicare arti- ficială a unor stări incerte, confuze, catego- risite cu tot dinadinsul în concepte abstracte mult prea generale, cît ți prin grefarea unor clișee arbitrare pe materia epică, prin metaforismul execesiv, prin stilul efeminat care evită dintr-o falsă pudoare descrierea 66 nemijlocită, realistă, preferind perifrază, stilizarea contururilor, tropii poetici. Supără Îndeosebi excesul de discursi- vism, de analitism din aceste romane în ca- re fiecare gest este disecat, comentat exten- siv, dar comentariul nu arc subtilitate, fiind adeseori improvizat, artificios. Scrii- torul însă se vede scutit în acest fel de res- ponsabilitatea organizării interioare a prozei sale, de narațiunea susținută care e lăsată să se alcătuiască la intîmplarc, să se disper- seze în spațiul dintre comentarii sau diva- gații filozofice. Scriitorul abdică cu ușurință de la dificultățile elaborării epice, cedînd ispitei verbalismului, a povestirii informe caic nu cere din partea lui nici un fel de frenațiune, nici un fel de efort de auto- cenzurare. Debutul in roman al lui Norman Ma- nea (Captivi, Editura „Cartea Românească", 1971) este simptomatic pentru constatările de mai sus. Captivi este un fel de cazier al ticurilor ți procedeelor canonizate de proza modernă : monologul incoerent dus pînă la anarhia literelor, tehnica cinematografică a reluării unor scene din perspectivă schim- bată sau a enunțării de către același poves- titor a unor variante cu titlu ipotetic (Dos Passoș, Robbe-Grillet), procedeul interveni- rii formelor pronominale, montajul polifo- I nic pe voci, un anume realism „optic" de inventariere continuă a obiectelor, „patc- I tice acolade de cuvinte", fraze polipiere etc. Vocația analitică a scriitorului, excesul de cazuistică și minuție îl împiedică să-și ela- boreze trama epică. Lui N. M. ii lipsește ! adeseori seriozitatea autocenzurării : pagi- ni întregi alunecă spre divagația facilă din- | tr-o plăcere de a-și exercita faconda ver- bală („Cit de frumos derizoriu se pot înșira I mărgelele amănuntelor*'). Ca și în cartea sa anterioară, Noaptea pe latura lungă, proza- | torul încearcă să realizeze un echilibru dificil între verva analitică ți sobrietatea [ comentariului social. Totuși se parc că pon- derea psihologismului, sau în orice caz a I unui soi de fenomenologism este mai mare, obscurînd adresa socială. Ceea ce salvează romanul lui N. M. de ia demonstrația sterilă a unei virtuozi- tăți formale este relația de condiționare dintre subiect și versatilitatea tehnică. Structura cărții este mai puțin întîmplătoa- re decît pare la prima vedere. în realitate, i romanul respectă o simetrie riguroasă din- tr-o prejudecată pe care S. Damian o nu- mește a „cercului închis", a „operei rotun- de. a simfonicului" ți care poate fi depista- tă în egală măsură în romanele lui C. Ștefanache sau Eugen 2ehan. Captivi debu- tează ți sfîrșeștc cu același monolog febril anarhic, impersonal, o tentativă a eroului de a se dizolva în curgerea uniformă de cuvinte, de a-și anihila ultimile zvîcniri ale conștiinței individuale în ritmul sacadat, neutru al obiectelor. Aceste două limite diagnostichează un caz de „autism", cum îl numea cineva, de personaj „captiv" într-un cerc închis, fără șansa evadării, întreaga construcție a cărții servește această impre- sie. Prima parte, Ea. reprezintă monologul incoerent al eroului care sub asaltul reifia- nt al universului înconjurător nu-și poate consolida impresiile, nu se poate sprijini pe nici o certitudine în afara dorinței obse- sive de a o ucide pe „ea“, ajunsă simbol al realității impersonale, ca unică posibilitate de salvare. Partea a doua, Tu deschide o- portiță spre un posibil dialog. „Tu" este femeia care ar fi putut să organizeze trăi- rile haotice ale eroului, care ar fi putut să-l salveze de la disotuția inviduală, adică „persoana a doua, fiica, sora și mama posi- bilă .... dialogul, situația care desparte ți naște. Examenul: evenimentul, experiența sau încercarea ; întilniroa ; martorul ți in- terlocutorul .,.“ Partea a treia. Eu, este și cea mai lizibilă. Aici epicul are mai multă cursivitate, portretele prind contur din magma incertă a discursului inițial. Pentru că „eu" reprezintă certitudinea regăsirii temporare a conștiinței de sine, tentativa explicitării evenimentelor care i-au hotărît existența. într-un fel, toți eroii acestei cărți sint niște ..captivi", niște abulici, fericiți că nu știu nimic și că nu posedă nimic. -Senti- mentul recluziunii, al captivității, este ex- primat epigrafic în metafora trenului, „pasăre lungă de fier gonind pe roți grăbi- te. cu pîntceul populat de făpturi stranii, agitate alintîndu-se cum se cuvine unor blînzi captivi, înfometați, infirm ,,. „Cap- tivi este romanul unor eșecuri paralele, al unor Involuții adesea morbide și tentativa firavă a reabilitării. Este o dezbatere des- pre degradare în care culpa este împărțită deopotrivă de indivizi, „vinovați față de viață, pentru efi nu întîmpinaseră viața ața cum trebuie, se fereau fiecare altfel și asta discredita și suferința lor." Evaziunea, abdicarea de la responsa- bilitatea opțiunii sociale caracterizează în speță pe eroul principal a) romanului, In- ginerul Dan Vasiloscu, care vede în acest mod de existență un reflex de apărare împotriva unei iminente crize de conștiin- ță. Retragerea «a în rutina tehnicistă, cufun- darea într-o tranchilizantă „neutralitate cotidiană" este dictată de o teamă față de trecut, de adevărurile pe care acesta le ar putea revela retrospectiv : elevul eminent de odinioară, intransigent față de colegii săi. descoperă printr-un concurs de împre- 67 jurări prăpastia dintre cuvinte și acțiune, dintre sofistica îngustă a pricipiitor și rea- litatea mult mai generoasa, în fața acestei drame de cunoaștere (și în aceeași măsură drame sociale) eroul alege soluția dezertă- rii lațe, trăirea pe jumătate din dorința de a uita, de a supraviețui fără memorie. Pentru moment i se oferii șansa de a eva- da din această diurnă între „anul dc luni ți anul de sîmbătă" prin dragostea pentru fiica lui 2ubcu, Dar aceeași panică în fața trecutului îl face să amine criza de lucidi- tate care în cele din urmă pare să se declan- șeze arbitrar prin exclamația cam pateti- că : „Nu mai suport mașinile de scris", deși ea este anticipată dc o serie de incidente. Din acel moment începe rememorarea tre- cutului în stare să dezvăluie rațiunile eșe- cului său moral ți social, sentimentul său dc eulpă. Normau Manea este însă prea riguros in demonstrația sa pentru a-i înles- ni eroului o rate spre ispășire. Criza sa dc conștiință atinge proporți catastrofice din care personajul nu se va putea salva decît reîntoreîndu-se Ja existența amorfă, inani- mată a lucrurilor (excelent este pasajul final in care eroul rostește apologia conto- pirii cu ritmul brul, rudimentar al muncii diurne. Un erou „captiv" este și profesoara de pian, unul din acele personaje docile, elastice, lașe, „sclava neprevăzutului, a vo- inței allora sau a nimănui, gala oricînd să nu fie nimic in schimbul unei promisiuni de ocrotire mică, tandră, indulgentă. „Exis- tența ei se desfășoară etern sub semnul persoanei a treia, în golul dintre gesturile altora. înghițită de polipierul de obiecte cu care își suplinește absența personalității. Monica Smîntăncscu este în aceeași măsură victima obsesiilor paranoice cu care rămîne din „confuzia acelor vremi haotice" cînd elevii ei descindeau din limuzine negre, dar și a propriilor ei slăbiciuni care se traduc prin tentativele disperate de a răzbate în afară, de a lega un dialog prin scrisorile edulcorate cu care asaltează bărbații. Există și un al treilea destin irosit, cel al lui Bogdan Zubcu, „prizonier st memo- riei sale febrile** care nu-și poate reface viața din pricina incapacității sale de a de- păși o experiență epuizantă pentru el, ace- ea a războiului (cazul este destul dc frec- vent în proza actuală). Normau Manea des- t-operă analogii simbolice între destinul său și cel a inginerului, fiul său spiritual : „A- ceeași agonie : cel smuls cu sila din somnul, din moartea sa, aruncat vieții, obligat să poarte aparența de viu, neputincios sau refuzînd să-și recunoască, să-și asume via- ța, și cel suportînd-o zilnic ca pe o moarte somnolentă". Ni se pare totuși că această analogie interesează mai mult într-o ordine metafizică, decît una epică. De altminteri, logica stringentă a eseului sc trădează in tot romanul, văduvind unele pasaje dc autenticitate și înclinînd invenția epică prea mult spre o ilustrare a titlului. Din prea mult zel demonstrativ', autorul a com- pus agonia unor personaje uitînd să pre- vadă cu generozitate ți un spațiu pentru reabilitarea lor. In această perspectivă eroii săi, cărora Ji sc refuză putința dc a comite gestul contestator, sînt mai mult grotești decit tragice. Lectura cărții devine astfel obositoare prin patosul ei sumbru, fără a mal pomeni dificultățile dc ordin formal caro descurajează la tot pasul. O dificultate asemănătoare intervine și la lectura romanului Cancerul blond de Mircea Constantinescu (Editura Eminescu, 1970) dar ea rezultă dintr-un procedeu na- rativ arbitrar, prețios care divulgă neînce- tat nefirescul situației. Romanul este un dialog pretențios și snob cu o interlocutoare neidentificată care durează atît cil durea- ză și cartea și care nu reconstituie fapte tre- cUte.ci le interpretează, le răstălmăcește, dintr-o perspectivă exagerat elevată, folo- sind neinspirat glosa sau disertația de ca- tedră în jurul unor evenimente derizorii, limbajul specios, bombastic care transfor- mă rudimentul epic intr-un fel de „giruetă în bătaia vînlului". Eroul ajuns la maturi- tate se străduiește, la incitațiile interlocu- toarei. să descopere „motivația preexisten- telor", a gesturilor inițiale de protest în biografia altminteri destul de banală a co- pilului. Din nefericire, demonstrația nu convine, incidentele relatate ni se par mult prea banale pentru a îndreptăți risipa de virtuozitate analitică, dilatarea exagerată s unor întîmplărî mărunte. Gesturile cele mai inocente ale copilului sînt puse pe sea- ma unei „anumite perfidii, a unei perverși* tăți native", între el ți mama sa autorul in- terpune un dialog imposibil, de neimaginăt, in care puștiul dc 11 ani este avertizat asu- pra lipsei mobilității sale sufletești, a „in- eomuiabili lății inteligenței" sale („îți iei prea mult în serios primul schelet al glo- dului sau al acțiunii") în timp ce acesta gîndește la faptul că mama sa și-a pierdut „fierul", sau „l-a înlocuit cu o contemplare neputincioasă, conciliatoare, fatalmente un preludiu elocvent al sfîrșituiui" Diagnosti cui acestei ciudate boli de inadecvare de care suferă romanul este livraseși, mimetismul inlelectualist care îl obligă pe autor să răstălmăcească faptele relatate, să caute cu ostentație semnificația simbolică, motive și mituri sub aparența de banal, înghețind proza sa într-un fel de galimatie „cvasipedantă, presimbolică’*. cum singure mărturisește. 68 Paradoxal M.C. atribuie eroului său maladia dc care suferă însuți el. Preadoles- centul abulic, inadaptat, este de Ia început mai mult un martor ocular, o cameră de luat vederi, care suferă de „neînțelegere sau de prea multă înțelegere". Treptat ve- chile sale prostrații : patima mistică a cu- vintului (de la vîrsta de cinci ani e atras de universul cărților}, încercarea de a descifra mitul părintesc, îi accentuează izolarea, recluziunea spirituală. Ambiția nemărturi- sită a lui M.C. este să compună un nou „portret al artistului în tinerețe", descriind rebeliunea eroului său aproape în aceeași ordine: împotriva autorității familiale, a religiei, a școlii ți autorul (care se strădu- iește să contureze în Val Steriade un tem- perament artistic, cu totul excepțional, ca premiză a sociabilității sale viitoare), eroul ajunge progresiv să se mulțumească cu stadiul intențiilor cu reprezentările realită- ții, cu experiența meditată (ți mistificată) de cuvînl : „încă de pe atunci... s-a cons- tituit cea de a doua realitate, cea interioa- ră. lăuntrică, de fapt adevărata lui realitate pe care-o va purta, cu sine oriunde, indife- rent de împrejurările celeilalte, autentice, ți o va purta.... cu savoarea morbidă pe eare puține boli o exultă, va duce su sine pretutindeni această maladie al doilea su- flet sau cancerul blond". Drama aceasta don-quijoteseă este autentică pînă Ia un punct, deși dilatate neperinis de mult, atît dt să trădeze inten- ția autorului de a ilustra în personajul său concepția elitistă a unui destin unic, singu- lar. Tentativele eroului de a părăsi exilul său literar, pernicios în aceeași măsură atît pentru sine cît ți pentru cei din preaj- ma sa eșuează lamentabil într-un interlu- diu „frenetic", deznădăjduit, al imposibili- tății momentane : „Prin urmare nici 18 ani, nici iubind deschis pe cineva, nici însoțit, nici frumos, nici bărbat, nici de ajuns de revoltat de toate astea ,.. nici ortodox și totuși mistic, nici geniu și totuși artist, nici nimeni ți totuși cineva — iată bilanțul care nu spune nimic, spunînd de fapt totul". O neglijență a cărții (dincolo de abu- zul de paradoxuri spectaculoase) ni se pare inadecvarea de ton dintre o anumită inge- nuitate, umor infantil în reacțiile persona- jului (potrivite în fond cu vîrsta sa) și pre- tențiile sale intelectualiste, dintre banalul situațiilor și succedaneelor cu ambiții teo- retice,discursive. Ilotărît lucru, M. Cons- tantinescu nu țție să povestească, siluind ordinea firească a lucrurilor, eonslrîngîn- du-le să răspundă la o ordine exterioară, de natură livrescă. MARCEL CORNfS POP & 69 comentarii * George Macovescu: „VÎRSTELE TIMPULUI" O mărturie despre epoca dintre anii 1932—19*1 aduce Virstele timpului, culegere de comentarii, articole, reportaje, portrete simpatetice ori in aqua Jorle, apărută în cadrul unei serii de volume de publicistică, editate (inițiativă remarcabi- lă !) de „Cartea Românească", Autorul (astăzi profesor universitar de literatură, rtpu- tat ziarist, diplomat) ucenic al lui Alexandru Sahia, Tudor Teodorescu-Braniște și de- vot al lui T. Arghezi în tinerețe, a fost, de-a lungul celor aproape patru decenii, cola- borator al presei democratice și revoluționare, influențată sau orientată, de P.C.R., unul din militanțîi consecvenți pentru nobila cauză a socialismului in țara noastră. Ceea ce prețuim, înainte de orice, intr-un volum de publicistică — cronică a unui anumit moment istoric — e valoarea documentară, adică prezentarea faptelor ce au un relief moral propriu epocii respective. Cit privește volumul Virilele timpului, el constituie o sursă utilă cunoașterii tematicii și modalităților presei progresiste din perioada interbelică, despre care majoritatea cititorilor știu doar din evocare și din sumare schițe istorico-literare. (După 1941, activitatea gazetărească a lui G, Macovescu înregistrează două destul de mari hiatusuri : între 1941 și 1943 și 1946—1957. De o în- toarcere a publicistului la uneltele sale, abia în ultimii trei patru ani poate fl vorba). Totodată Vîrstele timpului configurează latura esențială a unei biografii, traiectoria unui destin intelectual, literar și politic. Chiar dacă formula pare pleonastică, aș denumi publicistica lui G. Macovescts : publicistică de atitudine, în opoziție cu cea zisă de coloratură ori de senzație. Pentru mai multă precizie, voi adăuga că materia articolelor lui G. Macovescu o alcătuiesc gîndurile, reflecțiile, nu impresiile, impulsurile afectativc. Nu descrierea pitorească, pasională, ci extragerea, sublinierea consecințelor, semnificațiilor faptului, întîinplă- rii îi interesează. Poziția autorului, e de fiecare dată, netă ; el e ori împotrivă ori pen- tru ; ori respinge, critică, dezaprobă, ori susține, afirmă, se solidarizează. Ambiguita- tea. viciu fatal articolului de ziar, e permanent evitată. Aceasta c condiția luptei ide- ologice, iar autorul a înțeles-o, i s-a subordonat. Totuși, în acord cu realitatea intimă a volumului, aș remarca o modificare spiri- tuală in cele mai recente piese ale culegerii Viratele timpului. Fără a pierde din acui- tatea specifică comentariului jurnalistic, articolele sale sînt, acum, mai „literare". Reporterului i se substituie, tot mai des, memorialistul, evocatorul, Intervin în textul relatării o nostalgie și o melancolie, imposibil de reprimat. Psihologic vorbind, auto- rul a atins acea cotă „critică1* de unde privirea e tentată să se întoarcă în trecut (in- tru gospodărirea trecutului, prin retrospective, bilanțuri interioare), de unde se între- zăresc acele probleme de rezolvarea cărora vor răspunde generațiile următoare. Poate fi deprins din VîrSteie timpului un breviar de norme morale pentru ziarist, dintre care prima ar fi înțelegerea adevărului „spirit al vremii", pentru că nu întodea- una (cum, dc pildă, în epoca interbelică : agitată, tulbure, contradictorie) spiritul ofi- cial al vremii e și cel autentic. Ziaristul e, deduc, privitorul curios al spectacolului istoriei, un observator lucid, pcspicace, apt să discearnă între aparența și esența actu- lui istoric. Meditația asupra spectacolului istoriei îl apropie pe ziarist, oricît de ciudat ar părea, de speța filozofilor. Așadar : ziaristul — un filozof care acționează, o voce care clamează în numele unor principii morale superioare, o voce care caută să men- j țină trează „conștiința lumii, mobilizînd-o sub lozinca progresului, dreptății sociale, păcii. Conformitatea actului istoric cu rațiunea, cu logica e criteriul de Interpretare și 70 apreciere al ziaristului. Că ziaristul trebuie să se situeze în avangarda confruntări Lor ideologice, că faptul social (chiar mărunt, -divers*} reprezintă aria dc „inspirație" a ziaristului se înțelege, de asemenea, cu claritate din. paginile volumului semnat de G. Mat oi eseu. Rezultă — și nu in cele din urmă — că fără credință în virtuțile poporu- lui căruia aparține, în idealurile unui partid, ziaristul, personalitatea militantă, nu-și poale îndeplini convingător misiunea sa. Reflecția sociologică domină spațiul articolelor și reportajelor lui G. Macovescu, fie că evocă regimul cazon al internatelor școlare din trecut, fie starea materială pre- cară a intelectualilor, fie accidente de muncă, fie că discută „problema țărănească" uri despre specula cu produse agricole, fie că înfățișează priveliștea marinarilor și docherilor, fie că desfide aroganța amploaiaților ori potentaților burghezi, fie că no- tează efortul, înțelepciunea, constructorilor socialismului, schimbările în peisajul no- stru social și economic. Constantă e, în Viratele timpului, preocuparea ziaristului de a demasca abilitățile politicii fasciste, brutalitățile, ororile hillerițtilor, de a avertiza asupra pericolelor ce le reprezintă pentru libertate, pentru gîndire, pentru indepen- dența popoarelor militarismul. Poci el însuți. G, Macovescu acordă în scrisul său o deosebită atenție condiției artistului, văzut ca „om al forum-ului" participant activ la treburile obștești. Autorul sancționează (și nu era singurul în epocă !) indiferența ivgimului burghezo-moșicresc față de slujitorii culturii, revendică prețuirea lor adec- vată, ori menționează, în profiluri pătrunse dc simpatie, pe ziaristul curajos, pe cinlărețul „lumii cinstite și muncitoare". Participant la activități ilegale ale partidului, la marile bătălii ale revoluției socialiste din țara noastră. G. Macovescu rememo- rează — din dorința de a contribui la scrierea adevăratei istorii a acestei etape — in pagini vibrante, cîteva din momentele importante ale mișcării revoluționare, cele în care a fost implicat („Trăiască Partidul Comunist Român", „Judecata istoriei"). Simplitatea relatării, rigoarea terminologică, fermitatea logică, sînt notele defini- torii ale stilului publicistic al lui G. Macovescu. Articolele din Viratele timpului, expresii ale unei atitudini intelectuale consec- vente, au acea adîncime de cugetare și acel relief stilistic, care să le facă interesante și astăzi. Cartc-documcnt, Viratele timpului e o cronică vie, pasionantă. constantin călin Mircea Malifa: „AURUL CENUȘIU" Cînd citești acele tabele scăpărătoare ale lui Mircea Malița ori G. C. Moisîl, răs- pindite în publicațiile noastre, cu deosebire in „Contemporanul*, constați nu numai că „gindirea românească se așează în li pare moderne*, ci ți marea apetență, marea deschidere a ei spre valorile autentice de pretutindeni, asiști parcă la „sincronizarea* mondială a culturii ți civilizației noastre, nu după lovinescianuî „Kx Occidente lux", ci după o mai cosmopolită, în sensul antic al euvîntului, mai cuprinzătoare și mai des- cătușătoare deviză ; „Ex toto orbe lux". Este ți impresia pe care ți-o lasă lectura Aurului cenușiu, a acelor „eseuri rostite despre gîndirea modernă. Mircea M aii ța descoperă gîndirii moderne unsprezece trăsă- turi — ea trebuie să fie : practică, globală, probabiliști, modelatoare, operatoare, pluridisciplinară, prospectivă, laică, optimistă, educabilă și economică. Prin urmare, mei întîi : practică. Idcea unei gîndiri utilitare transpare din lot ce scrie Mircea Malița iar următoarea frază dintr-un articol publicat in nr, 11(1970 al „Revistei de pedagogie* ar putea sta ca molo al acestei concepții: „Căutăm mereu soluții pentru a dezvolta in copil acea întrebare pe care el s-o proiecteze apoi peste tot, în viața luiLa ce folo- •) Ed. Duda, Cluj, I9?L 7Î sește „Ce iese de aici ?“ Vedeți- capitalismul iți formează oamenii cu ajutorul întrebării : „Ce iese de aici pentru că îi învață Să scoată din tot ce fac un profit personaK.,.) Noi avem, pe bună dreptate, o reacție de refuz față dc această goană după profitul personal ; dar în reacția noastră justificată nu trebuie să cădem în for- mula unei gratuități, pretînzînd că nu ne interesează sub nici o formă ce anume re- prezintă valoare materială lucrul pe care il facem. Ba ne interesează și pe noi, ți încă foarte mult, ce valori ies din lucrul miinilor noastre. Cu următoarea diferență, insă, care-i esențială : ne interesează nu pentru noi, ci pentru societate". Gîndirea practică — afirmă autorul in cartea dc față — este „o gîndirc care nu neagă sub nici o formă viața din jur, nici lumea; este o gîndirc pozitivă, Esența ei c de a fi orientate spre acțiune". Fiind practică, gîndirea modernă este economică, ea trebuie să asigure — cu minimum dc resurse, energie ți timp — cel mai bun rezultat. In vocabularul nostru îți fac loc tot mai mult termenii randament, eficienfd, eficacitate. „Atingînd pertor- manțe atft de mari, reușind să prevină acțiuni irositoare și să salveze mijloacele costisitoare ale experiențelor pripite, gîndirea modernă a devenit foarte prețioasă. Ea este un „aur cenușiu", după materia în care este locată. Este paradoxal — se minunea- ză autorul — că unii oameni, necunoscindu-i valoarea, o risipesc. Lipsa de scop ți de obiectiv practic este motivul cel mai frecvent al consumării vane a gindirii. Clte mili- arde de cuvinte nu sint proferate in gol, fără efect tangibil ți fără să se transforme in acțiune ! Gîndirea modernă este un cuptor bun care arde tot combustibilul, transfor- mîndu-l in calorii". „Glosînd" despre inteligență, Mircea Malița, fidel fundamentului gindirii sale, definește inteligența ți prin „capacitatea de a organiza mijloacele in mod optimal în vederea atingerii unui scop", după cum, lămurind „sfera și sîmburele cul- turii generale", stabilește imperativ : „Conceptele pe care trebuie să le dăm copiilor trebuie să fie virtual operatoare, să poată oricînd avea o „utilitate", in sensul larg al cuvîntului* șl: „Cultura generală nu este ceva care stă deasupra ca un polei de civili- zație falsă, ci este o armă care trebuie utilizată pînă la ultima virgulă învățată". Tot ața, discutînd despre pasiune : „In definiția pasiunii intră o proprietate specială, aceea că ea se materializează. sc obiectivează cu generozitate într-o creație. Pasiunea sterilă este viciu" ; despre civilizație : „Omul civilizației este un om mai mult decît harnic. Hărnicia lui este de natură practică și eficientă" ; despre inteligența miinilor : „Prostia miinilor e mai gravă decît prostia capului. Ea dă naștere acelui personaj îm- pleticit, a cărui cea mai fericită performanță este să nu sc încurce decît pe sine". O a doua idee scumpă celui care a scris Cronica anulai 2 000 (19(59) este, bineîn- țeles, cercetarea prospectivă. AcOrdînd c*l mai mare credit gindirii practice, Mircea Malița — umanist modern — își exprimă totodată încrederea fără mailgîni în gîndirea prospectivă. Dacă „viitorul a fost, pentru cei din vechime și pentru medievali, cei mai tulburător dintre concepte, Rațiunea nu avea acces la el, Zeii îi dețineau monopolul și in parte vrăjitorii", în vremurile noastre „gîndirea s-a alezat cu fața spre viitor și a devenit prospectivă. Prospecțiunea obligă la speculație mai adîncă, la un neobosit joc dc variante posibile. Prezentul este determinat și închis. Viitorul dă sentimentul liber- tății și al opțiunii. Făcînd proiecte, omul își proclamă dreptul de a-ți stăpînî destinul". Din punctul de vedere al utilității, prospccțunea este larg dezvoltată în capitolul „Prospectiva : de la vis la calcul" și este tratată ca o trăsătură esențială a conducerii în „Arta sau știința conducerii ?“ Iar concluziile despre gîndirea modernă, autorul proclamă cu un legitim sentiment de mindrie națională : „Gîndirea românească este în cea mai mare măsură prospectivă. Patru planuri cincinale au educat pe scară națio- nală privirea pe termen lung". O carte atît de bogată în idei — din care noi n-am selectat decît un număr infim — nu-șî dezvăluie prospețimea și farmecul decît citind-o de la un capăt la altul, Lu- cru care sc face dintr-o suflare. Căci e o carte vie, scrisă atractiv, eu exemple bine alese, adesea anecdotice sau care satisfac curiozitatea noastră, este o carte care vine spre cititor, o carto care te face să te întrebi dacă plăcerile de ordin intelectual r u pre- valează în comparație cu cele de altă natură. Sfinxul (1969), acele false note de călă- torie, în fond evocări și reflecții asupra istoriei ți destinului uman, este cartea care probează incontestabilul talent literar al autorului, Interpretind acolo gîndirea mitică din perspectiva celei modeme, văzînd, bunăoară, în cavalerul trac, în acea fuziune dintre om ți cal — „prima extensiune a omului" — o idee exprimată astăzi în termeni cibernetici, adică „termenul dc mediu, drept concept nou ce-1 cuprinde pe om, împreu- nă cu toate extensiunile sale", ori văzînd în Cadmus precursorul ideii de coexistență pașnică, de colaborare și mai bună cunoaștere a popoarelor prin comerț, unde „lupta 72 este intelectuală ți rezultatul este că ambii parteneri cîșlîgă, în raport cu sistemul lor de interese", Sfinxul amintă pătimașa dezbatere de idei din Aurul cenușiu, „Geneva lui Balxac" din prima carte ar putea să poarte subtitlul „Discurs despre pasiune" din a doua carto, după cum „Sfinxul" s-ar putea subintitula „Discurs despre irepa- rabilul timp". Iar stilul fluent ți agreabil de-acolo. de o mare inventivitate lexicală ți tensiune emoțională, îți întinde fîlfîitul de aripi dincoace, presărînd peste tot expu- nm» cu metafore inspirate ; „înaintarea gîndirii laice are ceva din. colonizarea unu: continent ce fusese stăpfnlt de ciclopi ți balauri" ; „Unde n-a funcționat bine săpăLiga observației, poate ajunge sonda de adincime a modelului matematic" etc. La caracte- rul metaforic se adaugă conciziunea stilului aforistic (cf. supra sau : „Lipsa de pasiuni este ceea ce ne sterilizează ți ne împiedică să soijbim în pumni această viață plină de atracție ți fior" ; „Timpul e infinit mai prețios ca aurul ți conține mai multă energie potențială ca uraniul" etc.) îmbînînd ciimpflnitor intelectul cu pasiunea (convins că „gîndirea creatoare nu funcționează decît la o anumită temperatură emoțională"), atestînd o vastă cultură sau, cum î-ar plăcea autorului să spună, o gindire pluridisciplinară șl o inteligență asociativă, Mircea Malița scrie o carte pe care o citim do plăcere. Se ințală cititorul care crede că la capătul lecturii devine mai inteligent. Scriitorul vrea să ne ofere numai o altă optică, o altă mentalitate, un mod de a glndi modern. Ceea ce reușește. Căci. dacă, scriind despre oricare altă varietate de aur (figurat vorbind), relațiile de posesie sînt indiferente, a scrie despre „aurul cenușiu", prima condiție este ca ci să-ți aparțină, S/W/OW D4.V/LA PROZATORUL VIRGIL BIROU Continuator al tradiției cărturărești locale, Virgil Birou a fost singurul scriitor român care a știut, între cele două războaie, să valorifice, în proză, la un mod artistic superior, virtuțile specifice ale sufletului oamenilor și peisajului bănățean. Deși a În- ceput să serie literatură relativ tlrziu abia pe la 35 de ani, avînd diplomă ți profesie de inginer, debutul său în 1939 cu o carte de reportaje Oameni și locuri din Cdraș (cd. Il-a 1943) s-a bucurat de mare succes ți a prefigurat pe romnncerul și nuvelistul de mai tîrzlu. Sfera preocupărilor sate multilaterale s-a reflectat, in continuare, nu numai în cărțile tipărite după aceea : Crucile de piatră de pe Valea Cârayului (1941), Năruind fi realizări, etape din viața culturală bănățeană (1941), Oglinda lui Moș Ion 5tdran (1946), Lume fără cer (ed. I. 1947, ed. 11. 1957) și Dramuri șl popasuri bândfene (1962), ci ți in multe articole ori studii publicate ; unele capitole din lucrările răma- se în manuscris, ea Istoria mineritului bănățean ți Cartea peșterii etc. Ca orice scriitor realist, Virgil Birou a fost un creator de tipuri umane, revelate în împrejurări tipice pentru structura lor sufletească dar și pentru categoria socială ce o reprezintă- Ghiorghi Rață, Svoboda Ion Stolojan ți Moț Ton Stăvan, sînt persona- je neuitate, bire individualizate, care nu impresionează prin pitoresc și reacțiuni ner- voase automate, ei prin adîncimea vibrației lor psihice în fața unei mari încercări de viață. Ele rcprcz'ntă o pătură socială cu un anumit sistem dc gindire, dar totodată și efortul dc adaptare a unei mentalități deplin cristalizate la noile condiții existențiale. încă de la primele sale reportaje literare, Virgil Birou, vrînd să-ți explice con- vingerile estetice și sociologice, nu înțelege să descrie frumusețile naturii, sau ale rea- lizările tehnice din centrele industriale ale Banatului, fără să nu stăruiască mai intîi asupra oamenilor. Prezența omului e simțită do cititor în operele lui Birou ca factor 73 dv domesticire, de civilizare a naturii, de comunicare afectivă a vieții. Iată de ce «mul devine, în reportajele acestea, un comentator permanent al aspectelor practice ale vieții. Jn toate operele sale literare, un suflu generos de înțelegere unwnS dă persona- jelor lui Virgil Birou strălucirea caldă, de umor blajin și familiar, a neobositei lor ne- voi de comunicare, fie că e vorba de oameni reali. întîlniți în tren, pe drum. în exer- cițiul îndeletnicirilor lor, fie că sînt personaje fictive, cu valoare generalizată prin transpunerea lor intr-o lume virtuală. Atitudinea aceasta simpatetică a prozatorului îi oferă tentația, uneori dăunătoare, de a da o tinctură melodramatică episoadelor tragice din viata firea a eroilor săi. Desigur, melodrama este, in ultima analiză, o ches- tiune de stil, căci aceleași aspecte tragice, de care existenta nu ne ocrotește, le putem privi grav sau lacrimogen, potrivit felului cum ne-am deprins să le exprimăm. Păcat că nu numai personaje mic-burghezc ridicole ca de pildă dna Bartoș. una din eroinele sale cj însuși scriitorul bănățean a trebuit să plătească tribut nemeritat influențelor untii romancier siropos ți la modă pe vremuri. E. Ohnet, la care se adaugă, fără îndoia- lă, și slăbiciunea de a persifla cu orice preț, cînd e nevoie și cînd nu o nevoie. Aceste fapte nu ni-1 păstrează egal pe autorul romanului l.ume fără cer, stilistic mai puțin neglijent în Oameni ți locuri din Câraț, bunăoară. Arta lui Virgil Birou constă în capacitatea de a surprinde și de a reproduce gin- dirca intortochiată a omului din popor, calitate valorificată atit în realizarea umorului său particular, cît ți în conturarea profundă a personajelor. Ponte mai puțin sentimen- tali ți contaminați de donquijotîsm — cum îi socotea dînsul, — eroii săi sînt țărani români din Banat, depozitari de veacuri ai anumitor calități sufletești, izvorite și cultivate de o civilizație rustică, deschisă mereu transformărilor exterioare. Omul lui Virgil Birou este precaut, uneori viclean, naiv ți fanfaron totodată, întodeauna socia- bil, comunicativ și binevoitor, prietenos dar ironic. Real sau imaginar, după numele prin care ni-1 face cunoscut, omul acesta parcă îsi duce, în fiecare clipă, intr-o latură ascunsă a psihicului său, gînduriie și sentimentele, o dramă mocnită, o grijă neîntre- ruptă față de viitor, o prevedere față de ceilalți, adeseori naiv disimulată în ironii. Circumspect și calm in mijlocul lumii, omul scriitorului bănățean are oroare de singu- rătate și de înstrăinare, îi e temaă de surprizele vieții și e victimă trecătoare a pasiu- nilor, fanteziilor și durerilor comprimate. Toți eroii lui Virgil Birou sînt susceptibili unei declanșări psihice explozive și dc fapt toate poveslirle scriitorului bănățean sînt relatările conștient urmărite — poate prea conștient 1 — ale unui astfel dc moment exploziv, care, după ce se produce. îi eonsurnă în ața fel, îneît ei recad în stereotipia renunțănii. a înfrîngcrii. Descăreați de toată energia lor imaginativă sau afectivă, ei se vestejesc, decad în banalitate, își pierd apoi personalitatea. Exemple se pot da mal mult decit o fac aici Ghlorghi Rață „face revoluție’' însu- șindu-ți apucături străine, deși li este legitimă revolta împotriva nedreptății sociale dar apoi se autodisprețuiește, compromis de ridicol; Mo> Ion Stăvan iși cumpără, din exhibiționism imaginativ, o oglindă scumpă ți netrcbuinciosă ce i se sparge repede, pecetluindu-i astfel destinul de a-și pierde, la bătrînețe, proprietatea pămîntuluî; lancu Bobu „omul primitiv" din Căraș, sfîrșește pauperizat, din lipsă de perspicaci- tate negii țătorească. Fiecare are un moment culminant al dramei sale intime cînd răbufnește virtualitatea imaginativă a oului și după aceea sc prăbușește sancționat dc legile neîndurătoare ale condițiilor practice de viață, îndelung acumulatoare de privațiuni ți resentimente. Parcă fiecare — năzdrăvan in felul lui, în potențialitatea imaginației — este interesant, fiind descris șî prezentat în faza acumulării imaginati- ve, în faza premergătoare exploziei — adică a momentului unic al vieții lui trudite, — dar atunci cînd aceasta izbucnește, are efect catastrofal, deznodămînt tragic sau cel puțin trist. N-aș îndrăzni să afirm că scriitorul avea o viziune pesimistă. Este numai realist. Personajele sale sînt, de altminter oameni exploatați în regimul burghez. Disponibili- tățile lor sînt uneori neobișnuite, dar firești, întrueît sînt expresia unei imaginații vii ultragiate, Ușor ridicoli, din punct dc vedere al comportării prhctice, ei rămîn pro- fund umani în dimensiunea neașteptată a personalității lor afective. Este acesta „un sentimentalism exagerat, inerent firii bănățeanului, din dragostea prea mare a tot ce-l frumos șl pompos, care-i soră bună cu vanitatea", ața după cum afirmă chiar scriito- rul ? Nu e destul dc convingător argumentul regionalist, chiar dacă există o formă li- terară de țjaseonism bănățean cultivată de cei mai talentați creatori din acest colț de țară. 74 Valoarea lui Virgil Birou, ca și a lui Ion Fopovici Bănățeanu, a lui Victor Vlad Delamarma sau a sculptorului Romul I-adea, depinde de puterea intuiției artistice, nu de atitudinile programatice. Specificul bănățean a fost exploatat mai din plin de scrii- tori minori care au rămas totuși neinsemnați fie eă se numesc Dr. G. Girda1, dr. Ion Țeicu* sau Coriolan Brcdiceanu3. In luptă dîrză pentru a găsi expresia cea mai nimerită, mai simplă ți mai suges- tivă. Virgil Birou și-a învins dificultățile de limbă oridcciteori a folosit stilul oral, vorbirea în propoziții cit mai puțin complicate, chiar atunci cînd ele exprimă gîndiri ocolite; stil cuceritor întîlnit mai ales în primul volum, în schimb adeseori gre- oi in roman, unde sc lăsase ispitit de vorbirea figurată, total ncinspirată, în analizele psihologice ale personajelor. Descrierile acestea -poetice- dau caracter livresc, aijtlfl- cia), stării sufletești de existența căreia ar vrea să-și convingă cititorii („Singurătatea i se apasă ca o greutate fizică pe suflet, prin creierii speriați frintudi de imagini fulge- rau despicind Întunericul pe care fi simțea preiungindu-se fn ocnă, după el, ca o diră de fum, neagră și .dușmănoasă pină aci, la muchea ripei ți care il sufocă” pg. 122) Oboseala stilului se lasă simțită mai cu scamă cind romancierul reproduce conversația orășenilor (chiar în flirtul dintre Gorbojemsky și Roza, să nu pomenim pe cel dintre Dana Bartoț șl Heinz fiindcă e evidentă aci o stîngăcie a autoru- lui, nu hiperurbanismul personajelor. Lucru care nu se întimplă nici o dată cînd avem de atace cu vorbirea (ți gîndirea) țăranilor, pentru că mentalitatea acestora, mecanismul cugetării lor chiar, e stăpînit de prozator cu umor și măiestrie, Ade văruri mari, dar greu de cuprins de o minte nedeprinsă cu complexitatea vieții moderne, sint scoase in relief printr-o simplă raportare la comoditatea acceptării b ceea ce e superficial, aparent. Dialotrul e foarte savuros, ca de exemplu : La ce nalba trebuie otita cărbune, dacă numai nenorociri aduce ? — La multe. La tren, in locomotive, la Recita ți in uite locuri. La încălzit, bunăoară ! Pavel admise. La tren trebuie, pentru cu acela merge eu foc. După ce se gtndi bine, găsi totuși că ceva fiu se potrivește. înjură cu dispreț, — Dar dă-l dracului de tren, că nu merge cum trebuie. Nici nu te poți căra cu el unde vrei, ca bunăoară cu trăsura. Aceasta e de noi, te duce pe orice drum fie cit de rău. Și te duce oriunde. Vrei să mergi la llidie, prinzi caii la trăsură fi ești acolo cit ai pocni din bici. Te saltă și peste groape și te trece, dacă știi să mini încet și cu grijă. — Te duce, făcu din cap Stolojan. însă cu ea știi cind pleci, dar niciodată nu știi cind ajungi..(pg. 124—125). Personajele care întrupează pe țărani și ocnari sînt extrem de mobile psihic dar fiindcă ele apelează, in gîndirea sau convorbirile lor, la argumentele de ordin etic ale bunului simț, ajung nu odată la dificultăți și astfel sînt constrînse să recu- noască netemeinicia propriilor supoziții, ceea ce stîrnețte zîmbetul amuzat al citi- torului. „Dacă nu iese fum din coșuri, înseamnă că nu este lucru, far dacă nu este lucru, nu este nici plată, deci nici cumpărături. Și atunci, noi țăranii ne întoarcem acasă cu căruța plină**, ,, (pg, 136), Umorul lui Virgil Birou este nu numai umor de limbaj ei, în primul rînd, de atitudine. Cuvlntul folosit, întorsătura de fază, neprevăzutul motivației, toate dez- văluie o intenție, o mentatlitate anumită, un obicei, uneori un destin de om. întot- deauna un suport moral. De aceea dispariția lui Virgil Birou a fost prematură și talentul său e irepercutabil. NKX>£AE ȚlRÎOl H Autorul volumului „Blnatu-I frunce*". Wttk Ț^ranu. Lugoj s> Pagi**** Iroant» vechi Q€â*lțl tumrn nouă, Schije și nuvele bfinSte-nc*. Ori* vita IEM3 •) Fira, novei â ; Piatra credinței, povestire din vtațn poporului, Pd. „A soci ați unii, Sibiu 1^27 75 istorie literară documente * CENTENARUL NAȘTERII LUI NICOLAE IORGA N. Iorga despre Oamen; cart au fosi: „Daca morții nu cer nimic, din lumea lor neslrihatuin. o «re rostul bun și cuviin- cios al lucrurilor dc aid". N. iorga Trecerea din copilărie, în lumea cărților, a cuvintelor (tipărite) a fost conside- dată de unii scriitori ca un moment fundamental și o explicație a personalității ți activității lor, La N. Iorga, lipsa de efort, firescul intrării în atmosfera seris-citllului, despre care el vorbește în întinsa sa autobiografie, este o justificare a spontaneității geniale și a abundenței operelor de mai tîrziu : „Eu nu am învățat a ceti și serie; sînt lucruri ce mi-au venit de la sine. Nu-mi aduc aminte de nici un ceas dc pregătire „pedagogică" pentru a descoperi literele și a le îmbina în silabe, care pe urmă să-mi dea cuvîntul. Poate de aceea nici cugetarea mea n-a plecat de la măruntele elemente prime ale unei desfaceri nenaturale ea să ajungă apoi tîrîndu-sc la ultimele rezultate"'. Există însă și cazuri contrare, alo unor scriitori contemporani. Lucian Blaga ți J. P, Sartre, de pildă, care descriu cu totul altfel momentul intrării în orizontul cuvin- telor. primul în Hronicul ți eintecul viratelor, al doilea în Cuvintele. Amindoi proble- matijeard contactul cu cuvintele, Blaga în faza primordială a rostirii, scriitorul ți filozoful francez, în etapa cititului, dînd acestui proces, fie implicații metafizice, fie do unidirecționare a experienței infantile, privată de contactul direct, intuitiv cu realul, Amindoi scriitorii, încearcă astfel o explicație a specifici lății viziunii lor filo- zofico ți artistice prin acest act Originar. Această succintă introducere vrea să sublinieze deosebirile dintre două tipuri de personalități : N. Iorga prin introspecția lipsită de analism ți dramatism, este un scriitor din alt veac, pe cînd Blaga ți Sartre sînt, într-adevăr, contemporani. Dar N. Iorga parc un scriitor vechi și prin alte trăsături. Ar fi dc amintit aiei necontenita ți uriașa sa sete de cunoaștere cantitativă a fenomenelor, pină la gama inepuizabilă a amănuntelor, precum și permanenta sa adeziune ți vibrație la tendin- țele etice (văzute dintr-o perspectivă socială) ale acțiunilor și personalităților din diverse etape istorice. Dacă mcmoraliștii contemporani sau scriitorii care ne-au lăsat jurnale intime — o literatură „subiectivă", în genere —, scriu, se disecă eu o luciditate și o francheță uneori jenantă, N. Iorga crede că trebuie să se facă o dsitincție între omul privat ți cel social — ultimul să fie prezentat, cere, de asemenea, scrupul moral și sfială în dezvăluiri intime, O viață de om — ața cum a fost debutează cu interogații relativiste '} N. Iorga. O viată ar om — așa cum a țari, I. Buc. 1934, p. IU Disprețul pentru anaKsmul nefiresc al metodelor pedagogice, „desfacerea nenaturali" revine și In Oameni care nu font • „Copiii urase cetirea tn ea insAți si o iubețe numai clini ea nu mal este n cetire, ei n lereastrA limpede prin care anumite lucruri mari, strașnice, minunate se vjd ți Iarăși copiii au In inima lor bogății putința, care lipsește celor mai mult! dintre oamenii mari, de a lalelele, de a admira șl SntTmpliUor, 4. '•) tbld.. i. p. zio. Ibid., I. p. 1WL «) IM4-. 1. P I2L T. Viinu, Arta pmratorttnr română l. p. 914 «i i r. Toronțlu, Studii ii dacxuîirnte literare, voi. VHL 79 avîntul suprem al inspirației, ție celui a cărui divină putere creatoare s-a coborît pe vecie în pagini care nu pot muri, ție îți vom vorbi adesea, mult, duios, cu drag, in adîncul, unde încap toți morții iubiți, al sufletelor noastre înseși — temple ale iubirii răpite și alo prieteniilor ce s-au dus. Iți vom vorbi, ne vom mărturisi ție. ne vom sfătui eu line, vom aștepta mînghcrca și vom primi judecata ta”.”) Reacția etică, spontană a lui N, lorga față de oameni explică, așa cum am văzut pînă acum, darul de pamfletar. Antipatia portretistului față de „model- transpare în „cenușiul paletei". Am mai vrea să atragem atenția că în Oameni care au fost asistăm, de mai multe ori, la despărțirea istoricului și criticului literar, de moralist. Adică alături de necroloage vom intilnî și exegeze critice propriu-zise. De cele mai multe ori, comen-| tariul nu prea arată o recepție estetică rafinată, complexă. Și aici, ca și în altă parte, criticul operează cu concepte etice sau de igienă literară : bun-rău, sănătos-bolnav etc. Gustul artistic al mai-eluj istoric se bazează pe o estetică gcrontocratică. Litera- tura duioasă, de tip E. Gîrleanu, îi produce entuziasme. Se poate observa, de altfel în primele două decenii ale veacului nostru, cum se dezvoltă, sub influența sămănă- toriștilor o estetică a îndotoșării. Nu scrisese I. Al. Brătescu — Voinești o dată semnificativ : „înțeleg prin frumos, înduioșător ?“. Enciclopedismul lui N. lorga devine în aceste analize de poeți și scriitori un bun comparativism. Do obicei, istoricul și criticul literar reține la scriitorul discutat particularitățile dc stil, îl încadrează într-un curent literar. C. Stamati, de pildă e situat de la început în romantismul epocii, lorga citind poeți ca Lamartine, V. Hugo, A. dc Musset. La Alexandru Odobescu este intuită o viziune artistică duală : sinteză de elenism și creștinism, pe care criticul o nuanțează într-o trinitate t „Condeiul lui ușor, penelul Iui delicat, cu tonuri blînde și discrete, romantismul lui dulce și plin de o taină străvezie1’. ”) Se știe că N. lorga a spus lucruri fundamentale despre I. Creangă, aspecte ce pot fi depistate și în articolul înserat in Oameni care au fost. Se știe, de asemeni, că în 1910, N. [orga il „descoperă" pe I. Codru-Drăgușanu. editîndu-1 un scriitor „a cărui vervă originală, al cărui pătrunzător spirit de observație, unit cu zbenguiri roman- tice și apucături ironice de care nu e capabil oricine, îi asigură un loc onorabil în literatura noastră veche",îT) Astăzi, simțul estetic al lui N. lorga ne apare partizan peste marginile firești. El prețuiește, hotărit și sigur, prea mulți scriitori mediocri sămănătoriști. Aici, il consideră exagerat pe Ion Adam : „cînd originalitatea fiecăruia se va desemna îndea- juns, nu știu, zău, cîți vor putea sta alături cu dînsui".tB) Tipul dc caracterizare plastică a scriitorilor, izvorît dintr-o cunoaștere apro- fundată a epocii, trăită și „văzută" va fi preluat de G. Călinescu în „spiritul" lui. Pentru N. forga, Anton Paiul, „e una din întrupările cele mai bogate și mai depline ale literaturii populare, căreia ii stă poate mai bine în anteriul de paraclisier al acestuia, decît în haina boierească, croită nemțește, a lui Alecsandri. Rareori s-a văzul o așa albină de folclorist”.M) Tn Oameni care au fost enciclopedismul lui N. lorga e o realitate permanentă. Istoricul propriu-zis îl completează de nenumărate ori pe memoralist, aducînd ava- lanșe de amănunte asupra trecutului, dă explicații despre strămoșii celor evocați. S-ar pulea vorbi de o sete neastîmpărată spre monografie (a localităților natale ale „eroilor”}, spre biografie exhaustivă. Pentru sesizarea multiplelor puncte de vedere din care privește N. lorga pe cei evocați, pentru a sublinia meandrele de simpatie sau antipatie, jocul de lumini și umbre cu care înconjoară portretele, socotim util să ne oprim, analitic la articolele despre Titu Maîorescu și B. P. Hașdeu. N. lorga face la început constatarea că numele lui T. Maiorescu a fost mereu amestecat în „viața întreagă a tării de cincizeci de ani”. Urmează, apoi, ipostazele în care s-a afirmat T. Maiorescu ; profesor, orator, scriitor: „Profesor de o mare și X) N- lorga, Oameni care au font, tl, pp 1SS—153. «) Ibid.. T P « »>) Ibld.. I p m *> Ibid.. i. b- «) Ibid . i o m 80 elegantă elocvență, orator parlamentar neîntrecut în sublinierea fină a intențiilor sale ți capabil în același timp de a da cea mai impresionantă expresie ideilor celor mai înalte, dacă nu ți unor puternice sentimente — pe care a tinut să nu le aibă, ca fiind contrare concepției cc-și făcea despre omul public, — scriitor corect și limpede (s. n.) în rostirea unor păreri do bun simț cu scumpătate cînlărlte, el va lăsa în mintea tuturor o icoană de om mai mult decît amintirea unei opere", O dată sesizată această dualitate : om remarcabil — operă puțină, de bun simț. N. Iorga în continuare, va prezenta omul, arătînd că T. Maiorcscu s-a străduit, după exemplul olimpianului Goethc, să-și șlefuiască personalitatea : „A cioplit ața de frumos cărbunele omenesc comun îaeît nu s-a gindlt măcar că în adtncurile unde fierb puterile creatoare se poate face din el un diamant care cristalizează o dată cu apariția sa însăși". Deci T, Maiorcscu, cxpurgînd sentimentele, n-a putut ajunge la mari adîncimi, crede N. Iorga. O dată memorialiștii] a declarat că îi pare rău că nu a fost mai poet pentru a ajunge la adevăr. Iată-1 deci pe marele erudit făcînd elogiul „rațiunilor" inimii și sentimentului, intuiției, T, Maiorcscu a cultivat formele exterioare, îl interesa „artistica prezentare a elementelor înseși pe care se simțea nevoia să le preschimbe pentru u le înălța". Atenția acordată alcătuirii armonioase a clementelor formale, îl duce pe Maiorescu la indiferență față de conținutul i și de aici, la distanțare, în relațiile cu oamenii. „Cald și frig nu i-a fost nimănui lingă dînsul. A trecut printre oameni, întrebuințîndu-i de multe ori, disprețuindu-i în taină, totdeauna". Finalul portretului e succint, dar o mare și prelungită ironie le adresa operei lui T. Maiorescu, sugerîndu-se ideea că în dosul preocupărilor formale, ale măștii cla- sice ce ascundea individualismul, chiar egoismul: „Și-a salvat opera, singura șl marea operă ; iluzia superbă ce voia să deie despre sine însuși". Ideea că opera cea mai importantă a lui T- Maiorescu este însăși personalitatea sa, o va susține, mat tîrziu, și Fompiliu Constantinescu, bineînțeles, fără substratul de ironie. Este clar că T. Maiorescu și N, Targa au fost două personalități diametral opuse, cu repulsii reciproce. Chiar în perioada debutului lui Iorga, T, Maiorescu ți-a arătat dezaprobarea. La moartea lui V. Alecsandri, Iorga scrie un articol despre poet, publi- cat în Herista nouă. 1ntr-o scrisoare către Negruzzi, *•) cunoscută ulterior de lorga. mentorul Junimii scrie : „Iorga scrie, în felul lui sec, un mixtum — compozilum" ; și mai jos : „lăsînd la o parte toată blagomia a atîtor lorgi asupra poziției sale (a lui Vasile Alecsandri (n, n,), în literatura noastră". Iorga. la rîndul său, relatează întîlnirea cu Tilu Maiorescu, cînd a inirat la Universitate. Lipsind decanul și rectorul, T. Maiorescu a fost nevoit să-l prezinte studenților. Do obicei, cuvîntul acesta do bun venit și prezentare' e laudativ, arătîn- du-se meritele', contribuțiile noului profesor. T. Maiorcscu a spus doar atît: „Vă rcca- comand pe d-1 Iorga chemat să vă facă lecții de istorie". T. Maiorescu a rămas mereu ostil lui N. Iorga. Primul scria puțin, după lungi meditații ți cînd credea că scrisul său e necesar, al doilea scria și dicta mereu, fără șovăire șl oprire. Nemulțumirea lui Iorga față de Maiorcscu c prezentă ți în auto- biografia sa : O piafă rfe om-așa cum a fost: „N-a fost una din cuvfntărîle melc de introducere, cuprinzînd generalități, care să nu-1 supere, pentru cugetarea ca șt pentru forma lor". Am dat aceste aspecte de istorie literară pentru a înțelege mai bine raportu- rile dintre o personalitate echilibrată ți una tumultoasă, vulcanică, Ilustrul poligraf care a fast N. Iorga trebuie să fi avut un dispreț suveran pentru puținătatea operei lui T, Maiorescu, pentru „sterilitatea" Iui. Dar din portretul făcut Ia moartea aces- tuia vedem că nici nu pune problema acestei opere, nu-i discută contribuția ți valoarea în dezvoltarea culturii române. Maiorcscu este contestat în esența lui t schimbarea adusă prin pondere, prin spirit critic, în cultura noaștrâ, Ba mai mult N. Iorga încearcă să sugereze ideea că adevăratul dătător de direcție, în epocă, ar fi fost A. D. Xcnopo) și nu Titu Maiorescu, Al doilea portret )a căre ne oprim este cel al lui B. P. Hasdeu. Proteismul acestuia îi place inițial, Jui Iorga, fn partea introductivă sint oarecum sintetizate calitățile și activitățile genialului Hasdeu, pentru ca, în continuare, schița aceasta să fie reluată, privită analitic și concretizată prin opere : „A fost un om genial — cine i-a putut tăgădui serios această însușire 7 a dispus de cunoștinți neobișnuite I, E. Torouțlll. Studii și dncufiieni* vnl I. 6 — Orizont 81 in toate domeniile, așa Incît putea uimi pe cei multi ; a avut un spirit elastic cum greu s-ar putea găsi altul, și, pe lîngfi aceasta, pătrunzător ți ascuțit; a fost un scriitor îndrăzneț în luptă și de o necruțătoare ironie ; a fost un convorbitor care aducea în discuție punct de vedere nouă ți, cînd nu putea lumina, orbia prin scă- părarea scânteilor, și, cînd nu putea convinge pe dușman, ÎI îndepărta prin jignirea crudă a mîndriei cele mai legitime, a sentimentelor celor mai gingașe și a ideilor celor mai îndelung și mai adevărat iubite. Chiar biruit în fața lumii, el îți încon- jura retragerea de o strălucire meșteșugită care silea ochii să se închidă și lăsa impresia unei superiorități omenești netăgăduite." Geniul lui Hasdcu este mereu asociat luminii fulgerătoare, seînleietoarc și orbitoare, Epitetele se înscriu în aceeiași sferă, pentru a sugera neobișnuitul ; despre spiritul lui llasdeu spune că era elastic, dar părîndu-i-sc prea puțin față de com- plexitatea acestuia, adaugă, pătrunzător, ascuțit. Dar nici aceasta îngrămădire dc epitete nu-i pare suficientă. Atunci ridică epitetele la superlativ : mîndria rea mai legitimă, sentimentele cele mai gingașe, ideile cete mai îndelung ți mai adevărat iubite. „Retragerea"' lui Hasdcu e prezentată in paralelă cu acea pe care acesta însuți o prezintă pentru Ion Vodă cel Cumplit. Dar după această frumoasă caractizsre, urmează trecerea în revistă a contri- buțiilor lui Hasdcu, în diverse domenii științifice, apărind acum ți rezervele. Ața, de pildă, savantul „ș-a mulțumit adesea să arate numai drumul". (Aluzie la înce- putele opere, de proporții colosale: Etimolopieum Ronjamae și Istoria critică). lorga, intr-adevăr, a duș pînă la capăt proiectele sale. Despre scriitorul Hasdeu, N. Torga evită să-ți spună părarea. îl apreciază doar ea șef de grup scriitoricesc. Altă fațetă a complexei personalități a lui Hasdcu e pro- fesorul care: „a lăsat cîțiva școlari ți un număr nesfirșit de admiratori, deși a murit între slugi și lingușitori dc ultima treaptă". Aceasta parte mediană a portre- tului sc încheie iarăși cu o generalizare : „A fost frumos, a fost iubit, a fost mîndru, a gustat larg din micrea cerească a gloriei ; os de domn s-a visat Domn ol însuți, A fost bogat pe vremuri. A trăit mult și a luat vieții tot cea ea putea să dea". N. lorga încearcă a explica genetic personalitatea lui llasdeu. în afară de refe- rirea la înaintași (așa va explica și inadaptabilitatea lui Ovid Dcnsușianu, țwln inadap- tabilitatea tatălui său, Aron și a unchiului NicoJac), Hasdcu este plasat în romantism ți anume în cel rusesc al lui Puțkin ți Lcrmanlov, cu care Hasdeu, tînăr studmt, luase contact la Harkov. Prin romantism, lorga explică Individualismul războinic, versalitatca dc idei, păreri, prietenii, trista lui singurătate. O îngrămădire dc propoziții vin apoi să arate egocentrismul lut Hasdcu : „Teoriile — pentru el; țtiința — pentru el ; pentru ei literatura lirică, pentru el viața cu miile de Izvoare ale plăcerii, pentru el prietenii, guta a se jertfi cn robii vechilor regi barbari. Pentru el, pentru superba lui individualitate căreia i se închină". llasdeu, crede lorga, nu s-a depășit, nu s-a jertfit, n-a dat altora nimic. El va fi admirat, dar nu iubit. Căci numai „prin înstrăinarea dc tine însuți capeți și con- secvența și stăruința ți caracterul și iubirea oamenilor". Pentru a plasticiza situația geniului singuratic, romantic, lorga folosește o imagine biblică; „poți să rămîi orîcît de mare, dar ea statuia de sare a soției lui Lolh, uriașă, clară, rece și amară în mijlocul pustiului veșnic". Acestei imagini i se opune alta, a geniului care se dăruiește : „un stilp dc lumină caldă în jurul căruia crește și înflorește viața". Am reținut la începutul articolului, că Tudor Vianu considera eă din punct de vedere stilistic, N, lorga îngloba toate modalitățile din veacul al XlX-lea, Tot autorul Artei prozatorilor români remarcă două caracteristici ale frazei lui N. lorga: I, prin asociații, care răsar spontan, referitoare la oameni sau date istoice, stîrșitul frazei e foarte îndepărtat, pare „deplasat" față de punctul de plecare, și ÎI, propozițiile de bază sînt înconjurate de ciorchini dc determinative. Părerea noastră este că scriitorul lorga depășește modalitățile stilistice ale veacului al XlX-lea, el „coborind" pînă la cronicari. Pentru că vom întilni în paginile lui N, lorga fragmente care sună așa : „Că nu poate fi un neam trainic acela care se alcătuiește cu adevărat numai din spuma dc sus, care, chiar dacă nu e murdară, se va murdări de tot praful pe care-1 mătură deasupra-i vînturile cele mari ale lumii. 82 Si un adevărat neam e acela ce cuprinde 1n sine toată viața, veșnic mișcată, totodată înnoită și pe deplin curată a mulțimilor muncitoare și cinstite"3*, Cînd scrie despre Mihai Viteazul „împrumută" pana lui Bălcescu parcă : „De aceea cînd s-au împlinit trei sute de ani de Ja marea biruință ți de la fuigerătoarea tragedie a Iui Mihai Viteazul, dc la Călugărcni celui dinții luminiș de săbii româ- nești libere, de la luarea in stăpînire a pămîntului românesc din Ardeal, de la între- girea prin cîștigarea Moldovei a trupului național românesc dezrobit, de la înfrîn- gerea lui la MlrăsJău, da la răzbunarea din Gorăslău, de la trădarea și măcelărirea Viteazului, aceeași liniște neturburatâ ca și astăzi stăpînca in Tîrgovjște, în mănăs- tirea Dealului"*. Alături deC. J, Jirefek, in Ragusa, N. lorga devine nostalgic ți sensibil la frumusețe! e naturii „și am petrecut cu ol ceasuri neuitate cutreierînd stră- zile vechii cetăți a sfîntului Vlasie, ori rătăcind spre Gravosa cu frumoșii chiparoși bătrîni, ori, în sfirșit șlînd pînă tîrziu noaptea în salonul înalt at palatului părăsit în fața domului, înaintea migdalelor proaspete, a smochinelor abia culese, din live- zile acestei Africe dalmatine, și al paharului cu vin dulce din insule"**). Opera uriașă a Iui N. lorga, ca și a altor cîțiva scriitori din literatura universală (Erasm, Voltaire ele.) sperie prin vastitate, așa că cineva putea constata, în preajma morțiî șale tragice, cu dreptate, că N. lorga este cel mal nestudiat și mai puțin cunoscut scriitor român. Desigur, se impun pentru o primă fază, lucrări parțiale, pînă cînd se va încu- meta monografistid să suie pieptiș muntele pentru a-i vedea vîrfurilc, platourile și văile. Eminentul erudit român a fost un moralist și un pamfletar remarcabil. El simpatizează sau respinge. într-o dezbatere vulcanică. Prin scopul educativ al scri- sului său, metaforic spus, la N. Targa apele se separă de uscat, lumina de întuneric. Prin lipsa de relativism ți oscilații, scriitorul cu pană neobosită se^ înscrie într-o tipologie literară ce dă impresia de vechime. "I K. lorga r Onnanl cart- au i p W “J IWd. I, p. 225. "I Ltfid. ii. p 83 Vasile Țâra: C. DIACONOVICI LOGA ' Șl PROBLEMELE LIMBII ROMÂNE LITERARE Intr-o vreme cînd cei mai învățați dintre români încercau stârnitor să facă din limba noastră un mijloc adecvat de comunicare a celor mai înalte idei ți sen- timente, precum ți a celor mai de seamă izbînzi ale științei și fiindirii omenești, deci atunci cînd românii se străduiau să-și creeze o cultură modernă și o limbă literară pe potriva acestui ideal, Banatul a contribuit într-o măsură încă nu îndea- juns de relevată la această operă de propășire a culturii ți limbii românești. Ideile generoase și îndemnările hotărîte ale corifeilor Școlii ardelene au fost urmate cu sîrRuință și înțelepciune de o pleiadă de cărturari mai puțin erudiți, însă extrem de Utili culturii noastre, între care bănățenii P. lorgovici, C. Diaconovici Loga ți D. Tichindeal ocupă un loc de primă însemnătate. Chiar dacă n-am avea la înde- mînă scrierile atît de folositoare pe care acești harnici dascăli și înflăcărați patrioți le-au dăruit cu generozitate neamului românesc, într-o vreme cînd cultura noastră suferea de o aspră penurie în această privință, lot ar trebui să le acordăm cinstirea cuvenită pentru ceea ce au făcut în calitate de învățători și profesori. Tocmai acest aspect al muncii lor îl remarca și îl lăuda P. Maior, în Disertație. Pentru literatura cea veche a rimidntlor (1812) : „osebit bine poate nădăjdui neamul românesc de la cateheta Dimitrie Tichindcal. parohul din Becicherecul Mic și de la cei trei profe- sori români, C. Diaconovici Loga, fostul cel întîi învățătoriu al școalei românești din Poșta, losif lorgovici, a frumoaselor învățături și a filosofici doctor N. Miuța"... (p. 339). Dispariția prematură a lui P. lorgovici. care, pînă la 44 de ani, făcuse dovadă unei inteligențe sclipitoare și a unei remarcabile erudiții filologice, a lipsit cultura noastră de o personalitate ce se anunța prestigioasă. In scurta și prea zbuciumata sa viață. P. lorgovici n-a izbutit să ajungă un deplin îndrumător al limbii româ- nești prin intermediul școlii, el fiind mai degrabă un deschizător dc drumuri. Acest rol a revenit Insă lui C, Diaconovici Loga. De-a lungul a peste 5D de ani, învățatul profesor bănățean a desfășurat o meritorie activitate cărturărească și o prodigioasă muncă didactică. Cu toate că s-a format ca jurist, C. Diaconovici Loga a funcționat mai ales ca profesor de gramatică, stil și cîntare bisericească. înzestrat cu o minte ageră și cu un deosebit simț al Limbii, el a reușit să dubîndeaseă, dc-a lungul anilor, o bogată expe- riență lingvistică, precum și numeroase cunoștințe filologice, pe care Gramatica româ- nească, din 1822. le învederează cu prisosință. El n-a făcut studii filologice speciale, ca ceilalți contemporani ai săi (Gh. Șincai, S. Mirii — Klein, P. Maior, P. lorgovici etc.), însă ți-a îndreptat întreaga atenție spre cultivarea și îmbogățirea limbii românești, incercind să o facă „harnică de a pute cu ea orice învățeturi și științe înalte, după înțelesul care se cere la fiește care loc a le cuprinde, ca aceea înțelegere tocmai să iasă care după cuprinsul și puterea vreunei învățaturi se cere“ (Gramatica... ,p. 134). Fără îndoială că o asemenea întreprindere era extrem de grea și anevoioasă într-o vreme cînd mijloacele de sporire a limbii erau încă modeste, cărțile românești fiind puține, știința de carte, un lux adesea prea costisitor, iar norfmelc de scriere ți rostire literară, deosebite de la o provincie la alta, Crezind, ca și filologii dinaintea sa, că limba se supune voinței oamenilor învățați și că dezvoltarea ei poate fi orientată pe calea dorită de aceștia, C. Diaconovici Loga vedea în gramatică o „măiestrie1", în care tinerii urmau să găsească „învățătura limbii și cheia altor învățături" (Gramatica. 84 Intr.) Tocmai dc aceea prima sa carte, pe care a elaborat-o în calitate de profesor, a fost Gramatica, lucrarea ce era gata de tipar in 1818 și din care n-a putut da ia lumină atunci decit capitolul referitor la ortografie. Această primă scriere filologică a profesorului arădean apare intr-un moment do criză a ortogra- fiei românești. Cărturarii cei mai crudiți se străduiau să elaboreze principiile scrierii cu alfabet latin, iar încercările Iui Icnăchiță Văcărescu și R. Tempea de a reorganiza ortografia româno-ehirilică n-au prea avut ecou. Modificările fonetice pe care le-a suferit limba română literară în a doua jumătate a veacului al XVlII-lea, datorită, mai ales, influentei graiurilor populare, a creat un dezacord vizibil între scriere și rostire. Nici tradiția ortografică impusă prin textele românești din secolele anterioare nu mai corespundea cu noile realități fonetice, de aceea fiecare scria după bunul plac. Acest lucru îl sesizează și C. Diaconovici Loga în prefața Ortografiei sale, unde arată că s-a îndemnat a scrie respectiva lucrare „văzind cum că pentru lipsa ortografiei, cîți scripturi pină acum au tipărit vreo carte românească, întru atitea feliuri, după care cum s-au priceput au luat a scrie, mulți cu destule sminte” (Scoală Ardeleană, voi. III, București, 1970, p. 19). Este mai presus de orice îndoială că uni- ficarea normelor de rostire corectă pentru orice limbă literară atîrnă în mare parte și de rostirea corectă pentru orice limbă literară atîrnă în mare parte și unificarea normelor ortografice.Incercînd să înfăptuiască acest deziderat, C. Diaconovici I-oga a reușit să stabilească o seamă dc norme ortografice și ortoepice care asigurau o înfăți- șare modernă limbii române literare de la începutul veacului trecut, autorul dovedind astfel o surprinzătoare cunoaștere a limbii românești și un pronunțat spirit critic. Fără să reducă numărul slovelor alfabetului romăno-chirilic, C, Diaconovici Loga reu- șește să stabilească reguli precise și destul de clare cu privire la întrebuințarea in scris a fiecărui semn, precum și la valoarea lui fonetică. Urmărind normele ortogra- fice propuse de el, aflăm că la începutul secolului al XîX-Iea se genereai zează și în rostirea literară din Banat monoftongarea diftongului ea în cuvintele de tipul lege dispăruse -u final chiar și atunci cînd cuvîntul se termina într-un grup consonantic rdontn), dar că se păstra încă - iu final în cuvintele ca : inrâletoriu, cdlcîiu, intrebd- toriu etc., dacă nu cumva această formă era recomandată în virtutea unor convingeri puriste. Privită în ansamblu, structura fonetică a limbii literare de la începutul veacului trecut, așa cum reiese din capitolele dc ortografie și ortoepie ale gramaticii lui C, Diaconovici Loga, este foarte asemănătoare cu cea de azi. Astfel, se propunea ca unică forma corectă rostirea cu j în locul lui g în cuvintele de tipul joc, județ etc., dar se atrăgea atenția asupra faptului că înlocuirea africatei prepalatale cu fricativa corespunzătoare, conform pronunției din graiul crișan, era incorectă și trebuia evi- tată. Paiatalizarea lablalelor este ocolită cu grijă, iar în locul africatei dentale sonore, dz, obișnuită în limba veche și în unele subdialecte dacoromâne, este preferată frica- tiva sonoră z. Velarizarea vocalelor anterioare e, i după consoanele dure (ș, j, s, z, ț, r) este, de asemenea, respinsă, ba chiar, datorită unei tendințe latinizante, a și i sînt tnlocuiți, uneori, cu i și e acolo unde limba literară actuală îi păstrează : tnwîfetura, chepetenie etc. Totuși, C. Diaconovici Loga a fost un latinist moderat, mai cumpătat chiar decit P. lorgovici, de aceea el n-a încercat să elimine din rostirea literară sune- tele fi și i, cu toate că în gramatica sa nu scapă prilejul de a spune despre ele că „au ton timp și nefiresc (Gramatica..., p. 6). In cuvîntul romdn șl derivatele sale, i este înlocuit pește tot cu a. Tn general însă, modificările fonetice în spirit latinist propuse de C. Diaconovici Loga sînt rare și nesupărătoare. Fonetismele regionale dc tip bănățean sînt acceptate ca norme de rostire lite- rară numai atunci cind lasă impresia că se apropie de forma existentă în latină, cum ar fi, de pildă, în tinăr, spuni „spui", petroni „pietroi" etc. Insușindu-și în bună parte ideile lui P. lorgovici, învățatul profesor arădean propune și numeroase reguli morfologice, menite să asigure o mai mare claritate și precizie structurii gramaticale românești. Astfel, C. Diaconovici Loga adoptă for- mele diferențiate ale articolului genitival ; al o, af, ale, indică formele cauzale exacte, atît pentru articolul hotărît, cît și pentru substantive, pronume și adjective. In toate situațiile este recomandată formarea acuzativului cu pre (pre pine, pre răul, pre mine etc.), iar pentru pronumele demonstrativ sînt recomandate mai ales formele : această, acest, acel, cu toate că sînt înregistrate și formele regionale: cest est, ast. înaintea lui I. Eliade Rădulescu, C, Diaconovici Loga încearcă să impună forma cu u la pers, a III-a pi. a imperfectului indicativ, dar numai pentru verbele auxiliare (el era — ei erau; el voia — ei votau, el vrea — ei vreau), pentru că la 55 verbele regulate păstrează forma nediferențiată : el lăuda — ei lăuda etc. (Grama- tica..., p. 101). De asemenea, recomandă ea fiind mai corecte formele neiotacizate ale verbelor a auzi, a vedea ele., care s-au impus in limba literară din Principate abia la sfirșitul veacului trecut. Prepozițiile de, din, după apar ca în limba actuală, iar pentru prepoziția pe, deși se recomandă forma veche pre, atunci cînd intră în alcătuirea adverbelor compuse primește înfățișarea de azi; pe ici, pe colo, pe de laturi etc. Și in domeniul morfologiei, formele latinizate sînt sporadice și nu apar mai niciodată singure, ci sînt însoțite de formele populare sau de cele care S-au impus mai tîrziu în limba literară. Astfel, C. Diaconovici Loga încearcă să stabilească forme de ablativ pentru substantive, adjective, pronume și articol, nu sesizează existența genului neutru, propune formele leau, leai, ica pentru iau, iei, ia, pe care însă nu uită să le pună alături, recomandă pe formos în locul lui frumos și distinge, după model latin, grupa verbelor deponente. Aceleiași tendințe latiniste i se pot datora și formele neiotacizate ale verbelor a vedea, a auzi etc. Trebuie să amintim însă că toate particularitățile morfologice cure atestă orientarea latinistă a lui C. Diaconovici I-oga sc găsesc, alături dc multe altele, și in Gramatica romdneascâ a lui R. Teinpea, după care învățatul bănățean s-a orientat adesea. Faptele de limbă populară apar mai frecvent în acest capitol al gramaticii lui C. Diaconovici Loga, dar aproape întotdeauna se află înșirate după cele care au devenit literare. Cele mai numeroase particularități regionale pot fi întîlnite în flexiunea verbală. Iată citeva exemple : formele de mai mult ca perfect perifras- tic, de tipul am fost auzit „auzisem", stau alături de cele sintetice ; verbul auxiliar a jî are forme variabile, după persoane, la perfectul conjunctivului : să Jiu cugetat, să ji cugetat, Să fie cugetai, să fim cugetat, să fiți cugetat, să fie cugetat, iar pentru condiționalul trecut se recomandă și o formă alcătuită din imperfectul verbului a vrea + infinitivul verbului de conjugat: cu vreau bate, să vrem bate etc., ca în limba veche și ca în unele graiuri regionale (cf. Al. Rosetti, istoria limbii romdtte, 1960, p. 648). O altă problemă fundamentală a limbii romăne literare, pe care au încercat s-o rezolve reprezentanții Școlii ardelene, era sporirea cantitativă și calitativă a vocabularului, precum și crearea terminologiei științifice. Solidar și de această dată cu părerile compatriotului său. Paul lorgovici, C. Diaconovici Loga propune ca principală sursă de înavuțire a lexicului românesc derivarea cu sufixe și prefixe de la rădăcinele mai vechi, existente în limbă. Cităm doar citeva dintre derivatele propuse de el: reculegere, redare, reducere, reformare, prevenire etc., menținut, și în limba literară actuală, chiar dacă unele și-au schimbat sensul. Intre prefixele utilizate de el găsim șl cîteva de proveniență neologică, care au reușit să se men- țină în limba literară modernă, ca de altfel și derivatele formate eu ajutorul lor. între acestea se numără : ex- (excreștere, exportare), con- ("conducere, consemnare), in- (înclinare, inculcare), trans- (transportare). Desigur, multe dintre aceste derivate sînt împrumuturi directe din latină, însă rădăcinile lor coincid cu cele existente în română, ceea ce asigură integrarea lor în sistemul lexical, gramatical ți chiar fonetic al limbii noastre. Calchierea este un alt procedeu recomandat și, poate, prea des folosit nu numai de C. Diaconovici Loga în acțiunea de îtnbogății"e a lexicului românesc. Ceea ce nu se putea crea pe terenul limbii romăne, trebuia împrumutat din latină, pentru că, după credința autorului „... noi românii vom îmbogăți limba noastră de la limba latinească, de unde își trage vița, și la acest scop prin regulile Gramaticii și prin ajutorul Lexiconului pe ușor vom ajunge" (Epistolariul româ- nesc, 1841, p. 16). Deci, cuvintele noi trebuie adaptate la structura fonetică și grama- ticală a limbii romăne, operație de neeonceput în afara normelor stabilite prin cele două cărți indispensabile oricărei limbi literare : gramatica și dicționarul. Ace- leași mijloace le preconizează și pentru crearea terminologiei științifice românești. Măsura practică a acestei concepții o găsim chiar în gramatica sa, unde întreaga terminologie e formată din calcuri, derivate și termeni împrumutați din latină. Față de R. Tempea, care mai păstrase ceva din terminologia slavonă a lui Icnăchiță Văcă- rescu, C. Diaconovici Loga ne apare ca un inovator. El românizează și romanizează integral terminologia gramaticală românească. Desigur, o astfel de încercare implica și riscul adoptării unor formații bizare, cum sînt termenii cu ajutorul cărora se clasifică sunetele în dinfoase „dentare", buzoasc „labiale". limb oase și nesoase „nazale". C, Diaconovici Loga folosește însă peste tot și fără șovăire termenii literă, 86 caz țj mod, iar alături de traducerea în limba română, apare întreaga terminologie gramaticală latinească. După cum se poate vedea din cele expuse mai sus, C. Diaconovici lx>ga a anti- cipat cu cițiva ani multe dintre reformele produse de Eliade Rădulescu și poate că rolul pe care l-a jucat gramatica sa în complexul proces de impunere a normelor limbii române literare moderne, cel puțin în Transilvania și Banat, este asemănător cu cel pccare l-a avut gramatica lui Eliade Rădulescu in Muntenia și Moldova. Tipărită în multe exemplare și într-o vreme cînd lucrările dc acest fel, scrise în limba română, erau încă foarte rare (abia văzuseră lumina tiparului gramaticile lui lenăchiță Văcărcscu, Radu Tempea și Observațiile de IttnbS rumenească ale lui P. lorgovici), beneficiind și de autoritatea științifică ți administrativă a autorulu său, cartea lui C. Diaconovici Loga a fost citită și învățată de numeroase generații de școlari, nu numai din Banat și Transilvania, ci ți de peste munți, mai ales din Moldova și Bucovina (cf. B, P. Mureșianu, Un mare dascăl bănățean: C. Diacono- vici Loga, Scrisul bănățean, 1958, nr, 5, p. 71). In felul acesta s-a răspîndlt o con< țic unitară despre normele ortoepice, ortografice ți gramaticale românești, concep- i ție care nu putea să rămină fără efect asupra formării și unificării limbii române literare moderne. Desigur, gramatica lui C. Diaconovici Loga cuprinde și numeroase greșeli de ordin teoretic, de terminologie și uneori chiar de interpretare a faptelor de limbă, inerente pentru vremea aceea și pentru autorul ei, care n-a avut o formație specială de filolog, dar părțile bune relevate mai sus, precumpănesc în mod hotărîtor. t : cercetători au obiectat lipsa de originalitate a gramaticii lui C, Diaconovici Loga. Noi credem însă că tocmai aici trebuie căutat punctul de rezistență al acestei lu- crări, întrucît autorul a știut să aleagă ceea ce a fost bun și durabil în grama- ticile anterioare, asigurînd astfel unitatea de concepție și continuitatea efortului pe care primii noștri filologi l-au făcut în direcția statornicirii normelor fundamen- tale ale limbii române literare. De fapt, și Eliade Rădulescu a procedat la fel. In sfîrșit, procesul de formare a limbii române literare presupunea și cultivarea virtuților sale estetice. Aceasta e o altă ptoblemă, și, poate, cea mai grea, pe care și-au propus s-o rezolve cărturarii noștri de la începutul veacului trecut. C. Diaconovici Loga n-a avut preocupări literare, dar s-a dovedit a fi un foarte bun cunoscător al exprimării alese și reverențioase, un mînuitor subtil și priceput al cuvintului bine ales și al construcțiilor frazeologice alcătuite cu grijă care dau eleganță și precizie stilului epistolar și celui administrativ. în ultima sa carte adresată școlarilor, Epistolariul românesc, tipărită în 1841, C. Diaconovici Loga oferă un număr impresionant de tipuri de scrisori oficiale si particulare, precum și de texte administrative (cereri, recipise, acte etc.), pe care le însoțește de observații teoretice judicioase, de unde se desprinde cu prisosință con- cepția estetică a învățatului profesor și grija sa pentru cultivarea limbii românești, pentru aspectul ei îngrijit și elaborat carc nu trebuia neglijat nici în cele mai neîn- semnate manifestări de limbă scrisă ori vorbită. Fără îndoială că azi multe dintre formulările cuprinse în Epistolar ni se par depășite și arhaice, dar să nu uităm că aprecioi-ea trebuie făcută pornind de la starea limbii românești de la începutul vea- cului trecut, cînd româna literară nu se formase pe deplin, iar stilurile funcționale abia se nășteau. încheind această succintă și parțială prezentare a preocupărilor filologice ale lui C. Diaconovici Loga, trebuie să admitem, o dată cu R. Munteanu, că „Intr-o pe- rioadă cînd terminologia noastră gramaticală nu era precizată, cînd normele scrise ale limbii nu erau nici ele stabilite, asemenea acte de căutare, cu toate noutățile și greșelile săvîrșite, fac parte din pionieratul unei culturi care-și căuta pe toate căile timbrul ei propriu, pentru a intra în marele concert universal al popoarelor- f^coala ardeleană, III, 1970, p. 34). Privită din această perspectivă, laborioasa acti- vitate a învățatului dascăl bănățean ne apare azi nu numai utilă, ci și de o mare însemnătatea pentru formarea și desăvîrșirea normelor fundamentale ale limbii româ- ne literare moderne. 87 P. P. Negulescu: „DESTINUL OMENIRII" voi. V. * Sub îngrijirea lui N. Gogoneață, care semnează studiul introductiv și notele, a fost editat și făcut cunoscut publicului, cel de-al V-lea volum al monumentalei opere „Destinul omenirii", scrisă de P. P. Negulescu, Volumul al V-lea din această lucrare încheie cercetările minuțioase și riguroase consacrate de eminentul om de cultură problemelor progresului social, fac- torilor progresului și viitorului omenirii. în primele 4 volume, editate în pe- rioada ISJ38—1914, autorul dezbate o pro- blematică extrem de vastă referitoare la unele coordonate majore ale vieții social-po- litice și culturale din lume in perioada dintre cele două războaie mondiale. Proble- mele cercetate în aceste patru volume sînt: aspecte psihologice și etice ale crizei con- temporane, noile forme de viață și vechile direcții dc activitate ale omenirii, problema progresului în lumina concepțiilor teore- tice și a faptelor pozitive, aspectul subiectiv al progresului și factorii progresului. Toate aceste probleme sînt amplu tratate într-o perpectivă filozofică rațional istă și scien- tistă de pe poziții politice și democratice burgheze. Ascuțirea antagonismelor sociale, in- tensificarea reacțiunii politice și ideologice, decepțiile create dc primul război mondial, mai ales în țările învinse, au generat la mulți gînditori burghezi din perioada inter- belică, 0 Viziune sumbră asupra omenirii și viitorului ei. Această viziune și-a găsit ex- presia, pe plan filozofic în lucrarea lui Oswald Spengler, intitulată semnificativ „Declinul occidentului", iar pe plan politic și ideologic în regimurile fasciste și ideo- logia fascistă. în aceste condiții atît de vi- trege pentru ideea de progres, P. P. Negu- lescu se ridică cu hotărîre în apărarea pro- gresului umanității, descifrînd sensurile acestuia și creînd o viziune profund opti- mistă asupra viitorului omenirii, fapt care face din lucrarea sa „Destinul omenirii", unul dintre fenomenele cele mai remarca- bile ale culturii românești și europene din această perioadă. Volumul al V-lea al lucrării „Destinul omenirii", care conține concluziile autoru- lui privitoare la progresul omenirii, ne a- pare ca o contribuție importantă la elabo- rarea unor probleme dc teorie socială, în special de teoria culturii, și totodată ca un mesaj de o înaltă valoare umanistă cu un crez ferm în menirea creatoare a omului, •J .Mifura Academiei. 1971 cârti reviste * în progresul său continuu, în capacitatea și puterea omului de a atinge noi trepte ale perfecțiunii intelectuale și morale într-o so- cietate viitoare. Problema cauzalității, amplitudinea și ritmul progresului în trecut, prezent și vii- tor, problema morții și a posibilităților de a o întîrzia sau înlătura, cultura și civili- zația ca modalități ale progresului, viitorul omenirii, sînt principalele probleme cerce- tate și studiate în ultimul volum al lu- crării „Destinul omenirii". Remarcabil cu- noscător al istoriei filozofiei, el întreprinde vaste incursiuni în istoria milenară a gîn- dirii omenești, aducînd în sprijinul argu- mentării ideilor sale o informație erudită de natură istorică, filozofică, științifică și artistică. Pe baza acestei informații enci- clopedice impresionante, Negulescu ajunge la concluzia că omenirea (cu toate perioa- dele efemere de regres prin care a trecut) s-a perfecționat continuu și a urmat nea- bătut calea progresului social. Cu toate că evoluția omenirii nu urmează, în desfășu- rarea ei, o linie dreaptă, ci o linie sinuoasă, cu părți ascendente și descendente, totuși, caracteristica acestei linii sinuoase ... „este că punctul cel mai de jos, la carc se poate coborî o parte descendentă a ei, (ome- nirii-M. T.) dintr-o perioadă mai recentă a istoriei, poate fi situat mal sus decît punc- tul cel mai înalt la care s-a putut ridica o partc ascendentă a ei dintr-o perioadă mai veche" Această idee stă la baza întregii sale toncepțij privitoare la progresul umani- tății. Dacă istoria ne demonstrează sigur și Indiscutabil că omenirea a evoluat de la bine la mai bine, nu există nici un motiv care ne-ar face să credem că ea ar intra 9 P.P. Negulescu. Destinul omenirii, col. V, Editura Academiei. București, 1971, pag. M. etUtit ngrijttă. -.tudiu introductiv si note de N. Gog&eaii 88 Intr-o perioadă de total ți definitiv declin. Dimpotrivă, după fiecare perioadă dc stag- nare relativă, omenirea și-a reluat cursul său normal de evoluție treptată către noi culmi de perfecțiune morală ți intelectuală. Progresele realizate pînă aeutn în toate do- meniile activității umane, vor continua ți de acum înainte. „N-avem nici un motiv să credem că ar putea să fie altfel. Avem, dimpotrivă, motive destul de puternice să credem că ele vor continua și de acum înainte, luînd chiar proporții din ce în ce mai mari și repeziciuni din ce în ce mai considerabile* *. Elaborată pe o bază filozofică în ge- neral idealistă ți de pe poziții sociale și po- litice burgheze, concepția lui Negulescu despre progresul omenirii este fisurată de unele limite și contradicții. Astfel, cu toate că ia în dezbatere un complex de factori sociali, inclusiv factorul economic, totuși el unilaterializează problematica factorilor progresului social, acordînd rol determinant factorului moral și intelectual. Toate cer- cetările și întreprinderile sale urmăresc aducerea unor dovezi care să evidențieze rolul acestui factor. Pornind de la această premiză, evident eronată și susținînd-o nea- bătut, Negul eseu intră în polemică cu ideo- logia marxistă, reproșîndu-i că ar deduce, în mod mecanic, toate fenomenele sociale, din factorul economic. Nccunoscînd mar- xismul și mai ales precizările făcute de Engels referitoare la modul înțelegerii fac- torului economic, ca factor determinant al fenomenelor socialo, gîndltorul nostru a preluat această acuzație nefondată din lu- crările unor filozofi burghezi. De asemenea, Ncgulcscu constată cu deplin temei că progresul omenirii nu va stagna niciodată definitiv, iar evoluția so- cietății nu are un punct terminus. Dar a- ceastă idee este valabilă numai pentru pro- gresul moral și intelectual, fiindcă din punct de vedere economic, politic și social progresul este limitat la orînduirea capita- listă. A renunța la capitalism, spune el, în- seamnă o întoarcere la forme de viață și de producție, pe care omenirea le-a părăsit de mult, fiindcă nu corespundeau aspirațiilor sale mai înalte și nu-i satisfăceau nevoile mai dezvoltate. Cu toate aceste limite, lucrarea lui P. P. Negulescu „Destinul omenirii" își păs- trează înalta ei valoare prin robustețea op- timismului său înrudit cu optimismul gîn- ditarilor generației pașoptiste, prin încre- derea fermă în posibilitățile umanității de a se perfecționa și progresa continuu. Oa- menii vor fi în cele din urmă fericiți, în înțelesul integral al acestui cuvînt-aceasta •) Ibtdem, pag. in este concluzia simplă și firească ce se de- gajă din vastele sale cercetări și care în- cheie volumul al V-lea al operei sale va- loroase. At. TURTOi N. Barbu : „SINE IRA" Sub acest titlu, programatic, criticul ieșean își înmănunchiază mai multe studii Îi articole, unele publicate, altele inedite, ntr-un scurt cuvînt înainte / Sine im.,. / autorul își explică poziția sa în domeniul criticii literare ea și necesitatea unor ju- decăți de valoare imparțiale, „Intr-o epocă de fetișizare a subiectivității*. Imperativul etic al judecării producției literare fără părtinire, „dincolo de ambiții și interese", arc implicații și pe planul aprecierii este- tice, onestitatea intelectuală fiind neapărat necesară și în acest domeniu, critica lite- rară profesată de N. Barbu optînd astfel pentru o atitudine comprehensivă și im- parțială. însăși alcătuirea volumului e o ple- doarie convingătoare în favoarea tezei uni- tății indestructibile intre istoria literară și critica literari. N. Barbu are, în această direcție, dacă nu meritul cercetării dome- niilor inedite, atunci, fără îndoială, acela al adăstării pe tărîmuri mai puțin cercetate în ultima vreme. Criticul Eminescu, foileton scris cu acribie, e o dovadă peremptorie în acest sens; N. Barbu scoate în relief, prin- tre altele, ceea ce am putea numi pereni- tatea și în acelaș timp actualitatea criticii eminesciene, critică a cărei idee cardinală e originalitatea culturii romănești, origina- litate care are, în critica profesată de Emi- nescu, rolul criteriului predominant pentru nivelul valoric al producțiilor literare. O contribuție notabilă la bibliografia scrierilor despre G. Căllneseu o aduce N. Barbu în studiul, mai amplu : G. Călinescu. Studiul, analitic și sintetic în același timp ne înfăți- șează pe G. Căllneseu, unu! și multiplul, în ipostazele de poet, romancier, biograf, is- toric și critic literar. Prețioase sînt, în deo- sebi, aspectele mai puțin cunoscute ale ac- tivității lui G. Căllneseu la Iași, amintirile universale ale autorului / care l-a avut ca profesor pe G. Călinescu în aceea perioadă / împletindu-sc cu o metodă a descripției și a artei portretului care descinde din arta lui G. Călinescu din Istoria literaturii romăne. Ponderea istoriei literare în edificiul criticii literare nu îl împiedică însă pe N. Barbu să fie, în aceeași măsură, cronicarul literar avizat, prob și conștiincios al lite- 89 raturii contemporane. Foiletonul Despre cronica literară este o dovadă peremptorie în această direcție. Pornind de la Sainte- Beuve autorul creionează un crochiu al cronicii literare ideale, combate apoi pozi- țiile iconolasle ale lui Adrian Marino care, în Introducere in critica literarei, acuză foi- letonul literar de superficialitate. Dacă Adrian Marino arc dreptate, în cazul cînd cronica literară devine un articol de ser- viciu, alterarea, în acest caz, a funcției cro- nicii, nu poate conduce — afirmă N. Barbu — la anularea acestei forme esențiale de manifestare a criticii. Mai mult, arată N. Barbu, ilustrîndu-ți afirmația cu exemple privind activitatea lui G, Ibrăileanu, Eugen Lovinescu, G. Căllnescu ț. a. cronica lite- rară a fost echivalată adesea cu o veritabilă magistratură a actului critic. Foiletonul amintit nu este singurul exemplu care evi- dențiază preferințele Iul N. Barbu pentru o critică a criticii. In alte articole : Critica publicistică, Critică universitară ? Estetic fi cultura £ N. Barbu schițează un mic tablou al criticii rOmânefli contemporane, a direc- țiilor multiple în care se exercită această critică și, mai cu seamă, a personalităților distincte care încep să se afirme în această îndeletnicire. Poate că, în această direcție, în pofida imparțialității, ar fi trebuit în- cercate unele precizări mai nuanțate pri- vind aportul valoric pe care îl aduc criticii pomeniți în foiletoanele amintite, la patri- moniul criticii literare contemporane; cro- chiu! creionat de N. Barbu, ar fi cîțtigat astfel în direcția ierarhiei valorilor ți ast- fel, în bună tradiție coborî tă din Tacit, ar fi Cast mai aproape de adevăr. N. Barbu aduce însă — ți aceasta e principala calitate a volumului său, exem- plul tonifiant al efortului spre obiectivitate, proclamarea energică, 5n domeniu! criticii literare, a întâietății onestității intelectuale. E un principiu călăuzilor pe care Sine ira .,, ii traduce în practică. Nu o dc loc puțin în domeniul unor preo- cupări în care spiritul dc elan, interesele mărunte, polemicile neprincipiale, mai ies, din cînd în cînd, ți nu chiar arareori, ia lumină. Să amintim apoi că efortul spre obiectivitate nu înseamnă lipsă de înțele- gere șl de căldură. Bune exemple sînt, în această direcție, foiletoanele închinate ro- manului Iul Tonei Teodoreanu La Medeleni sau amintirii Otiliei Cazimir. Sine ira... prezintă astfel fațetele multiple ale activi- tății unui critic ale cărui pagini se pot citi nu numai cu interes ți cu plăcere, dar ți cu sentimentul tonifiant că ni se oferă argu- mente penirU necesitatea unei ținute etice în critica literară. I. n. TEODORESCU 90 loan D. Gherea : „ESEURI" Cititorul de azi care deschide un vo- lum de eseuri literare datate eu trei-patru decenii în urmă, este înclinat mai cu scamă să caute și să găsească în ele anticipări ale prezentului. Eseurile lui loan D. Ghcrea ne dau un asemenea prilej, chiar dacă poziția de pe care discută probleme fundamentale ale esteticii este impresionistă, iar modali- tatea de a le exprima, eseistică, la modul extrem. Ironia ți autoironia marchează ati- tudinea intelectualului sceptic, dublat dc cercetătorul pasionat ți competent care în- cearcă să răspundă unor întrebări desprinse dintr-o disciplină inundată de sisteme con- tradictorii, care încearcă să învingă prin- tr-o logică de factură clasică pauperitatea teoretică a disciplinei, care emite sentințe, nu în numele superiorității ci al bunului simț la-ndcmlna oricui. Dincolo de aceste j aspecte exterioare, cititorul descoperă esen- ța gîndirii estetice a lui loan D. Ghcrea, are revelația modernității, a actualității sale. Estetician ce respinge dogmatismul, i avind o viziune dialectică a fenomenului literar și estetic, autorul reia ideea progre- sului artelor, al literaturii, esteticii, gustu- I lui estetic, a modificării conținutului unor categorii estetice ca frumosul, urîtul, în sens evolutiv. Autorul atribuie sentimentu- lui estetic o determinare socială si una tem- | porală, dar consideră modificările gustului estetic al fiecărei epoci ca depinzînd și de modul ți măsura în care arta reușește să-și realizeze finalitățile. Perspicace și îndrăzneț pînă aici, loan D. Gherea atribuie artei ți a estetică dezinteresată", „plăcerea este- | liră un lux ți ca atare, inutilă", valorile estetice consacrate prin adeziune majori- tară, ea nestatornice. Dincolo deci de recu- noașterea evoluției, în stabilirea valorilor I estetice este implicat un relativism depen- dent de subiectivitatea consumatorilor de ar- tă de gustul ți moda vremii, de prejudecă- țile moștenite. Dc aici ți pînă la îndoiala explicită privind reali zarea esteticii ca dis- ciplină fundamentată științific, e doar un pas. Doar că autorul propune ți remediul : „Dacă însă societatea va tinde spre unifi- care, acțiunea ei asupra frumosului se _yă uniformiza... Astfel, peste un număr des- tul de mare dc secole, gustul estetic ar putea ajunge îndeajuns uniform pentru ca estetica să devie posibilă ca știință". Culegerea de eseuri a iui loan D, Ghe- rea este a lectură utilă pentru cititorii cu preocupări de estetică, și o lectură de recomandat cititorilor cu preocupări uma- niste. MARI A GROZAV Camil Baltazar : MM DRAGA EAȚA OMENEASCA Volumul înfățișează, după mărturisi- rea autorului, „un florilej exigent din poe- mele compuse între anii 1964—1969, o parte din ele publicate în revistele și ziarele noastre, o bună parte din ele inedite". Culegerea sporește creația lui Camil Baltazar de după 23 August 1944, adăugîn- du-se volumelor de versuri : Poeme vechi și noi (1946), Poeme de zodie nouă (1947), Versuri (1957), Soare pe zăpezi (1965) și în- toarcerea poetului la uneltele sale (1967). Caracterul antologie al acesteia este determinat de preferința autorului, mani- festată și cu prilejul unor volume anterioa- re — Versuri și întoarcerea poetului la uneltele sale. Cartea însumează trei cicluri tema- tice : Soltlocuti, Noblețea plaiului natal și Inima partidului. Cunoscător al noilor realități, al unei lumi care sc contopește cu universul intim, copleșit de sentimentul apartenenței sale la colectivitate, poetul destăinuia în primul ciclu cîteva profesiuni de credință. Ca rapsod, are privilegiul bucuriei de a oferi semenilor drumuri spre împliniri, pentru el imperativul îndeplinirii vocației fiind cert: „Să arzi în toți, să te consumi arZînd I în caznă și dumnezeire, / Și să rămîi mereu dator, / în oameni căutînd pli- nirea, / Să-i porti prin stih, spre cel mai splendid zbor". (Credo). Acum, poetul este dominat de per- petua aspirație spre fericire și realizează o poezie de atmosferă, luminată de încrederi, bucurii, împliniri fertile. Poetul arc posi- bilitatea de a stăpîni „cosmica putere" a transfigurărilor. De unde această putere ? — se întreabă el în poezia Tărie, Acestei poezii a căutărilor îi răspunde poemul Fas- cinație, piesă de rezistență a primului ci- clu. Ea se datorește muncii trudnice, încli- nație spre cercetarea necunoscutului, hotă- rîrii de a lupta cu orice „sinuos, bizar, tra- seu". Definită metaforic, viața artistului, a creatorului se circumscrie între atracții mori și respingeri, este „punctatul drum de picuri sîngerii, / Popasuri diavolești și în- geri" (Fascinație), Artistul cunoaște acea „mulțumire de om plîns" pe care o remarca G. Călinescu, prin 1933, în poemele lui Camil Baltazar. Dispunerea în pagină a acestei poezii lipsită de repartizare strofică, de spații al- be, sporește dramatismul luptei, susține idcca continuului dinamism al vieții crea- torului. Asistăm la o evoluție tematică antite- tică, dacă ne reamintim observațiile lui G. Călinescu referitoare la poezia de debut a lui Camil Baltazar. El îl remarca, pentru că a creat, perfecționînd pe Adrian Maniu, poezia ftiziei, că a folosit drept pretext sa- natoriul pentru a generaliza suferința, me- lancolia, sentimentul obsedant al presim- țirii morții. în Spectacolul străzii poetul se decla- ră spectator și actor pe scena vieții și, dove- dindu-se încă o dată sentimental, urmărește alternanța bucuriilor și tristeților pe care le trăiește. Dezvoltînd însă acest motiv, el mărturisește mai cu seamă elanul, plăcerea cu care se integrează în ritmul vieții. Ele- mentul nou al încrederii certe cheamă la acțiune, la reînnoiri, devine plenar. Al doilea ciclu al culegerii — Noblețea platului natal — surprinde entuziasmul liri- cului Baltazar, copleșit dc frumusețile și bogățiile patriei. Ciclul reține ode închinate țării, oa- menilor ei. Poeziile respiră o atmosferă dc seninătate, lumina inundă universul poetu- lui contaminînd sufletul cititorului (Imnuri luminii). în contextul noilor realități, poetul este înfrățit cu semenii, pentru care simte o iubire sinceră, și contemplă cu oehii tutu- rora natura patriei. Camil Baltazar cultivă o poezie muzi- cală. Cîntul îl obsedează pe poet, pătrun- zînd pretutindeni și oricînd, descătușîn- du-ne de „pîcle și hume* (Muzica, Făurari de viori). De remarcat schimbările calitative, adausurile binevenite ale noilor variante, ca de pildă ale poemului Frumosul ro- mânesc întîlnit și în volumul Soare pe ză- pezi din 1965. încrezător în destin, pentru certitudi- nile date de partid, pe care timpul le-a va- lidat, pentru fericirea împlinirilor trăite, Camil Baltazar închină în ultimul ciclu al culegerii ode partidului (Rapsodul, Parti- dul, Inima partidului). FLORENTINA FMffLA 91 Troian Fi lip și Vasile Nicoroviei: „DILUVIUL SAU APELE LUI SATURN" Lectura cărții lui Troian Fîlip ți Vasile NicorovieL „Diluviul sau apele lui Saturn14, e un bun prilej pentru cililor de a realiza, la scară fantastică, nenorocirea abătută în mai, anul trecut, asupra țării — și, deopo- trivă e un prilej dc a medita, aplicat, asu- pra eroismului de cea mai ardentă factu- ră, pe tema vieții ți a morții, a sacrificiului — dar, mai ales, asupra acelui sentiment de excepție, pe care n-aș ști să-l numesc și care a asigurat fraternizarea spontană în fața primejdiei, coeziunea tuturor membri- lor națiunii, întru apărarea avutului comun și a propriilor vieți... Alcătuit ca un veritabil scenariu de film, — ceea ce-i asigură posibilitatea schimbărilor dese de planuri — vastul re- portaj care e „Diluviul..încearcă și reu- șește în secvențe scurte, concise, să reme- moreze, închegind într-un tablou de-un tra- gism adine dar și de o măreție a ființei umane nemaiîntîlnitc, evenimentele din mai 1970. Autorii stăruie asupra evenimentelor din Transilvania, apoi de la Dunăre (Brăi- la, Galați, Deltă). Informația e mai subțire cînd obiectivul vizat e Moldova, poate și unde se încearcă o păstrare a proporțiilor față-n față cu forța, violența și distrugerile di lu vi ului.,. Scenele sînt de un tragism copleși- tor... O femeie se salvează icgîndu-și pă- rul de-o creangă, dar nu-și mai poate salva copilul... O altă femeie sparge tavanul și pătrunde în podul casei tocmai la timp ca să n-o strivească, cu care pod va călători pe ape.., Autoamfibllle sc răstoarnă supte de șuvoi, iar pe mal, Erji, logodnica solda- tului dispărut între ape, ca-n tragedia an- tică, își va dori moartea jelind despletită... Și iată acum un pasaj extraordinar prin dramatismul său intrinsec, cît și prin laco- nismul expunerii: „In noaptea de 4 spre 5 iunie, caporalul Eugen Enășoaie i-a văzut în vis pe tovarășii lui morți... în cimitir, cu chipuri de piatră, ca niște albe statui. S-a trezit, s-a gindit la ei... Visul în care cei dispăruți tragic i se înfățișau pentru prima oară liniștiți, împăcați și frumoși, era ca o eliberare. Pînă atunci, în amintire, ei dăinutau așa cum îi văzuse îndată ce au fost scoși din smîrcuri și din mîl.“ Dar, ceea ce reține, poate, în cel mai înalt grad atenția, ceea ce dă de fapt și tonul general al cărții, e încrederea în om, în capacitatea acestuia de a-și regenera ra- pid forțele, pentru a se putea opune activ forțelor ostile. Vasta acțiune de salvare a Gajațiului, a Insulei Mari a Brăilei, ori sal- varea unor mari instalații și agregate la Tîrnăveni cu prețul efortului a multe zile și nopți, eroismul oamenilor dus pînă la uitarea de sine — iată doar citeva elemente care fac din cartea celor doi cunoscuți scriitori — prin adevărul profund de viață cit și prin stilul direct, alert — un model de literatură, în genul reportaj, nesofis- ticală. I. D. TEODORESCU loanld Romanescu : „POEME" Este greu să încerci o judecată de va- loare despre un poet care mai nutrește idee a infantilă că renunțarea la punctuație ar aduce un spor poeziei pe care o scrie. Teribilismele acestea, la modă acum mai bine de o jumătate de secol, nu pot azi decît stîrni zîmbete. Să ne consolăm totuși: titlurile și primul paragraf încep cu literă mare iar uneori — rar ce-i drept — mai în- tîlnim și cîte o virgulă, semn că poetul n-a uitat cu totul normele ortografice, puțind nădăjdui în viitor la un progres, adică la deprinderea și părții a doua a abecedarului, cea cu litere mari. Poemele sînt foarte scurte (tensiunea unor atari mijloace mult prea mare ca să reziste la, să zicem, două pagini) și majori- tatea poartă în loc de titlu trei stele ase- menea unui coniac veritabil. Poetul vrea să fie și pe această cale neconformist. Ce păcat că atitudinea lui vizează doar exte- riorul, fără să atingă substanța lirică. Con- jur pe oricine să ne spună de ce emoție, de ce fior liric este pătruns la citirea urmă- toarelor versuri: „fnălfimi oase pe zăpa- M / abia trezitii pura tirlndu-se / fericit se spune / viu nimeni acolo nu se dăruie! I apă și sare din umblătoarele răni I pe dru- mul cuceritorului al cărui chip e mister, (am dat de o virgulă, victorie), / cînd vouă mă-nchin / in arbori izbită de vfnt se-nchi- de o ușă / uretnd schilodul prin întuneric* (p. 77). E vorba de un poem pentru că e pe o singură pagină iar între el și strofele an- terioare și cele posterioare apare emblema coniacului iar ia cuprins, alături de stele, și primul vers. Dacă totuși de alte poeme te-ai putea apropia oarecum, nefiind total lipsite de in- teres, lirismul din ele nu se decantează nici la o repetată lectură. Poezia, dacă există, ni se refuză sub încifrarea voită a limba- jului, Ca majoritatea poeților tineri de azi 92 ți loanid Romanescu îți închipuie, în per- spectiva unei false optici, că adevărata poe- zie se ascunde în ermetismul cultivat. Ei Uită, deși lecția lui Ion Barbu stă mărturie, că ermetismul, ca să fie îndreptățit, trebuie să potrivească limbajul la substanța lirică, adică la umbrele conștiinței ce sînt transfe- rate în poezie. Umbrele sînt ascunse, nu cuvintele care pot fi foarte limpezi. Artifi- cialul verbal ucide poezia. loanid Roma- nescu ne oferă doar aecst ermetism căutat, căznit, făcut cu tot dinadinsul, joc steril dc cuvinte : „Recoltă prea de floarea soarelui,/ n-ai mai rămas decît un lan de fevt / dar cine pînă la urmă fără a fi perfid l ca spu- ne mulțumesc pentru sfnpcie rece" (p. 75). Ar fi inutil să mai cităm. Asemenea aces- tei strofe sînt majoritatea versurilor din volum. Un dezolant pustiu liric. ION MNX/M Ion Scurtulescu; „C1MPIA" Ața cum a mai fost remarcat această carte nu aduce nimic „nemaiauzit, ba, dim- potrivă. apare tentația, pe alocuri, de a re- cunoaște unele tipare cunoscute dintr-o în- treabă literatură. Ele sînt însă puțin evi- dente, poate tocmai pentru că însuși auto- rul, știind foarte bine că nu spune nimic „nemaiauzit" (ceea ce pare eă nici nu i-a fost intenția), s-a priceput foarte bine să Ie evite, să le depășească. Renunțînd parțial la mijloacele tradiționale dc construcție, au- torul lasă, inițial, impresia că în loc de-a ne „dezvălui" o lume, vrea s-o „învăluie", preferînd, în locul definirilor exacte (situa- re în timp, în spațiu, caractere) o anumită tehnică a sugestiei, a subtilei aluzii. Este un fel de „exorcizare" a realului, anume, locu- ri, personaje etc.. sînt numite cu zgîrcenie sau de loc, autorul alege mai degrabă con- strucția perifrastică sau pronominală: „M-am dus unde mîncau toți, în încăperea pustie de acum cîteva seri,.sau: „Cînd îl auzi pe-ăsta, al meu se întoarse cu spatele și coborî..Pe de altă parte, numele per- sonajelor apar de cele mai multe ori fără alte determinări, astfel îneît doar urmărirea foarte atentă a contextului ne poate spune dacă cel numit este copil, profesor etc., băr- bat sau femeie etc. Procedee care, pe de-o parte, concentrează atenția lectorului, iar pe dc altă parte fac să sporească ambiguitatea cărții în caro definirile sînt mereu întîrzia- te, amînate, întinse cu economie de-a lungul celor patru capitole ale ei. Treptat însă, aceste amănunte se „se- dimentează", se adună, limpezind. în fine, fără ostentație, un mănunchi de personaje, un sîmbure dramatic. Dramatism care apare nu atît din rela- ția dintre personaje, cît generat de o anu- mită atmosferă, „stare", care, ea, intere- sează în primul rînd Cîmpia — mereu bîn- tuilă de viaturi, mereu înghețată de ger. străbătută de copii pretimpuriu maturizați, fugiți de-acașă, naivi sau răi, bătrîni sau tineri, unii învățînd pe ceilalți, ei înșiși ra- tîndu-ți viața, trăindu-șl-o în gol, mereu amăgiți. Aproape fiecare personaj eșuează în ceea ce întreprinde .în visele sale, în mi- cile sale ambiții. Vidul existenței umple intervalul dintre „împreunare" și moarte. Această obsesie a eșecului, a sfîrșitului este dominantă în carte. Eforturile de-a o eluda sînt inutile: „Copilul meu mă întrebă atunci dacă e adevărat că omul acela firav moare. După ce-î răspundeam, tăcea înde- lung, căci mergeam alături, gîndindu-ne. Zadarnic crezusem că voi apăra o singură făptură de gindul morții." De unde și tona- litatea gravă, tristețea multor pagini. Pa- ralel, deși nu cu aceeași intensitate, gindul „împreunării", act regenerator, la celălalt pol al acestei „cîmpii nesfîrșite". Finalul cărții este, în acest sens, semnificativ; „Odată cu însurătoarea, latan și cu ne- vastă-sa își botezau fetița. Priveam norii care nu mai conteneau, șl vîntul blestemat, ți aș fi gîtuit, aș fi călcat vîntul nemilos ea pe burduful turbat dintr-o poveste veche" Semnificativ atît pentru sensurile pe care le aduce, cît și pentru relevarea stilului me- taforic, minuțios elaborat, generînd nu rare ori o autentică poezie. P. VO‘NEh 93 OMAGIU LUI ALECSANDRI România literară nr. 29 pe 1971 este închinată aniversării marelui scriitor, înte- meietor de limbă ți Simțire românească care a fost VaaHe Alecsandri. Dintre stu- diile eseurilor, articolele și comentariile consacrate poetului amintim: Poet națio- nai de ^erban Cioeulescu, Rege al poeziei de Edgar Papa, Exeg monumentum de Mihai Beniuc, Rezonanțe actuale de Nicolae Ciobanii, Poet și luptător de Vasile Netea, Fondator al României literare de Emil .Mânu, Coana Chl- rița, actul i, o versiune posibilă de Sorin Titel, Adio la Chirița de Șerban Boarfă, deci un impresionant grupaj care subli- mară rezonanța numelui marelui scriitor în Contextul literaturii actuale. Următoarele rinduri semnate de Vasile Netea ar sinte- tiza ideile cuprinse in acest remarcabil nu- măr: „La 150 de ani de la nașterea sa, aricit ar fi de depășite unele din formu- lele ți expresiile sale poetice, oricit de nu- meroase imperfecțiunile sale literare, — re- levate adeseori de unii din criticii noștri — Vasile Alecsandri rămfne ceea ce a fost tot- deauna : unul din marii poeți români, unul din marii luptători, un permanent izvor de optimism, și mlndrie românească, de devo- tament și elan patriotic". V. GĂNHâ SINTEZE * Se înmulțesc lucrările critice de sin- teză, ceea ce înseamnă că lucrarea criticii literare a depășit stadiul monografiilor pe scriitori. După Clasicismul românesc de D. Păcurariu, lucrare atit de discutată, după Istoria literaturii române între 1900—1918 a lui C. Ciopraga, alit de puțin discutată, după Romantismul Vere: Călin, Mircea An- gelescu publică lucrarea Preromantismul românesc, iar Viorel Alecu tina consacrată Curentelor literare din literatura română. Cea dinții lucrare se impune prin bogata informație pe care se întemeiază și prin cla- ritatea ți eleganța expunerii. De multă vre- me n-am mai citit o carte de critică și is- torie literară atit de antrenantă, AL Piru, in România literară, sublinia că această lu- crare e scrisă 'impecabil-. Astăzi numai doi Cărturari scriu in felul acesta : Al. Paleo- logu (Spiritul șl litera} și Dinu I. Pillat (Mozaic literar). Noțiunea de preromantism și cea de preromantic s-a utilizat frecvent la noi ți fn alte literaturi, dar nimeni n-a miniaturi critice * încercat să-i definească diferența specifici. Mircea Angelescu precizează ți epoca pre- romantică (1910—1830} dar mai ales subli- niază elementele ce deosebesc preromantis- mul de romantism. In mod curent, prero- mantismul, mai ales in practica școlară, era considerat ca o simplă prefață a ro- mantismului. Autorul risipește acest loc co- mun ți distinge, cu finețe, nuanțele speci- fice ale preromantismului. Cartea e com- pusă în două părți mari; a) . Epoca acumulărilor (4 capitole: Preromantismul, Cultura ți literatura ro- mână in a doua jumătate a secolului al XVUI-lea, Poezia la sfirfitut sec. al XV11I- lea ți Traduceri din literatura europeană Ia sflrțitul sec. al XVHI-lea ți începutul seco- lului al XlX-lea). b) . Epoca realizărilor, cu următoarele subdiviziuni: Elementul preromantic în literatura arigimiM, Cadrul preromantic fn poezia epocii, Trei teme fundamentale ale preromantismului, Preromantismul și ilu- minismul, ți Există o estetică prero- mantică 7 Procedeul autorului de a pomi de la prezentarea generală a temei ți numai apoi de a demonstra afirmațiile, mi se pare adecvat In cazul de față. Subliniind că pre- romantismul e mai puțin înzestrat cu „poe- tici" decit orice altă scoală sau curent lite- rar, autorul afirmă ; „toată estetica prero- manticilor este, fn mare, dominată de che- marea către ceva nou, către un orizont ne- cunoscut incă, intuiția unor forme nai ale sentimentului ți chiar ale conștiinței, insu- ficient sondate ți cunoscute, dar spre care se orienta toată disponibilitatea sufletească a noilor generații, face ca opera lor să fie *) Mirese Angelescu : Preromantismul roma- nesc — Minerva — 1971 Vioret Alecu : Curentele literare in Ht«»- tura rom fi nil. Ed. didactEcS si pedagogici 1971 94 st râbuttiîZr de un vag fior al nedefinitului, lărgește aria cuprinderii dincolo de obiectul propriu-zis al excursului literar in sine pre- I gătindu-l să înțeleagă fi alte valori (pag. I 259). !n temeiul acestei lucrări, istoriile li- terare privind prima jumătate a secolului ' trecut t»r trebui sâ-ji revizuiască nume- roase capitole, Aflăm că lucrarea e o teză de doctorat și ne exprimăm regretul că nu | putem citi și alte lucrări de doctorat de I același nivel. Viorel Alecu precizează, cu modestie, , că lucrarea sa Curentele literare în litera- tura română are un caracter didactic fi deci se adresează elevilor, studenților fi profe- sorilor de limba română. Precizăm de la în- I ceput Ca structura didactică a unei lucrări nu-i scade valoarea, dimpotrivă. O astfel de lucrare e de o mare utilitate nu numai pen- tru trebuințele școlii de toate gradele, ci și pentru marele public iubitor de literatură. De ce ? Răspunsul e simplu : pentru că iși i Zăcuseră ioc tot felul de confuzii in acest domeniu. Viorel Alecu precizează sfera no- țiunii de curent literar și le studiază pe cele din literatura noastră in contextul lite- raturii europene, cu subtile disociatii și pre- j cizări. In definiția curentului literar pon- derea cade pe cauzalitatea social-istorică și concepția estetică. Nedumerește concluzia la care ajunge autorul cu privire la sămă- nătorism și poporanism : „Sămănătorismul fi poporanismul, mișcări ideologice cu în- rluriri vizibile în literatura de la începutul I secolului al XX-lea, datorită inexistenței unei concepții estetice unitare pentru re- prezentanții fiecăruia dintre ele, nu sînt to- tuși curente literare" (pag. 93). Afirmația contrazice cea mai mare parte a istoricilor literari de pină acum. Afirmația e discu- tabilă — chiar Al. Piru, in prefața cărții o infirmă — căci cele două curente literare au avut un foarte mare ecou în epocă, au mobilizat un mare număr de scriitori, au avut doi mari îndrumători (N. lorga fi G. fbrăileanu) fi mai ales inrluirea lor s-a pre- I lungit mult peste epoca in care s-au afir- mat. Dense menea nu vedem de ce Junimis- mul nu e tratat, căci se știe că in practica îeolard junimismul e primul curent literar de mare amploare. Tudor Vianu afirmă : „Sarcina istoricului care iși propune să stu- | dieze dezvoltarea acestui important curent । literar ai renașterii noastre literare în figu- * rile și operele lui, este ușurată de faptul I că, de la început, ea se sprijină pe consen- sul mai multor voințe șt că tot timpul o puternică personalitate îl domină. T. Vianu; Scriitori români, pag. 139. Autorul are o părere diametral opusă „Cu tot rolul hotâritor în dezvoltarea litera- turii române din a doua jumătate a seco- lului trecut, Junimea este în afara oricărei integrări obiective în sfera noțiunii de cu- rent, societatea însumînd membri avind concepții eterogene despre literatură, de la romanticul Eminescu pînă la realistul Cara- giale, agresiv antiromantic" (pag. 9) Noi ră- mînem la părerea veche. Cu aceste rezerve, subliniez incăodată utilitatea acestei lucrări, scrisă cu simț de răspundere și dovedind o profundă cunoaf- tere, pe întinsul ei, a literaturii române C. V. MtHALACHE PETRE BOGDAN S-a stins din viață la 6 iulie 1971, poetul Petre Bogdan, care Intre anii 1934—1937 publica în revistele luceafărul (Timișoara) și Hotarul (Arad) versuri in- teresante și recenzii ocazionale de vădită vocație lirică. Studentul de atunci, originar din Pesac, avea o aplecare deosebită către tendințele moderniste de a folosi neolo- gisme și rime inedite și o bogată paletă cromatică, dar inspirațiile sale erau mult strunite de o atitudine etică excesivă. Re- marcabil mai ales în pasteluri, cui poetului cu reflecțiile sau cel puțin cu preocupările lui, se face mereu simțit, chiar și atunci cînd vrea să insiste asupra cadrului, ca în această Noapte bănățeană din care repro- duc primele două strofe: „De-un ceas căzură plușuri, fn noaptea bănățeană, din ce fn ce mai grele, ca, apoi din belșug, s-atlme sfirtecate pe uriașul rug ce-aprinse tot apusul și-acum spuzește — rană ; In pusta înrodită, lumina nopții scade din plaiurile grele de sine și rumâni șt se prelinge molcom în funduri de fdntini, dospită in hodină agrastă de balade. Deși redus, universul tematic al unui poet care a renunțat poate prea de vreme și nemotivat la meșteșugul ingrat ai versi- ficației și-a consolat neliniștea sfîrșitului într-o primăvăratică. Grădină de spital: „Ah, atunci voi dormi pe narcifi, iar pe scuturi de frunze vor trece visurile: oștenii uciși duși pe umerii tărîmului rece în anotimp de-aldmi șt ir iși.,. In amintirea celui care scria versuri dc sensibilitate mîngîindu-și visurile, regre- tul nostru li va pomeni deacuma numele. N. 7. 95 PETRU JECZA — ELEGANȚA ȘI EXPRESIVITATE ÎN ARTA MONUMENTALĂ Ăimbafut artistic în plastică cunoaște la noi, in ultima vreme, amploare in di- recția polivalenței stilului fi expresivității formei. Sculptura, poate mai mult dacii pic- tura, fn cazurile fericite, bineînțeles, a pre- luat echilibrul și culoarea tradițională, îm- bfnîndu-le în mod armonios cu îndrăzneala, făcînd din spații inerte atribute ale dina- micii pe verticală fi în profunzime. Desti- nată omului modern sculptura, in special cea profesată de tindra generație, împli- nește un deziderat estetic firesc, prin care sufletul, emoția noastră artistică, se mode- lează către perfecțiune, către elevare spi- rituală. Fost elev al regretatului Domul Ladea. la Cluj, Petru keta promovează o profe- siune de credință confundată cu vocația ar- tei autentice. Intre anii 19G9—1970 a expus lucrări la Jaloanele oficiale de Pictură ți Sculptură ți 4rtă decorativă de la Bucu- rești fi Timișoara. A participat la expoziții colective în țară (Timișoara, Sf, Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Galați) și peste hotare (To- rfno, Novi-Sad, Belgrad, și fn B. F. Ger- mania). Printre succesele tlnăruliil sculptor se numără : premiul concursului național pentru monumentul brigadierului de Ic Bumbești-Livezem (1968), premiul pentn bustul savantului KffrOsi Csorna Sdndoi și medalia Meritul cultural cl. (1969). Petru Jecza acordă o mare importanți temei și mesajului lucrărilor sale fi îl preo- cupă îndeosebi două elemente: forma rea- lizată prin modelarea dinamică, prin, cio- plirea și modelarea volumului in spațiu, precum fi sculptura spațială, obținută din elemente realizabile pc cale industrială, Re- cent a expus lucrări la expoziția omagială închinată semicentenarului PCR la Bucu- rești („Descătușare1') și la Timișoara („Pro- test" și „Victorie"). Petru Jecza e un artist polivalent fn planul ideatic, artist care transfigurează gînduri si forme în ceea ce am putea num: farmecul țîșniril. fn lucrări ca : Zbor, (Pro- iect de monument), Dinamica unirii etc. in- tiinim ca pe un leit motiv, țișnirea către frumos, către înălțimea uneori nedisimulată a jirti. Jecza iyl dedică arta ab initio omu- lui, necesității cotidiene de frumos, prin ele- ganță șl expresivitate in arta monumentală 1. VELICA6 96 OH Redacția : Timișoara Piața V. Roaită nr. 3 Telefon: 333 90 Administrația București Șos» Kiseleif nr. li Manuscrisele și oriei corespondentă scrisa citeț pe o singura parte a hirtiei cu indicarea adresei exacte a expedi torului, se trimit pe adresa redacției Manuscrisele nepublicale nu se restituie Tiparul executai sub comanda nr. 1534 întreprinderea Poligrafică Banat Timișoara Calea Aradului 1/A R. S. România 42907 | Lai 7 —