_ colectivul redacțional —— Al. Jebelcanu —, redactor șef Anghel Dumbrăveanu — red. șef adj. Andrei A. Lillin, Sorin Titel, Cornel Ungureanu, Dam lan Ureche Ion Velican — corector Prezentarea artistici : ANA MARIA BAUMEISTER ORIZONT REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMÂNIA CUPRINSUL Centenarul tiayterti lui Lenin MIHAI Z1MAN: Lcnin și arta .................... “ ■" — “ " VALER/U GORUNESCU; întregire în arcușuri .. .. •• ■ • — • • "■ WILIAM MARIN; Contribuții la istoricul răspindirii ideilor leniniste în Banat f.entn in conștiința popoarelor RIGOR BORODULIN : (U.R^.S.) .....................- - - LANGSTON HUGHES (S.U.A.) .........- - - - - ............ JOSE MUNOS-KOTA (Mexic) *** ................... - ........- JOHANNES R. BECHER fR D. Germană) ................. - - - ALl SANDAR DJAFRI (India) t *** ........................ - - - VICTOR EFTIMIU : Semnalele so sting pe promontorii •• •- ■ . GEORGE SURU ; Drumul, Floarea de fum ................ ..........- — MATEI ALEXANDRESCU : Sonetul XXXVIII, Sonetul LVI - ........... DARIE NOVACEANU: Cind mor cuvintele .......................... - -. LUCIAN BURER1U : Ultima simfonie a lui Becthoven .. .. ... ■ ■■ ION JURASCU : George, misteriosul vizitator .. .. .......... ■ - — GEORGE PĂUN: Istorie .................. .. .. ... - ... - ....... ~ AL. POPESCU NEGURA: Oră grea .. .. .............................. - .AL. JEBELEANU; Poetul Grigore Popiți la "V de ani ............. GRIGORE POPIȚI : Păcurarul cintă, A plecat bădița sus. Cin tec de primăvară. 3 r 8 ÎS 15 16 17 17 18 19 22 33 23 24 33 33 34 38 40 Medalion liric feminin CONSTANȚA BUZEA: Nume .....................- .. GABRIELA IO AN : Ceață ....................... CORINA SEGMAR: Virsta primei iubiri............ MARIANA VASILE: Fantastic - ...................- - ANA SELENA : Ca o pasăre ce și-a pierdut pădurea alerg FLORICA MERUȚA: Ceas tirziu ....................... ELY RADOVAN : Pasărea măiastră ... .. .............- ARA MICȘAN: De ce? ............................... STELA CORA: Prea mult alb ......................... .. 45 45 4« 46 47 47 46 49 49 ALEXANDRA INDR1EȘ: Jocul — motiv structural ... ................................. h IV. MART1NOVICI; De unde puterile acestea dc taină ...................... - • 55 PETRU M. HAȘ: Ianuarie ........................ - - ... - .................... 55 EUGEN APOCA: ..................................................................- 56 BODOR PAL: Limbă maternă, în romănește de ALEXANDRU VAJDA .. ■- 5$ DUȘAN PETROVlCl: Gindul meu, Echilibru, Voi nu m-ați întrebat. Autumnală 57 ANDREI A. L1LLIN: Peter BARTH......................................... - 59 Din literatura universală ANDREI IONESCU: Fantasticul terapeutic al lui Cortazar .......................... 1 JULIO CORTAZAR: Continuarea ceremoniei, Idolul din insulele Ciclade, în românește do MON1CA NEDELCU ......................................« - 58 Cronica literară CORNEL UNGCIREANU ; Zaharia Stanca : „Vînlul șl ploaia"......................... 71 ION MAXIM: Ion Horea; „Calendar" ............................................... 74 Comentarii critice $ERBAN FOARȚA: In jurul eintice-lor țigănești — .. — ......................... ■ ■ 76 Cronica limbii ȘTEFAN MUNTEANU; Limbajul poetic — o altă limbă? .................„ - - ?» Blocnotes cinematografic SORIN TITEL: James Dean sau stigmatul singurătății ............................. 63 Istorie literară — documente ION NEAȚA: Octavian Goga și Ady Endre .. — .......................- .... 64 MIRCEA HANDOCA: Cora Irineu ...............................- ................... 66 Cărți-reviste MARCEL CORNIȘ-POP; Ion Bănuță : „Panorama sărutului" ... ... ... — .. 90 SIMION BĂRBULESCU : Veronica Porumbacu : „Porțile" și „Drumuri și zile" 91 ION POPA: Iv. Martinovici: „Ca să fii stea" ................... .. ... — 92 E. A.: Constantin Știrbu; „Contraste târzii" .................. .. — 93 TU DO R VILCEANU: leonida Secrețeanu: „CinteC pentru Prometeu" .. ... 93 EUGEN MICU; Gabriela Melinescu: „Bobinocarii" — ............................. — 94 Miniaturi critice V. GANEA : Mii de propuneri și de întrebări, Limbă și literatură nr. 21, Confe- siuni literare ... .. . ................................. 95 1. M,: O nouă direcție în plastică ? O nouă „Tribună", Mărturia generației — 96 CENTENARUL NAȘTERII LUI 5: LENIN LENIN Șl ARTA MIHAI ZIMAN „VIsta țl opera Iul V. I. l.cnln constituie un înalt exemplu de *!“• jire devouu a clasei muncitoare, a oamenilor muncn. de fermi- tate politica, de glndirc cuteiJtoare; el a intrat In istorie ca o personalitate remarcabilii, pasiunală pentru ceea ce era nou tn jv- in1u și glndirea socialii a epocii sale, cu un larg ori ronț de cunoaș- tere st înțelegere a cerințelor dervoltârii soclelăiii omenești, a pmjjrr ca să-i spun ce face George. în port, miros de iută putredă. Aceleași pancarte pc care era scris „Nu fumați". Am ocolit baloturile și am ajuns pe plajă. George, entuziasmat, a spus cu voce tare „Am sosit** și s-a ridicat din cărucior. Stătea in picioare în fața mea arătindu-și caninii nefirești de mari. Am ris puțin, și el m-a cuprins cu miinile lui subțiri, gata să mă sugrume și mi-a spus „Bravo prietene". Luna s-a ascuns după copaci și noi nc-am dezbrăcat ca să putem înota mai ușor. George mă eclipsa cu statura lui impunătoare și se plimba, Mteptîndu-mă. Cind am fost gata, George a privit căruciorul lui de invalid și s-a aruncat în valuri. Eu, după el. Era într-adevăr un campion la inot. Ma depășit cu citeva sute dc metri. George căuta vasele acolo unde le lăsase și l-am auzit strigind că nu le găsește. Eu am obosit, și cum eram în largul mării, l-am strigat să mă ajute ți el mi-a aruncat o nucă de cocos ca să mă pot sprijini pe ea. M-a salvat de la înnec. Țineam cu dinții de nuca de cocos și m-am rugat să nu se spargă. George s-a întors și mi-a spus că vasele au dispărui. Dialogul a fost scurt și mi-am dat seama că suferă. Am ajuns la mal, repet, grație lui George și nc-am îmbrăcat. George mi-a spus că n-are rost să fiu prea trist că vasele se vor întoarce înapoi, dacă nu astăzi, mîine, dacă nu mîine, atunci poimîinc. Mi-a spus că probabil le-a luat cineva ca să călătorească cu ele. Ceea ce e sigur e că o să fie aduse inapoi. Și în ultima instanță, George sc pricepe să mînu- iască orice fel de ambarcațiune, așa că situația nu era disperată. Ne-am îmbrăcat și George a fugit citcva sute de metri ca să se în- călzească și eu ii admiram fuleul. Mi-cra teamă că George își va da ■ seama de inutilitatea mea și mă va ignora. în sfîrșit, George s-a urcat în cărucior și am plecat. Bat clopotele. — Am trecut în noul an George, La mulți ani ! — I-a mulți ani, mi-a urat, vesel. Am continuat să mergem dar la primul colț a apărut un paznic care ne-a oprit. — Bună seara, ne-a spus. — Bună seara, i-a răspuns George. Paznicul minca bomboane și pc un ton indiferent ne-a cerut actele. — Nu am, i-am spus. — Nici eu nu am, i-a răspuns George. Am conversat puțin și i-am spus că pe mine mă cheamă George, iar pe domnul din cărucior il cheamă tot George și că am dori să ne lase în pace ca să nu începem noul an cu un semn rău. George i-a spus că noi nu deranjăm pc nimeni și că sîntem ca niște fluturi care trăim numai un an, de la 1 ianuarie pînă la 31 sau 31 decem- brie. Pe un ton autoritar ne-a invitat să-1 urmărim și cu cu George ani devenit neliniștiți, Știam că acolo ne va aștepta răul, că ni se va vorbi urît și cine știe, vom fi bătuți. Mă uitam la ochii lui George și mă gindeam că poate ei se vor înroși dc plîns. Nu am făcut nimic rău, doar că nu ne putem justifica identitatea. Nc-a condus pe niște coridoare întunecoase și am intrat într-o încăpere unde se mai afla o fată de 16 ani care-mi părea blazată și cinică, Mă plimbam ORIZONT « cu George de jur-împrejurul încăperii și un ofițer ne-a chemat in cabinetul său, privindu-nc lung. Se răsti ți ne înjură și apoi ne spuse că el ar pune la zid oameni ca noi dacă ar fi voie. Eu l-am privit pe George cu teamă că se va revolta. Am văzut cum îi tremu- rau mușchii feței și mi-era frică că va izbucni. Ofițerul ne mai în- jură de cîteva ori și repezindu-se la George, ii smulse căruciorul. Geoițc rămase in picioare spre stupefacția ofițerului. Acesta se re- voltă și mai tare și-1 împinse pînă in perete, spunîndu-1 că e un far- seur. Ofițerul se mai gîndi vreun sfert de ceas, agățindu-și mina stingă care nu avea degete, de cîteva dosare. Spre nemulțumirea mea ofițerul începu pe un ton foarte cald, deschizînd gura, care-mi părea ca 0 peșteră. îl dojeni pe George prietenește, apoi îi spuse că el e un băiat bun ca toți ceilalți, că poate realiza multe și că n-are rost să-și piardă timpul cu fleacuri. George începu să se plimbe și se însenină dînd din cap în semn aprobativ. Eu priveam figura hi- doasă a ofițerului și-mi venea să-1 zgirii cu unghiile. 11 bătu pe umeri și George se lăsă convins. Apoi, solemn, George își luă rămas bun de la el, ignorindu-mă, și plecă uitîndu-se indiferent către scaunul meu. Casa se cutremură și eu am strigat, aproape fără glas, numele lui George pentru că indusese deja ușa. Mă cuprinse o amețeală, n-am mai auzit nimic; eram cu ochii impăiejeniți de groază și peste puțin timp, doi străini mă luară de brațe și mă scoaseră afară reze- mindu-mă dc un gard. Printre pleoapele lăsate am zărit toate gea- murile aprinse, auzeam clinchete de pahare care se aglomerau in urechile mele. Auzeam sute de mii de pahare ciocnite de mini fine și vesele și auzeam risete cristaline și fragile și mă gîndeam la pre- fect. El este singurul om care l-ar putea găsi pc George. O fi venit oare din Tahiti ? ORIZONT GEORGE PĂUN * ------------------------------------------ Istoria Se pierde-n neguri jirul ei de aur Și-i toarce timpul purpura spre noi. Sporind mereu al neamului tezaur Cu fapte legendare și eroi. Nu ani (lin calendare se așează Pe lespedea trecutului, uitați; De-a lungul vieții drumul luminează Mărețe fapte, oameni ne-nfricați. Răzbind prin secoli, cu lumina-i sfintă. Cum basme se petrec din tată-n fiu, Balade-o poartă, doinele o cintă, Zugravi pe fresce-n minăstiri — o-nscriu. Iji masa mea de scris de mă așez, Pe albul colii gindul să-l aștern, Nu știu de-s treaz sau dacă nu visez Cind lumi străvechi prin față mise cern. Dar știu că mina care poartă scrisul E-aceiași ce-a purtat cindva baltag ; Azi, înflorește harnic manuscrisul. Ieri, s-a-ncleștat pe flintă și pe steag. * Al. POPESCU-N EGU RA Oră grea Tn memoria TUcci melc Siraina Și-apleacă seara pleopele pe ape și tremură, de frică-n frunze, vintul; rugină-și pune, peste frunți, pămintul, izvoarele sint degete, pe clape. A săgetat o pasăre lumina și clipa in cenușe-i prefăcută !... Flori mici de aur cerul il sărută și crezi că s-a mutat, in cer, grădina E ora cind pe strunele tăcerii trec ginduri peste frunțile-ncălzite ; cind vorbele sint șoapte adormite, sa nu trezească lumile durerii. E ora despărțirilor eterne, cind viața, altă viață iți așterne. ORIZONT II AL JEBELEANU POETUL GRIGORE POPIJI LA 70 DE ANI onizoNT I-am cunoscut prima dată poeziile. Eram elev și citeam cu o neistovită curiozitate revistele literare. Mi-au rămas de pe vremea aceea in memorie aproape toate numele care semnau versuri. Mai caut și azi prin colecții poezii care mi-au făcut plăcere altădată, poe- zii ignorate de critica iiterară, recitindu-le cu aceeași emoție. Numele poetului Grigore Popiți il intilneam prin revistele bucureștene „Vre- mea" și „Universul literar". In Banat nu se mai tipăreau reviste li- terare. Mai apucasem doar ultimele numere ale revistei „Uu- ceafărul". Poezii se publicau doar in paginile culturale ale unor ziare și in revista de cultură „Pruncea". Grigore Popiți locuia pe timpul acela la București, nu trimitea ziarelor locale versuri, preferind să publice in revistele din Capitală, li ur- măream poeziile și pentru faptul că-l știam bănățean cu năzuința de a cunoaște tot ceea ce scriu scriitorii, și mai ales poeții, ridicați pe locurile mele natale. îl urmăream pi pentru că aduceau o anumită atmosferă bănățeană in care sufletul meu se regăsea, dar și dintr-o curiozitate literară. Am ajuns să-mi adun și o mică bibliotecă, incom- pletă, desigur, cu cărțile scriitorilor din Banat, invățind pe de rost unele poezii de C. Miu-Lerca, Dorian Grozdan sau Mihai Novac. Vo- lumele lui Grigore Popiți, nu le aveam. Numai din publicațiile lite- rare și din culegerea antologică „11 poeți bănățeni", întocmită cu atita gust de Ion Stoia-Udrea și ilustrată de Catul Bogdan, mă stră- duiam să-mi incheg o imagine asupra poeziei lui Grigore Popiți. De altfel, răsfoind colecțiile mai vechi dădusem peste poeziile sale din fragedă tinerețe in revista „Banatul", condusă un timp de Aron Co- truș, in „Românul" și in alte publicații. La început aveam impresia că imită poezia populară, de care m fără îndoială, inima lui e strins legată, apoi am descoperit că in pri- mele lui poezii se manifestă ca un poet modern, revoltat, cu accente sociale. Dragostea este motivul preferat al poeziei lui Grigore Popiți. Totuși, vibrația cea mai autentică a poeziei lui, după părerea mea, o acordă comuniunea cu natura, cu plaiurile almăjene, pe care s-a năs- cut și a copilărit. O poezie autentică, fără artificii, scrisă de un fiu de păstor îndrăgostit pentru toată viața de dealurile și codrii plaiuri- lor natale, de munții Semenicuiui, cei care au inspirat atitea poezii populare. Să citez o strofă din poezia „Cu turma-n codru4* : „Pădurea-yî picură încet Durerea ei, durerea lui, zl tuturor și-a nimănui în tristul fluier din brădet“. După război, Grigore Popiți s-a întors la Timișoara, unde fu nu- mit directorul Arhivelor Statului. Căci Grigore Popiți, ca mai toți scriitorii din generația sa din Banat, s-a pasionat de istorie, de tre- cutul Banatului, exprimindu-și și în această ipostază patriotismul, atașamentul față de popor, dragostea față de solul natal. Virgil Birou, Ion Stoia Udrea se situiază pe aceeași linie. Cartea lui Grigore Popiți „Date și documente bănățene1* este apreciată de Nicolae lorga și de alțî istorici. Nicolae lorga o considera ca una din lucrările cele mai valoroase de istorie bănățeană, tocmai fiindcă se baza numai pe do- cument. Ne-am cunoscut intr-o seară la Timișoara și de atunci s-a ci- mentat între noi o trainică prietenie, o prietenie care durează de vre-o 25 de ani. îmi citise și el versurile prin reviste sau în cule- gerea „Poezia nouă bănățeană11, prezentată de Virgil Birou, li plăcea să mă numească „cel mai tinăr poet din Banat* și pe el ■— și pe atunci! — „cel mai bătrin". Aveam multe să ne spunem : Popiți cu o viață încercată și diversă, eu cu mulțimea de visuri și de planuri pentru viitor. Poetului care cintase dealurile și codrii almăjeni nu-i prea plăceau cenaclele sau întrunirile scriitoricești mai largi, deși fusese cițiva ani in conducerea Asociației Scriitorilor Ilomâni din Banat. Discuțiile în doi îi erau mai la indemină. Putea să-și dezvăluie deschis gindurile intime, putea să-mi dezvăluie, cu timiditatea unui debutant, ultima poezie, supunind-o criticii mele prietenești. Poetul pastoral vibra acum cu emoție și candoare la toate trans- formările socialiste, la toate evenimentele poporului muncitor, la toate acțiunile nobile și tinerești. îmi amintesc că-mi citise două poezii despre primele brigăzi de muncă patriotică, despre euenimentui na- 2 ționalizării, despre cooperativizarea agriculturii. Scria așa cum le § înțelegea el și așa cum le simțea, dar, oricum, era un poet cetăfcan £ care participa cu întreg sufletul la lupta măreață și eroică a partidu- O lui din acele zile. Nu se desfășura o manifestare literară, nu se por- nea o înfiripare literară la care poetul Grigore Popiți să nu-și facă S simptu prezenta. yl publicat la suplimentul literar al ziarului „Ba- natul", la suplimentul ziarului „Luptătorul bănățean", a colaborat încă de la primul număr ale revistei „Orizont", pe atunci „Scrisul bănățean". A colaborat cu poezii originale și cu traduceri din creația poeților de limbă maghiară șl de limbă germană din Timișoara. Paralel și-a continuat activitatea de istoric. Numirea sa ca di- rector la Arhivele statului (direcția regională) imediat după 23 Au- gust a fost o inspirație fericită a forurilor superioare. Căci cine altul s-ar fi dăruit cu o mai arzătoare pasiune acestei munci, cu pasiune de poet și de istoric, intr-o vreme cind documentele fuseseră îm- prăștiate de miini nepricepute, ignorante sau răuvoitoare și unele ajunseseră prin piață drept hirtie de împachetat. Grigore Popiți a adunat documentele intr-un local, a alergat prin sate, prin orașele bănățene pînă le-a văzut, insfirșit, in siguranță și în ordine. In se- rile acelea, cind mă intilneam cu Grigore Popiți, nu-mi vorbea decît despre arhive. Și pe mine nu mă interesau in nici un fel. Pledoariile lui Grigore Popiți mi-au schimbat atitudinea, ir întotdeauna l-am considerat mult mai in virstă decît mine, dar nu-mi vine sâ cred astăzi că împlinește 70 de ani. Nici înfățișarea lui fizică, nici vioiciunea și curiozitatea spirituală nu-l arată de septua- genar. In părul lui nu sclipește nici un fir cărunt, obrazul încă își păstrează rumeneala de păcurar și... farmecul feminin ii inspiră versul. Păstrează aceeași pasiune sfintă pentru poezie și aceeași pa- siune pentru istorie. Noi, cei care am fost mereu alături de Grigore Popiți sau de „Nea Grigord", cum îi spunem în intimitate, nu putem distinge pe fața lui și pe fluierul lui crestăturile anilor. însemnările acestea n-au menirea să-i pună in valoare poezia, asta o vor face criticii cum de altfel au și făcut-o in ultima vreme Ovidiu Papadima. D. Micu, George Muntean și Nicolae Țirioi. în- semnările mele sint însemnările unui prieten. Im 70 de ani ii urez prietenului Grigore Popiți ani mulți și rigu- roși, ani bogați in poezie și in visuri ' ORIZONT ii I O B I H LI O G RA F1E Născut la 13 martie 1900 in comuna Pătaș, jud. Caraș-Sevenn. Lucrări publicate I, Poezii 1932 Glasul sufletului și ai trupului, Editura „Unirea ro- mână" Timișoara. 1935 Cintece din fluier. I. cu gravuri de Catul Bogdan. Edi- tura librăriei „Cartea Românească", Timișoara. 1944 Cintiw din fluier, II. Himnicul-Vilcca. 1945 Drațioste, cu gravuri de Marcel Olinescu, București. 1SN58 Ciateee iitn /taier, volum antologic, cu prefacă dc O vi- $5 diu Papadima, Editura pentru Literatură, București. II. Istorie fi arhivistică 1935 Romanitatea „Graniței militare bănățene" (Extras din „România Militară”. București). 1939 Date fi documente bănățene. Timișoara. 1950 Conspectul arhivelor din Banat, Editura Direcției ge- nerale ă Arhivelor Statului, Bucureștii 1952 Indicele cronologic, nr. 24. Voi. 1 (acte din 1728—1800). Editura Direcției generale a Arhivelor Statului, Bu- curești. 1955 Indicele cronologie nr. 24 voi. II (acte din 1801—1810. Aceeași editură). 1957 Mișcări de rezistență fi răzvrătire in Banat in anii 1774—1775 (Extras din „Arhivele Statului, 125 ani de activitate, 1831—1956", București. III. Diferite lucrări publicate in următoarele antologii fi culegeri. 1938 AntolOpid învățătorilor in literatură, întocmită de B. .Iordan, București. 1942 Antologia 11 poeți bănățeni, întocmită de Ion Stoia- Udrca, Timișoara. 19.58 Material literar pentru repertoriul echipelor de ama- tori. Editura Casei regionale a creației populare, Ti- mișoara. 1984 Rapsodie in August. Aceiași editură. 1964 Virala de foc... Aceiași editură. 1965 Caiet literar, editat de Comisia regională de organi- zare a „Lunii cărții” la sate. Redactor dc carte : Mircea ȘerMnescu. 1965 Laudele soarelui, Editura Casei regionale a creației populare Banat. Redactor de Carte : Anghel Dum- brăveanu. 1968 Almanahul educației, Redactor Petru Vintilă. Editat dc revista „Colocvii" București. 1969 înfrățiți iu muncă fi viață. Editat dc Frontul unității socialiste. Consiliul Județean Timiș, IV. Colaborări la reviste: Flacăra (1922), Lumea copiilor. Universul literar. România militară. Revista fundațiilor. Vremea, Viața militară și Albina din București, Cronica ilus- trată (1922), Românul (1925), Banatul, Fruncea, Luceafărul, Prichindel, Suflet nou și Orizont (Scrisul Bănățean) din Timișoara. ORIZONT ORIZONT „ GRIGORE POPIȚI w ------------------------------------------ Păcurarul cîntă Chiot de voinic Sus pe Semenic ... Zările-n/loresc, Florile vorbesc, Peșteri amuțesc, Ciute chicotesc. $i el cintă, cintă, Dorul și-l frămtntă. Pentru turma lui. Zestrea codrului, Pentru mindra lui, Sora soarelui. ti ascultă grai Îngerii din rai, Vulturii m zbor, Apa din izvor, Ceru-ntinerit, Codrul lui vrăjit. ... Floare de bujor, Fai nicicind nu mor. 1943 *------------------------------------------- A plecat bădița sus A p/ecat bâc/ifa sus, Sus la stină și mi-a spus, Că-mi ia dragostea cu dor Pină-n virful munților. A plecat cu dorul lui Pe cărarea vîntului. iarbă grasă unde-o fi Acolo va poposi. In adine de codrul des, Ciute la izvor cind ies, Fluierul cu doinele Mingîie poienele. Vremea bunâ-i mu e rea, Batiea-n samă nu o ia, Turma dragă, dor cu foc, Vid tot duc din loc în loc. J955 * Cinice de primăvară Rid mugurii aprinși de stropi de soare Și iarba ride veselă-n poieni... O, inimă, răspunde-mi ce te doare ? De ce de primăvară tu te temi ? Te temi c-o pierzi ? Ea-ntr-una o să vie ? Din wisul tău ciopli-va jucării ... Ar« plinge, nu, căci nimenea nu știe Ce-i primăvara-nscrisă-n veșnicii. Mai înflori-va-n primăvară-o floare ? O. inimU-nnoiri din tine chemi ... Rid mugurii aprinși de stropi de soare Și iarba ride veselă-n poieni. 1057 * Sărutul Temperatura inimaginabilă a soarelui atrage cintecul inimii mele și-i potențează incandescența în prutul t/estiuîrșirii. Sărutul luminează Universul. 1970 ORIZONT O TENDINȚĂ A PROZEI FEMININE— AUTODIZOLVAREA DANA DUMITRIU Categoria literară ambiguă, proza feminină, se definea altădată prin exclu- sivitatea unor teme, printr-o structură stilistică aparte. Ea a fost socotită mult timp ca produsul definitiv al unui lirism subjacent care nu putea finaliza valoric in cîmpul poeziei si prejudecata aceasta formată după lectura unor edulcorate maculaturi romanțioase semnate cu ifos de scriitoare exuberante, a minimalizat temeiurile valorice ale literaturii femeilor dind termenului un sens peiorativ. Și azi cind o lucrare primește un asemenea calificativ, se in- sinuează un gest ironic sau în cel mai bun caz se indică o oarecare îngăduință Critică. Și totuși, proza feminină iși circumscrie într-un mod evident o anu- mită viziune asupra vieții, o anumită sensibilitate a comentariului epic și a cunoscut, dacă nu egală măsură, cel puțin cu proporțională intenție, timbrul artistic al iuicidității, al observației exacte, concentrate, obiective, al nuanțatei earacterotogii, al patetismului reținut. Din păcate termenul adună toate direc- țiile și experiențele fie rele, fie bune, de la cele care exaltă sentimentul sau elogiază senzualul, la romanticele afirmări ale dreptului la egalitate și la încurajările viguroasei independențe socialo și morale a femeii, de la dez- lănțuirile unor furtuni lirice la rarefierea vaporilor languroși ai sensiblerci subtile, palide ele. Din pricina subiectivismului excesiv numeroase cărți ale scriitoarelor stau sub semnul tezismului, alteori dintr-o notabilă elasticitate stilistică se ajunge la confuzie a genurilor foarte pronunțată. Dar climinînd din discuție cazurile de feminin literar și păstrînd doar literatura feminină putem deosebi elementele ci valoroase estetic: înclinația spre lătur a emoțio- nală a conflictelor, interesul declarat pentru expresivitatea personajului, dila- tarea ambițioasă a analizei, rafinarea senzuală etc. Pierind de la aceste justificări teoretice putem constata cu ușurință o tendință aproape generală a literaturii feminine dc a se infirma, de-uș ca- mufla structura intimă, Azi ca încearcă să șteargă diferențierile care ar des- părți-o de proza scriitorilor, deși privitâ in desfășurarea ei diacronică isi găsește lesne limitele caracterizării, o sferă proprie de accepție față dc care se pot opera disocieri, se pot stabili mutațiile calitative, evoluția sau involuția. Pentru a intra in literatură fără semnul ei marcant proza feminină ac- tuală mimează sau asimilează organic, după posibilități, scrisul viril, obiecti- varea și rigurozitatea lui stilistică abstractă, cimpul lui tematic de mai largi perspective, Obsesia handicapului de adincime care ar exista intre cot doi termeni și dorința de atingere a pragului valoric comun se datorează desigur nu numai prestigiului literaturii semnate cu gravitate de scriitori ei și culti- vării egale a gustului estetic, îndemnului general spre agitația și luciditatea 5- energică a cărților, de impunătoare rigurozitate bărbătească. Se intimplă insă Z adesea ea această tendință de care vorbim să se manifeste mai puțin in planul § realizărilor valorice de inteligentă originalitate, cit mai degrabă in cel al in- ~ tențiilor, pornind de la mimarea unor soluții de tehnică compozițională sau q a unor repere tematice. Dar cum literatura este, indiferent de genurile și speciile ei, o artă a confesiei, nici o scriitoare nu se poate să nu se trădeze, orieit de mare ar fi eforturile ei de travestire, important este doar să-și va- lorifice exact posibilitățile scriitoricești. Cu alte cuvinte literatura feminină devine literatură adevărată nu alunei cind schimbă voaleta și cu melonul șl costumul la două rinduri (nici extravaganta ți bățoasa George Sand nu a făcut decit proză feminină, in cea mai romantică accepție a termenului in ciuda idealului său viril) ci atunci cînd răspunde valoric exigentelor estetice actuale, moderne, aducind o prospețime nouă, o personalitate aparte prin păs- trarea cu consecvență a misterioasei ei fragilități sau a fatalului elan senzo- rial. Dacă o scriitoare pornește de la început cu această convingere opera sa se poate impune ca o originală individualitate literară. Venerația de care se bucură Hortensia Papadat-Bcngescu este determinată și de această fidelitate față de sine însuși. Fia a adus literaturii românești imaginea unei lumi aproape neexploratc. lumea acelor naturi malefice, dezumanizate prin snobism și con- venție socială, a sensibilității maladive, monstruoase aflate într-un proces rapid de dezagregare patologică, abjecți cu rațiunea obnubilată. Suprafața na- rativă a romanelor și pieselor sale de teatru a cuprins biologicul și totodată zonele aspirațiilor tragice .și imposibile către puritate ; accentul social subliniat ironic nu a exclus poemul euforic și elanurile vitaliste. Examinind producția literară feminină a ultimilor ani, cuprinzlnd efor- turile citorva generații (do la Henrietle Yvonnc Stahl, Cella Serghi, Georgcta Mircea Cancicov, Lucia Demetrius. Ioana Postclnicu, Anișoara Odeanu. Alice Botez, la Veronica Porumbacu, Maia Belciu și la cele mai tinere Sinziana Pop, Maria Luiza Cristescu. Alexandra Tlrziu ele.) tentația atitudinii bărbătești in fața creației literare (traductibilă printr-o selecție dc esență a materialului epic, și printr-o interpretare ordonată, sistematizată in jurul unei concepții bine delimitate) este indiscutabilă, deși soluțiile se prezintă diferit. Există cărți care râmin statornice feminismului doar ca tematică inregistrind chi-- marea, de eare vorbim, in viziunea riguroasă a analizei, altoie eare încearcă eu totul să sară peste propria lor umbră. Dacă în ceea ce privește problema- tica se mai mențin preocupările cunoscute ale literaturii feminine, nici 'in fel dc indulgență nu mai privește lirismul dulceag, exaltarea pasională, ucu.tatea senzorială exagerat maladivă. Toată vestimentația se schimbă și uneori ace- leași eterne subiecte capătă 0 altă iluminare epică. Dar indiferent în ce direc- ție se exercită mișcarea de evadare din propria condiție, proza feminină în- registrează net o generală preocupare de a se autodizolva. Izolate azi ca tonalitate și ca perimetru epic, lucrările generației mai virstnice de scriitoare (Henriette Yvonne Stahl, Cella Serghi, Gcorgeta Can- cicov, Anișoara Odeanu) au limpezit literatura feminină de excesele ei femi- niste și au pregătit in fapt această mișcare in termenii ei inițiali. Au dezvoltat eu precădere tehnica caracterologică, dinamica personajului nceliberindu-se insă de formulele deja consacrate ale analizei sau de disocierile exclusiv in- tuitive. Păstrind preocupările tematice specifice prozei feminine, romanei- sau nuvelele scriitoarelor amintite inorcază numai in detaliile stilistice cu mai puțină Sau mai multă originalitate. Cella Serghi dc pildă, in „Pin;a de păianjen" își propune identificarea meticuloasă a sufletului feminin, subliniind natura deminității lui erotice, maiestatea slăbiciunii psihice specifice, trufașa conștiință a sărăciei, din care eroina construiește o atitudine existențială tipică. Confesiile Dianei Slavu res- pectă cu decență o anumită obiectivare, analiza are un accent social, cvitind duioșiile și sentimentalismul, cu acea insistență a curiozității — rezultat al setei pure de cunoaștere, de descifrare a misterului interior. Autoarea are o capacitate neîndoielnică de a evidenția cadrul, decorul nuanțat al episoadelor evocate : Mangalia solară, pitorească, liucureștiul agitat și nostalgii' ctc Dar rezistența cărții o constituie fără îndoială necesitatea susținută a lucidității, corectitudinea observației. Semnele unei ambiții tacite de a fixa im mediu, o criză de reverberații sociale se înregistrează in „Amurg" romanul Gtwpetei Mircea Cancicou. Din păcate autoarea cedează subiectivismului în interpre- -, tarea materialului epic — de unde și presanta predilecție pentru decrepita- z dinea grotescă și pentru antinomii eticiste, care împing inevitabil spre tezism. O „Amurp" este o carte despre irecuzabilul sfirșit al boierimii — temă sobră S și fructuoasă literar, care la noi a făcut carieră. Domnești și Scheița par ul- K Urnele vestigii scorojite de vreme ale unei lumi definitiv imbătrinite și cu- ° prinse de melancolii crude, două simboluri, certe ale agonici vechii clase in rindul căreia autoarea operează o disociere riscantă dacă paragina sălbatecă do un impresionant fantastic a conacului lui Negulici Domniei-Mazurul repre- zintă tot ceea ce este hidos și ridicol in convulsiile mortii, lirismul ți dinamica aparentă a vieții de la curtea Elencăi Dinache țin să demonstreze farmecul rafinat pe care il poate primi acceptarea demnă a destinului, Comentariul psihologic prolix și superficial, a servit unor canoane romanțioase aparține încă feminismului literar. Se impune însă notația mișcării in desenul tablou- rilor de laborioasă construcție unde se învederează ambiția autoarei de a nu ceda fondului intuitiv. Alte cărți au in subtext dorința unei demonstrații, bogatul bagaj epic fiind ordonat in funcție de nevoile argumentării. Se ajunge astfel cum s-a întâmplat cu recentul roman al Luciei Demetrius „Lumea începe cu mine“ la valorificarea unor virtuozități de tipologie. Pornind de la tema deja speculată dramaturgie a succesiunii a trei generații, scriitoarea face uu studiu narativ asupra eredității egoismului și a treptelor parvenitismului, dar in expresa dorință de a explica o concluzie exactă deja trasă și prin nimic nouă, romanul se simte la lectură arid și didactic. Deși personajele se conturează variat cu nuanțe particularizatoare fine, încercarea eșuează definitiv prin plasarea so- cială facilă a temei. Cartea este un tratat de caracterologie foarte tenace intr-un StU rece, malițios, fals obiectivat. Din prea multă melodică a argumentației se alunecă ușor in patosul caricaturii — și gestul acesta trădează pe autoare, căci sub mantia ei impersonală se ascunde tandru, patima și simplitatea mol- comă a moralizărilor. Generațiile ulterioare nu pierd tematica specifică prozei feminine numai că acceptarea se execută cu o detașare lucidă energică, Este vorba desigur despre acele volume care au răspuns cu eleganță dialogului cu cititorii și in acest i az proza Anei Barbu, de pildă, iese din competiție, căci nimeni nu mai gustă azi miniaturile narative ale complexului de inferioritate al femeii, supra- solicitarea unei exagerate sensibilități letargice. Literatură feminină prin obiec- tul studiului, dar băiețoasă prin procedeul riguros al analizei face Jînîiana fop, care in exprimarea propriilor emoții păstrează termenii exacti, rezistent! ai temperamentului feminin. Corectitudinea aceasta elimină reticențele față de sine, dar este un principiu impus, aparent de scriitori, este patrimoniul lor recunosiut. Tinăra scriitoare cochetează cu scrisul, dar respectă adevărul in- tim — cel cate in fond, interesează orice literatură de analiză. „Porțile" Vero- niciii PoruinLacu se încadrează aceleiași direcții, memorialistica ei avînd un model străin mărturisit in cartea lui Homain Gary (lat promesse de l'aube). La mai mici proporții aici se înscriu șl povestirile Alexandrei Tfrziu, care mizează insă mai mult pe posibilitățil<‘ expresive ale notației spontane, pe grația unei mărturisiri mascate ironic. Sîntem deja într-un teren oscilant in care ambițiile depășirii inevitabilelor limite nu s-au formulat precis, iar preocupările stricte confesionale persistă in îndărătnicie. Oscilația poate realiza la un moment dat și un echilibru mai interesant chiar decît extremele și am aminti aici de două romane care aduc literaturii noastre actuale acel realism analitic foarte necesar ci, in carp experiența trăirilor interioare și experiența socială au determinat în aliajul bine asimilat apariția unor temperamente scriitoricești autentice. Mai mult dedt o dorință de rupere a limitelor literare înregistram dezvoltarea unor conștiințe scriitoricești dc esență cu totul aparte. Alice Botez se arată do la cartea debutului Iarna Fim bal atrasă dc problemele grave alo existenței, de teama morții și dc obsedantul determinism sanguin. Ere- ditatea. daustralitatea mediului familial, straniile comunicări cu strămoșii, sen- timentul unei continuități atavice, spaima unui blestem al începutului neamului care trebuie să ajungă la scadență odată cu ultimii descendență : toate acestea intră în psihologia personajelor sale, depășind terenul pitorescului adesea ten- tant intr-un asemenea context și întind in marile drame ale existenței omului H cu subtilitate și perfectă nuanțare. îndemnul scriitoricesc spre ancorarea intr-un g atît de sensibil și speculabil subiect venea de la Hortensia Papadat-Bengescu, cu ® mari deosebiri insă, pentru că antecesoarea folosea genealogia in măsura in g care iueasla stabilea o apartenență socială fără să riște în direcția aceasta o § obsesie. 1-a Alice Botez conflictul consanguinității capătă dimensiuni mult ab- stractizate. Adevărata reușită a acestui roman este construcția epică pe de o parte verticala timpului trăit, pe dc alta orizontala interferențelor spirituale. Cu rare excepții, cînd autoarea intervine cu relatări stricte sau comentarii târzii, perso- na jele iși asumă drepturile persoanei intii; dc aceea vorbesc pe rinei într-un ” contorsionat monolog interior intr-o atmosferă de vrajă pasională. O altă carte a echilibrului între observația sintetizatoare și elanul analitic este tot un roman de debut. „Capriciu la plecarea fratelui lubit“ al Măriei Lulea Crtstesca. Esența tematică o formează de dala aceasta relevarea unei derute psi- hice, ți intelectuale născute dintr-o lipsă a finalității sociale. Erau cărți repre- zentind fiecare una din ipostazele acestei derute, trăiesc între două alternative, a acceptării ți a refuzului unei anumite structuri, ambele atitudini fiind pentru destinul lor individual riscante. In asemenea situații se nasc fanaticii, impos- torii lății sau resemnați!. Mediul ales de autoare este intelectualitatea literară sau cea care i se circumscrie, Se intercalează paginilor direct narative cele ale jurnalului intim ți contrapunctarea creează un anumit ritm tensional, Obiectivi- tatea scriitorului nu mai este o ambiție ci o vocație și Marin Lulza Cristcscu fără să ocolească tematica prozei feminine atinge un prag mai înalt al obser- vației românești, prânzind timbrul social al dramelor individuale. Dar omițînd citeva nume vom trece la analiza celei mal reprezntative ca- tegorii do cărți pentru acest transfer de substanță epică, pentru această dorință de a-și risipi caracterul specific ți a se autodizolva. Este categoria care abando- nează total sfera literaturii feminine, lucru. greu posibil, și adesea eșuat, rămas doar la nivelul intențiilor. Proza scriitoarelor în tema ei de a se demasca și pentru a putea intra într-o zonă care-i este improprie, a apelat de prea multe ori ia formulele uzuale ale literaturii, impunindu-le și nu asimilindu-Lc, a pre- luat elementele superficiale exterioare ale creației, partea ei tehnică, mecanică. De aceea cărțile multor scriitoare au început să semene uimitor între ele ori ce încercare de a substitui constituția personală cu o alta străină, compusă și în- registrată doar prin forme prestabilite uniformizează. Apare totodată posibili- tatea previzibilitățiî. Deschizi o carte semnată de o autoare și de la primele pa- gini știi despre ce va îi vorba, mai mult, cunoști exact evoluția personajelor. Senzația pe eare ți-o dă lectura romanului „Plecarea Vlaținilor1* de fomta Postelnicii este aceea a unei recitiri. Undeva ai mai dat peste paginile ce-ți trec acum prin față, deși nu poți stabili exact analogiile. Construcția este proprie autoarei, dar elementele edificiului, atmosfera, stilul lui, sînt comune cu o întreagă serie de narațiuni eare ambiționează spre alcătuirea epopeii unei colectivității curate strămoșești în momentul verificării istorice a vitalității ei etnice. Nu-i lipsesc prozatoarei calitățile necesare uniri asemenea soluții epice, deși ca se pierde mereu în hățișurile detaliilor nefuncționale ți in patetice elanuri sentimentale. Ioana Postelnicii vrea să creeze o proză tra- dițională de tip ardelenesc, severă in semnificațiile ei etice și riguroasă în stil, monumentală prin reverberațiile etnice intenționate, dar încercarea depă- șește capacitatea ei scrii (pricește și ceea ce realizează este onorabil, este corect dar nu are originalitatea și forța evocativă. Există și o înclinare la fel de firească de a împrumuta trucurile prozei modi'j-ne, devenită modernislă prin manieră ți putea aminti cu această oca- zie eșuarea volumului Mioarei Cremene „Magazinul de mirese“ unde excesul senzorial al autoarei intră forțat în slujba unei afabulații simpliste cu oare- care vagi unde ironice. Amalgamul nu rezistă decît in perimetrul diletan- tismului. Abandonarea unor calități certe ca realismul sarcastic al notației, tușeul analitic sever și atașarea de o formulă care dă iluzia viziunii cnergic-virile nu salvează literatura feminină ci dimpotrivă o divulgă. Literatura parabo- lică de genul celei încercate de Mioara Cremene, de pildă, nu se poate spri- jini numai pe Jocurile facile ale unei fantezii aproximative, este necesară o concepție, un suport exact al construcției. Întotdeauna mimetismul are riscul acesta, al neintegrării în sistemul valorilor, deci posibilitățile de rupere din terenul propriu cu certitudinea unei izbinzi interesante sint reduse nu atit cantitativ cît calitativ. Virginia Woolf scria undeva, referindu-se la climaiul livresc in care se desfășoară munca de creație a scriitorului, la servituțite lui față de un cod anumit al comunități : „Aînri, și recrioaia efait un ăomnte fibre et non an eselaoe, s‘ii pounait decrire ce qu’il veut et noii ce qu'il doit ecrire, s'il pouooit f, Destinul începe odată cu atașamentul. Tn folclorul românesc există trei principale expresii poetice ale tanathologiei : Miorița, Meșterul Manole și bocetul Zorile: moartea ca ritual, ca jertfă și ca destin. Cea mai zguduitor tragică este ultima. Pe ea se bazează și romanul Ce mult te-am iubit. Orice moarte este clamată ca insuportabilă ; intreaga ome- nire. intreaga natură se răzvrătește in bocetul Zorile împotriva morții căci fie- care persoană este de neinlocuit. Concepția se regăsește și în multe doine ; orfanul sau instăinatul nu se consolează prin substituirea imaginară a ma- mei. tatei, surorilor și fraților prin pietre, stele, munți si flori. Despărțirea este de fiecare dată sfișietoare. fiindcă ei s-au iubit. Sentimentul cel mai pur, cel mai omenesc al morții rămine contestarea ci. strigătul neconsolat: Ce mult te-am iubit! Restul este ceremonial, simbol si joe. O tentativă remarcabilă de figurare epică a procesului de înlocuire a iubirii prin jocul de-a iubirea o găsim in romanul de debut al lui Mircea Co- jocaru. Minciuna (EPL. 1966). Pe un fond freudian de inhibiții destul de sim- plist de altfel (apăsarea interdicțiilor într-un mediu preoțesc), personajul prin- cipal. Arhip. imaginează într-o serie de variante, aventuri erotice sordide, în- locuind, printr-un fenomen invers obnubilării, josnicia banală a „realului" prin exacerbarea răului in perversiunea mentală a „minciunii". Ros de jocul de-a vinovăția, de-a urftul, de-a infamia ca de un cancer — nebunie aleato- riei a celulelor — el sfirșește prin a provoca un rău autentic. Dar față dc sinuciderea domnișoarei Ruth. după ce-1 povestise. într-un șir paroxistic de variante, o crimă imaginară a lui, răinîne indiferent ca o mașină de concurs care, in plină viteză, s-ar fi izbit Intr-un spectator oarecare de pe marginea drumului. Minciunile, Emulațiile lui Arhip au o notă specifică de surogat de prost gust, sau, cu un termen reintrodus recent in terminologia literară, un caracter kitsch. Inabîlitatea epică a autorului constă insă tocmai in slaba valo- rific are stilistică a acestei nuanțe. El nu pune într-o lumină destul de convin- gătcure, printr-o structurare epică adecvată, propria sa intuiție : nivelul spiri- tnal scăzut la care se desfășoară jocul, mediocritatea unui psihic de mahala, la care pină ți sulxtonștientul este sărac, prost gust și trivialitatea lăfăindu-se 2 pină și în domeniul imaginarului, Mircea Cojocarii a căzut uneori in foile- C tonism, stilul „kitsch" al personajelor apărînd drept ținută stilistică dominantă ~ a cărții. Foarte distanțat, uneori chiar în mod prea ostentativ, in schimb. Teodor Mazilu (Proză satirică, EPL, 1969) înscenează o suită de jocuri dc-a conștiința. Personajele sale insă joacă pentru ciștig. Sentimentele, opiniile, îdiosincraziile. preferințele, pină și nuanțele „trăirilor" lor sufletești sînt simulate, ele există do fupt numai ca tactici, ca manevre sau ca mize in jocul complicat și inter- ” minabil al arivismului. Personajele caută să aibe sentimente și confortabile și rentabile. T. Mazilu semantizează in felul său necruțător termenul de „îm- bogățire sufletească" pe un anumit nivel al jocului, personajele achiziționează sentimente alese, sensibilitate, rafinament etc., ca pe niște obiecte dc lux. ce- ruta de modă, adică de regulile jocului ; sufletul lor este atît de încăpător tocmai fiindcă este gol, puțind fi mobilat și remobilat in chip arbitrar. Avem de-a face cu treapta cea mai de jos a jocului, cea in care obsesia ciștigului abolește Olfoe loialitate, orice sportivitate a rivalității {prezentă, de exemplu, cum am arătat în relațiile Darie-Diplomatul), iar absența totală a oricărei legături afectuoase face din personaje niște fantoșe claustrate in schemele unui joc substituit vieții. Pentru personajul cărții lui Matei Călinescu Viața și opintite lui Zacha- rias Lichter (EPL, J9tf9) circul — formă prin excelență ludică a artei — sim- bolizează primul stadiu al spiritualului, iar cel dinții salt ontic este ironia. Aspirînd necontenit spre autenticitatea ultimă, straniul filozof respinge mai ales una din laturile inerente oricărui joc: codificarea. Jocul constă, se știe, din dialectica plină de seducții intre aleatorie și normativ, iscusința și norocul, ca și plăcerea și riscul, ținind tocmai de strategia combinațiilor intre aceste dimensiuni. Spiritul viu insă nu se poate complace infinit în joi:, el trebuie să-i nege, «ă-1 depășească, spune ciudatul înțelept cu alură de bătrin hippi, ca pe o forma a nepăsării față de lume, ca pe o absență a dragostei : „In esența ei, graba o un joe (in sens matematic) al abstracțiunilor ; o algebră a irealului introdusă in existent; o punere a lumii in ecuații pur temporale (...) A fi grăbit — arată Zacharias Lichter — înseamnă a uri lumea sau a nu ști s-o iubești — ceea ee e totuna" (op. cit., p, 122 și u.). Criteriul deosebirii substan- țiale între joc și autentic rămine deci mereu dragostea. Și totuși, jocul este necesar ca exercițiu spiritual, el trebuie mai intii istovit spre a putea fi depă- șit prin ironic. Un loc cu totul aparte printre lucrările structurate pe motivul jocului — și evident cele la care ne-am referit sini departe de a fi singurele — il oeupă fnpenfosuf bine temperat. Dicționar onomastic de Mircea Horia Simionescu. De fnpt, cartea aceasta este ca însăși un joc, un joc lexical. Aluzia la un iz- vor și poate șl la un țel de factură muzicală nu-i este străină : dovadă titlul cu evidentă trimitere lu Hach, Ca inventatorul clavecinului bine temperai. în- tărită și do sugestiva ilustrație a copertei datorată lui Traian Alexandru. Cartea, ca atare, nu trebuie citită, ne sugerează autorul numai pe jumătate in glumă, ci consultată. Multe trimiteri, dc altfel, ne mină de la un paragraf ki altul, uneori o o păcăleală, alteori, dimpotrivă ,in felul acesta jocul se in- noadă ți crește. Jocul nu e străin nici dc sugestiile ciberneticii : prin el se PixKlamă miracolul legăturilor, al asociațiilor, triumful fanteziei in stabilirea dc releu ri. O veselă erudiție inventează citate, nume, bibliografii, printre care, ea n picanterie, și sint introduse, unele reale, dar chiar citatele autentice, de- cupata și montate original, capătă, in mozaicul alcătuit, cu toiul alte valori ca in contextul inițial. Scriitorul ne indică pe marii săi maeștrii din literatura română in privința metodei de creație: Ion Budai-Deleanu și Alexandru Odo- beseu. De altfel, ei nu erau greu de ghicit, Curtea e un „pocsmation” al nu- melor proprii și un „fals tratai de vinătoare" pe bărăganul cărții de telefoane. El dezvoltă o adevărată coregrafie, eu piruete, acrobații, pantomimi, ondulări grațioase, contorsionări expresive, triple salturi, legănări languroase, gei’ i evocatoare, freamăt feeric, tremur burlesc, grimasă de clovn și suris dc zeu. M. H. Simionescu Se joacă de-a simbolismul și de-a antisimbolismul numelor, fantast și batjorilor, ironic și tandru. Născocește nume pe care Ic pune in v r- suri pe modelul bine cunoscutei „poezii" pentru memorat prepozițiile latine și comiic multe alte năzdrăvănii. Scrie nuvele, schițe, unele parodistice, altele dimpotrivă pătrunse de fior tragic. Nu ezită să introducă anecdote și calam- bururi naive. Un paragraf e compus din trei cuvinte, altul din treizeci Je pagini. Este un joc care păstează o singură convenție : alfabetul ( și încă și aceasta cu derogări), și o regulă : aceea de a nu fi convențional. O carte extra- ordinară in felul ei. Se găsesc, ce e drept, ți momente in care verva zburdal- nică a .'ucăio rulai slăbește, dar in ansamblu sărbătoarea numelor este ferm.- câtoare. Ceea ce-i conferă specificul, nota aparte, este tocmai afecțiunea eu care jocul este încărcat, faptul că prin el se încearcă o restituire a umanului. ORIZONT I Iată o secvență, aleasă nu intimplălor: „GEHALD. De la un timp, bunul Moș Crăciun mă tratează eu seriozitate, încearcă să se adapteze preferințelor mele. In loc de trcnuleț electric, mi-a adus un Lammento dc Monleverdi, soldatii de plumb i-a înlocuit cu un Exultate și un Jubilate de Mozart. A completat colecția, ev ițind abțibildurilc, traforajul jocul Constructorul și agățind de ra- murile bradului, în loc, detalii de papirusuri. Am pășit in virful picioarelor pină in camera mare. Am aprins lumina. Piramida de beteală șî sclipici a iz- bucnit din colțul său ca o rachetă pc rampa de lansare. Agățate de ramurile mirosind puternic a rășină, iată jocurile care mă vor amuza pină la Anul nou : Geraldine, Gerbino, Gerbury, Germaine, Gerson, Gertrudc, Gervais. Geryon, Geza, Gheres Ghcrsin Ghizela. Giachetto, Giandomenico, Gianotto, Giles, Gio- sue. Gizi, God, Godic, Gottfried. Graciano, GrazzieHa, Guida, Gunther, Gyogyver, Gynt și alții. I-am așezat pe covor, in rinduri și cianuri. Ce joacă formidabilă ! Dacă știi sâ-i fad să te iubească, te pot ajuta să cucerești toate bucuriile lumii. Băiatul colonelului din apartamentul vecin mi-a spus că ol a primit mingi și păpuși, dar. dacă ar avea cl atiția soldați, ar porni imediat un război de o asemenea măreție, că ar scrie imediat ziarele" (op. cit., p. 319). Exercițiul spiritual constă in a inventa pentru fiecare nume o figură, un destin, un arabesc sau o melodie, o combinație ritmică și cromatică, adică de a-1 imagina și închipui. Aventura constă deci in transmorfoza literalului in literar, a lexcmului in estem. E drept că autorul ne descrie și un iad al numelor proprii : după moarte, sufletele sint grupate după nume de familie, atribuite la intimplare, șl silite să execute la infinit aceeași activitate, Tilcul este că orice clasificare conține primejdia Unei constrîngeri, dar și că orice libertate riscă să devină arbi- trariu. Jocul cu numele, jocul cu identitățile își are, deci, primejdiile sale, alături de bucurii : doza de desfătate și cea de plictiseală, stimulație și obo- seală, fascinație și inerție, candoare și rutină. Predominantă râmlne insă at- mosfera di? jubilație ludică. Autorul arată că lucrarea sa Cuprinde tilcuri și simetrii tainice. Dar ele, evident, trebuie căutate prin antrenarea prealabilă a cititorului in fugile pe clavecinul bine temperat al ingeniozității jocului ono- mastic. Elogiul jocului este sinonim cu elogiu] dialecticii dintre ingenuitate și artificiu, spontaneitate șî lege, plăcere și dificultate. Ca orice fenomen dialec- tic. precum am putut verifica prin scurtele noastre incursiuni in literatură, în- săși apoteoza ii germinează negarea. Toate personajele angajate In tentativa de rezolvare ludică a antinomiilor simt pină la urmă gustul de cenușă al insalis- facției. Realul pare a rămîne mereu tainica nostalgie a imaginarului. Doar /nț/eniosul bine temperat iși menține atmosfera de vervă și bucurie a impro- vizației lucide, aspectul de festival onomastic, dar poate numai fiindcă este o carte „fără sfirșit". ORIZONT IV. MARTINOVICI * ------------------------------------- De unde puterile acestea de taină Cine ești tu oare îmi despici linia norocului sub ceruri bintuite de lumini și vintoase de noapte de unde aceste puteri de taină să sorocească drumuri fi cine te va scuti de răspunderile răspintiei — siluetele se îngrămădesc, siluete de arhanghel, impunătoare, învefmintate in largi stihare coroane cintătoare le înconjură fruntea înaltă fi pală — mina rece imi atinge timpla brumată de stele — du-te, ori vino mai degrabă să-ți desăvirșești menirea — tot una — constelații se rotesc pe orbite știute și tu vrei o nouă alcătuire. Umbrele se prăvălesc peste coastele alungite și albia riului rece nebănuit o adincesc — izvoarele, știu, se înmulțesc acum in munți șî zorile le vor cuprinde in delte de focuri —• iată, steaua s-a ridicat la zenit și de pe meri nenumărați sînt ochii care in disperare poate o caută. Steaua s-a ridicat la zenit, de ce glasurile mele o ignoră — unde să cercetez unghiurile cele mai prielnice din care să-mi incendieze, în crucea nopții, creștetul capului. Sburătoarele trec razant cu linia ascunsă a zării. PETRU M. HAS *-------------------------------------- Ianuarie Noapte și incep a plinge. casele. iunard devine prietena în semiobseură imagine somn fachiric de insule. coasta africii!... spre ziuă un tirzîu răscolit de tot felul de spaime și trandafirii albaștrii asemeni unei canoe pînă la ostrovul canibalilor cu carne brunalbă. spiritualizați apuși. ninge shakespeare. in barba imi cresc alge In bară prăbușit printre caii de mare. spre ziuă un tîrziu răscolit ... QRI2ONT EUGEN A POC A 9.4. hai iubito-ntr-o livadă unde s-ascultăm pendule meridianele luminii cum le mișcă spre apus o columbă-n palma stingă iți voi așeza cu grijă iar in dreapta echilibrul rodia-l va fine sirius o balanță foarte-naltă sufletului ai să-l fii și wm prinde șapte fluturi și de ce nu vrei să vii. XNOZJHO . BODOR PAL *T* _ Limbă maternă. în noi înșine însetați ne întoarcem ia fel cum apele in ape fără graiul nostru necuvintătoare ar fi lumea ; ce plăcere plină-i să-l fad ghem, să faci să bolborosească, să se vaiete, să urle, de bucurie să radieze cuvîntul: deasupra noastră mare tâcută-i £ impui făr-de nume, inotind in sine și; Totul are un nume, chiar și cel ce nu-i, poți exprima ce nu-i de exprimat, zeci de mii de nume — ii dăm celui ce există — Lumea-i o frază făr-de. sfîrșit, frază elipsă. Zimbește, cuvintule, strălucește, ucide și speră — fă ceea ce cinste-ți aduce. Noi sintem sîmburele tău, carnea ta, singele tau ; nimic nu-i făr-de noi, și dacă noi un nume nu-i dăm. Și de i-am uita numele rotindu-se cu zgomot auriu ne-ar copleși, pină-ce nu i-am afla din nou, încăodată — : SOARE înclus-am in cuvinte pămintul și cerul — aceasta-i unica cucerire. In româneM® de ALEXANDRU VAJDA Dușan Petrovicî Gindul meu Ghidul meu poartă pe ape singele cailor veniti să se-adape in grinele coapte păsări de noapte in gr ine Urzii oameni cei vii venite din târguri damnițe-calarguri Gindul meu poartă pe ape ninsele vorbe, duioasele clape se-adună amurguri s-aprindă in seară risul copiilor stirnind primăvară și-ncet pe sub ulmii cu coaja albastră se-aude aripa, cea mare, Măiastră ! * --------------------------------------------■ Echilibru Crești echilibrată foame de o parte fi de alta mersul pietrei în fericire și lebăda la ora aceea va înghiți trandafirii parcului ORIZONT x- «o și va dispare in apă in pămînt in craniul tău norocosule nunta asta e zîmbetul tău și buchetul acela din zîmbetul tău unde e și cît o să aștept ofilirile albe și negre și albe * -------------------------------------------- Voi nu m-ați întrebat Voi nu m-ați întrebat ce vreau să fac Prieteni Din lucruri viafa să mi-o smulg Sau, blind, rugină să fiu lucrurilor toate Zăpezilor să dau culori Din flăcări ce mă scaldă Sau hrana pietrelor să fiu Cu eîntecele mele. Voi nu m-afi întrebat In trupul cărei stele Inima mea bate. Nici dacă ochii mei poartă povara Atîtor frumuseți din frunzele ucise, Frumoasă-i orișice tăcere a lumii Voi nu m-ați întrebat ce vreau să fac Prieteni. Dar dc m-ați fi întrebat V-aș fi răspuns ? Ce reavăn e pâmintuî acuma-n mine Și eu vi-l dau tăcut Cu bulgări incă firavi Să-l semănați cu pașii voștri printre arbori Frumoasă-i orișice tăcere a lumii! * Autumnală ORIZONT Ziua are remușcări Și frumusefea-i pătrunde Tot mai adine în orbite Silind-o să-și ruginească frunzele Care nu mai îndură nici un cintee tn afară de cel al vintului O, toamnă, ce ciudat te-ncard tu De moarte Incit nu se mai poate plinge Pe aceste pietre umede Pe care le despot Pină la inimă ... PE1ER BARTH Tn perioada imediat următoare primului război mondial. In Banat, litera- tura de limbă germană a trecut printr-o criză adincă. Motivele sociale, poli- tice și culturale le-am expus, în parte, in unele studii premergătoare, consa- crate poeților Franz Xaver Kappus și Franz l.irbhand (1). Ar fi de adăugat ca o a treia cauză, alături de dezinteresul total ai majorității cititorilor bănățeni față de arta timpului si de greutățile inerente trecerii de la o limbă dc creație la limbii germană, presiunea exercitată de mai marii zilei asupra condeieri- lor da a se inrola cu trup și suflet in falanga de luptă pentru interesele unei burghezii naționale in plină ascensiune. Incepînd din cel de-al patrulea deceniu, după venirea la putere a lui Adolf Hitler. presiunea a crescut. Unul dintre promotorii bănățeni ai ideolo- gici bruno a pledat intr-un articol-program (2) la mijlocul anilor 30 pentru o literatură a „sîngclui" și «gliei", împotriva „liberalismului burghez", „germene al descompunerii". „Virluțiile originare" ale „omului german" caro într-o mină ține ..arma" și în cealaltă „sapa", în eare se sudează soldatul și țăranul într-o unitate eroică indisolubilă, dominantă de etica acelei „Todesbereftschaft", adică disponibilități continue de a-și sacrifica viața la porunca Fuhrer-ului, intru exaltarea căreia, ideologul amintit a pledat pentru o literatură a supu- nerii oarbe sub un destin pretins măreț, pe cale să se înfăptuiască prin iste- ricul pictor amator de la Draunau, promovat de monopol iștii capitalului german in funcția dc cancelar al Reiehului, au avut — din păcate — „cintăreți" și în rindurile poeților din Banal, printre care unii nu lipsiți de talent. Creația lor insă a încremenit în curînd intr-o grimasă hilară șl doar ideologul lor literar a fost înaintat, după 1SM0. în grad de funcție, devenind un soi de dictator cultural și fiind scutit ca atare să-și verifice disponibilitatea do moarte pe front. N-am fi amintit toate acestea, ducă din pana lui n-ar exista și un al doilea document ce interesează nemijlocit persoana poetului Pcter Barth. într-un fel de bilanț al activității sale, publicat in 1940, ideologul brun între- prinde o analiză și a creației acestuia. „P. Barth. subliniază el. este cel mai matur poet german contemporan din Banat, iar expresia sa poetică a atins norma maturității sale. Versurile 1 se Încheagă aproape spontan ca melodiile dintr-un flaut vrăjit Ele vin din inimă și parcă nu au nevoie de gura omului și de urechi spre a fi perceptibile (...) Limba sa, uneori, este o mare volută a barocului, izvorind dintr-un prea plin de bucurie față de limba sa maternă", ca nemijlocit să constate: „El (P. B.) nu se amestecă in politica zilei" (3), Atitudinea de „neamestec" este semnificativă pentru o seamă dc intelec- tuali și artiști germani bănățeni cinstiți, printre care mult regretatul Dr. Otto Kain. autorul unor analize filozofice pătrunzătoare ale operei iui Goethe. Scheiling, Schopenhauer șî Nietzsche, va forma intr-un viitor apropiat obiectul unei rememorări stăruitoare din partea noastră. Printre poeți, aceeași atitu- dine este hotăritoare mai ales pentru Franz Liebhard ; dar și Franz Xaver Kappus, in viitoarea de foc a Berlinului, se retrage pe o poziție cit mai mar- ginală a vieții literare, preferind premăririi virtuților soldățești în spiritul timpului, modestele ciștiguri de pe urma reeditării romanelor sale de aventuri. Peter Barth intră, încă din momentul debutului său, și în atenția unor alți ideologi literari ai anilor treizeci. Dar în timp ce profesorul vienez ') Vezi: SemlIicatUlp Rinei cariere literare, în Ozj'jtirtt, nr_ 4 IA50, pp. 34 4". si rrani LirbltaMU). tn Orizont nr. 1l,l>fl. 1>0. 74-77. *1 Banataf Monntshelie, anul II. nr. S. pp. 15? șl »L ’) Antologia Furchc im Arkrr (BraxdS pe ogor). Timișoara, IWO, p 30. ORIZONT s Or- Heinz Kindermann, umil dintre editorii poetului, ii analizează cu multă simpatic creația, scoțindu-i in relief calitățile artistice deosebite, Hellmuth Langenbucher, autorul celei mai cuprinzătoare istorii literare a anilor 30. dimpotrivă, îl amintește exclusiv ca reper de epocă, vorbind in termeni foarte generali despre o poezie bănățeană demnă de Interes din perioada „intre Nikolaus LeiMU ți Peter Barth" (4), Și, bineînțeles, procedeul nu este întim- plător. Din repertoriul lui 11. I.angenbucher nu putea să lipsească un poet dc talia lui Peter Barth. autor a două volume : Flanttnengarben (Snopi de flăcări, 1933) și Die Erde lebt 1 (Pămintul e viu, 1939), mai mult decît remarcabile. Dar intrucit din ele nu se putea extrage nimic, ceea ce — oricum — ar fi putut trece drept o justificare a politicii naziste, creația aceasta nu mai pre- zenta nici un interes real. De altfel se cunoștea prea bine răspunsul lapidar dat dc Peter Barth unui curios investigator al opiniei oamenilor de litere din acea vreme : „Ich dicbte : Scriu versuri". Este tot ce se putea spune mai esen- țial Și, totodată, mai degajat de preocupările „majoritare" ale contemporanei- tății sale din sinul poporului german. ORIZONT Refuzindu-și eu consecvență clișeele acelei „aparente realități" prin care in p«H'zia gei mană a anilor 30, legată de tabla de cuplaj a ideologiei brune, s-a escamotat problematica socială și umană reală a vremii. Peter Barth a devenit unei dintre cei mai dc seamă reprezentanți ai „lirismului naturii". Acesta ocupă in poezia germană încă din timpul așu-zisului „Hain-Bund" o poziție aparte. Nă$cindu-$e in pragul preclaslcismului german din nevoia de a învinge fixitatea metrică și mecanică a metaforei din tradiția poetică a ba- rocului și rococoului, curentul, ilustrat dc poeți ca Matthias tTaudius (1740— 1815), Chr. Fr. Schubarth (1739—1791) și «. A. Burger (1747—1794), și-a refu- zat din capul locului, cu reînnoirea tradițiilor populare, orice idilizarc dul- ceagă a realităților, Astfel, in ciuda unei puternice Înclinații spre poczki de atmosferă și poemul dc meditație filozofică, in buna tradiție a curentului s-a evitat totdeauna eoborirea creației lirice naturaliste la nivelul pastelului și cinticelulul. S-a pornit dc la următoarea consta tare: Fenomenelor naturii, observate, investigate ți cinlate in complexitatea lor, le corespunde și trebuie să le corespundă complexitatea artemelor — „Kunsțgebilde" după termenul german — ca reflex plastic firesc al naturii niciodată informă și caro, în suc- cesiunea fenomenelor, este pătrunsă de un principiu de ordine, pe canj min- tea umană il poale cunoaște și ale cărei legi le poate formula. Pe aceeași pozi- ția se plasează și poetul Peter Barth în ditirambul U'eîtrad (Roata cosmică) din volumul său de debut : „Rotește după un plan stabil, o lege. / Obada scintciază orbitor / prin spațiu / prin plasa stelelor. / Și roata tot aleargă și no duce cu ea ; / osia — cuvîntul creator, / conul — pasul, / Și totul în spa- țiul infinit se orindueșlo in juru-i“ (5). Să adăugăm că viziunii acesteia nu-i lipsește un simbure viu dc dialectică. Intii și intii, poetului i se conturează de aici o imagine despre lume in contraste : „Dacă in tine se găsesc încă um- brele nopții / ia-ți și din plăpindele flăcări pe care o pală de vini le-a smuls zăpezilor de pe înălțimi" (6), Transformarea de pe urma acestei îmbogățiri nu va putea fi insă numai simbolică : „Omule, desfă-te de cătușe, / urcă-te mai sus de posomorita mizerie". Cu alte cuvinte, dacă poezia naturii, in tra- diția germană, iși refuză idilismul, ea prin aceasta se mută foarte aproape de aaw concepție hegeliană, dupi ca r tA ce esie real și rațional, se integrează in mișcarea spiritului cu scopul realizării etice integrale. Pornind de la această primă caracterizare sintetică a poeiologiei lui Peter Barth, se vor putea descoperi in creația sa cu ușurință temele cardinale defini- torii pentru temperamentul său poetic, lată-le într-o primă inșirare dis- punctivă : <} Hellmuth LmiRenbucher: VolkhMlc Diilitung unsercr Zelt. ediției a clnc«a (u||lma). I9MK p. m M Petef Barth; FlammcnRurbcn, ed. J KcHcr, Timișoara, 1933, p. 17 ți w, •) Ibid. p.S7. — corelația om-natură, «o — lucru), certitudinea și iluzia, — puterea naturală și jocul ei, — interiorul, legea diferenței pure, lumea inversată, — șuprasensibllul ca fenomen, — spiritul în împlinirea lui. Ca totdeauna, temele cardinale nu se epuizează intr-o singură creație și eio nu apar, cu rara excepții, nici separate una de alta, distingindu-se prin aceasta net de tematica principală a cutărei opere. In analizele ce urmează vom ține scama de aceasta, optind nu pentru o compartintentarc netă, meca- nică, ci pentru urmărirea așa-zicind pe viu a procesului creator de traducere a temelor cardinale încă neprezentate în forma artistică prezentată, una și indivizibilă de fiecare dată. Pentru o cît mai bună realizare a acestui scop credem. însă, că e necesar să mai arătăm următoarele fapte: Peter Barth s-a născut in 1898, în comuna Mașloc din județul Timiș. Școlile primară și secundară le face în limba maghiară. Pupă 1918 se înscrie la Facultatea dc farmacologie din Cluj, unde, după ce-și ia diploma, va lucra timp de doi ani și ca asistent științific în laboratorul de analize. Limba ger- mană și-o descoperă tîrziu. în consecință, limba sa poetică «te dc o puritate aproape cristalină. Dacă o supunem unui examen structural-tipologic, caracteris- tică pentru ea rămine poziția intermediară între stilul nominal și stilul verbal, eu o bogată și variată zestre adjectivală și adverbială. Faptul ii conferă un ca- racter minunat de echilibru, iar acurateța expresiei izvorăște totdeauna din- tr-un fondai muzical nuanțat, de aleasă ținută. Postulatele omului de știință — a farmacistului obișnuit să gindească in miligrame și să minuiască cu migală dozaje dintre cele mai fine și rare — își găsesc corespondențele in creația sa, iar dacă fondul ei muzical îi garantează autenticitatea, pe de altă parte, nu ise poate tăgă- dui travaliul atent și răbdător. De altfel, Peter Barth, după propria sa mărturie, se numără printre acei poeți germani care nu lasă să treacă nici o zi, fără să migălească la desăvîrșirea operei sale. Decenii In șir, ca farmacist al orășe- lului muncitoresc Oțelul Roșu, Peter Barth a cunoscut îndeaproape și fră- mintărilc sociale ale contemporaneității noastre. Tema muncitorului nu este străină de viziunea sa despre om și lume, dar foarte asemănător cu Lucian Blaga, sub influența educației religioase din prima copilărie, el nu ajunge decit la o concepție pur umanitaristă, nerevoluționară in domeniul probleme- lor sociale. Notăm acest fapt ca o lipsă a concepției sale despre lume, laolaltă cu explicația ei istorică, aceasta din urmă nu ca să-l scuzăm, ci spre a carac- teriza și mai pre.is omul și opera. Printre paradoxurile semantice ale limbii germane se numără mai ales acelea care indică relația intre om și natură. După o formulă constantă, rele- vată in tipicitatea ei încă de marele naturalist Alexander von Humboldt, di- namismul luării de contact a germanului cu natura este notat ca „Eintritt in das Freie (7) : Intrare în liber. Să adăugăm că ca are o tonalitate eminamente afectivă; un fel de sarcină complexă de sentimente și porniri eu efect înăl- țător, limpezitor, eliberator. Bineînțeles, fenomenul are și o explicație fizică imediată. Astfel. în apus, de pe urma urbanizării crescind? a vieții, s-a cu- noscut incă din secolul XVIII un divorț între om .și natură, un fel de înstrăi- nare care a dat naștere sub forma corectivului acelei ulterior teoretizate ati- tudini empatetice (Einfbhlung), atit do semnificativă pentru cultura germană clasică și romantică. Goethc. intuind fenomenul la rădăcina lui. i-a dedicat în drama Faust celebra scenă intitulată „In fața porții" (v. 808—946), culminind, după descrierea orașului îngust, din „noaptea" căruia pirgarii în duminica paș- tilor „sint aduși la lumină" (ans Licht gebracht"). cu exclamația : „Aid (la sînul naturii) sînt om, aici îmi este permis să fiu om“. Scena, fără doar și poate, are la baza eî și citeva reminiscențe rousseauiste ; faptul acesta însă arată cît de general a fost resimțită in pragul secolului XIX, după o lungă O ci O ') d. v. Hhmtoldt: Kosw*. I, p. L g gestație, necesitatea înnoirii conștiințelor prin confruntarea creatoare cu na- tura. Și Încă in plină perioadă post-romantică, pictorul Anselm Fouerbach va medita asupra urmărilor divorțului intre artist și natură, eonchizind : „Stilul adevărat ajunge la ecloziune numai și numai dacă cel înzestrat cu darul crea- ției biruește subtilitățile infinite ale naturii, ajun ci rid pe această cale la sigu- ranța dc sine, necesară pentru înfăptuirea unor lucruri mari" <8). In poezia lui Peter Barth, același sentiment prevalează cu o forță dina- mică copleșitoare mai ales in poemul Kommt ins Lieht (Veniți la lumină": Prea puțină lumină, prea înguste ulițele . în marca dc piatră a orașului (...) Teșiți din case, din orașe / la lumină, pe cimpîile mari. / Spargeți, rupeți că- tușele, lanțurile (...) Păstrați-vă dc puterile naturii, de culorile / care se ză- resc pc orice bulgăr de pămînt; / bogați in germent snopii de vară / ne in- timpină cu freamătul lor in vis !" (9). Suplețea dinamică și ritmică a acestei teme cardinale se verifică totuși nu prin acest poem, de elocintă poetică, ci prin cuvintele-chcîe Care se desprind din el ca apoi să impinzească intreaga operă lirică a poetului. Se instaurează astfel cu vervă metaforică în poezia lui Peter Barth termeni ca „Sonnennctz" : plasă de raze solare, ca și opusul ei „blaue Wolkenhand" mină albastră de nour, „Himmelsbad" : baie cerească, șl „Morgenflut” : val al dimineții. Jlimmclskrug : urcior celest și „Nobelscherge" : zbir al ceții etc., ca tot atițla termeni compoziți dc mare îndrăzneală și de o deosebită putere de vehiculare și sensibilizare a acelei supraîncărcări afective ca efect al simbiozei omului cu natura într-o unitate superioară. in care pu- terea naturală și jocul ei se transfigurează continuu ca o ființă-in-fapt, reflec- tată în sine. Să arătăm mai departe că in timp ce temele cardinale dau naștere nc- in.dat la „variații11, gradația valorică a cărora depinde in primul rînd de prospețimea expresiei poetice, lucrurile, la hotarul intre certitudine și iluzie, în raport cu interiorul — cu substanțele lirice de ultimă reducție ca „Sehn- sucht“, „Wehmut" și „Bangen" — sînt supuse unui proces de continuă esen- țializare, prin care li se descoperă mereu laturi inedite, Un exemplu: „Mor- genluft" i aer proaspăt al dimineții, apare cu calitățile sale fizice imediate: „herb und frîsch“ : „tăios și proaspăt". Dar in poezia lui Peter Barth Intîlnîm șl momentul peste măsură de dinamic cind vintul de dimineață se ciocnește cu călătorul matinal, care la rindul său „sparge" adevărate „uliți" prin aer. Ba mai mult, înfruntarea vintului de dimineață poate fi promovată la valoarea unui simbol: plăcerea legea. Deoarece insă in lume nimic nu este pentru sine, individualitatea care realizează legea o poate și depăși, introducind o nouă disciplină în realitate. In consecință, „lumea inversată" nu este in con- cepția lui Peter Bartn sinonimul perversității și josniciei și nici a absurdului, ci lumea nevinovăției, in caro și prin care lucrurile obțin un sens și o valoare încă și mai mare. „Ca fructe coapte, dulci / care caută liniștea pe pămint / cad stropi de pe copacii / care pling in ploaia de aprilie" (10). liste puțin plau- zibil ca fenomenul relevat să corespundă realității. Stropii văzuti de poet sînt insă atit de delicați și de imaterial, incit il duc la o suavă rememorare a esențelor. Și odată ce nivelul ultim al determinării diferenței intre „ploaie" și „lacrimă" este atins, dispare cu egală justificare și diferența intre „om“ și „copac", eul pur și obiectul pur fiind perfect interșanjabile pe planul ima- ginației creatoare. De aici insă rezultă în creația lirică a lui Peter Barth acea atmosferă de basm popular care o distinge net dc media creație lirice ger- mane din unii 30 și 40, Inele obsesii, printre care „pădurea", locul transmor- fozdor miraculoase, cîștigă in această ambianță o amploare nebănuită : „S-a lăsat seara, intr-amurg răcoros. / In pădure se contopesc- solul și arborii / intr-un sentiment cenușiu, apăsător, de vis. / Aproape nici nu se mai zăresc marginile luminișului, / O ultimă pasăre Se strecoară tăcut / spre ascunzișul ei întunecos, / buha ieșită la vinăloare / sperie fluturii căzuți in vise, / Nici f- un sunet. Numai sus plutește palid și juvenil / in amurg, lumina stelelor. / Și P un murmur se trezește. / crește și izbucnește in vuiet, / de parcă s-ar apropia § minată de potop o barcă / in care s-au sălășluit demonii..." (11). K _____________________ *) AnselntFrui'rbach: Ein WrmĂchinls. editura Brandus. Berlin 1910. p. 14$. Flnnimcngftrhrn, p Ța», r., p h? n) Op. e.. p. 75 Citind in original aceste ți alte versuri asemănătoare, amatorul de poezie S nu întrezărește nici o certitudine de detașare înainte ca poetul, cu uu gest suveran, să-l redea din nou cursului lumii obiective. Exemplele sc pot înmulți. Ceea ce interesează aci nu este totuși 0 demon- strație exhaustivă. Făptui insă că un ciclu cuprinzător din volumul de debut al poetului este dedicat transmorfozclor analizate in cele de mai sus. sc cerc subliniată cu tărie. Titlul ciclului „Dic Matur und ihr Wechsel" ; Natura ți schimbarea oi", prin tonul constatatlv, nepoctîc, ca și prin extensiunea sa (IG3 de pagini clin totalul dc 222 alo volumului) arată și cantitativ cit de impor- tant este procesul transmorfozei naturii pentru înțelegerea specificului croației poetice a iui Peter Barth. .......... Prin problema împlinirii spiritului in cadrul acestui proces, poetul abordă trecerea naturii din forma substanței In aceea a subiectului. Vom avea de semnalat aci o influentă franciscani, din Imnul Soarelui, la care sc adaugă ți unele idei platonice țl neoplatonice. „Brudcr Wind“ : (Frate Vint) se înti- tulează unu din cele mai realizate poezii din placheta Ote Erde lebt: Pămîn- tul e viu (12). Tema vioiului pe care am mai analizat-o își găsește in această nouă formă încoronarea. Structurată pe planuri sonore distincte, invocația „Fratelui Vini” nu țintește totuși încadrarea sa in panteonul universității ab- stracte, în care el ar fi supus fără doar și poate unei descorporalizări asce- tice. Un cald suflu de umanitate ii trează din „spuma / norilor înalț: și în- roșiți ai inserării un vis / care il poartă prin nopți adinei", iar astfel Învelit în sonsualitate. durerea și dorul conștiinței i se asociază și apelativul „frate" ii adeverește definit calitatea „ființei-pentru-allul", după terminologia neo- platonică. Sau cu alte cuvinte : termenii „frate vînt" din sfera figurativă a unul metaforism plasticizam, expresie nemijlocită a universalității abstracte, sint înăltuți prin calda umanitate cu care poetul ii creară Fratelui Vint condi- țiile unei ființe Sensibile, pe o nouă treaplă. pe care li se restituia simplitatea originară a sensului și cu ea relevanța majoră a spiritului ce există in fapt Problematica această nu poate fi înțeleasă in afara marelui curent al filozofiei neoplatonice, din care Peter Barth s-a inspirat și cari? culminează în. concepția despre iubire. Să ni se îngăduie aci o. scurtă paranteză. „Erosui, spune Cavalcanti în Primul discurs al Dialogului flclnlan, deșteaptă ceea ce doarme In amorțirea nemișcării, luminează ceea ce e întunecat, însuflețește ceea ce c fără viață, modelează ceea ce e fără formă ți desăvirșește ceea ce e nedesăvîrșit", Putem urmări deci. în însăși inșirarea „acțiunilor” c scară ascendentă caro simbolizează necesitatea intelectuală și morală a omului do a năzui in toate Împrejurările spre armonia cxistențil. In poezia lui Peter Barth imperativul dcsăvirșiriî este activ pe variate planuri. Intii și iutii il vom putea decanta pe planul naturii, in cadrul ciclu- rilor anuale, urmărite atent și cintăte cu măiestrie. Nu mai puțin semnifica- tivă rămine, in cadrul temelor cardinale, străduința poetului do a depăși atit viziunea primară cit și intelecția goală. In consecință, el evită și sentimenta- li zarea „tematicii” naturii, și esențializarca ci abstractă, ostenelile sale spre poezie — „de-a nu hodini și a nu se opri / de-a nu vedea toate decît odată / prin discul vremii / și de a-și continua drumul în vis" — fiind astfel răsplă- tite cu prisosință. Articulată multilateral — in strofe sever clasice ca șî in vers liber, unit mal ales prin armonia cromatică — poezia lui Peter Barth se prezintă ea un imn închinat omului in înfrățirea sa cu natura. Printre poeții germani bănă- țeni cl este prin aceasta cel mai legat de peisajul bănățean de munte, cu au- zul depărtărilor, cu înflăcărările inserării, cu mirajul în galben al toamnelor însorite șî cu strălucirea iernilor de pe piscurile înzăpezite. Precum am arătat insă splendoarea naturii este pusă la Peter Barth mereu in slujba determi- tninațieî universalității pozitive a specificului local, astfel că creația sa poc- H tică, în ciuda mărci salo recluziunii — el trăiește dc aproape patruzeci de ani g retras in miei orășele do provincie și la țară — nu are nimic stingheritor local, x O poezie a naturii, individualizată după un crez de artă ce dinamizează g ascendent viziunea despre om și lume și modelează realitatea după normele o elice și estetice ale armoniei universale. '*) Peter Barth: blc Erde lebi!. cd. A. I.user. Vicna. 1936. p, SSl ANDREI IONESCU FANTASTICUL TERAPEUTIC AL LUI CORTAZAR din literatura universală * OR PONT tn comparație eu aiți scriitori latino-americani, in general foarte fecunzi. Cortazar a scris puțin: un volum de poezii, trei romane fi citeva zeci de povestiri. Dar dimensiunile relativ restrinse ale acestor opere sînt compensate de calitatea lor excepționalii. Toate sini piese de antologie. Scriitorul s-a născut in 1914, la Bruxelles, din părinți argentinieni. Are strămoși basci, francezi fi germani. Copilăria și tinerețea și le petrece in Argentina. După absolvirea facultății de litere este, timp de aproape un de- ceniu, profesor de liceu in diferite orașe de provincie. La douăzeci de ani mărturisea că traiul la Buenos Aires i se părea o pedeapsă, in această stare de spirit se refugiază in literatură. Foarte exigent cu sine, scrie puțin: in sc,limb cifeyte enorm. Dorind să iasă din „provincialismul' culturii argenti- niene, pleacă in 1951 tn Franca, cu o bursă, și de atunci trăiește la Paris in calitate de traducător in cadrul U.N.E.S.C.O. Evoluția Sa literară ne dezvăluie un artist al experienței literare teme- rare. care se depășește permanent. Ambiția de a se exprima in tot ce are mai profund și autentic ii determina sâ se „reinuenteze" perpetuu. La început este un estet de tipul lui Borges — prim ui său maestru, a cărui umbră il urmă- rește ji astăzi. Apoi, jumătate in glumă jumătate in serios, a cultivat romanul psihologic fi, după ce a abordat conștiincios aproape toate genurile convențio- nale, s-a imunizat repede la locurile comune ale literaturii și a devenit el însuși, incepind cu povestirile de factură fantastică. Cu timpul a depășit efec- tele facile ale modalităților narative tradiționale; melodrama, cauzalitatea stricta și evidentă, construcția solidă și sistematică, convenționalismul stilistic. Deopotrivă umorist fi vizionar, Cortăzar caută in paradoje adevărata armonie a artei sale, A debutat in 1941 cu un volum de sonete influențate de Mallannă. Nu mai publică nimic pină in 1949, cind reintră in lumea literară cu poemul Reții. alcătuit dintr-o serie dc dialoguri pe tema minotaurului din Creta, scrise intr-un stil abstract, influențat de Borges, care de altfel a ți publicat poemul in revista sa. Abia in 1951 apare un Cortăzar foarte personal, adevă- ratul Cortâzar, s-ar putea spune, cu volumul de povestiri Bcstiario, care mar- chează intrarea sa in domeniul literaturii fantastice. Se simte încă in acest volum influența puternică a lui Borges, Motivul labirintului il urmărește, ob- sedant Pe lingă influența lui Borges, se percep reminescențele lecturilor din Poe (Cortăzar ți-a petrecut doi ani incheiați traducind operele complete ale lui Poe), din Wells, Kipling, Lord Dunsay. Cinci ani mai tirziu, in Sfirșitul jocului, (1956), continuii aceeași manieră stilistică, de rafinament intelectual. Următoarea treaptă a evoluției este volumul Armele secrete (1959), prin care s< desprinde de intelectualismul lui Borges. In comparație cu acesta, Cortâzar are mai multă substanță epică, este mai realist, chiar in povestirile de pură fantezie, are voluptatea amănuntelor ți peripețiilor epice, a perso- najelor cu psihologie bine diferențiată, in tradiția povestirilor lui Poe. tte- mează primul roman, Premiile (1960), in care revine motivul labirintului din poemul Regii : personajele de pe un vapor misterios trebuie să ajungă la pupă, parcurgind un drum dificil, plin de obstacole, drum care simbolizează realizarea umană personală a fiecăruia. După ingenioasele Istorii cu glorii și cronopi (1952), caricaturizare a unor Jg aspecte sociale ale vieții argentiniene. Cortăzar revine Ia jocul ritual, cere- monial ți labirintic cu romanul Șotron (19f>3), capodopera sa de pinii acum. Reminescenfele literare se împletesc aici cu amintirea unor rituri ale copilă- riei, cărora Cortăzar le atribuie o importantă magică. „Șotron — spune el — este o invitafie pentru cei care vor să obțină o unire a Pd mimului cu Cerul, să facă un salt mortal in afara timpului, pentru a ajunge pe celălalt tărim, in eternitate*. Este, cu alte cuvinte, căutarea a ceea ce Miorii numea „regatul milenar", in care omul se regăsește intr-o îm- păcare totală cu sine fi cu lumea. Așa cum Borges exploatează posibilitățile literare ale idealismului filo- zofia, se poate spune despre Cortăzar că fructifică in romanul Șotron posibi- litățile budismului Zen și in general ale filozofiei orientale. Inferența funda- mentală intre filozofia orientală fi cea occidentală, după Cortăzar, stă in conceperea timpului și spațiului. Omul de tip occidental (la baza căruia stă spiritul grec) „s-a înșelat" — spune el — atunci cind ,a inventat" timpul. Moartea, care e un „scandal" pentru filozofia occidentală, n-are insă nimic scandalos fn Orient, unde e considerată o metamorfoză, nu un sfirșit. Fondul acesta polemic și proiectul ambițios al autorului de a ne oferi in Șotron o încercare de integrare a filozofiei de tip occidental intr-o concepție budistă sui generis, l-au făeut pe criticul Luis Harss să afirme că romanul lui Cortă- zar este o „operă terapeutică ce ne oferă un tratament complet contra dialec- ticii generale a civilizației accidentale și contra tradifiei raționaliste*. Același critic spunea despre întreaga literatură a lui Cortăzar că arc un fond tera- peutic, că este, in ultima instanță, o exorcizare. Scriitorul însuși alimentează această opinie mărturisind că pentru el foarte multe povestiri au fost o elibe- rare de obsesii, de psihoze, la fel ca Borges in Funes el memorioso; Multe din povestirile mele fantastice sint un fel de autopsikanallzu..., sint căutări mai de grabă terapeutice decît metafizice", tn privința calificativului fantastic, aplicat de obicei literaturii sale. Cor- fei rar fără a-l respinge, încearcă să-i lămurească adevăratul înțeles, mărturisind că Se consideră a fi un scriitor care nu urmează linia literaturii clasice, de tip goethean (V alerg, Eliot, Ezra Pound), ci literatura „de excepție", de tip Jarrp, de tradiție suprarealistă, Cortăzar detestă solemnitatea, e un umorist care folosește farsa și absurdul ca instrumente de cunoaștere. „Aproape toate povestirile pe care le-am scris — declara el nu de mult, intr-o conferință ți- nută in Cuba sub auspiciile Casei Americilor — aparțin genului numit fan- tastic din lipsa unui nume mai potrivit". Respinglnd realismul „naiv" și de- ciarindu-și apartenența ia literatura de lip fantastic, Cortăzar nu opune totuși Conceptele „real" ji „fantastic", ci încearcă o sinteză a lor printr-o artă care are misiunea să dezvăluie realități nebănuite, ascunse sub aparente nesemni- ficative, La fel ca pentru Pavese, pentru Cortăzar realitatea este o pădure pe care omul o transformă in cultură. Faptele cotidiene se transformă pc nesim file in ceva neobișnuit, eare, in chip surprinzător, Ie luminează, le îmbogățește, le explică, inscriindu-le într-o nouă dimensiune. Cortăzar are darul miraculos dc a ne arăta o irealitate care se desprinde din realitate sau, mai bine zis, de a ne situa intr-Un alt plan, in care realul și fantasticul sînt simple atribute ale lucrurilor. De cele mai multe ori, spre finalul povestirilor are loc o bruscă schimbare de perspectivă, un joc de planuri care ne face sa vedem lucrurile i?itr-o lumină nebănuită. Spre deosebire dc Borges, eare vehiculează cu predilecție abstracțiuni metafizice, prototipuri, impregnind totul de scepticismul său funciar, Cortăzar. mai vital (chiar dacă este mai puțin „perfect") caută și propune semnificații imanente, fiind mai aproape de satiră decît de alegorie. Borges pornește de obicei de la o idee, transformind „cultura" tn literatură, in timp ce Cortăzar pornește întotdeauna de la experiența sa personală, de care se eliberează prin fantastic, prin împingerea la limită a unor situații aparent banale, dar, in fond, anormale, „demascate" ca atare prin procedeul exagerării grotești. Toate povestirile lui Cortăzar posedă o mare tensiune interioară. Fiind pline de sugestie, ele se pretează la interpretări multiple, de la satira politică Ia parabola filozofică, și Cortăzar lasă să se înțeleagă că ar putea fi valabile toate deodată; „Ceea ce interesează in aceste povestiri declară el — nu este coeziunea dramatică sau psihologică, ci starea de grație. Ele încearcă să prindă OKIZONT S ceva incomunicabil, ceva ce cititorul simte ca pe o experiență autonomă, aproape fără nici un punct de sprijin in caracterele și situațiile din viața cotidiană". Cuttivind situațiile limită de tip dostoievskian fi eroismul disperat al cu- noașterii, literatura lui Cortăzar incită pe cititor la refacerea anevoioasă a experienței cunoașterii. JULIO CORTAZAR CONTINUAREA CEREMONII începuse să citească romanul cu citeva zile înainte. 11 lăsă pentru niște treburi urgente si il deschise din nou cînd se întorcea cu trenul la moșie ; se lăsă încetul cu încetul captivat de intrigă, de conturul personajelor, in seara asta, după ce scrise o scrisoare împuternicitului său ți discută N. lorga, Istoria literaturii romanești contemporane, voi. 11, Buc.. 1913, p. 3W. Iu armoniile ușoare pe care vintul imitației il suflă darnic din toate părțile, țț preferind să-ntirzie in oarecare asprime colțuroasă, neisprăvit in formă, am- bițios să-și cioplească singur pietre pentru templul său'11. Tînăra dc 22 de ani știe să sesizeze timbrul unic, specific, individuali- tatea proprie a fiecărui creator. Iată de pildă finalul dintr-un amplu articol scris cu prilejui comemorării a 25 de ani de la moartea lui Paul Verlaine : „De pe un soclu stilizat in butelie sc ridică bustul lui Verlaine în grădina Luxemburgului. L-aș fi văzut sub chip de faun pe acest amant al naturii și al grădinilor, Dar poezia lui se furișează din brațele statuare. Ea vine cu nă- luciri de toamnil și de inserare, cu un sunet pierdut de clopot, cu umbra care plutește pe oglinda unui lac, cu o bătaie ostenită de aripă"' < împotriva flagelului mondial. pacifistă, ea este din tot sufletul alături dc Afani/eslul către intelectualitatea lumii a lui Itomain Rolland"4, Un studiu amănunțit asupra Corei Irineu va trebui neapărat să se oprească și asupra ideilor ei feministe, cît și asupra celorlalte păreri in dome- niul social, filozofic, psihologic și pedagogic, E interesantă de pildă indignarea ei împotriva acelora ce susțineau că filozofia nu poate intra in problemele vieții. Ea e dc părere că cel mai neîn- semnat fapt divers e susceptibil dc speculații. Trebuie să știi să vezi și să generalizezi, șă stabilești asociații. E nemulțumită de materialul greoi și pe- dant al articolelor din KeuiWa filozofiei și nu se poate abține să nu inter- vină: „înviorați-o eu viața din juinjl vostru, nu cu teorii de import"*, Merge împreună eu ceilalți redactori ai Ideii europene prin orașele de provincie pentru a ține conferințe. Îndură greutăți, suferă privațiuni. Cora Irineu rămîne in literatura noastră (sau mai bine zis ar trebui să rămînă) prin impresiile dc călătorie prin Țara Oltului. Țara liirsei, Țara Cibi- nului și Crișului publicate în Viata rumdueasca, Ideea europeană și Cayetul ronidnese între 1921 și 1923. Mai puțin cunoscute, aceste „note" merită să fie strinse intr-un volum, Scrisorile bănățene sint cinlecul ei de lebădă. Aici nu mai mtîlnim me- Uiforele căutate și arta de bijutier ce a șlefuit cu migală fiece cuvint și ex- presie. Autenticitatea, spontaneitatea, firescul sint trăsăturile de bază ale acestei cărțulii. Inițial, autoarea plecată pe drumurile Banatului își împărtășește impie- sîile colegilor de la redacția Ideii europene. Aceste răvașe. însăilate in fugă pe și Se lasă chiar inCÎzat într-o „con- fruntare patetică dc sensuri" (Chi- rurgie), s-uu mistuit de o experiență totală iși pune masca paiaței care-ți aruncă, „privirea asemeni unui zar / rostogolit pe masa sorții strimtă", și descifrează „în inima adincă / ză- , dărnicia întinsă ca un dar" (Paiafa)^ acest sentiment dureros al zădărni- ciei stăruind pină la acea zonă in care poetul trecut prin purgatoriul renunțării, regăsește sensul dăruirii și, „în timp ce șarpele sc face inel / in jurul frunții", strigătul junglei se estompează, iar poetul ajunge la „un nimb do înțelepciune" (Nimbul de înțelepciune). Această stare nu mai înseamnă resemnare, ci lucidi- tatea unei realități in al cărei pro- ces de cunoaștere poetul a „singerat" adeseori șl ochiul deschis asupra lumii „in imensa mișcare" (Ochii adinei enormi / ai cerului al pămin- tulul / de oriunde-i simt ca-n mine/ cuvintul". (Preludiul), sau „rămas ro- tund / dilatat înlăuntru", este un motiv care se repetă obsedant, așa cum troițele și multiplicați! — ochi dau lucrărilor lui Țuculescu un ca- racter aproape halucinant. (Glasul sinpelui; Te-am intimpinat la mar- pini de ape; Ca ^acoc cu îngerul m-am luptat etc.). După aceste inflexiuni, viziunea poetului se organizează in cercuri ferme, concentrice (cercul fiind de- asomenea un simbol preferat) „pen- tru noile geometrii ale marelui /Ne Euclid" (Chemați bătrinele satului). Poemul „Arborele omenirii" este cred, Cea mai reușită și echilibrată piesă a volumului. Desfășurat intr-o trinitate spațială, „Marele Arbore1* care „își adăuga în stranie liniște / cercuri de aur trunchiului falnic" J. semnifică perenitatea omenirii ți vi- talitatea leagănului ei. pămintui, adu- ci n ti „lauda zilei de mîine" cind frunzele vor umple" cu muzica lor / spații ce încă n-au cunoscut vibra- ția cintecului". Așa cum vremile virstează copacul, intemperiile vieții crestează" cearcănele lunare din jurul inimii (Descintec de alungat spaimele) poetului, mai ales atunci glodurile sale sint înslăpînitc de me- moria tatălui său, apărindu-ne ca „două columne în care vintul și ploaia / au săpat diferit ciudate forme și efigii" (Stăm unul alături de altul). Volumul are și părți inegale, scă- deri inerente căutării, versuri pe-a lo- curi declarative, dar in esență poetul •evită facilul șî indescifrabilul, lim- bajul său fiind sublimat în meta- fore limpezi iar crezul său poetic este stenic și emoționant. ION POPA Constantin Știrbii : „CONTRASTE TlKZH Florin Manolescu, după ce-1 apro- pia pe Constantin Știrbii dc Adrian Păunescu, se simțea obligat în vir- tutea unei disponibilități tematice și metaforice a celui dinții să-i acorde un atestat dc talent. Chiar dacă I Adrian Păunescu ar fi un model g demn de imitat (dacă mai există In literatură așa ceva), probabil Con- stantin Știrbu s-ar abține de la o colaborare cît de cit fățișă cu maes- trul, așa cum se abține să ilustreze și alte maniere. Vagile apropieri care se pot stabili de exemplu cu Ale- xandru Philippide sau cu Nichita Stănescu, nu sint influențe propriu- zise. ci exprimă de fapt aerul epocii. Placheta cuprinde 35 de poezii inegale ca realizare și adunate la un loc prin hazard. Autorul n-are o vi- ziune de ansamblu ci lucrează atent fiecare bucată în parte, alăturindu-le apoi fără să speculeze un oarecare efect al întregului. Faptul în sine e indiferent dar ilustrează și el aerul epocii, de care ziceam. Constantin Știrbu practică o poe- zie care comentează micile aventuri ale cunoașterii : „în ziua a șaptea am căzut in ape / Și m-am trezit c-un vis sub ploape / în care luptele mari pentru hrană / intrau în cu- noaștere ea intr-o rană" (întoarcere), „Cuvintul frumos trebuie spus o Sin- gură dată / Peste fîntînile care au cumpene-n nori / El c durerea re-o simte sinul de fată / Cind un băiat o privește de două-trei ori" (Cuvin- tul),... „Clopotul sara / va chema de undeva copilăria J cu glas de ucise scotei, cu mirarea / copilului care-și descoperă lumea prin plins." (Retrospectivă). Uneori comentariul e stingaci adolescentin ca în Dumbm- veni, Vintul, Undeva este evocat senti- mental acel duh românesc al Dunării care a fost Chira Chiralina, altun- deva poetul captează mesaje inefa- bile despre „o sfintă putere a rodu- lui" și așa mai departe, fără mari zguduiri și metafore șocante, eu sen- timente aburoase și nostalgii cerești. A. E. Leonida Sccrețeanu : „CÎNTEC PENTRU PROMETEU" Cele mai multe poezii cuprinse in acest volum sint sonete, nu lipsite E- de un anumit dar al formei : „Sor- ? bind avan falernul din cupele de aur, / a dat poruncă Unchiul Amu- g tiu: — „Pină-n seară / să nu rămtnă q urmă din Jiii Rheei. Piară F / Și Pruncii, duși de Tibru, au tot plutit pe-un plaur". Poetul nu pare Insă 5 un obstinat al formelor fixe. Une- ori, rămînind in sonet, încearcă unele modificări ale legilor imua- bile, așezind terținele înaintea catre- nelor. încercarea s-a mai făcut. In ceea ce ne privește, nu vedem nici o inovație in această erezie și pre- ferăm sonetul ca atare, poliedru fără fisuri, exclamație pură a artei poe- tice. Cartea lui leonida Secrețeanu este inegală. Rținem insă unda de reflexivitate care trece prin unele poeme, ca în Simbol ; „Ca /ulcere la glezne ți pâru-n soare, uns, J străbate ji tu aceste nemărginite arii, / De ce atitea oase ? Undc-au greșit Icarii ? Să n-aibă roca singe și duh îndeajuns ?“ Multe poeme sint minate de o anumită ariditate a ver- sului ș! do artificiozitatc : „Cit timp îmi e văzul de vedere beteag : / de ici pină colo, atît ji atit; / cît timp îmi c duhul bobîau de Urii: / că nu ii sint carii Euritmicid Steag; / cît timp imi mai șuieră vipere-n gif etc, fCit timp). Cînd ies din tiparele clasice, poe- tul este fie discursiv, fie pletoric, devenind uneori rizibil, ca în poezia Larg, do pildă. Dincolo de aspectele nereușite ale acestei cărți, care pot fi și expre- sia unei ezitări cu caro poetul revine între noi, după o absență, Cinice pentru Prometeu — prin poemele remarcabile pe care le conține — suscită interesul pentru evoluția sa viitoare. TUDOIl VILCEANV Gabriela Melînescu : „BOBINOCABIF* „Bobinocarli* Gabriclei Melinos- cu, este dedicată vîrstei visului, a fanteziei impetuoase, a naivității de- zarmante, Lumea copilăriei o fasci- nează incă pe poeta care afirma in- tr-un vers nu prea recent: „mă co- [- pîlărește deprinderea de a ști" (In- 2 teriorul legii, 1968). Farmecul „Bo- § binocariîor" vine tocmai din faptul g că totul este privit dinlăuntru, cu C ochii și imaginația copilului. Natu- ralețea cu care el ar pune mustăți, barbă (fie ca a ducelui de Alba, fie ca a Iui Dali, fie stil Avicenna) sau pălăria unui portret din cartea de citire, ii va fi proprie și atunci cind. împreună cu Lizica Proasta (zisă și Lizica Pr.), va încurca sertărașele capului Gită. punlndu-l pe sărmanul ei tată s-o ia de la început cu abe- cedarul ți măsurătorile. Mecanismele sint descompuse in amănunțime, cercetate cu atenție. Neastâmpărul și mobilitatea fanteziei pun totul in mișcare—ființe lucruri —.trezesc analogii și legături din cele mai neașteptate. Ceea ce ar apărea bizar, devine explicabil și perfect justificat. Ca intr-un film de ani- mație, în care, orice s-ar intimpla, nimic nu trebuie să mire. Noțiuni ab- stracte sau personalități care ar tre- bui să stirnească cel mai îndreptățit respect, devin aci obiect de joacă, cu aceeași naturalețe și firesc. Situații din actualitate — chiar din cea poli- tică ’ — sint prezentate caricaturizat, ia scara renumitelor țări Bubahtia, Bobinocaria și Gugumanția. Eroi fio- rOși de literatură dc aventuri — pre- cum piratul Maî-Puțin-cu-un-ochi — sint aduși frumos pe pămint, demon- tați și mînuiți prin tragere dc sfori, precum marionetele la teatrul de pă- puși. Poale apare și situația inversă : banalul șoșon, de pildă, devine un serios aparat de măsurat noroiul la nivelul străzii. Jocuri de cuvinte ge- nerează peripeții palpitante : o rață care strigă „cam" va fi. desigur, ad- versara celei care strigă „mac" ; cu seoptil de a completa rezerva de cuci pentru ceas, se cumpără : o cucoană, un cucui, un cucernic, o cucerire, o cucuvaie, un cucurigu, o cucută, că- rora li se extrag cucii ; un bobinicar este lx-at turtă-dulce: iar cel care dă iama prin ciuperci nu poate fi decit - -. Pagubă ! Voluptatea, o ade- vărată voluptate a cuvintului ne-o reamintește pe Gabriela Melînescu din ciclul „Șaisprezece ani ochinegri", ea și din alte versuri. O notă de mister și imprecis, care plutește, uneori, in jurul eroilor, se îmbină cu umorul spontan, alteori deliberat sau aparent absurd (Ur- muz I), ele neexcluzînd lirismul și gingășia, Vagul artificios ce se simte citeodată se trece însă cu vederea. Căci, așa cum spuneam, aci totul e posibil și normal. EUGEN MICU Mii dc propuneri și de întrebări Sp r t pot.vatcnf (cronicar ȘparFv, jo/o- tatw. ele.) Eugen Lumen^nu S jnne.za tn TOMIS nr. 1 )97ar o exegeză a cdrf. Uci- ițnșnl de papa «aii de Marin Porumbacu Sa nu se frduu r Cu ar /t porb^ de o a tt agapa de Jam I c. Ini a din primele rlnduri slnfem di acrei puți tn gardă; “In onrc cm. rupe- rea decisiva a p or, dorului d n rTndu il* celor ce promit cari re nu mai vin (sd f e bfd/fnd rr «ni» ccfreaotai idituriio ?j e* •• pri-i. elpalul CÎț.iR al apariției ..Ue « sulu d papiițaH" (ram rău e E L. cu rnnfra ele. dar...) o carie eare tuta m-me (ce șt cu ăupOTfilft/f) împărtășește soart.i vt’e- raia a debuturilor ■.rednl e dc* interes de ■> naște Oi ucuti F L, sivirșește o ad cezariană) mirarea, prpiex« nten ch a*. In satisFacția (mm ^fnf $i toMerfi cn un- asmul. Ironia, tn rrderea s n^lrtrcrderea" (Thomas Mann n-n pățit-o la Jet?) seuznlî (cr Îndreptar de politețe! „s ure* tună in vechii, banal; alfa ceva e ^curatiet^j Hml si pure, cind tu! u I (primăvara, ploi, m cotie, Freud) — to t ji<ț te sl Ine «liric In un loc Ce neti titre de frază!) Si e eg*'rnt dezlănțuită de acetic toate la • lnr ne tai răsuflu rea: „Nu este exclus ca titlul Tn uși 1inu o hi rarle> să sugereze. |nr un mod (târ î nici o legătură vizibilă cu prozele mn proprii. cTt do mia 1 a fost revn t s* |eri. îeasril pe altarul literaturii (intrăm tn plin mister a omnrlf Marin Porumbe cu alt* caiva critic. obraznici de Ia „România iile- rafâ^? /I rfwfunfn/ o-Mrt cenți Ii umorii tic? lată niște mrx? dc roman DnWțiir, Dar E. L. curmă, inexplicabil de repede. sut- pensr*ul: Este numai o presupunere un.i din cele ci leva । i dc presupuneri (de ce nu deschide Pomii n rubrica perman ntâr Fr supuneri tn leg ‘fură eu „U igațrd d* pa, pugati?) tn Icr tură cu nced I tiu care tr* zc$le Interesul si răscoal.i nervii (domnii r când dati In a-tenir, ia nevroză, pâztf v d Feriți-uă! Lătați cartea in raft* Mtnuițl-o cu grijă!) asemeni unei (ce t naltă liniștire) vechi Inscrip'll nede/leentc cile di ■ acestea nit vor fi ex