ORIZONT REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMAN I A Cl PRINȘI 1, Interviul nostru cu D. R. POPESCU 3 Accente ION ARIEȘANU ; Sensul adevărului și necesitatea de înnoire ..................... ION TH. ILEA: Evocare ......................................................... 9 ANGHEL DU MBRAV EANU : Plec, Motiv alpin, Sub o arcada, Motiv de baladă . . 10 ALEXANDRU DEAL: Octav ..................................................... .. |2 GEORGE SURU : In locul șoimului, Ziua ..................................... 18 MIRCEA MICU : Elegie mică, Divertisment nocturn .. ........................... jy N1COLAE ȚIR1OI: Tendințe moderniste in lirica bănățeană interbelică 20 C, M1U-LERCA : Băl rinul sle/ar, Săditori de măslini ......, ........-jO PETRU SFETCA: Crochiu de martie................... .. ,, 37 PETRE PASCU : Intr-un atelier de covoare, In vila din Bușteni printre oolnui . 7 IOSIF LUPULESCU: Șansa ............................... . _ . 29 TRAIAN DORGOSAN: Cintec de floare și stea .. .. ................... r. 36 ANDREI A LILLIN : Genera unui ideal estetic de viplă ^7, DUM1TRL’ VOR1NDAN : Elegie de iarnă. Porțile raiului DUMITRU STANCU: Credința in dragosie JfVX POPOVlCl: Dăruirea nevinovdllei, Poem, in DAN CIACHIR: Anlirepaos .......................................-............‘Vj ION POPAReminiscențe, Colocvii . • ■ ■ ,..........................- . ■ 47 TRAIAN TURCU : Să vii .....................................................48 OTILIA NICOLESCU: Ninge ...................................................48 MARUA'C HECMAN: Timp pentru noi ...........................................49 Atelier poetic ARA MIC5AN: Mărturisire ...................................................52 TU DOR A SALCIA: Fiecare ................................................ 52 EMIL CIURARU: Venire pe dor ...............................................53 SMARANDA BACANU: Vtemea ce cteșle pe cimp, Oră ■ ■ .. ................... 63 RODICA PASCU : Fata crinului de seară. Phoenix .. .. .. . - .. ............54 DARIE HORAȚIU: Fascinația orelor ,. -. .. ............................. 54 ION BĂDULEASA: Căutare ............................................... 55 MARI A DELIMAN: Iubiri ....................................................55 Orientări M, CAZACU : Factorul om in mișcarea simbolistă.......... .. ...............56 Din literatura universală. RAWER MAR/A RILKE: Gong ...................................................63 FF.DERICO GARC.iA LORCA : Corsiefa ........................................64 W/UJA.M CARtOS WILLIAMS: O jucărie chinezească ............................64 FRANCIS PONGE; Ulciorul ....................................................® SOLVEIG VON SCHOULTZ: Butoiul de apă ......................................65 PETER HUCHEL: Moneda din Bir EI Abbas, in românește de Pelrc Stoica RENE GUY CADOU : Logodnă. Cintu! singurătății. in românește dc Veronica Po- rttmbacu .. ...............................................................67 Cronica literară C. LWGURfAiW; P/ozafori timișoreni .. .. ..................................60 iO.V APETROA1E: Mihai Drăgan: „Aproximării critice' ............... . ■ 71 PONGRACZ MARM : A na vi Adam: „Etica âs kibernelika' ......................73 Comentarii critice ALEXANDRA INDR1EȘ: Eleganta consternării ..................................75 Cronica traducerilor PETRU SFETCA .• Despre tălmăcirile iui George MunUi .......................80 Artă GEORGE RANU : Relleclii despre teatru .....................................82 CArți-revistc RAMONA BOCA-BORDE! : Tudor Arghezi: XC ........ ...........................88 AL. CR15AN: G. C. Nicolescu: Structură și continuitate .. .................88 NARCRL CORM$ POP: Ovidiu CoiKlantinescu: „Valse Hâsilation" ...............90 ILIE MĂDUTA: ion luqa - „A/mor* ...........................................91 MATEI ALEXANDRESCU; loan $erb: „Florile norocului' ........................92 C. N. MIHALACHE : Virgil Brâdăteanu : „Comedia in dramaturgia românească" .. 9CÎ IORDAN DATCU: O antologie de basme românești apărută la Diisseldori-KAIn ■ 93 Miniaturi critice V, GAiVRA; Dicționar de terminologie literară ................ 95 I. M. r Antologie sdpfdminoid, O inijiativă lăudabilă ......... . ■ . ■ . - 95 * Epigrame de Maliu Bogoe și Ion Velican .. .. *.......................... 9fi Interviul nostru cu D. R. POPESCU — Se șire cd sinleji originar din Oltenia, cd aii trdii o vreme in Crisana și ca. In sfirșit, v-ati stabilit in inima Ardealului Ar? aceasta vrr» importanlă pentru evoluția dvs 7 — Nu știu cc imporlantd ar putea avea. Nu m-am gindil. De altfel, provinciile nu mi se mai par a ii net delimitate. Ar putea ti totuși ceva... De olteni rămin fn continuare legat, nu numai prin mergerea mea către fi intre, ei, dar fi prin venirea lor spre mine. Exista in Cluj foryte rmdti olteni, studenti sau anga/aii, eu care fmi place să vorbesc. Ei îmi amintesc de Oltenia plină de idei, de oameni formidabili, de fapte specia- ruinase. Ardelenii sin! altfel, mai așezati, mai .calculati in încetineala lor. l-am cunoscut, deopotrivă de bine, și pe unii șt pe altii. Cred cd din simbioza lor se poate realiza un tip complet și aparte, care prolito de fan- tezia fi exuberanta olteanului șl de seriozitatea ardelenească. Trăirea in Oltenia, Bihor și Ardeal m-a mai ajutai să im Ol cel pul in două, dacă nu trei „limbi" noi. Spun astfel, pentru că g roiurile oltenești, bihorene sau ardelene au distincția, personalitatea ior. Ca scriitor mi-a convenit cunoașterea lor, Simt viala diferitelor elemente lexicale și . md îndepărtez de ele. tml place să combin aceste „limbi*. Pe de altă parte Clujul inii pare un oraș mai propice începuturilor, cu o anumită tradiție. Fiind un mediu mai inchis, mai puțin spectaculos, m-a îndemnat la un regim de muncă mal auster. însuși spiritul ardelean le obligă la aceasta. Si e bine pentru un scriitor sd fie mai alături de sine, să albe o religie mai profundă a hirtlei. — V-ati glndit vreodată să părăsiți Clujul 7 — De mai multe ori, dar nu m-am hotărit niciodată. Asia nu insectmml insă că voi pleca sau nu voi pleca. Totul este posibil. — Trccind la al doilea moment inevitabil reportericesc, discuția despre scrieri, am dori să aflăm citlva factori holăritorl pentru destinul dvs. literar, — Aș /silea Ml amintesc faptul că am renunțai la facullalea de medi- cină după aproape trei ani urmată la zi. Cred insă că tot aș fi scris, chiar dacă nu luam această hotărire. — Amănuntul acesta e nou pentru mine, Nu vi se pare interesant că o serie dc medici au devenit buni prozatori 7 — Nu! O anumild finuid inleiecluaM, daloritd conwrerife; f s-a impus imofrfeuurHi medfcufwi. Dat sd revenim. Un aff fapt însemnat t-a constituit angajarea mea la reda)ia Steaua imediat după ce om pdrdsif medicina. Aveam 19 ani și pe drept aici m-am lor mat ca scriitor. Pentru început, dar numai pentru început, m-a încurajat și critica tavorahilă, deși cred cd și tevarsui situației poale influența pozitiv pe un 3 începător. Sint cazuri in cart? unii scriitori, care n-au ovul o aimosierd critică prea bună, s-an desăvfrș.t ulterior. — Cc a Însemnat pentru dvs. revista „Steaua* și atmosfera de acolo 7 — A-E. Baconsky era Un șei de revistă ideal. Avea o mare persona- jjfafc intelectualj și a știut sa creeze din Steaua o unftoJe spirituald. In jurul lui s-a formai tnai ales o școală de poezie : Gurghianu, Felea, Râu. Neamju. Eu eram o excepție. Făcind cu lom parte din redacție, am fost polarizati de spiritul lui Baconșky. Nu e de mirare ca in acest iei Steaua a impus o anumifd poezie, iar, la rindul ei revista a avut un ecou Jarg In publicistica romaneasca. S-a vorbit foarte cu rind și despre Brâncuși. Fap^i pate astăzi obiș- nuit, dar la vremea ei, Steaua a avut un rol, in recunoașterea pe fală a acestor valori recunoscute in cultura universala. Baconsky știa sa-și apere oamenii și sa-i îndrume spre carte. A impus o atmosfera serioasei, dar si prJeJerreascd in același timp. La revistei mai/ucrem Regman. FI. Potra. M. Tomuș, George Munteanu și P. Aloanei. De pj/dd, cei de Ia critică, in frunte cu Regman, obișnuiau sd îndrume pe tineri să-și lucreze cit mai iudeulng manuscrisul. Grija iată de tineri se combina cu grija lată de scris, Se acorda atent ie șl unei nolite și unei recenzii. Ifn material trebuia dai la tipar cu uri respect mare faftl dc fiecare cuvint, de Unuia lui li'erard. Anii au mei descompus acest nucleu al Stelei, și unii redactori au evoluat pe căi diferite. Cind am ajuns eu acolo insă, spiritul era acesta, pe care l-am descris. — E firesc ră va Întreb. In urma acestor mărturisiri, ce va Însemna momentul „Tribunei'7 _______Tribuna se vrea o revistă de cultură a întregii țâri cu sediul la Cluj și nu imers, adi a nu o revistă a citorva clujeni cu rară de acțiune numai in județul Cluj. E o rec istă deschisă tuturor tortelor scriitoricești bune din tară. Nu vom transforma revista Intr-o gazetă de perele a unor scriitori mai buni sau mai răi dintr-un singur centru. închis- tarea in optica strict regionalistă e depășită, Cineva, dacă e bun inir-ade- c cir, poate publica și in altă parte. Un seriilor trebuie sd fie acceptat in mai multe reviste. O revjsia care publică cu insistentă un număr de oameni nu tace decit să-i inmorminteze săplâminal. A proceda astfel, a susține la infinit niște nume care nu sint luate fn serios nici după zece ani esle un act imoral. Pe aceștia, evident, revista ii poate ajuta, dar nu mai mult decit se pot ajuta ei singuri. Esle vorba despre talent, care cileodatâ e loarte neglijat, Am vrea dc asemenea ca o serie de tineri prozatori, poefi și critici, mai ales critici, sd răzbată prin paginile Tribunei. îndeosebi aceștia din urmi e necesar sd beneficieze de sprijin, pentru cd ei nu se por impune de la început prin volume, ci doar prin publicistică. Dacă au existat poeți care s-au impus la Cluj (loan Alexandru, Ana Rtandiaua ș.a.) sau proza- tori. vom face să apară și o școală de tineri critici. Sini loarte mulți in care ne punem speranțe. In «Urșii, Tribuna mai arc un obiectiv. Sint o serie dc orașe din fard cate n-au reviste literare proprii, deși au o susținută viafd literară : Sibiul, Baia Mare, Tirgu-Mureș ctc. Trebuie sd le avem In vedere. Tribuna trebuie sd lie deci o revistă deschisă unui dialog cu toată tara. — Pasiunea cu care vorbiti despre revistele literare esle de bun augur, mai ales în calitatea pe care o dețineți de conducător al unei reviste prestigioase. Dar să nu uităm că vorbim cu scriitorul D, R. Popescu Reluăm firul discuției intrebîndu-vă care dintre operele dvs, vă este mai aproape sufletește? — Fiecare la timpul ei mi-a lost apropiată. Mi-ar fi greu sd aleg sau ml-ar li foarte ușor și tocmai de aceea n-o fac. Fiecare dintre ele e o epocă, o credință, o stare sufletească a unui anumit eu personal. Un fel de a gindi, un fel de a scrie. Normal, acest fel evoluează, — Xe puicii spune ceva despre relația autobiografie-operă literară ? — Vielodafd n-am scris strict autobiografie și nici nu-mi place acest lucru fiindcă te limitează. Pofi să fii ori prea blimi, ori prea rău cu eroii, nu-i mai vezi fn relațiile lor de carie, ci In relațiile lor de viată. Si atunci Ie frăderi de două ori, fiindcă vraja si cartea sint lucruri total deosebite. Dacă uneori am plecat de la evenimente petrecute in reali- tate, mi Încercat să le ull și să mei ghidez doar după unele idef legate de ele, fără a respecta linia precisa a unor personaje. .Să luăm „F". Prima povestire este total diferita de orice element biografic. Are un simbure de realitate doar intr-o intimplare aurită toarte vag. In Boul ți vaca există cei mai mul! autobiografie. Personajul principal, mătușa Măria, a cărei moarte o descriu, este o mătușă de-a meat sora latăiui rneus pe care o chema toi asa. Măria. Foarte multe episoade din această parte sint trăite de mine si de rudeniile mele. Undeva precursorul de acolo, dincolo de ideea exactă de precursor. sint chiar eu, ce! care am judecat scenele relatate. Totuși, dac-ar U să iau fa rind fiecare personaj, nu pol face o supra- punere perfectă cu cele pe care le-am cunoscut In realitate. Am păslrot mai midt un lulx aiectiv, niște serdimente legate de trăiri autobiografice. — Se observa la dvs, o lot mai mare atracție pentru problemele fil- mului și teatrului. Este acesta un nou crez al dvs. î Prozatorul va avea oare de suferit î — Am scris teatru încă de pe vremea cind eram elev. Și-n perioada cinci am publicai masiv prozei om scris leairu, parale! bineînțeles. tmi pere bine ta unele piese scrise in unii '58—'63 nu mi s-au Jucat, ci doar cele scrise mar tirziu. Scriam teatru ca un refugiu al meu. Unele subiecte care nu încăpeau fn formula prozei le-am transformat In piese de reairu. De fapt teatrul mi-a fost întotdeauna un momeai de recreație, după care Insă md desjindeam scriind proră. Ilar voi face teatru in continuare. Am o piesd la care fin foarle mufL Pisica In noaptea anului nou, care împreună cu altele egalează ca Întindere paginile dc provă. — !n ceea ce privesle experiența dvs. da scenarist de film ne puteti oferi citeva dale î Si mai cu seamă am vrea să ne mărturisiți ce vă leagă dc Geo Sairescu î — De Geo Sabescu md leagă o lume, cate sc numește tinemnio- gratia ; prin ei am cunoscut această himeră. Filmele pe care le-am făcut pină acum au avut drept scop găsirea unul prototip pentru un lilm, păcală, fr exersarea unei echipe de scenografi, operatori, actori In vederea ace- leiași (inie. — Revenim iar la proză. Discuțiile recente din presa literară apropo de proză, vă fac să lua li vreo al il urli ne t — X'u 1 Astea-s treburile criticii I — Ce credeți, totuși, despre posibilitățile romanului î — Cred cd momentul aciuai este fn adevdr o oră a romanului. Ex- pficabd, fn anfi W—'65 era o epocă a schiței și nuvelei, datorită căreia nu apărui șl s-au remarcai o serie de scriitori: Bănulescu, Baieșu. Funuș Neaga, Sorin Titel, Vefea, Bălăiță și aljii. Ei scriau in spiritul momentului. Se cerea cuprinderea intr-un spațiu scurt a unui bonlinut complex. Schița șl nuvela reușeau sd impurtă o optică mal speciala lată de unele fragmente de viajă. Romanul probabil ea n-a fnlloril atupei, pentru cd ar fi trebuit sd uzeze de foarte midi balast Jn motivarea unor personaje, a unor fntflniri In tratarea unor idei. Schița și nuvela au dus apoi si la discuții mai dinamice. Se purtau pe marginea unei schije discuții tot til de înverșunate ca la un roman. Unii autori de schite și nuvele de atunci au confirmat talentul, reușind să scrie romane sau piese de teatru. Dar unii au rămas nuveliști. Să vedem ce va zice despre ei viitorul. Cred că or frehw ca schița să fie revitalizală. Procedeul unor reviste dc a publica fragmente de roman duce chiar ia pierderea unor cititori, fn pius de aceasta, schitele reușesc să impună moi ușor un nume decit un fragment de roman. Velea, de pildă, s-a tăcut cunoscut prin citeva schite, înainte de publicarea vreunui volum. Oricum schița este un baro- metru mai exact al talentului, decit un roman. Schița nu-ti permite acele momente In care intr-un roman poli să căști liniștit. Mai ales in presa literată. Momentul anterior la cate mă refeream a reușit să impună scriitori prin schitele publicate fn reviste. Acum e din contră, o perioadă in care romanul este cartea care im- (june, nu culegerea de schite, tn roman le poți manifesta mai lejer, pofi asculta mai precis de niște legi artistice. Și nici nu mai există afltea imixtiuni editoriale, ca să le zic așa, ca mai-nainte. Trăim o vreme a impunerii prin edituri. Momentul romanului este un moment al editurilor. _______ Am epuizat, cred o parte din subiectele prozei. Inevitabil, mai ales că ne apropiem de finalul acestei orc, urmează întrebarea : Poezia (cu excepția debutului) nu v-a atras niciodată? Sinteti unul dinlre putinii prozatori care n-au încercat des ușile atrăgătoare ale versului, — Sini un mare cititor de poezie. Atit- Prefer s-o cltesc- — Cu o anumită ocazie susțineați că in fața criticilor „trebuie să ai umor*. Rămîneti la această părere? _______ Dai $i repet că, dacă m-aș fi luat după înjurăturile criticilor, ar li trebuit de mult să nu mai scriu, cum au procedat unii, iar dacă m-aș ii luat după laudele lor ar ii trebuit de asemenea să nu mal scriu, așa cum alții n-au mai scris, considerindu-se realizați, împliniți. Numai că litera- tura e o probă de lungă durată, un etos, in care fluctuațiile unui an pe care critica le sancționează pozitiv sau negativ nu contează prea mult. _______ $1 totuși critica vă recunoaște in unanimitate calitățile. Dacă ati fi insă la rindu-vă (comit acum un fapt care încalcă anumite reguli): ce părere aveți despre scriitorul D- R- Popescu, despre evoluția lui ulte- rioară, cc ati răspunde ? — Nu-1 cunosc încă atit de bine. N-am nici o părere. _______ Nu se putea un mai bun răspuns pentru un final de discuție. Va mulțumesc. SENSUL ADEVĂRULUI Șl NECESITATEA DE ÎNNOIRE Jteud mi se par o fi premisele primordiale ale artistului contemporan: sensul adevărului pur ți setea de înnoire artistică, Fdrd fndojate, rraicrra, societatea nu sint niște simple modete de irniraf, ci niște motive pentru o fi trarispirse fn arid, semnifi- cind nfțle plecări pentru iantezia novatoare, niște puncte revelatoare pentru nenu- mărate sugestii viitoare. Nici nu ar putea fi utilei, fiindcă vraja purii, fără sensul artistic, râmine doar o fenomologfe elementară, ca sd mi mai amintim de faptul că actui artistic, lipsit de energia vieții, rămine un simplu artificiu. Mai imens ponte decit fn arta secolirfui liceul, literatura acestor decenii se dovedește rnedodaid tributara sensului adevărului vrejii și necesite) ii de înnoire. Ea repune in discuție unele idei preconcepute, descaperindu-le laturi noi ți, aeoio unde aria m; mai revela zone dramatice, trăind o lungă edipsd sau poate agonie de auloiiniț- tire, arta contemporană izbucnește prin noi descoperiri, noi gaizere cate iac. uluitor, ca lirisnud creației. fluxul ei interior să triumfe, adesea, asupra acurateței simpliste a deia- iiuiujsruj a construcției sobre, a unei arfe siriei academisie. Zone ale psihologiei umane sau ale limbajului, in fața cărora artistul dinainte se oprea înmărmurii și inhibat, -acum sini trecute din plin, in acest zbor al fanteziei, de către artistul contemporan. El formează, adesea, Solitar, Insă încrezător in sine, ST naturi profunde, frică necunoscute, scurma* nind rute pe cate poate cd nu-1 vor urma. in tumuli, imediat, absolut foji, dar care vor deschide por ți largi ți clare in viitor. Adevărul de viafu fiind unic. Unind de natura sociafd, fnseamnd ți unica sursă de inspirație o artistului din foaie timpurile. Sub impulsul frenetic ai artei, acest adevăr elementar devine un adevăr artistic, subiectiv, prin vocația unui artist sau altui, un adevăr adesea mai puternic și mai pregnant decit Însuși adevărul vieții de ia care s-a pornii, un altfel de adevăr, desigur, înnobilai de eul arzător al creatorului. In tontă această trecere, a unei materii brute, neiniisate, a unor elemente și reia) ii, a unor tribufafii sociale, prin Suind creator, o aernuipomenifâ importarea acord intran- sigenței artistului, setei sale de a respecta adevărul și dc a-și reînnoi arta cu putere, permanent. Travaliul, pe care scontează Orice creator, este dus la limite in momentul in care treafia se deschide jn iafa fa spontan, de un firesc omenesc iote!, de a cuce- ritoare și needutaid sinceritate, fn fot acest stadiu creator, pe lingd puterea de reflecție. pe Ungă iucidltale, siguranță, un rol central il joacă iantezia creatoare. George Călinescu amintea cd universalitate fard fantezie creatoare este pur estetism, miziad mai de grabă, in procesul creajfef, pe fantezie, pe „puterea de a vedea con- cret universul’, decit pc reflecție ți arrattzd. Trei momente pot ti relevante, îndeosebi iti proza noastră contemporană, care (in de ideea pusă in discuite. Primul pornește de ia faptul cd emojia practica, ttefrea direcid nu sfnt deprtțite, Întotdeauna creator, prin trăire artistică. Momentul biografic, adesea nu este depășit, pentru a deveni o problemă obiectivă, cu laturi ale universa* frtăfif. A.I doifea moment porneșie de la excesul de analiza in sine, de reflecție pura, de vot afle numai a miui psihologism adesea primar șl prolix. Al treilea porneșie de la discriminarea cate se face, adesea, de către o critică unilaterală și, deci, ineficace, 7 intre metode artistice, maniere, lor mu le abordate. De pildă, se poate oare contesta. Iară a nu părea un extremist feroce, că romanul de structura clasică și-ar fi pierdut vitalitatea i Să luăm o monștri a genului: „Cristos răstignit a doua oară', de Nikos Kazanlzakis, și vom avea revelația unei forte fascinatorii a unui uriaș roman realist. Fizionomiile morale ale eroilor subliniază niște tipologii pasionale- un mit ai măreției și decăderii umane, in acest secol încercat, o amp/d Interogație asupra condiției umane. Dar la lei de bine putem crede ca un roman ca „Portret ai artistului in tinerele', ai irlandezului Joyce, găsește, prin ampla analiză la care este supus crouf sdu și socfeta- tea irlandeză de la începutul secolului, o audientă la tel de largă ca a unui hun roman realist, lorta penetrantă a forării in psihologii extraordinare fiind rezultanta unei formule epice, a unei descoperiti vitale pentru arta romanului. Pentru a supraviețui, romanul acestui secol a invălaf sd coexiste. Exista, mai mult decit aricind, in marile literaturi europene, o tolerantă In cadrul genurilor, o tole- rantă Intre stiluri, o tolerantă necesară însăși diversificării speciei. Antiromanul, dacă se detașează net de problematica existenței, pentru a îmbrățișa o scriitură de un relativism dus in extremis, nu poate înlocui, In schimb, narațiunile analitice realiste, poetice, sau onirice, loafe, manifestări a ie unor creatori atit de diverși și complecși de pe mapamond. Ceea ce pare insă straniu și care dovedește mai degrabă snobism decit cunoaș- tere și bun simt este faptul că, dacă in proza noastră contemporană apar manifestări in formule atit de diferite, sau in diverse tendințe stilistice, ele nu sint intimpinate cu o atitudine de tranșantă hunăcuvllntă, acceptindu-se, adesea, de către o critică extre- mistă, ca o producție literară să nu reprezinte neapărat un strigăt artistic creator, bazat pe o realitate vie. trăită, ci doar un strigăt Insolent al unei formule in sine, al unui stil in sine, rapid demodat. Singur adevărul vieții și respectarea lui nu va putea, firește, sd acopere vreodată setea de inuoire a artistului. însăși forța penetrantă a acestui adevăr implacabil, zugrăvirea sa pleniiudinară pretinde, se pare, o înnoire perpetuă, nu superfluă, o În- noire in însăși structura artistică. o îmbogățire cate se operează, fără doar ți poale, nu de la sine, apriori, ci sub iorța lucidității și opțiunii creatorului, sub setea și avi- ditatea sa neîntreruptă de a fi nou, de a Ii oltul și lotuși același. Dar de la dorința reală de înnoire a Jimba/tduf. la dorința, uneori, de escamotare a unor adevăruri a/c existenței, In numele acestei Înnoiri. de la găsirea unui limba/ reprezentativ și indi- i idualizal. Ia o simbolistică superfluă, fără tangențe cu realitatea noastră autohtonă, la alegorii lipsite de o fundamentare filozofică, este o distantă amefltoare. Arta acestui timp al nostru nu se poate îndepărta intr-alit de realitatea dală a societății Incit să nu mai poată H recunoscută de membrii acestei societăți, ca fiind o artă a lor. Ar fi un nonsens, o blaslemie, De la transpunerea mecanică, pur reporteri- ceceascd. a unei realități fu and, la crearea unui univers fidel realității. însă transii- gurai, esențializat este de asemenea o distantă incredibilă. Literatura noastră, critica. nu pol face la infinit procese de Intenție unei anume literaturi călduțe, conformiste, lăra ape! la condiția umană de Ia noi. Aceste procese pot fi de-acum încheiate și înlo- cuite cu tentativa merituoasă de a intra noi înșine in profunditatea unor terne, mult timp inabordale, sau fals exploatate artistic. Noblețea unei arte pornește și se ter- mină Ia noblețea temei abordate, la cutezanța artistului de a o realiza plenar. Arii includem, desigur, așa cum o cerea același Călinescu, talent, gestație, cunoaștere a temei, forță tensională, emotivă, obsesie, sub imperiu; cdreia frecare carie primește, conștient sau inconștient, aura ei primordială, prin care va intra apoi In lume și, dacă se va putea, va rămine in lume. Mai mult decit aricind, așa cum nota un pionier al romanului secolului trecut, un Oscar Wilde, ,-viata morală a oamenilor e o parte din materialul folosit de artist ca subiect, insă moralitatea ariei constă in folosirea desăvirșită a unui material lipsit de desăvlrșlre'. „Une oevre d'art n'est /amais linie", glosa Paul Vafdry, In întrepătrunderea dintre real și ideal, opera de arid tinde spre ideal și in acest sens, desigur, stfsfacfia totafă nu poate veni niciodată, absolutul artistic fiind o utopie, insă tendința fn sine, spre o realizare rotundă, perfectibilă, esențială, devine însăși fermentul care face sd dos- pească uriașa pline din care se hrănește, de milenii, artistul dornic de perfecțiune. ION ARIEȘANU 8 * ION TH. ILEA Evocare Vara petrece senină zdrențuit ii nori, vrea să-i ascundă în iniuneric. fn locui lor pe cimpuri seamănă Hori. Umbra nopții duse cutreeră desișuri sure. Vulpi deșuchiate rivnesc opaițe miraculoase, din constelația găinușii sd le fure, sd aibă mai multă lumină la praznice și la fiecare cină. ^fînla Vineri descălțată de sandale gîrbovilă de bătrinefe — cumătră cu strigoii, numără de ia începuturi plesnele ploii și-n anume vreme pe-at virstelor greabăn își rostuiește cale, printre tufe de jneapăn. încearcă să culeagă mana boilor. Pare a ii spaima spaimelor. Viperele ieșite la soare îi fură vederea mușcînd-o strașnic de miini și de sini invenind-o, ca-n păduri niciodată să nu mai coboare. Un ris țîfnos trezit din lunga visare, pe-o muche de stlncă iși caută cu privirea puii pierduti în uitare. Pacea tace, odihnindu-se într-o grotă adîncă, ^urizătoare în armonie priveliștea trece Înainte, inăiflndu-și brațele dincolo de orice mister. Abia acum simt cum pe pămint și prin cer pașii mei descopăr poteci de aduceri aminte. 9 * ANGHEL DUMBRĂVEANU Plecînd fO In urmă, privirea marii daimatice, Leneșul tremur al razelor de palmier Și insula transportând grele arome spre noapte . Nu se mai văd tufele albe de oleandru, Ciudatele femei abandonate pe lespezi încinse, Nepăsătoare in lumina lor adusă din dragoste. Fram acolo sub dafini cînd palmele mele Se cufundară cu lungi delicii în verdele apei, Imprumulind răcoarea aceea nedeslușită Pentru umerii tăi, pentru orele rare Cind vii încet prin odaie ca un țărm depărtat La care încă mai sper să ajung. - Și lacul acela alit de singur și clar Lingă care gindul meu ingenunchiase să bea Și norii albi lunecînd prin adine Și versanții, departe, Sub clopote mari de lumină. Florile mov într-o uitare de sine Si numai țipătul tău de uimire. Și numai părul curglndu-ți în iarbă, Și numai răcoarea pe umerii mici Cind prăbușită respiri sudoarea pămîntului. Si eu cit de singur umbllnd Prin tăcerea din mine. Și cinteza repelînd obositor Obsesii solare și lacul alpin Neurotic de retras și de clar Lingă care gindul meu în genunchi Refuză să bea. Motiv alpin * Sub o arcadă Noaptea-n cetate porțile cînd dorm Și cind respiră totul uniform, Cînd turnul ascuțit se pierde In ochiul stelei, amețit și verde, Cind se aude burgul cum respiră Cu iîmpla pe-ntuneric, ca o liră, C cineva fdcuf sub o arcadă, Uitîndu-se zadarnic prin ziduri să te vadă. * -------------------------------------------- Motiv de baladă Vai, turnurile vieții către apus se-nclind Și pe crenela păsări de noapte se arată. Din aniî-nchiși în sînge vin fete de lumină în zborul lor de pradă curat de altădată. Vin întrebări ia care n-ai mai aflat răspuns Șl îndoieli si spaime cu gustul lor divin Și strigătul femeii la care n-ai ajuns. Paharele-s de ceață, nu mai avem nici vin. Prin șesuri calcinate vei rătăci acum. Mai singur si mai aspru și izgonit din cer. Dar unde sint bărbații plecați pe-același drum? Balada e mai tristă, iluziile pier, O voce slabă cheamă din spații de neunde Și nu stif de-i chemarea la proprie sau nu. Trec zburătoare negre prin nopțile afunde Și-n nemișcarea goală simți cum te pierzi și iu. ALEXANDRU DEAL OCTAV Octav il privi : da, era Golm, tatăl lui. li examină fața, umerii că- zuți Intr-O linie lentă, obosiți de haina care-i proteja, scîrbiți de greuta- tea inutilă pe care erau nevoiți s-o suporte, în orice caz nu o puteau refuza chiar dacă se chinuiau înăbușiți; iși scoase haina, dar nu cu acele gesturi detașate, cu care se dezbrăca în casa lui, ci cu mișcări silnice, oftînd de parcă cineva mult mai autoritar decît el î-ar fi poruncit s-o facă, „scoate-ți haina !" și el umilit se executa cu un surls mieros „uite, gata, mi-o scot, numai nu te supăra", — Crezi că dacă te-ai ascuns aici, nu te găsec, hohoti el pe neaștep- tate, crezi că nu știu ce gîndești, ce gindește mama ta, am și eu acest drept de a ști ce faci tu, Octav, fiul meu ... — Nu mă interesează ce gîndești tu, nu mă interesează ce crezi despre mine, deveni fals Octav, în timp ce simțea că trebuie să vor- bească, pentru ca celălalt să se ridice plictisit și să plece, să plece cu orice preț, chiar jignit de moarte, de propriu] său fiu, asta nu interesa, jignirea altora sau suferința în care putea să-1 arunce pe celălalt cu impertinenta sa, cu vocea sa stridentă și repezită „mă vezi mare, gata crescut și subit îți amintești că sint făcut din aluatul tău, pentru că mă îndoiesc că tu ai carne, și uite, ar trebui să mă rușinez, nu pentru că as fi prea bine crescut, dar îmi dau seama că sint inteligent, mult mai inte- ligent decît ai fost tu vreodată și prin urmare nu mă rușinez, măcar din luciditate, conform formulei înghițite de toți fiii din lume, cu tatăl să fii bun, supus, adică fi cirpă respectuoasă, să-i înghiți defectele, să-l admiri și așa mai departe. Ei, și chiar dacă îmi dau lacrimile în momentul acesta, pentru că sînt totuși bun, și mă doare că te jignesc n-am de gînd să-ți sărut mîinile și încep să înțeleg că ti-e teamă de mine, cu toate că poate in sinea ta ești mîndru de impertinenta și stăpînirea mea. Dacă acum ți-ar trece prin cap să mă lovești n-am să te opresc pentru că știu foarte bine că după aceea te vei căi, îți vor arde palmele de remușcare, nu vei putea adormi, tremurind la gindul că s-ar putea ca eu să te urăsc după aceea. Oricum să gîndesc despre tine numai să nu te urăsc ! — Hei ! făcu Golm și s-ar fi părut că rîde în sinea lui cu poftă, crezi cumva că ești atî de puternic incit să cunoști ura 7 Crezi că ura înseamnă șuvoiul ă]a de injurii la adresa mea? Ce știi tu despre ură, mucosule? — Spune-mi tu, haide învață-mă tu, izbucni ațîțat Octav, sînteți gata să ne învătați totul, totul din nimicul pe care-1 știți. Dar, sînt gata să te ascult cu atenție totuși. Ai grijă însă cum te exprimi. Dar Golm ajutătorul nu-i ascultă rugămintea. în fond nici nu-1 mai interesa Octav : sînt un prost că 1-am căutat, iși spuse, o să-și închipuie •) FrAjjmrnt «fjrt rrirnnn”! „IAȘII" 12 că-i grozav. O da, maică-sa-i cu totul alta, la ea orice gest prezintă im- portantă deosebită. Și unghiile și degetele îi sint făcute pentru a exprima compasiune, superioritate. Se așeză in scaun numai și numai pentru a stabili importanța acestui obiect. Golm are o cămașă albă, deschisă la git : o mină suspendată in aer cu palma deschisă in dreptul urechii, undeva în stingă lui Octav stă ghe- muit cu brațele strinse intre genunchi, închis intr-o celulă de muțenie. Golm se apleacă pe neașteptate trăgînd de sub pat cutii de lemn care ar putea fi un sertar ascuns sau uitat acolo. Cotrobăiește concentrat cu mina prin vraful de plicuri și cutii goale de chibrituri, miros puternic de mahorcă uscată. Degetele prind ceva, înhață lacom un petic de carton, descrie o mișcare curbă, liniștită, pielea de pe falange se întinde, alunița de pe police alunecă mult in față ; marginile fotografiei (pentru că acel carton este o fotografie) se îngroapă mult in carnea palmei, lacul gălbui de pe fața bărbatului imortalizat, trosnește, străbătut de zeci de nervuri, gura 1 se strimbă intr-o expresie de suferință. Un ochi i se închide — de- getele iși opresc încleștarea. Golm geme înveselit, in timp ce bărbatul din fotografie eliberat, ridică o frunte demnă și indiferentă. Cartonașul legat de lemn pe fundul sertarului care, foarte bine, ar putea fi doar o ladă de lemn abandonată. — Vezi tu, domnișorule Octav, se trezi Golm vorbind, pentru că iși simți brusc gitul uscat, puțin inspăimintat că s-ar putea trezi singur in odaia străină, Octav putea foarte bine să doarmă și asta, la urma ur- mei, însemna singurătate, mi-ai cerut să-ți vorbesc in asbtracto, de ceva a cărui rațiune este teama și dezgustul, dar mi-aî cerut să-ți vorbesc fiind convins de ignoranța mea in acest subiect. Eu unul o recunosc, nu pot urî pentru că mi-e teamă de ură, n-o pot avea in mine. Aș, avea sim- țâmintul că port în mine un cadavru, că pîntecele îmi este infectat de ceva mort, in descompunere continuă, pe care tot timpul involuntar aș dori să-1 elimin. Poate că tu dormi sau te faci numai, iți privesc pleoapele cum tremură ușor, cum tresar intermitent, și dacă dormi in- inseamnă că ai un somn agitat, ape negre ți se zbat nervoase in dosul pleoapelor tale vulnerabile, somn din care te vei trezi mai obosit ca niciodată. Cunosc prea bine chinul ăsta. în timp ce vorbea, Golm se muta de pe un picior pe altul, părăsind un echilibru, o fracțiune de secundă gusta beția unei căderi, apoi unul din picioare oferea sprijin corpului, din nou in echilibru. își examina dunga confuză a pantalonilor, vîrfurile lustruite ale pantofilor, începu sa pășească privind concentrat locul unde calcă ușor amuzat de actul mersului, cum întreg piciorul întins dispărea sub el, șî bazinul ii aluneca în față ca o mașinărie impetuoasă, cu abdomenul vibrind ușor, strins în cureaua cafenie, cum celălalt picior se împingea, reflex în față cu ge- nun hiul intîi ascuțit, apoi se rotunjea și apărea linie dreaptă de sub genunchi, cu glezna și laba, și cracul ușor umflat al pantalonului se lățea, apoi cădea sub greutatea manșetei în nenumărate cute neprevăzute. Re- zistența dușumelei o simțea cu tcată talpa, apoi se ridica vertiginos prin piele umplind oasele piciorului cu o apă grea, umplînd genunchiul, co- pleșind pulpa, îi încorda toracele și gî’ul, genele-i tresăreau sensibilizate, iar el însuși era răsturnat într-o învălmășeală de poziții rigide absorbit /J de inerțiile care-1 înveleau in cămăși reci; ca o sămință enormă, gemi- nînd ascunsă în inima pămintului umed. — La urma urmei, continuă Colm încruntat și privind cu obstinație imaginea pipernicită a celui ce dormea sau se prefăcea că doarme, ce te face să crezi că sînt iresponsabil, adică nebun, ca să mă exprim cu cuvintele voastre? S-ar putea să fiu, nu spun nu, dar asta nu se vede din absolut nimic. Și în ciuda voastră, nici măcar nu depun eforturi ca să par normal... în clipa aceea celălalt se mișcă și Golm își întrerupe fraza, tocmai ca tăcerea să-l trezească de-a binelea pe Octav, sau să-l intrige și începu din nou să măsoare abia tropăind iritat odaia și atunci auzi: Cine a fost Karel ?, și l-a văzut pe Octav in aceeași poziție, cu aceeași expresie absentă, rece, dar încordată, și înțelese îndată că nu dormea, că nu dor- mise deloc, chiar dacă avea aerul că n-a întrebat nimic : numai buzele așezate calm peste dinți întredeschise, lăsînd să se vadă linia fosfores- centă, pură a lor. — Vezi, dragul meu, dragul meu Octav, dintr-o dală timbrul vocii lui Golm deveni moale, tandru și o căldură neobișnuită îi copleși pri- virile și căldura aceasta o revărsă acum din plin asupra celui ce părea că-1 ascultă, pentru prima oară începi să nu mai pari un copil prostut, uite cum am tresărit cînd mi-ai pus întrebarea, nu o așteptam, nici nu mă gindeam la Karel, la bietul Karel, și acum uite, tresari tu la cuvintele „bietul Karel" și, împotriva mea, îmi devii din ce în ce mai apropiat... — O, dar lasă asta, răspunse Octav ușor ironic, înduioșat, te-am întrebat așa cum întrebi pe cineva de rudele sale, din obișnuință ca să-l flatezi, ca să-l faci să se simtă bine. Dar vreau să fiu cinstit și să-ți spun că nu mă interesează în mod deosebit, nu cumva să-ți faci iluzii, nu sint nici politicos dar nici prea bădăran. Golm se încruntă o clipă, „ei drăcie", gîndi, „s-ar putea ca mucosul să aibe dreptate". II văzu cum se întinde, cum își acoperă picioarele cu trenschoatul, cum rămîne pe spate cu brațele încrucișate pe piept, cu ochii închiși, e sînge din singele meu, i-ar fi strigat revoltat, dacă nu s-ar fi temut de acel „ei și ? de mutra lu slăbită, de zîmbetul nevinovat, de părul căzut peste urechile palide. Rosti îndurerat strîngind din pumni, prîvindu-1 înecat de mînie : „dacă n-ai mințit mereu! Dacă nu m-ai minți of!" Părea foarte nenorocit, strivii de propria neputință, clătina mereu a lehamite din cap, implorindu-1 pe celălalt să vorbească, să înceapă să vorbească odată. îl ruga și îl aștepta cu toată ființa, orice ar fi vorbit acel Octav, numai să vorbească, nu suporta să-l vadă închis in indolența lui, începea să-i facă rău odaia cu aerul dezolant de provizoriu, de clă- dire ce în curînd avea să fie demolată și nimeni n-ar li putut opri demo- larea și, prin urmare, aruncarea lor în stradă, in jungla de trecători im- pasibili, călcati in picioare, huiduiti de copîii cartierului. Si atunci începu să vorbească, îngrozit de gîndu] că însuși fiul Iul l-ar putea arunca în stradă și el n-ar avea puterea să protesteze : să nu-ti închipui cumva că am dorit vreodată admirația ta, așa cum alti părinți naivi își dedică „întreaga lor viață", he, he, acestui scop, tocmai din ne- putința de a se afirma în fața semenilor, scop mincinos și laș, întrucit 14 nici n-au cu ce să-și cîștige o glorie, fie ea și echivocă și atunci acești nenorociți iși obligă odraslele să-i imite, să-i admire. Dar copiii lor ii trădează, cu intuiția lor formidabilă, pricep încetul cu încetul jocul bătrinilor și ajung să se prefacă, să-i sărute cu blindețe și superioritate și ăsta este actul cel mai scirbos, ultimul act, cînd părinții încep să se Întrebe dacă va sosi ziua in care proprii lor copii tl vor alunga plictisiți și încurcați de bătrinețea lor... — Cine a fost Karel ? murmură Octav și zvîcni in capul oaselor înnecat de ură, copleșit de șuvoiul de vorbe pe care Golm le fabrica cu energie, aproape fericit că are prilejul să se audă. înmărmurit, acum tă- cea, cu ochii holbați într-un punct incert al odăii, și dintr-o dată nu mai dori nimic, Iși rotea numai privirile cu atîta intensitate de parcă ar fi fost încolțit de o groază de animale care se roteau în jurul său așteptind momentul prielnic ca să-l sfișie, el nu căuta nici o scăpare ci doar aștepta, aștepa, își încorda pleoapele, nu voia decit să simtă pleoapele încordate, și tocmai acest lucru il făcea să uite de pericolul care-1 păștea. Doamna C. solia lui Golm știa cu exactitate ceea ce o lega de fami- lia ei, dar își avea micile libertăți pe care și le lua cu de la sine putere. Adică orele în care nu se gindea la nimeni. Dimineața nu se simțea în apele ei, îi privea pe ceilalți cum se mișcă cu ochii cîrpiți de somn, cu prosoapele în jurul gitului, intrînd sau ieșind din baie, răbdătoare, să se vadă rămasă singură. La anii ei, părea relativ tînără și frumoasă, toc- mai pentru că nu o preocupa (ca pe alte femei ajunse in echilibrul vîrs- tei, care urmau să cadă, fie într-o evoluție agreabilă și împăcată spre ho- tarele liniștite ale unei virste al cărei farmec era liniștea și trăsăturile lente ale unei maturități, cînd sinii și șoldurile și umerii lor de femei primeau eroziunea timpului cu discreție, fără luptă, pentru că cine ar putea primi o asemenea luptă ?, cu supunerea înțeleaptă ca marile monu- mente sau clădiri arhitectonice pe care timpul le macină, neatîngîndu-se însă de sublimul și forța lor de evocare, sau acele femei zbătindu-se gro- tesc, încereînd să trișeze care ofereau oricărei priviri întinderile de piele și de forme încrîncenate, răcite, cu privirile lor de animale suferinde), vîrsta ei, în fond trișa, aștepta inevitabilul, dar nu se putea ghici, că-I așteaptă. Mai putea fi dorită, dar ea părea că nu-și dă seaina de o ase- menea posibiliate, părea că nu așteaptă pe nimeni, vitalitatea însă și-o păstra pentru brațe și linia sobră a gitului, pentru manifestările exte- rioare, pentru armonia mersului, armonia mimicii. Se trezea din somn cu bruschețe fără să se întindă, fără să-și desmorțească mădularele, des- chidea dintr-odată ochii ca și cum ar fi clipit, perfect lucidă, fața ei nu exprima nici odihna nici dorința de a continua somnul. Se ridica dreaptă, și în timp ce începea să umble prin odăi abia atunci corpul ei își începea desmorțirea. De la linia maestuoasă, aproape sonoră a gitului și a mtini- lor iși începea continuarea, se continua silindu-și restul corpului să se integreze în aceeași armonie, simțea aproape dureros locurile care nu i se supuneau, pe care nu le stăpînea, dar nimic nu trăda expresia fetei din această stare, perpetuă facere, din această continuă incordare, ea însăși nu-și dădea seama. Era o continuă stare reflexă, așa cum respiri. 15 așa cum îți simți inima lucrînd. In momentul in care privirea-i cădea pe un oarecare punct al propriului ei trup începea chinul construcției, sen- zații ciudate, neverosimile de frig, începeau să urce și să coboare mi- limetru cu milimetru, înfășurind totul intr-o rețea invizibilă de rezis- tență, lăcind să apară detalii și porțiuni care creșteau, se întindeau, hră- nite din ele insele, pînă cind sfîrșea prin a exista, aceeași, indestructi- bilă. O continuă renaștere încăpățînată, generată de resurse necunos- cute : se simțea mereu cuibărită in elasticitate, cu pielea albă, foșnind la atingere, pulsa intr-un balon de lumini crude. înfricoșat, Golm, pradă unei panici pe care nu era capabil să și-o explice, nu îndrăznea să o atingă. Pradă unei frici aproape mistice i se părea că dacă ar încerca gestul apropierii ar fi dizolvat de acizi violenți pe care, incontestabil, epiderma doamnei C. îi secreta. în ruptul capului n-ar fi îndrăznit să vorbească nimănui despre temerile sale. într-una din zile Octav se Întoarse acasă. Doamna C. răsturnată in fo- toliu cu picioarele relaxate, răsfoia o revistă, fredonînd încet un șlagăr de modă veche. — Ți-ai amintit probabil de mama ta, vorbi, și Octav nu ghici din vocea ei nimic ceea ce ar fi putut fi o ironie sau un reproș totodată. — Oh, făcu el copilărește, am trăit atitea incit nu-mi arde de ceartă. — Da? La asta nu m-am gindit, și se vedea prea bine că doamna C. nu era prea atentă, povestește-mi dacă vrei... — M-am bătut îngrozitor acolo, minți oarecum Octav, întristat și simți voluptatea de a împinge jocul pină la cruzime, te-am strigat tot timpul in neștire, — Dacă erai leșinat, de unde știi ce ai strigat? iși subție ea pri- virile. — Păi, simțeam asta. în leșin voiam să te strig și probabil că am făcut-o. Atunci cind m-am trezit, roșcovanul, pentru că acela care m-a lovit era un roșcovan, mă privea aproape înduioșat în momentul îu care leșini ai o stare de maxima luciditate și nu poți ști dacă cazi intr-un leșin sau dacă vei muri. Alunei iși dorești ceva și soarta iși depinde nu- mai dc intensitatea cu rare dorești un lucru, orice, inoculind corpului tău dorința de supraviețuire, rezistența acestuia depinde numai și nu- mai de intensitatea dorinței. în starea mea de inconștiență, chinuitul meu trup supraviețuia poruncii mele : De a te vedea după aceea. Uite, in momentul acesta doresc să pling, și intr-adevăr am început s-o fac (ob- razul lui Octav se congestionă și cîteva lacrimi îi apărură de sub pleoape, alunecînd incet în curbura cearcănelor), pentru că organismul începe să gindească în locul meu, îmi continui supus dorința, îndurerat el se va revolta împotriva ta, le simte și încetează, din răutate poate, să te mai vrea. Eu nu mai pot face nimic, altfel risc să fiu trădat de propria mea carne și asta ar însemna sfirșitul. Tu care nu ai plîns niciodată sau, și mai probabil, nu te-aî arătat niciodată plîngind, vorbesc acum de tine, vei fi trădată, corpurile noastre vor deveni un fel de aliate, al meu îi poruncește celui din imediata apropiere să facă la fel, și uite, vei plînge... Fascinată de cuvintele sacadate ale lui Octav, doamna C., încercă în- stpăimîntată să rîdă. O durere acerbă îi umflă buzele și ea încercă să se in „construiască" ; tocmai de la acele buze atit de intense, sări țeapănă în picioare, încercînd să strige, dar totul se transformă intr-o respirație săracă, acidulată, izbucni în vaiete, nu pot, nu pot, spuse crispată, la- să-mă le rog, lasă-mă, în timp ce Octav începu să se retragă atent spre ușă, nu simțea nimic, nimic șl doamna C. reuși să recadă în fotoliu, umerii care-i tresăreau spasmodic, cu miinile lipite de git, sub curbura maxilarului inferior, ea izbucni intr-un plins, care-i infunda fata cu lacrimi lăptoase, săpînd șanțuri adinei in fard, șanțuri șîngerii, hohotea cu capul aruncat pe spat^, cu palmele lipite de git, cu senzalia că se Înalță impon- derabilă spre tavanul alb, alb, care începea să se ridice, atrăgind-o spre el, spre acel alb lăptos, intangibil și ușor ca aerul... 2 — Orizont *GEORGE SURU * ---------------------------------------- în tocii șoimu/aî Pe umăr cu un păianjen de toamnă fn tocul șoimului străbun vin înspre tine Albă e lumea prin care trec Parcă ar ii sunetul scurt Născut între potcoava argintată Si gheata de dimineață Mă arde otrava cu cruce de pe umăr Dar ascullă-mă eu trebuie să-l port către tine Aso de subjire e chipul Mu In sinqcfc-mi înclt l-aș pierde prin ghearele de șoim Si-mi tremură inima-frunză In pinza cea deasă Si nu mi te mai poate lua nici vlntul nici moartea. Ziua Gol fremătător ecou al unui zbor mai dc demult Ca Intr-o tintină pe care a uitat-o și uscatul săpător Ca într-o lacrimă din ochiul ultimului știutor de datină Cînd melcii se aruncă în grindină și-și străpung cochiliile bătrine Singuri spre a-și infringe neștiuta vină Trec printr-un gol fremătător și aud cum Molizii ridică spre trăznete partea lor cu viori Cum vifa de vie își bea ciorchinii cum vidrele și linii Se iubesc din apă tare de capcane Cum plugurile își întorc tăișurile și brăzdează gorganele dintre ziuă și noapte O cred cd rătăcesc singur singur în ziua 367. J8 MIRCEA MICU * Elegie mică Intre două cimitire reale inima mea slăvește esența fagului, creanga îndurerată sortită putreziciunii, semnul străbun al eternității. Seara, pe riu, ard ochii bunicilor noștri Si pe albastrele ci i nuri în rugul solar cad trunchiuri in moliciunea țarinii disloci nd amintiri și memorii. ■K- ---------------------------------------- Divertisment nocturn Noaptea, păsările se lipesc de cer, dorm sub smalțul albastru ai lunii, silabe rătăcite, rime necesare și mă lasă singur cu vîntuL Ce se poate face pentru cuiburile lor unde dorm părăsiți puii cei iără de pene și un abur de somn Ii se lipește de ochi și in ciocuri șuieră ioamea. Mi se relevă o plajă pustie și marea, marca urcată pe țărm tumultoasă cu singurătatea ei milenară, TENDINJE MODERNISTE A IN LIRICA BĂNĂȚEANĂ INTERBELICĂ NICOLAE TIRIOI Barocii și fără personalități creatoare mari, lirica poeților care- au scris in Banat intre cele două războaie n-a urmării numai să fructifice un anumit specific, local, con- tinuind inspirația folclorică, ci s-a lăsat de timpuriu inriurită de modalitățile noi de expresie, frecvente in meii toate paginile revistelor literare ce apăreau in tară. De altfel, faptul că trei mari sensibilități creatoare trăiseră un timp după Unire, in orașele bănățene șl au rodit sufletește in mijlocul oamenilor de aici, ca Lucian Blaga. Camii Pelrocu și Aron Cotruș. nu a putut rămine fără consecințe binefăcătoare. Opera acestor scriitori a influențat tot mai mult pe tinerii poeți bănățeni, pe măsură ce aceștia deveniseră conștient! de necesitatea de a promova pe un plan artistic major Exemplul celor trei, care erau in primiri rind intelectuali de vastă cultură europeană, ca și pregătirea serioasă dobindită in licee, explică de ce tinerii au renunțat să mai caute izvoarele de inspirație cn Înaintașii 'or. In folclor sau in depistarea specificului regional ți au preferaț vibrațiile liricii simboliste, explorind stările afective ce aveau valențe strict personale. Astfel au încercat să se rupă de sub influenta folclorului si a țxseziei tradiționale poeli ca Ion Stoia Udrea, Traian leremid. D. A. Blidariu. Ar..- șoara Odeanu. Mia Marian, Ion Miuța. Pelru Sfetca, Petru Vintilă. uneori Dorin Groz- dan Pavel Bellu, Alexandru Jebeleanu s-a. Chiar Grigore Popiți si Constantin Miu- Lcrca. reprezentanți ai direcției tradiționale, au debutai cu versuri libere, ultimul fiind tributar, in multe din atitudinile sale lirice, lui A. Colruș. Cu ocazia apariției antologiei // poefi bdndfenj prezentați dc Ion Stoia-Udrea in 1942 s-a observat, pe bună dreptate, că „dualismul sat-fabrică, atit de tipic acestei regiuni civilizate $i totuși, incă marcat țărănească'1), nu putea să nu fie reflectat in lirică de îndată ce ea devenea mai conștientă de rosturile ei. Simptomatic, in acest sens, sim tălmăcirile lui Ion Stoia Udrea din Wall Whitman, Emsl Toller (Cartea nridune- leion IP36), și din lirica poeților negri americani Claude Mc Kav. Fenton Jonson. Langston Hughes. Warlng Cuney (1942); ale lui Petru Sfetca din poeții moderniști italieni Giuscppe Ungarelli (1943), Umberto Saba (1944). și Eugenio Montele (1945); ale lui llie lenea din Paul Vaiery (Cimitirul marin) si din Gh Baudelăite, precum și ale Anișoarei Odeanu din Jults Laforgue, ..Spiritele evoluate — observa Petru Comarnescu, apreciind tendințele poeților bănățeni — nu pol stărui in repețirea acelorași perspective și senzații*. Mai devreme sau mai tirziu trebuia ca literatura oamenilor de aici „să dea o viziune mai plină mai dramatică, mai semnificativă' ’)- Precursor al unei poezii de adincă și complexă substanță dramalică. menită să exprime, in spirit modern, raportul sufletesc dintre mentalitatea incă țărănească a muncitorului bănățean de atunci și uzina, strivitoare șl insensibilă prin mecanismele ei. dar mai ales prin funcția ei de instrument al exploatării capitaliste. — Ion Stoia l.drea păstra in versurile sale, cert, perspectiva sumbră a stilului naturalist si a nostalgiei unei lumi Încă refractară industrializării. Moartea prin accident a unui lucrător relie- *) Petru Comarneseu. Sat șl urina iu poetia Mnlițțan.i, Harul Timpul. Burireș I. Anul VI pr. UMO din II dfr. 1942 s) Ibidrm. 20 fează in poemul Cartea Uzinei (l'iiiâ) un puternic resentiment fată dc tehnologia mo- derna care n-a rupt din sufletul munci lom lui nostru din vremea aceea legaturile cu lumea salului, insă vizitarea ostilă a angrenajului monstruos și mecanic, lipsit de orice compasiune umană, este provocată dc conștiința unei solidarități ' .,ln ritmul ci vajnic I baie inimi mea, faima fa -.. fn angrenajele ei QHgHe sjngefe nostru, at meu, ' at tău, al tuturor, invirleșle volanul cel marc fără odihnă. ziua / noaptea mereu — / nu pentru noi". Stadiul ..neaderentei inițiale a țăranului nostru fată de industrializarea modernă" nu fusese depășit cind era scris acest poem, in ciuda faptului că ..țăranul bănățean s-a dovedit lucrător destonic in uzine"Conștiința luptei dc clasă insă începuse să se accentueze iar poetul realist este clar că nu ura fabrica sub influenta unui naturalism perimat cum i se reproșa. Melancolia lui Ion Stoia Udrea — ușor melodramatică in acest poem dar simțită și In tonalitatea traducerilor și a celorlalte poezii — pare a fi condiționată social deși exprimă și o reaeliune internă In fata perisabilității timpului neîngăduitor cu dorința legitimă a omului de a se fixa asupra semnificației momentului, de a da sens eveni- mentelor. După cum primăvara trece ca o fată sglobie și fermecătoare pe dinaintea prietenilor care Intr-un restaurant iși consolează cumințenia virstei ce le încărunțește tîmplele și privesc pe geam triumful juvenil al ailor generatii, timpul trece chiar și peste neliniștea șl durerea femeii sărmane copleșite de disperare in inima nenorocirii ; . Prin geam se văd picioare trecind, / picioare greoaie cu pas ostenit, / picioare ușoare cu pas dănțuind, / picioare cu glezne subțiri ia ciorapi de mă lasă. / picioare ce anii abia și-i mai duc, / picioare de munca, / picioare de dans, r picioare de pofte, / tinere, bătrine, / vig, trec și se duc, / se opresc, pleacă din nou, / tropotesc, ciocănesc ! trotuarul, / cu locuri joase și nalte și late și mici, / ciocănesc trotuarul". Deși spectaculară atitudinea poetului in fata vieții nu e reflexivă ci obsesivă, su- gerind simptomul mental al unei tulburări nevrotice. Pină |a Ion Stoia Udrea, nimeni in lirica românească nu încercase să dea o asemenea viziune modernă, citadină, cu aspectele reale luate din lumea industrială, in care omul era plasai cu problemele lui grave și cu reactiunile lui psihice specifice epocii. Meritul lui Ion Stoia Udrea e cu atit mai mare cu cit el nu „experimenta* influientat de modă literară, ci surprindea un fragment de viată autentică, oglindind o atmosferă dc uzină și de muncă Industrială, așa cum exista în realitate, inlrucit Banalul era in vremea aceea (inului cel mai in- dustrial al tării. Un alt poet din aceeași generație, temperament optimist, extaziat de soare și de frumusețile naturii. D. O. Blidariu exprima o altfel de atitudine orășenească. In căuta- rea unui liman, fascinat de nemărginire, dezlegat dc toate celelalte dorințe trupești, dinsui nu putea înlătura totuși, in noaptea care-i luneca-n odaie ca o viperă, prezența neliniștitoare a unui necunoscut. ..cu ochii-i scăpărind in umbră' care il soarbe și il cheamă- Poemele pribegiei mărturisesc altfel de chemări, dar pină la urmă poetul iși regăsește echilibrul, euforia, și Iși răsfață visul doar cu grija de a găsi livada potrivită insămințării roadelor bogate: Căci sînt izvor cu valuri de argint Ce-a rupt zăgazul peșterii din mine... Dar mă mocnesc piracle străine $i vadurile văilor mă mint. Neștiind spre ce lumină să se Îndrepte, D- O. Blidariu se vede condamnat să alerge „pe cărări incilcite", fără să aibă totuși sentimentul dezrădăcinării de sat, precum cei mai mu Iii poeți bănățeni născu ti la Iară. Mai chinuit, mai dramatic tentat să-și Înfrunte existenta. Traian Ieremici mărturi- sește că a rivnit incă de mic să străbată misterul visului, în ciuda ..ursitelor rele" care s-au interpus salturilor sale către zenit, căci : Rivnirile trufașe, păgina lor iubire. Nădejdi, ispite, Cc le-a-ndurat bătrinii mei neîmplinite; Infrîngeri, gemele și uri nerăzbunalo; Osinde și comori — Iscate din atitea mici și mari păcate. — Eu le-am primit bizară moștenire De-afurisiri și flori... 21 [n vigo-*-ea tinereții și a inlelepciunii. poetul se simte lotuși orgolios și afirmi că „a schițat c-un gest pe dumnezeu*. Ciulind evaziuni exotice și clamind sentimente retorice, in versuri libere, dar muzicale, formulează o invocație adresată lui Buddha Sakiamuni pentru a-și justifica reîntoarcerea la atracțiile irezistibile ale vieții. Nirvana, pentru poetul bănățean, este o „tăcere putrezită', în care „vlntul, de urli, s-a spinzurat în sicomori’, iar Gangele și-a îngropat suspinul in unde. Din „lîlcul inlelepciunii aus- tere și cintecui din Vede și Mahabharată" nu e acceptat nici măcar mitul biblic ai Evei, dar acesta devine pretext pentru adularea frumuseții nude a femeii, perfecte, chiar dacă e alterabilă din cauza „unui simt oprii'. Ci dacă n-ai fost găsită-n straturi de cărbune, Tu ți-ai păstrai fiinla caldă-n vii tipare... O, Ev a. tu. de-a-pururea minune! exclamă cu venerație acest îndrăgostit de puritatea unei opere desăvirșite și dispus să-i ierte toate rătăcirile ispitei. Explicabile, pentru faza de evoluție a literaturii ce abia depășea temele etice și religioase de dragul unor atitudini de avanlgardă, slut unele controverse puerile ale poeților bănățeni cu... dumnezeu. C-Miu-Lerea cu Biblice (1932, Grigore Popiți cu Glasul Sullelului și al Trupului (1932). Ion Miuta cu Pllngi suflete (1933) și Aseară om vorbit cu dumnezeu (1935) foloseau versurile libere și inițialele mici mai mult pentru a formula Întrebări; îndoieli și nedumeriri convențional religioase... Dintre cei ce începuseră să scrie in deceniul al patrulea. Anișoara Odeanu arăta, in versuri ca și in proză, un reconfortant spirit de confesiune femeiască spontană, vioaie și plină de prospețimi sufletești. Volumele ei de versuri Fata lui Codru împărat (1939), .Moartea In cetate (1943) și Noaptea Creafiei (1944). fără Îndoială tributare sim- bolismului francez, in afara unor tulburătoare rememorări autobiografice, exprimau uneori adorarea unei imagini destul de abstracte de mit, chemat să umple parcă goliciunea și tristețea inimii dornice de iubire : O. spuneți-mi pe care drum din nord Trece omul blond care cintă victorios Peste somnul trist al pămintului $i nu-i pasă că e singur î Mitul desprins din legendele scandinave fascinate de misterul morții, care va fi mereu evocat in diferite simboluri insinuate difuz, sugerează sentimentul tragic estompat de reverie, devenit In poezie corectiv cerebral al unui ideal feciorelnic înșelat de singu- rătate și trădat dc viață. Din mine niciodată nu se va mai naște nimic Sufletul meu n-a fost al nimănui. Mina mea n-a aliniat nici o frunte. In semnele ei port pecetea singurătății celei mai crunte. Iar viața am vrui mai bine să mi-o petrec haihui Pe acolo pe unde știam că oamenii niciodată nu trec. (Generații) Lirismul Anișoarei Odeanu. elegiac și Învăluitor prin somnolența muzicei inte- rioare a cuvintelor, e modern nu numai prin tehnica exprimării, ci și prin viziunea hieratică a unor elemente mitice, prin autopersiflarea plină de grație femenină a an- goasei urbane. Ciudata regiune a sufletului, despre care pomenește cu umor pudic scriitoarea, e totuși o zonă psihică reală, mult încercată de condițiile vieții moderne: E acolo, parcă, după gindul meu luminos Care știe să se joace copilăresc și frumos, Un alt om, fără chip, ce ca un șarpe mare, prin somn. Respirația își coboară și o ridică; Și străinul acela-mi turbură toate bucuriile Ca o așteptată bătaie la poartă, dc care mi-e frică (Post-scriplum) Dorian Grozdan. în cele trei volume publicate: Brazde pâglne (1935). Cioplituri fn lemn (1986) și Porii închise (1942) il deplinge pe copilul de țăran plecat de acasă și inșelat in speranțe. Deși suspină după copilăria pierdută și după locul natal și riul 22 Birzava — „poetul Birzavei* — nostalgia sa depășește semânStorismuL atit in senti- mentul exprimat, cit si In tehnica literară folosita. Poetul trecerilor melancolice prin mijlocul naturii care-și „vintură sufletul pe drum* | Risipă) și crede că ii este ..truda mică și zadarnică*, se simte blestemat să piară necunoscut, la fel ca strămoșii (Drum strămoșesc), in condițiile de viată vitrege ale orașului cu mentalitatea mic burgheză. unde toate așteptările — chiar și in dragoste — i se păreau zadarnice. El transfera insa, locurile natale intr-o lume ideală, de vis, fără să se simtă atras propriu zis de nici o reminiscență reală, nici in reprezentări $1 nici in ecouri folclorice, cum ne-am fi așteptat. Din camera încuiată cu lacăt greu a amintirilor celor mai intime in inima lui amară si printre ierburi, iazuri și sălcii, poetul simte doar nevoia să-și potolească setea dc soare și dă expresie unei ciudate porniri de autoflagelare: Răsturnați-mi sufletul pe brazde de lut pe care anii cruzi in ierburi i-am pierdut și-n dimineața care-n stropi de rouă mcare lăsati-mă să beau soare, soare, soare... Obsedat de anumite motive lirice. Dorian Grozdan revine obstinat asupra problemelor sufletești, Incerctnd să le dea o expresie cit mai rotunjită și muzicală. Are conștiința unei se nsibilități interiorizate și se arală preocupat de valoarea sugestiva a gestului, conținutul vizual al emotivității. O mișcare lirică de grup deplin conștient de problemele, de tehnica și perspectivele creatoare ale lirismului modern o reprezintă in Banat abia generația care debuta pe la începutul celui de al doilea război mondial din care patru poeți au fost cuprinși in culegerea antologică editată de Virgil Birou Poezia noud bărtafeană (1944). Henunțind la tradiția folcolrică a simplității In inspirație și ]a maniera exterioară a unor procedee facile și ardllnduse sulicient de orientali in lirica marilor poefi universali moderni, sfera preocupărilor creatoare la acești poeți tineri bănățeni depășea stearpa și dezo- rientata căutare a specificului local. Nici măcar Pavel Bellu. adeptul cel mai Înzestrat de atunci al autohtonismului literar, nu se mai limita la poezia de veche inspirație, - Casandra dispăruse pe aproape într-un bloc cu balcon și rufe atirnate la soare. 34 în falii blocului erau flori albe, trandafiri și o bancă pe care ne-am așezat, cu ochit la pindă spre cele două scări, A și B. —- loneei, loneel, strigă o doamnă apărînd pe balcon cu ochii pe coiful blocului de unde spera să apară acel Ionel pe care doamna îl alinta chemîndu-1, cu o voce cîntatâ și mingiietoare. 11 strigă a treia oară cu vocea schimbată, in care plutea o notă de indignare, dar și amenințare, — Așa ?! Binee ! amenință înainte de a dispare. Casandra ieși in stradă și se îndreptă spre un alt bloc, cînd o voce de bărbat întrebă : — Zici că-n fiecare zi scrisorile ajung la destinație ? Casandra nu-i răspunse, ridică doar mina cu un gest care vroia să însemne : „fii liniștit, că doar cu sînt de meserie, și n-am interes să te duc de nas*, IOSIF LUPULESCU 35 TRAIAN DORGOȘAN * ------------------------------------------ Cintec de floare și stea Cad petalele din cer dragostele vin și pier cad din cer petale dalbe dragostei pe sînuri salbe cad din cer petale gri dragoste de unde vii cad petalele de tuci dragoste unde te duci floare ce mi te-am dorit stea pe ceru-mi pustiit naltă floarea mea regală stea de carne siderală cine mi te-a fost furat floare-stea de gind curat floare ce ml te-am ales stea pe cerul ne-nfeles lacrimă de stea bolnavă apă vie și otravă floare ce te-am fost visată -n taina visului de-ait-dată cine mi te-a fost pătruns foc de patimă ascuns floare — abur de himera stea în noapte — e/emerri lujer fraged sub/irei răsucit pe deșt — inei floare cu peffde negre tllhărită de tenebre floare — stea argint curat pentru ce te-ai scuturat floare cu petale gri dragoste — ai să mai vii fioare-n suflet ce mă doare ca-af plecat florlcă-floare stea de dor nesomn și frică unde ești floare-fforică ? 36 ANDREI A. LILLIN GENEZA UNUI IDEAL ESTETIC DE VIAȚĂ Exeget al lui Eminescu din 1930. cercetător Înzestrat cu antene sensibile al influentei lui Hegel in cultura româna, inliiul editor metodic al operelor lui Al. Odobescu si Ai. Macedonski, si tot atunci, autor al primei noastre istorii a esteticii pe texte alese la înălțimea esteticii apusene ca si al primului tratat de estetică in care se încearcă după Croce depășirea nivelului kantian al autonomiei artistice, in sfiitii in pragul maturității au unei introduceri substanțiale in teoria valorilor, întemeiată pe observația conștiinței, și al unui sistem Închegai de filozofia culturii. Tudor Vianu a fost neglijat pe nedrept de critica noastră alit in timpul vieții cit și i, imixtiunea pe unele locuri Ocuplnd poziții de centru și chiar :™i- nanle elementelor de extracție neț idealistă. Cert, configurația împrejurări lor istorice i-a impus o anume Înfățișare, aceasta insă nu trebuie să ne sustragă de la aspectul său de fond și caro este problema omului, pusă pentru prima oară Eu termenii ei laici de Renaștere. Reluată, ln alia Împrejurări, de romantici, ca continua să rămină de acum înainte principala lentă a preocupărilor de natură filozofică, dar si literară, pină ee simbolismul, cu forțe noi, cu o experiență îmbogățiți, și eu alte mijloace, încearcă, la rîndu-i, să-i dea rezolvarea. De aceea, privind fenomenul simbolici doar In lumina contextului istoric-social de apariție, ne vedem lesne ispitiți a-i da și o explicație ce ne aruncă departe de problema lui centrală, ajungind și in sihiatia de a descoperi ln ei o încercare, printre altoie, pe plan suprastructural, dc diversiune, inițiat dc burghezia tn derută. împotriva unei atare interpretări stau faptele concludente, mărturisind in cor atitudinea ostilă, de poziție flagrantă fată de orlnduirea burgheză, a majorității color mai de seamă reprezentanți ai simbolismului. Elementele ln cauză n-au scăpat cerce- tătorilor literari, socotim Insă că nu li s-a acordat, lotuși, suficientă atenție. Ostilitatea față do atmosfera creată de burghezie nu este doar o simplă atitudine de frondă, o efemeră și intlmplătoara recalcitranță, chiar dacă unii sau altii dintre simboliști, prin scrierile lor.nu no permit a le atribui o mai pronunțată solicitudine față dc asemenea probleme. în fapt însă, simbolismul chiar dacă in cele din urmă cedează tradiției cul- turale europene, adoptind elemente care să-1 readucă in limitele făgașului înscris in trecut, el pune net si holărlt problema necesității unei orientări culturale diferită de cea anterioară, Simbolismul marchează începutul crizei culturale a Europei, și loate mișcările artistice ulterioare Iși au izvorul aici. Mișcarea simbolistă anunță că spiri- tualitatea europeană contemporană s-a desprins din cătușele vechilor forme și nă- zuiește spre alte orizonturi. în aceasta, considerăm, slă marea Importanță și valoare, semnificația lui propriu-zisă, O dată cu simbolismul -se pune capăt culturii occidentale de lip burghez, ața cum se definise Încă de la Renaștere. 56 Pcniru a descifra adevăratul sens al mișcării simboliste, e necesar s-o privim in contextul curentelor filosofice si artistice generate de puternicele frămlntări și pre- faceri trăite de societatea europeană în toi cursul secolului trecut, fără a pierde din vedere că ele slut consecințele firești ale orientării adoptate, incepind cu Renașterea, cind burghezia, pornind de la unele valori culturale antice, folosind In același timp noile cuceriri ale spiritului uman, s-a angajat in acțiunea de făurire a culturii și ci- vilizației moderne, de tip burghez. In privința modului de receptare a culturii antice de către europeanul burghez se impune o remarcă. In primul rind, el nu și-a concentrat cu egală intensitate atenția asupra fenomenului cultural antic in totalitatea lui, in afară, poate, de unele cazuri excepționale din rlndul personalităților proeminente ale Renașterii Italiene. Structura și articulațiile do interior ale culturii antice grecești l-a Scăpat, adică tocmai raportul dintre conformația psihică a autorului ei — omul antic, ți valoarea intrinsecă a culturii, ca univers spiritual. Europeanul, Unind seama de y etapa atinsă fn evoluția sa istorică, a fost atras in mod specîlTt~de lumea homerică, de / eroul lansat in aventuri și fapte de cucerire, tipul omului ce dă curs liber irezistibilei/ năzuințe de a se afirmă. Aid, în lumea antropomorfizată, populată de zei transformați/ in ființe umane, supuși fluctuațiilor șl dramelor omenești, susceptibili a fi antrenați in acțiunile întreprinse de muritori, europeanul modern descoperă un suport trainic «spi-, rațiilor mijinde în propriu-i suflet. Ca și eroul homeric, el privește lumea din afarăJ mediul social, ca și pe cel geografic, prin prisma nevoii intransigente de expansiune, r drepl cimp deschis si ispititor prin comorile deținute. Mai mult, bunurile i se recomandă trepte ale piramidei sociale, capabile să satisfacă impulsul dc dominare, de instăpinire, prin dobindirea unor condiții de existentă ce l-ar scoate dc sub amenințarea efemeru- lui, Omul modern neglijează reversul medaliei, întruchipat de creația hestodică. Per- sonajul lumii hesiodice folosește energia sa tintind obiective cu totul diferite de cele vizate de eroul homeric. El iși leagă nădejdile, nu de locul ocupat in ierarhia socială, de extinderea ariei asupra căreia să-și exercite puterea, ci de priceperea in minuirea instrumentelor de muncă, de gradul, de apropiere, de afinitatea cu universul material; de măsura In care reușește să se conformeze legilor șl rlnduielilor ciclice ate fenome- nelor astrale. Personajul hesiodic nu evoluează într-un spaliu deschis apetitului său. iar soarta lui nu depinde dc vrednicia dovedită in lupla de cucerire și de forța recu- noscut Si probat superioară față de a aJtOr competitori- Cfmpul lui de activitate nu este un teren viran, o junglă disponibilă, gata să treacă sub oblăduirea primului venii mai îndrăzneț, dar și mal, agreat în ultimă instanță, dc zeii tutelari favorabili. Pentru omul hesiodic, terenul de acțiune se arată a fi întregul univers, cosmosul, străbătut fnsă ivește tot. șrfu țoale direcțiile, de forte armonios și organic rinduilc । el nu între- vede nici un goi. nici o pîrtie ce i-ar surlde, lmbiindu-1 in sensul afirmării de sine, de eliberare, ca ființă scoasă In afara oricărei determinări, fie și condiționată de unele forțe superioare, și doar pentru o anumită perioadă.cel puțin. Universul este un plin, iar omului nu-i rămine decit o singură cale: prin activitatea desfășurată, măiestria probată, să se Încadreze c£t mai deplin lumii astfel constituită, să sc integreze ci. Europeanul a mai neglijat, apoi, și experiența trăită de antic la confruntarea celor două atitudini și viziuni amintite, exprimată artistic de tragedia antică, deschizătoare a unei faze noi de viată spirituală. Ocolirea acestui moment crucial l-a fost mijlocită de creștinism, care, cum știm, are la bază principiul izbăvirii dobindite prin jertfirea de sine a lui Dumnezeu, in Isus. Prin aceasta s-a operat un transfer de esență pretins ontologică, salvlnd pe om de la obligația de a trăi el Însuși „drama' sa. Este foarte important de semnalat că Dante. socotit reprezentantul dc frunte al mentalității evului de mijloc, intr-un efort creator mai mult decit obișnuit genial, încearcă să readucă in conștiința europeanului sensul tragediei antice, ca perspectivă nouă in evoluția spi- rituală a omului. Fapt cert e că omul modern a evoluai pe alle coordonate. întreaga aimosferă, cit și toți factorii sociali și culturali determinând, îl îmbiau in aceeași di- recție: creștinismul cu întreaga lui tradiție, exemplul eroului homeric, apoi îndeosebi dezvoltarea științifică ți tehnică. Renașterea se înscrie ca un prim pas al imboldului dc afirmare trăit de european, cind iși descoperă valențele și potențialul spiritual creator multilateral. El sc exercită in special in diferite arte, pentru că și imaginea cadrului social antic era încă prea vie, Incît calea diferită pe care se va îndrepta ți realiza să apară de pe acum In toată evidența. Opera shakespeariană aduce un bogat spor in cc privește fizionomia omului nou, apărut pe scena istoriei. Ea pune in lumină fondul întunecat al energiilor prea îndelung comprimate, acum tîșnind in viitoarea unor aca- paranie nebulozități, haotic și exasperant învălmășite în goana de lavă care distruge totul, nimicindu-se pe sine, in chimia prefacerilor la care sint supuse datorită tempe- 57 raluri) atinse prin Încleștarea inlreolajlă, confruntîndu-se. Shakespeare deschide o fe- reaștră largă spre abisul insondabil al subconștientului omenesc. Secolul al XVIII-lea este momentul de cristalizare si încetătenire a ideii de uni- versaiitate, atribut exclusiv a) rațiunii, ea Însăși valoare de prim ordin in desfășurarea evenimentelor naturale, cil și a celor sociale, Acum se pun bazele raționalismului me- tafizic și se pregătesc componentele viziunii universalist-meraniciste despre lume șl societate, predominantă in secolul următor, cind științele exacte si corelatul lor. tehnica, o alimentează din belșug, iar viata socială, prin sistemul de organizare adoptat, se incadra deplin in această perspectivă. Prin contribuția lui Kant, sec. al XV[II*lea pregătește insă și un alt moment de seamă din evoluția spirituală a Europei. Absolu- tismul metafizic raționalist primește o lovitură puternică, nu insă ca să i se interzică orice amestec în orientarea de viitor. Romantismul marchează tocmai începutul noii directivărî.. Kant a condiționat imaginea lumii de fondul aperceptiv al omului, din intenția de a zăoăzui veleitățile pină acum afișate, potrivit cărora rațiunea are capaci- tatea de a se substitui absolutului, de a transcende fără perturbări, in planul metafizic. Romantismul a folosit elemente noi aduse de filozofia kantiană, alcătuind o rampă de Insare pentru omul individ, eliberindu-l astfel de opoziția realității obiective. Universul Îmbracă veșmtnt omenesc. Filozofia romantică Înzestrează personalitatea omenească cu unele artibuite, care, dacă și mai înainte apăreau in configurația fizionomiei sale, apar- țineau de drept unor sfere de contingență exlramundană. Romantismul schimbă perspec- tiva : transcendentul devine imanentă, iar conștiința, sufletul individual, sferă de cu- prindere a absolutului, el Însuși Absolutul. Noua atitudine a individului față de univers, formulată mai inlii filozofic și literar, n-a intlrziat să se strecoare și in planul de activitate practică. Mai ales că. in această direcție, se Intllnea cu remarcabile realizări precedente, rezultat a) întregii experiențe colective și care se recomandau puncte de sprijin pentru noua orientare. Științele exacte, dar mai ales tehnica, creatoare de mereu tot mai perfecționate mijloace de producție prin eficacitatea și randamentul lor, se dovedesc instrumente capabile șă-l conducă spre telul acum rîvnll. Adică : după ce omul modern s-a descoperit pe sine, înzestrat cu atributele corespunzătoare viziunii romantice, lumea din afară fiind privită ca parte din sine, desfăcută de el doar ca să-și dovedească sieși prin acțiunea Între- prinsă asupra ei acest raport, descoperă și instrumentul promițător a fi cei mai eficace in acest scop — știința și tehnica. Astfel, șî de acum, după ce s-au intllnit cei doi factori adiacenti, convergent conjugati, se pun primele pietre la temelia societății moderne, lume purtătoare fn arhitectonica ei a sigiliului viziunii anlropomorfice. De acum începe treptat, pe măsura progresului științific și tehnic, opera de transpunere a universului din starea lui pretins haotică în forme după proiectul conceput de rațiunea omenească, în genere toate Întocmirile omenești, de orice natură, dar în special coloanele de sus- ținere ale organismului social. In frunte cu stalul, nu se mai intemeiau pe intenția de a imita un proces inițial, cu semnificație simbolică, așa cum se procedase anterior, ci își aveau izvorul direct in mintea omenească și ținteau transformarea lumii, aducerea oi Ia ceea ce reprezintă de fapt — corp al sufletului omenesc, tn felul acesta se înainta spre etapa superioară, cind starea de drept s-ar fi definit și ca stare de fapt i omul prin activitatea desfășurată, probind a fi ceea ce este in sinea sa. Orașul, in primul rind, părea a fi primul pas făcut in acest sens, prima victorie, cea dinții treaptă ciștigată In procesul evoluției în spirală spre telul final. Prima imagine. în mic Incă, a lutnii de- venită acum corp al cuiul omenesc. Timpul, spațiul, cauzalitatea, însăși drama ome- nească. toate păreau de domeniul trecutului. Progresul aducea la supunere pe toii agentiî neliniștilor trăite mai înainte. Orașul devenise o cetate, dar nu de tip feudal, cu ziduri ocrotitoare fată de atacurile neașteptate din partea unor răufăcători, ci o cetate modernă, înzestrată cu întreprinderi industriale, toate, Sn fond, mijloace ale omu- lui în scopul de a smulge naturii bunuri, de a-i canaliza energiile In sens ulii, in sco- pul de a promova eliberarea lui de sub stăpinirea nelndurată a fenomenelor naturii, de a-i oferi o viață independentă, garantat asigurată, care să-i dea dreptul de a se considera stăpin pe sine, ca și lumea din jur. Orașul devenise un bastion, cel mai avansat, al eforturilor depuse de om cu scopul de a transforma lumea in lăcaș propriu de a o pune Sn acord cu noua imagine a sa despre sine. Omul orașului — cel puțin o parte din populația de aici — Încearcă sentimentul pro- priei împliniri, depășit fiind stadiul cind viata era un eiștig anevoios al muncii, fiecare bun, fiecare plăcere, prețul dureros al unui efort. Acum, totul s-a transformat in marfă, iar banul, echivalentul oricărui bun, oricărei valori, sau plăceri, Paralel cu modificările 58 in relațiile om-Univers, apar transformări și în raporturile dintre oameni. Ne găsim ln plină revoluționare a tiparelor de gindie. a mentalității, a stilului de viată. Omul devine ins, om-individ. De aceea, dacă Înainte societatea nu prezenta vreun interes special, inlrucit locul și traiectoria fiecărui individ erau cunoscute, fiind prestabilite in baza tradiției familiale sau a breslei, deodată lucrurile suferă o profundă perturbare, cursul lor fiind subordonat unor determinante cu totul necunoscute și. aparent, întim- plăloare Prin îmburghezire. așadar, societatea devine un teren necunoscut, plin de riscuri, de neprevăzut. Omul-individ sc descoperă Împrejmuit de pericole și amenin- țări ; apoi, cursul vieții iși pierde mersul liniar, limpiditatea și devine o problemă ane- voios do rezolvat. Banul devine unica vaolarc ți singura armă eficace in lupta cu societatea. Numai că și aurul, potrivit normelor și legilor ce guvernează societatea capitalistă, se găsește intr-o perpetuă circulație și nesiguranță. Cucerirea unui loc in societate și îndeosebi menținerea lui se dovedesc a fi o problemă capitală a omului din societatea burgheză. Noul mediu social se dovedește de timpuriu Încă impropriu ființei umane, atit ca organizare, repartiția energiilor sociale in procesul muncii șl al acțiunii comune de edificare și Întreținere a organismului social nou creat, cit și în privința distribuției bunurilor provenite de pe urma acestei activități, de unde nemulțumirile mereu mai frecvente ale unei mase tot mai mari de oameni, culminind cu apariția partidelor co- muniste înzestrate cu propria concepție și tactică de luptă și perspectiva de a se sub- stitui clasei burgheze in conducerea treburilor de stal. Important de reținui că atacurile n-au venit doar din partea clasei proletare și a celor ce și-au însușii punctul ei de vedere. S. Kierkegaard. formulează atacuri de o rară vigoare. Filozoful danez, in fond, țintește readucerea omului, pe alte căi, fn situația de a se angaja loial in raporturile cu lumea, și nu doar prin intermediu) facultății raționale; de a reda vieții omenești dramatismul ei funciar, fără de care devine un joc steril. „Ceace ce imi trebuie, scrie el, ar fi, ca eu să trăiesc, in locul unei vieți a cunoașterii, o viață ome- nească Întreagă, așa ca să-mi fundamentez evoluția ideilor nu pe ceva obiectiv, pe ceva care nu-mi este propriu, ci pe ceva care se găsește intr-o strinsă legătură cu cele mai adinei rădăcini ale existentei mele,..*)* De relevat, că ambii glnditori condiționează reabilitarea omului ca personalitate de repunere in drepturile sale a „Necunoscutu- lui*, a obiectului, a Universului, Înțelegem prin aceasta redobindirea independenței acestuia față de om, care. îndemnat de elanul romantic, încurajat și de mijloacele atit de eficace pe cate i le pune ia îndemină progresul tehnic, se încredințase pe de- a-ntregul că „obiectul” li aparține de drept și e o chestie dc timp doar pină să ajungă la transpunerea și in fapt a acestei stări. Atit Nietzsche. cit mai ales Kierkegaard, se străduiesc să spargă această convingere, scoți nd In evidență prăpastia, deosebirea de esență între sinea omului, de o parte, și substanța obiectului, de cealaltă, sau cel puțin incompatibilitatea dintre forma umană și cea a Universului — greșeala intenției de a-l antropomorfiza. Tot atit de interesant e de urmărit pătrunderea „Necunoscutului” in mediul uma- nizat prin mijlocirea diferitelor arie. Peisajele lui Ruysdaei, Corot etc. nu mai pre- lungesc zona umanizată, ci, dimpotrivă, aduc o notă de neliniște, prezența elementului mister, ca agent al unei realități distincte și profund tulburătoare tocmai prin sugerarea adincurilor de nepătruns. Poale mai categoric revelatoare a iminenței acestei tulbură- toare prezențe se anunță in unele creații literare. Gindul ne îndreaptă în primul rind spre H. Melville, cu opera lui stranie in concepția pe care o promovează. Oceanul, pentru el, cu balena albă, este nepătrunsul necunoscut, dar ln același timp apare evident că viața omului iși pierde sensul, adevărata ei semnificație, îndată ce este îndepărtat de apele oceanului. Numai înfruntîndu-i valurile, amenințai de prăpăsli- oasele-i adincimi și In afara deci a ocrotitorului uscat, omul dobîndește adevărata di- mensiune, se plasează pe coordonatele proprii facultăților lui. Creația literară a iui L. Tolstoi, In mod obișnuit e trecută alături de cea al lui Balzac, Stendhal, Flaubert ele., ca una din cele mai reprezentative opere realist-critice. Cu toate acestea, și îndeosebi „Război și pace”, poartă acum germenele deplin conturat al elanului spre zările necunoscutului. Minimalizarea figurii lui Napoleon, tipul omului angajat in acțiunea de raționalizare și citadinizare a lumii, raportai la infinitul astral; concepția despre război și in genere despre viața istorică a societății, aduce o atmosferă nouă, denotă vederi care răstoarnă temeinicia încrederii omului in capacitatea de a ' Ak. Culta. Sorcn KkrkcRmrd. Istorie flloiolk-i moderne, vot II, București. IWH. p, Kt» 59 atinge scopul ce ți l-a propus la începutul epocii moderne, Din aceeași substanță spi- rituală se alimentează și creația lui Dostoievski. tn cazul lui, subconștientul se revelă poartă" de invazie a Necunoscutului, a ,,Oceanului" in sfera umanizată. Prăbușirea punților dc legătură cu lumea materială, demarcația netă a subiectului de obiect, ca esențe diferite, pe de o parte, conștiința eului ca de sine stătător, singura entitate exis- tonțlală, subtanțial incapabilă de a adera la nimic, de cealaltă parte, a născut groaza și disperarea despre care ne vorbește atit de patetic filozoful danez. Omul modern s-a desprins din țesătura modului de a fi feudal, aici fiind Împletite cele doua planuri imanent și transcendent, și s-a fixat cu exclusivitate asupra sferei imediate, tu intenția șl hotărlrea de a-și plăsmui in acest cadru „universul" propriu, Divorțul dc Univers și revelarea lui ca nefiind nebuloasa pregătită să accepte transformarea penlrn a se re- cunoaște „corp" a) eului omenesc, a provocat o adtncă tulburare Sn conștiința omului. Falimentul hegelianismului marchează propriu-zis sflrșklul încrederii că prin rațiune, fie ca facultate a sa fie ca spirit absolut, va reuși să atingă ținta ce și-o propusese. Așadar in ultimele decenii ale sec. trecut, societatea europeană se găsea într-o situație extrem de dificilă, cind atit sub raport social cit și cel de ordin filozofic nu mai ivea nici un suport. Desigur, n-a intîrzlal apariția unor indicii de remediere, tn privința socială, mișcarea proletariatului înarmat cu învățătura marxistă deschidea |»rspectiya unor zori noi. Simbolismul preia de ]a romantismul german problema raportului om-Univers, acum dc pe poziția ciștigată după o rapidă dezvoltare a orașelor și după ce tehnica transfor- mase radical climatul social de viată, iar viitorul se dezvăluia și mai alarmant In această privință. Există____și tocmai datorită progresului tehnic realizat — o deosebire de natură intre romantismul german și simbolism, totuși. Susținind aceasta, nu trecem cu vederea că unii dintre reprezentanții de frunte ai mișcării, ca Mallarm6 sau Rimbaud. au reactualizat soluția adoptată de idealismul magic, in R-lul acesta dovedind a nu li reușit să iasă din albia tradițională de evoluție a culturii europene occidentale. Prin ceea ce aduce esențial, simbolismul execută operația de recunoaștere, în plan artistic, a Universului ca existență independentă, nu străină de ființa omenească, dar atit de apropiată ca să treacă pește deosebirile evidente i sc mulțumește să releve „analogia universală", „corespunderile* dintre om și univers. Simbolismul apare deci In momentul cind rațiunea și instrumentele create prin mijlocirea științelor exacte suferiseră un eșec, cînd omul se convinsese că nu mai poate stărui cu tenacitate și Îndărătnicie in direcția luată și că e nevoie de o schimbare In activitatea sa. dacă nu chiar o modifi- care de principiu in orientarea de pină acum. în orice caz era prea evident că rezulta- tele obținute in direcția edificării lumii antropomorfizate se dovedeau contrare aștep- tărilor. nu-și atinseră scopul, intrucit realitatea obiectivă se dovedise, în natura ei substanțială, o entitate independentă fală de pretențiile omului in asaltul de a o cu- prinde și a o aduce de conformare la interesele și veleitățile omenești. Simbolismul trebuie așadar considerat ca o încercare de refacere a raporturilor dintre omul acum descoperit ca individ, ca eu, cu conștiința situației lui tragice, și matricea lui cosmică. Dezamăgit de știință și de tehnică, sc adresează acum mijloacelor și metodelor folosite de omul primitiv. înclinat să revină la stadiu) respectiv de viață, numai spre a redobindi legătura organică atit cu societatea, cit mai ales cu universul. De aici graba de a adopta de către unii simboliști a „procedeelor tehnice ale omului dinainte de a fi încercat experiența europeană, de la Renaștere, in felul acesta spe- rînd să revină in circuitul universal de existentă, să redobindească consistența de substanță, care să-l readucă la viață. „Dincolo de individual, ei aspiră spre universal și întoarcerea lor La decorul fabulos. Ia legendele primitive, la tradițiile folclorului mar- chează un efort spre profunzimi mai vaste, un sens mai sigur al realităților ascunse. Aici nu se recurge la subconștientul individual, ci ia inconștientul colectiv, la memoria rasei și la legendele In care acesta se exprimă. întreaga profunzime de imagini care părea gratuită capătă un sens: In mijlocul acestor codri, unde rațiunea noastră obiș- nuită se pierde, doarme frumoasa prințesă, adică sufletul nostru, Ea este fiica incon- știentului colectiv, a acestui rege bătrin care știe tot și ale cărui comori dețin toate misterele lumii: aurul și instrumentele spiritului, ideile primordiale ascunse după aparențe." '} ') Gi»y Mirhaux. pnMta»* du symbnliMne* 1951. p. 5? 60 Invazia art^î negre, aspirația spre primitivism, refugiul in ținuturi cit mai îndepăr- tau si ferite de orice atingeri cu mentalitatea ți stilul de viată civilizat european sint manifestări peremptorii ale crizei in care a intrat spiritualitatea și cultura europeană- Faptul Insă ne oferă indicii sigure asupra elementelor de structură a căror lipsă se fact dureros resimțită și nevoia urgentă de a și le însuși, drept singurul remediu va- labil Renunțarea declarată la rațiune, îmbrățișarea iraționalismului, invederarea cate- goriei timp ca singura dimensiune specifică a existentei, adoptarea intuiției drept unicul mijloc do pătrundere in lumea tainelor etc., toate stau mărturie a ostilității lata de lumea' și civilizația burgheză, eșecul acțiunii întreprinse de european cu intenția acum cunoscută. De asemenea, nu trebuie să facem abstracție de faptul că simbolismul corespunde și etapei cind creația artistică sc detașează de rosturile ci ca instrument de umanizare. mai bine zis, de antropomorfizare a universului. Parnasianismul, și in genere estetismul modern, încearcă să mențină arta la funcțiile cl anterioare in con- dițiile noi de viață, ariei revenindu-i rolul de decor, element necesar comodității și confortului atins de om In climatul citadin. Simbolismul provoacă o schimbare de esență in natura valorii artistice. Creația artistică se recomandă de data aceasta drept mijlor de revelare, prin simboluri, a acelei „analogii universale', a „nodurilor' exis- tente in articulația de interior a universului. in baza cărora, omul, cunosclndu-le, să-și refacă raportul „normal" cu Cosmosul. Există o deosebire de esență Intre arta pre- cedentă, exceptind-o pe cea elenă, precum și opera dantescă. și arta ce a urmat Re- nașterii. Respect ind acest mod de a privi lucrurile. R. M- Albărds propune distingerea a două estetici și a două epoci strict delimitate in creația literară in primul rind: una a trecutului, cind opera literară urmărea distracția, agreabilul, iar cealaltă, Inceplnd cu simbolismul, cind creația tintește rezolvarea problemei destinului uman. „Poezia contemporană, scrie el, nu vrea să creeze un obiect de artă, un obiect de lux, ci caută să descopere necunoscutul. Ea se definește printr-o credință, in mare comparabil cu cea mistică".1) Curentele artistice următoare, și în primul rind cele de avangardă, iau poziție și mai categorică fată de civilizația in sine. De altfel intre creațiile literare reprezentative din perioada contemporană se disting tocmai cele ce ilustrează atitudinea de negare a lumii ca produs al activității de pină acum a europeanului. Amintim opera lui J. Joyce. Fr. Kafka, W. Faulkner etc., apoi expresionismul și existențialismul demon- strează cit de mult Fa Îndepărtat pe om această civilizație de autenticitatea, de firescul său. De altă parte, se impun creații care il îndreaptă spre concretul real, din setea de a-l mărturisi, căzind insă in cealaltă extremă, negarea însăși a omului. Dacă M. Proust încearcă reconstruirea „lumii" cu elemente de vădită concordantă între subiect și obiect, romanul francez actual depășește stadiul relațional, ca să releve doar obiectul in sine, neinfluentat de intervenția sau prezenta ființei omenești. Artele plastice ur- mează aceeași traiectorie, cu deosebirea Impusă de specificul naturii proprii, că aici tehnicismul iși spune din plin cuvlntul, alături de primitivismul Împins la ultimele sate consecințe morfologice. In peisajul cultural contemporan al Occidentului se mai distinge mișcarea repre- zentată cu multă strălucire in primul rind de scriitorul francez Al. Camus. Privită mai de aproape, ea trădează un substrat cu bogate resurse și filialii ce-șj găsesc izvorul in Kierkegaard, apoi, mai departe, prin Danie, in tragedia antică. Numai că — și aici apare pregnant amprenta tarei de care suferă in principal cultura apuseană mo- dernă — literatura absurdului, prin definiție, nu deschide vreo perspectivă, ci, dim- potrivă. se străduiește să nege orice posibilitate do ieșire, tncerclnd să-l convingă ;>e om că acesta este unicul și adevăratul mod de a li ăl lui. Categoric, absurdul por- nește de la experiența eroului tragediei antice, cu deosebirea că tragismul eroului contemporan esle absurd, lipsit de sens, fără să i se găsească motivația logică, de ordinul ontologiei. Este imaginea omului singularizai, care încearcă starea de mulțu- mire, de jubilare, pe motivul de a fi atins stadiu! ultim de evoluție. „Universul acesta de-ucum fără slăpin nu-i mai apărea steri), nici lipsit de sens. Fiecare din aceste pietre, fiecare landără minerală a acestui munte plin de noapte, formează pentru el o lume. Strădania însăși de a ajunge în vlrf esle suficient să satisfacă inima omului. Trebuie să ni-l imaginăm pe Sisif fericit." *) Singur, intr-o lume dezbrăcată de toi ceea ce mai inainte o înfrumuseța, umaiiizind-o, conștient că niciodată nu se va sfirși încordarea, munca istovitoare de a ridica stinca in virful muntelui, și nere- ’1 P M. AlbăHs. Bilnn li^rnirc du XX-c IW». 61 simțind nici măcar plictiseala de a se supune mereu, pe vecie, aceleiași acțiuni, ha tocmai acum, fiind conștient de toate acestea, el Încearcă o stare sufletească de mul- țumire, de fericire chiar. La capătul considerațiilor pe marginea fenomenului simbolist apusean, ne găsim in situația de a recunoaște că această mișcare deschide cuturii europene o nouă perspectivă, pune problema schimbării sensului ei de orientare care să ducă la restabilirea raporturilor normale intre cei doi termeni: om-Univers. Am constatat, apoi, că pentru a descifra adevăratul caracter ai mișcării, ea trebuie privită ln special prin prisma frămlntărllor de idei și a curentelor artistice ce i-au succedat, simbolismul nu este o mișcare asemenea oricăreia, ci el echivalează cu problema Însăși a culturii europene contemporane. Pină la simbolism, trăsătura definitorie a culturii europene moderne era universalitatea rational-antropomorfică. Simbolismul marchează starea de spirit a europeanului, cînd acesta încearcă să evadeze din prinsoarea lumii cita- dine, din spațiul inchis, asfixiant al ,.cetății', indreptindu-se spre stadiile de cultură din trecutul omenirii. Cum se poate observa din Irămlntărlle culturii contemporane, spiritul tradițional este mull prea puternic ca noua tentativă să ajungă dominantă, Incapacitatea simbolismului, cit și a celorlalte curente ce L-au urmat mergind in aceeași direcție și ținind aceleași obiective, de a se impune in cadrul cultural, fără a-și trăda substanța, fără a se contraface. rezultă și din alte motive, decît numai că spiritul tradi- țional se menține cu multă îndărătnicie și forță. .Analizind lucrurile, nu se mai dezvăluie o latură: marea problemă a civilizației și a culturii contemporane stă in aceea că, potrivit dalelor curente, se naște starea de antiteză Intre mersul civilizației materiale și sensul indicat de noua orientare culturală, spirituală. De aici dilema: civilizație sau cultură î S-ar părea că nu există cale de conciliere intre cele două domenii. Dar, caracterul antagonic al lor se menține numai cită vreme se păstrează unghiul tradițional de a privi lucrurile. Adică numai în cazul că civilizația și cultura sint privite prin prisma mentalității omului pornit să-și făurească o lume cu carac- ter net universaiist-antropocentric. Spiritul occidental nu este dispus să renunțe cu ușurință la acest punct de vedere, chiar dacă apelează la diferite formule- Fascismul a lost o mărturie peremptorie asupra modului cum burghezul, păstrlnd sensul tradițional ca linie de orientate, a folosii noile dale ale științei tare pledează pentru organicitatea de existență a omului ca o componență socială. Aici, caracterul de universalitate a încercat să se impună drept calitate a unei singure rase. Prin categoria rasă se tindea atingerea universalității de pe urma distrugerii sau subjugării tuturor celorlalte rase și națiuni, o dală cu primatul politic șl economic absolut al unei singure națiuni. In opoziție cu această cale, dar nu fără să împingă lucrurile lot atit de departe, este tendința așa-zis democratic burgheză, care se străduiește să obțină aceeași univer- salitate stearpă, concepută, in spiritul raționalisl-mecanlcisl. negind dreptul la exis- tentă a organismelor distincte ale națiunilor, cind de fapt numai ființarea independentă a tuturor acestora realizează echilibrul, armonia de existență a omenirii. POEȚII CÎNTA OBIECTELE din literatura universală * Rainer [ALSrftlA) B GONG Maria Rilke Nu-i peniru auz ..: Sune; care asemeni unei ureciii mai proiunde, pe noi, ascultători aparent i, ne aude, /nioarcerea spa/ii/or. Schifarea interioarelor lumi către zări,.. Templu înaintea zămislirilor, soluție saturată cu zeii greu disoiubi/i...: Gong 1 Întregul celui tăcut, care se întrupează, viitoare reculegere în sine a ceiui care in sine amu|e$ie, du raid, din scurgere stoarsă, stea topită din nou,,.; Gong ! Tu, de neuitat niciodată, care te-ai născut pierzindu-te, sărbătoare ce nu mai e de cuprins, vin pe gura nezărită, furtună in coloana, reazim prăbușirii pelerinului in drum, trădării noastre in toate... : Gong! 63 Federico Garcia Lorca (SPANIA) CANDELA O, cit de grav meditează flacăra candelei! Ca un fachir indian iși privește miezul de aur și piere visind văzduhuri lipsite de vini. Barză incandescentă, din cuibul său înțeapă greoaiele umbre și tremurInd se apropie de ochii rotunzi ai țigănușului mort. William Carlos Williams (5.U.A.) o jiu Arie chinezeasca $ase găinușe sculptate pe farfurii de lemn pigule intr-un cerc trase de sfori de care atirnă o greutate scuturată de mina jucăușă 64 Francis Ponge (Franța) fi ULCIORUL iVid un alt cuvint nu sună ca ulciorul. Mulțumită acestui o care se deschide în mijlocul său, ulciorul este mai gol și-l in felul său. E un gol împrejmuit cu lut gingaș : zgrunțuros și pururi fragil. Ulciorul întîi și întîi e gol și cit mai grabnic cu putință iarăși gol. Ulciorul gol e sonor. Ulciorul întîi și întîi e gol și se umple cintînd. De la atit de mică înălțime, că apa năvălește în el, ulciorul întii și întîi e gol și se umple cintînd. Ulciorul întîi și întîi e gol și cit mai grabnic cu pulinfă iarăși gol. Este un obiect mediocru, un simplu mijlocitor. Iată așadar un obiect de utilitate zilnică, dar iață de care, in ciuda faptului că-i ieftin, trebuie totuși să ne calculăm gesturile. Pentru a-l menține in formă și ca să nu se spargă, ca să nu se risipească brusc în țăndări lipsite de orice valoare, întristate și derizorii. E drept că unii pentru a se consola, zăbovesc — și de ce nu ? — Ungă cioburile unui ulcior spart: notind că ele sint convexe... și sea- mănă chiar cu niște pliscuri... petaliforme... că se înrudesc cu petalele de trandafiri, cu cojile de ouă ... de unde să știu ? Căci lot ceea ce am spus acum despre ulcior, rru s-ar putea spune la fel de bine despre cuvinte ? Solveig von Schoultz (Suedia) ■ BUTOIUL DE APA Butoiul de apă de lingă potecă are un ochi care mi-e drag. Dimineața rîde, cînd coiful metalic ii impzumufă oglinda și-și pune podoabe pentru fluturi, pe arșiță stă umbrit, e inaccesibil, și vorbește molcom cu frunzele de caprifoi, se joacă cu copiii, le ondulează valuri liliputane pentru corăbioarele de coajă, dar numai noaptea, cînd copiii și cei mari sint plecati ochiul Iui se mărește, se face limpede și ascultă, se deschide beznei plutind deasupra pinilor și-n poala-i răcoroasă îl cuprinde pe Aldebaran. 65 ' - Orliont Peier (fî.D.G.I □ MONEDA Huchel DIX BIR EL ABBÂS Nu lustrui moneda crestată, albind-o, doarmă chipul străin sub pojghița verde-a metalului ca ultima oază sub apa verde a crăpăturilor năpădite de mii. Zornăie moneda. Auzi vuietul pustiului. Îndelunga tinguire a caravanelor prăbușită in pulbere. Ascuțită de vint secera nisipului taie focul de tabără, cortul negru din păr de capră, nările si copita asinului. Neliniștită monedă, purtată de la fîntînă la (întind, pe crăpate spinări de cămile costelive de la tlrg la tîrg, din basmaua murdară a bătrinei căzînd în punga slinoasă-a fatalului, pitită sub subțioara pungașului, din palmă de hoț azvîrlitâ din nou în blidul leprosuiui, împinsă pe covorul subțire ca înainte de dragoste să mai dănțuie Vlad care agită deasupra chipului țeapăn, de var, o lună mică din piele ce vîjîind înconjură melodiile flautului. Neliniștită monedă, dăruită și pierdută, călcată sub tălpi, încercată în dinți, înscrisă-n catastiful datornicilor, în sarea lacrimilor cind scrișnea sub truda pietrei de măcinat, fu, martor al neguțătoarei cu ambră și perle, de pe gura judecătorului smulgînd sentința: singură tu știi căile lumii. Te rostogoleai prin foamea mulțimii, prin fastul și răzmerița bălrînelor provincii, prin gîlceava triburilor, prin hohotul de sînge, pînă te îngropase lada deșertului. 66 Unde pustietatea crește sub metereze și ziduri, și arșița bate cu sapa ei boantă zăceai în purpuriul moloz de cioburi, dată acum cu dobîndă tăcerii — ridicată cu hirleful ești singura culoare verde în nisipul tăios, Mammon al marților, care nu poate potoli setea lumii pe veci de nestins. fn romditefte dr PrTRE STOICA Rene Guy Cadou a LOGODXA Ne iubim de departe Frumoasă moarte necunoscută Și capul mi-e făgăduit Miinilor tale fraterne (MHnilor tale de soră} Trăiesc doar pentru-a muri Mi-acoperă colbul căile toate. Un cal frumos traversează lampa de noapte, Numele meu îi azvlrle cineva ln umbră Unui trecător rătăcit Coboară iarăși dragostea care Din greșeală la alt cat s-a oprit. Zorile se complică. Voi mai trăi multă vreme sub această rază oblică fn aerul roșu în care iarba crește din nou pe inima mea Dacă totul acum stă pe loc. Și plăminii sint doi saci de vid Șl fruntea-și curbează drumul intre un rid și alt rid Și vocea mea nu mai știe nici un cuvint aurit, Atunci poli veni îți voi deschide poarta Aiurea, însă, nu în poftind amindoi vom dormi. 67 CiNTUL SINGURĂTĂȚII Lăsa ți să vină Ia mine tați caii, toate vitele in surghiun și toate femeile Și să crească pină la ghizdul mesei mele de lucru gramineeie Vreau să cîn! bucuria ciudat de lucidă A unei țări șese pe care meri stranii, de cidru, au vrut s-o Închidă Iată — mi-e lira o scară de-ogradă — sprijiniră fie ceruri — în va/e Vină țăranii să vadă minunea — Un om ce se cafără după vocale Mirafi-vă oameni buni I Cel care se joacă astfel cu-o poveste Nu e departe să un ioc iingo Pruncul din iesle Și seara spunefi-vă, -ntorși de la lirgui unde vin toii recruții ori de Ia nunfi cîmpenești Că lampa ce arde tirziu la intrarea în sat e felinarul vreunei călești Sau al unui vas vagabond care călătorește pe mare Singur în adincile ape ale asfințitului acesta de soare! De vă-atinge sau nu Cîntul meu — cui și ce i-ar păsa ? Dar marea năvală-a păminlului vostru intre soare și poarta mea Și ingrășămintele Timpului răspindite pe cer, Și cea din urmă dalie-ntr-un parc pierdut și stingher — Disprețuia această rudă blajină și blestemați Cîntul său. Poate-un cal nărăvaș din fire, schimbător și Încins, Pc-o seară cu cer cenușiu, ori după ce va fi nins, O să-și apropie botul lipindu-1 de geamul tău. In romdnefle de VCROMCA 1‘OHl MB ACU PROZATORI TIMIȘORENI* cronica literară * 1, Ion Marin Almăjan: „Sint dator eu o durere”. Dintre schitele și nuvelele volumului lui Ion Marin Almăjan, am alege, spre laudă, Absenta și Moartea sau floarea din fereastră, schite scrise carat, larii ezitări de debutant, tn prima, un băltiri iși amăgește intr-o aminare necontenită „rivalul', milițianul, ciupind ironic legile ordinii publice. yiilitiami! cunoscut, tovarăș de taclale dispare, e înlocuit de un altul, c absent. și celălalt nu-f mur tarta infracliunca. Cind milițianul se apropie să-l amendeze. bat rinul e mort. Eliptică fi noroasă. schița se învecinează cu „Moartea sau floarea din fereastră', obsesie a unei băl rine ce monologhează fim dialog de fapt, in care se aud doar replicile ei) urmărită de presimțirea morții. „Floarea din fereastră* e o obsesie a Wtri- nei, un simbol «J stingerii ei, un iapt de Wa/d complementar. Ea traduce un ritm vital, o simbolică terminare de cicluri. Vocea băltind sună monoton ca o mefopee și din această monotonie. din aceste ..dialoguri" puse unul lingă altul, din comentariul suprapus a! aidoruhii sc nasc bune efecte de proză moderna: — Am mulai fjoaiea, mi-a spus Buna (in ochii el era o rugăminte de copil), ceva foarte nedecis, ca atunci tind nu $tii să explici de ce-ai făcut un lucru, ori dacă știi IU vine greu, căci |e gîndești că cel căruia i-o spui nu te va putea pricepe ți in cel mai rău caz va da din umeri și-ti va spune că nu-i treabă de om serios sau ceva de genul acesta). — Mi s-a părut — a clipit Buna din ochii-i albaștri, șlerși. ca un veston albastru pe care l-ai purtat sub soarele de august si sub ploaie — că floarea a umezit peretele, că din cauza ei — vezi si iu bine — s-a desprins varul, cu acum am imbătrinit de lot, poale că miino mor. lumină n-a fost destulă, c-a inghitit-o blestemata aia de floare'. Parabola și alegoric, monolog aiuritor tn cate se ghicește o bună intui[ie a psi- hologiei rurale ți tui știu ce meditație mizantropică lingă alunecătoare speranțe. Moartea Sau floarea din fereastă ar putea primi o mai bună delinllle lingă Bunica se pregătește să moară de Anton Holbau (Bunica se pregătește să moară s-ar ii putut intitula și schița Iui 1. M. Almăjan). Se observă astfel că I. M, Almăjan se îndreaptă spre baladă: aceasta ar ji unul dintre drumurile fertile ale prozatorului, lată fhiatul schiței, edificator pentru structura mijloacelor artistice: „...ți mi se pare că aud pași de fecioară trecînd pe sub fereastră, o umbră, care se apleacă pe apele sticlei, un fel de plete brune lungi, vălurile de pieptenul nopții*, 1. M, Almăjan alternează evocarea cu monologul, șl restul prozelor e alcătuit din confe^tblifer tcilexiile unui tinăr și din schite din lumea satului. Primele, la persoana l-a plural, sint din cind in cind cam bombastice, autorului lipsindu-i tehnica nuanței. Astfel, ,.ln loc de motto* sund ..Mamele ce ne-au purtat in pintece au trăit groaza sfirșitu- luî de lume, a sutelor de mii de morti, anunțați in presimțirea bubuitului de tun. Cred că de aceea undeva in adincul nostru, in plină noapte, sau ziuă, se petrec prăbu- șiri. neliniști inexplicabile și spaime”. Puse In iata unui roman compact, ifndurdc ar li putut trezi un eventual interes; In fata unei povestiri de douăzeci de pagini sună demagogic. Sc nasc din ambiții incă fără acoperire, meditații -,lur joase'. fără I !nn Marin AîrttAJjin : dator ru n durere", Fd. Fminrscu. ]97O. ^if I iipulc&ct» vrut Sd fit merți” ; Fd. Fmlnescu 1970. Ion Măixim - in Fd. Militari. IWn. 69 grafie: ,,Cerul pare mai înalt, este, sau poate că nu. Închipuirea noastră imaginația, ca să zic astfel, acea misterioasă oglindă sau focar sau clocot de vulcan, de lavă, incandescentă și puturoasă, îl determină sau ne determină să-l vedem astfel", Tenta- tiva autorului e aceea de a realiza, fn mal multe schite, profilul unui tlnăr furios, ambițios fără doar si poate, detestind burtăverzimea și sentimentalismul, comoditatea mic-butgheză. Un arheolog trece indiferent pe lingă o potențară ce fi iubește fO femeie de la marginea sufletului), un altul teluză o dragoste (eroii tul ton Marin Almâjan nu-și pierd vremea căuflnd reveria eroi ied). Psihologice sini abrupte, domi- nate de o incrincenare aproape neomenească. O schiță se tcrmind cu o sinucidere, alia se intitulează „Am ucis", O crispare e omniprezenta și. puși să trăiască pe mai molie pagini, eroii aceștia ar fi căpătat mai multă pregnantă, Frapează deci inegali- tatea prozelor, pagini interesante alternlnd cu pagini banale (in care funcționează amintiri din lecturi, nu de cea mai bună calitate), .durii' autentice cu furii confecțio- nate șl cu șarje sau ironii de supraiată (Spaima). O problemă aparte ridică tentativa lui Ion Marin Almăjan de a aduce in proza sa lumea unui finul: Valea Almăjului. Prozele acestea se hrănesc, in bună măsură, din folclor, și autorul are (din nou folosim cuvintul Intuiția gintei, a clanului rural, Insă metodele sint aici ușor depistabile- iar transcripția „in dialect a unor replici, numele improprii (iar locale!) ale eroilor (Bribete, Corolă, Pan etc) ne arală că scrii- torul se află frică, aici, in faza căutărilor. 2. losif Lupulescu: „As fl vrut să fie marți", fosil Lupulescu povestește cursiv și simplu fntimplări cu dascăli și muncitori, desigur tineri și fără particularizarea titlu- rilor, aceste povestiri par a aparține unei confesiuni, de multe ori stingaci traucată ; eroul e deci unic și reacționează mereu la fel, e linăr, fără experiență, efieodart naiv, citeodată slfngaci și o visează necontenit pe -.cea care va veni' sau pe „cea care a plecat’ crosul fiind strălucitor de pur și insolit de un cortegiu întreg de „melancolii'. Itinerariile eroilor, sint. bineînțeles, aceleași : cămin sau cameră mobilată, fabrică (școală) plimbări romantice, restaurant, etc. Reacțiile eroilor seamănă, in general, cu aceasta : „Porni spre ea încet, cu pas nesigur, nu așa cum iși propusese- cum dorise, cu brutele deschise, alergind s-o îmbrățișeze, cum visa privind prin sticle de cobalt in otelul incandescent, ca fntr-un pustiu in care î se nășteau și se topeau planuri fantastice, iar deasupra lor sta Elena, dansa Elena, cinta Elena, și totul dispărea ca atunci cind te trezești din senin, după un vis de groază cu ștreangul de gtt in mijlocul unei plete fără spectatori". fosil Lupulescu scrie tărt nici o intenție de a șoca și fără nici un artificiu tehnic. El este. spuneam un povestitor, nu atit autor de tipologii cfl de situai ii in care me- diul (uzina, școala) iși are ralul precis definit. Intre prozele „cu temă’ atir rfe nume- roase altădată, prozele lui losif Lupulescu au prospețime, au Ingenuitate. Există in cartea tinărului prozator o poezie a muncii, a fabrici, a furnalului (Scrisori pe sticla de cobalt). Acest erou sentimental al Iul losif Lupulescu reabilitează, Inlrucîlva, o proză seacă de comentariu reportericesc festiv; realismul fui losif Lupulescu, opțiune totală- ne dă speranle/e unei evoluții fructuoase. fn Aș fi vrut să fie marți lirismul prozatorului, evident și cl. contribuie la reușita indiscutabilă a multor pagini- Ceea ce supărt in volumul fui losif Lupulescu esle lipsa unei selectii mai severe. Pagini întregi plutesc in banalitatea unor notații de genul: „Sună 11. Am luat schim- bul in primire. Nc-nvirtim lingă cuptor. Controlăm, observăm, apoi la treabă, băieți. Avem de elaborat o șarjă specială. Dacă n-o ratăm, avem primă. Citeva șute in plus. E ceva care te pune in mișcare, te trezește, te face să te miști altfel. Sîntem dezbrăcati pină la brîu ... ș.a.m.d. O miză coboriră de literatură alcătuită pe calapod, guvernează, in numeroase rinduri. schițe fără coloană vertebrală Poezia cotidianului, faptului ba- nal, realizată in cele mai reușite din paginile volumului, pare a indica drumul de viilor al prozatorului. 3. Ion Maxim : „Oameni in alb". Cartea fui Ion Maxim se află Ia intersecția ge- nurilor, justificindu-se simultan ca jurnal și reportaj, confesiune a unui finăr comen- tată de un scriitor. Cartea, ale cărei prime ambiții, după cile deducem din preludiu, ar li o informare (scriitorul s-a angajat voluntar pe frontul antifascist intr-un bata- lion sanitar, „oamenii in alb“ fiind sanitarii). Preludiul e o îndelungă și sistematică lămurire despre jurnalul de război, lămurire începută din punctul cel mai dc jos po- sibil, semănlnd a muncă de alfabetizare ; „Cine nu participă direct la război își face despre el cu oarecare greutate o imagine exactă". Scriitorul iși frece cilitorul în bancă șl ii fine, imperturbabil. o lecție despre război; convenita aceasta, tn care prolesorul 70 deseneazd pe tabfd Cfrlige șl îți obffgd elevul ascultător sd Iacă la lei, cominuă: „Me- diul are Întotdeauna o situație specială ln raport cu semenii săi. tn timp de război ca și jn timp de pace el este speranța rănitilor și a bolnavilor*. Pentru cel ce caufd dintru început literatura in cartea lui Ion Maxim, divagațiile acestea sin! siciitoare, banca strimtă și cirllgete desenate de dascăl pe tablă, plicticoase, mai ales cd rdsu/Jd printre nodurile „preludiului' un orgoliu profesorat bine pus la punct - „N-am dorit să facem din această experiență cu tot dinadinsul literatură, deși uneori, lăsat! in voia Înclinațiilor ce s-au dovedit mai puternice decit (rinele puse, am alunecat către consemnarea lirică. pentru a adeveri cuviului nou — potrivit vremii și idealurilor el — că și-n zăngfinilul armelor muzele ciută*, Ce Înseamnă, in fond „n-am dorit să facem din această experiență literatură* decfl averi(smerind fsubfextualj cd ne ailăm fn tatu unor „documente* puse corect cap ta cap, grăitoare prin ele Insele, că azi, in fata evenimentului, literatura capotează, cd „literatura* s-a inclus, oarecum prin con- trabarM in acest volum,.. Ori, documentul, emoționant desigur, ne interesează mai puf in aici, nesfirșitele nume de locuri, de medici, de sanitari, de rănifi. de mililari-șefi, și militari-adjuncfi; ne preocupă tocmai ..materialul de contrabandă", vibrația lirică a autorului, contura- rea unor psihologii, a unor portrete. Ne Interesează deci confesiunea acelui tfndr in- lelecfuah poet cu inctinafif de filozof, umanisl in formare, la vfrsta fn care orice idcaiPm e posibil, lentaiia lirtărului for! a scriitorului matur care, in repetate rinduri. cenzurează sau comentează laptele trăite de tinirul voluntar), de a extrage din mul- țimea iniimplă/iJor trăite generalități. Și. printre rinduri, se conturează profilul ti- natului, aflat ia Intersecția de drumuri, momentul decisiv al lormătil safe, Studentul medicinist plecat voluntar se pregdlețte aici pentru a deveni student In iilozolie j pe măsură ce paginile se scurg, meditațiile aparent superliciaie in preludiu de care vor- beam. levln mai dense. Dinlr-un document despre front, „Oameni in alb'deviue car- tea formării unui tinăr. Oameni in alb* e o carte nespectaculoasă, aproape cenușie, fără momente de in- iensth.'e. Tonul — de lap! — e al scriitorului matur, și el e mai degrabă obosit, pre- ocupa! de viata eternă a ideilor. Ceea ce pregdfește, de fapt „experiența' ffndrulur vo- luntar, e o retragere in lumea unei meditații solitare. Oamenii, definiți psihologic cu multă finețe, sc pierd tn pfcla unor aspirații individuale- Heflecție de medic și dc fi- lozof ::: formare, cartea este a unui personaj care caulă să devină un umanist. Si dară „eroismul' nu e declarativ șt zgomotos, alegem dintre insulele de lirism calm ale Oamenilor In alb" acest elogiu final: „Pentru această tară binecuvintătă pe care-o recunoaștem in griul ce se Înaltă in șesuri, în limpezimea cerului răsfrint in ape. In pădurile muntelui, in privirile tuturor, ln cuvintele inglnaie lingă focurile aprinse la popasuri, osteniseră, slngcraseră, pierind intr-un șir de lupte ce s-au Încheiat in acea primăvară in care Încrederea renăștea asemenea holdelor*. Document mai iniri, Oameni ln alb e o carte in care scriitorul Ion Maxim se ex- plică, prlntr-un jurnal care va fi citit, cred, cu mai mult interes atunci c/nd scriitorul Iși va fi dar roadele deplinei lui împliniri. C. UNGUREANU MIHAI DRĂGAN „APROXIMAȚII CRITICE" ,'hbof Drdgan, al cărui debut editorial coincide cu debutul editurii ieșene Junimea, aduce in critica ultimilor ani un prolli original, o vocație critică bine consolidată Alici nind loiletonul de atitudine suplă, realistă in problemele dificile ale actualității literare, cu studiul doct, preferind detașarea lucidă și o remarcabilă independentă mo- 71 rolă, ei iși poate permite liberialea, nu Wrcî riscuri, hreție, ele a rarstine adevăruri esențiale In critică Ceea ce face unitatea volumului său esle mai intii „critica de atitudine', nu rateuri polemică, organizată nu numai programatic cr și aplicativ, intr-o replică vie, implicită sau explicită, dată „criticii sfiicioase si diplomatice', Justifica- rea acestei poziții e întărită cu argumente de ordin lemperamen'ai si etic, dar și de convingera rezonabilă a necesității de a se stabili „legături mai trainice și de perspec- tfvd cu vechiul si nobilul spirit critic romanesc' fp, 235). Nu IntlmjMtOr Mihai Drăgan iși deschide volumul cu cele aproape o sută de pagini consacrate spiritului critic al Iui Tilu Maiorescu in a cărui lucrate critică a intuit cu exactitate — demonslripd-o larg — direcția cea mai fecundă a criticii noastre, Apărarea liniei dc continuitate a tradiției active, regeneratoare In cultură, preluarea lucidă, cu discemămini critic, a valorilor trecutului constituie, se știe, o Jndcrforire de prim ordin a criticii, Fetit de prejudecăți și scheme scolastice, autorul Aproximațiilor criIRe argumenleazd, cu probllaie ți rin etan remarcobij, „permanența clasicilor" Titu Matorescu si Mihai Eminescu. mai ales in sensul afirmării specificității noastre națio- nale prin cultură. Prima secțiune a cărții include formai cfleva studii de amploare ca Actualitatea lui Moiarescu, Maioroscu și literatura națională, Proza lui Eminescu, dis- cursuri critice pasionate șl inteligente, cu argumente slrinse intr-o construcție bazată pe adevăruri care cel mult ar mai putea fi nuanțate dar nu respinse. Punerea in valoare a unor surse ca jurnalul Intim al lui Maiorescu, a corespondentei sale, a unor scrieri mai puțin circulate, dur mai intii judecarea cumpănita a ini regii contribuții etilice ma- ioreSciene permit concluzii reparatorii lată de memoria acestuia. Mihai Drâgari, res- pingind opinii deiormaloate, categoric nedrepte, ale unor „adversari mar noi ai lui Maiorescu", demonstrează, cu o solidă armătură Critică, faptul că mentorul Junimii nu numai că nu a negat, ușa cum s-a spus, contribuția înaintașilor pal ruzwlopt iști, dur ac- t Ivita tea lui pe tărim cultural constituie a doua coloană de susținere a filozofiei culturii ia noi in strJnsd continuitate cu cea marcată de Dacia literară, Reconstiruirea ținui portret viu, plauzibil, In parte inedit, ai ui Malorcscu, sete dintr-o zonă ingrată pentru memoria sa, e o contribuție ia înțelegerea acestui „euro- pean complet uf culturii noastre", Actualitatea criticului Junimist c surprinsă in laturile ei iundameniale. Ilc aici, pledoaria inspirată pentru perceperea dreaptă a unuia dinlre clasicii literaturii române nedreptăți! multă vreme, in posteritate, de obtuzitatea unor critici: „In ceea te arc cu adevărul durabil, Maiorescu e aciuai fiindcă baza criticii safe o formează lupta cinstită pentru adevăr și propășire culfurălă' fp. 7J. Franchețea tonului, urbanitatea și vioiciunea pofemeii, pe alocuri ironia lină pun in lumină hi au- torul Aproximațiilor etilice unele sugestii maiorescene, probind faptul că „lecția" criticu- lui de la Convorbiri literare mi e literă moartă. Nu vedem In aceasta insă o adeziune totală, necenzuratd la moștenirea înaintașului. Discernâmintul. o solidă culturi literară, capacitatea aprecierii lucide dovedită și In portretizarea altor scriitori permit Unărulid critic să distingă elementele valabile de cele eronate. EI subliniară cir perfectă indrep- lăiire ia Muibresca conservatorismul pohricianuhd, rezervele ne/usribcate ale aces- tuia iată de formulele literare noi, unele aprecieri categoric nedrepte, excesive ale ct- forva predecesori și contemporani. O analiză amplă a prozei eminesciene, printre pujine in anii noștri, pune fn evi- dentă participarea aiedlvă in dezbatere, luciditate și guși pentru construcția bine pro- porjrorxiM. Entuziasmul lucid se dezvăluie si in celelalte studii șl eseuri, atit țn justi- ficarea diversității formulelor și stilurilor dc creație, a aulenticilăfil sf modenriUirii, văzute ca originalitate, ca adincime a perspectivei in artă, ci! și in strs(bierea respec- tării lradi|iei viabile. Evident, selectarea operelor comentate, a dală pentru reviste și a doua oară pentru volum, pune in relici nota personală a preferințelor, a gusiufui și fn ultimă Instruită a lafeiifuiiri critic. Cu excepția plachetei de versuri a Iui loaBănută, Nlihai Drăgan iși aplică Spiritul Critic, fnclinat mai ales spre genul reflexiv și, in con- secință. spre conslructii sintetice, pe cileva volume marcat originale ca, de pilda, cel de memorialistică al lui L, Hiația, cel al lui G. Călinescu consacrat lut fon Creangă, apoi ale unor prozatori contemporani de anvergură. Concepute mai mult eseistic, cronicile și foiletoanele din diviziunea a doua a cărfii sini fie prilejuri de telleclii interesante. Implicit polemice, despre tendințele șt armoslera literată contemporană, fie analize dirijate de idef mal generale- Aspirajia criticului se concretizează intr-o pledoarie explicită „pentru o creștere a exț^enfci amorțită Incă la nalt crilici*. dar și in comentariul critic propriir-ris, Prehdnd o sugestie din acele Aproximdticns ale lui Charles de Sos, autorul Apoxlmatiilor crilice aparent numai enunță un scepticism critic. Credința in caducitatea criticii, comună iirmr pro- 72 /csionisfj tk ia Crace încoace, nu-1 angajează ți pe Mihai Drăgan a carul fermitate in opinie ar putea ii percepută, dimpotrivă, ca un soi de dogmatism. Că nu s-a gindit la perimarea judecăților sale Critice este și faptul republicării — de data aceasta in vo- /um — a unor studii de acum sase ani . $i intr-adevăr, cu unele retușări, nuanțări șl eventuala atenuare a en'uriasmului pentru Tilu Maiorescu, la a cărui reconsiderare onestă Mihai Drăgan și-a adus contribuția, aceste studii iși mențin valabilitatea. Prin- cipial, cochetăria conjuncturală e respinsă, criticul ințelcgind sd convingă prin tocmai demonstrarea impresiei. De asemenea, divagația „frumoasă", poanta consemnată prin paradox, metaforele șocante nu se găsesc fn inventarul autorului. Acestor pirghii ale succeselor „tari", „moderne", el le preferă Injeleapta „supunere la obiect", siapinirca teritoriului investigat, enunlul decis, fără echivocuri verbale. Raportind, după intere- sante disocieri, proza lui Eminescu la problematica și nivelul literar al epocii, pentru a o situa pe un plan valoric înalt, Mihai Drăgan găsește estompa necesară in corecta- rea entuziasmului fără acoperire al unor confrați să alinieze proza eminesciană fa nr- vekil valoric al poeziei. Sulta de eseuri finale ale volumului,marcind pasiune comprehensiva, relieful t iu al ideii, logică strinsă și dispoziție polemică se recomandă cititorului ca O invitație și o probă de dezbatere lucidă și responsabilă a unor probleme literare contemporane. Siguranței opiniei, independenta morală, apoi fraza plină, amplă, cu efluvii lirice opri- mate la timp credem că ne dau dreptul să vorbim fn cazul lui Mihai Drăgan de o tipo- logie critică afirmară Ia noi de Pompiliu Constantinescu. O secretă admirație fală de maiorescianul dar atit de personal critic-fnainlaș, aduce un argument in plus pentru eventuala filiație sugerată aici. Lectura studiilor și eseurilor iui Mihai Drăgan Îndrep- tățește, odată mai mult, creditul moral dobindit de etilica ultimei generații. El iși ilus- trează sugestiv o credința luminoasă cu referire la Hlaga, dar aplicabilă pe terenul vieții intelectuale iudiierent dc vitsla, dc climatul spiritual, de talentul și for mafia creatorului dc valori spirituale: „încrederea in evoluție, dar mai ales in valoarea muncii neîntrerupte și exigenta severă talii de sine Însuși, singurele ce deschid agrea progre- sului intelectual" (p. 175). fON APLTKOAIE ANAVI ADĂM „ETICA ES KIBERNETICA" Am intlrnplnai cu un sentiment de deosebită stimă volumul de versuri al lui Anavi Ădâm. Cu deosebită stimă, fiindcă reunește recolta a două decenii de muncă poetică, năzuințele saie umane dc creație, a dorinței sale de a da expresie frumosului, Patut- tecișicinci de poeme care înseamnă in această culegere tot atitea pietre de hotar pe ca- lea parcursă de poet intre poemele Hess szegenysețj (Piei sărăcie) și Etika es kiber- nclika fENed $i cibernetică). Sorgintea poeziei lui Anavi Adăm este etern frămintala, mereu nesațisiăcuic re- irinoita ți neslirșita cunoaștere. Este calea de suferință a lui liomo faber pornit spre acțiune, creajie și existență conștientă. Este asediul realității și nemărginirii. Căci poetul se străduiește fn creația sa să ne tălmăcească in primul rind liniile energetice 73 ale unui ..sacru mai deparle", Ei ne iniățișează spectacolul dramatic al conscientizirii omului prin magia poezlef In frecare cif/tor și in fiecare confrale poet, Acest „sacru mai deparle" răsare din adîncurf ți se inaf/d ca etalonul desăvlrșirii: „înțelesul final / prin tine crește Spre infinit / nouă / tu ești oglinda / nemărginirii / in tine sint mlndru / pe noi Înșine / pe omul / care intre stele creează punii / ți care aproape că si deține [ frina timpului } InFrumusetind ziua de azi ți de mline / Evo£ ! ! / le salut j homo faber / creator al multelor" (Egy cieklrdnlkus țzămoldgdp eldtt — in fața unei mașini de calculat electronic). /Im așteptai de mul! apariția volumului Etika kibernelika de Arțari Addm, Hindra i-am cunoscut năzuințele artistice, întruchipate in poemele din acest volum, ca ți originea lor morală și artistică. Faptul că poetul și-a limitat Ia minimum selecția nu știrbește intru nimic calilalea volumului. In telul acesta volumul de față se înfățișează totodată și ca un iei de grafic al intransigenței artistice a poetului față de creația sa. Alegerea nu neglijează nici cronologia creației. Astfel. Fn poemul Mâsfele Gvek (Altfel de ani), poetul mai trăiește încă Intr-o lume de reminiscențe și de imagini Impresio- niste, Elementul autobiografic este iolosit in sensul unei caplatlo benevolenliae. De aci pină la descoperirea titanicului om-alom din poemul Etika 6s kibernelika evofu/ja Itivocd folosirea unui etalon de apreciere care ne permite sd ne Jdmurrm atit in pri- vința maturizării mijloacelor de expresie ca și a fondului de idei. In poezia iui Anavi Adam nu exișKJ decit o sfngurd amblantd: „reall.'alecr, adfcd imaginea lumii Înălțată la infinit prin puterea sa creatoare a omului. Ficțiunea poelicd se contopește cu viziunea acestei reaWfl și toate mijloacele artistice sint puse in slujba cuceririi ei. Cuceririle felurii ii moderne articulează cadența versului: «Poet! / toate acestea duc la un singur țel / Trebuie s-o vezi r alit de evident este / cit a evo- lua! lumea / literahira nu-1 decit o movilă de litere / creația / o sarcină mașinală" (Biblioteca univcrsalis). Dar >î aceasta Ironted referlnfd fa „o sarcina mașinală" care ar 11 creația artistică modernă nu este decit un truc creator, pin care se invocă necesitatea lărgirii umane a artei contemporane. 51 bineînțeles, poetul se identifici fn aceasta cu eternul curent creator al omenirii prin care s-a lormal și se formează mereu viitorul. „Nu vom fi victorioși ! numai cuceritori I llomo Fabcr-eiern nesatisfăcut ' cuce- ririle ne prezintă mereu alte și alte taine 1 Dar numai a noastră este fericirea l a noastră — de a descifra aceste taine* (. . .es etika — ... și etica). Poetul uneori se și foacd de-n desciiratui tainelor. Alegorii, in care înscrie ger- menii epopeii eroice a științei contemporane, devin parabole artistice Pnisate, cu pe- ripeții neașteptate, despre măreția sentimentelor care străbat lumea sa, iar oameni- statui apar fn consecință lață tn față cu omul obișnuit al zilelor noastre. Poemul Baran- golăs nCgy dimenziOban (Drumeție ln patru dimensiuni) lărgește mai ales în sensul acesta stere de rm'estlgațle a poeziei lui Anavi Adâm, adlncirid-o tn mod considerabil. Alături de acest mod de a concepe poezia se remorca pastelurile din ciclul Kideriil (Înseninare), printre care mai ales Szeptember (Septembrie) și Csillațjok erinl^se (Co- municarea intre stele) și, insfiișU. poemul Iris, fn care sc produce un semnificativ joc de no iute Intre „ir“ (scrie) și „ăs~ Isapă). Ciclul Moldval katedrAHsok (Catedrale moldovenești) ne pune tn fața unui alt mod de a descilra tainele prin bucuria descoperirilor. Dar ele Se înfățișează ți ca simboluri ale istoriei: „Bogăția mea este o taină înrădăcinată în voi / existați pină cind mi zid zugrăt it va rămine din voi / ți aceasta pentru mine este mai mult decit o catedrală (Katedeallssk). fn siirșit, ciclu! Az brbk bdrtdnebăl (Din țemnita bucuriei) ne foca sd eunoaș/em elanul de cunoaștere iără de odihnă al poetului. Volumul Etika es kibernelika nu este numai o culegere de poeme, ci, intr-o anu- mită privință, și un volum de stridii. Găsim ln el contesta poetului și fl/ozohrlui despre lupta, primită in dar intr-o lume hoMrniclfă de nemărginire, iar sensul este cunoașterea. PONGRACZ P. M4KJA 74 ALEXANDRA INDRIEȘ : comentarii critice * ELEGANTA CONSTERNĂRII1 Irealitatea* creată de M. Blecher e un domeniu al sincerității,, sfruntat de real prin „imedialitatea* trăirii. Trimiterile la bergspnism și la existențialismul presaririan se impun. desigur, pentru explicarea temeiurilor intelectuale ale operei. Un distins profesor de filozofie român vorbea despre un „temperament existențialist”. Caracteri- zarea i se potrivește perfect lui M. Blecher, a cărui tinerele agonică — in toată pleni- tudinea semantică a cuvintului — a smuls stupefacției de a fi ăzvlrllt in lume sl apoi prea curind Înapoi în neant, demnitatea unui stil. Asemănările observate de exeget! cu Kafka lin tocmai de acest ..temperament existențialist'. Pc planul literar Insă, pe care ne situăm acum, deosebirile sînt mai importante, chiar izbitoare. Un complicat sistem de simboluri, descifrat in parte de unii din cei care au abordat opera iui Kafka. se exprimă printr-un scenariu fantastic, hi/ar ostentativ de neverosimil, intr-un stil sec, neutru, apropiat de mult jinduitul ulterior , „degr^ zero de recrilurc". In opoziție, circumscrierea de o extremă precizie ..realistă* a înlimplărilor perfect posibile, veridice chiar din „irealitatea imediată* a lui M. Biecher, simbolica sa discretă, personală, cu mai mică adincime, e drept, nesuslinută de imensitatea celor două tradiții, evreiești și germane, pe care-și clădise Kafka tulburătoru-i edificiu. Formația si cultura lui M. Blecher sint preponderent latine, românești mai ales, francezo apoi. De aici, cred, ambiția unei luminoase cla- sici lati a ținu tei in mijlocul deznădejdii, a precarității și chiar a scabrosului, prezen- tate fără nici o edulcorare, fără urmă de complacere, tio și de natură masochistă. Ar mai li o diferență esențială între cei doi scriitori: M. Blecher este mai individualist, experiența subiectivă, strict personală se apropie de confesie (specie foarte agreată de latini, de ta Marc-Aureliu la Andrd Gide); dar intimitatea substanței literare se transfigurează in obiectivitate, adică in ceva ce ne privește pe noi loti, printr-un sli! transparent ca lacrima și strălucitor ca rouă. Toate aceste miracole, evident, in fhritnpfdri Jn ireaJirafeu fmedlald, căci In Inimii cicafrizate, fenomen explicabil prin chinurile cresclnde ale bolii, forța sa de creație apare mult sleită. Un scriitor mult mai „social* este Prânz Kafka, este chiar unul din cei mai „sociali* scriitori ai secolului XX. și nu numai prin neliniștitoarele sale premonlții politice, ci mai ales prin felul cum eroii săi — eroi, da. și nicidecum antieroi — iși asumă, In fabuloasele lor aventuri. Întreaga povară de durere, umilință, buimăceală, constringere a unei lumi In care cumplita și asasina ordine birocratică nu este doar simbolul unei absurdității funciare a existentei ci modul concret de ființare și dc exercitare a marei nedreptăți care con- damnă niște făpturi raționale să trăiască intr-un univers fără Iile și chiar potrivnic rațiunii — situație iremediabilă, cred aceștia, remediabilă sperăm noi. Prefața bogat informată, inteligentă și caldă a lui Dinu Pillat la noua ediție a romanelor lui M, Blecher ne scutește de investigații bio-bibliografice, de încadrarea in epocă. fnUmpfdn in irealitatea imediat 6 este o carte a inițierii, prin patru experiențe fundamentale ■ leșinul, amorul, panoplicumul și moartea. Peste aceste bolgii infernale tronează un singur empireu: noblețea artei, paradisul stilului doblndit prin secretul purgatoriu al creației in mucenicia fizică și spirituală din solitudinea Romanului • M. Hhvher: lat1nipl.irl in Irealitatea imNliala. Inimi ricalrlxale. Editura .Mlnerva. >970 75 (tulburătoare omonimie, involuntara metaforă rezultată din coincidența dapMSrii, prin boala trupului, in micul oraș moldav Roman, și prin boala care esle „orice carte", izbăvitorul prizonierat in roman). Motto-ul din P. B. Shelley ; „I pani, I sink, I tremblc, I expire' : „Eu gifiL mă scufund, tremur, expir* denumește, prin fiecare verb, tonalitatea predominantă a fiecăreia din cele patru trăiri. Cea mai interesantă este experiența „to sink*. com- pletată cu accepțiile secundare: a slăbi in intensitate, a scădea in valoare, a ceda sub o greutate, a cobori, a se lăsa in jos, a fora etc. în cronologia cărții, aceasta esle cea dinții experiență, legală de crizele de paludism din copilărie, cea care a marcat mai profund $i mai definitiv destinul personajului-confesor. Deși verbele shelleyene denumesc exact nuanțele stărilor sufletești, in analiză vom utiliza cele patru expe- riențe inițiatice amintite anterior, intrucit ele exprimă imaginile, structurile estetice originale prin care trăirile interioare iși cfștigă un indeniabil statut estetic. Pentru economie, le vom nota cu inițialele lor, respectiv: L—leșinul; A amorul : panop- ticumul; M moartea. In primul episod al cărții pol fi sezisate ușor cel puțin două din motivele esențiale: „Cind privesc mult timp un punct fix pe perete mi se inlimplă citeodată să nu mai știu nici cine sunt nici unde mă allu*. (L) „în clipa următoare identitatea mea sc regăsește, ca in acele vederi stereoscopice unde cele două imagini se separă uneori din eroare ți numai cind operatorul le pune la punct, suprapunindu-le, dau deodată iluzia reliefului" (P) „Tot cee e capabil să sc ariile in corpul meu. se egită se zbate și se revollă mai puternic ți mai elementar decit in viata cotidiană. Totul imploră o soluție* (L cu nuanță A) „Zbaterea mea In nesiguranță nu mai are atunci nici un nume ; e uri simplu regret că n-am găsit nimic In adincul ei. Mă surprinde doar faptul că o lipsă totală de semnificație a putut fi legată atit de profund de materia mea intimă" (L și P) „E atunci o solidaritate mai pură și mai patetică decit altă data. Senzația dc îndepărtare a lumii e mai clară și mai intimă : o melancolie limpede și suavă, ca un vis de care ne reamintim in puterea nopții' |l.) tcf. pp. 5—7. Evidente sint și nuanțele psihologice denumite dc verbele din motlo : glfliala, scufundarea, tremuratul, stingerea. Țoale acestea apar ca premoniții ale experienței ultime, moartea. Pe plan epic, ele sint preludii ale desfășurărilor dc motive. întregul roman are, in linii mari, următoarea compoziție; L (pp. 5—14: crizele In „locuri blestemate"); A (pp. 15—35: episodul inițierii erotico de către Clara); P (pp- 35—50: cinematograful, panopti- cumul, inelul țigănesc, bilciul, baraca cu fotografii); M (p. 51: Inmorminlarea copi- lului unui fotograf ambulant); P (53-62: dialogurile imaginare cu Ozy. fotografii vechi); M Ipp. 63—65: spălarea bunicului mort și inmorminlarea lui); A (pp. 65—68: nunta Eddei cu Paul); M (pp. 69—70: măcelăriile orașului); A (pp. 71—76: dragos- tea nemărlurisită a eroului pentru Edda. atracția per tru femei necunoscute); P (pp. 77 85: atelierul de sculptură populară, refugiul in subsolul scenei de la varie- teu); 1 (pp. 86—100: rostogolirea In noroi, încercarea de sinucidere, delirul); P (p. 101 -104: jucăria mecanică, circul); A (pp. 105—110: încercarea, neizbutită, de a se confesa Eddei); M (pp. 111-116: moartea Eddei): P (117-—120: neaulenlicila- tea, lipsa de înțeles a vieții sale, caracterul factice al realității; tema leșinului, reluată, nu dezvăluie decit artificialitatea, limitarea și ariditatea lumii). Schema aceasta arătă, evident, o arhitectură precisă, simplă, relativ lineară. Cutremurările se înscriu in armonioase arabescuri, lucruri teribile sini spuse cu atit de senină frumusețe stilistică incit cartea pare stranie, ca și cum Bach ar fi scris o messă neagră, fără să creadă măcar in puterea demonismului, o messă a lipsei de semnificație, a derizoriului, a expirării fără expiere. Asocierea spontană cu muzica preclasică ne-a fost sugerată de elevația și noblețea ce se degajă din acest roman toluși atit de plin de impudoare, deznădejde și bizarerie, căci compoziția sa esle pur literară, prin excelență narativă și nu muzicală ca In alte opere moderne... Experiențe liminare. narate cu atenția, răbdarea și echilibrul unor istorici de ținută atică, aceste „Inlimplări* n-au nimic fantastic, „irealitatea" lor finind mai ales de lipsa de sens, de noimă, de raționalitate pe care o dezvăluie. Starea permanentă, domi- nantă, esle consternarea. Nu întimplălor cuvinlul „stupefacție" apare loarte des. Și nu e vorba numai de uluirea copilului in fața universului, ci de o trăire precoce, in și prin experiența infantilă și puberă, a unei perplexități continue, filozofice dar mai ales estetice, în fața spectacolului mereu neprevăzut, captivant primejdios și dezamă- gitor al vieții, tensiune prin care se intuiește In „imediatitatea* sa latura cu semnul zero al realității, „irealitatea" sau cum ar fi spus mai precis: arealilalea prin lipsa de consistență, de semnificație, de transcendență și de făgăduință a universului creat de M. Blccher. Aș spune chiar. In loc de creat„,rcdat", căci scriitorul nu /6 are și nici nu vrea să aibă clar inventiv, nimic nu este născocit, ci totul este, sau pare cel puțin, trăit «evea, inclusiv halucinațiile. Tăria artistică a lui M, Bl echer constă in îmbinarea insolită dintre sinceritatea crudă ți aerul di clasică imparțialitate a frazării, intre scandalul „Jupuirii piuă la noroi* și ex- trema distincție din gestul despuirti. Sub forma unui deziderat, M- fîlecher iți auto- definește stilul: „Cuvintele obișnuite nu sunt valabile la anumite adlncimi sufle- tești. Încerc să definesc exact crizele mele șl nu găsesc decit imagini. Cuvîntul magic care ar putea să le exprime ar trebui să împrumute ceva din esențele: altor sensi- bilități din viată, di$tilfndu-se din ele ca un miros nou dintr-o savantă compoziție de parfumurl. Pentru a exista, ei ar trebui să contie ceva din stupefacția care mă cuprinde cind privesc o persoană in realitate ți apoi ii urmăresc cu atenție gesturile tnlr-o oglindă, apoi ceva din dezechilibrul căderilor din vis cu șuierStoarea Ier spaimă ce parcurge șira spinării intr-o clipă de neuitat; sau ceva din ceata si transparența locuită de decoruri bizare in bulele de cristal,' (p. 2). Regăsim si in miezul acestor tOnliiozitii, motivele leșinului și panopticunlului. In aria lui M. Blccher se decantează experiența suprarealismului, despre care ne vorbește D. Pillai în competenta sa prefață. Dar, pentru ca sensibilitatea să tic ener- vată pină la incandescenta frumosului literar, nu e nevoie de insolita inlilnire dintre o umbrelă șl o mașină de cusut pe o masă de operație. Cele mai simple, mai banale „in: imv'ări' (termen opus legității, necesității dar și libertății) sini, datorită „privirii" sale de mare finele detailate astfel incit devin evenimente de neuitat: „in fața mea ulița murdară iși întindea mereu pasta noroioasă. Erau case desfășurate ca niște evantaie, altele albe ca niște blocuri de zahăr și altele mici cu acoperișul tras peste ochi, sictirind din maxilare ca niște boxeri, tnlllneam care cu fin, ori deodată, lucruri extraordinare ? un om prin ploaie, ducind in spate un căndelabru cu ornamente de cristal, o sticlărie care suna ca niște clopoțel pe umerii omului, in timp ce picături erele de apă se scurgeau de la toate fațetele strălucitoare. In ce consta oare, la urma urmii, gravitatea lumii î* (p,R7). Intr-adevăr, ce poate fi mai „extraordinar" decit fap- tul, perfect posibil și verosimil, că un cm duce prin ploaie un candeiabru de cristal? Aceasta, pentru că „ochiul*, alit cel exterior cil și cel „întors inlăuntru", vede par- licularitalea, individuali lalea fenomenelor și nu ceea ce este obișnuit :; verbul evită clișeul și locul comun, pentru că viziunea intimă refuză complacerea in cuibul călduț al celor deja văzute, iu confortul banalității. Înainte ca in cultură occidentală fenomenul* generator de angoasă, dc fascinație sau, mai recent, de minie contesiatară, să se constituie in unul din motivele li icra re cele mai specifice vremii noastre, M, Blecher scria despre „tirania obiectelor* pagini care nu cred să fi fost depășite. Originalitatea sa vine din caracterul foarte personal și prin aceasta Inedit al simbolicii, din nuanțarea fină, gradată invers, de la paroxism la leșin, de la flacără la stingere, a melancoliei diminuărilor ineluctabile, din pros- pețimea subiectivității ți, bineînțeles, din precizia cuvintului. Citeva spicuiri: „Pri- ic.im cărțile legate in dulapul cu geam și in imobilitatea lor remarcam, nu știu cum tio aer perfid de tăinuire și complicitate. Obiectele din jurul meu nu renunțau nici- odată ia o atitudine secretă, păstrată cu ferocitate în Imobilitatea lor severă. (...) Intre mine ți lume nu există nici o despărțire. Tot ce mă înconjura înă invada din cap pină ln picioare, ca ți cum pielea mea ar fi fost ciuruită. (...) Trebuia să constat piuă la exasperare că trăim in lumea pe care o vedem (...) Simțeam vag că nimic în lumea asta nu poate merge pină la capăt, nimic nu se poale desăvirși. Ferocitatea ohiec'elor se epuiza și ea ( . Intr-un dialog interior ce, cred, nu se sfinți ca nici odală. sfidam cilcodată puterile malefice din jurul meu. după cum, allădat le adulam josnic. Practicam unele rituri stranii, insă nu fără rost Dacă, pleclnd de-acasă și mer- ghid pe drumuri diferite, reveneam întotdeauna pc urma pașilor mei, asta o făceam pentru ca să nu descriu cu mersul meu un cerc in care să râmi ie închise case ,și copaci, tn această privință umbletul meu seamănă cu un fir de ață și dacă, o dală desfășurat, nu l-aș fi strins la loc. pe aceiași drum, obiectele strinse in nodul umbletului ar fi rflmas j>e veci iremediabil ți adine legate de mine", (pp. 12—15). Consternarea este, lotuși, o stare de grație. Trist este a le obișnui : „Ceea ce ar fi trebuit să fie o amplificare ți o mereu crescindă fascinație a fcsl pentru mine un șir de renunțări și de reduceri crunte la banal; evoluția de la copilărie ia adoles- cență a însemnat o scădere continuă a lumii și, pe măsură ce lucrurile se organizau in jurul meu, aspectul lor inefabil dispărea, precum, o suprafață lucioasă care se aburește* [p. 28). In contextul romanului, pe planul imaginarului epic .leșinul', pc pian psihologic ..expirarea', pe plan reflexîv-filozofic „scăderea", pe planul loiialită|ii emotive „melan- 77 colia', iși corespund. Cele patru mari experiențe despre care vorbeam la început regizează și microstruciura episoadelor, pină și comparațiile care adesea Încheie un paragraf analitic, aidoma concluziei dintr-o teoremă. Am mai subliniat faptul eu prile- jul unui citat anterior. Comparațiile sale nu sint niciodată la Indemina oricui, nu sc constituie din asocieri comode, dar, in insolitul lor, evidențiată puternic ur adevăr care le aparține și le justifică. La M, Blecher. pină și comparația cu care se incheie un pasaj este o surpriză, un neprevăzut, o aventură, a cuvintului: ,.Edda deveni un obiect in plus, un simplu obiect a cărui existență mă tortura și mă agasa, ca un cuvint repetat de nenumărate ori, ce devine de neînțeles pe măsură ce înțelegerea lui ne pare lotuși mai imperios necesară" (p. 71 și u.j. în cei cîțiva mii de ani de creație epică a oamenirii, cu toate metamorfozele genului, o regulă imi pare a se fi menținut intactă : legea neprevăzutului. Indiferent de nivelul la care ea acționează (subiect, personaje, simbolică, limbaj etc. etc.j, o manifestare literară este epică in măsura in care conține ceva neașteptat, surprinzător și, intr-un fel sau altul, captivant. Gen prin excelență de succesiune, spre deosebire de lirică ce tinde mat degrabă spre simultaneitate, epicul, prin însăși „îstoricitatea* sa inerentă nu poate deroga de la norma imprevizibilului. Romanele detective, prin convenționalismul șl clișeele lor, de fapt degradează pină la amorf, in ciuda preten- țiilor lor contrare, această lege estetică, fiindcă. fără a mai vorbi de poncifele limba- jului. pentru un cililor cu exercițiu in materie nu-i greu să ghicească de la juină- laiea cărții cine e asasinul, și cu aceasta, peripeția e anulată. Nu mai puțin previ- zibile sint intipările, reacțiile, sentimentele personajelor, intriga ca atare, din roma- nele de duzină cu subiect amoros. Cind cititorul i>oale prevedea ce va găsi pe pagina următoare, cartea este proastă, la oricite subterfugii ar recurge autorul ca să camufleze lipsa lui de har narativ, care nu poale fi suplinit nici prin istețime, nici prin cultură, nici prin meșteșug. Subiectul poale fi foarte bine alungat din teritoriul romanului, nu insă și neprevăzutul, care rămine principalul formam epic și, ca atare, determină imaginea. Intimplâri in irealitatea imediata este o carte prin excelență epică. Ea nu conține o intrigă ce să poală fi rezumată și schimbată in digesl. Aici prefăcută in serial la televiziune. Epicul e mai distilat și mai puternic. Este o carie captivantă. Imprevizibilul se manifestă la toate nivelele structurii sale, de la subiect pină la alăturarea de cuvinte. Cine ar putea pretinde că a putui prevedea că acel copil hipersensibil dolal cu un rafinament precoce, după experiența leșinu- lui, ca o repetiție generală a morții și după o prematură inițiere sexuală, să-și desăvârșească „autoeducația* prin frecventarea, cu seriozitate, fervoare și cu un sol de ciudată pasiune studioasă, a cinematografelor, bilciurilor și panopticumurilor. Taina lumii i-o dezvăluie actorii, căci ei „păreau să Înțeleagă intr-adevăr sensul de misti- ficare a lumii. Ei singuri știau că intr-un univers spectacular și decorativ trebuia jucată viața fals și ornamental" (p, 3!)). Deasemeni, figurile din panopticum: . per- sonagiile de ceară erau singurul lucru autentic din lume; ele singure talșifîcau viața Jn mod ostentativ, făclnd parle, prin imobilitatea lor Stranie și artificială din aerul adevărat al lumii* (p. -13), Deși interioară, aventura personajului nu este mai puțin epică, iar „fapta* sa. îndrăzneață, riscantă și provocatoare, izbutește imposibilul ■ să smulgă — sau să impună poate? — umilinței fardate și postise, o lecție de înaltă filozofie. Dintre episoadele neobișnuite, insolite din care, ne oprim asupra unuia care narează un „act gratuit' de un extremism poate nemaialins in puritatea. Inutilitatea, candoarea și lipsa lui de consecințe, in derizorllalea sa eroică și exemplară: „într-o seara condusei o femeie pină in pragul locuinței ei (...). în mijlocul grădiniței se altă un rond de flori. într-o clipă fui tn mijlocul lui și îngenunchiînd cu mina la inimă, descoperit, luai o poziție de rugă. (...) De mull mă chinuia dorința aceasia de a comite un act absurd intr-un loc cu totul străin și acum aceasta imi venise spontan, fără efori, aproape ca o bucurie (,.,} încet, încet picioarele și miinile mi se Înțe- peniră și poziția mea căpătă o coajă interioară de nesfirșîl calm și imobilitate (...) Femeia pe care o urmărisem veni lingă mine (..,). Se uiiă in ochii mei și timp de citeva secunde nu zise nimic. (..,). Intr-un sfirșit Imi puse mina pe umăr și spuse biind „Hai... acum s-a terminat*, ca și cum ar fl vrut să mă facă să înțeleg că pri- cepuse gestul meu și că rămăsese cilva timp lăculă tocmai pentru ad lăsa Să se desăvlrșească in felul lui.* (p. 75 și u.). Un asemenea gest naiv, caraghios și fnduio- setor de a-și exprima dragostea era demn de marea artă a unui Charlie Chaplin. Dar aici el exprimă absența dragostei și este o ironică asceză, 78 O ciudățenie a lui M. Blecher stă in faplui că, pe cil de bine știe să dea bana lului o interpretare și o turnură insolită, o aură de halucinație, pe cit de priceput este in a crea peripeții bizare ca cea de mai sus, pe aiil de neconvingător este in descrierea viselor și delirelor propriu-zise (vezi episodul de după tentativa de sinuci- dere etc.). Singurul coșmar care ne convinge că a fost teribil și insuportabil esle acela care imită realitatea. Acel prefix „1* din titlu neagă realitatea nu pentru că ea n-ar exista, ci pentru că e urită și rea; nu este o negație solipsistă, ci una exis- leninistă. Strigătul suprem de durere al interminabilei agonii nu este „niciodată*, nu este oricum catharticui „Nevermoore*, ci cuvintul „întotdeauna”, deznodămîntul și pecetea cărții: „Mă zbat acum in realitate, lip, implor să fiu trezit, să fiu trezit In altă viată, în viata mea adevărată. Este cert că e plină zi, că știu unde mă aflu și că trăiesc, dar lipsește ceva in toate acestea, așa ca in grozavul meu coșmar Mă zbat, tip. mă frămint. Cine mă va trezi ? In jurul meu realitatea exactă mă trage tot mai jos, incerclnd să mă scufunde. Cine mă va trezi ? Întotdeauna a fost așa, inlot’ deauna, Întotdeauna.' (p. 120), După înăltătoarea lectură a acestui roman, mărturisesc că Inimi cicatrizate m-a dezamăgit. Deși scris la persoana a treia și cu vădite veleități de obiectivare, romanul e personal și confesiv la un mod adesea minor, valoarea sa e scăzută de o vizibilă milă de sine Însuși care ne emoționează, dar nu estetic, căci nicăieri nu se atinge noblețea tragică a peripețiilor inefabile ale băiatului din Roman. E drept, și al doilea roman cuprinde citeva epizoade impresionante, Inimi cicatrizate e mai aproape de ceea ce se numește in mod curent un roman realist șl astfel s-ar putea chiar să fie preferat de unii cititori mai rutinati, căci incontestabil romanul are calități literare. Dar. dacă /uimi cicatrizate oferă unele satisfacții estetice, hitimpMri fn irealitatea irne- diata dăruiește ceva pentru care nu găsesc alt termen deci! fericire. PETRU SFETCA : cronica traducerilor * DESPRE TĂLMĂCIRILE LUI GEORGE MURNU Traducerile lui George Murnu, reeditate recent de .landa Diatnaniescu și Radu Hlncu — după cum ni se precizează — „In forma Lor ultimă cu alegerea (acutA de autor", ne prilejuiesc unele reflexii tn legătură cu izbinzile cele mai sigure ale acestui mare tălmăcitor român din poezia universală. Fală de inf!a|ia do traduceri de poezie oneste, făcute cu ..negrii", de către stihuitori care nu cunosc nici o Limbă streină. cu expresii improprii ideilor originale, cu arhaisme căutate și neologisme intimplătoarc. traducerile marelui elenist care a fost George Murnu. primul tălmăcitor al „Iliadoi" In românește, sini un model de transfuzie artistică a originalului, Desigur G Murnu. ca orice creator, poate ti uneori inegal in munca sa, dar el se adresează întotdeauna cu seriozitate la sursă latină, italiană, germană, franceză, cind e vorba de tălmăciri, refuzind orice mezalianțe. Poliglot clasic si modern, Murnu are ambiția și reușește să redea o nouă virginitate cuvintului pe care-1 transpune. în acest travaliu a dobindit un accent cu lotul deosebit și singular. Experiența sa lăuntrică in conlact cu poezia universală se revarsă în strălucirea cea mai deplină a limbii noastre. Am vrea să punem alături trei versuri remarcabile ale cunoscutei strofe a Ciutului III din „Infernul" lui Danie: Gipstfzin mossse il mio alto Fattore, tccemi io divina Folosințe, la somma Sapienta e il primo Amore. pentru a scoale in relief mijloacele deosebite de „vero intcrprelum" cu care George Murnu știa să redea chintesența originalului. Cităm " „Justifia mișed al meu Parin'e, puterea cea divini m-a durat, iubirea primă și supremă minte. fCoșbucJ Dreptatea jndeamrid a mea zidire, ciăditu-m-a puterea cea divină, suprema minte, cea dinții iubire. (CHarelli) M-a ridicat a cerului putere, Sitpremtl-nielepciune și dreptate, Iubirea, care-a stat la-ntemeiere. fG. Murnu) Un cronicar modernist, vizind genetica sensului in poezia lui Danie, e de părere că versul din ciniul al V-lea al ,,Infernului" ; Amor ch'a nullo amato amar perdona* eanu și o Bibliografie (întocmită de Victor Sto- lerul. confirmă, in spiritul autorului, carac- terul metodologic al expunerii. Format tn școala lui Ion Bianu, Nîtolae Cartojan, dar mai ales în apropierea lui Dumitru Care- rostea, de al cărui sprijin efectiv s-a bucu- rat 1imp de aproape două decenii, cercetă- torul, om de știință a cultivat amănuntul liotelor de istorie literară in căutarea ex- haustivă a adevărului' a militat pentru uti- lizarea multilaterală a uneltelor de inves- tigație științifică, plasindu-se intre exegetii contemporani de prim ordin. Studiile sale despre Dulilu Zamfirescu, inițiate sub aus- piciile Institutului de istorie literaro și fol- clor, de sub conducerea lui D. Caracostea. Viata lui Vasile AfecsancfrL Studii ți arti- cole despre Eminescu (1968), contribuția sa ia cunoașterea școlii Contemporanului, ca si materialul incorporat in prezentul volum atestă setea sa de informare, rigoarea eru- diției, voluptatea preciziei, acea acribie inalienabilă omului de știință, de care vor- bea o dată Tudor Vianu- Evident, istoricul și criticul literar fericit înzestrat cu luci- ditatea metodică a omului de catedră, n-a putut fructifica integral proiectele valoroa- selor sale Începuturi. Sint destine hărăzite să nu se realizeze integral... Rămine, to- tuși. previzibil potențialul lor creator. în cazul dc față integrat intr-o structură deo- sebită cu vădită înclinare spre cercetarea științifică a fenomenului literar și compe- tenta apreciere a (actorilor decisivi in rea- lizarea frumosului. Crczind cu fervoare In menținerea unui climat corespunzător procesului de cerce- tare și valorificare a tezaurului cultural ar- listic, istoric literar dc tip lansonian șl critic de factură genetică, istoria literaturii in viziunea lui G. C. Nicolescu este o lu- crare științifică de un tip special avlnd ca obiect nu numai valoarea unei cărți, fru- mosul incorporat In ea, ci întregul proces concomitent de dezvoltare a literaturii unui popor. De acea, citeva din enunțurile teze- lor sale sini in măsură a dezvălui condi- țiile pe care le considera el necesare pen- tru alcătuirea unei adevărate istorii a literaturii noastre. [Din problemele unei istorii a literaturii române]. Istoria litera- turii nu este și nu poate fi o lucrare de analiză*, nu se poate concepe fără alcătui- rea unei bibliografii complete, a unui număr corespunzător de ediții critice, fără mono- grafii asupra scriitorilor mai însemnați, ade- vărate ..coloane de susținere*, cum le nu- mea cl, fără monografii ale revistelor de prestigiu șl ale problemelor mai însemnate din literatura noastră. Una din premizele adevăratei literaturi, in concepția istoricului literar, este așeza- rea scriitorului in momentul literar In care apare, de așa mnieră incit să reflecte noul dar și continuitatea, căci altfel, izolat ca un Roblnson, datele despre el îmitează, de- naturează sau chiar falsifică istoria lite- raturii- Sesizlnd pericolul confundării istoriei literaturii cu manualul de școală de istorie a literaturii, cu un compendiu, un breviar sau curs universitar, cum s-au petrecut faptele cu primele Istorii ale literaturii noastre de mai larg răsunet, exegetul subtil pretinde istoricului literar metodă adecvată — de loc comodă — prin care să fie puse in lumină elementele de structură șl continui- tate. de unitate in diversitate, o sinteza amplă axată pe principiile materialismului Istoric in care imaginea funcțională, a scriitorului sau a operei să rezulte din ra- portul existent intre artă și realitate. ..Pen- tru a reda întregul complex de fenomene legato de Hleniiură. ține să accentueze autorul, concep să-și facă loc nu numai scriitorii și operele lor, dar de asemenea revistele și ziarele care publicau literatură sau critică literară, traducerile, mișcarea teatrală (nu numai ca fenomen literar autoh- ton). problemele teoretice ale artei fn dez- batere, curente dominante șl curente mi- nore. cercuri literare, limbă literară, inte- resul pentru folclor sub toate formele, critica și istoriografia literară, legătura cu literaturile străine, modul dc a prelua in- fluențele străine . . " Structura ți continuitate. titlu, deziderat șl program, justifică, in perfectă concor- danță cu studiile pc care le cuprinde, con- sacrate lui Alecsandrb Maiorescu, Gherea, forga. Bogdan-Duică, LOvinescu, Perpessi- cius, Călinescu, îngemănate cu îndrăznețe opinii In problemele Curenfului literat pa- IrureciopUst, ale Parcntiftlfii Cinldni Ro- mâniei, ale fiomatrUJUr romanesc la slirșitul secolului al XlX-tea, locul doblndit prin prestigiul activității sale intre contempo- ranii in viață. AL Dima. Const. Ciopraga, Al. Piru, 1. Pcrvain, D. Micu și alții. Continuator dl unor tradiții valoroase, îngăduindu-și „revizuiri* (ca In cazul lui D. Zamfirescu) Inerente spiritelor creatoare in continuă efervescență, receptiv la ten- tativele literaturii modeme de a se impune prin forme și idei de notorie valoare ideo- logică și estetică, scrisul lui G. C. Nico- lescul este o pledoarie pentru muncă, unicul mijloc de a ilustra subiectiv și obiectiv reale entitOti valorice. fn această perspec- tivă, fn afară de voința implacabilului sfir- șlț pămlntcsc, străduințele sale concretizate in controverse, polemici, confruntări de 89 idei, schimbări de opinii nu cunosc pentru că prin însoți natura lor nu pot să cunoască Infrlngeri. AL CRIȘAIf (hi, ;i Constanti neseu : „VALSE HfSITATION" După cum demonstrează mai vechile sale romane, slitșd de spectacol (1941) si Oame- nii știu sd zlmbeascd (1946), Ovidiu Con- stantinescu nu este prozatorul unui mediu, al unor „serii sociale", deși burghezia mij- locie și mica burghezie cu nostalgia high- life-ului și a escapadelor galante (sau mai recent mica funcționărime) apar cu pre- cădere in prozele sale. Ca analist O Con- stantinescu transgresează in domeniul atll de delicat ai psihologiilor, notind cu mi- nuție paradigme sufletești, gesturi, tabieturi apartinind unor personaje complicate, ni- ciodată lineare. De aceea $i conflictele se consumă cel mai adesea in planul tempe- ramental sau sentimental. In Va/se Wsifa- sion, de pildă, eroina este o ființă delicată, visătoare, care, chiar dacă comite adulte- rul (și prozatorul ne lasă intențional ln in- certitudine) 11 comite involuntar, furată „de tumultul imaginilor Împletit cu frenezia muzicii și cu Înfiorarea plăcută ce-i apro- pie"... Ea se află in conflict permanent cu o lume pragmatică , reprezentată de bă- trina austeră, lipsită de duioșie, și fiul ei egoist, mercantil și cabotin (o copie in tușe mai îngroșate a lui Alexandru din Sllrșlt de spectacol și amindoi rude bune cu Slănică Raliu) । o „casă de păpuși* care o sufocă, conferindu-i și ei mișcarea Între- ruptă și neîmplinită a unui „vahe h^sita- tion'. Dar tentiva ei de evadare In mediul exterior se soldează cel puțin pentru noi. cu un eșec. Asistăm, prin intermediul unor extrase din presa vremii, la integrarea Elenei Manacu Intr-un circuit vicios care o răstălmăcește, o dezumanizează și o des- personalizează pină unde ea nu mai rămine decil un simplu .,caz*, un nume, o prefe- rință (culoarea „bois-de-rose*) și in cele din urmă nici atit (Hdlene Manes, vedeta pariziană care intenționează să creeze „un nou tip de femeie fatală, femeia de o fru- musețe suavă care, cu cea mai desăvirșită candoare provoacă o serie de dezastre*, nu mai are nimic comun cu Elena Manacu de la început). Așa cum s-a mai observat, prozele lui O. Constantinescu au o dispunere concen- trică : un univers Închis, limitat, intim și un univers exterior care 11 Înglobează, intre cele două lumi făcindu-se ocazionale schim- buri de substanță, dar cu prețul unor mari răsturnări sufletești. In Oaspetele neaștep- tat eroul-povestitor se află prin forța lu- crurilor, sau mai exact prin ostracismul pe care șî-l impune, in cercul din mijloc, izo- late de lumea din afară. Eroarea trebuie căutată in timiditatea sa excesivă, in unele simptome de psihopat („Cind am pe cineva in față simt că mi se împrăștie toate gin- durile, eu nu mai găsesc nimic de spus (,.,) La urma urmei am putea conviețui și așa. ingăduindu-se unii pe alții, dacă n-ar fi cu- riozitatea lor și bănuielile de care sint înconjurat,") Altminteri avem de-a face tu un tip imaginativ a cărui „viață interioară" insă nu este in cele din urmă decit un expedient ln absenta unei autentice comu- nicări cu semenii săi. (vezi dialogurile sale cu diferite persoane celebre sau preocupa- rea maniacă pentru cuvinte, in mod ironic instrumente ale comunicării, dar aici un scop in sine), o formă de evaziune a pre- zentului. Eroul se refugiază in trecui, ln istorie, deoarece evenimentele contempo- rane ii produc Întotdeauna stupoare și de- rută și le privește ca pe niște atentate ale universului exterior asupra existenței sale, niște intruziuni („Era o schimbare, incă una. și mă temeam de tot ceea ce putea să primejduiască viața mea interioară, mai ales că era vorba dc o schimbare defini- tivă"). In cele din urmă echilibrul său inte- rior, clădit precar pe niște vechi manuale manuale de istorie și un dicționar etimolo- gic. e uzurpat de vizita inoportună a un- chiului său, mesagerul acestei lumi agre- sive, frivole, din exterior. Ca și Nică din romanul anterior, eroul are fată de intrus o teamă și repulsie aproape fizică, dar ro- lul său este Încă pur contemplativ : el judecă situația prin prisma unor reminis- cențe (frinturi de frază rostite cindva de părinții săi). Abia mai tirziu el are curajul să emită propriile sale judecăți de valoare și, odată cu nostalgia timpului irosit pină atunci ln lincezeală, 1 se stimulează curio- zitatea pentru lucrurile pe lingă care tre- cuse nepăsător. Povestirea se încheie cu sentimentul culpabilității, neînțeles Încă prea bine de erou, dar care, ca și la ado- lescentul din SHrșit de spectacol, ascunde un reproș pentru faptul că s-a sustras res- ponsabilității de a acționa, s-a păstrai, din spirit de autoconservare, la marginea exis- tenței : „Oamenii vor cu tot dinadinsul să se bucure de viată și, ca să se poată bu- cura, caută să uite că trăiesc. Mă Inspăi* mlntă inconștienta lor, pustietatea pe care se străduiască o umple cu toate firimitu- rile și in care se Îngroapă Încetul cu Înce- tul pină ce se trezesc bătrlnl deodată.* (Sfirșit de spectacol, p. 256). 90 ‘ > se pare lotuși că această reticentă este comunei și autorului care manifestă pe alocuri o delicatele aproape feminină, dis- creție și decentă exagerată. Poate nu în- timplător toți marlorîi-povestitori ai pro- zelor sale sint niște personaje delicate, abulici și sentimentali, fapt care ii invali- dează aprioric fn fala vieții. Este cazul lui Puiu din Voise Msitaiion (schița adoles- ce: ului din romanul amintit, înainte ca timiditatea și pudoarea să-i fie disimulate prir insolentă) care acceptă scandalul din casa părinților săi ca pe o fatalitate perio- dic< paralizat de tot ce se inlimplă, sau a Iu Audi Mocanu care se retrage mereu, dir. timiditate dar șl luciditate, din fața T< ■oșartilui. un personaj curios, maniac și nt?>oman, in fond un alt hedonist (a sc vedea concepția sa după care muzica tre- muie să eternizeze clipa, ,,trebuie să op- rească timpul in loc’l dar mai voulntar și mm rafinat decit unchiul Vaier. Există Insă și alt ton In proza lui Ovidiu Constantinescu, mai pulin discret : in speță grotescul, burlescul aproape caragialcsc, mai cu seamă din ultima povestire (altmin- teri destul dc firavă) atunci cind descrie un tip de -.copil ai străzii bucureștene", Lizi femeia cultivată dar cam șleampătă, sau galeria fostelor glorii. O. Constanti- ncSCu scrie uneori o literatură de senzație (care cade evident in melodramă), desco- permdu-șj pasiunea de arhivar pentru figu- rile rudimentare sau excentrice cum sint Sia Lizi sau Toboșarul, Totuși, prin preferința pentru decor (descrieri naturiste) și atmosferă, pentru ordine și armonie (care merge pină la a aplica o „mască estetică" vielii, retușind contururile ei prea violente sau vulgare), Ovidiu Consfanlincscu este un spirit clasic, il trădează și tonul său moralist, sever, pe care il impune tuturor judecăților de va- loare, sau construcția atentă, logică a pro- zelor sale: Va/se Msitation are o mișcare In trei timpi ezitanti, ca și valsul însuși : narațiune obiectivă, narațiune subiectivă — adică făcută din punctul de vedere a lui Pmu, insumlnd aici și monologul său trans- figurant — si narațiune — document (ex- trasele din ziare). Toboșarul este povestită din mai multe puncte de vedere incit por- tretul protagonistului este in cele din urmă incert. Este o povestire cu final deschis in rare cititorul este chemai să aleagă so- luția și biografia Toboșarului care li con- vine. Același final deschis apare și in Valse hăsilation turnir li a arunca versiunile ga- zetărești .(in fapt simple reducții a unor fenomene mult mai complexe) in zodia in- certitudinii. Se remarcă păstrarea unei anu- mite doze de mister, tehnica „penumbrei, a vagului i ntenționat" cum o numește S. Damian, intretinută și de mișcarea lentă a povestirii, chiar și in nuvele unde am fi așteptat o mai mare concentrare, mai mult dinamism. Ele sint scrise intr-un stil culti- vat. pe alocuri prea emfatic și livresc, de unde mirosul de parfum vechi care il învă- luie. Exista pagini în care ni se relevă un lirism cărturăresc asemănător Intr-un fel celui din Curtea nunții de Călinescu, fără pancosmismul euforic al acestuia. VARCBL con Hi $■ por- Ion luga : „ALMAR* Cu A/mar Ion luga este la al doilea vo- lum de versuri (după Tăceri rreprrmfie), titlu ce nu mi se pare insă fericii ales, deoarece încearcă să impună in circuitul lingvistic un regionalism folosit in Mara- mureș (probabil), locul de naștere al poe- tului. Ion luga este, ca viziune, un expresionist prin exacerbarea sentimentelor, prin fiorul existențial și prin atmosfera de întunecime răscolită: „lunecă prin spate neagră luna (pag. 30). Coana lupilor viscol secera (pag. 33), Cerut spre plumb drumul cenușiu / vine-un vini caii din pustia / vin caii de vini t despotcovifi prin zăpezi / vin înjurați biciul i / vin din pămint (pag. 50). Deasemeni prîntr-o duritate caracteristică spiritului ardelenesc: „$i mesele de piatra mai coboară / printre aprinsele cutite / ard prima nard / lașă trecerea cuiva" (pag 34). Un expresionism „maramureșean", dacă zicerea n-ar fi falsă, cu infiltratii folclorice resimțite esențial și nu mimate, cu violente de blestem și desclntcc: „du-f matii Mărie cind bate toaca / și inima-i dunga-n leșie in cer mușcat de neveste / cenușă sd rasă / in cele trei colturi de casă / dihori din nucul uscat" (pag. Sti) dar și suavități aprinse: ,.Fie trupul tău lleand cruce / ingenunchi ari inltnreșle lutu! intre noi / șerpii flăcări intre patru doruri" (pag. ft). Ce) mai adesea poetul recurge la o teh- nică suprarealistă, la un ermetism prin incifrarea sensului, uneori valabil artisti- cește ; „Strărrră-i ora var bolnavă / șf curge troiia-n pămint / fn palma la citesc otravă / de zece ori lovit șf vfnf (pag. 18). Alteori gratuit și fără nici o vibrație emoțională : ,Jn clopotul mare trei cardinali Herb cucută / pentru ospățul de ia zero negru’ (pag. 20). Sau complet neînteligibil s „O seară un patrat de cline / îndoliate fete’ (pag. 30). 91 $i chiar fals artisticește: ,,doarrrte-n timp Marco Mana / din monede strigă vint (pag. 12) „Md dor pereții iubito / fard line blestemat nisip' (pag. 51), ce dovedește uneori o adormire a conștiinței estetice. Am impresia că luga iși aruncă de bună voie pietre in propria-i grădină (cu ce scop î !) fie vorbind rău românește : „Crist mri va striga spre ea cetatea' (pag. 9) ..tn og lirui beție rara' (pag, 18} ..lovește-mi doruri albastrele timpului' (pag. 29) „lap- tele sin il Stingi pe voci' (pag. 35) „in ierburi arse regăsit priviri' [pag. 52) „din mine înspre nimănui' (prepoziție care cerc acuzativul); fie elaborind cuvinte noi îl prin compunerea mai ales a substantivelor: .,ochii dor pe sinii-ciești / viperi-vinători, dlnții-lupi, lupii-ger. lupii lună, cind vei dormi Tu-jar' etc., Îndeletnicire care mie personal nu-mi trezește nici o simpatie, mai ales cind se face abuziv, nefiind in spiritul limbii române. Dar ce admirabile lucruri In altă parte! Un vers greu, mie-zos scapără in altă parte; ..O adevăr Inc de neodihnă' (pag. 7) ,.Așazd albastră aripă-ntre noi t pe-o tavă neagră suiletcle noastre' (pag. 32) „aici cuvintele- mi devin luminări / cerneala slrigdf al stj- netului meu' (pag. 71) ,.ochiul mei; speriat / iuge-n noaptea părului tău / mai afbas- tru“ (pag. l-l). Iar din poezia Dragostea mea (pag. 35): „Dormi dragostea mea / spre mine fug nopțile tale... / șf timpul de la marginea orașului luminat fie / de somnul tău... f eu voi rămine dorul unui prun intre Hăcari... Citabile in întregime sint poezii ca : Tu nu pofi ii decit singele meu, poezie ce i-ar demonstra lui luga că și atunci cind este clar și nu incilrează silnic poate fi poet IL1E VADUJA loan Șerb: „FLORILE NOROCULUI", De la început vom sublinia ca pe o temeritate vrednică de a fi subliniată in destinul literar al Umărului poet foan Șerb, faptul că departe de a fi fost ispitit de acele înlesniri grafice, pe care le oferă multora versul liber, autorul Florilor noro- cului preferă diversele game ale poeziei clasice, cu ritmul interior al versului, cu rima, afacind frontal terțina șl sonetul. Cu excepția ultimului ciclu din carte. Paradis;) copr/âriei, unde fabulația cere un mai larg respiro, renunțind la rimă, poezia continuă să trăiască prin ritmul de o perfecțiune remarcabilă. Să Începem cu finalul ciclu al cărții, ca fiind el însuși autobiografia ținui jKiet transilvan. Poeziile Paradisului său sint străbătute de o viguroasă vină folclo- rică. Salul moțesc văzut in sintezele me- morialistice cu viața, legendele, cu datini, cu peisaje- cu eroii lui, primește din scrii- tura poetului o dulce și calmă comunicati- vitate. Nimic ostentativ, retoric. Amintirile evocate iși păstrează o aderență, din care dacă ar fi fost desprinse deliberat, pentru ele in sine, s-ar fi fanat. „Purced din nea- mul dinspre tată de plugar, Cobor din neamul mamei mele de oier...* (Visuri și drumuri). Sau ; „E veșnic codrul, curge pururi Cricul ' fn a Zătandului prea dulce Țară' (Codrul și Crișul) Și: „Din cufme-n Culme. dintr-un veac Intr-altul l Legende a fui Hor ia, Cin'vă bucium' ? / Din culme-n văi, din inimă la inimi / dulci doine a lui lancu, cin'vă zice ț“ (Horia șt fancu). Dat să ne oprim la casa părintească cu blide și ștergare înflorite, cu portretele mamei șl tatălui. făcute din linii pure, austere, mo- leșii : „De<>dată-un chip coboară din icoană... ! sutis iară de moarte mă sd- geald. ' Md-nfașd ochii Mamei in lumină / ȘJ suDeta-mi zidește din iubire*. Prin O|»- zi/ie cu duioșie coiorisficd drn porlretuf ma- mei, tatăl poartă parcă o togă romană: „Pc prag pășește un bărbat Ingindurat / C-o miită-n creștet md binecuvintă ... / Cu el imi intră-n boare de pădure. ' De cfntp. de plug, de pomi și de mioare, [ Mama-mi spunea câ-i Tata, ctitor casei. Pe care-nlipt e-un steag cu o cunune ,.,' (Casa). Poezia lui loan Șerb depășește acea as- peritate lexicală proprie poeziei de peste munți, fn aceste limpeziri, in această cursi- vitate și muzicalitate interioară de orgă, constă — și poetul o dovedește — posibi- litatea înnoitoare clasică a versului. In ci- clul dc sonete, intitulat Lira Iui Orleu, care deschide cartea lui loan Șerb, precum le arată și titlul : l ira Iui Orleu. Facerea hunii. Cerul și pămintul. Promcteu, Zaraf- hustra ele... poezia își caută ancore telu- rice, Faldurile versurilor cad impecabil. Ceea ce ne permite și o spunem cu încre- dere de a fi înțeleși (e vorba de acea perspectivă la care ne-am referii la începu- tul cronicii) e că aportul la pretentiozilatca acestei forme fixe, sonetul, cere o anume funcție lapidară, sentențioasă a cuvintului și că unele aglomerări verbale ii dăunează. De pildă: „Adame, -o clfpă-ai munca și- adevărul 1“ (Adam șl Eva), sau: „Ca-n codru-izvoni, -n om susțină dorul. „t\'enusl. Si încă ceva. Ne vom referi la rima sone- tului, Ea sc cerc a fi piatră prețioasă. Bo- găția lexicală a limbii românești, rezultată din atitea confluențe active, dă posibilități poetului să-l descopere cuvintului valori 92 lemarcabile, Terținele DescfnfecuJuf de dragoste transpun pe pianul poeziei culte, stilizatei pini la rafinament magia folclo- rului românesc, pe al cărei revers se des- cifrează conturul unui mare poem de dra- goste, din care citez; „De fiu-i mame cum nu se desparte. / făr'pdcurar nu poale Mrorffa Tu fdrd mine prada ești ia moarte MATEI ALEXANDRESCl) Virali Brâduk-nn-j „(IOVII 1)1 A IN DRAMATURGIA ROMANEASCA** Lucrări despre evoluția unei specii li- terare, la noi, sint puține, Astfel de cârti sint utile nu numai pentru elevi, studenti si profesori, ci si pentru a demonstra capaci- tatea de creație a unui popor intr-un anu- mit compartiment al literaturii. De aCeea întreprinderea lui Virgil Brădăleanu este binevenita, cu atit mai mult cu cit d-sa este un cercetător familiarizat CU problemele teatrului. Autorul a conceput lucrarea ca o istorie a comediei ln literatura română si a izbutit să surprindă evoluția acestei specii, atit in realizările ei remarcabile, cit si iu cele me- diocre șl chiar ■ujbmediocre, Este datoria istoricului literar să le consemneze pe toate si sâ Închege astfel un tablou general. Ana- liziud comediile. dupâ ce expune conținutul, autorul faci; observații pătrunzătoare ca <1. p. cele despre comediile poetului Ion Mi- tnilescu (pag- 2^2), Uneori analizele sint prea lungi și tocmai acolo unde lucrările sini arhicunoscute (V. Alecsandri, pag. 71— ] I-I și 1. L. Caragiale, 159—218). hilr-o asemenea cercetare, autorul ar fi trebuii să utilizeze deopotrivă teoria litera- turii, istoria literară și critica Literară. Cele două din urmă sint pe prim plan, dar teo- ria literaturii e neglijată. N-ar fi fost de prisos un capitol amănunții despre comic și felurile lui, despre comedie și subopiniile ei (clntKul, vodevil, farsă), căci apar in lu- crare termeni ca tragicomedie, comedie tra- gică, farsă, vodevil, cinleccl etc, care nu sini exact cunoscuti de publicul cititor. Util ar fi fost aici și un capitol despre comic și umor. Structura lucrării- subdiviziunile ei nu ni se par fericit alese. Mai potrivită ar fi fost împărțirea pe epoci : comedia in veacul al XJX-lea, in primele decade ale veacului nostru, intre cele două războaie mondiale și comedia de azi- Ultimul capitol intitulat dc autor „Marii comediografi* este cel puțin ambiguu- Cei neinitiați vor crede că autorii dlati (M. Sorbul, Câinii Petrescu, Victor Ef- tuniu, AL Chirițescu, Victor Ion Popa, Mir- ceo ștefânescu. Tudor Mușatescu, G, Ci- prian) sint considerați, ca valoare, aproape de |. [.. Carngiale r titlul este generator de confuzii. Ne întrebăm: Sint aceștia toți „mari comediografi 7* Rămine de văzut. Cum ii pulem numi, atunci, pe un Carlo Goldoni, N. Gogol, Molierc. I. L. Caragialoî In acest capitol era cazul ca autorul să încerce o ierarhizare a valorii acestor autori de co- medii. La pag. fi. in Argumenhrm. autorul afir- ma : „Prin comedii S-au impus Ciliva serii- lor! însemnați ai sec, al XX-lea; Victor Eftimiu. Camll Pelrescu, M. Sorbul ș. a.*. Afirmația Stă in picioare? Nu credem. Cu aceste rezerve și observații de amă- nunt. remedi abile la o nouă ediție, lucrarea lui Virgil Brădăloanu rămine o carte folo- sitoare. C V M1HALACRE O ANTOLOGIE DE BASME ROMANEȘTI APARI TA LA Dt SSEl DORI-KOLN Lin dar frumos, reprezentând o carte valoroasă, in exemplare condiții grafice — ne-a făcut, la finele anului trecut, cunos- cuta editură vest-germană, „Eugen Diede- richs Verlag", și anume o antologie a bas- mului românesc Rurnanische VolkS* mâ refren, apărută in colecția de notorietate „Die mărchen der Weltlitteralur" înființată de Frledrlch von der Lcyen și condusă de Kurl Schier și Felix Karlinger, colecție care însumează pină acum peste 45 de volume intre HUO—100 pagini fiecare, Astfel tn cad- rul ei au fost publicate pină acum basme egiptene antice, arabe, ale aztecilor si in- cașilor peruvicni, budiste, chiliene, chineze, ale indienilor din Cordilierl, ale eschimoși- lor. japoneze, ale Labililor, mongole, in- diene nord-americane, persane, tailandeze. ti bel ane. Au apărut și basme ale po- poarelor europene: danez*. germa- ne. franceze, gracești. italiene, norvegiene, poloneze, rusești, scoțiene, spaniole cehe, maghiare. In pregătire se află selecții din basmele africane, albaneze, en- gleze, indoneziene, macedonieno, ]>Ortu- gheze, suedeze, elvețiene, slovace, vietna- meze etc. Trebuie spus dc la început că această carte nu reprezintă singurul exemplu de 1 VolksmOrrhen. I IțrniiȘfieKiebn von I>f>x Karllncer ”n«l Ovidiu Blrtea „EurciL lăledcrfclii? VcriaL. Ilassldori 03 interes — in spațiul german —față de bas- mele populare românești; esle vorba, dim- polrivă, de o bună tradiție- tn 1845 a apărut la Slutrgari-Tubingen culegerea fraților Arthur și Albert Schott, Va/achische Mdr- chen, iar spre sfirșitul secolului trecut a apărut la Leipzig, in IS8S, o traducere sem- nată de Mile Kremnitz. Au mai semnat tra- duceri de basme românești in lb. germană : Pauline Schullerus (1907), Otto Hauser (Weimar, 1918), Al. Dima (Leipzig, 1944), C- Virgil Gheorghiu (Heidelberg, 1948), Victor Buescu (Freiburg, 1951), De asemenea toarle ulii la vremea aceea s-a dovedit ca- talogul iui Adolf Schullerus Verzeichnfs daftl penibila tafăffeare a unui VOitJm care ar Ti iași atit de necesar ITferatarjf noastre de azi. Sub larma actuală, arata toU cei cMaff moi sus, acest Dicționar de ter- minologie literară este tineri nu inuiii. cel puțin o „comedie a erorilor', cate, fn ioc sd aducă servicii celor ce se inîjtazd fn iile- rafurd, creează o ftaraljabură de neinvidiat prin aproximația și amatorismul multora dintre definiții. Sd amintim si noi, inert- odată, pe coordonatorul Dicționarului: Emil Soidan. V. GAAB.i miniaturi critice * Procedeu! e binevenit, revista transfor- mindu-se intr-o veritabilei antologie lirică săptăminală. O inillalixă lăudabilă Antologie s£ptâminară De ta venirea tn conducerea României literare a unui prozator. situația poeziei la această revistă pare rd s-a schimbat. Nu Si im ducă este trrr dor oferit poeților si mai ales cititorilor de către prozatorul redactor- sei sau fai(iativa aparfjne nit cuiva dar de atunci încoace fn fiecare număr poeții sini reprezentati printr-un grupaj dc poezii sau printr-un poem mai lung, Mai mult efuar, fn rujmdrui din P iulie, versurile mufte in nn- mrir stal semnate dc un singur poet. Cu Incest prilej tcdacția publică ți o seuriu explicatie: Poeziile |mhlica1e in acesl număr prezintă cititorului o Imagine cuprin- zătoare din lirica lui Ștefan Aug. Doinaș. Fomânia literară iși propune să ofere, din cinci io cind. si alte asemenea Florilegii din creația poeților noțlri de uzi. Chiar clacă siJuafia aceasta nu s-a mai repetat incă, prezența poeților prin cicluri de poeme este masivii. Ața fn nr. 27 se pof citi (j poeme de Gabrieia Mefinescu, 4 de Anghef DumbrdveâjBU, 9 de Mi/tai Be- niuă, 6 de Constanta BuzCOi 3 de Florența Aibu. Ultimul număr (32), inaime de im rheterea revistei noastre, conflne 2S poezii semnale de 7 poeți. Firește cd fn acest lei cititorul poale urmări cu mai midi ti uțurinfă e valul ia fiecărui poet Sau dacă e vorba de Un debutant iși poate face o idee despre posibilitățile și virtuțile Iui lirice. România literară publică inceplnd cu nr. 23 citeva pagini pe săptămină intitulate -.Ce e nou in cultura... italiană, respec- Jfv spaniolă Inr. 39), sovietica, engleză po- loneză pin 32). Trei pagini de Traduceri (poezie și proză), dări de seninii, interviuri, informat ii despic mersul literaturii. Ca să ne facem o Vagă idee despre ceea Ce in- seamnă pentru cititorul tomăn această Ini- țiativa este suficient să parcurgem cele trei pagini dedicate culturii spaniole . !Jh articol al Iui Paul Alexandru Georgescu in- litulal Romanul spaniol de azi sau treptele îndrăznelii, whifeazd pori re fele unor pro- zatori contemporani de la Luis Martin iau- tos la Jttan Benei. Cronica. Poezia unei ge- neralii unice, prezintă cartea Iui Jose Luis Cano, Poezia generației de la 1027 in care amintiți despre Lorca, Albetli, Prados, Cer- nuda si aljri aberneata ru aprecieri critice. Conversații la Madrid, reproduce, după o semta notj|d fn care ne este prereniar bet- sel!erS-ut ultimelor luni a fui Safvador Pa- niker, putlind titlu! de mai sus, două din aceste iuieresante conversații. Atlasul liric cuprinde traduceri din Vicente Aleixandte, Gabriel Celaya și Josă Cabaleto Bonald tn tălmăcirea fui Sorin Mdrctdescu ți Andrei lonescu. O corespondentă telefonică! a fuf Valenfin Silvestru privind Festival uri! ■ de vară din Spania precum și ctteva scurte informatii ia rubrica Labirint întregesc rma- ginea despre ceea ce este nou in cultura spaniolă. I. H. 9,5 Epigramistului bănățean Ion I. MiOC consilier juridic la TA. Anina Cd-n epigrame n-are sare Problema nu e ia-ntimplore Anina, doar din străbuni N-avu sare, ci cărbuni. Prozatorului Sorin Titel, autorul romanului DEJUNUL PE IARBA' care costă 2 lei Eram Ham! ud. sincer spun Cind m-așezai la „Dejun".., Unu-mi spuse: Doar nu vrei, S<5 le saluri cu doi lei t... MALIU BOGOE Junelui critic Pelru Poantă, care a publicat in STEAUA o recenzie la adresa cărții mele de debut: Pentru-o glumii de prost gust Scrisa de-un condei Îngust Scriu o epigramă cloanță. Căci n-am nevoie de... Poantă ! Unuia care spunea vorbe de duh... Vorbele de duh atit Le-a împărțit lumii, incit I s-a dus in lume buhul Ca de aia și-a dai.., duhul I ION VELICAN 96 TWI Redacția : Timișoara Piața V. Roaită nr. 3 Telefon 120 26 Administrația București Șos. Kiseleff nr. 10 • Manuscrisele și orice corespondență scrise citeț pe o singură parte a hirtiei cu indicarea adresei exacte a expedi- torului, se trimit pe adresa redacției Manuscrisele nepublicate nu se restituie Tiparul executat sub comanda nr. 1535 la întreprinderea Poligrafică Banat, Timișoara - Calea Aradului 1/A R. S. România | 42907 | Lei T—