ORIZONT REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMÂNIA CUPRINSUL WGEV TODORAN: Luceafărul iui Eminescu si Demonul lui Lermonlov ■■ .. 3 SJMJON .M1OC; Auloporfrefuf lui Lucian Plaga ...........................1Q VICTOA EFTIMIU: Iulie parizian .......... . . • - ................ .. 14 MARI A BANUS : Fratele meu. poetul ................. -..................15 ALEXANDRU JEBELEANU; Prin fereastra dimineții ......................... 16 ANGHEL DUMBRAVEANU: Cadran de toamnă .............. 17 GEORGE DRUMUR: Datina pămintului .................................... 18 ION CHIRCEV: Lupta pentru viață .. .. ■ ■ •• - - -- ....................19 VIRGIL TEODORESCU ; Trandafiri și cdrbunf ..............................24 LEOjVID DI MOV ; Paratofa .. .. ............................................ GHEORGHE PiTUȚ : Balet .. .. ... .......... ............................25 RADU CARNECl: Ceas sublim ............................................ 25 DAMIAN URECHE: Baladă pentru nunțile totale .......................... 26 N. D. PARVU : Pe plaiurile tale ...................................... 27 PETRU SFETCA: De profundis ............................ .;..............27 Profil N1COLAE CIOBANII: Lirismul .feminin' și obsesia re/lexiei gfave .. .. .. 28 ALEXANDRA INDKIEȘ: ImeștmlntUrile eului Dric .. .. .....................31 GEORGE SURU: Coboară ......................................................... 34 LUCIAN BURERIU .- Selalmbareo la față ........................................ 35 /ON STOJA UDREA : Balada vechilor cutlizani AL. POPESCU NEGURĂ : Reverie ....................... -II -12 S/MION DIMA : Lirica nouă timișoreană ............................ ., ..............43 DiM. RACHlCi: Cine..................................................................45 MARCEL TURCU: N-am avut limp .................................................. .. 46 TRAI AN DORGOȘAN: Din goană ........................................................46 * ION MAXIM; Trei prezente poetice: Radu Stanca, St. Aug. Doinaș, loanicltie Olteanu -- •• .......................-................................ 47 VALENTIN TASCII : Modul de a gindi despre loan Alexandru •..........................53 AUREL SASU ; intre ttniu și deportare ............................... • • . ■ . ■ .. 56 Din literaturo universală GIUSEPPE UNGARETTi; Imn mort ii. Iunie, in romdneșfe de Petru Stetca .. .. 58 GLWAR EKELOF: Pe pinra albastră a eeridul, Dubla contabilitate, traducere din suedeză de Maria și Pelre Banuș ........................................ .. .. 59 KARL LIEBKNECHT; Din temniță .......................................................61 HAVS RADL: Descurajare .............................................................62 PAUL CEL AN: Alb și ușor ........................................................ 62 G0N7HER DEICKE: Tiibingen in octombrie ........................ .. .. ■ ■ ■ - -■ 63 GUNTER GRASS : Stadion nocturn ................................................ .. 65 UW£ BERGER: Pe marginea unui dans macabru, tălmăciri de Andrei A. LtUin -- 65 HENRI MICHAUX: Sportivul din pat, in românește de Monica Nedelcu și Sorin Titel ................................................ . ............66 Cronica literară TRAI AN LIV IU BIRĂESCU ; Dond cărți despre Plaga ..................................69 RADU CIOBANU : Dlm. Rochiei: .Absolvo te* ..........................................72 C. UNGUREANU: George Suru: .Așteptarea coralilor* .. .................75 Blocnotes cinematografic SORIN TITEL: Poezia și Ulmul .......................................................78 Istorie literară — documente GEORGE MUNTEANU: Victor Vlad Delamarina și arta lui AUREL COSMA: Cum am organizai apariția revistei Luceafărul Cărfi — reviste ION MAXIM: Ion Moldoveana: ,Sbor peste ape* .. . • .. .. .. ■ • ■ • 86 RAMONA BOCA BORDEI; Vaier iu Răpcanu : .interferențe spirituale" .....................86 G£O GALETARU ; Troian Reu: .Frica de somn* •< .. .. .............- 87 MARCEL CORNII POP : Ada Or/eanu : .Atunci au tras toate clopotele* 88 V. GANEA : Nlcliifoi Mihula: .Bilele pentru Imaginație* .......................89 H. STANESCU : MUHLHER, ROBERT, Dichtung aus Osterreich ........................89 R, B.; Les efude riassigues ...................................................99 Miniaturi critice GEO GALET A RU t Sase profiluri lirice .................................................... 91 ION VELICAN: Nudism. Tatăl unei mingi. Euritmii. Cinice din frunze (acrostihuri) 94 G. P.: CoresporideMd .. .................................................................. 95 EUGEN TODORAN LUCEAFĂRUL lui Eminescu Șl DEMONUL lui Lermontov Prima mențiune a lui Eminescu asupra demonului este in proiectul Gcnaia fcca. 166S), schiță a unui poem ce urma să reconstituie .creefia pămfnlului după o mitologie proprie română" tD. Pilr Din notița neinebegată a planului tețlrtem doar ideea pre- zenței Iui Satan ca .im râjbitor ai lumii", după tradițiile iolclotice ale poporului român: „Demonul poet le-a visat in epopeea sa care stărma toate blestemele sub ființa Dumnezeu — le visase ca sâ sec, cel mai nobil singe din vinele omenirii — ca să sugi ca un vini cald si omoritor. ce ineacă otice simțite in inimă — orice idee din cap. tată poezia iui împlinită iată cum iți irtchipuie el pămintul.,Ideea la care cugetă „demonul poet" se întregește intr-o altă însemnare a Iui Eminescu pe marginea postu- mei Miradoniz, indicație a unui alt izvor posibil pentru explicarea simbolului poetic (V, 67). .Din Demonul. Miradonlz, metresa lui Dumnezeu (Luc iier)... Plan, Mlradoniz Întrețesută cu ideea Demonului fWeltgefsl, Gelsl) și cu Povestea ce i-am povestit ei". Mențiunea .din Demonul' inseamnd, evident „din Demonul /ui Lermontov' iar paranteza „metresa lui Dumnezeu Luciier" s-ar putea înțelege ca tui gind a) poetului de a da demonului sensul iui Luci fer, prin transpunerea temei inlr-o acțiune din care, ca poveste a iubirii dintre un nemuritor șl o muritoare, se va alcătui cu timpul povestea Luceafărului, namilă aici, ca idee, cu un titlu ce se va recunoaște fn postuma Basmul ce i l-aș spune ei (D . Această însemnare este singura referire directă a lui Eminescu la poetul rus Lermontov, dur indicația deschide un larg cimp de cercetare pentru literatura comparată, căci apropierile dintre cei doi scriitori sint ioarte mari, nu numai in ce privește o anumita incJ/natfe și formație literard, ci ști tematica și chiar realizarea poetică a celor mai importante lucrări care le definesc per- sonalitatea și concepția despre lume; Demonul și Luceatârul- Poeziile acestea au -fost explicate in creația poeților prin amănunte biograiice, care incontestabil că iși au locul lor in experiența lor de viață, pe care filozofia lor o exprima In simbolurile ce dau titlurile poeziilor, Astfel pentru Lermontov este amin- tita iubirea Iui pentru Varvara Lopuhina, iubire ini Iacă rată șj cotiși antei, chiar după ce femeia s-a Căsătorit cu altul. Pentru Eminescu este amintită bine cunoscuta și neferi- cita dragoste pentru Veronica Micle. Dar pentru interpretarea experienței dc viață care sta Ia baza poeziilor, determinată de o anumită epocă șl societate, cit și pentru explicația simbolurilor poetice ale Demonului și Luceafărului, trebuie să ținem seama că amănuntul biografic se pierde in experiența socială și istorică, pe care poeții o exprima prin concepția lor despre lume ți viață. Studiul problemei acesteia arată că «decepffonismuJ care-i apropie pe cei doi poefi a iosl general de reaiilatea istoried in care au trăit, respectiv .veacul crfncert’ — crunta perioada de reactiune survenita in anii 1930—-K) in ffirsia, după avintul mișcării decembriste. In a cărei atmosieră înăbușitoare, lipsită de orizont, Lermontov n-a putut dobindi încredere in torțele revoluționare ale poporului rus — iar pesimismul iui Eminescu se explica prin faptul că poetul a apărut inlr-o fără semifeudală, in care mișcarea btirghezn-democtatică de la ISIS era In declin, rar noul val revoluționar al mișcării proletare abia se contura, Astlel, mediul, plat, filistin, le oferea ambilor 3 poeți motive analoage de protest ți urd, asociate cu conștiința superiorității lor dar și cu cea, dureroasă, a lipsei unei soluții salvatoare" Cercetarea nu se oprește aici. Pe lingă asemănările de situații istorico-sociale pe care simbolul poetic ie exprimă, trebuie să avem in vedere originea folclorică a moti- vului, cit și influențele literare externe care au întreținut elaborarea sensului lut poetic in mișcarea de idei a titanismului european, in plină afirmate intre 1815 și 1830, prin scriitori ca Byron, Sheliey, Keats, Leopard! etc. Motivul demonului are o mare vechime fn folclorul universal. In mitologiile popoa- relor primitive demonii erau zeități pOmintene. vechi spirite ale naturii, inaividualizate după ce epitetele divinității au începui a denumi zeități independente. Cit timp oamenii nu se puteau opune torțelor dușmănoase ale naturii, ele erau spirite rele, asociate insă de ei cind au apărut zeitățile cerești. Vechiul ritual magic, de îmbunate a spiritelor pentru recoltele bogate ale pămintului, a continuat sd exprime ideea de fertilitate și creație, in baza vechii convingeri că fecunditatea pămintului ți a lemeii sint fenomene de același ordin, fenomene ale naturii. Credințele in demoni au iost păstrate multă vreme in tradiția folclorică, chiar după ce ele s-au dovedit învechite, exprimind simbolic, și cu timpul poetic — in mdsura fn care ți poezia este o exprimare simbolica — tot ceea ce, ca .spirit", se opunea divinului; cunoaștere, înțelepciune, istețime, ingeniozitate, adică putere de invenție, de creație — și aceasta într-o larmă ascunsă in iiința omului, ca un dublu al lui, numit la greci psychd, la romani splritus sau genius, ia germani Geist sau WeltgeisL Sacrale ii dă o semnificație morală, ințeiegînd prin el o zeitate coborită in conștiința omului, o voce interioară, sfătuitoare In ceea ce omul tiu trebuie sd iaca. Ca .genius”, la romani zeu al puterii de zămislire, reprezentind uneori elementele primordiale: pămint, apă, aer, ioc, .. .el devine cu timpul torța creatoare, geniul, simbolizat prin șarpe, animalul iiritor pe pămint, consi- derat cu deosebire fecundator. In evul mediu leudal, in legenda biblică, șarpele reprezenta ideea păcatului pămintesc, dar păcatul și răul era atunci ceea ce cu timpul a iost recunoscut ca bine; rațiunea, aria, știința, iubirea, de aceea descătușarea din concepția medievală a dus la identificarea lui Saturi cu binele și a lui Dumnezeu cu rdul. In revolta împotriva ordinei divine a lumii, dovedită ca rea organizare socială, omul modern iși va asocia vecinie torțe ale răului /teatru a combate rdui din iume prin lupta împotriva lui Dum- nezeu. Romantismul revoluționar. In opoziție cu vechea mentalitate, încerca să coboare din cer pe pămint și iu conștiința omului centrul de gravitate al vieții și ai destinului, evocindu-se, ca simboluri ale protestului Împotriva lui Dumnezeu in lume, vechile figuri mitologice: demonii și litanii. Titanii moderni nu doresc locul zeilor intr-un cer cate nu este, ci doar să lie oameni, dar oameni adevărați. Ei încearcă sd realizeze complet ideea umana și vreau să ajungă la aceasta prin eliberarea deplina a omului de legea divină -J. ZtemunJcuJ, Înțeles ca geniu, ca torță inter toată a omului in procesul de creație, și titanicul, înțeles ca mamtestare a acestei torțe in acțiuni de răzvrătire împotriva oricărei limite impuse omului, au devenit asliel in epoca modernă, mai cu seamă in romantismul primelor decenii ale secolului trecut, simboluri poetice de mare răsunet, ca expresii ideologice ale tendințelor revoluțiilor burgheze. Cum observa Încă Dobro- geanu-Cnerea, exphclnd tema demonului la Eminescu, „chipul demonului se va deosebi după vremea in cate a iost plăsmuit, după poporul la care s-a cteal, după poetul care l-a alcătuit, pentru cd in aceste creații se oglindește vremea in care sint create, spiritul poporului și iu stirșit, și mai ales, se oglindește poetul creator Însuși, lată de ce acest demon e Întunecat, posomorit, puritan, ia Milion, mindru, truiaș, la Byron, adine, ginditor, filozof ia Lioethe, sublim la Shelley, sublim la însuși Shelley, marele tiu al revoltei" In această atmosferă creată de protestul împotriva „vechiului regim" Lermontov și Eminescu s-au putut fntilni intr-o ierna poetica de mare circulație europeană, liecate tratind simbolul după experiența proprie și după condițiile istorice în care ei au trăit. Asemănările dintre Demonul și Luceafărul dovedesc cd Eminescu a cunoscut poezia scriitorului rus, desigur încă din vremea studiilor, in traducere germană. Dar izvorul extern comun, romantismul revoluționar, cit și izvorul folcloric, pe de altă parte, poate explica unele asemănări tără a li vorba de o influenței directd, dat lifnd cd Țamara Cane. Ecoul creației tui Lermontov in România, Studii de literatură uriiverfală. IU, p. 1». 3) V, Cerny, Sur Ie Titanisme dani Is Roetie Rornantique Occidental Orbit,, Pronue 1935, p. 16-17. d C. Dobroirconu Gherco. Lmfncscu. CrlUce. II, 1956, p. 10. 4 imaginea demonului se construia in literatura europeană din aceiași material, șl cd motivul tolcloric, la riadul lui, avea o circulația universală, Amfndoi poelii au recunos- cut favorul folcloric, Lermontov intr-un basm caucazian iar Eminescu intr-un basm românesc. Numai traducerea pe care o folosim, pe alocuri „eminesciană", a lui G. Lesnca, îngreunează Infrucltva măsura adevărată a apropierilor. Povestea este asemănătoare, o poveste despre dragostea dintre un nemuritor, zmeu SCu demort, ți o muritoare, fală înfățișarea demonului, cum li apare femeii In poezia lui Lermontov: Lin ilnâr, cu lOccrea (jeanujn. De-o irumusete fără seamăn. Se apleca spre dinsa-ncet, Era in trista fui privire Atita jale și iubire, Era atit de mult regreți Dat nu e îngerul de pază Ce către cer durează punți, Căci nu lucește nici o rază tn Jurul mindrei sale franji, Nici duh din iad ce-ar îngrozi. O. nu! Făptura lui străină Pățea și beznă și lumină Si noaplea-n miez, țl miez dc zii Asemănătoare este înfățișarea iui Hyperion. demonicul, in visurile Cătălinei: Părea un Hndfr voevod Cu pâr de aur moale. Un vinăt giulgi xe-nchete nor! Pe umereic goale Iar umbra tetei străvezii E albă ca dc ceară — Un mor! frumos cu ochi! vil Ce sclnteie-n afară Pe negreie-i vife de păr Coroana-i arde pare Venea plutind in adevăr Scăldat in loc de soare Din negru giulgi se desfășor Marmoreele bra(e El vine trist $i glndilot $1 palid e ia iată- Dar ochii mari și minunați Lucesc adine, himeric, Ca două patimi fără sat Șl pline de-ntunerlc. Demonul lui Lermontov este setos de cunoaștere, ca-ntlia lumii creatură. Lucea- fărul lai Eminescu este si el făptura cea dinții, veșnică minune, setos de a cuprinde nesffrșitu! in zborul lui spre haosul primordial, fără de hotar, unde nu e nici ochi spre a cunoaște și vremea-ncearcă In zadar din goluri a se naște. !n drumul demonului lui Lermontov in văzduhul necuprins, simbotizind regăsirea de sine in propria Iui conștiință, vece Jupă veac rugea. cum tuge clipă după clipă, in uniform șirag neintre- rupt. Drumul Luceafărului este asemănător., cu aceeași valoare simbolică: Porni Luceafărul. Creșteau In cer a lui aripe. Si căi de mii de ani treceau In tot atftea clipe Un cer de stele dedesubt Deosupra-i cer de stele — Părea un fulger ne-ntrerupl Rătăcitor prin ele... 5 Demonui, in semn cte dragtoste pentru Tamara, este gata sd renunțe la propria Iul Urc de nemuritor: O, numai să m-aseuifi, cerșesc, Stat robul tău și te iubesc 1 De cind fi-am intl/nit privirea, Am început ca să urăsc Puterea mea și nemurirea. Ea bucuriile lumești Le pizmuiesc, deși-s deșarte Mă doare că mr-S viu, cum ești, Mi-e groază să te știu departe. Luceafărui i se adresează Cătdiinei; — Tu-mf ceri chiar nemurirea mea tn schimb pe-o sărutare, Dar voi să știi asemenea Cit te iubesc de tare Da. mă voi naște din păcal Primind o altă lege Cu vecinicia sint legat Ci voi să mă dezlege. Demonul iui Lermontov are conștiința deosebirii iui de muritorii de tind: O, ce-i strădania umană. Cu fnatd truda ei sărmană. Si pifnsui Jumfl mitenar. Pe care domnitoare huma-j: In fata unei clipe numai Din chinul meu fără hotar ? Ce-s oamenii, ce-i truda iar ? fost vor li, se nasc și mor. iuceoidruiui lui Emtnescu, la fel îi spune conștiința iui de gemu nemuritor, simbotr- zată fn poezie prin ziditorul lumii la care el se intoanze in .sboruf său spre incepu- tarile lumii: Tu vrei un om să fe socoti. Cu ei să te asameni î Dar piară oamenii eu tofi .S-ar naște iarăși oameni Ei numai doar durcază n vini Deșerte idealuri — Cind valuri nllă un mormint Kăsar In urmă voturi fi doar au sfeie cu noroc $i prigoniri de soarle Noi nu avem nici timp nici loc Si nu cunoaștem moarte. Se mai poate aminti și împărăția unde demonul lui Lermontov vrea să du V. Cerny, oM. cit. p 17. 9 AUTOPORTRETUL lui Lucian Blaga SIM1ON M10C ..Nc-am iacut obiceiul sa Împletim orice subiect mai important, in cele din urmă, ți trio-o țesotura de lifturi mefafiilre Lucian Blaga Piatra unghiulară a filozofiei lui Lucian Blaga este postularea unui al doilea orizont existențial, in care omul devine om ca atare. ființă singulară in univers, depă- șind imediatul fi animalitatea: .orizontul misterului*, pe care încercăm să-l revelăm in creațiile noastre de cultură. Aceste plăsmuiri sint structurate intr-un anume lei dc către mănunchiul de categorii abisale, subconștiente. Viziunea filozofică duală a autorului Spațiului mioritic s-ci nnanfot cu a impresionanta consecvenfd, pe mdsttrd ce sistemul se amplifica și rotunjea; ddm citeva exemple: cunoaștere paradfsraed — cunoaștere focile ricd, cu/turd mfaord — cu/turd ma/ord, metafore pfosticlzanle — meta- fore revelatorii, mituri semnilicative — mituri trans-semnificative. Fără a crede, niâcar pentru o clipă, ca poezia lui Blaga înseamnă o transpunere in registru liric a ideilor sale, cititorul simte că ți versurile au un al doilea plan de semnificații, cate scapă la o lectură grăbită. Si fn poezie, ca și fn filozofie, Blaga încearcă revelarea .misterului"', dar aci, cu mijloace specifice, intuiliv-concrele. Nici unei creații spirituale umane (știința, filozofia, arta, mitologia) nu ii este dat insă, spune Blaga. sd pdiruridiî adecvat si pind la capăt .misterul". Acesta poale fi, continuă filozoful, atenuat, permanentizat sau potențat, ultima stare fiind cea mai fericită, dar și cea mai rară. Ca atare, șr poezia sa tinde spre această a treia situație superioară. In t iodurile ce urmeazd. vom Încerca sd ne apropiem de semnificațiile de adirtcimc ale metaforelor din poezia Autoportret, publicată in Revista fundațiilor, noiembrie (9-12, inclusă ulterior, in Nebanuitele trepte, Sibiu, 1913, poezie care sună astfel: Lucian Blaga e mul ca o lebădă. In patria sa zăpada făpturii ține loc de cuvinl. Sufletul lui e in căutare in mută, seculară căutare de totdeauna, și pină ia cele din urmă hotare. El caută apa din care bea curcubeul El caută apa, din care curcubeu! ișl bea irumsețea și neființa. Poezia conturează in țesătura versurilor două melaiore-simbol: lebăda și curcu- beul, prin cate Blaga autocaracterieindu-se dă o artd poetică in ton cu tendințe con- temporane privind supremația tăcerii in activitatea spirituală. Ne vom opri la primul vers: .Lucian Blaga e mut ca o lebădă". Se știe cd lebăda nu cîntă decit o dată. Înainte de moarte, dar atunci extrem de frumos. Este oarecum firesc ca poetul, ființă care caută frumosul fn clntecul său, să fie asemănat cu o lebădă. Metafora aceasta o găsim. In afară de Blaga, printre alți mari poeți. la Slăphane Mallarmă, in sonetul Le c^gne (Lebăda). Viziunile și semnificațiile estetice ale celor doi poeți sint insă mult deosebite. l-a poetul francez, muțenia imaculatei păsări sugerează virtualitatea cintecului suprem, agonic, intr-o v iziunc dc realități duale. care se resping hotdrft. Cfoar fn anul in care Lucian Waga iși creiona Autoportretul, in 1912, Marcel Haymond scria in revista Poesie '42, nr. 3, un articol despre MaHarmă, reierindu-se, printre 10 I altele, și la sonetul Lebăda: .Poetica sa se bazează pe ideea verbului creator... Dar cuvintul e o emanație a tăcerii; poezia, cum s-a spus, .o sinteză a tăcerii fi a cuvintului". Astfel se unesc anormal in Mallarmă ambițiile poetului care vrea să pro- nunțe cuvintul și visul misticului, care dorește să simtă cum acest cuvint moare pc buzele safe.* După criticul citai, poetul H^rodladei conturează in poezia sa „prezente pure, spirituale, care trebuie sa fie absente materiale. EI afirmă slab ceea ce neagă, conturează un obiect ce se consuma, o umbra ce se șterge. Totul pare cd se întoarce in neani'. fRaymond atrăsese atenția asupra unei atitudini ambivalențe, in poezia Iui fiimbaud și Maliarmă. incă din 1933, in cunoscuta sa lucrare, De Baudelaire au sur- rtelisme). Dacd la Mal/armă, sonetul discutat aduce o acceptare lucidă și orgolioasă a izolării in plictis și melancolii anxioase, o sterilitate absolută a lebedei care nu rșt poate intona nici cintecul agoniei, la Blaga muțenia poetului înseamnă respingerea cuvintelor cu sensuri uzuale. focile, care ne introduc in efemer, in limitai, și înseamnă cultivarea tăcerii, stare primordială, din care se desprinde cuvintul creator, demiurgic, cinta/ea oritică. Este paradoxal ca destinul unui artist al cuvintului să fie legat de tăcere, de refuzul sau renunțarea la cuvint. spune N. Balotă. La Blaga, și afli scriitori contemporani, paradoxul e plin de semnificatii. .Acolo unde se oprește cuvintul poetului, începe o mare lumină", serie G. Steiner. Or, la Blaga, lumina este .misterul* suprem. Marele Anonim, punctul unic vital, e conceput ca o perfecțiune, ca o armonie sieși suficientă, netulburată de nici un impuls: E$if muia, neclintita identitate (rotunjit in sine a este a), nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. (Psalm) 5r in Hiozofiile indiene, principiul suprem, absolutul, „Atman e tăcere* '). Apariția cuvintului a însemnat o ieșire din sine, o spargere a identității și armoniei primordiale a incitatului, .aventură" pe care Marele Anonim (cel din afara cuvintului, absolutul) nu a ocolit-o. Cuvintul Logosului a devenit creație, dezamăgitoare, a posteriori. In multe pr/vin/e. tn urma creației, avindu-și vina sa tragică, asemeni lui Oedip. Marele Anonim devine la Blaga, Marele orb. care, condus pe pămint de către om, tace, lemindu-se de cuvini, de fatentefe creatoare ale acestuia; .El tace — Hindcă orice voi bă la el se schimbă-n faptă". (De mină cu marele Orb). Din perspectiva umană, posibilitatea apropierii de principiul absolut (fără Insă a se idenliiica vreodată cu acesta), e adusă de tăcere, Blaga scrisese încă din tinerețe: .Tăcerea-mi este duhul". (Stalactita). Dar rot din viziunea umană, dintr-o perspectivă mitică, oriiică, lumea este o naștere și o dispunere muzicală a elementelor ; din umbră md ispitesc singur să cred că lumea e o cintare. (Biografic) CJoiarea orfied are puteri transfiguratoare ți asupra teluricului, purilicindu-i și indllindu-I: Materia ce sfintă e dar numai sunet in ureche. (Răsărit magic) Cintecul ortic spre care aspiră nostalgic poetul, are deci virtu/i demiurgice, Ia scară redusă de cele ale Marelui Anonim, dar oricum, o posibilitate de a se apropia de absolut. in viziunea .diferențialelor divine* a lui Blaga, transcendentul coboară hi ima- nent, solianicul poate descinde fn cirdare, care va ii percepută, pe pămint, de către tot ceea ce este pur și firesc, de către fecioare, de pildă : Din cer a venit un cintec de lebădă, ti aud fecioarele ce umblă cu frumușeii descuie peste muguri. (Din cer a venit un cintec de lebădă) •) Des citată e prima propoziție din Hrnnlcul si cintecul virilelor ; „începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase absențe a cuvintului* O ozglicalie a rezervei sale lată de cuvint, consemnează Bieți», in amintirile despre Mahatma Gândi. ISorcuHun. 341913). Tn anii de pereurinare In cariera diplo- matică, Btaua t-a ascultat pe: Klign, Keyserlrna. Th. Mano, Thibsudet, Guudbolf, Frobenius, dar leii au arătat ci sini „exiilante acoperite dc euvlnt" Ascu1tindu-I pe Gândi iu Elveția, a avut pentru prima oară In viată revelația „primatului existentei spirituale lată de cuvint Aveam in tată nuditatea supremă a spiritului vuprem*. După conferință, Biruia ii spunea lui Maiti. scriitor elvețian : ..Află iotă că cu. care Întotdeauna am avut o pronunțată aversiune față de oratorie, am declarat dușmănie neîmpăcată acestei arie găunoase. Acesta ta ll războiul inert dr treizeci de ani", 1/ Simbol a! puterii creatoare ele cinlec ,lebâda este plasată de Lucian Bleg a pe trepte superioare, sofianice, poate cu sugestia cd poetul, prin cintarea sa, depășește efemerul, clipa, pnnlr-o comuniune rată, cu înaltul și adincul. Versurile care urmează, tn Autoportret: fn patria sa zăpada făpturii ține loc dc cuvint. vin să întărească motivul fundamental — al tăcerii — expus fn primul vers, aducind însă ți noi determinative ale acestuia. Virtuțile plastice ale metaforei revelatorii, .zăpada iăpturii", ne îndeamnă imediat să acordăm .patriei poetului" calitatea morală a purității, a neprihănirii. Dar la Blaga acesta este doar un sens, cel mai ușor depislabtl, dar nu cel mai adine, nu cel mai caraclerislic. S-a spus că albul, prin anularea culorilor, dă sentimentul infinitului, al increaluhii. al extramundanului, al absolutului. Aș mai sublinia un sens, toarte b/agian. tn viziunea transcendentului care coboară, Blaga scrie in poezia Anno domini, despre zăpadă: cenușa îngerilor arși in ceruri ne cade fulguind, pe umeri și pe case. Albul ți glacialitatea exterioară a zăpezii, presupun in metafora revelatorie a fui Blaga, o ardere intensă, pină la alb, o jertfă, o suferință, in .altă parte", in zone ascunse. Poetul are — se spune melatoric — fn lăptura sa. In imanența lui, in planul sensibilității, un element sofionic, decf, poate tăcea, poate respinge cuvintele, limitele tocite ale acestora: .zăpada făpturii fine toc de cuvint". Sensul geografic al versului: .tn patria sa", la Blaga, se prelungește, in cele din urmă, intr-un sens mitic, esența .patriei" poetului fiind salul arhaic, iu care omul păstrează relații firești cu cosmicul, cu stihiile. Satul, In mentalitatea locuitorilor Iul, .este centrul lumii și se prelungește in mit*. (Elogiul setului românesc). Pentru cine cunoaște opera lui Lucian Blaga. ambivalența concepțiilor șl sensi- bilității sale nu este o noutate, tn poezia Autoportret, motivul fundamental, tăcerea, semnifică, pe de o parte, o stare de contemplativitate interioard, purd, surpMnsd' plastic, in poezia de tinerele. Stalactita (.lin / lin,} lin, — picuri de lumină / șt stropi de pace — cad necontenit / din cer / și împietresc in mine"), pe de altă parte, tăcerea înseamnă căutare, irăminlarc, neliniște, latură care apare in al treilea fragment al poeziei discutate: Sufletul lui e fn edutare in mută, seculară căutare de totdeauna, și pină la cele din urmă hotare. Repetiția substantivului căutare, prezenta epitetelor abstracte ți oarecum (sino- nime, in gradație, vizind superlativul absolut (.seculară... de totdeauna') sugerează infinitatea (temporală), completată de ilimitarea (spațială): .șl pină la cele din urmă hotare". Nu e vorba aci de o simplă hiperbolă. In viziunea Iui Blaga, poetul adevărat este doar o verigă In șirul neîntrerupt al clnlăreților orlici. O poezie din anii senectuții. Poeții, e concludentă: Nu vd mirati. Poeții, toți poeții sunt un singur, nempârlif. neîntrerupt popor. Vorbind, suni muți. Pnn evii, ce se nasc și mor. clntlnd, ei mat slujesc un grai pierdut de mult. Căutarea poeților este lără sfirșit, ca orice căutare spirituală, de altlel, la Blaga. Încercarea de epuizare a „misterelor* este, pentru om, tragică și măreață, in același timp. E tragică pentru că niciodată nu vom dezghioca nici un .mister" pină la capăt, opriți de ./rinele transcendente* ale Marelui Anonim (necesare armoniei cosmice) ți de metaforismul actului creaior, ca atare. Măreția umană constă tn eternul apetit al revelării — resortul permanent ce ne împinge spre creații. Căutarea poetului, la Blaga. este o activitate efectuată cu întreaga struefurd și substructură spirituală. Blaga este un poet al animeL .Să ne amintim, scrie N. Ba- lotă, că unul din întemeietorii poeticii moderne, E. A. Poe, considera suileiul drept ‘cimpoi strict al poeziei*. Tendința e puternică la expresioniștii germani și la supra- realiști. Ei stau .sub semnul căutărilor oriice, infe/egind prin orfism poezia sufletului 12 care caută și se cau/ti, sc descoperă ți se depășește". (Euphorion). Nu scrisese Blaga incă din arta poetică, limiuară, din Poemele luminii, cd el nu ucide tainele, intrucit el iubește .ți Hori și ochr și buze ți morminte' ? A iubi înseamnă, in plan poetic, ceva similar cu intuiția bergsoniană și Înțelegerea diftheyiană. Ultima strofă a Autoportre- tului precizează direc/ia cdufdri/or neostoite — încercarea de surprindere totală a .misterelor" are. pentru poet, o finalitate estetică - El caută apa din care bea curcubeul. El caută apa, din care curcubeul iși bea irumsefea și neființa. Nici de data aceasta, metafora nu vizează doar irumusefea plastică. Implicațiile milice ale .curcubeului care bea apă" sint transfigurate original in poezia lui Blaga. Despre .puterile" ce se acordă apoi, in conștiința arhaică ți magică a popoarelor, Mircea Eliade a scris, printre altele, in Cosmologie și alchimie babiloniană, 1937. și Insula Iui Euthanasius, 1913. Apa era. in acea mentalitate, elementul cu multiple posibilități de germinare, de naștere și renaștere, (in basmele noastre, .apa Vief și .apa moartâ''.) Intr-o carte recentă. Pompiliu Caraioan scrie: .Principiu al vieții și al mortii, apa devine curind simbol al curgerii universale, al devenirii veșnicie, ai profanului considerat ca nivel ontologic". (Geneza sacrului). .Despre curcubeu/ care bea apă. Blaga însuși comentează, in cărțile sale de filo- zofie, trei credinfe populate. 1) . „Prin unele regiuni românești se crede că atunci cind curcubeul c mu/f rosu, va H mult vin; cind e mult verde, va ii mult griu; cind e mult albastru, va li multă secetă șl moarte". (Despre gîndirea magică). 2) . Plaga citează din Credințe și superstiții, colecția Artur Gorovei: „Cind vezi curcubeul, să lei două cofe de apă și să te duci in coate pină acolo unde bea ei apă, ți acolo ai sd gdseșfi o comoară". Filozoful culturii interpretează, in continuare; „Vrind să verifice o atare superstiție, descoperi că nu ai mediri punctul taagenfial necesar unui control/ In exemplul dat. se vorbește despre locul „unde bea curcubeul apă", care loc este, evident de natură mitologică’. (Despre gindirea magică). 3) . „In Bucovina se crede că femeia, cate vrea să se Iacă frumoasă, trebuie să se spele cu apă din care bea curcubeul’, lată și comentariul lui Blaga: Rețeta e poetică fs.n.). Elicacitatea ei ar fi neîndoielnică și fără gteș, păcat numai că remediul propus e condițional de circumstanțe irealizabile". (Spațiul mioritic). Poetul Lucian Blaga reține din ullimile credințe populare, ntt elementele magice, ca atare, ci sugestiile milice — locul unde curcubeu/ bea apd — șl talentele poetice, din varianta a treia, ..rețeta poetică", cum spune Blaga Însuți. Cele doini sugestii folclorice sint păstrate dar și transfigurate in poezia lui Blaga. In Autoportret rtu mai e vorba de frumusețea fizică pieritoare, ci de frumosul artistic, esența tuturor arte- lor, de nalură spirituală, ideal niciodată atins total, pentru că se află Intr-un loc .de nicăieri', „mitic'. Forma reflexivă a verbului: „iși bea inrmse/ea și neființa", precizează interiori- I lalea procesului artistic, narcisismul oglindirii unor realități spirituale, atit de caracte- ristic pentru lirica modernei- Un singur exemplu, din ion Earbu; „Versul cdtuia ine închinăm se dovedește a ii o dificilă libertate: lumea purificată pină a nu mai oglindi decit figura spiritului nostru, Aci dar de narcisism*. Fără a ii ermetică, lirica lui Lucian Blaga are complexitatea de structură a oricărei poezii mati. O cunoaștere a tuturor operelor sale — filozofice, dramatice, eseistice —■ nu poate decit să ne ajute sd ne apropiem de semnificațiile poeziei sale. Spunem: ne ajută, pentru că niciodată, lucrurile sint știute, bogăția de cunoștințe nu va suplini intuiția artistică. Erudiția secondează intuiția, amplilicirtd-o nuanțind-o. Dacă .este sigur că limbajul iși are frontierele sale, că el se învecinează cu trei moduri de exprimare — lumina, muzica și tăcerea’ (G. Steiner), patru puncte cardinale, prezente lot mai mult In scrisul multor filozofi, lingviști, esteticieni șl artiști contempo- rani,, se cheamă că Lucian Blaga, vibrind spre ele in Autoprotret, și in alte poezii, este, și prin acest aspect, un mare contemporan. 13 Iulie parizian Motoarele iși varsă fumul, scrumul Uleiul ars, in grele emanații. Sorbind canicularele vibrații S-a-niierbintat și s-a muiat bitumul. Pietoni ce umblă ca halucinații Abia se-ncumetă să treacă drumul. Obiectele și-au dilatat volumul, Sporesc procentele de insolații. Tirziu, cind se oprește omul, roata Și străzile nu le mai umple gloata Și zorile incep să se străvadă, Purificat de undele nocturne Parisul dimineții taciturne Miroase a pădure și-a livadă. 14 Fratele meu> poetul La antipod, înfășurat intr-un pled, te zăresc, fratele meu, consumi aspirina, caiea, ca și mine, îți rozi unghiile disperat, ca și mine, tonele de univers inefabil le-apasă, ca și mine, ești turtit, plat ca o rimă, sub talpa gigantului. Dar tu ești ctlesui, profetul, spune, hai, spune, arată ochiul lui sclipitor, fără fund. Aud un hiriit obscur, o bolboroseală. Asia e tot ? 13a jiu. Nu se $iie de unde, un creion cu aripi de argint, pe cerul velin, de hîrlie, apare, începe să lunece, ochiul se deschide adamic, e un moment mișcător, i o imticu/afă concepție, de taină. Dar cineva se apropie, se uită mai bine ia el și zice; ăsta nu e un ochi, prietene, e o gaură, e un covrig / Și le ia dc gîl ca pe un jalnic pisoi, Iți face vini, te azvîrfe afară-n nimic. Ei, și-apoi ? Apoi, cu mici gheare tenace, te cațeri, te salți ca și mine, înapoi, pe puntea galerei, și iarăși, chiricit pe divan, pe Pegasul mărunt, răpănos, da capo, sub tone de univers inefabil, aștepjf aștepli ca și mine, creionul cu aripi de argint, clopoțelul, să sune iar Buna Vestire pe cerul velin. 15 Prin fereastra dimineții Aș ispiti fărime dc poezie Din ghirlandele luminii. Din izvoare, Din semne, Din clocotul tisului tău, Din sunetul zorilor bănățene. Veștedul meu timp, unde să te izbăvesc? Singuratic Urmăresc în mine pașii poetului de altădată Printre surpături și zile, Pe lungi decoruri zbircite, sinuoase, La jocul din stelele satului, La spectacolele primei iubiri. Caut strălucirea Care mă iniția în taina deșertăciunilor. Veni[i nostalgii, nostalgii! Vreau să liu demn de noii magi, De pdmlntul natal, De extaziatele prezente. Veniti numai pe aripi augurate de soare! Dar nu-mi treziti cetățile dezolate, Nu-mi treziți amintirile încenușate de vulcani' Ar putea să mă copleșească iarăși cu funingine, Cu nori robușli, mohoriți, Cu viziuni de piatră. Venifl nostalgii, nostalgii! Rup două ramuri de salcie tinără Și laud in mine Sufletul poetului de altădată. ie J6 Cadran de toamna Ne fstovîrâ anii cu-atîtea ceasuri mari. Femeile plecară spre cineștieunde. Bate un vini și prielenii-s mai rari. Aceste drumuri unde vor răspunde ? Aceste drumuri unde ne vor duce ? și cine șade-n noapte slriglndu-ne pe rînd ? O pasăre de mline cu aripile cruce Se tot rotește-n gînduri de cineștieclnd. E cineva ce timpu-i măsoară cu dureri, Cu cei care plecară, cum sorocise marea, Cînd ești mereu mai singur, ce-ai mai putea să ceri Acestor reci amurguri și care-i întrebarea ? Ce dragoste de toamnă încerci să mai descui ? Cadranele arată că nu mai ești ce pari. Sîntem ai amintirii ? Sîntem ai nimănui ? Bate un vînl prin toate și prietenii-s mai rari. 2 — Orlxobt Datina pămintului Datina pămîntului meu, datină Plin virstelc dc aur ale țârii iși clatină Drapelele albe, drapele albastre, Drapelele roșii curgînd laolaltă : Semințe de dor ale inimii noastre, Niciodată singure sub vremea înaltă. Frumoși în lumina (le-armindeni, Străbunii veghind din anotimp, pretutindeni, Prin buciume dc lut, din pulberi, ne sună. Adunjnd pentru noi ploile, chemînd vremea bună. Din steme de-argini, din culoare. Țin pulma-ndreptatu spre zare întinsul tău țară scrutîndu-J Cu lungul privirii nestinse, cu gînduh Din gestul culorilor curg ore și ape. Pe umerii toamnelor arse de brume, — Si tihna strămoșilor nu mai Încape în taina balade! ascunsă de lume. Numai datina pdmînlului meu îi culege Din lemnul pădurilor, din țarini, de-oriunde Se iscă largile-oglinzi ale clipei pribege Și orele rădăcinilor noastre fecunde. / LUPTA PENTRU VIATĂ (însemnări de medic) .Elkuna... Etkuna.:" I Trebuia să inoculez cobaiul, trebuia să însemn cu roșu, trebuia să scriu acea etichetă stupidă, pentru că Elkuna, prietenul copilăriei melc, este suspect de tuber- culoză renală. ■ C obaiul stă culcat pe o parte și prin pielea lui coastele se proiectează vibrind I de suflarea stinsă a plăminuiui. Ceva mă îndemna să le număr. Odinioară era voinic, acum este o umbră. Este și nu este. Pentru el nu mai există nimic. Stă nemișcat; pentru el nu mai există mișcarea. Pe o tăbliță agățată de cușcă, cu scrisul meu ordonat, am notat citeț: inoculat... x. . y... — se va urmări, cioturi zilnic. Am scris citeț și frumos ca ți cum aș fi vrui să mă laud cu scrisul meu. Ca și cum să atrag atenția că aici este un prizonier fără speranța. Ca și cum ... lernut 194... Mi s-a trasat obiectivul cerce Ar ii. Spinos și cumplit pentru că punea la încercare abilitatea, puterea mea de muncă, țoala înflăcărarea de care sint capabil, cind este vorba de vinăloare de microbi. Alții s-au codit să Înfrunte. Am vrut s o fac și eu și cit pece eram să dau bir cu fugiții. Dar o forță din mine m-a oprit. M-am rușinat |a gindul fugii. Si am pornit. In jurul meu iotul a devenit eprubete, baloane, medii dc cultură. La un colț stătea stingher un termostat. Stătea stingher, ca venit din alia eră. El îmi amintea de un labo- rator Instalat Intr-o mansardă, de pe strada Ulm, unde marele Pasteur, a săvirșit mi- nuni... Cu un astfel de termostat a lucrat. Un termostat încălzit cu gaz, pilpiind etern. Satul neeleclrificat cerca adaptarea aparaturii. Iar lermoslatut moștenit, avea brațe de caracatiță, in care circula apa Încălzită. Era o construcție ciudată ce aducea midi cu ustensilele din evul mediu, Daci-mi puneam o tichie neagră și-mi lăsam barba, puteam apărea ca o arătare smulsă din anii îndepărtați. Și am da t ce am av ut... lernut. lernut.. Sat pe valet Mureșului... Și eram In acea cameră a prdțcitirn in care becurile ardeau incandescent, pro- iectind pe mesele de marmoră un fascicol de lumină orbitor. Pe acele mese de marmoră, cinci copii înșirați ca o salbă. O salbă de cinci, amuțită pentru totdeauna. ‘ Pașii m-au dus spre acel spectacol sfișielor, iar ochii mei s-au oprit Îndelung asupra fiecărui chip in parte. Primul chip, chipul unei fetite de vreo șase ani. Lam atins fata cu palmele mele ți am simțit un fior de ghiață. Pe fața ei ora întipărită o expresie de îngrijorare. Parcă dc teama unei vrăjitoare ce dorește să-i fure păpușa. Alături, un băiețaș de patru ani, cu inviitecuș pe frunte. Cu pleoapele aproape întredeschise, O mină stătea îndepărtată cu degetele resfirate, iar un umăr sc înălța mai sus. Părea pornit pentru sfadă, părea ră vrea să se scuture de ceva cc-1 a|MSă, O. nu, nu trebuie să existe racle pentru copiii Mai încolo, pe masa de marmoră cenușie, o fetiță cu păr galben ca de cînepă toarsă, abia stăpinindu-se să nu izbucnească in ris. Cine din negura nepătrunsă a Universului, cine face tumbe și provoacă acest ris straniu pe chipul de piatră ?! Cinei O, nu, nu trebuie să existe racle pentru copii! Rozavlia 194.. . 19 La o aruncătură de piatră de Cuhea, acolo unde a descălecat Dragoș Voevodul- Iza se zbenguia in acel apus de soare ca o codana prinsă de fierbințeli. înnebunită de a nu ti internată in spital, Maria a lui Gligor, cu trupul măcinat de dezînterie, s-a ascuns intr-un sălaș de stină. S-a ascuns ca o Ilară hăituită. Și-a încropit un culcuș din cetină de brad, pe un prici aproape putred, iar cu o zdreanță și-a acoperii restul din trupul stors. Cine te-a topit Maria, cine 7 Citeva șuvițe dc păr spălăcit, rătăceau pe o irurile îngustă ce mustea a su- doare. Vinele albăstrii străbăteau tirnpla scobită. Iar eu cu miinile inincate de acizi ți coloranti... Deodată Maria ți-a ini Ins brațele spre mine Iar in privirea ei, neobișnuit de mure, ardea o flacără ciudată. Și am citit un strigăt: .Stai, nu pleca!" Strigăt jn patru timpi, ca in Simfonia Destinului. Ca și cum eu i-aș fi pavăza vieții I Ochii ei implorau ; .Stai, nu pleca !“ O, voi. Epidemii! De ce vă pomenesc codicele lui Hamurabiî Și Homer vă blestemă, iar Ariteu din Capadokia vă înfierează in slovele sale. Țirșniți ca un liliac uriaș cu aripele cit Universul involburind a|>ele Gangelui in rotiri semețe. Iar pe pămînt numai zvicnlri. Un strigăt disperat, aleargă spre cele patru zări. Nimeni nu vă cheamă, nimeni nu vă așteaptă, nimeni... Încremenite pe malurile Gangelui stau statuile de piatră și carne și-ți scufundă brațele In apele sfinte, iar ochii li se pierd in zările unde Nirvana se dăruiește ca o lecicaiă in toată puritatea ți candoarea. O, voi Epidemii! Și deodată un alt liliac, mai înfricoșător răsare printre colibele de bambus, iar șobolanii se înmulțesc intr-un iureș impetuos. O fecunditate și o zămislire incestă Îmbracă lumea in catifea cenușie. Simfonia unui murmur perpetuu se pierde in foșnet monoton. Ca un tăvălug Ciuma iși întinde aripile fără de sfirșit gonind neostoit și ziua și noaptea Se rotește pustiind Afganistanul, apoi rostogolindu-se ca o avalanșă peste Asia Mică, pentru ca intr-un iureș să dănțuiască in Europa Evului-mediu. Hagii cheamă pe Alah și pe Mahomed, proorocul lui. înnebuniți oamenii umplu Domurile, implorind pe cel ce le este Tatăl. 11 cheamă Gesser. Elkuna Gesser. Prieteni la cataramă încă de pe cind eram de o șchioapă, ne luam la trlntă, de pe cind ne jucam de-a hoții și vardiștii. După aceea școala, viața și drumurile ni s-au pierdut, ni s-au pierdut in lumea aceasta de necuprins. Nu ne-am văzut de ani. Iar acum stă in fața mea. Ochii i-au rămas aceiași ingușli, afunzi și ard ca o flacără ciudată. Stă in fata mea stingher, ca in fața unui străin. Ștrengarul de altădată a murit... Cind mi-a inlins mina am simtu-o cum alunecă. Am avut impresia că nu strîng o mină ci o pasăre umedă, ce se zbate șl vrea să scape de slrinsoare. Iși ține buzele strinse iar fața ii era chinuită și imobilă. Ce-a rămas din line Elkuna, spune-mi unde-i restul din tine 7 Spune-mi să pornesc să te caut și să te smulg din abisul anilor Îndepărtați. De ce le ascunzi de mine 7 Stau In fața mea numai ochii de odinioară. Restul s-a topit și se topește in continuare. Simt eu cum se topește în continuare. Stă cu miinile umede, cu ochii inguști ți afunzi și dă din cap a dojană și șoptește întrerupt. Acum e leit bălrinul său tată venit pentru j doua oară in lume. ,Am venit la tine, ajută-mă" îmi șoptește sacadat. Tace. Reîncepe după o pauză, apropiindu-se de mine, fixindu-mă cu ochii tui întrebători, îmi șoptește ca și cutn ar depune o mărturie tainică. Dar poate oare să strige 7 Poate oare să strige in gura mareî 20 Sînt oameni care strigă cind suferă: sînt oameni care strigă cind sc bucură: sînt oameni care tac și cind suferă și cind se bucură, căei ei se bucură și suferă in ei înșiși. Elkuna nu face nici una nici alta. Elkuna șoptește. Șoptește a chin... Copiii nu mint, nici nu știu să mintă. Cind devin mari alunei mint cu adevărat. Cind stăteam la taifas cu Elkuna, credeam orbește tot ceea ce spunea, deși puneam la îndoială spusele lui întotdeauna începeam să debitez- aiurelile mele ingroșindu-mi vocea ca și cum aceasta ar fi pavaza adevărului rostit. Nu clipeam din ochi, pe jăratec să fi fost pus și aceasta pentru că il auzeam pe unchiul Jorj adesea spunind : .nu vezi cum minte, nici nu clipește din ochi'. .Dragă Elkuna, alaltăieri p)imbindu-mă prin cimpiile Elizee din Viena, am nimerit din greșală intr-un muzeu unde am admirat un diamant, mare cit nasul tău. Vroiam să-1 cumpăr, ca să fac cadou Dorei, Dar ce imprudență! Ml-am lăsat cecul la hotelui Imperial. Eu care nu vedeam un leu decît odată la două luni și nu depășisem hotarul ma- halalei copilăriei mele. Elkuna sărea ars, își mijea ochii si cu vocea lui stridentă se repezea la mine. .La Cairo, am tot căutat antichități. Am tot umblat prin bazaruri și am intrat cu picioarele mele, Încălțate cu pantofi de lac cam vreo șasezeci de bazaruri." Cind a pronunțat .pantofi de lac“ am tras cu coada ochiului la picioarele lui goale și jegoase. Dar cu multă discreție. Altfel, păr, palme, jurăminte. .Și cum intram in bazar, bura mai înaripat Elkuna, săreau arabii și mă serveau cu calele. Se închinau cu multă politețe și-mi vorbeau in limba lor frumoasă. Șl eu mă închinam in fața lor și le răspundeam în franțuzește, căci din păcate nu cunosc limba lor. Le răspundeam frumos...* „Cum le răspundea! frumos, cind nici nu înțelegeai ce-ți vorbeau, iar în franțu- zește nu poți să spui decît .bonjur* îl apostrofam eu. După ochi înțelegeam ce-mi vorbesc I Ești nătărău si nu mă Întrerupe. Gindesc că Moartea este o verigă a Vieții. Gindesc că fără moarte, viața ar fi imposibilă, gîndesc că rolul de gropar al vieții și al morții artibuit microbilor iși are un sens tainic; gîndesc că prin moarte are loc marea reîntoarcere spre Mama natură. Gindesc că în moarte și viată există sîmburele Eternității. Cu tamponul muiat tn alcool badijonez abdomenul umflat șl livid al șoarecelui mort Culoarea violacee incepe să bată fn cafeniu, iar șoarecele apare ca o frunză veștedă de toamnă. Aprind chibritul și-l apropii de șoarecele care incepe să ardă ca un eretic. Mă văd fn rolul unui inchizitor din Evul-Mediu. Apoi, înarmat ru o pensă și un bisturiu, cu o mișcare sigură, eliberez tot conți- nutul din torace și abdomen, care debordează pe flancuri. Șl în fața ochilor imi apare o inimă mică cit o mărgea roșie, un ficat șocolatiu cu mii de puncte, ca și cum un pictor pointilist și-ar lăsa să cadă la Intimplare vjrful pensulei muiată in galbenul Iui Van Gogh, dincolo splina, ca un corn de lună îndoliat, mlncată de vlrcolaci, pe cind intestinele, par o gorgonă doborîtă... Oare acesta este tot mecanismul vieții î Carbon, oxigen, azot ? Prin carotida mușcată Inima varsă lacrimi de singe. Iepurele de Cincila, răstignit pe masa de contenție, mă privea cu ochii lui roz pal. Privea, poate a Întrebare, poate a chin. Dar mina mea a prins pensa șl a strivit carotida ce părea întinsă ca o coardă de arc. Vîrful acului de siringă adulmecă vasul, pătrunde in albia lui, și picură din plin, spre Inima voinicului, pasărea morții. Și deodată iepurele se zbătu, parcă presimțind că ceea ce pătrunde in el, sună a durere, sună a moarte. Se zbătu umflindu-și toracele, capul lui sc desprinse de strîn soare, iar dinții ascu- țiți pătrunseră ca o lamă tn carnea degetelor mele. A disperare ,adine și cu sete. Am simțit 0 senzație de usturime, in timp ce pensa din mînă continua să prindă buzele plăgii cu agrafe de oțel. 21 Nu știu dcce, dar am simții dintr-odată dorința ca iepurele să nu moară, Mi-am zis, șeptindu-mi, că voinicul curajos nu merită să moară. Și din nou acul adulmecă artera dăruind cu toată ardoarea o doză masivă de penicilină. Dar pe zi cc trece voinicul meu sc tot micșorează. Mai ieri ocupa trei pătrimi din cușcă, iar acum tot smulge și tot aruncă din sine. Cușca se golește mereu. Voinicul stors stă culcat pe o parte și numai toracele arată la ce s-a redus miș- carea Ochii lui de culoarea coacăzei au Început să devină spălăciti, sticloși, imobili. Ochii zdrentuiti. M-am dat seama că încercarea mea a fost zadarnică. Că voinicul a fost lovit dc moarte. Și deodată, un tampon Îmbibat in cloroform, i-a retezat firul vieții I Institutul antirabic 191... Ședeam pe scaun și urmăream cu atcntic încordată, iar mina cu siringă tremura. in fata mea, pe un pat de spital, cu o plasă de fringhie bună pentru splnzurat, se lupta agonic un Om cu turbarea. Și iată, dintr-odată a fost cuprins de o liniște ciudată de o liniște dc neînțeles. Se uita la mine atent și începu să-mi vorbească, cu o voce răgușită. îmi vorbi despre sălașul lui aspru dc cioban de munte, ca despre un castel legen- dar. îmi vorbea despre oile lui. Despre .ursul cel tilhar", care ii sflșie „oițele”. Despre măgarul lui ros dc ani: despre cetina de brad, despre nevastă și copii. Aflu că arc cinci copii. Ce frumusețe de om I Cit de mult iubea Ceahlăul 1 Totul vorbea in el. Și ochii și gura și mîinile. Totul. Totul îmi spunea : .Stai, nu pleca I* In patru timpi, ca in Simfonia Destinului. „Stai, nu pleca!" Citeam In ochii lui un zimbet șters, dar care dispărea repede, răpit de pasărea mertii. Deodată privirile i s-au tulburat ca o furtună și-mi strigă răgușit: „Fulgii, fulgii, vai fulgii, vai fulgii!’ Am tras perdeaua din făta patului și de după ea auzii, cum se zbate un om a chin, cum se zbate un om a moarte. Nu mai puteam, îmi astupam urechile, dar răzbufnirile surde tmi loveau timpanul, cu o sete cruda. Și-mi venea să strig! Știam. Se cabra. Sc zbătea ca și cum Furiile l-ar slăpini. Apoi totul a devenit Tăcere. Cind am dat Ia o parte perdeaua, am văzut cum zace pe un pat de spital cineva, care a fost și nu mai este. Fața lui era împietrită Intr-un surls chinuit iar o mină cu degetele îndoite, părea că vrea să se agate de ceva. Tăcea. Chipul lui. cumplit de trist, mi-a răvășit ființa. .Profesiunea de medic este o profesiune tragică", l-am auzit adesea vorbind pc marele meu Maestru. Nu am însușit intru totul această părere, dar nu pot trece cu ve- derea, unele aspecte sumbre ale artei medicale, care se zămislește din durere și moarte. Medicina nu este o profesiune, medicina nu este o meserie, medicina nu este un .serviri*. Medicina este o artă. Și poate una dintre cele mai Înălțătoare. Acum, cind stau In fata acestor mese de marmoră, tn acest subsol al prosecturii, am impresia că am pășit in împărăția morții. Nu pot țese nimic pentru a transfigura acest cadru sinistru. Cumplită realitate și tragică chiar, la gindul că și din moarte sc poate desprinde sensul existentei. Emoția care mi-a copleșit la început ființa, se preschimbă intr-o stare de absentă, poale ca un răspuns de apărare fată de spectrul tragic ce mi se desfășoară, In fața ochilor Toate acestea nu lin mult. Mesele de marmoră, pe care sint Înșirate în ordine cadavrele, mă readuc aprig la realitate. Deodată vocea lui Achim, anatomopatologul, mă scurmă : ,Ia de aici!" îmi spune Achim cu glasul lui dogit de forino), iar pe culilul lui stă lipit o bucată de ficat marmorat. După aspect îmi dădeam seama despre ce este vorba, ?2 clar trebuia să merg mai departe Pe o măsuță am înșirat eprubele, plăci, un adevărat arsenal de tartor. Mă uit la miinile lui Achim, mari cit un baros, cit dc îndemna (ic lucrau. Această namilă de om, cu miinile si pieptul păros dar cu ochii de copil. Un copil mare. Un suflet de copil intr-un corp de adult Clteodată il aud cum începe să fluiere in timp ce bisturiul lucrează, dar sini convins că nu fluieră a veselie. Achim nu poale fluiera a veselie cind Inie carne de cm. El nu poate (lucra nepăsător cind bisturiul pătrunde in inima unui copil Împietrii. Altfel cum s-ar putea explica marea lui adorație pentru copii? .Uite, ia și de aici' ii aud porunca și iarăși o secțiune de organ îmi scrutează privirea Mă uit Îndelung in ochii lui Achim dar il văd roșind și strigindu-mi Înciudat: .Lasă-mă in pace". Știu, l-am surprins glndurile și Achim nu dorește niciodată să fie surprins in gindurile sale. Nu dorește să se dezvăluie nimănui. Poale nici sieși. .Uite, vezi aici,' iarăși Achim mă trezește. Bisturiul lui pătrunde in inima unui copil mică cit o pară. Pipeta pătrunde in prăpastia ce se cască și aspiră un sînge viscos, care se înaltă tn coloana de rubin. Mina îmi tremură... Și așa ne oprim in fața fiecărei mese, intr-o procesiune a inortii. unde miinile lui Achim, ca două unelte mecanice lucrează in neștire. Totul se termină. La plecare, in ochii lui Achim văd o lacrimă. Șl mă trezesc, și In fata mea nu este nici un trecător. Sini numai eu, sini singur. Noapte, noapte, ce-ai făcut din mine?! Mă uit la masa mea de lucru plină pînă la refuz. Dc abia am început. Cind voiu sfirși oare? Manole... Manole... nu învinui pe omul că nu te înțelege. Poale că ești de neînțeles fiind atit de limitat... Caută limpezimea căci acolo este miezul. Spirala Hi imprimă o traiectorie ce-ți desăvirșeșle personalitatea ta. Elkuna.u, Elkuna... labirintul esle calea omului beat care-1 vu duce cu cerii- ludine spre culcușul său Minos nu s-a gindit la aceasta, altfel s-ar fi lăsat păgubaș. Manole... Manole... Umanitatea a început prin foame, temeritate și mituri... Bizonul, omul, săgeată ... Apoi numai bizonul și săgeată.. . Atunci a tîșnil si mesajul ariei... Elkuna,-. Elkuna... nu clinele mușcă Omul. De mușcă moare. Vezi, așa ceva a scris un mare poet englez.,. Manole... Manole .. ații se zbat oamenii să cunoască incit mă mir rum nu se sfarmă cu totul, ci dimpotrivă tot mai mult se împlinesc. Elkuna,,, Elkuna... fii îngăduitor, pcn’ru că numai astfel vei înțelege umanitatea. Cuvintele mari se spun numai odată dar ecoul lor răsună permanent milenii, In cele patru zări ale lumii. Manole... Manole. . cine a fost frumoasa Elena î Elkuna ... Elkuna ,.. dar Marduk ? Și orele treceau ... „Ol ce-aș mai vrea? Să strig! Sint nimica!" „Nu, nu te întrista, nu striga ci te bucură, le Bucură ,. Te bucură pentru umbra surtsului ei.,. Te bucură pentru rodul spicului de griu, pentru rodul ghindei de gorun.,, Pentru firul dc iarbă verde ca jadul.., Și pentru o petală albă de crin ... Te bucură pentru pline și sare... Te bucură pentru un vis de noapte... Te bucură pentru un răsărit și pentru un apus de soare. Te bucură pentru Bucurie ,,, Tu Fiul Pămintului Tu Rodul Pămintului... Struneșle-li auzul... Auzi ? ... Tu Fiul Pămintului... ștrunește-ti auzul... Auzi î ... Anotimpurile ... Struneștc-|i auzul... Auzi ?... Patetica ... Tu, Fiul Pămintului,,. Tu, Rodul Pămintului* .. - 23 Trandafiri și cărbuni Cisternele soseau una după alta intr-un vacarm fără precedent cine turburase această ecuație și cine spărsese radicalii cine deslănțuise masaerul paharelor și al micilor grote din porii sticlei în ce scop st ir nise ciorile rnlăuntrul paharelor devremece plantațiile de dai Iși dovediseră credința în bunătatea omenească și rezistaseră la atitea tentații rezistaseră chiar și atunci cînd fuseseră răpite în galopul cailor. Parabola Se pogoară-ncet peste mulțimi O neliniște, In rotogoale ; lată, s-a ivit din înălțimi Cub nemărginit de pastă moale. Forfota e-un țipăt; Să iugim! Apucind de-a valma, către vale. Se unesc abrupt, în adîncimi, Cele patru puncte cardinale. O, ce bucurie, ce Sabat! După clipa cînd s-a-ntunecat Firmamentul, și-a căzut în gol Peste lumea din adine, rămasă, Să prepare tăiței de casă, Intr-un pleznet, cubul de nămol. 24 Balet Cu aerul liniștii al descendenților Lupoaicei cunoșteam pușlamale de aur pentru noi era apusă gloria țărilor mari boicotam imperii eram partizanii celei mai raiinate industrii solare principiile decăzuseră pină la întruparea în oameni păroși proprietari de ghețuri și eleștee atomice ne împotriveam oricărui mod de a dormi în comun imnul nostru glorifica obișnuința prin care Prințul atribuia o jumătate a împărăției și copila copilului care a reușit să învingă balaurul Ceas sublim Florile acestea peste dogoarea trupului tău, acolo unde valea se iace de patimă, unde cintecele devin evlavioase, iar aerul are un dans de amiază. Aici durerea se îndulcește de timp, timpul se iace pasăre blondă pasărea blondă cintd a aiurare și e o cădelinițare de miresme. Florile acestea in jurul așteptării. Este o taină dc viață și moarte, o taina de adine, de îngeri deasupra, și orb, caut lumina cea fără de trup. Nu mă lăsa! — eu vin îngenunchind — — altarul meu cu proaspătul jeratic! — E timpul trupului: a șaptea zi și vreau să mă purific ! Aleluia ... 25 Baladă pentru nunțile totale Un foarte palid prinț fugind dc doliu. Un palid prinț și fără portofoliu Prea solitar se arunca din sine Spre nunțile totale și străine. Din dulcile, nepotolite febre El culegea firimituri celebre, El retrăia sub sabia iubirii Mai aspru ca miresele și mirii, Un pui de zeu cum sint puțini aceia Care pe-ascuns zeifică femeia. Și prințul care nu era frumos Din nunți in nunți pășea cu fruntea-n jos Prezent unde se bucură prea-nalții Să guste ce rămine de la alții. Cu ochii-nchiși de la distanțe mute, Sa mingiie, să plingă, să sărute. Dar intr-o zi o fală prea mult fală. Care creștea sub anii lui odată / Plecă și ea la nunta pentru doi Fără să mai privească Înapoi, La nunta ceea prințul nostru Insă Veni și el, și lot cu fa/a plinsă, Prea cuiegind ce pierde fiecare O via/â, un orgoliu, o uitare, Și-n continuare ochiul lui se-ncruntă Cdzut din nou pe-o viitoare 26 Pe plaiurile tale Voi reveni pe plaiurile tale, muto! Ai să mă recunoști după mihnire Și după resemnarea ce-am pierdul-o Pe drumul infinit spre nemurire. Ai să mă recunoști după surisu-mi, muto, Ce nepăsării faise-i dă un sens ; Să știi că fericirea ce-am pierdut-o A iost un fleac mărunt: doi bani și-un cens. Dacă te caut in infinitul mic, iubito, Nu-i ca să-mi regăsesc liman durerii; fn tundra ta șacalii groapa fi-ai zdrelit-o Și prin vertebre-ți cintă vin tul serii. Am revenit pe plaiurile tale, muto. Cu colbul nostru să intrăm în timp, Gindu! s-adus spre taina ce-am pierdut-o Cu fluierele albe urcam In alt Olimp! IDe profundis.. • Adevăr zic vouă : nici cit suspinul, ascuns de spaimă, această pustiitoare aripă și șuvoiul funest • din gura proorocului. Iscusința zămislește însetată prin urechile acului, sub arșița statornicilor martori la izvoarele cerului. 27 ANA BLÂND]ANA Lirismul „feminin" ȘÎ obsesia reflexiei grave Calea străbătută de Ana Blandiana de la culegerea Cilciiul vulnerabil Ia cea intitulată A treia taină esle pe cit de previzibilă tot pe atit de semnificativa. Cu cea de a treia carte de poeme, Ana Blandiana pare a autentifica presupunerea cil ea face parte din categoria atit de slrtnsă a poeților așa-zis șt monocorzi, In sensul grav, am spune dramatic, af cuvhitului. Este vorba de urt monocordismi de excepție, simptomatic și prin relativ redusa productivitate a portei, dar care, mai ales, traduce fn chipul cel mai izbitor valenfele atit de marcate ale unei individualități artistice de tip obsesionai. Ca sâ ddm un exemplu, potrivit nici numai In ordinam necesiți)/Hor de comparafie generallzanlă, precum un Bacovia, ca intr-o inexorabilă fatalitate a destinului artistic, odată fixata in vertijul propriilor obsesii existențiale, poeta glosează neîntrerupt in marginea acelorași și iar acelorași citorva terne, care grafie organlcltătti lor funcționate, nu dovedesc niciodată că și-ar fi istovit resursele și că, fn consecință, și-ar fi rezolvat Întrebările implicate prin răspunsuri revelatoare, mai mult sau mai pu/fn definitive. Astfel, tocind abstracție de organizarea ei compozițio- nală, rezidind fn succesiunea celor citorva zeci de poeme, placheta aceasta, cu titlul ei atit de programatic, se recomundd sensibififdfM cititorului ca un disperat soltloc liric, pe cuprinsul căruia, cu pre/ul unei obstinatii niciodată ostenite, poeta se supune pe ea însăți celui mai lucid examen ontologie. Esența dilemei care străbate întreg soiilocul respectiv vizează. In suprema ei finalitate, Identitatea eulul originar. Aspirație pe cit de sublima tot pe atit de idealizantă, de himerică; intre puterea de penetrație a glodului și a cuvlniului, de o parte, și dimensiunea certitu- dinii absolute, de alia, se Întinde cimpu! accidentat a! îndoielii de sine in ceea ce privește cndinta de a ne revela nouă inșine unitatea reală, fn diversitatea dimensiunf/or er Inferioare, a propriei noastre ființe. I,abilitatea semnelor lăsate de propria-ne trecere esle chinuitoare, tocmai pentru că In însăși Inferioritatea indivîdualitălii noastre rn- comunlccbfldatea, insinuată pe coordonata hipostazlerllor devenirii temporale, pare a-și întinde pe deplin stăplnirea. Cu alte cuvinte, efectul fatidic al torimllărli și al pierderii succesive a identilălii individuale fundamentale: .MS uit in trecut și nu înțeleg / Urmele pașilor mei. f Privesc Înghețata zăpada / Prin care picioarele melc desculțe / (îmi amintesc), s-au rănit. / Dar urmele lor Închipuie semne / în alfabetul unei limbi dispărute, / Ieri re voiam să spun / Și mline cum voi mai citi / Durerea mersului de-acum, I Cind clipele obeze / Par ani și anii epoci I Neholărlte și fără sfirșit* 7 (Contratimp), Dar, plod sd ajungă la concluzia de urt scepticism esențial și iremediabil din versurile finale ale acestui poem (.Nici un răspuns nu se naște / Docil cind nimeni nu mai are / Nevoie de el ! Și înlrebarea care-1 aștepta / A murit'1), 28 poezia Artei Blandtana, tn manifestările ei cele, mal recente, iși relevă miezul aulen- ticitățil firic-reilexrve, datorită tulburătoarei radiografii morale, orientate pe terenuJ riguros circumscris al existenței. Așadar, o existentă determinată In raporturile ei de contexturi imanenta, căreia h repugnă eludarea interogației generale de circumstanțele reale, vii ale experienței nemijlocite. Ceea ce conferă substanță lirica viabilă acestei poezii dc orgolioasa factură meditativă este, deci, un funciar refuz a tot ce înseamnă snobism filozofară, anxietate de paradă, tn cadrul liricii feminine, este vorba de refuzul a tot ce înseamnă sofisticarea lamentabilă a ideii, aspect care, cel mai adesea, se concie- Uzează fn insuportabile bovarizări practicate in cimpui excesului de spirit estetizant, printr-o tactice respingere a Însăși condiției originare a lirismului așa-zfs feminin. fmplicatea fondului ideatic in magma inefabilă a lirismului născut din trăiri și retrăiri intense, dar sublimat comunicate in alcătuiri poetice de maximă austeritate metaforic-simbolică, este probată de o serie dintre cele mai tulburătoare piese cuprinse in această ultimă carie a Anei Blandiana. La modul liric ele .argumentează" din plin sursa obsesiei existențiale primordiale, care prezidează întreaga structurare a volumu- lui și citeva dintre clementele componente ale acestei structuri se impun atenției cu deosebită pregnantă. Monocotdismul tematic si, in general, întreaga natură estetică a cărții, despre care vorbeam mai înainte, incorporează totuși o partitură poetică ale cărei motive lundamentale se disting sensibil. Nu vom pierde din vedere, in primul rind. generozitatea umană intrinsecă, mesajul moral atit de afișat ai cărții, fn această ordine de idei, refuzul paleativelor, ai so/u- IUlor elice de circumstanța, departe de a ii expresia vreunui fel de cufundare in ego- tismul demoniac, traduce valori morale dintre cele mai altruiste, Suierința pricinuită de ceea ce s-ar putea numi maladia cunoașterii de sine, la Ana Blandiana, se revendică direct de la idealuri umane adine pozitive. Intr-o viziune idealizantă șl gravă, căreia i se asociază o tonalitate interioară de cuceritoare ingenuitate, poc ta iși formulează ast- fel cadrul moral și cadrul material al existenței spre care lin/eșle: .Să fie o dimineață copilăroasă și moale / Prin care, trecind, lumina să scoată / Foșnet dc frunză uscată ; / Să miroase-n odaie / A creioane ascuțite prelung / Și-a hirtie neîncepută; j Din ginduri, din dragoste / Sau numai din somn trezindu-mă j Bucuroasă, buimacă, / Să trag pe mine o haină, / Să ies năucită in stradă / Cu picioarele goale-n pantofi j Și să întreb iercită: i Știți cumva in ce an sîntem?'* (Dorință). Hat, evident, in complexa și atit de lucida iui desiășurare, solilocuf litîc-reiiexlv nu poate nicidecum să se fixeze in punctul de susținere al unei asemenea nostalgii după -n imginar paiadis contemporan expurgat de contradicții, de antinomii diamatree. Spiritul disociativ, conștiința partcipania realizează, cu o dezarmantă evidentă faptică, adevăratele raporturi dintre eu, dintre individualitate umană și generalitatea existen- țială, Ifzică și metafizica. Prelungirea motivului parte și Întreg, dc la volumul dc debut Persoana întiia plural la cel de lată este marcată dc o decisă substituire a exultantei adolescentine, superbă in idealismul el etic, de către sorturile elegiei fmpinse la margi- nile disperării. Mobilul acestei stări limită de anxietate, departe de a fi expresiei acelei angoase estetizant-gratuite, cate, vai, traversează atit de artificios și dc frecvent poezia atHor stihuitori contemporani, rezidă in tot mai exacta Înțelegere a identității social-umane a cuiul artistic, identitatea raportată la Înseși dimensiunile Unite șl infinite ale dina- mici existentei cosmice. Poziția aiimpian-demiurgică a orgolioșilor romantici de altădată. * și ia Ana B/andiana, ca la majoritatea poeților moderni atinși de flacăra lucidității sceptice și analitice, se metamorfozează in sentimentul, in cojișliinja organicei difu- ziuni fn miezul de foc al respectivei dinamici; .Totul este eu însămi, j Dați-mi o frunză care să nu-mi semene, / Ajutați-mS să găsesc un animal 1 Care să nu geamă cu glasul meu. j Pe unde calc părtinitul se despică / Și marții care poartă chipul meu l li văd Îmbrățișați și procreind alți morțl" — (Legături), Și încheierea, la această obsedantă imagine de apocalips al conștiinței individuale: .Mă hăituiește universul cu mii de fețe ale mele I Șl nu pot să mă apăr decit lovind in mine". Spectrul iminentei extincții indi- viduale iscă lamentații și interogații de maxima tensiune, intr-o tonalitate de cintec biblic, ce relevă o discretă și eficientă contaminare din partea psalmilor arghezieni, pe landul de crispare liianică, de o abia reținuta durere ontologicei, ce trimite direct la viziunile blagiene; ..Nu îndrăznesc să-ndiid o clipă ochii j de teamă / să nu zdrobesc intre ploape lumea, 1 sa n-o aud sfărmindu-se cu zgomot, / ca o alună intre dinți, / Cil timp voi mai putea lura din somn î / Cil timp o voi mal țin-n viață î / Privesc au disperare / Și mi-e elineștc milă 1 de universul fără apărare i ce va pieri în ochiul meu Închis" (Ochiul închis). 29 Postula reo, .w spunem ața, umil asemenea „solipsism" al raportului parte-lntreg devine ca atit arar dramatică in dialectica sa interioară cu < it vulirerabilitatea prin instabilitate a limitelor dintre Mu șl bine este iatalâ: „Alerg și acum să găsesc locui unde / Să mă așez pe pămint să conl^mplu / Linia care desparte răul de bine, / Dar întotdeauna răul încetează-nainle / De a-i descoperi hotarul și re începe-na iute / De-a ști pină unde e binele'" (Hotarul) La rindul ei, comunicarea revelatoare, menita wi conducă spre albirea celei de „a treia taine", prin invocarea datului biografic — o biografie a sublinierii eredităiii spirituale — iți dezvăluie ți ea aceieați fnsufjcfenfc dezolante. Cauza, fn această direcție, ar sta in paradoxale stluațfe, devenită blestem primordial, potrivit căreia insului ii este interzisă, prin destin, putința de a opta pentru o unică ți adecvată structură a propriei deveniri („Fiecare trăim două, trei sau chiar patru vieți deodată / Ne națtem, doamne, atit dc tineri, incit / Din miile dc vieți |m- sibile / Nu ni se poate pretinde / Să știm alege doar una 1“ — Nehotărlre}, nencor- dinău-i-se, deci, nici un iei de șansă de a alege ei Însuși, de vreme ce este /udecat pentru viata sa și pentru faptele acestei vicii: „Sc-aud secundele răzind / Din marele drept de-a alege. / Se-aud lovindu-se de piatră : / Nu, nu, nu, nu, / Zadarnic adusă la judecată, / Zadarnic nevinovată" (Nealegere). De aici șt apăsătoarea culpabilitate, generată de nepitlinla intervenției cu efecte certe in ordinea desfășurărilor, a transsub- sltmțialMrilor din sinul firii („Nimic, nimic nu pot să împiedic, / Toate-și urmează destinul și tiu mă întreabă, / Nici ultimul fir dc nisip, nici singele meu“ —- Umilință), ceea ce conduce la clamarea umilinței celei nevinovate ți mai neputincioase, dat cu atit mai greu de supottat: „Nu pot împiedica ziua să aibă douăzeci și patru de ore./ Pot doar spune: / lartă-mă pentru durata zilei / Nu pot Împiedica zborul fluturilor din viermi, pentru fluturi, , lartă-mă că florile se fac fructe, și fructele sîmburi, 7 Și simburii pomi' etc- fibidem). fn sffrțlt, dintr-un unghi mai reștrins și mai concret al cufundării in biogiaiie, nici tentativele de dialog cu amintirea directă a înaintașilor, părinții, nu se arată mai generoase in răspunsuri cu adevărat edificatoare. Mărturie stau poeme precum Requiem, Psalm, Pietă, in care poeta dă fa iveală unele dintre cele mai răsco- litoare pagini de elegie tragică de pe cuprinsul poeziei noastre contemporane, tată, de pildă, următoarea lamentație, demnă de a fi socotită printre marile parairaze moderne ale tragicei legende povestind durerea fără de leac a Electrei: „lată, cocorii trădează, copacii renunță, / Înțelepciunea se-ntinde i Prevăzătorul meu tată, / Vei fi muilutnit? j Iată, vorbă cu vorbă / Să nu vorbesc am fost învățată. / Dar, Doamne, imi făgăduielii / Că in tăcerea aceasta I îmi vel păstra nemoarte cuvintele, / Că păsările vor mai ști să se întoarcă i $1 frunzele vor mai găsi / Crengile de pe care căzură, / Că iotul va mai putea să Învie / Alunei cind vei fl destul dc puternic / Să-ii spun — / Tnlocu- iește-mi tristețea prin ură? — Psalm. Piese antologice precum cefe trei citate mai sus — cărora li se mai alătură șl altele - Numai iubirea, Iubire, Ochii statuilor — ating maximum de tensiune lirică pe ansamblul poeziei Artei Btandiana ți pentru cd ele beneficiază din plin de o autentică undă lăiprOspdfdfoăre rezidind in marcata sensibilizare a toridului meditativ prin inter- mediul celei mai adinei simțiri feminine, br acest fenomen de placare a subiectivității sui-generis pe mareria motivelor lirice obiectiv-obseslonaie din poezia sa, fn cazul Anei Biandiano, sesizăm o cale sigură de a se evita cu deplin succes imixtiunile ab- stracțiunilor și canceptuaiismeior in o seamă de poeme a căror structură exterior cere- brală se tace remarcată de la primul contact (Totul simplu. Alternativă, Departe, Bătrlni sihaștri, Cumintele animal, Călătorie). Cel măi adesea, fn această împrejurare, se prac- tică un soi de animism destui de iaci! sprijinii pe schelăria unor piasticizări destui de iaeiie și ele, Intre afe câtor cadre totul curge previzibil, intr-o gradație ostentativ specu- lată ca efect final t „Ce cuminte e animalul numit univers! j Cutreierat de planete / Ca de globule roșii și albe, ! Sorii ii ard — temporare focare / Pe treieri,., / Noi sintem ochii, / Pe care i-a deschis tirziu / Asemeni pisicilor, j Ochii fragili pe care 11 păzește / Cu giljh și inerlncerure nesfirșită j Noi sîntem ochii, j Cei care nu pot face nimic, l Insă văd’1 (Cumintele animal). Or. este evident că titan texfe versifi- cate nu satisfac nici pe departe condiția estetică /w care, atit de grav ți dc explicit, ți-o definește josăși poeta, după cum urmeazd: „Sint / asemenea / nisipului clepsidrei / care / poate fi timp, / numai / in „cădere" (Condiție). NICOLAE C1OBANU 30 Investmîntările eului liric După ce glasul s-a desprins ddi „Persoana intiia plural' spre a deveni responsa- bititate sensibilă — „Câlciiul vulnerabil" a/ lumii — adolescența, vlrstd precară, este proclamată de Ana Blandiana drept „A treia laină“ și totodată ca iei propriu dc a fi printre oameni, printre lucruri, printre cuvinte. Ca de pe un prag, lumea reală a metamorfozelor este privită cu sbaJu, fascinafie și /eficiența; ,fariă-mâ că florile se iac fructe și Iritatele nimburi, / 5/ slmburi pomi,- t tarlă-mâ că izvoarele se fac fluvii, ! Și fluviile muri, si martie oceane j / /arfd-mă că iubirile se fac nou-născuii, ; Și nou-născufii singurătăți, și singurătățile iubiri...' ! Umilința, in voi, A treia taină, Editura tineretului, W5 p. 7, și u./ Drama dintre par- ticipare și asistare, distingere și confuzie. contemplare si faptă, intelect și vitalitate e specifică viratei de cumpănă. prin care de fapt se melaiorizeazd o trăsătură a condiției umane: .Ce cuminte e animalul numit univers! !...! Nai sinfem ochii, / Pe care i-a deschis tîrziu / Asemeni pisicilor, i Ochii fragili pe care ii păzește I Cu grijă și fncrin- cer.are nesfirșlld. / Noi Sin tem ochii, / Cei cate nu pot face nimic, / Insă văd", j Cumin- tele animal, op. cil. p. 55 si u.L Cu mai multă acuitate irită era exprimată contradicția dintre puritate și maculare, zăbava Înfiorată a sidfetulrd tinăr însetate de absolutul imposibil ai neallerării In fata devenirii cu legile ei implacabile, in vo/umui Cilciiul vulnerabil /EPL, 1966 /: .Știu, puritatea nu rodește, / Fecioarele nu nasc copii, / B marea lege-a maculării / Tributul pentru a trăi, j Albaștri fluturi cresc omizi. / Cresc fructe florilor in jur, / 7.ăpada-i albă neatinsă, / Păminlul cald este impur. / .../ O, drama de-a muri de alb t Sau moartea de-a învinge totuși.." / Știu puritatea, op. cil. p, 9 și u./. Etica tranșantă a extremei curăfemi si intransigențe se Iraduce uneori prirdr-o repulsie lirica, controlată insă de luciditate: .Nu deosebesc culorile inter- mediare. j Pentru că se lasă iubita de crabi / Mi-e scirbă de mare“ / Intoleranta, Id. p. 12 și u. /. Nu este apoi iulimplâtome nici inveșmintarea eului liric in mantia jan- scnistului Racinc, sliștul intre nost alergia purității sterile și rodnice chinuri ale crea- ției intru contingent: .Precum Racine, prea Unăr am plecat / Din auster șl din naivi- tate j.,.1 Aproape gol rămas in văzul lumii i Și fericii de trupul meu Itumos, / Printre priviri ca printre spade lungi Eu trec și-mi zdrenfuiesc aureola. / .../ Dar — simții — se dcspleiețte-n mine timpul / Și tot ce știu c-a iost va ii rea!: / .M-așteapfâ Fedra, regele și temușcarea / Ca, tlnăr, am plecat din Porl-Royaf t Din auster șl din naivi- tate, id. p. 50 și u. I Adolescenta e momentul in care eut se baricadează in puritatea lui, revendicind hegemonia idealului atit asupra jocului copiilor cit și asupra realului, a concretului din lumea adulțUor. Dar aceasta virstă lirică nu-și neaga totuși trecutul și viitorul. Dimpotrivă, ar accepta bucuros toiul de discipol, dacă cineva ar deține taina și ar accepta s-o Împărtășească; „Voi știți ceva și mie nu-nti spuneți. / Voi șlifi desigur • ceva, l Afiiei cum afi trăi, i Cum ați ii trăit atitea decenii, / Părinții mei l Și vot, bătrini ai lumii f / Voi știti ceva, voi. A treia taină, p. 9 și uJ. Copiii, la rindui lor, dețin mistere pe care im-ta se teme că le-ar putea uita. Și o spune in proză, pentru că dacă această amnezie ar interveni in procesul de creație al poeziei, Însuși miezul ct s-ar altera ; „Qriclt de greu mi-ar veni, trebuie să recunosc • in ultimul timp m-am surprins de mai multe ori purllndu-mă ca un om mate I... 1 f mi plac In continuare corni- șele acoperișurilor, și asia este fără îndoială un semn bun ,dar lunecarea aceea in goana oamenilor mari s-a mai repetat de atunci de două trei ori și, deși de iiecare dată mi-am revenit repede, o stranie neliniște a pus stăpinire pe mine și am ințeles că nu mai am siguranța copilăriei mele" / Cornișele, Antijurnal, in Contemporanul, 27 II 1970/. înțelepciunea bătriniior. candoarea copiilor și rațiunea sensibilă a adoles- centului defin. probabil, cele trei taine ale condiției umane la care lace aluzie Ana Blandiana. Un motiv care se continuă și se dezvoltă metaioric de-a lungul celor trei plachete de pină acum este acela al integrării totale, al idenlitdt‘1 dureroase dintre eui poetului șj lume: .Toiul este eu insumi. / Da/i-mi o Irunză care sd nu-mi semene. /...! Mă 31 hăituiește universul eu mit de fete ale mele / $f nu pot să pici apăr decit lovind in mine' / Legături, in A treia taină, p. 1/ ți uJ, fie aici și imaginea foarte vie și puter- nica prin neprevăzutul ei: „Nu îndrăznesc să-nchid o clipă ochii / de teamă / sd nu zdrobesc intre pleoape lumea, 1 sd n-o aud stărimfndu-se cu zgomot I ca o alună Intre din/i." 1 Ochiul inclus, id- p. 17 și u-j. Versurile care urmează insă cad intr-o Sumară retorică o solipsismului, in contradicție de antet cu dialectica continerii reciproce din- tre subiect $i realitatea obiectivă. intuită viguros in imaginile mai Înainte citate, care se cer corelate In sistemul liric al volumului. De altfel, incă din primul volum, Ana IJIartdiana era interesată de relația eu-lume, Deosebit de Ingenios e felul cum ea intro- duce in chiar mecanismul metaforizării, o etică a ndzuinfe/or superioare: ..Fiecare lucru se fnlânjuie, fărâ-ndoială, / De un nil lucru mult mai frumos decît el. / Așa cum ionic St sinucide brutaid / $ altruistă ca sd devină o/eL ! înnebunită, Innabillndu-se astfel. /..,/ Fonta imită, locul imită, totul imită / Pe oamenii-aceștia Udei, / Ața cum fiecare lucru se leagă-n ursită / De un aii fuetu mult mai Irumos decit oL" / Eseu iu Hunedoara, in Persoana întiia plural, FPL, 1964/. Ana Blandiana cultivă o poezie a confesiunii lirice prin excelență, de temperatură rațională — încă o nurrnfd ce o distinge în cotat polifonic neobișnuit de bogat al tine- relor poete de la noi. Versurile in care se autocaracierizeazd nu sint totdeauna ți cele mai izbutite artistic, dar ele sint necesare In contextul liricii sale care jinduiește neoste- nit spre comunicare. Iată, de pilda, din volumul de debut o autodefinire căreia, cel puțin pină acum, i-a rămas fidelă; „Sufletul meu macind-nit-una idei — / Ideile mele sint mari in ogîJnziîe pure / Întinse de oameni cind merg printre ei." / Oglinzi, op. cit p. 44 /. Mai frumoasă e jmaginea-nuioporirel interior cind se realizează priafr-un cro- matism plin de mobilitate, in același timp decorativ și simbolic: „De cind exist mi-e cerul alb de ginduri, ! £1 munjii mei patetici ii susțin. ! Viitorul curge tandru ea un vin / Dorii și negusiat fn mii de jindarf' / Peisaj, in vis, id, p, 33/. Motivul apei, ca obsesie a ploii șl zăpezii, este predominant. Feminitatea acestui lirism rru este de natură eJdonfand, dimpotrivă, poeto de închipuie pe șine mai con- vingător sincer ca un fel de Ondină căutindu-și pe pdmint elementul preferat / vezi Desclntec dc ploaie și Dans in ploaie, în vof. Persoana întiia plural. Elegie de dimi- neață fn voi, Călciiul vulnerabil Iubire in voi, A treia taina ele./. Fragilul echilibru dintre ardoare și puritate, sensibilizat prin „Soarele in munți pe zăpadă' este proclamat drept .punctul cel mai apropiat de perfecțiune la care am ajuns vreodată pe păminf'. In cumpănă stă .De O parte soarele, de O parte zăpada și sufletul nostru ia mijlocul pirghiei" f Amijurnal, in Contemporanul, l, 1970/, Strlns legat de această atitudine, și senzorialismul metaforic se realizează mai ales prin reverberații de culori lichide: „Pămlntul iși taie arterele in fiecare primăvară, i bi se zbate frumos pină toamna fir- ziu, / Ne inundă ca o apă superbă, uluitoare, iugattl, / Slngelc Iui verde, slngete Iui galben, singele lut cărămiziu." i Secelă, in Persoana întiia plural, p. 21 și u. A Versu- nie transmit adesea plăcerea de a închipui jocuri limpezi de culori: „Plouă soare peste mine 1 Și mii udă cu lumină. / Eu mă joc stropesc cu soare 1 Coala zărilor, velină. / Ce-am tocul îl Cum a s-ascund 1 Puia galbenă, arsura ? / Peste tenia de lumină. ! Peste zări mă dau de-a dura," / Glumă, id, p, 45 și u./. Sau, in altă tonalitate : „Dimineaja, cerul policrom se-nvlrte 1 Ca un vultur mare, nesătul de somn. t Meșterul li prinde de aripi $1-1 leagd t Lingă fruntea schelei ca pe-un ornament.’ I Portret, id. p. 35 și u./. In fa(a armoniei de alb și negtu, poeta e cuprinșii de un candid respect pentru lumea aspra a muncii subterane, irrragjrdnd o utopred revanșă a fuminiJ interioare- Deși inegal realizato, forța cuvlatuluf de a evoca ieerif de negru atdturfndu-se unor versuri fn care siingdeia debutuful e vizibila, poezia merită reamintită mai ales pentru căldura șl pros- pețimea sentimentului: „Totul e ca-nir-o fotograiie-n negativ — 1 Fejeie au albe riduri și tulburătoare, 1 Parcâ-un rit a tatuat fesijV I Zeci de fete negre și tulburătoare. I Înșirați In aer alb, cum ies din schimb / Ce-omeaesc de nestrăfucitor e fiecare l / Ca o scuză, poate, peste ci, fn schimb, / Ninge cu funingine strălucitoare, / O secundd ochii obosiți de glrtd / iși imaginează-un curcubeu Invers / Ca șl cum lumina, judecind / Vechile cui or i, cinstită, le-at il șters. / Și-arii botezai cu noi culori natura,/Și zăpăda-ar fi acum o floare neagră, / fiuptd și zvlrlită in văzduh de-a dura. / Marile petale zdrife sd spargă. / O, mlne;H-ar ii atuncea orbitoare 1 armonioase părți de-adinț, / Cdcl fidmintul însuși ca un soare / Gurile de mind ie-ar luci-n adine. I Dar mineril-s negri, șl au fețe negre, / Negii, negte ca un coft de mina, ) Doar prin albe riduri, și integre, ! Se strecoară marea lor Jumind' / Alh-negru, p, S2 și u.f. Am reamintii poezia și pen- tru cd a pierde șentimenlul venerafiei și InWordrli fn fața muncii dificile ar echivala cu pierderea facultății de a auzi In stele „tisul, trist puțin, ai Micului Prinț" l Cor- 32 nițele, loc. cit, l adică a fi deposedai de fantezia candidă a copilăriei, primejdia de care .Ano flfandicrna ne parc seuilid cel puțin deocamdată, dovadă șt «filmele ci proze. Specific adolescentin e mai ates sentimentul răspunderii etice a indii idufui pentru soarta generală: „Din aventura de a fi cinstit / Învingător acasă mă întorc f...i Dar ; lotul de fluid in pir. Eu catrd ! Si-s obosii de moarte și de mers. / Silit Hi port rigid in mine punctul / De sprijin pentru univers.' i întoarcere, m Calciiul vulnerabil, p. 7 și u. . Tuful colinde ni doilea volumde versuri e o imagine grăitoare a sensibdifdfii adoles- centine ce se perpaluiază dincolo de vfrste ca o definifnd arirja/are : .Dragi și ridi- cole, departe sini zilele f Cind lumea u-m;«ir;eam in buni și răi. I Am devenii puternici scfrfdinder-ne-n deruta ! Precum in apa Sibiului Abil, / Dar de cdlciiul vulnerabil incă j Atirnă soarta universului întreg'. I Am crescut î, op. cit. p. T2f. Discernămintul analitic, fapt observabil și din citatele anterioare, se combină cu inventivitatea imagistică : .fremrnf la milă greu ca fa un viciu, / Cu mdd sini drogată de copil, i Alb înstelate de ridicol pliem j Ungă ir icos, lingă învins, lingă umil'. / Eclipsa, fd. p. 17 l. Sau; Umi amintesc / Cum inofind pc sub apd, «date, m-a sufocai I O cunoscute iriste/c in liniștea mare I Auzeam cum se-nthid in cafea mea scoicile." In liniștea mare, p. 29 i Pretutindeni, farnea ianică acopere o realitate mai profundă dincolo de dialectica obișnuitului și obișnuinței, lafa incă un pasaj edificator din Anlijumal: „Obișnuințele, obiceiurile au apărut din aceasta inconștientă lilozolie a croirii timpului pe mdsura noasfrd și s-au păstrat cu strășnicie ca tot ce se leagă dc instinctul nostru de conservare, de teama noastră de a nu pieri" i Obișnuințele, obi- i ci uri ie, loc. cil. p. fi), I! I'r7i) >. lat in cominuarc, concluzia tranșantă : „A te despcbKic de eie este tur cura; bolnav”. Dac poezia are, trebuie sd aibd. tocmai acest „curaj bolnav" de a se lansa in aventura exprimării și creației, cate anihdează prudenia, con- fortul și utilitatea obișnuilufui: „Tragic mi-e darul, asemeni pedepselor vechi / Ce sftemoș mi-a greșit ca să-i pori — fauri — vinai / Tot ce ating se pretace-n cuvinte I...I Aș Vrea sa adori vorbe/e ioafe-inlr-un foc, ! Sd le aprind, să dezbrac lumea de ele. / Dor s-ar scoro/i trupul lumii asemeni / Frumosului prin; cu piele de porc din iroveste. / O date tu ele ar arde și lumea lipită I Pe partea interioacă-a cuvintelor ca-tdr-up album..." I Durul, in Câlcliul vulnerabil, p, J și u./. Subliniem incăodată motivul, deosebit de orijgmui și plastic cuprins in imaginea lumii lipite pe jfarlea inte- rioară u cu\ intelor, a paradoxului jtoeziei de a fi in același timp inlreg și i>ar!e, fărimă ți receplacal al lumii. Ana Hfandiana mi se dezice nici dc lume, nici de cuvinte. ALEXANDRA INDRIEȘ 3 — Oriivnt 33 Coboară Pe plute legate cu iringhii din tendoane De cerb și căprioare, Împletite in șapte, Coboară femeile din munții uitați de păcate ... Cu pintec de vină, cu singe de rășină, Sărutate doar de păstrăvi, Îmbrățișate doar de noapte, Vin să rodească semințele necoapte; In șir prelung, pe plute viguroase, Cu sinii ascuțiți ca gura de coase, femei arse pe țar de comori, Cobcară pe umeri cu păsări și nori, L: se deschid in brațe lupoaice ilămînde, Le stringe mijlocul centura de sînge Smulsă din zăpezi, atunci, pe cind mistreții iși ștergeau colții In pinzele ceții; f emei cu degetele zămislind busuiocul, Cu candela șoldului binecuvintind tocul, Coboară, coboară pe plute in cascade, Istovind apele in popasuri de noapte Cind se cufunda aupa pietrele albe Pe care cu sete le iubesc in salbe fină la amnarul lumii ferecate ... Departe, in șesuri, pamlntul tresare, Bărbații ascut in cumpene topoare, Umplu flntiniie cu sarea din sudoare, Aleargă apoi pe maluri și venele Iși rup, Se prefac in lungi sălcii curgătoare, Și biciuiesc apa cu trupul iară scul. 34 Schimbarea la față Ei am prea muită muzică și arcuiri Și adevărul palid plutea tenor albastru. N-am să mă-n!orc niciodată pe- aceste târimuri inundate de inconsistența absenței. Luați-mâ cu voi în bărcile lucide Pentru că lacrimile nu se pot întoarce înapoi. Luați-mă cu voi să-mi iolosesc, în fine, brațele. Bărbăția, cugetul. Așa cum au iosl ele zămislite prin nașterea mea. Luați-mă spre asprimea unui adevăr Atit de luminos in fond Cum nici unui la fel nu poate trăi Intr-un om singur. Eram prea puțin iară aerul tare al încercărilor Din care ieșim mai puternici. Cu mantia infrîngerii care ne înalță. Eram prea multă muzica de cameră. Iar camerele cu nămol scirbavnic de potop Sint cele care îmi voi popula sufletul Piuă la mintuirea noastră, Pină la dobindirea adevăratei noastre supleți Și victoria spiritului Netemător de furtuna violetă a spațiilor Devenite abia prin noi mai umane. 35 Cina cea de taina F cina cea de taină a robilor din sînge Va ninge iin minunea — o decapitată floare — Aceiași gind m-adunu, același vis ine siringc fn trupul ce-și rasiala plantația ia soare. Părinții mei se duc cu anii Și fluiere pămintului ii potrivesc ia coaste Fu frec cu vocea sparta prin fosforul din cranii Cu orele-mi învinse de o mare oaste. Mă dor de nelucrare îngerii cu blană Ai animalelor din regnuri născute-n univers Și zimbetul fățarnic mușcînd adinca rana in boabele necoapte pe care am tot mers, Doar castitatea mamei în rugăciuni de seară Coboară peste mine un bici nervos de șoapte Mi-e sufletul ca firul luminilor de ceară Gătite să-și devore și cea mai lungă noapte. Prinț Șovăie o clipă fulgerul dar putina lumină 0 de-ăjuns să surprindă stîncile din partea aceea a țărmului născocind profunzimi peste care piciorul tău va îndrzia să calce chiar dacă noaptea e îngăduitoare și coboară frunze uriașe cuvinte pentru o lungă așteptare merinde iringhii pe care să urci prinț moștenitor al visului prăbușit in ape spirit ultragiat nevirslnic mire ai marii acum cind meditația e prielnică steaua în ceruri la iei natura docilă roaga-le pînă se ridică lacrima înecaților piatră fără cămin suilet tihnit în blinda contemplare mai înainte ca prin lume să umble săgețile. 36 N TIRIG1 Problema specificului în poezia bănafeană interbelică Tn efortul tic a depăși faza etică, adică numai culturalii, cărturărească, scriitorii caro au activai in Banat intre cele două războaie au pornit de la convingerea că realizările estetice nu se pot ctșțiga decit prin zurgdvirea unei fizionomii artistice aparte Se cultiva ideea că ir Banat condițiile istorice și sociale deosebite trebuiai) să sc reflecte și in artă. Lucian Blaga trăise și iși pirguia talentul in Lugoj și afirmase că Banatul este un baroc al etnografiei românești, iar G. Călincscu, cunoscind dc asemenea In mod nemijlocit sufletul oamenilor de aici, caracteriza ironia incisivă și oi gol iul localnicului drcpi o circumspecție conservativă și o formă de suprimatie a comunității asupra individului. Elementul alogen multicolor, ciocnirea dintre stiluri și culturi eterogene Îndrituiau pe intelectuali să descopere ți să reproducă in artă specificul acesta capabil să dea roade neobișnuite si do certă valoare spirituală. Din păcate, problema specificului, considerată ca o problemă de filozofie a cul- turii și fiind tratată intr-un mod idealist, ridica piedici insurmontabile — foarte greu de exploarat in creația artistică, nu numai in literatura diletantă a celor mai multi condeieri bănățeni, ci chiar și in plastica incontestabil superioară a unul mare artist ca Romul Ladea, bunăoară. Un intelectual fin si bine orientat filozofic Griqore Ion deplin conștient de acest impas, aștepta încă revelarea .simpaticului, eternului lip al bănățeanului” contempli nd machetele si busturile sculptorului amintit: „Misterul era undeva in apropiere — conchidea Grigoro Ion —, înrudirile intime ale celor două culturi in cimpui creației se puteau bdnui, se puteau pipai cu ochii, Dar nimic mai mult. Aț ii dorii să se repete, in clipele acelea minunea lui Pvgmalion, sd vid pc tiranul mw desprmziridu-.se din carcerea de lut și așezindu-sc sfătos lingi mine, sO-mi povestească, in chipul ce! mai firesc ii primitiv din lume, cum ar tace el, lirantrl — uculplor f! geniu creator, in aceeași vreme. in aceeași Hirită, din opera minora tina maiori".*! In poezie, preocupările acestea creatoare sc izbeau dc dilicultăti si mai mari, pentru că sursa de inspirație, in majoritatea cazurilor, se limita la imitarea folclorului și mai rareori la folosirea unui lexic dialectal, după exemplul direct sau indirect luat din versurile poetului Victor Vlad Delamarlna. Acesta insă, deși mort prematur, înainte dc primul război mondial era un talent artistic deosebit de înzestrat, a cărui * valoare nu se reducea numai la pitoresc, ci pătrundea in fondul psihic profund omenesc al personajelor sale, ceea ce epigonii săi nu mai Izbuteau să realizeze. „Gasconismul” bănățeanului subliniat de filologul fosil Petrovici ți însușii apoi de G. Căllnescu, pentru a caracteriza nota specifică a structurii sufletești a românului volubil si vorbăreț din acest colț de țară, dispărea din cc in ce mai mult din versurile poeților bănățeni, a căror tradiție realistă se mai păstra intr-un mod exterior si destul de fad. în țot cazul, foarte puțin semnificativ. Viziunile naturiste, expresia unor instincte si emoții legate de pămint și peisaj, maniera folcloristică, nu puteau depăși — in cele mai fericite razuri - realismul și idilismul lui G. Coșbuc, eu toate că au existai tendințe de a surprinde mai adine lumea salului și peisajului bănățean, la poeți ca Mihai Novac, Constantin Miu-Lerca, Romul Fabian, Pavel Beliți și M Jebcleanu. Precursor al unui stil anumil in poezia bănățeană cultă, orăvițanul Mihai Novac, al cărui volum An din patru primăveri (Editura Pavel Suni, Buc.) apărea in 1932, împrumutase unele motive și expresii lirice aproape tuturor celorlalți contemporani bănățeni, deși robust sufletește și optimist, nu putea învinge nostalgia satului natal •j Rcviila Institutului Social B»nal-O»ț»n», VI (I9IN 37 Si .Fuiorul amintirii" clin copilărie. Totuși, cunoscind de tinăr .invilregita cale" a muncii din mine, cu .tdcerf de subpămint", poetul avea experiența aspră de viată care il Îndemna să mărturisească : .Cu fine, salahor, pe ude scări Cobor In guri de ocnă-ntunecatâ. Adincut să-l cunosc, nu depărtări, Să-mi scriu cu singe viata sbuciumată. Mă întristez cu-ngăibenit obraz De viata-n fabrici tinced picurată Prin sita zilei grele de necaz. Cu voi cu toii Îmbrățișez pămintut, Rumân ogor, cind Indurăm și azi, Si așteptăm deplin să fie cintul.. (Cu voi. cei multi...) Capabil să vibreze adeseori într-o expresie personală (azi puțin desuetă), Mihai Novac a renunțai probabil prea devreme la creația lirică, pentru care avea indubita- bilă vocație și ar fi ajuns, desigur, in curind să se elibereze de sub zodia semănătoris- rnului, căruia, așa, ii rămlnea incă tributar in poeziile cu Iernatica rurală. Constantin Miu-Lerca debutase cu un volum Biblice, lot în 1932, cu versuri in formă liberă, dar mult mai atașat sufletește universului etnografic, copleșit de senti- mentul dezrădăcinării si animat in mod vădit dc intenția de a valorifica, prin muzi- calitate și plasticitate, însușirile specifice ale spiritualității satului bănățean. Alegerea unor cuvinte cu frumoasă sonoritate din lexicul de circulație redusă a graiului bănățean și forța exprimării unui primitiv elan de viată nu puteau dispensa utilizarea ritmului și prozodiei clasice din poeziile de mai tlrziu, in care uneori sini introduse și versuri populare; .Juni ciopliți parcă-n gotuni, le te, fire de căpșuni, buie-n horă, măi — și huie 1 — Poalele fn volburi suie... Sus opincă, susf .Cine-n horă n-o striga, ardă-i dorul inima l‘ Sus opinca, sus l" Bucuria vieții și avinlul in muncă, mentalitatea și imaginația simplă a țăranului se oglindesc cu remarcabilă putere de sugestie in cele mai cizelate versuri ale poetului bănățean, dar specificul in artă, ca și in viată, nu-1 putem cuprinde numai prin manieră, convenționalitate și pitoresc. Romul Fabian, cintăret al pustei, nu imită folclorul, dar folosește regionalismele pentru a sugera sentimentele dc duioșie și umor firești oamenilor din popor, despre care scrie: .Trei cosași venite din zare, după lucru, după piirte și-au întins truda fn iarbă și-așleptind ziua dc miine au aprins foc lin să-și fiarbă — foamei mari care le strigă — brusturi verzi și-o mămăligă (Almă/enii) Limitele poeziei lui Romul Fabian se pot observa, nu numai in comentând etic al metaforelor și personificărilor sale, ci și in tablourile unor comportări exterioare ale oamenilor descriși dintr-o perspectivă strici subiectivă. Cei doi reprezentanti ai generației care a început să sc afirme in timpul celui de a] doilea război mondial, Pavel Bel iu și Alexandru Jebeleanu, avind o cultură poetică mai bogată, dădeau o adincime sau o dimensiune mai amplă universului rural pe care il evocau cu mijloace mereu noi. De altfel, tematica lor, extrem de variată, 38 nu urmărește propriu-zis problema specificului local, ci vraja poeziei intr-un anumit peisaj al naturii sau al sufletului omenesc. Pentru Pavel Bellu expansiunea personalității lirice ia numele unor locuri natale I (ca șl ale unor expresii folclorice) cîin nevoia de a decanta o stare sufletească mai direct personală : ,Nu ne va mal opri nimeni sd ne turnam viatul in mineci Sau sd alergăm, fn sandale de fum, peste șesul Întins. Stelele vor bolti peste nai albe duminici lax Semenicu-și va suna, pină departe. Ilucrul brumat al riului nins. (Versuri pentru mi ine) Aceeași tendință de a recurge la imaginile familiare ale salului natal Încălzește sensi- bilitatea lui Ai. Jcbeleanu, la care nu se mai poale vorbi de sentimentul dezrădă- cinării, ci mai de grabă de o mitologie a frumuseții nepieritoare, Încă nedesprinsă de viziunea satului natal: ■ „O sd te ascund cu miinile dăruite de tine. la sinul pămintului din grădină, N-am să-fi pun cruce la căpălli sau arbori pentru răcoare, Viaturile blinde ți ploile vreau să-fi mingile fruntea senină $i palmele tale deschise sd simtă razele calde de soare. Și vreau cind macii înfloresc luminos vara in grădină. Să-mi pară că buzele tale s-au desfăcut să-mi sărute părui iubit." (Mama) Mult mai legati de influenta folclorului, ca de o modalitate sigură de descoperire a vieții și sufletului bănățean, chiar dacă nu scriu mereu in maniera folcloristică, sint: Grigore Popiți și Grigore Bugarin, Cel dinții exaltă viata păstorească, iubirea femeii, bucuriile curate in mijlocul naturii transpuse in limbajul simplu al ciobanului | de pe Semenlc: „Flori din lună ți din stele Ți-am cuies in cununeie Și din codrul neumblat Taina dragostei le-am dat. (Cintecele iui) Preocupat să exprime legătura indisolubilă cu satul, Grigore Bugarin, care a scris și poezii in grai bănățean, continind pe Victor Vlad Delamarina, G, Girda, Petru Oancca ș.a. — a scris o Simfonie rustică in sonete, insă mai adeseori a preferat versuri asemănătoare liricii populare orale, căci mărturisea el: .Îmi Încălzesc amintirile tn vatra focului copilăriei mele * Să păzească urme/e făcute de opincile părinților (mi stau glodurile veghe Si pllng, proptindu-mi fruntea de loitra carului Atunci cind mă revăd venind din țarină Ghemuit tn țireqhe (Acord) Desigur, autenticitatea simtămintelor sau a reprezentărilor evocate din lumea dragă a amintirilor rurale nu sint nici odată rupte din zestrea lirică a personalității poetice, dar ele nu au valoare artistică in sine, neprelucrate, netransfigurate. Adincirea sentimentului de nostalgie după locurile copilăriei poate fi făcută de un poet, fără ca acesta să-și fi pus problema specificului regional. Mișcarea literară din Banat intre cele două războaie, neavind un spațiu mai intins decit provincia, in condițiile istorice cunoscute, a fost in mare măsură stimulată de problema cunoașterii sufletului colectiv și a valențelor lui estetice. Nu-i mai puțin adevărat că au existat (nriuriri reciproce fn căutarea filonului creator. 39 Poeții orientali n; lirica modernă, cum sini dintre coi aininlili mal sus, in special Pavel Heliu și Al. Jebeleanu, sau dintre ceilalți, nepomenit! incă, Ion Sloia Udrea si Dciian Grozdan nu au uitat nici ei farmecul subiectiv al locurilor natale. Decit ca, perspectiva moderna a lirismului, renunțind la caracterul retoric și declarat al cunoaș- lei ii, la anecdotic, la percepțiile comune sau repetate. pătrunde in particularitatea trăirii individuale și chiar singulare. intr-un mod neprogramat, Suspinind mereu după Birzava sa natală. Dorian Grozdan, de pildă, proiectează senzațiile evocate de amintire pe un plan mirific, ireal, esletlcețle valabil pentru orice localitate geografică 3 Eu om trecui cu fd/pde goale pe aici prin șerpii și ierburile inalie unde cerbii ling tona fi pling licuricii șr unde brotdeeii cer ploaie, t oltul frunte lor sd-f rrtouie Hu am 1 tecut pe aici cdlre Zenit, și nu nt-om oprit. (Popas) Mai interesant e laptul că postii țărani, turc au scris și publicat versuri in ziarele și revistele bănățene dinainte de Eliberare (vezi antologia: Gabrol Țepelca, Plugarii condeieri din Banat (Ed, Cercului Bănățenilor, Buc, HM3>. nici nu imitau folclorul și nici nu arătau vreun interes vădit de a ilustra o realitate specifică ținutului lor. Paul Tlrbătiu se adresează Plugarului ca unui sclav al gliei, supus și umilii uc cămătari și dc ciocoi și scrie că, in lupta milenară dintre sătul și flămlnd, cel ce vor dreptatea zilelor de mline vor fi lei. ton Frumosu salută soarele dimineții si afirmă că versul lui, in munca de pe ogor, il gem cind ară boii șl plugul, primăvara sau horllr irt lăută, iar pămlntul ii este trate pe cind sărăcia .trosnește-n fum de vreascuri ude". Notă dc continui a poeziei, specificul social sau moral dc creație al unei comu- nități poale contribui ia valorificarea potențialului spiritual numai prin asimilarea calita- tivă, atunci cind devine izvor de creație a unei personalități de talia lui Eminescu sau Erăncuși, deci tind reprezintă expresia deplin închegată in artă a unei culturi majore. Caracteristica folclorului bănățean, chiar dacă s-ar impune — după părerea lui Grigorc Ion (articolul Pe urinele .specrffcufui' bdndfennK in grai, in dans și in coloritul orna- menlicei — răminc infructuoasă in domeniul literar, cită vreme însăși individuali lalea dialectală a ('analului nu a dat naștere decit unui singur poet dialectal, pe Victor Vla.t Delamarina. In studiul său Românii bdndfenf din punctul de vedere al conserva- turismului dialectal și teritorial (Analele Academiei Române, Seria II, tom. NVHI, Iul B P. Hașdeu i se părea ciudat că, atit din punct de vedere al elementului lexic, rit și al celui fonetico-morfologic, .fruntașii literaturii române din Banat": lorgovid și Tlchindeal, fără a vorbi de scriitorii cei noi de acolo... n-au scris bdmjfcnește, ci in ilmba literată cea tipică, răspindită la toți românii prin cărțile bisericești" șl .Tot atit de puțin se |>oale culege din gramatica cea scrisă de bănățeanul Diaconovici I cga*. fără Îndoială, că există o explicație! Tot astfel nici structura psihologica <1 .gasconismului', deși existentă in literatura bănățeană, nu poate constitui un element țip creație specifică. 40 Balada vechilor curiizani Prin cimitirul vechilor curtizani mai treci cite-odată, agale, visind; un zlmbel, o lacrimă sau o floare-a-uitării mai lași să cadă ușoară pe cite-un mor mini. Schelete de visuri liane Întind sa-(i cuprindă unda făpturii din /bor, prin noaptea orbitelor s-aprind licurici, cenușa buzelor volburi vechi o-nfior. Un geamăt, o șoaptă, parca te cheamă, dar nimeni din tine nu-jr spune sâ-ntorni, licurici și volburi le treci, nevăzute, in candele stinse ulei nu mai torni, corul de umbre se rcsemnă-n oltul... Cint nou din afara se-niioară pe clape, grăbită-nUmă brațele spre drumul ivit ... Groparul observă . ►. și-ncepe sd sape .,, 41 I Reverie Imi călărește ochiul pe spinarea Atitor mii de ani pietrificați, Și care-n cartea vremii sini sculptali, Ca în pocalul buzelor, chemarea. Simt ochii befi, de stolul de imagini, Rămase-n visul nopților de Mai; Cit tot pămintul pare rupt din rai, Ca frumusețea (jindului, în pagini- Vreau să culeg cuprinsul într-o mină, — Ca vulturul, din înălțimi, pămintul — ; S-au cum cînlă-n glas de vers, cuvintul Ca fluierul in mijlocul de stînă. Aleargă-n ochii mei stol de imagini, Ca liniștea pe-ntinderi de paragini I... Vreau să le prind, să le sculptez, dar ele Se tot rotesc, topinduse-n inele. 42 SIMION DIMA LIRICA NOUÂ TIMIȘOREANĂ In fine, după o cam lungă așteptare in tipografie, avem pe masă antologia Lirica limfsoreant!. o carte dc 440 pagini insumind scrieri a nu mai puțin de 45 de poeți și cuprinzind versuri apărute in ultimii 25 dc ani. Se continuă astfel la o altă dimensiune, operațiunea de antologare a creației poetice, din care timișorenii și-an făcui mai de mult o preocupare, un mijloc de propulsare opiniei literare naționale, a unor valori statornicite pe pian local. Au rămas ca utile cărli dc- referință si ca expresia sintetică a unor momente literare revolute, antologiile apărute anterior și purtind semnătura lui Ion Stoia-Udrea, (II poeți bănățeni, 1942}, și Virgil Birou (Poezia nouă bănățeană. 1944); dar Lirica timiforeanii este prima culegere sinoptică realizată după Eliberare (și incă la asemenea dimensiuni cuprinzătoare) și pentru aceasta se cuvine să recunoaștem și să omagiem buna iniția- tivă a celor ce au editat culegerea. Comitetul pentru Cultură și Artă al județului Timiș și Asociația Scriitorilor din Timișoara, ca și munca dificilă, de migală, răspundere și informatic a îngrijitorului ediției, criticul Nicolae Țirioi, autor și al unui Cuvint Înainte. Oricum șl oricile observații se pol face (și se pol face multe, e adevărati, nu poți omite că e un succes însăți apariția convingătoare a acestei cărți masive, frumos tipărită (minus coperta), dedicată unei perioade in care viata literară timișo- reană S-a diversificat simțitor în ambianta stimulativă a epocii socialiste, pe coordo- natele unui umanism plenar, tinzind, în ciuda unor momente de eclipsă, către o largă și — literar — toi mai evoluată reprezentare a profunzimii de simțire a acestor tărlmuri, in care tradiția literară, deși n-a lipsit, n-a dat patrimoniului nostru național in uecul valori de intîla mărime. îngrijitorul culegerii mai are și meritul de a fi prezentat o dată cu portretul sumar al fiecărui poet un sintetic aparat critic cuprîn- ztnd bibliografia și principalele trimiteri la cronicile din ziare și reviste. Cartea este in primul rlnd mărturia obiectivă a extinderii poeziei ce sc scrie aici, și In care se intllnesc trei generalii constituite, urmate de una, cea mai tinără, plasătă la Addenda, care abia se caută, pregătindu-și instrumentele. Ion Stoia-Udrea, Franz Liebhard, Franyd Zoltan, Grigore Popiți, Karoly Endre, Constantin Miu-Lerca, Anișoara Ordeanu, Dorian Grozdan și George Drumur configurează Împreună grupul a cărui activitate creatoare se exprimă precumpănitor In perioada interbelică. Al. Jebe- leanu. Vladimir Ciocov, Pavel Bellu, Hans Ketircr, N. D. Pârvu, Petru Vinlilă. Ion Maxim, Anavi Adam, Petru Sfetca șl Trene Mokka dau măsura unei generatii de matu- ritate, al cărei debut se situează cu puțin înainte sau in anii imediat de după Eliberare și a cărei perioadă creatoare esle deci circumscrisă preponderent ori aproape în întregul el momentului antologat. In fine a treia secțiune, incepind cu Anghe! Dumbrăveanu, continuind cu Damian Ureche, Lucian Bureriu. Crisu Dascălu, llie Măduța, Jiva Popovici. George Suru, Viana $erban, Marcel Turcu, Luise Fabri, Traian Dorgoșan, Dușan Petrovlci, Nicolae Dolângă și Mandics Gydrgy, cuprinde poeții afirmati in ultimii zece- cincisprezece ani. Mărturisesc că in ultima secțiune, ti-am putut respecta Intodeauna estimările lui N. Țirol care, nbsolutlzind criteriul volumului editat, include pe unii din cei mai sus menționați la Addenda. Sint de acord că aici în cea mai tinără generație le șade bine lui Lucian Alexiu, Smaranda Băcanu, Ion Cădăreanu, Dragomir Magdin, Ana Maria Potoceanu. Ana Selena, Viana Șerbănescu, Aure) Turcuș, tineri aflati in faza cristalizărilor promițătoare. Am schitat mai sus o primă obiecție : aceea a criteriilor- Nu cred că volumul poate fi un argument totdeauna peremptoriu și fără replică. De aceea socot că locui iui Trai in Dorgoșan nu c printre student! și elevi, că el merită o mențiune fără rezerva pe undeva neincrezăloare din culegere, căci este un poet format ale cărui versuri au mai foM publicate In culegeri probante. (E suficient să amintesc aici modul substanțial in care el se prezintă in culegerea Casei de cultură a studenților). Debutul editorial am luat n-ar fi irebuit să constituie un factor de nalură sS zdruncine 43 criterii tic apreciere mai ferme. Cri argumentul volumului tipărit joacă feste Îngriji- torului o dovedește și faptul că in perioada de la predarea manuscrisului pini ir apariție cărții ți Gabrieki loan i-a apărut o carte, după cum Mandics poate reven- dica același argument, în schimb, criteriul e aplicai iubii ți oarecum sentimental altora : un sci iilor, altfel demn de stima noastră, un prozator consacrat ea N, Mărgeanu, are portret și o selecție consistentă, deși nu i-a apărui nici un volum de poezii. Hans Mokka e in aceeași situație, Nu aș vrea să fiu bănuit dc rigiditate; accept că un prozator poate fi si un poet de talent, deși cazul nu c de prea largă frecvență. Dar atunci ne lovim iarăși de o inconsecventă a autorului antologiei, care refuză acest drept șl criticilor. De ce, zic, arătindu-so generos cu prozatorii, (și surpriza oferită de ucisurile de tinerețe ale iui Peiru VinliJa este cu adevărat plăcută), n-ar fi inclus in volum și versurile unor critici ? Ar fi meritat, in acest caz. să-și revendice și acest drept Însuți îngrijitorul antologiei și alături de el. Andrei \. Lillln și Serban Foatlâ. Nu de alia dar era vorba de o prezență sinoptică, de Înfățișarea unor diverse moda- lități crcatoate. In categoria omisiunilor nu pot să amintesc aici regretabila absentă a lui Romul Fabian, poet al pustei bănățene care a scris suficient de mull in perioada ultimilor decenii pentru a fi meritat un locșor in sumar, absenta lui Petre Stoica, Ion Bănută, Dim Rochiei, Ion Cocora, iar de la Addenda absența măcar a citorva din Efigiile lui Eugen Apoca. Riscul antologării e incontestabil mare și nu cred că practic ar putea fi mullumilă toată lumea. Cusurgii se pol exersa in asemenea impre- jurări cu mult sirg, cu o apetență demnă de o altă cauză. Insă, cu aceste .acoperiri" luate nu pot totuși să nu adaug citeva minusuri existente in selecția operată dc X. Țirioi. Constantin Miu-Lerca, deși cantitativ i se oferă un spațiu destul de larg, c reprezentat de citeva versuri care cu excepția poate a lui Lenin. și Chipuri dtagi nu înfățișează decit cel mult tendința către o deschidere spre social a liricii sale, care nu e totuși atll de narativă și de copios descriptivă cum ne lașa să înțelegem antologia. Si din creația lui I. Stoia-Udrea s-au ales precumpănitor versuri de slabă rezistentă, declarative, deci: puțin caracteristice. Hans Kehrer e reprezentat și el prin versuri din anii '50. compuneri ilustrative, lipsite de virtuți lirice, iar Irene Mokka, autoare a unui volum premiat in 1009, (Alic Brunnen liegen oflert — Flnllnile răinin deschise), e prezentă prinlr-o traducere deficitară, inexpresivă. Dacă aici se mai poate invoca lipsa unor transpuneri românești de calitate, cum sint de pildă cefe prin care sint înfățișați cititorilor români Franz Liebhard, diva Popovici, Endre Karoly, ne putem aștepta ca și selecția din George Drumnr să ofere o fak-tă in care poetul a excelat aceea a poeziei patriotice. Nici Marcel Turca nu se află aici: sini incluse versuri palide care nu confirmă cu nimic aproape aprecierile din cuvintul înainte. Nu trebuie omis insă că Anghel Dumbrăvcanu, AL Jebelcanu, Pavel Belu, Vladlmir Ciocov, Gri- gorc Popiți, Damian Ureche, Lucian Burcriu, sint prezenti cu extrase carac- teristice și nu uit nici că pentru mine măcar,. Io1 ce sc publică din Dorian Groz- dan, Viana Serban și N. D. Părvu echivalează cu o adevărată re-descoperîre a acestor poeți. ele căror versuri exprimă in nuanțe specifice fiecăruia sensibilitatea ușor senti- mentală, de discreta vibrație lirică a bănățeanului. Si alunei ce r amine t I ară îndoială, o antologie propune. Cea de față ne propune să luăm in seamă o creație foarte diversă, in care poeții români, alături de altii, germani, maghiari, slrbi la tel de atașati de solul natal, in osmoza de simțire și de gindirc creatoare, Înfăptuită in acest fertil sfert de veac din urmă, exprimă cu un talent real și in forme ori structuri lirice aflate in evidentă ascensiune o sensibilitate al cărui timbru propriu consună tot mai convingător in corul liricii noastre naționale. E Imaginea discutabilă in detalii, din pricină că îngrijitorul ediției a aplicat prea apăsat unele criterii temalice in detrimentul celor valorice, mai convingătoare, dur totuși o imagine obiectivă (deși parțială), a unor succese literare certe care vor impune indiscutabil Timișoara in plan valoric in anii care vin. Către această raportare națio- nală a poeziei timișorene cartea îngrijită de Nicolac Țirioi e un argument (nu atit de complet și de convingător) cum l-am li așteptai, dar un argumi-nl de luat in seamă. 44 Cine Sd/ifa aceasfa rdmastf-nfrc no/ di ii Războiul dc-o sută de am am'mdoi s-o apucăm, amindoi să ne-mpungem in drep/u/ speranței — ( ndc se moare mai repede ? lata corabia ce ne știe secretul, iată Golful amintirilor de prisos cu malul împmzit de menhiri — la umbra lor din luptă abandonindu-ne, iâs:nd pe slmci aprins cile-un gind sa lumineze vapoarelor. Prea mult văzduh nădăjduiește-n păsări, prea multe aripi deiireaza-n vini și marea-i prea multă-ncep'rnd din brațele noastre — pe fier jnc/eflfdfC. C/ne-o s Bine-ai venit flacără ideală I Cărbunele meu impur te aștepta. Să ne ridicăm fruntea cu sfială șl să zicem; — Oră, fie voia ta ... chiar dacă apoi iarăși vom fi siliți de demonul din noi să rătăcim in căutarea unei frumuseți albastre, a unui ceas lirziu In care nu se va intimpla nimic sau halucinanti in căutarea acelui mistreț cu colți de argint ce ar putea să ne ducă in pragul de unde să contemplăm ceea ce este înainte de cele ce sînt: Străbătînd adincimile cutezător, gindul meu o ia Înaintea minunilor lumii. cu toate riscurile de care prințul din Levant a avut parte: Mai bine ia cornul și sună Intr-una Să suni pină mor către cerul senin... Atunci asfinți după creștete luna și cornul sună, Insă foarte puțin. t — Orizont 49 Cum era de așteptat de la o atit de copleșitoare forță poetică deși a realizat numeroase balade antologice, universul poetic esle mult mai cuprinzător, proiecllnd pe scară cosmică dragostea (Iubire, Soarele și scoica, Poem, Vita dc vie la paralela 80, Așteptare), sau ineercind surprinderea Inefabilului (Nocturnă, Amăgire, Visare, Jocul apei la răsăritul lunii, Singurătate, Sud, Insula pluiloare). Iubirea primește proporții geologice: La început a fost lărmul meu, țărmul tău iar intre noi IUBIREA, ca un ocean mort (,..) La Început a fost un singur cuvint Acum sute de cuvinte moarte se Însuflețesc, cind respirația ta ajunge pină la mine, stranie ca o adiere de vlnt. . dcsfășurlndu-sc ca după un ritual împrumutat de la elementele naturii: închide ochii. Toate se vor ivi ușor crescind din întuneric, distincte și curate, ca arborii de smoală din rădăcină lor (...) O, lasă-ți frumusețea să delireze iar, și crugurile lumii de-afară să te prindă. Simți î .Mobilele poarlă un flux incendiar, și prin pereți respiră furtunile de-afară, și aerul anunță surpări de terțiar. Deși pindită din umbră de tot ceea ce e trecător va rămine peste regrete și despărțiri ca o realitate fără de care universul Însuși nu poale exista. Si cu lot efortul depus pentru redimensionareu și răclădirea poetică a universului sub toate aspectele lui într-o desfășurare hieratică de idei cuprinse insă de beția formelor luxuriante, intr-o veșnică schimbare ciclică, adinclndu-se in voluptatea celor însuflețite, totuși umbra zădărniciei obligă la retragere (Orfica, Femeia din oglindă. Urma) dacă nu chiar la moarte: încet ne-ntoarcem fața spre nimeni. Ah ce mare-i absenta stlnd de pază ta graniță de vini! Trezit in gușă somnul redă privighetoarei neliniștea pierdută de arbori In pămint. Nu cunoaștem motivele pentru care poetul nu și-a păstrai unitatea primului său volum de poeme premia! in 1947 cu premiu) Lovinescu. Acolo insă vom găsi substanța prețioasă șl irepetabilă a poeziei sale cu tot sporul nu mai puțin prețios de mai tîrziu. Dar pentru modul in care și-a Înscris traiectoria in universul liricei românești contem- porane, ar fi necesar ca el să restituie cercetării concepția după care, la data aceea, și-a structurat volumul ca și modalitățile utilizate. Aceasta nu înseamnă o invitație dc-a se întoarce la baladă deși in direcția ei sini versurile cele mai reușite și afectiv mai apropiate. Doinaș este dublat și de un subtil exeget iar categoriile poeziei moderne inventariate pro domo sau nu sint mai numeroase, mai diversificate decit ar putea o conștiința ce stăruie încă la unitatea și echilibrul clasic să cuprindă. De aceea ei a renunțat In ultimul timp și la conslrîngerile formelor fixe și la rigorile limpezi ale versului clasic. Dar cu toate că se mișcă cu aceeași ușurință și-n aria versului liber totuși conceptualizarea exagerată și Înlăturarea metaforei este poate O pierdere, nu un cișlig. Livrescul nu poale concura vigoarea lirică originală clștigată prin contactul nemijlocit cu lucrurile. Acesta esle de altfel și motivul nemulțumirii noastre pentru felul in care și-a alcătuit volumul antologic și care — în această perspectivă — nu-1 reprezintă decil parțial. In fond poetul și-a mărturisit de mult, In Aniversare, intențiile: „Azi Împlinesc o mie de lucruri trecătoare, Privind amurgul sumbru cum scapără pe văi, abia acum mi-e ochiul in slare să măsoare sălbatica lui sferă cuprinsă de văpăi Mi-aduc mereu aminte cum din copilărie rivneam acelaș lucru-nercind să-l împlinesc intli In cercul mare și gol, cu reverie, apoi, cu su.erința-n hotarul lui firesc ; 50 iar no[ nu dorim altceva decit să fie consecvent i „Mereu senin și tinăr, intr-o singurâtaie a lucrurilor pline de flăcări. care mor in locui meu, fidele. — eu Împlinesc in leale tiparul frumuseții ți nemuririi lor. loanichie Ollcanu a fost cel mai reținut dintre cei trei poeți ai Cercului literar deși versurile sale stau pe aceeași treaptă cu „poezia inedită" pe care Ion Negoițescu Încerca prin 1943 s-o facă mai cunoscută. Aprecierile criticului sint valabile și azi potrivindu-se exact dezvoltării lor ulterioare. In cazul lui Radu Stanca vorbește de „wilde-ism și roman- tism" iar in a lui loanichie Olieanu de „lirism nervos de chinuită adolescență" și de „filozofia lui sceptică" (Vremea, nr. 7C6/I943) — deși poeții sc aflau doar le inceput de drum. iDin păcate volumul lui loanichie Olieanu purlind titlul Turnul n-a văzut 5ncă lumina tiparului, poeziile găsindu-se doar in revistele vremii (Revista Cercului literar, Vremea, Lumea, Preocupări universitare, Lupta Ardealului). Și el și-a exersat uneltele poetice In baladă. Comparația chiar bazată pe putinele versuri citate arată insă că cei trei s-au realizai in mod total diferit deși au cunoscut aceeași atmosferă, dezvoltin- du-se intr-un climat leoreiic similar, Pățania teologului, cu arborele. Balada soțului Înșelai, Balada înecaților, Balada sinucigașului, Balada insucceselor, arată distanțarea poetului de Intimplări și stări sufletești ca și cum ar fi vorba de ceva străin la care nu poli participa: „Așa. S-a făcut. Acum e bine. S-aprind o țigară de foi. Trupul ei fraged de doatonă-subțire Doarme somnul sălcii intre pernele moi sau aproape cinic; Să le sinucizi iarna e o idee bună numai să fie noapte pe lună. Totul e diferit: tonul, maniera, atitudinea, criteriile. Dacă Radu Stanca surprinde prin ostentație Si emfază, al doilea dimpotrivă, prin concentrare și adincire, gravitato și echilibru, la ultimul persiflarea, ironia, disprețul chiar dar și o undă de amărăciune cad asemenea unor umbre grele. Poetul pare nemulțumit nu numai de valorile statorni- cite pe care nu le recunoaște dar de Însăși desfășurarea existenței: „Au răsărit sori dar s-au trecut Sterpi in marele necunoscut, Acum piatra și negura se apropie-de piepturile voastre bune cel care nu crede in nici o minune. (Patru vlnluri) Anxietăți, îndoieli, peisaje fantastice, conținuturi stranii, procese falimentare, nesigu- ranța, destrămarea se vor inlilni nu intr-o atitudine ostentativ lucidă ci dureros reținută ; „Noi am fost cjndva oameni de treabă $i nu purtăm oasele pe sus foarte orbi și foarte fericiți, cu încetineală sau cu grabă. Si noi am iubit și am filozofat lingă lună bijblind după-o himeră sau stea; din gaioparea-i nebună $i noi am implorat timpul să stea Alteori așteptam moartea pe străzi, pe alei, dar cind șosea Ii făceam loc și ne dădeam ușor Ja p parte (nu ne temeam de moarle Ci de veșnicia ei). (Balada înecaților) f ' T(» si Examenul la rare poetul supune valorile ți sentimentele proprii este extrem de sever dar concluziile oricil ar fi de sceptice primesc coloratura lirică cc ni le apropie. Ne-am așteptat ca totuși ceva să rămină, (avem doar nevoie de permanente ți de cer- titudini), măcar dragostea care la Stanca e un reper iar la Doinaș se proiectează cosmic. Deși poetul consumă experiența in iVocfum) : .Disting prin teluri noaptea consumată Împreună in parcul înghelot ca un mormint stih lună, și-n halucinante amintiri retrăiește visul: ... La limpezirea ramurilor de tenebre ardeam cu parcul devorati dc febrei... totuși pune șl de-nsupra sentimentului același semn de întrebare, aceeași Îndoială și scepticismul de todeauna: „Iubito, aerele tale sportive șl lejere doini sub zăpadă un somn neguros dimpreună cu singele albastru, apos cete freamătă subțire prin artere Peste răsufletul șl emoțiile tale pășesc ca peste niște vreascuri uscate. Bocancii mei de 7 ocale nu cunosc nuanțe, grade și carate (Balada sinucigașului) Chiar atunci cind intervine o dramă ca in Balada solului inșelat, nu sc va opri nici la demonstratii, nici la procese de conștiință, nimic nu merită acest efori. Nepăsarea din totdeauna, zeflemeaua, ușoară, atitudinea lucid-distantă învăluie iubirea, moartea, viafa, peisajul. S-ar părea uneori că regăsirea va fi „in frunze și pămint' nostalgiile bucolice oferind prin contrast cu viata citadina un țărm decepționatului și scepticului. Dar și-n acest punct poetul ui se Înfățișează cu același zimbet amar, Deși dialectica sat* oraș este surprinsa in versuri de o intensitate și sfișierc rar intilnitc contradicțiile iși găsesc rezolvarea in același scepticism liric Antagonismul nu obligă opțiunea pentru o realitate sau alta. Ele afirmă și infirmă, in același timp adună și risipesc contopite în această dinamică sufletească exterioară in zimbelul șiret și sclipirea privirilor batjoco- ritoare, in cuvintul minimalizator șl vibrația demonică ce ampllficlnd cu bună știință gustă dinainte efectul dezumflării dezolante. Foarte rar poetul va depăși judecata severă, căutarea stearpă și efectele derutante ale unei singularități stranii. Doar /mn xublunat ii arată cealaltă fată și probabil perspectiva din care universul său poetic s-ar putea lărgi: „Primește salutul meu cor- dial / cavaler puber, supranormal, / cu trupul subțire și slinl / de aer și fraged pămint. /In adăștări, flacără trează/prin oglinzi viata trădează-/ pășește herald pur/ In acest precis contur/viu, in lințoliu de-azur / înnoptare brună,/imn straniu sub lună / in albastru și aerian veșmlut / ca iederea învăluită de vini. / Evoluează lenl/bralul trans- parent /rătăcitor stelar / întretăieri de jar ,1'ard mai frumos/in singele vijelios/ Albe vocale / pe grup, pe mîinile pale/mărturisesc/de ramurile care inmurugresc/ fulgeră- tor. /Lianele lunii dor." Poate modalitățile poeziei moderne le vom găsi mai accentuate, la acest singular poet pe care unii din cel de azi l-ar putea revendica drept precursor. Nu o mai puțin adevărat că la o lectură mai atentă și tonalitatea celorlalți doi ar putea fi depistată în exercițiul liric actual. Ceea ce înseamnă că poezia fiecărei generații conține în ea germenii liricii viitoare. VALENTIN TAȘCU Modul de a gîndi despre IOAN ALEXANDRU Poeții au cele mai multe neșanse dc a fi etichetat! prompt si definitiv dc către gustul public sau speculația critica. Li se acordă de ta primele „glasuri" o tichie cu mărgăritare, in dosul căreia se pretinde neapărat încorsetarea exclusivă a harului poetic. Cutare e reflexiv, cutare conceptualisl, filosofic, speculativ ș.a.m.d. Uimitor cit se încearcă din partea „degustătorilor" de poezie încadrarea uriașului orizont Liric lntr>o pătrățică de cer, apăsată, dacă se poate, In contururi imuabile. Orice Încercare de evadare a poetului din perimetrul numelui său este privită cu suspiciune și chiar cu ostilitate. Cazul lui loan Alexandru este tipic pentru această situație. Ultimul său volum. Vămile Pustiei a fost primit contradictoriu in critica literara. Recent, în Tribuna, nr. 21/1970, Nicolae Manolcscu recunoaște că „ultima căite a lui loan Alexandru, apărută anul trecut, a provocat surpriză și nedumerire" si se lasă antrenat in părerea că acest volum ar fi „îmbibat de motive livrești, dogmatic și impersonal (s.n.)“. IReținem deo- canidstă, In virtutea celor arătate mai sus, ultimul dintre atributele enumerate.) Presti- giosul critic bucureștean iși manifestă insă o parțială abținere față de acest punct de vedere. In schimb s-au ivit voci (șl ce mai voci!) întristătoare pentru fenomenul de proastă creștere literară, cure au tinut să nege necruțător pină si existenta poetică a lui loan Alexandru, Se „evidențiază" acel Costinel Costin care In Calendarul literar — 1970, editat de Asociația scriitorilor din Brașov, sc minte cumplit pe cei care au permis apa- riția Vămilor Pustiei. Inutil dc comentat. Vom încerca, in schimb, să dăm o explicație acestui fenomen, in limitele evoluției lirice a lui loan Alexandru. Debutul poetului s-a produs sub zodia strictă' a spontanului: confesiune nudă, gest necontrolat, verb brut. Cunoscuta strofă Beau lapte, emblemă a voltimulu Cum sd vd spun este ilustrativă: „Beau lapte din șișiar și mă cuprind fiori/Că prea-i bun laptele și proaspăt — cum să spun / Parcă beau soare amestecat cu nori,/ Sini zeul tinereții ce-n lapte mă răzbuni" Versul tul loan Alexandru impune o reconsiderare sensibilă a noțiunii dc spon- taneitate. De regulă, gestul spontan, marcă a firescului, frizează banalul. Poeții evită acest teren comun, afișind o mimică cenzurată sub titlul des invocatei „sincerități", La loan Alexandru avem de-a face încă cu momentul rarisim al spontaneității nebanale, perfect contopită cu vocația poetică pură: „Că-ngcnunchez frenetic în fața orișicui / Si-s pregătit de lertlă in fiecare clipă / Cd nu md tem de-acuma de spada nimănui t Si iiece idee de-a mea e cu aripă". (Autoportret). Această mișcare „frenetică" în care se infiltrează nerăbdarea ruperii unor ..decoruri" palide se continuă in Viața deo- camdală. Nu surprinde pe nimeni „zicerea" furibundă a poetului: „Apoi am spart cu pumnii decorul unui cor / și se născu pe lume Teribilul actor." (Teribilul actor) Spontanul se manifestă pină aici fizic, material, actionind asupra palpabilului, asupra, cum spune titlul, „vfe/fi deocamdată". Acceptarea unui astfel de sentiment s-a dovedit unanimă, alit din partea criticii, cit și din partea publicului. Bpontanismul, dacă putem spune astfel, iui loan Alexandru a influențat puternic o Întreagă generație poetică, gcnerind neoficialul curent al „teribilismului". S-a ivit Insă un impas. Sponta- nul își are limitele lui in aria posibilităților de expresie. Izvorul Iui fizic, individual, seacă in timp, Inevitabil, Resimțind net subțirimea curgerii poetice, loan Alexandru a evoluat spre un alt gen spontan, am spune, spre spontanul metafizic (in sensul antic al cuvlnlului) sau, mai precis, metaforic. fncepind cu Viața deocamdată poetul a păstrat elementele primare ale spunerii directe (cuvint și ton), dar a modificat perspectiva gesturilor. Acestea devin mai con- 53 torsionate și cu o ușoară tentă simbolizatorie; „In groapa aceea dc nord / unde ajungi frini de oboseală și plingutd trăiește casa noastră / împrcjmaită cu sînge. / In pum- pana ftnllnii tatăl meu răstignit. / pirghia subțire e mama țintirii / fnșuurbafd in brațele lui noduroase de lemn." (Coborlnd). Toi mai frecvent accentul pribo să se desfășoare cu Întregul ei potențial. bibliografie (selectivă): .Luceafărul", Sibiu, nr. 11—12, 1—15 iunie ItXS — număr comemorativ. Poezii Muntenești. întocmiri. Lugoj, 1902, editor V. Branișce. T. Maiorescu, Convorbiri literare, nr. 2/15.11. I8S8, reprodus in Critice,, 11. Epl. 1967. E Dăianu, Victor Vlad-Delamarina, in Tribuna din Sibiu, nr. I04/23.V. 1896. llarie Chendi — Zece ani de mișcare literară în Transilvania, .Familia", 1901, (apoi in volumul cu aceiași titlu). I D. Suciu — Literatura Mndtcana de la Început pirul la unire, (1582—1918), Timișoara, 1940. pp. 191—209. s — Orizont 81 CUM AM ORGANIZAT APARIȚIA REVISTEI „LUCEAFĂRUL" AUREL COSMA : Ideea înființării unei mari reviste dc culunu, literatură și arsă in Timișoara m-a preocupat încă din primii ani după Unire, cind scriam la ziarul .Banatul", apoi ia „Nădejdea-. Legăturile de prietenie și contactul de colaborare in presă cu Camil Pe- trescu in anii 1919—1921, pe vremea cind scotea la Timișoara revista „Limba română" și coiidianui „Tara", au constituit primul prilej de a discuta această problemă, fără a putea finaliza și realiza planul de înjghebare a unui cenaclu și de a publica o re- vistă literara, avind concursul condeielor loiale și a scriitorilor bănățeni dispersați la Cluj sau la București. Apoi in anul 1922, întorcindu-sc acasă din Cleveland scriito- rul și poetul loan Jivi-Biutațeanu (1U91—19GJ), care activase in literatura și presa ro- mâna din Statele Unite ale Americii, a căzut de acord cu mine și cu poetul Alexandru Popesiu-Negură de la Arad, ca să scoatem in Timișoara o revistă literară. Din frămîn- tărilc noastre s-a născut insa o revistă satirică numită „Urzica" pe care am redactat-o noi trei și a apărut săptăminal la Timișoara aproape tot anul 1922, in 18 pagini, jumă- tate din ele pline eu desene și caricaturi, Ne-am luat după revista „Scorpionul" din Lugoj, unde iși publica diversele caricaturi pictorul Virgil Simonescu și am scos și la noi o astfel de revistă umoristică. Usturătoarele cronici rimate le scria Al. Negură sub pseudonimul de „Mcfisto", iar caricaturile ni le făcea la început profesorul Dezi- deriu Sicnkovils, iar mai lirziu tînărul Traian Bona, pictorul talentat dc azi. Revista literară plănuita atunci am reușit s-o realizăm mult mai lirziu, Al, Negură sioțind la Arad „Hotarul", iar eu la Timișoara „Luceafărul". Ion Jivi-Bânățeanu, original din Chișoda Veche dc lingă Timișoara, nu s-a despărțit dc noi ți a colaborai la revistele noastre cu proză și poeza originale. făcusem încercări de a iniția o revistă literară ți cu ajutorul dramaturgului Alexandru Kirițescu, cind unchiul meu l-a adus din redacțiile capitalei ca să condică marele cotidian „Nădejdea", înființat la Timișoara in locul gazetei apărute anterior cu titlul de „Banatul". Scriitorul Al. Kirițescu n-a stat insă mult timp in postul de director ui ziarului „Nădejdea", la care lucram atunci ca redactor, și astfel s-au destrămat și planurile noastre. Revista literară nu s-a putui înfăptui, iar eu, trecînd la direcția ziarului, am ntrfbui siv tine r”o r^v^ei. Prezența ei a fosl tot timpul activă, cu proză, ver- suri articole și cronici. Cel dinții scriitor care s-a atașai de .Luceafărul' a fost Hnă- rul învățător Dorian Grpzdan, un viguros talent poetic, și un curajos condei, care mi-a devenit tel mai apropiat colaborator. A fost un fel de secretar de redacție, men- ținind și alimentînd contactul permanent, precum și legătura dintre revistă și scriitorii bănățeni destul de răzleți. In perioadele cînd eram plecat. Dorian Grozdan avea grijă de partea redacțională a „Luceafărului". Aici și-a publicat versurile și tot în biblio- teca editată de revistă i*au apărut cele două volume de poezii. Pe lingă el s-au mai grupat și alti tineri scriitori, printre care cei de la cenaclul „Altarul cărții". Redacția și-a format primele nuclee din tineretul literar de atunci, din: Dorian Grozdan, Gheorghe Atanasiu. Constantin Miu-Lerca, Grigore Popiți, Ion B, Murcșianu, Ștefan Gomboșiu. Grigore Bugarin. Mia Marian etc. listă care s-a completat apoi mereu de-a lungul lunilor de apariție. Colecția rcvls’ei „Luceafărul" grăiește de numărul mare de scriitori consacrați, din capitală și din restul țării care au colaborat în mod i-egulat: Cezar Pctrescu. Adrian Meniu. Victor Ef imiți. Ion Pillat, George Bacovia, Agalha GrigorcscU-BacOvia, Radu D, Rosetti, Alexandru lacobescu, D, Iov etc. Aș vrea să subliniez in mod deosebit contribuția prețioasă a pictorului Catul Bogdan. ca«e de la început era in echipa redacțională a revistei. Arta sa decorativă, sub influenta studiilor făcute la Paris, a găsit un apreciabil loc de afirmară pe coperta revistei și in paginile ei, Desenele de pe copertă, exprimate intr-un Stil modern de factură neo-bizantină, stilizate in toate amănuntele lor, au fost pentru „Luceafărul" nu numai opere de autentică artă, ci în specia) o valoroasă carte de vizită, ridicîndu-1 la nivelul inalt al revistelor similare din străinătate. In general, aproape toți artiștii plastici din Banat au fost prezenți cu creațiile lor in paginile revistei. „Luceafărul" a fost publicația tuturor oamenilor de cultură, de literatură șî de artă din Timișoara și din provincie. în primul număr nu s-a precizat niciun program. Dar s-a menționai pe ultima sa pagină: „Luceafărul, care apare astăzi, pe orizontul frontierei de vest, va fl o revistă literară și artistică, menită să ridice un zid de cul- lură românească dc-a lungul acestei granițe. Arhitectura spirituală a acestui zid va fi așezată pe fundamentul istoric al culturii bănățene și va fi construită de către scriitorii din Banat, cu ajutorul celor mal bune condeie din București și din toate re- giunilc țării". Prefața revistei era înfățișată prin romanul lui Mihai Eminescu. scris de Cezar Pelrescu și ilustrat de Catul Bogdan, atit pe copertă, cit și pe prima pagină. Ce putea justifica mai mult titlul de „Luceafărul" și eu putea arăta mai bine calea gindirii șl literal urii urmată de revistă, decît această prefață ? Ion Moldovcanu : „SBOR PESTE APE' Nu se poate ști tare ar fi fost evo- luția ulterioară a lui Ion Moldovcanu dis- părut la 26 de ani- Volumul editat cu grijă de către Dimilrie Danci u cuprinde in între- gime creația poetului din placheta amintită, riteva poezii publicate in revistele vremii și putinele inedite rămase de pe urma unei vieții mistuită in grabă. O poezie cursivă ce descinde din Blaga dar ți din poezia ar- deleană tradițională, cu unele accente per- sonale, cu limpeziri și cristalizări ce denotă un exercițiu poetic prelungit, anuntlnd un talent frlnt prea curind, înainte de-a se putea manifesta deplin. Și Ion Moldovcanu ca și majoritatea colegilor de generație menține tematica obișnuită in Transilvania, de la vechea aplecare spre trecutul istorie (poeziile Țară, Voievodul, Domnita) la figurile desprinse din folclor (Făl-Frumos, Ileana Cosinzeana) ca și substanța unei poezii de dragoste nu prea indepârtată de linia trasată de Înain- tași. Mijloacele poetice sint aproape co- mune acestei generatii care încearcă, une- ori reușind chiar, trecerea de la moștenirea lirică tradițională — căreia ii plătesc un substanțial tribut — la poezia modernă cul- tivată cu insistență (ără a «linge insă spec- taculosul. Am cita in această privință una din cele mai reușite poeme ale volumului in care căutările lui Ion Moldovcanu sini evidente t Mal port In mine numele ciudat Din negrăita-ntcmnițarc dusă. Mai bate ora gravă și nespusă Ca duhul unui clopot scufundat. Nu pot cărare să-mi întind de-aici Peste coclauri unde ard nămeți. M-adăp din pumni cu rouă $1 tristei! Și undeva mai port un cer cu bolti mai mici. Destinul s-a oprit, cărare-ntoarsă Dc pustnicia vintului amar, Zburdam prin holda vieții -minz fn jar Cind mi-am simțit cămașa albă arsă, Acuma stau pe țărmul ars sub lună De-același vînt îmbietor a moarte Cind inserarea cade -foaie-n carte Ascult cum clopotele apei sună. (Pe țărmul ars, p. 56] Pentru cunoașterea climatului poetic ardelean dintre cele două războaie, repu- blicarea poeziei lui Ion Moldovcanu era necesară. Ea arală căutările unei generații ce nu mai putea rămine la Coșbuc-Goga- losif dar in același timp nu putea stărui nici )□ umbra poeziei lui Blaga, prea deasă ca să permită o nouă dezvoltare. cărți reviste * Volumul se bucură pe lingă Biblio- grafia poeziilor și a scrierilor lui Ion Mol- doveanu alcătuită de către Dimilrie Danciu si de o substanțială introducere semnată dc V, Fanache. ION MAXI A ValeriU RapeanU : .INTERFERENȚE SPIRITUAIE' *) Poale nimic nu implică o mai auten- tică competentă, atit țn ordin intelectual cjt și In direcția unei sensibilități genera- toare de disponibilitate față de frumosul in plan estetic și ctie, ca șl încercarea de a contura spiritualitatea unui popor, alcătuirile cele mai puțin definibile, Însăși substanța universului de trăiri majore, ce mențin con- stanta de rezistentă prin veacuri- fnietfe- renfe spirituale este, In parte, o asemenea încercare de a surprinde in plan artistic, esențe ale unei originalități etnice, aprofun- dind atit substratul de idea ți e cil și cel dc simțire, care converg spre o conturare a unor componente ale configurației spi- ritvaie românești. Deși eseul, prin structura sa se elibe- rează de orice prizonierat, fiind larg des- chis interpretărilor, asociațiilor și disocia- țiilor insolite, prelindu-se mai mull ca ori- care gen la spectaculozitate, nu este preferat in această accepție de V. Rlpeanu, căci ,spirit liber, dar echilibrat, mai mult deductiv decit intuitiv, el practică eseul „calm*, dens. In care condeiul este condus fără excentricități, do o mină in dosul că- reia simțim o inteligență riguroasă. Enescn șl Brăncuși. două permanențe ce definesc spirilul românesc, sint dezvă- hiiți in perpetua lor actualitate, proiectîn- du-1 în spațiul fără Întindere al perspecti- vei, datorită acelor valențe elerne, care smulse din mitologia și istoria iwporultii sini transfigura te arlislic cu toată puterea *) Ed. Fm>mcs'ii, IWn. 86 gcnialilălii. Evidențierea semnificațiilor, nuanțate deseori cu rafinament, relevarea sensurilor și implicațiilor din structura im- palpabilă a artei de geniu, urmează unor ample aprecieiri pe marginea istoriei cul- turale din care se revendică cele două eon științe mistuite dc arderea pămlntului. V Ripeanu cultivă exactitatea faptica, care poate conduce la Înțelegerea climatului i*i care s-au afirmat persona’ltăti artistice de I talia iui Enescu și Brincuși, care repre zintă mari momente de răscruce in arta na- țională. Deși prezentați aparte, afinitățile dc ordin spiritual, echivalenta de virtuozitate și in principal, acea rezonantă impresio- nantă cu care vibrează autenticul spirit ro- mânesc toate pertinent subliniate, (ac ca Valeriu Ripeanu să-i conjuge intr-un proces unic de fuziune ru seva folclorică națională. Fin observator, iubitor a! experienței directe ni se prezintă și in postura unui remarcabil portretist, care deși sub impe- riul lenldliei formulărilor decisive, se fe- rește de etichetări și glosări arbitrare. Con- lurfndu-le profilul spiritual, Tudor Vianu, Pcrpessicius, Felix Aderca, Petru Comar- nescu, Zoe Dumilrescu-Bușulenga, Constan- tin Bobescu sint urmăriți cu insistentă pe coordonata etică caro le definește persona- litatea, atributele moraie fiind cele care conferă, in final, autentica valoare socială. Spirit sintetic, V, Ripeanu marchează coor- donatele care servesc drept cale de acces spre esența Intimă a acelui .dai", fixat la confluenta simțirii cu gindirea. Suita de cronici, abordlnd romanul, dramaturgia istoria literară, inchel* rețeaua interferențelor, care sintetizează tradiția și invocația, oferă o imagine fin nuanțată și in- teligent structurată a unor componente ale spiritualității românești. Sinteza asupra tea- trului francez, precum și cronicile avtnd in obiectiv pe Malraux, Camus sau lucrarea Dicelte FuUceiiella a lui Giovanni Tuccî, * suscită interesul, dur nu in economia volu- mului fn discuție, pe care il Încearcă ne- eficace, fisurlnd unitatea realizată prinir-un minuțios proces dc creație. Avind in vedere amplitudinea subiec- tului privii In totalitate, care prin natura sa preconiza dintru început nu minuția analizei, ci unitatea finală a unei sinteze, impunind necesar abordări variate, din co- relarea cărora urma să se nască viziunea de ansamblu, cit și faptul că eseului ii est' proprie mișcarea liberă pe diferite coordo- nate, vom considera că .deschiderea spre dimensiuni alit de diverse ale culturii", care intr-un fel 1 s-a reproșat Iul Valeriu Ri- peanu / Tribuna, 28 mai a.e. I, nu lucrează In detrimentul scopului vizat de autor. fiAMO.VA BOC A BORDEI Traian Reu : .FRICA DE SOMN" Traian Reu cultivă spontan o poezie a maximelor limpezimi, o poezie de largă res- pirație spațială in care recuzita clemente- lor naturiste deservește predilecția auto- tulul pentru marile spectacole cosmice. Diurnul este conceput ca o revărsare to- rențială a fluidilătilor solare pure și nealtc- rabilc: .Cercuri tăiate din alb se agită / înflorind văzduhul / Cind înfloresc merii. / E uneori alit de multă liniște,.. / Aud șoapta gresiei / Mlncată de soare, / Pașii răsuciți in timpane / Dureros de dulce / Diti iernile trecute in arlincuri. / Aud liniștea albului / Cu ochii legănati de ierburi / Cind greierii dorm in crucea amiezii. Inimile as- cunse in iubire. Lovesc in muchii imaculate /Stirnind simfoniile neîncepute / Si jocul subtil a! curcubeelor* (Alb). Evanescenta ingenuității cure dimen- sionează memoria afectivă a copilăriei, ger- minează fecund in sufle’ul poetului, de- clanșlnd fluxul jubilatiei adolescentine: .Copii furat din crlnguri luminate / De lingă caii rătăciți in memorie / Sînt clipe cind pting după stele apuse, 'După scorbu- rile mute de păsări fugite / Din pomii cu liniștea prinsă In crengi... / Iar noaptea in v Îs cind trec peste vaduri / Și-n coamele stin- se zburd singur neînvins. / în șaua tăcerii Cosinzene / Ca-n basmele triste cufetii ră- puși. ! Si cringurile-mi ard fulgerate in slnge” (Nostalgie). Fără a fi. In intenția ei, o replică dată unor conexiuni poetice am- bigue și incoerente, poezia lui Traian Reu potențează programatic o alură emoțională robustă, pe fundalul unei lumi pure și fas- • cinante prin vaporozitatea ei. Autentică invitație la derularea unor stări extatice, această poezie oficiază un cult al purității și luminozității cu adevărat demiurgice. Gesticulația adesea sacerdotală proclamă perenitatea izvoarelor solare, a universului edenic populat cu forme mirifice exultlnd de muzicalitate și mister .tnalt brațele sub virsta pămimului / Si ascult rum respiră tăcerile crude f In ochiul florilor din preajmă- / Simt ceva suind in chipul vin- lului, / Murmurată de fiorul clmpiilor sub lună. / Aud cînlul miezului de rouă fugit în soare / Cum tropotă primul răsuflet / Al buzelor arse de dorul sărutului" (Murmur), sau : ,Oh l lini$tele-n somn pustiitoare / Sa- ’iare-arzlnd sub cerul gol do nori / Trec nevăzule-n zile viitoare / Schițatc-n umbre vagi de pantofiori. f Si bat celest pupile nevăzute. / Cu diamante coapte-n slnge pur / Reînviind cărări argonaule / Si dimi- neți de roditor augur" (Liniște), 87 Desigur că o atare poezie, dală fiind uzitarea pină la epuizare a elementelor ex- clusiv naturiste, deslinează uneori emoția unui relativ confort, rarcfiindu-și substanța simbolică și abdicind in fata inevitabilelor locuri comune. E vorba insă de excepții care nu subminează impresia de ansamblu, favorabilă acestor poezii de o remarcabilă suplele metaforică și patetism senzorial. Si, pentru a încheia, nu putem decit să cităm un poem care ni se pare că susține și exem- plifică afirmația de mai sus: .Prea multe chemări / Spre oglinda timpanelor, / Răsu- cite in plrghia amurgurilor. / iscate de ne- unde / Aripi iluzorii 7 Orgolios țișnlle / Vor osia soarelui / Si măștile de spume / Vi- brate In genunchii meduzelor. / Vulpile pling in vii / După miezul de aur / Și rod vizuini / Sub Împotrivirea adlncului / Aș- hpllnd zadarnic sfirțilul / Înălțimilor. / Mai latră la rădăcini / Pe harpe de umbre / Că- țelul pămintului / Etern îndoliat / De calmul timpului. / Și citi nu mai latră f Și apoi sărută învinși / Fulgerul sevelor veșnice / Suite lucid spre lumină" (Rădăcini}. GEO GALETARU Ada Orleanu: .ATUNCI AU TRAS TOATE CLOPOTELE* Judecind după fastidiosa înșiruire de personaje din primele pagini, autoarea are ambiția de a crea un roman de largă res- pirație epică, cu o arhitectură precis inte- grată, care insă nu depășește pe alocuri cerul vetust al romanului de Început de se- col (meteahnă care ni se dezvăluia și in anteriorul volum de nuvele, Boarii, dar jus- tificată aici cel puțin In parte, de tentativa de a reconstitui o epocă istorică : Primul război mondial). Ada Orleanu este In pri- mul rind o povestitoare pe linia lui Duiliu Zamfirescu, Eusebiu Camilur și Aurel Mihale. Povestirea ei înaintează nudă, stu- foasă, cu solemnitate lentă perfect obiecti- vată, sau dimpotrivă cu dinamismul con- fruntărilor dramatice (și aici autoarea ne dă întreaga oi măsură). Războiul esle prezentat documentat (ni se citează chiar ordinele de zi ale generalului Eremia Gri- norescu) dar mai mult din punctul de vedere al unui martor ocular și nu al combatantu- lui (cum de altfel era și firesc), prin ur- mare povestit, (chiar și in rareie ocazii cind ni se descriu carnagli. participarea esențială fiind a celui care observă). Mar- torii sint mai multi — și aici autoarea În- cearcă o multiplicare a planurilor epice, cu întretăieri și reluări, amendlnd desfășu- rarea altminteri liniară a romanului — personaje aflate in genei I la periferia răz boiului (ofițeri in rezervă. fami iile lor) dar asupra cărora acesta artiunonză semnifica, tiv. Intre ele figura lui Anton State nu esle nouă : el reactualizează expresia intelectua- lului lucid, inadaptabil, din speța lui Ștefan Cheorghidiu sau Radu Comșa, dar fără agre- sivitatea acestora. In general răzvrătirea sa se mărginește la constatarea unei stări de fapt: .Respectăm ordinele, cind iniția- tiva personală ar mai salva ceva.* Expe- riența războiului înseamnă pentru el și celelalte personaje o solicitare extremă a tu- turor resurselor fizice și morale, confrunta- rea cu contingente ale realității care nu păreau posibile, o maturizare, un nou pro- fil moral. Este cazul fragilei și, la începu!, superficialei Casandra, urmărită pină la deliberarea bărbătească a gestului ei din capitolul XVII, dar mai cu seamă a loco- tenentului Naumescu care evoluează de la exaltare și exuberantă eroică la apatia descumpănitului de mai lirziu. Naumescu are o fire complicată, capricioasă, bine In- iuită dc prozatoare, care, împotriva sensi- bilității sale excesive, aproape feminine. în- cearcă să cucerească statutul bărbăției, la care aspiră de altfel și eroinele Adei Or- leanu (dc la Corbiceanca din Haitele, vi- iilă, lacomă, tenace, la autoritara Melania). Cesturile acestor personaje au prestanță, ele sc comit după un anumit ritual. Protago- niștii lor exaltă eroismul (chiar și atunci cind gloanțele intilnesc pieptul descoperit al unei armate prost echipate), sînt torturați de sentimentul datoriei neîmplinite, al inuti- lității, atunci cind, dlntr-un motiv sau altul, sint păstrați in marginea evenimentelor. Totuși exaltarea lor este atenuată curind de realismul, pe alocuri defetismul, prime- lor infr îngeri, lupta iși pierde nimbul ei romantic, patetismul chemării 1a biruință. Ada Orleanu scrie evident (după ce atitia altii au făcut-o Înaintea ei) despre deziluzia care a succedat războiul, .dis aliter visum*, despre îndoiala fată de soliditatea așezămin- telor și stărilor dc lucru dinainte. (Anton: .tn trupul meu s-a căscat o gură de abis pe care trebuie să o umplu ca să-mi revin.") In parte această deziluzie se Împletește cu nostalgia patriarhalului pierdut, a păcii rampestre In care gesturile domestice ur- mau nestingherite ritualul lor. Nu intimplă- tor Ada Orleanu insistă asupra figurii boie- rului afitrion, patriot care este Andrei Vulpe sau domnul Ch. Secțiunea prin socieiaie pe care o operează romanul se rezumă Ia ță- rănime, boierime șl intelectuali, înlr-o vi- ziune simpatetic nivelatoare, din ea lipsind in mod surprinzător problemele sociale, Romanul esle prea adesea cronică și reportaj, nercușind parcă să iasă din or- bita mimesisului- Evenimentele sint pre- 88 zentate expozitiv, Cu detașarea unor comu- nicate oficiale, descrierile sint prea adesea ilustrative, după tipicii! sein ană tor ist („în- tunericul sc așezase gros ca smoală']. Au- toarea caulă insistent decorul pitoresc, cu- vintui cu iz Loca! (cităm 1a intlmplare „natura șapicăia*, ..un ordin ierbosi totul", „căruța ollnd înainte', soldatii „prijunau veștile pe drum.'') care dau o savoare spe- cială povestirii dar uneori împotmolesc fraza In afectări și prețiozități inutile. Tot de decor line și introducerea unui umor grotesc unde clișeele se dezvăluie cu si mal multă ușurință („năvlețțul' care amintește de proza lui Delavranccd, sau istorisirile șugubățului Purceloiu, descins parcă din Sadoveanu.) Este păcat poate că prin abuz cartea, care altminteri se remarcă prin realismul el viguros, alunecă în zodia iutii decorat ivi sin vetust In paginile ei autentice, insă, impresionează vitalitatea și energia virilă a unui stil cu marc putere dc evocare. MAPCEf. CORN1$-FOP Ni Chite r Mlhuța: BU ETE PENTRU IMAGINAȚIE' A existat și in Banat în jurul anilor 19-11, o mișcare poetică non-conformi stă alo cărei trăsături se apropiau foarte mult de acelea ale poeziei create in acei ani de nn Geo Dumitretcu, Di mi trie Stelarii. Bon Gortaciu, Constantin Tonegaru, și alții. Co- rifeul .bănățean" al nonronformismului eTa -Hunei Petru Vinlilă care prefața de altfel prima plachetă a lui Nichifor Mlhuța. Poe- zia iui Nichîfor Mihuta se înscrie deci în coordonatele acelui non-conformism, in acea l oezie de șoc, menită să Irite prin afișarea unor reflexii burlești. Placheta debutează brusc cu; .Mihuța ilustre anonim, f Pri- mește condeieanțele mele, ! Pentru toate Nsrete sugrumate sub vin f Și pentru I riște- ‘ca proiectată-n tine / Ca-n două oglinzi paralele, f Vezi, întotdeauna ti-au plecai feteie-n uniformă și numerotate, / Pentru pudoarea învățată acasă șl-n ora de diri- gentie / Si pentru topografia buzelor eman- cipate ! 1n dragostea setoasă de diploma- lm“. Întreg alfabetul noncontormismului i ste prezent in poezia lui Nichîfor Mituita, pe urmele maeștrilor independent de ei. Poetul imaginează bahice muribunde si cî- leva poeme au drCpt croi circiumari și fe- mei fătate. Altă temă, caracterizantă pentru această poezie este aceea a faptului banal lianspus nud in care sint amestecați eroi, personalități și divinități: „Simți cit de adine / no dor toate femeile / adine și sin- cer că prăbușirile / Toate Statuile Suferă de amintiri / Numai toamna frumusețile brune sc deschid / No socotim viata după prăbușiri / Si Dumnezeu e necesar să se- mene cu Gide'. Declarativismul poeziei sate, noncon- formismut ei, muzicalitatea acestei poezii fac din Mihuta un poet interesant, demn de relevat pentru istoria literaturii din Banat, V. GANE4 MUHLIIER, ROBERT, Dichtung aus Oslerrcich — Prosa, Wien, 1969, 91 p. Volumul dublu, dedicat prozei din Austria, constituie cel de al doilea din an- toîngid austriacă, programată a avea 3+1 volume. Ca și volumul de dramaturgie, noul volum este precedai de un cuvint Intro- ductiv dc Prof. Dr. Hans Bruntnayr, iar studiul introductiv (pag. XV-lC) este dc Hoheri Mnhlhcr, la fel ca și anexa biobiblio- grafică (pag. 451—495 și pag. S50—944). iconografia este bogată, cuprinzind 27 por- ttete de autori, in prima parte, și 41 in partea a doua a volumului, Aparatul critic, la zi pină în 1967, cuprinde In plus față dc cel similar al altor lucrări evidența discuri- lor cu tacturi din opera autorilor sau efec- tuate de aceștia din operele alt ora. Toate textele reproduse în volum respectă „ne regularități te ortografice, gra- muiicale și de punctuație ale edițiilor prin- ceps sau ale edițiilor utilizate șl menționate in anexă, pentru a garanta autenticitatea operei pentru oamenii de știință, greșelile evidente și cele privitoare la toponimie si onomastică fiind corectate în note de sub- sol' (pag. XI). Fără a încerca vreo fundamentare teo- retică. R. Miihlher implicitează prin selecția efectuată că literatura austriacă ar cuprinde „spațiul istoric austriac' de la începuturile evului-mediu și pînă in prezent, fiind deci (bfetită ab ovo de cea germană, cxtinzîn- du-se și asupra scrisului minorității de limbă germană din Cehia etc. Este caracte- ristic de pildă că in antologie sini repre- rentați; Manes Sperbcr n, 1906, la Zabloiaw- Ualîtîa — care nu e identic cu Alfred Margul-Sperher [IB98—1967), reprezentant al scrisului dc limbă germană din țara noastră, și Jakov Lind n. 1927, la Vkma, trăit în Israel, R.F. a Germanici și Anglia, și care, după scrieri in limba ebraică și germană, s a dedicat literaturii engleze. Aș reaminti „Anthologic dor Osterrclchischon Literatur' (Antologia literaturii austriece, voi. I, Buc. 89 1965 și vot. II, But. 1968), volum dublu scos de colectivul Prof, Dr. Docent Jean Livescu, demonstrează ci despre o litera* tură austriacă, diferiti de cea germană, se poale vorbi de abia cu începere din sec, al 18-lea, cind se formează națiunea austriacă In foeul luptei contra Prusiei ți cind con- știința de sine, a specificului național aus- triac Începe să se reflecte in literatură. .Această problem atică este evocată cu mult lalent de Hans Weigel (n. 1909 Vicna) in eseul .Sprache als Schicksdl, vorlăufige Remerkungen ttber dăs Usterreichische in der Osterreichischen Litera tur' (1964 — Limba ea soartă — observatii preliminare despre, ceea ce este austriac In literatura austriacă), care încheie antologia lui R, Molii her și în care se anunță pe bună dreptate : „Litera- tura austriacă a fost și este In același timp mai mult și mai puțin ca un sector cu drep- turi egale al Jderaiurji fn limbo germand. Nu există o limbă austriacă, după cum nu există o limbă belgiană și mia elvețiană ; dar limba in care austriacul visează, gin- dește, vorbește ți scrie, este diferită In mod sensibil de oricare limbă germană din afara Austriei', Unul din marile avantaje ale acestei antologii esle că subsemnează noțiuni de proză și eseul ia fel ca și publicistica — cea de KarJ Kraus de pildă — studiul știin- țific de înaltă ținută stilistică, cum ar fi cel de Slgmund Freud, și epistola cu carac- ter semiprivat —: scrisorile lui Betly Paoli, De asemenea cele două diviziuni finale ale studiului introductiv, intitulate — ca și capitolele corespunzătoare din antologie — „Căile spre contemporaneitate" și „Con- temporaneiutea" (pag, LNXlX-lCf, consti- tuie o viziune de ansamblu asupra literaturii Austriei de după 1918, resp. de după 1945, de care nu se poate dispensa nici un cer- cetă tor al epocii. H. STANESCU I ES ETUDES CLASSÎQUES Revista de studii clasice din Namur, debutează pe anul 1970, cu un sumar, tare se extinde fructuos asupra unor aspecte variate, a căror abordare, oferă In ansam- blu, o imagine fin nuanțată a domeniului in studiu. De un deosebit interes, atit prin sub- slapla conținutului, cit și ca metodă de In- terpretare, este studiul ,Valute et limites de feefeefisme philosophique chei Heneque, prin care P. Grimal aduce o replică docu- mentată calificativului dc .stoicism eclec- tic', oferit filozofiei lui Seneta, de comun acord dc către filologi, eclectismul fiind, de allfel, eticheta cu care au fost discreditati toți filozofii de limbă latină. Retuzlnd ter- menul de eleleetism și propunindu-1 pe cel de .simbioză', autorul susține teza, potri- vit căreia, orice filozofic, in mod fatal, este o sinteză a cugetărilor anterioare, căci in gindire asistăm la o mixtură, creată de-a lungul secolelor, un .sincretism”, în care tezele nu se mai clasează in funcție de ori- ginea lor istorică, de autor, cl In raport cu semnificațiile, implicațiile dialectice și mo- rale. Exetnplificind elocvent, autorul in- cearcă să reabiliteze gîndirea lui Seneca, care, in mod eronat, a fost Înscrisă sub semnul unui eclectism superficial sau chiar al unei simple complicații, demonstrind falsitatea imaginii unui savant de bibliotecă șl inlocuind-o cu aceea a unui erudit filo- zof, autentic moștenitor al unei strălucitoare tradiții spirituale, subliniind în final ideea, că eclectismul este însăși condiția gindirii filozofice, in general, șl a filozofiei antice, în particular. Robert W. Lowc, sub titlul La derniere r anird de J'honimc, ia in studiu inscripțiile funerare — tiLuli sțpulchrțles — care ne oferă un document de o reală valoare, re- Ikcțille pe marginea mortil fiind edifica- toare asupra întregii gindiri antice. Anali* zînd gama epitafului, de la tel purtător a] emoțiilor, a unei largi sensibilități, pină la cel rezultat al unei fantezii lingvistice, de la inscripția naivă, pină ta adevărata epigramă, autorul investighează cu interes, un dome- niu latin mai puțin cercetat. Studiile despre Virgiliu, Apollinaire sau despre problema stilului pur, care com- pletează sumarul numărului In discuție, de, lin acele atribute valorice care impun au- (ontica ținută științifică a revistei, KAMONA BOCA BORDEI 90 ȘASE PROFILURI LIRICE tăieri pcefi In Bortite rtrbuluiui. timiiniM netului editorial menit să i destinele cir- cuitului liric mai general este o evidentă care se impune. Desigur eă o ierarhizare structurată ar li riscantă Și ar compromit r intenția nâaxiră We, departe dr- o fi n simpla xeterție expeditivă. Se vrea o in cita fie fa spectacolul Poeziei. Așadar......... z 1. Pentru Traian Dorgoșan, fl/rjra boemă este ^ine-nuo-non-ul Preriei sale. Dr^nrina direct din romantici (poetul arc chiar ți o wezi^ c» titlul „Romantism'), acest trubadur singuratic Iși trd- iește incandescența vizionară ia modul paroxistic, rxputtlnd Otice atracție n ateu mu tiatu! dc avan- gardă manufacturieră, Traian L>orgnțao opereazA cu rafinamentul unui adevărat bijutier converttndu- ți aventura lirică Ia o contopire voluptoasă eu ințăși substanța ideii poetice: ,,$i dura ți-nș atinge Ascunsului de jos/magnctic pol dc taină, cuvîntul prins In plasă^topindu-țl nepăsarea mincinoasă‘cu ochi de toareg ««rsățlosyji dnrA-n unap*ca albă (h s na1 r tindem dromderii sTngrlui Fn tundre. V dacă le-as aduce-n deșertul meu Izvor, Intr un tolal dcxgbftt. Izb4vitnr./șl dar# n-at fi. ioiisți, e.1 Itlarea mea n radarjși dar# te-aș ciinoșFe. și dacă -. - iar ... și iar .... (Cunoaștere) Fxaf tarea tensiunii dramatice. U" sesieabd p*tsi pentru retoric definesc ambiția acestui port de a -fi valorifica realele virtuți lirice de care dis- pune. T O fervoare metaforică angajată Intr u» ca- dru in care test ațin Intenției imagistice sr con* vertețte tntr-un dulce viciu. Mă dimensiunea lirică tn fur uf căreia gravitează finămt Vîegiltu Bradfn Senențin Unul alchimici In mflnîle r.drur’a lirismul Iți depdfeSir P'oprin și rânduită, devenind aur miracol format, este per- sisid ta lectura versurilor acestui rl^dr poet. £ i'orfca Intri d* o m^afară temperată uneori cu imperceptibile punctuații de coforafură reflexivă, de o viziune lirică echilibrată In care incursiunile •71 desfac pl^ p.-,- - ru untului incar. cat de sevă simbolică : „Frumoși barba ții trecură/ Arztnd încet In crengile aceMnr ropaci'Apni vcnlr.j •ipelc/Adunlnd noaptea tn pumni Hr rugăciune Cineva a higl IXUnd urm.» cnvtnlulul Pe buz.1 subțire de lat A . . “ fCtnter rfr «apt-'i $( dacă avangardismul isi proclamă u» in cepul dc cult Intr-un peisaj fn carp diversitatea stilurllof este o explicabilă reptila-<•. putem afirma rd WrgMu Bradin are. cel puțin deocamdată, șansa de a defrișa cu lucidă temeritate terenul atit de dificil al florei metaforice .- Găsești loc pentru umărul rănii/ Fn dimineeln pârului tnță Sc-ucovon1»* Frumos slînclle/Cînd treci rotind ti>ta Fn inimă' Pini auzi oamenii Hudajl t" bucurierCohnrind rn cercuri *'$i venitul amenințători Prstc pasul mctirFrumo^u1/$l intinzfnd mlinile/Pîni scăldau felele In călătoriile Inr Apoi sc opreau/FacInd 1