I ORIZONT REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMÂNIA CUPRINSUL VALENTIN TUDOR-. Floarea victoriei ................. .. .................. 3 DUȘ AN PETROVICI: Balada soldatului necunoscut ........................ 3 ION V£L/C/LVJ Războiul apelor .. •. -- ■■ ,........................... .. 4 ANGHEL DUoRAVEANU: Cruț; de toamnă. Mediu cu visle, la Ragusa, Lunga iarnă-a așteptării .. .. .. ................................ ... ,, „ 6 VIRGIL CARfANOPOL: Giuvaergiul, Toate .. . -............... .. ......... 8 LAURENȚIU CERNEȚ: Neprevăzutele întâmplări cu Semiramida, Corespondența mea cu Bea ................................................... ... ... 9 DIft RACH1CI: Zbor supersonic, Transparență. Întâmplător ........... .. 14 C. MIU-LERCA: Puii pâmîntului ...................................... .. |5 I. D. ȘUCIU și TIBERlU MOȚ; Eftimie Murgu ........................... .. 16 PAVEL BELLU; Fericita jale a Cumbriei .............. ................... .. OCTAWKNM&ETEAMurgu și contemporanii sâi ...................................X S. DzW trrxwindă . ............ .............................. 38 DUMITRE VORINDAN: Plantele cerului ......................-................38 RODICA BĂRBAT; Observații asupra metaforei simbolice in poezia lui Lucian Blaga 39 ION LOT RE AN U: Pasărea-pămint. Spectacol ...............................44 VIRGllJU HRADIN: Balada frunzelor. Strigăt de liniște ....................45 CORNEL UNGUREANU: 1. D. Teodor eseu și măștile balcanismului 46 / D. TEODORESCU: Pavelele bunelor intenții sau Cochetăria cu timpul ......49 POPOVICI: Cîntec, Inscripție. în românește de Damian Ureche ..............52 U4S/LL JJAAG4: Noapte, Clipă. Esenin .................................. . ■ 53 GEO GALETARU; Nuanțe elegiace ale lirismului în poezia lui Damian Ureche .. 55 MEZIN PETRU GIULVAZANU •. Poelul .................................... TWMjV UZ.4; Deruta .................................................. 54BLV OPflFzW; Poem ................................................. Orientări HERTHA PEREZ: Hdlderlin astăzi .. .. Din literatura universală GUILLAUME APOLUNAIRE: Și tu inimă .................................'• ■ EZRA POUND: Alba .................................. GIUSEPPE UNGARETTI: Plictiseală ................... IULIAN PRZYBOS: tn grădină ..................... ■■ -• -................ SALVATORE QUASIMODO: Și deodată e seară ................... ■ ....... GYORGY GYULA: Carnaval în toamnă, în românește de PETRE STOICA ROBERȚ PINGET: Grral-Pirot. în românește de D. ȚEPENEAG ................. Cronica literară T. L. BIRĂESCU : Liviu Rusa: „Estetica poeziei lirice" .............................’ 71 NICOLAE ȚIRIO!: Bucuria cuvintelor în arta lui Creangă ........................... •• 77 ALEXANDRU RUJA: Gabriela loan: „Versuri albe" ........................................ •• 81 Cronica dramatică N. D. PÂRVU: „Căsătorie prin concurs" de Carlo Goldoni ................................ 83 Blocnotes cinematografic SORIN TlTEL: Filme suedeze ........................................................ • • • 8a Cronica traducerilor ANDREI A. LII.L1N: J. Joyce, B. Russell și M. Webb in traducere românească .. ,. Ht Cărți — reviste % GEORGE DRUMUR: Virgil Cariano^d : „Cintece dc amurg" .. .. .. .. qj ALWCZ7. CORNIȘPOP. George Dumitrescu: „Călător fără vîivă" .. _ gj ION DANCEA: Sebastian Coslin: „Femios" ................................................. ‘ S/jWZOjV DANILA: Petre (iot: „Cer înfrunzit" ...........................................’ ’ â; D.IjMZĂA' VULPE: Ion ILiescu: „Corul de la Orăștie" .......................’ ’’ gj Miniaturi critice ION CRIȘAN: Cornel Veselău: ,,1’e sub deal, pe sub pădure" .. SERGIU DR/NCU: Interferențe .. ................................- ........... VALENTIN TUDOR * ------------------------------------------ Floarea victoriei In frumusețea ta coboară lumina. Urcă in soare simplitatea. Dragostea de viață se răspindește bogat Din strălucirea in care ai împodobit altădată Un mormint pc cimpul de luptă Al eroului căzut Cu ochii albastrul ui tău, Cu singele roșului tău. Cu dăruirea bobocului tău. Crești floare de mai Pe unde nostalgia-mi are cărare 1 Pe vint trimite sămința Di vatra întinsă a patriei mele Unde s-au stins flori zdrobite Apdrindu-i pămintul, cerul și apa. DUȘAN PETROV1CI V ' " —■ Balada soldatului necunoscut In cazemate de argint și de-cu-singe soldatul doarme in zale de gria e trupul ierbii acum, o pasăre-l plinge și-i drum de baladă numele său. Mamele rup pe scut fecioria zăpada tindră dă lumini pentru noapte in primăvara aceea s-a născut veșnicia pdmintului înflorit in crizanteme de șoapte. Ei au lovit întunericul — dușmanul de moarte și porumbei au semănat peste Univers așa au scris viitorimii o carte și Gloriei, iată — scrisu-i-au vers : „Noi trupul ierbii vă spunem cintarea celor ce-au dat pămintuluî sarea — soldați ne-am chemat pentru o vreme cu săbii creștină viitorului steme I" 3 RĂZBOIUL APELOR ION VELICAN Cea mai patetică cerneală ce a curs vreodată pe fața imaculată a hir- tiei, a întregit in cuvinte grele și apăsătoare, in tuna mai a acestui început de deceniu imaginea unui substantiv devenit brusc și cu forță de convin- gere adjectiv: CALAMITATE! Orașe calamitate de inundații, sate calami- tate, regiuni calamitate, obiective industriale calamitate. Cerul înnegurat, a deșertat, ca dintr-o Cutie a Pandorei, toate apele sale întinate, nemiloase, peste pămînturile Transilvaniei, ale Maramure- șului, ale Moldovei, apoi ale Dunării. Torentul nesfirșit, slobozit parcă de pretutindeni, a înecat izvoarele, a scos riurile din matca lor, pentru a le grăbi spre liniștea omului ciștigată prin muncă și răbdare. Sate, orașe înflo- ritoare, s-au cufundat la ceasuri de grea cumpănă în apele necuprinse de fantezia noastră și de baierele pămintuluî. Dar pentru cel ce s-a aflat departe de marea primejdie a apei, orice efort de a înțelege primejdia reală a acestei catastrofe e nul, căci, spun oamenii purtați in largul stihiilor oarbe, și confirm eu, cel rătăcit intr-o seară moho- rită in dunga unor ape revărsate peste un frumos oraș din nord, niciodată pămînturile noastre n-au cunoscut o asemenea durere curgătoare, o ase- menea pecingine tulbure, sfidind roadele muncii noastre. Aceste inundații au fost intr-adevăr dezastruoase: victime umane, zeci de mii de case dărimate, obiective industriale, șosele și căi ferate deterio- rate, recolte anulate, mii de animale înecate, la care putem adăuga primejdia iminentă a bolilor. Un bilanț nenorocit al acestui autentic război al apelor, care paralel cu ravagiile sate a declanșat o mobilizare fără seamăn a omului, pentru a salva ce era de salvat, pentru a-și apăra vatra. S-au supra- înălțat in citeva zile digurile nurilor pe mii de kilometri, In mare tăcere și intr-un suprem efort al muncitorilor și țăranilor, al militarilor forțelor noas- tre armate, al tuturor cetățenilor. întregul popor un singur om ! Conducătorii țării, tovarășul Nicolae Ceaușescu personal — acolo unde primejdia era mai mare, dind indicații prețioase, insuflind curaj și îmbăr- bătare. O întreagă națiune la luptă cu forțele scăpate din friu ale naturii. Eroismul — un fapt divers. Ostașii noștri în primul rind, fiecare un erou. Unii dintre ei au uitat de sine in încleștarea cu furia apelor, pentru a salva vieți omenești. Unii au fost inghițiți de valuri. Eternă recunoștință 1 Senti- mentul plenar al unui popor : SOLIDARITATEA I Filmul împăienjenit al apelor se derula în clipe tragice, către nord, către sud, către vest, iar luncile, mănoasele lunci spuneau povești incredi- bile, despre o mamă ce plutea pe Mureș cu pruncul in brațe, ca să nu-l piardă, despre trei oameni pe un acoperiș dus de ape, despre țipete in noapte, 4 despre cămăși albe fiuturind din mijlocul apelor, sub zborul îngrijorat al elicopterelor, despre mașini-amfibie, despre bărci, despre vii și morți. Somnul nostru murise. Oamenii, nebărbieriți și trudiți, apărau orașe și localități cu o dăruire fdrd seamăn. Radioul, presa televiziunea — piloni vii ai marilor bătălii. Ziariștii, reporterii, scriitorii — aripi îngrijorate ale tragicului spectacol. Apele transilvane, de nerecunoscut, au acoperit sate și nesfirșite în- tinderi de pămint fertil, au devastat așezări urbane foarte importante : Satu Mare, Dej, Tirgu Mureș, Alba lulia, Sighișoara, Mediaș, Lipova, Deva, iar la răsărit Prutul și Șiretul s-au năpustit spre Dunăre cu sălbăticie, inecind frumoasele lunci cintate de barzii cei mari ai Moldovei, apoi au urmat marile bătălii pentru apărarea Aradului, Galați ului, Brăilei. N-am crezut niciodată că dimensiunile puterii omenești nu cunosc mar- gini. Mă gindesc la milioanele de saci de pămint stivuiți de-a lungul digu- rilor într-un timp record, ta milioanele de metri cubi sdpați, la uriașele cantități de bunuri materiale dislocate din zonele periclitate și la multe altele. Au plecat apoi in mare grabă spre zonele sinistrate cara- vanele de camioane încărcate cu alimente și îmbrăcăminte pentru cei sinis- trafi, a luat ființă acel cont 2000, zis și cont al omeniei, s-a trecut la înlă- turarea efectelor inundațiilor, la diminuarea lor, pe măsură ce apele se retrăgeau rușinate, lăsind pămintul pingărit cu mii și duhoare. Cind, dacă nu acum, mina întinsă cu dărnicie a omului bun, n-a fost mai necesară, pentru a-și salva semenul, bunurile sale. Scriitorii sint alături de cei loviți de ape. Ei au depus importante sume de bani în contul celor sinistrați, donează procente însemnate din onorariile lor. scriu cu sim- țirea lor despre cea ce nu se poate uita. Omul bun in aceste clijie e alături de cei îndurerați, cu gindul și cu fapta, demn și senin. Gesturile omului bun sint atît de firești și simple, incit trec aproape neobservate. îmi vine să strig: „Oameni buni, omul bun e in voi!" Dar vorba aceea, prie- tenul la nevoie se cunoaște. De ta prietenii din străinătate am primit ajutoare substanțiale. Organizații comerciale, firme, persoane particulare au donat importante sume pentru ajutorarea sinistraților, pentru redresarea econo- miei noastre. Eforturile celor din uzine și de pe ogoare a crescut, pentru a șterge cit mai curind un doliu așezat peste matca cea veche a neliniștilor noastre. Tragediile, de astădată și ele un fapt divers, au atins sublimul: la Lipova o femeie bătrină plingea peste prispa casei: „De ce plingi mătușă ?“ am întrebat-o. „Păi uite și dumneata, mi-au murit florile" N-o pot uita pe această femeie f Casa ei, cu bunurile materiale terfelite de ape murdare, abia se mai proptea in coastele pămîntului și ea suferea pentru că i-au murit florile. E ceva greu de înțeles, dar dacă totuși înțeleg bine, e vorba despre permanența vieții, pe care omul o înfrumusețează cu poezia sufle- tului său. Iarba va răsări din nou verde ca la început in grădini care nu vor fi uitat ușor povara tinei și țipătul norilor, jie sub tălpile acestei păsări Phoe- nix, care e omul, optimist chiar și în cele mai tragice ore pe care le-a trăit vreodată. 5 ANGHELDUMBRÂVEANU Crug de toamnă Altă lumină emană gindul, pasărea Se uită cu neliniște pe cimpul uscat, fn mișcările mele e ceva de pustiu. Poate riul acesta in care locuiește un nor. Poate zăpezile sticlind /w munții de miine, Poate vintul venit prea devreme, vintul Care-mi desfrunzește anii mereu. Calc pe zilele uscate de ieri. Le aud Cum pleznesc sub pașii mei singuri Și eu mă duc mai departe, căutind Ceva ce nu înțeleg, poate neimplinirile mele, Poate vorbele care-nfloriră cindva In întunericul meu. Numai ele-mi râmaseră tn auzul gol, și-ini spun că timpul e hun De vreme ce pot să mai sper, de vreme Ce dezmințirile nu mă găsiră, de vreme Ce palmele mele știu să aștepte, iar gura E arsă dumnezeesc de-un sărut Spre care merg cu asfințitul care s-apropie. Mediu cu visle Dar cine-mi bate-n poarta de beznă de la nord Și cine sparge barca vuind de-un greu tumult ? Ame(itoare spații rotind, un cosmic cord AmpHjică-ndoiala, de mii de ori mai mult. Vin reci curenti de toamnă prin zilele de ieri. Pe drumul lung nu-i nimeni, balanțele se-nciinâ De ani in care limpid a cobori! tăceri Unde sperarăm tineri să recoltăm lumina. 6 Dar cineva aratei că semnele se schimba Și păsările negre se sting in amurgit, Cind aite înțelesuri se nasc și-o altei limbă Pentru aceste visle infipte-n infinit. * —------------------------------------------- La Ragusa l a Ragusa, marea nepăsătoare se legăna lingă țărm, ca o femeie Intr-un hamac. O, am spus, mare. Ca o sabie pulpele tale scinteie. Tlnt venit din țara mea să te-aud. Să văd cum cerul pe sini ți se datina, O, mare, bucurie albastră, femeie din sud, Ca al Ei ți-e /girul, răcoros și de platină. Iki uit absent printre portocali si măslini Cum vii din nesfirșit legănătoare Să pui liniște-n neliniștea mea, să alini Timpla lingă care visase Ea intr-o lungă chemare. l.a Ragusa, marea, ca o femeie Pe care-o caut și-acum, O, mare, am spus, trupul tău de lumină scinteie Asemeni celei ce-a pierit ca un fum. * ------------------------------------------- Lunga iarnă-a așteptării Pentru a nu spune lu vintidui Ceea ce ett am văzut Cu bazele crăpate de iama așteptării, Pentru a nu lăsa taina tu s-o cunoască Mingiierlfe lui haine, de călător învățat să-și pună gura ușoară Pe pulpele fetelor, vara, Pentru a-mi rămine numai mie supliciul Cel nesfirșit de dulce De-a binecuvinta cu palma mijlocul tău, răsfățat De o lumină blindd Și neștiut de nouă, Nu-ngădui decit florilor dare de seară, Nu-ngădui decit ierbii Să vină cu noi. 7 Și numai buzele mele crăpate De lunga iarnă-a așteptării, Și numai pal mele mele care te cintă, Și numai puterile mele care te cheamă învinse, Numai ele să-ți laude trupul subțire, Trupul cel mie lăsat să-l râscumpăr In fiece clipă din nou Cu viața mea și cu moartea. VIRGIL CARIANOPOL * -----------------------------------—-------- Giuvaergiul Giuvaergiu-a izbutit, in fine, In lucrul lui de aur și rubine. Brățara scumpă, sfintul giuvaer, E parcă ruptă dintr-un colț de cer. In noapte, stele-naltul i l-aprind, Luceferi blinzi se văd in ea sclipind Și astre chiar, din înălțimi de zori Se uită-n ea, venind din depărtări, A izbutit. Din nopți in nopți lucrind, Plecat adine pe pilă și pe gind, A scos afar', la lume, nemurirea. Dar el e trist. Privindu-și izbutirea, Se îndoiește că va mai putea Să facă alta mai de preț ca ea. * Toate Poamele putrezesc, timpul se face rece. Inima, gindul, vor mai mult soare. Orice faptă ce trece Se face uitare. Toate vorbele, toate lucrurile, Se prăfuiesc. Cu cit sint mai întrebuințate Nu mai strălucesc. Amintirile, dragostea, visele-albastre. Tot ce trăim. Toate bucuriile noastre, Noi le-nvechim ... 8 LAURENȚ1U CERNEȚ NEPREVĂZUTELE ÎNTÎMPLĂRI CU SEMIRAMIDA Eram acasă, în halat și-n papuci, și îmi sistematizam niște informații în legătura cu ciclul Saros*), cînd mă pomenesc cu un trimis de la palat, care îmi aducea o tăbliță de ceară, muiată dc caniculă și dc mîinile lui nu prea curate. îl poftesc înăuntru (întotdeauna m-am purtat frumos cu oamenii stăpînîrii, de la cel mai mare și pînă la cel mai mic), îi arăt un loc unde să se așeze și-l întreb de sănătate și de slujbă. El nu îndrăznea să caice pe covorașul de rogojină de la intrare, era un biet curier, fost soldat, ținut de milă în cadrul personalului dc serviciu al regelui Ninos, și repeta pros- tește : „Vin din însărcinarea Prea-Luminatei Semiramida și am acest mesaj pentru Dumneavoastră 1“ „Bine — zic eu enervat, presimțind ceva rău (de la regi n-am așteptat niciodată vești îmbucurătoare) — dă-1 încoace!" Iau tăblița, o citesc și cad pe ginduri. Să fiu sincer, duceam o viață retrasă în căsuța mea de pe marginea Eu- fratului, aveam ceva bani rămași de la tata, care fusese om de vază la curtea răposatului Sargon **, și-mi vedeam de treburile mele, de inven- țiile și descoperirile despre care o să povestesc cu alt prilej. Țineam prea mult la liniștea mea, de aceea nici nu mă căsătorisem, iar de politică nici că-mi păsa. Știam desigur că Semiramida era, cum s-ar spune, regina noastră : auzîsem, însă n-aș putea să-mi amintesc de la cine și în ce ocazie, că pe lîngă frumusețe ar mai avea și o inteligență neobișnuită și că, din punctul acesta de vedere, l-ar lăsa în urmă pe Ninos, dar că el nu pare să observe, și altele, fel de fel de mărunțișuri ce se scornesc pe seama oame- nilor cu funcții de răspundere. Unii o lăudau mai ales pentru înființarea Babilonului, alții, în cercuri restrînse, între prieteni de nădejde, o criticau, găsindu-i noduri în papură. Pe mine insă toate acestea nu mă priveau direct și deci nu le puneam la inimă. Scrisoarea Semiramidei, de ce să nu recunosc, m-a uimit. Nu-mi în- chipuiam că numele meu îi era cunoscut, ba incă și adresa. Dar iată ce-mi scrie ; „Stimate Domnule Sebastian Malac, Dacă aveți timp și nu vă sus- trag de la interesele și prețioasele Dumneavoastră îndeletniciri, Vă rog să-mi faceți o vizită într-una din zilele acestea, pentru o scurtă convorbire care, sper, nu Vă va plictisi. Cu aleasă considerație, Semiramida." Am dat un bacșiș curierului, pc care cl l-a refuzat cu părere de rău și l-am întrebat dacă aștepta răspuns. A zis că da, drept pentru care am compus următoarele: „Mult Stimată Regină, Am primit invitația Dumnea- voastră și mă simt onorat. Dacă nu voi fi inoportun, mă voi prezenta chiar mîine, la ora 16. Sărut mîinile! Al Dumneavoastră veșnic supus etc. etc." * Despre care omenirea a aliat abia dupâ patru secole M Nu cate vorba de Sargon I (2365—2314 Le.n > ți nld de Sargon al 11-lea (722-706 t.e.n.) 9 Pină seara, toată noaptea și a dona zi pînă la prînz, m-am ocupat cu strîngerea unor date cit mai complete despre Semiramida. Nu voiam să dau ochii cu ea, fără să știu niște lucruri esențiale și astfel să fac vreo gafa, Am muncit ca un salahor, ridicînd tonele de lut ale tăblițelor din tabloteca mea. am dat fuga pină la Nabu. un prieten neguțător, care știa toate can- canurile dc la palat, și in sfirșit mi-am zis că sint cit de cit informat. Nipal, omul de serviciu, mi-a adus citeva găleți cu apă proaspătă din fluviu, m-am spălat, am mîncat, mi-am pus hainele de gală și-am pornit-o spre palat. Doream să fiu punctual, deși nu aveam încredere in punctualitatea Semira- midei. Povestea cu „la ponctualite est la politesse des rois“ e numai o poveste, iar cînd e vorba și de o femeie — să nu mai vorbim ... Spre sur- prinderea mea, nici n-am apucat să iau mina de pe minerul care acționa clopotul-sonerie, că imediat s-a și deschis poarta și m-a întimpinat un fel de majordom. „Domnul Sebastian Malac?" „Da." „Poftiți 1 Luminăția-Sa vă așteaptă! Un moment, numai să vă fac bonul de intrare!" Scria destul de necitcț și-a fost nevoie să-1 corectez de vreo trei ori, dar în sfirșit a termi- nat și m-a dat în primire unor valeți-ostași, încruntați și înarmați pînă-n dinți. „Dacă aveți arme asupra Dumneavoastră, vă rog să le depuneți la garderobă!" N-aveam. Au luat-o înainte și eu după ei. Palatul nu era cine-știe-ce (il cunoșteam vag pc arhitect, mi-era prieten), o hudughie fără pic de gust, al cărei unic merit era masivitatea. Habar n-am de ce l-au lăudat atita urmașii. Probabil fiindcă nu l-au văzut și s-au luat numai după vorbele unora care n-aveau simț estetic și erau neavizați în probleme de arhitectură. In fine, recunosc totuși că pentru secolul al XI 1-lea înainte de era noastră, era c realizare mulțumitoare. în fața unei uși de lemn, cu două canaturi, sculptat într-un mizerabil baroc primitiv, cei doi gealați m-au lăsat unei secretare cc semăna cu o brutăreasa, care, după cc mi-a verificat biletul de intrare, m-a poftit într-un salon destul de agreabil. In sobă ardea focul — palatul avea igrasie —, pe jos erau covoare, perne; mirosea a tămîic și a cosmetice. Am rămas în picioare preț de cîteva minute, singur, uitîndu-mă la zugrăveala pereților niște „picturi1' infățișind tauri, lei, vînători, copaci, toate în cărămiziu și bej, fără perspectivă și fără umbre. Pictorul trebuie să fi fost adept al școlii orientale. Tocmai examinam tavanul foarte înalt, afumat, cind, abia per- ceptibil, un fîșîit de mătase naturală mi-a mîngîiat urechea. Am încreme- nit mut de emoție și de încîntarc. Toată rațiunea mea nu mai făcea două parale. Aveam in față o făptură ireal de frumoasă, îmbrăcată cu un șic și cu un rafinament parizian, cum să vă spun, era nici scundă — nici înaltă, suplă, brunetă, cu ochi verzi, buze senzuale, dantură perfectă, nas pro- porțional : purta sandale romane, o rochie dc casă bleu-ciel, decoltată, n-avea decît o mică broșa care imita o medalie cu chipul lui Ninos și surî- dea satisfăcută de impresia produsă asupra mea. I-am sărutat mina și ea mi-a făcut semn că pot să mă așez. „Domnule Malac, am auzit despre Dumneavoastră că sînteți un bărbat foarte talentat..." a început ea și glasul ei mi s-a părut dumnezeiesc. „Se exagerează, Vă rog să mă credeți... “ am murmurat cu modest, conștient că mint cu nerușinare. A zîmbit și m-a lăudat pină cînd m-am întrebat dacă nu cumva iși bate joc de mine. In cele din urmă mi-a mărturisit cu glas șoptit: „Oh, sint mulțumită doar cînd stau dc vorbă cu oameni inteligenți ... Im, de fapt, sini o regină tare nefericită." „Nu se poate !“ am protestat eu, de circumstanță. De fapt ar fi trebuit să-mi fie indiferent dacă Semiramida era sau nu era fericită, însă, ciudat, sim- 10 pe pielea-mi proprie starea ei de spirit și sufeream. „Ba da, ba da ! Sint înconjurată numai dc proști și nu reușesc să-mi desfășor planurile pc care le am. Aș vrea să fac ceva deosebit, nu intenționez să trec prin viață fără să las urme. Nu știu dc ce-ți spun Dumitale — a trecut ca la singular —, de ce îți povestec toate astea- Probabil pentru că, dc cum te-am văzut, am simțit că pot avea in Dumneata o încredere fără limite... Bei ceva ?“ A bătui din palme și o slujitoare a apărut de după draperia ce masca o ușă secretă. Am băut niște rachiu de coacăze și-am început să văd viața în roz. „Mi-ești simpatic — a declarat regina, uitîndu-se în ochii mei, și a continuat: Parcă mi-ai fi un prieten vechi... Vezi, eu am avut o viață foarte agitată. Mama mea, zeița Derketo, a iubit un muritor de rînd, care a fost tatăl meu, dar, în ultimă instanță, din conformism, m-a aban- donat în pustiu. La început m-au hrănit niște porumbei, apoi m-au găsit niște păstori și m-au crescut. Astea toate m-au făcui să am o uluitoare experiență de viață. Mi-au ascuțit mintea. Trăirile mele însă nimeni nu le va ști. Vor scrie mulți despre mine, un Cnăbillon, un Voltaire, dar nimeni nu va bănui tragedia existenței mele. Sînt nefericită fiindcă n-am iubit’’* „Dar Ninos ?" — am sărit eu, sperînd instantaneu că nu va lua în seamă neglijarea etichetei, „Ninos ? Ninos e doar iin biet rege mărginit. Eu visez o iubire capitală 1... Nu mai bei ? Am senzația că te temi de mine ... Uite, mă plimb pc terasele palatului : lut in toate părțile ! Lut! Și eu, care iubesc atîta natura, florile, copacii! li spun lui Ninos și el mă îndeamnă să mă duc pc marginea Eufratului. Dar de ce să mă duc pînă acolo? De ce să nu ... Astfel mi-a venit ideea 1 Și pentru asta te-am chemat. Poți să-mi aduci florile și copacii pe terasa palatului ? Vreau să mă plimb printre arborii plantați sus, la înălțime și să exclam, cum mai tîrziu o va face llorațiu : Exegi monumentum aere perennius..." „O, Regină — am zis eu, înccrcînd să judec limpede —, niște grădini suspendate se pot face, însă nu vor dura veșnic. Cărămida nu rezistă prea mult intemperiilor." Semiramida a golit pc nerăsuflate o cană de rachiu și a oftat: „îmi place că ești lucid. Vreau totuși să am grădinile. Te deranjează dacă vei locui aici, în palat ? Doresc să-mi fii aproape, să putem discuta. Uneori îmi vin idei și noaptea. Dc acord ?’ Puteam să refuz ? Am acceptat și așa a început povestea. Năvălea pc neașteptate în apartamentul ce-mi fusese pus la dispoziție și mă reținea de la lucru. E drept că vizitele ci îmi produceau o ineîntare de nedescris. îmi zicea pe nume, beam amîndoi rachiu de coacăze și îmi vorbea de grădinile ei. Tu fiecare zi găsea ceva dc schimbat și planurile se transformau mereu. Ne împrietenisem și eu, să spun drept, eram îndrăgostit ca un nebun. într-o seară m-a întrebat: „Sebastian, tu nu-ți dai seama că te iubesc?" „O, Semiramida ! — am exclamat cu cuprins de exaltare. Și cu te iubesc, măcar că nu este just. Eu fac parte din altă lume !“ Dar ea nu m-a lăsat să continui și a căzut în brațele mele, beata de fericire. Despre cc a urmat, istoria nu spune nici un cuvînt. Nimeni n-a îndrăz- nit să consemneze povestea noastră de iubire, l-am ridicat grădinile și ea a exultat de bucurie. Trăim niște clipe înălțătoare. Păcat că eram preo- cupat de mijloacele de irigare a florilor și copacilor. Apa era suită cu găle- țile, lucru incomod, neeconomicos și primitiv. M-am retras la țară cu scopul dc a gindi în liniște 1a un mod mecanic dc a transporta apa pc terase. Scmiramidei i-am scris pe larg: „Iubito, Jl doresc să inventez prima pompă din istoria tehnicii, Dă-mi un răgaz." Ea mă chema mereu, îmi trimitea tablogramc înfocate : „Hai, vino, vino, iubite, vino..." Etc. într-o zi, un trimis confidențial m-a anunțat că Semiramida nu mai putea suporta despărțirea și că a hotărît să legalizeze întrucîtva legătura noastră; drept pentru care a pus la cale asasinarea lui Ninos, eu urmînd să devin rege... Era prea de tot! Niciodată n-a păstrat măsura! Eu, și rege! Păi unde ar fi rămas convingerile mele nemărturisite ? Conștiința mea nu mi-ar fi permis să fiu rege. Și-n afară de asta (Est modus in rebus 1), eu detestam crima. Brusc, iubirea mea față de Semiramida s-a transformat într-un profund dispreț și-n oroare. N-am mai iubit-o. De aceea, în mare taină, am fugit spre ținuturile de pe țărmul Mediteranei. De atunci n-am mai văzut-o și, încet — încet, am uitat-o. Am păstrat pentru orice even- tualitate, gîndindu-mă că le voi putea valorifica într-un fel sau altul, pla- nurile originale ale grădinilor suspendate. Le țin la dispoziția celor inte- resați, zilnic, între orele 16 și 18. CORESPONDENTA MEA CU BEA în clipele dc răgaz, răsfoiesc filele îngălbenite ale scrisorilor ei și mă cuprinde o nostalgie de nedescris. Și atunci suspin, parafrazîndu-1 pe D ...; lo ho perduto la mia Beatrice E le parole ch*uom di lei pud dire Hanno vertu di far piangere altrui... *) Recitesc, de pildă, un bilet pc care mi La trimis prin 1282, dacă țin bine minte, fiindcă nu c datat. „Mio caro, n-ai de ce să fii gelos. Ți-am mai spus că D mă lasă pur și simplu indiferentă. E groaznic de urît și plicticos. Are mîinile reci. Mi-a spus că are de gînd să scrie un mare poem, după modelul unui musulman (Pedepscască-i Madona pe păgînil), despre care ar fi auzit de la signor B. L. **), dascălul acela cu care mi-a împuiat capul. Numai un astfel de gînd și, îți închipui, și e de ajuns să mă enerveze. Nu știe altceva să vorbească, n-am auzit de la el nici măcar un compliment. Mama a-ntrebat de tine. Cînd ne vizitezi? Pa! Bea? l-am răspuns (repro- duc din memorie, deoarece n-am păstrat ciorna); „Scumpa mea, Nu sînt • „Am peirdut-o pe Beatrice * mea SI cuvintele ce se pot spune despre ea Am calitatea dc a face pe oricine ai pifnea’. . • • Brunetto L . acela care prin 1240 a scris „Cartea comorilor" o culegere dc nalvititl dc ne. crezut; pentru consultare, recomand ediția francezi, apirută tn 1474 la Trcdlsto, sub tllul „LI livres dou Tresor". 12 gelos, nici n-aș avea de ce. Puștiul ăsta nu merită atenția mea. Imî face impresia și sînt sigur că deja c un ratai (dacă a avut vreodată ce rata I). Este un lip suspect. Pot să jur că sc va lăuda miine-poimîine cu niște po- vești inventate, care n-ar fi imposibil să te compromită. Ai grijă cum te porți cu el. Fii rezervată și rezervă-te amorului meu demn de secolul nostru. Vin mîine. Te sărut, al tău, Sebastiano." A fost o iubire splendidă și numai acest D ... a întunecat-o din cînd în cînd cu prezența lui nvdorită. Dacă o lăsa în pace pe Bea, eu n-aș fi avut nimic cu el. De fapt nici acum nu-i port ranchiună. Nu mă interesează dac-a fost ceva de capul lui, dar ca om — s-avem iertare 1 Mințea de-ngheța apele 1 Numai un citat să dau. Zice el că Bea i-a apărut drept o „glorioasă donna della mia mente". Bea — doamnă a minții lui 1 Cu alte cuvinte, poți să interpretezi cum vrei: ori că ea nici n-a existat și că e un produs al fanteziei lui, ori că a existat, însă nu i-a încălzit decît mintea ! Nu așa se exprimă un îndrăgostit. Deci n-a iubit-o. Atunci de ce n-a lăsat-o în pace și s-a apucat s-o încondeîeze (frumos, e drept, dar neadevărat!)? S-ar mai putea deduce că Bea era o fată inteligentă care stimula gîndirea creatoare a bărbaților. In realitate, Bea era o ființă senzuală, nu prea deșteaptă, fru- moasă foc (Ah, ochii ei verzi!) și cu sex-apcal. Iau la întîmplare o scri- soare : „Carissimo Sebastiano, Te iubesc într-atît, incit îmi vine să mă sinucid. Temperamentul meu nu rezistă la atîta așteptare. Bea." Cred că rîndurile acestea sînt concludente. De fapt, iubirea noastră s-a destrămat dîn pricina lui D... El nici n-avea intenții serioase. Era doar un puști. Și era călugăr. (Nu, ceva mai tîrziu a intrat în ordinul franciscanilor, însă nu asta contează !) Și ca do- vadă că nu era un om demn de încredere, s-a și însurat cu nepoata lui signor C. D. *). Atît de mult a iubii-o pe Bea, de parcă nici n-ar fi existat! Nu-i de mirare că niște prieteni de-ai lui, ca T. și D., recurg la tot felul dc argumente pentru a ne convinge că Bea a existat! Deci, din afirmațiile lui D... n-ar reieși prea clar acest lucru. Ba mai mult, un oarecare S. zicea că D... ar fi creat-o pe Bea drept simbol al unui papă ideal. Născociri... Eu simt și acum mîngîierile ei fierbinți. Și totul numai din cauza domnului D ... care a spus că „fu da molti chiamata Beatrîce, li quali non sapeano che si chiamare". Adică: „Fu numită Bcatrice de mulți care nu știau s-o cheme decît așa." Sfîntă naivitate ! Firește, nu avea alt nume, și părinții, și cunoscuții o strigau Beatrice. Nu văd ce rost au atîtea discuții. In ultima scrisoare mi se plîngea : „Dragul meu, Soarta crudă n-a vrui să fim fericiți. Regret din tot sufletul. Florența e în floare și eu mă ofilesc. Aș dori să te văd trecînd pe la fereastra mea, dar nu ți-o cer. Nu m-ai recu- noaște. Și dacă ai mei te-ar zări, te-ar ucide. Ah, D ..., D ..., de ce le-ai băgat în cap că scumpul meu Sebastiano e un om fără viitor ? Adio! A ta, pentru totdeauna, Beatr..." După cum sc observă, n-a mai avut putere să scrie și restul; „ ,.. ice.“ Intr-adevăr, D... m-a bîrfit cît a putut, împreună cu prietenul lui, C. cînd am scris Marea Comedie (pe care și acum o am în manuscris), D... mi-a furat jumătate din titlu și mi-a făcut o atmosferă insuportabilă, îneît n-am reușit să-mi public opera. După ce că era urît, s-a dovedit și individios. In ceea ce-o privește pe Bea, mă mîngîi cu gîndul că nu m-a iubit decît pe mine. Lucru care înseamnă destul de mult, dacă stau să mă gîndesc. • CjtIo D, 13 . D1M. RACHICI Zbor supersonic Aer electrocutat înaintea mea pentru ca după mine să tacă. Acoperișuri rămin in picioare și geamuri și vise. Deasupra norilor deasupra ctitor existente, lunec ind pe tăcere. *----------------------------------------- Transparență Dimineața vine in cir ful șoaptelor noastre. Ce sa faci cu argumentele ? Poți luneca pe-tm cuvint ca pe-o coajă de fie pene, poți sd-ți fringi aurora din partea stingă. Mai tăcuți c-o iubire, mai bogați, c-o lumină a nopții — așa stăm ; și-i incă devreme. fntîmplător Pe o lacrimă rostogolită solemn l>e obrajii Nimicului, fntimplălor, pe locul acesta (uscat 14 cind nu plouă prea tare și nu se revarsă Pudul sau Dîmbovița). Pe una din cele șase iluzii numite continente. C. MIU-LERCA Puii pămîntului Din surupine oloage, pirtoage, și pină in coame eu cerul vecine, — sub (elini virgine — și-n lanuri, sub brazde mușcate de plug, rădăcinile,-n scutece verzi înfășate, sug, se rdsfa(ă, dau in mustață. Deasupra, copacii-s ca cerbii-n hirfoană. Cu crenglle-n creștet, coroană, se-nattd spre rodnica lumii lumină, spre calda-i privire senină, spre ispititorul mai sus, mai departe — luptă pe viață și moarte. Staminele cheamă la praznic albinele. Din floare in floare, polenul învață să zboare. Și geometria iși joacă din nou simetria, in frunze,-n petale, in fagurii prismelor exagonale — și-n sferele diamantine de rouă. Și-n puii pămintutui, visuri in ouă. Rotunda-m plinire, fierbinte și nouă, bate cu ciocul fa porțile încă închise. Și-n lapte-nflorise sorocul: se naște și crește copita și gheara, mioara și fiara. Puii pămîntului, Hoții vieții cu toții, — un roi fără margini și neliniștit, ca-n flacără focul, un roi căutindu-și bezmetic, grăbit, in poala destinului tocul. 15 '•D SUCIU EFTIMIE și TI BERI U MOȚ MURGU 1805 —1870 La 12 mai 1970 se împlinesc o sută de ani de cînd Eftimie Murgu, singur și aproape uitat închidea cehii pentru veșnicie la Buda. Din cauza prigoanelor Suferite, contemporanii nu au dat importanța cuvenită tragicului desnodămint dar iată că acum U.N.E.S.C.O. a hotărit să comemoreze această dată, cinstind în acest tel memoria unuia dintre marii lup- tători revoluționari-democrați ai trecutului nostru, care și-a închinat toată viața unui inait s-op umanistic și patriotic, suferind persecuții, umiliri și, pină la urmă, sacrificîn- du-și și viața pentru convingerile lui progresiste. Două sînt caracteristicile care au im- primat personalitatea lui .Murgu în istoria poporului român: lupta pe cale revoluționară pentru înlăturarea stărilor feudale de la noi și tendința de realizare a unității statale consecință a obirșiei și limbii comune a românilor din cele trei principate. Opera lui a fost redată recent culturii române și in paginile acestei reviste s-au analizat ideile conducătoare ale vieții lui. așa incit în cele ce urinează ne vom limita a [ace cunoscute noi documente care lărgesc și întregesc activitatea revoluționară desfă- șurată de el înainte de anul 1848. De asemeni, vom căuta să lămurim un aspect netratat de acei ce s-au ocupat de viața lui, acela al amintirii faptelor și acțiunii lui Murgu, in rîndul poporului român din Banat. Pînă acum se cunoștea faptul că Murgu după ce s-a stabilit ca avocat în Banat a început o vastă acțiune antifeudală. Dar iată că noi documente vin să ne întregească activitatea desfășurată de el înainte de arestarea din 1845. Două rapoarte adresate de poliția din Bratislava către autoritățile polițienești din Viena ne relevă un aspect necunoscut la acțiunea întreprinsă de Murgu in preajma celei de a doua arestări. La 23 august 1844, Murgu sosește la Bratislava venind cu vaporul de la Viena. In Bratislava era sediul Dietei maghiare și acolo fiind adunați deputății corni- tatensi, Murgu a venit cu scopul de a stabili o colaborare cu opoziția liberală maghiară pentru ca împreună să acționeze împotriva cancelarului Metternich. După sosirea la Bra- tislava, Murgu „a luat legătura imediat cu corifeii partidului de opoziție (liberal maghiar — n. n.) și mai cu seamă cu faimoiul demagog Moriz Perzel". Care a fost scopul urmărit de Murgu ne spune in continuare documentul : „El intenționează nici mai mult nici mai puțin decit să atragă pe extremiștii legislaturii (Dietei — n. n.) împotriva Alteței sale domnul Cancelar de stal prințul von Metternich și cu ajutorul acestui partid să predea Reichstagului o petiție în care vrea sâ-l califice pe alteța sa ca trădător...". Prin „extre- miști" autorul raportului înțelege opoziția liberală din Ungaria. în continuare, raportul arată că Murgu sprijinit de opoziția liberală, urmărea compromiterea lui Metternich „în fața (întregii) Europe". Proiectul de petiție întocmit de comun acord cu Perzel „este aproape gata" și se propunea o soluție pentru ca Murgu să fie împiedecat a depune petiția în Reichstag. Soluția propusă era de natură polițienească: Murgu trebuia „să fie atras de către unul dintre prietenii aparenți de aci la o excursie la Viena" și o dată ajuns în acest oraș" să fie reținut sub observație strictă" pînă ce ședințele Reichstagului se vor 16 k termina Pentru realizarea acestui proiect un deputat comitatens și-a șt oferit serviciile1. Din păcate, copia petiției întocmită de Murgu lipsește iiind probabil trimisă lui Metter- nich, care nu a mai restituit-o. La 2 septembrie 1814, petiția era întocmită și tot din Bratislava se trimitea „o copie fidela a acelei petiții pe care amintitul avocat Eflimie Murgii din comitatul Caras a inten- ționat să o înainteze stărilor imperiului împotriva Alteței sale domnul cancelar de stat prințul von Metterniclj“, Mai mult chiar, raportul menționa că intenția lui Murgu era cunoscută și arhiducelui palatin al Ungariei — care de altfel auzise despre el* Este interesant de menționat faptul că in raport se dau și unele știri despre antecedentele lui care nu corespund decit in parte realității. In raport se spune că □ fost expulzat din lași „pentru ațițarea poporului”, necunoscînd activitatea de la București. Tot lipsită de temei ni se pare și afirmația că Murgu a avut un rol important in tulburările sîrbeștL Azi știm că. după ce s-a eliberat din prima închisoare, in care a stat după afirmația autorului rapor- tului cinci luni, Murgu s-a stabilit la Lugoj. 1n rai|X>rt insă se scrie că după eliberare sar li stabilit la Viena, „unde, ca urmare a denunțului consulului austriac, urma să fie ținut sub observație de autoritățile polițienești, pe care insă a știut să le înșele pretex- j tind declararea îmbolnăvirii mamei sale, pentru autorizarea călătoriei în Ungaria", fată două documente revelatoare care ne dezvăluie pînă unde a mers acțiunea revo- luționară a Iui Murgu Nu numai împotriva feudalilor a acționat, ci in plin absolutism s-a ; aliat cu opoziția liberală maghiară spre a înlătura pe cancelarul Metternîch. Informația aceasta ne explică atitudinea lui din primăvara anului 1848 în mod edificator, în lupta împotriva Habsburgilor el s-a aliat cu partidul liberal maghiar, care avea aceeași ținta ca el încă dinainte și cînd în 15 martie 1848 izbucnește revoluția, Murgu avea vechi legături cu purtătorii de cuvint ai revoluției. Ei aștepta de la revoluția maghiară pe lîngă reformele sociale și emanciparea politică a poporului român și abia la 26 august in urma discursului din Dietă s-a produs clarificarea, prin răspunsul lui Kossuth La jos. Dar aceasta mai însemna încă un fapt trecut cu vederea pînă acum din lipsă de in- formații : prin acțiunea lui împotriva iui Metternîch, Murgu se încadra între cei mai de I seamă ojN>zițmniști ai absolutismului lui Metlernlch care avea ecou în toată Europa. Un alt referat din 8 octombrie 1845, care explică un raport secret din Paris privitor la condu- cătorii opoziției împotriva absolutismului, menționează și [>e Murgu precizind că la mea dală era „încarcerat in comitatul Caras și se află sub cercetare țienlru instigarea româ- nilor împotriva autorităților" avînd grija să precizeze că „stau in față asemenea acte" adică dovezi în legătură cu instigarea de care era acuzat*. Azi cunoaștem data celei de a doua arestări a lui Murgu ușa incit nu aceasta are importanță ci ceea ce merită de relevat f este faptul că acțiunea lui Murgu era cunoscută și în lumea politică din Paris și se pare că era mai bine cunoscut decit alți fruntași ui opoziției ca coniele Pâlfy lozsef sau mem- ! brii familiei Balthyuny a căror nume este reprodus in mod denaturat* („Palesy" pentru iMliy și „Bargnuni" pentru Batth^uni in timp ce al lui e reprodus corect cu pronunția franceză „Murgo"). Deoarece Metlernleh la acea vreme era unul, poate chiar cel mal de seamă vîrf al reacțiunii europene, ojxwițîa lui Murgu trebuie încadrată pe plan european ca fiind imul dintre exjxmenții ideilor de libertate și democrație din viața politică a Europei dinainte de revoluția de la 1848 1849, Acestea sînt concluziile la care ajunge orice istoric obiectiv în urma examinării documentelor de mai sus necunoscute istorio- - grafici române pînă în prezent Deosebit de îngrijorate enu autoritățile imperiale de consecința acțiunii lui Murgu în Banal. După arestarea lui, se cere contelui Sedlnitzky, șeful poliției din Viena „să culegeți informații exacte despre evoluția chestiunii și urmările pe care le-au avut unelti- rile lui Murgu, trimițindu mi rezultatul cu avizul d-voaslră“ *. Credem că documentul a fost emanat de cabinetul Cancelarului sau al împăratului după două elemente : adresa către șeful (Miliției a lost întocmită in urna unei informări primite din partea cancelariei de curte maghiara care de obicei se adresa doar cancelarului sau împăratului și in al doilea rind, titlul de „Lieber* se acorda de către ua superior unui inferior. De obicei. împăratul folosea acest titlu. Eapt cert este ca împăratul Austriei se interesa personal de rezultatul acțiunii lui Murgu. E posibil ca acest interes să fie determinat dc petiția înaintată de Cmubria Murgu. prin care prevaiîndu-se de calitatea ei de văduvă de ofițer, cerea ajutorul impă- 1 Arhiva Centr.il» RSR.. Colecli» wicroillmc. Austria. ml» XXIVAH, cadrele fi, 2—7, originalul in AlIgPiiwiiic Wruiilli’HK%-irchbv. Wiwi r Ibidem. cadrele, Iti, 17. 3 /OidrfH, cadrul 4-1. 4 /AhJcot, cadrele 3G—Ifi. 45. 1 ibtdeni, cadrul 44. 2 — Orizont 17 rutului pentru eliberarea fiului ei. Dar, in toate rapoartele se resimte interesul crescînd împreunat eu ingrlpuarea pentru efectele acțiunii lui Murgu asupra țăranilor bănățeni. Pe data de 7 decembrie 1846, o alta adrew, cerea „să se culeagă informații asupra urmă- rilor ce le-au avut uneltirile" iui Murgu spre „a rapwla iinediat rezultatul maiestății sale cezaro-crăiești". „Spre a putea satisface iniru totul această cea mai înaltă dorință" se cerea ca „pe căi sigure și discrete" să se cerceteze în ce măsură acțiunea iui Murgu a avut urmări in Banat „și dacă sint cumva observabile șl azi" *, Investigațiile începute de Viena primesc două răspunsuri: unul din Pesta, semnat „Z. Z." fi altul din Timișoara care completează informațiile ce le avem pină acum în legătură cu acțiunea lui Murgu din 18-11—1815. In primul raport se afirmă că Murgu în acțiunea lui folosea un „ton nebun de curajos" spunînd țăranilor pe care-i îndemna la răscoală „că regele ar fi doar un conducător care împreună cu clerul și nobilimea jefuiește țăranii" iar în ceea ce privește domeniile erarluluî (coroanei — n. n.) „în apelurile sale Murgu numea in bătaie de joc camera aulică, camera de slănină care se îngrașă din untura supușilor ei". Raportul căuta să liniștească autoritățile din Viena menționtnd că „nu există absolut nimic care să provoace îngrijorarea" în ceea ce privește starea de spirit a țăranilor din Oraș și treburile Comitatului sînt conduse „discret și chibzuit" de Kiss Andrus „cu proprietăți acolo" 7 care veghea lu menținerea ordinai, [ntrucit „nțîțarea" lui Murgu nu a ajuns să se transforme intr-o răscoală efectivă autorul raportului preciza că e pasibil de o condamnare de 3—4 ani detențiune* Cel de-al doilea raport datat Timișoara, 10 februarie 1847. cuprinde rezultatul investiga- țiilor făcute de poliția din Timfșnani și pe lîngă rezultatul acțiunii iui Murgu asupra țăranilor, dă șî numeroase date biografice in legătură cu activitatea lui anterioară mai mult sau mai puțin exacte. Despre cartea lui de polemică cu Sava Tokiily spune că deși n-a putut-o studia îndeaproape „dar după judecata cunoscătorilor ar fi scrisă cu pricepere". După ce se ocupă de acțiunea lui din Principate pe care cunoscînd-o din auzite o expune în mod eronat, dă referințe importante clin timpul șederii lui in Lugoj. La început, deși se com- porta liniștit, dar „in cercuri mici de prieteni, foarte demni de încredere, vorbea despre originea romană a românilor că aceștia sînt locuitorii străvechi ai țării și dacă ei — doar cei care sint răspindiți prin comitatul Bihor pină in Maramureș — ar fi uniți, ar fi și stăpinii țării lor". In continuare, autorul raportului ne dă informație necunoscută care dovedește incă o dată abilitatea politică a lui Murgu : spre a-și desfășura activitatea revoluționară a intrat în legătură iu Ștefan Berceunu, preotul unit din Lugoj, și dîndu-j a înțelege că susține unirea: „făcu excursii la început împreună cu acest», apoi singur, in comune și căuta să acționeze i>r spirit revoluționar asupra poporului". Autoritățile comită- tense în dorința de a dezbina copulația română susțineau unirea. Deci Murgu spre a putea înfiripa legăturile cu țăranii, a pretextai propagarea unirii dar în realitate el acționa in spirit revoluționar! Dar și acest raport menționează că „Comunele duse de el in ispită sini însă, conform știrilor ce mi au parvenit, pe deplin liniștite; după doi ani consecutivi de secetă, românul are destule griji cu asigurarea existenței sale, din tare cauză otrava inoculată n a avut urmări intrucît ispititorul a fost îndepărtat înainte ca aceasta să se poată râspindi pustiitor in jur“. In ceea ce priveștejnîrcrea despre Murgu îl consideră ca |>e un individ „dominat de ideia naționalității române, pe care ar dori s-o vadă declarata și susținută prin inde- pendență politică". Pentru- aceste motive consiliera „contactul direct al acestuia cu poporul națiufiei șl patriei sale ca dăunător"9. Pe baza acestor rapoarte, contele Sedlnilzkv își înaintează referatul privitor la „uneltirile răzvrătitoare" ale lui Eftimie Murgu : ... .Sub pretextul revendicării unirii greco orienta li lor. (a început) să activeze în unele regiuni ale Banatului, adevărata lui străduință fiind ca în localitățile pe care te vizita să acționeze în spirit revoluționar asupra poporului, să dovedească supușilor prin persuasiune sofistică că m realitate ei sînt stă- pinii țării șf că sint in drept să alunge nobilii și autoritățile camerale, să-și aleagă ime- diat un principe propriu din neamul vechi al dacilor". In încheierea referatului, șeful poliției din Viena asigura pe împărat că acțiunea lui Murgu n-a avut urmări iar in comitatul Caraș nu exista opoziția liberală10. * Ibidem. cadrele 39— 41. 42. ' Kjss Andras era unul din marii latifundiari ni comitatului posedtnd trei domenii (Hodoș, Honoricl si Subotilal care Însumau szs iugare dc pimfm (Handbuch der Wojwodschaft serbien und des Trineser Banals. t1 5a—60 ’ Arhiva Centrala R S.R., Colecția microfilme. Austria, rola XXIVm, cadrele 50, $1. • ibidem, cadrele 53—55 și rola XX [VW. cadrele 1—7. " ibidem. rola XXIVi'Ol, cadrele li 14. 15. !8 Documentele inedite din arhivele Vienei atestă din nou, aducînd importante precizări și lămuriri, caracterul antifeudal al acțiunii lui Murgu cit și tendința, recunoscută in toate rapoartele de a realiza unitatea poporului român încă înainte de revoluția de la 1848—1819. * ♦ * Poporul român din Banat a cinstit amintirea lui Murga și de cite ori se afla in fața unor mari elanuri populare, numele lui era evocat. Dintre numeroasele mărturii privi- toare la stima de care se bucura memoriu lui Murgu in rîndul romârtiLur bănățeni men- ționam citeva pină la realizarea unității statale. La 28 februarie 1889, doar după douăzeci de zile de la conferința dc constituire a Partidului Național al Komânilor din Banat, venind Alexandru Mocioni la Lugoj este întîmpioat cu un entuziasm care amintea vre- murile lui Murgu de la adunarea dc pe Cîtupia Libertății din Lugoj: „o privire făcuta peste mișcarea sărbătorească de astăzi ne constată că astfel de adunare |iopulură încă din anul 1848 in Lugoj n-a mai fost, căci aci mulțimea nu se mai putea număra după sute ci după mii de oameni, de asemenea însuflețiți..." u. La 1871 ziarul „Albina" plodind pentru respectul față de valorile din trecut spunea: „dacă intre noi s-ar fi găsit vreunul carele să vrea cuteza a cirti eu limba murdară asupra urmi Murgu, Barițiu. Laurian, Maior eseu, acela desigur rm mai era suferit in societatea noastră" In timpul alegerilor din 1881, corespondentul „Luminătoriulul" vorbind despre pri- mirea entuziastă ce s-a făcut lui Coriokm Brediceanu la Bocșa scria: „Astfel de intîm- pinări nți s-au mai văzut in Bocșa și jur de pe timpurile lui Murgu și Gojdu incoaci" u, Aniversind ziua de 15 martie 1848 ziarul „Drapelul" din Lugoj scria la ISMX»: „Au spart tinerii zăvoarele temniții, elibenml pe condamnați! politici ai regimului falit și între cei eliberați pe lingă învățătorul maghiar Tancsics era și Eftimie Murgu al românilor care îndată ce a ieșit la libertate s-a pus în fruntea mișcării românilor bănățeni și ungureni, salutînd era nouă a libertății,,”, Dintre numeroasele mențiuni mn reprodus doar citeva din este rezultă că în toate marile momente de înălțare istorica amintirea vieții și faptelor lui Murgu era prezentă in conștiința românilor bănățeni. Noile mărturii ale vieții lui Murgu jl profilează pe cele mai avansate poziții ale isteriei noastre ji pe măsură ce activitatea tui prodigioasă e cunoscută mai îndeaproape, personalitatea lui sc ridică tot mai sus in ierarhia marilor luptători pentru emanciparea socială și națională a poporului român. “ ..Albina". IMS (IV). nr 2( (23 ietir 7 marile) 11 Ibidrm. 1871 (V|), nr. (29 aprlJle.il înm). „I „înliMlormi", îmi (V). nr. ai (115 ionic) " ..Drapelul", HA) (V), iu 25 |J,15 murtle) 19 I FERICITA JALE A CUMBRIEP PAVEL BELLU .WenutWjA flrWui t o rac fer d/r rit tn fi curt/i ireerrc stih io/hd sc implinrffe Prolog I n panou scund, dispus oblic, sugerează un zid grosolan și o [ereostrâ zăbrelită, Șuier de vini. I n ador tinâr contemplu panoul, apoi comentează dramatic: In celulă asta aburește șî ariciul frigului crește, de jos. lac! Țac! (se aude țâ< unitul bocancilor) Temnicerul hid păzește pe pușcăriașul frumos. (Tăcere) In groapă, miroase proaspăt a codru șj cer... SuUetu-i mai fure decît rugina! Printre degetele zăbrelelor negre, de fier, mehmcolia'și toarce lumina.. . Iar se-ntinde umezeala, ca un cadavru,.. Oh, sărutul ăsta libidinos (gest:) !n creer se-nfige bocancul spinos: Țac! Țac — Intr-una! .Uucandru! (Serișne/ r/e AprwW, insistent ) Caile gindul — pasăre arsă .,. Afară vintul bate eu spor, l\intui sporește: tace). Danubiul crește, apoi se revarsă vomînd ceață și cositor... rlpe îoiefrrugflfa bat în țărm. Panoul e tras în culise, actorul pleacă și se ridică — în liniște cortina. * Fragment 20 ACTUL I Tabloul I Casă grănicerească in Caransebeș. Zăpadă. Cer albastru, sprijinit pe munți. Lumină rece. Cameră marc, cu două intrări: tuia frontală, din strada — și a doua laterala, din spre dreapta, Afosa, fotolii. Unele lucruri — abia așezate ■ - indică o mutare recentă. Intr-un coif, candela pil pi ie sub argint. I-a ridicarea cortinei, in scenă Cumbrta și Versavia. CUMHRIA — ușor cărunțită, cit mersul drept, in doliul care subliniată frumusețea ei montană — potrivește un ghiveci cu mușcate, la geam. 1/ERSAV/A — ținură, în toată prospețimea și [ernininătatea se căznește să agate într-un cui mare un portret al tatălui ei, Simit: ofițer cu ținută severă. Scena I VERSAVIA (de pe scăunel, cu efort}: Uf. mamă! Parcă urc un bolovan. De ce nu vii să-mi ajuți ? De muscate îi arde omului in vreme de doliu ?! CUMBRIA (calmă, hotărdă). Vezi bine! Florile înveselesc cărarea mortului (Toiurrf spre Vcr sania) Dacă ar fi după mine, aș face hainele de doliu albe și aș pune poporul să joace la inmormînlări. ca la nunta. (Ajidbtd-o să salte tabloid): Alorții noștri sînt vii... Sint numai duși, cum se spune. De aceea se cuvine să ne purtăm luminos, .Altfel, le ingreuiem vămile! ^Scurtă pauză) Ești gata? A ERSAA IA (elibcrindu-se și cobortnd de pe scăunel); Gata! CUMBRIA (Inind scăunelul de jos): Sâ știi de la mine că bărbații viteji nu sint tăcuți să trăiască mult! — Vin și pleacă. Sînt jumătate oameni, jumătate fulgere. Numai cei leneși pur puși pe boabe și pe trai întîrziat,.. X'EKSAVIA (« șubâ pe cer... MAISTOR CRAIUL (așezindtt-se): Or fi auzit nemeșii ce vorbim., (Fulgere. Tunet.) MAISTOR GHIȚA (îngrijorat): Ei! Nu stă de geaba Ilie! (Se duce la geam, truznet pre- lung. îngrijorare. Vaiet de clopote) MAISTOR CRAIUL: Asta ce-o mai fi? MAISTOR GHIȚA (policf): Vreo nenorocire! Iar s-a-ntimplat ceva! Bat clopotele n dungă... (Bătaie de clopote agitate. Rumoare in stradă. Strigăte: „Ardei ArdeF Cei doi ies din casă, emoționali. Vijelie fi stropi dc ploaie... Lumină cenușie). — cortina — Scena 6 EFTIMIE MURGU, COJOCARUL IOȘCA. Cn an mai tîrziu. La ridicarea cortinei, Eftimie Murgu citește adincit ți cînd fi cînd. dă din cap, nemulțumit. E în papuci, pantaloni negri, cămașă albă; barbă și păr lung, revărsat pe umeri. EFTIMIE MURGU (revoltat): Nu-i drept! Și ce nu-i drept, nu-i drept I Și rumânii, și ungurii, și sîrbii, fi nemții sint egali in fața cerului 1 Focul de anul trecut i-a per- pelit fără alegere. Atunci, de ce unora să le dai ajutor, altora nu ? Sau de ce unora să le imbii și pe ușă și pe coș, iar altora nici cît să-și șteargă lacrimile ? (Se ridică, Hotărît). Nu las lucrurile moarte — chiar daca supăr toată împărăția I (Se reașeaza ți cercetează lista, zimbind amar.,, Bătaie în ușă. Murgu răspunde absent): „Intră'1. COJOCARUL IOȘCA (reținut de liniștea lui Murgii): Bună vremea! (AWg„ clatină capul, absent, loșca tușește). EFTIMIE MURGU (wtforcinrf«-se): A I Năroc, loșco! .Mă prinse hirtia asta, ard-o Dum- nezeu cum ne-a ars focul pe noi I Că unde nu-î dreptate, nu-i! (Se ridică. Dan nuna) Șezi! COJOCARUL IOȘCA (rămimnd în picioare): E bai, dom, profesor! Bai mare! EFTIMIE MURGU: Ei, ba ?! Șezi! (Cojocarul se așează) Șî de unde pînă unde pri- cina ? COJOCARUL IOȘCA: Suplica pc carc-ți trimis-o dumneavoastră la împăratul, despre nedreptățile făcute la împărțirea ajutoarelor, a bucurai norodul — dar tare — (are a supărat pc nemeși și pc vițăbcomitc. 1 creseais, lipsa 25 EFTIMIE MURGU (trăgind scaunul în fufa lui): Știu. Știu. înainte de a4 trimite.. Eu insă, nu mai pot de grija grofilor! Mi-or face găuri in mălai... COJOCARUL IOȘCA: Eu... ani impus o bundă de vinătoare lu’vițăl-cornițe. Lo dusăi... Acolo am prins două-trei vorbe, zburate pe fereastră. (PriDindttd drept}: Se laudă că vă bagă la răcoare! EFTIMIE MURGU: Să pătimesc eu pentru slrimbătatea lor? Noi li atît de prost! Știu pe unde calc. (Cojocarul oftează). Ce te frămintă ? COJOCARUL IOȘCA: Dom' profesor! fiți cu ochii-n opt, în zece! Is dați in mă-sa ! Unși cu toate unsurile. Sint în stare să născocească din senin — din iarbă verde cît să pună si pe Hristos pe cruce! Io-i știu. EFTIMIE MURJGU: Și io-i știu, loțco. Acuma, pe dumita zodiile le-au botezat ungur, așa-i ? Spune -m i: innodat-am eu ceva contra ungurilor, contra nemților?... COJOCARUL IOȘCA : Ferească Dumnezeu! Dimpotrivă! Dar ai de sus și-au făcut din bou Dumnezeu! Ațîță nat de jos, ca să se dea ei în leagăn de mătase. EFTIMIE MURGU : Eu .. COJOCARUL IOȘCA (inirerupindu-l): Mi-s om simplu. Dar ascultați ți vorba mea: feriți-vă! Paza bună trece primejdia rea. (ridiclndiose) Eu numai pentru asta venii: să vă dau de știre că în capul lor ouă șarpele... Vă las cu sănătate (Adu- dndu-fi aminte) Ghiță nu-i acasă ? EFTIMIE MURGU: E la Timișoara după negoț... COJOCARUL IOȘCA : Atunci, plec ! Sănătate bună! EFTIMIE MURGU (strigtndu-i mina călduros): Mulțam pentru vorbă, lojco! Și... curaj I COJOCARUL IOȘCA (deschizind ușa): Iaca alți goști I N-aveți pace nici cită zamă-ntr-o lingură ! Rămîneți sănătos, (fese) Scena 7 EFTIMIE MURGU, PLUGARUL CĂRUNT și PLUGARUL TINAR EFTIMIE MURGU (din prag): Poftiți! Poftiți! PLUGARII: Să trăiți! (intră cu sfială) EFTIMIE MURGU : Noroc și bună pace! Dc unde și ce veste-poveste? PLUGARUL CĂRUNT (Opind): O! O! Necazurile noastre... Ni-s ăi din Criciova! (căutînd un scaun) Fii bun, lasăniă să răsuflu o leacă. Mi-s ostenit. (Sc așeazd. Plugarul tînăr rămine-n picioare). EFTIMIE MURGU: A! Dumneavoastră sinteți ăia cu nemeșii... (se scărpinări cap) PLUGARUL CĂRUNT (cu năduf ): .Aia 1 De n-am mai fi! EFTIMIE MURGU (trăgind scaunul în mijlocul camerei, se așează. Către Plugarul tînăr): Șezi! PLUGARUL TINAR: Mulțam! Nu mă dor picioarele (rămtrte drept, lingă bătrîn) EFTIMIE MURGU : Și cum fu necazul ? PLUGARUL CĂRUNT: Hm! Ca să avem și noi cîtă hrană, am rădicat o biată moară de lemn. Ani săpat boruga și-am făcut cîta iaz. să vină un strop de apă din valea mare. Ce-i rău și nedrept în asta? (Plugarul tînăr clatină capul, compătimitor). Intii, ne-or trimis vorbă, să stricăm nuielele și să ne luăm de pe apă stircul de lemn — că cică apa-i a lor șî nu îngăduie s-o spurce prostimea... (Murgu-atent). Domnule birău zic, apa-i de la Dumnezeu — și-i dată spre leac ierburilor, dobitoace- lor și oamenilor. Șuvița mare iar se-ntoarce n valea mare, către răsadnițele dom- nești, după ce ne macină boabele... Că doara noi nu înghițim apa I Birăul dc colo: dacă vă trebuie rîu, cereți de la Dumnezeul vost: că ăsta-i rîu nemeșesc! Domnule, zic: nu vorbi cu păcat! Că boaba ploii și raza soarelui cad de sus pentru toți; Birăul — O fi! Cîtă cade pe pămîntul vostru! Cită cade pe pămîntul nemeșului, e a nemeșului! Domnule, fii bun — zic — lasă moara și spune-le grofilor că le mul- țumim pentru mărinimia inimii. Ala : eu știu una ți bună : să vă luațl eiocănitoarea de pe apă! Și.,, (oftind) plecă, bată-1 icoana de piatră! Ce făcură noaptea? — Veniră eu slugi, stricară iazul, amuți moara. Ce să fim făcut ?! EFTIMIE MURGU (revoltat): Cum? Ce? De ce nu i-ați omorît ? De ce nu i-ați băgat eu dosu-n pari ? De ce-i lisați să vă batjocurească ? Veasi, voi vi-s de vină! Răbdați orice necuviință. PLUGARUL TINAR (amar). Io am zis să-i crestăm o leacă din săcure, da' ăi bătnnî m-or oprit! 26 EFTIMIE MURGU : Hm! Hm ! Hm ! Rău or făcut! PLUGARUL CĂRUNT; Ba, bine-am făcui! Că ne-ar fi zdruncinai jindarii fi ne-ar fi dus la tăiai sare (Oftează) Puterca-t cu ei. dreptatea cu noi. Dar ce folos? EFTIMIE MURGU (dortioFnrfw-se); Măi, hai să zic fi io: să nu-i fiți trecut prin coasă. — dar măcar o leucă să-i fi pieptănat! PLUGARUL TINAR (ridc): De asta n-aveți grijă! Lam scos din pumni mindn-făloși ca de la bărbierul din Viena! (Eftimie Murgu se ridică fi i bate pe umăr, rizind. Apoi se reașează). EFTIMIE MURGU (încruntat): Apoi Prumer și Fischer sînt cîîni! Asta sini! Au creier de ciine! Sfîșic! (Tăcere apăsătoare). PLUGARUL CĂRUNT (trist)-. Apoi că d-aîa am fi venit!... Să facem plingere că ne-au rupt iazul și au învolburat oamenii, de-s gata să dea foc la olaturile domnești. EFTIMIE MURGU: $i credeți că domnii vă dau dreptate ? PLUGARUL CĂRUNT: Măcar să intîmpinăm plîngerea lor! Că ne-or da ori nu dreptate, asta-i altă socoteală! Dar să știe batăr atît că și noi avem cap — și știm legea î EFTIMIE MURJGU (îngindurat): înțeleg... Hm! (scoate ceasornicul din vestă): Venîți jieste un ceas! Pîn-atunci, am o leacă de treabă — Aștept pe cineva. Dup-aceea, v>ofac1 PLUGARUL CĂRUNT (rida indu-se): Mulțămim frumos. Șl n-om rămîne datori! EFTIMIE MURGU: Asta-i alta treabă. Să nu rămîneți datori față de sufletul meu, că toate cîte le Iac — dc la suflet la suflet le fac! (Plugarii ies. mutfumifi). Scena 8 EFTIMIE MURGU șl ALEXANDROVICI EFTIMIE MURGU (rdmas singur, cu amărăciune): Sini oameni care cresc din fericire. Eu cresc din durere. Vreau cărări netede, pietruite cu armonie — dar călcâiul^ meu desculț izbește mereu în țepușă. Si totuși (luminîndu-se): parcă voluptatea rănilor mă anima ! (Bătaie în ușa. intră Alexanarovici). ALEXANDROVICI (finală îngrijită de vară) : E atita liniște, dragă Eftimie, Incit crezui că-î pustie casa ! (Dau mina). EFTIMIE MURGU: E liniște pe dinafară, Coslo? Pe dinăuntru joacă lumina cu vijelia: una tace, alta strigă. ALEXANDROVICI (depunind pălăria de paie și bastonul): Așa i țesătura lumii: o urzeală și-o beteală. întuneric și lumină. Unii mfagăie, alții lovesc.. . (aj«W«-se): Mă, Iu ești filozof. Spune-mi; de ce-i lakablfy fiară pe dinăuntru și om pe dinafară? EFTIMIE MURGU : Ai auzit ceva ? ALEXANDROVICI; Auzit! Vicecomilele umblă cu lumânarea aprinsă după noi. Susține că am făcut un partid dușmănos regimului! EFTIMIE MURGU : Partid n-o fi. înțelegere, da I ALEXANDROVICI : Eu, ca primar al Lugojului, sini oarecum, justificat că m-am ocupat de sinislrați. Pe tine însă, nu te suferă! EFTIMIE MURGU (reflexiv): S au obișnuit cu sat fără ciini, și cu turme fără stăpini- N-am ce-i face! S-or mai schimba lucrurile.. - ALEXANDROVICI : Pînă atunci, te sfătuiesc să-ți mai astruci ideile. Tot ce-i rumănesc se vrea într-un hotar: e drepl 1 Asta insă nu exclude, ci impune tnullă-multâ prudență ! EFTIMIE MURGU (sarcastic): Comitatul și-a dezlegat dulăii? Or rămîne cu botul um- flat («wiecsfo) Firește, vom rări vizitele... ALEXANDROVICI; Amînăm >i adunarea de duminică I Nu anunțăm insă decit în ultimul ceasl Dece ? Ca să vedem ce cățel trimite în jurul nostru vice-comitele... EFTIMIE MURGU (gindifor): Bine... ALEXANDROVICI: Te las atunci cu glodurile tale! (Se ridică). EFTIMIE MURGU: Ai cu ce mă lăsa ! (Se despart, amabil, Murgu ară odaia în lung și-d lat). — cortina — 27 Scena 9 V1CE-COMITELE JAKABFFY, IOPA BLIDARIU, PROTOJUDELE MARSOWSKY Ia ridicarea cortinei, pe uit fundal întunecat,_ pictat cu turnuri medievale, se proiectează un birou negru, ca un sicriu. Două scaune tn jafa biroului, și două sfetmce ctt lumină puroindă pe birou. JAKABFFY, îndărătul biroului, e pătai -- sinistra — de lumina galbenă. POPA BLIDARII — in față apare o pată dc tuș. MARSOWSKY se plimbă agitat, prin cenu- șiul camerei, JAKABFFY (gutural, parcă măcinind sticjă)\ Musai, Laczi! Musai să mi-l dai în palmă. Vreau să-i aud nașele Iroznind! (scîrfăie măselele) MARSOWSKY (sfidindut): Cum! Pe tămîie și pe flori de măr? Crezi că mă pot juca, după voia ta, cu capul unui om (reia plimbarea), JAKABFFY (insrs/enf) :Dă-mi-l, mă! Să fac dovleac din ei. Să-1 despic, mă! — șî să-1 zvirl la porci! Cap de rob împuții! MARSOWSKY (MJTflsfc): Kristi dragă, țeasta aia ncțăsălală ascunde în ea ginduri. îndărătul bărbii popești, stă o limbă ca sabia. Uiți că e doctor în drept. JAKABFFY (cu reproș): Atunci ce fel de jude ești ? Nu poți înnoda sforile să mi-l încurci în ele ? Din actele trimise de la București, reiese că a fost capul răsculaților (Citește de pe o hîrtie dusă pină la ochi) : Vroia „oblăduire revoluționară! ,.Un“ directorat dintr-un prezident și sase mădulare I „O constituție statornicită pe niște închipuiri de pravili ce întocmise între dînșii!" ,.Să desființeze proprietatea!" (șUr.vieștc) i Auzi! Să deș- iiințeze proprietatea ! Să tocmească „oștire revoluționară!“ Să instituie Daco România (OJOfcuU Cum ? MARSOWSKY (agasat); Știe! dracii! JAKABFFY: Mă dezamăgești, Laczi! (Rar, răgușit de furios) Unind pe toți valahii din sfinta Coroana cu cei dc f>esle munți 1 (.Izuirle hirtia furios) Si tu mă întrebi dacău vinovat: MARSOWSKY : Aslea-s acuzațiile poliției lui Ghica. Aici încă n-a lăcut nimic! JAKABFFY (sc ridică și umbra lui sc proiectează imensă pe fundal) : Dar semnăturile și pctețile pe care le-a adunat din Oravița pînă 1a Lugoj ? Dar instigarea țăranilor con- tra grofilor ? Dar sfidarea comitatului, pe seama ajutoarelor ? MARSOWSKY: Vorbei Fu n-tun mărturii scrise! N-am plingeri contra lui! (AgresiU) Vor-be-ri vînt! JAKABFFY (dur); Vorbe ? 1 — Vorbe nu coaliție?., , Chipul lui bărbos care sc strecoară pc străzile neumblate, nu-i coaliție? Ocolirea societății inlelighente ? Prietenia lui cu sătenii — și primirea delegatilor sătești? Ce-i el: comite? Vîcc comite ? Cu ce drept primește delegații? Cu ce drept îndrumă meseriașii? MARSOWSKY : E jurist 1 Are dezlegare. JAKABFFY (amenințător): In acest caz, ne despărțim Laczi, (Uftouoftu) Sau eu. sau tu! MARSOWSKY (bătind in retragere): Dell!... Mă mai gîndesc... (se plimbă) Dacă nu avem un denunț... Ceva scris ! JAKABFFY (spre popa Blidariu) : Pentru asta ne dă o urină de ajutor părintele Blidariu ! Nu-i așa, îancsi dragă ? (Popa Blidariu tace) Nu scrii decit cc-a glăsuil bărbosul! Nu minți nimic! Ni-I dai numa-n palmă! (Popa Blidariu oftează) E greu? îancsi dragă, la greu se cunoaște prietenul! Repet: nu minți nimici (Morscwsfr^ aferi() S-a făcui?... (Tăcere îndelungată. Popa Blidarii se ridică și umbra lui neagră sc proiectează pe fundal alături dc umbra lui Jakabffy. Se aude lătratul metalic și profund al unui ctine de uimitoare). TABLOUL II Fundalul pictat sugerează zid de piatră grosolană Și o suită de ferestre cu gratii. Birou negru asemănător celui din tabloul precedent ctt două scaune negre in față. La piciorul unui stilp sugerat plastic, un trandafir roșu parcă începe să arce spre înalt... E singurul element armonios într-un decor rece, repulsiv, Lumină slabă. — Cortina — 28 Sec/m 1 AIARSOWSKY și CUMBRIA MARSOWSKY' (ipocrit): Regret, stimată doamnă! Sint un om care prețuiește știința și năzuința de libertate a oamenilor... CUMBRIA (ironic): Se «de I MARSOWSKY (neiuimi in seanță ironia}: Pentru fiul dumneavoastră, care-i un savant — e drept: pierdut intr-un orășel prea mic — am <> adevărată venerație ! CUMBRIA: Știu! Pe semne, de aceea vreți să-l răstigniți; ca să aveți un obiect de venerație! MARSOWSKY (netulburat) : O, credeți-mă, stimată doamnă, a fost peste voința mea. Denunțai e denunț! CUMBRIA : Desigur! Desigur! Mai ales că pini e semnată de cucernice degete preoțești . MARSOWSKY' (ridicîndu-.se ți putând braft.de pe piept, patetice); Nu-i vina mea! Din & arte-mi l-aș propune deputat, fiind toarte iubit de poporeni. RÎA : Nu vă sfărîmați de grijă I \ u avea cine i propune, cînd va fi dc propus. MARSOWSKY’ (Lusind brațele in jos, cu mascată părere de rău) ; Pînă atunci, din păcate, il paște ocna I CUMBRIA : Asta rămine de văzut! Coroana imperiului e ta Viena, nu la Lugoj ’ Poale are și Coroana un cuvînt! MARSOWSKY {cu regret): Ne întristează greu gestul dumneavoastră. V ați plîns direct împăratului pentru un fapt pc care-i puteam rezolva local ! CUMBRIA : Dacă ați f: avut de gînd să-l rezolvați, o făceați l!in primăvară ! MARSOWSKY: Acum nu mai putem da îndărăt! împăratul a dispus cercetări (hdimidind) ; Nu vă supărați. Dumneavoastră ați cauzat înăsprirea anchetei. CUMBRIA : Domnule, regret că din sfoară de mătase v-am făcut să fiți funie de rug. Vă prinde mai bine I Dar cu nici renunț, nici îmi retrag plîngerea! MARSOWSKY: Sinteți sigură, doamnă! CUMBRIA: Nu! sint cu un întreg popor care știe și iubește adeviîrul! Sint văduvă de ofițer și protectorul meu direct este Împăratul. Sau ]»ate domnia voastră știți pe altcineva mai mare decît poporul și împăratul ? MARSOWSKY (precaut) : \ă rog, Vă rog! Să nu ne jucăm cu sacrosantut nume al Maiestății sale ? CUMBRIA: Eu — nu mă joc! Dumneavoastră vă jucnți! Fiindcă Dumneavoastră încer- cați să măsluîțî un adevăr, mințind pe împărat. MARSOWSKY (arnemn/â/or) ; Doamnă sinteți intr-o instituție! Nu vreau să iau cuvintele dumneavoastră drept insultă la adresa mea ! CUMBRIA : Ar fi incă o dovadă de fățărnicie I MARSOWSKÎ (pierîtndu-și răbdarea): Doamnă, Doamnă ! Disperarea vă face să vă pier- deți controlul ! CUMBRIA (fermă): Eu nit mă pierd, domnul meu! Nici în viață, nici în moarte! Lan- țurile pe care vreți să le puneți pe mîinile fiului meu, sint lanțurile neadevărului — șî ele se vor sfârîma ! MARSOWSKY: Regret doamnă ’ Regret! Cu o astfel de mentalitate nu potoliți, ci ațîțați pe fi ui dumneavoastră ! CUMBRIA: Nu vorbele mele, ci neadevărul îl ațîță! La sinul meu a supt iubire, și pace. Ce-i oferiți dumneavoastră ! Ură și răzbel! Ei bine, nici eu, nici neamul meu nu ne dăm la o parte din fața răzbelului ce ni-1 declarați! MARSOWSKY (suprins, precipitat)-. Doamnă! Doamnă! CUMBRIA: „Sînt mindră de fiul meu! Nu-i un „complotist" cum vreți dumneavoastră! Sabia lui e adevărul! Cuvîntul! — Cuvîntul e arma lui! Și vreți să-l lipsiți de cuvin!. MARSOWSKY (swraînd tonul) : In acest caz nu mai avem ce ne spune.. . CUMBRIA : Mă surprinde că v-ați închipuit altfel I MARSOWSKY: S-ar puica să regretați doamnă! CUMBRIA (ridicindu-se) : Eu? — Să nu regrete alții! Ei să nu regrete milne pacea! pe care azi o înlătură cu cinism ! MARSOWSKY (mieros): Doamnă, n-ar trebui să vorbiți ușa ! CUMBRIA (îaoh): Spune mamei dumilale — fiind că presupun că ești născut din femeie — că o mamă naște fii nu pui de lup — și fiii sînt meniți să cinstească omul, nu să-l înjosească! 25 MARSOWSKY (wwta ): Regret! Mama a murit... CUMBRIA (wr): Mai bine! altfel, sucomba de rușine. MARSOWSKY' (supura/): Doamnăt Sinteti liberă! (Irn/J wșd). CUMBRIA: Sînt libera de cînd m-am născut ■ și libera voi muri! Buna ziua! (Mw cu fermitate fără să-i întindă mina}. Scena 2 MARSOWSKY, JAKABFFY JAKABFFY' (intrind): Ei ? 1 Ai văzut ce poate șerpoaica ? MARSOWSKY (lesielic) : Sînt mai otrăviți de cît bănuiam . , JAKABFFY (superior); Deci am avut dreptate să denunț fondul unui curent primejdios, MARSOWSKY: încep să cred că da. (Sc plimbă ginditor) Ou un singur lucru nu sint in clar. JAKABFFY : Care ? ( . MARSOWSKY: Murgu mi este antimaghiar. Dimpotrivă! Atunci cum vom formula capul de acuză ?... (îakabffti ride) Dc ce rizi ? JAKABFFY: Dai semne de naivitate! (Atcwifmnd) Va ii poleit ca agitator contra marilor proprietari! Ca revoluționar roșu ! MARSOWSKY (dumirit) : Aha! x , . . JAKABFFY (surirind): Va servi admirabil tezei noastre prietenia sa eu meseriașii logojem și cu țăranii.,. MARSOWSKY: Crezi că va recunoaște? JAKABFFY: Ce ? MARSOWSKY : Acuzele. JAKABFFY (rîrfr): Aiurea! Iar gimlești naiv! Vițelul, cind il junghii, trebuie să-ți sanda? Nu Aturgu. ci Tribunalul din Pesta trebuie s.î spună dai (Hohotind isteric); Să spună da — si... (semn cu mina): aleluia ! MARSOWSKY' (îngindurat) ; Trebuie Să-l aducem aici,.. JAKABFFY : Asta-i datoria te, Laczi dragă! (Marswsky sc plimbă. Ridica un clopotet de pe coiful biroului. Sună- Apare un om de seroiciu). MARSOWSKY: Să fie poftit domnul Murgu. JAKABFFY (cu fifnu) „Domnul Murgu"! Bine că mii spui „Excelența sa! Sccriti 3 MARSOWSKY, JAKABFFY. EFTIMIE MURGU Afurgu intră culm. I. înalt, mlădios. Haine negre, corecte, fiarba și pletele irtelate îi măresc aerul straniu In spatele lui, două cătane in uniforme nentfeșli. Soldafii bat cai- ciiele, MARSOWSKY' (către soldati): Așteptați afară (soldafti salută mecanic ca ta sosire și ies) (Către Murgu) I.uați loc (Murgu se așează pe scaunul din dreapta. Scena din partea tui iși sporește lumina. Cealaltă parte iși accentuează obscuritatea). JAKABFFY: Puteți începe! Cred că nu vă jenez, (sc depărtează și rămîne în umbră). MARSOWSKY: Domnule Murgu, din actele de la_ dosar reiese că domnia voastră ați agitat satele, să nu se supună hotărîrii proprietarilor I Mai mult: să-i decapiteze! Dreptu-i? (Murgu tace) Pentru realizarea scopurilor dumneavoastră ați înființat un partid politic, nerecunoscuț dc sanctitatea sa, împăratul — Un partid constituit din meseriași și țărani. Dreptu-i? (Murgu tace) Sinte'i acuzat că ați urmărit ruperea Banatului de la patria mumă și unirea lui cu Ardealul, Moldova și \ alahia ... Exilînd pe maghiari și pe sirbi, dumneavoastră ați urmărit întemeierea unui puternic stat românesc. Dreptu-i / (Murgu tace). JAKABFFY' (do semn de neliniște. Tușește). . MARSOWSKY: Tăcerea nu vă scuză, ci vă acuză! Murgu se ridică. (Insistent) N aveți nimic de spus ? EFTIMIE MURGU : Cui să spun? MARSOWSKY : Nouă 1 Ca autorități 1 EFTIMIE MURGU (hotărit) : Nu vă recunosc dreptul de a mă judeca! Și nu mă angajez într-o polemică injustă. 30 MARSOWSKY' (prevenitor): Domnule Murgu, noi reprezentam instituțiile Coroanei I EFTIMIE MURGU: Dar nu Coroana însăși! MARSOWSKY : Reprezentam statul maghiar din care faceți parte.., EFT1M1E MURGU; Nu sint supusul acestui stat I (Af EFTIMIE MURGU, C. A. ROSETTI, PAZNICUL După masa aceleași zile. La ridicarea cortinei, lingă măsuța joasă, Murgu citește, t- absorbit în lectură. Lumină tare intră pe cele două gemulețe zăbrelite. EFTIMII’. MURGU (rwrnmrnid;: „Dragostea rabdă îndelung: dragostea este plina dc bunătate: dragostea nu știe de pizmă; nu se laudă; nu se trufește.._. (Afw/rloWu): „Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mînie, 32 nu pune Ia socoteală răul", (aprobator) „Nu se bucură de nedreptate ci se bucură de adevăr... Dragostea nu piere niciodată! Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă"... (Lasă cartea fi rămîne meditativ. Se ridică) Eu ce sint? Un rob. Dar cine-i închis: cel dinăuntru al meu, duhul — ori cel din afară al meu, trupul ? (Se plimbă): Ce ziduri de piatră și ce porți de aramă pot opri gîndirea mea ? Nimic I Eu dară sunt liber în duhul meu I PAZNICUL (descuind): Dorn’doctor, nu toate visele mint. Dar nici toate nu spun drept (Fdc&td loc unui străin) iaca, dumnealui zice că e fratele Dumneavoastră mai mici Intră un individ tinăr, cu barbă și plete. Pelerină de carbonar, azvîrlită pe umăr. EFTIMIE MURGU (surprins. Cu brațele întinse) A! Stai, stai,.. Stai așa I Cunosc ochii care se ascund după barbă și fruntea de sub plete. Hm! (incrucișmd brațele) Nu-i fi domnia ta micul meu învățăcel Rosetti ? C. A. ROSETTI (respectuos); Chiar eu sînt, magistre! Murgu îl îmbrățișează, emoționat. Sint piperul de ieri-alaltăieri... EFTIMIE MURGU; Ești fratele meu! Ești fratele meu! (Dindu-se un pas înapoi) Si nu ți-a fost rușine de lanțurile mele? C. A. ROSETTI: Nu sint lanțuri, ci cununi de glorie, maestre I Domnia ta m-ai învățat că toți oamenii sînt frați. Și eu — din credința asta am făcut căpălîi 1 Cu ea trăiesc, cu ea mor. Murgu H îmbrățișează din nou. Rosetti privește spre paznic, EFTIMIE MURGU (liniștitor): E tot frate! E rumân din părțile mele și a ajuns paznic de lotri și ... de îngeri căzuți. Nu te sfii de el I PAZNICUL (luminos): Eu ies și vă păzesc I Vorbiți-vă de la inimă ! (lese). C. A. ROSETTI (volubil); Căzui aci, in drum de la Paris. Pe scurt: vreau să-mi termin studiile, începute cu domnia voastră. EFTIMIE MURGU (nerăbdător) : Mă, ce-i pe acolo? C. A. ROSETTI (zimbind): Se pregătește „Mireasa"... Curînd se cunună. EFTIMIE MURGU : Sigur-sigur? C. A, ROSETTI: Mai sigur de cîtu-$ eu aici! (Eftimie Murgu se plimbă, mișcat). De aceea și venii — să vă dau de știre. EFTIMIE MURGU : Ce fac ceilalți frați din Vaiahia ? Ala negruț,.. C. A, ROSETTI: Nicu Bălcescu! E bine. A mai pus puțină carne pe el; scrie istorie și... organizează revoluția 1 EFTIMIE MURGU (Scâand cocea) : Deci „Frăția" trăiește? C. A. ROSETTI: Trăiește! Și are oameni noi, prestigioși, ca Ion Ghica, de pildă, Golescu- Arăniiă și alții... EFTIMIE MURGU (ștergrnd ochii): Bine copii! Bine copii I Să nu uitați de moldoveni! Nici de ardeleni! Fiți cu toții o singură ființă! (Accentuind) O singură ființă! C. A. ROSETTI: Fără grijă! Lucrăm împreună. (Vibrind); Magistre, Daco-Ltmânia va fi și va trăi I In Moldova avem pe Aiecsandri, pe Kogălniceanu. Istoric și doctor în Drept. In Ardeal, cum știți; Barițiu, Barnuțiu și alții.. . EFTIMIE MURGU (cu lacrimi in gît) : Dămi voie să șăz... Mi se taie picioarele de emoție (se așează pe marginea patului) Nu speram o astfel de bucurie I C. A, ROSETTI: Sint poet I Iar azi, vates, magistre! „Mireasa" va veni aci și vă va elibera ca pe mirele ei iubit 1 V-o jur I Murgu iși cuprinde timplele. Lumină roză, de amurg, crește la geamuri. EFTIMIE MURGU (caltnîndu-se): Așa... Să fim limpezi! Să fim stră-limpezi! (Se ridică) Dreptatea nu moare... E numai acoperită. C. A. ROSETTI (iradiind) : Știți care-i deviza noastră ? „Dreptate! Frăție!“ (Se îmbrăți- șează, călduros). — cortina — Scena 6 CUMBRIA. VERSAVIA La ridicarea cortinei, întuneric. Firavă ca un mugure trandafiriu, începe să licărească o lumină. In dreptul ei, se desenează o umbră. CUMBRIA (nefigurală) : Tu, cea dincolo de neguri, îngăduie să-mi spăl in lacrimi tălpile și truntea I (Tăcere): Plinea de fier pe care o mânînc, ai mincat-o. Veninul pe care-l beau, l-ai băut. Ce-am alăptat la sîn ? Un mormint, un soare, șau un copil [ Femeile alăptează prunci. Noi — am alăptat morminte... (Pauză. Sunet slab de clopote). Auzi! Clopotele ne cară fiii I I-am făcut hrană pentru săbii, hrană pentru j — Orizont 33 temnițe, hrană pentru rădăcini,.. Lumina sporește puțin. Se desenează « doua umbră. VERSAVIA (năvălind, printre hohote de pllns) .Mamă, cum s a nlîmplat ? Cum S-a- ntîmplat ? ... CUMBRIA (solemn): Pst! Tăcere. Nu lovi in răni cu țipete. A plecat ... (Cele două umbre se alătură) Bate drum pietruit cu rouă fi cu flori de otrava. Drum de foc. fi de crin ... VERSAVIA: De ce l-au ucis? De ce? CUMBRIA: Pentru că nu l-au putut răpune pe celălalt! N au putut fringe stejarul și mi-au doborît lăstarul cel mai crud... Un fascicol de lumină cade pe portretul lui Lie Murgu, agățat lingă al tatălui său, Cumbria iși face cruce. Versnoia o imită. Mamă a lumii, Maria-Cybella, fie voia ta 1 — Cortina cade încet — Scena 7 NICOLAE BOJINCA, SIGISMUND POP, PETOFI, VASVARY, STUDENȚl... Cafeneaua Pilloax. Decor adecvai primăverii... Pete mari de culoare. La „masa opiniei publice", animație. Tabloul compozițional SIGISMUND POP (urcindu-se pe masă): Fraților, libertatea umblă pe toate ulițele (Strigăte: „Trăiască'*) Lanțurile feudale sînt siărîmate. A început o nouă eră a lu- minii (Strigăte: „Hura!“) Și totuși, fraților, sini încă bezne in care zac martirii libertății (Lrn/șife) Iată ce scrie Gazeta de Transilvania (Scoate publicația din buzunar și o desfășoară) „Deunăzi, la 15 martie cind fu scăpat Stanici și alții arestați politici, pentru ce nu scăpă și Murgu ? Robia nemeritutâ. de ar ținea numai trei minute, este crimă contra umanității și noi credem că lui Murgu îi vor 11 căzut mai mult cele 24 de zile din urmă ale robiei decît cei trei ani trecuți de neagră temniță"... (Strigăte: „Ișail") Fraților libertatea nu cunoaște granițe! Libertatea nu face deosebire de nație! Sub soarele libertății, oamenii sînt una ! Ei alcătuiesc o singură familie: marea familie a umanității desrobile! (Sirrgdfc; „Drepturi 1“) Atunci, pentru ce coroana românimei, doctorul Murgu, să stea încă in temniță ? — Pentru că acolo i-au azvîrlit, fără dejudecată, zbirii lui Metternich ?. Cînd liber- tatea pentru care s-a jerlit umblă prin Europa, să nu l găsească pe el, mirele ei ? (Strigăte: „Elyen Murgu") Un tip de carbonar : „Eviva il nostre caro romane Murgu I Evival" — „Elyen ț Elyen t" — „li viol JiuioU Fraților în numele dreptății ho- lăriți! (Se dă jos de pe masă. In tocul lui, urcă PetSfi). PE TOPI (mustăcioară, faooriți caracteristici, haină cu brandemburguri, Aplauze puternice. „Elyen Petofi ȘandorI" Poetul face semn să fie liniște): Fratele Pop a spus un adevăr. Acest adevăr e usturător. Acest adevăr stă ca o palmă pe obrajii noștri — fiind că profesorul Murgu, mădular al universității noastre, inițiatorul mișcării revolu- ționare din Valahi?, zace la Neugebjjude. II just? (Strigăte: „An/") Gînd noi unim forțele libertății pentru a răsturna coroana crimei și robiei, mai poale suporta cineva temnița lui Murgu? (t/r/efe .■ „ATu"/) Fraților! îmi cunoașteți jurămintul: pentru sfintă libertate doresc să pier în învălmășagul luptei, cu fruntea zdrobită de copitele armăsarilor 1 (Stngăfp: „Elyen Petofi 1" Elyen Petafir) Faceți cupă din tidva mea și beți la sfirșil vinul victorie 1 Eu voi striga și din mormînt: ,,1‘ră- iască revoluția! Trăiască Murgul (Entuziasm dezlănțuit. Se dă jos de pe masă. Se urcă, in locul lui, un tînăr de o mare frumusețe). VASVARY: Sint ardelean — și cunosc năzuințele de libertate ale tuturor. Aceste năzuințe sînt sfinte (strigăte: „Elyen Vasoary) Am în munți un mare prieten, de care se va auzi in Imperiu, li chîaină Avram lancu! In Murgu și în lancu, văd_ poporul ridicîndu'se alături de noi, pentru a instaura adevărata dreptate și pace între po- poarele pînă azi înrobite. (Strigăte: „Hural") Am jurat să dau supremul sacrificiu pentru libertate! Ca și Petofi Șandor, fac cupă din tidva mea și strig: „Libertate! Egalitate! Fraternitate 1“ (Ridică mîinile spre cer. începe fredonarea Marseilezei) NICOLAE BOJINCA (urcat pe masă, desfășoară un tricolor românesc de care atîrnu o panglică roșie. Cu voce tunătoare): Fraților! Așa cum a căzut Bastilia, să cadă 34 Neugebăude! — Intr-o zuliarei să-i sfăriniăm porțile, eliberind floarea românimei revoluționare! Strigăte; „Hura! - „Elyen! Cinteeul crește. Se ridică toți in picioare. PETUH și SIG. POP {intr-un glas) La Neugebăude! într-un entuziasm debordant, studenții pornesc spre închisoare. Cortina se iasă, în timp ce instrumente /ie metal inal/â Marseieza. Se aud ciocnete, bubuituri, lovituri in poartă, lanțuri cădind... Strigăte entuziaste, de victorie. I Scena S La ridicarea cortinei, intr-o trăsură la care s-au înhămat studenții, Murgu stă in picioare. Pe fundal, flutură steagurile tuturor națiunilor din Imperiul habsbnrgic. De toate steagurile atirnâ panglici roșii. EFTIMIE MURGU (mn/estuos): Tineret glorios! Cu inimile voastre ați pardosit cărarea Libertății! Cu viețile și singele vostru urmează s-o consolidați. Pentru că este că- rarea pe care Dreptatea întră azi in toate cetățile lumii, cinstind numele dc Om! (Aplauze), In acest ceas al entuziasmului, apelez la unitate! Să fim uniți! Uniți în viață și in moarte! (Însuflețire) Numai astfel vom crea o nouă lume: lumea ordine! și a luminii pe care o dorim atit, lumea pentru care am suferit privațiuni și pentru care miine, poale, ne vom sacrifica total 1 {însuflețire) Vă mulțumesc tuturor pentru ceasul acesta mare și din adîocul inimii vă chem: „Âllons enfants de la Patrie t“ Mulțimea reia entuziast Începutul Marseietei și carul tras de studenți iese din scenă, în vreme ce cade CONȚINĂ 35 MURGU Șl CONTEMPORANII SĂI OCTAVIAN METEA La 12 mai 1970 s au rotunjit la o sulă, anii scurși dc la stingerea din viață a lui Eftimie Murgu, perioadă îndelungată dar totuși insuficientă pentru a limpezi patimile și pasiunile stârnite in jurul și in legătură cu această personalitate frămînlaia și pentru unii contradictorie, din trecutul poporului nostru. Convins de valoarea și perenitatea activității închinate [«porului, pe care o lasă în urma sa, Murgu nu și-a scris memoriile, cu toate că timpul nu i-a lipsit, așa cum au făcut uiți contemporani mai mărunți ți zeloși, partici- panți la evenimentele revoluționare din anii iS-18,49 care au ținut să proiecteze în paginile viitorului mărunta lor amintire. Aceștia au lăsat pc seama urmașilor, istorici dc toate cate- goriile și concepțiile, sute de pagini de amintiri și intîmplări mărunte pentru a fi supuse filtrării, pentru ca din confruntarea lor cu adevărul istoric, să se stabilească caracterul și tăria oamenilor care au participat la aceste evcnimente.vNici Murgu și nici Avram lancu, cei doi luceferi ai revoluției românești, pc care împăratul i-a distrus, pe primul cu min- ciuna iar pe al doilea cu închisorile, cum remarcă istoricul I. 11 Suciti, nu și-nu sens memoriile lăsînd pe seama istoriei sarcina să le fixeze locul și meritele față de lupta poporului. . . In anii scurși de la aceste evenimente, istorici publiciști șl scriitori s-au străduit să studieze și interpreteze o bogată moștenire, unii cu succes, alții eu gindul nemârturisiț de a umbri unele personalități in dauna altora, astfel că în legătură cu Murgu și rolul lui în revoluția românească s-a născut o adevărată literatură. ?\ rămas istoriografiei marxiste onoarea de 0 cristaliza și omogeniza activitatea și rolul in istorie al acestui luptător. Comemorarea centenarului morții sale ne îndeamnă să revedem paginile ce s-au scris despre omul care în ultimele două decade ale vieții, a fost înconjurat de o adevărată con- spirație a uitării și tăcerii, iar plecarea lui din viață, la 12 mai 1870, a fost trecută pe răbojul evenimentelor ca un simplu fapt divers. _ Ne-am întors cu strîngere de inimă și înfrigurare spre paginile mgțiibende dc vreme ale ziarelor și publicațiilor, romane și de alte limbi, din lunile mai-iunie 1870, [lentru a revedea poziția acestora față de acest eveniment și investigația noastră n-a dat rezultate In presa românească, maghiară și germană din Banat nici un rind, nici o simplă infor- mație nu anunța pc cetățeni că Stejarul încrederii lor s-a prăbușit sub povara „multor asupriri și prigoniri „la care a fost supus în cei douăzeci de ani" cum arată urmașilor in testamentul său.1) , , , ... In Banalul său drag „provincie mică, dar din punct de vedere politic atit de importantă" incit trebuie considerat „cheie politică" cum spunea în Dieta revoluției, la 26 august 1848 *)„ nimeni, nici un ziar nu-i anunța încetarea din viață. M Doar trei publicații, ziarul „Federațiunea“ (la rubrica varietăți) ziarul „Albina ) și revista „Familia"5) și-au anunțat cititorii despre moartea lui Murgu. aureohndu-l cu epitetul de „apostol al naționalității", dar numai pînă la anul 1850 cind s-a retras din viața publică „nemai putindu-se înțelege cu învățăceii săi (cred și cu, era închis la losefstadl in Boemia în virtutea sentinței Consiliului Militar care-l condamnase la moarte prin spânzurătoare, preschimbată apoi in patru ani temnița grea). Notița din ziarul „Albina mai scria, malițios, că defunctul ca și Lamartine, „prin jnOATte a încetat a supraviețui . Nu era desigur opinia redactorului ci a patronilor săi, Mocionești care mei in cupa despărțirii nu puteau ierta Murgului superioritatea intelectuală, dar mai ales morală. Gh. Baritiu a intervenit și a restabilit adevărul, prin Necrologul publicai in revista „Transilvania"’5) iixînd in citeva fraze tragedia omului care a fost „talent extraordinar dar mai ales „caracter de bronz" care a „sacrificat totul pentru cauza poporului sau și a suferit „dese și înfricoșătoare decepțiutti, abandonarea și părăsirea , împrejurări care 36 i-au „umplut Inima dc durere," Tn articolul lui Barițiu sc cuprinde ți afirmația că Murgu „nu-și cunoștea bine generațiunea și timpul in care se afla, iar contemporanii șăi încă nu știau să se poarte eu dinsul” pe marginea căreia vom căuta să aducem cîteva interpretări. In însemnările noastre ne vom conduce după capetele de învinuiri ce i-au fost aduse de ancheta imperială în închisoarea din Arad la 3 septembrie 1849. unde fusese adus după dezastrul de la Siria (13 august 1840) care a pus capăt revoluției iar conducătorii ei, în frunte cu Kossuth și generalul Bem, iuaseră calea emigrației. Prima învinuire, care-1 onora, era că la 9 aprilie 1848 poporul l-a eliberat din închisoarea Neugebâude, acțiune care infirmă aserțiunea că „nu cunoștea timpul în care se afla." Că a ținut cuvintări instigatoare și a convocat adunarea națională din 15/27 iunie 1848 de ia Lugoj, fapte care i-au deschis larg porțile istoriei, In sufletul lui încă dc pc cînd era student ardea mocnit istoria, iar acum sosind momentul, a condus poporul în ritmul și cadențele revoluției, Murgu vedea dincolo de ceea ce se vedea — sistemul republican — și îndemna poporul să părăsească căile de luptă cunoscute — să se înarmeze. Apoi că a votat detronarea împăratului, consecința firească a unei atitudini, el fiind din totdeauna republican, astfel că denunțătorul Juraschek nu greșea atribuindu-i epitelul de „Rotten Republicaner" (Republicanul roșu). Anchetatorului i s-a dat acest răspuns holărit: „împărăția voiește a ne trage la răspundere pentru întâmplări a căror temei și pricină nu zace în voința sau puterea noastră ci în politica cea greșită a împăratului Ferdinand." ’) Dc la catedra Școalel vasiliene din Iași sau a Colegiului Sf. Sava din București, in reuniuni particulare sau conspirative, profesorul bănățean sădea în sufletul generației pașoptiste credința în viitorul și permanența poporului roman, pilonii progresului nostru Iiind cultura și libertatea națională. Deși avea o cultură juridico-filozofică, ca și Damas- chin Bojincă. a scris și o carte de istorie, combătând pc dușmanii originii poporului ți limbii române care „parcurg lumina cu ochii închiși" și „caută adevărul în domeniul obscur al speculației... pentru a stoarce dintr-un teanc de erori, un adevăr."*) Dintre fruntașii generației sale et a avut un orizont politic mai larg, enunțînd la 1830 teza unității poporului român. „Românii au fost numeroși, șî cu toate că au fost expuși rînd pe rind unor împrejurări triste, au rămas în trainică legătură națională, puțini din ei se găsesc răzlețiți, cea mai mare parte trăiesc în strînsă vecinătate și nu le place să se despartă între ei." *) După ce a recijtigat libertatea — 21 octombrie 1853 — Murgu mai apare de trei ori pe scena istoriei, c vorba de participarea lui in alegerile dietale din 1861. La 24 aprilie f a fost învins în alegerile de la Lugoj de „ilustritatea sa“ Andrei Mocioni care, în urma / unui proces de conștiință, a renunțat la mandat, iar Murgu a fost ales peste 3 zile în / cercul electoral Moravița. In scurta sesiune a Dietei în care au pătruns și oameni cu idei / pașoptiste, aceștia s-au confruntat cu adepții împăcării cu împăratul care jertfise pe altarul / împăcării cu aristocrația maghiară autonomia Banatului (20 octombrie 1860). Murgu ală- turîndu-se primilor, motiv pentru care el nu va figura pe tabloul „anteluptălorilor pentru egalitatea națională” (desenat de pictorul Nicolae Popescu), De asemenea în anii 1862 și 1865 cind după 174 ani habsburgii fac prima concesie românilor, aprobînd separarea ierarhică a bisericii, independența bisericească fiind primul pas spre cea politică, juristul Murgu își spune cuvîntul prin o serie de articole publicate in „Concordia” și lucrarea in limba germană „Despre .Memorandul congresului sirbesc" (Pesta, 1865). Afirmația din „Albina" că „Murgu prin moarte a încetat să supraviețuiască" a fost ilesmînțită de veacul nostru, pentru că el trăiește în amintirea și prețuirea poporului. BIBLIOGRAFIE : ') E. Murgu, Scrieri, E. L. București, 1969. p, 71; -) Idem. p. 470-471; ■) Fe- derațiunes, nr. +4 din 2S mal 1870; •) Albina, nr. 35 din mai 1870; *) Familia, nr. 19 din mai 1870; •) Transilvania, I iunie 1870; ’) E. Murgu, Scrieri, p. 4Ș5; •) Idem, p. 546 37 S. DARVAS Ofrandă E darul tău acest oraș ce doarme Cu numărate ore sunate-n ceas de turn Metalul transparent pătrunde in fațade Și timpul, scurs din pietre, prin piețele deșarte Din secolele sumbre, ce intilniri ciudate Aceste ziduri prinse in muzicale forme Ofrandei tale. Ascultă I în cumpăna secretă a nopții nemișcate Din aur, alchimiștii fitosofalei pietre Topesc incandescenta iubirii formă pură. DUMITRU VOR1NDAN * -------------------------------------------- Plantele cerului Ale cui sint plantele cerului prin care sumbre femei de cristal se tirăsc spre nimfele nopții bolnave de perle bolnave scoicile /re plaja memoriei nu mai sărută ochiul transcendent al sfinxului cu gura de aur cutremurat de surisul meduzelor roșii da, da pe umbrele mele alunecă vaste coruri de îngeri infraroșii păzindu-mi fericitele răni pină voi dispare in păianjenii soarelui căci vocea mea este alga ce-și continuă somnul departe de sunetul alb al obsesiilor ce străbat nemurirea. 38 RODICA BARBAT OBSERVAȚII ASUPRA METAFOREI SIMBOLICE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA I. Metafora simbolică propriti-iisâ Prin implicațiile ci teoretice dar, mai ales prin semnificațiile ei poetice, metafora reprezintă un clement esențial al poeziei în sensul că ea mijlocește apariția unor serii dc reprezentări care se conturează in imagini artistice și care, la rîndul lor, determină trăirile pe planul afectiv al comunicării. Se înțelege că analiza din acest punct de vedere a creației poetice a unui scriitor se dovedește extrem de interesantă prin concluziile ta care o aseme- nea analiză poate ajunge, concluzii menite să precizeze și să nuanțeze structura intelec- tuala ți afectivă a scriitorului respectiv, esența artei și a viziunii sale căci, fără îndoială, anumite motive poetice dominante, anumite imagini frecvente care se polarizează în jurul unor focare lexicale cu valoare simbolică sini tot atîtea căi care facilitează înțelegerea creației poetice a autorului, concepția și viziunea lui asupra artei. Dacă funcția expresivă a limbajului rezidă în aspectul lui metaforic pc care poetul este chemat să-I reliefeze — „poetul este nu atît un minuitoc ci un mîntuitor al cuvintelor" 1 — atunci poezia își păstrează funcția ei originară descoperind realitatea prin simboluri create pe baza unor analogii după care lucrurile ți fenomenele existențiale sînt adunate tntr-o viziune totalitară asupra lumii, semn al unui permanent echilibru cosmic. In sens mai general, metafora devine pentru Blaga o problemă dc cultură, de filozofie a culturii, iar in planul strict al artei folosirea ei in poezie este unica rațiune de a fi a poeziei însăți. Intr-o lucrare relativ recentă intitulată „Limba și stilul", apărută la Oxford. 1964, în cap. Natura imaginii artistice, autorul ei, St. Ullmann, arată că „analiza formală a imaginii include două șiruri de operații: ne putem concentra asupra formei unei figuri de stil particular, alternativ putem încerca să recunoaștem unitățile în care se combină aceste figuri de stil”*. De altfel, studii mai recente referitoare la problema imaginii, la legătura intre structura și funcțiile ei artistice, subliniază din ce în ce mai mult va- loarea metaforică a oricărei imagini poetice. Pentru Day Lewis citat de Ullmann orice imagine poetică este intr-o oarecare măsură metaforică. Creație spirituală de o factură oarecum deosebită, poezia devine pentru Blaga mij- locitoarea unor sensuri ale lumii întregi, pe care omul le bănuiește numai și pe care nu le înțelege decît în modalitatea specifică artei, adică la pragul în care analogiile nu pot fi desfăcute în părți în așa fel, incit lumea, în totalitatea ei, devine purtătoarea unor sen- suri grave șî tainice iar poetul însuși nu-și poate revendica decit rolul unui tîlmaci pentru care fenomenele, dominate de nebănuile impulsuri interioare, se încheagă în corelații ciu- date. ceea ce provoacă apariția presimțirilor tulburi în conștiință. In felul acesta se înțelege de ce Blaga acorde o atenție atît de mare metaforei cu valoare simbolică, de ce propria lui creație poetica a adus un timbru nou șî unic în poezia românească de la începutul secolu- lui. de ce lectura reluată a poeziei lui uimește de fiecare dată prin puterea fascinantă a versului menit să oglindească realitatea intr-o formă aluzivă și revelatorie. Metafora, care se țese pe firi lungi și care întretaie în puncte paralele sau concentrice întreaga poezie blagiană, este elementul ei cel mai durabil și mai strălucitor. tn studiile teoretice ale lui Blaga referitoare la „Geneza metaforei șl sensul culturii", autorul făcea distincția între două mari categorii de metafore: a) metafore plastîcizanle și b) metafore revelatorii notind că: „metafora este chemată sau I) să compenseze insu- ficiențele expresiei directe pentru un obiect sau 2) să reveleze laturi și semnificații ascunse, 1 Blaga L, Discobolul. ^Uilinonii. $ț., LdHigage and siyle, Oxi păstrează funcțiile ei estetice prin care se definește, de altfel, temeiul ei obiectiv în țesătură poetică propriu-zisă. Funcția de intensificare a metaforei se relevă ori de cîte ori adincim analiza con- textului poetic în sensul reliefării intenției estetice a autorului însuși. Poezia lui Blaga oferă multe exemple de metafore simbolice ale căror funcții estetice se precizează în intenția poetului de a mări, de a întări sau de a multiplica impresia sentimentală care, apoi, s-a concretizat într-o imagine poetică. E vorba deci dc funcția estetică de intensificare a metaforei. Un exemplu ni-1 oferă poezia „Din cer a venit un cîntec de lebeda" (In marea tăcere), construită pe fundalul unei puternice tensiuni interioare. Tragica neliniște izvorăște din luciditatea cu care poetul observă propria lui solitudine într-un univers 1 Blaga L„ Op. cit., pag. 40 1 Vianu T„ Metafora poeți» in lațul literar, nr 10. Iftil, p«g. 5* ‘Vianu, T„ Problemele metaforei si alte studii dc stitistied, București, ESPLA, pag. Hz. 40 dominat dc inerție, într-un univers în care „toate au încetat murind sub zăvor". Senti- mentul disolutieî universale izvorăște și din modalitatea specifică tu care conștiința înregistrează dramatic conturul unei lumi sortită inevitabil „marii treceri" : „Tn zădar mai cauți in ce-al vrea să crezi, / Țarina e plină de eumreiul fainelor, 1 dar prea e aproape de călcîic ' ți ore« e departe de frunte. / Am privit, am umblat și iată cint: / Cui sS mamehin, la ce să mă-nchin* ? (p. 99}. In strofa citată mai sus metafora „zumzetul tainelor" își realizează funcția stilistică de intensificare sporind marginile de taină ale unui orizont spatia! și lemporal în care omul încearcă în zadar să se integreze. Tainele cu înfricoșătoarele lor conturi îl copleșesc. dîndu-I sentimentul că se află în pragul unui dezastru cosmic. Confesiunea liriră își intensifică astfel caracterul ei dramatic. Tn primul vers al poeziei, semnificativ intitulate „In marea trecere'* ne întîmpină o metaforă asemănătoare din punct de vedere ai func- ției ei estetice. în sensul că ți aici metafora are rolul de a exagera, de a multiplica si intensifica o impresie sentimentală : „Soarele n zenit tine țintarul țiței / Cerul se dăruiește apelor de jos f Cu ochi cuminți, dobitoace în trecere f îsi privesc fără de spaimă umbra în albii. I Frunze se roiesc adinei / Peste-o-ntreagă poveste* (p. 90}. Poezia condensează în imagini „de o săgetătoare frumușele" (T. VialW) sentimentul înstrăinării dc un univers sortit eternei treceri, unei necontenite destrămări, unei desăvîr- șite muțenii, Aceeași funcție estetică de intensificare o are ți metafora zăpezii în poezia „Anno Domini". din volumul ..La curțile dorului". „Bătaia ceasului stirneșie liliacul ! din somnul lung care s-așezASe, / Cenușa îngerilor arși în ceruri f ne cade fulguind pe umeri și pe case". (Lumina, p. 4). Zăpada devine simbol al unor vechi miracole iar metafora însăși traduce și inten- sifică poetic ideea că lucrurile ce ne înconjoară sînt senine ale Invizibilului așternut peste lume. 2. Termeni cu valoare metaforicii. Metafore dominante. Numeroși sînt termenii care aoar cu reală valoare metaforică chiar și atunci cînd ei nu fac parte din structura lexicală a unor metafore propriu-zîse. Astfel: lumină, pămint. copac, fintină, steaua, somn, tăcere, ardere, scrum, cenușă, sînge. Din această perspectivă se noate vorbi în poezia hti Blaga dc un mif al lumii și al stelelor, cei doi termeni, lumină și stea intrînd în structura unor metafore dominante în creația lui poetîcă- Primu! volum de versuri, metaforic întitulat, anunță ideea lui centrală, închinate iubirii și naturii, poeziile din acest ciclu se leagă prin ideea luminii celebrată fernetic ca atribut suprem al vieții, ca principiu demiurgic inițiat care a pus în mișcare desfășurarea universului dar și ca forță lăuntrică care domină peisajul sufletesc în clipe dc mare exaltare sau beatitudine cosmică. Ca sele adinei de viață, iubirea esle ța însăși o altă ipostază a luminii ce-a inundat universul iu ziua dintîi a creației tot așa. cum în lumina care a răsărit în sufletul poetului îndrăgostit se oglindește statornic imaginea femeii cu surîsul ei t „Lumina, ce-o simt năvălîndu-mj l în piept cînd te văd — minunalo / e poate că ultimul sirop ( din lumina creată în ziua dinții" / „Tar eu, încet, nespus de-ncet ! pleoa- pele-mi închid ! îmbrățfșînd cu ele tainic / icoana ta din ochii mei / surîsul tău, iubirea șl lumina (a*. (Noapte, p. 33). Așadar lumina e corelativă vieții și Iubirii și, lot in ea. se revarsă elanurile cople- șitoare izvorîte din energiile lelenle ale sufletului. Semnificativă pentru ideea de mai sus este poezia „Krena să joc* (p. 5). „O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat! / ... I ! să nu mai văd în preajmă decît cer. / și-aprins în valuri de lumină / să joc . - - în poezia „Pax magna" Blaga mărturisește caracterul dual al structurii sale sufle- tești, metafora luminii avînd aici sensul de a sugera, prin contrast, una din trăsăturile contradictorii ale personalității sale. E ca un preludiu la neliniștitele întrebări din ciclurile următoare dar șl promisiunea unui echilibru Sufletesc posibil: „De ce-nlr o mare de lumină mi se-ntunecă eul ! ca para unei lacle în văpaia zilei? / Lumina și păcatul / îmbrățișîndu-se s-au înfrățit în mine întîia oară / de la-nceputul lumii. . . .“ (Pax magii, p. 38). Motivul stelar, atit dc frecvent în poezia romantică ca simbol a! imenselor de- părtări, al solitudinii, al frumuseții reci bizare, apare în poezia lui Blaga în contexte poetice deosebite, cu semnificații unice în literatura noastră, căci Blaga, în chip paradoxal, istovește Scrisurile mai vechi ale simbolului, lărgindu-le în același timp, în așa fel îhcît 41 termenul înseamnă și ceea ce conținutul lui național exprimi, dar, mai ales, desemnează înțelesuri noi pe care poetul le-a urzit prin intuiție și prin setea iui de totdeauna de a cunoaște și de a ții mai mult și peste ceea ce lucrurile spun prin ele insele. Astfel, steaua va fi. rînd pe rind, simbol al perfecțiunii, păzitoare a destinului uman, obiect ai adorării poetice, simbol al eternității naturii in raport cu caducitatea vieții omenești, simbol pentru sensul adine uman al căutării adevărului. Nu întimplălor Eîntîna (avînd. același simbol} va păstra in adîncul ei imaginea, splendidă prin puritate și claritate, a stelelor împărățind calină pe bolta cerească. Transfigurată poetic, ideea apare in poezia Firtlînile (Vară dc noiembrie). Căutarea adevărului și a frumuseții implică un efort neis- tovit și mereu reluat, căci, pe acest drum, și mai ales jjc acesta, le pindesc înșelătoarele imagini ale ispitelor lumii: „Sapă, frate, sapă, sapă / pină cind vei da de apă / Ctitor fii ftntîailor, ce / gura, inima ne-adaptă / Zodii sunt și jos șubt țară / fă-le numai să răsară. / Sapă numai, sapă, sapă / pînă dai de slele-n apă" (Fmlînile. p. 334). Oglindită în apă, lumina stelelor împrumută efortului uman mai multă certitudine căci ele au fost mereu o țintă șl un îndemn, Fau fascinat pe poet îndemnindud să se asemene lor. Poetul crede că armonia mișcării stelelor garantează armonia vieții pe pămint. Stelele care nu fac larmă în cer sint un semn, pentru poet, că poate exista un lărim al liniștei inlre lucrurile de la începutul lumii, „Liniște intre lucruri but rine". ,,în seara cu cei șapte sori negri f care aduc întunericul brun, / ar trebui să fiu mulțumit. / I Liniște este destulă în cercul J ce ține laolaltă doagele bolții. / ții Iarăși îmi zic: / nici o larmă nu fac stelele-n cer / Da, ar trebui să fiu mulțumii"1 (p. 94). Ideea damnării într-o lume care și-a pierdut orice înțeles este contracarată de cer- titudinea că omui, prin destinul lui de creator, se aseamană stelelor care dăinuie etern in timp. Lumina stelelor întovărășește gindul și simțirea omului, acest „oaspete în tinda naturii și a luminii". O mărturisește poetul în poezia „Lumina de ieri" Caut, nu știu ce caut, Sub stele de ieri / sub trecutele, caut / lumina trecută pe care-o tot laud* (p. 151). sau în Noapte cc^taticd" p. 132 din ciclul „Laudă somnului”: Adine sub bătrînele / verzite zodii — / se trag zăvoarele / se-nchid fîntînîle // Așcază-ți in cruce / gindul șî mîinile. / / Stele curgînd / ne spală țărînile". Poezia exprimă aceeași retragere dureroasă înlăuntrul ființei, aceeași invitație la tăcere și desăvirșită nemișcare. Metafora din ultimele două versuri deschide însă o pers- pectivă nouă înțelegerii omului ca ființă ce se Integrează firesc prin destinul lui. intr-o natură sorlită să-l înțeleagă și să-l apere. Numai stelele, în mișcările lor, asigură ritm etern universului, numai ele, curgînd deasupra noastră pe căi deopotrivă de simetrice șt egale, dau senzația de existență reală șî statornică. Exprimarea poetică a glodurilor sale o va face Blaga și in simbolurile străvechilor reprezentări ale gmdirli folclorice. Astfel, ca in credința populară, fiecare om își arc steaua lui, altfel spus, in fiecare stea se află înscris destinul unui om, Ideea se păstrează în poezii din cicluri diferite, semn că pentru poet ea nu era intîmplătoare ci originea ei trebuie căutată intr-o concepție mai largă referitoare la semnificațiile unor simboluri în sufletul autohton, căci, sublimarea folclorului va ii o constantă a poeziei lui Blaga. Deosebit se semnificativă este poezia „Afi-așie# amurgul" din ciclul „Poemele luminii’1 (p. 15) Cu lumina lor stranie, stelele, adevărate „minuni alcntunerecului”, veghează de sus destinul uman. Dar soarta poetului e alta in lume căci și el poartă în propria lui ființă stele asemănătoare celor de pe bolta cerească. „In bolta înstelată-mi scald privirea / /și știu că și eu port in suflet / stele multe și căi lactee / minunile-ntonericului // Aștept să imi apună ziua j și să răsară-n mine stelele, / stelele mele / pe care încă niciodată / / nu le-am văzut" / (Mi-aștept amurgul, p. 15). Ca ființă Individuală înzestrată cu har, poetul deslușește in el însuși conturul lumii întregi. Poezia Stelelor cu care se încheie ciclul „Poemele luminii" adaugă un înțeles nou vechiului simbol. Aici steaua devine obiect al adorării poetice. Ochii cu care poetul privește bolta spuzită de stele, ca în vechile reprezentări cu înțelesuri rituale, devin adevărate „candele de jertfă* Stelele dăruiesc sufletului zbuciumat certitudini și liniște. Mersul lor potolii, etern același, sugerează 0 lume a perfecțiunii și a armonici spre care aleargă „bolnav de prea mult suflet, poetul. Prin lumina tor, stelele devin atolstapînitoarc peste o lume făcută din doruri șî singuratice căutări. Spre ele se îndreaptă năzuința oarbă a poetului de a li asemănător aștrilor, adica etern in timp, căci numai prin opera de artă omul poate rivaliza cu natura ee nu cunoaște moartea, Această este de altfel și sensul tragic al destinului uman, omul fiind înnobilat prin actul propriei sale creații artistice. Fără indoîlală că discuția de pînă acum s-ar putea prelungi cu atît mai mult cu cît seria exemplelor nu a putut fi nici pe departe epuizată. Credem totuși că din cele expuse mai sus sc pot extrage concluzii cu valoare generală: 42 I - Tn poezia lui Blaga, metafora simbolică devine un mijloc principal de sensibilizare a imaginii, 2- Anumite motive dominante ale metaforei relevă în creatorul ei viziune poetică dominată de ideea misterului, ceea ce sporește sensul tragic al destinului uman. Incercînd să sfideze lumea tainică ce-l înconjoară poetul își construiește propria sa lume, dar în înțelesul artei adică in plăsmuirea și creația artistică. In ciuda marilor neliniști, in ciuda trăirilor dramatice exprimate ți transfigurate artistic, poezia Lui Blaga comunică o idee care salvează conștiința din fața imaginii inevitabile a morții și a neantului ideea că omul e axa și centrul întregului univers. Notă: Exemplele dc versuri au fost extrase din volumul Blaga, L: Poezii, Buc. Epl, 1967. 43 * ION LOTREANU Pasărea-pămint 44 De unde curge acest picur Ce-nțeapă fumul dimineții Cum grindina in seri de vară Dansează pe acoperișe ? Ascult venind din depărtare Un dulce (iriit de /răsări învălmășite în alarmă, Și știu că-n orice zburătoare Privighetoarea se ascunde. Dar n-am să aflu niciodată Dacd-n ocolul de-ntuneric Tivit cu periscoape roșii Cuțitul strălucește-n iarbă Sau solzii șarpelui de casă Molatec se dospesc la soare ... * Spectacol Privește, doamnă, ce minune își coase aripa pe in. încep ovații să răsune, Eu am in palme foc puțin. Foșnesc in coapse zări veline, Privește, doamnă, unde pleci ? Se-aprind viole peregrine, Eu string in brațe strune reci. Privește, doamnă, ce ninsoare înmărmurește sinii grei... O libelulă albă moare Sub pașii turmelor de miei. VIRGILIU BRAD1N * --------------------------------- Balada frunzelor Și doamnă hai să fim balade să curgem pe o st încă sfint# cuminți ca îngerii bezmetici să semănăm iublrile-n păduri și eu preasfint și blestemat de-o mamă adorm in gura unui fum cind mă rotesc in limpezimi de-o seară in rouă nopții și-n păduri, cu pieptul îngropat in iarba vremii cu mii ni întinse sub cărbuni mai spun poveștile cu tine domnițelor cu moi conduri. Alai curge zvonul amintirii printre cărări cu pașii tăi curați cind eu aicea mă feresc de frunze tu pleci și ie numesc păcat, ------------------------------------------- Strigăt de liniște Găsești loc pentru umărul rănii In dimineața părului de fată Se-ncovoaie frumos stincile Cind treci rotindu-te In inimă Pină auzi oamenii Ciudați in bucurie Coborind în arcuri Și venind ameființători peste pasul meu frumosul, Și intinzind miinile Pină scăldau fetele în călătoriile tor Apoi se opreau Făcind loc liniștii Să treacă prin palme. 45 Premiile Asociației Scriitorilor din Timișoara CORNEL UNGUREANU: I. D. TEODORESCU Șl MĂȘTILE BALCANISMULUI Fierbintele vint cu nisip (E.P.L. 19(58), debutul scriitorului, ar fi tre- buit să consemneze nașterea unui „balcanic", adică a unui scriitor din ginta lui Panait Istrati ori a lui Fănuș Neagu. ori măcar să înregistreze un nou scriitor cu pasiunea „Euro-polis“-urilor, a conglomeratelor etnice din por- turile dunărene ; orașul — fiindcă un singur oraș există în cartea lui I. D. Teodorescu, are Căpitănie și marinari vajnici, antreprenori bogați și ființe care vegetează, aventurieri plictisiți și contrabandiști famelici, deci toată recuzita necesară povestirilor genului, și totuși orice subsumare a lui I. D, Teodorescu maeștrilor genului rămîne fără rezultate. Din toată tradi- ția aceasta nu rămîn decit ceremoniile, tabietul, culoarea lipsind aproape cu desăvîrșire; iată cum vorbește un tată fiului său: „ — De ce nu ești (sincer, n.n) psihumiu ?... Zdu cd nu te pot pricepe. Cit ai fost plecat, n-ai dus lipsă de nimic. vrut o aventură și te-am lăsat s-o faci. Ți-am avansat bani, da , da, nu mă privi, de două luni de cind ai plecat, in fiecare simbătă, aici, in camera asta. Țigana primea bani de la mine ca sd nu duc lipsă de nimic ( ... ) apoi : „Ce ți-am făcut. Comoara Orientului, eu ce ți-am greșit, Psihumiu, lumină a ochilor mei, cu ce ți-am greșit? iar fiul închide ochii și spune „Am sd te părăsesc". Eroii aceștia a lui I. D. Teodorescu au psihologii sumare, ei sînt niște primitivi, iar orașul nu trăiește prin mediul său citadin ci prin împrejurimile sale, un Far-west acvatic propice aventurii dar niciodată tărîm al aventurii: lumea aceasta e văzută de Băiat și nuvelele din prima secțiune a cărții (In infern — dincolo de fluviu) au personaje comune, totul semănînd a ciornă de roman ori a amintiri din copilărie, spuse cu pauze îndelungi, necesare detașării. Mă îndoiesc că există în „Fierbintele vint cu nisip" 46 vreun personaj memorabil, dincolo de personajele genului: ceea ce ni sc 'întipărește in memorie este insă lumea aceasta, freamătul ei interior, lenta ei uzură și surprinzătoarea ei abdicare de la acțiune. Sentimentele sînt difuze, bolnave de cancerul acesta a! plecării: o statornicie intru nestatornicie în- conjură oamenii care primesc mereu botezul amintirilor lor, adică al vieții pe drumurile apelor. In fond, cartea aceasta este o carte despre un adoles- cent, unul singur, același, care caută în amintirile locurilor amintirile sale. Ce e în plus derivă din scriitură, adică din fraza ncsfîrșită, faulkneriană, care amină mereu, la nesfîrșit, intrarea eroului in Iunie, lasîndu-ni-l în față doar pe scriitor, pe tehnician: pe prozator în fața uneltelor sale Iar in clipa in care și lucrul acesta se împlini, iar disimularea cu sine încetă, și cind corpul ars — mușchi și nervi și visare și singe — ca o lamă, începu să pipăie dorul prelung de împlinire și cind parcurse și ultimele două săp- tâmini și mai avea doar o zi ca dorul acela după forme și spații și piatră sd devină un lucru cert și un adevăr controlabil — fu din nou la început de azi dimineață, după ce coborise de la tribuna aceea. Era deci de așteptat ca un al doilea volum al scriitorului să meargă spre perfecționarea unel- telor : S-a întors Paternic, subintitulat „schițe dramatice1' ne propune, în realitate, lungi monologări pentru care scena, rampa, e un simplu pretext. Balcanismul vine acum din Caragiaie, (pe căi ocolite) : eroii sînt niște Mitici degenerați, Mitici-vagabonzi, pensionari de „Căruță cu paiațe", sentimentali (bineînțeles) și mizeri. Se numesc Eftichic, Paternic, Selivestra. Amalia e amnezică, grasă cochetă, bătrînă, terorizantă prin vorbărie, ca și o Elpida, de altundeva. Femeile acestea ale lui I.D. Teodo- rescu poartă un eros infect și sînt incapabile de raționament. Femeia de servici își povestește aventurile infinite, slăvindu-și capacitatea de a pro- crea, Selivestra (ipostază a primei) fuge cu un „mincător de flăcări". Ele reprezintă o subspecie ori o specie prin excelență a pămîmului și dau tonul primitivității, căci și eroii aceștia sînt niște primitivi care iși arogă dreptul la „existență artistică". Intiiul artist c, așadar, Paternic (cel întors de undeva, din pușcările, din exil, nu știm exact de unde, ni se sugerează însă un loc de penitență) cîntăreț de bar într-o schiță. Un cîntec al lui Pa- ternic („actor genial") sună : „Trenul trase trist in gard C-un soldat el aducea Era trenul trist in gard Pe peron fata plingea Ea plingea, ea, da, plingea Se oprea trenul in gară Și soldatul cobora" etc. Aceasta este arta lui Paternic, imposibil de ridicat de-asupra tîrgului balcanic în care el își exprimă profesiunea: prietenul lui Paternic se chiamă Eftichic și e amant părăsit, lacrimogen și oblăduit de geniul lui Paternic. Piesa pe care ei o pun in scenă cere, „pentru autenticitate", schimbarea rolurilor (Paternic devine Eftichie și Eftichie — Paternic) ; celor doi li se adaugă Onufrie, păzitor de măgari, care se vădește de a fi mincător de flăcări. Rolurile sc schimbă, sîntem în plină acțiune dc autor de teatru care își manevrează după voie (adică după Pirandello, Brecht) personajele, piesa propusă de Paternic amenință să devină delir existențial, presimțim crime dar nu sc întîmplă nimic, Selivestra (Femeia de servici) se întoarce. Ia Eftichie cel părăsit și cade cortina. Aproape în fiecare dintre „schijele dramatice" (legate între ele prin personaje) există un artist, un „actor", un personaj care vrea „să creeze;" creația aceasta, realizată prin însăși prezența sa, stă sub semnul parodiei. Eroii lui I. D. Teodorcscu sînt niște „esteți" a căror aspirație spre artă e 47 tragicomică ; ei sînt o funcție a unor sentimente, a unui discurs, eisîntorga- nizați de sentimentul artei pe care și-ar duri-o, și nu iși canalizează senti- mentele (ni momentul de — să zicem — „teatru in teatru*) spre arta. „Schijele1" înaintează prin negarea eroilor ca artiști: înaintînd spre Eldora- do-ul artistic ei se scufundă in mlaștina propriei lor existențe. Există, in „Craii de Curtea Veche“ o ironie pe care Matei o plasează părintelui său, prin definirea unui posibil scriitor Pirgu. Ce mai Mitici ar fi creat, exclamă ironic Matei și această „cearta de familie1* trasează de fapt o linie de demarcație, nu precisă, intre două ipostaze ale balcanis- mului in literatura noastră : un balcanism creator de personaje, (un bal- canism social), și altul rarefiat, estet, acela al lui Ion Barbu și Maici Carageale. Bineînțeles, linia c aproximativă, un hotar exact ncexistînd. „Artistul" pus sub lupă de l.D. leodorescu în „S-a întors Puternic" e un soi de Pirgu, lipsit de ambiția parvenitismului social. Jucîndu-și rolul, devine el însuși aici un Mitică bonom ; aspinnd spre artă își crcază o lume a lui, o iluzie m care arta poate exista ca entitate nedezlipită de sine. S-a întors Puternic c o carte tn care scriitorul încearcă să se îndepăr- teze uc o structura hterară consacrată pumnd la îndoială condiția artistică a personajelor asupra cărora sc oprește. Manechine ascultătoare, aceste per- sonaje sint capabile să suporte orice (ionescu, Caragiaie etc.) pina și ironia cu care ie pune in pagina autorul, puia și necredința iui in ele. in S-a întors Paternic l.D. leodorescu nu scrie piese dc teatru (schi- țele acestea dramatice sint, uc atitea ori, a-ieatraiej m semnio, iși pune ia punct o experiența, iși organizează un univers artistic. intre parodiere și acceptare, personajele im l.D. leouorescu mărturisesc efortul autorului ue a evaua am Daicamsm ; dar, parasinu ieri ionul geo- gratie ai nojiumi, l.D. leouorescu 11 regăsește, surprinzător, pe ane coor- uonate, ascuiizinuu-și proiuui după înșelătoarele aparențe aie experienței literare, Balcanismul devine in d-a miors Puternic masca a experienței, v oiumui premial valonuca, așadar, o experiența literara mai vecne (a balcanicilor) șt încearcă sa asimileze acestei experiențe, vaiori ale teaumui ue avangarda. ocmțeie dramatice aie lui l.D. leouorescu sini, in ultima înștiința, nuvele dialogate, ori, cum aratam mai sus, monoioguri, care toiosesc pe larg cișuguriie unei literaturi dramatice semnate de pruuigioșn înnunon ai genului. Au pentru teatru sint deci scrise aceste scințe dra- matice; m iurnia actuala, pe scena, ar solicita, cei puțin, o intervenție decisiva a regizorului. Ele trăiesc prin încercările autorului de a descoperi dincolo dc iaoulația epica siari și situații care sa caracterizeze acea lume pe care el însuși și-u iixase in pruna sa carte. Ocolind pitorescul, negmuu-1, trecind pe deasupra acestei literaturi caracterizata prin ins pitoresc ton Dumitru leodorescu descoperă o lume de primitivi care exemplmca pro- bleme existențiale. Atitudinea țața de aceasta lume este aceea a unui scriitor care caută o lormulă. Eroul „balcanic" trăiește in subtext, relația cu balcanismul Iiind subterană. Premiul acordat acestui volum mannesta opțiunea pentru un senilor care, matur de la volumul de început, iși cauia un drum original in literatura de azi. i ragnientele publicate duitr-uii roman in curs dc apariție valorifică câștigurile acestui volum de „experiențe" pregătind o carieră literară deosebit de interesantă. 48 I. D. TEODORESCU PAVELELE BUNELOR INTENJII sau COCHETĂRIA CU TIMPUL Era o curte pavată cu romburi dc piatră; intre ele creștea iarba ; în casa de piatră cu ferestrele înalte se născuse Antifon. întrebat fiind, ar fi putut depune mărturie că pînă la vîrsta maturității întreaga sa existență se scunsese cenușie, intre casă și curtea împrejmuită dc zidul înalt, evident, și el construit tot din blocuri de piatră. Numai cunoscînd cele de mai sus ne vom putea explica acțiunea atit dc nesăbuită începută de eroul nostru în ziua cînd împlini patruzeci de ani. Cu puțină suplețe de gindire vom putea înțelege și modul tehnic vorbind atît de perfect în care-și realiză ciudatul său plan de-a muta pietrele curții, toate, undeva lingă bucătăria dc vară a unchiului său ... ...Se scula acum, contrar obiceiului său, în zorii zilei, deschidea fe- reastra din dreapta, iși făcea gimnastica dc înviorare. Răsăritul soarelui il prindea cu ceașca de cafea pe jumătate golită. O termina oarecum grăbit dc precipitarea pornită deodată în el. Cobora treptele casei, călca cu grijă piuă la piatra însemnată cu vopsea, însemnată încă de cu seara — căci Antifon era un tip prea metodic, din cale-afară de ordonat. Și iată dc ce era în stare să facă : înainte dc-a începe treaba, poate și în semn dc res- pect, se așeza pc piatra sortită mutării, medita la ceva destul de mult timp, ofta, și-apoi începea preparativele — vreau să spun că mai întîi întindea scindura pe care, intr-un echilibru impecabil, urma să rostogolească roata frumoasei roabe dc plastic. (Scindura o așeza pc butuci — dacă asta vă poate sugera ceva). € Așadar, aducea roaba. încărca piatra — știți, rombul de piatră în roabă iși stabilea echilibrul, proverbialul lui echilibru impecabil (despre care puteau depune mărturie toți vecinii care, dimineață de dimineață urmă- reau, cocoțați pe zid, drama in evoluție de alături) înainta cu grijă, ajun- gea lingă coloana pietrelor culese in zilele și sâptămiinile anterioare, punea cricul în funcțiune, o urca și f>e ultima — încununare a efortului zilei res- pective. Acum putea ridica scindura, putea aduna butucii, se putea opri ca să respire și ca să privească curtea năpădită de-o lacomă vegetație. Abia acum sc petrecea lucrul acela ciudat pe care vecinii nu-1 puteau pricepe — iarba vegetația aceea luxuriantă crescută prea înalt și prea repede, țîșnită in lungi jeturi elastice începea să freamăte, peste întreaga curte trecea un 4 — Orizont <9 lung vaier, tijele în luneca te se ondulau, sc frîngeau — brațe prinse în spasmul unei posesiuni fără finalitate. Antifon era mulțumit, i se citea asta pe față. Și întotdeauna era la fel: sub ochii lui Antifon freamătul curții înce- pea treptat să sc* potolească, plantele păleau, căpătau consistența unor inucozități inccpind să curgă spre pămint... Cind soarele apunea, în- treaga curte căpăta aspectul unei bălți stătute, vîscoase, de-un verde putred. Animat brusc de-o hotărirc, Antifon urca rapid treptele casei, intra, ieșea cu tinicheaua de vopsea, cu pensula, cu un plan scris verde pe hîrtie gal- benă, plan pe care-1 consulta pe genunchi. Cerceta hîrtia aceea mult timp, ridica ochii privea cu un soi dc tristețe anevoie de prins in cuvînt peste curte, se ridica de pe trepte, ochea piatra, o însemna. Cind soarele nu sc mai vedea vecinii puteau auzi zăvoarele grele ale ușii — după care nimeni nu mai putea ști ce se petrece cu ciudatul lor domn Antifon. Xu vedeau nici o lumină, nu auzeau nici un zgomot : casa știa să-și păstreze iaina. J? In întunericul ce se lăsa doar pietrele rămase, cîteva, ultimele, sclipeau stins. Păreau mari pete dc lapte riguros exacte, împrăștiate prin mocirla întunecată. Veni și ziua în care și ultima piatră fu așezată peste celelalte așa că din oricare parte a orașului ai fi privii coloana se decupa net pe fondul luminos albastru al cerului. Ciudat era insă modul oarecum plictisit în care, ți sc răspundea de către oricare dintre concetățenii noștri: „A, ceea cc vezi nu-i altceva decit coloana lui Antifon ... “ Trebuia să te mulțu- mești cu atît. 11 văzură cu toții în seara înălțării ultimei pietre ; îl strigară; vecinii riseră zgomotos; il îmbiată cu vin — dar el nu răspunse, urcă treptele casei, auziră zăvoarele... Cind, peste cîteva zile veni factorul poștal, primul lucru care-1 intrigă fu poarta pe care-o găsi nu numai descuiată, dar și dată in lături — lucru nemaipomenit la adresa cu pricina. Intră in curie deci și înainte de-a înțe- lege ceva, de-a ințelege ce-i cu vegetația aceea carc-ncepu să freamăte, ele, plantele acelea neliniștite începură să urce lacome pe el, i se lipiră de ceafă ca niște ventuze, i se încolăciră pc trup, mișunară vii pe el. Se simțea imobilizat și totuși în mișcări. începu să se zbată — nici nu putea spune că-i îngrozit, prea uluit de cc i se intîmpla — să lovească cu geanta — și așa înaintă pină la ușa casei. De acolo, de pe trepte avea o perspectivă mai largă, dar ceea ce văzu nu avu meritul să-l liniștească : întreaga curte, vegetația, părea că trece prin niște spasme îngrozitoare. Sună, dar nimeni nu veni să-i deschidă; strecură telegrama pe sub ușă și, mereu lovind cu geanta, reuși să iasă in stradă. Auzi în spatele său o bolboroseală ca de ape într-un canal și, de curiozitate, se întoarse să privească: plantele acelea, parcă resorbite de sol, căzuseră, sc lățiseră, 50 curtea toată, începînd să curgă și-n stradă, era o masă viscoasă asemănă- toare poate cu lava topită curgînd pc-nn versant... — Ce s-a întimplat ? — îl întrebară vecinii. — Ii vine nevasta. Scrie că s-o aștepte la gară. ■— Biata femeie, spuseră ei. Nici nu știe ce-o așteaptă. Așa că atunci cînd veni asistară curioși la munca lăcătușului care încerca să deschidă ușa. Scara veniră cioclii și-1 luară cu ei pe Antifon, A doua zi, oameni înarmați cu roabe și lopeți împrăștiată nisip pe toată suprafața curții, cărară pietrele și pînă în duminica următoare ter- minară nu numai de repietruit curtea dar și dc turnat laptele de ciment în spațiile dintre pietre. Fură aduse polizoare specializate în șlefuirea pie- trei astfel că in puțin timp întreaga curte fu uniformizată, soarele își găsi o nouă oglindă în care să se reflecte. O bilă lansată, putea străbate toată curtea dintr-un colț în celălalt fără nici o tresărire. Fură aduse ghivece cu flori și dispuse după un raționament obscur — pentru vecinii care nu încetară să se minuneze. Trecu foarte puțin timp și Antifon fu uitat. Puțini își mai aduceau aminte acum de expresia care circulase o vreme : „Coloana lui Antifon" — piuă cc și aceasta Iu uitată. 57 JIVA POPOVICL * Cintec Niciun cuvint mai mult. Cuvinte au fost destule, Cuvintele au frint aripa Tot ceea ce-i prea plin doare, Ce-i mărunt, rabdă; înălțimea nicicind nu roagă. Nu zace uitată în mulțime; Sâ cadă podoabele albe. Cu mina sigură timpul esența poemei o dezvăluie. Nu toate săgețile sint periculoase. Nici toate anotimpurile sufletului, — cenușii. Durerea ațițd zorile adormite. Oare micimea și umbra să ne obsedeze mereu ? Frumusețea vorbește veșnic albastră Tot ceea ce-i proaspăt, dureros se pierde. Cerul a căzut fie umerii noștri... De ce plinge piatra și spuma aiurează ? Vulturii au înălțat luminări pe steaua subțire Spațiu! in noi, se invirtește mut de uimire. Inscripție împietrit ascult cum metaforele ard ... Inelele cunoașterii vestesc zorile. Tot ceea ce a dormit, acum rătăcește Orizonturile se scaldă in rumena încredere. Tinerețea se rostogolește ca un cerc la marginea drumului, Scurgerea secundei ironic ne măsoară. Aproprie-te-ncet însoțit de suspinul speranței. Frumusețea subjugă, maturizarea fură Și mă-nlreb de ce anii ne dau La început îndoiala, adevărul la urmă ?... In mmlnețte de DAMIAN URECIIIj 52 Noapte * N-avea somn femeia de mai multe nopți sinii trosneau ca lemne le-fi munți — lucra in ei ca-n strugurii copți păcatul frumos ce vine din nunți. Bărbatul alături îngropat in somn ii respira cu șuier părul brun, visa ceva schițind cite-un suris pe gura aspră, roasă de tutun. Dar înspre ziuă se trezea bărbatul — cădea fenteia-n somnul ei ceresc și s-auzea-n adine în ripa nopții un pilc de oase fragede cum cresc. Clipă Ți-am cuprins cu desnădejde amlndoi genunchii, amindoi și-n tăcerea cu frunziș amar prin văzduh fugeau aprinse ploi. 53 Te-am oprit in amintire și in suflet, cind toți aștrii legănau in spic subțire grina ochilor albaștri. Și-aș fi vrut cu deznădejde pom să fiu surpat de floare și să-mi urle printre crengi destrămata ta ninsoare. *-------------------------------------------- Esenin Serghei Esenin ziceți ? — un rus neliniștit cu sufletul de ceață și ochii de cicoare peste pămint și-acuma mai arde răvășit ca flacăra albastră de /ie rachiul tare. Serghei Esenin ziceți ? — virtej albastrun stepă și înger trist in cușma cu bolți de fum amar n-o să-i priceapă firea și felul lui de viață nici domnul Cumsecade, nici frunza de arțar. II vor iubi poeții și cei ce intr-un fel vor resimți tristețea acestei lumi ca el, ii vor iubi cei sinceri, cei zbuciumați și cei cu sufletul mai mare decit ei. Serghei Esenin ziceți ? — era un stilp de fum rupt din furtuni In stepă și destrămat sub aștri, eu il iubesc prostește, ca și cum mi-a dat la moarte ochii, știți, — ochii iui albaștri. 54 GEO GALETARU NUANȚE ELEGIACE ALE LIRISMULUI ÎN POEZIA LUI DAMIAN URECHE Traiectoria destinului liric al acestui poet a cunoscut, de-a lungul celor trei volume apărute, acumulări generoase, sesizabile atit in planul expresiei poetice cit fi in acela al conținutului. Detașările, uneori spectaculoase, semnificind salturi ale unei conștiințe poetice bolnave de sensibilitate, evoluția lirică pe voluta mereu pasibilă de devansări a confesiunii intime, impun necesitatea unei retrospective dintr-ttn unghi mai suplu, eliberai de viciul ancorării in arbitrar șt echivoc, Volumul de debut („Temperamentul primăverii"1, 19dd) impune conștiinței cititorului contururile unui temperament in plină expansioitate juvenilă, consumtndu-și resursele sufletești în gesturi exuberante sau declanșina mecanismele' unei candori nealterate, Disponi- bilitățile virstei sint valorificate în plan poetic printr-o infuzie de optimism exultant, care-fi rămine consecvent sie însuși aida timp cit o anumită naivitate tinerească ascunde integral sau doar estompează spațiile marilor tristeți, deci atita timp cit poetul se mișcă in teri- toriile molipsite de robustețea gesturilor sale, Pornindu-se de aici, s-a acreditai cu finețe speculativă ideea unui optimism total care anihilează posibilitatea trăirilor la antipod și care se perpetuează cu consecvență in toate volumele poetului. Damian Ureche a fost definit ca un temperament liric „pozitiv", reacționlnd cu surplusuri de vitalitate Ia multiplele solicitări ale circumstanțelor încon- jurătoare. O optică destul de falsă dar nu mai puțin comodă. tcesf optimist, pretins necon- vertit și neconvertibii. nu este decit o primă ipostază lirică prin care tinerețea poetului se justifică pe sine însăși, As suporta chiar riscul unei afirmații pe care o consider oportună ca premisă a unei necesare reevaluări: optimismul poeziilor dia primul volum este un substrat temperamental vulnerabil, aventurile sentimentale îi pregătesc poetului^ imprevi- zibile surprize care vor imprima a nouă turnură confesiunii sale viitoare. încă în primul volum se simte pendularea intre nevoia unei realizări prin plenitudine vitală și aceea de a se abandona euforici dureroase generate de neîmplinirile erotice. De la integrarea per- fectă intr-un ciclu cosmic inexorabil și revendicativ („Am întrebat soarele dacă mă cunoaște ț Și el mi-a răspuns răsărind"), de ta acest acord tacit între poet și solicitările unei materialități eterogene ți acaparante, se face o inefabila trecere spre condiția Mntuită de primele impulsuri erotice: „MĂ privește în ochi, f Și mi-a fixai în pupilă l O fotografie de copilă. I Cu ce-s vinovat, / Peliculă de film n^erminat? j Din ochit mei / Mrrreo a alungat nisipul t Să-i poată legăna chipul. / O fală mă privește în ochi de-aproape / Șt piaptănă ape /" (0 fată își piaptănă părul). Sensibilitatea /meiului, exacerbată de cele mal mici infiltrații senzoriale și afective, înregistrează înfiile reticențe în fața unui miraj bănuit efemer al iubirii: „Eram culcați în iarbă, / iarba ardea; / Ea alerga spre mine, f Eu alergam spre ea. / poate, numai privirile noastre, / C.a-tdr-o alergare, cerbii; / Se tăiau în cuțitele ierbii" (Adolescență). Optimismul poetului, aplicat poeziilor ca o mască iluzorie menită să ascundă sub- stanța abundentă a lirismului, Iși revendică dreptul la convertire, el fiind o aparența acceptată de poet cu conștiința fragilității sale. De aceea deconcertează graba inexplicabilă cu care recenzenta volumelor lui Damian Ureche îi catalogează poezia, impunîndu-i rigorile unor tipare care nu-i sint nici pe departe cete mai adecvate. Poetul nu este „un entuziast necenzurat” cum îl definesc unii recenzenti și nici un „sentimental prin vocație" Cum încearcă să-l ipostaziere un recenzent de circumstanță. Dacă fondul prim ai poetului este de esență optimistă, nu e mai puțin adevărat că încă în volumul de debut apar vagi infiltrații de natură elegiacă, ele cont urî ndu-se cu vigoare și umplificîndu-se de-a lungul poemelor din celelalte două volume. Am putea spune că 55 în „Invitație la vis" (1967) și în „Viori fără amurg" (1969) se parcurge un itinerar liric invers: aici atmosfera este pregnant elegiacă, opărind ici-colo (in versuri care nu-l repre- linia pc poet) infime reminiscențe ale robusteții temperamentale din primele virste lirice. Intr-un număr din revista „Steaua", recenzind volumul „Invitație la vis", Ion Coconi intuiește atmosfera „elegiacă", suav melancolică și nu dramatica „â poeziilor lui Damian Ureche dar, lăsindu-se sedus de propriile-i afinități poetice, subminează cu disimulată cochetărie această opinie care ar fi putut constitui punctul de plecare ai unor interesante și fructuoase investigații. Prea puțin credit i se poate acorda afirmației că lirismul poetului .x’ compromis, în bunii parte, prin compuneri prea puțin convingătoare". Gratuit și os- tentativ apare și zelul cu care Ion Cocora se lansează cu orgolioasă satisfacție în depista- rea „pericolului evident" al „poetizărilor superficiale, pe teme exterioare» și a unei „greșite înțelegeri a poeziei de idei". Atit în „Invitație la vis", di și în „Viori fără amurg" ipostaza prototipică a lirismului tui Damian Ureche este melancolia euforică. Direcțiile capricioase ale lui unni teribilism extravagant, izvorî! dintr-o trăire plenarii o sen?rifft7ar. converg spre un lirism cumpătai țj elegiac, dozat in funcție de intensitatea variată a sen- timentelor. Se încearcă, de asemenea, autodefinirea discretă a eului poetic: Tn „Poetica", poezie de o tulburătoare frumusețe, ni se oferă imaginea unui destin liric devorat de incertitu- dini și dorințe, situat la întretăierea întrebărilor fundamentale. Poetul „zidește culori", dar „zidul stă să cadă", „aleargă pe gînd" și iot „ajunge iîrziu", mistuit de combustiile interne care-i potențială eul pe traiectoria unei visate și posibile împliniri. Sursa energiei care-i dă „căldura necesară" f Peste cuvinte să se facă nani, / Șî cer cu cer în cintec să se-mbine este în el însuși, este acel foc latent ale cărui mocniri îi desenează traiec- toriile : „Știți voi cit cheltuiește un copac f Să-i facă anotimpului pe plac ? / Dar frunzele-i râmîn mereu străine — / Ată tem de foc, și jocul e în mine". Freneziile juvenile din primul volum sînt cenzurate aici de înțelepciunea cijligată prin pierdere. Se poate vorbi de o compensație: în absența gesticulației vivante, poetul re- curge la racordări elegiace, într-o tonalitate suavă fî grava. Copilului teribil din „Tem- peramentul primăverii" î se substituie poetul copleșit de tristeți și duioșii incurabile, ti ceea ce aș numi convertirea la demnitatea suferinței, cu evidente cîștiguri care vizează atit expresia cit și însuși miezul poeziei. Spațiile prin care poetul își poartă neliniștile și euforiile sentimentale sint in permanență iluminate de revărsările magmatice ale sensibi- lității sale în continuă expansiune. Suplețea asociațiilor metaforice derivă dintr-o reală voluptate de a se confesa, de a și prolifera nostalgiile pe fundalul unor incertitudini ire- zolvabile„Inireabă-mă de-o miere mai amară, f De-un zeu cinstit din merele oprite, / De ce-i făcut un zbor să reapară f In ultimul urcuș din stalagmite? / (Odihna următoare). Constatăm aceeași sfișicre a poetului pe muchiile unor întrebări esențiale, aceeași încercare de a defini dualitatea unor procese consumate îrt sfera vizibilității sale afective: „Tn- treabă-mâ de cite se iniimplă / Sd se numească liniștea mișcare, f Și cîte inimi șovăind spre tîmplă / împiedică odihna următoare ?" Muzicalitatea care traversează strofele poeziilor este proba unei vocații autentice: „Cînd cu ploile de toamnă f Cimpul de culori se spală f Stalagmite, stalactite-s f Dinții-n carnea vegetală f Soare creț căztd în palme, ț Colț gustos de adevăr, f Spune, vară te mai doare f Mușcătura dinir-un măr?" (Mu?c din măr). Sentimentul de reverie se naște ca o consecință a deziluziilor erotice, a acelui perpetuu „refuz de doze mici". Iubirea este stilizată în virtutea unei accepțiuni care im- plică ideea neîmplinirii sentimentale dar nu o dramatizează: „Desfăcut din simetrie ! lar- nă-n spate aș purta, f Cîntă numai cine știe, f Da și nu, și nu și da. / Dărnicie pe furate, j Dintre toate numai tu. / Inimă sau clopot bate? încă da și încă nu“. Această alternanță a ,/ia"-urilor cu „nu“-urile sugerează în contextul expresiei lirice sinuozitățile și capriciile aventurii lirice, cu toate riscurile și implicațiile ei, singulară prin trimiterile la neantul din noi. Sursele lirismului lui Damian Ureche Sint inepuizabile, poetul arc conștiința uir- (nulităților sale latente și ne dă „foaia de observație" a experiențelor sale lirice cu ges- turi de magician bolnav de admirație pentru mobilitatea expresivă a cuoîntului. Apare un rea! apetit pentru starea elegiacă, necesitatea organică de a-și ipostazia temperamentul (refulat în fața incertitudinilor) într-o vestimentație a culorilor melanco- lice. Aventura erotică pentru care ,/nucii ca valurile mării / Tot alfabetul căutării t Și patul aștrilor enormi" îl acaparează și-i prinde sufletul în tiparele sublimului. Crosul, această ,Jîlhăriță“ a fluxurilor noastre sentimentale, este ridicat la rangul unei forțe cosmice: „Un fir de păr păstrezi pe veci / Și pleci, și nu mai știi că pleci f Chiar vremea are mersul ei, f Și vrei și nu mai știi ce vrei / Cînd cere părți din infinit / Fiorul mă- rului oprit" (Tîlhărița). Incontestabil, puține versuri ale confraților dc generație au rc- 56 zonanța incantatoric a poeziilor tui Damian Ureche. Poetul nu-și teatralizează sentimentele, ele transpar cu clarii a‘c din țesătura unor metaforizări nedisimulate. Dacă ți țn ultimele două volume, risipirea poetului pe coordonatele unei aprigi sete dc cunoaștere se menține ca o constantă firească, dacă resursele sale vitale ii dau posi- bilitatea să se cațere „pe-un fir de ploaie", și să facă să înflorească in vid trandafirii, sțtșierea sa intre polii magnetici ai reveriilor este vizibilă. Privit din perspectiva aceasta, lirismul său apare ca o dimensiune a efuziunii sentimentale invadate de coralii tristeții. Poetul se mișcă in spații mistuit de nostalgii incurabile, câutîndu-și cînd și cind refugiul m teritoriile candorii primare, incercind să perpetueze în „romantism în continuare" pe care mutațiile sufletești tind sâ-l conserve în deplina lui puritate. Se încearcă deci o recuperare, pe plan liric, a trăirilor temperamentale din primele virsie. Poetul privește „către eandorile de ieri", conștient că reîntoarcerea ta spațiile evanecente ale vrrsiei de aur este o iluzie și că orice demers de a se apropia de acel „joc naiv" este sortit eșecului: .fereastra ta se mai desface / Ușor ca gura lingă vin / O inimă, un strop de pace, j Departe. Marele puțin. / O minge. Doi copii. Nomade / Pri- viri se-ndeamnă decisiv, / Dar jocul nostru nu se cade f Să rupă jocul lor naiv". Fiecare poezie, fiecare vers e un pretext de întitnire a poetului cu imaginea propriei sale condiții, reintegrată sub semnul unei adecvări la predispoziții elegiace. Față de ari- ditatea consemnării trăirilor în volume ce se adaugă „bibliotecii noastre de țarină", poetul aduce inefabilul unui vers „ce nu sc lasă pus / fn hoațele tipare de argilă" (Pacea mirărilor). Aceeași idee a inefabilului pe care doar poezia este capabilă să-l sustragă din lucruri și săd potențeze prin mijloacele ei apare si în poezia „Piatră și emoție" : „Și negăsind formula așteptată j Cc sta ascunsuri subțiori de vint, j Lasa-wm poeziile să bată I Ca niște inimi pline de pămint". Poetul ne introduce în miezul sonor al unor ritualuri euforice, refuzind derularea seacă și steorotipă a panaramei sale inferioare, mizînd cu rezultate spectaculoase pe acordarea apetitului lectorului la rafia de rezonanții a temperamentului său. Im Damian Ureche mi vom intilnl pure deliruri verbale, discursivitatea este de cete mai multe ori abil cenzurata, tonalitatea confesiunii lirice auindu-și o pondere bine fixații in recuzita elementelor de vehiculare poetică a sentimentului. Nuanțele elegiace ale liris- mului sînt valențe implicite, crescute pe soiul unei sensibilități care-și revendică spațiul pur al tristeților inevitabile. Aș spune că poetul acceptă extazul melancolic ca pe o vină metafizică imposibil de eludai. Deziluziile sale lezează stabilitatea unui suflet tn care pîlpiie muzici latente, stirnind cont cu sonorități grave si înclinate spre confesiune, cum se îmimplă în această admirabilă „Elegie în allegro": „ Albinele zbufind prin telefon f Nu și-or mai face-n glasul tău prisăcii, ț Iar gările-n eclipsă de peron f Vor inventa doar trenuri care pleacă t ... Zăpada moare, berzile răsar, j Și-n hohot vesel ride tot pâ- mîntul. ț Ne vom vedea din ce în ce mai rar, j Din ce in ce mai des va bate oîntui". Poetul este prizonierul deliberai al seducției metaforice. revărsările ideii poetice sint inveșmintate in haina suplă a unei expresii vizind fonduri lirice remarcabile. Meiaforizînd ideea trecerii timpului în „Săptămina ritmică" („Vineri, bâtrînii sînt cariatide, / Coptii, da, vor fi ferestre f Ca să privească timpul lung prin ei, f Dramaticul acoperiș, doar sim- bătă I 11 vom clădi din tinere femei") sau sugerind efortul elevat al procesului de creație prin sublimarea sensurilor existențiale, cu ajutorul unor punctuații personale, portul se dezvăluie în ipostaza de receptor al solicitărilor de maximă esențiaiitale; „La început ochii și jruntea-n formare, l Multe zări, apoi o zare. 1 La-ncepui teiul, esență mi- nimă, / Mireasmă de inimă, f Zidim Artă lingă Ană, f Nonă meșteri mari și-o rană,,. I Pină râmtnem cu zări măcinate în mină, / Nouă meșteri mari și-o finttnă I (... Și o fin- tină). Micite resemnări cotidiene în fața unor decizii implacabile ale timpului clintesc ca- riatidele euritmiel poetului, tmpinglndu-l intr-un spațiu oscilant fi nesigur. Condiția umană, supusă unei inevitabile dezagregări, este surprinsă în ipostaza „pămintului cu gene și cu vis“: „ Se ține umbra după noi ca scaiul / Gau/im viori sau renunțăm ta scris, f In lingură să aburească traiul, ! Și-ncremenim cu lingurile pline, i Neaiungind ta guri în nici un fel, I Văzînd un singur fluture ce vine I Cu toată veșnicia după ei" („Pămint cu Rene"}. Poetul, acest „cel mai timid copil al omenirii", în confruntarea cu zodia ineluctabilă a morții, afișează o disimulată dezinvoltură: „începutul încolo și-ncoace / In echilibru to- tuși te menține, f Te costă confruntarea cu sfirșitul f Numai o parte din tine" (..Cheltuieli mărunte"). Timpul, coordonată peremiorie a existenței, este execelent metaforizat în „Cineva". Aprehensiunile poetului, comensurabile în raport cu cauzele care le generează, apar aici într-o nuditate deplină. Persistă ideea imposibilității de a eluda acest „strop de oglindă" care se uiia-n noi și ne cumpănește destinul, ne evaluează gesturile și ne dezagregă eforturile: „Cineva mă știe, urcă cineva. / Cineva e rază, cineva o bea. f Lingă 57 cineva e lună, f Lingă cineva c jar. t Cineva imi fine versul pe cintur, / Cineva pune uitare pe roți. / Cineva mai presus decit toți f“ Conexiunile interne ale poetului sint tulburate prin acțiunea unor seisme care-i inocu- lează fiorul marilor neliniști existențiale. Trecerea alertă prin viață, consumarea frugală a micilor ei spectacole diurne, Întreg acest ritual desacralizat al aderării ta convenționa- litaiea existenței („Ne-nsurăm devreme, să Iun la rostul nostru, j U ițind mireasa ude- vârâtă'1) nu are decit o unică finalitate: freccrca de ceea ce poetul numește intr-o altă poezie „ultimul etaj": „Cînd ostenește într-un ceas inima J Și-nnegrește aurul focului, Ne ducem tăcuți, dar repede foarte ț La rădăcina busuiocului. / Cocorii și oamenii, chiar ploile } Iși oăd mai departe de treabă. După ce ne-au petrecut cu aripile j In mare grabă!" (Tn marț grabă). Poetul își agrementează versurile recurgmd la o recuzită variată care cuprinde va- lențe cromatice, senzoriale etc. Tonul elegiac este conexat cu multă discreție in țesătura diafană a versurilor de o cantabilitate exemplară. Virtuțile estetice ale iui Damian Ureche ocolesc perimetrul desuetitudinilor lingvistice, materia poeziei se organizează cu grație și suplețe în jurul unor imagini de certă vocație lirică. Solilocoiile înfiorate de emoția suferinței sint vaste elegii ale iubirilor nereatizate, ale dorinței de dăruire afectivă sau meditații grave la solicitările unor întrebări care vizează zone fundamentale ale existenței. Paietismelor vizionare ale lirismului din primul volum U se substituie contemplarea unor experiențe erotice eșuate sau neîmplinite pe care poetul ii ipostaziază în ample elegii, dindu-le aura inefabilă a regretului incurabil: „Privesc podul nostru de-aștepiări și balsam f Și ce pariuri dc-aur aveam. .Miriam I / Peste zbiri osiile, pod amabil de zbor, f Cu un capăt de lumi, cu un capăt de dor, f Cu un capăt pe rouă, cu Hn capăt pe ram, / Și ce poduri de aur aveam, Miriam! f ... Stilpii lui au apus, toate apele-I rod, / Ah mt« duce niciunde fantasticul pod. j E mai slab decit iarba pe care-o iubeam, ț Și ce poduri de aur aveam, Miriam ! / („Minam"). Remarcăm, ca o constantă a atitudinii lirice a poetului, că nu se produce evaziunea din suferință, captivitatea fiind acceptată cu resemnare elegiaca. Devansarea micilor ca- pricii sentimentale se realizează prin ancorarea poetului in spațiile nostalgicului. yalorificîndu-și potențele lirice, Damian Ureche ne dă im amplu poem al autodefinirii în „Viori fără amurg", cutreierat de un inefabil suflu elegiac: „Beți toate fîntînile cu apa , vie, / Un strop îmi va cămine fi mic, I Și după aceste mari bucurii 1 Dc-ați bea toată - tristețea sălcie, I Imi va râmine, negreșit, și mie". Chiar dacă adopta sonori voit roman- țate, transplamîud rezonanțe cu adieri mintdesciene („Deci vino lingă Zanzibaz / Cu zări și cu mirări egale, f Iubito cu surîs amar f Și cu mănuși sentimentale j ,.. De vei zîmbi acestui pact să oii, fecioară violetă, I Te-așteaptă un iubit abstract j Și-o deziluzie concretă" — (Elegie la Zanzibar"), poetul își rămine credincios propriei modalități lirice, propriului ton confesional, fascinat de dilema perpetuă a sinuozităților erotice: „împurpurata Elisbet I Era fîntina și magnet. / Era vigoare și parfum. ! Zăpadă, și blestem, și fum, / Oricum, era mai mult decît / Rachiul înnoptind pe gît, / Dar lume, cum să te mai miri f / Ea nu iubea... stîrnea iubiri / Și-apoi le ucidea încet / împurpurata Elisbet / „împurpurata Elisbet"). Conturinda-$e ca un substrat definitoriu al lirismului lui Damian Ureche, elegiacul își revendică dreptul de a suscita atenția viitoarelor interpretări. Eorțîml comoditatea critică a unor condeie inhibate de reticente și prejudecăți, relevarea acestui inedit filon ti va putea conduce pe viitorii cercetători la descoperirea unor inepuizabile carate, pe care acest poet dotat le ascunde în seifurile sensibilității sate. 58 atelier poetic * IPOSTAZA El dormea adine in os de flori Cufundat in sine ca-ntr-o apă Cerc de ierburi negre subțiori fi creștea și soarele sub pleoapă. Se roteau deasupra lui vulturi Luminind din aripi și din ghiare Umbre coborau — dinspre păduri Glasurile frunzelor de sare. Lingă Umple șerpii-i modulau Drum de pietre albe și de ploaie Mai era un cintec il cintau Șerpii țintuiți pe mușuroaie. Et dormea adine in os de flori Cufundat in sine ca-ntr-o apă Cind ploua, cu oameni înspre zori, Semn dădea chemindu-nc sub pleoapă. LUCIAN ALEXIU LOC DE POEZIE Afuprind pămintul tău cu gură însetată Mă întremez din lacrimi și uitare Și carnea-mi cercetează foșnind pe coridoare Urmele trestiei cu mine mult crestată. Coboară inserarea in amintirea mea Și păsări mor intru dureri de trup Cind groapa-și scoate morții de din ea Atunci din ziduri, de iubirea ta mă rup 59 Neștiind de mine, neștiind de tine vin Doamne, tot strigind in întuneric. Cobor in moarte adine cu fiece suspin Zidind cu noi palatul in care să te ferec. Zidindu-te cu mine, de tine mă desferec Și ochi-ți luminează cu mine-n intunerec. ION GEORfiE ȘEITAN FRICA A început să mă doară mina dreaptă și-mi fură tot sîngele. Noaptea, necredincioasă mă părăsește ți se ascunde in grădină și uneltește ceva cu licuricii și cu florile. Mă tem că intr-o dimineață ua veni și-mi va bale in fereastra un mesteacăn cu cinci degete albe, încărcate de muguri. DUMITRU STANCA POETUL Pribeag, adun din lume multe glasuri și dascăl u-mi cărunt m-ajută să aleg din ele cuvîntul mai frumos, mai dulce pe cared împletesc cunună cu spice mari de grîu, și-l împănez cu florile poienelor de munte chitindu-l ca de sărbătoare. Pribeag pe drum de țară, coroana pe frunte eu o țin și mire țării mele merg azi la pețitoare — copil din flori, din spice, din izvoare imi caut mireasa printre balade și nori căci m-am născut, mă nasc mereu din cuvinte, ca pasărea ce-mprdștie noroc din propria-i cenușă. MEZIN PETRU GHJLVÂZANU 60 DERUTA 1, Schimbul de priviri timide șt curioase, pline de interes sau disimu- lînd nepăsarea, schimbul dc cuvinte și scrisori de mai tîrziu, tot ce s-a petrecut între ei în decursul a nu știu cite luni dc zile, le-a trăit cu sinceră intensitate ca și cînd el, cel de-al treilea, ar îi fost direct angajat în acest joc în doi: doar ruptura a scăpat interesului sân bolnăvicios, poate pentru eă o aștepta cu o anume intenție, poate pentru că moartea soției survenită în același timp ii procura niște obligații aparte. Cînd totul a revenit la firesc, toți trei erau străini unul de altul (fapt incredibil fiindcă el ar ti putut rămîne prietenul amîndurora, dar e dc reținut că timp de mai multe luni fusese părtașul satisfacțiilor și insatis- facțiilor de mai multe luni ale cuplului, deci pentru fiecare din ei el repre- zenta o pătricică de loc neglijabilă din celălalt). Din acel moment i-ar fi fost ușor (și chiar i-a trecut prin gînd) să intre într-un local unde ea obișnuia să vină după un borcănaș dc cafea în fiecare zi la ora 10 a.m. și să sc intereseze, strocurînd ospătarului o bancnotă de cîțiva lei, cine e doamna respectivă, apoi să plece; neapărat, ospătarul, dintr-un motiv sau altul, avea să-i spună doamnei că cineva — el — s-a interesat dc dîn&a, vădind intenția de a o cunoaște. Astfel, pentru ea ar fi fost dovedit că el nu o cunoaște și, în esență, povestea ar fi decurs așa cum i-ar fi plăcut lui și cum de fapt a și decurs chiar fără această neinteresantă manevră. Adică: într-o zi oarecare, în plină stradă, a răpit-o cu deosebită deli- catețe dintr-un grup dc cunoștințe și s-au antrenat pe întreg decursul unei după-amiezi, într-un interogatoriu banal și plictisitor. Nici o vorbă, nici o aluzie, nimic despre ce-a fost înainte. Această stare (penibilă și caraghioasă din punctul ei de vedere) de derută a păstrat-o mai multe zile pentru a se convinge că jocul il conduce el singur. Și e destul de probabil că s-a convins. Oricum, a țesut mai apoi în jurul ei, un cuvenit păienjeniș abil de aten- ții și cuvinte frumoase, în care ar fi putut prinde chiar mai mult decît o insignifiantă dactilografă de 21—22 de ani, care exact de un bărbat ca el era convinsă că are nevoie pentru a scăpa de atențiile umilitoare ale șefi- lor și junilor funcționari dîn birou și pentru a fi fericită, dar era și el om și-i era necesară această blîndă cruzime pentru a extirpa din propriu-i me- morie anume amintiri disgrațioase; era, desigur, interesat să privească po- vestea ca șî cînd ar fi început cu : într-o zi oarecare ... Cînd, în fine, și-au spus cu sinceră ipocrizie de mai multe ori te iubesc și fiecare în felul său se credea slăpîn pe situație, el, în plus, era capabil de o analiză lucidă și chiar predispus spre aceasta : îi apărea limpede că pentru ca fericirea avea în continuare datele dinainte, că el nu era decît o copie infidelă in care ea se încăpățîna dureros să vadă originalul, chiar presimțea că va urma neabătut un timp al sincerității totale, cînd ea avea sa înțeleagă și să spună că doar pe celălalt l-a iubit mereu, că de el s-a lipit numai fiindcă, inexplicabil, aducea de departe cu celălalt ș.a.m.d. ; ine- vitabil, atunci avea să rostească cuvintele prin care putea crede că-l va absolvi de orice vină și de inutile mustrări de cuget — singură m-am amă- 61 git _ răpindu-i astfel și satisfacția de a ști că a regizat și jucat magnific, nostim ori nu știu cum. 2. Răpindu-i astfel și satisfacția de a ști că a regizat și a jucat. Am încercat, pornind de la această frază, care menține în dubiu pozi- ția sa în cuplu, să procedez la disecarea amalgamului sentimental în care, suficient de grațios încă, plutea el, urmărind limitele ipocriziei și sinceri- tății în relațiile cu nefericita dactilografă pînă în tinda tulbure a subcon- știentului, dar aventura s-a dovedit gratuită și neconvingătoare. E suficient să încerc o figură dc stil banală și transparentă : comod așezat într-un ve- hicul, el se imagina aruncat în fața vehiculului și se lăsa cu voluptate cu- prins de panică (subliniez cuvîntul). (Ea, despre el. nu putea simți decît că o iubește măcar atît cît îi era ei necesar și trebuie că fi fost cît de cît satisfăcută, cu toate ca nu putea să nu-și amintească, pentru ea, că el cunoaște povestea cealaltă și se în- trista atunci, dar mai mult fiindcă ei se confundau inseparabil și dureros în conștiința ei: același bărbat înir-un joc absurd precizez că sintagma aceasta convine mai bine înțelesului pe care îl lua in imaginația ei terme- nul joc — o cucerea și o părăsea, o cucerea din nou apoi, umilind-o de mai multe ori, același bărbat îi spunea de mai multe ori, — de cîte ori, de cîte ori — aceleași cuvinte de iubire șî în același mod făcea dragoste cu ea). Nu e imposibil dc bănuit cît de obositoare au devenit relațiile dintre ci pentru el cînd fiecare scenă, fiecare cuvint, fiecare privire îl îngreu- na cum îngreunează vintul in pustiu o plantă stingheră la marginea oazei cu nisip, piuă la distrugere; e, în schNnb, imposibil dc bănuit cit de greu, sau cît de ușor, i-a fost să închidă în urma lui mai multe uși peste plinsul ei resemnat pînă a ieșit în stradă, pentru că timpul irosit întru confecționa- rea a 10—12 fraze convenționale de adio lui însuși ii e necunoscut. 3. Demn de amintit e că sc lăsase toamna deja cu interminabile ploi aiurite și balet dc frunze sîngerii și umede, or toamna dacă sc stă în putință, e foarte elegant să fim nefericiți. TRAIAN LAZ A POEM Spre mine curge acum furnica aceasta idee a unei pietre ce pot să jac cad in tine condus de singe precum in floarea iernii cețoasă hibernează marea acolo sint singur asediul a fost lung iar cetatea inimii mele e falsă piatra ce mă sprijină de tine și ocrotitorul ochi care pindește mai mult nu pot decit mirajul unei plante in mină de zeu. noaptea e creierul care mă gindește nămol sub raza unui munte po- vestea calmă a unui ou trăind in apă dar nu e nimeni pe-aici ceva măcar o frunză oh da măcar un gest să-mi gidile spinarea iluminat covor cu fluturi și insecte priveliștea aceea din miezul unui arbore dor in picioare și nimeni înapoi ci totul înainte. m-aștept pe mine însumi mai am citeva cuvinte să trec peste obstacol și crud să spintec prada. SABIN OPREANU 62 HERTHA PEREZ HOLDERLIN ASTĂZI orientări * Reprezentant al marii familii de vagabonzi spirituali supuși magiei irezistibile exerci- tați de ceva „îndepărtat* și „străin", nedefinit și inexprimabil. Jofiaun Chrlslfan Friedrirh llotdcrlin, de la a cărui naștere se împlinesc anul acesta 201) de ani, trăiește la o răscruce de timpuri, care, prin specificul ei, favorizează abstragerea poetului de viața reală. Și-a păstrat toată viața o hotărîtoare doză de copilărie, de care nu se va despărți niciodată și a tînjit continuu după universul copilăriei, singura perioadă din viață în care vedea realizabilă armonia dintre lumea exterioară și cea interioara: Cînd eram copil, De multe ori un zeu mă scăpa De strigătul și dojana oamenilor; Și mă jucam domol și bine Cu florile crîngului; Iar adierile cerului Se jucau cu mine. țin rom. de Al, Philippide) Ca om și-a creat legături de prietenie (se vorbește adesea de „geniala trinitate" : Ilegal, Schclling, Hblderlin) dar a refuzat să se fixeze și, prin firea lui, a fost sortit veș- nicei pendulări intre singurătate și dorința de comuniune umană, E cunoscută dificultatea lui de o stabili contacte și singură intilnirea cu Diotlma, numele sub care o ciuta pe Suscite Gontard, marea lui dragoste, îl răpește vremelnic din încleștarea disperării și solitudinii. N-are, totuși, forța să-și realizeze iubirea. El trăiește această iubire doar într-o lume a visurilor, Diotima sc risipește ca orice vis și, după o înfățișare temporară, urmează pră- bușirea înapoi in real, întrun ocean de melancolie și singurătate morală, II caracterizează îndeosebi senzația de insațielale și de dezrădăcinare, exprimate de el cu intensitate și emoționantă sinceritate, motiv pentru care, printre altele.. lirica mo- dernă îl revendică printre precursorii ei. Aceste impulsuri il gonesc fără oprire din loc in loc, înaintea izbucnirii bolii sale mintale. Holderlin a peregrinat tot timpul. La vîrsta de patrusprezece ani părăsește casa maternă (își pierduse tatăl de timpuriu) și pleacă la Denltendorf, după doi ani îl găsim la Maulbronn, țînd împlinește optsprezece ani se mută ta Tiibingen. Acolo, doar la rugămințile mamei sale, se lasă ferecat cinci ani intre zidurile seminarului teologic și începe din nou goana : un interludiu în casa Charlotlei von Kalb ta Waltershausen, apoi Jena, in decembrie 1795 il găsim ta Frankfurl ca pre- ceptor în casa Gontard, în toamna anului 1798 se mută la Bad Homburg. Peste noapte simte din nou nevoia să plece, stă jumătate de an la Stuttgart, apoi Ocupă un post de profesor particular în Elveția, se întoarce din nou acasă. In sfîrșit, în iarna anului 1802, por- nește in ultima sa călătorie mai lungă, sc îndreaptă spre Franța, de unde la începutul verii se întoarce în patrie, sosind ta Stuttgart — cum notează poetul Gustav Schwab — „cu mina rătăcită, gesticulări de nebun, intr-o stare de demență disperată și îmbrăcat într-o manieră care confirmă -zvonul cum că ar fi fost jefuit pe drum". In vara anului 1804 Hdlderiin găsește din nou un adăpost la Bad Homburg și e apoi dus, în ISOti, la clinica din Tiibingen, de unde e eliberat, după ce boala sa ajunsese în faza ei calmă, ca incura- bil și cu mențiunea medicului că mai are cel mult trei ani de trăit. E luat în pensiune de un timplar din Tiibingen, în casa căruia a mai trăit pînă în 1843, afundat într-o noapte 63 iluminată doar din cînd in cînd de străfulgerări de luminozitate. Continuă si scrie neobosit poezii din care unele dc o zguduitoare sensibilitate și forță de pătrundere, poetică. Tragedia vieții lui Holderlin ne prezintă un personaj care vine pe lume împovărat, după cum am văzut, cu blestemul singurătății. Inaderența la formele de viață ale unei lumi terestre opusă celei din înălțimi spre care a tins, refuzul de a accepta condiția morală a poetului silit să slujească pentru plinea zilnică, de a abdica dc la năzuința către absolut iau la el proporții unei exigențe ireale, A fost, totuși o impunătoare tragedie eroică, împins de curajul său asemănător celui al eroilor antici, pășește, sfidind primejdiile, in căutarea idealului, Friedrich Gundoli (Holiierlins Archipclagus, 1911) notează in acest sens: „Faptul că Holderlin, în ciuda singurătății sale, și-a menținut idealul helenic, fără compromis și fără o disperare rea sau crispată, curajos și fericit in ciuda exilării din patria lui interioară, arzind în mijlocul gerului și al puști Hui, regesc și sfint în ciuda mizeriei germane: asta îl face să fie unul din oamenii noștri eroici,.. Ceea ce c neromantic la el e că a fost ce a cintat: un om frumos și eroic. De aceea destinul care l-a dus înspre noapte e tragic dar nu trist sau fără rost... Contrastul intre existența sa interioară și exte- rioară, adică între vizionarisinul său și calitatea de preceptor, între atemporalitatea sa și timpul său, i-a fost chin și consolare totodată. Aflat între greci, n-ar fi trebuit să cinte. Printre germani se știa păstrătorul focului sacru.1* încrezător la început în posibilitatea realizării unei armonii intre lumea exterioară și cea interioară grație poeziei, curînd sur- prins de dezamăgire, renunță, ca și eroul romanului său liric npperion, la speranțe de a putea atinge idealul pe care-l presimte inaccesibil, își dă seama că vocea sa răsună în gol, că nimeni nu-1 ascultă, că a fi poet într-o vreme prozaică și mercantilă, e un efort zadarnic. Continuă, totuși, să-și păstreze credința în arta poetică asimilată de e! celui mai înalt sens al vieții și imploră parcele : Mai dațî-mi doar o vară, puternice zeițe, Și-o toamnă, cintecu-mi să-i pirguiască. Pentru ca inima mea, hrănită din belșug Cu acorduri dulci, să moară împăcată 1 Un suflet care-n viață nu și-a-mplinit dorința Nici în adincui Orcus nu și mai găsește-odihna. Și lotuși, dacă izbutesc cindva bă cint poemul sfint pe care-l vremi, Atunci binevenită fii, pace-a lumii umbrelor! Voios voi fi, chiar dacă acordurile mele Nu vor veni cu mine n adine ; măcar o dată Voi fi trăit ca zeii, și nu voi vrea mai mult. (In rom. dc Al. Philippidc) Ceea ce studiile consacrate pînă de curind lui Holderlin s-au străduit să releve este unitatea esențială a operei poetului german, O aceeași temă centrala, exprimată in aspirația către o intelectualitate de zonă superioară nutrește inspirația sa în toate etapele devenirii lui. El însuși a numit-o, această temă; E „Zeul Mitului". Condensind experiențe unice de viață, dispunînd prin această particularitate de o mare forța generalizare, mitul devine printr-o prelucrare artistică superioară, suportul viu al unor nesfîrșite semnificații de ordin moral, filozofic și social. Lucrările capătă astfel o viață tulburătoare, ecourile acestei vieți sînt infinite. Erwin Laaths notează în acest sens in a sa Istorie a literaturii univer- sale: „Holderlin este, după secole, din nou un poet al miticului pentru care forțele invo- cate sint prezențe active. Le denumește, într-o bună parte a creației sale poetice, cu nume grecești, deoarece trei mii de ani de Occident nu oferă denumiri mai frumoase, mai bune și mai precise pentru ceea ce vrea să spună. Dar lumea sa mitica nu e totuși cea a lui Homer, a tragicilor sau a lui Pindar, ci poartă semnele distinctive ale originii ei germane.'1 îndreptarea spre mit joacă un rol decisiv în creația lui Holderlin și explică, în bună parte, dificultățile de interpretare intimpinațe de exegeți. Departe de a se apropia naiv de fenomenul mitului, Holderlin formulează de timpuriu întrebări cu privire la rațiunea modalității mitice de interpretare a realității și la raportul ei cu poezia. Intr-o lucrare din 1790 intitulată Paralela intre proverbele lui Solomon și opera iui ilesiod „Lucrări și sile" Holderlin precizează : „Fantezia e la popoarele necultivate întotdeauna prima forță care se dezvoltă. De aici toate mitologiile, miturile și misterele, de aici personificarea noțiunilor abstracte." Ca Herder înaintea lui, Holderlin derivă tendința spre mitizare din activitatea 64 fanteziei, ceea ce apropie mitul de poezie. Se explică și în felul acesta caracterul de invocație șî mărturisire al poeziei hdlderliniene: limbajul poetic e cel care mijlocește dia- logul între Eu și Tu, interior și exterior, gînd și obiect, sentiment și viziune. Adresînd cuvinte fundamentale zeilor mitologici, Holderlin nu reușește insă să mențină prea multă vreme iluzia ca componentă inalienabilă a realului, năzuința mistică panteistă spre con- topirea cu natura zeificată apare iluzorie, fericirea — hărăzită doar celor nemuritori. Natura rămine mută, dialogul se transformă în monolog. Cuvintele conferă invocării doar o realitate practică, adresîndu-se zeilor, Holderlin ii concepe de la un timp încoace doar ca avînd „o viață în spirit", o realitate in „eul cel mai intim" (im innerslen Selbst), Numele divinităților nu mai are altă semnificație decit acea de a defini legaturile Eului cu lumea, ale exteriorului cu interiorul. Deoarece natura rămine mută „soarele și aerul și pămîntul și copiii lor trăiesc la înEmplare lîngă olaltă, ca și cum nu și-ar aparține, Sint ca și străini, nu se înțeleg, dacă nu-i leagă și-i pune în mișcare graiul" (din Schiță la timpedocle). Poezia ca valoare de sine stătătoare, ca mijloc, de invocare în conștiința imposibilității de a căpăta un răspuns, iată una din sursele unei nesiîrșite adincimi de melancolie, a unei resemnări domoaie dar eu atît mal obsedante dar și fervoarei himnlce a croaților de maturitate ale Iui Holderlin provenită din intensitatea cu care eul său se proiectează în afară, se deschide spre întreaga orbită existențială. Rezistența pe care poezia lui Holderlin (vorbim numai de poezie deoarece romanul său Ityperion ca șî frag- mentul de dramă Moartea lui Etnpedoclc sini, în ceea ce au aceste două opere esențiale, tot poezie), o opune încercărilor de interpretare, se datorează, nu mai puțin, limbajului poetic loîosit de poet mai ales în perioada dc maturitate, limbaj a cărui fascinație se sustrage raționalului, explicîndu se prin forța incantatorie a muzicalității. Cuvintele au la el o valoare muzicală interioară atît de puternică încîl lirica sa e parcă iluminată din interior, Holderlin renunță acum din ce în ce mai mult la rimă, dorința sa de independență expri- mîndu-se astfel și prin lupta împotriva formelor fixe. „Arest mers spre libertate — scrie Ștefan Zwcig într-un avintat eseu — această autodesprindere, această omnipotență a rit- mului (pe socoteala coherenței și a rînduielilor intelectuale), se produce treptat în poezia hblderliniană: intii a zvîrlil deoparte rima, lanțul zăngănitor de la picioare, apoi a afiliat haina prea strimtă a strofei de pe pieptul cu respirație largă ; goală ca o operă antică, poezia își arată acum frumusețea-i trupească și gonește ca un alergător grec, spre infinit. Toate formele tradiționale devin încetul cu-ncetul prea strimte pentru poetul inspirat, toate ,i dineuri le prea secate, toate cuvintele prea înăbușite, toate ritmurile prea greoaie; regula- ritatea clasică originară a construcției lirice se boltește și se sparge, gîndul țîșnește din imaginile evocate tot mai întunecat, mal puternic, mal furtunos, suflul ritmic devine, in același timp, tot mai adine și mai plin, inversiuni de o îndrăzneală grandioasă înnoada adesea șiruri întregi de strofe într-o singură frază: poeziile devin cînteee, chemare imnică, contemplațiune profetică, manifest eroic." Accesul la opera lui Holderlin. poetul poeților — cum l-a numit Heidegger — a început abia în secolul nostru să ni se ofere mai lim- pede, mai generos. Exegeza hdlderliniană beneficiază azi de celebra ediție Friedrich Beissner de la Stuttgart (Grossc Stultgartcr HUlderliti-Ausgabe, 1943 ff.) dar și de certitudinea pe care o oferă lucrurile decantate de timp. Posibilitatea erorii rămine însă de loc insignifiantă, datorită farmecului impalpabil, a elementelor de invocație poezia lui Holderlin are adesea un caracter refractar interpretărilor, ceea ce a permis exegeților săi să tragă concluzii .ontradictorii, să ajungă la rezultate finale mult deosebite între ele. Filozoful existențialist Heidegger (Martin Heidegger: iirlâuterungen xu Hulderlins Dichiung, 1951) îi situează de pildă, opera sub semnul unei ontologii obscure accenluînd ezotericul și treeîndu-i sub tăcere convingerile umaniste și pasiunea libertății, Theodor W. Adorno (Parataxis, Zur •ipiiten Lyrik HUlderlins, 1964) vorbește, între altele, despre „maniera paratactică" a lui Holderlin, care ar inaugura — după părerea sa — „frazele protocol lipsite de sens ale lui Beckett"; se încearcă astiel încadrarea operei holderlinienc în concepții moderniste, scriitorul fiind definit — dupâ cum vedem — ca anticipator al literaturii absurdului, în- cercarea hazardată deoarece, firește, nu se poate judeca opera sa numai după creația perioadei de alienare. Tot atit de simplificatoare este însă și modalitatea interpretativă sociologizantă (Bertaux, Leonhard ș.a.) care-1 explică doar din unghiul unui „iacobinism" militant și caută în opera sa doar îndemnuri la lupta împotriva tiraniei. Ceea ce nu în- seamnă că sentimentul patriotic nu s a manifestat la el cu vigoare determinînd, între altele, adeziunea sa la ideile Revoluției Franceze. Oricum, cert e că a început a se vorbi tot mai mult despre Holderlin abia o dată cu primul război mondial, cu toate că în acel moment se numărau șapte decenii trecute de la moartea, perioadă în care „ultimul efeb al elenismului german" — cum îl numește Ștefan Zweîg pe Holderlin — fusese aproape uitat, după ce nici in timpul vieții sale nu întimpinase o prea largă recunoaștere. Insuccesul S — Orizont 65 său din timpul vieții se datorează in bună parte neadereilței lui la mișcările literare ale timpului: în plin romantism. n a făcut parte din nici un cere romantic» șî a manifestai, nu rareori, tendințe opuse majorității romanticilor, E drept însă ca reprezentanții romanlis- inului din Heidelberg, Achim von Arnim și Clemens Brentano, au intuit ceva din valoarea și genialitatea aceluia care, mai tîrziu, va ti considerat ca o esență sublimă, ca un sim- bol al poeziei însăși. Intr-o scrisoare adresată cumnatului său, Brentano notează: „Uneori acest geniu devine obscur și se scufundă in (întina amară a inimii sale; de cele mai multe ori steaua sa apocaliptici strălucește minunat și emoționant peste marea vastă a simțirii sale." Cel mai puțin au pătruns, dintre contemporani, Goethe și Sehiller. în cercul interior al acestui destin. Pentru a ne da seama in ce măsură a trecut llolderlin ca o umbră prin fața vremii sale, și el însă prin temperamentul său de o bizară opacitate, să ne amintim de prima lui intilnire cu Goelhe pe care o redăm in cuvintele lui Holderlin, cuvintele ce trădează regretul său de a nu fi recunoscut pe geniului său contemporan : am intrat (e vorba de o vizită în casa Sehiller) și abia dacă am observat în fundul camerei |>e un străin la care nici o mină, și mult timp după asta nici un sunet, nu te lăsa să bănuiești ceva deosebit. Sehiller m-a recomandat, a pomenit și numele lui dar nu am înțeles numele. Rece, aproape fără să mă uit la el I-am salutat și m-am ocupat doar, in sinea mea și in exterior, de Sehiller; străinul na scos multă vreme nici un cuvînt. Sehiller a adus exemplarul din „Thalia" unde era tipărit un fragment din Hyperion și poezia mea către destin și mi l-a dat. Deoarece Sehiller s-a îndepărtat, o clipă după asta străinul a luat jurnalul de jte masa lingă care stăteam eu, a frunzărit paginile cu frag- mentul și n-a spus un cuvînt. Am simțit că mă roșesc de tot,.. Străinul a pronunțat citeva cuvinte pline de greutate ca să mă fi putut face să bănuiesc ceva. Dar n-am bănuit nimic. Veni apoi și pictorul Mayer de Iu Weimar. Străinul a vorbit cu el despre multe, Dar cu n-am bănuit nimic. Am plecat șî am aflat în aceeași zi la clubul profe- sorilor. ce crezi ? că cel pe care I-am văzut la Sehiller a fost Goethe," (Ulrich Haussermann : Holderlin, Rowolt, 1969}. Amindoi, atît Goethe cit și Schiiler, au stal nedumeriți in fața personalității bizare și greu de definit a hii llolderlin. Goethe, in ciuda posibilității sule excepționale pentru a intui prezența geniului la cineva, (calitatea care l-a părăsit, ce-i drept, și in cazul lui Kleist) nu l-a recunoscut in sens spiritual niciodată, ba ignorat, lăudindu-1 doar ocazio- nal pentru „cordialitatea șî moderațiunea" poeziilor sale și — opacitate aproape de ne înțeles — J-a sfătuit să scrie mici poezioare pe cel care mai mult ca oriunde în poemele saie de largă respirație a știut să se înalțe către zonele cele mai înalte ale poeziei. O dată cu moartea sa sau mai bine zis o dală eu începerea lungului somn de patruzeci de ani care a precedat stingerea sa din viață, tăcerea se așterne peste poetul german. „Bietul Hiilderlin" — cum e numii cu o formulă care se repetă mereu — în documentele timpului cel pe care boala mintală il condamnase la o „viață de șarpe", mai trăiește aproape palru- z.eci de uni, uitat de lume, vizitat doar din cind in cînd dc vreun străin curios: Către sfârșitul secolului trecut primul pas. timid, către popularitatea lui Holderlin îl face un francez, Challemel-Lacours, care în eseul său din 1867 (HSlderlin) recunoaște în poetul cu un sunel atît de unic și inimitabil pe poetul clasic și universal: „llolderlin — notează el — aparține familiei de mari lirici nu numai aî patriei sale ci ai tuturor timpurilor; aparține familiei lui PIndar și Akcu. păstrătorilor tradițiilor mitice, vestitori- lor ginduri lor divine". Abia apariția unei noi sensibilități și a unei noi atitudini a omului față de lume și față de el însuși, instaurarea unui nou climat spiritual, a putut aduce, in plin secol al XX-lea, revirimentul llolderlin, creșterea din ce in ce mai puternică a interesului pentru opera poetului, sursă, in ultima instanță și penlru „criza exegezei hiil- derlinene" amintită de Alessandro Pellegrtni {irietirick Hohicrlitt, 1965). într-un comentariu recent [Spraihe unii Mythos in Holderuns Dichien. 1987), Paul Bockman arată în legătură cu acest aspect: „Eforturile in vederea unei înțelegeri juste a Iul Holderlin au rămas ciudat de contradictorii, (and in 1954 a fost găsit unul din marile sale imnuri Serbarea păcii (Friedensfeier) a izbucnit o ceartă atit de violentă între comentatorii săi. îneît s-a vorbit despre o criză a exegezei holderliniene. E clar că în ciuda multelor strădanii mi s-a putut ajunge la o înțelegere cu privire la valoarea și sensul unei creații poetice care, de la primul război încoace, fascinează spiritele. Devenise vizibilă atunci o figură exem- plară înzestrată se pare cu o deosebită actualitate. Dar motivele prin care se justifică această actualitate puteau fi și au fost înțelese în maniere foarte diferite, cind în sens umanist-grec, cînd in sens religios-creștin, ca promisiune patriotică sau ca luminare filo- zofică a sensului existenței, mai cu seamă însă ca justificare a cuvîntului poetic. Indiferent care ar îi explicația actualității lui Holderlin și a creșterii atracției pe care o exercită, cert e că ceva din esența poeziei sale strălucește și în lirica epocii noastre, men- ținînd viu idealul unui acord intre eul interior și lumea exterioară 66 din literatura universală * Guillaume Apollinaire B SI TU INIMĂ Și tu inima de ce bați ? (ia un pin dar melancolic cercetez noaptea fi moartea. Ezra Pound B ALBA lidcoroasd ca /xdidele, jilavele />etale de lăcrămioare dormea lin/fă mine in zori. Giuseppe Ungarefti £1 PLICTISEALĂ aceasta noapte trece Această solitudine in jarul tremurătoarelor umbre ale firelor de tramvai pe umedul asfalt Privesc capul vizitiului in moțăiala cldtinindu-se 67 Julian Przybos S IN GRADINA înmărmurii, n-am știut desluși trandafirul: Lumina era doar umbra răsuflării sale. Salvatore Quasimodo □ ȘI DEODATĂ E SEARA Fiecare stă singur pe inima pămintului atins de o rază de soare : și deodată e seară. Gyorgy Gyula CARNAVAL IN TOAMNA Seara a pogorit pe pămint, Seara cintă din orchestră. Carnavalul Pregătește pentru dans Nesfirșite frunze ...» tn române^* dc PETRE STOICA 68 ROBERT PINGET GRRAL- PIROT AMARACIURFA VRĂJITORULUI Ne-am dus pe urmă în țara arborilor fără rădăcini, care se așază la căderea nopții simulînd codrii și luminișuri, tlar e deajuns să alunece o năpîrcă prin iarbă, ca ei s-o ia la fugă, să nu mai fie decît niște trestii, apoi doar niște crețuri pe apa lacurilor. Aburilor lacuri din țara lui Grance. — Țara mea e aridă, spuse vrăjitorul, iar eu sînt în stare să-i dau apă. Țării mele i-e sete, pustiul o cotropește, livezile se usucă, piatra iese la suprafața solului. Ce folos că prefac cerul intr-o armată de broaște, oamenii în dovleci, fiarele sălbatece în pietriș ? Puterea mea e derizorie. Vrăjitorul plîngea. Și atunci lacuri se formară în jurul său iar el se trezi pe-o mică insulă care a fost numită insula Amărăciunii. Pe această insuliță, în amintirea biliosului vrăjitor cresc niște flori care lecuiesc bolnavii de licat. Ridicarăm cortul pe’tnalul unui lac. Era seară, pe apă se vedeau pete strălucitoare rie petrol. Țipărî iuți își împleteau reflexele de opal cu marile smaralde de la suprafața. Frumoasă dar tristă priveliște. O senzație de nesiguranță. Oare toate acestea vor fi și inîine acolo, oare rufele, pe care le spălasem în mare grabă, nu-și vor lua zborul odată eu arborii ? Avem foarte puțină lenjerie de corp, Vizitiul mă asigura că se puteau procura izmene și batiste de la cooperativele de textile, dar nu mă bizuiam pe asta. Și-apoi, cu ce să plătesc ? Ni se furaseră două valize în oaza de palmieri, deci n-aveam cu cc face un troc pentru ceva nou, cel mult cu încălțările noastre, dar în momentul acela aveam picioarele foarte sensibile. In ce privește restul nici nu se punea problema, devreme ce eram în plină natură Imi amintesc, simțeam nevoia să vorbesc despre orașe, eram pradă unei adevărate nostalgii urbane. Amintirea gării noastre centrale, șuieratul trenului mirosul din sălile de așteptare, Cît de paradoxali sîntern I 1ntrebațt-mă de cc am luat trenul anul trecut în loc să răminem pe peron. Marota asta a plecării... — Vorbești de unul singur ? îmi spuse vizitiul. — îmi cer scuze, e tot în legătură cu gările. — Am impresia că ești obosit. Stai, o să-ți pregătesc perna asta. Cumsecade om: doborîsc un liliac, îi cususe aripile la un loc, și burdușise totul cu frunze și plante aromatice. Gestul său de altfel era interesat, avea de gind să fiarbă perna a doua zi. într-adevăr, ni se isprăvise și hrana. Dar n-am să vorbesc despre aceste stranii aluaturi. — Viața e făcuta numai din ciudățenii, spusei eu. din întîlniri, din decepții. — Cit e de adevărat 1 — Silit să depinzi de alții îți pierzi independența. — Ce-ai spus ? — îmi pare rău că a trebuit să-1 părăsim pe sultan. — Dar șî modul ăsta de a ne da pe ușă afară! — Nu-i așa ? — Și toate astea care de fapt nu sînt, șî idealul nostru, dragă prietene... O turmă de elefanți trecea pe malul celălalt. Marele lac se făcu negru. BLUȘIl După cîteva tuni de camping și de vînătoarc ne-am plictisit de regiunea aceea. Ne lipseau distracțiile. Brindon — așa îl cheamă pe vizitiu — îmi reproșa că n-am imaginație. Intr-adevăr. îmi stabilisem un program de care mă țineam cît puteam, căci trîndăveala e pentru mine fatală. Sculat la ora opt, mă duceam sâ mă spăl pe malul lacului, apoi înotam timp de două^ore. Mergeam de-alungul malurilor sau tranversam lacul de la un capăt la altul. Imi dădeam toată silința să fac exercițiul ăsta. Mai ales traversarea era 69 anevoioasă, căci mi sc părea că apa ascunde în adîneurile eî abise, pîlnii, mai țtiu cc mișcare înșelătoare care să mă aspire ți să mă iacă să dispar. Nu mi-a plăcut niciodată misterul, decît la un mod confortabil. Brindon, ca să mă rețină îmi pomenea de toate po- veștile cu oameni înecați, înghițiți, cu monștri și cu naufragiat! pe care le cunoștea. Cele referitoare la lacul nostru erau din ce in ce mai numeroase, dar degeaba tăceam remarca asta ironică, că pînă la urmă tot mă lăsam impresionat. Prostia și răbdarea merg mină în mina și au o putere considerabilă. Curind renunțai ia traverse, pc urmă la înotul de-alungul țărmurilor. Puțin a lipsit să renunț șl la spălatul dc mintuială de pe marginea apei. înainte de a mă lăsa învins, cam |>e la ora «ce, ieșeam înfrigurat din lac și făceam citeva sute de metri pe pista elefanților, la fel de netedă ca și un teren de golf. Mă în- torceam, mă îmbrăcam. Brindon abia se deștepta, cu gura coclită îmi cerea ouă și furnici. Spărgeam patru ouă și le amestecam pe sobă cu o livră de furnici, Insectele astea ne-au fost de mare folos. Le strîngcam seara, la lumina unui opaiț. După ce ne terminam micul dejun, Brindon se culca din nou iar cu plecam la vînătoare. Luam cu mine o varga și mă îndreptam spre stincile unde-și fac vizuina blușii. Aceste animale, originare din Cinlscaunc sînt destul de numeroase in regiunea lacurilor. Absolut inofensivi, nici măcar nu le trece prin cap să fugă, și amîndoi blușii mei, adică rația suficientă pentru o zi. erau repede doborîți. Cam de mărimea unui iepure, blusul poartă o blană bej și foarte pufoasă. Are un gît slab șl lipsit de păr care atinge lungimea de douăzeci de centimetri. Capul, minuscul, seamănă cu cel al broaștei țestoase. Ghearele labelor îi îngăduie să se cațere pe stincile cele mai abrupte. Carnea lui lierhe în citeva minute, ți se topește în gură. Uite o familie de blușî care se încălzește la soare, li ochesc pe tată și pe mamă și pac, pac. fiecăruia o lovitură de băț. Pe copii ii las pentru săptămîna viitoare; mișună în jurul cadavrelor. J-lai, huș, derbedeilor. Ii împing cu mîna într-o scobitură, O bluză ve- cină. tot mamă, va veni să-i hrănească, in cîleva zile vor crește în greutate și vor căpăta statura unui adult și o blană la lei dc moale. Stranii animale! îmi place să-mi amin- tesc dc diminețile acelea cind, dc unul singur și fără nici o țintă, hoinăream printre turme asemenea unui bun păstor care își alege victimele și lasă in grija naturii repartiția crime- lor. Zeii ocrotitori nu au altceva de făcut, sîntem destul de lași pentru a-i împăca. Cu tatăl într-un buzunar, cu mama intr-altul, mă întorc liniștit la tabăra. noastră, făcind un ocol prin cîmpie. Grozame uriașe umbresc lăptucii feroci, atît de buni în salată. Deseori în stomacul plantei, larve pe jumătate digerate încă se mai răsucesc cind îi predau lui Brindon recolta. Grozame roz, grozame purpurii, arborescente formuline, țepedule mov, oratize și cepe- dulci care te amețesc cu mirosul lor. simpli călini, ruji sălbateci, cile specii în această savană din Grance! Mă strecor printre arbuști, observ fauna care-i compusă numai din reptile și mici saurieni. Mi-aduc aminte că într-o dimineață am întilnit o specie de came- leon care încerca să se cațere pe o tulpină de oratiză. Indreptînd tulpina și hnpingîndu-1 de la spate reușii să-l fac să sc urce. El îmi spuse: „Domnule. sinteți un prieten al. na- turii, vă mulțumesc. Cunoașteți nevoile bietelor animale, Dar vă atrag atenția: sensibili- tatea asta e cu dublu tăiș. Cu cît veți fi mai milos față de frații dumneavoastră mai slabi, cu atît veți fi mai disprețuit de către oameni. Cc spun acum e împotriva mea, împotriva întregii specii animale, și asta din cauza profundelor sentimente pe care le am pentru dumneavoastră." Vorbele acestea mu cum necăjiră, dur nu lăsai nimic să se vadă- îmi continua! plimbarea făcînd buchete și-i adusei lui Brindon o nemaipomenită jerbă de flori. Mă primi foarte prost. DIVAGAȚIE O porniserăm din nou la drum și lăsarăm calul să meargă în trap. Observasem o anumită independență la acest animal, o voință oarbă cure îl împingea spre nu știu ce țintă și-1 făcea să nu obosească niciodată- Brindon. care iși cunoștea animalul și nu era înclinat spre considerații metafizice, nu se prea sinchisea, dar de cite ori nu se opintise de acolo de pe capra lui ca să-l oprească pe Clotho care nu era niciodată de acord să se oprească. Drumul o lua peste cimp. Grozamele erau mai roșii ca niciodată. Ca un val de sînge se rostogoleau către orizont. Peisajul acela atit de duios în diminețile cînd cule- geam ierburi mi se păru deodată ostil, atelajul nostru mai șubred, vorbele noastre mai într-o doară. Să pleci din nou, îmi spuneam, mereu și mereu să pleci, de ce ? Dar soarta 70 sc joacă cu incertitudinile noastre ți tocmai in momentele cînd devenim mai conștient! de noi înșine ni sc pare mai straniu. Pc jumătate adormit, mă distram să compun prefața unei cărți imaginare: „M-am născut intr-un desert lîngă o fintînă care dispărea îndată ce ți se făcea sete. Părinții mei se obișnuiseră să trăiască din rezerve, iar eu eram pe cale să capăt același obicei cînd o caravană mă sustrase dragostei lor plină de duioșie ți mă duseră cu ei în niște ținuturi unde aproape că nu ți era sete pentru că de pretutindeni țicneau fintini. Pe scurt, niciodată n-am cunoscut echilibrul între bunăstare și necesitate, cum spun econo- miștii. Asta e dat caracterului meu o tentă de neîncredere care mă lipsi, pe măsură ,ca înaintam in virstă, de tot ceea ce făcea puterea celorlalți: experiența. Am progresat, ca să spun așa de-andărătelea, și ială-mă dezarmat ca un nou născut. înțeleg, de vreme ce m-am hotărît să scriu, să-mi amin condamnarea la moarte care va trebui s-o pronunț împotriva mea, dar țin să-l previn pe cililor că această carte e în așa fel alcătuită îneît scade în importanță pe măsură ce devine mai groasă, invers decît se întimplă de obicei...“ W.1MA.I Wfl A doua zi mă trezi înaintea lui Brindon. Catalpa era lot in floare. O noapte fusese de ajuns pentru a face să se ivească ciorchinii aceia delicați ca o zăpadă în soarele dimi- neții. Mă sculai și, pentru a-mi relua obiceiurile de altădată plecai in căutare de vinat. O luai de-alungul unui piriu, căkind in picioare soldânelcle ți licărele care creșteau pe mal. Cit dc amabilă această dimineața de aprilie I Proaspete amintiri imi reveneau in minte. Îndepărtată copilărie, scotocim in sipetul tău cu comori pină și în cele mai mici clipe de mulțumire, cu și cum orișice voluptate, printr un tainic resort, le-ar face din nou să te ivești. Peisajul era asemenea unei grădini, arbuști rari alternau cu slinci, pilcuri dc arbori, iazuri cu mii dc sclipiri, lerase naturale, tabirinte de alei plantate cu potnișori. O luai prin unul din aceste dealuri și rămăsei uimit că toată această construcție savantă era opera naturii; omul, îmi spuneam eu, n-a făcut nimic, care să nu fi fost făcut in natură înaintea lui, poate cu mai puțină rigoare dar cu o fantezie atît de generoasă ! Ah, cît de mare e generozitatea naturii, ți noi o facem să scadă in sufletul nostru printr-o alegere arbitrară a liniilor de conduită, in timp ce lăsindu-ne conduși dc pasiunile noastre am ajunge mai departe în cunoașterea lumii. Spunînd asta, îmi prinsei piciorul într-o rădă- cină și căzui cu capul într-un tufiș de ilice, oare natura prevăzuse jignirea pe care i;O adusesem ? Eram obiectul preocupărilor marelui conducător de joc, hazardul. Ieșit din tufiș. Intr-un colț al labirintului, descoperii mai rnulți căței abia fălați pe care-i hrănea o giscă sălbatecă. Apoi puii dintr-un cuib de privighetori care primeau hrană in cioc de la o panteră. Pe urmă un roi de țînțari sub paza unei găini. Mirarea mea nu mai avu mar- gini la vederea unui mușuroi de termite pictat iluzionist care masca o rezervă de jambon afumat ți de batog. Ah, făcui eu. voi fi cruțat de oboseala de a mai căuta hrana cea de toate zilele, iată ce surpriză ne rezervă buna noastră mamă. Dar cineva mă înșfăcă de ceafă și mă împinse într-o tainiță subterană. Ochii mei obișnuiți cu întunericul descoperiră curînd o cățea, o privighetoare și o țințăroaică. „Răzbunare" țipa o voce, aceea probabil a băștinașei care mă bruscase, Mă uitai pe gaura cheii și văzui o mască îngrozitoare. „Călăul nostru", îmi spuse cățeaua. Pricepui că se petrecea o dramă ale cărei nevinovate victime erau aceste nevinovate mame de familie." E oare firesc să fim lipsiți de copi- lașii noștri? întreba privighetoarea. — Firesc, firesc.., nu, nu e firesc, bîlbîii eu. adică... — Adică ce? — Doamnă, in natură sînt unele lucruri... — Ah, domnule, se vede că ești celibatar. Natura, o cunoaștem noi mai bine decît dumneata." Și dă-i și bocește," Eu nu-i iau apărarea, spusei eu, împotriva dumneavoastră, înțclegeți-mă !... — Vorbele dumi- tale sini absurde, spuse acru țmțăroaica. Cum se poate concepe să iei o poziție pentru sau contra oricui ar fi, intr-o asemenea împrejurare ? Sintem niște mame obidite de. o nedreptate a naturii." Recunoscui sagacitatea proprie acestei insecte care întotdeauna în- țeapă acolo unde trebuie. Problema era de nerezolvat. Ce-o să se întimplc cu mine care nu eram nici mamă de familie nici frustrat de progenitură î Aveam să fiu repartizat și cu ca și gisca, pantera și găina la hrănirea unui cuib de orfani ? Tocmai mă închipuiam prostește dind țîță unor minapozi cînd Călăul bătu la ușă. Intră: — Dumneata ieși afară, îmi spuse el. — Aș putea cere îndurare pentru aceste trei persoane ? — Nu te neliniști pentru ele. nu au decît ceea ce merită. Sini niște mame denaturate — Denaturate ? Cum asta ? — Asta nu te privește pe dumneata. Vino după mine. 71 Am înțeles că urma să fiu judecat. Mă conduse pină in fața unui bust de grăsime instalat sub o boltă de verdeață, Eram supus la un fel de ordalie. Mi se explică cum că degetul meu înroșit în foc dacă lăsa o gaură in bust, scăpăm basma curată. Asistai la toate pregătirile, apoi la secționarea degetului, apoi la încercarea propriu-zisă. Ce spaimă I Dar ieșii învingător. Mai degrabă aș spune că mă azvirliră afară din labirint decît că-mi dădură drumul. Ningea. Vremea dăduse îndărăt, grădina, sub mantia ei alba, era ea și iarna. Nu-mi plăcea acest fenomen împotriva naturii și-mi ascunsei capul sub o pătură. ORGANISTUL Dar în fundul unei capele negre, tocmai în vîrful donjonului încercănat de corbi, la trei sute de etaje deasupra șanțurilor cu apă, căci castelul e un adevărat oraș, în vijelia înălțimilor, duritate de piatră și arsură de foc, cu o bucurie inalterabilă în suflet, orga- nistul bătrîn și strîmb ca o mandragoră cîntă numai pentru Dumnezeu acea frază de șapte de mii șapte de ori repetată, martelată, tăiată, disecată, topită, reluată, ca și cum intîmplător ieșită din creierul său trebuia, prin chinul pe care și-l impunea pentru a o spune din nou, să se întoarcă în neantul de la începuturi pentru a rămine de neauzit și s-o ducă cu el, muzicianul, odată eu sughițul ultimei sale variațiuni; astfel murea melodia, copilărie, maturitate, bătrînețe, respectind ritmul singelui, negindu-1 pe cel al orei, privire devenită carne și schelet, uitînd de ea însăși ca și de vîrsta ci, cl, tatăl unei legiuni de copii fără voce, inverșunîndu-se cu toate puterile la desăvârșirea frazei, și atîlea armonii posibile din notele astea nici un cantor n-ar fi știut vreodată, în dimineața ca un exil a capelei, să le facă auzite unei urechi omenești. TITI Brindon mă așteaptă sub catalpa, trezit de cîteva minute. Cind mă văzu sosind fără merinde abia își ascunse nemulțumirea, mă amuza cît era de decepționai, apoî scosei din buzunar doi dihonți pe care-i culeșesem de pe drum. Pofticios cum e, bătu din palme și spuse: „Iubito, iute, la cratiță cu ei.“ Dihonții sînt un fel de limbi de bou jumătate vegetale, jumătate nevertebrate, care se tîrăsc ca limacșii, de culoare roșiatecă, ei pot atinge mărimea unui castor. Se frig pe sobă cu un cățel de usturoi pe cinste sau m lipsă cu arpagic sălbatec. In afară de asta culesesem șl 0 molsă a cărei tulpină e delicioasă, Brindon se întinde în culcuș iar eu mă pregăteam să tai în felii subțiri dihonții, cînd un pul de nagar sc ivi de după un molift șl începu să țopăie în fața noastră. Făcui cîțiva pași de menuet cu sim- paticul platigrad, iar Brindon uită de foame cînd tatăl apăru și el. Ne liniști curind în privința intențiilor sale, căci venise doar din curiozitate și nu ca dușman. Necunoscînd gusturile acestui animal, nu știam ce să-i ofer, cînd cl zări tulpina de molsă pe care o pusesem lîngă sobă, ii făcea stila poltă incit l-o oferii cu plăcere. O ronțăi cu toți dinții spre marea ciudă a lui Brindon. Pentru a ne mulțumi nagarul ni-1 dărui pe micuțul său. căci nevastă-sa aștepta un altul. „E bine să ai familie, spuse el, dar nici chiar așa," Rîserăm de butada lui. Nagaronul era îneîntat să vină la noi, și ca să-și manifeste mul- țumirea vru să gătească în locul meu. Din politețe protestai, fără să știu că nagarii sînt cei mai buni bucătari din lume. Pălăvrăgirăm diva timp despre fel de fel de fleacuri din pădure, despre galanteria la modă printre nagari, despre viața lor în societate și despre guvern, îmi făcu impresia că erau foarte bine oblăduiți prin constituție și dtușl de puțin dornici s-o schimbe; însăși ideea de a schimba orișicare cutumă existentă în republica lor i se părea ridicolă oaspe- telui nostru. Se miră de gustul pe care il avem pentru risc — îi arătarăm în cîteva cuvinte scopul călătoriei noastre — și ne pofti să ne odihnim la el. „Cine se întinde se destinde", spuse el. Nici că putea fi mai amabil. Apoi iși luă rămas bun de la noi, povățuindu-și fiul să se arate util in orice ocazie. Stabilirăm o întîlnire pentru a doua zi ia ora prînzului la nevastă-sa. La stăruințele sale, îl lăsai pe Titi (așa îi chema pe copil) să pregătească masa și mă intorsei să culeg o molsă în locul unde o găsisem pe cealaltă. Cînd m-am întors masa era pusă, Brindon foarte nerăbdător îar TIU trandafiriu de emoție, se temea că n-o să ne placă felul cum așezase dihonții. Dar ne-am ospătat pe cinste. Brindon rîgîla zgomotos spre marea bucurie a lui Titi care se gîtuia să-1 imite. Ah, ce simple erau plă- cerile noastre acum, și nu fără nostalgie îmi voi aminti mal tîrziu de aceste ore de digestie zgomotoasă 1 72 După masă, năgărușul se apucă să facă din trestii mici fluiere din care cînta într-un mod fermecător. Făcea niște rnutre foarte caraghioase, închidea ochii pe jumătate și-și dădea capul pe spate prefacindu-se in extaz, Avea serioase cunoștiințe muzicale, ne spuse că le dobîndise dc la o persoană pe care ne rezerva surpriza s-o cunoaștem a doua zi. Titi ne cînlă arii silvestre pline de melancolie, arii alpestre pline de voioșie, arii marine pline de sare. Nu pot să fac ma mult decît să aștern pe hirtie cuvintele improvizate pe una din arii: „Pentru noi nagarii cine va construi vapoare? Avem albine de hrănit, Neînțelegem bine cu șeful, El ne consideră prieteni, 11 vom părăsi oare pentru a naviga ?“ Lucru delicat, pe placul meu. N’agaronul mai improviză ți multe altele, și termină cu un etntec de leagăn plin de dor care-și făcu efectul asupra lui Brindon. Vizitiul dormea cînd Titi puse jos fluierele, cu o grație cu totul animată, micuțul veni să se ghemuiască lingă el. Tustrei ne făcurăm siesta, trebuie că era în jurul orei patru. La ora șase, un cuc mă trezi și asistai la cel mai minunat spectacol care se putea vedea : pălăria cu panaș a lui Brindon alunecase pe urechea lui Titi, care, ca un viitor mușchetar, cu ainîndouă brațele ți gitul vizitiului, suridea îngerilor din vis, Seara amenința să fie răcoroasă, ața că rni-i trezii pe cei care dormeau, apr inserăm un foc de vreascuri și discutarăm despre pregătirea cinei. Titi, care cunoștea pe de rost pădurea unde se născuse, îmi dezvălui un loc propice capturării unui anumit vînat necu- noscut de mine, pe care nu nii-1 putu descrie decît cu acea imprecizie proprie copiilor de vîrsta sa, un soi dc iepure acvatic, a cărui grăsime suculentă servește la pregătirea nu știu citor prăjituri. Hotărîrăm să-i încredințăm lui Brindon grija de a culege și curăța legume după cum va crede el de cuviință, iar Titi și cu mine să mergem, înarmați cu lațuri pe care ni le confecționarăm din răchită, pe locurile frecventate de iepurii aceia. tn românește de D. ȚEPENEAG 73 LIV1U RUSUt ESTETICA POEZIEI LIRICE cronica literară * Apariția. Intr-o nouă ediție (a treia), a cărții profesorului Livia Rusa Estetica poeziei lirice a fost apreciată, în mod unanim, de publicistica noas- tră literară, interesul e cu atit mai justificat ctt cil, in pofida trecerii anilor (ediția l-a a cărții a apărut in 1937, ediția a 11-a in 1944), Estetica poeziei lirice rămine, pc mai departe, o contribuție importanta și actuală in proble- mele esteticei, probleme în care, fie spus in treacăt, cercetările din ultimii ani ar trebui să se dovedească mai active. împrejurarea că. prin firea lucru- rilor, in cartea profesorului Rusa, estetica filozofică duce casă bună cu este- tica literară și, prin mijlocirea acesteia, ctt critica literară, a dus insă, in unele recenzii. la o eroare de optică, S-a judecat, anume, cartea, prin prisma criticii literare și nu, cum era firesc și necesar, prin aceea a esteticei filozo- fice. Din amintita eroare de optică s-au uăsctd și unele rezerve critice, nu toate, după a mea părere, justificate. Un cronicar reproșa cărții că nu e „la zi" cu informația, cu lectura, bunăoară, a cărții lui Hugo Friderich ■ Structura liricii moderne. Dar o carte dc filozofie — și Estetica poeziei lirice este o astfel de carte — nu este o carte a istoriei tehnicii literare. Alt recen- zent, poet, cronicar doar in orele sale libere, imputa analizelor literare, un iz didactic. Cum obiecția a revenit și sub pana unui talentat articlier, intr-o altă recenzie, ne simțim ispitiți sâ poposim, un moment, asupra ci. Nu pen- tru a apăra cartea, ea se apără singură, cit pentru a evidenția eroarea dc optică in judecarea cărții, eroare adineaori amintită. Căci este evident că scheletul intim, argumentația și demonstrația in- tr-o carte de filozofie, se înalță altminteri decit, dc pildă, țesătura ideatică într-un articol de critică literară jurnalieră; aici, abuzul de demonstrație prisosește; dincolo el este neapărat necesar. Se jring, apoi, in ultima vre- me, lănci destule împotriva teoriei și, mai cu seamă, împotriva didacticis- mului. 0 teorie — și unde altundeva e ea mai la loctt-i decit in domeniul este- ticei filozofice? — se cere Insă demonstrată și articulată pină la ultimele sate consecințe, iar analizele literare întreprinse, in carte, cu cuvenită ză- bavă, slujesc tocmai ca exemplificări, pe viu, a unor astfel dc demonstrații. Am ajuns astfel, poate pe cărări aparent mai ocolite, dar necesare, la accentuarea metodologiei filozofice plin mijlocirea căreia trebuie abordată Estetica poeziei lirice. Cartea e o continuare, de fapt și, in același timp, o 74 ilustrare a unor teze ale autorului din Essai sur 1a crcation artîstique. Punc- tul de plecare a! cărții e teoria genurilor literare, punctul de minecare cu cartea precedentă, Essai., . poate fi găsit in capitolul despre Esența liris- mului, in consider ațiuni te pe care le face Liviu Rusa privind fondul origi- nar: eu! empiric și ettl poetic. Capitolele următoare, limbajul liric, atmos- fera lirică, sint. mai de grabă, aspecte ale unei poetici aplicate, aspecte ale căror postulate șt argumente teoretice trebuie căutate in primele două ca- pitole. E semnificativă împrejurarea că eroarea dc optică despre care am amintii adineaori ii împinge, pe unii recenzenți, să discute, mai ales, ulti- mele aspecte, de poetică aplicată și, mai puțin, aspectele teoretice. Alai firesc și necesar ar fi să se purceadă invers. Mai cu seamă penlru poeticrle, sd le numesc pentru, a întrebuința un termen fericit, pus recent in circulație de esteticianul italian Umberto Eco, „deschise"teoria genurilor literare a constituit un docil cal de bătaie. Fără îndoială că această teorie, stilp de reazăm al oricărei estetici literare tradi- ționale, își are, nu puține, puncte vulnerabile. Liviu Rusu nu se constituie intr-un apărător, pină in pinzele albe, ale acestei teorii. Autorul face, intii, și capitolul este un excelent compendiu in această direcție, un istoric al teoriei genurilor literare, examinind. iu cele din urmă, principalele argu- mente „pro" și „contra" teoriei genurilor literare. Dar autorul face ceva mai mult — ji in această direcție e contribuția originală care trebuie sub- liniată — anume, deplasează discuția din hotarele tradiționale fi strict țăr- murile ale poeticei tradiționale ia acelea, mai lăuntrice și mai generale ale reftexiunii estetice care împinge, cu necesitate, spre ontologie. „Cele trei ge- nuri literare sin! de fapt categorii originare ale spiritualității, reprezintă forme de viață, in care este realizat un sens existențial" scrie Liviu Rusa (Estetica poeziei lirice, Ediția IH-a, p. 12). Din această pricină punctul de plecare al teoriei genurilor literare pe care o profesează Liviu Rusu va fi ru atit Aristotel, cit Pluton, Căci Plafon ia ca criteriu de deosebire intre ge- nurile literare, „nuanțe deosebitoare", anumite „atitudini specifice" (Idem, ibidem, p. 20). Este poziția pe care înțelege sd o aplice, in Estetica poeziei lirice, Liviu Rusu. Deosebirea intre genurile literare nu trebuie făcută, afir- mă autorul, după criterii formale externe, criterii care iși află punctul de plecare, in mai mică sau in mai mare măsură in Poetica /ut Aristotel, ci in anumite atitudini existențiale dc natură esențială. Aceste atitudini sint ge- nerate de specificitatea operei de artă datorată unui proces sufletesc sui- generis și, in al doilea rînd, tipologiei interne a procesului de creație, tipo- togie care structurează trei modalități de cristalizare a tipurilor de creatori _• tipul simpatetic, tipul demoniac echilibrat și tipul demoniac anarhic. Cele trei tipuri de creatori vor plăsmui opere literare in care dimensiunea simpa- tetică, demoniac echilibrată sau demoniac anarhică se va realiza prin mijlo- cirea celor trei genuri literare, atitudinea specifică, preponderentă, dar nu întotdeauna singura, genului liric, fiind atitudinea simpatetică, a genului epic aceea a demoniacului echilibrat, a celui dramatic, cea demoniac anar- hică. Stabilind astfel legătura, in adincttri, a celor trei genuri literare, legă- tură, nu formală, ci de existență și esențială, Liviu Rusu examinează, in capitolul următor, Esența lirismului. /?« ar consta în iradierile eului origina?, a eului poetic, eu a cărui specificitate autorul o descrie jolosindu-se de preci- zările fenomenologiei Iui Husserl. („Este o trăire intențională, cum spune 75 cu drept cuvint Husserl, care formează substratul primar al sufletului ome- nesc șl este un dat originar care nu poate fi dedus din alte elemente sau complexe" — Op. cit. p. 91). Concepția lui Liviu Rusu asupra poeziei lirice Iși evidențiază astfel, in egală măsură, originalitatea și fundamentarea ei filozofică. Originalita- tea pentru că, in concepția estetică a lui Liviu Rusu, cercetarea poposește, intii, nu asupra operei literare ci a actului de creație artistică. Fundamen- tarea filozofică, pentru că mecanismul creației poeziei lirice este examinat in cadrul nucleului originar și esențial care il zămislește: eul poetic. Un „eu" care are contingențe vădite cu „eidosH-ul din fenomenologia lui Husserl; apropierea trebuie reținută pentru că ea amendează presupusul psihologism al concepției estetice profesată de Liviu Rusu. Aspectele esențiale ale eului originar, eul poetic ii impun autorului sd sublinieze, intr-un alt capitol, „ra- ționalitatea" poeziei lirice ca expresie a adincurilor, a esenței ființei noastre sufletești, a eului originar. Se întreprind, aici, analize subtile și pertinente, care evidențiază simburele ideatic, rațional ai poeziei lirice, altul, evident, decit acela al gindirii noționale, așa numita rațiune superioară, suprarațio- nalite, specific al atmosferei lirice. In jurul nucleului teoretic din primele două capitole se string capitolele care privesc aspectele unei poetici aplicate: limbajul și atmosfera lirică, importanța analizei formale. Teoria estetică enunțată in capitolele de la în- ceputul cărții este ilustrată printr-o suită de analize a căror amănunțime, după mine necesară, a apărut, în opinia unor recenzenți, didactică. In fond, se pare, aserțiunea adineaori amintită, provine, mai de grabă, dintr-o neînțe- legere, dacă nu dintr-o lectură fugară și deci pripită a cărții. Căci in capi- tolul închinat atmosferei poetice autorul a subliniat, prea bine, farmecul ine- fabilului, inefabil care se refuză analizei conceptuale: pentru a purcede la analiză Liviu Rusu dă ca exemple tocmai poezii nereușite, din cauza pre- zenței sentinței, a judecății explicative (cf. p. 165—166 Victor Hugo ; poezia introductivă din Les Contemplatîons). Dar, in aceeași măsură, se arată, prea bine că, la rîndtd său, inefabilul se creează cu ajutorul unei tehnici, a unor mijloace care, ele, pot fi analizate. Mai important îmi apare insă de a sublinia, alături de Ov. S. Crohmăt- niceanu, modernitatea concepției despre poezie la Liviu Rusu. Nu atit da- torită exemplelor alese, Baudelaire, Ștefan George, Rilke, Blaga cit con- cepției despre analiza și istoria literară care trebuie să pătrundă in adincuri, in esența actului de creație poetică. Fără îndoială că postulatele esteticei lui Liviu Rusu, clasificarea tipurilor de creatori și a mecanismului actului de creație artistică pot fi susceptibile de rezerve și discuții; dar filozofia și estetica filozofică, construcția conceptuală nu a fost și nu va fi nicicind o împărăție a adevărurilor senine și a certitudinii absolute. Cartea profesorului Liviu Rusu dincolo de netăgătuitul folos al unui studiu sistematic și meto- dic al problemelor esențiale ale poeziei lirice, e, In aceeași măsură, exemplul concludent, al unei concepții estetice dinamice și dialectice. E, mai presus de toate, o invitație la o meditație românească, rodnică, creatoare, in dome- niul esteticei. T. E. BIRĂESCU 76 NICOLAE ȚIR1OI BUCURIA CUVINTELOR ÎN ARTA LUI CREANGĂ G. I. TOHÂNEANU : „STILUL ARTISTIC AL LUI ION CREANGA" *) In studiile de cercetare științifică asupra operei unui seriilor clasic, despre care s-au spus toate caracterizările posibile, două atitudini pot an- trena eforturile de a contura personalitatea creatoare a acestuia, fie aceea de a aduce date și argumente noi și de a întări astfel însușirile ce i-au fost atribuite, fie aceea de a contrazice, prin idei noi, ipotezele preformtdat;. Cred cd, in ceea ce privește literatura noastră, in cazul unor scriitori ca /■minescu, Caragiule sau Creangă, ar fi o extravaganță hazardată din punct de vedere științific, nu diletant sau paradoxal, deci respectind o anumită metodă riguroasă și verificabilă, să adoptăm atitudinea originalității cu orice preț. Desigur, un punct de vedere nou, o interpretare mai adîncită, dar mai ales o optică științifică legată dc o disciplină care se impune printr-o nouă arie de cercetări, cum ar fi stilistica, conține in esență posibilități de ana- tiză inedite, dacă bineînțeles cercetătorul este înzestrat și serios în munca iui, fapt ce ii confirmă maturitatea, insă a aștepta descoperiri revelatorii in caracterizarea artei unui mare scriitor înseamnă a contesta capacitatea de investigație a tuturor celor ce au sirguit, cu inteligența și cu meticulozita- tea lor, la cunoașterea celor mai reprezentative forțe de creație ale litera- turii române. Lucrarea lui G. /. Tohăneanu despre Stilul artistic al lui Ion Creangă mi se pare cu totul remarcabilă, tocmai fiindcă, intrebuințind in- strumentele și criteriile noi ale analizei stilistice, demonstrează, cu un lux de amănunte uimitor, tezele cele mai cunoscute in caracterizarea prozato- rului humuteștean. Afirmațiile unor critici, lingviști și esteticeni ca lorgu Iordan, Jean Boutiere, G, [brăileanu, Tudor Vianu, G. Călinescu, Pompiiiu Constantinescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Al. Graur și alții, care se limitaseră la citeva aspecte analitice in valoroasele lor sinteze de istorie și de limbă literară, sint de astădată exemplificate pe larg, cu nein- doioasă competență și putere de pătrundere a valorii literare. Deosebit de interesante pentru metoda folosită, cit și pentru pasiunea cu care a receptat opera lui Creangă și și-a alcătuit acest studiu cercetătorul timișorean, mi se par Notele efe la sfîrșitul cărții, fiindcă ele dovedesc luciditatea autoru- lui in hotdrîrea sa fermă de a-și struni libertatea interpretării și a specula- •Et SOIntlJieA. But J®9. Î36 pag. 77 fiilor ce I ar fi putut tenta, în atașamentul său pasionat pentru opera lui Creangă, Pornind de la premisa caracterului oral al limbii lui Creangă, așa cum a fost propusă de academicianul lorgu Iordan, cercetătorul demonstrează o teză care-i este dragă și anume că oralitatea este componentă fundamen- tală a prozei analizate, pentru a poposi asupra „reliefului" frazei, a artei de folosire a modurilor de expunere, a procedelor stilistice și mai cu seamă a sinonimiei, precum și a caracterului „coțcăresc" in limbaj și a pârtiei pârii subiective in stilistică. Lucrarea nu are o condu '.■, poate tocmai din cauza caracterului ei deductiv, insă îmbogățește extrem de mult cunoștințele este- tice și lingvistice ale cititorului și ii cucerește interesul pentru posibilită- țile de investigație pe cure i le oferă analiza stilistica. Dacă modalitatea orală de a folosi fraza complicată, cărturărească, a lui lori Creangă este pusă /w seama calității de a realiza relieful intonației și nu tradiționalei noastre culturi, care s-a păstrat și s-a transmis in [topor mulțumită limbajului oral și procedeelor lui, povestitorul moldovean, cu „țdrăniile" lui, fiind exponentul incontestabil ul acestei culturi, datele sti- listice, furnizate cu prisosința in acest studiu, nu pot contesta faptul că, in toată opera sa, interesul lui Creangă era să reliefeze un anumit tempera- ment. Problema aceasta este o problemă de cunoaștere prin mijloacele spe- cifice ale ariei literare. Afirmația că „scriitorului ii sint mai dragi vorbele rostite decit cuvintele scrise", ideie care aparține Ini Vladimir Streinu, t-a determinat pe G. L Toltdneanti să sublinieze (extrem de frumos) bucuria cuvintelor intuită ca une „făcui ic maitresse" la marele nostru scriitor, insă nu cred că Ion Creangă face oralitate de dragul ei, cu I. L. Caragiale bună- oară. Anumite expresii idiomatice folosite de povestitor trădează și contu- rează un temperament deosebit, o senzualitate ascunsă, căci scriitorul iubea viața. Pentru el autenticitatea era normă estetică, nu oralitatea, pe cure iu urma urmii o imita cu mijloace artistice numai pentru a sugera vioiciunea vieții. Orice scriitor are — probabil — bucuria cuvintelor, dar atit vorba cit și cuvîntul (cuvintarea) pun pe primul plan caracterul oral, nu ce! scris, al noțiunii, deci cred ca ele nu pot fi opuse, cum o face Vladimir Streinu. Convențional, limbajul scris are insă unele însușiri specifice, iar Creangă rut le nesocotește, deși adoptă stilul tradițional al povestitorilor orali. Crean- gă rămîne așadar țăran prin stilul sau, dar este cărturar prin preocupările lui creatoare. Caracterul anecdotic ul povestirilor sale este in tot cazul sub- ordonat grifei pentru expresie și pentru cunoașterea omului. Dc aici și carac- terul simbolic al personajelor sale. Fără îndoială — tocmai de dragul auten- ticității — el renunță la descrieri, la portretizări (deci la reliefarea unor în- sușiri prea concrete, prea individuale, neesențiale și modificările „țintesc să transmită aspectului scris ceva din inmlădierile vii ale limbii vorbitei (pag. 18), Acesta este o problemă de stil și G, I. Tohăneanu o demonstrează cu multă subtilitate și pricepere • „Prozatorul împinge pină la infime detalii, ue alcătuire a frazei, scrupulul său artistic, manifestat, de data aceasta, prin intenția de a introduce anumiți indici diferențiali atunci citul expresii, aeja folosite să fie repetate" (pag. 25). Lipsa descrierilor de natură și a portretelor ii dă povestitorului posibilitatea sd nu frineze „desfășurarea im- petuoasă a evenimentelor" — a>a cum observă G. L Tohăneanu, — dar ii asigură totodată, cred eu, respectarea autenticității sentimentelor care in- 78 soțesc în mod firesc evocările amintirii și plăsmuirile fabulației, I. Creangă este exemplu! cel mai pregnant al scriitorului refractar față de tot ceea ce e artificial și nu e întimplătoare ezitarea lui, la început, față de literatură, deci față de convenționalitatea scrisă. Subliniind „marea forță persuasivă" a mobilității lexicale, frazeologice și stilistice, considerate pc drept cuvînt excepționale, G. f. Tohăneanu ana- lizează profund și sugestiv foarte multe texte din opera lui Creangă, uneori ce e drept numai din punct de vedere gramatical, după funcțiunile cuvinte- lor, chiar morfologice (in ciuda faptului că stilistica n-ar trebui sd anali- zeze cuvîntul doar după criterii abstracte). De aceea mi se pare reconfor- taniă, nu numai precizarea cumulului de procedee convergente folosite pen- tru a explica vioiciunea și spontaneitatea povestirii, a cărei caracteristică importantă e „mișcarea, trepidația, viteza", adică dinamismul vieții, ci și revelarea vitalității extraordinare a eroilor, freamătul vieții lor afective, ela- nul și patosul lor, vigoarea cu care ei „se avintă și se prind in hora faptei", „firea vorbăreață", neastimpărarea și năstrușnica predominată de voie bună, de însuflețire și agitație perpetuă. „Există Li eroii lui Creangă, atit în bas- me cît și în Amintiri — scrie autorul cărții — o vervă extraordinară. Pe pagini întregi acțiunea progresează numai prin mijloace artistice ale unui dialog de un pitoresc și dc o savoare fără pereche. Personajele prinzind re- plica, sc străduiesc să păstreze inițiative cît mai mult cu putință, manifes- tînd un fel dc bucurie a cuvintelor, o poftă dc vorbă molipsitoare și irezisti- bilă" (pg. 84). G. I. Tohăneanu strălucește in comentând stilistic al procedeelor între- buințate de scriitor pentru a-și realiza arfa sa, comentând acesta nefiind decit rareori susținut prin idei generale. El realizează de altfel, in munca sa de analiză, îndemnul profesorului Tudor V/arm, care renunțase in cursu- rile și seminariile din ultimii ani de estetică la speculațiile filozofice asigu- tindu-și studenții că analiza stilistică a textelor este mai valoroasă și mu dificilă decit teoria estetică pură. Contribuția personală, originalitatea sa, dacă vreți, constă in mulțimea observațiilor subtile, de amănunt, revelatoare totuși, pentru descoperirea mijloaceioi stilistice ale artei scriitorului, intere- sează poate mai puțin scopul suprem căruia i se pare că ii sint subsumate procedeele artei acestuia, scop descoperit firește mai înainte de alți cerce- tători, cit particularitățile stilistice, depistate pentru prima dată in însăși analiza dc amănunt a textului. In acest sens, observațiile lui G. I. Tohă- tieanu, multiple și variate, sint cu totul remarcabile pentru adevărul lor in- contestabil. Astfel, e destul, cred, sd menționez că studiul acesta asupra artei stilistice a lui l. Creangă ține sd semnaleze, pe lingă procedeele mai mult sau mai puțin cunoscute ale artei povestitorului, faptul că in scrupulul său artistic, împins pînă la infime detalii, in construcția frazei, scriitorul moldovean introduce anumiți indici diferențiali. Se mai exemplifică abunden- ța adverbelor, particulelor demonstrative corespunzătoare gesturilor orale, frecvența locuțiunilor care degajă atmosfera de familiaritate, notarea inter- valului dintre etapele mai importante ale acțiunii basmului, întinsa scară de procedee de care Ion Creangă dispune pentru notarea limitelor ei tempo- rale, articularea strinsă a succesiunii dinamice a evenimentelor care supra- pun planurile temporale, crearea nuanțată și diferențiată a ritmului, înfăp- tuirea miraculosului cerul de cadrul fantastic al basmelor, alternarea proce- 79 deelor sinonimice pentru evitarea linearității și monotoniei, proporțiile hiper- bolice ale faptelor realizate în alternarea mijloacelor, prin frecvența ideii de superlativ, sugestia dată de urmările acțiunilor săvirșite, pregătirea su- gestiei de surpriză, diversificarea și concentrarea mijloacelor de expresie a unui conținut asemănător, avalanșa verbelor și bogata terminologie a uneltelor menite să evoce scenele de muncă, provocarea sentimentului de durată, dezinvoltura și exuberanța lexicală precum și tenia ușor aforistică a dialogului, subtextul afectiv al amenințărilor și imprecațiilor, caracterul adresat al expunerii, innddirea puternică a replicilor una de alta, parodia narării, etc. In fiecare din aceste aspecte aie stilului, G. /. Tohăneanu răs- fringe lumina unei interpretări temeinic argumentate care arată pregătire științifică, gust estetic, putere de transpunere in universul de creație al scriitorului. Aprecierea diferențială a lui Creangă în comparație cu Sado- veanu, bunăoară, explică, nu numai nota specifică a humuleșteanului cu „neobișnuitul său simț al colosalului, ci și „refuzul deliberat al prozatoru- lui" de a nu se opri asupra descrierilor și portretelor, precum și justificarea, în schimb, a enumerărilor: „Privirea lui Creangă îmbrățișează cu un inte- res mereu viu componentele realității materiale, bucurîndu-se copilărește de existența fiecăreia din ele,iar urechea sa sc desfată auzindu-le numite'' (pg. 118). Cele mai valoroase capitole ale studiului sint: cel privitor la sinonimie și cel privitor la „limbajul coțcăresc*', in care subtilitatea argumentării ba- zată pe numeroasele și convingătoarele exemplificări, dovedesc calitățile certe ale cercetătorului. Atit preocuparea de a ține mereu trează atenția ce- titorului, cit și unele motive de transpunere psihologică in punctul de vedere al ascultătorului, permite autorului să învedereze minunatul simț ai limbii, gustul evident pentru nuanțarea exprimării, dur și procesul de reconcretizare a locuțiunilor uzate prin limbajul aluziv (care dezvăluie noi valențe expre- sive), povestitorul știind să actualizeze toate resursele și disponibilitățile sinonimice sau cele spre concret și spre afectivitate ale cuvintelor și expre- siilor limbii. Polarizarea sensurilor obținute prin diferite procedee de expri- mare, cum ar fi de pildă acela al antifrazei, al jocurilor de cuvinte sau auto- șuguirii „redobindesc un sens mai concret, mai material decit cel obișnuit'" (pg. 179). Studiul lui G. L Tohâneanu se sflrșește prin analiza mijloacelor ca- racteristice ale stilisticei participării, cu ajutorul cărora se afirmă subiec- tivitatea prozatorului la gradul superlativ, solidaritatea emoțională, înțe- legerea tainică a povestitorului cu personajele sale, dar și cu obiectele enu- merate sau pomenite in cursul narațiunii. Subiectivitatea aceasta subliniază teza oralității ca o componentă stilistică fundamentală a naturii prin exce- lență comunicativă la un povestitor care se adresează mereu cu sfătoșenie, căldură și intimitate ascultătorilor săi imaginari. Chiar dacă nu și-ar fi propus să demonstreze această însușire, mai pu- țin esențială poate, a operei lui Ion Creangă, studiul lui G. 1. Tohâneanu umple un gol adeseori resimțit in literatura noastră științifică de studiere a fenomenului artistic, fiindcă adeseori cele mai ingenioase formule de sin- teză au un caracter improvizat, gratuit sau ipotetic, din lipsa unor strădanii argumentative. 80 ALEXANDRU RUJA GABRIELA IOANî VERSURI ALBE Volumul de debut al Gabrielei loan cuprinde o poezie in care coexistă notații cu caracter intimist cu versuri ce propun spre cunoaștere probleme ide existenței. Intitulat simplu Versuri albe, volumul nu trimite de la început la o unitate tematică, ci mai ales la o tehnică prozodică. Cu toate acestea cele două părți ale volumului — Pîndind somnul gigantului și Dincolo de dragoste — sint fiecare o structură unitară, chiur dacă poeziile luate indi- vidual nu, — prima cu caracter meditativ accentuat, a doua melancolică și elegiacă. Meditația se produce, cum este și firesc, asupra vieții sau morții. Primul ciclu al volumului ocolește temele generale ale liricii feminine, remar- cindu-se, ca o trăsătură fundamentală, viziunea meditativă asupra existen- ței. Dorința de a trai se alătură tristeții existenței. Poeta este vinovată și datoare, de aceea ideea morții tiranizează. Ca și la alți tineri poeți, la Ga- briela loan apare ideea damnării poetului, a vinei sau datoriei pe care acesta o poartă ca un tragic destin. Dorința de a împiedica pierderea in neant vine din conștiința datoriei cit și din fericirea unor momente de jubilație și eufo- rie in viață : „De n-aș muri / Cind globul fericirii i Pe frunte-mi se topește. De n-aș muri in clipa I Cind fantasma lunii / îmi poartă săniile viselor de- pline I. De n-aș muri / Cind soarele mă mistuie-n lumină / Sau cind mă rU silesc / In noaptea cind iubesc / De nu m-aș stinge. ! De n-aș pieri sub zur- gălăii fulgilor f In iarnă. I O, herghelie-a orelor nebune / vă opriți! De n-aș muri.../ Dar cit sint de datoare. / / De n-aș muri / /. Ca meditație asupra vieții au existat teme predilecte — viața joc, vis sau teatru, cugetindu-se prin similitudini la automatismul existenței — cum se intimplă in Jucătorul, „Pe-o tablă cu nu știu cite pătrate i Unele albe ca ziua ! Altele negre ca moartea j Stau piese fără număr. I Mereu altele / Piese de lemn,. De bronz / Piese de fildeș i De suflet, 1 De inimă. j Piese aparent ase- mănătoare, / Simple I, Unele au puterea să fringă destine / Altele decăzute / Ordinare Periferice I. N-are importanță ! intră in regula jocului. / Jucătorul atit face, / De ia stingă la dreapta / De la zero ia nădejdea de infinit, f Pe jos sau zburind, j In speranța că va invăța jocul... ! Jocului nu-i află ni- meni sf ir fitul A Gabriela loan are fascinația purității și a candorii, simțind ca pe o du- rere maturizarea și desprinderea de copilărie. Totul trebuie făcut cu gesturi hieratice pentru a nu păta puritatea și întina frumusețea. „Cerul trebuie răscolit cu miini curate f. Ceața albastră ne va păta cu puritate, I Sint destule oare palmele noastre / Căutind steaua vie I Care ne va trece prin focul ei rece / In numele unui adevăr neștiut de cuvinte ? j Ceasul singurătății 1 l. Sentimentul vieții văzut ca trăire plenară este dublat in versurile Ga- brielei loan de meditație. Cugetarea apare in primul ciclu al volumului chiar 4 — Orliont 81 și acolo unde s-ar părea că poezia este o confesiune a stărilor sufletești (Somn ; Ceasul singurătății: Suspensii : Arlcchinada ; Joc.) Ciclul in care se observă temele generale ale liricii feminine este Dincolo dc dragoste. Nostalgia iubirii pierdute sau depărtate, sentimentul dezolant al însingurării se împletește cu euforia dragostei împlinite, (iama iubirii este aproape completă — de la așteptare ta momentul dragostei plenare. Senti- mentul erotic domină și imaginea cuplului revine frecvent ca simbol al îm- plinirii : ! „Devorați de hidra nopții, / Să răminem mereu / Doi f, Pină în- tunericul ! Va deveni in jurul nostru / Piatră neagră I Contrast / Sfidind pu- terea oarbă a luminii, / De-a ne integra in falsa ei Strălucire oarbă I / Con- trast f ) . Așteptarea și nesiguranța generează starea de neliniște și tar- dive regrete : „Crede-mă f Oricum va fi prea tîrziu I Acest joc / De-a copacul cu o scorbură / In dreptul inimii De-a frunzele răsucite uscat ! Ca-ntr-ua somn neadevărat { Dinaintea unei morii așteptate / I Doar urme / / Momen- tele de renunțare nu lipsesc — Renunțări exterioare —, ba chiar sint nece- sare pentru a ajunge ta euforia din Extaz ori Cîntec. Sentimentul sfirșitului generează o stare de vitalitate, dorința apropierii prin dragoste intăturind sugestiile atmosferei sumbre, apăsătoare și negre. Apropierea de sfirșit se va produce lent, „moarte tirzie", înțeleasă ca o îndepărtare de lucrurile apro- piate (Halucinație). Poate că poemul cel mai complex din ciclul erotic ai (iabrielei foan este Moartea fiiumilui. cu toate sensurile simbolice ale pre- lucrării mitului. Regretul este cel al dragostei pierdute : / Ne-am iubit o vară, / Intre iarbă și soare, I in nesfirșite ore nebune f Al căror ecou / Pre- lung și astăzi mă doare . Sufletul este devorat de marea pasiune a dragostei. Iubirea inseamnă regăsirea pe dimensiunile timpului și spațiului, depărtare-., de singurătate și refacerea cupltdtd, apropierea sau chiar trecerea spre exis- tența umană. Sin/ singur simți ? / Nu vrei să-mi fii tu floarea i Ploaia j Să-mi fii poteca, drumul I Sd trec, Asemeni unui om ? f Sint singur, singur. 1 Iu neantul meu tăcerea e regină. Vino-mi cu anotimpuri, I In mine vremea nu se mai succede / Jh-e dor de primăveri fragile, / De veri toropitoare. I Vino cu toamna singerie / Sf-n clopotele ei / Sunate aspru de ciocane negre f Ne-om auzi destine... / Sd ne iubim acum / Nebuni de tinerețe l. Iubirea de- vine himeră și regretul pune stăpinire /ie toate. Moartea generează o atmos- feră apocaliptică totul fiind, de fapt, înțeles prin cugetareCerul a crăpat scăpărind / Ca o piatră / Copacii smulși alergau / Duși de cint L Abia înțe- leg / Nașterea ... viața .. . moartea Și iarăși f Nașterea . .. viața ... moar- tea I. Lirismul Gabrieiei loan încearcă să fie o atitudine față de existență, o echilibrare prin conceptualism a stărilor sufletești, uneori frapează, insă, ten- dința demonstrativă in defavoarea sensibilității lirice. In avantajele versului liber se găsesc o parte din scăderile volumului. Nu întotdeauna există o uni- tate a poemelor, unele sint simple crochiuri cu pastă diluată prea mult, lip- sește curgerea dialectică a ideilor / Demodata iarnă ; Ultimul anotimp ; Du- minica ; Semnul. / încolo o poezie frumoasă — corolă a unui suflet sensibil și ușor melancolic. 82 N. D. PĂRVU: "CĂSĂTORIE PRIN CONCURS" de CARLO GOLDONI cronica dramaticâ * Spectacolele teatrului Matei Uillo cu piesa iui Goldoni constituie, se pare, un „țesut" prin cure se valorifică gustul publicului timișorean: seară de seară se joacă cu casa închisă. „Căsătorie prin concurs" se impune prin realismul cu care sînt ilustrate moravurile epocii, prin umorul și optimismul oamenilor simpli și «i bun simț, în raport cu deprinderile ridicole ale negustorilor și intelectualilor de un anumit gen. Acest „Molicre al Italiei*', despre care \ oltaire a mai spus că este un „picior veritabil, și [iu al naturii" a reformat comedia deil'arte, îndreptind o |» calea unui realism modern. transformind-o intr-o come- die de moravuri în care, sub iminența ideilor iluministe a satirizat moravurile corupte ale nobilimii și parvenitismul burgheziei. I’astrind unitatea de timp a clasiciștilor, dar nu șî pe cea de loc, renunțind la improvizație, ia măști și la costumația tradițională, vene- țianul (ioldoni devine un critic redutabil al vremii sale. Regizoarea artistică Xieolela foia a reușit să dea unitate spectacolului și un farmec deosebit izvorî! din lestul cântecelor șt muzica semnate de (ăimil (ieorgescu — textier, muzician și actor interpret, prin care reprezentația a tos! mult apropiata dc gustul aciua! al publicului spertatar. Unitatea la cure ne referim s-a întemeiat pe excelenta distribuție și selecție a actorilor in rolurile respective și pe o linie, in interpretare, care a încercat să domolească tarsa și să sublinieze, nuanțat, semnificația psihologică a replicilor și a situațiilor prin care au trecut personajele. In această direcție — sub raportul liris- mului vocal, în expresie, in contrast cu stările exprimate anterior — se mai pr>| face unele perfecționări. Ca în majoritatea comediilor populare, pe plan de expresie, regizoarea a avut de ponderat mijloacele de expresie și distanța in timp dintre „ceea ce spune" personajul, „ce gîndește" și „ceea ce face". Adeseori personajele una spun, alta gindese, iar din gestul lina! ințelegeiu reacțiunca interioară veritabilă, reflectată parțial în mișcarea ultimă. Cind distanța dintre aceste trei elemente este prea mică, pripită — comicul apare strein și forțai, fn majoritatea scenelor. dozajul acesta expresiv a tost bine realizat, (.deva reacțiuni „mo- toricc" de acest fel. neașteptate și „trădateare" — rellectînd simplitatea personajului — au fost excelent realizate de Traian Buzoianu (Ftlippo), de Radu Avram (Anselmo) și dc Miron Șuvăgau (servitor, chelner, vinzător de ziare etc), iluiiKMui popular al personajelor, de-o calitate excelenta — există și așa ceva — osci- lind între simplitate și cunliaste surprinzătoare, nebănuîte, a produs efecte deosebit de plăcute pentru spectatori. Menționez serviciul chelnerului Șuvăgău, văzut din bucătărie și din apropierea clientului, cu diferențierile sale prob solare ;i chiar „vestimentare" și „mimetisiuur Doamnei hmtenc (Elena Ion) cînd încearcă sad convingă, șchiopătind aidoma, pe Traversei» (floria (ieorgescu), in legătură cu intențiile Doratieiei. Ansamblul actoricesc, deosebit de omogen a prezentat interpret! individuali caracte- ristice personajelor reliefate de text : Daniel Petrescu in l’amiolfo a fost un comerciant lacom, în ascensiune, fără prea mari scrupule, întreprinzător și ușor de păcălit: Radu Avram în .ta.se/mo, figură de aur prin structură, mai puțin perspicace in afaceri, ahtiat după □vere, cu oarecare maniere sociale și in declin comercial; Traian Buzoianu în /'7/ippo, personaj voluntar, sincer în dragoste, fals in relațiile eu clientii, lacom, după bani și eu tendință de alirmare țierxonală puternică; Viorel lliescu în Roicrto, linăr, elegant, ma- nierat. afectiv, îndrăgești! la prima vedere cu un atașament relativ sincer și naiv; Câini! Gcor^c^u \n l.a /foxe, afacerist de oraș, cu tendințe de gentilom, speculant în afaceri si în dragoste, fals in maniere și n idealuri; Hurta Georgescu în mușchetarul Traverse», șchiop. 83 inteligent. Imn la inimă, dar investit și el cu deprinderi comerciale realizabile in situații neprevăzute, inclusiv o căsătorie „prin concurs" anunțată în ziare; hiena loan in Madame Fontene femeie experimentată, trecută prin multe brațe. inteligentă, plină de Lumor jtierll. izvorît și din tragismul propriei vieți, cu calități muzicale reale, in stare sa-și înșele soțul și amanții iâra remușcări; Victoria Suchici in Usetie, văpaie nestinsă, puternic îndrăgostită de Filippo, tenace și răzbunătoare, inteligentă și fermecătoare cu cei ce o prețuiesc; Irene Flamann in Uoralice, fiica lui Ansehno, a redat un personaj în structura căruia se îmbină falsitatea copilului bine crescut cu o sinceritate puternica izvorită din sentimente, destul de intense și ele, care depășesc cenzura socială impusă de buna creș- tere familială, și o fac să treacă brusc și înlr-un fel „caraghios" dc la o stare_ ia alta; Miron Șuvăgău a interpretat trei personaje cu coordonate sufletești apropiate ; Servitorul, chelnerul și băiatul cu ziare, cu mijloace expresive variate și cu „manii" specifice bine subliniate, aparținînd fiecărui personaj. . Spectacolul ne-a părut reușit din cauza măiestriei eu care i-au fosț valorificate aspec- tele hazlii — de ia aspectele mai subtile pină la cele mai exagerate — particularități care-l fac receptiv spectatorilor de nivele culturale diferiie, Trecînd in revistă realizările din cei 25 de ani, ai teatrului timișorean, ce se vor împlini în toamna aceasta, locul unde se ailă instituția aceasta artistică pc atlasul sufletesc și geografic al țării — credem că „decernarea titlului" de /en/ru național discutată în revistele Ulei are este bine gindilâ și întemeiată. 84 ______ blocnotes cinematografic $ SORIN TITEI. FILMELE SUEDEZE Vă inai amintiți de Ulla lakobson și cum valsa ca in V-a dansat decît o '.ard? Vă mai aduceți aminte dc Kcrstin și de prima ei dragoste? Vă mai aduceți aminte cum ciuta ea. sprijinită dc spătarul unui scaun, sau poate ați uitat ultimele ei cuvinte : „Ce scurtă a fost vara asta ..Sau poate nu v-o amintiți murind, ați uitat discursul trist ținut la mormîntul oi și lacrimile acelui biet băiat rămas singur!? Filmul era miraculos: tot cc sc întîmpla acolo era înnobilat prin dragoste. Ea* iubirea, trecea peste lucruri și cele mai simple gesturi deveneau extraordinare. O pereche de îndrăgostiți daiisînd, am văzut în multe filme, dar nici intr-un film n-am văzut petreeîndu-sv, între doi tineri care dansează, atitea lucruri uluitoare. Am văzut tineri sărutindu-se în filme dar nici într-un film ei nu se sărutau ca în „N-a dansat decit o vară'1 Se surprindea acolo ceva cc nu poate fi „pus în scenă*, acel lucru unic pc care viața ni-l oferă uneori, nici ea întotdeauna, și mai ales nu fiecăruia din- tre noi Imi amintesc că la a cincea vizionare a filmului, cred că am văzut filmul de zece ori, în timp ce băiatul o săruta pi1 fată o bătrînică din sală s-a rugat in gura mare: „Las-o dragă că-i mică". Povestesc această anec- dotă tocmai ca să ilustrez forța extraordinară dc convingere a acestui film foarte simplu, capacitatea lui de a implica total pe fiecare spectator. Și în Fragii sălbatici filmul lui Bergman. dragostea durează o „singură vară", acel timp suav al fructelor sălbatice dar asupra ci planează blestemul timpului ireversibil și implacabil, pentru că în filmul acesta nici o reîntoar- cere nu mai e posibilă spre „vremea cireșelor*1. Dacă amintirea ne poate aduce în memorie o vreme trecută, noi sîntem singurii care nu mai putem fi într-adevăr acolo. Lucid, Bergman, este deci, pe o poziție opusă lui Proust care are. așa cum știm, o mare încredere în capacitatea noastră, dc a trăi prin amintire timpul scurs. Anii adolescenței, sînt readuși pe peliculă îm- preună cu toate personajele acelui timp, singurul care este prezentat la vîrsta lui reală este cel care îi rememorează, adică băirîmd doctor. Ceea ce scoale în evidență cu subtilitate ideea subliniată de noi mai sus. Fragii sălbatici e mai puțin un film despre dragoste care nu e la Bergman decît o promisiune, pentru că ne spune marele regizor, pornirile noastre cele mai native o com- promit întotdeauna în cele din urină. Tinăra fată din film, mai bine zis din amintirile doctorului, renunță la iubirea curată pentru acesta, de dragul vă- 85 rului, ființâ primitivă și puternică spre rare se simte in mod straniu atrasă; dragostea c ratată deci prin sexualitate, viziune pesimistă, cu indiscutabile trimiteri in Frcud. Pe plan erotic va începe din acel moment, pentru erou, un îndelungat declin, o înlănțuire de situații lamentabile, in care compromisul și lașitatea sc vor conjuga cu precizie, diicindu-1 pe acesta, spre solitudine, spre acea singurătate aproape calmă, resemnată, in care il vom găsi în mo- mentul în care, ajuns o persoană in virstă și onorabilă, acoperit de onoruri, va pleca la Stockholm să asiste la festivitățile dale în cinstea lui cu ocazia numirii sale ca doctor honoris-causa. Pe plan social, exterior, cum susține Bergman, eroul său cunoaște realizarea deplină, e o persoană stimată și ce- lebră, pe plan interior, cel care ar reprezenta singurul plan al adevărului, eroul cunoaște un declin continuu, o ratare permanentă, o coborîre lucidă, în imensul ocean al singurătății, lucru cu atit mai dureros cu cit doar el îl știe. Cele citeva scene de coșmar, atît cea remarcabilă de la începutul fil- mului, cu halucinantul oraș părăsit, ale cărui ferestre sînt bătute în seînduri ca în vreme de ciumă, cu ceasornicele „oarbe", lipsite de arătătoare, ca și scena „examenului" cu indiscutabile rezonanțe kafkicne, au drept scop să de- monstreze că pentru Bergman coborirea in timp sc conjugă straniu cu co- borîrea în moarte. Cea mai semnificativă în acest sens rămîne scena finală în care marca trecere primește formele bl înde ale coborîrii în amintire, cei pierduți, vrind să ne spună parcă regizorul, ncputînd fi recuperați decît tre- cînd apele tulburi ale rîului Lethc ; iată-i deci pe toți cei dragi acolo, dincolo de apele tulburi, pe care un Charon nevăzut i-a ajutat să le treacă, intr-o strălucitoare cîmpie aureolată dc amintire, și totuși văzuți ca prin ceață pen- tru că ei sîm atît dc îndepărtați de zbuciumata noastră lume a neliniștii. Această scenă aduce fără îndoială lingă ea, un alt moment semnificativ al filmului : ccl în care bătrinul doctor înconjurat de tinerii iui prieteni, pe malul mării, spune in șoapte versurile unui poci suedez, poezie care sc trans- formă însă într-o adevărată rugăciune datorită pietății cu care e spusă. Căci pentru bătrin o singură călătorie mai e posibilă. Și lotuși, tinerii lui prie- teni. cei trei sludenți care mai cred că se mai poate călători, ei care pleacă în Italia, probabil la Veneția, ci mai trăiesc cu acele scumpe iluzii ale iubirii și prieteniei, și a călătoriilor frumoase, și ei aduc în acest film sumbru raza de lumină voioasă în stare să poarte cu ea o mică fărîmă de speranță. Tra- gic, de un pesimism fără rezerve, filmul lui Bergman beneficiază însă, de o „scriitură" clasică, atit din punct de vedere al compoziției, cit, și al tonului, echilibrat sobru, fără nici o stridență supărătoare, lată de ce „Tăcerea", mi-a plăcut mult mai puțin, aici strigătul disperat al lui Bergman primind niște stridențe șocante col puțin pentru urechile noastre. Tăcerea este tot un film despre singurătate: două femei singure, un copil singur, într-un oraș în care se vorbește o limbă necunoscută, într-un hotel pustiu cu coridoare lungi, cu covoare în care sunetul pașilor se amortizează, două femei care trăiesc infernul singurătății, fiecare in felul vi, una aruncindu-sc cu frenezie în viața, cealaltă rcfuzînd-o, și din cauza acestui refuz, trăind o îngrozitoare și peni- bilă infirmitate. Cred insă că cea mai profundă, cea mai înnobilată poetic ră- mîne totuși partitura băiatului, aflat la virstă ingenuității. Insă și aici ne Intîlnîm din nou cu extraordinara forță meditativă a marelui regizor, cu cele două elemente, care, după Bergman, constituie principalele mobtluri ale alie- nării : sexualitatea și moartea. Străbătind interminabilele coridoare ale ho- 86 telului copilul trece mereu pe lîngă un imens gobelin, reprczentînd o galantă scenă erotică și dc cite ori trece prin fața lui, el se oprește, îl privește cu ui- mire, simțind că dc undeva in acest tablou pe care deocamdată nu-l înțelege, '■■ine spre el o amenințare mută și in același timp fascinantă. Și iată și moar- tea : bătrinu! hotelier semănind puțin cu Andersen, sublim și foarte dubios în același timp, ii arată copilului două fotografii ; ele o reprezintă pe soția lui, întinsă pc catafalc șî iată că din nou copilul simte aceeași amenințare pe care deocamdată nu poate s-o înțeleagă, simte deci că-1 pîndește ceva și, cu un gest, pe care singur nu poate să și-l explice, ascunde fotografia. In tot acest timp p“ stradă trec tancuri pe care copilul Ic zărește pe fereastră și ele re- prezintă desigur răul social, răul dinafară, a cărui forță de convingere este iot atit dc marc ca și a răului biologic sau metafizic, despre care am vorbit mai sus. In scena cu piticii, întâlniți dc copil In hotel, amenințarea devine concretă și imbricarea de către pitici, a acestuia în fetiță, ascunde semni- ficații sumbre și ambigue. Prin Persona sc pare că Bergman revine la echilibrul clasic admirat în l'ragii sălbatici. Deși dezbaterea este apropiată celei din Tăcerea de data aceasta ea e ferită dc stridențe. Femeia care ajunge in mod lucid la concluzia că în realitate comunicarea nu este posibilă și atunci „alege" in sensul aproape sartrian al cuvîntuhii „tăcerea", refuztnd să vorbească, nu este un caz clinic ci unul existențial și indiscutabil tragic. O femeie, deci, care alege în mod lucid singurătatea, părășiudu-și soțul și copiii și încă o femeie, cea care vrea să comunice, o femeie care crede în forța dragostei, în posibilitatea unui dialog, o femeie care crede că se poate vorbi. Confruntarea între cele două atitudini, iată întreaga istorie a filmului, confruntarea patetică, chinuitoare, dar Bergman refuză să tragă concluzii. Cine are dreptate ? Nu știm. Filmul ne lasă in gură un gust de cenușă. Ră- mîne și aici extraordinară forța demonstrației, profunzimea dezbaterii, lucru oare face din Bergman un regizor unic cel mai mare și mai grav dintre toți- Și acum, după atîta tristețe, și violență, să ne întoarcem la cîntecul suav al Elvirei Madigan. Dc fapt această frumoasă poveste de dragoste „din alte timpuri" mi-a readus in minte filmele suedeze despre care am vorbit maî sus, Trecind prin infernul lui Bergman distanța dc la N-a dansat decit o vară la „Afarea aventură a Elvirei Madigan" este foarte lungă. N-a dansat decit o vară era un film inspirat și simplu. Elvira Madigan e un film rece, rafinat, un film dc autor, antibergmanian in intenții, de o mare știință cine- matografică. Să ne gîndim numai cît dc frumos c părul Elvirei Madigan și cît dc frumoasă e poiana prin care aleargă ea după fluturi. Dar vom urmări acest film fără să avem ochii încețoșați dc lacrimi, așa cum s-a întîmplat odinioară cînd noi eram foarte tineri și ani văzut neuitatul N-a dansat decit o vară. 87 J. JOYCE, B. RUSSELL SI M. WEBB ÎN TRADUCERE ROMÂNEASCĂ cronica traducerilor * Un anunț recent dc mică publicitate din Saiurday Review a stirnit interesul istori- cilor literari: Imobilul nr. I Martello Terrace din Bray, comitatul Wicklow. la circa 20 km, sud-est de Dublin, este de vînzare. In această casă a locuit între 1888 și 1891 Simon Deda- tus. Ultima proprietară. Mrs Letitia Gorby. in amintirea prodigiosului fantast, o mobilase în întregime în stil victorian, vrînd sâ-i redea aspectul original: salonul cu marele șemineu cu oglindă și sufrageria in care s-a petrecut disputa de crăciun, descrisă de James Joyce în romanul .4 Portrait ol thc Artist as a Yoting Mau, apărut nu demult in românește, in traducerea Fridei Papadache. ... . Punerea in vînzare a casei istorice din Bray ca și intirzierea șî încetineala cu care la noi se traduce opera lui James Joyce se cer deopotrivă comentate. Care să fie cauzele? In orice caz, Mrs Letitia Gorby este clară : micul imobil, după douăzeci și cinci de ani de pasionată îngrijire, i-a devenit o povară de ncsuportal. Imbălrinită și obosită, ea caută deci un alt familiar al ambianței joyccene, care sâ păstreze mai departe, pentru posteri- tate, micul muzeu creat de ea. Căci reconstruite in datele stilistice dc epocă, interioarele casei au devenit „muzeu". Rămine întrebarea; in raport cu acest fapt, care este destinul interior al însăși operei lui James Joyce ? _ ■ Orice cultură este o formă închisă dc viață. Ea are nu numai o structură proprie și un număr limitat de funcțiuni ci, laolaltă cu direcțiile sale axiologice actualizate, un suport social-istoric precis determinat în spațiu și timp. Astfel pentru epoca ^victoriană, in varianta ei irlandeză, determinantă rămine înfruntarea din sînuț burgheziei între tradițiile alcătuirilor tribale feudale celto-romane și normele noului ev industrial. In această confrun- tare, Simon Dedalus, ultimul bucolic al familiei, își pierdea moșia, iar Stephen Dedalus, in care solidaritatea cu tradițiile sacrosancte ale solului natal se relaxează vizibil pe zi ce trece, devine un etern rătăcitor. Să amintim astfel că lui James Joyce i se cunosc la Dublin, Paris, Londra, Roma, Triest și Zurich zeci și zeci de locuințe, pînă cînd moartea îi rezolvă și această problemă prin doi metri-careu din cimitirul de la Fluntern din Elve- ția. Și moartea La eliberat totodată șî de acel „attrail du gouffre": fascinația seducătoare a abisului de păcate, despre care in romanul tradus de Frida Papadache putem citi pagini de un realism chinuitor. Casa din Bray reconstituie muzeistic decorul, în care a încolțit problematica vieții lui James Joyce; opera sa dimpotrivă ne prezintă multilateral defatalîzarea acestei proble- matici: condițiile prealabile servitutii și sacrificiului artistului ca om. la fel ca și rațiunea suficientă a acelei ordini superoare spre care el năzuiește din răsputeri și pe care o reali- zează cel puțin in „portretul" său autobiografic, dacă nu și in viață. Or. in literatură asta contează: opera. Față de frâmintul ci contradictoriu, incifrat cu succes paginci, orice alt triumf — bunăoară, castitatea, prin care James Joyce spera laolaltă cu G. Sorel să facă lumea mai bună — rămine un mic accident trecător și neînsemnat. Decorul reconstituit de Mrs I^Utici Gorby. ca orice interior memorial-muzelslic, idea- lizează ambianța familiară in care a copilărit James Joyce- Din cauza aceasta, cu timpul el devine agasant, obositor și insuportabil. Este asemenea unei scoici înșiruite, din care lipsește viața. în Portretul artistului ca om tînăr, dimpotrivă, simți pe fiecare pagină, laolaltă cu cutezanța și intransigența artistului, imperativul dc continuă înnoire din con- știința eroului. Și aceasta constituie, poate, nota cea mal distinctă a romanului 1ui James Joyce, atit pe plan național irlandez cît și pe acela al contemporaneității europene. Tradu- 88 cerea. urmărind sirius textul autorului, a sensibilizat cu multă finețe deopotrivă paginile de lirism avîntat care străbat ca un sinlesm aristotelic romanul, cit mal ales orchestrația savantă a problemei intelectuale joyceene care i-a asigurat faima unui avangardism redutabil. în care — dacă nu ne înșelăm — ne întimpină principala cauză pentru care tălmăcirea operei sale întîrzle la noi atit de mult. Dar și in privința avangardismului, pre- cum vom vedea, James Joyce reactualizează mal ales procedee lingvistice șl artistice foarte curente și foarte comune.'Procedee cărora doar raționalismul accentuat al veacurilor din urmă le a hărăzit o existență para literară și folclorică. Fenomenul n-a scăpat elucidării. Astfel anglistul elvețian W. Klemm, studiind farsa engleza din secolul XIX, a relevat printre altele bogăția caracterelor unilaterale, excentrice și bizare, tratate de autorii pre- viclorieni și victorieni printre acestea, figurile de valeți șl slugi irlandezi constituia o cate- gorie aparte, Gîndind cu glas tare chiar și în cadrul unor scene dc dialog, valetul irlan- dez monologhează într una, iar limba in care se exprimă este plină de cele mai ciudate con- taminări. Printre altele, de pildă, macaroanele devin pentru el „imense grămezi de băiigar" (uiuckey roomy), o plimbare prin Boi$ de Boutogne „o partida de gaură" (bore) etc. Lingvistica modernii cunoaște fenomenul contaminării, investigindu-1 mai ales în zona de întrepătrundere a două sau trei limbi; el însă nu se reduce la atît astfel. Sextil Pușcariu a arătat încă la începutul anilor 30 că, în anumite împrejurări, fenomenul rezultă dintr-o discordanță între gindire și vorbire; între simultaneitatea faptelor și lucrurilor, surprinsă de conștiința noastră, și detailarea succesivă prin vorbire. De aici, tot Sextil Pușcariu găsește o asemănare frapantă intre fenomenele de contaminare ?î cele de suprapunere de imagini și de montaj din cinematografia modernă. In această privință, însă, contaminarea corespunde, după credința noastră, mai ales nevoii de fundamentahzare a limbajului ca esență și efect. Resimțita de artistul contemporan in procesul de intensificare a vieții pe .are-o trăim, esențializarea limbajului prin fenomenul descris încearcă să realizeze cu mijloace expresive corespunzătoare adecvate spontaneității cu reflexivitatea personanțelor subconștientului cu conștiința potențată, a iraționalului cu dalele judecății ponderate și critice. Intrucît însă această adecvare se obține foarte rar și foarte in treacăt, ca 0 fulge- rare in mijlocul banalității și agitației superficiale a vieții cotidiene, precipitatul lor expresiv are totdeauna un caracter insolit. „Cocobarză", în vorbirea populară română, ascunde sub ironie adesea un roman întreg; la fel „vulpea filoscoasă" din cărțile noastre populare sau „nepurcelul" din scrierile lui I. Creangă notează răsturnarea unui echilibru stabil și, de aici, o realitate negativă, izvor de nedreptate, chin și durere. Intrucît însă, noi o trăim ca o descărcare ritmul funcțiunilor vitale se restabilește și efectul final al contaminării este egal cu o victorie a omului chinuit de realitatea bio-costnlcă, asupra acesteia șf, deci, ca un act de purificare. In opera lui James Joyce, prin contaminare se exprimă uneori adevăruri filozofice de mare importanță. Citim de pildă în romanul său Finnegarts IFa^e; „We may come, touch and go. (rom atoms and iis" : „Putem veni, apuca și pleca, de atomi și întimplări”. Pro- poziția e obscură. Dacă ne amintim totuși că „atoms and ifs“ conține acustic „Adam and Eve“ : „Adam și Eva", imaginea se schimbă. Căci la fel cum în poezia mai veche, în dialect treveran, a lui Ph. Laven „Ihf“ înseamnă în același timp „Eva“ și „iederă", iar „Ohdem“, in paralelă, „Adam" și „respirație", și in citatul joycean relația intre mitul biblic și elementele fundamentale ale vieții se restabilește fără greutate într-o metaforă de mare putere sugestivă, dacă 0 percepem acustic, optind față de ea o atitudine de maximă luciditate In felul acesta la James Joyce contaminarea acționează totdeauna împotriva consuetudinii spirituale curente, inaugurind o consuetudine „alcis rei", mai amplă și elevată. Michel Butor greșește prin urmare dacă crede că în Finnegans Wake ajungem doar pînă la o „lectură rebutată — ce e drept, unică în felul ei. pe baza „comorii" de lapsusuri posibile în limba engleză, dar atit I Putem susține dimpotrivă cu L. Daudel că la (el cum argoul, într-un climat cultural scientist care, de preferință, apelează la termeni vagi și abslracți, impune ca „termen just" cuvîniul sensual, uneori — vezi la Zola — de o brutalitate sexuală pronunțată, contaminarea la rîndul ei, joacă rolul termenului care materializează procesual realitatea complexă a unor acte de conștiință cu caracter Iun- da mental, împlinind în felul acesta rolul metaforei care incintă, mișcă și se imprimă definitiv. Numeroase pagini din Portretul artistului ca om tinăr sînt axale pe cite o conta, minare semnificativă. De pildă, cînd adolescentul Stephen Dedalus, elev al colegiului iezuit de la Clongowes Wood, se identifică în delirul iebrelor din timpul unei răceli cu ; Parnell, el are neșansa fatală de a se afla la infirmerie alături de elevul Athy care se complace în a-și persifla numele, repetind că in engleză el se pronunță „a thigh"; o coapsă. Starea de izolare spirituală a lui Stephen, in trezie și delir, nu se poate sugera mai convingător decît printr-o asemenea tovărășie. Traducătoarea a realizat tu succes 89 aceste pagini (vezi mai departe și pp. 82. 135, 255, 277 ele). In consecință arta incandes- centa a lui James Joyce — arta întrebărilor și răspunsurilor inevitabile la problemele cu care se conferă Irlanda încă și azi — este bine servilă dc Frida Papadache, fără rabat la caracteristicile sale (undameniale ți pregnante. Și faptul este cu atit mai îmbucurător, cu cît creația lui James Joyce este axata pînă in cele mai iniei amănunte in jurul unui senti- ment adine al preeminentei cuvintului. Un sistem întreg de norme estetice și etice decurge de aici, Să le înșirăm. (iuvintul preexistă. Stcplien Dcdalus, asistind la discuțiile adulțdor, aude cuvinte1" pe care nu le pricepea dar le repeta și le repeta intr-una pină le învăța, pc dinafară; ți prin eie întrezărea realitățile lumii dimprejuru-le" (p. 108). Mai departe, cuvîntul ca forma eternă prin care mintea omenească îți exprimă gindirea, nu este supus nivelării logice, intrucît cuvîntul este adine înrădăcinat în ultima substanță lirică a ființei noastre, urmînd ca atare. în duda artificializării constructive a civilizației căreia ne supunem, cui ba transformistă a individului. .Astfel copilul integral grupului, după o perioadă evolutivă caracterizată prin procedeele de depozitare acumulativă ă „cuvintelor", cu creș- terea ți maturizarea sa lentă ajunge în pragul iraționalului debordant ca fază imediat premergătoare procesului de îngrădire, canalizare ți raționalizare a tendințelor individuale, în țesătura romanului Portretul artistului ca om tînăr această fază irațională de trecere este marcată prin motivul Mercedes — rezultat al lecturilor din Contele Mante Cristo; „Dorea să înt Unească în lumea de toate zilele imaginea imaterială pe care sufletul său o vedea cu atitu stăruință. Nu știu unde sau cum s-o caute, dar o presimțire ii spunea că acel chip ii va ieși înainte" (p. 111). Evident, faza e critică. Funcționind în interiorul Individului și in actualitatea societății, conștiința se află de aici în fața unor sarcini aprige de înfruntare a tendințelor vrăjmașe idealismului, din care se alimentează credința eroului- Decepțiîle sigure nu întîrzie și refulările impuse de realitatea vieții sint din cele mai dureroase. „O boală bestială proprie minții sale", notează Joyce în continuare: „Rbverfile iui monstruoase i se îmbulzeau in amintire, răsărindu-i subit și frenetic din simple cuvinte" țp. 147), Dar tocmai în felul atesta i sc relevă cuvîntul și ca principiul unic, înțeles în sensul cosmologiei pitliagoriene. in cadrul unui Tot cognoscibil și formulabll ca măsura adevărată a lucrurilor. Să arătăm mai departe că opera iui James Joyce a fost văzută 1a noi mai totdeauna izolat, înafară de toate coordinate culturale, sociale și istorice, parcă ea ar fi constituit din toate punctele de vedere un fapt de cutezanță insolită. Nu vom nega, desigur, că există „fapt de cultură" și „fapt de cultură", „dezvoltare" și „dezvoltare", primele decurgind metodic, după reguli riguros stabilite; ceslelalte desfășurinduse viu și organic cu ramu- rile dintr-un trunchi viguros și plin dc sevă. Dar arborii seculari cresc rareori pe un tăp- șan pustiu ți pleșuv. Un concurs fericit de împrejurări a făcut ca traducerea romanului Portretul artistului ca om tînăr să apară aproape concomitent cu Autobiografia lui Berlrand Russell ți cu roma- nul Neprețuita otravă de Mary Webb, acestea din urmă excelent traduse de Adina Arse- nescu. Autobiografia lordului Russel — una dintre, cele mai pasionante cărți ale secolului — cuprinde în acest prim volum perioada între 1872 și 1914. Autorul ei a practicat timp de o viață un gen aparte de „nesupunere civilă" care-și propunea să provoace o schimbare a legii sau :i politicii oficiale, precum subliniază cu tărie. 1n sensul acesta el O considera o datorie, 1a care se supunea de bună voie șî cu fiscul unor puniții grave din partea societății feudal-burgheze engleze. De unde inlrnsigența sa ? A copilărit într-o lume sever aristocratică, asupra căreia a apăsat o mulțime de opreliști stupide. Jn adolescență, deși împărtășește ideile conservatoare ale famieliei sale, nu se înțelege cu ai săi ți nu este înțeles, Bunica năzuiește să-l vadă în diplomație sau măcar pastor unitarian, in timp ce in el biruie înclinația pentru matematică. Urmîndu-și studiile superioare din toamna 1890 la Cambrige. se află dinir-odată într-un mediu în care nici un subiect nu este tabu. Orientarea c găsită. Și în curind ef încearcă să înlocuiască în semn de probitate contri- buția „imaginației" din filozofia marilor înaintași cu ceva mai solid, mai ales că prin studiul unor lucrări capitale ale matematicii moderne ca Mannigfaltigkeiislchrc de Georg Cantor și Begriflsschrifț de Goltlieb Frege i se deschide zariștea spre sistematizarea mate- matică a logicii și unificarea logică a matematicilor. Rămînînd victorian tot timpul vieții prin încrederea in virtuțile discuțiilor libere pentru înfăptuirea progresului, autonomia ocupă în concepția iui Bertrand Russel cam același loc fundamental ca și in concepția mai tinărului decit el eu zece ani James Joyce, Jn rîndul său și el veșnic distanțat de ceea ce considerase că-i era mai deunăzi sanctua- rul. Pe o pagină de neuitat din Autobiografie, Berlrand Russell simbolizează faptul în felul următor: fa o coală dc hirtie, pc care scrie: „Ceea ce este scris pe partea cealaltă a acestei hirtii este fals". Șî pc verso: „Ceea ce se află pe cea parte a prezentei hîrtii 90 este adevărat" (cf. p. 2113 et s), Pare o metodă și un adevăr cu neputință de acceptai. Totuși. natura ți cultura deopotrivă procedează în acest ici în procesul lor de ecloziune. Și numai cine optează pentru fantoma progresului pe nesimțite ți fără zgomot, poate ignora legea dinamismului intre teza fi antiteză, intre ființă-n-sinc și ființă-pentru-altul, intre contingent și universul valabil. Încă în timpul studiilor de Iu Cambrigc, Berlrand Ruscll a aderat la Societatea Secretă a Riguroșilor, printre regulcle căreia unu mai ales ii obliga să nu piardă nici o ocazie să asculte muzică bună, să contemple picturi frumoase sau sâ asiste la spectacole de teatru bune. Ambianța culturală in care tinărul mateamtkîan se maturizează înainte dc a-1 cunoaște in 1900, la l'aris, pe (iiuseppe Peano. este deci foarte asemănătoare cu aceea, in care Stephen Dedalus trăiește întemeierea in 1899, la Dublin, de către William Buller Yeats și Lady <îrțgory, a lui Abbcy Tbeatre, iar dacă între 1905 și 1910, îucrind opt luni pe an cîte zece pină la douăsprezece ore pe zi. Berlrand Russel elaborează epocalele Principia Mathematica. cu accași sirguință și migală James Joyce scrie intre 1901 și 1914 la Dublin și Triest. Portretul artistului ca om tînăr, inaugurind cu această operă un nou gen : romanul enlru el con- stituie o rampă de lansare spre meditații ul- time, fără ieșire fiindcă, spune poetul, in „B.i lada despre conspirația cuvintelor", „Trăim ne clintiți intr-un cerc de erori / O vinăta pace ne-nghesute-n liră / Corzi mute de pislă cîn- lînd in culori /dar hoarda de sunete, iată, con- spiră-. șubstitaindu se iui Femios, robul cintăreț din citera în casa lui Ulise și .1 l’enclopei, au torul Volumului răstoarnă imaginea devenita clasică despre poet, el delininduse acum „Eu sint un pumn de umbră in baia de lumină. Un dureros noroc în nenoroc. / Femios-I 'celui așteaptă înfiorat" acea săgeată unică solară", care, să-și lase dunga pe plinsul, |ie „echili- brul" său. Eroii „Odîseii", ca de atîtea ori, capătă atribuie simbolice. Poetul iși dispută păcatul tuturor relelor, :l rio/H’^e dar fără să izbutească vreodată a și-l însuși, Și el a ars în preajma Penelopei. și el „s-a rezemat" dc „lipsa lui Ulise. Keizbînda și-o plînge „ascuns după cuvinte", iar cinteeul său este un mod de sublimare a dragostei neamendate de atot- puternicia morții. Citeudată meditația lirică se desfășoară ex- terior. poezia se diluează in nesupunerea cu vintelor care refuză sâ-l slujească iu aceeași smerenie („Răzbunarea timpului"). -Alteori autorul se lasă prea ușor pradă unor impresii de moment sau celor livrești pe care se gră- bește să le noteze / „De peste zi“, „Ovidiu-, „Balada din Far-west. Ani ezitat să facem trimiterile de rigoare la părinți literari iluștri, obișnuit a fi făcute ori de cite ort apare un nume nou. Ele exista. Dar altfel nu se poate. Și acest lucru îl știe in primul rind poetul în- suși, lucru dovedit de poeziile incluse în vo- lum. ION DANCEA Petre Got (n. 1937), după debutul din 1964 in revista Siemiu, e la primul său volum de versuri, apărut la Editura Tinerelului-în co- lecția „Luceafărul". Venind din Maramureș, poezia sa circumscrie un univers in care tra- diția, Istoria și mitul sînt adesea întretăiate de întrebările tulburătoare ale omului de’ astăzi. „Bărbații-și iugropau doinele-n dai“, cunosc Liedul magic al mătrăgunei, „pe lună‘umblă vircolaci călare", iar Iuta de măritat este îm- biată astfel : „Ieși alură iată buna, / Șă (orei caietul de lună, / Leagă cîinele și pune / Por- ților, lăcate bune, / Că hi noapte-o sa le fure / Fât-Frumos de sub pădure." Intr-o lume populară de mituri și credințe șî in care dăinuie sentimentul unei istorii frâ- minlale, omul e „pătimaș lovit de dor", viața se trăiește frenetic, prin simțuri; „Sar pînă-n grindă așchii din podea. / Se leagănă și sticla și cuțitul, La mințite cu călăreți de foc." Florin Manolescu (România literară. I:> I!i7ii> descoperă similitudini cu poezia lui Ion Alexandru, pâră ai reproșa lui Petre Gol, putem face și alte asociații. Âm putea spune, bunăoară, cî se miră ea Blaga in fața mira- colului devenirii naturii (Pere), că șuieră ca Arghezi din pricina dramelor — simbolice — ale microcosmului (Să tnall Inim), că evocă seceta și [oaindc.i ca Labiș : „Morile s au po- ticnit în mii. i Iar in piuă se pisau coceni.” Credem insă că altul e picatul care-1 paște pc Petre Got, ca și pe alîția alți dcbunlunți. Lele 12 de poeme din C*r înfrunzit sint niște miniaturi, dar întinderea mică nu înseamnă aici densitate. Sini multe poeziile în care sta- rea lirică consemnată esle lipsiiă de consis- tență, secătuită, căci poetul vrea sâ creeze din- ir-o metafora o poeziei, uitind că nu orice gă- selniță este echivalentă întotdeauna cu un edi- ficiu poetic, că — in cazul său — nu traduce acea sarcină din sufletul poetului care este inefabilul poeziei. E cazul unor poeme ca l'arme , Coxoșo, Peisaj, Creion și mai toate preriile de dragoste, in care pretextul, simpla notație, lipsa unor semnificații mai adinei dau impresia gratuității. Totuși, Pelre Gol e un |x>et care poate sa placă și in placheta sa întîlnim, nu de puține ori, poezia adevărată: „Stelele mă cheamă și mă dor / Am ieșit, dar prea puțin din mine. / Munți de dor așteaptă să-i urnesc, J Simt in sînge clipa care vine. / Trece peste creste steaua mea, / O ating cu fruntea și cu visul. / îa-mă. timpule, așa cum vrei — / Pentru luptă, eu am fost trimisul." (Desiinj S1MI0N DANILA 94 Ion Iliescu: „CDRL'L DE LA ORAȘTIE“ In tabloul muzical al țării noastre apar din ce in ce mai multe formații corale care își sărbătoresc vîrste apre- ciabile de ani de activitate. După corul din Lugoj, al plugarilor din Chizătău. al caransebeșenilor, ca să amintim nu- mai citeva din apropierea noastră, re- cent și formația corală din Orășlie și-a sărbătorit centenarul. Astfel de evenimente prilejuiesc nu numai un interes S|»orit pentru activi- tatea formațiilor respective ci și o serie de manifestări festive al căror ecou per- sistă în amintirea tuturor. Ba mai mult, chiar uneori cu asemenea ocazii apar și lucrări monografice care consemnează activitatea formației respective. O astfel de monografie a fost elabo- rată de Ion Iliescu avînd ca subiect retrospectiva celor 100 ani de activitate a corului din Orășlie. Editat de Comi- tetul de Cultură și Artă al județului Hu- nedoara, volumul (insumfnd în total 206 pagini) dedicat vieții muzicale, vine să oglindească pe lingă nașterea, dru- mul și realizarea unei formațiuni corale amatoare și întreaga atmosfera cultu- rală românească din perioada respec- tivă. z\semenea monografii, fie chiar și mai modeste decît cea de față aduc un aport prețios la cunoașterea trecutului muzi- cal al românilor din Transilvania sau alte meleaguri, precum și o contribuție valoroasă la realizarea unui tablou complet al istoriei dezvoltării practicii muzicale din patria noastră. Ast- fel. pe lingă formarea gustului și dra- gostei pentru muzica românească, corul de hi Orășlie și-a adus o contribuție însemnată și la educarea estetică a unui public t«t mai numeros, promovarea fru- mosului artei corale și în cele din urină hi cauza emancipării naționale a româ- nilor. Mesajul artistic al activității cn. ni lui din Orășlie și pilda lui de cald patriotism nu au intîraial să aibă un ecou pozitiv în multe localități, să siringă în jur personalități marcante ale vieții muzicale ți culturale și să atragă pături diferite de oameni de la simpli muncitori ai cîmpului pînă la elita inte- lectualității. Corul devenise o îndeletni. cire plăcută, o necesitate culturală și sacrificarea timpului liber se făcea cu drag și abnegație, ce ar putea să fie pilduitor multor formații. In decursul celor ti capitole cu prefață și cuvint de încheiere. I. Iliescu a reușit printr un stil cursiv și un limbaj acce- sibil, să ne prezinte într-o unitate a- proape perfectă un subiect poate uneori greoi și dispersat în sine. Bine docu- mentată, cu o vastă bibliografie cu sur- sele adnotate în subsol, lucrarea se ri- dică la o valoare științifică reală care de multe ori lipsește monografiilor Si- milare. Primul capitol — Pagini din istoria orașului — și cel de al doilea — Oră- știa, vechi centru al culturii românești —, ne introduc în acea atmosferă isto- rico-eulturală românească care a favo- rizat desigur alcătuirea și permanenti- zarea unei formațiuni corale. Ele sînt bine venite și edificatoare pentru între- girea tabloului cultural-artistic. fn timp ce capitolul 5 — Corurile Orăștiei între cele două războaie mondiale — este destul de sumar cu toate că înglobează perioada incepînd cu anul 1912 și nu cum anunța titlul. Odată eu capitolul 3 și -I — începuturile corului de la Oră- știe — și — Reuniunea de cintări ți corul condus dc Branga — intrăm în miezul problemei principale a monogra- fiei. Acestea doua formează nucleul lu- crării și reprezintă totodată perioada cea mai fructoasă a activității corului. Capitolul 5 cum am arătat urni sus adu- ce o scădere care se cmnixmsează în cel de al 6-lea — Corul de Iu Orâștie in epoca vieții socialiste — prin reluarea firului viguros al activității corale de nou creatul cor al casei de cultură. in general ni se pare că autorul a pus mi accent mai mare pe activitatea de început a formației și relațiile care au strîns și coordonat întreaga activi- tate culturală românească din acele vremuri. De la euvîntul dc încheiere care reia apoi foarte pe scurt întreaga activitate <> formației, așteptam poale mai degrabă o prefigurare a planurilor de viitor ale formației, felul de desfășurare a activi- tății, considerente asupra repertoriului etc. Chiar dacă condițile grafice ale reproducerilor nu sînt intru totul satis- făcătoare, anexa de fotocopii es1e cu- prinzătoare (45 pagini) și bine venită. Monografia ,,Girul de la OrâțUe" scrisă de Ion fliescu eu ocazia cente- narului formației este o lucrare sub- stanțială. cuprinzătoare și de importanță nu numai pentru cunoașterea vieții mu- zicale a acelor părți de țară, ci și pen- tru întreaga mișcare coral-muzicală a patriei. Pe lingă aceasta trebuie să menționăm însemnătatea lucrării pentru alte domenii ca istoria presei, a tiparu- lui și a eforturilor editoriale sau pentru efervescența teatrală ți literară a ro- mânilor din Ardeal. DAMIAN VULPE 95 Cornel VescUu: „PESTE DEAL, PE SUB PĂDURE” Cuprinzind fotelor literar din Valea flegheiului volumul ..Peste deal, pe sub pădure" editat de Casa județeană a creației populare, se înscrie fn cudraf unor tradiții de vatărificure a comorilor artistice populare din Banat, aceea de a realiza colecții valoroasei adevărate nuclee ala unui viitor corpus al folclorului din această parte a țării. îngrijit de lectorul universitar Gabriel Mano- letcu volumul eu excelenta coperta a ru« Pastfe Pinten fi fotografiile de Gertrude Pantea. are tn structura fa îndeosebi ctntece lirice, batada țiind mai puțin reprezentată. fapt explicabil prin penu- ria genului in zona Investigată de autorul culegem _ Cornel Veselău. Clntecc de dor. de iubire, dc cd- tdnie. precum Si strigaturi (acestea din urma con- stituind a adevărata cronică satirica a saiufui), prezintă intr-o largă gamă de nuanțe estetice, bogăția sufletească fi puritatea eticii poporului, vădind matură, strălucire a persului de ampla rezonantă melodică. Piesele din eposul popular sint cu caracter nuvelistic, mal pufin istoric, fiind prezente fn iw- tum variante ale clntecului despre șarpe, etntecului păstoresc, in care este reduta viziunea Inmoemintării ciobanului tînăr (de fapt o variantă a Miorifeif fi clntrCufiii haiducesc : „Cintecul șarpelui" ; ..tună} banală" ; „4 lui NmtaC. unele balade pariind de- numiri locale. Din poezia obiceiurilor sint incluse in uatum cintece dc nunti si cînlece funerare, specifice zonei dr deal, cu unele influențe pădure, arsă fi sud-nrdelenefti, autorul și tngrifitorul ediției srlectind piese dintre cele mai reprezentative, tntilnilr in folclorul viu, ceea ce le con! era premieri unor transpuneri scenice pentru ansamblurile fol dorice. Un Indice de informatori fi un glosar, rare explică termenii dialectali, completează volumul, asigurlndu-l o ținută Științifică demnă. IOH CRI ȘAH INTERFERENȚE* Placheta aceasta de versuri, editată de Corni- ,efaj penlru culturi fi a/M al județului Caraf-Se- jerm fi de Casa județeană a creației populare, cu- prinde producțiile a optsprezece poeți caraș-sevcri- neni Volumul se deschide cu un „Vini prielnic, poefi t", a introducere-urare a tui Ion Arteșanu. care încearcă sl o descifrare a posihUităfior poetice a unora dintre cei ce semnează in Interiorul cu- legerii. Aceasta este ca‘ea P* care o vom urma și noi In cuprinsul recenziei, cu toate riscurile de selecție pe cnee le implică, răci, tn mod fatal, tn cazul unor asemenea cărți ..miscelanee", a te opri scrutător In dreptul fiecărui poel înseamnă o re aventura, oricum, Intr-o întreprindere hazardată. O bund parte din poezii au un caracter patrio- tic fi acest lucru este, indiscutabil, bun. Sini fn areofid plachetă versuri dc eleganță simțire patrio- tica ; George Sorii, Eroii, GAeorghe .Mun/eanii. Statuia din f«t» feollL George Nicolovici. Cercelul din ureche. Există, de asemenea, poeții de buna ea- Utati închinați partidului sau poezii general agi tatonce; Joșii Imbri, Ceas dc august, Gheorghe Munteanu. Ne trebuie oameni etc. Dar sini fi multe versuri minate de retorism, In care toracele se • RețlU, (1969). bo/nbeurd dincolo de normat, iar brațele gesticu- lează violent, spintecind văzduhurile șl creind In fur ud. In prim plan trebuie plasat George Suru fi aceasta nu pentru ci el a publicat deja un volum de versuri, ci penlru ed valoarea sa este evidenl superioară aci. Poate, dar mai ales Scurta baladd fini poezii splendide și lor li s-ar mat fi putut adăuga fi Ploaie stranie, dacă finalul nu ar fi țosl ratai cu atlla dezinvoltura. George Suru e «n poet eare a izbutit sd stăpinească ceva din ca- bala autOfevtUrti poetice, dar nu izbutește întot- deauna să menjinu c prelungiri suficientă a aces- tei stări. Un suflu dc pozitivă modernizare răzbate din- spre versurile Corei Stela, care cultivă un meta- forism șl a simbolistică laxă. ambele așezate sub imperiul unei anurnile lucidități funciare, acestea reușind să cenzureze sentimentalismul fi afacerea gratuita, atit de des intllnite tn poezia feministă. 4 vorbi insa In acest fel despre luciditatea portei înseamnă a spune prea mult șl, tn aceiași timp, prea pufin, căci toate poeziile ei din acest votum {Cuvtnt inainte. Nemuritor. Timpi) sint caligrafiate feminin, cu grafie fi sensibilitate. Citeoa miniaturi lirice foarte frumoase, (excep- ție face Dorul), semnează Constanța Constanti- nescu. Poetu e muzicala (vezi fi influența versului popular in Lacul), consund febril ta ritmul vieții, siăplnind și o bună tehnică a scriiturii poetice (vezi Viata). [osii Imbri ni se pare a li. In ciuda unor vi- zlbile strădanii transfiguratoare, exterior și facil locvace In Reverberații. Semne ale unei vigori poetice certe se străvăd însă in Cerbul scitic. Destul de multi dintre poefii din interiorul cu- legerii fln> prezenți doar cu una sau doud pocîji. 4supra unora din ei, destinul poeziei plutește Incă interi și difuz. Poeziile lor. publicate aici, pol ți bune, fi unele din ele chiar stnt (vezi cete din dreptul numelor Maria Beg fi Mircea Btrsilă), dar condeiul criticului trebuie sd se oprească sub semnul Îndoielii, căci aceste versuri solitare sint înconjurate, pentru el. de tăcerea circumstanțelor poetice anterioare și posterioare. Volumul, in ansamblu, e onorabil atit tn ce privește redacția (losif Scherfer a avut aici o con- tribuție esențială) cit fi fn ce privește impresia de ansamblu pe care o tasu. Căci cititorul nu i’a intltni momente penibile dc „bilbtiaiă" poetitu, precum aiurea, in alte asemenea culegeri. SURGIU DRINCU 96 OM Redacția •' Timișoara Piața V. Roaită nr. 3 Telefon 120 26 * Administrația a București Șos. KLseleff nr, 10 Manuscrisele șl orice corespondență scrise citat pe o singură parte a hlrtiei cu Indicarea adresei exacte a expedi- torului. se trimit pe adresa redacției Manuscrisele nepublicate nu se restituie Tiparul executat sub comanda nr. 1511 la întreprinderea Poligrafică Banat. Timișoara — Calea Aradului 1/A R, S. România