Revistă UNIUNII SCRIITORILOR — COLECTIVUL RED ACȚIONAT AI. Jebeleanu — redactor șef Anghel Dumbrăveanu — red. șef ad). / Andrei A. Li li in, Sorin Titel, Cornel Ungureanu, Dainian Ureche * t - - * Ion Velican — corector Prezentarea artistică : ANA MARIA BAUMEISTER ORIZONT revista a uniunii scriitorilor din r. s. românia CUPRINSUL Centenarul nașterii lui Lenin MIHAl ZIMaN : Lenin și arta ... — .. ... .. ... ._ ... 3 VALER1U GORUNESCU : Întregire in arcușuri .. ..... ... ... 7 WILIAM MARIN: Contribuții la istoricul răspindirii ideilor leniniste în Banat 8 f^nin in conftiinfa popoarelor RlGOR BORODULIN: (U.RS.S.) *•*.......................... 15 LANGSTON HUGHES (S.U.A.) *** .............................. 15 JOSE MUNOS-KOTA (Mexic) *** ...................... 16 JOHANNES R. BECHER (R. D. Germană) *** .. .. .. ........... ]7 AL! SANDAR DJAFRI (India): ***.......... ........ — „ 17 VICTOR EFTIMIU: Semnalele se sting pe promonlorii .. .. .. .. ._ 18 * • * GEORGE SURU: Drumul, Floarea de fum .........................._ ... 19 MATEI ALEXANDRESCU: Sonetul XXXVIII. Sonetul LVI „......... 22 DARIE NOVACEANU; Cînd mor cuvintele ..... — .. ... 23 LUCIAN BURERIU : Ultima simfonie a lui Beethoven ......... 23 ION JURASCU; Georgc, misteriosul vizitator ............... 24 GEORGE PĂUN: Istorie ................- — .... ... 33 AL. POPESCU NEGURA: Oră firea ................ ... 33 AL. JEBELEaNU : Poetul Grigore Popiți la 70 de ani .. .. .. 34 GRIGORE POPIȚI; Păcurarul cintă, A plecat bădița sus, Cinice de primăvară, brutul ............................... 38 Medalion liric feminin CONSTANȚA BUZEA: Nume ~ .....................................- 4$ GABR1ELA IOAN: Ceață ....................................- 45 CORINA SEGMAR : Virsta primei iubiri.........................- 46 MARIANA VASILE: Fantastic ..................- - ............. 46 SELENA : Ca o pasăre ce și-a pierdut pădurea alerg ........... 4l FLORlCA MERUȚA: Ceas tirziu .......................... - - - 47 ELY RADOVAN: Pasărea măiastră ...................-......• — — 4^ ARA MICȘAN : Do ce? .. ....................................... 49 STELA COR A : Prea mult alb ...................... • • • • • ■ ■ • 4® ALEXANDRA INDR1EȘ: Jocul — motiv structural..................... IV, MARTINOVICI: De unde puterile acestea de taină.............. GG PETRU M. HAȘ: Ianuarie .............. ..........* - ............ 55 EUGEN APOCA: 9.4....................- .......................... S® BODOR PAL: Limbă maternă, în românește do ALEXANDRU VAJDA .. .. 56 DU$AN PETROVICI: Gindul meu. Echilibru, Voi nu m-ați întrebat, Autumnală 57 ANDREI A. LILLIN: Pcter BARTH .................... - 59 Din literatura universală ANDREI IONESCU: Fantasticul terapeutic al lui Cortazar ............ JULIO CORTAZAR: Continuarea ceremoniei, Idolul din insulele Ciclade, în românește do MONICA NEDELCU ....................................- ™ Cronica literară CORNEL UNGUREANU: Zaharia Stancu: „Vîntul șl ploaia1'............ 71 ION MAXIM: Jon Horea: „Calendar“ ......................... .. — 74 Comentarii critice ȘERBAN FOARȚA : în jurul ctntice-lor țigănești Cronica limbii ȘTEFAN MUNTEANU: Limbajul poetic — o altă limbă? Blocnotes cinematografic SORIN TITEL; James Dean sau stigmatul singurătății Istoric literară — documente - 79 ... «2 ION NEAȚA: Octavian Goga și Ady Endre ............................. - — 84 MIRCEA HANDOCA t Cota Irineu ........................................... 86 Cărți-reviste MARCEL CORNIȘ-POP: Ion Hănuță : „Panorama sărutului" ... . . .. 90 SIMION BARBU LESCU ; Veronica Porumbacu ; „Porțile" și „Drumuri și zile" 91 JOJV POPA: Iv. Martinovici: „Ca să fii stea" ..... . • — .. .. ■ ■ — 92 E. A.: Constantin știrbu: „Contraste tirzli" ....- .................... 93 TUDOlî VILCEANU ; Leonida Secrcțcanu : „Cintec pentru Pnometcu'' .. .. 93 EUGEN MICU: Gabriela Mclinescu: „Bobinocarii" — .................. .. •• 94 Miniaturi critice V. GANEA: Mii de propuneri și de întrebări, Limbă și literatură nr. 21, Confe- siuni literare — ...........................................- • - - ■ ■ ■ ■ ■ 95 £ M,: O nouă direcție in plastică ? O nouă „Tribună", Mărturia generației '.. 9(> k CENTENARUL NAȘTERII LUI $ LENIN LENIN Șl ARTA MIHAI ZIMAN „Viata țl opera lui V. 1. Lenin constituie un tnalt exemplu de slu- jire devotnld a rlascl muncitoare» a oamenilor muncii, de fermi- tate politici. de gtndire cutezătoare; el a intrat In Istorie ca o personalitate remarcabili, pasionați pentru ceea ce era nou fn ții- in(a ți gindirea sociali a epocii sale, cu un larg orizont de cunoaț- tere ți înțelegere a cerințelor dezvoltării societâtll omeneați. a progresului st elvillxatiol". (Din Hotirifta CC. ol P.C.R., n^jind aniversarea in România a centenarului nnștcrli Iul Vladimlr lllci Lenin). Se împlinesc, la 22 aprilie 1970, o sută de ani de la nașterea iui Lenin, titan al gindirii materialist — dialectice, fondator și conducător al primului stat socialist din lume. Alături de întreaga omenire, poporul nostru se apleacă c« evlavie ir» fața memoriei marelui conducător care, imbinind in chip ma- gistral teoria cu practica, a creat acel instrument capabil să organizeze pre- facerea din temelie a societății — partidul de tip nou — a devenit conducă- torul Marii Revoluții Socialiste, a făurit primul stat socialist din lume. Aniversarea centenarului este pentru noi un prilej de-a evoca persona- litatea grandioasă a lui Lenin, vitalitatea ideilor leninismului și totodată marile tradiții de luptă ale oamenilor muncii din România, conduși de Partidul Co- munist Român, care fn întreaga sa activitate s-a călăuzit și se călăuzește după principiile ideologiei marxist-leniniste, aplicindu-le la condițiile concrete ale țării noastre. Lenin a manifestat totdeauna o sete de a cunoaște faptele concrete, din care ftia să extragă semnificații majore, să desprindă cu atfta pricepere va- loarea lor profundă, fire pătrunzătoare, cu o neasemuită receptivitate față de nou, a descifrat semnificația fenomenelor și proceselor caracteristice socie- tății la sfirșitul secolului trecut și începutul secolului nostru, a dezvăluit forțele motrice ale progresului in această epocă. Curiocitatea Jtzf intelectuală era mereu cie. Din scrierile sale, ca >i din ceea ce istorisesc despre el toți cei ce l-au ORIZONT ORIZONT cunoscut, apare limpede spiritul său in continuă efervescență, atenția față de cele mai diverse preocupări; de Ia economie politicii Ia științele naturii, de Ia istorie ia tehnică, de la filozofie la artei. Discipol credincios ți continuator strălucit al iui Marx fi Engels, Lenin a desfășurat o prodigioasă fi fecundă activitate teoreticii, îmbogățind marxismul cu teze, aprecieri fi concluzii corespunzătoare condițiilor istorice in care a trăit fi fi-a desfășurat activitatea. Lenin a intrat in istorie ca o personalitate de-o neobișnuită forța creatoare, stringind intr-un mănunchi perfect unitar o filozofie genială, complexă, a tuturor aspectelor existenței. Transformările adine înnoitoare din epoca noastră confirmă in mod stră- fucit roiul revoluționar al învățăturii leniniste influenta ei uriașă asupra des linelor omenirii. Ideile lui lenta, de la a cărui naștere se împlinesc curind o sută de ani, trăiesc și triumfă in afirmarea socialismului ca o puternică forță internațională, prin făurirea sistemului mondial socialist, in realizările remarcabile ale țărilor socialiste, in succesele mișcării comuniste fi muncito- rești internaționale, in izbinztte mișcărilor de eliberare naționalii și ale po- poarelor care fi-au scuturat jugul colonialismului fi luptă pentru O dezvoltare ; de sine stătătoare, in creșterea fără precedent a forțelor sociale fi politice care se ridică împotriva imperialismului, pentru democrație, progres social și pace. Leninismul este o gindire creatoare, cutezătoare, receptivă la realitățile înconjurătoare, ia progresele științei, ale cunoașterii umane, care se dezvolt/1 neîncetat, insușindu-și noile concluzii evidențiate de practica socială. Impor- tanța lui istorică constă in faptul că el reflectă just procesele sociale, per- mi(ind nu numai aprecierea corectă a trecutului fi prezentului, dar fi descifra rea tendințelor dezvoltării viitoare. Geniul marelui Lenin s-a manifestat pregnant pe cele mai diferite pla- nuri ale gindirii, ale luptei ideologice. El și-a spus cuvintul său și in literatura fi artă, zl considerat totdeauna problemele culturii, deci inclusiv arta fi lite- ratura, ca fiind dintre cele mai delicate. V. L Lenin nu numai că iubea arta ți se interesa de ea, nu numai că avea o fină sensibilitate pentru ea, dar găsea fi timpul necesar pentru studierea problemelor teoretice dc cea mai mare importanță ale fenomenelor artistice. Lenin, marele conducător al revoluției socialiste a străjuit la leagănul artei socialiste, el a formulat principiile ei de bază, a contribuit la dezvoltarea ei fi a indrumat-o. Gusturile estetice ale lui Lenin erau extrem de largi și in același timp bine definite. Citind lucrările fi scrisorile lui f^nin, memoriile tovarășilor lui de luptă, ale oamenilor care au avut fericirea să vorbească cu el despre artă, in fața ochilor noștri apare chipul nepieritor al unui tnare prieten al artei, ale cărui opinii in materie de litera- tură, teatru, cinematograf, fi muzică ale cărui indicații lăsate artiștilor for- mează fi vor forma obiectul unui studiu profund, timp de generații. Educat încă din copilărie prin lectura celor mai bune opere ale literaturii clasice ruse, minunat cunoscător fi un mare iubitor al iui Puțkin și Nekrasor, Turgheniev și Tolstoi, Vladimir Hici prețuia totodată mult pe cei mai buni scriitori realifti ai Apusului, pe Lhakespeare fi Byron, J. London fi Zola, Goethe fi Mei ne. Evocind cunoștințele profunde fi amănuntele pe care le poseda Lenin despre operele literaturii clasice, N. K. Krupskaia a subliniat o particularitate remarcabilă in felul lui de a aborda problemele artei: „La Vladimir Ilici — scria ea — atitudinea socială ți reflectarea artistică a relațiilor se contopeau într-un tot. El nu despărțea aceste două lucruri unul de altui". Lenin vedea in conținutul ideologie fi veracitatea artei condiția cea mat importantă a calității artistice. LI considera că „cunoașterea problemelor ți sinceritatea" sint meritele cele mai de seamă ale unui scriitor, fi sublinia că „atunci cînd un autor consacră povestirile sale unei teme pe care nu o cu- noușle, realizează ceva ncartistic". Prima cerință a lui Lenin față de artă era ca : arta să exprime adevărul vieții, Lenin critica cu vehemență orice deviere a artei atît pe linia prezentării realității intr-o lumină mai defavorabilă, cit și pe linia înfrumusețării ei. Lenin Înțelegea șl iubea arta, sub diversele ei forme și nuanțe, cu condiția ca ea să fie veridică, să comunice cu realitatea. De aceea autorul trebuie sd se străduiască Să oglindească această realitate așa cum a trăit-o, cum a văzut-o, a cunoscut-o, a simțit-o, a gindit-o, redind-o in ceea ce are mai tipic, mat caracteristic, mai dramatic din viața fi lupta omului. Cea mai mare satisfacție a iui V. I. Lenin i-o prilejuia aria combativă revoluționară, pătrunsă dc patosul optimismului, Nu-i plăcea in artă tonul lacrimoțfeu, pesimismul, tendința spre depresiune, formele nefirești și de un fala rafinament. Felul viu, emoțional in care raționa Lenin față de artă se întemeia pe uri sistem de concepții estetice, elaborat sub toate aspectele ți lim- pede formulate. Atenția uriașă acordată de Lenin artei era determinată de locul acesteia tn viața socială, de rolul ei in dezvoltarea poporului, in lupta iui, în educația lui. Arta este necesară revoluției, mai mult decit atît ea este o parte impor- tantei a «rarei întregului partid, a întregului proletariat. Marxismul a explicat pentru incita oară in istorie in mod științific dezvoltarea vieții sociale, a pt de conducătorul statului sovietic. Asemenea frag- mente au apărut ți in coloanele presei socialiste din Banat. In difuzarea ideilor leniniste au un rol însemnat $1 miile de foști par- ticipanți la războiul civil din Rusia, Este cunoscut că în timpul primului război mondial peste 150 000 de I ânățeni și ardeleni care fiind înrolați în armata austro-ungară au devenit prizonieri în Rusia, Mulți dintre aceștia nedorind ? să-și verse sîngcle pentru interesele Habsburgilor se predaseră la prima ocazie unităților rusești. După victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie mulți g prizonieri s-au alăturat Puterii sovietice luptînd cu anna in mină contra q gărzilor albe și a trupelor intervunționiste străine. Printre acești luptători se găseau și muncitorii timișoreni Ion Jurjac și Francisc Neunirii. Ultimul a avut mai multe comvorbiri și eu V. 1. Lenin. (Vezi mai pe larg in „Analele Institu- X tului do istorie a partidului de pe lingă CC al P.C.R, nr. 5, Anul III, scptem- brie-octombrie 1957). Difuzarea tot mai largă a ideilor marxismului revoluționar, aplicarea lor la condițiile concrete din țara noastră a determinat întărirea aripei de stingă din cadrul mișcării muncitorești. Pe măsura experienței dobindîte în marile bătălii do clasă din anii 1918—1920, tot mai mulți socialiști se vor alătura stingii revoluționare care milita in spiritul ideilor leniniste pentru crearea Par- tidului Comunist Român. Acest proces s-a desfășurat și in Banat. încă în anul 1918 s-au constituit la Timișoara ți Reșița grupuri comuniste. în anul 1920 numărul grupurilor comuniste din Banat ajunge la 17. întărirea treptată a influenței curentului dfr stinga s-a reflectat și în orientarea politică și ideologică a presei socialistc- din Banat. Gazeta „înainte11 editată de un grup de socialiști de stingă in frunte cu Traian Novac, in anul 1919 a promovat multe idei avansate. Spre poziții tot mai înaintate au evoluat și alte publicații periodice proletare din Banat, mai ales „Munkasiap'1, din Timișoara, Idei leniniste au fost propagate și in coloanele gazetei „Arbeiter Zeitung" in anii 1920—1921 de un publicist care semna cu inițialele H-r sau -r. Dintre aceste articole se remarcă prin profunzimea analizei marxiste cele publicate în numerele din 18, 19, 20, 22 și 22 martie 1921 în gazeta „Arbeiter Zeitung" sub titlul de „Internaționala ccntriștiior" , Comuniștii bănățeni au obținut în septembrie 1920 ieșirea Partidului So- cialist din Banat din cadrul Internaționalei a Il-a. Cu acest prilej socialiștii de stingă ți comuniștii bănățeni au condamnat cu hotărire reformismul In- ternaționalei a Il-a. l„n conferința Consiliului general al Partidului Socialist și al sindicatelor ținută la București în zilele de 30 ianuarie — 3 februarie 1921 au fost pre- zenți și doi delegați ai socialiștilor bănățeni. Unul dintre ei. Ludovic BcbriciJ fruntaș al comuniștilor din Banat, a votat pentru rezoluția propusă de comu- niști și a sprijinit luarea hotăririi de a convoca Congresul Partidului Socialist in vederea transformării lui intr-un partid dc tip nou, într-un partid marxisl- leninist. Deși Bcbrici și alți activiști comuniști din Banat au fost arestați la scurtă, treme după conferință, la istoricul congres din mai 1921 au fost prezenți to- tuși și delegați bănățeni care au participat la opera de făurire a Partidului Comunist Român. Acești delegați. Thurzo Nandor și losif Krets au fost ares- tați împreună cu ceilalți congresiști revoluționari. Actul samavolnic al guver- nului burghez care a arestat un întreg congres proletar a stirnit revolta tutu- ror oamenilor cinstiți din țară. Dind glas indignării proletarilor bănățenii la 20 mai 1921, gazeta „Arbeiter Zeitung" a condamnat cu tărie acest act ai guvernului. Crearea Partidului Comunist Român a constituit un moment epocal ini istoria mișcării muncitorești din România. Ea a asigurat ridicarea pc o treaptă superioară a luptei revoluționare a oamenilor muncii din țara noastră. Crearea partidului revoluționar al proletariatului din România a făcut posibilă trecerea: la un studiu sistematic al cuceririlor gindirii leniniste și a realităților noastre naționale, la elaborarea unei politici cu adevărat științifice. Triumful socialismului în România a constituit o nouă confirmare stră- lucită a justeței învățăturii geniale elaborate dc Vladimir Ilici Lenin și totodată; a capacității Partidului Comunist Român in aplicarea și dezvoltarea ei creatoare. ORIZONT 4$ LENIN ÎN CONȘTIINȚA POPOARELOR rîgor borodulin CUxR.SS.D — fragment de poem — Mă plec în fața ta lenisei, mă plec fiindcă Ilici atît de-aproape ți-a fost, fiindcă tinăr Șușenskoe i-a ieșit în drum să-i dea adăpost. Mă plec pentru troznetu-ți mare de ghețuri ce-l trezi pe Ilici in dimineaja confuză ; pe cărări neștiute de nimeni acest troznet i-a fost călăuză. Mă plec pentru aripa-ți bună și mare ce-a purtat gindul iui luminat pînâ-n zare. Pescăruși zburau împrejur. Stolul alb — glasul pămîntului, pentru Ilici natală chemare.. Mă plec fiindcă-n anii cei grei peste tine, peste Volga, bătrina, lotca fericirii salutind-o cu mina, el aprinse-aurora acestor idei. Mă plec în fața ta lenisei ! ORIZONT langston hughes CS.U.AO Măreț trece Lenin prin miezul de zi Și nimeni nu poate din drum să-l abată — De parcă poliție și-armată n-ar fi, Nici cordoane de sirmă ghimpată. Peste graniți pășește, de lumină-nvelit Prieten al omului de orice culoare. In toate limbile e răsădit Numele lui — rOfie floare. Trece Lenin cu lumitiu albă pe față ... Un incendiu-n amurgul rănit ii e gindul. Trece prin negura de dimineață Astrul zilei, preasfint, aprinzindu-l. jose munos-kota CMEXIC? ORIZONT Tu, Lenin, vrednic ești de al tău nume ; Ca riul Lena, neoprit în cale Ai curs fi curgi puternic peste lume Cu focul dragostei topind metale. Tu al călit mulțimile in lupte Durerea lor ai spulberat-o-n vînt Și adunindu-lc-n coloane ne-ntrerupte Le-ai dat un crez al lor, și-un legămint. Im școala ta înaltă am crescut Aspri și drepți, și te urmăm mereu Spre acel liman de tine conceput. Făclia ta adine ne luminează. Și lingă somnul din Mausoleu Mulțimi ți-aduc prinosul în amiază. johannes r. becher CR.D. GERMANA) El lumea a smuls-o din somnul profund cu cuvintele lui, ca un fulger ne-nfrint, răzbătind din țară în țară pîn-au cuprins întregul pămint. Ele pe ape-au plutit și cu trenul au mers și pe cer au fluturat — fanioane — pîine devenind, detașamente de muncă — o armatii de milioane, El lumea a smuis-o din somnul profund și-s cuvintele lui turbini uriașe și t ractoare in marș cimpia brăzdînd și salbe de stele peste sate și-orașe. El lumea trezind-o din somnul adine .,. Și-s cuvintele lui nemurite — roșit inscripții de foc în inima celor mulți tipărite. aii sandar djafri CINDIAD Iată numele adevărului, temeiul iubirii: Lenin. Pentru dușmanii noștri răsunet al spaimei: Lenin. Pentru cei ce muncesc — atit de aproape : Lenin. Cel ce-a culcat în mormînt bezna trecutului: Lenin. Pe cimpie arunci sămînța cu țăranul alături, Dar cu fulgerul mături tiranii pămiutului, Lenin. Ești viu in victoriile celor ce-nal(ă planeta, Trăiești in inima luptătorului tinăr, Lenin. Popoarelor le-ai întins cupa vie— a fericirii, Tu — deschtzfnd bucuria și viafa cea nouă, Lenin. Chiar și-n faptele noastre mărunte-i gindul tău luminat Dar cu toți îți pătrundem cuvintele, Lenin. Tu ai frint închisoarea popoarelor și libertatea A-nvins: luptăm, și din nou ești alăturea — Lenin ! Lucind, stea călăuză pe drumuri de ape, Tu — lumina și sărbătoarea noastră, Lenin. In roinânețlc dc- D1M. RACHICI OKIZONT _____________VICTOR EFT1MIU Semnalele se sting pe promontorii Semnalele se sting pe promontorii Elada toată află vestea bună ! Străveche umilire se răzbună ■ E-nfrîntă oastea perșilor ' Păstorii Vor spune-o munților. In văi, răsună Chemări. Vibrează codrul, și comorii. — Veniff / Sărbătoriți învingătorii! Soliile cetăților s-adună. Aclamă pe Eschile tot poporul, Poet și mare-preot, luptătorul Egal lui Agamemnon și Patrocle. Corintienii și trimișii Tebii, Superbi și goi, dansează cu efebii Și-n fruntea lor, adolescent, —Sofocle. ORIZONT GEORGE SURU DRUMUL Mirosul ferigilor arse il împrejmuia, era un foc de ferigi uscate ce se risipeau în aerul încins atunci cînd le arunca în miezul flăcărilor. Trosnetul focului se lovea de arborii goliți de seve, întorcind sunetul unor toace îndepărtate, neritmice. in viziunile pirjolite ale sălbăti- ciunilor, focul bătea Cu mulțime de limbi roșiatice, ca în clopotele neterminate, neridicate spre cerul alb pe bîme in triunghiuri. Tot trupul său de călător neistovit îi spunea că pe aici trăiește un duh al drumurilor, că în staturile din jur bate inima unui drum de care și de călăreți amețiți de șuierul aerului despicat in goana alb-arămie a mugurilor deabia domesticiți. Sub Umple, sîngele se aș- temea întins în ritmul bătăilor de ciocan greu ale potcovarilor, ce i se întrezăreau așteptind istovirea de pietre a fierului țintuit ia pi- cioarele de carpen ale înspuma/fior din pricina pintenilor și a virfuluî de cuțit apăsat lingă ureche. Stătea în preajma focului din ferigi topite de secetă, visfnd cu mîtnile aspre învierea uneltelor sale încercate de gurile bățoase ale lupilor și de pumnalele încovoiate ale urșilor bruni. Două zile și două nopți a topit ferigi zimțuite de trecerea aspră a șerpilor și ochit sfii țintuiți in imina focului orbeau tot mai mult pentru lumea din jur, pe cind sprîncenele i se risipeau ca acele ce- tinilor. Două zile și două nopți cînd își ridică privirile spre cerul alb și nu-l mai văzu, căzu intr-un somn de fîntînă și ochii ascunși din ființa sa obosită se deschiseră larg. După trezire, acoperit de cenușa rece a ferigilor, auzi cum unel- tele încep să clipească cu trosnete de lemn fi de fier, îngemănate. Iși șterse ochii uscați cu rouă și lumea din care se desprinse pentru a naște o alta in ea, îi reveni. -Din lemn aprig de fag dură la început scripeți după asemănarea soarelui și-a lunii împleti funii trainice din fîșiile pieilor de lupi zdro- biți cu ciomagul sau răpuși cu baltagul și alese, dintre pietre, piatra cea mai trainică și mai bătrfnă pentru ași șlefui și întineri, puterea uneltelor. ORIZONT S Izul de piatră arsă prin lovire goni păsările spre alte meleaguri cerești, strigătul încleștat al miinilor trezea in molizii de cintec, re- zonanțe ce legănau rădăcinile, dar liniștea apelor subterane, a iz- voarelor din inima duhului drumurilor ce sălășluia pe aproape se înfiora tot mai mult, cu cit fintina săpată în piatră se apropia. De multe ori puterile i se terminară și atunci cădea greu in ghim- pii aricilor cu care se împrejmuise, pentru a nu fi robit intr-un somn de brad sau de stejar, și să uite, astfel, străfundurile pe care le chema. Insingerat, se ridica cu cerul alb în spinare și din nou se auzea do- molirea in așchii a pietrei sub miinile sale. Cind pînză de apă ii sărută gleznele, desprinse din lemn de stejar crucea cumpenei și din două trunchiuri ciopli ciubere atotcu- prinzătoare, pentru astîmpărarea rătăcirii înșelaților, pe care și le petrecu pe brațe cu fîșii din pielea plinsă a căprioarelor. Apoi, cu îm- pletitură din tendoane de cerb victorios, tși legă trupul de crucea cumpenei și rămase ca un clopot de veste, pendulitid deasupra apei limpezi în care iși vedea ochii cum aduc în lume noua sa lume, care se cerea. Duhul drumurilor întinse brațele pe sub rădăcini și pe sub iarbă și îndemnă pașii și tropotul de cai șt roțile fumeginde ale carelor spre alte zări. Treceau călăreți albi, călăreții arămii, călăreții negri, cufundau cumpăna spre apa de viață și dintr-un ciubăr, acel al brațului drept iși goneau caii moartea, din celălalt ciubăr, acela al brațului sting, iși goneau călăreții moartea. Duhul drumului, insă, stringea tot mai mult între dinții săi inimi uitată a călătorului neistovit, pc cind uneltele sale se acopereau cu iarba deasă și feriga înaltă și verde din preajma fintînii. ORIZONT FLOAREA DE FUM Pădurea il acoperea, un sentiment nou îi cutreiera trupui, era un sentiment asemănător culorilor pădurii, un sentiment verde, ne- țărmurit de verde și atît de adine ca și rădăcinile acelea pe care le întrevedea sub pașii Săi șovăitori, și mai era acel sentiment și înalt, înalt, ca virfurile ființelor verzi prin care trecea de atît timp și care nu răspundeau chemărilor nici prin acceptare și nici prin ostilitate. Ființa sa minusculă, pe lîngă ființele acestea înalte, se coloră ase- menea lor, ființa sa se colora întotdeauna după culoarea sentimente- lor care il posedau în ace! timp. Așteptă de multe ori nașterea și moartea strălucitorului astru, privi constelațiile atît de cunoscute unde simțea prezența celor ase- mănători sieși, și cind se convinse că zadarnice ii sint chemările, se retrase pe creasta cea mai înalta și începu să privească întinderile din fața sa. Privi mult timp. ființa sa își schimba vertiginos culorile, era cind albastru ea Șerpuirile acelea strălucitoare ale riurilor, cind alb ca nisipul plajelor, cind cenușiu ca umbrele ușor conturate ale înălțimilor de departe. /ntr-una din zile observă o înălțare alburie din valea pe care a privea. Era o înălțare molcomă care ia adierea vîntuiui se destrăma sau iua diferite contururi pe care el le putea înțelege, sau intui, cit de cît. Uneori, înălțarea aceea alburie semăna cu trupul ființei din amin- tire ce-l aștepta pe ținuturile cristaline, sau era ca gindul ei ce străbatea spațiile interpuse, sau o simțea apropiată ca un cintec, cin- tec, prin care ea iși vestea prezența. Urmări eu asiduitate in multe nașteri și multe marți ale privirilor sale, înălțarea aceea ușor alburie, și apoi trupul său se coloră ca și ea, și atrt de pătruns era de o prezență nemaiintilnită și de o chemare stranie și dulce, incit se lăsă în voia sentimentului ce-l cuprinsese, uitind pentru o clipă că trupul său prin, structura sa se conforma sen- timentului ce-l genera, iar sentimentul era întotdeauna ea și feno- tncnul după care era mulat. Astfel se risipi în vînt duioasa și marea dragoste a unei ființe minuscule și cristaline, pe cind locuitorii satului priveau uluiți și vrăjiți cum din virful nelocuit al muntelui împădurit din preajmă se ștergea in înălțimi o floare de fum. ORIZONT * MATEI ALEXANDRESCU Sonetul XXXVIII lui Mircea Ciobanu La buturuga fulgerată De șapte nopți, în miez de noapte, Se string Ia sfat piticii, șapte. Ca spițele-ti butuc de roată. Im cale pun cumplite fapte. Unul pe altul se arata. De semne-i noaptea fulgerată Și stele cad, tot cite șapte. In zori tirziu, întoarsa cheie In broasca vorbei, sfat încheie. Cu aspru jurămint de moarte. Roșu cuțit pe neagră carte Și, peste tot ce-a fost, mormînt, Din șapte miini cade pămint. ORIZONT *___________________________________________ Sonetul LVI lui Anghel Dumbrăveanu Nu știu frumosul unde, cum, sfirșeștc. De-i datul lumii, ori in cale pus-e, De-i piatră, floare, pasăre ori pește, Ori stă sub șapte văluri suprapuse. Nu știu frumosul dacă-i în afară De noi, ori dacă-i inlăuntru Și-n loc să-l caut picurat de ceară In mine însumi, după el, să intru ! Pe ce pun mina, totu-i țrumusefe ; Potir de aur, /rurale de ogivă O vad in toate ale lumii fețe In tot ce-a fost și-i viu, deopotrivă. Nu £tiu cînd vine, nici de unde pleacă, Dar simt că-n viață numai el mă-neacă .,. DARIE NOVĂCEANU Cînd mor cuvintele Căldura vorbelor începe să se spele și, foarte repede-o să vină ceasul cînd s-or simți in ele ca intr-o peșteră fără lumină. S-apropie, in joacă, de-ntinderile polare, descoperind, cu fiecare leghe, schelete de cuvinte-n care vechi sentimente-au stat de veghe. Trec in derivă aspră pe istmuri de vocale, pc limbi de ghiață, pe departe, spre unde cresc tăcerile ovale și, fără flori, miroase a moarte. Și nu mai e nimic. Doar cite-o stea prinsă de cer cu șoapte și agrafe, așa, din întimplare, iar jos, pe undeva, lingviști bătrini încurcă epitafe. . LUCIAN BURERIU Ultima simfonie a lui Beethoven Aniversatii a Ml de ani de la națterea eompoîllorulul Spiritul nostru nu ra cădea ntcfodată. Cintecuî nostru e spirit și glas omenesc. Mina, din zbor cind se-oprește epuizată, Liniile vieții din ea se ridică și cresc. Omul e-o oază in cosmosu-acesta de frig ; Ferigă-n el e fragilu-i schelet albăstriu. Beznei însă-i opune rațiunea un dig ; Hăului veșnic, tot ce suride și-i viu. Cum se poate să mori dacă ninge imens ? Dac-aleargă pe străzi cei ce-ntreabă de soare, Dacă uimirea ne este codul intens, Dacă am zămislit incă o sărbătoare ? Fiece sunet devine cuvint pentru toți; Nimeni nu-i singur în bastimente urbane ! Secole sint o lungă țișnîre sub roți, Caii singelui trec îndrăzneți prin cicloane. Spiritul nostru nu va cădea niciodată. Vorba se face vecie și-ngheață în cint. „Slavă ție“ de-acum necurmat, „stea curată", „Voie bună" să fie mereu „pe pămint!“ ORÎZONT GEORGE, MISTERIOSUL VIZITATOR ORIZONT în Hong-Kong, pe la începutul anului, sosiră două nave de război. Erau asemenea unor batoane de ciocolată, încărcate cu ma- rijuana sau opium. Ascunse pe treisferturi in apă, erau convexe și concave. Noaptea aduceau cu niște l>alcnc moarte, cu harponul înfipt in ele. Prinlr-o deschizătură secretă, din cel de al doilea vas apăru un tînăr al cărui nume era Geoi^gc, un tînăr care sc bucură de lumină. Două sau trei luni de zile stătuse el sub apă, timp în care nu văzuse decit din cind în cind cîte un pește mane trecind prin fața ferestrei vasului. Ieșind la lumină la început se bucură foarte. După aceea respiră aerul proaspăt, cu miros de hidrocarburi, Ajuns la mal își imbrăcă un tricou albastru și o pereche de pantaloni scurți, apoi se strecură printre mărfurile ce așteptau să fie încărcate. Printre uriașele baloturi plutea un miros greu dc mucegai. Tînărul in cauză era un băiat obișnuit, nici prea vesel, nici prea trist, un tînăr care nu era nici nervos foarte, nici liniștit. Merse un timp cu pași neho- tărîți, printre uriașele baloturi și se pare că Hong-Kongul îi cra un oraș familiar. Soarele răsări, ex plodind pc suprafața mării, plămă- dind mii de curcubee cart? se înecau foarte repede în mare. Trecu pc lîngă uriașele pancarde pe care scria cu litere imense „NU FUMAȚI", măsură absolut necesară, dacă ne gindim că nu cu mult timp în urmă un uriaș petrolier arsese la cîteva sute de kilometri și tot petrolul (o pată verde) plutea incă spre Hong-Kong, amenin- ți ndu-1 cu incendierea. Se lumină de ziuă iar zgomotele zilei precedente se îngropa- seră în caldarim. Tînărul nostru se trezi și plecă mai departe Ocoli parcul, și sc îndreptă spre centrul orașului, legănindu-se în mers. Apoi se opri deodată și strigă foarte tare, „AM SOSIT". Mai merse cîțiva pași și strigă din nou : „AM SOSIT", AM SOSIT, strigă de mai multe ori incit reuși să trezească toată strada. La geam se aprinseră luminile și tînărul se întoarce spre fiecare fereastră și strigă in culmea bucuriei, „AM SOSIT, AM SOSIT", apoi rupse o crizan- temă și o puse la piept iar oamenii se adunară in jurul lui, adudnd cu ei în aerul curat, miros de cameră, de parfum, dc naftalină Tină- rul rîse la început, apoi începu să danseze pe strada care se goli din nou. Apoi începu să strige. Eu, care-1 urmărisem tot timpul de după un colț, făcui un viraj cu bicicleta și fugind foarte repede reușii să-i ies in față, în apropierea fîntînii țîșnitoarc, dc lîngă cei 13 chi- păroși sădiți in formă de inimă. In acest fel creai ocazia unei intii- niri, numai că el nu mă luă in seamă, trecind pe lingă mine cu capul în jos și gura căscată. Se aglomeraseră între timp străzile, zgomotul mașinilor crescu și acrul se umplu de carburanți (am impresia că-i plăceau foarte mult hidrocarburile și carburanții). începu să fugă din nou, și la umbra chiparoșilor se opri și se așeză. închise ochii, iși Întinse picioarele relaxîndu-se, se mai mișcă de citeva ori, apoi începu să facă pe mortul. M-am rotit de citeva ori în jurul chiparo- șilor, călare pe bicicletă, umbra mea aluneca deasupra lui, fără ca el să observe, sau să reacționeze intr-un fel. Eram totuși plin dc speranță : miine in zori voi veni din nou sub chiparoși și cine știe, voi reuși să schimb cu el vreo vorbă. înainte de a pleca insă mă trezii cu cîțiva indivizi in jurul meu și aceștia mă convinseră să anunț subprefectul. „De ee nu prefectul ?“ mă răstii cu Ia ei. îmi spuseră că prefectul e plecat in Tahiti și tonul lor era foarte ame- nințător, incit, ca să nu mă bage la închisoare, m-am urcat din nou pe bicicletă, îndreptîndu-mă spre casa subprefectului. Stă pe strada „Cei trei Mușchetari** nr. 13, spuse o voce de copil. Îndreptîndu-mă spre casa subprefectului, mă întrebam cam ce ar trebui să-i spun și mai ales cum am să reușesc să-1 conving că pe strada 13 chipa- roși sc intîmplă lucruri senzaționale. Că acolo un tinăr nemaipo- menit face lucruri extraordinare ! Un tinăr care aduce probabil cu un marțian, gata să-și dea sufletul 1 Ajuns în dreptul geamului care era luminat de un lampadar verde, văzui că subprefectul stă pe un fotoliu alături de o nevastă și o fetiță de vreo tresprezece ani, îm- brăcate anrindouă în cămăși de noapte. „Am sosit!“ strigai cu pu- tere. „Am sosit, am sosit4*... Subprefectul se ridică din fotoliu, puțin nedumerit și indreptindu-sc spre geam luă de pe masă un pistol minuscul. începui să rid și subprefectul cu pistolul îndreptat asupra mea deschise geamul, iar eu cu inima băgată pe minecă. îi .zimbii protocolar și fericit. Subprefectul mă cercetă cu mare atenție. Și eu, fără să las să mai spună ceva, am început cu glas tare și fără pic de timiditate ; — „Domnule subprefect, in parcul cu chiparoși un indivit pe care-1 urmăresc dc vreo două zile mi-a atras atenția. Are părul blond, și pistrui roșii și in fiecare dimineață merge vreo 200 de metri și apoi adoarme întins pe pămînt, și nu se trezește decit a doua zi in zori, strigînd în gura mare : am sosit, am sosit.. .** Sub- prefectul, cam circumspect, îmi cercetă fața și înfățișarea, dar eu nu mă lăsai intimidat și continuai: — „Domnule subprefect, vă rog să veniți cit mai repede să-l vedeți" Subprefectul deveni deodată amabil și mă invită în casă. îmi arătă un fotoliu în care să mâ așez și-mi oferi un pahar cu băutură rece. N-am îndrăznit să mă ating de băutură, de teamă ca nu cumva z băutura sâ fie otrăvită, mai ales că nu mi-a fost greu să observ că § în paharul subprefectului să găsea o cu totul altă băutură. După ce g cercetai odaia, covoarele, pistolul, pe doamnă și pe fetiță, subpre- O fcctul deveni deodată foarte amabil, și încercă să-mi vorbească, dar limba i se împleticea in gură, de unde am dedus că era foarte băut. — „îmi sărbătoresc nunta de argint, îmi explică el. 11 felicitai și scotocind u-mă prin buzunare găsii o portocală pe care, cu ajutorul unui cuțit, am tăiat-o in patru și le-am oferit tuturor cite o felie. Ei o mîncară plescăind dc plăcere și apoi devenii familiar cu ei și ei cu mine. Subprefectul se ridică in picioare și, inălțînd paharul, ținu un toast, mulțumindu-i soției pentru dragostea și înțelegerea dc care dăduse dovadă în timpul scurs de la căsătoria lor și doamna de plăcere roșii pină in vîrful urechilor. Le-am urat aniversare fru- moasă și fericită, și luindu-mi inima in dinți, după cc am ciocnit cu ei, am dat băutura verde, lichior de mentă, pc git. — E foarte ciudat Marțianul, am spus. Subprefectul clătină, plin de îngrijorare, din cap, dar eu eram conștient că ci nu dădea prea mare importanță faptului. ORIZONT Domnul și doamna subprefect după un timp nu prea lung ador- miră fiecare în fotoliul său și eu rămînind doar cu fetița am desco- perit că eram martorul unei farse- Tn realitate nu se sărbătorea o nuntă dc argint, ci o crimă. Subprefectul adevărat fusese asasinat împreună cu familia lui și indivizii din fața mea erau cei care i se substituiscră. Totul fusese foarte simplu pentru că adevăratul sub- prefect purta barbă și mustăți, iar doamna avea o mulțime de peruci și de voaluri, incit de fiecare dată părea o altă persoană. Am început să mă plictisesc, și văzînd că fetița se uită cu jind la bicicleta mea, am invitat-o să se urce ca s-o învăț să meargă. Fetița era destul de îndemînatică, așa că învăță destul de repede să meargă singură. Părinții ei falși din prezent n-o prea interesau, pentru că era obiș- nuită cu lucruri de felul acesta. Cînd împlinise virata dc cinci ani, adevăratul subprefect, tatăl ei, fusese asasinat împreună eu soția, și de atunci avusese încă vreo cinci tați și mame fără să-i pese prea mult. In capul meu se făcuse o încurcătură dc nedescris ! începui s-o privesc cu ochii celui mai neîncrezător om din lume, să mă în- doiesc dc sinceritatea ei, să-1 suspectez de nebunie de perversi- tate etc. Cei din fața mea continuau să sforăie, și privindu-i eram convins că va ieși totul la iveală. Pînă la urmă mă hotării să părăsesc odaia, să părăsesc locuința subprefectului, și cînd mă trezii din nou in stradă am descoperit că începuse să se întunece. Era aproape șeară și aș fi vrut să merg undeva poate acasă sau în altă parte. Orașul era pustiu și dincolo de geamuri zăream miș- cindu-se siluetele oamenilor. O luai spre cei 13 chiparoși, locul unde se odihnea Geoi'ge. Ajuns acolo, l-am descoperit fără greutate și apleeîndu-mă deasupra lui i-am șoptit : „George, nu mai dormi,if dar el nu m-a auzit. Din cînd în cînd cite o femeie palidă, privind în pămint, trecea pe lîngă noi, fără să ne vadă însă. In fața mea se afla un magazin cu otrăvuri și pentru că George refuza să se tre- zească, ncavînd ce face, începui să privesc în vitrina magazinului. Otrăvurile erau frumos ambalate, aurite, argintate. în centrul pro- duselor, o femeie foarte frumoasă întinsă, probabil moartă, domina vitrina. Mai la Stingă scria : „Otrava singura dumneavoastră salvare, iar in partea dreaptă cîțiva bărbați zimbeau, ținînd în gură tuburi de cianură/' Vă puteți alege moartea, mai scria, pentru sinuciderile « violente cîteva cuțite nichelate cu minere de fildeș, de diferite cu- lori, pentru sinuciderile lente, zeamă dc cucută, somnifierc puter- nice, și tot felul de substanțe plăcute la culoare'*. Am inspectat vitrina rămînînd uimit de varietatea reclamelor. Cînd m-am reîntors la George, el continua să doarmă, așa că m-am îndepărtat din nou ca să nu-1 stingheresc. Deodată insă George se trezi cu totul pe neaș- teptate și înainte ca cu să-i pot spune vreun cuvînt o luă la fugă, dispărînd după primul colț. Am încălecat repede pe bicicletă și am început să alerg după el, dar George se ascunsese bine. Totuși îmi era frică să nu fi căzut cumva din greșală in vreo groapă sau in vreun canal dc scurgere. Umblu dc vreme îndelungata căutîndu-1 pe George, fără nici un ban in buzunare. Uneori am fost obligat să cerșesc și citeodată chiar să fur. Mîncam o singură dată la două zile coji de pîine uscată și fărimituri, De furat am furat unei doamne o poșetă in care nu avea decit bani străini, parc-mi-sc o sută de pesos, cu care n-am avut ce face și i-am dat inapoi spunindu-i că am găsit poșeta pe o bancă, in apropierea ei. Am mai făcut dragoste cu o prostituată pe care am mințit-o că ies pină la bar să-mi iau țigări și am fugit pentru că nu aveam ce să-i plătesc. în rest, nimic neobișnuit. Am dormit în pare, am băut apă, am mincat, am făcut dragoste. Mi-am pierdut orice speranță, pină astăzi, cind din pură întimplare, trecind prin fața magazinului de otrăvuri, l-am zărit pe George admirînd reclamele și privind pozele acelea cu bărbați zimbind, avînd în gură tuburi de cianură. Am început să strig. El era intr-un cărucior de invalid, din acelea care se manevrează numai cu miinilc. Căruciorul era ni- • chelat și nou. L-am îmbrățișat cu multă căldură pentru că-mi dă- deam seama că trebuie să fie nefericit. A ingînat cîteva cuvinte pe care le-am auzit doar eu și i-am îmbrățișat speteaza scaunului sim- țind mirosul mușamalei. Apoi, fără să-mi dau seama, am început să-l împing din spate pe trotuar și mă întrista cumplit lumea care se uita cu compătimire la George. El era, așa cum l-am văzut eu, un bărbat sigur de el, inteligent, care putea realiza lucruri mari. Era un om întreg, era superb. Puțini pe lumea asta sint ca el. George ar fi putut ajunge conducătorul omenirii. — George, dragul meu, unde-ai umblat pină acum ? întrebarea rămase fără răspuns și el se uita în stingă și-n dreapta, supunîndu-se docil direcției în care-1 îndreptam. Ne plim- l>arăm multă vreme prin parcuri, pe lîngă locurile unde George dor- mise în diminețile acelea. Reconstituiam itincrariul; De la malul mării in parcul prăfuit, din pare pe o stradă murdară și întunecoasă, de acolo sub cei tresprezece chiparoși de unde George plecase în fugă, urlînd. în intervalul de timp care trecuse de la dispariția lui, George sc transformase mult. Plecase în dimineața aceea alergînd, iar acum sc odihnea în căruciorul său. Nu-i făcea plăcere să-i pun vreo întrebare. Cind am trecut prin fața chioșcului de ziare m-a ORIZONT g rugat să-i cumpăr „Ncw-York Times*4 și mi-a aruncat cîțiva bani. Toată ziua am umblat. Eu sint ferm convins că George a pățit ceva. Nu se poate ca el să fi rămas schilod fără motiv. Am început să enumăr cauzele pentru care nu mai are picioare: explozia unei bombe, un atentat, călcat de o mașină, de un tramvai, de un porumbel, dc o fiară de la gră- dina zoologică, o paralizie, o încercare de sinucidere etc... etc. Gcorgc are fața impasibilă, L-am rugat să mă însoțească intr-o ca- fenea și să-mi plătească o cafea cu lapte. El s-a supus, mi-a dat bani și in timp ce cu mincam el privea oamenii care intrau și ie- șeau, apoi se plimbă printre mese oprindu-se pe la cîte o pereche, rizind pc înfundate. Avea părul auriu și era simpatic. Mi-am termi- nat cafcauna și cînd am vrut să plec George s-a opus, obligîndu-mă să stau in fața lui, fără să schimbăm două vorbo. Auzeam doar zgo- motul mașinilor și umbrele care se succedau pe pereții din fața noastră. Din cînd in cind clinchete de pahare și detunăturile dopu- rilor dc la sticlele dc șampanie. Un dop verde a căzut pc picioarele lui George, și el a zîmbit în timp ce examina dopul. George inventă un joc cu o monedă dc argint și o lovea cu degetul amuzindu-se dr cercurile pe care le descria pe masă. Rîdeam și eu, dar George a ob- servat că nu prea am chef de nimic și mi-a propus să ieșim invocând că-1 supără fumul. Afară am dat iarăși cu nasul de reclamele acelea cu bărbați frumoși și femei frumoase și am început să rîdem. Am remarcat că George și cu mine voiam să trăim, Rîdeam nebunește și l-am scăpat pe Gcorgc din mîini și căruciorul s-a izbit de o fin- tînă arteziană. Apoi a venit seara și ne-am învirtit prin centru, am căscat gura după femei, și încercam tot felul de discuții. Căutam punți de legătură și încercam să ne legăm de uncie amănunte ca să putom înjgheba o conversație oricit dc banală. Dar atunci cînd vor- beam cu, el tăcea, iar atunci cînd vorbea el cu îl aprobam fără să aud oc spune, Cred că e toamnă. In orice caz zilele cu lumină sînt scurte și predomină întunericul și ploile. Sîntem ncvoiți să poposim pe sub șoproane, beciuri sau subsoluri. George e uneori palid și eu mă sperii că se va îmbolnăvi. Ne plimbăm cu ciudata impresie că alunei cind străzile sînt cu adevărat aglomerate, sint pustii. Și l-am între- tvat pe George dacă nu are impresia că deși uneori e multă lume pe străzi, totuși nu e nimeni, iar alteori cînd străzile sînt cu adevărat goale, parcă te sufoci, de aglomerație. Te deranjează pină și trecerea unei pisicii și George mi-a spus că-i plac pisicile, pentru că toată noaptea nc plimbăm și nu auzim decît strigătele pisicilor care sint in perioada imperechicrii. Țin minte că odată una striga dureros și aveam impresia că un copil plînge în toiul nopții. George, cînd a auzit, a întrebat de ce plîng copiii acum, aproape de dimineață. EL mi-a spus că s-ar părea că i-a murit unuia mama sau tata, sau că O tatăl a venit beat acasă și o bate pc mama. Pînă la urmă mi-a spus că dacă nu se intimplă chiar așa ceva, în orice caz se petrece o ne- O norocire. Străzile sînt goale și noi mergem pe marcajul ce delimi- tează banda a șaptea de a opta. Noaptea putem face cele mai neîn- chipuite nebunii, îl împing cit pot dc repede pe George și apoi sar și eu în cărucior lăsindu-mă pentru citeva minute în voia lui. Dar Si cea mai mare distracție a noastră e cind urcăm pină aproape de statuia Soldatului necunoscut și acolo e o pantă de vreo 13°. Aco- statuia Soldatului necunoscut și acolo c o pantă de vreo 13°. Acolo mă urc pc umerii lui George și-i spun să-i dea drumul, și căruciorul o ia la vale. Gcorge conduce bine și nu mi-e frică să mă las pe mina lui. Mă apucă insă groaza la gîndul că odată opriți, George imi va spune că mai vrea o dată și apoi, probabil, că mai vrea încă o dată și încă o dată. Și răminem amîndoi cu ochii pironiți la lună sau pi1 reclamele ce pilpiie, și întârziem zeci de minute, fără să scoatem o vorbă și in timp cc visăm, in timp ce devenim gravi și sensibili, un paznic de noapte, care ne cunoaște deja bine, vine și ne clatină cu odiosul lui baston de cauciuc. Și mă scol iarăși fără nici un chef, pentru că în tot acest timp m-am gindit la mine și la Gcorge, și ur- căm din nou pină la statuia Soldatului necunoscut. Ne place la ; mindoi să aruncăm, cind avem prin buzunare, cite-0 floare furată din cine știe ce parc. Jocul nostru se termina aproape dc dimineață, cind străzile încep să se aglomereze cu mașini și atunci noi no re- tragem pe trotuare, intrăm și mîncăm cite ceva. In timp ce mîneăm, multe femei ne dau târcoale și noi le spunem că nu prea avem bani, dar au existat unele care, din picanterie, l-au luat pe Gcorge și l-au dus cu dc. în tot acest timp eu îi priveam pe ceilalți și eram îngri- jorat, îmi treceau prin cap cele mai fantastice nenorociri ce i se puteau întâmpla. însă el venea întotdeauna vesel și foarte generos imi oferea un desert pe care el îl refuza de fiecare dată. Mă privea și după ce-mi terminam porția, mi-o dădea și pe a lui. Cred că de- sertul nostru era cel mai frumos lucru din acea perioadă. Stăteam față in față și ne gîndcam unul la altul. Uneori aveam accese de sentimentalism și plingeam cu capul pc masă și Gcorge mă mingiia pe ceafă și mă îmbărbăta aruneîndu-mi priviri încurajatoare. In timpul desertului ne uitam eu desăvirșire pe noi. Cu ocazia deser- tului ne pregăteam și surprize unul pentru celălalt. Altfel George a scos într-o zi un pachet alb pe care l-am desfăcut și spre mirarea mea, imi cumpărase un costum, o cămașă, cravată, ciorapi, și pan- tofi. Bucuria mea n-a avut margini și nereușind să-mi slăpincsc lacrimile, l-am îmbrățișat pe George strigind să audă și ceilalți „George este marele meu prieten". Eu mi-am scotocit buzunarele și cu greu am găsit crizantema pe care i-am pregătit-o, Gcorge s-a bucurat, mai ales cind a descoperit cit de preocupat am fost să am- balez floarea ca să i-o pot da proaspătă și intactă. Ne-am mai privit conversind doar cu ochii, cu miinilc și cu capul, Ne înțelegeam așa dc bine și iubeam lumea fără nici o rezervă. Dc fapt am iubit-o și o vom iubi întotdeauna. Motive de tristețe profundă n-am avut decît rareori și prin asta nu ne deosebeam dc ceilalți. Desertul nostru s-a încheiat la ora 13 și 13 minute și afară era cald ; Un soare galben, de care voiam cu orice preț să scăpăm, așa că ne-am dus la ștrand și pe George l-am lăsat la umbra unei ciuperci eu buline albastre, iar eu m-am plimbat pe plajă și apoi m-am aruncat în apă. George imi admira măiestria de neîntrecut în materie de înot. Excelez mai ales în stilul „Delfin" La drept vorbind îmi părea rău dc el cînd ORIZONT I ° privea in gol undeva in văzduh, sau după vreo pasăre ce zbura pe deasupra. El nu-mi sesiza niciodată îngindurarea și trăgea cu ure- chea la vecinii de-alături. Cîteodată se-ntîmpla ca cei care discutau erau oameni veseli și atunci se distra copios. Dar rîsul lui nu reușea niciodată să se încadreze în corul general și mi se părea că e un oțel bine lustruit, de o formă paralelipipedică, de care se lipea nefiresc o bucățică dc aur. (Bineînțeles că pentru mine aurul era vocea lui George). Atunci cînd nu era nimeni mai mult timp, George citea rubrica mondenă din „New York Times“ sau pagina undo erau des- crise cele mai oribile crime care-1 revoltau pină la lacrimi. Uneori făceam sărituri de pe trambulină și George mă privea pe sub ciu- percă și lumina soarelui ii diviza fața în sute de suprafețe însorite. George ridea tare și mă aplauda stîrnind nedumerirea celorlalți. Eu am avut grijă ca după fiecare săritură să-1 consult, ca el să-mi spună dacă echerul a fost suficient de corect, arătîndu-i că la contactul cu apa piciorul sting mi s-a îndoit, că n-am ținut capul așa cum tre- buie ... Apoi m-am îmbrăcat și l-am luat cu mine. Se făcuse deja patru după amiaza. Soarele fugise și noi ne-am retras să ne luăm desertul. A bătut ceasul ora 5 și noi ne aflam la masa noastră obiș- nuită, aceea din colțul din dreapta, din fundul localului. I-am pre- gătit lui George cadoul, care consta in 13 șuruburi de mașină Rolls- Royce iar el mi-a dăruit un căluț de mare de 13 carate. Ca de obicei,, George n-a servit desertul și eu am mîncat pentru amindoi. ORIZONT Astăzi e 31 decembrie. Peste 13 ore se va împlini un an de cind George a sosit aici. Intre timp i-am uitat pe toți și nu mai știam de unde sintem, de unde venim și unde mergem. Astă seară cînd toată lumea va fi fericită că a îmbătrinit cu un an, noi ne vom dezbrăca și vom intra in mare pînă la vasele cu care a sosit George. — Să mergem, George. Și am plecat încet; pînă la mare sînt 13 kilometri și va trebui să trecem prin locurile dragi. Acum sintem in parcul cu cei treispre- zece chiparoși sădiți în formă de inimă de subprefect. Deasupra lor stă agățată o lună. Poate că va muri. Oare s-o fi întors prefectul din Tahiti ? Mergem apoi spre casa subprefectului de pe strada „Muș- chetarilor*4 13 și-1 vedem pe subprefect cu l>arbă, cu nevastă și fetiță. Mergem spre magazinul de otrăvuri și mai privim încă o dată pe Marlyn Monroc moartă, mai frumoasă decit a fost vreodată și George a scris pe geam că noi doi am admirat des această vitrină, dar că n-am cumpărat niciodată otravă și nici nu vom cumpăra. Nc-am luat desertul și am mîngîiai șerpii. Ca deobicei eu am mîncat amindouă porțiile. Eram prea emoționați ca să ne mai facem cadouri, dar in lipsă de altceva eu i-am dăruit lui George un nasture, iar el mi-a dat o poză pe care a decupat-o din „New-York Times“. Ne-am ridicat și am trecut prin fața fîntînii arteziene și apoi ne-am dus pentru ultima oară la statuia Soldatului necunoscut și am alunecat pe pantă, rizînd și gesticulînd larg. Nu ne-am mai uitat înapoi și am plecat spre port. Am zărit parcul unde a dormit George prima zi și mașina domnului cu barbă albă care mi-a dat cocoșelul de aur « ca să-i spun cc face George. în port, miros de iută putredă. Aceleași pancarte pc care era scris „Nu fumați(i. Am ocolit baloturile și am ajuns pe plajă. George, entuziasmat, a spus cu voce tare „Am sosit" și s-a ridicat din cărucior. Stătea in picioare în fața mea arătîndu-și caninii nefirești de mari. Am ris puțin, și el m-a cuprins cu mîinile lui subțiri, gata să mă sugrume și mi-a spus „Bravo prietene". Luna s-a ascuns după copaci și noi ne-am dezbrăcat ca să putem înota mai ușor, George mă eclipsa cu statura lui impunătoare și se plimba, așteptindu-mă. Cind am fost gata, George a privit căruciorul lui de invalid și s-a aruncat în valuri. Eu, după el. Era intr-adevăr un campion la înot. Ma depășit cu citeva sute de metri. George căuta vasele acolo unde Ic lăsase și l-am auzit strigind că nu le găsește. Eu am obosit, și cum eram in largul mării, l-am strigat să mă ajute și el mi-a aruncat o nucă de cocos ca să mă pot sprijini pe ea. M-a salvat dc la înncc. Țineam cu dinții de nuca de cocos și m-am rugat să nu se spargă. George s-a întors și mi-a spus că vasele au dispărut. Dialogul a fost scurt și mi-am dat seama că suferă. Am ajuns la mal, repet, grație lui Gcorgc și ne-am îmbrăcat. George mi-a spus că n-are rost să fiu prea trist că vasele se vor întoarce înapoi, dacă nu astăzi, miine, dacă nu mîine, atunci poimiine. Mi-a spus că probabil le-a luat cineva ca să călătorească cu ele. Ceea cc e sigur e că o să fio aduse înapoi. Și în ultima instanță, George se pricepe să minu- iască orice fel de ambarcațiune, așa că situația nu era disperată. Ne-am îmbrăcat și George a fugit citeva sute de metri ca să sc în- călzească și eu ii admiram fuleul. Mi-cra teamă că George iși va da seama de inutilitatea mea și mă va ignora. în sfîrșit, George s-a urcat in cărucior și am plecat. Bat clopotele. — Am trecut în noul an George, La mulți ani ! — La mulți ani, mi-a urat, vesel. Am continuat să mergem dar la primul colț a apărut un paznic care nc-a oprit. — Bună scâra, nc-a spus. — Bună scana, i-a răspuns George. Paznicul minca bomboane și pe un ton indiferent ne-a cerut actele. — Nu am, i-am spus. — Nici cu nu am, i-a răspuns George. Am conversat puțin și i-am spus că pc mine mă cheamă George, iar pe domnul din cărucior il cheamă tot George și că am dori să ne lase în pace ca să nu începem noul an cu un semn rău. George i-a spus că noi nu deranjăm pc nimeni și că sîntem ca niște fluturi care trăim numai un an, de la 1 Ianuarie pină la 31 sau 31 decem- brie. Pe un ton autoritar ne-a invitat să-1 urmărim și eu cu George am devenit neliniștiți. Știam că acolo ne va aștepta răul, că ni se va vorbi urit și cine știe, vom fi bătuți. Mă uitam la ochii lui George și mă gindeam că poate ei sc vor înroși de plins. Nu am făcut nimic rău, doar că nu ne putem justifica identitatea. Nc-a condus pe niște coridoare întunecoase și am intrat într-o încăpere unde se mai afla o fată de 16 ani care-mi părea blazată și cinică. Mă plimbam OFțlZONT « eu George de jur-împrejurul Încăperii și un ofițer ne-a chemat în cabinetul său, privindu-ne lung. Se răsti și ne înjură și apoi ne spuse că el ar pune la zid oameni ca noi dacă ar fi voie. Eu l-am privit pe Gcorge cu teamă că se va revolta. Am văzut cum îi tremu- rau mușchii feței și mi-era frică că va izbucni. Ofițerul ne mai în- jură de citeva ori și repezindu-se la Gcorge, îi smulse căruciorul. George rămase în picioare spre stupefacția ofițerului. Acesta se re- voltă și mai larc și-1 împinse pină in perete, spunîndu-i că e un far- scur. Ofițerul se mai gîndi vreun sfert de ceas, agățîndu-și mina stingă care nu avea degete, de citeva dosare. Spre nemulțumirea mea ofițerul începu pe un ton foarte cald, dcschizind gura, care-mi părea ca o peșteră. 11 dojeni pe George prietenește, apoi ii spuse că el e un băiat bun ca toți ceilalți, că poate realiza multe și că n-are rost să-și piardă timpul cu fleacuri. George începu să se plimbe șl se însenină dind din cap in semn aprobativ. Eu priveam figura hi- doasă a ofițerului și-mi venea să-1 zgîrii eu unghiile. îl bătu pe umeri și George se lăsă convins. Apoi, solemn, George iși luă rămas bun de la el, ignorindu-mă, și plecă uitîndu-sc indiferent către scaunul meu. Casa se cutremură și eu am strigat, aproape fără glas, numele lui Gcorge pentru că închisese deja ușa. Mă cuprinse o amețeală, n-am mai auzit nimic ; eram cu ochii împăiejeniți de groază și peste puțin timp, doi străini mă luară de brațe și mă scoaseră afară reze- mindu-mă dc un gard. Printre pleoapele lăsate am zărit toate gea- murile aprinse, auzeam clinchete de pahare care se aglomerau în urechile mele. Auzeam sute dc mii de pahare ciocnite de mini fin« și vesele și auzeam riseto cristaline și fragile și mă gîndcam la pre- fect. El este singurul om care l-ar putea găsi pe Gcorge. O fi venii oare din Tahiti ? ORIZONT GEORGE PĂUN * --------------------------------------- Istoria Se pierde-n neguri firul ei de aur Și-i toarce timpul purpura spre noi. Sporind mereu al neamului tezaur Cu fapte legendare și eroi. Nu ani din calendare se așează Pe lespedea trecutului, uitați; De-a lungul vieții drumul luminează Mărețe fapte, oameni ne-nfricați. Răzbind prin secoli, cu lumina-i sfintă, Cum basme se petrec din tată-n fiu. Balade-o poartă, doinele o cintă. Zugravi pe fresce-n minăstiri — o^nscrfu. La masa mea de scris de mă așez. Pe albul colii gindul să-l aștern, Nu știu de-s treaz sau dacă nu visez Cind lumi străvechi prin față mi se cern. Dar știu că mîna care poartă scrisul E-aceiași ce-a purtat cîndva baltag; Jîi, infiorejte harnic manuscrisul, Ieri, s-a-ncleștat pe flintă și pe steag. Al. POPESCU-NEGIJRA * -----------------—--------------------- Orii grea In memorii liiccl mele Slminfl Și-apleacă seara pleapele pe ape și tremură, de frică-n frunze, vîntul ; rugină-și pune, peste frunți, pamintul, izvoarele sint degete, pe clape. A săgetat o pasăre lumina și clipa in cenuțe-i prefăcută !... Flori mici de aur cerul îl sărută și crezi că s-a mutat, in cer, grădina ' E ora cînd pe strunele tăcerii trec ginduri peste frunțile-ncălzite ; cind vorbele sînt șoapte adormite, să nu trezească lumile durerii. E ora despărțirilor eterne, cînd viața, altă viață își așterne. ORIZONT AL JEBELEANU POETUL GRIGORE* POPIȚI LA 70 DE ANI ORTZONT I-am cunoscut prima dală poeziile. Eram elev și citeam cu o neistovită curiozitate revistele literare. Mi-au rămas de pe vremea aceea in memorie aproape toate numele care semnau versuri. Mai caut fi azi prin colecții poezii care mi-au făcut plăcere altădată, poe- zii ignorate de critica literară, recitindu-le cu aceeași emoție. Numele poetului Grigore Popiți il intilneam prin revistele bucureștene „Vre- mea" și „Universul literar". In Banat nu se mai tipăreau reviste li- terare, Mai apucasem doar ultimele numere ale revistei „Lu- ceafărul". Poezii se publicau doar în paginile culturale ale unor ziare fi in revista de cultură „Pruncea". Grigore Popiți locuia pe timpul acela la București, nu trimitea ziarelor locale versuri, preferind să publice in revistele din Capitală. Ii ur- măream poeziile și pentru faptul că-l știam bănățean cu năzuința de a cunoaște tot ceea ce scriu scriitorii, și mai ales poeții, ridicați pe locurile mele natale. Il urmăream și pentru că aduceau o anumita atmosferă bănățeană in care sufletul meu se regăsea, dar și dintr-o curiozitate literară. Am ajuns să-mi adun și o mică bibliotecă, incom- pletă, desigur, cu cărțile scriitorilor din Banat, învățînd pe de rost unele poezii de C. Miu-Lerca, Dorian Grozdan sau Mîhai Novac. Vo- lumele lui Grigore Popiți, nu le aveam. Numai din publicațiile lite- rare și din culegerea antologică „11 poeți bănățeni", întocmită cu atita gust de Ion Stoia-Udrea și ilustrată de Catul Bogdan, mă stră- duiam să-mi încheg o imagine asupra poeziei lui Grigore Popiți. De altfel, răsfoind colecțiile mai vechi dădusem peste poeziile sale din fragedă tinerețe in revista „Banatul", condusă un timp de Aron Co- truș, in „Românul" fi în alte publicații. I La început aveam impresia că imită poezia populară, de care « fără îndoială, inima lui e strins legată, apoi am descoperit că în pri- mele lui poezii se manifestă ca un poet modern, revoltat, cu accente sociale. Dragostea este motivul preferat al poeziei lui Grigore Popiți. Totuși, vibrația cea mai autentică a poeziei lui, după părerea mea, o acordă comuniunea cu natura, cu plaiurile almăjene, pe care s-a năs- cut și a copilărit. O poezie autentică, fără artificii, scrisă de un fiu de păstor îndrăgostit pentru toată viata de dealurile și codrii plaiuri- lor natale, de munții Semenicului, cei care au inspirat atîtea poezii populare. Să citez o strofă din poezia „Cu turma-n codru“ : „Pâdurea-șî picură încet Durerea ei, durerea Iui, A tuturor și-a nimănui In tristul fluier din brădet**. * După război, Grigore Popiți s-a întors la Timișoara, unde fu nu- mit directorul Arhivelor Statului. Căci Grigore Popiți, ca mai toți scriitorii din generația sa din Banat, s-a pasionat dc istorie, de tre- cutul Banatului, exprimîndu-și ți în această ipostază patriotismul, atașamentul față de popor, dragostea față de solul natal. Virgil Birou, Ion Stoia Udrea se situiază pe aceeași linie. Cartea lui Grigore Popiți „Date și documente bănățene" este apreciată de Nicolae larga și de alți istorici. Nicolae lorga o considera ca una din lucrările cele mai valoroase de istoric bănățeană, tocmai fiindcă se baza numai pe do- cument. Ne-am cunoscut intr-o seară la Timișoara și de atunci s-a ci- mentat între noi o trainică prietenie, o prietenie care durează de vre-o 25 de ani. Imi citise și el versurile prin reviste sau în cule- gerea „Poezia nouă bănățeană", prezentată de Virgil Birou, li plăcea să mă numească „cel mai tinăr poet din Banat“ și pe el ■— și pe atunci! — „cel mai bătrin". Aveam multe să ne spunem: Popiți cu o viață încercată și diversă, eu cu mulțimea de visuri și de planuri pentru viitor. Poetului care cinlase dealurile și codrii almăjeni nu-i prea plăceați cenaclele sau întrunirile scriitoricești mai largi, deși fusese cițiva ani în conducerea Asociației Scriitorilor Români din Banat. Discuțiile în doi ii erau mai la indemină. Putea să-și dezvăluie deschis gindurile intime, putea să-mi dezvăluie, cu timiditatea unui debutant, ultima poezie, supunind-o criticii mele prietenești. Poetul pastoral vibra acum cu emoție și candoare la toate trans- formările socialiste, la toate evenimentele poporului muncitor, la toate acțiunile nobile ți tinerești. îmi amintesc că-mi citise două poezii despre primele brigăzi de muncă patriotică, despre evenimentul na- ționalizării, despre cooperativizarea agriculturii. Scria așa cum le înțelegea el și așa cum le simțea, dar, oricum, era un poet cetățean care participa cu întreg sufletul la lupta măreață și eroică a partidu- lui din acele zile. Nu se desfășura o manifestare literară, nu se por- nea o înfiripare literară la care poetul Grigore Popiți să nu-și facă ORIZONT S sfmfitd prezența. A publicat la suplimentul literar al ziarului „Ba- natul*4, la suplimentul ziarului „Luptătorul bănățean**, a colaborat încă de la primul număr ale revistei „Orizont", pe atunci „Scrisul bănățean*4. A colaborat cu poezii originale și cu traduceri din creația poeților de limbă maghiară și de limbă germană din Timișoara. Paralel și-a continuat activitatea de istoric. Numirea sa ca di- rector la Arhivele statului (direcția regională) imediat după 23 Au- care il poate primi acceptarea demnă a destinului. Comentariul psihologic prolix și superficial, a servit unor canoane romanțioase aparține Iacă feminismului literar. Sc impune insă notația mișcării în desenul tablou- rilor de laborioasă construcție undo se Învederează ambiția autoarei de a nu ceda fondului intuitiv, Alte cărți au in subtext dorința unei demonstrații, bogatul bagaj epic fiind ordonat in funcție de nevoile argumentării, Se ajunge astfel cum s-a inumplat cu recentul roman ai Luciei Demetrius „Lumea incepe cu minc“ la valorificarea unor virtuozități de tipologie. Pornind de la tema deja speculată dramaturgie a succesiunii a trei generații, scriitoarea face un studiu narativ asupra eredității egoismului ți a treptelor parvenitismului, dar in expresa dorință de a explica o concluzie exactă deja trasă și prin nimic nouă, romanul se simte la lectură arid și didactic. Deși personajele se conturează variat Cu nuanțe particularizatoare fine, încercarea eșuează definitiv prin plasarea so- cială facilă a temei. Cartea este un tratat de caracterologic foarte tenace înlr-un stil rece, malițios, fals obiectivat. Din prea multă metodică a argumentației se alunecă ușor în patosul caricaturii — și gestul acesta trădează pe autoare, căci sub mantia ci impersonală se ascunde tandru, patima șl simplitatea mol- comă a moralizărilor. Generațiile ulterioare nu pierd tematica specifică prozei feminine numai că acceptarea se executa cu o detașare lucidă energică. Este vorba desigur despre acele volume care au răspuns cu elegantă dialogului CU cititorii și în acest caz proza Anei Herbu, de pildă, iese din competiție, căci nimeni nu mai gustă azi miniaturile narative ale complexului dc inferiori late al femeii, supra- solk itarea unei exagerate sensibilități letargice. Literatură feminină prin obice- iul studiului, dar băiețoasă prin procedeu) riguros al analizei face Sinzîana Fop, care in exprimarea propriilor emoții păstrează termenii exacți. rezistent i ai temperamentului feminin, Corectitudinea aceasta elimină reticențele față de sine, dar este un principiu impus, aparent de scriitori, este patrimoniul lor recunoscut, TInăra scriitoare cochetează cu scrisul, dar respectă adevărul in- tim — cel care in fond, interesează orice literatură de analiză. „Porțile*1 Vero- njcăi Porumboeu sc încadrează aceleiași direcții, memorialistica el avind un modei străin mărturisit in cartea lui ltomain Gary (La promesse dc l'aubc). La mai mici proporții aici Se înscriu și povestirile Afe.rarnlrei Tiniu, Care mizează insă mai mult pc posibilitățile expresive ale notației spontane, pe grația unei mărturisiri mascate Ironic. Sintcm deja intr-un teren oscilant in caro ambițiile depășirii inevitabilelor limite nu s-au formulat precis, iar preocupările stricte confesionale persistă in îndărătnicie. Oscilația poale realiza la un moment dai și un echilibru mai interesant chiar docil extremele și am aminti aici de două romane care aduc literaturii noastre actuale acel realism analitic foarte necesar ei, in care experiența trăirilor interioare și experiența spciziță au determinat in aliajul bine asimilat apariția unor temperamente scriitoricești autentice. Mai mult decit o dorință de rupere a limitelor literare înregistram dezvoltarea unor conștiințe scriitoricești de esență cu totul aparte. Alice Botez se arată dc la cartea debutului iarna Ftrnbul atrasă dc problemele grave ale existenței, de teama mortii și de obsedantul determinism sanguin. Ere- ditatea, claustra li tatea mediului familial, straniile comunicări cu strămoșii, sen- timentul unei continuități atavice, spaima unui blestem al începutului neamului care trebuie să ajungă la scadență odată cu ultimii descendent!; toate acestea intră in psihologia personajelor sale, depășind terenul pitorescului adesea ten- tant intr-un asemenea context și întind in marile drame ale existenței omului E- cu subtilitate șl perfectă nuanțare. Îndemnul scriitoricesc spre ancorarea înlr-un atit dc sensibil și spcculabil subiect venea dc la Hortensia Papadat-Bengescu, cu mari deosebiri insă, pentru că antecesoarea folosea genealogia în măsura in ~ care aceasta stabilea o apartenență socială fără să riște în direcția aceasta o C obsesie. La Alice Botez conflictul consanguinității capătă dimensiuni mult al> ștnactizate. Adevărata reușită a acestui roman este construcția epică pe de o parte verticala timpului trăit, pe de alta orizontala interferențelor spirituale. Cu rare excepții. cind autoarea, intervine cu relatări stricte sau comentarii Urzii, perso- I najele iși asumă drepturile persoanei inlii; de aceea vorbesc pc riad intr-un I contorsionat monolog interior într-o atmosferă do vrajă pasională. O altă carte a echilibrului intre observația sintetizatoare și elanul analitic I este tot un roman de debut. „Capriciu la plecarea fratelui iubit” al Măriei Luiza Cristesc», Esența tematică o formează dc data aceasta relevarea unei derute psi- I tiiw, și intelectuale născute dintr-o lipsă a finalității sociale. Erau cărți repre- zentind fiecare una din ipostazele acestei derute, trăiesc intre două alternative, a acceptării și a refuzului unei anumite structuri, ambele atitudini fiind pentru ' destinul lor individual riscante. In asemenea situații se nasc fanaticii, impos- torii lașii sau resemnați!. Mediul ales de autoare este intelectualitatea literară sau cea care i se circumscrie. Se intercalează paginilor direct narative cele ale jurnalului intim și contrapu neta rea creează un anumit ritm tensional. Obiectivi- tatea scriitorului nu mai este O ambiție ei o vocație și Maria Luiza Cristesou fără să ocolească tematica prozei feminine atinge un prag mai inalt al obser- vației românești, prinzind timbrul social al dramelor individuale. T>ar omițind citeva nume vom trece la analiza celei mai reprezntative ca- I tegorii do cărți pentru acest transfer de substanță epică, pentru această dorință de a-și risipi caracterul specific și a se autodizolva. Este categoria care abando- nează total sfera literaturii feminine, lucru greu posibil, și adesea eșuat, rămas doar la nivelul intențiilor. Proza scriitoarelor in tema ei dc a se demasca și pentru a putea intra intr-o zonă caro-i este improprie, a apelat de prea multe ori la formulele uzuale ale literaturii, impunindu-le și nu asi mi lin du-le, a pre- luat elementele superficiale exterioare ale creației, partea ei tehnică, mecanici. De aceea cărțile multor scriitoare au început să semene uimitor intre ele ori ce înțărcare de a substitui constituția personală cu o alta străină, compusă și in- I registra’ă doar prin forme prestabilite uniformizează. Apare totodată posibili- tatea previzibilitățiî. Deschizi o carte semnată de o autoare și de la primele pa- gini știi despre ce va fi vorba, mai mult, cunoști exact evoluția personajelor. Senzația pe care ți-o dă lectura romanului „Plecarea Vișinilor" de Ioana Postelnici este aceea a unei recitiri. Undeva ai mai dat peste paginile ce-ți troc acum prin față, deși nu poți stabili exact analogiile. Construcția este proprie autoarei, dar elementele edificiului, atmosfera, stilul lui, sînt comune cu o întreagă serie de narațiuni care ambiționează spre alcătuirea epopeii unei colectivității curate strămoșești în momentul verificării istorice a vitalității ei etnice. Nu-i lipsesc prozatoarei calitățile necesare unei asemenea soluții epice, deși ca se pierde mereu in hățișurile detaliilor nefuncționale ți | in patetice clanuri sentimentale. Ioana Postelnicu vrea să creeze o proză tra- dițională de tip ardelenesc, severă în semnificațiile ei etice și riguroasă in stil, monumentală prin reverberațiile etnice intenționate, dar încercarea depă- șește capacitatea ei scriitoricește și ceea ce realizează este onorabil, este corect dar nu are originalitatea și forța evocativă. Există și o înclinare la fel dc firească de a împrumuta trucurile prozei I moderne, devenită modernistă prin manieră și putea aminti eu această oca- zie eșuarea volumului Mioarei Cremene „Magazinul de rniresc" unde excesul senzorial al autoarei intră forțat în slujba unei afabulații simpliste cu oare- I cort? vagi unde ironice. Amalgamul nu rezistă decit în perimetrul diletan- tismului. Abandonarea unor calități certe ca realismul sarcastic al notației, tușeul analitic sever și atașarea do o formulă care dă iluzia viziunii energic-virile nu salvează literatură feminină ci dimpotrivă o divulgă. Literatura parabo- lică do genul celei încercate de Mioara Cremene, de pildă, nu se poate spri- jini numai pe jocurile facile ale unei fantezii aproximative, este necesară o I concepție, un suport exact al construcției. întotdeauna mimetismul are riscul 1 acesta, al neintegrării in sistemul valorilor, deci posibilitățile de rupere din terenul propriu cu certitudinea unei izbinzi interesante sînt reduse nu atit Cantitativ cît calitativ. Virglnia Woolf scria undeva, referindu-se la climatul livresc în Care se desfășoară munca de creație a scriitorului, la servitutile lui față de un coti anumit al comunități : „Ăinri, sl Tecrivoin etait un Jiomme Hbre et non Un esdave, s'il pouvait decrire ce qu'il veut et non ce QUff doit ferire, s’il souvait fonder son oeuire sur sa sensation et non sur une convention, il n'y aurait paș dfntr^ue de comedie, de tragedie (...) Im vie n'est pas une serie de lampions lfe« ordonee; la vie est un halo lumineux, huo evelopee tras- ORIZONT / 5 patente qui nous enterme, depuis la naijsance de notre consctence jusqu'a sa mort". Am putea spune că scriitoarele au o dublă servitute pe de o pertu se supun Inevitabilei convenții literare a creației și pe de alta complexului! lor de inferioritate dictat de prestigiul prozei virile. S-a constatat că tenta- tiva de a Scrie o proză hrănită din sursele originale ale vieții și nu din con- venția estetică pocite determina apariția unei literaturi dc evidentă origina- litate răminind în problema apartenenței Scriitoricești. Sint totuși încercări ambițioase in această înclinație spre eliberarea de datele stricte ale feminismului, finalizate cu inteligență prin acceptarea ace- lei zone literare care asociază observația obiectivă, severă unei viziuni tainic lirice asupra realității psihicului. Este vorba dc acele lucrări care descifrează CU toate mijloacele posibile inefabilul unor relații umane nedefinibile în logica comună. Ceea ce se realizează astfel se plusează în zona limitrofă intre proza feminină cu reverberații poematice și proza cu accente din vitalist» Maia Belciu își așează primul volum „Blana de ft>că“ In rindul literaturii de su- gestii fantastice, halucinalorii, de investigație a ascunselor obsesii, proză dc observație, a mișcărilor sufletești, îmbibată de un lirism tulbure, copleșitor, literatura criptografică, cu cheie, cuvinte mistuitoare la marginea spre um- bră și șoaptă. Exaltarea pasională scapă aici dimensiunilor senzoriale pure șl se avintă in conexiuni mai ample asupra genezei dragostei, singurătății și marții. Calitățile contradictorii ale prozei Matei Belciu se pun in lumină fără artificii formale t lirismul frenetic și incisivitatea analizei psihologice practicată cu pasiune științifică, cu 0 corectitudine constantă. Emoția este ciștigulă prin transcrierea cerebrală a vagului mister și nu din suprasolid- , tarea comentariului subiectiv. Alte povestiri ale aceleiași autoare publicate I prin periodice dovedesc și abilitatea unui alt stil, cel al detașării lucide, aproape unice de fluxul sentimentelor. Enigma feminității se salvează literar prin tăcere sau prin cruzimea cu care se autocontemplă. Eroina din schița .A unsprezecea poruncă" nu se mai vrea victimă, așa cum ar indica situația ei reală, nu se mai înduioșează de sine ci se privește cu obiectivitate, cu un accent predilect ironic. Paradoxul creat de numeroasele încercări ale scriitoarelor de a dizolva I specificitatea literară nu scapă unei sumare observații : cu cit se urmărește mai crispat evadarea cu atit ea este mai vizibilă și rezultatele stau in majo ritatea cazurilor sub semnul mimetismului, al Împrumutului de ordin tehnic, al abundenții formale — organism fără coloană vertebrală. Ceea ce se reu I șește cu adevărat sînt acele aliaje echilibrate născute din educația estetică insistentă și din cultivarea unei anumite vocații spre construcțiile echilibrate, do savantă cerebralitate. Am enumerat cîteva exemple in producția noastră recentă Alice Botez, Maria Luiza Cristescu, Mala Belciu, Sinzlana Pop, Alexan- dra Tîrziu, fiecare codind tentației generale de omogenizare literară pe o coom donată proprie, care nu lo anulează personalitatea. Altfel finalitatea unei | atare tentative este un insucces, Curios (și poale chiar semnificativ, dacă vrem să fim puțin malițioșii este că in timp ce proza feminină aspiră la o virilizare severă, proza serii- I tarilor (nu generalizăm însă) tinde să se feminizeze, chiar mai mult decit ar putea fi îngăduit și util estetic, sc liricîzcază, se miniaturizează, intră cu ne- liniște in domeniul poemului euforic și ale caracterologie! fixe, dă obolul său neașteptat senzorialului intuitivului. ORIZONT Medalion liric feminin CONSTANȚA BUZEA * - - - - - — — Nume Pe masa ta din nou motivul biblic Pe care-l înțeleg sacri ficind Numele plinii șt al vinului, pe nume Mai crude, mai trupești. B Sacru revers metaforelor celor mai de rind. Văd singelui înecat, prin vărsare, Văd trupul vinovat de golul său, Cind nașterile trec umilitoare, îngrijorată sint că-rni va fi rău cînd miine mă voi dezmorți. Pe stafiile sugrumindu-mi nervii Cu setea mea le voi dezamăgi Patimi mă vor decide in limba lor secretă Să vreau coșmarul cărnii să rămîie, Dar visul sfint, simt, nu se mai repetă, Mireasma-i risipit ă ca tin somn Cinci arde o pădure de tămîie. GABRIELA IOAN Ceafă La ceasul marelui răgaz imagini fumegau ca-n ceață, Un soare se topea în plame, Mușcau pămîntul stele căzătoare Și toamna înnopta în mare. La ceasul marelui răgaz Aveam trecutul înainte, în urmă ne pierduse timpul Ne sufoca greoi privirea, Lumina, ca un alb lințoliu. La semnul unei miini străine Bdtrîni, ne îngropam copiii, Goluri lunare se cOscau în suflet, Prin ceață distingeam pleeind corăbii, Hătrini, ne despărțeam de adevăruri. ORIZONT t CORI NA SEGMAR * ----------------------------------------- Vîrsta primei iubiri Am fost legănată-n hamacul vîntuZui Păsările mi-au alintat obrajii Cu mingiieri de aripi Vîntul m-a mingîiat despletindu-mi Cozile neastimpărate și lungi Am încercat să fug din calea tuni ului Dar era noapte. Nu pleca nici un tren Și-am rămas singură in noapte Și vîntul mi-a dezmierdat pletele. Voiam s-aprind la timpla grea o stea Și să mă scald in iarba cu miros de toamnă Voiam să mă scald in vîntul, Cald ca o ploaie de august. Cald ca o noapte de dragoste Cînd vîntul se ridică din ape, Respir mireasmă amară de ierburi Și mă simt atit de tinără Intre stelele pe care le doream Aprinse la Umple. , MARIANA VASILE $------------------------------- Fantastic ORIZONT Mi se închid ochii, imi adorm palmele, Vâd atita furtună în izvoarele cu speranțe, Se face că-mi flutur miinile și plutesc Undeva, pe sus, într-un pustiu vesel Pe care l-a trezit răsuflarea mea toridă. Precis că șuieră vîntul năprasnic li respir strigătul înghețată zmeurie, Îmi ascund ochii-n palmele-i uriașe Și ca să nu adorm țes pagode portocalii Pe care-am suit o pasăre, măiastră. Și e minunat de cald, și-aș dansa, în gene n-am decit soare Am să-l aduc curind mai aproape, Braț de stele pentru veri imaginare Pe care-am să-l vind drept fericire. Îmi sint brațele crengi înfiorate, Mi-am julit pumnii de algebra pietroasă, In mîini zîmbește o floare sinistră de cerneală Și nu-i aici decit o călimară prăfuită De violetele ce mi s-au răzvrătit in supei. ANA SELENA Ca o pasăre ce fi-a pierdut pădurea alerg Cind visul mă smulge din somn, Mărite stăpin al iminii mele, valea cu iarbă de ginduri mă cheamă, opaițele dorm .., AburuZ jindului a -stins noaptea. Latră cerul in frunziș. Mătănii mi-acoperă fața cu dragoste. Cu un buchet de cuvinte te-aștept sub salcia lunii. Pomii știu cîntccul inimii mele. Ca o pasăre ce fi-a pierdut pădurea alerg. Văile mă dor in miini și-ncepdc stele pietrișul să-l dezleg. Ca o coasă-n iarbă intru in cintec, frunzișul tremură în sinul meu ; de trudă rouă se lasă in vise ! Mărite-al dragostei stăpin zidit-am nudul nopții in brazdele de fin I * FLORICA MERUȚA Ceas tirziu lartă-mă mamă că te-am mințit cu nopțile albe istovite de doruri, de dorurile mele rebele, ce-și cald conturuZ in cerul metaforelor pină tirziu cind dezghioc dimineților coaja, pentru ceasurile fără de grai cind cioplesc in amiază aripi, păsări și zbor. cer de statui — și apele uitate-n aceste gemene mirări căprui. Pentru prietenii verzi ce-și rostogolesc risul pină se face soare in lucruri ORIZONT ORIZONT yi rănile uită sâ doară. Cucuvăi le, străjere știute, neștiute ale plăsmuirilor mele pină cind silaba se-aprinde curind in tiparul știut. Cîinii credincioșii mei ce-și latră umbra fugărită de lună pină se răstoarnă în somn cu fața spre ciudă. Pentru băiatul ce-și poartă pribegia in spate năting învins de o pustă un păr de legendă și un blestem de foc și pentru firul t îrziu de busuioc uitat lingă chipu-mi învins din cea rană fartă-mă mamă. ELY RADOVAN *------------------------------------------- Pasărea măiastră O tristețe fierbinte Mi-a uscat cuvintele și nu pot spune Cum a murit, Pasărea măiastră Pe care-am cunoscut-o in copilărie. Cum a murit cu toate penele ei fermecate Și în sicriu de reflexe lunare Vîrsta mea a inchis-o demult. Pasăre măiastră, Pasăre măiastră A rămas din tine un strop de nostalgie, un strop de basm. Pasăre măiastră, Pasăre măiastră Ai rămas fintină La margini de timp. Pasăre paradis, pasăre rară Sîntuie-mi sufletul, arfl Cerul din inima mea lnvață-l să nască semințe, să deîe muguri, învață-l truda și doina bătrinelor pluguri învață-1 tristețea singur s-o bea Să n-o dea la nimenea. . ARA MICȘAN — De ce ? De ce aducem jertfe ? Ca să îmbunăm piatra idolilor, Ciopliți de mina noastră, Și-i îmbrăcăm în flori plingind, Cind mult mai simplu ar fi, Să-i aruncăm din templu ? Pămîntul riad ne cheamă, Să ne ofere viața, De ce murim de-atitea ori pe zi, Ca Să renaștem pe altare ? „ STELA COR A tV 1 ■ ----- — । Prea mull alb Alb înșelai de noi înșine Care desenăm cu negru Vegru pe alb E prea mult alb In greul pămîntului înșelat de zborul păsărilor Violet, trandafiriu Dar mai ales aibaslru Iar păsările duc Cerul pe aripi Și noaptea e prea albă La capătul et de acum alb. Planeta imensă de alb Pe care noi ne rotim In jurul nostru Pur și simplu. ORIZONT JOCUL — I ALEXANDRA INDRIE$ MOTIV STRUCTURAL Zarea noastră literară s-a îmbogățit de curind cu două elogii ale jocu- ! lui : traducerea dc către Ion Roman a impunătoarei cărți Jocul cu mărgele de sticlă de Hermann Hesse (Dos Glasperlenspiel, 1943 ; ed. rom. ELU, 196J) si Ingeniosul bine tenijieraf. Dicționar onomastic dc Mircea Horki Slmlone&cu (EPL, 19fl9). Dar, dacă aceste două lucrări, atît de deosebite între ele, de alt- fel, i se consacră în întregime, jocul ca motiv structural se regăsește in va- I riale forme ți accepțiuni in multefjromane ți povestiri contemporane. Jocul eu mărgele dc sticlă este un exercițiu spiritual, un jo< al intelect j tului; miezul său constă in aflared^-in imaginarea, in trăirea relațiilor. El s-a I născut, povestește Hermann Hesse, 4dintr-o fericită intiinire intre muzică, ma- i tematică și filologie, ca apoi să tindă spre cuprinderea întregii culturi intr-un j sistem generator de maximă armonic și libertate interioară : „Jocul cu măr- gele do sticlă este așadar un joc care sintetizează toate conținuturile și valo- rile culturii noastre, su joacă cu el cam cum trebuie să se fi jucat cu vopselele de pe paleta sa un pictor din perioadele de înflorire a artelor, Tot ceea re a produs umanitatea ca știință, gindire înaltă și opere dc artă in epocile ei I creatoare, iot ceea cc perioadele ulterioare de studiu savant au exprimat ini concepte și au transformat in tezaur intelectual, tot acest material uriaș de I valori spirituale este adus in joc de jocul cu mărgele de sticlă, așa cum o orgă I o făcută să cint" do către organist (...) Clapele, pedalele și registrele sint acum precis statornicite, modificările și încercările de perfecționare in ceea Ce privește numărul și așezarea lor sint de fapt posibile numai in teorie : îm- bogățirea limbajului jocului prin introducerea unor noi conținuturi ste subor- donată controlului celui mai sever imaginabil exercitat dc conducerea supremă a jocului. Dimpotrivă, in interiorul acestei alcătuiri solide (...) fiecărui ju- cător ii stă la indemină un univers întreg de posibilități și combinații, iar ca printre mii dc jocuri executate strict să sc asemene două măcar, mai mult decit superficial, este ceva aproape cu neputință" (Op. rit. p. 10 și u.). Romanul poate apărea azi ca o anticipare a acelui moment din dezvoltarea ciberneticii, in care, intrecindu-și propriile mașini, omul s-ar deda, in bucurie și dezintere- sare, stabilirii de legături și combinări infinit posibile intre valorii ' spiritualei create In decursul istoriei sule dc omenire. Orice joc conține in sine ceva plăcut dar și ceva primejdios, ceva fasci- nant. Secolul XIX, prin Dostoievski, a relevat latura sa malefică, obsedantă, devoratoare : sfidare a hazardului caro devine înrobire pentru cei subjugați dc jocurile de noroc ; sfidarea a legilor morale și năruire sub povara lor, act I de libertate quasi-ludică și de prea autentică prăbușire — crima și pedeapsa lui Raskolnikof. Secolul XX, in schimb, mai ales după Încercările crincene la care a fost supusă omenirea prin cele două războaie mondiale caută in joc valența sa eliberatoare, purificatoare,dar, precum se dovedește aproape tot- , H deauna, această încercare de sustragere din lumea realului în înseninarea S imaginarului este sortită eșecului. Elogiul jocului cu mărgele dc sticlă este g de fapt istoria unei apostazii. Cel mai perfect reprezentant al Castiliei, ima- g glnar ținut al intelectualității pure, Josef Knecht, orfanul, omul care aparține C in întregime și exclusiv acestei societăți utopice, strălucitul mapister ludi care ses dedică desăvârșirii jocului cu mărgele de sticlă, iși devăluie in plin apogeu al funcției sale, adevărata sa chemare : pedagogia. Titulatura sa chiar, de altfel, precum o subliniază, cuprindea acest aparent paradox, căci mapister ludi in- seamnă in latină și maestrul jocului, dar și învățător de școală. Orice joc este, trebuie să fie, o pedagogic; anticiparea și încununarea unei pedagogii. Alt- minteri el devine steril, iar bucuria se preschimbă in tristețe, dezinteresul in iresponsabilitate, gratuitatea in egoism, libertatea in zădărnicie, sistemul de reguli în constringere. Peste cițiva ani de la apariția acestei lucrări unice în genul ei, Thomas Mann avea să creeze, prin Uoktor Faustus, o altă genială va- riantă a lui huma ludens, pornind, semnificativ, lot de la conexiunea dintre muzică și matematică în sfera unde arta, scăpată din chingile contingențelor, află extrema libertate și extrema rigoare, devenind vecină dacă nu chiar sinonimă cu jocul, care la urma urmei, nu este altceva decit un complex de reguli si convenții restrictive mai mult sau mai puțin complicate și posibilității''' aleatoricului și ale iscusinței, in aceasta constă măreția și servitutea jocului. Pentru exce- lența in jocul cu sunetele, eroul lui Thomas Mann renunțase la dragoste ; el iși calcă pactul cu diavolul îndrăgind un copil. Marea sa lamentație finală este de fapt lot o apostazie a jocului : este tragicul care autentifică drept supremă valoare omenia, vădind disprețuirea sa ca o trufie, ca un hybris care — de ac- eentuat — iși găsește catharsisul in sine însăși ; adevărata ispășire a lui Adrian Lcvcrkiln nu constă in lunga sa supraviețuire inconștientă ,ci in ultimul său joc muzical — agonie și poate chiar sinucidere a jocului însuși ajuns la paro- xismul perfecțiunii sale. Hermann Hesse, dimpotrivă .situiazâ jocul, prin noblețea atribuită spi- ritului iudic și mai ales prin factura utopică a imaginii sale epice, nu în zona tragicului ci in cea a sublimului. Cu ații mai interesantă este renunțarea eroului său la o lume cu ale cărei reguli fusese pe deplin împăcat, la o viață caro i sc păruse desăvirșit, prea desăvârșit organizată, ia un joc prea frumos, pentru modesta misiune de a ameliora nu spiritul respins intr-un mandarinat intelectual, ei o linâră existență anume: și el iși calcă pactul cu Castalia pen- tru un copil. Dar moartea sa nu este crincenă, nu este agonică, ci edificatoare in simplitatea sa; ea nu este o lamentație, ci o lecție esotericA, ale cărei til- tilcuri pupilul încă neinițiat va avea să le extragă și să le indeplincas<.ă. Această conexiune intre motivul jocului și motivul copilului pe care o regăsim in două opere totalmente diferite, fiecare grandioasă, sugerează ideea can- dorii fără de care orice joc devine o petrecere senilă sau un act dc autoos- t raci zare. Jocul este primejdios mai ales fiindcă este devorant: prin el obiectul, fie el dc na tură spirituală, devoră subiectul : jocul riscă să înghită jucătorul. Tema aceasta o găsim incifhată de pildă in romanele Nathaliei Sarraute, mai ales Portretul unui necunoscut si Planetanum. Pentru „anlipersonajele" sale, jocul cu lucrurile este o încercare semi conștientă de evaziune de sub imperiul spaimei de moarte, dar tocmai obsesia posesiunii ii desființează. Actul iudic al acumulării și contemplării obiectelor, in sine și pentru sine, nu poate de- veni o eliberare de angoasă, ei doar o eludare a vieții și a dorurilor : un neant. Nu intimplător marii săi jucători cu obiectele sini oameni bătrini: jocurile sint morbide tocmai pentru că le lipsește atît ingenuitatea prin care copilul însuflețește „mizele", cit și valoarea pedagogică, de exercițiu, bucuria „sporti- vității" pe care i-ar conferi-o tînărul, sau „bucuria pură" a artei despre care vorbea Brâncuși, cel căruia i-ar fi plăcut ca pe spinările focilor sale să călă- rească prin parcuri copiii. Se poate juca cu orice și de-a orice. Robcrt Penn Warren a scris un mare roman despre jocul de-a politica, imprumutind drept titlu un vers din- tr-un cinice naiv do copii : Alt tlte Kințfs Men <1945), care a devenit in versiu- nea franceză (traducere I’ierre Singer, prefață Michel Mohrt) Les Fous du Roi (Nebunii regelui), titlu sugerat de coperta ediției americane care reprezenta un joc de șah. Coincidență tulburătoare, și aventura lui Willie Stark, pariul său ciștigAtor, jocurile sale pline de noroc și iscusință pc eșichierul vieții politice americane, se sfirșesc cu o pedeaps^, cu o ispășire poate, in orice caz cu o bruscă trecere din zona jocului în cea a destinului, printr-un adolescent, moartea, intr-un absurd accident sportiv, a fiului său. Orice noțiune devine mai pregnantă dacă ne referim la contrariul ci, Scurtul eseu de față nu-și propune nicidecum o investigație exhaustivă a pro- blemei. Vom spune doar că, după sentimentul nostru, cea mai puternică în- truchipare in secolul XX a scriitorului antiludie este Kafka. fn opera sa cu- tremurătoare, fiecare detaliu este supraîncărcat de'poWraTtebwdantă a auten- * A ' in ORIZONT « ii< ității; in aceasta chiar constă absurdul, fantasticul, tragicul situațiilor sale, că fiecare fapt, fiecare gest, fiecare cuvint, fiecare tăcere sint nu numai pre- simțiri sau semne ale destinului, ci însăți destinul, că nu există nici o clipă de destindere, delectare, zburdălnicie, exercițiu, că nici dibăcia nici hazardul n-au nici o putere, nimic nu este joc, ci totul este cumplit, insuportabil de adevărat, de grav, definitiv și Iremediabil, Diferența intre joc și autentic ca motive epice structurale devine sesi- zabilă, in alt aspect al ei, ți prin compararea romanelor acad. Zaharia Staneu Jocul cu moartea (EPL, 1966) și Ce mult te-am iubii (EPL, 1968). Ciudatul cuplu Darie-Diplomatul se cere interpretat sub unghiul acesta sugerat de tit- lul cărții : ei sînt doi parteneri in jocul cu moartea care se detestă, se pin- deSC, îți fae rău, dar se și ajută intre ci, inseperabili atîta timp cit durează „partida" de joc. Ei reprezintă două tactici opuse, calificate și prin poreclele lor: Dințbsul și Diplomatul. întîmplarea, norocul ți ghinionul, neprevăzutul și riscul, fac din periplul lor o aventură, situată la intilnirea dintre fatalitatea și hazardul războiului, care necesită calități de jucător: incusînță, rezistență, temeritate, rapiditate a decizilor etc. De aici și o anumită degajare sufletească a personajelor : omniprezentă, moartea rămine totuși doar o posibilitate, nu un destin inexorabil. In Ce mult te-am iubit nu faptul că moartea este un faci Împlinit determină caracterul de autenticitate al motivului, ci dragostea. Jo- cul se săvirșețte in afara oricărei iuibri, a oricărei afecțiuni, in general vor- bind. Obsedant pină la subjugarea oului, jocul se bazează totuși pe un fel de indiferență, care poate semăna uneori cu libertatea interioară, in primul rind față de ceilalți oameni : vezi și legile Castaliei și pactul doctorului Faustus cu diavolul: prețul excelenței in joc este atașamentul față de „lume" (H. Hesse). față de „căldura umană" (Th. Mann), Destinul începe odată cu atașamentul. In folclorul românesc există trei principale expresii poetice ale tanathologiei; Miorița, Meșterul Manole și bocetul Zorile: moartea ca ritual, ca jertfă și ca destin. Cea mai zguduitor tragică este ultima. Pe ea se bazează și romanul Ce mult te-am iubit. Orice moarte este clamată ca insuportabilă ; întreaga ome- nire, întreaga natură se răzvrătește în bocetul Zorile împotriva morții căci fie- care persoană este de neinlocuit. Concepția se regăsește și in multe doine : orfanul sau înstăinatu! nu se consolează prin substituirea imaginară a ma- mei, tatei, surorilor și fraților prin pietre, stele, munți ți flori. Despărțirea este de fiecare dată sfișietoare, fiindcă ei s-au iubit. Sentimentul cel mai pur. el mai omenesc al morții rămine contestarea ci. strigătul neconsolat: Ce mult le-am iubit! Restul este ceremonial, simbol si joc, O tentativă remarcabilă de figurare epică a procesului de Înlocuire a iubirii prin jocul dc-a iubirea o găsim în romanul de debut al Lui Mircea Co- jocaru. Minciuna (EPL, 1966). Pe nn fond freudinn dc inhibiții destul de sim- plist de altfel (apăsarea interdicțiilor într-un mediu preoțesc), personajul prin- cipal. Arhip. imaginează intr-o serie de variante, aventuri erotice sordide, în- locuind, printr-un fenomen invers obnubilării, josnicia banală a „realului* prin exacerbarea răului în perversiunea mentală a „minciunii". Ros de jocul dc-1 vinovăția, de-a uritul, de-a infamia ca de un cancer — nebunie aloato- rică a celulelor — ci sfirșește prin a provoca un rău autentic. Dar față dc sinuciderea domnișoarei Ruth, după ce-i povestise. Intr-un șir paroxistic de variante, o crimă imaginară a lui, rfimîne indiferent ca o mașină de concurs care. în plină viteză, s-ar fi izbit într-un spectator oarecare de pe marginea drumului. Minciunile, simulațiile lui Arhip au o notă specifică de surogat de prost gust, sau, cu un termen reintrodus recent in terminologia literară, un cara tor kitsch. Inabihtatea epică a autorului constă însă tocmai in slaba valo- rificare stilistică a acestei nuanțe. F.l nu pune într-o lumină destul de convîn- gătourc, printr-o structurare epică adecvată, propria sa intuiție : nivelul spiri- tual scăzut la care se desfășoară jocul, mediocritatea unui psihic dc mahala, p, la care pină și subconștientul este sărac, prost gust și trivialitatea lăfăindu-se ÎS pină și în domeniul imaginarului. Mircea Cojocarii a căzut uneori in foile- Q turism, stilul „kitsch" al personajelor apărind drept ținută stilistică dominantă — a cărții. O Foarte distanțat, uneori chiar în mod prea ostentativ, în schimb, Teodor Mazilu (Proză satirică, EPL, 1969) înscenează o suită dc jocuri dc-a conștiința. Personajele sale insă joacă pentru ciștig, Sentimentele, opiniile, idiosincraziile. preferințele, pină și nuanțele „trăirilor" lor sufletești sînt simulate, ele există de fapt, numai ca tactici, ca manevre sau ca mize in jocul complicat și inter- ” minabil al arivismului. Personajele cauți să aibe sentimente și confortabile și rentabile. T. Mazilu scmantizează în felul său necruțător termenul de „îm- bogățire sufletească" pe un anumit nivel al jocului, personajele achiziționează sentimente alese, sensibilitate, rafinament etc-, ca pe niște obiecte de lux, ce- rute de modă, adică de regulile jocului ; sufletul lor este atît de încăpător tocmai fiindcă este gol, puțind fi mobilat șl remobilat în chip arbitrar. Avem de-a face cu treapta cea mai de jos a jocului, cea in care obsesia cițtigului abolește orice loialitate, orice sportivitate a rivalității {prezentă, de exemplu, cum am arătat in relațiile Darie-Diplomatul), iar absența totală a oricărei legături afectuoase face din personaje niște fantoșe claustrate in schemele unui joc substituit vieții. Pentru personajul cărții lui Matei Călinescu Vtafa și opiniile lui Zacha- rias Lichter (EPL, 19S9) circul — formă prin excelență ludică a artei — sim- bolizează primul studiu al spiritualului, iar cel dinții salt ontic este ironia. Aspirind necontenit spre autenticitatea ultimă, straniul filozof respinge mul ales una din laturile inerente oricărui joc : codificarea. Jocul constă, se știe, din dialectica plină de seducții intre aleatorie și normativ, iscusința și norocul, ca și plăcerea șl riscul, ținind tocmai de strategia combinațiilor intre aceste dimensiuni. Spiritul viu însă nu se poate complace infinit in joc, el trebuie să-1 nege, să-l depășească, spune ciudatul înțelept cu alură du bătrin hippi, ca pe o formă a nepăsării față de lume, ca pc o absență a dragostei ; „In esența ei, graba e un joc (in sens matematic) al abstracțiunilor; o algebră a irealului introdusă in existent; o punere a lumii in ecuații pur temporale (...) A fi grăbit ■— arată Zacharias Lichter — înseamnă a uri lumea sau a nu ști s-o iubești — ceea ce e totuna" (op. cit., p. 122 și u.). Criteriul deosebirii substan- țiale între joc și autentic rămine deci mereu dragostea. Și totuși, jocul este necesar ca exercițiu spiritual, el trebuie mai intîi istovit spre a putea fi depă- șit prin ironie. Un loc cu totul aparte printre lucrările structurate pe motivul jocului — și evident cele la care ne-am referit sint departe de a fi singurele — il ocupă fnyeruosui bine temperat. Dicționar onomastic de Mircea Horia Simionescu. Do fapt, cartea aceasta este ea însăși un joc, un joc lexical. Aluzia la un iz- vor și poate și la un țel de factură muzicală nu-1 este străină: dovadă titlul cu evidentă trimitere la Bach, ca inventatorul clavecinului bine temperat. în- tărită și de sugestiva ilustrație a copertei datorată iui Traian Alexandru. Cartea, ca atare, nu trebuie citită, ne sugerează autorul numai pe jumătate in glumă, ci consultată. Multe trimiteri, de altfel, ne mină de la un paragraf la , altul, uneori o o păcăleală, alteori, dimpotrivă ,ln felul acesta jocul se în- noadă și crește. Jocul nu c străin nici de sugestiile ciberneticii : prin el se proclamă miracolul legăturilor, al asociațiilor, triumful fanteziei in stabilirea de releuri, O Veselă erudiție inventează citate, nume, bibliografii, printre care, ca o picanterie, și sint introduse, unele reale, dar chiar citatele autentice, de- i cupate și montate original, capătă, in mozaicul alcătuit, cu totul alte valori ea in contextul inițial. Scriitorul ne indică pe marii săi maeștrii din literatura română în privința metodei de creație : Ion Budai-Deleanu și Alexandru Odo- bescu. De altfel, ei nu erau greu de ghicit. Cartea e un „poemation" al nu- melor proprii și un „fals tratat de vinătoare" pe bărăganul cărții de telefoane. El dezvoltă o adevărată coregrafie, cu piruete, acrobații, pantomimă. ondulări grațioase, contorsionări expresive, triple suituri, legănări languroase, gi-v i evocatoare, freamăt feeric, tremur burlesc, grimasă de clovn și surîs dc zeu. M. H. Simionescu se joacă de-a simbolismul și de-a antlsimbolismul numelor, fantast și batjoritor, ironie și tandru. Născocește nume pe care le pune in vr- suri pe modelul bine cunoscutei „poezii" pentru memorat prepozițiile latine și comite multe alte năzdrăvănii. Scrie nuvele, schițe, unele parodistice, altele dimpotrivă pătrunse de fior tragic. Nu ezită să introducă anecdote și calam- bururi naive. Un paragraf o compus din trei cuvinte, altul din treizeci Je pagini. Este un joe care păștează o singură convenție : alfabetul ( și încă și aceasta cu derogări), și o regulă ; aceea de a nu fi convențional. O carte extra- ordinară in felul ei. Se găsesc, ce e drept. $i momente in care verva zburdal- nică a jucătorului slăbește, dar in ansamblu sărbătoarea numelor este ferme- cătoare. Ceea ce-i conferă specificul, nota aparte, este tocmai afecțiunea eu care jocul este încărcat, faptul că prin el se încearcă o restituire a umanului. ORIZONT lati o secvență, aleasă nu întîmplător: „GERALD. De la un timp, bunul Moș Crăciun mă tratează CU seriozitate, încearcă să Se adapteze preferințelor mele. In loc de trenuleț electric, mi-a adus un Eammento de Monteverdi, soldatii de plumb i-a înlocuit eu un Exultate țl un Jubilate de Mozart. A completat colecția, evitind abțibildurile. traforajul jocul Constructorul ți agățînd dc ra- murile bradului, in ioc:, detalii dc papirusuri. Am pățit in virful picioarelor pină în camera mare. Am aprins lumina. Piramida de beteală și sclipiri a iz- bucnit din colțul său ca o rachetă pe rampa dc lansare. Agățate de ramurile mirosind puternic a rășină, iată Jocurile care mă vor amuza pină la Anul nou : Geraldine, Gerbino, Gerbury, Germaine, Gerson, Gertrude, Gervais, Geryon, Geza. Gheres Ghersin Gh izola, Giachetto, Giandomcnico, Gianolto, Giles, Gio- suc. Gizi, God, Godic, Gottfrled, Grariano, Grazziclla, Guida. Gunther. Gyiigyver. Gynt ți alții, l-am așezat pc covor, in rinduri ți clanuri. Ce joacă formidabilă ' Dacă știi să-i faci să te iubească, le pot ajuta să cucerești toate bucuriile lumii. Băiatul colonelului din apartamentul vecin mi-a spus că el a primit mingi ți păpuși, dar, dacă ar avea el atîția soldați, ar porni imediat un război de o asemenea măreție, că ar scrie imediat ziarele" volumului) arată și cantitativ cit de impor- tant este pitKcsul transmorfozei naturii pentru înțelegerea specificului creației poetice a lui Peter Barili. Prin problema împlinirii spiritului in cadrul acestui proces, poetul abordă trecerea naturii din forma substanței in aceea a subiectului. Vum ea de semnalat aci o influentă fram sscană, din Imnul Soarelui, la care sc adaugă și unele idei platonice și neoplatonice. ..Bruder Wind” ; (Frate Vint) sa inti- tulează una din cele mai realizate poezii din placheta Die Erdr lebt: Pămin- tul e viu (12). Tema vintului pe care am mai analizat-o își găsește în această nouă formă încoronarea. Structurată pe planuri sonore distincte, invo 'ația „Fratelui Vint” nu țintește totuși încadrarea sa in panteonul universității ab- stracte, in care el ar fi supus fără doar și poate unei descorporălizărl asce- tice. Un cald suflu dc umanitate ii crează din „spuma / norilor înalți și în- roșiți ai înserării un vis / care il poartă prin nopți adinei”, iar astfel învelit in sensualilale, durerea și dorul conștiinței i se asociază și apelativul „frata” ii adeverește definit calitatea „ființei-pentru-altul”, după terminologia neo- platonică, Sau cu alte Cuvinte ; termenii „frate vînt" din sfera figurativă a unui metaforism plasticizam, expresie nemijlocită a universalității abstracte, sint înălțati prin calda umanitate cu care poetul ii crează Fratelui Vini itondi- țiile unei ființe sensibile, pc- o nouă treaptă, pe care li se restituia simplitatea originară a sensului și cu ea relevanța majoră a spiritului ce există in fapt. Problematica această nu poate fi înțeleasă in afara marelui curent al filozofiei neoplatonice, din cart? Peter Barth S-a Inspirat și tare culminează in concepția despre iubire. Să ni se îngăduie aci o scurtă paranteză, .Eresul, spune Cavalcanti in Primul discurs al Dialogului ficinian, deșteaptă ceea ce doarme in amorțirea nemișcării, luminează ceea cc e întunecat, însuflețește 1 ceea ce e fără viață, modelează ceea ce e fără formă și desăvirșesle ceea ce le nedeaăvirșit”. Putem urmări deci, In însăși inși rarea Acțiunilor” o scară ' ascendentă care simbolizează necesitatea intelectuală și morală a omului dv a năzui in toate împrejurările spre armonia existenti, în poezia lut Peter Barth imperativul dosăvjrsiril este activ pe variate planuri, linii și iutii il vom putea decanta pe planul naturii, in cadrul ciclu- rilor anuale, urmărite atent și tintate eu măiestrie. Nu mai puțin semnifica- tivă cămine, in cadrul temelor cardinale, străduința poetului de a depăși atît viziunea primară cil și intelccția goală. In consecință, el evită și wntimanta- li zarea „tematicii” naturii, și esențiali zarea ci abstractă, ostenelile Bale spre poezie — „de-a nu hodini și a nu se opri / de-a nu vodca loate deeît odată / prin discul vremii / și de a-și continua drumul în vis” — fiind astfel răsplă- tite cu prisosință. Articulată multilateral — în strofe sever clasice ca și in vers liber, unit mai ales prin armonia cromatică — poezia lui Peter Barth se prezintă ca un imn închinat omului în Înfrățirea sa cu natura, l’rintre poeții germani bănă- țeni el este prin aceasta cel mai legat de peisajul bănățean de munte, cu au- zul depărtărilor, cu înflăcărările inserării, cu mirajul in galben al toamnelor Însorite și cu Strălucirea iernilor de pe piscurile înzăpezite. Precum am arătat insă splendoarea naturii este pusă la Peter Barth mereu in slujba d-.lerml- minației universalității pozitive a specificului local, astfel tă creația sa poc- H tică, în ciuda mărci Sale recluziunii — el trăiește de aproape patruzeci de ani 5 retras in miei orășele de provincie și la țară — nu are nimic stingheritor local, R O poezie a naturii, individualizată după un crez dc artă ce dinamizează ~ ascendent viziunea despre om și lume și modelează realitatea după normele c etice și estetice ale armonici universale. uj Peter Barth: Dic Drde W»t!, că. A. Lustr. Vlem, I99€, P- Si. ANDREI 1ONESCL' FANTASTICUL TERAPEUTIC AL LUI CORTÂZAR din literatura universală * in comparație cu alți scriitori latino-amerteanf, tu general foarte fecunzi, Cortăzar a scris puțin: un volum de poezii, trei romane ți cîteva zeci de povestiri, Dar dimensiunile relativ restrinse «ie acestor opere sînt compensate de calitatea lor excepțională. Toate sint piese de antologie. Scriitorul s-a născut in 1914, la Bruxelles, din părinți argentinieni. Are strămoși basci, francezi ți germani. Copilăria ți tinerefea ți le petrece in Argentina. După absolvirea facultăfîi de litere este, timp de aproape un de- ceniu, profesor de liceu in diferite orașe de provincie. Ixi douăzeci de ani mărturisea că traiul la Buenos Aires i se părea o pedeapsă. In această stare de spirit se refugiază în literaturii. Foarte exigent cu sine, scrie pufin: fn schimb cite>te enorm. Dorind să iasă din „provincialismul* culturii argenti- niene, pleacă in 1951 fn Franța, cu o bursă, fi de atunci trăiește la Paris în calitate de traducător in cadrul U.N.E.S.C.O. Evoluția sa literară ne dezvăluie un artist al experienței literare teme- rare, care se depășește permanent. Ambiția de a se exprima în tot ce are mai profund ți autentic il determină să se „reinventeze* perpetuu. La început este un estet de tipul lui Borges — primul său maestru, a cărui umbră îi urmă- rcțtc ți astăzi. Apoi, jumătate in glumă jumătate in serios, a cultivat romanul psihologic fi, după ce a abordat conștiincios aproape toate genurile convențio- nale. s-a imunizat repede la locurile comune ale literaturii și a devenit el însuți. incepind cu povestirile de factură fantastică. Cu timpul a depășit efec- tele facile ale modalităților narative tradiționale: melodrama, cauzalitatea strictă și evidentă, construcția solidă și sistematică, convenționalismul stilistic. Deopotrivă umorist și vizionar, Cortăzar caută in paradox adevărata armonie a artei sale. A debutat în 1941 cu un volum dc sonete influențate de Mallarme. Nu mai publică nimic pină in 1949, cind reintră in lumea literară cu poemul Regii, alcătuit di'ntr-o serie de dialoguri pe tema minotaurului din Creta, scrise intr-un stil abstract, influențat de Borges, care de altfel a și publicat poemul in revista sa. Abia in 1951 apare un Cortăzar foarte personal, adevă- ratul Cortăzar, s-ar putea spune, cu volumul de povestiri Restiario, care mar- chează intrarea sa in domeniul literaturii fantastice. Se simte Încă în acest volum influența puternică a fui Borges. Motivul labirintului îl urmărește ob- sedant Pe Ungă influența lui Borges, se percep reminiscențele lecturilor din Poe (Cortăzar și-a petrecut doi ani incheiați traducind operele complete ale lui Poe), din Wells, Kipling. Lord Dunsay. Cinci ani mai tirziu. in Sfințitul jocului. (19SG), continuă aceeași manieră stilistică, de rafinament intelectual. l'rmătoarea treaptă a evoluției este volumul Armele secrete fl959j, prin E- care st desprinde de intelectualismul lui Borges. hi comparație cu acesta, 5 Cortăzar are mai multă substanță epică, este mai realist, chiar in povestirile § de pură fantezie, are voluptatea amănuntelor și peripețiilor epice, a perso- g najelor cu psihologie bine diferențiată, în tradiția povestirilor lui Poe. Ur- C mează primul roman. Premiile (196'01, in care revine motivul labirintului din poemul Regii : personajele de pe un vapor misterios trebuie să ajungă la i pupă, parcurgind un drum dificil, plin de obstacole, drum care simbolizează realizarea umană personală a fiecăruia. După ingenioasele Istorii cu glorii și cronopi (1962X caricaturizare a unor § aspecte sociale ale vieții argentiniene. Cortăzar revine la jocul ritual, cere- montai fi labirintic cu romanul Șotron flSftSJ, capodopera sa de pin# acum. Reminescențele literare se împletesc aici cu amintirea unor rituri ale copilă- riei, cărora Cortăzar le atribute o importanță magică. „Șotron — spune el — este o invitație pentru cei care vor să obțină o unire a Pdmintului cu Cerul, să facă un salt mortal fn afara timpului, pentru a ajun#* pe celălalt tărim, tn eternitate". Este, cu alte cuvinte, căutarea a ceea ce Musti numea „regatul milenar", in care omul se regăsește intr-o îm- păcare totală cu sine ți cu lumea. Ața cum Borges exploatează posibilitările literare ale idealismului filo- zofic, se poate spune despre Cortăzar că fructifică tn romanul Șotron posibi- lîtufite budismului Zen ți in general ale filozofiei orientale. Diferența funda- mentală între filozofia orientală fi cea occidentală, după Cortăzar, stă in conceperea timpului fi spațiului. Omul de tip occidental (la baza caruia stă spiritul greej „s-a injelat" — spune ei — atunci cind ,a inventat" timpul. Moartea, care e un „scandal" pentru filozofia occidentală, n-are insă nimic scandalos fn Orient, unde e considerată o metamorfoză, nu Un sfirfit. Fondul acesta polemic ți proiectul ambițios al autorului de a ne oferi in Șotron o încercare de integrare a filozofiei de tip occidental intr-o concepție budistă sui generis, l-au făcut pe criticul Luis Harss să afirme că romanul lui Cortd- zar este o „Operă terapeutică ce ne oferă un tratament complet contra dialec- ticii generale a civilizației occidentale fi contra tradiției raționaliste". Același critic spunea despre întreaga literatură a lui Cortăzar că are un fond tera- peutic, că este, in ultimă instanță, o exorcizare. Scriitorul insufi alimentează această opinie mărturisind că pentru el foarte multe povestiri au fost o elibe- rare de obsesii, de psihoze, la fel ca Borges in Punea el memorioso : Multe din povestirile mele fantastice sint un fel de autopsihanaliză..., sint căutări mat de grabă terapeutice decit metafizice". tn privința calificativului fantastic, aplicat de obicei literaturii sale. Cor- tuzar fără a-l respinge, încearcă să-i lămurească adevăratul fnțeles, mărturisind cil se consideră a fi un scriitor care nu urmează linia literaturii clasice, de tip goethedn (Valery, Eliot, Ezra Pound), ci literatura „de excepție", de tip Jarry, de tradiție suprarealistă. Cortăzar detestă solemnitatea, e un umorist rare folosește farsa fi absurdul ca instrumente de cunoaștere. „Aproape toate povestirile pe rare ie-am scris — declara el nu de mult, intr-o conferință ți- nută tn Cuba sub auspiciile Casei Ameiidlor — aparțin genului numit fan- tastic din lipsa unui nume mai potrivit". Respingind realismul „naiv" și dc- clarindu-și apartenența la literatura de tip fantastic, Cortăzar nu opune totuși conceptele „real" și „fantastic", ci încearcă o sinteză a lor printr-o artă care are misiunea să dezvăluie realități nebănuite, ascunse sub aparențe nesemni- ficative. La fel ca pentru Pavase, pentru Cortăzar realitatea este o pădure pe care omul o transformă in cultură. Faptele cotidiene se transformă pe nesim țite in ceva neobișnuit, care, fn chip surprinzător, le luminează, le îmbogățește, le explică, inscriindu-le intr-o nouă dimensiune. Cortăzar are darul miraculos de a ne arăta o irealitate care se desprinde din realitate sau, mai bine zis, dc a ne situa intr-un alt plan, in care realul fi fantasticul sînt simple atribute ale lucrurilor. De cele mai multe ori, spre finalul povestirilor are loc o bruscă schimbare de perspectivă, un joc de planuri care ne face să vedem lucrurile intr-o lumină nebănuită. Spre deosebire de Borges, care vehiculează cu predilecție abstracțiuni metafizice, prototipuri, impregnind totul de scepticismul său funciar, Cortăzar, mai vital (chiar dacă este mai pujin „perfect") caută fi propune semnificării imanente, fiind mai aproape de satiră decit de alegorie. Borges pornește de obicei de la o idee, transformind „cultura" în literatură, in timp ce Cortăzar pornește întotdeauna de la experiența sa personală, de care se eliberează prin fantastic, prin împingerea la limită a unor situații aparent banale, dar, in fond, anormale, „demascate" ca atare prin procedeul exagerării grotești. Toate povestirile lui Cortăzar posedă o mare tensiune interioară. Fiind pline de sugestie, ele se pretează la interpretări multiple, de la satira politică la parabola filozofică, și Cortăzar lasă să se înțeleagă că ar putea fi valabile toate deodată : „Ceea ce interesează in aceste povestiri declară el — nu este coeziunea dramatică sau psihologică, ci starea de grație. Ele încearcă să prindă ORIZONT g ceva incomunicabii, ceva ce cititorul simte ca pe o experiență autonomă, aproape fără nici un punet de sprijin in caracterele ji situațiile din viața cotidiană*. Cidtivind situațiile limită de tip dostoievskion și eroismul disperat ai cu- noașterii, literatura tui Cortăzar incita pe cititor ta refacerea anevoioasa a experienței cunoașterii. 0 JULIO CORTAZAR CONTINUAREA CEREMONÎEI începuse să citească i-omanul cu ctteva zile înainte. II lăsă pentru niște treburi urgente și il deschise din nou cînd se întorcea cu trenul la moșie ; se lăsă încetul cu încetul captivat de intrigă, de conturul personajelor. în seara asta, după ce scrise o scrisoare împuternicitului său si discută cu majordomul ceva despre arendarea moșiei, sc întoarse la carte in liniștea biroului ale cărui ferestre dădeau spre parcul dc stejari, Tolănit in fotoliul său preferat, cu spatele la ușă caro L-ar fi deranjat ca o iritantă posibilitate de apariții ne- dorite, lasă mina stingă să mingile o dată și încă o dată catifeaua verde și începu să citească ultimele capitole. Memoria sa reținea fără efort numele și imaginile protagoniștilor; iluzia romanescă îl cuceri aproape imediat Se bucură de plăcerea aproape perversă dc a se desprinde cu fiecare rlnd mai mult de tot ceea ce-1 Înconjura și de a-și simți capul odihnindu-sc comod pe catifeaua spătarului Înalt, de a simți că țigările continuau să-t fie la indemină, că dincolo de ferestre, aerul amurgului dansa pc sub stejari. Cuvint cu cuvint. absorbit de dilema dezgustătoare a eroilor, lăsindu-sc purtat spre imaginile care se Închegau și dobîndeau culoare și mișcare fu martorul ultimei inlilnirt de la coliba din munți. Mai intii intra femeia, neîncrezătoare ; acum sosea amantul, cu fața zgiriată de lovitura unei crengi, Cit de frumos ii oprea cu singele cu sărutări, dar cl respingea mingiierile, nu venise pentru a repeta ceremonia unei pasiuni secrete, protejată de o lume de frunze uscate și de poteci tainice. Pumnalul se încălzea ia pieptul său și sub el ascunsă pulsa libertatea. Un dialog aprins străbătea paginile asemeni unui rîu de șerpi și se simțea că totul era hotărit dintotdeauna. Piuă ți aceste mingiieri care învăluia j trupul amantului parcă vrind să-l oprească, să-i schimbe hotărirea, desenau înfricoșător conturul altui trup ce trebuia distrus. Nimic nu fusese uitat: ali- biuri, intimplări neprevăzute, greșeli posibile, Incepind din acest moment, fiecărei clipe i se destinase? un scop precis. Repetiția aceasta nemiloasă abia dacă era întreruptă pentru ca o mină să mîngîie un obraz. începea să se intunece. Fără să se mai privească, sirins uniți prin sarcina care-i aștepta, se des- părțiră in ușa colibei. Ea trebuia să urmeze poteca care ducea spre nord. De pe poteca opusă el se întoarse un moment pentru a o vedea fugind cu părul despletit. începu f- să alerge la rîndul său, adăpostindu-se după copaci și garduri, pină zări in £ ceața albă a crepusculul aleea de plopi care ducea spre casă. Clinii nu tre- buiau să latre și nu lătrară. Majordomul nu va mai fi la ora asta și nu era. p L'reă cele trei scări ale terasei ți intră. Din singele care-i clocotea in urechi q il ajungeau cuvintele femeii; mai intii o sală albastră, apoi o galerie, o scară cu un cobor. Sus două uși. Nimeni în prima încăpere, nimeni în a doua. Ușa salonului, și apoi pumnalul in mină, lumina ferestrelor, spătarul înalt al unui fotoliu de catifea verde, capul bărbatului în fotoliu citind un roman. ram IDOLUL DIN INSULELE CICLADE — Mi-e indiferent dacă mă asculți ori nu — spuse Somoza. Așa este șî mi se parc normal s-o știi. Morand tresări ca și cum dintr-odată ar fi revenit dc foarte departe. Iși aminti că înainte de a se pierde cu gindurile aiurea ii trecuse prin minte că Somoza începe să înnebunească. — lartă-mă, n-am fost atent — spuse. Vei admite că toate astea... în sfirșit. să ajung aici și să te găsesc in mijlocul... Nu era greu să constați că Somoza incepe să înnebunească. — Da, nu există cuvinte pentru asta — spuse Somoza. Cel puțin cuvin- tele noastre. Se priviră o secundă și Morand fu primul care-și cobori privirea in timp ce vocea lui Somoza se ridica incă o dată cu tonul aceia impersonal al expli- cațiilor ce se pierd imediat dincolo de înțelegere. Morand prefera să nu-l privească dar atunci recădea in contemplarea involuntară a statuii dc pe coloană și parcă retrăi» acea după amiază aurită din insulă, cu greieri și miros, de ierburi in care el și Somoza dezgropaseră statuia. Iși amintea cum Therese, t-ițiva metri mai încolo, pe stînoa de unde se putea vedea țărmul insulei Păros, întorsese capul auzind strigătul lui Somoza, și după o secundă de ezitare, uitind că ține în mină erosajul roșu al deux-pieces-ului, alergase spre ei și se ir Ji- naso deasupra puțului din care ieșeau miinilc lui Somoza țlnînd statuia aproape de nerecunoscut din cauza mucegaiului și a aderentelor calcaroase, pînă cind Morand cu un amestec de furie și ris, ii strigă să se acopere, și Thărese se îndreptă privindu-1 ca și cum n-ar fi Înțeles și dintr-o dată le întoarse spatele și iși ascunse sinii intre miini in timp ce Somoza ii întindea statuia lui Morand și sărea afară din puț. li veniră apoi in minte orele următoare, noaptea în corturi pe malul viului, umbra Thăresei merglnd printre măslini sub lună și vocea lui Somoza. răsunînd monoton in atelierul de sculptură aproape pustiu, venind parcă din aceeași noapte in care in mod confuz ii insinuase speranța sa absurdă și ei. intre două înghițituri de vin tămiios a ris amuzat și i-a numit fals arheolog și poet incurabil. „Nu există cuvinte pentru asta" spunea Somoza. „Cel puțin cuvintele noastre". Tn cortul din fundul văii Skoros. miinîle sale țineau statuia și o mlngiiau pentru a-i îndepărta falsul vcștmînt de timp și uitare (Thărfse, intre măslini, continua să se plimbe, înfuriată pe Morand, pe stupidele sale prejudecății și noaptea s-a scurs lent în timp ce Somoza ii încredința speranța sa nebunească de a ajunge cindva la statuie pe alte căi decît cea a miinilor și a ochilor științei, și cuvintele se amestecau cu vinul și tutunul, cu greierii și apa to- rentului, și nu mai răminea decit senzația confuză că nu se pot înțelege. Mai tirziu, cînd Somoza plecă în cortul său, luîndu-și statuia, și Thărese se plictisi do singurătate și veni să se culce, Morand ii vorbi de iluziile lui Somoza a amîndoi se întrebară, eu o amabilă Ironie pariziană, dacă toată lumea din Rîo de la Plata are o imaginație atit de bogată. Înainte de a adormi discutară in șoaptă despre tot ce se petrecuse in seara aceea pină Cînd ThC-rese acceptă s uzete lui Morand, Morand o sărută și totul a fost ca întotdeauna pe insulă, sau aiurea, au fost din nou el și ea, și noaptea deasupra și nesfirșita uitare- — Mai știe altcineva ? — întrebă Morand. — Nu, Tu și cu. Era firesc, cred — spuse Somoza. Aproape că nu m-am mișcat de aici in ultimele luni. La început venea o bătrînă să facă curățenie in atelier și să-mi spele rufele, dar mă deranja, — Pare de necrezut să poți trăi astfel în împrejurimile Parisului. Liniș- tea... Ascultă, dar cel puțin cobori în sat ca să-ți faci cumpărăturile. ORIZONT — înainte da, (i-am spus. Acum nu mai e nevoie. Am tot ce-mi tre- buin aici. Morand privi in direcția în care arăta degetul lui Somoza dincolo de statuie și de copiile abandonate pe rafturi. Văzu mormanele dc lemn, ghips, piatră, ciocane, praf și umbra arborilor in ferestre. Părea că degetul arată un colț al atelierului in care nu era minie, înafară de o cîrpă murdară pe podea. De fapt, prea puține lucruri se schimbaseră intre ci, acești doi ani n-au fost decit un colț pustiu de timp, în cart- zăcea o cirpă murdară ; tot ceea ce nu-și spuseseră și ceea ce poate ar fi trebuit să-și spună. Expediția din insule, — o nebunie romantică născută pe o terasă de cafenea din bulevardul Saint-Michel —, a luat sfirțit imediat ce descoperiră idolul in ruinele văii Poate că teama dc a nu fi descoperit le-a umbrit bucuria primelor săptămîni și a venit și ziua in care Morand surprinse o privire a lui Somoza, în timp ce toți trei coborau pe plajă, in acea noapte vorbi cu Theresc și hotăriră să se întoarcă cit mai repede, pentru că il stimau pc Spmoza și le părea nedrept ca el să înceapă atît dc neașteptat, să sufere. La Paris continuată să se vadă la anumite intervale* dc timp, aproape întotdeauna pentru chestiuni profesionale, dar Morand mergea singur la intîlnirî. Prima dată Somoza întrebă de Theresc apoi păru să nu-1 mai intereseze. Tot ceea ce ar fi trebuit să-și spună, apăsa între ei doi. poate intre ei trei. Morand fu de acord ca Somoza să păstreze un timp statuia. Ea imposibil s-o vindă înainte dc clțiva ani. Marcos, omul caro cunoștea un colonel, care la rindul lui cunoștea un vameș atenian, im- pusese aieaslă aminare ea o condiție suplimentară pentru a-i ajuta să treacă statuia la vamă. Somoza își duse statuia în apartamentul său, și Morand o vedea de fiecare dată cind se intilneau. Niciodată n-a fost vorba ca Somoza să viziteze familia Morand. ca atitea alto lucruri despre care nu se mai vorbea și care, în fond, erau întotdeauna Thărcsc. Pe Somoza părea să-1 preocupe nu- mai ideea sa fixă, și dacă vreodată îl invita pe Morand să bea un coniac în apartamentul său n-o făcea decit pentru a reveni la același lucruri. Nu era nimic extraordinar in asta, la urma urmelor Morand cunoștea destul dc bine gusturile lui Somoza pentru o anumită literatură periferică, ca sg nu mai fîe șocat dc nostalgia sa. II surprindea totuși fanatismul acestei speranțe din timpul confidențelor aproape automatice, cînd el se simțea complet inutil, cind Somoza mîngîia lot timpul statuia de o frumusețe inexpresivă și rostea descântece mo- notono repetind la nesfirșit aceleași formule. Din punctul de vedere a lui Morand, obsesia lui Somoza era explicabilă : ora ■ arheolog sc identifică intr-un anumit sens cu trecutul pe care l-a explorat și l-a scos la lumină. De aici pină la a crede că intimitatea cu una dintre aceste urme putea înstrăina, altera timpul și spațiul, putea deschide o fisură pe unde să ajungi la,.. Somoza nti întrebuința niciodată acest vocabular ; ceea ce spunea era Întotdeauna mai mult sau mai puțin cam același lucru, un fol do limbaj care se referea la planuri ireductibile. Încă de pc atunci începuse să lucreze cu stingăcie la copiile statuii. Morand apucă s-o vadă pe prima înainte de plecarea lui Somoza din Paris și ascultă cu politețe prietenească încăpățîna- tele locuri comune despre repetarea gusturilor și a situațiilor ca o cale de abolire, siguranța lui Somoza că încăpățînata sa încercare de apropiere va ajunge să-î identifice cu structura inițială, intr-o suprapunere care va fi mai mult decit atit, pentru că nu va fi dualitate, ci fuziune, contact primordial (nu erau cu- vintele lui, dar Morand trebuia să le traducă intr-un fel, cind mai tîrziu repro- ducea discuția pentru Theresc). Contact care, cum tocmai îi spunea Somoza, avusese loc cu 48 de ore înainte, in noaptea solstițiului de iunie. — Da, admise Morand. aprinzindu-și altă țigară. Mi-ar place însă să-mi explici cum de ești atit de sigur că... in sfirșit, că ai ajuns la esență. — Să explic.,. Tu nu vezi ? întinse din nou mina spre ceva din aer, spre un colț al atelierului, des- H crise un arc care cuprindea tavanul și statuia așezată pe o coloană fină de mar- Z moră, învăluită in lumina strălucitoare a reflectorului. Morand iși aminti deo- C dată cum trecuse Theresc frontiera ducind statuia ascunsă in cățelușul jucărie — fabricat de Mareos intr-o pivniță din Placca. — Era imposibil, să nu sc îniimple, spuse aproape copilăresc Somoza. Cu fiecare nouă copie mă apropiam ceva mai mult. Formele începeau să mă cu- noască. Vreau să zic că... A'h, aș avea nevoie dc zile Întregi că să-ți explic... și e absurd că aici totul intră intr-un,.. Dar cind se intimpă asta.,, Mina se mișca încoace și încolo, accentuind aici, asta... — Adevărul este eâ le-al transformat In sculptor, spuse Morand și auzin- du-și glasul se găsi stupid, Ultimele doua copii sînt perfecte. Dacă-mi vet da vreodată statuia, n-o sâ știu dacă e sau nu originalul, — N-am să ți-o dau niciodată, spuse răspicat Somoza. Și să nu crezi că am uitat că ne aparține deopotrivă. Singurul lucru pe care l-ași fi dorit ar Ii fost ca tu. si Thercse să mă urmați, sâ fiți cu mine. Da, mi-ar fi plăcut să fiți cu mine in noaptea in care am ajuns. Era prima datâ de aproape doi ani cind Morand il auzea rostind numele Thăr^se-ei. ca și cum pină atunci ar fi fost pentru el, dar acel fel al său de a-i rosti numele, era incurabil antic, era Grecia în dimineața aceea în care coborîseră pt> plajă. Sărman Somoza. Și acum,.. Biet nebun. Dar și mai Straniu era să se întrebe de ce în ultima clipă, înainte de a urca in automobil după telefonul lui Somoza, simțise nevoia să-i telefoneze Thbrese-ei la birou pentru a o ruga ca mai tirziu să vină să se întllncască cu ei Ia atelier. Ar trebui să se întrebe de ce, să știe CC gîndea. Therese in timp ce asculta instrucțiunile sale pentru a ajunge pină la pavilionul singuratic dc pc colină, in timp ce el o puse să repete cuvint cu cuvint ceea ee auzise. Morand blestemă in gînd această manie sistematică de a recompune viața, așa cum ai restaura un vas grecesc in muzeu, lipind minuțios infime bucăți dc aer, făurind un vas transparent, miinîle sale care arătau statuia, obligindu-l pe Morand să mai privească încă o dată împotriva voinței acel corp alb, lunar de insectă anterioară oricărei istorii, lucrat in condiții de neimaginat de către cineva neînchipuit de vechi, cu mii de ani in urmă, poate și mai vechi, într-o îndepărtare vertiginoasă de strigăt do animal, de salt, de ritualuri vegetale, alternind cu mareele și epocile de trudă și de ceremonii greoaie de îmblinzire, fața inexpresivă in care numai linia nasului tulbura oglinda oarbă de o insuportabilă tensiune, sinii abia con- turați, triunghiul sexului și brațele încrucișate pe pintec, idolul începuturilor, u] primei terori din timpul ceremoniilor sacre, al toporului de piatră servind jertfelor din altarele de pc coline, li venea să creadă că începuse să înnebu- nească și el, ca și cum a fi arheolog n-ar fi fost deajuns. — Te rog, spuse Morănd, n-ai putea să faci un efort și să-mi explici chiar dacă crezi că nimic din toate astea nu se poate explica? în definitiv singurul lucru pe eare-1 știu este că ți-ai petrecut aceste luni făcind copii, șî că acum două nopți.,. — Este atit de simplu, spuse Somoza. întotdeauna am simțit că pielea era in contact cu acel altceva. Dar trebuia să fac o cale întoarsă de 5 000 de ani de drumuri greșite. Curios că tocmai ei, descendenții egeilor, sint vinovați do această greșală. Dar acum nimic n-are importanță. Privește, așa este. Alături de idol, ridică o mină și o puse suav pe sini șî pe pintec. Cn cealaltă mingîia gitul, urca pină la gura absentă a statuii și Morand il nizi pe Somoza vorbind cu o voce surdă și opacă, parcă ar fi fost miinîle sale sau poate gura aceea inexistentă, care vorbeau despre vânătoarea din peșterile afumate, despre cerbii încolțiți, despre numele care trebuia rostit numai după aceea, despre cercurile de grăsime albastră, despre jocul riurilor duble, despre copilăria iui Pohk, mersul spre treptele din vest și popasurile in întunericul nefast. So intrebă dacă profitind de vre-un moment de neatenție a lui Somoza, n-ar putea s-o prevină pe Therese la telefon să-1 aducă pc doctorul Vernet Dar Thărvse trebuia să fie deja pe drum, și la marginea stîncilor unde mugea marea infinită, mai marele pădurii reteza cornul sting ai celui nud frumos cerb și il întindea mai marelui peste cei care păzeau sarea, pentru a reînnoi pactul cu Hagbcsa. — Ascultă. lasă-mă să respir — spuse Morand. ridieîndu-se și făcind un pas înainte. E fabulos, și apoi mi-e sete cumplită. Să bem ceva, pot să merg să caut un ... — Whisky-ul este aici, spuse Somoza retragi nd lent mîinile de pe statuie Eu nu voi bea, trebuie să postesc Înainte de sacrificiu. — Păcat, spuse Morand, căutind sticla. Nu-mi place deloc să beau sin- gur. Ce sacrificiu ? Iși turnă wisky pină la marginea paharului. — Cel al uniunii, ca să folosesc cuvintele tale. Nu auzi? Flautul dublu, ca cel al statuii pe care am văzut-o in muzeul din Atena. Sunetul vieții la stingă, cel al discordiei la dreapta. Discordia este tot viață pentru Haghcsa, dar cind se va săvîrși jertfa, flautiștii vor înceta să mai sufle în tubul din ORIZONT 2 dreapta și atunci se va auzi doar șuierul vieții noi care bea sîngele vărsat. Și gura ii se va umple de sîngele pe care-1 vor sufla pe tubul din stingă, și eu voi unge eu sînge fața sa, vezi, așa, și-i vor apare doar ochii și gura. — Lasă tîmpeniile — spuse Morand, sorbind lung din pahar. Singele-1 va sta rău păpușicii noastre dc marmoră. Da, e cald. Somoza Iși scoase cămașa, cu un gest lent, greoi. Cind il văzu că-și des- chieie pantalonii, Morand se gindi că a făcut rău permîțîndu-i să se excite, consimțind la această explozie a maniei sale. Slab și oacheș, Somoza se înălța gol in lumina reflectorului, părind a se pierde in contemplarea unui punct din spațiu. Din gura întredeschisă i se prelingea un firișor de salivă și Morand, lăsind precipitat paharul jos, calculă că pentru a ajunge la ușă, ar trebui să-l înșele in vreun fel. Niciodată n-a știut de unde apăruse toporul de piatră care se legăna in mîna lui Somoza. — Era de așteptat, spuse, dindu-se înapoi încet. Pactul cu Ilaghcsa, nu? Sîngele il va dona bietul Morand, nu-i așa ? Fără a-1 privi, Somoza începu să se miște in direcția lui descriind un arc de cerc, ca și cum ar fi urmat o cale dinainte știută. — Dacă vrei intr-adevăr să mă ucizi — ii strigă Morand retrăgîndu-se spre zona dc penumbră — la ce bun toată această mise-en-scene ? Amindoi știm foarte bine că la mijloc e Thdrcse. Dar la ce-ți va folosi : nu te-a iubit șl nu te va iubi niciodată. Trupul gol ieșea din cercul de lumină al reflectorului, Refugiat in umbra coltului, Morand atinse cirpele ude de pe jos, și își dădu seama că nu mai are unde să se retragă- Văzu securea ridieîndu-se și făcu un salt așa cum il învățase, Nagashi în gimnaziul din Place des Terncs. Somoza primi lovitura de picior la mijlocul coapsei iar lovitura nishi în partea stingă a gîtului. Securea cobori in diagonală, destul de departe, și Morand respinse elastic cor- pi:! care se răstumase peste el și apucă încheietura lipsită de apărare a miinii. Somoza era încă un strigăt sugrumat șl uluit cind tăișul securii il izbi in mijlocul frunții. înainte să-l privească din nou, Morand vomită in colțul ate- lierului, po cirpele acelea murdare. Se simțea secătuit și-i făcu bine să vomite. Ridică paharul de jos și bău restul de whisky, gindindu-se că Thărcse va sosi dintr-un moment intr-altul și că va trebui să facă ceva, să anunțe poliția, să sc explice. In timp ce tira corpul lui Somoza, trăgindu-1 de un picior, pină 11 aduse sub lumina reflectorului, se gindi că nu-i va fi greu să demonstreze că acțio- nase în legitimă apărare, Excentrițiți le lui Somoza îndepărtarea lui de lume, nebunia Iul evidentă... Se aplecă și-și inmuie mlinile în sîngele care se pre- lingea pe fața și părul mortului, privindu-și in același timp ceasul care arăta șapte și patruzeci, Thăresc nu putea să mai întîrzie, cel mai bine ar fi să iasă, s-o aștepte in grădină, sau pe stradă, s-o scutească de spectacolul idolului cu fața mînjită de slnge : firicelele roșii care se prelingeau pe git, îneonjurînd sinii, intilnindu-se în triunghiul fin al sexului, șiroind de-a lungul mușchilor, Securea era adine înfiptă in capul sacrificatului, și Morand o luă, o cintări în mîinile lipicioase. împinse puțin cu piciorul cadavrul, piuă lingă coloană, adulmecă aerul și se apropie de ușă. Cel mai bine ar fi s-o deschidă pentru ca Thărăse să poată intra. Sprijinind securea in apropierea ușii, începu să se dezbrace pentru că era cald și mirosea greu. Era deja gol cînd auzi zgomotul taxiului și vocea Thărese-i dominind sunetul flautului; stinse lumina și cu securea in mină așteptă după ușă, atingînd ușor tăișul și gindind că Thărese era punctualitatea in persoană. tn românește de MONICA FEOELCU ORIZONT ZAHARIA STANCU „VÎNTUL Șl PLOAIA" ‘> cronica literară * Intre celelalte cărți ale iui Zaharia Stancu, care era» „Cărțile lui Darie" (excepție făcind Zile de lagăr și Șatra) „Rădăcinile sint amare" sint Cărțile lui Zaharia Stancu implicind, in fibra lor intimă, nu ideea de memorii, ci aceea de memorial ; romanul ar evidenta astfel trei circuite care se suprapun: eveni- mentele unei perioade istorice hotăritoare in transformarea ftirii» amintirile de la Omida fi amintirile perioadei bucureștene a autorului. In ce parte cade greutatea cărții e greu de afirmat. Axul fundamental e acela al memoriei stră- i ochiului „să nu uiți" afirmație ce a ciștigat pentru opera lui Zaharia Stancu, forța unui motto general. Fără tensiune egală, cum e ți firesc, cărțile lui Zaha- ria Stancu se organizează (uneori cu aparente evadări], in jurul lui; opera lui Stancu devine, pe măsură ce cărțile, tot mai numeroase, se adună in rafturi, operă de martor; yi, eu trecerea timpului, această mărturie capătă mereu, prin angajare — semnificații noi. Zaharia Stancu ar realiza intr-un echilibru care înlătură experimentul literar, tipul artistului-cetățean, format la școala ziaris- ticii. E evident pentru cine citește „Viatul yi ploaia" că ziaristica alcătuiește, pentru scriitor, nu numai un titlu de mindrie, mai ales o școală a demnității. Poate că Vîntul și ploaia oferă rareori satisfacții amatorilor de fineți exclusive ; romanul trăiește prin impetuozitate fi prin capacitatea de a antrena un univers ■tciai și mai ales, prin patetica înregistrare a lumii unui moment istoric, „An- eajamcntuL" scriitorului merpe pină in fibrele intime ale ființei, pină acolo nude ura zugrăvește monștri iar iubirea zinc și feți frumoși. Luptătorii care-1 însoțesc (ori pe care-f insofește) in lupta pentru ideal sînt ființe de basm ori de baladă înzestrați cu toate calitățile pe care le poate cumula un om, dușmanii — toate defectele posibile. Sint, in acest schematism, hiperbolele dintotdeauna ale lui Zaharia Stancu, hiperbolele care vorbesc despre un poet fi despre o operă lirică. S-au scris numeroase articole despre „Vîntul și ploaia*1 care, puse alături de unele comentarii mai vechi, despre Rădăcinile sînt amare (carte, în esență, de aceleași intenții) ar epuiza o bună parte din adevărurile ce s-ar putea emite aci. Personaje ale primului roman valoros al scriitorului revin, momente ale copilăriei ți tinereții se amplifică, arzind la flacăra înceată a melanco- liei. Ca toată opera lui Zaharia Stancu și Rădăcinile sînt amare iși plătesc datoriile față de această carte a copilăriei, ce devine, prin forța împrejură- rilor, o carte fără început ți fără sfiryit, Vîntul șî ploaia completează, cu alte date despre eroi, nu numai Desculț dar șî Pădurea nebună. Jocul cu moartea, fi Ce mult te-am iubit, adică toate cărfîle esențiale ale autorului. Fiecare din- £ tre personajele amintite in cărfîle mai vechi, capătă o biografie, nu amplă,, nu o minuțioasă dar incorporabdă într-o viziune unitară. Astfel, scormonind mereu datele memoriei, apelind la memorie ca la un document unic, Ca la un legat St testamentar, Zaharia Staneu iți amplifica necontenit opera; dar, trățjindu-șt ° * Prima trilogie a ciclului „Rădăcinile sint amara". ORIZONT fi sevele de aici, scriitorul inaintează pe tiestmflte fn ficțiune, fi ficțiunea este aceea care iși Spâne ultima euvintul. Carte a unei experiențe personale, Vintul ți ploaia continuă, subliniază, apelează ia crezurile politice ale scriitorului, ale activistului pe tărîm Social. De aici exprimarea aceasta directă, surprin- zătoare, de aici acel refuz al psihologiei, de aici încercările, repetatele încer- cări de a crea un portret al mulțimilor. Prin Vintul și ploaia Zaharia Stanca vrea să-fi justifice, ca om și cetățean, o operă de literat. Există în carte et- teva pagini în care el, candidatul, e contestat dc alegători. „Are miini dc dom- nișor. Candidatul dumneavoastră, al comuniștilor, are miini de domnișor care nu s-au ostenit niciodată cu sapa, nici cu lopata, nici cu coarnele plusului. Răspunsul scriitorului: Le deșirai pe scurt, dar cu adincă sinceritate, biografia mea. Răspun- sul acesta deci miza pe sinceritatea apartenenței. Vintul și ploaia cuprinde, din alt unghi, cei al gazetarului, lumea presei, a intrefinufilor, fi mai ales, a liche- lismului politie, Adică; acești oameni s-au opus comuniștilor iată, vi-i prezint. I-am cunoscut fac parte ți ei din biografia mea, Portretul unei lumi, necru- țător, văzut, afa ca și in alte părți, de ochiul pamfletarului Zaharia Stancu. Personajele nu au nici o pudoare (aceasta ar presupune psihologie, compli- cație interioară, făgașuri ascunse), Dialogurile transcriu ginduri, idei, ideo- logii, impudori. Sint, de fapt, false dialoguri, sint mărturii, șt nu mărturii ale unor oameni ci ale unor personaje ale istoriei ort, mai exact, ale unei istorii, lată un dialog intre ultimul Brătianu senil și ciracii săi: „... li spuseră-. — Cucoanele Dinule, trebuie să ții sus steagul partidului care trebuie să devină steagul țării... Cu numele dumitale... Cu prestigiul moștenit de la hitrinul Brătianu... — E vreo primejdie pentru țară ? — Au ieșit la suprafață comuniștii... — Care comuniști ? — Comuniștii. — Nu i-a omorit frate-meu Ionel ? Parcă i-a omorit Ionel... — I-a omorit. Dar i-au mai scăpat. — Rău... rău... Și pe cei care i-au scăpat lui frate-meu Ionel nu i-a omorit frate-meu VintUă? — I-a omorit... I-a omorit... Dar, cucoane, tot au mai scăpat cițiva. — Și pe aceia care i-au scăpat lui frate-meu Vintilă nu l-a omorit Averescu 1 (...) — A mai omorit și Averescu, a mai omorit și Argetoianu dar n-au izbu- tit să-i omoare pe toți“. Și ața mai departe: sint trecuți in revistă Maniu, Mihalache, Antonescu etc. Aceasta este istoria in cartea lui Stancu, istoria politică a țării, schematizată total, definită, pe de o parte prin șarjă, pe dc alta /Hirte, prin pledoarie patetică pentru o idee. Lumea se desparte in trecut fi viitor, prezentul fiind o luptă înver- fanată pentru ultimul. Aici barierele intre memorie-realitate-ficțiune sint cu iotul înlăturate. „Poftii” au devenit tiiharf de codru, criminali pe fufă : ucid, terorizează. Autorul fi descoperă intre amintirile sale ea ridicoli, lași, viefoji, proreneft. Pamfletarul, excepționalul pamfletar Zaharia Stancu ii scoate dintre hirtii ți le „definitivează" portretul. Imbecilitatea politică pactizează, înșeală, fură. Moșia lui Gherase Mtliarezi (Desculț) devine in Vintul și ploaia o fard ; fascismul ridică pe cea mai înaltă culme moștenirea „politică" a țării, fi scriitorul se oprește minuțios asupra momentului legionar. E pe „listele negre* ale Cămășilor verzi. E amenințat, contestat: viața artistului din Vintul m ploaia seamănă cu un bilei fistichiu. Pină unde merge memoria, de unde în- cepe ficțiunea ? Nu trebuie căutate echivalențe in roman, nu trebuie căutat dosarul cifrat al vieții literare și artistice, ci altceva, credem noi mult mai im- portant: ideea unei necesare —atunci — singurătăți, a unei izolări a scriitorului în lumea iui. fn lumea din care plecase: cea de la Omida. Iar aceasta lume, pentru scriitorul Zaharia Stancu însemna memorie. Vintul și ploaia c o carte a regăsirii amintirilor. Biografiile copilăriei, scriam mai sus, se refac aici. Fermecătoare aceste biografii, încărcate de melancolie. Timpul distruge totul, timpul nimicește totul: Lumea are margini / Viața are margini / Lumea n-are margini — sint versurile care revin obsesiv, tn peregrinarea sa, autorul £ o întilncyte pe Zambila (motivul nefntiinirilor e atit de des prezent la Stancu : să ne amintim de „Ce mult te-am iubit"). Bineînțeles, discuția preliminară dă o istorie banală, in care se relevă mizeria unei ființe. Vulgaritate, infringere : distrugere fi autodistrugere, fn fața scriitorului, o țigancă bfitrinâ, fumind: „Femeia cu lulea avea cap de porc, fălci cărnoase, gușă umflată iar șoldurile ei se asemănau cu niște saci plini... HetntUnirile acestea au ceva dintr-un ce- remonial sinistru al distrugerii de iluzii. Și iat-o vorbind: „...Stai, omule, nu te împăuna. Pentru că... Știi ceva? I-am iubit și pe alții. Pe multi.-. Pe multi i-am iubit mă (...) Iar rise. Gura, plină de dinți- Și toți dinții Zambilei — dinții ei de acum — erau de aur, de aur curat. Hohoti. Hohotul ii clătină pin- tecul mare, gras, gros, osinzos (...) — Știi dc ce am venit atunci noaptea la tine la conac ? De milă ... Că do găsit, găseam eu băieți ciți vream (...) Insă mi s-a făcut milă de tine. Erai trist, trist... Gălbejit.-, șchiop... neajutorat... singur cuc ... Zbuciumată istoric a Iui Darie trebuie să continue pinii acolo unde amin- tirea cea mai pură, trebuie să se transforme in contrariul ei. Și risetul țigăncii bătrtne consfințește ejecul unei viefi a amintirilor; ...Măât Crezi că merita să te zbuciumi și să-ți dai atita osteneală ? Amintirile epuizează, amintirile înseamnă zădărnicie, neant. Doar trece- rea in istorie fortifică — aceasta ar fi una din parabolele cârtii — in istoria aceasta vitală a Ginșilor, in istoria lui Oroy, in istoria lui Țigănuș, în istoria Rozei, In această istorie care nu mai înseamnă amintire, ci luptă. Biografiile acestora, sint, cum s-a spus, simbolice; Roza înseamnă lagăre de concentrare. Țigănuș — curaj in fața morții. Groș — înțelepciune, dăruire pentru ideea de comunism; Ginjii — cei ce vin, in momentul respectiv, alături de comuniști. Zabaria Stancu alcătuiește un tablou Mendeleev al momentului istoric respectiv. * Cred că fiecare carte a lui Zaltaria Stancu iși are poemul ei, fie inserat intr-insa, fie derulindu-se in lungi munoioguri; poeme despre suferință, poeme despre dragoste, despre fragilitatea vieții ori despre nestatornicia lucrurilor pamintului, Poemele detașării și ale ințelepciunii, poemele naturii in fireasca ei trecere. „Vintul și ploaia Viatul și ploaia Vintul și ploaia", se scandează de multe ori in această trilogie; natura e potrivnică, oameni» sint potrivnici, dar, in același timp, nici un obstacol decisiv; oamenii infrfng capriciile naturii fia propriul, trec înainte fn numele unui crez istoric, O isto- rie lungă lăsată in urma, se aliază unei istorii prezente. Ruperea de prima în- seamnă intilnirea cu ea: fi totul e inevitabil, totul trebuie să se realizez1. in ciuda trecerii nexfîrjite, in ciuda naturii cotropitoare. Vintul și ploaia, spuneam, nu mat face parte dintre Cărțile lui Darie. Și de aceea, cei ce vorbesc sint mai ales ceilalți. Naratorul se retrage in umbra for, eonsemnfnd, in citeva monologuri interioare rosturile, sensul fi misiunea unei vieți de scriitor. A unei viefi devenită, prin ceilalți, prin jirul de îna- intați, uri de părtași la luptă, exemplare, lată ce rămtne in ultimă instanță, din această trilogie. CORNEL UNGURE\NU ORIZONT ION HOREA CALENDAR ORIZONT Versurile lui Ion Horea din Calendar invită ți ele la meditație deși eu toiul pe alt plan. Poetul a fost socotit în general un bucolîc-pastelisț, elegiac, ușor romantic, cu ecouri eseniene sau de aiurea topite însă intr-Un mod par- ticular, făcindu-ț să se deosebească de confrații generației sale. S-ar putea circumscrie in poezia sa o organicitate deplină, o integrare in rînduiala firii fără un efoj-t anume, adică Să fie nevoie de acele popasuri chinuitoare nece- sare pentru străbaterea Pustiei. Așa cum plantele ți copacii se integrează intr-o desfășurare ce nu mai miră aproape pe nimeni, așa și poetul se simte la el acasă pe cimpie sau in pădure, și nici nu s-ar putea inchipui altfel, fiind in toate și cuprinzindu-le pc toate, așa cum le cuprinde cerul sau razele soa- relui, fără ostentație, firesc. Sufletul poetului ni Se arată în primele versuri, Plin de lumea vegetală asemenea unui hotar, prin sufletul lui curg grinele, lumii vegetali* alăturindu-i-se metalele și pietrele. Declarația „desătărșit in rine-mi mă simt cu un copac" este aproape așteptată și cade exact la timp, deși in tăcerile predispunînd la meditație iși simte creștetul «aproape de tări- mul celălalt" iar gindul „ea o coasă întins șl ascuțit / IVebănutt răsare din lene șt tătare" (Agreste, din Umbra plopilor, Poezii, Colecția Albatros, p. 8). Organicitalea și participarea merge atit de departe Incit inima i se pare un strugur pc o v iță, așteptind să fie culeasă (Inima mea}. Tentația de-u asculta „cum cheamă din fiecare muffur, / Necunoscută floarea de poamă ți de stru- guri" (Cintec din frunză, p. 13) sau surprinderea frumuseții adevărate a pu- ni mi ului in anotimpurile lui este asemenea nevoii de a respira, incit nu-i de mirare dorința „Să răspindese mireasma acestui anotimp, / împrăștiat in stru- puri ți piersici și (/ului, / Mereu cules din spațiu fi tescuit in timp, / Al vieții tuturora ți-al morții nimănui." E vorba de cunoașterea directă, poetul aflindu-se în permanență sub „superbul cer al cunoașterii**, cu sufletul „imbătat de cunoaștere** pentru care sentimentele anotimpurilor cresc asemenea ierbii și frunzelor m îngălate de căldură șl rouă. E o senzație de contopire, dc contact elementar direct, uni- tatea nerealizîndu-se prin efort, fiind dc la sine înțeleasă și neputind fi decit astfel. Ceea cc caracterizează insă și Umbra Plopilor și Coloana in amiază, din- olo de surprinderea acelor stări elementare ce amintesc o anume participare osmică pc care Ion Horea a preluat-o din atitudinea țăranilor români din cimpie, este alternanța modalităților lirice, bătăi ale aceleiași inimi. Alături de versuri de factură tradițională desfășurate melodic, unduindli-se asemenea unei holde in pîrgă, minuirea versului liber se face la fel de simplu ca un contratimp necesar. Roata olarului, Chimie, in cimpia Ardealului sau înainte de luptă sint grătitoarc. Deși substanța este aceeași, degajarea pc care i-o dă poetului folosirea altor mijloace, aduce peste efectele similare întărirea și sporul acelui sentiment al înfrățirii Așadar, de ari înainte pot să mă uit la cer cu ochii florilor, și miinile mele multiplicate in crengile și spicele pămintului, se vor mișca încoace și încolo, ca niște pensule miraculoase, poleind cerul albastru". (Chimie, p. 30) Versurile din Calendar alternează și ele in mod asemănător, Nu-i vorba de un calendar privind mersul anotimpurilor și transformările firii așa cum am fi înclinați să credem avlnd in vedere versurile anterioare unde predilec- ția pentru satul cu sau fără minuni dar cunoscind semnele vremii și glasul ogorului era evidentă. F. un calendar lăuntric al vîrstelor interioare în care poetul vrea să ni se înfățișeze oarecum altfel decit l-am cunoscut; „Sini ceea ce nu sini ceea ce n-am cruț să fiu și-n acest foc trece timp și pragul casei mele se tocește" ... Un sentiment ciudat cuprinde căinările lăuntrice lăsîndu-se peste toate asemenea unei umbre: .Cind voi redea că nu mai sint ceea ce n-am fost niciodată nu roi mai fi, nu va mai fi timp să fiu și voi sta singur la cină" (Calendar, p. 9) Mai mult, o presimțire, o anume sfială in realizarea aceluiași contact primar ce nu se poale opera decit cu ochii închiși: Slăruie-asctmsă-o lumină pe cure-o căci numai eu ochii închiși, cum alunecă, lin, ca in noaptea grotei picătura de apă, în întunericul ochilor mei (...) (Cu ochii închiși, p. 10} In această situație „teama de cuvint” (Baladă) este firească. Totul se pe- trece in tăcere, cu ochii închiși, pe baza unor afinități trecind dincolo dc gind și cunoaștere, izvorînd din instinct sau intuiție, din sentiment sau dintr-o vagă înțelegere asemănătoare acelei din sămința cc se împlinește în floare. Un fel de „ratio seminalis" cum s-a spus făcind să răsară in fața ochilor noștri plini de mirare, în desfășurarea anotimpurilor, de sub zăpadă firul ierbii, din rădă- i ni firave tulpinile zvelte, dintr-un bob, griul înspicat: Sămm/a nu știe nici vintul cine-o aduce-n ascuns rouă-i săminfa ei, poale, ori cintec de pasăre, ori clopotul stins, in amurg și ajuns pin-aici. Știu numai că o teapă an fir nevăzut și se datină sus răstignită de stincă, numai cu zborul, numai in tremurai stelelor, (Ce noroi-, p. 1-1) Deși perspectiva este după cum ușor se poate vedea, obișnuită poeziei lui ion Horea totuși o subtilitate in plus, o anume frăgezime și vibrație, o înțele- gere mai adincă și o nuanțare ne pun in fața unei poezii deosebite cu o gra- \ itate in plus : ți acum aceasta e lumea, ne ducem spre nu știu unde și credem in trecere, și ce va mai fi cind steaua va sta deasupra pămîntului meu ca o lacrimă ... zlcarn un timp se s/iryi, o tristețe m-aiunyă nici nu știu către ce, nici nu știu pină unde, cind văd că nu-î numai joacă, nici ascultare nici viață fără de sflrșit. (Cind văd, p. 46) Sentimentul încheierii unei etape il are și poetul și-1 avem și noi. încă din poemele Pentru noi și Apoi in care aceeași tensiune, echilibrată pină in rele din urmă, face să le preferăm față de celelalte versuri ale volumului scrise in modul particular al lui Ion Horea dar pe linie tradițională. Face impresia că Ion Horea încearcă o sinteză intre modul său particular de a fi, cu pierdu- tele și transfiguratele ecouri ale liricii tradiționale și privilegiile aduse de versul liber, Vom surprinde aceeași dreaptă măsură și cumpănire, același echi- g libru și ușoară melancolie dar cu un spor de mfnuire facilă. Includerea unor n poeme de altă factură poate fi semnul unei ezitări. Problema merită să fie adincită in primul rind de poet. Păstrindu-și tonalitatea proprie Ion Horea o ar putea-o trece in viitor — așa cum ne îndreptățește să credem volumul de față — prin instrumente multiple intr-o orchestrație modernă. ION MAXIM ȘERBAN FOAKȚA ÎN JURUL CÎNTICE-LOR ȚIGĂNEȘTI *> comentarii critice * l___________ I,u unamienouăsutepalruzecișiunu, cînd apăreau C1NTICE-LE ȚIGĂNEȘTI, soarta boemienilor nu mai avea nimic de poem „eroi-comic" și, numai în apa- rență gratuite, ele, „einliwle" acestea, erau ori puteau fi, cum s-a ți spus, niște proteste... Cu toate astea, c prea mult a face dintr-însele niște „scri- sori persane" sau, numai, niște simple răspunsuri la o stare de lucruri, la urma urmei trecătoare. Așijderi, nu se poate spune nici că „filosofici" lor, si cu atît mai puțin motivația artistică, e-a ȚIGANIADEÎ lui Budai-Dcleanu, fan- tezia căruia croia o haină alegorică pe-un corpus de idei iluministe. Acolo, una era „forma", alta intenția „conținutului", cea dinții dmd — ca-n mai toate alegoriile — semne de autonomie. Oare să se fi complăcut, bunul nostru latinist, in grotescul pur și-n marea cacofonie a „țigăniei" 7... Toi ce se poate, data fiind conștiința lui baroca. Oricum, „baladele" și „cînti®le de lume" ale Lui Miron Radu Parașchivescu nu sint niște alegorii, după cum nici sensul lor ascuns, ața-n umilul file, nu coincide eu-al „pocmaționuluî".,, Romantic, cu Pușkin și, poate, rousseauist, cu.., Tolstoi, să zicem (cel din CADAVRUL VIU), și nu mai puțin „cinic", cu Diogene, hippv al Athenei (căruia M.R.P. i-a și-nchinat o poezie}, pontul nostru face gestul unei întoarceri la Natură, la autentic și la „sincer". II face și nu-1 face ’ Căci, pe de altă parte, „cinti- cele" acestea sînt: un stil, o mască a sincerității, un — cu voia „istoriogra- fului" fi, Călinescu — „alfabet liric profesional", ca EL ROMANCERO GITANO al lui I4rca..., unul al Pasiunii și-al Violenței. Naturală e. dar. „fiiosofia" lor, nu și expresia acesteia, care și fa® din Miron Radu Paraschivescu un poet al artificiului și al manierei. (Nu erau și arlcchinîi și acrobatele lui Pieasso, cel din „perioada roz", nu atît niște... caligrafii, cit și niște irafeme, semnele unui cod ai sensibilității ; ca și, dc-aitmintcri. la un „mode mineur", J onvențiiie iui Veriaina din FETES GALANTES?...} De fapt, raporturile dintre arta lu Miron Radu Paraschivescu și „fiiosofia" lui sint mai ambigui.1 decit sc bănuio, după cum însăși noțiunea de „țigănie" e una ce dezvoltă sen- suri, oarecum, polare. Mai binc-zis, există două „țigănii", în CINTTCE, cărora le și corespund două moduri poetice : unul liric, grație căruia poetul se ex- primă, insă, paradoxal, nu ca ins, ci ca artist amator de kftscă-uri, de tueil- icries, de naivisme-n felul picturii Vameșului Rousscau : celălalt obiecție, care ««primă o lume (particulară, așijderi ISARMK-ului barbist, dar devenind | însăși metafora existenței noastre), în cazul dinții avem, cum spuneam, o poe- ; I. zic a kitscă-ului : mai ștearsă-n primele ediții ale CINTICE-Ior, mai evidentă astăzi, cind unor bucăți ca Hanny ori Cintic de paj, li s-au adaos altele, pre- ' O cum Torente și Titina, Romanță disperată, O pasăre, O dramă, Pictorul înșelat | S (replică „masculină" la Hanny), Marioaro de la munte... Poetul e, aici, cind • ® -lăutăresc" in maniera Văcăreștîlor (Despărțite turturele), eind pașoptist, ct» I D Uolintineanu: I • La apariția SCRlEgllor (I, II), E.P.L., 1960. O pasăre re zboară Din cuibul depărtat Și sc rc-ntoarce iară De unde s-a format, O, dulce inimioară. Pe nimeni n-ai trădat Dar cili tc-nx aninară Și cîți in tine-au dat!.., Eram copil aproape Cind m-avintai in lume și-avui de-nfrint clape Ce nu se poate spune... E vorba, desigur, de-un Uolintincanu dublu-trix ializat, trecut, cum e. prin filtrele lirice ale unei ... Mița Boston & comp., amestecind argoul suburban cu foarte distinsele „radicale"... De-altminteri, „țigănia" asta e sinonimă cu ntalmlaua : a societății ori a... poeziei ! Căci mai există o „țigănie", una â fa Garcia Lorca, prea puțin mahalagească, suburbană: lume desinestătătoarc. m orgolii de castă-ncnisă, ciudad de los gitanos al lui borta. Adică : „orașul țiganilor" ! Indiferent de realitățile românești, aceasta-i „țigănia" versului mironparasch ivesc Că și-n cazul acesta poetul se complace-n „prost-gust". dovadă stau următoarele rinduri ce transcriu, parcă, o... „pictură de gang" eu subiect nupțial, „Mirele și Mireasa." : Stau mindri ca doi păuni mirii chipeși, intre nuni, și-i slujea frumos, pe tavă, neagră, o țigancă roabă ■. - Dar ca, această scenă, nu mai exprimă gustul de Icftscft-uri plastico-literare al poetului, dar o lume... Noțiunea de „prost-gust". de fapt, o foarte relativă. Or, suficientă sieși, inchisă-n ea, cum e, această a doua „țigănie" nu mai e relativă la nimic. E-un univers hermetic, ca „alba Isarllk" a lui Ion Barbu. Do altfel, un posibil motiv al poemei din care-am citat fCinfic de nuntă), este acela al nupfillor ratate, prin excelență, dar, barbist. Nunta nu „se sărbăto- rește" nici aici, nu numai fiindcă atracția femeiescului gitan c mai puternică, dar, pare-sc, și fiindcă „tristul mire*', el Însuși un țigan, rămine, ca... riga t'ryplo. robul lumii lui. Ei, da, finele poemei aduce-o altă motivație ce ține, altminteri nici nu se putea, dc tirania incomprehensibilă a Marelui Eras: Spune, inimă, deștii, leac ales pentru candrii ; spune leac nedovidit, pentru boala de iubit... E-o încheiere, desigur, mai in nota CÎKTICE-lor decît orice intenție de cri- tkă .creatoare". Lumea aceasta este una a pasiunilor violente, așa cum era una a indolenței și-a gratuității, lumea isarliceoscă. Ambele se opun lumii noastre, celei de toate zilele, fiind niște Utopii. „Raia“-ua lui Ion Barbu e un „rai", unul — așa-zicînd — Sting, feminin ; dar, oricum, abstras din contingent. Și „țigănia" lut Mlron Radu Paraschivescu e tot un „rai", unul,., „beteag": o umanitate superioară lumii noastre, o normă dc conduită pentru ea și, cine țtie?, poate tocmai de-i ora mai in bătaia xinturilor ei decit fericele Isarltk, intangibil ca o axiorră ! O lume cavalerească, a onoarei : Er. a un țigan ce sînt. ur: .araz șl am cuvint... și-a „bărbăției" nobeie : D-apoi cum m-a dezmierdat, poci să spui, cind ești bărbat ? că doară n-oi fi candriu nici o taină să nu țiu ’. ORIZONT “ Una a vendettelor siciliene, dar și a marilor ingenuități, în care-o „lampă cu flacără mică4* devine semaphQrul amorului ca-n istoria eternilor amanți. Tristan și Isolda: Vesteai limpede și dreaptă că ibovnica m-așteaptĂ.. ți care se pricepe să omagieze, în felul ei clamoros, cu of-url și cu aM-uri, „eternul feminin" pe toate vocile... O lume caricaturală, zicem noi, dar, pa- re-se, nu prin ea Însăși, dar relativ la a noastră, suferindă de „civilizație", care i-a pierdut sensul, dar căreia — vai ! — ii duce dorul... E-o nostalgic-a „raiului", a paradisului pierdut, in ClNTICK-le ȚIGĂNEȘTI..., după cum, pc de altă parte, „țiganii" suntem noi înșine, robi ca și ei, dacă nu Dragostei, Mortii cel puțin : Spuie altul cît o vrea Că-i mai bine mort pe lume, Eu o lin mereu pe-a mea. Că n-am gust de-ngropăciune ! Asta e „țîgănia", ca metaforă a existenței, a condiției noastre umane... La unamicnouăstitepatruzecițiunu, cind apărură ClNTICE-le ȚIGĂNEȘTI, MIron Radu Paraschi vescu avea 30 de ani, soarta binc-voind ca piesele aces- tea, unice în felul lor, să însemne cumpăna vieții și, poate, a poeziei sale. Nu trăiesc eu ideea (falsă, de-alt minteri) că Miron Radu Paraschivescu c poetul unei singure cărți. Insă această carte e, vrem-nu vrem, punctul nodal, cum se zice, al unei opere poetice... Încă nehotărit in PRIMELE-i poeme, conclu- dente numai retrospectiv. Prooroc laie, ca democratul Whitman, în DECLA- RAȚIA PATETICA, al Revoluției ce va să vie ; poet al ei, in LAUDE și-n (pe nedrept ignorata, cel puțin pentru duhu-i pașoptist și pentru un vers surrea- listic ca acesta: „Precum un cal necltează într-o sufragerie...") ClNTAREAl ROMÂNIEI ; i-ar interpret de poezie .străină : in fine, clasic al VErS-uIu| LIBER, cum va fi fost, mereu, unul al avangardei, poetul se găsește, de-odată, singur cu sine, în TRISTELE, înglnind cu Ovidiu la Tomis : Aici sunt eu var- varul, fiind ne-nfeles de ceilalți... Asta, pare-se. după ce, intr-o continuă fugă do sine, făcusc-apel la măști, cind anonime, cind unanime: „Eu sunt Omul cu Mască", o spune poetul însuși undeva..., instrăinindu-se, oarecum, și profi- tind do toate alibiurile poeziei. Iată de ce, dacă vocația „anonimatului" ține de însăți esența poeziei mironparasehivești, CINTlCE-le din '41, unde aceasta este dusă pină la capăt, pină acolo unde instrăinarea-de-sinc se convertește in (puțul ei, rămîn capodopera poetului. Căci : AICEA S-AU DUS CU JALE ȘI IN TIHNA SE ALBESC OASE!.E DOMN 1EI-SAI .E DE MIRON PARASCinVESC ... ORIZONT ȘTEFAN MUNTE AN U LIMBAJUL POETIC — O ALTĂ LIMBĂ ? cronica limbii * S-au scurs trei secole dc cind J. Locke definea cuvintele drept marile răi de acces spre cunoaștere. Evident, filozoful englez avea in vedere limba- jul conceptual, nu cel poetic, și prin urmare procesul gnoseologic în sensul Sașie al cu vintul ut, Limbajul poetic este și el o cale de acces spre cunoaș- L-re, anume spre cunoașterea artistică. Fiind de o natură particulară și si- tuată intr-un alt plan, in care informația este asociată cu trăirea emoțională unui adevăr uman, datele ei subiective dobindesc prestigiul adevărurilor generale, din clipa in care sint receptate ca atare de conștiința unei generații, a unei epoci sau a omenirii întregi. Prin aceasta limba poetică nu abdică de la rosturile ei gnoseologice fundamentale, ci le îndreaptă doiir spre o zona unde investigația științifică și experimentul curent sc opresc eu prudență. Limbajul Se adaptează acestei forme diferite de cunoaștere, nu insă pină acolo incit să se izoleze de obiectul comunicării poetice și să devină scop in sine, bacă lucrurile ar sta astfel, am avea de a face cu un caz straniu dc instru- ment intors asupra lui însuși, dc* finalitate ce se neagă pe sine- In această ordine de idei a fost citată nu o dată propoziția lui Mallarmă, potrivit căruia poezia nu sc face cu idei și cu cuvinte. Butada a făcut de atunci o lungă carieră, fiind socotită o revelație menită să scoată poezia din- tr-un impas, imaginar sau real, spre sfrișitul secolului trecut. Este foarte probabil totuși cu poetul francez nu credea cu toată tăria in îndemnul luat iu serios de succesorii săi, mai mult decit era de așteptat. A face poezie cu ajutorul „cuvintelor" înseamnă a te deda unui joc amu- zant și sterii, de vreme ce sc sugerează posibilitatea de a trata materialul verbal desfăcut do legăturile ce-l Unesc cu substanța comunicării și in afara destinației ce i-a fost dată de autorul mesajului poetic. Ar fi util să sc de- monstreze că există cuvinte plutind pe deasupra realităților fizice sau ideale pe care le desemnează- Căci din aceste realități ele își sorb existența de fie- care zi, respiră prin ele, se nasc și se sting, pentru orizontul cunoașterii umane, o dată cu ele. Autonomia cuvîntului, în general, și nu mai puțin a celui poe- tic, conceput in afara reprezentărilor semantice, motivate ontologic sau psi- hologic, este o iluzie aptă să incite la speculații pe cît de captivante, pe atit de fragile. De cîteva decenii și-a făcut drum o axiomă similară, dar mai moderată, pe care o datorăm de astă dată unui Lingvist, Acum treizeci de ani R. Jakol> son scria că limbajul poetic tinde să pună in relief valoarea autonomă a sem- nului lingvistic (Trauaur du Cercle linputsligue de Prague, I, 1929, p, 18), Lingvistul american condiționează așadar constituirea limbajului poetic ideal de realizarea pină la capăt a tendinței spre autonomia semnului, ine- rente acestui limbaj. (Prin aceasta limba poetică s-ar investi cu o funcție H aparte, alături de alte cinci funcții pe care Jakobspn le descoperă in limbaj). S De la acest postulat și pînă la concepția autonomiei limbajului poetic nu mai g e decit un pas ; teoretic, semnul funcționează in virtutea acestei aspirații — de care este animat — de a se dezvălui pe sine, fn realizarea poetică, el nu q este guvernat, ci guvernează. Poezia devine o ancilla sigm, iar poetul un fur- nizor de minereu verbal, rezervindu-și rolul modest de a dispărea de bună voie în spatele propriului său mesaj, jenat de atotputernicia semnelor, care o și-au luat zborul asemenea duhurilor scăpate din sacul nefericitului ucenic ai vrăjitorului din poveste. Creația poetică este solicitată să renunțe la preroga- tivele ei de artă despre om, oferindu-i-se spre consolare o schemă minuțioasă in care i se oglindește cu exactitate matematică scheletul. De aceea sc vorbește tot mai des in ultima vreme că limbajul poetic este „o altă limbă1*. Această credință este, de fapt, mai veche decit pare la prima vedere. Nu mărturisea oare Cicero acum două mii de ani in De oratore că de poeți, care vorbesc oarecum o altă limbă, nu îndrăznește să se atingă? „Poetas omnino quasi alia quadam lingua locutos non conor attingere". Afir- mația este adevărată numai cu condiția să-i atribuim valoare de metaforă. (Cicero, mai circumspect, recurge la comparație). Grație unei astfel de for- mulări. ea dobindește aureola postulatului și poate servi ca postament la Înăl- țarea unui șir întreg de comentarii și raționamente chemate să ilustreze și Să legitimeze o teorie. Faptele sint judecate insă dintr-o perspectivă care împinge cercetarea pe un drum impropriu, intrucît punctul do plecare este o promisă strecurată într-o definiție atrăgătoare, dar discutabilă. Mai util este să se considere limbajul poetic o variantă a limbii și să sc constate, por- nindu-se de aici, care sint trăsăturile lui proprii, derivate din funcția de cu* tioașlorc șl trăire artistică cu care el este întrebuințat de scriitor și prin care este receptat de cititor ca emoție estetică. Cele mai multe explicații care s-au dat în această privință au vizat fie criteriul alegerii stilistice, fie pe acela al abaterii do la normele gramaticale consacrate. Alegerea reprezintă insă un criteriu necesar, dar nu suficient pen- tru a transforma un fapt de limbă intr-o valoare stilistică. Devierea, pe de altă parte, este o noțiune negativă, care ne spune ce nu este o particularitate dc expresie poetică in loc să ne spună ce este ca- Explicațiile pot fi totuși luate in considerare. dar numai pc un plan strict lingvistic, care ignorează factorul ce prezidează la alegerea unui anumit cuvint, a unei anumite forme sau construcții și care devin in acest înțeles abateri nu numai de la normă, vi și de la o modalitate dc gindire și de percepție diferită de cea comună, transmisă prin limbajul curent. Trebuie deci adus in discuție un element in- tern, extralingvistic, care ține dc intenția artistică, de puterea de trăire și re- prezentare care-1 îndreaptă pe scriitor spre utilizarea anumitor mijloace ver- bale, nu invers. Sensul creației este de la gîndirca artistică la cuvinte, de la ,.idce“ la forma care o cuprinde și o exprimă, de la un conținut psihic la expresia lui lexicală. Natural, fenomenul este mult mai complex, căci pro- cesul la care ne referim nu trebuie imaginat ca făcind un drum drept între doi poli, ci realizindu-se simultan și organic: limbajul este gindire mani- festată, și nu fața ei externă, aplicată ca o etichetă ce se poate desprinde de un conținut. Deosebit de aceasta, prin natura sa, cuvintul este o unitate dialectică răspunzînd unei duble funcțiuni : una de generalizare, cealaltă de individua- lizare. Acest raport determină capacitatea euvintului de a figura, pe de o parte, ea formă do exprimare a conceptului și, pe de altă parte, de a numi o sumă de existențe particulare. Originalitatea și forța limbajului uman, ob- serva A. Meillet, constă in aceea că un cuvint este susceptibil să apară in contexte variate. Aceste contexte alcătuiesc mediul lingvistic care dă naștere sensurilor individuale, pe care poetul Ic „creează", nu inafara sistemului limbii, ci înlăuntrul lui, printr-o operație de extindere a limitelor sferei semantice a euvintului. Limbajul poetic devine astfel un vast teren al sinonimiei, in care termenii iși revendică sensuri speciale, generate de posibilitățile multiple de transfer semantic — și stilistic — din care sc constituie înțelesurile porticu- fore în raport cu sensul fundamental, noțlonal și propriu al euvintului. ■Să recurgem la un exemplu, Cînd I. Uarbu numește banchizele „sinteze trans- parente de străluciri avide**, alegerea — și combinarea — elementelor lexi- cale este numai unul din factori sau, ceea ce e același lucru, una din cauze, situată la nivelul lingvistic al expresiei, nu și singura cauză a poeziei, intru- cît „reversul" ei aparține nivelului gindirii artistice. Invenția artistică este ca chipul lui Janus cu două fețe (analogia a făcut-o Hjelmslcv, referindu-se la semnul lingvistic): una privește spre expresia poetică, cealaltă spre con- ținutul ei, ambele fiind solidare și inseparabile ; Invenția este substanță trans- pusă în jormă. substanță care devine condiția primordială a existenței con- ținutului însuși, întreaga îmbinare de cuvinte alcătuind, în versul citat, o ORIZONT „imagine" este rodul unei modalități unice de a percepe lucrurile, este expre- “ sia unei viziuni proprii si inedite, a unei alte înfățișări sub care îi apar poe- tului raporturile dintre fenomene. Ceea ce pentru ochiul obișnuit este un bloc do gheată plutitor pe mările Nordului, pentru poet este 0 complexitate de de- mente condensate intr-o existență unitară : o iintccn, al cărei atribut este puritatea,, transparenta, și al cărei semn distinctiv ce o apropie parcă dc ființa umană este dorul de lumina pc care stitica de gheață o adună și o răs- fringe neistovit in straturile ei. întreaga țesătură verbală organizată într-un ritm calm și unduitor, ca legănarea solemnă a blocurilor pc valuri indepăr- tate, reprezintă o „deviere" in raport cu norma ritmului prozei obișnuite și in raport eu întrebuințarea generală ți comună a termenilor. Dacă nedumeri- rea n-ar părea prea simplistă, ne-am putea întreba ; poetul a operat aici cu „cuvinte- sau eu „idei*1 transfigurate în cuvinte? Limbajul tinde să pună aici in evidență Valoarea autonomă a semnului, a cuvintului, in afara valorii și a funcției lui intrinseci de vehieol al gindirli, de mesager al cunoașterii și forma sensibilă a ei ? In realitate, ne intilnim in astfel de Împrejurări eu sensuri „proprii" ale cuvintelor atribuite unor existențe individuale, prin derogare dc la sensurile inițiale, generale și noționalc. Alături de conținutul denotație, conceptual, poetul adaugă înțelesuri noi, create de cL sensuri «molatice, caro suspendă, eclipsează, fără să anuleze, sensul denotativ, ci făcind să se nască din acesta, prin mijlocirea contextului, semnificația pc care o impun sensul, intenția, obiceiul gindirii artistice. Ne intîmpină in astfel de situații un alt limbaj, sau mai curind O altă ipostază a limbajului, în funcție dc un alt mod, de un alt gen dc cunoaștere ? Contextul iși asumă rolul de ambianță lingvistică evocatoare pentru limbajul poetic, iar reprezentarea artistică crește pe măsura distanței seman- tica ce separă termenii unul de altul. Valorile numite „figurate" sau conola- tive ale cuvintelor (precum și ale tuturor mijloacelor dc expresie care cola- borează la realizarea impresiei și emoției estetice) sint produsul fenomenului inserției de elemente imprevizibile intr-o secvență care contrazice ordinea structura comunicării curente. Nimic nu împiedică să vorbim in asemenea cazuri de opoziții, la nivele lingvistice diverse, dar cu precizarea că se cuvine să fie luate in considerare nu simplele relații interne și sistemul definit prin ele, ci efectele obținute prin acțiunea termenilor concreți. ai opoziției. Intr-o poezie cum este Piatra auriferă dc V. V. Voiculescu, ceea ce surprinde pe cititor in această alegorii’ ja durerii sfărimate este lexicul Împrumutat din terminologia mineritului, Așjslăm la întreaga operație trudnică și îndelungată de extragere, de măci- nare și spălare a pietrei pină la alegerea firelor dc aur. Cităm ultimele strofe ale poeziei ; Copaie eu copaie, in pive mărunțită, / Toți grunjii măcinindu-ți, in praf lu voi preface. / Vor bate pisălougc și apă-nvinețită / Pe jghiaburi largi do suflet va curge fără pace. / S-o duce toată huma netrebnică din tino... / Spălată-n mii do ape. pe scocuri vîn titrată / Să-ți lași domol pe fundul uiumu- lui din mine / Nisipul tău de aur. Durere sfârîmată ... / Am folosit mai sus verbul a surprinde. Efectele stilistice sint, pentru receptorul mesajului poetic, provocate dc prezența unor clemente pc care ne-am aștepta să le descoperim în relatarea unui miner sau intr-o lucrare de specialitate. Hcgistrui lexical alcătuit din termeni tehnici este „altul" decit cel care ar fi părut mai „propriu" pentru a desemna hotărirea poetului de a pune capăt durerii, păstrind însă din ca miezul purificat și fertil. Limba nu este „alta", ci semnificația cu Care so încarcă elementele ei lexicale este dife- rită, în virtutea unui privilegiu al artistului, autorizat de virtualitățile limbii, do a modela limbajul și de a-i converti înțelesurile pentru a-l preface in instrumentul unei juneții. Această funcție este estetica — și, in această ac- ccpțio creatoare — iar nu pur lingvistică, adică limitată la operații făcind parte dintr-un sistem ce se poate măsura șî turna in paradigme și formule, f-* Iar dacă vrem să înțelegem totuși prin limba poetică--o altă- limbă, atunci se Si •uvinc să-i atribuim o semnificățîeAitfcrohtîâtă. pe care Lucian Blaga o defi- g ueșto în unul din aforismele sale, raportind-o la substanța poeziei, a poeziei g autentice, pentru care o anumită formă a limbajului devine o condiție internă o a creației artistice : „In fața unui autentic poet ai totdeauna sentimentul pa- radoxal și minunat că înțelegi dintr-odată o limbă pînă atunci necunoscută ție, pentru învățarea căreia n-ai depus totuși nici un efort." SORIN TITEL JAMES DEAN SAU STIGMATUL SINGURĂTĂȚII blocnotes cinematografic Gfndindu-tnâ Ia James Dean, imi vin in minte versurile Iui Rilke, ver- suri pe care le-am îndrăgit foarte mult ți pe care imi place să le spun fin cind in cind... „Cine n-are casă niciodată n-are să-fi clădească, cine singur se găsește singur va rămine in veci"... lată de ce n-am crezut in finalul din „Im Est de Eden". Chipul lui Dean refuză hepiendul, propria-i viată a demonstrat acest lucru. Să- rutul din final e o minciună. După moartea hătrinului, Dean va pleca, dar unde ? „Ziua mi-e încheiată, pă- răsesc Europa. Aerul mării imi va arde plăminii, clima meleagurilor in- depdrtate îmi va tăbăci pielea". Că- lătoria lui James Dean va fi mult moi lungii decit cea a Iui Rimbaud și fără întoarcere. Singura lui rein- toarcere va fi acolo, in vreo micuță sală de cinematograf, unde chipul lui răvășit, devastat de singurătate, va suferi din nou pentru noi. Cite o fată, așa cum s-a întimplat cu cițiva ani in urmă, tn America, ii va spune ; „Jimmy noi toți te iubim, coboară printre noi". Întreaga sală va bate din palme scârțâind: „Jimmy, noi tofi te iubim. Coboară printre noi". Dar Jimmy e un om din carne și oase, el nu poate face minuni !. El nu se mai poate reîntoarce. El e eroul a trei filme și atit... Cu James Dean H s-a produs insă un miracol, el n-a ju- Z cat in aceste trei filme, trei personaje § diferite, ci in toate trei ne-a spus g triata iui, trista lui viafâ. s-a confesat O sub lumina reflectoarelor, a avut cu- rajul și puterea s-o facă, sustrăgin- du-se condiției actorului, personaj absurd cum il definește Camus, obli- gat mereu sU trăiască ciafa altora Dean e un poet care se destăinui* prin film așa cum un poet ifi „dez văluie sufletul" prin versuri : „Cintecul m-a părăsit, Eu aș vrea să fiu iubit, Și să aparțin cuiva, Și s. aparțin cuiva". Aceasta e destăinu - irea lui James Dean, aceste versur: sint spuse de ochii lui Jimmy, de rîsul lui crispat care aduce mai de- grabă a plins, de mișcările lui de animal sălbatic ■— afi văeut cum se ferește Dean ori de cite oii cineva se aproprie de el, cum se dă la o parte, speriat ? — James Dean vrec s« aparțină unei omeniri care nu mir poate să-l primească și el alege a- tunci marea familie a orfanilor, a celor neiubiți de părinți — am vilzur doar Im Est de Eden, a bastarzilor — n-am văzut „Revoltat fără motiv", dar sint sigur că in acel film el joacă rolul unui bastard — a celor pe care femeile nu pot să-l iubească — am văzut „Gigantul". Da, am văzut „Gi- gantul" fn Polonia, la un eineclub al ziariștilor la Wroclaw, intr-o geroasă zi de iarnă, in decembrie, in orașu lui Grotovski care era plecat din Ame rica, la San Francisco, afișul cu ulti- mul lui spectacol „Apocalipsrs con figurii", străjuia intrarea teatrului l-am văzut pe James Dean in Polo- . nia lui Cybulski cu care a fost com- j parat, pecctlHfff amindoi cu aceia? j destin. Șaisprezece minute trecuseră de la începerea filmului și Dean nu apăruse incă pe ecran. Apoi apăru ui, băiat singur, întors cu spatele la noi in fața unei mașini, un Ford vechi, sprijinit de mașină și deodată singu- rătatea bintui întregul ecran ți am știut că cel din fala mașinii e Dean, cel care conducea mașina cu 160 km pe oră, desculț ca să-i simtă trepi- dațiile in corp, cel care a fost găsit mort la O încrucișare de drumuri, victima unui accident obișnuit de ma- finâ, cel pe care tinerii americani l-au iubit atit de mult incit nu s-au putut împăca cu moartea Iui. $i-au circulat atunci o mulțime de versi- uni : S-a spus că zace intr-un spital cu chipul desfigurat, s-a spus că e într-o casă de sănătate, s-a spus că trăiește pentru că nimeni nu vroia să accepte moartea lui. „Gigantul" e un film de patru ore, în care Dean eu toate că e eroul principal apare cel mult o oră. Trebuie să suporți deci trei ore de stupidități, de prost gust specific american, In care Elisabeth Taylor, debutantă pe atunci, ștearsă, urită și artistă tot atit de proastă ca și astăzi, spune tot felul de stupidi- tăfi, se mărită cu altul, face copii cu el, ți oftează după James Dean. Bine- -.nțeles, pretențiile filmului sint mult mai mari. El vrea să fie un fel de elogiu adus familiei americane, are la bază un roman de Edna Ferber etc., dar adevăratul film durează doar o oră și el ne spune povestea, bine- înțeles, a unui băiat singur, care nu poate iubi, sau mai bine zis care iu- bește, dar care nu e iubit, sau care iubește și este iubit, dar intervine ceva, ceva foarte misterios, ceva pe care nimeni nu poate sd-l înțeleagă, incit între el și ființa iubită se aș- terne „oceanul cel de ghiață", pentru că singurătatea lui Dean e metafi- cică, ea este un dat, un blestem peste care nu se poate trece. lată deci ferma lui Dean, pierdută în preerie, ferma unde el trăiește sin- gur, primind vizita femeii iubite, căutind cafeaua, după aceea zahărul, intr-o casă unde, vedem foarte bine asta, pentru prima dată intră o fe- meie, iată-l deci bind cafcauna cu a- ceastă femeie căreia nu poate să-i spu- nă nimic, ^i femeia va pleca și James Dean va rămine singur, o va vedea din cind în cind, ea face copii, așa ; cum am spus, cu altul, Dean va a- mnge bogat, un fel de rege al pe- t rolului, singur și bogat, singurătatea il va măcina pe dinlăuntru, va face « din el o epavă, incit la banchetul dat in cinstea lui, el va apare ca o fan- toșă jalnică și descompusă, Jiavagiile singurătății sînt totale fi definitive, impresionant e că în acest film l-am văzut pe James Dean imbătrinind, l-am văzut cu fața sbircită, ridată de ani, l-am văzut la o virstă pe care el n-o va avea niciodată ! Xfa ar fi arătat oare Dean dacă ar fi trăit, un chip pergamentos de ascet, obosit de calvarul singurătății, un chip crispat ros pe dinăuntru, un bărbat fără virstă, cu mustată. Arta o ia înaintea vieții, ea i-a oferit lui Dean O virstă pe care viața i-a refu- zat-o. Nu cumva oare, văzindu-și chi- pul imbătrinit intr-o oglindă, James Dean a ales de bună voie moartea ? In tot cazul el a murit și noi nu i-am putut vedea in „Străinul" după Ca- mus, luind chipul tragic al lui Meur- sault. Se pare că Dean i-a cerut lui Camus dreptul să facă acest film și marele romancier l-a refuzat. Moartea i-a însemnat pe amindoi cu același destin. Dean n-ar fi jucat in „Stră- inul" pentru simplu motiv pentru că el este „Străinul** lui Camus. Cind am citit cartea am avut tot timpul chipul iui Dean in față. Dacă ar fi trăit mi-ar fi plăcut să-l văd juein- du-l pe Mișkin din Idiotul pentru că pe fața lui Dean am văiut trăind toate agoniile fi triate disperările dos- toievskiene. Dean ar fi fost un Miș- kin al acestor ani, sint sigur. El n-ar fi jucat in costume de epocă, desigur, pentru simplu motiv că el nu se putea travesti. Deși actor, el n-a îmbrăcat niciodată un costum de împrumut, așa cum am spus. El ar fi fost tot James Dean care trălefte din nou destinul lui Mifkin. .4>a a trăit alt destin, pe care i-l curțoaftem. Pentru că Dean n-a fost numai asta, el nici n-a fost actor. Biserica cato- lică. sau protestantă, nu ftiu cărui cult aparjiftuse James Dean, l-ar fi putut trece in rfndul sfinților. Dar ce ar fi căutat ei, printre sfinți, el care era un om din carne fi stnge, fi cu o inimă mare, o imensă inimă singu- ratică. „Mă întreb, doamnă moarte, ce-ai făcut cu oehit lui albaștri ORIZONT ION NE AȚA OCTAVIAN GOGA istorie literară documente * ADY ENDRE ORIZONT Octavian Goga a manifestat un deosebit interes pentru literatura ma- ghiară clasici, în special pentru opera lui PetOfi și Madach. dur și pentru literatura contemporană, mai ales pentru poezia lui Ady Endre. Traducerile lui Goga din Petdfi sint remarcabile șî s-au bucurat de bună apreciere pe plan european. Istoricii literari maghiari consideră traducerea făcută de Goni a Tragediei Omului de Madach o capodoperă a tălmăcirii. In revista Lucea- fărul de la Budapesta și Sibiu a tradus din opera lui Petofi. poetul liber- tății. următoarele poezii: La sfirțitul lui septembrie, Cinteeul elinilor, Cinteeul lupilor, Prit'tphetori ft ciocirlii" >, Visezi zile singeroase. Despre Petdfi scria că e „poetul cel mai remarcabil al școlii romantice de la 48". al cărui suflet curat l-a influențat și de care l-a apropiat „apărarea libertății". Dintre scriitorii maghiari contemporani lui, Goga a prețuit cel mai mult pe Ady Endre, De fapt marele poet maghiar a arătat o constantă șl aleasă prețuire poporului român, luptei sale naționale juste. Din articolele lui O. Goga rezultă că de timpuriu a remarcat poezia lui Ady Endre, iar despre voi urnele Poezii și Poezii noi a scris că l-a surprins spiritul revoluționar al poeziilor „Am fost captivat nu numai de versificația artistică, dar și de credința politică cuprinsă in poezii" (înfrățirea, 11 decem- brie 1926). Mai puțin sint cunoscute relațiile personale și prietenia care s-a legat intre Goga și Ady. mai ales că o asemenea prietenie nu-și avea precedent la acea dată. Încă in 1907, Ady a intimpinat cu simpatie răscoalele țărănești din România. El a urmărit cu viu interes dezbaterile in problema națională și a pledat pentru apropierea dintre români și maghiari, pentru ca romănîi să obțină drepturi egale eu celelalte naționalități din imperiu. Este evident că Ady cunoștea opera poetică a lui Goga și-i acorda o aleasă prețuire. Așa se explică dc ce in 1913. in revista Vtldp (Lumea) ii iu apărarea lui Goga. cînd presa maghiară l-a acuzat de jignirea autorităților maghiare. Revista Luceafărul, nr. 16, p. 310, reproduce articolul din Vildfj și-1 considera pc Ady „cel mai bun poet al generației moderne". O afecțiune deosebită i-a arătat Ady lui Goga in același an cind poetul român a fost închis timp dc o lună la închisoarea de la Seghedin, într-o in- wnare din Luceafărul (nr. 7. 1912, p. 139) se consemna succint : „A plecat în tăcere, fără alai și fără să-1 însoțească strigătele de durere .și indignare ale poporului, a cărui pătimire a inveșnieit-o in poeziile lui", Păcatul lui Goga a fost .....îndrăzneala de a spune adevărul". în revista sa Țara noastră a denunțat mizeriile vieții interne, asuprirea feudală din Ungaria și a susținut drepturile poporului român. Imediat ce Goga a fost întemnițat. Ady i-a tri- mis la Seghedin o scrisoare care nu s-a găsit pină acum, dar de care Goga amintește că .gestul lui fratern m-a emoționat adine". Apoi Ady a publicat ‘I Intr-o noii d* jubsol, «omnoti O. C . »e pMeiieor» ti a Ucut occută traducere țeoiru ta „lurtuna de patimi si nădejdi care ms ibucium* p« strunele acestui vestitor al neamului sau. trebuie si glS«MCâ fUsuatt ți in sufletele noastre care a^leaplA impUntreo așteptări. articolul „închisorile lui Octavian Goga" in Aep S;ot'a din 1912), organ al g sindicatelor unite. Dăm aici traducerea noastră a originalului maghiar : „Cînd pe Octavian Goga, pe marele poet român ospitalitatea oficială maghiară l-a tratat în în- chisoarea domnească de la Seghedin, am trimis un salut la Seghedin, salut frățesc către frate. Dragoste si salut militantului nobil, dar aici e important că l-am trimis dintr-un sanatoriu, in acest minunat sanatoriu de ia Vârasma- jor m-a pus pe picioare savantul profesor Sarbd și ceilalți medici. Cu sănă- tatea mea nouă, mă simt pășind din nou în viață cu tristețe și timiditate și cu invidie urită, îl invidiez pc Goga. Trebuie să fie un destin căci eu distrus și olog să cadă in patul sanatoria), iar Goga a intrat în închisoare cu un triumf dumnezeiesc. Și cu, deși cunosc închisoarea din Seghedin din cauza duetelor din frageda tinerețe, pe cuvint doream altceva. Am avut șl eu parte de pu- țină închisoare din cauza literelor, a curajului, pentru porniri din dragoste dc popor, dar soarta mea maghiară m-a batjocorit peste măsură. Nu mă în- furie, ah nu mă mai tîmpește soarta mea dc poet maghiar. Și astfel mă simt sterp și mirțav, căci sterp și mirșav a fost și forul maghiar care a stirp't entuziasmul și l-a transformat in dispreț și greață, ca a mea. închisoarea lui O. Goga inseamnă viață și libertate de invidiat, in vreme ce soarta mea ma- ghiară e tristețe, moarte și dezgust. încep să pășesc din nou in viață spre posturile mele dc lupte sociale, căutindu-mi lot ul de sentinelă, dar am im- presia că mă duc spre spitalul dc holeră". .Articolul a fost reprodus în volu- mul Ady : Vallomăs a patriotismusrtfl (Mărturii despre patriotism), București, ESPLA. 1957, p. 314. Așadar .Ady a aprobat răzvrătirile lui Goga. La rîndul său, Goga ii tri- mite lui Ady din închisoarea de la Seghedin o scrisoare în limba maghiară care se află in Biblioteca Academici R. P. Ungaria din Budapesta la cuta K. 67120. „Prea stimate prietene, Rîndurile di. amabile m-au emoționat profund in singurătatea mea unde am fost trimis de către Ungaria oficială șl unde o parte din populație m-a con- dus cu compătimiri’ dureroasă. Semnele de cordialitate nobilă ale d-voastră m-au atins in mod plăcut. Cum va fi posibil voi veni la Budapesta ca să vă string mîna. Salutări O. Goga. Seghed. 13 martie 1912". Reversul textului il constituie fotografia închisorii regale din Seghedin. In închisoare Goga a tradus poezia „Un gtnd mă frămintă" de PetBfi. Manu- scrisul sc află in Arhiva Bibliotecii Naționale Szechcnyî din Budapesta șl poartă data — martie 1912. Dc fapt Goga mai fusese cercetat, chemat in judecată, arestat sau întem- nițat. Astfel la 2 octombrie 1907 i se intentează proces dc presă la curtea <;u jurați din Cluj, apoi în 190« pentru articolul „Generația nouă" i s-a intentat iarăși proces. In 1909 cind se întoarce de la Viena e arestat preventiv, fiind acuzat de agitație contra statului- Toate acestea stau mărturie despre viața zbuciumată a poetului și explică dramatismul operei sale. Dar după ieșirea din închisoare, poetul român continuă cu febrilitate activitatea poetică și publicistică. Dar cei doi mari scriitori O. Goga ți Ady Endre nu sc cu- noscuseră personal, fn anul 1913, O. Goga a venit la Budapesta ca să participe la tratativele Comisiei naționale a românilor "u Tloi Vlv. aflind de sosirea lui Goga, și-a exprimat dorința de a-1 cunoaște (/n/rtlflrca, 11 decembrie 1924). Goga l-a captivat pe Ady : „Era atît de deschis și sincer, ră l-a îndrăgit ca om". Au cinat împreună la cafeneaua Philadelphia cu mai mulți scriitori de ia Nyuwt; Moriez Zsigmond, Babîts Mihăly, Ignotus, Sch&p- f l;n Aladar, l’app Victor și Ady î-ujes. Ady Lajos, în cartea sa Adu Endre : Amicus, relatează discuția lui Goga cu scriitorii maghiari. Iar Goga, in arti- colul publicat in fnfru firea din Cluj, spune: „Scopul seratei a fost ca prin cunoștința scriitorilor români și maghiari, ridicindu-ne deasupra șovinismului meschin, să încheiem relații incit cele două popoare să prospere și să pă- t rundă înăuntrul culturii universale." Prietenia dintre Goga și Ady nu și-a pierdut din intensitate nici după moartea marelui poet maghiar, chiar dacă in preajma și in timpul războiului polemicile au devenit mai aprige. ORIZONT i g In 1924, la Zalău, s-au sărbătorit 50 dc ani dc căsătorie a părinților lui Ady Endre. O. Goga a urmării cu interes aceste serbări, ca semn al prețuirii pentru Ady. Fiind chemat cu treburi urgente la București, O. Goga trimite de la ducea organizatorilor o scrisoare (Scrisoarea a fost publicată dc Tatar Gcza (in) Korunk XXV {1966) nr. 5, mai, p. 723—724), „Prea Stimate Domn, Din adincul sufletului regret, că din cauza unor treburi publice urgente, care mă cheamă în capitală, nu voi fi de față la sărbătoririle lui Ady de la Zalău. Aș fi vrut să profit de ocazie, ca să aduc omagiul meu de stimă față de scriitorul nemuritor și tot odată să-mi arăt Stima care o datorăm fiecărei manifestări spirituale. Personalitatea lui Ady e cea mai chemată ca să ne adune pe noi pe același altar in veci cinstit al artei. In poezia lui se imbină adevărurile tipic naționale și general umane, suferințele iui, izvor din veșnicie, luptele au pe- cetea inspirației profetice. A te apleca in fața unei raze de lumină, care tinde așa do sus, este un sentiment purificator și plăcut, o datorie elementară. De aceea primiți, vă rog, in numele meu și al scriitorilor rumâni since- rele noastre recunoștințe pentru sărbătorirea lui Ady, sporind ca în curind vom putea da glas, in fața statuii lui, aici pe pămîntul patriei noastre, oma- giile noastre artei sale nepieritoare. Vă rog să transmiteți omagiile mele părinților lui Ady, cel mai în virstă cuplu, din care a pornit la drum, din Zalău! dclurOs, „un copil cu vise mari". Cu deosebit respect O. Goga." Această scrisoare e un document din care sc vede umanismul lui Goga, înalta lui prețuire pentru opera lui Ady Endre, Aci am urmărit numai elementele epistolare, fără a aminti numeroasele articole ale lui Goga, in care se referă la Ady și la opera acestuia. In arhi- vele budapesțane se află și alte mărturii epistolare ale lut O, Goga, care aduc dovezi despre concepția lui asupra artei și menirii profetice a poetului. b'n răzvrătit național îl putem numi pe O. Goga, acest mare poet, care a știut să cinte cu patos sentimentele poporului nostru în lupta lui dramatică pentru afirmare națională. MIRCEA HANDOCA CORA IRINEU ORIZONT Unul din cei mai talcntați rapsozi ai plaiurilor bănățene c Coca Irineu. .Jumătatea de veac care s-a scurs de la meteorica ei trecere prin viață nu justifică uitarea ce-a învăluit numele autoarei Scrisorilor bănățene. Licențiată in filozofie imediat după primul război mondial, sc alătură lui Răduleseu Motru. E. Bucuța, Ramiro Orliz, lucrind in redacția Ideei europene. Aici, ea publică rocenzii, prezentări de cărți variate și documentate asupra operelor lui Giovani Papini, Paul Valery, KnUt Hamsun, Contesa de Noailles, Mareei Proust, Al. Macedonski, Bucura Dumbravă, Felix Aderca etc. Nieolae lorga remarca la Cora Irineu „larga cultură, darul deosebit de a prinde ce e caracteristic, putința de a-1 prezenti» în forme de o seînteietoare noutate'*'. Noncorformistă, receptivă la nou, ea, aplaudă poeziile lui Lucian Blaga in recenzia consacrată volumului Fâșii pro/etufui, fiind entuziasmată atit dc filozof, cit și de poet: „Ne poartă mereu pc drumuri nebănuite, renunțind l) N. lorga, Istoria literaturii românești contemporane, voi. 11, Buc.. 1^3. p. SW. ta armoniile ușoare pe care vîntul imitației il suflă darnic din toate părțile, Să preferind să-ntirzie in oarecare asprime colțuroasă, neisprăvit in formă, am- bițios să-și cioplească singur pietre pentru templul său" *. Tinăra de 22 de ani știe să sesizeze timbrul unic, specific, individuali- tatea proprie a fiecărui creator. Iată de pildă finalul dinir-un amplu articol scris cu prilejul comemorării a 25 de ani de la moartea lui Paul Verlaine ; ,.De pe un soclu stilizat in butelie se ridică bustul lui Verlaine in grădina Luxemburgului, L-aș fi văzut sub chip de faun pe acest amant al naturii și al grădinilor, Dar poezia lui se furișează din brațele statuare. Ea vine cu nă- luciri de toamnă ți dc inserare, cu un sunet pierdut dc clopot, cu umbra care plutește pe oglinda unui lac, cu o bătaie ostenită de aripă" 3. împotriva flagelului mondial, pacifistă, ca este din tot sufletul alături de Mani/estul către intelectualitatea lumii a lui Romain Rolland"4. Un studiu amănunțit asupra Corel Irineu va trebui neapărat să se oprească și asupra ideilor ei feministe, cit și asupra celorlalte păreri în dome- niul social, filozofic, psihologic și pedagogic. E interesantă de pildă indignarea ei Împotriva acelora ce susțineau că filozofia nu poate intra in problemele vieții. Ea e de părere că cel mai neîn- semnat fapt divers e susceptibil de speculatii. Trebuie să știi să vezi și să generalizezi, să stabilești asociații. E nemulțumită de materialul greoi și pe- dant al articolelor din Reofsta /tloiofică și nu se poate abține să nu inter- vină : „înviorați-o cu viața din jurul vostru, nu cu teorii de import"4. Merge împreună cu ceilalți redactori ai ideii europene prin orașele de provincie pentru a ține conferințe. Îndură greutăți, suferă privațiuni. Cora Irineu rămine în literatura noastră (sau mai bine zis ar trebui să rămină) prin impresiile dc călătorie prin Țara Oltului, Țara Bîrsci, Țara Cibi- nului și Crisului publicate în Viața romdneaseâ, Ideea europeană și Cugetul omdnesc între 1921 și 1923. Mai puțin cunoscute, aceste „notc'L merită să fie strinse intr-un volum. Scrisorile bănățene sint cinteeul ei de lebădă. Aici nu mai întîlnim me- tafoitla căutate și arta de bijutier ce a șlefuit cu migală fiece cuvint și ex- presie. Autenticitatea, spontaneitatea, firescul sînt trăsăturile de bază ale acestei cărțulii. Inițial, autoarea plecată pe drumurile Banatului iși împărtășește impre- siile colegilor de la redacția ideii europene. Aceste răvașe. însăilate in fugă pc colțul unei mese sau scrise pe genunchi după o zi plină de neprevăzut și trudă, nu sint „transcrise", nu au in ele nimic contrafăcut Fără știința scriitoarei, Constantin Beldie (principalul distinatar) va publica aceste scri- sori mai intîi in revistă, iar apoi in volum. Cartea reproduce exact episto- lele, lăsind la o parte unele intimități și unele glume prea personale. Autoarea n-a mai putut să-și vadă volumul apărut. Surprinzător, ea se va sinucide in dimineața zilei de 11 februarie 1924. Stranie coincidență — In aceeași zi vor ieși de sub teascurile editurii Cultura Naționala primele exem- plare ale volumașului său. Consternat, copleșit de uimire și durere, Dem Theodorescu va elogia personalitatea fostei lui colege și prietene, tinără și frumoasă. Cele citeva rînduri completează portretul pe care i-l conturase Ferpessicius: „Era o apariție rară de frăgezime vibrantă și discreție tristă. O inteligență pasionată care se familiarizase cu toate armele Iscodirii cuge- tării, dar care păstrase admirabil din feminitatea ei aleasă exact cit trebuie farmecului pentru a cuceri fără a avea nevoie să se apere împotriva indeli- cateței universale. Această plăpîndă făptură, mereu contrariată și tristă, ca 0 floare sădită in pămint neprielnic, camarada aceasta cu surîsul timid și cu privirea in- drăzneață de bunătate, ducea in tremurai miinii ei mici puterea formidabilă de a gindi destinul" *. Vio/a rrMtuirteaSfd, nr. 6. iunie. I9ÎI, p, 445—416. 0 /Je'fu truroDeuna. nr. #1. 4—li dec. CI. /deea europeană, nr, 22, din io nov. nr 26 din 7 dcc. șl nr. 29, din 21 dec. 1919 *) Corn Irineu. Jurnal intim. 1921—24, Biblioteca Academiei R.S.R, S«1ls rnjinu«crise, Col. 17032. ■]Cut'lniIii liber, 11» febr, |92< rrprcMlus ți In Dintirirâta, 14 irbr, I92&. ORIZONT Ș Scrisorile bfintifene constituie astăzi o raritate bibliografică. Cartea nu se află nici măcar la Biblioteca Academiei, Drumurile prin Banat ale Corei Irineu erau înlesnite de-o scrisoare de recomandați? din partea redacției Vieții românești. E necăjită totuși că n-a putut obține o reducere la tren. Tn anii de după primul război mondial drumul era anevoios, condițiile do călătorie lipsite dc confort. In miez do noapte cobora din tren tîrindu-și singură bagajul, așteptind pină in zori garnitura de legătură. Cunoaște in mod direct mizeria sălilor de așteptare din gările mai mici. Banii sînt pe terminate și adesea va adăsta nerăbdătoare un mandat, deoarece „e scump totul, drum, tren, mincare. N-au să-mi ajungă banii"’. Străbate pe jos zeci de kilometri mergind pc drumuri prăfoase, pe ar- șiță și zăpușeală. Cora Irineu trăiește, simte natura cu toți pașii firavei ei făpturi. In pri- măvara anului 1920 apăruse Cartea munfitor de Bucura Dumbravă, in care extraordinarul colorit al naturii te incinta. Și in descrierile Corei irineu sin- tem surprinși și plăcut impresionați de bogata paletă in care diversitatea culorilor vii iți farmecă privirea. Iată, alături „fustulița galbenă a păpădiei, albastrul cicoarei. roșul aprins al bobițelor de salbă moale care „scutură vesele ciorchine de rubine", lîngă verdele ierbii și spicele de busuioc liliachiu. Altădată e uimită dc coloritul variat al apelor CrișuluL care curg pană pentru pictori și poeți : „Dc unde împrumută el oare verdele mătăsii lucii, de unde verdele frunzei dv nuc. de unde atica limpezime de smaragd. atitea oglinzi pe care dorm vegetații himerice, intre coastele roșii. între stinci gra- nitice, in toată această apoteoză de galben, de cărămiziu, de ruginit și de aramă, de goliciuni negre de copaci și de prundișuri albe"*. Dincolo di' lirismul nestăvilit provocat de frumusețile naturii, remarcăm în Scrisorile bănățene un dezvoltat spirit de observație asupra oamenilor și locurilor, Scrisoarea sc oprești' cu evlavie asupra trecutului. E emoționată atunci cind vizitează cele două săli ale revoluției din mu- zeul de la Arad și zăbovește Îndelung asupra exponatelor care sc referă la Avram laneu. Lăcrămează privind o căscioară umilă, cu pereții coșcovi — prima școală românească zidită in 1826. Ascultă cu multă atenție ceea ce-i spune un învățător bănățean și si' cutremură și ca împreună eu el: „Pe dru- murile acestea, imi spune învățătorul, creștea un sgumot surd și fierbea ca o mare cu valuri mulțimea, cind plecau dirji, cu steaguri și cruce, ca să-și voteze aleșii — și bătrinul chipeș era o mișcare avintată a brațelor și părul și ochii ii strălucesc, de argint, de-mi părea in bătaia soarelui, a fi chiar ge- niul națiunii". Se documentează temeinic, citește, Întreabă și creează atmosfera vă - milor de mult apuse. Edificatoare sint cele cîteva carnețele de drum ale scrii- toarei, ținute în călătoriile ei prin Banat in anii 1921—1923, Alături de În- semnări istorice, reproduceri de cintece populari' și strigături, proverbe și zicători, intilnim și un glosar dialectal cu peste 1500 de cuvinte și expresii. „Despre un om lăudăros : a prins prepelița de coadă. Mănincă sfinți și scuipă draci. Am rămas cu picioarele in desagi. O țuică de-ți uiți toate neamurile cind o bei. Căldarea cucului floarea albastră intens, cu corola ca o cască. Modelele de cusături negre pe mineri" ele.*. In Scrisorile bănățene descrierea de natură, e îmbinată cu gluma și iro- nia. Dumneata intră in vorbă cu oameni, le ascultă păsurile și durerile, vi- brează alături dc ci. Bun psiholog, știe să sc apropie atit de finea orășeanuhii cit și a si- lea» ului. ORIZONT I Scrisoare către C. Bridie. dalatâ i august •|Cc Bibliotecii Acad. R S.R , secții inunilM'ri» Col. sp. 14171. I417M. 41717, 14172/73 Cu aproape cinci decenii în urmă c ineintată de frumusețea Timișoarei. g „Pe bulevarde largi clădiri monumentale... In centru, prăvălii aurite, in sticlă, in porțelan, în albastru . .. Iți mingiie ochii pajiști și parcuri întinse, livezi și porumbiști înconju- rind clădirile elegante, cu verdele lor odihnitor. Mă întorc către casă ocolind pe partea Begheiului. pe alei, CU ochii opriți pe castelul roșu al lui Huniade: tivit cu crenele albe, căruia, apusul ii aprinde ferestrele adincite, sub arcuri, și-i cercetează turnul eolțurat al străjii peste care rătăcesc amintiri feudale și sc apleacă umbre regești ; Carol Hohort, Ion Corvin, Mateiaș. Timișoara, popas de desfătări și hodină, teatru al dramelor dc coroană, reședință strălucită, adăpost năpăstuit dc urgii singeroase. ,. Timișoara tuturor amintirilor o întîlncști dacă ocolești încetișor străzile liniștite ce duc de la castelul roșu al lui Huniade prin fața cărămizilor bănă- țene, a caselor vechi dc piatră, către ruine, către porțile dă rimate ale cetății1*. O zi Întreagă și-O petrece la Ștrandul din Timișoara — o plajă artifi- cială pe canalul Bcga. Amestecul celor bătrini cu tineretul prilejuiește penei acide a autoarei citeva constatări. „Printre nimfe brune și blonde in costume ațițătoare, efebi bronzați sau albi, se amestecă bătrini. pleșuvi, știrbi, uscățivi, cu ochelari, in costumașe de L-opii, matroane de măsuri catastrofale, unele sculptate intr-o coajă de bur- duf sau de harbuz de nu le lipsește decit o codiță răsucită la spate, Stau ia mese așa gol, do parcă ar fi in carnaval sau aiurea". Noaptea, alături dc directoarea internatului colindă parcurile, admiră nusHnșiteie alei do brazi ale Timișoarei, aspiră parfumul copleșitor al petu- niilor. Apoi „sărutată de glicine" iși reia „popasul visător in chilia albă ți tăcută". Sc Cațără ca o ciută pc munți, poposește la silită, ascultă snoavele bi- ciului privind scintcierile focului de brad. IC alături de păcurarul tinăr ce < intă un cin tec de dragoste și cătănie. Podgoriile Banatului ii inspiră pagini antologice de poezie. Frumusețea și pitorescul portului național bănățean — descris cu minuțiozitate — o fac să scoată exclamații de bucurie. Oamenii și melodiile de pc aceste meleaguri o determină să nu fie zgir- l luă în folosirea superlativelor: „Sint de o dorință, de o ironic, sînt uimi- tori, minunați, fără pereche Bănățenii. Să vezi băieți frumoși, să auzi cintece, să vezi jocuri. Cintecdc lor iscodesc adinvimi dc melancolie șl de patimă, neștiute. sau ropotesc intr-un ritm turbat de te smulg în puhoiul veseliei lor irezistibile". Slăvește vlrtuțiilc bănățeanului : Cumpătarea, ospitalitatea. age- rimea, hărnicia, modestia. Sufletul pe care-1 pune bănățeanul in tot ceea ce ha1®, dragostea lui față dc lucruri dragi, apare in mișcătoarea poveste a clo- potelor bisericii unui sat bănățean. Cînd nemții au venit in anii războiului să ia aceste clopote, întregul sat s-a adunat in fața bisericii, chemat de cin- tecul lor de desnădejde. După re au fost coborite pe scripeți și urcate in tră- suri, jelite atit de mult, incit .și soldatul prusac s-a înduioșat. Dintre cele citeva miniaturi incluse in urzeala descrierilor peisagiste, cel mai reușite portretul poetului Victor Vlad Delamarina. „A turnat firea țăranului de aci eu gestul, greul, expresiile iui dc toată ziua. Nimic căutat, nimic silit, O putere nebănuită l-a păstrat neatins dc in- riurirî inteledualistc — de-o spontaneitate ce-ți joacă sub ochi toată lumina, toată verdeața, toată boarea proaspătă, cu duioșia, cu risul, cu gluma, senină a satului... Humorul său e vervă, glumă fină, duioșie, adevăr, ncstîrșite nu- anțe dc spirit poporan ... Pictura lui are toată puterea notei realiste din poezia poporană bănă- țeană- Nu e căzut in convențional zugrăvind țărani idilici. Victor Vlad Dela- marina. prietene, a fast poetul țărănimii". Operă originală, plină dc vervă șl firesc. Scrisorile bănățene aleg din itogatul vocabular al acestei regiuni expresia cea mai viguroasă, rea mai expresivă. Pe bună dreptate N, lorga consideră că autoarea lor „dă cea mai fru- moasă înfățișare a ținuturilor românești după război" ie. OHIZONT N lorpa — ap cit,, p. 307. Ion Bănutîi: „PANORAMA SĂRUTULUI** ORIZONT Volum antologic, alcătuit de autor pe baza celor opt cărți de poezie apă- rute anterior, Panorama Sărutului de- finește ciliar din titlu o viziune și un profil. „Panorama", modalitate specifică poetului care undeva își des- coperea pasiunea caleidoscopică pen- tru toate „cele ce se râd / fi nu se văd", este viziunea sinoptică a lumii, contemplarea in detaliu a universului pe care și-1 subsumează- „In mine, glăsuiește Predoslovia la Oltmpul Diavolului, zac toți semenii mei, Toți crinii veșnicului suflet pribeag, Crini negri, crini albi, crini roșii. Adun sin- gur nemaipomenitele reflexe multi- colore din iubire, din neiubire, să dau de Mine, de Tine, de Noi, de Voi, de cei ee-au fost, de cei ce sint, de cei ce vor fi. Să dau de Pămint, de Mare, de Cer..Actul creației devine astfel un proces de sublimare, de distilare („Stăm trist in scaunul de soc / fi distilam cununi de ploaie". Panorama Panoramelor} al unei rea- lități ample, îngăduite cu dărnicie în sufletul poetului. Profilul este acela al unui poet prin excelență liric, deschis deopo- trivă stărilor euforice și durerilor lumii („eu... sint inventarul lacri- milor cerului") Ion Bănuță se spo- vedește, așa cum s-a mai remarcat, cu candoare, chiar naivitate, bucu- rlndu-se ori de cile ori „cochetează cu infinitul", ori de cîte ori se poate da „ban de pomenire" pentru plăce- rea de-a striga: „Vai! Frumoși sint hoții cind ti fură caii... f Hoții Vinci văzduhul... Caii — rumbalaii", Pa- norama hoților de cai albaștri). Atunci insă cînd încearcă, ca in primele sale volume, să abordeze poezia epică (ciclul Cetatea Tăcerii} sau chiar dramatică (Despărțire, Dis- perare, S-a dat alarma la vreun post ?} Bănuță păcătuiește prin dis- cursivism, prin artificiu și aplati- zare. Poetul nu se simte bine in fața unor teme gindite încă din titlu, in alegorismul scris cu majuscule al unor poezii ca cele din ciclul Cintec despre orașul meu, sau, Ca să folo- sim expresia lui Aurel Martin, „in durată", ci mai degrabă tn „mo- ment", acolo ingjirația sa poate in- terveni spontan. Totuși, pe lingă unele imagini reușite ca cele din Peisaj de iarnă la Huchenwald („Și strigătul se suie sus pe catalige, f iar peste tot, nepăsător, văzduhul, j pe unde fipă, după trupuri frtnte, du- hul"}, pentru a lua un singur exem- plu, aceste versuri no descoperă și alte virtuți, de astă dată ale poetu- lui-civic, sentimentul prezentei isto- rice a pămintului „dinspre daci ', lauda formelor do creație „religia omului" („Sint un ateu ce-nalță ru- găciuni! / Eu omului mă-nchin în cînt de vfnt"} cu care l-a investit pa- sajul său prin cercurile infernului po- litic și social Mai există la Bănuță și un infern propriu, mărturisit in ultimile sale volume, pustiul de piatră al angoa- selor și incertitudinilor („Sub umbre lung» in noapte / iubirea stă-n neunde, / mă năpădește piatra, / și nimeni nu-mi răspunde". — Dc piatră} care ne relevă o latură mai aspră, mai „băiBătoască", cum spunea Argbezi, a lui Bănută, poetul demoniac. De la semnificația unor titluri de volum (Lacrima diavolului, Olimpiii diavo- lului) și pină la destăinuiri arghe- ziene de felul : „De sint om, Eu unor demoni mă deschid, / și ei se-nfrun- tă-n mine surd, candid /.., O! De- monii din mine se înșeală, f și rup din trupu-mi de-ndoiaM", Ars Poe- tica), poetul iși mărturisește apetența pentru diavol, „un germen frumos al furtunii". Peregrinarea printre sen- surile lucrurilor devine astfel o ima- gine constantă a versului său, o Pa- noramă a căutării, deprinsă mai pu- țin de la Valery, cum spune într-un loc poetul, cit dc la propriul „șarpe al îndoielii". Bănuță devine medita- tiv, gnomic, se autoscruteeză, cău- tarea de sine ascunde o nostalgie, o aventură in infinit. E firesc ca poetul căutării de sine să caute și in cuvinte, „să alerge desculț după imagini". Bănuță pune in mișcare mecanismul complicat al cuvintelor, dar odată cu ele se dez- lănțuie, se teme de evadarea lor. Prea sînt cuvintele .grele de culori / și de dor", Dc aceea, chiar și atunci cind dă impresia că se joacă cu cuvintele, Bănuță închide in ele semnificații tul- burătoare : „am să beau din cer cu- cută I să văd cine mă sărută" (Pa- norama cucutei), „în fond despre ce „cucută" e vorba ? se întreabă Per- pessicius (semnatarul unui prețios studiu introductiv la acest volum). „Intre pocalul de cucută a lui Socrat nerorind in diaioyui platonician, cu puțin înainte dc moarte, șt intre să- rutul lut luda din Cina cea de taină, ■fera ipoteticilor presupuneri e dintre cele mai intin.se". Aspectul „ludic" al poeziei sale, cum îl numește D. Micu, sc intiinește in jocul antonimiilor, în asociațiile adesea prăpăstioase (Pa- noramâ in amaiț/anj, in cuvinte ne- gative („neculoare", „neundc", „neor- cine“, ..neaminare", „nerugină"), for- me gramaticale proprii („de din șoare", „sus de cer", „în do mlaștini"), in întreg ciclul de poezii miniaturale din Panorama pretorului. Există chiar un lexic preferențial in poezia lui Bănuță. uneori supra- solicitat (argint, alb, negru, plîns, ris, pămint, vint. furcă, greier, a scuipa, a răsturna), cîteva din ele trădin- du-și idolii : Eminescu și Arghezi tmarmuri, chaos, s-a fost pierdut; bube, dește, scirbă sfintă), I sc poate reproșa bruionul prezent mai ales in versurile dc început, unde emoția estetică e văduvită de invazia ter- menilor tehnici (ciclul închinat Gri- viței), prozaisme și locuri comune. în ultimile sale volume însă Bănuță evită metafora explicită, atitudinea ușor didacticistă de mai înainte. Se intimplă poate ceea ce poetul profetiza in M-am reîntors : .. “Prea ătul de piei străine. / pe unde stăm încremenit, / chemat de trupul pără- sit, / m-am reintors rizind in mine“. MARCEL CORN 1Ș-POP Veronica Porumbacu : „PORȚILE", „DRUMURI ȘI ZILE" Istoria literară consemnează cazul mai multor scriitori care au simțit nevoia do a se afirma pe mai multe planuri ale culturii, de a aborda mai multe domenii ale literaturii și artei, in vederea unei cît mai depline des- fășurări și împliniri a forțelor crea- toare. în literatura critică actuală, S Virgil Ardcleanu are meritul de a fi urmărit — primul — un aspect esențial al manifestării poeților din veacul trecut și pină azi — e vorba de proza poeților. S-ar mai putea Scrie însă și alte cărți despre alte do- menii conexe abordate de scriitori de-a lungul timpului... Problema diversificării creatoare se pune și pentru scriitorii contem- porani. Astfel, un tînăr critic ca Ma- tei Călinescu abordează cu succes atît proza eseistică, dar și poezia; un poet, iile Constantin, scrie ro- mano ; la rindul său, Marin Sorescu cultivă însemnările de călătorie și atacă genul arid al tragediei ; alții chiar proza memorialistică. Printre aceștia din urmă se află și Veronica Porumbacu. Drumuri și zile, (Edit. tineretului, 1999), este mai puțin un jurnal de călătorie și mai mult o carte de in- trospecție lirică, in continuarea vo- lumului anterior, „Porțile", încercare de izbăvire prin deschiderea unei porți spre sine însăși,.. Ce a în- semnat concret această poartă spre sine, care nu este mai puțin o poartă spre lume, spre oameni — ne dezvă- luie acest al doilea volum de proză pe care cei mai mulți dintre critici l-au anexat literaturii de călătorii ., - Poeta ne avertizează însă de la bun început că scrie pentru ea, do- rind ca proprii le-i notații să-î evoce „muzica întregului" : „căci fiecare că- lătorie. duce pînă la urmă, către tine însuți"... Ceea ce vom reține din această carte va fi — in primul rind — ce se atinge de însăși personalitatea poeteî, de liniile acelui destin literar, la care ne-am referit, și mai puțin informa- țiile corecte, datele istorice nume- roase și exacte, uneori erudite și pedante dc ghid conștiincios care știe ce să arate unui public ahtiat după pilule cultural-artistice ușor di- gerabile... Aceste informații ocupă — ce c drept — un spațiu destul de mare în cartea Veronicăi Porumbacu, apărută într-o colecție de mare po- pularitate, tocmai fiindcă ele sînt menite să capteze un asemenea pu- H blic. Nu prin aceste informații și g notații colorate sc deosebește proza $ dc călătorii a Veronicăi Porumbacu J dc tot Ce s-a scris și se scrie incă în Q acest domeniu. Altceva, credem, con- stituie ineditul acestor pagini și a- nume calitatea reprezentărilor, E gț vorba de viziunea picturală a lucru- rilor și fenomenelor, de asocierile surprinzătoare, de acea aviditate de culori, de nuanțe, niciodată ostoită de-a lungul unor itinorarii pe aproape mai toate meridianele Kuropei... Și mai este incă ceva care ține de țelul însuși al acestor peregrinări conexat dorinței de autocunoaștere și Izbăvirii de teamă. Poeta caută peste tot nu numai monumente, vestigii artistice, construcții moderne, ci mai ales și cu precădere oameni, oameni la oare descoperă cwh ce ii aproprie, „dincolo dc ceea ce îi separă", rea- lizând astfel izbăvirea de ghimpii spaimelor ancestral-biologice sau exi- stențiale, care au torturat-o, care ne-ar putea tortura ... Projci Voronicăi Porumbarii este direcțională etic, porta ambiționînd să indice căi omenești posibile spre opmplctudine. Acesta este — credem — semnificația de bază a prozei Ve- ronicăi Porumbacu... SIM1ON BARBULESCU Iv, Martinovici : .CA SA FII STEA"’) Critica literară s-a arătat zgireită și poate nedreaptă cu cel de al doi- lea volum al poetului Iv, Martinovici. Adindrea presupune cunoaștere. Și cu riscul de a fi acuzat de subiec- tivism voi afirma că am cunoscut Îndeaproape, seismele care au zgu- duit sensibilitatea poetului, rodul lor fiind arest volum ce constituie o aprofundare a filonului meditativ din prima sa carte .Cercul de aur". Departe dc onirism, nonconfor- mism, și alte isme la modă, evitind influențele străine, Iv Martinovici caută să fie el însuși și chiar atunci cind versurile sale au o structură modernă, ci nu cade în manierism și lirismul său cald rămine in limi- tele pondere! și armoniei proprii spi- ritului acestui popor. Poetul reia pe alte planuri, adin- cindu-le și amplificindu-lc. teme ale primului volum, cele două cărți avind o notă de continuitate. Astfel, COO- Z replia dialectică a curgerii veșnice O in procesul de apariție și dispariție. — surprinsă in „Panta Rhei", din pri- £ mul volum, o regăsim acum in „Per- petuum mobile" cu „o mie de mie •) V«HUrl, E P.L.. 1969 de fețe", iar ideea germinației ab- stractiZată în acea sămință a deve- nirii universului reapare în fruntea acestui volum eu o emoționantă „[nudă seminței" pe care poetul o consideră „apoteoză începuturilor și oricărui sfirșit are de triumf, curcu- beu, țipăt / însemn al bucuriilor și tristeților omenești / ai tuturor exis- tențelor. știute și neștiute". Parcă torturat de geneza cosmică și tăcc- rea spațiilor, această temă apare me- reu sub alte ipostaze: „Pămîntul poate n-a descris desăvârșit / prea multe cercuri de aur pc orbită / și spațiile întunecate timp n-au avut / din somnolență să vadă steaua cum trece (...) Sămința poate încă nu și-a prelungit / ființa fără clorofilă in minerale, / setea veșnică nu i-a zîmbit / și nici cunoștință de sine n-a luat" (tn univers ordinea lucru- rilor se neliniștește). însetat de un spațiu poetic infinit unde „veșnicia nu mai are nici taine, nici tăceri" poetul încearcă a-și fringe vechile lăcatc „și orizontul s-a lărgit / din- colo do nadir și zenit" (Cercul pare că atei s-a inchis). „Poemele hinduse1’ cu atmosfera ior orientală elaborează valențe noi unor conexiuni cu primul voiam, constituind pe semne reminiscențe ale celui care l-a tradus pe Tagore. Dincolo dc rezonanțele erotice, tim- brul lor e dominant acum de „Drah- ma / cel eu o mie de chipuri" oare „stă nevăzut / deasupra lucrurilor", dovadă că poetul își restructurează poezia in zone tot mai spiritualizate șl esențiale, cu răbufniri dramatice ale căutării existențiale. Tulburat de anumite stări-limită Impuse de o trecere efemeră in care „Sub stele și sub zodii stăm", poetul se automdiogrufiază (Sub razele X> și se lasă chiar incizat într-o „con- fruntare patetică dt* sensuri" (Chi- rurgie). s-au mistuit de o experiență totală iși pune masca paiaței caro-șt aruncă, „privirea asemeni unui zar / rostogolit pe masa sorții strimtă", și descifrează „in inima adincă / ză- dărnicia întinsă ca un dar" (Penița). acest sentiment dureros al zădărni- ciei stăruind pină la acea zonă în care poetul trecut prin purgatoriul renunțării, regăsește sensul dăruirii și, „in timp ce șarpele se face inel / in jurul frunții", strigătul junglei se estompează, iar poetul ajunge la „un nimb do înțelepciune" (Nimbul de înțelepciune). Această stare nu mai înseamnă resemnare, ci lucidi- tatea unei realități în al cărei pro- «s de cunoaștere poetul a „sîngerat" adeseori și ochiul deschis asupra lumii „in imensa mișcare" (Ochii adinei enormi / ai cerului ai pămin- lului / de oriunde-i simt ca-n mine/ euvintul". (Preludiul), sau „rămas ro- tund / dilatat înlfiuntru". este un motiv care se repetă obsedant, așa cum troițele și multiplicați! — ochi dan lucrărilor lui Țuculescu un ca- racter aproape halucinant, (Glasul Mnoeiui; Te-am fntîmpinat la mar- gini de ape; Ca laeov cu îngerul tn-am luptat etc.). După aceste inflexiuni, viziunea poetului se organizează în cercuri fermă, concentrice (cercul fiind dc- asemfinca un simbol preferat) „pen- Aj noile geometrii ale marelui / Ne l«Jid“ (Chemafi bâtrinde satului). ^Poemul „Arborele omenirii" este cred, cea mai reușită ți echilibrată piesă a volumului. Desfășurat intr-o trinitate spațială, „Marele Arbore" care „își adăuga In stranie liniște / cercuri de aur trunchiului falnic" /, semnifică perenitatea omenirii și vi- talitatea leagănului ei, pămintul. adu- cind „lauda zilei de miinc" cînd frunzele vor umple" cu muzica lor / sțstiții ce încă n-au cunoscut vibra- ția cintecului". Așa cum vremile virstează copacul, intemperiile vieții crestează" cearcănele lunare dih jurul inimii (Deseîntec de alunjut spaimele) poetului, mai ales atunci glodurile salo sint instăpinite de me- moria tatălui său, apărîndu-ne ca „două columne in care vinlul și ploaia, / au săpat diferit ciudate forme și efigii" (Stăm unul alături de altul/. Volumul are și părți inegale, scă- deri inerente căutării, versuri pe-alo- curi declarative, dar în esență poetul evită facilul și indescifrabilul, lim- Ijajul său fiind sublimat in meta- fore limpezi iar crezul său poetic este stenic și emoționant. I9N POPA Adrian Păunescu ar fi un model gț demn do imitat (dacă mai există in literatură așa ceva), probabil Con- stantin Știrbu s-ar abține dc la o colaborare cit dc cit fățișă cu maes- trul, așa cum se abține să ilustreze și alte maniere. Vagile apropieri care se pot stabili de exemplu cu Ale- xandru Philippide sau cu Nichita Stăncscu. nu sînt influențe propriu- zisc. ci exprimă de fapt acrul epocii. Placheta cuprinde 35 de poezii inegale ca realizare și adunate ia un loc prin hazard. Autorul n-arc o vi- ziune de ansamblu ci lucrează atent fiecare buc ată în parte, alăturindu-Le apoi fără să speculeze un oarecare efect al întregului. Faptul in sine e indiferent dar ilustrează și cl aerul epocii, dc care ziceam. Constantin Știrbu practică o poe- zie care comentează micile aventuri ale cunoașterii: „în ziua a șaptea am căzut în ape / Și m-am trezit c-un vis sub plOBpc / in care luptele mari pentru hrană J intrau în cu- noaștere ca într-o rană" (întoarcere). „Cuvintul frumos trebuie spus o sin- gură dată t Peste fintinile care au cumperi e-n nori / El c durerea ce-o simte sinul de fată / Cînd Un băiat o privește de două-trei ori" fCuvîn- tul),... „Clopotul săra / va chema de undeva copilăria / cu glas do ucise scoici, cu mirarea / copilului care-și desM polivalent (cronicar sportiv, pro- iiit&r. ele.) Eugen Lumcxiunu sdMtxu Pi TOM/S jv. / rW«. o exigem a cffr|n Uei- cațul d« papn^fili de Marin Porumbescu Sa nu se bânu t Cu ar fi vorba de o a tu MJTopq de fam.t e. încă din primite r înduri slnr^m discret puși in garda: “In nnve cai. rupi»- r- 1 detisiva n p ox.ilonili.ii d n rbdu d* Cțlor ce proniit c.ir i ce nu mai vin i-e o blajină ironie adresata tdifurilo 2) ev<» ori"' cip«1u1 .1 apariției Uc £ șulu d ■ papalair (cam rău e E. L. cu confratele, dar...) o carie cerc lata mm e (c< f -- ți cm superstițiile) ImpărlâKțtc K»art« ic'e ra1I a debuturilor vredni e dc inure* de » naște fii ar«ffj F L. săvifșcște o ad'varptg terar(ană) mirarea. ptrp1r»H»tea ch a'. In satisfacția fmaf sint fi oameni Adu m uu* atmuV Ircnia. Tni rcdefr^ 31 n turn derea“ -Wartrt /«-« pățita Ia tel?) 5Ciir»V (ce îndrepta' dă pQUtPfel QUF fund în- vechit, banal- altă ceva e „scumfi^^) Hnd sigure, cind lu> urj (primăvara* ploi, m "i- caKe, Preud) — Io !• iurtei *i Tn^- akeli» 1a un loc Ce nchfiere de frarât) $< e egeiat drzIăntuiM d^ aceste tnalc U un Inc ne fa a răsuflarea: ^Nu este exclus ca titlul tn^utl ținulț In rartr» sa sugereze. fmr un mod (’iri nici o lcRătur-1 vlz*bHA cu prozele • nn propriu, cit dc mu t S* f pagall?) In leg ItirA cu aced t tiu care 1rv ?e$le Interesul și r.lseoal nervii (/fommf r cr nddati la astenie, la nevrorâ. pări) vn ea MLi.iil Kogdlnkcanu sau Alccu Kuiso, ex- primi ud u ți ideile cu deosebire prin intrr- mcdlul scrierilor beletristice, modest, nea- djinfndrr-sl niciodată vreun rol dc dlliuia celorlalți acriitori contempor.ini, Negruzzi nu ne Apare numai ca un slrAhirit precursor intr o serie de vectoare ale literaturii nna>' ttc moderne, dar $1 unul dintre frrntajii ■vi mai remarcabili care au contribuit In dezvoltarea celei dlntîl grupirl literare din țara noastră, ceea din Jurul revistei gene- rajlei pașoptiste. „Dacia literari". Impeca- bilă ffardl Mici că se puteau găsi banalUM mai cumplite despre C Mi gfurri. eh ar la o ocoz e festivA -^d șl pe autorul acestei performanțe tn materie: Emil Bo.'dM'i. Confesiuni literare Sub crmduo*r*a tui At. Piru _R;mmri- t«- de O. fihrn'ghițâ- Im «ris cu un alt prilej 4espre prnrrie poetice din „Trtntorur fee ne făceam dara uitam acest lucru?) firi a sven nt»nri pretenția (cum au unii) dup,! cum nu n au nici neum, de a spune, din punctut de vedere al criticii, lucruri dellnitlve fVm. vai vaif Și noi care era cit pe-ari să cre- dem rd n. GheorgfiițJ o grăit, odată pentru totdeauna, adevărul/) Scriu deip'e [).n Bntln (ne informează O. flheorghildI, des- l>re cdrtlle sale, nu din Instinct criVc fist ,. riei literari, ntenfiet acest* confesiuni, de o inrm labilă modestie, vor fi căutate odată ea plinea caldă) d, pentru cd tu fața personalității sale, nu pntt ritmlne indiferent fSf fori anrj care t au bănuit ne G. Gheorghifd de indiferentă) Și, spre final: ..N-as putea sil tnchel aceste nedemne rtndurl („E temnița tn ars, nedemn nd- ntiirf'J pornite din rațiuni (ce frumos gi, dită acest cutănt) de ordin mal mult sen- timental (Se poate? lată că G. Gheorghiiă ORIZONT are ți slăbiciuni. Ncfârmufită modestif?) dcHl rrHir... In încheiere: „Cuvintele stol puține al exprimarea mereu Afraci peninu a spune cc superbă treime alcătuiesc (poetul, ac- torul. n. n ) împreună cu omul Fmil Botla Slntem perfect de acord, asta a fost m- nor' eirea crittcii; cuuintf puține, expri- mări saraca.» Chiar dacii nu totdeauna, cel paf in din cind In clnd„a V, GA NEA O nouă direcție în plastică ? F.stc cunoscută irascibiUtatea artiștilor fi lipsa tor de modestie: toți Se tred ge- niali. £ o boala greu de vindecat ca orice mahidie psihică. O deformare aproape im- posibil de remediat. O dovedește și discu- fia pe care artiștii plastici timișoreni au purtat-o cu redacția rjarului local tn le- gătura cu opiniile pe marginea raionului dc toamna. Dreptul ta opinie il orc orie ne fl na poale fi limitat, pare cel puțin ciu- data părerea unor artiști plastici In legă- tura cu rolul de „prezentare" al criMii Iar Justificările sint cel puțin puerile, pune Un titlu sub a lucrare înseamnă a încerca n cplicare. Cuvlntul c una cu lucrarea. 4 încerca apoi prin tot soiul de Sofisme fustiiicarea unei nepotriviri semnalate de 'itied c o dovadă In plus de superficia- litate, inconsecventă f| lipsă de răspundere. Un titlu nu se -.aruncă", să fie doar acolo, pentru că așa se obișnuiește. El răsare din însuși creația artistului fi nu poale fi in- firmat deelt atunci etnd se urmărește alt- ceva. 4fn e cazul iui Eugen lonescu cu titlul „Cintarrața cheală". Ne place Insă sa credem că „direcția" artei plastice timi- șorene nu este către „antiplastică" sau „absurdă". Atunci wi fim serioși fi cum pretindem publicului să fie receptiv, să ne invităm in același timp pe noi înșine sâ fim receptivi In vocile el. ea ți ia acelea ale criticii. Altfel dialogul nu este posibil. O „nouă Tribună" ORIZONT Tribuna de ta Ului apare Intr-o haină ncud. Colegiul redacțional s-a primeni, avindu-t In frunte pe prozatorul și dra- maturgul D. P Papescu Ultimele numere urată o schimbare substanțială Ih sete ta- rea colaboratorilor și materialelor. Se poate vorbi de o nouă atmosferă ți un nou con- tinul Contribuțiile literare sint mai va- riole; semnează nume netntilnitc pina acum in paginile revistei. Dcbwul de d u- maturg tțl regretatului profesor D, l'o- povici este revelator, Proza nu se mulțu- mește numai cu creațiile redactoru'ui fesor- tutui respectiv, așa cum s-a imimplat in bună măsură pină a um in lacul materia- tel or cenușii așa-zis ..științifice' articole mai aerisite dezbat probleme sțrtnf legale de fenomenul estetic și literar. S-o renun- țai din fericire și ta coloana ultimei pagini cu știri din lumea întreagă, „tip Magazin", care după părerea noastră nu-fi aveau locul acolo De ani de Zile revista n a „Impus" un nune, na descoperit un talent ieșit din comun. Nu e carul să analizăm in profunzime cauzele. Sperăm ca In ac- tuala ei formulă s-o facă. Tribuna r In primul rtnd o ..tribună" literară. Nădăj- duim să fie sub noua ei conducere ți In- filișare In adevăr o ..tribună". Mărturia generației profilul spiritual al unei generații se poate desprinde In bună măsură din Crea- țiile ei. dar acestea sint. să nu uităm. In primat rind, literatură". Efervescenta, in- tențiile, gindurile intime, proiectele tndrăr- ne/e. ciocnirea ideilor, scapă tn generat, anumite indicii găsindu-se doar tn articole sau pagini dc furnal. Cei mai potrivit m d de a pătrunde in „intimitatea" fenomenului pare să răminu lot interviul. Cine poate uita mărturia anei generatii de F. Aderca, Cu scriitorii prin veac a lui Vaterian. sau Lumea