ORIZONT REVISTA A UNIUNII SCIITORILOR DIN K. S. ROMÂNIA CUPRINSUL TRAIAN LlVlU BtRĂESCU; Drumuri ți direcții In romanul românesc contemporan -. .. .. ANGHEL DUMBRĂVEANU; Cititei de ziuă, Ținutul nopții, La marginea de nord ................ , , ....... DIM, RACHICI t Săgeată albă. Poem boreșl ........... •* Ml HAI GIUGARIU ; Cina....................... OVid CalEDONHJ ; Numai noi oamenii ........... ............ ILIE MADE/7A : Hamlet ............................. - LEONIDA NEAMȚU ;Solia............ „........,, ............ ANDREI UUJN ; Vladimir Ciocov................. .. ........ VLADIMIR ClOCOV: Va dâinui numai frumosul, in românește de Ion Aricșanu ; Elegie in galben, Cum să te iubesc. In rom. de Andrei Dumilrești.......................................... IOSIF LUPULESCU : Zăpada ......................., ........ OVID1U GEN A DU: Cocoț de munte, Cenușă pe cenușă NICOLAE ȚIRIOI: Grand Meaulnes .. .. .. .. ....... ION LOT RE A NU : Jertfe MARTA BÂRBULESCU : Același gind DANIEL DRAGAN ; Șarpele Cleopatrci - - - - ,. . - ,, , „ TRAIAN DRAGOl i Zece Ilomo F , .,......... RODICA PASCU . Și totuși timpul...... / '................ ION MARIN ALMÂJAiV ; Toma și trompeta de aur MARM HADAN : „La Pontul cel cu nume așa de Înșelător,, A ■■ " ION FLORI AN PANDURU ; Ploaia de aur............-........‘ DftAGCJMffi MAGDIN : A rămas o temele .. , ■ ,. ... DOINA CETEA: Răscruci ............................•- ■■ ’ 3 0 11 12 20 30 30, 23 33 40 40 41 41 ■ 43 4! 4-1 45 51 53 1 ALCLWLV TUDOR; Pod, Inel, Bătrînul, Nisipuri, VASILE RANGA; Lingft tjne................... BiWiat: Muri Timizii a * TJMIÎ 5? 50 Din Uterul ura universală D. H. LAWRENCE: Inima omului, Gindire, Tandră venerație, in românește de Tațeu Ghcorghiu ........................- . - .. ................... 61 ^TEPlrEN CRANE; Inima, in românește de Al. Jebeleanu.................. 62 PABLO NERUDA ; Mama, Insomnie, Oda primei zile din an, în româ- nește de Ion Popa........................................... *......... 62 Cronica Literară $EKHAV FOARȚĂ: Nichita Stăneseu: „NecdVintele*......................... -- 67 SWIOW DIMA : Petre Stoica : „Melancolii inownle" ........................... 70 ION MAXIM ; Limite Lirice .. .. ................................. , - . * ■ ■ 72 RADU CIOBANU : Corneliu Ștcfanache : „Zeii obosiți1*.................... ■ ■ 76 Comentarii critice CORNEL UNGCREA1W; Asceză și spectacol....................................... 78 S1MION BARBULESCU: PansenzualismuJ liric in poezia lui Radu Câmeci 81. Cronica traduceri lor PETRU SFETCA : Franco Zoltan : „Rumăniscbc Lyrik"........................... 84 Cronica teatrală N. D. PARVU: „Regele Moare", „Arta comediei", „Vijelie în crengile de Sassafras", pe scena teatrului „Matei Miilo"................... ■ ■ ■ ■ 86 Istoric literară — documente W1LLIAM MARIN: Gruparea literară democratică șl antifascistă „Vrerea" fiii. AUREI. COSMA : Compozitorul Nicoiac Ursu (1965—11*69)........................... Cărți — reviste ALEXANDRA INDRIEȘ: Ovidiu Șuri an u; „Galber" ...............* -■ 93 TUDOR VlLCEANU : losif Moruțan : „EchinOcțiu liric"............... 98 N. ȚIRIOl : Viana Șerban „Versuri" .. ,, -. .. ................ - ■ 96 GH. JURMA ; Gh. Suciu : „Antrenorul și zeul".......................97 DUMITRU VOR1NDAN; Marfa Octavian : „Paradis arliaic"............■ 98 VASILE ȚARA : Atlasul lingvistic român pe regiuni (Maramureș) - - 99 Cărij — reviste străine STELA MIREL : Marginalii la o carte despne roman.................................. ADINA ARSENESCU : James D. Hui t : The Oxford Companion To Ameri- can Literaturo......................................* ,..................... Orizont extern A ți G. L.: Josef von Sternbcrg, Max Horn, Protokolle 69, Ix'anu-Pomm 103 Miniaturi critice OCTAViAN METEA ; Studii de isloric a Banalului, Valențe ale culturii de masă in județul Caraț-Sevcrin .. , .............................. PETRU SFETCA . Pictura lui Ciprian Radovan....................... . ■ •• KW D. PETROVICI: Bagdala ............................ -.....................108 Corespondență .. .. *.................................... ■" ■ ■ ION MIOC: Epigrame.............................. - *................... 111 TRAIAN LIVIU BIRÂESCU DRUMURI Șl DIRECTII ÎN ROMANUL ROMÂNESC CONTEMPORAN Apariția, către sfirșitul anului trecut, a remarcabilului roman al lui Eugen Barbu Princepele, continuarea de către Zaharia Stancu, prin Vintul și ploaia, a unei literaturi cu substrat memorialistic, de- plina satisfacție cu care, in 1968, a fost primit debutul, în roman, al iui Fănuș IVeagu cu îngerul a strigat, sint tot atitea semne care par a anunța reînvigorarea substratului liric și al povestirii in romanul românesc contemporan. Narațiunea, prezența manifestă și mărtu- risită a subiectivității, marchează astfel, dacă nu calea regală, atunci, fără îndoială, unul din drumurile specifice de dezvoltare ale roma- nului românesc. Critica literară de astăzi este astfel in măsură ca să reia, bine înțeles dintr-o altă perspectivă și apelînd la lumini noi ale teoriei literare, una din cele mai dezbătute probleme in critica lite- rară de acum cinci și patru decenii ; aceea a drumurilor de dezvoltare ale romanului românesc. Să reamintim, de pildă, că atunci, Loviuescu, apelind la haremurile teoriei literare ale secolului trecut, privise cu o oarecare suspiciune romanele istorice ale lui Mihail Sadoveanu, de fapt, lungi povestiri. Infiltrarea subiectivității, maniera „proustiană" de a scrie roman a fost, pe de altă parte, amendată de Ci. Călinescu intr-o polemică incipientă cu Camil Petrescu; Călinescu se declara Itn favoarea unei creații obiective, de tip balzacian. In general stâlpii de sprijin ai teoriei literare a romanului impuneau o distincție evi- dentă a romanului, deoscbindu-l de povestire și tocmai astfel afirmin- du-i excelența. Căci, se spunea, povestitorul nu încearcă și — la drept vorbind — nici nu poate să ne redea, ca romancierul, spectacolul exis- tenței ; povestitorul ne prezintă, în lepătură cu acest spectacol, un singur punct de vedere : al său propriu; ori romancierul, cum prea bine se știe, de la Flaubcrt incoace, încearcă o creație „obiectivă"; romanul, observă Subtil Alain, nu povestește, el evocă ceea ce e cu totul altceva. Dar aceste postulate, în aparență axiome ale teoriei romanului, au început, mai cu seamă în al doilea pătrar al secolului nostru, să se O clatine, și nu puțin. Au apărut, atunci, mari romane care erau compuse g parcă Ia antipozii teoriei clasice a speciei. Proust iși clădea marele său o epos subiectiv; Joyce, in Ulise, convertea viziunea subiectivă intr-una obiectivă prin mijlocirea unui sistem vast de referințe și simboluri; “ Gide și Rainer Maria Rilke, in acel ciudat jurnal intim transpus intr-un roman, care este Caietele lui Malle Laurids Briggc evidenfiau, la rin* dul lor, pătrunderea subiectivității in magma obiectivă a romanului ; in sfirșit, pentru a mai da, din multele exemple care s-ar putea da, incă unul, Herman Broch in marele său roman Moartea lui Vergiliu transformă romanul intr-un neîntrerupt monolog liric. Este astfel evi- dent că dogma presupusei obiectivități a romanului începuse să sufere, incă in primul pătrar al secolului, abateri esențiale, abateri accentu- ate apoi in următoarele decenii. Dacă așa stau lucrurile, atunci înseamnă că și in literatura română, unele rezerve pe care le avuseseră odinioară Lovinescu și Călinescu. față de romanul povestire, cel dinții, față de romanul „proustian", cel de al doilea, deveniseră caduce; Lovinescu, de altminteri, prin ple- doaria lui pentru un roman citadin dovedea implicațiile teoretice care explicau rezerva sa față de romanul istoric „patriarhal" al lui Sado- veanu; Călinescu, pe de altă parte, in ultimele sale romane, in Bietul loanide și in Scrinul negru, dacă nu abandona formula romanu- lui obiectiv, caracterologic, balzacian, uza in schimb de procedee dacii nu doar moderne, jurnalul intim, memoriile, confesiunea, atunci evi- dențiind, in orice caz, o viziune mai laxă și mai contemporană asupra compoziției romanului. In acest context, al perspectivelor largi și al abandonării unor poncife vechi ale teoriei romanului, se poate, oare vorbi despre unele cărări, drumuri, direcții constante in dezvoltarea romanului românesc ? Credem că o astfel de discuție este posibilă. Că ca nu cere decii îndeplinirea unei singure condiții prealabile : anume aceea ca aban- donind poncife vechi să nu Clădim, în locui lor altele noi. Poate că, in această direcție, cercetarea s-ar dovedi mai utilă dacă, in stră- dania de a încerca să găsim drumurile actuale ale dezvoltării romanu- lui românesc vom raporta, aceste drumuri, la dezvoltarea istoriei ro- manului in literatura română. Ciocoii vechi și noi, primul roman românesc, prezintă astfel o ciudată particularitate, pe care a revelat-o, printre alții, G. Călinescu. Călinescu observa anume, in monografia pe care i-a închinat-o Iul V. FUimon, că realismul acestuia nu e un realism, să-i zicem obișnuit ci unul fantastic Observația lui G. Călinescu imi apare plină de tilc. Romanul lui N. FUimon aduna astfel, ca intr-o unică matcă două ' filoane, două direcții ale romanului românesc; pe de o parte, ro- manul realist de observație socială și de moravuri, roman care va cunoaște, ca o primă culme, romanul lui Liviu Rebreanu, Ion șl, in romanul românesc aciuai scrieri foarte diverse, de la Străinul șl Setea, la Moromcții și Cordovanii ; pe de altă parte, Ciocoii. ,. învederează, in scrisul lui FUimon, prezența tentației povestirii; o povestire care, aici, la porțile Orientului, nu se va putea dezlipi niciodată de ispita pitorescului și de avintul fanteziei; o vom regăsi în eposul istoric al lui Mihail Sadoveanu (cind Sadoveanu se încearcă în roman de observație socială ca Strada Lăpușneanu sau Mitrea Cocor, rezulta- tele sint departe de cele scontate), in Craii de Curtea Veche ai lui Matei Caragiale și, in nu mică măsură, în opere profund deosebite ca Desculț, Groapa, îngerul a strigat, Princepele. «HIZONT Fără îndoială, cele două direcții amintite adineaori nu sînt sin- gurele a căror dezvoltare și evoluție poate fi urmărită în romanul românesc contemporan; dar ele au cea mai îndelungată tradiție. Ală- turi de aceste direcții, romanul românesc interbelic adaugă și altele, nu mai puțin însemnate. Alături de romanul obiectiv, ca o reacțiune, dar și ea o consecință firească a lărgirii modalităților de abordare a realității, mai mult, ca o integrare a romanului românesc in contextul romanului european, apare un nou tip de roman. Un roman care nu poate fi denumit doar subiectiv pentru că, cel mai adesea, atenția eroului e îndreptată fi spre realitatea exterioară. Dar, în acest nou tip de roman, iși face un loc, din ce in ce mai mare, reflectarea ex- perienței de viață a scriitorului și, în egală măsură, analiza psiholo- gică. Acestei categorii de romane îi aparțin, în egală măsură, ro- manele Hortensiei Papadat Bengescu fi acelea ale lui Cărnii Petrescu, Anton Holban sau Alt hai Sebastian; ele sînt continuate astăzi prin unele din romanele lui D. li. Popescu {programaticul „F“ e, in această direcție, un exemplu) , de Al. /caduc, Mir cea Ciobanu, Alice Botez, pentru a aminti doar pe unii din ultimii paladini ai romanului de analiză psihologică. Un roman de analiză psihologică e, fără îndoială, fi Animale bolnave. Dar aici planul intern ciștigă o continuă inter- ferență cu aceia al /aptelor exterioare, prin mijlocirea unei anchete întreprinse într-o afacere criminală croindu-se romanului, dincolo de structura sa aparentă de roman polițist, un drum propriu care a permis, în critica literanfi, comparația cu romanele lui Dostoievski. Dar, cred, a găsi în noul roman românesc de după 23 August Idoar o prelungire firească a drumului romanului românesc ar fi o poziție greșită. Greșită pentru că ea e unilateralii, Romanul românesc de după 23 August e, in aceeași măsură, o prelungire și o negare a romanului anterior. Trăsătura imediată a acestei negări e aceea a sensului polemic ai romanului contemporan. „Romanul contemporan începe acest dialog cu trecutul, posibil într-o epoca agitată, de fier- bere, de răsturnări, de restructurări esențiale. O epocă polemică a favorizat o literatură polemică", subliniază, fn micul lor compendiu asupra literaturii române contemporane, D. Micu fi N. Manolescu. Să reținem, ca o trăsătură distinctivă, mai mult, am putea zice ca o direcție nouă în romanul contemporan, această trăsătură polemică. Uneori ea se reduce la scheme, alteori ea cîftfgă o convingătoare ți- nută artistică. Un singur exemplu, din multele care s-ar putea da, e, cred, îndeajuns de convingător, El privește chestiunea proprietății funciare. Problemă esențială ca a reapărut, sub nenumărate ipostaze în romanele interbelice de la Răscoala fi Ion, la 1907, romanul lui Cezar Petrescu. Idee călăuzitoare și în Setea sau în Moromcții, ches- tiunea proprietății fundare vădefte, prin mijlocirea unei superioare demonstrații artistice, ineficacitatea vechii concepții despre pro- prietate. Dialogul cu trecutul, dialog polemic, adineauri amintit, nu se reduce numai la o simplă schemă, aceea a opoziției între trecut și pre- ■zent. El conduce spre o nouă perspectivă asupra trecutului însuși. Romanul contemporan impune astfel — fi această nouă direcție tre- buie, în egală măsură, subliniată — o nouă formulă de roman istoric. ORIZONT I ORIZONT Un moment memorabil în evoluția noului roman istoric îl reprezintă Nicoară Potcoavă dar, cu osebire, romanul lut Camil Petrescu Un om între oameni. Scriitorul creează, in acest roman, în egală măsură, o imagine a conștiinței colective, conștiința națională a românilor, sur- prinsă in momentul de cumpănă al anului 1848. dar și o luminoasă, imagine a conducătorului unei obștii: Nicolae Balcescu. Romanul e, astfel, o pilduitoare imagine a mutațiunii, a schimbării de perspectivă intervenită, nu numai în conștiința unui romancier, ci in evoluția romanului istoric românesc. Am greși insă dacă am limita trăsăturile specifice ale romanului românesc contemporan numai la aspectele sale polemice, ia nega- rea vechiului. In egală măsură ne interesează, în evoluția romanului contemporan, afirmarea noului. Nu prin mijlocirea unor scheme, a unor afirmații bombastice, a apariției unor eroi convenționali, aidoma unor păpuși umplute cu cîlți, pseudopersonaje care circulă prin, din păcate, nu chiar puține romane contemporane. Fenomenul e, pe de o parte, pe cit de explicabil, pe atît de firesc ; căci o carte bună, un mare roman, cere ca printr-un firesc echilibru, în cealaltă cumpănă a balanței, un teanc, nu cltiar mic, de scrieri mediocre. Să nu ne oprim asupra acestora : ele ar putea, eventual, dincolo de cronica de serviciu, mălăiață, care le și îngroapă sub țărina anonimatului, atrage atenția doar cercetărilor tematologice sau celor de sociologia litera- turii. Să ne întoarcem la cărțile bune, dacă nu la marile romane, a căror serie de aur ii purtăm încă nostalgia, atunci la romanele remarcabile, nu puține, scrise în ultimii ani. Un diptic fac, în această direcție, cele două romane ale lui Ma- rin Preda; Risipitorii și Intrusul. Nu intîmplător romancierul și-a refăcut, cu sîrg, de două ori, primul roman. Căci Risipitorii pi, din acest punct de vedere ii este Intrusul omolog, are în centrui dis- cuției o problematică etică : cum îfi pot oamenii ciștiga un sens plenar existenței lor sau, dimpotrivă, cum o pot rata in mod dacă nu ne- cugetat, atunci ca o consecință a neputinței de a te adapta la normele etice ale unei noi societăți. Romanul îmi apare astfel pilduitor pen- tru o nouă direcție care, e in același timp, fi o nouă etapă in desvol- farea epicei romdnefti contemporane ; aceea a surprinderii făuririi unei noi, contemporane și adecvate conștiințe sociale. Și dacă Intru- sul, cum am mai spus-o, e omoiog eu Risipitorii, simetria vine prin sublinierea faptului că omul e, în acest proces de înnoire și transfor- mare, supus unei tensiuni cu totul ieșită din comun. Intrusul e, in această direcție, un pilduitor exemplu. Romanul e, in nu mică mă- sură, antipodul unui roman de formație. Intr-un astfel de roman totul se încheie, limpede și lin, cu biruința eroului. Altminteri stau lucru- rile în romanul lut Preda. Călin Surupăceanu nu e, în lupta cu o soartă vitregă, un învingător; dar romancierul ne permite să sperăm că el nu va fi, că el nu poate fi, un învins și in efortul pe care eroul îl va întreprinde (romanul are un final deschis) pentru a se recîytiga, se evidențiază excelența morală, viitoare și posibilă, a personajului. Tot pe tărîmul dezbaterilor etice își așează cartea și Al. Ivasiuc. Romanul se cheamă, sugestiv, Cunoaștere de noapte și el a ispitit pe unii critici să-l proclame un roman eseu. Nu știu dacă această for- mulă, aparent atît de ingenioasă, tșl are acoperirea necesară. Eseul ar însemna, pasămite, sporul de reflexivitate și, in această direcție, bunele intenții sint sa!atare- Dar să ne reîntoarcem la ceea ce ne interesează, adică la problematică. Căci o astfel de problematică, acut și contemporan etică, fără îndoială o vom găsi în cartea lui Al. Iva- siuc. Cunoaștere de noapte, alături de cărțile amintite adineaori, în- vederează importanta, discuției etice în romanul românesc de azi, Dintr-o pluralitate de motive. Un comentator al cărții (Nicolae Dra- goș) : Te recunosc domnule Trotușeanu in România literară nr. 38 1969) ii amintea pe aceia a! oportunități șt acesta e departe de a fi cel din urmă. Căci dezbaterea etică cuprinde opinia publică, conștiința co- lectivității, colectivitate care îșî regăsește, in care, preocupările ei morale, ceea e cum nu se poate mai bine și mai important. Dar mai este un motiv, precumpănitor, după mine. Aceia al cuprinderii artistice, in substanța romanului, a dimensiunilor spirituale, a fră- mîntărilor conștiinței etice a omului contemporan. O astfel de cu- prindere dovedește nu numai un spor de investigație și de cunoaștere, calități necesare ale romanului; ea dovedește ceva mai mult, anume că romanul contemporan a depășit faza investigației reportericești a fenomenului moral; a depășit, aș zice, și faza eseului, intrucit acesta ar fi un transplant in substanfa romanului; a ajuns -— și aceasta e o biruință de căpetenie — la un proces de osmoză deplină a problematicei artistice și a aceleia sociale și etice E această cale una din direcțiile de căpetenie ale romanului românesc contemporan. Care vor fi căile viitorului ? Orice profeții ar fi, în această prin- vință, hazardate. îndeletnicirea de critic literar nu are virtuți tauma- turgice Să observăm totuși cîteva caracteristici care, dacă nu ne pot deschide o perspectivă caleidoscopică asupra romanului românesc al viitorului, ne oferă, totuși, citeva jaloane și puncte de reper. Să menționăm, mai întii, permanența povestirii. Reinvigorată mai ales în procedeele ei tehnice, ea leagă romanul românesc con- temporan de firul unei tradiții pe cit de strălucită, pe atît de înde- lungată. Dacă Fănuș Neagu în îngerul a strigat împlinește povestirea tradițională, cu osebire prin dimensiunea pitorescului și a crudității, Eugen 3arbu în Princepele dovedește ambții mai mari și, în nu mică măsură mai realizate. Căci dacă excursurile teoretice ale scriitorului sint, nu puține, aproximative, formind corp străin cu substanța cărții, Barbu este incontestabil, in Princepele, unul din marii, din rafinați povesti’.ori pe care ii avem in literatura contemporană. Cum se va dezvolta, in viitor, romanul tradițional ? .Altminteri, fără îndoială, decât Cordovanii, masiv epos țărănesc scris cu scrișni- turi și, probabil, utilizînd formule mai laxe, mai originale care să fecundeze, in mod inedit, compoziția romanului tradițional. Animale bolnave e, și in această direcție, un exemplu plin de semnificații; căci formula romanului criminalist nu este doar un strai exterior, o aparență. Breban a refinut, din această formulă, o calitate care nu lasă de loc indiferent pe cititor, mai cu seamă pc cititorul modern : aceea a tensiunii psihice, a suspansului, care, aidoma ca intr-un film al lui Hitchkok, însuflețește cartea, de al un capăt la altul. ORIZONT ORIZONT Și, în sfirfit, se pare că se va dovedi din ce in ce mai frecvent necesitatea romanului ca problematică morală fi socială. E modali- tatea prin care scriitorul vrea să participe activ la dezbaterile din agoră, să depășească, in egală mdsuril, și ampla și tradiționala con- strucție epică, și povestirea pitorească sau savant barocă și exotică. Descripția lumii, intr-un astfel de roman, nu mai este „mimesisul1* ca reproducere doar, numai și intii, a realității exterioare ; ea nu se li- mitează nici la analiza psihologică a personajelor și a proceselor lor de conștiință surprinse în stare genuină. Pretenția unui astfel de roman e ca să pătrundă mai departe și mai adine; nu atît în sensul de a-și înfățișa personajele ca tot atiția filozofi „in nuce*1, dar va surprinde, fără îndoială, din realitate, nu copia ci, pentru a aminti formula unui romancier Al. Ivasiuc. Oricare ar fi însă căile spre care se îndreaptă romanul românesc contemporan dteva caracteristici comune am putea, credem, depista de pe acum. întîia, semnificativă, de loc lipsită de importanță, este sporul cantitativ și, in nu mică măsură, calitativ al romanului con- temporan. Nu numai că apar mai multe romane dedt, bunăoară, acum 10 sau 15 ani dar, îndeobște, apar și mai bune. Anul 2968 a fost marcat de critica literară ca un an al romanului șl nu puține opere remarcabile au apărut și în 1969. Se poate observa astfel, chiar la nu puțini dintre poeții debut anți, o evidentă profesionalizare. Breban, Ivasiuc, Fănuș Neagu erau acum 10 ani nume necunoscute; astăzi ei nu mai sint „tinere speranțe" ci scriitori cu o întinsă și bogată carieră literară. La aceste nume s-ar putea adăuga, în mod firesc și chiar necesar altele, de la generația mai vîrștnîcd intre care H amin- tim. întfi, pe atît de fecundul romancier Zaharia Stancu pinii la tinerii care încearcă noi experimente, de la Sorin Tîtel la D. Tepeneag. Există astfel, în romanul românesc contemporan o pluralitate de tendințe, de direcții, de drumuri; cîteva, pe care !e-am considerat, de căpetenie, ne-am străduit să le învederăm adineauri. Fără îndoială, în pofida marelui număr de apariții, romanul românesc actual nu a creat încă opere de talia romanelor lui Sadoveanu, Rebreanu, CamH Petrescu. Dar i'izînd dimensiunea profundității și polivalența o opertl ca, de pildă. Bietul loanide ar ocupa un loc de cinste in orice literatură ; încălțat cu vestitele sale sandale de aur Desculț a străbătut mapa- mondul. Există, alături de aceste mari opere scrise, să nu uitdm, la vîrsta de cumpănă între maturitate și senectute, cărți twloroase, ro- mane contemporane care de la Moromeții la Groapa și Princepelc vestesc acele calități rarisime care rezistă în fața vremii. Marele nu- măr de romane remarcabile, nu putinele cărți care vestesc o expe- riență de viață autentică și altele — mai puf ine — care viide.se nostalgia profundității, ne îndreptățesc să sperăm că nu e departe ziua cind se vor așterne pe hîrtîe primele cuvinte ale marelui roman pe care îl dorim și îl așteptăm cu tofiî, — capodopera necunoscută. ANGHEL DUMBRAVEANU Cintec de ziuă Acum prin acest cintec de ziuă trece o teamd Că trupul tău curat ca o gutuie somnoroasă Va adormi în iarbă și vor veni invazii De flori cu buze amețite de-un parfum împărătesc Și-ți vor cunoaște pulpa luminată, cum și sinul Cel răsfățat ca fructul din sud de linii clare. Și fiind posibil să te vadă vîntul serii Și să te creacid-un vas îmbelșugat de griu, Sau de semințe rare, teamă mi-i că poate Să-ți afle taina mijlocului și subțioara Și să te-mbrace-n aripile lui de răsuflări albastra, Turnind în gîndul tâu un dor nepămîntesc. Și fiind prea lung desfrîul culorilor aduse De-acest amurg eu haine princiare, șt prea grea Absența ta de insomnii florale, te ascund In golful unui cintec de soare și speranță, singur Să laud trupul iau curat ca o gutuie somnoroasă. *---------------------------------------- Ținutul nopții Acum sînt mult mai singur decit marea Si nu s-aude nimeni prin gindurile mele fn care vine ceața și frigul altor virste. Plecă și mierla din păduri șt sturzul Și nu rămase-aici decît tăcerea și negarea Prin care umblă vîntul de toamnă, derutind Cu răsuflarea lui copacii tot mai palizi. Nu se întoarce nimeni in noaptea mea și nimeni Nu-mi mai aduce-o vorbă despre tine. Ce departe E ziua-n care ai intrat in anii met pustii Și ce străin e totul acum și fără rost. Cum se cerni văzduhul in care-ai rîs cu soare Și iarba ce-ți furase mirosul cum se stinse. Acum sînt mult mai singur decît marea Și mult mai gol decît finului nopții Și-abia de mai tresar cind cade frunza Pe timpla mea de lut, ce altădată Visă pe șoldul tău bogat și-nvins de patimi, Abia de mai ascult ce spune vîntul toamnei Și simt cum crește ceața in mine și pe mare. ORIZONT * Prin necuprinse spații de teamă te aștept La marginea de nord a îndoieîii. N-am ciecit munții de tăcere lingă mine Și lampa de aramă a toamnei care arde Pe drumurile mele uitate și pustii. Cind riu-mi bate-n timplă obositor și-adinc Cu sunete de gheață și cu obsesii lungi Și cind prin cerul meu se-ntorc spre iarnă Corăbii mari de ceață, cum s-ajung Sâ te dezleg din neștiute depărtări și să te-aduc în cortul meu unde te-aștept de mii de ani Și ca-ntr-un rit întunecat să dăruim luminii Pămintul de blesteme ce arde-n noi suprem ? Dar e un vini tirziu care m-apleacă, Un vint ce suflă cu uitare peste mine și mă lasă Ca un copac cu ramurile goale La marginea de nord a îndoielii. La marginea de nord ORIZONT DIM. RACHICI Săgeata albă Veronica Verny, Veronica Verny — Stare mult prea frumoasă de zi. Auzi cum timpul crește-n stejari ? Prin lentilele lumii transpari — Jumătate neant, jumătate de nea — hicendiu-nghețat lingă trecerea mea. Veronica, mi-e somn, Veronica Verny, îmi bat în timplc doi pumni de copii. Veronica — stagnare — Veronica Verny, Miez de zi întristat, unic sens de a fi. * Poem boreal Dincolo de marginea stinsă-a orașului, Dincolo de rădăcini și de frunze ; Dincolo de cuțitul sinucigașului, Dincolo de iubiri și de buze. Dincolo de ceață, dincolo de timp, Dincolo de trecerile toate, Dincolo de flacăra aprinsă-n Olimp Murind pe fețe-nghețate. Dincolo de real, dincolo de mit, Dincolo de Dumnezeu și de- Apoi Io, Dincolo de minus și plus-infinit, Dincolo de viață și moarte ; dincolo ... ORIZONT MIHAI GIUGARIU CINA ORIZONT CARTEZIANU s-a îngrijit de amenajarea unei unități desti- nată exclusiv celor afectați Minervei. Aceasta s-a putut realiza prin folosirea unui spațiu de mai mari dimensiuni, divizat in cîteva forme celulare de egală valoare funcțională. Totuși, prudent, el a prevăzut pe lingă deosebirile rezultînd obiectiv din orientarea lor față de lumină, locurile împrejmuitoare etc. și unele diferențe dimensionare una dintre camere fiind mai marc. Ingeniozitatea sa a constat in faptul că toate aceste deosebiri nu erau sesizabile imediat de către un străin intrucit venind de afară se intra intr-un mic vestibul dc formă hexagonală, în ale cărui laturi egale și simetrice erau practi- cate cele cinci uși — a șasea fiind chiar ușa de intrare. O anumită ierarhizare, era totuși creiată pentru că ușa plasată exact pe latura paralelă cu intrarea dădea în încăperea rezervata Profesorului și astfel Cartezianu se vădise și un fin psiholog, mizind pe reacția ab- solut previzibilă a celui care intrat in vestibul ar fi privit prima dată către acea ușă — acordîndu-se astfel respectul cuvenit condu- cătorului. Ordinea de importanță a celorlalte uși era însă total echi- vocă și se întemeia pe hazard. Dintr-o pură curiozitate Cartezianu verificase cîteva articole de specialitate conținind studii dc optimi- zare, dar concluziile la care ajunsese, prin comparare, nu erau edi- ficatoare. Așa incit însăși ezitarea pe care ar fi încercat-o cineva care ar fi pătruns pentru prima dată în vestibul, era semnul unei sensibile egalități dintre toți cei aflați în serviciul Minervei; fiind deci prevenită veleitatea — latentă ■— a lui Vasile Bolzan. După cîtva timp de funcționare a hexagonului Cartezianu fo- losind u-se de un prilej oarecare a organizat o masă colegială. La ora stabilită 14 persoane au luat loc, conduse deferent, în- tr-un salon particular, rezervat, dintr-un mare restaurant. S-au con- sumat antreuri și pește. Înainte de a se fi servit friptura cineva a spus : „Există în lumea regnului animal cîteva specii de păsări așa numite indicatoare de miere. Se povestește despre unele dintre aces- tea că ar conduce, emițînd anumite suntete voioase oamenii spre cuiburile de albine sălbatice. Ele sint recompensate, în deobște cu un fagure dc miere pe care-1 consumă cu mare plăcere. Uneori însă scoțind un fluierat ce imită sunetele de ademenire ele conduc nu la cuiburi de albine ci spre animale dc pradă ori șerpi mari. Această ambiguitate dc comportament nu o atît de malefică pe cît pare deoa- rece băștinașii — este vorba de populația trăind in pădurile Africei tropicale — cunoscînd această deprindere au început dresarea lor, acordindu-le drept recompensă o parte din prada obișnuită" Profesorul a exclamat „foarte interesant”, dar nu cu intenția - do a-1 întrerupe, iar celalalt a conchis : „Prin urmare s-ar putea vorbi in acest caz despre o simbioză — care potrivit unei definiții uzuale constituie colaborarea unor ființe neegale in atingerea unui scop comun — dintre om și pasăre”. .Cei 14 comeseni fuseseră dispuși cile șapte, pe cele două la- turi lungi ale mesei, capetele mesei răminind neocupate. Profesorul fusese așezat alaiuri de un alt personaj important, pe locurile 3, 4 din centrul mesei. Profesorul care era încă slăbit de boală avea o privire parcă febrilă și lucrul acesta se observa mai cu seamă cind se uita spre una din pomierele cu struguri aflate in capul mesei (lucrurile petreci ndu-sv într-un anotimp în care strugurele era un fruct rar și costisitor). Peste un timp după ce s-a servit friptura și înainte de înghe- țată altcineva a spus : „Există un ordin al dipterelor din care, probabil vă amintiți, fac parte musca și țințarul. Ei bine printre dipterele parazite sînt unele la care fenomenul de parazitism nu numai că nu dăunează gazdei dar îi este chiar folositor. Astfel larvele unei insecte — Lucilia sericata — contribuie chiar prin secreția ei alantoidiană la vindecarea plăgi- lor, motiv pentru care altă dată au și fost folosite în terapie, după o anumită sterilizare prealabilă. S-ar puica deci observa că între cele două ființe se stabilesc raporturi, biologic vorbind, utile. Iar mai departe, într-un raționament subsecvent s-ar putea conchide că pa- razitismul poate fi un caz particular al simbiozei — dacă această concluzie nu ar constitui un paradox. Din păcate, sau din fericire pentru echilibru etic al lumii viețuitoarelor, parazitismul mențin- du-se are tendința de a deveni foarte periculos deoarece de cele mai multe ori parazitul nu respectă partea a tioua din legea a trăi și a lăsa pe altul să trăiască”. Profesorul l-a întrerupt — de fapt nu l-a întrerupt fiindcă ce- lălalt terminase de vorbit și poate aștepta cel mult o observație o • remarcă dovedind că fusese înțeleasă putința lui de a interpeta fapte de istorie naturală — dar vocea Profesorulifi a irumpt aspră și toți au avut un moment impresia că el făcuse un efort așteptindu-1 pe celă- lalt să termine. „în jurul acestei mese unii dintre dumneavoastră sînt destul de tineri ; in raport cu ei eu sînt destul de bătrin. Acest fapt ar putea fi considerat, din punctul meu de vedere, imoral”. Vasilc Bolzan își plecase capul îndată ce l-a auzit vorbind și astfel el a fost capabil să urmărească forma, durata, volumul fiecărui cuvint. Ca și cum rezumindu-sc la o percepție auditivă sunetele ar fi căpătat dimensiuni fizice precise, măsurabile pentru el. Profesorul făcuse un imens efort pentru a spune eu și înainte de a pronunța un nou cuvint nu se putea ști dacă el va fi capabil să continue ceea £ ce gindise. Ar fi fost deci de admirat atîta tenacitate, puterea de a-i O sfida pe toți imputîndu-le nu bătrînețca sa — căci este clar, nu g aceasta voise să spună și din momentul în care se hotărîse să con- O tinue găsise și ieșirea — ci sfirșitul său. Dar ar fi putut fi vorba și de manifestarea superstiției de a formula el însuși o sentință, în > ORIZONT convingerea că odată gîndită, așa dar anticipată, nu se va mai realiza. Ei toți erau doar niște martori, mai mult încă, un auditoriu nece- sar pentru proferarea invocației, Mergind mai departe s-ar putea apune că ei — aceia dintre ei care erau destul de tineri — au fost direct implicați, adică folosiți ca un termen de opoziție indispensabil pentru că numai în raport de ei se arăta crud, deci imoral, ceea ce i se întimpla Profesorului. La capătul acestui raționament desfășurat cu o precizie crescindă, Vasile Bolzan s-a simțit devenind captiv un obiect al celuilalt, Așa incit a fost absolut firesc ca el să ridice cu o anumită ner- vozitate sau revoltă privirea către Profesor. Acesta l-a întimpinat însă intr-o foarte bună dispoziție și ducind mîna spre paharul din fața i-a făcut un mic semn complice. Tocmai în acel moment cineva termina de spus o glumă oarecum licențioasă ți Vasile Bolzan a auzit clar finalul „acum puteți să vă îmbrăcați" Ei au rîs ți s-au întors in același timp uni către alții ca și cum ar fi căutat astfel să se confirme perechi — perechi iar Vasile Bolzan depășind momentul de crispare s-a simțit dintr-o dată bine și fă- cîncl parte din cei 14 comeseni. (între timp, după ce Profesorul vorbise cei mai mulți s-au grăbit să protesteze. Ei au formulat cîteva observații care nu aveau legătură decît cu cuvintele folosite de Profesor, unii mergind pînă la a-și aroga pentru ei o prematură Îmbolnăvire, in felul în care s-ar fi dis- cutat privelegiul unei infirmități. Dar fiindcă nu era nimic care să modifice sentimentul acela de culpabilitate pe care îl încercau — fără să înțeleagă bine de ce — cu toții — in afară de Vasile Bolzan neatent la ceea ce se petrecea și încă unul, puțin beat și apatic — cineva a avut ideea de a povesti gluma cu sfîrșil licențios). In momentele de destindere care au urmat Profesorul a privit cu îndrăzneală la pomiera încărcată cu struguri din capătul mesei. Aceasta era o compoziție realizată cu multă pricepere, Printre mc- rele mari cu fețele bine lustruite, folosite intr-o cantitate apreciabilă pentru a asigura plinătatea pomierei, erau risipite mici fragmente de ciorchine de struguri precum și citeva smochine Două sau trei boabe aii mau în afara pomierei și astfel senzația do abundență, de prea piin, era aproape desăvîrțită — cu toate că numărate îa un ioc toate boabele nu depășeau cifra de treizeci-patruzeci, iot atît cît ar fi pu- tut să ail>ă un singur ciorchine viguros de toamnă. Mai ales trebuia să fie plăcut de apucat una dintre boabele care atimau, smulsă cu oarecare bruschețe ca și cum legătura cu restul pomierei ar fi fost formă. Apoi aceeași boabă, cu pielița deshidratată apăsată intre buze și dinți pină eînd s-ar fi spart lăsind să se scurgă o picătură sau două din lichidul acela concentrai prin pierderea necontenită a apei, ar fi alunecat pe bărbie, printre firele unei bărbi nerasc de șase ore. Luînd act de insitența privirii Profesorului, unul cîte unul s-au simțit din nou vinovați, pentru că nu puteau face nimic pentru el. Ideea de a se ridica pentru a apuca pomiera mutînd-o cam un me- tru mai la dreapta sau la stingă îi paraliza dindu-le senzația ridicolă de a comite un gest impudic, deși necesar, la fel cum ar fi trebuit să atragă Profesorului atenția asupra unei mici neglijențe vestimentare frizind necuviința. Poate că dacă un chelner ar fi observat ceea ce ~ se întîmplă ar fi ridicat, profesional, pomicra puntnd-o în fața Pro- fesorului — deși acest gest, singur, n-ar fi fost suficient ar fi trebuit să se mai facă sau să se spună incă ceva, ca el să nu-și dea seama că le-a fost teamă. Dar pentru ca să se petreacă lucrurile astfel ar fi însemnat să fie făcute ca de unul dintre ei; ori, este puțin probabil ca străinul odată ce ar fi înțeles, ar mai fi fost capabil să se poarte nu naturalețe. Totuși cineva, care din eroare fusese invitat mai tîrziu și venise nepregătit, s-a ridicat și a mutat vasul cu fructe. în primul moment rămînînd cu bustul puțin aplecat in față s-a putut crede că încearcă să-și apropie un obiect de pe masă sau, pentru unii, că se pregătește pentru un toast. Apoi însă intenția sa a devenit clară și tocmai atunci s-a auzit —- de dincolo — o voce dc femeie dar muzică nu aveți ? adresîndu-se cuiva necunoscut. (Nu este exclus ca ei să se fi gindit la cu totul altceva, nici unul nu observase și nici nu și-ar fi închipuit că Profesorul dorește să mănînce cîteva boabe, poate doar un bob de strugure, iar dacă și-ar fi dat scama fiecare s-ar fi grăbit să-i ofere, nu ar fi dramatizat un lucru atît de simplu. Ori poate că celălalt sc impusese dintr-o dată cu acel gest imprevizibil). El a așezat pondera la o distanța aproximativ egală intre el și profesor, avînd grijă mai înainte să-i elibereze locul. După ce a lăsat jos vasul s-a așezat pe scaun. Dar imediat ca și cum s-ar fi temut să nu piardă prioritatea acelei mișcări (deși nu era vorba de lăcomie) a întins mina și apucind una din boabele care atîrnau, a rupt-o. In acest fel locul de unde fusese ruptă a rămas gol descoperit, numai codiția uscată, acum inutilă prin dispariția ornamentului. Prin urmare întreg vasul devenind inestetic a încetat să mai captiveze. După care un bărbat a întins și el mina, a luai un măr și a mușcat imediat abandon.îndu-1; apoi la fel încă unul, ș.a.m.d, Plictisiți ci lă- sau merele, numai o dată sau de două ori mușcate, în farfurie, peste rămășițele mincării. în sfîrșit, chelnerul a împins panoul culisant, care despărțea sa- lonul rezervat de restul restaurantului. Muzicanții au intrat pregă- tindu-se să-și reocupe locurile. Ei erau îmbrăcați în uniforme, cu ecusoane pe buzunarele aplicate dc la piept. Din neindemînare unul dintre ei a izbit pupitrul, care a pendulat de cîteva ori iar vinovatul fără să facă nimic părea amuzat dc perspectiva iminentă a căderii chiar dorind-o. Nu s-a întîmplat nimic și ei toți și-au luat instrumen- tele în așteptarea șefului executînd scurte improvizați dezordonate. Fiind de citava vrem liniște la masă, cineva a început să vor- bească ceea ce pregătise din Tacitus. El a prezentat în cîteva fraze *c>urte, formulate cu grijă, viața lui Agricola înainte dc a fi trimis in Britannia. în timp ce se făcea auzit acordajul unui instrument, g a încheiat. o ^Am credința că a fost un conducător foarte înțelept adică s-a ~ comportat prevenitor, Idcea este conținută relativ în noțiunea de tact 6 de care totuși mă feresc avînd, pentru mine cel puțin, o sonoritate dezagreabilă. Tacitus relatează ca nu a reclamat niciodată pentru el £ După o introducere — improvizație, la pian s-a auzit un vals. Un vals vienez, cintat totuși in ritm de java cu accente precipitate ca niște imprecații schimbate in stradă. Profesorul erezind că totul a fost pregătit in intenția lui și-a impreunat mîinile sub brăbie, com- portindu-se ca și cum ar fi fost confundat de plăcute amintiri. Foarte tîrziu s-a servit tortul. Atunci s-a observat că cineva de la masă lipsea de mai multă vreme, de cind fusese spusă gluma licențioasă, sau, în orice caz, nu mult mai tirziu. Acela ieșise din sala mare a restaurantului și circu- lind printre mese sc străduise să nu atragă atenția asupra lui. Mer- gind astfel cu multă grijă .— el se strecura pieziș ori de cîte ori trebuia să treacă prin spatele unui scaun ocupat, slringindu-și abdo- , menul și înclinîndu-și oarecum partea superioară a corpului — a revenit de două ori înaintea orhestrei totdeauna venind din partea pianistului, cu toate că în sală era lume puțină, — iar o tinără doamnă cu jabou a chicotit cind s-a aflat încă o dată în spatele ei. Doamna folosea un parfum puternic. Părul ci avea virfurile decolorate de soare. Cineva din personalul restaurantului apropiindu-se cu discre- ție profesională i-a șoptit ceva și el s-a îndepărtat mimind cu mina — palma bătînd aerul jos la nivelul coapsei — nu te deranja sau, stins, e foarte cald aici. încăperea era îmbrăcată cu plăci de faianță albastră pînă la înălțimea ochilor, o dungă in relief de o nuanță mai deschisă și mai sus plăci albe. Automatul de aer cald, declanșat îndepărta sunetul orchestrei și astfel totul a devenit foarte aseptic și calm. După aceea el și-a călit virfurile degetelor avind grijă să-și potrivească apa căl- duță, a lăsat-o să curgă privindu-se în oglindă și in tot acest timp automatul a continuat să funcționeze. S-ar fi putut ca toți cei de sus să fie nevoiți să coboare deodată. încăperea s-ar fi umplut. Erau cu lotul opt obiecte din porțelan patru pe o latură patru pe cealaltă și afară de ele cabinetele, chiar și chiuvetele tot din faianță albă, cu picior, dar oricum n-ar fi intrat decît doisprezece. I s-ar fi cedat locul Profesorului, bineînțeles, care era suferind. Se putea presupune ce cîntă mal departe orchestra, era o melodie cunoscută, ușor de reținut, și îngînală in timp ce se aflau în fața pisoarelor sau a chiuvetelor ori zvîntindu-și palmele ude sub automatul de aer cald. Apoi el a revenit in sala marc s-a așezat la o masă și a cerul de băul. Acolo l-au găsit cind au plecat in căutarea lui. S-a insistai foarte mult ca el să revină, aproape fiecare a încercat —- fiindcă ră- măseseră treisprezece. Poate că el era un charmeur fiindcă ei nu plecau supărați sau indignați sau nervoși. Doamna ar fi dorit să-1 audă ce spune, gîndindu-se că s-ar fi putut intercala printre ceilalți ca și cum ar fi fost unul dintre ai lor, mai cu seamă că acum învățase și h mișcările de făcut cînd se va așeza ia masă. Pentru el nu va fi o § surpriză că ea se află în fața lui, cel mult la un moment dat puțin S nedumerit va întinde mina spre faldurile jaboului retrăgînd-o insă o înainte de a le atinge. în afară de acest gest de curtoazie sau de can- doare nu există nimic in el care să tulbure sau să seducă sau să liniștească. Rămine prin urmare ca singură explicație pentru răbdarea cu _ care ceilalți se urmau unul pe altul, faptul că rămăseseră numai treisprezece. Această cifră nu le Creta o superstiție activă, în felul în care cineva se simte absolut constrâns să îndeplinească un gest de protest, lovind spre pildă cu arătătorul îndoit în lemnul mesei, ori azvârlind potcoava peste umăr — dar il obliga totuși din precauție să Întreprindă ceva și astfel să-și declare neadeziunca față de compor- tarea neconvenientă a celui ce instalase cifra 13. Poate că dacă nu ar fi fost salonul rezervat și prezența șefului de sală, mereu stilat pînă la urmă s-ar fi mutat ei acolo, spunînd că a fost o glumă pe care au gustat-o. S-ar fi comandat o votcă sau gin — toți afară de Profesor, care ar fi cerut un pahar de șampanie, atrăgind atenția «sec, foarte sec**. Iar in urma lor masa din salonul rezervat răminca devastată : mere consumate pe jumătate sau mai puțin, o felie de tort neîncepută, o smochină căzută din vas ori aruncată, câteva boabe de struguri din- tre care unul strivit din greșeală cu piciorul paharului pe fața de damasc albă, în sfîrșit, fragmente de ciorchine, multe, uscate, negre risipite pe farfurii, în pahare sau căzute pe jos. Ajuns în fața casei Vasile Blozan a privit in sus la ferestre. Era un gest încă nou, nu se obișnuise cu el, adică nu exista un moment determinat în care il executa sau o anticipare calmă a acelui moment după cum nu erau încă definite, stabilizate deci, nici corespondențele pe care gestul le crea in el. Mergind și fiind aproape intr-un unghi mort a ridicat brusc capul iar violența acestei mișcări, ar fi surprins pe cineva care i-ar fi privit din spate, făcîndu-1 să creadă că se fe- rise în ultimul moment de presimțirea unui obiect ce trebuie să cadă. Apoi însă spontaneitatea in care fusese declanșată mișcarea fu de- Imonstrată de faptul că el nu s-a mulțumit cu ceea ce văzuse ci a stat pe loc s-a dai chiar cîțiva pași înapoi pentru a putea de data aceasta privi și înțelege bine. Cînd va ajunge la o anumită rutină toate aceste bruscări nesiguranțe vor dispare. El va beneficia de unul sau două puncte precise de reper, depinde de direcția de unde ar veni, de la care odată ajuns reacția lui ar fi neschimbată. El ar cu- veni, de la care odată ajuns reacția lui ar fi neschimbată. Așadar el nu a fost sigur că sus ora întuneric, s-a mișcat puțin la dreapta la stingă, schimbind unghiul, părîndu-i-sc că printre sto- ruri străbate un reflex slab și știind că oricum nu s-ar fi putut vedea prea bine fiindcă totdeauna ea rămînea cu storurile trase, rareori două trei lamele în partea superioară erau ușor distanțate, cu lumina — singura pe cîre o aprindea — aceea a veieuzei. Numai după ce in- tra el în cameră ea ridica storul uneori complet și atunci stătea cîtcva clipe cu spatele la el privind spre calcane mizere de pe care fusese șters prin repetate văruiri un nume. înțelegînd dintr-o dală că absența luminii poate încă să nu însemne nimic el s-a bucurat de evidența acestui raționament și în întuneric a zîmbit. îi făcu plăcere chiar să se considere, in mod lejer, stupid. Sub impresia aceasta îngăduitoare pe care și-a acor- dat-o adică puțin cochetînd cu el însuși a urcat vioi treptele. ORIZONT 2 Ajuns pe palierul etajului I a apăsat pe butonul automatului de lumină. Apoi a repetat operația la fiecare etaj, deși urca cu repe- ziciune treptele, și de fiecare dată rămînînd cîteva clipe în fața co- mutatorului inventa ceva înainte de a declanșa automatul — verifica existența cheilor in buzunarul hainei, cerceta atent o carte de vizită prinsă pe ușă, sc prefăcea transpirat căutindu-și batista ca și cum ar fi fost nevoie să justifice gestul prin aceste întârzieri mărunte. Era liniște, in afară dc el și mișcările lui era liniște. Nu urca și nu cobora nimeni scările. Zgomotul surd, rotund al automatului crea o atmosferă de securitate și el a avut un moment ideca absurdă de a se duce din nou jos pentru a putea relua de la capăt drumul, pre- lungind astfel sentimentul acela de așteptare calmă, puțin obosită. Ridicînd cu egală măsură un picior după altul, atent uneori să apese pe cea mai mare parte a suprafeței tălpii — era curios cum . reținuse această recomand ațic aruncată in cine știe ce împrejurare, cl care sc comporta pe munte ca un oarecare pieton, grăbit, enervat de distanță, de neregularitatea terenului — aplicîndu-se deci cu o anumită voluptate aceste mișcări ordonate, și-a amintit de o altă seară în care dorise foarte mult ca May să îl aștepte. Atunci pentru prima dată privise sus, identificînd mai înlîi ferestrele, incereind să descopere lumina printre sau în spatele sto- rurilor. Urcase ca și acum scările fără să mai aștepte liftul dar nu fiindcă i-ar fi plăcut să-și prelungească o stare de excitație, ci toc- mai pentru că nu o mai putea suporta. In trecere declanșa automatul, brutal, lovindu-1 cu pumnul și casa scărilor umplîndu-se de zgomotul acela persistent, agresiv intra aproape în rezonanță. Atunci intrind în casă nu o găsise. A rămas în vestibul cu brațele puțin ridicate in față și lateral, sprijinindu-se cu palmele desfăcute pe întuneric, ea și cum mărind suprafața de contact prin distanțarea degetelor, totul ar fi devenit mai ferm in jurul lui. Era și o ciudată senzație de necunoscut care s-a instalat brusc. Nu mai putea să recunoască nimic. Nici orientarea camerei in care trebuia să pătrundă de acolo, cu atît mai puțin ceea ce era in jur, dimensiunea pereților, probabil 6 pălărie bărbătească agățată deasupra unui im- permeabil, o gazetă veche sau mirosul cunoscut al unui obiect oare- care. O senzație care se prelungea fără ca el să o dorească, dar nici să o repudieze. Dacă ar fi răsucit comutatorul s-ar fi născut deodată in jurul lui lucruri inutile. Mai tirziu a văzul-o in dreptul ferestrei. Poate că și-a dat seama că este acolo în urma unui zgomot pe care la început nu l-a înțeles, fără nici o legătură cu ea. Ori poate că ea făcuse intr-adevăr ceva care să-i atragă atenția asupra ei, Să-1 oblige să iasă din întunericul vestibulului, adică să-l trezească. Acest zgo- mot ar fi putut fi frecarea unui chibrit pe muchea cutiei și atunci ai- fi trebuie să vadă alături de ea in dreapta sau in stînga virful roșu al țigării, chiar dacă nemișcat. El i-a povestit vesel, deodată sufocat de plăcere, tot ceea ce se întîmplasc dindu-i tot felul dc amănunte inutile despre acel ban- chet la care participase și ea reacționase o singură dată. Atunci cind el i-a spus cum Profesorul l-a oprit pe chelner l-a întors, l-a obligat să se plece către el repetindu-i „demisec, cred că ai reținut. Ea l-a ORIZONT întrerupt corcctind „nu demisec ci scc“. Apoi simțindu-1 grav, des- - cumpănit — el stătea acum în dreapta ei, incercînd cîte o dată să vadă prin fantele strimte dintre storuri — a adăugat, de data aceasta vorbind moale, calm, scuzindu-se, „un bărbat în putere nu bea decît sec". Și după aceea : „E foarte tîrziu, dezbracâ-te, mi-e frig". Refuzase un gest dc protecție din partea lui, pornind repede, și din cauza aceasta pierzindu-și pentru un moment echilibrul. Sur- prinzător este că el a ales tocmai acest moment pentru a-i spune că cineva se îmbătase și a fost obligat să-1 ducă acasă. Fusese împreună cu el multă vreme — celălalt refuza să se lase condus, nu accepta nici să se urce într-un taxi — și de la un timp nici nu și-a dat seama unde să află, a avut convingerea că se învirtesc în același perimetru trecind și revenind prin aceleași puncte. Ceea ce părea să creeze in deosebi această senzație era obositoarea asemănare a gardurilor. Toate din șipci subțiri, de aceeași înălțime și profil, iar pentru a se verifica a avut ideea ridicolă ca trecind pe lîngă unul din ele să lase un semn zgiriind cu unghiile lemnul. Iși mai amintea acum cind avea încă foarte puțin de urcat pen- tru a ajunge sus, că numai după ce May a plecat de lingă el a ob- servat că este dezbrăcată. Privirea acomodată cu întunericul a putut să-i vadă umerii, spatele, coapsele, din ce in ce mai jos, ca și cum ar fi căutat mereu o confirmare, de fiecare dată ar fi trebuit s-o recunoască. Stătuse lîngă el dar nu iși dăduse seama că e goală. Ori poate că avusese totuși ceva aruncat pe ca, o bluză de pijama sau halatul lui pe care le azvirlise atunci cind priveau unul lîngă altul prin fantele strimte dintre storuri. Tot așa de bine s-ar fi putut ca ea să fi lepădat ceea ce avea pe ca — printr-o mișcare eficace, eliberîndu-și umerii repede unul după altul — cind spusese „mi-e frig", fiindcă în acel moment el se afla încă sub impresia ciudată a observației făcută de ea — îl co- rectase cu o anumită bruschețe sau enervare sau neliniște — era deci puțin absent Mai înțelegea acum refăcind densitatea acelei scene, că ea s-ar fi putut afla acolo in dreptul ferestrei cu foarte puțin timp înainte de venirea lui. Poate chiar în momentul cind el învîrtea cheia în broască ea s-a trezit și surprinsă, sărind din pat, a venit în dreptul ferestrei, răminîr.d acolo nemișcată la cițiva pași dc el așteptîndu-1 să iasă din întuneric. Amintindu-?i de toate acestea un moment a fost amețit de do- rința ca tot ce va urma să se confunde cu ceea ce fusese atunci. Să se suprapună perfect, climinindu-se distanța dintre ele, desființîn- du-se acel interval de timp așa cum se șterge o masă de circiumă măturind cu dosul palmei resturile și paharele cu lichidul stătut de pe fund. Altfel spus, să se intîmple totul acum pentru prima dată, el avînd numai senzația mereu neliniștitoare că le mai trăise încă o dată. Intirziind să deschidă ușa, automatul s-a oprit, s-a auzit declicul și lumina s-a știm. ORIZONT . 3V1D CALEDONIU * ----- Numai noi. oamenii Hidicați-vă, oamenii deserturilor mele, zilele au îngropat nopțile și le-am plîns, grădinile, tirite la marginea lumii, s-au rezemat de cer ca de ziduri învechite și nimeni n-a știut că păsări s-au strins la ospățul de taină fără de cuvînt. Numai noi, întorșii, vindecații de slavă, cu semnul izbinzii pe frunte incrustat n-am glăsuit, sporind amintirea și cintul, ca o azimă, la răspintie dat. Numai noi, oamenii cu nuntite scris, am strivit umbrele ca ierburi sub călcii Strigindu-ne noaptea, lepudintu-ne ziua, numai noi, oamenii, numai noi cei dinții. ± ( LIE MADEȚA *p - Hamlet I.a Elsinor, la Elsinor mari șoapte cu aburi și văpăi se-aud pe vint, e al lui Hamlet duh lucind prin noapte, ori groaza răbufnește din pămint ? ! Ci groaza, nu. O, tinăr Prinț, fantoma varul și noaptea le zidește-n noi, durerii mute-i întețim aroma strivind făclii de nuferi prin noroi. Și marea-n vuiet, zidurile roase alo castelului lumesc mereu, pe întrebările de frig și oase plutește palid chipul pur de zeu. ORIZONT A LEON1DA NEAMȚU Mâr inimos fu hatmanul cu mine Pentru solia care i-am adus Că-i acceptat și așteptat, în fine Pe fluviu, la porțile de sus Mijlocitor discret i-am fost și confident cJ Iubirii lui Urzii și disperate .Am străbătut cruciș un continent Străin, cu toate armele-ncărcate !mi dete o comoară adunată De trei vestiți și nesătui pirați Ce-au dus-o-ntr-o beție viața toată Și au pierit apoi decapitați — Un vechi castel și o moșie nouă C-un alb harem și-un riu ce-o taie-n două In care de păcate să se spele Frumoasele zeițe infidele Și-un sclav care vorbește limbi uitate Ce de milenii au pierit in humă Cind mari împărății s-au risipit După un cutremur strașnic și o ciumă Va fi la noapte o răpire mare Cu negri armăsari in zbor fecund Frumoasa lui logodnică păgină Va răsări fugar din cortul scund — Dar eu mă-ntreb și stau cu ochii-n patru Va fi o lovitură de teatru : Las dracului și rangul și comoara Să fie-a mea păgina, căprioara ! ORIZONT ANDREI LILLIN VLADIMIR CIOCOV Creația poeticii a lui Vladimir Ciocoi? ne-a prilejuit și in trecut unele considerații critice flf ce nu cuprindeau inșii decit materialul artistic dintr-un volum sau altul. Caracterizările provizorii au fost desigur necesare. Situarea poetului in contextul vieții literare a naționalităților conlocuitoare din Banat n-a intirziat din parte-ne nici ea (2). tu clteva rinduri ne-am aplecat asupra versuri- lor sale cu scopul de a traduce din ele ceea ce, pentru moment, ni s-a părut mai potrivit ți moi semnificativ (2). Cercetarea in ansamblu a operei a fn- tlrziat, totuși, in mod nemotivat, deși din ea, alături de precizări de o impor- tanță hotărltoare pentru situarea poetului in marele curent al artei socialiste din țara noastră, ar fi rezultat și citeta preocupări de un ordin mai puțin se- neral, privind structura și evoluția poeziei sale. 1. Poetul Vladimir Cioeov s-a născut acuma cincizeci de ani in comuna Sa rata le, pe cimpia Banatului, dintr-o familie de țărani relativ înstăriți. Me- diul sătesc de baștină ți starea socialii a familiei sfat de egală importanții, intrudt ele constituie mai mult decît o sumă de fapte, eu accentuări diferite intr-o anumită epoeă, tn deceniile 2 ți J ale secolului nostru, satul bănățean, departe de a-i lipsi profilul folcloric, a fost un cimp zbuciumat dc contradicții sociale, in timpul crizei economice mondiale /1929- 1934J aceste contradicții au accelerat descompunerea realităților vechi fi moftenite fi regruparea mate- rială, socială, juridică fi culturală a colectivității sătești, Mai ales, însă, crizei economice din anii pubertății poetului i se datorează acea miraculoasă renaștere a conștiinței omului fi printre țăranit bănățeni mai înstăriți, care a pregătit in bună parte climatul politie fi social din timpul celui de al doilea război mon- dial, potrivnic atît dictaturii anhmescienc, cit mai ales spiritului acaparator al chiaburimii. Din prima copilărie, deși urmează la școala primară confesională de limba sirbă din satul său de naștere. Vladimir Ciocov iși însușește și limba ro- mdnă. tn felul acesta, înscrierea sa 1a Gimnaziul rnmănesc din Sînntcoiaul Mare, unde va urma trei clase, nu intimpină frici o dificultate. Aci. In primele clase de gimnaziu, profesoara Sntaranda Rusovan ii trezește dragostea pentru literatură și tot ea ii descoperă talentul literar, cvidențtindu-l cu ocazia teze- ORIZONT 1) cf, cronicile „Vladimir Clocot?: Versuri" din Orizont nr, 6 1961, pp. 76—79 și „Trei poeți bănerțeni" din Orizont nr. 5/1969, pp, 61—GR. 2} vezi studiul Petnici narodnosti ti Banatu țCintârcții naționalităților in Banat fn Knijcrnr Jivot nr, 2 1968. pp, 91—95. 3j printre altele poezia „Cu ochii copilăriei"1 din Orizont nr, 2/I9GS, pp, 20—22. lor trimestriale ia limba română, notate ea 19, In /«ta clasei, In toamna lui £ 1934, Vladimir Cioeov iji continuă studiile ia Școala normată din Timișoara, unda ia /ei arc ta limba română, in regretatul Tratau Topliceanu, un profe- sor excepțional. Studiul aprofundat al gramaticii române nu este niciodată rupt de ințelegerea operelor literare, criteriile de vorbire corectă nu sint sepa- rate de acelea ale frumosului artistic, fn condițiile acestea, in clasa se produce o adevărată emulație de talente, iar in revista școlii, intitulată de fondatorul ei, prof. Anțita, cu totul semnificativ „Scinteia vieții", elevii-poeți MariuS Mun- teanu fi Andrei Popia (acesta din urmă făcind azi parte din colectivul gaxtei Libertatea din Panciova) atrag ateniia asupra lor și in afara zidurilor școlii. De altfel, tot ca elev al Școlii normale din Timișoara, care avea pentru elevii de limba sirbu un colectiv de cadre didactice din Iugoslavia. Vladimir Ciocan iți însușește bine fi limba sirbo-croată. Printre pro/esorii săi sirbi merită o deosebită mențiune Or. Markocici, azi șef de catedră de literatura sirbă la Universitatea din. Saraievo, fi scriitorul Bogdan Ciplici, alături de care timi- șoreanul Liubomir Aieaz, profesor de pedagogie, la fel, in orele sale s-a ară- tat continuu preocupat de educația artistică-literară a elevilor. In același timp, corul școlii, de sub conducerea sensibilului toachim Periam, desăvîrșește ma- turizarea „muzică" a tinerelor vlăstare care in arta corală, in sensul vechei tradiții bănățene a corurilor lui Ion Vidu fi Desideriu ddrossy, ating culmi ale perfecțiunii interpretative, ceea ce, in 1938, le prilejuește un program difuzat de studioul de radio București, elogios primit de presa de specialitate. Evident, intr-o atare ambianță, Vladimîr Ciocov, care la virsta de 15 ani iyi scrie prima poezie in limba sirbă, nu a avut decit de clftigat. Plecat din satul Său natal la 0 virsta cind credea, precum subliniată in- tr-un poem, că „a trăi / înseamnă intr-una a te juca/cu ceata de prieteni noi/ un joc mereu schimbat-, elevul de școală normală este pregătit in vederea întoarcerii tot ia sat, dar acum cu o misiune social-culturală precis definită. Astfel, scurt timp după nașterea sa, Cora Irineu, călătorind prin părțile locu- lui, notase in Scrisorile bănățene, printre multe alte particularități ale satului bănățean de eimpie acea „intenție de artă" sezisabilă in tot ce țăranii între- prind spre a-fi înfrumuseța traiul. Față de această cultură artistică locală de lip folcloric, învățătorului ii revenea rolul unui .Îndrumător" chemat să pola- rizeze talentele fi năzuințele către o certitudine absolută, dincolo de contin- gențe. Bineînțeles, programul acesta nu era alcătuit fără o adresă socială pro- fund chîbzuită-anîliilarea contrariilor din conștiința oamenilor, prin care pu- ternicii zilei sperau să-și permanentizeze regimul, Or, spre onoarea cadrelor didactice din școlile prin care a trecut Vladimir Ciocov trebuie spus că nici- odată ele nu s-a» folosit de literatură și artă ca un mijloc de diversiune con- trarevoluționară. Din opera marilor clasici — Eminescu, Creangă, Coșbuc — nu s-au omis paginile de critică și revoltă socială și nici din mai blînzii Al. Vlahuță și Șt. O, iosif. fn consecință, viziunea tinărului absolvent al școlii normale asupra realității satului a rămas neinfluențată de clișeele fals idilice ale unei (nalte oficialități, condamnată de istorie ta pietre grabnică. Avem de altfel convingerea că tînărul învăță tor-poet Vladimir Ciocov nu s-a prezentat ca un habitat și din motivul că de copil el a cunoscut numai prea bine reali- tatea satului atit sub latura socială cit și cea culturală. Opoziția intre cele două planuri, uneori, este totală. De o parte, planul temporal, social-economic, de alta, planul permanentelor aspirații și înnoiri. Din dualitatea aceasta s-a alimentat de prin veacuri și lupta pentru bunăstare și progres a țăranilor cu înflăcărările revoluționare temporare, pe care le cu- noaște istoria, dar și caracterele in sensul aderenței la mediu, a vieții sufle- tești de profunzime, a legăturilor sociale in tipicitatea lor. Și in acest din urmă sens notăm aci ca un amănunt de maximă relevanță că printre cărțile pe care țăranii de la Saravale le-au citit cu mult interes in deceniul 3, la loc de frunte s-a aflat romanul popular Haiduk Stanko — fi nu numai pentru moți- g vistica sa romantică ! Căci descătușarea fulgurantă a individului a dat aci tot- q odată naștere și la acea particularitate, pe care humorul bănățean o earacte- N rizează prin metafora „o pură cit clrștola". Atribuită mai ales fetelor de la 2 Saravale (4J, metafora pierde de îndată orice urma de zeflemea, dacă ne amin- O 4) Cora Irineu: Scrisori bănățene, Cultura națională, București, 1924, p. 32. ORIZONT " ttm că in deceniul 3 hora de la $aravale — kolo, după termenul sirbese — a fost încă un Ioc de aprige confruntări, pe care sociologia ruralii nu le-a putut ignora, chiar dacă ea n-a fost interesată in investigațiile sale să le dez- văluie și ultimele motive. în primii cinci ani după absolvirea Acolit normale. Vladimir Ciocw func- ționează ca învățător la Turnu, in județul Arad, și la Svinifa, in judelui Ca- raș-Severin. Deosebirile intre cele două sate sint fundamentale, In timp ce Turnu este locuit mai ales de țărani-precupeți care-și imjxirt timpul intre gos- podărie șt piețtle Aradului, dimpotrivă țăranii de la Solnița duc, intr-un ca- dru, ce e drept, pitoresc, o viată aspră in luptă cu natura, Intuirea unor ase- menea contraste aduce totdeauna și o dilatare imensă a spiritului creator. Procesul ei, deobște, nu decurge tip. El nu poate fi caracterizat nici prin inten- sitate fi nici prin durere. Inefabilul Ia oare dă naștere se manifestă printr-o vibrație sui-generis a țesuturilor lăuntrice, a simetriilor șt purităților. Dacă în mediul sătesc semi-proletar de la Turnu, Vladimir Ciocoii iți copiază primele 20 de versuri intr-un caret frumos legat, ulterior. Ia Semita, el nu mai găsește dispoziția pentru asemenea pasiuni, încă din toamna ISa rămine deci obsedant pentru întreaga sa creație, Și avem act de-d face nu numai cu un motiv de atmosferă și de meditație lirică. Uneori venind ca re- flexul unei Oglinzi verzi, din fundul cel mai depărtat al apelor, tristețea este alteori brusc deschizătoare de orizonturi existențiale de maxima relevanță. Și nu in ultima instanță, regretul vremurilor apuse ale copilăriei se amestecă in ea, sensibil ți delicat, eu viziunea poetului despre omul ideal al societății pe care o durăm, „O vei veni oare in vis sau aevea / Cind primă- vara va fi aci ți liliacul va înflori; / Durerile să le uităm, tristețea să ne ORIZONT g lase, I Pe banca de stejar însingurată" din poezia CeJnja / Dorul, 19JS / se citește fi ca a elegie romantică a unui tinăr îndrăgostit de ..femeia ideală" yi ca un postulat al negației decise și decisive dintr-un prea pltn de aspirație de bine fi frumos, Conflictele ce Se pot naște de aci sint multiple fi dureroase, iar cine din lașitate morală le preferă o viață de compromisuri, in mod para- doxal, nu rămtne mai puțin părăsit sieși decit cel mai visător dintre visători care, precum VI. Ciocov o atestă in Haine albe / 19315 /, trăiețte. ce e drept, clipa magică in care totul „se preschimbă in basme", nu insă in aju fel ca svircolirile sufletului să rămină in afara „imepriului de povestire". Și in felul acesta in ciuda frumuseții unui apus ea acesta, cintat în poezia Pe ITunăre /1944 /: „Atunci seara Se iasă pompoasă, purpurie / $i noaptea tihnită cu stele strălucitoare / iar pe țărm eu ascult trist, învăluit, / Cum trecutul sună în- tristat, dezamăgit. // Și in timp ce orele trec, valurile se joacă, / Cuna din ele împletește tainice cărări / Și pină dimineața, in zori, ca intr-o glumă uyoară / Unul după altul gindurile toate pe fluviu se duc". însingurarea celui visător nu i se relevă decit ca o formă preagonică a conștiinței umane, opusă de rațiu- nea înțeleaptă a lucrurilor neantului, spre a sluji in forme tot mat desăvirfite de „cintec" și „frumos" drama inexorabilă a vieții. Evoluția mai departe a poetului Vladimfr Ciocov după aceste prime înfiorări lirice, de un romantism totufi funcțional. fiind mai ales al virstei, este din cele mai interesante. Mult prea sensibil fi receptiv, pentru a ajunge ia acest nivel, in raport cu încordarea voinței, dornică de o participare efectivă la drama vieții, la o îndestulătoare satisfacție, el nu se refugiază integrat nici in sfera unor despicări analitice pertinente fi nici in aceea a unui activism cu orice preț. El nu este incă la limita posibilităților sale de cunoaștere. Uni- versul, ce e drept, i se relevă in același timp un tot și un vid. Spaima, insă, in fața lui el o compensează printr-un sarcasm discret — uneori sceptic, alte- ori subtil. Și ața. dominind prin puterea judecății mobilele ce dictează mișcările și adaptările, in poezia sa se produce acel salt de nivel, de pe urma căruia asceza gîndului este ocolită in favoarea unui echilibru vital tot mai consolidat, fn plină maturitate a lirismului său meditativ, in poemul Ni samo belo, ni samo crno / Nu numai alb, nu numai negru, 1964, / Vladimtr Ciocov va da expresia acestei experiențe in versuri ca cele următoare : „Eu spun : / Și mai alb, și mai negru! Și mat negru, fi mai alb f / Șt in afara de aceasta, oameni buni, /Mai există ți alte culori,.Iar la replica înciudată a interlocutorului ideal: „Noi asta o știm, ce ne tot vorbești ?!“, ei continuă „Ați ftiut, cum să nu știți. /Nimic de zis. Am știut-o și eu. / Și-n ciuda faptului / Repet / Mereu, / Neoobsit, / Cumva să nu se uite..." Ce putem reproșa acestei viziuni, fără a cădea in dogmatism ? Că in locul încorsetării rigide a omului în cîteva puține forme unificatoare poetul pledează pentru „întregul vieții" ? Că la gradul înaintat de evoluție a gîndirti sale pe el nu-l sperie necunoscutul ? Că din umanismul vremurilor noastre, el nu exclude sufletul care palpită și adincurile organismului viu și frămlntat de năzuinți, pasiunile ți aventura, dorul arzător și împlinirile ? Poet prin exce- lență pasional, pe Vladimir Ciocov il interesează mai puțin ineditul ideilor, decit tăifui lor mental, fn această perspectivă vinovăția ca și angelicul rămin realități la fel de „reale" și la fel de „firești", iar în această perspectivă ra- portul dintre spirit și lume le determină ca poziții antagonice, necesarmente legate de materialitatea vieții. Totodată, faptul imediat și pur al trăirii indi- viduale, văzut pe dinlăuntru, il învață că omul se pierde ca intr-un virtej sau viitoare, dacă se crispează să se adapteze exclusiv la una din ele, ignorindu-i funcțiunea dialectică. Și de aceea in poemul său Kao igra / Ca-n joc, 1968 / el subliniază clar și răspicat: „Eu nu sint numai eu, tu nu ești numai tu, el nu e numai el. / Eu sint și tu, tu ești și eu, el e șt tu și / eu / Da!! l Și noi toți sîntem și voi, ți voi toți sinteți ți noi, / fi ei sint fi voi / fi noi; / fi noi sintem noi fi nu sintem voi, — fi vai nu sinteți noi, / nici ei voi / nici ei noi. / Și toți sîntem toți". Cu alte cuvinte: poetul, aprofundind sensul umanismului modern dincolo de resursele comportării individuale, descoperă paradoxul desăvirfit al coincidenței Ființei și Neființei ca însăți temelia existenței astfel ca atît pe plan biologic, adaptativ și utilitar al vieții, cît și pe plan social viața ii des- coperă ipse facto tendința ei ancestrală spre integrare și augmentare calita- tivă, dincolo de condiționări ți de constringeri momentane. Și foarte firesc, ORIZONT poetul t’a trape de aici concluzia artisticii in poemul Visoka zelja / Dorința S înaltă, 196" / : „Doresc o lume in care / infimi oamenii / să fie Stele. / Oamenii vii de pe acest pămint / iradiind fu mers căldura / virtutea / frumosul. / Ca din alta argilă plămădiți / ți din altă viatii strujiți / aeefti oameni-steie / cu sine inyiji epali / eu infinitul albastru egali / să dăruiască lumii noastre / Armonia.. .* S-ar putea vorbi mult, cum măiestria cu care Vladimir Ciocov minu- ejte versul, contribuie in continue asalturi înfocate la crearea atmosferei dense ți dramatice a meditației filosofice a acestor poeme. Versul clasic, construit după legea unor simetrii — metaforice ți ele — prin insăfi natura sa de ponderă fi echilibru, este mai mult practicat in poezia începuturilor; coerenfa strofelor, prefigurind unitatea poemului ca atare, este semnificativă fi ea, vă- dind seriozitatea fi siguranța crescfndă a travaliului. Se remarcă insă de la început unele stihuri sau emistihuri-cheie, cu ambiția de a plia dicțiunea poe- mului in jurul lor. Amplificată pe parcurs, această tendință permite trecerea organizată a poetului la versul alb, folosit mai ales în poezia ultimilor zece ani. De atei procedeele vor deveni variate. Astfel in multe poeme, Vladimir Ciocov se întreține cu un cititor ideal, polemica lor devenind citeodată aprinsă. Notăm doar in treacăt că elocventa in poezie ca „faptă“ literară ifi are isto- ricul ei. Nu-l vom urmări aci. Vom arăta doar eă de multe Ori ea este mult mai mult decit un simplu mecanism de tensiune fi șoc. Ea poate rezulta dintr-o ostentație ți dintr-un prea plin, iar in consecință replica, enumerarea, seriile au emoțional ceva grav și pot fi privite estetic ca o sursă de valoare. Și ar mai fi de arătat in această ordine de idei că fenomenul de creștere a emoției în poezia lui Vladimir Ciocov trece uneori ți peste acel prag al lumii finite, din- colo de care toate se substituie intr-o coincidentă de maximă relevantă. Iată de pildă acest fragment de poem :„fntr-o clipită norii au băut toată tristețea mea fi toată / durerea din sufletul meu. Tu erai încă pe drum ! Cînd primii stropi / au început să cadă nu din ochii mei ci din f norii cenufii — fi astfel / am plins fi eu, / am plins, am plins, dar cum — / cu lacrimi străine căci ale mele in mine erau* / Kada si otijla, Cind ai plecat, 1965 . Analiza se oprefte aci, Versul in solemnitatea scinteierilor sale se cere retrăit, după un moment de reculegere, in adinctiri, nesfredelit de curiozități trecătoare, ORIZONT * VLADIMIR CIOCOV Va dăinui numai frumosul Voi uita tot ceea ce a însemnat unt, tot ceea ce a fost întunecime, tot ceea ce, din obișnuință, ne-a pirjolit atita vreme, tot ceea ce, in sfir fit, ne-a rupt pe totdeauna fi pe mine m-a încremenit, m-a făcut să rămin în acest loc, iar pe tine te-a vînturat in lumea fără margini. Știu bine : cu timpul, aceste dureri vor fi uitate una cite una, ca fi cum n-ar fi fost, și vindeca-voi chiar și rănile, pe rind, iar ceea ce, în casa amintirii noastre, a însemnat maculare și ură le voi abandona ca pe un inutil bagaj, purtat de-alungul zilelor, în van. Știu bine : de-acum va dăinui numai frumosul. numai ceea ce prin anotimpul iubirii a fost sortit să viețuiască, ceea ce ne leagă încă multă vreme ca o conjuncție. Poate va fi un cuvint intim, fără importanță, poate un suris incert, care a străluminat sufletul și chipul, poate un gest molatec al miiniî, sau o sărutare prelungă, ca o îngemănare totală de suflete. Știu bine : de-acum ca dăinui numai frumosul, ceea ce, in mod obișnuit, incintă ; presimt aceasta mai ales acum, cind noiembrie îmi dă tîrcoale cu aceste aduceri aminte rămase in penumbrele uitării, asemenea icoanelor din colțuri. Presimt aceasta cu întreg trecutul care, aidoma coroanei copacilor, se leapădă fără suspine de rămurișul de prisos, răminind fără regrete și dureri; un trecut care se întinde imaculat, în timp, frumos prin sine însuși. Tn d* ION AR1EȘANU ORIZONT *----------------------------------------- Elegie in galben Dacă n-ai păcătuit pină azi, nicicum să nu te mai dărui altuia ! Nimeni nu te va iubi mai mult decit mine, nimeni nu va ști să-ți îngine ca mine glasul de riu, nici lingă flacăra trupului tău să vegheze ca omul deasupra comorii Iui neprețuite, nimeni printre toți cei ce sini vii, nimeni nu va ști și nu va put ea nici sâ te-mbrdfiyese cu dor mai aprins, nici sd te sărute cu suferința mai mare. Dar de-ar fi să te dărui, totuși, cuiva la răspintii pustii, hohotind de căință, ca din senin vei începe să plingi Și să te-alini cu tristețea, și să sorbi din cupa mare pelinul asemenea vinului bun, și timpul să-l rogi, să-l implori cu mîinile-amindouă să-și ia cursu-napoi și să te ducă și pe tine cu el, căci sigur sînt câ nici tu nu vei mai putea iubi pe un altul, $i poate vei dori să invie tot ce a fost, yi poate vei dori la dragostea moartă dinții să te-ntorci, alergind cu brațele-nt inse și în îmbrățișarea Cea lungă să cazi, Cerindu-mi iertare. Dar eu mă tem ca de piaza rea și mihnit mă întreb : oare toate acestea, oare tot ce-am dorit n-ar veni atunci prea tirziu ? *--------------------------------------_ Cum să te iubesc Să te iubesc așa cum iarba iubește stropul de rouă ? Să te iubesc așa cum cerul iubește lumina ? ylfa cum fierul iși iubește magnetul, sau cum peștele adoră văzduhul de apă ? Nu, e mult prea puțin, e mult prea puțin ! De-acum aș dori să te iubesc cum dinele divinizează un os subțire și dulce, ca un cihie de foame sleit ce umblă pină singerează de umblat, și cind il găsește ca pe-un odor il mingile, atent la cel ce sosește. Ce nici cu dorința, dar-mi-te cu ochii ori cu mina, trecind să nu-l atingă cumva. Apa aș vrea să te iubesc, o, nesperata mea bucurie, și pentru o vreme nici soarelui însuși să nu-i îngădui să te atingă cu razele lui. In rominojlo di ANDREI DUMITREST1 ORIZONT 1OS1F LUPULESCU ZĂPADA ORIZONT Gherasim urca in urma celor cinci, gîndind că de zece ani, dc cind venise în acest oraș, nu văzuse măcar o dată străzile acoperite cu zăpadă albă. Se gîndea cu tristețe la fulgii care desigur erau albi, ca peste tot, dar jos iși pierdeau puritatea. Pe străzi zăpada devenise ce- nușie, și sc topea înainte ca săniile ori patinele s-o stingă. Deasupra orașului atmosfera era grea dc fum și praf. Cei cinci, la cîțiva pași inaintea lui, comentau cu-nsuflețire ora de dirigenție, in care se sta- bilise ziua banchetului, localul, suma, toate amănuntele... Pe el îl însărcinaseră cu organizarea, știind cu toții că-1 cunoaște pc directorul localului. In clasa lor nu erau fete. La l>anchct fiecare dorea să fie cu o fată. Dar în oraș, pe timpul acela erau foarte puține. Cam o fată la cinsprezece băieți, așa că ci le căutau in altă parte. Gherasim vroia să găsească cea mai frumoasă fală. Dar care nu vroia ? Iși scutură pantofii dc zăpadă și intră in urma celorlalți. La garderobă era tot grecoaica, și lot așa cum o știa dc zece ani, Nu-mbâtrînise. Auzise că soțul ei e șofer, că bea mult și că o bate la fiecare salariu. Treptele coborau in sala restaurantului acoperite cu un covor roșu și pc mijloc cu o pinză albă. Simțea cum pantofii i sc adînccau în covor, trezindu-i în suflet un sentiment familiar, odihnitor. în local era liniște, o atmosferă plăcută, intimă. își ocupă locul la mas?, din colț, locul lui și numai al lui dc patru ani. încă dc la începutul clasei a opta iși rezervase masa. Sîmbăta și numai sîmbăta, stăteau toată noaptea, și uneori se imbătau crunt. La beție fiecare avea ciudățeniile lui. Unul pltngea, altul provoca scandaluri, Rădoi cînta, Virgil spunea versuri... Dar cind la Samson venea Doina de la Lugoj, nu se îmbăta nici unul. Plăteau muzicanții să le cînte, il cinsteau pe nea Tudor os- pătarul, cumpărau Doinei ciocolată, bomboane, cadouri și dansau cu ea pe rind pînă în zori. O iubeau ca pe o soră și se simțeau timizi și fericiți. Samson era înalt, subțirel, cu obrajii veșnic îmbujorați. Ei n-aveau obrajii îmbujorați, și credeau că dc aceea nu-i iubesc fetele. Doina era blondă, mai mică dc cîl el, cu obrajii ca de porțelan. Venea la el sîmbăta, cind putea, și pleca luni seara. Se hotărîseră ca după banchet și examene să se căsătorească. Ospătarul așeză pc masă fripturi, ca dc obicei, intrebîndu-i cum le-a mers la școală ; și dacă Ghcrasim și-a îndreptat nota la matematică. Acesta ii răspunse cu un ^eh*( întărit cu un gest al mîiniL Știa că profesorul de matematică, lovănescu, iubea seraliștii și n-ar fi lăsat pe nimeni repetent. Mincară in tăcere, fiecare gindind la ale lui. După ce strinse de pe masă, ospătarul aduse la fiecare cite o cafea turcească, Samson scoase din buzunar o foaie de hirtie, un fel de tabel, care cuprindea zece adrese, a zece lextiliste. Și fiecare adresă avea detalii : Virata, culoarea ochilor, a părului, înălțimea și profesia. — Alegeți-vă ... Să mergeți odată de probă, la Lugoj. E ceva in felul Cisnădiei, și Sibiului, dar nu ea la Brăila, Nu-s așa bine și înțolite. Cind mă duc acolo se adună pe lingă mine ca la circ. Ghcrasim luă tabclui cu adrese, și-l cercetă cu atenție. Se ho- tărî s-o aleagă pe ultima, ti plăcea numele : Elena Săcereanu. li pronunță numele în gind de mai multe ori. Elena ... Și-o imagina, înălțimea 1,60, ochii mari, albaștri, 23 de ani... Scoase din mapă cartea de chimie. Notă adresa pe copertă, Trase cu stiloul o linie peste numele ei de pe tabel, zimbi unui gind, și trecu tabelul lui Virilii — Pe care ai luat-o ? întrebă Samson. — Ultima. — N-o știu, atrase Samson atenția. Poate din vedere ... — Și, mă rog, ce să-i scriu ? Dar dacă nu-mi răspunde ? Și dacă îmi răspunde și ajung s-o cunosc, și nu-mi place ? tatona Vir- gil acest teren alunecos. — Nu-nțelegi că lotul e o încercare, un joc stupid dacă vrei ? Ce poți pierde ? li întorci spatele . .. Dar dacă și-a dat adresa, în- seamnă că și ea caută un bărbat, ca line și ca ei, o femeie. Asta nu înseamnă că trebuie să fii parolist, că trebuie să te însori cu ea... Și, la urma urmei, faci ce vrei, doar n-o să mă faci pe mine respon- sabil de succesul ori insuccesul tău ! ? Toate lucrurile au două fețe : depinde pe care ai norocul să o vezi inlii, și daca c cea care îți place, ori cea care n-ai vrea să o vezi. Normal ar trebui să ai la masă o fată, să dansezi, să cinți, să te cerți, să te împaci, să o duci cu tine ... Noaptea ar fi grozav de scurtă, și poate că n-ai mai da pe la școală, ori ai invăța numai de zece ca Lupșan, Fănică ori Bozgan. Dar așa, neavind nici unul din noi o prietenă, n-avem secrete, și nu ne place să fim singuri. Dacă unuia i-ar plăcea singurătatea, și-ar lua cameră parti- culară ... Dar pentru ea să plătești două sute de iei chirie, cînd știi foarte bine că o fată ori o femeie hunedoreană, n-o să-ți treacă pra- gul, doar dacă ai fi inginer, doctor, director... — Surorile ălea, pe la douăzeci de ani, umblau cu ingineri, la douăzeci și trei cu doctori, la douăzeci și cinci cu tehnicieni, la două- zeci și șapte cu maiștri, acum ar fi mulțumite să se căsătorească cu un șef de echipă . .. încercă Gherasim să demonstreze că ei chiar dacă nu au o prietenă știu cum trebuie să fie o fată. In seara aceea din oraș au plecat cinci scrisori. Fiecare a scris în felul lui, cum s-a priceput. Au adormit mai tirziu ca de obicei, vi- sînd, făcind planuri, și-ar fi dorit răspuns in zorii zilei dacă poșta ar fi putut funcționa cu viteza gîndului, Urmă o saptămînă de agi- tație după care sosiră primele două scrisori. Gherasim și Emil, jubilau. Cei trei așteptau nemulțumiți niște scrisori care n-aveau să vie niciodată, și altele n-au mai scris. Cu tim- ORIZONT « pul au devenii răutăcioși și s-au despărțit de cei doi care aveau confi- dențe, bucurii, iluzii și deziluzii. Cind într-o simbătă veni Doina la Samson, fiecare avu o tresărire. Odată cu ca puteau veni alte Doine, și totul s-ar fi schimbat, ar fi fost altfel. Ea îl încuraja să încerce la altele ori sâ insiste la primele, scriind alte și alte scrisori, explicîndu-le că nici o fată nu se poate cuceri fără a i se face curte. Și ce face Gherasim și Emil era într-un fel frumos, romantic. .. Dar cei trei nu s-au lăsat convinși de argumentele ei. Priveau cu un surîs indulgent pe cei doi care primeau răspuns in aceeași zi și răspundeau în aceeași seară. Cei trei plecară intr-o simbătă la Cisnădic, unde unul avea o consăteană, și se întoarseră cu o situație clară. Iși găsiseră fete pentru banchet, iar corespondența lui Gherasim și Emil deveni și mai ba- nală, mai fără sens, dar ei se încăpățînau să creadă în scrisori și vise, in ziua aceea cind le vor cunoaște. Așa trecură citeva luni și, pe la sfirșltul lui mai, înainte de încheierea anului școlar, intr-o sîmbăta seara, pe furiș, să nu știe ceilalți, Gherasim și Emil se urcară in tren. La capătul drumului, îi aștepta o fată, care nu știau cum arată, dacă e frumoasă ori urită, cinstită ori necinstită, deșteaptă ori proas- tă... O fată care putea ajunge soție, și-n visele lor poate că deja era. Ori se vor despărți de ea in aceeași zi. în acest caz Doina trebuia să tacă și Samson la fel, ca cei trei să nu poată ride. Risul lor li se părea insuportabil, dureros, îmbrăcară costume noi, cele mai fru- moase și luaseră bani cu ei pentru o mare petrecere. Coboriră in zori din trenul în care tremuraseră de frig o noapte întreagă. Cău- tară un local unde mîncară ceva la repezeală, și, la ora opt, intrară pe o poartă veche in curtea căminului de fete. Rugară portăreasa să o cheme pe Doina și peste citeva minute Doina apăru dansînd pe aleia presărată cu nisip, sărind cind intr-un picior cînd in altul, cin- tind o melodie fără text. Ea fusese de atitea ori la ci, dar ei veniseră la ea pentru prima oară și ca se bucură sincer. li sărută cînd pe unul cînd pe altul și ridea in așa fel că toate geamurile căminului se deschiseră și fetele începură să defileze intr-o parte și alta. Doina ii lăsă singuri citeva minute, și se întoarse cu Elena. Gherasim era bintuit de cele mai contradictorii sentimente. Elena se apropia, și el simțea că e ea. și nu cealaltă cea care îi scria lui Emil. Fata din scrisori începea să existe. Nu mai era un vis, o iluzie, o-nchipuirc. Fu surprins de frumusețea și prospețimea ci. Era mai mult decit iși imaginase. Niște porumbei se jucau plonjind prin aer. — Bună dimineața ! salută cu un glas plăcut, melodios, puțin emoționant de întimplarea in care nu crezuse măcar un moment. Ii cîntări cîlcva momente cu un surîs pe buze, neliniștit, inccrcînd să ghicească care e băiatul din scrisori. Așa o cunoscu Gherasim. La amiază sc întîlniră cu Emil, care era plouat, trist și dornic să plece cu primul tren. — Unde-i Ana ? întrebă, deși simțea că prietenul lui nime- ORIZONT rise altfel. — Ana nu există, doar în scrisori. E un fel de Mia... — îmi parc rău. —■ Tu ai ales, se scuză Doina. — N-arc importanță. Orbii iși închipuie lumea după cum aud și alții le-o descrie. Dar dacă intr-o zi ar reuși să o vadă ar fi de- sigur dezamăgiți. Și frumusețea e un fel de orbire. ________ O orbire dumnezeiască, un vis ce crește pe buze. — Nu pot crede în mirajul unei băuturi pînă nu o simt. — Unele băuturi sint amare, altele dulci, tu ai gustat una, chiar azi... — Toate băuturile, cu timpul, se acresc ... — De-ajuns dacă au fost măcar o zi, o oră, dulci, ca să-ți poți aminti. Dar e cti mult mai greu să-ți imaginezi că o băutură amară cu timpul s-ar schimba, să zicem, în portocală. Ori în măr. Elena se opri. Nu voise să fie răutăcioasă, să-1 întristeze, și-și ceru iertare. Se despărțiră. Emil plecă la gară. Ei intrară într-un local dar nu mai erau veseli... Pierduseră veselia, ca pe o haină, a cărei preț nu-1 cunoscuseră, o haină care nici nu știau că o au. A doua zi se întoarse și Gherasim, dar altfel decît Emil. Zilele acelei săptămîni fură pline dc agitație, și aproape nu se văzură, și nu-și vorbiră. Banchetul avu loc sîmbăta seara. Simbătă pc la douăsprezece Gherasim plecă la Deva, unde o aștepta pe Elena care urma să sosească cu autobuzul de trei. Așteptînd-o, să uite dc timp, că trecea grozav de încet, sc distră la circul din apropiere, trăgind cu arma la țintă fixă. Cheltui o sută do Ici, și se alese cu o serie de nimicuri. Trăia biciuit dc incertitudini, de îndoieli chinuitoare, fugind înspăi- mîntat dc întrebarea ce-i revenea mereu in minte. întrebare pe care dimineața, i-o aruncase Emil înainte de a pleca la lucru. „Dar dacă nu vinc“ ? Cind difuzorul din gară anunță sosirea Cursei Lugoj-Deva, Ghe- rasim se rezemă cu umărul de un stîlp de ciment. Cursa apăru de după colț, stîmind nori de praf. El privi geamurile cu mare atenție, dar n-o văzu pe Elena. După ce coborîră toți, simți muchia stîlpului cum ii intră dureros in umăr. Brusc avu senzația că-1 stringe cămașa și își aminti de Emil care îi atrăsese atenția că la zile mari se îmbracă cămăși albe. Dacă Emil nu i-ar fi spus nimic ar fi îmbrăcat cămașa albă. Nu suporta să i se dea lecții și Emil știa foarte bine și tocmai de aceea il necăjea. Toate acestea îi trecură prin minte o frintură de secundă, un spațiu imens aruifcat în gol între dezamăgirea ce îl în- cerca și îmbrățișarea ce o așteptase. Elena se opri contrariată. Cercetă călătorii care sc depărtau și lumea de gură-cască de la circul din apropiere. Gherasim o vedea dar nu avea suficientă forță pentru a se desprinde de stilpul acela care devenise pc neașteptate fantastic dc înalt, intrind in cerul lim- pede, topit, scuturîndu-i în ochi luciri de stele pe care nimeni nu le mai văzuse, și n-ar fi putut măcar bănui că există. Cineva trase un foc de armă la ținta fixă. După zgomotul care urmă, Gherasim știa că a fost lovit toboșarul, și toboșarul il trezi brusc la realitate, Pomi spre ca încet, cu pas nesigur, nu așa cum își propusese, cum dorise, cu brațele deschise, alergînd s-o îmbrățișeze, cum visa privind prin z c 2 c ORIZONT * sticla de coljalt în oțelul incandescent, ca intr-im pustiu în care i se nășteau și se topeau planuri fantastice, iar deasupra lor sta Elena, dansa Elena, cinta Elena, și lotul dispărea ca atunci cind te trezești din somn după un vis de groază cu ștreangul de gîl in mijlocul unei piețe fără spectatori. Pe buzele Elenei era un suris cald și alb- Dar luj Gherasim ii era teamă să-și apropie do ele fecioria chinuitor tîrîtă după el 25 de ani, Se opri In fața ei și nu știa ce să-i spună, cum să o salute, ce ar trebui să facă. Elena, cu instinctul ei de femeie, cu experiența pe care o avea, îl scoase din încurcătură. Se apropie de el eu ochii lucind, po jumătate închiși. Ii cuprinse fața cu palmele, încet, ridi- cindu-se in virful picioarelor, și-i așeză pe buze primul sărut care ucise in el tot ce fusese fantasmagorie, iluzie, beție și minciună. Ro- chia albă, plisată, contrasta violent cu glezna rotundă, arsă de soare, amețitoare pină la delir. Călca mărunt și tocurile cui îi aminteau de toboșarul în care trăsese o sută de lei. Pe Elena, Hunedoara o dezamăgi și nu mai întrebă nici despre ce auzise vorbindu-se și nici despre ce era în jurul ci. în săptămîna aceea Gherasim inchiriase o cameră cu intrare separată pe Ghizid. O zugrăvise, o aranjase cît mai atrăgător. în stingă ușii, biblioteca, in care adunase cărți de toate felurile. Ală- turi o masă joasa, rotundă, cum văzuse La Virgil Paseu. Un prieten al lui, tehnician și ceasornicar de mina inlii. In jurul mesei, cum- părase trei tabureți. In dreapta ușii, o dormeză cu lenjerie nouă și fină. Intre bibliotecă și dormeză, un dulap cu bufet. Intr-un colț al bibliotecii, pe un raft, magnetofonul pc a cărui bandă înregistrase cele mai recente și la modă melodii. Elena îl rugă să-i aducă lighea- nul, și să aștepte in curte pină îți va schimba hainele de drum. Curtea rotundă e tăiată de mici alei acoperite cu un strat sub- țire de pietriș alb și mărunt. între alei și flori, iarba tunsă. Linia care despărțea curtea de grădină era marcată de un gard din sîrmă cu ochiuri, un măr și un gutui, tineri, ajunși doar la primele flori, Sint aproape unul de altul, și-ntre ei, e mereu umbră. Sub crengile lor crude, lucind — c o bancă pe care P. Iordan, după ce vine de la serviciu — mănincă, golește cîteva halbe și doarme două ore, iese și răsfoiește ziarul local. A-nccput să se-ngrașe, se mișcă încet, cască, și privește spre pădure la perechile care coboară, ori urcă. Dă din cap eu semnificație, iși aprinde țigara și-nchide ochii. Cine știe ce întimplări îi trec prin cap ? Reale ori imaginare. Poate că în tinerețe a fost un flăcău sprinten, îndrăzneț, orî poate un timid și acum iși judeca cu asprime slăbiciunea. Nevastă-sa e mai grasă ca el. Are obiceiul să stea cu bărbia în palme și coatele sprijinite pe geam. Plivește strada ore în șir. După ce apune soarele, meșterul P. Iordan trece strada Ia bufetul din apropiere. Mesele sint așezate pe iarbă în fața bufetului care n-are gard. La o masă, în fiecare scară, se adună patru meșteri. Ciocnesc halbele cu berea spumoasă și nu prea rece din butoi. Vorbesc rar. Și-au spus tot ce au avut pc suflet. Acum, Gherasim s-a așezat pc pragul de la intrare. Soarele nu-i prea jos, dar nici sus. Meșterul a lăsat ziarul. — La noapte, banchetul ? întreabă și cască de i se văd măse- S lele îmbrăcate în aur. Gherasim n-are chef de vorljă. Se cunosc de zece ani. Dacă vrea să-i răspundă, meșterul cu siguranță îl mai întreabă ceva, dar dacă tace, meșterul se va lăsa cu ceafa pe spatele băncii, va închide ochii, și se va adinei în cine știe ce gînduri, pină cind unul din cei trei va ajunge la masa din fața bufetului, și va bate cu o cheie într-o halbă goală. Asta c semnalul. Gherasim luă peria și-ncepu să-și șteargă pantofii de praf. Nu-i răspunse. Cel puțin in ziua aceea, știa că n-arc chef să-i răs- pundă la-ntrebări ori să-i asculte sfaturile. — Gata ! o auzi Gherasim pc Elena. Privi spre meșter. Era sigur că o auzise. Dar meșterul sta cu degetele mîinilor încleștate peste ceafă și privea frunzele, ori poate număra cîte fructe are gutuiul la primul lui rod. — Bătrine, bei ceva ? P. Iordan, începu a fluiera. Gherasim trinti peria în cutia dc carton și intră în cameră. Elenei îi plăcea camera aceea răcoroasă și odihnitoare. Surîdea rezemată dc colțul bibliotecii, îmbrăcată într-un eapod din material subțire, unduitor, fără culori stridente. — Gherasim închise ușa, apoi se rezemă cu spatele de ea. — Elena... Emoția il stringea de gît Pentru prima oară chema o fată pe nume cu glas tare, nu murmurat și avea in el adunate atît dc multe vorbe, vise și incertitudini, că ar fi putut vorbi dacă s-ar fi pornit, poate tot atîția ani cîți au trecut pină să le adune. Virgil Pascu, prietenul lui, ii dăduse lecții o săptămînă. Iși aminti de el, și de rostul sticlelor cu fel și fel de băuturi de pe eta- jeră, care-1 costaseră peste 500 de lei. Porni spre; etajeră, dai- ea il opri. Privindu-1 in ochi, iși ridică brațele, zîmbindu-i curat pînă la buze. Ciocniră două păhărele cumpărate anume pentru bacardi. Intre ei, masa rotundă acoperită cu cea mai fină pînză «țlbă. Gherasim nu cunoscuse femeia. In gindurilc lui înfierbintate, se vedea cu ca acasă la părinți. Se vedea căsătorit. . . cînd începu să-i povestească despre profesori și colegi. „Corvinul“ e restaurant dc clasa întii. Gherasim și Elena au ajuns ultimii. Prinseră a cobori treptele — acoperite cu o pînză albă peste covorul roșu — călcînd cu timiditate și emoție. Toate privirile se ridicară spre Elena. Gherasim simțea apa șiroindu-i pe spate. Cravata îl stringea, costumul negru pe care-1 comandase pentru banchet i se părea prea strimt și gulerul cămășii prea aspru. Elena călca mărunt printre cele două șiruri de mese, îmbrăcată intr-o rochie albă din material vaporos ; Simțea pc umărul drept cum mina lui Gherasim e cuprinsă de neliniște. La o altă masă, o descoperi pe Doina cu Samson. Se salutară cu răceală. Nu se suportau. Petrecerea începu. După cîtcVa dansuri, Gherasim nu mai apucă să fie singur cu Elena. Toți îi cereau ORIZONT $ voie să danseze cu ea. Dar ea, simți cam ce se petrece cu el, și-ncepu să-i refuze. Dimineața plecară acasă printre primii. Elena nu putea înțelege ce anume costase 16.000 intr-o noapte. De pe virful pădurii, soarele iși arunca primele raze peste oraș. Gherasim era obosit, tras la față, și Elena iși ascundea la mici inter- vale cîte un căscat în podul palmei, zimbindu-i cu ochii care nu mai erau atît de albaștri de parcă in ei rămăsese ceva din noaptea aceea, care trecuse pe nesimțite, definitiv, și astfel se terminase cu școala și Gherasim nu putea crede. Pină aici avea o preocupare sigură în fiecare după-amiazâ, se zbatea pentru ceva, dar de-acum ce va urma ? se-ntreba cu neliniște. în cameră Elena îl sărută cu reținere. Gherasim spera să urmeze ceva despre care auzise așa de mult vorbind pc toți amicii lui, dar sfirși prin a-i dori somn ușor și ieși comunicindu-i că pe la trei va veni s-o ia la masă. Ajuns in stradă, amețit de oboseală, cu gura co- clită, își desfăcu nodul cravatei, lâsînd-o să-i atirne. Pășea rar, nesi- gur. Bufetul era închis și mesele pustii. Pe aceeași stradă, locuia Virgil. O toropeală chinuitoare a pus stăpinire pe el, și picioarele ii erau umflate in pantofii negri cu virful ascuțit. Ușa de la stradă, deschisă, îi da sentimentul că e așteptat. Trecu pe Lingă Geta, o fetiță de zece ani care se juca în stratu- rile de flori, fără s-o vadă. — Nea Gherasim, hei, nene ! strigă în urma lui. Se opri pe una din treptele de ciment care ducea pc terasă și spre camera lui Virgil, Virgil o auzi pc Geta și deschise ușa, zimbind ; — Ei? Gherasim intră fără să-i răspundă și se lungi pe dormeză. — Cum e, mă ? 11 luă Virgil la rost, arzind de curiozitate. — Grozavă ! Voi n-ați văzut așa fete . . . Virgil rîse ne-ncrezător așezindu-se pe un scaun cu spatele rezemat de masa acoperită cu ceasuri dc mină și ceasuri deșteptătoare, — Și ? A plecat ? — Cum o să plece ? Am lăsat-o in cameră să se odihnească. — Singură ? — Dar ce-ai vrea ? — Tîmpitule ! ... O să-ți scape ... — Tu crezi că e una din astea 1 ? — Mai ceva ca asta și-i arătă cu degetul un caiet mare agățat de un cui — in care erau înregistrate toate cîte ii trecuseră pragul. Lui Gherasim îi trecu somnul, oboseala și sări în picioare ca un arc. Avea ochii înroșiți dc nesomn, părul ciufulit și obrajii palizi. — Mă, dă-o dracului ! Să vezi ce spune Doina despre ea. în- . treab-o. — Doina ? ... Și de ce n-a spus de la început ? Gherasim se-ndoi din spate și păru deodată bătrîn. Picioarele i sc mutară și se lăsă să cadă pe marginea dormezei, amețit, înfrînt. ORIZONT Iși trecu îndelung degetele prin păr ; apăsă timplele, incercind să se $5 trezească, să pătrundă sensul acelor vorbe carc-i năruia visele și tot ce crescuse, trăise în el nealterat. Aprinse o țigară și tăcu îndelung. Cerceta pereții camerei acoperiti cu femei tăiate din reviste și foto- grafii de pe plajă. — Nici una nu-i ca ea, comentă aproape șoptit. Virgil așeză ceasul pc masa acoperită cu sticlă și-1 privi reze- mindu-se cu umerii goi de spatele scaunului. — Nu-i pentru line ! înțelegi ? — Da’ dc ce ? Ochii li se-ntilniră o frîntură de secundă. — Femeia de care te-ndrăgostești, nu o iei de nevastă. Iubirea e un fel dc nebunie care strică totul. Tot ce se face la-nceput și ți se pare frumos, trainic .. . — Nu vreau stăpini ! — Bine 1 O să vii la mine uriînd ! Nu-ți dai seama ce-nseamnă să te îndrăgostești la douăzeci și cinci de ani și pină atunci să nu fi cunoscut femeia... N-o lăsa! Ascultă-mă ! Că pentru asta a venit la Hunedoara, De aici pleacă totul. Altfel va ride de tine. Va spune altora că ești un papă-lapte. La douăzeci și trei de ani vrea bărbatul și nu visele tale tîmpite de copil matur. Crezi că vei fi primul ? Și chiar dacă ai fi ce-i cu asta? Tu ori altul, nu contează... Azi pri mîine ... Sau lasă-mă pe mine . . . — Termină ! Mă doare capul. Mi se face greață de toate teo- riile talc. Virgil luă sticla cu apă și o goli pe jumătate. — Dă-mi și mie, ceru Gherasim. Apa il răcori și-1 limpezi. — Și dacă nu vrea ? Dacă nu-mi cedează ? — Fii bărbat, ce Dumnezeu ! Și acu, hai să mergem la Samson, să o-ntrebăm pe Doina. Iși trase pc el pantalonii, cămașa spori, sandalele și ieșiră. Geta sta pe treptele scării de ciment. Brunetă, cu părul adu- nat intr-o coadă de mînz, îmbrăcată în pantaloni scuipi dc culoare maro și maiou. ■— Nea Virgil. .. începu privindu-1 printre sprincenele negre, stufoase, cu ochii căprui, șireti. Virgil îi aruncă cinci lei și n-o luă in seamă. In urmă cu un an, Virgil întârzia cu repararea unor ceasuri, și ca să iese cu fața curată, o instruise pe Geta să stea la intrare și cum apare un client să-i spună că e internat. Geta executase întoc- mai dispozițiile, dar a doua oară i-a adus la cunoștiință că minciu- nile se plătesc, instruită de meșterul P. Iordan. — Și cit ai vrea pentru o minciună ? — Ca să fim prieteni, să nu crezi că-ți cer prea mult și nici eu să nu pierd timpul dc pomană, cinci lei. — Cinci ! Potaie 1 E prea mult. -— Mult ? Te pun cu la punct. Numai să te mai îmbeți. — Al dracului, ce bine te-a-nvățat bețivanul lecția. Poftim cinci lei. ORIZONT ® De atunci cind vroia cind lei, sta la poartă și aștepta. Virgil ieși în stradă înjurînd pe meșterul P. Iordan, care se distra cu fleacuri. Potaia ! Mă șantajează ca una marc... Vezi ? femeile de mid învață. — De ce nu mă lași să cred în cinste ? i-o întoarse Gherasim. — Pentru că nu există. E o tâmpenie ... — Nu există ? și-1 fulgeră cu privirea. Samson locuia pe malul Cemei, într-o baracă. Cînd intrară cei doi, Samson opri aparatul de radio. — Gherasim unde ți-ai lăsat prințesa albă ? Gherasim ridică din umeri. Doina avea părul tăiat scurt, ochii mici, căprui, și un fel de a se mișca molatic și unduios. Doar nu ți-a luat-o altul ? Ea nu prea stă pc ginduri, cînd e vorba de un bărbat frumos. Virgil izbucni în ris, și-1 molipsi și pe Samson. Acesta sta lun- git pe un pat de fier. Doina umplu paharele cu bere. Scotea sticlele dintr-o găleată cu apă, așezată aproape de ușa deschisă larg, vopsită în verde. — Gata, băieți ! N-aș vrea să-i pătăm regina nici cu o vor- bă măcar. Ciocniră. Gherasim se așeză cu paharul în mină pe o valiză care iama ținea loc de ladă pentru lemne. încerca să-și pună gîndu- rile în ordine, dar nu reușea. — Ți-am spus eu, mă ? — Virgile... Gherasim îi pronunță numele încet, cu tristețe, rugător. — Bine, tac. Dar ține minte ce trebuie să faci și cum ... Spre seară, Gherasim se-ntoarce amețit de băutură, obosit de somnul pe valiză rezemat de perete, O găsi pe Elena în mijlocul ca- merei, desculță, îmbrăcată într-o rochie colorată. Avea chipul senin și ochii lucitori de albaștri. El se opri cu ochii țintuiți de picioarele ei goale, ca o lumină orbitoare, pe covorul moale de culoare închisă. Ridică ochii încet, cu teamă și timiditate, pină sus, unde întâlni buzele, apoi coborî îna- poi la gît și umeri. Elena simțea că se-ntîmplă, ori are să so-ntimple ceva. Se apropie de el și î se agăță de umeri. EI privea dincolo de ea, departe, în necunoscut, cu teamă și frig. — S-a întimplat ceva, așa-i ? Elena se ridică pe vîrful degetelor lipindu-se de el. îl sărută. Gherasim simți în adîncul lui, nu știa precis unde, cum îl arde ceva dureros și lacrimile îi urcau în ochi. O-ndepărtă cu vîrful degetelor de umeri și deschise ușa la perete. Se-ntoarse cu spatele la ea și privi pădurea verde. întunecată, stind in picioare, cu brațele atîr- nînd, uitând de el, de ea, de ce trebuie să facă, ori să fi făcut dc mult și se simți bătrin. — Mergem ? o auzi în spatele lui. Se-ntoarse cu un suris palid. OHIZONT — Lumea ar fi trebuit să fie departe de noi, și poate că este, ® nu știu, nu sint sigur, dar simt că ar trebui să fiu într-un alt loc, cu alți oameni,., Pe la ora douăzeci începu să se răcorească și ei părăsiră terasa restaurantului. Pentru prima oară lumea dc pe străzi nu-1 mai inte- resa, n-o mai vedea. Lingă el era tot ce-și dorise și-și imaginase că va fi mai frumos, în cameră, începură a dansa, Banda derula a’te și alte me- lodii. Prin ușa larg deschisă aerul răcoros cu miros de pădure, îi înviora. Tirziu, pe masă erau cîteva sticle de vin goale și ei se așe- zară pe marginea dormezei. începu s-o apropie de el cu miinile tre- murind. Deodată iși pierdu controlul, nu mai știu ce trebuie ori nu să facă și ea il respinse cu un gest al miinii care pc el îl jigni. O pri- vea fără să mai aibă forța de a face o singură mișcare. Sta acolo pe marginea dormezei și-și plimba ochii pe bucata de covor dintre degetele de la picioarele ei și degetele picioarelor lui. Ea sc mutase de pe un scaun și sta puțin aplecată înainte, răsucind între degete un pahar cu vin. — De ce te-ai dus departe de mine ? — Pentru că nu mai am încredere ... — Dar ce ți-am făcut ? — Nimic. Gherasim trecu pe lingă ea in curte. La bufet, se auzeau dis- cuții molcome și virful țigărilor lucea din cind în cind. Sc așeză pe una din treptele de la intrare. E duminică. Dimineața a trecut. Poate că e amiază. în fața geamului, în curte, Nelica din a treia se-nvirte cu palmele deschise spre cer — rizind. Ochii ii lucesc, obrajii și mîinile sint roșii de frig. E-ncălțată în cisme de cauciuc, pantaloni de trening și bluză, iar capul e-nfășurat într-o eșarfă albastră. Se-nvirte în fața gea- mului rizînd, cu palmele deschise spre cer ; știe că învățătorul o privește și strigă : — Cît e de albă ! Cit e de albă 1 Lui Gherasim i se pare că încă aude clopotele rostogolindu-se peste sat și e cuprins de o emoție pc care nu și-o poate explica. Sin- gura lui dorință, care i-ar aduce fericire, își zice, că e să poată in- tr-un fel miraculos, să o cheme pe Elena, și să-i arate cît de albă e zăpada. ORIZONT * OVIDIU GENARU Cocoș de munte Un imn cocoșului de munte cind cheamă găinușa ! El c o privighetoare cit un taur. Hei, vinătorule, sfi fii așa flămind incit să rivnești o carne de slavă ? tn el natura-i nuntă și înmormintare iar noi ce stăm Za pinttâ fia rfndu-ne pîntiifi) cintăm, cîntăm cu disperare imnuri înălțătoare femeilor noastre. * Cenușă pe cenușa Fumegă riul șt sălciile sint argintii, pe mal pier căsuțele roșii și se aprind luminlle-n cer. Noapte bună ! iți voi vorbi încet despre culoarea cenușii, așa e capra săracului, uitarea, catedralele vechi, Numai prin viața noastră anonimă zboară fluturi portocalii. Sînt vinturi ce usucă pasărea pe ou dar nu bat pe-aici, sint buze livide și zidiri înclinate din naștere, sint dizgrații și amnistii Dar tu rizi și nu-ți pasă, foșnetul rochiei tale e foșnetul riului, argint întunecat, cenușă pe cenușă. NICOLAE ȚIRIOI Le Grand Meaulnes ORIZONT în memoria Domniței Gherghinescu Vania i ---- De-ar fi o zi de iarnă, cind ai veni, și-ar ninge, Noi vom porni pe-afară, sub arbori, împreună Și in cădere, pe gene ne-or atinge Și-or încerca pe umeri, domol, să ni se pună. Vom ride și vom merge pe cimp către pădure, Visind, sub crengi, că vatra argintului se scurmă Și vom privi-n cenușa acelor semne sure Cum ni se-ngroapă pașii pe fiecare urmă ... Doi tineri, poate, încă pe-acolo vor mai trece. Căci peste noi lumina se cerne și dispare — Și ei vor duce-n simțuri aceeași vrajă rece Și n-or să bănuiască pierduta-ne cărare .,. * ---------------------- Sint pretutindeni stele ce mor Pe altarul privirilor noastre, încă de cînd ne ascundem în ochii micșorați ai străbunilor, Ele ne urmăresc răsăritul. Irisul se importe in două, în patru — Stele pornesc spre țărina rotundă în care umbra pașilor nenăscuți A fost demult adincită. Jertfește cerul tezaure în cinstea întoarcerii noastre : Cind nu vor mai arde spre noi Sufletele prelungi ale stelelor. Smulgerea din ochii străbunilor Va fi doar dulcc-așteptare. ION LOTREANU Jertfe * MARTA BARBULESCU Același gind Dormim în lumi separate nevrednici printre merii înfloriți ; tu vii cu lumi desperecheate, eu cu tăceri din necuprins. Dar vom pleca de bună seamă, ori azi, ori miine, nu știu cînd, și n-om mai fi lumi separate și-om legăna același gind ... ORIZONT DANIEL DRAG AN ORIZONT Șarpele Cleopatrci 1. E lungă povestea frunzișului prin care am rătăcit Marea cea sprintenă a împietrit jucăușile-i valuri și nisipul torid al deșertului s-a ridicat pe aripi de ură năpăstuind privirea mulțimii. 2. Acesta-i umbletul timpului pe care voi cei din preajma blestemată a zeilor il curgeți prin gura clepsidrei. Dar cine înfulecă mai lacomă timpul decit stăpînă care mă cheamă nerăbdătoare la sărutarea din urmă ? 3. Hohot de ris în morminte ! Singe de leopard in pahare ! Împăraților le-a curs vitejia pe buzele spadei șt nu te mai caută. Dincolo e doar împărăția nimicului fără culoare Dincolo nu-i nimeni, stăpînă ! 4, Ți-e dragă jalea, ți-e dragă, o știu. Jalea ta dulce ca lumina de candelă mulțumindu-se cu atît de puțin. Jalea întunecată cu draperii nepătrunse-n ferestre și straja la poarta de miazăzi a eetâfii. Jalea ta singură ca rumegatul tăcut al bovinelor care s-au hrănit din belșug. 5. Dulce răsfăț al amurgului. Iată ! îmi lunec inelele peste lumina rotundă ... In preajma vulcanilor marmora-i caldă și zvîcnește secret. îmi lunec răbdarea pe așteptarea înfiorată a sinilor tăi răsăriți ca doi sori din ascunzătorile nopții. 6. Doamnă, stăpînă I M-ai chemat și-am venit. Flotele mîndre coboară-n adine la odihna eternă și pacea furtunilor stinse le acoperă blind. Unde-i hotarul desfătărilor aspre cind băteai — toboșar — pe spinările lumii voluptățile tale ? 7. Glasul Cezarului, trâmbița oștilor — bulgări imenși pe sicriele zilelor 1 M-ai chemat și-am venit. Doamnă, stăpinâ, buzele tale au atins fructul acela grozav tdinuit între frunzele marții. 8. Sevele lui umblă neliniștite ca vîntul răsfirând iarba mlădie a trupului pe care l-ai uitat in hotar. 9. L‘nde-au lăsat faraonii cuvîntul cumplit ? Privește-l cum aleargă neauzit prin labirintele de noapte-n piramide, cum se izbește-n. pereți ca o pasăre beat# zMtfndu-je-n laful ne-ndurâtor al zădărniciei. 10. Veghea severă a st rămoșilor și ochiul cerului cu steaua ridicată de Nil vocea de tunet mereu așteptată a S/inrului, toate au curs neputincioase peste umerii tăi turnați in tiparele florilor. 11. Doamnă, stâpînâ, m-ai chemat și-fim venit. Ochiul cerului se-nchide curînd. Păsările se vor prăbuși din văzduh ca bolovanii de gresie. Apele vor muri în cascade, marele fluviu va adormi legănat peste arama deșertului,.. 12. Du faraonilor tăi clipa aceasta finală desfătarea sfirșituiui in care te lași cufundată acum ca-ntr-o baie teribilă. ... Duhul legendei, simunul, mă va-ntreba de parfumul părului tău nepieritor prin ideia destinului de a nu-l mai afla niciodată. ORIZONT * TRAIAN DRAGO! ■ Ecce Homo! Din scinteie ne-am născut — scântei. Și, văpaie, tot văpăi aprindem. Azi fi mini, ca-n zilele dinții Noi, in noi, cu totul ne cuprindem. Lunecăm o clipă prin eter; Ne legăm in doruri trecătoare ; Ne desfacem in pămint și cer ; Pregătim aprinderi viitoare; Și, sporind intr-una, nevăzut, Aurora care ne nutrește. Lumea noastră-n fiece minut E-un extaz al Eului ce crește. * RODICA PASCU totuși timpul „Domeniul meu e timpulu Goethe Au fost odată orele — ecou de puritate peste ginduri vacante, dar a venit un vfnt pi le-a strigat în toamna cruda a t impui ui. Au fost odată anii — corăbii de nuferi crescute în surisul bărbatului tinăr, dar a venit cuvintul prea devreme și i-a chemat in amiaza zăpezilor. A fost odată o seară cu miros de amurg, cu ore lungi, portocalii, dar a venit ploaia tăcerii, și i-a șters numele înghețat pe pămint. ORIZONT TOMA Șl TROMPETA DE AUR ION MARIN ALMAJAN întră in atelier fără nici o plăcere. După un vechi obicei încercă să se convingă dacă nimerise in clipele acelea atît dc rare, Incit Su- zana le numea duminicile Sf. Toma, cind sculptorul era in apele lui și se putea sta de vorbă. ÎL surprinse schimitarea pc? care o constată la Toma, nu din trăsăturile feței sale tuciurii, oricui i-ar fi fost greu să pătrundă peste masca de bronz, dură, ca o felie de granit, ci din poziția corpului prăvălit ca in urma unei lovituri in tâmplă, surpat, mai bine zis, ca și cum cu eiteva clipe înainte avusese o durere cople- șitoare sau și mai rău i se anunțase că are leucemie și peste cîteva ceasuri va trebui să moară. Fără nici o legătură, Arnăutu se gîndi la brațele împlinite ale Suzanei, ta coapsele rotunde, tari, la picioa- rele lungi și nervoase. Și-o închipui alături dc Toma și avu o senzație de greață. Rămînînd in picioare, nu sc aștepta ca sculptorul să-i ofere loc, n-o făcea niciodată, nici chiar dacă era vorba de o femeie, pentru el era pur și simplu un obiect mai mult sau mai puțin atră- gător, introdus prin forța împrejurărilor in atelier — se rezemă de trunchiul prunului sau cireșului cioplit dc-a lungul nervurilor. Suzana iși pensa sprincenele bogate. Pe arcade îi apărură pete roșii. Toma o urmărea, o pmdea, cum pindește o pisică ureată pc vîr- ful gardului, zLwrul vrabiei sau al rîndunicii calcul ind exact momen- tul saltului. Pc neașteptate azvirli cuțitul și numai prezența de spi- rit a Suzanei sau poate norocul o făcuse să-și tragă capul lăsînd lama strălucitoare să se implînte în tocul ușii. — Ieși afară, strigă Toma. Femeia ii privi in liniște, ca și cum ar fi vrut să se convingă de o asemănare sau poate numai pentru a face o comparație. — Te enervez, Toma ? Pe zi ce trece prezența mea tc scoate din sărite. Simbâtă seara la ceai, am susținut că-mi place sculptura lui Arghir, uitind sau prefăcindu-mă că am uitat de tine. Mi-ai arun- cat o privire mortală, Te-am auzit adesea băUndu-ți joc de femei, socotindu-le timpi te sau în orice caz pe aproape, vanitoase și credule. Dar cine sau Ce poate fi mai vanitos decit tine ? Știi ce mă surprinde și mă dezgustă ? Eforturile tale de a dovedi cu orice preț că ai com- plexe, dorința, lăcomia cu care aștepți admirație, elogii. — Ieși afară, bolborosi sculptorul bulbucindu-și ochii mari ce abia puteau fi cuprinși dc pleoapele veșnic iritate. Suzana iși strinse trusa cu mișcări lente. în prag se întoarse privindu-i cu ochii ei metalici, cenușii. în atelier rămase o dîră de ORIZONT 5 parfum și de feminitate tulburătoare. Cînd și aceasta se stinse sau poate mult mai tirziu, Toma murmură : — Există o nenorocire pe care n-o înțelegem decît prea tîrziu. Mă trezesc noaptea și-i contemplu obrazul liniștit, calm. Majoritatea oamenilor pe care i-am privit dormind aveau imprimată pe fața lor o amărăciune, un gînd sau o bucurie, Unii pling, strigă, alții rid. Suzana însă se scufundă în noapte ea intr-o baie, fără efort, fără remușcări. Tăcu. Liniștea se lăsă ca o pulbere argintie peste puținele mo- bile, peste bucățile de lemn. Sculptorul iși cuprinse capul în miinilc groase, masive, veșnic zdrelite de eczemă. De afară se auzi un fluie- rat scurt, apoi o voce : „Cristorene diseară le așteptăm la Dori“. — Cred că se petrece ceva cu mine, Arnăutule, urmă cu vocea stinsă sculptorul. Pe zi ce trece devin tot mai irascibil. Poate că Su- zana are dreptate. Un lucru nu ințeleg. Io început mi-a făcut plăcere s-o văd nepăsătoare, indiferentă la tot cc fac eu. Era tonic să intru în lumea ei, o lume complet diferită de a mea și să uit totul. Treptat, mi-am dat scama că m-am înșelat. Poate ar fi mai bine dacă aș ve- dea-o frămîntindu-se pentru mine, spionindu-mă, plingind. Știi ce-i nostim ? Suzana n-a plîns niciodată in fața mea, Uite, la asta nu m-am gândit pină acum. Să existe oameni care nu știu să plingă sau nu pot ? Ar fi monstruos. Durerea ne face oameni. Și plinsul... — Ar trebui să te odihnești o vreme, Toma. — Nu mai spune ? De ce nu mă sfătuiești să mă duc la țară să mă fac pădurar sau popă sau cioban ? Ești mai imbecil decît Su- zana, Ea nu ar fi in stare să mă îndemne să plec. Dimpotrivă mă împinge în viitoare. Ascultă-mă, ai avut vreodată senzația că treci ca o lumânare, că arzi văzind cu ochii fără să te poți împotrivi ? Mi-e foarte clară o intîmplare de anul trecut. Era ziua de Paști, Ședeam la masă și pălăvrăgeam. Dintr-odată m-am văzut copil, Pe vremea aceea așteptam cu nerăbdare sărbătorile. Erau singurele motive de bucurie in familia noastră. Numai atunci puteam să-i văd pe toți adunați în jurul mesei. Dar nu asta e important, ci faptul că trăiam pur și simplu senzațiile de atunci, căldura aceea moleșitoare. un soi de fericire greu de redat in vorbe. Puteam să jur că dacă aș fi întins mina aș fi dat de Chia, dc Bobi, de toți ceilalți ; Cînd m-am dezme- ticit am vrut să mă spînzur, Am irosit in zadar atîția ani mineînd, dormind, fădnd dragoste. Se ridică dc pc scaun umplind cu trupul lui mare, diform, odaia. Smuci perdeaua cc acoperea unul din colțurile atelierului. Lumina pătrunse apoasă, gălbuie. Peste șirurile de plopi văzură o fișie de cer plumburiu. „Din cauza ta am rămas aici, vorbi in momentul în care tăcerea il umpluse virf, i se părea că acuși se revarsă prin ochi sau prin nări sau poate prin gâtul retezat, se vedea în dublu exem- Z plar, trăia senzația ghilotinatului, pur și simplu putea să facă Jistinc- O țic între ceea ce știa că este el și imaginea cealaltă, a trunchiului g decapitat. De fapt încercînd să se explice se încurca mai mult. Ce- O lălăit, butoiul acela împuțit, prăvălit într-o rină și pe care nu avea posibilitatea, — ce zic posibilitate ! —■ curajul să-ndrăznească să-1 identifice în bezna șl iadul care-i înconjura, probabil că însuși iadul i s-ar fi părut mai blind decit peștera sau mina sau ce dracii ar fi 5 fost, fiindcă acolo, în iad, (presupunea prin comparație cu ceea ce iși imaginase de la cinei ani de cînd Trciooroane îl oprea oriunde, pe stradă, in vîrful dealului sau chiar - bineînțeles mai tîrziu, cind în- cepuse să-i miroase a fustă și era cu o fată într-un loc mai dosnic și-i zicea: „ei te-ai mai gîndit la ce ți-am spus ?“ „Lasă-mă în pace, nu vezi că am treabă ?". „Hai, să-ți mai povestesc ceva nou, il tră- gea tic mînecă, devenea iritabil, dacă se împotrivea, striga cit putea că așa nu mai merge. Adică cum ? Să nu mai vrei să auzi ? Asta nu s-a mai pomenit. Soldați ! Pas alergător ! La ochi arm’ ! Foc !“ Șe prăvălea cu buzele crăpate, o rană vie din care sîngeie mustea în permanență, avea mișcările convulsive, ale unui împușcat in cap — tot trebuia să existe o pilpîire de foc, ea să nu zic cazane și orgii de lumină. în fine, Tema făcuse o mișcare pe cînd coborau, care-i fu- sese mai mult dccît fatală sau poate tocmai Fatalitate se chema gestul lui pripit de a slăbi, o singură secundă, din strinsoarca miinii, lampa. O urmăriseră neputincioși, cum se prăvale pc gura puțului dărîmind pietrele, speriind vietățile care-or fi fost in adîncimile reci, inundate de apă. — Acum poți să-i pui cruce ii spusese celălalt furios. Aici pu- trezim, imbecilule ! Mă tot gîndcsc dacă nu făceam mai bine să te azvîrlu și pe tino odată cu ea. Stăteau nemișcați ascultînd clipocitul apei și bolborositul adîn- cunlor, Toma retrăi, Dumnezeu știe cum, crîmpeie fugare, fișii de viață despre care nu putea nici măcar spune dacă i-au aparținut eîndvasau i-au fost povestite.4* — Să nu te miști de acasă, că-ți rup oasele. Ies pînă în vîrful Ororilor să văd carc-i situația. Trinti ușa casei, răsuci cheia în broască și o virî în buzunar. — Tată ! — Ce vrei ? — Dacă-mi vine să ies afară ? — Rabzi. — Tată, nu rămin singur. Pașii se șterseră in vacarmul acela de zgomote, inghițiți de zgu- duirea continuă a pămintului și a văzduhului, ambele ciopirțite de ură. încercă să smulgă broasca cu umărul. „Lucrătură făcută de Piele. Are să trăiască dt Cula Vîrșcțului, zisese moșul. Puteai s-o cumperi de la prăvălie, omule. Ce-ți trebuie așa zăvor de închisoare ! Taci, femeie [ Dumnezeu ne-a dat nouă, bărbaților, minte și pentru voi." Se-nvirti ca un dine legat în jurul parului. Simțea că se-nă- bușă între pereții scunzi, invadați de icoane și fotografii vechi din care-1 pîndeau mătuși și unchi pe care nu-i cunoscuse niciodată și nici n-ar fi dorit s-o facă. Luă un scaun, din acelea de care se serveau pentru a prinzi la masa lungă și-1 azvirli in fereastră. Străbătu satul ars, sfărim&t dc Isombe și obuze ferindu-sc dc bucățile încinse de plumb ce sfișiau aerul înfigîndu-se cu plescăituri înfundate în ruine. La răspîntia drumului pe unde se scurgea șuvoiul de soldați, la fintîna lui Peța, îl zărise tîrindu-se. Deși avea doar 10 ani Toma, îl ORIZONT ORIZONT 5 recunoscu sau cel puțin așa afirmase cîndva zicînd că atunci cind totul se potolise avusese prilejul să adune un car întreg dc căști ase- mănătoare cu cea pe caro o purtaseră ei atunci, în clipele acelea. Apoi păcăniturile neregulate : ta-ta-ta, panica și îngenunchierilc caraghioase ale soldaților ce-și tirau oboseala prin noroiul șoselei, ca și cum ar fi căzut in fața altarului și și-ar fi cerut iertare acelui Dumnezcu- Ochi de pe catapeteasmă pentru că l-au înjurat in pădure cînd li s-a rupt carul sau pentru nopțile cu miros de sinziene în care au făcut din pămîntul cald ca o suflare de vită culcuș de dragoste. Dansul acela macabru, grotesc s-a sfirșit o dată cu păcăniturile armei. I-a urmat apoi un zgomot semanînd cu acela pc carc-1 face găleata cind o slobozi în apă. Apoi nimic. — Iți propun o conversație și te sfătuiesc s-o accepți. Nu se știe cînd o să mai ai prilejul, îi spuse celui din fața sa după minute in șir de tăcere. — închide-ți pliscul, Toma. — Degeaba. N-ai curajul să te ridici (rezemau pereții fără să simtă picăturile de apă ce li se rostogoleau pe sub cămașă). S-ar pu- tea ca lîngă tine să fie gura puțului. Scotoci în rucsac. Lichidul gil- gii ca din gîtul unui ulcior. — Bună, plescăi din buzele groase. Cit o mai fi. Vrei ? — N-am nevoie. — Ei, atunci cu sănătate și la mai marc. Ce-mi dai să-ți spun o poveste frumoasă ? — Du-te dracului cu poveștile tale. — Cică s-a înlimplat intr-un oraș. Doi prieteni nedespărțiți nu-și găseau un rost, căutau ceva caro să nu-i plictisească. Atunci unul din ei a descoperit că-i talentat... — Lasă, Toma, se împotrivi celălalt cu blîndețe, ce rost are ? „Ceasurile acelea singure fără nici un sens, fără o schimbare caro să-1 scoată din monotonie, dar nu, nu e vorba aici numai de mo- notonie, ci de altceva mult mai grav, o încercare disperată de a se pune de acord cu sine însuși, de-a normaliza propria-i ființă. Sc scula în zori, odată cu Batrînul, aștepta pină cind acesta își trăgea pe el salopeta împietrită de cărbune, totdeauna jilavă, il urmărea cum se depărtează legănat, ghebos, istovit și totuși cu o încrîncenare pe care n-o înțelegea, cum nu putea înțelege de ce la vîrsta lui și de ce de 20 și mai bine de ani, de cind știa numai el, accepta să facă ace- leași gesturi, să plece ca să-și lase vlaga undeva intr-un fund de mină numai pentru a avea ce minca el și ei, ceilalți, cînd știa, vorbea chiar cu multă seninătate că mai are s-o ducă zece-cincisprezece ani și se va topi ca o luminare, sc va reîntoarce in același pămint, fără ca de data aceasta să mai poată ieși cu colivia după 8 sau 24 dc ore și să-și umple plăminii cu mireasma teilor. — Așa ni-e dat, răspunsese Bătrînul. — Dc ce ? Ce-i asta dat, cine ne poale obliga să acceptăm ? — Nu știu ce-i cu băiatul, omule, răzbătuse pină la cl intr-una din nopțile șoapta mamei. — Las’ că-i trece femeie. Are să găsească răspuns la toate. Mai cițiva ani și intra cu gîtul în jugul în care am intrat toți Ia vîrsta lui r- și nu va mai avea vreme de fițuri. „Nu! N-am să primesc niciodată 5 jugul“. Plinsese, nu așa cum fac oamenii mari, ca să se ușureze, să potolească durerea, ci înveninat, cu ură față de ei care l-au zămislit intr-un ceas de beție a minții sau a trupului, față de sine fiindcă se știa, nu in rînd cu toți ceilalți tineri, bmd sau urmărind femeile și prăbușindu-sc noaptea in brațele somnului fără nici o grijă, fără stringere de inimă c-a mai trecut o zi, ci singularizat, ca un burete gata să absoarbă semnificații și sensuri poate inexistente, să le in- venteze sau să despice firul in patru, să se azvirle, la modul cel mai prostesc cu putință, intr-o mlaștină de stări confuze ca niște galerii oarbe. — Era frumoasă Maria Magdalena. Celălalt tresări. Părea că abia atunci se trezise din somn, ori că fusese undeva într-o recunoaștere. — Ce zici Toma ? — N-aș fi vrut s-o fac. Nu m-am putut însă stăpini. Tu ai ieșit afară să aduci apă sau țuică sau altceva. Atunci... Toma nu-și amintea decit căderea fără sfirșit, o prăbușire în care se interferau sute, mii de fulgere și răcnetul, strigătul dureros, chinuitor, care-1 tăcea, noapte de noapte, să se trezească lac de su- Trinli poarta, primind din plin, lumina puternică a zilei dc sfirșit de iulie. Orele de serviciu trecură anoste cum se intîmpia aproape in fiecare zi. Primi un telefon, nu știa de la cine, care-i spu- sese că vroia să stea de vorbă cu el într-o chestiune pe care el o cunoaște. Răspunsese : bine, și Închisese fără a mai aștepta ca ne- cunoscutul să-i precizeze ora și locul intîlnirii. Toată după-amiaza, după ce-și găti o omletă, savurind țigara, râmase să privească de la geam strada, vinzoleala trecătorilor. Se miră de indilerența cu care oamenii treceau unii pe lingă alții și-și mărturisi ca ar fi fericit să apuce ziua în care se va da o dispoziție care să-i oblige pe toți colegii de serviciu să-și spună bună ziua, să se întrebe reciproc de sănătatea copiilor, a nevestelor și a soacrelor. Desigur, se va ajunge la o înțele- gere care să-i determine pe fiecare in parte să facă cît mai multe cu- noștințe, pe care să le prezinte și cunoștințelor lor mai vechi. De la anticariat ieși sau mai exact spus fu azvîrlit in stradă Toderică, muzicantul. Era beat și probabil se comportase ca de obi- cei, adică dădea semne de turbulență, se lega tam-nisam de cei din jur arâtîndu-și fundul sfrijit acoperit de niște pantaloni largi ce atîr- nau pc el ca o fustă. Pe trotuarul de vizavi trecu, mlădiindu-și șol- durile, o femeie. O strigă crezind că recunoaște în ea pc Suzana. (Jind il privi nedumerită și nițel intrigată, se înroși ca un adolescent prefăcindu-se preocupat de acoperișul clădirii vecine. Întunericul îi pătrunse in odaie. Se așeză pe pat. II trezi, după miezul nopții, țîrii- tul soneriei. Bijbii pe întuneric după chibrite, nu le găsi și dă rimă in drumul său un scaun, un vas cu flori primit cadou de ziua lui. Ră- suci comutatorul. In prag, Suzana, numai in cămașă dc noapte, aco- perită cu un halat de casă, cu părul atimindu-i în dezordine pe umeri, cu fața și gîtul tatuate de vinătăi. ORIZONT g — Am venit La dumneata. Poate n-ar fi trebuit, dar n-am la cine să mă duc. Adormise plingînd și acum seîncea prin somn bolborosind cu- vinte ininteligibile. Din oră in oră orologiul de la biserica nemțească anunța nimănui scurgerea timpului. O stea se prăvăli peste acoperi- șul clădirii vecine. Sări brusc, minat de cine știe ce impuls pentru a-i urmări căderea. Pașii se afundau, ca intr-un covor, in asfaltul înmuiat de căl- dură. Opri un adolescent ca să-l întrebe cit e ceasul cu toate că avea unul ascuns în căptușeala hainei. Străbătu bulevardul în ritmul acesta anemic pină ajunse in dreptul catedralei. Coti spre podul Tra- ian și se opri nehotărît in fața celor trei străzi cc-și deschideau bra- țe.e spre cartierul Fabric. Așteptă un timp, ca și cum ar fi sperat că cineva ii va sugera decizia și in clipa în care înțelese că nu-i nici o nădejde îl cuprinse agitația, iși mișcă miinile, se aplecă căutînd în- delung in jurul picioarelor, deșertă buzunarele, se descălță chiar dc pantofi. Cind termină cu toate astea începu să plingă. Toma se simți singur, copleșit de prezența Celuilalt, de căderea aceea, o a doua sau poate prima („nimeni nu poate ști nimic in lumea asta“) in timp de treizeci de ani. Ploua fără contenire, zi și noapte, șanțurile desfundate gilgiiau, bolboroseau, undeva o pisică, probaoii prinsă de ape, mieuna jalnic. Bălrinul se așezase, de cum se inserase, la gura cuptorului și tăcea. Hainele ude pe care nu le dezbrăcase din motive nedefinite, fume- gau. Anngu iși curăță pușca țăcănind preocupat inchizâtoriu. Rezemat de geam încerca sa deslușească prin picla nopții contururile sălciilor, ale amnLor, care in întuneric și ploaie semanau cu niște monștri. Apoi i s-a părut că aude, că simte, putea să jure că dacă ar fi fost aiară l-ar u șters pe obraz — iiifiitul acela tulburător, tără noimă, ie trase gaiben înapoi privind fețele celor trei, făcind sforțări să des- lușească sau măcar sa intuiască care din ei este alesul. ■— Culcă lata, Iglico, strigă Chiva oprindu-se o clipă din citit. Mama se foi in camera de aincoio. — Hai la culcare, Toma, ii spuse. Trimite-1, omule. Arîngu ii lăcuse semn să asculte. Se întinse alături de fetiță, o urmări cum țocaie uegetul mare de la mină, apoi se întoarse la um- brele și uluitul ce trecuse prin dreptul ferestrei. Și nu-și mai aminti nimic decit spaima bruscă, năuceala cu care sau care-1 trezi. Sub el fata nu mai respira. Se dădu jos din pat și-1 atinse cu mina pe Bătrin. — Tatule, mi-e frig. 11 primi in brațe și adormi cu sufletul acoperit de zoaiele cri- mei și ale lașității. Se ridică. Mingiie lemnul aspru. Luă dalta și o privi neputin- cios. Deschizind fereastra dinspre parc se trase inspăimintat înapoi. Simți filfiilul Păsării de Noapte, li aruncă strigătul ca un guițat de purcel în față. Toma incepu să laic din lemn așchii groase. In minte ii stăruia tot mai puternic acel țipăt ncmărturisit. ORIZONT ■'VAWV. MARIA HADAN „LA PONTUL CEL CU NUME AȘA DE ÎNȘELĂTOR" Am avut ca decor, pentru scurtele noastre vacanțe, o plajă me- reu pustie, un fel de ultim țărm la care se opreau valuri leneșe. Nisipul sclipea alb și mătăsos in Lumina orbitoare a amiezilor calde. Pescăruși mari zburau deasupra apei, coborau uneori pe mal. Vuietul mării sc auzea mereu, stins, îndepărtat. Stăteam ziua întreagă împreună. EL petrecea ore îndelungate întins la soare, eu ochii închiși. Nu-mi vorbea decît rareori, lar cînd îi spuneam eu cîte ceva, cuvintele melc se pierdeau parcă în dru- mul lor atit de scurt dc la mine la el. Timp nesfîrșit valurile se stingeau nepăsătoare in nisip, pes- cărușii își mișcau aripile in albastrul cerului și al mării. Privirile îmi oboseau. Mi sc părea că plaja și apa se amestecau, acolo departe, în- cepeau să pornească împreună spre zări necunoscute, ascunse de o perdea subțire, vibrantă, de aer încins, închideam ochii. Nu-mi mai aminteam de nimic din ceea ce lă- sasem In urmă, nimic nu mă apăsa. Deveneam o ființă simplă, lumi- noasă, in peisajul acela liniar, solar. Cînd și cînd auzeam vocea bărbatului de lîngă mine : — Ești aici ? îmi așezam mîna intr-a lui și amindouă rămîneau nemișcate in nisip. Orele se scurgeau pe lîngă noi, încet, albe, fierbinți, fără să ne atingă. L-am urmărit cum a mers mult pe lîngă apă, adunînd scoicile pe care valurile le scoseseră din adine uri și le așezaseră în nisip, Pe urmă mi-a oferit cochiliile, una ci te una, și le-am primit ca pe un dar minunat. Am admirat împreună culorile și formele Lor, de o grațioasă fantezie, — Te bucuri ? M-a întrebat ol. Mă privea ciudat și în ochii lui foarte a iluștri mi s-a părut că trec luciri dc duioșie. Am înconjurat cu scoici conturul trupului său întins in nisip. — Acum îmi aparții, am zis, S-a utiat la mine cu aceleași priviri ^naimhipuiț de bune și multă vreme nu ne-am mai spus nici un cuvint. ) ORIZONT « Departe, acolo undo plaja se isprăvea, creșteau scaieți albăstrui. Lingă ei vîntul îngrămădise nisipul in mici dune. Porneam uneori, tăcuți, în lungul țărmului. Bărbatul mă ținea de mînă. Așteptam ca el să-și in toarcă fața spre mine, să-mi spună poate un cuvint. Valurile ne loveau picioarele și ștergeați deindată urmele pa- șilor noștri in nisip. Nimic nu rămînca din trecerea noastră, nimic, nici pentru cî- teva clipe niște urme de pași alăturați în nisipul ud. * Un om a trecut intr-o zi pc lîngă noi. înainta abia atingînd ni- sipul, purtat parcă de vînt spre mare. Ne-a privit îndelung, ne-a fă- cut niște semne cu mina. Ii vedeam buzele mișcindu-șc, dar nu au- zeam nici un cuvint. înainta fără să se oprească, a intrat in mare și în timp ce se îndepărta, ne mai făcea semne cu brațele ridicate. — Cine este ? Cc spune ? Am încercat să i-1 arăt bărbatului de lîngă mine, dar el a ră- mas nemișcat in continuare, cu ochii închiși. — Nu este nimeni, a murmurat el. Locul este pustiu, știi bine. Pc întreaga plajă nu sintem decit nou Apa, despărțită dc ccr printr-o linie ... Căldură uscată ... Li- niște și intr-adevăr nimeni in jurul nostru. ORIZONT Citeodată înotam atit de departe incit nu mai vedeam malul. Marea și cerul, la fel de limpezi și de necuprinse, ne legăneau cu blindețe. L-aș fi nigat : povestește-mi acum despre dragostea dintre Oceanus și Gea, despre Nercus și Doris, Să privim spre adincuri, poate în transparența apei vom zări siluete misterioare și ușoare de nereide. Vuietul acesta care uneori se aude mai puternic nu este cumva al carului pe care gonește Amphitrita, undeva, prin apropiere ? Dar el nu mi-a spus niciodată nimic despre tăcutele oceanide, despre Tethys sau Triton ... Marea și cerul păreau pustii ca și țărmul. îmi spuneam că era dcajuns dacă eram alături, numai noi și tăcerile noastre. Ajungeam din nou pe plajă, după ore îndelungate și ne opream osteniți, chiar acolo unde se stingeau valurile. Din astfel de călătorii ne întorceam fără amintiri și rămineam cu gustul sărat al unei bucurii fără contur. Dormea, întins pe spate, alături de mine. In somn, fața ii părea mulțumită, calmă. Adevărata lui fire, bună și generoasă, răzbatea dincolo de trăsăturile aspre. Aș fi vrut să mi-1 închipui copil, așa cum trebuie să fi fost cu 13 ani în urmă, înainte ca atîtca intimplări să-l lovească. Pc fruntea înaltă și la colturile gurii erau săpate cule adinei. Părul ii rra amestecai cu fire argintii și timplcle erau cărunte. Ple- oapele obosite ascundeau o privire albastră, tăioasă. Nimic nu se mai putea ghici din copilul dc odinioară. Și cu cit îl priveam mai mult, cu atît mai limpede mi s-a dese- nat în fată imaginea celui ce va fi în scurtă vreme. M-am aplecat deasupra lui și i-am cuprins cu palmele umerii încinși : — Trezește-te, dragul meu. Este timpul să plecăm. PLOAIA DE AUR ION FLORIAN PANDURII ■ Gruia se trezise de cîteva ori. Pipăi cu mîna, ușor să nu-și tre- zească nevasta, pe masa de lingă pat. își aprinse o țigară, în scăpă- rarea chibritului văzu obrazul liniștit al Irinei. Era intrigat că nu sforăie ca în toate nopțile cînd își aprinde țigara și nu sc întoarce pe partea cealaltă bolborosind ceva în somn. „S-ar putea să aibă ceva, poate cine știe ce, nu mai sîntem in putere**. — Irino — Ce-i? — Nu dormi ? Nu primi răspuns. De fapt nici nu-l aștepta. Era bucuros că nu doarme chiar dacă nu vorbește, poate gîndește undeva și la urmă o să-1 provoace ea la vorbă și atunci mai aprinde o țigară și trece noaptea asta grea, nemaipomenit de călduroasă. Împinse cu piciorul pătura groasă de lină. — Toată noaptea nu faci nimic decit să arzi banii. Era obișnuit cu asemenea cuvinte. Pentru ca țigările erau bani z arși, fără nici un folos, ca nu știe că n-arc cu cine sta toată noaptea, § pină la răsăritul luceafărului, mai ales acum la cei șaptezeci de ani g cînd nopțile nu se mai termină și în zilele astea de vară cînd toți O sînt plecați care încotro și vin noaptea și se culcă fără să mai cineze, darmite să mai scoată o vorbă. în Irina apucă cu mina pătura și se acoperi. — Am avut un vis urît. — Dacă dormi atita, — Poate-i un semn. — Cc-ai visat ? — Se făcea că sînt in luncă, lingă marginea cucuruzului și ar- dea pămîntul și eu eram desculță că mi sc făcuseră numai bășici pe picioare. Mirosea a pămint ars. Cucuruzul se uita la mine de parcă avea ochi și mă ruga să-i aduc apă că moare, Eu am fugit la rîu și cind colo ce să vezi ? Rîul luase foc și gemeau pietrele și erăpau de atita căldură. Eu am început să plîng și am fugit la cucuruz. Cind am ajuns m-a cuprins groaza. Porumbul parcă suferea de oftică, se în- gălbenea și mă striga pe nume să-l scap de la moarte. Atunci am simțit că mă îngălbenesc și eu și mă cuprinde moartea de la picioare și m-am trezit. Mă tem că nu va cădea un strop in vara asta și se duce munca oamenilor degeaba. O fi venit vremea vacilor slabe că de multă vreme n-a căzut strop. Cucuruzul a îngălbenit rău de tot. — Eu ce să fac ? — Să fumezi țigară din țigară, aia să faci, că ție nu-ți pasă de truda oamenilor. Dacă zilele astea nu cade o ploaie bună tot pămîntul se uscă. — Crezi că n-o să plouă ? — După visul meu ... — Lasă-1 amarului de vis, nu vezi câ-i ceru] negru și bate vîn- tul de la asfințit, ăsta sigur aduce ploaie. — Eu nu cred, tot are să se usuce. — Vrei să ți sc adeverească visul ? Trebuie să cadă o ploaia și dacă vine și-i dă una bună, caldă și curată, să vezi cum se duce vi- sul tău ca lemnele putrede purtate de apa ogașelor. Vintul sc întețise. Nucul din fața casei își lovea cregile de aco- periș, aproape ritmic și puternic, gata să spargă țigla. Eu aș vrea să plouă ca in anul ăla cind nc-a prins la strins dc fin la Dumbrava și nu mai știam unde să ne ascundem de fulgere și de potop. — Sau in vara cind ai născut tu fata. Nu știi că am stat în ploaie cum stau copiii, atît de bucuroși eram. Numai să fie curată, fără pia- tră, s-o primească pămîntul bucuros, s-o suie în ierburi și să vedem dimineața porumbul vînăt. Să cadă ca un rîu pe rănile pămintului. — Nu-i bună cum zici tu. Dacă vine mare îneacă tot, mai ales fasolea care îi învățată mai mult cu pămîntul. Coboară roșiile și varza se duce naibii. Să vină o ploaie măruntă și caldă ca în anul.,. nu știu care an, atunci cînd... știi tu anul ăla cind a murit Nicolae Marina. Crescuse cucuruzul de nu te vedeai în lan chiar dacă erai călare. — Crezi că anul ăla a fost mai bogat ? — Păi atunci au cules oamenii pină a căzut zăpada. — N-a fost cine știe ce. ORIZONT Dc afara se auzea vîntul aplrrind crengile nucului pc țigla ca- >* seî, Un fulger lumină scurt pătura de lină dc pe trupul Irinci. — Vine ploaia. — Mu vine. Fulgeră în sec ți bate vîntul. Nu ți-e somn ? — Nu. — Mai aprind o țigară. — Crezi că visurile nu spun nimic ? Eu știu de la muma. Ea văzuse odată, acvea fără să doarmă, văzuse seceta. Mi-a povestit îna- inte de a muri că a văzut-o intr-o noapte cînd păzea oile. Zicea că e o femeie bătrînă și slabă, îmbrăcată în foi galbene de porumb și seacă rîurile, — Poate o fi poveste. — Poate. — Ea iși pierduse mințile cind îmbătrinisc. Nu știi că se văi ta tot de foame cu mmcarca lîngă ea ? — Crezi să fie poveste ? — Femeile totdeauna încurcă adevărul cu povestea. — Mie nu-mi vine să cred. Dacă era Îmbrăcată toată in foi galbene de porumb, atunci numai ca trebuie să fi fost. — Cred că a fost baba lui Arpec cind umbla pe rîu cu vrăjile să-1 omoare pe ginere-su. Ea umbla goală pușcă să se prindă răul de ăla. — Aia nu era slabă, — Atunci o fi fost alta, — Cine știe. Uite că nu plouă. Bine că s-a făcut griul, au oa- menii pc ce să pună gura. Afară era o liniște nefirească. Vîntul nu mai clintea nici frun- zele nucului. Gruia iși stinse țigara și se întoarse la perete. Peste cî- teva clipe adormi, Irina nu mai avea somn. Se gindea la vis și la vacile slabe. Deodată auzi picuri grei de ploaie spărgindu-se de țigla casei. Nu mai putu să răsufle. Aștepta să se oprească ca și in alți ani cu secetă, să cadă numai cițiva stropi apoi să răsară stelele, dar ploaia continua să cadă cu stropi grei. Un trăsnet bubui îndelung deasupra nucului și ploaia cădea ca un rîu. „Acum nu st? mai oprește, are să ude pămintul, să-1 sature de apă și să vindece toate bolile sufletelor verzi ți să curețe pămintul de scîmăviile dr ierburi carc cresc numai cînd e secetă" — Moșule ! Gruia dormea și vorbea in somn. Probabil visa ceva urît. -— Moșule ! ? Gruia dormea și ploaia cădea pieziș picuruid in geamul de către curte. „O să fie an bun. Ploaia asta e deajuns, îi chiar la vremea cind crește bobul*1. — Moșule 1 — Ce-i ? OHIZQNT 1-0 ORIZONT — Scoală-te 1 — Iar ai visat ? — Taci ! Fulgere prelungi luminau stropii din geam. Gruia sări din pat și deschise geamul. — Asta-i aur curat Gruio. — Trebuia să vină. Să vezi mîinc oamenii cum fac glume și cum socotesc cît o se iese la hectar. Și ce frumos cade, ca un rîu cald. Gruia aprinse lumina, își trase repede pantalonii și ieși in curte. Se întoarse tîrziu frerindu-și obrazul ud. — Nu vrei să mergi cu mine ? — Unde ? îl întreabă Irina. — In luncă, să auzim ce zice cucuruzul. Acu trebuie să vor- bească. — Astca-s povești. — Nu, nu-s povești, vorbește cucuruzul, ride prin toate frun- zele ca un copil sătul. Am auzit-o pe mama vorbind. Ea nu umbla cu povești, ea vorbea numai lucruri adevărate. Are și el un suflet ca toți cei ce au nevoie dc apă. Scoală-te odată 1 Dacă nu mă duc singur. Auzi cum cade ploaia. Baba se îmbrăcă și ieșiră în drum. — Bine c-am plecat desculță. — Parc-am fi copii. Mergeau ținîndu-se de mină prin ploaia de vară ce le uda hai- nele lipite strîns de trupuri. La fiecare fulger baba îl strîngca puter- nic. Cînd au ajuns în marginea luncii au stat neclintiți privind, în răstimpuri, ajutați dc lumina fulgerului, porumbul, ce-și suna foile pline de apă. — Auzi ? A cui îi glasul ăsta ? — Sc aude ceva ce n-am auzit niciodată, parcă-i vorbă de bu- curie. — Se aude ce a spus muma, ce a văzut ea cînd a fost fată. — Eu îs bătrînă și n-am știut lucrul ăsta. Muream proastă. Știam numai înfățișarea secetei și aia povestită de muma cînd a fost beteagă, acu aud cu urechile mele cum vorbește cucuruzul. Dar n-o să ne creadă nimeni dimineața cînd le spunem. Ei nu știu cîte glasuri se aud noaptea cind cade ploaia. Ploaia cădea necontenit. Simțeau șuvoaiele calde și hainele sunau metalic la fiecare mișcare. Sufla vîn- tul și foșneau foile porumbului îmbibate de apă. Zorile mijeau tulburi de după Cracul Cerbului. Bătrinii ținîn- du-sc dc mină plecară acasă. — Să nu mai spui la nimeni Irino, c-a vorbit porumbul. E mai bine să rămînă o taină. * DRAGOMIR MAGDIN “T“ — ■ >1 rămas o femeie A rămas o femeie, neștiută de ea, Liniștea albă a nopții s-o bea ; Vfna-neuinâ înuafă pereții Să ierte, să uite ca lespedea gheții... A rămas o femeie să numere zile Și trenuri de noapte și zări inutile. A rămas un descintec ?i-o lacrimă poate Sâ ude tăcerea cu țărmuri rotate ; A rămas o femeie — narodnic balsam — Ca lacrima toamnei, uscată pe ram Sub pași drămuind universul alee Neștiută de mine, a rămas o jemeie ... . DOINA CETEA Răscruci Răscruce de drumuri Pierdută între dealuri. Să trec doar eu femeie Bărbat să mă urmeze Și-un fulger să deschidă Casa din vîrf de deal. Cai se rotesc prin ploaie Născuți în zorii zilei Si saltă sub picioare Tremurătoare ierburi. Și dorurile zboară Fîntîni țîșnesc din stele Vorbesc cu mine, cîntă Și pier apoi în tine. Cai se rotesc fn piaaie, Să trec doar eu femeie Bărbat să mă urmeze ... ORIZONT Pod ORIZONT Pod de fier, pod de piatra. Arcuit peste maluri, Peste ape-nghețate, Peste ghiața ce bâte Purtată de valuri în fier și în piatră, Izbind in pereți Sub priviri de drumeți. Sub cenușiul ce moare, Nimic nu te-amuză, Nimic nu te doare, Ești fier și ești piatră. Să treacă iubiri și vapoare Rldică-te pod, te despică Peste ape-n senin te ridică ! Rămîi pod de fier De maluri desprins Ridicat inspre cerul încins. Vechi pod de piatră, Vechi pod de fier, Din ce-ți pot eu cere, Nimic nu-ți mai cer, * ------------------------------- întuneric topit /Oră nume Jumătate arcuit peste lume Restul ascuns în miinile noastre Strălucești peste patimi sihastre Peste zile in farmec trăite Peste brațele aprig muncite Peste iubirea uitată ce doare Peste mănunchi de-amintiri trecătoare Peste volanul îngust prins pe gît Peste nimicuri ți peste atît De curate așteptări străvezii Să pornești zorii din ierburi tîrzii Cintă și rîde-mpreună cu el Curcubeu peste iubiri in inel. Inel * ------------------------------ Sub fruntea dură, Azi neșlefuită, A bunicului sprijinit în cirjă. Se așterne toamna plopilor Uscățivi, tremurinzi și inalți. Bătrinul se joacă in fiecare zi Cu cîte un gind De-a v-ațî ascunsei ea. Gîndul rămîne in ascunzătoare. Știe, de ieri, meteahna bătrlnului De-a renunța pină seara la joc. Din pipa de lut uscat Fumul destramă trupul albastru Al unei ființe necunoscute Trecindu-l prin barba stufoasă Crescută odată cu așteptarea Și cu mîngiierile lui. Bătrinul ORIZONT * Nisipuri Nisipurile ies pe plajă Coboară din valuri Prin uși exterioare, Călătoresc clandestin Cu scoicile moarte Grăbite s-ajungă la soare. Nisipurile mării străbat din adîncuri Din povara apelor negre Pătrund în lumina solară Și rămin pe uscat peste vară. Le păstrează lumina, Le topește căldura. Le plimbă pe plajă femeia pe tălpi, Bărbatul le poartă pe palme. Peste ele ființele-s calme ... Dragostea coboară senină Din apă, uscat și lumină. ORIZONT * ---------------- lângă tine stau și stau sufletul te memorează, nu mă da, eu nu te dau I Ce să vind acestui timp dușmănit de trei tristeți — una-n mine, una-n tine alta-n ființa care cine fără să se fi dorit.., Lingâ tine stau fi stau nu mă da, eu nu te dau ' N-am chemat să vii în lume, sa mu tulburi n-a? fi vrut, — uinouatd umbra tace fi se ndruie in lut; amintirea mea dovadă n-ar fi fost că s-au deschis trei morminte-n ripa lumii ; doud-n noi și unu-n vis. VASILE RANGA Lîngă tine din literatura universala * d. h. lawrence INIMA OMULUI Există un alt univers, inima omului, — De care nu ftim nimic, pe care nu-ndrăznim să-l explorăm. O stranie-ntindere cenușie Desparte încă sufletul nostru pal De această lume fremătătoare : inima anului. Cițiva pionieri abia dacă i-au atins țărmti Și nici-un bărbat fi nici-o femeie nu cunoaște Această lăuntrică taină Cind, mai întunecate decit Congo, sau Amazonul, Țărmurile inimii se revarsă-n dorință, in împlinire sau in tristețe. G1NDIRE Gindire: iubesc gindirea. Să nu meliți, să nu-ndrugi locuri comune. Resping aceste jocuri amabile. A gindi, înseamnă să urci in conștiință o-ntreagă viață necunoscută. A gindi, înseamnă sd meditezi o experiență, să tragi o concluzie. La piatra de-ncercare a conștiinței. A gindi, înseamnă sâ contempli fața vieții și să citești ce se poate citi în ea. A gindi, înseamnă să meditezi o experiență, să tragi o concluzie. Gindirea nu e un truc, nici un exercițiu, nici o șiretenie. Gindirea înseamnă să fii întreg, cu plenitudinea trează. ORIZONT TANDRA venerație A te umili în fața altor oameni e înjositor. Nu sint umil fn fața utmdnui Și-mi doresc ca nici-un om să nu se umilească-n fața mea Dar dacă simt înverșunatul zbor al unul duh, vital La vreun om, i-nchin întotdeauna umila-mi venerație. In ron>4n«st» d« TA5CU GHEORGH1U siephen crane INIMA In deșert Eu văzui o ființă, goală, bestială, Care se tira pe pămint, Ținindu-și inima-n mîini Și rozîndu-o. Eu ti zic: ,Este bund, amicul meu ?“ „Este amară .. . amorți" răspunde el; Dar mie îmi place Pentru că este amarii Și pentru că este inima mea11. In roraJnejte dt AL. JliUEI.EAXV ORIZONT pablo neruda ■ MAMA La Temuco, în galenți venea Ia noi mama, Noaptea sufla vîntul din nord, dezgolea casele, cădeau poduri și ziduri, fi noaptea toată urla, ca o sută de tigri; iată a mijit dimineața soarelui de gheață și intră mama — dona Trinidad Marverde *, așa tandră ca prospețimea soarelui, timidă, in părțile-acelea unde furtunile-s veșnice, — făclie mică : * Marverde (compus din două cuvinte: — mar și verde) înseamnă in spa- niolă „marea verde4'. se-aprinde și se stinge ca toți să vadă drumul, O, mamă, duioasa mea mamă nicicind nu voi putea rosti „vitregă mamS1; abia-ncepusem a pricepe și ți-am aflat bunătatea îmbrăcată in petice și-am văzut sfinfenia folosului: apă, făină — Ia fel sfinte, și tu ai fost astfel, pîine pe tine te-a creat viața fi noi ne-am hrănit din tine Iarnă lungă, disperantă iarnă ; se prefirau prin tavan stropii omătului dezghețat, iar tu ești pretutindeni, neobservată pi modestă. împărți piinea săracilor, aspra, acra pîine, parcă împărți printre noi fluviul de diamant. Ah, mamă, cum aș putea trăi fără să-mi amintesc de tine clipă de clipă ? Nu, asta nu se poate. Eu port in singele meu, a ta, „Marverde“ * ca numele pi in ii ce se împarte, ca numele miinilor tale sfinte care coseau din saci de făină pantalonii copilăriei mele, ca numele tău, care ai fiert ai spălat, ai călcat, și-ai semănat, și-ai stimpărat dogoarea. Cînd însă totul a fost făcut și eu deja am știut să mă țin pe picioarele mele, ca a coborit, ca și cum sorocul s-a -mplinit, liniștit, neobservat, in coșciug, unde pentru prima dată s-a aflat fără nici o treabă, singură sub ploaia rea de Temuco. INSOMNIE In crucea nopți mă întreb : Cu Chile ce va fi. Cu biata-mi patrie ce se va petrece ? ORIZONT 'i iubesc atia corabia aceasta sveltă Și pietrele acestea, glia ei, trandafirul înfioratelor țărmuri — ea trăiește sub boarea apelor, — am devenit una cu pămintul meu și-i cunosc toți copiii; istoria ei prin mine-a trecut, plîngind și înflorind — a trecut. Simt azi, deși s-a scurs un an mort de îndoieli, eroarea care m-a vlăguit a trecut și iar stringem tot ce-i mai bun, veracitatea vieții, — minia răbufnește din nou peste zid, și torțele neliniștii s-aprind. ODA PRIMEI ZILE DIN AN ORIZONT Ea vine fugind, parcă-i un minz zbucnind, pierdut de herghelie. Pe frunte-i petrecem fundiță roșie-aprinsă, la git ghirlandă de clopoței, și la miezul nopții emoționați, mergem s-o intimpinăm ca pe un vestitor din altd pîanetd ... Piinea de azi seamănă cu cea de ieri, un inel imită pe altul — întocmai sînt zilele, mijesc, strălucesc, sună, se sting și-adorm in bezna nopților. Mi se pare că ultima zi din acest an e-o linie ferată răzbind prin ploi torențiale spre arhipelaguri move. unde omul de pe locomotivă, amețitor ca orele astrale străpunge cu ochii linia finelor nesfirșite, minorele lucii, focul svîrcolit Ei, mecanicule de tren care năvălești ca un rîu in abisurile nopții îndepărtatelor stații, spune-mi: Această ultimă zi a anului, fără copii și fără soție, cu ce se deosebește de Ieri ? Cu ce se deosebește de Miine ? Cind privești de pe drum ori din ferestrele fabricii, această zi cap de aliniat, și prima auroră a anului gala sâ vină, împrumută culoarea de tren ruginit: pe jumătate-n ceața matinală ii raluîd țăranii drumefi, rumegătoare fi sate, care nu gîndesc la clipa intrării Noului An, la Ziua care va fi năpădită de clopoței, decorată cu pene de păsări și garoafe, Pămintului, acestea il sint de ne-nțeles: oricare ar fi fost această zi — albastră, sclipitoare, ari gri — o primește, așternind-o pe dealuri, o umezește in firele transparente ale ploilor, ORIZONT ORIZONT apoi o râsucepte ca pe-o hîrtie și-o ascunde in noapte. Tu ești la fel, și totuși rivnești o poartă de speranță. O, zi de Anul Nou, cu toate că semeni cu celelalte așa cum o pîine seamănă cu alta, te așteptăm! Te trăim altfel, te mincăm mai cu poftă! Te-așezăm peste zilele noastre obișnuite ca un fort, te aprindem ca o torță și te bem ca pe-un șuvoi de topaz ! Zi de An Nou intensă, proaspătă pe arborele vremii, azi iți sint verzi toate frunzele. Ne-mpr ospătezi cu stropi curați dc rouă, cu izbucnirea bobocilor de iasomie și cu toate miresmele florilor. Cu toate că tu, zi, ești doar o zi —- 1 imitatii în ore, nimbul tdu iradiază deasupra atitor inimi obosite. Iată de ce tu, zi ti ou născută, plutind înspre noi ca o ceafă, ejtî ca o pline invizibilă, ești cel mai durabil dintre turnuri. In lomiMțt® de ION POPA NICHITA STANESCU : |B| NECUVINTELE Editura Tineretului, 1969 cronica literara * Dacă, â propas de poemele lui Leonid Dimov, regretam cîndva că nu există încă o veritabilă onirocrilică, in ceea ce privește NECUVINTELE lui N. Stăncscu, regret că nu există încă o ne critică. E-adevărat că recenzenți și cronicari ai cărții se miră că ne lipsește, pină astăzi, studiul cuvenit unui asemenea poet, ca și cum n-ar fi de competența unuia dintre noi să-1 scrie... La o uecritică, de fapt, sperăm cu toții, critică fiind, la noi, nu o singură dată i cronică și recenzie. Și cum criticii noștri sînt prea puțin operativi, poetul însuși, pe de altă parte, neingăduindu-le, prin ritmu-n care-și publică volu- mele, să se adune, pare-se că N. Stăuescu mai are-a face, o vreme, obiectul (numai) cronicilor și-ai recenziilor, vai, caduce. Dar nu despre asta e, totuși, vorba... O strofă a poetului, din ELEGII, (de inspirație, pare-se, platonică : Anamnesis, Inteligență, cădere-a Sufletului...), poate căeia însăși a poeziei lui, a devenit, cu timpul, o cheie a înseși crizei criticii literare față cu-această poezie, anume; Astfel mă încordam să-mi aduc aminte lumea pe care am ințeles-o fulgerător, și care m-a pedepsit zvîrlindu-mă-n trupul acesta lent vorbi tor... Căci dacă poezia, pentru acest poet exasperat de-ncetineala scrisului față dc viteza ghidului, e numai o fentă vorbire, critica acestei poezii e una de două ori mai lentă. Nu doar că nu se poate povesti, această poezie — greu e dc povestit și poezia lui Marin Sorescu, dar nici recensămintuf nu i Se poale face i p&etul eînlă. .. Și intr-o critică atit de amatoare ca a noastră, pe ur- mele unui Sainte-Beuve ori G. Călmescu, de „formule" (gen : „La vie de Voltaire est unc comedie1*; „Conaehl este un l’ctrarca ras in cap"), faptul că N. Stănescu nu are, încă, una, c simptomatic. Căci ce e poezia lui î Ori.mai curind. Ce nu e? Nu e, cu vorbele lui N. Manplescu (din LITERATURA ROMANA DE AZI, p. J44X „nici emoțională, nici rațională, nici metaforică în accepția știută..." Și c dc reținut că inteligentul cronicar de la Contemporanul avea-n Vedere numai primele două cărți ele poetului: SENSUL IUBIRII și O VIZIUNE A SENTIMENTELOR. Lucrurile nu par a se fi schimbat, de-aluncl, prea mult... DREPTUL LA TIMP ori, am fi tentați să zicem astăzi: la ne-tlmp, tra, intr-un fel, dreptul la poezie. Volumul t^ntinua, în linii mari, viziunea șeniimentelor: alt nume pentru poezie, O „meditație*1 asupra poeziei aveau să fie și cele 11 ELEGII. Asupra poeziei? Da și nu I Poetul e, desigur, cu Ereție insă, cu candoare, un speculativ. Și care e obiceiul acestei speculații ? Cuvintele, desigur, poezia ca atare. Condiția poeziei, Locul poetului în lume, u Raporturile lui cu celălalt (în sensul sarLrianului: „Pctifcr, c*est fes autres I'*, Z să zicem). Relația eu — non-eu.., Ceea ce este uimitor acum, c că, departe Q ie-a fi un egocentric oarecare ori un, pină la urmă solitar și ininteresan t, iutor dc arte poetice, N. Stănescu e, poate, singurul ce convertește o specu- § ație asupra condiției poeziei într-o poezie a înseși condiție: umane. ȘI titluri El acestea, a la Gauguin. indiferent de reușita poemelor in cauză.* Ce este unul ? Care-i este oripirtea ? Ce fel de destin are el? sau Cine sint eu ? Care-i ® îocwt meu fn Cosmos?..,, sunt nu numai legitime, dar erau ciiar de așteptat din partea lui N. .Stănescu. Diafanizarea. levitația, feeriile dh primele-i vo- lume, poetul fiind, atunci, cind „pieton al aerului", ea Eugtn lonescu, cînd „omul invizibil" al lui Wells, tind passe-muradle, erau ele insele, din punctul de vedere-al poeziei, o critica a condiției umane. Poetul, el, un Ariei suav, un acrobat in echilibru instabil (pe-o mingej, precum cutare personaj al lui Picesso. Și, de ce nu?, un hippy aoant ia lettre... Nu era vo*ba incă de cu- iloațtere, pe-atunci, cit dc pesturi. De-un veritabil alfabet al candorii. Cine-și închipuia, totuși, că poetul are o „filosofic", o „sistemă"? Și iată că tocmai aceasta este, acum, frapantă, fără a fi, desigur, analizabilă. O „înțelegem", ei, da, „fulgerător", dar ea ne scapă mereu, căci este vorba de un lucru foarte simplu... I.conid Dîmov enumeră. N. Stănescu compară. Ce? Viteze! (Poetul are și o teorie explicilă-n sensul ăsta). Este curios, dar N. Stănescu e, poate, singurul care continuă, in felul lui și, pare-se, din instinct, speculațiile lui C. Călinescu ă propos de „universul poeziei". Unde apare poezia ? La o inter- ferență (inedită) de zone ori dc regnuri incompatibile unul cv celălalt Intr-o poezie dc mare frumusețe, ultima din curtea NECUVINTE-lor, N. Stânescu nu spune altceva : El a întins spre mine o frunză ca o mină cu degete. Eu am întins spre el o mină ca o frunză cu dinți. El a întins spre mine o ramură ca un braț. Eu am întins spre el brațul ca o ramură. El și-a înclinat spre mine trunchiul ca un măr. Eu mi-am înclinat spre el umărul ca un trunchi noduros. Auzeam cum sc-nlețeșle seva lui bătind ca sîngde. Auzea cum se încetinește sîngclc meu suind ca seva Eu am trecut prin el. El a trecut prin mine. Eu am rămas un pom singur. El un om singur. Nu e decit un film despre întrepătrunderea regnurilor, 0 superbă scenă luată cu încetinitorul, un basm, plin de eresuri mitologice (Daphe, Driadele.,.), despre facerea și, vai, des-facerea metaforei. OmuLpom (poetul e, acum atît de simplu, incit frizează calamburul !), ca să dăinuie, ar avea nevoie, poate, de un nume, așa cum avură unul centaurul, sirena... Altminteri, totul ră- mine un idea), un echilibru instabil, o „trecere", un necuvint. Ceea ce-1 inte- resează pc poet, nu este, totuși, o imagine plastică, precum centaurul, și-n acest sens el nu mai e călinescian; dar însăși punerea-n relație — adică un proces (abstract) — a elementelor disjuncte. Și-n acest sens compară el vite- zele și, implicit, dtiratele : a singclui animal și-a sevei vegetale. (O operație identică, fără să detaileze insă, numind și atita tot, face Ion 3arbu In Legendă: Și limfa pajiștilor pale Sc pleacă soarelui ferit Al certei sere animale : Ingînă Sinpelui ivit,..) ORIZONT Metafora în sine este, ea insăși, un soi de „echilibru instabil", de con- juncție precară, o „criză" a cuvintelor. Și-n această permanentizare a stării efe criză e, poate, unic N. Stânescu, Nu spun că el ar fi cu lotul străin de bu- curiile metaforei, că n-ar cinta, uneori cu un farmec indicibil, eminescian aproape. Că n-ar — cu propriile-i cuvinte — contempla. De unde aspectul, despicat al poeziei lui. O poemă, nu mai puțin frumoasă decit cea pe ca re-a m reprodus-o anterior, și pe aceeași „temă", anume Jertfa ți arderea de tot, e $ mai contemplativă, mai plastică și mai puțin abstractă, mai „cuvinte potrivite" decît „necuvinle", Citez, din păcate numai, un fragment: Voi rupe in bucate orice animal și il voi arde, ca să-ți placă ție, și toate astea fi-vor un semnal că tu și eu suntem ca ei, Făclie voi arde tot ce vrei, carnea pe os. plămânul îl voi scoate la vedere căci Doamne, tu, ești marele miros, nară a timpului, nară de ere. Dar n-am să rup nfckînd o floare n-am să strivesc nicicând un crin, nicicind eu nu voi smulge sexul dc splendoare al trupului verdeții, ți sublim. Noi ce avem un trup de animale și fără rădăcină ne mișcăm No», la suava florilor splendoare, unii pe alții ne mincăm. Ca să fim gustoasă hrană lumii înfipte în pămint, a pomilor, și-a ierburilor vamă pe care ele-o dau, cînd sint, Noi numai tălpi avem, iar ele au rădăcini in mit, noi numai stele-avem pe cer, doar stele, cind ele au adîncul lor de timp oprit. Care o veritabilul N, Stăncscu? Și unul, și celălalt. Căci contemplației îi urmează, de fiecare dată, criza, acesteia din urmă, contemplația. Și după 210 pagini, rite numără NKCUVINTECK, de poezie-a stărilor de criză și de contemplațluni, de „mișcare" și de repaos, acesta din urmă relativ fiind, căci absolută e numai mișcarea (pontif al fizicii, nu ți-al poeticii, se pare), ultima poemă a volumului rămine tot deschisă, înlr-un dezechilibru : un ritm — cum ar spune Nina Cassian — „de continuat" : „Eu am rămas un pom singur. (El) Un om singur... “ Or, primele poeme, In linia speculațiilor din LAUS PTO- LEMAEI, trădau tocmai o spaimă de aîteritote. E vorba dc Luptele, unele poezii, sunt aproape niște villoneștî debat-uri du eoeur et du corpi ! (Un arhaism plin de grație este o altă marcă a poeziei iui N, Stăneficu, colecționar, cum e, de vechi întorsături de frază, dc stîngăcii și „ziceri" cnOnicărești. dc ticuri ver- bale — uneori silnice — ale „dulcelui stil clasic"...) Și după ce, in Peau. uducc-o laudă... cabalistică literei A, „borțoasă de toate literele", iar in Pier- derea ochiului : „Aș ciocăni cu unghia pină cind / n-aș mai avea unghie, / și cu degetul pînă / mi s-ar toci..dă de înțeles că regimul firesc al poetului o un soi de „dereglare a simțurilor", rimbaldianâ. N, Stăncscu, în momentan repaos, monadă sieși suficientă, îți ritmează spaima de ideea de „tu", de ce- lălalt, de altul, de materie („trupul tuturor numelor"), de doi („tatăl tuturor numerelor"): Schimbă-ți numele, mi-a zis si i-am răspuns : tu vrei să fiu altul, tu vrei să nu mai fiu, tu vrei să mor șl să nu mai fiu. Cum o să-mi schimb numele ? ORIZONT Ar fi aceasta, in limbaj hegelian, prima determinare, Poetul o respinse,, dar, vorba lui Valcrv : „Tam re existe, et renigme nous press“ 1 Și îată-1 pe poet singur, adică sieți insuficient, printre cuvinte : o tăndtre-n afară, des- chidere de sine, SiehaufscMiessen, precum in Omui-Fantă. Ca ți cele 11 ELEGII,. NECUVINTELE se Lermină-n locul unde încep. „Eu am rămas un pom singur1'. Eu. carele fusesem un „om singur". Această trecere a omu.ui în pom, ți-a pomului in om, metaforic vorbind, această devenire, acest proces continuu line, pare-se, de ne-cuvinte,., al căror mare poet e N. Stânecu... E tout Ic reste est litt£raiure. ȘE.îBAN FOARȚA PETRE STOICA : „MELANCOLII INOCENTE" ORIZONT La prima vedere fi cert in primele cicluri ne aflăm cu Melancolii ino- cente in prelungirea Arheologiei blinde, pe care Petre Stoica n-a ineheiat-o; e de fapt un proces de desprindere de trecut, un proces de fixare a tHrstelor fi a epocilor revolute, o poezie a reconstituirilor ce se încheagă din îndepărtate reminiscenfe ale primelor vlrste, Poezia sa, ața cum s-a cridalizat în volu- mut anterior ți cum in hunii măsură se continuă acum, e o pcezie a lucrurilor mici, încărcate de afectivitate, de sensuri revelate prin afectivitate, dar nu o poezie minoră ori sentimental istă, ATota specificii a Melancoliilor ni se part a se configura in acel „adio copilărie- pe oare il exprimă sentimentul, tonalita- tea fn care sini scrise versurile e aureolată de distanță, de o îndelungă sedi- mentare încorporind simplitatea ți obiectivarea, 5-a spus că e 0 poezie a pro- vinciei. Dar aspectul provincial rămîne totuți adiacent. Prizonier de bună voie ai biograficului, Petre Etatea nu refuză nota provincială devenita recuzită fi tratată strict funcțional, după cum nu refuză nici pitorescul. Pentru a reface din crimpeie configurația unui orășel bănățean de altădată, el nu vrea să re- nunțe ia niciuna din atitudinile fi gesturile apte să reconstituie totul ca intr-un comprimat, oameni, atmosferă, locuri. $1 dacă accepți ca ingredient duiojia, nostalgia, te poți declara mul)urnit. Am observat insă că poezia din Melancolii inocente se îndreaptă, după acest act de fixație evasi-arheoiogică, reluat din trecuta sa culegere, către Wt tărîm transcendent, mai profund, relevat de ob- iecte fi prin obiecte Ceea ce ar echivala cred cu neglijarea altei coordonate, poate Ta fel de semnificative, a cărții. Căci pOetul jfie prea bine Să conver- tească eptctd ți amintirea in lirism esențtalizind faptul de viață, fără ostentație. El ne trece prin față aproape eu indiferență, cu o indiferență de reporter fleg- matic, gesturi care au fost ți cure se păstrează, in juxtapuneri care sint lungi fi tiu totdeauna marcate de semnele ortografice, lungi ți precipitate, ața cum le dictează fantezia sa asociativă, aya cum le organizează plenitudinea amin- tirii ! Sint clipe duioase nici nu simt cum in gurii mi se topcțte bomboana de mentă clinele îmi linge eu credință picioarele citesc o carte groasă despre ingerit morfii mă întrerupe bunica imi aduce agrișe — fn grădină sint șerpi fi comori îngropate de turci așa îmi spune bunica speriată este o după amiază sfintă fi caldă curind izbucnesc duhurile oțetarilor riioși ciinele îmi linge cu credință picioarele funcționarii de la primărie dorm cu muște roindu-le pe gură fi-n somn iscălesc cu cerneală violetă propria lor avansare (De profundis l) sau aceasta, evocind o „intilnire de iulie", in .curtea școlii cu mentă și soc înflorit e o seară a tangoului patefonul are glas de catifea sintem atit de tineri sinii prietenelor cresc sfint și simțind cum le dor dansăm tangoul Nostalgiei și tangoul împlinirii fi dansăm tangoul Trădării cu viermii lui venind prin lemnul timpului (...) e o seară a despărțirii prin impiinire in vom fi eroi și trădători dar nici o fată nu are încă semne de singe încă nu știm să ne colorăm carabale măști sîntem veseli in seara cu mentă și soc înflorit porțile S-au deschis de mult și diavoli nevăzuti , ne aleg (la 17 ani) Dar fringind cordonul care leagă cartea de cea anterioară, tenta biogra- fică se estompează ți rămine numai o poezie a mediilor stagnante, in care disoluția și moartea se strecoară insidios, sub aparente banaie; „Bicicleta facto- rului poștal / aduce hirtii cu semne de moarte". (O gară) ; in La scufundarea vasului Titanic, „fiii miraculosului veac douăzeci / încrezător in forța aburilor in iubire și sport" sar in apă cu tacul în mină — nu știu de ce". Dacă neli- niștea este aici însoțită de ironie, ea reușește să exprime in alte locuri sensuri existențiale mai profunde, determinările fiind, ca în Cine ești tu?, cele ale epocii atomice, unde contraste ample servesc la sublimări ale mortii nucleare : Nu mai există miracole moarte-s miturile noaptea iradiațiilor atomice a prefăcut-o pe Venus in neant de plancton E o detașare, o punctare ironică, o „scuturătură" a celor prinși in expec- tative or indiferentă din marile orașe fi care duminica, asemenea unui Sisif, iși lasă bolovanul în balcon pleacă să aprindă luminări „la altarul stadionului nou" dar : ghidul explică legenda orologiului turiștii cască gura sau rumegă gumă de mestecat le bate ora și lor" („Orele n-or să mai fie oro atunci : / la Hiroțima la 8,45") (Orologiul), £ poezia unu: neliniștit memento demitizind comodități spirituale, șfi- chiuind aparențe ți invederind, rece, adevăruri: „locuim pe temelia morții ți nu vrem să știm”, final al unei parabole peste care domnește totuși indiferentă permanența vieții; „în curte se joacă miei de zăpadă'*, zllurii fi nimicitoare ironii sînt destinate civilizației electronice, artificialilor „bărbați electronici1*, versuri de fantezie fi dispreț nimicitor țintind excesele tehnocrației ți ale lipsei de firesc: ORIZONT Frumoasele doamne ale veacului nostru N-au timp : sug raci sau iși ascut instrumentele de tortură cataloghează cadavrele'proaspete pentru arhivele frigide ale istoriei cintă trubadurii veacului citită trag cîte o înghițitură de curaj din sticla de u’hisky fin timp ce neonul anunță noi victorii in cucerirea spațiului cosmici Literatură de anticipație, aici de anticipare mai preci, a unor excrescențe pe care prezentul le-ar putea crea fi le creează, această secțiune a cărții nu este insă scutită de uscăciune ți patos foiletonistic, ducind caricaturalul la limita facilității, unde poezia se retrage discret. De altfel pentru a nu omite nimic, să consemnez aici fragilitatea celui de al treilea ciclu al cărții, in care o dată cu formula predilectă dispare fi unda acelui lirism cald care ajunge totdeauna la cititor. Pamfletar ori numai negator faicif poetul ifi definește arta din negații, ori privind cu neîncredere poezia de idei Dar nu asta e rău, discutabile rfimin doar mijloacele, prea apăsat publicistice. Chiar cu finalul nu se mai poate schimba nimic dintr-o poezie ca Epigrama nerostită. Stilul polemic iși are desigur legile lui pe care subiectivitatea poetului nu a reușit să le mențină in atenție. Mărturisesc, că ar putea să fie corba și de o ches- tiune de gust. înclin totuși a crede că emotivitatea caldă, ținuta intelectuală a versurilor "sale din primele cicluri, aplecate tulburător spre ceea ce este eterna condiție omenească, configurează substanța unei cărți ce-l menține pe Petre Stoica printre liricii cu glasul cel mai timbrat al generației sale. SJM7CW DIMA LIMITE LIRICE în Ochiul neantului de Gheorghc Pituț și Odihnă in fipât de Cezar Baltag ION MAXIM O poezie lucidă a unor poeți stăpini pc mijloacele lirice dar mai ales avînd conștiința deplină a unui limbaj poetic autonom. Fastul acesta aduce de altfel cu sine ți tăria și slăbiciunile poemelor respective : tărie pentru că sur- prind adesea stările liminare anevoie de precizat, convertnd liric criterii axi- ologice sau fascinația cunoașterii intr-o stranie desfășurări; slăbiciune pentru că pindite dc conceptualism excesiv ating zonele limită de lirismului, goliri- du-so de orice accesorii ca un schelet descărnat care oric.t ne-ar oferi în nu- ditatea sa imaginea unei structuri, este greu să ne transmită și fiorul liric. In această perspectivă Ochiul neantului de Gheorghe Pituț reprezintă față da volumele anterioare cu ciștig dar și o pierdere. Cîșdg, înscriindu-se pe linia unei căutări lirice pure, pierdere pentru că oricît s-tr vorbi de o „etici- H zare metaforică", așa cum se încearcă într-o cronică desemnată din Romdnia Z literarei, structura metaforică parc mai puțin pregnantă lecît în trecut. Nu-i O vorba de o sărăcire a limbajului ci de un voit transfer, de o reducere în favoa- M rea conceptualizării. 5 Pare cel puțin ciudată Stăruința poetului de a sublhia anumite realități U pe care cititorul le-ar putea surprinde chiar dacă nu cu ușurință, din versu- rile caracteristice : două poeme se intitulează Noaptea, pr.ma și ultima a vo- lumului, trei poartă titlul Noata, găsind noțiunea în subtitlul altei poeme Oricît de obsedante ar fi aceste teme, și o să vedem că întreaga substanță a {2 volumului se organizează în jurul lor, totuși așa cum neantul Înțeles intr-un anumit chip străbate peste tot fără a fi amintit explicit decît in titlul volu- mului. tot așa pentru variație măcar, poetul putea încerca o altă titulatură. Mai ales că de o asemenea poezie nu se va apropia decît un cititor care are el însuși minime înclinații poetice. Nu credem că Ochiul neantului ar putea fi o invitație la neființă aricit noaptea „deschide flori / pe mările neantului" sau noi țîșnind din întuneric și singurătate am fi „... strălucitori /și efemeri ca florile neantului" (Din în- tuneric, p. #5), ori avînd conștiința picritorului nc-am duce existența ca un fulger „in frigul / dintre două stele. / altfel atit de moarte/prin gropile nean- tului" (Atunci, p. 55), E mai degrabă o invitație la Înțelegerea magmei, a ma- tricei caro a dat naștere totului și unde se vor întoarce toate, ca să se nască din nou într-o desfășurare ciclică ce amintește roata timpului și roata cc im- pune etapele acestei nașteri și pierderi intr-o devenire permanentă. Noaptea (prima poemă a volumului), este „maica lumii", leagănul, dar tot noaptea (ul- tinfa poemă a volumului) este și mormîntul. Prima o ieșire, început, activitate, dinamism, alunecare, curgere. Ultima, întoarcerea, potopul, sfirșitul. Dar dacă ieșim din noapte pentru a ne întoarce tot acolo e pentru că din noi vor răsări alții, așa cum și noi ne-am născut din ceialalți. poposind in aceeași mare dc întuneric ce i-a aruncat eindva pe țărm. Poema Lumina surprinde exemplar sentimentul acestei țlșniri a ființei din neființă. „Să văd cum moare ziua y /cc pedeapsă!" exclamă poetul ca apoi să noteze etapele desfășurării vieții: „la marginile nopții aștept bolborosind /să crape întunericul /inspăimintat de trupurile ce se luptă, iar să fie" (p. 10) sau „un puhoi de omenire/care Iese/ zvîrlit dc greața nopții în lumina/ce nu se vede niciodată" (p. 11). Propriu-zis e vorba de o alunecare intr-un permanent întuneric chiar dacă întrerupt dc scurte țlșniri luminoase, ochii sint în ultimă instanță ochi de mort, pentru că nimic previzibil decit întoarcerea : „Nici o țintă vizibilă /decît în noapte-semne / pe care roata ni le-ascunde / rostogolindu-se / mereu spre mare" (Sarmisegc- tusa (Roata), p. 15). Același sentiment poate tragic, poate firesc, surprinde poema Culorile în care procesul dc măcinare, după ce existența s-a ridicat din neant, este încheiat așa cum sfirșesc toate: „și ne trezim pămînt. Uitare" (p. 17). Se pare că purtăm în noi cele două nopți, asediați „do noaptea prăbu- șită/ca o scroafă neagră peste vreme" (p. 5), trăind cu gîndul că vom fl în- fulecați „de-O scroafă neagră" (p. 19), asemenea Sobolului din poema ce poartă acest titlu : „tu scromonesti însă perpetuu / cu un orgoliu surd / pe direle din care / lumina-și umple/sîngele de sănătate/și ești precum un om /în gura căruia / un înger cîntă ca-ntr-o casă, / dar prin pereți cînlarea / alunecă / din ce in ce mai in adine/pe vinele-ntunericului, / noapte bună!" (p. 57—58), E o așteptare continuă a unui somn care să despice noaptea, determinînd trecerea și petrecerea de la cele amorfe la ființă: „pămintul sună/și totu-i numai faptă/sub norii care nu cunosc cuvintul" (Sub nori, p. 2-1), Surprinderea acestui proces este de altfel marele merit al volumului semnat de Ghcorghe Pituț oricît anumite obsesii ar întuneca sentimentul plenar al existenței, Pen- tru că dacă formarea presupune acțiune, fiind deci faptă, nu este nevoie de cuvint, toate evoluind in virtutea unei dinamici interioare, pe treptele existen- ței cuvîntătoare, se intimplă acea dereglare a cuvîntului prea des folosit, pier- 2îndu-ți prin aceasta valorile dinții : „vorbim enorm, pierdurăm/cuvintele ori- gini/pe o cimpîe-naltă/și-abia le mai zărim / cum stau învinse/ca niște animale adormite" (Limba, p. 26). In mod firesc procesele se asociază cu timpul. Dc unde frecvența no- țiunii. etapele fiind doar niște semne pe circomferința imensă a unei uriașe roți: ,. popoarele coboară — fiecare/în urma unei roți de lemn / care înain- tează singură/spre ce ținuturi, timpuri?" (p. 15). Migrația materiei este pri- mul semn al roții, al unei roți fără oprire pentru că purtăm și viața și moartea în noi așa cum o poartă la nivelele respective orice forme de existență, asî- gurindu-și astfel primenirea: „popoarele-și alungă moartea / pentru aceste încă mii de ierni, / cit roata fiecăruia / mereu se va munci pe loc, / acoperin- du-și taina/c-un munte de pămînt,/iar noi — bătrini dc veghe —/la trezirea roții" (Roata, p. 34). Alte semne, și cite trebuie să fie, arată alte etape : „La un semnal al Roții / vulturii-n cer au înghețat/cu aripile-ntinse, / Popasul nos- ORIZONT ORIZONT * tru oare/să fie infinit?'* (Repaos, p. 40), Cil dc departe sintem de surprinderea curgerii timpului prin „vreme trece, vreme vine" și cîte noi semnificații implică versurile penultimei Roți: „Noi credem că e vremea. / nerăbdători pindim / să se trezească roata,/dar Înțeleptul n-a Îngăduit/nici cit ai prinde-n palme/ să răscolim țărina. / Se-aud cățeii din pămint /schelălăind /prin pînzele de apă, / încep să zboare pietre / in furie spre cer, / schelete uriașe / se prăbușesc deasupra noastră/ți iat-o cum răsare/dintr-o ceață neagră" (Roata, p. 5£>). Integrați in ea, avînd totuși posibilitatea detașării, putem contempla fenome- nul așa cum ne putem vedea șt pe noi inșine in țesătura enormă a existenței, continuindu-și nestingherită facerea și desfacerea. Poetul trăiește intens sentimentul acelei veșnice pendulări intre cele două nopți, indiferent că am surprinde „un program restrictiv moral" așa cum în- cearcă să arate Dan Laurențiu. Jocul de lumini și umbre e posibil, primul pas puțind prefigura valorile morale, ultimul negarea acestora într-o axiologie dialectică. Dar in afara acestor zone și făcind abstracție dc efortul nostru de-a ne plasa la semnul pozitiv, spaima pe care o purtăm cu noi răminc. Adu- ceri aminte, anxietăți, incertitudinea de-a nu ști nimic precis, întrebarea ce vom ajunge, de-a ști „Că nu sint eu/ccl care sint", intr-o continuă urmărire a Ființei, așteptarea ca dintr-o „balanță strimbă" in care se cintăresc faptele „să se-mplinească / la primul semn adine din scorburile firii" (p. 63, Sîngele), „alcătuiri enorme/care curg / atît de repede pc mii de roți" (Din întuneric, p. 65), ne urmăresc. Cu toate acestea, chiar dacă pîndiți de „pivnițele somnului" există o ordine caracteristică ce ființează in acest desmăț al elementelor : „C-un plins egal/din temelii /ne despățim de animale... și iară vom porni / din marginile nopții prime" (Eliberarea, p. 86). E o „eliberare" care poate oferi o perspectivă, sentimentul duratei noastre in alții și in lucruri. O poezie împinsă pînă la limitele poeziei, uneori abruptă, alteori cu dis- continuități și reveniri, cascadări obositoare dar interesante, pe măsura proce- sului cosmic surprins de poet, desprindere parcă din imensa rostogolire a lumii. Odihnă in fipăt, ultimul volum de versuri a lui Cezar Baltag, deși atinge aceleași limite lirice, o face altfel, cu alte mijloace șl dintr-o altă perspectivă. Dacă Gheorghe Pituț este un transilvănean aspru și uneori bolovănos, Cezar Baltag are alte alcătuiri, versurile lui vădind o subțirime aristocratică. Inte- lectualizarea este împinsă mai departe pină aproape de esențele printre care se mișcă cu ușurința filosofului de vocație. Nu e o cuprindere dureroasă a unei învălmășiți sau deslănțulri de elemente, ci punctarea discretă datorită unei intuiții, a esențialului, ca intr-un proces de cunoaștere in care ideile sc dezvăluie in țoală puritatea lor iar gindul cunoaște poate suficiența, poate plenitudinea datorită identității dintre cele două planuri. Volumul e de o faclură aparte, uneori incifrarea fiind împinsă pină la extrem, alteori cuvîntul greu de semnificații lăsînd fiorul ce se potențează cu fiecare sens desprins ori abia întrezărit. Poemul care dă și titlul volumului ar putea poate lămuri lucrurile, des- chizind o cărare prin acest labirint poetic : „Nemișcare. Cutremur, Nemișcare. /Cutremur. Odihnă in țipăt /a lumii/oh, Împietrită și veche și sfișietoare / odihnă in țipăt a lumii" (Odihnă in țipăt, p. 33). Asocierea Cuvintelor e stra- nie. Pentru Rina Grigorovici „temelia țipătului e viața", ceea ce poate că este aproape do adevăr. Dar împletirea dintre revărsare și cutremur, odihnă și țipăt, no poartă gindul la ceea ce cuprinde și mișcarea și repaosul, răgazul și acțiunea, somnul și starea de veghe, împietrirea și curgerea. In această viziune de început dc lume „cu ochii legați", „osindit de rotire" unitatea este foarte greu de realizat deși pînă în cele din urmă se va face, fiind în firea lucruri- lor : „Și voi fi sunet singur și nimic altceva, / și voi fi nimic auzitor și nimic altceva, / unde voi auzi întrebind / și nu voi ști cine întreabă, / cind ? voi auzi și nu voi Ști unde a întrebat/și întrebarea mă va ajunge peste tot/și mă va cuprinde / și inima mea va crește / și mă va acoperi" (p. 30). Poema Odihnă în țipăt este „Rădăcina Cărții Intii" care poartă titlul Nașterea, iar poema Marginea este „Rădăcina Cărții a Doua" ce poartă titlul Setea. Ceea ce ar în- semna că înțelesul celorlalte trebuie căutat în aceste două poeme. TXtcă repaosul in activitate este punctul do plecare al nașterii, înseamnă poate că ieșirea noastră din circuitul existențial, detașarea psihologică, ne va pune în Situația de-a participa la existență în mod conștient așa cum toate celelalte participă fără să știe: _Mă dau spre lumină / lumilor [ și voi avea £ umbră / și ochiul va arde văzind / și urechea va fi vinovată de sunete. / Iată, trec pragul ființei.,." (Durere din durere, p 11). Constituirea este un proces lung și anevoios. Intervin simțurile ca un incendiu iar respirația este cum- păna dintre „a fi și a nu fi". Sc adună senzațiile, se formează percepțiile „ochiul arde văzind, / urechea e vinovată do sunete" (p. 12), reprezentările și principiile gindirii facililind petrecerea noastră în lume, integrarea și participarea : „Și ca un orb de mină / in lume petrecut". Temeiul setei este Marginea (Rădăcina Cărții a Doua). legătura dintre cele două poeme este evidentă. E setea existențială („femeie locuită de sete", p. 37, „a intins mîna“, p. (51), setea de rodire, dincolo de instincte, pătrunzînd toate zonele conștiinței. O forță copleșitoare, o rădăcină ontologică în căutarea principiului androgin: „Tu ești vară le spune. Tu ești viscol./Tu ești liniște. Tu nu ești nimic. Tu ești întoarcerea. / Pe tine te iau de bărbat. (Pe tine te voi naște/De tino nu-mi voi aminti.//Și deodată/în țipăt de crin torturat/ fața ci explodează / și sc oprește/și tace/și eu privirea in gol/zimbește ni- micului" (Temeiul setei, p. 38). E stranie atitudinea femeii cu fața neîntoareă și cu mina lot întinsă (din poema Marginea) dar imaginea reprezintă exact temeiul setei de ființare dincolo de timpul orb. Nu intimplător toate converg către această sete chiar dacă există și-n cazul ei un joc. Chiar dacă scăderea ne privește pe noi, pe plan cosmic nuc nici o împuținare, noi intorcindu-ne acolo de unde am ieșit. Dar dincolo de sete ca și înainte do naștere e altceva. Înainte ceea ce a fost și este din care păstrăm amintirea tulbure prin care un „poate" încearcă să lumineze o cale, să deschidă o fereastră Ia cele cc-au ființat fără noi și fiin- țează încă împreună Cu noi : „Poate plecarea este apropiere / și așezare, / poate este nedespărțite / cu alt început". / / Poate am fost cu cele ce odată / s-au adus înlru a fi /șî nu se asemănă. / poate am băut loc și am dormit vorbe / nepă- zind deosebirea care m-a zămislit.//ponte în mine își are ființă scăderea/ți a întirziat lingă întrebare/ți a trecut înaintea sfințitului /luind lingă sine alte întimplări.//Poate am uitat / poate am plecat înainte, / poate nici pulberea/ din care sint alcătuit / nu mă mai ține minte.41 (Zicere, asupră. p. ă). Tar dincolo de Sete uitarea: „Totul este demult. Totul este /departe /Călătorule veșted, sînt pulberea. / privește-mă cum surid-“ (Uitarea, p. 67). Toate s-au dus. rădă- cinile suspendate. Căderea. întoarcerea în neființă înseamnă doar uitarea ce- lor ce-au fost. Ce rămine totuși ? „Oarbă se deschide soarelui / cucuta nepă- sătoare: doamne, sint nebună, nu poate fi adevărat, totul este demult, totul este departe / aici am fost ou, aici a fost drumul, femeia care își toarce părul / la malul unui fluviu / e marginea." (p, 71). Apropierea de poezia lui Cezar Baltag nu este una dintre cele mai ușoare, Și din pricina concentrării dc idei, a transfigurării unor motive folclo- rice dar și din pricina unei conceptualizări excesive. Inteligibilul ascuns In forme contorsionate, uneori saltul in planul obscur al unui „Dincolo" (p. 47). este amețitor ca și încercarea transcrieri: acestor realități ciudate : „Unde ești sora mea geamănă 'ca o Sahară,/undo ești Fărănimeneo, /tu, Departeaproapco, număr secerător / al zilei care mă ceartă cu lipsa de mine" (Număr Secerător. P. 45). Asocierile „zei foame", -sferă sugrumătoare", „trandafir nechezător". „copile dc frig", „faraonii urzicilor", „hrană de furie", „picioare de sete*, „le- oaica-păîanjen". ..amiralul dc secetă", sînt extrem de interesante și pot fi și grele de semnificații dar împing parcă poezia dincolo dc limitele ei să zicem firești într-o zonă în care ideația stinge orice fior liric. Fără îndoială doar poetul însuși poato fixa acele limite dar alunecarea se face chiar fără voia lui. Desfășurarea o dată începută esto foarte greu să se frîngă : ideile cheamă alte idei, abisus. abisum invocat. Există in volumul lui Cezar Baltag Odihnă în țipăt versuri stranii dc o rarâ frumusețe, idei fascinante, pătrunderi îndrăznețe, trimiteri sau aso- cieri frapante, intuitii și nuanțări subtile. Uneori însă ele alunecă intr-o seacă g discursivitate ca în Ursitoarele ce debutează exemplar ca să sfințească didactic q și nesemnificativ. Alteori asocierile stranii oricit ar deschide aplicarea specula- n livă, par fără acoperire. Am cita în această privință Centaurul. Cezar Baltag E nu e 'in poet oarecare. Stăpin pe mijloacele poetice și atacînd întotdeaun;: o O tematică îndrăzneață. Dozarea farmaceutică insă a lirismului de dragul de a-i atinge limitele, ca și excesul conceptualizării sint in detrimentul poeziei sale, altfel chiar dacă nu „suficientă sieși", atingind o treaptă înaltă. CORNELII’ ȘTEFANACHE t RADU CIOBANU „ZEII obositi Jurnal-ul pe care Comeliu Ștefanache il publică săptă minai în Cronica atestă un publicist alert și o conștiință lucidă, capabilă de a adopta o atitu- dine fermă și limpede in fața celor mai acute probleme ale omului de ati. /{omanul Zeii obositi, ca și prima sa carte de altfel, Cercul de ochi, extind aceste calități din sfera publicisticii literare în aceea a literaturii propriu-zise, eonfirmind totodată talentul unui prozator subtil, din aceeași familie cu Al. Ivasiuc sau N. Breban, care, fără a avea vocația epicului suculent și viguros, știe să construiască o carte interesantă, ancorată, prin ceea ce arc mai va- loros și esențial, in plină actualitate. Zeii obositi este un roman al ratării, al unor experiențe de viață eșuate. Titlul și ideea sa de bază se revendica de la o meditație cu rezonanțe he- mingway-ene, enunțată de sculptorul Toma, personajul principal: „Oamenii pot obosi, pot muri, dar nimeni nu este ea ei" fp. 275). „Nimeni nu este ca ei" — iată nijte cuvinte care sună foarte frumos, dar pe care le demonstrează prin destinul său nu Toma, așa cum mă așteptam după prima parte a cărții, ci Anca, singura ființă care a îndrăznit să-i ia apărarea intr-o vreme cind asemenea manifestări de loialitate se plăteau. Dar asupra Ancăi am să revin mai jos, In majori'atea lor, personajele cărții par captive ale unui univers absurd, aplecate tragic asupra aceluiași semn de întrebare care le circumscrie des- tinele sisifice. Iată acest fragment de dialog, reprezentativ prin el însuși, chiar in lipsa contextului: „— Trebuie să reiei mereu. — Evident, dar dincolo de asta ? i — Poate nu numai tu te întrebi. Cred că pină la urmă fiecare capătă un răspuns", fp, 35). In acest univers în care totul trebuie reluat mereu fără să știi niciodată ce se află „dincolo de asta", singura certitudine — tragică certitudine 1 — râmfne sentimentul vinovăției. Toate personajele, începind cu sculptorul Toma fi termînfnd cu profesorul K., poartă in conștiința lor, mai mult sau mai puțin ascuns, sentimentul culpabilității. iVifte mecanisme care au funcționat perfect pină cind undeva, cindva, s-a produs o defecțiune, un fel de scurt- circuit care le-a abătut de la rosturile lor, Unde ? Cind ? Acestea sînt între- bările care devin obsesii, revenind mereu, ca niște ieitmotive, pe parcursul cărții: „In definitiv s-a terminat de mult, din clipa cînd a părăsit casa lor (p.77). „De fapt s-a terminat fn dimineața aceea cind (...f (p. 78. «Acum îți dă seama că ratarea discuției a Început din momentul acela cind (...)" (p. 82). vor discuta totul, vor începe din ziua cind a venit la el (...)" (p. 135). E- i..,) cind a greșit, in care clipă a uitat sau a sfidat pericolul și, neștiu- toare, ca un copil, a început să fuaă pe cimpia aceea cu pămînt pustiit 7“ 8 (P.n») g „(...) chiar de atunci a început și nu se poate ca el să nu fi înțeles. O Da. a fneeput cu risul aeela (...) fp, „Ca să înțeleagă, ar trebuie să reia lucrurile de la început, de la re- uniunea aceea, sau mai dinainte (p. 177), „Unde a greșit, fiindcă numai el a greșit ?■ (p. 266). Și exemplele acestor investigații extenuante ți obsesive ar putea continua, Abia tn final, Toma reuf<'fie să-fî regăsească într-un fel echilibrul, sâ se eli- bereze de obsesie, să-fi smulgă privirile de pe contururile fascinante fi chinui- toare ale trecutului; „Știu, uneori ai să mii condamni că am început să țin ta prejudecăți fi respect anumite convenții, dar trebuie să trăiesc. Singura neliniște cure mă mai stăplncfte este aceea că m-aț mat putea amăgi. Mă voi lepăda fi de ea, Nu voi mai alege fi astfel niei nu voi mat greți. Vot lua iotul ce mi se ca da, a fa cum fac ei, cei care sint fericiți..,* (p. 277). Tt>nui este acum, dttpă o îndelungată fi dramatică zbatere, un zeu obosit, adică, la urma urmelor, un infrint, căci se ntîfte întrebarea dacă un zeu obosit mai este zeu. „Voi lua totul ce mi se va da, a fa cum fac ei, cei care sint feri- ciți .,— nu sirii acestea nifte cuvinte cumplite, care consemnează in fond capitularea, oboseala, resemnarea ? Romanul este structurat in trei părți fi, dintre ele, partea a doua, aceea care conține destinul Ancăi, mi se pare cea mai realizată, nucleul de rezistență al cărții, Spre deosebire de Opinia exprimată de Ltviu Leonte fvd, Cronica, 17/1969), mi se pare că tocmai aici Corneliu Ștefanache este cei mai mult el însuți, concis, mergînd foarte precis la ceea ce este intr-adevăr caracteristic fi esențial. Este partea cea mai apropiată de adevărul timpului nostru pentru că personajul ei central Anca —* este cei moi apropiat de oamenii fi de problemele zilelor noastre. Toate celelalte personaje, incepind cu marinarul fa cărui prezență in structura cărții mărturisesc că n-am înțeles-o) fi termi- nind chiar cu Toma sînt nițte invalizi, purtători ai unor grave traume psihice care imprimă modului tor de existență acea alură stranie. Anca este in fotul singurul om normal, singurul care a luptat eu adevărat să-fi depăfeascu le- ziunea sufletească, singurul care — defl s-a sinucis — nu este un infrint. Anca s-a sinucis pentru că era singura care acea o conformație fermă, pentru că, fiind singura capabilă să lupte pentru un adevăr („Nu-i vinovat, înțelegi .") era incapabila sâ capituleze, Anca n-ar fi putut niciodată să rostească cuvin- tele „voi lua totul ce mi se va da, așa cum fac ei, cei care sint fericiți', Toma de la un moment dat creează impresia că începe să problematicele, de- venind monoton fi obositor. Anca are intr-adevăr probleme fi rămine pină fa capăt autentică fi interesantă, tn sfirșit, ea este singura ființă care-și vede limpede articulațiile propriei existențe, ințelegindu-le totodată mecanismul ; Paula,- J..,) Af ft vrut doar să te întreb ce ți-a dat fie bărbatul ? — Nimic, răspunde repede Anca. Nimic, fiindcă nu există decit un singur bărbat pentru o singură femeie fi de cele mai mul te or» nu-1 găsește." fp. 179). Ceea ce mi-af permite să-t reprofez lui Corneliu Ștefanache este faptul de a lăsa uneori impresia că se terne să nu fie prea cuminte, prea echilibrat, prea puțin „modern". Despre ce este vorba ? Constatăm, mai cu seamă Ia unii prozatori tineri, tendința, suficient de frecventă ca să vorbim despre ea, de a evita ceea ce este general fi caracteristic vieții fi de a cultiva in schimb perifericul fi neesenfîalul, straniul, stările obscure, psihopatiile, evenimentele singulare, ilogicul sau spectaculosul gratuit — toate fără o justificare fi un suport obiectiv in planul realității noastre contemporane. Fenomenul se mani- festă fără a avea preferințe pentru o anumită formulă artistică fi apare Ia un destul de mare număr de prozatori, de la un — să zicem — Corneliu Omescu, adept al epicului spectaculos fi gratuit, în formulă tradițională, pină ia — să zicem iar — un D. Țepeneag, care a găsit in dulap o creatură cu picioare sfrijite fi ghiare ca de vultur care „păr nu avea mai deloc, doar un smoc deasupra sexului pipernicit fi vîndț fi citeva fire pe pieptul scobit" (vd. România literară, 311969), Despre romanul iui Corneliu Ștefanache nu se poate spune desigur (și din fericire) că întră in arta unei asemenea literaturi. Există totufi in această carte episoade care o apropie de ea. Sint tocmai acelea care s-au născut — cred — din teama de prea multei cumințenie. Și, pentru ca asemenea afirmații să nu pară gratuite, iată, nu mă conving ca personaje nici marinarul, nici bunica iui Tonta (și ce bine realizați sint, pe de altă parte, Anca, profesorul K„ tovarășul O., Clara, Paula !), nu-mi spun nimic pasajele onirice (din fericire scurte), după cum nu mă solicită, in ciuda autenticului său tragism, episodul erotic desfăfural in peisaj montan, cu maftni fi decor monahal cu maici. Corneliu Ștefanache face in asemenea pasaje concesii unei mode fatal efemere fi acesta este singurul lu- cru care impietează asupra rotunjimii unei tsărți valoroase care atestă personali- tate artistică distinctă. ORIZONT CORNEL UNGUREANU s ASCEZĂ Șl SPECTACOL comentarii critice * Nu credem că, datorită multiplicării, proza clasică a devenit falimen- tară, trecind azi printr-o profundă criză. Și nici că, in fața acestei iluzorii condamnări, ar fi legată de un basm nesfirșit, dc cele o mie și una de nopți ale ispășirii ei, in care frenezia disperării recompune „amintirile" legate de lot trecutul și toată devenirea ei — mit, legendă, parabolă, vis. E vorba mai curind de o îmbogățire imensă a mijloacelor, printre ale cărei ultime conse- cințe ar fi asceza și spectacolul. Adică pe de o parte, renunțarea la zorzoanele sentimentului, gratuitului și refugiul spre eseu, pc de alta, a descoperirii unor tehnici in care ea Însăși să stea sub semnul ironici. Gravitate și clarviziune. Ambele legate de plasarea epicului in plan auxiliar. Pe dc o parte, sanctifi- carea unei situații, devenită existențială, pe de alta, banalizarea voită a unei formule de proză, Banalizarea voită, dorită, accentuată, scoasă din canonul literar comun. Sint lucruri observate dc mai de mult in proza noastră șl confir- mate in ultimul timp prin două cărți remarcabile : Epistole de Mircea Ciobanu. Martorii, intiia proză a scriitorului, era un fals-roman polițist, cu o filozofie sui-generis asupra banalității și asupra me- diocrității mărginită do o prezență excepțională, dispărută din însăși lipsa puterii de a-și suporta excepționali taica ; lumea din jur, martorii erau con- taminați ; romanul era o carte a contaminării, a ispășirii existenței altuia. Era o carte a martorilor, care ispășesc moartea celuilalt. Roman polițist, ca sublimare a existenței in banal, Epistolele sint o carte a mărturisirii, a ispășirii prin literatură. „Se cade oricum, sa întreabă dintru început autorul, să mărturisesc lucruri despre care mie însumi nu-mi amintesc niciodată 7 Deci caracterul de confesiune ar fi înlăturat de la început, fiindcă teritoriile confesiunii aparțin evidențelor Atunci ce o de ispășit ? Boa te insuși faptul existenței sentimentelor. Glodurile noastre, scria un filozof intr-o gaia scienza — sint umbrele sentimentelor, ele sint întotdeauna mai obscure, mai poale, mai simple decit acestea. Scriitorul povestește intimplări cu acea minuțiozitate care transformă faptul, intr-o sumedenie de părți componente ce primesc individualitate. O ințimplare devine un organism autonom, dar nu atît sub forma parabolei (căci sentimentul declamației parabolei nu ne părăsește, e inclus) cit sub acela al unui organism tentacular, aproape monstruos, care absoarbe tot ce e în jur. H Dacă una dintre implicații ar fi a nevoii de martori (așa se intitulează o epis- Z tolă) implicația mai adinei a cărții mi se pare aceea a nevoit de real. Dizol- O vale, pulverizate, sentimentele acestea au nevoie de un trup ferm pentru a se ri recompune. UVebunule, spune un erou (unul dintre acești eroi care se cheamă q la Mircea Ciobanu. întemeietor, Inchizitor, Iov ș^.m.d.). Ai pornit să mă cu- nofti și iată, ai ajuns să mi te închini ipnorindu-mi creafia". Cartea Înain- tează prin ignorarea ei și motivele fundamentale ale ei sînt tăcerea, întuneri- cul, spaima ; tot ceea ce creează un vid, un gol existențial Cartea este un roman al unor noțiuni abstracte, și nu al unor idei. UI- £ tima epistola — a cincisprezecea, a? numi-o a setei de sentimente, a neputinței atingerii lor, și aici văd cheia acestei cărți a lui Mircca Clobanu ! în acest efort de a evada dintre ginduri — dintre umbrele de care aminteam mai sus — și a intrării in lume (Rostul epistolelor : descoperirea drumului spre iubită, spre ipotetica dragoste), Eroul ei e geometrul. El — scrie autorul, e iubitorul de numere și semne geometrice pe care și tu il cunoști, pe care-i intreb uneori cum iși împacă neasttmpărul, nerăbdarea trupească și nevoia de zgomot eu lumea pașnică a simbolurilor sale exacte — el ride și-mi spune să nu mă neliniștesc, pentru că lumea aceea, in toate aparentele ei de cetate, e mai pri- mejdioasă decit imi imaginez; de-ajuns ar fi să-i cer o explicație, asupra adevărurilor elementare care o guvernează ca să-mi dau seama că n-are nici una. Neastimpăr, nerăbdare trupească, nevoia de zgomot — pc de o parte, pe de alta — lumea inflexibilă a gindurilor. Acest traseu îl străbat epistolele Lui Mircea Ciobanu, acest drum atacat în toate sensurile. Ceasul intllnirii, sfîrșitul — se amină mereu. Cartea — această carte a nevoii de martori — ar ti aceea a alegerii drumului către sentimente, iar această alegere se face in întuneric. Scriam că nevoia da martori e nevoia ispășirii. Intr-o epistolă (a patrusprezecea) eroul monologhează la nesfirșit pentru a nu avea ginduri ascunse, pentru a fi pu". Toată viața ii este o nesfirșită mărturisire. Omul-umbră nu are casă, nu are viață individuală; omul acesta nu este rinocat. Cu oremea iși aduse aminte de toate vorbele alicite șt invdfate (M. C. pg. 145), și acest nevinovat, condam- nat la confesiune nesfirșită, devine inchizitor. Bătrînul acaparase cuvintele lumii — nu mai erau cuvintele sale — și epuizat de ceea ce ar fi putut fi vina sa primește stima celorlalți. Printre cauzele iubirii lor — frica —. iar frica we una dm. erorile capitale, nu mai pufin detestabila decit Fratricidul". Demonstrația încheiată aici c aceea a drumului prin întuneric spre sentimente, spre dragoste. Necesitatea vulnerabilității. Iar vulnerabilitatea e nevoia de martori, Cartea lui Mircea Ciobanu e aceea a unui vizionar, șl epistolele iui ar fi aceste viziuni ale unui condamnat la asceza meditației. Epistolele acestea, gilgiitoare de Setea realului, resping deopotrivă „literatura,L și literaturizarea, purtind in sine sentința monologului in întuneric. Lumea scriitorului, cu eroii ei numiți cu majuscule, Urăște in urmă poeme și stări poematice înăbușite, în stadiul incipient. Și în acest masacru necruțător al simțurilor, in care legat la ochi, scriitorul proclamă necesitatea lumii, are in el ceva dc Fitie rostind, au prediuțiuni ale viitorului, ci cuvinte despre acest cana] întunecat pc? care ideile îl fac în realizarea lor „sentimentală', Ue cîteva ori, intervine in curte ideea îndivădului-spectaool: el nu e altceva decit această întrupare a nevoii de martori, iluzia comunicării. 5. Damian compara această carte cu Aftttd Iții Sistf. Și paradoxal, cartea aceastea care se conjugă in o scrie dc puncte Cu eseul camusian, nu se intilneștc in nici un moment cu el. Tragicul camustan e acela al unei lumi absurde, tragicul lui M. C, e acela de „uzură" ; pion jind intre parabole Mircee Ciobanu descoperă o mulțime dc personaje, dc croi a căror înregimentare in demonstrație nu e definitivă. Cartea e pc alocuri obscură, dificilă la lectură, și nu numai datorită densității, ei, ci și probabil siciitoare- lor întrebări plasate in discurs, a permanentelor întorsături dc condei. In „Epistole" Mircea Ciolianu practică o asceză melancolică, fără sufi- cientă seninătate. Aftrcea Horio Simtonescu; fFigentosui bine temperat. Dicționar onomastic. Un dicționar onomastic ar putea sugera o galerie tipologică așa cum imagi- nase G. Călinescu, reînviind o pasiune a clasicilor, Dar „tipologii" vede și Urmuz, și, norme de „dicționar onomastic" există și la acesta. Iată cum încep principalele sale romane : „Algazp este un bătrin simpatic, știrb, simțitor și cu barba rasă și mătăsoasă, frumos așezată pe un grătar înșurubat sub bărbie și împrejmuit cu sfrmd ghimpată ■.și : „temaîl este compus din ocftf, facortfi și rochie și se găsește astăzi cu foarte mare greutate''., Definiții per- fecte, de dicționar. Parodia locului comun la Urmuz pleacă de la mimarea clasicilor Și accepțiunea călinesciană a literaturii tip-Urmuz s-ar încadra pa- rodiei. Ce poale fi altceva decit o imensă parodic un „Dicționar onomastic?" „Dați-mj un nume și universul devine proză" ar fi exclamația imediată. ORIZONT Proză clasică, suprarealistă, calambur, schiță caragialescă, tabletă, litera- tură onirică, avalanșă de Mitici-mitici, in orice caz o goană continuă in afara noțiunilor acceptate, in afara numelui comun invățat la școală. Autorul trece prin istorie și geografie, și iată cum sc purifică, in dicționar, nume acaparate prin braconaj ; „Florida: Regiune pe glob unde femeile se numesc Florica iar bărbații Flortan. Dunărea; Nume foarte frumos, prea puțin folosit. Poate din pricina articulării. Pe de altă parte, Dunăre pare un vocativ. Pacia; Din cate- goria frumoaselor adorabile etc. Nici istoria nu e cruțată și autorul simte o plăcere „sadică4' de a face un „Cronograf apocrif" in care agață sclapuri : tn jurul lui Menumorut se instala un cort din care ieșea o coadă de panteră ce nu inspăiminta pe nimeni. „Se pare că această coadă era mai mult un pretext decit o explicație" spune lorga. Sau: ,.La spineurătoare condamnatul făcu un gest scabros, cu totul necugetat. Veri amănunte în Jules Michelet. Toate cită- rile din dicționar (și cite sint!) fanteziste, și autorul, altfel om de fină cultură, pare a avea groaza maculaturii Înghesuite in biblioteci, a citatului aglomerat. Pe undeva, unii cronicari au crezut că au de-a face cu o sugestie din Pseudokynegetykos, pornind de la niște mărturisiri ale autorului In legătură cu geneza cărții, in „Dincolo de ușa capitonată* (Sub numele „lachint... sau ...) Nuvela e o descindere în celălalt tărim, după un accident de mașină. Descin- derea e după toate regulile literare, adică cu un Vergil-ghid care se cheamă Odobescu. Infernul acesta (sau Paradis, Purgatoriu — are, așa după cum se și cădea într-un Dicționar onomastic, o organizare pc familii: intr-un bloc — Po peștii in altul Zamfîreștii etc. Evident, autorul se interesează de scriitori. Ca- ragiale — senior e pindit de o listă de Farfurizi gata să-l fluiere, Matei Cara- giale „e considerat drept corupător de minori*. Lui I. L. Caragiale „i s-au im- putat nu Știu cite servicii de ceai și o macara". Sint nevinovate maliții pre- sărate la adresa unor eforturi de actualizare, sub grația benignă a Odobescului. In finalul nuvelei aflăm că Odobescu nu e Odobescu, și că in acest infern — paradi s-purgatoriu nimeni nu-și mai poartă numele inițial, datorită birocrației celeste. Subtilități și birocrații onomastice. Iar sfaturile ne Odobescului ar fi o parodie de literatură ă la Falsificatorii dc monezi să zicem. Nici literatura gen „Domnul Vucea" nu scapă de parodierea blindă, in semitonuri, și Lecția sfir- șește cu „Ne dădu pe dată cite o diplomă fi, in glumă, ne împinge fiecăruia, în drum spre ușă, cite un picior in spate, emoționat, lanstndu-ne părintește in viața care ne aștepta dincolo de poarta școlii". Appedix Robi devine „Apendix Robby- și după ce corectează numele proprii, firește (cititorul trebuie să știe că Mircea Huria Simionescu nu-i oferă vorbe goale, și dacă pe copertă stă scris, „dicționar onomastic-, toată cartea va fi consacrată cu zel, cu patos, onomasti- cii) încheie: „„După anexă, lucrarea lui Marcello Robby notează Folostfi numele in mod creator, corect și eu pasiune /). Deci lingviștii ar fi și mai puțin cruțați decit literații, și in numele lor. autorul cheamă mereu la Ordine. Gali- leo Galilei e, „începutul unei declinări incorecte. Calambururi, accidente ono- mastice, agramatisme.4' „ingeniosul bine temperat" este o carte despre locurile comune ale spiritului, a unui autor de o deosebită finețe a inteligenței ; dacă ii căutăm modelele, ar trebui să ne întoarcem la toate textele parodiate aici, ceea ce nu o cazul: autorul iubește literatura cu detașare, șantajind-o unde e cazul, e cazul. Și dacă, pe alocuri, clovneriile sint stridente, „Dicționarul- lui Huria Si- mionescu se așează, în literatura noastră nouă, printre unicate. ORIZONT PANSENZUALISMUL LIRIC ÎN POEZIA LUI RADU CÂRNECI SIMION BARBULESCU încă de la debut, poezia lut Radu Cârneci s-a situat sub semnul luminii solare. (Primul volum, apărut in 1963, in colecția Luceafărul, purta chiar titlul : Noi ți soarele) *). Sentimentul solar este atit de puternic la acest poet, incit ii direcționează nu numai creația, dar întreaga viață — desfășurată epicureic-sen- zualist. In concepția sa, principiul oricărei cunoașteri este senzația, a cărei acti- vitate e orientată spre lucrurile exterioare, spre natură, considerată drept izvorul oricărei experiențe, al senzației înseși. Din naturii, poetul selectează doar bucuria, mai ales sub aspectul dezlănțuirilor ei senzuale. Distincția intre bine fi rău se face pe baza criteriului plăcerii sau ai suferinței. Versurile poetului vor fi fi ele colorate de efervescență senzuală, Simbolul preferat, in această privință, este ai Centaurului — figură mitologică monstruoasă, (jumătate om, jumătate cal), dominații de instincte ce se manifestă tiranic (cazul lui Nessus, care iucercind s-o violeze pe Deianira, soția iui Heracles, este omorit de către acesta). Simță- mintul dominant in poezia sa este cel al unei concupiscențe perpetui a unui senzualism insațiabil, don-juanesc: Ab, toată vara. peste valea de piatră spre uirful de clor, căutindu-mă, negăsindu-mă-n ape, in soare căruț, in luna coapta, căutindu-mă, negăsind u-mă, alergind, alergind (Centaur îndrăgostit), E vorba de o insațietate senzuală primară, căreia n-ai cum să-i pui stavtlă, fiindcă trupul e de fiecare data străbătut de «păsuri de pofte ți păsări de chin", stirnind „vlrtej de dorinți' ce-l fac sa lunece .pe-a sinelui aprigă-arsură" (Moment do nuntă). E utt naturism sincer, debordant de vitalitate, poetul adui- mecind ca o sălbâtăciune femeia, fiind obsedat de «slăvitul ttud", de eădelni- farea ușoara a sinului gol, de volutele suple ale dansului (Sonet, înainte de dragoste). Nicăieri in poezia iui Radu Cârneci nu ne vom în t Uni cu iubirea- aspirație, iubire sentimentala, idealizată, hohc Minne — cum ti spun germanii __ ci doar cu iubirea fără îngrădiri de împlinire excluxiv senzuală, ca in acele cintece ale zorilor, (Tagcliod) ale lui Wolfram von Eschenbach, in care se ce- lebra iubirea adulterină, apreciate șt de Engeis care le numea „minunate cluteee ale zorilor" (cf. Originea familiei, a proprietății private și a statului. Ruc, 1950, ed. 3, p. 71). Radu Cârneci este un euforic payin. Pentru el, viața e o necontenită risipă de sentimente, dintr-uu prea plin ce se cere cheltuit cu exuberanță și chiot, dar nu fără un anume ritual erotic, descineind din poezia descintecelor folclorice fi dm Cintarea Onticilor. Ritualul presupune invocație ji o anume gestică, menite a crea o stare de magie, de miraculos, favorabilă împlinirii ') Alte volume sl« poetului slut Lntilulale; Orei si iarba. 1966, Umbra MmeJI, 19M| Iarba verde, scald, 1968. Ultimul «Au volum, Cenluar Ind/Spasllc apărut In colecția AJbalroa, IMS, cu- prinde o selecție antologică din altimile trai volume, poetul nemalreeuoosclndu.se ța volumul do debut, fn 1969, a publieat si un volum de traduceri din Lăopold S4dar Stwiahor; Jertlt negre. ORIZONT ORIZONT g erotice ți generatoare de poezie.,. Invocația trebuie repetatii de un anumit număr de ori, pentru ca zeul ce proteguie iubirea ți care nu e altui decit Za- motxe să-i dea ascultare. Poezia capătă astfel aspect inițiatic : Să ieșim pe zarea de dimineață, Si să ne rugăm ia marele zeu Să dăruie flacără singelui nostru Neistovit, pentru a arde mereu... (Dans la echinocțiu). Viața iți dezvăluie tainele prin cuvinte și gesturi, iubirea se realizează Pțin- tr-o continuă oficiere la „păginul altar", prin invocarea femeii cu miini fi glezne subțiri : îngenunchez : aici e piatra sfintd, e clipa cind se tace ți euvintă, aici hotarul trece prin priviri; de unde ețti, arată-te, femeie cu miintie ți gleznele subțiri, ți-nalță-mă la tine, albastră zee... (Sonet in templul tău). Femeia răspunde ca in Cintarea Cintărilor : Pentru tine mi-am pus albe vețmtnte, și pe frunte aprinși trandafiri, mi-e obrazul străveziu ca visul, și, de-așteptare, buzele subțiri; vino, sub pomul meu nimeni n-a cintat, iar rouă — mireasmă c numai a mea, o string in pumni „vino și-o bea" te-ațtept, zburătorule. Există și un ritual selenar comun — al ingenunchierii t Să-ngenunchem, femeia mea, spre Iurtă, șl lacrima s-o plîngem împreună,., (Sonet in septembrie). Precumpănitor Ia Radu Cărneci este îndemnul spre o etică a plăcerii, spre care sintem îndemnați de însuți Zamolxe — zeul iubirii ți al rodului — căruia poetul ii închină psalmi, precum odinioară Uavid lui lehova. Prima lege a lui Zamolxe este iubirea, înțeleasă la modul exclusiv senzual, ca in acele niedere Minne din lirica vaganților Urzii; îndestulați-vă din zorii și inserările mele și-n rut faceți dragoste, turme nesfirșite de dragoste peste cimpiile de dragoste, infierbintați ziua și noaptea cu patimă aici, pe valea dc dragoste a cerului, impreunați-vâ și văzduhul să țipe, bucurindu-se ... fecundați Pămîntul, dați-t sentimente ți semințe ... Iată, Zamolxe sunt eu, Stăpinitorul ,peste voi duhul meu — pasăre orbitoare I — nuntiți-vă trupurile I Peste toate, ți-n toate sunt Eu! Hucurați-vii(Psalmii lui Zamolxe, I, II, IV). Avem de a face cu un pansenzualism cosmic, cu o insațietate primară de inceput sau de sfirfit de lume, aducind a blestem: Virtej de dorinți ți prelung lunecam, pe-a singelui aprigă-a rsură, o spaimă nebună și dulce eram, și una și aceeași făptură (Moment de nuntă). — sau o sublimă lamentație ; Numai eu fără de păsări cind șuier, $3 din mint ploaie, nu, nici zăpadă, nici apă de botez, de spălat mirii, numai eu fără frunze fi flori, fără fructe risipindu-le, fără tine mereu numai eu in apus, șovăind înspre capăt, numai eu stins arzind pe dealul de patimă (Lamentație sublimă). Din trinitatea vin. cîntec, femei — Cârneci reține doar ultimul termen — pe care il transforma in entitate unică ți supremă a vieții, creind o poezie a etern-efemeruiui feminin, Poetul nu e preocupat decit de bucuriile simțuale, poezia sa fiind expresia setei neistovite de dragoste, realizată la modul ritualic- magic prin rugă, invocație, fi gestică simbolică. Dacă Ia Nichita Stănescu fi Ion Alexandru gestul primordial era ascensional, pe verticala spiritului, la Cărneci acesta este coboritor, pe orizontala trupului, sau de afundare în apele germinative... La primii, esențială este dezmărginirea, aventura spirituală, setea de absolut, obsesia structurilor aeriene ilimitate — poezia lor fiind in egală măsură cintec, elegie fi meditație asupra condiției umane, asupra nepu- tinței cuvintului de a cuprinde ceea ce Barbu numea „a humei despuiare", pe cită vreme la Cârneci (fi nu numai la el) esențială este trăirea senzațiilor primare, contopirea osmotică a omului cu elementele naturale, materiale — generatoare de certitudini solare... Versurile lui Cdrneci sint pline de lumină, prea multă lumină, ceea ce duce adeseori ia ștergerea contururilor. Poetul lu- crează cu o culoare unică, uluitor de puternică, din care nu se pot desprinde decit nuanțe, cîteva nuanțe. Tehnica clar-obfcurului este total și voit igno- rată. In aceasta constă dealtfel atit puterea, cit ți slăbiciunea artei sale. A explica viața ți a concepe poezia numai prin senzație este, totuți, un act temerar pe care critica se cade să-l sublinieze. Cârneci vine cu o experiență proprie de viață, fiind — pe planul artei — un epicureu extravertit. Versurile sale sint expresia preaplinului vieții, De aceea ele se înlănțuie eu uf uri nță, organizindu-se fie in tiparele clasice ale sonetului, fie liber — după cum fi impune însuți conținutul clocotitor de viață... Cele mai multe din aceste versuri sint cantabile, realizindu-se fi în acest fel o anumită dispoziție emo- țională, pe linia aceleeayi „tainice oficieri" — care constituie sîmburele esen- țial al poeziei realizată de Radu Cârneci... ORIZONT FRANYO ZOLTAN : „RUMANISCHE LYRIK" *) cronica traducerilor * ORIZONT Zoltdn Franyâ, acest maestru prestigios al mesajului poeziei noastre iu limba semiânj și maghiară, a făcut să apară ie«nt la Viena volumul anto- logic Rumanische Lyrik, care se afirmă drept icoană sintetică a unui secol de poezie românească. Antologia se deschide cu un cuvint de Frânt K. Franchy și o prejatâ cuprinzătoare, semnată de Perpessicius. Fidelă in liniile ei mari, „Rumanische Lyrik" apare stufoasă și primi- toare cind ajunge la ultimele decenii, numărfnd 114 poeți. Traducătorul, scriitor cu o vastă experiență dc interpretare a poeziei, a fast animat ele o adevărată voință demonstrativă. Criteriile sale sint ceie ale unei crestomații pentru uzul lectorului de limbă germani dornic să În- trezărească valorile liricei noastre. Fiindcă, fără îndoială, Zoltdn Franyo izbu- tește un adevărat excursus de ia Alecsandri pină in prezent, oferind o temelie preliminară înțelegerii estetice a acestei poezii, Jură de care textele tălmă- cite ar fi fost doar niște forme și imagini arbitrare. Dar pentru a verifica in ce măsură arta l-a favorizat pe traducătorul timișorean, să căutăm comparativ aproximațiile și suprapunerile in opera lirică a celor mai Înalte coloane ale poeziei noastre, respectiv Eminescu, Blaga, Ar- ghezi, Bacovta și Ion Harbu. Salutam acum treizeci de ani in Zoltdn Franyo pe tălmăcitorul autentic al lui Eminescu in germană, entuziasmat de versiunea „Luceafărului", După atifia ani, comparind textul din antologie cu versiunile germane ale iui Orendi- Homenau și A. M. Sperber, constatăm că prima noastră impresie rămine ne- alterată. In „Rumanische Lyrik" Franyo Zoltdn transpune prea multe poeme emi- nesciene epice. De aceea ne vom opri la poezia „Revedere", care, prin carac- terul ei folcloric este o piatră de încercare pentru tălmăcitorul german, fiind vehiculată intr-o adevărată „stare de gratie". Transcriem fragmentar: „— Wald, init dcinen sanften Secn, Zei ton, kommen, Zeiten sehn, liist du noch so jugcndlich, Inimcrfort verjungst du dich, — Was ist Zeit, wcnn schon soit je Steme leuchtcn mir im Sec ? Dcnn ob gul, ob schlcchl das Wetter, Rauscht dor Wind durch moine Blătter ; Ob das Wetter schlecht, ob gut, Strdmt dahin der Donau Fiut*. Originalitatea expresivă a Iui flaeovia, melancolia sufletului românesc, atmos- fera de plumb yi cenușă, lirismul său aisioric, sint redate de Zoltdn Franyo cu un ton emofionaut. lată aceste strofe din „Lacustră*; „Oft hor ich HMkthtS don Rcgeti dori, oo Dic Stoffe weincn immerfort.., Bin cinsam, und midi fiihrt zum Ort Dor Ur-Pfahlbauten cin Gțdankc. Mir schcit, ich lies auf fcuchten Brettern, In Hucktn spor ich Wellenschlag — Ich schrecke auf, da ich den Laufsteg Bei Nacht nicht aufzuziehn vermag". JVi se pare destul de straniu că parcela stabilită in antologie Iui Ion Bărbii este aproape identică eu cea a Iui Niculae Stoian ți D. Trancă, Altfel vocea interioară, obsedantă fi unică, a cerebralului poet intră intr-o transfuzie per- rnanâ surprinzătoare in faimosul „Timbru" ; „Man brauchte cine Weise, gerâumig, die wie auch Das seidenweiche Flustem ervacht im Salz de Meerc. Die âhnlich wie das Loblied der Engelsgarten wfire, Werm Evas Mannesrippen entspriesst dcr Baum aus Ilaudr'. Expresia purd bla^iană din „Gorunul", osciiind intre reflexe fi imagine, son- dind metafizicul, e transcrisă de Zoltdn Franjrd cu sensibilitate : „In dcr hellcn Ferne hor ich aus eines Turmcs Brust, Ucm lierzen glclch. eine Glocke ttocn — und im Sussen Hauschen Dun kt os micii, Als RBsse an Blutes statt, mir St iile in den Adem .. Cu toate că Tudor Arghezi nu apare in cuieperea antologicii cu poeziile cele mai reprezentative, virtuozitatea cu care Franyd Zoltdn cucerește grafiile tex- telor argheziene, pe care fi Ie-a ales, salvează situa/ia. fieproducem in acest sens din poezia „Morfii* din „Flori de mucegai" : „Tote treten hervor ... Unterm Gewblbe, die Glocke am Tor. Sie sind ihrer zehn, Die Schulter an Schulter stehn In ihren Sdrgcn, je zu zweit, Ohm? Multor, Krcuz und PritîSUngeleit ; Nun riehn sie sehlieht Durch Frosl und Mondesiicht. Zehn wurden aus der Liste gestrkhcn. Sic sind ins All enlwichcn ; Sie pressen ihre Hande Auf leere Magenwande. Sie hungern — doch wîssen sie nichls \ om Essen, Sie Iricren — und haben dic Kâltc vergessen. infame Zekhon : blaue Wunden, Werden im Himmel gesunden." Trebuie sâ observdm cd de citei’a ori memoria seîeeltid a tălmăcitorului s-a lăsat încărcată cu versurile unor autori care n-au fost îndeajuns subliniafi de critica fi istoria literară pentru justificarea unui circuit universal. Nu reali- zăm nici criteriile care au colaborat la omiterea mor poezii fundamentale a marilor poefi fi la spațiul copios oferit unor poeți in evoluție. O lacună dc care se miră probabil Însuți autorul este absența ei tor va poeți strins legați de expresia liricii noastre moderne, ca Ștefan Petică, Matei Carapiaie, B. Fun- doianu, Camil Petrescu, N. Davidescu, Aron Catruț, Vladimir Streinu, Simian Stolnicu, Dan Botta. Virgil Gheorghiu, Dragoț Vrinceanu, Anițoara Odeanu, Dragoș Vicol, Ion Frunzetti, Ion Sofia Mtătmescu, Olga Caba, Alex. Lungu, Fudor George etc. O nouă ediție sintem siguri că ta fi „revăzută și adăugită", tnlăturind orice exaltări in paguba unor valori autentice ale liricii noastre. PETRU SFETCA ORIZONT „REGELE MOARE'1, „ARTA COMEDIEI" „VIJELIE ÎN CRENGILE DE SASSAFRAS" pe scena teatrului „MATEI MILLO" cronica teatrala * Ultimele spectacole vizionate pe scena teatrului „Mate Millo" sint dc-o structură diferită, cu valențe scenice deosebite ți din care sc reflectă anumite concepții despre lume ți viață, ba chiar despre teatru. K vorba de Arta Co- mediei a lui Eduardo Eilippo, Vijelie fn- crengile de sassafras de Rend dc Obaldia și Regele moare de Eugen lonescu. Actor și autor de teatru, regizor, opera dramatică a lui Eduardo de Filippo este legată do neorealism ți se opune, atit esteticii antipopulare, cit ți formalismului, A înființat un teatru San Fcrdinando în cel mai sărac car- tier al Ncapolului, frecventat de oamenii simpli ai orașului, iar majoritatea lucrărilor sale Sint scrise în dialect napolitan, incereind să scoată in evidență tăria de caracter, noblețea sufletească, modestia și Înțelepciunea acestor Oameni. Privită din perspectiva concepției sale dramatice, lucrarea prezentată recent — Arta comediei — arată că, de fapt, teatrul trebuie să reflecte viața, că viața este și ea, fn anumite condiții, teatru, în sensul cel mai adevărat al cuvîntului. Lucrarea este în așa fel construită, incit după intrarea actoru- lui Campesl în scenă și în acțiune, rămine deschisă întrebarea dacă tot ceea ce Se petrece este „teatru41 montat dc actor cu trupa sa, ori realitate adevă- rată ? De la oamenii simpli pină la somități, dc la normali pină la nebuni, de la preot pină la medicul ateu, personaje diferite interferează cu dorința dc-a trăi mulțumiți și cu surpriza de-a avea in continuu probleme de rezolvat. Cu excepția dialogului de început, din actul I dintre Excelenta sa de Caro și Oreste Campuse, care este prea lung, lucrarea se arată a fî bine con- struită. Cît privește interpretarea, regizorul Dam Radu foneScu a căutat să-i dea unitate, farmec meridional și un anumit ritm, calități însă care nu au putut fi generalizate, pc toată întinderea spectacolului. De Caro (Ștefan lor- dănescu) și Giacomo Franci (Ștefan Mării) iau. uneori, prea „în serios', sînt prea „marțiali41 și prea puțini „creduli" și „mobili" — retroversiune tempe- ramentală cu naivitatea și mobilitatea absolut necesare meridionalului. Cei doi trebuiau să fie mult mai „Italieni" decit au fost, cel puțin în Unele scene. Discrepanța dintre modalitățile de expresie ale celor două personaje și restul interpreților creează un gol. care fărlmă unitatea expresivă a spectacolului și chiar „verosimilitatea44 unor scene, .. Ne-au plăcut foarte mult Radu Avram în Oreste Catupese, Miron Nețea £ in Quito Bassetti, Miron Șuvăgău in Părintele Salvați șl Geta lancu in Lucia O Petrella. cu mențiunea că, în interpretarea „nebunei" sale, utilizarea unor £3 modalități de factură maniaco-dcpresivă și nu predominant isterice, ar face personajul mai interesant. Vijelie fn crengile de SdMafras e o comedie plină de humor, de critică liumoristică la adresa multor aspecte ale existenței noastre moderne, ince- pind de la gustul pentru literatura și arta dc aventură, concretizat fn piesă prin luptele eu pieile roșii de^ucum două sute dc ani, dar pe care le savurăm, « reactualizate ți azi, pe toate peliculele cinematografice ți terminînd cu con- cepția tragico-humorislică despre dumnezeu ți multiplele contradicții rațio- nale ce apar în orice teologie, inclusiv cea creștină, credință care pentru omul modern, foarte lucid și critic, se mai menține dintr-o speculație foarte clar exprimată in „pariul lui Pascal" ; dacă cred și dumnezeu nu există, n-am pierdut nimic, dar dacă nu cred și ci există am pierdut totul I Humorul cu care se desfășoară toate serbările religioase dirijate de John-Emery Rocke- feller, analfabet, inteligent de 70 de ani, arată că majoritatea modernilor de azi fac acest „tirg american" și cu credința, ca să fie siguri că nu pierd nimic, nici pe planul infinitului. E un comerț cu forțe supranaturale, care trebuiesc păcălite, de pe-acum dacă există ! Dacă nu există, atunci cu-atit mai bine ! Despre particularitățile lucrării se pot spune foarte multe lucruri inte- resante. No limităm doar la aspectele esențiale ale humorului ei. După cum știm, humorul izvorăște dintr-un contrast intre realitate și idealitate, intre ceea ce sintem și ceea ce vrem să fim. între posibilități și dorințe. Acestea sînt Și coordonatele comicului I La humor, contrastul fundamental este aco- perit do un văl afectiv, de o emotivitate care însoțește discordanța și care-i dă un aer tragîc, sau relativ trist, un zlmbet-fntristat, In lucrarea lui Obaldia, humorul nu izvorăște numai din situație, din contrastul dintre personaje, ci șl din contradicția prezentă în structura psihologică a personajelor. Această structura cuprinde trăsăturile psihologice specifice omului respectiv, cu ori- ginea lui socială, ca cultura sa, dar și ideile deosebit dc subtile ale autorului, care contrastează intr-un mod cu totul simpatic și humoristic cu naivitatea inițială a patronului lor. latăl pe John-Emery Rockefeîler : piele tăbăcită de 70 de ani, analfabet, inteligent, credincios pină la un punct, dornic să facă avere ele,, dar care, din timp in timp, izbucnește cu considerații dc intelec- lual modern, care știe de toate, de la „hlc et hune" și pină la relativitatea semnificației prezentei noastre pe pămint, contraste din care reiese un humor trist și savuros pe care-l gustă, atit adolescenții cît și bătrinii, treziți la rea- litate de contradicțiile puse față-n față, de oameni care după 50 de ani încep să creadă, fie și tactic, in ceva ! ! Spectacolul a fost bine conceput și dirijat de Emil Reus, (cu Doina Al- majanj-Popo — scenograf). Există două momente in spectacol care ar trebui subliniate in mod deosebit pentru mijloace scenice și actoricești : in partea intii, monologul in versuri al lui Mariani (Mihaela Buta), iar in partea a doua, căsătoria ei cu doctorul Rutier (Ternovici Alexanadru) și moartea ci, a căror atmosferă de seriozitate prezentată „tragicomic" cu sublinierea aspecte- lor tragice dă piesei și spectacolului o semnificație și valoare deosebită. Prin coordonatele sale principale, spectacolul se sprijină pc umerii a doi actori : George Leahu in Rockefeller și Elena Simionescu în Carolfna Rockefeller, dar plac și dau un farmec personal, specific personajelor inter- pretate : Ternovici Alexandru, doctorului William Butler și Mihaela Buta — Mariam — „Puștoaica — trage la — fix“. Regele moare de Eugen fonescu este drama existenței omenești, a „Omului" dc pretutindeni, care după ce a inventat roata, oala, a făcut răz- boiul troian, mașina cu aburi și cu explozie, a descoperit curentul electric, energia atomică ți a realizat rachetele cosmice, trebuie, lotuși, să moară. Moartea altora ne apare ca un fenomen natural, firesc. Stingerea noastră o privim ca o nedreptate singulară, ca o excepție și începem să-i căutăm sensul. Trecerea aceasta periodică de la viață la moarte și de la moarte la viață este o lege universală, ori un reflex al absurdității condițiilor vieții pe pămint. Fie că e vorba de o lege. Ori do un fenomen absurd, situația este deopotrivă de tragică. Iar dacă suferim, murind, dacă ne pare rău că viața se sfirșește cîndva, însemnează, totuși, că ca o frumoasă, c plăcută și o regretăm, De-aci coșmarul pe care-1 trăiește repete Berenyer — i s-ar putea zice oricum — cînd iși face bilanțul realizărilor, in fața morții. Pentru că. deși autorul nu o spune, totuși reiese, din toată problematica lucrării, că valoarea omului pe pămint depinde de realizările pc care le lasă urmașilor. Regizat artistic și scenografic dc Mirera JWaroșm — unul dintre cei mai competenți oameni dc teatru pe carc-i avem astăzi — spectacolul s-a desfășurat unitar și atractiv, cu toate dificultățile legate de 0 acțiune trecută. ORIZONT £ retrospectivă și dc o amenințare ce vine din față, fără să determine din par- tea celor ce se tem de ca, activități mai precise. Prin scenografie și limbaj, regele acesta, apare clar, ca un om la toate nivelele existenții. împărăția lui a fost primitivă, apoi Strălucitoare iar, azi, in decrepitudine. Ea seamănă însă, cu domiciliul familiar al fiecăruia dintre noi ți cu problemele existenței umane legate de viață și de moarte, Piesă filosofică, dificilă cu o problematică predominant teoretică și cu mișcări eficiente căutate sau secundare, spectacolul teatrului timișorean Se menține la un nivel artistic deosebit — deși așa cum ora de așteptat, nu place decit intelectualilor, de la un anumit nivel in sus, ea și spectacolul Oedip salvat de Radu Stanca. Cele două premiere ■— lonescu și Stânca — după opi- nia noastră, constituie cele mai bune spectacole ale omului. Este deosebita interpretarea regelui do către Ghwrghe Leahu, care uti- lizează cele mai expresive mijloace scenice de exteriorizare a unui conținut psihologic și dc captare și cucerite a spectatorului : vocea cu vibrațiile ți cu- loarea oi, in raport cu situația scenică, accentul, pauza și mișcările expresive ale corpului exteriorizate multiplu, in colaborare cu sensul logic, și eu expre- sia vocală. Au menținut ridicat nivelul spectacolului toți actorii distribuiri : Florina Cercel-Pertan (Regina), Mihaela Ruta (Regina Mariaj Vladtmfr Ju- răseu (doctorul), Victoria Suediei (Julieta) și Emil lleus (Guardul) — nivel care sc deteriorează și estompează, cind capacitatea interpretativă a actorilor este mediocră, iar tensiunea inlelectual-atectivă scade, mai ales într-o piesă, în care intrigii aproape că nu poate fi povestită Cu actorii enumerați, sintem siguri că spectacolul îți va păstra prospețimea ți atracția intelectuală de la premieră. N. D. PARVU orizont WILL1AM MARIN : Gruparea literară democratică și antifascistă „VREREA" istorie literara documente * In anii deceniului al IV-lea din secolul nostru cind pe plan mondial se desfășura apriga confruntare dintre forțele întunecate ale fascismului, pc dc o parte și cele ale democrației și progresului, pe de at1ă parte, cind țara noastră era amenințată grav de expansiunea imperialismului nazist, cei mai valoroși intelectuali români s-au găsit alături de clasa muncitoare și de alte forțe patriotice. Gruparea literară „Vrerea11 renstituită la Timișoara in anul 1932 s-a aflat si ea in tabăra forțelor democratice, antifasciste, forțe care au militat cu fermitate împotriva hitlerismului și a curentelor extremiste dc dreapta din țară. Inițiativa întemeierii acestei grupări a aparținut unui mănunchi de tineri intelectuali români. în frunte eu talentatul publicist democrat Ion Stoia b'drea, Membrii acestui «rup au înființat la 24 mai 1932 săptămînalul de informare politică, economică și culturală „Vrerea".1) După cum rezultă din cercetarea colecției publicației periodice „Vrerea" și după cum a arătat, acum un an, intr-un interviu. Ion Stoia-Udrea, grupul Iți propunea două mari obiective. Primul „de a «ăsl ți grupa elementele cul- turale românești legate de Banat, care să poată crea o atmosferă culturală superioară provincialismului mediocru ți desuet, existent atunci in Timișoara" și in al doilea rtnd, „orientarea mișcării spre o ținută socială și politică sănă- toasă". O asemenea orientare politică și socială cerea neapărat — după cum arăta ți I. S. Udrea — „ruperea definitivă eu toate partidele burgheze și apropierea de literatura și gindirea progresistă a acelei epoci".*) Primul contact cu ideile și literatura progresistă și dc stingă l-au luat inițiatorii „Vrerii" încă in anii studiilor făcute în țară precum ți în diferite centre din străinătate. întorși in țară, ei vor stabili legături cu viguroasa miș- care muncitorească din Banat, t) Dc altfel, printre primii colaboratori ai ga- zetei „Vrerea" îl întilnim pe socialistul de stingă Traian Novac, vechi și bine cunoscut activist al mișcării proletare bănățene. 3) In primul număr al gazetei sc expun într-un editorial unele din ideile călăuzitoare ale grupării „Vrerea" : „E vremea să fie rostite fățiș adevăru- rile. Fie doar delicate, fie chiar rușinoase. De un deceniu practicăm filozofia statului (burghezo-moțieresc — n.n.), ascundem adevărurile caro ne sînt ne- •| „Vlnte cirSțcne'. nr. t. din 1SW. Inlțrvinl t. OalMe. p. I«. ibldem, p. 17—ÎS. •) Ibidcm. Ibidan, p. tS. J) „VrtrW, din IS lunla șl 6 nolcmbrl» 1902. ORIZONT Acordat do 1. S. Udroa, profesorului g plăcute. Ca și cind. prin aceasta le-am putea suprima. Ca ți cind nu am fi avut destul timp să învățăm că bolile tăinuite nu se vindecă niciodată".6) După ce se arată. în continuare că există maladii grave in cultură, politică, In economie" care sint tăinuite, sc scoate in relief faptul că gazeta dorește să facă cunoscută realitatea ori cit de neplăcută ar fi ea. Din lectura primelor numere ale gazetei se poate constata că redactorii ei, situindu-se pe poziții democratice și animați de simpatie profundă pentru masele populare au luat poziție cu curaj în problemele actuale. Ei au demas- cat cu vigoare crunta exploatare a muncitorilor de la uzinele U.D.R. din Reșița scoțind in evidență totodată marile beneficii ale acționarilor.6) Gazeta a intervenit cu hotărire in favoarea minerilor pensionari din Stcierdorf care de șase luni nu mai primeau modestele lor drepturi bănești.*) în paginile „Vrerii" găsim, de asemenea, o popularizare a succeselor obținute de munci- citori în organizarea lor sindicală. In mai multe articole, gazeta a luat atitudine Împotriva măsurilor bru- tale de represiune ale autorităților contra comuniștilor. Intr-un editorial inti- tulat „Răscoliri", autorul care semnează cu inițialele I.S.V., ocupindu-se cu prigoana brutală anticomunistă, notează, pe bună dreptate : „Forța nu rezolvă niciodată nimic. Ea poate să întirzie doar o desfășurare de evenimente (sau S-O grăbească — n.n) dar nu să o nimicească pentru totdeauna. Dimpotrivă reprimarea unui curent sau a unei mișcări prin forță, dezvoltă o reacțiunc și mai puternică". '■) Intr-un editorial intitulat „Partidele", autorul care semnează V. Grăni* ceru (e probabil un pseudonim — n.n.) face o analiză pertinentă a caracterului ciuntit și iluzoriu al democrației din România burghezo-moși crească. Deși au- torul nu se situează pe poziții marxiste el sesizează totuși multe din gravele carențe ale regimului politic din acea vreme. După ce arată cu amărăciune modul in caro guvernele îți „creează" parlamentele, el conchide : „Avem cea mai liberală constituție din lume și cele mai democrate legi și totuși voința poporului este inexistentă la noi",’b Ocupindu-se de prigoana anticomunistă, V. Grănicerii condamnă aceste măsuri represive. „Și totuși — scrie el — constituția noastră garantează și libertatea ideilor și libertatea alegerilor iar d. Vaida (om politic naționai-țără- nist. pe atunci prim-ministru — n.n.) s-a exprimat recent intr-un interviu că la noi nu sint comuniști ci numai nemulțumiți. Dacă este așa. îl întrebăm pe d-l Vaida oare n-ar fi mai bine, mai civilizat să potolească nemulțumirile... decit să aresteze și să schingiuiască pe la poliție." Is) Articolul, din care s-au citat aceste fragmente este remarcabil și prin dezvăluirea caracterului anti- popular al partidelor burgheze, a politicianismului rapace caracteristic lor. Un merit de seamă al gazetei il constituie și poziția oi fermă antihit- jeristă. In articole și comentarii, ca : „Germania in ajutorul războiului civil", u) „Dictatura in Germania",ls) „Reînvie militarismul",’*) „Frontul comun al stingi! contra fascismului german" IT) și altele se demască cu vigoare pericolul hitlerist și al militarismului german. Luind poziție împotriva tendințelor unor cercuri reacționare din Franța caro erau pentru o înțelegere franco-germană îndreptată contra Uniunii So- vietice, „Vrerea" scria : „Hitlerișlii speră că în felul acesta, Franța iși va da învoirea pentru reînarmarea Germanici, care acum se îndreaptă împotriva Rusiei. Am dori insă s« știm cine garantează că Germania o dată înarmată nu-și va schimba părerea pornind împotriva Franței îu (Subl. ns.) '*) „Vrerea" ORIZONT *| Ibidcm. din 2| nuflusl 1932. 7| Ibidem. *| „Vrerea*, din 8 august 1932. 9| Ibidrm, din 22 auguM 1932 'S Ibidem, din 5 teptembiin 1932. Ibidem. din 2$ iunie 1932. ..Vrerea' din 9 iulie 1932. Ibidetn. Chidem. din IS iulie 1932. ”) Ibidem, din 15 septembrie 1932. Ibidem. ,r) Ibldem. din 9 iulie 1932. Ibidcm, din 8 iunie 1932. demasca, după cum vedem, încă ia 1932 o orientare mioapă a oamenilor poli- m tici burghezi francezi care va duce această țară la catastrofa din vara anu- lu 1940. Dar redactorii „Vrerii1' nu s-au limitat numai la luarea de poziție prin intermediul scrisului ci au participat și la Întrunirile politice inițiate de miș- carea antirăzboinică aflată sub îndrumarea Partidului Comunist Român. Astfel, la marea întrunire antirăzboinică ținută la Timișoara în ziua de 20 august 1932 in sala „Novotny" organizată sub directa îndrumare a P.C.R., printre cei 1500 de partieipanți găsim și pe Ion Stoia-Udrea, directorul gazetei „Vrerea* curea făcut parte din comitetul dc inițiativă.1*) I, Ș. Udrea a fost unul dintre oratorii acestei întruniri, alături dc alți publiciști și intelectuali români, maghiari, germani și evrei. Adunarea s-a încheiat prin adoptarea unei mo- țiuni prezentate in numele comitetului de inițiativă de Ion Stoia-Udrea. Direc- torul gazetei „Vrerea" a fost ales și in comitetul provizoriu al Ligii Împotriva războiului constituit la Timișoara in ziua de 28 august 1932.*) Gazeta „Vrerea" a popularizat apoi acțiunile întreprinse de acest comitet. 2|) După ee au apărut 19 numere ale săptămânalului. „Vrerea" iși schimbă la începutul anului 1933 profilul, transformindu-sc intr-O revistă literară ți soeial-politkă. Cu acest profil, „Vrerea" a apărut in anii 1933—1937 și 1945—1947. în jurul revistei s-au strins treptat numeroși intelectuali cu convingeri democratice iar unii chiar cu vederi marxiste. Printre colaboratorii revistei in anii 1935—1937 găsim publiciști democrați ca Tosif N. Mâliusz, Virgil Birou, Zoltan Franyo precum și artiștii plastici Catul Bogdan, Ștefan Gomboșiu, Romulus Ladea. 1. Podlipny, I. Servalius, Nicolae Brana și alții. Este semnificativ pentru orientarea democratică a revistei și faptul că la redactarea ci au colaborat, în bună înțelegere ani de zile, publiciști români, maghiari și de alte naționalități. Revista a respins cu hotărire ideile șoviniste și antisemite propagate dc fasciști. In articolele combative, scrise de Radu Urlățianu („fn jurul psalmului 55 al lui David zis Psalmus hungaricus", “), losif Murgă („Numcrus valachlcus")a), ș.a. Dintre articolele cu caracter antifascist se remarcă cel intitulat : „Scriitori germani emigrați' de losif N. Meliusz care a demascat cu vigoare regimul na- zist din Germania. 2<) Partea literară a revistei a avut un conținut net progresist. Ion Stoia- Udrea, directorul revistei a publicat citeva lucrări direct inspirate din viața și lupta muncitorilor. Astfel, poemul „Cîntccul uzinei" publicat in 1935 a fost inspirat din viața muncitorilor rcșițcnl. A doua parte a poemului n-a mai putut apare din cauza opreliștilor puse de Siguranță.w) Tot dîn viața prole- tariatului sint inspirate și schița „Poveste de crăciun" și nuvela „Destinul glu- mește", ambele semnate de Ion Stoia-Udrea. Printre lucrările beletristice înserate in paginile revistei pot fi citate și versurile lui Aron Cotruș („Horia"), tălmăcirile din Eminescu in limba ger- mană, realizate de Zoltan Franyo, o schiță istorică semnată de losif N. Măliusz („Năpraznica moarte a lui Georgc Dozsa"), ”) Orientarea înaintată a revistei s-a manifestat și în selecția autorilor de peste hotare care și-au găsit tălmăcirea in paginile ei. Astfel, au fost traduși M| ..Vrere#*, din 5 septembrie 1932, ediție speciali. *1 Din acest comitet au fUcut parte. Intre altii #1 l«") Ibidem, nr, I, din 1934. nr. 1. din 1933, nr. 3—4. din 1935, u , “I Ibidem. din ianuarie 1933 fur. 11. “) Editura „Vrerea'. cu supliment ai revistei, Hl ..Vrerea'. nr. 4—4, din 1934. ... *■) Ion Sloia-Udrea: ..Marginala la istoria șanăteeni'. Editura Uimitului cultural de ve»t, Timișoara. 194®, . „ . . «) Fraavd Zoi Un : „ZsidogytilSIcf, Editura ,,UJ Genius'. Arad. 19«. ») Ion Stoia-Udrea i ,,11 poeți b*nlțeni', Editura „Vrerea', Timișoara, I94Z AUREL COSMA COMPOZITORUL NICOLAE URSU (1905-1969) Cind l-am întîlnit, in toamna anului ll'<58, pc Nicolae Ursu, mult talen- tatul compozitor bănățean și animatorul corurilor de țărani, mi-a vorbit cu de- osebit elan despre planurile sale muzicale, fără să bănuim atunci că o boală implacabilă il măcina pe ascuns și ii pregătea sfîrșitul fatal la o vlrstă incă dinamică și de un remarcabil potențial creator. A murit in plină afirmare a puterii sale spirituale și a dorinței de a dărui poporului lucrări corale prelu- crate din melodiile ce ie-a cules cu răbdare de albină din ogorul fecund al fol- clorului. Firea blinda, modestă în manifestările sale artistice, a evitat intot- deauna zgomotul publicității și a căutat liniștea tăcută a mediului rural dc unde își scotea motive de inspirație. Urmaș demn al marilor săi înaintași bănățeni, a început și Nicolae Ursu să stringă folclor muzical după metoda lui Ti beri u Brediecanu (1377—1968} și să prelucreze melodiile populare la nivelul compozițiilor culte, fără să se lase influențat do romantismul tradițional al lugojenilor. Fi a imprimat in valorifică- rile folclorului nota personalității sale, armonizând corurile in tonalități majore. De la loan Vidu (1863—1931) a moștenit sistemul de a compune coruri pen- tru ansamblurile rurale, cu efecte de acorduri pline de sonoritate și do vibrații răscolitoare care să Înalțe sufletește pe bei ce le ascultă- Contactul direct cu Sabin Drăgoi (1894—1908} i-a deschis insă drumul spre alte concepții muzi- cale, Chiar și in maniera sa de a gindi și de a exprima polifonic melodiile fol- clorului bănățean se observă accente de armonizări după modelul folosit de compozitorul Drăgoi, fostul director al conservatorului din Timișoara, a că- rui colaborator direct i-a fost o perioadă lungă de ani. Nicolae Ursu, fiu de țărani din satul Șanovița (județul Timiș) unde s-a născut la 4 iunie 1905, de mic a îndrăgit muzica populară, crescind și trăind in atmosfera melodiilor răspindite de bătrinii cântăreți și mai ales de coru- rile de plugari. in anul 1922 s-a constituit sub președinția lui foan Vidu și la stăruința iompozitorulul losif Velceanu (18T4—1937): „Asociația corurilor șl fanfarelor romane din Banat'-, cuprlnzind 200 de coruri și 66 de fanfare, in afară de cele o sută dc coruri din Banatul iugoslav. Majoritatea imensă a acestora erau do factură curat țărănească, iar unele din ele fiind conduse chiar de dirijori țărani. După terminarea studiilor și venirea sa la Timișoara, Nicolae Ursu a simțit o vădită vocație de a se ocupa de dezvoltarea acestei rețele de coruri sătești și de pregătirea cadrelor muzicale ridicate din elementele dotate ale pă- turii rurale, care să asigure o bună funcționare și afirmare la nivelul muzicii culte. La acest Îndemn a mai contribuit și efectul grandios al sărbătorii cinte- cului românesc ținută in toamna anului 1936 la Timișoara, unde corurile noas- tre țărănești au repurtat succese, care au stirnit admirația unanimă a publicu- lui meloman, Nicolae Ursu și-a făcut studiile medii la liceul din Lugoj, iar după termi- narea lor, in 1924 s-a dus la Cluj, unde a urmat și terminat studiile superi- oare atit la facultatea de drept, precum și la conservatorul de muzică și de artă dramatică. De doctoratul juridic nu s-a folosit, ci numai dc diploma de £ profesor, predind lecții de muzică la liceele din Cluj. In 1936 s-a întors in O Banat și de atunci a funcționat neîntrerupt ca profesor de muzică la Ti mi- m șoara, mai intii in cadrul invățămintului secundar, iar de la finele lui 1940, § la conservatorul care se refugiase din Cluj in Banat, După ce sc înființase pe lingă institutul pedagogic din Timișoara o facultate dc muzică, Nicolae Ursu a trecut că profesor ia această facultate. -* Pe Nicolae Ursu l-am cunoscut in imediat după sosirea sa la Timi- șoara. Am desfășurat împreună cu el in anii următori lucrări de cercetări mono- grafice in cadrul „Institutul social Banat — Crișana”. El a umblat prin satele bănățene, individual sau cu echipe organizate dc acest institut, făcînd anchete și investigații de ordin folcloric. Nicolae Ursu a avut 0 predilecție pentru înregistrarea colindelor străvechi. Luind pildă de la maestrul său Sabin Dră- goi, a realizat o bogată colecție proprie de diverse melodii culese personal, care i-au servit apoi la compozițiile și îndeosebi la corurile șale. Din valea Almăjului și din părțile sudice ale lîanatului a strins peste trei sute dc cîn- tece și jocuri populare. O bună parte din ele au fost apoi prelucrate și armo- nizate de el. Dinamismul muzical și clanul sufletesc al profesorului Nicolae Ursu a dăruit patrimoniului culturii bănățene o mulțime dc compoziții corale, printre caro albumul cu zece colinde și cintcce de stea pentru cor mixt și bărbătesc, caietul cu zece coruri populare, și Îndeosebi hora minerilor și mormint de erou, apoi numeroase cintece patriotice și Citeva suite corale. Muzica lui Ni- colae Ursu a fost interpretată atit in țară, cit și in străinătate, de coruri și orchestre filarmonice, fiind răspindită și pe calea undelor radiofonice. In multe capitale și orașe europene a avut aceleași succese mari de la București, La pro- punerea lui George Enescu, care i-a apreciat activitatea și opera muzicală, Nicolae Ursu a fost răsplătit in 1942 cu premiul Academiei Române. Legătura sufletească dintre Nicolae Ursu și marele său prieten Sabin. Drăgoi, Întărită de-a lungul anilor de rodnică și intimă colaborare, i-a orien- tat munca lui Nicolae Ursa in direcția cercetărilor programate de Institutul etnografic și de folclor al Academiei condus de Drăgoi. Astfel, a strins și a În- registrat folclorul muzical din ținutul Qrșovei, pentru a fi salvate de la dispa- riție cintezele populare din această regiune a Porților dc fier. Activitatea sa prodigioasă in prelucrarea și armonizarea corală a nenu- măratelor melodii adunate din Banat, a fost egalată cu munca sa de pedagog și dirijor. Timp de patru decenii, mai multe generații dc tineri din invăță- mintul muzical mediu și superior au fost elevii și studenții săi, pe care î-a edu- cat ca profesor pină la sfirșitul vieții. In aceeași perioadă a desfășurat o ne- contenită activitate de dirijor, lustruind și conduclnd numeroase coruri. O deo- sebită dragoste l-a îndemnat să se ocupe de corurile țărănești care in Banat au o tradiție și o existență seculară, fiind răspindite pretutindeni. Cu predilecție s-a Interesat de educarea muzicală a artiștilor amatori, fiind promotorul și di- namizatorul mișcării și dezvoltării acestora. A căutat să formeze dirijori dc cor și artiști amatori din rindurile țăranilor noștri bănățeni. Nicoiea Ursu n-a fost numai muzician, In aceeași măsură și cu același talent remarcabil a activat șl ca publicist. A scris mai ales despre muzică. In „Luceafărul" din Timișoara l-au apărut in mod regulat cronici muzicale, făcind parte și din comitetul de redacție al revistei. El a colaborat și la revista „Orizont" publicând studii și articole documentare despre muzica și compo- zitorii din Banat. Conferințele sale publice și educative in direcția aceasta au fost apreciate la înalta lor valoare ca niște adevărate prelegeri, atit pentru cei inițiați in muzică, precum și pentru masele largi ale poporului de la sate. Ultimul său articol publicat in ziarul „Drapelul Roșu" de la Timișoara in nr. din 4 august 1968 despre „Corurile bănățene in epoca începuturilor" a fost introducerea la o seric de studii destinate problemei artiștilor amatori, care l-a pasionat cu putere de obsesie. Boala și moartea i-au tăiat firul continuității. Condeiul și bagheta lui Nicolae Ursu au încetat să mai activeze. O mulțime de planuri nerealizate a dus și depus spre veșnică odihnă in cavoul familial din Cluj. Ursu a însemnat o marc pierdere. A decedat la 10 februarie 1969 in Timișoara, iar corpul său neînsuflețit, S după onorurile de doliu și pioasele pomeniri din partea bănățenilor, a fost q dus și depus spre veșnică odihnă in cavoul familiar din Cluj. Amintirea lui Nicolae Ursu va dăinui in Banat din generații în generații. Că care ii vor cînta melodiile sale corale. Iar monumentul său viu, compus din ® numeroasele formații de artiști amatori, va lua proporții tot mai mari, evo- cînd de-a Lungul veacurilor ce vor veni personalitatea și opera acestui fiu de țărani bănățeni, caro a fost in viață iubit și prețuit dc toți. Dvidiu Șurianu : „GALBAR" Ficțiunea povestirii constă in inso- lita intilnire intre un român, aflat, la sfințitul secolului XXI, la o bază de cercetări de pe planeta Marte, ți un marțian, căruia viața i-a fost în- treruptă pe milioane de ani. Ipoteza științifico-fantastică pe care sc ba- zează extraordinara aventură este cit sc poate de ingenioasă ; „Am fost, pur ți simplu, redus la o formulă : s-a codificat fiecare atom al ființei mele intr-un anumit moment, cate- goria, locul, starea lui exactă, legă- tura cu ceilalți atomi, iar codul s-a înscris nu pe o bandă perforată sau pe una magnetică, ci într-un cristal (...) Sint numere mari, e drept, foarte multe ți foarte complicate, insă numere obișnuite : n-avem de-a face cu infinitul! Nu ți se pare verosimil ca un cristal...? Ei frate! Doar ai la indemină un exemplu clasic: o simplă celulă, un ou, nu cuprinde oare codul genetic al oricărei ființe — al unui om, de pildă?" (fasc. II, p. 3 ți u.) Galbar este un erou tragic. Trufa- șul marțian pedepsit cu reînvierea pentru vina de a fi fost prea atașat de planeta natală, trăiește din nou, de dam aceasta cu definitivă dispe- rare. nenorocirea de a nu-i putea iubi decit pe ai săi. Comunicarea sa cu omul pămintean decurge în perfecte condiții tehnice. Galbar și interlocu- torul său. Lucian Mirea, iți aud gin- durilc, rostite ți tăcute, fiecare in sistemul său lingvistic ; iau act chiar ți dc unele manifestări emotive. Omul il știe pc marțian plîngînd sau Finind, deși il distinge vag. Galbar poartă un costum de protecție meta- lic, prin care se distinge doar o anu- me verticalitate umanoidă ți se pre- supune, se ghicește o prezență fi- zică : „în timpul explicației căutam să-i surprind Înfățișarea, dar inter- locutorul mea parcă avea puterea să se invăluiască in întuneric. De eiteva ori, cînd lumina săracă a cadranului de lingă ușă ii luneca in fugă pe cas- ca de metal, am crezut că dinsting acolo unde trebuie să fie figura o suprafață curbă, ca un fel de vizor * Colecția „Povestirii științifico- fantastice, nr. 360, 361. cărți reviste * opac pentru ochii mei de pămintean" (fasc. I, p. 30). Dar comunicarea din- tre cci doi, desăvirșită pe planul in- teligenței, nu este destul pentru a-i apropia CU adevărat. Ei rămin ireme- diabil singuri față in față, nu îm- preună. Drama incomunicabilitățit limbajului a fost depășită ; își vor- besc dc la gind la gind, dar cămine ceva inefabil, in subtilă și infranșisa- bilă frontiere intre suflete: cei doi se înțeleg, dar nu simpatizează. Foarte bine nuanțat este felul in care se transpun gindurile marțianu- lui In conștiința pămînteanului: „Avea o voce metalică, rece (...) Am tresărit auzind glasul imperso- nal, metalic al străinului" (fasc. 1, p. 18 și u). Cele două sisteme semantice sint perfect reversibile. Dar inefabi- lul care ar fi trebuit să se reflecte in sistemul uman dc semnalizare prin căldura, personalitatea, timbrul particular, armonia muzicală a gla- sului imaginar, rămitic inafara posi- bilităților dc comunicare, cămine in- traductibll. Și astfel pasionatul mar- țian trezește in celălalt efectul unei inspăiminlătoure răceli. Poate că ceva s-a defectat în sis- temul de relee din care s-a reformat psihicul lui Galbar. Mai degrabă insă, ni se sugerează, el a fost tot- deauna un conservator, impresionant prin sinceritatea și fanatismul atașa- mentului față de ai săi, primejdios prin refuzul agresiv de a încerca noul, demn de milă prin dorul de semenii săi și de frumusețile defunc- tei salo planete, iscind groaza prin indiferența față de locuitorii planetei vecine pe care, deși ii înțelege, i-ar sacrifica fără nici un scrupul pentru a reînvia măcar parțial lumea lui. Cind înțelege zădărnicia acestei ten- tative, cind își dă seanța că din pla- neta sa n-a mai rămas decit pustiul absolut, că steaua pe care se slrămu- ORIZONT g laseră ceilalți s-a îndepărtat, deve- nind inaccesibilă in universul in ex- pansiune, ii lasă, eu un ris amar, pe pătnintean să-l ucidă din greșeală. dis- t rugind totodată și edificiul prin care vechii tnarțicni vroiseră să impărtă- șcaseă ființelor inteligente ce ar veni eindva pe vechea lor vatră, tainele civilizației lor. Gaibar nu simte nici o clipă, mă- car ca pe o eventualitate, dorința de a se integra în civilizația pămlntcană. El rămine claustrat în condiția sa de marțian. Semnificația cuvintului om este alta pentru fiecare din cele două lumi carc-și rămin străine, paralele, in mod excepțional tangente, dar care nu se împrietenesc, nu fraterni- zează : „Unde sînt ceilalți ? — Cei- lalți?.., Unde să fie? In Bază și prin stațiuni ; la ora asia doarme toată lumea 1 — Aa, nu ol. Oa- menii... semenii meii Adineaori mai erau incă aici... Adineaori sau ieri, sau..," (fasc. I, p, 19). Tradu- cerea gindului marțianului in creie- rul pământeanului prin euvîntul „Oa- menii', foarte exact corespunzător, redă foarte bine paralelismul celor două lumi, limitele comunicării din- tre ele. Dialogul inteligențelor, in absența afecțiunii, il lasă pe individ pradă singurătății și disperării. Probabil că se pot da și alte inter- pretări tragediei lui Gaibar. Căci, ex- ceptind introducerea lungă, inutilă și supărător dc convențională, precum și unele facilități de limbaj, povesti- rea scriitorului timișorean Ovidiu Șurianu are subiectul și. in miezul ei, densitatea unei parabole. ALEXANDRA 1NDR1EȘ fecioară suavă, / nu-i uit nici azi culorile-i de chihlimbar, / Nu uit setea noastră bolnavă" In general versul și-a pierdut unele atribute, care țineau de o anu- mită neîmpăcate. devenind mai calm, uneori, trccînd spre edulcorare. Une- ori insă poetul iși regăsește o veche strună : „Ardeți toate trupurile melc pe rug / și-n vilvătăi să ardă, să ardă" dar se consumă în această ati- tudine, frumoasă dealtfel, dar nu in linia anunțată : „Orga amurgurilor nu mai sună / Pivnicerul nu mai aduce vin / ți seară de scară îmi iade din lună / Un vis mai puțin". O excelentă poezie ni se pare cea care deschide cartea, Preludiu; pe care o cităm integral: Sînt / la orga / ce marc / ți cint/ /Ascultați-mă! / / Miine j n-am să mai cint / la orga / cea mare, / miinile poate-mi vor fi / vînt și mare". in cite o poezie intilnim o atmos- ferâ de penumbre și mister, cu so- norități ce amintesc de Poe, ca in Ula-J.u: „Strigătele veneau de un- deva, de departe / departe. / Ghi- ceam doar nu mede tău, / Ula-Lu, Ula-Lu... / Poate erai tu, / Erai tu", Alte poeme de dragoste au transpa- rențe de acuarelă și sugestii, dc o netăgăduită forță poetică. Cartea se citește cu plăcerea de a regăsi un poet eu un destin propriu și dc a descoperi noi valențe ale ta- lentului său. TU DOR VÎLCEANU l iana Șerban : „V ERSIKI" *) 1osif Moruțan : „ECHINOCȚIU LIRIC Z losif Moruțan, cunoscutul și prețu- itul poet transilvan de acum cîteva decenii, revine in memoria cititorilor cu o nouă carte de poeme. „Eehi- nocțiu liric" este o continuare, firească, a activității sale mai vechi. Esența li- rismului său n-a cunoscut schimbări fundamentale. 1) găsim și azi pe poet purtind aceeași aură de trubadur me- sianic, sau una de bohem elegiac, ca in Era o toamnă amari : „Pe buzele noastre vinul toamnei era amar, / in noi se jucau coapsele luminii ca o In efervescența afirmărilor lirice ale epocii noastre, debutul editorial al unei sensibilități femeiești trebuie prețuit ca o posibilitate nouă de transpunere creatoare In zonele de penumbră in care aspectele universu- lui iși mai pot ascunde tainele lor de vis și de frăgezime ale frumuseții chiar și in secolul aselenizării. Poezia c 0 explorare imaginativă a aspira- ției, a zborului inițial către cunoaștere sau către acțiune și se poate deosebi, cred, o atitudine lirică specific fc- •) Editura pentru literatură, 1969, 194 pag. minină, dacă înțelegem prin femini- tate tocmai principiul pasiv de par- ticipare iu viață. Poezia Vianei $erban slirnește a- scmenea considerații pentru că are cel puțin două calități fundamentale, perfect adecvate feminității — e o poezie a contemplației exterioare, lirică dc factură peisagistică, și e o poezie a clarității clasice a gindirii, in duda versificației libere. Dacă nu luăm in seamă aceste trăsături caraclristice ale lirismului său, lectura superficială a versurilor nu poate descoperi frumusețea la- tentă, învăluită a metaforelor ți epi- tetelor sale. Un poem intitulat para- doxal Absența tristețe — unul din cele mai feminine ți mai pline de Iile ți frumusețe din volum — aso- ciază bunăoară două versuri fără o legătură firească la prima vedere ■ îndelungi renunțări se ascund in cinlările trapului, Absentă tristețea amefitoare se culcă peste Imagini Dx-sigur, rațional vorbind, renunțările nu se pot ascunde in clntâri, și nici tristețea, pricit ar fi de amețitoare, dară e absentă, nu se mai poată culca peste imagini. Dar poezia nu e logică pentru că nici cuvintele nu sînt no- țiuni care respectă legea identității ți un cititor avizat sesizează numai- | decit că trupul nu cintă numai in cuvinte ți adeseori expresii ale căr- nii ascund renunțări ți inhibiții pre- lungite in timp din cine știe care I motiv ți tocmai acestea 51 fac acum 1 să vibreze, în timp ce tristețea ame- țitoare. chiar ți absentă, adică ne- formulată in cuvinte, pilpiie deasupra tuturor imaginilor ți se culcă peste ele, fie pentru a le uita, fie pentru a sâvirți o profanare tardivă ți ne- permisă. Ambiguitatea cuvintului e in tot cazul plină de sugestii, pină ți in reprezentarea plastică a perso- nificării,.. Deși descriptivă In ma- joritatea cazurilor, poezia Vianei $erban e remarcabilă prin învăluirea lucrurilor cu o zăbovitoare aură a contemplației- Exclamația adresată copacului („Cite patimi dc sevă alu- necă prin trunchiul tău“). te oprește nu numai la sensul cuvintului patimi. ci ți la seva care poate aluneca in- sinuant prin trunchi. Consider fe- minină transpunerea in lirism a aces- tei prelungiri sensuale a valorii de cunoaștere ce Însoțește tot ceea ce acționează asupra eului. suspendarea urgenței de împlinire a factorilor £ activi. Versurile Vianei Șerban sint pline de semnificații multiple ți adinei, dacă cel ce Ic citește nu are idei pre- concepute sau nu se grăbește să le parcurgă căutind numai originalita- tea expresiei, tu fapt se pot da și astfel de exemple, cum ar fi : Măria ra bătrină a viatului (Delte). Păianjeni de mare nostalgici / albeau nisipuri și ptnduri (Coralii), Culorile dorm j bolnave de lună (Grădina soarelui) ; N-am deeft cuvinte juelte-n /rumu- sefe (Pace) ; Izbește cu limbă de a- rome Inserarea; Pe temelia casei se frâmintă ghemuită copilăria (Emoții primare); $* prin vitralii de lumină se cerne / Melodia timpului oxidat ; Albită, firea-fi scurmă unghiile în boabele de griu (Belșug) etc. Folosirea unor noțiuni abstracte atribuindu-li-se virtuți concrete, une- ori personificate, il consider totuși un procedeu facil, chiar dacă „Prinse, cuvintele, sub «cotea flolului. / Ridică umbrele pc muciitî de tdeiH (tjebăda neagră), întrucît aptitudinea de a transcrie sentențioase sfaturi ți în- demnuri in unele din, aș zice medi- tațiile sule la imperativ se depărtează fără îndoială de esența lirică și deci modernă a totdeauna interesantelor Versuri ale Vianei Șerban. al cărui debut rămine unul din surprinză- toarele fenomene ale liricii noastre timișorene ți clujene, N T1RIOI Gh. Suciți ! „ANTRENORUL ȘI ZEUL" Noul volum al lui Gh. Suciu, cu- prinde, ca și primul, povestiri : An- trenorul ți zeul, Scara, Cinci rezis- tențe de doi bani, Copacul tăiat. Caracteristica lor este analiza, in- Irospecția, meditația ; eroii rememo- rează, îți revăd biografia sau și-o împărtășesc cuiva. Nik fCopacuI tătatj prevede știin- țific roirile albinelor ; totul decurge cu exactitate de secunde. Semnul îmbătrânirii pare să fie tocmai teama de îndeplinirea prevederilor, ami- narea momentului cind. știa sigur, va vedea stupii distruși de șoareci și păianjeni. Punctul maximal atrage decăderea. Antrenorul Guști (Anfre- ORIZONT w Hora) fi seul) refuzi rememorările — semnul îmbătrinirii, ai i<^ni din timpul prezentului. al autoeliminării din colectivul tineresc pe care-1 an- trena — dar e nevoit totuși sâ le accepte. In Cinci rezistențe de doi bani pe prim plan trece experiența erotici, la fel în .Scara — o povestire mai susfinulă epic (după schema parve- nirii — prezentă intr-o bogată lite- ratură). Evoluția epicului sub forma analizei, introspecției, a declarației fi rememorării in cele din urmă, ră- mîne constantă : relatarea unui trecut apropiat prin derularea sub forma expunerii, discuțiilor, amintirii (A- drian ii înfățișează lui Vangu situația sa ți antrenorul iți aduce aminte dc tinerețe. Există un amestec crono- spațîai ai planurilor ți in Cinci re- ziileafe dc doi bani, unde epicul se dezvăluie sub forma unei scrisori, adică a unui dialog imaginari. Există, ca fond, o anumită tristețe, parcă, a bucăților ți comparația ac- tor — personajul reprezentat do el rezistă in subsidiar, ca idee, în a- proape toată proză volumului : „E ca ți cum un actor a avut in tinerețe un succes eu un rol ți continuă apoi întreaga carieră, zeci de ani. să joace același rol. De pildă, dacă tinâr fiind actorul a avut succes tu un rol de bătrin, faptele devin dramatice pen- tru că o dată cu trecerea anilor, unu, doi, trei, va trebuie să se grimeze din CC in cc mai puțin, pină intr-O zi, cind va ajunge chiar la virsta roiului. E destui de chinuitor, dar după ce trece ziua aceea, după ce depășește rolul, cind actorul e mai Irâtrin decit rolul care l-a consacrau și va trebuie să se grimeze din te in ce mai mult, ea să Se facă acum mai tinăr. atunci totul devine din ce in ce mai trist" (Copacul trist). Or, se pare că o parte a eroilor vor începe tocmai perioada de după iden- titatea actorului cu personajul său. Există, apos, pe undeva, și o doză de irațional in prezența zeului ne- cunoscut al jocului (Antrenorul și w«lj și inexplieabilitatea unor fe- nomene pe care le vedea sau făcea H Nik (Copacul trist), S Povestirile surprind fapte și mo- 9 mente aparent banale, de fapt ine- 5 dile, fără a ieși totuși din comun. q Col mai realizat moment este cel despre ploaie (circuitul apei, amin- tirea necesară a primei ploi, teorii despre apă — „Mi se parc din cc in. ce mai mtdt eă a reține prima ploaie e o datorie elementară eu și datoria de a-ți reține mereu numele „—Cinei retintențe de doi bani ploaia de a- ceeu poate se ține minte fiind legată de începutul unui eveniment capi- tal in viață — Scara), GH. JURMA Mnria Octavian : „PARADIS ARHAIC" Maria Octavian debutează edito- rial eu versuri : „Paradis Arhaic", în care se observă influența lui L. Blaga, influență pe care o consider inte- resantă și revelatoare prin făptui că i-a dezvoltat o sensibilitate feminină surprinzătoare, ce ii permite să nuan- țeze multiple idei poetice, in general de structură erotică, ca in acest fru- mos poem intitulat „In Unic"', „De ce iubitul mi-a cerut să mă apropii dc lucruri zburfnd ? / Cind nu se poate înljmpia nici un miracol, / Mă voi tiri îmbrățișindu-le / Ca pină acum ; / Lumina se răni in mersul meu, / Greu de rădăcinile înfipte in miezul pămintului. j Și pentru eă nu pot fi frumoasă, in Îmbrățișarea chinuită. / Zborul Se definea / Și toate formele au fost in el, / Există in Versurile Măriei Octavian o doză substan- țială de expresionism al imaginii poetice extrasă din virtuțile plastice ale lumii concrete și ale ființei. Con- tinuu se suprapun două planuri li- rice : a! microcosmosului, (privit ca orizont limitat, intim, simbolizat prin acvariu eu pești : „în acvariu peștii prin ape de ceața / Nasc in fiecare zi / Curcubeie, f Fiecare undă de safir / E o sciuleie ; Prelinsă pc tru- pul amar. / Ai auzit peștele cum plinge, / Că nu zboară f înfășurat de un dor de ape nemăsurat,)... și al infinitului, al zării, (simbolizat prin ideea de suflet in continuă presimțire de extaz generator de sensuri și sem- nificații inedite), cc invită la integra- rea individualului în general, la des- prinderea omului dc situațiile efe- mere ale vieții, dar și la evitarea golului existențial, caro in viziunea poete! devine, „delirul cel mai pur*'. Ipostaza de armonie a materiei organizate este demonstrată din un- ghi dc vedere erotic. Trupul iubitei .,e zămislit din iubire ți cer“, adică din Integrarea definitivă in legile mo- rale și in legile ideale ale condiției umane, chiar ți atunci cînd „Ore. margini și limite / Apasă ca o bău- tură tanc". sau „Cind celule se alcă- tuiesc cu spaima / Spre un alt infi- nit". fată poemul „Pslam" ce defineș- te? clementul afectiv și ideatic al întregului volum, Nu simțeam nici o teamă Că razele mă vor apăsa spre adine / Cutrc-murind formele fluide./ Și nici un gînd. ți nici O primejdii' / Ceața nu vestea. / Ceva a eoboril ca un foșnet, / încercuind, alunectnd in rotogoale — / îmi umplu brațele cu brățări din cer. Și trupul s-a răs- frint intr-o agonie de cercuri ■— Nu putea umbla, nici îngenunchia ; / Plu- team In razele singclul meu*. Există desigur unele poezii ine- gale ea realizare artistică, sau pre- zența locurilor comune, care nu umbresc insă talentul Măriei Octa- vian ți nici unitatea plachetei, apă- rută la Ed. Tineretului. DUMITRU VORINDAN ATLASUL LINGVISTIC ROMÂN PE REGIUNI (MARAMUREȘ) voi. I Editura Academiei R, S. România, 1969 Iată că începe să prindă contur unul dintre dezideratele majore ale dialectologiei românești : alcătuirea noului atlas lingvistic român pe re- giuni, Importanța acestei opere de interes național și chiar mai larg, romanic, a fost arătată incă in 1958 de către regretatul acad. E. Pciroviii, intr-un articol privitor la problemele actuale ale dialectologiei românești, iar holârîrca de a se trece la elabo- rarea ei a fost adoptată in cadrul Conferinței dialectologilor români, ținută la București, în același un. Noua operă dialectologii^, ce se ela- borează in prezent prin efortul comun al lingviștilor din București. Cluj, lași ți Timișoara reprezintă un im- portant pas înainte in cercetarea gra- iurilor ți dialectelor limbii române. De curînd a apărut primul volum al celui de al doilea zltlas lingvistic romda pe regiuni, consacrat uneia £ dintre cele mai interesante zone ling- vistice românești r Muram uref uf. Ela- borat in cadrul Institutului de ling- vistică ți istorie literară din Cluj, de către un colectiv alcătuit din trei reputati dialectologi români : P, Ne- icscu, Gr. Rusu și ionel Sten, această lucrare se înscrie intre cele mai de seamă realizări ale geografici Jing- visliee românești și romanice. Atlasul lingvistic pe regiuni. Mtiramurej (Al.RR-Mar.) este proiectat să apară în țase volume. Primele trei vor cu- prinde hărți lexicale, dispuse in or- dinea capitolelor din chestionarul general, in cel de al IV-lea vor intra hărți lexicale redactate pc bâză ma- terialului cules cu chestionare spe- ciale, volumul al V-lea va cuprinde hărți gramaticale ți hărți dc ansam- blu privitoare la principalele feno- mene lingvistice ale subdialectului maramureșan, iar în ultimul volum se va da restul materialului, fără a fi cartografiat. La cele sase volume ale atlasului se va adăuga și un vo- lum de texte dialectale, foarte util pentru studierea sintaxei acestui sub- dialect. Primul volum, închinat memoriei savantului clujean E. Petrovici — ini- țiatorul acestei lucrâri — cuprinde, pe lîngă un succint, dur substanțial cuvint-inainte, redactat de E. Petro- vici, o introducere in care se dau in- formații detaliate cu privire la adu- narea materialului, metoda de anche- tare a informatorilor, structura atla- sului etc. ; se dau apoi destul de nu- meroasc informații istorice, geogra- fice și economico-sociale despre fie- care localitate cercetată, precum și date biografice și antropologice des- pre? subiecții anchetați ; lista loca- lităților anchetate (cu coresponden- țele dintre ALRR-Mar. și ALR 1, A Ui !! șî WLAD); o listă de abre- vieri ; un indice alfabetic al cuvinte- lor-titlu ; un foarte util indice alfa- betic al termenilor cuprinși în hărți : corespondențele hărților dintre ALRR-Mar. ți NALR-Olt ; titlul hăr- ților și corespondențele dintre ALRR- Mar. si alte atlase lingvistice roma- nice. Seria hărților este deschisă de t- harta H. S. România, pe care sint g de limitate cele șapte zone pentru care se vor alcătui atlasele lingvistice re- q gionalc. urmează apoi harta fizică a q Maramureșului, două hărți pe care sint notate denumirile oficiale și de- numirile populare ale localităților o anchetate, o harți* cu numele colectiv ” al locuitorilor din satele cercetate și o hurtă eu numele colectiv al locui- torilor din regiune» studiată. Apoi urmează cele 239 dc hărți lingvistice pentru termenii referitori la corpul omenesc (părțile corpului, boli, în- sușiri fizice ți morale) ți la familie (rude, naștere, căsătorie, moarte). Din cele arătate mai sus, consta- tăm că autorii lucrării au efectuat cileva interesante ți foarte Utile ino- vații, care diferențiază acest atlas de operele similare mai vechi. ți chiar dc NAI.R-Olt. In acest sens trebuie să remarcăm mai intii indicele alfa- betic al termenilor etiprinși in hărți- Intrucii atlasele lingvistice sint și lucrări de referință, acest indice ușu- rează considerabil utilizarea atlasu- lui de către specialiști. O altă inovație foarte importantă făcută de autorii acestei opere este indicarea cores- pondențelor dintre ALRR-Mar, ți NAI.R-Olt., inovație care ar trebui preluată și in viitoarele atlase ling- vistico pe regiuni. De asemenea, cre- dem că e mai bine să se dea la în- ceput, ața cum au procedat autorii Ai.RR-Mar., într-o listă separată, co- respondențele cu celelalte atlase ling- vistice românești și romanice. Bine- venite sint și condensatele micromo- nografii ale localităților studiate, precum și informațiile privitoare la subiecții anchetați. AI.RR-MAR. cuprinde un valoros material lingvistic, cules din 20 de localități maramureșene. Densitatea rețelei satelor anchetate (pentru) IVf.AD au fost cercetate 8 localități, pentru ALR I, 6, iar pentru ALR II, două, intre care se includ și locali- tățile studiate de G. Waigand, Sever Pop și F. Petrovici. a înlesnit adu- narea unui foarte bogat material dia- lectal, pe baza căruia se va putea elucida pe deplin și problema deli- mitării subdialectului maramureșean. Totodată, prin comparația cu mate- rialul cuprins în vechile atlase ling- vistice românești, Se va putea urmări evoluția acestui grai in ultimii 60 de ani. ALRR-Mar, se recomandă, prin acest prin volum, ca 0 lucrare știin- țifică remarcabilă, ce ar putea seni ca model pentru toate celelalte atlase lingvistico românești pc* regiuni, asi- gurindu-sc astfel unitatea de concep- ție a acestei fundamentale opere a dialectologiei române. Nu putem încheia fără să remar- căm precizia tehnică și conștiinciozi- tatea cu care întreprinderea poligra- fică „Banat” din Timișoara a tipărit această valoroasă operă științifică. VASILE ȚARA ORIZONT MARGINALII LA O CARTE DESPRE ROMAN Apărută in 1927, cartea lui E. M. Forster „Aspecte ale romanului" 1 este rezultatul unor prelegeri privitoare la roman, ținute hi colegiul Trinity de la Cambridgc. Rezultă de aici că autorul și-a exemplificat ideile din romanele publicate pină la acea dată, ceea ce ar putea să constituie un re- proș adus cărții. Osatura teoretică insă, cuprinde considerații cu aplica- bilitate generală și transformi cartea, in ultimă instanță, intr-o plastică artă poetică a romanului, un mic tratat dc teorie literară aplicată la roman. In afara utilizării unor termeni neobișnuit! pentru cititorul unei cărți d ■ critică literară, lucru frapant dacă nu se acceptă neobișnuitul drept obiș- nuit, curtea prezintă încă un ce ori- ginal : Forster face abstracție dc fac- torul timp — evoluție și timp — ca- dru social, istoric, politic2. Intrueitva. de aici, cartea ne trimite spre Rulând Barthes caro procedează similar cu analiza personajelor lui Raclne*) : ..analiza pc care o prezint aici nu-1 privește cituși de puțin pc Racine, ci numai pe eroul racinian : ca evită sâ deducă opera din autor și autorul din operă ; este o analiză voit in- i hisă ... «j, Numai că E. M. Forster fa- ce o analiză voit închisă asupra unui număr mare dc romane, asupra ro- manului ca sperie literară, cxcmpli- ricindu-so dincolo de spațiu, timp, eu- ront literar, apartenență ideologică a autorilor, ele., din o sumă de cărți scrise aproximativ dc-a lungul a 200 de ani. Poate că lumea cărții sale ar fi putut fi populată nu doar dc autori englezi, francezi, de Dosto- irvski ți Tolstoi. plus citeva alte nu- me europene ; s-ar părea insă că Forster evită sistematizările de ma- nieră didactică și deci ți tendința spre exhaustiv, Forster procedează oarecum para- doxal : pornește dc la o definire cit mai simplă părlnd a elucida problema dintru început („Da. romanul c o *. E. M, Forster „A sper! o ale mmunulpi* EtU 1%#. Lucru apreciat laudativ dc M, CAlincs- cu In artkplu! „Două cârti despre roman* (..Rom. lileraifi*, 1968. nr. flr pag. 19]. *, R. Barthes „Despre Racine*. ELU, l%© 1 Op. cit paq. 23'24. povestire" ’j : romanul e o operă in proză de o întindere de 50.000 de cu- vinte). Tocmai cind cititorul pare să fi înțeles că „romanul e o povestire", fire nevăzute îl îndreaptă spre alte coordonate indusive ți obligatorii pentru ca romanul să fie roman : po- vestirea lipsită de «ordonatele timp, spațiu, valoare „nu duce nicăieri", e o tenie. începutul și sfirșitul fiind arbitrare". E. M Forster este el însuși scrii- tor. romancier. El înțelege că nu în- totdeauna intențiile scriitorului coin- cid cu sensibilitatea cititorului care receptează. Mai înțelege și că nu orice cititor poate accepta factorul mitologic intr-o carte, deci că scriito- rul trebuie să fie dotat pentru a crea profeția cărții sale și că, in același timp, cititorul trebuie să aibă sensi- bilitate peste limita spiritului clasi- ficator. Cînd cititorul pare să fi înțeles că fără profeție și fantezie, fără diver- sele posibilități de tratare a mitolo- gicului. romanul nu r roman-roman. Forster aduce încă un aspect ; schema și ritmul. Forster nu dă rețete. Ac- efțptâ și romanele care urmează un plan inițial, o schemă, și pe cele caro curg, cure rezultă din îmbogățirea po- vestirii. numai dacă romancierul știe să dea ritm, deci dacă este un ta- lent. dacă iși aude cartea. „Aspecte ale romanului" dc E, M. Forster nu discută raportul dintre reprezentarea ficțională și realitatea obiectivă (vezi. K Auerbach „Mi- mesis") șj nici raportul dintre con- tinuitatea tradiției și discontinuitatea ORIZONT *, E. M. Forster — op. cit- p-acL 48. g ce rupe tradiția (Alberes — „Istoria — romanului modern"). Timpul, in car- tea lui Forster nu delimitează ro- manul in lipul de roman cu fabulă (succesiune temporal cauzală) și ro- man eu sujet (prezentare In ordine artistică a motivelor) ața cum sc in- timplă in „Teoria literaturii'4 a lui R Wcllvk și A, Warren. E. M. Fors- ter face o autopsie a romanului unde disecă, rind pe rind, organele com- ponente nu pentru a le descrie siste- matic si amănunțit culoarea, aspectul, mirosul, ci pentru a afla tainica le- gătură dintre ele, izvorul vieții. Car- tea dă numai cititorului care știe să primească STELA MIREL James O. Hart: THE OXFORD COMPANION TO AMERICAN LITERATURE Oxford University Press, 1968, 991 pag. ed. a IV-a In vastul front al culturii contem- porane lucrările de referințe : enci- clopedii, dicționare, volumele de is- torie a diferitelor discipline, sau is- toria științei ți culturii, bibliografii selective, reviste referati ve ocupă un larg sector și constituie mijloace im- portante dc informare și documen- tare. In ultimii ani numărul acestor publicații este din ce in ce mai cu- prinzător, imbrățișind domeniile cele mai variate. Printre astfel de lucrări se înscrie in prim plan scria publi- cată do Editura universității din Ox- ford, editură de mare prestigiu și cu vechi tradiții, in domenii ca cel al literaturii engleze, franceze, al lite- raturii clasice, al teatrului, al muzicii etc. Este vorba de cărți ca ; The Ox- ford Companion to English Literaturo. Oxford Companion to French Litera- ture, Oxford Companion to Music. Theatre etc., sau The Concise Ox- r- fard Dictionary of English Literature, ? The Oxford Dicționar)/ of English Șț Proverbs, A Dictionary of Modern g English Usa&e, sau A Dicționar# of O American Usage pentru a menționa doar unele titluri din bogata și va- lorousa serie de cărți publicate dc Editura universității din Oxford. î)e curînd am regăsit volumul „The Oxford Companion to Ameri- can Literature", intr-o nouă ediție — cea de a patra —, completată și revă- zută. A fost asemenea unei intilniri cu un vechi prieten pe care nu l-ai mai văzut de mult și apoi odată re- găsit. zi do zi cauți neîncetat să afli cum este, cum s-a schimbat, cum a evoluat, il privești mereu, ii pui in- trebări după întrebări. Imbinînd pasiunea pentru litera- tură cu soliditatea documentării și cu o luciditate adincă, James D. Hart*) oferă in cele aproape o mie de pagini o imagine concisă a literaturii ame- ricane, vie ți bogată. Deși o lucrare enciclopedică și didactică. cartea lui Hart sc deosebește de alte lucrări si- milare, prin faptul că nu se mărgi- | nește să dea numai simple informații eu privire Ia aspectele literare, ci le leagă dc viața socială, economică, po- litică a lumii de dincolo de ocean. Volumul de față nu rămine un simplu inventar bibliografic. Faptele istorice și culturale, frămintările sociale se îmbină foarte concentrat cu evocarea persoanei scriitorului ți a operei in cadrul epocii respective. Autorul sta- bilește relații intre faptele sociale și cele spirituale, analogii, dă date, in- formații. Pe lingă autorii contempo- rani și din trecut, sînt incluse școli literare, tendințe, curente, genuri li- terare. diferite tehnici sau termeni literari, universități, colegii și absol- venții lor care au jucat sau joacă un rol în lumea literelor, colecționari de cărți, ziare și reviste, antologii, biblio- teci. tipografii. Termenii literari, teh- nicile literare sau genurile nu sînt explicați decit in măsura in care au o anumită contingență cu literatura americană sau iți găsesc o largă exemplificare la scriitorii americani. Astfel Se află explicați, exemplificați șl cu referințele respective termeni ca : proză polifonică, monolog inte- rior. culoare locală sau termeni spe- ti ficl literaturii americane ca tall tale. acea anecdotă legată de viața de ’ frontieră. • Biografiile autorilor deși concise sînt foarte cuprinzătoare. Pc lingă *IProt do IltctaluA amoncanA la Uni verși tattu din California, autorul a mal multor cărți printre t-oie ți foarte apreciata lucrare ,.A HiilQry of America'» Literiry ruuenirs «Tun mont rewd'ombres, K arătind că ti nărui care rîvnisc cîndva 2 cariera de scriitor nu este lipsit de C nerv și precizie nici cind apucă con- deiul. Două premize de bază se des- prind din această carte : 1) „Am riv- nit cu fervoare să atrag lumea in uni- versul meu. d:ir universul meu nu este al celorlalți" și 2) „Nu există nici o piedică să aspir la statutul de ar- tist intr-o ramură a artei unde nu este permis să lucrezi singur". Din confruntarea dialectică a acestor pre- mize insă se explică personalitatea lui Josef von Sternberg, despre care s-a spus cîndva : „El crea un film cu adevărat marc cu condiția sâ nu-și facă de fiecare dată portretul". Și se pare că din clipa in care o intil- nise pe Marlenc Dietrich. pentru un deceniu intreg dc maxime ardori creatoare, marele film a și fost rea- lizat de el. Josef von Sternberg s-a stins din viață la vîrsta dc 75 dc ani la Holly- wood. in urma unui atac dc cord, in 23 decembrie 1969. MAX BORN Profesorul Max Born. laureat al premiului Noixd de fizică din 1954. a decedat in 5 ianuarie 1970 la Goetlingen (RFG) după o lungă boală, scurt timp după ce a împlinit 87 dc ani. Discipol al luî Max Plănck, el a lucrat mai mult de cinci decenii la construirea marelui edificiu al fizi- < ii matematice contemporane. Dc la maestrul său. Max Born a preluat ipoteza despre discontinuitatea ener- giei. conceptul fundamental din fizica modernâ a quantclor ote„ claborînd in amănunțime interpretarea statis- tică a teoriei quanlelor. Profesor de fizică la Universita- tea din Berlin și apoi la Universita- tea din Goettingon. el a avut marele noroc de a fi împrejmuit totdeauna do studenți geniali. Printre capacită- țile de virf ale veacului nostru din fizica atomului au ieșit astfel dc sub mina lui mărimi ca Hcisenberg, Jor- dan și Oppenhcimer. Max Born este autorul unei teorii despre mecanis- mul electronic al afinităților chimice; laolaltă cu Oppenhcimer, el a elabo- rat așa numita aproximație Born- Oppenheimcr. Opera sa însumează circa două sute do titluri științifice, iar tratatul său dc fizică se bucură de o circulație universală. După venirea lui Hitlcr la putere. Max Born și-a pierdut catedra și a plecat in exil. Pină in 1953 el a lu- crat in India și apoi in Anglia, la Edinburgh. Cu un an înainte de a fi obținut premiul Nohel, Max Born s-a reîntors in Germania, unde, tot la Goettingcn, s-a bucurat de o primire caldă. creindu-i-sc baza materială pentru continuarea investigațiilor sale științifice FROTOKOLLE 65 După formula trufașii ți temerară a lui Oscar Wilde. imaginația imită și critica inventează. Venind in intim- pînarea acelora care văd in critica de artă o manifestație prin excelență a puterii creatoare, formula permite de- gradarea operei de artă comentate la rangul unui simplu pretext Poetul, romancierul, autorul dramatic, dar și compozitorul, pictorul și sculptorul, nu mâi puțin actorul, cintărețul ți dansatorul devin tot atîlea existențe lipsite de har divin, in timp ce cri- ticul — atotștiutorul — saltă pc cea mai înaltă treaptă, dominind tot pei- sajul creator al artei contemporane. Tipul criticului in accepțiunea sus amintită este cunoscut, iar un comcn- tar mai detailat (la persoană) inutil, în contrast cu el, se înregistrează, ca o adevărată revelație, modestia ace- lora care, asemenea lui Olto Breicha. apar înzestrați de la natură cu darul neechivoc de a descoperi in peisajul artistic contemporan prioritatea artis- tului contemporan. Repetiția de ter- meni din urmă dc altfel nu este in- tîmplătoare. Eață dc pasivitatea spi- ritului caro acceptă orice sub titlul de novatorism, dacă tentativele res- pective sînt însoțite de suficient ta- paj în presă și la cafenea artistică, adevărata contemporaneitate constă totuși mai degrabă în experimenta- rea unor mijloace de expresie din imediata vecinătate a folclorului, a documentului dc epocă și a sponta- neității creatoare, fie a copilului, fie u marilor personalități artistice din așa-ziscle perioade de început do epocă, fie chiar a celor așezați sub tutela leearului. Un vast imperiu de valori incă insuficient sondate, des- crise și clasificate. Se deschide in fe- lul acesta investigației estetice. Ulti- mul număr al anuarului Protokolle, ; redactat de Otto Breicha. este in f acest sens reprezentativ. El cuprinde intr-un volum de 2T0 pagini text și ilustrații o seamă dc documente vii, atît din folclorul austriac („adunate de Breicha"). cit și din creația lui H, C, Artmann, Friederike Mayrfik- kcr, Gerhard Ruhm, Pcter Matejka. Emsl Jandl. Alfred Gesswein, Josef Maycr-Limberg, Emst Keîn și Alfred Sehmcller, toți aceștia poeți din di- recția dialectală contemporană aus- triacă, cit in sfîrșit un număr marc dc studii, comentarii ți confcsii despre arta modernă a unor artiști moderni, printre cure graficianul Waltcr S hmdgner, compozitorul Anestis Lo- golhetis. pictorul Kurt Moldovan și psihiatrul l.oo Navratil. Protokoiie 69 sc citește cu interes și desfătare, iar bogata Sa iconografie (o bună parte din ca realizarea lot a lui Otto Breicha-fotograf) se dove- dești- a fi un mijloc in plus de a pă- trar,de în intimitatea acestui curent deosebit di* interesant do a identifica noutatea creatoare cu spontaneitatea unui spirit creator elevat pentru care, poate, simbolul cei mai adecvat ar fi figura lui Ariei din Furtuna lui Shakespcare. O introducere utilă la acest caiet o constituie studiul lui Alfred Trei- ber despre poezia dialectală austriacă contemporană (pp. 19—33), în care se încearcă definirea dispunctivă a mij- loaeelor artistice prin care poeții sus- cnumerați realizează acea IMAGO AUSTRIAE care constituie totodată negarea Austriei establiShmentului. Editura Jugend und Volk, s.p.a. din Viena trebuie felicitată pentru frumoasa ținută tipografică a celor patru volume din Protoko/le, apărute pină acum, ca și pentru îndrăzneala cu care anunță pentru Viitor cite două volume pc an ale acestei publi- cații in continuu progres. LENAU-FORUM Specifieind in subtitlu Revistă trimestrială dc literatură comparată. /^■nau-Forum, organ al Societății In- ternaționale Lenau, editat in redac- ția lui dr. Nikolaus Britz. își propune drept scop cercetarea și urmărirea multilaterală a relațiilor între opera poetică a lui Nikolaus Lenau ți spiri- tualitatea europeană și americană, mai ales din secolul trecut. Acest scop se impune îndeosebi prin vastitatea intereselor creatoare ale portului, care a îmbrățișat o arie tematică, is- torică și socială- dc o uimitoare cir- cumferință. Lenau este atent aplecat asupra luptelor cehilor bușiți, a re- novismului florentin inspirat dc Sa- vonurola. a frămîn târî lor spirituale $1 sociale din secolul XVI german, a mărci mișcări albigcnzc și waldrnzc, prin care s-a cristalizat In tipare, dis- truse apoi cu ură de către* papalitate, ORIZONT I g experiența etică si socială a celor mai ~ înaintate straturi din Franța meridi- onală si Lombardia. Mai departe, Le- nau a sondat spiritul iberic prin in- termediul legendei Don Juan, al in- digenilor din America și ai coloniști- lor albi, spre a nu uita repetatele sale excursii creatoare in lumea hai- ducilor din sudestul european. a răz- vrătitilor de pe Tisa si Mureș. Toate acestea insă n-au constituit pentru el teme in sine și pentru sine, ci ele au fost puse in slujba expresiei poe- tice a răzvrătirii sale față de regimul autocrat metternichian. Depistarea acestor relații tematice la fel ca și înregistrarea ecourilor slirnite de opera poetică a lui Lcnau in diferite literaturi continentale și transcontincntalc pot alcătui un cimp vast de cercetări istorice, filologice, estetice și sociale, intr-o scurtă pre- față-program la nr. 1/1969 a lui Le- nau-Forum, Alois Hofman. colabora- tor științific al Academiei Cehoslo- vace, schițează cîteva jaloane pe care in viitor revista Ic va urma desigur cu fidelitate. înregistrăm printre pre- ocupările fundamentale realizarea unei ediții critice a operelor complete ale lui Lenau. urmată de toate docu- mentele vieții sale, despre care re- vista publică un prim referat dc orientare semnat dc Gerhart Bau- mann și Gerhard Neumann, ambii dc la Universitatea din Freiburg im Breisgau (RFG), apoi a unui dicțio- nar Lcnau. caro pentru întîiași dată va permite elucidarea procesului de creație a poetului, precum o arată Wallcr Weiss dc la Universitatea din Salzburg. Ambele obiective au fost pregătite de prin decenii prin pione- ratul unor specialiști de talia lui Eduard Castlc. Jozsvf Turoczi-Trost- ler. Gerhard Neumann, Heinrich Bi- schoff ele. Exemplul creator al unor lucrări similare privind limba lui Goethe. Karl Marx, Frîcdrich Hfiidcr- lin oferă autorilor viitoarei ediții cri- tice și dicționarului modele domne dc urmat. in cele două numere ale revistei care au ajuns pină in prezent in mii- nile noastre se publică și unele studii despre relațiile intre opera lui Lenau Z ți naționalitățile vechiului imperiu § austriac. Alois Hofman rezumă in “ linii mari tematica cehă : Slrahinja q K. Hostiei face același servici cu pri- vire In literaturile slrbă și croată din secolul trecut. Foarte interesante sint și textele postume de variante stu- diate de Karl Gladt. consilier biblio- tecar minicipial din Viena. Din pă- cate, cele două contribuții semnate de dr. Heinz Stănescu (București) pri- vind presa de limbă germană din Muntenia. Ardea) și Banat in anii re- voluției de la 1848—49, respectiv bi- bliografia trenau din România sînt mult sub nivelul unor lucrări științi- fice elaborate cu spiritul necesar de răspundere, Mai ales din bibliogra- fia îenau se omit numeroase titluri, se confundă autorii sau se susțin con- jecturi fără acoperire istorică reală. Astfel subsemnatul se descoperă au- torul unui articol pe care nu l-a scris niciodată, iar altele, ce-i conferă o anumită intiietate în bibliografia marxistă despre Lenau. sînt omise cu hună știință. Sperăm că intr-un viitor apropiat Lenou-Forum Va prezenta celor in- teresați și rezultatele științifice ale ultimului simpozion al Societății care a avut loc in septembrie trecut la Ti- mișoara și ixmauheim. Lenoti-Forum ca organ al Societă- ții Internaționale Nikolaus Ix?nau este o publicație de prim rang ce se cere pusă in serviciu] apropierii și înfrățirii între popoare. In acest spi- rit, exemplul marelui poet, născut la noi, in Banat, este și cămine pildui- tor. Dorim acestei publicații o evo- luție ascendentă. A. și C. L. STUDII DE ISTORIE A BANATULUI Cu/cgrrca CU IJiluf de mei stis rditaid dc Universitatea din Timișoara, fa siirșilut anu- lui trecut, «e UrtUfltd infereiantâ. imftariva Irf&Ule Mlbliniald. studiile privind diferite etape din istorie pair iei interesează un cerc targ cir cîiliorL revistele de specialitate fiind demr ia indcmlna tpccialfțtilor, condiții in raze culegerea Universității din Timișoara >ierețti : 1938—1940.* /Troian D. Huneaetr si Gheo/ghe I. Otrncea) felidlnd lupta muncitorimii bănățene ImpOttlva exploa- tării, parte integrantă din lupta poporului ccndus de PC.fi. prnlru apărarea drepturilor si tiberldțdor democratice. Lucrarea se In- cheie prin ..Contribuții la bibliografia isto- rica a Banatului - fAl. Rusuj earr, Cu !«K4 Mtddanru a o torul ui este incompletă, din pnt- Ita a ir-a lipsind tJliui tfud/Uor Sf Jucrdrifor updrute rfl „Scrisul bipAțean" si ..OtixoBl*. in cel 20 dc ani deți s-au publicat un număr aprcciabfț de asemenea JuctdtJ privind Ba- nalul. VALENȚE ALE CULTURII DE-MASA IN JUDEȚUL CARAȘ-SEVERIN Comitelui de cuilurâ ai arid ai /u1 ■ ti mufa rea ercajict muzicale si coregrafice în <11 obiectelor. Raportul dio/ect/c dintre formb, /urnind și culoare parc a îi substanța tematica a vi- ziunii «ale In care cucerirea structurală clștigh o funcție esențială a spaflalfrății. Orice termen lingvistic apare In creațiile sale ca șl liberat de rezonante nafipnaie pentru a ie institui ca semflificaffe slruclarald a unei mtranslgcn/e plarticc. SinrerizmuJ >bur chiar daci nu c lipsit de o oarecare rigoare con- ceptuală, se jidlnceștc fntr-o analixC peripee* rivd a ■irucfurllar primare ale viziuni/. Concepția sa despre luminâ se concretf- xtaxa Inir-o dinamită spațială Jn care tonul c Înțeles nu ca un raport de planuri colorate, ci ca subjranta lumlnoasd a unei materff perceptibile, devenind pored principiul (rene’ ratai al larmei. Expansiunea >1 concentrarea luminii scandcaid Jnsd număr ritmurile sfruo turale ale Imapinii in continui Jalea spațiului. Accastd perspectivi este experimentală dj- ierlt de Ciprian Radovan Intt-un ciclu vast dr cduWrt ff veriJiedri care su^ereaid O in- ir/prctarc d/Icritfl a unui lirism cromnfic plin dc ciuxiune. Dar Radavan Iși domină delirul. Admirator a lui Wais, carr este pen- tru el un model de structură psihică ttntibilă, Ciprian Radovan cteeaiă, după num mâr tur I- scștf ■ „o pictură dc ulternate a ipallllox de tăcere cu xone de convulsii, o lume de n^u- rări spuse pe jumătate r titlul unei lucrări ..Limita absentă' aș putea să*l extind pentru JoaM lumea mea de timpi râsrurna|l'. Abslractli/e sale rarci/afe sint luminare pr/ntr-un schimb subtil, de fa receptivitatea sensurilor, pină ta a sublimare men/aid- Elementul luminos ca energie p/aiilcd jnternd a culorii, a larmelor, adlcd orchestra- fta acestui mJ/foc care vine sd fracjionexc rmaginiir, unindu-Ir Intr-o unduire Jumi- noasfl >1 cromatici, crreoid un procedeu ade* v fixat și propriu. Lumina r elementul protagonist prin care Ciprian Radovan Ișf concepe ritmurile sale compoiUc, desface si recompune volumele d.mensioneaxă imoglnite, care, ai/fcL Iși primesc noi structuri Intr-o adevărată res- pirație cosmogonică. PETRU SFETCA HAGDALA (auj;ust-sc>ptembrip 1969. Crulevac. Jugoslavia} Mensualul /ugosiav dc literatură și artă, BAGDALA, care apare /a Cru?cvac pubf/cd In numdrul adu din aupusl-septrmbtie 1909, un amplu interviu cu poetul Anghcl Dum- bxrtveanu. Inrrebâxlle sint puse de poetul Ju- aos/ov Aclam PiMto/itf, cumacut deja publicu- lui nostru cititor, șj de riMrul poet Iugoslav Predrag rodi?. Oaspetele romdn face o suc- cint# trecere In revistă a unor probleme prin- cipale ale Urle fi romdneșh conrempasanr, cu tcleri/f mal ales Iu generația posrbeiicd dr poet/, care, cum spune d-sa. continuă tradl- lin „perioadei de aut’ a liricii eomâncștt, clilndu-I, aici, pe L. Bla^a,. ton Barbu, T. Ar- ghexi si G. Barovia, fîdspuazlnd io o înfrebare eu privire la libația de consubstanțialitate lirică, poetul romăn cltcaxă pe L. Btgga — „poetul marii neliniști metafizice’' și pe A. E. Baconsky, poetul „cu o marc eleganta a versului, a Jixismuluf, In Încheiere Anghel Dumbrăveanti arată necesitatea apar Ulei atU fn România cît și In Iugoslav la a unor antologii de poezie contemporană, antologii eare ar contribui substanțial ia cunoașterea celor mai vato- roasc crtaffi lirice din cete două țări prie- tene. Același Adam Puslojiă traduce excelent In paginile revistei Iugoslave daud dintre poc- rttte poetului Anghrl Dumbrăveanu : „Imnuri răsăritene* șl „Cfntcc de mare'. D. PETROVICI corespondența * GhVGOKE IONAS — Ploiești: Cele ,as<' poezii pe care ni le-ați trimis vădesc în bună măsură talentul dvs. Fără sâ se detașeze net de stilul po- eziei contemporane, versul ce-1 culti- vați cere o claritate mai convingă- toare. potențarea emoției artistice la nn mod mai elevat, spre a depăși unele clișee ce se repetă prea des si un anume mimetism, lată, de pildă, din „Toamna lui Don Juan" : „Cineva distruge frica / și intr-o clădire, / neobișnuit de statornic, glasul de- x ine amorfă" / Nu siteți prea departe de adevărata poezie. Mai trimiteți. CONST, PA .VA — Nădlac : E dc mi- rare cum de ați putut aduna atitea expresii inadvertențe, lipsite de orice logică in succesiunea — să zicem — a ideilor, denaturind prin modul în- lănțuirilor, însăși funcționalitatea poeziei. frumusețea ei. Iată citeva mostre edificatoare : „Amețeală de lună, sărbătoare / In ochi turbați de clini / Urlele de vise, urlete roșii (?) llalucinind in miini. / Garduri cu ciori fără pene uscate / de puternice focuri. / Viermi evaporați in eteruri „Ciori și nisipuri căscate" — ș.a.m.d. — din poezia „Să nu cerem apă". Și asemenea „perle" abundă în toate poeziile ce ne-ați trimis. Credem de prisos orice comentariu in plus. NELU TARU — Reeaț: Din toate poeziile primite pină acum, nu ne-a reținut atenția in mod deosebit. nici- Una. Nu au. după părerea noastră, nimic poetic in ele. lată un exemplu (din poezia ..Neliniște interioară) „Cind urlă lupii, / pustia, de lună / și marea le încheagă refrenul / se vor trezi largi pădurile și coapsele tale (?) Am respectat întocmai forma gramaticală originală. Ca elev al ci- clului mediu, mai ai multe dc învățat. Ai nevoie, in primul rind, de o masivă lectură din poezia cla- sică și in deosebi din cea contempo- rană, spre a găsi calea adevăratei poezii. Și s-ar putea s-o găsești. La vîrsta dumitale totul e posibil, dacă ui talent, o cultură temeinică și pa- siunea lucrului. AUR/CA TIR — Recaf ; Există in poeziile pc care ni le-ați trimis o anume tentă lirică do inspirație fe- minină ce iși caută o cale spre emo- ția artistică. Păcat, insă, că modaii- tatea exprimării se pierde în plati- tudini și nebulozități ce ii fărâmi- țează și uneori ii anulează efectele, ca de pildă în poezia Insomnie... „Aceste petale «• și-au pierdut cu- loarea / înspre lumina nopții unei feerii, ele. Aveți o vizibilă indeminare in se- sizarea unei idei poetice, dar ii pier- deți firul pe drum. Citeodată reușiți să scrieți versuri ce rețin atenția : „Prelung Se Strecura fără sfială / tă- cerea mea in tulnic de argint" (Greeri de seară), dar numai cu atît nu e deajuns. Evitați expresiile comune, banale, pe care le folosiți, cu atita dezinvoltură. Mai Irimiteți-ne. PETRU MIHALESCU CIRJA — Tt- rnifoara : Numai dintr-o singură poe- zii* — si aceia scrisă cu peste 40 ani in urmă — nu ne pulem forma o păren? de ansamblu asupra creației dvs, Pentru aceasta am avea nevoie dc un număr mai mare de poezii. Vă atragem, insă, atenția că dacă și ce- lelalte sînt scrise in același mod, nu aveți șanse de izbîndă, datorită ca- racterului prea învechit al modalită- ților dc exprimare și a totalei rupturi de realitatea tumultuoasă, plină dc patetism, din zilele noastre. HORI A ȚARU — Tiniiyoara : Vă mulțumim pentru simpatia ce-o ară- tați revistei „Orizont". In versurile ce ni le-ați trimis am descoperit unele calități, dar sint asocieri de cu- vinte ce se resping și multe confuzii. Iată de pildă, din poezia „La un tab- lou" : „Vint îndoliat de nesupuneri / z o N X o ORIZONT 2 fugeam picrzindu-mi sufletele tale (Sic t) In unele din poezii aveți și cile o sclipire de claritate in exprimare: „Cere-mi o fărimă de stea / miine in zori, / să mă cufund în vis după ca" (Somn lingă ape), — de unde și con- vingerea noastră că eliberindu-vă de prozaismele ce abundă in versurile dvs, șj cultivlnd expresia lirică sin- ceră. luminoasă, s-ar putea să reu- șiți. Așteptăm și alte versuri. A/„ FLORIN ȚENE — DrUgășani: Versurile dvs. reușesc arar să contu- reze o idee dară. Incongreuența lor surgrumă expresia poetică, forțată și ca de numeroase abuzuri și neconcor- danțe, intr-un ciudat amestec lexi- cal : „Vai ! Ucisa-i copilăria /și-ai fu- git cu ochii smulși in prima zi / 14- șindu-mă cenușe etc. din „Florile ce- nușii". Sau : „Aceleași săruturi/tonte de alto buze. / Gesturi nestatornice, voi sinteți la fel / la îmbrățișări străine / uitindu-lc pe ale mele" etc, etc. — din „Sărutul**. Nu putem trece peste unde versuri pe care Ic consi- derăm bune, ca de pildă ; ..Mergem peste pămîntul / înlănțuit dc datini / și ne îndestulăm șinele flămind rîe ascundem in oile arse de ruguri / In in cepul, de fiecare an" (Mereu). Atlt, nu e de ajuns. PAUL ISFAN — Re fila . Ne scrieți : Balade, versuri de uimit. Spre publicare vă trimit , Sint scrise intr-un stil ușor i’e înțelesul tuturor. Răspundem : De uimit nu ne-au uimit Versurile ce-am primit, Coșul. lacom, le-a-nghlțlt. M PETRU-G1ULVAZANU — Peciul Nou: Notațiile dvs. sub formă de versuri, din cele patru poezii, ne fac să credem că mai aveți un drum lung de străbătut pină la găsirea adevăra- tei poezii, bineînțeles numai în cazul cind sinteți slăpinit de pasiunea ei. .Arta adevărată exclude improvizația. SILVIU IUST1NIAN — Versuri ne- semnificative. echilibristică lexicală, contraste fortuite ; „Dar strigătul cli- pei / ascuns / in oglinzile caprelor negre?/— din „Stil matinal". încer- cați alte modalități. S-ar putea să vă clarificați. NICOLAE LAȚCU GH. OGRIN — Timișoara : E lăudahlă inițiativa dv. de-a închina Timișcarei, cu prilejul aniversării a 700 do ani de la exis- tența sa documentari — poezii pline de simțăminte alese Intrucit, insă, numărul revistei niaslre consacrat acestui eveniment isbric s-a întocmit cu mult înainte iar poeziile dv. au sosit la redacție cu nult prea tîrziu, nu am mai putut si le folosim. în orice caz mai trimteți-nc și alte poezii. ION SERGHEEVIX — Periam : Traducerea dv. nefiird pe profilul re- vistei noastre, nu o putem folosi. ION PE! A — Ti mioara ; Deocam- dată nu so vădește di» poezia trimisă, nici un sentiment lire. Prea modes- tele dv. mijloace in ale poeziei, ră- minerca in urmă fati de orientarea și nivelul liric de a zi. ne îndreptățesc să credem că aveți in drum foarte lung de străbătut pîră la înțelegerea adevăratei poezii. MIRCEA DEJiCA - Lugoj. Cele trei poezii pe care ti le-ați trimis împreună cu rugămiitea de a vă da citeva sfaturi in legâură cu ele, vă spunem de ia bun ineput că mai a- veți multe de invățat pină a ajunge să scrieți versuri can să emoționeze prin conținutul lor. wați nevoie dc o masivă lectură din poezia noastră clasică și din cea a zilelor noastre, spre a vă putea forna o convingere proprie in acest son». Poeziile tri- mise, încă nu vădesc icest lucru. Mai in cercați. ARDELEANU PATE!. — Timi- șoara : Același răspuis, cu aceleași recomandări, ca mai sis. PATEL ILlCA-CdTA. Sinlana. Ciclul de versuri Vr-mea păcatului vădește unele speranți dar nu îndea- juns de concludente, ață dc nivelul tinerei lirici conlcmpjrane. Abundă in versurile ciclului |e care ni l-ați trimis prea multe confuzii, pro- zaisme. asociații do cuvinte de-a dreptul supărătoare c* anulează mi- cile sclipiri poetice : ti nu-ți mai da ochii peste cap/că-ți pot ajunge-n ceafă/ și zău. ar fi picat..." Și ase- menea ..mostre" sint nulte. Nu le mai cităm, Versurile trimse trădează o vădită grabă. Lipsește munca pe ma- nuscris, după ce ideii» și-au găsit un contur. De aici și ntmeroase inad- vertențe in desfășuru-ca dialogului liric. Exista, Ins;. și numeroase pro- misiuni. care ne fac să așteptăm din partea dv. alte crsuri, mai (toiuIu- dente. Avem cetii ud inea ri ne-ați pm d«, PETRU VALJREANU — Con- stanța ; Oricit rr-am străduit să gă- sim din cele n>uă „Metopc" re ni le-ați trimis, m;car una care să ne convingă a fost cu neputință. Avem impresia că vă risipiți talentul în niște amestccur lexicale, ea re. pe lîngă cfi sint ftrțatc pină lu refuz, îneacă orice idet, verbul devine con- torsionat, pierzndu-si astfel, orice semnificație lirică, lată din Meiop.i XI : „singele toarnă cădelniți pe roa- ma vîrtuluî surjat/urcare persidică in spectaculare virlejuri / printre sâm- burii dospiți ic aluviuni suave/ cearșaful npriin- boltit cumva in jos / orbecăiri de vermi înstelați părel- nică nuntă1' ele. Din Metopa XII : -se risipește vegeta pustiul sudorii din pătrat (?) drum impregnării dc obsta- cole line dcscuiajări ! punct concen- trat in parașuti asemănării visate/ etc. etc. Față di această beție de cu- vinte, iresponsabil asociate. socotim do prisos orice oncluzie. aceasta râ- mintad s-a desțrlndeți dv. in ți vă. GR AȚI AN ȘERBAN — Roșiori de Vede: Versurile din i'klul in pregă- tire ..Nopți albe" ne-im dezamăgit. Nu știm in ee măsura ați fost indru- mat de cele două renacle literare pe cure k frec te ti iuti in orașul dv. Cert este că încă plutiți in atmosfera poe- tică de la începutul sec. al XX-Jea. Trebuie s-o depășiți, mai ales că din cele 6 poezii sc conturează — c ade- vărat, încă foarte vag și naiv — unele fuleuiri lirice ea in „Tinăr" : Am crescut pină la sinul verii / dacă mă înalț pc Movilă / tăria soarelui înlănțuit în holde. / îmi înlăcrimează ochii". Mai trimiteți. S/M/ON VORNIC — Buchin (Ca- raș-Severin): Numai două poezii nu sint suficiente spre a ne putea da scama ducă, intr-adevăr, aveți talent. Citind, ceea ce ne-ați trimis am găsit și cile un vers, care ne-a plăcui, ca de pildă: „Po umerii mei drepți/ port pasărea albastră, lainică, tăcută / a zorilor...“ dar numai atit e prea puțin. Fiindcă in rest sint platitudini și exprimări comune. Noi vă îndem- năm să continuați a scrie și mai tri- miteți-ne. G. P. ORIZONT ION I. MIOC E bună ! — zise-un critic mucalit, Cu capul plin de dogme și idei ; Dar nu la carte el s-a referit, Ci, în mod ecrt, la titlul ci. A apărut volumul „Cinci litri de țuică de P. Schuster. Unui scriitor care îți petrece concediul la o casă de creație, in munți, pregătind un nou volum de versuri. Tu barde, făurar de rime, Concepi în munți, la înălțime. Așa că azi, pe drept, pot spune Că ești in plină-ascensfune. Unui condeier care apelează des la „Fondul literar1. Știe-ntregul mapamond Că sfidează orice normă Și nu ține mult la formă, Dar, în schimb ține la fond. Unui poet. Cind, tandră, il alintă muza-i fistichie El ii rămine credincios și consecvent : Inaccesibil și abstract în tot ce scrie ; La el reală-i numai lipsa de talent, on Redacția; Timișoara Pfațe V, Roșiți nr. 3 Telefon 12026 Administrația Bucurejt] Șos. KiseliRt nr. 10 a Manuscrisele și orice corespondență scrise Citeț pe o singură parte a hîrtieî cu indicarea adresei exacte a expedi- torului, se trimit pc adresa redacției Manuscrisele nepublicele nu se restituie Tiparul executat sub comanda nr. 1503 la întreprinderea Poligrafică Banat, Timișoara — Calea Aradului 1/A R. S. România Lei 7-