Revistă a UNIUNII SCRIITORILOR CUPRINSUL Ml HAI ZIMAN: Documente de însemnătate excepțională pentru viitorul patriei • • • Constituirea Asociației Scriitorilor din Timișoara . * • • Cuoîntorea tovarășului Mihai Telescu, prim-secretar • * * al Comitetului Județean Timiș al P.C.R. • * • Cuoinfarea tovarășului Laurențiu Ful ga, vicepreședinte • * * al Uniunii Scriitorilor................................ • * * Telegramă ............................................. ION POȚOP/N : Partidului...................................... DIM RACHICI: Pentru tot ce-i românesc, Pictură oeche .... DAMIAN URECHE: Intrare în august. Podurile, Somnul trădat . TRAIAN LIVIU BIRAESCU : Critica polioalentă............................ ALEXANDRA INDRIEȘ: Mijloace de cosmici zare a lirismului în poezia tui Anghel Dumbrăveanu................................................. ION ARIEȘANU: Oameni în munți . ....................... ANGHEL DUMBRAVEANU : După cîntecul mierlei, Cînd tntilnesc copacii de aliadată. De dragoste ........ RADU CARNECI: Sonet și psalm. Sonet cu dulce pajiște. Sonet pentru mai tîrziu, Sonet la despărțire............................................ OCTAVIAN POPA: Iți doresc să fii fericit GEORGE SURU: Poem patriei. Ținut natal, Ragă de dragoste . CONSTANȚA BUZEA: Reproș HARALAMBIE ȚUGUI: Grîu, După amiază la Singeorz .... AUREL TURCUȘ: Țară MIRCEA CIOBANU; 4 cincisprezecea epistolă FLORIN DAN MEDELEȚ: Jurnal arheologic ION BADULEASA: Flori de august . . . . . . - ILSE HERN: Cind ceasurile șoptesc drămuit, in rom. de Dan Constantinescu ANA SELENA: Cerneală-mi curge sufletul prin lume ..... MARIA BAIȘOREANU : Zi de miting........................................ ANDREI Â IJLLIN: Seducțiile unui sistem de filozofia culturii DIN LITERATURA UNIVERSALA ADY ENDRE: După-amiezile de vară. Adormitul casiel-săruf, în românește de Traian Ieremiciu.................................................... 5 6 8 12 15 16 16 17 19 23 27 36 63 DIN LIRICA MODERNA FRANCEZA <7 65 ANDRE du BOUCHET: Chipul căldurii . ......................65 M/CHEL DEGUY : Cind oîntul jefuie satul, . . ................................66 ANDRE FRENAU D : Meridianele pămintidui ........ 66 EDMOND JABES: Cintec de rts în doi, in românește de Ion Caraton ... 66 CRONICA LITERARA C. UNGUREANU: Anișoara Odeanu: „Noaptea creației" ...... 67 RADU CIOBANU : Horia Zilieru: „Iarnă erotică” ..................................69 ION MAXIM: Nicolae Ioana : „Moartea lui Socraie" ...............................70 ISTORIE LITERARA — DOCUMENTE Dr. AUREL COSMA: Emilia Lunga (1853—1932).......................................75 A R T A A . CORBEANU: „Baletul electronic" de Paul Everat pe scena Teatrului Matei Millo din Timișoara ......... 80 DAMIAN URECHE; Artistul și sensurile creației . , ....................81 CĂRȚI - REVISTE CORNELII) NJSTOR: AL Duna: „Principii de literatură comparată" ... 83 ADRIAN MUNȚIU ; Ion Molea: „Cocorii mei", Georgc Ciurdă : „Agora" ... 84 DAM/AN URECHE: Cornelia Sturzu: „Restituirea jocului"......................... 87 DUMITRU LAZAR: Ion lliescu, Ana Șort; „Gnlece populare minerești” . . . 85 NICOLAE BADILEȘCU: Măria Luiza Cristescu: „Dulce Hrigiite" ... 86 DUMITRU VORINDAN: Radu Selcjan: „Corturile neliniște!"..........................87 CÂRTI ■ REVISTE STRĂINE HORST FASSEL: Rainer Taene: „Drama nach Brecld" ... î .. 88 IV. MUNTEAN : Intre dorință și fascinația realului............ . 88 PAVEL ROZKOS: Poetul sîooak Milan l.ajciak in România...........................89 ORIZONT EXTERN A și G. L.: Brechi și Lasalle. Charlot la 80 de uni, Marsha! Mctuhan și teoria mediilor, Dimensiunile umane in romanul lui Angus iX'itson . 90 UINIATL'RI CRITL E C. U.: Teatrul ți cultura , .............................93 O. N.: Premiile „Ex libris" ............ 93 TH. N. TRAPCEA: Vasik Neiea: „Unirea Transilvaniei cu România" . ■ . . 93 GHEORGHE CIULEI: Note în legatară cu o călătorie a iui Momnisen in Transilvania 93 OCT AVI AN MET EA: Emanuil ungureanu ctitor de așezăminte școlare, , Valorificarea vestigiilor trecutului . - . . . . . 94 PETRU RIMNEANȚU : însemnări despre doctorul losif Nemoianu . ... 95 f. V.: Arcade ................................................................ 96 ------------COM TETUL DE I EDAC ȚIE------------- REDACTOR ȘEF: AL. JEBELEANU RED. ȘEF ADL: ANGHEL DUMBRAVEANU NICOLAE CIOBANU, ANDREI A. LILLIN, SORIN TITEL, DAMIAN URECHE DOCUMENTE DE ÎNSEMNĂTATE EXCEPȚIONALĂ PENTRU VIITORUL PATRIEI Qyretutindeni, in marile uzine și combinate, pe șantierele socia- lismului, pe ogoarele mănoase, in laboratoare, s-au declanșat noi ener- gii, creatoare, au sporit căutările și eforturile întregului nostru popor întimpinind cel de-al X-iea Congres ai partidului cu însemnate reali- zări obținute in toate domeniile de activitate. In aceste zile au început să se făurească noi epopei, să se dobîndească noi victorii de prestigiu pentru națiunea noastră socialistă. Peisajul românesc sintetizat in aceste vocabule inspirate din deosebita prosperitate națională și ejlorescența de valori spirituale precum și de un solid și unanim prestigiu pe arena internațională —■ prinde noi contururi, noi dimen- siuni, pentru a da o înfățișare măreață și inegalabilii socialismului. Supuse de către conducerea partidului nostru unei largi dezbateri publice prin profunzimea lor și prin spiritul novator cu care abordează I problematica vastă a procesului de desăvirșire a construcției socialiste, I aceste documente oferă cehii ce le studiază perspectiva măreață a dez- voltării viitoare a tării și relevă, odată cu aceasta, însemnătatea excep- țională pe care o va avea in viața poporului nostru Congresul al X-lea ? al Partidului Comunist Român. Se dovedește și de dala aceasta rolul I vital pe care-l joacă partidul nostru comunist, pentru făurirea urmi ' viitor mai bun și mai fericit, pentru toți cei ce muncesc cit brațele și cu mintea. Anii noștri de amplă construcție socialistă au la bază po- litica științifică a partidului nostru. Atit Tezele cil și proiectul de Direc- * tive dovedesc profunda cunoaștere a realităților concrete și a conaiții- * lor specifice ale țării noastre, răspunzind necesităților de perfecționare permanentă a întregului mecanism economic și social, impuse de sta- diul actual al dezvoltării țării, de cuceririle înregistrate pe plan mondial în toate domeniile. . . , Făcind bilanțul marilor succese dobindite in înfăptuirea notăriri- lor Congresului al IX-lea al P.C.R., succese pe care nu le va putea uita viitorimea, documentele abordează aspectele fundamentale privind di- recțiile dezvoltării economiei naționale, a orînduirii sociale și de stat, dezvoltarea activității ideologice și a politicii externe a țării. Noile per- spective ce se întrezăresc prin aceste documente fără precedent, arată că temeiul omului din patria noastră, de-a crede în progres sini inepui- zabile. Hărnicia mîinilor, iscusința minții, puritatea cugetului șt notă- rirea poporului nostru vor traduce în fapt grandioasele Directive de dezvoltare a patriei noastre. ORIZONT ORIZONT In proiectul de Directive apare pe prin plan, ca o coordonata ma- joră a programului multilateral de dezvoltare a patriei pentru anii următori, dezvoltarea puternică a industriei. In aceasta își găsește ex- presia, odată mai mult, consecventa cu care partidul promovează po- litica marxist-leninistâ de industrializare socialistă, politică atestată de experiența anilor de construcție socialistă drept cale sigură spre înflorirea economică și socială a patriei, spre asigurarea unui înalt nivel de bunăstare și civilizație al întregului popor. „Continuarea fermă a politicii marxist-leniniste de industrializare socialistă — se subli- niază în Tezele C.C. al P.C.R. pentru Congresul al X-lea al partidului — va constitui pivotul progresului general al societății noastre14. Prin dezvoltarea imperioasă a industriei nu se diminuează insă rolul și im portanta agriculturii, ca o principală ramură productivă, furnizoare de produse necesare aprovizionării populației și industriei prelucrătoare. Directivele subliniază în mod deosebit marele potențial de progres al agriculturii noastre socialiste, posibilitatea apropierii ei, prin accen- tuarea dezvoltării sale intensive, de tehnica producției industriale. Proiectul de Directive prevede un vast program de investitii. Ast- fel, fructificarea eforturilor făcute pentru alimentarea unui fond de acumulare cu o rată înaltă se realizează prințr-un volum de 420—435 miliarde lei fonduri de investiții centralizate, alocate în perioada 1971—1975, volum aproape egal cu totalul investițiilor din deceniul 1961—1970. Dezvoltarea fără precedent a economiei noastre naționale se va răsfrînge in creșterea venitului național, care, față de anul 1970, va fi în 1975 cu 45—50% mai mare, iar în 1980 de circa 2 ori, Exprimînd voința și capacitatea de acumulare a națiunii, precum și cointeresarea pentru sporirea venitului național, printr-o rațională utilizare a lui, o parte reprezentînd 28—30 la sută din venitul național va fi destinat pentru acumulare și 70—72 la sută pentru fondul de consum, ceea ce vajace ca salariul real să înregistreze o creștere de 16—20% în anul 1975 față de anul 1970, asiguri ndu-se și baza dezvoltării economice și sociale ulterioare. Dezvoltînd in continuare principiile stabilite de Congresul al fX-lea al P.C.R. și Conferința Națională, Tezele C.C. al partidului, pro- iectul de Directive conturează cu claritate principalele direcții ale procesului multilateral inițiat de partid, pentru perfecționarea relațiilor de producție, a tuturor raporturilor sociale, a suprastructurii, pentru îmbunătățirea formelor și metodelor de organizare a economiei națio- nale, a societății, pentru dezvoltarea democrației socialiste, afirmarea plenară a personalității umane și exercitarea tot mai puternică a ro- lului statului în societate. Arătînd că, creșterea rolului partidului ca forță conducătoare a societății constituie o lege obiectivă care se manifestă mai pregnant ca aricind in noua etapă a construcției socialiste din țara noastră, Tezele Comitetului Central subliniază în mod deosebit că rolul conducător al partidului în societate se realizează prin linia sa ideologică marxist- leninistâ, prin activitatea politică și organizatorică intensă a organelor și organizațiilor de partid in toate domeniile, prin munca desfășurată pentru ridicarea conștiinței socialiste a maselor, prin legătura strînsă cu clasa muncitoare, cu țărănimea, ca intelectualitatea, cu întregul " popor, prin poziția înaintată și exemplul personal al comuniștilor in eforturile consacrate înfăptuirii programului partidului. Documente de o excepțională importanță pentru ridicarea pe o nouă treaptă superioară a procesului desăvirșirii construcției socialiste iu patria noastră, tezele relevă deosebita însemnătate a dezvoltării ac- tivității ideologice, necesitatea creșterii aportului științelor sociale și umaniste in elucidarea diferitelor aspecte ale vieții sociale și impor- tanța dezbaterilor ideologice în spirit științific, în condițiile creșterii combativității ideologice și promovării active a concepției marxist-le- niniste. In contextul acestor preocupări majore, în documente se subli- niază rolul și importanța artei și literaturii precum și datoria pe care o au făuritorii de bunuri spirituale in noile condiții ale dezvoltării țării noastre. Creația literar-artistică, așa cum se arată și în Tezele C.C. al P.C.R., găsește mai mult ca aricind un inepuizabil teren de investigații, un izvor nesecat de rodnică inspirație. Cei ce minuiesc condeiul, dalta și penelul, trebuie să introducă în operele lor, universul omenesc inedit pe care-l oferă socialismul cu o dinamică fără precedent, să surprindă elementele esențiale, fundamentale ale existenței omului socialist, de- oarece aceasta este o condiție sine qua non a valorii, trăiniciei și dura- bilității operei. Alături de întregul popor român, oamenii de artă și știință, litera- tură, toți slujitorii culturii, sint ferm hotărîți să urmeze neabătut po- litica internă și externă a partidului, contribuind prin forțele lor crea- toare la înflorirea României socialiste, la înfăptuirea celor mai înalte aspirații ale gindirii și simțirii poporttltd. Iu Teze sint trasate cu claritate principiile și ideile fundamentate ce stau la baza bogatei activități pe plan internațional a Partidului Comunist Român și a statului nostru socialist, preocuparea prezentă și de viitor in acest domeniu. Anul 1969, e un an pe care poporul nostru il trăiește cu senti- mentul net că stă în fața unui pas hotăritor in propășirea și dezvol- tarea patriei, că hotăririle ce se vor adopta la Congresul al X-lea vor reprezenta gindirea și năzuințele, voința tuturor comuniștilor, a tutu- ror oamenilor muncii din patria noastră, Întregului nostru popor, Te- zele C.C. al P.C.R. și Proiectul de Directive, i-au insuflat noi forțe, nor puteri de muncă, sporindu-i capacitatea de lucru pentru a crea noi va- lori materiale și spirituale ce vor asigura României un loc bine meritat în rîndul țărilor avansate din punct de vedere economic și social. MUIA! ZIMAN ORIZONT ORIZONT CONSTITUIREA ASOCIAȚIEI SCRIITORILOR DIN TIMIȘOARA jQa 26 mai 1969 a avut toc la Timișoara adunarea generală de con- stituire a Asociației Scriitorilor din Timișoara. La adunare au luat parte prozatori, critici, poeți, reprezentanți ai organelor de partid și de stat, numeroși oameni de cultură și artă, !n prima parte a ședinței, in cuvintul introductiv, scriitorul Lati- rențiu Fulga, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, a arătat rolul și importanța constituirii asociației. Poetul Alexandru Jebeleanu, secretarul Filialei Timișoara a Uniu- nii Scriitorilor din R.S.R., a prezentat raportul de activitate al Filialei, releoind realizările scriitorilor din Timișoara. Scriitorul Mircea Șerbănescu a prezentat raportul de validare. Pe marginea raportului au participat la dezbateri scriitorul Franyo Zoltan, prof. dr. doc. Eduard Pamfil, conf. dr. Nicolae Pârvtt, decanul Facultății de filologie a Universității din Timișoara, scriitorii Ion Arie- șanu, Svetomir Raicov, Endre Raroly, poeții Franz Liebhard și Anglie! Dumhrăveanu, criticul Traian Liviu Birăescu, scriitorul Sorin Titel, poetul Damian Ureche, publicistul Nikolaus Ber watt ger, responsabilul cenaclului de limbă germană „Adam Multer-Guttenbrunn", poetul Traian lancu, directorul Uniunii Scriitorilor și al Fondului literar, cri- ticul Nicolae Ciobanii și poetul Crișu Dascălii. In cursul după-amiezii, lucrările adunării generale au continuat. In fața membrilor și membrilor stagiari ai Uniunii care și-au exprimat dorința de a se afilia Asociației timișorene, s-a dat citire Actului de constituirii a noii asociații, semnat de către toți cei ce au constituit Asociația Scriitorilor din Timișoara. In continuare, scriitorii membri ai Asociației, au ales prin vot secret pe membrii comitetului de con- ducere al organismului nou constituit. Din noul comitet ales fac parte scriitorii Anavi Adam, Ion Arieșanu, Vladimir Ciocov, Anghel Dumbră- veanu. Franyo Zoltan, Alexandru Jebeleanu și Hans Kehrcr. Cei aleși au desemnat prin vot individual secret, ca secretar al Asociației Scrii- torilor din Timișoara pe tovarășul ANGliEL DUMBRAVEANU. Apoi, tovarășul 1RALW BUNESCU, președintele Comitetului județean pen- tru cultura și artă, a adus asociației nou constituite salutul Comitetului județean Timiș pentru cultură și artă. De asemenea asociația a fost salutata de sculptorul VICTOR GAG A, președintele Filialei din Timi- șoara a Uniunii Artiștilor Plastici, de compozitorul ION CRIȘAN, se- cretarul Filialei Uniunii Compozitorilor și de conf. dr. NICOLAE PARVU, decanul Facultății de filologie a Universității din Timișoara. Poetul Alexandru Jebeleanti a prezentat planul de muncă pe anul 1969 al Asociației Scriitorilor din Timișoara. .4 luat apoi cuvîntul scriitorul LAURENȚIU FULG A, vicepreșe- dintele Uniunii Scriitorilor din România. Primit cu vii aplauze, a luat cuvîntul în fața adunării tovarășul MIHAl TELESCU, prim-secretar al Comitetului județean Timiș al P.C.R., președintele Comitetului executiv al Consiliului popular ju- dețean. In încheiere, adunarea a aprobat în unanimitate, textul telegramei adresate C.C. al P.C.R., tovarășului Nicolae Ceaușescu. CUVÎNTAREA TOVARĂȘULUI MIHAI TELESCU, prim-secretar al Comitetului județean Timiș al P.C.R. STIMATE TOVARĂȘE, STIMAȚI TOVARĂȘI, ^mi revine deosebita plăcere dc a vă transmite dumneavoastră, scriitorilor, tuturor participantilor la această adunare, un călduros sa- lut din partea Comitetului județean de partid și al Consiliului popular al județului Timiș. Constituirea Asociației Scriitorilor din Timișoara reprezintă un moment de mare importanță în viața literară din această parte a țării, stimulînd forțele scriitoricești la o și mai intensă activitate politică și socială, la uri aport sporit în făurirea societății noi pe care, sub con- ducerea înțeleaptă a partidului, o durează poporul nostru. „Partidul și statul — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu la Adunarea Generală a Scriitorilor — acordă o înaltă prețuire activității creatorilor, scriitori- lor, dau o apreciere deosebită aportului pe care-l aduc la dezvoltarea I conștiinței socialiste a maselor, la înnobilarea spirituală a omului, la I realizarea țelurilor societății noi”. în anii care au trecut de la Eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist viața culturală a cunoscut în întreaga țară o înflorire deosebită. Timișoara a devenit un puternic centru cultural-artistic. Succese dc seamă s-au obținut în activitatea literară. Au crescut noi scriitori în jurul celor două reviste, dintre care una — „Orizont” — împlinește în jacest an două decenii. . .... Amploarea activității scriitoricești, noile sarcini care revin scriito- rilor au făcut necesară asigurarea unui cadru organizatoric corespun- zător care să dea posibilitatea valorificării cu și mai multă eficiență a forțelor creatoare ale poeților, prozatorilor, criticilor literari. Asociația Scriitorilor, care a luat ființa astăzi la Timișoara, și înmănunchează scriitori de limbă română, germană, maghiară și sîrbă, va trebui să dea ORIZONT ORIZONT un nou imbold creației literare și pe meleagurile bănățene. Cele peste 20 de volume ale scriitorilor din Timișoara, apărute numai în cursul anului trecut, sînt dovada grăitoare a potențialului pe care-l avem aici. Zestrea acumulată de-a lungul anilor va trebui sporită cu noi lucrări, care să se adreseze inimii poporului, să satisfacă exigențele mereu spo- rite ale cititorilor. Sub îndrumarea partidului, continuînd tradițiile literare din Ba- nat, scriitorii din Timișoara se încadrează, prin lucrările publicate și printr-o susținută activitate obștească, în atmosfera generală de muncă creatoare a întregului popor. Cele mai multe din volumele de poezie, proză, critică literară, piesele dc teatru, care au văzut lumina rampei, exprimă strădania oamenilor noștri dc litere de a aborda problematica vieții și omului epocii noastre, cu preocupările și năzuințele lui, scrise atît în limba română cit șî în limbile naționalităților conlocuitoare, ele se adresează tuturor oamenilor muncii din patria noastră, îndemnîn- du-i la sporirea eforturilor pentru progresul societății socialiste, con- tribuind la formarea și dezvoltarea conștiinței lor. Avem un număr însemnat de scriitori care și-au încercat pana cu succes pc acest drum. Numărul lor poate și trebuie să crească, să se îmbogățească cu noi forțe. Tocmai de aceea socotim că trebuie ampli- ficat sprijinul pe care scriitorii mai vîrstnicî, care sînt chemați să-l dea celor tineri, care bat la porțile literaturii, fie în cadrul cercurilor literare, a căror activitate am dori-o mai fructuoasă, fie în cadrul cenac- lurilor român, german, maghiar și sîrb, sau a colegiilor redacționale ale revistelor „Orizont1' și „Knijevni Jivot". Există, în prezent, în ju- deț un climat favorabil afirmării unor noi talente care, prin muncă stăruitoare pot și trebuie să se alăture detașamentului tot mai numeros al creatorilor dc frumos. Nu trebuie să uităm nici o clipă că trăim într-o epocă în care se plămădește o lume nouă, la care scriitorii sînt chemați să-și aducă din plin aportul lor entuziast. \ iața clocotitoare a uzinelor și fabricilor, a satului socialist, cu multitudinea lui de probleme, procesul larg de dezvoltare și adîncire a democrației socialiste, întărirea unității de gîndire și acțiune a oame- nilor muncii, indifererft de naționalitate, constituind mărețe înfăptuiri care se petrec sub ochii noștri și la care sîntem părtași, trebuie să-și găsească un loc mult mai mare în literatură. Viața economică și spi- rituală intensă a județului nostru vă oferă posibilități largi dc a cu- noaște asemenea aspecte și a vă inspira în lucrările pe care le scrieți. Cunoașterea realităților noastre socialiste, a muncii eroice a poporului este o înaltă școală pentru creatorii de artă, o sursa bogată de inspi- rație și idei pentru literatura militantă. Cu atît mai mult devin anacronice tendințele evazioniste, care și-au făcut loc în unele din lucrările literare și care sînt criticate pc buna dreptate, de un cerc larg de cititori și specialiști. Conducerile celor două reviste, ale ziarelor și Studioului de radio Timișoara, mani- festînd o exigență ideologică mereu sporită, au respins, pc bună drep- tate, lucrări tributare unor estetici străine sau confuze din punct de vedere ideologic. 1 ăeîndu-ne ecoul opiniei oamenilor muncii cei pentru care scrieți și care vă citesc — și credem ca nu există scriitor care să nu dorească a avea un număr cît mai mare de cititori. — vă transmitem și cu acest prilej dorința lor de a le dărui opere tot mai valoroase, inspirate djn rea- litățile pe care în mod conștient ei le înfăptuiesc. Aveți o mare răspun- dere în fața societății, nu numai cum scrieți, dar și ce scrieți, ce idei propagați prin literatura pe care o scrieți. Avem datoria să veghem ca arta scrisului să se situeze consecvent pe pozițiile ideologice ale par- tidului nostru, să militeze împotriva oricăror influențe străine învăță- turii marxist-leniniste, concepției partidului nostru despre artă și lite- ratură. Iată de ce considerăm necesar să subliniem încă o dată reco- mandarea pe care, nu de mult am făcut-o scriitorilor, în cadrul ana- lizei din Secretariatul Comitetului județean de partid, de a dovedi mai multă inițiativă la organizarea unor dezbateri pe probleme esențiale ale creației literare, care să-i ajute pe scriitori la aprofundarea sar- cinilor ideologice majore ale literaturii socialiste, și totodată, la rea- lizarea unor lucrări cu un bogat conținut, solid ancorate în realitățile noastre. Așa cum au subliniat și lucrările Adunării Generale a Scriitorilor, dezbaterile ce au avut loc aici, studierea documentelor partidului nos- tru. constituie un nesecat izvor de inspirație și îndreptar pentru acti- vitatea creatoare, însușirea lor temeinică fiind o obligație fundamen- tală a scriitorilor. După cum ați luat cunoștință la începutul lunii august va avea loc Congresul al X-lea al P.C.R., eveniment de o deosebită importanță în viața partidului, a întregului nostru popor. Obiectivele pe care le va stabili Congresul vor contribui la accelerarea înaintării României pe calea desăvîrșirii construcției socialismului și trecerii la comunism, vor ridica pe o treaptă nouă, superioară, întreaga activitate de dez- voltare a industriei, agriculturii, învățămîntului, culturii și artei, vor asigura satisfacerea în tot mai bune condiții a nevoilor materiale și spirituale ale oamenilor muncii. In curînd, potrivit hotărîrilor adoptate de recenta Plenară a C.C. al P.C.R. vor fi supuse dezbaterii tuturor organizațiilor de partid, opi- niei publice, Tezele Comitetului Central pentru Congresul al X-lea al partidului, proiectul de Directive privind planul cincinal pc anii 1971—1975 și liniile directoare ale dezvoltării economiei naționale pe perioada 1976—1980. Nu ne îndoim că la dezbaterea acestor impor- tante documente, care vor defini principiile călăuzitoare ale politicii interne și externe, marxist-leniniste, a partidului, își vor aduce contri- buția și scriitorii din județul nostru. Studiul documentelor Congresului al X-lea al P.C.R. va ajuta pe toți cei ce activează pe frontul nostru ideologic — inclusiv pe scriitori — la justa înțelegere a rolului și răs- punderii lor sociale, a modalităților în care trebuie să-și consacre efor- turile slujirii cauzei partidului, a patriei, a maselor largi de oameni ai muncii. „Societatea noastră are nevoie, — așa cum sublinia tovarășul Ni- colae Ceaușescu la Adunarea Generală a Scriitorilor — de o literatură militantă care să cheme masele la o tot mai bogată activitate crea- toare, conștientă, să mobilizeze conștiințele, să contribuie la întărirea unității morabpolitice a întregului popor". ORIZONT IXOZJdO Mflitînd pentru o artă angajată, pentru o literatură însuflețită de mesajul nobil al societății noastre, de idealul umanismului socialist, închinată pe dc-a-ntregul omului contemporan, poporului, partidul nostru se pronunță totodată pentru o largă diversitate de stiluri: esen- țialul este conținutul care trebuie să slujească interesele clasei mun- citoare, poporului, socialismului. De aceea. Asociația Scriitorilor din Timișoara va trebui să desfășoare o activitate susținută în vederea per- fecționării măiestriei artistice pentru îmbogățirea mijloacelor de ex- primare ale tuturor creatorilor de literatură, tineri sau vîrstnici, indi- ferent de naționalitate, de pe cuprinsul județului. Cu cît mai divers și bogat va fi exprimat conținutul operelor literare, cu atît mai accesibil va fi acesta cititorului. Considerăm că efortul permanent pentru auto- dcpășirc trebuie să constituie pentru fiecare scriitor o necontenită obli- gație, o marc răspundere socială. In această ordine dc idei aș reco- manda ca tovarășii din conducerea asociației, întreaga asociație, cadrele didactice de la Facultatea dc filologie a Universității timișo- rene, să participe mai des și mai activ la ședințele cenaclurilor și cercu- rilor literare. Un loc deosebit în activitatea asociației va trebui să-l ocupe grija pentru promovarea unei critici literare competente și principiale. Tre- buie găsite noi posibilități pentru a lega mai sirins pe criticii literari dc creația locală pe care s-o urmărească cu atenție și s-o sprijine. Con- ducerea asociației și cele două reviste vor trebui să fie preocupate în mai marc măsură de promovarea și creșterea dc noi critici literari din rîndul tinerilor. In județul nostru dispunem de numeroase mijloace dc afirmare a scriitorilor. Pe lingă revistele „Orizont" și „Knîjevni Jivot" poeții, pro- zatorii și criticii literari au la îndemînă cele patru publicații, editate de Comitetul județean dc partid și Consiliul popular județean, emisiu- nile Studioului de radio Timișoara. Recent a apărut primul număr al suplimentului politic-social-cultural al ziarului „Drapelul roșu“ inti- tulat „Generații". Casa județeană a creației populare tipărește, de asemenea, unele lucrări ale scriitorilor, îndeosebi ale celor tineri. Cu sprijinul conducerii dc partid și de stat mijloacele destinate promovării literaturii, a creației scriitoricești actuale din județul Timiș, vor fi considerabil îmbogățite. La începutul anului viitor Timișoara va dis- pune de încă o revistă — al cărei profil îl conturează de pe acum supli- mentul „Generații". Tot in anul 1969 urmează să fie înființată aici o editură, care va tipări lucrări literare și științifice in limbile română și germană. Precum cunoașteți în momentul dc față se află în stadiu înaintat lucrările de construcție a noii întreprinderi Poligrafice. Prin intrarea în funcțiune a acestei moderne unități industriale, se vor crea condiții pentru îmbunătățirea întregii activități editoriale inclusiv a procesului tehnologic dc tipărire a ziarelor și revistelor noastre. In dezbaterile adunării dv. care s-au caracterizat prin maturitate și spirit de răspundere, s-au făcut dese referiri la îndatoririle cetățe- nești ale scriitorilor, la rolul lor în viața politică și socială. Comitetul județean de partid dă o înaltă apreciere contribuției pe care o aduc numeroși scriitori la activitatea consiliilor populare, a comitetelor de — cultură și artă, a consiliilor oamenilor muncii aparținind naționalită- ților conlocuitoare, in munca dc răspîndirc a cunoștințelor cultural- științifice, de popularizare a principiilor esteticii marxist-lcninistc. Din rîndurile scriitorilor, avem, de asemenea lectori și propagandiști ai cercurilor și cursurilor învățămîntului dc partid, precum și publiciști talentați, care participă, cu pasiune la viața ideologică a județului. Avem convingerea că Asociația pc care ați constituit-o astăzi, va con- tribui la o și mai intensă activitate obștească a scriitorilor pc care do- rim să-i vedem prezenti la toate acțiunile cc au loc in efervescenta noastră viață politică, atît prin participarea lor directă, cît și prin creația literară. Am dori, de asemenea, ca toți scriitorii să constituie exemple de conduită, să dovedească prin scrisul lor, prin întreaga ati- tudine șî comportare, că sînt demni dc încrederea și stima de care se bucură toți cei care își pun talentul și priceperea in slujba progresului multilateral al patriei și poporului. Climatul și atmosfera dc creație din cadrul Asociației trebuie să fie pătrunse de înaltă principialitate. La aceasta trebuie să-și aducă o contribuție mai mare organizațiile de partid ale scriitorilor. Dorim ca in munca Comitetului asociației să se statornicească un stil dc muncă activ, militant, principial, pătruns de un înalt spirit de răspundere pentru îndeplinirea nobilelor sarcini pc care le arc. Stimați tovarăși, Lucrările adunării dv. se desfășoară într-o perioadă cînd oamenii muncii de pc întreg cuprinsul țării, se pregătesc să întîmpinc cu rea- lizări deosebite Congresului al X-lca al Partidului Comunist Român și a XXV-a aniversare a Eliberării Romanici de sub jugul fascist. Peste tot, în întreprinderile industriale și agricole, pe șantiere, în instituțiile de știință, cultură și artă se desfășoară cu succes întrecerea socialistă și patriotică, se înfăptuiesc angajamentele asumate. Ne exprimăm cer- titudinea că scriitorii din județul nostru vor cinsti marile evenimente în preajma cărora ne aflăm, prin noi lucrări care să însemne trepte mai înalte nu numai în propria lor creație ei și în literatura noastră con- temporană. Nc întărește această certitudine planul de măsuri pe care l-ați adoptat în unanimitate, Pcrmiteți-mi ca. în încheiere, să vă asigur că și în viilor. Comitetul județean dc partid, biroul său, va face iot ce-i stă în putință ca munca dv. să fie cît mai plină dc laude. Vă doresc tuturor muhă sănătate, de- pline satisfacții în îndeplinirea nobilei și frumoasei dv, misiuni, in activitatea pe care o închinati înfloririi patriei noastre dragi — Republic t Socialistă România. ORIZONT CUVÎNTAREA TOVARĂȘULUI LAURENȚIU FULGA, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor o E O ^Zceprcșcdintele Uniunii Scriitorilor a început prin a transmite salutul adresat tuturor scriitorilor timișoreni dc către acad. Zaharia Stâncii, membru al Consiliului de Stat, președintele Uniunii Scriitori- lor din Republica Socialistă România. Transmit cu plăcere acest salut la acest moment crucial pentru activitatea literară de pe meleagurile bănățene, al constituirii Asociației Scriitorilor din Timișoara. Actul la care am fost părtași astăzi, împreună cu cele la care am asistat anterior, dc constituire □ Asociațiilor Scriitorilor din Iași, Tîrgu Mureș, Brașov se încadrează inițiativei luate de conducerea partidului nostru, în vederea stimulării creației literare de pe tot cuprinsul țării. Țin să adaug în fața dv. că Uniunea noastră acordă prețuire tuturor scriitorilor care trăiesc și creează pe aceste meleaguri, de la cei cu tîmplcle albe pînă la tinerii care așteaptă și cărora vom ști să le des- chidem larg porțile afirmării literare. De aceea sarcinile celor aleși în comitetul ei de conducere nu sînt dc loc onorifice, dimpotrivă sarcini obiective, pentru care sînt chemați să depună toate eforturile. Prima sarcină este aceea de a spulbera orice îndoială și neînțelegere în pri- vința nerăbdării atîtor tineri scriitori, de a analiza deci cu discernă- mînt toate cererile acestora, și de a stabili, după merit, cui trebuie acordat titlul de membru al Uniunii. Este obligația Asociației Scriito- rilor să nu lase nici un talent nedescoperit. să-i onoreze pe cei talentați și să Ic deschidă perspectivele afirmării. Asociația devine după consti- tuire autonomă, potrivit principiilor de descentralizare, și cu atît mai mult trebuie să-și pună ca obiectiv imediat stimularea forțelor locale, pentru înflorirea orașului căruia aparține. Asociația rămînc indepen- dentă față de Uniunea Scriitorilor, va avea buget propriu dar își va putea crea și propriile venituri. E foarte important ce vor izbuti să realizeze în acest sens, ce inițiative vor lua și duce la capăt scriitorii aleși în comitetul dc conducere al Asociației, pentru că de acest lucru depinde în bună măsură satisfacerea unor doleanțe îndreptățite ale dv., satisfacerea unor deziderate privind proliferarea activității literare, a creației fiecăruia din membrii Asociației. Aici s-a pus problema înființării unei noi reviste, a unei edituri la Timișoara. Nu vă este necunoscut faptul că singurele două mari edi- turi din București nu mai izbutesc să cuprindă întregul fenomen literar, ducînd la multe neajunsuri, resimțite de mulți scriitori, de cei tineri, mai ales. Vor lua ființă astfel noi edituri atît la București, cît și în marile centre ale țării. Desigur problema e complexă, ca ține de asi- uurarea condițiilor poligrafice, a unui plan dc lucru adecvat, de con- jur.rea tuturor forțelor competente, apte să servească acest proces continuii de dezvoltare a vieții culturale din Timișoara, problemă despre car< sîntem convinși că-șî va afla cît mai grabnic rezolvarea. Cu timpul, deci, Asociația Scriitorilor va putea prelua conducerea editurii ” ca o sarcină principală a ei. Este dc luat în evidență și problema unei reviste săptămînale care trebuie să facă față acestui nou val de talente cărora greu revista „Orizont" se zbate să le ofere paginile sale. Mai presus însă de orice, cu cred că c necesar să se ia în vedere și faptul dacă nu cumva revista „Orizont1* ar putea deveni mai apropiată de cititori, mai atractivă prin extinderea numărului de abonamente, prin îmbunătățirea formatului și desigur, nu la urmă, prin îmbunătățirea conținutului său. Potrivit statutului, comitetul de conducere al Asociației va putea, și de altfel e obligat să convoace adunarea generală cel puțin trimes- trial, să-i aducă la cunoștință cele realizate, să primească propunerile obștei scriitoricești. Conducerea nou aleasă va trebui să se afle în per- manent contact cu scriitorii pentru că numai așa, arătîndu-se deschisă, tuturor inițiativelor, să lucreze exclusiv în beneficiul ci și pentru cîști- garea competiției cu celelalte Asociații dc scriitori din țară. Firește că Uniunea Scriitorilor va continua, coordonîndu-le activitatea, să le ajute și să le îndrume permanent, astfel ca unitatea ei să se cimenteze esențial. O scrie dc probleme materiale, cum ar fi acordarea de pensii, subvenționarea revistelor, acordarea documentărilor și a contactelor cu străinătatea vor beneficia ca ți pînă acum dc sprijinul Uniunii Scriitorilor. După cum, dc asemeni, vreau să subliniez faptul că dv. vă desfășu- rati activitatea sub îndrumarea Comitetului județean de partid. Xu se poate concepe o activitate rodnică a Asociației, a fiecăruia din membrii săi, fără sprijinul și îndrumarea organului județean de partid. Stimați tovarăși, mă simt obligat să mă refer din nou la această realitate care onorează cei 25 de ani dc existență a noastră sub steaua comunismului, care onorează gîndirea și spiritul nostru de partid, la această certitudine de a ne afla în aceeași sală, într-o indestructibilă unitate, scriitori slujind idealurile României socialiste fie că sîntem români, germani, maghiari sau sîrbi. Această unitate se exprimă la fel de emoționant și în componența comitetului ales dc dv., prin reprezen- tanți ai tuturor naționalităților conlocuitoare de pe aceste meleaguri, ceea ce constituie temeiul încrederii neclintite în forța și pasiunea sa de lucru. In momentul de față se pune problema de a prelua și dezvolta tradițiile culturale, prin care Banatul și-a cîștigat un loc aparte în istoria țării. Dar cinstindu-i pe înaintașii dumneavoastră cărturari, noi trebuie să ne adăugăm truda scriitoricească și ce-i mai valoros în scrisul nostru, efortului constructiv al patriei noastre, căreia îi sîntem angajați pe deplin și pe care ne socotim datori să o slujim. Permiteți-mi în sfîrșit, să remarc încă o particularitate a adunării noastre, faptul că generații atît de deosebite ca vîrstă, de la cele mai argintii tîmple pînă la cele mai tinere s-au unit să conlucreze armonios. Vor fi desigur între dînșii, respectînd dreptul de opinie și dispute de ORIZONT — natură estetică. Dar noi nu ne-am adunat aici pentru a vota o moda- litate artistică sau alta. Diversitatea de stiluri există și se manifestă eu adevărat in cîmpul larg al activității literare. Și pentru a evita orice alt dialog steril în acest sens, îngăduiți-mi, stimați colegi, să precizez că nu stilul sau modalitatea artistică trebuie să ne tulbure liniștea crea- toare, ci conținutul operelor noastre și finalitatea lor. Adevărata lite- ratură care să ne reprezinte, umanitatea acestui timp comunist, nu se poate realiza decît în spiritul ideologiei marxist-lcninistc. Fiindcă epoca noastră impune obligații speciale, ne solicită să-i dăruim toate forțele noastre creatoare. Cum altfel, decît angajîndu-ne total, să în- tîmpinăm aceste două mari evenimente ale istoriei noastre imediate; Congresul al X-lea al Partidului și a XXV-a Aniversare a Eliberării Patriei ? Lor să le închinăm activitatea noastră cetățenească, ele să constituie coordonatele întregii noastre gindiri creatoare. ORIZONT ASPECT DE LA CONSTITUIREA ASOCIAȚIEI SCRIITORILOR DlN TIMIȘOARA Telegramă COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R. Tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU Secretar general al C. C. al P. C. R. București c^dunarea generală a scriitorilor din Timișoara, întrunită în ziua de 26 mai 1969, cir prilejul constituirii Asociației Scriitorilor din Timi- șoara, își exprimă cit tnsufle(ire sentimentele de profundă dragoste și neclintit devotament față de Partidul Comunist Român și Comitetul său Central aducind mulțumirile cele mai vii pentru grija permanentă care o acordă dezvoltării literaturii patriei noastre, întregii obști scrii- toricești, înfloririi tuturor centrelor de cultură din țară. Scriitorii din Timișoara, români, germani, maghiari și sirbi, în- suflețiți de idealurile mărețe ale partidului și poporului nostru, sînt hotărîți să-și pună toate forțele lor creatoare, alături de toți oamenii muncii, pentru edificarea socialismului in România, pentru dezvoltarea permanentă a literaturii și a culturii noastre socialiste. Continuând tradițiile progresiste ale artei și literaturii din această parte a țării. Asociația Scriitorilor din Timișoara se angajează să dea glas celor mai generoase idealuri ale epocii noastre socialiste, prin opere pătrunse dc un adine umanism, opere la nivelul marilor succese obținute de poporul român în cei 25 de ani de la Eliberare, la nivelul înaltelor exigențe spirituale ale oamenilor muncii din patria noastră. Vd asigurăm că toți membrii Asociației scriitorilor din Timișoara sini hotărîți să-și unească talentul și cultura pentru a se situa în pri- mele rînduri ale frontului nostru literar, dăruind poporului nostru scump, patrimoniului său cultural, acele opere durabile, care să exprime timpul minunat pe care-l trăim, conștiința înaintată a acestui timp al desăvîrșirii societății socialiste in patria noastră. Glodurile și sentimentele noastre cele mai bune le îndreptăm acum, în aceste momente solemne, către Comitetul Central al Partidului Co- munist Român, asiguri ndu-vă cri inima noastră, care bate în inima mare a țării, este dăruită partidului și poporului nostru și că nu vom precupeți nimic pentru a sluji prin scrisul nostru dezvoltarea și înflo- rirea scumpei noastre pairii. Republica Socialistă România. ORIZONT ASOCIAȚIA SCRIITORILOR DIN TIMIȘOARA ION POTOP IN PARTIDULUI partidul, vis și faptă e, deplină îngemănare-ntr-un măreț avint Partidul e a patriei lumină și este cit va fi acest pămint Rotindu-se pe axa fui cea vie e cea mai naltă stea din galaxie ! Fintina tuturor de apă clară e tinerețe fără bătrinețe, și viață fără moarte. Pentru (ară Partidul legea legilor va fi! El scrie-n cartea veacului cu vini ul prin care omul va-nflori pămintut Sub crugul avînlat al înălțării după atitea-nviforate ierni Partidul este primăvara țării sub cumpenele aștrilor eterni. Să meargă lumea către primăvară Partidul este steaua ei polară I Partidul este puntea ce ne leagă de tot ce-a fost, dc toate cîte sint el e cunună [ieste țara -ntreagă cum soarele-i cunună pe pămint. Căci el a dat acestor vechi păminturi dimensiunea marilor avînturi f Cum floarea dintr-un mugur iși desface corola cu ulcioare de parfum Partidul iși deschide pentru pace ca-ntotdeauna, brațele și-acum Și patria în brațe o cuprinde ca pe-o imensă inimă fierbinte I XN0Z1H0 D1M. RACHICI__________________________________ PENTRU TOT CE-1 ROMANESC (ferecam un timp — rămine timpul înapoi, și tot mai viu, prin zodii fără nume, vii taică Decebale către noi — pe-un scut istind un inceput de lume. Căci inima-ți cît țara nu s-a frint: ai pus-o unui neam de-a pururi temelie; st pentru tot ce i românesc pe-a cest pămint arde de-atuncea soarete-n tărie. Curse-n pămint din cupa de otravă obida-acestei țări cu viața ta — ca noi in demnitate să trăim și-n slavă și capu-n veci să nu ni-l știm pleca. PICTURĂ VECHE t/w’j od închis în culoare și iu p> eajmă cu îngeri — patru veacuri li au curs printr-o rană din care și-a cu mu mai singeri. Dar n-ai murit, n-ai murit voievoade — veșnicic-mpietrită sub boițile-obscure. Timpul cade sub paloșul tău : urcă-n ochii-ți prea buni — transparentă pădure. DAMIAX URECHE INTRARE ÎN AUGUST r/ată porțile soarelui, iată-le iar. Iar intim plate să-ntim pine vara. X’u pot fi depărtate, nu [tot fi împărțite, .Vid hora, nici piinea, nici țara. Tată-ne iar sărbători luminind, Inima lumii în inima omului bate, Libertate înseamnă cirul exprimi un izvor, Cînd exprimi un pămint-libertate. ORIZONT Sfertul nostru de drum, sfertul nostru de veac, Se-nmulțește ca iarba trăita divers. Nu iertăm nici o cale depărtată de vis, Doar visind, riul crește din mers. Doar visind, doar iubind, Inălțînd Stea romană Ungă muntele dac. Numai miinile trec înspre frunte mai sus, Larg triumf, sfertul nostru de veac! PĂDURILE ^drunchiul tău ar fi bun pentru stea ne-ntreruptă, Trunchiul tău pentru luptă. Trunchiul tău pentru stăvilire de ploi, Trunchiul tău ar fi bun pentru doi, Trunchiul tău pentru seceta verilor ferme. Trunchiul tău pentru vierme, Trunchiul tău pentru seara căruntă, Trunchiul tău o să cheme ta nunta, Trunchiul tău cu obsesie grea fi bun pentru ea. Trunchiul tău încălzind greșit, Trunchiul tău a uitat, a iubit. Trunchiul tău suspendat in pustiu, Trunchiul tău ce mă-nvață să știu. Trunchiul tău ctt decembrie prag, Trunchiul tău între sete și drag, Trunchiul tău cu opuneri Urzii Mi-a fost dat într-o zi Cu memorie-naltă, Trunchiul tău mi-a fost hiat în cealaltă/ ORIZONT SOMNUL TRĂDAT 3mi aparține puful de lebădă. Pernă pe care lacuri să pui. Îmi aparține moara de vint j4 unui Oedip cu ochi destui. Cearcănul soarelui ride imens Peste imense lacrimi de zeu, fmi aparține aerul dens, Tot ce e frunză, cinci nu sînt eu. Șoapte vopsite de tinăr incest Fumegă vintul cu patimi de foc, /mi aparține somnul acest In care fruntea nu stă pe loc. CRITICA POLIVALENTĂ ■ MW LIViU RIRĂESCU / ' rintr-o fericită formulare Paul Gew- gescu a subliniat, in Polivalența nece- sară (E.P.L. 1067), necesitatea unei cri- tici multiple, polivalente. E vorba, a- nume, de o critică „totală, absolută, care să însumeze toate perspectivele, unghiurile de vedere, tehnicile critice posibile*1 (Paul Georgescu: Op. cit. p. 272). „A sosit momentul — scrie un alt critic, Adrian Marino — unei ultime și decisive precizări de metodă: adoptarea, fără rezerve, a principiului criticei to- tale" (Adrian Marino: Introducere in critica literară, p, 397, Ed. tineretului, 1968). Păru îndoială însă că această critică, oricum ar fi ea concepută nu poate fi lucrarea unui singur critic, ori- cit ar fi el de înzestrat. I ste adevărat, cum arată Eugen Simion (Criii « sin- tetică, totală, completă in Remania li- Iterară din 22 mai 1969), — că această critică nu trebuie concepută ca „o cri- tică a tuturor mijloacelor in toate cazu- rile". Dar nici nu c suficient să conce- pem această critică așa cum scrie au- torul amintit: „E vorba numai dc a fo- losi instrumentul critic cd mai eficace, acela pe care ii cere opera" (Idem, ibi- dem). Fără îndoiala că ambițiile unei astfel dc critici totale sînl mai largi; ele vizează, in egală măsură, întinderea : acțiunii critice, adîncimea analizei și i complexitatea aparaturii folosite în o- pera de valorificare a criticii literare. O astfel dc năzuință nu s-a ivit din se- nin ; ea nu corespunde numai, cum ar fi înclinați să spere unii critici doar cu o dezvoltare internă a criticii literare ci, in mai mare măsură, ea exprima năzuința criticii contemporane de a se apropia in mod adecvat și, astfel, de a-și apropia n-alorile literaturii contemporane. Mai e nevoie să arătăm, oare, cit este de trebuincioasă o astfel de critică ? O critică literară care, cu aripile larg des- ichise, să cuprindă, între fruntariile sale, o pluralitate dc metode și de procedee folosite în abordarea fenomenului literar ; o critică literară care să racordeze cri- tica literară românească 1a circuitul mai larg al criticii literare mondiale (așa cuni, la vremea lor, au făcut-o un Maio- rescti șî Ghcrca. Eugen Lovinescu și Ci. Călinescu); în sfîrșit, o critică li- terară care sa integreze și să discute valorile literaturii românești în contex- tul literaturii universale. Firește că o astfel de critică solicită o exigență mult sporită. Ea impune o temeinică pregă- tire de specialitate, frecventarea mai multor literaturi europene, cultura este- tică și filozofică. O spunea, încă mai de mult, 1A, sînt beat dc sunete! Aud sunetele ! Cum trec prin băr- bați, mut durerea sărutului I fu chinul sinilor. Aud cum rîde bărbatul, t Cum așteaptă fe- meia, aud cum cintă copilul. 1 Descoperind murmurul fiului, aud pllnsul bătrinului 1 Care se retrage tot mai mult înir-un con al tăce- rii, I t .4r«l frunzele, aud pietrele, țipatul lor nepămîntesc, / ,4trd scrîșnetul macaralelor, ex- ploziile dinamitei l Cînd mută munții lumii să treacă mireasa / In carul de nuntă, Aud clo- potele florilor, / Clopotele ideilor, clopotele miș- cării, ale prefacerii. / aud, aud ,., Sînt beat de sunete. / Trăiesc fi sint beat de zborul lor par, I Trăiesc fi sînt beat de zborul lor pur..I(din voi. Iluminările mării, p. 17 fi u.) Aici, lirica însăși e descrisă ca un cosmos al cărui substanță este sonoritatea. Minus excla- mâțule inutile „O“ și „Ah" și caracterul pe alocuri eterogen ți, la fel, retorizant, al enu- merării din ultima strofă, poezia e din cele mai frumoase. Remarcăm varierea motivului ORIZONT ORIZONT ” arfei ca mijloc de comunicare, de împărtășire a lumii către semeni, ca rost suprem ai ,divi- nelor expresii ale lucrurilor". Toate imaginile converg spre proclamarea poeziei ca univers auditiv-exlatic din ultimele trei versuri. Iki, simbolizarea meditajiei despre sensul poeziei și a introspecției asupra actului creator personal, coincide cit „practica" poeticii: procedeul eufo- nic al repetițiilor ele. Subliniem afirmarea fina- lității etice a poeziei ca act de solidaritate, de potenfare a iubirii și a urii justițiare. Sonorizarea figurează extinderea, prin puri- ficare, a erotismului înspre cosmic, întru cuprin- derea totalității: „Ne odihneam / Dezbrăcați în fructele toamnei și fiece clipă / Era mai suplă-n mișcare, mai muzicală / Decit cea lăsată în urmă. Și mereu t Darunam podurile pe care tre- ceam, spre a nu mai putea ! Să ne-ntoarcem din acea phitire-n arcuri boreale" (Poduri bo- reale, ibid, p, 26). Sunetele reapar ca materie a inefabilului: „Răminern cu vocalele / și cu timbra pe [ații, ră- mînem cu cîntecete nescrise" (Caligraniă, id. p. 64). In conexiune cu motivul mării, simetrii reprezintă factorul daimonic: „Acum un delir stăpinește cuvintele mării t... I Cearcăunl w- năt / In care mă-nchide amurgul, prezice- rile ! De care nu mă pot feri... Acum, în epava / Unei corăbii, vocea aceea supra- real» / ... I delirul Perpetuu al acestor re- fluxuri" ("Cuvintele mării din ool. Oase de co- răbii, p. Sflu.). Intr-o imagine dezolant urbană, cu motivul mării introdus ca amintire („obse- sia mării"), motivul cosmicizant al sunetelor reprezintă tensiunea între componentele: du- cerea florală a palmelor tale" și „țipătul cri- nilor va deregla așezarea", care se rezolvă cu melancolica speranță, dm nou mir-o întruchi- pare auditivă (paradoxul e voit: e vorba de întruchipări și închipuiri prin intermediul su- netelor. nu numai ca obișnuitul mijloc dc ve- hiculare. ca materie primă de sorginte incan- taioricși prin excelență orală a poeziei. ci si de cuviniui desemnînd realități sonore ca de- ment constituiau al metaforelor) : „Cineva mă ua striga prin tristețile limită. I Unde azi uit intră nimeni să-nirebe I De mine. Pe cursul tlrziu al nopții ! Eo» pleca. O fată ua privi cu anii in gol / Și numai cinlecele mele se vor întoarce la voi..." (Pe cursul tîrziu al nopții. id. p. 9 și u.J, Cuvintele rare în poezia lui Angliei Dum- brăveanu, ca Jadorna casarea" (Derivă, id. p. 21), „erodii" (Exod. id. p. 31), „coriamb" (Coriamb cu plante de-ntuneric din Ilumină- rile rnării. p. 32), „insula dc hiacint în golful orfic" (Pe insula de hiacint, id. p. 74) etc., cuvinte ce nu evocă cititorului reprezentări plastice imaginare și deseori nici măcar o sem- nificație, au rolul unor efecte sonore, ale unor ornamente care potențează, printr-un anume exces fi o anume gratuitate aparentă, în rea- litate însă bine dozate, caracterul auditiv ti tind spre muzicalizare a universului poetic. Atenția deosebită pe care Anghet Dumbr veanu o acorda auditivului se înscrie, eviden în tradiția noastră simbolistă, ale cărei tem Iii inegalabile au fost puse, fără vreo teorei zare, în multe din poeziile hn Eminescu, di mai ales în acea incomparabilă muzică a disi luției, într-o desăvîrșitâ suprapunere de r gistre: peisaj, iubire și moarte, care este po zia ivește virfurî. Cred că Anghet Dumbrăvcan este unu! din puținii neo-cmineseieni de ai și acesta e un merit demn de laudă. Din ii. asemuita bogăție a operei poetului, el a ale conform firii și puterile sate, să uceniceasc mai ales ta plăsmuirea mehmcolic-muzical sală a iubirilor pentru marea cu valurile, per tru cerul cu astrele, pentru femeia cu tainei. „Cintec de marc" : „Noaptea, pe țărmul să batic, ascult / Nesomnul mării. .. Tu ești di pvte / m-aștepți in estuar ut un ut vi ne-nceput- ! Ochii tăi luminează verde și tri- întunericul, / Vorbele-fi mor pe buze, galben frunze... / fmi curge ceața pe Umple și wn tul din nord / Urne spre mine cu tăcerile tute ror toamnelor. ! Luna s-a stins în gîndul me de lut. ! Marea se bate cu fruntea d mal, / l'n pescăruș spune iluzii pe ape, î, sonul, ! Tu ești departe,..." / din voi. Oas dc corăbii, p. 52 f. ,flintei de mare", așa cum se spune „rin tec de dor". Emmfui, alcătuit numai și numai din ier meni cu rezonanț i cosmiclzanlă cu o nuanți negatoare (noaptea, țărmul sălbatic, nesom nul), termeni puși sub egida auditivului (as cult), dă un sentiment de acută și imenși pustietate. Această imagine e < onfrapunctati de prezența aproape magică a iubitei absente așezată la marginile unei alte vastități, tan- gente însă t etei ce » străjuiește poetul. Ritmu. vizionar e ritmat între extremele unui spații cosmic real și a unui spațiu, dacă se permift a se spune astfel, de cosmos afectiv. „Țârmiu Sălbatic" rimează ca sens perfect eu „estuarni unui vis", .nesomnul" cu „Hc-ncepid". iar „as- cult" cu „m-aștepți". Marde gol este umplut de dragoste; însăși certitudinea în fidelitatea femeii cure așteaptă este semnalul ascultat Engă marea ca element de legătură între un „țărm" și un .nsttiar", situate .departe". Dis- tanța aceasta e ritmată interior de prezen- tarea alternativă o celor doi, pe care-i apro- pie o puternică șt desăvirșitu „corespundere" de sentimente, o simpatie parcă impulsionată, is- cată de marea care „se bate cu fruntea de mu!" ca într-o disperată rugă. Sistemul secret de imagini e, în fond, profund înrudit cu vraja de abolire a distanțelor, pe care o săoîrșește dorul, care și el este un factor de mediere, de acțiune reciprocă între ins și cosmos. Cîn- tec de mare, acest ctniec de dor, este una din cele mai dense poezii ale lui Anghet Dum- brăueanu. Este, de aceea, foarte ciudat corn de autorul nu « integrat-o ur cmfumul antolo- gic Delte, La fel a omis foarte semnificativul Poemul sunetelor, ca și alte poezii frumoase, preferindu-le unele lucruri de-a dreptul slabe. Anghel Dumbrăveanu apare, in generat, în ochii criticilor și ai cititorilor, ca un poet prin excelență, dacii h« chiar exclusiv, al mării El însuși, prin titlurile volumelor, a contribuit Iu făurirea acestei imagini cam tmilaierale des- pre sine. La o recitire mai atenta a volumelor și fără a ne sfii să practicăm cile ceva din sugestiile analizei structuraliste, constatăm că lucrurile nu stan tocmai așa. Chiar numai can- titativ, motivul mării e puternic concurat dc motivul soarelui, al stelelor, al sunetelor, al culorilor, al păsărilor, al florilor, al pădurilor, al unui anume oraș in care lesne se ghicește Timișoara ele. etc. Apoi, de multe ori, in ima- ginea inițiată sau imaginea-cadru a mării se extrapolează o seamă de alte motive poetice, astfel incit, In cele din urmă, deschiderea cos- micizantă a lirismului capătă, prin această um- plere a golului cu reminiscențe din cu totul alte zone, mai intime, o admcime în plus. Poate că e momentul să ne precizăm terme- nul de bază cu care operăm antizele. Eaiă de cosmizarea materiei, cosmicizarea lirismului în- seamnă actul de extrapolare estetică prin care un sentiment specific al naturii al iubirii sau al vieții și marții este înglobat intr-un sistem de imagini al unității universului, hi cazul lin Anghel Dumbrăveanu, sentimentul, în genere, vaghează mereu spre altundeva, spre altceva. Elementul cosmic, de exemplu marea, trăit in- tens, deschide apetifiile liric-emoiive spre inte- riorizarea maximă. De obicei, poetul nu merge de la obiectul mai apropiat spre cri mai indc- i purtat pur și simplu, ci pornește de la o im- presie vagă, de ansamblu, spre detalii, Așa, în poezia pe care am propus-o ca prototip, de la murea văzută parcă panoramic, la pescă- ruși, cosmicul se intimizeoză, se precizează, dar de fiecare dată Intervine o dimensionare spre nemărginit, spre un cosmos figurativ al afectelor: „pescărușii spun iluzii in somn". Sini, deci, dezgrădiri alternative, căci mereu, după modelul mării, imaginile se ritmează, se pun în paralelă; pe rind expansiv și intro- spectiv, poetul pare că-și respiră sentimentul, „Absență”: „Pasărea spuse: nu-i căuta mersul / Pe malul izvoarelor, forma somnului ei. I Du te in cîmp. si rrr.r de liniștea cîm. pulai, t l rcâ pe fluviu in sus. către vest, / Și nu-nireba deci! norii... ! Mumie ei lăsate în vint, purul 1 Cel lung întunecat de suflete moarte... I Pasărea spuse; n-o căuta pe cu- rărite florilor, l Du-ic in rimp și treci de li- iniștea cîmpidui ! Și nu-ntreba dc.it norii pe unde văzură t Umbra ei sfintă și ce arbori plecau t După ciniecul ei..." (Din vot. Oase de corăbii, p. 46). IrifiW Dumbrăveanu are două moduri de S a concepe liric imaginea femeii. Unul, care mai ales a stat în atenția criticii, este sen- zual, realizai prin insistența numirii tmor atri- bute corporale, uneori de o nuanță lascivă, mi de cri mai bun gust. Acesta predomina în volumele sale de debut și a contribuit la for- marea unei păreri care apoi a fost aplicată fără destul discermimint asupra întregului. Căci există și un alt mod mult mai activ in volumele de maturitate de care ne ocupăm, în care erotismul este aspirația spre o comu- niune din ce în ce mai totală, mai desăvirșită și inefabilă, îrt care mereu intervine, viu re- simțită, o ,/ibsentă" ce tensionează starea li- rică prin forța darului, datorită căreia tocmai iubirea, cosmicizindu-se, iși capătă valoarea plenar-pilduitoare. ,Vh ales poezia Absență ca model nu nu- mai pentru titlul ei, ci și pentru faptul că ea conține multe din motivele prin care poetul î.și configurează sentimentul erotic, în ipostaza sa de suavă forță cosmică, care are o vene- rabilă tradiție în poezia noastră populară și cultă. Dar să nu neglijăm nici titlul, cuci în el se implică o nuanță specifică a procedeului cosmicizării în poezia lui Anghel Dumbră- veanu, tot pe linia acestei nobile tradiții, com- pulsionate dc omniprezentul și omnipotentul dor. Important este și motivul păsării, foarte des intilnit. Astfel, in Ciniecul sturzului (dm Iluminările marii, p. 11 și u.), în prezența chiar a iubitei, sentimentului împărtășit de pe- reche i șe deschide o perspectivă infinită spre marca în rece amurg sidefiu „ce singură-și macină-ntrebiirile goale", cu valurile ce Joate c aută răspunsul pe care nu-l vor primi nici- odată". Totul e tensionat de neliniștita cău- tare și așteptare a unei indicibile certitudini, stare de dor extrem, pe care o vestește sau poate chiar o iscă profetic .^interul sturzu- lui ! ce adevărat se aude in ceață.. Portretul transfigurat al iubitei este, în poe- zia-modei, introdus prin enunțul „mt-i căuta mersul". Motivul este predominant în elogiul iubitei, mai ales în lucrările de calitate, lată citeva spicuri: „femeia mea cu pastă frumos" (Cîntecul sturzului), „uimind copacii cu cali- grafia mersului tău" (Alina. în Iluminările mării, p. 21; de pus în legătură cu versurile populare; „C-așa umblă frumos ! De parcă scrie pe jos"); „Mă-mnnge surisul celei cu mersul de salcie" (Prefigurare. în Oase de corăbii, p. 27); „merstd Alinei t lluminînd orașul ațipit în galben" (Conceptul galben, id. p. 15) etc. Prin mersul ci, femeia este inves- tită cu ceva din tainicele ritmuri cosmice. In poeziile dominate de această magie feminina a mersului, ca și în alte poezii reușite, ca Lemnul violetelor (id. p. 11) sau Pe țărmul iă- mîilor (din Iluminările mării p. 51), prin in- tegrarea în universul magnetizant prin vastita- ORIZONT ORIZONT “ tea-i, detaliile erotice se subsumează unei viziuni lirice autentice fi nu unei retortei a simțurilor. Toate motivele: pasărea, mersul, izvoarele, somnul ei, cîmput, fluviul, munile, părul, flo- rile, timbra, copacii — e clară în această enu- merare alternanța dintre motivele naturiste și atributele femeii — tind fi reușesc să prefacă „absența" iubitei in cea mai vie prezență, ce umple întreaga lume, fermecindu-o, înnobi- lînd-o, înfrumusețind-o „Uncie vin currubeiele": „Unde vin curcu- beile șă-ngenuncheze / Cu gitul întins în al- bia rîutui, t Nimeni nu știe că doarme o fată t Inchisă-n verdele sonor al ierbii ț Dc un zburător plecat în munți vineți, / Nimeni nu știe trupul ei limpede / Spălat de apele lunii, sărutat t Cu arome de mentă, nimeni tui știe ! Arcul pur al șoldului de platin fi- ilor ... / Doar trunchiul meu se-ndoaie cîte- odată / Spre ea, peste păduri, in zborul de culori, f îngenunchind Ungă mijlocul eleat I Cu gîtu-ntins spre lacrima tirzie" / din voi. Oase de corăbii, p. 73). Cu gest de căprioară, culorile lumii bocesc făcui fata părăsită unui univers prea pur. In finalul acestui moment de legendă, poetul se substituie curcubeului — și atunci rial devine o lacrimă. Cromatismul, „zborul dc culori" nu este, nici in detalii, un mijloc de concretizare individualizatoare, ci mai degrabă generaliza toare, adică epitetul coiorisfic tinde spre in- tegrarea obiectului înfr-un spațiu mult lărgit, cu aspect cosmicizant-mifizant, dar bazat pe observația realistă. De exemplu: „un zburător plecai în munți vineți". Mai puțin original este „verdele sonor al ierbii". Inscriindu-se conștient (Mov ele Bacovia, din Iluminările mării, p, 9) in privința croma- tismului înfr-un sistem de simboluri, Angliei Dumbrăveanu totuși nu tinde, ca ilustru! său dascăl, la o reducție a universului ia o culoare halucinant unică. Poezia aceasta chiar descrie un adevărat calvar al culorilor, inițial de versul „Muriseră tragic culorile în arborii nervilor mei" și care trece prin „stațiunile'1 marții gal- benului și verdelut, pină ta „movul cel sin- gur, l Movul tăcui, interiorizat și tăcut. 1 Cu care visam în amurg cirul totul l Trăia sub zodia tui de elegii reținute. ! ,Wo»w/ în care înflorea sărutul și spaima, / Și patima pură din ceasul ascuns, j De pretutindeni pindca negrul, dar încă i Eram într-un mov de Baco- via". Și, în final, resurecția : „Și stngele meu din nou începu să țipe / In galben, tu verde, in albastru mw, t hi verde și-n alb, in roșu de Muscel / Și-n toate trăiau lucrurile din care plecasem ,. In Conceptul galben, amintit și anterior, motivele de galben șt de mov fac posibilă o reprezentare vizuală de subtil decorativi com- binație coloristică. Totul insa se dizolvă iu ceață, motiv al melancolizării ce se tîlcuiește prin aceeași vrajă de dor a absențelor despre rare vorbeam mai înainte, prin care aici cenți devine totodată și simbol al enigmaticului ci ănrc sufletească: „E ceva dureros, ponte miș dările noastre / Lunatice prin orașul fără alt. culori, / E ceva dureros, ponte o ceață d, toamnă, / Poate o teamă de neîmpluure sui de refuz". Culorile purificindu-se în lacrimi in cețuri sau in nori, exprimă multiple semni ficații, lată imaginea inefabilului, într-o con figurație de motive poetice simptomatică penirt felul său de a cosmiciza : „sturzul viitor (,,. J va spune lacrimi albastre" (Semințe de zbor in Oase de corăbii, p. 72). Zona de limită a culorilor se suprapune cu marginile existenței; „E un abur nevăzut sau un vini, / E poate timpul pe care-l măsuri cu frunza 1 ... I Simt sujlarea-i de toamnă, zîmbetu-i sceptic. I... I Indigo marin in reflux, / Flnețete moarte, copacii uscați,., Noaptea î Simt duhul acesta incert, care poate c timpul" (Migrație, în Ilu- minările mării, p. 42 și u.), Ceața e uneori agonie a culorilor fi a omului; „anotim- pul / Fură culori i.. .1 Va fi vara absențelor, ultima vară, j Cînd var răsări mori de vint și ya*ncolți / întunericul rece 1 ... I Alunei va incepe / Anotimpul nenumit, în cure voi în- văța I t'n fel de înot într-un aer imaterial sau îtt uitare..." (Anotimp nenuinit, în Oase de corăbii, p. 43 fi u.). Vedem deci că și prin cromatism elemen- tele sînt integrate unei lumi vaste, nemăr- ginite, unui cosmos exterior și interior cu per- manente convergențe fi mereu reconveriibile unul din altul. Am enumerat numai cîieva puține din mij- loacele de cosmicizare a lirismului, dar chiar și o analiză sumară a poeziilor lui An g hei Dum- brăveanu ne arată că imaginea lumii pe care ne-o oferă este mult mai bogată fi mai nuan- țată decît a lăsat să se înțeleagă interpretarea unor critici, Urna este însă in bună parte și a poetului, care nu-și selectează totdeauna poe- ziile, sau chiar versurile în interiorul aceleași lucrări, cu o rigoare destul de hotârîtă și adesea nici cu destulă îndrăzneală în suținerca a ceea ce e mai original fi mai valoros in creația sa. Dovadă și volumul antologic Delte, din care sînt omise numeroase poezii de mare frumu- sețe, prin care chipul interior al autorului ar ți fost midi mai interesant, mai variat, mai complex, intrwlui indu-se în schimb poezii mai impure sau chiar banale, parcă spre a justi- fica cu complezență o anume imagine senzua- tistă-ritualisiu-bucolică-apolinicâ, pe care i-au propus-o criticii fi în care rău tir face dacă ar accepta s ; se tm orseteze. Fericit este poetul liber: liber față de orice chip re i se propune dinafară; inclusiv, bineînțeles, și față de cro- chiu! acesta. Singura grijă serioasă a unui l">.-t este, desigur, să scrie mereu mai frumos și, pe cit posibil, mai altfel, depășindu-se pe sine, surprinzindu-și cititorii, ba chiar și cri- ticii. ;>*■ AitieșMU OAMENI ÎN MUNȚI ... „Și ne*am oprit printre acei Gigantici pini: furtuna Făcuse niște șerpi din ei, Ciudați si strimbi, dar struna Frunzișului lor simțitor La fice-adiere Vibra ca un ecou sonor Ăl lainicelor sfere,. (Shelley) ] ... Vedeți, sînt frumoși munții in toate anotimpurile, dar mai cu seamă toamna yr iarna. Vreau să zic munții noștri, Poiana Ruscă, Colo sus, dacă ați urcat, prin pădurile luminoase de anini și carpeni, în- seamă că ați zărit și Podețul și cocheta cabană „Căpriorul", Tot acolo, înseamnă că ați auzit și susurul Nădrăgelului, această apșoară cristalină doar „din sus" de uzină, poluată începind „din jostd" co- munei, un cărăuș neobosit ia reziduurile noastre ... La început, cind am fost numit aici, mi mi-am dat seama ce mă așteaptă. Era toamna, era fermecător totul și aveam un singur drum ca să ajung aici, la uzina „Ciocanul" —■ Nădrag. Păduri splendide, solitare, prin care ai dori veșnic să te pierzi, șoseaua, Nădrăgehd și îngusta linie ferată, „decovilttr, care poartă, în vagoanele-miniatură, oameni și materiale. Nu cunoșteam pe atunci nici problemele „delicate" și nici chiar pe cele pe care le voi putea rezolva. Eram un tînăr ca atiți alții, cu o cul- tură tehnică știută, inițiat puțin și în splendorile muzicale, de la con- certele „Ateneului", de la audițiile nenumărate din capitală: Ifaydn, Berlioz, Beethoven, discurile de rigoare, magnetofonul, teatrul, expo- zițiile plastice, ce mai, aproape tot sau cile puțin din acest „aproape tot", necesar ca să-ți faci existența ceva mai agreabilă, mai puțin plicticoasă și rudimentară. Afd întrebați cu ce am rămas azi din toate acestea? Zbn rămas poate cu puțin, dar am rămas mai ales cu pa- siunea (pot s-o numesc oare astfel?) pentru pictură. Am achiziționat tablouri, de pictori români, maghiari, sirbi, o întreagă colecție despre care unii mă întreabă, stupefiati: „N-ai încă destule, frate ?" Nu mi-am pus niciodată întrebarea dacă am destule sau nu, dar, de fie- care dată, mă odihnesc privindu-le. I orbesc serios. Nu-mi dau perfect seama ce calități plastice întrunesc ele, de gustibus, dar ele, fie că reprezintă, să zicem, 'un cruciat in armură, cu o privire vulturească, fie că desfășoară un gobelin cu o scenă pastorală, mă odihnesc neasemuit. Cei care vorbesc numai despre „atmosfera marilor orașe" să știți că ORIZONT S vorbesc copilării. Pasiunea poate fi și aici. Deci na mai poate ii aiurea. [ orbesc, desigur, din punctul meu de vedere. Și punctul meu nu poate H uruit unanim valabil, dar poate fi perfect omenesc. Tai in felii această pasiune pentru meserie, oameni, locuri? Fiind „din felii", fiind cu un picior aici și cu altul aiurea, fiind „divizați" intre o „atmosferă" și alta, nu mai sintem integri, integritatea, de orice ordin, ține de o pasiune și de o atitudine unică, tranșantă. La început, dacă-mi amintesc bine, șt eu am fost „divizat". După un an de chimie industrială, practica de vară am făcut-o la „Vulcan". Acolo vroiam. Erau acolo forjori minu- nafi (un cuvint sărac, dar n-am altul), oameni unul și unui. An forjat ji eu ciocane, /Im prins încredere. An făcut sute de ciocane și, plă- cîndu-mi, ca la o revelație, mi-am spus că n-am să mai stau la chimie, n-am să mai rămin .divizat", ci am să trec cu totul pe partea metalur- giei. Și am trecut. „Faci oțel, dar măcar să vezi asta". Atunci erau șanse mari pentru rămas în capitală. /Ir fi fost ușor de rămas, fiindcă aveam neamuri, frați în București, insă îmi era grozav de jenă să intru la un „institut", să proiectez ceva, să zicem, exact ceea ce n-am văzut și n-am trăit pînă atunci în viața mea, și cu asta să zic că sint util acolo. Hai atunci prin (ară, să încerc să-mi vintur viața, hai pe la „Oțelul roșu". M-ați fi putut intîlni pe atunci, pirpiriu, prost îmbrăcat, incit, cind m-a văzut directorul, m-a întrebat: „Dar unde ai vrea să lucrezi?" „Cum unde, la oțelărie". S-a uitat jalnic la mine, apoi m-a întrebat: „Ai să reziști?", „Cred că oimil nu se apreciază nici după ștofa la metru, nici după numărul de kilograme, ca porcul„Bine, fie acolo!" Inginer de schimb. Platoul oțetăriei. Vuietul inferioarelor. Vintui șuierind prin hala deschisă. Perforările. Oțelul. Fără discuții! După un an. socotit ta excepțional. Apoi, chemat tam-nesam la Bucu- rești, unde mi-au spus : „Tovarășe Mihai! Andrei, te duci la Nădragi" „Ma duc, le-am spus, dar de cind ?" „De azi, 1 octombrie, 1961". Și de atunci sini aici... ORIZONT NĂDRAG! Un nume care nu-mi spunea nimic. Despre care nu știam nimic, dar despre care urma să aflu aproape totul: masivul muntos Poiana Pușcă, iar sub poalele vîrfldui Padeș, comuna Nădrag, o infundătură, 40 de km de Lugoj. Cale ferată îngustă. Decoviltil și atit. Se transportă materiile prime, materialele, oamenii, aici, spre uzina „Ciocanul", nu- cleul economic și social uman al comunei. Profil de bază al uzinei: tabla neagră, sub 4 mm, laminată la cald, produs foarte solicitat, tablă zincată și cositorită, lanțuri, bunuri de larg consum, mașini emailate de tip Vesta, găleți zincate și altele... Aflam, deci, aceste lucruri și citeva amănunte despre istoria acestor locuri. Istoria de aici se baza insă mai mult pe documente verbale decît pe cele scrise. întinderi mlăștinoase in urmă cu un secol. Terenuri complet împădurite, vaste teritorii de vinătoare și recreiere. Așezări rare. Malarie. Peste II mii hectare de păduri. Surse utile pentru mangal, a comunității din Zsîdo- var, sau proprietatea lui Sebastian Neslinger și Francisc Repl. Minereu de fier, pe dealurile Domantdui și Delineștiului. Populație băștinașă românească și coloniști din Silezia, Austria, Ungaria, Serbia. Două cuptoare mici de topit, o turnătorie de fontă și laminoarele. Cu zgură id umplem mlaștinile, iar din fier să dăm omului fiere de călcat, foar- ™ feci, casmale, lopeți, ciocane, plite, grătare, fată ce visau și făceau primii conducători ai uzinei. Apoi revoluția din 1848. Apoi 1871. Apoi crearea societății „Industria de fier" din Nădrag. Calea ferată îngustă Nddrag-Găuojdia — 1896. Patronatul Reșiței — 1916. Max Auschnitt — 1924 și desființarea turnătoriei din Nădrag, care devenise „o secție cu renume" și periclita existența altora ... La ce sînt necesare asemenea mici uzine? Ele au o mai ușoară posibilitate de adaptare la cerințe urgente, la cantități minime. Mai există apoi o necesitate social-umană: posibilitatea de existență a unei populații din împrejurimi. Pe urmă, mai există sentimentul unei bune tradiții muncitorești, care s-a sedimentat la Nădrag și care se continuă încă. Sint, aici, perpetuați muncitori din generație in generație. Ei învață meseria oarecum „oral", de la cei mai mari, de la prieteni, vin la noi „gata învăț ați", de acasă. Toată lumea din Firdea, să zicem, discută, trăiește, povestește procesul de muncă de la laminoare, de la turnătorie, de la lanțuri, sau secția de acoperiri metalice. Din satele unde nu sint muncitori la noi, nu ne vin, atrași, la uzină. E o stare curioasă, aproape stranie, un gen de magnetism colectiv, dar ei nu sint familiarizati încă „de acasă", cu uzina, ca cei din Firdea, Criciova, să zicem, sau Jdioara, Crivina. Mă întrebați de ce anume se leagă noul in uzină ? El ține de teh- nica aplicată și de tehnica, oarecum mai subtilă, de a schimba men- talități umane, de a forma caractere, intr-un cuvint, oameni, cu ma- jusculă. Prima problemă poate să devină, la un moment dat, foarte necesară, capitală, pentru destinul uzinei, dar ea se află, totuși, intr-o splendida interdependentă cu activitatea asupra conștiinței umane, a colectivității respective. Și veți vedea de ce. De pildă, nouă ne-a dat bătaie de cap mult timp înlocuirea uleiului de palmier, la secția de zincat tablă. Aveam nenumărate greutăți. Ba nu sosea vaporul res- pectiv, ba ne veneau cantități insuficiente. /1?h încercat cu ulei de pește, Puțea de te trăsnea. Cu ulei de in ? Nu mergea. „Teoretic trebuie să meargă" mi-am zis. „Și cum nevoia te învață", rămași odată „goi", șeful secției mă anunță: „Oprim". „Ce să oprim, zic! Aduceți două butoaie de ulei de floare, dublu rafinat. Pe barba mea. Dacă nu merge, îl plătesc eu". Și a mers cu ulei de floarea soarelui. .1 fost o noutate, nu? Apoi cu macaralele, o altă poveste. La gara de descărcare din Găvojdia, tot ce intra și ieșea de pe „decovil" se lua „cu mina". Sau la secția Recoacere, sau la depozitul de platine, totul, „cu mina" se descărca. Descărcăm 5 000 de kg „cu mina". Ceva monstruos. La Poli- $aj, tabla se lua tot „cu mina", purtată „pe miim". La ajustarea table- lor, idem. La turnatorie, o secție arhaică, cit acoperiș curbat, din lemn, bun pentru incendiu, joasă, întuneric besnă, inotînd prin fum, am dat jos totul și am ridicat și acolo două macarale. Macaralele, la noi, au devenii, după cum reiasă, miinile mecanice, primul salt de la metalur- gia primitivă, de acum uri secol, spre organizarea moderna. Ultima sec- ție, laminorul, care mai lucra pe bază de fringhii, am schimbat-o. O mașină de aburi, volantă, fringhii de manila, împletite de noi, care luau adeseori foc și se uzau, iar in locul lor, azi, un „motor de 1 200 kw care întinde și subțiază platina între valțuri. Sau vreți să vă amintesc ORIZONT ORIZONT « de reglarea mecanică a cilindrilor, la caja dcgrosoare? Era o roată întoarsă de un om. 0 presă cilindrică, in căldură mistuitoare, în gaze. Azi, o instalație simplă, un pupitru, o manetă și de locul de care înainte fugea oricine, acum se apropie midți să treacă la „stea", „la bumb", cum zic ei. De ce anume se leagă „noul*1 în 'uzină? V-am dat cîteva amănunte tehnice, aș putea să vă dau și altele, despre natura umană. Sint oameni foarte muncitori, silitori, ascultători. Esențial este ca oamenii, într-o uzină, să crească paralel. Să crească alaiuri. Inginerul șef Mircea Bodeanu a fost trecut prin țoale secțiile și serviciile, cu bună știință, pentru „a ști tot", pen- tru ca „să crească". Acum are o imagine completă a uzinei. Acum intuiește problemele de conducere a Uzinei. Poate fi bun pentru un asemenea post. Sau Șerban Petrică, inginer mecanic-șcf. De copil era aici. O viață înghesuită de mizerii, după război, o școală siderurgică de uzină. Apoi liceul. Și tot i s-a părut insuficient, pentru a tinde spre o facultate, pe care a și absolvit-o, la Timișoara. Se descurcă, deși tînăr, ca mecanic șef, incit a trebuit să-i dau derogare. Sau Gheorghe Buta, sau Eugen Sidoreanu sau frații Springher sau atiți tineri maiștri și muncitori, crescuți aici. Am obținut, poate cu forcepsul, dar am ob- ținut, o școală serală pe Ungă uzină. Ne calificăm noi cadrele. Exact cile avem nevoie: lăcătuși, laminat ori, acoperitori metalici, electricieni. I: cea mai eficace metodă de calificare, după mine. ! se explică teoretic ceea ce el a aplicat practic, in activitatea cotidiană. O legătură ne- mijlocită intre „teorie și practică", Anul acesta vom mai iniția o clasă. Important iu acest „sector uman" este să înțelegi și să ajuți, în măsura în care se poate. De unii se prinde, de alții, ca apa de giscâ. Probleme multe Ia uzină. Probleme multe acasă. Astfel arăta și viața mea cu un timp în urmă. Ce este oare foarte important pentru un conducător de uzina ? Cred că multă dragoste și conștiinciozitate pentru om și între- prindere. Știu că nu-mi ies bijuterii din gură, dar ceea ce am afirmat mi se parc o constatare valabilă: foarte multa dragoste și foarte multă conștiinciozitate. Ceea ce afirm este verificat de viață. Important este ca aceste trăsături să nu apară și să dispară în salturi. „Oscilațiile" se resimt in mersul uzinei și în mersul vieții oamenilor. Oamenii să aibă motive să ne respecte. Va exista o cuvenită reciprocitate. Nu vom leza inițiativa. Să trăiască omul cu sentimentul că uneori afirmă cete mai bune păreri. Discuții, controverse, în care trebuie să-ți „repliezi" uneori glndurile și părerile, dacă altele sint mai bune. Nu am ținut, in asemenea momente, să am niciodată puterea „cea mai bună" și „unică", din orgoliu, încetinind astfel gindirea celorlalți. Am ținut ca toți să aibă un cap pe umeri, care să funcționeze ireproșabil, să fie puncte de vedere cît mai varii, să nu existe refluxul de a gîndi, refuz care duce, tragic, spre stagnare, osificare, decrepitudine .... Virtejul, viața, preocupările, chemările și eșecurile, bucuriile solitare și refuzul de a cădea in mizerii sufletești, in care, adesea, ești nevoit, totuși, să mai cazi, lupta zilnică, oamenii, uzina, totul, ah, totul me- rită atenția noastră. M-am obișnuit aici, mi-am spus, la un timp, după ce, tinăr, venisem prin aceste Ioduri fermecătoare. M-am obișnuit, sint oarecum util celor care mă știu și pe care îi știu, dar dacă va fi să merg în altă parte, va trebui să mă obișnuiesc și acolo. Nu există obișnuință eternă, fără leac. Număr zilele săptămînii; luni, marți, miercuri, joi, vineri, simbătă, duminică. Și mă întreb, oare, există o zi în care aș putea spune că nu mai este nimic de făcut ? /Ija $ primul șoc (diferența dintre aerul Capitalei și cel al Nădragului) ai recunoaște, cu un calm sufletesc care se instalează in el datorită ma ales condițiilor și omeniei acestor muncitori, acestor I 700 de muncitor ai uzinei din Nădrag, că merită să te dedici lor și uzinei. Este o tră sătură definitorie a uriașei mase de metalurgiști. din extremitatea estici a județului Timiș, această omenie simplă, tradițională, imită cu activi tatea și cu o cunoaștere exemplară a meseriei, care, pe aceste plaiuri s-a perpetuat, de multe decenii — scoțind la iveală, ca pe o emblemă luminoasă, pătrunzătoare frumusețe fizică și morală a acestor oameni dirji. Nădrag I Munții neclintiți ai Poianei Ruscă, ținind, ca masive ziduri de cetate, sub ocrotire, această așezare arhaică muncitoreasca, imbiind la călă- torii cu piciorul, pe aceste plaiuri și reliefuri dure, însă binecuvlnlate de o natură fascinantă. Pe lingă natură, aici mai poate interveni și chemarea culturii. Cadre tinere, entuziaste există, însă metodele de atragere spre chemarea artei și a spiritului, rămîn, adesea, conserva- tive, în rudimentare tipare. Există un club, o bibliotecă, o sală de cmema, există entuziasm, există un liceu, cadre didactice tinere, dar asta nu înseamnă încă un salt spre o conștiință deschisă culturii și spiritualității. Nădragul are puicuțe latente, are perspectivă în do- menii mari și complexe: industrie, cultura, nu sint necesare decit acele dinamuri care să întrețină și să ducă spre desăvîrșire tot ceea ce, cu greu, cu tenacitate, au cucerit oamenii acestor păminturi, din moși strămoși. ORIZONT ANGHEL Di MBRMTAXI) DUPĂ CINTECUL MIERLEI ^ntr-un amurg ca fi să mă-ntorc Cit flautul spart printre voi, într-un amurg De Oltenia. Și nimeni nu-mi oa ieși înainte C-o cană de vin și c-o vorbă de pline. Voi sta în marginea zilei, cu salviUe Și cu macii sălbatici, ascultind sîngele în partea mea de țărină și norii mutați De pe dealuri în clipa mea de-ntuneric. Și nimeni nu va ști c-am plecat prin păduri Dttpă ctntecul mierlei, pe tinde cîndva Am căutat o cărare. Numai rîul Va recunoaște ezitările mele, trecînd La fel de străin mai departe. Pentru cine Să tai un flaut nou din creanga plecată Și cui să-i dau steaua îngropată adine fn ochiul fintînii? Totul se-ndepărtează. Lumina se subție mai mult, pasul meu Pipăie rănile unui drum care curge din mine. De-acum voi merge singur să beau Lacrima nopții. Și umbra va crește mereu, Ștergindu-mi urma cu limbi de cenușă. CÎND INTILNESC COPACII DE ALTĂDATĂ fjDăsările spintecă noaptea continuu cit (ipdte Aduse din mările sudului, amețește cetatea fn fumul amar de clorofila ți calm. Acum Ar trebui să-ntîlnesc copacii dc altădată, Izolați in uitarea cu care umblu pe străzi. Acolo Cinteza se miră albastru, tatăl meu Invocă norii prin vii somnolind in amiază, Un copil deșteaptă fluiere-n creanga de soc. Dar toate sînt departe, stejarul înfrunzește și-acum Cel din urmă, după ce ascultă-ndehing Echinoxul capricios, atît de supus curenților Care pindesc de la nord. A^ vrea să-mi trec Ca altădată palmele pe torsul lui inflexibil, Pe trunchiul crăpat de sacrificiile creșterii Și să vorbim din nou în liniștea aceea de ev Pe care mi-a dat-o cîndva să trec printre oameni. DE DRAGOSTE ORIZONT cum, că noaptea e aproape. Pîndind cu ochi himerici de nesomn Și dezvoltînd in lucruri mari nuclee De întuneric alb cu nevăzute aripi, le pot chema din nou în peisajul De stinci fără verdeață, aruncate Cu gesturi inutile în cerul meu adine ; Aici unde ai ris cîndva în spații orbitoare Și unde prăvălită-n ape reci de iarbă le-ai rugat Cu trupul amorțit neverosimil Sub mîngiierea care din lumină-a fost creată. Acum, că noaptea e aproape, Făcind posibilă-nvierea ta, cum steaua Din cosmice fîntini nemărginite. Te pot chema din nou între aceste Necunoscute cratere de umbră. Să te ating din nou cu ochii lacomi, Să-ți spun cuvintele oprite-n mine, Ingenunchiat sub junghiul de argint Al nepăsării tale de salvie-njtorită. PADU CARNECI___________________________ SONET ȘI PSALM ezbracă-ți hainele ce-ascund dc taină trup și neiertare, să fur cerească desfătare aici pe singuratic prund. Fii tu a mea iluminare de duh zeiesc, și chip luînd in chipul tău să mă scufund de patimă și adorare. fn marele pustii arzînd — de două flăcări strinse-n una — wi fi o clipă pendulînd și fără de sfirșit, nebuna ! De nesfirșit mereu arzînd dor ars de dor spre mai curind... ORIZONT SONET CU DULCE PAJIȘTE c^ubito, tu ești iarba cea veșnică, tu ești asemenea cîmpiei înverzite, și mă cutremur că mă cotropești la margine de drumuri părăsite. S ar ciad nd-e dor de frumuseți trupești, S cină or eu să ’nă purific de ispite, cu săbiile tale mă primești și-mi pier din nerv serbările oprite. Alunei mâ-rnbrățișezi in lunii oftat și mă pătrunzi cu fiecare clipă și simt că sunt doritul tău bărbat că mă adun in marea mea risipă. Și-ncet, apoi, mă-acoperi — trup frumos I — iar eu cobor in tine-n spaime, jos ... SONET PENTRU MAI TÎRZIU ,.. Și ne vom căuta or intre odoare — apuse chipuri și privind tăcut — iar sin gete cu stinsa lui dogoare din foste patimi va luci pe scut, in ochii tăi vor pilpli fecioare, iar duhul meu se va mișca zăcut d intre noi va prinde să pogoare cu floarea-i neagră proaspătul trecut. Jar pîn-atunci, fii taină și vegldere. jii preoteasa mea oficiind a trupurile noastre, — înviere. Deasupra, -n slavă, astre de argint de imnuri foc, cădelnițează sfere, fi zeii înșiși ne privesc cu jind... SONET LA DESPĂRȚIRE Calici ne despărțim — pînă cind va trece vreme, arșiți peste gind vor înteți durerea cu dogoare — și-am să-nțeleg mereu doar cum se moare. Mereu am să-nțeleg — și dor urzind d, Soarele, se va topi curind, ar apele urca- vor spre izvoare și spaima-n mine lung, devoratoare. Atunci de-ar fi să te aprinzi pe cer icoana mea, apusul meu mister I Din întuneric mi-aș tăia contur, cu sufletul cometă împrejur, ca-n preajma ta lumină să mă isc, tu : ; . ' d d: r: ajunstd pisc ! ORIZONT OCT/V/4.V POPA ÎȚI DORESC SĂ FII FERICIT *) ORIZONT Pe măsură ce mă apropiam de gară, treceam prin clipe de nesiguranță. Știam ce voi face, unde mă voi duce, totuși ceva mă oprea și întrebarea mi se punea din nou. De cîtc ori coborîsem în gară, în orașul acesta, mergeam acasă. în strada Semenicului este o clădire nouă, în plin soare, care e casa noastră adevărată : a mamei, a tatii și a mea. Intrai in curte printr-o poartă masivă de lemn deasupra căreia, o limbă de metal atingea clopoțelul. Sub poartă, la stînga, urcai scările, piuă ajungeai in veranda închisă cu gea- muri de sticlă. Lîngă zidul casei creșteau crini japonezi și citiva peri pitici. In spate era clădirea veche, cu geamuri mici. Două uși se deschideau din bucătărie și din singura eî cameră, direct în curte. — încă mai pot alege, mi-am spus eu în clipa cînd am coborît din tren. Aș putea merge la țața, dar mi-am adus aminte de Tereza, femeia care luase locul mamei și de cei doi copii ai lor. Cind am închis portiera taxiului, am spus șoferului: — La hotelul „Carpați". Nu voiam să văd pe nimeni, nu voiam să întilnesc pe nimeni. Simțeam nevoia să cobor între oameni, să trec singur prin ulițele cunoscute, apoi să plec, cum am venit. — E ciudat să mergi la hotel, cind tatăl tău o în oraș. Asta însemnează că încă n-ai ajuns la echilibrul necesar, ca să poți vedea toate lucrurile în fată. Încă ți-e teamă să te întilncști cu el, nu ștî ce atitudine trebuie să iei față de femeia lui și de copii. — E mai bine așa. am hotărît eu pină la urmă. Nu vreau să-l tulbur și nevoia de a coborî aci, numai cu o cunosc. în ceî douăzeci de ani, cît am locuit cu părinții, am fost o singură dală la hotel, cu mama. Ceva se întîmplase între ei — n-am aflat nici odată ce a fost — era într-o seară, aveam opt-nouă ani. Ploua și batea vîntul și ne-a prins ca o trombă, împingîndu-ne în întuneric. Țineam de mînă pe mama, care plîngca. Dimineața am coborit să luăm cafeaua. Restarantul era gol, numai în jurul biliardului se agitau figuri necunoscute, inși înalti, cu capete roșii, ascuțite, se sprijineau în tacuri. Mama a cerut o cafea pentru ea și un ceai pentru mine. O văd și azi storcind lămiia deasupra ceștii mele, încordată la toate mișcările din jur. li era teamă dc oameni, se temea poate de sosirea tatii, așa am crezut eu atunci. Pe vremea aceea slăbise și umbla îmbrăcata numai în negru. Părul ei auriu strălucea deasupra feței sumbre. Mama întreagă mi-a părut in zilele acelea, cîl am stat împreună, o ființă care trăiește numai pentru *) Din volumul „Valuri peste dig", in curs de apariție. nine, care încerca să ghicească toi ce doresc cu. Tirziu mi-am dat seama, ă încă de atunci, corpul ci șubred, încetase dc a mai rezista. La amiază luam masa la restaurant. Lingă geam, nu departe dc noi, un general bătrin. îmbrăcat in civil, minca, avind legat sub bărbie, un șervet ilb. „Vîne generalul", auzeam pe ospătari. Eu mă uitam tot timpul la cl, iu mai văzusem nici un general și îmi părea foarte ciudat, că la sfîrșitul nesei bea totdeauna calea și cu degetele tremurătoare își aprindea trabucul. Hotelul era la etaj. După citeva zile, tata ne-a căutat și in camera noa- stră, a avut o lungă convorbire cu mama. Pe mine m-au lăsat la măsuța din 10I unde, o femeie, îmbrăcată în halat verde, eu fundă lată in jurul capului, mi-a adus cremă de șocolată. Cind taxiul s-a oprit la hotel și am intrat, pe coridoare m-a întîmpinat miros proaspăt de lac. Clădirea întreagă se renova. Mi-am lăsat lucrurile in cameră și am coborît I.a început am ridicat gulerul pardesiului, ca să nu fiu recunoscut, dar mi-am dat seama că precautiunea e inutilă. Afară se făcuse întuneric șî nu vedeam decît fete tinere, străine. Numai la bufet, pe o mică terasă. împrejmuită cu oleandrii în floare, brutarul Lcsnea moțăia cu capul în piept. Pc halba de bere, spuma se uscase de mult și frapiera era plină de sticle goale. Cu ani în urmă, cind mergeam după pîine, mama mă făcea atent: — Vezi să fie bine coaptă, spune-i lui Lesnca, dar privește-o și tu. căci el e mai mult beat. Pe fruntea întunecată a brutarului, cădea părul cenușiu, incîlcit. Cind am trecut pe lingă cl, m-a privit in față. Am văzut în ochii apoși căutindecva, ca o scăpărare și mi-am dat scama că trecuseră peste mine fără a se fixa. — Lcsnea nu m-a recunoscut. Aici numai tata și Claudia m-ar recu- noaște. dar la ora aceasta, el e acasă cu Tereza. Cînd am plecat m-a condus pină la poartă. Nu știa ce să facă, a căutat în buzunare, ar fi voit să mă îmbrățișeze, l-am simțit emoționat, am văzut că se îngrășase, hainele-i erau neîngrijite și-și purta picioarele, într-un fel, de ti se părea, că nu sînt ale lui. Claudia mi știam unde c. Mă gîndisem. in timp ce am hiat hotărirca să întrerup călătoria, că era mai bine să mă feresc de amintiri. Voiam să cobor, să trec singur, să înre- gistrez schimbările, apoi să plec. Dorința mea nu s-a realizat și nici nu se putea realiza. De cîte ori inii revenea ceva din orașul acesta. în legăfură cu mama, cu Claudia, sau cu oamenii pe care-î cunoșteam, îmi apărea un tablou mohorit, I'are mă îngheța. Piața era acoperită cu pietre lustruite de rin, printre ele se ridicau stîlpii no de beton, pe care erau aprinse lămpile electrice. Prin mijlocul piefii, în urna carului mortuar al maniei, cu hainele atîrnînd pe mine, treceam singur, cu opul în pămînt lini era foarte frig. In urmă, la cîțiva pași, venea Maria Ludr, cu părui ei împletit în cosițe grele, singura prietenă adevărată a ma- mei ti cițiva vecini. Tata plecase de-acasă, cu o zi înainte, cu toate că știa că ziua morțiî ei se apopia. Poate tocmai dc aceea a plecat. E adevărat, atunci între ei nu mai cn nimic. Căsătoria fusese demult desfăcută. Eu am alergat de la unul la altui pină am obosit. Tata se mutase în locuința veche din curte șî adu- INOZldO ORIZONT * sese la el pe Tereza. O ținea, la început, ca femeie dc serviciu, ca să-i fad gospodăria. Așa spunea el. Ieșind din valul de oameni, am coborît în mijlocul pictii și am pornit pe drumul pe care-l făcusem atunci, în urma carului mortuar. II făceam însă în sens contrar. De cite ori m-am gîndit, mai iîrziu, la drumul acesta, mi se părea că oricind voi cobori in piață, trecătorii se vor opri și din patru părți, vor face front, privindu-mâ numai pe mine. _ Dar nimeni nu m-a privit. Vedeam cofetăria ; afară, în pergola înconju- rată cu viță sălbatică, ci ți va întirziați ascultau muzică de jaz, care inunda piaja, prin ușa deschisă. în fața mea, doi tineri mergeau tinindu-se de miini. Băiatul prinsese mina stmgă a fetei, iar cu mina dreaptă încerca s-o cuprindă de mijloc. Fata își unduia ritmic șoldurile, împiedecindu-1. Mișcarea mi s-a părut că arc ceva supărător, poate ceva obscen și agitarea unei umbrele, în mina dreaptă, te făcea să crezi că e gata să lunece, M-am oprit și i-am lăsat să se îndepărteze. _— N-am înțeles niciodată, pentru ce mama a lăsat ca lucrurile să ajungă pînă acolo. Dacă ar fi continuat să vorbească cu el n-ar fi adus pc Tereza în casă. Intr-un fel, ea l-a împins să ia o asemenea hotărîre. Ii ura prea mult. « ( După ce am pornit, din nou, peste cijiva pași, lucrurile mi-au apărut — Dacă aș fi trăit sentimentele pe care în primii ani le-a avut pentru tata, poate aș fi înțeles-o mai bine. — își pierduse mintea din cauza lui, mi-a spus cu amărăciune mătușa Silvia. Am mers la ea toți pe rînd, dar n-am puiut-o opri. Pînă la urmă tata devenise șî el, insensibil. Nici nu a încercat să ascundă realitatea, cînd am vorbit împreună. Era pc timpul acela, cînd Tereza înce- puse a-i face gospodăria, dar mie mi-a spus că se va căsători cu ea. — Mama ta era legată de familie și eu nu i-am putut oferi o compensare suficientă, mi-a spus atunci tata. Poate nici nu era vorba de persoane. Fa- milia, pentru ea, însemna o anumită comportare, o anumită ordine. Am im- presia că tot timpul cit am stat împreună, ca a așteptat ca in casa noastră, să apară atmosfera pe care o cunoștea. Tata îmi spunea lucruri pe care și eu le simțisem. Mama, toată viața ci, a așteptat să se înlîmple ceva, să se schimbe ceva. Pc mine ar fi voit tot tim- pul să mă știe aproape, numai de mine se simțea legată. — Dar tu ce-ai făcut ? l-am întrebat eu. Dc cc n-ai încercai să lămu- rești lucrurile, să o împaci ? — Am încercat să fac tot ce dorea ea dar, pînă la urmă, am obosit. Eu toată ziua lucrez cu cifre. Acasă aș ti voit să mă distrez, să merg la un local să aud muzică de dans, să citesc cărți dc aventuri, dar, toate lucrurile acet- ica, ea le detesta. Nici nu știu sigur cc dorea. Peste un an tu iti vei termin studiile, mi-a spus el atunci. Vei găsi un serviciu, într-un alt oraș și o /ei lua cit tine. Asta aș fi dorit și eu, să o iau cu mine. ! Cînd am ajuns la pod m-am oprit. In colțul din dreapta pielii era țbră- ria, in stingă o alimentară nouă, cu autoservire. In apă vedeam clar celdcinci etaje ale clădirii, frinte în valuri. J.a etajul întîi locuia un doctor, la ca'e am mers, prima cară, cu mama. Aveam un dinte cariat și voia să mi-l extragă. 5 După injecție am leșinat. Mama s-a speriat și pe drum repeta mereu : — Asta ce la mine o ai. Mi s-a întîmplat și mie, în copilărie. — Aci, pi pod, ne-am oprit dc nenumărate ori cu Claudia. In fața scur- gerii fără sfînit ne strîngeam aproape. Simțeam nevoia de ocrotire. Au fost zile cînd ea 4 luat locul mamei în gîndtd meu. La plecare mi-a spus li- niștită : — E dabria ta să-ți refaci legăturile cu familia mamei talc. Pe tatăl tău nu trebui» să-l părăsești. Ori ce ar fi făcut, îți rămîne tată și de aici înainte, el arc nevoie de tine. începe să îmbătrînească. Asta a fost seara. Spre dimineață, obosită, a adăugat: — îfi do-esc să fii fericit. Atunci Claudia nu mai era aproape. O vedeam zbătîndu-se, într-un imens acvariu. Căuti o ieșire, prin care să putem trece toți: tata și Tereza, mă- tușa Silvia cu mama și la urmă eu, dar nu era nici una. Atunci a rostit cu- vintele acelea A fost o acceptare adevărată ? A ajuns să creadă că sînt un om în care nu poți avea încredere, sau, după ce a înțeles hotărîrea mea, a renunțat să nai lupte ? Mi-am amintit atunci de ziua cînd am știut, prima dată, că e kgită de mine. Umblînd fără o țintă, am intrat la muzeu. De-abia ne cunoscusem. Am trecut prin încăperile boltite, fără să vedem tablourile dc pe pereți. X-am văzut nici statuile așezate în mijlocul sălilor, iu plină lumină. Cineva a spus atunci: — Aici a fost sala cavalerilor. Noi am t-ecut mai departe, fără să o privim. In altă silă am auzit: ■— Aici aveau loc concertele. Noi. doi, mergeam înainte și în timp ce treceam din sală in sală, mă gîndeam, ca rr fi trebuit să facem altceva. — Nu crezi că nu trebuia să venim aci ? am întrebat-o eu. — Am ș eu senzația asta, a răspuns Claudia. Mi se pare că ar fi fost bine să fim undeva, numai noi, singuri. Dar tu ce crezi ? m-a întrebat ea. — Aș :i dorit să fim acasă, să fie o zi de sărbătoare, să dormim, apoi să ieșim în grădină cu copiii, în soarele care se pregătește să apună. Claudis s-a uitat mirată, dar nu s-a supărat. In ultfjtu sală i-am luat poșela. Simțeam nevoia să am ceva dc la ea, aproape, Chvdia m-a prins de braț cu siguranță și atunci am știut că e de acord cu to: ce fac eu, că e gata să-mi ofere orice i-aș cere. Nu i-am cerut însă nimic, fiindcă chiar de atunci știam că va trebui să plec. Nu i-am spus că voi pleci pînă în ultima zi. Dacă i-aș fi spus tot ce avea să se întîmple. Laș fi răpit bucuria citorva luni, în care am fost aproape fericiți. Privind tpa de pe pod, vedeam că luminile începuseră să se stingă la etaje și micile alunecări dc valuri, infășurau reflexele verzui ale zidurilor. Podul acesti.cu apa, cu toi ce c împrejur, l-am fotografiat înainte de a pleca. Am fotograiat și toate locurile pe unde am umblat cu ea și fotografiile Ic-am lăsat pe misă. Erau numai locuri și ierburi, arbori, clădiri și poduri. Noi lipseam. Lea găsit, desigur, după ce a rămas singură. •— Eu am știut că voi pleca după moartea mamei, cînd a venit la mine mătușa Silvia. Nu o văzusem niciodată pînă în ziua aceea, decît în foto- grafie. ORIZONT ORIZONT Cînd mi-a apăr ut in față o femeie înaltă, aproape impozantă, m-am spe- riat. îmbrăcată în haină neagră de catifea, cu părul ei gri, împletit într-un fel dc eșarfe care se acopereau una pe alta, prinse cu agrafe late, părea co- borîtă dintr-o stampă veche. Nu semăna cu mama, avea totuși ceva apropiat cu ea ; legănarea anumitor gesturi, inflexiunea moale a unor cuvinte, dar mai ales, o corectitudine desăvîrșîtă în tot ce făcea, care m-a copleșit. Mătușa Silvia mi-a spus atunci: — Eu n-am avut copii, tu ai rămas singur. Cred că ar trebui să vii la mine. Nu refuza, gîndește-te bine la toate. Acum tî-ai terminat studiile și poți trăi independent, dar e mai bine să ai o casă. Știi de unde pleci, știi unde te întorci. Tu vei îndrepta greșeala pc care a făcut-o mama ta. Eu ascultam cuvintele ei șî m-a cuprins un fel de slăbiciune. Dacă o priveam, vedeam brațele eî mari, oarecum ciolănoase; dacă închideam ochii și o ascultam, simțeam o adiere îndepărtată : — Da, tu trebuie să îndrepți greșeala mea, îmi spunea mama. Asta era dorința eî. N-am înțeles însă niciodată, pentru cc nu mi-a vorbit despre această greșeală. Râmineam zile întregi singuri. Mama era pe pat, eu stăm lingă ca și vorbeam despre tot felul de lucruri. Niciodată, despre legăturile ei cu tata. — Dacă ie hotărăști să vii — a continuat mătușa Silvia — va trebui să rupi tot cc te-ar putea lega de trecut: cu tatăl tău, care s-a purtat nedemn, cu toți cunoscutii, femei și bărbați, care te-ar putea aduce înapoi. Cu Chindia n-am vorbii despre asta decii in ultima zi, înainte de a pleca. Atunci am stat o noapte întreagă împreună, în camera ei. Nu ne am culcat, n-arn închis ochii. Cred că ea nu a putut înțelege dc ce trebuie să plec și mai ales, pentru ce nu trebuie să ne mai vedem niciodată. Se purta însă, ca și cum ar fi fost convinsă că așa trebuie să fac și n-a încercat, nici o clipă să mă abată de la hotărîrea pe care o luasem. In noaptea aceea, ne-am amin- tit tot ce am făcut împreună, în ultimul an, din clipa cînd ne-am întîlnit, de prima seară cînd am umblat ceasuri întregi, avînd deasupra noastră stelele calde de vară. Ne-am amintit cînd. Ia revelion, în timp ce alții își petreceau, noi tre- ceam pe trotuarele înghețate, prin fata vitrinelor și a restaurantelor din care inundau valuri de lumină. Ecoul pașilor noștri se auzeau din altă lume. Tei noaptea aceea am fost sigur că trebuie să rărnîn cu Claudia, să renunț la mătușa Silvia, M-am ridicai de pe balustrada podului cînd peste apă începuse a bate un vînt rece. Trecînd pe lingă bufet, am văzut că brutarul Lesnea adormise. Știam că alti tineri, de virsta mea, au rezolvat, cu ușurință situațiile acestea. Eram prieten cu Bujor, care s-a căsătoriat cu Melania, încă din fa- cultate. Cînd au terminat studiile, au divorțat. Am fost de față la divorțul lor și i-am văzut luîndu-și rămas bun. A fost oarecum amuzant. Melania. la mi moment dat. i-a spus : — Tu, Bujor, nu te mai căsători, nu ești convins dc avantajele vieții în doi. — Ba am fost convins, dar acum mă simt mai bine singur, a răspuns Bujor. Poate mai tirziu, am să te caut. Nu văd cum aș putea sta in fiecare zi, în aceeași cameră, cu o altă femeie. Cu tine m-am obișnuit. — Poate ar trebui să mă întrebi și pe mine, dacă sînt de acord să mai 3 npart cu tine, fiecare zi, aceeași cameră. Vreau un soț care să-și stimeze oția. — Vrei să spui că eu nu te-arn stimat ? a întrebat Bujor. — Aș puica spune. In realitate tu n-ai urmărit decît propriile tale plă- eri. Dimineața plecam împreună. La primul colt mă lăsai singură și în pan- alonil tăi mulati pe talie, cu cămașa de lînă albă, ca un discobol grăbit, aler- gi la prima întîlnire. — Dc unde știi tu asta ? — Dacă vrei, ți Ic înșir pe toate, le-am identificat și după nume, Dintre Ic m-a mirat Evelin, pe care o admiram. Mi s-a părut totdeauna o fată care ir fi meritat mai mult, decit o jumătate de ceas, din timpul tău prețios. N-am nțeles însă ce ai găsit la fata aceea cu pieptul căzut, nu știu cum o cheamă, ăreia îi curgea nasul. — Exagerezi, a spus Bujor și pe fața lui a apărut aerul acela dc glumă i încurcătură nedorită, pe care știa să-l alterneze subtil, pînă acceptai totul. — Acuma nu-i vorba despre ele, a continuat Metania. Voiam numai să iții ca există multe feluri dc a nu-ți stima sofia. Eu o priveam pe Claudia in ultima noapte și mă gîndcam cum s-ar fi lesfășurat legăturile acestea între noi ? Cind ea mi-a adus cafeaua, spre di- nineațâ, am prins-o de mînă, Atunci am voit să o întreb : — Tu crezi că era mai bine dacă noi am fi trăit împreună ? Poate ne-am i despărfit mai ușor sau nu ne-am mai fi despărțit de loc. In anul acesta, :are a trecut, eu am așteptat mereu ceva, ca și mama . •. Nu știu ce m-a oprit să o întreb, poate fiindcă și-a deprins foarte încet nîna și s-a îndepărtat cițiva pași. Am știut, că atunci, in sufletul ei. se de- Misese un strai dc neîncredere față dc mine. Era un zaț dens, care ne acope- ea pe amîndoi. M-am gîndit adeseori, că după ce s-a chinuit o noapte în- reagă, de-abia aștepta să fie singură. Seara Claudia mi-a spus; — E datoria ta să-ți refaci legăturile cu familia mamei tale, tata îți amine aproape, cît despre Tercza, ea n-are nici o vină. Insistența ei de a mă împăca cu tata, m-a surprins și pînă la urmă, i-am spus tot ce credeam că trebuie să știe, l-am vorbii despre mama, despre viața :î neînțeleasă, despre indiferența tatii și am adăugat deschis, fără să eco- nomisesc epitetele, ce credeam eu despre Tereza. Am vorbit cu o anumită iornire, poate cu răutate. Răul se declanșase, putea să curgă. Nu i-am spus !ă o înșelasem pe ea, că poate mă înșelam și pe mine. — Nu ne vom mai vedea niciodată am continuat cu. nici n-am să-ți scriu. 5e tata nu vreau să-l mai întilnesc și niciodată n-am să mai calc în orașul tcesta. Claudia n-a știut ce mi-a cerut mătușa Silvia și în clipa aceea, mi se jărea că e și ea vinovată, de tot ce se întîmpla. Cu miinilc in poală mă pri- /ea liniștită. La ceea cc i-am spus, n-aș fi putut adăuga nimic. Ochii ei in- ■osiți păreau umezi, dar nu știai dacă umezeala se datoreșle despărțirii sau mmai nopții le nesomn. — Iți doresc să fii fericit, a spus ea cu seninătate. Dc atunc cuvintele acestea le-am auzit mereu și stînd acolo, nu departe Ic brutarul Lesnea, mă întrebam dacă Ic-a spus, fiind împăcată cu asta, sau fumai ca să-ni ofere mie posibilitatea dc a pleca liniștit. ORIZONT GEORGE SURU POEM PATRIEI Există in mine o mulțime de ape, Fintini și izvoare la margine de drumuri. Fără de care De mult aș fi-mpietrit și viaturi de munte M-ar fi spulberat in cele patru zări; Există in mine păminturi mănoase Fără de care n-aș fi putut trăi Și insămința gr iu și secară Și flori amețitoare Și vise de larg: Există în mine cetăți fără seamăn Fără de care nicicind n-aș fi știut Că sint născut pentru o mare dragoste, Mesfirșită... Toate trăiesc In rotitoarea oglindă a inimii Astfel născută ca să le păstreze In veșnicie. ȚINUT NATAL' ORIZONT ■^emn împărțit cu tăiș de baltag și uscat la fierbințeala trupului, Lemn de tată de stejar, de mamă de fag, de fată de tei. Lemn de prag aurit cu naștere de miei Și froleit sub steaua polară cu inima in crucea sudului, Oh, și sticla lunară din înghețată lacrimă de zei. Sticlă plămădită din nisip călcat de dor de iubită După bărbat depărtat. Oh, sticlă născută din trup de mireasă de soare aleasă, (m irizări de sărut răstignit pe cercei, marea pace de noapte cînd greierii se ridică-n stele, Cînd se aude geamăt de izvoare frămintatc-n iubiri renăscătoare, Cind mina se desparte de ispită și patimă și din degete cade o. . bun de lacrimă 5/ ta contur de înălțare în cocoși de soare peste toate cele, Și eu îmbrățișat cu sinea lor, cu trup de nor, cu suflet de cocor, Șt iarba in genunchi prefigurind in cimp triunghiuri de taină. Pe cind ulciorul se umple de sete și se aude șarpete-n perete, Și piinea pe masă se taie singură și e gustată de semințe de flori.,. RUGA DE DRAGOSTE <^ă topești arama la focul mii ni! or, la jarul sinilor, in ea, clocotindă, să arunci stamine și ghindă. Alune și portocale, nuci de la răscruci, fn aburul ei să jertfești primii miei cu ochi înlăcrimați, Să o biciuiești, lichidă, cit aripi și inimă de vulturiță. Să o frămînți și să o descînți cu ciomag din piatră de vatră, Să-i aduci binecuvântare, amestectnd-o cu legendare fiare, Cu drum de balaur, cu chin de centaur, să o ocrotești, apoi, Cu pîine și sare de ploi ce pot s-o stingă, Să topești în ea o grindă și să o presari cu cenușă de ușă. Atunci cînd se răcește pe torsul tău și iu forma ceaunului: Ceaunului să-i dai strălucire cu nisip aurifer, să bați în el păsări cintătoare Greieri și coajă de mesteceni, lingă gură să-l legeni cu ornicul brațelor Și cînd totul se termină, cînd trupul meu de aramă te neintină, Cînd nu mai port nici o vină, atunci din el să sorbi pînă in suflet, departe Tinerețe fără de bătrînețe și viață fără de moarte... CONSTANȚA BUZE A_____________________________________ REPROȘ ^iul, doamne, și aceste roci in sine risipite, Pe cînd tiu ne cunoscusem, disperați fiind apoi, Rîul roșu de rugina frunzelor despotcovite, Cit reproș aducem apei tale de noroi1 Mineral tîrît spre marea otrăvită și suavă, Cel ce, vrind să se exprime, cîte-tin glob de sînge sparge, N-ar trăi imaginîndu-și pentru sine o epavă, Se va zbate-n răstignire printre punți fără catarge. Și de zgura răgușirii strigătelor din vapoare, Piui, doamne, pină-n albul ochilor va clocoti, Plinsul apei dulci trădindu-și Infinit de pura sare. HARALAMB1E ȚUGUI_______________ GRIU Qmma stătea dreaptă in fața cîmpului! inima izbăvită de timp, — voracele lup... Albastre nisipuri în oarbă cădere ca un presimț flămind, ca o lumină strivită. ORIZONT S iar oamenii spuneau : om face pline din inimi; pline dulce de care n-ați mai mincat; pline de cîntec, pline de soare ! .. • “ Și eram griu ce așteaptă oameni pe cimp. DUPĂ -AMIAZA LA SINGEORZ Wd soarele un deal pe altul inveșmîntîndu le-n oglind, In timp ce ochii sorb cobaltul din zvelți mesteceni și molizi. Și sîntem sus... Și în aramă ni-s piepturile poleite ca-ntr-o silvestră panoramă cu nimfe de satpri răpite. Apoi un clopot dă de știre o nuntă ce-a purces să iasă, c-un prea spătos și candid mire finind de-an deget pe mireasă, întrezărim poteca verde de ape vii, uitind pe unde s-au rătăcit ca niște iede tristeți cu sunete profunde. E Someșul ce-abia așteaptă să ne cuprindă in șerpar de soare molcom și cleștar cîntind prin fiecare piatră . .. AUREL TIJRCUȘ_________ ȚARĂ ORIZONT masa vieții, slujind cuțit, linguri, uneori e strins sufletu-n căpestre și-atund prea ne ierți, țară, de uităm, că ești și dincolo de ferestre. Cind singuri sîntem, ea julgeru-n nori și nu găsim muguri de altoi, iar prea ne ierți, țara, de uităm, că tu ești în noi. iertătoare țară, mult prea iertătoare, vatra ta ne scapără in Umple, și sub glasul tău dc răscruce, demni știi că o să fim, de va să se-ntimple.. • A CINCISPREZECEA EPISTOLĂ MIRCEA CIOBANII Jfl-ă voi grăbi; cum vești rele încheie anul, preabun, caut pretu- tindeni o punte care să mă lege dc înțelepciunea pierdută, și, tocmai cînd mi se năzare că dau dc loc trainic, îmi intră în casă un bărbat scund și smead la față, mereu cu fruntea acoperită de sudoare, el e iubitorul dc numere și de semne geometrice pe care și tu îl cunoști, pc care-1 întreb uneori cum își împacă neastîmpărul, nerăbdarea trupească și nevoia dc zgomot cu lumea pașnică a simbolurilor sale exacte — el rîde și-mi spune sa nu mă neliniștesc, pentru că lumea aceea, in toate aparențele rigorii ei dc cetate, e mai primejduită decît îmi ima- ginez : de-ajuns ar fi să-i cer o explicație asupra adevărurilor ele- mentare cc-o guvernează ca să-mi dau seama că n-are la-ndcmînă nici una ; și, dacă, dintr-o imprudență accepți nevoia mea de demonstrație, el însuși ar începe să se miște intr-un univers ale cărui temelii (lăsînd la o parte că, dc vreme ce nu se văd, sînt ca și cum n-ar fi) se zdrun- cină, amenințînd să răstoarne întreaga construcție, perfect alcătuită cîndva și, pare-se utilă. Și iubitorul de drumuri și dc numere mi se așază la dreapta, îmi ia condeiul din mină și, aplecat peste umărul meu, îmi șoptește : „Caută, între cețuri și umbre, lumina subînțclcasă și nu te teme : vei număra tot aiîtca valuri dc ceață și umbră cîtc încercări de a le în- lătura. Nu faci altceva decît să adaugi, atît — și-n plus, să dai argu- mente mișcării brațelor cînd îndepărtezi, una după alta, pînzele grele de negură. E ca și cum —• și iubitorul de numere începe să-și piardă răb- darea —, e ca și cum de la marginile unui cerc ai porni, pe rază, spre centru, și ai porni în zori, și pasul ți s-ar micșora de fiecare dată cu jumătatea celui de dinaintea Iui. Ai să ajungi vreodată la țintă?" — și aceste cuvinte le-aud șuierate de o batjocură ascunsă, îmi trece mina pe ochi, și cred, și mă tem totodată. „Poți afirma că nu mergi ? Firește că nu! Poți afirma eă n-ai pornit dintr-un loc anume și că dorința de a ajunge a fost vie încă dc la începuturi ? Cu atît mai mult. Nu în- seamnă că a înainta (cu dovezile lucrurilor părăsite în urmă) ar tre- bui să fie demonstrația faptului că te-ai și desprins, cîndva, de origine ? De bună seamă — dar nu poți miza decît pe cel dinții pas, pe urmă- torul, pe cea de-a treia încercare de pas și pe jumătatea acestuia. Ast- fel, în loc să capeți argumentul înaintării în schimbarea peisajului, aduni pași — și asta nu c o iluzie (chiar dacă, treptat, devine astfel), simți chiar și sudoarea pc piept și-ntre umeri, alunccînd, și alunecarea sudorii e singura dovadă peremptorie, dar nu a deplasării tale spre centru, ci a faptului că ai pornit și că ești trup și suflet condamnat la mișcare. Și se-ntîmplă amiaza și seara, iar locul spre care ai tins nu se mai apropie : se îndepărtează, și prilej de nebunie e că-n zări, la cel dintîi pas, locul părea să fie tangibil. Dar în amiază, mai poți să nu te-ndoiești că ai plecat, iar seara, maî poți să nu negi că tc-a în- dreptat vreodată spre centrul mirific? De ce, atunci, te-ai mai teme de ORIZONT 3 moarte, de ce te-ai grăbi ? Nu vei muri, iți jur, niciodată. Ți s-a părut de-atîtea ori că nu ești, ei bine, aceasta a fost cu putință numai în clipa cînd te-ai îndoit de plecarea ta de ta marginea cercului sau, tot- una. cînd ai uitat, din lipsă dc argumente, încotro te îndrepți. Și asta, iar, nu e o iluzie: pentru că nu vei ajunge. Sîîrșitul se-amînă mereu, vine întunericul și cazi de fiecare dată, istovit, lingă cel din urmă (și cel mai scurt) pas încercat. Din cînd in cînd iți mai aduci aminte de centru, de locul pornirii — dar tot mai rar și tot mai fără dovezi, și cînd memoria, nelirănită de argumente, își va înceta lucrul, și cînd amnezia va fi totală, ori ți se va spune că mori, ori că n-ai existai niciodată." Iubitorul de numere tace — și cred tot ce-mi șuieră el în auz. Nu exist — îmi repet după plecarea lui, cu sufletul mîngîiat —, dar vine ceasul atingerii noastre, femeia mea tristă, și trebuie să cred că sînt și că voi pieri. Și nu vreau să fiu singur, deși, singur fiind, încredin- țarea statornică în adevărul acelor sunete de pași mă părăsește. ORIZONT JURNAL ARHEOLOGIC note pentru un reportaj 1. TIMPUL PMINTULUI matul pereginează prin timp, cuprins între Mureș și Dunăre: ve- chiul Maris al dtcilor, leagăn al agatîrșitor lui Herodat și Istrul pe care grecii orașebr pontice urcau cutezători către ținuturile barbarilor. S-au perindat pepămînturile acestea bogate, triburi ce-și lucrau ogoa- rele cu unelte di piatră, păstrind, în podoabe și credințe, amintirea soarelui mediterinean de sub care plecaseră și nomadele triburi de păstori războinici odihnindu-se aici după goana prin stepele Caspicei, Aratului și Dorului. Potecile pădurilor au fost bătătorite de opincile dacilor lui Buretista, încărcați de prăzile războaielor și au devenit drumuri prin truia legionarilor romani în înaintarea lor temeinică că- tre Tapae și câte sanctuarele Sarmisegetuzei. Semințiile germanice ale goților s-au iprit aici făcind popas între două etape ale îndelun- gatei lor aventuri europene iar în cîmpia mlăștinoasă dinspre Tisa, s-au hrănit cu iarbă ga să turmele și cirezile sarmaților așezați în Panonia și călărind înoeșnîntați în solzii metalici ai platoșelor. Gepizii și ava- rii, hunii și cumaiii, și-au lăsat urmele în pămlntul moale al vadurilor și iot prin acești locuri s-au războit oștenii ducelui Glod și ai urma- șului său, Ahtum cu cetele de războinici maghiari. Aceste ținuturi, cu- cerite de Traian recucerite de Constantin cel Mare și de Justinian, erau, in veacurih acelea zbuciumate, puntea de unire directă și nemij- locită dintre dao-romanitatea vastului podiș intracarpatic și romani- tatea sud-dunăreină. Integrat în spațiul unic al genezei poporului ro- mân, Banatul e străbătut astăzi, de pasul arheologilor ce șăoîrșesc deslușirea timpurii acestui pămînt, deschizînd lacătele bătrîne ce-n- chid porțile trecdului. II. NOȚIUNI Periegheza. Primăvara tini acrul alunecă tulburat de mirosul pămîntului întors de plug și cind iirba iși mai foșnește jirul în sămință, toamna,, la tim- pul miriștilor spirte și al silozurilor dormitînd masive, ca niște boa constrictori sătuiați de prada bogată luată ogoarelor, arheologii por- nesc la drum în periegheze sau recunoașteri, cum mai sînt numite. In fiecare zi un animit hotar de sat e bătut cu pasul, de-a lungul văilor domoale, amintiid vag de rîuri secate demult, către tumulii solitari, sau pe crestele line ale dealurilor. Drept călăuză ■— nestatornică și înșelătoare — firile incerte aflate din scrieri vechi și din spusele în- cărcate de mitur ale bătrlnilor din sate. La capătul drumurilor, durind adesea săptămîri cu somnul furat al unor reci camere oficiale sau al ORIZONT S cortului străpuns de toate țipetele nopții, ranițele sint grele de pache- tele cu fragmente ceramice, unelte de piatră și os, monede și bucăți de chirpici, iar carnetele cuprind descrierea și așezarea locurilor in care, bănuite sub pămint, așteaptă vestigiile. Nimic spectaculos sau romantic in aceste călătorii: itinerarii zilnice de mult plănuite și so- cotite ; in fiecare zi, aceeași muncă de la răsăritul soarelui și pină la apusul său. De multe ori, lipsită de rezultate palpabile. întotdeauna perseverentă. In drumurile acestea, ale primelor clipe de cunoaștere, își are începutul munca de mai tirziu pentru aflarea vîrstelor ascunse ale pămintului. ORIZONT Aria La sute de kilometri distanță, săpăturile arheologilor sau intimpla- rea, scot la lumina zilei din pămint. cimitire cu vechimi de milenii, locuințe, cetăți din pămint sau din piatră. Pașii celor care-au trăit și au murit în ele s-au stins de mult; doar lucrurile întind punți peste distanțe anidindu-le și transformind aceste descoperiri solitare, intr-o arie culturală. Același rit de înmorminiare, aceleași unelte, același fel de a supune lutul din care se plămădesc vasele. Aria culturală ; o no- țiune abstractă care păstrează din viața concretă a acestor locuri într-o altă epocă, doar esența — spațiul, timpul și produsul, fată de ce, pen- tru cea mai mare parte a celor șase sute de mii de ani pe care-i cerce- tează, arheologii, nu au nume de eroi, de regi, de conducători. Eroul rămine, mai cu seamă, colectiv, dar nu lipsit de personalitate: o arie culturală presupune un grup uman cu tradiții și obiceiuri comune, cu nenumărate legături, insesizabile astăzi. Viața acestora pulsează de-a lungul unei perioade de timp in care aria se naște pe ruinele altora, înflorește, bogată, extinzindu-se în spațiu și se stinge treptat. ! se va suprapune o altă arie, născută din ea, mai aproape de noi în timp și în adîncul pămîntului. Și din perindarea aceasta de negări și afirmări succesive, crescind organic una din cealaltă, se scrie cea mai tulbură- toare și mai pasionantă pagină a istoriei — cea arheologică. Profilul Sinonimul arheologic al inciziei chirurgicale. Secțiunea taie pămlntul adine, pînă dincolo de cete mai vechi urme ale trecerii omului, acolo unde lutul e uniform și galben în tăcere. Pereții acestei tăieturi verti- cale, penetrind straturile orizontale, in care dospesc veacurile unelte- lor de fier, bronz sau piatră, devin profilul. Certificatul unic al naș- terii și stingerii ariilor culturale. Adesea, profilul intinde capcane celui ce-l âăltuiește urmărind fiecare lovitură a hîrlețutui, fiecare schimbare a culorii pămîntului, fiecare obiect ieșit la lumină. E, de fapt, o com- petiție a inteligențelor. De o parte — tiparul mereu surprinzător lăsat în pămint de munca a sute sau mii de oameni din zeci de generații produs al inteligenței acestora, animate de țeluri necunoscute sau bă- nuite doar, orînduit într-o succesiune proprie, a cărei logică va fi fost determinată de cauze ce ne sint străine azi. De cealaltă, adesea, un singur om, o singură inteligență, urmașă depărtată a acelora ale căror » sensuri le vrea deslușite, rupindtt-se din timpul cotidian și admițind zeci de variante, incredibile in aparență. Acest duel dintre obiectele unei alte epoci și inteligența omului de azi, durează cîteodatâ zile de tăcere. O tăcere densă in care fiecare semn, vag pentru ochiul nede- prins al obișnuitului privitor, ce-l dă, peretele vertical de pămint, este judecat și unii cu celelalte, in succesiunea tor prin timp. Cimitirul nomazilor din veacul al nouălea, își are gropile implintate in vetrele caselor din antica dacă a dacilor; gropile de provizii in formă de pară ale acestora se opresc in bordeiele cu ceramică migălos incrustată ale celor ce mai foloseau uneltele de bronz. Odată limpezit, profilul de- vine o certitudine, un fapt științific. Orice greșeală, orice amănunt omis din cercul intr-atita de strict al logicii, devine, potențial, simburele unei erori ireparabile sau greu de îndreptat, ce poate anula întreaga muncă. Va trebui tăiat un alt profil dar acesta nu va fi niciodată identic cu cel anterior. Rezultatul palpabil al acestei înfruntări intre epoci — cea a noastră ce-și caută sensurile și cealaltă în care se ascund ger- menii acestora — poartă titlul impersonal de „Jurnal de șantier" și e însoțit de Citeva planșe de hirtic milimetrică pe care rămîne imaginea desenată cu exactitate a profilului real. Aid, in acest punct, începe celălalt drum, către certitudinile dincolo de care, nebuloase dar mereu prezente, rămin verigile incerte ale ipotezelor. III. CEI CE ÎNTREABĂ PAMINTUL Arheologii, au un numitor comun — pasiunea, li veți putea intîlni săpind in ajunul anului nou cu secțiunile acoperite de prelate sau însoțind speologii in cercetarea noilor peșteri aflate în munți, li veți găsi făcîndu-și ultimele însemnări la lumina lunii sau cu ochii ațin- tiți asupra cerului, îngrijorați de cel mai mic semn de ploaie. fi veți vedea minuind șpaclu!, această lopată miniaturală, cu finețea bijutie- rului, mai mult mingiind pămîntul uneori zile intregi spre a dezveli un mormint sau podeaua de lut ars, acoperită cu fragmente ceramice, a unei locuințe neolitice. Dar înlăuntrul acestor fapte și gesturi exte- rioare, a înfruntărilor verbale iscate adesea intre ei, numitorul comun — pasiunea însoțită de perseverență — este nelipsit. Poate fiindcă adevăratul efort este săvîrșit in liniștea mesei de lucru, printre cărți și dicționare, unde roadele celor aflate din săpături sint analizate și com- ' parale metodic cu cele dinainte cunoscute, modelîndu-se, din amal- gamul acesta, amorf și incoherent in aparență, concluziile. Ele nu sint rodul unor inspirații de moment. In spatele unor formulări aride, pri- vind, de pildă, succesiunea a două nivele in cadrul aceleiași culturi, se ascund ani îndelungați de muncă anonimă, de discuții contradic- torii, de confruntări și verificări repetate. De aici, din această tensiune interioară, refuzul oamenilor acestora de a admite impostura și dile- tantismul. De aici medestia unora de a se socoti arheologi de-abia după decenii de muncă asiduă. De aici preferința tuturora de a discuta mai puțin despre munca lor și mai mult despre cea a altora. Pare paradoxal, dar strămoșii axiiiuiiogitor, a celor ce au meseria aceasta ORIZONT S dura, în care concesiile sini excluse, iar diletantismul e socotit o plagă generată de aparenta spectaculozitate și bănuitul romantism al desco- peririlor, au fost diletanfii. , — Grisellini, neobosit călător prin ținuturile Banatului din veacul al optsprezecelea, descriind, laolaltă, obiceiurile și tradițiile români- lor, istoria acestora, „șanțurile romane" ce-l străbat de-a curmezișul, inscripțiile și statuile dăltuite în marmoră de la Băile-Herculane, se află începuturile cartografiei arheologice a Banatului și epigrafiei din acest ținut. Preotul din Mehadia care, la începutul veacului al nouăsprezecelea, iniția primele săpături arheologice românești din Banat, a fost animat, fără îndoială, de pasiunea colecționarului sau a căutătorului de comori, Dar dincolo de acestea ajunge pînă la noi gestul nud al primei între- bări puse pămîntului și consecința acestuia: tăișul hîrlețului oprin- du-se în zidurile vechii cetăți romane, însoțindu-se cu spusele predo- sloviei cronicarului Ureche: „Românii cîți se află lăcuitori în țara Ungurească și la Ardeal și la Maramorășu, de la un loc sînt cu mol- dovenii și toți de la Rîm se trag.. Secolul nostru este cel in care iau amploare cercetările arheologilor în Banat. Stau mărturie, descoperirea marilor arii culturale neolitice, a bogatelor cetăți de pămînt ale epocii bronzului, a vestigiilor zbu- ciumatei perioade în care s-au scurs peste acest pămînt, oprindu-se vremelnic, popoarele migratoare, fniîmplării, i-a luat locul, din ce în ce mai mult, organizarea pe teme științifice ce sînt rezolvate cu rigu- rozitate, amatorismul s-a înclinat in fața specialiștilor. Ultimele două decenii, mai ales, vădesc o mare efervescență a cercetărilor. Cîm- puri impunătoare de urne funerare ale unui popor cu credințe urano- solare, viețuind în cîmpia bănățeană în urmă cu mai bine de trei mi- lenii, numeroase tezaure romane și daco-romcne smulse pămîntului, petele albe cu durată de veacuri din istoria arheologică a Banalului, anulate prin cercetări asidue, acumularea, în Muzeul din Lugoj, a uneia din cele mai mari colecții de unelte paleolitice a țării noastre prin strădania arheologului Ion Stratan, descoperirea unor numeroase așezări romane și stră-românești, sînt toate, jaloane ale unui itinerar arheologic nou și tinăr, încorporind în el dăruirea oamenilor de știință, unind locurile a căror istorie se deslușește azi. ORIZONT Orșova. Orașul vechi dispare făcind loc apelor gigenți cuiul hidroenergetic de la Porțile de Fier. Și, odată cu el, dispare și Dierna, orașul roman cu nume dacic și Rușava, cetatea stăpînită în veacul al nouălea de Glad și Orșova din piatră, întărită de lancu. In locul tuturor acestora, la poalele dealurilor — noul oraș. In cel vechi, secțiunile arheologilor se deschid ostentativ pe străzi, în curțile întreprinderilor, sub temeliile caselor. Aici, arheologii pășesc pentru ultima oară. Pămlntul, acest aliat al lor, care păstrează și apără, face loc apelor pentru totdeauna. Dierna romană își dezvăluie zidurile castrului și ale cetății bizantine, cimitirele cu sarcofage paralelipipedice din piatră sau metal, templele, marile magazii por nare încărcate de amfore, semn al negoțului tnflo- — ritor de pe bătrinul Danubiu. Pivnițele cetății feudale răsar din molo- zuri cu bolțile lor ttrg arcuite. Cimitirele Evului Mediu ascund morți crincene din asedii șl din molimele ciumei. Ceramică, unelte, monede. Argumentele istorie unui oraș. Dinamice, în perpetuă transformare, ele devin, implicit, argumentele ctitoririi orașului nou. Tibiscum La șase kilometr de Caransebeș, pe malul Timișului. Municipiu ro- man. Descoperit și dezvelit cu asiduitate și competență de unul dintre cei mai buni cunoscători ai arheologiei Banatului — arheologul Marius Moga. Aici, unde nunții se trag la o parte din fața apei năvalnice, se afla cheia militari și economică a capitalei Daciei romane, Ulpia Traiana. Un castn cu ziduri de piatră întins pe patru hectare. Un oraș cu clădiri pubice și particulare. De fapt, sint patru orașe supra- puse, ridicate sucasiv, semn al calamităților și primejdiilor petrecute aici in cursul unu secol și jumătate de stă pi ni re romană. Ultimul dintre acestea a fist locuit de daco-romanii secolelor IV—VI și nu întimplător, nume! satului românesc aflat in preajmă, mai era, in veacul al patrusprezecelea, acela de Tivise. Tivise — Tibiscum. O do- vadă intrinsecă a ontinuității daco-romane pe aceste pămînturi. Cel mai mare oraș ronan descoperit pînă acum în Banat. Unelte și arme. Tezaure monetare i inscripții. Statui și altare votiue. Hirlețul și șpac- hd au scos din pănînt o inscripție bilingvă in care scrierea latină este însoțită de cea palnyriană: Dacia romană, colonizată ou oameni aduși de pe intreg caprinul imperiului ce-și avea fruntariile la Atlantic și la Golful Persic. La 'ibiscum, palmi/rieni, veniți din orientala Palmyră, care și-a păstrat pnă azi străzile petrecute pe sub umbra marilor co- loane de piatră, își primiseră păminturile pentru care, cu arma în mină, apărau prestigiul i hotarele imperiului. Palmyrienii au venit și au plecat, sau au fost nghițiți de marele fluviu daco-romanic. De pe urma lor au rămas inserțiile și altarele închinate zeului larhibol. Numele locului, dat de dac, a dăinuit insă. Ca și pămtntenii de pe malurile Timișului — vechitl Tiuiscus al dacilor. Cetatea Șoimoșual e ruină de veacuri. Cindva, în urmă cu mai bine de cinci sute da a i, lancu de Hunedoara o menea verigă mureșană a lanțului de forțai și cetăți, pus de-a curmezișul năvalei turcești, de la Dunăre și pind n inima Transilvaniei, Și înaintea lui lancu a fost în acest loc cetate,primind năvala tătarilor în cel de-at treisprezecelea veac al erei noaste. Și după lancu a fost cetate pentru oamenii lui Doja care-au cuprns-o și pentru cei ai lui Mihai care-au stăpinit-o in acel an de cumțnă și mărire, 1600. Dar și în veacul al nouălea, se ridica, sus pe creasă, o așezare a românilor din care arheologii au des- coperit de curind, crimele semne. Nu ziduri de cetate au întilnit mai iutii și nici armei# e vor fi lucind atunci, ci cuptoarele. Vetrele șoptind șoapte de cărbune tespre zilele de început ale unui popor cu rădăcinile adine împiîntate î mileniile acestui pămint: sub vetre, pe prag de ORIZONT ORIZONT S stincă, drept prime semne ale statornicirii vieții camenilor aici, pentru străjuirea Mureșului, așteaptă tăcute, fructierele renușii ale dacilor și valurile de pămînt ale davei ce se înălța. La Parța în plină cîtnpie, pe malul apei, așezam fără nume de acum cinci mii de ani, are letopisețele de lut, piatră și os. Pămlntul e gras și darnic aici. Și vastd acesta ciudat nu poartă nune și nici semn nu dă despre degetele mlinii care a luat lutul frămintîndud. Nu se ase- muiește cu nimic din cele cunoscute arheologilor. Un singur gest ni-l apropie prin spațiu și timp de ginditorul de la lamangia: acela al mtintlor sprijinind capul — osmoză intre brațele lui homo faber și inteligența lai homo sapiens. Dar ideea e alia și ulciorul acesta pînte- cos, cu ciocul devenit cap de om, cu gura larg căscată, e mai profund și mai direct legat de pămlntul bogat al cîmplei, lăzbate din el o înțe- lepciune despre nașterile și prefacerile in scurgerea domoală sau nă- valnică a anotimpurilor. Și vasul cu chip de om le străjuiește cu gestul miinilor sprijinind efortul gurii larg și rotund deschise tn care iși au geneza, chinuite și trudite, noile fapte. IV. DE CE? Veți spune poate că arheologii caută și găsesc comori ■ vă vor im- presiona mai ales bijuteriile și tezaurele smulse pămîntului, uitind poate, pentru o clipă, că este dreptul nostru de a le moșteni, dar, mai cu seamă, de a primi prin ele, sufletul strămoșilor. Arheologii vă vor răspunde că mai presus de toate acestea se află cameni: un gest, un gînd, o faptă blindă sau crîncenă ce lasă urme în pămînturi. Adunate laolaltă, ele vehiculează un sens și deslușesc calei spre ființa noastră de astăzi. M-am întilnit adesea cu întrebarea simplă șl, adesea, pusă ingenuu: la ce bun? de ce această risipă de forțe și energie? In acest veac al zborurilor cosmice și al lui Picisso, al teoriei rela- tivității, al creierelor electronice și al lui Brâncuși, arheologii afirmă o permanență, descifrind-o din pămlntul mileniilor ii întregind profilul pămînteanului care cutează să-și bănuiască semeni pe alte planete, pornind, spre integrarea pe alt plan, în cosmosul din care s-a născut planeta Terra. Istoria planetei și a oamenilor ei, este o parte din vasta istorie, încă necunoscută nouă, a cosmosului. cum istoria popoa- relor sînt pietrele marelui edificiu al istoriei umanității. Intr-un alt timp poate căutările în trecut ale arheologilor și cele în viitor ale astrono- milor și savantilor moderni atît de divergente în aparență, vor fuziona definitiv în marele vector al cunoașterii universale. Paginile analelor nașterii și copilăriei omenirii, cu rătăciri și crize inerente de creștere, în- tregite și reconstituite cu migala maturității, vor fi tot atîtea pirghii tn descifrarea sensurilor noi, ivite spectaculos în lumea noastră, născute din contradicțiile ei și purtînd, în ele, subtilul sîmbure genetic apărut ne pămînt odată cu prima unealtă cioplită din piatra munților. FLORIN DA V MEDELEp Tinere condeie FLORI DE AUGUST C'^propie-te tundre să-ți sorb culoarea ochilor s-o dau zărilo s-o ducă mai departe mărilor, Veniți adîncui să priviți înapoi ce scoatem din voi. Fiți serpentiru ridicate spre soare, în șuvoi. Ridicați pădur seva munților, hrănind cerul Din el să plod cu stele, fierbindu-mi pămtntul. înfloriți flori -e august fierbinte și din sămință Răsădiți florile argint, pe șesuri, pe munți, in dorință. Migrează sin/e al obirșiei din daci în nemurire, în sunetele tompetei seculare să duci o țară la-mplinire. ION BĂDULEASA CINDCEASURILE ȘOPTESC DRĂMUIT ^ind ceasurie șoptesc drămuit rugăciuni și orătăniile d>rm intr-un singur picior și îndrăgostiți își făgăduiesc : „Veșnic .. <3$ vrea să fiupe mare, -n larg, din toți porii ă respir proaspătă nemărginire și nenumărate zile și nopți ce-au fost și or veni, însemnate preis în calendar, să le las în urnă pe țărm. ILSE HEHN în romlncțle de DAN CONSTANHNESCU CERNEALA-MI CURGE SUFLETUL PRIN LUME voi intVn- șoarei Odeanu ne oferă imaginea unei poete, față de care critica li- terară nu și-a făcut pe deplin da- toria. C. UNGUREANU Horia Zilieru: „IARNĂ EROTICĂ11 ' oetul Horia Zilieru — siluetă dis- tinsă, (ie o eleganță vag desuetă, care însă ii vine atît de bine. Este rafinat, artizan al imaginii impecabile, articulată din simboluri, străbătută de efluvii ale unor miresme rare, somptuos cromatice. Degustător ai lamentațiilor lui Cona- cili, din care știe să rețină candoarea ți accentele autentice a ceea ce este acolo etern uman. Veșnic înamorai și uimit mereu de a ea minune ce se chea- mă femeie. Buduit de domoaie și pro- funde învolburări elegiace, privind faș- cinat, ca un alt Mateiu Caragiale, din alt plan, înspre solemne crepuscule. An- todefinindu-se — nu întrutotui exact — ca fiind un romardic clasicizat: „Limpe- zimea clasică — crede poetul — și sfișierea melancolică a unor crepuscule interioare au același impuls originar" (ud. interviul din Cronica, 711969). Sînt doar citeva puncte de reper, care mi se par însă ferme, S-a spus aespre floria CUteru Ca este un sentimental și cind s-a rostii acest cuoînt a foit implicată și obișnuita nuanță depreciaivă care îl situează într-o foarte nprcniatâ oecinăMe cu la- crimogenul. S-a vorbit despre o poezie ,Jără filozofie" care mizează pe mijloa- ce exclusiv „muzicale". S-a rostii nu- mele iui Petică și Anghel și cu asia coorodonatele personalității artistice a tui Horia Zilieru păreau definitiv calcu- late. în s/irșit, sprinten și expeditiv ca de obicei, strâduindu-se să digere cîte cinci cărți pe sâptămînă, Nicoiae Mono- fescu a lipii din goană eticheta „Manie- rism". Și pentru că nu era chiar bine lipită, a mai adăugat dedesubt: .rafi- nat" (od. Contemporanul, 1411969). To- tuși, dacă ultimul volum ai Iui Horia Zi- lieru — Iarnă erotică — este citit și tiu numai răsfoit, el obligă la meditații care nuanțează și îmbogățesc aserțiunile an- terioare asupra acestui prezent. Horia Zilieru nu declamă, nu gesticu- lează, nici măcar nu se confesează, ci, cu gesturi solemne și accente încântătorii, oficiază, tn templul iubirii, sentiment primordial, un ritual. Și, ca in orice ri- tual, menit să fie pătruns în întregime doar de inifiați, apelează ta elemente cu aparențe criptice; „O, nu ucide acest flu- tur, doamnă; 1 învins și orb. Ungă ogiinda-ntoarsă I copilăroasa mască mi-o revarsă / în împietriri acvatice de toamnă. f I fesului smuls din noaptea ORIZONT I ORIZONT “ de rușine I cu frumușeii dc genuri in candoare / suit dezmorțiren aripilor doare / și oină lepădării-n vînt îi ține" (Fluture întîrziat). Alteori, gestul grav schițează contururi precise și esențiali- eate, ca îh această Bufniță tncârcată de sugestii: „Ca un heruv hulit în grota serii / căzut în vină dintr-un mistic nor, 1 migrează ocluu-i peste-un blind izvor / insingurind fecioarele. Te spe- rii?" Recuzita acestui ritual, împru- mutată evident din sfera simbolismului, este, aricii ar părea de fortuit, minules- ciană. Totul duce înspre această con- statare : limbajul simbolic al unor plante rare (crini, agave, iriți, chiparoși, mirt, mimoze, laur, anemone), scăpărările pie- trelor prețioase (agate, smaragde, safir, hyacint), miresme și substanțe quasiri- tua/e (smirnă, ceară, mirodenii, untde- lemn, ramuri de pin, rășină, fum de co- nifere) sau culorile somptuoase în care predomină ozund, carminul, verdele. Ca și Minulescu, Horia Zilieru îmi pare un pudic care simte necesitatea disimulă- rii sentimentului pur. Mintdescu o face gălăgios, cu gesturi emfatice, compunm- du-și binecunoscuta poză de copil teri- bil. Autorul „Iernii erotice" se situează ta polul opus, disimultnd discret și cu autentică gravitate: ca un nou Mamde își zidește sentimentul in interiorul unor strălucitoare imagini criptice. Este, ceea ce numea G. Căiinescu, un „lirism este- tic", adică un lirism care mizează pe o conformitate de cultură, rămuund în- să opac pentru neinițiat. De aici ten- dința spre hermetism, remarcată aproape de toți comentatorii: de fapt disimulare prin hermetism. Horia Zilieru are un adevărat cult a! versului bine făcut, e Stăpînit de un demon al perfecțiunii expresiei și știe cum „se face" un vers. O asemenea preocupare ie pare probabil multora mi- noră și depășită azi, cînd atîfia poeți devin „clasici" fără să aibă habar de gramatica românească sau (dacă acest cuvint sperie) de buna rostire româ- nească. .Asta îmi amintește din nou de G. Căiinescu care scria undeva, acum treizeci și dai de ani: „A face versuri bune înseamnă a face poezie și înseamnă a îndeplini totdeodată și cerința per- manetei indescifrabililăfi, fiindcă un bun vers e mereu sibilin și plin de sensuri. Horia Zilieru este un adept al travaliului artistic dus pînă ia șlefuirea versului și a cuvîntului, un poet care, păsirindu-și credința iu muzicalitate, rostește în cadențe solemne și marcate ; „Zeii de vin ca inir-o turlă goală, j su- avul clopot sună în orbite l (drum în- tre prund si lacrima ovală) / sporind pe buze Svuri împietrite. / / miini de metchio cu stea își spală, / în vlaga unui foc di aur, t Insingurind un cimitir cu plaur /și trestii ofilite, de beteală." (Palid sebr). Crede deci (este unul dintre cei are încă cred) că demnitatea poeziei uite și din respectul pentru formă și. nMovean prin adopțiune, știe să adauge lulceții și purității rostirii o eleganță poprie ușor de recunoscut ori- unde, nu mmai în Ațipire: „Sub coapsa pietrei ne-i plîng" Anecdoticul lipsește cu iesăvîrși- re încercarea de-a surprinde esen- țialul. ancorind in real fiind de cele mai adeseori încurunată de succes : „Luminează sib pămint cuvintele/ ca metalul bdnav", Deși toate poemele sîtt străbă- tute de aceeași neliniște versurile ultimelor cicluri fac să te subție- ze unitatea fiorului miologie, realizată aproape de pin in pri- ma parte. Toate acestea nu pot fi de na- tură să umbrească val tarea vo- lumului și mai ales seiinătatea versurilor, cu toată tendunea tur interioară. E un calm oar cercetă- torii, care răsfoiesc paginile vechi ale revistei „Familia" scoasă de fosil Vul- ean, îi tnai întîlnesc numele. Vi- gurosul ei talent literar se ma- nifesta ani dea rindul cu accente tot mai pronunțate, țîșnite dintr-un su- flet parcă predestinat să fie un focar de sentimente clocotitoare in care se aprindeau necontenit flăcările dragostei fața de oamenii din popor, față de cel obidiți ți asupriți. A crescut ți a trăit în mijlocul oamenilor necăjiți, le-a cu- noscut durerile ți nevoile, le-a cunos- cut traiul lor plin de privațiuni ți de nădejdi. A fost prima femeie care a îndrăznit, in ciuda mentalității burgheze de atunci, să publice creații proprii în reviste ți ziare. De ia început ți-a cîțtigat epitetul de „feministă". Stilul ci desigur nu putea fi la ni- velul pretențiilor de limbă literară ca la scriitorii din țara liberă, formați în redacții și cenacluri, cum era „Juni- mea". Scriitorii de dincoace de Carpați, cu puține școli românești ți cu publi- cații periodice izolate, nu se alimentau din spiritualitatea șî cultura româ- nească decît dacă izbuteau să strecoare peste munți cărți și reviste. în Ardeal erau centre de învatâtură ți cultură na- țională îndeosebi la Blaj, Brașov. Sibiu și Beiuș. Iar la Oradea revista „Familia" a lui losif Vulcan constituia un loc de în- lilnire a condeielor literare ți un for de promovare ți de răspîndire a. literaturii noastre. Era încă perioada începuturi- lor timide. Pe vremea aceea, chiar volu- mul de poezii al lui losif Vulcan a fost analizat sub o lumină critică de unii au- tori din București care nu se împăcau cu expresiile ardelenești. Poetul bănățean Iulian (irozescu, văr primar cu mama Emiliei Eungu, s-a sesizat atunci de această lipsă de considerație și a pu- blicat replici la adresa criticilor, luînd apărarea stilului literar ardelenesc ți al celor ce scriau la „Familia". Stilul Emiliei Eungu seamănă cu fe- lul de a scrie al tuturor intelectualilor români din vremea aceea care trăiau în ambiante străine, sub dominație străină ți cu învățătură străină. In Ti- mișoara nu era nici o școală secun- dară românească. La terminarea clase- lor primare, românii cure doreau să urmeze in continuare studiile, nu aveau decît alternativa de a învăța la un gim- naziu maghiar din localitate sau de a merge la școlile secundare românești din Brașov, Blaj ți Beiuț. Puțini aveau posibilități financiare ca să se poată deplasa din Timișoara în centre româ- nești atît de îndepărtate și să aibă acolo asigurată întreținerea, far pentru fete problema era ți mai dificilă. Traian I.ungu a fost cel dinții în- vățător român care a funcționat la școala din suburbia Fabricului, _ de Ia înființarea ei, din anul 1854 pînă la băirmețe, cind în urma botărîrii nr, 2574 din 28 aprilie 1899 a consistoriului din Arad, a trecut la pensie, iar comi- tetul parohial i-a votat întreg salarul luat în buget |>e anul școlar 1899— 1900, vrednicului învățător confesional jienlru devotamentul și priceperea cu care a dus timp de 45 de ani. de cînd exista școala, munca de educație a multor generații, din sinul cărora au ieșit intelectuali dc vază ai orașului. Traian Lungii era originar din Lunga, un sal ce aparținea de comuna ComloșuLMare. Probabil de aici i se trăgea și numele. S-a născut la 1830 în Comtoșul-Mare, unde bunicul, apoi ta- ll ORIZONT ORIZONT “ tăi său Ștefan Lungu, era primar, sau după cum li se spunea „cneazul poporu- lui"'. Școala elementară a urmat-o în comuna de naștere, unde după siste- mul de atunci, preotul Gheorghe Dre- ghici îndeplinea și funcția de învăță- tor, gimnaziul l-a terminat în orașul Macău (Mako din Ungaria), iar stu- diile pedagogice la Preparandia din Arad, unde i-a avut ca profesori pe Vicențiu Babeș și pe Alexandru Gavra. Cunoștea bine, in scris și vorbit, lim- bile română, germană și maghiară. Dc altfel, Emilia Lungu a învățat la per- fecție să scrie și să vorbească nemțește, fiindcă părinții ei au căutat să-i dea nu numai o cultură românească, ci du- pă nevoile și obiceiul de atunci, si una germană. Astfel se explică predilecția și ușurința cu care Emilia Lungu a tradus și a publicat numeroase poezii românești in limba germană și invers, precum și alte creații ale prozatorilor români pe care i-a tălmăcit într-o limbă literară. Traian Lungu s-a căsătorit la vîrsta de 22 de ani cu Eufemia Popa, fiica preotului Popovici din Mănăștur de lîngă Vlaga (azi județul Arad). A reluat vechiul nume românesc de Popa pe care îl aveau bunicii ei. La început s-au stabilit la Sinnicolaul-Mare, unde li s-a nlscut in 1853 unica lor fată. Emilia Lungu. Dar intenția lor era să se mute la Timișoara, întrucît Traian Lungu era un eminent Învățător, bine pregătit și cunoscut in cercurile de con- ducere ale învățămîntului bănățean, da- torită metodelor sale pedagogice, pre- conizate și experimentate de el cu vă- dite succese practice. Ca să poată ocupa un post de învățător la Timișoara, trebuia să treacă un examen foarte rigu- ros în fața consilierului regal Ritter von Schmiltburg și a inspectorului șco- lar Constantin loanovici (care avansa ulterior în funcția de consilier regal în locul lui Schmîtlburg). Astfel a ajuns Traian Lungu. după trecerea strălucită a examenului, să fie numit în 1854 în- vățător titular la nou înființata școală confesională Sf. Gheorghe (actuala piața Traian). Mai lîrziu, românii fiind ncvoiți să abandoneze această școală, Traian Lungu a înființat Cu ajutorul unei fundații o alta școală confesională în cartierul românesc din Fabricai Ti- mișoarei. Acest suburbia era atît de întins și populat de mii de români, în- cît Vicențiu Babeș și ceilalți fruntași ai vieții publice au înaintat în februarie 1865 un memoriu (memorand) binedo- cumentat împăratului Francisc losif f-iu. la Viena, ca să încuviințeze în- ființarea unei episcopii greco-ortodoxc române pentru r^iunc^ Timișoarei, care să-și aibă reședința în centrul ro- mânesc al Fabricutui, Traian Lungu ca pedagog s-a făcut cunoscut cu metoda sa practică și intuitivă, bazată pe un sistem de cartoane mobile, pe care erau trecute diversele litere și cu care elevul trebuia să construiască cuvintele dc-a lungul băncilor de școală. Despre acest sistem a ținut prelegeri la cursu- rile de vară organizate pentru învăță- torii mai slabi sau la așa numitul curs de „metodul practic" al consilierului regal Constantin loanovici, sub adăpos- tul de frunza verzi improvizat în actuala piața Traian. Ca scriitor, Traian Lungu a publicat cărți pedagogice și manuale didactice, colaborînd în același timp la revistele și ziarele românești din Ar- deal și Banat, in special la „Gazeta Transilvaniei" și la „Biserica și Școala" din Arad, multe din articolele sale pur- lînd semnătura pseodonimă de „învă- țătorul". Traian Lungu a murit in anul 1917, iar soția sa in 1913. Emilia Lungu și-a dovedit încă din anii copilăriei calitățile excepționale de intelectuală cu mari resurse de afir- mare. A intrat în școala tatălui ci la vîrsta de 2 ani. Iar cînd avea 5 ani, știa deja să scrie și să citească. In lipsa unei alte instituții de itivățămînl, a urmat și ea, ca celelalte fete de fa- milie bună, patru clase secundare la claustrul „Notre Dame" din Fabric. Dar cultura străina, In spirit catolic, nu o mulțumea și, dornică de a cu- noaște cil mai bine literatura română, a început să citească, apoi să scrie. A fost încurajată de toți intelectualii car- tierului, și în primul rînd de părinții ei. „Mili", cum i se spunea în mod familiar, simțea că trebuie să publice. ȘI a început să colaboreze la „Familia" tui losll Vulcan șl la „Biserica și Școala", revista diecezană. Mai întii cu versuri șl cu mici povestiri din lu- mea săracilor, a căror prietenă a de- venit, simțindu-le durerile și pricepîn- du-le traiul lor chinuit. Cu un astfel dc capital empiric și sentimental a por- nit pe drumul scrisului, l’e vremea aceea Fabricul Timișorit era centrul de cultură românească. De- și brăzdai de mulțimea brațelor de apă ale Begheiului care ducea energia albă la morile cartierului și la roțile nu- meroaselor fabrici, suburbia! legat prin tot atitea poduri peste canale, a format o unitate economică șl culturală, cu o masă compactă de români, care _ s-au manifestat foarte solidari inlre ci. Au locuit aici și au activat oameni care au pus bazele șt au condus în continuare o nouă mișcare publicistică, mai hotă- rîtă și mai avansată în tendințe sociale și naționale decît cea inițiată de pre- decesorii lor. Era generația de scriitori și ziariști bănățeni care au urinat ani- lor revoluționari de la 1848, Din ple- iada lor făceau parte gazetari încercați și reputațl ca Pavel Rolariu, Cieorge Ardelean și Nicolae Coșariu, în fruntea lor se situase însă personalitatea pro- eminentă a scriitorului Meletie Drughici, fiul dascălului din Comloșul-Mare, la care învățase Traian Lungu. Meletie Dreghici și ginerele său Pavel Rotariu au editat mai tîrziu la Timișoara pe cheltuială proprie și au redactat cel clintii ziar românesc din Banat „Lutni- nătoriul", din 1880 pînă în 18£M, cînd a început să apară marele cotidian „Dreptatea", Cea mai răspîndită publi- cație era însă „Familia" de la Oradea, abonată aproape de toți fruntașii și in- telectualii români din orașe și sate. In atmosfera aceasta de nouă orientare publicistică a început să scrie Emilia Lungu. Avea 18 ani. Citea, scria și cînla la pian. „Clavirul" făcea parte din programul educativ al fetelor bur- gheze, căci era la modă și nu putea lipsi din salonul nici unei cose de oameni cu pretenții. Așa era mentali- tatea vremii. Dar grija cea mai acută care nu-i dădea pace era problema în- ființării unei școli de fele. A vrut ca cea dinții școală primară pentru fete să o organizeze in cartierul ei și ca să devină învățătoare In anii aceia n-au existai decît școli pentru băieți. Ideea ei era îndrăzneață și răsturna o seric de concepții rigide ale burghezilor an- chilozați in tipicuri înapoiate. Ca să poată reuși, a inceput o acțiune de pro- porții pentru solidarizarea tuturor fe- meilor române. Fără bani nu se putea înjgheba nimic, nici chiar o școală ele- mentară penlru fete. Numai prin con- stituirea unei reuniuni de femei, care să realizeze venituri din baluri șl festi- valuri, a văzut posibilă adunarea de fonduri. Cu voință și perseverență, Emi- lia Lungu a izbutit in planurile ei. La stăruința și cu spiritul ei de organizare s-a fondat în 1872 la Timișoara cea dinții reuniune de femei din lot Ba- nalul. Această societate, numită „Reu- niunea Damelor" a ținut ședințe în localul școalei și a deschis și cursuri de dansuri românești. Fonduri pentru începutul unei școli de fete s-ar fi adunat, dar problema grea era obținerea autorizației din par- tea oficialităților. A fost respinsă ce- rerea unei astfel de concesiuni pentru Timișoara. Atunci scriitorul și marele fruntaș al vieții noastre publice, Dr. Pavel Vastei a făcut demersuri pe lingă episcopul loan Mețianu de la .'Vad ca să încuviințeze înființarea unei astfel de școli pentru fete deocamdată înlr-un sat din apropiere orașului. Astfel, in 1874 cea dinții școală de fete și-a des- chis cursurile în Izvin, iar Emilia Lun- gu a fost numită învățătoare. Ce satis- facție! A reușit în planurile ei. A fost prima învățătoare română din Banat la cea dinții școală de fete. N-avea încă diplomă sau calificare pedagogică, dar la numirea ei s-a ținut seamă de cali- tățile și metodele didactice pe care le învățase de la tatăl ei. La izvin a stat cu mama ei, care a însoțil-o. N-a func- ționat aici decît doi ani, întrucit mama eî a vrut să se întoarcă ia oraș. Intre timp Emilia Lungu s-a înscris ca elevă particulară la Preparandia din Arad, și după trei ani de învățămînt peda- gogic. și-a luat diploma de învățătoare. i.a Timișoara, Emilia Lungu a în- ceput din nou să colaboreze la diferitele ziare și reviste, scriind poezii, nuvele șî schițe. Tot ce a publicat, poartă semnătura ei, în afară de articolele pri- vitoare la probleme învâțătorești, pe care le scria sub pseodonime ca „Bănățea- nul Mo?", „Bănățeanul Călător" sau „Bănățeanul June". De atunci a început adevărata și bo- gata sa activitate literară. O deosebită mriurire au avut asupra ei scrierile lui Nicolae Filimon. La și publicat viața romanțată într-o lungă nuvelă. Tot sub influența lui Filimon a scris și nuvela „Barbu Cobzarul". Dacă vrem să-i deslușim vasta sa munca de crea- ție, e de-ajuns să răsfoim colecția re- vistei „Familia", deoarece aici au apă- rut cele mai multe din poeziile și proza ei. losif Vulcan i-a apreciat talentul literar ți a considerat-o printre cele mai bune condeie ale Transilvaniei. In orice caz, a fost cea dinții femeie româna care a scris și a publicat romane. Și aceasta, la o vreme cînd genul acesta era in faza incipientă a dibuirilor. Au fost viu comentate și au stârnit senzație romanele ei: „Elmira" și „Fiica învăță- torului". Revista „Familia" le-a publi- cat în foiletoane consecutive. La vîrsta de 34 de ani i-a venit ți ei rîndul să se mă- t- rite. Ciudat, soțul ei nu era din localitate, 2 nu-1 cunoscuse dinainte. S-a căsătorit g în 1887 cu un ofițer croat pe care în* g timpiarea sau destinul l-a adus. A făcut q o partidă fericită. Dar a fost nevoită să plece cu locotenentul Isac Puhallo la Sarajevo, unde soțul ei făcea ser- ORIZONT “ viciu militar in Bosnia. A plecai din orașul ei drag, mulțumită sufletește, că și-a găsit un bărbat pe placul ci. Acti- vitatea literară nu a intrerupt-o. A con- tinuat să scrie ia „Familia", publicând minunate imagini din pitoreștile locuri străine. S-ar putea redacta o frumoasă viață romanțată din zilele pe care le-a trăit în Bosnia, apoi în Herțteovina, fiind soțul ei mutat ulterior la Mostar. Material informativ ți documentar din punct de vedere biografic se află din belșug. La Muzeul Bănățean sînt păs- trate in arhivă toate manuscrisele și corespondentele ei. O duioasă amintire mă poartă spre anii ultimi ai vieții Emiliei Lungu. L-am cunoscut foarte bine pe tatăl ci Traian Lungu de la care am auzit nu- meroase intimidări din trecutul româ- nesc al Timișoarei, și în special din viața de altădată a suburbiului Fabric, locul meu de naștere și de copilărie. Am cunoscut-o insă și mai bine pe Emilia Lungu, care după primul răz- boi mondial a dus-o foarte greu. Nu mai avea nici pensie de văduvă după soțul ei care fusese ofițer austriac. Trăia modest în casa din str. Victor V'lad Delamarina nr. 19, unde mă du- ceam sa o văd și să stau de vorbă cu ea. Trăia din amintiri, Mi-a istorisit atît&a momente interesante din trecutul românesc al Timișoarei, care mi-au deschis noi căi de orientare și de mun- că in cercetările melc istoriografice. Avea o mulțime dc manuscrise, documente și scrisori. Deși la o virată foarte înaintată, a conti- nuat să mai scrie. Îmi arăta manu- scrisul la care lucra, era „Istoria școa- lelor românești din Timișoara" si „Is- toria primei ș.oale românești de fete din Banat*', Cind în ziua de Vineri 16 decembrie 1932 a murit in modesta ei locuință, m-am îngrijit să aibă o înmor- mîntare frumoasă după meritele ei și cu participarea scriitorilor din Timișoara. A fost înmormîntală lingă părinții ei. în cimitirul din calea Buziașului, La groapă a ținut o impresionantă cuvin- tare scriitorul Melcntie Șora. Iar la cîteva zile după aceea 1-am chemat pe prietenul meu Dr, Iwchim Miloia, di- rectorul muzeului din Timișoara sa ia luda cu manuscrise. Am scris și eu, și alții despre ea. Dar manuscrisele ei n-au fost cercetate pînă acum decit de istoricul Ion D. Suciu. care pe vremea aceea ca student și tinăr scriitor i-a publicat o lungă și minunată biogra- fie romanțată, apărută în revista „Lu- ceafărul" din Timișoara (septembrie 1939). Acest studiu a făcut senzație. Nicolae lorga a publicat atunci în fe- bruarie 1940, in revista „Cuget Clar" următoarele cuvinte despre Emilia Lungu și despre articolul apărut; „In revista Luceafărul un tinăr student, dl. loan Dimitrie Suciu, scoate la lumină chipul, de mult uitat, al scriitoarei re- gionale Emilia Lungu, fiică de învăță- tor, care s-a măritat cu ofițerul austro- ungar, trimis intr-o garnizoană bosniacă, Puhallo. Ea s-a încercat în două ro- mane dintre care „Fata învățătorului*' destinată „Familiei" de la Oradea, arată o inspirație realistă. Cu toate greută- țile de stil, ea a dovedit fără îndoială talent. Unde însă îl dovedește mai mult, este în însemnările el de la Sarajevo, unde o mutase în 1887 căsătoria. Această lume orientală, pe care ny o cunoscuse pînă acum, o atrăgea prin pitorescul ei. în care se amestecă sunet de clopot și îngînărlle prelungite ale muezinilor din vîrful turnurilor de mo- sclieîe. Rămasă văduvă și fără vechiul ei rost de învățătoare, femeia, încă tînără, al cărei orizont se putuse lărgi, se consacră unei harnice activități de ziaristică, publicând articole de cuprins variat". Din mulțimea manuscriselor și a co- respondențelor el se poate reconstitui momentele de fericire și de durere ale Emiliei Lungu. După patru ani de căsătorie și de viață in mediul bosniac, s-a mutat în capitala lierțegovinei, la Mostar, unde fusese transferat locotenentul Isac Puhallo cu serviciul său. Aici a ajuns-o cea mai mare bucurie. Aștepta să nască. S-a înapoiat acasă, ca fiul ei Emil să vadă lumină zilei la Timișoara. Ursi- toarele în care a crezut, au fost însă implacabile și vrăjmașe, l-au distrus fericirea pentru totdeauna. La zece zile după nașterea copilului. a primit de la Mostar știrea groaznică a morții subite a soțului ei, care era cu doi ani mai tinăr decit ea. Cei aproape cinci ani de căsătorie fericită I-a plătit cu prețul scump al prăbușirii sufletești. Iar ca tragedia să fie desăvirșită, destinul l-a doborit și pe Emil, căruia nu-i hără- zise decît cinci săptămini de viață. Emilia Lungu-Puhallo s-a izolat de lume în carapacea singurătății sufle- tului ei îndurerat. Jalea inimii nu și-o putea tămădui nici cu pelerinajele pe- riodice pe care le făcea la mormîrnul soțului din cimitirul militar de la Mostar. Emilia Lungu a trecut atunci prin- tr-o perioadă de criză psihică. A avut momente de nebunie spirituală. In dis- perare a căzut într-un cumplit deze- chilibru sufletesc. In primăvara lut 1897 pârinții i-au îngăduit să facă o călă- tor ie la Viena, ca să-și mai uite tris- tețea. Dar Emilia Lungu, ajunsă in ca- pitala Austriei a dat de unele cercuri spiritiste și s-a adincit și mai rău în rătăcirile ei jalnice. Intorcîndu-se acasă, schimbările de mediu au mai atenuat din nebuloasele deprimări care- ii în- tunecaseră gîndurile. Timpul e cel mai bun și iscusilor vindecător, care are puteri miraculoase de a reculege suf- letele suferinde. A desmeticit-o din sumbra melancolie și a readus-o la rea- litate vestea sărbătoririi lui losif \ ul- can cu ocazia împlinirii in 1904 a celor patru decenii de apariție a revistei ..Familia". Toate colaboratoarele l-au omagial pe marele scriitor de la Ora- dea, numai Emilia Lungu, cea dinții și cea mai activă colaboratoare, a fost absentă cu scrisul ei. Gu înlîrzlere, după ziua festivă, apare însă și ea cu scrisul ei. A reluat deci contactul cu literatura și cu publicistica, după o pauză de aproape 20 de ani. Iar in 1905, cînd dascălul scriitor Emeric Andreescu redactează ziarul editat dc tipograful Nicolae Mitru, a fost și ea chema lă să scrie la „Dreptatea poporu- lui". A începui să publice articole, a devenit mai combativă și mai necru- țătoare în expresii critice. S-a lecuit de misticism. Ziaristica a readus-o la rea- litate și a redeșteptat in ea simțul datoriei și al vocației de a publica. A devenit profesionistă. Iar cînd Emeric Andreescu s-a retras din redacția zia- rului, Emilia Lungu a rămas anima- toarsa lui. Stilul și ideile ei au fost considerate mai vehemente decît lim- bajul ziarelor socialiste de atunci, cum era „Votul Poporului" și apoi „Mun- citorul Român”. Ea n-a mai trăit decît pentru presă și pentru poporul pc care l-a servil prin scrisul ei. A început să colaboreze în același timp și la alte ziare, îndeosebi la „Drapelul" lui X a- leriu Branișce din Lugoj, unde a pu- blicat in 1904 in foiletoane consecutive un studiu despre femeia română. A mai scris și la revista „Amicul Fami- liei". Trecuse de 50 de ani, dar conde- iul ei devenea tot mai viguros. A ajuns să fie mai mult ziaristă decît literată Transformările sufletești prin care a trecut, au oțelit-o în luptă și în scris. Emilia Lungu a trăit împreună cu » părinții ei in casa lor familiară din „Kem utca" nr. 19. In vara anului 1913 i-a murit mama. După dorința dece- datei, nu i s-au adus cununi, ci pe sicriu s-a pus doar o creangă verde. La patru ani după aceea i-a murit și ta- tăl ei Traian Lungu, de boala bătrineții sau cum spunea ea de „alte schwehe". Emilia Lungu-Puhallo a avut de-a lungul anilor o activitate literară și ziaristică foarte variată și bogata. Ea a fost în Banat prima feministă și cea dinlîi ziaristă. Dar ceea ce e mai important, că înaintea ei nici o ro- mîncă nu a scris romana și mai ales de factură realistă. De pildă „Nicolae Țircovnicu" sau viața romanțată a scrii- torului Nicolae Filhnon, care cu roma- nul său „Ciocoii vechi și noi" i-a lăr- git orizontul și perspectivele Emiliei Lungu. e o povestire a unei zbuciumate existențe și iii provoacă profunde sen- zații și impresii. Pe același plan pot fi situate și nuvelele : „X rigabondul", ..Voluntarul". „Rezervistul", precum și „Caisinele" publicată in ziarul „Pluga- rul Român" da la Timișoara, unde era redactoare, sau „O pildă" in care com- bate alcoolismul. Studiul ei social „Dumineca" a fost premiat. A mai avut numeroase manuscrise inedite, printre care mi le-a arătat versiunile în ro- mână și germană a însemnărilor ei de „Călătoria prin Bosnia și Herțegovina". Moartea a surprins-o la redactarea ul- timelor ei lucrări neterminate despre „Istoria școalelor românești din Timi- șoara" și „Isteria primai școate româ- nești de fete din Banat". Azi nimeni nu mai vorbește de scrii- toarea Emilia Lungu. Cei bălrini au uitat-o, iar generațiile de acum nu o cunosc. Mormîntul ci și al vrednicului pedagog Traian Lungu formează azi m cimitirul central din Fabric un mor- man de pămînt, fără nici un semn sau piatră indicatoare, acoperit de buruieni. Pe locul unde își doarme somnul de veci scriitoarea și ziarista Emilia Lungu. îi depunem nu numai florile sentimentelor noastre de duioasă adu- cere aminte, ci mai ales acele flori fru- moase cu petale parfumate pe care le iubise atît de mult. DR. AUREL COSMA ORIZONT « ARTA „BALETUL ELECTRONIC11 de Paul Everac pe scena teatrului «Matei MiIIq» din Timișoara ORIZONT CZllul piesei lui Paul Everac nu tre- buie să înșele. Nu e vorba de o piesă științifico-fantastică, nici pur fantastică și nici măcar științifică. Toată armătura ,,electronică" a piesei, tot limbajul aiu- ritor și debitat cu falsă seriozitate des- pre „tensiune", „scheme", „programe" etc. luat din jargonul de specialitate seamănă cu o joacă de-a cuvintele din- colo de sensurile lor. Nu c, totuși, o sa- tiră la adresa electronicii ci o simplă convenție, ca atitea altele, cunoscute în istoria artei, o convenție menită să dea piesei aerul de noutate care poate să șocheze ți să atragă spectatorii. Autorul nu-și propune să construiască o piesă de tip tradițional cu acțiune strinsă, cu tensiune savant gradată, cu personaje bine conturate și, în conse- cință, ea nu poate fi judecată în raport cu aceste criterii. El își propune delibe- rat și explicit o piesă modernă, cu proce- dee împrumutate de la Pirandello și lonescu. A spune dc la început acest lu- cru este un fel de a o lua înaintea celor care ar putea observa că este și Piran- dcllo și lonescu în această piesă. Piran- dei io în procedeul, devenit clasic, al per- sonajelor amestecate printre spectatori și în sublinierea repetată și insistentă a artificialității construcției dramatice, Io- oescu în umorul absurd obținut din aglo- merarea cantitativă și legarea haotică a replicilor. Dincolo de procedeele tehnice, care în această piesă dețin un rol covîrșitor, ră- mine dezbaterea etică pe teme contem- porane cu care ne-a obișnuit un întreg sector al dramaturgiei noastre actuale, Dezbatere pe ce fel de teme ? Pe cam toate temele, Nu e o piesă numai despre dragoste, sau numai despre atitudinea față de muncă, concepție de viață sau comportament social luate în parte ci despre cîte ceva din fiecare și despre toate la un loc. Personajele nu-și pro- pun să întruchipeze oameni ci variante posibile de oameni, notate, ca într-o ecuație, cu litere și cu indici numerici. Dialogurile nu urmăresc să sugereze dialoguri reale ci variante posibile de dialoguri. Uneori, cînd parcă s-ar con- tura un caracter, parcă s-ar lega o situație dramatică, autorul are grijă, cu un fel de voluptate, să le reteze, subli- niind caracterul factice, de construcție rațională. Este un procedeu pe care l-aș numi al colajului, asemănător cu cel al tablourilor moderne care par a fi fă- cute din cioburile unui tablou realist amestecate la întîinplare. Evident, mîna exersată a dramaturgiei cu experiență se face simțită. Piesa „curge", dialo- gurile sînt bine făcute, replicile sînt scurte, spirituale, limbajul personajelor e exact intuit dovedind o bună cunoaș- tere a diferitelor medii și mentalități. La un moment dat, însă, se creează impre- sia de lungime, sentimentul că utilizînd o astfel de tehnică, asemănătoare cu a tricotajului, piesa se poate continua la nesfîrșit sau, invers, poate fi scurtată arbitrar prin scoaterea oricărei scene, fără ca impresia de ansamblu să se schimbe. Revelația spectacolului timișorean este, mai degrabă, a unui Paul Everac regizor. Teoretic, cea mai bună interpre- tare a unei piese simfonice este sub ba- gheta compozitorului. Practic, un bun compozitor poate fi un slab dirijor. Paul Everac se dovedește a fi un bun dirijor. Autornl-rcgizor a imprimat spectacolului un ritm rapid, mergind pînă la riscul de a lăsa replici ne valorificate din cauza vitezei de avalanșă cu care se năpustesc asupra spectatorului. Jocul de scenă, ex- trem de dinamic, se transformă uneori pe nesimțite intr-un fel de balet foarte precis, în care efecte de mimică, panțo- mimă și chiar gimnastică acrobatică nu sînt disprețuite (și, de data asta, asemănarea care se poate face este cu a montărilor lui Giorgio Strehler), ba- let care servește adecvat intenția piesei de a părea o construcție arbitrară. Bine orchestrate sînt ți scenele de ansamblu în care toată lumea vorbește agitîndu- se și țăcănind mașinile, din al căror va- carm se distinge exact atît cît regizorul consideră necesar. Punerea în scenă este servită de un decor adecvai, o struc- tură verticală de schele metalice, agre- mentat cu lumini multicolore utilizate din belșug (Scenografia Emilia Jiva- nov și Arh, V. Oprișan) și pus in va- loare dc o foarte variată iluminare sce- nică. In general, toată punerea în scenă dă impresia umil mecanism precis și hine pus la punct, mergînd cu o exac- titate ... electronică. Poate că, dlscutind acest spectacol, cel mai greu este de vorbit despre ac- tori. Distribuția foarte bogată folosind ctteva zeci de actori, accentul pus pe an- samblu in detrimentul individualităților, fac dificilă aprecierea interpretărilor con- siderate separat. Se distinge totuși interpretarea lui Gheorghe f.eahu dată « animatorului, cu totul corectă dar limi- tată de un text care nu dă posibilitate la o prea largă gamă expresivii, și a cuplului principal de personaje-marto- nete Emilia Enache și Iulian lonescu, dată de Dora Chertes și Ovidiu Mol- dovan, convingători ți complementari în rolul unor îndrăgostiți în care ea e, aparent bineînțeles, frivolă și cam cinică iar el gelos și chinuit de îndoieli dar, In fond, băiat bun. „Baletul electronic" este, pe scena teatrului „Matei Millo" din Timișoara, un spectacol modern, pledoarie agrea- bilă pentru idei generoase unanim ac- ceptate, X. CORBEANU ARTISTUL Șl SENSURILE CREAȚIEI Interviu cu sculptorul VICTOR GAGA. președintele Filialei Timișoara a Uniunii Artiștilor Plastici. • Critica, publicul, forurile compe- tente mi au apreciat în dese cazuri ceea ce am creat mai bun. • \ pune întrebări, e o profesiune pentru oameni de știință, profesori, dar îndeosebi pentru artiști. 6 între poezie și sculptură se odih- rkț'ilc muzica. • Călătoria formelor din viața în modelarea sculpturală. • îndoiala — decepție și impuls. • N-am plecat niciodată la vinătoare de turme pure. D.U: — Ce trepte evolutive ai parcurs de la primele sculpturi pînă la cele premiate din ultimul timp? V.G: — De la realitate la sinteză ințde- gind prin aceasta cucerirea unei foarte pronunțate nuanțări realiste, Și nu nu- mai atît. Naivitatea care m-a urmărit in sensul descriptiv am ucîs-o abia mai tîrziu. Cînd am nevoie de ea pentru a zugrăvi candoarea, o folosesc cu multă cenzurare. Cred însă că sobrietatea și echilibrul sînt laturile vitale ale sculptu- rii și îndeosebi ale evoluției tăietorului de forme. D.U: — Vorbeai despre realism. Te referi Ja formă sau la idee ? \ .G.: — Și la una și la alta. Sau mai precis nu le despart. Nu le despart pentru că întotdeauna criticii stau la pîndă să-ți surprindă fisurile, și atunci cind le zărești ie ridică la scara de com- promis estetic. M-am ferit întotdeauna de declarații in ceea ce privește arta mea. Am lăsat-o pe ea să vorbească. D. U : Poți să subliniez! citeva puncte de pornire în creația ta ? V.G.; — de la inspirația juvenilă, de Ia patetismul subliniat de verva vîrslei vine amară și necesară experiența de viață și abia atunci iți dai scama că punctele de la care ai pornit nu se mai văd. cum nu-ți mai poți vedea co- pilăria. Și totuși nu putem nega că toți am pornit de-acoio. D.U.: — Vorbind despre creația ta. ce nume ai cita în ordinea descendenței ? V.G: — Citeva din numele mari: Bourdele, pentru arhitectură, Moore pen- tru expresivitatea golurilor și plinurilor, Brâncuși pentru sinteze și inspirație na- țională. Prețuiesc mult și arta egip- teană. Cred însă că am pornit și de la poeți, am furat tăietura din cuvînt și am făcut-o tăietură în piatră. Atunci mi-am dat seama că între poezie și INOZISO ORIZONT ce sculptură sc o cd/diP- rfo Fu Transilvania. Referatul acesta este o dare de seamă a călătoriei făcute cu iropuF de a cerceta șt studia monumentele epigra- llcc dc pe icrliorlul vechii ptovinclf romane, Dada. Aceste studii Mommsen Ic-a Intre- p/ins Jn vederea verificării materialului care urma să ile cuprins M volumul aj ireflea al monumentalei lucrări Corpus InterIpifonum laUnarum, Din acest relerai ** poî dcaprJnde W*i Jniercjanfc aJ prelioase tn legătură cu mo- numentele cpfgruffcc ale Transilvaniei pre- cum șl Interesante aprecieri In legătură cu călătoria Iui Mommsen_ Noi relevăm din acest referat numai iaptul că la Afba-lulia. unde Mommsen a Jlaf maJ muJre u/Cj a găsit cea mal bogată colecție de monumente eptgra- ffet din sud-cstul european ai c«5 .frumoasa vaJc a //afcpuJuJj Mpounsen a cdJindaf-0 Mf CU sat. Este foieretanl de mcnjlonăt, câ aJen/la lui Montmscn cu ocazia acestei vizita s-a concentrat In mod deosebit asupra table- lor cerate descoperite la Roșia-Monloilă. care după cum cJ xe exprimi „nu *Jnt turnai curJoxJrdrt ci atrag atenlfo generală asupra tor din cauza interesului ftllnțltrc pe care-l prezintă scrisul lor fi conținutul forf. Unele ecouri transilvănene ale călătorfel mare/uj savant le-am găsii In scrisorile ar- heologului Mfdiacl Jobann Achner către Frirderlch Multei, care era profesor la liceul ORIZONT 1 g din Sighișoara și conservator ai Comisiunif centrale pentru explorarea și întreținerea mo- numentelor din Ardeal. Ateste scrisori, cate se află depozitate la muzeul flrulrcnthal din Șfbfu, ne-au fost puse înainte cu mulți ani ta dispoziție dc către regretatul cercetător științific sibian I. Bteli. Din scrisoarea datată 20 Octombrie 1557 ți care arata că Mommsen a ajuns ta Sibiu in scara filei de 2 octombrie MS7 se pot desprinde arh Inte/esuj pc care Mommsen 11 ardta oricărei inscripții romane de pc Ic- ritorlul Dacici, cri si curiozitatea pc care el O ardta oricărei încercări de a citi aceste inscripții, 7ol din această scrisoare se pot vedea corecturile pe care Mommsen te-q fă- cut unor greșite interpretări făcute de Ackner unor inscripții de pe pietre voilve care se uitau ia muzeul Bfukcnthqț, Din aceaștă scrisoare mat rezuliă că pc data de 5 octom- brie I&57 Mommscn a plecat *d viiitazc Va- lea Hațegului unde, etapa cum spunea el, a vizitat aproape Itacore iar. Din scrisari se poare vedea Interesul pe care prezenlarea făcută dc Mommwn inscrip- țiilor din Dacra Ia irezil ta savanfh clin 4rdeoJ- fn privința traducerilor din limba italiană, staturile lui MQmmsen se parc cd au gdAit ecou In acfjVhaiea ^tilnT/hcd a Pui 4clf ner, după cum se poate vedea din seri- soarea datata din 12 marne 1559. Staturile lui Mommxen dc a se continua munca axbeo/opicd a iui Sclvcri se vede cd nu au tamas tard răsunet, câcl cei doi arheologi ^chnrr >J Mullcr au ajuftj la con- cluzta cd Trebuie ad-jl UttMKifi tortele pen- nu a presta o munrd superioară pe Teren cufteologic $1 a răspunde asiiel Ja critica pe care Momnnscn fc-u adresat-n Jn „Monars- hr/iefttc dor kaisrlichcn Akademie der Wls- xenjfchaJtcn iu Berlin'. Acestea sînt clar a/d- fa*r inh'O jcrisoarc din 5 optlJJe 1S60. GHEORGHE CIULEI Timiș. dintr-o iamllic jdrdneascd. Studiile secundare fc-a urmat Ja Timișoara, Jar CClr iuridtce Ia Budapesta. Pînă la realizarea unită iii statale, a par- ticipai ta activitatea politică a românilor hdndtanl. atafuri dc Viccntai fiobej, Corio/an BredJceanu și Cornel Diaconovici. Inceplnd cu anul ISIS a ocupat lunc/ta de conșfltcr cultural ai municipiului pc cate a mcn|Jnuf-o «1 dupd pensionare, onorific* pen- tru □ se ocupa dc îndrumarea Căminelor de ucenici, de care «-a sim/il legai prin toate simțămintele Baie, La 27 februarie 1919 Im» preund eu Stan Vidrighln și Traian Lai eseu a determinat Consiliul Dirlgent din Sibiu sd Inllinfczc Școala PoliWhnicd din Timișoara. In condiJJiJe vitrege ale perioadei de dupd rdzboi, a asigurat primitor «rudenii din Ti* mffoara masa gratuitd ?i un cămin atuden- fese, actuala clădire fiind ridicata abia In anul S2C Datorita «tarulnlelor «ale >J-au deschis porțile primele școli românești, Gim- naziul V. Babej In 1920, Scoală normată șt Căminul de ucenici nr. I In anul 1920, Cd- minut de ucenici nr. 2 In anul 1922, completate apoi cu două câmJne pentru ucenici și unul pentru catie. De ta el ne-au rămas șl daud lucrdrl r Istoria act I vil Ații politico <1 poporului român din Transilvania ți Ban«t șt Originea ți tre- cutul orațului Timișoara care denota pa» flunea nq pentru defcllrarca Trecutului. £m. Ungureanu ra jrfns din vlajd ta 25 martie 1929 In vlrsrd dc 84 ani. regretat de poputalta întregului ora* sf ta special de miile de muncitori și meseriași cute l-au cunoscur. EMAKUn. IJNGUPKANU, CTITOR DE AȘEZĂMINTE ȘCOLARE ORJZOM’ Vilul ulldrii eu nimic Juifiiieate s-o oțler- nui peste numele «f activitatea lui Smârcul.1 Ungureanu, figurii JumlmMud din trecuta! SjnntuluJ. Doar denumirea unei sirdzl *1 busitil ridicat llngd .Muzeul Bana Tufuir umin- fesc contemporan ilar trecerea sa prin Isto- ria orașului. Dupd moarJea sa Intîmptard la 25 manie 1929. ra aerls toarte puțin despre f, Ungureami. In ra/tca sa Oameni care au foat, Ntco- Inc targa a scris urmâtoareta i „Emanuiî Vngr.reanu, patriarhul bănățenilor, reprezintă unul din cele mai interesanta tipuri din acele JJnuturi sub stăpinirc maghiară. FăCca parte dintre acefa care aduceau șl cete mai mari servicii poporului lor fără «â arate aceasta cu vorba, cu un gest, cu o afiludine, Dcef ? tiflUfd dc aspră daioric, Îndeplinita nccon* tcnir ca o sarcind naturalii și de nimica roată, chiar atunci cînd omul dădea lot ce avea ; avere, muncd, fettfă pentru ai «dt. a căror recunoștința, ori cit de disetei expri- mată, bar ti jignit* (II p. 245), lata lntr»O singură /raid, definirea unuf om și a toiu- lui său Jn vfafa și cuiiura provinciei noastre. EmanuII Ungurcanu s-a născut la 23 de- cembrie 1845 In comuna Satchlnez, jude/ul VALORIFICAREA VESTIGIILOR TRECUTULUI Dupd ce oralul Timișoara are puJIne mo> nunrente, acestea nu sini vătaffheatc, se pffstreaid o discreție ncfusTIIIeafd asupra scmnificallel lor iafă de marele public, vi- zitatori și turiști. Multe sau pu/lnc, OfCfUl are lotuși citeva monumente istorice care amintesc trecutul z buc Sumai, cum șl prpfioase md/tarrt literare și artis* liec privind unele personalități care au Itah si activai aici. Multe clădiri poartă resemnate pc umeri patina vremii, ele care au losr mar rarele unor evenimente istorice, far aiiclc, ne gin- dim Ia fosta Cetate, doar citeva fragmente Jn străzile Popa Șapcă și Brediccanu și pasa- rela de Ungă Clinica ottalmologică, mal amintesc trecătorului cd odinioară TImiyoura a fost a cerate. Cine își mai amintește de Porțile cefății 4 £ adevărat cd ele au tast ddrrmatc la iinclc secolului trecui, dar cita o placă comemorativă ar putea indica : „Aici a fost Poarta Petrovarodinulul, prin care se intra în cerata.* AnuJ trecui, s-a hiat jndfuia amdzh unor pJdeufe dv tablă pe principalele monu* mente istorice, dar in curind au fost ridi- cate. Au urmai altele, eeva mai mari, pe sticlă vopsiră . . . Jar pentru că se s trecu- râseră unele erori fau fost lucrate In pripă Șl pripeala strică) au io st ridicate $f acea- tcoj peste .noapte yJ io rut a rdma» cu la In- «pur, Sperdm cd ele vor reapare, mol ales că ne pregătim pentru aniversarea a anif d* la existenta Timișoarei, dar cu acest pri- JcJ uchunca treWe Jdzghd spre alte obiec* tive. Ne glndim la o tablă indicatoare amintind că fa 28 țutre 1IM MJMfJ fmrnescu a vJxJrat o/ajuf cu trupa faicaJy. Și fiindcă cm aminti r pe Lucca/druJ poeziei1 rom duceri ac Inrrcbdm Jacd n-a «osii tJaipuf sd aJhd o stradă Jn rrmijaaxa 7 (Aciuata urmi de stradă cu douâ fmobJIc nr, 1 ți 3, nu ne onorearty. In ceea ce prrvcitc trecu tuf euimraL COtim cd se impun erteva plăci comemora- tive amintind, trecerea J«f Viccnhu Babe? Si Iun Slavici prin școlile din Timișoara IȘeoala si. Urc din Fabric șt Lrceui piariș- filo/l, activitatea desfășurări de acad. dr. Pavel Vasici {al cărui nume a dispărut din nomcnelaruta sfrdfflot) redacția primei rc- viile medicale românești „Higiena ți Școala" ITS76-18B0) redacția gazetei „tunundfotur 11890—1294) redactată dc Pavel Poiariu / rrdaefra p/rmufui eof/dJan remdnwc „Drepta- tea" (i895f96) redactat de Valeriu Braniște t redacțiile pubHMffflor ..Limba română' fi „Țara" editate de Camlf Petretcu f1921/22) și alte evenimente din trecutul orașului. Trebuie să se identifice ți sd se ajeze «Id?/ comemorative pe clădirile legate de lupta clasei muncitoare, care arc tradiții eroice in acest oraș. Comitetul de cultură 9/ artă cu sprijinul munlcipallMJif, are datoria să așete inscripții șr plăci cu explicații Istorice pentru fiecare loc și eveniment legat de trecutul o raiului, deoarece acestea conatrihufe fa educarea pairfotied a tinerelor generatii. la informarea cetdjcntror, vJzfraforffor ?i turfjritor. OCT A V! AN NETE A însemnări despre doctorul IOSIF NEMOIANU Jn generatfa «a dc medici, din Banat, <1 /ost figura aea mal practigioasd ; crea- tor dc școala de puericultura — activ In profeți unea sa de medlc-pcdiatru, con- ferențiar. om de țtbnfd, scriitor', lingvist. A întrunit, tn personalitatea sa comple- xă. manifestată plurivalent șl la un ni- ței etic superior, calitățile omeniri an* castrate a unul sat de eărășeni, inrudfft Ini ne ei, cu învățătura al răsti, însușită, prlntr-un dtseernămlnl (njelept, ia unt- versildjllc din Budapesta, Cluj, Vlena, Paris ți Roma. Jn timpul, de aproape un sfert ele veac. cft a Joși directorul Centrului pen- tru ocrotirea copiilor din Timișoara și-a Jormat colaboratori, medici, infirmferede copii, conducătoare de leagăne de su- Jg Start șl dc cămine dc îl, dar mal ales șl-a instruit echipele de puericultura, Cu acestea a lucrat in sute de sate bănățe- ne. independent sau tn colaborare cu In- stitutul social Banat-Crișana, examlnlnd reci de mit dc eopfl, cirora le-a îndru- mat evoluția sdndldfii sau le-a vindecat bolile prezentate. Problemelor de ocrotire a familiei, combaterii scăderii natalității ți educa- ției copiilor le-a acordat sute șl sute de conferințe, flaute in cele mat multe ora- șe. întreprinderi $1 sate din Banat. Tinlndu-se in curent cu evoluția stiin- pri dc pediatrie, a putut observa, in sec- ția de clinici a instituției pe care o con- ducea, tot ce era particular fi încă ne- cunoscut. Jn numeroase studii ți descrieri dc caturi fi-a publicat materialul, con- știincios adunat, țtHn|ific, prelucrat, fi expus. A considerat personalitatea umană ea o un dale completă ți capabilii de crea- tii spirituale, dacă I se cultted fi insu- tlrlle morale. Cu secpul de a contribui ta ridicarea ei. a biciuit, cu umorul cri- tic bdndfean, in piesa sa Aricii, fueatd pe scena Teatrului Naflonal din Cluj In refugiu la Timișoara, In anul 1317. atdu- dinltc exagerate ale oamenilor nepotn- pf|t, ajunși in administrație, pe ale ca- ret rosturi nu tc-au înțeles. Ftrefte a scos in rctief ji fapbțte frumoase, uma- ne, In lucrările Sanscrită. Lcs sufflxcs saiiserltls fi Etimologia unor cuvinte ți nume dc familii românești a lăsa: llnp- pJslicii noastre o comoară originală. Vo- lumul Kogalon, de schițe si nuvele, Iși așteaptă lumina tiparului. Datorită drapostei sale fața de satul in care s-a născut șl a visului nutrit, cu multă căldură sufletească, de a-l vedea fericit! pe oel lăsafl acasă, m-a dus șt pe mine ta PetrUa, in prtmdvar «anului ISIS, Mi-a cerur sfaturi tehnice, cu pri- vire la captarea cHcrva iivoare conflu- ente. pentru ca din ele oamenii satului sd albă apă potabilă Iplenlcă șt să-șt alimentare, permanent, șl pescăria ob- stel sătești, abia terminată. Ml-a arătat fl Bvesife de pruni, de pe colina de la marpinea sud-vestied a satului. Jn Joja covorului de flori. In ale căror picături de rouă rarele soarelui de dimineață re- flectau o lumină egală cu a primului strai de zăpadă, Îmi spunea următoare- le, avfnd ochii sclnteietori de bucurie șl expresia fefel de optimism robust : ORIZONT — Vml, vot. cel de pe pusfd. nu tn- telegeți togile naturii, așa de bina, ca noi. Vd /rdmfnM In mod exagerat fote de declin a natalitdții, prin care trece Banatul nostru. Prunii acejtla, printre care am păzii ode cind eram încă esc! cu cdctula, pc care o purtam pe cap, nu au avut In anii precedenti dedt pu- ține fiori, iar aeum ll se frlng crdcUe dc abundenta tor. Te asigur cd ața va evolua fi natalitatea — natural feno- menul ac va petrece nu In clflva ani, el In perioade ciclice mult mal lungi. întorși In sat, vlcltlnd pe parcurs fa- mllti, am scrutat Incit de citeea ori con- formația morfologică, privirea Infeleapta fi prezentanaa corporala Bine îngrijiri a Petrlienllor, Mi-am readus pc rotind șt imaginea decorului din casele lor, pro* dus al afecțiunii pentru frumos, al hăr- niciei ți al simțului iar artistic înnăs- cut. fa aceastd stare de dcsfd furare psl- Akd mi s-a generalizat convingerea asu- pra întregului sat, formatd din consta- tarea, scrlsd de Oct. Goga, dcrpre cea mai proemincnid personalitate a familiei Nemofcnilor, anume ..cd a gdslt momen- te dc agitare, ca fruma de plop In ii de rara, cind nu adie nici un pic de v!nt“, Glndlrca frdm.ntatd, activitatea conti- nuii fi experiența Jdsaid dc doctorul to- rif Nemoianu — cuprinzătoare a celor mai multe probleme de ocrotire a sdnd- tdjli, dc pediatric și soela!-cult ura le ale timpului său- continui Inruțlrllc sate alese. PETRU RlMNEANȚU ARCADE I De cîte ori spart un suplmcnt sxial- cuitura I ii vreunul ilar, ne-am obișnuit să exclamăm ; „O noul revista 1“ E un slm- Irure de adevăr In toată treaba asta, căci multe din suplimente tind «ă devină reviste. O placată surpriza ne-a făcui ziarul „Tri- buna Sibiului" cu suplimentul său soeial- < uit ural, denumit Arcade. Remarc ăm tnainte de lecturare o prezentare artistici excelentă, semnată de Erwln Kuttter. Excelente foto- grafiile selectate din Brukenthal. Fotogralii pol.color», spațiu gratie aerisit, paginație foarte bună. Un articol de orientare artistică scria cu multă cjmprteniâ, intitulai „Arta In socie- tatea socialistă'4, c semnat dc Gheorghe Stro- ia Mal reținem : „Tradiție șl contempora- neitate"' de Marin Fanache, „Muztul — fe- nomen de conștiință sodală'* dc fierberi Hotfmann. Demne de Interes sint sl aminti- rile despre Lucian Blaga ale nepotului său, Llonet Blugi. Mal semnalării □ convorbire a Iul Ion Hategan, cu dr. Ion Popevcu-Sibiu despre „Șansele cercetării psihanalitice". Beletristica (cam timidă) e >1 ea prezen- tă intr-un spatio o erlt eu generozitate. Re- marcăm printre semnatarii versurilor pe: Victor Nistea. Warner Bossert, Mira Preda, precum sl traducerile Iul Plmrn Constant- nesca din poezia friulană Contemporană. Proza e dominată d? povestirea Istorică cu titlul „Badea Gherasim" (fragment), a lui Paul Constant Mai semnează In acest pHn supliment ni Tribunei Sibiului; lonn Hothoț, Ținea Tarangul. Nicolae Lupu, Titu Papescu, Cor- nellu L. Dragoman, Nicolae Petru, TItus Andronlc, Ecaterlna Săndulcscu, Chrls- tlan Maurer, Ladmlss And ce-iu, Annellse Sucliaoek. Aurel Căllnescu, Victor Donița, Iile Gutan, Aurel Cotu. Salutăm această apariție, care cinstește Iradilla culturală a Slblulu. 1. V. ORIZONT Redacția ; Timișoara Piața V. Roailâ nr, 3 Telefon 1 20 26 • Administrat!» București Șoș. KfieleEf nr. 10 • Manuscrisele ți orice corespondent acrise citeț pe o singură parte a hirtiei cu indicarea adresei exacte a expedT torului, se I rinul pe adresa redacției Manuscrisele nepublicate nu se restituie Tiparul executat tub comanda nr. 1620 la întreprinderea Poligrafică Banal, Bd. Lecinlin &Hâjan nr. 7. Timișoara - R. S. România | U90 | Lei 7 -