REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMANIA TIMIȘOARA, iulie 1969 Anul XX nr. 7 (183) CUPRINSUL MIMAI ZIMAN: Documente de însemnătate excepțională pentru viitorul patriei Constituirea Asociației Scriitorilor din Timișoara * • • Cuvîntarea tovarășului Mihai Telescu, prim-secretar al Comitetului Județean Timiș ai P.C.R, . * • * Cuvîntarea tovarășului Laurențiu Fulga, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor ........ * * * Telegramă..................................... . . . ION POTOPIM: Partidului....................................... . . DIM. RACHICI: Pentru toi ce-i românesc. Pictură veche . DAMIAN URECHE: Intrare în august. Pădurile, Somnul trădat . TRAIAN LIVIU B1RAESCU : Critica polivalentă................................ ALEXANDRA INDRIEȘ; Mijloace de cosmicizare a lirismului în poezia Iui Anghe! Dumbrăoeanu..................................................... ION ARIEȘANU: Oameni în munți................................. . ANGHEL DUMBRAVEANU : După cîntecu! mierlei, Cînd înfdnesc copacii de altădată, Dg dragoste ............................................ . . RADU CARMECI: Sonet și psalm. Sonet cu dulce pajiște, Sonet pentru moi finiu, Sonet ia despărțire................................................. OCTAKMV POPA: Iți doresc să fii fericit.................................... GEORGE SURU: Poem patriei, Ținut natal. Rugă de dragoste . CCWSTAATA BUZEA : Reproș.................................................... HARALAMBIE ȚUGUI: Grîu, După amiază la Singeorz............................ AUREL TURCUȘ; Țară.............................. MIRCEA CIOBANU: A cincisprezecea epistolă ................................. FLORIN DAN MEDF.LEȚ: Jurnal arheologic.......... ION BADU LE AS A: Flori de august ILSF. HErIN: Cind ceasurile șoptesc drămuit, in rom, dc Dan Conslantinescu , AVA SELENA: Cerneală-mi curge sufletul prin lume.............. MAR IA BAIȘOREANU: Zi de miting................................... . . ANDREI Â LILLIN: Seducțiile unui sistem de filozofia culturii 3 6 3 12 15 16 16 17 19 23* 27 36 36 33 44 45 45 46 47 49 55 55 55 56 57 DIN LITERATURA UNIVERSALA ADY ENDRE: După-amiezile de vară, Adormitul cadet-sărut, în românește de Traian Ieremiciu .......... 63 ANDRE du BOUCHET s Chipul căldurii.........................................65 NICHEL DEGUY : Cind vini ui jefuie satul, .................................Să ANDRE F RENAUD: Meridianele pSn&niului...................... . , M EDMOND JABES: Cintec de ris in doi. in românește de Ion Caraion ... Ud CRONICA LITERARA C. UNGUREANU: Anișoara Odeanu: „Noaptea creației'’.........................67 RADU CIO BA NU : Horia Zilieru : „iarnă erotică"...........................65 ION MAXIM: Nicolae Ioana : „Moartea Ini Socrate"...........................70 ISTORIE LITERARA — DOCUMENTE Dr. AUREL COSMA: Emilia Lungu (1853—1932).................................... A R T A A CORBEANU: „Baletul electronic” de Paul Everac pe scena Teatrului Matei MHlo din Timișoara......................................W 1 DAM/7W URECHE: Artistul și sensurile creației ........ 81 J CĂRȚI - REA ISTE CORNELIU NISTOR: AL Duna: „Principii de literatură comparată" . , . 83 ADRIAN MU NȚ IU : ion Molca : „Cocorii mei", Gcorgc Chirilă ; ...l^roru" . , . 87 PAAIMjV URECHE; Corneliu Stureu: „Restituirea jocului".....................87 DUMITRU LAZAR: Ion lliescu, Șoit: „Cintece populare minerești" 85 NJCOLAE BAD1IESCU: Maria Lulea Cristescu: „Dulce Brigitte" . ... 86 DUMITRU VORINDAN: Radu Selejan: „Corturile neliniștei" '...................87 CÂRTI ■ REVISTE STRĂINE HORST FASSEL: Rainer Taene: „Drama nach Brecht" ...... 88 IV, MUNTEAN: Intre dorință și fascinația realului ....... 88 PAVEL ROZKOS: Poetul stopat MU an Lajciak in România . .... 89 ORIZONT EXTERN A și G, L.; Brecht și Lasalle, Charlot la 80 de ani, Marshal Mduhon m teoria mediilor. Dimensiunile umane in romanul lui Angus Wilson . . 80 MINIATURI CRITICE C, U.: Teatrul și cultura..................................................83 O. N.: Premiile „Ex libris" ..............................................-'3 TH. N. TRAPCEA: Vasile Ndca: „Unirea TransilomUei cu România" . ■ * . ■ 83 GHEORGHE ClU LE!: Note in legătură cu o călătorie a lui Mammsen in Transilvania 93 OCTAV/AN MITEA: Emanuil Ungureanu ctitor de așezăminte m olare, Valorificarea vestigiilor trecutului.......................'*7 PETRU RIMNEANȚU: însemnări despre doctorul losil Nemoianu .... I. P,; Arcade ............................................................... ----------------------COA!‘TE7UL DE l ȚIE----------------------------------- REDACTOR ȘEF: AL. 1EBELEANU RED. ȘEF AD/.: ANGHEL DUMBRAVEANU N1C0LAE CIOBANU, ANDREI A, LILLIN, SORIN TITEL, DAMIAN URECHE DOCU^ENTE DE ÎNSEMNĂTATE EXCEPȚIONALA PENTRU VIITORIL PATRIEI —______________________ f^relutincni, in marile uzine și combinate, pe șantierele socia- lismului, pe cioacele mănoase, in laboratoare, s-au declanșat noi ener- gii, creatoare au sporit căutările și eforturile inlreguhii nostru popor intimpinind el de-al X-lea Congres al partidului cu însemnate reali- zări obținute a toate domeniile de activitate. In aceste zile au început sd se făupeasd noi epopei, sd se dobindească noi victorii dc prestigiu pentru națimea noastră socialista. Peisajul românesc sintetizat in aceste vocable inspirate din deosebita prosperitate naționala și eflorescenta le valori spirituale precum și de mi solid și unanim prestigiu pe -rena internaționala — prinde noi contururi, noi dimen- siuni, pentru a da o înfățișare măreață și inegalabilă socialismului. Supuse a către conducerea partidului nostru unei largi dezbateri publice prin pofunzimea lor și prin spiritul novator cu care abordează problematica fi mai fericit, pentru toți cei ce nA/ncesc cu brațele și cu mintea. Aii noștri de amplu construcție socialistă au la bază po- litica științifia a partidului nostru. Atît Tezele cit și proiectul de Direc- tive dovedesc profunda cunoaștere a realităților concrete și a condiții- lor specifice ce țării noastre, ruspunzind necesităților de perfecționare permanentă aîntregului mecanism economic și social, impuse de sta- diul actual al tezvoltcirii țării, de cuceririle înregistrate pe plan mondial in toate domeide. Făcînd b.aațul marilor succese dobindite in înfăptuirea /întăriri- lor Congresul! al IX-lea al PC-R., succese pe care nu le va putea uita viitorimea, dcmnentele abordează aspectele fundamentale privind di- recțiile dezvoidriî economiei naționale, a orinduirii sociale și de stal, dezvoltarea acivității ideologice și a politicii externe a țarii. Xade per- spective ce seintrezaresc prin aceste documente țării precedent, arati, ca temeiul omlui din patria noastră, de-a crede în progres sint inepui- zabile. Hărnica miinilor, iscusința minții, puritatea cugetului și hotă- rirea poporali nostru vor traduce in fapt grandioasele Directive dc dezvoltare a ptriei noastre. ORIZONT ORIZONT In proiectul de Directive apare pe prin plan, ca o coordonată ma- joră a programului multilateral de dezvoltare a patriei pentru anii următori, dezvoltarea puternică a industriei. In aceasta iși găsește ex- presia, odată mai mult, consecvența cu care partidul promovează po- litica marxist-teninistă de industrializare socialistă, politică atestată de experiența anilor de construcție socialistă drept cale sigură spre înflorirea economică și socială a patriei, spre asigurarea unui înalt nivel de bunăstare și civilizație al întregului popor. „Continuarea fermă a politicii marxist-teniniste de industrializare socialistă — se subli- niază în Tezele C.C. al P.C.R. pentru Congresul al X-lea al partidului — va constitui pivotul progresului general al societății noastre". Prin dezvoltarea imperioasă a industriei nu se diminuează însă rolul și im portanța agriculturii, ca o principală ramură productivă, furnizoare de produse necesare aprovizionării populației și industriei prelucrătoare. Directivele subliniază în mod deosebit marele potențial de progres al agriculturii noastre socialiste, posibilitatea apropierii ei, prin accen- tuarea dezvoltării sale intensive, de tehnica producției industriale. Proiectul de Directive prevede un vast program de investiții. Ast- fel, fructificarea eforturilor făcute pentru alimentarea unui fond de acumulare cu o rată înaltă se realizează printr-un volum de 420—435 miliarde lei fonduri de investiții centralizate, alocate în perioada 1971—1975, volum aproape egal cu totalul investițiilor din deceniul 1961—1970. Dezvoltarea fără precedent a economiei noastre naționale se va răsfringe în creșterea venitului național, care, fată de anul 1970, va fi în 1975 cu 45—50% mai mare, iar în 1980 de circa 2 ori. Ex primind voința și capacitatea de acumulare a națiunii, precum și cointeresarea pentru sporirea venitului național, printr-o rațională utilizare a lui, o parte reprezentind 28—30 la sută din venitul național va fi destinat pentru acumulare și 70—72 la sută pentru fondul de consum, ceea ce va face ca salariul real să înregistreze o creștere de 16—20^ în anul 1975 față de anul 1970, asigurîndu-se și baza dezvoltării economice și sociale ulterioare. Dezvoltînd in continuare principiile stabilite de Congresul al IX-lea al P.C.R. și Conferința Națională, Tezele C.C, al partidului, pro- iectul de Directive conturează cu claritate principalele direcții ale procesului multilateral inițiat de partid, pentru perfecționarea relațiilor de producție, a tuturor raporturilor sociale, a suprastructurii, pentru îmbunătățirea formelor și metodelor de organizare a economiei națio- nale, a societății, pentru dezvoltarea democrației socialiste, afirmarea plenară a personalității umane și exercitarea tot mai puternică a ro- lului statului în societate. Arătînd că, creșterea rolului partidului ca forță conducătoare a societății constituie o lege obiectivă care se manifestă mai pregnant ca oricind in noua etapă a construcției socialiste din țara noastră, Tezele Comitetului Central subliniază In mod deosebit că rolul conducător al partidului în societate se realizează prin linia sa ideologică marxist- leninistă, prin activitatea politică și organizatorică intensă a organelor și organizațiilor de partid în toate domeniile, prin munca desfășurată pentru ridicarea conștiinței socialiste a maselor, prin legătura strînsă cu clasa muncitoare, cu țărănimea, cu Intelectualitatea, cu întregul ” popor, prin poziția înaintată și exemplul personal al comuniștilor în eforturile consacrate înfăptuirii programului partidului. Documente de o excepțională importanță pentru ridicarea pe o nouă treaptă superioară a procesului desăvîrșirti construcției socialiste în patria noastră, tezele relevă deosebita însemnătate a dezvoltării ac- tivității ideologice, necesitatea creșterii aportului științelor sociale și umaniste in elucidarea diferitelor aspecte ale vieții sociale și impor- tanța dezbaterilor ideologice în spirit științific, în condițiile creșterii combativității ideologice și promovării active a concepției marxist-le- niniste. în contextul acestor preocupări majore, în documente se subli- niază rolul și importanța artei și literaturii precum și datoria pe care o au făuritorii de bunuri spirituale in noile condiții ale dezvoltării țării noastre, Creația literar-artistică, așa cum se arată și fn Tezele C.C. al P-C.R., găsește mai mult ca oricind uu inepuizabil teren de investigații, un izvor nesecat de rodnică inspirație. Cei ce minuiesc condeiul, dalta și penelul, trebuie să introducă în operele lor, universul omenesc inedit pe care-l oferă socialismul cu o dinamică fără precedent, să surprindă elementele-esențiale, fundamentale ale existenței omului socialist, de- oarece aceasta este o-condiție sine qua non a'valorii, trăiniciei și dura- bilității operei. Alături de întregul popor român, oamenii de artă și știință, litera- tură, toți slujitorii culturii, sint ferm hotărîți să urmeze neabătut po- litica internă și externă a partidului, contribuind prin forțele lor crea- toare la înflorirea României socialiste, (a înfăptuirea celor mai înalte aspirații ale gândirii și simțirii poporului. hi Teze sint trasate cu claritate principiile și ideile fundamentale ce stau la bază bogatei activități pe plan internațional a Partidului Comunist Român și a statului nostru socialist, preocuparea prezentă Și de viitor în acest domeniu. Anul 1969, e un an pe care poporul nostru îl trăiește cu senti- mentul net că stă in fața unui pas hotărîtor In propășirea și dezvol- tarea patriei, că hotărîrile ce se vor adopta la Congresul al X-lea vor reprezenta gindirea și năzuințele, voința tuturor comuniștilor, a tutu- ror oamenilor muncii din patria noastră. întregului nostru popor, Te- zele C.C. al P.C.R. și Proiectul de Directive, i-au insuflat noi forțe, not puteri de muncă, sporindu-i capacitatea de lucru pentru a crea noi va- lori materiale și spirituale ce vor asigura României un loc bine meritat în rîndul țărilor avansate din punct de vedere economic și social, MIRAI ZIMAR ORIZONT ORIZONT CONSTITUIREA ASOCIAȚIEI SCRIITORILOR DIN TIMIȘOARA 26 mai 1969 a avut loc la Timișoara adunarea generală de con- stituire a Asociației Scriitorilor din Timișoara. La adunare au luat parte prozatori, critici, poeți, reprezentanți ai organelor de partid și de stat, numeroși oameni de cultură și artă. In prima parte a ședinței, in cuuîntul introductiv, scriitorul Lan- rențiu Fulga, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, a arătat rolul și importanța constituirii asociației. Poetul Alexandru Jebeleanu, secretarul Filialei Timișoara a Uniu- nii Scriitorilor din R.S.R., a prezentat raportul de activitate al Filialei, relevind realizările scriitorilor din Timișoara. Scriitorul Mircea Șerbănescu a prezentat raportul de validare. Pe marginea raportului au participat la dezbateri scriitorul Frango Zoltan, prof. dr. doc. Eduard Pamfil, conf. dr. Nicolae Pârvu, decanul Facultății de filologie a l niversității din Timișoara, scriitorii hm Arie- șanu, Svetotnir Raicov, Endre Karoly, poeții Franz Liebhard și Anghel Dumbrăveanu, criticul Tratau Liviu Birăescu, scriitorul Sorin Titel, poetul Damtati Ureche, publicistul Nikolaus Berwanger, responsabilul cenaclului de limbă germană „Adam Muller-Guttenbrunn", poetul Traian fancu, directorul Uniunii Scriitorilor și al Fondului literar, cri- ticul Nicolae Ciobanii și poetul Crișu Dascălii. In cursul după-amiezii, lucrările adunării generale au continuat. In fața membrilor și membrilor stagiari ai Uniunii care și-au exprimat dorința de a se afilia Asociației timișorene, s-a dat citire Actului de constituirii a noii asociații, semnat de către toți cei ce au constituit Asociația Scriitorilor din Timișoara. In continuare, scriitorii membri ai Asociației, au ales prin vot secret pe membrii comitetului de con- ducere al organismului nou constituit. Din noul comitet ales fac parte scriitorii Anavi Adam, Ion Aricșanu, Vladimir Ciocov, Anghel Dumbră- veanu. Franyo Zoltan, Alexandru Jebeleanu și 1 kins Kehrer. Cei aleși au desemnat prin vot individual secret, ca secretar al Asociației Scrii- torilor din Timișoara pe tovarășul ANGHEL DU MBRAV EANU. Apoi, tovarășul TRAIAN BUNESCU, președintele Comitetului județean pen- tru cultură și artă, a adus asociației nou constituite salutul Comitetului județean Timiș pentru cultură și artă. De asemenea asociația a fost salutată de sculptorul VICTOR GAG A, președintele Filialei din Timi- șoara a Uniunii Artiștilor plastici, de compozitorul ION CRiȘAN, se- cretarul Filialei Uniunii Compozitorilor și de conf. dr. NICOLAE PĂRl’G', decanul Facultății de filologie a Universității din Timișoara. Poetul Alexandru Jebeleanu a prezentat planul de muncă pe anul 1969 al Asociației Scriitorilor din Timișoara. zi luat apoi cuvintul scriitorul LAURENȚIU FULG A, vicepreșe- dintele Uniunii Scriitorilor din România. Primit cu vii aplauze, a luat cuvîniul in fața adunării tovarășul MIHAi TELESCU, prim-secretar al Comitetului județean Timiș al P.C.R., președintele Comitetului executiv al Consiliului popular ju- dețean. In încheiere, adunarea a aprobat in unanimitate, textul telegramei adresate C.C. al P.C.R.. tovarășului Nicolae Ceaușescu. CUVÎNTAREA TOVARĂȘULUI MIHAI TELESCU, prim-secretar al Comitetului județean Timiș al P.C.R. STIMATE TOVARĂȘE, STIMAȚI TOVARĂȘI, c/mi revine deosebita plăcere dc a vă transmite dumneavoastră, scriitorilor, tuturor participantilor la această adunare, un călduros sa- lut din partea Comitetului județean de partid și al Consiliului popular al județului Timiș. Constituirea Asociației Scriitorilor din Timișoara reprezintă un moment de mare importanță în viața literară din această parte a țării, stimulînd forțele scriitoricești la o și mai intensă activitate politică și socială, la un aport sporit în făurirea societății noi pe care, sub con- ducerea înțeleaptă a partidului, o durează poporul nostru. „Partidul șî statul — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu la Adunarea Generală a Scriitorilor — acordă o înaltă prețuire activității creatorilor, scriitori- lor, dau o apreciere deosebită aportului pe care-l aduc la dezvoltarea conștiinței socialiste a maselor, la înnobilarea spirituală a omului, la realizarea țelurilor societății noi". In anii care au trecut de la Eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist viața culturală a cunoscut în întreaga țară o înflorire deosebită. Timișoara a devenit un puternic centru cultural-artistic. Succese dc scamă s-au obținut în activitatea literară. Au crescut noi scriitori în jurul celor două reviste, dintre care una — „Orizont" — împlinește în acest an două decenii. Amploarea activității scriitoricești, noile sarcini care revin scriito- rilor au făcut necesară asigurarea unui cadru organizatoric corespun- zător care să dea posibilitatea valorificării cu și mai multă eficiență a forțelor creatoare ale poeților, prozatorilor, criticilor literari. Asociația Scriitorilor, care a luat ființă astăzi la Timișoara, și înmănunchează scriitori de limbă română, germană, maghiară și sîrbă, va trebui să dea i. ORIZONT ORIZONT “ un nou imbold creației literare și pe meleagurile bănățene. Cele peste 20 de volume ale scriitorilor din Timișoara, apărute numai în cursul anului trecut, sînt dovada grăitoare a potențialului pe carc-l avem aici. Zestrea acumulată de-a lungul anilor va trebui sporită cu noi lucrări, care să se adreseze inimii poporului, să satisfacă exigențele mereu spo- rite ale cititorilor. Sub îndrumarea partidului, continuînd tradițiile literare din Ba- nat, scriitorii din Timișoara se încadrează, prin lucrările publicate și printr-o susținută activitate obștească, în atmosfera generală de muncă creatoare a întregului popor. Cele mai multe din volumele dc poezie, proză, critică literară, piesele de teatru, care au văzut lumina rampei, exprimă strădania oamenilor noștri de litere de a aborda problematica vieții și omului epocii noastre, cu preocupările și năzuințele lui, scrise atît în limba română cît și în limbile naționalităților conlocuitoare, ele se adresează tuturor oamenilor muncii din patria noastră, indemnîn- du-i la sporirea eforturilor pentru progresul societății socialiste, con- tribuind la formarea și dezvoltarea conștiinței lor. Avem un număr însemnat de scriitori care și-au încercat pana cu succes pe acest drum. Numărul lor poate și trebuie să crească, să se îmbogățească cu noi forțe. Tocmai de aceea socotim că trebuie ampli- ficat sprijinul pe care scriitorii mai vîrstnici, care sînt chemați să-l dea celor tineri, care bat la porțile literaturii, fie în cadrul cercurilor literare, a căror activitate am dori-o mai fructuoasă, fie în cadrul cenac- lurilor român, german, maghiar și sîrb, sau a colegiilor redacționale ale revistelor „Orizont" și „Knijevni Jivot". Există, în prezent, în ju- deț un climat favorabil afirmării unor noi talente care, prin muncă stăruitoare pot și trebuie să se alăture detașamentului tot mai numeros al creatorilor de frumos. Nu trebuie să uităm nici o clipă că trăim într-o epocă în care se plămădește o lume nouă, la care scriitorii sînt chemați să-și aducă din plin aportul lor entuziast. Viața clocotitoare a uzinelor și fabricilor, a satului socialist, cu multitudinea lui de probleme, procesul larg de dezvoltare și adîncirc a democrației socialiste, întărirea unității de gîndire și acțiune a oame- nilor muncii, indiferent de naționalitate, constituind mărețe înfăptuiri care se petrec sub ochii noștri și la care sîntem părtași, trebuie să-și găsească un loc mult mai mare în literatură. Viața economică și spi- rituală intensă a județului nostru vă oferă posibilități largi de a cu- noaște asemenea aspecte și a vă inspira în lucrările pe care le scrieți. Cunoașterea realităților noastre socialiste, a muncii eroice a poporului este o înaltă școală pentru creatorii dc artă, o sursă bogată de inspi- rație și idei pentru literatura militantă. Cu atît mai mult devin anacronice tendințele evazioniste, care și-au făcut loc în unele din lucrările literare și care sînt criticate pe bună dreptate, de un cerc larg de cititori și specialiști. Conducerile celor două reviste, ale ziarelor și Studioului de radio Timișoara, mani- festind o exigență ideologică mereu sporită, au respins, pe bună drep- tate, lucrări tributare unor estetici străine sau confuze din punct de vedere ideologic. Făcîndu-ne ecoul opiniei oamenilor muncii cei pentru care scrieți și care vă citesc — și credem că nu există scriitor care să nu dorească a avea un număr cît mai mare de cititori — vă transmitem și cu acest prilej dorința lor dc a Ic dărui opere tot mai valoroase, inspirate din rea- litățile pe care în mod conștient el Ic înfăptuiesc. Aveți o marc răspun- dere în fața societății, nu numai cum scrieți, dar și ce scrieți, ce idei propagați prin literatura pe care o scrieți. Avem datoria să veghem ca arta scrisului să se situeze consecvent pe pozițiile ideologice ale par- tidului nostru, să militeze împotriva oricăror influențe străine învăță- turii marxist-leniniste, concepției partidului nostru despre artă și lite- ratura. fată de ce considerăm necesar să subliniem încă o dată reco- mandarea pe care, nu de mult am făcut-o scriitorilor, în cadrul ana- lizei din Secretariatul Comitetului județean dc partid, dc a dovedi mai multă inițiativă la organizarea unor dezbateri pe probleme esențiale ale creației literare, care să-i ajute pe scriitori la aprofundarea sar- cinilor ideologice majore ale literaturii socialiste, și totodată, la rea- lizarea tmor lucrări cu un bogat conținut, solid ancorate în realitățile noastre. Așa cum au subliniat și lucrările Adunării Generale a Scriitorilor, dezbaterile ce au avut loc aici, studierea documentelor partidului nos- tru. constituie un nesecat izvor de inspirație și îndreptar pentru acti- vitatea creatoare, însușirea lor temeinică fiind o obligație fundamen- tală a scriitorilor. După cum ați luai cunoștință la începutul lunii august va avea ioc Congresul al X-lea al P.C.R., eveniment dc o deosebită importanță în viața partidului, a întregului nostru popor, Obiectivele pe care le va stabili Congresul vor contribui ta accelerarea înaintării României pe calea desăvîrșirii construcției socialismului și trecerii la comunism, vor ridica pe o treaptă nouă, superioară, întreaga activitate de dez- voltare a industriei, agriculturii, învățămîntului, culturii și artei, vor asigura satisfacerea în tot mai bune condiții a nevoilor materiale și spirituale ale oamenilor muncii. Tn curînd, potrivit hotărîrilor adoptate de recenta Plenară a C.C. al P.C.R. vor fi supuse dezbaterii tuturor organizațiilor de partid, opi- niei publice. Tezele Comitetului Central pentru Congresul al X-1ea al partidului, proiectul dc Directive privind planul cincinal pe anii 1971—1975 și liniile directoare ale dezvoltării economiei naționale pe perioada 1976—1980. Nu ne îndoim că la dezbaterea acestor impor- tante documente, care vor defini principiile călăuzitoare ale politicii interne și externe, marxist-leniniste, a partidului, iși vor aduce contri- buția șt scriitorii din județul nostru. Studiul documentelor Congresului al X-lea al P.C.R. va ajuta pe toți cei ce activează pe frontul nostru ideologic — inclusiv pe scriitori — la justa înțelegere a rolului și răs- punderii lor sociale, a modalităților în care trebuie să-și consacre efor- turile slujirii cauzei partidului, a patriei, a maselor largi dc oameni ai muncii. „Societatea noastră are nevoie, — așa cum sublinia tovarășul Ni- coiac Ceaușescu la Adunarea Generală a Scriitorilor — de o literatură militantă care să cheme masele la o tot mai bogată activitate crea- toare, conștientă, să mobilizeze conștiințele, să contribuie la întărirea unității in o ral-politice a întregului popor". ORIZONT i ORIZONT Militînd pentru o artă angajată, pentru o literatură însuflețită de mesajul nobil al societății noastre, de idealul umanismului socialist, închinată pe de-a-ntregul omului contemporan, poporului, partidul, nostru se pronunță totodată pentru o largă diversitate de stiluri : esen- țialul este conținutul care trebuie să slujească interesele clasei mun- citoare, poporului, socialismului. Dc aceea. Asociația Scriitorilor din Timișoara va trebui să desfășoare o activitate susținută în vederea per- fecționării măiestriei artistice pentru îmbogățirea mijloacelor de ex- primare ale tuturor creatorilor de literatură, tineri sau vîrstnici, indi- ferent de naționalitate, de pe cuprinsul județului. Cu cît mai divers și bogat va fi exprimat conținutul operelor literare, cu atit mai accesibil va fi acesta cititorului. Considerăm că efortul permanent pentru auto- depășire trebuie să constituie pentru fiecare scriitor o necontenită obli- gație, o mare răspundere socială. In această ordine de idei aș reco- manda ca tovarășii din conducerea asociației. întreaga asociație, cadrele didactice de la Facultatea de filologie a Universității timișo- rene, să participe mai des și mai activ la ședințele cenaclurilor și cercu- rilor literare. Un loc deosebit in activitatea asociației va trebui să-l ocupe grija pentru promovarea unei critici literare competente și principiale. Tre- buie găsite noi posibilități pentru a lega mai strins pe criticii literari de creația locală pe care s-o urmărească cu atenție și s-o sprijine. Con- ducerea asociației și cele două reviste vor trebui să fie preocupate în mai mare măsură de promovarea și creșterea de noi critici literari din rîndul tinerilor. In județul nostru dispunem de numeroase mijloace dc afirmare a scriitorilor. Pe lîngă revistele „Orizont'4 și „Knijevni Jivot" poeții, pro- zatorii și criticii literari au la îndemină cele patru publicații, editate de Comitetul județean de partid și Consiliul popular județean, emisiu- nile Studioului dc radio Timișoara. Recent a apărut primul număr al suplimentului politiosocial-cultural al ziarului „Drapelul roșu" inti- tulat „Generații". Casa județeană a creației populare tipărește, de asemenea, unele lucrări ale scriitorilor, îndeosebi ale celor tineri. Cu sprijinul conducerii de partid și dc stat mijloacele destinate promovării literaturii, a creației scriitoricești actuale din județul Timiș, vor fi considerabil îmbogățite. La începutul anului viitor Timișoara va dis- pune de încă o revistă — al cărei profil il conturează de pe acum supli- mentul „Generații". Tot in anul 1909 urmează să fie infiintată aici o editură, care va tipări lucrări literare și științifice in limbile română și germană. Precum cunoașteți in momentul de față se află în stadiu înaintat lucrările de construcție a noii întreprinderi Poligrafice. Prin intrarea in funcțiune a acestei moderne unități industriale, se vor crea condiții pentru îmbunătățirea întregii activități editoriale inclusiv a procesului tehnologic de tipărire a ziarelor și revistelor noastre. In dezbaterile adunării dv, care s-au caracterizat prin maturitate și spirit de răspundere, s-au făcut dese referiri la îndatoririle cetățe- nești ale scriitorilor, la rolul lor în viața politică și socială. Comitetul județean de partid dă o înaltă apreciere contribuției pe care o aduc numeroși scriitori la activitatea consiliilor populare, a comitetelor de — cultură și artă, a consiliilor oamenilor muncii aparținînd naționalită- ților conlocuitoare, in munca de răspîndire a cunoștințelor cultural- științifice, de popularizare a principiilor esteticii marxist-lcniniste. Din rind urile scriitorilor, avem, de asemenea lectori și propagandiști ai cercurilor și cursurilor învățămîntului dc partid, precum și publiciști talentați, care participă, cu pasiune la viața ideologică a județului. Avem convingerea că Asociația pe care ați constituit-o astăzi, va con- tribui la o și mai intensă activitate obștească a scriitorilor pe care do- rim să-i vedem prezenti la toate acțiunile ce au loc in efervescenta noastră viață politică, atît prin participarea lor directă, cît și prin creația literară. Am dori, dc asemenea, ea toți scriitorii să constituie exemple de conduită, să dovedească prin scrisul lor, prin întreaga ati- tudine și comportare, ca sînt demni de încrederea și stima dc care se bucură toți cei care își pun talentul și priceperea în slujba progresului multilateral al patriei și poporului. Climatul și atmosfera de creație din cadrul Asociației trebuie să fie pătrunse dc înaltă principialitate. La aceasta trebuie să-și aducă o contribuție mai mare organizațiile dc partid ale scriitorilor. Dorim ca în munca Comitetului asociației să se statornicească un stil de muncă activ, militant, principial, pătruns de un înalt spirit de răspundere pentru îndeplinirea nobilelor sarcini pe care Ic arc. Stimați tovarăși, Lucrările adunării dv. se desfășoară într-o perioadă cind oamenii muncii dc pe întreg cuprinsul țârii, sc pregătesc să intimpine cu rea- lizări deosebite Congresului al ,X-lea al Partidului Comunist Român și a XXV-a aniversare a Eliberării României de sub jugul fascist. Peste tot. în întreprinderile industriale și agricole, pe șantiere. în instituțiile de știință, cultură și artă sc desfășoară cu succes întrecerea socialistă și patriotică, se înfăptuiesc angajamentele asumate. Ne exprimăm cer- titudinea că scriitorii din județul nostru vor cinsti marile evenimente în preajma cărora ne aflăm, prin noi lucrări care să însemne trepte mai înalte nu numai in propria lor creație ci și în literatura noastră con- temporană. Ne întărește această certitudine planul de măsuri pe care l-ați adoptat în unanimitate. Permiteți-mi ca, in încheiere, să vă asigur că și în viitor, Comitetul județean de partid, biroul său, va îacc tot cc-i stă în putință ea munca dv. să fie cît mai plină de laude. Vă doresc tuturor multă sănătate, de- pline satisfacții în îndeplinirea nobilei și frumoasei dv. misiuni, în activitatea pe care o închinați înfloririi patriei noastre dragi Republic i Socialistă România. ORIZONT CUVÎNTAREA TOVARĂȘULUI LAURENȚIU FULGA, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor Vicepreședintele Uniunii Scriitorilor a început prin a transmite salutul adresat tuturor scriitorilor timișoreni de către acad. Zaharia Stancu, membru al Consiliului de Stat, președintele Uniunii Scriitori- lor din Republica Socialistă România. Transmit cu plăcere acest salut la acest moment crucial pentru activitatea literară de pe meleagurile bănățene, al constituirii Asociației Scriitorilor din Timișoara. Actul la care am fost părtași astăzi, împreună cu cele la care am asistat anterior, de constituire a Asociațiilor Scriitorilor din Iași, Tîrgu Mureș, Brașov se încadrează inițiativei luate dc conducerea partidului nostru, în vederea stimulării creației literare de pe tot cuprinsul țării. Țin să adaug în fața dv. că Uniunea noastră acordă prețuire tuturor scriitorilor care trăiesc și creează pe aceste meleaguri, dc la cci cu tîmplele albe pînă la tinerii care așteaptă și cărora vom ști să le des- chidem larg porțile afirmării literare. De aceea sarcinile celor aleși în comitetul ei de conducere nu sînt de loc onorifice, dimpotrivă sarcini obiective, pentru care sînt chemați să depună toate eforturile. Prima sarcină este aceea de a spulbera orice îndoială și neînțelegere în pri- vința nerăbdării atîtor tineri scriitori, dc a analiza deci cu discernă- mînt toate cererile acestora, și dc a stabili, după merit, cui trebuie acordat titlul de membru al Uniunii. Este obligația Asociației Scriito- rilor să nu lase nici un talent nedescoperit, să-i onoreze pe cei talcntați și să le deschidă perspectivele afirmării. Asociația devine după consti- tuire autonomă, potrivit principiilor de descentralizare, și cu atît mai mult trebuie să-și pună ca obiectiv imediat stimularea forțelor locale, pentru înflorirea orașului căruia aparține. Asociația rămîne indepen- dentă față de Uniunea Scriitorilor, va avea buget propriu dar își va putea crea și propriile venituri, E foarte important ce vor izbuti să realizeze în acest sens, ce inițiative vor lua și duce la capăt scriitorii aleși în comitetul de conducere al Asociației, pentru că de acest lucru depinde în bună măsură satisfacerea unor doleanțe îndreptățite ale dv., satisfacerea unor deziderate privind proliferarea activității literare, a creației fiecăruia din membrii Asociației, Aici s-a pus problema înființării unei noi reviste, a unei edituri la Timișoara. Nu vă este necunoscut faptul că singurele două mari edi- turi din București nu mai izbutesc să cuprindă întregul fenomen literar, ducînd la multe neajunsuri, resimțite de mulți scriitori, de cei tineri, z mai ales. Vor lua ființă astfel noi edituri atît la București, cît și în g marile centre ale țării. Desigur problema e complexă, ea ține de asi- E gurarca condițiilor poligrafice, a unui plan de lucru adecvat, de con- ° jugarca tuturor forțelor competente, apte să servească acest proces conținuți de dezvoltare a vieții culturale din Timișoara, problemă despre care sîntem convinși că-și va afla cît mai grabnic rezolvarea. Cu timpul, deci, Asociația Scriitorilor va putea prelua conducerea editurii — ca o sarcină principală a ei. Este de luat în evidentă și problema unei reviste săptămînale care trebuie să facă față acestui nou val de talente cărora greu revista „Orizont" se zbate să le ofere paginile sale. Mai presus însă de orice, eu creți că e necesar să se ia în vedere și faptul dacă nu cumva revista „Orizont" ar putea deveni mai apropiată de cititori, mai atractivă prin extinderea numărului de abonamente, prin îmbunătățirea formatului și desigur, nu la urmă, prin îmbunătățirea conținutului său. Potrivit statutului, comitetul dc conducere al Asociației va putea, și de altfel e obligat să convoace adunarea generală cel puțin trimes- trial, să-i aducă la cunoștință cele realizate, să primească propunerile obștei scriitoricești. Conducerea nou aleasă va trebui să se afle în per- manent contact cu scriitorii pentru că numai așa, arătîndu-se deschisă, tuturor inițiativelor, să lucreze exclusiv în beneficiul ei și pentru cîști- garea competiției cu celelalte Asociații dc scriitori din țară. Firește că Uniunea Scriitorilor va continua, coordonîndu-le activitatea, să le ajute și să Ic îndrume permanent, astfel ca unitatea ei să sc cimenteze esențial. O serie dc probleme materiale, cum ar fi acordarea de pensii, sunvenționarca revistelor, acordarea documentărilor și a contactelor cu străinătatea vor beneficia ca și pînă acum de sprijinul Uniunii Scriitorilor. După cum, dc asemeni, vreau să subliniez faptul că dv. vă desfășu- rați activitatea sub îndrumarea Comitetului județean dc partid. Xu se poate concepe o activitate rodnică a Asociației, a fiecăruia din membrii săi, fără sprijinul și îndrumarea organului județean de partid. Stimați tovarăși, mă simt obligat să mă refer din nou la această realitate care onorează cei 25 de anî de existență a noastră sub steaua comunismului, care onorează gîndirca și spiritul nostru de partid, la această certitudine dc a nc afla în aceeași sală, într-o indestructibilă unitate, scriitori slujind idealurile României socialiste fie că sîntem români, germani, maghiari sau sîrbi. Aceasta unitate se exprimă la fel de emoționant și în componența comitetului ales de dv., prin reprezen- tanți ai tuturor naționalităților conlocuitoare de pe aceste meleaguri, ceea ce constituie temeiul încrederii neclintite în forța și pasiunea sa de lucru. In momentul de față se pune problema de a prelua și dezvolta tradițiile culturale, prin care Banatul și-a câștigat un loc aparte în istoria țării. Dar cinstindu-i pe înaintașii dumneavoastră cărturari, noi trebuie să nc adăugăm truda scriitoricească și ce-i mai valoros în scrisul nostru, efortului constructiv al patriei noastre, căreia îi sîntem angajați pe deplin și pe care ne socotim datori să o slujim. Permiteți-mi în sfîrșit, să remarc încă o particularitate a adunării noastre, faptul că generații atît de deosebite ca vîrstă, dc la cele mai argintii tîmple pînă la cele mai tinere s-au unit să conlucreze armonios. Vor fi desigur între dînșii, respectînd dreptul dc opinie și dispute de ORIZONT — natură estetică. Dar noi nu ne-am adunat aici pentru a vota o moda- litate artistică sau alta. Diversitatea de stiluri există și se manifestă eu adevărat în timpul larg al activității literare. Și pentru a evita orice alt dialog steril în acest sens, îngăduiți-mi, stimati colegi, să precizez că nu stilul sau modalitatea artistică trebuie să ne tulbure liniștea crea- toare. ci conținutul operelor noastre și finalitatea lor. Adevărata lite- ratură care să ne reprezinte, umanitatea acestui timp comunist, nu se poate realiza decît în spiritul ideologiei marxist-leninistc. Fiindcă epoca noastră impune obligații speciale, ne solicită să-i daruim toate forțele noastre creatoare. Cum altfel, decît angajîndu-ne total, să în- tîmpinăm aceste două mari evenimente ale istoriei noastre imediate : Congresul al X-lea al Partidului și a XXV-a Aniversare a Eliberării Patriei ? Lor să le închinăm activitatea noastră cetățenească, ele să constituie coordonatele întregii noastre gîndiri creatoare. ASPfCT Of LA CONSTITUIREA ASOCIAȚIE! SCRIITORILOR DIN TIMIȘOARA ORIZONT Telegramă COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R. Tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU Secretar general al C. C. al P. C. R. București c Adunarea genetală a scriitorilor din 1 imișoara, întrunită in ziua de 26 mai 1969, ou prilejul constituirii Asociației Scriitorilor din Timi- șoara, iși exprimă cu însuflețire sentimentele de profundă dragoste și neclintit devotament față de Partidul Comunist Român și Comitetul său Central aducind mulțumirile cele mai vii pentru grija permanentă care o acordă dezvoltării literaturii patriei noastre, întregii obști scrii- toricești, înfloririi tuturor centrelor de cultură din țară. Scriitorii din Timișoara, români, germani, maghiari și sirbi, în- suflețiți de idealurile mărețe ale partidului și poporului nostru, sint hotăriți să-și pună toate forțele lor creatoare, alături de toți oamenii muncii, pentru edificarea socialismului in România, pentru dezvoltarea permanentă a literaturii și a culturii noastre socialiste. Contirtuind tradițiile progresiste ale artei și literaturii din această parte a țării. Asociația Scriitorilor din Timișoara se angajează să dea glas celor mai generoase idealuri ale epocii noastre socialiste, prin opere pătrunse de un adine umanism, opere la nivelul marilor succese obținute de poporul român in cei 25 de ani de la Eliberare, la nivelul înaltelor exigențe spirituale ale oamenilor muncii din patria noastră. Vd asigurăm că toți membrii Asociației scriitorilor din Timișoara sînt hotăriți să-și unească talentul și cultura pentru a se situa in pri- mele rinduri ale frontului nostru literar, dăruind poporului nostru scump, patrimoniului său cultural, acele opere durabile, care să exprime timpul minunat pe care-l trăim, conștiința înaintată a acestui timp al desăvîrșirii societății socialiste in patria noastră. Gîndurile și sentimentele noastre cele mai bune te îndreptăm acum, in aceste momente solemne, către Comitetul Central al Partidului Co- munist Român, asigurindu-vă că inima noastră, care bate in inima mare a țării, este dăruită partidului și poporului nostru și că nu vom precupeți nimic pentru a sluji prin scrisul nostru dezvoltarea și înflo- rirea scumpei noastre patrii, Republica Socialistă România. ASOCIAȚIA SCRIITORILOR DIX TIMIȘOARA ORIZONT ION POTOP IN_____________________________________________ PARTIDULUI partidul, vis și faptă deplină îngemănare-ntr-un măreț auînt Partidul e a patriei lumină și este cît va fi acest pămint Pot induse pe axa hă cea vie e cea mai naltă stea din galaxie! Fintina tuturor de apă clară e tinerețe fără bătrinețe, și viață fără moarte. Pentru țară Partidul legea legilor va fi! El scrie-n cartea veacului cuvîniul prin care omul va-nflori pămîntul Sub crugul avîntat al înălțării după alitea-nviforale ierni Partidul este primăvara țării sub cumpenele aștrilor eterni. Să meargă lumea către primăvară Partidul este steaua ei polară! Partidul este puntea ce ne leagă de tot ce-a fost, de toate cite sînt el e cunună peste țara -ntreagă cum soarele-i cunună pe pămint. Căci el a dat acestor vechi păminturi dimensiunea marilor avinturi f Cum floarea dintr-un mugur își desface corola cu ulcioare de parfum Partidul își deschide pentru pace ca-ntotdeauna, brațele și-acum Și patria în brațe o cuprinde ca pe-o imensă inimă fierbinte! ORIZONT DIM. RAC H ICI___________________________________________ PENTRU TOT CEI ROMANESC (Jjrecum un cimp — cămine timpul înapoi, și tot mai viu, prin zodii fără nume, i ii taică Decebale către noi — pe-un scut iscind un început de lume. I Căci inima-ți cit țara nu s-a frînt: ai pus-o unui neam de-a pururi temelie; și pentru tot ce-i românesc pe-acest pămînt arde de-atuncea soarele-n tărie. Curse-n pămînt din cupa de otravă obida-acestei țâri cu viața ta — ca noi in demnitate să trăim și-n slavă șt capu-n veci să nu ni-1 știm pleca. PICTURĂ VECHE ('(Joii rod închis in culoare și in preajmă eu îngeri — patru veacuri ți-au curs printr-o rană din care și-acuma mai sinceri. [Iar n-ai murit, n-ai murit voievoade — veșnicie-m piet ci tu sub butfiie-obscure. Timpul rude sub paloșul tun ; itrcă-n ochii-ți prea buni — transpa rentă pădure. PAMIAN URECHI; INTRARE HM AUGUST <~Jatu porțile soarelui, iată-le iar, Iar intîmplate să-ntimpine vara. Nu pot fi depărtate, nu pot fi împărțite, Nici hora, nici plinea, nici țara. fată-ne iar sărbători lumi ni ud. Inima lumii in inima omului bate. Libertate înseamnă cind exprimi un izvor, Cînd exprimi un pămint-libertate. ORIZONT Sfertul nostru de drum, sfertul nostru de veac, Se-nmulțește ca iarba trăită divers. Au iertăm nici o cale depărtată de vis. Doar visînd, nul crește din mers. Doar visînd, doar iubind, înăițind Stea romană lingă muntele dac. A'umai miinile trec înspre frunte mai sus, Larg triumf, sfertul nostru de veac ! PĂDURILE '^Jrtinchiul tău ar fi bun pentru stea ne-ntrerupta. Trunchiul tău pentru luptă, Trunchiul tău pentru stăvilire de ploi, Trunchiul tău ar fi bun pentru doi. Trunchiul tău pentru seceta verilor ferme, Trunchiul tău pentru vierme, Trunchiul tău pentru seara căruntă. Trunchiul tău o să cheme ia nuntă. Trunchiul tău cu obsesie grea /k fi bun pentru ea. Trunchiul tău încălzind greșit. Trunchiul tău a uitat, a iubit, Trunchiul tău suspendat în pustiu, Trunchiul tău ce mă-nvață să știu, Trunchiul tău cu decembrie prag. Trunchiul tău intre sete și drag, Trunchiul tău cu apuneri tirzii Mi-a fost dat într-o zl Cu memorie-naită, Trunchiul tău mi-a fost luat în cealaltă! ORIZONT SOMNUL TRĂDAT c?mi aparține puful de lebăda. Pernă pe care lacuri să pui, îmi aparține moara de vini A unui Oedip cit ochi destui. Cearcănul soarelui ride imens Peste imense lacrimi de zeu, îmi aparține aerul dens. Tot ce e frunză, cind nu sint eu. Șoapte vopsite de tinăr incest Fumegă vîntul cu patimi de foc, îmi aparține somnul acest In care fruntea nu stă pe loc. CRITICA POLIVALENTĂ H r/MMjV £/Wlr BIRAESCU I ' rintr-o fericită formulare Paul Gew- gescu a subliniat. în Polioaiert/a nece- sarei (E.P.L. 1967). necesitatea unei cri- tici multiple, polivalente, E vorba, a- nume, de o critică „totală, absolută, care să însumeze foite perspectivele, unghiurile de vedere, tehnicile critice posibile'1 (Paul Georgescu: Op. cit. p. 272). „A sosit momentul — scrie un alt critic. Adrian Marino — unei ultime și decisive precizări de metodă : adoptarea. Ițiră rezerve, a principiului criticei to- tale" (Adrian Marino; Introducere în critica literară, p. 397, Ed. tineretului, 1968). Fără îndoială însă că această critică, oricum ar îi ea concepută nu poate fi lucrarea unui singur critic, ori- cit ar fi el de înzestrat. Este adevărat, cum arată Eugen Simion (Critica sin- tetică, totala, completă îri România li- terară din 22 mai 1909), — că această critică nu trebuie concepută ca „o cri- tică a tuturor mijloacelor în toate cazu- rile". Dar nici nu e suficient să conce- pem această critică așa cum scrie au- torul amintit: „E vorba numai de a fo- losi instrumentul critic cel mai eficace, acela pe care îl cere opera" (Idem, ibi- dem). Fără îndoială că ambițiile unei astfel de critici totale sînt mai largi ; J ele vizează, in egală măsură, întinderea acțiunii critice, adimimea analizei și I complexitatea aparaturii folosite în o- pera de valorificare a criticii literare. O astfel de năzuință nu s-a ivit din se- nin ; ea nu corespunde numai, cum ar fi înclinați să spere unii critici doar cu o dezvoltare interna a criticii literare ci, in urni mare măsură, ea exprima năzuința criticii contemporane de a se apropia in mod adecvat și, astfel, de a-și apropia valorile literaturii contemporane. Mai c nevoie să arătăm, oare, cît este de trebuincioasă o astfel de critică? O critică literară care, cu aripile larg des- chist, să cuprindă, intre fruntariile sale, o pluralitate de metode și de procedee folosite în abordarea fenomenului literar ; O critică literară care sa racordeze cri- tica literarii românească la circuitul mai larg al criticii literare mondiale (așa cum. la vremea lor, au făcut-o un Maio- rescu și Glierea, Eugen Lovinescu și G. Călinescu); în sfîrșit, o critică li- terara care să integreze și să discute valorile literaturii românești în contex- tul literaturii universale. Firește cii o astfel de critică solicita o exigență mult sporita. Ea impune o temeinică pregă- tire de specialitate, frecventarea mai multor literaturi europene, cultura este- tică și filozofică. O spunea, încă mai de mult, < i. Călinescu (cf. Tehnica cri- ic ei și “ istoriei literare in Principii de estetică, E.P.L. I9G8, p. 83—85 ți sq.). O dovedesc, în ultima vreme, lot mai mulți critici liteiari. Dacă s-a vorbit, in anul trecut, despre un „an a! romanu- lui" e necesar, cred, să se sublinieze, in egala măsură, revirimentul marcat in . ritica literară. Au apărut, în ultima vreme, nu numai mai bune articole și studii de critică literară, dar și o pozi- ție categorică de întoarcere la izvoare, de reflecție a criticii asupra ei însăți. Se poate constata astfel, implicit sau explicit. în critica literară contemporană, o discuție despre natura, despre ființa criticii literare, o discuție teoretică cum nu se poate mai interesantă. Ne propu- nem să stăruim asupra aspectelor celor mai semnificative ți mai controversate ale acestei discuții- Ceea ce se poate observa, întîi, e evidenta dorință a criticilor literari dc a sublinia excelența îndeletnicirii lor. Acesta nu înseamnă, nicidecum, iluzia autonomiei criticii literare, tăierea cor- donului ombilical ce leagă critica literară dc literatură. întregul efort al criticii literare trebuie să se desfășoare numai spre literatură, serie, la sfirșilul impo- zantului său op, Adrian Marino (Op. cit. p. 499), Oricum, afirmația slrînsei legă- ORIZONT ORIZONT furi a criticii literare cu literatura nu exclude respingerea energică a unei con- cepții desuete în virtutea căreia critica literară e doar o „ancilla" a producției literare curente. Se va susține, dimpo- trivă, și, cred, cu temei, că critica literară nu e, prin nimic, interioară activității beletristice; ca și aceasta ea e, în ultima analiză, opera de creație. „Critica este o formă de aulorealizare, produsul unei ființe spirituale mobile care crește și se dezvoltă în actul de a cili cărți, a dia- loga cu scriitorii, a le da ,note'“. (Adrian Marino: Op, cit. p. 451). „în epoca noastră, critica joacă și va juca un rol mult mai important decit acela de epifenomen al literaturii, al creației artistice (Nicolae Balotă: EuphofiM, I P.L. p. 238). Același critic formu- lează apoi excelența criticii literare înlr-o propozițiune categorică : „Adevărata cri- tică e creatoare fiindcă e ireductibilă" (Idem, ibidem, p. 262). Să reținem, apoi, tendința dc lărgire a hotarelor criticii literare, de a-i anexa acesteia istoria și teoria literară, este- tica și filozofia. Chiar dacă nu e com- bătută, în mod explicit, concepția curentă a unei științe a literaturii, cu ramurile ei tradiționale: istoria literaturii, critica literară și teoria literaturii, acestei con- cepțîi i se aduc amendamente peste care nu se poale trece cu vederea. Se reiau, de fapt, in această chestiune, discuții mai vechi. încă ti. Călinescu afirmase că.....istoria literară este forma cea mă largă de critică, critica estetică propriu zisă fiind numai o preparațiune a ex- plicării în perspectiva cronologică". (Op. cil. p. 75). Mergînd pe urinele dascălului său, Adrian Marino, va afirma, la rlmlul său: „Literatura nu poale fi studiată, discutată, decit numai la trecut" (Op. cit. p. 260), Apoi, imediat, ceva mai dc- parte: „în vălmășagul actualității nu poți vedea niciodată limpede. Confuzia devine inevitabila. Despre contemporani este întotdeauna și riscat și riscant să le pronunți, in primul rînd din lipsă de perspectivă". (Op. cît. p, 261). Fără în- doială, criticul are dreptate : despre con- temporani este riscat și. mai cu seamă, riscant să te pronunți. Dar, mă întreb, evitlnd, din principiu sau din diplomație, discuția asupra literaturii actuale nu sărăcim, în mod inadmisibil, târimul cri- ticii literare ? Nu e paradoxal, apoi, ca această sărăcire să se facă tocmai de către reprezentantul unei critici totale? I.a ce bun întreg fastuosul aparat de erudiție, pledoaria pasionantă pentru criteriul valoric în aprecierea critică, pentru rolul gustului, dacă hotarele cri- ticii trebuie să se oprească, prudente, la granițele actualității ? Nu odată Adrian Marino are penița acidă .'dunei eînd de- nunță, in critica literară, primejdia dile- tantismului și a imposturii. Refuzînd însă domeniului crilcii totale, literatura actualității nu o lasă criticul in scama criticii foiletonistice și diletante? La a- ceste rezerve, de principiu, pe care le ridică o concepție critică care refuză drept de cetate in critica literară tocmai acelei părți a criticii care, după părerea noastră, formează însuși nucleul viu al criticii literare (critica literaturii ac- tuale), se mai pot adăuga, apoi, și alte obiecții. Dacă critica literară totală nu se pronunță deeît asupra operelor trecu- tului, lăsind critica literaturii actuale pe seama cronicarilor și a foiletoniștilor, care sint hotarele intre această critică și istoria literară? „Istoria literară pracli- cată estetic duce la critică — scrie Adrian Marino, fduînd distincția mai veche, operată încă de <1, Călinescu, între istoria literara și istoria culturală ■— în timp ce critica coboară, inevitabil, in istorie literară" (Idem, ibidem). De acord, vom zice, afirmația e adevărată, mai ales în postulatele ci ideale. Dar dacă, cum scrie imediat, mai departe. Adrian Marino: „Osmoza între cele două planuri e desăvîrșită (între planul criticii și cel al istoriei literare n.n.)“, untle începe și unde sfîrjește istoria li- terara, unde începe și unde sfîrșeșle cri- tica literară ? Chestiunea rămîne în im- pozanta și excelenta lucrare a lui \drian Marino Infrrxlueere în < fitica literară o chestiune deschisă. Critica polivalentă — și aș prefera acest termen mai sugestiv, sugerîrtd parcă capacitatea de receptare — ace- luia, mai pretențios, de critică totală, poposește, în mod necesar, asupra le- găturii între critica literară și filozofic. Să subliniem și să aplaudăm oportuni- tatea unei astfel de discuții. Dc fapt ea nu este, în lărîmul criticii literare ac- tuale, o noutate. Legătura necesară în- tre concepția despre lume și viață, ma- terialist dialectică a criticului literar și îndeletnicirea sa a fost subliniată in nenumărate rinduri. Din păcate ea a rămas, in majoritatea cazurilor. o decla- rație dc principii ; de analiza filozofică și de concepția filozofică nu s-a ținut seama, aproape de loc, în critica lite- rară concepută ea o îndeletnicire con- cretă și aplicată asupra fenomenului li- terar, Este evident deci eă reluarea proble- mei înlr-un context mai larg e o între- prindere care nu poate fi deeît bineve- nită. Accentuarea legăturii între critica literară și filozofic e departe de a ii lipsitii de folos, Întrebarea care se pune e însă aceea a modului în care se face această legătură, a specificului racor- dării intre filozofie și critica literară. Să începerii prin a lira act de cîteva poziții manifestate in această chestiune. „Critica actuală — serie Nicolae Ba- lotă — tinde să devină, din ce in ce mai mult, un teren al confruntărilor ideologice, literatura și artele «perind asupra omului, asupra creației umane, asupra comunicării umane, asupra concepției despre lume și viață, do- cumente de prim ordin ce se cer in- terpretate, înțelese, valorificate, combă- Iute ori promovate" (Op. cit. p. 239}. „Există — scrie mal departe criticul — in conformația oricărui critic de voca- ție, o supraabundență a reflexivității". (Idem, p. 247). Și. în sfîrșît ceva mai departe: „Evoluția criticii în ultimele două decenii face dintrînsa terenul de intîlnire a experiențelor literare cu ideo- logia. cu speculația filozoflc-estetlcă, cu preocupările de metodologic a științelor umaniste" (Idem, ibîdetn). Pozițiile, amintite adineaori, ar fi prin- ire cefe mai clare; ele militează, cu pasiune și cu argumente, în același timp, In favoarea unei critici literare care accentuează necesarele puncte de mîne- care ale disciplinei noastre cu filozofia. Discuția a fost reluată și din alte un- ghiuri de vedere. Adrian Marino, de pildă, manifestă mai puțin entuziasm față de tendința de a se integra critica literară in cercul de problemtdied al filo- zofiei. Făctnd un istoric al problemei, în- cercînd apoi o si stema li za re a discuții- lor (cf. Introducere în critica literară, p. 299 și sq.) criticul schițează o ati- tudine care, în mod evident, este deose- bită. în mod esențial, de aceea pro- gramatică adoptată de N, Balotă. Amendamentele lui Adrian Marino ac- centuează, în principal, deosebirile care, prin firea lucrurilor, există între filo- zofie și critica literară. Chestiunea, cred, poate fi reluată ori- cînd în discuție. Discuția e cu atît mai profitabilă cu cil, în elucidarea proble- mei, nu s-a apelat, în îndestulătoare măsură, la unele date ale esteticei mar- xiste. „Ideile în literatură — scrie A. V. Lovojoy [Essays in ihe History of tdeas?? n.n.) citat, fără Indicarea iz- varului, de către Adrian Marino, op. cil. p. 305 — sînt idei filozofice diluate". Oare așa sâ stea lucrurile? Nu cred că o astfel de existență degradată a ideilor, o emanație a ideii filozofice în » literatură (ca în filozofia lui Plolln) este aspectul care ne interesează. Mai de grabă s-ar cuveni să stăruim asupra transferului pe care îl suferă conceptul atunci cind el se transformă in imagine artistică. Ln exemplu printre multele care s-ar putea da. Sărmanul Dionis, binecunoscuta nuvelă eminesciană în- vederează cariera pe care o face, in nuvela fantastică și filozofică româ- nească. apriorismul kantian, receptat prin filiera lui Schopenhauer. Dar, în mod evident, ceea ce ne interesează, nu e a|ît ideea de obîrșle kantiană a relativității cunoașterii, a subiectivității timpului, cît felul in care această idee filozofică s-a transformat într-o imagine artistică autonomă, cu o finalitate pro- prie. Să nu suspectăm deci, dimpotrivă, să favorizăm, preocupările filozofice în critica literară, dar să nu transformăm disciplina noastră intr-o nouă ancilla, dc asțădală a filozofiei. Preocupările cri- ticii literare nu se pot concentra în prin- cipal, asupra ideilor, ci a felului în care ideea se metamorfozează in imagine artistică, Considerațiile generale, specu- lative sint astfel, in critica literară, li- minare; accentul trebuie pus pe analiza estetică concrda ; sesizînd ineditul, plu- sul sau minusul in realizarea artistica a operei literare, disciplina noastră iși do- vedește excelența ; ea este astfel, jjentru a reveni la discuția noaslră, o critică cu adevărat, polivalentă, complexă, totală. O altă chestiune teoretică, cu impor- tante și necesare consecințe de natură concretă și practică, privește- necesitatea unei judecăți de valoare, judecată pe care o presupune activitatea critică, Pro- blema e veche și a fost discutată cu re- gularitate în critica noastră literară. Este insă evident că o critică literară care îșî fixează, ca nobilă ambiție aceea de a fi o critică polivalentă va trebui să reia discuția, impunînd nu atît noi puncte de vedere cît, șî cu osebire, disocieri care să solicite, cu necesi- tate. șl nuanțare. Critica polivalentă, to- tală, accentuează astfel necesitatea ju- decății de valoare, element esențial al atitudinii critice. „Criticul îșl asumă, în mod deschis, chiar cu riscul de a greși — scrie Adrian Marino — tocmai aceas- tă responsabilitate, care îi dă dem- nitate, prestigiu și noblețe spirituală". (Op. cit- p. 145). „Actul critic, ca act revelator, vizează fondul valoric" arată Nicolae Balotă (Op. cit. p. 252). Fermi- tatea atitudinii valorice a criticii poli- valente trebuie îmbinată cu criteriile pluraliste care stau la baza acestei valo- ORIZONT ~ rificflri. Aici însă, începe controversa. Că- ci dacă, de pildă, Nicolae Balotă amen- dează o critică „perspectivistă" care face din „conștiința subiectivistă a criti- cului sursa de valori" (Op. cit. p. 253), dimpotrivă, Adrian Marino, accentuează legătura directă care există intre actul de valorificare critică și sensibilitatea noas- tră estetică; or, această sensibilitate este un dat individual. Iată deci că în țesătura judecății de valoare spre care aspira critica polivalentă intervine o fu- ziune intre datele subiectivității noastre, gustul, apercepția și nu de puține ori anumite elemente ale valorificării și in- terpretării fenomenului literar și datele obiectivitătii. Aceasta sinteză, uneori doar un dat ideal, nu trebuie consi- derată ca o manifestare de eclectism ci, dimpotrivă, ca un semn dc vitalitate al unei conștiințe critice care încearcă, necontenit să-și mărească aria de in- vestigație. Dar, poate, seninul cel mai manifest al unei critici polivalente, totale, este tendința acestei critici de a face apel, in cercetarea sa, la un plus de metode de investigare și cercetare a fenome- nului literar. Nicolae Balotă vorbește astfel de o „critică hermeneutică" o artă a interpretării care are scopul de a descoperi valori..........modul in care opera literară se poate .deschide' me- ditației filosofice" (Op. cit p. 272). Pro- blema pluralității dc metode este discu- tată, jie larg, de Adrian Marino iu /ri- troducere in critica literară . de unde — scrie criticul — mari și repetate ade- ziuni și deschideri spre structuralism, semantică, „noua critică" etc. verificate amănunțit și integrate construcției de ansamblu*' (Op. cit. p. 9), Aș adăuga, în contextul acestei pluralități de metode spre care trebuie să tindă o critică poli- valentă și sociologia literaturii, disci- plină care ocupă un Joc din ce în ce mai considerabil în cercetarea literară. O consecință firească a pluralității de metode în critica polivalentă este aceea a pluralității de forme în care această critică se realizează. Adrian Marino pledează pentru „primatul mo- nografici" și, într-o producție de critică literara în care cronica și articolul pre- domină, fără îndoială că o astfel de re- comandare este bine venită. Monografia c definită astfel ca fiind un studiu care „sc ocupă de unitatea particulară a unei opere sau structuri literare" (Op. cit. p. 361). Eaphorion, cartea lui Nico- lae Balotă e, pe de altă parte, o „ple- doarie pentru autonomia eseului" cum se întitulează, programatic, capito- ORIZONT lul care deschide cartea. Înseamnă insă că doar aceste forme ar fi singurele re- comandabile ? fi nevoie, fără îndoială, dc mari sinteze critice, cum subliniază, cu îndreptățire, Adrian Marino. Dar, cre- dem, critica totală, plurivalentă, tocmai pentru că nu poate fi imaginată ca fiind creația unui singur autor, trebuie să reflecteze ceea ce este pozitiv in pro- ducția critică curentă, ansamblul, ac- tivitatea globală, a acestei critici. Nu se poate elimina din producția critică cu- rentă nici cronica literară și nici foiletonul critic, în pofida diatribe- lor Ia adresa acestor specii literare „de cea mai rea speță jurnalistică" cum se exprimă, fulminant. Adrian Marino. Dacă critica polivalentă se dovedește generoasă în cuprinderea a cît mai nu- meroase metode de critică, ea nu poate exclude, pe temeiul unor argumente aparent axiologice, din ansamblul for- melor ei, foiletonul critic sau cronica literară. Este adevărat că aceste specii ale criticii axate, în mod precumpăni- tor, asupra unor aspecte ale literaturii actuale, pot deveni, uneori, desuete. Dar scapă oare dc astfel de primejdie altă construcție critică, redactată fără har ? Nu forma pe care o îmbracă critica literară îi acordă valoare ci calitatea efortului critic. E anevoie să-i descoperim acestei critici polivalente trăsătura de căpete- nie. Pentru că însă două cărți bune de critică literară, pe care le-am amintit, în mod repetai, în cercetarea noastră, nu acordă decît în mod implicit o va- loare sarclnei cetățenești a critici li- terare se cere ca lucrurile să fie spuse în mod răspicat și categoric. O critică literară polivalentă, lărgindu-și necon- tenit aria de investigație, apelind la me- tode noi de cercetare a operei literare, dovedindu-și utilitatea și chiar excelența nu se poale sustrage sarcineî ei esențiale: aceea de a valorifica, a lua atitudine față de fenomenul literar ac- tual. Critică de valorificare, critică de directive, critica polivalentă trebuie să fie, mai întii de toate, o critică actuală, marxistă, nu generală și neutră, nu „sub speciae etern itatis", ci im pl în tată adine ' și reflectînd, cu necesitate problemele literaturii actuale. Numai o astfel de critică literară polivalentă își dovedește utilitatea și, prin ea, justificarea și nece- sită tea. MIJLOACE DE COSMICIZARE A LIRISMULUI iN POEZIA LUI ANGHEL DUMBRĂVEANU ■ alexandra INDRIEȘ „Emblemele soarelui": „l mhlu pe cîmp 51 culeg felurite seminței Intr-o urnă dc lut. Sint emblemele soarelui! Și emblemele mele. Le chem pe rmd și le-ascult/ Simetria ciudată din care izvorăsc tăinuite culori. !Le beau respira- ția de parfum, le spun descântece vechil Și le-arunc in pămintut din mine, și eu atunci vuiescl De toate sunetele lumii, și mă mir! De răcoarea rodnică, de liniștea lor vegetată.. .1 Dintr-un exces de lumină, cred in sentinței Și le consacru orele mele cerești, cind sinii Stă- piuit de ritmul astrelor bune, ie promovez./ Sub ploile melc de ginduri curate, le datii Singu- rătatea nopților mele, căldura sîngelui meu —/ Și ele coincid cu crezut prin care exist.! Neîn- cetat culeg felurite semințe in urne de lut! Și oamenii încep să vină la mine, de departe, ICind simt ca s-apropie vremea să samene. ISă le dau seminfele-acestea. emblemele soarelui", (voi. Iluminările mării, p. 51.) Imaginea-cheie: „emblemele soarelui și em- blemele mele" pune in ecuație cosmosul, eut poetic și posibilitățile nelimitate ale realului, simbolizate prin „felurite semințe intr-o urnă de lut" ; raportul este de echivalare intre tilcul germenilor /emblemele! și univers-F individ, iar nu de idealitate: termenii nu sînt substituibili intre ei. Relația „emblemele soarelui și emble- mele mele" este reluată în final, cînd poetul, prefâcînd posibilitățile în realități noi, devine la rîndu-i focar de lumină și prilefuitor de alte germinații interioare pentru oameni. Dc reținut eă e consecvent vorba de „embleme", deci de reprezentări simbolice. Procesul însuși de trans- morfoză secretă, prin care, în cele din urmă, făcind ale sale emblemele soarelui, adică semni- ficațiile sale, creatorul le restituie semenilor, I cuprinde figurarea unor particularități ale mor- fologiei imaginii sale poetice în genere: „si- metria ciudată", cromatismul /„tăinuite culori"!, senzorialismut /„beau respirația de parfum"! etc. toate structurate, prin verbul „ascult", m- tr-un cosmos interior prevalent auditiv. In enu- merarea de simbolizări ale momentelor și ele- mentelor creației, intervine motivul incantației Idesdniece vechil. Aici —■ și nu fără noimă exact după motivul acesta sugerînd evocarea și supunerea, domesticirea forțelor obscure prin farmecul sonor ai cuvintrdui — apare tentativa transformării semnalelor cerești în valori este- tice, pînă cînd „ele coincid Cu crezul prin care exist". Cosmicizarea lirismului reprezintă aci, de fapt, încercarea de asimilare u nemărginirii universului prin actul creator, cu cele două momente esențiale ale sate, de introvertire și extravertire I comunicare către semeni, t Poe- mul are caracterul unei alegorii condensate, foarte echilibrat construite, cu o logică internă sfrînsâ, în care senzația primă la lectură de evanescența este dată de eufonia versului care produce o aură de sugestii vagi în jurul unei plăsmuiri clar articulate. Nu totdeauna se atinge această puritate a expresiei. Motivul solar mai apare in volumele lui Anglie! Dumbrăveanu, osciiînd între polii valorici re prezent ați de convenționala poezie Discobolul (din Iluminările mării, p. 13/ și fru- moasa poezie Pc munții din Sud /id. p. 21) „Poemul sunetelor" : „Sunetele, imaterialele aripi ale materiei.../ In fiecare dimineață tru- pul meu aspiră /Lumina lor desăvîrșită și eu devin un văzduh! Prin care se mișcă toate aceste păsări străvezii ...! O, atunci glodurile mele iși deschid corolele / Ș frec pe lingă oameni, împrumutindu-le ! Propria mea aspi- rație. Și laud cu-ntreaga mea sănătate / 4- ceste divine expresii ale lucrurilor / Fără de care visurile noastre n-ar mai trece de ta unul la altul / Pe marile elipse ale frumuseții pa- mint ului. / Ca pe-un fund de mare am fi. Și n-am putea / Să ne strigăm bucuria cînd iubim cu carnea, eu unghiile, ! N-ani putea Strivi destul, cu ura noastră, josnicia / Și n-am pu- tea să ne mișcăm, vibrînd i Pe gama infinită a propriilor noastre sentimente. ! Ah, sînt beat de sunete I Aud sunetele ! Cum trec prin băr- bați, aud durerea sărutului / chinul sinilor. Aud cum rîde bărbatul, / Cum așteaptă fe- meia, aud cum etnia copilul, t Descoperind murmurul rîutui, arul ptinsul bătrînului i Care se retrage tot mai mult într-un con al tăce- rii. / t Ă/rd frunzele, aud pietrele, țipătul lor nepămintesc, ! Aud scrtșneiul macaralelor, ex- ploziile dinamitei / Cînd mută munții lumii să treacă mireasa / In carul de nuntă. Aud clo- potele fiorilor, / Clopotele ideilor, clopotele miș- cării, ale prefacerii. 1 4nd, aud, aud ... Sînt beat dc sunete, ! Trăiesc și sînt beat de zborul lor pur, ! Trăiesc și sint beat de zborul lor pur..I(din voi. Iluminările mării, p. 17 și u.) S 4icr, lirica însăși e descrisă ca un cosmos ai cărui substanță este sonoritatea. Minus excla- g mafiile inutile „0“ și „Ah“ și caracterul pe O alocuri eterogen și, la fel, retorizant, al enu- merării din ultima strofă, poezia e din cele mai frumoase. Remarcăm varierea motivului ORIZONT * artei ca mijloc de comunicare, de împiirtășirc a lumii către semeni, ca rost suprem ui „divi- nelor expresii ale lucrurilor". Toate imaginile converg, spre proclamarea poeziei ca univers auditiv-extatic din ultimele trei versuri, Irrr, simbolizarea meditației despre sensul poeziei șl a introspecției asupra actului creator personal, coincide cu „practica" poetică: procedeul eufo- nic al repetițiilor etc. Subliniem afirmarea fina- lității etice a poeziei ca act de solidaritate, de potențare a iubirii și a urii justițiare. Sonorizarea figurează extinderea, prin puri- ficare, a erotismului înspre cosmic, intru cuprin- derea totalității; „Ne odihneam I Dezbrăcat i în fructele toamnei și fiece clipă i Era nuri suplă-n mișcare, mai muzicală t Decît cea lăsată în ttrmâ. Și mereu t Darimam podurile pe care tre- ceam, spre a nu mai putea / SJ ne-ntoarcem din acea plutlrc-n arcuri boreale" (Poduri bo- reale, ibid. p. 26). Sunetele reapar ca materie a inefabilului: „Rămînent cu vocalele ) și cu umbra pe față, ră- minem cu cintecele nescrise" (CaliKraină, id. p. 64). In conexiune cu motivul mării, sunetul reprezintă factorul dairitonic: „Acum un delir stăplnește cuvintele mării l... ț Cearcăunl w- năt t fn care mu-nchide amurgul, prezice- rile / De care nu mă pot feri,.. jlawn, in epava / Unei corăbii, vocea aceea supra- reatâ / ... I delirul Perpetuu al acestor re- fluxuri" (Cuvintele mării din vot. Oase de co- răbii, p. -5 șOr,/ fnir-o imagine dezolant urbană, cu motivul mării introdus ca amintire („obse- sia mării"), motivul costnicizani a! sunetelor reprezintă tensiunea între componentele: ,Jă- cerea florală a palmelor tale" și „țipătul cri- nilor va deregla așezarea", care se rezolvă cu melancolica speranță, din nou într-o întruchi- pare auditivă (paradoxul e vini: c vorba dc întruchipări și închipuiri prin intermediul su- netelor, nu mimai ca obișnuitul mijloc de ve- hiculare, cn materie primii de sorginte im an- tatorie și prin excelență orală a poeziei, ci si de cuvînttd desemnind realități sonore ca ele- ment constituit™ al metaforelor) : .Xn'netm mă va striga prin tristețile limită, t Unde azi nu intră nimeni să-mrebe f De mine, Pe turstd tirziu ai nopții / Voi pleca. O fată va privi cu anii m gol t Și numai cintecele mcie se vor întoarce ia voi..(Pe cursul tirziu al nopții, id. p. ? si u.). Cuvintele rare în poezia lui Anghel Dum- brăveanu, ca „tadorna casarea" (Derivă, id, P- -11), „erodii" (Exod, id. p. 31), „coriamb" (Corîamb cu plante de-ntuneric din [lunibiâ- rile mării, p. 32), „insula de hiacint în golful orfic" (pe insula de hiacint, id. p. 74) etc., cuvinte ce nu evocă cititorului reprezentări plastice imaginare și deseori nici măcar o sem- nificație, au rolul unor efecte sonore, ale unor ornamente care potențează, prinir-un anume exces și o anume gratuitate aparentă, in rea- litate însă bine dozate, caracterul auditiv tin- zi ud spre muzicalizare a universului poetic. Atenția deosebită pe rare Anghel Dumbră- veanu o acordă auditivului se înscrie, evident, în tradiția noastră simbolistă, ale cărei teme- lii inegalabile au fost puse, fără vreo teoreti- zare, in multe din poeziile iui Eminescu, dar mai ales tn acea im amparahilă muzică a diso- luției, intr-o desuvîrșită suprapunere de re- gistre: peisaj, iubire și moarte, care este poe- zia Peste virfuri. Cred că Anghel Dtimbrâvcanu este unul din puținii neo-eminescieni de azi, și acesta e un merit demn de laudă. Din ne- asemuita bogăție a operei poetului, el a ales, conform firii și puterile sale, să ucenicească mai ales la plăsmuirea melancolic-muzicali- zată a iubirilor pentru marea cu valurile, pen- tru cerul cu astrale, pentru femeia cu tainele. „Cînlec de marc" : „Noaptea, pe țărmul săl- batic, ascult I Nesomnul mării... tu ești de- parte t m-așiepți tn estuar tu uniti vis ae-nceput. I Ochii iui luminează verde și trist întunericul, I Vorbele-ți mor pe buze, galbene frunze.,. t hm curge ceața pe tlmple Si via- tul din nord / Pine spre mine cu tăcerile tutu- ror toamnelor. / Lumi s-a stins în gîndul meu dc lut. i Marea se bate cu fruntea de mal, I Un pescăruș spune iluzii pe ape. în somn, ț Tu ești departe,..f din vot. Oase de corăbii, p. 32 l. „Cintec de mare“, așa cum se spune „etn- tec de dor". Enunțul, alcătuit mimai și mimai din ter- meni cu rezonau) i cosmicizrmtă cu o nuanță negatoare (noaptea, țărmul sălbatic, nesom- nul). termeni puși sub egida auditivului (as- cult), dă un sentiment de acută și imensa pustietate. Aceasta imagine e contra punctată de prezența aproape magică a iubitei absente, așezată la m/irginite unei alte vastități, tan- gente însă celei ce-o străjuiește poetul. Ritmul vizionar e ritmat între extremele unui spațiu cosmic real și a unui spațiu, dacă se permite a se spune astfel, de cosmos afectiv, țărmul sălbatic" rimează ca sens perfect cu „estuarul unui Vis", „ucsomnuT' cu „ne-m eput", iar cult" cu „m-aștepți". Marele gol este umplut de dragoste: însuși certitudinea în fidelitatea. femeii care așteaptă este semnalul ascultat Ungă murea ca element de legătură între uit „țărm" și im „estuar", situate jleparie", Dis- iimța aceasta e ritmata interior de prezen- tarea alternativă a celor doi, pe care-i apro- pie o puternică și desâvirșită c orespundere" dc sentimente, o simpatia parcă impulsionată, is- cată de marea care Jse bate cu fruntea de mal" ca într-o disperată ragă. Sistemul secret de imagini e, in fond, profund înrudit cu vraja de abolire a distanțelor, pe care o săvirșește darul, care și el este un factor de mediere, de acțiune reciprocă între ins și cosmos. Cin- lec de mare, acest cintec de dor, este una din cele mai dense poezii ale lui Anghel Dum- brăveanu. Este, de aceea, foarte ciudat ,unr de autorul nu a integral-o in volumul mitolo- gic Delte. La fel a omis foarte semnificativul Poemul sunetelor. v (ilie poezii frumoase, prcferîndu-le unele lucrări de-a dreptul slabe, Anghd Dumbrăveanu apare, în general. în ochii criticilor și ai cititorilor, ca un poet prin excelență, dacă nu chiar exclusiv, al mării. El însuși, prin titlurile volumelor, a con/ribmt la făurirea acestei imagini cam unilaterale des- pre sine. La o recitire mai atentă a volumelor și fără a ne sfii să practicăm cite ceva ăla sugestiile analizei structuraliste, constatăm că lucrurile nu simt tocmai așa. Chiar numai can- titativ, motivul mării e puternic concurat de motivul soarelui, al stelelor, al sunetelor, al culorilor, al păsărilor, al florilor, al pădurilor, ol unui anume oraș in care lesne se ghicește Timișoara etc. etc. Apoi, de multe ori, in ima- ginea inițială sau imaginea-cadru a mării se extrapolează o seamă de alte motive poetice, astfel întit, in cete din urmă, deschiderea cos- micizantă a lirismului capătă, prin această um- plere a golului cu reminiscențe din cu totul uite zone, mai intime, o adincime în plus. Poate că e momentul să ne precizăm terme- nul de bază cu care operăm anlizele. Față de cosmizarea materiei, cosmicizarea lirismului wt- srarnw actul de extrapolare estetică prin care un sentiment specific al naturii al iubirii sau al vieții și marții este înglobat intr-un sistem de imagini al unității universului, fn când lui Angliei Dumbrăveanu, sentimentul, în genere, vngheată mereu spre altundeva, spre altceva. Elementul cosmic, de exemplu marea, trăit in- tens, deschide apetițiile tiric-emotive spre inte- riorizarea maximă. De obicei, poetul nu merge de la obiectul mai apropiat spire cel mai înde- părtat pur și simplu, ci pornește de la o im- presie vagă, de ansamblu, spre detalii. Ajsa, ta poezia pe care am propus-o ca prototip, de la marea văzută parcă panoramic, la pescă- ruși, cosmicul se inii mizează, se precizează, dar de fiecare dată intervine o dimensionare spre nemărginit, spre un cosmos figurativ a! afectelor: „pescărușii spun duzii în somn". Sînt, deci, dezgrădiri alternative, căci mereu, după modelul mării, imaginile se ritmează, se pun în paralelă; pe rind expansiv și intro- spectiv, poetul pare că-și respiră sentimentul. „Absența": „Pasărea spuse: nu-i căuta mersul / Pe malul izvoarelor, forma somnului ei. f Du-te rn timp, și treci de liniștea dm- putui, 1 Urcă pe fluviu în sus, către vest, / Și nu-ntreba decd norii,,. / Miinile ei lăsate in vini, părul l Cel lung întunecat de suflete moarte... I Pasărea spuse: n-o căuta pe că- rările florilor, / Du-te in timp și treci de li- niștea timpului i Și nu-ntreba decît norii pe unde văzură ț timbra ei sfîntă și ce arbori plecau I După cînlecul ei,.(Din voi. Oase de corăbii, p. 46). btgM Dumbrăveanu are două moduri de jg e concepe liric imaginea femeii. Unul, care mai ales a stat in atenția criticii, este sen- zual, realizai prin insistența numirii unor atri- bute corporale, uneori de o nuanță lascivă, nu de cel mai bun gust. Acesta predomina în volumele sale de debut și a contribuit ta for- marea unei păreri care apoi a fost aplicată fără destul discernămint asupra întregului. Căci există și un alt mod mult mai activ în volumele de maturitate de care ne ocupăm, in care erotismul este aspirația spre o comu- niune din re în ce mai totală, mai desăvârșită și inefabilă, în care mereu intervine, viu re- simțită, o „absentă" ce tensionează starea li- ricii prin forța dorului, datorită căreia tocmai iubirea, cosniicizîndu-se. tși capătă valoarea plenar- pilduitoare. (des poezia Absență ra mode! nu nu- mai pentru titlul ei, ci și pentru faptul cu ea conține multe din motivele prin care poetul își configurează sentimentul erotic, in ipostaza sa de suavă forță cosmică, care are o vene- rabilă tradiție în poezia noastră populară și adia. Dar să nu neglijăm nici titlul, cuci in el se implică o nuanță specifică a procedeului cosmicizării în poezia lui Anghel Dumitră- veanu, tot pe linia acestei nobile tradiții, corn- putsionaie de omniprezentul și omnipotentul dor. Important este și motivul păsării, foarte des mtîlnit. IsfjW, în Cînlecul sturzului (din Iluminările mării, p. 11 și u.), în prezenta chiar a iubitei, sentimentului împărtășii de pe- reche i se deschide o perspectivă infinită spre nutrea in rece amurg sidefiu „ce singurâ-fi macină-ntrebărite goale", fa valurile ce „țoale caută răspunsul pe care nu-i vor primi nici- odată". Totul e tensionai de neliniștita cău- tare și așteptare a unei indicibile certitudini, stare de dor extrem, pe care o vestește sau poate chiar o iscă profetic ,jcintecul sturzu- lui t ce adevărat se aude în ceafă.. Portretul transfigurat al iubitei este, in poe- zia-model, introdus prin enunțul „nu-i căuta mersul", Motivul este predominant ia elogiul iubitei, mai ales în lucrările de calitate, lată citeva spicuri: „femeia mea cu pasul frumos" {Cînlecul sturzuluij, „uimind copacii cu cali- grafia mersului iau" _ {Alina, în Iluminările mării, p, 24; de pus în legătură cu versurile populare; „C-asa umblă frumos 1 De parcă scrie pe jos"): „Mă-nuinge surisul celei cu mersul de salcie" {Prefigurare, în Oase eleganță proprie ușor de recunoscui ori- unde, nu numai în Ațipire : „Sub coapsa pietrei ne-Or firi în joc I parabole de focuri wr rfcîrr; l c-o crizantemă in cupa cu amăgiri,! voi spune stihuri de-Alcxan- der Blok, ! { Cu răni de ;ns, prin umbre de-ndoieli, i vom trece de tărim strein, virgin ! de-orgoliu orb: acvatice tul- pini i ne taie-n piept cu dulcile beteli “ S-a semnalat posibilitatea ca o ase- menea poezie de perfecțiune formală — cu o imagistică formată dintr-o „mate- rie primă" foarte precis delimitată, să devină la un moment dat monotonă. S-a/ putea intr-adevăr. Dar — mă în- treb — cerul cărei poezii, străbătut dia- metral ți fără nici o escală, nu apare de la o vreme monoton 1 Poate acela doar pe care salut eiază stelele și sca- pără fulgerele marilor demiurgi. Poate al tui Arghezi. Poate ai tui Blaga... O carte de poezie însă nu se devoră, nu se citește ca un roman, ci e destinată unor ceasuri repetate de revenire sau meditație. Mumai cu această condiție monionia nu se va insinua și twî pu- tea sesiza insolitul unei imagini ca ,parba tristeții coace spic" din poezia Parfum in arbori stranii sau trei realiza cu mnjcimă finalitate estetică inefabilul unor asemenea strofe care par scrise de uri miniaturist ce deține iacă secretul cu- lorilor nemuritoare: „Și sclavii melci o ' duc în coarne sacre, fpe rădăcini de în- i tomnate vițe, /la un izvotl, în care dorm domnițe /sub giulgiu de tegendă-n Mintie | lacre, / trnipla mea cu îngerii de roită fm stinse ciopotniți parcă prinde ide smge bele iederi suferinde iurzind vedenii prin viiridii nouă" (Frumoasa adorj n ii ă). La adcvurațu poeți, monoto- nia poate nici nu există ca o limită, ci ca un simptom al personalității lor ar- tistice. Nu pot vedea în Huria Zilieru — așa cum oedc Zaharia Singeorzan (vd. ^ironica. ^12: — „un trubadur mo- dern", Un trubadur cînfă pentru mulți- me ți pe înțelesul ei, chiar dacă e mo- dern. Un asemenea trubadur poate fi — și este — Radu Stanca. Horia 'dtlieru rrtsd nu „ciută". El este un sacerdot care, ia adăpostul unor ziduri de per- fectă arhitectură clasica, oficiază o stra- nie și solemnă mesă închinată iubirii eterne. Este un poet care va avea încă multe lucruri de spus și ai cărui glas se oa auzi în ciuda faptului că nu se im- părtășește de gălăgioasa publicitate a altor confrați, RADU CIOBANII Nicolae Ioana: „MOARTEA LUI SOCRATE11 /dificultățile cititorilor in fata abundenței poetice pe care litera- tura contemporană o cunoaște par mai puf in grave decit ale criticilor care, practic, n-au tim- pul necesar să parcurgă toate vo- lumele de poezie, aproape două sute, cîte apar la noi cu aproxi- mație intr-un an. Un cronicar li- terar care ar vrea să aleagă cele mai bune cărți apărute este pus in fața unei situații greu de re- zolvai chiar dacă ar avea la dis- poziție o cronică săptăminală. Cu atit mai dificilă este încercarea anei reviste lunare. In acest caz alegerea unui volum se va da- tora intimptării, arbitrarului, in- tereselor sau intuiției, făcind ex- cepție numele consacrate care se bucură, indiferent de valoarea lu- crării, din oficiu, de considerații- le de rigoare. Soluția nu poate fi deeît una așa cum se practică la România literară : specializarea criticului- în-poezie, proză și-cri- tică. Indiferent care ar fi criterii- le de judecare, trecerea in revistă a majorității cărților de poezie, cum face de exemplu Dumitru Micu, constituie pentru cititor un îndreptar de care se (ine seama. Recomandările criticii facilitează calea in acest labirint de totdea- una al literaturii în general și al poeziei in special. Să nu ne speriem că apar prea multe cărți de poezie. Mciodată versurile nu sînt prea multe ci prea puține. Valoarea unei epoci se cîntărește prin efervescența li- terară, dezbaterea de idei, plura- litatea planurilor de creație și revărsarea unor bogate conținu- turi sufletești. Miile de versuri demonstrează tocmai puterea acestui izvor chiar dacă undele lui sint inegale. Rolul criticii este să sesizeze valorile autenti- ce, despărțindu-le de balastul fi- resc oricărei literaturi. Din păcate sau din fericire ju- decățile de valoare emise de cri- tici sint de cele mai adeseori de natură să descumpănească. Să luăm in dezbatere cazul volumu- lui de versuri Moartea lui Soc rate de Vicolae Ioana. E un titlu su- gestiv, atrăgător, bucurindu-se și de o reușită copertă semnată de M, Sinzianu. lată ce citim despre el într-o recenzie din Luceafărul aparținînd Iui Dan Laurențiu: „Nicolae Ioana a scris Moartea • lui Sacrale in maniera unui dis- curs auster, fără mijloacele ne- cesare pentru ceea ce trebuia să ni se reclame ca exemplar. Filo- sofîa are căile sale de investigare gnoseologică, de căutare a abso- lutului, poezia are de asemenea menirea sa ontologică de creație a unui ipotetic absolut. Or în car- tea citată nici filosofia, nici poe- zia nu ne încredințează că ar fi vorba despre filosofia sau poezia mortii lui Socrate" (nr. 15, 12 IV 69). ORIZONT ORIZONT Verdictul e fără drept de repli- că. Lectorul nu se va întreba fi- rește cum e posibilă această con- cluzie fără a cita un vers, fără a face o trimitere la un titlu măcar. Vo citi cu interes generalizările pe care criticul le face vorbind despre moarte, metafizică etc. și va renunța la volumul lui Nicolae Ioana dacă nu va întilni, even- tual, alte aprecieri. Pentru că dacă criticul nu are timpul nece- sar să răsfoiască toate volumele de versuri ce apar, cu atit mai puțin o va face un cititor obișnuit. Nedumeririle insă sint abia la început. Nicolae Manolescu măr- turisește intr-o cronică din Con- temporanul că este pus in impo- sibilitate de a alege pentru rubri- ca dumisale săptămînală cele ci- teva cărți de poezie, reprezenta- tive, în „superficialele" (expre- sia îi aparține) treceri în revistă a cărților de versuri pe care le în- treprinde de citeva uri pe an. Menționează volumul lui Nicolae Ioana, scriind despre el, cu trimi- terile respective: „Din Moartea lui Sacrale de Nicolae Ioana am reținut ciclul titular sari, mai exact, cam prima jumătate din acesta. Scăderea tensiunii lirice, mai departe este evidentă. Nico- lae Ioana scrie o poezie sobră, pe alocuri aridă, de un puternic dra- matism. Mijloacele prin care se realizează emoția sînt așa de să- race îneît rămîn inanalizabile iar efectul liric inexplicabil. Valoarea acestor poezii trebuie căutată mai ales în capacitatea de a sugera nn univers moral dramatic" (nr. 14, 4 IV 69), Mirarea cititorului va fi cu atit mai mare cu cît autoritatea lui N. Manolescu în materie de criti- că este alta decît aceea a lui Dan Laurențiu despre care aflăm de ia același critic Manolescu că este un poet remarcabil. Poate in acest caz să ne dumirim : harul poetic este mai puternic decît cel critic. Valeriu Cristea acordă volumu- lui, în România literară, o cronică amplă. Părerile lui sînt cu totul altele: „Versul lui Nicolae Ioana e grav, dens, întins ca o strună ... Versul arid, simplu, neîmpo- dobit, în care metafora c rară ca o oază, concordă cu imaginea" (nr. 17,24 IV 69). An este cazul să protestăm îm- potriva opiniilor contradictorii ale criticii. Criteriile obiective in judecarea operei de artă sînt foarte greu de stabilit iar spiritul polemic nu face decît să trezească curiozitatea, tndemnînd la căuta- re. Un volum atit de controversat, indiferent de motive, va atrage cu siguranță atenția. Controversa poate porni de la personajul a cărui moarte face obiectul meditațiilor lirice semna- te de Nicolae Ioana. Nimeni n-ar putea spune cu adevărat ceva si- gur despre acest mitic reprezen- tant al filosofici eline. S-au scris biblioteci întregi despre el dar in- diferent dacă Socratele istoric are vreo legătură cu cel platonic, aristotelic sau xenofontic, ca să ne limităm la cele trei izvoare principale, moartea lui este certă, o moarte primită cu seninătatea și convingerea că-i va încununa învățătura făcînd-o nemuritoare: „Iată de ce nu mă revolt la fel ca altii, ci sînt cu bune nădejdi că, precum dc mult se spune, ră- mine ceva pentru cei săvîrși|i din această viată, ceva cu mult mai prielnic pentru cei buni decît pen- tru cei răi" (Fedon, 63 c). „Pen- tru omul drept nimic nu este rău nici în viafă, nici după moarte" (Apărarea 41 d). Versurile lui Nicolae Ioana în- cearcă o sublimare poetică a esențialului învățăturii lui Sa- crale. Eliminarea, sau dacă afir- marea pare categorică, încercarea de a elimina discursul este evi- denta. Intr-o lume a prefacerilor (obsesia nisipului și curgerea lui) trebuiesc găsite, pentru a nc putea înțelege anumite perma- nente (obsesia cuvîntidui ce dă viață noțiunilor). Spiritul subiec- tiv, conștiința cunoscătoare de- vin principiu al filosofici. Acesta e martorul nevăzut ce a rămas, continuind în noi să vadă ceea ce poate nu s-a văzut atunci: „Dar martor a mai fost cineva /și ar putea să nc spună /cîte ceva des- pre el, /despre paznici și despre nisip. /Dar ce martor a fost /ca să-l audă, /un martor nevăzut, /un martor Care a rîs /și a plîns, /un martor părtinitor. /Eu cred că a fost /asemenea martor, /dar nevăzut nouă /a fost ca și lui /și acum plînge și rîde /că nu știm dacă a fost /vreun martor părti- nitor. /Eu cred că a fost un mar- tor, /care tace șî acum /și se um- ple cu tăcere /și se umple eu amintire" (p. 13). Fiecare din noi este martorul încercării lui Soc rate de a se smulge devenirii, de aceea fiecare conștiință poate înțelege deplin nu util drama morții cit aventura filosofică a celui -ce fringe fHoso*- fia greacă în două. Așa cum „So- erate a existat pe nisipuri /cuge- tind Ia nisipuri, /la soarta nisipu- rilor" ți noi trăim permanenta prefacere fiind martorii unor con- tinui schimbări: „Au fost stînci. nu mai sînt stînci, /moartea ne- văzută le-a măcinat, /au fost ape adinei, /culori s-au șters, chipuri s-au sfărîmat". (p. 126). Unde ne vom opri ? Ce putem considera sigur și stabil ca niște re fiere ce facilitează înțelegerea ? Corpul de noțiuni fixe care fac posibilă ™ transmiterea cunoștințelor îl avem fiecare în noi. Trebuie doar trezit și încredințat cuvîntului, „cuvîntul-cea mai marc făptură", pe care-l vedem alergind, fugind „prin oameni, prin șoaptele lor". A/« este cazul să amintim im- portanța cuvîntului în viața Ate- nei, dar dezordinea stîrnită de sofiști trebuia să ducă la cerceta- rea posibilității acordului între conștiințe. Una din cele mai fru- moase poeme ale volumului în- cearcă trimiterea la această rea- litate : „Cuvintele cu patru guri /cu patru ochi cu patru umbre/ /fug de cuvinte ca de moarte/ un cuvînt sc cască sub picioarele mele/ un cuvînt mă înghite mă preface în țarină/ /pentru un cu- vînt mă iubiti mă ucidcți/ pentru un cuvînt mă naștefi/ /în cuvinte mă întorc/ în cuvinte cad/ ele vin din alb spre negru rîzînd/ palide din nenumărate/ ruinî închise scoici dureroase)" (p. 95). Modalitatea poetică mi se pare adecvată. Dacă poetul s-ar fi lă- sat furat de discurs (și cîte prile- juri nu-i oferea evenimentul atît de colorat descris de Platan), poemele ar fi cîștigat în limpe- zime, fiind Ipso facto și mai ac- cesibile, pierzînd însă ponderea unei dezbateri adinei și grea de semnificații. însoțitorul una din fioemele la care se poate face tri- miterea stă mărturie: „Socrate, Ia miezul nopții îți vor da/ un foi de băutură amețitoare, /moartea în preajmă îți va dansa/ vasul în sînge să ți-1 strecoare" (p. 129). Se poate observa cu ușurință deo- sebirea de poemele citate ante- rior, fapt care l-a determinat pe poet s-o includă Intr-un alt ciclu. Probabil e o poezie din epoca ta- tonărilor cind poetului nu-i erau încă limpezi nici structura, nici maniera. ORIZONT i ORIZONT Fiind mereu reținut, dozind cu economie imaginile, renunțind aproape la metaforă: „intr-un fir dc nisip/ încapi în el/ ca lumea într-o inimă" (p. 22), a păstrat nealterată esența dezbaterii des- pre care Marx scrie în termeni elogioși: „Intrucît substanței i se opune propria ei idealitate, ea se descompune într-o mulțime de existente și de instituții mărgini- te accidentale, a căror legitimi- tate, unitate și identitate în ra- port cu substanța au trecut in exponentii spiritului subiectiv. Iu felul acesta, însuși spiritul su- biectiv, ca atare, este păstrătorul substanței, dar această idealitate se opune realității și de aceea ea apare obiectiv in mințile oameni- lor ca imperativ, iar subiectiv ca năzuință. Expresia acestui spirit subiectiv, care știe să închidă in el idealitatea, este judecata con- ceptuală, pentru care criteriul particularului este determinarea în sine, scopul, binele, dar care, totuși, mai este aici și un impe- rativ al realității. Acest impera- tiv al realității este șî im impera- tiv al subiectului care a devenii conștient de această idealitate, pentru ca el insuși se află in inte- riorul acestei realități, iar reali- tatea din afara sa este realitatea lui. Așadar poziția acestui su- biect este tot atît de determinată ca și destinul său" („Scrieri din tinerețe*', Editura politică 1968, p. 134). Există o tensiune interioară de la „închid ferestrele trupului, în- chid ușa trupului/ și rid de cei ce plîng afară șî plîng pe cei ce stau înăuntru" pînă la „Toata noaptea au rîs cuvintele pentru mine" care corespunde tensiunii și destinului conștiinței ce se co- boară în ea însăși pentru a des- coperi realitatea ei adincă și prin cu realitatea lumii. „Lucrurile fac semne dimr-o depărtare/ părînd apropiaie-cu ochiul/ închis le aduni- sint ale tale.' nu le scăpa din pupile/ și nu ridica pleoapa că din/ ochi lucrurile curg" (p. 89). In aceiași timp un dramatism pu- ternic pe măsura existenței lui Socrate, făcind din el eroul ce-a biruit realitățile schimbătoare, martirul ce s-a izbăvit prin cu- vînt. ridicind moartea ia cea mai înaltă treaptă a libertății: accep- tarea ei pentru adevăr. „Nu mi se trage moartea din vis, /mi se trage moartea din mine, /din ochii, din brațele, din picioarele mele (...) mi se trage moartea dintr-un cuvînt (...) in acest cuvînt aleargă toate și plîng" Anecdoticul lipsește cu desăvtrși- re încercarea de-a surprinde esen- țialul, ancorînd în real, fiind de cele mai adeseori încununată de succes: „Luminează sub pămint cuvintele/ ca metalul bolnav". Deși toate poemele sint străbă- tute de aceeași neliniște versurile ultimelor cicluri fac sd se subție- ze unitatea fiorului ontologic, realizată aproape deplin in pri- ma parte. Toate acestea nu pot fi de na- tură să umbrească valoarea vo- lumului și mai ales seninătatea versurilor, cu toată tensiunea lor interioară. E un culm ce se des- prinde din echilibrul atins și din seninătatea cu care este primita moartea, hi acest înțeles, dorința poetului, care poate fi dorința noastră, este perfect legitimă: „Pentru că mi-a fost dat să tră- iesc/ ca arborele în umbră.1, vino să na schimbăm moartea : /eu iți ■ dati moartea mea/ tu îmi vei da moartea ta ca pe-o lumină". TON MAXIM ISTORIE LITERARA-DOCUMENTE EMILIA LUNGU (1853-1932) — Evocări din viața scriitoarei timișorene — e Emilia Lungu am cunoscul-o din anii copilăriei mele. Era fiica bă- trinuluî învățător român din suburbia Fabr icului. Povestea vieții ei e tristă, romanțată șî cu destule contraste ca să stirnească interes și curiozitate. Dar puțini iși mai aduc aminte de ea. Ge- nerația tînârd de azi nu-i cunoaște tre- cutul literar și mai ales zbuciumata-i existență, fiindcă n-a auzit vorbindu-se de ea. Toți au uital-o. Doar cercetă- torii, care răsfoiesc paginile vechi ale revistei ,,Familia” scoasă de losif Vul- can, îi inai înlîlnese numele. Vi- gurosul ei talent , literar se ma- nifesta ani de-a rindul cu accente tot mai pronunțate, țSșnite dintr-un su- flet parca predestinat să fie un focar dc sentimente clocotitoare in care se aprindeau necontenit flăcările dragostei față de oamenii din popor, față de cei obidiți și asupriți. A crescut și a trăit in mijlocul oamenilor necăjiți, le-a cu- noscut durerile și nevoile, le-a cunos- cut traiul lor plin de privațiuni ți de nădejdi. A fost prima femeie care a îndrăznit, in ciuda mentalității burgheze de atunci, să publice creații proprii în reviste și ziare. De ia început și-a cîștigat epitetul de „feministă". Stilul ei desigur nu putea fi la ni- velul pretențiilor de limbă literată ca la scriitorii din țara liberă, formați în redacții și cenacluri, cum era .Juni- mea". Scriitorii de dincoace de Carpați, cu puține ședi românești șî -cu publi- cații periodice izolate, nu se alimentau din spiritualitatea șî cultura roma- nească deeît dacă izbuteau să strecoare peste munți cărți și reviste. în Ardeal erau centre de învățătură și cultura na- țională îndeosebi la Blaj, Brașov, Sibiu și Heiuș. lar la Oradea revista „Familia" a lui losif V ulcan constituia un loc de în- lîlnîre a condeielor literare și un for de promovare și de răspîndire a literaturii noastre. Era încă perioada începuturi- lor timide. Pe vremea aceea, chiar volu- mul de poezii al lui losif Vulcan a fost analizat sub o lumină critică de unii au- tori din București care nu se împăcau cu expresiile ardelenești. Poetul bănățean Iulian tirozescu, văr primar cu mama Emiliei Lungu, s-a sesizat atunci de această lipsă de considerație și a pu- blicat replici la adresa criticilor, luind apărarea stilului literar ardelenesc și al celor ce scriau la „Familia”. Stilul Emiliei Lungu seamănă cu le- Iul de a scrie ai tuturor intelectualilor români din vremea aceea care trăiau în ambianțe străine, sub dominație străină și cu învățătură străină. In Ti- mișoara nu era nici o școală secun- dară românească- La terminarea clase- lor primare, românii care doreau să urmeze în continuare studiile, nu aveau deeît alternativa de a învăța la un gim- naziu maghiar din localitate sau de a merge la școlile secundare românești din Brașov, Blaj și Beitiș. Puțini aveau posibilități financiare ca să se poată deplasa din Timișoara în centre româ- nești atît de îndepărtate și să aibă acolo asigurată întreținerea, lar pentru fete problema era și mai dificilă. Traian Lungu a fost cel clintii in- vâțător român care a funcționat ia XoaLi .din. suburbia. Ea bricului, . dp Jq , , , , înființarea ei, din anul 18&4 pînă la bătrînețe. cînd in urma hotâririi nr. 2574 din 28 aprilie 1899 a consistoriului din Arad, a trecut la pensie, iar comi- tetul parohial i-a votat întreg salarul luat in buget pe anul școlar 1899— IIMO, vrednicului învățător confesional penlru devotamentul și priceperea cu care a dus timp de 45 de ani, de cind exista școală, munca de educație a multor generații, din sinul cărora au ieșit intelectuali de vază ai orașului. Traian Lungu era originar clin Lunga, un sat ce aparținea de comuna Comloșul-Mare. Probabil de aici i se trăgea și numele, S-a născut la 1830 in Comlcșul-Mare, unde bunicul, apoi ta- ORIZONT I ORIZONT tăi său Ștefan Lungii, era primar, sau după cum li se spunea „cneazul poporu- lui11. Școala elementară a urmat-o în comuna de naștere, unde după siste- mul de atunci, preotul Gheorghe Dre- ghlci îndeplinea și funcția de învăță- tor, gimnaziul l-a terminat în orașul Macău (Mako din Ungaria), iar stu- diile pedagogice la Preparandia din Arad, umie i-a avut Ca profesori pe Vicențiu Babeș și pe Alexandru Gavra. Cunoștea bine, în scris și vorbit, lim- bile română, germană și maghiară. De altfel, Emilia Lungii a învățat la per- fecție să scrie și să vorbească nemțește, fiindcă părinții ei au căutat să-i dea nu numai o cultură românească, ci du- pă nevoile și obiceiul de atunci, si una germană. Astfel se explică predilecția și ușurința cu tare Emilia Lungii a tradus și a publicat numeroase poezii românești în limba germană și invers, precum și alte creații aie prozatorilor români pe care i-a tălmăcit într-o limbă literară. Traian Lungii s-a căsătorit la virata de 22 de ani cu Eufetnia Popa, fiica preotului Popovici din Mănăștur de lingă Vinga (azi județul Arad). A reluat vechiul nume românesc de Popa pe care îl avaau bunicii ei. La început s-au stabilit la Sînnlcolaul-Mare, unde 11 s-a născut in 1853 unica lor fată, Emilia Lungii. Dar intenția lor era să se mute la Timișoara, intrucit Traian Lungu era un eminent învățător, bine pregătit și cunoscut in cercurile dc con- ducere ale învățămîntului bănățean, da- torită metodelor sale pedagogice, pre- conizate și experimentate de el cu vă- dite succese practice. Ca să poală ocupa un post de învățător la Timișoara, trebuia să treacă un examen foarte rigu- ros in țața consilierului regal Ritler von Schmittburg și a inspectorului șco- lar Constantin loanovîci (care avansă ulterior în funcția de consilier regal in locul lui Schmittburg). Astfel a ajuns Traian Lungii, după trecerea strălucită a examenului, să tie numit in 1854 în- vățător titular la nou înființata școală confesională Sf. Glieorghe (actuala piața Traian). Mai ttrziu, românii fiind nevoiți să abandoneze această școala, Traian Lungu a înființat cu ajutorul unei fundații o altă școală confesionalii în cartierul românesc din Fabricul Ti- mișoarei. Acest suburbiu era atit de întins și populat de mii de români, in- cit Vicențiu Babeș și ceilalți fruntași ai vieții publice au înaintat în februarie 1865 un memoriu (memorand) binedo- cumentat împăratului Francisc Josif i-iul la Viena, ca să încuviințeze în- ființarea unei episcopii greco-orlodoxe române pentru regiunea Timișoarei, care să-și aibă reședința in centrul ro- mânesc al Fabrîcului. Traian Lungu ca pedagog s-a făcut cunoscut cu metoda sa practică Și intuitivă, bazată pe un sistem de cartoane mobile, pe care erau trecute diversele litere și cu care elevul trebuia să construiască cuvintele de-a lungul băncilor de școală. Despre acest sistem a ținut prelegeri la cursu- rile de vară organizate pentru învăță- torii mai slabi sau la așa numitul curs de „metodul practic" al consilierului regal Constantin loanovici, sub adăpos- tul de frunze verzi improvizat în actuala piața Traian. Ca scriitor, Traian Lungu a publicat cărți pedagogice și manuale didactice, colaborind in același timp la revistele și ziarele românești din Ar- deal și Banat, în special la „Gazeta Transilvaniei" și la „Biserica și Școala" din Arad, multe din articolele sale pur- End semnătura pseodonimă dc „Învă- țătorul". Traian Lungu a murit în anul 1917, iar soția sa în 1913. Emilia Lungu și-a dovedit încă din anii copilăriei calitățile excepționale de intelectuală cu mari resurse dc afir- mare. A intrat în școala tatălui ei la vîrsta de 2 ani, iar cînd avea 5 ani, știa deja să scrie și să citească. In lipsa unei alte instituții de învățămint, a urmat și ea, ca celelalte fete de fa- milie bună, patru clase secundare la claustrul „Notre Dame" din Fabric, Dar cultura străină, în spirit catolic, nu o mulțumea și, dornică de a cu- noaște cît mai bine literatura română, a început să citească, apoi să scrie. A fost încurajată dc toți intelectualii car- tierului. și în primul rînd de părinții ei. „Mili", cum i se spunea în mod familiar, simțea că trebuie să publice. Și a început să colaboreze la „Familia" lui fosil Vulcan și ta „Biserica șt Școala", revista diecezană. Mai întîi cu versuri și cu mici povestiri din lu- mea săracilor, a căror prietenă a de- venit, simțindu-le durerile și pricepin- du-le traiul lor chinuit. Cu un astfel dc capital empiric și sentimental a por- nit pe drumul scrisului, Pe vremea aceea Fabricul Timișorii era centrul de cultură românească. De- și brăzdat de mulțimea brațelor de apă ale Begheiului care ducea energia albă la morile cartierului șl la roțile nu- meroaselor fabrici, suburbiul legat prin tot atîtea poduri peste canale, a format o unitate economică și culturală, cu o masă compactă de români, care, s-au manifestat foarte solidari între ei. Au locuit aici și an activat oameni care au pus bazele și au condus în continuare o nouă mișcare publicistică, mai hotă- rîtă și mai avansată în tendințe sociale și naționale decit cea inițiată de pre- decesorii lor. Era generația de scriitori și ziariști bănățeni care au urmat ani- lor revoluționari de la 1848. Din ple- iada lor făceau parte gazetari încercați ți reputați ca Pavel Rotariu, George Ardelean și Nicolae Coșariu. Tn fruntea lor se situase insă personalitatea pro- eminentă a scriitorului Meletie Drqghici, fiul dascălului din Comloșul-Mare, la care învățase Traian Lungu. Meletie Dregliici și ginerele său Pavel Rotariu au editat mai tîrziu la Timișoara pe cheltuială proprie și au redactat cel dintîl ziar românesc din Banat „Liyni- nătoriul", din 1880 pînă în 1894,.cînd a început să apară marele cotidian „Dreptatea". Cea mai răspindilă publi- cație era insă „Familia" de la Oradea, abonată aproape dc toți fruntașii și in- telectualii români din orașe și sate. In atmosfera aceasta de nouă orientare publicistică a început să scrie Emilia Lungu. Avea 18 ani. Citea, scria șl cînta la pian. „Clavirul4* făcea parte din programul educativ al fetelor bur- gheze, căci era la modă și nu putea lipsi din salonul nici unei case de oameni cu pretenții. Așa era mentali- taîștr vremii. Dar grija cca mai acută care nu-i dădea pace era probleifia-în- ființării unei școli de fete. A vrut ca cea dinții școală primară pentru fete să o organizeze in cartierul ei și ea să devină învățătoare. în anii aceia n-au existat decît școli pentru băieți, Ideea ei era îndrăzneață și răsturna o scrie de concepții rigide ale burghezilor an- chilozați în tipicuri înapoiate. Ca să poată reuși, a început o acțiune de pro- porții pentru solidarizarea tuturor fe- meilor române. Fără bani nu se putea înjgheba nimic, nici chiar o școală e!e- mentărh ‘ ptmtrti lele.' N'dnfaî prîh'cbn- stituîrea unei reuniuni dc femei, că re să realizeze venituri din baluri și festi- valuri, a văzut posibilă adunarea de fonduri. Cu voință și perseverență. Emi- lia Lungu a izbutit în planurile ei. La stăruința și cu spiritul ei de organizare s-a fondat în 1872 la Timișoara cea dintîi reuniune de femei din tot Ba- natul. Această societate, numită „Rcu-.A niunea Damelor" a ținut ședințe în localul școalei și a deschis și cursuri de dansuri românești. Fonduri pentru începutul unei școli do fete s-ar fi adunat, dar problema grea era obținerea autorizației din par- tea oficialităților. A fost respinsă ce- rerea unei astfel de concesiuni pentru Timișoara. Atunci scriitorul și marele fruntaș al vieții noastre publice, _ Dr. Pavel Vasiei a făcut demersuri pe lingă episcopul loan Mețianu de la Arad ca să încuviințeze înființarea unei astfel de școli pentru fete deocamdată într-un sat din apropierea orașului. Astfel, în 1874 cea dintîi școală de fete și-a des- chis cursurile în Izvin, iar Emilia Lun- gu a fost numită învățătoare. Ce satis- facție ! A reușit în planurile ei. A fost prima învățătoare română din Banat la cea dintîi școală de fete. N-avea încă diplomă sau calificare pedagogica, dar la numirea ei s-a ținut seamă de cali- tățile și metodele didactice pe care le învățase de la tatăl ei. La Izvin a stat cu mama ei, care a însoțit-o. N-a func- ționat aici decît doi ani, întrucît mama ei a vrut să se întoarcă la oraș. Intre timp Emilia Lungu s-a înscris ca elevă particulară la Preparandia din Arad, și după trei ani de învățămînt peda- gogic, și-a luat diploma de învățătoare. La Timișoara, Emilia Lungu a în- ceput din nou să colaboreze la diferitele ziare și reviste, scriind poezii, nuvele și schițe. Tot ce a publicat, poartă semnătura ei, în afară de articolele pri- vitoare la probleme învățătorești. pe care le scria sub pseodonime ca „Bănățea- nul Moș", „Bănățeanul Călător" sau „Bănățeanul June". Dc atunci a început adevărata și bo- gata sa activitate literară. O deosebită inriurire au avut asupra ei scrierile lui Nicolae Filimon. La și publicat viața romanțată într-o lungă nuvelă. Tot sub influența lui Filimon a scris și nuvela „Barbu Cobzarul", Dacă vrem să-i deslușim vasta sa munca de crea- ție, e de-ajuns să răsfoim colecția re- vistei „Familia", deoarece aici au apă- rui cele mai multe din poeziile și proza ei. losif Vulcan i-a apreciat talentul literar și a considerat-o printre cele mai ' Uune'cdndeîe'ale T fansilvâiiicî. Tri ârîte' caz, a fost cea dintîi femeie română care a scris și a publicat romane. Și această, la o vreme cind genul acesta era in faza incipientă a dibuirilor. Au fost viu comentate și au stîrnit senzație romanele ei: „Elmira" și „Fiica învăță- torului". Revista „Familia" le-a publi- cat în foiletoane consecutive. La vîrsta de 34 de ani i-a venit și ei rindul să se mă- p_ rite. Ciudat, soțul el nu era din localitate, Z nu-1 cunoscuse dinainte. S-a căsătorit y în 1887 cu un ofițer croat pe» care în- S timplarea sau destinul La adus. A făcut § o partidă fericită. Dar a fost nevoită să plece cu locotenentul Isac Puhallo la Sarajevo, unde soțul el făcea ser- ORIZONT ” viciu militar in Bosnia. A plecat din orașul ei drag, mulțumită sufletește, că și-a găsit un bărbat pe placul ei. Acti- vitatea literară nu a intrerupt-o. A con- tinuat să scrie la ..Familia", publicînd minunate imagini din pitoreștii^ locuri străine. S-ar putea redacta o frumoasă viață romanțată din zilele pe care Ie-a trăit In Bosnia, apoi în Herțegovina, fiind soțul ei mutat ulterior la Mostar. Material informativ și documentar din punct de vedere biografic se află din belșug. La Muzeul Bănățean sint păs- trate în arhivă țoale manuscrisele și corespondențele ei. O duioasă amintire mă poartă spre anii ultimi ai vieții Emiliei Lungu. L-am cunoscut foarte bine pe tatăl ei Traian Lungu de la care am auzit nu- meroase întîmplari din trecutul româ- nesc al Timișoarei, și în special din viața de altădată a suburbiului Fabric, locul meu de naștere și de copilărie. Am cunoscul-o însă și mai bine pe Emilia Lungu, care după primul răz- boi mondial a dus-o foarte greu. Xu mai avea nici pensie de văduvă după soțul ei care fusese ofițer austriac. Trăia modest în casa din str. Victor Vlad Delamarina nr. 19, unde mă du- ceam să o văd și să stau de vorbă cu ea. Trăia din amintiri. Mi-a istorisit atitoa momente interesante din trecutul românesc al Timișoarei, care mi-au deschis noi căi dc orientare șî de mun- că în cercetările melc istoriografice. Avea o mulțime de manuscrise, documente și scrisori, Deși la o vîrstă foarte înaintată, a conti- nuat să mai scrie. îmi arăta manu- scrisul la care lucra, era „Istoria școa- lelor românești din Timișoara" si „Is- toria primei școale românești de lele din Banat". Cînd în ziua dc Vineri 16 decembrie 1932 a murit în modesta ei locuință, m-am îngrijit să aibă o înmor- mintare frumoasă după măritele ei și cu participarea scriitorilor din Timișoara. A fost înmormîntată lingă părinții ei, în cimitirul din calea Buziașului. La groapă a ținut o impresionantă cuvîn- tare scriitorul Melentîe Șora. lar la cîteva zile după aceea l-am chemat pe prietenul meu Or, loachim Miloia, di- rectorul muzeului din Timișoara să ia lada cu manuscrise. Am scris și eu, și alții despre ea. Dar manuscrisele ei n-au fost cercetate pină acum deeît de istoricul Ion D. Suc iu. care pe vremea aceea ca student și tînăr scriitor i-a publicat o lungă șî minunată biogra- fie romanțată, apărută in revista „Lu- ceafărul" din timișoara (septembrie 1939). Acest studiu a făcut senzație. Nicolae torga a publicat atunci în fe- bruarie l!MO. în revista „Cuget Clar" următoarele cuvinte despre Emilia Lungu și despre articolul apărut; „In revista Luceafărul un tînăr student, dl. loan Dimitrie Suciu, scoate la lumină chipul, dc mult uitat, al scriitoarei re- gionale Emilia Lungu, fiică de învăță- tor. care s-a măritat cu ofițerul austro- ungar, trimis într-o garnizoana bosniacă, Puhallo. Eă s-a încercat în două ro- mane dintre care „Fata învățătorului" dostinată „Familiei" de la Oradea, arată o inspirație realistă. Cu toate greută- țile de stil, ea a dovedii fără îndoială talent. Unde insă îl dovedește mai mult, este in însemnările ei de la Sarajcvo, unde o mutase în 1887 căsătoria. Această lume orientală, pe care nu o cunoscuse pînă acum, o atrăgea prin pitorescul ei. în care se amestecă sunet de clopot și ingînările prelungite ale muezinilor din vîrfu) bir mirilor de mo- scheîe. Rămasă văduvă și fără vechiul ei rost de învățătoare, femeia, încă tînârâ, al cărei orizont se putuse lărgi, se consacră unei harnice activități de ziaristică, publicînd articole de cuprins variat". Din mulțimea manuscriselor și a co- respondențelor ei se poate reconstitui momentele de fericire și de durere ale Emiliuf Lungu. După patru ani de căsătorie șî de viață în mediul bosniac, s-a mutat în capitala Herțegovinei, la Mostar, unde fusese transferat locotenentul Isac Puhallo cu serviciul său. .Aici a ajuns-o cea mai mare bucurie. Aștepta să nască. S-a înapoiat acasă, ca fiul ei Emil să vadă lumina zilei la Timișoara. Ursi- toarele în care a crezut, au fost insă implacabile și vrăjmașe, l-au distrus fericirea pentru totdeauna. La zece zile după nașterea copilului, a primit de la Mostar știrea groaznică a marții subite a soțului ei, caro era cu doi ani mat linăr deeît ea. Cei aproape cinci ani de căsătorie fericită l-a plătit cu prețul scump al prăbușirii sufletești. Iar ca tragedia să fie desăvîrșită, destinul l-a doborit și pe Emil, căruia nu-i hără- zise deeît cinci săptâmîni de viață. Emilia Lungu-Puhallo s-a izolai de lume în carapacea singurătății sufle- tului ei îndurerat. Jalea inimii nu și-o putea tămădui nici cu pelerinajele pe- riodice pe care Ic făcea la mormînlul. soțului din cimitirul militar de la Mostar. Emilia Lungu a trecut atunci prin- tr-o perioadă de criză psihică. A avut momente de nebunie spirituală. In dis- perare a căzut înlr-un cumplit deze- chilibru sufletesc. tu primăvara lui 1897 părinții i-au îngăduit să facă o călă- torie la ticna, ca să-și mai uite tris- tețea, Dar Emilia Lungu, ajunsă in ca- pitala Austriei a dai de unele cercuri spiritiste și s-a adincil și mai rău în rătăcirile ei jalnice. întwcindu-se acasă, schimbările de mediu au mai atenuat din nebuloasele deprimări care ii în- tunecaseră gindurtle. Timpul e cel mai bun și iscusitor vindecător, care are puteri miraculoase de a reculege suf- letele suferinde. A desmeticit-a d!n sumbra melancolie și a readus-o la rea- litate vestea sărbătoririi lui losîf tul- eau cu ocazia împlinirii în 190-1 a celor patru decenii de apariție a rwîstei „Familia". Toate colaboratoarele Lau omagiat pe marele scriitor de la Ora- dea, numai Emilia l ungu, cea dinții și cea mai activă colaboratoare, a fost absentă cu scrisul ei. Cu întindere, după ziua festivă, apare însă șl ea cu scrisul ei. A reluat deci contactul .u literatura și cu publicistica, după o pauza de aproape 20 dc ani. Iar în 1905, cind dascălul scriitor Emeric Andreescu redactează ziarul editat de tipograful Xicohm .Mitru. a fost și c.i chemată să scrie la „Dreptatea poporu- lui". A început să publice articole, a devenit mai combativă și mai ne.ru- țătoare în expresii critice, S-a lecuit de misticism. Ziaristica a readus-o la rea- litate și a redeșteptat în ea simțul datoriei și al vocației de a publica. A devenit profesionistă. Iar cînd Emeric Andreescti s-a retras din redacția zia- rului, Emilia Lungu a rămas anima- toarea lui. Stilul și ideile ei au fost considerate mai vehemente decît lim- bajul ziarelor socialiste de atunci, cum era „Votul Poporului" și apoi „.Mun- citorul Român". Ea n-a mai trăit decît pentru presă și pentru poporul pe care l-a servit prin scrisul ei. A început .sa colaboreze în "atefași 'timp "și" la'alte ziare, îndeosebi la „Drapelul" lui Va- leriu Branișee din Lugoj. unde a pu- blicat în 1904 in foiletoane consecutive un studiu despre femeia română. A mai scris și la revista „Amicul Fami- liei”. Trecuse de 50 dc ani, dar conde- iul ei devenea tot mai viguros. A ajuns să fie mai mult ziaristă decît literată. Transformările sufletești prin care a trecut, au oțelit-o în luptă și în scris. Emilia Lungu a trăit împreună cu “ părinții ei în casa lor familiară din „Kcm utea" nr. 19. fn vara anului 1913 i-a murit marna. După dorința dece- datei» nu i s-au adus cununi, ci pe sicriu s-a pus doar o creangă verde. La patru ani după aceea i-a murit și ta- tăl ei Traian Lungu, de boala bătrineții sau cum spunea ea dc „alte schwehe". Emilia l.ungu-Puhallo a avut de-a lungul anilor o activitate literară șl ziaristică foarte variată și bogată- Ea a fost in Banat prima feminista și cea dinlîi ziaristă. Dar ceea ce e mai iinpor(an(, că înaintea ei nici o ro- mîncă nu a scris roman» și mai ales dc factură realistă. Dc pildă „Nicolae Țîreovnicu" sau viața romanțată a scrii- torului Nicolae Filimon, care cu roma- nul său „Ciocoii vechi și noi" i-a lăr- git orizontul și perspectivele Emiliei Lungu, e o povestire a unei zbuciumate existențe și iți provoacă profunde sen- zații și impresii. Pe același plan pot fi situate și nuvelele: „Vagabondul", „Voluntarul", „Rezervîstul", precum și „Caisinele" publicata in ziarul „Pluga- rul Român" do la Timișoara, unde era redactoare, sau „O pildă" In care com- bate alcoolismul. Studiul ei social „Dumineca" a fost premiat. A mai avut numeroase manuscrise inedite, printre care mi le-a arătat versiunile în ro- mână și germană a însemnărilor ei de „Călătoria prin Bosnia și Uerțegovina", .Moartea a surprins-o la redactarea ul- timelor ei lucrări neterminate despre ..Istoria școalelor românești din Timi- șoara" și „Istoria primai școale româ- nești dc fete din Banat". Azi nimeni nu mai vorbește de scrii- toarea Emilia Lungu. Cei bătrîni au uitat-o, iar generațiile dc acum nu o cunosc. Mormintul ci și ai vrednicului pedagog Traian Lungu formează azi în cimitirul central din Fabric un mor- ' iflah "dd păfnăit; fără'nici'Un'sfidn'său' piatră indicatoare, acoperit de buruieni. Pe locul unde își doarme somnul de veci scriitoarea și ziarista Emilia Lungu, ii depunem nu numai florile sentiriwnlclor noastre de duioasă adu- cere aminte, ci mai ales acele flori fru- moase cu petale parfumate pe care le iubise atît de mult. DR. AUREL COSMA ORIZONT I ® ARTA „BALETUL ELECTRONIC11 de Paul Everac pe scena teatrului «Matei Millo» din Timișoara ORIZONT Oitlul piesei lui Paul Everac nu tre- buie să insele. Nu e vorba de o piesa șliințifico-fantastică, nici pur fantastică și nici măcar științifică. Toată armătura „electronică" a piesei, tot limbajul aiu- ritor și debitat cu falsă seriozitate des- pre „tensiune", „scheme", „programe" etc. hiat din jargonul de specialitate seamănă cu o joacă de-a cuvintele din- colo dc sensurile lor. Nu e, totuși, o sa- tiră la adresa electronicii ci o simplă convenție, ca atitea altele, cunoscute în istoria artei, o convenție menită să dea piesei aerul de noutate care poate să șocheze și să atragă spectatorii. Autorul nu-și propune să construiască o piesă dc tip tradițional cu acțiune strmsă, cu tensiune savant gradată, cu personaje bine conturate și, în conse- cință, ea nu poate fi judecată în raport cu aceste criterii. El iși propune delibe- rat și explicit o piesă modernă, cu proce- dee împrumutate de la Pirandcllo și lonescu. A spune de la început acest lu- cru este un fel de a o lua înaintea celor care ar putea observa că este și Piran- ddlo și lonescu în această piesă. Piran- dello in procedeul, devenit clasic, al per- sonajelor amestecate printre spectatori și în sublinierea repetată și insistentă a artificialității construcției dramatice, lo- nescu în umorul absurd obținut din aglo- mirarea cantitativă și legarea haotică a replicilor. Dincolo de procedeele tehnice, care în această piesă dețin un rol covîrșitor, că- mine dezbaterea etică pe teme contem- porane cu care ne-a obișnuit un întreg sector al dramaturgiei noastre actuale. Dezbatere pe ce fel de teme ? Pe cam toate temele. Nu c o piesă numai despre dragoste, sau numai despre atitudinea față de muncă, concepție de viață sau comportament social luate în parte ci despre cile ceva din fiecare și despre toate la un loc Personajele nu-șl pro- pun să întruchipeze oameni ci variante posibile de oameni, notate, ca într-o ecuație, cu litere și cu indici numerici. Dialogurile nu urmăresc să sugereze dialoguri reale ci variante posibile de dialoguri. Uneori, cînd parcă s-ar con- tura un caracter, parcă s-ar lega o situație dramatică, autorul are grijă, cu un fel de voluptate, să le reteze, subli- niind caracterul factice, de construcție rațională. Este un procedeu pe care l-aș numi al colajului, asemănător cu cei al tablourilor moderne care par a fi fă- cute din cioburile unui tablou realist amestecate la intim pl a re. Evident, mîna exersată a dramaturgiei cu experiență se face simțită. Piesa „curge", dialo- gurile sînt bine făcule, replicile sînt scurte, spirituale, limbajul personajelor e exact intuit dovedind o bună cunoaș- tere a diferitelor medii șî mentalități. La un moment dat, însă, se creează impre- sia de lungime, sentimentul că utiiizind o astfel de tehnică, asemănătoare cu a tricotajului, piesa se poate continua la nesfîrșit sau, invers, poale fi scurtată arbitrar prin scoaterea oricărei scene, fără ea impresia de ansamblu să se schimbe. Revelația spectacolului timișorean este, mai degrabă, a unui Paul Everac regizor. Teoretic, cea mai bună interpre- tare a unei piese simfonice este sub ba- gheta compozitorului. Practic, un bun compozitor poate fi un slab dirijor. Paul Everac se dovedește a fi un bun dirijor. Autorul-regizor a imprimat spectacolului un ritm rapid, mergind pînă la riscul de a lăsa replici nevalorificale din cauza vitezei de avalanșă cu care se năpustesc asupra spectatorului. Jocul de scenă, eX; trem de dinamic, se transformă uneori pe nesimțite înlr-un fel de balet foarte precis, în care efecte de mimică, panto- mimi și chiar gimnastică acrobatică nu sînt disprețuite (șl, de data asta, asemănarea care se poate face este cu a montărilor lui Giorgio Strehler), ba- let care servește adecvat intenția piesei de a părea o construcție arbitrară. Bine orchestrate sînt și scenele de ansamblu în care toată lumea vorbește agitîndu- se și țăcănind mașinile, din al căror va- carm se distinge exact atît cît regizorul consideră necesar. Punerea în scenă este servilă sie un decor adecvai, o struc- turii verticală de schele metalice, agre- mentat cu lumini multicolore utilizate din belșug (Scenografia Emilia Jiva- nov și Arh. V. Oprișan) și pus în va- loare de o foarte variată iluminare sce- nică. în general, toată punerea în scenă dă impresia unui mecanism precis și bine pus la punct, inergitid cu o exac- titate ... electronică. Poate că, dișculînd acest spectacol, cel mai greu este de vorbit despre ac- tori. Distribuția foarte bogată folosind citeva zeci de actori, accentul pus pe an- samblu în detrimentul individualităților, fac dificilă aprecierea interpretărilor con- siderate separat. Se distinge totuși interpretarea lui (iheorgbe l.eahu dată animatorului, cu totul corectă dar limi- tată de un text care nu dă posibilitate ia o prea largă gamă expresivă, și a cuplului principal de personaje-marîo- nete Emilia Emcbe șî Iulian lonescu, dată dc Dara Chertes și Ovidiu Mol- dovan, convingători și complementari in rolul unor îndrăgostit! în care ea e, aparent bineînțeles, frivolă și cam cinică iar el gelos și chinuit de îndoieli dar, în fond, băiat bun, „Baletul electronic'1 este, ne scena teatrului „Matei Atillo" din Timișoara, un spectacol modern, pledoarie agrea- bilă pentru idei generoase unanim ac- ceptate. N. CORBEANU ARTISTUL Șl SENSURILE CREAȚIEI Interviu cu sculptorul V ICTOR GAGA, președintele Filialei Timișoara a Uniunii Artiștilor Plastici. • Critica, publicul, forurile compe- tente mî-au apreciat in dese cazuri ceea ce am creat mat bun. • A pune întrebări, e o profesiune pentru oameni de știință, profesori, dar îndeosebi pentru artiști. • între poezie și sculpturii se odih- nește muzica. 9 Călătoria formelor din viața in modelarea sculpturală. • îndoiala — de.epție și impuls. • N-am plecat niciodată ta vinătoare de terme pure. D.U : — Ce trepte evolutive ai parcurs de la prjnielc sculpturi, pînă ki cele .premiale din ultimul timp ? V.G ; — De la realitate Ja sinteză ințcle- gînd prin aceasta cucerirea unei foarte pronunț a la nuanțări realiste. Și nu nu- mai ntit. Naivitatea care m-a urmărit în sensul descriptiv am ucis-o abia mal tîrziu. Cînd am nevoie de ea pentru a zugrăvi candoarea, o folosesc cu multă cenzurare. Cred însă că sobrietatea și echilibrul sînt laturile vitale ale sculptu- rii și îndeosebi ale evoluție: tăietorului de ferme. D.U: — Vorbeai despre realism. Te referi fa formă sau la idee ? V.G.: — Și la una și la alta. Sau mai precis nu Ie despart. Nu te despart pentru că întotdeauna criticii stau la pindu să-ți surprindă fisurile, și atunci cînd le zărești le ridică la scara de com- promis estetic. M-am ferit întotdeauna de declarații în ceea ce privește aria mea. Am lăsat-o pe ea să vorbească. D. U: Poți să subliniez! cîteva puncte de pornire in creația la ? V.G.: — de la inspirația juvenilă, de la patetismul subliniat de verva vârstei vine amară și necesară experiența de viață și abia atunci îți dai seama că • punctele 'dc Ta’ orc' ai 'porrtif fur se' mai văd, cum nu-ți mai poți vedea co- pilăria. Și totuși nti putem nega că toți am pornit de-acolo. D.U. : — Vorbind despre creația ta. ce nume ai cita în ordinea descendenței ? V.G: — Citeva din numele mari: Bourdeia, pentru arhitectură, Moore pen- tru expresivitatea golurilor și plinurdor, Brâncuși pentru sinteze și inspirație na- țipnală. Prețuiesc mult și arta egip- teană. Cred insă că am pornit și ele la poeți, am furat tăietura din cuvînt și am tăcut-o tăietură în piatră. Atunci mi-am dat seama că între poezie șl ORIZONT ORIZONT £ sculpturii se odihnește muzica. De alei ți înclinația mea spre muzica preclasică. D.U: ■— Care e lucrarea proprie la care ții cel mai mult ? V.G : — Tn cazul realizărilor mele nu-mi pot cristaliza o singură apreciere. Ceea ce am creat pînă azi trebuie să compar cu ceea ce voi crea mîine. Dacă aș putea vorbi despre „Nud", „Prietenie", „Fata cu floare", aj zice că mi-am făcut por- tretul unui bilanț. Dar nu mii pot opri aici. Poate că am în degete, fn frunte, sau în inimă lucrarea care abia mîine îți va cere dreptul la viață. D.U: — Pentru conturarea propriei per- sonalități, care-i crezul tău estetic ? V.G.: — Vorbesc la general. Senti- mentele înălțătoare ale omenirii. Sen- timentele ridicate la rangul de sinteză, de simbol, de profunzime. D.U.: — Cum crezi că rezolvi uneori binele ?i răul în creație ? V.G.: — Bineînțeles, crezînd în triumful binelui, ți atunci cînd se Iasă așteptat acest triumf. Apoi prin cunoașterea de sine. Oamenii tind să devină nțte auto- mate, de aceea de multe ori trec în vi- teză peste iot ceea ce e profund ome- nesc. Și numai arta trebuie să vină ți să spună, opriți, eu trebuie să vă fac mai buni. D.U,: — De ce pui întrebări în artă ? V.G,: — Prin emoția estetică omul tre- buie să evadeze din superficialitate, să devină mai interiorizat, mai generos. Și profesorii, ți cercetătorii științifici, ți artiștii pun întrebări, Dar numai între- bările puse de artiști îi fac pe cei CC răspund la ele să devină mai frumoși sufletește tocmai pentru temperatura ar- tistică cu care sînt puți față în față, D.U.: — Vrei $ă-mi vorbești despre prima ta sculptură î V.G.: — Este vorba despre un cm care vrea să se desprindă dintr-o stîncă, parcă ar fi o dezlipire din terestritate, din inerție. D.U.: — în ce laturi ale ei sculptura poate primi noul ? V.G.: — Atunci cînd limbajul cucerit nu-1 mai ajunge. Atunci cînd are nevoie de maximum de comunicativitate. Atunci cînd artistul însuți e preocupat de le- gile care-l proclamă cu dcsăvîrțire au- tentic. Eu însă n-am plecat niciodată la vînătoare de forme pure. D.U.: — Filiala Artiștilor Plastici din Tl- mișoara consideri că a crescut în ulti- mul timp ? V.G.: — In 1930 eram 15 membri. Astă- zi 33, Nu mai vorbesc de tinerii care bat la porțile expozițiilor și nu mai vorbesc de artiștii noștri maturizați în acest colț de țară, și care au expus la Tokio. Ia Roma, la Milano, la lorino, și la Nu- remberg. Mă refer mai mult la creșterea în valoare, ți ea merită a fi subliniată. D.U.: — Proiecte ? V.G.: — Un monument la Gurăslău. E vorba despre un obelisc cu reliefuri sim- bolizînd lupta românilor pentru unitate națională sub Mihal Viteazul. De altfel temele istorice sint o preocupare obse- dantă a mea. Aici aș încadra unele lu- crări mai vechi ca Mihal Viteazul și Ștefan Cel Mare, cît și statuia lui Eflî- mic Murgu. D.U,; — Dintre expozițiile străine aduse la noi în țară, care te-au impresionat ? V.G.: — A 1ui Henri Moore, la Bucu- rești. D.U.: — Tn ce privește Timișoara, cum vezi înălțarea ei ți dfn punct de vedere pla- stic? V.G.: — Printr-o nouă sală de expoziții, prin mai multă artă monumentală, prin- lr-o participare cît mai largă a artiștilor de orice gen la viața spirituală din această parte a țării. D U.: — Ce înseamnă amil 25 pentru crea- ția ta ? V.G.: — înseamnă un bilanț și un în- ceput de drum. înseamnă maturitate în creație și afirmarea multora dintre pro- îectele care altădată erau in fașe. Și mai înseamnă încă o privire spre viilor, cu dalta în mină, și cu inima în mînă. ală- turi de toți artiștii țării. Anul 25 trebuie ridicat la adevărata înălțime istorică pe care timpul nostru încărcat de eveni- ■ mente îl sărbătorește. Acest sfert de veac înseamnă o nouă etapă pentru descope- rirea de noi valori in noi înșine și în ori- ginala biografie a țării. DAMfAN URECHE Cărți — reviste ■ Cărți — reviste ■ Cărți — reviste AL. DIMAt „PRINCIPII DE ) LITERATURA COMPARATA'* * A devenit o evidență incontestabilă că tina dintre cele mai răspîndite dis- cipline umanistice, parte organică a științei literaturii, o constituie istoria comparată a literaturilor sau, cum în- deobște e denumită generic, literatura comparată. Impunîndu-se pe plan euro- pean și mondial prin publicații ca Zeitschrift fiir mrgleichende Litera- turgeschichie (1887—1910). Journal of Comparative Literatura (1903) și, mai ales, Revue de litterature eotnparee, apărută în 1921 și editată în continuare și astăzi, consolidîndu-și în același timp prestigiul prin cercetări ale com- paratismului francez (F. Baldensper- ger, J. M. Carre, P. Hazard, Paul van Tieghem), literatura comparată a deve- nit azi nu numai o existență, ci chiar o necesitate a tuturor cercetărilor lite- rare. Oa mai recentă carte a distinsului profesor Al. Dința, Principii de litera- tură comparată, vine să împlinească la timpul potrivit și în spiritul unei exi- gente cercetări un mare gol, de mult resimțit de școala comparatistă româ- nească. Depășind lucrări similare, apă- rute ni străinătate și semnale de Paul van Tieghem (1931), Atarius-Franțois Guyard (1965), Ch. Pichois și A. M. Rousseau (1967), volumul profesorului Dima mărturisește a fi mai mult decît un simplu îndrumar teoretic, mai mult decît niște principii în accepțiunea eti- moîogkă • a • termenului.. Principii- de- lii eraturu comparată, în pofida aparen- tei sale structuri eterogene, constituie <> cercetare sistematică și sintetică a stadiului la care a ajuns în actualitate dezvoltarea comparatisinului mondial, subliniind totodată rolul important pe care il joacă comparatismu] marxist, inclusiv cel românesc, in cadrul acestei entități. Dcbulind cu o binevenită de- finire a genului specific — literatura comparată — în raport cu genul pro- xim — știința literaturii —, cartea de față cuprinde apoi două minunțioase și documentate schițe istorice (Afifca- Bucureșli, E. L., 1969, rea comparatistă mondială și Literatura comparată in România) caro, în con- textul volumului, devin argumente con- crete cu caracter istoric ale amplului eșafodaj teoretic. Fără îndoială însă că Forma sau modalitățile raporturilor internaționale constituie substanța definitorie a Căr- ții, fiind o bogată expunere demonstra- tivă de principii specifice școlii com- paratiste românești privind obiectul de cercetare al literaturii comparate. Au- torul demonstrează logic aspectul tri- hototnic pe care trebuie să-l adopte o cercetare comparatistă moderna, aten- ția îndreptindu-se nu numai asupra relațiilor literare internaționale — li- mitate îndeobște pînă în deceniul tre- cut la studiul comparat al „temelor, tipurilor sau legendelor" in sensul tra- diționalului Sioflgescluctde —, ci și asupra paralelismelor literare, la care Al. Dima adaugă firesc și studiul spe- cificului național al fiecărei literaturi, acesta din urmă determinat prin me- toda comparată. In același timp sc subliniază cu consecvență și necesita- tea studiului comparatist al unor fo- nomene literare sub pluralitatea exhau- stivă a aspectelor lor: astfel materia cercetării o constituie, depășind cu mult sensul termenului de StoffgeschicMe. mi numai temele, ideile și sentimentele, ci înseși elemente prin excelență in- fralitcrar* ca circulația unor genuri și specii, incluzînd elemente privind com- poziția, limba, stilul, metrica etc. Astfel, cercetarea de principii a pro- fesorului Al. Dima se remarcă prinir-un excelent echilibru pe care il stabilește in-privința -permanentelor’avataruri- și peripluri ce caracterizează fenomenul literar în genere, definind obiectul cer- cetării priritr-o extindere logică și fi- rească (diviziunea trihotomică amin- tită), aplicată și materiei concrete ca atare. Literatura comparată cîștigă ast- fel, nu numai ca disciplină universitara, ci ca cercetare în genere, tinzind spre dobîndirea acelui orizont filozofic pro- priu unei științe particulare. Prin ac- centul pus pe studiul paralelismelor literare cu toată pluralitatea aspecte- lor lor. se definesc acele cuprinzătoare fenomene spirituale care au generat entități literare similare, independente una față de cealaltă, chiar dacă le des- ORIZONT S part secole sau chiar milenii. Cuprin- zînd in obiectul cercetării comparatiste totodată și ,,caracterele diferențiale ale literaturilor", se ajunge implicit la de- finirea psihologiei specifice unor po- poare sau națiuni, chiar dacă acestea sînt dintre cele „mici", reliefind as- pectul național al unor fenomene de- venite internaționale. Subliniind utilitatea teoretică și prac- tică a literaturii comparate prin pnzma principiilor enunțate — utilitatea Ime- diată concretizată prin hotărîren luată în 1967 la Congresul Asociației inter- naționale de literatură comparată de ia Belgrad de a se realiza o amplă Istorie a literaturii europene pro- fesorul Al. Dima afirmă deosebita par- ticipare a acestei discipline, prin spe- cificul ei, ta întărirea relațiilor de soli- daritate între națiuni și între continente. Principii de literatură comparată se dovedește astfel a fi nu numai prima dar și o categorică contribuție, care se înscrie firesc in cadrul întregii activi- tăți de prestigiu a profesorului Al. Dima. cu privire la stadiul actual al mișcării comparatiste mondiale, constituind un prețios îndreptar de viitor al școlii com- paratiste românești. Volumul cuprinde ui același timp prin sine însuși, într-o plasmă organică și unitară, o excelentă mărturie a stadiului dezvoltat la care a ajuns comparatismul românesc. CORNELIU NISTOR tația și gustul rafinat pentru folclor, adincindu-le în lupta pentru ideea poe- tică autentică. Și tocmai în această direcție sudura poetului cu sine însuși devine convingătoare, dincolo de unele nereușite ca „Lumini în amurg", „Că- prița" și parțial „Ironie". GEORGE CHIR1LA; „AGORA" Cu volumul „Agora" semnat de Geurge Chirilă pășim în lărîmul debu- turilor mature. Autorul, lînăr, foarte tinăr poet, prezent sporadic și nesemni- ficativ în presa literară, surprinde încă de la prima carie nu numai printr*un plus de siguranță dar și prin elastici- tatea gîndurilor lirice și a procedeelor folosite. Reținem, într-un context de generație mai larg dar predispus exa- gerat la generalizări și la abstractizare, strădania apreciabilă a autorului de a concretiza idei. Versul său are linia statuii calde, semnificațiile ambiționând spre abstract și nu forma însăși: „Se macinB în ele pietrele, s-aprind / Bu- nicul (ace întinerind pe grind. f Ti vî- jiie o secetă vijelos prin oase; / Prea-s ceasurile mute, prea-s turnurile joase / lată un mod de elevare lirică și expe- riență de generație fructoasă. ADRIAN MUNȚIU ION MOLEAt „COCORII MEI CORNELIU STURZU: „RESTITUIREA JOCULUI" ORIZONT Pentru ion Molea, generos prefațat la debutul editorial din 1935 de Ckla- vian (ioga, poezia înseamnă ..cuget în- văluit în melancolie bundă". Versul său euforic, luminos, se integrează perfect unei structuri poetica nebintuite de an- goase existențiale, firește, neînțelegînd prititr-o atare afirmație că autorul ar trăi numai la suprafața și frumosul lucrurilor, introspecția figurind și ea printre modalitățile pe care Ion Molea și le revendică: „In toamna asta poate I Voi coborî mai jos, / Spre ape de-nluneric / ME-e sufletul întors. De fapt „Cocorii mei" prezintă două ipostaze lirice distincte: poezia ușor tradițională a volumului de debut amin- tit și revenirea lirică amplificată, diver- sificată a poetului actual. Deși nu se poate vorbi de o ruptură în evoluție, lotuși Ion Molea a păstrat din faza sa poetică anterioară mai mull din incan- In noua sa carte de poezii Restitui- rea picului (L.P.L., 1969) Corneliu Sturzu vine să slujească mai pregnant crezul său poetic, adăugindu-i convingeri mai adînci și tonuri de mai mare tempera- tură lirică. O reverie a peisajului in- terior cu proiecții în univers ori, în marele peisaj social dă senzația unui dialog frenetic, apt să stîrnească ecou în cuvinlels de ordine din arhitectura poemelor. Restituirea jocului, dincolo de strălucirea metaforei, semnifică o oarecare întoarcere a condiției umane spre poezie, privită ca o rezervație a candorii. Existența diurnă, încrâncena- rea vîrslelor sau valurile de timp în care se succed generații sînt doar în- toarceri la puritate, printr-o simplă fla- cără aprinsă de poet. însăși dragos- tea eslo o revenire hi joc, In copilăria arderilor totale, în cane nu încape nici mărginirea si nici convenția. Jocul există în conștiința poetului ca Uri sim- bol de sine stătător, în jurul căruia o carie întreagă se dezvoltă bine ramifi- cată spro anotimpul poeziei. Alame, Balada cu zăpezi, Timp de- pus, Oră de vînt sînt doar citeva din piesele volumului care i-aduc lui Cor- nelia Sturzii șansa de a capta lectorul, nu numai pe coordonate raționale ci și sufletești. Emoția estetică a acestor versuri țintește mai mult spre echili- bru, decit spre spontaneitate. Sobru și reținut, nuanțind mai mult prin tăceri deeît prin gesturi, poetul se apropie mai mult de locurile statice ce oglin- desc un cer necesar, fraza poetică curge cu calmul nostalgiei. Despre frunze și destine, despre tre- cerea noastră prin lume, el grăiește cu gravitate: „De fiecare dată coborîm cu zăpezile în pămint, / anul acesta puțin, la anul încă puțin ț împreună cu se- mințele de floarea soarelui, ț Numai zarzării ne mai cred fără păcate, și ne poartă cîte o săptămână în alb — / apoi, ne dezbracă și ei, părăsindu- ne..." (Martie ) Poate că nu întotdeauna poți face din tăceri cuvinte, din respirație, poe- zie. Corneliu Sturzu știe însă să evite rarefierea sensurilor ori spațiile albe dintre emoții. Restituirea jocului apare astfel ca o carte de poezii a unei ma- turități care nu-i decit o lentilă sensi- bilă prin care privim creșterea și Ia modul major ideea obsedantă cu. care, poetul traversează clipa, eternizind-o. DAMIAN URECH’’ ION 1L1ESCU, AN A ȘOIT: „CÎNTECE POPULARE MINEREȘTI*............ Rod al unor cercetări de teren, în- tregite de cele efectuate în periodice sau volume de către Ion lliescu și Ana Șoit, volumul Cintece populare mine- rești, — primul de acest fel din lite- ratura noastră populară — oferă citi- torilor una dintre cele mai strălucitoare și autentice comori spirituale, care in ansamblu! producțiilor noastre folclo- rice, ocupă un loc deosebit de impor- tant. Materialul folcloric înmănuncheat in volumul de față provine din vestitele centre minerești: Roșia Montana, Ab- rud, Brad, Crișcior, Sficărimb, Corna etc. și cuprinde creații populare mine- £ roșii în care este oglindită pe larg viața de ieri și de azi a minerilor, cu toate obiceiurile ei, Prin testele literare, interesante prin conținutul și ținuta lor artistică din care se disting în mod deosebit cînte- cele de revoltă și luptă (trați mineri nenorociți, Sus, mineri, la luptă mare etc.) ; unele balade valoroase ca : Fw- sul Cotroanței, Versul bnciumanilor, Văiean hoioangărul etc ), precum și acela creații care au ca obiectiv prin- cipal munca în mină {La baie la-mpă- răție, La baie, ta Făurei, Nicodim al lui Bădău, La baie ta Hop, La baie la Lunguieții etc.) sau viața de familie {De-ai veni maică, la mină, Mamă, ml s-a rupt și țurfu, etc), la care se adau- gă și cîteva colinde realizate după mo- delele tradiționale {Colindă minerească, La casă de bâieș sărac etc.), apoi cîn- tecele de dragoste și strigăturile, Cin- tece populare minerești, vor fi de un real folos folcloriștilor în studiile și cercetările lor în vederea clarificării noțiunii de folclor și a stabilirii rapor- turilor dintre acesta și literatura mi- nerească revoluționară, literatura ma- selor populare. Consemnind convingerile înaintate și morale ale minerilor, cîntecele popu- lare minorești „devin partea compo- nentă a vieții spirituale a celor ce su- feră". „Furtul dreptății" de către minerul exploatat, cu scopul de a o împărți celor mu Iți, ne apare ca un act moral pe deplin întemeiat („Domnule jandarm mă jur: / Niciodată pita altuia n-o fur, / Dar dreptatea, dar dreptatea aș fura / Șl-aș împărți la toată lumea."). Figuri reprezentative pentru lupta minerilor împotriva exploatării și ne- dreptății sociale din trecut, sint cele ale lui Văleanu holoangărul și Șăndru- -țul -Lupului,- care • convinși de justețea-....................... luptei declară (primul): „Bogătoi ai săraci, / Ortul lor ol pricui / Cîte zile ol trăi" sau (al doilea): „Și de-aici dac-oi ieși, l Mulți domni oi mai litro- sî“. Pentru ei aurul nu-i al celor bo- gați, ci „a hălui care-1 scoate, / Tî- rîindu-se pe coate". Noile creații populare minerești, rea- lizate în spiritul tradițiilor folclorice, ca un ecou al condițiilor concrete de viață a minerilor din patria noastră, sînt și ele bine susținute in culegerea de față. Oglindind realitățile vieții eli- berate într-o viziune adecvată, aceasta exprimă bucuria minerilor pentru con- diții umane de trai: „Cîntă să răsune valea / Că din mină s-a dus jalea". ORIZONT Sub impulsul vieții noi, moții au îndrăgit munca grea, dar cinstita a minerilor care astăzi nu mai cerșesc „din poartă-n poartă", ei „sînt fruntași mineri, / Nu săraci cum au fost ieri", Cînlecul muncii se asociază organic cu întreaga viață a minerului. Astfel, în „Nu-i grea munca nimănui / Ca munca minerului", se afirmă deschis atitudinea față de muncă a minerului din trecut, de cel de azi a cărui muncă „încordată" este pe deplin apreciată și răsplătită. In condițiile în care oame- nii nu mai sînt diferențiați după avere, minerii din Balada Minerilor, realizată in genul Mioriței, dar în opoziție cu realitatea din aceasta, în care ciobanii rîvnesc unul la oile celuilalt, se întrec pentru o producție cît mai mare. Realizate după modalele tradiționale, dar cu un conținut nou urările ți plu- gușoarele, mult îndrăgite azi de mi- neri, sînt și ele „expresia sentimente- lor de bucurie și satisfacție pentru munca împlinită". Constituind „o adevărată enciclope- die în care aspectele esențiale din viața și lupta, suferința și dragostea, tradi- țiile și munca minerilor" sînt prezente din plin, Cintecele populare minerești reprezintă o incontestabilă valoare, iar multe din ele pol sta alături de marile capodopere ale folclorului românesc. Culegerea de Cintece populare mi- nerefti este însoțită de o documentată introducere, în care Ion Iliescu reali- zează o exhaustivă cercetare a folcloru- lui mineresc, evidențiind valoarea li- terară și documentară a acestuia, foarte puțin cercetat pînă acum ; de un glo- sar cu termeni specifici minerești, de indice alfabetic al pieselor după titlu; de indici de informatori și toponimici și de o interesantă gamă de ilustrații cu aspecte din Roșia Montană și jur. Publicarea acestei culegeri are darul să întregească patrimoniul nostru fol- cloric cu o originală și valoroasă co- lecție, iar noi o consemnăm ca pe' un oaspete drag care va încălzi mult suf- letele din cele mai îndepărtate colțuri ale pămintului românesc. DUMITRU I.AZ\R ORIZONT MĂRIA LUIZA CRISTESCU : „DULCE BRIG1TTE" S-a spus că structural „Dulce Bri- gitte" nu-și reprezintă valoarea, că amestecul derutant al modalităților, hi- pertrofiat uneori în situații tulburi, nedumerește. Dar în planul de discuție, compozistic vorbind, imixtiunea de lim- baj apare în acest caz ca modalitate de punere în contradicție, rezolvabilă în imediatul proces de reevaluare al ei. Bizarul e acceptai pentru a fi anu- lat intr-o viziune tragică, grotescul e încadrat în concepte speculative, aproa- pe sisteme, pentru a se ceremonia apoi oniric Ipostaze virtuale verificabile în plăsmuirea creaturilor ei. Acestor radicalizări de sensuri in- terdictîve le răspunde confesiunea mas- cată a autoarei, plăcerea ei de a sfida, de a demit iza prin învinuire, accepta- rea refuzului care sugerează culpa prin ironia sa implicită. Astfel, în „Duke Brigitte", obiectivitatea faptelor există doar pentru a suporta replica, dialogul pentru acumularea unghiurilor de cata- logare a observației. De aici activismul ironiei care desentimentalizează spiri- tual, acrul șocant al cărții dublat de disponibilitatea neîngrădită a autoarei de a demonstra anormalitatea unei stări existențiale prin amendarea co- dului elîc generator. Ipostaze aservite conflictului^ perso- najele Măriei Luiza Crislescu sînt ele- mentare singularizări, voit neconturate, conslrînse prin motivarea psihologică să relativizeze termenii exacți ai ma- terialului faptic. Ele nu se constituie din efortul de înfruntare a destinu- lui, esența lor stă în șansa simul- taneității circumstanțiale, obtuziozitate a unui timp în care oamenii doreau să se învețe unii pe alții să nu mai fie săraci fi nefericiți, a unei vremi în care fiecare darea ca asta șu-i fie ocupația- Valentin Valure, acest nimerit în zodia faimei din vocația variantelor mari, nu e nici astfel nici altfel ci doar plăs- muirea fără spaime și neliniști progra- mată să nu participe la joc, zămislire din plăcerea albă a punerii în contra- dicție, tipul comun al notorietății de- venit sumă, convenție adiacentă sub- ordonată materialmente unei durate a spiritualității în desfășurare, negativul necesar al personajului ncnumit a cărei voce ironică, răutăcioasă uneori și tristă il urmărește deniistificîndu-i ajun- gerea prin denunțarea unor preagrave postulate care stabilesc ierahizarea va- lo) îior. Lipsa sentimentului de culpă ca so- luție dc plutire a personajelor e mo- dul delicat de a pedepsi a scriitoarei. Simulacrului de existență la care făcă- torul ei de balade ajunge, i se optme prin infiltrarea lentă a sterilității idea- tice ori relativîzindu-l pînă la finalul patetic — singurul purtător al unei ipotetice idei — față de care hazardul se dovedește ineficace. Cristina, mons- tru mic pus pe hîrjoană erotică, de față la toate dar fără preferința vreu- nei ipostaze, e trecută prin timp in- conștientă, neatinsă, de marmoră și murdară. Mavrodin e neglijat în con- flict și discreditat ca biograf. Discursul narativ redobîndește la Maria Luiza Cristescu eficientă artis- tica maximă prin schimbarea timpurilor și a pronumelui personal, ca formă de exploatare a recuzitei romanului .actual. Timpul epic se adîncește permîțind ar- ticularea interludiilor eseistice a .gra- dării structurale. Transcrierea neglijentă a observației dă senzația unei inexo- rabile autenticități iar succesiunea de- tașată, indiferent uneori, a unghiurilor du vedere prefigurează dimensiunile intersubiective ale conflictului imaginat. De aici agresivitatea introspecției. Ne- putîndu-și corecta creaturile, lipsite de determinante, caracterologice, scriitoarea e ispitită să le motiveze, eliberîndu-și impulsivitatea, și prin marcarea stări- lor să dateze, eticul să-l constituie în ideologic; particularitate a legilor co- lectiva Pe această cale intervine lipsa modalității predilecte, a acceptării em- pirismului dar și caracterul reverbera- tor al unor imagini și impresia halu- cinatoare a concretului psihic, care lărgește spațiul limitat al romanului cu personaj unic. Neavînd de reprezentat decît pro- pria vocație, Maria Luiza Cristescu are riscului -rezervat- autorilor fără familie. E in egală măsură spon- tană și migăloasă, neglijentă în stil și tradițională, asociată romanului exis- tențialist și literaturii de agrement. Ceea ce nu înseamnă însă implicit și lipsa autenticității. O confirmă această carte in care, fără să se încerce res- struclurări de concepție artistică fun- damentale — rămine, prin totalizarea rigorilor stilistice într-o viziune voit inoperantă in spațiul echilibrului structu- ral — act scriitoresc de neconfundat ca- pabil să ofere cheia comunicabilității cu literatura certitudinilor, RADU SELEJAN : „CORTURILE NELINIȘTE!3 Radu Selejan debutează editorial eu versuri care, parțial, sînt străine de simpla căutare imagistică. Tonalitatea de ansamblu a volu- mului este, așa cum o definește autorul, „a nelinișiei" dar și a îndoielii permanente luată ca condiție necesara sporirii conștiinței uma- ne. Poemele se desfășoară ca niște valuri do lumini și umbre celebrînd principiile cunoaș- terii, posibilitatea de revelare a afectului șl șprițului creator. Comunicarea sensurilor șt semnificațiilor se faee la modul temperamen- tal. Mai puțin apolinic, poetul invocă imagini, situații, cadre epice aparținînd universului da- cie. Din poeziile „Fiii Țării de Piatră, Stră- moșii, Urme în Țara dc Piatră" transpar sim- boluri afective încărcate cu structuri etice ale eroilor și strămoșilor evocați. Cu o gravitate sinceră autorul oficiază în fața destinului stări complicate tic erotism, suferințe creatoare de valori universale, pro- iectîndu-le apoi asupra eului etern schimbător dar iluminat din exterior de vibrația imper- ceptibilă a formelor existențiale, intuind în acest iei replicile morale ale ideilor surprinse în ipostaza da concretizare, realizindu-se ast- fel funcția socială a conținutului liric. Poetul întreabă umbrele elementelor despre posibili- tatea de metamorfozare și reprezentare supe- rioară a sufletului succedat de organizarea aparențelor și esențelor convertite liric într-un joc fecund al vieții și al morții, joc generator de noi valențe vitale. Există o tensiune dramatică în ciclul Elegii. Aici autorul coboară mai adînc in corespon- dențele dintre partea lucidă a mișcării și sfera obscură a lumilor suprasensiblle, sensul ima- ginar al poemelor fiind investit cu o doză apreciabilă de limpezime și sensibilitate ira- diantă. Demonstrarea ideii pornește deseori de la conceptul de negare dar. prin intermediul metaforelor plastice șl al alegoriei diafane, ’ reușește'să afirme mai-multe sensuri decît negase inițial. Pătrunzînd, cu ajutorul unor idei și motive poetice blagiene, în coordona- tele substanței, ale lucrului în sine, poetul observă treceri sensibile de la organic la an- organic. de la entuziasmul luat ca simbol al jertfei, la îndoiala materializării speranțe- lor și a visului de dimensiuni mai mari decît puterea omului aventurat în lupta cu dialec- tica iraționalului. în acest sens revelatorie este „Elegia Morții . Datorită problematicii acute și a limbaju- lui poetic bogat, volumul „Corturile Neliniș- tei", apărut la Ed. Tineretului, deschide posi- bilități dc afirmare a unui destin liric intere- sant. ORIZONT NICOLAE BADILESCU DUMITRU VORINDAN Cărți — reviste străine ■ Cărți — reviste străine RAINER TAENI: „DRAMA NACH BRECHT" Basihus-Presse, Rasei, 1968 ORIZONT Cartea lui R. Taeni se remarcă prin claritatea intenției ți in consecință a prezentării. Autorul urmărește teatrul modern după Brechl sub două aspecte : pe de o parte teatrul absurdului, pentru care exponentul principal ar ii lonescu, iar pe de altă parte, teatrul grotescu- lui, reprezentat mai cu seamă prin Ddrrenmatt. In cadrul acestor două forme de manifestare a expresiei tea- trale. Tacni include și drama istorica și socială. El se ocupă numai de tea- trul occidental, dedicînd fiecare capitol analizei unui autor german. In același timp, concluziile îi permit generalizări valabile unei evoluții dc ansamblu. Astfel primul capitol e dedicat în mare parte creației lui Tankred Dorst, la Care se remarcă o dispariție a mesajului personal, o încercare de dispariție a opiniei autorului. Aceasta trăsătură ne- liind inclusă in contextul artei „con- crete". ea pare a fi in cartea lui Tacni un fatalism impus subiectului creator. Dacă pantru Dorst, Tacni găsește po- trivită forma teatrului grotesc, exempli- ficarea teatrului absurd se face prin opera lui W, Hildesbeiner și II. Ci. Mi- cneisen. Încercarea de a delimita ab- surdul („o trăire profundă a non exis- tenței") față ne grotesc („o formă rațională de investigație") e nesemni- ficativă, lucru) acesta dovedindu-se in nesiguranța autorului de a încadra unele piese în scheena stabilită. în con- tinuare sînt urmăriți autorii din a că- ror operă răzbate puternic elementul social (M. Walser, H. Kipphardt, P. Weiss). încercarea autorului de a li- mita și acest teatru la aspectele de absurd sau grotesc, scot pe ele o parte la iveală multe valori noi ale contex- tului, dar depășesc, pe de altă parte, lîrnita unor concluzii certe. Acest lucru se in timpi ă de fapt pe parcursul în- tregului studiu și devine evident mai ales atunci cînd Taeni privește piesele ca fiind doar oglindiri ale unor ten- dințe general comune epocii moderne (depersonalizare, incertitudine). Se pier- de astfel din vedere rolul personalității și valoarea expresiei individuale în aceste piese. Abilitatea in descoperirea unor detalii, de care dă dovadă auto- rul, s-a exercitat din păcate, uneori asupra unor autori nereprezentativi (Dorst, Michelsen). Alții, cum ar ti DUrrenmatt, llandke nu sînt amintiți. Prin metoda axiomaticii, Taî:ni a sta- bilit multe coordonate comune ale dra- maturgiei moderne, dar titlul „Teatrul după Brechl" cete prea fastuos pentru urmărirea acestor aspecte limitate în cadrul întregii dramaturgii contempo- rane. HORST FASSEL INTRE DORINȚA ȘI FASCINAȚIA REALULUI') Cu volumul „Există pămîntul' poe- tul jugoslav Adam Puslojic ni se înfă- țișează ca un poet al marilor dorințe ne- împlinite, al marilor arderi zilnice. Poe- zia este pentru Adam Puslojic un prilej de investigație a realului, modalitatea de căutare a marilor împliniri neîmpli- nite. Sînt prezente în poezii doar ecouri, urme ale vieții, care se vor a fi purtătoare ai căutărilor asidue pe plan ideatic. Există în acest volum versuri care cu ușoare nuanțe suprarealiste degajă ideea de evadare din lumea cotidiană. Fasci- nația realului este, însă, atît de puter- nică, poetul este atit de plin de ea, încit toate pustiurile și sferele cosmice sînt- populate cu elemente de viață terestră. De la evadarea în aceste sfere se renunță pentru a reveni pe pămint, acolo unde sînt posibile toate împlinirile umane. Abordînd tematica condiției umane poetul parcă face poezie eseu. Dar, înain- te de toate, poezia lui Adam Puslojic este o poezie a concretului, a obiectelor rare devin mijloace de vehiculare a idei- lor. Chiar și poezia de dragoste este o poezie de idei. Există în această ultimă categorie de versuri o ușoară nuanță de amărăciune tristă generată de durerea nerealizării, neîmpărtășirii iubirii. Per- soana iubită este „o piatră aleasă atent / și aruncată / pe dealuri inaccesibile". *) Adam Puslojic, „Există păinîntul*1 Acestei persoane îi e închinat volumul întreg- Toate poemele cuprinse în volum își au existența sub zodia dorinței îm- plinirii unei iubiri ce pe alocuri căpătă dimensiuni cosmice. De aceea moartea nu este acceptată și în poemele Călăto- rie,. Cu călaref mort Înaintea plecării. Moartea mea?, ea este mai mult sau mal puțin obiectul unor notatii și in- vestigații cu ușoare nuanțe sarcastice. Ciclu! A egative lirice își propune să pătrundă in imperiul ascuns al apusului realității, Este încă o încercare a poetu- lui de a depăși sfera cotidianului, de a căuta obiectul dincolo de real. Eroul liric acceptă și salturi mortale, și ultimul sa- crificiu. Ajuns dincolo, însă, st află în- vins, nerealizat, asistînd la „sfîrșitul în- grozitor al unui artist. Atunci emigră- rile sînt abandonate : „Niciodată nu mă veți mai convinge să mă avînt în salto mortale". Volumul lui Puslojic amintește de ciclul Pietre de rin al lui Vasko Popa. Puslojic însă nu este epigonul lui Vasko Popa. Poezia sa emană nebănuite ra- diații personale, nu numai de ordin stilistic, Există în versurile acestui vo- lum o uimitoare zgîrcenie a cuvintelor. Totul este adesea redus la o simplă su- gestie (poemele Cefe patru anotimpuri, Dar valul, lată. Muzica etc.). I s-ar pu- tea reproșa poetului o anumită afinitate cu poeziile-eseu ale lui Brar.ko Miljko- vic. Ceea ce nu e un păcat. E o virtute, încă o dovadă că pentru el condiția umană devenind obsesie este principa- lul obiect de investigație. Versurile sînt de o simplitate cristalină, pline de ima- gini devorante, seducătoare care cuce- resc de la prima lectură. IV. MUNTEAN POETUL SLOVAC M1LAN LAJC1AK IN ROMAN IA... Unul dintre cei mai remarcabili poeți ai literaturii slovace contempo- rane, Mi lan Lajfiak, reprezintă o etapă importantă in dezvoltarea poeziei slovace in perioada construcției socia- liste in tara prietenă. Născut la 22 a- prilie 1926 în orașul KoJice într-o fa- milie de muncitori, M. Lajciak se ata- șează incă din tinerețe ideilor clasei muncitoare și a socialismului. Ca poet, de asemenea, se formează pe barica- dele Răscoalei populare slovace, ceea ce se oglindește și in creația sa artis- “ lică, mai cu seamă în primele sale vo- lume de poezii — Tovarășul meu pă- mint {Sidruika maja zem, 1949), Salutul (Pozdrav, 1949), Urăsc și iu- besc (Nendvidfm a mHujem, 1950), Cin- tec despre un mare prieten (PieseA o veTkom prtateTovi, 1950). Deși în aceste volume poetul abordează unele teme generale șl îndeobște cunoscute, mo- dul în care tratează aceste teme li este propriu. în perioada deceniului al șaselea poetul este deosebit de fecund. Publică unul după altul volumele Dimineața (Răno, 1951), Fidelitate [Vernost, 1952), Scrisori de departe (listy z d'aieka, 1964), Nu-r vor acoperi ciulinii (lefi nezarastie bodl'aiecie, 1964), Cei vii vin la cei vii (Zio# k Uv$m prichodt, 1955), Pe un pîrăiaș de sin pe (Kravaym po- tofkom, 1956), Noaptea la Kinlaman (.Voc na Kintamani, 1957), Cartea ade- vărului (Kniha istoty, 1960) ș. a. Chiar dacă nu toate poeziile acestor volume se ridică la un nivel artistic superior, unele dintre ele constituind perioada de căutări, de noi experimentări poe- tice, totuși majoritatea lor constituie un aport însemnat în dezvoltarea poe- ziei socialiste slovace. Volumul mai sus amintit Scrisori de departe, căruia în continuare intențio- năm să-i acordăm o mai mare atenție, a apărut ca urmare a unor impresii de-aie poetului culese cu ocazia citorva călătorii întreprinse mai ales prin ță- rile socialiste. Cu ocazia acestor călă- torii poetul M, Lajfiak a vizitat de două ori șî țara noastră: în anul 1951. cind a poposit o bună vreme în Do- brogea și m anul 1963, cînd a partici- pat în cadrul delegației țării sale la lucrările celui de-al IV-lea Festival mondial -al- tineretului de la. București. .................. Drept rezultat al acestor vizite au apă- rut cele șase poezii din volum, dintre care amintim : Din agenda românească (Z rumunskâho zâpisnika), Visul la ploaie (Sen o daidi), București (Buku~ reit), In cimpul românesc (V rumuns- kom poli) și Marea (Atare). Poetul M. Lajfiak a iubit întotdea- una România, mereu a nutrit sentimente de profundă admirație șl respect pen- tru harnicul ei popor, Poeziile din volu- mul Scrisori de departe constituie cîteva pietricele strălucitoare din mărețul edi- ficiu al prieteniei dintre popoarele noastre. PAVEL ROZKOS ORIZONT I ORIZONT EXTERN ORIZONT BRECHT Șl LASSALLE Succesul uriaș înregistrat de opera Tosco de G. Puccini în stagiunea pre- zentă la Opera din Berlin-vest să fie oare o pură întîni plate ? Pe afiș, ce e drept, figurează nume mari ca Lorin Maazel, directorul muzical al specta- colului, Boleslav Bârlog, directorul de scenă otc.. iar criticul muzical Klaus Geitel vorbește intr-un foileton al zia- rului Die Welt de la Hamburg de o adevărată premieră mondială. Preferința publicului german pentru asemenea lu- crări este însă atestată și prin alte succese similare. Astfel, in stagiunea 1967—1968 pe scenele Republicii Fe- derale a Germaniei s-au jucat 24 drame de Bertold Brecht in 71 de pu- neri în scenă, totalizînd un număr de 1 352 de spectacole. Numai Mufttrr Cou- rage a fost reprezentată de 9 scene cu 164 de spectacole. In |irezența acestor fapte, ziarele constată că Bertold Brechl este un autor mai stăruitor reprezentat decit Goethe, Schiller, Shaw și Sartro ' laolaltă. Tn această atmosferă nu uimește de- loc dacă pe scena Teatrului de Stat din Oldenburg, la 110 ani după publi- carea ei, tragedia Front ton Siekingen de Ferdinand Lassalle s-a bucurat și ea de o tardivă premieră mondială. Lucrarea aceasta, care o inspirat Iul Marx și Engels pătrunzătoarele lor ob- servații cu privim la tratarea unor su- biecte sociale cu caracter istoric în teatru, n-a fost reprezentată decit abia acum — in primul rind, poate, fiindcă în versiunea ci originală, ea se pre- zintă ca un text mult prea stufos și încărcat. Teatrul de Stat din Olden- burg a recurs la o redactare tnai con- cisă și mal scenică, datorata politolo- gului Thllo Ramm din Giessen. In această versiune, Fraitz tron Sickingen s-a bucurat de o mare atenție din par- tea publicului, iar criticul Dieter Hilde- brandt întreprinde în revista Publik o interesantă analiză morfologică a lu- crării lui Ferdinand Lassalle, caracte- rizînd-o ca „Stationendrama" — gen teatral care în manieră of fresca reda o evoluție istorică prin intermediul unor scene de virf, semnificative atit pentru caracterele implicate în acțiune cit și pentru evenimentele istorice în cadrul cărora acestea se confruntă. Se pare, totuși, că nici în versiunea Iui Thilo Ramm defectele lucrării, semnalate de Karl Marx, n-au putut fi pe deplin re- mediate, astfel incit nici molto-ul iui Lassalle: „O dramă nu este o mono- grafie istorică cu conținut critic filo- zofic" n-a fost, in fond, contrazis. CHARLOT — LA 80 ANI Despre Charlie Chaplin există o bibliografie critică uriașă, fiică din pri- mii ani ai activității sate ca artist de cinema el a fost obiectul unor contro- verse aprinse. Tn pragul bfdrîneții, ar- tistul și-a scris autobiografia, iar prin peliculele antologice in care, între timp, au fost sintetizate uncie din creațiile sale cele mai semnificative din deceniile in care iși căutase personalitatea crea- toare, l-au adeverit și în ochii publicu- lui de azi ca o ființă proteică deose- bit de fecunda in născocirea unor gaguri semnificative pentru omul mic, hăituit și năpăstuit in condițiile impe- rialismului timpuriu. Intre 1927 și 1928 Charlie Chaplin a turnat filmul Circul, al treilea după Opinia publică și Goana după aur, de celebra formație A. A. a artiștilor aso- ciați. A fost, de fapt, una din ultimele mari creații ale cinematografiei ameri- care din perioada filmului mut. Să mai adăugăm că, după proiectul inițial, Circul ar fi trebuit să fie „un film Op- timist". Și pentru spectator el a fost, de fapt, încintare, chiar dacă cl nu s-a dovedit atit de perfect ca Goana după aur. Insă și acum încă Charlie Chaplin strălucește printr-o prodigioasă inventi- vitate în privința gagurilor și meta- forelor vizuale, iar risul, care din per- spectiva deceniilor el nu se dovedește a fi fost gratuit, a fost interminabil, însoțind proiecția peliculei cu cea mai vte muzică a succesului din toate tim- purile. La împlinirea virstei de 80 ani, Charlie Chaplin a ales printre toate creațiile sale ca peliculă festivă Circul. ■ Nu este o pură tnlîinplare. Cunoaștem din autobiografia sa greutățile aproape de neînvins cu care el s-a luptat in anii turnării pelicula'. Alegînd insă Circul ca peliculă festiva, Charlie Chap- lin o face probabil și din nevoia dez- afectării tardive dar inevitabile a omu- lui față de frămintăriie din jwioada celui mai profund belșug creator ai vieții sale. MARSH AL McLLHAN Și PREMIILE „EX LIBR1S“ Marshal Mc Luhan cete trecut de 55 de ani. Cu alte cuvinte, ei nu mai ta- tonează, ci sintetizează. In felul acesta, dacă prima sa carte de acum 15 ani s-a dovedit, după spusele unui critic, o adevărată junglă tipărită prin care numai firi încăpățînate și-au putut creta o cale, acum idcația sa este limpede, pornind dc cele mai multe ori de la teze bine verificate. Două lucrări îndeosebi l-au făcu-, cunoscut pe McLuhan: The Giitenbcrg Gntaxi/ din 1962 și U ndersianding Afe- dia din 1064. Recent chiar, el trece drept cel mai de seamă ginditor al vre- mii. care descopere epoca noastră din nou și o definește. Păcat doar că Ame- rica l-a îmbrățișat prea zgomotos, dă- ruind succesului său, prin reclama fă- cută in jurul cărților, a seini mir iilor și a emisiunilor televizate ți radiofonice etc.. un iz de modă. Și in felul acesta, canadianul de origine scoțiană, profesor al Universității din Toronto și director al Centrului de Cultură și tehnologie al aceleași universități este in fond deservit, iar adversarii săi ii dăruiesc poreclele de „sociolog pop" și „star intelectual'1 al occidentului. In cartea sa ljnderstartding Media, Marshal Mcl.uhan se bazează [>e con- ceptul tehnic al informației: mediile sînt mărimi măsurabile. Dar spre de- osebire de cercetările lui Max Bense. după care comunicarea este cercetată atit din punct-de vedere-al e nțhiutului cil și al structurilor, McLuhan se inte- resează numai și numai dc formele co- municării. Pentru el, mediile sînt forme de comunicare și efectele comunicării prin diferitele medii sînt și ele consi- derate ca forme, dar fără semnificație, daci abstracte. întorsătura aceasta în studiul comunicării este criticabila; nu mai puțin însă ea stăruie asupra unui aspect care anterior și simultan a fost și este în genere neglijat. Pentru concepția formală (și nu for- malistă) a lui Mcl.uhan nimic nu este mai semnificativ decît felul cum el in- terpretează mitul lui Narcis. In acest mit el descoperă o prima oglindire a actului de confruntare intre om și me- diu. Presupunind că numele Narcisus 5 derivă din același radical ca termenul narcoză: încremenire și insensibili- tate, interpretul american deosebește în drama lui Narcis, aplecat asupra, izvo- rului. două momente formale distincte: a) Narcis crede că chipul său oglindit în apa esle o altă persoană; b) Nar- cis nu-și dă seama de funcția de ser- vomecanism ce o îndeplinește în fața oglinzii. In felul acesta, el se adaptează chipului său oglindit, formind laolaltă cu el un sistem închis. Prin această interpretare formala (și nu formalistă) a mitului lui Narcis. Mc Luhan trece dincolo de interpretare! psihanallstă, eliberînd mitul în concep- ția contemporană de deformările pe care el le-a indurat prin introducerea conceptului de Ebido. Nu mai puțin, însă, și noua interpretare poartă pece- tea epocii. Asistăm astfel in gîndirea lui Marshal McLuhan la generalizarea unilaterală a relației «n-mediu din teo- ria modernă a informației. fenomen tipic pentru condițiile tehnice ale apu- sului. în care influența diferitelor me- dii devine copleșitoare, omului reverun- du-i doar roiul unui simplu servome- canism, adică a unui Narcis modern. Ieșirea din acest impas, după Mars- hal McLuhan. este posibilă prin „lă- murirea*1 omului în raport cu diferitele medii. Lămurirea ca act de conștiința presupună trăirea conștientă a indivi- dualității, deci a descătușării și descop- cierii conștiente de diferitele medii. Din această perspectivă rezultă citeva date noi și pentru estetică in raport cu arta modernă. Aslfel. dacă în cubism, bu- năoară, perspectiva clasică a fost pără- sită in favorul reprezentării bidimen- sionale simultan a lumii externe și interne, a laturii frontale și dorsale, dc aci rezultă că noul in cubism sub ra- portul metodei este totodată și conți- ' ilutul' cubismului' pictura' cubistă cori-’ stituindu-se ca un mediu cu legitatea sa proprie. Marshal McLuhan și teoria mediilor constituie un capitol interesant în epo- peea științifică contemporană. Fără doar și poate, tezele sale fundamen- tale se inspiră dinlr-o bună cunoaștere a raportului orn-mediti în tehnocrația apuseană. In unele amănunte, el poate fi contestat sau completat, iar justifi- carea includerii unor anumite epoci din evoluția artistică în conceptul general al mediilor poate fi chiar negată. Con- fruntările cu teoriile sale se vor d vedi totuși fructuoase, ducind dezbaterile pe noi făgașe spre noi precizări sau ipo- teze de lucru. ORIZONT DIMENSIUNILE UMANE ÎN ROMANUL LUI ANGLIS WILSON Romancierul englez Angus Wilson s-a născut în 1913 la Bexhill (Sussex). In presa literară. drept locul său de naștere se indică totuși de preferință provincia Natal din Republica Sud-Afri- cană. Este un fel de a mări numărul scriitorilor englezi din colonii și prin aceasta a scriitorilor exotici. Dar Angus Wilson n a petrecut in Natal decit un număr mic dc ani în prima sa copilă- rie, ca apoi să-și facă studiile la Ox- ford, în cea mai tradițională Anglie conservatoare. După aceia, funcționează între 1037 și 1955 ca bibliotecar la British Museum, unde-i revine sarcina după cel de al doilea război mondial să înlocuiască mai mult de 200 000 de volume distruse in timpul bombarda- mentelor. Azi, după mai multe succese repurtate ca romancier, trăiește ca scrii- tor liber profesionist. Pritnul roman al lui Angus Wilson a apărut în 1949, dar prima carte de succes Atitudini anglosaxone (1956) a fost scrisă de un om matur care, după propriile sale spuse, se simte urmaș al lui Dickens și Dostotevski, Genea- logia sa literară este însă mai stufoasă. El însuși subliniază respectul său față de Samuel Richardson, din creația că- ruia romanul Ciariasa i se pare im- portant și pentru influența exercitată asupra lui Rousseau și Diderot, Nu mai puțin însă Angus Wilson a citit cu inloces și creația romanescă a lui Emile Zola, din care /A Issommw'r i se pare o operă capitală a comicului ne- gru prin veliemența cu care o festivi- tate in cerc restrîns se transformă în haos. Din cele citeva referințe literare de mai sus rezultă unele din componentele de baza ale cosmosului romanesc creat de Angus Wilson; lupta între rațional și irațional, tradiție și progres social, la fel ca și înclinația spre problemele etice ale contemporaneității și viziu- nea grotescă (neagră) asupra societății. Din dozarea lor atentă și creatoare re- zulta originalitatea unor romane ca Cei patruzeci de ani ai doamnei Eliot (1958), Râtrînul în grădina zoologica (1961). Ultima strigare (1964) și Ju- cind jocul (1967). In afară de aceste romane, Angus Wilson a scris și un eseu important Răul în romanul englez, la fel revelatoriu pentru concepția sa artistică. Să mai adăugăm că prin arhetipologia folosită, ei se apropie foarte mult de unele figuri celebre, create de Oscar Wilde ? In felul acesta, în Angus Wilson spiritul de satiră se îmbină cu precăderea acordată senzațio- nalului — calități artistice prin care el apare predestinat pentru o mare operă de demascare a societății engleze din prima jumătate a veacului nootru, operă care continuă un proces inau- gurat de unii mari romancieri englezi ca John Cialsworthy, Virgînia Woolf, James Joyce și Charles P. Snow. A. și G. L. ORIZONT ■ MINIATURI CRITICE TEATRUL ȘI CULTURA Sub accir litiu ComlftfUi petru CtlJlurd *J Arid ar fodefului Flmij, a Ofpanlxat In refere de 9— I0.V,#W o sesiune de comu- nfodrl /a care au participai cadre universi- rare, regizori, critici, dramatici, scenografi, artiști. Comunicările, abordind un vast clmp te mafie (istoria teatrului românesc. arta acto- rului. sociologia spectacolului, etej au /ost. tn majoritatea carurilor de un bun nivel știinfl/ic, Prezenta la sesiune a unor Horia Drlcanu. G. Tohdncanu, T. Bunescu. Gb- Leahlt Vasilc Crcfotu ere. ou dat comuni- cărilor girul unor binecunoscute personalități ale lumii știlnțiiice sau artistice. O atenlJc cu rotu) dcoschird r insrrircilv- educativ. Dr «ceea poale ii recomanda id cu rdidurd cadrelor didactice, ca mafendl de predare privind acest subiect, tinerilor ca document de inlormure fi oricui dorejle sd r«noa»rd temeiurile si Impre/urdfflo in care *-a înihptutt unirea Transilvaniei cu Romd- nia. TH. N. TRtPCEA NOTE ÎN LEGĂTURĂ CU O CĂLĂTORIE A LUI MOMMSEN IN TRANSILVANIA După cum se cunoaște din re/cralui pe care Momoiâert i-a eJfh la rHML'ntbrrL» 1057 cit ocazia unei ședințe a Academiei din Hr/Hn, in cvjmI acelui an el a Întreprins o câlâio- rlr In Trunsrtvanra, ftc/eraluJ acesta este o dare de ieami a cdJdtoricJ fdculc cu scopul de a cerceta si studia monumentele rpigra- iice de pe teritoriul vechii provincii romane, Aceste studii Mommsen Ie-a Între- prins In vederea verificării materialului caro urma să ffc cuprins Jn volumul al ireffca af monumentalei lucrări Corpus inscripționam fonnajum.. .................................................. Din acest referat te pot desprinde idei Interesante șl ptelioasc In JcffOlurd cu mo- numenlelc epfgrafke ale Transilvaniei pre- cum șl interesante aprecieri In legătură cu cdldtoria Iui Mommsen Noi relevăm din acest reietat numai faptul cd la Afba-lUiia, unde Momnuen a stai mal multe iile, a gdjrit cea mai bogatd coleene de monumente epigra- ilcc din sud cstul european șl cd trumoaso vale a Hațegului, Memmtw n colindat-o sa! cu sal. Este Interesant do menționai, cd a ren fia iuf .Mommscn cu Ocazia ncetiei vizite s-a concentrat In mod deosebit asupra table- for cerate descoperite la Rafia ■Montând. care după cum el se exprimă „nu sini numai curioirtdti, ci atrag atenlia generală asupra lor din cauza interesului șlllnțific pe care-1 prezintă scrisul lor și confinatul lor*. Unele ecouri transilvănene ale călătoriei marelui savant le-am găsit In scrisorile ar- heologului Michael Johann Ackner către Friederlch Mâller, cerc era profesor la ficeul ORIZONT din SighifOcra fi eonscrvaJar al Comhluriil centrale pentru explorarea jj fnirellncrea mo- numcnicfor clin Ardeal. Aceste trhțort care sc află depozitate le muzeu! Brukcnlhal din Sibiu, ne-au tos! puse înainte eu multi ani !a dispoziție de către regretatul cercetător știinlilic sibian I. Brclz. Din scrisoarea datată 2b octombrie 1557 fi care arară câ Mommfcn a a/uns Io Sjbiu în scara rllcf de 2 octombrie 1557 se pot desprinde adr interesul pe care Mommscn il arăta oricărei Inscrlplil romane dc pe te- ritoriul Daciei, cit d curloiirafea pe care el o arăta oricărei încercări dc a dd acei re inscripții. Tor din această scrisoare te pot vedea corecturile pe cure Mommsen Jc-a M* cur unor greșite inlerprefărl Meur* dc Ackner unor insctiplli de pe pietre votive care se al iau ia muzeu! Brukenlhal. Din această scrisoare mai rezultă că pe dara de 5 ocfom- bric 1557 Mommten a plecai să viziteze Va- lea Hațegului unde, după eum apunea ei, a vizitat aproape iiecare sat. Din scrisori se poate vedea interesul pe care prezentarea tăcuti dc Mommsen inscrip- țiilor din Dacia ta trezit Fa savan'tii din Ardea/. Și In prlv/nfa traducerilor din limba Italiană. daturile lut MommMn se parc câ ou itfdl ecou In activitatea șrnnflllcă a Iul Achner, după cum te poate vedea din scri- soarea da/a/d din 12 martie 1859. Sfaturile lui Mommsen dc a se continua munca arheologică a Iul Selvert ac vede că nu au rămas Jdrd rdaunet, căci ce! doi arheologi Ackner șl MQllcr au ajuns la con- cluzia că trebuie sd-fi unească tortele pen* tru a presta o muncă superioară pe teren arheologic st a răspunde as! tel la critica pe care Mommscn ic a adresat-o In „Nona*** berlehte der kaisrlichen Akadcmțe der Wi»- senschaften zu Berlin*. Acestea sint dar ard- ra-e Intr-o scrisoare din 5 aprilie IW GHEORGHE CIULEI nmrjr dinlr-o Jamihc fărdncaacă. SJudjjJe secundare le-a urmai la TrmJjocra, Iar cete /urldJce la Budapesta. Pini la rcallrarea unftâfii 3 ta‘ale, a par- ticipat ia activitatea politică a românilor bănățeni, alături de Vicențiu Babe;. Coriolan Brcdlccanu și Cornel Diaconovld. /ncep/nd cu anul 1915 a ocupat luneca de conztficr curturai al municipiului, pe care a menflnuf-o fi dupd pensionare, anOrlHc- pen- tru a se ocupa de îndrumarea Căminelor de ucenici, de care s-a simții legai prin toate simțămintele sale. La 27 februarie 19/9 îm- preună cu 5fon Vidrighin șl Tralan Lolescu a determinat Comfliu! Diligent din S/Mu să Înființeze Școala Politehnică din Timișoara, In condițiile vitrege ale perioadei de după război, a asigurat primilor student/ din Ti- mișoara masa gratuită și un cdmin studen- țesc, actuala clădire /Jind ridicată abia In anul R024. Datorită stăruln/elor sale șl-au deschis porțile primele școli românești, Gim- naziul V. Rabej fn 1920, Școala normală fi Căminul de ucenic/ pr. I In anul T920, Că- minuJ dc ucenici nr. 2 în anul 1922, completate apoi cu două cămine pentru ucenic/ fi unu/ pentru caile, Dc Ia el ne-au rămas fi două lucrări r 1 vioria aclivilSlII politice a poporului român din Transilvanie ți Runat fl Originea. >L tre- cutul orașului Timișoara care denotd pa- siunea sa pentru desef/rarea trecu:uluL fm, Ungurcanu s-a stins din via/d Ja 25 marile T029 in v/Mtd de Uf ani* regreta/ dc populația întregului oraș fi fn special de mfik de mudtorJ ș/ meseriași cure l-au cunoscut. ORIZONT EMANUIL UNGUREANU. CTITOR DE AȘEZA.M1NTE ȘCOLARE Vdful uUdril cu nimic iusțificatc S-a așter- nut peste numele și activi ta ten lai Emanai/ Unpurcanu, /Jgurd lumr'noasd din irc-eutul Canalului. Doar denumirea unei sfrdx/ fi bustul ridicat lingă Muzeul Banatului, amin- tesc contemporanilor trecerea sa prin isto- ria orașului. După moartea sa Intlmp/atd ia 25 marile 1920, s a scris ioartc pufin despre E. UngureaniL Jn cartea sa Oameni caro au fosl. Mco- !ac /orga a scris următoarele r ,.Emanull Ungureanu, patriarhul bdndfrnilDr, reprezintă unul din ce/e mal Inlcresank tipuri din acele linuturi sub stdpMJre maghiară, făcea parte dintre acela Care aduceau fi cele mal mari servicii poporului lor țâră sd arate aceasta cu xrorba, cu un gesf, cu o ailiudtne. Deci i țigară dc aspră datorie, Îndeplinită necon- tenit ca o sarcină naturală fi de nimica toată, chiar atunci cind omul dădea tor ce avea r avere, muncă, ferttă pentru ai săi, a căror recunoștința, ori cit dc discret nprh mată, i-ar ti lignit,* (li. p. 245J, /aiă intr-o singură Irazd, definirea unuj om ți a rolu- lui său In viata fi cultura provinciei noastre. Emanuil Ungureariu s a născut la 2J de- cembrie IM In comuna Sat chinei, Judelui VALORIFICAREA VESTIGIILOR TRECUTULUI După ce orașul Timișoara ore puflne mo- numente, acestea nu sint valorificate, se păstrează o discreție nejustiiicaHi asupra scmnllicallci lor țață dc marele public, vb rilatoti și turiști. Multe sau pu|lte, orașul are totuși cllcva monumente Istorice care amintesc trecutul zbuciumai, cum și prejioase mărturii literare și artis- tice privind unele personaJlrăji care au trăit fi ac/ivaf aici. Multe clădiri poartă resemnate pe umeri pailna vremii, dc care au /ost m ar torc la unor evenimente istorice, iar altele, ne gin- dim Ia /osia Cetate, doar citeva fragmente In străzile Popa Șapcă fi Brediccanu fl posa- rela de lingă Clin/ca olJaJmolosJcă, mal amintesc trecătorului că odinioară Timișoara o (ost o cclale. Cine Jș/ mai amintește do P&rlile cctăfll 7 E adevărat că cir au fost dări mate la linele secolului trecui, dar clie o placă comemorativă ar putea indica t .Mici a Jost Poarta Fctrovaradfnului* prls care ff Intra la cetate.* An uf s-g JtJa' măsura ațczâiri unor pldcufe dc lad/â pe principaMc momi* Qicnre MOrîce, tfor îji curtrad au foat ridi- cate. Au urmar altele «va maf mari, pe atR/d vopai/d. . . dar pentru că te ttrecu* rtuerâ uncie erori fau loar Jucrafe In pripă șl pripeala africă) au fost ridicate ?J ace*- rec, pettc noapie ?i toiul a zâmai ca ia In* «pur, Spcrâm cd ele voj- reapare, m«J a? eu cd ne pregătim pentru aniversarea a 700 ani, d? ia existenta Timișoarei. dar eu acc*r firi- le} acțiunea trebuie forgifA fi spre alic obiec- tive. Ne gfndim ia o rabM indicatoare «mințind cd la 23 iulie MM M/W fminercu n vizirar arasui cu rrara PatcaJy, Și iiindcă am aminti/* pe Luceafărul poetici românești nc întrebăm dacă n-a *osH timpul id aibd o Strodd In Timișoara l (Actuala urmă de MradA cu doud JatoMJe nr. I șt 3, nu ne onorcoid). Fn ceea ce privește trecutul cultural, *O- cor/m cd *e impun ericva pFdci comemora- tive amrnljnd, treetrea lui Viccntlu Babe* ti Ion Slavici prin școlile din Timișoara (Școala al. Ule din Fabric și Liceul piaris* nlor), activitatea dealășura Id de arad. dr. Pavcl Vatrcl fal cărui nume a dispărut din nomenclatura strărflorj redacția primei rt- viife medicale românești „Wigiena și Școata" (1876—MtOJ redacția gazetei „Luminătorul' flMO—1894) redactată de Parei Rolariu ; rcd«c|ia primului cotidian românesc ..Drepta- tea'' (1595/951 redactat de Valcriu Braniște j redacțiile publicațiilor „Limba română" ai ..Tata' editate dc Camll Petreacă țlO2f[2?) șl alte evenimente din trecutul orașului. Trebuie sâ *e Identifice si *4 ic așeze pidel comemorative pe clădirile legate de lupta clasei muncitoare, care arc tradiții eroice în acest oraș. Comitetul de cullurd șf artă cu sprijinul mUAldpa/Hdpt ore datoria *d așeze Inscripții dl plăci cu explicații tștorice pentru Urcare loc și eveniment legat dc trecutul orașului, deoarece acestea conatribuie la educarea pai/lolifd a tinerelor generații, la informarea ccfdRniio/^ vFrffatoxHor fi turiștilor. OCTAVIAN METEA însemnări despre doctorul 1OSIF NEMOIANU In generație sa dc mediei, din Banat, a /ost figura' oca mai prodigioasă'; ‘crea- tor dc școală de puericultura — activ tn profesiunea sa de mcdic-pedtatru, con- ferențiar, om de ftilnță. scriitor, lingvist. A Întrunii, fn personalitatea șa complet xă. manifestată plurivalent fi Ia un ni- vel știe superior, eai lldțUe omeniei an- cestrale a unul sat de cdrăfeni, înrudiți intre el, cu fnudțdtura aleasd, Insufitd, prlnlr-un dlscernămint ințelept, la uni- vcrsitățilc din Budapesta, Cluj, Viena, Parts fi Roma. fn timpul, dc aproape un sfert tie vena, cit a fost directorul Centrului pen- tru ocrotirea copiilor din Timișoara țl-a format colaboratori, medicE, infirm Icre dc eopii, conducătoare de leagăne de su- g gări țt de cămine de zi, dar mal ales țE-a instruit eehEpele dc puericultura. Cu acestea a lucrai In sule de sate băndțe* nc, independent sau fn colaborare cu In- stitutul social Banat-Crifana, examEnlnd zeci de mii de copii, cărora le-a îndru- mat evoluția sdnătăpi sau le-n vindecat bolile prezentate. Problemelor dc ocrotire a familiei, combaterii scăderii natalității ți educa- ției copiilor Ie-a acordat sule ți sute de conferințe, ținute In cele mal mutic ora- țe, întreprinderi țl sute din Banat. Tinindu-sc tn curent cu evoluția ftEtn- țet dc pediatrie, a putut observa, En sec- ția de ci In ied a instituției pa care o con- ducea, fot ce era particular ți fncd ne- cunoscut. fn numeroase studii si descrieri de earurl ?i-a publicat materialul, con- știincios «dunat, științific, prelucrat, ji expus, A considerat personalitatea umand ca o unitate completă fi capabtfd de crea- ții spirituale, dacd i se cultiva ți însu- șirile morala. Cu sddpul de a contribui Ia ridicarea ei, a bEciull, cu umorul cri- tic bdndțcan, la piesa sa Aricii, Jucată pe scena Teatrului Național din Cluj in refugiu la Timișoara, fn anul is«. atitu- dinile exagerate cte oamenilor nepuiri- vlfl. ajunți En administrație, pe ale ca- ret rosturi nu le-au ințetes, Fircjte a scos In relief fi faptele frumoase, uma- ne. fn luerdrile Sanscrita, Lcs sutflxcs sunscrltls îi EXimolusia unor cuvinte țl nume de familii romanești a lăsat ling- visticii noastre o comoara originala. Vo- lumul Koțalon, de schițe fi nuvele, iți ațtcapta lumina tiparului. Datorita dragostei sate fața de satul in can- s-a ndseut ți a visului nutrit cu multa căldură sullcfcascil, de a-E vadea fertcifl pe osl lăsafl acasă, m-a dus ți pe mine Ia PctrHa, fn primii-ar as n ului JSif. Ml-a cerut sfaturi tehnice, cu pri- vire la captarea eltorva izvoare conflu- ente, pentru ca din etc oamenii satului Să aibă apă potabilă igienică ți să-ți alimenteze, permanent, ți pescăria ob- țtet sătcțtl, abia terminată. Mi-a arătat ți Huszile de pruni, de pe cotina dc la marginea sud-veriied a satului, fn fața covorului de flori, in ale căror picături dc rouă rozele soarelui de dimineață re- flectau o lumină egală cu a primului strat dc sapadd. fml spunea unnătoare- le, avlnd ochii sclnteietorl de bucurie ți expresia feței de optimism rObușt l ORIZONT — Vizai, voi, cei de pe pustii. nu In* feiegefl legile naturii, aya de bine, ca noi. Vd /rdmlnld In mod exagerat fara de declin a natalltd|ll, prin care trece Banatul nostru, Prunii aceștia, printre care am pdzii oile cind eram tncd cgat cu cdciuia, pe care o purtam pe eap, nu au avut In anii precedenti Aeclt pu- ține flori, iar acum li se frtng cnJcUe de abundenta lor. Te asigur cd ața va evolua fi natali la tea — natural feno- menul se va petrece nu In eițiva ani. ci In perioade ciclice mult mai lungi. întorși In sat. vUiHnd pe parcurs fa- mUH, am scrutai tncd de el leva ori con- /ormația mor/ologicd, privirea fnfeleaptd fi pi'ercntanea corporatd bine tngri/iid a Petrlienllor, ,MI-am readus pe retina și imaginea decorului din casele lor, pro- dus al afecțiunii pentru frumos, al hăr- niciei fi at slmfuiul tor artistic Innds- cut. In accasld stane de des/dfurare psi- hied mi s-a generalizat convingerea asu- pra Întregului sat, /armata din consta- tarea, scrisd de Oct. Goga, t’tjspre cea mai proeminenta personalitate a /amltief bTcmoIonilor, anume ,,ed a găsit momen- te de agitare, ca frunza de plop In ti de cârd, cfnd nu adie nici un pie de v:nt“, GI ndirca /rdm'ntatd, activitatea conti- nua fi rspcrtenla lisam dc doctorul Io- sif Nemoianu — cuprinzătoare a celor mat mut*- probleme de ocrotire a sdnd- tdfil, de pediatrie fi ro-lat-cuifurate ale timpului sdu- confirma Insufltde sale alese. PETRU RLMNEAMTU ARCADE Dc cite ori apare un supl ment sxlil- cultural al vreunul ilar, neam obișnuit să exclamăm : „O nouă revista!“ £ un stm- bure de adevăr In toata treaba asta, căci multe din suplimente tind să devină reviste. O plăcută surpriză ne-a tăcut ilarul „Tri- buna Sibiului" eu suplimentul său social- cultural, denumit Arcade. Remarcăm Înainte dc lecturare o prezentare artistică excelentă, semnată de £rwin Kuttler. Excelente foto- grafiile selectate din Brukenthai. Fotografii polkotore, spa{Iu grăite aerisit, paginație toarte bună, Un articol de orientare artistică scris cu multă competentă, intitulat „Arta In socie- tatea socialistă", e semnat dc Gheorglte Stra- ia. Mal reținem: ..Tradiție fl contempora- neitate" de Marla Fanache, „Muzeul — fe- nomen de conftilnlă socială" de Herbert Hoflmann. Demne de interes sint si aminti- rile despre Lucian IU a ga ale nepotului său. Lionel Blua, .Mal semnalăm o convorbire a tui Ion llategan. cu dr. fon Popescu-SIbiu despre „Șansele cercetării psihanalitice". Beletristica (cam timidă) e »l ea prezen- tă Intr-un spațiu o erlt cu generozitate. Re- marcăm printre semnatarii versurilor pe: Victor Nlvtea. Warner Bossert. Mira Preda, precum și traducerile Iul Plm:n Constanti- nescu din poezia friulană e jniemporană. Proza e dominată d- povestirea istorică cu titlul „Badea tlhcrasim” (fragment), a tui Paul Constant ■Mal semnează In acest p-ln supliment al Tribunei Sibiului: l°an ilolhoș. Ttnca Tarangul, Mcolae Lnpu, Titu Popescu, Cor- neliu L. Dragoman, Nkolae Petru. Tilus Andronlc, Ecaterina Sandule seu, Chrls- tfan Maurcr, Ladmiss And ee eu. Annellsc Sudianek. Aurel Călmescu, Victor Domsa, Iile Gutan, Aurel Cotii. salutăm această apariție, care cinstește tradiția culturală a Sibiu Iu1. 1. V. ORIZONT I Redacția: Timișoara î’iaja V. Roailâ nr, 3 Telefon I 20 26 • Administrația București Șov Kiselell nr. 10 • Manuscrisele ți orice corespondent serice cileț pe o singuri pariu a birtiei cu indicarea adresei exacte a expedi' torului, se trimit pe adresa redacției Manuscrisele nepublicate nu se restituie Tiparul executat •ub comanda nr. 1620 la întreprinderea Poligraf ici Banal, Bd, Leontin Sfilijan nr. 7, Timișoara — R S. România «W. Lei 7-