ORIZONT REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMÂNIA TIMIȘOARA, iunie 1969 Anul XX nr. 6 (182) CUPRINSUL x x x Un timp românesc cu aripi de soare ........ 5 TRĂIAN LIV IU BIRAESCU; Model și structură în romanul românesc contemporan . 5 N. ȚIRIOI: Primele publicații literare timișorene de după Eliberare . ... 10 DAMfAN URECHE: .-tactilă literară: Poezie și receptivitate....................14 AL. JEBELEANU: Cmtarevrfică, Echinox, Tablou, Sonată de mai , ... 19 EU GER TODORAN : Eminescu — ființa universului și dialectica devenirii ... 21 ION CARAION: Spațiu și Calm, Sub arborii goi................................ 28 ADRIAN PAUNESCU: Sac de porumb................................................30 ALEXANDRU DEAL: Apele limpezi ale dimineții................................. 31 ION TH. ILEA: Neastimpăr......................................................35 DORIAN GROZDAN: Zbor de primăvară.............................................35 SIMIAN MIOC: Perene inimi ....................................................36 MIHfH ZIMAN: Bălcescu la scară universală.....................................37 AD/?U.V BELDEANU: Mephis......................................................42 DRAGOMIR MAGDIN: Cintec de urcuș in limpezime. Destin de apă ... 42 ION 1CADAREANU: Bâtrînii prieteni ...........................................43 MARMN DRUMUR: Nu întruchipare cit ......... 44 HOR IA GUIA: Partidul. Prieteni absenți, Exotică..............................48 ION I.OȚREANU: Inscripție pe Columnă, Fără cuvinte. Uneori, Ars Poetica . . 50 EUGEN SIMION: „Comedia erorilor critice" (III) ....... 52 > DIN LITERATURA UNIVERSALA FELIN BRAUN: Nimfa îmbătrinind, în rom. de Petre Stoica . . . ' .' . ' . 6r JEANN1E EBNER: Foame, în rom. de Petre Stoica . . . 62 ALFRED GONG7 Atmosferă de iarnă, în rom. de Petre Stoica . . J ■ 62. ... ORIENTĂRI ANDREI A. LILLIN: Anuare, reviste... &^appet^g^, CRONICA LITERARA 63 N. CIOBANU: Alexandru IvasiiR;: (le noapte)' ION MAXIM: largii Gheorghiu .^t^urenre^nuu^ OVIDH' BIRLEA : Ion INrlea: ,l^iterdIi:r(l~Ț'Tp5daibT ifln Maramlirpș'' STUDII ALEXANDRA INDRJI Ș: Despre litemritate . 69 72 75 78 \ ARTA VALENTINA DIMA: Marile preocupări ale unei scene mici...........................FS ALMA CORNEAJONESCU: Un concert simfonic.........................................«f CĂRȚI.REVISTE RADU CIOBANII: He Constantin: Jiarcf ...........................................67 C. UNGUREANU : Sinziona Pop ; Serenadă la trompeta" ...... 88 ION ROVINA: Florin Mugur: „Destinele intermediare"........................... E, APUCA: Valentin Timofte: „Casa cu arpă" ........ W CĂRȚI-REVISTE din ctriinitate IV. MUNTEAN: Palia. (Cîmaii).................................................... W FELICIA GIURGIU: Langue Franțaise Nr. 1/1969 . . • - - ■ ■ 92 IVO MUNC1AN: Slauko Almă/an: „Panorama pentru o după amiaîă de dtimittică" . MINIATURI CRITICE T. L. B.: Critica „Ideilor literare".................................. .... F‘l A. D.: Prim plan liric....................................................... Oi Generații ...................................................................95 OCT. METEA: Divertismeni interplanetar ......... ® AMfl/.A NICOARA: ijrpoîijiu de desene napolitane ....... 96 COMITETUL DE REDACȚIE REDACTOR ȘEF: AL. /EBELEANU RED. ȘEF. ADJ.: ANCHEL DUMBRĂVEANU NICOLAECIOBANU, ANDREI A-LILUN. SORIN TD'EL, DAMIAN URECHE k UN TIMP ROMÂNESC CU ARIPI DE SOARE '^anenî/ de Utere care activează in cadrul Asociației Scriitorilor din Timișoara, poeți, prozatori, critici fi istorici literari, au primit documentele pentru Congresul al X-lea al partidului cu un interes deosebit. Dezbaterile care au avut loc asupra acestor documente au revelai mîndria scriitorilor fi încrederea lor nețărmurita în politica partidului și statului nostru, dorința lor fermă de a-fi aduce contribuția la înfăptuirea vastului program de dezvoltare a patriei, de ridicare a ei pe noi culmi ale civilizației socialiste, Scriitorii noștri au conștiința că trăiesc evenimente de coolrșitoare însemnă- tate istorică. Ei sini, și doresc să fie mai mult decit aricind, participanfi activi ai operei de edificare socialistă a României. Continuind strălucitele tradiții revolu- ționare și patriotice ale scriitorimii românești, slujitorii timișoreni ai condeiului, români, maghiari, germani fi sîrbi, înfrățiți intr-o armonioasă comuniune de idealuri sub flamuri de adevăr fi lumină a partidului, sini hotărî ți să-și pună întregul lor talent, fantezia și puterea lor intelectuală pentru a realiza opere literare de înaltă ținută artistică, opere literare pătrunse de nobilele și generoasele idei ale umanismului socialist, opere care să exprime frumusețea sufletească a omului de astăzi și a timpului minunai pe care it trăim. Literatura scrisă în cetatea noastră a cunoscut o remarcabilă dezvoltare in perioada care a trecut de la Congresul al LX-Iea al partidului nostru, fn acest timp a crescut un important număr de scriitori tineri, care, împreună cu cei mai bogați în experiență și ani, înfr-o atmosferă caracterizată de seriozitate și de emulație re- ciprocă, au dat o dezvoltare, necunoscută în trecut, literaturii din această parte a țării. Un merit important în emanciparea și augmentarea vieții literare de — aici îi redjne, fără îndoială, revistei Orizont care, timp de 20 de ani, a fost un recep- tacol al talentelor fi o tribună de afirmare a lor. Este grăitor faptul că în anul trecut au apărui peste 20 de volume de poezie și proză ale scriitorilor timișoreni, cărți care s-au bucurat de prețuirea cititorilor și a criticii. Siniem convinși că apa- riția unei noi reviste, cu profit cultural complex, ca și înființarea, la Timișoara, a unei edituri, vor fi de natură să creeze noi condiții de afirmare și să dea un impuls neașteptat literaturii, artei și științei din orașul nostru, unul din cele mai importante centre de cultură ale țării. Succesele scriitorilor timișoreni se datoresc condițiilor de muncă și viață create de partidul fi statul nostru, îndrumării de către partid a literaturii. Sini oii și de neuitat indicațiile, de inestimabil folos pentru obștea scriitori- cească, date de către tovarășul Nicdae Ceaușescu la Adunarea Generală a Scriito- rilor din noiembrie trecui. ^Pentru a putea sluji aspirațiile ți idealurile maselor — spunea tovarășul Nicolae Ceaușescu — pentru a satisface cerințele spirituale ale omului muncii eliberat de expjoatare, scriitorul trebuie să trăiască cu maximum de intensitate comandamentele supreme’ ale societății noastre de azi, să înțeleagă ten- ORIZONT * dințele ci de dezvoltare, să se confunde cu dorințele și voința poporului în mij- locul căruia s-a născut ți trăiește". Prețuirea înaltă pe care partidul și state! nostru o acordă literaturii fi artei, acești, „factori esențiali de cunoaștere ți înrîurire a gîndiril ți sensibilității umane", prețuire exprimată și în Tezele C.C. al P.C.R. pentru Congresul al A-iea al parti- dului, acordă scriitorului, cmîntidui scris, artei sale, o responsabilitate deosebită. Scriitorul este, după expresia unui mare poet român, „suflet din sufletul nea- mului" sau. El este astăzi însuflețit de aspirațiile și munca eroică a poporului nostru care înfăptuiește, sub conducerea înțeleaptă și clarvăzătoare a partidului comunist, desăvîrțirea acestui timp românesc cu aripi de soare. Pentru rr fi rapsozii autentici ai acestui timp, scriitorii noștri trebuie să se pătrundă de frumusețea și adevărul vieții, să cunoască mai profund ți să exprime, cu mijloace de ariă mai înalte, rea- litatea în continuă înnoire a patriei „Creația literar-arlislică — se spune in Teze — găsește astăzi, mii mult decît orîcînd, În realitatea dinamică, in continuă transformare ți înnoire a vieții noastre socialiste, un inepuizabil teren de investigații, un izvor nesecat de rodnică inspirație**. Pentru realizarea irt practica literaturii a acestui adevăr permanent, care asigură operei de artă durabilitate și eficiență, Asociația Scriitorilor din Timișoara, revistele noastre, organizația noastră de partid trebuie să ducă o intensă muncă ideo- logica, de înrîurire a scriitorilor, de apropiere a lor de tumultul vieții noastre socialiste. Noi știm și nu trebuie să udăm niciodată că terenul de desfășurare a muncii spirituale este un teren pe care pot apare idei nesănătoase, contrare idealurilor noastre. Nu este o noutate că asemenea idei apar și se vehiculează și astăzi in literatură și artă. Daioria comuniștilor care lucrează in aceste domenii este de a ca- naliza cursul dezbaterilor pe făgașul fertil ți sănătos al ideologiei noastre și de oet. chiar cind gin~ dea filozofic, un poet romantic cu înclinație pentru filozofie, și poe- îiile iui nu pot fi pătrunse filozofic decit surprinzind forța imaginației lui poetice, hrănită de filozofia epo- cii sau de izvoare mai îndepărtate. Analiza filozofică a imaginii poe- tice nu distruge poezia in cazul cind filozofia este evidentă, puțind fi co- mentată „poetic" in termenii poe- ziei eminesciene. Problema filozofică fundamen- tală a poeziei lui Eminescu, ca poet romantic, este aceea a timpului, in- evitabil dependentă de o viziune a- supra universului fn veșnică miș- care. Ea este explicată nu numai prin influență literară ci fi prin meditațiile proprii asupra existen- ței. in aceleași tntrebări pe care o- mul nu le pune fn raportul lui cu universul; ce înseamnă „a fi“ in- tr-o lume in care totul „trece*' și ce rămine veșnic fn veșnica schim- bare a lumii ? Gindul poetului lăr- gește astfel orizontul imaginației pentru cuprinderea nesf ieșitei di- mensiuni a timpului, pe care omul ORIZONT i> Lucr. alt. p. 14»—IM. sf Lucr. cit. p. 148. 'Si ii conuertește in /urmele psihice șl sociale ale vieții Iui trecătoare* Toți cercetătorii operei emines- ciene au constatat bogăția de Idei ale poetului, larga înțelegere a pro- blemelor universului în care omul se integrează ca o Infimă parte, căullndu-fi rosturile in veșnica tre- cere a timpului- Prin marea dimen- siune a universului său a fost ex- plicai locul iui in literatura românei cit fi prestigiul couirșitor al operei sate fn procesul de înnoire a poporu- lui nostru in epoca modernă, cum -argumentează T. Vianu; „Poezia lui Emineseu evocă o imagine a lu- mii înzestrată cu toate dimensiu- nile prelungite plnă la limita tor cea mai Îndepărtată. înălțimea, a- 'dincimea, extensiunea acestei lumi in toate direcțiile sint imense fi fă- ră nici o analogie in tot ce an scris poeții români mai înainte. In vas- tul univers al poeziei eminesciene, gindul omenesc este purtat pină ia ultimele fi cele mai înaite întrebări aie tui fi sentimentele omenești sini urmărite fn ecourile iar cele mai profunde, înălțimea. vastitatea fi a- -dineimea sint trăsăturile principate aie lumii fi simțirii eminesciene fi, realizlndu-se fn sine fnsuși, citito- rul român a simțit «cea îndepărtate ■ a limitelor sale, acea creffere inte- rioară, care ne dă dreptul a recu- noaște. [fi poezia lui Eminescu, evenimentul cel mai important al 'Culturii noastre moderne1). Extinderea universului in timp ,-pină ia marginile lui infinite, pc care cugetul omului nu ie poate cu- prinde fără contradicție dacă infi- nitul fi finitul mi se intilnesc in a- celafi proces, stăpânește mintea poetului intr-un gind asociat cn forța imagina; iei, retJărsal in unda poeziei ca un izvor ce se rein- noîește din el insuși, sporind încre- derea omului fn trăinicia vieții ari de cfte ori trecerea in timp ii fma; „Motivul cosmic ne apare, sub un prim aspect al iui. intr-o desfășurare mai largă in chipul contemplării marilor prive- liști spațiale pe care Eminescu ni le înfățișează printr-o indoită perspec- tivă. Pe de o parte poetul deserfe r asta panoramă a cosmosului după >) G. Cfllncscu, Opera..., II, p, 131. 1JVL Streina, Eminescu ol vremii noastre. K.F.R,. W, 6 ce o serie de toni astrale au fast pe deplin constituite, ca rezultat jl procesului genetic, pe de ai In as- pectul cinematic ai genezei insăf;, ai evoluției fi extincțiunii finale. S-ar putea spune, cu oarecare ten- dințe simplificatoare, că poetul cu- prinde astfel aspectele fundamen- tale ale cosmosului in laturile unei imaginații romantice dilatate la maximum, cum n-au existat multe in literatura universală, afirmație pe care o socotim lipsită de orice exa- gerare"^. In adevăr, pentru Eminescu, ca romantic, actul poetic nu este nu- mai o comunicare eu imensitatea v- nlversului ci ți o reconstituire gene- tică a lui, după modelul miturilor cosmogonice străvechi reînviată in substanța lor poetică de romantici intr-o viziune ce poate fi numită „mitul modern al poeziei", prin e- manciparea imaginației de sub tu- tela rațiunii discursive, de esență clasică. Dar de observat este că in poezia lui Eminescu raportul omu- lui cu universul răstoarnă uneo-i lucrurile reale fn imaginea ior su- biectivă fn afa fel că actul poetic face nu numai ca lumea să fie o reprezentare subiectivă a omului ci reprezentarea să fie ea însăți lu- mea- Poetul a fast adesea înclinat să caute universul in el insuți după filozofia idealistă postkantiană, dind timpului sensul unui simț intern ți urmărind semnele infinitului in viața trecătoare a omului, cum spunea Novai is: „Vom înțelege lu- mea cind ne vom înțelege pe noi inșine, căci ți ea ți noi sîntem ju- mătăți integrante. Sîntem copii ai lui Dumnezeu, germeni divini Totuși Eminescu. ca romantic tir- ziu in literatura universală. putea fi in acord fi cu progresele științei in explicarea lumii, refinfnd din filozofia romantică fi acele concesii pe care postkantienii, in ciuda idea- lismului lor, le-au făcut interpretării materialiste ți dialectice a lumii, intrucit dnciolo de imaginea lumii ca o veșnică schimbare de apa- rențe. universul este înțeles in vi- ziunea filozofică a poeziei Zui Cu materie in mișcare, ca proces, la care omul particlpind se supune devenirii printr-o lege a firii, fără i) Al. DLma, Motivul cosmic In opera eminesciana. V.R., 964. s Sentimentul zădărniciei existentei S; Ființa universului fi dialectica de- venirii este ideea filozofică funda- mentală a poeziei eminesciene, ea motivind înălțimea, vastitatea fi a dinei mea cugetării ți simțirii in acea creștere interioară care ne dă dreptul să recunoaștem in ea eueni- mentuZ cei mai important ai cul- turii noastre moderne. Zn studiul Zui G'uitZermou despre geneza interioară a poeziiilor iui Eminescu se recunoaște că poetul fi-a construit in epoca de tinerețe un vast ansamblu poetic, o rezer- vă, din care se vor desprinde cu timpul principalele linii ale gindirii lui poetice. Putem preciza că re- zerva aceasta, alimentată de roman- tismul filozofic ți literar, a fost vi- ziunea cosmică, nu numai sub as- pectul cinematic al genezei însăți, ci ți sub acela al devenirii insăși a lumii in timpul infinit, ca existen- ță intr-un spațiu infinit, Ideea se găsește nu numai in cosmogoniile din anii tinereții, Scrisoarea 1 fi Rugăciunea unui dac, in imagini poetice mai apropiate de formele străvechi ale constituirii adevăruri- lor asupra naturii, de mituri, ci fi fn meditații filozofice din anii ma- turității. ea explicații ale ființei u- niversuiui fi a dialecticii devenirii lui, in postuma Mușa; ți ursitonle, fV, 558-5S9Z, in care visul morfii, ca viață a lumii, este devenirea insiși fn formele trecătoare ale existenței pe dimensiunea timpului fi a spa- țiului, așadar numai aparent o moar- te eternă, intrucit substanța lumii persistă in veșnica ei schimbare. Așadar din recunoașterea acestui gind central al poeziei eminesciene se vede că nu e lipsit de interes li- terar să-Z explicăm. in continuare, prin izvoarele lui filozofice, cel p't țin in măsura in care el dintru în- ceput tn filozofie a fost enunțat in- tr-o imagine poetică, pe care poeții au reluat-o iar filozofii s-au străduit să o pătrundă, imaginea lui Hera- clit, pe care Eminescu il urmează in multe direcții ale gindirii lui poetice: „Nimeni nu se scaldă de două ori in apele aceluiași riu — sintem fi nu sfntem". ORIZONT ION CARAION SPAȚIU Șl CALM ORIZONT c/n mijlocul mugurilor, cenușa indrăgostițiior lucrurile șl iiințele trec unele prin altele fără să se vatdme ca o stradă prin alia ca noaptea prin zi ca focul prin apă lumina miroase a calm și legume soarele și-a adus la noi ilorile și pisicile tramvaiul galben trecu prin tramvaiul albastru viata trecu prin moarte istoria filozofiei prin iilozaUi istoriei dulcele prin amar nordul prin sud copacii scutură păsări pe covoare In mijlocul tarii clntă divinitățile mugurilor cenușa indrăgostiților pătrunde in lume in prologuri de spațiu și calm rar ființele și lucrurile trec unele prin altele ca ielele despletite prin păsările părului lor și-ai destinului. ---------------------------£ SUB ARBORII GOI Lund .,. Du/du .,. Prin grădina cu mere, trupul tdu, trupul (du de-a/izeu și muiere. Cămașa brodată. Carnea bolnavă. N-a mai fost așa lună niciodată. Sinii ți-ardeau ca o /av<5. Lăcomeam amlndoi. Ne-am strigat, am băut sub arborii goi vinul primului rut. De prin cerul hăt os ca o groapă de-obuz, venea un miros de fin copt și harbuz. Tăbărî/i — nesdruH — unu/ pc altul. sub Cloșca cu Puii, dogoream ca asfa/iui. Dogoream ,,. O sprînccand de nor s-a oprit. Virană, virană, dar ca jarul topit. începea un înec sălbatic și timp. Căruțe, cum frec, se-auzeau peste cîmp. Și noapte de noapte pe brațe-n odaie pe sub pomii cu șoapte le-am dus, ca pe-o ploaie amețită. Duh rău bmtuia prin unghere. Trupul tău, trupul tău de-alizeu și muiere... Și lătra Intr-o doară, pe sub luna albastră, dulău! pe-afară, la dragostea noastră. ORIZONT ADRIAN PAL'NESCU SAC DE PORUMB Q)ormim pe boabe de porumb putrede, dormim pe coceni de porumb îmbicsiți, dormim pe pămlntul îngreuiat de porumb, dormim pe o tulbure osie de porumb urni iată, ducem picioare de porumb la cingătoare și călcăm pe ele, ca pe înșiși caii meritați, miroase a sfoiag de porumb, In pătulele vinovate din Dealul Crucii. Crucea însăși e tăcută din porumb, Dealul însuși se alcătuiește din porumb sfărîmicioș, de sus. pină jos, porumb, porumb galben, porumb roșu, putrezește ceata de porumb a zeului cetății.1 Dacă nu ar li caii 1 Dinții lor H simțim dintr-odată deasupra paturilor de porumb, în vîrtejul de porumb al osiei imprecise, și potcoavele cailor ne calcă pe picioarele noastre de porumb. ORIZONT In sacul de grăunțe ai cile unui cai stăm fiecare și c cald și ceață amăruie, și lumile miros a porumb, fără scăpare. APELE LIMPEZI ALE DIMINEȚII *) '4t rmează-ne • — i-au spus —Micule Vladimir. și coboarâ și coboară scările, dacă dorești poți să le sari și imbracă-tc și nu mai fă mutra asta. Să nu spui că nu te așteptai, să nu vii cu aiureli, intr-o zl trebuia să cobori scările astea aie frumosului tău apartament, să ti se risi- pească siguranța și căldura, nu depinzl numai de tine, nimeni nu depinde numai dc cl, nu te va durea. Ei, și ce-l dacă, puțin, hai fii bărbat, hai fii înalt șl blazat, nu-fi mai mușca unghiile, nu te vede nimeni, cel mult noi și asta e egal cu nimeni. La stingă, la dreapta, drept înainte cil te țin ochii, Irecem pe lingă casc*, trecem la stingă, uite marginile, uite ce puțin se mai vede din Oraș... Ce vreți de la mine f O, numai asta nu, numai asta să nu întrebi, poți să găsești orice altceva și-ți vom răspunde cu dragă inimă. Vrem să fii cu noi, să-ți spunem ești al nostru, să-ți spunem :intern ai tăi... OCTAV : minciunile și abjecțiile cu care ne otrăvești, ne legi limbile, ne arzi speranțele, vei plăti și crede-mă vel avea satisfacția de a te răzvrăti îm- potriva supraviețuirii, de a ciștlga fericirea și inerția obiectelor fragile, nemurdare, și te vom urma curînd, in momentul in care totul va fi doar o minciună, tu ne vei aștepta hrănind spinii și buruienile, și s-ar putea s-o pățim, nu spun nu, degeaba ne privești in halul ăsta do indiferență, dar noi știm că singele nostru și al tău va spăla și va aduce iertarea care înseamnă aspra ofrandă oferită celuilalt. Micul Vladimir, tu Însuti vei deveni o urmare firească, domnule M. M., o esență a celui care a fost naivul, slabul, abulicul, victima și tot ce vrei: nu ne crezi, nu ne va crede nimeni pentru ce gîndîm așa, pentru ce procedăm așa, dar tu. Iu și nu altcineva poartă răspunderea și secretul jertfei lui. Si rlsul sălbatic, înverșunat, scurgînduse ca o apă tulbure prin crăpăturile- pfimintului, Octav scuipă scirbil, docd vrei pofi sd fugi, M. M. simte cu spateie ochiul căscat al prăpastiei, se întoarce ca și cum ar li dorit s-o vadă, ii simte chemarea și întunericul se face de vată moale șl fierbinte... Domnului M. M. i se face frig. Apoi simte nevoia să rldă. Si de undeva din spatele lui: eu sini Micul Vladimir ... Da, la patru pași in picioare, eu sint Micul Vladimir, dispărutul și slabul, iar el, M. M. care rldc. Ca și cum al lovi două pietricele, repede, repede. Repede să plecăm domnule Vladimir, repede să plecăm domnule M. M. Pămlntul lasă o pătură de abur, pămînt gras in care picioarele se afundă plăcut. Undeva trece un. marfar, țăcănitul rotitor la intersecția șinelor domină nesfîrșit. Repede la cantonul de colo. Dlrdlind incep să fugă, alunecă, cad, repede, Nu-i așa că le vom arăta noi ? Cui, lor, o, să-i lăsăm în pace sint atit de buni, atit de proști. Repede la canton. Bună dimineața domnule cantonier. Vai, cum arătati. Sint profesorul M. Sint elevul Vladimir. Bocancea, așa mă cheamă, cantonier. Să vă fac un ceai. Cărbuni in foc, apă in ibric, din sărăcia mea vă dau. Ceaiul este strașnic, fierbinte, credeți-ne ne umflă burțile plăcut. Apare o bătrină, cu părul alb leșios, ascuns sub o broboadă foarte unsuroasă. Intră In încăperea cantonului, se așeză pe o ladă cu genunchii ascuțit! sub bărbie. Tace. Cei doi stau cu ochii strinși in neștire. Micul Vladimir Iși lipește cana de aluminiu dc obraji, cițiva stropi dc ceai 11 ating fața apoi se preling incert. Bocancea iese, ușa cantonului scirțiie in urma lui. Se inloarce, spune ceva despre vreme. Trebăluiește prinlr-un sertar plin cu ORIZONT * Frișnusnt din «unaniil „PENUMBRE'. « ziare și caiete făcute ferferilă. Și asta continuă ca o ploaie rece, nevăzută, citeva ore pini cind cei doi vor pleca. Numai bătrina ii privește stingheră și rea, aranjindu-și mereu broboada de sub care din cind in cind ii scapă clte-o șuviță metalică de păr. Pășesc unul lingă celălalt, umăr la umăr, in cea mai deplină tăcere .., ORIZONT Acolo dorm truiașe Hori de ninge, Șerpi aurii și groie cu titani, — Ei dorm ca viermii, moi, sărmani: Urmează-ne sau urmează-mă ; o poruncă la care limba șl dinții lor devin de gheată. Timpul lalsificat, se zbate măcinat închis ca intr-un sarcofag intre căpâcclele ceasului brățară. Se zbate prins intre dinții roților, atirnă In zdrențe de-a lungul axelor, coace comprimat in singele arcului, vibrind Infinit, dureros. Zbaterea lui erupe spre cadran, licărind pe suprafețele limbilor. Simulacru perfect pe lingă care privirile alunecă neînțelegătoare. Brațul cu ceasul brățară atirnă bălăgănindu-se prizonier In interiorul unei mineci prea largi. Micul Vladimir aleargă din răsputeri printr-un labirint de oglinzi coniuzc: imagini devitaminizatc li multiplică mișcările. Se oprește gîflind cu brațele dezordonate forfeetnd puncte de sprijin imaginare. Cade și simte căzătura pe partea stingă a corpului. Încearcă să deschidă ochii și genele sapă șanțuri adinei, curbe, in ceața care i se lipește in scame groase pe corp. Ceafa i se face rigidă din pricina încordării și atunci cind zimbește buzele i se crapă pînă la singe. Coboară din odaia lui citeva trepte de lemn. Ajunge în hol și de-acolo mai are nevoie de citiva pași pînă afară. Acolo se simte mult mai bine. Ce se va alege din băiatul ăsta 7 — și altele, nu-1 mai preocupă. Toate cuvintele și interogațiile care vibrau încetaseră de mult să-l mai impresioneze. Alteori se simțea mindru cind surprindea pe cineva din familia lui vorbind despre el. Ciulea urechile, mijea ochii de concentrare și palmele i se contractau nervoase. Lentila sub care se examina, mereu, devenea tot mai opacă. Piuă cind a înțeles că ai lui vorbeau cu aceeași gravitate de salarii, de chirie, de vecinii cu care relativ se înțelegeau. A te avea bine cu vecinii, a-ti îngriji trupul, a mînca pe săturate, asia înseamnă că lucrurile mergeau relativ bine că nici o primejdie nu le amenința căminul. Micul Vladimir se rușina ori de cite ori iși vedea mama sau sora inrhizindu-se In baie, ori de cite ori auzea zgomotele apei, sclrtlitut robinetului, Ori de cîtc ori apa closetului producea acel zgomot penibil, ii ardeau obrajii, iși găsea de lucru concentrat, trebăluind prin sertare sus in odaia Iul, In momentul In caro a descoperit că sora iui. Laura, mirosea altfel, a simtil-o străină, l-a căutat prin garderobă pipăind cu mi ini transpirate citeva furouri care foșneau îngrozitor, emana un parfum greoi și umed. Scincind, micul Vladimir pierdea ceva ce fusese foarte aproape de structura lui, ceva ce începea să se deosebească de el, să transpire altfel, să trăiască altfel, ceva ce se închidea în baie Inllrzilnd îndelung. Ceva ce se cerea Învelit în țesături maj de soi decit cămășile lui ieftine, ce folosea unguente și artificii necunoscute carc-1 făceau să se gindească bolbo- rosind la subțiori, la sini văzuti pe furiș, la zgomotele necunoscute răzbind de dincolo de ușa toaletei. Pînă intr-o seară apăru bărbalul acela nestirșit de înalt, In haine negre, cu batista rare-i lucea violent la buzunarul de la piepl, bărbat care se recomandase ușor fonfăit : Arhitect H, Domidian. Domnul Domidian luă loc cu miinlle așternute frumos pe genunchi, eu spatele drept, aducind puțin cu bărbații vremurilor trecute, imobilizați pe cartonașe gălbui, cu expresii înghețate, conservați de lacul fotografic. Micul Vladimir fu nevoit să-și îmbrace cămașa lui de duminică, să-și Instruiască pantofii cu sirgulnfă, să-i simtă mina fierbinte și uscală a străinului slringind-o pe a sa, rece și ușoară. în casă începu o foială de nedescris, uși deschise, uși închise, șoapte agitate prin colturi de bucătărie, apărură tăvi de modă veche, șterse cu migală, încărcate cu acele înduioșătoare prăjituri duminicile de ca‘5, șerbet și struguri, cafele și coniacul vechi dosit în celelalte zile cu grijă, scos numai de zile mari. Si el micul Vladimir și domnul fi. Domidian. arhitect fată fn fată, aproape atingindu-și ge- nunchii, spunlnd din cind in cind ia intervale neegale cite un „daa. daaaa........... prelung obosiL și conversația cam așa: 5J — A, slnteți elev, ă, desigur... — Da, Știți am întrerupt un an din cauză de boală, — Faceți sport î — Nu, ce vă face să credeți î Sint un tip slab, efortul nu-mi face bine. Si așa mai departe... Cești minuscule de cafea, țigări fine, poftiți și mă scuzați, știți va fi... o nu, s-ar putea ... Si domnul H. Domidian plecă intr-o plimbare do seară la braț cu domnișoara Laura. roșie și emoționată. Nespus de drăguță. Ei, tinerii pășind atenți, toc-toc, pe trotuare albe, tăcuți. Micul Vladimir se trezi cu miinile in buzunare, ie urmărea umerii și siluete grave. După citeva zile telefonul ii uni urechea cu o voce impersonală. Era domnul arhitect care dorea tn momentul acela să-i vorbească domnișoarei Laura. Nu, nu era acasă, nu știa, habar n-avea. Undei Da, avea să vină nepărat numai să-l aștepte. Alergă pină ajunse acolo unde domnul arhitect li comunicase că-1 așteaptă. Intrară intr-un restaurant, mizerabil, cu foarte putini clienti, și cu foarte mult fum de țigară. După o oră se găseau intr-un parc pustiu așezati pe o bancă, Domnul IT, Domidian de profesie arhitect, ce dorești de la minei Mă purtați cu preșul, mă tiriți ore întregi pe străzi, prin bodegi împuțite ca să mă aduceți aicea, ca să tăceți cu miinile in buzunar, să mă priviți, vă fac batirul, vorbesc cu dumneavoastră la telefon, alerg cu toate că efortul mă omoară, o știti prea bine v-am mai spus-o și aici acum nu scoateți o vorbă, mor do rușine că trebuie să vă spun astea, dar vorbiți odată, altfel plec, vă las aici, nimeni nu mă obligă să fiu politicos cu străinii, cine știe ce naiba îmi pregătiți, dar am să strig — și Micul Vladimir se ridică, sări aproape, dar domnul H. Domidian părea că nu-I vede, nu-l aude, și numai privirile lui lente, calme și reci, il atingeau așa cum al atinge cu virful degetelor un zid, scoarla unui copac, ee-li amintește sau nu-ți amin- tește de-o inlimplare fără prea mare importantă, Spuse : e tirziu, atit, și micul Vladimir seinei șl o rupse la fugă. Viala lui însemna citeva străzi desfundate, coridoarele lungi ale școlii duhnind a motorină, privirile colegilor lui fumînd pe ascuns In closetele cinematografelor de cartier, privirile lor speriate și bănuitoare atunci cînd el ii surprindea fără voia lui, el putea foarte bine să fie un turnător josnic, pină cind Intr-o zi plic- tisit s-a apropiat de ei, i-a scos unuia o țigară dintre degete și a fumat-o îngrețoșat sub priviri grele și conciliante, cu umerii ingreuiați de bătăi ușoare și prietenești, do ghionturi semnificative fiind uns „băiat de viață*, primit pe tăcute intr-un ritual complicat de scuipături pe pereți fn „gașca* lor. Duceți-vă dracului le-a spus pe-ndelete, Si au început să discute, fiind transformat șl el Intr-o spinare rotundă, o paranteză lîngă celelalte, formind un fel de sferă din trupurile lor, rotindu-se încet, să stropească cu vorbe murdare pe toți care nu aparțineau acelor găoace de trupuri. Viața $■ anii lui însemnau toate cămășile schimbate, gulerele uzate care sc încolăceau la virfuri, manșele cu margini îngălbenite, și costumul țeapăn ca de carton, pe carc-1 îmbrăca de sărbători, cusut din economiile părinților. Sau cind înota în ape limpezi și reci, goi, împotriva curentului din răsputeri rizlnd impe- tuos, lumina ii sfredelea epiderma, lumină pe care o simțea In perne mol înve- lindu-i corpul, nisipul fin pe care-l mesteca încet, II scuipa Înveselit, el, Micul Vladimir, pedala vlrtos, departe de respirația Orașului, spre apele translucide urllnd cile un cîntec fără cuvinte, un lătrat uniform pe care nici nu-l auzea din cauza vlntului care-i opunea rezistentă. In viala lui apăreau și rămlncau foș- netele memoriei, el nici n-avea de unde să știe că începe să aibe un trecut, o memorie, o istorie a lui, care-l va hrăni cu zgircenle peste ani și ani, cind va fi un adevărat bărbat, nu puternic, ci numai în deajuns abil și experimentat, un bărbat care-și va lua o femeie pe care s-o dorească de citeva ori cu pasiune, și anoi din obîșnuin'S, care să-l asculte docilă, să-l spele ciorapii și să-i facă copii, să-i ridă încetișor, atunci cind el va fi dispus s-o tacă să ridă, s-o lo- vească atunci cind simte nevoia, nu prea tare, așa cum și altii aveau să lovească cu mai multă cruzime și indiferentă decît ar fi putut bănui vreodată, Incit să-i producă cute in jurul ochilor și a gurii. Să fie un bărbat care să bea zdravăn ORIZONT ~ de cileva ori la mari și mici evenimente, să fie mtndru și uluit că începe să creadă In el, să creadă puțin cite puțin în cel din jurul lui, să rostească adevăruri nu prea grave, dar destul de serioase pentru a-i nimici pe altii. Deocamdată pedala cu picioare prea subțiri Încă neacoperite cu păr, spre suprafețe limpezi ale apelor curgătoare in care se arunca, gol pușcă, fără săi pese de ceva. Și, dintr-odală acel urmeozd-ne, sau urme«zd-md, poruncă indestructibilă care le Îngheța buzele și dinții lor proaspeți de adolescenți Înrăiti. Și la urmă ori de cîte ori i-au cerut-o. Octav, Cruss, Simacu, Duma, Abalele, Pane. L-au scos din oraș, l-au condus spre acele hi r țoape, spre păduricea putredă plină de adincituri în care ape murdare infectate de frunze putrede sclipeau liniștite, ascundeau in intestinele lor mocirloase, trupuri enorme de broască, care luceau scurt, cu ochii ficși, absorbiți in exterior de cerul răsturnat într-o seni- nătate primitivă, cu păsări cenușii, tăind în zboruri vertiginoase spațiul dintre copaci, șuierături scurte, umbreau ochii bulbucați al broaștelor cu trupul curat ca de sticlă» și in acele momente trupurile zvicneau cufundate în adincuri, labele din spate, enorme, vîsleau in aer, o secundă ; duclnd in adincuri, seni- nătatea cerului rudimentar, pe care mari păsări răsturnate, evoluau purlind in substanța aripilor desfăcute misterul plutirii lor. De ce faceți una ca asta 7 — le spunea, tot nu cred că stnteți în stare să mă stăpiniți. Oh, oh! rideau ei înveseliți, cine tl-a spus să te stăpînim, prostule, scumpeteo, Vreți să vă încheiați socotelile cu mine, de parcă v-aș fi făcut ceva, uite că nu mi-e teamă. Prea bine, rlnji Abalele. Nespus, adăugă Simacu. Acum să te vedem, spuse Octav, Și s-au oprit. Au făcut cerc In jurul lui, rotindu-se lent, si Micul Vladimir întinse mîna ca o ghiară, o trecu peste obrazul șl gltul lui Octav, in urma el rămaseră cinci dungi slngeril, dar Octav nu clipea. Micul Vladimir păși de-a-ndă- rătelea plnă cind se desprinse de pămînt, plnă cind se răsturnă Încet, în ceva care nud mal sprijinea, care nu mai exista, ceva ca o pilnie imensă, și deasupra, mult deasupra văzu capetele adunate, făcute parcă din bulgări albi de pămlnt, care se mișcau încet de la stingă ia dreapta, de la stingă la dreapta, ca rotile unui mecanism necunoscut. înainte de a închide ochii văzu un punct Întunecat care aluneca pe fondul artificial ai cerului distinse aproape gltul și abdomenul rotunjit acoperit de pene ale unei zburătoare care se lăsa peste el, 11 acoperea ca o lentilă imensă, îl prindea în focarul el transparent, intr-o pendulare carc-t amorțea încetul cu încetul.,. De acum încolo era salvat — așa cum se găsește scris in broșurile soioase de chiromanție, arta de a ghici trecutul, prezentul, viitorul, odată scăpat dinlr-o mare nenorocire de la vîrsta de nu știu cit vei mai trăi fericit plnă la etatea 77 foarte foarte bogat cu o soție frumoasă cu copii sănătoși chiar dacă chemarea dragostei pentru niște ochi inlăcrămați nu va fi Împlinită chiar dacă o inimă de femeie neștiută va plinge in taină o viată de om ocolindu-le ocolindu-te... M. M. așa iși spune, ușor infatuat, ușor melancolic, îndepărtindu-se (alături de Micul Vladimir pe care nu-1 vede pentru că aceasta pășește undeva neauzit In spatele lui), de acel canton stingher unde și-au refăcut puterile. ., .uluitor cit de fals putea fi cu trecutul lui Îndepărtat. Practicase o viață întreagă conștient sau nu un soi de eclectism vulgar din care-și făcuse un scut cu o mie de fațete mincinoase, care putea orbi pe oricine, numai pe el nu. Nu-1 putea orbi atît timp cit nu se putea suferi, atit timp cit găsea resursele necesare de a-și oferi pieptul, dezgolit micilor lovituri pe care le Incasa în interminabi- lele frecușuri din școala unde preda. Lecțiile și le făcea cu multă stăpinire de sine, cu economie de gesturi, cvitînd să întilnească privirile elevilor, AL. DEAL ORIZONT ION TH. ILEA NEASTIMPAR Stelele au coborît în cefaîe și pleacă cu coroana minții spre eternitate. Statornicia durată din anotimpuri primare înlătură sfinții păcătoși, ticluiți miez de noapte Hotarele se lărgesc intre hotare. Apocalips terestru învăluit de răscolitoare fapte însulițează genuni lipsite de astimpâr pămlnlean Năruie pe asfințituri ura domolită, Craii fără coroane se-ncaieră In mod viclean răzbunlndu-se-ntre ei. Lumina dă foc nopții in cintec de cocoși. Răfuiala urcind trepte prin cosmos cumplită și piere printre puzderii de setatei. Iot lumina scoate la lumină din basm pe cei mai viteji Feți Frumoși. Ca o Ileana Cosinzeană surlde de departe luna plină. DORIAN GROZDAN ZBOR DE PRIMĂVARA c^e-niorc păsările, stoluri de neagră lumină, Iși iuțesc zborul spre culcușuri de pui și de tină ie căutăm cu ochii pe cerul pătat de piele și slin ; de unde se-ntorc ? De unde tot vin ? ... ORIZONT S Ce bucurii și dureri se irămintă aco/o, depdriaf, pe unde ele au trecut inalt și ratat ? Dar păsările continuă să gungure-n limbile lor. poate, de dragoste, poate, de dor, și nu știu că și nouă ni-e sete de larg că-n inimi potop de doruri se sparg,.. Stau mirat și le-ascult zborul domol: prin vămile cerului ce liber se-ntoarce stol după stol! — SIMION MIOC PERENE INIMI ^[)riviri cu împdz/in de haruri Și masca nopții, adlncită. Sybaris mai trimite zvonul Alcovului ajuns departe. Geometrizatele suspine, Turnuri de vals In lila albă. Perene inimi cu alt ițe. Coral suav In evul-mediu. Albimi de dor aduce vlntul Și călușei în cercui sorții. Vor ii-n râsirîngeri diamante Și pentru pietrele din riu. Ecou de adio pe sub îund Și nimlelor arcane dulci, Să poată șarpele s-alinte Alungul ttup in eerc de vis. ORIZONT BĂLCESCU • LA SCARĂ UNIVERSALĂ « MIHAI ZIMAN moto ; Oamenii ce sa iert- fese pentru o idee măreața și folositoare omeniri^ acei cei f?i dau v-lata pentru bine!a fi gloria patriei lor, merittf rteunofffnțd fi respect. ALEX. IOA.V CUZA •^ălcescu, mereu prezent în con- știința poporului nostru, a ajuns In chip firesc să fie cunoscut, iubii, a- preciat și Înțeles de contemporanei- tatea noastră. El va rămine Înscris pentru vecie în istorie ca o pildă nepieritoare a luptei și jertfei pentru afirmarea națiunii române, ca un a- postol al revoluției, al dreptății și libertății, A sacrificat totul pen- tru propășirea țârii și a po- porului pe plan național și in lume. Bălcescu, acest mare ful- ger, prelung izbucnit pe cerul isto- riei noastre a declanșat toată viața sa o energie clocotitoare, pusă In slujba poporului. Dind dovadă de un Înalt patriotism, ..Bălcescu a luptat înaripat pentru libertatea și suvera- nitatea națională a poporului ro- mân" In același timp a căutat ca prin desfășurarea luptei poporului român Împotriva asupritorilor băș- tinași și străini să ajute mișcarea re- voluționară din alte țări, Aniversarea a 150 de ani de la nașterea sa reprezintă nu numai pri- lej de pioasă aducere aminte, ci n- cazia unor meditații adinei asupra sensurilor ce le degajă prezența postumă a personalității lui. N. Băl- cescu a fost 0 remarcabilă persona- litate revoluționară a cărui viață și activitate se leagă nu numai de is- toria țărilor române, ci și de istoria altor țări europene de la mijlocul secolului al XtX-lea. Prin activitatea sa revoluționară și gîndirea sa Înaintată Bălcescu a fost o persona- litate la scară universală. Universa- litatea luj Bălcescu constă în faptul că opera sa. zămislită în timpul și spațiul pe care le exprimi, iese din limitele epocii sale și ale țării unde a luat ființă. El s-a gindlt așa cum gindea orice mare revoluționar al vremii pașoptiste — Mazzini și Ijedru Rol!in, Bărnuțiu și Louls Blanc, Mie- rosiavschi și Mesenhauser. Kudltch și Bem, Kossuth și Bariț. Gartbaidl și Avram lancu. Opera și gindi- rca lui Bălcescu oglindesc aspecte și probleme esențiale ale epocii sale, de afirmare a poporului nostru ca națiune. Prin conținutul ei de idei și prin semnificația ei revoluționară, opera și gîndirea lui Bălcescu stă cu cinste alături de gîndirea înain- tată a unor democrați revoluționari din alic țări, ca M. Robcspierre, I.P. Marat, G.J. Danton. LA. Satnt Just. AI. Hertzen, V. G. Bellnski, S. Petbfi, H, Botev. E, Dembowski, Nicolac Bălcescu c o personalitate, al cărui nume onorează nu numai România ci și lumea întreagă, de aceea întreaga lume îl sărbătorește așa cum se cuvine in acest ani Dimensiunile și valorile gîndirii și activității lui Bălecscu la seară universală sint determinate și de faptul că în șirul neîntrerupt al mișcărilor și revoluțiilor care au brăzdat Europa în cursul anilor 1848—18-49, începînd de la țărmurile Mediteranei și ale Oceanului Atlan- tic și pînă la țărmul Mării Negre, s-a înscris organic și revoluția de In 1848 din Țările Române. Astfel, re- voluția noastră a aparținut Europei întregi, precum ți revoluțiile din Europa ne-au aparținui și nouă, în mersul tor înainte aceste revo- luții au avut de înfruntat împotrivi- rea disperată a forțelor sociale re- trograde din interiorul țărilor res- pective, precum și a puterilor reac- ționare și contrarevoluționare. Intre ORIZONT ORIZONT « forțele sociale reacționare din inte- ” rionil fiecărei țări ți forțele sociale externe a existat, de cele mai mul- te ori o strinsă Ieșitură, fapt care a pus puternice piedici In calea înaintării victorioase din anii 1848 —1849. Țările Române au cunoscut din plin urmările nefaste ale contrare- voluției europene și interne. Ca o dovadă tragică a acestor consecințe poate fi amintit și faptul că N. Băl- cescu, cel mai înflăcărat și consec- vent luptător pentru eliberarea so- cială și națională a poporului român de la mijlocul secolului al XlX-lea. a fost nevoit să-și petreacă ultimii ani de viață In exil și să moară pe pămint străin, departe de patria sa. pe atunci subjugată de imperiul feudal turcesc și guvernată de reac- ționari. Ca și in celelalte țări europene, angrenate în mișcarea revoluționară din 18'18. revoluția burghezo-demo- cratică din țările române nu a fost an fenomen intîmplător și nici ope- ra unor persoane izolate. Dimpotri- vă. ea a constituit o necesitate obiec- tivă, care a izvorit din întregul mers al dezvoltării sociale a țării noastre, mai ales o urmare a prefacerilor «economice care au avut loc In pri- ma jumătate a secolului al XlX-lea. BAlcescu va cunoaște influența re- voluției franceze și a altor revoluții •europene ca un stimulant deosebit pentru forțele democratice și revo- luționare din țara noastră. In ace- lași timp el își exprimă admirația, anioarea și clocotul inimii față de această revoluție, Intr-o scrisoare către Vasile Alecsandrj unde arată : „Află că nația cea mai mare s-a ri- dicat și că libertatea lumii s-a mîn- tuit Minunata revoluție ce te căiesc amarnic că n-ai văzut-o cu ochii va schimba fața lumii. Regele a fugit. Republica e proclamată de toți".1). Dar ceea ce este deosebit în con- cepția lui Rălcescu e faptul că a prețuit revoluția românilor de la 1818 așa cum se cuvine. Nu a con- siderat-o ca un apendice al revolu- ției franceze sau al revoluției din Europa. „Revoluția generală e o- cazia, iar nu cauza revoluției Ro- mâne. Cauza ei se pierde fn zilele veacurilor* ’). afirmă cu convingere Răleescu, El neagă pe bună drep- tate că revoluția ar fi fost opera vreunuia din conducătorii el. „Re- voluția din iunie nu a fost inven- tată, nici fabricată, nici de mine, nici de voi, nici de D-l El iade, nici de vre-un alt revoluționar". Băl- cescu a constituit o părticică organi- că a marii mișcări din Europa, el fiind un apostol al neamului nostru dar în același timp și al Europei întregi. Un alt factor generator de valen- țe și dimensiuni al personalității lui Băicescu la scară universală a fost și planul culturii. Cultura noas- tră națională generată de condițiile Interne, originală prin conținutul și forma ei, nu a fost ruptă de cultura europeană din acel timp. Dimpotri- vă. promotorii culturii naționale din țările române au căutat să se inspire din cultura altor țări mai dezvol- tate din punct de vedere economic și social. Intelectualii din Țările Române au căutat in cultura euro- peană progresistă un punct de spri- jin pentru motivarea teoretică a as- pirațiilor lor social-politice. Fenome- nul acesta a cunoscut o amploare deosebită în perioada descompune- rii feudalismului și a nașterii capi- talismului pe plan mondial. Desco- perind acest adevăr, Marx și En- gels au arătal, „locul vechilor ne- cesități satisfăcute prin produsele țării respective, îl iau necesități noi. pentru satisfacerea cărora e nevoie de produse ale țărilor celor mai In- dc-pârtate și ale climatelor celor mai variate. In locul vechii izolări locale ți naționale și al satisfacerii necesi- tăților cu produse proprii, se dez- voltă schimbul universal, interde- pendența universală a națiunilor. Și acest lucru e valabil atît pentru producția materială, cit și pentru cea spirituală. Produsele spirituale ale diferitelor națiuni devin bunuri comune. Din numeroasele literaturi naționale și locale ia naștere o li- teratură universală"'1). Era firesc deci ca ți in țările române, care parcurgeau procesul descompunerii feudalismului și al nașterii capitalis- mului, sâ Intîlnim fenomenul asimi- lării culturii europene mai înaintate din acel timp. Desigur, această asi- milare nu a mers Intr-un singur sens, ci găsim in același timp și în aceeași epocă interes deosebit și față de transformările sociale-economice din țara noastră și cultura noastră din partea ginditorilor înaintați ai Europe:. Mișcarea culturală s-a desfășurat în timpul lui Bălcescu, în principal șub influența iluminismului din ță- rile apusului Europei și cu precă- dere a iluminismului francez. Ca luptător antifeudal, Hălcescu a studiat desfășurarea revoluției franceze din 1789 șl a reținut as- pecte caracteristice din activitatea unor fruntași ai ei ca Robespierre și Danton. In spirijinul acțiunilor și ideilor sale anlifeudale, Hălcescu a invocat adeseori pasaje din scrie- rile și discursurile lui Mirabeau, El a prețuit, de asemenea, ideile oa- menilor de cultură burghezi pro- gresiști din Franța și alte țări eu- ropene, In Paris, la .Sorbona. a asis- tat la prelegerile istoricului roman- tic și revoluționar Jules Michelet, la lecțiile lui Adam Mickiewicz, poet luptător pentru libertatea Po- loniei și profesor de literatură com- parată. la conferințele filozofului istoric Etigar Quinet. Audia lecții propovăduite de la o adevărată tri- bună democrată. Se înfrupta din Iz- vorul revoluționar al celor mai ves- tiți gînditori ai vremii, se înălța pe culmile aspirațiilor de libertate și Unitate națională. Deși iul avem do- vezi concrete că a cunoscut opera lui Karl Marx. a avut, în etapa re- voluției, vederi apropiate, de vede- rile lui Marx. Astfel, gindirea lui BAlcescu are un caracter origina), ea reprezentind produsul condițiilor concrete din țările române, în gin- direa lui reflecMndu-se particulari- tățile istorice ale dezvoltării aces- tora, Băiceseu e primul erudit al nea- mului nostru — cunoscător al lim- bilor. latină, greacă, slavonă, fran- ceză. italiană, engleză și germană — care a dispus de pregătirea, de ori- zontul, de simțul just al proporțiilor care să-i permită să descopere im- plicațiile universale ale istoriei ro- mânești și să le evalueze ponderea. Principalele lucrări scrise de re- voluționarii români au fost cunos- cute in întreaga Europă, multe din- tre ele fiind folosite ca materiale documentare de o seamă de persona- lități. Așa de pildă istoria francezu- lui Rcgnault — Ifistoire politique et sociale des Prlnclpautes Dnnu- biennes — este o prelucrare a unor scrieri românești apărute la mijlocul veacului trecut datorate mal ales lui N. Bâlcescu, I. Ghica, și E. Ră- w dulescu?). Această istorie a iui Regnault a fost citită și de K. Marx, care a re- venit în mai multe rînduri asupra lucrării lui, întrucît materialul pc care-l conține l-a interesat în mod deosebit, Materialul istoric din Reg- nault — respectiv din N. Hălcescu — i-a folosit lui Marx pentru a exemplifica ideea că în condițiile descompunerii economiei feudale, supramunca posedă o formă de sine stătătoare, palpabilă, ea fiind sepa- rată de munca necesară in spațiu. N. Bâlcescu anali zi nd raportul din- tre serbie și clacă a conchis că .Ser- bia a fost o consecință a sistemului de exploatare prin clacă. (Șerbia) apare in istorie in același timp cu claca sau vine Imediat după aceas- ta", Marx a generalizat și a precizat această teză in pasajul următor: „în Principatele Dunărene claca era legată de rente în natură și de alte accesorii aie șerbiei, ia formă însă tributul principal datorat clasei stăpinitoare.Oriunde aceasta era si- tuația— munca de clacă rezultă ra- reori din starea de șerbie; dimpotri- vă, de cele mai multe ori starea de șerbie rezultă din munca de cla- ră* Un fapt extrem de Important este că Marx a folosit din cartea lui Regnault numai datele lui N. Bâlcescu, Cartea lui Regnauit a fost cunos- cută și de alte personalități din în- tregul occident. De menționat este faptul că lucrarea Iul „Chestiuni economice ale Principatelor Dună- rene" a fost folosită și de marele istoric francez Michelet care spunea referitor la această lucrare, „nimic mai instructiv decit această bro- șură. . Luptător pentru progresul social. N. Hălcescu era partizanul transfor- mărilor sociale pe calea revoluției, care este în concepția sa un feno- men necesar determinat do mersul istoriei. In revoluție a văzut totul, rămînîndu-i fidel chiar și după în- frîngerea ei- De p? poziții democrat-revoluțio- nare a militat Bălcescu și tn pro- blema națională preconizind lupta înfrățită a popoarelor pentru elibe- rarea națională. Respectul lui Băl- ceseu față de libertatea tuturor na- țiunilor rezultă din concepția sa a- supra rolului și a misiunii fiecărei ORIZONT Ș națiuni in iumc, ideca că „orice na- ție,,, are o misie a împlini in o- menire"^ sta la baza concepției sale despre drepții! națiunilor, A- ccastă idee i-a orientat eforturile in lupta pentru egalitate în drep- turi și pentru înfrățirea popoarelor, Ideea egalei îndreptățiri a naționa- lităților la libertate și drepturi și a înțelegerii între națiuni, Bălcescu a afirmat-o cu o profundă profesie de credință, pe care a tradus-o in viață fără șovăială și fără abatere în activitatea sa politică. în memo- riul adresat fruntașului polon ea W, Zamojsk:, Bălcescu arăta că : „Prin- cipiul nostru politie este simplu i — respectul, recunoașterea, egalitatea și solidaritatea naționalităților**). Conerelîzind concepția sa, Bălcescu adăuga în același loc : „Ceea ce este drept pentru maghiar, pentru polo- nei, pentru italian, trebuie să fie drept pentru slav și român și in mod reciproc pentru toți : dreptatea nu poate să aibă două greutăți șl două măsuri*. Pentru Bălcescu colabora- rea între popoare trebuia să aibă la bază recunoașterea egalității națiu- nilor, fără aceasta nu se poate în- chega solidaritatea internațională. Bălcescu arăta : „o naționalitate, ori- cît de mică, va trebui respectată, căci sfint e dreptul de a trăi In pă- mîntul ce Ocupă , . ,*. E vrednic de subliniat că discu- tind principalele revendicări națio- nale ale poporului român, Bălcescu se manifestă ca un adevărat inter- naționalist. străin de orice umbră de șovinism. Bălcescu a fost Un vaj- nic luptător pentru drepturile ma- selor asuprite, un prieten șt apără- tor hotărît al Înfrățirii popoarelor pentru dobîndirea victoriei poporu- lui, încă în Proclamația de la Izlaz el Înscrisese „Dezrobirea țiganilor prin despăgubire4' șl „emanciparea izraeliților și drepturi politice pen- tru orice eompatrioți de altă cre- dință*. înscriind aceasta în Procla- mația revoluționară de la 1849, Băl- cescu chema masele la luptă revo- luționară cu arma în mînă pentru apărarea patriei comune. „Cetățeni... de orice treaptă, de orice nație, de orice religie, ce vă aflați în Capitală și prin orașe, greci, sîrb;, bulgari, germani, armeni, izraeliți, armați-vA spre a ține buna orlnduială și a a- juta la fapta cea mare. Patria este a noastră șl a voastră... D? azi ORIZONT înainte o masă avem cu toții, un ospăț de frăție ni se intjnd?, ace- leași drepturi vcm avea cu toții* '*). La acțiunea frontului comun ni pcpearelor asuprite, Bălcescu depu- nea multă trudă. In contact cu emi- granții străini caută fonduri și aju- toare, caută unire eu rușii, unguri:, polonii, boemii, turcii, grecii. Ținta iui era „acord și unitate și solidari- tate in mișcare14,ll). Bălcescu a fost un bun prieten cu polonezii revolu- ționari și admirator al vitejiei lor. Admira pe Dcmbinski și pe Bem ; în 22 iunie 1840 comunica lut Ghica: „Bem apără mult pe românii din Transilvania și Banat-, iar la 1 iulie adăuga că generalul polon este „pe cit poziția îl iartă, în favoarea ro- mânilor*. La Co'rnia, Bălcescu l-a întflnit pe A dam Czartoryskl, capul emigrației polone, pe care-1 cunoaște de la Paris, cu care a discutat posi- bilitatea „combinării revoluției din Principate cu revoluția din Polo- nia *'*•). N. Bălcescu a privit cu admirație deosebită lupta revoluționară ma- ghiară, considerlnd armata maghia- ră ca o armată „care luptă singură pentru libertate*, dar a avut rezerve din ce în ce mai pronunțate față de acei miniștri din guvernul maghiar, care au manifestat și persistat In- tr-o atitudine intransigentă față de problema naționalităților, îmbmlnd vorba cu fapta in activitatea sa re- voluționară, Bălcescu luptă după refugiul său in Transilvania pentru înfrățirea românilor cu maghiarii. Cere lupta alături de maghiari și împotriva nbsolut'smulu hnbsbur- g:c pentru liberarea tuturor națio- nalităților din imperiul austriac. Nimeni nu va izbuti vreodată nici măsura, nici cîntări. energia și bună- voința, inteligența și Indemlnarea, iscusința diplomatică și sufletul cheltuit de bălcescu ca să-i convin- gă p? Kossuth ți pe Bathyani a semna Proiectul de pacificare, aș.» cum dorea Avram înneu și toți re- voluționarii transilvăneni, moldo- veni sau munteni. In exil va întreți- ne relații frățești cu unii dintre fruntașii maghiari emigranțî, Klap- ka; Teleki. Szemere. Pulszky, An- drissy et>C. Bălcescu condamnă eu vehe- mență clasele stăpinitoare asu- pritoare, el ne atrage atenția a- șupra acestu: lucru „prin cuvînlul greci in cursul acestui articol, tre- buie a înțelege .., numai pe cel cu- noscuți mai de obște sub denumirea dc Fanarioți. Zdravănă nație eleni- că de astăzi pe care noi o iubim și o respectăm, se deosebește de Fa- narioți, pe care insăși ea II urăște și Ii îndepărtează de sinul ei" M). El condamna tirania fapt ce atestă ma- turitatea concepției sale de re- voluționar. Credo-ul democra- tului revoluționar reiese din rindurile pe care Ie îndreap- tă împotriva liberalilor lași „in zadar veți îngenunchla și vă veți ruga pe la porțile împăraților, pe la ușile miniștrilor lor. Ei nu vă vor da nimic, că nici nu vor, nici nu pot Fiți gata dar a lua voi fiindcă împărații, domnii și boierii pămîn- tului nu dau numai aceea ce le smulg popoarele” Credința ne- strămutată In revoluție, ca unica cale pentru înfăptuirea revendicări- lor naționale ți sociale ale unui po- por asuprit, l-a dus la încrederea în fața poporului ca singura forță ca- pabilă să înfăptuiască aceste re- vendicări, la un adevărat cult pen- tru popor și pentru puterea sa ar- mată. Din tinerețe a lucrat în acest sens și a aîirmat continuu credința in revoluție și popor. Legată orga- nic de concepția sa cu privire la e- liberarea națională și socială N. Bălcescu are și o concepție istorică înaintată, care l-a făcut să se si- tueze pe poziții mult mai înaintate decit alți istorici din țară sau de peste hotare. Cunoștințele sale isto- rice și setea de a cunoaște istoria națională și a popoarelor l-a făcut pe Paul Balaillard să-l considere pe ț Bălcescu încă in 1647 „tot așa de mare prin patriotismul său, ca ți prin eminentele calități de scriitor și erudit istoric'. Marele istoric Jul- ks Mlchelet, spunea :,., „era un erudit de primul ordin și totuși un spirit practic foarte limpede, foarte luminos. El ar fi fost marele Istoric a! țării sale și, fără nici o indoială. umil din conducătorii săt cei mat înțelepți" ,5J. Nicolae Bălcescu rămlne cel mai înaintat om politic și ginditor al ge- nerației de la 1848, principalul și cel mai consecvent reprezentant al democratismului revoluționar. Pe drept cuvînl s-a apreciat că „marele ginditor democrat revoluționar a se- sizat și definit magistral esența ce- rințelor obiective ale revoluției so- cietății noastre pentru o întreagă epocă” La scară universală N. Băl- cescu s-a dovedit un mare stra- teg și diplomat, care a sprijinit po- poarele revoluționare în lupta lor împotriva feudalismului perimat și a asupririi străine, un ginditor sub- til care a surprins legătura dialec- tică dintre interesele economice ale diferitelor clase sociale și națiuni ți politica internă și externă preco- nizată de ele. Universali taica lui Bălcescu este puternică ți sonoră. Să nu ne sfiim a-1 admira pe Ni- colae Bălcescu cu frunțile plecate. Să-i cinstim memoria! El a luptat pentru ca România să-și ocupe ran- gul ee i se cuvine in marea familie a națiunilor civilizate ale lumii. BIBLIOGRAFIE 1> **• Scintela nr. 7 ooa din li iunie 1967 ; 2) — N. BAIccscu. Opere voi. IV, Buc. Acad. R.S.R., 1954 pag, 86.: 3) — N. BAlCcsou. Opere voi. I. Buc. Ed. Acad. li.S.R. 1953. pag, sw; 4) — K. Marx ți Fr. Engels, Opere vot. IV, pag, «70: Si — K, Marx, însemnări despre Români, Ed. Acad. R.S.R, 196« pag. 1»: S) — K. Marx, Idem — pag. 15: 7) — Julcs Michelct, Lcs Legendes democratlque du Nord Paris 1641 pag. 305—3(l«: 9} — N. Bâlcescu, O- pere voi. II. Buc. Ed. Acad. R.S.R. 1953 pag. 3: 9) — N. Bâlcescu, Opere VOI. IV, Buc. Ed, Acad. R.S.R. 1954, pag. ZIS! 10) ♦ — N. Bâlcescu, Opere voi. II, Buc. Acad. R.S.R. 1953, pag. 154: 11) — N, Bâlcescu, Revoluția tn Ungaria, pag. 460; 12) — "* Studii. Revista dc istoric nr. 1/1956, pag. 45; 13) — *•« Studii șl relevate despre N. Bălcescu, voi. I. Ed. Acad. R.S.R, 1953, pag. 112 : n> — N. Bâlcescu, Opere, voi. I. Buc, Ed. Acad. R.S.R. 1953. pag. 101; 15) — Jules Michetct, Les Legendei de- inocratlque du Nod. Paris, 1854, pa-r 3OS—306; 1$) — I. Gh. Maurer. 99 de am de la cucerirea independentei de stat a ORIZONT României. Ed. pol. Buc. 1967. pag. 8. ADRIAN BELDEANU MEMPHIS u le cunosc si vii dintre petale lungi, lacome stamine gem suav lovind ogivele sacerdotale, necropole cu lăncii de zuav. Ai însemnat un Ioc prin osaneie In spaimele din ițind cînd zugrav eu te-am slei t pe pinză or pe dale descopciindu-ți domino-ul grav. Primul tău chip e scrum. Foșnesc mumii plutind peste planete In armii iți strigă numele, li scriu pe nave : — Sini memphls și satană de argint.., O, MempMs pruncul nostru suge lave iar munții dor. — cartoane care mint. • DRAGOMIR MAGDIN CÎNTEC DE URCUȘ ÎN LIMPEZIME 0R1Z0XT c/nmiădiatul cintec pentru tară Tot șerpuiește, ca un curcubeu, De-a lungul brațului ce-l simt mereu De crntec țintuit cu-o călimară ; Zidit în veg/iea asta siintă, eu, La granițele visului de pară Sint țării cind luceafărul de seară. Cind zorilor de aur corifeu... Pe malul singelui descăleclnd. Neistovit se iscălesc in rime Strămoși pictroși și fără rind la gînd O $tiu și-n vis superba lor oștime, Si mă trezesc cu fruntea iurnicind Ca umbra-le să urce-n limpezime! DESTIN DE APA rlun care-și prind, semețe, Destin de aripi la-ncăițări Solia zborului să-nvețe, Să-și poarte albiile-n mări... Destin de apă stătătoare, Peceți de zbor, {esute-n gînd ... Cind soarele se scaldă-n mare Tu gemi, cu fața la pămint; Ziditâ-n prispa ta de plai, izvoare n-ai, să le rechemi Urzind tălăzuiri — tu stai Cu fața la pămint si gemi. ION CADAREANU__________________________________________ BATR1N1I PRIETENI Cucele după-amieze rămln să mă Învingă, cind osul neîncrederii rodește, cind tu vei fi Intr-un oraș montan sub aii nume ascunzindu-te, sub alt zimbet... și cum te voi căuta prin anii aceștia ultimi pe străzile orașelor străine ție și cum am să iubesc pentru o clipă femeile ce îți vor semăna... Apoi, la patinoar, te voi vedea îmbrăcindu-i copilului patinele și spaima ta pentru drumul iui nesigur pe tălpile de-oțel. neuitată-mi va 11! O, spaimă regală! Aș li putut să fiu acum, alături, neliniștii tale părtaș și cum mă vor Întoarce anii Îndărăt furîndu-ți imaginea aceea unică. O, da ! Ti-am iubit cindva pașii lingă nesiguranța mea dintotdeauna.,. nebun poetul! ai să-ți spui și rlsul tău, cum îmi va reteza și brațele și oasele-mi hăt rine cind Intr-un jilț, pe o terasă-n munți ai să Începi să-mi povestești de mine ... Copiii noștri ne vor semăna... vor fi tiparul nostru de-altădată... cum ne va bucura atunci dragostea lor lingă uitarea noastră de astăzi... și-acum iți spun; de ne vom despdrfi noi cind vom fi bătrlni, vom li prieteni... ORIZONT nu Întruchipare cit . ORIZONT CTșa cum mergeau, neauziți, pe poteca năpădită de iarbă, se simțeau înconjurați de liniște. Mult mai tirziu aveau să audă mur- murele de noapte, fîșîitul ierburilor, freamătul viețuitoarelor aven- turate in cimpie, — Ți-a plăcut filmul ? Stătuseră alături în sala îngustă, cu scaune simple, cu un film contestabil ca denumire. Se puteau vedea oamenii ce intraseră cu indiferență, mîinile lor ocupate cu mărunțișuri, genunchii fetelor. Atunci se uitase la cele două din față și fata de alături îl întrebase de ce. Poate pentru că asta dorea, că ar fi putut să aleagă intre două posibile partenere drăguțe, promițind plimbări, stringeri de mină ... imaginația o ia înainte. Dar fata de alături, voinică, sigură pe ea și ironică, întreba, oare în glumă ? Prea direct, prea real. Atunci cînd îl chemă s-o însoțească, aproape imediat, ezită nu privind la cele două fele din față, prea sfioase sau prea convenționale ci dindu-și seama că face pur și simplu saltul între convenție și dorință. Poate că vecina din dreapta, fosta vecină din dreapta, acum o însoțea, era călăuza lui. ghicea gîndurile. Poate nu era decit un capriciu al unei femei a cărei sensibilitate percepea rezonanțele serilor de vară. Poteca era dreaptă, prea dreaptă, potecă de peisaj nepămîntesc. Ducea însă intre două rînduri de căscioare atît de obișnuite incit puteai avea impresia că erau casele vecine din copilărie, căsuțele plimbărilor in doi, locuințele pe lingă care țăcăne bastonul cu vîrful tocit. Cu mici îngrămădiri de flori, cu pămîntul uscat din față, cu trotuarul măturat și cu ușa scorojită ; cu zvon de trai, cu urme de viață. Acum tăceau, ca și cărarea, ca și ei doi. Era ușa unei dărăpănături, a unui șopron din scinduri groase și prost îmbucate. Lumina nopții vărgasc podelele de lut, clteva mobile vechi, împărțise cercurile de butoi agățate de-un piron in sectoare de cerc ; dar pentru chipuri nu avea taine. Se sărutară, pentru prima oară, fără să știe de ce. Mîinile fuseseră încleștate, se desfăcută. Ar fi trebuit ca un nor să întunece totul ; dar trebuiau să se arate duhurilor slabe ale nopții ; să spună : „Doar asta dorim cu adevărat!’ Două siluete mici înaintau pe undeva, peste brazdele vechi £ tăiate de umbrele scindurilor groase, mișcindu-se țepene în dreptul încheieturilor prost făcute. — Sint cunoscuții prietenului meu. Nu făcu nici o mișcare cind el deschise grăbit ușa ce părea a unei curse, stătea tolănită pe pămint cu spatele la movila mo- bilelor vechi, puțin contorsionată. Ceea ce spusese ea, ghicise și singur. — Am venit să te luăm, spuse cel scund. — Poate c-o să te injunghii la învălmășeală, făcu și celălalt. Dar rîdea ca tăietorul de lemne cind i se vorbește de factorul rhesus: neîncrezător pe ceea ce nu știe. Abia acum in iarbă luci o bucată lungă ; un oțel cornier de 40; îl ridică încet: avea dreptul nopții. — Haideți băieți! Amindoi aveau capetele fragile și priviri serioase ; parcă se jucau de-a războiul cu o șopîrlă. Nu credeau că o șopirlă i-ar putea otrăvi. Cărarea urca și cobora încet; era aceeași cărare. Cimpia se ondulase, dealuri fără multă vegetație, poate din cauza vînturilor. Un roi de stele căzu. îl văzură cu coada ochiului; dar ațintiră cu nădejde privirile către lucirea trecută, cu gîndurile încremenite. Și alte fire de praf cosmic se aprinseră. — Frumoase sint! — Luna asta ca cele mai multe — Cădeau acum in valuri, ca fulgerele vara ; erau roiuri de muscuiițe incandescente, jerbe de nisip albăstrui; fragmente de săgeți olîmpiene. Poate se grăbeau spre împlinire. Și mergeau înainte, fără să vadă urme ale oamenilor; ii cople- șea singurătatea plutirii ; dar puteau face ei înșiși o lume, cu toate răutățile inconștiente și visuri împietrite. Nu trebuiau să se cu- noască pentru asta. — Aici ar trebui să fie ! Da. parcă aici era. Fiindcă li se alăturase prietenul fetei : inalt, frumușel, nepăsător. Dacă n-ar fi fost noaptea ar fi fluierat privind in gol. Fata i se atirnase de braț, deloc neliniștită. Zimbea șoptindu-i ceva la ureche. — ... văzusem atit... singur... bun lucru era... ce-ți pasă ție ? ... ceea ce vreau ... trebuie să fie ... mă vrea ... deziluzia ? Unde existau reverberații î Uitarea șoptea : „11... de retras, ,. .cel mai... să-l iau la mine ... Nu iubesc decit... dar poate ... pe oricine să ... oare nu-i asta ... Și cei doi cunoscuti plecară ; fusese deajuns să li se spună că era o neînțelegere; iși clătinară capetele fragile și nu priviră fata care zîrnbea ; pe prieten îl priviră scurt. ORIZONT ORIZONT $ Fata și prietenul ei se îndepărtară printre copaci, tulpinile gindurilor. Cind el ridică privirile de pe bucata de oțel lăsată jos, nu mai văzu pe nimeni. Și poate se bucurase la gîndul unei alterna- tive, al unei alegeri disperate. N-avea decît dreptul intrusului, — de-a privi și nici atit. Tre- buia să meargă spre casă, spre adăpostul nimănui, să se întindă pe covor și să privească pe tavan urmele tălpilor lui Vineri. Să dorească două fete cuminți cărora le plac formalitățile cu- noștinței, prelungirea jocului pină la anihilarea lui, pină la obiș- nuința cotidiană și acreala dimineții. Să strecoare printre dorințele zdruncinate o fată voinică și insensibilă, care știe să aleagă și să dorească prea bine. Trebuia acum să coboare in vale ; o vale deschisă, cuprinzînd lumina unui grup de clădiri. Era spitalul, știa. Pe banca de lingă drum, la liziera pădurii tinere, se jntîlnișeră cițiva oameni; unul era în uniformă. Se deslușeau prea slab, dar vocile pluteau limpezi. — Zicea : „De la angrenaj — axul : bun. Mai sus vine cli- chetul cu roata — bun!" Celălalt: „Gresarea... bună?". „Bună". Avea un tic nervos ... asta-i, vezi bine... și apoi nici nu știa in ordine normală lanțul cinematic... vezi bine, nu știa ! Ceilalți rîdeau încet. Unul din oameni, una din siluete stătea cu spatele. încerca să aranjeze ceva din închipuire, poate un lanț cinematic, — Și zi așa ! — Daa... omul se poate urca în orice copac... frica are ghiare tare mari... — Bătaia lui e rară da'amară. — Să cobori in flntînă cu frînghîa vecinului ? ! — Elefanții se culcă doar la moarte ! O autosanitară gonea pe șosea; lua virajele tare strins; în urma ei, praful se amesteca în tremurul vocilor. Poarta spitalu- lui se deschise automat și mașina frină dur. Un sanitar coborî incet; neras, cu bonetă albă, cu figura ștearsă. Trase afară targa pe care ședea bătrîna cu ochelari șl se îndreptă spre șofer. Atunci bătrîna sări in picioare și fugi printre copacii parcului. în urma ei se ridicară țipete, oamenii se adunară ca la o vînătoare. Feșele erau pregătite s-o imobilizeze. Tot sanitarul o prinse, fără emoție. El cunoștea spitalul. Și poate ceilalați înțeleseră ce era înăuntru. Se temură. După ce bătrîna fu legată de targă. îi luară temperatura. „Mi-e tot una acum", șopti ea. Putea fi lăsată în pace, i se făcuseră formele, era legată mai trainic decît puteau s-o facă materialele bine rînduîte în locurile potrivite. Și-o lăsară să-și culce capul pe măsuța din parc, liberă să-și înțeleagă claustrarea. Poate ea își lăsase capul pe măsuța din grădină, lîngă farfurioara cu dulceață și carafa cu apă proas- pătă, ascu Ițind pași ce se depărtau, ireversibili Atunci el iși continuă drumul. Pe lingă pădurea tinără și necunoscuții ce povesteau înce- tișor — Să nu pui apa lingă vin, se auzi. Pe lîngă lacul acela adine, unde înotau numai străinii, cu un pod mare arcuit, cu slinci înfrățite cu apa, născînd izvoare. Acolo razele alunecau către margini, ca să se întoarcă, să întîlnească stele călăuzitoare, tot firmamentul. Podul se arcuia și sub pași.,, pentru că numai ziua era adormit. Pietrele sunau înăbușit, dorindu-și senilei care să le întoarcă în lumea frământărilor. Pe lîngă înaltul zid al îmbrățișărilor; acolo umbrele se im- pregnaseră atit de adine incit aerul tremura și ziua ; transparența tulbura privirile, întorcea privirile. Totuși, pașii... Simți pași în urma lui : i se întorcea umbra. In dreapta sa răsunau pași; primi în mîinile umede cupa fragilă — o sorbi; o înapoie miinilor arzătoare. In stingă sa era înaltul zid al îmbrățișărilor; se auzeau pași străbătîndu-L Nu întruchipare cit redare; poate alcătuirea nu înseamnă viața. Nu-mî aparține nimic; voi crede dacă îmi va cerc cineva un fragment: nu*i viața mea, E doar o reunire; voiam să cer desfacerea mozaicului... îmi e deajuns păstrarea imaginii. MARIAN DRUMUR ORIZONT HORIA GUIA PARTIDUL /ĂrliduJ comunist Partid de ginduri suind către faptă, Cum nu fost străbunii Rămași în statuile sculptate de ape Partid de revolutii Aripi de istorie Pentru mersul în timp- PRIETENI ABSENȚI Lui N, Băltcanu ORIZONT C^bsenlii Prieteni vechi ca vinul bun flău! în seri Lemnul in vatră este scrum Clntecele doar tăceri Prieteni vechi Legati de ani Ancoră de vas bă! rin Au trecut atitia ani Sentinelă mai rămin Trei gloanțe Au sfîrșit Pașii voștri peste punfi Cind mureau în asfințit Si ne bateam pentru munți Pentru văi și pentru soare Prieteni buni Se mai ri moare Acum e sărbătoare In tara luptelor de ieri Trei pahare goale Au rămas pe masă mult Cintecul trist vi-1 ascult Cintecul ce puțin doare Prieteni buni se mai și moare EXOTICA ^[iresmele trupului tău De beduină Soare Si nisip Nisip și soare Si floare antică Ce moare In umbrele dulci Ale trupului tău Lotuși Putreziți puțin Sălbatecul Pină la delir Vin miresmele trupului tău O ardere De plante In deșert Pentru alungarea apei Te iert ORIZONT ION LOTREANU INSCRIPȚIE PE COLUMNĂ l' in barba regelui învins Se prelungi un rîu prin vreme De-a lungul marmurei tăcute. Din gene răsări pădure. Din creștet, grîu cu foșnet moale, Din ultima suflare, stîncă, Din pleoape, murmur de izvoare Și ierbi înalte din privire. Se prosternară luptătorii Pe veci sub încercate scuturi Înfășurat! în ploi amare : Și osul lor albi în brazdă Și ochiul lor luci în floare Și tlmpla lor zvîcni în cinturi Și glasul tremură în zboruri Și dorul lor rodi în cîmpuri... Din piei de lup desfășurate Spre soare fluturară steaguri. De-atunci clepsidrele detună Și capete voievodale Sclipesc în neguroasa barbă Ca stelele pe cerul dacic ... ORIZONT UNEORI . . . neori. clnd anii fierb în ceafă, Ca un abur să mă rup aș vrea Visul neguros să zboare-n fată. Trupul să vislească-n urma sa. Iar cînd luna ar dispare stinsă Arunclnd pe zări un con prelung. Două păsări pe cărarea ninsă Ar fipa cd nu se mai ajung ... FARA CUVINTE i j^agii din crlnguri mă recunosc Literele din coajă nu sau uscat. Mă răcorește cu umbra prelungă Cireșul din sat. Zarea sub care am crescut Iși mlnglie plopii pe creștet; Nici un nuc, nici un ram Nu e veșted. Riurile Încă păstrează Culoarea ochilor mei Cind îmi intllnesc privirile, Lăcrimează pe stei... Le vorbesc tuturor - Aerul între noi devine fierbinte: Le aud, mă aud Fără cuvinte. ARS POETICA ' /descins pe țărm de vis, însemn Cu fierul roșu slova goală 1 Tata-mi spunea .• sd nu-ți taci ou de lemn Muiat în smalț și rotunjit cu smoală, Ci din cuibar cu înstelate ierbi, Cînd pasărea de abur se ridică, Șă iei trei ouă albe, să le fierbi tn lapte de miori cu tlfa mică Apoi, vopsite, să le-ncerci în dinii. Cu unghia să bafi în coaja lină $i dintre jocuri sferice, fierbinți, Să sorbi înfiorarea de lumină... Si cuprinzînd cu degete de plumb Minunile cu cretă în contur ___ Să veșnicești odihna lui Columb Și axa lumii din grăunte pur. ORIZONT „COMEDIA ERORILOR'* CRITICE (III) ■ EUGEN SIMION ORIZONT Prin critica nouă Lovinescu înțe- lege critica sincronică, ieșită din zo- Jia confuziei esteticului cu eticul 9 etnicul- Critica, așadar, in care se simte „prezența atitudinii exclusiv estetice*. Din cine e formată, ea? In Istoria din 1926 citează șapte au- tori dintre care numai trei sint pro- priu-zis critici literari: Paul Zari- îopol, Perpessicius, Pompiliu Con- stantinescu. Lucian Blaga nu făcuse ți nu va face nici mai tîrziu critică literară. Tudor Vianu o va părăsi în favoarea esteticii. Camil Petrescu se va impune în teatru și roman, iar A], Busoiceanu in eseul artistic. Pe Paul Zarifopol îl scoale din com- petiție chiar Lovinescu atunci cînd înregistrează slaba lui participare la viața literară, iar cind participă „necunoscuta ar fi clștigat de ar fi rămas necunoscută in domeniul prac- tic al valorilor naționale*. îi laudă, se înțelege, atitudinea consecvent estetică, lectura bogată, independen- ța de caracter, „vigoarea stilistică*, dar nu-i trece cu vederea plăcerea exagerată pentru paradox ți (în 1937) „dezorientarea gustului său intim", In T. Maior «seu și posterita- tea lui critică {pag. 262) regretă în- căodată că „un om de o lectură atit de bogată ți de o putere disociativă atît de ascuțită n-a contribuit mai mult în dialectica literaturii noas- tre*. N-a contribuit, firește, pe măsura posibilităților lui, dar. atît cil este, opera critică a lui Zarifopol (operă. In primul rind, de moralist ți, in al doilea rind, de comentator inteli- gent, al scrierilor străine cu o atitu- dine invariabil naționalistă, antiro- mantică) are fineți și adîncimi ce trebuie descoperite. Dar Zarifopol nu face propriu zis parte din Critica nouă: spiritualicește el s-a format înainte de război, cind și Începe să publice, mai Inlîi la reviste germa- ne, apoi la Cronica lui Arghezî. Nou, prietenul lui Caragialc și Gherea nu e. așa dar. decît sub raportul atitu- dinii estetice. Judecind mai bine lu- crurile. Lovinescu 11 fixează mai tirziu (in T. Maiorescu și posterita- tea lui critică) în cadrele celei de a doua generație postmaloresciană. Falanga criticii noi o deschide Tu- dor Vianu venit, ca și Ion Barbu, la Sburătorul de la Literatorul și în- străinat, nu peste mult timp, de pre- ocupările curente ale criticii- Aceas- tă renunțare Lovinescu o va regreta totdeauna. îți pusese în tînărul cult, prob, serios, pasionat de idei, spe- ranța de a deveni criticul generației ce se ridica. îi va fi Înșelată: „Ne- cesitatea unei cariere mediocre a a- sasinat In d. Vianu un critic literar*. Tînărul disocietor de idei a devenit, vai, un „informator teoretic prețios*, „un critic depersonalizat oarecum, retractat în abstracție, timorat, ce-și suprapune cercul investigațiilor sale critice peste cercul legăturilor so- ciale. Merită, oare, se întreabă Lo- vinescu, Universitatea acest sacrifi- ciu ? Nu. cu siguranță nu, pentru că țara aceasta a avut mii de profesori („selectați în mare parte după cri- teriul obedienței, al colachiei ți al spiritului gregar"), dar n-a avut, în o sută de ani. decît cîțiva critici. în Memorii (II, p. 226 și urm.) reia ca- zul cu o altă înțelegere. Ar fi voit, desigur, ca T. Vianu să intre în clmpul publicisticii — „pentru a pocni din bicele severității și ale independenței morale, ducind. astfel, mai departe linia de foc a criticii fără considerații de carieră" — ar fi dorit să se întlmple toate acestea dar tlnărul, mai prevăzător, speriat de convulsiile vieții literare, a ales un alt domeniu, mai obiectiv. E. Lo- vinescu e pe cale să se resemneze, deși regretul de a nu-1 vedea pe T. Vianu printre criticii militanți nu-1 părăsește. Consolarea e că, în disci- plina pentru care a optat, esteticia- nul afirmă aceeași „forță organiza- tă In vederea muncii Intelectuale". In T. Maiorescu și posteritatea lui critică (p. 373 și urm.) arată a- ceeași prețuire pentru probitatea morală a intelectualului și-i carac- terizează foarte exact stilul : „Scri- sul său rămîne cel mai adese In pla- nul estetic al unor discuții ideolo- gice, privind generic problemele de artă, în organicitatea și evoluția lor, cu foarte rare incursiuni In actuali- tatea militantă- Articolele sale sint totdeauna informate, de o erudiție cț nu înăbușe. Intr-un stil de o dem- nitate de expresie abstractă, ce-i dau un accent de gravitate și de plenitu- dine remarcabile*. Deși n-a făcut, cu adevărat, criti- că militantă, decit la început (a sem- nalat printre primii romanul lui Re- breanu. Ion, și n-a participat la bă- tăliile literaturii. T. Vianu a slujit-o, totuși, nu numai prin eruditele lui studii de estetică, dar ți altfel, prin studii și opere de sinteză despre au- torii români clasici și moderni. La redescoperirea lui Macedonșki, de pildă, are rol important. Scrie, apoi despre I. Barbu, poetul cel mai con- troversat din epocă, un pertinent studiu monografic, consultat și azi. Despre M. Dragomirescu ți E. Ix>vi- nescu se pronunță In două exegeze ample, cu aceeași egală obiectivi- tate. Tot lui îi datorăm o cercetare stilistică a epocii române unde pro- zatorii moderni ocupă locul ce li se cuvine. Tot așa un studiu amplu, primul de acest fel, despre poezia lui Eminescu. Mai tîrziu. va comen- ta aproape despre toți marii scriitori ai epocii interbelice. Iată, deci, că Tudor Vianu nu e definitiv pierdut pentru cauza literaturii române. A slujit-o în felul Iui și felul Iui exclu- dea ritmul foiletonului săptăminal și temperamentul luptătorului de baricadă. Lovinescu îl dorea însă cronicar al fenomenului literar viu, așezat la cîrma corăbiei spirituale a generației lui. Dezamăgit in așteptările lui, a- tent mal mult la ceea ce vine, dccît Ia ceea ce se duce, criticul caută în numărul mare de debutanți un alt tînăr pentru această dificilă misiune și ochii Ii cad asupra lui Pompiliu Ccnrta.Ttîneseu, Acesta trecuse, mai ) A. £. Bcconsky 1 Remcmbcr, Fals jurnal de călătorie, p. 123. Literari ta tea mai trebuie privită in contradicție cu realitatea obiecti- vă, inclusiv datele psihologiei și in- trospecției abisale, ale visului și idealelor care, dintr-un punct de ve- dere marxist-leninisl, au pentru ar- tist, in procesul subiectiv al creației, categoric acest caracter de obiect al cunoașterii. Totodată, însă, lite- raritatea ca formă specială imagina- tivă a limbajului, se cere delimitată de funcția intelectuală și de cea cu- rent comunicativă a limbii, prezente și acestea in orice operă, dar nu fu- zionind absolut, dovadă că. mai ales în cazul prozei, traducere, in care modul de comunicare curent, adică limba națională propriu-zisă, fiind totalmente schimbul, lasă intactă ființa inteleetivă și imaginativă a respectivei lucrări. Presupunem că, printr-un studiu amplu, comparativ. Intre diverse traduceri în raport cu originalele s-ar putea ajunge la ob- servații Interesante cu privire la di- ferența dintre sfera literarității și cca a poeticului. Putem anticipa că in felul acesta s-ar Învedera ne- coincidența dintre poetic și vers, ca și dintre literaritatc șt proză. S-ar mai constata cît de strîns legate sint efectele de eufonie, intonație, polisemantic, deci tot ce ține de a- fectivitatea și muzicalitatea limbii, de funcția ei principală și primor- dială. cea de comunicare directă, familiară și în primul rind oraiă, partea rațională, prin excelență scri- să, puțind mai ușor să fie transpusă In alt sistem de comunicare, deci în altă limbă, avînd o pondere mult mai mare în cazul valorilor „lite- rare* decît a celor „poetice". Colțurile poligonului de contrarii în centrul căruia am închipuit în- scris conceptul de literari tate sint insă prea numeroase și Lecare din ele ne-ar putea lenta In glosări în- delungate. Opoziției literar-poetic, pe care am schițat-o mai sus, i se poate adăuga termenul contrar față de ambele noțiuni de prozaic. S-ar mai cuveni, apoi, ca Bteraritatea să fie net delimitată în raport cu „lite- raturizarea" ca fenomen de sofisti- care, contrafacere, convenționalizare ți formalizare mimetică, epigonică. Ar mai trebui să ne referim la opo- ziția sa cu faptul brut de viață, cu anecdoticul. cu relatarea gen proces- verbal. dar și cu visul ți reveria ca fapte de viață personală caracteri- zate prin incongruență și informali- tate. Ar fi interesant de urmărit cum apare literanitatea, această calitate deosebită a scrisului, în cazul unor | lucrări liminare, de pildă, a celor leu caracter nefictiv, alcătuite de neprofesioniști ai condeiului, dar dotați cu ceea ce mai simplu și mai exact e bine să numim talent Jite- •rar. Citim bunăoară un pasaj scris de Radu Eîeligan : „Cînd privești pe inserate Leningradul, atunci cind răsar luminile pe cele două maluri ale Nevei, orașul acesta, a cărui ar- monie e aproape muzicală, te în- fioară. Echilibrul și măsura domină aici totul. Clădirile se întind deopo- trivă pe orizontală și pe verticală : nici una nu-ți dă impresia că-și îm- pinge prea mult rădăcinile In sol, că se lățește prea mult în suprafață, nioi una nu zdenește către cer și nu se alungește nemăsurat in înăl- țime, Leningradul incintă. Străzile lui sînt largi, iar lumina nordului le îmbracă într-o pîetă albastră ■— ce- nușie de vis auster și de legendă se- veră. Casele se logodesc calm una cu cealaltă, se cheamă tăcut, se spri- jină tainic, și-și șoptesc grav secrete care nu sint niciodată facile’1), Ob- servăm cum un anumit mod de a echilibra și ritma impresiile gene- rale în fraze lungi și scurte. de a al- tenm expresia directă, abstractă, cu termenii concreți și cu cei metafo- rici, afirmația cu negația, descripti- vul cu semnificativul, vizualul cu e- 1 moționalul ți cu perspectiva deschi- să spre simbol și transcendență, schimbă relatarea unor amintiri de î) Radu Bcifgan : Pretexte și sut>- texter Editura Meridiane, i$ț8. p. ns. călătorie Intr-un fapt de literari late, realizîndu-se ți trensmițîndu-se o a- nurnită imagine și mai ales o anu- mită atmosferă a Leningradului vă- zut, simțit și interpretat de autor. Hotărltoare este deci structura, adi- că organizarea pe bază de simetrii expresive a limbajului, In care to- tuși precumpănitoare rămine func- ția inteleetivă; un Leningrad stili- zat prin meditație, un oraș gîndît in primul rind de autor. Dar tot atit de importantă este și substanța, adică trăirea lăuntrică, atitudinea originală, vie și bogată a omului in fața realității, cu doza ei de inefa- bil pe care, totuși, limbajul caută să-l limpezească șl să-L formeze, fă- cindu-1 cu putință de rostit. Vom zăbovi ceva mai mult asupra unui fapt care in conjunctura cultu- rală europeană ne apare deosebit do important ți anume că lîteraritatea este contrariul reificării universului cărții. Metoda noului roman, incercind să creeze o antiliteratură, obligă pe cei ce refuză complacerea conserva- toare în teritoriile estetice străjuite de giganticele umbre ale lui Baltac și Totetoi, să caute, teoretic și prac- tic, o regindire șl o renaștere a lite- raritățU. Și aceasta, insistăm, nu prin întoarcerea epigonică la valo- rile clasice, ori cit de îmbietoare ți de eterne s-ar arăta cJe, c: prin ne- gația negației : nu un roman tradi- ționalist, nici o suprasolicitare In sensul unui neo-nouvenu roman, ci o anii — antiliteratură va fi mai de grabă, înlruclt legile dezvoltării dia- lectice sînt mereu verificabile și ac- tive. arta viitorului. Una din trăsăturile principale ale metodei, asupra căreia insistă în mod special Ala in Robbe-GrilleL este refuzul valorii alegorice a lite- raturi;, mai mult, oricăror semnifi- cații, precum bine o arată Romul Munteanu în instructivul său com- pendiu cu privire la promotorii nou- lui roman : „în vreme ce pentru ro- manul tradițional realitatea repre- zintă un univers plin de semnificații psihologice, sociale etc., arta roma- nescă pentru care pledează Alain Robbe-Grillet, asemenea unor feno- menologi. pune In paranteze aceste semnificații, renunțind la anteceden- te și la mitul profunzimii (...) Prin Urmare, realitatea care trebuie să QR12ONȚ S stea In atenția „romanelor viitoru- lui* reprezintă prin tentativa de de- mistificare și expropiere de adinci- me o suprafață imensă, decorată cu lucruri autonome față de conștiință, care refuză învestitura cu sensuri rezultate din diverse sisteme de re- ferință" (3,. Aici ni se pare că stă lucrul cel mai grav. Ar fi totuși prea facil și totodată nerealist să respingem aceste aserțiuni cu o ne- păsătoare trăsătură de condei. Rela- tivitatea sistemelor de referință im- plicate intr-o operă a fost magistral arătată de Marx, cu privire la far- mecul epopeilor antice care, după ce sistemul mitologic în care șe înca- draseră inițial a dispărut, își găsesc pentrul omul modem valoarea, sl- tuindu-se intr-un registru nou, ce) al psihologiei istoric-antropologice, prin care omul trăiește bucuria de a-și regăsi candoarea în contact cu ingenuitatea unei virste revolute dar nu și renegate de dezvoltarea sa. Asemănător, Lenin a dat un mo- del nepieritor de discernămînt Intre diferitele sisteme de referință ale unei opere, delimitind concepția greșită și fantasmagorică a lui Tol- stoi de forța realistă vie a imagini- lor sale. Este deci clar că toate sis- temele de referință posibile, deci și evoluția interpretărilor, se află im- plicate in operă, care nu este o structură absolut deschisă. In care fiecare lector, la un moment dat, să poată introduce după bunul său plac, orice conținut, precum încear- că s-o sugereze azi unii neo-impre- sioniști apuseni, drapați în termino- logia structuralistă. întrebarea care se pune este dacă literaritatea devi- ne mai puternică, mai valoroasă prin reducerea și restrîngerea siste- melor de referință, prin tendința de puritate fenomenologică mtrgînd pî- nă la descoperirea — nu discutăm dacă posibilă sau utopică — a unor esteme epurate de orice aură, adîn- cime și noimă, asemănătoare celor practicate în unele picturi abstracte sau de pop-art. Sau. dimpotrivă, precum noi înclinăm s-o credem, specificitatea literarității se va vădi cu atit mai activă și. Intr-un înțeles ORIZONT 3) Romul Munteonu : Noul roman francez, E1U, 1968. p. 2« și u. superior, mai pură, adică mai aproa- pe de ea însăși, cu cit opera va implica, într-o condensare mai de- săvînșită, o bogăție sporită de sis- teme de referință, intenționale și spontane, teleologia ei fiind litera- tura totală, așa cum s-a manifestat pînă acum doar în citeva capodope- re ale umanității ca Divina comedie a lui Dante sau Ulysse a lui James Joyce. Față de această întrebare, ca- re, este, de fapt, alternativa între umanizarea și reificarea universu- lui cărții ca acceptare a reificării lu- mii reale sau ca luptă pentru trium- ful omeniei, problemele de tehnică literare puse de noul roman ne a- par secundare, deși, desigur, nu ne- demne de luat în. considerație, im- portant este să înțelegem că azi nu ne mai este îngăduit să scriem : ..Marchiza ieși la ora cinci", dar nici: „Cafetiera este pe masă". Li- teraritatea este ceva ce trebuie me- reu din nou reinventat. Cu privire la concepția despre personaj a Nathaliei Sarraute, Ro- mul Munteanu sintetizează perti- nent : „După părerea sa ..omul tin- de astăzi spre anonimat". Diferențe- le caracterologice, atît de importan- te în epoca lui Bal zac, iși pierd as- tăzi semnificația. La un anume ni- vel oamenii devin asemănători, con- stituind o infimă plasmă anoni- mă" <*}. Aceasta nu mai este o sim- plă chestiune de procedeu literar, ci de antropologie. Omul adevărat, pentru noi, nu poate fi decit omul concret, scopul nostru este înteme- ierea omului integral, cu o perso- nalitate bogată și completă, care să nu se lase nici dominat de stratul larvar nediferențiat din adincurile șinei sale, nici constrins de preju- decățile prefabricate din locuri co- mune ale unei idei abstracte despre om. Deci și în literatură căutăm nu tipuri aprioric constituite, ci dialec- tice. Personajele noului roman se caracterizează in primul rind prin ab- sența sufletului. Ele reprezintă o lu- me în care pactul cu diavolul a fost de mult perfectat, a intrat în vigoare și a fost apoi uitat: în schimbul unei bunăstări oferite de obiecte, societatea numită de consum, și-a pierdut sufletul. Noul roman es- «> op. cit. p. 71. te reflexul acestei situații, dar o descriere, o înregistrare lipsită de revoltă ți de indignare a degradării omenescului Intr-o lume tehnicizată, în eare proprietatea privată a ajuns la paroxismul efectului de înstrăi- nare. Fără să-ți dea seama, cit de aproape este astfel antiliteratură toc- mai de o anumită practică a realis- mului tradiționalist care se baza pe ideea literaturii ca simplă oglindă a vieții ! în contrast cu această con- cepție, realismul zilelor noastre noi sperăm că va fi nu înregistrarea in- diferentă dacă nu chiar complezan- tă, ci interogarea realității, contesta- rea a ceea ce este anchilozat ți vechi, proclamarea dorului de drep- tate, libertate și creație de neistovit în om. O lume pur fictivă, o lume de liîrtie alături de cea reală, fie că o oglindește cu nepăsare, fie că Ii întoarce spatele, figurînd un uni- vers de himere și fantasme, se opu- ne conceptului de litcraritate care implică, azi mai mult ca oriclnd, o luare de poziție activă ți concretă față de via(ă. In sensul acesta, stră- vechea dicotomie etic-estetic prin care încă Platon a fundamentat cul- tura europeană devine de o strin- gentă actualitate. ★ Dacă literatura, precum noi o cre- dem, este nu o simplă reprezentare, nici o univocă alegorie, ci o adevă- rată comprimare dc cifruri, una din caracteristicile esențiale aie literari- tății fiind implicitul in opoziție eu explicitul prozei curente sau știin- țifice, vom propune cu îndrituite fn cele ce urmează uncie lecțiuni sau mai bine zis decodaje Cîtorva din povestirile cuprinse în ultima carte a lui Virgil Nistor (*)- Asistăm la un caz interesant și specific pentru anii din urmă, pe plan european, unde în literatură se manifestă prin excelență spiritul re- flexiv, critic și programatic, dar cel puțin deocamdată, mai puțin spon- taneitatea fecundă și — de ce ne-am sfii s-o mărturisim ? — geniul crea- tor. Virgil Nistor opune antilitera- rității nu un concept teoretic de li- teraritate, nici o metodă de creație » proprie, zguduitoare sau măcar in- solită prin noutatea ei, cl cîteva pa- rabole ingenios Implicate în con- textura unor imagini cu sensuri su- prapuse, dintre care cel mai impor- tant se referă la baza reală tehni- co-economică, a unor primejdii ce pindesc sufletul omenesc deopotri- vă in viața sa cotidiană ca și în reflectarea sa în literatură : reifi- carea, formalizarea, birocratizarea, împotriva cărora, precum se țtie, ia noi se duce o luptă neobosită pe toate planurile. In Eprubetele, obiectele se revol- tă împotriva perfecțiunii reci, abs- tracte și fonna Uzate a birocratismu- lui științific, și, puse pe șotii, îi pă- călesc pe pretinșii cercetători rigu- roși, de fapt funcționari atinși de o „incapacitate congenitală de ficțiu- ne* t4). Amintim că încă din prima proză a volumului, Perdeaua, retrăi- rea eidetică a unui moment ingenuu apare, nu Inlimplător, într-o oră de matematică, în contrast subliniat cu multitudinea de formule, deci ca o reacțiune a sufletului față de aces- tea. Abstracțiunea, deci, la fel ca reificarea și ea instinctualitatea, deci ți rațiunea sterilă și iraționalul orb sînt combătute prin remediul umanizării, al însuflețirii. în final, fata promite ttnArului amenințat de boală, să-1 ucidă dacă va înnebuni: moment puternic, cu adînci rezonan- țe, dar ratat în continuare de autor, prin lungirea ți diluarea sa Intr-un pasaj explicativ adăugat inutil, du- pă ce imaginea se încheiase de la Sine intr-un final abrupt. Im- portant rămine insă, pentru ceea ce aici ne preocupă, refuzul alienării de orice fel și radicalismul dra- gostei. Promotorii antiliteraturii se opun autorului omniscient și omniprezent, „punctului de vedere al lui dumne- zeu41, după o formulă devenită cu- rentă. Fără s-o spună direct, ei se situează pe punctul de vedere al diavolului, care neagă tot, care se îiidoiețte de tot, care batjocorește tot, care este însăți „suspiciunea". In locul creației însuflcțitoare — spiritul de parodie, cel mai adesea ascuns Intr-o rece și tristă, lipsită ORIZONT S) Virgil Nistor; Spirală, Editura Ti- neretului 1969. *) Op. Cit. p. 112. ORIZONT de humor, obiectivitate, Mulți au citit Gumele și Labirintul lui Robbe- Grlllet ca niște parodii la adresa mitului despre Oedip, respectiv Te- seu în luptă cu Minotaurul. în le- gendele de prin părțile noastre, In- să, lumea și omul sînl zidite în tan- dem de Ftrtatul și de Nefîrtalul; geneza este în același timp creație și negație. O operă în care această coincidență a contrariilor a fost rea- lizată cu o forță unică este, cum am arătat mai pe larg altădată. Tiga- nîada, Aceasta este greșit comenta- tă dintr-un punct de vedere acade- mic pornind de la conceptul de poe- tic. în realitate, poeticul, satiricul, dramaticul etc., etc,, sint subordona- te și înglobate conceptului estetic viu de îiteraritate, în care ți prin care creativitatea, cuprinsă de un ,,dor nemărginit" de desăvîrșire, se îndoiește -de sine și se răzvrătește împotriva condiției finite, pe care in mod fatal o are orice realizare definitivă, prin definiție — și tri- plul joc de cuvinte pe care l-am în- trebuințat nu e înlîmplător, Fapt este că, în Țiganiada, printr-un mi- racol al geniului, literatura totală și-a găsit plenitudinea încă din zo- rii culturii noastre modeme. Am in- sistat asupra ei, deoarece, in dezba- terea tradiție-inovație, resuscitarea acestei valori, sîntem convinși că ar avea consecințe utile. Revenind la proza lui Virgil Nis- tor, remarcăm că în eterna „spira- lă" in care procesul demiurgic al creației se îmbină CU cel satanic al negației, termenii contradicției iși schimbă neîncetat locul, nivelul, po- ziția. Astfel, in Eprubetele, diavolul secăluitor și pustiitor a devenit ..creatorul" unei ordini riguroase, inebraniabile, de o perfecțiune rece ți orgolioasă, un fals univers, calp, parodistic și deșert, lipsit de suflet, in care de data aceasta forța demi- urgică, vie, cuprinsă de neasllmpă- rul înnoirii, se comportă ca un dră- cușor ghiduș, introducând hazardul simptom și simbol al imprevizi- bilului cuprins in orice act creator, în orice moment dc salt calitativ — în cadrele prestabilirii și fixității. Pozna miraculoasă a oprubctelor es- te o fabulare a invincibilei forțe a iiterarității care izbucnește mereu vie, depășind fazele anchilozării și sterotipizării, ale suspiciunii absor- bante și descurajante. Joaca eprube- telor este o manifestare de liberta- te, de vitalitate și de Însuflețire, opuntndu-se „urîtului", în bogata polisemantic a termenului în limba română, Citim Eprubetele t:a o pa- rabolă polemică la adresa antilite- raturii pe de o parte și a aliteratu- ril pe de altă parte. Polemica eu alîteratura, deci cu locul comun. cu vetustul, cu plicti- cosul, cu meschinul, pe scurt cu uritul, ea tiranie a mediocrității și a corformlsmului, ia aspecte din cele mai ingenioase în peripețiile șefu- lui din bucata Pălăria din păr de cămilă. Printr-o adevărată conjura- ție, subalternii care-1 imitau servil îl silesc sistematic să poarte veșnic același tip de pălărie, pină cind. du- pă o luptă exasperantă, plină de gaguri burlești, izbutesc să-l facă să ia vechea sa pălărie drept mult jin- duita pălărie din păr de cămilă. Ni- velul inferior pe care personajul în- suți l-a imprimat celor din jur, me- diului său, se răzbună, interzicindu-i orice tentativă de „înnoire". El e eonslrlns să rămină de o mediocri- tate „exemplară". Din posesor al pălăriei sale noi, el devine posedat ai pălăriei sale vechi, adică nu toc- mai a aceleiași, ci a tipului vechi de pălărie, și în acest amănunt con- stă chiar subtilitatea simbolului. Ali- teratura este tocmai această substi- tuție a valorilor, acest șiretlic prin care se acceptă uniformizarea, a- ceasta tenacitate a truismului inex- tirpabil pe un nivel jos al spiralei, această metamorfoză a „pătăriHor' in care, vorba lui Caraglale, nu se schimbă nimic, toiul fiind sublim ■dar lipsind Cu desăvîrțire. Un alt aspect notabil pentru sim- bolizarea literarilății din volumul SpiraLS de Virgil Nislor este dubla- rea imaginilor. în Paralelă, povesti- torul, printr-un accident de mun- că, trăiește realmente „incendiul'in care se mistuisc suava lui logodni- că Rouă. în Spirală, tânăra Înfăptu- iește involuntar crima pe care i-o sugerase „intelectualul* ca posibili- tate de emancipare fără pierderea candorii. Se întîmplă ca ți cum. In mișcarea de rotire a spiralei pe ca- re nu întâmplător scriitorul o indi- că drept semn a volumului, două întâmplări situate pe nivele diferite se află într-o poziție de paralelism, de repetare dialectică. Transpune- rea. cu consecință tragică, in practi- că a unor pure construcții ale spiri- tului, totuși, după geniala întrupare a motivului in Les Faux-Monna- yeurs de Gide, ni se pare mal pu- țin interesantă. Merită să ne oprim, in schimb, asupra bucății, semnifi- cativ intitulată Paralelă, în care jo- cul real-imaginar, cu un conținut estetic și etic, afectiv și imaginativ bogat, conține și un posibil sistem de referință la li te rari late. Apariția fetei este descrisă ca un salt din es- tetic In real, ca o înviere care este totodată și O înălțare din sfera fru- mosului artistic in cea a frumosului rea! : „în prima clipă mi se părea că sărise dlntr-un peisaj, în spate- le meu. cu rochia largă în carouri, cu pata violent neagră a părului, cu obrajii luminați pe dinănunlru ea porțelanul abajururilor' O insistăm asupra problemei nivelului în aceas- tă proză, ca preocupare de axiolo- gie a autorului- Să comparăm, de «o pildă, nivelul înalt pe care se si- tuează de la Început pura fată, spre deosebire de platul Climcnte, cu zimbetul tui ghinionist, așezat pe treapta mediocră a familiarității (Aventurii Imaginară a domin.lui Climente Hkb). Exactitatea, corec- titudinea birocratică, avansarea in scrvlci ea idealuri și virtuți supre- me ale lui Climente Hieb, cu mes- chinul și caraghiosul „hybrls“ al zîmbetului involuntar adresat șefu- lui, situează aventura sa, evident, pe un nivel scăzut din care el cade „într-un soi de toropeală, o pasivi- tate și o lîncezeală' (*), apoi într-o furie penibilă, cu manifestări rizi- bile, deci o prăbușire tot atît de lip- sită de intensitate dramatică precum îi fusese traiul normal. Dimpotrivă, prin moartea ei tragică, fata ce țiș- nise din peisaj ca o incarnare a unui vis de frumusețe și gingășie, primește în sufletul logodnicului un fel de nemurire înaltă, nlmbată, ca- re este a dragostei, dar și a posibi- lei arte : ca reintră intr-un peisaj cosmic. „Cînd a răsărit prima stea. Rouă dispăruse din valuri dar con- turul ei apăru pe sticla cerului, pri- vindu-mă prin ochiul stelei verzi. Acum știam că n-o să mă părăseas- că niciodată, orice S-ar intimpla, și traiectoria ei rămlnea ca o mișcare de translație paralelă, cu aceleași ritmuri, la infinit' ț’j. Literari ta tea. ca viață inefabilă dintre bine și frumos nu poale fi separată de această problemă com- plexă a nivelurilor, de aceea viziu- nea realității ea suprafață, preconi- zată de unii pramolori ai anttlile- raturii se cere depășită nu printr-o revenire la vechea narațiune epică. b ld. p. JO. ") id. p. ist. ld. p. 55. ORIZONT In fond și aceea nivelatoare, chiar daci pe coordonate in primul rind temporale, ci, dimpotrivă, prin ten- tative îndrăznețe de stratificare, de captare nuanțată a diferențelor de nivel din realitatea tot mai comple- xă a lumii noastre, Jn care pină și geometria trebuie să adauge spa- țiului noi dimensiuni: nu aplatiza- rea imaginii și a stilului, ci spitali- zarea lor. Problema nivelului impli- că, pentru creator, un mereu treaz sentiment al valorilor, atit In sensul de judecată axiologică pe care o co- munică prin imaginile sale, cit și ca „efecte de vaiorație" stilistică. Și sub acest aspect formal, tehnic, ten- dința spre „stilul zero", ca și, pe de altă parte, cca a unul limbaj calo- fil metaforizant ega] repartizat, con- trazice linia de evoluție a literari- tății. Se știe că noul roman iși propune, printre altele, să facă sesizabil în- suși procesul de creație, înlocuind istoria constituită în narațiune a unor evenimente presupuse întlm- plate, cu evenimentul însuși al is- torisirii ca act. Este ceea ce face, de exemplu, cu o admirabilă iscu- sință, Nathalie Sarraute in Portretul unui necunoscut. In citeva din pro- zele sale, Virgil Nistor, cum am a- rătat și pină acum, reușește să co- maseze într-o imagine densă atit narațiunea tradițională ca relatare a unor fapte imaginate, de altfel în majoritatea cazurilor cu caracter parabolic față de realitate, cît și me- ditația și interogația asupra actului de creație însăși, de asemeni, sub forma aluzivă șl simbolică. Intere- sant in această privință este felul cum se realizează în Paralelă moti- vul incendiului: obsesia ca trăire sufletească a eroului, exprimată printr-o serie de imagini globale, metafore, epitete etc,, sugerează in același timp felul cum, așa-zicînd în fața cititorilor, „incendiul* se con- stituie în motiv literar, adică in ob- sesie de creație. Din păcate, volumul Spirală cu- prinde și citeva bucăți slab realizate artistic, care cad fie în „literaturi- zare" (Păpușa, Pasărea, șopirla și fetița) fie In „aliteratUră*1, în pro- zaism (Metamorfoză, Mașina de cu- sut). Dar nu ne-am propus nicide- cum analiza acestei cărți, ci să ară- tăm un mod aparte, în care autorul „simbolizează" unele aspecte ale actului creator, interesante sub ra- portul definirii conceptului estetic enunțat. In concluzie : literaritatea este o complicată problemă de axiologie, a cărei discutare mai largă poate n-ar fi fără intere* In actualul peisaj cultural. ALEXANDRA INDRIEȘ ORIZONT ■ ARTA Marile preocupări ale unei scene mici intr-o frumoasă sală de pe bu- levardul Tinereții din Timișoara, cu lustre de cristal și fotolii HlCp-u- tanc îmbrăcate in catifea, cind lu- mintie se sting ți cortina se inalfă, zeci de căpțoare iși ațintesc ochit spre scenă- O nouă piesă așteaptă cu nerăbdare, vine si incinte copi- lăria micilor spectatori. S-au împlinit de eurlnd două dece- nii de cind, asemenea episoade, au loc permanent, incălzind sufletul celor mici. De-a lungul stagiunilor sale de pină acum. Teatrul de păpuși din Timișoara ne-a obișnuit .să ur- mărim cu interes activitatea artis- I4că in care poate fi descifrat e~ fortul său de perfecționare profe- sională, in cele două decenii de existenfă s-a ineetăfenit frumoasa tradifîe ca deseori mașina cu artiștii păpttjari și decorurile să pornească în depla- sare. In anul 196S numărul celor care att vizitat spectacolele prezen- tate la Teatrul de păpuși din Timi- șoara se ridică la 70.090, Nu de mult, membrii colectivului artistic al teatrului au fost adevărati amba- sadori artistici in Rxtremul Orient. Ei au străbătut 39.000 de kilometri pe calea aerului, ducind spectatori- lor din R -P, Mongolă,, R. P. Chi- neză, R.P.D. Coreeană mesajul ar- tei ți prieteniei poporului nostru. Cinstea de a fi selectat pentru un astfel de turneu care urmează altor ieșiri internaționale dovedește ți ea că acest colectiv artistic are un profil distinct in ansamblul mișcării teatrelor noastre păpușărești. £1 îm- bină o minuire exemplară, o atentă nuanțare a vocii, cu decorul stilizat, cel mal adesea preiuind bogate su- gestii folclorice, cu păpuși de o rară expresivitate. Recent, am purtat o convorbire Cu directoarea scenei cele mici, re- gizoarea Florica Teodorii, despre preocupări permanente, despre pro- iecte viitoare, despre premierele actualei stagiuni, — Știți ci teatrul nostru, se adre- sează deopotrivă preșcolarilor, tine- retului. Preocuparea noastră per- manentă este aceea de a juca piese care să corespundă exigențelor tu- turor acestor categorii. Dintre pie- sele destinate copiilor de virstă preșcolară, amintesc „O fetită caută uncintec", de^lccu Popoviciț pre- xentăm și lucrări dramatice care slu- jesc imperativul educării patriotice a tinerei generafii cum e de pildă bala- da scrisă de Neia Stroescu „Verde Mugurei Floricica albastră". Referindu-se la premiere interlo- cutoarea noastră menționa „Trenul de plăcere*, o dramatizare dttpă schija lui Caragiale. adreslndu-se de data aceasta f«deosebi tineretului. Școlarii vor fi invitați să vizioneze o piesă inspirată din frumusețea folclorului nostru, intitulată „Pro- verbiada" de Gh. Scripcă, iar pre- școlarii „Băiatul ți piticul" de Ana Predescu, o pledoarie pentru dezvol- tarea bunelor deprinderi, mal ales a politeții- — O preocupare permanentă a noastră, ne spune în continuare Florica Teodora, este și aceea a grijii eu care confecționăm păpușile, Șe știe că scenografia iși arc rolul ei însemnat in transmite- rea mesajului de idei ale spectaco- lului. că e chemată să contribuie din plin la reușita acestuia. Păpușa trebuie să exprime cit mai fidel și elocvent personajul, prin mijlodec simple, dar emoționale; citeva linii bine plasate, o poziție bine aleasă. Jiu trecut puține luni de cind, pe ecranele televizoarelor am putut vi- ziona spectacolul A B C D și Ele- fănțelul Himbo. susfinut de colec- tivul Teatrului de păpuși din Ti- mișoara- Regizoarei ți autoarelor pieselor ce~au alcătuit Spectacolul, trei eleve din Margina, Timișoara șt Xnad le-a fost luat eu acel pri- lej și un interviu. ORIZONT Amintesc acest episod pentru că el probează legătura strinsă care există Intre Teatrul de păpuși și micii săi spectatori, in acest sens, teatrul a inițiat un concurs pe țară, cu o largă participare /peste 800 de autori școlari), in urma căruia au fost premiate piesele „Puișorii mei", „Masca lui Lică* ți „Băiatul și bar- za". reunite sub titlul comun A B C D ți Elefănfelul Bimbo. — In anul 1969 vom căuta ca fi pină acum să găsim forme noi care să consolideze interesul pentru fru- mos ți artă al micului spectator. Aeeste puține rinduri dedicate activității teatrului de păpuși din Timișoara probează, sperăm, planu- rile de creație bogate ale colectivu- lui său artistic, marile preocupări ale acestei scene pentru cei mici. VALENTINA DIMA UN CONCERT SIMFONIC ORIZONT F, deosebit de îmbucurător faptul că Filarmonica de stat „Banatul" dă prilej de afirmare ți tinerelor ta- lente, alături de marile personali- tăți artistice ce ne vizitează fără. Concertul din 19 aprilie, repetat ți la 20 aprilie 1969, drijat de emi- nentul șef de orchestră iugoslav IV AN STAJCER, și-a înscris in program Uvertura „LEONORA III", CONCERTUL nr- 3 de BEETHO- VEN, cu tinăra pianistă I LI NC A DUMITRESCU ți SIMFONIA a IV-a de CEAIKOVSKl, — unul dintre cei puțini continuatori ai ideii sim- fonice beethoveniene. Această simfonie in fa minor e un fantastic tablou inrămat in ală- murile ce se aud in Andantele ți in partea finală a simfoniei, cu tot ce e sublim in opera acestui mare compozitor rus, — ce amintește ad- mirația autorului pentru SCHU- MANN fi BERL1OZ, — fi acel su- perb Scherzo-AUegro, — ce pare că reprezintă o petrecere populară, in care pizzicatourile coardelor parcă ne reamintesc de sunetele balalaicii de pe stepele Rusiei. Dirijorul IVAN STAJCER a știut să dea acestor pagini pline de 0 melancolică imitație a luminii, multă căldură ți Înțelegere, cit ți drama- tismul cuvenit. Tot ața ți interpretarea Uverturii „LEONORA", vădește o pătrundere intelectuală a textului muzical, unită cu o mare claritate ți preci- zie a execttfiei, Seriozitatea cu care dirijorul a pregătit concertul a in- riuriț fructuos efortul instrumentiș- tilor. care s-a reflectat din plin in aceste realizări muzicale. „CONCERTUL PENTRU PIAN" in do minor de BEETHOVEN a fost interpretat la un remarcabil nivel artistic de tinăra pianistă /LINCA DUMITRESCU, elevă Ia Liceul de muzică din București, Deși n-a îm- plinit nici 17 ani, 1LINCA DUMi- TRESCU este stăpină de pe acum pe o bună tehnică, tușeu frumos și frazare expresivă. Am admirat can- tabilitatea plină de prospețime, si- guranța jocului, strălucirea flame- lor și a arpegiilor care țîțnesc cite o dată — asemenea unor rachete luminoase —, ți maturitatea mu- zicală a pianistei. Orchestra a secondat efectele de detaliu atit de abundente ale solis- tei. cu promptitudine, dindu-i relie- ful cu discreție ți corect- Seriozitatea și muzicalitatea tine- rei pianiste, cit ți talentul de a re- leva ascultătorilor citit de sugestiv conținutul emoțional al lucrărilor interpretate, o situează de pe acum, printre cele mai valoroase elemen- te ale generației tinere. I LI NC A DUMITRESCU este un talent pianistic cu mari perspective ți trebuie felicitată profesoara care a descoperit acest talent și la îndru- mat pină acum în dificila artă a pianului (prof. Maria Șova și Cella Delavrancea). Aplauzele furtunoase ale unui pu- blic entuziasmat au silit-o pe ti- năra pianistă să acorde incă două suplimente din MAZURCILE lui CHOPIN, interpretate cu un tu^eu colorat fi expresiv, multă muzicali- tate și poezie, ba chiar fi cu o in- teresantă notă personală, care vă- desc marele talent pianistic al tine- rei ILINCA DUMITRESCU. ALMA CORNEAIONESCU CARȚI-REV1STE ■ CARȚI-REVISTE ■ ILIE CONSTANTIN: „FIARA- Apar mereu poeți noi, zeci șt zeci de nume mai mult sau mai puțin predestinate există ți se înfășoară ca iedera în jurul unor nume auten- tice ți consacrate, s-a pronunțat cu- vîntul „inflație*, versul a provocat a“. Și se rămîne aici, după „ușa închisă'* pentru a trăi, aici in „am- fiteatru" unde „de mii de ani de mii de ani I fiecare caută cariatul, flecare caută cuvfntul". Kxistă în cartea poetului iugoslav Slavko Almafan „Panorama pentru o după-amtază de duminică", anu- mite nostalgii ale iubirilor neîmpli- nite. neîmpărtășite, nostalgii ale neputinței omului de a se împo- trivi trecerii iminente a timpului, care parcă macină existența noas- tră. dar dincolo de toate presupu- nerile și căutările, poezia inclusă in această culegere este o poezie a unei dăruiri loiale, dincolo de care rămîne numai viața: „Dacă n-ati aflat ! Vă comunic că eu sint cel ce deschide ți închide uțile / Pe care intri tu și intră ei / Eu sînt taierul (Eu sînt ușierul**)- Stînd ața la poarta vieții, poetul înregistrează faptul brut amplifi- cindu-1 apoi în poezie grație ima- ginii metaforice care-l însoțește mai în toate poemele ca o obsesie. El este martorul aventurilor solare cînd „Eract ea la circ I Pe o sirma intre Polul nord și Polul sud / Dan* scază ziua fi noaptea, dansează sau se ințală" și O zi imbricată in alb/ Scoasă dintr-un sac plin de făină* („Duminică") se pregătește pentru surprize pe care poetul le cunoaște șl le anticipează așteptînd totuși „Un spectacol interesant / O amin- tire mal puțin banală fin riul res- tului de zile*. Lirica erotică arc un timbru anu- me în această culegere. Poetul, un veșnic îndrăgostit de frumusețea unei Ilene Cosînzcne eterne, este -mai elegiac acceptînd înfrîngerea : „Fiecare iubire iși are instrumen- tul ei / Care o acompaniază cel g mai bine / Iar eu cin; dintr-un piep- tene obișnuit f Cu dinții rupfi“. („Concert*). Intr-o altă poezie, con- versind cu iubita sub un cort gal- ben, poetul observă cum pe lingă tălpile lor goale trec șopîrle mici. Nu sugerează oare aceste două fina- luri o anumită stare de scepticism, resemnare acceptată cu stoicism de poet ? De aici și nota elegiaco-me- ditativă a poeziei erotice, Răsfoind volumul, citind poemele, călătorim uimiți pe undele unor imagini de o prospețime cristalină spre imperiul poeziei pure, spre claritatea siderală a versului. Meta- fora este mijlocul principal de lo- comoție, iar cuvintele, în aparență comune, do un banal aproape stri- gător, cuvintele au darul de a con- duce spre descoperirea unei poezii adevărate și a unui poet cu o voce care se distinge și irumpe din- tr-un concert al instrumentelor, a unui poet care este Slavko Almafan. IVO MUCIAN ORIZONT ■ MINIATURI CRITICE ORIZONT CRITICA „IDEILOR LITERARE" De mat bine de un an, cu o regulari- tate eare, ea singură ar fi îndestulătoa- re să merite toată ta uda, Adrian Marino susține In revista Ieșeană CRONICA, o „cronica a ideilor literare". Tot ta Iași. In IAJUL LITERAR, criticat amintit pu- blică, îndeajuns de des, articole „Dln- tr-un dicționar ni ideilor literare*. Ne aflăm deci In fața unei activități susți- nute, fecunde, intr-o ramura a criticii li- terare frecventată mai puțin de aiți cri- tici literari, ca atare activitatea sporni- ci, in aceasta direcție, a tui Adrian Ma- rino e, pe cit de utili, pe atit da nece- sară, Chiar dacă am avea unele rezer- ve, legate de temperamentul belicos al criticului dispus să vadă, poate prea des. Ia colegii de breasld, diletantismul real sau imaginar in pregătirea profesională, chiar dacă nu putem /I de acord cu une- le puncte de cedare ale Iui Adrian Ma- rino (în lațul literar nr. 4/iS® criticul „execută" literaturo comparam, ingno- reazd sau minimalizează contribuția com- paratuttcii romăneștl (trebuie să recu- noaștem cd fiecare cronicii, fiecare arti- col, se citesc cu un netăgăduit fatos. Chiar cind nu ești de acord cu criticul / și nu numai odată lucrul acesta se poa- te Intlmpla / pulsația intelectuali! a scri- sului sdu, pasuosea pe care o pune In favoarea Icrelor aparate sînt vrednice de stimd, Cwa ce Caractertteara cercetarea in Cronica ideilor literare și. îndeosebi. In Dicționarul Ideilor literare este erudiția. Adrian Marino concepe critica literarii ca o „lumma’ șl. fără îndoială, că cla- sificarea disciplinelor științei literaturii in crttled literară, istoric literară ți teo- rie literară, l-ar fi străină (a șt dovcdlt-o de altminteri In aceia excelent compen- diu eare este Introducere In critica Ule- rarH). Adrian Marino oferă astfel exem- plul convingător al unei necesare eritici a Ideilor literare. Intr-un foileton, Diver- sificarea cronicei literare (Cronica din 19 octombrie IM»), criticul Invettera cusu- rurile unei cronici literare menită a evi- denția in cărțile pe care te la In discu- ție aspectul „literar doar șl „foarte pu- țin seu poate chiar de loc pe „ideologic’ șt cultural" fn sensul superior ai cuvîn- rulul. Perfect adevărat numai că apăsa- rea, cu tot dinadinsul, pe aspectele idea- tice, pe fondul Ideațfonal al literaturii riscă — și așa stau lucrurile cu Adrian Marino — rd lase In conul de umbră ac- tul literar ca o creație artistici, ca Ima- gine artistică. De atei la Adriin Marino necesarele puncte de referință ca puncte de plecare (n cronica Ideilor literare ; (te aici, dacă exceptăm unele considera- ții la poeziile lut Matei Călinescu din Semn, eludarea dtscuțfcl Critica eu pri- vire la Ideile din literatura atluală. Un subiect atit de ispititor ca, de pildă. Li- teratura șl viața (Cronica din 24 august 19®) nu e. In fond, decît un tomenlariu ce-i drept avizai, asupra celor șapte va- lume din Approxtmalons ale lui Charles de Bos și, In plus, opera postumă a ace- lui Qu’cst-ce aue al Ultăratuie 7 Nimic de zis, Io: foiletonul e cu mez, dar fn fața unul astfel de subiect de ce oara s-a mulțumit criticul să fie un simplu glosator ? Tocmai pentru ci „cronica Ideilor literare", ața cum Ințdegc sd o practice Adrian Marino e un superior act de cultură, cititorii criticului r.u ar avea dectt de clșilgat dacă, inir-o asemenea cronică, scrisă cu inteligentă șt dăruire, ar găsi mal multe punete de referință la Ideile literaturii romăneșfl contempora- na. Critica modernă, complexă, practica- ră de Adrian Marino și-ar cotiga astfel o rotunditate necesară. TUB- PRIMPLAN LIRIC_________________________ Cititorul rfc poetic care urmărește ma- reele Itrtell noastre de astăzi a distins, desigur, cu satisfacție ceea ce am putea numi „primpianul Petre Stoica", !ntr-un moment de plenară afirmare c unui im- presionant număr de individualități poe- tice. Petre Stoica este astdzi un poet ma- tur. deplin stăpln pe mijloacele artei sale, dar, In același timp, un poet acut preocupat — fn sensul grav, organic — de înnoirea acestei arte. După volumul „Arheologie Wlndă*. apărut !a sffrșftul anului trecui, volum care preciza con- vingător o fațetă a personalității sale li- rice, cititorii au putut descoperi, In noua sa carte, „Melancolii inocente", o Imprevizibilă mișcare a unghiului rte ve- dere șl. prin aceasta, o nouă definire a poeziei tul Stoica, Critica n-a avut iacă, pină ta data cind facem această însem- nare, posibilitatea de a sublinia acest proces cu totut remarcabil șt iată că por- tul publică, in „Romănia literară*, o pa- gină de poeme eare ne surprind din nou prin ineditul lor cuouritor, prin sugestiile de oltd facturi la care ne in- vită Petre. Stoica. Avem impresia cd poe- tul, altddatd reținut fi credincios siefl cu o anumild opdcd, devine o precenti caracterizată prin proteic fl aulentfco eduidri. Ceea ce ni se pane a face dovada noi- lor atribute aie poeziei lui Petre Stoica este ft o anumita ironie proiectata fn spectaculosul j| insolitul asociațiilor, to- iul fnfdptult in spațiul de emoție ți su- gestii autentice, fdrd nota factice care insoțețte de tntdM ori, la alți poeți, a- semtrnaa cduldrl ; „Deschideți cartea la pagina optzeci ți noud / se scrie despre cultivarea muscatelor fi prepararea / viratului mal Jos veți pdtl, definiția foar- te precisă i a literaturii adevărate la pagina o sutd / ți cinci / primiți sentența indicați! pentru gimnas- tica zilei / sau cum sd tui invitați mirea- sa timida In pat dedesubtul j paginai sint papucii țl-un asterisc care traduce / cuulntid astrofitoscoporos ți înainte de culcare / citiți sl pagina ftnal4 se ex- pliea acolo j încotro sd plecați dupd moarte", (AstrofUoscoporas). A D. GENERAȚH__________________________________ Apărut ta începutul lunii mai, „Gene- rații* — supliment poîlrie-socfai-cullural al ziarului „Drapelul rofuu din Timișoara — pare a fi pcrtnenetc unei noi revista rt? culturd, atit de necesară ți de Jț.ep- fald in această parte a țdril. Remarclnd aceasta apariție, ținem sd subliniem efortul unul colectiv care a țrtM sd concentreze,. pe spațiul a 34 de pagini. de un format adecuat. o multi- tudine dc preocupd rl de ordin social, cultural ți țtHnțfjEc- Dr asemenea, nit’ mărul mare Ce colaboratori, unii de re- cunoscut prestigiu, este ți el de nalurd sd atragă atenția asupra unei eferves- cențe intelectuale care existd ia Timi- șoara, efervesccn pd care ar putea fi po- tenfată ți mai mtdl prlnlr-o noud pu- biicdțfe cu prăjii Complex, Semnează ; Pios Brinzeu, Eduard Pamfil, Filaret Barbu. Al, Jcbdtanu. Angliei Dumbrd- veanu. Ion Arlcțanu. Vladimir Ciocoii, Gh. Leahii, Irene Mokka, N. D. Pdrvu, Ștefan Munteanu, Mircea Serbdnescu, Constantin Mfu-Lerca, Damfan Urccbc, Troian Liviu Blrdescu, Slmlon Dima, Cornel Ungureanu, Alma Comea lones- cu, Laurențiu Oerneț, George Suru, ton Vatican, Lucian Bureriu, Crițu Dascdlu, Ilîe Mdduța. Traian Dorgoțan, Gabriel ManoleSCu, Serglu Devin, OctaiMan Melea, Iile Birou, precum ți un numdr de pu- Micifti si tineri condeieri din cercurile li- terare din Timișoara, Arad, nețița. Lugoj. Publicația care, desigur, inegală ți e- creticd, firi un profil precizat, un ames- tec dc materiale foarte interesante, trd- dind preocupdri Inedite, ți dc materiale caiv se ațează sub semnul Improviza- ției. Este de afieptat o ridicare a nive- lului el, precum ți o mai tdmuritd cla- rificare a prcocupdrilor, De asemenea, Cstc necesară precizarea unei concepții asupra publicației, o prelucrare revuis- tici a materialului, o ancorare in actua- litatea discuțiilor din presa de speciali- tate OtC.. preeum ți aflarea unei for- mule grafice care s-o salveze din plati- tudinea punerii In pagină, care ta acest prim numdr este tn afara orlcdrci dis- cuții. Salutăm apariția primului numdr al „Generațiilor" ca pe o reald premizd o unor succese, in care credem, ți urdm colectivului de redactare, la acest în- ceput dc drum, sd facă din noua publi- cație o nouă tribună de afirmare a ca- tarilor culturale ți științifice, dc promo- vare a talentelor noi, o noud tribuna pu- să fn slujba culturii noastre socialiste. O. Os DIVERTISMENT INTERPLANETAR*) Di colecția de Potestirl țtllnt'lftco-fan- tastice a apărut un nume nou. al pro- zatorului Laurenflu Cerne», autorul lu- crării Aparatul dc vlagț frumos. Prima Impresie după lectură rdmine aceea cd Laurențlu Ccrneț a scris un di- vertisment Interpianslar, cu rădăcini foarte terestre, biciuind in mocl elegant unele fenomene din domeniul artei ab- Stracte, reeleindu-ne prin această poves- tire o alfd față a creației sale satirice. Astfel Ci tndnzaptd săgețile Ironiei asu- pra unor „creatori" pentru ca prin persiflare Scld rxpund ridicolului, fnedr- efndu-țt tolba tu citeva din noțiuni din domeniul teftnlCO-ftltniîfie, dar numai atit cit este necesar sd Justifice explo- rările in timp fi spațiu, țese lanțul unor aventuri, pretext da a fixa in albumul țintarului sdu citeva figuri contempora- ne developate ia dimensiunea piticilor tnlr-o lume fn plin progres. O face aceasta din plăcerea de a ridiculiza sau de ari cobori din lumea vi- sului (sd-l zicem pe nume „onirism11) pe pdmintal rualtid|Uor 7 Concluzia este Id- said pe seama cititorului. Pornind de la contradictoriile OZN-uri, faimoasele far- *) Colecția de povestiri ștlințHlco-fan- tAStloe. nr. 316—HT. ORIZONT furii zburdioare, Ramona (cu numele de FIșcd, lemn Ifleativ, nu T) profesoara "Se educație flzlcd fi logodnica unui ziarist (persiflai șl acesta, pe llngd numele de ion loneaca se mat lasd șl congelat pen- tru un mileniu) pornește eu o farfurie zburătoare intr-o dramatica confruntare cu galaxiile țl ființele extraterestre. Descrierea peripețiilor se face cu re- cuzita anticipației, dar Ramona nu se tasd intimidata, ba mal mult, domina fi rCZOlud situațiile prompt, Intrebîndu-se chiar ca la un moment dat daca n-a de- venii cumva „un mic monstru științific'. Prin Ramona, autorul atacd fn plin... arta abstracta, pe care „o poate face ori- cine nu numai oamenii talentati, neta- Icntațl. membrii ai Fondului sau nu... Da chiar ți animalele, Numai ed ele nu reunesc sd teoretizeze Cum st4 povestea*. 11a inlfiazd pe cjlralereșll asupra exis- tențialismului, despre care le vorbește „doud zile**, fdelndu-| sd uite de „fizica cuant!cdu, Continulndu-șl aventura prin galaxii, ajunge fi In lumea piticilor", un fel de copil cu bdrbi ți mustăți», pa ca- ne-! califica, Ie înființează un cenaclu, li învăță pictura abstaretd, ba, culmea, Ei ajuta sd „creascd vertiginos, deși,.. Mai existau indivizi care uz supraapre- clsu (subl. n) deși aceștia erau genii". Credincios artei sale, Laurenfiu Ccmcț a creionai In literatura dc anticipație drumul satirei fantastice ți acest ineeput II subliniem ca meritoriu. OCT. METEA EXPOZIȚIA DE DESENE NAPOLITANE fn ta aprilie ax. a început popasul ex- poziției de desene napolitane ta Timișoa- ra. Timp de îo de zile In duel dintre sd- llle austerului castel ai Huntazllor (Mu- zeul Banatului) ÎS de desene ale maeș- trilor secolelor XVII și XVBI au Intlm- pinat cu calmul solemn al Invingdlori- tor timpului privirile Indrdgostițllor de frumusețe. Interesant e cd grafica napolitană r-a dezvăluit opiniei mondiale abia recent, prin „Expoziția de piciurd napolitana din secolele XVII, XVIII ți XIX" organi- zata In orașul de baștind. In anul IMS, expoziție care alături dc picturi prezen- ta șl vreo 70 dc desene provenind din diverse colecții locale. Aureolata de prestigiul evenimentelor artistice deosebite, expoziția aflată acum In orașul nostru a pornit In IMI intr-un glorios pelerinaj priit lume, poposind In ORIZONT marile muzee din S.U.A. și Franța. !7 dc artiști dintre care îl identificați și s anonimi și-au revărsat fantezia ' prin mijlocirea peniței, creionului seu cărbu- nelui, In cele 75 de desene create pe parcursul a două veacuri in perioada dintre sftrșilul secolului ai XVI-lea șl ultimii ani ai veacului luminilor. Ca inițial stimul ți mentor artistic, școala napolitana l-a avat pe Caravag- glo, poposit la Neapole In IWÎ, Șederea lut aici a determinat ființarea unei pu- ternice școli de pictura cana avea sd ex- perimenteze succesiv drama barocului, lirismul peisajului ți monumentalitatea neo-clasicd. Urmași direcți ai marelui maestru, re- prezentanți tipiei al zbuciumatului veac al contrareformei apar graficienii ex- puși în prima sala : Andrea del Eeon* și Fernando Cavaliino cu nudurite lor contorsionate cu mușchii încordați sub pleiea vibranta, sau fecundul Mattia Preltl cu fastuoasa cu disperata bogăție a decorațiilor sale cu pateticele chipuri și trupuri care zboară ți ard prtnse-n vtrteful unei viziuni furtunoase. Dupd ei. Luca Giordano, refractar ta tulburările potentaților dar permeabil Ia voioșie joviaid a concetățenilor, nu mai e un wlsmograf al framlntdrilor politi- ce și religioase, ci mal dc graba un ecou al vltatitdfil populare, fn timp ce spec- taculosul Francesco Sollmena, cu spiri- tul lui apologetic amplu desfășurat In scene de triumf șE de luptd, mai curfnd un artist de curte, un exponent estetic al monarhiei înfloritoare atunci In Nea- polul devenit capitala ăs regat sub stă- plnirea Burbonilor cărora Fedele Fi- schettl avea sd le dedice clteva decanii mal tlrzlu o somptuoasa „alegorie a di- nastiei Burbonilor*, prezenta și ea In expoziție. Un aspect aparte II constituie peisa- jele Olandezului Gaspar Van Vi tivi — na- turalist mal apoi sub numele dc Vanvi- tafli sub care e cunoscut fiul sdu Luigl inspiratul arhitect al Rcgglel di Caserta. El a introdus natura In pictura peninsu- lei, devenind precursorul școlii peisagis- tice romane al uedutiștilor vencflcnl șl-al vestitei școli romantice din PosUlipo. fnsoțitd de un album de foarte bund ținuta grafica editat sub egida Muzeului de arid at R.S.R. și care cuprinde li re- produceri șl scurte texte documentare, expoziția stimași* și satisface interesul oferind o frumoasa și inedita retrospec- tivi asupra plasticii Italiei meridionale. MAR1A NICOARA C5 Redacția I Timișoara Piața V. Roaiti nr. 3 Telefon 1 20 26 • Administrația București Șos. Kiseleff nr. 10 • Manuscrisele și orice corespondența scrisa citeț pe o singurfi parte a htrtiei cu indicarea adresei exacte a expedi- torului, se trimit pe adresa redacției Manuscrisele nepublicate nu se restituie — Tiparul executat sub comanda nr. 1619 la întreprinderea Poligrafica Banal, 8d. l.eontin Sălfijan nr. 7. Timișoara — R S. România | <»oz | l.ei 7.-