" LL * " ' """ 1 /// I A UNIUNII SCRIITORILOR ORIZONT REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMÂNIA TIMIȘOARA, iunie 1969 Anul XX nr. 6 (182) CUPRINSUL x x x Un timp românesc cu aripi de soare.................................. TRAIAN LIVIU BIRAESCU: Model și structură în romanul românesc contemporan . 5 y. ȚIRIOI: Primele publicații literare timișorene de după Eliberare . ... 10 DAMIAN URECHE: literară: Poezie ți receptivitate..................14 AL. JEBELEANU : Ci ni are orfică, Echinox, Tablou, Sonată de mai . . . • 19 EUGEN TODORAN: Eminescu — ființa universului și dialectica devenirii . . . 21 ION CARAION: Spațiu si calm, Sub arborii goi..................................28 ADRIAN PAUNESCU: Sac de porumb................................................30 ALEXANDRU DEAL: Apele limpezi ale dimineții...................................31 ION TU. ILEA: Neastimpăr.................................................... 35 DORIAN GROZDAN: Zbor de primăvară ............................................35 S1MION MIOC: Perene inimi ...................................................36 MIRAI ZIMAN: Bălcescu la scară universală.....................................37 ADRIAN BELDEANU: Mephis.......................................................42 DRAGOMIR MAGDJN: Cintec de urcuș în limpezime, Destin de apă ... 42 ION CADAREANU: Bătrînii prieteni...................................... , 43 MARIAN DRUMUR: Nu întruchipare cit . . .....................44 RORIA GUI A: Partidul, Prieteni absenți, Exotică.......................... ION LOrREANU: Inscripție pe Columnă, Fără cuvinte, Uneori, Ars Poetica ■..• EUGEN SIMION: „Comedia erorilor critice" (III)................................62 DIN LITERATURA UNIVERSALA RICHARD VON SCAUKAL: Copiii, în românește de Petre Stoica . . . • 31 FELIN BRAUN: Nimfa îmbătrînind, în rom. de Petre Stoica , .... 61 I FANNIE EBNER : Foame, fn rom. de Petre Stoica..............................,62 ALFRED GONG7 Atmosferă de iarnă, in rom. de Petre Stoica .... 62 ORIENTĂRI ANDREI A. ULUN: Anuare, reviste... £ Hnppenings 63 CRONICA LITERARA N. CIOBANU : .Alexandru loasiuc: „Cunoaștere de noapte" . .... 69 ION MAXIM: I'|r/Ji7 Gheorghiu: „Curent continuu" ....... 72 OVIDIU BIRLF.A : Ion Bîrlca: „Literatură populară din Maramureș" ... 75 ARTA VALENTINA DIMA: Marile preocupări ale wnei sc ge Drumur, ADUNĂ și LACRI- MA CRIST 1 de Damian Ureche. 3) Sînteți o prezență activa in climatul literar bănățean. Ce direcții interesante osset- vați aici în poezie și care dintre 4 poeți credeți că le promovează ? j — Cred că sînt reprsz&n- tale aci, în Banat, o linie neo- clasică. una quasi-ermetizantd. una realist-descriptivă, șf o di- recție simbolistă 4) Veți apare, in acest ap, în librării, cui un volum de versuri. BULETIN METEORO- ! LOGIC. Vă așteptați la succes ; din partea „timpului probabil" al criticii ? — Mă „tem" că nu 1 Dacă erau publicate cind le-am scris, se bucurau, poate, de o prețuire mai „reală" ; Sensul ideilor din versurile mele este destul de explicit, ori e la modă să fii mai „profund', mai greu de „ghicit" ; toate strofele sînt rimate, ori e Ia modă să vibrezi „fără rimă"; vor spune, poate, unii că realizez o sinteză din Eminescu. Arghezi, Bacovia și Minulescu — n-ar ii rău, numai de n-ar fi prea vastă ... DAMIAN URECHE AL. JEBELEANU CINTARE 0RF1CA ' JJ in glie încă suie învăpăiat tior Spre poama care, perlă, spre ramul ei te-mbie. Tai fructul. In mireazmă vibrează-o bucurie Si pomul pare veșnic, fecund, biruitor. Cu fructe grele august pogoară către șes, Pe miriște plutește a zilelor speranță. Plecat ca ramul văd în molcoma nuanță Cum fese anotimpul, blînd. noul înțeles. Pogoară darnic august. Cu sfinte amintiri în suflet și pe cîmpuri. Cu cerul contopit. Și ard lîngă statui tlrziii trandafiri. Gustati din fructul verii1 Din fructul iui august 1 tn miezul iui de foc. în aromatul must E visul vegetal și orfic împlinit! ECHINOX (yu mă visezi in noapte și-fi împlinești dorința. Dar ziua, sterpi, clădim coloane pentru mline. Serafic slnge-ți curge, cu valul alb, prin vine, Ce magică zăpadă fi-e noaptea și ființa! Sărutul imobil pe-obrazul de petală: Un simbol pentru mline, o pată de cleștar. Clar, zimbetul de nufăr, mi-l dezgolești solar Să-mi iie ziua, mie. cu noaptea ta egală. Un gest, un zvlcnet nu-i în fine sd mă mintă. Țf-e glndui pur. Și teama, la fel, cind te cuprinde, Și eu alerg spre măguri sublime, iară fintd. Crezînd In fericiri eterne, nepromise. De taină fericiri, prin pajiști aburinde, Cum poate ie trăiești, eteric, doar în vise. ORIZONT TABLOU „Că te-am iubit alita,putea-vei tu să ierți?” Eminescu &ă-nchid Intre mun|i precum înfr-o ramă Basmul fetei cu păr de-abanos ? Munții sini reci, neputincioși. in suflet gravează pasărea-rană. Tăcerea se tlnpuîe, zdrumică posacă, In inimă scurmă necruțătoare. Visul l-ai frint ? Pe văi legendare Descinse din codrii cu zvonuri de toacă. Acum, le strecori prin imagini, prin somn, Te strecori ca o umbră prelungă, ia pindâ. Strecori Îndoiala insistent. monoton. Din himera iubirii iăcut-ai osindă. Si lotuși, nădejdea susură intr-una Ca o sevd-n palmier, cînd scapătă Juna, SONATA DE MAI icoană rubiru iară prihană Să-mi râmi! totdeauna. Nu te clinti! Vor curge lacrimi dureroase, pustii. S-or așterne decoruri ofilite de teamă. ORIZONT Spre tine mă-ntorc cum mâ plec spre izvod. Spre dealul umil din satul natal, Urzim împreună suav ideaL Ne fuigcrd-n slnge hieratic imbold, fn tine voi crede, aricite pietre Vor rinji- Sau te-or lovi pe nedrept. Cu vechile ore. același, te-aștept. Dă-mi mina de vis să li-o sărut! Pentru tot ce-arn cules, pentru lot ce-am pierdut /ți voi scrie pe-un col! de hirtie sonete. EMINESCU - FIINȚA UNIVERSULUI Șl DIALECTICA DEVENIRII EUGEN TODORAN /. Studiile literare despre scriitorii considerati universali prin rezo- nanța general umană a operei lor, impun permanente schimbări de perspectivă pentru receptarea ta- tonii ei veșnice tn curgerea timpu- lui. Ca in apele mereu altele ale aceluiași rtu, după imaginea hera- cliteeană a curgerii timpului, cerce- tătorii găsesc esențialul, permanen- tul. In temporalitatea operei, rare exprimă tocmai viata Scriitonilui in condițiile istorice ale epocii lor. Opera scriitorilor universali, cu per- manentă deschidere pentru înțele- gerea generațiilor viitoare, se cla- rifică in sinteze potrivite unghiului de vedere al receptării ei in con- știința umană, făcind posibilă intfl- nirea universalității cu temporali- tatea fn cuprinderea sensurilor fun- damentate ale viziunii lor artistice. Cu atit mai necesară este înțele- gerea operei lui Eminescu potrivit unghiului de vedere al epocii noas- tre, cu cît punctul de plecare al in- terpretării este tocmai recunoașterea raportului dintre operă ji epocă după legi obiective, după care intii- nirea universalului cu temporalul lasă nesfirșită perspectiva. Scopul cercetării este astfel acela de a arăta nu atit meditația pesimistă a poetului, ca limită ideologica in dezvoltarea Istorică a literaturii, cit simburele de adevăr al operei lui, recunoscut sub coaja idealismului filozofic pe eare l-a îmbrăcat in concordanță cu idealurile societății trecute. O sinteză critică de acest fel îți pune din capul locului între- barea : Care este ideea fundamen- tală a tuturor problemelor poeziei eminesciene: existența universului, viața, natura, societatea, omul- O idee filozofică trebuie deci căutată în viziunea poetică emines- ciană. fondul spiritual comun care, ca in lucirea unei ape curgătoare, să se poată recunoaște profilul unei gindiri originale, unul ți același chip in răsfringerile lui mereu schimbătoare, chiar dacă uneori mișcarea prea mare a valurilor il diformează cu totul in ochii con- temporanilor care il contemplă. Un studiu recent al cercetătorului fran- cez Alain Guiliermou, preocupat de valoarea universală a poetului, re- eunoscind că opera lui „este creația unui geniu profund și original, in- terpret, pe deasupra al unui popor întreg", propune cercetarea el din Interior, ca elaborare poetică in care influențele exterioare, incon- testabile de altfel, sint izvoare ve- ritabile de reînnoire in continuitate, intr-o dezvoltare numită de el „ge- neză interioară", care explică nu numai climatul de reflecție al fon- dului genera! eminescian, ci ți uni- ta'ec ei. Ca expresie directă a ge- niului poetului, bogăție originală fi nouă adăogată fondului comun al literaturii europene Cercetarea Iui Alain Guiliermou asupra „genezei interioare" a poe- ziei iui EmineScu este astfel o ex- plicare a procesului de creație poe- tică, pierind de la imaginea care răsfringe in ea gîndirea poetică, dar ORIZONT 0 Alain Guiliermou. La genii* Inie- rieure des poisies d'Erninescou, Paris, Orizont tocmai pentru că imaginea, sub influenta izvoarelor de reînnoire, n-are totdeauna stabilitate in apele mișcătoare ale cursului ideii poeti- ce, nu e lipsită de interes reconsti- tuirea mai intii a ideii însăți care dă unitate întregului univers poetic eminescian. Cu atic mai mult se im* pune recunoașterea acestei idei cu cit se consideră versul eminescian, vibrfnd durerile șî speranțele exis- tentei umane, pămintut fi codrul, setea de viață ți tendința spre eter- nitate, se deschide spre toate orizon- turile creației spirituale exprimind o gindire originală in viziunea ar- tistică a poporului român, nu numai in cugetarea originii universului ți a soartei omenești ci — cum spune M. Ralea cu ocazia comemorării poetului — „In toate tonalitățile ei neliniștite și cutezătoare, in dorul codrului care-ți leagănă crengile la pămint in așteptarea iernii pusti- itoare și singurătății, in îmbrățișa- rea indrăgosiiților sub vechiul sal- cim care adăpostețte dorința de a opri clipa de fericire, in peregrină- rile pe lingă plopii fără soț pentru o oră de iubire care să răscumpere moartea, in solitudinea luceafăru- lui inălțat deasupra slăbiciunilor pă- mintești, fn somnul lin la marginea mării, in plinind infrățirea cu na- tura in eternitate, in freamătul lăuntric al sufletului, care, apropiind extremele, aprinde frumusețe din zbucium, cum spune el, „dureros de dulce- *)■ Și încheierea este că : „Filozofică in chintesența ei, de la primul pină la ultimul vers, poezia lui Eminescu continuă adevărata poezie din toate timpurile și de pe toate meleagurile. De aceea, cîntind pe toate coardele lirismului medi- tația filozofică, poezia eminesciană, deți clasică prin armonia ei con- struită durabil, prin echilibrul stă- ptnit in esențe, este modernă ți va rămtne mereu modernă". Eminescu, ca poet, in primul rind ca poet romantic, cum însuți s-a considerat, aparține unei epoci isto- rice dominată de căutarea unor mo- duri de înțelegere a realității «ulti- me» a universului, pentru a se da răspuns unor vechi întrebări ale omului : ce înseamnă „a fi" intr-o S) M, Ratca. Pc marginea viziunii fi- lozofice eminesciene, Sdmela, nr. 6286, 1964. lume in care toiul „trece» fi ce a- nume rdmlne veșnic fn veșnica schimbare a lumii ? Întrebarea a preocupat pe filozofii antichității, cu prelung ecou in timpurile mo- derne. in sisteme de gindire opuse prin răspunsurile date: concepția heracliteeană, pentru care totul in lume este fntr-o veșnică mișcare ți concepția eleatică, pentru care uni- versul este un întreg închis ți static. Teama de „trecerea- lumii a fost sentimentul dominant al omului ce sta „sub vremi-, cum ar spune cro- nicarul nostru, fie că e vorba de omul lumii antice, împăcat cu ideea poetului latin: „Eheu. fugaces la- buntur ani", fie de omul epocii me- dievale, copleșit de învățătura Ecle- siastuluit „Vanitos vanitatum, omnia vanitos». Dezolarea aceasta in fața existenței presupune o concepție statică despre lume, omul simțin- du-se limitat fn timp fără posibili- tate de ieșire dintr-o zadarnică in- virtire pe loc. Viziunea eleată asu- pra lumii, acceptată și in concepția științifică prin astronomia lui Pto- lomeu, s-a transmis in evul media creștin pentru fustiflcarea existentei unei ființe divine, exterioară și su- perioară lumii, ca bază a unei etici a supunerii omului in condiția „păcatului' pâmintesc. Idealismul filozofiei lui Platou a rămas astfel dominant, ca formă de împăcare a contradicției dintre ceea ce veșnic se schimbă in lume și ceea ce ră- mine veșnic in schimbarea ei, trecă- tor fiind omul, intr-o viață iluzo- rie. tar vețnic Dumnezeu, către care omul tinde, după concepție creștină, prin răscumpărarea căderii in cele trecătoare ale vieții pămintețti. Omul modern, in acord cu lărgi- rea orizontului cunoașterii pină din- colo de ceea ce aparențele cuprind ca realitate absolută, dobindește un sentiment nou, sentimentul infini- tului. a! curgerii timpului pe o di- mensiune concepută nu ca o simplă iluzie, intr-o formă abstractă și ideală, ci ca o realitate fn care el trăiește. ca natură in veșnică miș- care, Viața nu este pentru el alt- ceva .decît devenirea universului. Ideii filozofice a lui Artstoiel, că „Universul nu este undeva și nici in vreun loc anumit unde ar fi el. dincolo dc Univers ți de Tot nu există nimic care să fie in afară de Tot», primul mare filozof al spiri- tului modern, N. Cusanuț ii aduce completarea: Universul nu poate fi limitat, căci am presupune atunci că fn afară de el ar trebui să mai existe ceva, șî deci n-ar mai fi univers, adică „tol“. Jdeea de uni- vers infinit se Teapă astfel tot moi stritw de ideea de mișcare, fn Sensul in care filozofii materialii ionieni i-i dădeau termenului cfe Physls t ceea ce fn românește s-ar înțelese prin „fel de a fi", sau „fire", Coneepfitt despre poezie se va re- simți fn epoca modernă de această răsturnare a concepției despre lu- me( inlăturfndu-se prejudecata că poetul este doar un Imitator de-a doua mină. Dacă este să se mențină înțelegerea poeziei ca o imitație a ..frumuseții lumii*, a ceea ce anticii numeau „cosmos", în actul poetic Iomul nu caută o realitate in sine, statică, inaccesibilă altfel dccit ca o lume a esențelor ideale, ci 0 na- tură contemplată fn infinitatea Ci, ca univers infinit in devenirea lui veșnică, in a cărei imagine se trans- pune fi ideea poetică a vieții veșnice trecătoare in timp- Omul modern „umple" timpul trecător cu senti- mentul deplinei lui integrări in cele trecătoare, nu supunindu-se unei rcaltrăfi transcendente ci pășind fn el însuși forța care prin el acțio- nează ca natură. Harul poetic nu este un glas divin ascuns in el, ci o forță firească, propria lui con- știință, cum spunea Goethe in Adevăr și poezie: „Ajunsesem să I consider ea natură talentul poetic care se pășea fn mine, cu ații mai mult cu cit obiectul acestui talent eram înclinat a-l vedea fn natura exterioară", Ce vede poetul in na- tura exterioară ne-O Spune tot Goethe. într-p reluare a concepției heracliteene in spirit modern. Vor- bind despre Goethe și timpul nos- tru. T. Vianu spune că „ceea ce ui- mește mal cu seamă pe Goethe in contemplarea naturii este mișcarea ei necontenită, intocmai ca pe Faust care privind semnele macroeosmo- suiui in cartea de magie, știe s-o evoce minunat : „O! iată cum se țese totul futr-un întreg’ Cum unul trăiește ți lucrează in celălalt ' OI iată cum forțele cerului se urcă și coboară, trecfndu-și din mină fn mină căldările de aurI Cu vibrații răsplndind miresme binecuvfntate, pătrunzind din cer pe pămint, ele fac să răsune armonios întregul" ! Chiar dacă Goethe deduce transfor- marea lumii dintr-un fenomen „ori- ?5 pinar«, care face posibilă o tntllnire a concepției heracliteene cu cea eleatică, de reținut este ceea ce Observă T. Vianu, că din etica hera- ciiteeană se desfășoară marea vi- ziune a iuf Faust, ea evocare a „Spiritului pămintuluf ce țese activ la „războiul timpului", dezlegat de legătura cu diavolul prin aceea cd năzuiește fără încetare, dorind să oprească acea clipă care lasă omu- lui fericirea activității creatoare Putem adăopa că fn -același sen$ în- țelegea Goethe vocea lăuntrică a omului, numită de Socrate daimo- nion, ca revărsare o divinității din sine însăși in spiritul creator al omului, simțit de el ca forță a na- turii, de vreme ce ființa infinită. Concepută in filozofia idealistă ca o ființă transcendentă, este însăți devenirea universală. Poetul în con- cepția lui Goethe este un astfel de geniu creator, ca și pentru întreaga poetică a fomantismului, intrucit prin actul creator el găsește in sine însuși forța care acționează in el ca natură. înțelegerea lumii ca proces, deci ca univers in Veșnică devenire, toc- mai de aceea reprezentat ca natură. nu numai că a zdruncinat vechile concepții religioase ți a favorizat explicarea științifică a existenței, dar a ușurat explicarea ideii de „Tot", in filozofie ca și ln poezie, prin ceea ce filozofia numește ra- portul dialectic dintre finit fi in- finit. sau dialectica relativului fi a absolutului în cunoașterea lumii. Filozofia romantică post kantiană a reprezentat o criză a conștiinței, concomitentă cu criza organizării sociale a vieții, din care s-a crista- lizat metoda de cunoaștere dialec- tică a lumii in devenirea ei, etapă cu etapă, pe dimensiunea nesfirfită a timpului. Kant a fixat limita po- sibilităților noastre de cunoaștere prin antinomiile rațiunii din explica- rea raportului dintre finit și infinit. Fiehte a suprimat lumea obiectivă, redusă de Kant la incognoscibilul „lucru in sine*, nu fără a recu- noaște an^mm elemente dialectice ale gindirii Hegel a împăcat contra- dicțiile intr-un proces dialectic, care încape perfect in cadrul rațiunii ORIZOXT i) T. Vianu, Filozofie ți poezie, p. $6 98. 3 noastre, după teza că tot ce este real este ți rațional, trafionaleîe fiind simple provizorate ale «net nesflrșite dezvoltări, concepută in cunoaștere prin noțiunea de deve- nire. Pentru Negei faptul că exis- tenta evoluează este o consecință logică a faptului că ceva există, ți trebuie să evolueze, de vreme ce ideea de existență o atrage fi pe cea contrară, de neexistență. Nu- mai că in acest caz se recunoaște implicit că nu e cu putință ca din forme logice, goale, să se derive realități concrete, materiale, fard a se presupune că ceva trebuie să existe înainte de a fi conceput in- tr-un proces logic ca devenire, alt- fel trebuind să admitem prin ab- surd că fi existenta există, de ne- conceput după teza hegeliană că tot ceea ce este rațional este și real. Idealismul sistemului hegelian făcea necesară, după o consecventă me- todă dialectică a cunoașterii. Înlo- cuirea iui cu o concepție materia- listă asupra lumii, in materialismul dialactie. In Dialectica naturii En~ gels dă o explicație a devenirii lu- mii in acest sens, in baza dialecticii materialiste: ,,Circuitul in care se mișcă materia e un circuit etern, un circuit care iși încheie traiecto- ria in intervale de timp pentru care anul nostru pămintesc nu mai poate constitui o unitate de măsură sufi- cientă ... Dar aricit de des s-ar re- peta fi Oricit de implacabil s-ar des- fășura in timp și in spațiu acest circuit, ortelte milioane de sori ți de pămtnturi s-ar naște și ar pie- ri . ■ noi avem certitudinea că ma- teria rămine veșnic aceeași in toate transformările ei. că nici unul din atributele ei nu poale să se piardă vreodată și că. prin urmare, cu a- ceeași necesitate de fier cu care ea va nimici iar pe păniint pro- dusul ei cri mai inalt — spiritul care gindește — ea va trebui să-l producă din nou fn alt ioc f! in alt timp' Dacă mai luăm fn con- siderare și altă observație a iui Engcls. că sub influența științelor naturii chiar in sistemele filozofilor idealiști iți ■ fac loc anumite ele- mente dialectice 0. fnțcleaern de ce in tot decursul secolului ai XlX-iea in domeniu! gindirii filozofice și al ORIZONT ’) F, Ennets, Dialectica naturii. Buc.. 1K9, p. a. vieții sociale, cu tot răsunetul elea- tismului schopenhauerian fn litera- tură prin ideea unui „prezent etern" la care s-ar reduce devenirea, con- cepția heraciiteană a fost prepon- derentă, puțind fi recunoscută toc- mai in motivarea ideii că lumea ră- mine veșnic aceeași in toate trans- formările ei. ori cîte milioane de sori s-ar naște ți ar pieri, idee in- țeleasă ca bază a pesfmismtdwi in concep; iile idealiste. Restabilirea bazei dialectice a acestei idei se im- pune pentru recunoașterea sfmbu- relui de adevăr ascuns sub coaja idealismului filozofic ai unor poefi eon.sidera.fi universali prin rezo- nanța general umană a operei lor, cum a fost și Emincscu in litera- tura română. 2, Emmescu nota intr-un manuscris că ..filozofia este oarecum rezuma- tul și formula generală a culturii unei epocl“. Cultura epocii in care el s-a format a fost cea romantică, dominată de idealismul postkantiatl, ctt urme puternice in poezie, in ten- dința poeților dr> a răspunde la ma- rile probleme ale universului ți vieții omului. ESră să reducem poe- zia la filozofie, o explicație filozo- fică a ideilor lui poetice se face necesară cel puțin In măsura in oare. recunoscindu-i romantismul, sintern indre Păfifi să recunoaștem că ți la el, ca ta orice romantic, ideile filozofice sint presupuse ca la'ente in orice sinteză poetică, mai ales că din preocupările iui filozofice se vede ce reținea el din filozofia vre- mii. deși glodurile lui n-au dus la închegarea unui sistem filozofic pro griu. tn'r-un recent studiu al lui M- C'urdariu despre gîndirea filozofică a lui Emincscu ’) este pusă in dis- cuție încercarea poetului de a con- strui un tip de ontologie dinamică, cu un univers in mișcare eternă, prin concilierea teoretică a materia- lismului naturalist științific ctt teo- ria apriorismului m cunoaștere, probabil prin sugestiile unor gfn- detort ca ■ N.1 Cusanus; - Giordano Bruno. Leibniz, Laplaee, in manu- -. F. Elgfls, L. frurrbTh șt stlrțHul filoscoflai clasice germane. s> M. Chjrdaru, EniSnenru îi ginclirra Revista de fotozoflc, 19*54. 2. scrisul intitulat încercări 6S. imaginile poetice gîndirea poetică; „Cum orice gind omenesc adine por. nește de ia cauza primă, din cer, cum spunea Herder, opera lui Emi- nescu izvorăște ți ea din fiorul cos- mogonic- Poemele lui se invirtesc toate, mai aproape sau mai departe de simburele de întuneric al golu- lui primar..."*). Și G. Călinescu face monumentala lui descriere a ope- rei pornind de la fiorul cosmogonic, cu ecou in întregul tablou emines- cian. Alți critici constată aceeași vi- ziune poetică. VI. Streinu, intr-un articol comemorativ spune că „poe- zia iui Eminescu este in primul rind spectacol cosmic, pe care nimeni nu l-a imitat. Natura in opera lui depășește rostul romantic ai conso- lării; peisajele dau mal puțin incin- tare de pitorescul lor, cit idee a ne- cuprinderji, a vastității. E acolo ca- drul, marea ți mai ales cerul in di- mensiunea genezei. Numai cfțfva poeți ai lumii au pus ca și el pla- neții să se nască incă o dată, să rotească hipnotici după un calcul neștiut ți să emane influența lor misterioasă asupra conștiinței șme- nețti, peste care par a vărsa lumi- noase somnuri vegetale, silind-o să abdice să se retragă fn natura p^i mondială. Puterea luminii de lună sub care zace conștiința oricărui ci- titor a! lui, fi transformă poezia în visul nesffrșit al unui nou Endy- mton. Și prin ceața visului care acopere amănuntul individual, a- par, cu o solemnă gravitate, numai contururile inițiale ale Creațiunit: patetismul omenesc ți particular dis- pare in ideea existenței tragice, farmecul iubirii — fn irealitatea ei — unitatea tn scenă, iar peisajul — in spedaeolnl neschimbat al eterni- tății însăși"1}. Ideea motivului cosmic dominant ln poezia eminesciană este menținută ți in studii mai recente, ca demonstrație a împletirii intuiți- ilor poeziei cu gindirea țtiinței, cum susține AI. Dima : ...Motivul cosmic ne apare, sub un prim aspect al lui. intr-o desfășurare mai largă în chipul contemplării marilor prive- liști spațiale pe care Eminescu ni Ie înfățișează printr-o indoită perspec- tivă. Pe de o parte poetul descrie vasta panoramă a cosmosului Jupă i) G. Călinescu, Opera..., II. p. 131. >|VI. Streinu. Eminescu al vremii noastre. R.F.R.. M», ti ce o serie de lumi astrale au fost pe deplin constituite, ca rezultat ai procesului genetic, pe de alta as- pectul cinematic al genezei însăși, al evoluției fi extincțiunii finale. S-ar putea spune, cu oarecare ten- dințe simplificatoare, că poetul cu- prinde astfel aspectele fundamen- tale ale cosmosului in laturile unei imaginații romantice dilatate ia maximum, cum n-au existat multe in literatura universală, afirmație pe care o socotim lipsită de orice exa- gerare"’). In adevăr. pentru Eminescu. ca romantic, actul poetic nu cate nu- mai o comunicare cu imensitatea u- niversului ci fi o reconstituire gene- tică a iui, după modelul miturilor cosmogonice străvechi reînviată in substanfa lor poetică de romantici intr-o viziune ce poate fi numita „mitul modem al poeziei", prin e- manciparea imaginației de sub tu- tela rațiunii discursive, de esență clasică. Dar de observat este că in poezia lui Eminescu raportul omu- lui cu universul răstoarnă uneori lucrurile reale in imaginea lor su- biectivă in așa fel că actul poetic face nu numai ca lumea sd fie o reprezentare subiectivă a omului ci reprezentarea să fie ea însăți lu- mea- Poetul a fost adesea înclinat să caute universul in el insuji după filozofia idealistă postkantiană. dind timpului sensul unui simf intern fi urmărind semnele infinitului in viata trecătoare a omului, cum spunea Novalis: „Vom înțelege lu- mea cind ne vom infeiepe pe noi Înșine. căci și ea ți noi sintem ju- mătăți integrante. Sintem copii ai lui Dumnezeu, germeni divini". Totuși Eminescu, ca romantic tir- ziu in literatura universală, putea fi in acord ți cu progresele științei in explicarea lumii, reținind din filozofia roman* ică ți acele concesii pe care postkantienii, înciuda idea- lismului lor, le-au făcut interpretării materialiste ți dialectice a lumii, intrucit dnciolo de imaginea lumii ca o vețnică schimbare de apa- rențe. universul este înțeles in vi- ziunea filozofică a poeziei lui Cu materie in mișcare, ca proces, la care omul participtnd se supune devenirii printr-o lege a firii, fără i) Al. DLma. Motivul cosmic In opera eminesciana, V.R., set, 5 sentimentul zădărniciei existenței &; Ființa universului ți dialectica de- venirii este ideea filozofică funda- mentală a poeziei eminesciene, ea motlvind înălțimea, vastitatea șt a dincimea cugetării ți simțirii in acea creștere interioară care ne dă dreptul să recunoaștem in ea eveni- mentui cel mai important al cul- turii noastre moderne. In studiul lui Guillermou despre geneza interioară a poeziiilor lu/ Eminescu se recunoaște că poetul ți-a construit In epoca de tinerețe un vast ansamblu poetic, o rezer- vă, din care se vor desprinde cu timpul principalele linii ale gindirii lui poetice. Putem preciza că re- zerva aceasta, alimentată de roman- tismul filozofic ți literar, a fost vi- ziunea cosmică, nu numai sub as- pectul cinematic al genezei însăți, ci și sub acela al devenirii însăși a lumii in timpul infinit, cu erlstan- fă într*un spafiu infinit. Ideea se găsește nu numai in cosmogonnie din anii tinereții, Scrisoarea l ți Rugăciunea unui dac. in imagini poetice mat apropiate de formele străvechi ale constituirii adevăruri- lor asupra naturii, de mituri, ci fi fn meditații filozofice din anii ma- turității. ca explicații ale ființei u- niversului fi a dialecticii devenirii lui, in postuma Muțat ți ursitoriLe, fV, 55S-559), in care visul mortii, ca viată a lumii, este devenirea însăși in formele trecătoare ale existentei pe dimensiunea timpului fi a spa- țiului, așadar numai aparent o moar- te eternă, intrucit substanța lumii persistă in vefnfca ei schimbare. Așadar din recunoașterea acestui gind central al poeziei eminesciene se vede că nu e lipsit de interes li- terar să-i explicăm, in continuare, prin izvoarele lui filozofice, cel pu (in in măsura în care el dintru în- ceput tn filozofie a fost enunțat In- tr-o imagine poetică, pe care poeții au reluat-o tar filozofii s-au străduit să o pătrundă. imaginea lui Hera- clit, pe care Eminescu îl urmează in multe direcții ale gindirii lui poetice: „Nimeni nu se scaldă de două ori in apele aceluiași rtu — sintem ți nu sintem". ORIZONT ION CARAION SPAȚIU ȘI CALM ORIZONT c/n mijlocul mugurilor, cenușa indrăgostililor lucrurile și ființele trec unele prin altele iară să se vatâme ca o stradă prin alta ca noaptea prin zi ca focul prin apă lumina miroase a calm și legume soarele și-a adus Ia noi ilorile și pisicile tramvaiul galben trecu prin tramvaiul albastru viata trecu prin moarte istoria filozofiei prin tilozoiii istoriei dulcele prin amar nordul prin sud copacii scutură păsări pe covoare ln mijlocul larii cintă divinitățile mugurilor cenușa Indrăgostililor pătrunde in iunie in prologuri de spațiu și calm iar Hinfele și lucrurile trec unele prin altele ca fetele despletite prin păsările părului lor și-al destinului. ---------------------------a SUB ARBORII GOI Lună, ♦. Duidu . * * Prin grădina cu mere, trupul tău, trupul tău de-alizeu si muiere. Cămașa brodată. Carnea bolnavă. N-a mai fost asa tună niciodată- Sinii ți-ardeau ca o lavă. Lăcomeam amindoî. Ne-am strigat, am băut sub arborii goi vinul primului rut. De prin cerul hă jos ca o groapă de-obuz, venea un miros de fin copt si harbuz. Tăbărlti — nesătuii — unu/ pe a/iuL sub Cfosca cu Puii, dogoream ca asfaltul. Dogoream ... O sprinceană de nor s-a oprit. Virană, virană, dar ca jarul topit. Începea un înec să/baiic și timp. Căruțe, cum trec, sc-auzeau peste cimp, Și noapte de noapte pe brațe-n odaie pe sub pomii cu șoapte le-am dus, ca pe-o ploaie amețită. Duh rău bintuia prin unghere. Trupul tău, trupul tău de-alizeu si muiere... Și lătra intr-o doară, pe sub luna albastră, dulău! pe-a Iară. Ia dragostea noastră. ORIZONT ADRIAN PAUNESCU ORIZONT SAC DE PORUMB Q) or mim pe boabe de porumb putrede, dormim pe coceni de porumb îmblcsiți, dormim pe pămîntul îngreuiat de porumb, dormim pe o tulbure osie de porumb umllată, ducem picioare de porumb la cingătoare și călcăm pe ele. ca pe Înșiși caii meritați, miroase a sioiag de porumb, in pătulele vinovate din Dealul Crucii. Crucea Însăși e tăcută din porumb. Dealul Însuși se alcătuiește din porumb sfărlmicios, de sus, pînă jos, porumb, porumb galben, porumb roșu, putrezește coafa de porumb a zeului cetății! Dacă nu ar ii caii! Dinții lor ii simțim dintr-odată deasupra paturilor de porumb. In virtejul de porumb al osiei imprecise, și potcoavele cailor ne calcă pe picioarele noastre de porumb. In sacul de grăunțe al cîte unui cal stăm fiecare și e caid și ceață amăruie, și lumile miros a porumb, fără scăpare. APELE LIMPEZI ALE DIMINEȚII *) rmează-ne * — i-au spus —Micule Vladimir. Si coboară și coboară stările, dacă dorești poți să le sari si imbracă-le ți nu mai fă mutra asta. Să nu spui că nu le așteptai, fă nu vii eu aiureli, intr-o zi trebuia să cobori scările astea ale frumosului tău apartament, să ți se risi- pească siguranța ți căldura, nu depinzi numai de tine, nimeni nu depinde numai de el, nu te va durea. Ei, ți ce-i dacă, puțin, hai fii bărbat, hai fii inall ți blazat, nu-ți mai mușca unghiile, nu te vede nimeni, cel mult noi șî asta e egal cu nimeni. La stingă, la dreapta, drept înainte cit te lin ochii, trecem pe lingă case, trecem la stingă, uite marginile, uite ce puțin se mai vede din Oraș... Ce vreți de la mine î O, numai asta nu, numai asta să nu Întrebi, poți să găsești orice altceva ți-ți vom răspunde cu dragă inimă. Vrem să fii cu noi, să-ți spunem ețli al nostru, să-ți spunem sîntem ai tăi,.. OCTAV: minciunile si abjecțiile eu care ne otrăvești, ne legi limbile, ne arzi speranțele, vei plăti și crede-mă vei avea satisfacția de a te răzvrăti im- potriva supraviețuirii, de a ciștiga fericirea șl inerția obiectelor fragile, nemurdare, și te vom urma curind. In momentul In care totul va fi doar o minciună, tu ne vei aștepta hrănind spinii ți buruienile, și S-ar putea s-o pățim, nu spun tiu, degeaba ne privești in halul ăsta de Indiferență, dar noi știm că sțngele nostru și al tău va spăla și va aduce iertarea care înseamnă aspra ofrandă oferită celuilalt. Micul Vladimir, tu însuți vei deveni o urmare firească, domnule M. M„ O esență a celui care a fost naivul, slabul, abulicul, victima și toi ce vrei ; nu ne crezi, nu ne va crede nimeni pentru ce glndlm așa, pentru ce procedăm ața, dar tu, tu și nu altcineva poartă răspunderea și secretul jertfei lui. Si risul sălbatic, Înverșunat, scurginduse ca o apă tulbure prin crăpăturile pămlntului, Octav scuipă scirbit, dacă vrei poți sd fugi, M. M. simte cu spatele ochiul căscat al prăpastie!, se întoarce ca și cum ar fi dorit s-o vadă, ii simte chemarea ți întunericul se face de Vată moale și fierbinte... Domnului M. M. i se face frig. Apoi simte nevoia să rida. Si de undeva din spatele lui: eu slut Micul Vladimir... Da, la patru pași in picioare, eu sint Micul Vladimir, dispărutul ți slabuL iar el, M. M- care ride. Ca și cum ai lovi două pietricele, repede, repede. Repede să plecăm domnule Vladimir, repede să plecăm domnule M. M. Pămlntul lasă o pătură de abur, pămlnt gras In care picioarele se afundă plăcui. Undeva trece un marfar, țăcănitul roților la intersecția șinelor domină nesllrșit- Repede la canionul de colo. Dirdiind încep să fugă, alunecă, cad, repede. Nu-i așa că le vom arăta nor î Cui, lor. o, să-i lăsăm In pace sint alil de buni, atît de proșli. Repede la canton. Bună dimineața domnule cantonier. Vai, cum arătați. Sint profesorul M. Sint elevul Vladimir. Bocancea, așa mă cheamă, cantonier. Să vă fac un ceai. Cărbuni in foc, apă in ibric, din sărăcia mea vă dau. Ceaiul este strașnic, fierbinte, credeți-ne ne umflă burțile plăcut. Apare O bălrină, cu părui alb leșios, ascuns sub o broboada foarte unsuroasă. Intră in încăperea cantonului, se așeză pe o ladă [_ cu genunchii ascutlți sub bărbie. Tace. Cel doi stau cu ochii slrinși tn neștire, Z Micul Vladimir fși lipește cana de aluminiu de obraji, clliva stropi de ceai ii ating fața apoi se preling incert. Bocancea iese, ușa cantonului sclrțlie fn urma g lui. Se întoarce, spune ceva despre vreme. Trebăluieșle printr-un sertar plin cu c • Fragment din romanul ..PENUMBRE*, <* ziare și caiete făcute ferferifă. Și asia continuă ca o ploaie recer nevăzută; clteva ore pină cind cei doi vor pleca. Numai băl rina li privește stingheră și rea, aranjindu-și mereu broboada de sub care din eind Iu cind li scapă cite-o șuviță metalică de păr. Pășesc unul lingă celălalt, umăr la umăr, in cea mai deplină tăcere... ORIZONT *} Acolo dorm trufașe Hori de sfnge, Șerpi aurii și grele cu titani. — Ei dorm ■cu viermii, moi, sdfmcni,' Urmează-ne sau urmează-mă j o poruncă la care limba și dinții lor devin de gheată. Timpul falsificat, se zbate măcinat inchis ca intr-un sarcofag intre căpăCelble ceasului brățară. Se zbate prins intre dinții roților, atirnă in zdrențe de-a lungul axelor, coace comprimat in șingele arcului, vibrind infinit, dureros. Zbaterea lui erupe spre cadran, licărind pe suprafețele limbUot, Simulacru perfect pe lingă care privirile alunecă neînțelegătoare. Uralul cu ceasul brățară atirnă bălăgănindu-se prizonier ln interiorul unei mineri prea largi. Micul Vladimir aleargă din răsputeri printr-un labirint de oglinzi confuzei imagini deviluminizate fi multiplică mișcările. Se oprește glfllnd cu brațele dezordonate forfecind puncte de sprijin imaginare. Cade și simte căzătura pe pârlea stingă a corpului. încearcă să deschidă ochii și genele sapă șanțuri adinei, curbe, in ceata caro i se lipește ln scame groase pe corp, Ceafa l se face rigidă din pricina încordării și atunci cind zimbește buzele 1 se crapă pină la singe. Coboară din odaia lui clteva trepte de lemn. Ajunge in ho] și de-a colo mai are nevoie de eliiva pași pină afară. Acolo se simte mult mal bine. Ce se va alege din băiatul ăsta? — șl altele, nu-t mai preocupă, Toate cuvintele si interogațiile care vibrau Încetaseră de mult să-l mai impresioneze. Alteori se simțea mindru cind surprindea pe cineva din familia lui vorbind despre el, Ciulea urechile, mijea ochii de concentrare și palmele i se contractau nervoase. Lentila sub care se examina, Mereu, devenea lot mai opacă. Pină rind a înțeles că ai lui vorbeau cu aceeași gravitate de salarii, de chirie, de vecinii cu care relativ se înțelegeau. A te avea bine cu vecinii, a-te îngriji irupul, a mînca pe săturate, asta înseamnă că lucrurile mergeau relativ bine că nici o primejdie nu le amenința căminul. Micul Vladimlr se rușina ori de cile ori Își vedea mama sau sora inchizlndu-se In baie, ori de cile ori auzea zgomotele apei, scirțlitul robinetului. Ori de cile ori apa closetului producea acel zgomot penibil, ii ardeau obrajii, își găsea de lucru concentrat, trebăluind prin sertare sus 111 odaia lui. în momentul in care a descoperii că sora luL Laura, mirosea altfel, a simlil-o străină, i-a căutat prut garderobă pipăind cu mi ini transpirate citeva furouri care foșneau îngrozitor, emana un parfum greoi și umed- Rcincind, micul Vladimlr pierdea ceva ce fusese foarte aproape de structura luL ceva ce începea să se deosebească de el, să transpire altfel, să Irăiucă altfel, ceva ce se închidea in baie imirziind îndelung. Ceva ce te cerea învelit in țesături mai de soi rtecjt cămășile lui ieftine, ce folosea unguente și artificii necttnoscule cared făceau să se gindească bolbo- rosind ta subțiori, la sini văzuti pe furiș, Ia zgomotele necunoscute răzbind de dincolo de ușj toaletei, Ptnă intr-o seară apăru bărbatul acela nesfirșit de inalt, în haine negre, cu batista rare-1 lucea violent la buzunarul de la piept, bărbat care se recomandase ușor fonf ăi I : Arhitect H. Domidian. Domnul Domidian luă ioc Cu mîinile așternute frumos- pe genunchi, cu sfintele drept, aducind puțin CU bărbații vremurilor trecute, imobilizați pe cartonașe gălbui, cu expresii înghețate, conservați de lacul fotografic. Micul Mladimir fu nevoit să-și îmbrace cămașa Iul de duminică, să-ș] Instruiască pantofii cu sirguință, să-i simtă mina fierbinte și uscată a străinului stringlnd-o pc a sa, rece și ușoară. 1n casă începu o foială de nedescris, uși deschise, uși închise, șoapte agitate prin colțuri de bucătărie, apărură tăvi de modă veche, șterse cu migală, încercate cu acele înduioșătoare prăjituri duminicale de casă, șerbet și struguri, cafele și coniacul vechi dosit fn celelalte zile cu grijă, scos numai de zile mari. $1 el, micu! Vladimlr și domnul H. Domidian, arhitect iată in. fată, aproape atingindn-șl ge- nunchii, spunînd din cind ln cind la intervale neegale c|te un „daa, daaaș, ..., prelung obosit. Și conversația cam așa: — A, sinteți elev, ă, desigur. -, — Da. Știți am Întrerupt un an din cauză de boală. — Faceți sport î — Nu, ce vă tace să credeți ? Sint un tip slab, efortul nu-mi face bine. Si așa mal departe... Cești minuscule de cafea, țigări fine, poftiți și mă scuzați, știți va fi.., o nu, s-ar putea... Și domnul H. Domidian plecă intr-o plimbare dc seară la braț cu domnișoara Laura, roșie și emoționată. Nespus de drăguță. Ei, tinerii pășind atonii, toc-toc, pe trotuare albe, tăcuți. Micul Vladimir se trezi cu miinile in buzunare, le urmărea umerii și siluete grave. După clteva zile telefonul îi uni urechea cu o voce impersonală. Era domnul arhitect care dorea in momentul acela să-i vorbească domnișoarei Laura. Nu, nu era acasă, nu știa, habar n-avea. Unde? Da, avea să vină nepărat numai să-l aștepte. Alergă pină ajunse acolo unde domnul arhitect ii comunicase cad așteaptă- Intrară intr-un restaurant, mizerabil, cu foarte puțini clienti, si cu foarte mult fum de țigară. După o oră se găseau înlr-un parc pustiu așezați pe o bancă. Domnul H. Domidian de profesio arhitect, ce dorești de la mineî Mă purtați cu preșul, mă tiriți ore întregi pe străzi, prin bodegi împuțite ca să mă aduceți aicea, ca să lăceti cu miinile in buzunar, să mă priviti, vă fac hatirul, vorbesc cu dumneavoastră la telefon, alerg cu toate că efortul mă omoară, o știti prea bine v-am mai spus-o și aici acum nu scoateți o vorbă, mor de rușine că trebuie să vă spun astea, dar vorbiți odată, altfel plec, vă las aici, nimeni nu mă obligă să fiu politicos cu străinii, cine știe ce naiba imi pregătit!, dar am să strig — și Micul Vladimir se ridică, sări aproape, dar domnul H. Domidian părea că nu-l vede, nu-1 aude, și numai privirile tui lente, calme ți reci, 11 atingeau ața cum ai atinge cu virful degetelor un zid, scoarța unui copac, ce-ti amintește rau nu-țl amin- tește de-o Întîmplare fără prea mare importantă. Spuse: e tirziu, atit, și micul Vladimir seinei ți o rupse la fugă. Viata Iul însemna citeva străzi desfundate, coridoarele lungi ale școlii duhnind a motorină, privirile colegilor lui fumînd pe ascuns In closetele cinematografelor de cartier, privirile lor speriate și bănuitoare atunci cind el îi surprindea fără voia Iui, el putea foarte bine să fie un turnător josnic, plnă cind într-o zi plic- tisit s-a apropiat de ei, i-a scos unuia o țigară dintre degete sl a fumat-o ingrețoșat sub priviri grele și conciliante, cu umerii Ingreulați de bătăi ușoare ți prietenești, de ghionturi semnificative fiind uns „băiat de viață*, primit pe tăcute înlr-un ritual complicat de scuipături pe pereți in „gașca* lor. Duceți-vă dracului le-a spus pe-ndelcte. $i au început să discute, fiind transformat și el într-o spinare rotundă, o paranteză lingă celelalte, formînd un fel de sferă din trupurile lor, rotindu-se încet, să stropească cu vorbe murdare pe toii care nu aparțineau acelor găoace de trupuri- Viața și anii lui Însemnau toate cămășile schimbate, gulerele uzate care se Încolăceau la virfuri, manșete cu margini îngălbenite, și costumul țeapăn ca de carton, pe care-1 Îmbrăca de sărbători, cusut din economiile părinților. Sau cînd înota In ape limpezi și reci, gol, împotriva curentului din răsputeri rlzind impe- tuos, lumina ii sfredelea epiderma, lumină pe care o simțea in perne moi Inve- Hndu-i corpul, nisipul fin pe care-1 mesteca încet, 11 scuipa înveselit, el, Micul Vladimir, pedala vîrtor, departe de respirația Orașului, spre apele translucide urlind cîte un clntec fără cuvinte, un lătrat uniform pe care nici nu-1 auzea din cauza vlntului care-i opunea rezistență. în viata lui apăreau si rămlneau foș- netele memoriei, el nici n-avea de unde să știe că începe să aibe un trecut, o memorie, o istorie a lui, care-1 va hrăni cu zgircenîe peste ani și ani, cind va fi un adevărat bărbat, nu puternic, cî numai in deajuns abil și experimentat, un bărbat care-și va lua o femeie pe care s-o dorească de clteva ori cu pasiune, și acol din obișnuință, care să-l asculte docilă, să-i spele ciorapii șl să-l facă popii, să-i ridă încetișor, atunci cind el va fi dispus s-o facă să rtdă, s-o lo- vească atunci cind simte nevoia, nu prea tare, așa cum și altii aveau să lovească cu mai multă cruzime si indiferentă decît ar fi putut bănui vreodată, Incit să-î producă cute In jurul ochilor și a gurii. Să fie un bărbat care să bea zdravăn ORIZONT * de citcva ori la mari si mici evenimente, să fie mindru ți uluit că începe să creadă în el, să creadă puțin cîte puțin in cei din jurul lui, să rostească adevăruri nu prea grave, dar destul de serioase pentru a-i nimici pe altii. Deocamdată pedala cu picioare prea subțiri Încă neacoperite cu păr, spre suprafețe limpezi ale apelor curgătoare in care se arunca, gol pușcă, fără făi pese de ceva. Și, dintr-odată acel urmeazd-ne, sau urmeazd-md, poruncă indestructibilă care ie îngheța buzele și dinții lor proaspeți de adolescenți înrăiti. Și la urmă ori de cîte ori i-au cerut-o. Octav, Cruss, Simacu, Duma, Abatele, Pane. L-au scos din Oraș, l-au condus spre acele hirtoape, spre păduricea putredă plină de adîncituri in care ape murdare infectate de frunze putrede sclipeau liniștite, ascundeau în intestinele lor mocirloase, trupuri enorme de broască, care luceau scurt, cu ochii ficși, absorbiți în exterior de cerul răsturnat intr-o seni- nătate primitivă, cu păsări cenușii, tăind în zboruri vertiginoase spațiul dintre copaci, șuierături scurte, umbreau ochii bulbucați al broaștelor cu trupul curat ca de sticlă, și în acele momente trupurile zvicneau cufundate în adincuri, labele din spate, enorme, visleau în aer, o secundă; ducind în adincuri, seni- nătatea cerului rudimentar, pe care mari păsări răsturnate, evoluau purlind în substanța aripilor desfăcute misterul plutirii lor. De ce faceți una ca asta î — le spunea, tot nu cred că sînteți în stare să mă stăpîniti. Oh, oh ! rîdeau ei înveseliți, cine ți-a spus să te stăpinim, prostule, scumpeleo. Vreți să vă incheiațl socotelile cu mine, de parcă v-aș fi făcut ceva, uite că nu mi-e teamă. Prea bine, rinji Abatele. Nespus, adăugă Simacu. Acum să te vedem, spuse Octav. Și s-au oprit. Au făcut cerc in jurul lui, rotindu-se lent, și Micul Vladimir întinse mina ca o ghiară, o trecu peste obrazul și gltul lui Octav, in urma ei rămaseră cinci dungi slngerii, dar Octav nu clipea. Micul Vladimir păși de-a-ndă- rătelea pînă cind se desprinse de pămint, pînă cind sc răsturnă încet, in ceva care nu-1 mat sprijinea, care nu mai exista, ceva ca o pilnie imensă, și deasupra, mult deasupra văzu capetele adunate, făcute parcă din bulgări albi de pămint, care sc mișcau încet de la stingă la dreapta, de la stingă la dreapta, ca roțile unui mecanism necunoscut. înainte de a închide ochii văzu un punct întunecat care aluneca pe fondul artificial a) cerului distinse aproape gilul și abdomenul rotunjit acoperit de pene ale unei zburătoare caro se lăsa peste el, îl acoperea ca o lentilă imensă, îl prindea in focarul ei transparent, într-o pendulare care-1 amorțea incetul cu încetul... De acum încolo era salvat — așa cum sc găsește scris în broșurile soioase dc chiromantie, arta de a ghici trecutul, prezentul, viitorul, odată scăpat dintr-o mare nenorocire de la vlrsta de nu știu cîl vei mai trăi fericit pină ia etatea 77 foarte foarte bogat cu o soție frumoasă cu copii sănătoși chiar dacă chemarea dragostei pentru niște ochi inlăcrămați nu va fi împlinită chiar dacă o inimă de femeie neștiută va plinge in taină o viată de om ocolindu-te ocoli ndu-te... M. M. așa își spune, ușor infatuat, ușor melancolic, îndepărtîndu-se (alături de Micul Vladimir pe care mi-l vede pentru că aceasta pășește undeva neauzit tn spatele lui), de acel canton stingher unde și-au refăcut puterile. ...uluitor cil dc fals puica ti cu trecutul lui Îndepărtat. Practicase o viată Întreagă conștient sau nu un soi dc eclectism vulgar din care-și făcuse un scut cu o mie de fațete mincinoase, care putea orbi pe oricine, numai pe el nu. Nu-I puiea orbi atît timp cît nu se putea suferi, atît timp cit găsea resursele necesare de a-și oferi pieptul, dezgolit micilor lovituri pc care le încața în interminabi- lele frecușuri din școala unde preda. Lecțiile și le făcea cu multă stătdnire de sine, cu economie de gesturi, ovilind să înliînească privirile elevilor. At. DEAL ORIZONT ION TH ILEA NEASTIMPAR Stelele au coborît ]n cetate șt pleacă cu coroana mintii spre eternitate. Statornicia durată din anotimpuri primare înlătură sfinții păcătoși, ticluifi in miez de noapte Hotarele se lărgesc intre hotare. Apocalips terestru Învăluit de răscolitoare lapte insulitează genuni lipsite de astimpăr pămintean Năruie pe asfințituri ura domolită, Craii fără coroane se-ncaiera tn mod viclean răzbunîndu-se-ntre el. Lumina dă foc nopfii Jn chifec de cocoși. Răfuiala urcind trepte prin cosmos cumplită și piere printre puzderii dc sclntei. Tot lumina scoate la lumină din basm pe cei mai viteji Feți Frumoși. Ca o ileana Cosjnzeană suride de departe luna plină. DORIAN G ROZ DAN ZBOR DE PRIMĂVARA r^-e-nfofc păsările, stoluri de neagră lumină, iși iuțesc zborul spre culcușuri de pui și de tină le căutăm cu ochii pe cerul pătat de piele și slin; de unde se-ntorc? De unde tot vin?... ORIZONT Ș Ce bucurii și dureri se frămintă acolo, depărtat, pe unde ele au trecut înalt și rotat ? Dar păsările continuă să gungure-n limbile lor. poate, de dragoste, poate, de dor, și nu știu cd si nouă ni-e sete de larg că-n inimi potop de doruri se sparg... Stau mirat și le-ascult zborul domol: prin vămile cerului ce liber se-ntoarce stol după stol!... SIMION MIOC PERENE INIMI ^)riviri cu Împărțiri de haruri Și masca nopții, adinei tă. Sybaris mai trimite zvonul Alcovului ajuns departe. Geomctrizatele suspine, Turnuri de vals in lila albă. Perene inimi cu altile, Coral suav în evui-mediu. Albimi de dor aduce vlntul Și călușei in cercul sorfii. Vor H-n răslringeri diamante Și pentru pietrele din rîu. Ecou de adio pc sub lună Și nimfelor arcane dulci. Să poată șarpele s-alinte Alungai ttup în cerc de vis. ORIZONT BĂLCESCU - LA SCARĂ UNIVERSALĂ MIHAI ZIMAN MOTO ; Oamenii ce se Jert- fesc pentru o litre mireefi șt folositoare omentrlf, acei eei Ist dau vUtfa pentru dinele șl ploria patriei lor, merita recunoștință și respect. ALEX. IOAW CPZA -^ălcescu, mereu prezent în con- știința poporului nostru, a ajuns tn chip firesc să fie cunoscut, iubit, a- preeiat și înțeles de contemporanei- tatea noastră. El va rămine înscris pentru vecie In istorie ea o pildă nepieritoare a luptei și jertfei pentru afirmarea națiunii române, ca un a- postoi al revoluției, al dreptății și libertății. A sacrificat totul pen- tru propășirea țării și a po- porului pe plan național și in lume. Bălcescu, acest mare ful- ger, prelung izbucnit pe cerul isto- riei noastre a declanșat toată viața sa o energie clocotitoare, pusă in slujba poporului. Dlnd dovadă de un inalt patriotism, „Bălcescu a luptat înaripat pentru libertatea și suvera- nitatea națională a poporului ro- mân* ’). In același timp a căutat ca prin desfășurarea luptei poporului român împotriva asupritorilor băș- tinași și străin: să ajute mișcarea re- voluționară din alte țări. Aniversarea a 150 de ani de la nașterea sa reprezintă nu numai pri- lej de pioasă aducere aminte, ci o- cazia unor meditații adinei asupra sensurilor ce le degajă prezența postumă a personalității lui. N- Băi- cescu a fost o remarcabilă persona- litate revoluționară a cărui viață și activitate se leagă nu numai dc is- toria țărilor române, ci și de istoria altor țări europene de la mijlocul secolului al XlX-lea. Prin activitatea sa revoluționară și gîndirea sa înaintată Bălcescu a fost o persona- litate la scară universală. Universa- litatea lui Bălcescu constă în faptul că opera sa, zămislită în timpul și spațiul pe care le exprimă, iese din limitele epocii sale și ale țării unde a iuat ființă. El s-a gindit așa cum gîndea orice mare revoluționar al vremii pașoptiste —Mazzini și Ledru Rollin, Bărnuțiu și Louis Blanc, Mie- roslavschi și Mesenhauser, Kudlich și Bem, Kossuth și Bar:ț, Garibaldi și Avram lancu. Opera și gîndi- rea lui Bălcescu oglindesc aspecte și probleme esențiale ale epocii sale, de afirmare a poporului nostru ca națiune. Prin conținutul ei de idei și prin semnificația ei revoluționară, opera și gindirca lu: Bălcescu stă cu cinste alături de gîndirea înain- tată a unor demoerați revoluționari din alte țări, ca M, Robesplerre, I.P. Marat, G.J. Danton. L.A. Saint Just. A.I. Ifertzen, V. G. Belînski, S. Petdfi. H. Botev, E. Dcmbowski. Nicolae Bălcescu e o personalitate, al cărui nume onorează nu numai România ei și lumea întreagă, de aceea întreaga lume II sărbătorește așa cum se cuvine în acest an. Dimensiunile și valorile gindirii și activității lui Bălcescu la scară universală sînt determinate și de faptul că în șirul neîntrerupt al mișcărilor și revoluțiilor care au brăzdat Europa în cursul anilor 18-18—184$, începînd de la țărmurile Mediteranei și ale Oceanului Atlan- tic și pînă la țărmul Mării Negre, s-a înscris organic și revoluția de la 1848 din Țările Române. Astfel, re- voluția noastră a aparținut Europei întreg:, precum și revoluțiile din Europa ne-au aparținut și nouă. In mersul lor înainte aceste revo- luții au avut de înfruntat împotrivi- rea disperată a forțelor sociale re- trograde din interiorul țărilor res- pective, precum șî a puterilor reac- ționare și contrarevoluționare. între ORIZONT ORIZONT od forțele sociale reacționare din inte- ” riorul fiecărei țări și forțele sociale externe a existat, de cele mai mul- te ori o strînsă legătură, fapt care a pus puternice piedici în calea Înaintării victorioase din anii 184# —1845. Țările Române au cunoscut din plin urmările nefaste ale contrare- voluției europene și interne. Ca o dovadă tragică a acestor consecințe poate fi amintit și faptul că N. Băl- cescu, cel mai înflăcărat și consec- vent luptător pentru eliberarea so- cială și națională a poporului român de la mijlocul secolului al XIN-lea. a fost nevoit să-și petreacă ultimii ani de viață In exil și să moară pe pămint străin, departe de patria sa. pe atunci subjugată de imperiul feudal turcesc și guvernată de reac- ționari. Ca și în celelalte țări europene, angrenate in mișcarea revoluționară din 1848, revoluția burghezo-demc- cratică din țările române nu a fost un fenomen inu'mplălor și nici ope- ra unor persoane izolate. Dimpotri- vă, ea a constituit o necesitate obiec- tivă, care a izvorft din întregii] mers al dezvoltării sociale a țării noastre, mai ales o urmare a prefacerilor economice care au avut loc în pri- ma jumătate a secolului al XÎX-lea. Bălcescu va cunoaște influența re- voluției franceze și a altor revoluții europene ca un stimulent deosebit pentru forțele democratice și revo- luționare din țara noastră. în ace- lași timp el își exprimă admirația, ardoarea și clocotul inimii față do această revoluție, într-o scrisoare către Vasile Alecsandri unde arată : „Află că nația cea mai mare s-a ri- dicat și că libertatea lumii s-a mîn- tuit. Minunata revoluție ce te căiesc amarnic că n-ai văzut-o cu ochii va schimba fața lumii. Regele a fugit. Republica e proclamată de toți".’). Dar ceea ce este deosebit în con- cepția lui Bălcescu e faptul că a prețuit revoluția românilor de la 18+8 așa cum se cuvine. Nu a con- siderat-o ca un apendice al revolu- ției franceze sau al revoluției din Europa. „Revoluția generală e o- cazia, iar nu cauza revoluției Ro- mâne. Cauza ei se pierde în zilele veacurilor* ’k afirmă cu convingere Bălcescu. El neagă pe bună drep- tate că revoluția ar fi fost opera vreunuia din conducătorii ei. „Re- voluția din iunie nu a fost inven- tată, nici fabricată, nici de mine, nici de voi, nici de D-l El iade, nici de vre-un alt revoluționar*. Băl- cescu a constituit o părticică organi- că a marii mișcări din Europa, el fiind un apostol al neamului nostru dar în același timp și al Europe: întregi. Un alt factor generator de valen- țe și dimensiuni al personalității lui Bălcescu la scară universală u fost și planul culturii. Cultura noas- tră națională generată de condițiile interne, originală prin conținutul și forma ei, nu a fost ruptă de cultura europeană din acei timp. Dimpotri- vă, promotori: culturii naționale din țările române au căutat să se inspire din cultura altor țări mai dezvol- tate din punct de vedere economic și social. Intelectualii din Țările Române au căutat în cultura euro- peană progresistă un punct de spri- jin pentru motivarea teoretică a as- pirațiilor lor social-politicc. Fenome- nul acesta a cunoscut o amploare deosebită în perioada descompune- rii feudalismului și a nașterii capi- talismului pe plan mondial- Desco- perind acest adevăr, Marx și En- gels au arătat, „locul vechilor ne- cesități salisfăeute prin produsele țării respective, îl iau necesități noi, pentru satisfacerea cărora e nevoie de produse ale țărilor celor mai în- depărtate și ale climatelor celor mai variate. în locul vechii izolări locale și naționale și al satisfacerii neces:-l tăților cu produse proprii, se dez- voltă schimbul universal, interde- pendența universală a națiunilor. Și acest lucru e valabil atît pentru producția materială, cît și pentru cea spirituală. Produsele spirituale ale diferitelor națiuni devin bunuri comune. Din numeroasele literaturi naționale și locale ia naștere o li- teratură universală“•), Era firesc deci ca și în țârile române, care parcurgeau procesul dcscompuner-.i feudalismului și al nașterii'capitalis- mului. să întilnim fenomenul asimi- lări: culturii europene mai înaintate din acel timp. Desigur, această asi- milare nu a mers într-un singur sens, ci găsim în același timp și în aceeași epocă interes deosebit și față de transformările sociale-economice din țara noastră și cultura noastră din partea gînditorilor înaintați ai Europe;. Mișcarea culturală s-a desfășurat In timpul lui Bâlcescu, in principal ■sub influența iluminismului din ță- rile apusului Europei și cu precă- dere a iluminismului francez. Ca luptător antifeudal, Bâlcescu a studiat desfășurarea revoluției franceze din 178S> și a reținut as- pecte caracteristice din activitatea unor fruntași ai ei ca Robespierre și Danton. în spirijinul acțiunilor și ideilor sale antifeudale, Bâlcescu a invocat adeseori pasaje din scrie- rile și discursurile lui Mirabeau. El a prețuit, de asemenea, ideile oa- menilor de cultură burghezi pro- gresiști din Franța șî alte țări eu- ropene. în Paris, ta Sorbona, a asis- tat la prelegerile istoricului roman- tic și revoluționar Jules Michelet, la lecțiile lui Adam Mlckiewjcz. poet luptător pentru liberiatea Po- loniei și profesor de literatură com- parată. la conferințele filozofului istoric Fdgar Quinet. Audia lecții propovăduite de la o adevărată tri- bună democrată. Se Înfrupta din iz- vorul revoluționar al celor mai ves- tiți ginditori ai vrem::, se Înălța pe culmile aspirațiilor de libertate și unitate națională. Deși nu avem do- vezi concrete că a cunoscut opera lui Karl Marx, a avut, fn etapa re- voluției, vederi apropiate, de vede- rile Iul Marx. Astfel, gindirea Iu! Bâlcescu ane un earacVr original, ea reprezenlînd produsul condițiilor concrete din țările române, in gin- •direa lui reflecțindu-se particulari- tățile istorice ale dezvoltării aces- tora. Bâlcescu e primul erudit al nea- mului nostru — cunoscător al lim- bilor. latină, greacă, slavonă, fran- ceză. italiană, engleză și germană — care a dispus dc pregătirea, de ori- zontul. dc simțul just al proporțiilor care sâ-i permită să descopere im- plicațiile universale ale istoriei ro- mânești și să le evalueze ponderea. Principalele lucrări scrise de re- voluționarii români au fost cunos- cute in Întreaga Europă, multe din- tre ele fiind folosite ca materiale documentare de o seamă de persona- lități. Așa de pildă istoria francezu- lui Regnault — Histoire politique el sociale des Principautos Danu- biennes — este o prelucrare a unor scrieri românești apărute la mijlocul veacului trecut datorate mai ales lui N. Bâlcescu, I, Ghica, și E. Hă- 5 dulescu,1). Această istorie a lui Regnault a fost citită și de K. Marx. care a re- venit in mai multe rfnduri asupra lucrării lui, tntruclt materialul pe tare-1 conține l-a interesat in mod deosebit. Materialul istoric din Reg- naulț — respectiv din N. Bâlcescu — i-a folosit lui Marx pentru a exemplifica ideea că In condițiile descompunerii economiei feudale, supramunca posedă o formă de sine stătătoare, palpabilă, ca fiind sepa- rată de munca necesară in spațiu. N. Bâlcescu analizind raportul din- tre șerbie și clacă a conchis că „Șer- bia a fost o consecință a sistemului de exploatare prin clacă, (Șerbia) apare în istorie ln același timp cu claca sau vine imediat după aceas- ta". Marx a generalizat și a precizat această teză ln pasajul următor: „în Principatele Dunărene claca era legată de rente ln natură și de alte accesorii ale șerbiei, ia formă insă tributul principal datorat clasei stăpinitoare.Oriunde aceasta era si- tuația — munca de clacă rezultă ra- reori din starea de șerbie; dimpotr:- vă, de cele mai multe ori starea de șerbie rezultă din munca de da- •■ă"*). Un fapt extrem de important este că Marx a folosit din cartea lui Regnault numai datei? lui N. Bâlcescu. Cartea iui Regnault a fost cunos- cută și de alte personalități din În- tregul occident. De menționat este faptul că lucrarea lui „Chestiuni economice ale Principatelor Dună- rene" a fost folosită și de marele Istoric francez Michelet care spunea referitor la această lucrare, „nimic mai instructiv decit această bro- șură .. Luptător pentru progresul social. N. Bâlcescu era partizanul transfor- mărilor sociale pe calea revoluției, care este in concepția sa un feno- men necesar determinat de mersul istoriei, tn revoluție a văzut totul, răminlndu-i fidel chiar și după In- frîngerea ei. De p’ poziții democrat-revoluțio- nare a militat Bâlcescu și in pro- blema națională preconizind lupta Înfrățită a popoarelor pentru elibe- rarea națională. Respectul lui Băl- cescu față de libertatea tuturor na- țiunilor rezultă din concepția sa a- supra roiului și a misiunii fiecărei ORIZONT g națiuni in lume, ideea ci „orice na- ție... are o misie a împlini în o- menire"6). sta ta baza concepției sate despre dreptul națiunilor, A- ceastă idee i-a orientat eforturile în lupta pentru egalitate în drep- turi și pentru înfrățirea popoarelor, Ideea egalei îndreptățiri a naționa- lităților ia libertate și drepturi și a înțelegerii între națiuni, Bălcescu a afirmat-O cu O profundă profesie de credință, pe eare a tradus-o in viață fără șovăială și fără abatere fn activitatea sa politică- în memo- riu) adresat fruntașului polonez W. Zamojski, Bălcescu arăta că : „Prin- cipiul nostru politic este simplu : — respectul, recunoașterea, egalitatea și solidaritatea naționalităților1' Con creț izînd concepția sa, Bălcescu adăuga în același loc : „Ceea ce este drept pentru maghiar, pentru polo- nez, pentru italian, trebuie să fie drept pentru slav și român și în mod reciproc pentru toți : dreptatea nu poate să aibă două greutăți ți două măsuri". Pentru Bălcescu colabora- rea intre popoare trebuia să aibă la bază necunoașterea egalității națiu- nilor, fără aceasta nu se poale în- chega solidaritatea internațională. Bălcescu arăta t „o naționalitate, ori- cit tle mică, va trebui respectată, căci sfint e dreptul de a trăi în pă- mtntul ce ocupă..,', E vrednic de subliniat că discu- țînd principalele revendicări națio- nale ale poporului român. Bălcescu se manifestă ca un adevărat inter- naționalist, străin de orice umbră de șovinism. Bălcescu a fost un vaj- nic luptător pentru drepturile ma- selor asuprite, un prieten și apără- tor holărît al înfrățirii popoarelor pentru dobindirea victori?; poporu- lui. îneă în Proclamația de la Izlaz el înscrisese „Dezrobirea țiganilor prin despăgubire- și „emanciparea izraeliților și drepturi politice pen- tni orice compatriot! de altă cre- dînță*. înscriind aceasta în Procla- mația revoluționară dc la 18-18, Băl- cescu chema masele la luptă revo- luționară cu arma En mînă pentru apărarea. patriei. comune. .„Cetățeni.... de orice treaptă, de orice nație, de orice religie, cc vă aflațî in Capitală și prin orașe, greci, sirbi, bulgari, germani, armeni, izraeliți, armați-vă spre a ține buna orinduială și a a- juta la fapta cea mare, Patria este a noastră ți a voastră.,. De azi ORIZONT înainte o masă avem cu toții, un ospăț de frăție n; se întinde, ace- leași drepturi vom avea cu toții" '*). La acțiunea frontului comun al popoarelor asuprite, Bălcescu depu- nea multă trudă. In contact cu emi- granții străini caută fonduri și aju- toare, caută unire cu rușii, ungurii, polonii, boemii, turcii, grecii. Ținta Iul era „acord și unitate și solidari- tate in mișcare". "L Bălcescu a fost un bun prieten cu polonezii revolu- ționari și admirator al vitejiei lor. .Admira pe Dembinski și pe Bem ; in 22 iunie 1849 comunica lui Ghica: „Bem apără mult pe românii din Transilvania și Banat'1, tar la 1 iulie adăuga că generalul polon este „pe cît poziția îl iartă, în favoarea ro- mânilor". La Colonia, Bălcescu l-a întîlnit pc Adam Caărtoryskî, capul emigrației polone, pe care-1 cunoaște de |a Paris, cu care a discutat posi- bilitatea „combinării revoluției din Principate cu revoluția din Polo- nia1" N. Bălcescu a privit cu admirație deosebită lupta revoluționară ma- ghiară, consjderînd armata maghia- ră ca o armată „care luptă singură pentru libertate', dar a avut rezerve din ce in ce mai pronunțate față de acei miniștri din guvernul maghiar, care au manifestat și persistat in- tr-o atitudine intransigentă față de problema naționalităților. Imbinînd vorba cu fapta în activitatea sa re- voluționară, Bălcescu luptă după refugiul său în Transilvania pentru înfrățirea românilor cu maghiarii. Cere lupta alături de maghiari și împotriva absolutismului hababur- gie pentru liberarea tuturor națio- nalităților din imperiul austriac. Nimeni nu va izbuti vreodată nici măsura, nici cîntărî, energia și bună- voința, inteligența și îndeminareu, iscusința diplomatică și sufletul cheltuit de Bălcescu ca să-i convin- gă pe Kossuth și pe Bathyani a semna Proiectul de pacificare, așa cum dorea Avram lancu și toți re- voluționarii transilvăneni, moldo- veni sau munteni. în exil va întreți- ne relații . frățești cu . unii dintre fruntașii maghiari emigranți, Klap- ka. TeEekî, Szemere, Pulszky, An- drâssy etc. Bălcescu condamnă cu vehe- mență clasele stăpinitoare asu- pritoare, el ne atrage atenția a- supra acestui lucru „prin cuvfntul greci în cursul acestui articol, tre- buie a înțelege .., numai pe cei cu- noscuți mai de obște sub denumirea de Eanarioți. Zdravănă nație eleni- că de astăzi pe care noi o iubim și o respectăm, se deosebește de Fa- narioți, pe care însăși ea li urăște și Ii îndepărtează de sînul ei“ '*). El condamna tirania fapt ce atestă ma- turitatea concepției sale dc re- voluționar. Credo-ui democra- tului revoluționar reiese din rindurile pe care le îndreap- tă împotriva liberalilor lași „în zadar veți îngenunchia ți vă veți ruga pe la porțile împăraților, pe la ușile miniștrilor lor. Ei nu vă vor da nimic, că nici nu vor, nici nu pot Fiți gata dar a lua voi fiindcă împărații, domnii șî boierii pămîn- tului nu dau numai aceea ce le smulg popoarele* 1‘). Credința ne- strămutată în revoluție, ca unica cale pentru înfăptuirea revendicări- lor naționale și sociale ale unui po- por asuprit, l-a dus la încrederea în fața poporului ca singura forță ca- pabilă să înfăptuiască aceste re- vendicări, la un adevărat cult pen- tru popor și pentru puterea sa ar- mată. Din tinerețe a lucrat în acest sens și a afirmat continuu credința In revoluție și popor. Legată orga- nic de concepția sa cu privire la e- liberarea națională și socială N. Bălcescu are și o concepție istorică Înaintată, care J-a făcut să se si- tueze pe poziții mult mai Înaintate decit alți istorici din țară sau de peste hotare. Cunoștințele sale isto- rice șl setea do a cunoaște istoria națională și a popoarelor l-a făcut pe Paul Eataillard să-1 considere pe ț Bălcescu incă In 1847 „lot așa de mare prin patriotismul său, ca ți prin eminentele calități de scriitor și erudit istoric*. Marele istoric Jul- Ics Mlchelet, spunea:... „era un erudit de primul ordin și totuși un spirit practic foarte limpede, foarte luminos. El ar fi fost marele istoric al țării sale și. fără nici o îndoială, unul din conducătorii săi cei mai Înțelepți" “X Nicolae Bălcescu rămîne cel mai Înaintat om politic și gînditor al ge- nerației de ta 1048, principalul și cel mai consecvent reprezentant al democratismului revoluționar. Pe drept cuvlnt s-a apreciat că „marele gînditor democrat revoluționar a se- sizat și definit magistral esența ce- rințelor obiective ale revoluției so- cietății noastre pentru o întreagă epocă" '*X La scară universală N. Băl- cescu s-a dovedit un marc stra- teg și dipiomat. a sprijinit pe- , poarele revoluționare în lupta lor împotriva feudalismului perimat și a asupririi străine, un gînditor sub- til care a surprins legătura dialec- tică dintre interesele economice ale diferitelor clase sociale și națiuni șl politica internă ți externă preco- nizată de ele. Universalitatea lui Bălcescu este puternică și sonoră. Să nu ne sfiim a-1 admira pc Ni- eolae Bălcescu eu frunțile plecate, Să-i cinstim memoria I El a luptat pentru ca România să-ți ocupe ran- gul ce i se cuvine în marea familie a națiunilor civilizate ale lumii. BIBLIOGRAFIE 1) «** Selmcla nr. 7 008 din IZ Iunie ISSî ; 3) — N. Bălcescu. Opere voi. IV. Buc, Acad. R.S.R., 1984 pag. 88.; 3) — N. Bălcescu, Opere voi. I. Buc. Ed. Acad. R.S.R. 1933. pag. 307 : 4) — K. Marti țl Fr. Engels, Opere voi. IV, pag. 470; S) — K. Marx, însemnări despre Români. Ed. Acad. R.S.R. l«4 pag. 10; «) — K. Marx, Idem — pag, 13; “) — Jules Michclet, Les Legcndes democratJque du Nord Paris IBM pag. 305—SOS; B) — N. Bălcescu. O- pere voi. 11, Buc, Ed. Acad. R.S.R. 1053 •pag. 3: 9) — N. Bălcescu. Opere voi. IV, Buc. Ed. Acad. R.S.R. 19S4, pag. 278: 10) — N. Bălcescu, Opere voi. II. Buc, Acad. R.S.R. 1333. pag. 134; 11) — N. BSleeseu. Revoluția tn Ungaria, pag. 400 ; 12) — ’** Stridii. Revista de Istorie nr. 1/1960. pag. 48: 13) — »•* Studii țl referate despre N. Bălcescu. voi. L Ed. Acad. R.S.R. 1933. pag. 112 : 14) — N. Bălcescu, Opere, voi. I, Buc. Ed. Acad. R.S.R, 1933. pag. 107; 15) — Jules Mlcheiet, Les Legendes de- mocratique du Nod, Paris, 1854. pag. 303—Mț; 10) — I. Gh. Maurei-, 90 dc ani de la cucerirea independenței de stat a României. Ed, pol. Bue. 1MT. pag. 8. ORIZONT ADRIAN BELDEANU MEMPHIS ie cunosc șj vii dintre petale lungi, lacome stamine gem suav lovind ogivele sacerdotale, necropole cu lăncii de zuav. Ai Însemnat un ioc prin osane/e in spaimele din lună cind zugrav eu te-am sleit pe plnză or pe dale descopciindu-ți domino-ui grav. Primul tău chip e scrum. Foșnesc mumii plutind peste pianele ln armii iți strigă numele, li scriu pe nave: — Sînt memphis și satană de argint... O, Memphis pruncul nostru suge lave iar munții dor, — cartoane care mint. .DRAGOMIR MAGDIN CÎNTEC DE URCUȘ ÎN LIMPEZIME ORIZONT cZnmlădiatul cintec pentru țară Tot șerpuiește, ca un curcubeu, De-a lungul brațului cc-J simt mereu De cintec țintuit cu-o călimară; Zidit în veghea asta siînM, eu. La granițele visului de pară Slnt țării cind luceafărul de seară. Cind zorilor de aur coriieu ... Pe malul singelui descăleclnd. Neistovit se iscălesc in rime Strămoși pietroși și iâră rînd ia gind O știu și-n vis superba lor ostime, Si mă trezesc cu fruntea iurnicind Ca umbra-le să urce-n limpezime! DESTIN DE APA c^înf riuti care-și prind, semețe, Destin de aripi ia-ncălțări Solia zborului sd-nvețe. Să-și poarte albiile-n mări... Destin de apa stătătoare, Peceți de zbor, fesute-n glnd... Cind soarele se scaidă-n mere Tu gemi, cu fața la pămint; Zidffă-n prispa fa de plai, izvoare n-ai, să le rechemi Urzind tălăzuiri — fu stai Cu fața la pămint si gemi. ION CADAREANU BATRÎNH PRIETEN! Cucele după-andeze rămln sd mă învingă, cind osul neîncrederii rodește, cind tu vei fi Intr-un oraș montan sub alt nume ascunzîndu’te. sub alt zlmbet... și cum te voi căuta prin anii aceștia ultimi pe ștrăzi/e orașelor străine (ie Si cum am să iubesc pentru o eiipâ temelie ce Jfi vor semăna ,.. Apoi, la patinoar, te voi vedea Imbrăclndu-i copilului patinele și spaima ta pentru drumul lui nesigur pe tălpile dc-oțel. neuitată-mi va ii! O, spaimă regală ! Aș fi putut so fiu acum, alături, neliniștii taie părtaș si cum mă vor Întoarce anii Îndărăt furîndu-ți imaginea aceea unică. O, daTi-am iubit clndva pașii lingă nesiguranța mea dintotdeauna ... nebun poetul! ai să-fi spui și rlsul tău, cum îmi vă reteza si brațele și oasele-mi bătrlne cind Intr-un jilț, pe o terasă-n munți ai să Începi să-mi povestești de mine ... Copiii noștri ne vor semăna... vor fi tiparul nostru de-altădată ... cum ne va bucura atunci dragostea lor Ungă uitarea noastră de astăzi,. ► și-acum Iți spun: de ne vom despărți noi cind vom fi bătrini, vom fi prieteni... 3 ORIZONT nu Întruchipare cit ... ORIZONT CTșa cum mergeau, neauziți, pe poteca năpădită de iarbă, se simțeau înconjurați de liniște. Mult mai tirziu aveau să audă mur- murele de noapte, fîșiitul ierburilor, freamătul viețuitoarelor aven- turate in cîmpie. — Ți-a plăcut filmul ? Stătuseră alături în sala îngustă, cu scaune simple, cu un film contestabil ca denumire, Se puteau vedea oamenii ce intraseră cu indiferență, miinile lor ocupate cu mărunțișuri, genunchii fetelor. Atunci se uitase la cele două din față și fata de alături îl întrebase de ce. Poate pentru că asta dorea, că ar fi putut să aleagă între două posibile partenere drăguțe, promițînd plimbări, stringeri de mină ... imaginația o ia înainte. Dar fata de alături, voinică, sigură pe ca și ironică, întreba, oare în glumă ? Prea direct, prea real. Atunci cînd îl chemă s-o însoțească, aproape imediat, ezită nu privind la cele două fete din față, prea sfioase sau prea convenționale ci dindu-și seama că face pur și simplu saltul între convenție și dorință. Poate că vecina din dreapta, fosta vecină din dreapta, acum o însoțea, era călăuza lui, ghicea gîndurile. Poate nu era decit un capriciu a! unei femei a cărei sensibilitate percepea rezonanțele serilor de vară. Poteca era dreaptă, prea dreaptă, potecă de peisaj nepămîntesc. Ducea insă între două rinduri de căscioare atît de obișnuite incit puteai avea impresia că erau casele vecine din copilărie, căsuțele plimbărilor in doi, locuințele pe lîngă care țăcăne bastonul cu virful tocit. Cu mici îngrămădiri de flori, cu pămîntul uscat din față, cu trotuarul măturat și cu ușa scorojită ; cu zvon de trai, cu urme de viață. Acum tăceau, ca și cărarea, ca și ei doi. Era ușa unei dărăpănături, a unui șopron din scinduri groase și prost îmbucate. Lumina nopții vărgase podelele de lut, citeva mobile vechi, împărțise cercurile de butoi agățate de-un piron In sectoare de cerc,- dar pentru chipuri nu avea taine. Se sărutară, pentru prima oară, fără să știe de ce. Miinile fuseseră încleștate, se desfăcură. Ar fi trebuit ca un nor să întunece totul; dar trebuiau să se arate duhurilor slabe ale nopții; să spună : „Doar asta dorim cu adevărat!“ Două siluete mici înaintau pe undeva, peste brazdele vechi $ tăiete de umbrele scîndurilor groase, mișcindu-se țepene în dreptul încheieturilor prost făcute. — Sint cunoscuții prietenului meu. Nu făcu nici o mișcare cînd el deschise grăbit ușa ce părea a- jinei curse, stătea tolănită pe pămint cu spatele la movila mo- bilelor vechi, puțin contorsionată. Ceea ce spusese ea, ghicise și singur. — Am venit să te luăm, spuse cel scund. — Poate c-o să te înjunghît la învălmășeală, făcu și celălalt. Dar ridea ca tăietorul de lemne cind i se vorbește de factorul rhesus: neîncrezător pe ceea ce nu știe. Abia acum în iarbă luci o bucată lungă; un otel cornier de 40 ; îl ridică încet: avea dreptul nopții. — Haideți băieți! Amindoi aveau capetele fragile și priviri serioase ; parcă se jucau de-a războiul cu o șopirlă. Nu credeau că o șopirlă i-ar putea otrăvi. Cărarea urca și cobora încet; era aceeași cărare, Cimpia se ondulase,. dealuri fără muliă vegetație, poate dir cauza vînturilor. Un roi de stele căzu. îl văzură cu coada ochiului ; clar ațintiră cu nădejde privirile către lucirea trecută, cu gindurile încremenite. Și alte fire de praf cosmic se aprinseră. — Frumoase sînt! — Luna asta ca cele mai multe. — Cădeau acum în valuri, ca fulgerele vara ; erau roiuri de musculițe incandescente, jerbe de nisip albăstrui; fragmente de săgeți olinipiene. Poate se grăbeau spre împlinire. Și mergeau înainte, fără să vadă urme ale oamenilor ; ii cople- șea singurătatea plutirii; dar puteau face ei înșiși o hune, cu toate răutățile inconștiente și visuri împietrite. Nu trebuiau să se cu- noască pentru asta. — Aici ar trebui să fie ! Da, parcă aici era. Fiindcă li se alăturase prietenul fetei: înalt, frumușel, nepăsător. Dacă n-ar fi fost noaptea ar fi fluierat privind în gol. Fata i se alintase de braț, deloc neliniștită. Zîmbea șoptindu-i ceva la ureche. — ... văzusem atit... singur.., bun lucru era... ce-ți pasă ție ? ... ceea cc vreau ... trebuie să fie;.. mă vrea ... deziluzia ? Unde existau reverberații? Uitarea șoptea: „îl,., de retras. ...cel mai... să-l iau la mine... Nu iubesc decît... dar poate... pe oricine să... oare nu-i asta ... Și cei doi cunoscuți plecară ; fusese deajuns să li se spună că era o neînțelegere; își clătinară capetele fragile și nu priviră fata care zîmbea ; pe prieten îl priviră scurt. ORIZONT ORIZONT Fata și prietenul ei se îndepărtară printre copaci, tulpinile gindurilor. Cind el ridică privirile de pe bucata de otel lăsată jos, nu mai văzu pe nimeni, Și poate se bucurase la ghidul unei alterna* tive, al unei alegeri disperate. N-avea decit dreptul intrusului, —- de-a privi și nici atit. Tre- buia să meargă spre casă, spre adăpostul nimănui, să se întindă pe covor și să privească pe tavan urmele tălpilor lui Vineri. Să dorească două fete cuminți cărora le plac formalitățile cu- noștinței, prelungirea jocului pină la anihilarea lui, pînă la obiș- nuința cotidiană și acreala dimineții. Să strecoare printre dorințele zdruncinate o fată voinică și insensibilă, care știe să aleagă și să dorească prea bine. Trebuia acum să coboare în vale ; o vale deschisă, cuprinzînd lumina unui grup de clădiri. Era spitalul, știa. Pe banca de lîngă drum, la liziera pădurii tinere, se intîlniseră cîțiva oameni; unul era in uniformă. Se deslușeau prea slab, dar vocile pluteau limpezi. — Zicea : ,,De la angrenaj — axul: bun. Mai sus vine cli- chelul cu roata — bun!" Celălalt: „Gresarea ... bună?*. „Bună". Avea un tic nervos ... asta-i, vezi bine... și apoi nici nu știa in ordine normală lanțul cinematic... vezi bine, nu știa! Ceilalți rîdeau încet. Unul din oameni, una din siluete stătea cu spatele. încerca să aranjeze ceva din închipuire, poate un lanț cinematic. — Și zi așa ! —- Daa ... omul se poate urca în orice copac ... frica are ghiare tare mari... — Bătaia lui e rară da’amară. — Să cobori în fîntînă cu fringhia vecinului ? ! — Elefanții se culcă doar la moarte 1 O autosanitară gonea pe șosea; lua virajele tare strins; în urma ei, praful se amesteca în tremurul vocilor. Poarta spitalu- lui se deschise automat și mașina frînă dur. Un sanitar cobori încet; neras, cu bonetă albă, cu figura ștearsă. Trase afară targa pe care ședea bătrina cu ochelari și se îndreptă spre șofer. Atunci bătrina sări în picioare și fugi printre copacii parcului. în urma ei se ridicară țipete, oamenii se adunară ca la o vînătoare. Feșele erau pregătite s-o imobilizeze. Tot sanitarul o prinse, fără emoție. El cunoștea spitalul. Și poate ceilalați înțeleseră ce era înăuntru. Se temură. După ce bătrina fu legată de targă, îi luară temperatura. „Mi-e tot una acum", șopti ea- Putea fi lăsată în pace, i se făcuseră formele, era legată mai trainic decit puteau s-o facă materialele bine rînduite în locurile potrivite. Și-o lăsară să-și culce capul pe măsuța din parc, liberă să-și înțeleagă claustrarea. Poate ea își lăsase capul pe măsuța din grădină, lîngă farfurioara cu dulceață și carafa cu apă proas- pătă. ascultînd pași ce se depărtau, ireversibili Atunci el își continuă drumul. Pe lingă pădurea tînără și necunoscuții ce povesteau înce- tișor — Să nu pui apa lîngă vin. se auzi. Pe lîngă lacul acela adînc, unde înotau numai străinii, cu un pod mare arcuit cu stînci înfrățite cu apa, născind izvoare. Acolo razele alunecau către margini, ca să se întoarcă, să întîlnească stele călăuzitoare, tot firmamentul. Podul se arcuia și sub pași,,, pentru că numai ziua era adormit. Pietrele sunau inăbușit, dorindu-și sclntei care să le întoarcă în lumea frămîntărilor. Pe lîngă înaltul zid al îmbrățișărilor; acolo umbrele se im- pregnaseră atît de adînc incit aerul tremura și ziua ; transparența tulbura privirile, întorcea privirile. Totuși, pașii... Simți pași în urma lui: i se Întorcea umbra. în dreapta sa răsunau pași,* primi in miinile umede cupa fragilă — o sorbi; o inapoie mjinilor arzătoare. în stînga sa era înaltul zid al îmbrățișărilor ; se auzeau pași străbătindu-1. Nu întruchipare CÎt redare; poate alcătuirea nu înseamnă viața. Nu-mi aparține nimic; voi crede dacă îmi va cere cineva un fragment: nu-i viața mea. E doar o reunire ; voiam să cer desfacerea mozaicului... îmi c deajuns păstrarea imaginii. MARIAN DRUMUR ORIZONT HORIA GUIA PARTIDUL /Partidul comunist Partid dc ginduri suind către iaptă. Cum au fost străbunii Rămași în statuile sculptate de ape Partid de revolutii Aripi de istoric Pentru mersul in fimp. PRIETENI ABSENȚI £u! N. Băltcanu ORIZONT cytbsenții Prieteni vechi ca vinul bun Băut in seri Lemnul In vatră este scrum Cîntecele doar tăceri Prieteni vechi Legali de ani Ancoră de vas bătrln Au trecut alifia ani Sentinelă mai rămin Trei gloanțe Au sfîrșit Pașii voștri peste punfi Cind mureau in asiințit Si ne bateam pentru munți Pentru văi și pentru soare Prieteni buni $ Se mai și moare Acum e sărbătoare In țara luptelor de ieri Trei pahare goale Au rămas pe masă mult Cintecul trist vi-1 ascult Cin tecul ce puțin doare Prieteni buni se mai și moare EXOTICA ^JUiresmele trupului tău De beduină Soare Si nisip Nisip și soare Și iloare antică Ce moare In umbrele dulci Ale trupului tău Lotuși Putreziți puțin Sălbatecul Pină la delir Vin miresmele trupului tău O ardere De plante in deșert Pentru alungarea apei Te iert ORIZONT ION LOTREANU INSCRIPȚIE PE COLUMNĂ in barba regelui învins Se prelungi un rîu prin vreme De-a lungul marmurei tăcute. Din gene răsări pădure. Din creștet, grlu cu ioșnel moale, Din ultima suflare, stlncă, Din pleoape, murmur de izvoare Si ierbi înalte din privire. Se prosternară luptătorii Pe veci sub incercale scuturi înfășurati în ploi amare: Si osul lor albi în brazdă Și ochiul lor luci ln iloare Și timpi a lor zvîcni în cînturi Și glasul tremură ln zboruri Și dorul lor rodi ln cimpuri.,. Din piei de lup desfășurate Spre soare fluturară steaguri. De-atunci clepsidrele detună Si capete voievodale Sclipesc in neguroasa barbă Ca stelele pe cerul dacic . .. ORIZONT UNEORI . . . neori. cind anii fierb în ceafa, Ca un abur să mă rup aș vrea Visul neguros să zboare-n iată. Trupul să vislească-n urma sa. iar cînd luna ar dispare stinsă Aruncind pe zări un con prelung, Două păsări pe cărarea ninsă Ar țipa că nu se mai ajung ... FĂRĂ CUVINTE j-agii din crlnguri mâ recunosc Literele din coajă nu sau uscat. Md răcorește cu umbra prelungă Cireșul din sat. Zarea sub care am crescut fși mingile plopii pe creștet ; Nici un nuc, nici un ram Nu e veșted. Riurile Încă păstrează Culoarea ochilor mei Cind Îmi intUnesc privirile. Lăcrimează pe stei. -. Le vorbesc tuturor Aerul Intre noi devine fierbinte : Le aud, mă aud Fără cuvinte. ARS POETICA descins pe țărm de vis, Însemn Cu Herul roșu slova goală I Tata-mi spunea ; sd nu-fi faci ou de lemn Muiat in smalț și rotunjit cu smodid. Ci din cuibar cu Înstelate ierbi, Cind pasărea de abur se ridică, Să iei trei ouâ albe, să le fierbi In lapte de miori cu țîfa mică Apoi, vopsite, să ie-ncercl In dinți, Cu unghia să bați in coaja fină Și dintre jocuri sferice, fierbinți, Sd sorbi Înfiorarea de lumină ,, ’ cuprinzînd cu degete de plumb Minunile cu cretă In contur Să veșnicești odihna fur Columb Și axa lumii din grăunte pur. ‘ ORIZONT „COMEDIA ERORILOR" CRITICE (III) ■ EUGEN S1MION ORIZONT Prin critica nouă Lovinescu înțe- lege critica s/ncro-nieA. ieșită din zo- jia confuziei esteticului cu eticul ș etnicul. Critica, așadar, în care se simte „prezența atitudinii exclusiv estetice-. Din cine e formată ea ? In Istoria din 1026 citează șapte au- tori dintre care numai trei sînt pro- priu-zis critici literari : Paul Zari- fopol, Perpessicius, Pompilîu Con- stantinescu. Lucian Blaga nu făcuse și nu va face nici mai tirziu critică literară, Tudor Vianu o va părăsi In favoarea esteticii. Camil Petrescu se va impune In teatru și roman, iar A!. Bușo'ceanu în eseul artistic. Pe Paul Zarifopoi ii scoate din com- petiție chiar Lovinescu atunci cînd înregistrează slaba lui participare la viața literară, iar tind participă „necunoscuta ar fi cîșligat de ar ti rămas necunoscută in domeniul prac- tic al valorilor naționale". Ii laudă, se înțelege, atitudinea consecvent estetică, lectura bogată, independen- ța de caracter, „vigoarea stilistică", dur nu-i trece cu vederea plăcerea exagerată pentru paradox și (în 1937) „dezorientarea gustului său intim". în T. Maiorescu și posterita- tea Iul critică (pag. 282) regretă In- căodată că „un om de O lectură atît de bogată și de o putere disociativă atît de ascuțită n-a contribuit mai mult In dialectica literaturii noas- tre*. N-a contribuit, firește, pe măsura posibilităților lui, dar, atlt cit este, opera critică a lui Zarifopol (operă, în primul rind, de moralist și, in al doilea rlnd, de comentator inteli- gent, al scrierilor străine eu o atitu- dine invariabil naționalistă, antiro- mantică) are fineți și adînczmi ce trebuie descoperite. Dar Zarifopol nu face propriu zis parte din Critica nouă: spiritualicește el s-a format înainte de război, cînd și începe să publice, mai întli la reviste germa- ne, apoi la Cronica lui Arghezi. Nou. prietenul lui Caragiale și Gherea n«i e. așa dar, decit sub raportul atitu- dini: estetice. Judecind mai bine lu- crurile, Lovinescu il fixează mai tirziu (in T, Maiorescu și posterita- tea lui critică) in cadrele celei de a doua generație postmaioresciană. Falanga criticii noi o deschide Tu- dor Vianu venit, ca și Ion Barbu, la Sburălorui de la Literatorul și în- străinat. nu peste mult timp, de pre- ocupările curente ale criticii. Aceas- tă renunțare Lovinescu o va regreta totdeauna. își pusese în tînărul cult, prob, serios, pasionat de îdei, spe- ranța de a deveni criticul generației ce se ridica. îi va fi înșelată: „Ne- cesitatea unei cariere mediocre a a- sasinat în d. Vianu un critie literar". Tînărul disocietor de idej a devenit, vai, un „informator teoretic prețios". ,.un critic depersonalizat oarecum, retractat în abstracție, timorat, ce-și suprapune cercul investigațiilor sale critice peste cercul legăturilor so- ciale. Merită, oare, se întreabă Lo- vinescu. Universitatea acest sacrifi- ciu ? Nu, cu siguranță nu. pentru că țara aceasta a avut mii de profesor: („selectați in mare parte după cri- teriul obedienței, al colachiei și al spiritului gregar”), dar n-a avut, în o sută de ani. decit cîțiva critici. în Memorii (II. p. 226 ți urm.) reia ca- zul cu o altă înțelegere. Ar fi voit, desigur, ca T. Vianu să intre în clmpul publicisticii — „pentru a pocni din bicele severității și al? independenței morale, ducind, astfei, mal departe linia de foc a criticii fără considerații de carieră' — ar fi dorit să se intimple toate acestea dar tînărul, mai prevăzător, speriat de convulsiile vieții literare, a ales un alt domeniu, mai obiectiv. E. Lo- vinescu e pe cale să se resemneze, deși regretul de a nu-1 vedea pe T. Vianu printre criticii militanți nu-l părăsește. Consolarea e că, ln disci- plina pentru care a optat, esteticia- nul afirmă aceeași „forță organiza- tă în vederea muncii intelectuale". In T. Maiorescu și posteritatea Iui critică (p. 372 și urm.) arată a- ceeași prețuire pentru probitatea morală a intelectualului și-i carac- terizează foarte exact stilul: „Scri- sul său rămîne cel mai adese tn pla- nul estetic al unor discuții ideolo- gice, privind generic problemele de artă, în organ icitatea și evoluția lor, cu foarte rare incursiuni în actuali- tatea militantă. Articolele sale sînt totdeauna informate, de o erudiție ce nu înăbușe, într-un stil de o dem- nitate de expresie abstractă, ee-i dau un accent de gravitate și de plenitu- dine remarcabile*. Deși n-a făcut, cu adevărat, criti- că militantă, decît la început (a sem- nalat printre primii romanul lut Re- breanu. Ion. și n-a participat la bă- tăliile literaturii, T. Vianu a slujit-o, totuși, nu numai prin eruditele lui studii de estetică, dar și altfel, prin studii și opere de sinteză despre au- torii români clasici și moderni. La redescoperirea lui Macedonski, de pildă, are rol important. Scrie, apoi despre I. Barbu, poetul cel mai con- troversat din epocă, un pertinent studiu monografic, consultat și azi. Despre M. Dragomirescu și E. Lovi- nescu se pronunță in două exegeze ample, cu aceeași egală obiectivi- tate. Tot lui ii datorăm o cercetare stilistică a epocii române unde pro- zatorii moderni ocupă locul ce li se cuvine. Tot așa un studiu amplu, primul de acest fel, despre poezia lui Eminescu. Mai tirziu. va comen- ta aproape despre toți marii scriitori ai epocii interbelice. Iată, deci, că Tudor Vianu nu e definitiv pierdut pentru cauza literaturii române. A slujit-o în felul lui și felul lui exclu- dea ritmul foiletonului săptăminai și temperamentul luptătorului de baricadă. Lovinescu il dorea însă cronicar al fenomenului literar viu, așezat la drma corabie! spirituale a generației lui. Dezamăgit în așteptările lui, a- tent mai mult la ceea ce vine, decît la ceea ce se duce, criticul caută în numărul mare de debutanți un alt tinăr pentru această dificilă misiune șl ochii îi cad asupra lui Pompiliu ConstaniinesctL Acesta trecuse, mai ” inJi. ca toți criticii tineri de altfel, prin seminariul lui Mihail Dragomi- rescu. Publică, o vreme, la Ritmul vremii, apoi la Sburătorul, Viața li- terară comentarii ce atrag atenția lui Lovinescu prin „sforțarea spre obiectivitate, îndrăzneala propriilor sale idei, apreciabilă într-o lașitate aproape universală", în Pompiliu Constantinescu, deci, crede Lovines- cu in 1926, „literatura de mi ine și-ar putea recunoaște criticul". în Me- morii (II, p, 233 și urm.). Istoria 1H- rom. contemporane (1937), T, Maio- rescu și posteritatea lui critică (p. 251 și urm,), speranțele sînt confir- mate : tînărul cronicar evoluiază fa- vorabil, e imparțial, obiectiv, ponde- rat și. atit cit este necesar, dogma- tic, fără un minim de dogmatism neputîndu-se realiza o autoritate critică Toate aceste însușiri sînt reale șf Pompiliu Constantinescu a făcut pînă la moarte, cu probitate, critică literară, In forma ei cea mai activă : cronica. A fost, deci, un cronicar literar, cu ochelarii — cum spune despre el un contemporan — bine Infipți pe nas, pasionat de fenome- nul viu al literaturii, atent să nu-i scape nimic din ceea ce apare și re- prezintă talent, vocație. A devenit, intr-o bună măsură, o expresie a onestității creatoare, la locui ei, mai mult decit oriunde. Intr-un domeniu ca acesta unde părerile sînt atît de șovăitoare. In pasiunea pentru cartea apărută chiar azi Pompiliu Conslantinescu n-a fost egalat in epocă, decît de Perpessîcius. E. Lovinescu îl con- semnează și pe acesta, in 1926, și, apoL ori de cîte ori vorbește de cri- tica nouă. La data cînd Lovinescu alcătuia volumul Evoluția criticii li- terare. Perpessicius publicase un „Repertoriu critic". Suficient pentru ca, din acest fragment, criticul să reconstituie scheletul unui stil ce excelează prin eleganță și arta nuan- țării. Perpessicius e, deci, „un om de gust un stilist grațios și un spirit ornat", excesiv de binevoitor, uneori. Această iubire nediferențiată poate însă primejdui autoritatea critică — ecuație, cum se știe, a prețuirii di- ferențiate, a iubirii, dar, în aceeași măsură, și a negației. Lovinescu fa- ce, atunci, aceste recomandări ORIZONT pozitive, cu sentimentul că lu- crurile se pot îndrepta : „Pentru a da impresia autorității, suprema calitate a criticii, extirparea legătu- rilor de afecție reprezintă o impe- rioasă operație preliminară : ața ți-a construit meșterul Manole mî- năstirea șl ața Iși construiește mai ales criticul opera". Inutile sfaturi. Perpessicius a ră- mas prietenul tuturor șl nici un critic român n-a primit ca ei atîtea semne de simpatie din partea scriito- rilor. Ei însuși poet, un poet de o delicată intelectualitate, concepe cri- tica literară ca formă a iubirii spi- rituale. A scris, de aceea, cu 0 egală simpatie („o bunăvoință aproape li- ni verstilă", decidea E. Lovinescu In 193?) despre autori iluștri ți autori modești, câuttnd tn noroaiele medio- crității diamantul talentului adevă- rat Lovinescu, care avea altă ima- gine despre cronicarul literar, o ima- gine. oricum, mai războinică, pri- mește, In 1937, această manifestare de grație și cordialitate cu o anu- mită rezervă : „Comentator ideal a! poeților, impresionist cu erudiție li- terară, colecționar de flori presate din toate parcurile poetice, el a fost Bortit să pregătească seama rănilor tuturor meșterilor imbătrfniți și să sufle ușor tn luminița tuturor debu- tanților", Dar criticul nu e totdeauna bine- voitor. Lovinescu avea să-și dea sea- ma de maliția foiletonistului la a- pariția volumului al IV-lea al Isto- riei literaturii române contempo- rane, cînd Perpessicius respinge, fn fond, concepția și judecățile cărții, sub formule, adevărat, blinde. Evo- luția criticii literare e însă bine pri- mită (Mențiuni critice, I, 1928. p. 363 —368): „Calda și susținuta pledoa- rie a d-lui Lovinescu pentru actua- litate", „o claritate și o ordonanță din cele mai profitabile", „prezența acelui spirit de justiție", „caracteri- zări juste" — deși ci te va propozi- țiunj din Suar^s, citate de foiletonist . cu aprobare, lasă să înțeleagă și alt- z ceva. Căci intr-o carte în care criti- o cil unei epoci sint negați prin refe- S rirea sistematică la autoritatea și O principiile lui Maiorescu, recoman- dări ca acestea : „ca să înțelegi e ne- voie să iubești", „să nu ne slujim de morți împotriva celor In viață", par mal degrabă ironice, dezaprobatoare, Pcrpesslcius, critic simbolist, ad- mirator al Iul Remy de Gourmont, reprezintă in cultura română cazul rar al pasiunii literare consecvente, egale, neinlimidată de nimeni și de nimic timp de mai bine de 50 de ani. El a făcut, astfel. în critica română cea mai lungă carieră. Alții au Slu- jit, și 10 sau 15 ani cronica literară, părăsind-o. apoi, pentru opera de sinteză- PwpessiclUS, a rămas Insă cu frumoasă obstinație la foiletonul critic: această consecvență într-0 disciplină cu satisfacții atit de pu- ține sc impune. Valoarea criticii sa!e stă. In fond. In valoarea lirică a textului, în atmosfera sărbătorească pe care o creează in jurul operei li- terare. Apariția operei e primită cu uimire, ca tm dar al zeilor și criti- cul e chemat să oficieze, să laude această Întrupare sacră, Cînd intr-o critică relativ tînâră, dar bine re- prezentată. există E, Lovinescu, G, Ibrăileanu, G, Călinescu, Șerban Cioeuiescu, spirite critice în genere severe. Perpessicius e nuanța nece- sară, iubirea compensatoare. El re- prezintă, în fond, in critică înțelege- rea și Simpatia pe care le recomanda șl E, Lovinescu in tinerețea sa im- presionistă. Șerban Cioeuiescu e, dimpotrivă, din generația nouă de critici, confir- mată de Lovinescu, spiritul polemic prin excelență. Deși n-a colaborat la SburăturUl (debutează in 11'23 la Facla literară, iar Intre 1926—1938 e ia stirdii, la Paris) și nu urmează totdeauna opiniile maestrului, mani- festînd de timpuriu spirit de inde- pendență. Lovinescu trece totuși pe rinărul polemist printre elevii săi și tn Istoria literaturii române contem- porane (voi- VI. p. 205—206), Memo- rii (II, p. 234—236), Ist. lit. rom. con- temporane (1937) și T. Maiorescu și contemporanii lui țp. 347—349) dă despre el Judecăți In genere favora- bile, U cunoscuse de cînd Șerban Cioeuiescu era foarte tlnfir, vindi- cativ, in dezacord principial Cu price soluție admisă și. ca bătrina găină din Chantecler. criticul e surprins că puiul irascibil a devenit între timp cocoș : „je l’ai connu poulol e je ne i’admets pas coq“. Salută, to- tuși, disciplinarea spiritului polemic, precizia direcției de atac, efortul de obiectivare. Din aceste notații frag- mentare înțelegem că „puicii" insu- portabil făcuse multe zile fripte criticului (Șerban Cioculescu frec- ventează alături de Pompiliu Con- stantinescu, Vladimir Slreinu, ce- naclul Sburătorul l) și, văzindu-1 acum, trecut de virsta primejdioasă a poletnismului ostentativ, Lovines- cu remarcă virtuțile spiritului po- lemic matur, la obiect, limpede: „diminuarea succesivă a toxinelor pasionale ce umflau vendea gușă a șopîrlei sale critice". Semnul acestei metamorfoze e campania lui Șerban Cioculescu îm- potriva misticismului. In această a- titudine rațional istă Lovinescu veJe dara structură maioresciană, mani- festată și tn adversitatea principială a tinărului intelectual față de „crite- rionism", „trăirism*, „pirvănism", închipuirile mai noi ale tinerei ge- nerații. Șerban Cioculescu e. dintre tinerii critici, cel dinții care intuieș- te primejdia acestei aventuri spiri- tuale și lovinescu notează faptul, in 1943, cu satisfacție. Tot e) e acela care apropie pe Șerban Cioculescu de critica naționalistă a lui Paul Souday și remarcă preocupările is- toriste ale polemistului : „Spectacol ciudat al unui spirit vioi, vindicativ, agresiv, căuttnd să-și ascundă zelul partizan In tranșeele amănuntelor și considerațiilor de ordin bibliografic, istoric, documentar, comparind edi- țiile între ele, cercetind variante și variații, restabilind puncte și vir- gule, discutfnd cu gravitate date mi- nime. aducînd obiecții infinitezimale și inutile, în ton doct și peremptor : spectacolul Vechilor pustnici ce vo- iau să-și infrlngă tentațiile trupului sub asprimea eiliclului", Judecată, firește, relativă, pen- tru că Șerban Cioculescu e cel din- ții, dacă nu ne înșelăm, intr-o gene- rație do cronicari talentati, care, a- vlnd asemenea preocupări de isto- riografie literară, dă criticii dimen- siunea ei istorică necesară. G. Că- linescu. Vladimir Streinu, Pompiliu Constantin eseu ți. sub o formă spe- cială (editor de texte}. Pcrpessiclus — ii vor urma exemplul. Critica nouă, estetică, dialectică, In avan- garda vieții literare. își descoperă, astfel, fața ei istorică. Dacă Șerban Cioculescu e agitat de demonul polemicii și reprezintă în critică spiritul de contradicție w necesar dialecticii ei, celălalt ele- ment al tandemului, Vladimir Strei- nu, e imaginea mustrătoare a poe- ziei celeste rătăcite tn cîmpul atît de profan al criticii. Atitudinea nu displace lui Lovinescu ți in compen- diul din 1937 dă despre critic a- ceastă decizie pozitivă, după ce tn Memorii (II. p. 251—253) făcuse poe- tului un admirabil portret: „De un- de părea redus la sterilitate, critica lui a devenit abundentă, digresivă. asociativă, teoretizantă; sbor planat prin abstracție estetică și istorie li- terară cu lente evoluții ți la înăl- țimi, de unde nu se mai aude urui- tul pasional al motoarelor, care e- xistă totuși, Critică nobilă, compre- hensivă, de un estetism puțin cam prețios, și indulgent cu slăbiciunile omenești" '). Raporturile cu generația tinără sint. cum se vede, mai mult decît cordiale. Lovinescu le arată de la început prețuire și, la rtndul lor, cu mici, inevitabile semne de autono- mie. criticii manifestă o consecventă stimă pentru părintele lor spiritual. Relațiile nu sint tot atît de sigure cu G. Călinescu, copilul teribil al ge- nerației. Acesta publică in seria a lî-a a Sburătorului versuri ți co- mentarii critice, participă, sporadic, la ședințele cenaclului și. cînd pă- rea definitiv introdus fn atmosfera cercului se retrage brusc, dînd din cind în cind semne de prețuire pen- tru Lovinescu, pentru ca mai tir- ziu. Intr-o serie de articole din Via- ța românească (1937, nr. 7—10). să ridice obiecții capitale asupra meto- dei criticului, E. Lovinescu a poves- tit in mai multe rlnduri (Memorii, II, III, Aqua forte) istoria acestor le- gături capricioase, iar G. Călinescu și-a explicat atitudinea in niște Me- ditații in Jurul lui E. Lovinescu (Vremea, XVI. 1944), Ar fi avut pen- tru Lovinescu, totdeauna, o măre simpatie și chiar o mare iubire. Dar modul Iul de a stima e a face obiecții, A-și exprima, cu alte cu- vinte, sincer opinia, de această sin- ceritate avind dreptul, înaintea alto- i) tn T. Maiorescu sl canlemparanil lui lzulru3u-ac pc unica va- loare recunoscută, aceea a actuaiulvl*- lată termenii unei posibile confruntări critice, Polemica se oprește Insă, ca sl tn alte împrejurări, In faza aluziei ma- liției ase, ORIZONT « așadar, „străin de orice preocupări istorice, departe aproape de orice disciplină exactă", condamnat să trăiască, spiritual, din comentarea scrierilor contemporane mediocre: „in opera sa se simte lipsa oricărei idei, a oricărei capacități de specu- lație, a oricărui element de cugeta- re...'. Fixat între erudiația vastă ■a lui Maiorescu șl acuitatea, compe- tența tinerilor. E. Lovinescu e defi- nitiv strivit: „unul dintre cei mai puțini cultivați scriitori, cu care nu poli discuta decît chestiuni de stric- tă actualitate literară' ... Silit să se apere — și se apără, vom vedea, strălucit — E. Lovinescu contestă buna credință, (.x> lamen- tabilă instabilitate de caracter*), o- bîeclivitatea criticului, nu-i neagă In să talentul („mari Însușiri de ex- presie artistică, de receptivitate es- tetică, amplexiune a inteligenții, de putere de muncă* etc. — Aqua for- te, p. 305) și nici capacitatea de spe- -culație. Polemica nu se încheie aici. Ea alunecă, fatal, de pe terenul ideii In cîmp moral, unde săbiile. încru- cișate, scot altfel de seîntei, Dar în afara confruntării directe, cunoscută și din memoriile lui Lovinescu, deli- ciu) «lui « urmărește sistematic această luptă critică intre două spi- rite egal de înzestrate ți, In ultimă instanță, între două generații, două virate critice. II constituie jocul co- pilăresc al aluziei ironice, practicat mai ales de G. Călinescu. Acesta e obsedat de ideile, judecățile lui Lo- vinescu și le respinge, nu cum ar trebui, pe calea speculației — ci prin simple referințe dezaprobatoa- re. în cuprinsul unul articol ce tra- tează, să zicem, despre moduri poc- 'tice sau individ și erou. Scriind des- pre G. Ibrăileenu (Taine al nostru, 193X5) nu uită că cineva a mai întoc- mit o istorie a civilizației, dar — nu-i nici o îndoială — toate ideile ei le aflăm fn Spiritul critic in cultura românească : „Din acest studiu al lui Ibrăileanu sc trage toată litera- tura actuală sociologică sau mai bine zis de politică ideologică- El cuprinde In linii atît de clare opo- zițiunea istorică între liberalism și junimism, încîl cind un alt critic a Încercat să trateze cu alte ..posibili- tăți de expresie* și pe prea multe pagini problema civilizației române. ORIZONT nu-și dădea seama că refăcea, fără aceleași calități speculative, cartea lui îbrăileanu* *). Venind vorba de simbolism, criti- cul nu uită să precizeze că „am face o eroare gravă dacă am defini as- tăzi poezia simboliștilor poezie a subconștientului, a stărilor profunde, muzicale etc."’). Definiția aparține, se știe, lui E. Lovinescu. Tot acesta stabilise că proza modernă, romanul In primul rînd, tinde spre obiecti- vare, detașîndu-se de formele lirice, O. Călinescu nu e de acord nici cu acest punct de vedere și o aluzie din articolul Nici o graniță (1934) elucidează controversa: „Pentru cronicarul român genurile își au le- gile lor fixe (întocmai ca în manua- lele de școală): poezia lirică e una, cea epică e alta, nuvela e nuvelă, romanul e roman, $i fiindcă e vor- ba de roman, acest fel de compu- nere trebuie să fie neapărat epic, să dea impresiunea de viață, să fie au- tentic. să fie obiectiv, să nu fie li- ric și cîte și mai cite“’). Teoria mutației valorilor e pusă, într-un loc (Judecata critică), sub semnul confuziei dintre estetic și cultural, Lovinescu e, adică, combă- tut cu propriile argumente. G. Cfl- linescu acceptă, principial, impresio- nismul. dar face în privința lui o disociere, ziclnd că divagația in ju- rul operei e primejdioasă ți hibridă. „Vegetație livrescă în jurul operei de artă". In această categorie efe- meră intră critica Impresionistă a Iul E. Lovinescu, în timp ce adevă- ratul impresionism, nemulțumit cu simpla impresie, reface prin analiză starea originară a autorului. Să nu uităm însă că E, Lovinescu disocia șî el impresionismul dc facila diva- gație. Obiecția e. deci, neîntemeiată. Dar, cum spune chiar criticul, mai bine o nedreptate creatoare decît zece păreri acceptate dc toată lu- mea (Condiția criticii, 1933, Adcv. lit, și artistic, XIV, nr. 770): „Păre- rile drepte ale atîtor oameni de treabă s-au uitat și au rămas ne- 1) ari. reprodus In voi. Ulyssc. p. £7 șl urm. t) art. apărut tn Adevărul Ut. șt arid pg. 187, XIII. nr. 7Î8. 18 nov. 1S34. «) Adeudrul Uterar și ari ist ic, X, SS», 29 V. 1932. dreptățile creatoare (...). Un critic pătrunzător, inteligent, recreator de opere nu poate să fie injust chiar cînd din patimă dorește aceasta". G. Călinescu reușește totuși. El e nedrept cu E Lovinescu șî chiar și atunci cind punctul lui de vedere e indiscutabil cel adevărat (dar ce c „adevărat", definitiv, absolut in judecata critică ?) el simplifică e- norm, opiniile adversarului, pentru a-și face mai ușoară demonstrația. O inadvertență ce nu a scăpat o- chiului necruțător al lui Lovinescu. In ce privește fenomenul literar concret. G. Călinescu corectează, in citeva cazuri, pe Lovinescu. ți cade, ta riadul său. în mai multe feluri de exagerațil. Scrie mai obiectiv, mai In spiritul adevărului, despre G, Ibrălieanu. H, Sanielevici, N. lor- ga, M. Ralea, despre critica, adică, „ne-estetică", respinsă de Lovinescu din considerente ce se cunosc. Nu are, apoi, prejudecăți privitoare la proza lirică sau la comedia de mo- ravuri. Corectează, așadar, opinia despre I.L. Caragiale, Șadoveanu. Venit ți mai tîrziu in critică și fără prejudecăți ideologice el are asupra lui Macedonski. Bacovia. BJaga. Phi- lippide o altă perspectivă și. deci, o altă înțelegere estetică. Sub acest aspect, intuiția lui e superioară criti- cii lovinesciene, legată încă — deși autorul a luptat toată viața împo- triva lor — de prejudecățile ideolo- gice ale epocii, în acest punct criti- ca lui G, Călinescu și a generației lui se deosebește dc aceea a genera- ției anterioare : E. Lovinescu nu de- tașează totdeauna judecata estetică de judecata ideologiei (dovadă din epocă) in timp ce tinerii care l-au urmat pășesc în cîmpul literar cu o conștiință pur estetică, fără preju- decăți de școală. Opera nu mai c privită, odată, ca produs al unei ideologii și. altădată ca expresie a unei forțe de creație, in luptă cu cea dinainte. Pentru G. Călinescu opera S? e expresia unică, ireductibilă, Inefa- bilă a spiritului creator și punctul critc favorabil pentru a observa, e acela care frinează in noi orice e ostil manifestării libere a gustului. Diapdre, atunci, și granița dintre cri- tica istorică și critica estetică. G. Călinescu va împinge hotarele celei din urmă... spre literatura veche și dă, în Istoria literaturii române ți studiile monografice adiacente, o scară de valori ce se păstrează. In genere, și astăzi. E marea descope- rire critică a lui G. Călinescu (cri- tic lipsit de daru! divinației) șî. tot- odată, consecința logică a criticii estetice lovinesciene. Clasicismul, apărut, la prima vedere, ca o replică la modernismul lovinescian, nu-i, în fapt, decît un modernism împins spre zonele literare ale trecusului. Prin aceasta, G. Călinescu e mai mult decit Iși închipuie elev al lui Lovinescu și mai puțin decît se cre- de el însuși, o vreme, urmaș al lui G. Ibrăileanu. De la acesta ia ideea criticii totale, complete, cerind cri- ticului să fie (și fiind ei însuși) este- tician. dar și psiholog, istoric, so- ciolog. îl despart, totuși, șl de acesta, o înțelegere autonomistă a artei, a- titudinea consecvent, superior este- tică față de valorile literaturii, un spirit, în fine, modern de a aborda opera literară : elementele, adică. oe-1 apropie de critica estetică a lui E. Lovinescu. G. Călinescu. are. așadar, față de înaintașul său, atitudinea pe care acesta o avusese față de Maiorescu : o prețuire ce merge. In unele clipe pină la obstinată adorație, transfor- mată prin jocul imprevizibil al unor forțe spirituale necunoscute, în tă- găduință și scepticism împins pină la negație. E momentul în care o personalitate critică ia act de exis- tența ei și. ingratitudine fatală, dis- truge, cu voluptate, crisalida ce îl ORIZONT g ocrotise. Tristețea e că această fru- moasă luptă nu s-a dus, cum ar fi trebuit, numai pe planul speculației. Ea a eșuat, ca a ti tea polemici națio- nale, In portretistică tendențioasă și pamflet. De aceea, Lovinescu priveș- te „călinescianismul* ca un fenomen moral ți, cum s-a văzut, nu dintre cele mai pozitive. Am pierdut, ast- fel, șansa de a asista la cea mai In- teresantă, poate, polemică a epocii, căci, indiscutabil, E. Lovinescu și G. Câlinescu sînt spiritele ei cele mai adinei și mai deschise spre specula- ție. Asistind la formarea lor și dindu- le, la timp, binecuvintarea, Txivines- cu va Înregistra cu satisfacție, mai tirziu, cind „puii* deveniseră „co- coși* în toată legea, și încă cocoși cu o personalitate In multe privințe incomodă, că ți criticii celei de a treia generații postmaioresciene merg pe drumul sigur al spiritului estetic. Prevederea, timidă, din 192G, se ade- verise „Caracteristic e că. deocam- dată, oricare ar fi insuficiențele criti- cii actuale, lipsită de altfel de per- sonalități puternice, ea a izbutit să disocieze conceptul estetic de cel etic și etnic și, cu mijloace încă par- țiale, lucrează in domeniul propriu al esteticului: iată semnul sub care critica a pățit din primul pătrar al veacului spre evoluții necunoscute încă*'). în lfM2 acestea deveniseră cunos- cute, ca ți personalitățile critice de altfel. Ele se numesc (in ordinea sta- bilită de Lovinescu): G. Călinescu, Șerban Cioeuiescu, Pompiliu Con- stantinescu, Perpessicius, Vladimir Strelnu, Tudor Vianu. Niciodată critica română nu a a- vut atiția critici buni, într-un mo- ment spiritual cînd. culmea, se vor- bea de... criza criticii, Lovinescu putea fi împăcat : spiritul său fe- cundase, Omul, speriat parcă de bu- curia acestei revelații, se grăbi să se retragă în altă lume, mai liniștită. i) Istoria literaturii române contet»- porane, n, p. 295. ORIZONT a DIN LITERATURA UNIVERSALA POEȚI AUSTRIECI R1CHARD VON SCHAUKAL COPIII C^cuma dorm, bălaie capete ou sprijinit domol pe miinile subțiri, încet le potrivesc Invelltoarea și tăcut Îmi trec alintul peste frunțile pure Îndărătul cărora se ascund miracole, ce m-au uitat de mult pe mine. In românește de PETRE STOICA FEL1X BRAUN NIMFA IMBATRININD Cuibul meu din pin arareori 11 mai părăsesc, de cind satirii nu mai aruncă mici pietre ademenindu-mă in iarba pădurii. Ascult sturzul. La început de toamnă ce iac? Cu cită bucurie îmi priveam clndva fața din iaz. iar sinii mi-i alintam cu tieosebfîd p/âce/e! imaginea picioarelor mele arunca peste ape sclnteieri Intreclnd sclipătul stelelor. Citeodată Înainte de zori cind faunii dorm cu alte nimfe anevoie cobor pe asprul trunchi și iscodesc pustiul pădurii. Poate că un zeu îmbătrlnit mă caută din ochi-i slăbiți si în laind îmi face un semn. Poate visam numai și acum aștept tremurlnd în rdsuf/eîu/ zorilor. în fDiHâneițte de PETRE STOICA ORIZONT JEANNIE EBNER FOAME @apul tău vine asemenea unei corăbii încărcate. Așteptăm în port. Și ne e foame. Sosești de pe țărmurile negre, cu aur și lildeș, dar copiii duc dorul laptelui și pier ca florile bolnave. Inima ne-am crescut-o mare. Încolțea, se făcu pom și avea fructe, ce nu se plrguiau niciodată: doar miini apucind în go}. Golul adiind umple cu vlnt pinza ta nouă și asemeni soarelui, in orizont, capul tău urcă și coboară încărcat cu fructul palid al inimilor noastre. Ne-am îngropat copiii In turnuri de aur și lildeș. lată-ne din nou așteptînd în porturi. Și ne e foame. Și niciodată nu știm după ce. In romJnețtc -de PETRE STOICA ORIZONT ALFRED GONG ATMOSFERA DE IARNA liniște, alb de legendă, se ci$ferne pe lume. Făurar zugrăvește cununi dc ghiafâ, singe de vînaf pe asprime. filigran de chiciură, acoperișe dințate. Amurg, albastru de basm, se așterne pe lume, Peste lunca sclipitoare plutesc două sihastre. Din depărtare lătratul unui cline de pe alt tărlm. 1n românețle d« PETRE STOICA ■ ORIENTĂRI Anuare, reviste ... & Happenings ■ ANDREI A. LILLIN Ce este un happening? O curioasă îmbinare de hazard, prezență de spirit, adresă, ironie și răzvrătire In cadrele societății de consum, s-ar putea spune. Exemple există cu carul. Să înșirăm cîteva. 1 Intr-un teatru de varieteu cu un program extraordinar de viu. Pu- blicul petrece zgomotos. Comperul este vrăjit de succesul ce-1 are, impănindu-și intervențiile neobosit cu alte și alte aluzii, cu și fără perdea. „Este cineva printre noi", strigă ei la un moment dat, dar întrebarea ii este fatală, Dintr-o lojă sar cîțiva tineri peste balustra- dă, „Sintem un congres întreg", declară unul dintre ei cu glas sten- torial, urcind pe scenă, „Loc", po- runcește, dîndu-1 la o parte pe ac- tor, „Acuma urmăm noi. Doamne- lor și domnilor, avem onoarea a ne prezenta. Mă cheamă X.Y. și de meserie sînt vampirolog. Tăcere! Vampirologia este o știință cît lu- mea. lată-i și pe colegii mei A.B., E.F., M.N. și P.Q. — tuspatru spe- cializați in aceeași știință. Și acu- ma vă rugăm să ne urmăriți cu atenție. Veți asista la primul Con- gres Mondial de Vamplroioșie, pe scurt GM.V. Nu durează mult. Ze- ce pînă cincisprezece minute. Mai dorește cineva să participe la dez- bateri? Poate dvs. domnișoară?" Și președintele vampirologilor coboară repede în sală, de unde se întoarce in curînd de braț cu o americancă cu o superbă coafură de in verita- bil. In timpul dezbaterilor, ea se va comporta ca o vampă de mare clasă, etalîndu-și cît mai avantajos și seducător grațiile etc. Vampiro- logii între timp se ceartă violent în jurul unor teze aparente absurde. dar cu deosebit iz de actualitate. Publicul, după un moment de ne- dumerire, participă cu interes eres- cind și apoi cu haz enorm, cînd din culise apare directorul teatrului, spre a cerceta cine-i conturbă spectacolul. Este cooptat in rîsetele și aplauzele generale ale publicu- uli, membru al Organizației Mon- diale Contra Vampirilor, pe scurt O.M.C.V., la care. în clipele ur- mătoare, mai aderă pe lingă actori, cîntăreți și orehestranți. și o diroaie de tineri din sală. Și astfel. Con- gresul. întărit de noi și noi parti- cipanți, propune în concluzie o adresă de admonestare către vam- pirii lumii. Este un fapt petrecut sub ochii subsemnatului in august trecut, într-o localitate turistică din Austria. Și iată un alt caz similar, cules dintr-o revistă americană. Intr-o ilustră societate științifică, în timp ce membrii ei dezbat cu multă competență rolul conjuncției „și“ in textele lui Kafka. coboară din cupolă o fată într-o ținută mal mult decît sumară, spre a oferi — ajunsă la sol — celor prezenți bomboane de ciocolată. Distinșii membrii ai societății științifice, după un moment ev stupoare, se comportă care de care mai în nota temperamentului său individual —: acesta ignorînd cu morgă prezența fetei goale, cela punindu-și repede ochelarii spre a se convinge mai bine că nu este robul unor halu- cinații etc. în cele din urmă, fata este scoasă din sală, dar unii din savanți rămîn in hazul asistenței cu bomboana între degete. Și, bine- înțeles, problema cardinală a rolu- lui conjuncției „și" în textele iui Kafka este redusă în felul acesta la dimensiunile ei naturale. ORIZONT ORIZONT Un al treilea exemplu: La un proces intentat unui tinăr anarhist, acesta, fiind întrebat de vîrstă, răs- punde: „După declarațiile tatălui meu, consemnate în registrul celor născuți din serviciul de matricolă, •19 ani: după propria mea declarație 5734 ani“. — „Cum ața*'? exclamă uimit Președintele. Iar tînărul: „Es- te simplu. Mă știu de cîndu-i lu- mea. Iar întrucît după Biblie, in spusele căreia credeți și dvs. dom- nule președinte, s-au scurs exact atîția ani, vă rog să dispuneți să mi se treacă la proces-verbal de- clarația drept bună". Ne putem opri aci, exemplele citate conținînd toate datele de bază necesare pentru definirea știin- țifică a happening-ului. Înșirăm, printre acestea, dispunctiv: a) înscenarea absurdului în. Îm- prejurări care, la o analiză mai atentă, se dovedesc a fi predestina- te pentru absurd, fără să fi fost luate ca atare; b) rolul actelor fictive (congres, moțiune, declarație fantezistă) și al ținutei necorespunzătoare (strep tease), prin care un mediu cu o destinație precisă (teatru de varie- teu, incintă academică, sală de ju- decată) este transformat în mod violent într-o scenă de comedie bufă; c) adresa ironică de mare causti- citate la tot ce în societatea de consum trece drept valoare bine stabilită, caracteristică pentru ceea ce, cu un termen special al opozi- ției extraparlamentare, se numește establishment. Cu alte cuvinte, happening-ul es- te unu) din mijloacele de luptă a opoziției extraparlamentare din apus împotriva «tablishment-ului. Din definiția aceasta numai terme- nul din urmă pare nelămurit. De aceea, credem, nu e fără interes să-l lămurim printr-o scurtă an?liză semantică. In Encyclopaedia Rritannica din 1959, establishment: instituție, este definit încă numai în strict raport cu biserica anglicană, organizație cu drept public, Oxford Dicționar;', in ultima ediție, mai cunoaște, în afară de referința la biserica angli- cană. și primul amendament la Charta libertăților americane care interzice Congresului să voteze legi cu privire ia instituția biseri- cii: „an establishment of religion", în S.U.A, statul și biserica fiind strict separate. Vedem de aci că in accepțiunea sa clasică. înainte de a fi devenit un termen la modă (vogue-word), establishment priveș- et organizarea autarhică a bisericii în lumea anglo-americană —: au- toritatea ei tradițională, inalterabilă și inatacabilă care o transformă într-o putere de temut, cu o ierar- hie sever gradată și omniprezentă în viața popoarelor anglofone. Totuși, termenul este secularizat încă în 1841 de filozoful american Ralph Waldb Emerson, in prima ediție a volumului său Essays, un- de, în analogie cu instituția sacrală a bisericii ca centru ordonator al lumii, deduce la un moment dat. din analiza conștiinței. faptul că crice om „se recunoaște in funcție de centru, pornind de la care fie- ce lucru poate fi aprobat sau negat cu aceeași îndreptățire". împingind în felul acesta mai departe prin- cipiul „independenței conștiinței", pe care l-a enunțat mai întti în conferința sa The American Scholar din 1837, Emerson pregătește prin aplicarea termenului establishment la cele lumești, cariera sa ulterioa- ră, laică, consemnată mai nou și de Dicționarele lui Webster și Randon House. In felul acesta, în ultima ediție a dicționarului Webster, se spune sub establishment" 1) o grupare de conducători so- ciali, economici sau politici care formează o clasă dominantă; 2) o grupare influentă. Cariera jurnalistică de mare no- torietate a termenului establishment sedesăvîrșește. totuși, de abia în zi- lele noastre și ea se datorează publi- cistului Henry Faihlre, de orientare conservatoare. care nu este deloc fericit că opoziția extraparlamen- tară se folosește de vocabula sa îndrăgită pentru a combate eu ve- hemență instituțiile venerate de el. Raportate Ia aceste realități ma- teriale și sociale, happenîng-ul (de la happen: a se întîmpla) poate fi definit mai pe scurt și direct ca un act protestatar, săvirșit in public, mat mult sau mai puțin inlîm- plător, improvizator iu și, uneori, cu alură artistică, prin care se relevă nonsensul acelor realități institu- țlonale majore ale societății de consum care țin evoluția social* și culturală pe loc, servind Interesele unei minoritAți bine înfipte tn pri- vilegii și bunăstare. Astfel definit, happenlng-ul se dovedește a fi o armă complexă în mîinile celor „slabi", cu un pronunțat caracter ofco (I, p- 197, fn ed. I ore 32 ani), un vers e repetat (II, p. 133. nr. 1) apoi altele vizibile — fi prin ur- mare ușor de îndreptat de către ci- titor. Dar noua ediție a colecției preo- tului Ion Birlea nu e o simplă re- editare, căci 1. Datcu s-a străduit să-i dea fi un suport istorie prin perspectiva unei jumătăți de veac, in strădania de a determina valoa- rea circulatorie a creațiilor folclo- rice. In acest scop, editorul a între- prins o anchetă folclorică ln satul natal ai folcloristului, de unde pro- vin aproape două treimi din totali- tatea colecției. Hezultatui t înfăți- șai in două moduri: prin adăuga- rea unor variante culese de 1. Datcu., unele absente in colecția Birlea, apoi prin consemnarea răspunsuri- lor a doi informatori cu privire la starea actuală a repertoriului de balade culese odinioară de I. Btr- lea. Fără îndoială că valoarea ști- ințifică a colecției ar fi crescut con- siderabil dacă !■ Datcu ar fi indicat fi răspunsurile informatorilor anche- tați cu privire la celelalte specii folclorice, care ar fi adus o mai mare precizie decit „Constatarea a fost că lirica din colecția lui I. Bir- lea e încă o prezență masivă, de a- semenca strigăturile"... (II, p. 420), așa cum a procedat Ion Muștea cu colecția lui M Pauteti. ln felul o- cesta, este deschis un drum care va trebui urmat fn viitoarele reedllărf ate colecțiilor care au indicate sur- sele exacte ale variantelor fi nă- dăjduim că exemplul lui I. Datcu va fi fructificat fi sub acest aspect. iordan Datcu a precedat noua e- dițîe de o Introducere amplă, me- nită să pună fi mai mult în lumină valoarea ei, Această introducere e de fapt un studiu substanțial, in ge- nere bine informat, fn orice caz neașteptat de la unul care a urmat daor cursul de folclor al iui Mitu Groșu. Scrisă cu indeminare fi cu claritate, ea se citefte cu plăcere, nu numai cu profit, Ea e alcătuită din două părți, fn cea dinții, I. Datcu înfățișează istoria folcloris- ticii maramureșene, in care soarta colecției Birlea ocupă locul prepon- derent. Datele esențiale nu lipsesc, incit ea poate servi celor ce Se vor ocupa mai tîrziu de folcloristica maramureșeană. 1. Datcu lărgește sfera teritorială a Maramureșului la eea a regiunii administrative, in- cluzind Oașul și lApuțul cu Baia Mare. Studiul ar fi ciștigat fi mai mult fn claritate dacă autorul S-ar fi mărginit numai la Maramureșul propriu-zis. fiindcă el constituie o unitate etnografică fi folclorică bine distinctă, fn ciuda asemănărilor mai mari cu Oașul învecinat, apoi el iți are tradiții cârturărefti proprii. De asemenea, am fi dorit o subliniere mai viguroasă a activității vicarului Tit Bud, cea mal proeminentă per- sonalitate maramureșeană a vremii și Nestorul pleiadei de folcloriști maramureșeni, care a răspuns «u numai la chestionarul lui Dmru- șiamt din 1886, cum aratii autorul îp- XX), ci și la acela al Iui Hașdeu din 1884, e drept in chip incomplet. Colecția Iui este cu mult anterioară celorlalte, căci el a tnceput Să cu- leagă și si publice folclor prin pe- riodice incă de prin al optulea de- ceniu al secolului trecut, cum arată de altfel ți I. Datcu (p. XVI), incit publicarea ei fn HOS e doar un ac- cident șf valoarea ei metodologică si științifică nu trebuie raportată ia această dată decit sub aspect, am zice propagandistic, pentru cei ce ■nu-i cunosc antecedentele. Ca .stare, I. Blrlea nu mai putea aspira „să apară primul", cum afirmă I. Datcu (p. XVIII), deoarece el începe să culeagă fn țggș, Cind colecffa T. Bud era încheiată de mult, iar a iui Ai- yiplea era fi ea aproape gata — materialele au fost culese in 1903- 19U3, cu foarte puține completări fn fi 1905 — dar fără să aibă „norocul să-fi publice repede cu- legerile" fibid-h Dacă se poate spune despre Gra- iul și folclorul Maramureșului al lui Tache Papahagi că vădește „scrupulul filologului (normat eu o metodă riguros științifică" (p. XVIII), afirmația nu se poate extinde asu- pra colecției muzicale maramure- șene a lui Tiberiu Brediceanu, rea- lizată doar la nivel amatoristic. Ca atare ,nu este adevărat cd Bredi- ceanu prin colecția lui din Mara- mureș, ar fi adus „a serie de cla- rificări fn definirea doinei* (p. XVII), căci această definire a doinei se datorețte Iui Bela Bartiik in studiul lui introductiv la culege- rea exemplară din punct de vedere muzicologic, Volksmusik der Ruma- uen von Maramureș, publicată în 1923. Peripețiile colecțiilor pină la publicarea lor — cea a lui T. Bud cu povești maramureșene a rămas pină azi inedită — urmărite fndeo- proape de I, Datcu aduc multe pre- cizări de natură cronologică și seot în relief cile greutăți fntfmpinau culegerile de folclor in acea vreme. In partea a doua a studiului in- troductiv, l. Datcu trece la o ana- liză a poeziei populare maramure- șene- Anoliza e condusă cu multă fi- nețe ți sagacitate, reliefindu-se fru- musețile caracteristice, alături de o seamă de aspecte specifice acestui ținut. Adesea, autorul trece și la «valuări comparative, servindu-se de variantele din alte ținuturi. fn con- £ cluzie, Datcu conchide că Maramu- reșul se aseamănă din punct de ve- dere folcloric ca Oașul, Ugocea, Lă- pușul fi .Văsăudul, extinzind aria pină la Moldova fi Oltenia. Consta- tarea e verificată de realitatea fol- clorică, chiar dacă nu pe o arie atît de fntinsă. In fapt, Maramure- șul face parte din arin folclorică mai largă ee cuprinde Transilvania șl Moldotw nordică, față de care se distinge prin cfteva particularități. Astfel, lirica maramureșeană are și textele scurte, iude lung cizelate, ca- racteristice mai cu seamă Sălajului șl Bihorului, dar alături de acestea sint prezente ți textele lungi, obți- nute prin contaminarea celor pre- cedente, dar mai cu seamă prin a- portul improvizărilor, simțitor de evidente aici in osatura liricii. Acest ultim aspect apropie Maramureșul in bună măsură și de .Văsăudul în- vecinat prin aceleași tendințe de structurare a liricii populare. I. Datcu trece și la o detectare a exemplarelor specific maramureșe- ne, diar operația e riscantă fn lipsa unei tipologii bibliografice a liricii populare. Chiar cind aceasta va fi alcătuită, se impun rezerve dictate de deficiența metodologică a colec- țiilor oare nu s-au străduit sd epui- zeze repertoriul existent in momen- tul culegerii' Astfel, fn exemplul ales de I. Datcu (p. LXVII), primele versuri: Pin ce-s negru, nu-s țigan — Ce-s fecior de mărmățian, sint cu- noscute, cu modificările cuvenite, ți intr-un cîntec, armonizat se pare de I. Vidu; „Că sint neagră nu-s țigană •— Că-s viță de oănă- țeană" etc. De asemenea, versurile: „Să fi plăcut tuturor; — Ca tămiia popilor — Ca piperul grecilor — Ca vinul volnicilor», se fntflnesc In forme apropiate in colindele tran- silvănene despre fata care explică flăcăilor unde a fost „băiată" de maică-sa. Se impune insă caracterizarea sin- tetică a culturii maramureșene, in care vechimea e o notă dominantă, ceea de dovedește o apreciabilă cul- tură la autor fi mai cu seamă pu- terea de a se ridica la sinteze edi- ficatoare. In rezumat, o introducere care ți-a atins scopul, servind cu succes drept călăuză eficientă fn stufozitatea folclorului maramure- șean. OVTDIU BlRLEA ORIZONT 3 STUDII DESPRE LITERARiTATE XNOZ1HO O încercare de definire a concep- tului de literaritate ni se vădește ne- cesară in peisajul zbuciumat de cân- tări și experiențe al culturii secolu- lui nostru, Nu vom ambiționa în cele ce urmează un studiu exhaus- tiv al problemei, ci doar cîteva re- flecții ți ipoteze. Lheraturitatea este determinabilă cu ajutorul unui ade- vărat poligon de contrarii In raport cu care îți învederează existența ți esența. tn contrast cu picturalitatea, mu- zicalitatea, plasticitatea, teatrul itatea etc. definirea literaritătiî rămîne încă dificilă, in ciuda tomurilor re s-au scris despre limbajul literar ca structură, gîndire in imagini, cifru, magie a cuvtntului. A- E. Ba- consky circumscrie fenomenul crea- ției literare printr-o insolită com- parație cu imaginea unui Imblinri- tor de șerpi din Extremul Orient : „El farmecă șerpii ce poartă Le ve- nin abstrait, la fel de frisonam ți dc tulburător, șerpii lui Sint ideile și cuvintele negre, strigătele care ucid, prăbușirile sau Înălțările spre ace- leași abisuri unde spiritul poate Transposer Ies poisons immtidiats en vulcurs d’dchange in tel lecturi1). O anumită doză de vrajă, deci de su- punere a vastelor teritorii lăuntrice și exterioare, de învingere incanta- torie a tumultuoasei realități nu ra- reori derutante ți de transformare a ei Intr-un „model* oferit cunoaș- terii intelecluale, afective și imagi- native, e într-adevăr prezentă ori- dedteori limba devine stil și expe- riența de viață operă de artă, Dar cu aceasta sfera literari Lății e de- parte de a fi descrisă. i) A. E. Baconsky .■ Remember, Fals Jurnal de călătorie, p. 123. Lilerarltatea mai trebuie privită in contradicție cu realitatea obiecti- vă, inclusiv datele psihologiei și jn- trospeețici abisale, ale visului și idealelor care, d intr-un punct de ve- dere marxist-leninist, au pentru ar- tist, in procesul subiectiv al creației, categoric acest caracter de obiect al cunoașterii, Totodată, însă, lite- rari ta tea ea formă specială imagina- tivă a limbajului, se cere delimitată de funcția intelectuală și de cea cu- rent comunicativă a Umbli, prezent* ți acestea Tn orice operă, dar nu fu- zionînd absolut, dovadă că, mai ales in cazul prozei, traducere, in care modul de comunicare curent, adică limba națională propriu-zisă, fiind totalmente schimbat, lasă intactă ființa inteieclivă ți imaginativă a respectivei lucrări. Presupunem că, printr-un studiu amplu, comparativ, între diverse traduceri in raport cu. originalele s-ar putea ajunge la ob- servații interesante cu privire la di- ferența dintre sfera literarității și cea a poeticului. Putem anticipa că în felul acesta s-ar învedera ne- coincidența dintre poetic și vers, ca și dintre litera citate șl proză. S-ar mai constata cit de strins legate sint efectele dc eufonie, intonație, polisemantic, deci tot ce ține de a- fectivitatea și muzicalitatea limbii, de funcția ei principală și primor- dială. rea de comunicare directă, familiară și in primul rînd orală,, partea rațională, prin excelență scri- să, puțind mai ușor să fie transpusă in alt sistem de comunicare, deci în altă limbă, avind 0 pondere mult mal mane în cazul valorilor „lite- rare* decît a celor ..poetice*. Colțurile poligonului de contrarii în centrul căruia am închipuit în- scris conceptul de lite raritate sint însă prea numeroase și flecare din. I ele ne-ar putea tenta la glosări în- delungate. Opoziției literar-poetic, pe eare am schița t-o mal sus, 1 se poate adăuga termenul contrar față de ambele noțiuni de prozaic. S-ar mai cuveni, apoi. ca IJteraritaiea să fie net delimitată in raport cu „lite- raturizarea" ca fenomen de sofisti- care, contrafacere, convenționalizare și formalizare mimetică, epigonică. Ar mai trebui să ne referim la opo- ziția sa cu faptul brut de viață, cu anecdoticul, cu relatarea gen proces- verbal, dar și cu visul și reveria ca fapte de viață personală caracteri- zate prin incongruență și informali- taie. Ar fi interesant de urmărit cum apare literar; Latea, aer astă calitate deosebită a scrisului, în cazul unor lucrări liminare. de pildă, a celor cu caracter nefictiv, alcătuite de neprofesioniști ai condeiului, dar dotați cu ceea ce mai simplu și mai exact e bine să numim talent lite- rar. Citim bunăoară un pasaj scris de Radu Beligan : „Cind privești pe inserate Leningradul, atunci cind răsar luminile pe cele două maluri ale Nevei, orașul acesta, a cărui ar- monie e aproape muzicală, te in- fioară. Echilibrul șî măsura domină aici totul, Clădirile se întind deopo- trivă pe orizontală și pe verticală : nici una nu-ți dâ impresia că-și îm- pinge prea mult rădăcinile în sol, că se lățește prea mult In suprafață, nici una nu zvicneșle către cer și nu se alungește nemăsurat în înăl- țime. Leningradul înotată. Străzile lui sînt largi, iar lumina nordului le îmbracă într-o piclă albastră — ce- nușie de vis auster și de legendă se- veră. Casele se logodesc calm una । eu cealaltă, se cheamă tăcut, se spri- | jină tainic, și-și șoptesc grav secrete care nu sint niciodată facile"’). Ob- servăm cum un anumit mod de a echilibra și ritma impresiile gene- rale în fraze lungi și scurte, de a al- terna expresia directă, abstractă, cu termenii concreți și cu cei metafo- rici, afirmația cu negația, descripti- vul cu semnificativul, vizualul cu e- moționakd și cu perspectiva deschi- să spre simbol și transcendență, schimbă relatarea unor amintiri de î) Radu Betipan : Pretexte ți sub- texte, Editura Meridiane, 1MB, p, 11$. călătorie intr-un f.spt de literarltate, £ realîzlndu-se și transmițlndu-sc o a- ■ numită imagine și mai ales o anu- mită atmosferă a Leningradului vă- zut, simțit și interpretat de autor. Hotăritoare este deci structura, adi- că organizarea pe bază de simetrii expresive a limbajului. In care to- tuși precumpănitoare rămlne func- ția intMectivă : un Leningrad stili- zat prin meditație, un oraș gindit în primul rlnd de autor. Dar tot atît de importantă este și substanța, adică trăirea lăuntrică, atitudinea originală, vie și bogată a omului in fața realității, cu doza ei de inefa- bil pe care, totuși, limbajul caută să-l limpezească și să-l formeze, fă- elndu-l cu put nță de rostit Vom zăbovi ceva mai mult asupra unui fapt care in conjunctura cultu- rală europeană ne apare deosebit de important și anume că literaritatea este contrariul reificări; universului cărții- Metoda noului roman, înccrcînd să creeze o antiliteratură, obligă pe cei ce refuză complacerea conserva- toare în teritoriile estetice străjuite de giganticele umbre ale Iu: Balzac și Tolstol, să caut:*, teoretic și prac- tic, o regtndire și o renaștere a lite- rarității. Și aceasta. insistăm, nu prin întoarcerea epigonică la valo- rile clasice, oricit de îmbietoare și de eterne s-ar arăta cile, ci prin ne- gația negației : nu un roman tradi- ționalist, nici o suprasolicitare in sensul unui neo-nouveau roman, ci o anti — ant'lileratură va fi mai de grabă, întruclt legile dezvoltării dia- lectice sînt mereu verificabile și ac- tive. arta viitorului. Una din trăsăturile principale ale metodei, asupra căreia insistă in mod special Alain Robbe-Grillet, este refuzul valorii alegorice a lite- raturii, mai mult, oricăror semnifi- cații, precum bine o arată Romul Munteanu în instructivul său com- pendiu cu privire la promotorii nou- lui roman : „în vreme ce pentru ro- manul tradițional realitatea repre- zintă un univers plin de semnificații psihologice, sociale etc., arta roma- nescă pentru care pledează Alain Robbe-Grillet, asemenea unor feno- menologi, pune în paranteze aceste semnificații, renunțînd la anteceden- te și Ja mitul profunzimii (...) Prin urmare, realitatea care trebuie să ORIZONT $ stea In atenția „romanelor viitoru- lui" reprezintă prin tentativa de de- mistificare ți expropiere de adinei- me o suprafață, imensă, decorată cu lucruri autonome față de conștiință, care refuză Învestitura cu sensuri rezultate din diverse sisteme de re- ferință* (3„ Aici ni se pare că stă lucrul cel mai grav. Ar fi totuși prea facil și totodată nerealist să respingem aceste aserțiuni cu o ne- pâsătoare trăsătură de condei. Rela- tivitatea sistemelor de referință im- plicate înlr-o operă a fost magistral arătată de Marx, cu privire la far- mecul epopeilor antice care, după ce sistemul mitologic în care se înca- draseră inițial a dispărut, își găsesc pentrul omul modem valoarea, si- luind u-se Intr-un registru nou, cel al psihologiei istoric-antropologice, prin care omul trăiește bucuria de a-și regăsi candoarea în contact cu ingenuitatea unei vîrste revolute dar nu șî renegate de dezvoltarea sa. Asemănător, benin a dat un mo- del nepieritor de discernămint între diferitele sisteme de referință ale unei opere, delimillnd concepția greșită și fantasmagorică a lui Tol- stoi de forța realistă vie a imagini- lor sale. Este deci clar că toate sis- temele de referință pasibile, deci și evoluția interpretărilor, se află im- plicate ln operă, care nu este o structură absolut deschisă. în care fiecare lector, la un moment dat. să poată introduce după bunul său plac, orice conținut, precum încear- că s-o sugereze azi unii neo-impre- sioniști apuseni, drapați în termino- logia structuralistă. întrebarea care se pune este dacă literaritatea devi- ne mai puternică, mai valoroasă prin reducerea și restrîngerea siste- melor de referință, prin tendința de puritate fenomenologică mergînd pî- nă la descoperirea — nu discutăm dacă posibilă sau utopică — a unor esteme epurate de orice aură, adîn- 1 cime și noimă, asemănătoare celor practicate în unele picturi abstracte sau de pop-art. Sau, dimpotrivă, t- precum noi înclinăm s-o credem, 0 specificitatea literarității se va vădi — cu atît mai activă și, într-un înțeles superior, mai pură, adică mai aproa- pe de ea însăși, cu cît opera va implica, într-o condensare mai de- săvlrșită, o bogăție sporită de sis- teme de referință, intenționale și spontane, teleologia ei fiind litera- tura totală, așa cum s-a manifestat pînă acum doar în cJteva capodope- re ale umanității ca Divina comedie a lui Dante sau Ulysse a lui James Joyce. Față de această întrebare, ca- re, este, de fapt. alternativa intre umanizarea șl reificarea universu- lui cărții ea acceptare a reificării lu- mii reale sau ca luptă pentru trium- ful omeniei, problemele de tehnică literare puse de noul roman ne a- par secundare, deși, desigur, nu ne- demne de luat în considerație. Im- portant este să înțelegem că azi nu ne mai este îngăduit să scriem: „Marchiza ieși la ora cinci*, dar nici: „Cafetiera este pe masă“. Li- teraritatea este ceva ce trebuie me- reu din nou reinventat. Cu privire la concepția despre personaj a Nathaliei Sarraute, Ro- mul Munteanu sintetizează perti- nent : „După părerea sa „omul tin- de astăzi spre anonimat". Diferențe- le caracterologice, atît de importan- te în epoca lui Balzac, își pierd as- tăzi semnificația. La un anume ni- vel oamenii devin asemănători, con- stituind o infimă plasmă anoni- mă* (*>. Aceasta nu mai este o sim- plă chestiune de procedeu literar, ci de antropologie. Omul adevărat, pentru noi, nu poate fi decît omul concret, scopul nostru este înteme- ierea omului integral, cu o perso- nalitate bogată și completă, care să nu se lase nici dominat de stratul larvar nediferențiat din adincuriîe șinei sale, nici constrîns de preju- decățile prefabricate din locuri co- mune ale unei idei abstracte despre om. Deci și In literatură căutăm nu tipuri aprioric constituite, ci dialec- tice. Personajele noului roman se caracterizează în primul rînd prin ab- sența sufletului. Ele reprezintă o lu- me în care pactul cu diavolul a fost de mult perfectat, a intrat în vigoare și a fast apoi uitat; în schimbul unei bun&stări oferite de obiecte, societatea numită de consum și-a pierdut sufletul. Noul roman «- 3) Romul Munieanu : Noul roman francez, Elu, HM. p- 24 și u, <) op. cit. P. 71. te reflexul acestei situații, dar o descriere, o înregistrare lipsită de revoltă și de indignare a degradării omenescului într-o lume tehnicizată, în care proprietatea privată a ajuns la paroxismul efectului de înstrăi- nare. Fără să-și dea seama, cît de aproape este astfel antiliteratură toc- mai de o anumită practică a realis- mului tradiționalist care se baza pe ideea literaturii ca simplă oglindă a vieții! In contrast cu această con- cepție, realismul zilelor noastre noi sperăm că va fi nu înregistrarea in- diferentă dacă nu chiar complezan- tă. ci interogarea realității, contesta- rea a ceea ce este anchilozat ți vechi, proclamarea dorului de drep- tate, libertate și creație de neistovit în om. O lume pur fictivă, o lume de hirtie alături de cea reală, fie că o oglindește cu nepăsare, fie că îi întoarce spatele, figurinei un uni- vers de himere și fantasme, se opu- ne conceptului de literaritate care implică, azi mai mult ca oricînd, o luare de poziție activă și concretă față de viață. In sensul acesta, stră- vechea dicotomie etic-estetic prin care încă Platon a fundamentat cul- tura europeană devine de o strin- gentă actualitate. Dacă literatura, precum noi o cre- dem, este nu o simplă reprezentare, nici o univocă alegorie, ci o adevă- rată comprimare de cifruri, una din caracteristicile esențiale ale literarl- tății fiind implicitul în opoziție cu explicitul prozei curente sau știin- țifice, vom propune cu îndrituire în cele ce urmează unele lecțiuni sau mai bine zis decodaje citorva din povestirile cuprinse In ultima carte a lui Virgil Nistor(s). Asistăm la un caz interesant ți specific pentru anii din urmă, pe plan european, unde în literatură se manifestă prin excelență spiritul re- flexiv, critic și programatic, dar cel puțin deocamdată, mai puțin spon- taneitatea fecundă și — de ce ne-am sfii s-o mărturisim ? — geniul crea- tor. Virgil Nistor opune antilitera- rității nu un concept teoretic de 11- teraritate, nici 0 metodă de creație proprie, zguduitoare sau măcar in- solită prin noutatea ei, ci clteva pa- rabole ingenios implicate în con- textura unor imagini cu sensuri su- prapuse, dintre care cel mai impor- tant se referă la baza reală tehni- co-economică, a unor primejdii ce pîndesc sufletul omenesc deopotri- vă in viața sa cotidiană ca și în reflectarea sa în literatură: reifi- carea. formalizarea, birocratizarea, împotriva cărora, precum se știe, la noi se duce o luptă neobosită pe toate planurile, în Eprubelele, obiectele se revol- tă împotriva perfecțiunii reci, abs- tracte și formalizate a birocratismu- lui științific, și. puse pe șotii, îi pă- călesc pe pretinșii cercetători rigu- roși, de fapt funcționari atinși de o „incapacitate congenitală de ficțiu- ne' (•), Amintim că încă din prima proză a volumului. Perdeaua, retrăi- rea eidetică a unui moment ingenuu apare, nu întimplător, într-o oră de matematică, în contrast subliniat cu multitudinea de formule, deci ca O reacțiune a sufletului față de aces- tea. Abstracțiunea, deci, la fel ca reificarea și ca Instinctual îtatea, deci și rațiunea sterilă și iraționalul orb sînt combătute prin remediul umanizării, al însuflețirii. în final, fata promite tînărului amenințat de boală, să-1 ucidă dacă va înnebuni: moment puternic, cu adinei rezonan- țe, dar ratat în continuare de autor, prin lungirea și diluarea sa într-un pasaj explicativ adăugat inutil, du- pă ce imaginea se încheiase de la sine într-un final abrupt. Im- portant rămîne insă, pentru ceea ce aici ne preocupă, refuzul jilienării de orice fel și radicalismul dra- gostei. Promotorii antiliteraturii se opun autorului omniscient și omniprezent, „punctului de vedere al lui dumne- zeu', după o formulă devenită cu- rentă. Fără s-o spună direct, ei se situează pe punctul de vedere al diavolului, care neagă tot, care se îndoiește de tot, care batjocorește tot, care este însăși „suspiciunea", în locul creației însuflețitoare — spiritul de parodie, cel mai adesea ascuns într-o rece și tristă, lipsită ORIZONT S) Vtrgti Nistor : Spirali, Editura Tl- neretului, 19®. 0) op. Cit. P. 112. ORIZONT de humor, obiectivitate. Mulți au citit Gumele ți Labirintul lui Robbc- Grillet ca niște parodii la adresa mitului despre Oedip, respectiv Te- seu în luptă cu Minotaurul. In le- gendele de prin părțile noastre, In- să, lumea ți omul slnt zidite în tan- dem de Firtatul ți de Nefîrtatul; geneza aste în același timp creație ți negație. O operă în care această coincidență a contrariilor a fost rea- lizată cu o forță unică este, cum am arătat mai pe larg altădată, Țlga- niada, Aceasta este greșit comenta- tă dintr-un punct de vedere acade- mic pornind de la conceptul de poe- tic. In realitate, poeticul, satiricul, dramaticul etc., etc., sînt subordona- te ți înglobate conceptului estetic viu de literaritate, în care ți prin care creativitatea, cuprinsă de un ,,dor nemărginit*' de desĂvîrțire, se îndoiește de sine și se răzvrătește împotriva condiției finite, pe care în mod fatal o ane orice realizare definitivă, prin definiție — ți tri- plul joc de cuvinte pe care l-am în- trebuințat nu e intîmplător. Fapt este că, ln Țigan iada, printr-un mi- racol al geniului, literatura totală ți-a găsit plenitudinea incă din zo- rii culturii noastre moderne. Am in- sistat asupra ei, deoarece, în dezba- terea tradiție-inpvație, resuscitarea acestei valori, sînteni convinși că ar avea consecințe utile. Revenind la proza lui Virgil Nis- tor, remarcăm că în eterna „spira- lă* în care procesul demiurgie al creației se îmbină eu cel satanic al negației, termenii contradicției Iți schimbă neîncetat locul, nivelul, po- ziția. Astfel, în Eprubetele, diavolul secătuitor șl pustiitor a devenit „creatorul* unei tndini riguroase, inobranlabile, de o perfecțiune rece ți orgolioasă, un fals univers, calp, parodislîc ți deșert, lipsit de suflet, In care de data aceasta iorța demi- urgică, vie, cuprinsă de neastîmpă- rul înnoirii, se comportă ca un dră- cușor ghiduș, introducind hazardul — simptom ți simbol al imprevizi- bilului cuprins in orice act creator, în orice moment de salt calitativ — fn cadrele prestabilirii și fixității. Pozna miraculoasă a eprubetelor es- te o fabu’.are a invincibilei forțe a literarjtății care izbucnește mereu vie, depășind fazele anchilozării și sterotipizării, ale suspiciunii absor- bante ți descurajante. Joaca eprube- telor este o manifestare dc liberta- te, de vitalitate ți de Însuflețire, opunîndu-se „urit ului", în bogata polisemantic a termenului în limba română. Citim Eprubetele ca o pa- rabolă polemică la adresa antilite- raturii pe de o parte și a al iterafu- rii pe de altă parte. Polemica cu aliteratura, decj cu locul comun, cu vetustul, cu plicti- cosul, cu meschinul, pe scurt eu urî tul, ca tiranie a mediocrității și a corformismului, ia aspecte din cele mai ingenioase in peripețiile șefu- lui din bucata Pălăria din păr de cămilă. Printr-o adevărată conjura- ție, subalternii care-1 imitau servil îl silesc sistematic să poarte veșnic același tip de pălărie, pînă cînd. du- pă o luptă exasperantă, plină de gaguri burlești, izbutesc să-1 facă să ia vechea ea pălărie drept mult jin- duita pălărie din păr de cămilă. Ni- velul inferior pe care personajul În- suți i-a imprimat celor din jur, me- diului său, se răzbună, interiicîndu-i orice tentativă dc „înnoire*. El e constrîns să rămină de o mediocri- tate „exemplară". Pin posesor al pălăriei sale noi, el devine posedat al pălăriei sale vechi, adică nu toc- mai a aceleiași, ci □ tipului vechi de pălărie, ți în acest amănunt con- stă chiar subtilitatea simbolului. A li- teratura este tocmai această substi- tuție a valorilor, acest șiretlic prinț care se acceptă uniformizarea, a- ceastă tenacitate a truismului înex- tirpabil pe un nivel jos al spiralei, această metamorfoză a ..pălăriilor* in oare, vorba lui Caragiale, nu se schimbă nimic, totul fiind sublim dar lipsind cu desăvârșire. Un alt aspect notabil pentru sim- bolizarea literarității din volumul Spirală de Virgil Nistor este dubla- rea imaginilor. în Paralelă, povesti- torul, printr-un accident de mun- că, trăiește realmente „incendiul* în care sa mistuisc suava lui logodni- că Rouă. In Spirală, tînăra Înfăptu- iește involuntar crima pe care l-o sugerase „intelectualul" ca posibili- tate de emancipare fără pierderea candorii. Se Intîmplă ca și cum, in mișcarea de roti re a spiralei pe ca- re nu tntîmpiător scriitorul o indi- că drept semn a volumului, două întimplări situate pe nivele diferite sc află într-o poziție de paralelism, de repetare dialectică. Transpune- rea, cu consecință tragică. în practi- că a unor pure construcții ale spiri- tului, totuși, după geniala întrupare a motivului In Les Faux-Monna- yeurs de Gide, ni se pare mai pu- țin interesantă. Merită să ne oprim, in schimb, asupra bucății, semnifi- cativ intitulată Paralelă, în care jo- cul real-imaginar, cu un conținut estetic și etic, afectiv șl imaginativ bogat, conține și un posibil sistem de referință la litera citate- Apariția fetei este descrisă ca un salt din es- tetic in real, ca o înviere care este totodată și o înălțare din sfera fru- mosului artistic în cea a frumosului real : „în prima clipă mi se părea că sărise d într-un peisaj, In spate- le meu, cu rochia largă în carouri, cu pala violent neagră a părului,cu obrajii luminați pe dinănuntru ca porțelanul abajururilor" f}. Insistăm asupra problemei nivelului In aceas- tă proză, ca preocupare de axiolo- gie a autorului. Să comparăm, de 2 Pildă, nivelul înalt pe care se si- tuează de la inceput pura fată, spre deosebire de platul Climente, cu zlmbetul lui ghinionist, așezat pe treapta mediocră a familiarității (Aventura imaginară a domnului Climente Hlcb), Exactitatea, corec- titudinea birocratică, avansarea în servici ca idealuri ți virtuți supre- me ale lui Climente Hleb, cu mes- chinul și caraghiosul „hj'bris" al zîmbetului involuntar adresat șefu- lui, situează aventura sa, evident, pe un nivel scăzut din care el cade „într-un soi dc toropeală, o pasivi- tate și o Jîncezeală" (•}, apoi 1ntr-o furie penibilă, cu manifestări rizi- bile, deci o prăbușire tot atît de lip- si 14 de intensitate dramatică precum îi fusese traiul normal. Dimpotrivă, prin moartea ei tragică, fala ce țîș- nise din peisaj ca o incarnare a unui vis de frumusețe și gingășie, primește in sufletul logodnicului un fel de nemurire înaltă, nimbată, ca- ro este a dragostei, dar ți a posibi- lei arte : ea reintră intr-un peisaj cosmic. „Ciad a răsărit prima stea, Rouă dispăruse din valuri dar con- turul ei apăru pe sticla cerului, pri- vindu-mă prEn ochiul stelei verzi. Acum știam că n-o să mă părăseas- că niciodată, orice s-ar întîmpla, și traiectoria ei râmînea ca o mișcare do translație paralelă, cu aceleași ritmuri, la infinit" (’). Literari lalea, ca viață inefabilă dintre bine șl frumos nu poate fi separată de această problemă com- plexă a nivelurilor, de aceea viziu- nea realității ca suprafață, preconi- zată de unii promotori ai antilite- raturii se cere depășită nu printr-o revenire la vechea narațiune epică. ORIZONT 3 id- P. «. *> >d. p. 13a. »} id. p. 53. g in fond ți aceea nivelatoare, chiar dacă pe coordonate în primul rfnd temporale, ci, dimpotrivă, prin ten- tative îndrăznețe de stratificare, de captare nuanțată a diferențelor de nivel din realitatea tot mai comple- xă a lumii noastre, în care pînă ți geometria trebuie să adauge spa- țiului noi dimensiuni : nu aplatiza- rea imaginii și a stilului, ci spiralt- zarea lor. Problema nivelului impli- că. pentru creator, un mereu treaz sentiment al valorilor, atît fn sensul de judecată axiologică pe care o co- munică prin imaginile sale, cit țl ca „efecte de valorațle“ stilistică. Și sub acest aspect forma!, tehnic, ten- dința spre „stilul zero*, ca și, pe de altă parte, cea a unui limbaj calo- fil metaforizam egal repartizat, con- trazice linia de evoluție a literari- tății. Se știe că noul roman îți propune, printre altele, să facă sesizabil în- suți procesul de creație. înlocuind istoria constituită în narațiune a unor evenimente presupuse intim- plate, cu evenimentul însuși al is- torisirii ca act. Este ceea ce face, de exemplu, cu o admirabilă iscu- sință. Nathalie Sarraute in Portretul unui necunoscut. In clteva din pro- zele sale, Virgil Nislor, cum am a- rătat și pină acum, reușește să co- maseze intr-o imagine densă atit narațiunea tradițională ca relatare a unor fapte imaginate, de altfel în majoritatea cazurilor cu caracter parabolic față dc realitate, cit și me- ditația și interogația asupra actului de creație însăși, de asemeni, sub forma aluzivă și simbolică. Intere- sant în această privință este felul cum se realizează In Paraleli moti- vul incendiului : obsesia ca trăire sufletească a eroului, exprimată printr-o serie de imagini globale, metafore, epitete etc., sugerează In același timp felul cum, așa-zicînd in fața cititorilor, „incendiul" se con- stituie în motiv literar, adică in ob- sesie de creație. Din păcate, volumul Spirală cu- prinde ți cîleva bucăți slab realizate artistic, care cad fie în „literaturi- zare* (Păpușa, Pasărea, șopirlă și fetița) fie in „aliteraturA", în pro- zaism (Meiamorfoză, Mașina de cu- sut). Dar nu ne-am propus nicide- cum analiza acestei cărți, ci să ară- tăm un mod aparte, tn care autorul ,„simbolizează* unele aspecte ale actului creator, interesante sub ra- portul definirii conceptului estetic enunțat, în concluzie: literarilatea este o complicată problemă de axiologie, a cărei discutare mai largă poate n-ar fi fără interes în actualul peisaj cultural, ALEXANDRA INDRIEȘ ORIZONT ■ ARTA Marile preocupări ale unei scene mici Intr-o frumoasă sală de pe bu- levardul Tinerefii din Timișoara, cu lustre de cristal șl fotolii lilipu- tane îmbrăcate in catifea, cind lu- minile se sting și cortina se incită, reci de căpțoare își ațintesc ochii spre scenă' O nouă pieid așteaptă eu nerăbdare, vine sd incinte copi- lăria micilor spectatori. S-au împlinit de curind două dece- nii de cind, asemenea episoade, au loc permanent, încălzind sufletul celor mici. De-a lungul stagiunilor sale de pînă acum, Teatrul de păpuși din Timișoara ne-a obișnuit să ur- mărim cu interes activitatea artis- tică în care poate fi descifrat e- fortul sau de perfecționare profe- sională, tn cele două decenii de existență s-a jncetăfenil frumoasa tradiție ca deseori mașina eu artiștii păpușari și decorurile să pornească în depla- sare. In anul Imt numărul celor care au vizitat spectacolele prezen- tate la Teatrul de păpuși din Timi- șoara se ridică la 70.000. Nu de mult, membrii colectivului artistic al teatrului au fost adevărați amba- sadori artistici in Extremul Orient. Ei au străbătut 30.000 de kilometri pe calea acrului, ducind spectatori- lor din R -P. Mongolă,, R. P. Chi- neză, R.P.D, Coreeană mesajul ar- tei și prieteniei poporului nostru. Cinstea de a fi selectat pentru un astfel de turneu care urmează altor ieșiri internaționale dovedește și ca că acest colectiv artistic are vn profil distinct in ansamblul mișcării teatrelor noastre păpușărești. El îm- bină o minuire exemplară, o atentă nuanțare a vocii, cu decorul stilizat, cel mai adesea prețuind bogate su- gestii folclorice, cu păpuși de o rară expresivitate. Recent, am purtat o convorbire cu directoarea scenei cele miei, re- gir oa rea Fiorica Teodora, despre preocupări permanente, despre pro- iecte viitoare, despre premierele actualei stagiuni. — ^tifi că teatrul nostru, se adre- sează deopotrivă preșcolarilor, tine- retului. Preocuparea noastră per- manentă este aceea de a juca piese care să corespundă exigențelor tu- turor acestor categorii- Dintre pie- sele destinate copiilor de vtrstă preșcolară, amintesc ,,O fetiță caută un cintec*, deAIecu Popovici; pre- zentăm și lucrări dramatice care slu- jesc imperativul educării patrioticea tinerei generații cum e de pildă bala- da scrisă de Nela Stroescu „Verde Mugurei fi Floricica albastru*. Referindu-se ia premiere interlo- cutoarea noastră menționa „Trenul de plăcere11, 0 dramatizare după schița lui Caragiale, adresindu-se de data aceasta îndeosebi tineretului, Școlarii vor fi invitați Să vizioneze o piesă inspirată din frumusețea folclorului nostru, intitulată „Pro- verbiada" de Gh. Scripcă, iar pre- școlarii „Băiatul și piticul" de Ana Predescu. o pledoarie pentru dezvol- tarea bunelor deprinderi, mai ales a politeții. — O preocupare permanentă a noastră, ne spune in continuare Florina Teodorii, este și aceea a grijii cu care confecționăm păpușile. Se știe că scenografia își are rolul ei însemnat in transmite- rea mesajului de idei ale spectaco- lului, că e chemată să contribuie din plin la reușita acestuia. Păpușa trebuie să exprime cît mai fidel și elocvent personajul, prin mijloace simple, dar emoționale; clteva linii bine plasate, o poziție bine aleasă. Au trecut puține luni de cind, pe ecranc/c televizoarelor am putut vi- ziona spectacolul A R C D ți Ele- fănțelul Bimbo, stisfinut de colec- tivul Teatrului de păpuși din Ti- mișoara- Regizoarei și autoarelor pieselor pe~au alcătuit spectacolul, trei eleve din Morgina, Timișoara ți Arad le-a fost luat cu acel pri- lej ji un interviu. ORIZONT g Amintesc acest episod pentru că ei probează legătura strînsă care există intre Teatrul de păpufi fi micii săi spectatori In acest sens, teatrul a inițiat un concurs pe țară, cu o largă participare (peste 800 de autori școlari), fn îtrma căruia au fost premiate piesele „Puișorii met*, „Masca iui Ucă* fi „Băiatul fi bar- za", reunite sub titlul comun A B C D ți Elefănțelul Bimbo. — In anul i9>69 vom căuta ca fi pină acum să pășim forme noi care să consolideze interesul pentru fru- mos ți artă al micului spectator. Aceste puține rindurf dedicate activităfii teatrului de păpufi din Timifoctra probează, sperăm, planu- rile de ereafie bogate ale colectivu- lui său artistic, marile preocupări ale acestei scene pentru cei mici. VALENTINA DIMA UN CONCERT SIMFONIC ORIZONT E deosebit de îmbucurător faptul că Filarmonica de stat „Banatul" dă prilej de afirmare fi tinerelor ta- lente, alături de marile personaii- tăji artistice ce ne vizitează (ara. Concertul din 19 aprilie, repetat fi ia 20 aprilie 1969, drijat de emi- nentul șef de orchestră iugoslav 1VAN STAJCER, ți-a înscris in program Uvertura „LEONORA III", CONCERTUL nr 3 de BEETHO- VEN, cu tinăra pianistă ILINCA DUMITRESCU și SIMFONIA a IV-a de CEAIKOVSKI, — anul dintre cei pufini continuatori ai ideii sim- fonice beethoveniene. Această simfonie in fa minor e un fantastic tablou înrămat in ală- murile ce se aud in Andantele fi in ;>artea finală a simfoniei, cu tot ce e sublim in opera acestui mare compozitor rus, — ce amintefte ad- mirația autorului pentru SCHU- MANN și BERLIOZ, — ți acel su- perb Scherzo-Allegro, — ce pare că reprezintă o petrecere populară, fn care pizzlcatourile coardelor parcă nc reamintesc de sunetele balalaicii de pe stepele Rusiei. Dirijorul IVAN STAJCER a știut să dea acestor pagini pline de o melancolică imitație a luminii, multă căldură ți înțelegere, cit ți drama- tismul cuvenit. Tot ața și interpretarea Uverturii ,,LEONORAU, vădește o pătrundere intelectuală a textului muzical, unită cu o mare claritate fi preci- zie a execufiei. Seriozitatea cu care dirijorul a pregătit concertul a fu- ria rit fructuos efortul instrumentiș- tilor. care s-a reflectat din plin in aceste realizări muzicale. „CONCERTUL PENTRU PIAN“ in do minor de BEETHOVEN a fost interpretat la un remarcabil nivel artistic de tinăra pianistă ILINCA DUMITRESCU, elevă la Liceul de muzicii din București. Deft n*a fm- plfntt nicf 17 ani, ILINCA DUMI- TRESCU este stăpină de pe acum pe o bună tehnică, tufeu frumos fi frazare expresivă. Am admirat can- tabilitatea plină de prospețime, si- guranța jocului, strălucirea game- lor ți a arpegiiior care fif nesc cfte o dată — asemenea unor rachete luminoase —, fi maturitatea mu- zicală a pianistei. Orchestra a secondat efectele de detaliu atft de abundente ale solis- tei, cu promptitudine, dindu-i relie- ful cu discreție ți corect- Seriozitatea ți muzicalitatea tine- rei pianiste, cit și talentul de a re- leva ascultătorilor atit de sugestiv conținutul emoțional al lucrărilor interpretate, o situează de pe acum, printre cele mai valoroase elemen- te ale generației tinere. ILINCA DUMITRESCU este un talent pianistic cu mari perspective fi trebuie felicitată profesoara care a descoperit acest talent ți la îndru- mat pină acum in dificila artă a pianului (praf. Maria Șova ți Cella Delavrancea). Aplauzele furtunoase ale unui pu- blic entuziasmat au Silit-o pe ti- năra pianistă să acorde tncă două suplimente din M AZURCILE tuf CHOPIN, interpretate cu un tufeu colorat fi expresiv, multă muzicali- tate ți poezie, ba chiar ți cu o in- teresantă notă personală, care vă- desc marele talent pianistic al tine- rei ILINCA DUMITRESCU. ALMA CORNEA-IONESCU CARȚI-REVISTE ■ CARȚI-REVISTE ■ 1LIE CONSTANTIN: „FIARA* Apar mereu poeți noi, zeci și zeci de nume mai mult sau mai puțin predestinate există și se înfășoară ca iedera în jurul unor nume auten- tice și consacrate, s-a pronunțat cu- vîntul „inflație'1, versul a provocat într-adevăr un anumit fenomen de saturație iar cititorul pare a fi obo- sit tot căutînd scăpărarea nobilă ți singulară a Poeziei printre luxurian- te bălării lirice. Nu este locul și momentul să discutăm aici cauzele fenomenului — care, de altfel, după cum s-a mai remarcat, nu este de loc nou. Ceea ce ni se pare insă util de consemnat rămine faptul că, in această situație, o colecție de poezie ca „Albatros" îndeplinește un oficiu deosebit de util, de selectare, de ordonare, uneori de restaurare a valorilor consacrate, ceea ce i-a con- ferit un prestigiu unanim recunos- cut. Șt. Aug. Doinaș, Nichlta Stă- nescu. Tiberiu Utan, Tudor Gem-ge, Anghel Dumbrăveanu sint numai clțiva dintre poeții apăruți In vo- lume antologice care le evidențiază dintr-un nou unghi valoarea și ori- ginalitatea profilului artistic. Re- cent, aceeași colecție ne restituie, în volumul Fiara, imaginea de ansam- blu, reconstituită prin reperele ei e- sențiale, a drumului parcurs în poezie de Ilie Constantin, de la de- butul editorial din 1D60 pină azi. Volumul apare purificat de bucă- țile convenționale, grevate de reto- rism sau notații vag didactice, ine- rente anilor în care s-a produs de- butul poetului. Selecția este severă și reține, din Vintul cutreieră apele, doar acele poezii în care se cristali- zaseră virtualități ce îi prevesteau evoluția. O poezie ca Zidar, atît de expusă jubilațiilor pompieristice, primește ia I.C, virtuți epigrafice care anunță înclinația sa înspre con- cîziune sau înspre acel „simț al miniaturalului” pe care critica l-a sesizat la timpul său. Totuși, în a- ceastă etapă, glasul poetului nu și-a cîștigat incă întotdeauna timbrul propriu după cum peste entuzias- mul juvenil din atît de frumoasa poezie Douăzeci de ani îți tremură încă discret umbra nobilă și nostal- gică Nicolae Labiș: „Douăzeci de ani ai, numai douăzeci ! / Vezi în depărtare zarea se-ncovoaie. / Lu- na-ți Împlinește urma pe poteci / Ca-n făgașuri stropii albi de ploaie. H Iarba sub călciie freamătă supus / I-uminos e aerul ți tare, / Drumul ca un far a izbucnit in sus / Aștcrnîndu-țî lumea la picioare" Dacă poezia Mesteacăn este una dintre cele mai frumoase ale volu- mului Fiara, înseamnă că încă din 1957, cînd a fost scrisă, I. C. știa să cînte cu glasul său propriu. Și dacă rezonanțele profunde și alura vag baladescă sugerează apropieri de Fe- derico Garcia Lorca (vd. Plop mort), nu înseamnă că ele denunță o in- fluență tutelară, ci apartenența la aceeași familie literară ; „Năruit de furtuni în țărtnă / Stă mesteacănul palid și tras. / A căzut dintr-o dată, o mină / Prăvălită de ultimul ceas Și cum șade sub vlnt, în a- miază, / Trist privit de-o cireadă dc cerbi, / Trunchiul lui. mort dc mult, luminează / întunericul verde de ierbi*. (Mesteacăn). Tonul elegiac, popasul în fața unor idei și senti- mente fundamentale, cu mare forță de generalizare. înclinarea inspre meditație — evidente în aceste ver- suri — se propagă de-a lungul anilor prin Întreaga operă, material izîndu- se în motive lirice majore și per- manente, Pără să-și piardă aceste ORIZONT c «’itați, .nai ales de prin 1966, deci de la volumul Clepsidra, lirica lui I. C. se Interiorizează, devine din ce in ce mai cerebrală, dștiglnd in profunzime, dar pierztnd uneori din capacitatea ei emoțională : o poezie mai lucidă, dar mai rece. Persistă cu aceeași frecvență imaginile sur- prinzătoare. insolite („E inlrunzirea din rămasul verji / Pe cumpănă ră- cită visător. / Ca-ntr-un final istoric de imperii / Mult sfîșiate-n steaguri- le lor"), dar, in același timp, se in- sinuează parcă și o vagă impresie de artificios. Pe această traiectorie deschisă tuturor posibilităților, ești reținut mai îndelung din Ioc in loc in fața unor acorduri grave și au- tentice ca in Porțile, Înfiorată medi- tație asupra dramatismului conținut de momentul maturității: „Sîntem frumoși și tineri, ne iubim. / Și în- că vastul prag / Ne-ngăduie sărutul anonim / Rememorat in brad, in nuc, In fag, 1 Dar tu cunoști că m-am oprit din salt, / De ciclul meu supus, / Că nu mai cresc ! și-atit voi fi de-nalt, / Oprit, parcă de-un prag de sus*. Exista aici o mare primej- die de alunecare în lamentații eon- fesiv-sentimentale Insă Ilie Con- stantin știe să se mențină pretutin- deni in limitele unui comentariu li- ric sobru, dar, in același timp, cald și vibrant. Un cuvlnt deosebit merită, cre- dem, ciclul Neguțătorul de săbii, realizat în maniera baladescă a poeților Cercului literar de la Si- biu : cadențe solemne, învăluite în- tr-o aură tragică, atmosferă stranie, decor fabulos, vag medieval, sen- suri profunde contemporane care vădesc încă o dată predilecția lui Ilie Constantin pentru motivele pe- rene ale liricii. Volumul Fiara oferă o imagine a poetului aflat într-un punct din ca- re evoluția sa poate continua în di- recții imprevizibile. Orice pronostic în acest sens ni se pare hazardat. Este încă vorba de o personalitate artistică ale cărei contururi nu sînt definitiv precizate (ceea ce e foar- te firesc), dar a cărei evoluție viitoa- re. tn orice caz ascendentă, nu va putea fi urmărită decît cu interes și satisfacție estetică, RADU CIOBANU SINZIANA POP : „SERENADA LA TROMPETA" ORIZOXT „Medelenii", scrisă de o Olguță a unui burg ardelean : cartea unei adolescente și a unei adolescente. Se vorbește nemțește, mama e numită, cu alint. Mutter, servitoarea se cheamă Erji și fură mere uscate — delicatese — pentru zvăpăiată și pentru bunica ei. Bunica — Mana na e lăsată in părăsire de rubedeniile ingrate și păstrează cu sfințenie scrisorile Intîîului eî amor. Eroina mai are o verișoară, Clara-Muria- Despina. telegrafic C.M.D. sau Ce- medina, pe cftre 0 tratează cu iro- nii țepoase fiindcă verișoara se vă- dește a fi de o platitudine exaspe- rantă. Mama Cemedinei e o snoa- bă insuportabilă, profesoara care dă ore de franceză (ineficace ore de franceză) fetelor, și fură sandvișuri, fiindcă e veșnic nemîncată. Tanti Alice e o meschină, iar soțul ei — bătrînul comandor — senil și face incursiuni in camera servitoarei, ca- re îi primește tlrzille elanuri eroti- ce cu indignare, dar cu supunere. Cei bătrini sînt așadar, răi, sofisti- cați și. merită năbădăile puștoaicei, care-i terorizează de cîte ori are o- cazia. Cartea gîlgiie dc teribilismele a- cestei individe băiețoase, amețită de sevele vieții. Firește, nici școala nu c mai brează, c.ilare coleg e „scir- bos" pentru că își năclăiește părul cu nu știu ce Haarwasser, alta e o bieagă, alta, e drept, are cele mai frumoase picioare din clasă, dar, in- sinuează eroina, e o proastă. Con- fesiunea roșcovanei (oho, ce mîndră e de asta !) e plină de strîmbături de nas și de tifle. Nimic nu scapă de răutățile ei de femeie'* care a- Icotează maturitatea ; ni se suge- rează așa. in treacăt, că maturii ar fi niște nătări nesuferiti, iar tovară- șii ei, ce să mai vorbim, lume puș- tească încercînd să-i imite pe acești nătărăi de maturi ; in concluzie, de două ori nătărăi. De acest măcel necruțător nu scapă decît Mutter, spre care se îndreaptă toate gingă- șiile. și Uli. pasibil tovarăș de es- capadă sentimentală. Se pot găsi Jn toată literatura cu relațiile descrise, cu adolescenți te- ribili și cele mai la îndemînă nu- me ne-ar fi Herve Bazin, Salinger, Truman Capote. Originalitatea vine din faptul că la persoana I-a ne vorbește o eroi- nă : o Lizucă fără PalrOcle. adoles- centă. fără blinde figuri moldove- nești în jur, sau o Olgufă nerurală: sensibilitatea transfigurează lumea din jurul eroinei, o sensibilitate in- tuită perfect: din această lume rea- lă. eroina trece în vis, fantezia și realitatea se amestecă. Dar fantezia nu ne mai poartă într-o lume de basm, ci intr-o lume care ar putea fi lumea celor maturi, In care roșco- vana vrea să trăiască aventuri palpi- tante (partea a Il-a romanului se numește „Vivere pericolosamente*). în această amestecătură de vis și real, un loc însemnat îi revine ero- sului. privit cu curiozitate și cir- cumspecție. Delicioase sint discuțiile cu Cemedina, în care o pune pe ve- 5 rișoara cea stupidă să-i mărturi- sească intimități. Evident, fiziologi- cul cade sub aprobiu și sub ironie cumplită: eroina iși trăiește desti- nul biologic în mistere pe care le-ar îmbrăca în ceremonii (aici e una din justificările visului). Surpriza comentatorului nu vine, deci, din materialul epic propriu- zis, existent in germene In prima carte a scriitoarei, oi din supunerea la tradiție — și nu la tradiția cea mai înnoitoare a literaturii noastre, Sînziana Pop a debutat, în fond, printr-un nonconformism care atin- ge nu formele tipologiei, ci esența ei (contestațiile ia „Puține mobile și calme" vădeau opacitatea unui fel de a înțelege literatura). Să fi fost un. exercițiu, un joc ? Dar atunci și această „Serenadă la trompetă* poa- te fi toc un joc. un joc al unei alte vîrste, o serenadă scrisă pentru bucuria unui cîntec. Carte dc finețe a observației. .Se- renadă Ia trompetă'* este scrie- rea unui probator matur. Poate că am obiecta romanului lungimi și gratuități : poate aceste .jocuri* fă- cute din bucuria jocului și atîta tot sau poate... Dar există atit de pu- ține romane cu adolescenți, romane fără convenționalisme și fără false pudori, incit e de mirare că „Sere- nadă la trompetă11 nu stîrnește discuțiile pe care le merită. Căci cartea face parte din grupul acelo- ra care nu dau. ci mențin altitudi- nea unei literaturi. C. UNGUREANU FLORIN MUGUR = „DEȘTINE- LE INTERMEDIARE" Ceea ce recreează poezia din acest volum de eoncepiuaiitaie și motiv livresc ește tocmai versul ei care o parcurge ca un revelator experi- ment de recentă cucerire. Bucățile în întregime se supun mal greu a- nalizei. versurile, în schimb, pro- duc adeseori un șoc emoțional, de- rutant, ele avind meritul principal in a-1 înainta pe cititor in lectură. Nu ostentativa călătorie a poetu- lui, obsedat de așa-zisele „destine intermediare'1 (cu care se identifică de altfel) spre personaje celebre că- pătind aci tenta simbolică a unor atitudini capitale ale destinului, ne fascinează și nici dramatizarea a- cestei călătorii, ci explozia cuceri- ORIZONT § toare a lirismului, Jată, sfirșitul u- neia dintre cele mat regizate (Caste- lul Eisinorc) nu mi se parc a suferi ci se împlinește tocmai pentru că personajele nu slnt numite fizic, versurile cucerlndu-și dreptul la via- tă proprie, totuși trebuie să mor mai presus dc mine / ca flacăra lem- nelor putrede / care piere în cer, printre îngeri. / Eu voi ieși dc după marile perdele. ! Eu voi plita din propriul meu destin. 1 Chiar dacă sabia lui mă va prăbuși / cu fața pu!ă-n viitorul omenirii". Livrescul Îndeplinește rolul unui motiv, suplinește o metaforă intr-o construcția conceptuală. Față de anarhica filozofare a multora, a- ceastă lucidă țărmurire a lirismului are clștig de cauză. Prin ceea ce e construit în el, vo- lumul reprezintă o dezbatere intr-o conștiință sensibilizată de imaginea tragică a devenirii unor destine anu- me, destinele intermediare. Dar ver- sul în sine dobindește o forță su- perioară motivului, poezia ciștlgă. 'Căci scriitura se supune mereu unei rațiuni, dar căreia mereu îi vizează depășirea prin tensiunea interioară a revelării conceptuale. Volumul este posedat de ideea destinelor intermediare sau de um- VALENTIN T1M01 TE : „CASA CU ORGA“ bra ei. Există totuși o oază, fericită pentru lector, o poezie de dragoste izolată parcă, declanșată de fior, că o odihnă a spiritului Intr-un rotun- jit ciclu de potabilă gîndire poetică. E vorba de poezia Elena. Citez în- cheierea ; „Ce ușor e să-Ii uiți pro- pria ursită / și să mergi înainta / uitindu-te cum pc obrazul femeii se scurge ploaia de vară, / să intri jn coridoarele calde și leneșe / ale pri- virii ei, l pierzindu-ți firea, / tu, care știi că minunile nu-s pentru li- ne, ! că-ți fură ținta, că tc-mbătri- nesc, / să mergi așa, in neștire, / lăsindu-ți viața-n urmă, să te-aștep- te,! ca un cal negru părăsit în frig". Poate că tocmai efectul imaginii de a sublima împrospătează și sur- prinde lectura. Iată In arest sens un fragment dintr-o viziune a Casan- drei : .Doamne, această fată bintui- tă de spirit, / această fală fără vi- novăție / pe care-o iubesc / și care crește și care crește cu șipcila sub- țiri ale șoldurilor / mărginind un sicriu diafan, de argint**. Sau un alt exemplu: „Așa c cum îți spun. Plouă cu soare / și zeii țopăie dez- lănțuiți / cu marele cuțit de-argint al ploii / strîns intre dinți". (Interlu- diu III). ION ROVINA ORIZONT Valentin Timofte se opintește trudnic spre limanul căruia i se spu- ne îndeobște poezie, Textele par a fi așezate în volum aproximativ ln ordinea în care au fost scrise, deoa- rece cartea ilustrează un incontesta- bil proces evolutiv. Dacă primele bucăți sînt anoste, lncadrîndu-se a- celui soi de manufactură lirică, pro- dus, prin excelență, al virstei pube- re, către sftrșit sînt clteva poeme care trădează, parcă, un talent. Ziceam că Valentin Timofte se opintește spre poezie, fiindcă e vi- zibil efortul cu care încearcă să-și agonisească un inventar de obiecte, animale și obsesii, indispensabil pentru crearea unei atmosfere, unei stări poetice. Rezultatele acestor sforțări sînt niște poezii căznite ln care se simte lucrătura și versurile scrișnesc Intre dinți ca nisipul. Dacă totuși după lectura cărții rămînem cu sentimen- tul că autorul o un om talentat, a- cest lucru se datorează unor pasaje ciudate, parcă mesaje primite dc dincolo, risipite prin poezii factice, și acestui poem de o stranie imper- sonalitate : „Era ca un adaos de pa- timă, / Mai mult decit peștii mă hrăneam cu Ijmina apei, / Mai mult decit frunzele covîrșeam viața po- milor, / Mai nidlt decit războiul te furam pe tine lumii, // Apa — fi- ică a mea, pomi — fiii mei. tu — fiică a mea. / Era ca un adaos de patimă". (Saturniana I). *) Edblura pt. llt„ 190, Lucwfiral. E. A FOCA CĂRȚI - REVISTE DIN STRĂINĂTATE ■ „POIJJA“ (CIMPIl) „Polja" este o revistă lunară de cultură șl artă care apare la Novi Sad, oraș cu o bogată tradiție cul- turală, unul din importantele centre culturale, situat pe palma cîmpiei Voivodinei iugoslave. Revista însu- mează strădaniile unui grup de scri- itori (redactor șef Pero Zubaț) de a oferi iubitorilor de literatură și artă opere de o prospețime seducă- toare. Numărul 124/1EM59 pare că e dedi- cat poeziei. Remarcăm poemele „Roșu și negru" de Gojko Giogo, „Cristal și cer“ de Ivan Rastegoraț, „Sonete" de Pero Zubaț, apoi poe- zii de Gojko Stoici ci, Marko Veșo- viei, Micio Iclici Grnovici. Mișa Mar- ti nov. lanez Hoția ncici. Versurile cuceresc prin ținuta sobră și inte- lectualizată, uimind linia modernă a mișcării poetice din țara vecină și prietenă. Sînt poezii care, după lectură, deschid larg ferestrele ma- rilor întrebări, imaginația lectorului ancorînd adînc în realitatea care-) înconjoară, inviiîndu-1 la meditație asupra condiției umane. Din proză am semnala schița ,Pa- rașutiști" de Aleksandar Tișma O plăcută surpriză pentru cititorii din țara noastră este pagina a 7-a. In traducerea lui Slavko Aimajan, revista publică cinci poeme ale poe- tului timișorean Anghel Dumbră- veanu, Însoțite dc o scurtă notă bio- bibliografică asupra poetului, Sînt alese poeme care oferă cititorilor din RS.F. Iugoslavia o imagine de ansamblu asupra creației lui Anghel Dumbrăveanu. Tot literaturii străine îi e dedi- cată încă o pagină în care este în- serat articolul semnat de Ljerka Mifka despre cartea de poeme și proze lirice a lui Marguerite Your- cenar. Dacă mai adăugăm eseul „Timpul și extemporalul în pictură", inter- viul cu Olog Ibrahjmoff redactorul revistei franceze de poezie „M;ta- morphoses- despre poezia franceză de azi, precum și însemnări pe mar- ginea unor cărți noi apărute, avem o Imagine mai completă asupra profilului acestei interesante re- viste. IV. MUNTEAN LANGUE FRANQAISE Nr. 1/1969 Anul acesta, în februarie, a a- părut la Paris primul număr al noii reviste de specialitate Langue /ran- caise, a cărei activitate fundamen- tală va fi operația de confruntare a opiniilor unor cercetători aparți- nînd diferitelor domenii ale ling- visticii și al cărei principal obiect de studiu va fi limba franceză. Revista se adresează într-o formă accesibilă marelui public, „tuturor celor care atît in Franța cit fi fa străinătate, refin metodele contem- porane de investigare a limbii". Fiecare din cele patru numere, ce vor apare in decursul unui an, va fi centrat, după cum se arată în prezentarea revistei, pc o problemă generală. Astfel, primul număr, care a fost încredințat cercetători- lor Renă Lagane și Jacqueline Pinc- hon, este structurat pe discutarea unor probleme de sintaxă, iar Ur- mătoarele numere vor fi consacrate lexicului, semanticii, stilisticii etc. In funcție dc problematica abor- dată. articolele sînt grupate in două subdivizuni : I.es theories și Pro- blemes de defînition ei ciassement. In prima categorie, remarcăm arti- colul lui R. L. Wagner, Notes sur Ies recherches dioch.roniques el sin- chroniques, care tratează raportul dintre cercetările sincronice și dia- cronice, reliefînd avantajele Oferite de metoda structuralistă în analiza limbii- Dacă pînă nu demult, în studiul descriptiv al limbii se apela mereu la cunoștințe ce țin de is- toricul ei, acum punctul de vedere asupra legăturii între gramatica ORIZONT ORIZONT S descriptivă și cea istorică s-a mo- dificat. Lucrările contemporane de gramatică. începînd cu cea a ling- vistului danez Togeby referitoare la structura imanentă a limbii fran- ceze și pînă la cele mai recente, cum este cea a lui Dubois, sînt ca- racterizate prin unitatea metodei, particularitățile limbii franceze ex- plicate, in exclusivitate, prin siste- mul limbii. Greșeala istoricilor lim- bii este aceea de a fi extras sem- nul lingvistic din sistemul care-i conferă valoarea și de a fi acordat mai mare atenție „zonelor tulburi decît zonelor de stabilitate, forme- lor accidentale decît celor rămase intacte". O reînnoire a gramaticii istorice, ar fi posibilă, conform pă- rerii autorului, printr-o mai justă distincție între ceea ce in cursul is- toriei limbii franceze se operează la suprafață și ceea ce se petrece la nivelul sistemului de valori, orice fapt de limbă trebuind să fie ra- portat la coordonatele sistemului care îl cuprinde. Totuși, cercetarea sincronică ți diacronică, fără a se presupune, nu se exclud reciproc. încercarea lingvistului francez Guillaume de a înlocui lingvistica de opoziție de tradiție saussureană printr-o lingvistică de poziție este prezentată de elevul său Henri Bonnard, Articolul semnat de Michel Arrivă, în care se discută car- tea lui Tesnieăre Elements de syn- taxe structurale, subliniază faptul că sintaxa lui Tesniăre nu este nici structurală ți nici transformafio- nală, in sensul dobîndit de acești termeni în practica lingvistică a epocii, iar în articolul Grammmre distributionnelle, al cărei autor este Jean Dubois, se enumeră principiile teoretice ți metodologice adoptate de gramatica distribuțională, apă- rută în deceniul trei al secolului, in S.U-A., ca o reacție împotriva ..pri- virii introspective a limbii ți a psi- hologismului elementar". Articolele grupate în partea a doua a revistei, discută probleme controversate, oferind uneori ți so- luții pentru rezolvarea lor (R. La* gane: Problemes de definiție». Le sujet; J. Pinchon : Problemes de classifleation. Les adverbeș de temps). Revista mai conține 11 recenzii ale unor importante lucrări de spe- cialitate și o bibliografie a cărților ți articolelor de gramatică franceză, apărute in ultimii cinci ani. Prin structura sa. cil ți prin do- cumentarea și accesibilitatea artico- lelor publicate, primul număr al noii reviste Langue francaise reali- zează pe deplin cerința redacției i „Nous souhaitons donc non seule- ment apporter une source de re- flexion d tous ceux qu’interese la langue francaise, mais aussi porter la creation et dans la recherehe et dans renseignement"- FELIC1A GIURGIU SLAVKO ALMAJAN : „PANO- RAMA PENTRU O DUPA- AM1AZA DE DUMINICA “ Din singurătate, din noi înșine evadăm spre tumultul vieții coti- diene, spre arderile dorințelor zil- nice, spre aspirațiile însetate de ceva nou, inedit, și totuși trăim „cînd totul e simplu fi nimic nu e simplu". In grota de foc a realului se mistuie dorințele noastre, fasci- nația viselor devoră existențele mă- runte și totul e o ardere, o răzvră- tire împotriva banalului ți a obiș- nuitului, o existență comună la pri- ma vedere care se vrea evadată dincolo de zări, „dar nimeni, abso- lut nimeni I nici pasărea care fi-a luat zborul nici curajul care e din totdeauna împotriva imaginației*1 nu face nimic, „cdri de partea cea- laltă viatul duce ceva, vintul duce ceia". Și se rămine aici, după „ușa închisă* pentru a trăi, aici în „am- fiteatru" unde „de mii de ani de mit de ani t fiecare caută cuvintul, fiecare caută eut'intul“. Există în cartea poetului iugoslav Slavko Almaian „Panorama pentru o după-amiază de duminică", anu- mite nostalgii ale iubirilor neîmpli- nite, neimpărtățite, nostalgii ale neputinței omului de a se împo- trivi trecerii iminente a timpului, care parcă macină existența noas- tră. dar dincolo de toate presupu- nerile și căutările, poezia inclusă in această c ulegere este o poezie a unei dăruiri letale, dincolo de care rămîne numai viața: „Dacă n-ati ajlat ! Vă comunic că eu sint cel ce deschide fi închide ușile / Pe care intri tu ți intră ei / Eu sînt ușierul (Eu sînt ușierul")- Stind așa la poarta vieții, poetul înregistrează faptul brut amplifi- ci ndu-1 apoi în poezie grație ima- ginii metaforice care-1 însoțește mai in toate poemele ea o obsesie. El este martorul aventurilor solare rfnd ..Exact ca la circ / Pe o sirmă intre Palul nord fi Polul sud / Dan- sează ziua și noaptea, dansează sau Se fnșalu" și O zi îmbrăcată fn alb / Scoasă dtnlr-un soc plin de făină"1 Duminică") se pregătește pentru surprize pe care poetul le cunoaște și le anticipează așteptînd totuși „Un spectacol interesant / O amin- tire mai pufin banală /fn riul res- tului de zile". Lirica erotică are un timbru anu- me în această culegere. Poetul, un veșnic îndrăgostit de frumusețea unei Ilene Cosînzene eterne, este mai elegiac acceptînd înfrângerea : ,,Fiecare iubire îți are instrumen- tul ei f Care o acompaniază cel g mai bine / Iar ea dnt dintr-un piep- tene obișnuit / Cu dfnfii rupft“. („Concert"), lntr-o altă poezie, eon- versînd cu iubita sub un cort gal- ben. poetul observă cum pe lîngă tălpile lor goale trec șopîrle mici. Nu sugerează oare aceste două fina- luri o anumită stare de scepticism, resemnare acceptată cu stoicism de poet ? De aici șî nota elegiaco-me- ditalivă a poeziei erotice. Răsfoind volumul, citind poemele, călătorim uimiți pe undele unOr imagini de o prospețime cristalină spre imperiul poeziei pure, spre claritatea siderală a versului. Meta- fora este mijlocul principal de lo- comoție, iar cuvintele, în aparență comune, de un banal aproape stri- gător, cuvintele au darul de a con- duce spre descoperirea unei poezii adevărate și a unui poet cu o voce care se distinge și irumpe din- tr*un concert al instrumentelor, a unui poet care este Slavko Almafan. IVO MUCI AN ORIZONT ■ MINIATURI CRITICE ORIZONT CRITICA „IDEILOR LITERARE" De mai bine de un an, cu o regulari- tate care, ea singură ar /I îndestulătoa- re sd merite ioatd lauda, Adrian Marino ■susține In revista Ieșeană CRONICA, o „cronica a ideilor literare". Tot ia Iași, In MSUL LITERAR, criticul amintit pu- blică. îndeajuns de des, articole „Dln- tr-un dicționar al ideilor literare". Ne aflăm deci tn fata unei activități susți- nute, fecunde, tntr-o ramurd a criticii li- terare frecventată mai puțin de aljl cri- tici literari, ca atare activitatea sporni- că, in această direcție, a Iui Adrian Ma- rino e, pe cit de utiid. pe atit de nece- sară. Chiar dacă am avea unele rezer- ve, legate de temperamentul belicos al criticului dispus sd vadă, poate prea des, Ia colegii de breaslă, diletantismul real sau imaginar tn prepd ti rea profesională, chiar dacă nu putem fi de acord cu une- le punete de vedere ale lui Adrian Ma- rino (tn lașul literar nr. f/isw criticul „execuiă" literatura comparată, ingno- reaed sau ml nimallzează contribuția ram- paralistlcH romdnețti (trebuie sd recu- noaștem ed flecare cronică, fiecare arti- col, se citesc cu un netăgăduit folos. Chiar cind nu ești dc acord cu criticul / fi nu numai odată lucrul acesta sc poa- te inifmpla / pulsația inteteetuald a scri- sului sdu, pasiunea pe care o pune in favoarea tezelor apărate sint vrednice dc stimă. Cosa ce caracterizează cercetarea In Cronica ideilor literare fi. îndeosebi, in Dicționarul ideilor literare este erudiția. Adrian Marino concepe critica literard ca o „summa* fl, /drd îndoială, ed cla- sificarea disciplinelor științei literaturii in critica literard. Istorie literard țl teo- rie literard, l-ar fi străină (a ți dovedit-o de altminteri in aceia excelent compen- diu care este Introducere In critica lite- rari}, Adrian Marino oferă astfel exem- plul convingător al unei necesare critici a ideilor literare. Intr-un foileton. Diver- sificarea cronicei literare (Cronica din 13 octombrie 1SSS), criticul învedera cusu- rurile unei cronici literare menild a evi- denția In cărțile pe care te la In discu- ție aspectul „literar” doar țl „foarte pu- țin sau poate chiar de Ioc pe „Ideologic' țl „cultural1* In sensul superior at cuvln- tuiul. Perfect adevărat numai cd apăsa- rea, cu tot dinadinsul, pe aspectele Idea- tice, pe fondul ideafianat al literaturii riscă — țl ața stau lucrurile cu Adrian Marino — sd lase in conul de umbră ac- tul literar ca o creație artistici, ca Ima- gine artistică. De aici la Adrian Marino necesarele puncte de referință ca puncte de plecare fn cronica ideilor literare ; dc aici, dacă exceptăm uncie considera- ții Ia poeziile lui Matei Cdtinescu din Semn, eludarea discuției critice cu pri- vire la Ideile din literatura actuală. Un subiect alti de Ispititor ca, de pildă, Li- teratura $1 viața (Cronica din M august 1969) nu e, fn fond, deelt un comentariu ce-l drept avizat, asupra celor țapte vo- lume din Approximatons ale lui Charles de Bos ți, tn plus, opera postumă a ace- lui Qa'est-ce que al UtuSrature T Nimic dc tis, iot foiletonul e cu miez, dar In fața unui astfel de subiect de ce oare s-a mulțumit criticul sd fie un simplu glosator ? Tocmai pentru cd „cronica ideilor literare", ața cum înțelege să o practice Adrian Marino e un superior act de cultură, cititorii criticului nu ar avea decit de clftlgat dacă, tntr-0 asemenea cronica, scrisa cu intellgen|d ți dăruire, ar pași mal multe puncte de referință la Ideile literaturii romdnețtl contempora- ne. Critica modernd, complexa, practica- ta de Adrian Marino țl-ar dștiga astfel o rotit edita te necesară. T.L.B. PRIMPLAN LIRIC__________________________ Cititorul ite poezie eare urmărește ma- reele liricii noastre dc astăzi a distins, desigur, cu satisfacție eeea ce am putea numi „primptanul Petre Stoica", Intr-un moment de plenari afirmare a unui Im- presionant număr de individualități poe- tice. Petre Stoica este astăzi un poet ma- tur, ctepHn stdpln pe mijloacele ariei sale, dar, In aceiași timp, un poet acut preocupat — tn sensul grav, organic — de înnoirea acestei arie. După volumul „Arheologie Windă', apărui la sflrfltul anului trecut, volum care preciza con- vingător o fațeta a personalității sale li- rice, cititorii au pulul descoperi, tn noua sa carte. „Melancolii inocente*1, o imprevizibilă mișcare a unghiului cte ve- dere țl, prin aceasta, o noua definire a poeziei lui Stoica. Critica n-a avut tacă, plod la data cind facem această însem- nare, posibilitatea de a sublinia acest proces cu lotul remarcabil țl iată cd ptz— lui publică. In „Rontănla literară', o pa- gină de poeme care ne surprind din nou prin ineditul lor cuceritor, prin sugestiile de altd factură Ia rare ne In- vită Petre Stoica, Avem impresia că poe- tul, altădată reținut șl credincios sieși cu o anumltd optica, devine o prezență caracteriraiă prin proteic șs autentice căutări, Ceea ee ni se pane a faee dovada noi- lor atribute ale poeziei iul Petre Stoica este si o anumita ironic proiectata In spectaculosul ți insolitul asociațiilor, to- tul înfăptuit In spațiul de emoție ți su- gestii autentice, fără nota factice care însoțește de multe ort, la atff pocii, a- semenea edutdri ; „Deschideți cartea la pagina optzeci șt noud / se scrie despre cultivarea mușcatelor ți prepararea / vinciului mal jos veți pdsi / definiția foar- te preclsd / a literaturii adevdrate la padina o sutd / ți cinci f primiți sen ten(e indicații pentru gimnas- tica clici / sau cum sd vd invitați mirea- sa timida tn pat dedesubtul / palinci slnt papucii ți-un asterisc care traduec / cuvîntul astrofiloscoporos ți înainte dc culcare f citiți ți pagina flruHd se ex- plică acolo / încotro sd plecați dupd moarte". (AștroDioscoporos). A. D. GENERAȚII_________________________________ Apărut la începutul lunii mal, „Gene- rații" — supliment pollltc-soclat-cultural al ziarului „Drapelul roșu" din Timișoara — pare a fl germenele unei noi reviste cte culturd, atit de necesara șl de aștep- tata tn aceasta parte a țdrii. Remareind acrastd apariție, ținem sd subliniem efortul unul colectiv care a știut sd concentreze, pe spațiul a H de pagini, de un format adecvat, o multi- tudine de preocupări de ordin social, cultural ți țtllnțlftc. De asemenea, nu- mărul mare pe pămlnlul n?alt(d(Uor T Concluzia este td- satd pc seama cititorului. Pornind de ta contradictoriu® OZN-uri, faimoasele 1ar- *) Colecția de povestiri științifico-fan- tastice, nr. 3I«—JG. ORIZONT I ORIZONT /urii zburdtoare, Ramona (eu numele de Flțcd, semnificativ, nu 7) profesoară 3e educație fizlcd țl logodnica unui ziarist (persiflat țl acesta. pe ttngd numele de Ion loneacd se mai losd țl congelat pen- tru un mileniu) pornește cu o farfurie zburătoare intr-o dramatica con/runtare cu galaxiile fi ființele extraterestre. Descrierea peripețiilor se face cu re- cuzita anticipației, dar Ramona nu se Iasă intimidata, ba mal mult, domina fi rezolii stlualtile prompt. Intrebtndu-se chiar ca ta un moment dat dacd n-a de- venit cumva „un mic monstru științific’. Prin Ramona, autorul ataci In plin... arta abstracti, pe care „o poale face ori- cine nu numai oamenii latenta;!, neta- lentați, membrii ai Fondului sau nu... Ba chiar ți animalele, Numai cd ele nu reușesc sd teoretizeze cum std povestea". Ba inl;iazd p> extraterefti asupra exis- tențialismului, despre care le vorbește „două zile", fdctndu-i sd uite de „fizica cuantica**, Oontinulndu-fi aventura prin galaxii, ajunge fi tn lumea piticilor-., un fel ne copil cu bdrbi fl mustdți«, pe ea- re-l califici, le înființează un cenaclu, ti In^apt pictura abslarctd, ba, culmea, fi ajuta sd „crcascd vertiginos, deși... Mai existau indivizi care ac supraapre- cisu («uW. n.) deși aceștia erau penii*. Credincios artei sate, Laurcnțiu Ccrneț a creionat fn literatura de anticipație drumul satirei fantastice fi acest început il subliniem ca meritoriu. OCT. METEA EXPOZIȚIA DE DESENE NAPOLITANE______________________________ ““““ ■ In I» aprilie a.c. a început popasul ex- poziției de desene napolitane la Timifoa- ra. Timp de 10 de zile fn cinci dintre sd- Hle austerului castel al Huniaxilor (Mu- zeul Banatului) ÎS dc desene ale maeș- trilor secolelor XVII fl XVIII au Intfm- pinat cu calmul solemn al tnvlngdtori- lor timpului privirile fndrdgostlțllor de frumusețe. Interesant e cd grafica napolitană s-a dezvdlult opiniei mondiale abia recent, prin „Expoziția de pictura napolitana din secolele XVII. XVIII șl XIX* organi- zata In orașul de baftind, In anul 1939, expoziție cure alaiuri de picturi prezen- ta fl vreo 70 de desene provenind din diwrse colecții locale. Aureolata de prestigiul evenimentelor artistice deosebite, expoziția aflata acum tn orașul nostru a pornit In i«i Intr-un glorios pelerinaj prin lume, poposind tn marile muzee din S.U.A, fi Franța. 17 de artiști dintre care 11 identificați ți 3 anonimi jl-au revărsat fantezia prin mijlocirea peniței, creionului sau edrbu- nelul. in cele 75 de desene cneate pe parcursul a doud veacuri fn perioada dintre s/frfitul secolului al XVI-iea fl ultimii ani ai veacului luminilor. Ca inițiat stimul fl mentor artistic, școala napolitana l-a avut pe Oaravag- gio. poposit la Neapote fn 1507. Șederea lui aici a determinat ființarea unei pu- ternice țeoll de pictura eon? avea sd ex- perimenteze succesiv drama barocului, lirismul peisajului țl monumentalitatea neo-claslca. Urmați dlrecțt ai marelui maestru, re- prezentanți tipiei al zbuciumatului veac al contrareformei apar graficienii ex- puși In prima sald : Andrea de! Leone țl Fcrnando Oavalllno cu nudurt&s lor Contorsionate cu mușchii încordați sub pielea vibrantd, sau fecundul Mutila Pretti cu /astuoasa cu disperata bogdție a decorațiilor sale cu pateticele chipuri fi trupuri care zboară țl ard prtnse-n idrtejul unei viziuni furtunoase. După ei, Luca Glordano, refractar ia tulburările potentaților dar permeabil la voioșie Joviald a concetățenilor, nu mai e un seismograf ai frdmfntdrUar politi- ce ji religioase, ci mai de grăbi un ecou al vitalității populare, in timp ce spec- taculosul Francesco Sollmena, eu spiri- tul lui apologetic amplu desfășurat tn scene de triumf ți dc luptd, mai curfnd un artist de curte, un exponent estetic al monarhiei înfloritoare atunci tn Nea- polul devenit capttald dc regat sub std- pinlrea Burbonilor cdrpra Fedeie Fl- schctti avea sd le dedice clteva decenti mai tlrziu o somptuoasa „alegorie a di- nastiei BurbonUor", prezenta ți ea tn expoziție. Un aspect aparte U constituie peisa- jele olandezului Gaspar Van Vlttel — na- turalist mai apoi sub numele de Vanui- leUl sub care e cunoscut fiul sdu Lulgl inspiratul arhitect al Regglel di Caserta. El a introdus natura tn pictura peninsu- lei. devenind precursorul șeolii peisagis- tice romane al veduilftilor venețlenl țl-al vestitei școli romantice din PosiUipo. însoțita de un album de foarte bund țtnutd grafici editai sub egida Muzeului de arta al R.s.R. ți care cuprinde 14 re- produceri șl scurte texte documentare, expoziția sttmețte fl satisface interesul Oferind o frumoasă șl inedita retrospec- tivi asupra plasticii Italiei meridionale. MARI A MCOARA Redacțiai Timișoara Plata V. Roaită nr. 3 Telefon 1 20 26 • Administrația București Șos. Kiseleff nr. 10 • Manuscrisele și orice corespondenți scrise citeț pe o singuri parte a hîrtîei cu indicarea adresei exacte a expedi- torului, se trimit pe adresa redacției Manuscrisele nepublicate nu ae restituie Tiparul executat sub comanda nr. 1619 la Întreprinderea Poligrafică Banat, Bd. Leontin Sălâjan nr. 7. Timișoara — R. S. România 41907 Lei 7-