ORIZONT REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMÂNIA TIMIȘOARA, mai 1969 Anul XX nr. 5 (181) CUPRINS C. UNGU REANU t Două romane de Zaharia Stancu . * . DARIE NOVACEANU: Spre dimineață ..................... VASILE RANGA: Primăvara — Patria ..... Dr AUREL COSMA: Activitatea ziaristică a Iui Camil Petrescu Ia T FLORENȚA ALBU . Mare incendiată, Cine strigă HORI A ZIUERU : Elegia a XVIIIa, Elegia a XVI-a . PLATON PARDAU: Clipă................................. NICOLAE ȚIRIOl; Sonet................................ IOSIF LUPULESCU; Cind va ninge....................... GEORGE PĂUN: Maturitate, Recital de pian .... AL. POPESU-NEGURA: Sfirșit........................... BACSKI GYORGY: Refugiu, in românește de Anghel Dumbrăveanu EUGEN VASILE TRAIAN COMAN S1MION: „Comedia erorilor" critice (11) SPERANȚA 5 Odă tinereții . . REU: Revenire ȘOVA: Leac, Șansa, DUMITRU VORINDAN: Aripi MARCEL MARC!AN: Teatrul Vis violente . operațiunilor SM ARANDA BACANU: Drumuri............................ V'^LEjVT/jV TU DOR: Răspund luminii cu lumină . VASILE CREȚU: Să te duci spre izvoare ..... ELENA CĂTĂLINĂ PRANGATJ: El să mă vadă .... JIVA POPOVICl: Căderea zeilor, în românește de Damian Ureche ION PACIUA TATOMI RESCU ; Cor de statui ANDREI UI IC A: Amintiri cu orașul de marmura IOSIF IMBRI: Tnir-o pasăre liră . GEORGE NICOLOVICI: Maree . Despărțirea . N- SPIRIDONEANU: Elegie pentru fata de ger, Fugisem de-acasă PAVEL PETROMAN i Optzeci de ochi. Sălcii RODICA PASCU: Așteptare, Cearcăn . mioara 3 8 8 14 15 16 17 20 21 21 22 28 28 30 31 40 10 41 46 46 C 51 Si 52 53 54 TIMQ RROLILURI LITERARE N.CIOBANU: Nicolae Breban: Opțiunea pentru cnraclerologia neoclasică în roman (II) . .......................... . . . 55 DIN LITERATURA UNIVERSALA JjOSfJȚT DUNCAN: Adesea pot sa mai revin pe o pajiște, în românește de Ion Negru .............................................................55 £.Wiy DICK1NSON: 258 — THERE-S A Ccriain Slant of Light, în romi- nește de Veronica Porumbacu, 101 - WJLL THEREREALLY BE A MORNING ?, în românește de Veronica Porumbarii ...... 5i PERO ZUBAC: Ploile din Mostar...............................................6C CRONICA LITERARA ȘERBAN FOARȚX; O monografie a satului bănățean ....... 62 ANDREI A. LILLIN: Trei poeți bănățeni........................... . . . ■ 54 CRONICA TRADUCERILOR ADINA ARSENESCU : 0 neîntrecută măiestrie a miniaturii; KATHERINE MANSFIELD 6î ISTORIE LITERARA - DOCUMENTE AL. BELU: Cîteoa considerații cu privire la autorul primului dicționarittm oalachico-latinum . . .......................75 CĂRȚI.REVISTE GH. PAVELESCU: Iulian Vesper: „Poezii"...............................♦ . 75 N. COREEANU: Matei Călinescu: „Semn"..................................... GH. JURMA: Vintilă Jvănceanu: „Pinii ta dispariție" ...... 6S ALEXANDRA INDRIEȘ: Stanca Balotă: „Mașina de fugii în lume" . ' . . * 84 E. XÎ’OCX: Rodica Iulian; „Elegiile de pe pod" ........ 85 ANGHEL DUMBRAVEANU: Leopold Sedar Senghor: Jertfe negre" ... a? DIM. RACIHCi: Al. Bojin: „Studii de stil și limba literară" . 85 N. T.: Mihail Cosma: „Inefabila arcadie"....................................85 ORIZONT EXTERN A și G. E: Karl Jaspers, „Woyeeck" în interpretarea lui Ingmar Bergmann, Dinamismul vieții editoriale mondiale, înnoirea discuțiilor cu prioire la poetică, Uelikon nr. 3—4/1968 ..............................................î'O MINIATURI CRITICE ION VELICAN .■ Strada și țarina ........... 93 T. V.: Traduceri din Miodrag Pavlovic .. V. T.: In „Luceafărul"...............96 -------------COMITETUL DE KEDACȚIE----------------- REDACTOR ȘEF: AL. IEBELEANU- RED. ȘEF ADJ.: ANGHEL DUMBRAVEANU-^ NICOLAE CIOBANU, ANDREI X. LILLIN, SORIN T1TEL, DAMIAN URECHE ANUL XXV DOUA ROMANE DE ZAHARIA STANCU *) * J de mrare cd romanele acestea ara I tul Zaharh stanca nu au provocat sur- prize in rndul ccelora ce i-au frecven- tai conțtihctos opera. fiindcă ele schim- bi Inlrucita sensul clasfciid[fl sertlloru- lul definii de O istoric literar# In „ufca- re. Aceasa pentru ci, pinii acum cel I pufin, seritorul era mal ales autorul încetul Dale, peregrin, vagabond, poel, I raisoneur; lumes se alcdtuia in jurul Ieroului pretind chipul fi asemănarea sa. I Cu alte cwlnte, Zaharta Stancu aparțl- I nea, prin eroul romanelor sale — de H fapt un sngur roman, brdnindu-se din lei insuji. rin cicluri muitipliclndu-se po- Ksibit ia irflnit — unei categorii foarte [largi de seiitort. ți critica a numit din- ■ tre aceștia pe Panatt Istratl, Knut Ham- Lun (lista e pouie lungi). Ațadar, Zana- ■ria Stancu. aparfinea acelei categorii de f romancieri in care opera f$l domind au- Itorul, obleiul iți domin# subiectul, in- k ——* I •) ce mut te-am iubi’. Șatra, E.P.L, corporlndu-l, cu tenacitate, tlrindu-t In meandrele lui ncsflrfitc. Din aceasld te- roare a operei au ieșit acele mereu ne* terminate Radacinltc slnt amare Sau amplificatele variante ale tui Desculț- O operi definitivă ți totodată nedefi- nit ivi. mereu fnstabUd, mereu capricloa- sd, fMmlndd de posibiUtdfile fascinante ale fantasdrii; o operd fldmlndd de pro- cedee stilistice, de personaje, de fapte, de eroi, IVemulfumltd de o structură, de datebe care presupuneau cd trebuie sd înfrunte timpul, Ifi eduta mereu alte forme ca tntr-o fugă disperati de intra- rea unul timp al ei, in timpul istoriei literare, Cdci fiecare roman ori nuueld reprezenta un capitol : admirabila nu- ueld Constandlna era un capitol, ta fel nuvele mai veehl. Un organism prin exis- ten fa iui de unitate poale muri; nu ace- q N layi lucru Se poala tnltmpla cu organls- mele capabile sd vlefuiascd nu prin iota- q litote, ci prin pdrfl. Jocul cu moartea fl PAdurca nebuna au fost primele tn- eercdrt de a scoate romanul din inerția P I ORIZONT ciclurilor. Inerție. ți termenul nu tre- buie ințsles peiorativ : orice creator. inUfti, In țond, dintr-un anumit punct ai creației aule, prin inerție. Căci, In afara de talent, operă mai înseamnă ți meserie, Iar această a doua condiție, te- gatd de proțestonolizare, implică inerție, terenul dinainte cunoscut pe care st vor IndJfa noile edi/icii. Inerție adică tn- tuiția ciastettdții. A ctastelldții poți bite a operei. Picctnd de aici, drumul spre noile ro- mane ate lui Zaharia Stanca se nete- zește. Scriitorul revine intre personajele sate dintotdeauna înarmat tfe certitudi- nile zeului care creeazi. Materialul epic i se supune plecat, personajele ți cadrul nu-fi mai arogă drepturi suverane. în- suți Darie, altădată tn centrul atenției, se ridica la înălțimea pe care ceilalți n-o mal gSsosc. Autorul Iți domină cu dezin- voltura opera In aceste doud romane care se nasc de țapi din cărțile sale mai vechi. Dar, cărțile mai vechi oferd doar fanse : Șatra ți Ce mult le-am Iubii slnt cărți prin Care opera lui Zaharla Stan- 04 oferd comentatorului ane probleme, și dacă In celelalte cărți luimsa trdla prin indivizi supuși unui timp exact, preci*, veri Jica bit pe document, in aceste doud cdrți avem o umanitate care poate veni din adlncurite istoriei, Din mit. Nu gloa- ta, cum s-o spus, țiindcd „gloată* «deja un termen definit prea exact (vezi He- breanu, Rliscoalaj, ci grup uman. Pe de o parte, deci ; iar pe de alta, Thanaios. Sini cel doi poli, sau, mal exact cele doud Capete ale axei vitale ale acestor cărți, țn Ce mult te-am Iubit (cea mat purd carte a lui Z. stancu — ud. G. Dl- misianuj moare un membru al colecti- vității ; in șatra, o colectivitate Iți trd- lețkr s/lrțitul. In prima, narațiunea e la persoana l-a țl pare a aparține unor cicluri mal vechi ; In a doua, persoana a Ill-a rupe orice legătură directă, In- tre roman ți opera anterioara a scriito- rului, Nu biografiile individuale ne mal Interesează tn aceste cdrți : ele ne sint cunoscute dinainte. Ne interesează reac- țlde, gesturile, atitudinile. Din gesturi, din atitudini se alcătuiește această ope- ră nouă, care practic nu mat are eroi. Singurul erou, slăpinul unic, e Thana- ios. El e centrul acestui sistem planetar in care, pe orbite fixate de demult, iți continuă rotirea. El reprezintă forța de gravitație, el Thanaios. Sau. poate nu : el e centrul acestui univers iar gravtta- ția e tocmai puterea de regenerare, ne- sțlrșHa putere de regenerare a univer- sului, A omtdul. Ce mult te-am iubit. Mal Intli, trebuie I depistate In această operă clteva slruc- I luri ce se dezvăluie cititorului de dl vor- I să formație. Mai intli, acel iamento su- 1 perb al fiului in fața marții mamei. Da- că există o înaltă civilizație a relațiilor I omenețti, apoi nimic mai presus de acest I poem de mare noblețe, de demnitate țl | de bogăție su/teteased. Echivalente 7 Poa- I te In marile poeme de pretutindeni scri- se pe aoeasti temi, pe acest motiv unic, E o Mioriță, dar o Mioriță ..întoarsă in- I tr-alt chip*, o Miorița a tdrtmului mc- I safizic : cea trecută In moarte c mama iar țiul este cei care o Caută, O caută nu I cu tnertncenare, ci cu o resemnore ntu- I tă, cu o durere care nu mai are unde | să treacă ți nu mai are ce Să descopere, I Sau, oliței : o caută printre ceilalți, o I caută printre amintirile sale. Dar fie- care dintre amintiri înseamnă moarte, fiindcă fiecare amintire este, alei, ală- turi de sensurile adinei alt trecerii. Iar oamenii, lumea din fur, nu întruchipea- ză decit prezențe efemere : ei există tn timp, Intr-un timp limitat ai lor, timp care sa consumă mereu, timp care există pentru a fi consumat. Bucuria celorlalți? Mat degrabă indiferența tn fața marții, negarea ei prin Intrarea permanentă in ttpamle vieții zilnice. Șt de atei, ajutorul textului ne este strici necesar. Mai fn- tli, ceilalți : Acum in casa țl in curtea noastră rint mal bine de o sută de oameni, mal bine de o sulă de oameni vil, nea- muri, rubedenii, prieteni, simple cunoș- tințe. Toți se glndese la o singură moar- te, moartea mamei. Nici unul nu se gln- dețlc la propria Iul moarte sau la moar- tea aliora dintre cel de laț*. Este ade- vărat că femeile — neamuri cu noi ori nu — eare au venit »-o vadă pe mama moartă In acest ceas roșcat de inserare. In casa noastră șl lingă casa noastră, i morțil lor. Dar lacrimile acestor jelui-' toare nu dor pe cele ce le varsă și nu întristează pe nimeni. Morțil acela au murit mal demult iar unii — fie-le țârina ușoară f — au murit chiar foarte demult și au fost uitați. Femeile care li jelesc ți-au adus aminte de ei pentru că au văzut-o pe mama moarta, il jelesc cu vorbe goale șl au să-l uite Îndată ce au să plece pe la casele tor. Jl Jelesc cu vorbe goale — cam aces- tea ar ii cuvintele care acoperi o mare I porte o romanului. Limbajul nu poate ' sesiza semnificațiile evenimentului cel I mult li poate gdsi ceremonialul. Ritua- lul. Oamenii participi la un ritual vechi de cinci lumea ți Iți dau silința ca acest ritual 14 fie complet. Restul nu mai are Imporianfd. Dl? gornistul vrea sd cinte cu goarna ți clnrd. Moartea irezețze In I memoria celor tal fi amintirea tuturor ce- L lor care au murit .* nu a unuj chip, pi a unei întregi lumi, amintirea morțllur. Ia celor de dincolo, iar acela au nevoie nu de durem, ei de ritual. De cuvinte. Dincolo de ritual, dincolo de aceste for- me in care trebuie sd Intre cuvintele, se desfășoară nestlngherlld viața ceioriat|i, cu dramele el cele mal danele. Un am a Iți om aur 4 Punicul, attumicua oamenii Isc im ba ia. Nici un momeai de «acrall- tate: fiecare Intenfic, fiecare ritual de- generează, iți sparge tiparul, oamenii | Irdieac prin el ți nu prin ființa diepd- I rută, Pomana se transformă intr-un chef I de zile mari. Amintirile eroului central legate de mamd sini Întrerupte mereu J de ceilal|i. de jelaniile celorlalți. Nu exis- ș 14 un dincolo, ei un pdmini In care mi- f rerta c in floare. Fiecare venit — la In- I normlntare iți are marții lut dar ciu- | dată vinovdție mal duc cu tine acețli B morfit cutare femei? a fost lisau! cu I alifia copil, cutare s-a scdpat de CCl ca- I re o bdicu, cutare,., țt ceilalll, cel ple- I cafl sini ceilalți de data asta, nu mai duc cu ei nimbul morții eterne, ci a I uneia Intr-o sumedenie de ipostaze, iz- bdvltoare, capricioase , .. Exista, In acest roman ai scriitorului, o invazie a vieții care ameninți, in fiecare moment, sd spargd chipul de solemnitate pe care au- torul inceared sd țt-l fduneasca fn jurul adu : exista deci in jur o dezlănțuire gt- Iul4 a acestor oameni care beau, manln* Cd, ți existd geamdiut continuu, obsesiv, al ialdlut țl prezența autorului. Căci el e Singur cane nu u|i£, E[ c mandatarul acestei comunități, el este acel ce ii scrie cronica. Ei este acela care poartd cu sine ominifrilc tuiuror, dar, moi ales, ale mamei sate. Și de atei, ne fntoarocm la marile tema ala ger- minației, ale crosului, ale morfli. In lumea aceasta util de bogata de vidfd, in care sicriu, momifnt, au înțelesuri ce nu trec de concretețea obiectelor, croni- carul acestei ginii eela acela care va tatona marile probkmc ale existentei. Mama — ființa care t-a ud scut, care nu l-ar fi putut nație : ți de alei, totul se incaret de socralilalc. Slnt singurele lu- *D crurl sacre in aceastd carie eare pune Intre oglinzi paralele marile probleme ale genezei. Șatra. S-au scris despre aatasid carte ctleva croatei foarte juste, țl m-aț mdr- ginl sd numesc doar unu excepționali CN. Balotă — Familia, martie, 1*S9> pen- tru ca Încercarea (deocamdaid cei pu- țin) da-a emite puncte de vedere noi asupra c4rții sd nu pard lemerard, ți toiuți.,, „ Teluri parca ar mai rdmine eileva că- rări nebdtdtorlte ți una din ir a ele ar fi aceea a analizei romanului In contextul operei iui Zaharta Stancu. Celebrul Des- culț era romanul unei lumi surprinxd- toane prin mizeria cgtecritrftdțlf. „Totul colcăie de adevăr- nora G. CdHnescu (Contemporanul, tS/lSStj (nsd adevârul pare dc departe, de pe alt iărîm",,. Des- culț, deci romanul unei cotectivftlEțf vd- zutd altfel decit In umbra cartoanelor li- teraturii rurale. în varianta Idrgitd a ro- manului, visele Iul Darie împing aceas- td lume Intr-un cosmos In eare stelele se iubesc, se birfesc, se ciomdgesc du- pă obiceiurile din Omida, ZicgoriUe cam Împovărătoare nu Se ridică împotriva in- tenției evidente de a lărgi modal Halea expresiei romunețil. Sd zd bocim o cli- pa ; sieaua Mega-i.esj iți iuțeala bdr- batiil eu Laurenț Piele, Luceafărul Dri* du-Midu mdnined Idcuțtc (delicatese lj etc. Enumerarea ar putea fi Hirgltd r ceea ce se demonstrwszd iitsd csSS existența legii tu aceasta colecfIvHa le, lege im- piacabild, menita a fi dusd la capdt ori- cum. ca aceasta lege se cheamă tradi- ție. obicei, adică tot ceea ce pol ține nestrdmafam vlafa comunitdfii, e atid poveste. Ochiul scriitorului c deschis mereu ta fața moravurilor, riturilor, cre- rflnfclor (profanei a[* tumilor prin eare iți peregrin caza eroul. „Exista obiceiu- rile... popoarelor vecine" scrie N, Juin imr-un articol mal vechi din Les ferirea fruncaises țî—S aprilie țț) sugerlnd bal- canismul Jocului cu moartea. De, exis- ta, exista desigur, ți irsbuie spus cd ochiul scriitorului devine foarte eleni alunei cfnd descrie zone de contact et- nic, ScriflonU e atras de colectivitățile apropiate de primitivitate, trăind de- parte de civilizație ; ratării din Pfidu- rea nebună (ce /rumoasd e povestea de dragoste dintre Darie ți Uruma I) aco- peră, pentru etapa acestui roman, o ini- (iaiivd a scriitorului. Suflete pure, trăind intre mare ți tărimurilc pietroase ale Dobrogcl, tătâne, alcătuiesc nu un po- OPJZONÎ e-o rană care vine eu-orgii de pleoape, ineetnd în fine clavirul Jemii-n oase muzical e... ELEGIA A XVI-a ORIZONT ^ȘTJ SCLAVA IN OGLINDA DE RETINE, eu miinile — piane să recite. Lacul oniric valuri impietrite (ca O memorie ce crinul finej traye linii ți eclipse, sfere; eroticele pulpe sub zăpadă din cavaleri (sfinți cu canini ți} spadă, pe firul somnambul, în vaste sere. Roiesc ventuze plani e carnivore in lungi mănuși de fosfor și de vată ți mănușile de-arome se arată ți traversează Scara unei ore. Ca un corsaj pierdui, urechea cade, polipii de pendule-n oii crisîale după nisip alearpă-n coame paie, pe-un gît de fluture in vechi cascade. Șold-stup: celulele în frig se plimba, odrasle printre «jheare iluzorii; ochi languroși huiindu-fi lămpi, scot porii fi duci scheletul străveziu pe limbă, .Ameobe pun elecirice (jhitare, cum prin sertare, sub ofate unghii: e noapte-acolo-n amarant ? genunchii stau lingă pod de albă luminare. Lumea eu duhuri :simfi fa subjioard eu ierburi plaje, fi cu aer pene, un strige se dă jos din turn, prin vene, fi moare-n urmă de amiaza clară, De după flaut, vin terase, unde ciorapii lungi de sticlă-și scot cuvinte fi rd^ufite glezne-n vinuri sfinte mai duelează-n vodevil, afunde,„ m PLATON PARDAU CLIPA r ai, dacă inchid ochii dușmanul iese din mine iese la drum fi atacă iese la drum fi iubește- Clipă a mea de orbire elipă de albastru închis, clipă de negru, de intunecime, clipă de paradis. Mă prefac intr-un pom de mătase șarpele suie pe mine intr-un colț fade ghemuit trăsnetul ca o umbră de dine. 1NOZIMO Vai, dacă închid ochii pleoapa face spânzurători capetele voastre seamănă cu sori fi cu sori. Groapa de oase, ochiul trape lumea-năuntru pină la zero, pină la primul strigăt ai cocoșilor, pină ia lepădare, pină in zori, pină la pielea de foc a strămoșilor. NICOLAE ȚIR1OI SONET ^ezmierd in ochi, din strugure, o boabă Și simt adine cwm apeîe din mine O scaldă-n vis. desprinsă din ciorchine Și geana beată-mi tremură, neghioabă. E clipa dulce, lîoadeic-s virgine. Iar bmma-n aer podoabă 1 r.umina aibă, cea din urmă, roabă, Se-ascunde-n singe, tinda să-#i aline ,.. La mine-n gind — ca flacăra apare Minunea pură, frageda dulceață Și sucul plin de-aromele amare. Din vinul supt in astă dimineață, Vom stoarce numai lacrima-n pahare Și l-om privi in soare cum îngheață ' ORIZONT ClND VA NINGE A m începui s-o cunosc, s-o îndrăgesc, s-o iubesc probabil. Intr-un mod ciudat. Odată cu sosirea mea în sat, toți cetățenii îmi vor- beau de ea. Ascultîndu-i aveam senzația că ascult o legendă. Uneori mă să- turam de amintirea ei pînă peste cap. „învățătoarea în sus învățătoarea în jos .. „A Făcut cum a vrut, cum a știut, eu fac cum mă taie capul". Așa le răspundeam în gînd. Cum intram într-o casă apărea și ea. Cobora de pe pereți, din mijlocul copiilor și prindea viață. Mi-am dat seama că trebuie să fac un efort supraomenesc ca s-o înlătur din amin- tirea lor, or să mă pot compara cu ea. Am înlocuit-o in toate : la cate- dră, cămin, bibliotecă ... Locuiam în aceiași cameră, dormeam în același pat, stăm pe ace- lași scaun, la aceeași masă, cu aceiași oameni. Rar trecea o seară să nu-1 aud pe taica: „am să mor și n-am s-o mai văd". Au iubit-o ca pe un copil al lor, că ei nu au copii. „Avea niște ochi ...“, o auzeam pe tanti Ileana. „Și-i plăcea să joace...“ Așa m-am obișnuit cu amintirea ei, și mi se părea și mie că e dusă și-ntr-o zi va veni și-n casa noastră va fi mare bucurie. Am început s-o caut prin tot satul, în toate foto- grafiile. Avea nasul cu vîrful ridicat, obraznic, părul adunat în coc, ori despletit, semănînd cu o neliniște ... Tntr-o seară la cămin, mă trezii cu unul: — învățătoarea altfel proceda... Dumnezeii eî de viață ... și trînti un pumn în lampa burduhănoasă cu petrol și o făcu bucățele. Am părăsit căminul grozav de trist, și-u gînd îi reproșam multe acelei fete care fusese învățătoare înaintea mea. Tn timpul cinei poveștii celor de acasă ce mi s-a-ntîmplat. — Tn seara aceasta îi scriem, fu concluzia unchiului Ionică. Mi-am dat seama că fiecare insucces al meu, pentru alții e o bucurie; că îi comunică totul ca unui stăpîn. — Dați-mi adresa, vreau să-i scriu. Se priviră unul pe altul. Unchiul Ionică trecu în altă cameră de unde se-ntoarse cu un plic pe care avea adresa. Am părăsit bucătăria. Tn camera mea din curte, încercam să mi-o imaginez în locul meu, dar nu reușeam. Nu știu cit timp a trecut încercînd să-i scriu. Aveam așa de multe să-i spun... Tîrziu de tot am reușit să-i scriu doar două rînduri: „Deși ai plecat, ai reușit să rămîi. Amintirea ta n-au șters-o nici vîntu- rile, nici zăpada". Și am semnat: învățătorul. După o săptămînă am primit răspuns. M-a cuprins o marc bucurie. O bucurie pe care cu cît încercam mai mult să o-nțeleg, cu atît mai mult nu o-nțelegeam. Am început să ne scriem tot mai des și-n două luni, ne făceam declarații de dragoste. Mă amuzam teribil. Pe la sfîr- șitul lui aprilie mi-a propus o întâlnire. Aventura îmi surîdca. Și dacă la început priveam oamenii și copiii cu un fel de scrîșnet. cînd îmi vorbeau de ea, acum cu aduceam vorba despre ca. Și de fiecare dată dăceam cîte o descoperire. ORIZONT ORIZONT Veni și timpul să plec la întîlnirc. Mi-a dispărut curajul, m-a cuprins neliniștea, spaima de banal și ridictil. Să mă duc, ori nu ? Obo- seam răsucind în minte aceste două întrebări. Intr-o scară am urcat în sus pe vale la prietenul meu Biscui. I-am povestit totul. Și el mă încuraja. Visele prinseră iar să mă în- văluie ca o viță de vie; mă vedeam căsătorit cu ca, intr-un sat cu două posturi. Visam, visam... Știam că pătura aceea o învelise șî pe ea, și-ntr-un fel noi ne-ntîlneam seara în același pat: ea în amintiri, eu în realitate. Și totuși i-am comunicat că nu mă voi duce. Cu banii pe care reușisem să-i economisesc, doream să-mi cumpăr un balon, o pălărie. I-am scris că e mai bine să amînăm pînă la vară. Dar răspun- sul ci a fost categoric: pun la bătaie cinci salarii. într-o sîmbătă am trecut pădurea spre haltă. Stabilisem să ne vedem și i-am fixat întilnirea pentru ora 17. Tn Lugoj mi-am cumpă- rat hainele de care aveam nevoie. Cînd am plecat sprea ea, mai aveam în buzunar doar 15 lei, contam pc cele cinci salarii ale ei. cu hotărîrea de a-i restitui totul pînă la ultimul ban, Era o zi nărăvașă. Cînd ploua, cînd apărea soarele și mă izbea în ochi prin geamul vagonului. Pe banca din fata mea, doi studenti se certau pentru două echipe de fotbal. îi auzisem doar din cînd în cînd. Tn rest visam cuprins de cele mai volburoase emoții. Am fost fericit cînd după cîteva ore am coborît în gara aceea care mi se părea ro- mantică, deși nu era. După ce am cercetat gara pentru a mă convinge că nu sosise mai din timp, așa cum se-ntîmplase cu mine, am intrat în restaurant. M-am așezat într-un colț lîngă soba de teracotă. Sor- beam din cafeaua turcească, și citeam, o revistă pe care, pînă în gara aceea, nu o mai văzusem, Cînd se anunța sosirea unui tren, fugeam afară. Urmăream toate fetele și femeile care coborau. La ora 17, mi-am dat seama că nu venise. Mă apucă furia. Ce glumă de prost gust ’, Ca să mă liniștesc mă întorse-i iar în restaurant. Mai aveam 10 lei. Coman- dai un rom marc și încă o cafea. După ce mă văzui doar cu un leu în buzunar, îmi făcui două planuri de acțiune. Tntîi să vorbesc cu șeful gării, să-i las mapa amanet. Dacă primul plan cade, singura soluție rămîne predarea, leșii din nou din restaurant. Ploua Cu răbufniri scurte și stropii mărunți îmi biciuiau fața. Căutat peste tot. dar nu era. Obosit mă așezai într-un colț pe o bancă. Pe coridorul lung, cu cimentul lucios, o țigăncușă de vreo 10 ani juca, iar alți țigani, bateau din palme și o încurajau cu strigăte. Rochia largă devenea cerc ori i se lipea așa de mult de trupul ei firav de copil. Am uitat de necazuri, și după vreo oră cînd țiganii au plecat, pe bănet mai rămăseseră doar Cîteva femei, șî aproape de ele, o fată care îî semăna. Părea hotărîiă să aștepte, dar nici eu nu mai mă grăbeam. Cînd se ridică, o urmai, s-a oprit la casa de bilete. Am urmat-o. m-am apropiat. Dumnezeule, ce urîtă ! i-am atins ușor umărul: — Vrei bilet spre pădure ? — Nu domnule, și-și coborî ochii spre mine. li citeam in ochi dezamăgirea. Degetele miinii stingi mototoleau un ziar. Eu mă așteptasem să fie mai frumoasă, ea să fiu mat înalt. — Să intrăm undeva, propuse fata fără nîci-o bucurie. Am intrat într-un loca!. Ne priveam pc furiș. — Ce serviți ? ne scoase din încurcătură ospătarul. — Un coniac, un grătar — două grătare și un lichior, comandă - fata fără a sta pe gînduri, fără a mă consulta. Ce necaz îmi era pe mine că am venit fără bani, că am venit, că-i scrisesem. După mîncare ceru vin, un vin care ne încălzi, și ne trezirăm vorbind despre lumea aceea care ne lega unul de altul. Mă forțam să fiu atent, amabil, și-mi ziceam mereu că e grozav de urîtă. Ochii mari, căprui, cu lumini schimbătoare, părul negru căzut pe umeri, contrasta cu tenul brun lucios. Bluza albă de material subțire. îi scotea în relief linia discretă a sînilor. își rezemase bărbia în podul palmei micuțe și albe. Nu mai era lîngă mine la masa aceea, era departe în satul din mijlocul pădurii. Cînd începu să cînte muzica, bătu din palme deasupra capului. Ospătarul în costum negru, se apropie de masa noastră. — Două sticle de Cotnar, ceru iot fără să mă consulte. Cotnarul are-n el ceva din lumina satului din pădure. Ciocnirăm și-ncepu a rîde. Mă-ntrebam : „Ce dumnezeu, visez ?". In fața mea sta o femeie sănă- toasă, spirituală ... și aveam senzația că-s victima unei farse. — Ce-ai rămas așa ? — Nu știu ... — Vrei să dansăm ? Se ridică și porni înaintea mea. Avea pasul mărunt, hotărît... Risipea în jur un fel de neliniște... Dansînd mi-am amintit de oame- nii din sat. Fata aceasta avea jocul în sînge, curajul în priviri, și iubirea în picioare. Tîrzîu cînd am ajuns la hotel, mă simțieam mic, subțire, o fărîmă de om. — Acolo a fost timpul împlinirilor, aici e viața, îmi atrase aten- ția luînd cheia de la portar, și nu știam în ce măsură e sinceră ori nu ? Urcam pe scări. Mă privea peste umăr surîzînd. După ce descuie ușa. începu a rîde așa de melodios ca într-o pădure. Se trînti pe un pat îmbrăcată. Cînd am îndrăznit să aprind o lumină mi-am dat scama că plîngc, și aș fi vrut să-i spun ceva dar nu îndrăzneam. După ce se liniști, se dezbrăcă în tăcere ca în prezența unui om intim. — Mă duc să fac baie, îmi spuse din pragul ușii. Auzeam apa șiroind și pe ea cîntînd o doină din satul acela. Gîndeam că pînă la ziuă rămăsese foarte puțin, șî că trebuie să plec pentru a ajunge la cursuri după amiază. Apa nu se mai auzea și ea îmi începu a spune o poveste. „De mult, o fată avea 20 de ani. Trăia într-un sat așezat în mijlocul pădurii. Intr-o seară a sărutat-o un băiat. Apoi... a tot sărutat-o șase ani. Intr-o toamnă fața aceea îmbătrînîse și a plecat departe, departe ... Stăm pc scara vagonului. De sub pălărie îi căzuse pe frunte o șuviță de păr. Eram sigur că se va întoarce înapoi și ne vom duce într-un sat cu două posturi. — Gînd ne mai vedem ? am întrebat-o. — O să te caut într-o zi. cînd va ninge așa de mult că nu se vor mai vedea drumurile și toți oamenii vor fî în sat. Cînd am ajuns acasă, i-am spus prietenului meu că n-am întîlnit-o și în pauze o rugam pe Nelica din a treia să-mi povestească despre Hovarășa învățătoare. !OSIF U’PULESCU ORIZONT GEORGE PĂUN MATURITATE p ătrund in toamna marilor culesuri, Precum în cronici voievozi și sfinți, împodobit la Umple cu arginți. Dar dezbrăcat de pizmă fi eresuri. Ciudatul anotimp ce mă-nvețmintă In patrafir de liniști, princiar, M-adună din trecut, ca-ntr-un stihar In care toate paginile cintă. Pe umeri port hulubii albi ai verii, Luceafărul zimbefte în paftale, Și mefteri iscusiti mi-au prins in zale, însemnul tinereții și-al puterii. Mă văd frumos, ca cerul plin de stele, Iubit mă simt de oameni fi dorit, Mi-e sufletul de doruri dogorit Și nu mă mai frămintă vinturi grele. De-aceia dintre-atitea înțelesuri, Aleg pe cel mai simplu care-l știu, M-am vrut poet fi om, fi am să fiu Și-acum in toamna marilor culesuri. ORIZONT RECITAL DE PIAN F * rumoa^a mea- acum ia'ă-ne singuri, Nu ne mai turbură nici un (jind .., Cit de mult iți iubesc degetele trandafirii Peste clipele de sidef alergind I Te simt mai aproape de suflet cind cinți. Te simt mai aproape de suflet cind cinți. Fiecare notă e parcă propriul meu ecou, Degeaba pleoapele se închid peste vis, Ochii te cuprind ireală, din nou- Recitalul de pian se va sfirfi intr-o zi Cind vei închide obosită mapa cu partituri. Păsările sufletului vor zbura speriate Prin ale muzicii cintătoare păduri. Atunci, liniștea filosofilor ne-o cuprinde, Fiecare, altă amintire imbrățifind, O să ne doară doar foșnetul Frunzelor palide din copacul iubirii căzind. Dar acum, sintem fericiți ca un gind împlinit. . Și degetele tale trandafirii rătăcesc peste clape ., Frumoasa mea, imi simt inima ca un lotus Înflorit peste burguri înecate de ape. AL. POPESCU-NEGURA SFIRȘIT dună pomii-n virf de crengi, tăceri Și pași de umbră calcă pe zăpadă h. Scriu Feti Frumoșii file de baladă Și norii-noată-n mări de primăveri. Par mun{ii cu-alurniniu sidefati Și zările-s cu frunți de promoroacă.,. Un căat tirziu, in toaca vremii toacă ; De șuier lung, sfnt brazii scuturați. Stau gEnduriie-n por/i de așteptări Și-n aripi ie-au crescut atitea doruri. Că ar putea pămintului, ocoluri Să-i dea, muțind o zare-n alte zări. Cum ele stau, fi noi — pâmini fi oase — StAm fi-ajteptani, pe margine de luturi, Sd ne.njrdfim cu primete-nce puțuri Si nu Simțim sfirfitul, cum ne coase. BACSKI GYORGY REFUGIU ^u labe moi de pisică noaptea Se fu rișează tot mai aproape Un riu de oameni cu matca pierdută in ezitări și derută O vată de-ntuneric coboară cerul scămofat acoperă puzderia refugiatilor Pădurea zumzăie in mii de pulsații Fascinată nesfirfita boltă cu milioane de ochi e aroganta indiferentă ți oarbă și nu amfud nimic. Viata a fost mereu un refugiu fi-o despărțire Pe fețele jilave de spaimă noaptea se furișează cu labe moi de pisică pe fetele imbătrinite total. In românește de ANGHEL DUMBRAVEANU ORIZONT „COMEDIA ERORILOR" CRITICE (II) ■ EUGEN SIMION n alt poporanist din ramura, ar trebui spus, rebelă, dezertoare, e H. Sanielevici, pe care nu știm de ce (știm, dar simpatiile poporanis- te de început ale antropologului evo- luiază spre alte concepte) Lovinescu îl integrează curentului de la Viața românească. Poate doar că H. Sanie- levici publică aici clteva studii ți manifestă pînă la sfîrșit afecțiune pentru țărărime. G. Călinescu pro- cedează mai bine. e. oricum, mai aproape de adevăr cînd il fixează pe inteligentul detractor al lui Sa- doveanu în altă undă spirituală: îndrumări spre clasicism. Poporanis- mul lui Sanielevici (..deși cu inter- mitențe dușmănoase;) ar consta,du- pă Lovinescu. în eterna nediferen- țiere a esteticului de etic și de etnic, precum și în recomandarea pentru o literatură țărănească sănătoasă. Astfel de recomandări fac insă și vor mai face încă mulți în cultura română, fără ca această simpatie să aducă, fatal, ți o conștiință popora- nistă, Cit despre lipsa de disociere a esteticului, ea e un păcat aproap.' general al epocii ; nu e. oricum, un indiciu, decît foarte vag. de aparte- nență la o mișcare ideologică. în- cercările critice ale ]ui Sanielevici, „savuroase ți expresive" nu depă- șesc 0 anumită zonă a paradoxului E. Lovinescu. care nu acceptă, in critică asemenea glume inteligente, nu le ia In seamă și le bagatelizea- ză : „artera aortă" pusă in discuția literaturii, „lăudăroșîe puerilă*, „fa- miliaritate agresivă;, „obida omului, care, așteptînd băiat, a ieșit fată* ’). gestul nastratinesc de a aplica an- tropologia la artă; „nu-i deajuns — observă criticul luîndu-și perso- S najul peste picior — să știm că De- C lavrancea avea buze răsfrinte. păr — blond și creț, că Vlahuță era un bra- § chicefal vestăriatic. trebuie să știm și ce mincau* *). în sinteza din 1937 fi acordă, totuși, mai multă impor- tanță, rezervlndu-i același număr de pagini ca și lui G. Ibrăileanu. Ii recunoaște „puterea de speculație și spiritul de sistematizare", „lucidita- te de expresie'1, „vervă;. ..real ta- lent polemic", „posibilități de in- cursiune în diferite domenii" etc. Dar stilul ca și personalitatea antro- pologului strică lotul: „suferă o du- blă rupere de echilibru ; întîi prin violență verbală și apoi printr-o morbidă conștiință de sine* (op. cit. pag. 34). G Călinescu, care contrazice in ati- tea cazuri pe Lovinescu, arc și tn privința lui H. Sanielevici o altă optică : opera savantului e încărca- tă de „sclipiri de observații noi’„ au- torul fiind „un mare, un excepțio- nal polemist al disciplinelor ideolo- gice, iar cartea în discuție (în slujba Satanei) „o Incintare și un docu- ment clasic". Cu un cuvlnt, textele lui H, Sanielevici slnt de „o mare putere literară* (Ulysse. p. 265). De o mare putere — e mult spus. Cine numește pe Freud „preaspurcăciunea sa" și pe alți savanți „șoltlci*. „za- rafi;, „oameni cu ardei în dos" face dovada unei mari libertăți de ex- presie, nu însă ți a unei forțe lite- rare ieșite din comun, în critică pro- priu-zisă H, Sanielevici are, adevă- rat, clteva studii de luat in seamă și cel dinții e acela despre proza lui Eminescu. O demonstrație seducătoare, totuși nedreaptă, face Lovinescu In pri- vința incompetenței critice a lui M, Halea : „publicist vioi, paradoxal și foarte zorit de a se manifesta mul- tilateral". „mai mult un caracteris- tic avocat literal decît un critic". Inteligența, spiritul disociator al tî- nărului. eleganța expresiei și fine- i) tit. tu, rom. coniemp. II, Cridce, V. cd. del. pag. 81. țea observației morale (elev, sub a- cest aspect, al lui Ibrăileanu) nu-i spun lui Lovinescu nimic, M. Halea comite eroarea de a considera etni- cul o categorie estetică, O dovadă e, pentru Lovinescu, articolul des- pre G. Topîrceanu, model de „avo- catură literară in serviciul unei or- ganizații polilico-literare" (Ist. lit. rom, contemp, II, p, 128}. Peste a- se arată iui Lovines- cu sub specia confuziei, incompeten- ței și a spiritului de grup. O neagă, 'in consecință, în termenii cei mai aspri. S-ar putea crede că, pășind hota- rul criticii estetice, istoricul înscris el însuși in această formulă, mani- festă mai multă amabilitate. Ce în- șelăciune 1 Ieșim dintr-un cîmp al ■erorilor, grosolane și intrăm in al- tul, al mistificării. Rolul de Strlm- tiă-Lume al criticii române revine, acum, lui M. Dragomirescu. Față de acesta. Lovinescu arătase la început, dacă nu prețuire, o oarecare cordia- litate. Publică in Convorbiri critice, îi scrie de la Paris, (s-au păstrat In jur de o sută de scrisori) in ter- meni» in genere, foarte amicali. Po- lemica din paginile Convorbirilor in legătură cu critica științifică e, ia- răși, decentă. Lovinescu nu va cul- tiva însă nici această prietenie, Va intra repede într-o polemică pe ca- re numai moartea, imparțială, o va stinge. La prima vedere această ne- înțelegere surprinde pentru că în trupul spiritului lovinestian, ca și in aceia a lui M. Dragomirescu, cir- 3 culă același sînge maiorescian. Slnt amindoi partizani ai autonomiei es- teticului. critici, intr-un cuvînt, es- teți. Suficiente elemente comune pentru ea cei doi să stea de aceeași parte a baricadei. Nu s-a întîmplat așa și am arătat in alt loc de ce. Nu e suficient să recunoști legitimi- tatea unei noțiuni, trebuie să-și și înțelegi sensul ei adevărat. Din a- cest punct de vedere, M. Dragomi- rescu e, în înțelegerea lui Lovincs- eu, în situația ingrată a fiului care risipește cu rivnă, ceea ce a moște- nit de la părintele său. O patologi- că iubire de unități, subunități, reg- nuri și familii In literatură, afectea- ză totul. Intrate In ml ini atit de harnice operele iși pierd dimensiu- nile, formele șî sensurile lor reale. Modeste scrieri literare devin ca- podopere. autori și mai modești de versuri concurează pentru atributul dc genialitate. Lovinescu urmărește cu răutăcioasă plăcere aceste meta- morfoze in critica lui M, Dragomi- rescu șl. potrivit felului lui de a proceda, citează victimele acestui „raționalism mistic;: P. Cerna, Emil Girleanu, G. Gregorian, Cornelia Moldova nu etc. Și pentru a fi și mai elocvent, cînd textele critice ii par insuficient de doveditoare, citează din corespondența privată a neferi- citului „Mihalaehe* despre care, to- tuși, contemporanii păstrează și alt- fel de amintiri, Lovinescu ii contes- tă însă orice pricepere critică : „ex- presia lipsei de emotivitate, a bel- ferismului, a ignoranței, a platitu- dinii de cugetare și a incapacității de a face acordul Intre subiect și predicat* (Critice V. ed. def., p. 49). E drept că și M. Dragomirescu nu- mește pe fostul colaborator de la Convorbiri critice „acest Râdulescu Niger al criticii*, și in Ritmul vremii și Falanga îi comentează sistematic și. evident, nu cu simpatie „neobră- zările". Lovinescu il învinge insă In chestiuni de logică elementară, II descoase fraza și-i arată cu degetul dezacordurile. Despre nimeni n-a mai scris, poate, pagini de o ironie mai atroce, arătind însușirile sale excepționale de polemist. Cind. În- vinuit pe nedrept, personajul se apă- ră de acuzația de a fi nesocotit cultura germană, el, om cu multă carte nemțească, criticul observă punctul vulnerabil și lovește fără ORIZONT ORIZONT Jț cruțare : „Nici n-am bănuit-o vreo- dată, deoarece, prin fina sa ureche muzicală, M. Dragomirescu e de rasa lui Beethoven, prin abstracție și dezinteresare e din rasa lui Kant, iar prin spirit olimpian, e din rasa lui Goethe; (Critice V, p. 26). Omul, criticul, profesorul, animatorul lite- rar și mai cu seamă creatorul „ști- inței literare" ar sta, deci, definitiv, irevocabil, sub semnul lipsei de mă- sură și a unei încăpățînate opacități. In Memorii (I, p. 176 și urm.) aces- te trăsături sînt dezvoltate intr-un portret de neuitat Istoriile.,, sint totuși mai rezervate in privința lui M. Dragomirescu. Tonul e mai re- ținut și deși, Lovinescu nu-și mo- difică părerile, impresia e de mai mare obiectivitate. Personalitatea profesorului de estetică nu mai e atît de hotărît regretabilă ; „poziti- vă, de altfel, prin metoda didactică, prin dialectică și mai ales printr-o admirabilă pasiune literară cu mari rezerve de entuziasm față de feno- menul literar" (Istoria lit. rom. con- temp. II). Dar ce dă cu o mină, criticul ia cu cealaltă: „lipsa de irină a entuziasmului" ar compro- mite bunele intenții ale animatoru- lui adus, astfel, la măsura judecății negative de mai înainte. Nimic, deci, nu-i de făcut pentru bietul Mihail Dragomirescu. In critica lui Lovinescu el e menit să joace de-a pururi rolul lui V. A. Ureche din critica lui Maiorescu. Contestat, caricaturizat în repeta- te rînduri, el merită însă, am im- presia, mai mult decit ironia noas- tră. După 1890, cînd începe să pu- blice, M. Dragomirescu se afirmă în lucrări polemice ca un intelectual de formație maioresciană, cu cîteva idei originale în estetică. E surprin- zător să constatăm că și azi cărțile sale sînt încă citate in străinătate în lucrările de specialitate, iar cîte- va din disocierile sale (dintre per- sonalitatea critică și personalitatea omenească a creatorului) preced teo- rii ce se bucură, azi, de o largă cir- culație în estetica europeană. Se impune, atunci, a privi contribuți- ile sale eu alt telescop. Din ideea autonomiei operei lite- rare, M. Dragomirescu deduce ideea unei critici autonome, ca o disci- plină condusă de principii sigure. Ei respinge, astfel, școala psihologică (în filiația critică a lui Sainte- Benve), școala sociologică (Taine, Brandes, la noi Gherea) și pe cea is- torică (In descendența spirituală a lui Wiihelm Scherer)'). Psihologis- mul, impus de Fr. Th. Vischer, nu-1 satisface deoarece opera în înțele- gerea criticului nu e expresia per- sonalității empirice a artistului, ci manifestarea unei structuri creatoa- re, diferită de cea dinainte. Sociolo- gia, tot așa, nu poate lămuri origi- nalitatea operei și e inutil, în acest caz, a te întreba asupra mediului care a produs-o, a influenței pe ca- re o are, deoarece capodopera (care stă în atenția criticii I) are o viață liberă, autonomă. Nu altele sînt ar- gumentele contra istorismului. Că- tre ce se îndreaptă, atunci, critica T Spre „originalitatea (...) adlncă" a operei, „cu farmecul ei nepătruns1* spre, într-un cuvînt, esența, inefa- bilul operei, care nu e altceva de- cit expresia unei „creațiunj geniale". Metoda sigură de a ajunge la ea e de a cerceta opera de artă „în afa- ră de condițiunile de timp, de spa- țiu și de cauzalitate", căci „nu e nevoie să știm nici cine a făcut-o,, nici unde, nici cind*. Organizată cu o știință a capodoperei, critica tre- buie să cerceteze legile interioare, structura autonomă a creației. In. acest sens ea procedează ca o știință naturală șl critica este, cu adevă- rat, o ramură a științei, dar In alt înțeles decît acela dat de Sainte- Beuve sau II. Taine acestei analogii. Aceștia făcuseră eroarea de a con- funda opera cu personalitatea ome- nească a artistului, contuzie pe care M. Dragomirescu n-o poate accepta. Știința criticii sale tinde, astfel, nu spre clasificarea familiilor de spiri- te, ci spre „noi concrete" din lumea psihofizică. Se observă numaidecît în ce legi de fier blindează continuatorul lui Maiorescu critica autonomistă. Aph- cind-o fenomenului literar curent, efectele sînt, adesea dezastruoase, căci, esteticianul care crease o ști- ință atît de complicată pentru a de- pista frumosul, trecindu-l prin țevă- riile complicate ale sistemului său, ignoră rolul pe care îl au In critică 1) tn legătură CU izvoarele estetice a- )c Iul M. Dragomirescu, studiul Iul T„ Vianu din Trei critici literari, B.P.T„ nr. 1550. gustul, intuiția valorii, capacitatea de expresie, lucruri pe care nici o știință nu ți Ie dă. Te naști cu ele, spunea odată E. Lovinescu, așa cum te naști cu Ochii albaștri. Nu i-a lipsit lui M. Dragomirescu cu desăvirșire priceperea literară, cum credeau mulți dintre contempo- ranii săi. Prețuirea acordată, de la început, lui Rebreanu e un indiciu nu numai de bunăvoință față de li- teratura unui debutant A fost un animator literar, un cercetător care invită ia rigoare- Neîiind tn adevă- ratul Înțeles al termenului un critic creator, M. Dregomircscu e făuri- torul unui sistem estetic și cea dinții victimă a lui, în critică. Critica estetică mai cuprinde pe Marin Slmionescu-Rimniceanu, Pom- piliu Eliade, N. I. Apostolescu, K. Em. Teohari, Sp. C. Hasnaș, Ion Trivale, D. Caracostea, d-na Con- stanța Marinescu și Scarlat Struțea- nu — mulți dintre ei elevi ai lui M. Dragomirescu. Dacă despre profesor Lovinescu are părerea pe care oare, se poate bănui ce crede despre elevi. Cu excepția lui Trivale („mai mult un temperament critic decît o rea- lizare;), harnicii ucenici din „ate- lierul de reparații literare” (Institu- tul de literatură) evoluează sub zodia hiperbolei, a superfetației și a tri- vialității docte. Despre ei Lovinescu scrie, ca Maiorescu în Beția de cu- vinte, un studiu de patologie litera- ră, prețuind de la înaintașul său și procedeul de a polemiza : arta de a găsi citatul compromițător. Locul lui G. Sion, Pantazi Ghica, George Ma- rian de la Ploiești, Petru Grădiștea- nu e luat, aici, de dispecerii clasifi- cărilor tricotomice. Sînt și alții, proveniți din cereu) Convorbirilor literare. Despre unul dintre ei. Lo- vinescu scrie, după ce dă citatul edificator — „iată cumplita trudă de cuvinte, în care incapacitatea de a fi clar, ridicată la pretenția de a fi profund (...) se zbate pentru a-și exprima cugetarea destul de ele- mentară* (Ist. Iii, rom. conternp. II p. 197). Un altul (Pompiliu Eliade) e un fel de cavaler al stilisticii epostolarc „înflorite și prolixe', în timp re Scarlat Struțeanu') rămîne, i) Despre aeelațJ și fn CrtdcUe V. ed. «lef. pog- ti șl mm. fără tăgădui nță, „simbolul (...) ne- 5 cinstei profesionale și al lipsei de constrîngere In fața evidenței". Scriind despre atîția contempo- rani, de a căror competență critică se îndoiește și in a căror probitate morală nu crede, Lovinescu n-a avut parcă niciodată sentimentul vidu- lui solemn și al mizeriei intelectua- le ca în fața criticii lui D. Caracos- tea. Despre aceasta va scrie pagini strălucite de ironie nemiloasă, comparabile cu acelea despre Radu Cosmin și Alexe Procopovici. Ele trebuie comentate la alt capitol, des- pre Lovinescu polemist. Ce e de a- mintit, acum, fiind vorba de formu- la critică a „doctisimului” D. Cara- costea e iritarea lui Lovinescu în fața lipsei de gust și de expresie, ascunsă în spatele unui compara- tiștii năucitor. De este sau nu drept cu D. Caracostea rămîne de văzut (intre studiile învățatului stilislician sînt șî uncie ce merită altfel jude- cate I). Dar cînd criticul scrie „cu D. Caracostea intră pateticul, bom- basticul, doctoralul, ridul solemn sudrest european și vest-europcan Teodosie de Firnave și vestitul pa- triarh Eftimie, Murko și profesorul berline* R, M. Meyer" (Critice, V, ed. def.) el vizează, înainte de ori- ce, o metodă foarte răspindită In lu- mea universitară. împotriva acestui fel de a înăbuși opera literară cu zece rlndurl de scutece de referin- țe străine se va ridica, mai tîrziu, și G, Călinescu, Intuiția lui E. Lovi- nescu e, deci, bună, prevederea să- nătoasă și judecata, sub acest as- pect, dreaptă. Comparatismul mă- runt e domeniul in care se refu- giază șî azi mediocritatea instruită, științifică". Tină a spune un da sau nu despre operă și a desprinde sim- bolul, sensul unei opere, ca între- prinde o anchetă de depistare a iz- voarelor, de cele mai multe ori tn nici o legătură cu textul în discu- ție, Un procedeu oriei nd necesar cînd examinăm valorile naționale, util și altfel, pentru că a înfringe In noi tendința de a exagera reali" zările autohtone, devine, astfel, în mlinl nepricepute, o sistematică fu- gă de judecată critică, limpede ți expresivă. E. Lovinescu întrezărea în studiile lui D. Caracostea o doctă inaptitudine pentru critică și o tra- tează ca atare. PRI2ONȚ ORÎZONÎ în critica simbolistă a lui Ovid IJensușianu condamnă. In termeni mai blinzi, academismul abstract ți noblețea expresiei limfatice, ca ți atitudinea sistematic ostilă, bagate- liza toare, fală de orice încercare de înnoire literară. Poziție curioasă la un animator al simbolismului. Lo- vinescu o explică prin lipsa de re- ceptivitate estetică a filologului ți interpretarea restrictivă pe care o ■dă simbolismului. Tehnica de a do- vedi rătăcirile acestei conștiințe cri- tice In derivă e aceea, știută : ce va- lori contestă Densușianu și ce nume recomandă. Contestă pe Goga. Sa- doveanu, Camil Petrescu. T. Arghe- zi, Lucian Plaga, sau pe adevăratii simboliști I. Minulescu, Bacovia, D, Anghe), Adrian Maniu și încurajea- ză anemicele talente de la Viața nouă. Cu aceste dovezi In față nu mai e nimic de spus. Așadar: „O, Densușianu n-a fost critic nici, de altfel. n-a încercat să fie. Douăzeci de ani a negat sau bagatelizat în- treaga noastră literatură bună, fn ■orice sens ar fi fost ea. prin simple afirmațiuni ca cele citate pină acum. Niciodată un studiu; niciodată un articol documentat, ci simple notițe, •cu negațiuni placide, nedovedite, ne* raționale, fără preocupări critice de nici o natură, mărginită doar la mo- desta condamnare a unui epitet ne- potrivit, a unui cuvtnt prea „opin- căresC sau a unei rime nefericite* (Istoria Iii, rum, contemp., II, p. 251—352). Lovinescu nu se oprește insă aici. El vrea să infrîngă perso- najul său pe terenul unde acesta se simte mai tare : eleganța expresiei. ■Citează. In consecințe, Iraze ane- mice. de o falsă distincție, pentru a încheia (nu definitiv, căci în T, Ma- iorescu și posteritatea lui critică reia, din aii unghi, critica academis- mului infecund și a lipsei de concor- danță între poziția teoretică ți pozi- ția reală, practică, față de valorile literaturii moderne) că. în realitate, stilul este „inexpresiv și efeminat", iar omul reprezintă „o aprigă pa- siune literară clandestină, compromi- țătoare, pe care n-a putut-o distru- ge acidul puternic al indiferenței pu- blice" (Critice, V, ed. def„ pag. 10). Să se observe că toate „victimele* lui Lovinescu întruchipează o ati ■ tudine rea fn critică, abdicarea de la principiu estetic, de cele mai mul- te ori confuzia și lipsa de vocație, intr-o nuanță specială. Evoluția cri- ticii literare e de aceea, un fel de „comedie a erorilor*. Și. tntruelt, cri- tica e văzută și ca o vocație etică, erorile spiritului se întrupează in „tipuri" în sens creator mai general, l-ovinescu le dă viață, le reconstituie starea civilă, le întocmește portre- tele morale, in care mulți, firește, refuză să se recunoască. Intervine, deci, un element subiectiv, creator, o injustiție... programatică : de aici reproșul adus cărților de a fi păti- mașe, lipsite de obiectivitate. Lovi- nescu e primul la noi care privește scriitorul (inclusiv criticul) sub a- cest aspect caracterologie și între- prinde un fel de studiu ai vanități- lor intelectuale. In N. îorga con- damnă confuzia criticii culturale ți vanitatea agresivă, profetică, ceza- rismul intelectual și lipsa nemaipo- menită de gust. In G. Ibrăileanu atacă anacronismul ideologic și spi* ritul de grup (exagerînd, firește, fap- tele șî ignorînd, altele, favorabile !) în II. Sanielevici închipuirea, ridi- colul antropologiei aplicate la lite- ratură și, totodată. bolnăvicioasa conștiință de sine : in M. Halea ve- de abilitatea avocățească (tînărul eseist nu-i decll reprezentantul șmecher, ambițios al unei firme li- terare). M. Dragomirescu ar reprezenta in această paradoxală tipologie incom- petența critică retrasă in reguli și sisteme, satisfăcută de sine, fudulă, încăpățînată. E descoperitorul de genii și de capodopere in < prubete de laborator. Om, altfel, de o robus- tă vanitate ți de o drăcească perse- verență tradusă, uneori, și în acte de cultură meritorii. Ovid Densușia- nu, cirja teoretică a firavului poet Ervin. nu beneficiază. însă, nici de inventivitatea, nici de pitorescul co- legului său de la catedra de esteti- că. El nu-i decât expresia unei va- nități timide, abstracte, academice. Ura lui e măruntă, resemnată, ma- nifestată, egal, față de toate valori- le. Elevul său, D. Caracostea, e, în schimb, imaginea vanității pline, tru- fașe. ostentative. E incompetența ra- ră ocrotită de cartea nemțească nc- dibaci etalată, mediocritatea savan- tă. patetică. E personajul cel mai moliăresc al criticii lui lx>vinescu și, sub raportul creației polemice, cel ma i reușit. Silit, în această mică comedie uma- nă a criticii române ți eroi de plan secund, fără glorie, fără istorie. Ală- turi de „incompetența gravă’ a lui S. Mehedinți apare, de pildă, „in- competența zimbitoare" a lui Tziga- ra-Samurcaț. Lingă Ovid, fiul, apa- re ți Aron Densușianu, tatăl, „criti- cul cel mai nul și mai invidios pc care l-a cunoscut, probabil, literatu- ra română*. Cineva (Matei Cantacu- zino) e „un bizar dascăl de conștiin- ță, altcineva (N. Davidescu) trăiește sub semnul spiritului „transacțio- nal", e, deci, un Mitică, palavragiu, om de culise ți de combinații. Por- tretul din urmă e din Memorii. în Istoria literaturii (19215, 1937) criticul face lui N, Davidescu, animator a! simbolului, o caracterizare surprin- zător de binevoitoare de ținem sea- ma că .Lovinescu nu acceptă, prin- cipial. pe nimeni: „Critica d-lui N. Davidescu (...) ■se menține. In general, prin expre- sia sa abstractă, cenușie ți masivă, Intr-O atitudine de relativă obiecti- vitate și tic rezervă ce impune prin calitatea sa intelectuală și prin de- săvfrșita ei convergență spre o țintă precisă*. E drept că, în 1937, la aceste rln- duri de prețuire pentru o activitate critică altfel inconcludenlă. adaugă și altele mai severe: „deși inspiră ți numeroase rezerve nu numai prin pornirea spre paradox, ci și spre strategie literară’*. Cu această preci- zare, echilibrul se reface, spiritul critic reintră in normal, iți recapă- tă, adică, altitudinea dc mai înain- te. Exigența însă coboară clnd e vor- ba de Felix Aderca, trecut, nu ne închipuim de utele turnuri de cetate cresc in corul statuilor noastre nevinovate bolovanii neînceputelor turnuri cresc din statui cu soțiile noastre — îidtrn frnpietrifi cu fiii noștri nestatornici cu părinții noștri cu noi înșine sfișiafi de timbra turnurdor noastre ne-am nâscut neîncepute turnuri de cetate, AMINTIRI CU ORAȘUL DE MARMURĂ Pentru J. ■•■.ii ții minte cum ne plimbam prin orașul scufundat, cu palatele și cu străzile lui dc marmură, în lumina verde, cenușie sau roșietică ? Părul plutea în apă, se unduia la fel ca ramurile copacilor morți șî noi îmbrăcați cu hainele noastre obișnuite, mergeam unul lingă altul. Ție îți plăceau piețele albe și multe, erau foarte multe piețe acolo și asta îți plăcea. Urcam treptele templelor pline cu pești și ne jucam cu podoabele zeilor. Umpleam de fiecare dată toate clepsidrele fiindcă ne plăcea să privim cum curge nisipul, răsfirat și ușor în apa caldă, dar n-am numărat niciodată de cîte ori le-am umplut și nici cîtc sînt. Nici as- tăzi nu știu. Stăteam ghemuiti (de obicei apa era atunci albastră) și ne uitam la vasele acelea mari care se goleau mereu într-un timp ce nu se potrivea cu al nostru. Toate casele și toate palatele erau ale mele pentru că nu mai existau alți oameni. Mă vei întreba de ce erau numai ale mele, dar adu-ți aminte că cu am descoperit orașul și — apoi după o vreme (atunci cînd am rămas pentru prima oară mai multe zile acolo) ți-am dat si ție vreo zece străzi. Ne plimbam mereu și ne iubeau uneori. De cele mai multe ori ic simțeai bine, însă încă de pe atunci nu-ți plăceau sărutările mele vechi și mai tot timpul înotam prin oraș, singuri sau împreună. îno- tam nrin casc și prin temple și aranjam florile și covoarele. In palatul regal te încoronam de două ori pe săptămînă cînd tre- ceam pe acolo. Tți stătea bine cu sceptrul așezată pe tronul căptușit. Totul era colorat, peștii se uitau la noi nemișcați. îmi părea rău numai că nimic mi avea miros și nici florile, nici luminările cu flăcă- rile întinse de apă. Stau acum cu albumul în față și mă gîndesc la zilele de-atunci. Aici e tot ce mi-a mai rămas de la tine: o batistă în care ți-ai suflat o dată nasul și-ai uitat-o in buzunarul meu (pe vremuri era parfumată), două fotografii vechi, o garoafă presată in- tr-o carte și o poezie scrisă de mult. Florile talc erau trandafirii, dar întotdeauna la ziua mea îmi cumpărat garoafe pentru că mie îmi plă- ceau mai mult. Trei garoafe albe de fiecare dată. Oare îți mai aduci aminte ? Tu spuneai mereu că totul trebuie să fie frumos. Mie îmi părea rău după drăguțele noastre amintiri amoroase și mă certai că nu-mi plăceau clipele pe care 1e trăiam împreună. Nu puteai să-ți explici de ce mă gîndeam la primele zile. Eu vorbeam despre clipele acelea care nu știu de ce mă întristau, vorbeam ca și cum n-ar fi existat ceea ce desigur trebuie să fi fost eronat. Cînd părăseam orașul de marmură, era nevoie să ne întoarcem la locurile noastre, ne despărțeam o vreme, dar ne gîndeam unul la altul. ORIZONT $ Acasă erai o foarte drăguță fetiță de pension și pentru că nică- ieri în apropiere nu se găsea vreo mare, te plimbai aproape în fiecare zi pe țărmul pustiu, plin cu țipete de pescăruși și zgomot de valuri, tu spuneai că aerul miroase a corăbii vechi și tot pentru că nu existau priveai marinarii spătoși cu interes. Am auzit că mai tîrziu te-ai căsătorit într-adevăr cu un căpitan de vas. Ne întîlneam în fiecare seară pe aleea din spatele bisericii. îmi aduc aminte mai ales de nopțile în care castanii erau toți înfloriți, cerul cu luna și cu stelele la locul lor era fie violet, fie verzui, sau albăstrui ca apa din orașul meu și noi ne plimbam înlănțuiți cu toate miresmele de copaci și de biserică și dc fată în noi. Știu că mai tot timpul înotam pe străzi și aranjam luminările și covoarele. Cînd ne trezeam ne simțeam întotdeauna foarte prost. Cu toate că aleea cu flori era poate tot atif de frumoasă ca străzile din orașuf albastru, nouă nu ne plăcea decît acolo în apă, stă- team unul lingă altul în spatele bisericii și nu puteam să facem nimic din ceea ce credeam că tăcuserăm acolo. Nu m-am gîndît niciodată cum ar putea arăta acum întîlnirca noastră, poate de aceea am fost așa de surprins cînd te-am văzut azi. în orașul în apropierea căruia nu existau mărî, vreau să spun în orașul adevărat, am fost invitat la ziua ta. Te-am văzut pentru prima oară atunci mai bine, cu rochia de o palmă sub genunchi și cu părul strîns în coc. Cînd au plecat părinții, ne-arn sărutat și te-am rugat să vii cu mine la palatele scufundate. „Eu nu fac altceva acum doamnă dragă (așa vorbeam cu femeia întîlnită pe stradă) nu fac altceva decît să uit totuT. Probabil că m-a întrebat ce anume vroiam să nu mai țin minte pentru că eu i-am povestit despre tine ca să-i arăt că într-adevăr ie-ain uitat. Și mi-a dat dreptate. Era multă lume în oraș și era vară cînd am întîlnit-o pe doamna aceea care spunea că fac bine uitîndu-te. Trebuie să te mai gîndești și tu măcar din cînd in cînd la lu- crurile astea. Ne-am înstrăinat fiindcă eu trăiam mereu cu amintirile și cu visele mele cu tine. Trăiam cu amintirile destul de frumoase ce-i drept și țu stăteai adevărată lingă mine. Pe vremea aceea, o dată te plim- bai mult pe țărmul care nu exista și eu mergeam mai des în orașul scufundat. Nu știu dacă te simțeai prost, dar îmi aduc aminte că ne vedeam tot mai rar și ceva a murit în noi. Ți-am luat înapoi cele zece străzi pe care ți le dăruisem, iar după aceea am ars t'onul și însemnele puterii tale de regină. Le ardeam de două ori pe săptămînă așa cum altă dată te în- coronam. Mă plimbam singur pc străzi în lumina albăstruie și făceam dragoste cu tine. Mi-ai povestit că tu făceai aproape același lucru pe țărmul tău (și astăzi mă întreb de ce nu m-ai chemat acolo). Doamna aceea mi-a spus foarle bine atunci bucurîndu-se că vreau să te uit, să nu-mi pîngăresc amintirile (vorbesc de femeia pe care am întilnit-o în vară pe stradă). Gîndind la plimbările noastre singuratice (de altfel cred că și tu ai simțit același lucru) mi-am adus aminte de frumoasele noastre ORIZONT vise, aerul nostru colorat și gol. Prea gol, nu puteam să-l îmbrăți- 5 șez și sărutările mele vechi nu se mulțumeau numai cu atît. Pășeam prin orașul mort de fapt pe aleea de castani din spatele bisericii, te țineam de mină domnița mea și de cîte ori te sărutam, podoabele zeilor cădeau pe marmura din templele scufundate și eu mă trezeam îmbrățișîndu-te în acrul care mirosea a biserică și a flori (bineînțeles în orașul adevărat). Erai tare altfel cu gîtul tău foarte lung și foarte subțire. „Haide iubito, așa-ți spuneam, hai la palatele noastre albe". Trebuia să mi te-nchipui înotînd, erai însă rece și mută ca visele goale de mai tîrziu. Poate că tu te plimbai cu mine la fel de tăcută pe țărmul pustiu. Intr-o zi ai dispărut pentru totdeauna. Mă întreb și acum de ce nu m-ai chemat atunci la marea ta și de ce mi-ai povestit despre ea doar în ultima scară. După aceea nu te-am mai văzut niciodată. Era foarte frumoasă aleea de castani din orașul în care tu erai elevă iar eu ceea ce sînt și-acum. La început, în zilele la care m-am gîndit mereu apoi, tu nu aveai altceva decît orașul meu scufundat. Cînd ne trezeam în nopțile fru- mos colorate printre copacii din spatele bisericii, nu doream nimic altceva decît să ne întoarcem iar la palatele noastre albe. Mai tîrziu ți-a fost frică să mărturisești că ai descoperit țărmul care-țî plăcea mai mult decît orașul mort, și fără să știu că tc-ai schimbat îți luam doar o imagine veche și ștearsă în visele mele. Stăteai adevărată lîngă mine, iar cu trăiam din amintiri, cu tru- pul tău, care nu sc schimbase, în brațe. Dacă te-ai întoarce, nici nu știu ce-aș face cu tine, iubito. DESPĂRȚIRE Ușa a scîrțiit grea în urma noastră și ne-a păstrat în dosul ei tăcerile. Eram doî cu o singură umbră. Venea cu noi neagră, ștearsă, mică, lungă, în spate, în față, deloc, iar, venea. Nu-mi ascultam pașii, nu-i mai vroiam patru, nu-i vroiam deloc. Mergeau cu mine fără zgomot. Erau șase picioare și auzeam doar din cînd în cînd două. Copacii cu cercei albi ne îmbrățișau. Umbra rămînea o vreme în urmă, se lungea apoi după mine, îmi trecea înainte, cunoștea alt copac, se oprea. Un timp n-am văzut-o, a rămas undeva în întuneric. Lîngă mine, EA, îmi curgea pe umăr, pe coapsă, o simțeam caldă, pătimașă. Stelele se priveau galben între ele, cu ochi nevăzuti, departe. Aicî, luna s-a întors spre noi încruntată uitîndu-se de după nasul cîrn. Mi-am întors capul și lîngă mine umbra mă însoțea curgînd. Mai a- proape, EA, din fum, din aburi, cu ochii închiși, era mai frumoasă decît ziua, mai frumoasă decît adevărată. Trotuarul se juca cu umbra, cu pașii mei, privea năuc lîngă mine, singur, lung, uscat. । ■ ORIZONT ° Ne prelingeam calzi pe asfaltul vînăt, aproape, cu ochii întorși înspre înăuntru. Priveam lumea cu pleoapele lăsate și, EA îmi pă- trundea în plămîni îăcînd gol lîngă mine, se iubea cu totul acolo, apoi o suflam cu grijă la umbra plîngîndă, pe partea cealaltă. Des- chidea ochii aruncînd căldură în jur. Erau mari, cu mireasmă de căprioară, plini. Cerului i s-a făcut frig, și silă de goliciune, iar puful aburilor s-a ridicat din ape, ca să-i ascundă suferința. Stelele, luna, cu tot galbenul lor, au rămas undeva în spate, dormind ghemuite în respirația norilor închiși. De sub lună galben, au început să urce spre pămînt lacrimile pierdute, urcau o vreme ca să se sinucidă uscate în părul meu. Hainele sorbeau flămînde cristalele calde, le trăgeau înăuntru să-și răcească măruntaiele. După un timp se pleoșcăiau bete, lipin- du-mi-se dulcegos de piele. Umbra întorcea palidă spatele vreunui bec șiroind, ne lăsa sin- guri în negrul ud. Șiroaiele se prăvăleau unele lîngă altele drepte, cu picăturile strînse și aburii de lîngă mine. Frumosul ce-mi stătea lipit de piele s-a destrămat încet sărutîndu-mă în treacăt. A plecat ridicîndu-se în vîrtej cu lumină verde în urmă, chemîndu-mă mîine ca întotdeauna. Apa se zbătea nebună, peste tot, speriindu-mi umbra și ea m-a lăsat trd fugtndu-mi prin buzunare fără căldură, fără nimic. 11 Băltoacele priveau oarbe astfaltul scorojit și apa strivită de cau- ciucuri făcea găuri murdare în praf, și pe frunze. Picăturile alunecau pe jumătate uscate, lăsînd dire verzi sau negre, scriau curățenie, pie- rind spre albastru. Sc stingeau apoi încet, ca și dîrele rămase, îne- cîndu-se cu praf, cu țarină măcinată. Ușa a scîrțîit grea în urmă și mi-a păstrat în dosul ei tăcerile... Nu-mi învîrteam întrebări. încercam să privesc fără gînduri. Ti smulgeam ct (codată visul, ridicîndu-1 verde, atbicios, se risipea însă cu frică de a mă atinge răpind lumina, fără sărut. Umbra-mî fugea pe sub becuri tăind stîlpii, fugea lungindu-sc urîtâ. Din cînd în cînd se apropia o clipă și ochii negri mă ardeau, sc uitau goî lîngă mine la acrul palid căytînd lumina din totdeauna, așa cum o căutam și eu. Apa sugea malurile cu zgomot de sărutări, iubindu-se cu becurile întinse deasupra. Am trecut aproape și umbra mi s-a scurs în adîn- curi, lăsîndu-mă singur. Ti beam amintirea, așa cum era adevărată, cum o vedeam îrr fiecare zi. Visul care m-a făcut fericit atîta timp îmi plutea în minte fără culoare, fără formă. Mi-am adus aminte, am văzut-o azi, undeva H pe stradă. Ne-am certat pentru un trandafir, prostește. Cînd ne-am 5 despărțit îmi era un soi de indiferență, ceva ,.. ceva ... nici eu nu § știu. Acum nu mî-a venit nici așa în închipuire... « Lîngă un bec umbra mi s-a scurs din buzunar, renunțînd să mă ° mat întrebe. Curgeam lîngă ea lung, mic, șters, palid. ANDREI UJ1CĂ. ’ ■ Cercul literar din Reșița ÎNTR-0 PASARE-LIRA •^ntr-o pasăre lira — germen fi rod Sufletul >neu de tinăr'voievod Cu pufină lumină, cu mult nepătruns Îmi deslușesc chipul ascuns Din sinul demiurgului, din începuturi II trag spre mine roiuri de fluturi Să devină culoare, aromă, cuvint 5unet de apă, de foc, de pămînt. Să devină, Frumoaso, numele tău Materie mai presus de bine țl râu $i-acel gind inalt fi-pceea iubire Dezastru de lumini ji unduire, IOSIF IMBRI MAREE Pendularea mareelor pe Hmplele timpului, Pleoapele, umerii, pidui fi fruntea lunii, aspiri magnetic eșarfele apelor lumii, pudoarea vefmfntului fi tainele nimbului. Privește la poalele muntelui, căzută e haina diafană a lunii, in cutele rarelor pure! i)idic-o, poete, pe brafe de crengi de pădure, extazu-n reflux să-i restituie taina Ficurii frunții spre pleoapele lunii ridică. Si duc j>e fir de păianjen fluidă ideea s-. Prin inima ta să colinde tunat ec mareea. 5 8 Șarpele gindului, limbă de flăcări despică, ™ desferecă taina lunară malefic cu cheia, O ca mărul ispitei să-l gufti fi tu fi femeia. ELEGIE PENTRU FATA DE GER ca fl cum ar arde o pădure Cu flăcări mari trotnind In crenel uscate întinse lunp pe cerut violet Asemeni unul cerb culcai pe spate E ca fi cum nu-i nimeni împrejur Vdpala dinlăuntru s4 mi-o poaid stinse 51 nici o apa curpdloare nu-i Și mă închid In mine, iama nlnje Cu nasturi albi de cati/ea curați E ca ți cum trdiesc un basm strduecM Cu flori pe geam închipuind a fată. FUGISEM DE-ACASĂ ORIZONT * uplsem Ae-acasd in ci mp Acolo unde mohorul strdpetea Dinții de mine oblțnuljl cu lapte Și /rtpul umetea oasele LI nod cumpdna flntlnii pdrdslie- uttase iota puțea splnturald tn cui. De spaimd dupd ușd fncdrcatd cu altce Și frica mea era soră cu frica lui Și nervii de eiudd md pocneau pe spate cu bice Pentru sorții da Irblndd ai vtndtorli neîmplinite. Ia rochii de rase sprintene fi sfinte Deasupra noastră stele albe dansau Incit pe dealul țubred se deslușeau Fiorii crucilor albastre pe morminte Pentru morili care trebuiau sd învie mal înainte. Plutea In aer o ilnifle ciudatd Peste mohorul fraged rupt In dinți De caii ndrduiji sd fure Singurătatea noastră jl răcoarea nopfilor La margine de somn ți de pddure. N spiridoneanU Debut OPTZECI DE OCHI Elevilor mei optzeci de ochi, Lumini aprinse-n noapte- Optzeci de ochi ievoare de cristal. Optzeci de ochi care-ți vorbesc in șoapte iar țcwptele-s o rnare de opal. Privirea lor e-o pagină nescrisă A unui ce continuu, infinit, Enigmă dezlegat# fără frică. De dascălul privirilor țintit. Opt mii de vieți f;i trec pe dinainte. Cinci ochii tixi sidbifi nu le mai vdd, O văd de-acuma dinții ți-nainte Și omenirea- n ochii Iar o vdd. SĂLCII * ectoard, Fecioară despletită Ce plingi de ani de zile Spătindu-ți genele In apa preacurată de cleștar. De ce suspini cind te adie vfntui Și plinei Spdifndu-te cu lacrimile Nopților Mărilor Oamenilor Și ale mele ? Lacrimi izuorîte din inima munfitor, Pin inima mamei Ce-ți sărută pruncii Cind pleacă De-acasă străini. Din inima mea Și-a unei fete Ca tine, Saieia mea ! ORIZONT PAVEL PETROMAN AȘTEPTARE ■^ftept ta marginea inimii taie mi dor pleoapele de atfta așteptare. Aștept ta ținti na grindului tău fi tremur pe drumul de singe. Mă dor palmele să mingii intr-una floare fi nor. Aftept pe buzele tale, nu mă lăsa pradă nopților reci. Adună-mă să nu pier, aprinde-mă rug in inima ta. Nu simți drumul acesta pustiu ? E stngele meu. Dincolo de tlne^ mereu, adună-mă, sînt eu, nu mă lăsa să aștept, e tfrefu- CEARCĂN ORIZONT x-au simțit cocorii ca pe o rană in aripi cind mi-am ingenunchiat umbletul la marginea trupului. Mi-au simțit răscrucile de ceruri umbra răstignită pe cumpăna vtrstei cum tremura zdrențuită de rugă, de necontenita fugă a stngelui. M-au simții poveftile că nu mai pot să mă aplec să le culeg nopțile. Au simțit apele seceta privirilor mele, apele, cum mă-ndepărtam spre vocea care mă chema din cearcăn de zodii. M-au simțit cocorii de dincolo de ceruri. ROD/CA PASCU profiluri literare NICOLAE BREBAN: opțiunea pentru caracterologia neo-clasică în roman (II)__________ ■ N. CIOBANII actori la toate cele Intîmplale ln propria familie, fetița și apoi a- dolescenta Francisca face figura su- perbă a inconformismulut total, -ceea ce o plasează cu decizie pe alte linii de evoluție caracterolo- gică. Eroina lui Nicolae Breban își valorifică la timp și în împreju- rări istorice propice tenacitatea con- senitală. Performanța remarcabilă a prozatorului, de data aceasta, constă tocmai in exacta intuire a mecanismului psihologic la eroina sa. Cu prețul unei de tot stăpînite pendulări Intre înregistrarea rigu- roasă a unor date caracterologice și schițarea vagă a unor stări de im- ponderabilă ambiguitate lăuntrică, romancierul izbutește să pună in tumină. din interior, natura umană a eroinei sale. Dacă nu ne-am glndi la o anu- mită econmie a comparațiilor, am spune că Francisca, tînără, se dez- văluie ca un exemplar feminin de structura celui plăsmuit de G. Că- linescu tn Enigma Otillei: avem In vedere mai ales superba inaptitu- i c pdeat ! Dc altfel, o sea- md de Judecdfl pripite din presa clujea- na se datoneazd, in bund parte, aspcctd- lui grafic al plachetei, neanattrat, ea de obteet, de recenrențlt grăbiți. Pe cind deci plachete de poeții, pe care citito- rul sd Ie fa In mind cu pldcere ? Coper- țlle care. In prezent, se află In primul plan al Interesului editorilor. ce a drept. slnt o invitație ta tecturd, dar tiumai atfl, Dacd In sprijinul lecturii nu inter- vine si un aspect grafie îngrijit, prin care se înțelege tl alegerea literil, ți punerea in pagină a textului, respectiv calitatea tiparului, fotul este zadarnic. Valoarea comercială a cdrjfi este mfețo- ratd ți cu ca valoarea ci biblio/lld, dar mai ales buna comunicare intre poet și elfilor este aprioric compromisd, Scmna- Idm prin urmare aci o problema care merlld o atenție sporita din partea edi- torilor șl tipografilor, pentru rezotverea edreia de multa vreme ar fi trebuit sd se depund un efori susținut. în orice caz, este intolerabil ca unele plachete de versuri valoroase sd mal apard Intr-o finutd grafică In deplin dezacord, ca tn carul plachetelor analizate. cu limbajul clar, dens ți bogat tn cmofll al poe- ților. Acuratețea meșteșugului tlpograficcsc nu cșțe, prin urmare, o prejudecată. Is- forteil literari ai viitorului In compania bibliologilor se cor ocupa de ca. iar dis- proporția. in multe cazuri, Intre confl- nuful de Inatfd intefeduatllale ți emo- tfvitale a unor plachete dc versuri ți realizarea lor graf led le va prilejui, pre- vedem noi, o serioasa bdtalc de cap. Analizind creația poetica a irencl Mok- ha. cunoscurd iubitorilor rlc literatură șl sub pseudonimul dc Grefe Gross, nu vom putea neglija 'aptul el primele sale a vini uri pocite- i s-au cfc/lnlt Ined In- tre cele do ud rd: boule, Intr-o atmosfera creatoare sdndtoasd, desermlnaiâ tfe pre- zența a trei poeți valoroși : Robert Rei- ter. Pater Barth ți Mnns Dtptich. Mal «ies prin ultimul dintre ci. cunoscut pu- blicului moi larg prin placheta sa Ru- mfinisctie Llcder, alcdtuHd din traduceri din poezia populară romdnd, tn poezia bdndțeand de limba germana a fost In- trodus spiritul Incoruptibil al unei marc precizii ți economii dc termeni. Placheta Alle Brunncn llegen otfen de Irene Mokka se împarte In patru cicluri de egală întindere, tnsumtnd un țireag de poeme de cele mai multe ori foarte seurte. Substratul pre-estcilc, vital al a- cestor poeme este determinat de senti- mentul veșnicei transformări a lucruri- lor. „Ceea ce se pronunțd / are sensul unor crengi de mesteacăn ) mlțcate-i» vini / anul transforma f tăcutul f In dosul scoarței" fp. SS), Aspectele proce- suale ale vcțnteei transformări slnt in- tuite In dinamismul lor fn continud des- fășurare și potențare Intra polarități. „Bdltoace / de-a lungul drumului ff dar soarele vine eu noi, / strdluceșle jf Hdt- toace de-a lungul drumului, / iazuri / pline dc adfncurl argintii1' fp. 47). In a- cest peisaj ideatic, procesul înnoirii eter- ne umple conștiința portei eu avlnt. Ex- presia poate fi surdlnafd, nu tnsd ți es- tompată. „Coacerea e plină dc liniște f din gurd de floare f spre zdmoasa carne de fruct t / înțelepciune, f duloeafd / de îndată ce fructul este j împlinit ți rotund*», Cum putem desluși ți din cele clteva citate de mai sus, problema euvlntuîut In poet la frânei Mohha este rezolvata in doud sensuri diferite. O dată, ea se prezintă ea o problema a complexității care devine simplitate ; fn al doilea rtnd, ea se străduiește să cuvnndd prin no- tații cit mol precise lontd gama uasM a •entlmentclor. Inspirate omului Inldtun- tru.' perspectivei dinamice a vcșnlozl fn- no- Accastd dubid sfrddwtnțd fnsd sa poate rezolva numai ți numai prl-n mu- zicalitatea maxima a versului. Se înscrie poezia Irenei Molefea In succesiunea principiului verialnlann de fa muslgue avani loute chose" 7 tn lirica germană, principiul acesta este mai vechi. Tteek șt Brentano ne-au lăsat o operă pilduitoare In acest sens, tar In noua poezie austriaca, de la Hofmann- sthal ți Schauhai la semantismul contem- poran, expresia poetica se subordonează ln primul rtnd ..muzicalului**, Temperamental cu totul docseblt de Ircne Mokka, tinărul Mandics Gyhrpv va- dfțte ln poeziile sate fn mod -urprlnzdr- tor un sFmț cî culorIF ?! o măiestrie a compoziției, prin cnr? el sc înrudește Eit-^ dctipraape totuși cu poeta cemaiti, Doar asociațiile sade se remarcii printr-o mai mar? contiguitate, prințr-un fel de reta- ționism matematic infinitezimal în scurta sa autobiografiei, pc clapa interioară a coperpi, Mandics Gyvrgy ne arard. de altfet, cd a studiai matcmatlclie și /fii- ca. Dar chiar ți dacă nu ți-ar fl luat niciodată diploma !n aceste discipline, el ar ft rdmas un spirit torturat fi obse- dat de precizie ți luciditate. Nu vom afirma ca tn placheta GyUnyb- ril KyOkcrek, 1Wa ridici Gglirgy ți-a găsit definitiv temele ți llmbaftu propriu. De altfel, fetișismul cifrelor, diagramelor, șuruburilor ?! scripeților apasă imsă in momentul de /ard asupra versului sau, neklen Uficltw! u-se pretutindeni cu îngri- jorarea, netlnițica fi speranța tînărului poet In fafa existenței. Nu greșim. doct, dacă tn poezia sa credem a putea des- luși ca elementul ei ce! mal personal antagonismul din conțtilnfa poetului In- tre încrederea sa in sensul iwblt «t cuvintelor ți caracterul derivat al me- taforei. Șl. In consccinjd, pc undeva, ta începută! poemului sau intre strofele sa- le se resimte totdeauna așa ceva cu pre- zența unui coeficient invizibil, care de- termină In adine structurile. Dinamismul versului care sc nație dc aici sc îmbină. pe de o parte, din intuirea aspectului esențial al lucrurilor șt faptelor șt, pe de aiul parte, din autocemurarea expre- sie!, ceea ce fn orașul tul SzabofcsRa Mi- hiltv, fn care ți azi Incit înflorește sal- eimul nu este puțin. Anatlzl ndu-l versurile tfin cete patru cicluri împreunate fn placheta GybnyOrtl gytkcrck, n« pidcm sd nu ne oprim asupra unor poeme deosebit de semnifi- cative. Astfel In Bailada, compuși din doud poezii, prima avind cinei strofe, flecare dc patru versuri paralel rimate, a doua, mult mal concentrata, doud stro- fe, flecare de palm versuri, ceea ce pen- tru conțilfnfa idțrulneldă a lui Mondles Gytfrgy ni se pare mai caracteristic este cd din timp fn timp al glndcște mult fn asonanfe. Rimele din Balada I și II sint fn total doud ți ele destul de banale, Totuși, atmosfera poemului este densă ți .lucru curios, ca se realizează tocmai pc baza acestor impercchieri dc cuvinte de o eufonie relativ redusă. Cu toiul altfel se prezintă situația la poemul Kdt kbnytirSls «* 5«l nnphoz (Doud rugă- ciuni adresate soarelui de foamndj. Act. In cadrul unei pociH metric solid ccm- strufte dar perimate, fn strofa a patra apar brusc doud versuri rimate cu re- jet, prin care se completează enunțul versului secund Intr-o ciudată prelungire a imaginii, sprijiniți! ți de scara foarte mobilă a vocalelor. Dc altfel, poezia în- cepe cu un a închis țt se ierni iod cu un o lung. Voluta largii a CadCnM finale după doud i-url preflruiie eu totul adec- vata atmosferei muzicale de calm ți tă- cere a peisajului imaculat dc iarnă, sur- prins Intr-o lumină sinii ie. Este peisa- jul unei ierni viitoare, întrezărită prin cețurile de toamnă. In timp ce poetul Iți Inaifd rugăciunea păgtnd către soare sul» umbrela unor arbori dc soc cerești (p. 31 ți u.). Caracteristic pentru poezia irenei Mok- ka este o seninătate echilibrată, însoțită dc unele motive vegetale ca cete de pe străvechi monezi din Meiapont, Amphl- poliș ți Rhgdus. Efemerul lucrurilor su- pusu» eternei treceri găsește In Mandics GyOrgy acel spirit de contiguitate ți rc- lafionism, la originea căruia, precum am amintit, se afld matematica șl fizica mo- dernii, Vladimir Ciocov înscrie tn frun- tea volumului său Drumeții lirice doud distihuri are tul Pctar Petrovlci Nlegof „Nimeni nu-i fericii, nimeni bine dis- pus / nimeni liniștit șl nimeni împăcat* țl „Tot cc o fost ți toi cc poate fl / mie nu-mi este necunoscut". Ca orice motto Insă șl acesta acoperă numai in mied parte conținutul volumului. Căci, deși Petar Petrovfc NtegoJ exprima In disti- hurile sale gnomice adevăruri străvechi, acestea, ea orice adevăr, se supun con- fruntdrli cu vtapî, Iar In aCCasid con- fruntare ne conturează totdeauna, plnă tn cele din urmă, un destin individual. Astfel, ceea ce caracterizează poezia Iul Vladimir Ciocov este tn primul rlnd o largi gest (cula fie lăuntrică — nu a ver- surilor, ci a glodurilor, fn consecință, nici un poem nu are mai puțin de două- sprezece versuri, iar multe dintre aees- aea se termină cu o întrebare. Poemul Da nije pesme (p, 13) se ter- mină cu patetica întrebare : „De n-ar ft clntec, poate, ti Ici cu de mult sub soare n-aț mai fi ?!“ fu felul acesta — consta- taeiv țl interogativ, fntr-o singură sufla- re — problema ce ți-o pune poetul frece mu,': dincolo de sfera unei simple intre- bdri. iar formularea aparent sobră vi- scasd infinitul alternativelor. Da o lectură atentă a volumului Dru- meții lirice vom sesiza fn curind cd pro- blemele vxlstenței se afli fn centrul erecției lui Vladimir Ciocou. fn poemul Trajimo se, trajlmo (Nc căutăm, ne tot căutăm, p. ți u.j ea țl in dfatop'Jl ORIZONT platonic, acest mii semnlficd an ienil- upU adine at ineomplețiiudinli, datori- ta fndivfduafiunli, iar fn eonseeințd el t.'eeidnfule Iureșul eduidrilor, Spațiul — scena In con ti nud prefacere diurna ți nocturni, pe care se desfdșoard drama omului însingurat — crește pini dinco- Io de cer și moartea nu mai apare ca un termen fina! cu desdvlrțlre fatal, cl ca sc Insiobeati in mod firesc desfd- șurfril procesuale a Vieții. Foamid din urma este Inclus unul ciclu de meditații asupra iubirii și in- uedereard ca factor cosmic, Elegia u gutom (Elegie In galben, P. S6J pune In cadrele problematicii iubirii ca factor cosmic întrebarea deitcald a raportului intre pruna iubire, apusd, și cea de-a doua, posibili, dar cu aduceri aminte cere-i rdpese ingenuitatea, Ii dimlnulatd etanul, o împlinesc cu sentimentul chi- nuit al certitudinii cd omului nu-i este dat sd repete clipele murei fericiri. Firi sd fie kierbcgaardian, VIcdimir Ciocoi) atinge alei o coarda tragica, iar obiceiul de a termina poezia de probleme cu o întrebare conferi acestor certuri o rt- ponanfd prelungita, Chiar și cirul, uneori, Vladimir Ciocoi) In meditațiile poetice din volumul Dru- meții lirice devine nstorfe, versul sdu sc aseamand cu un torent feții din maluri teomp. IsUtiliti prlfa. Poveste adovdra- td, p. imj. O vlafd personald îbudumatd și o prezența artișttcfl vie, alimentat# din zbuciumul erlsten|el sale, conceputa nu In sensul unui Individualism reslrlns ți, li» completarea dinamismului lor, ni- zuințete unei etici necoruptibitc earaetc- rizeară crea fia sa, fie cd prin ea ci son- deazi ultimele lalnc ale lumii, fie cd ad- mira țl clnt# natura, fie chiar eă-țt con- cepe destinul ca o mare cfntarc. Creația celor trei poeți bdndfenl a rup Itzaff in rindurilc dc mat sus. ne arat# cd țl fn a doua jumdlalc a veaculuf nos- tru. dominai fn mai toate sectoarele vie- ții dc gigantic® desfășurare a ichnlcii, problemele Iubirii, ale mediului amblanl, natural șl social, și schimbarea ciclici a iot ce este Viu, r#m|n tema fundamen- tale ale poeziei. Șl este firesc așa 1 Struc- tural, omul, din clipa fn care, prin in- /dptutrcc Reucdufici sociala și culturala in socialism, scapd de sub obida in- strdindrii. se retjAsețte fnlr-o confrunta- re tot mai vie șl mai dinamic# cu acela puteri care Inc# din elfpa genezei sale i-au modelat flinta, i-au îmbogățit con- știința, i-au dinamizai voința spre per- feefionarea sa tn condifti optime. Șl, bineînțeles, expresia poetici a acestui proces nu poate deeif sd ne bucure. Ea este o dovada vie cd luptele sociale prin care S-a pregitit Șt S-a infdptuft socia- lismul n-au fost zadarnice, iar comunis- mul nu cslz un vis deșert. ANDREI A. LTLLIN ORIZON7 ■ cronica traducerilor O NEÎTRECUTĂ MĂIESTRIE A MINIATURII: KATHERINE MANSFIELD “ apărut recent, în traducerea Antoanetci Ralian- un volum de nu- vele de Katherine Mansfield, urmate de jurnalul ei, în redactarea îu J. Midd leton Murry. Lectura acestui volum, meritoriu tradus și alcătuit, ne-a sugerat o seamă de idei și ju- decăți, din care împărtășim citito- rului cele din prezenta cronică. Creația literară a Katiierinei Mansfield ocupă, in istoria literaturii engleze, un loc deosebit, situîndu-se mai aproape de poezia decît de proza engleză. Influențată poate de Cehov, pe care îi prețuia, în mod cu totul special, proza sa nu rămîne totuți mai puțin, originală. Aparține acelui gen condensat pe care il oferă schița, povestirea scurtă, dar care adesea presupune 0 stăpi- nire mai desăvârșită a mijloacelor artistice dccîl romanul. Creația se împletește cu viața autoarei, acea viață scurtă, frămin- tată, plină de lipsuri, de greutăți, de suferințe fizice si morale. Katho- rine Mansfield a luptat plină de curaj cu boala ce o ducea cu pași repezi spre sfirșit. Născută în Noua Zeelandă. Katherine Mansfield avea să crească în lumea povestirilor și legendelor îndntătoare ale băștina- șilor, pe care le vg auzi din gura Armenei, femeia maoră care o va crește. Un alt tovarăș drag al copi- lăriei el vg fi grădinarul irlandez Patrick. Acesta ii va spune povești din țara lui îndepărtată. La școala din sat, unde va urma primele clase, va avea printre alți colegi pe copiii spălătoreselor și lăptarilor dispre- țuiti de către copiii autorităților locale. Katherine Mansfield se simte, încă aproape de aceștia. Eb va îndrăgi de mic copil natura, oa- menii, va ști să urmărească lumea înconjurătoare cu ochii ei de copil suprasensibil, dotat cu o uimitoare putere de observație. „Nuvelele", „Scrisorile", Jurnalul" vor reflecta impresii adunate din copilărie, din anii maturității, adu- ci nd teme variate inspirate din trăi- rea cea de zi cu zi a oamenilor, Străbătute de emoții, de mici bucu- rii și neliniști, palpi tind dc viață. Personagiile sale sînt puternic con- turate, pline de expresivitate. Ea reușește să prezinte un anumit tip, un anumit caracter. transformi nil cazul particular intr-un caz tipic, capă tind astfel valoare de generali- tate. lată-i: tatăl temut, sever, dar iubitor și plin de grijă pentru fami- lia sa, mama mal ștearsă, rece, in- diferentă, fără preocupări ; mătușa slăpînită de propriile-i «înduri, as- pră, fără înțelegere față do cei mici, bunica drăgăstoasă, bună, blîndă, înțelegătoare. Copiii care ocupă un loc important în paginile cărților Katherinei Manfieid sînt zugrăviți cu mină sigură dc maestru, dovedind deosebită sensibilitate și adînră cu- noaștere a celor mici. Autoarea știe să- l prezinte cu toate șireteniile și năz- bîtiile lor. Unii vor îi reci, căutind să imite pe cei mai mari, alții mai calzi, mai retrași, vor fi mereu aproa- pe de cei obidiți ți lipsiți. Pe lingă ființele copilăriei, scrii- toarea va înfățișa cu aceeași auten- ticitate și locurile pe Unde și-a tre- cut copilăria Wellington, Karori, Anikiwa, casa părintească cu gră- dina plină dc flori, căci Katherine Mansfield a Îndrăgit florile : „Mi-am ORIZONT ORIZONT o petrecut copilăria in mijlocul unei T" bogății de flori., .cea mai mare bucu- rie a mea era, si descopăr flori ne- cunoscute, să le iubesc...*' spunea ea. Copilăriei, evocată de autoare cu multă emoție ți pătrundere, străbă- tută de o puternică înfiorare lirică, i se vor alătura in alte nuvele crîm- pcie de viață, scene tipice, oamenii pe care îi va intilni în anii de mai târziu, la Londra, în Franța, unde a trăit mult timp, sau în Germania. Katherine Mansfield S-a aplecat asupra vieții ți a privit cu atenție Întreg complexul ce o înconjura : oameni, locuri, natura cu frumusețile ei — apele nesfârșite ale oceanului, colinele ți munții, ce se conturau albaștri în lumina aurie a apusului, așa cum îi vedba cînd se întorcea acasă de la școală. Toate acestea a izbutit, cu o neîntrecută artă, să le redea în cele mai mici amănunte, în tonalități calde, generoasa, folosind o paletă bogată, vie. Mereu îndrăgostită de adevăr, scriitoarea s-a oprit tocmai asupra aspectelor cele mai reale, mai pline de semnificație din viață și a știut cu o deosebită putere de observație să pătrundă în adîncul întîmplărilor zilnice, obișnuite, A reușit totodată să însuflețească personagiile sale. Acestea se explică singure, prin gîndurile, prin sentimentele și ac- țiunile lor. Iar cititorul, prin mijlo- cirea personajului percepe ideile a- dînc umane ale autoarei. Nuvelele sale înfățișează o simplă scenă, un crîmpei dc viață, o des- criere de natură, un moment oare- care, în care personajul respectiv se integrează mai bine. Bar aceste simple scene, aceste simple amă- nunte sînt astfel alese, Incit pun mai bine în evidență, gîndul pe care îl urmărește, emoția ce o simte. Nu- velele nu au un sfințit anumit, bine precizat, scriitoarea nu ține să nl-l arate, în ceea ce a scris, nu vom găsi scene importante, efecte deose- bite, conflicte sufletețli puternice, ci numai această suită de mici ân- tîmplări. de atitudini obișnuite, care înfrumusețează caracterele și le dez- văluie mai bine, Kalberine Mansfieldl a iubit omul și a știut să se apropie tu dragoste do sufletul omenesc. ..ți din nou am crezut In umanitate. Oh 1 frumu- sețe a sufletului omenesc, această frumusețe să nu o uităm niciodată", spune ea. Creația literală a Kalherinei Mans- field scrisă la începutul secolului nostru aduce oameni, preocupări, întâmplări îndepărtate uneori de zilele noastre. De cînd a scris Kathe- rine Mansfield, viața a mers înainte într-un ritm, rapid, cunoscând trans- formări structurale de mari propor- ții. La rîndul ei literatura și-a mo- dificat conținutul, eroii, obiectivele, reflectând noile procese de trans- formare ale lumii și căutînd să con- tribuie la făurirea omului nou, ne- mărginindu-se la zugrăvirea pasivă । a oamenilor și întîmplărilor, fie ea chiar șl foarte Izbutită. Pătrunse de adevăr, infățișînd sce- ne reale din viața și lumea pe care a cunoscut-o, nuvelele Kalherinei Mansfield rămin prețioase minia- turi realiste, opera unui artist sen- sibil, delicat, un artist desăvârșit în acest gen. Fire optimistă, îndrăgostită de via- ță, iubind oamenii, natura, luptând cu boala, cu lipsurile, scriitoarea este totuși uneori copleșită de greutățile cărora trebuie să le facă față, și atunci, din unele din paginele sale se vor desprinde note de tristețe, de îndurerare, „tot ceea ce putea să fie atit de armonios este dezacordat4* va scrie ca într-una dîntre scrisori. Primul război mondial, pentru o fire sensibilă, nu putea să constituie decît o puternică lovitură, Katherjne Mensfield și-a văzut atunci toate idealurile zdruncinate. Pierderea pe front a fratelui său âi pricinuețle o nesfârșită durere. Ura sa pentru război se va accentua ți mai mult. Cel doi frați sc întâlnesc înainte de plecare spre front. își vor reaminti de copilăria lor trecută în Noua Zec- landă, După plecarea fratelui, evo- care amintirilor copilăriei vor stărui puternic, iar cum prezentul îi oferea un spectacol dureros, se va îndrepta spre anii liniștiți ai copilăriei, pe care o va zugrăvi în pagini pline de realism. Astfel, viață familiei Be- auchamp va fi înfățișată rîndJ pc rînd în nuvele ca : „Preludiul*, „I-a marginea golfului", „Casa Păpușii", „Mica fetiță" etc. Muncitorul tipo- graf care a tipărit nuvela „Preludiul" a exclamat plin dc entuziasm: „Ei, dar acești copii sînt ndevărați." Autoarea acorda unor asemenea a- precleri o prețuire mult mai mare decît celor ale criticilor literari re numiți. După publicarea acestor nu- vele, a început să primească scrisori de la mulți oameni simpli care îți recunoșteau in paginile sale propria viață, menifestindu-și astfel drago- ste pentru opera sa, ca și pentru feti- ța Kezia care apare în multe dtn nuvelele sale. Kezia este un copil tăcut care nu are nimic deosebit in el, retras, ră- mînînd mereu în urmă față de su- rorile sale mai mari. Kezia este insă atentă la tot ce se petrece in jurul său, ea știe să observe oamenii, iu- bește natura, e plină dfe bunătate, drăgălășenie și naivitate, iar atunci cînd tace o poznă răspunde cu seni- nătate și uimire, fără a vedea ce rău ar fi putut prezenta fapta ei. Ia t-o in fața mătușei Beryl care o ceartă pentru că nu mînîncă fru- mos : „Kezia o privește uimită. Ce a mai făcut acum oare? Doar nu a săpat decît un riu în mijlocul far- furiei cu fulgi de ovăz, l-a umplut cu lapte, iar acum mînincă malurile. Așa face în fiecare dimineață și pină acum nimeni nu i-a spus ni- mic doar." „De ce nu poți oare mînca frumos ca Isabel și Ix>ttie? (întreabă mătu- șa). Ce nedrepți sînt cei mari, sc gindește Kezia. „Dar Lottie face întotdeauna o insulă în mijlocul farfuriei ei. Nu-i așa Lottie ?“ Sau atunci cind întreaga casă a fost răscolită pentru că nu se găsea discursul pe care tatăl trebuia să-1 rostească a doua zi, întrebată dhcă nu a văzut hîrtiile căutate, Kezia răspunde cu inocență : „Oh 1 da. l-am rupt pentru sur- priza mea (este vorba de un cadou surpriză de ziua tatălui). Kezia a fost bătută cu linia peste mîini ca să învețe să nu mai pună mîna pe lucrurile care nu-i aparțin. „Ce feri- ciți sînt copii vecinilor, se gîndea Kezia a doua zi, privind printre zăbrelele gardului. Sau iat-o potrivind pe capul unei pisici din cîrpă, capacul de ia bor- canul cu cremă de pe masa de toaletă a mătușii Beryl. spunindu-i plină de seriozitate ; „Acum priveț- te-te.“ Iar cind au primit in dar o frumoasă casă de păpuși, și Isabel, sora mai mare, a chemat colegii de la școală, pe rînd să privească minu- nea, Kezia cere voie să vină și copiii spălătoresei. care nu intrau în rîn- durile celor invitați de Isabel. Deși nu primește încuviințarea, Kezia cheamă totuși pe cei doi copii, cind surorile mai mari și părinții au mu- safiri. Ea va înfrunta mustrarea mătușei Beryl care surprinde pe micii vizitatori. Katherine Mansfield simțea Că fată de toți «cei oameni simpli care o îndrăgeau pe micuța Kezia, avea o anumită răspundere și anume a- ceea de a le spune numai adevărul. Această permanentă căutare a ade- vărului va fi preocuparea sa cea mai importantă, va deveni singura sa pasiune. „Reuniunea*1, „O ceașcă de ceai", aduc acea numită „Upper middle class1* care se gindește numai la plă- cerile sale, la distracții, sau la buna reușită a reuniunilor pe câte le or- ganizează, dar care în același timp vrea să pară generoasă față de cei lipsiți, dar numai în măsură în care nu sînt stînjenite plăcerile și intere- sele ei. Dar alături de aceștia, scriitoarea va zugrăvi și figuri de muncitoare istovite, femei singure, ducînd o e- xistență plină de lipsuri și necazuri. Astfel, „Viața mătușei Parker" oferă cititorului portretul dramatic al unei biete femei care își cîștigă o existență anevolasă, lucrfnd Cu ziua. Și de data această autoarea știe să reliefeze trăsăturile exterioare tipi- ce ale acestei femei să-i descrie amănunțit îmbrăcămintea, să-i dez- văluie gîndurile felul de a vorbi. Mătușa Parker își deapănă suferin- țele. viața de trudă șî amar, dar tot ceea ce spune este doar: „De ce toate acestea trebuiau să mi se în- tîmple mie ?“ Mătușa Parker nu este o luptătoare ea rămîne o resemnată. Astfel sint evidențiate limitările so- ciale ale autoarei. „Istovirea Rosa- belei“ înfățișează o lucrătoare de ia o mare casă de mode, care visează mereu la o altă viață decît aceea pe care o duce. In alte nuvele ca „Totul senin", „Luna de miere*', „Fericire", tonali- tățile sînt senine, atmosfera e liniș- tită, oamenii lipsiți de griji, „Primul ei bal" zugrăvește în culori blînde emoțiile unei fete, la primul ei bal. „Ceva copilăresc" ne aduce o în- țîlnire, înlr-un tren, între doi tineri plini de naivitate. Henry arc 18 ani. el lucrează într-un birou, Edlna are 16 ani, se pregătește să devină se- cretară. Idilă romantică, așteptări, visări, emoție, delicatețe. Amintirea anilor de școală, la Londra se desprind din nuvele ca „Garoafa", în care reușește cu multă măestrie să descrie o clasă in timpul ORIZONT ORIZON! J* or< I do famcf ză. Fiecare elevă ca și profesorul sînt schițat! în linii viguroase, în timpul lecției, într-o zi călduroasă, în „Lecția de canto" apare pregnant chipul acelei Miss Meadows, prolcsoarea dc muzică, frămintate din cauza scrisorii primi- tă recent de la logodnic. ,.O călătorie indiscretă" ne prezin- tă Franța în timpul primului război mondial. „Musca", scrisă sub impre- sia că fratele plecat pc front nu s-a mai întors, iar aproape toți prie- tenii sînt în primele rinduri, înfăți- șează doi bătrîni ai căror fii au căzut în război, fiind îngropați în Belgia. „Canarul" ne aduce dragostea au- toarei pentru păsări. „Sase bani" atinge în mod sentimental chestiu- nea educației copiilor. „Imagini de primăvară", „Pensiunea Seguin", „Tinăra fată", „Jc ne parie pas fran- cais", „Această floare", reprezintă tot atîtea miniaturi realiste, din care se desprind oameni pe care i-a cu- noscut, întimplări veridice. în „Femeia de la depozit" și „Milly", întîlnim chipuri și aspecte din nordul Noii Zeelande, așa cum le-a văzut autoarea in timpul unei călătorii întreprinse prin acele locuri. De data aceasta nu mai este vorba de viața tihnită a familiei Bumell sau Sheridan. nici de copii senini și jucăuși, de interioare con- fortabile, de grădini pline de liniște. Autoarea ne înfățișează tipuri de femei pasionale sălbatice, trăind singure in locuri izolate, in îndepăr- tatele colțuri ale insulei, în mijlo- cul intemperilor, copii care cunosc întreaga tragedie a vieții părinților lor. Acolo arma este minuită eu u- șurință și de către femei. Oamenii sînt plini de curaj, sînt violenți. Prin acele meleaguri se comit cri- me. Iată-1 pe acel Ole Underwood, un marinar care și-a ucis nevasta pentru că îl înșela. După executarea pedepsei de 20 de ani, cei în mij- locul cărora se întoarce îl privesc cu îngrijorare, îl ocolesc, Unii îl consideră nebun, nimeni nu se apro- pie de el decît doar o pisică. Ole pleacă atunci, se îndreaptă spre port unde îl atrage mirosul catranului, al funiilor chemare oceanului. Scrierile reunite în volumul „Pen- siunea germană* sînt bazate pe ex- periența căpătată de autoare in tim- pul șederii sale în Germania. Din aceste schițe se desprinde o fină satiră și o justă observație a spiri- tului german. Dialogurile și portretele din opera literară a Ka’herinei Mansfield sînt pregnante, viguroase, zvicnind de viață. Autoarea știe să se plece asu- pra personagiilor, pe care le surprin- de în episoadele vieții lor trăite aie- vea cu micile lor bucurii și necazuri. Limba sa este pătrunsă de un rea- lism riguros. Personagiiie acționează șî vorbesc In funcție de clasa lor so- cială, dc stadiul evoluției lor inte- lectuale. de mediul geografic. în descrierile de natură, în zugrăvirea oamenilor autoarea folosește cuvin- te sugestive colorate, cu anumite rezonanțe blînde, melodioase. Katherine Mansfield aduce în creația sa povestiri simple, scurte, oameni din diferitele locuri pe unde a trăit, pe care i-a cunoscut de-a lungul vieții sale, înlîmplări obiș- nuite copii, muncitoare umile care nu știu însă să lupte, mica și marea burghezia pe care o înfățișează în culorile celui mai autentic realism critic. Muncitoarele, toate acele fiin- țe trudite făuresc visuri frumoaso și par că nici nu îndrăznesc să spere în schimbarea vieții lor pline de muncă șl obidă. Acestea rămîne re- semnate și nici măcar nu se Întreabă cine ar putea face ca viața lor să se schimbe. Katherine Mansfield știe să vadă cu multă dibăcie toate as- pectele vieții color mulți și Umiliți, dar nu reușește să înlăture zăgazu- rile sale sociale și să le insufle a- cestora hotărire. dorința de a lupta. Fetele îndrăgostite, viețile tihnite de familie, d îneîntătoare ale naturii, grădini pline de flori, dimi- neți liniștite la marginea oceanului, animale, păsări, se desprind din cele mai multe din paginile cărților sale. Și în toate acestea nu găsim nimic deosebit, dar totuși cîtă artă, cîtă de- licatețe se revarsă. Katherine Mansfield rămîne o scriitoare pătrunsă de o adîncă iu- bire de oameni, de o marc dragoste pentru natură, pentru animale, în- zestrată cu un minunat simț artistic, cu o neîntrecută stăpțnîre a cuvîn- tului, cules din graiul oamenilor pe carc-î zugrăvește. Măcstritele sale miniaturi literare au cîțtigat dragostea cititorilor de pretutindeni. ADINA ARSENESCV ■ ISTORIE LITERARĂ — DOCUMENTE ■ CITEVA CONSIDERAȚII CU PRIVIRE LA AUTORUL PRIMULUI DICȚIONARIUM VALACHICO LATINUM — ONTRIBVȚIB LA CUNOAȘTE. KKA CULTURII BĂNĂȚENE D1N SECOLUL AL XVII-LEA. Încă din a doua jumătate a seco- lului ai XVî-lea și pe tot cuprinsul secolului al XVII-lea, în Banat și mai ales în Caransebeș și Lugoj, se constată o intensă mișcare cultura- lă. ') Dintre reprezentanții acestei mișcări culturale, nu fără ecouri tn întreaga literatură română veche, amintim pe Ștefan Fogarași. Mihail Huilei și Ion Vîskj. Mihail Halici, a cărui viață Nicolae Drăganu a re- constituit-o In mare parte în erudi- tul său studiu. Mihail Haliri. Con- tribuție Ia istoria culturală româ- nească din sec. XVII1), publică în 1674 o memorabilă odă românească în onoarea lui Francisc Păriz Papal, Gdă la sfîrșitul căreia, conștient de originea sa românească, se semnea- ză Mihacl Halicius, Nob (llis) Roma- nus Civis, de Cârănsebes. Nu mai puțin demne de a fi luate în consi- derare sînt și celelalte creații poc tice ale lui Mihail Halici. Gavril Ivul și Gheornhe Huitul, traducătorul în 1636 al Catehismului lui Canisius sint alți doi reprezentanți de sca- mă ai efervescenței culturale din Ba- nat, din sec. al XVII-lea. In contex- tul ei se integrează, eonferindu-i tot- odată o pronunțatii coloratură uma- nistă, și cunoscutul Dictionarium va- lachico-latinum, al cărui manuscris a fost găsit in biblioteca Universi- tății din Budapesta, primul dicțio- nar bilingv a cărui limbă de bază este limba română. Dintre cercetătorii români, cel ca- re a studiat pentru prima oară acest 1) I. D. Suciu. Literatura bdndțcand de ta început pfnd la unire. Timișoara, 191». pp. 1—35. 3) Dacoromania. ÎVJ <19Î7>, pp. 7T—16». Vezi șl recenzia elogioasă a tul Carto Tagltavlnl asupra studiului lut Drâsanu, fn Studt Rumeni, publicați a cura deliu Sezionc rumena delTIstituto per l'Euro- dteționar, și care de fapt l-a și des- coperit în biblioteca Universității din Budapesta, a fost B. P. Hasdeu. In Columna lui Traian, X (1633) t IV, pp. 406—429, învățatul român publică primele două litere din el (a și b) ,cu unele explicații și cu un prețios studiu introductiv, apărut și în Românul din 5 ianuarie 1884. în care studiu plecind de la coloritul dialectal al acestui dicționar îl atri- buie unui autor din Lugoj : Anony- mus Lugoshiensis, In Revista pen- tru istorie, arheologie și filologie a lui Gr. G. Tocilescu, VI, pp. 1—48, continuă publicarea lui pînă la li- tera p inclusiv, împreună cu același studiu introductiv din Columna lui Traian, X (1883) ț. IV, pp. 486—429 și din Românul din 5 ianuarie 1884. Mai tîrziu, Grigorc Crețu il publică în întregime în revista Tinerimea română, noua seric, voi. I, Buc. 1898, pp, 320—380, iar in studiul intro- ductiv Anonymus Caranscbesiensis, Cel mai vechili dieționariu al limbei române, după manuscriptul din bi- blioteca Universității din Pesta, por- nind de la toponimele depistate In el il atribuie unui autor din Caran- sebeș : Anonymus Caranscbesiensis, Nicolae Drăganu. valorificînd con- cluziile lui Or. Crețu și invocînd și alte multe și erudite argumente, în- clină să creadă că autorul acestui dicționar ar putea fi Mihail Halici. Una din multitudinea problemelor pe care le implică primul Dictiona- rium valachico-lalinuin, și poate cea măi controversată, este și aceea ca- re privește identificarea, pînă la un oarecare punct, a necunoscutului au- jm Orientate, Roma, I p. 13» șl urm, Despre M, Haltei vezi șl Dr. I. G. Sbleree, Mișcări culturale ți literare la Românit din stingă DundriE In rdstimpul de la ÎMI—17H, Cernăuți, 1897, p. SK ; Sextil Fușcarlu. Istoria literaturii româ- ne. Epoca veche, cd. a IH-a, Sibiu, 19M, pp. IM—10. PR12ONȚ orizont * tor, incontestabil, cel mai de sea- mă, după măsura valoroasei Sale opere, dintre reprezentanții mișcării culturale din Banat, din secolul al XVIl-lea. Din cuprinsul dicționarului nu putem desprinde nici un indiciu mai concludent, necesar efortului de a-1 identifica pe necunoscutul lexico- graf bănățean. Pe acel lacobus Ol- lass pe care Hasdeu fl descifrează în curmezișul paginii 172 a manus- crisului și cane ii face să se întrebe -dacă nu cumva ar putea fi numele controversatului autor, avind in ve- dere că în apropierea Lugojului se găsește salul românesc Olloșag, de unde ar putea fi acest Ollass (Re- vista pentru istorie, arheologic și fi- lologie,,*, cit, p, 7), Gr. Crețu, In studiul său introductiv, il interpre- tează cu totul altfel. Citind tn -curmezișul paginii mai de grabă KdnjT Olass „carie românească" de- cit lacobus Olass, nu crede că aces- te două cuvinte ar putea exprima numele propriu al vreunei persoane ■din Lugoj sau de lingă Lugoj (pp. 322—4). Nici pentru N Drăganu ce- le două cuvinte în discuție nu ex- primă numele necunoscutului autor „eare era român* pe cînd lacobus Oiass din descifrarea lui Hasdeu „nu e românesc, nici nu arată ori- gine românească*. Respmgînd în a- "celați timp și descifrarea lui Koniv Olass ..carte românească", care nu l ■să pare cu nimic mal fericită decit aceea de lacobus Olass, lasă să se 'întrevadă că cele două cuvinte scri- se in curmezișul pag. 172 sînt mai de grabă „însemnarea unui nume oarecare al unul cunoscut... * (p. 1115). Vălul anonimatului, este intere- sant de relevat, nu i-a acoperit nu- ■mai pe remarcabilul autor al pri- mului Dictionarium vălăChico-lati- num. In istoria lexicografici latine din Ardeal și Banat mai slnt cu- noscute ți alte dicționare, pînă la Lexiconul de la Buda, de exemplu, ai căror autori n-au simțit nevoia să-și semneze opera, sau care ne-au lăsat prea puține indicii după eare să le stabilim identitatea. Nici au- torul Lexiconului marsilian nu ne este în acest sens mai cunoscut. Carto Tagliavini deși a supus unei riguroase analize importantul dic- ționar trilingv, nu a reușit să-i gă- sească totuși autenticul autor, mul- țumindu-se doar cu constatarea că el trebuie să fi fost un saxon sau In orice caz un german eare pe la sftrșitul sec. al XVII-lea locuia prin împrejurimile Făgetului*). Nici așa- numitul Lexicon compendiarum la* tirto-vajachicum nu a avut, din acest punct de vedere, un destin mai fe- ricit. vălul anonimatului l-a acoperit și pe harnicul său autor care, după cele expuse In introducere și numă- rul apreciabil ai formelor dialecta- le, trebuia să fi fost un preoi ro- mân cu o frumoasă cultură eclezias- tică. C. Tagliavini s-a întrebat în acest sens dacă n-ar putea fi Gri- gore Maior necunoscutul autor al așa-numitului Lexicon eompendla- rum..., avind în vedere planurile sale lexicografice (Cario Tagliavini, Despre „Lexicon compendiarum la- tino-valachicum", Buc., 1932, p. 5). Nn măi insistăm, mulțumindume doar să amintim, că nici autorul Dicționarului rumanesc, laleinesc și unguresc, realizat „dein orînduiala* Iul Ion Bobb. vlădica Făgărașului, ultima lucrare lexicografică apărută înaintea Lexiconului de la Buda, nu ne este suficient de bine cunoscut (Mircea Seche, Schiță de istorie a lexicografici române, voi. I, Bucu- rești, 1966, p. 29). B, P. Hasdeu pleclnd în studiul său introductiv1) de la următoarele tiponime descifrate in manuscris: Olt Aluttias fl„ Oltan — Kralova. Opldum Transa Lpinae. FUlgradul Ar- daluluy. Alba lulia, Deva. Arx in Transylvania. Haczeg. Districtus sub Comitatu Hunyad, Sibiny. Cibinium, Strei- Fluvius Haczagiensis, deduce că partea de vest a 'Tării Româ- ncșU, și a Transilvaniei, adică aceea rare este mai apropiată de Banat, îi este mal bine cunoscută autorului țp. 5). Adincind investigația și în- dreptind-o insă spre Banat, și luind ca punct de plecare, de astâ-dată. Kricsovu. Nomen pagi, Logosh. Lo- gassium. Oppidum Hung. Infer,, Maesovă. Pagus in distrietu Sebe- siensi, Morsa. Pagus in fine Portae »j Caria Tiigllavinl, Il „Lexicon Mar- sUlanumx ctizionario ăulrip-mmeno-un- giierese del sec. XVII, București. 1930. p, IM. «) Noi ne vom referi întotdeauna la cel publicat In RetHim penrru Uiorte, arheo- topie și filologe .... citata. ferreae, Murmuri. Porta ferrea. An- «ustiae Transylvaniăe ex parte Hun- gariae inferioris, Strem. Sirmium. Plateae Caranseb. nomen., Teius. Tî- lietum. Promontoriu™ Carănsebe- siense, Timish. Themisius fl., Ti- mishan. Themisiensis, TimishorC, Themisvarium, Themisiopolis. dedu- ce, in baza acestor toponime, că au- torul nu numai că este bănățean, dar că, mai exact, este din regiunea Lugojului, pentru ca, mai in josul aceleași pagini, să facă precizarea suplimentară, și de pe poziția unei absolute convingeri, că „este un Bă- nățean din Lugoj". Gr. Crețu exa- minînd din nou toponimele existen- te In dicționar și pierind de la fap- tul că cele mai multe dintre ele sînt din jurul Caransebeșului, și nu a) Lugojului, ți anume Tinkova —. Ma- csnvf. Pagus in dislrictu Sebesiensi., Zorlincz. —. Zegusbeny —, Marga. Pagus in fine Porlae ferreae, Mur- mur?, Porta ferrea. Angustiae Tran- sylvaniae ex parte Elungariae infe- rioris, de asemeni Streinul și Teiu- șul, primul o stradă principală iar ia nc-uștcaptă / eu mirosul pămîntului pesle care a pățit mărunt ploaia de primăva- ră" {Cîntec de începui); „Strivit în dinți, buhul de griu / avea gust de amiază, și infinite au început / fără soi© aproape, să mtngîie spicele as- pre" (Griu copt); „o piersică moale adincă pe care mai întîi o mingii cu degetele / șî apoi citețele cu gust de lună spre adolescență. Copilăria, oricît de voioasă, nu este paradisul demn de a fi cu ade- vărat regretat și rîvnit, F.tapa infan- tilă a certitudinilor este ironizată sec : „Iar în adîncurile secrete șl misterioase ale sufletului său, certi- tudinile erau trei: „coroana e ro- tundă, rotundă e și luna, frumoasă e și fata pe care o iubesc* (tn aștep- tare. p. 6), Trecerea de la o vîrstă la alta nu este numai o pierdere, ci mai ales un ciștig, o îmbogățire. în cadrul unor scene cotidiene, se pro- duc marile experiențe, iluminările ») E.PX., l-XA. bruște. Aslslind. la masă, la o mi- că cuvlntare a tatălui ei despre e- fectele nocive ale fumatului — alu- zie la Tudor, un băiat crescut în familie — povestitoare», aflată la vinsta de trecere de la pubertate la adolescență, ii aruncă provizia de havane, greu obținută în anii de după război. Și astfel descopere în propriul ei suflet, citeva zone tul- burătoare, neașteptate. Mai intli, simțul justițiar, intransigența speci- fic adolescentină, cu toată suita-i de paradoxuri: „Nu regretam nimic Aveam conștiința limpede a dreptă- ții împlinite, bucuria aspră, lipsită de frăgezimi, orgolioasă și puțin fă- țarnică a justițiarului, dar asta nu-mi elibera sufletul de membra- na subțire și rece a unei tristeți mă- runte și rezistente care mă însoțea de atunci ca o neînsemnată, aproa- pe insesizabilă durere de dinți" (Ma- șina de fugit in lume, p. 10). Fine- țea analitică, precizia cuvlntului, a nuanței, armonia frazării, ne arată o prozatoare de pe acum sigură pe scriitura sa. Eroina-naratoare, mai departe, trăiește pentru prima dată in mod conștient dragostea filială, prin intermediul căreia i se relevă, cu soluție între tentațiile rigorismu- lui și ale entropiei expansive, ome- nia. Dacă bucala ar fi o schiță, ea s-ar încheia aici. Dar Bianca Balotă o continuă, și nu din lipsă de iscu- sință compozițională. Dimpotrivă. Metafora mașinii de fugit în lume, deci nu din lume, nu o evadare, ci un drum înspre viață, Înspre oa- meni. înspre sine însuși, continuă firesc experiența povestitoarei. în fața aspirațiilor pubere de a ..da nă- vală" în lume, dragostea filială se vădește și ea contradictorie, insu- ficientă, sugerind necesitatea de a fi depășită : „cu părinții nu se poate vorbi niciodată nimic, pentru că te sărută șî te trimit la culcare. Cu ei nu e posibilă decît dragostea; oar- bă, dureroasă, lipsită de înțelegere'* (op. cit, p. 18). Și ucenicia continuă pentru aceas- tă fetiță care nu poate accepta nici o învățătură de-a gata. Cei doi poli ai modului de a fi care i se oferă alegerii, sint întruchipați quasi-ale- goric in figurile a două personaje fascinante deopotrivă pentru ea : Inge ți Buna Josefina. Tnge repre- zintă farmecul dezordine! voioase, al fanteziei, frumuseții, generozită- ții, tumultului ți lipsei de griji. Inge 3 aduce cu ea „o viață fantastică* (p, 22); toți, copii și adulți, sînt antre- nați în vlrtejul ei de grație nebuna- tică : „toți eram amețiți de veselie și de Inge* ; dar nu se poate trăi numai în „zile frumoase și nebune" (p. 29). Și Inge dispare din nou, în destinul ei de cometă, spre a reveni iar, tînără ți plină de viață și de neastîmpăr. Dar tot cu atîta inten- sitate iubește eroina-povesliloare ți pe Josefina, întruchipare a perfec- țiunii rectilinii. Ea se impune, „or- donată, frumoasă și bună* (Buna Jo- sefina, p, 39), pe fondul unei copi- lării sărace și nesățioase de joacă. Aici, însă, cred că Bianca Balotă fa- ce o greșeală de compoziție : ea se grăbește cu distribuirea ironiei ți astfel caracterul de cunoaștere, de inițiere, atît de gradat ți de con- vingător in alte bucăți, își pierde din firesc și din intensitate. Autoa- rea se precipită, antici pi nd, în pre- zentarea distanțată, pe alocuri chiar șarjată, a tineret orfane educate de călugărițe, sărind peste motivarea psihologică a fazei cînd povestitoa- re» era „amețită de adorație* (id. p. 41). Foarte bine în schimb este nu- anțată faza ulterioară, începutul plictiselii șl al decepției : „rămineam alături de ea, cu o tristețe și o bucu- rie in stiflet, puțin dezamăgită de tonul ei pedant, obosită de atita crispare, cu fața seiiimonosită de e- fortul de a părea interesată* (p. 42). în continuare, virtutea creștină, blindă și implacabilă, se vădește în fond atroce : peste cele mai simple fapte ale vieți: de familie, exemplul ei edifiant face să plutească o at- mosferă de persecuție : părinții nu mai cutează să se ducă la dans, fe- tița nu se mai joacă, toți își schim- bă obiceiurile, se plictisesc ți sc mohorăsc, pierzindu-și spontaneita- tea, sub apăsarea acestei prezențe inocente in aparență, dar convențio- nalizate ți dogmatizate la maximum. Ptnă la urmă, copilul descopere o soluție provizorie de compromis, îm- părțindu-și existența intre faptele bune și pioase, preconizate de Jose- fina, și jocurile nocturne, gălăgioase, prezidate de fantastica Tnge. Ultima imagine sugerează, metaforic, con- comitenta extremelor specifică vira- tei : „Ardeau pădurile de pe Tîmpa, uscate de secetă*. Autoarea însă garnisește această simplă și frumon- ORIZONT ORIZONT § să propoziție eu niște romantice puncte de suspensie, nedibăcie pe care o repetâ și in alte locuri, dău- nînd efectului de modernitate. Evident, in cronologia reală a is- torisirii. Inge și Buna Josefina se situează înainte de Mașina dc fugit în lume — aceasta relatînd prima încercare de inițiativă justițiară prin care fetița încearcă gustul în fond searbăd al unei rectitudini abs- tracte, reci, neînduplecate, dar tot- odată întrevede o rezolvare mai bu- nă, mai proprie firii sale, mai du- rabile. posibilă pentru mai tîrziu, a- dică pentru virsta adultă, decît cea oferită de fermecător-nesăbuita In- ge; și anume, ea întrezărește sim- patia umană. Cu Ziduri și poeți, a- ceastă experiență se continuă, după un hiatus, în plină adolescență. Po- vestitoarea trăiește un fel de pre- iubire cu un băiat plin de fantezie și de caracter. Mihai și, in același timp, o prietenie imaginară cu o fa- tă de tip rectiliniar, Un inefabil conflict se naște intre aceste două trăiri, prilej pentru autoare de a descrie niște mutații sufletești de o infinită subtilitate, aproape infinite- zimale. Povestitoarea născocește In locul fetei urile, corecte ț1 banale, o Siegltnde de vis, pe care Mihai o crede, și-o însușește și astfel figura creată primește în sufletul celuilalt O realitate ciudată. inavuabilă : „N-tivea decît să creadă in poveștile mele 1 Aveam însă nevoie să-mi ră- mtnă devotat mai departe, să nu ră- mfn* nimic nemărturisit, neînțeles, tulbure intre noi. Aveam nevoie de prietenia lui deplină, de sufletul lui întreg, fără taine, străveziu pentru ■mine ca mai înainte* (Ziduri și porți, p. 73). Astfel, se relevă că pen- tru Bianca Balotă, paradisul este celălalt, sufletul celuilalt, această prețioasă descoperire a adolescenței, un paradis din care riscăm mereu să fim izgoniți, pe care-l pierdem ln mod inevitabil ca adulți. dar la care nu ne este Îngăduit a înceta să visăm și să nădăjduim. Înțelegerea, deci o intelectualitate afectuoasă se prezintă naratoarei, la capătul ine- fabilei sale inițieri în viață, ca op- timul mod dc a fi om în lume. Proza finală. Minunății tai verzi, in intenția autoarei credem că ar fi trebuit să reprezinte efortul și. pi- uă la urmă, reușita tinerilor de a intra în virsta adultă fără să con- simtă la servituțile sale, ci ducind mai departe, întărită prin curajul răspunderii, poezia de dor. dc co- muniune și de ardentă căutare a a- dolescenței. Dar de data aceasta nu și-a găsit formula care să i se po- trivească. Multe pagini, mai ales ce- le privitoare la pictorul Andrei, slnt retorice. Vrind neapărat să utilize- ze o compoziție modernă, se pierde tocmai acea modernitate nesilită, fermecătoare, pe care o găsise în I tonul sincer al povestirii. In ciuda citorva stlngăcii de reali- zare artistică. Mașina de fugit in lu- me a Bincăi Balotă este o carte ce respiră sentimentul autenticității. Incadrindu-se cu un timbru pro- priu și o temă vie, actuală, inepui- zabilului realism, ea constituie un debut dintre cele mai îmbucurătoa- re, ALEXA.NDKA INDRIEȘ RODICA IULIAN : „ELEGIILE DE PE POD Majoritatea poeziilor din acest vo- lum par a fi niște exerciții pe teme date, executate uneori corect. Uneori, deoarece fiind construite aproape întodcauna pe o schemă epică devin ia un moment dat simple însăilări de platitudini : „ciuperca albă de bălegar / asta tuni ales na se sfiește să-ți spună / pe șleau originea ei so- cială. / ciupercile bune de mineat / slnt bune de mlncat. i Simplu pot fi gătite ciupercile, cu sare și piper, / cu ochiul untdelemnului sacru / dar nu in triunghi». (Balada ciupercilor). Supărătoare e și lipsa dc rafinament a dozajului. Există pasaje unde autoarea încearcă să epuizeze (de obicei prin simpla acumulare adjec- tivată) cîte un element intervenit accidental în textura metaforică a poemului. Se parc că Rodica Iulian are o deosebită înclinație pentru notarea amănuntelor celor mai ire- vclante, pentru clișeele cele mai des intilnite. care au prins o anumită patimă din cauza îndelungii între- buințări. „Marea, cimpul meu fume- gos. t iți adună hergheliile de cai“ (Dimineața), „învelișul de mătase. cu care alunec. / om pe lingă om, cind ploile luptă / si ne srtngă sub stre- șini“ (Efecte personale) și exemplele ar mai putea continua. I lui rolo mai țicnește cile un vers ■acceptabil pe care-1 acoperă însă molozul vorbelor care urmează. Nichita Stănescu e pastișat uneori cu grație, fie In titlurile (împotriva ochiului), fie in strofe Întregi : «El era un fum subțire, / O coloană și un arc, / O făptură, o pieire. / Țăr- mul unde mă îmbarc" (Colocatar). Singura poezie izbutită din aceste exerciții mi se pare a fi Arlechin. Trezesc un oarecare interes Cîn- tec pentru iubirile noastre și Mic poem sacrilegiu. Elegiile dc pe pod sînt cele mai bune poezii din volum. Cu toate că suferă cam de aceleași beteșuguri, ele par mai împlinite, deoarece cîte- odată linia epică pe care sînt con- struite primește o inflexiune folclo- rică nerontrafâcută. E. APOCA l.EOPOLD SEDAR SENGHOR: „JERTFE NEGRE" Sub acest titlu a apărut de cu- rînd la Editura Universală, in ele- ganta colecție «Focsis". o culegere din poemele lui Lwpold S&lar Senghor, in tălmăcirea poetului Ra- du CâmecL Lăopold Sădar Senghor este unul din cei mai mari poeți ai Africii ■contemporane și, in același timp, un profil distins in peisajul amplu și divers al liricii de limbă france- ză, considerat ca atare ți inclus în antologii ca „Poeți de limbă fran- ceză* de L. G. Damas, Skl. du Seuil, 1ÎH7, ..Panorama critică a noilor poeți francezi" de Jean Rousselot, Rd. P. Seghers. 1952 ele. Poet dintre cei mari ai lumii de astăzi, Lcopold Sădar .Senghor este un remarcabil om de cultură. Din 1PGO el este președintele Republicii Senegal. Culegerea Jertfe negre, Împrumu- ți nd titlul unei cărți a lui Senghor, apărută in 19JB in colecția „Pierres Vives", la Ivd. du Seuil), aduce ci- titorului român darul unei poezii necunoscute pină acum, la noi, o poezie de factură elegiacă, amestec ciudat de parfume ale junglelor șî savanelor, în care s-a născut și a copilărit marele poet, și de atmos- « fei’ă europeană, mai ales franceză, atmosferă în care s-a format per- sonalitatea proeminentă a poetului și a omului politie care este Seng- hor. Radu Câmeci are meritul de a se fi apropiat cu multă sensibilitate — și cu afinități indubitabile — de u- niversul poeziei lui Senghor ți de a fi înfăptuit echivalențe lirice. In- tr-o limbă expresivă, nuanțat colora- tă, cu inflexiuni calde și melodioa- se, restituind farmecul inedit al a- ee-slei poezii. Traducătorul însoțește versiunea sa românească de un am- plu cuvlnt introductiv, care își pro- pune să definească personalitatea și coordonatele poeziei lui Senghor : „Poemele in care natura luxuriantă a Africii găzduiește legende eu iei, in care nopțile sînt de duhuri, în care zilele sînt de foc, în care dra- gostele sînt adinei ca jungla și ar- zătoare ca nisipul amezii, această natură este propice marilor pasiuni ale poetului, natură care, departe de a atrage poezia lui Senghor spre pastel exotic și idilic, conferă aces- teia o autenticitate gravă". Intr-adevăr, poezia lui Leopoid Scdar Senghor este cuceritoare toc- mai prin profunzimea sentimentelor sale de patriot adine înrădăcinat în cultura milenară a Africii și in ca- drul spiritual ai poporului său, A- ceste sentimente și idei generoase care-i populează poemele slut de- parte de a fi mărginite in orizon- tul natal. Senghor. prin cultura lui, prin participarea sa nemijlocită la evenimentele politice și sociale al? Europei, conferă viziunilor sale di- mensiuni șî valențe mult mai am- ple. Poezia lui Senghor. arătam, este una de factură elegiacă. înseși te- mele de anvergură, sociale, sint pro- iectate pe un fundal elegiac, ceea ce se explică, pe deoparte, prin a- partenența poetului la cele două spații de cultură — franceză și afri- cană — In cane a trăit și de care II leagă amintiri neșterse, iar pe de al- tă parte prin condiția omului negru in climatul european occidental. Dar poezia sa are, în același timp, și o structură unică — apropiind-o de cintecele populare negre, dc ritua- lurile, de miturile, de valorile cul- turale ale poporului său. ORIZONT I ORIZONT § Citind poemele lui Hengher am avut nu o dată senzația că această poezie se Înrudește, in zonele frea- tice, cu poezia orientală — armeană sau persană, ca In aceste versuri, de pildă : „voi duce la buze flautul care leagănă liniștea turmelor / Și ziua întreacă, la umbra genelor ta- le, lingă / Fintina Firula, / Voi stră- jui, credincios, mugetul blind al tur- melor tale. / Căci în această dimi- neață o nună luminoasă / a dezmeir- dat pleoapele mele noptatice / $1 toată ziua inima mi-a răsunat de cîntecul / feciorelnic al păsărilor". Senghor este un delicat cintărcț al dragostei. Este cîntată mai ales frumusețea femeii negre : „Femeile au umbletul diafan al fetelor goa- le / pe plajă, / Iar mușchii lungi ai pulpelor, ca niște strune de harpă / sub pielea de platină. / Trec sluji- toare cu mindru grumaz de regine, se duc să scoată / apă din fintina la ora șase", sau : „Picurarea subțire a harpelor, subtila muzică / a șoldu- rilor sale ! / E legănarea albei Că- mile. pasul măreț al Struțului...“. Poetul este structural legal de farmecul particular și de liniștea junglei sau a savanei. Trepidația marilor metropole îi rămîne refrac- tară : „Eu care la cel mic drum cu automobilul sînt o sfîrșeală. / ca ți cînd aș fi rostogolit de uriașele ta- lazuri ale Atlanticului" Poetul, cel ce dotase dragostea In decorul gră- dinii Luxemburg, tn gările sau pe străzile de pe malul Senei, se do- rește integrat total tn viața Africii: „încerc să uit Europa, aici, in ini- ma pastoralului Sine"; „Europa cu- re înmormintează germenii popoare- lor / și speranța noilor neamuri". (Este aici glasul înăbușit încă al u- nei lupte care avea să fie încunu- nată de independența țării sale}. Poemele traduse din volumul Jertfe negre sînt cele mai sociale. Aici poetul se mărturisește un mili- tant. un luptător înaripat al po- porului său : „Voi, tiralinri senegs- îezi, frații mei negri, cu mina / fierbinte sub omături și moarte, / Cinc-ur putea să vă cînte dacă nu fratele vostru de șînge Dar frumusețea și noblețea poeziei lui Senghor nu trebuie demonstra- tă. cititorul însuși are acum posibi- litatea de a le descoperi eu satisfac- ție. Remarcam cu interes apariția vo- lumului de poeme Jertfe negre al Iui I^opold Sădar .Senghor, precum și tălmăcirea realizată de Radu Câr- neei. ca pe un act de cultură, me- nit să faciliteze cunoașterea valori- lor poeziei africane. anghel dumbrAveanu AL. BOJIN : „STUDII DE STIL Șl LIMBA LITERARA" Cercetările stilistice și de limbă literară au la noi o prestigioasă tra- diție. O. Densusianu. T. Vianu, G, Călinescu, Ai. Rosetli, lorgu Iordan, Vladimir Streinu, Al. Bălăci — ca $ă dăm doar ctteva nume de mare rezonanță în acest domeniu — au intrat, cu migală și răbdare, in „la- boratorul intim" al multor scriitori români și străini analizindu-le sub diverse aspecte instrumentele ope- rante (de limbă și stil) și fădndu-ie în felul acesta mai comprehensibilă opera. La finele anului trecut, Editura didactică și pedagogică a scos de sub tipar, sub semnătura lui A). Bojin, un volum laborios și elegant — „Studii de stil și limbă literară* — care vine să se adauge acestor preocupări. In el, merglnd adiseori pînă la cel mai mic detaliu, auto- rul face considerații de ordin este- tic și lingvistic pe marginea operei a cinci scriitori ; Tudor Arghezi, O. Goga, Camil l’țțresra, G, Coșbuc și Al. Vlahuță. Este un merit al iui Al. Bojin că de multe ori investigațiile sale ex- plorează unghiuri și fațete mai pu- țin cercetate din creația scriitorilor respectivi. In amplul studiu despre Arghezi, bunăoară, pe lingă epitetul și com- parația din lirica autorului „cuvin- telor potrivite*, sînt analizate cu lux dc amănunte și de exemple de- plasările topice ale frazei sale, con- strucția paratactică, construcția po- lisindctică. precum și anafora ar- gheziană. Din studiul dedicat lui O. Goga, insumînd aproape 100 de pa- gini, se impun In specia! două ca- pitole : „Elemente lexicale emines- ciene în poezia lui Goga* — o ex- celentă paralelă între mijloacele ar- tistice utilizate de cei doi mar; poeți — și „Metafora și simbolul tn poe- zia lui O- Goga*, unde sînt studiate in profunzime și la obiect cele două clemente de bază a!e liricii poetului de la Rășinari. Considerațiile autorului sînt susți- nute de o marc bogăție de extrase și citate, de un număr impresionant de expresii clarîfieînd sensuri șî in- tenții care, bănuim, i-au solicitat cercetătorului ani întregi de muncă și documentare. Aceleași laborioase strădanii slnt Vizibile și in studiul de dimensiuni mai restrînse, „Mijloace și procedee artistice în poezia lus G. Coșbuc“, precum și ln cele două capitole re- zervate autorului „României pito- rești* : r,Tehnica artistică la A, Vlahuță* și „A. Vlahuță — cîntăreț al dragostei și naturii*. In ce pri- vește „Însemnările despre limba și stilul lui Camil Petrescu", găsim ln persoana lui Al. Bojin și de data aceasta. Ca și cu alte prilejuri, un bun cunoscător al operei acestui maro prozator, un pasionat care in- tră în intimitatea procesului de crea- ție urmărind. în multe cazuri, evo- luția personajelor, a descrierilor etc. ie la corecturile de manuscrise din șpalt, plnă la fraza de mare stră- lucire pe care o știm. Cartea este do un real folos pro- fesorilor dc limbă și literatură ro- mână, elevilor, studenților de la fi- lologie, dar și cititorului de rind, dornic să se familiarizeze cu proce- dee și mijloace de stil ți lingvistice. Este, totodată, un pios omagiu adus celor cinci scriitori dc care se ocupă, DIM. RACHICI MIHAIL COSMA: „INEFABILA ARCAD!E“*) Intelectualul de euforică pasiune filozofică. Mihail Cosma. la cel de-al treilea volum de versuri mărturiseș- te o neistovită căutare a virtuților sonore ale cuvintelor rare cu infle- xiuni misterioase, venite ca dintr-o țară de miraj exotic. De astădată, denumirea acestei țări de vis, tărîm al inexprimabilei poezii, este impri- mată in titlul însuși al volumului. Arcadia inefabilă fiind cristalizată ..în sînge, în carne* și devenind un refugiu interior — „caleidoscop de *) Editura pentru literatură, 13G9. rouă In suflet sculptat' — despre 3 care poetul afirmă răspicat: „O Ar- cadie-a mea am purtat prin de- zastre, / Ca un mag de fulgere flagelat, > Aruncat în groapa cu tigrii — a u- nor sentimente In amurg*. Folosirea unor cuvinte deosebit de muzicale, chiar dacă uneori sînt mai puțin încetățenite în poezie, ca t lucarne, cormorani, izobare, transă, bazilică, iceberg, Finister, epură, glaciali za t, centripet, ardențe, sar- gasă, epigraf, obelisc, Ancear, pere- nitate, mlcrometcorit, percaluri. sin- cope, heliotrope, sempiternă, antima- terie etc., precum și a unor nume de artiști celebri, nu denotă numai caracterul livresc al multora din in- spirații, ci ți capacitatea poetului de a vibra emotiv în gîndirea sa ab- stractă. In „magia oarbă a timpului — clepsidră* noțiunile dau pereni- tate visului care, atunci cînd se for- mulează cu mai puțin patos retori» prefigurează o reprezentare firesc clasică a destinului său poetic . îndrăgostit fără leac de frumuse- țea cinegetică ți sălbatică a purității „cu trupul de arșiță", poetul acceptă cu voluptate amară pedeapsa profa- natorului Actcon. Desigur, sfîțiat de antiteze, de nos- talgii și doruri imaginare, esența fe- cioriei nu constituie unicul liman a- fectiv al dragostei sale, tn extremis, inima-i — „asteroid cu aripi" — mă- soară lumea dintr-un „zbor lăun- tric", în ciuda faptului că se presimt uneori vibrațiile strunite alo lui Va- lăry. Mihai Cosma descifrează sibi- linic mesagille erotice ale unei ți- gănci, tot așa de generos cum aduce ofrandă ghioceilor, — „totemuri ale iernii* ; cum înalță un patetic Recvi- em pentru Badea Cdrjare; cum evo- că retoric pe Ovidiu într-un Sonet dobrogean, pe poetul stepei în poe- zia ln satul lut Esenin, pe Heming- way în Funtind azur, pe Brăncuși, pe G- Călinescu sau pe un Beetho- ven Magnificul în A IX-n. La vîrsta maturității. Mihail Cos- ma, regăsindu-se și cultivînd încă de la debut magica cuvintului, dă un ton mai grav reflecțiilor legate de nostalgia vîrstei ți, în mare măsură, un conținut mai convingător și mai profund in semnificația liricei sale cetățenești, neîndoielnic remarcabi- lă și în acest volum. NICOLAE ȚIRIOl ORIZONT ORIZONT EXTERN KARL JASPERS ORIZONT S-a stins fa Basci In K februarie a.c., la pțrsta «fa optzecifițase de ani, filo- zoful german Karl Jaspers. una dintre cefe mai controversele figuri ale oindlni europene contemporane. Treclnd deobțte. prin răstdlmădiva atenfiel pe care a a- cordflt-o fn sistemul sau existenței, drept unul din intern victorii existențialismului modern, Karl Jaspers. prin profunzimea g’ndtrii sale reclamă tn analiza el o po- liție aparte, străină de tot cc poate fi privit drept un curent filozofic fn fa- voarea burgheziei europene de azi. Unul din termenii de bază ai filozofiei lui Karl Jaspers este acela al cuprinză- torului. (clas Umgrclfendc). ,.Tol ce de- vine obiect si chiar ți dacd acesta este cel mal mare obiect este totArauna cu- prins pentru noi fn clte altceva ți nu este niciodată iotul. Oriunde ne-ar du- ce pățit, orizontul care încadrează ioeut unde am ajuns n-are margine ți ne im- pune cu putere să renunțăm ta orice opri- re definitivă". In felul aceste definește Karl Jaspers fn lucrarea sa Vemnft und Exiltcaz (Rațiune fi existența, OrOnin- gen. IMS), acel dinamic ..cuprinzător», la un moment cind majoritatea profesori- lor universitari germani, docili servitori al nazismului. au fost definitiv imobili- tăți in gindrea lor de teoria hltlerista a raselor, l-a acea dală. Karl Jaspers. titularul catednei de filozofie la vechea universitate din Wcidclberg, a fost o au- toritate filozofică de prestigiu european. Lucrarea sa Dic gelatine Sltuatlon der Zelt (Situația spirituală a epocii), apăru- ta ca nr. 1.000 al colecției COscften, a atins fn preziua venirii fui Hitter ta pu- tere. cu a treia ediție, un Ura; record pentru acea vreme de 30,MO exemplare. Prin hotdrfrva cu care In 1937, cu oca- zia serbării de 300 dc ani de la apari- ția Discursului despre metodă al tui Descartes, Karl Jaspers a pledat pentru prmiaJațla rațiunii, of a fost destituit de nazist) ți prigonit. Jn curlnd insă ei a fost invitat sd ocupe o catedră dc filo- zofie la universitatea din Basci (Elve- ția), unde a activat plod ta adfncd bă- trinefe. Mai ales In deceniul din urmă, ct s-a distanțat printr-o critică acerbă îndreptată împotriva instituțiilor militare, a spiritului rci-anjard. cft ți a renațtcrli nconazismului, dc guvernatorii federali dc fa Bonn, dovedindu-se ți pe această cale un ferm reprezentant al raționa- lismului german in succesiunea lui Kant ți Hcgel, care fn speculațiile lor filozo- fice au pornit totdeauna dc ta cunoaș- terea științifică a realității umaise țl nu «te la dogme ți teze preconcepute. Debutind ca psihiatru țl eontlnuindu-ți activitatea in filozofie totdeauna in strfns raport cu problematica vremii, Karl Jas- pers a lăsat apusului o moștenire pildui- toare, sintetizară in cele trei tomuri mari ale sistemului său filozofic fi in nume- roase studii, cant sc orinduiesc In cercuri concentrice tot mal vaste, ca demonstra- ție Involuntară a ..cuprinzătorului», In jurul „existentului", (das Seicnde). In această filozofic, înnoirea omului 1 se învederează ca o sarcină fundamentală a veacului nostru, zdruncinat In temeli- ile sale de două războaie mondiale, d? numeroase crize economice țl sociale ți de spaima halucinantă a unui război atomic. Jn biblioteca sa urmță dintr-o veche casă de la Rasei a rămas după moartea sa sentimentul unei absențe vii; raftu- rile, peste oare s-a plimbat ultima sa privire, recheamă spiritul care a orfn- duft cărțile după un gfnd a! său sau. poate, numai după necesitățile metodei. Este momentul etnd mesajul cuprins fn opera lui Kart Jaspers va trebui sd re- nască fn cft mal mulți tineri spre a cho- zățul In lumea occidentală de azi trium- ful rațiunii. „WOYZECK1 ÎN INTERPRETAREA LUI INGMAR BERGMAN Presa apuseană a Embrățlțat țtirea cu clanul caracteristic pentru ața-zlsele mari fapte senzaționale ; ingmar Bergman pune in seenă la Teatrul dramatic regal din srochhtdm marea dramă Woyzcck Georg fliichncr. CunrKCdtorii litera- turii dramatice au trecut, eoiixșl, prin- fr-un moment de nedumerire ; Ce anu- me in dee*f fapt merită tapajul ^nza~ ționalufui 7 Drama lut Bilchncr, ce a drept nf 5-a pdstrot Intr-un manuscris aproape Ilizibil, asi/ct Incit mulid vre- me plnd șt numele eroului principal a fost redat greșii sub forma Woznwk, Așa se fntftulcazd șl celebra rframd muzicala a iui Alban Berg. Compozitorul austriac a transpus In muzica, cuvînt de cwlni# unele scene, dovedind pc naeâxtd cale printre primii tensrunea uria$d drama- tica a acestui fragment atit de enigma- tic In fond fn crea fia fiionari a Iul Btlchner. cad critica n-a izbutit nicio- daM sâ se clarifice asupra ultimei in- ten fii a auiarulul. Woyzcck arc la bata sa un fapt crimirialistie divers r o calfd de bdrbier ucide o prostetucta- G? l-a ai ras pe BUchner spre acest subiect, du- pd ce mal deundri se distanțase prin co- media «a Leonce și Lena, de ambianta r:mrtiruiid din ponclff a postromantici- lor, iar fn drama Mwirifa lui Dan ion a zugrdtft fatali taica cu care marii rgo- fiști ai Mare! Re rol uf ii franosze și-au xâpat singuri mormintal, urci ml fi ei treptele ghilotinei pe care au expiat re- trezentanfli vechiului regim in frunte cu Ludovic a! XVI-lea șt regina Maria-An- roa neta ? Oare un fapt cri minai tătic di- vers poate awa un caracter simptoma- tic pentru o epocd 7 La oceasțd întreba- re rdspunsid l-a dat imd chiar Gcorg Bilchner. atunci cind. cu un creion ati metri lineari, Aceasta înseamnă ca do- sarele de documente totalizează SOC metri de ralonaj, Uncie documente da- tează din secolul al XHl-lca jl ele pind □cum n-au /ost niciodată citate. Peste 2 KM de pachete «1 dosare nor permite reconstituirea obiectivă a politicii mo- narhice, financiare fl culturale a recilor Franței de la începutul MUltdui trecut, istoricii speră sd facă descoperiri sen- zaționale, mai ales In uriașa masă de documente, pe care Louis-Ph itlppc le-a transportat tn Anglia, unde ele sc află ?i astăzi In dulapurile de fler ale băncii Comis din Londra. Ke cuprind, frutfari de dări dc scamă. note ft înscrisuri ale lut Louis-rmltippe, o vesta corespondența personală a regelui șî reginei, a prin- ților yi prințeselor d’Orteans. Arhivarii »l Istoricii francați s-au angafat si ana- lizeze acest material fn următoarele de- cenii fi sd reserie istoria Franței, ceea cu azi constituie sl fn alte domenii ale vieții culturale, literare fi editoriale o sarcină de prim rang. Astfel, tn octom- brie trecut, fnir-o ședință ta Colldge de France, s-a creat Societatea de studii Ernest Renan. Ea Iți pune drept țintă aprofundarea glndlrii filozofice sl isto- rice a marelui savant. Pentru fnlltafl dală fn aotst studiu sc va Introduce cri- teriul evoluției, inițiativa se datorează unor personalități de prim rang, ca dean Pommler. Hend porneau, Jean Le- vaftlant fi Marte-CIa Ine Banquart. Se va întocmi un Indice de Idei cuprinse In cele 15 dc volume ale operei sate. Tot- odată, un Buletin de studii Ernest Renan va fi pus ln serviciul contactului perma- nent Intre Societatea de studii fi (urnea savanțiter, Se va ține scama fi de ori- ginea bretonă a lui Ernest Renan, ca fi dc influența legendelor celtice asupra lui, iar cu privire la locul său fn isto- ria literară franceză se va studia in- fluența iul chelea ubrland asupra lui. Am citat din mulțimea de fapte prin care viața editorială fn domeniul istorici politica fi literare francase va avea de înregistrat ln deceniile ce urmează o spornică dinamizare doar aceste două fapte : trecerea In domeniul public al arhivelor Casei d'Orifeans fi. indepen- dent de ea. crearea Societății de studii Ernest Renan, spre a arăta ce măsuri radicale necesită viața editorială fran- ceză spru a se afirma la înălțimea sar- cinilor pc care studiul ftilnțific al se- colului XIX Ic impune azi intr-un cli- mat nou, cu desăvirțlrc străin de meto- dele romantice sau impresioniste ale Istoriografiei din prima jumătate a vea- cului nostru. Imperativul adecvării me- todice a vieții editoriale la cerințele țtltnțlfiee de ritm fi de precizie, nu se limitează Insă numai la domeniile sem- nalizate. ÎNNOIREA DISCUȚIILOR CU PRIVIRE LA POETICA Jn acerați timp cind prin metoda „timcrcks* in poezia contemporani din apus, pc baza mecanismului automatic ai limbajului, se tinde spre precizarea sensului nonsensului, discuțiile cu pri- vire la înnoirea poeticii devin tot mai agitate fi mal cuprinzătoare. Inventatorul metodei „UmerlR‘s“ a fost poetul Eduard Lear (ISlt—iSSS), au- torul unor poeme umoristice ți fantezis- te dc mare popularitate, cuprinse ln vo- lumele sate Cartea futila a nonsensului, Ctnlccelc nonsensului ți Lirice pentru rls. Farmecul metodei „UmerCka" Insă con- stă In decalajul accentuat intre rigoare ți inepnerențd unor imagini care in- volvă absurdul, ca de exemplu „acest băl rin sferic' sau „această capricioasă fund doamnă". Fără îndoială, un băl rin poate fl rudicond, dar de atei pind Ia sferă mal este o diferență. Si tot așa, o tlndrd poate fl capricioasă, dar pind la norma clieo-soeiald a „doamnei" mal este o cale de parcurs. Repetate fn serie, asemenea „timerichs« determină o at- mosferă reflexivă. in care fi prin care o seamă dc locuri comune ate limbaju- lui curent tfl descoperă nonsensul. Fap- ful cd tn majoritatea carurilor. In limba cnglcțd, aceste fermul» curente au fi un caracter mur leat, ateaje dupd «ine cd metoda „tlmcrteks** contribuia fn fond la dcmlstificarea limbajului, alt- minteri de o finalitate incongrud ți ca atare gemeraîoarc de angoa-ă, Pentru criticul literar france: Rotând Ifcrtnes, înnoirea poeticii trebuie sd pornească de la gradul cero al scriiturii (dcrlture). H. Welnrlcb studiaed In pri- mul rlnd, In eadrul romanului, timpul ca forma a narațiunii ți a dialogului, Iar N, Frye pUblicd la Princaton Unioer- slty Press o adevărată Anatomie a crt- tlclamuluJ, chemata sd deiudluie citito- rului problematica imanenți a operei literare. întrebat in 1SSJ, unde merge critica. Paul ValCr-y a rdspuns ; „A sa pdrte, Jtespdrem Situația criticii, deci, ii pdrusc marelui poet franci: destul de supdrd- toarc. Dar sd nu uitam cd in anii aceia tned prin poetica se Ințelegța teoria ge- nurilor țl. In gerwral, a discursului, cu O tradifte veche ți statied, iar prin cri- tica literard, un jet de interpretare in- tuitivii a operct. Arlstotet ți La Harpa pe de o parte, țl Satnt-Beui» pe de and parte, constituiau temelia unor prac- tici, impotenta cdrora In teorie literard ți tn critica literard au protestat da la Baudeiairc țl Fiaubert ia Manarme, Proust ți Vaterp, fot ce Franța a anul mai dinamic ca inspirație țl ndautnțd creatoare. Asidui, critica literard fran- ceză tn raport cu structuralismul sa bu- eurd dc o noud orientare, fie cd ca a- deră, fie cd nu Ia acest curent. Deosebit de interesante In aceastd dlnecție par a fl studiul lut O. burând Decorul mitic al „MfinStUril din Parma*, conceput ea o contribuție la estetica romanului, ți a- cela a Iui Charles Maurau. De la meta- fore obsedante la mituri personale. Dem- ne de menționat sini țl numerele din 1963 ale nsoistei Langagcs, care conțin o slntcrd tnstructlyd a ultimelor tendin- țe diferite tn studiul textului literar. HELIKON Nr. 3-4/1 MS Revista Hcllkon, edltald dc Institutul de istorie literard ai Academiei de Știin- țe Ungare, aduce In ultimele doud nu- mere din 1S6S, sub titlul genera! Litera- tura ți artele Înrudite, o sultd țmpund- toare de studii ți documente privind problematica literaturii comparate, ca ți aeeea a literaturii, teatrului, artelor plas- § iice, filmului ți a muticii, tn relația lor reciproca. Nume prestigioase ca Oskar Wateel, T W. Adorno, R. Ingardcn, Nl- fcolal Bartmana, N. Dmttrijcva ți Th. Monro, trateatd despre o seamd de pro- bleme fundamentale ale literaturii fn sine, ale prorei, versului ți imaginii, elt țl ale interdependenței Intre literatura ți arte. Intr-un studiu compact, esteti- cianul Gcorg Lukdcs îneca red o defini- ție a sferei •estetice, oprlndu-se tn ana- ILtele sale asupra operei de artă. a ge- nurilor țl a artei ca atare. studiul sdu privește allt continuitatea cit țl discon- tinuitatea Intre termenii investigațl. In- tr-un numdr fmpundtor de ddrl de sea- md se studiaed in paraleld evoluția li- terari ți murteald tn momentele sale culminante din vremea din urmd (Sze- gedp-Mastdfc iVlhdlv ți Ronaty Lâszlo). Problema corelației Intre artele plastice ți artele înrudite este studiata de Ni- meth Lafos. O problemă mal spccta-'d nc întîmplnd in darea de seanță intitulată Artand șl mușin scenei de Varcnnai Au- rei. Aniimontlle In estetica lui Adorno constituie obiectul unui referat amplu al lui Barlap Ldsbfo. Supradimensionat ni se pare, tn schimb, referatul Intitulat Imitația unei forme picturale țl muii- eale In „Fuga Morțll* a Iul Paul Colan. Poetul acesta, pind ta o anumita îimitd, prejintd demente caracteristice aîc cu- rentului novatorlst contemporan, et insd este lipsit dc originalitate, tar notorie- tatea sa se sprijină pe o propagare bine tnscenatd a persoanei sale In presa a- puseand. fn restul cuprinsului sdu, revista Hcll- kon conține un numdr apreciabil de re- cenzii ala unor edrțl din domeniul teo- riei literare ți artistice de mare rdsuncf, printre care amintim ceie consacrate volumelor Literaturo ct slgnlflcatlon dc T. Todorov, Lc mirase baroque d« P. Charpentrai, Morfologia delta flaba de VI. Ja, Propp, ți Tolstoy the Ascetic de G.W. Spenee, toate de un real interes. tn încheiere se publică scurte slnieee privind al unsprezecelea Stane Interna- tional d’Etudes Humanlstcs de la Totirs din vara ISM ți Invftțilmtnlul universitar In domeniul literaturii comparate din Statele Unite ale Amertcii. Asemenea cursuri se țin la 43 de universități ți ele sint îndrumate de o comisie constituite intre cadre. Tn ultimi patru ani s-eu specializat In literaturi comparata țț de cadre la gradul de Fh. D. țl 7t de cadre Ia gradul de B. A. Cel mai mulțl dintre ei țl-au luat diploma ia untversltdțiîe ORIZONT 1 Columbia, Hareard, Barbetei/. towa si Washington, Lucrările de diplomă cu- prind un domeniu vast dc la Horafiu ți Juvrnai ta DostoievsM st DOblin. Nu lip- sesc studii comparate intre litra Pound Sl Francois VlUoi» sau Concepția lut He- gd despre proză st romanul modern. Numerele j—I/IPM ala revistei Hell- lan constituie o realUare impundtoara a colegiului el redacțional, la înălțimea preocupărilor dc aii in domeniul litera- turii comparate ți a corelației intre li- teraturd ți arte din știința înaintam din râurii ți apus. Notăm ca deosebit de merituoasă contribuita esteticianului ma- ghiar MlAdos Fdi, intitulată Dificultățile ți posibilitățile teoriei comparate despre arta. Aceasta se sprijină pc o bibliografie bogată, din care, spre mirarea noastră, lipsesc totuți studiile similare ale tui Wulff. Deri ți Utili. Schemele propuse de Mtkloi Păi au sl ele o tradiție care urcă, prin intermediul celor numiți, la un text goethean expus ined din anii 30 ln Arhivele Goethe-SchUler de ia Wei- mar. Studiul numerelor 1—t/)$M al revistei Hclikon se dovcdejre util ți reconfortant. Prevedem preocupărilor cuprinse intre coperțiie sale un viitor cu bogate roade, iar disciplinei literaturii comparate un rol toi mal mare fn opera de împriete- nire Intre popoare. A. țj G. L. ORIZONT miniaturi critice „STRADA Șl ȚARINA" Radu Cosașu ne propune in re- vista Teatrul nr, 3/196.9, ia rubrica Tribuna dramaturgului, sub titlul Strada ți țărîna. o serie de conside- rente pe marginea fenomenului tea- tral actual, cu care nu putem fi decit de acord, gindindv-ne in ex- ten$o la soarta întregii literaturi de «si, dincolo de cea dedicată inter- pretării scenice. Autorul articolului gtosează pe marginea unei game variate de opțiuni etice și estetice, sprijinit de un patetism și o meta- foră de efect, care fixează și mai bine un deziderat ce se impune fn prezent: claritatea ți mesajul artei, neimpopoțonată cu orice preț cu false probleme și fistichii tipare. «Mă plictisesc ia piesele care uită sau vor să mă facă să uiț că vin de pe stradă, pentru ca si stau fasci- nat la jocul Morrrții și al Vieții, sâ mă zgilesc pină-mi vor da lacrimile la lupta dintre Bine și Rău, iscodită in parabole in care l-uthcr, Morus, Iuda sint puși să spună ce ar tre- bui să spună un Popescu, un Geor- «escu, oamenii mei de pe stradă ; piese in care totul e scris eu literă mare' piesele abstracțiilor fără nici o realitate, piesele conceptuale, dra- gă doamne, scrise cu un deget gros dus fotogenic la o frunte largă de poet, dar in care nu există nici un gest viu, adevărat, în care să simt că autorul a văzut un tramvai, la orele 5.. Eprfmîndu-fi opoziția față de moda facilă. Radu Cosașu, cu o elevată ironie, iți etalează direct sau indirect, profesiunea de cre- dință: „Toate acestea nu mă intere- sează. Nu-mi pot permite luxul să fiu abscons, absurd, ermetic, aiurit, să-l reinventez pe lonescu și pe Beckett. aici pe Ialomița; O mare parte din articol insă vi- zează opțiunea secretariatelor lite- rare ale teatrelor, care nu dovedesc suficient Inferez pentru aeea pîesâ de actualitate „in care autorul nu uită că vine de pe stradă ți se în- toarce in țărină*. Frecvente referiri la realitatea de care se face atita caz de la tiu timp, atit de cei ce-o res- pectă- cit și de cei ce pretind c-o- filtrează metafizic, face Radu Co- sofu. fn fraze de-a dreptul cuceri- toare : „Realitatea devine o mașină morală ți justă care ne duce direct în ireal. Devenim mai suprarealiști decît suprarealiștii. Nu inventăm o altă realitate, no ținem cu ghearele și cu dinții de asta pe care o avem, ca s-o facem antirealitate, alchimie in eprubetă, piatră filozofală anti- filozofică. Dar ce tradiție are tn lite- ratura română epurarea realului de real. împăcarea contradicțiilor vie- ții într-un pact strins al caprei și verzei, făurirea și impunerea unei realități care nu există decît in vi- surile propriilor prejudecăți ? Nu cred că exagerez ; mai degrabă nu ne dăm seama în ce măsură vina e colectivă în această jugulare a flu- xului dramatic; nu sîntem conștienți de forța cu care lucrează în noi toți- mecanismele corupției antirealiste. Filozofic, bergsonian, se creează o stiuație comică: căci sc plachează un automatism, o mecanică — me- canica prejudecăților despre reali- tate — pe viață, pe ceea ce e viu și fără prejudecăți. Și tocmai aceas- tă situație comică duce la pruden- tele și imprudențele noastre dure- roase, la curajul tragic și descura- jările și mai deznădăjduite, la egois- mul directorial și lașitățile ignobile alo dramaturgului, la paradisul le- nei și infernul concesiei, la confor- mismul dc care s-au plictisit și cele mai înalte foruri și publicul cel mai lart;u. ION VELICAN ORIZONT TRADUCERI DIN MlODRAG PAVLOV1C IN „LUCEAFĂRUL*' Criticul literar ți poetul Ovldiu CO- trtu semmwzd tn ..Familia’, nr. î/lMS, un amplu grupaj dc traduceri din li- rica poetului £lri> Mlodraț; FatCovic, „1™ dintre personalitățile ariișticc cele mai complexe țl mai interesante* aia literaturii iuțrostaue rum fl caracter!- zeazd traducătorul, Intr-o scurtă pre- mutare, Sint iradtwe poeme dintre cete mal recente ars autorului celor „37 de cln- lece*. poeme corp fac parte, te pare, dlntr-un ciclu baleanic. Hemorcdm proprietatea traducerilor, versurile Miale cu deniudaiCurd ți pra- ciîie Inir-o llmbd expresiei!, tucrard In nuanța re oda lorii. Reproducem, pentru exemplificare, clteva versuri din „Fiul lui DcucaJ ion ți ai Pțimrl vorbește* ; „Vreau si vă povestesc cum s-a năruit lumea. / De-abia îmi pot deschide gura să vorbesc despre părinții mei, f Poves- tesc pentru ultima dală. f îmi amintesc. / Era după aHrșitul lumii. / apele se retrăgeau / iar dc Bit tml atimsu salbe de pești mcrtl, / Două făpturi. despre tare am anat mal tlralu eă sini oameni/ mergeau pc cimpia Înaltă in haine ude, / strigătele se înălțau de la r> margine a zării la cealaltă / șl norii ea șl mine, Ași deschideau gura. Atunci cel doi se aplecară să adune pietre" etc. Atrdjlnd atenția asupra acestor va- loroase traduceri, pdsim cu calc sd su- perdm editurilor noastre publicarea unui volum din poezia Iui Mlodrop Paeloeie, In filmicin- romdnra sed. Urmărim de mai multd vreme, cu un interes care nu scade, articolele pu- blicate, numdr de nuindr, In Luceafărul, de cdtre agi poeți .- ion Alexandru ți Marin Sorescu. Jn peneral, rubricile fixa, definuie Invariabil de aceleași condeie, obosesc in cete din urmd. Ceea ce nu te tnltmptd in cazul celor doi poeți, con- țtiinfc vil ți lucide, frdmtntatc de pro- bleme prime ale ariei fi existentei con- temporanc. Ultimul numit pe care li avem fn vedere, ai revistei „Luceafărul*1 Inserează, fn cadrul rubricii „Jurnal de poet", o Vibranta evocare a lu| Ion Ale- xandru. intitulată ,,£Hntr-un sat transil- van". Coca ce cucerește este muzica re- tlexivd a subtexluiui, tonul răscolitor eu care poetul reinuie, pentru noi, Ima- gini ale copilăriei, oameni șl (ntimpldri care li leagă de pdmlntu! Ardealului. Marin Sarescu, ta „Cronica fantezis- tă". fntr-un stil alert ți scăpărător. sebi- țeaed un „Carmen el (nori, cu ironie șl umor, cu asoda|EE neașteptate țl re- velatoare, Poetul Imapiiwazd -alia ți po- sibilă existența temitend a lui Ouidiu : ,.Ovl