O^evistă UNIUNII SCRIITORILOR O R I Z O N T REVISTA A UNIUNI! SCRIITORILOR DIN R. S. ROMÂNIA TIMIȘOARA, mai 1969 Anul XX nr. 5 (181) CUPRINS C. UNGUREANU r Două romane de Zaharia Stanca . DARIE NOVACEANU: Spre dimineață VASILE RANGA: Primăvara — Patria . ... Dr. AUREL COSMA; Activitatea ziaristică a lui Cărnii Petrescu ia T FLORENȚA ALBU: Mare incendiată, Cine strigă flORIA ZIUERU: Elegia a XVHLa, Elegia a XVI-a . PLATON PARD AU: Clipă........................ NICOLAE ȚIRIOI: Sonet........................ IOSIF LUPULESCU: Cind oa ninge............... GEORGE PĂUN: Maturitate. Recital de pian .... AL. POPESU-NEGURA: Sfîrșit................... BACSKI GYORGY: Refugiu, în românește de Anglie! Dumbrăoeanu mr'joara EUGEN VASILE TRAIAN CUMAN SIMION: „Comedia erorilor" SPERANȚA : Odă tinereții REU: Revenire . . ; Leac, Șansa, Vis critice (II) DUMITRU VORINDAN: Aripi violente.................. MARCEL MARC lAN: Teatrul operațiunilor............ SMARANDA BACANU: Drumuri........................... VALENTIN TU DOR: Răspund luminii cu lumină .... VMS/£E CREȚU: Să te duci spre izvoare ..... ELENA CĂTĂLINĂ PRANGATI: El să mă vadă .... JIVA POPOV1CI: Căderea zeilor, în de Damian Ureche ION PACIUA TATOMIRESCU : Cor de statui .... ANDREI UUCA: Amintiri cu orașul de marmură, Despărțirea . IOSIF IMBRI: Intr-o pasăre liră.................. GEORGE NICOLOVICl: Maree......................... N- SPIRIDONEANU; Elegie pentru fata de ger. Fugisem de-acasă PAVEL PETROMAN: Optzeci de ochi. Sălcii .... RODICA PASCU; Așteptare, Cearcăn . 71K.LS PROFILURI LITERARE N.CIOBANU: Nicolae Breban: Opțiunea pentru caracterologia neoclasică în roman (îl)......................................................... , . 55 DIN LITERATURA UNIVERSALA ROBERT DUNCAN; pot să mai revin pe o pajiște, în românește de Ion Negru . .............................................5? EMILY D1CKÎNS0N: 258 — THERE-S A Cerialn SI ani oî Light. în romă. nește de Veronica Parumbacu, 101 — W/J. THEREREALLY BE A MORNING ?, în românește de Veronica Porumbacu ,...............................59 PERO ZUBAC: Ploile din Mostar.................................................60 CRONICA LITERARA ȘERBAN FOARȚA : O monografie a satului bănățean ....... 62 ANDREI A. L1LUN: Trei poeți bănățeni ........ .64 CRONICA TRADUCERILOR ADINA ARSENESCU: O neîntrecută măiestrie a miniaturii: KATHERINE MANSFIELD 69 ISTORIE LITERARA - DOCUMENTE AL. BELU: Cîteva considerații cu prioire la autorul primului dicționarium oalachico-latinum , .............................................73 CARTI-REVISTE GH. PAVELESCU: Iulian Vesper: „Poezii".................... ... 79 N. CORBEANU: Matei Călinescu: „Semn"..........................................81 GN. /URMA; Vintiiă Ivănccanu: „Pînă ta dispariție" ...... 83 ALEXANDRA INDRIEȘ: Bianca Balotă: „Mașina de fugit în lume" , ... 81 E. APOCA: Rodiea Iulian: .Elegiile de pe pod".................................86 AN OH EL DUMBRAVEANU ; Lcopold Sedar Sengltor: Jertfe negre" . . . 87 DIM. RACHiCl: AL Bojin; „Studii de stil și limbă literară" . .... 88 N. T.t Mihail Cosma: „Inefabila arcadie"......................................89 ORIZONT EXTERN A și G. L.1 Karl laspers, „Woyzeck" în interpretarea lui Ingmar Bergmntm, Dinamismul oieții editoriale mondiale, înnoirea discuțiilor cu privite ta poetică, Helikon ar. 3—4[I968 . ................W MINIATURI CRITICE ION VELÎCAN: Strada și țări na.............................................. 5*5 T. V,: Traduceri din Miodrag Paolwic . ... ......................96 V. T.: In „Luceafărul"...................................................... 96 ------------COMITETUL DE REDACȚIE-------------- REDACTOR ȘEF: AL. JEBELEANU RED. ȘEF ADJ. ■ ANGHEL DUMBRAVEANU NICOLAE CIOB AND, ANDREI A. LILLIN. SORIN TITEL, DAM! AN URECHE ANUL XXV DOUĂ ROMANE DE ZAHARIA STANCU *) de mirare ci romanele aceticii ale tul Zcbarla Stancu nu au pronacat sur- prize tn rlndut acelora ce l-ou frecven- tai conștiincios opera. Ftindrd ele schim- ba Intrucllra unsul clcsEclidid scriltoru- Tut de/lnit dc o Viorie literari fn mjfca- re. Aceasta pentru ci, pini acum cel pufin, sertitorut era mal ales autorul acelui Darie, peregrin, vagabond, poci, raismteur : lumea se atcdtula in Jurul eroului primind chipul fi aiemCnarca sa. Cu atic cuvinte. Za bariu Stanca aparfi- nea, prin eroul romanelor sate — dc fapt un singur roman, brdnindu-sa din cl însuti, din cicluri multipHclndu-se po- sibil ta infinit — unei categorii foarte tarul de scriitori, fi critica a numit din- tre eecftla pe Penali fstratl, Knut Ham- sun (Uita se poate lungi). Așadar, Zaha~ rla Stane u opa-Jinea acelei categorii de romancieri in care opera ffi domini au- torul, obiectul lf| domini subiectul, In- el Ce mult te-am iubit, Șatra, E.P.L, I 19». corporindu-l, eu tenacitate, tfrindu-l fn rneandnsle lui nesKrfltc. Din aceasta ie- roare a operei ou actflc mereu ne- terminate RAdăclnllc sint amare snU ampli/lcatclc unrlantc ale lut Deseulf. O opera dejinitivd jt iotodaSd nad^fi- nEHutl, mereu Instabltd, -mereu capricioa- sa, fiamlncfd de posibltiidiHc yascinante ale fantardrl! ; o operd Jiamtndd de pro- cedee stilistice, de personaje, de fapte, de eroi, Ncmulfumiia dc o structura, de datele care presupuneau cd trebuie sd in/nmte timpul, iți ciuta mereu alte forme ca Intr-o fuc/d disperați de Intra- rea unul timp al el, In timpul istoriei literare. Cdel /lecarc roman ori nuvetd reprezenta un capitol ; admirabila itu- veta Cor.standlna era un capitol, ta fel nuoeie mal twc/tl. Un organism prin ezls- t ten fa lui de unitate poala muri; nu ace- q laji lucru se poate fntfmpta cu organls* ti mele capabile sa vicjuiasca nu prin toia- q litote, ci prin pirfl. Jocul c« moartea fl Pădurea nebună nu fost primele în- cercări de a scoate romanul din inerfia ORIZONT ciclurilor. Iner|le, țl termenul nu tre- buie tnțalas peiorativ : orice creator, trdlefle, In fond. dtclr-un anumit punct al rreaflel sale, prin Inerție. Cdel, In afară de talent; opera, trial înseamnă ți meserie, iar eeeejtd a doua condiție, le- gatd de profesionalizare, implică inerfia. Terenul dinainte cunoscut pe Care se nor înălța noile edificii. Inerție adtcd in* tuifla clasicității. X clarlcildflt posibile a operei, Piectnd de aici, drumul spre noile ro- mane ale lui Zaharia Slancu se neie- zcțte. Scriitorul revine Intre personajele sate dinlotdeauna Înarmat da certitudi- nile zeului care creează, Materialul epic I se supune plecat, personajele fi cadrul nu-țl nici aropd drepturi suverane. în* sufi Darie, altădată in centrul atenției, se ridică Ia" fndlflmea pe care ceilalți n-o mai găsesc. Autorul iți domina cu dezin* oollură opera In aceste două romane care se nasc de fapt din cărțile sale mat vCCiti, Dar, cărțile mal vechi oferi doar șanse: Șatra ți Ce mult te-am iubit sini cărți prin care opera tui Hali arta Stan- ou oferă comentatorului alte probleme. Și daci In celelalte cărți lumea trăia prin indivizi supuși unui timp exact, precis, verificabil pe document. In aceste doua cărți avem o umanitate care poate veni din adtncurlte istoriei. Din mit. Nu gloa- tă, cum s-a SPUS, fiindcă „gloată" edeja tut termen definii prea exact {vezi Re- breanu. Răscoala), ci grup uman. Pe <11 o parte, deci r Iar pe de alta. Thanatos. sint cei doi poli, tau. mol exact cclc două capete ale axei vitale ale acestor cărți. In Ce mult tc-am Iubit (cea mai purd carie a iui Z. Stancu — vd. G. Dt- tnislanu) moare un membru al Colecti- vității In Șatra, o colectivitate iți tră- iește sfințitul, tn prima, narai lunca a ta persoana i-a fi pare a aparține unor cicluri mal vechi ; In a doua, persoana a lll-a rupe orice legătură directa, In- tre roman fl opera anterioară a scriito- rului, Nu bEvgrafillU individuale nc mal interesează tn aceste cdrfl : ele ne sint cunoscute dinainte. Ne Interesează reac- țiile, gMlurilc, atitudinile. Din gesturi, din atitudini se alcătuiește această ape- ri noud, care practic nu mai are eroi. Singurul erou, stdptnul unic, e Tftana- tos. Et e centrul acestui sistem planetar in cara, pe orbite fixate do demult, Iți continua rotirea. El reprezintă forja de gravitație, ei Thanatos, Sau, poate nu t ci e centrul acestui univers Iar pravita- fid c tocmai puterea de regenerare, ne- sflrțlla putere dc regenerare a univer- sului. A omului. ★ Cc mult te-am Iubit, Alai Iutii, trebuie depistate in aceasta operă clteva struc- turi ce se dcxvdluic cititorului de diver- să formație. Mai tnlti, acel lamenta su- perb al fiului tn fața morțit mamei. Da- că ezlstd o înaltă civil trai ic a relațiilor omenești, apoi nimfe mai presus dc acest poem de marc noblețe, de demnitate ți de bogăție sufletească. Echivalente ? Poa- la fn marile poeme de pretutindeni scri- se pe aozastd ternă, pe acest motiv unic. £ o Miorița, dar o Mioriță „întoarsa in- tr-alt chip", o Mioriță a tdrimului me- tafizic : cea trecuta In moarte e mama far fiul este cel care o caută. o canid nu cu încrâncenare, ci cu o resemnare mu- tă, cu o durere care nu mal are tinde să treacă ți nu mai arc cc sd descopere. Sau, altfel : o caută printre ceilalți, o caută printre amintirile sale. Dar fle- care dintre amintiri înseamnă moarte, fiindcă fiecare amintire este, aici, ala- iuri de sensurile adinei ale trecerii. iar oanssnii, lumea din fur. nu întruchipea- ză decit prezențe efemere : ei există tn timp, tntr-un timp limitat ul lor, timp care se consumă mereu, timp care exista pentru a fi consumat. Bucuria celorlalți? Mal degrabă indiferenta fn fala morflt, negarea ei prin intrarea permanentă in tiparele vieții silnice. Șl de aici, ajutorul textului ne este strfet necesar. Mai la- rii, ceilalți r Acum tn casa ți In curtea noaatrA Mirt mal bine dc o suta dc oameni, mai bine de o sută dc oameni vii. nea- muri, rubedenii, prieteni, simple cunoș- tințe. Toți se glndesc la o singura moar- te, moartea mamei. Nici unul nu se £ln- dețte ta propria luț moarto sau la moar- tea altora dintre cel dc țață. Este ade- vârat cd femeile — neamuri cu noi ori nu — care au venit s-o vadă pe mama moarta in acest ceas roțeat dc Inserare. In casa noastră ți Ungă casa noastră, morțll lor, Dar lacrimile acestor jelui- toare nu dor pe cele ce le vama șt nu întristează pe nimeni. Morțll acela au murit mal demult iar unii — fle-10 țarina ușoară! — »u murit chiar foarte demult ți au fost uitați. Femeile care li jelesc țl-au adus aminte de ei pentru ca au văzut-o pe mama moartă, 11 jelesc cu vorbe goale țl au 0-1 Uite îndată ce ud să plece pe la casele lor. îl jelesc cu vorbe goale — Cam aces- tea ar fl cuvintele care acoperă o mare parte a romanului. Limbajul nu poate sesiza semnificațiile evenimentului cel mult fl poate găsi ceremonialul. Ritua- lul. Oamenii parlicipd ta un ritual vechi da cind lumea ți Iți dau silința ca acest ritual sd fie complet. Restul nu mal are Importanță. Dls gornistul vrea sd cinic cu goarna si cin ta. Moartea trezește En memoria celorraE|E amintirea tuturor ce- lor care au murit : nu a unui chip, el a unei întregi lumi, amintirea marților, a celor de dincolo. Iar acela au nevoie nu de durere, cl de ritual. Dc cuvinte. Dincolo dc ritual, dincolo de aceste for- me in care trebuie sa intre cuvintele, se desfășoară nestingherită flata celorlalți, eu dramele el cete mat banale. Un om iți omoard bunicul, altundeva oamenii se imbold, Nici un moment de sacratl- tate ; fiecare intenție, fiecare ritual de- generează, iți sparge tiparul, oamenii trăiesc prin cl fi nu prin ființe dljpd- rutd. Pomana sa transformi tntr-un ehef de »Ua mart, Amintirile eroului central legate de mamd sini întrerupte mereu de ceilalți, de jelaniile celorlalți. Nu exis- ta un dincolo, ci un pdmlnt tn care mi- zeria e In floare. Flecare venit — Ea fn- morminiarc iți are mărfii lui, dar ciu- dată uinoLMfle mai duc cu sine accfti morfi t Cutare femeie a fost lăsată cu alifia copil, cutare s-a seăpat de cel ea- re o batea, cutare... ți ceilalți, cel ple- cați sini ceilalți dc data asta, nu mal duc cu ei nimbul mărfii eterne, ci a uneia intr-o sumedenia de ipostaze, iz- bduitoare, capricioase. . . Există, in acest roman al scriitorului, o invazie a vieții care amenințd, tn flecare moment, sd spargd chipul dc solemnitate pc care au- torul Ineeared sd țl-t făurească In furul său ; exista deci tn fur o dezlănțuire vi- tală a acestor oameni care beau, mdnln- cd, și există geamătul continuu, obsesiv, al tatdlul si prezența autorului. aici el e singur cane nu uită. El c mandatarul acestei comunități. el este acel ce ii serie cronica. El este acela care poartă cu sine amintirile tuturor, dar, mal ales, ale mamei sale. Șl de aici, ne fntoaraem la marile teme ale ger- minației, ale eresului, ale morftl. fn lumea aceasta atit de bogata de viațd, tn eare sicriu, mormint, au înțelesuri ce nu trec de concretețea obiectelor, croni- carul acestei ginți este acela care va tatona marile probleme ale existenfcl- Mama — fllnțd care l-a născut, care nu l-ar fl putut nație : ți de alei, totul se încarcă de sacralllatc. Sint singurele lu- « crurl sacre In aceasta carte care pune intre oglinzi parolele marile probleme ale genezei. Șatra. S-au scris despre aceasta carte Clteva cronici foarte fuste, ți m-aț măr- gini sd numesc doar una excepțională IM. Balota — Familia, martie. 196SJ pen- tru ca încercarea fdeocamdatd cel pu- țini de-a emile puncte dc vedere noi asupra cărții țd nu para temerara. Șl totuț i... „ Totuși pared ar mal rdmtne cEteva cd- rdri ft^bdldlorlle jl una dintre ele ar fi aceea a analizei romanului in contextul operei lui Zahnrla Stancu. Celebrul Des- culț era romanul unei lumi surprinză- toare prin mizeria colectivității. „Totul colcăie dc adevăr- nota G. călinescu (Contemporanul, is/ișiă) Insă adevărul pare de departe, dc pc alt Wrtm“... Des- culț, deci romanul urnei coleclivitdfl vă- zuta altfel deeft tn umbra canoanelor li- teraturii rurale, tn varianta lărgiră a ro- manului, visele tul Darie Împing aceas- ta lume tntr-un cosmos In eare stelele se iubesc, se btrfesc, se clomdgesc du- pă obiceiurile din Omida. Alegoriile tun împovărătoare nu se ridica Împotriva in- ienflel evidenta dc a lărgi modalitatea expresiei romanești, sd zdbodm o cti- pd ; steaua Mega-Lega Iți Ințeald băr- batul cu La uren( Piele, Luceafărul Pri- du-MIdu mănlncd lăcuste (delicatesa ÎJ etc. Enumerarea ar putea fi lărgită : ceea ce se demonstrează insa cm existența legii In aeeastd colectivitate, lega im- placabilă, menită a fi dusa Ia capdt ori- cum. Cd aeeastd lege se cheamă tradi- ție, obicei, adică tot ceea ec pot ține nestrămutată viața comunității, e altă poveste. Ochiul scriitorului e deschis mereu tn fața moravurilor, riturilor, cre- dințelor (profane) ale lumilor prin care iți peregrineazd eroul. „Există obiceiu- rile ... popoarelor vecine* scrie H. Juln tntr-un articol mai vechi din Les lettres francatses (2—8 aprilie 60 sugCrtnd bal- canismul Jocului cu moartea. Da, exis- tă, există desigur, ți trebuie Spus cd ochiul scriitorului devine foarte atent atunci cfnd descrie zone de contact et- nic, Scriitorul e atras de colectivitățile apropiate de primitivitate, trăind de- parte de civilizație ; ratării din Pădu- rea nebună (oz frumoasă e povestea de dragoste dintre Darie ți Uruma 1) aco- perd, pentru etapa acestui roman, o ini- țiativa a țertltorulul. Suflete pure, trăind intra mare ți țări m urile pietroase ale Dobragei, tdlans, alcătuiesc nu un po- ORIZONT <3 por erotic. cl o colectivitate. O colecti- vitate alcătuiesc ți țiganii lntUnl(i îna- inte in Șatra, fn multe din romanele tui Zaharla Stancu. tn numele unui uma- nism moștenii prin curgerea generațiilor, in numele (naltelor legi ale omeniei, grupurile acestea repetă rituri străvechi ea re le asigură existența. Personajul a- meninfdtor e de flecare dată Jandarmul, exponentul altor legi care încearcă sd le destrame. Exponentul unei orinduiri. Jar colectivitatea aceasta se apără cum poate, cu șiretlicurile ei dintotdea una. Deal, de o parte. Jandarmul, de partea cealaltă, ceilalți, sortiți sd-yi Jdunească istoria lor nescrisa, istoria tor anonimi. Intențiile mal vechi sint dezvoltate fn șatra. încă o data, nu avem tipologie In acest roman al lui Zaharla Staneu, Per- sonajele sint generice si pol fl regăsite in orice poem tribal. Hlm-basa, Lisandra ele., ele., numele acestea nu definesc un tip perfect structurat (ața ceva n-ar fi avut ce caute aici) ci ; Conducătorul tsau Șeful), Adolescentul, Femeia îndrăgosti- tă, Amantul etc. In comunitate fiecare Iți are rolul tul pe care trebuie să fl-l joace, Jandarmul, cel din romanele an- terioare, are o mulțime de fețe care pină la urmd se contopesc intr-una sin- gura ; Kăzboiul. S-a observai cd roma- nul este un mare poem. Mal puțin s-a Insistat asupra sensurilor de sublext ale romanului, asupra simetriilor fi a grada- ției lui. Mal Intii, Him-basa fi soția lut. El e conducătorul, stdplnul, omul ordi- ne!, omul care păzește legea. Ea — so- ția lui — nu are, pe o mare întindere a romanului, nume ; se cheamă Oarba. A- cesta i-e numele pe care i-l știe șatra. Ea reprerinti ordinea secretă a lucru- rilor, posibUilatea de a exista In afara „Șatrei* ?i In acelafi timp de a trai prin intermediul ei, între Him-bașa fl Oarba, AHmut. fltd. Lingă ei. UJ-Hoțut. Dar sd citam chiar din începutul primului ca- pitol : Hlm-bașs isprăvi de mi nea t. Isprăvi și dc bAut. Oala, care cu puțin mal Înainte fusese plini dc vin roșu, acrișor, era goală. Il mulțumi Oarbei. — Bucatele au fost bune — A fost bun și vinul. Obrazul Oarbei sc lumină. Him-bașa 11 privi pe Allmui. ORIZONT StAptnul șatrei ieși tn fața conului, sc așeză turcește In țărlna albiile pe care o Infierblntase soarele șl bătu din pal- me. In deschizăturile corturilor se ară- tară dc îndată capete oacheșe, pletoase, mustăcioase. Him-bașa se uită In ochit lui UJ-Hoțul țl-i porunci ; — Cheamă bâtrtnll Ia stat. O dată cu el sâ vină Ariston, Oosu și Llsandra. Sintem mal aproape de mit decît de istorie. Gesturile sint largi, rituale, ce- remonioase și saere. Totul se desfășoară In numele unei ordini, jt flecare personaj trebuie s4 in- tre In rolul Iul, cu sau fără voia sa* Urmează Judecata Lisandrei, bălaia In- tre Goșu fi Ariston : totul se petrece In spiritul acestei ordini. Apoi, ftirea cd vor trebui să plece fl de alei, acțiunea erozivă a imprevizibilului. Odiseea, Intr-adcvdr, dar o Odisee tn care nu mal extstd zel. Pe nesimțite, cu fiecare pagină, mitul devine tot mai mult istorie. înaintarea șatrei, cdtre locu- rile pustii care i-au fost hărăzite, în- seamnă prin urmare intrarea el In timp, In istorie. Căci tocurile acestea pustii tn care ajung sint locurile care le-au fost hărăzite de istoric. Iar destrămarea șa- trei se face Incct-lncet. țiganii nu mai au In fața lor acel llmp răbdător. Tim- pul nu mal este aldluri de ei. ți primul semn al acestui timp, potrivnic, este nunta Iul Alimut, fiul stdplnuiul. Este încercarea, prima încercare a Iul Htm- lra;a de a păstra echilibrul grupului ; ijl hotărăște nunta fiului său mal devreme decît o stabilise dinainte, cind vremuri- le erau îngăduitoare. Dar nunta, iHsatd cbaf boemte, este stricată de bdtaia din- tre Goșu si Ariston. Mireasa c vlolelă de patru sotdafi fi idila aceasta c Iui AH- mut primește Intlia lovitura ; încercarea disperata a bdlrinulul dc a păstra rit- murile vieții in șatra se încheie tragic. Timpul, cel din afara satirei, e pre- reni prin cei ce fi privesc pe oamenii oacheși ca pe niște marți, Sint oamenii care trăiesc in război. Cei care au con- știința războiului. fncet-lncet. riturile sini știrbite iar legea, legea lor străve- che nu mal are nici o patera. Soldațll le violează soțiile, dezertorii trec prin șatră, ucid, stnt uciși- șatra doMndeș- te gustul singetui : Ariston și Coșu se bat din nou, bătaia e necruțătoare, ca cuțite scurte : șatra vrea moarte, de om. Pumnul e mutilat și șatra exultă- Pă- trunderea In istoric de care vorbeam echivalează cu pătrunderea in moarte. In pustietate, șatra Indura o foame cumplită, caii sint sacrificați, numărul morților crește, Șatra scapă de sub stă- plnlrea legii, tar străvechea ci omenie se duce pe apa stmbeiei. Uf-Hoțul este cel care domină șatra, adică cel pentru Care nu mai există lege. El este acela care va lua locul iul Hlm-bața ; colec- tivitatea te destramă fl ultimii mărfi — LUandra fi Ariston — sint acela eane pun pune» definitiv romanticului ei mit. Dar existd citeua simetrii (aminteam) care se cer studiate mai amdnunțit. a) Bros țl Thanatos. Șl aici sintem in apropierea mai veeAilor pocefii de dra- goste ale lui Za?iarla Stancu. Erosul (e- xistd totuși excepții) însemna armonie. perfecta încadrare tn natura, adoptarea omului ritmurilor vizții. Primul cupiu este Llsandru—Goșu, in terței cu Aris- ton. Llsandra uenild in șatrd, descenden- ta unei adulterine, c elementul dizol- vant. iar Goș« este neputincios in fața ci prin llpsd de prestanța virilii. Con- /runtarea celor trei merge tn crescendo pe tot parcursul romanului ; acompani- ind celelalte dezastre care primcfdulesc șatra. Dar nu dragostea, eresul, armo- nia ciștigd in acenstd confruntare : Aris- ton e tn/rint de fiecare datd, mutilat fi apoi ucis. Nu ucis datorita celuilalt, da- torita forței fizice a celuilalt, ci pur ți almplu se Insa ucis. Adicd : dragostea nu mai are nici o rațiune. Lipsind legea, armonia trebuie sd se destrame, b) NeidUlcul Etos este tot ai războiu- lui, Violul Kerel e revela fio. șt de aici, animalitatea soldafitor ; relația bdrbat- /emete failt de puri sub imperiul legii) se transtormd In fain led. disperata do- rință de a trdl. Dorința dezordonata, ha- otied, primard, stdplnftd de indl/erențd. Oamenii se tmpreuneuzd In pustietate cu primul venit, n-are importanța cum e, cum aratd. Inițierea in dragoste se ara- tă a fi o operațiune AUard, praeticatd de Matahală — soața nevolnicului Uf-Hoțul. c) Ar mai fi, In fine, vorba de corte- giul acesta de morți care sporefte me- reu ; despre meditațiile asupra vieții, morții etc, Dar, despre acestea, ne tn- gdduim trimiterea la excelentul articol al lui N. Baloid. „ Șatra este romanul cane demonstreazd pregnant cd alăturarea Zaharia Stancu— Panait Istratl nu are întotdeauna acope- rire. Nici vorbd sd ne Indepdrtdtn de ceea ce e numit îndeobște „roman liric romdnesc", ei, Incorporlndu-l acestora, irebuie sd-l gdsim pe scriitor undeva tn apropierea eposului sadovenian : cei doi scriitori se Initlnesc In punctul tn care romanul devine epopee, E drept, aldturi de lumea sadoveniand, lumea lui Zaha- ria Stancu e contorsionată, poartă cu ea blestemul dizolvării ei, al muiildrll ei. Dar, sd nu uitdm (comparația nu Impli- ca o scară valorici) faptul ci Zaharia Stancu este, temporal, un scriitor mal apropiat noud : tnire cei doi exista li- teratura unul Camus, a unui Malraur țl, făclnd un mic paradox, a lui Zaftarla Stancu. C. UNGUHEANU ORIZONT DARIE NOVACEANU SPRE DIMINEAȚA ’ inul acela, ca jocul, Tăind poteci ți crînguri în oasele mele, arcuindu-fe ea pe un pod de pe o virstă fn ai ta, punind amurg sub pleoape șl-alergtnd precum un strigăt prin mufchit încinși, țuierînd ca un tren depărtat în vocea ta, vinul acela, ca focul. Spre dimineață, Cind, pină ți paraliticii visau că dansează cu tine, copiii se fermentau fn pîntecul lumii sub orizonturi nedeslușite. Eu mi-aminteam un cintec de la mine din sat ți tu credeai că pling pentru tine, spre dimineață... VAS1LE RANGA PR1MAVARA-PATRIA ORIZONT dstuni de aer jucăuș ți moale în zarea grasă de mătăsuri fine fac cercuri mari din ce in ce mai goale ți cercuri mici din ce in ce mai pline. Dar din dorința frunzei de-a fi ființă toți codrii țării-nmu gureșe pe loc ți pregătesc in mare suferință explozii largi de verde și noroc. Vai, primăvara-i patria din aer ți eu mă zbucium dureros ți-aț vrea s-o fac să cadă pe pămfntul țării ori lutul țării să-l ridic spre ea ! ACTIVITATEA ZIARISTICA A LUI CAMIL PETRESCU LA TIMIȘOARA E Dr. AUREL COSMA s *i*-au scris ți s-au publicat o sene de articole și date informative des- pre anii petrccuți de scriitorul și dramaturgul Camil Petrescu în Ba- nat, imediat după unire, cînd a funcționat ca profesor la Timișoara, unde a desfășurat în anii 1919-1921 o bogată activitate culturală și zia- ristică. Zilele trăite atunci in mij- locul nostru sint destul dc cunoscu- te, dar sînt mai puțin dezvăluite aspectele vieții sale de apostolat cultural la granița de vest a țării ți idealurile care l-au animat în mun- ca sa publicistică. E mai puțin cu- noscut sufletul său plin de elan ti- neresc dornic de a lumina poporul și mai ales nu s-a accentuat îndea- juns rolul îndeplinit dc el în acțiu- nea de formare a unui climat de dreptate socială în provincia noas- tră, El a adus în presa bănățeană și în viața publică de aici un spirit de largă umanitate, de amicală în- țelegere CU naționalitățile conlocui- toare și a pledat prin conferințe și articole pentru cimentarea unității frățești între toți fiii poporului nos- tru. L-am cunoscut pe Camil Petrescu sub diferitele aspecte ale vieții și gîndirii sale. Nc-am înlilnlt aproa- pe zilnic la masa noastră dc cafe- nea, unde am dezbătut cele mai va- riate probleme ale actualității de atunci car* așteptau imperios să fie rezolvate. Prin tradiție, locul de în- tîlnire al ziariștilor, al oamenilor dc condei și de cultură românească, era cafeneaua „Kronprinț' din clă- direa teatrului, care fiind situată în punctul cei mal central șl animat al orașului, ne oferea prin vitrine- le ei largi, posibilitatea de a obser- va toată mișcarea de pe stradă. La masa noastră rezervată se nășteau ideile, aici ne scriam articolele și știrile, aici am avut redacția impro- vizată. Cine avea treabă cu noi, nu ne căuta la ziar, ci la cafenea. Cînd venea un Coleg din capitală sau din altă parle, știa că ne poate găsi aici. In perioada aceea Timișoara a fost vizitată de numeroși scriitori și ar- tiști din toată țara, care poposeau la masa noastră, de unde puteau ve- dea cum se desfășura viața orașului. Multe zile a petrecut printre noi Tudor Arghezi, Victor Eftimiu și alții. Cu toate că orientările politice aîe ziarelor unde scriam erau dife- rite, pe noi ne lega deasupra diver- gențelor de idei marile idealuri ro- mânești de ordin cultural și mai a- les interesele noastre profesionale de presă. Camil Petrescu și-a deschis sufle- tul din care răbufneau văpăi de sentimente și impresii acumulate în tranșele și în anii dc durere șl pri- vațiuni ale refugiului din Moldova. Ne povestea cum s-a întors la Bucureștii săi și cum a început să publice poezii in revista „Sbură torul" a lui Eugen Lovinescu. Prietenii săi îl sfătuiau să rămină în capitală, unde avea mari posibilități și pers- pective de a se afirma, întrucît la cenaclul lor li descoperiseră vădite manifestări ale talentului său lite- rar, dar însuflețită sa pornire lă- untrică și un dor de misiune cultu- rală îl îndemna să vină la Timișoa- ra, în partea cea mai apuseană a țării, unde sc simțea o mare nevoie de cadre didactice românești. A părăsit atunci catedra de la liceul „Gheorghe Lazăr" din București, unde era coleg cu profesorul bănă- țean Constantin Nedeicu, viitorul său contracandidat la alegerile par- lamentare din 1921 în circumscrip- ția Oravița. Astfel, Camil Petrescu a făcut parte din elita profesorilor misionari ai patriei vechi, care s-au stabilit la Timișoara și au adus o valoroasă contribuție la marea ac- țiune educativă și culturală, ridi- cînd învățămîntui românesc la ni- velul superior în școlile noului stat unitar. La vîrsta lui de 27 dc ani era co- pleșit de planuri și frămîntat do do- rinți frumoase. Era foarte sensibil la felul defectuos cum se vorbea ro- mânește în rîndut populației de al- ORIZONT ORIZONT c tă limbă, dar îndeosebi cum Se re- dactau actele oficiale și comerciale, ou greșeli elementare de stilizare ți de gramatică- Prietenul nostru, profesorul de franceză Charles Rene Brasey, un fin intelectual ți un om de cultură enciclopedică, stabilit ți el cu Camil Petrescu în Timișoara, ne furniza mereu mostre de tradu- ceri pline cu haz ale comercianților ■din oraș, care își afișau firmele ți reclamele în ciudate texte românești deasupra celor germane sau ma- ghiare existente anterior, Camil Pe- trescu ne-a vorbit atunci de intenția sa de a scoate o publicație în care să-i învețe pe cetățeni cum să-și redacteze în românește actele, co- respondența și cererile adresate au- torităților, El era un om de acțiune, un Om hotărîL Cînd își punea ceva în gînd, nu intîrzia cu realizarea. Astfel ne-am pomenit cu primul număr al revistei „Limba română", apărută la începutul anului 1920 sub direcția lui Camil Petrescu, purtînd subtitlul de „foaie pentru limbă, artă ți literatură", ți fiind tipărită pe trei coloane sinoptice, în limbile română, germană și maghiară. A- ceasta revistă, care a fost editată de trei ori pe săptămînă pînă în vara aceluiași an, a dat în șase pagini lecții practice de felul cum trebuie să fie redactate în românește diver- sele acte oficiale sau particulare, ți a servit în mod util populației de altă naționalitate ca să învețe o co- rectă limbă românească. Pe vremea aceea Cărnii Petrescu a locuit în imobilul din actuala stra- dă Kari Marx la nr. fi, unde îți avea ți sediul administrativ și redacțio- nal al revistei. In aceeași perioadă a scos ți un ziar de informație, eu titlul „Țara", din care au apărut zece numere. A fost o primă încer- care publicistică, de tatonare a pu- blicului ți de experiență editorială, din care Camil Petrescu a tras con- cluzii ți învățăminte practice, ca la finele anului să pornească din nou la drum, mult mai bine pregătit și inzeslrat pentru a scoate un cotidian românesc ta Timișoara cu aceeași denumire de „Țara", Camil Petrescu a reușit să cunoas- că în scurtă vreme Banatul și pe fruntașii politiei ai provinciei, mo- ravurile și caracterele lor. La sosi- rea sa a început să colaboreze la presa existentă, îndeosebi la „Bana- tul românesc" condus de Dr. Avram Imbroane, dar a cules destule dez- amăgiri ți decepții personale. S-a izbit de greutăți și de interesele clanurilor locale ale partidelor. Și-a dat seama că numai singur își va putea croi o cale deschisă pentru munca sa publicistică și pentru înfăptuirea planurilor sale. De aceea a pornit pe cont propriu la prima sa experiență, care i-a dat imbold ți l-a încurajat să reînceapă activita- tea sa de ziarist la Timișoara sub auspiciile unei libertăți depline de conștiință, dar sub înaltele porunci ale intereselor românești și sociale. Pe vremea aceea nu era ușor să faci gazetărie într-un oraș ca Timi- șoara, cu prea puțini tipografi ro- mâni sau care cunosc puțin limba, și aceia angajați să lucreze la cele- lalte publicații existente deja. Camil Petrescu era nevoit să-ți im- prime ziarul la o tipografie germa- nă, la „Deutsche Wacht" din piața Unirii nr. 8, unde textele erau cu- lese cu multă dificultate de lucră- tori care nu cunoșteau limba româ- nă. Ziarul apărea cu evidente gre- șeli de tipar, și nici corecturile sau asistența vigilentă a lui Camil Pe- irescu nu putea asigura o apariție mai acceptabilă, Primele zece nu- mere clin „Țara" au apărut în con- diții nespus de grele, îndeosebi din punct de vedere al realizării tehnice și uneori numai In sferturi de pagi- nă. Din lipsă de redacție, Camil Pe- trescu îți scria articolele la Cafenea sau pe colțul unei mese din tipogra- fic. Cercetlnd colecțiile ziarelor a- părute pe vremea aceea, ne vor iz- bi imediat spațiile goale din coloa- ne, de unde cenzura guvernamenta- lă a eliminat articolele de critică ale opoziției împotriva unor măsuri luate dc organele stăpiniril. Liber- tatea presei de multe Ori a fost ne- socotită și încălcată, iar sistemul democratic atrofiat ți sugrumat. Cu toate acestea, Camil Petrescu nu s-a demoralizat și nu s-a demobilizat. A înțeles însă că se impune o radi- cală reorganizare ți o amănunțită pregătire pentru continuarea edită- rii ziarului- A reușit în perioada aceea de criză locativă să afle și să închirieze un spațiu potrivit și cen- tral pentru redacție și administrație, inslalîndu-se la etajul clădirii din actuala stradă Alba-Iulia nr. 3. ,Era pe aceeași stradă cu cafeneaua „Kronprinț". Ideologia ziarului era oglindirea glndirii lut Camil Fetres- cu. El a fixat programul ziarului în direcție progresistă, după cum re- zultă din articolul prim al număru- lui 11 apărut la 2 decembrie 1920: — „Țara- reapare sub forma u- nui ziar modern, bine organizat, bine informat, tn condițiuni cu to- tul superioare modestelor Începu- turi, continuînd însă atitudinea de altădată. Redacția lui Camil Petrescu a devenit un centru polarizator al e- nerglilor tinere, care își uneau for- țele Și ideile progresiste și demo- cratice pentru a susține o campanie de culturalizare românească nu nu- mai prin scris. Ci mal ales prin ac- țiuni directe pe teren. Camil Petres- cu a îndrăgit Banatul și pe bănă- țeni, iar lumea de aici a început să-l înțeleagă și să se atașeze de el, acordîndu-i încredere ți dîndu-i sprijin multilateral în acțiunile sale. El ți-a format un grup de prieteni pe care putea conta. Numeroase condeie au colaborat la cotidianul său. Din localitate au semnat articole Grigore Ion, Char- les Renă Brasey, iar din altă parte George Topiroeanu, Ton Filial. Ion Minulescu și Cincinat Pavelescu. Majoritatea textului redacțional era insă scris de Camil Petrescu, care publica alături de articolele semna- le și altele cu pseudonime sau fără indicarea autorului. Orientarea progresistă a fost sim- țită mai cu seamă cind s-a vorbit despre greva din decembrie 1920. Camil Petrescu a luat atunci o ati- tudine fățișă alături de clasa mun- citoare. fixîndu-și punctul său de vedere, care poate fi considerat ca o mărturisire a crezului său politic. El a declarat textul: „Sintem partizanii celor mai îna- intate idei în problemele sociale. Socializarea fabricilor și atelierelor este o reformă, care în formele cu- venite ni se pare nu numai folosi- toare. dar și necesară. Suflul inter- naționalismului de largă umanitate nu ne înspăimîntă. Se impune deci ca față de muncitorime statul să vie cu o serie de măsuri pentru îmbu- nătățirea stării materiale a proleta- riatului și care să fie în același timp o recunoaștere a frumoasei atitudini a acestei muncitorimi. De aceea, socotim că guvernul va veni cu un. decret de amnestie pentru cei con- ” damnați. Ar fi un act de înțelepciu- ne politică.'* Zi de zi își scria Camil Petrescu articolele de fond, tiatînd sub lumi- na convingerilor sale diferitele eve- nimente și probleme oare puteau să intereseze opinia publică. Ori Cît de independent s-ar fi declarat sau ar fi dorit să rămină, n-a scăpat nici el de vîrtejul luptelor politice care l-au prins in viitoarea lor. Scria cu vervă, avea un stil de combatant fără să-și moaie condeiul în cernea- la patimei și criticii personale. Fe ei îl preocupau numai ideile. Dema- gogia deșănțată care se încuibărea tot mai adine în moravurile noilor figuri scoase la iveală de valurile furtunoaselor manifestări efemere ale unor popularități fără conținut durabil, l-au dezgustat, dar nu i-au demobilizat în acțiunile sale. Camil Petrescu a recoltat și mul- te decepții, cînd a intrat cu zestrea ziarului «ău independent în acțiu- nea federalizării diferitelor partide și grupări politice, sub conducerea lui Nicolae lorga. Politica guvernu- lui Averescu a fost susținută aici de gazeta „Banalul românesc* și de gruparea directorului ei Dr. Avram Imbroane. Fratele său Dr. Nicolae Imbroane, deputat ales 1a Oravița, fiind numit ca prefect la Timișoara in locui maiorului Cornel Dragai i- na. generalul de mai tîrziu, plecat în altă misiune, a devenit vacant mandatul de parlamentar. Atunci, în numele și din încredințarea fede- rației partidelor politice din opozi- ție a candidat la alegerile parțiale din Oravița și Camil Petrescu. A pornit în primăvara anului 1921 in campanie electorală cu tot grupul său de prieteni și a cutreerat satele cărășene, organîzînd întruniri și ți- nînd discursuri. Alegerile erau gre- le țl animate. Camil Petrescu de tinăr a cules fructele amare ale ex- periențelor politice, care l-au lecuit și l-au îndepărtat cu dezgust de via- ța publică și de moravurile ei de a- tunci. S-a dedicat numai culturii și literaturii. Retrăgîndu-se în carapacea ta- lentului său, Camil Petrescu a pre- gătit volumul cu versuri de război sub titlul „Drumul morții*, din care publicase citeva poezii în „Sburăto- rttl*1 lui Eugen Lovinescu și în zia- rul său „Țara“. Apoi a ținut la Ti- ORIZONT I £ mișoara în prezența unei numeroase asistențe conferința „O zonă cultu- rală la granița de vest", iar în urma succesului obținut, a organizat o serie de manifestații culturale în diversele centre ale Bănatului, unde cl a prezentat în termeni populari poezia din literatura română, iar prietenul său Charles Bras«y a vor- bit despre romanul din istoria aces- tei literaturi. Conferințele lor erau încadrate în programe artistice sus- ținute de cîntăreți din Capitală, care erau în trecere sau în turneu prin părțile bănățene. In iarna din 1920-1221, masa pre- sei din cafeneaua „Kronprinț" și-a lărgit cadrele prin participarea ar- tiștilor de la noul teatru de operetă românească. Compania lirică Maxi- milian-Leonard a dat începînd din primele zile ale lui decembrie 1929 o serie de spectacole la Timișoara. Artiștii aveau sala de teatru în ace- eași clădire cu hotelul unde erau cazați și cu restaurantul la care serveau masa. Tot acolo era și ca- feneaua noastră unde ne înlilneam cu ei tot timpul pînă la finele ier- nii, etnd s-au deplasat cu trupa dc operetă la Arad. Camil Petrescu era în mediul său preferat. Teatrul îl pasiona de pe atunci, iar dramatur- gul de mai tîrziu începea să-și for- meze deja structura spirituală pen- tru creațiile sale ulterioare. Stînd Ia masa cafenelei și privind spre piața din fața teatrului, pe un- de azi zburdă porumbeii ca la Ve- neția, Camil Petrescu dezbătea cu anturajul său sub semnul criticii obiective stările de lucruri de pe a- luncl, care trebuiau remediate prin- tr-o serioasă acțiune de moralizare. Atunci a încolțit în mintea sa ideea comediei, atunci a conceput prima sa scenă dedicată vieții bănățene. In luna martie 1921 a publicat în numere consecutive ale ziarului „Tara" ca supliment literar sceneta- r revistă cu titlul „Moț Ion Roată în Banat". Spațiile goale indicau părți- le cenzurate. După cum spunea au- torul, avea atunci înclinație pentru „ | un teatru de propagandă care să E placă bănățenilor. Invoclnd figura O lui Ion Roată din Moldova, a căutat « prin gura fruntașului țăran de pe q vremea domnitorului Alexandru Cuza să exprime greutățile și situa- țiile național-poliUce văzute aici și mai ales părerea sa despre ele. Sce- na se petrecea în viziunea lui Camil Petrescu într-o dimineață pc trotu- arul din piața actualului teatru de operă, tmde moș Ion Roată adormi- s». Fiind deșteptat din somn de un polițist, el a început să-și povesteas- că impresiile. în cadrul scenei auto- rul a intercalat ți cele zece strofe ale poeziei „Al mai tare om din lu- me" scrisă în grai bănățean de Vic- tor V,ad Delamarina. Camil Petres- cu savura cu plăcere poeziile aces- tea dialectale. Nu pot încheia aceste evocări fă- ră să nu amintesc do străduința și interesul depus de Camil Petrescu pentru înființarea primului sindicat al presei române din Banat. A reu- șit să adune în jurul acestei idei numeroși ziariști și oameni de con- dei. în urma convocării unor ședin- țe, dar sindicatul n-a putut lua fi- ință. Totuși, a funcționat un fel de reuniune în fază embrionară și neorganizată, la întîlnirile spontane șl obișnuite de la redacție sau de la masa din cafenea. încă nu era tere- nul prielnic pentru o astfel de cons- tituire, tui existau nici premisele și nici condițiile necesare ca să-i asi- gure succesul și viabilitatea, ca să-și îndeplinească rolul în mod efectiv. Gazetăria încă n-a devenit aici pro- fesionistă, ziariștii care scriau ți publicau nu-și găseau încă sursa de existență în redacții. Nici Camil Petrescu n-a trăît din ziaris- tică, după cum n-au trăit nici cei- lalți. El avea catedra de profesor, iar ceilalți aveau și ci posturile lor in instituții sau Întreprinderi parti- culare de unde își trăgeau cîștiguri- le necesare traiului, N-am evocat în aceste pagini de- cit activitatea culturală ți ziaristică a lui Camil Petrescu. S-ar putea scrie încă multe despre cl. Mai tră- iesc încă numeroși prieteni contem- porani care ar putea să-șî adune a- mintirile despre cl, despre munca lui ca profesor, ca om de litere și mai ales ca om cu generoase senti- mente umanitare. Bănățenii întot- deauna vor avea de spus numai lu- cruri frumoase despre anii pe care i-a trăit Camil Petrescu în mijlocul lor. ’ FLORENȚA ALBU MARE INCENDIATA ■^■^area, doamne, marea incendiată de viscol — un cer arzind in chinurile iadului deasupra chinurilor mării fi alb — imaculatul alb ningi ud — suflet ai meu, îngenuncheat în alb, icoane mișcătoare ale firii tale: un cer fi-o mare-n chinurile focului fi viscolul, iad alb — să fngenunehi ? Cochilii goale — fi cade zăpadă, noapte, ue-ascundem tn alte cochilii, o transhumantă din cochilii fn alte cochilii fi ninge, frigul fl tulim cu nai — fnăuntru — CINE STRIGA * un slăplnire păsările sălbatice pe țărmuri, pe ceruri; viatul cutreeră plajele, desprinde, din ancore, insulele. Noaptea-i auzi ruinînd lumina lunii, arabele verif. Risipitorii culeg cochiliile. Mici-o glorie nu memorează nisipul. Tristețea — singură îndestulare sufletului nostru semănător de zei fn patru vfnturi. Scapără ochiul Ia orizont. Cine stai Strigă — pămint, zbuciumîndu-se-n somn ? Mare, rugămu-ne fie, apără^ne măcar corăbiile ORIZONT din vis... HORIA Z1L1ERU ELEGIA A XVHI-a DUH DE SMIRNA SCALDĂ MIRII- TOBE de fjrcieri trec prin vocea in surdină, pe trepte friguroase — yi streină, ne unge timpla tiara, plinsul rob e. Acum, vom scoborf fn sex de ceață, cu drojdii ți cu pietre bocitoare, vocale scumpe implorînd iertare acolo, unde nașterea îngheață. Pe nări, vertebre, triste animate varsă si umplu rodnic o grădină, finala poartă să nu cadă-n vină — convulsii, fn calicii minerale. E vasliisa pe un fund de mare: la Jumătate trupul alb ni-l rupe, sub roți inalte și zmaragd în cupe, fără confote-n sala in teroare. Un gest altfel ca teascul in podgorii; cu instrumente, hidre vin naive fi din urechi. din putrede ogive, scot zeități păgine, fumul, norii. Nomada carne in asfixii moartă larg deseh ițind retortele cu fiere, pe undele-femele, fn mistere, buhă și corb, în mijloc galben, poartă, Sub streșini moi de calde violine, munfii de ceară leagă lupanare; te urmă, in rădvane seculare, trec broaștele țestoase-n somn virgine. Ascunsa piele caut; caste cale polenul pun pe-o rană care vine cu-orgii de pleoape, inectnd în firte clavirul iemii-n oase muzicale... ELEGIA A XVI a ORIZONT ^STI SCLAVA IN OGLINDA DF, RETINE, cw mifnite — ptene să recite. Laxul oniric valuri împietrite (ca o memorie ce crinul ffnej trașie linii și eclipse, sfere; eroticele pulpe Sub zăpadă clin cavaleri fsfinfi cu canini fit spadă, pe firul somnambul, în vaste sere. Rotesc ventuze plante carnivore in lungi mănuși de fosfor ți de vată șl mănușile de-arome se arată și traversează scara unei ore. Ca un corsaj pierdut, urechea cade, polipii de penduie-n vii cristale dupd nisip aleargă-n coame pale, pe-un gtt de fluture tn vechi cascade. $old-stup: celulele în frig se plimbă, odrasle printre gheare iluzorii; ochi languroși hulindu-ți lămpi, scot porii ți duci scheletul străveziu pe Hmbă. Ameobe pun electrice ghitare, cum prin sertare, sub ojate unghii : e noapte-aeolo-n amarant 7 rrenunchti Stau lingd pod de albă luminare. Lumea cu duhuri tsimîi la subfioara cu ierburi plaje, ți eu aer pene, un singe se dă jos din turn, prin vene, și moare-n urmă de amiaza clară. De după flaut, vin terase, unde ciorapii lungi de slfcid-yi scot curlnte ^1 rdgujife giezne-n vinuri sjinte mai dueleaai-n vodevil, afunde... PLATON PARDAU CLIPA ' ai, daci închid ochii dușmanul iese din mine iese la drum și atacă iese la drum fi iubește- Clipii a mea de orbire clipă de albastru Închis, clipă de negru, de fntunecirne, clipă de paradis. Mă prefac Intr-un pom de mătase șarpele suie pe mine intr-un coif țade ghemuit trăsnetul ca o umbră de dine. ORIZONT Vai, dacă inchid ochii pleoapa face spânzurători capetele voastre seamănă cu sori cu sori Groapa de oase, ochiul trape lurnea-năuntru plnă ia zero, pfnd ia primul etrit in astă dimineață, 7ojh stoarce numai lacrima-n pahare ^’i i*om privi fn soare eum fnjheafil .' ORIZONT CÎND VA NINGE ** m început s-o cunosc, s-o îndrăgesc, s-o iubesc probabil, într-un mod ciudat. Odată cu sosirea mea în sat, toți cetățenii îmi vor- beau de ea. Ascultîndu-i aveam senzația că ascult o legendă. Uneori mă să- turam de amintirea ei pînă peste cap. „învățătoarea în sus învățătoarea în jos ...* „A făcut cum a vrut, cum a știut, eu fac cum mă taie capul", Așa le răspundeam în gînd. Cum intram într-o casă apărea și ea. Cobora de pe pereți, din mijlocul copiilor și prindea viață. Mi-am dat seama că trebuie să fac un efort supraomenesc ca s-o înlătur din amin- tirea lor, or să mă pot compara cu ea. Am înlocuit-o în toate : la cate- dră, cămin, bibliotecă ... Locuiam în aceiași cameră, dormeam în același pat, stăm pe ace- lași scaun, la aceeași masă, cu aceiași oameni. Rar trecea o seară să nu-1 aud pe taica : „am să mor șt n-am s-o mai văd". Au iubit-o ca pe un copil al lor, că ei nu au copii. „Avea niște ochi...“, o auzeam pe tanti Ileana. „Și-î plăcea să joace...“ Așa m-am obișnuit cu amintirea ei, și mi se părea și mic că e dusă și-ntr-o zi va veni și-n casa noastră va fi mare bucurie. Am început s-o caut prin tot satul, în toate foto- grafiile. Avea nasul cu vîrful ridicat, obraznic, părul adunat în coc, ori despletit, semănînd cit o neliniște ... Intr-o seară la cămin, mă trezii cu unul : — învățătoarea altfel proceda... Dumnezeii ei de viață... și trînti un pumn în lampa burduhănoasă cu petrol și o făcu bucățele. Am părăsit căminul grozav de trist, și-n gînd îi reproșam multe acelei fete care fusese învățătoare înaintea mea. In timpul cinei poveștii celor de acasă ce mî s-a-ntîmplat. — In seara aceasta îi scriem, fu concluzia unchiului Ionică. Mi-am dat seama că fiecare insucces al meu, pentru alții e o bucurie î că îi comunică totul ca unui stăpîn. -— Dați-mî adresa, vreau să-i scriu. Se priviră unul pe altul. Unchiul Ionică trecu în altă cameră de unde se-ntoarse cu un plic pe care avea adresa. Am părăsit bucătăria, în camera mea din curie, încercam să mî-o imaginez în locul meu, dar nu reușeam. Nu știu cît timp a trecut înccrcînd să-i scriu. Aveam așa de multe să-i spun... Tîrziu de tot am reușit să-i scriu doar două rînduri: „Deși ai plecat, ai reușit să rămîi. Amintirea ta n-au șters-o nici vîntu- rile, nici zăpada'1, Șî am semnat: învățătorul. După o săptămînă am primit răspuns. M-a cuprins o marc bucurie, O bucurie pe care cu cît încercam mai mult să o-nțeleg, cu atît mai mult nu o-nțclegeam. Am început să ne scriem tot mai des și-n două luni, ne făceam declarații de dragoste. Mă amuzam teribil. Pe la sfîr- șit ui iui aprilie mi-a propus o întîlnire. Aventura îmi surîdea. Și dacă la început priveam oamenii și copiii cu un fel de scrîșnet, cînd îmi vorbeau de ea. acum eu aduceam vorba despre ea. Și de fiecare dată făceam cîte o descoperire. ORIZONT ORIZONT Veni și timpul să plec la întîlnire. .Mi-a dispărut curajul, m-a cuprins neliniștea, spaima de banal și ridicul. Să mă duc, ori nu ? Obo- seam răsucind în minte aceste două întrebări. Intr-o seară am urcat în sus pe vale la prietenul meu Biscui. I-am povestit totul. Și el mă încuraja. Visele prinseră iar să mă în- văluie ca o viță de vie ; mă vedeam căsătorit cu ea. într-un sat cu două posturi. Visam, visam... Știam că pătura aceea o învelise și pc ea, și-ntr-un fel noi ne-ntîlneam seara în același pat: ea în amintiri, eu în realitate. Și totuși i-am comunicat că nu mă voi duce. Cu banii pe care reușisem să-i economisesc, doream să-mi cumpăr un balon, o pălărie. I-am scris că e mai bine să amînăm pînă la vară. Dar răspun- sul ei a fost categoric : pun la bătaie cinci salarii. Tntr-o sîmbătă am trecut pădurea spre haltă. Stabilisem să ne vedem și i-am fixat întâlnirea pentru ora 17. In Lugoj mi-am cumpă- rat hainele de care aveam nevoie. Cînd am plecat sprea ea. mai aveam în buzunar doar 15 lei, contam pe cele cinci salarii ale ei, cu hotărîrca iie a-i restitui totul pînă la ultimul ban. Era o zi nărăvașă. Cînd ploua, cînd apărea soarele și mă izbea în ochi prin geamul vagonului. Pe banca din fața mea, doi studenti se certau pentru două echipe de fotbal. Ti auzisem doar din cînd în cînd. In rest visam cuprins de cele mai volburoase emoții. Am fost fericit cînd după cîteva orc am coborît în gara aceea care mi se părea ro- mantică, deși nu era. După ce am cercetat gara pentru a mă convinge că nu sosise mai din timp, așa cum se-ntîmplase cu mine, am intrat în restaurant. M-am așezat într-un colț lingă soba de teracotă. Sor- beam din cafeaua turcească, și citeam, o revista pe care, pînă în gara aceea, nu o mai văzusem. Cînd se anunța sosirea unui tren, fugeam afară. Urmăream toate fetele și femeile care coborau. La ora 17, mi-am dat searna că nu venise. Mă apucă furia. Ce glumă de prost gust 1 Ca să mă liniștesc mă întorsc-i iar în restaurant. Mai aveam 10 lei. Coman- dai un rom mare și încă o cafea. După ce mă văzut doar cu un leu în buzunar, îmi făcui două planuri dc acțiune. întii să vorbesc cu șeful gării, să-i las mapa amanet. Dacă primul plan cade, singura soluție rămîne predarea. leșii din nou din restaurant. Ploua cu răbufniri scurte și stropii mărunți îmi biciuiau fața. Cântai peste tot. dar nu era. Obosit mă așezai într-un colț pe o bancă. Pe coridorul lung, cit cimentul lucios, o țigăncușă de vreo 10 ani juca, iar alți țigani, băfeait din palme și o încurajau cu strigăte. Rochia largă devenea cerc ori i se lipea așa dc mult de trupul ei firav de copil. Am uitat de necazuri, și după vreo oră cînd țiganii au plecat, pc bănci mai rămăseseră doar cîteva femei, și aproape dc ele. o fată care îî semăna. Părea hotărîlă să aștepte, dar nici eu nu mai mă grăbeam. Cînd se ridică, o urmai, s-a oprit la casa de bilete. Am urmat-o. m-am apropiat. Dumnezeule, ce urîtă 1 I-am atins ușor umărul: — Vrei bilet spre pădure? — Nu domnule, și-și coborî ochii spre mine. îî citeam în ochi dezamăgirea. Degetele mîinii stingi mototoleau un ziar. Eu mă așteptasem să fie mai frumoasă, ea să fiu mai înalt. — Să intrăm undeva, propuse fata fără nici-o bucurie. Am intrat într-un local. Ne priveam pc furiș. — Ce serviți ? ne scoase din încurcătură ospătarul. — Un coniac, un grătar — două grătare și un lichior, comandă ~ lata fără a sta pe gînduri, fără a mă consulta. Ce necaz îmi era pe mine că am venit fără bani, că am venii, că-i scrisesem. După mîncare ceru vin, un vin care ne încălzi, și ne trezirăm vorbind despre lumea aceea care ne lega unul de altul. Mă forțam să fiu atent, amabil, și-mi ziceam mereu că e grozav de urîtă. Ochii mari, căprui, cu lumini schimbătoare, părul negru căzut pe umeri, contrasta cu tenul brun lucios. Bluza albă de material subțire, ii scotea în relief linia discretă a sinilor. Tși rezemase bărbia în podul palmei micuțe și albe. Nu mai era lîngă mine la masa aceea, era departe în satul din mijlocul pădurii. Cînd începu să cînte muzica, bătu din palme deasupra capului. Ospătarul în costum negru, se apropie de masa noastră. — Două sticle de Cotnar, ceru tot fără să mă consulte. Cotnarul are-n el ceva din lumina satului din pădure. Ciocnirăm și-ncepu a rîde. Mă-ntrebam: „Ce dumnezeu, visez ?“. In fața mea sta o femeie sănă- toasă, spirituală ... și aveam senzația că-s victima unei farse. — Ce-ai rămas așa ? — Nu știu ... — Vrei să dansăm ? Se ridică și porni înaintea mea. Avea pasul mărunt, hotărît... Risipea în jur un fel de neliniște... Danstnd mi-am amintit de oame; nîi din sal. Fata aceasta avea jocul în sînge, curajul în priviri, și iubirea în picioare. Tîrziu cînd am ajuns la hotel, mă simțieam mic. subțire, o fărîmă de om. — Acolo a fost timpul împlinirilor, aici e viața, îmi atrase aten- ția luînd cheia de la portar, și nu știam în ce măsură e sinceră ori nu ? Urcam pe scări. Mă privea peste umăr surîzînd. După ce descuie ușa, începu a rîde așa de melodios ca într-o pădure. Sc trînti pe un pat îmbrăcată. Cînd am îndrăznit să aprind o lumină mi-am dat seama că plînge, și aș fi vrut să-i spun ceva dar nu îndrăzneam. După ce se liniști, se dezbrăcă în tăcere ca în prezența unui om intim. — Mă duc să fac baie, îmi spuse din pragul ușii. Auzeam apa șiroind și pe ea cîntînd o doină din satul acela. Gîndeam că pînă la ziuă rămăsese foarte puțin, și că trebuie să plec pentru a ajunge la cursuri după amiază. Apa nu se mai auzea și ea îmi începu a spune o poveste. „De mult, o fată avea 20 de ani. Trăia într-un sat așezat în mijlocul pădurii. Intr-o seară a sărutat-o un băiat. Apoi... a tot sărutat-o șase ani. într-o toamnă fața aceea îmbătrînise și a plecat departe, departe ... Stăm pe scara vagonului. De sub pălărie îi căzuse pe frunte o șuviță de păr. Eram sigur că se va întoarce înapoi și ne vom duce într-un sat cu două posturi. — Cînd ne mai vedem ? am întrebat-o. — O să te caut într-o zi, cînd va ninge așa de mult că nu se vor mai vedea drumurile șî toți oamenii vor fi în sat. Cînd am ajuns acasă, i-am spus prietenului meu că n-am întîinit-o și în pauze o rugam pe Nelica din a treia să-mi povestească despre tovarășa învățătoare. /OS/F LUPULESCl? ORIZONT GEORGE PĂUN MATURITATE * atrund fn toamna marilor culesuri, Precum in cronici voievozi fi sfinfi, Zmpodobit ia timpie cu arginti, Dar dezbrăcat de pizmă ff eresuri. Ciudatul anotimp ce mă-nveșmintă In patrafir de liniști, princiar, M-adună din trecut, ca-ntr-un stihar fn care toate paginile clntă. Pe umeri port hulubii albi ai verii, Luceafărul ztmbește in paftale. Și meșteri iscusiti mi-au prins în zale, însemnul tinerefii ;i-ai puterii. Mă văd frumos, ea cerul plin de Stele, Iubit mă simt de oameni fi dorit, Mi-e sufletul de doruri dogorit Și nu mă mai frămintă vinfuri grele, De-accia dintre-atitea infelesuri, Aleg pe eel mai simplu care-l știu, M-ani vrut poet fi om, fi am să fiu Și-acum fn toamna morilor culesuri. RECITAL DE PIAN ORIZONT J rumoasa mea* acum iatâ-ne singuri, .Vu ne mai turbură nici un ginți.., Cit de muți ifi iubesc degetele trandafirii Peste clipele de sidef alergtnd ! Te simt mat aproape de suflet cind clnți. Te simt mai aproape de suflet cind cînți. Fiecare notă e parcă propriul meu ecou, Degeaba pleoapeie se inchid peste vis. Ochii ic cuprind ireală, din nou- Kecitalul de pian se va sfinți intr-o zi Cind vel închide obosită mapa cu partituri, Păsările sufletului vor zbura speriate Prin ale muzicii cintătoare păduri, Atuncf, liniftea filosofilor ne-o cuprinde. Fiecare, altă amintire tmbrătt^lnd, O să ne doară doar foșnetul Frunzelor palide din copacul iubirii căzind. Dar acum, sintem fericiti ca un gînd împlinit, . Și degetele tale trandafirii rătăcesc peste etape . Frumoasa mea, îmi simt inima ca un lotus înflorit peste burguri fneenle de ape. AL. POPESCU-NEGURA SFIRȘIT dună pomii-n virf de crengi, faceri Și păți de umbră calcă pe zăpadă !•.. Scriu Feți Frumoșii file de baladă Și norii-noată-n mân de primdveri. Par munții cu-aluminiu sidefați Și zările-s cu frunți de promoroacă... Un ceas tirziu, in toaca vremii toacă; De șuier lung, sînt brazii scuturafi. Stau gtndurile-n porți de așteptări Și-n aripi le-au crescut atitea doruri. Că ar putea pămintului, ocoluri Să-i dea, muțind o zare-n alte zări. Cum ele stau, fi noi — pâmfnt ji oase — Slăm ^-a^teptâm. pe margine de luturi. Să ne-nfrățim cu primele-nceputuri Și nu simțim sfirfitul, cum ne coase. BACSKI GYORGY REFUGIU ^u labe moi de pisică noaptea 1 se furișează tot mai aproape Un riu de oameni cu matca pierdută in ezitări și derută O vată de-ntuneric coboară cerul scărnoșat acoperă puzderia refugiaților Pădurea zumzăie in mii de pulsafii Fascinată nesfirșita boltă cu milioane dc ochi e arogantă indiferenti fi oarbă fi nu amină nimic. Viața a fost mereu un refugiu și-o despărțire Pe fețele jilave de spaimă noaptea se furișează cu labe moi de pisică pe fețele tmbătrinite total. fn românește de ANGHEL DUMBRAVEANU ORIZONT „COMEDIA ERORILOR" CRITICE (II) ■ ECOEN SIMION ORIZONT ** n alt poporanist din ramura, ar trebui spus, rebelă, dezertoare, e H. Sanielevici, pe care nu știm de ce (știm, dar simpatiile poporanis- te de Început ale antropologttlui evo- luiază spre alte concepte) Lovinescu 11 integrează curentului de ia Viața românească. Poate doar că H. Sanie- levici publică aici dteva studii și manifestă pină la sfîrșit afecțiune ipentru țărărime. G. Călinescu pro' cedează mai bine, e. oricum, mai .aproape de adevăr cînd II fixează pe inteligentul detractor al lui Sa- doveanu in altă undă spirituală : îndrumări spre clasicism. Poporanis- mul lui Sanielevici („deși cu inter- mitențe dușmănoase;) ar consta, du- pă Lovinescu, în eterna nediferen- țiere a esteticului de etic și de etnic, precum ți în recomandarea pentru o literatură țărănească sănătoasă. Astfel de recomandări fac însă și vor mai face Încă mulți in cultura română, fără ca această simpatie să aducă, fatal, și o conștiință popora- nistă. Cit despre lipsa de disociere a esteticului, ea e un păcat aproape general al epocii : nu e. oricum, un indiciu, decît foarte vag. de aparte- nență la o mișcare ideologică, în- cercările critice ale lui Sanielevici. „savuroase și expresive’ nu depă- șesc o anumită zonă a paradoxului E. Lovinescu, care nu acceptă, in critică asemenea glume inteligente, nu le ia In seamă și le bagatelizea- ză : „artera aortă" pusă în discuția literaturii, „lăudăroșie puerilă", „fa- miliaritate agresivă;. ..obida omului, care, așteptînd băiat, a Ieșit fată"'), gestul nastratinesc de a aplica an- tropologia la artă ; „nu-i deajuns — observă criticul luîndu-și perso najul peste picior — să știm că De- lavrancca avea buze răsfrlnte, păr blond și creț, că Vlahuță era un bra chicefal veslarialic, trebuie să știm și ce mincuu"’). In sinteza din 1937 ii acordă, totuși, mai multă impor- tanță, rezervîndu-i același număr de pagini ca și lui C. Ibrăileanu. li recunoaște „puterea de speculație și spiritul de sistematizare", „lucidita- te de expresie", „vervă;, „real ta- lent polemic". ..posibilități de in- cursiune in diferite domenii" etc. Dar stilul ca și personalitatea antro- pologului strică totul : „suferă o du- blă rupere de echilibru: întli prin violența verbală ți apoi printr-o morbidă conștiință de sine’ (op. cit. pag. 34). G Călinescu, care contrazice in ati- tea cazuri pe Lovinescu. are și In privința lui H. Sanielevici o altă optică : opera savantului e încărca- tă de „sclipiri de observații noi;, au- torul fiind „un mare, un excepțio- nal polemist al disciplinelor ideolo- gice, iar cartea in discuție (In slujba Satanei) „o ineîntare și un docu- ment clasic". Cu un cuvînt, textele lui H. Sanielevici sint de ..o mare putere literară" (Ulysse, p. 265). De o mare putere — e mult spus. Cine numește pe Ereud ..preaspurcăciunea sa“ și pe alți savanți „șoltici", „za- rafi;, ..oameni cu ardei in dos" face dovada unei mari libertăți de ex- presie, nu insă și a unei forțe lite- rare ieșite din comun. In critica pro- priu-zisă H. Sanielevici are. adevă- rat, cfteva studii de luat în seamă și cel dinții e acela despre proza lui Eminescu, O demonstrație seducătoare, lotuși nedreaptă, face Lovinescu in pri- vința incompetenței critice a lui M. Halea : „publicist vioi, paradoxal ți foarte zorit de a se manifesta mul- tilateral", „mai mult un caracteris- tic avocat literal decît un critic". Inteligența, spiritul disocia tor al tl- nărului, eleganța expresiei și fine- i) Jsl. lit. rom. contemp. n. s> Critice, V. cd. dct. pag. S2. țeu observației murale (elev, sub a- cest aspect, al lui Ibrăileanu) nu-i spun lui Lovinescu nimic. M. Ralea comite eroarea de a considera etni- cul o categorie estetică. O dovadă e, pentru Lovinescu, articolul des- pre G. Topîrceanu, model de „avo- catură literară in serviciul unei or- ganizații politico-literare* (ist. Ut rom. contemp. II, p. 128). Peste a- ceastă impresie, criticul n-a mai tre- cut deși in 1987, deplingind rătăci- rea morală a lui M. Ralea, ii recu- noaște „marea vioiciune asociativă, diversitatea de puncte de vedere, volubilitatea inteligentă'*. Tinărulln cauză are Insă și alte merite. E unul din bunii eseiști ai epocii și alături de Zarifopol poate cel mai dotat moralist al nostru. N-a făcut, e drept, critică decit incidental, dar atunci cînd se decide să scrie co- mentariile lui sînt sclipitoare (des- pre T. Arghezi, Sadoveanu etc.). Lo- vinescu se inșeală deci, văzind în el numai un publicist abil, pus pe rostuite rapidă, oricum și din orice. Pasiunea ideologică ii împiedică să observe însușiri pc care. în alte îm- prejurări, le-ar fi prețuit. Ne mai punînd Iu număr pe Iza- "bela Sadoveanu și Oclav Botez — lichidați în două rinduri — critica poporanistă i se arată lui Lovines- cu sub specia confuziei, incompeten- ței și a spiritului de grup. O neagă, în consecință, în termenii cei mai aspri. S-ar putea crede că, pășind hota- tuI criticii estetice, istoricul înscris el însuți in această formulă, mani- festă mai multă amabilitate. Ce în- șelăciune ! Ieșim dintr-un cîmp al erorilor, grosolane și intrăm în al- tul. al mistificării. Rolul de Strîm- bă-Lume ai criticii române revine, acum, lui M. Dragomirescu. Față de acesta. Lovinescu arătase la început, dacă nu prețuire, o oarecare cordia- litate. Publică în Convorbiri critice, li scrie de la Paris, (s-au păstrat în jur de o sută de scrisori) în ter- meni, in genere, foarte amicali. Po- lemica din paginile Convorbirilor in legătură cu critica științifică e, ia- răși. decentă. Lovinescu nu va cul- liva însă nici această prietenie. Va intra repede într-o polemică pe ca- re numai moartea, imparțială, o va ■stinge. 1.-a prima vedere această ne- înțelegere surprinde pentru că în stropul spiritului lovînescian, ca și in acela a lui M. Dragomirescu, cir- ț) culă același sînge maiorescian. Sini amindoi partizani ai autonomiei es- teticului, critici, într-un cuvfnt, es- teți. Suficiente elemente comune pentru ca cei doi să stea de aceeași parte a baricadei. Nu s-a întîmplat așa și am arătat in alt loc de ce. Nu e suficient să recunoști legitimi- tatea unei noțiuni, trebuie să-ți ți înțelegi sensul ei adevărat. Din a- cest punct de vedere, M. Dragomi- rescu e, tn înțelegerea lui Lovines- cu. în situația ingrată a fiului care risipește cu rivnă, ceea ce a moște- nit de la părintele său. O patologi- că iubire de unități, subunități, reg- nuri și familii In literatură, afectea- ză totul. Intrate In miini atlt de harnice operele își pierd dimensiu- nile, formele și sensurile lor reale. Modeste scrieri literare devin ca- podopere. autori și mai modești de versuri concurează pentru atributul de genialitate. Lovinescu urmărește cu răutăcioasă plăcere aceste meta- morfoze in critica lui M. Dragomi- rescu și, potrivit felului lui de a proceda, citează victimele acestui „raționalism mistic; : P. Cerna. Emil Girleanu. G. Gregorian, Corneliu Moldovanu etc. Și pentru a fi și mai elocvent, cînd textele critice li par insuficient de doveditoare, citează din corespondența privată a neferi- citului „Mihalache* despre care, to- tuși, contemporanii păstrează și alt- fel de amintiri. Lovinescu ii contes- tă insă orice pricepere critică : „ex- presia lipsei de emotivitate, a bel- fcrismului, a ignoranței, a platitu- dinii de cugetare și a incapacității de a face acordul între subiect șl predicat" (Critice V. ed. def., p. 49). E drept că și M. Dragomirescu nu- mește pe fostul colaborator de la Convorbiri critice „acest Rădulescu Niger al criticii", și în Ritmul vremii și Falanga Ii comentează sistematic și, evident, nu cu simpatie „neobră- zârile1'. Lovinescu îl învinge însă în chestiuni de logică elementară, îi descoase fraza și-i arată cu degetul dezacordurile. Despre nimeni n-a mai scris, poate, pagini de o ironie mai atroce, arătînd însușirile sale excepționale de polemist. Cînd. în- vinuit pe nedrept, personajul se apă- ră de acuzația de a fi nesocotit cultura germană, el, om cu multă carte nemțească, criticul observă punctul vulnerabil și lovește fără ORIZONT ORIZONT cruțare : „Nici n-am bănuit-o vreo- dată, deoarece, prin fina sa ureche muzicală, M. Dragomirescu e de rasa iui Beethoven, prin abstracție și dezinteresare e din rasa Iui Kant, iar prin spirit olimpian, e din rasa lui Goethe; (Critice V, p, 26). Omul, criticul, profesorul, animatorul lite- rar și mai cu seamă creatorul „ști- inței literare- ar sta, deci, definitiv, irevocabil, sub semnul lipsei de mă- sură și a unei Încăpățînate opacități, în Memorii (I, p, 178 și urm.) aces- te trăsături sînt dezvoltate intr-un portret de neuitat. Istoriile... sînt totuși mai rezervate în privința lui M, Dragomirescu. Tonul e mai re- ținut și deși, Lovinescu nu-și mo- difică părerile, impresia e de mai mare obiectivitate. Personalitatea profesorului de estetică nu mai e atlt de hotărît regretabilă : „poziti- vă, de altfel, prin metoda didactică, prin dialectică și mai ales printr-o admirabilă pasiune literară cu mari rezerve de entuziasm față de feno- menul literar" (Istoria Iii. rom. con- temp. II). Dar ce dă cu o mină, criticul ia cu cealaltă: „lipsa de frînă a entuziasmului" ar compro- mite bunele intenții ale animatoru- lui adus, astfel, la măsura judecății negative de mai înainte. Nimic, deci, nu-i de făcut pentru bietul Mihail Dragomirescu. In critica lui Lovinescu el e menit să joace de-a pururi rolul lui V. A. Ureche din critica lui Maiorescu. Contestat, caricaturizat tn repeta- te rinduri, el merită însă, am im- presia, mai mult decît ironia noas- tră. După 1890, cînd Începe să pu- blice, M. Dragomirescu se afirmă in lucrări polemice ca un intelectual de formație maioresciană, cu cîteva idei originale în estetică. E surprin- zător să constatăm că și azi cărțile sale sînt încă citate în străinătate In lucrările de specialitate, iar cîle- va din disocierile sale (dintre per- sonalitatea critică ți personalitatea omenească a creatorului) preced teo- rii ce se bucură, azi, de o largă cir- culație în estetica europeană. Se impune, atunci, a privi contribuți- ile sale cu alt telescop. Din ideea autonomiei operei lite- rare, M. Dragomirescu deduce ideea unei critici autonome, ca o disci- plină condusă de principii sigure. Et respinge, astfel, școala psihologică (in filiația critică a lui Sainte- Beuve), școala sociologică (Taine, Brandes, la noi Gherea) și pe cea is- torică (în descendența spirituală a lui Wilhelm Scherer)'). Psihologis- mul, impus de Fr. Th. Vischer, nu-1 satisface deoarece opera în înțele- gerea criticului nu e expresia per- sonalității empirice a artistului, ci manifestarea unei structuri creatoa- re, diferită de cea dinainte, Sociolo- gia, tot așa, nu poate lămuri origi- nalitatea operei și e Inutil, în acest caz, a te întreba asupra mediului care a produs-o, a influenței pe ca- re o are, deoarece caiwdopera (care stă în atenția criticii!) are o viață liberă, autonomă. Nu altele sînt ar- gumentele contra istorismului. Că- tre ce se îndreaptă, atunci, critica T Spre „originalitatea (...) adîncă" a operei, „cu farmecul ei nepătruns" spre, într-un cuvlnt, esența, inefa- bilul operei, care nu e altceva de- cît expresia unei „creațiuni geniale*. Metoda sigură de a ajunge la ea e de a cerceta opera de artă „în afa- ră de condițiunile de timp, de spa- țiu și de cauzalitate", căci „nu e nevoie să știm nici cine a făcut-o, nici unde, nici cind*. Organizată eu o știință a capodoperei, critica tre- buie să cerceteze legile interioare, structura autonomă a creației. în acest sens ea procedează ca o știință naturală și critica este, cu adevă- rat, o ramură a științei, dar în alt înțeles decît aceia dat de Sainte- Beuve sau H. Taine acestei analogii. Aceștia făcuseră eroarea de a con- funda opera cu personalitatea ome- nească a artistului, confuzie pe care M. Dragomirescu n-o poate acceptă. Știința criticii sale tinde, astfel, nu spre clasificarea familiilor de spiri- te, ci spre „noi concrete" din lumea- psihofizică. Se observă numaidecit în ce legi de fier blindează continuatorul lui Maiorescu critica autonomistă, Apli- cînd-o fenomenului literar curent, efectele sînt, adesea dezastruoase, căci, esteticianul care crease o ști- ință atit de complicată pentru a de- pista frumosul, trecîndu-l prin țevă- riile complicate ale sistemului său, ignoră rolul pe care il au în critică 1) în legătură cu Izvoarele estetice a- le Iul M. Dragomirescu, studiul Iul T. Vlanu din Trei eratei literari, B.P.T. nr. 1SM. gustul, intuiția valorii, capacitatea de expresie, lucruri pe care nici o știință nu ți le dă. Te naști cu ele, spunea odată E. Lovinescu, așa cum te naști cu ochii albaștri. Nu i-a lipsit lui M. Dragomirescu cu desăvirșire priceperea literară, cum credeau mulți dintre contempo- ranii săi. Prețuirea acordată, de la început, lui Rebreanu e un indiciu nu numai de bunăvoință față de li- teratura unui debutant. A fost un animator literar, un cercetător care invită la rigoare. Nefiind In adevă- ratul înțeles al termenului un critic creator. M. Dragomirescu e făuri- torul unui sistem estetic și cea dinții victimă a lui, fn critică. Critica estetică mai cuprinde pe Marin Simionescu-Rimniceanu, Pom- piliu Eliade, N. I. Apostolescu, N. Em. Teohari, Sp. C. Ilasnaș. Ion Trivale. D. Caracostea, d-na Con- stanța Marinescu și Scarlat Struțea- nu — mulți dintre ei elevi ai lui M. Dragomirescu. Dacă despre profesor Lovinescu are părerea pe care oare, se poate bănui ce crede despre elevi. Cu excepția lui Trivale („mai mult un temperament critic decît o rea- lizare;), harnicii ucenici din ,,ate- lierul de reparații literare* (Institu- tul dc literatură) evoluează sub zodia hiperbolei, a superfetației și a tri- vialității docte. Despre ei Lovinescu scrie, ca Maiorescu in Beția de cu- vinte. un studiu de patologie litera- ră, preiuînd de la Înaintașul său și procedeul de a polemiza: arta de a găsi citatul compromițător. Locul lui G. Sion, Pantazi Ghica, George Ma- rian de la Ploiești, Petru Grădiștea- nu e luat, aici, de dispecerii clasifi- cărilor tricotomice. Sînt ți alții, proveniți din cercul Convorbirilor literare. Despre unul dintre ei, Lo- vinescu scrie, după ce dă citatul edificator — „iată cumplita trudă de cuvinte, In care incapacitatea de a fi clar, ridicată la pretenția de a fi profund (...) se zbate pentru a-și exprima cugetarea destul de ele- mentară* (Ist. lit. rom. tontemp. II. p. 197). Un altul (Pompiliu Eliade) e un fel de cavaler al stilisticii epostohre „înflorite ți prolixe", în timp ce Scarlat Struțeanu ’) rămine. 1) Despre același șl In Crificlle V, ed, def. pag. 61 și urm. fără tăgăduință, „simbolul (...) ne- & cinstei profesionale și al lipsei de constrlngere in fața evidenței". Scriind despre atiția contempo- rani, de a căror competență critică se îndoiește și in a căror probitate morală nu crede, Lovinescu n-a avut parcă niciodată sentimentul vidu- lui solemn și al mizeriei intelectua- le ca In fața criticii lui D. Caracos- lea. Despre aceasta va scrie pagini strălucite de ironie nemiloasă, comparabile cu acelea despre Radu Cosmin și Alexe Procopovici. Ele trebuie comentate la alt capitol, des- pre Ixivinescu polemist. Ce e de a- mintit, acum, fiind vorba de formu- la critică a „doclisimului* D. Cara- costea e iritarea lui Lovinescu In- fața lipsei de gust și de expresie, ascunsă în spatele unui compara- tism năucitor. De este sau nu drept cu D. Caracostea rămine de văzut ('ntre studiile învățatului stilistician sint și unele ce merită altfel jude- cate 1). Dar cînd criticul scrie „cu- D. Caracostea intră pateticul, bom- basticul, doctoralul, ridul solemn sud-est european și vest-european Teodosie de Flrnave și vestitul pa- triarh Eftimic, Murko și profesorul berlinez R. M. Meyer' (Critice, V. ed- def.) el vizează, înainte de ori- ce, o metodă foarte răspindită în lu- mea universitară. împotriva acestui fel de a înăbuși opera literară cu zece rinduri dc scutece de referin- țe străine se va ridica, mai tîrziu, și G. Călinescu. Intuiția lui E. Ix>vi- nescu e, deci, bună, prevederea să- nătoasă și judecata, sub acest as- pect, dreaptă. Comparatismul mă- runt e domeniul în care se refu- giază și azi mediocritatea instruită, științifică". Fină a spune un da sau nu despre operă și a desprinde sim- bolul, sensul unei opere, ea între- prinde o anchetă de depistare a iz- voarelor, dc cele mai multe ori 'n nici o legătură cu textul în discu- ție. Un procedeu oricînd necesar cînd examinăm valorile naționale, util și altfel, pentru că a înfringe in noi tendința de a exagera reali* zările autohtone, devine, astfel, fn ml ini nepricepute, o sistematică fu- gă de judecată critică, limpede și expresivă. E. Lovinescu întrezărea în studiile lui D. Caracostea o doctă inaptitudine pentru critică șl o tra- tează ca atare. ORIZONT ORIZONT In critica simbolistă a lui O vid Densușianu condamnă. în termeni mai blinzi, academismul abstract și noblețea expresiei limfatice, ca și atitudinea sistematic ostilă, bagate- țizatoare, față de Orice încercare de înnoire literară. Poziție curioasă la un animator al simbolismului. Lo- vinescu o explică prin lipsa de re- ceptivitate estetică a filologului și interpretarea restrictivă pe care o dă simbolismului. Tehnica de a do- vedi rătăcirile acestei conștiințe cri- tice în derivă e aceea, știută : ce va- lori contestă Densuțianu și ce nume recomandă. Contestă pe Goga, Sa- -doveanu. Camil Petrescu, T, Arghe- zi. Lucian Blaga, sau pe adevăratii simboliști I, Minulescu. Bacovia. D. Angliei. Adrian Meniu și încurajea- ză anemicele talente de la Viața nouă. Cu aceste dovezi In față nu măi e nimic de spus. Așadar; „O. Densușianu n-a fost critic nici, de altfel. n-a încercat să fie. Douăzeci de ani a negat sau bagatelizat în- treaga noastră literatură bună, in price sens ar fi fost ea. prin simple afirmațiuni ca cele citate pină acum. Niciodată un studiu : niciodată un articol documentat, ci simple notițe, -cu negați uni placide, nedovedite, ne' raționale, fără preocupări critice de nici O natură, mărginită doar la mo- desta condamnare a unul epitei ne- potrivit, a unui CUvint prea „opin- căresc" sau a unei rime nefericite" (Istoria lit. rom. contemp., II, p, 251—252). Lovinescu nu se oprește însă aici, El vrea să înfringă perso- najul său pe terenul unde acesta se simte mai tare: eleganța expresiei. Citează, Iji consecințe. fraze ane- mice. de o falsă distincție, pentru a ■ncheia (nu definitiv, căci in T. Mi- iorescu și posteritatea Iul critică Teta. din nil unghi, critica academis- mului infecund și a lipsei de concor- danță Intre poziția teoretică și pozi- ția reală, practică, față de valorile literaturii moderne) că. In realitate, stilul este „inexpresiv și efeminat*, iar omul reprezintă ,.O aprigă pa- siune literară clandestină, compromi- țătoare. pe care n-a putut-o distru- ge acidul puternic al indiferenței pu- blice" (Critice, V, ed. def., pag. 19). Să se observe că toate „victimele" lui Lovinescu întruchipează o ati- tudine rea în critică, abdicarea dc la principiu estetic, de cete mai mul- te Ori confuzia și lipsa de vocație, înlr o nuanță specială. Evoluția cri- ticii literare e de aceea, un fel dc „comedie a erorilor". Și, intruelt, cri- tica e văzută și ca o vocație etică, erorile spiritului se întrupează in „tipuri' în sens creator mai general. Ijovlneseu le dă viață, le reconstituie starea civilă, le întocmește portre- tele morale. In care mu Iți, firește, refuză să re recunoască, Intervine, deci, un element subiectiv, creator, o injustiție... programatică : de aici reproșul adus cărților de a fi păti- mașe, lipsite de obiectivitate. Lovi- nescu e primul la noi care privește scriitorul (inclusiv criticul) sub a- cesl aspect caracterologic și !ntre- prînde un fel de studiu al vanități- lor intelectuale. în N. lorga con- damnă confuzia criticii culturale ți vanitatea agresivă, profetică, ceza- rismul intelectual ți lipsa nemaipo- menită de gust. In G. Ibrăileanu atacă anacronismul ideologic și spr ritul de grup (exagerînd, firește, fap- tele și ignorînd, altele, favorabile I) în H. Sanlelevici închipuirea, ridi- colul antropologiei aplicate la lite- ratură și, totodată, bolnăvicioasa conștiință de sine; în M, Halea ve- de abilitatea avocățească (tlnărul eseist nu-i docil reprezentantul șmecher, ambițios al unei firme li- terare}. M. Dragomirescu ar reprezenta in această paradoxală tipologie incom- petența critică retrasă tn reguli și sisteme, satisfăcută de sine, fudulă. Încăpățînată, E descoperi torul de genii și de capodopere in cprubeta de laborator. Om. altfel, de o robus- tă vanitate și de o drăcească perse- verență tradusă, uneori, și in acte de cultură meritorii. Ovid Densușia- nu, clrja teoretică a firavului poet Ervin, nu beneficiază. Insă, nici de inventivitatea, nici de pitorescul co- legului său de la catedra de esteti- că. Ei nu-i decît expresia unei va- nități timide, abstracte, academice. Ură lui e măruntă, resemnată, ma- nifestată. egal, față de toate valori- le. Elevul său. D. Caracostea, e. In schimb, imaginea vanității pline, tru- fașe. ostentative. E incompetența ra- ră ocrotită de cartea nemțească ne- dibad etalată, mediocritatea savan- tă. patetică. E personajul cel mal molieresc al criticii lui Lovinescu și, sub raportul creației polemice, cel mai reușit. Sint, în această mică comedie uma- nă a criticii române și eroi de plan secund, fără glorie, fărâ istorie. Ală- turi de ..incompetența gravă* a lui S. Mehedinți apare, de pildă, ,,in- competența zimbitoare" a lui Tziga- ra-Satnurcaș. Lingă Ovid, fiul, apa- re și Aron Densușianu. tatăl, „criti- cul cel mai nul și mai invidios pe care l-a cunoscut, probabil, literatu- ra română", Cineva (Matei Cantacu* zino) e „un bizar dascăl de conștiin- ță, altcineva (N. Davidescu) trăiește sub semnul spiritului „transacțio- nal*, e. deci, un Mitică, palavragiu, om de culise și de combinații, Por- tretul din urmă e din Memorii, In Istoria literaturii (1926. 1937) criticul face lui N. Davidescu. animator al simbolului, o caracterizare surprin- zător de binevoitoare de ținem sea- ma că Lovinescu nu acceptă, prin- cipial, pc nimeni: „Critica d-luî N. Davidescu (...) se menține, în genera), prin expre- sia sa abstractă, cenușie și masivă, 'ntr-o atitudine de relativă obiecti- vitate și do rezervă ce impune prin calitatea sa intelectuală și prin de- săvlrșita ei convergență spre o țintă precisă*. E drept că, in 1937, la aceste rtn- duri dc prețuire pentru o activitate critică altfel incendii den ti. adaugă și altele mai severe : „deși inspiră și numeroase rezerve nu numai prin pornirea spre paradox, ci și spre strategie literară*. Cu această preci- zare, echilibrul sc reface, spiritul critic reintră in normal, își recapă- tă. adică altitudinea de mai înain- te. Exigența insă coboară cînd e vor- ba de Felix Aderca. trecut, nu ne Închipuim de cc. printre criticii li- terari ai momentului și judecat în termeni foarte pozitivi. Faptul că acutul publicist a „lucrat" în favoa- rea receptivității estetice e, desi- gur, o calitate, dar ea nu spune ni- mic despre valoarea unei critici spo- radice, pur jurnalistică efemeră. Cu această excepție. E. Lovinescu spu- £ ne, deci, un nu categoric, definitiv criticii din epoca sa și, dacă lăsăm la o parte inerentele, omeneștile exa- gerări, vedem că el are suficiente motive pentru a se arăta așa de mo- horît. Un fapt e totuși curios: cum de a făcut critica în această epocă dc confuzii saltul pe care l-a făcut, cum de s-au impus a ti tea fenomene noi, în literatură, cu sprijinul, ade- sea, al aceleiași critici ? Căci revo- luția pe care a trăit-o critica romă* nească după 1920 e anunțată, în fapt, în anii de dinaintea războiului. Un rol esențial în pregătirea acestei explozii revine, firește, lui E. Lovi- nescu, dar el nu e singurul critic in această fază de tranziție și, ca să fim drepți, nici cel mai ascultat. Autoritatea lui se impune după 1919. N. lorga, G, ibrăileanu, M. Drago- mirescu. Ilarie Chendi au mai mare trecere docit talentatul, scepticul comentator impresionist. Critica a- vusese. deci, un rol și, de ținem sea- ma de valorile impuse, un rol des- tul de pozitiv. Explicația o aflăm, atunci, in chiar însușirile eclectice ale epocii : epocă de tranziție, con- fuză. efervescență, epocă de compe- tiție ideologică aprigă, slujită de cl- teva spirite mari, stimulatoare. E. Lovinescu e. deci, numai in parte drept cu critica din aceste decenii , n-a văzut și partea ei de inițiativă, incitantă. creatoare. Ea e. fatal, mi- sionară, profetică, laudă in cuvinte mari ș> contestă în cuvinte aspre. E perioada cind. proverbiala oiște a lui leremia devine chiar expresia abilității critice. Judecățile cad ală- turi, ce e talent adevărat e negat, ce e numai veleitate, bună intenție pri- mește binecuvântarea criticii. Tem- perau ța. obiectivitatea, finețea, lip- sa de constrîngere ideologică, auto- nomia, într-un cuvlnt spiritul critic modern, va constitui biruința criticii postbelice, dar ea nu se poate înțe- lege fără inițiativele și, firește, ero- rile criticii anterioare. E Jertfa ei consimțită. ORIZONT VASILE SPERANȚA ODA TINEREȚII 1 -a născut pritriduara fi mult seamănă cu ochii iubirii, cu zimbetul cimpiilor, cu visul căprioarelor cu susurul riului șerpuit prin brațe. S-a născut cuvintul fi versul cintui fi naiul, dansul stăpinind ca o minune legenda cu fata pădurii, cu inima de piatră aprinsă la dor, de dor, cu dor. S-a născut nașterea fi îneci — fncd de-a pururi mitul tinereții ți fără-ndoială — sintem nițte zei ce cutreieră rizind ți seuipiind farmecul viefit. TRA1AN RED REVENIRE ORIZONT ^'oteau berzele cerul sprijinite de soare Căutîndu-fi in pene depărtările lisate la inima orizontului. Un clocot erau mările trecute Și catargele plecate pe valuri Din ceața porturilor de tăind* Orașele pierdute în achf; de mărgean Erau acum finute acoîo sub nori Talisman al veșnicelor reîntoarceri-,. Se regăseau fn inima petrelor Săgetate de patima marilor întineriți, COMAN ȘOVA LEAC 1 li-mă doamne praf in putrede raze Ciungă pasăre-n văzduh Silă ocrotită intr-un duh Intunecă-mi ochii in negre extaze Culcămă-n rășina pomilor, Decapitează-mi muzici £n auz Dă-md-n paza unui ifînt mofluz Sd-mi caute ruja in albul caninilor. Fd-md piatră ruginie-n veac. Timpul hulpav culcă-mi-l pe stern Dă-mi cdpdtii o mină de etern Si veghea pădurilor : leac. ȘANSA ^ai nerddbdtorl Privind peste opreliști Așteaptă. In umbra zidului gros Căzut in zigzag — .Așteaptă f Cu friie ușoare de voal, Așteaptă l Lovind cu copita paloarea iele nard — Zyteaptâ. Să plece cu noi, Fulger negru, încărcat cu toate nedumeririle izbucnit înfiorat Jn dimineața aceasta A nopții de august. ORIZONT ViS ■Ani cad in auz durerile fiicei Și veghea clin fildeși albaștri Mă soarbe. Sint singur in golul somnului mare ; Cineva a scincit de boală In nord, O șoaptă din Sud — {Compresă de albe cearfa/urij In centru e-un j/hem de iubire Cu vorbe ee ard umeri goi. Hisu-i ia pindâ-n copacul de-aîdturi ^i-n pura iu: noaptea Pindefte de după canini Și totu-i părere Și luna coboară Sub cap ca un tds. DUMITRU VORINDAN ARIPI VIOLENTE ORIZONT '^Ttima foaptd nu î crepusculara vibrează în aduceri atninte ii cer strălucirile noaptea cinci aripi violente am. regretele zilei răsună caută in cuinile timpului efebi de argint tremurind pentru casele noastre intime. fără iertare fără iertare se sting frumoasele cavouri misterioase ipoteze noaptea surîd cind rătăcesc sub pleoape fericiri intangibile. va trece și vremea eu alge fi grafii divine price! if ti de ore ciudate vor create in ispitele morțil- stau și aștept nesigur. fn frigul paradisului Iau ceafă speranfâ fnf uneric foșnesc in uitarea de sine. TEATRUL OPERAȚIUNILOR Îi mai rămîneau cîteva zile disperatului pînă la plecare. Eu pu- team să mai stau. La anii mei, la situația mea — pescar amator, foto- graf amator, bucător amator (pentru mine, acasă, văduv), acum de curînd și „teatrator" amator, puteam să stau aici și să-i trimit la București cărți poștale și fotografii; cu toate că plănuisem în restul verii să fac delta. Asta îmi rămînea de făcut, după ce el pleacă. Dar pleacă ? Nu putea pleca și trebuia să plece. MS apucă o jale... Aș fi vrut să-l ajut și nu știam cum. Nu știam de unde să-l apuc. Ii arătam fete frumoase, fiindcă nu voia să le vadă, ca să-i pro- voc o reacție, ceva . -, l-am vorbit de iubirile mele trecute. Ca să facă haz. La toate astea nici n-a clipit. Cînd s-a ridicat de pe colțul de barcă Salvpmar, unde șezuse un timp cu brațele duse la piept, unul peste altul, am înțeles că mă vedea. Va gîndi cu voce tare. Chiar așa s-a întîmplat, a deschis gura. — Să mi se citească disperarea în obraz? Nu sc poate, nu e sportiv. A ti ta tot! Chiar nu auzise nimic din tot ce i-am spus ? Am înotat cu el. M-a luat cu el în apă. Zi de valuri, arborat stea- gul albastru. El, culegînd aplauzele fetelor (dar n-a vrut), nu sărea peste valuri ca alții și nici nu trecea pe dedesubtul lor. Călătorea — în intenție — în lungul valului, sărind mereu după alt val. cu dexte- ritate. II admirau pe litoralul Mamaiei (dar fără să vrea el) mereu alte fete. Pe urmă, venea eălre mine alcrgînd pe plajă cu brațele ridicate ca pentru zbor. Băiatul — am uitat să spun, avea chiloți de baie portocalii, care se vedeau de departe. Scuza lui nu era ezitantă : Așa i-a cumpărat mama. Contabila. Eu totuși îl pierdeam repede din ochi. Alții, altele. îl puteau urmări. Șî cine sînt eu. nici pînă la urmă nu m-a întrebat Cu toate că devenisem atît de grijuliu pentru dînsul. Ce va face? Cum va face. (O zi). II las cc-1 mai las și-l întreb: — Dacă am înțeles bine o joci pe Ofelia înainte dc plecare? El m-a luat de piept (de tricou). — Ascultă, domnule, nu cumva ești oltean? — De ce ? S-a înțănțoșat. — Eu nu ard acum sint cu iotul altul scriu niște poeme intr-o gazetH o jumătate de coală pentru pero zubae șl nimic mai mult deasupra moșierului intreaga noapte cădeau niștt ploi vineții ea era somptuos de albă in bezna odăii și nu vrusese să facă lucrul acela nu vrusese ori nu îndrăznise dracul s-o știe S. i-am vorbit despre lermontov despre cbagail despre atitea ducea eu ea o carte veche de zweig o citea dupăamiaza in păr avea vara fierbinte galbenul soarelui o adiere de mare in prima noapte ți pielea ii era puțin sărată pești adormiseră in slngele ei am surfs copiilor care săreau de pe pod penlru țigări am suris pentru că era vară, iar ei săreau vai niște copii erau mi-a spus al pot să moară că pot căpăta pneumonie atunci au urmat tăcerile ei lungi foarte lungi puteam să meditez despre toate să descifrez pe spinoza ore de-a rindul puteam să privesc la alții lejer să arunc pietricele jos pe lingă stinci puteam să plec undeva să plec departe puteam să mor ața singur in poala ei mai singur derft oricine puteam să mă prefac in pasăre in apă in stfncft dar ce nu puteam 10. i-am spus tu ești neștiutoare tu ești cuminte tu ești demon tu ești inger de toate i-am spus nimic n-a crezut voi bărbații sintefi născuți mincinoși voi Sinieți mișel de toate mi-a spus dar cădeau deasupra mostaruiui niște ploi vineții intr-adevăr am iubit—o pe șvetlana aceea intr-o toamnă aoleo cind aș ști cu cine doarme acum vai de capul lui ar fi vai de capul lui ar fi aoleo dacă-aș ști cine o sărută acum vai de dinții lui ar fi vai de dinții lui ar fi aoleo cind aș ști cine culege in mine caisele încă necoapte în românește ANGHEL DVMBRĂVENU și SLAVCO ALMAJAN ORIZONT ■ Cronica literară O MONOGRAFIE A SATULUI BĂNĂȚEAN *) ORIZONT Petre Stoica nu e, desigur, Intiiui care, tn poezia noastră, face monografia unut toc reperabil pe o hand adevărata__________ Coșbuc făcuse monografia satului arde- Jenesc, cu toate marile-i moment*; naștere, nuntă, fnmormlntare, ro- tație a anotimpurilor ți eros epocal. Ion PlUat, poate pe urmele Iui Edgar Lee tnasters, de uncie „metoda biografică’ — Iile Baelu, Baba Visa, Anisla, Meșter Toader ț.a.m.d. —, pe-aceea a Mtorcani- «>r și a Floricdi. Mal etedentd, Insa, e tnrtuHraa poetului american in mono- grafiile tui Petre Stoica. Prozaismul șl poezia amdnu ntulu f, de-acoio vin ; „Ve- cinul nostru, rudă Îndepărtată a mamei / a fost marinar la Pota. / Răwclndu-șl rnustâ(lle îngălbenite de tutun / se lauda c-a stat pc catarg printre pAsArl, f că a făcut In Marea Adriatlcă baie — / toate fetele din portul vestit 11 Iubeau / doar pe el, bărbatul Înalt, bărbatul spătos... / Despre orice s-ar vorbi la marginea șan- țului / el amintește : „Sd știți, am fost marinar „ ... (Celor ce rind soeotlndu-1 bâtrin mincinos f Ie arată pieptul cu pești și eolael dc salvare / acoperite eu litere strlmbe : Pola — 190<. / Trec zile șl anotimpuri sA lase / urmele altor vremi. Tot mal des f 11 aud pc vecinul nostru spunind trecătorilor : f — Sd știți, am fost marinar..." (VECINUL NOSTRU). Foarte civilizatul sat bdndjencrc, de altminteri, cu un confort sul gencrls, dominat de probleme economice, ca pro- rele Iul Staule!, tespunzlnd pared unui *) Petre Stoica, ARHEOLOGIE BlIx- dA, Editura Tineretului. ’8S. ideal a! Vieții românești din epoca-1 po- poranistă, mai mult decît aceluia sămă- nătorist. satul acesta deci, cu oameni cdldtorlfi peste ocean șt eu locuitorii iul ce sint niște veritabili fermieri, este des- tul de o Tamdrlcain ... EI nu-i nici sa- tul patriarhal at moldovenilor, nici aceia al tui Slaga, In care se naște fcdnicte. șl nici — cu toate cd pe jumătate ord- șenlzat — tlrgul simbolist. Monotonia, spteenut, ..ploile’ șl „toamnele' nu lip- sesc, desigur, dar. Ia Petre Stoica, ele devin niște elemente livrești. O recuzită I Bacouianirmul tui Petre stoica — poet fără „nervi* ți mari obsesii — este su- perficial, cu toate cd destule din stam- pele acestea au aerul unor stanțe bur- gheze. Inventarul, tn linii mari, este ace- lași : fanfare militare, gramafoane cu „plinii dc aur- ce povestesc de „valurile Dunării-, dascăli umili, bețivi, burghezi stupizi și onorabili, panoramic șl circuri ambulante, urit duminical, toate acestea intr-o aparent Indiferente înregistrare a tot solut de fapte : „A murit un om des- tul dc bâtrin ; / se spune e-a avut tu- berculoză, / patru bărbați 11 poartâ pe nâsâlle. f nepoții leagănă o cunună cu panglică roză- (CtNDVA, 1N IULIE), De- sigur, In aceste iocurt nu se tntfmpld ni- mfe, și gesturi, scene. Istorii sint filmate cu încetinitorul, Nu percepem nimic, de- cit căscatul timpului somnoros ; ..Barie- ra se ridică agale, f căruțe cu păsări cu fructe, cu mac, f intră In orașul mic, salutate / de cocoșul cu trtmblța spartă,/ ... f Frizerii stau fn stradă, plictisiți / încă înainte de Începerea zilei, / ar spune ceva dar preferă / să privească amorașii de piatră" (REȘEDINȚA DE PLASA. I). Ceea ce, la socotea, era nu- mat un decan este, aici, poezia tMdfi. Nesărata „Ia Belle EpoQue~, prin demo- dare. a ci e venit poetici. Poetul nu e niel violenf. nici sarcastic. Este, din cind In cind. Ironie ți, mai cu seamd, amuzat. Intr-un anume fel, ei hansfianiream cu nostalgic. Ce alte vremuri t'or fi fost mai prielnice oliviul dccFi acestea ? Fi- rește, nu sub tegminc fagi.. * Dar in Icnetul ritm al unui slow, din „dumini- cile eu flaul ți contrabas", fn „aerul dulce, de candel*... Popicarii fi bere. Oardei dc tir ți filme mute, fotografii de familie fi „vine circul!*, incert de ghips fi suveniruri. Ininteligibil univers, de la carc-fi iei adio cu un îfmbet, nu mai înainte de a-t mai inventaria o dati, cu dz-aminuntul, ca pentru o călătorie fără întoarcere. Foarte In spiritul poeziei substanțiale, oblectuallste a tui Petre Stoica, sint decupajele Anei Marfa smi- phelschi, aift de simple fi atll de inte- ligente : un comentariu aproape critic, o recapitulare a universului poetului a cvs tuta. Mai puțin bllnd t Petre Stoica in des- crtpfuie dc interior, In „pozele" după naturi. După ce a făcut, ca Cctethe, in Hcrmann und Dorothea, poezia idilicului burghez. descoperi, eu uimire parei, for- țele obscure carc-l amenință din toate părțile, agenții negri ai ruinei. Poetul e, acum, traklfan. Fauna poeziei lui eitf sinistră. subterana fi devoratoare. Șoa- recii rod mereu. Păianjenii fes giulgiuri. Aerul se umple de lilieci. Praful se-ațea- zd tot mal gros. Timpul mototolește fe- tele, decolorează actele fi hlrlJIte de pro- prietate. O ploaie torențialii se stlmețte din senin, ți-l „înghite pe toțiI”. La toa- te astea sc adăugii obiectele ostile, „cea- sul de lemn”, „sperietoarea dc ciori», căreia i se face un soi dc biografie, ca unui muritor real 1 „Tl-au pus pe umeri Haina bunicului, / iți adie pe creștet / pălăria neagra din pod. ff Ești statuia ru- ginii. // In gura ta de hlrtle / vfntul de pune polen, I în piciorul lău de lemn / iarba răsucește inele primăverii, // Su- fletul tău e dc paie. // Dar noaptea ) luna Iți toarnă viață in trup / țl începi să trăiești laolaltă cu umbrele, f șl as- culți cu urechile morțiior, / pășești cu pasul bețivului — / șl pînă fn zori / ești altceva decit tu' (sperietoarea de ctoRl). ...Un sentiment al timpului, Insă, neliniștitor ți rece ca un vine de moarte, poetul nostru n-are. Trecerea vremii este mai mult o temă. Și de a- «vartd dată. Petre Stoica horatlonează. ..Viermele timpului" de-aief, este „irrepi- rațiile tempus» de-acoto, Concluzia tub- Infeleasd e tot un soi dc cârpe dlcm. g. ...în alta carte, poetul nici nu spune olteana • „Trupul meu e Iarbă f trupul meu e strugure, f c un fagure plin. / Miine ee va fi ? / Poate vîntul care trece f Peste fața ta Inglndurată. [ Poate nici atlt. / Culcă-țl trupul In iarba mea. f bea vinul strugurelui meu. llpește-țl fagurele / dc fagurele meu — f vine toamna ți toate pllng t țl poate / nu voi mal fl nimic" (EL, CĂTRE IUBITA, din ALTE POEME). Dar poetul este un veritabil maestru al scenelor de gen. pe care le tratează tn stil aproape olandez. BALADA CU TREI VINATORI, BATRlNUL PODAR, memorabilul poem PROFESORII DE GIMNAZIU, Cele două REȘEDINȚE DE PLASA ți multe altele ... au, toate aces- tea, ceva deopotrivă simplu ți savant, o notă foarte realistă țl, totuși, Ireală, pre- cum ți o mare bucuria a amdnuntului pitoresc, fncutare poezie ddmdeo scenă bruegeliană, de-un Insolit subțire : „Tata lese In coridorul cu peisaje elvețiene f gindmdu-sc la succesele țl Insuccesele melc, / sub funia întinsă cămășile atlrnă țepene — / brusc Iți ridică brațele de paiață, / șl dintr-0 curte Îndepărtată se aude / glasul de moarte al flcrăstrău- lul, // din bucătărie țlșnesc aburii mtn- căril / chemlndu-ne lingă masa înconju- rată / cu aura veseliei de iarnă ...» $1. dc-odată, Intr-un pian îndepărtat țiseunti al perspectivei ; „elevii patinează încon- tinuu pe lac, / iși sărbătoresc fericirea vîrstel danstnd f ți dacă vor. pot să atin- gă cerul eu palmele / pline dc ghiocel Spumoșl..." (ÎNAINTEA NINȘORJ/J. Nil lipsesc evocă rile podului cu vechituri, ale țoproanetor misterioase, ori poezia plăce- rilor simple, materializate In cfte-un pei- saj, in clte-o stampă. Tot pictural, iar nu In legaturi cu marile mișcări cosml- peț sint tratate țl cele doud momente esențiale ale insului muritor .- nunta (BA- LADA) ți Inmormtntarea (CINDVA, IN IULIE), cu care această monografie asa- ihdut bănățean, pe carc-o scrie Petre Stoiea, e completă... șt fiindcă o tno- nografle ețte această ARHEOLOGIE BLINDA, -n-am să închei mai înainte de-a reproduce integral neuitatul poem VECHI T1RG IN BANAT ; „Ah, cal frumoși sau resemnați. cai de plug, I mingi lăți pe bot. cfiutațl pc-ndelete la dmțl, / cai goniți In cerc să se vadă că nu sint bolnavi, / și armăsa- rul ridicat In două picioare subțiri / arâ- tlndu-șl plntecul argintiu cu pale de foe — f șl nebunul privea mtngllnd nevăzu- te obiecte, / copilul pHngea Îngrozit, ORiZONȚ J uneori asculta / melodia flașnetei, mo- notoni ca zilele verii / ce-aveau si nu mai re vini vreodată — / ah, șl planetele papagalului nu spuneau niclodalâ nimic / despre viața celor jngcnunchlațl cu pft- lârla fn fnțA. / ale celor lungiți ca rep- tilele, veșnic ccrlnd / banul coclit de sudoarea din palm a .,. / Strălucirea pa- lelor risipite pe haine I Strălucirea / pă- pușii de lurtfi-dulcc, culcați pe braț — / și chipul Îmi fuge ea mercurul, pe-oglin- da / păpușii turtite,., Și trompetele lungi de carton / anunțlnd căderea În- gerilor in visele noastre / de copii pur- tațl de vfrtcjul călușeilor triști I / Ne- bunul privea Îndrăgostirii fotografiați / lingă peisajul cu avion șl palmieri vio- leti, / orbul cinta din vioară un Imn lui Dumnezeu. / riulul în care neauzit •cobora. Sprijinit / peste vise, bătrtnul tăcut, ca un patriarh / vindea lipitori șl rădăcini de lecuit o mic de boli, / ne- bunul ridica boabele porumbului strivi- te In praf / sem*nlndu-le-n ogoare pe care numai cl le vedea. / Mugetul tauru- lui gonit cutremura o clipită pc cel / ce-nfulecau grăbiti și beau gilgilnd cu fa(a spre nori. / ce fumau vorbind des- pre recolte șl dragoste — / sau bleste- mau și rtdeau șl plingeau / In zgomotul monedelor aruncate / prin praf, pe tej- ghea ..f Cu asemenea mijloace simple, fntr-o epoca a poeților mult prea so/lileojl cfte- odam. a reușit, foarte fidel flindu-și me- reu șieșl, Petre Stoica sd-șt desdulrșees- cd treptat, stilul, unul propriu șl plin. ^ERBAN POARTA TREI POEȚI BĂNĂȚENI J Vimiflndu-ni-se nu de muti rezumatul tetei dc doctorat Poezia politică de lim- bă germană din perioada premergătoa- re Revoluției de la 1»1S din Țările Româ- ne a sc fl dovedit a fi fost eronate șl false, au Impulsionat mersul Înainte spre mai bine. Oare, tn aceste 1 condiții, mai avem dreptul să susținem ' ed, înălțătoare șl sublimă, poezta civică din vremuri mal îndepărtate, are doar un singur eusur iea nu este și artistic realizata ?! Am urmării In ultimul pătrar de veac ■evoluția unul mare număr de poeți con- temporani, din (ară și străinătate. In strins raport cu evoluția socială, politică șl artistică a epocii. Calea tor nu a fost uniformi. Pe Ungă multe reușite plina de alint s-au putut înregistra și unele pierderi dureroase, Cauzele — de ordin obiectiv șl subiectiv — au fost numeroa- se și variata. Nu Se vom enumera aici, fn schimb putem spune că oriei! de df- flcfM ar fi o definiție a valorii tn artă, una din condițiile el generatoare nu poale fi trecută cu vederea : sinceritatea cu ca- re artistul slujește cele trei cauze mart ale umanității — libertatea, pocea și pro- gresul. fn felul acesta, spre deosebire dc Thor Meyerdaht eare, pirisindu-se cu- rențllor maritimi, crede că va putea tra- verso Atlanticul pe o corabie de papi- no, tefăidnd Calce navigatorilor egip- teni, puciul contemporan, din cifpi in cere «1 se apleacă peste coala atbd de pe maica sa de lucru, nu se pisate aban- dona inllmpldrti. Adetlunea sa ta ma- rea întrebare ; Care poate fl sensul ma- "or t- 'n :rra opii'Vd a elegii UmhrtC ? iste literalmente definitorie. La fel, lu- mea metaforei. orietl de capricioasă fn aparența, nu se în.heugd în mtalftatca ci ddtdfoare de formă ți sens. dacă poetul, ia prealabil, nu s-a supus imparaitvu- tul de a lua atitudine fațd tic c±isicnfd ca totalitate. A escamota momentul de- cisiv sau a trișa in direcția Iui, se răz- bună deopotrivă. Este, așadar, firesc ea istoricul ți criticul literar sd porneased iu analizele sate totdeauna tic la „nfuc- tul epocii*, in care se încadrează o ope- ră literară, un curent sau o evoluție, îl nu de Ia criterii exterioare epocii, cu- tioațterea riguros țtllnțlflcd nepudndiwo efectua de pe o poziție trans-momenta- nd, aricit de seducătoare ar fi ideia el pentru unele spirite ahtiate de senzații eterate ți pure. Avem in fafa noastră trei plachete de versuri ; liene Mokk.it : AHe lîrunnen Itagen offen. T.Ltndlcs Gybrgy : Ggonyoril gytdterelî. Vladlmlr Ciocov : Urs Ha putovanjo, — toate trei apdruic tn ultima paria a anului trecut, dintre care două au obți- nut cile un premiu literar pe anul IMS ți anume, placlusfa Irenei MoiiKa premiul rceistci Ncuc Literator. for volumul Iul Vladimir Ciocov premiul revistei Km^ev- nl j.ivot (•). Pentru media cititorilor ro- mani cunoașterea acestor trei plachete este Ingreunald de faptul cd ele stnt scrise fn trei limbi difcrlie, iar tradu- ceri din ele nu cxisld decit In foarte mied mdsurd- Sd tălmăcim, dec!. fntli ți tntll titlurile, „Alle Iîrunnen. iiegen of- fen", dupd MAS uz traduce mni fidel prin „Toate tini Iulie sini deschise". Poe- te de ițmbd germand recurge lom# Ca cerbul ..itegen' eare sugerează mult mal nemijlocit ți plastic „starea» ți „dispo- r-Edilitatea ' decit o poate face in aceiași loc ți funcție verbul auxiliar. fn felul aorsta. Ened din titlul plachetei sate, Irc- ne Mokfea In lied în fond, nu o situație de fapt fdrd nimic senzațional, s-ar pu- tea spune, ct însuți funcțiunea fîntipilor, *) Transcrie: i titlv-ile țl cuvintele sir- bești din originalul In chirilice dupA le- gile ortografice ale limbii croate. adică rostul tor etic ți estetic de a fl. Asemănător, tn Uliul plachetei lui Man- dics Cyvrgy, Gybnydrll gybkerek, aiUe- rafla puternic reliefați prin (ntttnirca ce- lor două silabe accentuate (a treia lun- gă îl a patra, purtătoare tdevtul f fn dosul țcoarțef (p. 5t). Aspectele proce- suale ale veșnicei transformdri Sint In- tuite In dinamismul lor in continuă des- fășurare ți potențare Intre polarități. „Băltoace f de-a lungul drumului ff dar soarele vine eu noi, / strălucește ff Bdl- toaee de-a lungul drumului, / lazuri / plîne de adlncuri argintii- (p. 17). fn a- cest peisaj ideatic, procesul înnoirii eter- ne umple conștiința poete! cu avtnt. Ex- presia poate fi surdinată. nu insă ți es- lompotd. ..Coacerea e ptind de liniște f din gură dc floare f spre zămoasa carne de fruct .• / înțelepciune, f dulosali f de îndată ce fructul este / împlinii țl rotundu. Cum putem desluși țl din cete cltcua citate dc mai sus. problema cnvlntulul fn poezia IrcncI Mokka este rezolvată fn două sensuri diferite. O da 14, ea se prezintă ca o problemă a complexității caro devine simplitate ; fn al doitea rind, ea se străduiește să cuprindă prin no- tatii cit mol precise roata gama vastă a sentlmente'or, Inspirate omului fnlătun- trut perspectivei dinamice a veșnicei în- noiri, Această dublă rfrgdidnță Insă se poate rezolva numai ți numai prin mu- zfealftalea marlmd a versului. Se înscrie poezia Jrcnel Ifokka In succesiunea principiului verlainlan* de la mustque a vânt toute chosc" f tn lirica germană, principiul aeesta este mal vechi. Tlech ți Drentano ne-au lăsat o operă pilduitoare fn acest sens, tar fn noua poezie austriacă, de ta Hofmann- sthat ți Schauhai Ia semantismul contem- poran, e.rprcsfa poetică ac subordonează fn primul rind ..muzicalului*1, Temperamental cu iotut doesebit de- ircne Kokka, tînărul Mandlcs Gpdrgp vă- dește fn poeziile sale tn mo:! surprinzi- tor un simț al culorii șl o măiestrie a compoziției. prin care cl se înrudește în- deaproape totuși rit porta germand. Moar MOClațUle sate sc retnarcd printr-o mal marc contiguitate, prinir-un fel de reia- țfonlsm matematic inflnilcrimai, Fa scurta sa autobiograflz, pe clapa interioară a coperții, Mantilei GpOrgy ne arata, de altfel, cd a studiat malematicilc șl fin- ea. Dar chiar ți dacii nu și-ar fi luat nlclodatd diploma In aceste discipline, el ar fl ramau un spirit torturat si obse- dat de precizie țl luciditate, Nu font afirma cd in placheta Gydnyb- rii gyokcrck, Mandlcs Gyiirgy fi-a ydsit definitiv temele și limbajul propriu. Dc altfe'-, fetlșismu; cifrelor, diagramelor, șuruburilor ș| scripeților apasd fned in momentul de fața asupra versului sdu, ncideniiftclndu-se pretutindeni cu Îngri- jorarea, net!oiștea ți speranța tindrului poet in fața existenței, Nu greșim, deci, dacd in poezia sa credem a putea des- luși ea ehțnientul el cel mal personal antagonismul din conștiința poetului in- tre Încrederea șa In sensul vorbit al cuvintelor ți caracterul derivat ai me- taforei. Și. In consecința, pe undeva, la începutul poemului sau Intre strofele sa- le se resimte totdeauna ața ceva ca pre- zența unui coeficient Invizibil, Care de- termina in adine structurile. Dinamismul versului care sc nație de atei sc Imbfnd, pe de o parte, din intuirea aspectului esențial al lucrurilor st faptelor ți. pe de altd parte, din autoecnzurareu expre- siei. ceea 0» fn orașul tui Szabolcska Mf- hdty, in care ți act inod înflorește sal- clmul. nu este puțin, Anallrlndu-i versurile din cele patru cicluri împreunate fn placheta GylinyOrd gyOkcrek, nu putem si nu tue oprim asupra unor poeme deosebit dc semnifi- cative, Astfel In Ballada. compusa din doua poezii, prima avtnd cinci strofe, fiecare de patru versuri paralel rimate, a doua, mult mai coneentrald, doud stro- fe, flccarc-de patru versuri, ceea ce pen- tru conștiința ultraluctdd a lui Mandict Gybrgy ni sc pare mal caracteristic este cd din timp in timp et glndește mult tn asonanfe. Rimele din Balada I șl II sint In total doud ți ele destul dc banale. Totuși, atmosfera poemului este densa și .lucru curios, ea se realizează tocmai pe bata acestor tmpercchicri de cuvinte dc O eufonic relativ redusd. Cu totul altfel se prezintă situația In poemul K pune tn cadrele problematicii iubirii ca factor cosmic întrebarea delicata a raportului Intre prima iubire, apusd, fi cea de-a doua, posibila, dar cu aduceri aminte care-i răpesc ingenuitatea, li diminulazd elanul, o impiinesc cu sentimentul chi- nuit at certitudinii cd omului nu-i este dat sd repete clipele mărci fericiri. Fard sd fie kierkegaardian, Vtadlmir Clocoti atinge aici o coardă tragici, iar obiceiul de a termina poezia dc probleme cu o întrebare conferd acestor versuri o re- zonanța prelungita. chiar f( cind, uneori, Viadimir Ciocov In meditațiile poetice din volumul Dru- meții lirice devine retoric, persul sdu se aseamdnd cu un torent ieșit din maluri (Comp. Istinlta pric». Poveste adevdra- rd, p. Ut), O viațd personald zbuciumata ți o prezența artistica vie, alimentata din sbuciumul existenței sate, conceputa nu In sensul unui individualism resirfn* fl, In completarea dinamismului lor, nd- ruinfete unei etici nccorupUbile caracte- rizează creația sa, fie cd prin ea el son- deată ultimele taine ale lumii, fie cd ad- mira ji clnta natura, fie chiar câ-ft con- cepe destinul ca o mare clniare. Creația celor trei poeți bandțcni om» Uzați In rtndurile de mai sus, ne arata cd fi In a doua Jumdtatc a uza cuiul nos- tru, dominat In mai toate sectoarele vie- ții de gigantica desfășurare a tehnicii, problemele iubirii, ale mediului ambiant, natural fi social, fi schimbarea clctied a tot ce este viu, rdmtn teme fundamen- tate ale poeziei. Și este firesc așa 1 Struc- tural, omul, din clipa In care, prin tn- fipiutrea Revoluției sociale fl culturale fn socialism, scapă dc sub obida in- strdfndrtl, se regăsește Intr-o confrunta- re tot mai vie fi mal dina mied cu acela puteri care tncd din clipa genezei sale i-au modelat flinta, l-au îmbogățit con- ftilnța, 1-au dinamizat voința spre per- fecționarea sa fn condiții optime. Și, bineînțeles, expresia poetica a acestui proces nu poate dcctt sd ne bucure. Ea este o dovadă vie cd luptele sociale prin care s-a pregătit ți s-a Infdplult SOcta- lirmid n-au fost zadarnice, iar comunis- mul nu este un vis deșert. ANDREI A. LILLIN LNOZJMO ■ cronica traducerilor O NEÎTRECUTĂ MĂIESTRIE A MINIATURII: KATHERINE MANSFIELD ** apărut recent, în traducerea Antoanctej Italian- un volum de nu- vele de Katherinc Mansfield, urmate de jurnalul ei, in redactarea lu J. Middlcton Murry. Lectura acestui volum, meritoriu tradkis și alcătuit, ne-a sugerat o seamă de idei ți ju- decăți, din care împărtășim citito- rului cele din prezenta cronică. Creația literară a Katlierinei Mansfield ocupă. în istoria literaturii engleze, un loc deosebit, situindu-se mai aproape de poezia decît de proza engleză. Influențată poate de Cchov, pe care îl prețuia, în mod cu totul special, proza sa nu rămine totuși mai puțin, originală. Aparține acelui gen condensat pc care îl oferă schița, povestirea scurtă, dor care adesea presupune o stăpî- nire mai desăvârșită a mijloacelor artistice decît romanul. Creația se împletește cu viața autoarei, acea viață scurtă, frăniîn- tată, plină de lipsuri, de greutăți, de suferințe fizice ți morale. Kathe- rine Mansfield a iuptaL plină de curaj cu boala ce o ducea cu pași repezi spre sfîrșit. Născută în Noua Zeelandă. Katherine Mansfield avea să crească în lumea povestirilor șl legendelor încântătoare ale băștina- șilor, pe care îe va auzi din gura Armene! > femeia maoră care o va crește. Un alt tovarăș drag a! copi- lăriei ei va fj grădinarul Irlandez Patrick. Acesta îi va spune povești din țara Iui îndepărtată. La școala din sat, unde va urma primele clase, va avea printre a! ți colegi pe coptii spălătoreselor șl lăptarilor di spre- țuîți de către copiii autorităților locale. Katherine Mansfield se simte, încă aproape de aceștia. va îndrăgi de mic copil natura, oa- menii, va ști să urmărească lumea înconjurătoare cu ochii ei de copil suprasensibil, dotat cu o uimitoare putere de observație, „Nuvelele", „Scrisorile", Jurnalul" vor reflecta impresii adunate din copilărie, din anii maturității, adu- cînd teme variate inspirate din trăi- rea cea de zi cu zi a oamenilor, Străbătute de emoții, de mici bucu- rii și neliniști, palpitînd de viață. Personagiile sale sînt puternic con- turate, pline de expresivitate. Ea reușește să prezinte un anumit tip, un anumit caracter, translormînd cazul particular într-un caz tipic, căpătind astfel valoare de generali- tate. lată-i: tatăl temut, sever, dar iubitor și plin de grijă pentru fami- lia sa, mama mal ștearsă, rece, in- diferentă, fără preocupări ; mătușa stăpînită de propriile-i gloduri, as- pră, fără înțelegere față de cei mici, bunica drăgăstoasă, bună, blindă, înțelegătoare. Copiii care ocupă un loc important în paginile cărților KatherinCi Manfield sînt zugrăviți cu mînă sigură de maestru, dovedind deosebită sensibilitate și adîncă cu- noaștere a celor mici. Autoarea știe să- i prezinte cu toate șireteniile și năz- bîtîile lor, Unîl vor fi reci, căutind să imite pe cei mai mari, alții mai calzi, mai retrași, vor fi mereu aproa- pe de cel obidiți și Lipsiți. Pe lîngă ființele copilăriei, scrii- toarea va înfățișa cu aceeași auten- ticitate și locurile pe unde și-a tre- cut copilăria Wellington, Karori, Anikiwa, casa părintească cu gră- dina plină dc flori, căci Katherine Mansfield a îndrăgit florile ; „Mi-am ORIZONT ORIZONT o petrecut copilăria în mijlocul unei bogății de Hori.. .cea mai mare bucu- rie a mea era, să descopăr flori ne- cunoscute, să le iubesc...*' spunea ea. Copilăriei, evocată de autoare cu multă emoție ți pătrundere, străbă- tută de o puternică înfiorare lirică, i sc vor alătura in alte nuvele crîm- peie dc viată, scene tipice, oamenii pe care ii va intilni în anii de mai tîrziu. la Londra, în Franța, unde a trăit mult timp, sau în Germania. Katherine Mansfield s-a aplecat asupra vieții ți a privit Cu atenție Întreg complexul ce o înconjura : oameni, locuri, natura cu frumusețile ei — apele nesfirșite ale oceanului, colinele și munții, ce se conturau albaștri în lumina aurie a apusului, așa cum îi vedba cind se întorcea acasă de la școală. Toate acestea a izbutit cu o neîntrecută artă, să le redea în cele mai mici amănunte, în tonalități calde, generoase, folosind o paletă bogată, vie. Mereu îndrăgostită de adevăr, scriitoarea s-a oprit tocmai asupra aspectelor cele mai reale, mai pline de semnificație din viață ți a știut cu o deosebită putere de observație să pătrundă în adîncul întîmplărilor zilnice, obișnuite. A reușit totodată să însuflețească personagiile sale. Acestea se explică singure, prin gînd urile, prin sentimentele și ac- țiunile lor. Far cititorul, prin mijlo- cirea personajului percepe ideile a- dinc umane ale autoarei. Nuvelele sale înfățișează o simplă scenă, un crimpei de viață, o des- criere de natură, un moment oare- care, în care personajul respectiv se integrează mai bine. Dar aceste simple scene, aceste simple amă- nunte sînt astfel alese, incit pun mai bine în evidență, gindul pe care 51 urmărește, emoția ce o simte. Nu- velele nu au un sfîrșit anumit, bine precizat, scriitoarea nu ține să ni-1 arate. In ceea ce a scris, nu vom găsi scene importante, efecte deose- bite, conflicte sufletești puternice, ci numai această suită de mici în- tîmplări, de atitudini obișnuite, care înfrumusețează caracterele și le dez- văluie mai bine. Katherine Mansîield* a iubit omul și a știut să se apropie cu dragoste de sufletul omenesc. ,..și din nou am crezut în umanitate. Oh 1 frumu- sețe a sufletului omenesc, această frumusețe să nu o uităm niciodată", spune ea. Creația literală a Katherinei Mans- field scrisă la începutul secolului nostru aduce oameni, preocupări, întîmplări îndepărtate uneori de zilele noastre. De cînd a scris Kathe- rine Mansfield, viața a mers înainte într-un ritm rapid, cunoscînd trans- formări structurale de mari propor- ții. La rindul ei literatura și-a mo- dificat conținutul, eroii, obiectivele, reflectind noile procese de trans- formare ale lumii și căutînd să con- tribuie la făurirea omului nou, ne- mărginindu-se la zugrăvirea pasivă a oamenilor și întîmplărilor, fie ea chiar ți foarte Izbutită. Pătrunse de adevăr, înfățișînd sce- ne reale din viața și lumea pe care a cunoscut-o, nuvelele Katherinei Mansfield rămin prețioase minia- turi realiste, opera unui artist sen- sibil. delicat, un artist dfsăvîrșit în acest gen. Fire optimistă. îndrăgostită dfe via- ță, iubind oamenii, natura, luptînd cu boala, cu lipsurile, scriitoarea este totuși uneori copleșită de greutățile cărora trebuie să Ie facă față, și atunci, din unele din paginele sale se vor desprinde note de tristețe, de îndurerare, ..tot ceea ce putea să fie atît de armonios este dezacordat" va scrie ea Intr-una dintre scrisori. Primul război mondial, pentru o fire sensibilă, nu putea să constituie decît o puternică lovitură, Katherine Mansfield și-a văzut atunci toate idealurile zdruncinate. Pierderea pe front a fratelui său ii pricinuește o nesfîrșită durere Ura sa pentru război se va accentua și mai mult. Cei doi frați se întilnesc înainte de plecare spre front. Iși vor reaminti de copilăria lor trecută în Noua Zee- landă. După plecarea fratelui, evo- care amintirilor copilărie: vor stărui puternic, iar cum prezentul îi oferea un spectacol dureros, se va îndrepta spre anii liniștiți ai copilăriei, pe care o va zugrăvi în pagini pline de realism. Astfel, viața familiei Be- auchamp va fi înfățișată rîndl pe rînd în nuvele ca : „Preludiul1*, „La marginea golfului*1, „Casa Păpușii", „Mica fetiță" etc. Muncitorul tipo- graf care a tipărit nuvela „Preludiu!" a exclamat plin de entuziasm: „Ei, dar acești copii sînt adevărați." Autoarea acorda unor asemenea a- precieri o prețuire mult mai mare decît celor ale criticilor literari re numiți. După publicarea acestor nu- vele, a început să primească scrisori dc la mulți oameni simpli care își recunoșteau in paginile sale propria viață, menifestindu-și astfel drago- ste pentru Opera sa, ca și pentru feti- ța Kezia care apare In multe din nuvelele sale, Kezia este un copil tăcut care nu arc nimic deosebit în el, retras, ră- mînînd mereu în urmă fată de su- rorile sale mai mari, Kezia este însă atentă la tot ce se petrece în jurul său, ea știe să observe oamenii, iu- bește natura, e plină de bunătate, drăgălășenie și naivitate, iar atunci cînd face o poznă răspunde cu seni- nătate și uimire, fără a vedea ce rău ar fi putut prezenta fapta ei. lat-o în fața mătușei Beryl care o ceartă pentru că nu mînîncă fru- mos : „Kezia o privește uimită. Ce a mai făcut acum oare ? Doar nu a săpat decît un rîu în mijlocul far- furiei cu fulgi de ovăz, l-a umplut cu lapte, iar acum mînîncă malurile. Așa face în fiecare dimineață și pînă acum nimeni nu i-a spus ni- mic doar,'* „De ce nu poți oare minca frumos ca Isabel și Lottie ? (întreabă mătu- șa). Ce nedrepți sînt cei mari, se țîndește Kezia. „Dar Lottie face întotdeauna o insulă în mijlocul farfuriei ei. Nu-i așa Lottie ?“ Sau atunci c>nd întreaga casă a fost răscolită pentru că nu se găsea discursul pe care tatăl trebuia să-l rostească a doua zi, întrebată dacă nu a văzut hîrliile căutate, Kezia răspunde cu inocență : „Oh! da, l-am rupt pentru sur- priza mea (este vorba de un cadou surpriză de ziua tatălui). Kezia a fost bătută cu linia peste miini ca să învețe să nu mai pună mina pe lucrurile care nu-i aparțin. „Ce feri- ciți sînt copii vecinilor, se gîndea Kezia a doua zi, privind printre zăbrelele gardului. Sau ial-o potrivind pe capul unei pisici din cîrpă, capacul de la bor- canul cu cremă de pe masa de toaletă a mă tușii Beryl, spunindu-i plină de seriozitate : „Acum priveș- le-te." Iar cînd au primit in dar o frumoasă casă de păpuși, și Isabel, sora mai mare, a chemat colegii de la școală, pe rind să privească minu- nea. Kezia cere voie să vină și copiii spălătoresei, care nu intrau in rîn- durile celor invitați de Isabel. Deși nu primește încuviințarea. Kezia ■cheamă totuși pe cei doi copii, cînd surorile mai mari și părinții au mu- safiri. Ea va înfrunta mustrarea £ mătușei Beryl care surprinde pe micii vizitatori. Katherine Mansfield simțea că față dc toți acei oameni simpli care o îndrăgeau pe micuța Kezia, avea o anumită răspundere și anume a- ceea de a le spune numai adevărul. Această permanentă căutare a ade- vărului va fi preocuparea sa cea mai importantă, va deveni singura sa pasiune. „Reuniunea", „O ceașcă de ceai", aduc acea numită „Upper rniddle class" care se gîndește numai la plă- cerile sale, la distracții, sau la buna reușită a reuniunilor pe care le or- ganizează, dar care în același timp vrea să pară generoasă față de cei lipsiți, dar numai în măsură în care nu sînt stînjenite plăcerile și intere- sele ei. Dar alături de aceștia, scriitoarea va zugrăvi și figuri de muncitoare istovite, femei singure, ducînd o e- xister.țâ plină de lipsuri și necazuri. Astfel, „Viața mătușei Parker" oferă cititorului portretul dramatic al unei biete femei care își cîștigă o existență a nevoiașă, lucrind cu ziua. Și de data această autoarea știe să reliefeze trăsăturile exterioare tipi- ce ale acestei femei să-i descrie amănunțit îmbrăcămintea, să-i dez- văluie gîndurile felul de a vorbi. Mătușa Parker își deapănă suferin- țele, viața de trudă și amar, dar tot ceea ce spune este doar : „De ce toate acestea trebuiau să mi se in- tîmple mie?" Mătușa Parker nu este o luptătoare ea rămîne o resemnată. Astfel sini evidențiate limitările so- ciale ale autoarei. „Istovirea Rosa- belei" înfățișează o lucrătoare de la o mare casă de mode, care visează mereu la o altă viață decît aceea pe care o duce. în alte nuvele ca „Totul senin", „Luna de miere", „Fericire", tonali- tățile sînt senine, atmosfera e liniș- tită, oamenii lipsiți de griji. „Primul ei bal" zugrăvește in culori blînde emoțiile unei fete, la primul ei bal. „Ceva copilăresc" ne aduce o în- tîlnire, într-un tren, între doi tineri plini de naivitate. Henry are 18 ani. el lucrează într-un birou, EkUna are 16 ani. se pregătește să devină se- cretară. Idilă romantică, așteptări, visări, emoție, delicatețe. Amintirea anilor de școală, la Londra se desprind din nuvele ca „Garoafa", în care reușește cu multă măestrie să descrie o clasă în timpul ORIZONT ORIZONT o-C de farrccză. Fierar? elevă ca ți procesorul sînt schițați în linii viguroase, în timpul lecției, într-o zi călduroasă. In „Lecția de canto" apare pregnant chipul acelei Miss Meadows, profesoarea de muzică, frămintate din cauza scrisorii primi- tă recent de la logodnic. „O călătorie indiscretă" ne prezin- tă Franța în timpul primului război mondial. „Musca", scrisă sub impre- sia că fratele plecat pe front nu s-a mai întors, iar aproape toți prie- tenii sînt in primele rînduri, înfăți- șează doi bătrini ai căror fii au căzut în război, fiind îngropați in Belgia. „Canarul" ne aduce dragostea au- toarei pentru păsări. „Șase bani" atinge in mod sentimental chestiu- nea educației copiilor. „Imagini de primăvară”, „Pensiunea Săguln", „Tînăra fată", „Je ne parle pas fran- cais“, „Această floare", reprezintă tot atîtea miniaturi realiste, din care se desprind oameni pe care i-a cu- noscut, intîmplări veridice. în ..Femeia de la depozit" ți „Milly“, întîlnim chipuri ți aspecte din nordul Noii Zcelande, ața cum le-a văzut autoarea în timpul unei călătorii întreprinse prin acele locuri. Do data aceasta nu mai este vorba de viața tihnită a familiei Burne’t sau Sheridan, nici de copii senini și jucăuși, dc interioare con- fortabile, de grădini pline de liniște. Autoarea ne înfățișează tipuri de femei pasionate, sălbatice, trăind singure in locuri izolate, in îndepăr- tatele colțuri ale insulei, în mijlo- cul intemperilor, copii care cunosc întreaga tragedie a vieții părinților lor. Acolo arma este mînujtă cu u- șurînță și de către femei. Oamenii sînt plini de curaj, sînt violenți. Prin acele meleaguri se comit cri- me. Iată-1 pe acel Ole Undcrwood, un marinar care și-a ucis nevasta pentru că îl înșela. După executarea pedepsei de 20 de ani, cei în mij- locul cărora se întoarce îl privesc cu îngrijorare, îl ocolesc. Unii îl consideră nebun, nimeni nu se apro- pie de el decît doar o pisică. Ole pleacă atunci, se îndreaptă spre port unde ii atrage mirosul catranului, al funiilor chemare oceanului. Scrierile reunite în volumul „Pen- siunea germană" sînt bazate pe ex- periența căpătată de autoare în tim- pul șederii sale în Germania. Din aceste schițe sc desprinde o fină satiră și o justă observație a spiri- tului german. Dialogurile și portretele din opera literară a Katherinei Mansfield sfert pregnante, viguroase, zvl/mind viață. Autoarea Știe să se plece asu- pra personagiilor, pe care le stwpri»- de în episoadele vieții lor trăite aie- vea cu micile lor bucurii și necazuri- Limba sa este pătrunsă de ușs lism riguros. Personagiii? acțloaează și vorbesc în funcție dc clasa lor- so- cială, de stadiul evoluției lor inte- lectuale, de mediul geografic, în descrierile de natură, în zugrăvirea oamenilor autoarea folosește cuvin- te sugestive colorate, cu anumite rezonanțe blinde, melodioase. Katherine Mansfield aduce în creația sa povestiri simple, scurte, oameni din diferitele locuri pe unde a trăit, pe care i-a cunoscut de-a lungul vieții sale, întîmplări obiș- nuite copii, muncitoare umile care nu știu insă să lupte, mica și marea burghezia pe care o înfățișează în culorile celui mai autentic realism critic. Muncitoarele, toate acele fiin- țe trudite făuresc visuri frumoase și par că nici nu îndrăznesc să spere- în schimbarea vieții lor pline de muncă și obidă. Acestea rămine re- semnate și nici măcar nu sc întreabă cine ar putea face ca viața lor să se schimbe. Katherine Mansfield ști» să vadă cu multă dibăcie toate as- pectele vieții celor mulți ți umiliți, dar nu reușește să înlăture zăgazu- rile sale sociale și să le insufle a- cestora hotărîre, dorința de a lupta. Fetele îndrăgostite, viețile tihnite de- familie, descrieri îneîntătoare ale naturii, grădini pline do flori, dimi- neți liniștite la marginea oceanului, animale, păsări, se desprind din cele mai multe din paginile cărților sale. Și în toate aceste® nu găsim nimic deosebit, dar totuși cită artă, cîtă de- licatețo se revarsă. Katherine Mansfield rămîne o scriitoare pătrunsă de o adîncă iu- bire de oameni, de o mare dragoste pentru natură, pentru animale, în- zestrată cu un minunat simț artistic, eu o neîntrecută stăpînire a cuvîn- tului. cules din graiul oamenilor pe care-i zugrăvește. Măcstritele sale miniaturi literare au cîștigat dragostea cititorilor de- pretutindenî. ADINA AiîSENESCV ■ ISTORIE LITERARĂ - DOCUMENTE» CÎTEVA CONSIDERAȚII CU PRIVIRE LA AUTORUL PRIMULUI DICȚIONARIUM VALACHICO-LATINUM ^ONTRIBUȚIE LA CUNOAȘTE- REA CULTURII BĂNĂȚENE DIN SECOLUL AL XVII-LEA. încă din a doua jumătate a seco- lului al XVI-lea ți pe tot cuprinsul secolului al XVII-lea, în Banat și mai ales tn Caransebeș și Lugoj, se constată o intensă mișcare cultura- lă. ’) Dintre reprezentanții acestei mișcări culturale, nu fără ecouri tn întreaga literatură română veche, amintim pe Ștefan Fogarași, Mihail Haltei și Ion Viski. Mihail Halici, a cărui viață Nicolae Drăganu a re- constituit-o In mare parte fn erudi- tul său studiu, Mihail Halici. Con- tribuție la istoria culturală româ- nească din sec. XVU’), publică tn 1674 o memorabilă odă românească în onoarea lui Pruncise Păriz Pupai, odă la sfirșitul căreia, conștient de originea sa românească, se semnea- ză Mihael Halicius, Nob (ilis) Roma- nus C|vis, de Cărănsebes. Nu mai puțin demne de a fi luate în consi- derare sînt și celelalte creații poe- tice ale lui Mihail Halici. Gavril Ivul șj Gheorghe Buitul. traducătorul în 1636 al Catehismului lui Canisius sînt alți doi reprezentanți de sea- mă ai efervescenței culturale din Ba- nat, din sec, al XVII-lea. In contex- tul ei se integrează, conferindu-i tot- odată o pronunțată coloratură uma- nistă, și cunoscutul Dictionarium va- lachico-latinum. al cărui manuscris a fost găsit in biblioteca Universi- tății din Budapesta, primul dicțio- nar bilingv a cărui limbă de bază este limba română. Dintre cercetătorii români, cel ca- re a studiat pentru prima oară acest 1) I. D. Suclu. Literatura bdndteanJ da la început pini Ia unire, Timițoara, isio, pp. i—w. 3) Dacoromân La. IVt PP- II—W* Vezi șl recenzia elogioasa a Iul Carto TagUavinl asupra studiului iul Drlganu, tn Studt Rumeni, publicati a cura Cella Sezlone rumena denisiltuto per FEuro- dieționar, și care de fapt l-a și des- coperit în biblioteca Universității din Budapesta, a fost B. P, Hasdeu. In Columna lui Traian, X (1883) t. IV, pp. 406—129, învățatul român publică primele două litere din el (a ți b) ,cu unele explicații și cu un prețios studiu introductiv, apărut ți in Românul din 5 ianuarie 1884, în care studiu plecînd de la coloritul dialectal al acestui dicționar îl atri- buie unui autor din Lugoj : Anony- mus Lugoshiensis. în Revista pen- tru istorie, arheologie și filologic a lui Gr. G. Tocilescu, VI, pp. 1—48, continuă publicarea lui pînă la li- tera p inclusiv, împreună cu același studiu introductiv din Columna lui Traian, X (1883) t, IV, pp. 406—429 ți din Românul din 5 ianuarie 1884. Mai tîrziu, Grigore Creții îl publică In întregime în revista Tinerimea română, noua serie, voi, I, Buc. 1898, pp, 320—380, iar în studiul intro- ductiv Anonymus Caransebesicnsis, Cel mai vechiu. dicționariu ai limbei române, după manuscriptul din bi- blioteca Universității din Pesta, por- nind de la toponimele depistate în el il atribuie unui autor din Caran- sebeș : Anonymus Caransebesicnsis, Nicolae Drăganu, valorificînd con- cluziile lui Gr. Crețu șl invocind și alte multe și erudite argumente, în- clină să creadă că autorul acestui dicționar ar putea fi Mihail Halici. Una din multitudinea problemelor pe care le implică primul Dictiona- rium valBchico-latinum, ți poate cea mai controversată, este și aceea ca- re privește identificarea, pînă la un oarecare punct, a necunoscutului au- Pd Orientate, Roma, l (1327), p, ido țl urm. Despre M. Haltei vezi ți Dr. I. o. Sbicrea, Mițcdrt culturale fi titerane la Românii din stingă Dundrii in rdztlmpul de la 15M—rtH, Cernăuți, 1897, p. 353 ; Sextil Fușrarlu, Jaicrta Ittero turti roma- ne. Epoca vccne, ed. a IIt-a, Sibiu, 193S, pp. 108—10. ORIZONT Orizont * tor, incontestabil, cel mai de sea- mă, după măsura valoroasei sale opere, dintre reprezentanții mișcării culturale din Banat, din secolul al XVlLlea. Din cuprinsul dicționarului nu putem desprinde nici un indiciu mai concludent, necesar efortului de a-1 identifica pe necunoscutul lexico- graf bănățean. Pe acel facobus Ol- lass pe care Hasdeu il descifrează fn curmezișul paginii 172 a manus- crisului ți care 11 face să se întrebe dacă nu cumva ar putea fi numele controversatului autor, avînd in ve- dere că in apropierea Lugojului se găsește satul românesc Olloșag, de unde ar putea fi acest Ollass (Re- vista pentru istoric, arheologie și fi- lologie.... cit., p. 7), Gr. Crețu, în studiul său introductiv, il interpre- tează cu totul altfel. Citind in curmezișul paginii mai de grabă Konjv Olass „carte românească" de- ci t lacobus Olass, nu crede că aces- te două cuvinte ar putea exprima numele propriu al vreunei persoane din Lugoj sau de lingă Lugoj (pp. 323—4). Nici pentru N. Drăganu ce- le două cuvinte fn discuție nu ex- primă numele necunoscutului autor ..care era român* pe cind tacobus Olass din descifrarea lui Hasdeu „nu e românesc, nici nu arată ori- gine românească". Rcspingînd tn a- celași timp și descifrarea lui Koniv Olass ..carte românească", cure nu i se pare cu nimic mai fericită decît aceea de lacobus Olass, lasă să se întrevadă că cele două cuvinte scri- se în curmezișul pag. 172 sînt mai de grabă „însemnarea unui nume oarecare al unui cunoscut..." (p. 115). Văjui anonimatului, este intere- sant de relevat, nu l-a acoperit mi- mai pe remarcabilul autor al pri- mului Dictionarium valachico-lati- num. In istoria lexicografici latine din Ardeal și Banat mal sint cu- noscute și alte dicționare, pînă la Lexiconul de la Duda, de exemplu, ai căror autori n-au simțit nevoia să-și semneze opera, sau care ne-au lăsat prea puține indicii după care să le stabilim identitatea. Nici au- torul Lexiconului marsilian nu ne este în acest sens mai cunoscut. Carlo Tagliavini deși a supus unei riguroase analize importantul dic- ționar trilingv, nu a reușit să-i gă- sească totuși autenticul autor, mul- țumindu-se doar cu constatarea că el trebuie să fi fost un saxon sau In orice caz un german care pe la sfirșitul sec. al XVII-lea locuia prin împrejurimile Făgetului’). Nici ața- numitul Lexicon compendiarum la’ tino-valachicum nu a avut, din acest punct de vedere, un destin mai fe- ricit. vălul anonimatului l-a acoperit și pe harnicul său autor care, după cele expuse in introducere și numă- rul apreciabil al formelor dialecta- le. trebuia să fi fost un preot ro- mân cu o frumoasă cultură eclezias- tică. C. Tagliavini s-a întrebat tn acest sens dacă n-ar putea fi Gri- gore Maior necunoscutul autor al așa-numitului Lexicon compendia- rum..,, avind In vedere planurile sale lexicografice (Carlo Tagliavini, Despre „Lexicon cumpendiBrum Ja- lino-valachicum", Buc., 1932, p. 5). Nu mal insistăm. mulțumindu'ne doar să amintim, că nici autorul Dicționarului rumancsc, laleinesc și unguresc, realizat „dein orlnduiala" lui Ion liobb. vlădica Făgărașului, ultima lucrare lexicografică apărută înaintea Lexiconului de la Ruda, nu ne este suficient de bine cunoscut (Mircea Seche. Schiță dc istorie a lexicograf iei române, voi. I, Bucu- rești, 1966, p. 29). li. P. Hașdeu plecînd in studiul său introductiv') de la următoarele tiponime descifrate in manuscris : Olt. Aluthas fl. Olt an — Kralova. Opidum Transalpinae. Bflgradul Ar- daluluy. Alba lulia. Deva. Arx in Trans.vivania, Raczeg. Districtus sub Comitatu Hunyad. Sibiny. Cibinium, Strej. Fluvius Haczaglensis, deduce că partea de vest a Țării Româ- nești, și a Transilvaniei, adică aceea care este mai apropiată de Banat. îi este maj bine cunoscută autorului (p. 5). Adincind investigația și în- dreptind-o Insă spre Banat, și lulnd ca punct de plecare, de astă-dată, Kricsova. Nomcn pagi, Logosh, Lo- gassium. Oppidum Hung, Infer., Macsove. Pagus in districtu Sebe- siensl, Marga. Pagus in fine Portae S) Cnrio TagUAVlni. II „Leilcon Mar- sUUntum» dlzfonarlo tadno-rumeno-un- gherese del sec, XVII, București, HM. p. IM. Noi nc vom referi Întotdeauna la cel publicat tn Rcui.Ua pentru istorie, arlieo- ty^iC și filologie .. ., citata. ferreae. Marmură. Porta ferrca. An- gusliae Transylvaniae ex parte Hun- gariae inferiori», Slrem. Sirmium. Plateac Caranseb. nomen,. Teius. Ti- Hetum. Promontorium Caransebe- Siense, Timish. Themislus fl., Ti" mishan. Themisiensis. Timishorf. Themisvariutn. Themisiopolis, dedu- ce, in baza acestor toponime, că au- torul nu numai că este bănățean, dar că, mai exact, este din regiunea Lugojului, pentru ca, mai Sn josul aceleași pagini, să facă precizarea suplimentară, și de pc poziția unei absolute convingeri, că „este un Bă’ nățean din Lugoj-. Gr. Crețu exa- minînd din nou toponimele existen- te în dicționar ți plecînd de la fap- tul că cele mai multe dintre ele sînt din jurul Caransebeșului, și nu al Lugojului, și anume Tinkova —, Ma- csovă. Pagus in db.trictu Sebesiensi., Zorlincz. —, Zegusheny —, Murga, Pagus in fine Portae ferreae, Mur- mură. Porta fcrrea. Angustiae Tran- sylvaniae ex parte Hungariae infe- rioris. de asemeni Streinul și Teiu- șul, primul o stradă principală iar al doilea un deal lingă Caransebeș, la acestea mai adăugindu-se Bokosh- niczi. Pagus și Zevoj —. emite ipo- teza că necunoscutul autor trebuie să fi fost nu din Lugoj, ci din Ca" ransebeș, și ea o consecință a aces- tui fapt ti și schimbă numele din Anonymus Lugoshiensis, pe care i l-a dat Hasdeu. Sn Anonymus Ca- ransebeSiensis (p. 323). N, Drăganu nu a abordat fn mod special pro- blema care privește ..patria' necu- noscutului autor, mulțumindu-se să accepte, după cum se desprinde din lectura atentă a studiului său, punc- tul de vedere al lui Gr. Crețu. Este incontestabil că harnicul lexicograf este un bănățean, dar adîncind lo- calizarea și încercînd a-1 considera originar din Caransebeș numai pe baza celor clteva toponime, fără a mai invoca și alte argumente, și tn consecință a-i du numele de Anony- mus Caransebesiensis, pare să fie totuși insuficient de convingător. în- tr-adevăr, Streinul și Teiușul, pri- mul o stradă principală iar a) doilea un deal lingă Caransebeș, Macjova. Zorlenț. Zăgujeni, Manta. Marmure. Zăvoi și Bucoșnița. pledează pentru posibilitatea admiterii Caransebeșu- lui ea „patrie* a necunoscutului au- tor, dar în dicționar mai inttlnim și unele toponime — este adevărat că ” mai puține — care sîtil mai aproa- pe de Lugoj decît de Caransebeș, sau chiar în imediata vecinătate a Lugojului, cum sini, de exemplu, Tincova. Criciova, Scăiuș sau chiar Timișoara ; în cazul toponimului Surduc, nu putem ști despre care es- te vorba ; Surducui Mic, din apro- pierea Făgetului sau Surducul Mare din apropierea Bocșei Montane. Tot în această ordine de idei, nu poate fj ignorat faptul că în dicționar nu întîlnim de loc Caransebeșul, redat într-un articol special, rum figurea- ză, de exemplu, Lugojul, oppidum Hungariae Inferiori*. Nu vrem să a- firmăm prin aceasta că Lugojul ar fi în mod indiscutabil „patria* ne- cunoscutului lexicograf bănățean, dar nu putem nici să aderăm, eu mai multă certitudine, numai In ba- za celor cîteva toponime, la originea sa in Caransebeș, cum pretinde Gr. Creții, și in consecință, să-i accep- tăm numele de Anonymus Caranse- besiensis. Hasdeu, cînd l-a numit un Anonymus Lugoshiensis, dacă nu s-ar fi referit „cu o perfectă sigu- ranță" la originea lui in Lugoj, a- dică in oppidum Hungariae Inferio- ris, ci s-ar fi mulțumit numai cu lo- calizarea iui in regiunea Lugojului, regiune „cuprinzînd Caransebeșul cu hotarul Hațegan* poate că ar fi fost mai aproape de adevăr decît Crețu. Este incontestabil că în efortul de a-1 identifica pe necunoscutul autor a) primului Dicționarium valachico- latinum. care era bănățean — nu știm cu toată certitudinea — din Caransebeș sau din Lugoj, trebuie să ne îndreptăm atenția spre Gheor- ghe Buitul, Gavril Jvul. Ștefan Fo- garași. Mihail Haltei și fon Viski. în afară de care mișcarea culturală din Banat, din secolul al XVH-lea, nu mai înregistrează nici un alt nu- me la care să ne putem opri mai insistent. Gheorghe BuituP) tipărește 5) I, Blanu și N. Hodoș. Bibliografia ve< ne romdnaaseil. voi. 1. Buc.. 3903. pp. W, W! î N. lorga. Scrisori șl inscripții arrtslene sl maramureșene. etc., de asemeni Vis- kl șl Anonimul, fără a fl însoțit șl dc altele, nu este totuși suficient de con- vingător, fără a mal vorbi câ la o ana- liză mat atentă s-ar putea să găsim rostiri deosebite șl la Hallci șl Ano- nim. ORIZONT ORIZONT “ pe care posesorii după operația le- Rării au făcui diverse însemnări, cum este, de exemplu, aceea de Iti- nerarium An, 1742 ă 28 9-bris ad 16 10-bis, Cibinium♦,apare în 1742 la Sibiu. In orașul in care ră- măsese și biblioteca lui Halid, ca- re, conform testamentului său. tre- buia să fie predată școlii reformate din Orăștic, ne face ca, Intr-adevăr, să ne gîndim mai insistent la M. Ha- lici ca eventual autor (p. 118). Nu știm dacă- pină ia urmă, această apariție a manuscri- sului la Sibiu, in orașul în care ră- măsese și biblioteca lui Halid, nu este totuși o simplă coincidență. Duce in mod indiscutabil spre M. Halici prodigioasa lui activitate li- terară, însumlnd poeziile, destul de numeroase, ale căror teme au fost fixate în școală, cit șl cele scrise mai tirziu, după absolvirea școlii, dintre care cele mai mature sînt cele ocazionale sau colegiale (pp. 92—97). Converg de asemeni spre el relațiile lui dc sinceră și frumoasă prietenie cu Valentin Frank v. Franckenstein, relevate pregnant In oda intitulată Carmen genethîiakdn qim Gcnialem Generoși alquc in- dustrii adnlesccntis D, Valentini Franci;, Sui. diem extollebat, anna supra scsquimilicsimo cente-, inio se- xsgesinio auartn die 14. Febr.. și cu Fr. Pâriz Păpai, desprinse clin oda dedicată lui in 1674, cu ocazia ob- ținerii titlului de doctor, ambii, dar mai ales V. Franck v. Franckenstein, avînd bine cunoscute și apreciate preocupări literare. Fr. Pâr iz Papal este și autorul cunoscutului Dicțio- nar'uim Latino-Hungaricum, apărut In 17(18 in Lbcsc, adnd ca parte a doua, și un Dictionarium Hungarico* Latinum, șl care, preocupat fiind în- că de pe băncile școlii de ideea ela- borării unui dicționar, nu este ex- clus să-1 fi influențat în acest sens și pe entuziastul său prieten și co- leg de școală (p. 121). N, Drăganu. in aproape 40 de pagini, supunfnd unei detaliate analize Hruba Anoni- mului din Caransebeș sau Lugoj, și descifrind in ea unele grafii și ros- tiri proprii numai celor ce au stu- diat în școli săsești sau au avut unele legături cu sașii, vede in aceste grafii și rostiri un nou motiv de a opta pentru paier- nitiitoa lui M. Halici (p. 122). căci el, după cum știm, și-a făcut o parte din studii la sașii din Sibiu, iar cu unii sași a avut strînse legături de prietenie, cum a fost, de exemplu, poetul V. Franck v, Franckenstein, bunul și neuitatul său prieten. Nu știm in acest sens dacă astfel de săsime, poate într-un număr mai redus, nu pot fi întîlnite șî la Foga- rași și Viski, sau chiar la Buitul, și in acest caz ele să nu ducă în ex- clusivitate spre M. Halici, o analiză a limbii Catehismului de ta 1648 sau a Psaltirii de la 1697, ba chiar a Ca- tehismului lui G. Buitul, rămînlnd să-și spună ultimul cuvint, să rele- ve gradul de contribuție al acestor săsime la la identificarea necunos- cutului autor. 11 dezavantajează pe M, Halici, șî ne face să credem că el n-ar putea fi totuși controversatul autor, fap- tul că in dicționar întîlnim in per- manență scrierea eu sh p?ntru ș, scriere destul de importantă Incit să se poată face abstracție de ea, dacă, Intr-adevăr, in efortul de iden- tificare a unui autor necunoscut șl sistemul ortografic este un criteriu de eare trebuie să se țină seama. Scrierea eu sh pentru ț nu o întîl- nim la Halici, ea este proprie nu- mai Anonimului care are, după cum a remarcat Hasdeu, ortografia cea mai puțin maghiară. Exceptlnd scrierea cu sh pentru ș, loți reprezentanții mișcării culturale din Banat, din secolul al XVII-lca, pe care i-am trecut în revistă pină acum (G. Buitul. Șt. Fogarași, M. Halici și I. Viski} își certifică drep- tul, pînă la un oarecare punct, la paternitatea dicționarului; nu pu- tem sa ou recunoaștem, M. Halici pare să aibă totuși o oarecare prio- ritate. Cum nu poate fi ignorată totuși, in efortul de a identifica pe necu- noscutul autor, particularitatea or- tografică de mai sus, cred că sîn- tem mai îndreptățiți să acceptăm ipoteza după care autorul primului Drcționarium valachico-latlnum este im alt reprezentant, al amintitei mișcări culturale bănățene, și pe ca- re, neștiind cu toată certitudinea dacă este din Caransebeș sau din Lugoj, sintem mai scutiți de eroare numindu-l Anonymus Banatensis. AL. BELU cârfi reviste cărți reviste IULIAN VESPER; „POEZir ’) Semnalînd reapariția lui iulian Vesper în viața literară contempo- rană („Scrisul bănățean* nr. 9/1957), cu prilejul tipăririi romanului său, „Glasul*, am subliniat. Intre altele, coloritul expresiv cu tonalități emo- tive de mare intensitate, o măiestrie artistică impresionantă, însușiri pe care le-a dovedit între cele două războaie atît în operele epice cit și in cele lirice, mai ales. De atunci au trecut 12 anî, fără ca Iulian Ves- per să apară cu o lucrare cuprinză- toare in acest sens, spre a confirma sau infirma convingerile noastre. E adevărat că intre timp a apărut va- loroasa tălmăcire a masivului poem național finlandez „Kalevala". Intr-o admirabilă transpunere in limba ro- mână, care s-a bucurai dc frumoa- se aprecieri din partea criticii lite- rare, dar, după părerea noastră, a- ceasta nu putea să constituie mă- sura întregului său potențial liric, datorită, în primul rind. necesități- lor de reprezentare a unui orizont d' cindire. cu particularități sim- IjoI'.c specifice, dintr-o limbă In al- ta, spre a nu pierde nici un sens din revelația originalului, din emo- țiile acestuia. Numai cine a încer- cat să efectueze astfel de tălmăciri, îți poate da seama cile eforturi tre- buie făcute spre a găsi limbajul de rezonanță căutat, vibrația comună sentimentelor, pe cît pasibil, aceeași cromatică In succesiunea imaginilor poetice. înainte de toate, însă, Iulian Ves- per este un liric autentic. In aceas- tă direcție a făcut cei dinții pași, afirmindu-se cu primul său volum de versuri Echinox în odăjdii — 1933, ca un talent riguros, chiar da- că volumul de debut nu releva de- al Editura pentru literatura, isss, cit intr-o măsură redusă valoarea sa ca poet. Volumele următoare îm- preună cu întreaga sa creație lirică — parte din ea apărută în diferite periodice, parte inedită — reconsti- tuie pe deplin dimensiunile ți auten- ticitatea talentului său. Volumul de Poezii, apărut nu de mult, cuprinde, retrospectiv, întrea- ga sa activitate poetică, atît cea des- fășurată în etapa dintre cele două războaie, cît și după aceea, oferind cititorului de azi o imagine cu mult mai cuprinzătoare asupra profilului liric al lui Iulian Vesper, împreună ou prilejul de a verifica, nemijlocit, etapele pe care le-a străbătut în procesul afirmării sale poetice șî ia- cul cucerit de el in marele flux ai poeziei moderne românești, Reconstituirea peisajului liric din- tre cele două războaie a devenit — pare-st> — o necesitate istorică, fără de care nu e posibilă cunoașterea în- tregului complex al factorilor de referință, ce au stat la temelia creș- terii și dezvoltării sale. Lirismul lui iulian Vesper por- nește de la o sumă de simboluri, care dau temelor sale poetice sono- rități intense. Plasticitatea lor se îm- plinește din desfășurarea dialogului dintre om și destinul său, conturat în liniile sale mari, ce apare ca un motiv obsedant, uneori, suprapunîn- du-sc peste nedumeririle prezentu- lui. „Ti-i plinsul zbor de naiuri in lemnul scund al serii / Sunetul supt de veacuri din unda ta te sal- tă ; Ajuns pe țărmul putred, te-a- pleci ca lăncierii / Și-azvîrii trufa- șul suflet, cu zarea lui inaltă“ („Crin- gul de ceară”). Pentru a înțelege profunzimea conținutului variat al poeziilor sa- le, acesta trebuie raportat, continuu, la epoca in care s-au conturat, la condițiile sociale care le-au gene- rat. Iulian Vesper, ca și atîția alți condeieri, face parte dintre prime- le generații de intelectuali formate ORIZONT ORlZOXl in școala românească de după pri- mul răzlxti mondial. Este firesc, deci, ca reverberațiile gîndirli sale, oscilind intre rural și urban, să fie încărcate de nedumeriri și neliniști: „Vagabond cu ziua, supt ți lenevit,/ Cerșetor și vameș, cocoșat, nebun, / M-am tîrît sub stele cu genunchii răni / Ca să-ajung la patul încălzit și bun. / Dar, pitic, in marea umbră a tăcerii ? / Cine m-ar cunoaște ți m-ar auzi, / Cind mă voi trezi / A- iurit in ceață / Dincolo de noapte, dincolo de zl ?!“ (Post festum). De aceea, nu e intimplător fap- tul că sensibilitatea sa (rece printr-u serie d? senzațij-surprizâ, In fața că- rora poetul va reacționa diferit, dar leit-motivul ce se desprinde din ele, rămlne tn general, același: obsesia inadaptabilității la unele condiții sociale urbane, lipsite pentru el de O pîrghle caro să-i asigure stabilita- tea unui echilibru, punctul de rea- zlm. căutat cu febrilitate, fără as- prim: emotive : „Vite, credințele me- le fără averi. / Uite, nădejdile mele sărace, / Uite, mila mea care n-o să te îmbrace. / Cc vei face, biet hoinar, într-o poezie / Care nu te învelește nici măcar în imagini?" (Hoinarul). Dar anii căutărilor vor aduce cu sine și unele limpeziri firești : in modalități dș exprimare mai echili- brate, fertilizate de simțăminte noi, care apar în calea ascensiuni: sale ca niște puternice fascicole de lu- mină, descoperindu-i alte aspecte ale vieții, prin substituiri subtile de pla- nuri șl asociații metaforice noi, de esență romantică, sporind in același timp, simțămintele și trăirile poe- tului: „... Ctmpiilc vor avea înăl- țimea noastră, / Te voi mîngîia cu lumina de azi. /Și sărutul meu va cădea / Ca o stea, peste brazi" vrajă blestemată ți nefirească, în timp ce a doua e în firea lucrurilor, e încheierea dacă nu dorită cel pu- țin logică a unui ciclu natural. Pen- tru o astfel de moarte, cadrul cel mai potrivit este, firește, cel al na- turii. Moartea hoinarului e o deli- cată și melancolică viziune a mor- ții, privită ca o reintegrare în natu- ră. moartea fiind, printre altele, o schimbare de regn : „Doar frunzele știau că va muri. / treceau pe lin- gă el fiare nedumerite, ca printr-o taină / și păsări spintecau văzduhul rar, / ți fluturi dădeau tîrcoale suri- sului de pe buzele lui arse, / Cerul ți tăcerea s-au aplecat peste el, / apoi capul i-a căzut intr-o parte / și surîsul i-a alunecat de pc buze în iarbă, / $1 ultima privire. / In noap- tea aceea razele lunii / părea că nu au prins rădăcini în ochii lui mari.f depărtările s-au ghemuit la picioa- rele lui. înfiorate* (Moartea hoina- rului). Sugestia acestei osmoze trep- tate, din ce în ce mai profundă și mai deplină, capătă uneori o reve- latoare acuitate (Să-mi amintesc cum altădată). Această osmoză cu natura nu e însă numai o ipostază a morțil, ci și un misterios impuls al vieții, ma- nifestare a unui fel de panteism pă- gîn : „Niciodată n-am înțeles arbo- rii / deși aș fi \rut să fiu arbore, f mai ușor înțeleg pietrele, / mai ușor înțeleg stelele, / păsările, toate vie- tățile păinîntului, / chiar ți pe mine Însumi, / deși aș fi vrut să fiu ar- bore" (întîlniri de seară, IV). Natura e. totodată, un remediu pentru tristețe și melancolie, o in- vitație la plăcerile senzațiilor sim- ple șl elementare, mereu uitate ți mereu redescoperite, cintate in ci- clu) Cântecele hoinarului : „De ce mai zăbovești ? Cînbpîa ne-așteaptă f cu mirosul pămîntului / peste care a pășit mărunt ploaia de primăva- ră" (Cintec de început); „Strivit in dinți, bobul dc griu / avea gust dc amiază, șl mîinîle au început / fără voie aproape, să mîngîie spicele as- pre" (Grîu copt); „o piersică moale adio că pc care mai întîl o mingii cu degetele / și apoi cireșele cu gust de lună de ploaie Linsă pe frunze / și vișina cu singele subțire al pămin- lului și al nopții / și caisa prin eare curge vara fecundă cu amiezele ei* (CînteC de foame și seteL Dorința de smulgere din tristețe duce uneori la exaltarea vitalistă a trăirilor fruste, shakespeareanul Ca- liban devenind simbolul idolatrizat al forțelor telurice (C-est cela...). .Alteori, refugiul e în somn, in vis, in reviste, stări favorabile pentru comunicarea secretă, subterană cu universul înconjurător. Atunci, o- biectcle își pierd muchiile și duri- tatea, căpătînd contururi moi ți dia- fane, sunetele se estompează, mișcă- rile devin lente și grațioase, ca în- tr-un balet în apă : „Mișcările sint încete asemenea algelor / în surpa- rea tăcută a treptelor mării, / și ve- ghea lîngă mărgeanul sfios, / lingă bolta limpede a privirii, / unghiile dansează, cruguri și stele de apă, / dîra de sunet tremură deasupra / frunzei auzului" (Dans de noapte) ; „luminile sunau albastru în urechea părăsită / dansul meu era acuma ca un soare in eclipsă / luminos inel de aur in funinginea cerească / sus- pendate riuri parcă imi loveau ușor surîsul / unduiudu-și solzi metalici pești frumoși treceau prin somnu-mi / și rupeau cu botul leneș marginea unui cuvînt" (L'cternel retour). Descoperitor al unui univers de- licat și melancolic, feeric ți somno- lent. suav ți neliniștitor. Matei Că- llnescii face să se audă un timbru nou și proaspăt în concertul liricii românești actuale. N. CORBEANU VINTILA IVANCEANU : „PINA LA DISPARIȚIE"') Microromanul lui VINTILA 1VAN- CEANU este o scriere suprarealistă. O îmbinare multiplă de planuri (..real, confesional, descriptiv și oni- ric, ireal și absurd", cum arată și autorul — p. 43) ți procedee avind, •) Editura pentru literaturii. 19ȘS, toate, drept ținută finală crearea u- nei atmosfere ți a unei stări șocan- te care să angajeze pe cititor in sus- ținerea credinței că lumea este prost organizată și că lupta pentru liber- tate este imperios necesară. Modul de lucru al romanului ur- mează preceptele lui BRETON din Primul manifest al suprarealismului. Imaginile se formează din cuplarea unor realități cît mai distante după tipic, adesea. dadaist : „Persiflez, Surugiul se îmbată cu conifere. In- tuiția drumului singur se rememo- rează ca un adagio. Memento mort. Diferențe dintre și între perspica- cizește. Evadarea decurge normali- zator, termoficarea parcimoniază Notre dames. Preț milanez. Umerașe de haine. Haine vechi, haine vechi, ia-1 pe tactu de urechi. Dopuri de cartofi în vizoarele cavalerilor" etc. — p. 92. Alteori, sub aceste aparen- țe, se urmăresc (sau bănuim noi) sensuri mai profunde : „neputincio- șii își desperechează cugetul ți îl îm- perechează în strînsoarea capitalului bancar fuzionat cu capitalul indus- trial’. De multe ori. se lucrează prin contrarii : „I’lîng. Rîd. Vreau să mă sinucid. Nu mai vreau" — p. 52 ; sau prin jocuri dc cuvinte: „dra- mă. melodramă*, „lunee-alunec* — p. 59. La fel și dialogurile, care, în mare parte, reproduc automatisme. Asociații ți repetiții : „mi divid in două, una mie, una ție“ — p- 105, „mă doare durere dureros durător mă va durea pînă la moarte" — p. 96. „Preotul murmura rugăciunea, sărind cuvinte [...1 Doamne milu- iește 1 Doamne miluiește, popa prin- de pește, preoteasa il gătește, cădel- nița cu tămîie fumega, s-a închis poarta cimitirului s-a închis muzeul* — p. 95. Romanul se constituie din între- pătrunderea ți suprapunerea de planuri diverse: real (autorul, ca- mera, mașina de scris; „bătind la mașina de scris mi s-a rupt unghia degetului arătător... * p. 42, pe alocuri faptul se surprinde printr-o simplă aluzie : „Va trebui să refac tot* — p. 96, „Ce lungă a fost fra- za" — p. 69), de vis ți probabil dc delir (mai totul), anticipativ (scena eu profesorul și elevii care ii co- mentează scriitorului cartea), sim- bolic (explicat parțial și de autor: .„Apoi chestiunea cu cimitirul cu roțile dc nichel în fiecare morm! ORIZONT ORIZONT 3 roțile acestea au un simbol mult prea transparent, nichelul fiind un ■metal, autorul vrea să spună că în zona rombului — in paranteză fie spus, și chestia cu zona rombului c simplistă, vrind să demonstreze sen- sul matematic, neumin, a! acestei zone — deci chestia cu nichelul e clară, Autorul vrea să arate că fi- ințele, „necunoscut» mei răpitori" sint metalice, automatizate, Interese- le lor devenind exclusiv nonafecti- ve* — p. 45), Fundamentul romanului este pro- blema relației cu lumea. Ion Draga- lina refuză lumea deformată, insen- sibilă, neîndurătoare (zona rombu- lui — adică a presingului, a limi- tării a nuniibertății, neadevărului), in care se află ți din care eva- dează. Revolta și agitația eroului (așij- deri și autorului, căci c o clară iden- tificare, dc undo și o notă socială provocatoare : „Un scriitor trebuie să fie curajos" — p. 63) este strict individualist: „Vă jur pe sănătatea tuturor asupriților că acest roman S-ar putea termina oriunde, cu con- diția să strivesc celule vii. Să latru la miezul nopții. Să Împiedic for- marea centrelor do seism. Să ucid la Intimplare. Inconștiența verbală nu mă satisface. Vreau fulgere. Vom desființa zona rombului printr-o revoluție. Nu prin sciziparitate, ci prin Înmugurire. Biologie. Sociolo- gie. Disciplină- — p. 90. Romanul, de altfel, plutește în am- biguitate : putem preciza un mo- ment istoric, dar putem considera la fel de bine că e o demonstrație, la modul genera], de scriere supra- realistă. Condiția artistului se lu- minează conform unui text de Paul Fiuard ; „A venit vremea cînd toți poeții au dreptul și datoria de a afirma că sînt adine confundați in viața celorlalți oameni, în viața co- mună... Există un cuvin! pe care niciodată nu l-am auzit fără o ma- re emoție și o mare speranță, «a mai mare, aceea de a învinge pu- terile ruinei și ale morții ce apasă asupra oamenilor ; acest cuvtnt este fraternizare,.. Poeții demni de acest nume, asemenea proletarilor, refuză să fie exploatați. Adevărata poezie e cuprinsă in tot ceea ce nu-i conform cu această morală, cu o morală care pentru a-și menține dominația, prestigiul, nu știe să facă altceva decit să con- struiască bănci, cazărmi, închisori, biserici și bordeluri. Poezia adevăra- tă c cuprinsă in tot ceea ce îl elibe- rează pe om de această avere în- spăjmîntătoarc, dc această avere care are un chip de moarte...". Sensul titlului (pornit de la scena finală) pare să fie aceia de anga- jament la lupta împotriva unei mo- rale degradante și a privării de li- bertate, dusă pînă la dispariție. In contextul realizărilor valoroa- se în formule foarte diverse, din ul- timii ani, un astfel de roman este, în cel mai bun caz, notabil, deși re- fuzăm reziduuri fără absolut nici un scop (metoda e de vină !}, sttlci- rile de limba, interferențe de pla- nuri și asociații făcute doar pentru a urma anumite principii, ori, mai adesea, ivite din lipsa unei curgă- toare inspirații în direcția țelului central, Gh. JURMA BIANCA BALOTA: „MAȘINA DE FUGIT IN LUME'**) Speciile literare tradiționale ade- sea, azi, nu indică exact structurile concrete ale lucrărilor. Astfel, Bian- ca Balotă Iși denumește prozele in- cluse în cartea sa dc debut, Mașina de fugit în lume, nuvele ; în presă, fuseseră anunțate drept schițe. lec- tura, in schimb, ne dezvăluie mai de grabă o frumoasă povestire, de fac- tură modernă, discontinuă, despre adolescență. Copilăria, nricîl de voioasă, ma este paradisul demn de a fi cu ade- vărat regretat și rfvnit Etapa infan- tilă a certitudinilor este ironizată Sec : ..Iar fn adîncurile secrete și misterioase ale sufletului său, certi- tudinile erau trei : „coroana e ro- tundă. rotundă e și luna, frumoasă c ți fata pe care o iubesc* (In aștop- tare, p, 6). Trecerea de h o virstă la alta nu este numai o pierdere, ei mai ales un ctștig, o îmlxigățire. In cadrul unor scene cotidiene, se pro- duc marile experiențe, iluminările *) E.P.L., :sw. bruște. Asistind, la masa, la o mi- că cuvlntare a tatălui ei despre e- fectcle nocive ale fumatului — alu- zie la Tudor, un băiat crescut in familie — povestitoarea, aflată la vîrsta de trecere de la pubertate la adolescență, li aruncă provizia de havane, greu obținută in anii de după război, Și astfel descopere In propriul ei suflet, clteva zone tul- burătoare, neașteptate. Mai intii, simțul justițiar, intransigența speci- fic adolescentină, cu toată suita-i de paradoxuri: „Nu regretam nimic; Aveam conștiința limpede a dreptă- ții împlinite, bucuria aspră, lipsită de frăgezimi, orgolioasă și puțin fă- țarnică a justițiarului, dar asta nu-mi elibera sufletul de membra- na subțire și rece a unei tristeți mă- runte și rezistente care mă Însoțea de atunci ca c neînsemnată, aproa- pe insesizabilă durere de dinți' (Ma- șina de fugit în lume, p, 10). Fine- țea analitică, precizia cuvîntului, a nuanței, armonia frazării, ne arată o prozatoare de pe acum sigură pe scriitura sa. Erolna-naratoare, mai departe, trăiește pentru prima dată In mod conștient dragostea filială, prin intermediul căreia i se relevă, ca soluție intre tentațiile rigorismu- lui și ale entropiei expansive, ome- nia. Dacă bucata ar fi o schiță, ea s-ar încheia aici. Dar Bianca Balotă o continuă, și nu din lipsă de iscu- sință compozițională. Dimpotrivă. Metafora mașinii de fugit in lume, deci nu din lume, nu o evadare, ci un drum înspre viață, înspre oa- meni, înspre sine însuși, continuă firesc experiența povestitoarei. In fața aspirațiilor pubere dc a „da nă- vală" fn lume, dragostea filială se vădește și ea contradictorie, insu- ficientă, sugerlnd necesitatea de a fi depășită : „cu părinții nu se poate vorbi niciodată nimic, pentru că te sărută șl te trimit la culcare. Cu ei nu e posibilă decît dragostea : oar- bă, dureroasă, lipsită de înțelegere' (op. cit,, p, 18). Și ucenicia continuă pentru aceas- tă fetiță care nu poate accepta nici o Învățătură de-a gata. Cei doi poli ai modului de a fi care 5 se oferă alegerii, sint întruchipați quasi-ale- goric în figurile a două personaje fascinante deopotrivă pentru ea : Inge și Buna Josefina. Inge repre- zintă farmecul dezordine! voioase, al fanteziei, frumuseții, generozită- ții, tumultului și lipsei de griji. Inge 3 aduce cu ea „o viață fantastică' (p. 22); toți, copii și aduiți, sînt antre- nați in vîrteju! ei de grație nebuna- tică : „toți eram amețiți de veselie ți de Inge' ; dar nu se poate trăi numai în „zile frumoase și nebune" (p. 29). Și înge dispare din nou, în destinul ei de cometă, spre a reveni iar, tînără și plină de viață și de neasttmpăr, Dar tot cu atita inten- sitate iubește erolna-povestitoare și pe Josefina, întruchipare a perfec- țiunii rectilinii. Ea se impune, „or- donată, frumoasă și bună* (Buna Jo- sefina, p. 39), pe fondul unei copi- lării sărace și nesățioase de joacă. Aici, insă, cred că Bianca Balotă fa- ce o greșeală de compoziție: ea se grăbește cu distribuirea ironiei și astfel caracterul de cunoaștere, de inițiere, atît de gradat și de con- vingător in alte bucăți, își pierde din firesc și din intensitate. Autoa- rea se precipită, anlicipînd, în pre- zentarea distanțată, pe alocuri chiar șarjată, a tinerei orfane educate de călugărițe, sărind peste motivarea psihologică a fazei cind povestitoa- rea era „amețită de adorație' (id, p, 41), Foarte bine în schimb este nu- anțată faza ulterioară, începutul plictiselii ți al decepției: „rămineam alături de ea, cu o tristețe și o bucu- rie In suflet, puțin dezamăgită do tonul ei pedant, obosită da alîta crispare, cu fața schimonosită de e- fortul de a părea interesată* (p. 42). In continuare, virtutea creștină, blinda și implacabilă, se vădește în fond atroce : peste cele mai simple fapte ale vieții de familie, exemplul ei edifiant face să plutească o at- mosferă de persecuție : părinții nu mai cutează să se ducă la dans, fe- tița nu se mai joacă, toți Își schim- bă obiceiurile, se plictisesc șl se mohorăsc, pierzîndu-ți spontaneita- tea, sub apăsarea acestei prezențe inocente In. aparență, dar convențio- nalizate și dogmatizate la maximum. Pină la urmă, copilul descopere o soluție provizorie de compromis, îm- părțindu-și existența intre faptele bune șî pioase, preconizate de Jose- fina. și jocurile nocturne, gălăgioase, prezidate de fantastică Inge. Ultima Imagine sugerează, metaforic, con- comitenta extremelor specifică vîrs- tei: „Ardeau pădurile de pc Tîmpa. uscate de secetă". Autoarea însă garnisește această simplă și frumoa- ORIZONT I ORIZONT â să propoziție eu niște romantice puncte de suspensie, nedibăcie pe care o repetă și în alte locuri, dău- nînd efectului de modernitate. Evident, în cronologia reală a is- torisirii, Inge și buna Josefina se situează înainte de Mașina dc fugit in lume — aceasta relatînd prima încercare de inițiativă justițiară prin care fetița încearcă gustul în fond searbăd al unei rectitudini abs- tracte, reci, neînduplecate, dar tot- odată întrevede o rezolvare mai bu- nă, mai proprie firii sale, mai du- rabile, posibilă pentru mai tîrziu, a- dică pentru vîrsta adultă, decît cea oferită de fermecător-nesăbuita In- ge; și anume, ea întrezărește sim- patia umană. Cu Ziduri și poeți, a- t easlă experiență se continuă, după un hiatus, în plină adolescență. Po- vestitoarea trăiește un fel de pre- iubire cu un băiat plin de fantezie și de caracter, Mihai și, în același timp, o prietenie imaginară cu o fa- tă de tip rectilîniar. Un inefabil conflict se naște între aceste două trăiri, prilej pentru autoare de a descrie niște mutații sufletești de o infinită subtilitate, aproape infinite- zimale. Povestitoarca născocește in locul fetei urite, corecte și banale, o Sieglinde de vis, pe care Mihai o crede, și-o însușește și astfel figura creată primește în sufletul celuilalt o realitate ciudată. inavuabilă : „N-avea decit să creadă în poveștile mele! Aveam Insă nevoie să-mi ră- mînă devotat mai departe, să nu ră- mînă nimic nemărturisit, neînțeles, tulbure între noi. Aveam nevoie de prietenia lui deplină, de sufletul lui întreg, fără taine, străveziu pentru mine ca mal înainte" (Ziduri și perji, p, 73). Astfel, se relevă că pen- tru Bianca Balotă, paradisul este celălalt, sufletul celuilalt, această prețioasă descoperire a adolescenței, un paradis din care riscăm mereu să fim izgoniți, pe care-l pierdem în mod inevitabil ca adulți, dar la care nu ne este îngăduit a înceta să visăm și să nădăjduim. Înțelegerea, deci o intelectualitate afectuoasă se prezintă naratoarc-i. la capătul ine- fabilei sale inițieri în viață, ca op- timul med de a fi om în lume. Proza finală, Minunății cai verzi, in Intenția autoarei credem că ar fl trebuit să reprezinte efortul și, pî- nă Ia urmă, reușita tinerilor de a intra în vîrsta adultă fără să con- simtă la servituțile sale, ci ducind mai departe, Întărită prin curajul răspunderii, poezia de dor, de co- muniune și de ardentă căutare a a- dolescenței. Dar de data aceasta nu și-a găsit formula care să i « po- trivească, Multe pagini, mai ales ce- le privitoare la pictorul Andrei, sînt retorice. Vrind neapărat să utilize- ze o compoziție modernă, se pierde tocmai acea modernitate nesilită, fermecătoare, pe care o găsise în tonul sincer al povestirii. In ciuda cîtorva stîngăcii de reali- zare artistică. Mașina dc fugit în lu- me a liincăj Balotă este o carte ce respiră sentimentul autenticității. Incadrindu-se cu un timbru pro- priu și o temă vie, actuală, inepui- zabilului realism, ea constituie un debut dintre cele mai îmbucurătoa- re. ALEXANDRA INDRIEȘ ROD1CA IULIAN : „ELEGIILE DE PE POD“ Majoritatea poeziilor din acest vo- lum par a fi niște exerciții pe teme date, executate uneori corect. Uneori, deoarece fiind construite aproape intodeauna pe o schemă epică devin la un moment dat simple însăilări -Je platitudini ; „ciuperca aibă de bălegar / asta mai ales nu se sfiește să-ți spună ! pe șleau oripinea ei so- cială. i ciupercile bune dc mincat / sint bune de mincat. / Simplu pot fi pătite ciupercile, cu sare ți piper, / cu ochiul untdelemnului sacru / dar nu fn triunghi*. (Balada ciupercilor). Supărătoare e și lipsa de rafinament a dozajului. Există pasaje unde autoarea încearcă să epuizeze (de obicei prin simpla acumulare adjec- tivată) cîte un element intervenit accidental tn textura metaforică a poemului. Se porc că Rodi ca Iulian are o deosebită înclinație pentru notarea amănuntelor celor mai ire- vclante, pentru clișeele cele mai des intilnite, care au prinț o anumită patimă din cauza îndelungii între- buințări, „Marea, timpul meu fume- gos, / i#i adună hergheliile de cai* (Dimineața), „învelișul de mătase cu care alunec, / om pe Ungă om, cind ploile luptă / să ne srtnpă sub stre- șini* (Efecte personale) și exemplele ar mai putea continua. I«i colo mai țișnește cîte un vers acceptabil pe care-1 acoperă Insă molozul vorbelor care urmează. Nichita Stănescu e pastișat uneori cu grație, fie in titlurile (împotriva ochiului), fie tn strofe întregi : „El era un fum subțire, / O coloană și un arc, / O făptură, o pieire, / Țăr- mul unde mă îmbarc” (Colocatar). Singura poezie izbutită din aceste exerciții mi se pare a fi Arlechin. Trezesc un oarecare interes Cin- ice pentru iubirile noastre și Mic poem sacrilegiu. Elegiile de pe pod sint cele mai bune poezii din volum. Cu toate că suferă cam de aceleași beteșuguri, ele par mai împlinite, deoarece cîte- odată linia epică pe care sînt con- struite primește o inflexiune folclo- rică necontrafăcută. E. AFOCA LEOPOLD SEDAR SENGHOR: „JERTFE NEGRE'1 Sub acest titlu a apărut de cu- rind la Editura Uni' c nudă, in ele- ganta colecție „Poesis", o culegere din poemele lui Lăopold Sădar Senghor, in tălmăcirea poetului Ra- du Cfirneci. Lâopofd Sădar Senghor este umil din cei mai mari poeți ai Africii contemporane și, tn același timp, un profil distins in peisajul amplu ;.i divers al liricii de limbă france- ză, considerat ca atare și inclus In mitologii ca „Poeți de limbă fran- eză* de I- G. Damas, Ed. du Seul!, 1947, „Panorama critică a noilor poeți francezi” de Jean Rousselot, Ed. P. Scghers, 1952 etc. Poet dintre tei mari ai lumii de astăzi. Lcopold Sădar Senghor este un remarcabil cm de cultură. Din 1900 el este președintele Republicii Senegal. Culegerea Jertfe neg», imprumu- tind titlul unei cărți a lui Senghor, apărută En 1948 în colecția „Pierres Vlves". hi Ed. du Scuil). aduce ci- titorului român darul unei poezii necunoscute pînă acum, la noi, o poezie de factură elegiacă, amestec ciudat de parfume ale junglelor și .savanelor, Iti care S-a născut ți a copilărit marele poet, și de almos- • feră europeană, mai ales franceză, atmosferă In care s-a format per- sonalitatea proeminentă a poetului și a omului politic care este Seng- hor. Radu Cârneci are meritul de a se fi apropiat cu multă sensibilitate — și cu afinități indubitabile — de u- niversui poeziei lui Senghor și de a fi Înfăptuit echivalențe lirice, în- tr-o limbă expresivă, nuanțat colora- tă, cu inflexiuni calde și melodioa- se, restituind farmecul inedit al a- cestei poezii. Traducătorul însoțește versiunea sa românească de un am- plu cuvînt introductiv, care își pro- pune să definească personalitatea și coordonatele poeziei lui Senghor : „Poemele in care natura luxuriantă a Africii găzduiește legende cu zei, în care nopțile sint de duhuri, fn care zilele sint de foc. în care dra- gostele sint adinei ca Jungla și ar- zătoare ca nisipul umezii, această natură este propice marilor pasiuni alo poetului, natură care, departe de a atrage poezia lui Senghor spre pastel exotic și idilic, conferă aces- teia o autenticitate gravă". într-adevăr, poezia lui lAypold Sedar Senghor este cuceritoare toc- mai prin profunzimea sentimentelor sale de patriot adine înrădăcinat în cultura milenară a Africii și In ca- drul spiritual al poporului său. A- ceste sentimente și idei generoase care-i populează poemele sint de- parte de a fi mărginite în orizon- tul natal. Senghor, prin cultura lui. prin participarea sa nemijlocită la evenimentele politice și sociale ale Europei, conferă viziunilor sale di- mensiuni și valențe mult mai am- ple. Poezia lui Senghor. arătam, este una de factură elegiacă. înseși te- rnele de anvergură, sociale, sînt pro- iectate pe un fundal elegiac, ceea ce se explică, pe deoparte, prin a- partenența poetului la cele două spații de cultură — franceză și afri- cană — in care a trăit și de care II leagă amintiri neșterse, iar pe de al- tă parte prin condiția omului negru în climatul european occidental. Dar poezia sa are. in același timp, și o structură unică — apropiind-o de cîntecele populare negre, dc ritua- lurile. de miturile, de valorile cul- turale ale poporului său. ORIZONT I orizont S Citind poemele lui Senghor ara avut nu o dată senzația că această poezie se înrudește, in zonele frea- tice, cu poezia orientală — armeană sau persană, ca în aceste versuri, de pildă: „voi duce la buze flautul care leagănă liniștea turmelor / Și ziua Întreagă, la umbra genelor ta- le, lingă / Fîntîna Firida, / Voi slră- jui, credincios, mugetul blind al tur- melor talc. / Căci în această dimi- neață o nună luminoasă / a dezmeir- dat pleoapele mele noptatice / Și toată ziua inima mi-a răsunat de cîntecul / feciorelnic al păsărilor", Senghor este un delicat cintăreț al dragostei. Este cintată mai ales frumusețea femeii negre : „Femeile au umbletul diafan al fetelor goa- le / pe plajă, / Iar mușchii lungi ai pulpelor, ca niște strune de harpă / sub pielea de platină, / Trec sluji- toare cu mîndru grumaz de regine, se duc să scoată / apă din fintina la ora șase", sau : „Picurarea subțire a harpelor, subtila muzică / a șoldu- rilor sale ! / E legănarea albei Că- mile, pasul măreț al Struțului...**. Poetul este structural legat de farmecul particular și de liniștea junglei sau a savanei. Trepidația marilor metropole ii rămine refrac- tară : „Eu care la cel mic drum cu automobilul sînt o sfirșeală, / ca și cind aș fi rostogolit de uriașele ta- lazuri ale Atlanticului". Poetul, cel ce cîntase dragostea in decorul gră- dinii Luxemburg, in gările sau pe străzile de pe mal'.il Senei, se do. rește integrat total in viața Africii i „Încerc să uit Europa, aici, în ini- ma pastoralului Sinc“ ; „Europa ca- re inmorminteuză germenii popoare- lor / și speranța noilor neamuri". (Este aici glasul i năbușit incă al u- nei lupte care avea să fie Încunu- nată de independența țării sale). Poemele traduse din volumul Jertfe negre sînt rele mai sociale. Aici prețul se mărturisește un mili- tant, un luptător înaripat al po- porului său : „Voi, tiraliori senega- iezi, frații mei negri, cu mina / fierbinte sub omături și moarte, / Cine-ar putea să vă eînte dacă nu fratele vostru de singeT*. Dar frumusețea și noblețea poeziei lui Senghor nu trebuie demonstra- tă. cititorul însuși are acum posibi- litatea de a le descoperi eu satisfac- ție. Remarcăm cu interes apariția vo- lumului de poeme Jertfe negre al lui I/fpold Sădar Senghor, precum ți tălmăcirea realizată de Radu Câr- neel, ca pe un act de cultură, mo nil să faciliteze cunoașterea valori- lor poeziei africane. ANGHEL DUMURAVEANU AL. BOJIN : „STUDII DE STIL Șl LIMBA LITERARA" Cercetările stilistice și de limbă literară au la noi o prestigioasă tra- diție. O. Densusianu, T. Vianu, G. Călinescu, Al. Rosctti, lorgu Iordan, Vladimir Streinu, Al. Bălăci — ca să dăm doar clteva nume de mare rezonanță în acest domeniu — au intrat, cu migală și răbdare, în „la- boratorul intim* al multor scriitori români șî străini analîzîndu-Je sub diverse aspecte instrumentele ope- rante (de limbă și stil) șî făcîndu-le în felul acesta mai comprehensibilă opera. La finele anului trecut. Editura didactică și pedagogică a scos de sub tipar, sub semnătura lui Al. Bojin, un volum laborios și elegant — „Studii de stil și limbă literară* — care vine să se adauge acestor preocupări. în cl, mergind adeseori pînă la cel mai mic detaliu, auto- rul face considerații de ordin este- tic și lingvistic pe marginea operei a cinci scriitori : Tudor Argliezi, O. Goga, Camil Petrescu, G. Coșbuc și Al. Vlahuță. Este un merit al lui Al. Bojin că de multe orj investigațiile sale ex- plorează unghiuri și fațete mai pu- țin cercetate din creația scriitorilor respectivi. In amplul studiu despre Arghezi, bunăoară, pe lîngă epitetul șt com- parația din lirica autorului „cuvin- telor potrivite*, sînt analizate cu lux de amănunte și de exemple de- plasările topice ale frazei sale, con- strucția parataciică, construcția po- lisîndetică, precum și anafnra ar- gheziană. Din studiul dedicat lui O. Goga, însumînd aproape 100 de pa- gini, se impun în special două ca- pitole : „Elemente lexicale emines- ciene in poezia lui Goga“ — o ex- celentă paralelă între mijloacele ar- tistice utilizate de cei doi mart poeți — ți „Metafora și simbolul în poe- zia lui O. Goga", unde sint studiate fn profunzime fi la obiect cele două elemente de bază ale liricii poetului de la Rășinari. Considerațiile autorului sint susți- nute de o mare bogăție de extrase și citate,, de un număr impresionant de expresii clarificind sensuri ți in- tenții care, bănuim, i-au solicitat cercetătorului ani întregi de muncă și documentare. Aceleași laborioase strădanii sînt vizibile și in studiul de dimensiuni mai restrinse. „Mijloace și procedee artistice în poezia lui G. Coșbuc", precum și In cele două capitole re- zervate autorului „României pito- rești" : •,Tehnica artistică la A. Vlahuță" și „A. Vlahuță — cîntăreț al dragostei ți naturii'. în ce pri- vește „însemnările despre limba și stilul lui Camil Petrescu", găsim in persoana lui Al. Bojin ți de data aceasta, ca și cu alte prilejuri, un bun cunoscător al operei acestui mare prozator, un pasionat eare in- tră în intimitatea procesului de crea- ție urmărind, in multe cazuri, evo- luția personajelor, a descrierilor etc. de ta corecturile de manuscrise din șpalt, pînă la fraza de mare stră- lucire pe care o știm. Cartea este de un real folos pro- fesorilor dc limbă și literatură ro- mână. elevilor, studenților de la fi- lologie, dar și cititorului de rînd. dornic să se familiarizeze cu proce- dee șl mijloace de stil șl lingvistice. Este, totodată, un pios omagiu adus celor cinci scriitori do care se ocupă. DIM. KACH1CI MIHAIL COSMA; „INEFABILA ARCADIE1**) Intelectualul de euforică pasiune filozofică. Mihail Cosma. 1a cel de-al treilea volum de versuri mărturiseș- te o neistovită căutare a virtuților sonore a te cuvintelor rare cu infle- xiuni misterioase, venite ca dintr-0 țară dc miraj exotic. De astădată, denumirea acestei țări de vis, tărîm al inexprimabilei poezii, este impri- mată în titlul însuși al volumului. Arcadia inefabilă fiind cristalizată ..în sînge, în carne" șî devenind un refugiu interior — „caleidoscop de •) Editura pentru literatură, 1989. rouă In suflet sculptat" — despre ® care poetul afirmă răspicat: „O Ar- cadie-a mea am purtat prin de- zastre, / Ca un mag de fulgere flagelat, / Aruncat în groapa cu tigrii — a u- nor sentimente in amurg". Folosirea unor cuvinte deosebit de muzicale, chiar dacă uneori sînt mai puțin încetățenite în poezie, ca : lucarne, cormorani, izobare, transă, bazilică, iceberg. Finister. epură, glacializat, centripet, ardențe, sar- gasă, epigraf, obelisc, Ancear, pere- nitate. micrometeorit. percaluri, sin- cope, heliotrope, sempiternă, antima- terie etc., precum și a unor nume de artiști celebri, nu denotă numai caracterul livresc al multora din in- spirații, ci și capacitatea poetului de a vibra emotiv în gîndirea sa ab- stractă. în „magia oarbă a timpului — clepsidră" noțiunile dau pereni- tate visului care, atunci cînd se for- mulează cu mai puțin patos retoric, prefigurează o reprezentare firesc clasică a destinului său poetic. îndrăgostit fără leac de frumuse- țea cinegetică și sălbatică a purității „cu trupul de arșiță'", poetul acceptă cu voluptate amară pedeapsa profa- natorului Acteon. Desigur, sfișiat de antiteze, de nos- talgii și doruri imaginare, esența fe- cioriei nu constituie unicul liman a- fectiv al dragostei sale. In extremii,, inima-i — ..asteroid cu aripi" — mă- soară lumea dintr-un „zbor lăun- tric", în ciuda faptului că se presimt uneori vibrațiile strunite ale lui Va- tery. Mihai Cosma descifrează sibi- linic mesaqiile erotice ale unei ți- gănci, tot ața de generos cum aduce- ofrandă ghioceilor, — „totemuri ale iernii" ; cum înalță un patetic Recvi- em pentru Badea Cârțan; cum evo- că retoric pe Ovidiu într-un Sonet dobrogean, pe poetul stepei' în poe- zia In satul lui Esenin, pc Heming- way în Fumind azur, pe Brăncuți, pc G. Călinescu sau pe un Beetho- ven Magnificul în A IX-a, La vîrsta maturității. Mihail Cos- ma, regăsindu-se ți cultivînd încă de la debut magica cuvintului', dă un ton mai grav reflecțiilor legate de nostalgia vîrstei și, în mare măsură, un conținut mai convingător ți mai profund în semnificația liricei sale cetățenești', neîndoielnic remarcabi- lă și în acest volum. NICOLAE ȚIRIOI ORIZONT ORIZONT EXTERN KARL JASPERS S-a «tins fa Basci In 11 februarie a.C., ta vfrsta de optzccljișase dc ani, fllo- rafut german Karl Jaspers, una dintre cele mal controversate figuri ale glndirii europene contemporane. Trecfnd rleobjtc. prin răstdlmăclnza atenției pe care a a* cordat-o In sistemul sau existenței, drept unui din întemeietorii existențialismului modern, Karl Jaspers, prin profunzimea gfmlirlt sale reciamd tn analiza ei o po- ziție aparte, străină de tot ee poate fi privit drept un curent filozofic In fa- voarea burgheziei europene de aii. Unul din termenii dc bază ai filozofiei lui Karl Jaspers este acela ai cupriniA- sorului (dos Umgreliende), „Tot ce de- ulM obiect Si chiar fi dacâ acesta este eel mat mare obicei este totrAeauna cu- prins pentru noi In cite aficeea ți nu este ntalodală totul. Oriunde nr-ar du- ce pașii, orizontul care încadrează locul unde am ajuns n-are margine și ne Im- pune cu putere sd renunțăm la orice opri- ■re definitiva'. in felul acesta definește Karl Jaspers Un lucrarea sa Vernunft und EMstcnz fRațiune ți existența, Grdntn- ipn, IMS), acel dinamic „cuprinzățorm I« un moment cind majoritatea profesori- lor universitari germani, docili servitori -ui nazismului. au fost definitiv Imobili- zați In gtndrea tar de teoria liftier Ista a raselor, t-s acea dată, Karl Jaspers, titularul catcdml da filozofie la vechea universitate din Heiitelbcrg, a fost o au- toritate filozofica dc prestigiu european, t.ucrarca sa Dle KeisUcc Sltuadon der Zeii fSituațla spirituală a epocii), apăru- ta ca nr. ijOM al colecției Gbschcn, a atins In preziua venirii Iul Kittcr ta pu- tere. cu a treia ediție, un tiraj record pentru acea creme de w.OM exemplara. Prin hotdrlrea eu eare In 1M7, cu oca- zia serbării dc 300 de ani tic fa apari- ția DisetlrtUUil despre metoda al iui Descaries, Karl Jaspers a pledat pentru pmvalația rațiunii, cl a fost destituit de naziști și prigonit, fn curlnd Insă el a fort inultal sd ocupe o catedră de filo- zofie la universitatea din Basci (Elve- ția). unde a activat plnd Ia adined bd- trinefe. Mai ales in deceniul din urmă. Cl S-a distanțat printr-o critică acerbd îndreptată împotriva instituțiilor militare, a spiritului revanșard, cil și a renașterii nea nazismul ui, de guvernatorii federali de la Bonn, dovedtndu-se ți pc această cate un ferm reprezentant al raftona- ilsmulul german in succesiunea iui Kant Si Hegct. care In speculațiile lor filozo- fice au pornit totdeauna de Ia cunoaș- terea științifica a realității umane șl nu de la dogme cl teze preconcepute. Dcbutind ea psihiatru ți continulndu-ți activitatea In filozofic totdeauna in strtns raport cu problematica vremii, Karl Jas- pers a lasat apusului o moțfenire pildui- toare, sintetizată In cele trei tomurtmari ale sistemului sdu filozofic ți in nume- roase studii, cane se orindulese tn cercuri concentrice tot mal vaste, ca demonslra- țle involuntară a , .cuprinzătorului-, fn fund „asistentului*1, fdas Seiemic). fn aceasta filozofie, înnoirea omului i se învederează cu o sarcinii fundamentală a veacului nostru, zdruncinat In temeli- ile sale de doud rdzboale mondiale, ct? numeroase crize economice ți sociale si de spaima halucinanta a unul război atomic. fn biblioteca sa uriașă din ir-o veche eatd de ta fiarei a rămas după moartea sa sentimentul unei absențe vii; raftu- rile, peste care s-a plimbat ultima sa privire, recheamă spiritul care a orin- duit cărțile dupd un glnd al său sau. poate, numai după necesitățile metodei. Este momentul cind mesajul cuprins fn opera lui Karl Jaspers va trebui sd re- nască In cit mal midfl tineri spre a che- ză?ul fn lumea occidentală dc azi trium- ful rațiunii. „WOVZECK" IN INTERPRETARE\ LUI INGHAR BERGMAN Presa apuseană a îmbrățișat știrea cu clanul caracteristic pentru așa-zlscle mari fapte senzaționale 1 Jngmar Bergmnn pune fn scend la Teatrul dramatic regal din StocUhoIm marea dramă Woyșeck ticc, filmului fl a muzicii. fn relația tor reciproca. Nume prestigioase ca Oskar WaUcl, T. W. Adorno, R, Ingarden, Nl- kolai Hartmann, fit. DmUrljeua fi Th. Monro. trateard despre o scamd de pro- bleme fundamentale ale literaturii In sine, ale prorei, versului fi imaginii, cit fl ale interdependentei Intre literaturii șt arte, fntr-un studiu compact, esteti- cianul Georg Lukăcs încearcă o defini- ție a sferei •estetice, oprindu-se In ana- lizele sale asupra operei dc arid, a ge- nurilor fl a arici ca atare. Studiul sdu privește atît continuitatea cit fl discon- tinuitatea Intre termenii investigat!. In- tr-un nmlr impunător de ddrl dc sea- md se studlazd In paralela «poluția 11- terard fi muricald In momentele sale tulmlnante din vremea din urma fSxe- gedp-MăffdK Mihdlp fi Ronaly Ldsxloj. Problema coreiaflct Ini re aride plastice și artele înrudite este studlald de Ne- meth LafCv, O problemă mai speciatd ne întirnplnd tn darea da seamd Intitulata Artaud șl mtigla scenei de Varannai Au- riii. Anltmontile In estetica Iui Adorno constituie obiectul unui referat amplu al lui Barioy Ldsblo. Supradimensionat ni se parc, fn schimb, referatul Intitultt Imitația unei forme picturale și muri- calo fn ..Fuga Morții" a iul Paul Celan. Poetul acesta, pind la o anumltd limitd, prezlntd clemente caracteristice ak cu- rentului nouatorist contemporan, el insd este lipsit dc originalitate, far notorie- tatea sa se sprijini pe o propagare bine înscenată a persoanei sale In presa a- puseand. în restul cuprinsului sdu, revista Hell- kon conține un numdr apreciabil dc re- cenzii ale unor cdr|l din domeniul teo- riei literare șl artistice dc mare rdsunet, printre eare amintim cete consacrate volumelor Lltfrature et signlfleatlon de T. Todorov, Le mirage baroqvc de P. Chcrper.trat, Morfologia Cella flaba de Vi. Ja, Propp, fi Tolstoy tlie Ascetic de GW. Spence, toate de un real interes, fn încheiere se publlcd scurte sinteze privind al unsprezecelea Stane Interna- tional d'Etudcs Humanlstcs de la Tours din vara IMS ți învățăm! n tul universitar In domeniul literaturii comparate din Statele Unite ale AmerlcH. Asemenea cursuri sc țin la 49 dc unlversitdți fl ele sint îndrumate dc o comisie constituim Intre 1 cadre, fn ultimi patru ani s-au specializat tn literaiurd comparatd 3J d<3 cadre la gradul dc Ph. D. șl 74 de cadre la gradul de B. A. Cel mai mulți dintre ei și-au luat diploma fa univcrsiidțlle ORIZONT 5 Coturn 6M, Harvard. Hcrkclep. lowa si Washington. Lucrdrdc de diptomd cu- prind un domeniu vas: dc tu Horațiu și Juvenal la Dostoievski ji Ddhlin. Nu lip- sesc studii comparate intre Ezra PoUnd Si francols VUIon sau Concepția Iui Be- get despre proM ți romanul modern. Numerele 3—4/1*63 alt revistei Hctl- hon constituie o rcatlsare impundtoare a colcplului ei redacțional, la înălțimea prcocupdrtior dc ari tn domeniul litera- turii comparate fi a corelației Intre li- teratură fl arte din știința înaintata din rdydrlt fi apus. Notăm ea deosebit de merituoasa contrl&uția esteticianului ma- ghiar MiMos Pdt, Intiiulatd Ditlcultațlle șl pos&UitAVle teoriei comparate despre artd. Aceasta se sprijind pe o bibliografie hogaM, din care, spre mirarea noastră, lipsesc totuși studiile similare ale Iui Wul/f, Deri ți Ulița. Schemele propuse de Miklos Pdl au și ele o tradiție care ured. prin Intermediul celor numiți, ’a un text goethean expus încă din anii W in Arhivele Goeihc-Schivler de ia Wcl- mar. Studiu: numerelor 1H/I5M al reuistel Helllcon se dovedește util șt recon/ortanl. Prevedem preocupărilor cuprinse intre eoperțite sale un viitor cu dopate roade. Iar discipline] literaturii comparate un rol tot mal mere In opera do împriete- nire intre popoare. A. și G. L. ORIZONT ■ miniaturi critice „STRADA Șl ȚARINA* Radu Cosaju ne propune în re- vista Teatrul nr. 3/1969, la rubrica Tribuna dramaturgului, sub titlul Strada ți țărina, o serie de conside- rente pe marginea fenomenului tea- tral actual, cu care nu putem fi decit de acord, glndindu-ne in ex- tenso ia soarta întregii literaturi de azi, dincolo de cea dedicată inter- pretării scenice. Autorul articolului glosează pe marginea unei game variate de opjiuni etice fi estetice, sprijinit de un patetism fi o meta- foră de efect, care fixează ți mai bine un deziderat ce se impune tn prezent: claritatea ți mesajul artei, netmpopoțonată cu orice preț Cu false probleme fi fistichii tijtare. «Mâ plictisesc la piesele eare uită sau vor să mă facă să uit că vin de pe stradă, pentru ca să stau fasci- nat la jocul Morrrții ți al Vieții, să mă zgîiesc pină-mi vor da lacrimile la lupta dintre Bine ți Rău. iscodită în parabole în care Luther, Morus, Iuda sînt puși să spună ce ar tre- bui să spună un Popescu, un Geor- gescu, oamenii mei de pe stradă ; piese in care totul e scris cu literă mare, piesele abstracțiilor fără nici o realitate, piesele conceptuale, dra- gă doamne, scrise eu un deget gros dus fotogenic la o frunte largă de poet, dar în eare nu există nici un gest viu, adevărat, in care să simt că autorul a văzut un tramvai, la orele 5,, £primfndu-ți opoziția față de moda facilă. Radu Cosașu. cu o elevată ironie, ifi etalează direct sau indirect, profesiunea de cre- dință: „Toate acestea nu mă intere- sează. Nu-mi pot permite luxul să fiu abscons, absurd, ermetic, aiurit. să-1 reinventez pe lonescu ți pe Beckett, aici pe Ialomița: (.. O marc parte din articol fnsd vi- zează opțiunea secretariatelor lite- rare ale teatrelor, oare ntt dovedesc suficient interes pentru acea piesă de actualitate „în care autorul nu uită că vine de pe stradă și se în- toarce în țărînă“. Frecvente referiri la realitatea de care se face atita caz de Ia un timp, atit de cei ce-o res- pectă. cit ți de cei ce pretind c-o filtrează metafizic, face Radu Co- sațu. în fraze de-a dreptul cuceri- toare : „Realitatea devine o mașină morală ți justă care ne duce direct în ireal. Devenim mai suprarealiști decit suprarealiștii. Nu inventăm o altă realitate, ne ținem cu ghearele și cu dinții de asta pe care o avem, ca s-o facem antirealitate, alchimie in eprubetă, piatră filozofală anli- filozofică. Dar ce tradiție are în lite- ratura română epurarea realului de real’ împăcarea contradicțiilor vie- ții intr-un pact strinț al caprei șl varzei, făurirea și impunerea unei realități care nu există decît în vi- surile propriilor prejudecăți ? Nu cred că exagerez: mai degrabă nu no dăm seama în ce măsură vina e colectivă în această jugulare a flu- xului dramatic; nu sîntem conștienți de forța cu care lucrează în noi toți- mecanismele corupției antirealiste. Filozofic, bergsonian, se creează o stiuație comică : căci se plachează un automatism, o mecanică — me- canica prejudecăților despre reali- tate — pe viață, pe ceea ce e viu ți fără prejudecăți. Și tocmai aceas- tă situație comică duce la pruden- tele ți imprudențele noastre dure- roase, la curajul tragic și descura- jările și mai deznădăjduite, la egois- mul directorial țî lașitățile ignobile ale dramaturgului, la paradisul le- nei și infernul concesiei, la confor- mismul de care s-au plictisit și cele mai înalte foruri și publicul cel mai larg". ION VEUCAN ORIZONT TRADUCERI DIN MIODRAG PAVLOVlC IN „LUCEAFĂRUL" Criticul literar fi poetul Ovidiu Co- Iruf aemneatd In „Familia", nr. 3,'1S69, un amplu grupaj de traduceri din li- ricii poetului sirb Afiodrag Pavlovic, „una dintre personalitățile artistice cele mai complexe fl mal inieresanlC“ ale literaturii iugoslave cum li caracteri- eeasă traducătorul, Intr-o scurtă pre- zentare. sint traduse poeme dintre cete mai recente ale autorului eelor „Fl de cin- tece*. poeme care fac parte, se pare, dlnir-un ciclu balcanic. Kemarcdm proprietatea traducerilor, versurile ta late cu dezinvoltura fi pre- cizie Intr-o limbii eipresied, lucrata în nuanțe revelatorii. Reproducem, pentru exemplificare, cfleva versuri din „Fiul Iul Deucailon fi al Pprrel vorbețte" : „Vreau sa vi povestesc cum s-a nftrult lumea. / Dc-abta Îmi pot deschide sura să vorbesc despre părinții mei. / Poves- tesc pentru ultima dată. / Inii amintesc. / Era după aHrșItul lumii. / apele sc retrăgeau / Iar de glt tml atlrnau salbe dc pcțll morți- / Două făpturi, despre tare am aflat mai tîrrdu că sînt oameni/ mergeau pe cimpia înaltă In haine udo. / strigătele se înălțau de ia o margine a târli la cealaltă / țl norii ca țl mine, Iți deschideau gura. Alunei cel doi se aplecară să adune pietre" etc. Atrăgind atenfia asupra acestor va- loroase traduceri, găsim cu cale sd su- gerăm editurilor noastre publicarea unui volum din poet la lui Mfodrog Pa ido vie, in tdtmdcine româneasca. Urmărim de mal multă vreme, cu un interes care nu scade, articolele pu- blleale, număr de numdr, In Luceafărul, dc către doi poeți ; ion Alexandru fi Marin Sorescu. In general, rubnclle fixe, definute invariabil de aceleași condeie, obosesc in cele din umid. Ceea ce nu se Intlmpld In carul celor doi poefi, con- ftilnfe vil țl lucide, frdmlntate dc pro- bleme grave ale artei fi exlstenjei con- iempora ne. Ultimul numdr fM/l»«9). pe care ti avem tn vedere, al revistei ,,Luccafdrul“ îniereard. In cadrul rubricii ,,Jurnal de poet*, o vlbrantd evocare a iui Ion Ale- xandru, intitulată „Dintr-un sM transil- van". Ceea ce cucerește este mustea re- flexiva a subtextului, tonul răscolitor cu care poetul reînvie, pentru noi, ima- gini ale copilăriei, oameni fl Intlmpldri care II leagă de pdmtntul Ardealului. Marin Sorescu, la „Cronica fantezis- tă-, intr-un stil alert fl scăpărător, sefti- țează un „Carmen ei error-, cu ironie ți umor, cu asociații neașteptate fi re- velatoare. Poetul imaginează altă fi po- sibilă exist«n|d tomliund a Iul Ovidiu; „Ovidiu a trăit ultimii ani ca un Înfiat. Am uniat un poet cind nici nu filam cc e aici, doar ața printr-o intuiție ge- nială (.. .) Cu o sută dc ani Înainte de colonizare, lâcca sondaje asupra adap- tabilității limbii getlee la latinitate" etc. Ceea ce pare, la prima vedere, Joe In cronica fantezistă a lui Sonescu este, de fapt, mai mult decit un joc de idei, poetul revellndu-ne înțelesuri adesea noi ți frapante. T. V. ORIZONT Redacția ; Timișoara Piața V. Roaitfi nr. 3 Telefon I 20 26 • Administrația București Șos. Kiselelf nr. 10 • Manuscrisele ți orice corespondență scrise cile) pe o singură parte a hîriiei cu indicarea adresei exacte a expedi* torului, se trimit pe adresa redacției Manuscrisele nepublicale nu se restituie Tiparul executai sub comanda nr. LSI5 la întreprinderea Polîgralică Banal, Bd. Leonlin Sâtâjan nr. 7. Timișoara — R. S. România | 41007 [ Lei 7.-