CQevistă UNIUNII SCRIITORILOR REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMÂNIA TIMIȘOARA, aprilie 1969 Aiiul XX nr. 4 (180) CUPRINSUL ANGHEL DUMBRAVEANU: In apele mari ale lumii. Fața străină a nopții ... 3 PAVEL BELLU; Salvarea Euruaicei, Cărarea . ...................4 DUMITRU ȚEPENEAG: Fuga...........................................................6 VERONICA PORUMBACU ‘ Nici ele....................................................7 PETRE STOICA: După trecerea ploii, Vedeți, Dar singele [întinilor , ... 7 EUGEN SIMION: „Comedia erorilor" critice (I)............................... . 9 N. D. PARVU; Clopote, 4 noastră râmii...........................................16 DAMIAN URECHE: Povestea firului, Inir-o seară inima. Risipitorul . ... 17 T. L. B.: Virgil Birou........................................................_Zâ- ViRGIL BIROU; Mrment de nedcc pe Semenic . . . . . .. 20 DIM. RACHIC1: Ceas memorat. Corăbii, Dincolo de limite, Sentimentul caselor . . 23 GEGRGE SURU: Chemarea, Elegie, Orașe . ...................24 CORNEL VESELAU: Violeta ........................................................25 MARI A IV AN: Proaste obiceiuri.................................................36 LEONID DI MOV; încremenire. Cerber ,............................. ... 32 LUCIAN BURERIU: Supraviețuire, Aminorea plafonului..............................33 IV. MUNTEANU: Pămîntul fierbinte, Cîntec................................, 34 ANA MARI A POTOCEANU: Ruga, Ciad sint citeodată, Nedumerire ... 35 ION ROVINA : Afrodita aleargă printre flirturi, Fluviul luminii. Urne . ... 36 ANDREI Ă LILLIN: Semnificațiile unei cariere literare ...... 3A SLAVKO ALMAJAN: Arborele magic, Vară sanguină, Piatra și apa . ... 48 FELICIA MARINA : Ca iarba timidă. Pasăre, Cei ce pUng pe umerii nopții . 49 ORIENTĂRI AL. CLAUDIAN: Parnasianism și naturalism: momente literare și sociale . . 51 CRONICA LITERARA NICOLAE ȚIRIOI: Alexandru lebeleanu: „Divagații și simetrii" . ... 61 CORNEL UNGUREANU: Anghel Dumbrăoeanu: „Oase de corăbii . . .. 61 TRAIAN LIVIU BIRAESCU: Dostoievski și Kafka în exegeza romanească . . 66 PROFILURI LITERARE NICOLAE CIOBANII: Nîcolae Breban: Opțiunea pentru caracterologia neo-ctasicâ in roman ...................................................................................j ARTA N. T. IANCU: ^Strigătul" fi „Aventura" — ipostaze ale nestatorniciei sentimentelor 79 CARȚ1-REVISTE ALEXANDRA INDR1EȘ: Edgar Papa: „Evoluția și țormele genului liric" ... 83 TUDOR VILCEANU: Ileana Roman t „Nașterea zeiței" ..................................85 G. DRUMUR: Andrei Ciurunga: „Decastihuri"..........................................87 NICOLAE FLORESCU : Constantin Abălufă : „Piatra"...................................88 GH. /URMA: Folclor literar.........................................................89 ORIZONT EXTERN A. și G, L.: Romancierul fi criticul literar Orlep Istoan, Leos hmacek ci Musika Europea, Reclams Romanjuhrer, Yehudi Menuhin la Conservatorul din Paris . 90 miniaturi critice OCTAI^/AV MET EA: Trei studii de istorie privind Banatul ...... 93 A/CO4L." Intiln.ri cu cititorii . ......................................94 4. D.: Critică și poezie în „Tribuna" . . . ..............................94 E. 4.: Scriitorii în fa/a bibliotecii ........... 94 ION VEUCAN. Cariatide..............................................................*5 S. D.; Un precursor bănățean al realismului în pictură............................95 ION NEGRU: Expoziția de pictură modernă americană .................................98 COMITETUL DE REDACȚIE---- REDACTOR ȘEF: AL. /EBELEANU RED. ȘEF ADJ.: ANGHEL DUMBRAVEANU NICOLAE C1OBANU, ANDREI 4 ULUN, SORIN TITEL, DAMIAN URECHE ANGHEL DUMBRAVEANU ÎN APELE MARI ALE LUMII ^nde se duse liniștea mea fi unde plecară Zilele calme de toamnă ? Tocmai acum Cind nervii intrd-n reflux $i pioi/e înnoi Inii bat obsedant foatd noaptea in geam. Și e o foame de soare in singele meu. Și-o sete de nemărginire’ și-un dor De zbor nes fir fit. Și e ceva neînțeles In această nebună-ndoială, și mările cad Cu metalice valuri in timplele mele fierbinți. Cineva mă caut S-n somn cu vorbe ba/uernante. Cineva-mi strecoară spaima și țipătu-n ginduri Și trupul femeii se trezește ars de-ntrebări, Și polul se umple frenetic de strigăte albe, Și cresc luceferi noi in apele mari ale lumii... FAȚA STRĂINĂ A NOPȚI! u trenul de seară vom pleca prin liniștea aibă Și nu va fi nimeni cu noi, nici îndoiala. Numai vintul prin spații confuze, oarbele vinturi Și măștile anilor rămase in urmâ prin defilee, Numai plinsul palmelor mele, căutările lor Prin ceața de ieri’ numai țipătul lor de lumină Cind iți regăsesc spaimele trupului ager. Șt gitul de pasăre întors in mirări, Și pulpele răsărind in neștire din teamă Și din mirodii de sud, și drumul fără sfirșit Prin Carpații răsăriteni. Curind vom ajunge La marea pustie unde nu ne așteaptă nimic Lin tot cc ochii noștri văzură prin neguri. Numai zbaterea goală a apei, deruta, Pămintul fără corăbii, numai metalicul ritm Al nepăsării. Dar toate acestea Ie spttne-n delir Fața străină a nopții. Cind miezul amar . Al sărutului tău mă restituie cu descintece soarelui, Cind atingerea șoldului tău mă amețește de moarte Cu sunetul unui timp spre care vin de la-nceputuri. ORIZONT PAVEL BELLU SALVAREA EURVD1CEI iNoziao 1 ’ efireSc de albastru e seninul pe cxei, am visat, ce n-am visat! Valsul sutelor de cormorani Intr-o insulă de ceată ți pă*at ... Am rămas cu voi fi-am devorat Bucurii de 25 de bani. Cite stele nu ți-au frint orbita Să-mi leg înălțarea de destinul lor. I>ar din ceata vremii răsări iubita Și din veșnicie mă opri să zbor.,. Am rămas sub sinul ei de eolb să mor. Mă tot uit la lună, mă tot uit zlmbind. Ce bine că n-are aer pentru proțti, Va rămine-altarul unde zăbovind In spre alte stele vom pleca murind... Xu-i loc pentru galbeni, nu-i loc pentru oțti. Cum nu-i de mincat, nu au s-O împartă, Va rămine farul veșnicelor vise, Fata morgana cu cofa deșartă. Catedrala care-și arde-n paraclise Pinzele cu doruri măzgălite, Proiectate infinit, pe orizonturi infinite. DAMIAN URECHE POVESTEA FIRULUI ^egătura aceasta de slnge cu vlrful copacului, Firul de drum pe care-l rod zăpezile, Macul roșind că l-am prins Lingi soția soarelui. A'e sint date-n păstrare. $i se păstrează griul fi fîntina. Cu sălciile continuate-n noi- Doar cind o pierzi, se face ploaia mare. In orice miercuri e un strop de foi, E totul fncHnat să dea In rod, Deseară vei putea să treieri. Cind pe dmpie dorm amestecate Ginduri cintate fi căderi de greieri. Pe frunza oarbă voi forma un număr, Copacul nu va fi acasă, niciodată. Cine se ascunde dincolo de umăr? Ce pierzi acum, ai mai pierdut odată. Necunoscută trece steaua. Care pe razele de fier, X colorit in mine să bea apă Și nu s-a mai întors la cer! ÎNTR-O SEARĂ INIMA J atr-o seară, fnima, Rofu adevăr, fntr-o seară, inima. Pajifte-n răspăr, fntr-o seară, inima, Vatră-n care fierb, fntr-o seară, inima Colora un verb. fntr-o seară, inima Viscolind crispat, fntr-o seară, inima Est fi vest mi-a dat fntr-o seară, inima, Grai pe care-l sorb, fntr-o seară, inima Ca un creier orb. ORIZONT Intr-o seară, inima, Dig la pașii tăi, Intr-o seară, inima Exila văpăi. Intr-o seară, inima, Luptă fi sărut. Intr-o seară, inima Nu a mai bătut ! RISIPITORUL Lui C. BONTA ORIZONT ^rept cine mă iei. toaniud trerită din Somn ? Pe mine, cel luminat de avuturi. Cel care-mparte cerul egal Pentru păsări ți fluturi. Cel ce ride de brumă cu toți banii din gură, Și azi n-am nici o petală de tei... Drept cine mă iei ? Călător de lumini neumblate Atu rămas cu floarea soarelui in cimp In'r-o noapte Fără să-i pese de invidia verde A surorilor ei. Toamnă, drept cine mă iei ? Am din belșug dimineți, ciocir'.ii, Pe care le pierd Intr-o singură zi. Și știu să pling cu iarnă sau cu muguri Că vinul trist a fost odată struguri. E drama inversă a celui mai sfint obicei. Toamnă, drept cine mă iei ? Drept cine mă iei, toamnă, anotimp prefăcut ? Eu știu să mă pierd printre oameni. Să mă fac nevăzut. Știu să mă apăr de tine, mai bine, mai rău. Cumpăr pe ceață tot aurul tău. Aur pe care alunec aceste idei. Drept cine mă iei ? VIRGIL BIROU * imișorenii mai vechi tși amintesc de restaurantul vînătoresc Kocsonați, într-o casă gîrboviiă de vreme, în cetate, străjuită si astăzi, într-un colt, de legendarul stilp al breslelor. Aici, într-o seară de toamnă tîrzie, să tot fie de atunci vre-o treizeci de ani, l-am văzui, pentru prima dată, pe Virg.il Birou, La Kocsonay scriitorii vremii îți aoeau masa lor, o tăblie zdravănă de lemn de stejar negeluit; în jnrui mesei se încingeau, mai în fiecare seara, intre fripturi în singe fi greul vin al casei, „puterea ursului", interminabile discuții literare. Lram încă copil cînd, în seara cu pricina, așezat cu tata, la o masă alături, înti ciuleam urechile stăduindu-mâ să nu scap o iotă din spumosul symposion al convivilor de la masa vecină. Erau la masă, Ion Stoia Udrea, directo- rul revistei Vrerea, profesorul Silvio Guarnieni, astăzi dascăl și de româ- nește Ia Universitatea din Pisa ți soția sa franca, ale cărei cosițe bălaie contrastau, în mort ciudat cu felul cum îmi imaginam, pe atunci, o italiancă. Era, în sfîrșii, un om voluminos, bine legai, cu o voce adincă, vorbind cu șart și robind, cu istorisirile sale, în mod vizibil, pe comeseni: Virgil Birou. Cițtua ani mai tirziu mi-a căzut in mină cartea lui Virgil Birou: Oameni și locuri din Căraș, cartea de căpăta nu numai în cunoașterea carierei sale literare, dar ți in cunoațfereae omului care ți-a iubii cu patimă, dar și cu talent scriitoricesc meleagurile sale natale. îmi stăruie in minte, în acest sens, încă o amintire. Eram în drum spre Bozovict, cu Virgil Birou, într-una din multele șezători literare la care nu a ostenit niciodată să participe. O mașinații venise să ne aștepte la lablanifa ți, încărcată cu literati, gonea pe serpentinele văii Almăfului. La 0 cotitură a drumului, Virgil Birou a cerut să oprim. Am coborit din mașină ți împreună cu dinsul, în aceea dimineață timpurie, la vre- mea de cumpănă a iernii cu primăvara, am privit in tăcere, peisajul ce se așternea tăcut la picioarele noastre. . Vn înțeles atunci si cu inima ceea ce, pînă atunci, iniuisem în fiecare rînd al lui Virgil Birou. Omul acesta, plecat prea timpuriu dintre noi, nu era un „bănățean" pentru a susține retoric virtuțile unei literaturi regionale ci pentru că, în mod organic, fiecare rînd pe care il scria Birou era o dovadă a fraternității sale firești ți necesare cu oamenii și locurile în care îți trăise copilăria ți tinerețea sub cerul blind al Căraștdui. Pe vremuri, la începuturile unei cariere literare care s-a dovedit apoi aiît de bogată, Lucian Blaga scrisese o caracterizare celebră a barocului etnografiei bănățene. Caracterizarea ilustrului meu dascăl, splendidă prin forța ei plastică, se potrivește, cred, mai bine, oamenilor din șesul mănos al cimpici, unde „frtmced” ce, poate fi dinir-un spini de bravadă gascond, o proclamăm, se dovedește ți prin belșugul în- zestrărilor materiale ca, în județul Timiș. contemporana șosea a milio- narilor, Dar, în complexul spiritualității bănățene, a trăsăturilor ei spe- cifice. iți găsește locul, ca într-o necesară polivalentă, plaiul mioritic al Carasului, care, cu văile sate dulci, se opune nesfirșituiui țes fimișean. Acestor plaiuri cârășerte Virgil Birou le-a dai dreptul de cetățenie in literele românești. Birou a iubii ți a cunoscut, ca nimeni altul, oamenii si locurile din Căraș. Eroii săi, din reportaje, din cele citeva povestiri, din romanul său Lume fără cer, sint oamenii care trăiesc pe valea Că- rașului, în satele din jurul Oraviței, în minele de cărbuni de Ia Anina. ORIZONT Lumea personajelor lui Virgil Birou e o lume limitată geografice ște pină la hotarele pustei, dar cunoscută cu deamănuntul și iubită ctt toate fibrele inimii fierbinți care bă tea, odată, în pieptul scriitorului. De aici sentimentul de autenticitate, de realizare literară nu lipsită de inedit. Adolescent fiind, îndepărtai, pe aceea creme, de ispita de a deoeni, vreodată. critic literar, mi-a căzut în mină, infr-o revistă a vremii, un fragment din Lume fără cer: Gheorjțhi Rață se lămurește cu revoluția. trecut de atunci ani, nu chiar puțini, dar îneînfarea estetică care m-a cooîrșit îmi stăruie încă oîe în memorie, iar Gheorghi a rămas ți acum un perortaj literar care s-a născut sub o stea bună. S-a spus, despre Lume fără cer că dr fi un bun roman minieresc. îmi displac cla- sificările tematice și nu cred că, sub această etichetă, romanul fui Birou și-a găsit caracterizarea cea mai nimerită. Aș spune, mai de grabă, că romanul aduce, în literatura românească, un fior propriu, nu numai da- torită tematicii ci fi, sau mai cu seamă, oamenilor și focurilor descrise. 4$ mat adăuga apoi, că această pasiune a lui Birou, față de realitățile bănățene a fost, cum nu se poate mai utilă și mai necesară. Scriitorul s-a dovedit. în acelaș timp, pasionat reporter, etnograf, folclorist, istoric. Ooamenî și locuri din Căraș, reportajul scris acum mai bine de treizeci de ani se împlinește, ca intr-un diptic necesar, cu Drumuri și popasuri bănățene, reportajul vremurilor noastre, în Care Birou descoperă, la fie- care pas, cu neascunsă îneîniare, realizările socialismului care au schim- bat fața Banatului. Herald al artei populare atîf de proprie, de originală fi inedită, a locurilor natale se dovedește a fi Birou în Crucile de piatră de j» valea Căratului, monografie în care severa documentare știin- țifică se îmbină cu literatura de buna calitate. In sfirfit, în manuscris, o monumentală Istoric a mineritului în Banat, sporește tristețea noastră față de prcatimpuriul sfirșit al aceluia care a fost Virgil Birou. Acum, cînd se împlinește un an de cînd Scriitorul și omul de cultură care a fost Virgil Birou a trecut dincolo, în împărăția umbre- lor, îmi place să cred că el stă la sfat Cu eroii Săi, cu Mop Sfăuan pi cu Gheorghi Rață, oameni ai acestui pămlnt pe care a trăit, pe care atît de mult l-a iubit, pe care S-a străduit să-l facă cunoscut în lite- ratură, acela care a fost Virgif Birou. T.L.B. MOMENT DE NEDEIE PE SEMENIC 0RI20N1 Pc fața de apus a muntelui Semenic, între vîrful cel mai înalt, Goana și Piatra Nedeii, în cotitura unei depresiuni de teren se pitește un săculeț deabia de vreo 10 pași lungime și tot atîta lățime. E unu! dintre cele mai notabile lucruri de văzut din întregul complex muntos al Scmenicului. $i cum să nu fie ajuns celebru cînd pe malurile lui pietroase se petrec uneori lucruri care pun în uimire pe toți cei ce se nimeresc a fi prezenți la răsăriturile de soare sîngerii de la sfirșit de primăvară sau de la începuturile de toamnă, cu vijelii de mută din loc pămînturile. Eu am trăit o întîmplare veți vedea cum. Natura încă nu s-a trezit dc iot din somnul ei de noapte, soarele Jî mai rătăcea întîrziat pe undeva, prin cețuri. Dar din depărtări se aude ca un filfîit de aripi ce vine de departe. Apoi iiihirilc se amplifică în vîjîit puternic. Țipete ascuțite îl taie, prelungi și amenințătoare. Tot mai tare, tot mai aproape. Priveam uimit. Oare ce se va întîmpla ? Deodată brusc totul cade în tăcerea de dinainte. Fîlftitul care a ajuns deasupra capului nostru nu se mai aude. în schimb, țipetele se înte- țesc năprasnic. Totul s-a petrecut fulgerător. Nici nu am avut timp să ne dumirim. Pe malurile lacului s-au lăsat păsări mari, cu gîturi pele- gite, cu cioc puternic, curbat amenințător a sfîșiorc, cu ochi încrun- tați. Vulturi. Mai mari, mai miei, bătrîni și pui mai timpurii. Dar mai cu seamă vulturi bătrîni. Par supărați, enervați chiar. Fără dc veste, cei bătrîni se reped asupra puilor și încep să-i bată cu ciotul aripilor, îi aruncă pe rind în undele înghețate ale lacului. Vor să-i înece ? Nu I După cîteva clipite, după cc puii s-au bălăcit în apă, scuturîndu-și apoi penele, pentru încălzire, iată că toți se avîntă și în aceleași țipete stridente tot atît de neașteptat cum le-a fost sosirea, își iau zborul ca să dispară în depărtări, să se ascundă în cuiburi, prin văgăunile stîn- cilor, prin desimea codrilor. Totul s-a petrecut în cîtcva clipe, după care liniștea a cuprins din nou locurile. Ciobanul moș Gheorghe, ghidul nostru pe cărările muntelui bănă- țean, ne-a lămurit întîmplarea. Vulturii bătrîni își aduc puii să-i scalde în undele reci, ca să se întărească și să cîștige viață îndelungată. — Oare să fie așa ? — Așa ! întări moșul. De la ei au învățat și oamenii noștri să se scalde aici. Vara. în căldura cea mai mare, la praznicul proorocului llie, la 20 iulie după calendarul nostru, vin aici oamenii cu sutele, de pe la Bolvașnița, de la lablanița, de la Mehadia, din Topleț, din întreg Almăjului, apoi cei din sus, tocmai de la Ezeriș și Firliug, de la Bocșa, din Anina, din Reșița, din Tirol, pină către Oravița, dar dc unde nu vin ?!Români, germani, unguri, pemi, toate națiile din Banat, din jur, se adună pe Semenic. Se aruncă de 7 ori in apă.^tpoi se îmbracă în cojoace ca să se încălzească. — Și se fac sănătoși ? Moș Gheorghe se întunecă Ia față. — Mi se pare că nu crezi. Am regretat adine că nuanța de neîncredere din întrebarea mea a fost prea categorică. Câutai să schimb vorba. — Taică Gheorghe, să-ți mai spun ceva♦ cleanțul acesta, de la vale, știi cum îl cheamă ? Ala înalt ? — Pe ăla înalt? cu scară și cu semn în vîrf ? — Pe ăla. — Păi, ăla-i Piatra Ne de ii — Ei, vezi! Acolo s-au tinut nedeile in vremile de demult. — Cînd ? De mult în vremea lui taica Traian ? — Și mai de mult. In vremea lui Decebal și a tatălui său. In vre- mea dacilor. Dar poate și mai de mult. în băbăluc._ O seînteie de curiozitate se aprinse în ochii moșului. — Că n-o fi vreuna ? Zău, în vremea dacilor ? ORIZONT £ — Aici. Și în alte locuri din munții Banalului și ai țării, pe care-i cheamă Nedeia. Că sînt multe locuri de Jelui acesta. Moșul fluieră a mirare. Țipătul neașteptat al unei păsări se opri. Moșul țiui de bucurie. — Vezi, să știi că a venit un vultur ca să vadă dacă vremea c potrivnică pentru scalda puilor. Semenic, vraja Semenicului. Nici azi nu știu dacă scalda puilor de vultur, la care am asistat, a avut loc în zori, după întîlnirea mea cu moșul și după ospățul cu balmoșul oferit de el și stropit din belșug cu nectar de prună, galben, de trei ani și mirosind ca o livadă înflorită, sau după ce m-am trezit, mai în amurg, cînd soarele se lăsase după pîlcul de copaci, dincolo de depărtările în care se înălțau coșurile Reșiței zilelor noastre. VIRG1L BIROU ORIZONT Romul badea : „lovan Iorgovan" DIM. RACHICI CEAS MEMORAT ^e-atfta mișcare, de-atita trecere — frunză... De-atîta soare pintenul suplu al apei orfan de culori. Prăpastia cere să fie umplută — c-un zbor sau c-un trup di fecioară. In lemnul zilei — un număr pereche de cuie: toate se clatină, toate cad, numai unui devine rigid fără veste . .. CORĂBII LUNECÎND c artogina dă muguri — ;i înflorește fdcindu-ji corăbii» iar corăbiile tunecă zi fi noapte pe fruntea femeilor care-mpletesc corzi pentru arcuri din părul lor negru. Hanilial iți ia capul in mină ferind dimineți ie pe malui mării să blesteme fîoma. Intre valuri Se joacă delfinii — fiecare din ei o flacără ce va arde ora^ui ... DINCOLO DE LIMITE ^ocuicsc intr-un mare Amin spus in noaptea nuntii de-o prepetită-cuc sub streașină casei — pe cfnd oficiam in templul iubirii și-n strane strămoșii etnia» amestecați cu urmașii — toți de-a virstă cu mine .,. ORIZONT II SENTIMENTUL CASELOR ^asele noastre pe care asemenea melcilor le îuănt cu noi fa plecare., . Casele noastre călduroase sau reci in care ne-ascuruiem de-acest ncînîim secoî 20,.. Casele noastre sferice sau cu geometrică dungă — din care singurătatea ne-aiungă... GEORGE SURU CHEMAREA fost numit să ateu intre rădăcină fi floare. Intre cer ți pămint, intre subteranele clrtiței ți vint, Intre lotcă ți adtncul de mare, Intre pasăre ți cercuri de copaci. Intre temple fi ttătduh. intre trup fi duh, Și aceasta cit se poate de curind... Mă străjuia» stete/e, mă străjuia» porniri de tewoare, MS îndemnau spre a atege. iepe ți lege după lege, Dar cum oare aș fi putut să-mi cale chemarea De-a pluti pe pămint ți pe ape Atunci cind constelațiile se răstoarnă atft de aproape,'.. EL EGIE URIZUN1 1 ot mai mult apasă pădurile pămintai bun penint rădăcini. Pămint ui se îndoaie după fiecare ploaie ea un ram de alun. Se surpă molcom in vizuini, amestecă mereu cărările Plnă cind mările acoperă crestele cu scoici ți meduze Atunci cind Ui încep prin destin migrările; Tot mai muiî c o apăsare pe fiece cărare născută spre zare. O apăsare de lemne de case.de lemn de viori, de lemn de sicrie, .Mereu mor izvoare, se nasc izvoare ți iarăși se-ngroapăin vila de vie, Neabătut rărrdne doar drumul de cocori... ORAȘE ^rașe, mereu noi ora$e. finuturi de piatră, de beton ți sticlă, Im marginea fluviilor, ferestre in zi, ferestre fn noapte, /n fiecare soare nou sînt mai aproape sau mai departe Pe un pavaj in care râm in vibrind ca un ecou Pină cind un altul de el mă desparte și mă împarte din nou. Călătorie continuă prin orașe, orațe de ceață, orașe de soare. Orașe de nori, orașe de iarbă, orașe din cuiburi de cocori, Un tainic destin mă cheamă din teamă ți plec din vamă in vamă, Mă împarte ți mă desparte, aproape sau mult mat departe, Să uit, sti vreau să uit că-n orașele in urmă rămase. In ramuri de case, tn lemnele arse, stăpină e luna Și sufletul meu... CORNEL VESELÂU VIOLETA 4 tdrtiMi o clipă universul. Pleoapele mbw coborit greoaie ; Alături de &o 4, r. li a sujietui cdtut En disperare («danie o noua ardere cu Rdcdrare. in pueFul turn inii pescarii prind pe? ti alt>( Si uneori Cranii iinbrdjifuie de pciaic. URNE * 'opefte-IC, cdpadd primd, de trtrWfe sau, mai precus, de aertd ars la urne... Nu exlsid imaeuiaia cdidiorie. Dar imaculat ut pis mai puternic denie reaiitaiea cu dinții In cdiclie ? Obosite, urnele au in cepul Ode albe fl negre In mine sd renumere ... ORIZONT SEMNIFICAȚIILE UNEI CARIERE LITERARE ■ ANDREI A. LILL1N ORIZONT n acă ne oprim asupra culturii bănățene din primele patru decenii ale veacului, la o ochire grăbită ea ne apare o arenă în care se dă o înverșunată dezbatere de pe cele mai variate poziții contrare. Și totuși, pentru istoria critică, rivnind o atentă scrutare și precizare a mo- tivelor, se ivesc în curind suficien- te criterii dc sistematizare. Ne vom ocupa, în cele de fată, de preferință eu destinul literar al lui Franz Xaver Kappus, scriitor căruia Rainer Maria Rilke i-a adre- sat celebrele Scrisori către un poel tinăr. nu însă izolindu-i în analizele noastre de alți trei intelectuali de renume european, născuți ca și el la Timișoara, cu care — precum vom vedea — el se înrudește îndea- proape în tendințele generale ale spiritului, chiar dacă de la un mo- ment dat, activitatea sa creatoare a deviat, apunind abrupt înlr-o tristă aventură lucrativă. Dar nici atunci Fr. X. Kappus nu a dezmințit con- diționalltatea mediului social și spiritual din care se trăgea și pe care l-a oglindit mai departe fidel, fie chiar și pe planul literaturii de distracție. I Biografia literară de interes ma- jor a lui Fr. X. Kappus începe cu scrisoarea pe care R. M. Rilke i-o adresează la 17 februarie moS; ,,O operă dc artă este bună, dacă ea s-a născut din necesitate. In felul acesta, al originii, se găsește criteriul valorii sale: nu există altul. De a- ceea, mult stimate domn, nu știu alt sfat decît: a te interioriza și a examina adincurîle, din care răsare viațaj la izvoarele acestea veți găsi răspunsul Ia întrebarea dacă tre- buie să creați. Acceptați-1, indife- rent caro ar fi el, fără a-I tălmăci ți răstălmăci. Poate se adeverește că dv. sînteți chemat să deveniți artist. Atunci luați soarta aceasta asupra dv, ți duceți-o, povara ei ți măreția ei, fără a vă sinchisi de răsplata de afară. Căci creatorul trebuie să fie o lume pentru sine și să găsească totul în sine ca și în natura, la care ei s-a atașat*1 Tonul este sentențios, sfaturile date se mențin în limitele genera- le ale unei concepții despre creația artistică, cu anticipații ți similitu- dini de la Platon și Horațiu la Gustave Flaubert și Lev N. Tolstoi. Totuși, destinul lui Fr. X. Kappus îl preocupă mult pe R. M. Rilke. Intr-o scrisoare din Borgeby gard, Suedia, adresată în 27 iulie 1904 soției sale Clara Rilke, citim: „Iți mulțumesc pentru scrisoarea lui Kappus. Ii merge greu. Și e abia la început. Dar are dreptate, noi în copilăria noastră am cheltuit prea multă energie, prea multă energie de adulți — este adevărat, poate, pentru generația întreagă. Sau din nou numai pentru unii? Ce să răs- punzi Ia asta? Că viața posedă ne- sfîrțite posibilități de înnoire. Da, dar și aceasta: că consumul de ener- gie este într-un anumit sens totdea- una și augmentare de energia: căci lucrurile se petrec în fond într-un cerc larg, dar închis; toată energia, pe care o emitem, revine asupra noastră, mai bogată in experiență și transformată** *). *J Rabier Mada Hilka ; Bricfc an cl- nen Jungen Dtchtcr, Inscl-Bilcheret Kr. Lekpzlg, 1929. p. 12. t) R. M. Rllkr ; Bncte ana den. Jih- ran 1M2 bis 1996, ed. Insei, Lclpzig. 1929, p. ÎM. Putem descifra de aici o definiție mult mai personali ți funcțională a creației artistice decît pe baza pre- noțiunilor de „adincuri”, „inimă1* ți a „celei mal liniștite orc a nopții"1, din scrisoarea anterior citată. Faptul nu surprinde, Găsindu-se în fața unui străin, Rilke, în străduința de a nu încuraja cumva un prea posi- bil scepticism, se ferește să afirme dogmatic: „Totul este relativ — iată absolutul!" Tn consecință, el caută să organizeze cu ajutorul unor con- cepte generale conștiința corespon- dentului său, indrumîndu-i atenția în primul rînd asupra celor două datorii de bază ale oricărui artist: cunoașterea dc sine ți cunoașterea lumii, orice negație, în principiu, părlndu-i aprioric a deszăgăzui la un tînăr în mod anarhic instinctele și prin aceasta cabotinismul. Și iată deci că în scrisoarea către soția sa, după ce între timp îi mai adresase îinărului alte șase epistole, din ce în ce mai calde și înțelegătoare, el se exprimă franc și lapidar: „Er hat es schwer". Intre timp, el a ajuns să cunoască din confesiile tînărului, frămîntările și încercările generației întregi, din care el, cu opt ani mai în vîrstă nu se exceptează; a unei generații căreia evoluția socială și spirituală a Austriei din zilele ace- lea i-a răpit consistența sufletului. Or, fundamentul moral și social ăl creației artistice presupune ca un postulat de neclintit coerența Inti- mă a ființei umane. Lope de Vega putea Să spună: „Yo naeî tn dos extremos*. Asemănător, Jean Racine: „Je sens deux hommes en moi”, iar Coethe, prin Faust: „Zwei Sețten wohnen, ach, in meiner Brust”. în ciuda diviziunii dramatice a con- științei și, tn consecință, a disconti- nuității accentuate a actelor de conștiință, un puternic elan vital, nealterat la rădăcină, le-a cheză- șuit „făptura”. Și foarte conștient, Goethe a parafat așa-zlcînd această stare în cunoscutele versuri din Urworte-Orphisch: „Și nici un timp cu nici o putere laolaltă/ Nu fring tiparul formei, ce vie se dezvol- tă” *}. Totuși, prin nesăbuita cheltu- ială de energie, la care i-a fost su- pusă generația, precum subliniază Rilke această unitate părea defini- tiv compromisă, dară creatorul, din s) In traducerea lui M, Eminescu. impasul ce 5 se pregătise, nu izbu- $ tea să iasă biruitor cu prețul unul înnoit efort, transformând pe cale recurentă experiența unui minus de consistență în acea „Erlebniswirk- lichkeit”, de care vorbește Heinrich Rickert, caracterizînd-o Ca un „con- tinuum de elemente eterogene”. Problematica aceasta o regăsim, variată, îmbogățită și adîneltă, și la cei trei timișoreni, filozofi, psiho- logi și cercetători de mituri, pe care i-am pomenit încă în introducere: Julius Pikler, Karl Kerănyj și Ar- noid rtaușer, cu care Franz Kaver Kappus se înrudește atît în privin- ța „romantismului” inteligenței. Ea ii legitimează fără excepție ca ade- vărati îndrăgostiți ai simbolului ți mitului; toți trei excelează și prin marea și neînfrînta lor vitalitate. Juljuș Pikler s-a născut în 1064. După serioase studii de jurisemden- ță și economie politică, el a jdafu- rat intii o vastă activitate publicisti- că și didactică în domeniul filozofiei r dreptului. în 1898 a începuțsă între- prindă studii critice despre originea și accepțiunea termenului ,Ju*“ și, in continuare, a totemlsmului. In fe- lul acesta, s-a pregătit trecerea sa șl hi investigații filozofice și psitiolo- la st ruc t ura^con- științei care, in aurind, bau permis să formuleze o ccWepție foarte per- sonală despre legile de bază alo ac- tivității neuro-psihice la om, com- pletată nu peste mult Cu o contri- buție remarcabilă in domeniul con- stantelor conștiinței „erwarten-atten- dre” față de peripețiile trăirii, la care s-au adăugat considerații inte- resante cu privire la identitate șl alteritate ca și la reprezentare ca „trăire încremenită”1). Contribuțiile acestea au fost apreciate la rîndul lor și dc unii ginditorl progresiști, cum am putut constata recent într-o discuție cu Ernst Bloch, și ele asi- gură lui Julius Pikler un loc de cinste între înnoitorii gîndirii din prima jumătate a veacului. Astfel, dacă tendințele dc repetiție și reite- rare. care î-au atras luarea aminte în mod deosebit, impun după el conștiinței in tocul primatului rapor- tului logic și ontologic, primatul in- tensivului, între concepția sa și cea O Juifas Pilier; Das neharren und dle GcaenBăthlIchkclt des Ericbcnț, Franckh, Suntgort, i*10, •R1ZOM ? intuîțlonistă ber^soniană. in ciuda unor deosebiri indiscutabile, există și suficiente puncte de apropiere. In tot cazul, pe baza aceluiași prin- cipiu a stabilit ți Bergson, acccp- tind corelația între corp și suflet (tensiune, tendință, elan, memorie), primatul funcțiunii psihologice față de starea cerebrală, iar cu ideea primatului vieții, preeminența liber- tății, creației, ingeniului, Karl Kerenyi, născut la Timișoa- ra in 1897. a urmat studii dc filolo- gie, ocupînd intre 1937 și 1943 ca- tedrele de limbi clasice de la uni- versitățile din Pecs și Segedin. În- că din lucrarea sa Die griechisch- orientalische Romanliteratur in reli- gionsgesdlîchtlicher Beleuchtung, a- părută în 1927, Karl Kerenyi se dovedește un iscusit interpret al simbolismului sacral, sintetizat în primele texte epice de anvergură din sfera ionică a culturii grecești. Cu- rind după aceea Kerenyi înfiripea- ză o colaborare multilaterală și bo- gată în roade cu doi dintre cel mai însemnați savanți al anilor 30, C. G. Jung și L. M. Lanckoronsky, jar în 1943 se mută definitiv ia Ascona în Elveția, unde conduce un team de cercetători specializați in analiza miturilor. Urmează în lucrarea Mythos der Hellenen din 1941. defi- niție a „ideii mitice" drept ,.divini- tatea omului"; fondată pe un vast material istoric, și dovedește o strin- gentă actualitate din clipa în care omul apare in mituri ea „figură mitologică"5). O primă anticipare conștientă a procesului descris de el, adaugă tot Kerenyi. ne întimpină în zeul ..Authropos" din lucrarea Poi- mandres din perioada tîrzie elenisti- că. Dar acest zeu „Anthropos" înso- țește sub variate forme ca „cm ori- ginar" întreaga gindire mitologică, din perioada de piatră pînă în zi- lele noastre. Totuși psihologizarea procesului mitogen in interpretarea Iu! Kerenyi nu se oprește aici. In vasta sa operă de analiza miturilor, incepind cu Apollon (1937), I’ythato- ras und Orpheus (1939) și Labyrinlh- Studien (1941) — acestea mareînd faza sondajelor sale critice, comple- tate de admirabila interpretate a Nopții Walpurgiei Clasice din Faust ORIZONT *) Karl Kerenyi : Myihos der Hclle- nen, cd. Paniheon, Amslerdam-Lelpng. 1941. p. 11. partea H-a de Goethe, din lucrarea Das ăgaisclie Fest (1939) — și ter- minind cu lucrările de sinteză: Die Mythologie der Griechen (1951), Die fleroen der Griechen (1958) și Die Religion der Griechen tind Romer (1963). Kerănyi caută să reducă ex- periența sacrală mitologică a omu- lui la ceea ce el, intr-o conferință de la Wiesbaden din 1962 el a nu- mit ..das gfittliche Ereignis": „eveni- mentul divin". Prin acesta, hieratis- mul conceptului teologic de dumne- zeu — „die erstarrte Gebărde"’) — este definitiv depășit, iar în locul unul dumnezeu transcendental reve- lat, trece „procesul antropomorf de captare a „evenimentului divin"7) în forme mitice. Cei de al treilea timișorean, Ar- nold Hauser, este coleg de vîrstă cu Karl Kerenyi. După studii aprofun- date de filozofie și estetică la Buda- pesta și Vicna, unde acceptă de tî- năr în mod creator unele idei ale lui Adalbert Zalai și Georg Lukăcs, el debutează cu o lucrare de maxi- mă concentrare, privind problema- tica sistematizării în estetică*). Apoi parcurge ca „Privatgelehrter" la Viena, unde a stat in contact viu cu lumea artistică pînă în 1938, și ulterior ca expert în Industria cine- matografică și profesor de istoria artelor al universității din Leeds (Vorkshire) o complicată cale evo- lutivă oare, final, i-a permis să for- muleze o teorie proprie despre isto- ria socială a artelor și literelor*). Stăpinind un vast material de re- ferințe, verificat ți aprofundat în raport cu m’i ți mit de opere de artă, studiate îndeaproape, și, mai ales, dovedindu-se sigur in gust și judecată. Arnold Hauser ajunge la concluzia că istoria artelor nu se în- vață din expuneri teoretice, ci ea se degajează de la sine din studiul <9 Karl Kertnyi ; Labyrlnth-Studlcn, cd. P.inthcan, AmBlcrdam-Lfcipîlg, 1911, p. 73. r> Karl Kerenyi ; Die griechlschen GBt- ten. in Der Gottesgcdankc im APend- !and, W. Kohlhammer, Stuttgart, 1961, p. 19. Arnottl Hauser : Al cszldtlkai rend- BzererȘs pmbiemăia, Franklin, Budapes- ta, 1913, *) Arnoîd Hauser: Sotlalgeschiehie der Kunst una Llterutur, 2 volume, BecX. MUnchen, 1952 led. a doua. 1956). operelor, prin cere ni se va releva cu atit mai precis, esențialul, cu cit nu vom pierde din vedere funcția socială a artei. Să mai adăugăm că în vederea relevării cit mai plena- re a aspectelor social-istorice a'e creației artistice, zkrnold Hauser nu neglijează nici un amănunt, de la comanditar la executant, de la inten- ție la mesaj, de la tradiție la ino- vație, de la perspectivă la pensulai etc.. opera de artă fiind considera- tă de el ca o uriașă ieroglifă, în ca- re toate acestea sînt însemne vii. cu o istorie socială precis determinabilă, Rezumind, comune celor mai sus tratați le sint: — interesul pentru mit ți simbol; — scrutarea intenționalității In- cifrate in operă; — analiza condiționalității sociale ți istorice; — atenția acordată scriiturii. Un fundament teoretic idealist de netăgăduit, înzestrează aceste preo- cupări cu accente energetice, înru- dite îndeaproape cu concepția cea mai răspîndită în lumea burgheză de !a începutul veacului: antropolo- gia filozofică nietzscheană. Faptul poate fl ușor urmărit. „Dynamische Quanta, in einem Spannungsverhălt- nis zu allen anderen dynamisehen Quanten; Cuante dinamice în ra- port tensorial cu toate celelalte cuan- te dinamice", aceasta după Nietzsche este lumea'*). Pe baza acestei for- mule, el a construit o fizică ți o fi- ziologie, o psihologie ți o etică; pornind de aici, în dorința de a stabili o axiologic, el a ajuns la concluzia că nu există „valoare în sine" ci numai „valoare intenționa- lă", iar materializarea ci este „efec- tul", Să nu uităm apoi că în prea- labil, Nietzsche definise subiectul ți obiectul ca „făptuitorul" și „înfăp- tuirea" ți — impingind mai departe analiza semantică — fenomenele legice ca „modalitate" inebratdabilă. In perspectiva aceasta, bineînțeles, : se lămuresc lui Nietzsche ți feno- menele istorice ea fenomene legice, iar nihilismul ca expresia decaden- ței — termenul din urmă are la el un iz de sfirșit de epocă — este de- mascat ca „voință spre autodistru- gere" ți ca ..voință spre marele nimic". Or, tocmai acestuia, în teo- i») Frtedfich Nietzsche : Werkc, voi, IX, p. 46B șl u. ria culturii, reconsiderată mai ales in ultimii săi ani, Nietzsche îi opu- ne „valoarea" ca ..valoare intențio- nală". suprasaturată ca atare de condițiile de autoconservare și de dezvoltare a ceea ce în ființa uma- nă este mai trainic. Nu surprinde deci, dacă Theoclor Leasing, unul dintre cei mai subtili critici ai an- tropologiei filozofice a lui Nietzsche, crede că-i poate circumscrie con- cepția prin formula: „Viața în sine nu are nici un fel de obiective; ea nu știe nici de bucurii, nici de du- reri""). Numai viața ca înfăptuire, deci viața într-un context social is- toric, se împlinește de înțeles și are un sens. Nu vom discuta aci mai in amă- nunte, cum iși imaginează Nietzsche structura contextului social istoric al existentei umane. In direcția a- ceasta. el n-a fost urmat de cei trei gînditori analizați in cele de mai sus, iar priza doctrinei sale despre supraom asupra lui Franz Xaver Kappus se explică mai firesc pe aiță calc. Mitizarea este în sine și pentru sine un procedeu axiologic neutral. Poți crea mituri din orice, chiar și pe baza unui fond uman cît mai puțin adîncit. In felul acesta. în creația anilor '20 și '30 apar in can- tități industriale figurile mitizate a dansatorului de bar, a șoferului irezistibil, a aviatorului plin de cu- tezanță, a vampei eu ochi curați — unele mai stilizate, majoritatea în- să destul de superficiale, reducînd „eroul" la citeva date sumare și ste- rcotipe. Dar încă ți ața, publicul s-a indentlflcat cu acești eroi, dova- dă succesul de mare răsunet al u- nor romane șl filme ca Atlantida de Pîertv Benoit sau Fiul Șeicului cu Rodolfo Valentino. în creația lui Franz Xaver Kappus. poslerioară anului 1925. cînd el se mută. la Berlin ca lector al casei editoriale Ullstein. nu ne aflăm departe de a- cest tip de erou, sărăcit și împuți- nat in umanitatea sa. Mal mult de un deceniu ți jumătate, Franz Xaver Kappus s-a conformat în creația sa cititorului de rind: comun reader, după terminologia literară anglo- saxonă. El a fost un autor de best- scllers care, după judecata drastică a unei americance, sint cărți pentru ORIZONT ii) Thvodor Lesiing : Nietzsche, ed. Ullstein, Berlin, IMS, p. ss. bhlZONT oameni care nu-și aleg singuri lec- tura. Dar incă și acuma, în creația lui Franz Xaver Kappus se Între- vede pe alocurea o scînteiere stra- niu genială — urmă a unor năzuin- țe și frămintări, la originea cărora a asistat cu interes Rainer Maria Rllke. 2 Cînd în scrisoarea sa din Vla- Teggio, datată la 53 aprilie 1903, Rainer Maria Rilke îi atrage lui Franz Xaver Kappus luarea aminte ■asupra romanului Niels Lyhne de Jens Peter Jacobsen, el nici nu bă- nuiește urmările în țoală amploa- rea lor. Acest op. spune el, este suprasaturat de „parfumurile aproa- pe imperceptibile ale vieții, ca și de gustul mare și zemos al fructelor împlinite’"4). Vrăjit de proza poeti- că a lui Jacobsen, Franz Xaver Kappus nu va găsi de urmat numai factura lor exterioară — colorată și muzicală — ci el se va pătrunde superficial, precum urmează să ară- tăm, și de tendința lor etică. în Niels Lyhnc se spune la un ■moment dat: „Niels, adevărat, avea obiceiul să spună că el nu aprecia- ză nimic mai mult decît critica, dar el atribuia admirației un mai mare preț și nu primea cu dragă inimă criticile lui Frithiof (...) Niels se Strădui intîi și intîi, in superiori- tatea sa măreață, să-l facă pe Frithiof ridicol in proprii săi ochi. Dar el nu izbuti, și atunci încercă să recurgă la paradoxuri brutale pe care refuză cu dispreț să le moti- veze în discuții. El se mulțumi să le profereze cu aere de uriciune barocă și apoi se infundă într-o tă- cere batjocoritoare'"’). Izolarea intelectuală a eroului lui J. P. Jacobsen, disprețul său față de oameni și superbia sa egotistă, care îl legitimează ea pe un contem- poran al sofisticat supresivului Za- rathustra nietzsehean, sînt bine sur- prinse in acest pasaj in trăsăturile lor esențiale. Evoluția multor in- telectuali și artiști din a doua ju- mătate a secolului trecut este sinte- tizată aci, iar sentimentul specific de fin de siecle — al decadenței, la altarul căreia s-au închinat toți marii sceptici din neputința de a-și fixa axa vizuală asupra forțelor în 11) Rainer Maria RHka ; Brlefe un ci- nen jungen Dichier. p. 17, ti) J. P. Jacobm-h : Niels- Lyhne Ed, de la Sixalne, Paris, 19<6, p, FL progres — este surprins la obirșia sa. Este momentul „evolutiv”, ca- racterizat de Niclzsche prin cuvin- tele: „Ihr leidet an euch, ihr littet noch nicht am Menschen”: „Sufe- riți de ceea ce sînteți voi, nu ați suferit încă de ceea ce este omul”. Prin urmare, să nu precupețim nici un efort pentru a-i descifra urmă- rile. Ca sedimentul unor tendințe generale ale epocii în acest pasaj ni se indică o „stare” și o „țintă”. Sta- rea este fundamentală, ea puțind fi redusă la o inchietudine existenția- lă în cadrul unei condiționalități is- torice determinate — situația artis- tului în societatea burgheză de la sfirșitul veacului trecut; ținta, după Nietzsahe, ca orice fenomen de perspectivă, implică un imperativ de depășire și esențiallzare. La ca- pătul evoluției impuse de ea, însă, se află supraomul, cum teoretizează Nietzsche in plin delir schizofrenic, după „evenimentul" de la Sils Maria din 1882: „Da, plotzlich, wurde Eins zu Zwei —7— und Zarathustra ging an mir vorbei..,”: „Atunci, deodată, unu se făcu doi —/— și Zarathustra trecu pe lingă mine Aparte zis, în aceste versuri totul este simpto- matic: suspansul marcat de linioare dedublate ea și punctele infinit re- petate de la sfîrșit. Să fie, Insă, o pură întimplarea dacă „filozofia” unui alienat mintal devine de acum înainte filozofia intelectualității burgheze, dezabuzată de metafizică, lihnită de „Selbschau" și avidă de putere? Urmările s-ar fi putut pre- vedea: le vestea J. P. Jacobsen la sfirșitul romanului său, cînd, ase- mănător cu prăbușirea lui Nietzche, tragică și comică totodată, filozo- ful revocind spectacular doctrina sa despre moartea lui dumnezeu de- clarîndu-se el insuși dumnezeu, și Niels Lyhne sfîrșește ca apostat în- tr-o postură sui generis. Și anume, el care-l părăsise pe dumnezeu de dragul cultului propriei persoane, denunță ca incorectă, contradictorie și ineficace, deci ca non-valoare orice pseudo-religie, confortabilă pentru om doar în momente de tihnă și îndestulare. Or. Franz Xaver Kap- pus n-a înțeles sau n-a vrut să înțeleagă in deceniul imediat ur- mător plecării sale la Berlin, acest mesaj. Precum am mai amintit ceea ce In contact cu opera lui J. P. Ja- cobsen l-a izbit, găsind-o vrednică de urmat, a fost scriitura. In ciuda stăruințelor lui R. M. Rilke, el n-a observat măiestria cu care această scriitură este aservită de scriitorul danez unui scop mai adine. Ca ur- mare, el n-a asimilat dintre proce- deele lui J. P. Jacobsen decît ele- mentele exterioare de mit și inten- ționalitate filozofică. In schimb, in- teresul său pentru condiț tonalitatea socială ți istorică a eroilor a rămas la suprafață. De altfel, maturizarea scrisului său avea să se producă sub o cu totul altă zodie și intr-un domeniu pe care nici nu l-a pre- văzut vreodată. Timișoara, precum am amintit la început, a fost în primele patru de- cenii ale veacului un viespar, In- torcindu-se la sfîrșitul primului război mondial în orașul său natal, Franz Xaver Kappus s-a văzut în fața problemei de a-și crea aci, In limitele condițiilor locale, o exis- tență civilă satisfăcătoare. Poet cunoscut și apreciat mai ales in rîndurile militarilor — poeziile sale din timpul războiului îl arată per- fect stăpîn pe tehnica tradițională a versului —, el izbutește să ob- țină în curind un premiu literar cu o poezie ocazională, dedicată resu- "ecției sentimentului național al șvabilor. Rămlne singura sa crea- ție de acest feb Altminteri, pentru atitudinea sa cetățenească din cei cinci ani dc activitate la Timi- șoara, ca ziarist și scriitor, nimic nu este mai semnificativ decît bi- lanțul. pe care îl face el însuți în foiletonul Abschîed von Temcsvar {Rămas bun de la Timișoara), din 31 mai 1925 : „Nu vreau să mă laud că pe timișoreni i-am evitat pas cu pas. Că mi-a reușit să nu cunosc pe mulți dintre ei chiar pînă astăzi, cu care alții se tutu- iesc din prima săptămină. Că-s un flăcău cam dificil, care a fugit de oameni, care nu prea a apărut în public, n-a avut habar dc shimmy și foxtrot și a refuzat invitații, care pentru alții, mai puțin ingrațb ar fi fost un adevărat deliciu*. Evi- dent, izolarea aceasta a practicat-o față de puternicii vremii, inclusiv ai populației germane, căci precum o arată in același loc: ,.Dc clnd mă știu, stau aproape de viața adevă- rată, iar cuvintele îmi izbucnesc spontan din inimă. Și am fost se- rios șî grotesc, obiectiv și ironic, pașnic și Înțepător, întocmai rum o cerea momentul mereu am 5 vrut să ajut, să deschid perspective, să creez relații cu valorile ade- vărate Multe din cile făceam, seamănă a glumă, deși ar fi trebuit să plîngem; provocau durere, deși eu vroiam să vindec* Ante- rior, într-un aforism din seria Hobelspăne (Talaș), el precizase . „Oamenii, care fac vițuri, sînt jal- nici. Celui talentat gluma îi vine în inspirație; numai Haplea face vițuri*. Or, pe el, burghezia timi- șoreană așa l-ar fi dorit: un fel de „dummer August", scriind săptă- mînal cîte un foileton șic, iar nop- țile petrecîndu-și-le in cinlece de- șuchiate ți glume fără perdea, in saloanele „Schlarafiei", In baruri sau la petrecerile de casă ale ce- lor mari. In felul acesta, după cum a arătat-o cu franchețe vrednică de admirație, Temesvarer Zeitung, ziar burghez-liberal, a însemnat In cariera sa „scăparea din patul lui Procust al naționalilor, iar pleca- rea sa la Berlin, salvarea din hora în jurul vițelului de aur al Bana- tului burghezo-moșicresc. Totuși, plecarea aceasta nu s-a produs ușor. Intr-o poezie, scrisă numai cu citeva luni Înainte de paginile sus menționate, el spune încă : ..Strîns între stînci ascuțite și mormane dc pietre / trece cărăruia dură a peregrinului; / în mizerie apun unii, / fățărnicindu-se, biru- iesc altii. / In marginea tuturor mîhnirilor. / în marginea tuturor bucuriilor, / poetul îți deschide larg brațele ! ți-ți pierde tot singele din cauza lor. deopotrivă" '*). A re- duce deci emigrarea în Germania a lui Franz Xaver Kappus numai și numai la dorința de a-și valida talentul în Cadre materiale cit mai avantajoase, este fundamental gre- șit, Fără îndoială, unul din mobi- le a fost și Invitația casei edito- riale Ullstein. care-1 număra prin- tre colaboratorii săi încă din 1920, de a ocupa in secția ei beletristică un post de lector. Hotări tor. Insă, pare a fi fost altceva ; situația U) Franî Xaver Kappus ; Abschled von Temcsvar. in Temesvarer Zeitung din 3t mai mi. p. S. u) Franc Xaver Kappus : Vltlmung in ein Buch. in Temesvarer ZCHuhg din Î5 decembrie 1954. CRIZCNT ORIZONT 5 ciudati ți descurajantă In mediul timișorean de bîrfă ți defăimare, pe care și-a creat-o prin a doua sa căsătorie cu soția unui prieten care ți elt la rîndul său. s-a căsătorit cu fosta doamnă Kappus, Această du- blă căsătorie in cruciș a alimentat zeci de ani imaginația unor timișo- reni — nu puteai să pomenești de Franz Xaver Kappus. fără să ți se dea replica : „Un întreg roman viu. pe lingă cele scrise de el*. Dar tocmai această a doua sa căsătorie s-a dovedit trainică. Snfruntind toa- te încercările vremii. In timpul șederii sale la Timi- șoara. Franz Xaver Kappus a scris, pe lingă romanele sale distractive pentru colecția galbenă a casei Ullstein, ți un roman de severă ți- nută literară, intitulat Die Peitsche im Antlitz (Biciul din obraz). A- cesta, fapt semnificativ, a apărut în editura Helikon, Înființată din ini- țiativa bancherului Sigismund Sati- na care. în orele libere, a scris și el clteva volume de nuvele. Die Peitsche im Antlitz, în climatul cul- tural timișorean din anii 20, s-a do- vedit un veritabil steadyscller ; abia dacă s-au vîndut din el două du- zini de exemplare. Ulterior, un alt entuziast, cunoscutul cercetător al realităților bănățene Franz Wettel, a mai scos ca numărul 50 al seriei Deulsch-Hanater Volksbiicher. un volum de nuvele de Franz Xaver Kappus. intitulat Menschen von ab- seits (Oameni ciudați), Și acesta se încadrează in aceleași tendințe alo autorului, de a trece dincolo de ștacheta literaturii distractive. Nu vom exagera valoarea literară a ambelor volume. Ele, prea posibil, au astăzi numai o valoare istorică, putînd fi consultate cel mult ca documente de epocă. Or. tocmai in privința gustului epocii, ele ne ara- tă cit de prostește s-a comportat și la noi ,.the Golden Multitude" ; glota de aur a societății, care dic- tează moda, iscind cerințele prin propagandă comercială. Față de străduințele celor puțini care, ca Franz Xaver Kappus. au crezut intr-un ideal creator, opintindu-se din răsputeri să transforme arta dintr-un agrement pentru cei bă- noți într-o tribună a valorilor, ea a strălucit prin indiferență. In romanul Die Peitsche im Ant- litz ți in nuvelele din ciclul Men* schen von abseits. Franz Xaver Kappus se înscrie ca intenționali- tate artistică și scriitură ia inter- secția celor două „mișcări* din- lăuntru! generației sale, reprezen- tate. pe de o parte, de grupul ma- rilor contestatari ai burgheziei. în frunte cu Alfrcd Rubin. Georg Kaiser ți Car) Sternheim ți. pe dc altă parte, de grupul marilor iro- nizatori printre care au ajuns la nemurire Aibert Ehrenstein, Ka- rinthy Frigyes și Kasimir Edsch- mid. Prin onomastica ciudată a e- roilor lor — Schagomm, Zîcldch, KamQkler, Witasser, la Kappus; Kokoschnigg, Schigut. Kekrevischy, la Ehrenstein; Perten, Quijoda, Schusder, la Edschmid etc. — ten- dința spre mitizare, in sensul In care ea a fost practicată de manie- rișlii spanioli (Quijotte ca nume și simbol fiind o creație asemănătoa- re) este evidentă. Mai problema- tică. in fiecare caz, râmi ne valoa- rea socială a materialului transfi- gurat în aceste proze. Totuși, de multe ori ca in nuvela Fieber (Fe- bră) de Kappus izbucnește în lu- mea obturată a acestor „eroi* și cîte un motiv de caldă umanitate — bolnavul privește florile de pe noptieră, spre a se adăpa din pu- ritatea. energia, dulcețea și liberta- tea lor '•). Se naște, totuși. între- barea, dacă in prealabil, față de a- ceste proze nu ni se impune un fel de „efect de înstrăinare”, de pe urma căruia apoi să putem retrăi ..distanțarea” originară a autorului — severă și consecventă — față de propria sa creație, astfel ca aceste proze să ne apară in mod convin- gător drept anti-mituri, cum ele par a fi fost concepute. Canonic în această privință este discursul lui Kamukler din romanul Die Peitsche im Antlitz, cure incită spre revoltă totală față de o lume. în care mi- cul burghez ..vrea să se vadă con- firmat în toate celea*1’). Înțelese in felul acesta, prozele lui Franz Xa- ver Kappus din perioada ambițiilor sale literare timișorene, se Înscriu, fără doar și poate, ia loc de cinste în creația similară a expresioniști- lor germani din perioada imediat următoare primului război mondial. Franz Xaver Kappus : Mcnschcn von abselu, Tlmițoar». lS3i>. p. TS. 17) op.c. p. M. încereînd intr-un aforism din ci- clul Der nene B&dekar (Kurzge- fasstcs Lexlkon fur Auslănder, să caracterizeze, succint și malițios. Ti- mișoara, Franz Xaver Kappus se oprește la termenii: „Cultură — pentru bărbați, loțlune împotriva cheliei; la femei, baton de ruj. Excrescențe culturale : batistă, cu- rățenie trupească, pistrui"1*). Hazul său pare de mardi-gras. Așa a șl fost înțeles de concetățenii săi care nu i-au acuzat niciodată de un dogmatism excesiv, notificindu-i cu seninătate faptul că și el se sim- țea mai la el acasă In frizeria Eberl din strada Rodnei. Faptul acesta însă ne duce spre următoarea pa- gină din istoria socială și culturală a metropolei bănățene. In secolul XIX, multă vreme cel mai de seamă frizer din cartierul Cetate a fost românul Neagul. El și-a deschis atelierul In strada Rod- nei 8, In casa pantofarului Moreno. Printre clienții săi s-a numărat tot ce Timișoara avea mai select: epis- copii. demnitarii comitatenzi. me- dicii, avocații, comercianți de vază, moșierii în trecere prin urbe etc, Intrucit în aceeași casă s-a aflat și redacția ziarului Neue Temosvarer Zeitung, frizeria simpaticului Nea- gul a devenit în curînd locul de întîlnire intre lumea bună și redac- torii ziarului. Cînd apoi Neagul. la adînră bătrinețe. a predat ștafeta elevului său Deak. bunele tradiții literare s-au perpetuat, și ele au rămas aceleași și sub ocrotirea maeștrilor din următoarele două generații : Burger și Eberl. Ulti- mul îndeosebi — maestrul maeștri- lor, cum i se spunea — a fost o figură mare. Desăvîrșindu-și mese- ria la Budapesta și Viena, el a avut printre clienții săi permanenți ar- tiști de renume ca celebrul lăutar maghiar Rigd Jancsi, actorul popu- lar Girardi, compozitorul Gustar Mahler, iar la Timișoara, pe lingă vtrfurile protipendadei, pe scritorii Markovits Rod ion. Willy Stepper și Franz Xaver Kappus. Fire deschi- să, deplin stăpîn pe o memorie u- riașă. vorbăreț și hazliu, a știut să creeze în frizeria sa o atmosferă plăcută, în care critica cea mai a- >*) tn ziarul Schu'HMsehe Volkspresse <3ln 8 martie 1921. cerbă la adresa edililor se îngemăna 5 în mod fericit eu gluma nevinovată. Un limbaj intențional, de mare sa- voare, cunoscut clientelei perma- nente, mărea farmecul ironiilor și butadelor. Un exemplu : printre clienții permanenți s-a găsit și un mincinos; din o mie de cuvinte nu-i putea crede unu). La o mie. în limba maghiară li spune ..ezer", la comandantul unui regiment „ezer- des". Traducerea germană a terme- nului acestuia este „Oberst". In consecință, clientul respectiv fu numit „Herr Oberst'. deși nu-și visase niciodată să devie colonel și nici nu înțelegea de ce i se acordă mereu acest titlu ciudat. Marea afluență de public din fri- zeria Eberl se datora, insă, și unor lucrători excepționali. Printre aceș- tia. Anton Denes. nepot prin alianță cu maestrul Eberl. era cel mai în- zestrat din punct de vedere inte- lectual. Descoperind de tinăr far- mecul literaturii și filozofiei, ci- tind mult și cu înțelegere și, mai ales, știind să profite de prezența atitor intelectuali, înnădind cu ei în timp ce-i servea discuții inte- resante, el a izbutit să se împriete- nească In curînd cu Franz Xaver Kappus — prietenie trainică ce și-a găsit continuarea, după pleca- rea scriitorului la Berlin, într-0 corespondență din cele mai capti- vante. încă din primele cărți cu dedi- cații dăruite de Franz Xaver Kap- pus frizerului său. se poale desluși deosebita sa apreciere față de inte- resele literare ale acestuia. Atri- butele ..mult" și ..amabil" în 1922. pe un exemplar al romanului Der role Reiter (Călărețul roșu), par încă convenționale. Doi ani mai tîr- zlu. la apariția romanului D'r Mann mii den zwei Seelen (Omul cu două suflete), dedicația devine mai degajată, iar In 1929, pe un e- xemplar al romanului Marlina und der Tănzer (Martina și dansatorul) ea sună în felul următor: „Lecto- rului entuziasmat de cărți bune și propagatorului de cultură din stra- da Lonovich". Aceasta, la prima in- tilnire, poale să pară excesiv. To- tuși. în 1937. pe foaia de titlu a romanului Waș ist mit Quidam (Ce i s-a întîmplat lui Quidam). ci- tim ; „După Schopenhauer și Nietzs- che. această lectură ușoară va fi, ORIZONT ORIZONT prea posibil, o variație plăcută’, iar In 1949. în sfîrșit, pe un exem- plar al romanului Flucht în die Liebe (Refugiu în dragoste): „Aci cartea, ce s-a născut într-un timp amar de greu: în veche prietenie". Putem deci sorbi de o evoluție a dedicațiilor acestora. în pas cu a- dincirea prieteniei între cei doi parteneri aparent inegali. Dar în- tre scriitorul de mari succese in- ternaționale și frizerul modest, dar cu vie curiozitate culturală, intre timp a avut loc un schimb de mi- sive, în care, îndeosebi în timpul celui de-al doilea război mondial, factorul mai plin de caldă umani- tate pare să fi fost frizerul. Nu vom analiza la sfirșitul aces- tor pagini întreaga lor corespon- dență. Vom cita doar pasagiile prin care problematica abordată aci se rotunjește în mod firesc cu dat’ noi. lată o scurtă dar sugestivă no- tare. prin care ni se relevă speci- ficul ambianței intime in care a lucrat Frâne Xaver Kappus: „Dea- supra mesei mele de lucru atirnă o mare și frumoasă reproducere de van Gogh*, precizează el într-o scrisoare din 12. 2. 51. ..Este Fur- tună în apropiere peste timpuri, o lucrare din perioada sa arlesiană, cînd el și pășise peste pragul ne- buniei. Și există și o carte bună despre el dc Meier-Grăfe, care, vezi bine, a fost și el bănățean... ..Nouă ani mai tîrzîu. la începutul celui de-al optulea deceniu a] vie- ții sale, scriitorul Iși descrie în fe- lul următor ziua de muncă : „Stau pe balcon la etajul 3 și mă uit la șirul lung de mașini strălucitoare; constat cine din cei 45 de coloca- tari și-a adoptat intre timp un cîine și mă pierd in mersul ideilor, din care partea cea mai mare o rețin pentru mine, amitindu-mi de o în- semnare din bătrinețo a pictorului Hans Thoma: ,Șă nu spui nimic despre viață decît după ce ai tre- cut prin ea și o vezi de la celălalt capăt; dar in cazul acesta, de cele mai multe ori, nu mai face să te ostenești prea mult4’ (14. 7, 1959), Și fiindcă Berlinul cu viața sa trepi- dantă îl obosește în curind peste măsură. îl vom regăsi peste alți doi ani, mai chinuit și mai filozof totodată. „în ciuda celor mai pu- ternice somnifere, mă trezesc nu rareori la trei dimineața și atunci încep să mă plimb prin locuință. Și fiindcă mă întrebi — Nu ! Nu scriu ; n-am nici chef și nici energia fizică necesară să atac ceva asemă- nător cu o carte. De altfel, de ani de zile capul meu este din ce în ce mai preocupat de idei filozofice — de Ia Anaximandru, Malebranche,. Spinoza și Hobbes la Kant, Hegel și Kierkegaard. Aceste preocupări nu sint tocmai potrivite și favo- rabile producției de romane dis- tractive" (6, 6, 1961). In această atmosferă de treptată interiorizare, insistențele corespon- dentului său de a se autodefini gă- sesc un ecou favorabil. „Și fiindcă îmi tot amintești de felul meu per- sonal de a scrie, bineînțeles, stilul meu are o notă particulară, cu to- tul deosebită de germana timișo- reană*. va sublinia el la 1 iulie 1962. „Cred însă că nu e cazul s-o exaltăm, căci limba este doar un instrument de lucru al scriitorului și ca atare un mijloc cu un anume scop, in vederea atingerii căruia ți se impune claritate și curățenie. Scopul propriu-zis — esențialul — este conținutul enunțului, adică ceea ce tu spui...’. Și fiindcă pe această calc, dc a ajunge la esențe, nu se putea evita o excursie în is- toria filozofiei, iată-1 în una dintre următoarele scrisori, comentlndu-1 pe sihastrul de la Amsterdam: ..Spinoza se deosebește de alte mă- rimi ale spiritului prin aceea că el nu-și dezvoltă doctrina din teme- lie, ci o prezintă în proporții con- centrate, deseori prea concentrate, pe care apoi, pe baza unor indicii parcimonioase, trebuie să ți ie do- vedești singur. Acesta este un pro- cedeu matematic, care presupune cunoștințe adecvate- E prin urmare bine să-ți însușești în linii mari doctrina elaborată a acestui spirit care domină peste culmi, fără să te chinuiești cu materia anevoioasă a demonstrațiilor sale. Limitîndu-te la esență, ai In orice caz avanta- jul de a înțelege din temelie și concepția despre lume a altor mari spirite ca Descartes, Leibniz, Goe* the și chiar Ernest Haeckel.. A (18. 12. 1962). Pînă și la bătrinețe. recluziunea filozofică este destul de periculoa- să. De obicei prin ea sc produce un divorț intre realitatea istorică și realitatea Imaginată, iar rațiunea In aceste Împrejurări Iți pierde În- cetul cu încetul puterea de control fi chiar rostul de a fi, A izbutit Franz Xaver Kappus să evite cap- canele autoiluzionării ? lată-i măr- turia : „In timpul războiului am pierdut o parte esențială din do- cumentația mea (...), și am trăit doar atiten lucruri interesante, prin- tre care multe în sfera particulară, ceea ce totuși n-aș vrea să răsco- lesc' (27, 9. 1985). In felul acesta, el rămine scutit și de tentația de a crea din relațiile sale cu Rainer Maria Rilke un mit confortabil. „Pe Rilke l-am tnHIniț personal de două ori14, scrie el la 5. 8. 1058. „Pri- ma dată în 1997, la Viena, unde el a fost invitat să citească la o se- rată literară, și apoi a doua oară, la Ragaz în Elveția, în 1928, cam cu o jumătate de an înaintea morții sale. Am relatat acestea intr-o con- ferință, înregistrată la magnetofon pentru Arhiva Societății R. M. Ril- ke, unde amintirile vor putea fi auzite oricînd ca venind nemijlo- cit de la mine'. Iar intr-o notiță de ziar, alăturată scrisorii, ni se spune ; „Franz Xaver Kappus (...) a vor- Sit cu atîta distanțare, tact și far- mec acustic, Nn te poți înfățișa mai modest ca simplu instrument, dccît o făcuse căruntul „poet tinăr" in mărturiile sale. Totodată, nu poți să te tratezi singur cu mai multă suveranitate; știind să se limiteze la propriul său talent, ei nu s-a lăsat sedus de sfaturile lui R:lke dincolo de granițele naturii proprii. Prudentă, dar foarte vie și caldă descrierea Intllnirilor cu Rilke*. Apoi, întrebat de soarta corespon- denței sale, el răspunde: „Scriso- rile lui Rilke, originale, le-am vîn- dut In octombrie 1955, la acțiunea anuală a casei de artă Gerd Ro- sen; le-a cumpărat cunoscuta edi- tură Dr. Ernest Hauswedell et. Co din Hamburg și anume, după pre- supunerile mele, din sarcina unui comanditar american, colecționar, universitate, bibliotecă, n-aș putea preciza" (6, 6. 1ÎNÎ1). Și fiindcă află că în vechea sa patrie. Rainer Ma- C? ria Rilke trezește simpatii tot mai adinei in masa cititorilor, adaugă cu îndurerare și nostalgic: „Mi se pare că In lumea apuseană, inte- resul pentru Rilke este în declin, ceea ce corespunde mareelor de in- teres din ultimii ani față de toți marii poeți. Azi se găsesc și în America din ce în ce mai multe glasuri care Ii atribuie o valabili- tate redusă (,„). Și, poate, din cau- za aceasta găsești in anticariatele noastre pe bani puțini cărți de Rilke“ (23. 5, 1954). Sociologia literară — a nu se confunda cu sociologismul in cri- tică — scrutează cu atenție condi- ționatitatea istorică a unor cariere reprezentative de scriitori. Intr-un anumit sens, credem că și cazul lui Franz Xaver Kappus poate trece drept un caz exemplar, din care știința va ști să tragă anumite con- cluzii. Ce mai rămine de motivat, după cele expuse de noi ? Am văzut cum pe măsură ce în creația sa li- terară sarea pămîntului iși pierde izul, in corespondența sa cu un om simplu, dimpotrivă, el iși regă- sește spiritul, trăind în felul acesta o împlinire nesperată. Și de aici se poate susține cu noi argumente că toată creația se realizează in sen- sul unui dialog. Pentru generația lui Franz Xaver Kappus esențialul, după convinge- rea noastră, n-a fost descoperirea mitului ca atare ci, precum a ară- tat-o limpede Karl Kerănyi, desco- perirea „ideii divine'4, cu ajutorul căreia omul poate dialoga cu eul său optim și care, în mijlocul ma- rei închletudini existențiale, ii im- pune un înalt grad de fidelitate fa- ță de sine Însuși. In creația sa lite- rară, Franz Xaver Kappus n-a iz- butit să corespundă acestui din ur- mă imperativ; în felul acesta, el a suplinit prin corespondența sa, la începutul carierei cu un poet vestit iar la sflrțitul ci cu un cititor mo- dest. neizbînda care altminteri i-ar fi dus la disperare. ORIZONT SLAVKO ALMAJAN ARBORELE MAGIC ■^rboreie acesta trebuie sd vă surprindă Jntr-o poezie de dragoste Un arbore are semnificația sa El poate simboliza mina cu pumnul Puterea și tragedia Dar arborele acesta trebuie Să vă surprindă prin altceva Prin scorbura sa plină de viespi Prin crengile sale pline de furnici Și ouă de coțofană fn copacul acesta noaptea fi ziua Iți depun pardesiele lor La umbra lui dorm tăietorii de lemne Pe pulpa lui s-a răzlrnat o femeie fmbrătișindu-și amantul nerăbdător Arborele acesta a viefuit două războaie Are fn trup patru g/oanfe Și nici o decorație militară Arborele acesta pe lingă care Trec școlarii cu capul in geantă E locul meu de intilnire cu Verontca E punctul de intersecție al anotimpurilor Dar iată că un necunoscut se apropie de el Și aruncă la rădăcina lui o găleată de benzină. VARA SANGUINA 1M< îZIHO r ara aceasta tși poartă prin frunziș umerii goi Iți arată foidurjie ia matui rtului Vara aceasta mi-a adus vise ciudate Mi-a demonstrat un joc cu nisipui fi apa A fa am cunoscut fantezia ei caldă Vara aceasta ca o gazelă adormită Lingă ruine și iarbă M-a făcut să uit de Shakespeare de Dubrovnik de cuvinte Și acum înțeleg de ce pescarii au spus Că in oraș a sosit o femeie frumoasă. PIATRA ȘI APA f^tunci cind începem Să înțelegem murmurul apei El se preface in piatră Dispare ta cotitură Iar cînd ajungem să înțelegem Țipătul strident al pietrei El se preface in praf Oricit am iubi piatra Ea dispare in adincime Și oricit am iubi apa Ea ne surprinde prin culorile ei FELICIA MARINA CA IARBA TIMIDA * oi încolți intr-o zi din timplele tale ca iarba timidă Printre scoici de frunze moarte ce-ți ascund lupii din priviri Din ce in ce mai adine infiptă in tărîmu! tău interzis Cu genunchii însîngerați de aceste jocuri barbare Intre florile putrede-n mintea absent# a zilei. Voi incolfi din timplele tale ca iarba timidă Aseultind cum stelele trimit spre noi Neînțelese semnale Prin ani de lumină Cum nebunul pllnge in amurg numărind treptele cetății bătrine. Voi încolți într-o zi din timplele tale ca iarba timidă. PASARE Intre noi ziduri nevăzute se-nalți. Munți de gheață intre frunțile noastre aprinse, fntre noi toate podurile-s prăbușite larba-i uscată de grindini pe unde-am pășit. Pasăre nebună, fugi de pe-aceste meleaguri Fără lună plină fi sticleți argintii. Fără iarbă de mare și amurg însingerat. Fără verdele frunzei îmbătată de ploaie. Și nu privi in urmă la munții aceștia de ftlclă, ORIZONT Fugi spre alte meleaguri cu flori de mesteacăn Și^n miez de noapte o altă oglindă Vn alt chip curat Să-fi aducă fn vis. Pasare nevinovata, fugi de pe-aceste meleaguri. CEI CE PLÎNG PE UMERII NOPȚII ■^intr-odată cuvintele nu mai sini singure, fn setea mea de spațiu semne neînțelese răsar, între gheață ți foc ierburi amare ca vremea. Dintr-odată in capilarele mele aprinse încolțește tăcerea sbircită cao fată bătrină. Cu ciocurile arse, anii mei se zbat in colivii. Sub aripile lor cetăți albe se scufundă in mare Și rlurile ascund in adlncuri in loc de aur nisip. Aici rămin doar cei ce pUng pe umerii nopții, Cu semne negre și neînțelese in sin. ORIZONT Zoran Radovic: „Desen" ■ orientări PARNASIANISM $1 NATURALISM: momente literare și sociale AL. CLAUDIAN p • ornind de la jindul de a da un contur precis unei lucrări care, alt- minteri, s-ar fi pierdut în vag, m-am vâsut silit să sacrific deocamdată în amîndotiă categoriile de scriitori, nume care, fără îndoială, merită și ele atenție. Astfel, intre poeții ver- sului îndelung lucrat, las deoparte nu numai pe Thăophile Gautier, „poetul impecabil'1, așa cum i-a nu- mit Baudelaire — și, se poate spu- ne, „parnasian înainte dc școala par- nasiană" , — ci și pe poetul deli- cat, psiholog în versuri mit de nuan- țate, Sully-Prudhomme, și pe poetul pictural, sobru și măestru, Heredia (la care mă voi opri doar o clipă), precum și pe virtuozul versificației îndeminatice, Thcodore de Banville, Și*un lucru care va trebui explicat — tocmai poetul cel foarte puțin citit de publicul larg, tocmai poetul, cum s-a spus, cu „măreție înghețată, glacială ", poetul care , Al, Jebeleanu, credincios unor atitudini lirice mal vechi, divagheard. nu atlt înspre procedee experimentale dc ex- presie, eit spre unctc tibertdfi de reluare a incului sentimental din motivelc-l fa- miliare, Mal unitar poate docil celelalte, volumul acesta face mdrturia convingerii nestrdmutatd Cd poezia c conecputd de Ai, Jebeleanu ca rad al sentimentului. In *) Editura pentru literatura, IMS. «5 P8< ciuda avatarurilor creatoare de a găsi un criteriu estetic al selecției, aptitudine care uneori lipsește afectivității. Genera- litatea — nu tocmai sigura — atribuita de clasicism sentimentelor omenești, H* died piedici greu de escaladat. In ten- dința firească spre originalitate a expri- mării poetice moderne, dar cauxcic sint dc ordin stilistic sau mai bine zis de travaliu poetic. In acest sens, divagațiile sini necesare, deși, sincer vorbind, efor- tul de concentrare al scriitorului ar fi mult mat fructuos. fu așa-numitete Divagații nocturne, de pilda, Al, Jebeleanu afirma cd „frunzele sint curajoase cînd părăsesc arbori1, țl sensibile cînd se desfac din mugur*, că pentru nervii sdl, care II „clntll ca niște vorzr, Irt timp ce luna II pare „pendula soarelui”, buzele iubitei par „aluat roșu", șl cd o iitblre nouă 11 „fARAdulcște un ral voluptos”, pe care nu t i-a adus „sen- timentul Imbatrln.lt ți tem*. Afirmațiile acestea, aricit ar fi de adevărate sau ar exprima sincer convingerea pactului, tiu surprind totuși unda liried a exclama- ției : „Florilor. / Nu oftați cA treceți prea repede, / ZApcztte sint mal trecă- toare ca voi r și nici vraja unei *eCs»n- ca aceasta : „Amurgul tremuri deasupra miriștilor Cu mireasma de ceara ... Șobolanii adorm Iermecați Cu boabele-n dinți*. Primelor versuri Intitulate Năzuința, poetul Ce atribuie probabil valoarea unei profesiuni de credința, cdcl recunoaște de Ia început cd el nu s-a dăruit nicio- dată dc-ajuns, idee poetica prin excc- lenfd, Insd adtnclmca sondajului liric W suspenda agdfot de amănunte ncsemm- ORIZONT ORIZONT g fteatlue ți naive, dupd care inima iubi- tei meta/oram cu corali arte ..vulcanic ținut, in răbdările talc ascuns (t)’, dra- gostea se filtrează ca o fantasmă, gin- dul nu încape „intr-ai scoicii cuvint". Nu penrtu cd „n-am Just romanticul iu- bit. muzeal", cum spune poetul, poezia iți pierde vibrația, ci mi se pare pentru cd putem rdspunde chiar eu propriile versuri (frumoaseI) ale tui AL Jebe- icanu : „Totul parc firesc. Totul c supărător dc rațional De pareft algele șl cochiliile acestea triste ca niște exilați, Roase șl respinse dc apa sărată. De par cil tăcută. solitara, surda crisalidă N-ar ascunde nici un mister. Miturile pindesc in preajma cochiliei, Nălucile dansează sălbatee. Primitiv, Magic, Ingcmănlnd ritmurile primelor poezii". Al. debeteanu n-are temperament dra- matic, un simț tragic al exlstențiet, c« toate cd aproape fiecare din poeziile vo- lumului acesta e pătrunsă dc durerea Ireversibilității timpului și caducității afective. Anii trec ți poetul se lamen- tează, fie cd toate cdutdrile-f țint com- promise ca de nlșsț cori negri (Crepus- cul), fiindcă slntem „călători fără dru- muri". mai bine zis fărA orizont (Nopți albe), fie cd toate așteptările zilnice rd- mtn doar aspirații nereatizate (Cotidia- na). Cenușa pasiunilor solare (Scrisoare dc despărțire), pltnsul „trecutei cheză- șii"... a adolescenței (Exorcism), cind „tăcerea vlrstel plinge, frumusețile as- cunse (Sonata tăcerii) sau „Veninul. în- doiala le-aș amuțl-n cenușă" sint tot atitea explicații ale melancoliei, pentru care „trecutul — umbră fină — se-ndoaie ca un arc / șt leneș zăbovește pe Iarba cu furnici" (Albastră). Tristețea aceasta, insă, nu c tragică. £ mal de grabă re- semnarea trista a unul vis compromis, nostalgie a unei fericirii pierdute o dată cu anii. Sinceritatea poetului, in schimb, eadln- cd. lipsita de ostentație ți fără tndofald cd una din cele mat reușite poezii ale acestui volum este cea care simbolizează Mtrinețea. vierea n adusd dc vfrsld : „Vulpea argintie ml sc strecoară In odaie, tolânlndu-se, Sentimentală Șl blindă Sub flăcările amurgului, molatică Încă, Rlnjcștc cu blană albastră, sub flăcările dimineții îmi numără culele arăbești dc pe frunte... “ (Vulpea) De altfel, deschis sufletește lirismului simbolic fi neueiațttlor ascunsa ale meta- forelor cultivate de marii poeți — cărora te evoca șl in aceste pagini personali- tatea (FTancols Vlllon. Monologul Iul Sapho, Plecarea Iul Rimbaud) — Al. Je- beleanu se oprejte cu originală pătrun- dere Ia sursa unor mllurt de tulbură- toare valoare poetică (Grădinarul, Clntec de orgă. Nupțiale, Balada primăverii tim- purii, Sonet dionisiac), interesante Îmi par, In special, doud poezii inspirate din versuri folclorice. Cea dlnlti. Ecou de baladă, cu moito luat din Minăstirea Ar- geșului, sugerează neastlmpărul ți zelul femeii irezistibil atrasă de vocația iubi- rii. ca de o ciudată împlinire, și dind o semnificație mitică destinului feminltățif, vdzur cu aspirație activă, chiar spre „țăr- muri abrupte", ort spre „ziduri surpate", spre Care „n-o pot opri nici apa, nici vintul. nici linia căință". Păcat cd poe- zia folosește excesiv de multe interogații exclamative și-și diminuează, astfel, ca- pacitatea de expresie a sugestiei. In Crepuscul bocetul zorilor din Banat su- gerează poetului viziunea apocaliptica a soarelui transformat In cdrbune fi ce- nușă. pentru cd zorile nu se vor mal Ivi sd aducă speranța reîntoarcerii mor- țitor dragi. Cu o capacitate mal struc- tural tragied, viziunea cfștiga desigur accente desndddjduite, care, astfel, fără conflict fi tensiune patetică, mai mult calmează forța de expansiune a imaginii artist iaz 1 „Șl zorile nu se vor mal ivi să ne consoleze. Cenușă vor fl șl zorile. Și noi vom continua să căutăm Printre astrelc fierbinți sau red...*. Mereu pregătit să vibreze In nostalgiile erotice atu „simetriilor* verbale, in pseu- dosonetcle sale. ca șt fn volumul prece- dent. AL Jcbcteanu regăsește un regis- tru mai potrivit ți un univers mai co- lorat ■ „Cu vinul, precum clniul. iub!rea-ml s-a legat. in singe șl-n arome 1 se reflectă părul, pc funduri de pocale năsprește adevărul In rnumur de culori. Extaz multiplicat". (Sonet dionisiac) De o sensibilitate resimțită in drămui- rea CU migală a unor versuri de prozo- dic clasică, dar prJtoclld, se parc, tn du- reri ascunse șt in nostalgii abia măr- turisite. personalitatea lirică a lui AL JeOeleanu a cu!îii?at-o, de-a lungul ani' tor, poezia tentimeniald a unui vi» in mare masurd romanfios, In toi cazul, ferit de voluptățile perverse ale gratuf- tdfii expresive, ca ori ti cdrel aventuri artificioase. Divagații ți simetrii con/tr- md aceasta cuasecventd, cMar dac4, tn- cerdnd din nou sd-$l definească intr-un fel conținutul, poetul a rdmas Ia un ase- menea titlu contrastant. NJCCLAZ ȚIRIOl ANGHEL DUMBRÂVEANU: „Oase de corăbii" Dup^ Pămintul și fructele (primul volum fusese Fluviile visează ocea- nul). Iluminările mării ți acum Oa- se de corăbii, o arhitecturi de titluri ce Hr sugera o tetralogie, un drum către mare. Oase de corăbii ar fi cartea finală. Și atunci, didactic vorbind, o cronică consacrată ulti- mei cărți a lui .Anghel Dumbrăvea- au ar putea începe ața: Există poeți ai unui oraș ți ai unui ținut, și există poeți ai mi- grației continui, nemulțumiți de așe- zare ți statornicie; există poeți ai exilului și aj depărtării, ai țării im- posibilei reîntoarceri, vaganți ai tris- teții sub nopțile polare ale memo- riei. Dincolo de această geometrie a realelor, sublimă prin inaderența Iu Nicăieri și Ne-unde, există altă categorie de poeți: cei exilați în propriul lor destin. Căci așa cum există poeți ai baricadei, există ți poeți exilați In propriul lor destin, vînați de moirele prezențelor și sor- tiți să pactizeze, ca Intr-un legă- mînt al unui nou Faustus, cu golu- rile sinelui purtat de-a lungul uni- cei sale traiectorii. Din ateste go- luri, din acest vid se nasc cu- vintele, se nasc cuvintele, neter- minatele, indefinitele cuvinte ale poeziei, sau, altfel: se nasc obiș- nuitele, prozaicele cuvinte care ar transcrie această vibrație interioară. Sugestia acestor disociații ar pu- tea veni ți din titlurile volumelor lui Anghel Dumbrâveanu. Dar, să cităm : Acum un delir stăpinește cuvintele mării / Vapoarele așteaptă in larg, se lovesc f Dc malul căzut feruginoasele-nti nderi / Și vintul cum modifică golul cu arbori / Și vietățile apelor, acele păsări um- blînd / Prin propria spaimă, și cu, cu umbra rămasă / După plecarea unui vis... / Acum. în epava su- prareată / a unei corăbii / Mirosul acid de flori, cind scoicile / Subțio- rilor ei se deschideau cu implorări de soare. Este evident că generali- tățile de mai sus nu se mulează pe această poezie. Deci, să trecem la obiect, adică, prozaic, la lectura poeziilor. Cuvintele dominante in volumul lui Anghel Dumbrâveanu ar fi : flori, mare (normal) corabie, port, delir, nord (cu toată seria si- nonimică), pulpe, sîni, epave, ge- nunchi. Curentul proxim ar fi Sim- bolismul. Influențele dominante — listă lungă care ar începe cu Bau- delaire. Borealul e sugestia lui Ion Barbu. Delirul — al lui Bacovia. Totuși, să cităm : Unde vintul res- piră cu miros de mii / Și tador- na-casarca vine prin sălcii / Și pus- tiui mării enunță semnale cenușii / In așteptările mele, unde uscatul întră în / Mare, cu fluviul, lăsînd in urmă tristețea / Vțchiului far ru- ginit, trupul tău goi... Imprecizia cercetării strict apli- cate la obiect. Să renunțăm la Ion Barbu definitiv în cronica de față, parțial la Bacovia. să ținem In re- zervă argumentele cu simboliștii. ORIZONT £ Idem, cuvintele pe care le-am nu- mit dominante, Să reținem deocam- dată aceste ciute, poate nu cele mai fericit alese, dar. credem noi. re- prezentative pentru poezia acestui volum. Poezia lui Anghel Dumbrâveanu nu e existențială in definitiv și Oase de corăbii nu înseamnă o pro- punere pentru meditații asupra dra- mei metafizice a lucrurilor mării. Aș numi-o in continuare o poezie de trubadur modern care și-a pier- dut — in numele blestemelor mării — iubirea. Și de aici, un întreg de- cor adus să o complinească, o foa- me de certitudini, deci, de frumu- sețe, un spațiu umplut mereu cu contemplarea senzuală ori ne-sen- zuală a trupului feminin, o avalan- șă de flori, de copaci, și mereu sen- zația pustiului, a golului. Cartea — ciudat — ar putea fi transpusă in- tr-o poveste de căutare a iubirii, fiindcă obsesia ei e pretutindeni, uneori bine mascată de ceremonia- ' lui evadărilor în geografie. Compa- rația imediată — Ultimele sone- te... de V. Voiculescu — cu care, in alte puncte, poetul nu are tan- gențe. Un canzonero, deci, in care poeziile ar fi putut fi numerotate fără pierdere, lăsînd de-o parte ti- tlurile, fiindcă rostul lor e minor în aceste poezii: o numerotare care să nu însemne neapărat gradație, ci pur și simplu etapele alcătuirii unei cărți. Să nu ne luăm, așadar, după «lu- crările existențiale", după ..spaime- le* prezente în poezii, și să nu por- nim de la ele. E evident că In aceas- tă poezie pe care o numesc de dra- goste. sint prezente ipostaze ale sin- gurătății, adierile ..doamnei a cețîi din miazănoapte", dar acestea sint date auxiliare. Ceea ce creează ori- ginalitatea acestei poezii e ameste- cul dc lumi fabuloase, de visătorie sau de element Concret care „rupe" elogiul femeii, sfărimă posibila eu- forie a iubirii, aruneînd povestea umană fn circuitul universalei indi- ferențe. Contactul la nivel omenesc devine difuz, neimportant, dar me- reu prezent, lăsîndu-și amprenta mereu pe vers, pe atitudine: In pici de urs / Dormtsem — caii își frecau crupele de marginea ceru- lui / E ceva trist în toate acestea, mai ales sinul / Oval însingurat in plasa răsuflărilor mele. / Puteam să ORIZONT fiu departe acum... Marinarul ! far și-a-necat o pipă in valuri. / Voi duce tot întunericul la moara dc vînt. La fel de ceresc ! Cresc nu- | ferii-n mi! și luceafăru-n maref...) Genunchiul tău îndoit spre taine re- prezintă puritatea ideii dc arc. Es- te poezia unei „stări" și tehnica ei. I utilizată azi și de nume mari ale poeziei contemporane, a preluat ele- mente — surprinzător — de la su- prarealiști. Nu la nivelul „scrierii* poeziei, în alăturarea cuvintelor (foarte departe de șuprarealism aces- te propoziții de o perfectă coeren- ță). ci în dispunerea frazării, în schimbarea brutală a „narațiunii" | prin alăturarea unor „propoziții* ve- nite dc altundeva, din alt text, din i altă istorie, care măresc capacita- I tea de sugestie și care încarcă at- mosfera cu nourii amenințători ai unei emisfere necunoscute. Cuvin- ; tul prozaic și cuvîntul rar îndepli- I nesc aceiași rol. ca și atitea voca- j bule — aminteam — scoase dintoat.' | cărțile simbolismului. Și totuși, ce respiră fiecare poezie e echilibrul împăcării cu sine însuși, în ciuda demnei lamentații. în ciuda imploră- rii : Doamnă a nelinștii mele, doam- nă / A cețîi din regatul de miază- noapte, ! Nu sufla cu-ntuneric ho- lul dc sticlă / Cu care cobor cîteo- dată în mare / Nu vreau să știu pe cine-ntilncști I La periferiile visu- lui, nici pe cine . Adormi cu pustiu in părul tău delirant... / Doamnă a umbrelor, stăpină / A scărilor mele interioare, mută cutia / De re- zonanță a timptelor mele / Și nu te dezbrăca intre oglinzile / Dispuse simetric in nervii mei iluzorii ! Pentru ce să-ți devor magnoliile al- be /Și astenia pulpelor lungi, pen- tru ce /Să calc din nou pe plățile oarbe / Unde-i dăruit vintului legă- tura cu / Pure iluzii, aduse cindva de o fată / Mirosind a răsuri. Stra- nie pendulare între alegorie șl transcriere a nostalgiei. Această im- precizie, foarte vizibilă aici, circulă prin aproape toate poeziile. In ulti- mă instanță tonifiante in numele unei conștiințe superioare a erou- lui liric. Fiindcă „trubadurul" aces- ta demn, toropit de sentimente, tul- burat de astenii vegetale, pretextînd nevroza, halucinația, deelartnd de- lirul elementelor, rămine distant față de cuvintele sale, rămine dea- supra lor, deasupra elementelor, pe care el însuși le ordonează și le dez- ordonează. ie stabilește locul și ro- lul In text, într-o detașare cîteoda- tă totală. Iar femeile, cele pierdu- te, regăsite, mustind de senzualita- te, rămin pini la urmă doar argu- mentele acestui „trubadur", pămint rodnic dar pămînt pustiu, biblic pămînt pustiu al neputinței așeză- rii, țară străină și miraculoasă ea acele intangibile norduri visate de poet, miraj gol, claritate stearpă și fascinantă ; și poetul rămîne iarăși cu sine Însuși, stăpin al visărilor și al lamentoului său demn, poate si- mulat In numele convenției poetice, al „Canțonei**, ciupind somnolent coardele harfei, Intr-o orientală des- tindere sau nepăsare, sau — oare de ce ne place atit termenul — vi- sătorie : De-aș putea / Să narcoti- zez vocile serii, să le dau silitului / Iar eu s-adorm într-un subsol cu epave > și pești i noii ml fabulos. Aș porni să te caut / Cu insomniile în- hămate la verdele putred a! / Să- niei, prin pădurea oceanului și tc-aș aduce / Slăpină în porturile somnu- lui meu submarin / Să primești va- se cu aripi călind legende din alte / Milenii... Coarde ciupite încet, în liniștea mui „kief* de Levant, femeia in- truchipîndu-se din fabuloasele is- prăvi ale imaginației, din cele o mic șî una de nopți ale vegherii celei condamnate la eterna povestire; și cînd zgomotul se împrăștie, eroul își contemplă singurătatea de la pro- pria sa înălțime, lăsînd ghitarei ce-i al ei — culoarea — obsesia, movul, oasele de corăbii, deci cuvintele ca- re pot trăi singure. Coborît printre pămlnteștile lucrări ale timpului, orientalul trubadur își uită uneltele sale, renunță la convenția celebrării, femeia devine „necunoscută* și. din stăpinu! mărilor visului, ale iubiri- lor fantaste, senzuale, eroul se în- toarce la sine Însuși, cu sporul de melancolie datorat reîntoarcerii: verdele mării îl descoperă pe Nar- cis oglindit în fiecare din cutele lor. un Narcis omniprezent în sub- text : iar poezia devine meditativă așa cum — In planul al doilea — fusese și pînă aci: Străine-mi sint acuma atitea lu- cruri / Și fața mea copiază mai mult / Tăcerea și porozitatca pă- mintului ars. / Enigmele sint tot mai ciudate și rămin / Adesea pi- nă-n zori să le-ncolțesc / Inlre-ntrc- 2 bări și spaime, cînd altădată / Lu- mina mă descoperea cu femeia / Necunoscută, închis în beatitudinea mării. / Îmi pare că înaintez în- tr-un tunel / Intre ceea ce știu și ceea ce nu voi cunoaște. Spectaco- lul e încheiat, cortina cade, lumi- nile se sting. In fața apelor, Narcis e singur, contemplîndu-și ultima mască — propriul său chip. * Nu întimplător am făcut trimi- terea la Voiculescu și, prin inter- mediul lui, la o lirică medievală pli- nă de ijogății încă neeercetate În- deajuns, la o poetică ce își are le- gile ei proprii și tiparele ei, în care noutățile se strecoară greu. Petrar- chismul a reprezentat una din aces- te tipare, și au existat poeți reținuți de istoria literară care au petrar- chizat cu dezinvoltură. Vreau să spun că fiecare c.reator a trebuit să creeze pe baza unui alfabet dat, și asta nu datorită faptului că urma- șii lui Fetrarea erau ageamii întru poezie. Sau, din lirica de dragoste a evului mediu francez : Elle avait chcmisette de lire ' et blanc pdicon de hermine / et bilanț de sole / elle avait cbansses de slorieul / et sou- liers de fleurs de mai el raitement chanssee II Ceinturette avait de fe- nille / qui verdit ouând Ie temps mo ii iile ; / d’or elle etait boutonne L'aumonidre etait d'amour, / Ies pen- dante etorit de fleur : / potir amour elle lut donnee. Este vizibil „alfabetul* în aceas- tă Frică a sirenei și a privighetorii a provensalului anonim din secolul a! XV-lea. Exemple putem lua de oriunde, șt operația s-a făcut cu ocazia exegezelor (ce puține totuși) a „Sonetelor" voiculesciene. E legat de destinul acestei poezii, deci, o anumită prețiozitate, existentă prin Însăți necesitatea ei de a avea un alfabet. Nu trebuie, datorită celor spuse mai sus, să se înțeleagă că poezia Iul Anghel Duonbrăveanu ar veni din lirica secolului al XV-lea sau altă enormitate de genul aces- z ta. ci faptul că ea este numită „can- zonero" poate avea în secolul XX g această formă, că după o literatură o existențială sau una ieșită din rein- terpretări de mituri, adică după o literatură curentă a veacului aceas- ta, poate fi una din formulele poe- ziei de dragoste și, fn fine, că pen- tru această poezie poetul și-a creat un limbaj care ne urmărește cu in- sistență, așa cum „inimă", „flăcări", „foc", „lacrimi" etc., ne urmăreau în poezia de altădată, limbaj care, după cum aminteam la început, nu are o independență totală — ar fi o aberație, o asemenea presupunere — ci colxtară in poezia scriitorului prin intermediul simbolismului ro- mânesc, avind, de cele mai multe ori, o altă organizare și o altă fina- litate. Iată florile : „îmi va bate în ușă un cîntec neașteptat și-o floa- re / Cu pulpe înalte și voi primi-n odaia mea de țesător" sau „Și vom/ visa principiul feminin pe chipul tău / suav de gladiolă', în altă poe- zie asistăm ia „delirul crinilor", alt- undeva lotul se petrece „în cîmpul de avrămeasă", sau, cuvintează o pasăre : „N-o căuta pe cărările flo- rilor / Du-le în cimp și treci de li- niștea timpului", femeia va fi „in- cinerată de sărut între anemone și fluturi de-ntuneric" sau „Insomniile crinilor te sărută cu adevăr" etc. Altă predilecție — marea, alta — corăbiile, alta, frigul, Iniștea zăpe- zilor : „Și vom chema din nordul lapon un pimnicer / Să toarne in pahare zăpezile ți anii" sau „Apoi să ne retragem / Intr-un bordei de gheață din Walhalla", Citatele s-ar înmulți. Prețiozități ies la iveală, dar ele sînt legate de soarta aces- tui gen de poezie : de soarta aces- tei poezii. Comparații, filiații — multe, mai ales în alegerea „ter- menelor", dar ce rost și-ar avea înșiruirea lor aici? Fiindcă acest volum, închis în sine Însuși, se jus- tifică doar prin sine : alte poezii ale poetului vor însemna manieră. Cu sau fără voia poetului, acest vo- lum este o etapă încheiată defini- tiv : orice poezie în plus, cîntală pe aceleași coarde, n-o să-i aducă pro- babil nimic nou. * Am propus o ipoteză pentru dis- cuția acestui volum. Probabil mai există și alte drumuri. Observațiile — mă refer la cele de bună credin- ță, legate de „Iluminările mării*, rămin în continuare valabile. Adi- că : poetul e monocord — și asta n-are nimic periorativ — că fără să fie „Sous le soleil noir de la Me- lancolie", e un ceremonios bard al melancoliilor fin distilate, că e un caligraf delicat. Volumul acesta a- duce în plus o unitate aparte, acel ton unic pe care am incercat să-1 surprindem în cronica de față. cornel lnglreanu DOSTOIEVSKI Șl KAFKA în exegeza românească ORIZONT N ■’u poate fi salutată decît cu sa- tisfacție apariția. în ultima vreme tot mai spornică, a studiilor româ- nești privind probleme de literatură universală. între aceste studii, adu- cîndu-și o contribuție notabilă se în- scriu, la un loc de frunte, cartea lui Ion lanoși despre Destoievski și, mai cu seamă, monografia lui Radu Enes- cu despre Kafka. Ion lanoși și-a intitulat cartea „eseu". Intradevăr, pentru țelurile pe care le urmărește autorul, — Dos- toievski e văzut ca un moment de virf și de criză totodată a spirituali- tății europene — eseul era forma cea mai nimerită. Nu se încearcă, în cartea lui lanoși, atit o analiză riguroasă a textelor, cit se stabilesc, mai de grabă, analogii, uneori sur- prinzătoare, alteori îndrăznețe, ct- teodată riscante, dar întotdeauna in- teresantc, cu personaje de vîrf ale romanului eupropean. Eseul lui Ion lanoși Iți alege, ca un fir al Ariad- nei, in labirintul pe care îl consti- tuie universul dostoievski an, o idee călăuzitoare, idee pe care o urmă- rește, cu perseverență, in toate arti- culațiile ei. Eseul s-ar putea intitu- la. prea bine, avatarurile persona- jului destoievskian. lanoși schițează o paralelă sugestivă între personaje- le lui Dostoievski (Raskolnikov, Ippcltt. Stavroghin. Versilov, Jvan Karamazov) și eroii lui Nietzsche (Zarathustra), Camus. Andre Gide. Thomas Mann, Eseului îi este cîști- gată astfel perspectiva largă, boga- tul nucleu ideatic- Ceea ce schițează Ion lanoși nu este atit o încercare i se epui- zează toate virtualitățile, contracția și dlluția, devalorizarea și dezarticu- larea timpului, discontinuitatea tim- pului, contrastul între timpul obiș- nuit ți timpul kafklan. Și aici, ca pretutindeni, de altminteri, exegeza filozofică iși învederează bunele re- zultate ; revelatorie e, de pildă, com- parația Intre clipă, astfel cum apare ea in filozofia lui Kierkegaard ți cli- pa Luj Kafka. Nu mai puțin intere- sante sint comentariile autorului in legătură cu structura spațiului in opera lui Kafka. „Eroii kafkieni — scrie Radu Enescu — nu înaintează. t Pane că spațiul e pentru ei ca in ce- X lebrul sofism al Iui Zenon Eleatul O despre Achile ți broasca țestoasă. Castelul arc întotdeauna un avans de O un P*S fală de agrimensor* Cp. 147). Eseul Iul ion lanoți debutează cu un proiog care e. în același timp, nucleul ideatic al cărții. Eroii lui Dostoievski sint văzuțl ca descen- denți morbizi ai iui Hamlet. Întrea- ga țesătură de idei a eseului va ur- mări deci, cu necesitate, în studiul eroilor lui Dostoievski, aspectele de „criză", de problematică morală ajunsă in impas. Pianul cărții se structurează potrivit acestei idei că- lăuzitoare. Ceea ce 11 interesează, cu osebire, pe lanOși, e sublinierea na- turii complexe ți, cel mai adesea, contradictorie a eroilor lui Dostoiev- ski. lanoți subliniază, cu Îndreptă- țire, dezagregarea eroilor dostoiev- skieni șl întreprinde» în studiul aces- tor eroi, analize utile și paralele fe- cunde. Păcat că acestei idei, aceea a dezagregării personajului în deo- sebi nu îi sînt epuizate toate conse- cințele. Autorul nu utilizează nici datele literaturii comparate și nici pe acelea ale psihologiei abisale ți •patologice, instrumente care ar fi putut aduce lumini revelatorii în ceea ce privește destinul și impasul personajului dostoievskian. Intre comparațiile pe care le întreprinde lanoți, cea mai fecundă mi-a apărut aceea între Dostoievski și Nietzsche și, tn special, comparația între Ras- kolnikov și Zarathustra, Raskolnikov, demonstrează Ion lanoți, nu va ucide, In cele din urmă, pentru a se îmbo- găți, ci pentru a-ți demonstra sieși că a depășit morala plebei, cu vechi- le ei tăblițe de valori ; Raskolnikov, aidoma lui Zarathustra. s-ar afla astfel, dincolo de bine ți de rău. E vorba, in cele din urmă, la persona- jul lui Dostoievski, arată Ion lanoți: ....dc o experiență filozofică me- nită să verifice prerogativele ieșite din comun ale supraomului"' (p, S2). Dacă comparația cu eroul lui Nieta- sche .Zarathustra. i se impune auto- rului cu evidentă tărie, sint lăsate însă în afara discuției deosebirile, de substanță, care, credem, există între cei doi eroi. Rămine, astfel, în afara demonstrației, esența creștină a eroului lui Dostoievski, modificările caracterologice din finalul romanu- lui care, de astă dată, nu îl mai ase- muie» ci ii opun supraomului nietz- schcan. Mi sc pare, apoi, că, în afara paralelelor încercate cu Zarathustra și Caligula, Lafcadio ți Adrian I»e- verkuhn, aria de influență a eroilor dostoievskicnl e mult mai largă. Subliniind, cu îndreptățire de alt- minteri, că discuția personajului dostoievskian, nu se poate țărmuri la tărimul estetic, că ea devine cu necesitate, o discuție filozofică. Janoși a limitat, după mine in mod nejus- tificat. aria problematicii, eludînd aspectele de tipologie literară. Com- parații fructuase puteau fi întreprin- se. mai puțin cred intre erou! lui Thomas Mann, Adrian Leverkuhn din Doctor FaustUS, ți Ivan Karama- zov, cit intre eroii lui Mușii și Kaf- ka și personajele dostoievski ene. De- zagregarea personajului, temă de că- petenie în noul roman francez, im- punea. de asemenea- o referire la eroii lui Dostoievski. Cîteva observații, in sfîrșit. pri- vind forma eseului. Dacă viziunea largă ți perspectiva de ansamblu sint realizate fericit în cartea lui Janoși, scriitura, îndeosebi sub as- pect stilistic, nu e fără de prihană. Intre modalitățile de a face critică literară, eseul e departe de a fi cea mai puțin pretențioasă. El presupu- ne, printre altele- nu numai un îm- belșugat fond de idei (și fără îndo- ială că eseul Dostoievski al lui ion lanoți mustește de idei ți sugestii fe- cunde}. ci și capacitatea de a face a- ceste idei accesibile și plastice, un simț artistic dezvoltat, dlbacea, meș- teșugită mînuire a limbii. Stilul lui lanoți are pulsația intelectuală, el nu e lipsit de vioiciune ; uneori trepi- dația pe care o dovedețte s-a în- vecinat, se pare, eu graba de a așter- ne cuvintele pe hîrtie. Nu sînt pu- ține. in carte, expresiile necizelate îndeajuns, formulări publicistice, comune sau demonetizate; nu întot- deauna vocabula aleasă e proprie, adecvată; uneori se pot suprinde chiar stingăcli în minuirea limbii. Janoși scrie : „□ prinde (sic) marile romane în aceste momente limitro- fe", „resintetizează", „mazochism", ..tumoră" ș.a. Unele contorsionări ale frazei, alteori predilecția spre elip- să. spre stilul abstract, se pot întilni ți in monografia lui Radu Enescu. In ansamblu, însă, impresia pe ca- re o lasă, după lectură, cele două cărți este stenică, încurajatoare. Au- torii au părăsit vechiul și depășitul diptic, viață-operă. Autorii au depă- șit, mai ales, tendința de a se tîrt la coada unor exegeți iluștri, pentru ca, undeva, pe la sfîrșit. să-și spună, cu sfială și modestie, propria lor pă- rere. Dimpotrivă. Ceea ce constituie tocmai calitatea de căpetenie a cărții lui lanoți despre Dostoievski, și ace- leia a lui Enescu despre Kafka, este g rostirea răspicată a unei păreri pro- prii. a unui punct de vedere. Acest punct de vedere, nelipsit, in multe aspecte, de originalitate și afirmind. in același timp- personalitatea criti- cului, este însă, ți e bine să subli- niem acest lucru, un punct de vedere al criticii științifice, marxiste. Re- marcabilă e. in această direcție, stră- dania autorilor de a se ridica pe un podiș înalt al discuției, accentuarea unei problematici filozofice și, la Enescu îndeosebi, a unei metodologiii filozofice în cercetarea literară. Esența acestei metodologii, constă, după mine, în accentuarea explica- țiilor de natură socială, prin depăși- rea pericolului sociologismului vul- gar ; constă, mai ales. în depășirea unilateralității, și în consecventa promovare a unui orizont vast filo- zofic și antropologic. Să observăm, apoi, și în directa legătură cu cele scrise mai adineaori, mai cu seamă la Radu Enescu, roadele bogate ale erudiției. S-a glosat, nu de prea în- delungată vreme, de un condei sprin* ten. de altminteri, despre „tristețea erudiției*. S-ar putea strecura ast- fel. ideea greșită și superficială, că prea migăloasa cunoaștere a unei bibliografii, a lucrărilor de referin- ță, ar tăia aripile originalității în cercetarea literară, Iată. Insă, dim- potrivă, lucrurile stau, mai degrabă, altminteri, și că o bibliografie imen- să, mă refer iarăși, în primul rînd, la monografia Kafka, nu numai că poate fi stăptnită și condensată, dar. mai ales, poate prilejui observații nu numai interesante, ci, cu osebire, originale și esențiale. Unul din me- ritele. nu mic. nu lipsit de însem- nătate, a) cărții lui Radu Enescu, este reabilitarea comentariului de text. Dacă ar fi să ne încheiem considerațiile printr-o butadă, atunci am spune că. în egală măsură căr- țile Dostoievski și Kafka pledează, convingător, despre avantajele și, deci, despre bucuria erudiției. Ori- cum. ceea ce e evident, cartea lui lanosi și. cu osebire, acea a lui Radu Enescu, prima carte despre care nu- mai cu ușurătate și impropriu am putea zice că e unui debutant, sînt bune, temeinice ți necesare contri- buții românești Ia studiile de lite- ratură universală. TRAIAN LIVIU BIKAESCl ORIZONT ■ profiluri literare NICOLAE BREBAN: Opțiunea pentru caracterologia neoclasică în roman (I) ■ NICOLAE CIOBANU ORIZONT n u totul spectaculoasă, masivă ți rapidă este, fără îndoială. ascensiu- nea lui Nicolae Breban în tâmpul romanului românesc contemporan. Cu o tenacitate ieșită din comun, tinărul prozator. în numai cîțiva ani, a apărut pe piața literară cu trei compacte romane, însumind fiecare in jurul a 400 de pagini. Aspectul acesta cantitativ — care s-a eviden- țiat și la alții —. desigur, n-ar re- ține alit de mult atenția dacă nu i s-ar asocia cu mare decizie alte citeva. Anume, este vorba de acei factori — larga ți pasionata recep- tare din partea criticii, apariția de noi ediții, acordarea unor premii prestigioase etc. —, meniți să smul- gă cu o adevărată violență romanele lui Nicolae Breban din „sedentaris- mul* ucigător la care, se știe, sint condamnate atitea și atltea dintre ambițioasele plăsmuiri narative ale unor autori mai muit sau mai puțin tineri. Criticul cil de cit sceptic știe însă că asemenea spectacole dc gală, des- fășurate adesea pe parcursul unui însemnat număr de ani. nu sînt în- totdeauna de cel mai bun augur; după ele pot urma acele fatale ..re- vizuiri” succesive, pentru ca totul să se încheie cu cea mai deplină ui- tare sau. in cel mai bun caz, eu si- tuarea intr-un context istoric-literar mai mult decît modest. Nu mai de- parte, lecția aspră oferită de des- tinul unor romane de acum 8-10 ți chiar 12 ani, pe atunci deosebit de bine cotate la bursa criticii, ni se pare de-a dreptul avertizantă. Ches- tiunea este deosebit de gravă, mal gravă decît ne închipuim la prima vedere. „Uitarea" ce acoperă roma- nele unor prozatori cărora, orice s-ar spune, vocația nu le lipsește, se cuvine, credem, a fi pusă nu numai pe seama iminentei treceri a tim- pului .care, ingrat cu tot ce are am- biția de a concura la competiția cu- ceririi eternității, ar arunca în afa- ra dimensiunilor lui multe din a- ceslc produse. Se știe doar că mult învinuitul timp îți are și sursele sale de generoasă echitate, în ceea ce privește arta: cu atit mai mult cu cît nu puțini dintre slujitorii ei nutresc orgolioasa iluzie că ei cre- ează pentru viitor. Iată, de plidă. atit de controversatul, dc adulatul și de contestatul Alain Hobbe-Griilet afirmă cu cea mai deplină franchețe un atare punct de vedere in unul dintre cunoscutele sale eseuri dedi- cate „noului roman” : „Or — zice autorul romanului In labirint — nu există valori decît ale trecutului. A- ceste valori, care numai ele pal fo- losi drept criterii, au fost stabilite prin marile creații ale înaintașilor noștri, ale strămoșilor noștri, de multe ori prin opere și mai vechi. Acestea sînt operele care, respinse odinioară ca necorespunzătoare va- lorilor vremii, au adus lumii noi semnificații, noi valori, noi criterii, după care trăim azi". Și mai de- parte : „Dar astăzi, ca și ieri, ope- rele noi nu au altă rațiune de a fi decît dacă aduc lumii, ia rindul lor, semnificații noi, necunoscute chiar autorilor înșiși, semnificații care «or prinde viață doar mai târziu, datorită acestor opere prin care so- cietatea va stabili noi valori... care vor fi din nou zadarnice și chiar nefaste, cînd va fi Judecată litera-* tura în curs de creare". Recunoaștem că prin invocarea a- cestor opinii ale Iul Alain Robbe- Grillet lucrurile pot risca să se în- curce. deși, cum vom vedea, fiind vorba de romanele lui Nicolae Ure- ban, transcrierea citatelor de mai sus nu este tocmai inutilă. Deci să nuanțăm puțin. Sigur, majoritatea romanelor Jă care făceam aluzie (să le mai cităm n-are nici un rost.) trăindu-și efe- mera lor glorie de cîțiva ani, nici vorbă, n-au cum aspira la judecata dătătoare de reală notorietate a prosperității, pentru că noutatea lor estetică era inexistentă. Iluzia nou- lui provenea, In cel mai fericit caz, cin constatarea cu totul extraeste- t:că după care ele ar concura. în- tr-un fel sau altul, istoria, in datele ei sociale, politice ți chiar econo- mice, constituindu-sc, astfel, Intr-un soi de documente poate mai plăcute 1.» lectură pentru nespecial iști i fn istorie, dar, la urma urmei, niște documente, să le spunem deghizate. Pe de altă parte, teoretic, se pu- ne totuși întrebarea dacă este abso- lut întotdeauna obligatoriu ca 0 o- peră literară, In speță un roman, să fie respins de contemporani spre a avea șansa durabilității, cum pos- tulează Alain Robbe-Grillet. Ni se pare că nu, pentru că. oricum, dia- lectica interioară a stabilizării va- lorilor pe scara istoriei literare este mult mai complexă. In afara expe- rimentului programatic — în cazul de față, „noul roman', care. In trea- căt fie vorba. — vai ! — nici el n-are garanția absolutei durabilități —, dezideratul noutății estetice d? substanță este posibil de satisfăcut și între limitele generale ale unor structuri artistice deja consacrate și validate de timp. In această împre- jurare. capacitatea contemporaneită- ții — în sfera acesteia fiind inclusă și critica, în primul rînd ea ! — de a recepta prompt adevăratele valori este, se înțelege, aproape certă. Ni- meni n-o să ne convingă, astfel, că un Thomas Mann, un M, Șolohov. un Liviu Rebreanu n-au șansa de a se constitui ca niște mari „valori ale trecutului*, cum zice Alain Robbe- Grllleb numai pentru că opera lor s-a bucurat de o recepție relativ imediată din partea contemporanei- tății și, pentru că, totodată, dată fiind structura ei „tradițională", nu vădește revelatoare tendințe experi- mentale. O modalitate estetică de anvergură istoric-literară, în materie de roman, chiar dacă primește în denumirea ei atributul derivat din numele unui scriitor genial (balza- ciană, tolstoiană, dostoevskiană. proustlană etc.), nu este totuna cu o „formulă" sui-generis. Aceasta din urmă, de cele mai multe ori, pla- sindu-se în sfera experimentului, este validată de timp in ipostaza de unicat și, din această pricină, șansele ei de a deveni un bun ciș- tigat cu posibilități generalizate de Întrebuințare sint aproape excluse. Este, așadar, de reținut situația pa- radoxală in care tocmai experimen- tul afișat (un Ulysses ai lui Joyce. de pildă), se convertește în operă unică, reproducind. grafic, imaginea unui cerc perfect închis, în interio- rul căruia totul sa consumă in sine șl pentru sine. Nu cumva aceasta va fi soarta „noului roman", admi- țtnd că cel puțin citeva din pro- dusde sale se vor impune ea opere unice ? Nu-i exclus să se întâmple așa, pentru că se pare că ceea ce poale fi generalizat de aici in niciun caz nu este formula: preluările crea- toare au mai degrabă semnificația unor contaminări ce se produc mai mult sau mai puțin dc la sine, decit in chip programatic. Spre pildă, a- ceasla ni se pare a fi situația scurtului roman Dejunul pc iarbă de Sorin Titel. care, departe de a fi, cum afirmă un confrate, cei mai or- todox transplant al „noului roman* francez la noi, vădește o relativ în- tinsă gamă de înriuriri eterogene, a- similate intr-o foarte mare măsură unei viziuni personale. De ce am insistat tn acest pream- bul cvasipolemic asupra acestor pro- bleme ale experimentului romanesc contemporan, tocmai într-un articol critic consacrat operei de romancier a lui Nicolae Breban. operă care, s-o spunem din capul locului, vine în atingere cu aspecte total diferite privind ceea ce numim condiția romanului ? Evident, mai ales pen- tru că cele trei romane ale lui Ni- colae lireban (Francisca. In absența stăpinilor și Animale bolnave), cu ORIZONT ORIZONT sau fără voia autorului, se vor o masivă demonstrație a posibilități- lor nelimitate pe care romanul de tradiție le oferă tentativei hotârîte a prozei noastre de azi de a-și fixa liniile de dezvoltare la nivelul unei conștiințe autentice, superioare. Si- gur. toate acestea nu constituie apa- najul exclusiv al tînărului roman- cier, dar, In contextul larg al res- pectivei chestiuni, el merită o aten- ție specială pentru cel puțin un aspect fundamental al operei sale: pasiunea extraordinară pentru roma- nul caracterologiilor, clasicizant sau. poate mai exact spus, neoclasicizant diferențiate. Este, deci, izbitoare mai ales a- ceastă încredere în posibilitățile ro- manului „de personaje", într-o pe- rioadă In care tocmai aici partizanii „antiromanului" consideră că au i- dentificat punctul cel mai nevralgic, asupra căruia își îndreaptă violen- tul lor ascuțiș polemic. De la G. Că- linescu încoace, în aria romanului românesc, puțini prozatori au dov'- dit o mai inflexibilă tenacitate pre- cum Nicolae Breban în ceea ce pri- vește convingerea că. mai presus de orice, opera epică dc întinse dimen- siuni își află rațiunea de a exista în prezența personajului ca expresie a unei caracterologii diferențiate, aptă de a fi plasată, la nivel cate- gorial, pe tabla sistematizată a tipo- logiilor fundamentale. Scrutînd substanța meditativ-nara- tivă a romanelor lui Nicolae Breban — pentru că. Intr-adevăr, ea se im- pune lesne atenției îndeosebi prin contopirea acestor două elemente —, rămii cu convingerea că această în- dlrjită pasiune pentru caracterolo- gie concentrează in sine aproape tot ce este semnificativ pentru glndirea estetică a prozatorului. Personajul, < a o adevărată somnia a existenței, coagulează și asimilează marile te- me, marile întrebări ce sînt chemate să traverseze CU maximă gravitate un adevărat roman de cunoaștere, cum se vor, fără îndoială, cele trei romane ale tinărulul prozator. Sim- plu spus. Nicolae Breban. ca orice artist de formație și sensibilitate clasică, se plasează cu observația In unghiul de incidență dintre catego- riile așa-ziclnd etern-umane și fe- nomenologicului uman contemporan, făcind dovada unei pe cit de lucide tot pe atlt de pasionate atenții a- eordate metamorfozelor suferite de cel dimii termen prin rostogolirea vertiginoasă, amețitoare, derutantă in plasma celui de-al doilea. Pe un astfel de fundal conceptual se con- sumă întreg efortul creator al ro- mancierului, ținta sa supremă este de a fixa traiectoriile semnificative pe care Insul le parcurge in efor- turile sale de a-și afirma persona- litatea. in conformitate cu impulsu- rile misterioase ale psihologiei lui și, bineînțeles. în conformitate cu ceea ce timpul oferă ca termen de confruntare acestei psihologii. Epic, romanele lui Nicolae Breban ni se recomandă ca un conglomerat de sinuoase biografii umane, impulsio- nate, in desfășurările lor. tocmai de demonul devorant al afirmării indi- vidualității. Dar, mai mult decît Oricare alt tip de roman, cel practicat de Ni- colae Breban și a cărei modalitate generală am încercat s-o definim pînă aici, se înțelege, nu poate fi un roman ex nihilo; adică el nu-și poa- te ignora sau ascunde rădăcinile în- fipte în tradiție. Și aceasta în pri- mul rînd cînd este vorba de tipolo- gia eroilor. FRANCISCA. Dintre cele trei ro- mane ale lui Nicolae Breban. cel de debut relevă cele mai directe puncte de contact cu spiritul marii proze ardelene, deși, cum vom ve- dea, nu absentează nici alte puncte dea tingere cu tradițiile epicii ro- mânești, în general. De altfel, din- tr-o perspectivă îstoric-Eterară mai largă, este de observat că, in prin- cipiu, romanul acesta de structură neoclasică, pe care îl cultivă auto- rul Franciscăi, își conturează pro- filul distinct tocmai cu prețul unei asemenea contaminări polivalente, menită, pe de O parte, să-l conducă spre noi sinteze stilistice, de viziune și mai ales problematice, și, pe de altă parte, să-i ferească de obedien- ță față de un anumit model, de epigonism. Prin ceea ce are mai substanțial ca roman al degringoladei unei clase sociale intr-un timp istoric de răs- cruce. Francisca se aliniază unor performanțe de mare prestigiu, pre- im Scrinul negru ai lui G. Călines- cu. In concretețea ei spirituală șt socială „lumea" din romanul lui Nicolae Breban descinde Insă din epica iui Slavici, Agîrbiceanu și Hebreanu. Întreaga retrospectiva realizată prin confesiunea Francis- căi către Chilian recompune, cu mare forță cpico-analitică, universul uman al burgheziei ardelene. In cu- prinsul căreia, în chip cu totul a- parte. îșl dau întllnire formele de manifestare ale spiritului cu cele mai tipice intrusiuni ale economicu- lui. socialului și politicului. Ele- mentele din urmă sînt acaparatoare și, prin, efectele lor adesea obscure, greu de sesizat, înăbușite pînă la nimi- cire individualitatea umană. Dar. ■ca structură de caracter, eroii lui Nicolae Breban sint demni urmați intru tenacitate ai negustorilor șl meșteșugarilor lui Slavici, ai preoți- lor șl învățătorilor lui Rebreanu și Agîrbiceanu, La toate acestea se adaugă un plus de „intelectualitate' a spiritului, care, curios, plasează „eurile11 personajelor in zone de in- certe neliniști, refulări și dezabu- zări lăuntrice. In fața cărora pro- vedențiala lor tenacitate este pusă la grea încercare. Inflexibilul și să- nătosul spirit de conservare al Ma- rei, al lui Budulea Taichii, al popii Belciug, al personajelor din Arhan- ghelii etc., cunoaște un dramatic proces de decădere, pentru că, în- ir-un fel sau altul, personajele lui Breban sînt antrenate și in quasi- gratuite dileme ontologice. Meritul incontestabil al prozatorului — pe această linie — este de a fi de- monstrat că o unanimitate fixată de tradiție !ntr-o acerbă zbatere gu- vernată de complexul mecanism al arivismului social și economic, con- ține, in zonele tulburi ale psiholo- giei ei, impresionante filoane de e- nergie sufletească, in cimpoi căreia este perfect posibilă existența unor neliniști, a unor trăiri, cu totul di- ferite de cele consacrate de epica clasică a Ardealului, Iată de ce, aportul datorat romanului Francisca, în planul restructurării din unghi psihologic a viziunii tradiționale, es- te comparabil cu acela al lui Pavel Dan șl, pînă ia un punct, cu acela al lui Marin Preda, chiar dacă — este evident acest lucru — scrierea lui Nicolae Breban este departe de a egala, ca armonie interioară, ca echilibru al construcției romanești, capodopera Moromeții. Statorniciți Intre cadrele confor- tabile și sigure ale emancipării so- cial-cconomlce burgheze moderne și. £ din această pricină, spre deosebire de înaintașii lor. scoși din dinamica propriu-zisă a vieții, părinții Fran- ciscăi ți cei de seama lor. familia Petrațcu, Îndeosebi, acceptă cu fi- rească resemnare soluția ratării. Ra- tarea individualității lor psihologice este prețul cu care îți plătesc con- fortul multilateral atît dc sigur, nu- trind speranța că dincolo de această stare pe jumătate somnolentă nu se mai poate întîmpla ceva care să le tulbure dulcele confort moral. Numai intrusiunea neîndurătoare a timpului istoric, cu solicitările sale presante, are darul de a dezechili- bra totul. Clintirea vechilor așezări survenită o dată cu prefacerile re- voluționare, generează nevoia unor restructurări ți personajele lui Ni- colae Breban ies din contemplativis- mul lor confortabil. Rezervele la- tente de energie menite să le ali- menteze spiritul de conservare sînt puse în valoare, Tenacitatea impre- sionantă a înaintașilor pare a nu fi dispărut cu totul la urmași, căci a- ceștia. din blazații inactivi de ieri, se transformă surprinzător de ra- pid in inși deosebit de Întreprinză- tori, ncprccupețind nimic spre a se domina unul pe celălalt. Victoria fi- nală nu este nici a unuia. Anacro- nismul mijloacelor lor de luptă le este fatală și fiecare sflrșește Înain- te de a se fi așteptat. Suita de capitole In care se des- fășoară, in toate meandrele lut, duelul dintre cei doi soți Mănescu, cu participarea activă a celor din jur, in primul rinei a lui Penescu și a lui Petrașcu. dau fără îndoială senzația marii proze de analize șl de observație, prozatorul reinnodind eu strălucire firul de aur al tradi- ției care duce atît de firesc la ma- rele roman românesc dintre cele două războaie. Din punct de vedere epic, singura rezervă pe care o a- vem se referă la excesul dc descrip- ție ți de povestire din capitolele fi- nale. în care este vorba de avata- rurile tehnico-economice de la „moara popilor'1, Un efort mai ma- re pentru sinteza narativă puncta- tă de serviciile sugestiilor revela- toare ar fi înlăturat primejdia ex- cesului de factologic și ar fi asigu- rat o ritmicitate sporită acțiunii. ORIZONT I ■ istorie literară-documente REALISMUL 1N PICTURA BĂNĂȚEANĂ ÎNAINTE DE UNIRE ■ Dr. AUREL COSMA okrzosT p '■ erioada de dezmorțiră artistică in pictura românească din Banat a început deodată cu venirea meș- terilor străini, îndeosebi italieni, francezi și germani. Au venit mai cu seamă arhțțecți, sculptori și pictori, •de Ia care artiștii noștri autohtoni au învățat diverse discipline de lucru, fixarea contururilor prin desene și linii bine studiate- pre- cum și îmbinarea de culori și așe- :zarea lor într-o armonioasă gamă de nuanțe ca să dea efecte cit mal verosimile de o imagine reală. Par pe lîngă metodele lor scolas- tice, au adus cu e: și concepțiile artei clasice. Italienii au importat resturile influențelor slăbite ale Renașterii, francez:! au adus cu ei timidele zvircoliri ale unei arie academice în descompunere, iar ■termanii au împrăștiat în operele lor înfloriturile greoaie și înrărcale ale stilului baroc, pe vremea aceea foarte? la modă, care își mai păs- trează vestigiile pretutindeni în Banat. Pictorii noștri de altădată, ajunși in contact direct eu ei, au început să-și lărgească orizontul măestrieî și să învețe de ia ei metodele din apus, fără să sc lase inriuriți de curentele, directivele și manierele școlilor și atelierelor Străine în care se Cultivau cele mai variate genuri de pictură. lisați de arta țărănească și populară, pictorii români, ieșiți din popor, au continuat să lucreze pentru popor ți in spiritul realist înțeles și pre- ferat de masele noastre rurale. Pictura românească a evoluat, s-a perfecționat și a îmbrăcat forme mai concrete și artistice, dar ea nu s-a lepădat de realismul ei tra- dițional. La noi în Banat, pictorii ca să poată să-și asigure existența, erau nevoiți să lucreze pentru institu- țiile bisericești sau icoane pentru credincioși. Unica sursă sigură de venituri era pictarea iconostaselor și a scenelor biblice pe pereții in- teriori ai bisericilor sau ai mănăs- tirilor. Ori această pictură era strîns legată de învățătura icono- grafiei bizantine care se preda in școlile și atelierele Lxtale. unde n-au putut pătrunde influențe de artă străină, ci numai normele de teh- nică și de realizare cromatică după sistemele experimentate în apus. Cu metode noi, pictorii bănățeni și-au continuat arta lor. Ei au a- d optat paleta și șevaletul, au fă- cut compoziții mai perfecte, au combinat culorile Sub optica unor legi noi, au introdus elemente de luminozitate în tablouri și au dat expresii mai clare și mai concise, mai minuțioase și mai stilizate, tu- turor capetelor, figurilor, veștmin- telor, și in general făpturilor uma- ne, cu respectarea severă și anali- tică a liniilor anatomice atit în mișcări, cîț și în stare statică. Pictura lor, deși era de factură religioasă, impusă de nevoile exis- tenții și dc canoanele ortodoxe, ea avea mult realism în conținutul ei, ea era destinată mulțimii și subor- donată gustului public care și-a păstrat preferința pentru arta su- gestivă. izvorîtă din realitățile și imaginile ce și le făcea despre lu- me și viață. Pictorii trăiau din co- menzi, iar cheltuielile lor erau destul de mari, Bani pentru arta nu aveau decit bisericele sau comu- nitățile de credincioși. Prea puțini erau oamenii Înstăriți care puteau să-și permită să sprijinească arta prin comenzi, iar gustul pentru pictura laică nu era încă dezvoltat. Pictorii noștri Se îndeletniceau și cu alte creații mai puțin producti- ve. care constituiau motive de sa- tisfacții personale, fiindcă prin ele puteau să-și desfășoare în plină libertate pornirile talentului [or dornic de afirmări neincătușate. Aceste creații purtau semnele rea- lismului și ale personalității artisti- ce liber exprimate. Școli și ateliere de pictură au avut românii bănățeni încă din cele mai îndepărtate timpuri, dar prea puține date istorice s-au păs- trat despre ele. Totuși, urme des- pre funcționarea lor și îndeosebi lucrări sau opere realizate de pic- torii acestor grupuri au fost desco- perite in numeroase centre de stră- veche cultură bănățeană. Astfel, a fost binecunoscută școala de pictu- ră a lui Vasjle Diaconovici toga, bunicul marelui pedagog bănățean de mai tirziu, unde s-au instruit multe talente, care au devenit pic- tor; iscusiți. Primordiala problemă cure s-a pus era găsirea dezlegări- lor de ordin tehnic pentru realiza- rea în desen și culoare a perspec- tivei, a spațiului și a adincimii în reprezentările picturale. S-a acor- dai o mare atenție și anatomiei. Exponentii acestei școli, înființată la 1736 în Srediștea-Mare, au cău- tat să se emancipeze de sub maniera rigidă a bizantinismului și să adop- te o viziune mai !ii>eră și mai rea- listă in arta lor. Din puținele ope- re conservate se poate constata in- fluența stilului athonit și mai ales a coloritului pe care l-am văzut numai în mănăstirile de pe Munte- le ,,Athos“ al republicii teocrate, ace! roșu inchis pentru vestminte șl brun pentru nuanțarea fețelor. Dar se mai poate constata și ten- dința de conciliere intre rigorile tipicului artei bizantine și ale reali- tăților vieții. In aceeași perioadă, pe la mijlo- cul veacului al 18-lea, s-a afirmat și talentul pictorului Nedelcu, în arta căruia se remarcă un realism umanitar, o prezentare mai verosi- milă a figurilor și 0 preocupare mai atentă in ornamentația vesti- mentară. Creațiile sale. îndeosebi cele de la Cilnîc. Lipova și Butin, £ studiate de regretatul Dr. loachim Mlloîa și de fon Stoia-Udrea, care au publicat și lucrări despre ele, ne mărturisesc o manieră progre- sistă și o reușită soluționare a problemelor de tehnică, Nedelcu a pictat sfinți și scene biblice, iar personagiile sale nu au aparenta de a fi imaginare, ci ființe reale, scoase din lumea noastră și așeza- te pe frescă. El a rămas însă fidel disciplinei tradiționale a iconografiei bizantine. A urmat o generație dc pictori care au dat un avînt dinamic ten- dințelor de orientare realistă. Per- sonalitatela cea mai reprezentativă a fost a lui George Diaconovici Loga. care se născuse în Srediștea- Mare chiar în anul 1736 cînd tatăl său fondase prima școală de pictu- ră bănățeană cunoscută de istorie. Ca urmaș, el a continuat-o pe un drum nou, făurind o disciplină di- dactică bazată pe combinarea și armonizarea stilului bizantin Cu metodele apusene. Activitatea sa artistică din jumătatea a doua a secolului al 18-lea a marcat începu- tul renașterii picturii liănățene. George Diaconovici a creat un cu- rent de independență în concepția și tehnica picturii. în căutarea unui stil personal, după măsura talentu- lui și gîndului său artistic, a aban- donat regulele rigide ale tradițio- nalismului bizantin, fără să urmă- rească abrogarea principiilor vechi, ci numai modificarea și lărgirea lor. El a înlocuit învățămîntul me- canic și steril cu spiritul inovator al realismului expresiv și sugestiv. N-a desconsiderat idealismul aca- demic al apusenilor, cl i-a redus numai prestigiul, subordonîndu-l realității oculare și legîndu-1 de realitatea artistică. Din experiența vizuală și din adevărul optic iți făcuse baza creațiilor sale. Sînt re- marcabile portretele sale de ctitori și de țărani fruntași din valea Begheiului. Ele reprezintă atît o valoare artistică, precum și una de ordin istoric și etnografic, deoarece costumul național in care sint în- fățișate figurile celor pictați ne fac o mărturie prețioasă despre su- perioritatea culturii bănățene de acum două veacuri. Examinînd a- ceste portrete, putem observa pu- ternica influență a picturii apusene asupra lui George Diaconovici, De- sene perfecte și linii bine contura- ORIZONT I ORIZONT £ te -vestmintele sărbătoreai ți minu- țios stilizate, culorile autentice, expresiile naturale, ți tot ansam- blul lipsit de încărcătura artificii- lor ți ornamentației inutile. Totul e real ți adevăr. Deși adoptase me- todele pictorilor occidentali, spre deosebire de aceștia George Diaco- novici s-a ferit să-ți idealizeze por- tretele, ci le-a dat o înfățișare ața cum erau modelele în realitate. El a lucrat pretutindeni în Banat. Ur- mele activității sale s-au găsit în multe locuri. La Caransebeș, unde se stabilise, i s-a născut în 1770 cel diniîi dintre cei 9 copii ai săi, scriitorul Constantin Diaconovici Loga. Contactul cu arta apuseană s-a accentuat tot mai intens, mai ales după întoarcerea primilor bănățeni care plecaseră să învețe pictură la academiile de belle-arte din străi- nătate, Printre aceștia cei mal în- semnați au fost cărășcnii Mihai Velceleanu și Dimitrie Turco, care s-au îndepărtat de arta tradiționa- lă bizantină sau athonită, și au in- trodus în pictura bănățeană norme- le academice ale clasicismului ți coloritul armonios al renașterii ita- liene. Autoportretul lui Mihai Vel- celeanu, datind din anul 1820 ți expus în pinacoteca muzeului din Timișoara, ne oferă o plăcută și evidentă dovadă de inaltă tehnică pe care ți-a 5nsușit-o în timpul studiilor sale la academia din Mîinchen. în păstrarea muzeului se mai află și notele pictorului Velce- leanu originar din Ramna și stabi- lit la Bocșa-Montană. însemnări scrise cu litere cirile. Estetica iul a dat naștere unui gust nou, dirijînd spiritul publicului spre alte direc- ții de orientare artistică. A fost realițt în concepții și clasic în ex- primarea gîndului și a viziunii sale. Dimitrie Turcii (1810—1883), dc origine proletară. a transpus în creațiile sale ideile și viața mediu- lui in care s-a născut și a trăit. Fiu de servitor din Oravița, prin am- biție ți putere proprie a ajuns cel mai renumit pictor al părților su- dice din Banat, unde pînă azi se păstrează opera sa în casele ți bi- sericeie grănicerești. A fost un ex- celent portretist. Prima biserică a p.clat-o la Mehadia în anul 1829, deci cînd abia împlinise virsta de 19 ani, iar în 1847 a făcut portre- tul împăratului Ferdinand ți al palatinului losif. Din cauza eveni- mentelor politice n-a putut să-și urmeze planul de a pleca la Roma, unde avea de gînd să-și perfecțio- neze arta la academia de belle- ar’.e. La izbucnirea revoluției din 1848. a trecut eu soția sa Ioana Miledci din Oravița ți cu cele patru fiice în Oltenia, unde ți-a asigurat existența din cîțtigul realizat cu pictarea portretelor dc boieri români. După potolirea revoluției, Dimitrie Turcu $-a înapoiat cu fa- milia sa în Banat și în 1851 a pic- tat biserica din Sasca-Montană, iar in anul următor a plecat la Viena pentru studii academice, unde r.-a putut sta decît un an din lipsă de mijloace bănești. Fiica sa Eufemia s-a căsătorit cu pictorul Nicolae Bașca originar din Topleț și stabi- lit cu atelierul său la Orșova, care a devenit cel mai apropiat colabo- rator al socrului său, ajutîndu-1 în munca sa artistică. Nicolae Hașca iți începuse activitatea alături de maestrul Dimstrie Turcu în anul 1840, cînd acesta pictase biserica din Rudăria. E lungă lista bisericilor și iconostaselor pe care acești doi artiști le-au pictat împreună sau separat. Nicolae Hașca a atins o virstă patriarhală, decedînd in anul 1929. Maniera lui de a picta a fost de gen realist, astfel cum o învă- țase de ia socrul său. Atît ei, cît ți Mihai Velceleanu, pot fi conside- rați ca precursori ai renașterii ți picturii clasice din Banat. După ei au urmat cei mai mari și renumițî artiști. Constantin Daniel și Nicolae Popescu, care au ridicat pictura românească bănățeană la cel mai înalt nivel pe care a putut să-l a- tingă in perioada premergătoare unirii. Printre pictorii români caro eu activat in Bana! înainte de marii clasici, au fost cunoscuțî; Raicu, loan Popovici, Radit 1-azarevici și Stancu dc la școala lui Vasile Dia- conovici, apoi Petruț ți Petru Dia- conovici din Ttmișoara-Fabric, Vla- șici care a pictat iconostasul bise- ricii din Surducul-Mare, ștefan Teneski, originar din Arad, care a picta; catedrala din Blaj și a restaurat în anii 1784—1787 pic- tura lui Nedelcu din catedrala de la Lipova, Vasile loanovici alias Barbulovici născut in 1767 la Timișoara unde iți avea ți ate- lierul de pictură- Dimitrie Po- povicî si fiul său Mihai Popovici elevi ți colaboratori ai lui Dimitrie Mihăllwîci șl Nicolae Marișescu din Bocșa-Montană, Theodor Gher- danovici din Lugoj, Ciolac din Oravița și Giura din Macedonia, toți cinci elevi ai lui Mihai Velce- leanu. In secolul al 19-lea Banatul a avut o mulțime de școli și dinastii dc pictori români. Aria se Învăța și se perpetua din tată in fiu. Via- ța culturală a luat o dezvoltare uimitoare. O scurtă expunere a di- verselor opere și creații eu men- ționarea pictorilor ne evidențiază amploarea pe care a luat-o pe toată întinderea Banatului pictura noas- tră românească. Cu toate că în cea mai mare parte ea a fost religioasă sau bisericească, totuși conținutul ei era inspirat din tendințe realis- te și de ordin social. Sub stăpini- rea străină, pictura românească s-a adăpostit în interiorul biserici- lor și mănăstirilor, unde și-a găsit un loc sigur și liniștit de propăși- re și de afirmare. Iată cîteva din bisericele și ico- nostasele pictate de artiști bă- nățeni: — Iconari necunoscuți din tim- pul ocupației turcești: mănăstirile din Părtoș și Zlatița pe lingă Dunăre. — Nedelcu: Clinic (1730), catedra- la din Llpova (1735) șl Bulin (1749). — Vlașlei: Surducul-Mare (pe la mijlocul secolului a! 18-lea). — Vasile Diaconovici: mănăstirea din Srediștea-Mare (1730) și Clopo- dia (1762). — loan Popovici, Radu Lazare- vici și George Diaconovici, elevii lui Vasile Diaconovici. l-au ajutat pe maestrul lor în 1762 la picta- rea bisericii din Clopodia. — George Diaconovici; Povirgina din valea Begheiului (1785), Bătești (1783), Rățișor (1790), Căvăran (1799) și Bujor. — Petru Diaconovici din Timt- șoara-Fabric i-a ajutat pe tată! său, George Diaconovici în 1785 la pictarea bisericii din Povirgina. — Ștefan Teneski: renovarea și pictarea din nou a catedralei mă- năstirești din Lipova (1784—1787). Semnătura pictorului Teneski a fost greșit descifrată pe frescele din Li- pova și a fost cunoscută pînă acum sub numele de Ponerchiu. — Frații loan, doi elevi anonimi ai lui George Diaconovici; biserica f; St. îoan din cimitirul Caransebe- șului (1787), — Vasile loanovici alias Barbu- lovici din Timișoara; opere ne- descopcrite încă de la finele se- colului al 18-iea. — Mihai Velccleanu: Cuptoare Secul (1824), Cilnic (1830). Doman, Flzcș și Delinești. — Arsenie Petrovlci: Oravița (1825). — Dimitrie Turcu: Mehadia (1829), Gîrhovăț (1831), Dalboșeț (1832), Prilipeț (1832), Crușovăț (1833), Domașnea (1834), Ticvaniul- Mare (1835). Birzasca (1836), Liub- cova (1836), Mircovăț (1837), Tuffer de lingă Orșova (1838), Muceriț (1839), Rudăria {1840), Lăpușnlcel (1841). Rocșa-Montană (1845). Ciclo- va-Montană (1844—1845). Borlov- nii-Vechi (1847), Săcaș (1854). BrOȘteni (1855). Topleț (1856), Bo- zo’.ici (1858), Dognecea (1859), Mir- covăț (1860). catedrala din Caran- sebeș (1862—1863), Frilipeț (1864). Tîrnova (1865). Gîrliște (1866—1867). și Straja (1879). — Nicolae Hașca: Topleț (18o6) renovarea picturii socrului său Di- mitrie Turcu, Pirvova (1860), Cor- nea (1864). Lăpușnicul-Mare (1878), Borlovenii-Noi (1879). Gîrbovăț (1886), Bănia (1897), Pătaș (1901) și Pecinișca (1903). — Dimitrie Popovici: l-a ajutat pe maestru! său Dimitrie Turcu la pictarea bisericilor din Domașnea, Birzasca, Ciclova-Montană, Borlo- venii-Vechi, Dognecea, Frilipeț și GirBște. — Mihai Popovici. fiul tui Di- mitrie Popovici: labtanița (1856), și Grioni (1870), iar la Bozovicl l-a asistat pe Dimitrie Turcu. — Dimitrie Mihailavici l-a ajutat in 1830 pe maestrul său Mihai Velceleanu la pictarea bisericii de piatră din Clinic în locul celei de lemn care fusese zugrăvită de NedeJcu. — Nicolae Marișescu din Bocșa- Montană: Comoriște (1821). — Theodor Gherdanovlc; din Lugoj: Ezeriș, Sintești, Temerești și Sadova-Nouă, Printre urmașii lui Dimitrie Turcu se cuvine să-î amintim pe următorii pictori de biserică, men- țlonînd și operele lor: loan Ștefa- novici (Bucovăț 1823), Zaharia Achi- mescu din Caransebeș (Boîvașnița 1840, Plugova 1861, Laza Zbăgan ORIZONT * din sudul grăniceresc el Banatului (Căvăran 1848, Tincova 1852, Cri- vina 1880, Tirnova 1886), Drinova (1911). loan Badlu clin Lugoj (Să- răzani 1880. Fapia 1882. Zgribănești, Prisaca, Visag, Jena, Ohaba-Milnic, Satu-Mic, Posănești 1901. Hltiaș 1902. Honorici 1905) și Gheorghe Putnic (Iertof 1878, Vrărtiuț, Mol- dova-Nouă, Vucova 1089, Giurgio- va, Broșteni 1901, Pojejena-Română 1910). Remarcabilă a fost evoluția spre ■manierele academice, dar cu as- pect realist, al următorilor artiști vestiți in pictarea bisericilor: — Dimitrie Simovicî din Oravița care a pictat împreună cu Dimitrie Turcii biserica din Dalboșeț. — Gheorghe Marișcscu din Reși- ța care a pictat bisericile din Ruschița, Văliug și RusovarVeche. Filip Matei din Bocșa-Română, cel mai talentat din generația sa, a pictat bisericile din: Racovița (1879). Bar.loc (1877). Ramna (1879), Mărcina ți Giurgiova (1882), Ciclo- va (1892), lam (1898). CĂdar (1905), V Arad ia (1906). Voiteg (1910), Mai- dan (1911), Giulvăz (1912), Ghllad (1913). Forotic și Ghertiniș (1917), Răcăjdia (1927), Dubova (1928) și Semfaeu l-Mare (1935). Apoi biseri- cile din Vasiova, Percosova, Petri- la și alte sale bănățene, la diferite date care n-au putut fi stabilite cu exactitate. In sfîrșit trebuie amintit șl nu- mele iui Bariolomeu Delliominî din Caransebeș, care a pictat bise- ricile din: Nădrag. Petroman. Apa- dia. Armeniș, Icloda, Sacul. Sila- giu, Sirbova, Toager, Teregova și din alte sate. N-am amintit decit pe pictorii și opurile lor descoperite pină acum, dar desigur că lista lor e mult mai mare și lucrările lor risipite prin bisericile și casele românești din Banat reprezintă o valoare istorică și artistică extrem de prețioasă. Este explicabil că activitatea lor a fost absorbită de pictura biseri- cească, întrucît ea le-a oferit pe vremea aceea unica sursă sigură de venituri ca să-și acopere chel- tuielile materiale ți de existență. Dar cea mai mare parte dintre ei s-a îndeletnicit și cu pictarea laică, cu portrete și chiar cu peisagii, îndeosebi cu desene de studii, care ■c-a dat satisfacții artistice și mul- țumiri sufletești. S-au aflat și s-au păstrat destule opere răzlețe de natură a dovedi orientarea realis- tă în tendința lor de emancipare de sub rigorile iconografie; bi- zantine. ORIZONT ■ artă „STRIGĂTUL" Șl „AVENTURA" ipostaze ale nestatorniciei sentimentelor deslușim în arta lui Antonioni satisfacția artistului de a vedea rele- vindu-se omul, nu atît prin ceea ce deține el ca destin general ome- nesc, cit prin plasarea sui-generis a acestuia în orizontul plin de fluc- tuații al societății apusene. Viata eroilor din Strigătul și Aventura se înfățișează djp acest punct de vede- re, în fața epuizării ei, ajunsă parcă la o stagnare și reproduce o de- plasare a accentului existențial al lui Aldo, al Claudiei și al lui Sandro, spre orizontul emoțional, orizont spre cane tind, după o logică natu- rală, firească, dar pc care il mut:- lează condițiile vieții de toate zile- le. In acest sens, ceea ce prezintă importanță nu este conflictul unor caractere și pasiuni, ci doar ipos- taza nestatornicie; sentimentelor, lată-1 de pildă, pe Aldo, cel pă- răsit de Irma. Antonioni nu ține să transforme motivul despărțirii co- lor doi într-un conflict. Irma iubește, pur și simplu, alt bărbat. Drama lui z\ido rămîne, într-un anumit fel, închisă. Mulțimea, care la un mo- ment dat îi înconjoară pc croi, asis- tă tăcută și impasibilă la cearta lor covîrșită parcă de înțelegerea unei nefericiri secrete. Aldo este mecanic: viața pe care o duce este modestă, chiar nesigu- ră, Dacă Antonioni nu se vorbește prea mult despre existența mate- rială a lui Aldo, este însă suficient să-i dezvăluim noi înșine sensul din ceea ce ne oferă imaginile cinema- tografice. Tn ciuda precarității sale materiale, Aldo are, totuși, un scop: eforturile sale converg către a-și întreține concubina ți copilul pe care îl are de la ea. Destinul său, simplu in aparentă, se construiește cu mari dificultăți, Și dacă nu mi- zeria il va goni pe Aldo de-acasă, peregrin de-a lungul văii riului Po, in schimb, precaritatea vieții pe care a dus-o răbufnește acum, oda- tă cu plecarea Irmei, ca un act pregătit pe îndelete și devenit im- placabil. Deruta lui Aldo pare că devansează simbolul „fatidic" a! atașamentului față de Irma. înscri- indu-Se în orbita mult mai vastă a unei întregi derute sociale. IX' acum înainte. Aldo va fi înconjurat de elementele ostile ale unei ambianțe care ni se dezvăluie statică, dezag- regantă și morbidă asemeni cerului plumburiu, sub care rătăcesc, ireale, siluetele lui și ale copilului. Desigur, acțiunea filmului gravitează in ju- rul amintirilor legate de Irma, în- trucit însăși viața lui Aldo se or- dona potrivit dragostei sale pentru această femeie- Afirmația după care Irma ar constitui pentru Aldo o femeie — obiect, declanșatoare a unei pasiuni maladive în sufletul eroului, ni se par însă o extrava- ganță alimentată de diverse teorii alieniste. Intre Aldo și Irma există mai de- grabă un sentiment de solidaritate emoțională de care primul se simte, mai apoi, privat Acest sentiment a deținut cindva o încărcătură afecti- vă atît de bogată, de totală, încit pierderea lui îi apare lui Aldo ca insurmontabilă. Aldo are conștiința naturii sale afective, pe care o înzestrează cu toată forța dăruirii ei emoționale, ceea ce însemnă nu numai abnega- ție. dar și consecvență. De aceea, nici unui d:n motivele erotice ivite de-a lungul peregrinărilor sale (El- viră, Edora, Virginia, Adreina) nu se poate substitui celui reprezentat de Irma. Ele constituie pentru Aldo numai potențialități ale unei dis- OR1ZGNT g tanțări față de Irma intrucit nu sînt convertite in experiențe, ci confi- gurate în jurul dragostei inițiale. Dar acum aceste potențialități ră- min latente, Imaginea Irmel îl stă- pinește obsesiv, iar acțiunile și fap- tele sale, par simple frînturi din- tr-un compartiment vidat in între- gime de luciditate, Predispus deznădejdii, abando- nindu-și pînă și instinctul de con- servare, Aldo pierde rind pe rind toate punctele de contact cu lumea exterioară. Distanțarea progresivă față de sensurile realului, declan- șează in subconștientul său senzația totale: vacuități a existenței. De aceea, ni se pare că Aldo a murit din clipa în care este părăsit de Irma, și că toate stările ulterioare rămin simptomatice doar pentru o maladie a lucidității șl nicidecum a pasiunii erotice. Strigătul de oroare al Irmci nu este decît halo-ul unei morți petrecute mai demult și care, pentru o clipă, s-a smuls de sub învăluirile tăcerii pentru a-și rosti numele. Este „Strigătul'1 numai un film al deznădejdii, așa cum se spu- ne? Considerăm o asemenea jude- cată întemeiată pe o criteriologie firavă și insinuantă. Dilema trebuie tratată în termeni de loialitate fa- ță dc un anumit tip care stă la ba- za operei lui .Antonioni. Dacă „Stri- gătul" vizează impasul tragic al unei conștiințe umane, e) o face cu obiec- tivitate; un om. mai ales din zilele noastre, nu se poate detașa de con- diția sa umană fără a nu înregis- tra pierderi iminente și ireversibile pe planul existențial. Dincolo de în- fringerea unei vieți, dincolo de spulberarea unui destin, „Strigătul" semnalează primejdia care pîndește ființa omenească desprinsă din legă- turile sale firești, naturale și socia- le. și dacă însuși Antonioni contestă analogiile care se fac între diferite- le caractere individuale din filmele sale și o anumită tipologie umană nu este mai puțin adevărat că Aldo. fără a fi un caz cu valoare de ge- neralizare. este totuși un caz untan ai cărui sfîrșit, suficient de semnifi- cativ, refuză clasificarea scolastică. Nu pasiunea „maladivă" pentru Irma 51 va ucide pe Aldo, ci neputința le a-și converti decepțiile emoțio- nale pe terenul ferm al lucidității de conștiință. In clipa în care Aldo devine șomer, el vede lucrurile alt- fel, începe să se intereseze, este, oarecum, curios. I.a început era pa- ORIZONT siv, privea în el însuși, contem- 1 plindu-și suferința personală. Apoi, va deveni un fel de privire iscodi- toare dar, in funcție de ceea ce ! vede în realitatea înconjurătoare, neliniștea inițială, frica, deruta, il reiau in stăpînire. Conștiința erou- lui este complet dezarmată în fața aversiunii pe care o întimpină din partea ambianței străbătute. Preca- ritatea gindirli devansează precari- tatea vieții sufletești, instaurindu-sc între tiparele unor stări vagi, tul- buri, abstracte. Personalitatea po- tențială a eroului este zdruncinată: straturile ei cele mai adinei poartă pecetea unor transformări tectonice, ' Nelmplînirea afectivă îmbracă, in cadrul unui proces ciclic, vețmintul neimplinirii raționale; actul rațional, secătuit de virtuțiile sale posibile, abandonează zona conștiinței pentru a sfîrși, lot mai șovăitor in zona obscură care precede orice sfîrșit. Omul — Aldo — apare ca o ființă aparte, trăind în orizontul său par- ticular, văduvit de energie și voință, ființă destinată unui tragic refuz. Omul ți lumea sa, destinul unuia și destinul celeilalte se întîlnesc pe pragul tragic al saltului în neant. In „Strigătul", Antonioni renunță la un studiu generat al personajelor aflate în relații intre ele, pentru a se interesa in primul rînd de un destin Individual — Aldo. Cazul Irma, în pofida unui caracter cura- jos și a unor acțiuni constructive, nu poate constitui obiectul unei a- natize de sine stătătoare, fiind lip- sit de gravitatea și amploarea ati- tudinală a lui Aldo. Irma, cel mult, poate colabora la o suită portretis- tică a femeii din opera antonioniană. Fiind bogați, înstăriți, eroii din „Aventura" par. in comparație cu Aldo și Irma, mult mai independenți. Impresia este doar aparentă, întrucât dincolo de inconsecvența ți deruta lor morală se întrevede o condițio- nare socială. Apatia, plictisul, des- gustul, însingurarea lor, toate devin mult mal potențiale, deoarece ab- sența luptei pentru existență nu le escamotează, lăsîndu-le să irumpă cu toată autenticitatea lor. Artistul Antonioni este și in acest film un analist fin, un diagnostician al unui gen de criză pe care ține să-1 des- crie. Fizionomiile personajelor iși primesc contururile potrivit cu a- ceastă criză. De pildă. între carac- terul Annei și cel al Claudiel există mari deosebiri; Ana este o ființă capricioasă, egocentristă — Claudia evidențiază un profil moral calm și ponderat. Dar nici una nic; cealal- tă nu se pot opune unei forte ma: puternice decît forța care le ca- racterizează: vitalitatea — Anna și integritatea morală — Claudia. Anna va cădea pradă unei dispe- rări a neputinței, și mai apoi unei morți anonime deoarece eforturile de a străpunge crusta însingurării s-au dovedit sterile, sterile ca și viața ei extravagantă șl convențio- nală. Aldo s-a simțit la un moment dat deposedat de tandrețe. Anna nu cunoaște viața sufletească; chiar dacă nu s-ar fi sinucis, destinul Armei ar fi rămas iluzoriu. întrucit va nu reprezintă nimic mai mult dccit un „excursus" existențial. O asemenea forță, care determină per- sonajele la acțiuni Ce contrazic ca- racterologia lor nu poate veni de aiurea ca un „deus ex machina". Stările de conștiință ale eroilor sint pregătite în sinul ambianței lor de clasă, ele nu transcend umanul și istoria, ci poartă pecetea epocii și persoanei in care le este dat să se realizeze. Există aici o privire criti- că asupra impresiei după care so- cietatea vremii ar adăposti optimis- mul și energia omului, ignorindu-se structura particulară a acestui om, distanțat de centrul unei autentice activități sociale. Antonioni demisti- fiel impresia de mai sus, relevind tocmai neputința integrării omului (Anna, Claudia, Sandro) in ansam- blul social. Cit de obiectivate i se relevă lui Antonioni semnificațiile realității, re- iese și din faptul că le procedează la o „radiere" a tuturor împrejură- rilor anterioare apropierii dintre Sandro și Claudia. Desigur- în cana- vaua filmică ele nu pot fi eludate și puse la îndoială, însă faptele Să- virșite mai înainte se constituie doar într-un prag peste care vor păși simultan cei doi eroi. Dispari- ția Annei tinde să se estompeze atit în memoria celor doi amanți, cit și în amintirea celorlalți membri ai grupului excursionist de pe insu- lă, In acest sens, al inconsistenței unui gînd sau trăiri, în „Aventura" se prefigurează evoluția fragilă și fulgurantă a unor sentimente vidate de filonul moral; ele se nasc și mor sub constelația difuză a aleatoru- lui. încercarea eroilor de a comuni- ca sincer, direct, eșuează. Edifica- toare este secvența clopotniței, frec- vent cita'-ă in studiile de speciali- J tate. De la înălțimea turnului unei biserici cu vederea deschisă către orizont, în sunetele prelungi ale clopotelor, ființa eroilor pare, pentru prima dată, inundată de ecourile unei stări de luciditate, Străfulge- rări ale unor suflete care vor să Cunoască, aceste ecouri se fring și se sting nostalgic. Eroii sînt înfio- rați de sentimentul de gravitate pe care 11 presupune responsabilitatea comunicării; încercarea onestă de apropiere între ei încetează. De a- cum și pînă ia finalul filmului, Sandro și Claudia vor suporta con- secințele acestei lipse de încredere reciprocă; un bărbat și o femeie care trăiesc alături numai fizic, în timp ce gindurite și sentimentele lor rătăcesc, sinuos și confuz pe tă- rîmul subiectivității exacerbate. Intr- adevăr, se pare că pentru Claudia și pentru Sandro, problema umană, metaforic vorbind, a devenit o pro- blemă a subiectivității cosmice, în același timp fascinantă, de ne- pătruns. Sigur, ei nu sînt conștienți de acest lucru, dar impresia este sugerată și de secvența orășelului unde cei doi o „caută" pe Anna: o masă de oameni — bărbați — taci- turni, abrutizați de mizerie, rătă- cesc uni; printre ceilalți ca intr-un vis de coșmar. Pentru acești oameni apariția Claudiei vine parcă dintr-o altă lume, necunoscută, de neînțeles. Mișcările lor fantomatice, însoțite de o aversiune încremenită in pasivita- te. exprimă in mod dureros soarta nefericită a indivizilor distanțați, între cadrele unor universuri ireme- diabil izolate. Lumea exterioară a eroilor și, in cazul de față, a figuranților. devine o proiecție a lumii lor interioare după un traiect circular, în care ele se susțin reciproc, interpretând cu finețe și subtilitate aspectele cele ma: dure ale societății contempora- ne apusene. Pentru Sandro și Claudia realita- tea ajunge să fie deposedată de con- ținuturile ei obiective, degradată prin neșansa de a 1 se depista profund, sensurile. Conflictul dintre presonaje și lumea reală, deține ipos- taza unei tulburări psihice. Lacrimi- le Claudiei nu relevă, cîtuși de pu- țin, tensiunea unei drame interioa- re; mai curînd slăbiciune surescitare: „Acum citeva zile, gindindu-mă că a murit Anna, simțeam că mor și ORIZONT ORIZONT g, eu. Acttm nici nu pling. Totul de- vine afurisit de ușor, Chiar elibera- rea de această greutate" (Claudia). Antonioni acordă deci eroilor săi încredere. „Aventura" se înfățișează astfel ca un labirint al vieții în care, mereu despărțiți, doi oameni sfințesc prin a se regăsi, și prin ati- tudinea lor finală țin să se convingă că vor rămîne unul lînsă altul. Cealaltă existență labirintică, Aldo, lipsit de firul unei Ariadne care ar fi fost Irma, capotează. „Aventura" în comparație cu „Strigătul", de- monslrează cum. în ciuda oricăror dificultăți, solidaritatea între oameni ii face pe aceștia mai rezistenți, a- cordă vieții lor un sens și-i ajută să supraviețuiască. Setea din totdeauna a individului de a-și revărsa actele personale în acțiunea mult mai largă a socialu- lui pare a fi secat Ia personajele antonioniene; lumea concretă nu le mai poate susține „energia". Insatis- facția ce rezultă de aici, tinde să se extrapoleze pe tărîmul echivoc al emoționalului. Neîmplinirea afec- tivă a individului este agravată de pierderile înregistrate In planul lu- cidității. Exprimînd consecințele legate de nerealizarea osmozei între om și realitate. Antonioni remarcă absența răgazului necesar împlinirii unui destin („Strigătul”). precum și devl- tâlizarea omului care deține mijloa- cele unui asemenea răgaz („Aven- tura"). Valorile stilistice ale filmelor „Strigătul" și „Aventura" se consti- tuie stringent în planul acelei lumi concrete, capabile să declanșeze o anumită criză a subiectului uman. Există o concordanță în timp între sfera realității investigată din punct de vedere artistic și valorile esteti- ce ale acestei viziuni. Dacă temati- ca celor două filme nu răspunde constant unuia și aceluiași eîmp de realitate existențială. în schimb, tratează cu unul și același fenomen de conștiință — subiectivitatea. Sub- limată și metaforizată prin mijloci- rea valorilor estetice, subiectivitatea artistică a operei antonioniene tinde către un echilibru maxim care, deși ncrealizat într-un chip perfect, (Eclipsa, Deșertul Roșu, Blow-up), ciștigă meritele consecvenței. Viziunea artistică a Iui Antonioni asupra omului apusean deține o fi- zionomie aparte în concertul de o- pere ale cinematografului prede- cesor, sau contemporan. Posedînd cu regularitate implicațiile unui sens inedit, această viziune se impune nu atît prin cantitatea de adevăr dislocat din roca vieții concrete, cit prin forța ei de sugestie. Cinematograful luj Antonioni de- scrie omul său particular potrivit ideilor particulare ale regizorului, fără ca el să-și revendice prin a- ceasta meritul unei concepții adevă- rate despre viață, Ci numai potenția- le. Unei viziuni artistice originale nu-i pot scăpa implicațiile particu- lare ale faptului de viață din care se inspiră, pentru a nu risca să-ți piardă originalitatea. Și, avind în vedere aria oarecum strictă a rea- lității umane pe care o transfigu- rează. Antonioni nu-și poate aroga nici obligațiile unei generalizări artistice fără a nu risca din nou. Intre cadrele acestor delimitări se întrevede, do altfel, justificarea u- nor reflexii suscitate de cele două filme, Prefigurind sensurile atitudi- nale ale omului plasat în fața pro- priului său destin, filmele Strigătul și Aventura ne invită să medităm cu seriozitate asupra condițiilor care alterează un destin uman, cum și asupra omului însuși, care alunecă cu prea multă ușurință în mrejele acaparatoare ale răului. De aceea, în ciuda infinitei tristeți pe care o degajă cele două filme, prin carac- terul lor oarecum antropologic, sint întemeiate în însăți ființa umană pe care o analizează. S-ar crede că viziunea reflexivă a ținui artist este susceptibilă de a fi infirmată ulterior de concluziile desprinse din realitatea care stă la baza materiei sale estetice. Bineîn- țeles că nici un critic nu va veni în întimpinarca unei atare posibilități deoarece, lumea unei opere artisti- ce se plasează — cum ar spune Aristotei — pe alt plan de adevăr decît cel a! experienței. In lumina acestei aprecieri, fil- mele „Strigătul" și „Aventura* se recomandă de Ia sine. Aldo, Clau- dia. Sandro — eroii întîlniți în aceste filme, nu vor putea impune concepțiilor noastre despre lume deruta și inconsistența gîndirii lor, înlrucit realitatea la care sînt ali- ntați constituie doar un prag al de- venirii istorice, și „nu trebuie să de- finim umanitatea prin om, ci omul prin umanitate" (A. Comte). X T. IANCU cărți reviste ■ cărți reviste ■ cărți reviste ■ EDdAR PAPU : „EVOLUȚIA Șl FORMELE GENULUI LIRIC** *) Cartea Evoluția și formele senu- lui liric de Edgar Papu. pe bună dreptate premială de Uniunea Scri- itorilor, ni se relevă ca produsul unui sistem consecvent de gindire estetică ce are la bază ideia că ex- periența de Viață determină confi- gurația lirică interioară care se rea- lizează în forme artistice. Lucrarea, scrie autorul în Cuvînt introductiv. Iți propune să studiere „modalită- țile mereu speciale prin care s-a proiectat, in realizarea lirică, tota- litatea interioară, structurată de ex- periența iubirii, a vieții, a morții, a naturii etc* (p. 61. Analizele sale demonstrează clar că o metodă structuralistă nu este In mod fatal nici anistorică nici formalistă, totul depinzlnd de punctul de vedere și de talentul celui ce o utilizează. Bineînțeles. admirația pentru so- liditatea informației, subtilitatea exegezelor și temeinicia ideii este- tice principale, nu ne va obliga să subscriem la absolut toate afirma- țiile exprimate in această lucrare. Astfel, de la bun început, reduce- rea sentimentului liric primordialii frică (p. 12 și U-) ne apare discu- tabilă, Ne Întrebăm dacă nu cumva însăși tendința celor mai mulți es- teticieni de a găsi o rădăcină unică sentimentului liric sau artistic în general nu este greșită; mai de gra- bă arta — nevoia lăuntrică de artă — ne pare generată de o contradic- ție dialectică, de existența necesară a cel puțin două sentimente pri- mare. Arta nu este numai retra- gere Înfiorată în fața necunoscutu- lui amenințător, ci este și ofensivă, curiozitate, sfidare a acestui necu- noscut. Actele lirice inițiale s-au *) Editura tineretului. București, 1K8. ivit, credem, ca fapte de Îndrăznea- lă ale primei viețuitoare ce și-a a- sumat riscul de a acționa împotri- va propriei sale frici, conți nulnd — și In aceasta conslă dramatismul propulsor ai vieții sale sufletești — să-și dezvolte șl să-și rafineze a- ceastă frică pe măsura curajului tot mai mare In a cuceri noi și noi te- ritorii ale nemărginirii. Chiar in considerațîunile sale din capitolul Cîntecele de muncă, Edgar Papu a- rată că în ele „munca este ea în- săși paradisul unei mari speranțe, al unei mari bucurii, acea speci- fică bucurie a salvării, a ușurării, a ieșirii dc sub imperiul unei prea- labile apăsări ți îngrijorări stăpinlte de panică' (p. 16). Practica socială In care a apărut producția artistică primitivă a existat ca atare numai din clipa In care antropoidele și-au depășit instinctuala groază, inven- tînd speranța; unealta și cuvlntul. Foarte convingătoare sint paginile despre Cintecele magice prin care „apare pentru prima dală In poe- zie o atitudine voluntară și domi- natoare față de natură* (p. 21) — ue unde provin apoi, pe planul struc- turilor, trei mari „descoperiri* care vor continua pînă astăzi să dina- mizeze formele poetice : panpsihis- mul, repetiția și tonul solemn (p. 22 și ii.). Un alt mare moment In e- voluția lirismului ît constituie Im- nurile către puterile naturii în care, precum se arată, apare pentru pri- ma dată „intuiția gliei* exprimată prin „o venerație afectuoasă* față de natură (p. 37). Momentul acesta. Intr-adevăr grandios, de mare salt înainte al omenirii, ni se pare a fi fost determinat în mod direct de inventarea agriculturii primitive, datorită căreia apare in spiritualita- tea umană, odată cu observarea a- tentă a transformozelor, ideia de fe- cunditate, cu analogia om-pămînt care, desfășurată înlr-un imens e- vantai de nuanțe ți combinații, de- termină piuă azi destinul metalo- rizant al lirismului. ORIZONT ORIZONT Personalitatea lui Edgar Papu. așa cum ni se relevă plenar în a- ceastă lucrare, ca și. de altfel, in precedenta Călătoriile Renașterii și noi structuri literare, despre care am scris, la timpul său, In pagi- nile acestei reviste, se caracterizea- ză printr-un discernămînt special cu ajutorul căruia intre metoda sin- tetică și cea analitică se operează o simbioză fericită. Spiritul de finețe al autorului îi permite pe de o par- te să stabilească disocieri subtil nuanțate Intre diferite trăiri lirice, iar pe de altă parte să rețină din imensul bagaj informațional pe care-l posedă, numai și numai acele fapte literare care îi servesc în mod direct demonstrației, deci a- celea despre care consideră că au adus un aport substanțial pe pla- nul evoluției istorice generale a ge- nului liric și nu neapărat operele fn care lirismul a ajuns la maxima sa splendoare. Pe scurt, in această lu- crare noul interesează mai mult de- cît frumosul, decit desăvirșirea. Din mulțimea de analize de mare per- tinență. relevăm sublinierea dife- renței specifice dintre sublimul li- ricii filozofice, ca manifestare a „spiritului ce se întreabă, punlnd în mișcare zone adinei ale gîndu- lui“, exemplificată prin Imnul Crea- ției din Rig-Veda și umorul tragic din poemele deșertăciunii, de pildă Ecleziastul: Ca victimă a unei de- cepții intr-o ordine cu răsunet cos- mic, omul apare măreț, dar ca vic- timă a unei păcăleli — fie ea și metafizică — ei se descoperă ridi- col în acea măreție* (p, 71 și u; s.a.). Observațiile interesante, pline de perspicacitate, abundă. Remarcăm capitolul Poezia antirăzboinică eu a- naliza notației realiste ce apare pentru prima dată in cadrul „li- rismului individual* (p, 87); apoi, în capitolul Iubirea, analiza acestei mari teme lirice, concepută intîi „ca act de cunoaștere" (p. 109), iar In- tr-o fază ulterioară, dimpotrivă, sentimentul erotic a trăit ca o „ob- sesie" țp. 113) din capitolul Natura, de o deosebită adlncime este rele- varea ..atmosferei muzicale* a „re- paosului adormitor" realizată prin „armonii auditive" in Bucolicele luî Virgiliu (p. 132). In legătură cu „fenomenul de lo- calizare" caracteristic Evului-Me- diu și Renașterii, care este prezen- tat in capitolul Laudele, ne între- băm dacă nu cumva el sc explică mai simplu prin reprezentarea Misterelor. Astfel. Nativitatea pic- tată de Albrecht Altdorfer Intr-un „decor de iarnă cu zăpadă, așa cum nu se putea niciodată Intimpla la Betleem" (p. 178), probabil repre- zintă tocmai misterul nativității așa cum era el „jucat" în fiecare Cră- ciun, într-o epocă în care efectul de distanțare ea încă și mai redus de- cit în teatrul antic, întruclt pentru omul credincios evenimentul sacru reprezentat Își redobîndește de fie- care dată o actualitate deplină. Excelent este capitolul Dc la qa- sida arabă la poezia platonică. Sen- timentul medieval al iubirii este demonstrat convingător ca de- curgînd din „imensa scară de ie- rarhii medievale, cu numeroasele ei trepte, mareînd, fiecare, cîte o o- preliște* (p. 192). Și în acest caz, însă, caracterul dual al sentimentu- lui liric ni se pare evident. In a- cest tip de poezii, iubirea pură, neimpărtășită, imposibilă, se desfă- șura in ciuda opreliștilor, dar nu și împotriva lor: ea nu tindea nici- decum la abolirea interdicțiilor, ci își creia propriul său spațiu de li- bertate imaginară, în care cOndițio- nalitatea socială este in același timp acceptată și anulată. In schimb, scrie Edgar Papu, „Poezia platonică nu mal constituie un exponent al momentului și societății respective, ci un protest față de ele* (p. 208). Dar și de data aceasta iubirea sau clari ui platonic, in interpretarea au- torului, apare ca un sentiment de- fensiv, de retragere in fața realității, în consecvența sentimentului de frică, apoi de deșertăciune și de pe- simism modern, A existat insă și un tip așa-zicind ofensiv de Iubire ce abolește prejudecățile de tot felul, de pildă suav-coatestatara dragoste dintre Romeo și Julieta sau fidelita- tea acesteia, în fond, emancipate antirasiste care a fost Desdemona; e adevărat că aceste expresii ale ți- nui sentiment erotic ce se împotri- vește activ și cu tragice consecințe unei lumi prost alcătuite au apărut in paginile unor drame. Totuși, în- trucit autorul nu s-a sfiit să ana- lizeze pagini lirice din comediile lui Arîstofan. cu egală îndrituire s-ar fi putut apleca și asupra aces- tor aspecte noi din evoluția senti- meritului liric erotic, prin care se restabilește unitatea trup-suflet ți se descoperi o reală libertate și frumusețe a iubirii. Credem că și acest moment ar fi meritat relevat. In opoziție cu motivul iubirii impo- sibile și a celei platonice, alături de dragostea voluntară și voioasă, pe care autorul o analizează de altfel foarte bine in capitolul Spiritul poeziei populare. Foarte interesante găsim capito- lul despre descoperirea ți promova- rea lirică a inefabilului (Lirica lui „nu știu ce"), precum ți paralela in- tre spiritul centrifug al romantici- lor (Coordonatele evadării) ți spiri- tul centripet al parnasienilor și simboliștilor (Structurile contopirii) chiar dacă și aici asupra unor a- firmații s-ar mai putea discuta. Așa. de exemplu, Eminescu. obsedat de problema lui unul, atingind prin numeroase versuri miracole de si- nestezii și muzicalități, se situează mai degrabă Ja confluența acestor două tipuri de lirism, decit în pur romantism, Evoluția și formele genului liric» o carte extrem de bogată in sub- stanță. a cărei lectură ne-a pasio- nat, sintem siguri că va trezi un interes de durată în rîndurile tu- turor celor sincer preocupați de problemele literaturii. ALEXANDRA 1NDRIEȘ ILEANA ROMAN : „NAȘTEREA ZEIȚEI4' Impresia cu care rămîi, după lec- tura acestui volum, este una de autenticitate. Una de autenticitate, dar și una de dezordine, cartea a- mlntind, ea să fim în tonul unor poeme, de un colț de natură inva- dat de opulențe vegetale, de arome și culori tari, cu cai de o vigoare sălbatică și adolescenți care fură mere. Poeta este de un tempera- ment evident, cultivind mișcarea bruscă a elementelor în spații ere* puseul are, are o înverșunare împo- triva ordinii prestabilite, îi place pînă la voluptate tot ceea ce ține de o anumită violență a germina- țiilor- Din acest temperament ar- tistic vine ți neglijența cu care iți scrie poemele, iar uneori aceas- tă neglijență este fermecătoare prin ineditul cu care opune lucrurile sau le asociază într-un mod riscat. Dar nu « numai o neglijență voită, este și o preconcepută aversiune față de cuvinte, pe care și le-ar dori organizate după criterii gra- maticale speciale, ceea ce este po- sibil pînă la un moment dat, din- colo de care poeta (iarăți fără sfială) frizează ridicolul. Cartea de debut a Ilenei Roman place și-i dă lectorului apetitul de a o reciti, aici sau in cărțile viitoa- re. Iar acest lucru însemnează, în definitiv, foarte mult, în timp ce multe cărți de versuri se complac prin librării, întro veritabilă ui- tare de sine- Dar, aflindu-ne aici, la un început de drum, trebuie să spunem că Ileana Roman are acele date genetice pentru a înfăptui ceea ce iți propune in poezie. Ea este receptivă la mișcarea poeziei. Ceea ce se impune acum este fixarea u- nor puncte de vedere proprii, după care talentul, renunțînd la atribu- tele sale native, dar susținindu-se pe aceste fonduri, subterane, să se organizeze în spațiul de intelectua- litate pe care orice act creator 11 presupune astăzi. Adică, versul poetei — pierind de la aceste cu- ceriri — are toate posibilitățile de rafinare și de receptare a unor valențe mai mari. Facem aceste su- gestii tocmai pentru că acest debut editorial , ni se pare că se petrece sub zodia cea bună. Faptul este dovedit de poeme ca : Această toamnă pînă stis, Fier, Acum, Scri- sorile dintre noi, Focul pe foc, jVe- nașterea zeiței, Tu, De rerum na- tura, Vis, etc. Versurile Ilenei Roman au uneori o anumită frustețe : „Vino, fi cu- leiye-mă / Din via fetelor multe. / Sint strugurul cel mai străveziu / Prin el poți vedea dincolo de li- niști". Micile ți halucinant de fru- moasele gesturi sau intimități ale indrăgostiților sînt observate, în a- ceste poeme, prin lentila specială a sensibilității feminine și ne sînt restituite in culori, de aceea, nebă- nuite : „Cînd ești departe, ! Cind In ferestrele dintre noi / Crește o ceață sleită / Și un pămint surd de tăceri, / Deci cind nu ne mai ve- ORIZONT ORIZONT g dem; / Cind nu ne mai auzim, / Cind te speli pe mtini și pe fată / Cu singură ia! ea. / Cînd oglinzile sîngeiui / Ne arată mai nelnfeleși ! De noi înșine f.-J / ^ino să-fi dau itimirta mM’ etc. De rerum natura debutează exce- lent, mărturisind posibilitățile re* flexive ale tinere: poete: O, toate lucrurile din oameni in ele. In Ne- nașterea zeiței, poeta ne spune; instinctul poate seceră in el / Iarba de nervi ce fluieră pe stări, l De spirit viu fi dacă nu-s ucisă, / Dcisă am să fiu de întrebări'■ Uneori Ileana Roman face dova- da că-și poate stăpînl condeiul, co- borîndu-l în zone mai adinei ale afectivității : „Cam scot eu ochii de iună amară ! Din meizul viorii, triunghiului mut, / Cum Jac eu Jo- cul de iarna, de varâ, / Pe focul de soare culcat dedesubt' etc. (Foc pe foc). Ar trebui să mai spunem că ti- năra poetă se lasă prea ușor conta- minată de experiențele poeților ac- tuali. Cînd asemenea experiențe îl tentează pe poet, el trebuie să nă- zuiască a experimenta el însuși, a descoperi el însuși acele valențe noi la care aspiră. Reluarea tinor for- mule de compunere a metaforei se poate face, desigur, dar fără să amintească modelul. Am mai a* dăuga că arborescenta metaforelor obosește, că aglomerarea nu servește structura poeziilor, că prezența unor ticuri verbale sau imagistice este parazitară și va trebui evitată, în viilor. Dincolo de acestea, cartea Ilenei Roman atrage atenția asupra unei sensibilități autentice, iar nivelul de plutire al cărții este, desigur, maî înalt, decit cel cu care ne-a obiș- nuit colecția „Luceafărul* (prea bla- mată, totuși, uitîndvse că, nu mai departe decit in anul trecut, ca a prezentat ctteva debuturi excelente in poezie). Canea aceasta ni se pare a prefigura de pe acum un profil liric feminin interesant- ANDREI CIURUNGAs „DECASTIHURP *) Ceea ce reține, Ia prima lectură, atenția din lirica lui A. Ciurunga, este, in primul rind, varietatea te- maticii, iar in al doilea, modalita- tea expresiei artistice, expresie ce oscilează intre plastic și reflexiv, între contemplație și euforie, luînd aspecte dintre cele mai diferite, un- de retrospecția are un rol prepon- derent, aproape obsedant. Clarita- tea generoasă a versului său, dis- tribuită în arhitectura ritmului ver- bal. reconstituie atmosfera cu iz ro- mantic a unei sensibiitățî ce se vrea împlinită fără tulburări substan- țiale. Alcătuită din două cicluri — Decastihuri și Versuri £n amurg — culegerea sa de poezii încearcă reconstituirea unor tablouri lirice in care perspectivele lăuntrice se întretaie cu „pozele" dc diferite di- mensiuni, unde conturul spațial se topește pe nesimțite în atmosfera scepticismului euforic, asimitin- du-i-se. Primul ciclu, Decastihuri, consti- tuie un exercițiu în forme fixe, ne- lipsit de o anume vitalitate muzi- cală, ce se reazimă cu predilecție pe culorile de pastel, desprinse din fundalul narativului; „Și vot întinde miinile s-adun / din mugurii ee-abia se deșteptară t surisuri moi — și-n păr să fi le pun / (Podoaba), sau Această primăvară va obosi aurind / Culorile grădinii șăgalnic — efe’ mere, / simplificate-n galben, vor adormi in miere !’ (Maturizare). Același calm reținut răzbate din aproape toate poeziile acestui ci- clu. Neliniștile poetului nu depășesc limitele unor răzvrătiri ale sensibi- lității omenești, ci se consumă lent, fără arderi violente, fără problema- tici deosebite: „Trimite-mi Ia fe- reastră un lăstun / Întors la visul meu de-odinioară, / voi ști că-n lu- me iar e primăvară' (Podoabei — sau „Există o iubire la care n-am ajuns i Mat lesne-a fost a bate po- tCfile-mpretmă / decit a .sparge noap- tea de dincolo de lună. 1 Irt su- fle'e ca-n parcuri ne-a mai rămas ascuns / cife-un boschet de taină TUDOR VlLCEANN o) Editura pentru literaturi. ItiS. cind umbrele s-adună / ca sem- nele-ntrebârti ce n-au aflat răspuns" („Net mplinire). E adevărat că forma decastihuiui. prin coordonatele sale spațiale, tan- gente unor curbe lirice constante, — solicită un plus-efort in cuprin- derea unei idei, a unei aventuri ce se cere integrată intr-un flux de si- tuații, mai mult sau mai puțin idi- lice — completarea formulei nece- sită un maximum de condensare a mijloacelor de expresie spre a nu se pierde factorul emoțional, ener- gia frumosului. La A. Ciurunga e- tortul e, uneori, desfigurat de am- biguități verbale, care dăunează cla- rității (Reirospectiuâ, încercuire, Lemn de rezonantă), componentele afective pierzindu-și conturul și sensul de mișcare, articulația dra- matică, In fiecare dccastih există un dramatism lăuntric, dar nu tot- deauna perceptibil la prima ve- dere. El se dezvăluie treptat, fără să consume energii pentru depista- rea și cuprinderea sa- In ansamblul lor, aceste decas- tihuri întrețin o atmosferă buco- lică. senini, situată dincolo de in- vestigația imediată a simțurilor. Cu toată grija pentru ritmul impeca- bil al versului clasic, muzicalitate și •claritate în exprimare, atmosfera generală a întregului ciclu seamănă uimitor cu cea a vechilor romanțe, așteptind parcă să fie asociate cu o muzică de aceleași dimensiuni, ca- is? le-ar putea mări într-o măsură .rpreciabilă nostalgia lirică, evoca- rea romantică a neîmplinirilor. Ciclul următor, Versuri fn amurg, care cuprinde majoritatea poeziilor, se desfășoară într-o multitudine de forme, cu disponibilități verbale avlnd aceleași înțelesuri. — într-o largă panoramă de notații lirice, a- vind același colorit de acuarelă transparentă. Deși in planuri te- matice cu un conținut asemenea, lotuși ideile se i-mplinesc mai fi- resc. Se pot cita multe versuri fru- moase care rețin atenția oricărui cititor de poezie : „Ziua cu pinzele strinse trecea / pe apa apusului cinată, grea.,.’* (Seară) sau ..Copacii stau la pindă cu cizmele-n zăpadă! sub citesc cușmă vinătă de cer." (Decor) „Salcimii toamnei cu tirtii surdine / mai poartă-n frunze zum- zet de albine" (Memorie) etc- etc- Cti atit mai mult surprind unele .ga Oradea. După primui război mondial, tatdl său, foit oflfer de carieră, a de- venit avocat. Nu a tras Inul învățămin- tele necesare de pe ttrma dezastrului războiului ;i ți-a cbstinat /iui tot carie- rei militare. Orfey tstcdn a parcurs in chinuri, ca mulh afli copii destinafi unei alte ca- riera, școala militară, supun|ndu-se cu abnegație disciplinei. Pentru rezultatele obținute a fost primit fn Academia Lu- dovlca, pe care ta fel a terminat-o cu succes. Au urmat ți doi ani de viață oftlercascd. dar pa neașteptate, tn INI. Orley istudn publică mat multe poezii, iar In 1MJ, primele tiuitele. Intre timp, burghezia europeana s-a înarmat, pregătind cet de-al doilea răz- boi mondial, Cum a reacționat Oricg Jstvăn fn aceste clipe î El fese din tu- nica militară fi devine scriitor. Cu să uubzisne, acceptă fntli o slujbă modestii In secția Itierurd a radiofonici maghia- re, apoi ’c apropie de gruparea Nyugat. unde colaborează ți In redaejia revistei. Reidsta Nyugat, celebră prm caiafa- rdrlte iui Adp Endre, Morlcz Zsigmcmd. ScriOpflin Aladăr, Babits Mlhaty, cel mai dc seamă reprezentanți al modernis- mului maghiar, a apărut intre ianuarie tiOS si august ÎMI, cind cu moartea re- doctorului ei principal. Itabits MIhaly. s-a stins autorizația de apariție. Atunci a pornit revista literard Magyar Csillag. din care pină in 1911, au apărut in to- tal « de numere. Pe ultimul dintre ele. rămas Intr-un singur exemplar, flgu- reată ca redactor responsabil Orlcy Ist van. Pfnd ta promovarea sa In fruntea re- vistei Magyar Csillag, Drley Jstuăn a parcurs o carieră mereu In urcuf. care-t adeverește drept una dintre cele mai luminoase conștiințe din aeea perioadă a culturii maghiare. Printre alte fapte, el a fnlocmlt documente fictiiw cu a- fuiorul cărora marii oameni de ifterc maghiari llatdst Gdbor, Sterb Antal fi SdrkOzl Gybrr/y. prigoniți de faseLțn. probabil ar fi putut sedpa cu viață, da- ca o idee falsă despre onoare nu i-ar fi oprit si recurgă la documente flctiue. Dar fi fn domeniu; creației literare, ca romancier ți critic literar. Orleg Ist- van a strălucit prin calitățile sale deo- sebite, care fl legliimeazd ca un adevă- rat spirit european. Astfel, in critica li- terarii maghiară, ci a scris primele e- seurt aprofundate despre S, Maugham, H. de Montnertant fi J, Green. Printre primii pe pian continental, NT ■ miniaturi critice TRLl STUDII DE ISTORII: PRIVIND BANATUL in Studii, rculstă de irioric a Acade- demiei Republicii Socialiste Romdnia ftom. ÎT/WM, nr. 6 paj. ISW-iUN) ecrce- tăloru! Ion Dimitrie Suclu semneată o valoroasa sintecă istorică, cu titlul Ba- natul șl unirea din W1S, menita sa tn- tregcaseâ un capitol din istoria pafrirl, cu prilejul sărbătoririi semicentenarului, ia sflrșiitd anului trecut. In Banat, datorita unor condiții Isto- rice speciale, drumul spre unitatea sta- tatd s-a desfășurat fn condiții diferite docil In Transilvania, In special In fata finatd, cea decisivă. Anallîfnd îl inter- pretind un bogat materiei documentar șl arhluistlc. completat cu cercetări per- sanate. autorul evidențiaed roiul mase- lor populara îl ui fruntașilor din aceas- ta provincia in aceste evenimente, In- ccpind cu primul rdtboi mondial. Luind ca punct de plecare revoluția dc la Uit șl, îndeosebi, acțiunea lut Eftimte Aiur- au, se ivilefeacd influența scriitorilor șj oamenilor de cultura, a danelor Lumi- natorul șl Dreptatea din Timișoara con- tinuate dc Drapelul din Lugoj (Înființat in I90t) in pregătirea opiniei pubtiec pentru marele eveniment istoric. in timpul primului rdtboi mondial, o parte a fruntașilor bănățeni au fost in- ternați In lagăre, alții au reușit să trea- că fn Romanța veche, unde ca voluntari, au participat activ ia lupta națională, aldturindu-se cunrntului unionist și co- ta horind la starul România Marc. Prin- tre aceștia sint citați poetul Caslan Mun- tean u Și Sever Bocu. Tnceplud cu toamna anului 191S, lup- ta maselor populare pentru unire s-a In- tensificat In Banal, deși acesta se afla sub ocupație militară străină. ton Dimitrie Suclu subliniată rolul ■mișcărilor revoiufionar® țărănești a ce- lor muncitorești prin secția româna a Partidului Social Democrat, al organica- (idor sociale șl contribuția oamenilor de cultură care șl-au pus latentul și ener- gia In slujba acestui Idea! major al poporului nostru. După adunarea din Lugoj de la 3 noiembrie ISIS, bănățenii reușesc să Infringă greutățile create de prcienfa trupelor străine șl să trimită o numeroasă delegație ia Alba lulia. pentru a participa activ ia proclamarea unirii. In fapt, unirea Banatului s-a de- finitivat ia J august i9ts, cind trupele de ocupație franceze s-au retras. In amintirea acestui eveniment istoric completăm noi, se impune ca In Plaja Unirii din Timișoara sd se ridic® un obelisc, pentru a cinsti acest moment im portant din Istoria patriei. Tn Revuc des etudes sud-esl europeen- nes from VT/MSS nr. ș pag. ecs-S’Jj Ton Dimitrie Suclu publică in limba germa- nă studiul său Rumanen und Scrbctl in der RevoluUon des JnJires IS+a in Ba- nat, In care pe bata materialului cu- prfns fn voluminoasa ful lucrare Revo- luția de la iSâS/iS*» in Banat, aniNtea- ză. cu competență, act Ivi ta tea și com- portarea celor doua popoare l« eveni- mentele revoluționare. re bata unor date noi culese din ar- hive șl n unor cercetări personale mcl vechi, autorul dă o interpretare dlalec- ricd-ștllnțlflca acestor •evenimente, reu- șind să fimpezeased un capilol Impor- tam din istoria Banatului, De asemenea In Revoc roumaine dhistorire (Tom \'H190S nr. S pg. SS»- 1005) Ion D. Suclu puWieă tn limba franceza studiul Ln lutte des Roumnln* du Banat pour la râalisation de l'uniti dc rotat. fn acest studiu autorul face o tn- cursiune in istoria Banatului Inccplnd cu epoca eh înecatelor șl pină ta unire, evidențiind momentele hotdritoare In care poporul nostru s-a afirmat pe plan politic, cultural șl național. Autorul re- liefează contribuita scriitorilor și oame- nlior dc cultură din Banat in afirma- g rea originii latine a poporului nostru, C conștiința unității românilor din toate L- provinciile românești. In apărarea drep- q tulul la cultură și Hmbd națională. Unul din principalele terenuri dc lup- tă ai bănățenilor, de-a lungul veacuri- * lor, a fost ccl al culturii naționale fn care s-au afirmat Paul lorgovfcl, Diml- trie Țichindeal, Constantin Diaconovici- Loga care, prin scrierile lor, au susținut Idcea unității poporului roman. Acestora ti s-a adăugat mai tfrziu, fn condiții noi ji pe un teren desțelenii, Damaschln Bojtncd. Eftimie Murgu, An- drei MoclonI, istoricul Vasitc Manlu — ale cdrel scrieri uitate sint analizate dc autor — ți de dr. Panel Vâslei care, prin scrierile tor, au continuat lupta. In clapa următoare, poetul Iulian Grozescu, prozatorul Ion Popovicl-Band- țccnu, poetul Victor Vlad Delamarina, cere au avut contacte dlreele cu Eomd- nia veche, au continuat, alaiuri de ila- rele bănățene, lupta pentru pregătirea maselor populare Ia realizarea unității naționale. Studiul Iui I. D. Suclu se în- cheie CU actul unirii din 1313. Oste trei studii Întregesc In chip feri- cit un capitol Important din istoria pa- triei noastre ți ne dau certitudinea elf Ion Dimitrie Suclu este cei mal compe- tent istoric pentru aceasta parte a (d- rll de Ia care se ațteaptd o Istorie corn- plctd a Banatului. OCTAVMN METEA IXT1LXIR1 CU CITITORI) ORIZONT In lunile februarie țl martie scriito- rii din Timișoara au avut o seama de fndlnfrl cu cititorii din Județele Timiș, Caraș-Severtn țf Mehedinți. Au partici- pat la aceste Infllntrl : Mtrcea $erba- nescu, Demlan Ureche. Al, Jebeleanu, Sorin Tftet, Nicolae Ciobanu, Anghel Dumbrdvcanu, Octavlan Meteo. Constan- tin Mlu-Lerca, George Drumur, Grfgo- re Popiți. Daurcnțiu Cerneț, Kuban Endre, Mandieș S. membri al cenaele- lor ți cercurilor literare. Troian Dorgo- țan, Horia Gula. Drcgomir Nagdin, Vtr- gil Bradln fl alții. Intilnirllc au demonstrat interesul ci- titorilor pentru literatura ce se scrie astdst. S-au dus discuții asupra cdrți- lor apărute, asupra planurilor editoriale. Dar discuțiile au cuprins și o arie mal fntlnsd dc probleme. Da Grddlnarf. de pud#, s-a vorbit despre tradițiile cultu- rale ale comunei, mai ales corale, des- pre posibilitățile culturale de astăzi, cind eristd condiții opltme de dezvol- tare. Membrii cercului literar, care pu- blici! fi o revistă interna a liceului, au pus numeroase întrebări privitoare la creația literari, acrind ndrumdri ț» sprijin. De asemenea la lugoj, dupd șe- zătoarea literara, a avut loc o însufle- țită discuție asupra plaiurilor de vi- itor ale cercurilor literar*. Scriitorii eare au participat la aceste intiinfri au avut prilejul Ic a lua con- tact direct cu problemei* culturale ale Orașelor ți comunelor pe care le-au vi- zitat. AKDAL CRITICA ȘI POEZIE IX „TRIBUNA* Kemarcdm cu pldeerc activitatea tl- «irului critic literar Constantin Cubic- șan, desfășurată mal alei fn paginile „Tribunii*. Cronicarul revistei clujene analizează, de ctțiva ani incoaaz, atent șl cu o lăudabila probitate profesionali!, aparițiile editoriale, dovedind gust șt pricepere, pdtrunzlnd eu icnsibdltate ți, dc cele mal multe ori, cu un elevat spi- rit critic in intimitatea anului creator, a operelor literare. In numărul W/JMS al rroliM „Tribu- na* Constantin Cubleșan semnează o substanțiala cronica lltera-a la volume- le de versuri „Umbra femeii» țl „Iarba verde, acasă" de Radu "ărncci, dove- dlndu-se același remarcati l interpret de poezie. Se refin. de asemenea. Cin sumarul a- Ccstut numdr at Tribunei grupafelc de versuri semnare de Alerandru Lungu șl Nugoițd Jrlmle. precum șl traducerile lui Constantin Crițan dli lirica femi- nina franceză. A. D. SCRIITORII IN FAȚA B BUOTECll In numărul 7 din Id feb-uaric, J-conUT Dimov Inaugurează o noud rubrică a Luceafărului „Scriitorii ta fața biblio- tecii", prin eseul „Cronitarl munteni". Aplcclndu-sc peste vechilt scripturi cu dragostea poetului și Inelegerea sub- tila a eruditului, Leonld Dimov, ferme- cat de „paralelismul idea elor-, încear- că o reactualizare a erozivilor. Et de- monstrează modernitatea acestor începă- tori ai Uterelor romdne ț. implicit, că marile probleme ale literaturii au fost eem dlntoldcauna aceleași, primind doar nezolvărt diferite in funcție dc autor ți de condițiile sociale, istorice ți politice, existente ta un moment dat, E. 4, CARIATIDE Suplimentul ziarului Flacăra Roșie din 4rad, intitulat Cariatide, înseamnă mat mult deci; un pas fnalnaz pe drumul unor vechi planuri literare arădene. Bucurtndu-se de o prezentare grafică acceptabilă. suplimentul fo adevărată revistă) face și dovada unul sumar bo- gat reprezentat ; versuri, proză, repor- taje, evocări, rccentll, articole. La poezie, alaiuri de nume cunoscute, ca cele a te iul : Ștefan Augustln Doi- na#, Damian Ureefte. At. Popescu-Ns- gură. Victor Tulbure, ftusalin Mureșanu, N. TdutU, Mincca Mlcu. Intlinim pe cete «te [ui V, Ranga, Ion Mărglneanu, C. Mstliraș, Llgfa Tomșa. Teodor Frin- cu. Dc asemenea, alte nume, «parțlnlnd celor mal tineri, por fi fntllnlte fa ru- brica Ljcciim. E lansat chiar și un nume nou ,- CaroHna Itlca, ale cărei poezii nu îndreptățesc din picate intru-totut tn- temnul generos al iul Victor Tulbure, Sd fi descoperit autorul „Viorii roții" că „—glasul el râsuri A de pe acum lim- pede șl distinct In corul poeziei ade- vărate", [eciurind versuri ca acestea r „Mergeam sA string / In brațe / Griul / Culcat de coasele tatii / Cu snarele-n ochi". Dintre proze remarcăm schița De- sen pe plonle a tul C. Pateu, in care fraza, mai «voluatd «tecii fa ceilalți #1 analiza mal bine făcută (nu „făcuta") lasă să te întrevadă un final ratat, iar povestirea iui C. Bonta. ZI de stngiorz. e o promisiune, căreia nu l-ar fi stri- cat un ptus de aerisire la nivelul scri- iturii. Pentru cei