
ORIZONT
REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMĂNIA
TIMIȘOARA, martie 1969
Anul XX nr, 3 (179)
CUPRINSUL
Premiile revistei ORIZONT și premiul revistei KNIJEVNI JIVOT pe anul 1968	.	3
Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 1968 ...........................4
LAURENȚIU CER NEȚ: Revelația..........................................5
ION VELICAN: Jos printre stele ..........	19
AL JEBELEANU : Horațiană, Biblioteca, Remember.......................29
ADRIAN MU NȚ IU : Alambic, întoarcerea țiului risipitor ......	90
DU ȘAN PETROV1CI: Stele de mai. Vinăiorul, Echinox...................31
ANDREI /I. LILUN: Structuri ți proporții............
NICOLAE IOANA: inscripție. Nisipul luminilor. Vis, Lintea............46
ION MAXIM: Constelația codrului, Fîntina............................	47
ENDRE KAROLY: Mărturii literare, in românește de Aurel Btdeanu .	...	49
MINA! BARBULESCU: Poem pentru Paula ................................<57
/y. MARTJNOVJCI: Oglinzile necercetate .........	5?
VASILE ZAMFIR: La rădăcina pădurii, îndrăgostita, Ceasul de veghe, Interior .	58
TRAIAN DORGOȘAN: Fou Rouge, Urnă.....................................55
NICOLAE ȚIRIOIt Sonet................................................61
GABRIELA IOAN: Cînd ploaia................................  ...	.	62
HURIA GUI A: Pentru păstrat âinbetul, Zidiri fără lacrimi, Tu din marmura de
noapte. Despărțirea scoicilor de ape..................................62
Dr. AUREL COSMA : Sabin V. Drăgm.....................................65
ION NEGRU ; Marea fără bătrîn, In așteptarea toamnei, Ioc singuratic, întoarcere .	70
LUCIAN ALEXIU: Ipostaze, Trimbiia torențială, Poem de seară. Păsări printre oameni 72
DIN POEZIA SIRBO.CROATA CONTEMPORANA
VASKO POPA: Ecourile împietrite...................................  75
VF.SNA PARUN: Primăvara și trupul..................................75
STEVAN RAICOVICI; Pasărea..........................................76
MIODRAG PAVLDVîCl: Frica...........................................76
IVAN V. LALIC: Echinocțiu ....................	....	77
SLAVKO MIHALIC; Primăvara fără intenfii................... •	•	77,
PETAR GUDELJ : Există femei ,.....................
ADAM PU SLOI IC: Despre un melc, nici prea bătrîn, nici prea Unor .	. 778
RADE TOM1C: Ceea ce a în românește de Anghei Dumbrăvearw și JiRtVko	/
Almăjan.........................................  x	*
1	" '<	4JN 1
CRONICA LITERARA ă Jh
CORNEL UNGUREANU:	90
»	'irnijoar'	v
—

ISTORIE LITERAR A.DOCUMENTE
CORNELII! POPEȚI s O sută zece ani de la moartea lui Theodor Aaron
CART!-REVISTE
C. UNGUREANU: Mircea Tomuț; „1S poet?..........................................£
SIM. BARBULESCU: V cronica Porurnbacu: ,JHistria“ .	.	.	.	■	■	™
ION ROVINA : Radu Cârneci: „Iarba verde, acasă"4 ..........................
CORNELIU NISTOR: Alexandru Baiaci; „Francesco Petrarcd"
SERGIU DRINCU: Mircea Tomescu: „Istoria cărții românești de la începuturi
jună la 1918“	.......................................
ALEXANDRA 1NDRIEȘ; ionel Pop „Instantanee din viața animalelor" .
lz. FRAȚI LA: „Noul atlas lingvistic român pc regiuni, Oltenia 1“ ■	•	■	•	„
N. C.: „Contemporanul" nr. 5AI 1969	,	.........................."
ORIZONT EXTERN
>1. fi G. L.: I-a reluarea „Lupilor" de Roinain Rolland, O biografie a lui
Clemenceau,, Anul Berlioz, Decodificarea baladelor în jargon,
ale lui Francois Viitori, O nouă operă Faust..............................
MINIATURI CRITICE
N. C.; Nostalgia reportajului total .	.	.	.	......................103
V. Idu! Un tinăr poet
I.	K: „Efigii”................................................................RM
V. Ganea: Delimitări necesare;	...	..........................
------------COM'TETUL DE LEDACȚIE----------------
REDACTOR ȘEF: AL. JEBELEANU
RED. ȘEF ADJ.: ANGHEL DUMBRAVEANU
NICOLAE CIOBANU, ANDREI 4. LILLIN, SORIN TITEL, DAMIAN URECHE
Premiile revistei „ORIZONT" - 1968
----- POEZIE
ANGHEL
DUMBRÂVEaNU
Născut în 1933, în co-
muna Dobroteasa, 'Jud.
Olt. Debutează în „Scrisul
bănățean" (1952).
Volume de poezie:
„Fluviile visează oceanul"
(1961), „Pămint ul fi fruc-
tele" (1964), „Iluminările
măi li" (1967), „Oase de
corăbii” (1968). distins cu
premiul revistei ORIZONT
PROZĂ
SORIN
TITEL
Născut în 1935, în corn.
Margina, lud. Timiș. De-
butează în revista .Tri-
buna".
Volume de proză: „Co-
pacul” (1964). „Reîntoar-
cerea posibilă (1966),
> „Valsuri nobile și senti-
! mentale" (1967), „Dejunul
pe iarbă" (1968), distins
, cu premiul revistei ORI- ;
ZONT.
Juriul pentru decernarea
premiilor reolsiei „ORI-
ZONT" în următoarea com-
poaentă:	Jebelcanu
(președinte), Ion Arieșa-
nu, Traiati Liviu liirâescu,
Nicolae Ciobanu. Franițo
ZoNan, Nicolae D. Pârvu,
G. I. Toltăneanu, Damian
Ureche a hotărit, prin vot
secret, acordarea următoa-
relor premii în valoare de
cile 10.000 lei;
Poezie:
— ANGHEL DUMBRA-
VEANU — pentru volumul
„Oase de corăbii”
Proză:
— SORIN TITEL —
pentru volumul „Dejunul
pe iarbă"
Premiul retisfei „KNI'ItVM JiVOT4'
- POEZIE ---------—------------
Născut în 1920, în cont.
Saravaie, jud. Timif, De-
butează în 1943, în ziarul
.Jemeșoarski Veșnic".
Volume de poezie :
„Poezii” (1953), „Stihuri
alese" (1956), „Mtine c
sărbătoare" (1957", „Bu-
curii" (1960), „Sub cerul
clar" (1962), „Versuri"
(1964) în traducere româ-
nească, „Frunze în bătaia
viatului" (1966), „Pere-
grinări lirice" (1968), în
limba sirbă".
Juriul pentru decernarea
premiului revistei ,XN1-
JEVN1 J1VOT", în urmă-
toarea componență: Sve-
tomir Raicov (președinte),
Laza Ilicl, Milan lovano-
vici, Neboișa Popouici, Du-
șan Sablici a acordat, prin
vot secret premiul de poe-
zie, în valoare de 5.000 lei,
lui VLAD1MIR CIOCOV,
pentru volumul „Peregri-
nări lirice" (in limba
sîrbă ).
ORIZONT
PREMIILE UNIUNII SCRIITORILOR
PE ANUL 1968
POEZIE:
— ȘTEFAN AUGUST1N DOINAȘ —
„Ipostaze"
— MEUUSZ JOSZEF — „Arena"
( )
— ADRIAN PAUNESCU - „Finii*
na somnambulă”
PROZA :
— NICOLAE BREBAN — „Animale
bolnave"
— FANUȘ NEAGU — „îngerul a
strigai"
— GEORG SCHERG — fier Mantei
das Daritts (Manila tui Darius)
DRAMATURGIE:
— ION BAIEȘU — .Iertarea"
— MARIN SORESCU — Jona"
CRITICA Șl ISTORIE LITERARA;
— ADRIAN MARINO — „introdu-
cere în critica literară"
— F.DGAR PAPU — „Evolu/ia și
formele genului liric"
LITERATURA PENTRU COPII :
— MIOARA CREMENE - „Mărirea
și decăderea planetei Globus"
— MO NIC A PILLAT — „Cei 13 și
misterul"
TRADUCERI:
— ION CARA10N — „Edgar Lee
Masiers"
— GEO DUMITRESCU — „Antolo-
gia Charles Baudelaire"
PREMIILE REVISTELOR
ORIZONT
PREMIILE REVISTEI „.VIATA
ROMANEASCA “
— MARIN PREDA: „Intrusul"
— VIRGIL GHEORGHIU ; „Curent
continuu"
N. TERTULIAN: „Eseuri"
PREMIILE REVISTEI „ROMÂNIA
LITERARA"
Poezie;
— LEONID DIMOV — J poeme"
și „Pe malul Styxului"
Proză :
— AL. TVASIUC — ,Interval"
PREMIILE REVISTEI „STEAUA “
— A. E. BACONSKY — pentru vo-
lumul „Remember"
— VICTOR FELEA — pentru volu-
mul „Reflexii critice"
— MIRCEA TOMUȘ — pentru volu-
mul de eseuri „16 poeți"
PREMIILE REVISTEI
„LUCEAFĂRUL"
— Premiul pentru înffia carte: „Ver-
suri" de VIRGIL MAZILESCU
— Premiul pentru poezie: GABRTE-
LA MELINESCU — „Interiorul legii"
— Premiul pentru proză: C. TOIU
— „Duminica mâților" (nunele)
PREMIILE REVISTEI
„TASUL LITERAR"
— N. ȚAȚOMIR — pentru volumul
de versuri „CARMEN TE R REST RE"
— FLORIN MUIAT PETRESCU —
nenlru vo'umut de versuri „CONCERT ,
MINUS UNU"
— CORNELIU ȘTEFAN AC UE —
pentru volumul de proză „Cercul de
ochi”
PREMIILE REVISTEI
„NEUE LITERATOR"
— ARNOLD HAUSER: „Der frag-
afiirdige Berichi Jakob Buldmanns" (în-
doielnicul raport al tui Jakob Buhl-
mann)
— IRENE MOKKA „Alle Brrmnen
liegen offen" (Toate fintinile)
PREMIILE REVISTEI „SECOLUL 20"
— VIRGIL TEODORESCU : „Poe-
me" de Paul Eluard
— VLADIMIR STRE1NU; „tn cău-
tarea timpului pierdut" de Marcel
Proust
— RADU ENESCU: „Kafka"
PREMIILE REVISTEI „FAMILIA"
— ION NEGOFȚESCU — pentru edi-
ția și studiul introductiv Ia ..Texte cri-
tice" de E. Louinescu si pentru volumul
„Poezia lui Eminescu"
— CORNEL REGMAN — pentru vo-
lumul „Cărți, autori, tendințe”
PREMIILE REVISTEI „UTUNK*
— KÂNYADl SANDOR — pentru vo-
lumul de ooezli „Caii verticali"
— PASKANDț GEZA — pentru pie-
sa „Pygmalion și Galateea"
PREMIILE REV ISTEI „IGAZ SZO"
— MOLTF.R KAROLY - pentru oo-
tumul de eseuri „Luptele lăuntrice ale
spiritului"
— NAJOR ANDOR — pentru volu-
mul de schițe satirice „Ospătar, nota,
vă rog".
I
LAURENȚIU CERNEȚ
REVELAȚIA
Omul are Infinite posiblHUU, a dovedit-o in timp, poate supune 1n folo-
sul viu natura, poate să ți deivolte calitM* nebănuite, apropllndu-se do mult visata
al neajuma pcrfecfîtifte.	.	.	.	*
Edgcn. «roul principii al românului „Un nif pentru mine * un profesor
de desen, hi descoperi capacitatea de a pătrunde cu privirea prin lucruri de
a vedea miezul lor. in teribila câulzre a e&etMialului. Euiren se v* lovi tn dru-
mul său dc neînțelegerea, indiferența. Interpretarea* tendențioasă a unor semeni,
esențial este insa faptul că e1 va tfăsi un al doilea om cc posedă In germene
uluitoarea putere de penetrație. De ad începe de fapt lupta.
„Un rug pentru mine** esle o parabolă. Dacă i-aș fl pus an mono, acela ar
li fost : „Oameni, credeți Tn voi t“
Lunga stradă dc burg medieval, îngustă, i se scurgea pc sub pi-
cioare la vale, un torent de piatră cubică, se pierdea în multele coti-
turi unde casele înalte, cu ferestre ogivale și balcoane închise cu
zăbrele de fier forjat, se împreunau deasupra caldarîmulut; în dreapta
și-n stînga, porți masive de stejar înlănțuite de bare metalice, porți
sumbre cu încuietori complicate și ruginite. Urca tot mai sus, spre
vîrf, acolo aștepta cetatea, zidurile cariate, negre, cerul întotdeauna
senin, larg, panorama văii cu albele cartiere dc la margini. Avea bu-
zunarele goale, își înfipsese în ele pumnii osoși ; și-î descleșlă, pri-
vindu-și pașii, și simți între degete praful moale de cretă. Pantofii erau
negri, de un negru mat, ușori, cu talpă subțire de cauciuc sintetic,
fețele obosite se scorojiseră și un șiret atîrna dezlegat din nodul larg,
își privea pașii, unul cîte unul, cu regularitate calmă, fără osteneala
urcușului. Strada era pustie- Copiii erau la școală, părinții la munca
de toate zilele, iar bunicii stăteau ferecați între ziduri. Acolo era liniște
și pustiu de carantină. Orașul se întindea jos, în vale, urmărind alb
scurgerea domoală a rîuhii; de jos, din vale, tăcerea se refugiase sus,
spre cetate, între morminte neștiute sau în orice caz uitate. Pietrele
erau cenușii, niciodată n-au fost altfel, pantofii le pătau cu negru și
petele se alungeau oblic, sc prelungeau, picioarele, apoi trupul,
definitivau o excrescență mobilă, ieșită parcă dc-a dreptul din cat-
darîm. Mirosea a insecticid sau a mucegai, un miros persistent de
sală de așteptare sau de pivniță. Eugen își examina pantofii șî își
zicea că ar trebui aruncați, de fapt Minerva îi spusese să-i arunce,
îi vorbise și de manșetele cămășii, roase îneît li se vedea pînza aspră
pusă drept întăritură, și de cravata care își pierduse culoarea. Da,
toate ar trebui aruncate, gîndi și îl duru ușor capul. Pantofii — reluă
gîndul dc 1a capăt, dar se opri, rămase pc loe, cu un picior înainte,
o jumătate de pas, iar cu celălalt înapoi, ascuns de genunchiul îndoit.
Spaima din fața lucrurilor neînțelese, curiozitatea, apoi numai o ne-
liniște. Laba piciorului era goală, degetele scurte, albe, strînse, înghe-
suite, se vedeau clar, sau asta e un fel de a vorbi, oricum, privirea
ORIZONT
orizont
“ iui înregistra doar albeața pielii și unghiile, una era vînătă, urma
să se desprindă, îl duruse tare atunci cind îi căzuse tabla pe picior.
Se încordă, se complăcea în neliniști, dar își dorea certitudini, și
pentru o trîntură de clipă întrezări oasele metatarsiene. Refăcu jumă-
tatea cealaltă de pas, avea acum amîndouă picioarele alături ca
într-o aproximativă poziție de drepți și amîndouă erau goale. Se
uită împrejur, amuzat numai, fiindcă nu găsea o oarecare legătură
cauzală și spaima de la început, spontană, reapăru cleioasă și-l imo-
biliza. Liniile severe ale zidurilor, conturul acoperișurilor, limitele pie-
trelor cubice își pierduseră proprietățile, lucrurile păreau amestecate,
ici și colo se interferau imagini sau crîmpeie de imagini cunoscute,
dar de neconceput acolo, suprafețele dispăruseră, deveneau ceva
amorf; lipsite de margini, corpurile păstrau o singură dimensiune,
adîncimea, însă aceasta mai complexă decît comunică lapidar cuvin-
tul, o adîncime multidimensională : culorile șterse, între carc predo-
minase cenușiul, sc înviorau, fiecarc loc cîștiga o valoare croma-
tică aprinsă, variată și totuși amestecată confuz, un univers orfic.
Un zid, care nu mai era zid, nu mai semăna cu nimic din ceea ce
reprezenta noțiunea de zid, se deschidea ca un hău luminat discret,
în care două siluete omenești, sau poate că era o părere, îndeplineau
un fel de ritual, mișcînd membrele lent, cerul se văzu negru, o
nuanță de negru, cu stelele știute, iar pavajul, transparent, își des-
coperi dedesubturile, straturi albăstrii și cafenii, și, într-o parte, o
încăpere boltită, plină cu cartofi. Mirosul deveni violent. Apoi, brusc,
lucrurile se separară, își recăpătară suprafețele, marginile... Eugen
avu o părere de rău nemotivată, fără obiect, regreta ceva nedefinit
și porni mai departe. Era o halucinație, desigur, a băut prea multă
cafea, auzise pe cineva afirmînd că în unele cazuri abuzul de cafea
da naștere unei stări propice halucinațiilor, dar nu era convins de
aceasta și căuta o altă explicație. Mergea în virtutea unei obișnuințe,
nu căula nimic acolo, sus, la cetate. Gîndurile nu urmăreau ceva
anume, treceau fără să lase urme și el le uita numaidecît, O ora
scursă lent îl odihnea, era porția lui zilnică dc liniște, de tăcere, de
gol, iar drumul, Ia început obositor, îi împlinea nevoia de mișcare ...
Da, își spuse, pantofii aceștia trebuie aruncați 1 Minerva era biblio-
tecara școlii, o femeie micuță, fără rotunjimi. Fusese șefă de promoție
și i se prezisese un viitor strălucit. Adesea se întîmpla să discute mult,
cu înverșunare, de obicei își luau locurile pe extreme, evitînd astfel
orice tentație spre compromisuri. Ei știau că totul era un joc al minții,
însă aventura aceea falsă le dădea o împăcare, ca o plăcere ine-
dită. Ea uza de argumente ilogice, de fapt o logică sui generis, fe-
minimă, și lega ideile de înfățișarea lui. Tn secret, Eugen se uita în
oglindă și constată că este normal, adică un bărbat oarecare, sc stră-
duia chiar să nu iasă din comun, nu-i plăceau extravaganțele, Minerva,
în schimb, se insinua, chipul ei dc adolescentă bătrînă, gălbejit,
obliga privirile străine, 1e polariza. Vorbea curgător, dar își alegea
cuvintele, voia să atragă atenția : uitați-vă, sînt o femeie deșteaptă 1
Producea o atmosferă de interes, cîteodată specula senzaționalul, insă
toate acestea se sfîrșeau printr-o jenă, bărbații își aminteau inexpli-
cabil că aveau în față o femeie și că femeia aceea era dizgrațioasă.
își aminteau, colegii evitau să treacă pe la bibliotecă și în cazuri
excepționale uzau de serviciul vreunui elev mai dezghețat, că ea
renunțase la catedră, deoarece nu reușea să se impună în clasă, unde
prezența ei, în mod paradoxal, stîrnea dezordine. Cînd discuta cu
Eugen, asta o simțeau amîndoi mai de mult, o dezbatere aridă de
filozofie sau de artă — cele mai frumoase și mai apropiate lucruri
deveneau frumoase în sine, excluzîndu-se cantitatea intrinsecă de emo-
ție —, avea un tremur interior, o stare de hiperexcitație, primea vor-
bele ca pe niște mîngîieri care o înfiorau. Tn momentele acelea,
analizîndu-și trăirile, se cufunda într-un spasm prelungit, o ezoterică
îmbrățișare, din care ieșea frîntă, ca să intre într-un soi de scurtă
catalepsie. Eugen o credea nebună, dar avea nevoie de ea, i se părea
că ea îi înțelege totuși goana, era o goană absurdă după esența lu-
crurilor. Nu știa la ce-i va folosi, însă căutarea continuă îi oferea
un echilibru. Minerva îl socotea drept un om deosebit și se sugestiona
că ei, amîndoi, trăiesc o poveste de dragoste, o dragoste încă necoaptă.
Ii știa necăsătorit și nu auzise că ar avea vreo femeie, o femeie obiș-
nuită, el trăia singur cu cărțile lui, cu albumele lui și cu șevaletul
acoperit mortuar de un deceniu. Povestea cu șevaletul i-o spusese
chiar el, într-o „fereastră-. Ti povestise de fapt, ea îl întrebase de ce
nu pictează — că în adolescență visa să devină un pictor mare, dar
încă din facultate își dăduse seama, asta nu a venit ca o revelație,
ci pe încetul, prin acumulări, că nu va putea fi decît un epigon. Din
nefericire, nu avea pic de originalitate, dar era orgolios și știa că tn
artă mediocritățile sint mai vizibile decît oriunde. Tn ziua cînd s-a
împăcat cu sine — nemulțumirea pentru tot ceea ce punea pe pînză
ajunsese la paroxism — a acoperit șevaletul cu o husă neagră. TI
mai ținea acolo, în camera lui de burlac, pentru decor sau pentru
tradiție, așa cum pc măsuța de lîngă ușă, o masă cu trei picioare,
pirogravată, moștenire de la părinți, păstra un album cu fotografii de
familie legat cruciș cu o sfoară și pe care nu-1 răsfoise niciodată.
Minerva aștepta ziua cînd el o va prinde nestăpînit în brațe, acolo,
în bibliotecă, era necesar ca el să facă pasul acesta, oricum trebuia
să-și regăsească echilibrul, o mînă de femeie care să-i întoarcă man-
șetele uzate și să-i dăruiască un copil. Ea aștepta un sărut, își amin-
tea că o sărutase odată, pe cînd era elevă, un coleg, Ia un jur, știa
însă cum este un sărut mai mult din cărți și simțea își poruncea să
simtă buzele lui pline, frumoase, fierbinți — își închipuia că sînt
fierbinți — și asprimea bărbiei rase neglijent, și — ca un corolar
— îmbrățișarea totală, o jumătate de moarte, ca un pas spre neant,
o clipă de conștiință a neantului... Eugen cunoștea o femeie, era
funcționară undeva, la poștă ori la calea ferată, o femeie cumse-
cade, ținea 1a cinstea și la onoarea eî de văduvă, nu voia să se recă-
sătorească și venea la el de două ori pe săptămînă, intra neobservată
și ieșea la fel; era sau ținea să fie o personalitate a orașului, un
model de văduvă. Mai purta doliu și încă nu se dumerise ce fel de
om fusese soțul ei și de ce i se da o pensie atît de marc. Eugen o
primea nu cu indiferență, îi plăcea trupul ei cărnos, dar cu un soi de
uitare de sine. Putea afirma că n-a fost în stare niciodată să moară
ORIZONT
QC
ORIZONT
pentru o femeie și de aceea nici nu s-a căsătorit S-ar fi vrut cople-
șit de un sentiment capital, esențial în existența lui nu numai
biologică.
De sus, de la cetate, orașul vechi apărea ca o îngrămădire de
acoperișuri ascuțite, sufocînd intre ele curțile interioare dintre ziduri,
acoperite cu țigle cenușii pe care crescuse mușchiul verzui, mușchiul
clădirilor vechi, fără soare, un fel dc mucegai mai puțin diafan; apoi,
parcă ieșind din coasta dealului de piatră, rîul albicios și, însoțin-
du-1 pînă departe, unde un alt deal, mai lin, odihnitor de verde, îl
făcea să dispară, casele albe ale noilor cartiere, ca niște cutii de
chibrituri. Apoi halele de sticlă ale fabricii dc porțelan, grațioase to-
tuși în masivitatea lor, coșurile înalte și lunca... Piatra era rece.
Eugen se ridică și înconjură cu pași egali ruinele. Zidurile aruncau
umbre scurte. De aproape o mie dc ani nu-și schimbaseră umbrele.
Aici fusese o cetate, o ridicaseră niște străini cărora le plăcea să se
creadă puternici. Dc acolo, de sus, priveau departe, dar văzute dc
departe lucrurile păreau mici și neînsemnate. Oamenii nici nu contau.
Poate că un cutremur venit din adînc le-a dărîmat zidurile, sau poate
o forță închisă în mijlocul pietrelor... Ora dc liniște trecu și Eugen
coborî. Se opri doar o dată, acolo unde persista mirosul de mucegai
sau de insecticid, privi cu atenție în jur și își continuă drumul. Era
o după-amiază ce sc revărsă fierbinte asupra lui, de îndată ce ajunse
jos, la marginea orașului vechi. își descheie nasturele dc la guler și
lărgi nodul cravatei. Dc fapt nu simțea căldura, ci, mașinal, se adap-
tase. Oamenii se ștergeau de sudoare cu batistele și se înghesuiau
în jurul unei vînzătoare dc răcoritoare. Eugen se surprinse stînd
între ei, așteptind să-i vină rîndul. Sc smuci dintre trupurile transpi-
rate, căutînd să iasă la margine. Nu-i era sete. Stătu acolo, pc mar-
ginea trotuarului, fără să ia vreo hotărîre. Se auzi strigat. Era un
prieten vechi, se vizitau rar, iar cînd se întîlneau repetau cîteva fraze
stercotipe. Mai de mult fuseseră prieteni adevărați, dar pc nesimțite
n-au mai avut ce vorbi. Omul se socotea totuși prieten și se bucură
că-1 vede, altfel nu l-ar fi strigat, bucuria aceea neprefăcută, dar fadă,
din fața unor oameni cu care nu ai de împărțit nimic, nu ai ce
să le dai și nici nu aștepți să-ți dea ci ceva. II întrebă, desigur, ce
mai face — undeva, bine ascunsă, mai păstra o urmă de invidie,
gîndindu-se că Eugen nu era însurat, și puțină compasiune izvorîtă
dintr-un sentiment neclar pe care-1 avem pentru oamenii fără căpă-
tîi, adică neregăsiți — și Eugen îi răspunse absent că ar fi intere-
sant dacă i-ar spune ce face într-adevăr. Prietenul acesta purta un
nume obișnuit, N, și muncea la o mică fabrică dc obiecte de uz cas-
nic. Era inginer sau tehnician, despre asta nu venise vorba niciodată,
și se cunoșteau din liceu. După bacalaureat nu se mai întîlniseră pînă
acolo, în orașul acela vechi, pc atunci orașul nou nu exista. II în-
demnă să-i spună, doar erau prieteni, dacă are vreun necaz, el o
să-l ajute, fiindcă sînt atîtea motive care să nu-1 împiedice într-o
acțiune altruistă. Eugen îl privi, trebui să ridice ochii, N. era înalt,
și simți iarăși o ușoară durere de cap. Și prietenul dispăru — se
opriseră în fața unui magazin alimentar —, iar Eugen nu mai văzu
decît o roată de cașcaval, un cașcaval de reclamă, din ghips. „Te
ascult — zise prietenul — sau, dacă vrei, mergem undeva, la mine, a
eventual, tot n-am treabă“, și sc gîndi că soția nu este acasă, soția
nu-1 prea simpatiza pe Eugen, noroc că se întîlnesc foarte rar. Eugen
nu mai văzu cașcavalul, ci un vîrtej de culori sîngerii, fîlfîind, rosto-
golindu-se ca într-o centrifugă. Închise ochii, strînse pleoapele cu
putere, dar rostogolirea amețitoare a culorilor nu înceta. își înfipse
unghiile în palme — intrase in derută — și simțind durerea, totul
reveni real, palpabil. „Ți-e rău ?“ întrebă prietenul și Eugen sc bu-
cură pentru prima oară după mult timp că avea un prieten și că nu
era singur în momentul acela. „Să stăm undeva" — ii spuse și mer-
seră într-o grădină unde sc vindea berc. Acolo, la masă, povesti că
i s-a întîmplat să nu mai perceapă obiectele din jur, nu știe precis ce
este cu asta, dar totul se amestecă, el vede parcă în adîncime, însă
din nefericire nediferențiat. Este ceva atît de nou și de neașteptat,
de necrezut, îneît s-a speriat. N. comandase două halbe. Sorbi spuma
și rîse. Pe Eugen l-a știut dintotdeauna un om cu idei originale, po-
vestea aceasta e o glumă bună, o s-o spună și soției și soția se va
amuza. „Nu — insistă Eugen —, este un lucru serios, Sînt îngrijo-
rat pentru că nu pricep ce sc întâmplă cu mine, dacă aș ști, aș fi
mulțumit și liniștit". „Atunci — zise N. — este altceva, ai haluci-
nații din cauza nervilor slăbiți, asta c boala secolului. Am cunoscut
pe cineva care avea nervii slăbiți, dar după ce s-a tratat, n-a mai avut
nimic. Să mergi la un medic, e singura soluție, nu-i nici o rușine,
altfel o s-aj’ungi somnambul. Aveam în secție o femeie carc se credea
împărăteasa loscfina și-și punea o oală pe cap, una dintr-acelea smăl-
țuite, de un litru și trei sferturi. Cunosc eu un medic, îi dau un te-
lefon și te recomand ..„Nu — protestă Eugen —, n-am halucinații,
așa am crezut și eu de prima dată, dar în toată povestea asta
amestecată există totuși o logică. Dacă ți-aș spune despre mirosul de
mucegai și despre pivnița plina cu cartofi, de sub nivelul străzii,
atunci mi-ai da dreptate..." „De vină este viața ta dezordonată —,
ți-ar trebui o femeie, hormonii dirijează totul. Eugen își dădu seama
că în felul acesta n-o să-și poată clarifica nedumeririle și că ar fi
într-adevăr necesar să consulte un medic, oricît, medicii sînt oameni
cu vederi largi, unii dintre ei sînt și artiști, e drept că puțini fac arta
adevărată și nu sînt doar niște diletanți; să discute cu un medic, de
la om la om. își lăsă prietenul acolo, la masă, nici măcar nu-și ceru
scuze că-1 părăsește, și se duse acasă. Avea o cameră mare și un
antreu în care, după un paravan, putea găti, adică își fierbea un
ceai sau o cafea. Camera părea mică din pricina unei negînditc așe-
zări a mobilelor. Un pat masiv ocupa un perete întreg și daca ar
fi fost împins mai spre colț, spre peretele cu fereastra largă, dinspre
stradă, în colțul opus ar fi rămas loc pentru biblioteca din bare dc
metal vopsit, care era înghesuită între masa pirogravată și altă masâ,
tip birou. Sc mai afla un dulap cu trei uși, cu oglindă groasă, vene-
țiană — Eugen nu sc pricepea la oglinzi —, șevaletul, două scaune
și un fotoliu vechi. Pereții zugrăviți vesel se asortau cu imensul covor
de pc podea, ros, depilat, un persian standard, ale cărui culori se păs-
trează ca prin minune vii. Pe pat era întins un pled țărănesc, cu mo-
tive geometrice în zig-zag-uri portocalii și verzi. în dreptul ferestrei.
ORIZONT
2 intr-un vas de lut creștea un cactus cărnos, primit drept cadou de la
o serie de elevi ce absolviseră liceul. Eugen avea un loc preferat la
masa-birou, lumina venea din stingă, pe un scaun cu spătar drept
incomod, dar care îi alungea lenea. Pe masă nu ținea nimic, lemnul
lustruit era gol, doar cînd se așeza lua hîrtia sau cartea de care avea
nevoie. Intr-un sertar, ultimul din stînga, masa avea douăsprezece ser-
tare, păstra cea de-a doua memorie a sa, fișele în care concentra dc
zece ani tot ce i se părea demn de reținut din lecturile făcute. Tot acolo
se găseau filele unui manuscris neterminat, o lucrare ce promitea a
fi monumentală, cel puțin în privința întinderii, intitulată provizoriu
„Psihologia artei". De cîteva săptămini nu mai adăugase nici un rind.
îl apucase un fel de indiferență, el știa că e ceva trecător, o pauză pe
care i-o impunea creierul, nu forța lucrurile, ci aștepta pofta aceea,
ca o foame, cînd degetele ii înțepenesc pe creion, dar oboseala nu este
decît o stare euforică... Pe pereți nu avea tablouri, nici fotografii, doar
o icoană veche, pictată pe lemn, lemnul era mîncat de carii și lăsa să
cadă pc parchet o pulbere fină, galbenă. De mult, în primii ani de
catedră, își umpluse pereții cu reproduceri după picturi celebre. Intr-o
seară ca aceasta a aruncat totul în foc. David i se părea un fotograf,
iar bătrînii olandezi numai niște meșteșugari. De la el însuși nu aș-
tepta nimic. Renunțarea sa, conștient în exagerare. îi provocase un
șoc, o teribilă senzație de gol absolut, paralizant. Totuși, urmarea a
fost prima pagină din manuscrisul acela, o pledoarie pentru ridicarea
artei la gradul de necesitate imediată, ca aerul și ca apa. Și așa a cre-
zut că descoperă factorul esențial al existenței. „Esențialul", un cuvînt
bine definit, îi releva o diversitate de aspecte, unele contradictorii.
Arta — factor esențial... Dar ce era esențial > Restrînsese aria căută-
rilor la categoria frumosului și reușise să se încurce într-o încîlceală
de definiții. Subiectivismul său, era mîndru de el, „asta mă individua-
lizează îl îndemna să aleagă una sau alta, dar el voia adevărul
absolut, valabil în orice condiții, în orice timp și-n orice domenii.
„Esențialul" rămînea o noțiune abstractă, obiectivată doar de mințile
oamenilor într-un anumit loc și timp, legat cu mii de fire de o serie
uriașă dc factori determinanți și de determinat: devenea un factum
variabile care nu admitea absolutul. Or Eugen căuta un numitor co-
mun ce se confunda cu absolutul...
A doua zi renunță la plimbarea obișnuită pînă la cetate și se duse
la clinica de neuropsihiatrie, unde ceru să fie primit de doctorul W.
un nume ales pentru sonoritate de pe tabelul de pe poarta clinicii și,
din întîmplare, acesta se afla acolo și il primi în cabinet. Doctorul W.
avea ochi blînzi, albaștri și mîini prelungi, cu degete îngrijite, cu vîr-
furile pătrate. Ținea mîinile pe masa de metal și sticlă și-l examina cu
un fel dc amuzament intim, peste lentilele ochelarilor. Eugen citi pe
halat, pe marginea buzunarului, ,,Dr. W“, voi să se retragă, cerîndu-și
scuze. Nu mai avea poftă să spună nimic nimănui și apoi de unde să
știe dacă a dat sau nu peste omul potrivit? Intîmplărilc de ieri ii apă-
reau ca niște amintiri neclare dintr-un coșmar, dacă un coșmar poate
fi plăcut, și nu mai era sigur pentru ce venise, ce rezolvare aștepta de
la doctorul W. „V-a trimis cineva la mine?" — întrebă acesta și
Eugen se grăbi să nege. „V-am ales de pe tabelul dc la poartă, este
ORIZONT
la poartă un tabel cu tot personalul, numele, adresa și numărul de “
telefon. V-am ales la întîmplare, deși nu cred în hazard, dar nu-mi
plac recomandațiile sau altceva de acest fel“. Tuși ușor, povesti cît
inai pe larg ce i se întîmplase și încheie spunînd că ar dori să afie
opinia medicului, cît și a omului cu numele de W. El consideră că nu
a fost o simplă halucinație și dacă doctorul W. este de părere, el ar
putea cosulta și pe un oculist, nu cumva ochii lui să fi suferit o modi-
ficare... esențială, a cărei urmare ar fi cîștigarea unor proprietăți necu-
noscute în literatura medicală, dar existențe și verificabile pe viu.,.
Doctorul W. nu se arătă uimit, ci imperturbabil, așa cum îi șade bine
unui duhovnic, îi luă un interogatoriu care decurse satisfăcător, adică
medicul voi să afle cît mai multe amănunte din viața expacientului,
iar Eugen răspunse cît mai exact. De altfel, doctorul W. lăsă impresia
că discuția aceasta era condusă după voia întîmplăriî. totul părea atit
de firesc îneît nu putea fi adevărat. Eugen se întrista deodată și se
ridică. Doctorul W. îl apăsă cu delicatețe pe umăr, poftindu-1 să aș-
tepte, și își expuse părerea potrivit căreia se afla în fața unui caz
tipic de sindrom nevrotic, da, era vorba numai de o oboseală ner-
voasă. Nu se punea problema unei internări în clinică, va fi suficientă
odihna combinată cu un tratament, nu cu somnifere, bolnavul avea
somn, ci cu ușoare tranchilizante. Va suprima orice activitate intelec-
tuală, iar în cazul că va mai avea halucinații, va căuta să se observe
pe toată durata stării anormale, pentru a raporta medicului în mod de-
tailat. Eugen fiind un intelectual, un tip inteligent și cu fantezie, va
da o mînă de ajutor medicului, întru clarificarea spinoasei chestiuni
a lumii interioare a individului. „Dar pivnița, mirosul de mucegai ?"
strigă Eugen indignat. „Pivnița ? Da. Era o simplă asociere între mi-
ros și noțiunea de loc închis și umed. Mirosul declanșase, chemase
imaginea. Dacă ar fi să cercetăm, în locul acela, în mod cert, nu există
nici o pivniță cu cartofi. De notat că mirosul de mucegai putea fi luat
drept miros de insecticid, deci ar fi posibil ca în vreuna din casele
vecine să se fi făcut vreo deparazitare..." „Deci sînt nebun" l — con-
chise Eugen fără convingere și medicul îl asigură că nu era vorba
decît de oboseală. Cu aceasta, consultația se sfîrși și Eugen plecă ne-
mulțumit. Ieși în stradă și își controlă ceasul. Nu era nevoit să se gră-
bească. Deci nu văzuse nici o pivniță, imaginea fusese declanșată de
miros. Dar dacă pivnița exista totuși, faptul rămînea o simplă coin-
cidență, așa că era inutil ca să verifice. Dar dacă medicul greșea ? Se
uită încă o dată la ceas și o porni spre orașul vechi. Urcă strada în-
clinată și încercă să-și întocmească un plan de acțiune. Strada nu mai
era pustie, nu mai lăsa impresia de oraș mort. De undeva venea o
muzică sincopată, o femeie tînără, blondă, cu părul strîns într-un coc
greu, scutura prin fereastra deschisă cîrpa de praf, o pisică tărcată
își freca spinarea de stîlpul unei porți, iar ceva mai încolo, un copil
bătea de unul singur mingea, o minge mare, roșie, cu buline albe.
Roșul acela era de ajuns ca întreaga stradă să capete o înfățișare săr-
bătorească. Tonurile cenușii deveneau un gri catifelat, iar încîkeala
de bare metalice a balcoanelor și porților aduceau cu un desen supra-
realist. Cerul îngust se revărsa pe caldarîm și pietrele erau azurii. Era
un ceas mai tîrziu față dc timpul plimbării sale zilnice spre cetate
ORIZONT
ORIZONT
S ți nu și-ar fi închipuit niciodată că numai o oră poate schimba totul
într-atîta îneît să fie obligai să-și reconsidere impresiile odată defi-
nitivate. Dar mirosul acela persista. Se opri, încă nu știa cum să pro-
cedeze, și se apropie de zid, acolo, în stingă, unde „văzuse" pivnița.
O poartă de tablă groasă, nituită, cuprinsă în zid, părea închisă pentru
eternitate. „Ce doriți ?“ — auzi o voce scîrțîită, venind de nicăieri.
Ridică ochii. Nici o fereastră nu era deschisă. „Cântați pe cineva ?“
I se păru stupid să răspundă, ar fi fost ca și cînd ar fi vorbit singur,
totuși spuse că l-ar interesa să afle dacă în clădirea aceea sc afla o
pivniță cu cartofi. „Da, este 1“ — confirmă vocea și e! nu mai auzi
nimic altceva decît zgomotul făcut de mingea copilului, izbind în cal-
darim. Desigur că nu era satisfăcut, dar mai mult nu putea spera.
Se întreba dacă într-adevăr îi răspunse cineva, sau nervii obosiți —
sindrom nevrotic, nu ? — îi jucaseră o festă. Era tîrziu și se grăbi
Să Coboare. Avea ore la școală și dc obicei nu întârzia. Iuți pașii,
aproape alergă și ajunse gîfiind. întră în sala profesorilor, salută și
luă catalogul. „Ce mai faci?" — îi zîmbi directorul, carc nu zîmbea
niciodată, credea că nu este bine să fie altfel decît încruntat, deci
plin de griji, și Eugen nu știu ce să răspundă. Directorul era un bărbat
cu statură sub cea medie, negricios, Cu haine bleumarin și cravată
roșie, purta tocuri aproape înalte și trecea drept un om intransigent.
„Am auzit — spuse acesta și zîmbetul îi încreți obrazul albăstrui,
proaspăt bărbierit — că vezi prin lucruri. E adevărat?" Și zîmbetul
deveni un rictus. Sc făcuse tăcere, toți așteptau, dc fapt discutaseră
despre asta pînă la venirea lui, Vestea o adusese profesoara de mate-
matică. Auzise în autobuz un bărbat înalt pc carc-1 cunoștea din ve-
dere, îi povestea unei femei și aceea rîdca: „Cine ?... II știu. Eugen
îl cheamă, nu ? E profesor sau cam așa ceva..." „Este adevărat ?“ —
se mai interesa cineva. „încă nu — rîse el —, încă nu pot afirma
cu certitudine." „Dar ceva-ceva este, nu ?" — surise încurajator pro-
fesoara dc matematică, lungă și ciolănoasă ca un cal de povară. „Este
ceva — cedă Eugen —, sînt cam obosit" și voi să se retragă. „Este
ceva t“ — repetară toți în cor, după plecarea fui. „Povești — adaugă
profesoara de matematică — parcă nu-1 știți ? ! Nu este el acela care
susține că nu există științe oculte? Ar trebui luate măsuri...'1 „Nu
face rău nimănui — îi luă apărarea profesorul de istorie — și istoria
cunoaște exemple care..." Nu-1 lăsară să sfirșească fraza. Eugen ieșise
de mult. Ei continuau să discute, îi recunoșteau cu imparțialitate cris-
pată de a fi un bun dascăl, dar îi pretindeau calități pe care ei credeau
că pot părea să Ic aibă, el nu era în rîndul lumii, avea opinii năstruș-
nice carc nu se potriveau cu ceea ce știa sau nu știa direcțiunea ;
avea relații neclare cu bibliotecara și biata femeie îl suporta cu prețul
unei măcinări a nervilor, fiindcă nervii sînt cele mai sensibile organe,
ci obosesc și mor șî nimeni nu-i înlocuiește... Discutară despre nervi
pînă cînd unul dintre ei își aminti că-l așteptau elevii și toți se gră-
biră să-și ia cataloagele.., Eugen se străduia să-i facă pe copii sâ
Vadă în spațiu, să perceapă și ceea ce obiectul ținea ascuns privirii
lor. Era mulțumit și uitase vorbele din sala profesorilor. Reușise pînă
atunci să „scoală" cîteva scrii bune, nu viitori plaslicieni, e drept, dar
oameni ordonați, pregătiți să se descurce în fața unei planșete, apți
pentru a gusta o operă de artă. Se obișnuise să nu-și încarce memoria —
cu fapte banale și de aceea, de multe ori, scăpa lucruri importante.
Cînd sună de ieșire își aminti totuși de zîmbetul rar al directorului și
se gîndi cu un tei de teamă că-și va întîlni din nou colegii. Aceștia
însă îl lăsară în pace, doar profesoara de matematică vorbea ca și
cînd n-ar fi interesat-o dacă el o aude sau nu, explica, nu cuiva anume,
că științele oculte nu intră în sfera palpabilului și a rațiunii, deci tre-
buie respinse ca pe niște aberații. Alunei Eugen nu se putu stăpîni,
subiectul îl pasiona, și observă că de obicei respingem ceea ce nu
reușim să înțelegem, iar cînd vom izbuti, atunci totul ni se va părea
extrem de simplu și de logic. „Dumneata crezi în magieI" — strigă
profesoara și întinse spre el un deget lung, galben, acuzator. „Nu știu
nimic despre magie —zise el — și nu cred într-un lucru pe care nu
l-am cercetat, dar nici nu-1 refuz pînă ce nu-1 verific, Nu resping nimic
a priori. Dumneata, colega, sper că faci distincție, între ceea ce con-
stituie obiectul unei științe și șarlalanie/ Directorul surîse larg și
opină că da, avea dreptate, știa s-o-ntoarcă frumos, însă ceva nu suna
bine, fiindcă întotdeauna îl surprindea voind cu totdînadinsul să fie
mai altfel decît ceilalți, încercînd să sugereze că ar fi mai cult decît
ei, lucru exagerat și condamnabil, deoarece, slavă Domnului, toți Sînt
intelectuali, cu studii superioare și din familii sănătoase... Soneria îi
chemă la clase și toți se împrăștiară pe coridoare.
Era o zi cînd Germina trebuia să-l viziteze. în drum spre casă
cumpără niște ziare și o pîine. Lăsă ușa descuiată și se așeză în fo-
toliu. Luă un ziar și o dală cu gestul, ușor, îl duru capul, știu în mod
precis clipa din care începu să-l doară și se încordă bucuros că se va
produce din nou fenomenul acela ciudat. Privi spre ușă și deodată, ca
printr-un abur, zări o femeie care pășea neauzit pe coridor, purtînd
sub braț un pachet alb. Auzi scîrțîitul clanței și imaginea pieri. Tn
aceeași clipă, un gînd iute îl făcu să se ridice și să se apropie de
fereastră, se întoarse cu spatele, ba mai mult, își acoperi ochii, apă-
sînd pleoapele cu palme. Ti cunoștea respirația întretăiată de urcatul
treptelor și de emoție. Germina salută și închise ușa. „Stai acolo —
o rugă el. poate îără biindețe — și spune-mi dacă ai un pachet alb
sub braț!' Ea rîse de ciudățenia asta a lui și confirmă. Se miră de
unde știa cl de existența pachetului, nu cumva se uitase pe fereastră,
așteptînd-o să sosească ? El se întoarse, ii sărută mîna și-o pofti să
sc așeze, fără să-i răspundă. „Ți-am adus ceva — spuse Germina —
Acum bănuiesc ce este cu pachetul alb, ți-ai închipuit c-o să-ți fac un
cadou..." „De ce, cadou ?“ — murmură el absent. „Fiindcă azi e ziua
la, deși de cînd sîntem prieteni nu ți-ai amintit niciodată."
Desfăcu pachetul, îi adusese o cămașă albastră cu monogramă, un
lucru cusut de mîna ei cu dragoste, și-l puse s-o încerce. El mulțumi
fără bucurie și sc supuse, apoi se se dezbrăcă și se admiră în oglinda
șifonierului. Era încă tînără, trupul rotund nu era obez și ei îi plăcea
să creadă că suplețea nu este o calitate. Făcu patul și se culcă, aș-
teptîndu-1. El întîrzia șl ea îl zori. Dorea să sărbătorească ziua lui,
dusese copiii la o rudă și putea rămîne la el toată seara și noaptea.
Eugen își scoase pantofii cu o încetineală ce o enerva și în sfîrșit se
așeză pe marginea patului. „Mă mai iubești ?" — întrebă ea și nu
ORIZONT
ORIZONT
* așteptă răspunsul, ca și cînd ar fi fost de la sine înțeles că o iubea,
de ce n-ar fi iubit-o? — ,,Ar li trebuit măcar un pahar de vin, dar
am uitat!“ Spre dimineață era nevoită să plece. După ce își atîrnă
poșeta de braț, se apropie și-l sărută. Ii promise c-o să vină mai des,
poate chiar în fiecare zi, cu mici excepții. El se dezmetici brusc, mole-
șeala somnului dc dimineață pieri și ascultă cu un fel de spaimă. ,,Da
— zise el, ea aștepta o explozie de mulțumire, il cunoștea, însă nu și-l
închipuia decît așa cum și-l dorea —, dar sînt cam bolnav și voi pleca
din oraș“. Ea era dispusă să plîngă și să-l certe că nu i-a spus mai
de mult, însă ar fi întîrziat de la serviciu. „Dacă n-ar fi pensia —
suspină, cu ochii la ceas —. chiar mîinc m-aș mărita cu tine și te-aș
îngriji!,./ Rămas singur, Eugen își zise că pînă la vacanță mai este
o lună și că nu mai are răbdare. Se sculă și se spălă, apa îl învioră,
se bărbieri și-și puse cămașa nouă. Hotărî să-și calce pantalonii, ceea
ce și făcu, avea o anumită dexteritate deși nu rutinată, și ieși din casă
vesel, cu intenția de a se duce la dispensar. Medicul se plictisea com-
plelînd niște formulare statistice, avea chef dc vorbă. Se informă prin
telefon, discută îndelung cazul cu doctorul W. și surîzînd sterp îi în-
mină un certificat medical, o lună dc odihnă. îi recomandă o stațiune
montană și-l rugă profesional să nu se gîndească la nimic. „Bine —
promise Eugen — n-o să mă gîndesc!“ Trecu pe la școală și-l anunță
pe director. Acesta voi să vadă certificatul. îl citi cu atenție și decis?:
„Vezi, ai grijă, să nu pierzi vremea de pomană și nu cumva să te întorci
nerefăcut. Trebuie să recunoști că ești grav bolnav și de aceea e bine
să-ți cunoști interesul.-
2
Călătorea cu trenul, drum dc noapte. Era cald, în compartiment
mirosea vag a sudoare stătută. Simțea alături coapsa nervoasă a
femeii care, înainte de a stinge lumina, îi ceruse un calmant, iar cl
îi răspunse că nu are. Femeia își schimba mereu poziția și el se mira
cum de poate dormi în condițiile acelea, pe banca tare și îngustă, cu
picioarele atîrnînd. La fereastră, cu fruntea lipită de masa pliantă,
sforăia un bătrîn. Eugen nici nu încercase să ațipească. Era odihnit
și se bucura dc călătorie ca un adolescent. Dc cîtcva ori se surprin-
sese fredonînd un începui de melodie. Piciorul cald al femeii de ală-
turi il atingea într-un balans ritmat dc legănarea vagonului și Eugen
descoperi că aceasta nu-l deranja, dimpotrivă, ii trezea un fel de cu-
riozitate. Acum sc căia că pe lumină nu și-a privit vecina mai cit
atenție. Nu-și amintea chipul ei, știa doar că era tînără, sau poate că
nu era dc loc tînără, la lumina slabă din compartiment n-ar fi fost
imposibil să se înșele. „De fapt nu mă interesează" — își zise, dar
continuă să înregistreze plăcut atingerea piciorului străin. „Ceea ce
se întîmplă acum — reluă totuși mai tîrziu — nu e decît urmarea
firească a legănării acesteia dulci, a întunericului și a intimității for-
țate în care se află oricine în tren. Există și instinctul care te trezește
foarte rațional, deci nimic n-ar fi neobișnuit. Plăcerea e puțin per-
versă, dar perfect normală, sînt un bărbat obișnuit, sînt încă tînăr,
plăcerea este în același timp și nevinovată, nu mă pot acuza din lipsa
mai știu eu cărui principiu de etică. Aș fi fost totuși curios să văd 5
cum arată." Se gîndi că starea aceea a lui, ciudată, ar putea reveni
acum, dori chiar să-l doară ușor capul și să vadă, însă nimic nu se
întîmplă. Femeia dormea mai departe, respira liniștit. „O fi căsătorită,
soțul o va aștepta într-o gară, o avea și copii, și cu cită inconștiență
se dăruiește somnului, lingă un bărbat necunoscut, carc acum poate
să-î așeze o mînă pe genunchi, s-o mîngîie încet, să-i profaneze puri-
tatea... Sau, cine știe, o fi o femeie ușoară, de abia așteptînd mi băr-
bat îndrăzneț... Ușoară... O femeie ușoară, așa le numim pc acelea
care acceptă bărbații pentru bani, dar și... Există și cealaltă categorie,
a temperamentelor aprinse, la care instinctul primează... Sînt și băr-
bați care... Evident, eu nu mă număr printre ei, deși... Eu îmi pierd
capul. însă nu îndrăznesc, nu sînt atît de inconștient, pentru că mi-e
rușine. Rectific : nu-mi pierd capul, creierul îmi rămîne treaz, numai
trupul mi sc pierde, nu-1 mai simt al meu, îl simt ca pe ceva odios
de animalic. Poate de aceea mi-e rușine..." Pe Germina o cunosc în
chipul cel mai banal cu putință. Voia să cumpere niște zahăr de la o
băcănie, ca se afla în urma lui și el îi oferise întîietatea. Apoi îi venise
rîndul și vînzătorul i-a atras atenția că are un ceai bun. Germina își
aranja cumpărăturile în sacoșă. „Da — i s-a adresat —, c foarte bun,
l-am încercat. Arc o aromă deosebită". Au ieșit împreună din maga-
zin... „Sînteți foarte binecrescut — i-a spus Germina —, rar se întîl-
nesc în ziua de astăzi bărbați binecrescuți. V-aș invita la un ceai, dar.
regret din suflet, mi-e imposibil, sînt văduvă, am doi copii și cc-ar
zice lumea?" „Lăsați, nici nu-i nevoie!" — a protestat Eugen. „O, ba
da, nu se cade să răsplătesc cu o necuviință un gest atît de frumos !
Notați-vă numărul meu de telefon și dacă voi putea vreodată să vă
fiu de folos, sunați-mă !" „Dar nu-nțeleg, a fost un fleac, nici nu m-am
gîndit cînd..." „O, ce fin sînteți! V-ați notat ? Aștept! La revedere!
Ah, nici nu v-am spus : cereți-o pe Germina. Eu sînt. La revedere !“
Bineînțeles n-a căutat-o. Peste cîteva zile a întîlnit-o din nou. A salu-
tat-o și ea s-a oprit. „Am așteptat, să știți. Eu sînt o femeie serioasă
și știu să respect obligațiile... întîmplător sînt liberă astăzi, voiam să
merg pînă sus, la cetate, n-am mai fost de mult..." Au urcat împreună
și seara au intrat amîndoi în odaia lui de burlac. De atunci a trecut
un an întreg. „Oare Germina ce fel de femeie este ?“ — se întrebă și
își întinse picioarele amorțite. Vecina sc îndreptă și-i atinse brațul:
„Nu cumva aveți o țigară ?“ Pc culoar fumară în tăcere. Era într-ade-
văr tînără, dar avea un chip obosit, încercănat. Degetele cu care ținea
țigara îi tremurau. „Mergeți departe ?" — voi să știe și cu o mișcare
bruscă a capului își aruncă pe spate părul blond. „Știu că am plecat
— surîse el —, însă nu am un țel precis". „Nici eu n-am — zîmbi și
ca, avea dinți frumoși, albi —, s-ar putea să n-ajung nicăieri." Eugen
stinse țigara în scrumiera rotundă de metal fixată pe peretele vago-
nului și dădu să intre în compartiment, I se părea firesc ca cl să nu
știe unde sc va sfîrși drumul lui, dar afirmația femeii îl intriga. ,,Nu
vrei să stăm de vorbă — spuse ea mai mult ca o constatare —, nu
te tentează o aventură în tren, o femeie necunoscută ?“ „Ba da —
recunoscu Eugen —, dar nu sînt obișnuit să mi se întîmple și nici nu
știu ce înțeles are cuvintul. în general nu știu multe, nu m-au intere-
ORIZONT
S sat decît anumite lucruri." „îmi pare rău. înseamnă că nu-ți permiți
nici o abatere de la drumul dumitale. Eu ți-aș fi propus să coborîm
în prima gară." „De cc ?" „Am nevoie de un bărbat". Eugen nu știa
ce să creadă și așteptă, dar ea nu continuă decît mai tîrziu, cînd el
începuse să socotească în gînd de cîte ore călătorea cu trenul acela
de noapte, un calcul inutil. „Poate că totuși vei accepta să coborîm în
prima gară. Știu ce gară urmează. E o clădire foarte veche și pînă în
oraș ne va duce o trăsură la fel de veche, anul trecut încă mai făcea
curse, cu un cal bătrîn, Muntele coboară pînă în centrul orașului și
putem urca sus, c o cabană, sau să închidem o odăiță în casa vreunui
țăran." „Pentru cc?" Așa. O să-ți spun mîine". „Nu cumva ești puțin
nebună ?“ — rîse el fals, încercînd să atenueze brutalitatea întrebării.
„Nu știu, probabil că da, dar nu am putere să fac vreun rău.
■Coborîm ?"
își luară geamantanele cu o grabă febrilă și străbătură culoarul
pînă la capăt. Nu-și mai vorbiră. Cînd trenul opri, se treziră pe un
peron sărac, pustiu, luminat de un singur bec. în spatele gării aștepta
într-adevăr o trăsură hodorogită, cu un om pirpiriu pe capră. Era spre
dimineață, încă nu apăruse alburia lumină ce precedă zorile, potcoa-
vele calului bocăneau bătrînește pe drumul cotit. Mirosea puternic a
brad și-a umezeală. Apoi apăru orășelul, o stradă, altele pornind din
ca în pantă, cu vile mici, un orășel mort și rece. „Unde să vă duc ?“
- întrebă omul de pe capră. Eugen tresări, vocea era profundă și ezi-
tantă și femeia răspunse că ar dori să doarmă undeva, sub un aco-
periș. „Aha 1“ — făcu acela și atinse în treacăt cu biciul un copac
oarecare de pe marginea drumului. Exista un hotel mic, acolo opriră
și birjarul își luă plata și plecă. Hotelul însă era plin și ci rămaseră
în hol. Era cald, într-o sobă groasă dc fier ardea mocnit un buștean.
Se așezară pe un fel de canapea cu spătarul drept, care îi amintea lui
Eugen de scaunul său preferat. Ațipiră acolo, șezînd, sau dormiră un
ceas sau două; în orice caz, cînd se făcu lumină și prin hol începură
să treacă oamenii, excursioniști pregătiți de drum, ei se ridicară și, ca
și cînd ar fi fost înțeleși, ca o luă înainte și el o urmă. Străbătură
orașul în lung și lăsară în urmă vilele, urcară pe o potecă subțire, de
piatră, și curînd fură singuri, îi înconjură doar pădurea rară, ameste-
cată, fagi, goruni și brazi, pășeau singuri, în liniște, ea înainte și el
urmînd-o. Din spate, nu-i vedea decît cișmele mici, delicate, fusta în-
chisă la culoare, un cenușiu nedefinit, și părul blond, aproape alb, re-
vărsat peste gulerul jachetei de catifea albastră. îi părea slabă, deși
își amintea că avea o față rotundă și sîni bogați. îl asaltau gîndurile,
dar le îndepărtă, nu voia să gîndească și pentru că totuși nu reușea
să-și creeze vidul cerebral dorit, inventă o poveste în care ea deținea
rolul principal O poveste în care ca era un duh al muntelui și atrăgea
bărbații în mijlocul pădurii și-i sacrifica unui zeu puternic și inexis-
tent. Povestea îl preocupă atît de mult îneît — poate merseseră cîteva
ceasuri — fu uimit că simte un gol în stomac, că îl cuprinde o foame
dureroasă. „Ți-e foame? — zise ea, fără să se întoarcă și rîse gîfîind
ușor, ca la urcuș. — Am ajuns 1" Eugen încă nu vedea nimic. Poteca
făcu o cotitură bruscă și descoperi o poiană în miniatură, ca o ogradă
țărănească. De sub poalele muntelui se ivea o casă din bîme, împiej-
ORIZONT
muită de un gard masiv, din trunchiuri de copaci prinși cu scoabe. Un £
cîinc lătră subțire și în pragul casei apăru o femeie tînără, o țăranca
vîrtoasă. „Bine ați venitI" — îi întîmpină ea. ..Ați picat tocmai la
vreme 1 De-abia am fiert laptele 1... N-ați mai trecut de mult pe la noi.
doamnă..." „Nu, Maria, n-am mai trecut..." „Dar domnul cine este ?“
„E bărbatul meu, de acum, Maria". „Și domnul.,, ?“ „Domnul acela
nu mai este !" „A murit ?" „Nu, dar nu mai este." Intrară. Casa părea
mai încăpătoare cînd te aflai înăuntru, avea trei odăi și în cea care
îi conduse Maria, ei își așezară geamantanele pe podea și statură o
clipă nemișcați, uluiți parcă, încă netreji. Se spălară apoi pe prispă,
Maria le turnă apă dintr-o cană albă cu flori albastre și șezură la masă.
Băură hămesiți laptele și Maria rîse cu indulgență. Le aduse ouă și
brînză și ei le mîncară și pe acelea, „Acum — spuse gazda — vă
odihniți, oți fi osteniți de drum și eu vă trezesc la prînz. Pc urmă om
vorbi. Somn ușor!“ Odaia avea două ferestre înguste, ca două cre-
neluri. una da spre poiană, cealaltă spre un hățiș aninat de o pantă
abruptă ce se pierdea undeva departe. Eugen privi prin amîndouă. Pe jos,
podeaua de pămînt bătut și văruit era acoperită de un preș din trențe.
La colțuri, mănunchiuri de pelin. Mobilier simplu : un pat înalt, o
masă și un scaun. Un cuptor de cărămidă ocupa un sfert din încăpere,
iar în ușă erau bătute la distanțe egale cuie mari pentru atîrnat hai-
nele. „Spune-mi Diana !“ — zise ea urmărindu-1 cu privirea. „Bine.
Diana- Eu sînt Eugen !“ — și fluieră a pagubă. Ea se apucă să-și
scoată lucrurile din geamantan. „Nu ți sc pare că sîntem caraghioși ?“
— întrebă el, așezîndu-se pe scaun. „Nu, numai stingheriți, dar asta
o să treacă. Grăbește-te, că acum vine prînzul 1“ „Pic de somn, însă
cum o să dormim?" „Acum ești înlr-adevăr caraghios1." Se dezbră-
cară, ferindu-se unul dc celălalt, și se vîrîră sub plapuma rece. „Somn
ușor I" îi ură ea. Stăteau nemișcați, fără să se atingă. Și adormiră.
îi trezi Maria. Buimăcit, Eugen nu știa unde sc află. Dădu cu
ochii de Diana și avu o tresărire. Nu-și amintea de unde o cunoștea.
Apoi se desmetici și constată calm că Diana îi apărea ca o femeie
absolut străină, cu care nu ai nici măcar dorința să schimbi o vorbă,
îi era indiferent dacă pleca sau rămînea cu el în odaia aceea. își spuse
că întîmplarea carc-1 adusese acolo era stupidă, dar se bucura de locul
pustiu și frumos, de aerul tare și se întrebă dacă va putea să-și pună
în aplicare planul întocmit în linii mari înainte de plecare. „La urma-
urmei, n-are decît să locuiască împreună cu mine, dacă-i place, numai
să nu mă deranjeze..." „La ce te gîndeșîi ?“ — se apropie Diana, în-
tinzîndu-se leneș, cu relaxarea obișnuită doar în intimitate și el
răspunse că moare de foame. La masă, Maria le povestea despre băr-
batul ei, „al meu", care venea acasă doar din două în două sdptămîni,
lucra undeva la o exploatare forestieră. Nu-i era urît singură, se obiș-
nuise să trăiască așa. nu-i lipsea nimic, avea parte de mulțumire, nu-
mai că dorea să aibă copii și nu putea să aibă, din vina ei sau a lui.
Mai pica vreun excursionisl, îl găzduia o zi, o săptămînă, pleca, și ea
rămînea iar singură... Apa era bună, rece, dar nu sătura, „apă de
izvor" — își zise Eugen. „E liniște la noi, iarna e mai greu, că fără
schiuri nu poți să ,," „Vrei să-ți arăt pădurea ?“ — propuse Diana. El
acceptă și ieșire în poiană. Eugen o înconjură cu pași mari, ca un
ORIZONT
- exercițiu dc înviorare, respiră adine de cîteva ori, reținind aerul în
plămîni, apoi nu-și mai dori nimic, nici să vadă pădurea — o pădure
oarecare —, nici să audă exclamațiile puțin afectate ale Dianei. Era
plictisit, sau numai cuprins dc*o indiferență pe care și-o știa selectivă.
De fapt se simțea în stare să lucreze. Totuși trecu de primii copaci din
marginea poieniței, călca pc frunze putrede, totul era verde închis și
cafeniu, auzi un ciripit neidentificat de păsări și se opri. „Mi sc parc
că m-am înșelat — spuse Diana. ajimgîndu-1 și rezemîndu-sc dc un
trunchi subțire de sînger, elastic, ce-și pierdea frunzele undeva, sus.
la înălțimea celorlalți copaci maturi —. credeam că o să mă adori și-o
să pot crede că rnă adoră cineva, două-trei zile sau o săptămînă... Te
enervez?" „Da. Nu mult. O să-ncerc să te ador". „Nu-i nevoie. N-ar
mai avea haz. Probabil că ești preocupat de lucruri foarte serioase și
n-ai timp și pentru mine. Eu sînt o femeie care încearcă in felul ei să
găsească ceva. Ți-am promis c-o să-ți povestesc..." „Nu-mi povesti!"
„Atunci povestește tul" „Ce anume?" „Orice!" „Orice nu pot." „De
ce te-ai ferit tot timpul dc mine ?“ Eugen înțelese între ce limite sc
încadra acel timp, și tăcu. Ea nu insistă. Veni aproape și se sprijini
d< el. „Haide, fii mai altfel! — îl rugă. Vrei să ne jucăm de-a v-ați
ascunselea ?“ O strînse ușor de mijloc și surise. „Eu mă ascund prima,
bine ?“ „Bine". „N-o să trișezi ?H „Nu." „Acoperă-ți ochii și numără
pînă la o sută 1 Dar cum să recunoaștem casa ?“ Și fără a mai aștepta,
își dezlegă baticul subțire, albastru, și-l înnodă ca pe o fundă de sîn-
gerul acela tinăr. Eugen își puse palmele la ochi și ca dispăru printre
copaci. Numără rar în gînd. Ajunse la o sută. Se uită împrejur și nu
văzu decît trunchurilc copacilor. „Acum trebuie să încerc! — își zise
și-și opri gîndul acolo, ca înțepenit între canaturile unei uși prea
strimte.
ORtZONT

ION VELICAN
JOS, PRINTRE STELE
Atest roman Încearcă (prin constructiv) să fie aproape un nou gen :
un i'lneniman. Epicul merge paralel cu ..imaginea*. iar din cînd in cind se
interlcreuKâ halucinant, dar nu frizind oniricul sau absurdul.
Crlr trei parii ale romanului constituie in fund o pledoarie pentru tri-
umful rațiunii. In prima parte transpare goana după Iacii, dupi satisfacții apro-
piate condiției primare. Un necunoscut, poale propria noastră conțtlnft deta>ata
dr noi fnșlne. privește totul cu luciditate ți dă prilejul Iul Ozcne. eroul cârtit
să te Prezinte de dincolo de ecranul pe care a rulat un film dc duzină, cu
schematice *<£ne dc dragoste șl crime, cu lupte ți ospețe. Eroul Iți mărturisește
profesiunea dc scriitor, cu brațele încrucișate, se dcHânțuic cu un calm uclgă*
tor, intercalind *cenc din proprla-l viață cu un apel, devenit laitmotiv patetic,
la trezirea conștiinței, la luciditate, tolerantă si 1 rina re. Urmează pagini de
autentic eecu îmbinate cu pagini de cel mai pur realhm, toate converglnd spre o
Imagine vizuală, proiectată pe ecranul silii de cinema. Spectatorii din MU Inââ
nu sint cuceriți de reflecțiile sau argumentele eroului și pArăsese rind pe rind
vala, In partea treia. se vor alterna două prolețtl antagonice cu privire la
viitor : triumful omului «au Învingerea Iul. Totuși, chiar dincolo de răul cel
mai râu posibil, iarba va răsări din nou verde și optimistă ca la-nceput.
ORIZONT
<*c aici din ascunzătoarea mea, sub care ați mai zidit un fagure
de miere, fără să știți că pînă mai ieri, în locul lui strălucea mlaștina
primordială, în care colcăiau uni și pluricdularele, evoluînd, cu crime
și dragoste, ca într-un western diabolic, vă fac o invitație patetică :
TRECEȚI !
Treceți prin fața ochilor mei, în trap ușor sau tîrîș, spre acolo,
unde vă așteaptă propriul vostru chip, deformat dintr-o milenară pre-
dispoziție pentru visare, pentru contemplație ...
Treceți cu vestmintele de sărbătoare aruncate pe umeri, în troici
atomice, abandonind galopul pitoresc al cailor, pe biciclete grotești —
simbol al progresului diafan —, treceți ținîndti-vă de mînă, cu frun-
țile în soare, albi ca varul sau cadaverici ca ceara, cu pași îndrăzneți
sau fricoși, țîșnind, în mod absurd, din propria voastră lene, spre
dincolo, spre mai departe, treceți orbi pe lîngă Libelula Imposibila,
albastră din cauza adîncului sau a înălțimii, treceți fără sfială printre
fagurii de miere și monumentele, pe cale le-ați botezat capodopere,
dar ascultați acum cuvîntul celui ascuns, mîndru dc propria-i iniția-

ORIZONT
n tivă. Invitație patetică, așadar: treceți și lăsați în urma voastră dîre,
ca să nu vă pierd urma, rostul și legea sub care trăiți.
Treceți și vorbiți mai departe, cu jumătate de gura, între pol și
ecuator, despre suferințele olarilor și ale traficanților de sentimente,
despre ipotetica pribegie și falsa victorie, treceți iute, să nu vă ajungă
din urmă lupul roșcat al toamnei!
Ați rămînc surprinși dacă pc frontispiciul acestei cupole ar scrie :
„Laboratorul experimental de psihoterapie1' sau „Clubul păcăliților",
pe cînd așa mai ușor poate fi suportată firma, scrisă cu roșu, cursiv
— Cinema — care are în pîntecul ei ceva nostim dar necesar, o în-
trebare și un răspuns în același timp, pentru cei cu o lăudabilă
intuiție.
Mulțime pe trepte, ochi pe afișe, conglomerat de culori, chipuri
de sfinți cu capul într-o parte, cu ofrande în podul palmelor. Dea-
supra lor însă e totul, numitorul comun, aburul esențial, care așteaptă
să-l înhațe nemernicul filozof cu o plasă de prins fluturi.
Stop I
Olanda e o țară, desigur. Uite-o, am pus degetul pe ea. Zgîrîi
întregul glob pămîntesc cu unghia mea cea netăiată și-mi rămine sub
ea murdărie — ce rușine! Un drum balistic, nici meridian, nici pa-
ralelă, izbit în coralii din sud ai Oceanului Liniștit... Cîntece...
Ce cîntec trece pe lîngă monumentul îmbălsămat de flori ? Ce
umbre din cer au coborît în ochii femeii din căruciorul ambulant,
femeie tînără ca istoria și frumoasă ca iorgovanul în luna mai ? Ce
mișcare de foc a țîșnit din Geca spre a învolbura pașii bărbatului
înalt, cu trup oțelit, care împinge căruciorul fără conștiința crucii
destinului ?
E aproape vară pe acest pămînt și soarele a pătruns ca un vră-
jitor. pretutindeni, scoțînd viețuitoarele la promenadă, ca un păstor al
linei de aur ce este, iar cerul așteaptă doar un cuvînt mai înalt să-l
izbească, pentru a țiui ca o Ijră infinită dc bronz.
Frîu liber gestului de-acum ! Lateral, pc lîngă tumult, cei doi sc
apropie de una din cele șapte uși, iar de se deschid duios
și bărbatul ridică una cîte una roțile mari cu spițe, în prag ; femeia
îl caută cu fruntea încrețită și sc avîntă cu pieptul înainte, oftînd
cu vinovăție. Ușile șc închid, în ele izbesc pumni și iată, lumina se
cerne discretă în marea sală, ce își primește pacienții, cu o exem-
plară pioșenie. Peisajul deprimant, cu bărbatul chipeș și femeia in-
firmă trece neobservat, căci, într-adevăr, e lipsit de pitoresc, atîta
timp cit pitorescul nu se confundă niciodată cu durerea mocnită, cu
obida vieții.
Un scriitor ar putea născoci o poveste frumoasă, romantică sau
modernă, în care să releve marile virtuți ale bărbatului și gingășia
suavă a femeii, sistemul de fapte înlănțuite cu o logică riguroasă, «
care a dus la un accident penibil, apoi starea de tensiune psihică a
fiecăruia, conviețuirea dublată de compromis, sau dimpotrivă. Ei, dar
astea toate la cc bun ? E mai interesantă apariția lui N. T., medicul
respectat al orașului nostru, singur ca dc obicei. Se cuibărește în loja
centrală, schimbînd mereu din dreapta în stingă o pelerină ; pînă să
se așeze sc scurge o însemnată cantitate de timp. Ai impresia că nu-l
interesează prezența celor din jur. Se prea poate să fie așa, dar în
mod sigur îi place să fie văzut singur — această ipostază îi aduce
domniei sale mari satisfacții. Nu e îndrăgostit dc a șaptea artă; A
fost văzut dc nenumărate ori părăsind sala înainte de a se sfîrși
filmul. Esențial c pentru el momentul prerulant, cel dinainte de jurnal,
cînd întîrzie mult în picioare în loja centrală, care de obicei e liberă
chiar și cînd sala c aglomerată, locurile ei fiind rezervate oamenilor
cu funcții notabile ai orașului. Aceștia, cînd se întîmplă să onoreze
totuși direcția cinematografului cu prezența lor, vin cu cîteva secunde
înainte de a începe filmul, sau mai bine zis filmul începe după cî-
teva secunde de la venirea lor, căci una din plasatoare, de obicei
o femeie mai „dezghețată" îl ochește și cînd îl vede așezîndu-sc apasă
pc butonul soneriei și operatorul și intră in atribuțiuni. Medicul
N. T., fiind în imediata apropiere a celui oficial, îi întinde mina res-
pectuos, apoi schimbă cîteva cuvinte cu el, după care scoate ceva din-
tr-un buzunar și mută în celălalt ; spre exemplu o batistă, un act.
o fițuică oarecare, încit lumea nu poate ghici care din cei doi c mai
respectat de celălalt...
De data aceasta însă. N. T. e singur, dă semne dc plictiseală,
scoate din buzunar o hîrlie împăturită, pc care o privește îndelung.
Sala se umple încetul cu încetul. E cald și dintr-un difuzor uriaș se
revarsă o melodie zgomotoasă, foarte ritmică. Medicul privește dispe-
rat în dreapta, apoi în stingă; s-ar uita și în spate, dar nu se cade.
Din loc în loc se citesc ziare și reviste dc mîna a doua, cu hilare
caricaturi. Medicul însă citește hîrtia, care poate fi un document de
care să depindă sănătatea, viața unui om. In aceeași lojă alături de
el, sc așează o femeie tînără, care după ce-i spune pardon, avînd doar
impresia să l-a incomodat cu ceva, scoate o tabletă de ciocolată și
o ronțăie cu răbdare, savurînd-o.
N, T. e trecut de amiaza vieții, e chiar cărunt bine, dar femeile
nu-i displac. De altfel pasiunea sa pentru medicină s-a născut tocmai
din această pricină, din sentimentul de agreare a femeilor, Tn ultima
clasă dc liceu, într-una din pauze, pe cînd ședea cocoțat pe catedră
înconjurat de unii colegi „inițiați" în materie de femei, i s-a năzărit
că unica meserie care l-ar satisface ar fi aceea dc obstetrician. Volup-
tatea acelor discuții avea să-l obsedeze o vreme, apoi visurile i
s-au împlinit, viciata voluptate de odinioară s-a estompat și N. T. a
devenit un specialist notoriu.
Tn ultimul rînd un bărbat în șalopetă, care vine, probabil, de-a
dreptul de la fabrică, se piaptănă, apoi scoate un ghemotoc dc păr
dintre dinții piapiinuiui și-l suflă din palmă, peste umărul unei femei
grase, care se întoarce și-l privește aspru. Muncitorul, să-i spunem
spectatorul 411, e un indrăgosit de filme. Are o înfățișare blîndă,
ORIZONT
ORIZONT
w un chip bonom. Alături de cl, o fetiță pistruiată, odrasla sa, se ridică
mereu în picioare și-i urmărește pe cei ce, tot mai mulți, intră în
sala ținîndu-se de mîini,
„O să fie un film dc dragoste, tată ?“
In loc de răspuns tatăl o privește inexpresiv, numai și numai ca
fetița să nu creadă că n-a fost auzită și să facă imprudența să re-
pete întrebarea, apoi bagă piaptănul în buzunar și bîiguie: „O să
fie un film frumos", iar fetița îl completează:
„Da? Am știut eu că o să fie un film dc dragoste..."
Tatăl ei însă n-o mai ascultă. Trage cu ochiul undeva în stingă,
unde o femeie plinuță, nostimă, dar modest îmbrăcată, are un schimb
de cuvinte cam dur cu o persoană care i-a ocupat locul, dar care
pretinde că are dreptate. Tatăl fetiței sc închipuie invitînd-o alături
de el, iar ea îi ia fata pe genunchi și, fericită, îi mulțumește. Clipele
ireale se prelungesc mătăsoase ...
Ce bine e să aștepți clipele desfătării! în fața ta se zbenguie
cerculețe albastre, tangente și secante, după bunul lor plac, închipu-
ind forme ciudate, capabile să întrețină un foc de vreascuri sau de
vulcan, pe un pelcc de inimă. Poate ați uitat un robinet deschis la
sentimentele de-acasă, sau o vorbă nelalocul ci în raftul cu cărți,
poate ați nimerit înlîmplător la fericirea de sub cupolă, poate a sosit,
în sfîrșit, clipa mult așteptată. Oricum, clapele nerăbdării se ridică pe
nesimțite, făcînd loc bucuriei unanime... of! hai odată! lumina!
sonorul l
... Și ceilalți pășesc ca la-nmormîntare, în ciuda timpului și-a
nerăbdării tale. Mai omoară o secundă, două, descoperind o fisură,
o pată pc zid, o linie dubioasă, un crenel inestetic, un ochi superb —
ochiul științei, ce veghează inert pacea caldă a apropierii dintre
oameni, cuminți, visători și optimiști pînă la paroxism. Lumina spală
chipurile de bucurii și tristețe, cernîndu-se peste ele din belșug —
chipuri de sfinți care tușesc, vorbesc în șoaptă, visează ...
Ofensiva disciplinei! Falsa ofensivă !
Cocori așezați în tipare, cu destinația : Țările calde.
Spectaioarea din rîndul 22, locul 7. evident, cea mai frumoasă
din sală, atrage privirile tuturor. E albă, vaporoasă, cu un nas mic,
ușor ascuțit, sever, iar vestmintele, toate la modă, scot în relief for-
mele pline de feminitate. Cea mai frumoasă fată ... Ea știe foarte
bine acest lucru și sc privește parcă pe sine însăși, din locuri diferite,
rotindu-și gîtul cu grație, făcind gesturi distincte, ușor stingherită
— o lebădă cu chip de femeie ! Poate gîndește : „De ce nu sînt și eu
o stea de cinema ? Oare voi fi și cu vreodată stea poate e cinică :
„Sînt frumoasă, ce-mi pasă... Oricare din voi mi-ar spăla picioa-
rele", poate e profundă: „Fiecare sîntem un crater de suferință..."
Poate nu gîndește nimic și stelele duble, stelele căzătoare din jur o
prețuiesc pentru marea ei sănătate și frumusețe, pentru marea ci
tăcere...
Un țiuit prelung, o pripeală a mișcărilor și lingura se oprește
în fața gurii, aburind. Din acest nor de hrană vor ieși scăldați în cu-
lori arlechini șî regi, călăi și naiade, care vor cutremura crengile plă-
pînde ale sufletului vostru, sau vor rîde prin vene, ca prin mari gj
temple părăsite...
... Și uite așa, marionetele de cîrpă fură aplaudate minute în șir
de micuții spectatori, care nu se îndoiau de autenticitatea lor, iar po-
vestea eu vulpea păcălită de urs, deși n-o vrezură, le plăcu foarte mult,
căci...
De la dreapta spre stingă ecranului, o suliță solitară descrie un
arc înalt pc cerul nefiresc dc albastru și cum se apropie de păunul
șuieratul ei devine acut, amenințător. Vîrful celor mai înalți copaci
din pădure, poleiți de razele soarelui, aleargă în urmă, o dată cu tur-
nurile negre ale castelului, ce se ivește peste plaiul verde, ca o ju-
cărie misterioasă, jucărie de granit, seculară, aparținînd dinastiei
Selecnat.
în prim plan se ivește chipul sever a! suveranului însuși, care
scrutează depărtările cu o lunetă. In spațiul său de vizibilitate apare
sulița cea neagră, care zboară ca o pasăre ciudată în calea trăsurii,
care-i va aduce cea mai distinsă și superba creație a naturii : pe
frumoasa Li, prințesa de la răsărit, cea asemănătoare crinului, cea a
cărei voce arc în ca tril de privighetoare, cea care atinge pămîntul
ca un duh, ca o petală. Selecnat izbește cu călcîiul în coastele ber-
nardinului, ce il ironizează cu un lătrat șoptit, cobitor. In timp ce
clinele sc îndepărtează schelălăind. în balcon apar prin uși diferite
cele două doamne bătrîne: Cratima și Doclinia. Fără să sc clintească,
suveranul le face semn cu palma să se oprească. Imaginea se mută
în fața trăsurii, unde cade vertical, ca un trăznet. sulița misterioasă.
Spectatorii și-au oprit răsuflarea. Unul din rîndul 14 a încreme-
nit cu mîinile pe speteaza scaunului din față, cu gura întredeschisă,
Altul din fundul sălii, sprijinindu-și fața în palme și cu coatele pe
genunchi, s-a afundat totalmente in lumea ecranului, uitînd pînă și
faptul că alături de ei se află soția sa, dar a cărei mină a alunecat
într-a vecinului, iar acest Selecnat sui-generis aleargă cu privirile
dintr-o parte în alta, cu un aer de calm și vinovăție, ce se sugrumă
reciproc în întuneric. Unei doamne din primul rind i-a căzut poșeta,
fără ca ca să observe și din poșetă a ieșit la iveală o oglindă și un
colț de batistă.
... Caii se opresc inălțîndu-se pe picioarele dinapoi, nechezînd.
Vizitiul, un bărbat păros și aspru la înfățișare sare din trăsură și se
apropie de suliță. înainte de a o smulge îi privește pe cei doi din tră-
sură, aspri și ei la înfățișare — între ci sc află prea frumoasa Li
— și zice:
— Concu !
— Numai el poate fi, replică unul din cei doi,
— Vezi ce scrie, spune celălalt, apatic.
— Cine știe să citească ? întrebă vizitiul.
Cei trei răpitori, cei trei războinici se privesc furioși. Sînt in
încurcătură.
„Ce chestie 1 își zice un adolescent din rîndul 27. Să știi să m
o armă în mîna dar să nu știi că citești..."
Chipul fetei se apropie tot mai mult dc spectatori, devenind tot
mai agitat. Deznădejdea și suferința a lăsat urme adînci în ochii fetei.
ORIZONT
ORIZONT
Ea scînccște ușor, neînțclcgînd cei sc mai cere, în sfîrșit. Cei doi o
împing jos și ea cade cu fața în praf. Sîngerează. Vizitiul o ridică și
o aduce în preajma suliței.
— Citește!
Și îi acoperă fața cu palmele. Rochia zdrențuită scoate în relief
sănătatea și frumusețea dc netăgăduit a șoldurilor și sinilor ci,
Dintr-un colț al sălii se aude un oftat prelung, ce se continuă cu
o rafală de rîsete, care încetează abia la invitația, unei voci de bariton :
„Fii dom'lc serios!"
— Citește 1 repetă vizitiul.
Fata se apropie cu ochii dc suliță și citește prima dată numai pen-
tru ea „Eliberați-o pe frumoasa Li! Răpind-o înlesniți declanșarea unui
nou război", apoi tare pentru analfabeți:
— Ucidcți această vrăjitoare, dacă vreți să apucați un nou răsărit
de soare!
,De ce așa ?" sc întreabă, cu pumnii încleștați o tînără cochetă din
rindul 19. De ce așa ? La curtea lui Selecnat te așteaptă huzurul, feri-
cirea..." Chipul ei sc suprapune peste cel al frumoasei Li și cîteva
clipe se și vede la curtea suveranului, înconjurată de atenții...
Cei trei se privesc neîncrezători. Vizitiul smulge sulița și rupind-o
în bucăți o aruncă într-un șanț. Suveranul, care urmărise totul cu
sufletul la gură se întoarce spre cele două bătrîne, rîzînd răgușit, iar
cele două femei izbucnesc și ele în rîs. Bernardinul îi privește cu luare
aminte, ferindu-se dc Selecnat.
In salonul de recepții al castelului se dansează un menuet. Pre-
tutindeni costume dc epocă, atmosferă elevată. Intr-un balcon o inge-
nuă cîntă la harpă.
Obiectivul aparatului dc filmat îl plimbă pc spectator peste ima-
gini de detaliu sau de ansamblu, însoțit de același leitmotiv muzical,
lent, odihnitor, apoi sc oprește tn dreptul unei uși cu încrustări baroce,
se apropie de gaura cheii, prin care se zăresc cei trei răpitori adu-
cînd-o între lănci pe frumoasa Li. Doi valeți deschid larg ușile și fru-
moasa Li e azvîrlită pe plăcile de marmoră.
O mînă bîjbîie prin întuneric. Cele cinci degete răsfirate caută să
cuprindă parcă tot mai mult spațiul. Cealaltă mînă ține o pălărie. Tru-
pul s-a încovoiat și pășește în urma degetelor, care înaintează cu greu
printre busturi înțepenite. în sfîrșit, un loc liber. Vecinii sînt totdea-
una amabili. „Cum a fost jurnalul ?“ întreabă noul venit. „Interesant",
răspunde celălalt în șoaptă. „A fost o completare dc fapt"... Și în timp
ce frumoasa Li zace pc plăcile de marmoră, spectatorul își amintește
acea fantastică cursă în care reprezentanții celor mai vestite societăți
de pe glob au alergat cu spatele înainte. „Așadar, campionul se va
bucura, comentase crainicul, de o frumoasă recompensă bănească, pre-
cum și de Cupa Victoriei, de o călătorie cu yachtul în Golful Mexic,
de o recepție la Hollywood, de publicitate în coloanele prime ale mari-
lor cotidiene, de zboruri de agrement cu elicopterul, dc partide dc tenis
și biliard, de wîsky..." Noul venit trage cu ochiul în dreapta, unde se
aude un foșnet de celofan, pc care cineva îl frămîntă cu neobrăzare.
Tot dintr-acolo vine apoi un miros greu de salam.
Primăvară. O colivie spînzurată la una din ferestrele înalte ale "
castelului. O pasăre în captivitate. Trilul ei înaripează sufletul specta-
torului, îl împrospătează, îl duce cu gîndul la cei lipsiți de libertate.
Imaginile naturii trezite la viață se succed la început lent, apoi cu
repeziciune, un vîrtej verde, din care se înfiripă pe nesimțite chipul
frumoasei Li, trist, deznădăjduit; chipul devine apoi numai ochi și
ochii numai gînduri. „Dragul meu Lu, de ce ne-au despărțit ? De ce
a trebuit să sc întunece viața noastră ?... Floarea dc nufăr se ofilea sub
geamul nostru../
O floare uriașă dc nufăr într-un amurg sîngeriu. Pe floarea bol-
navă cade apoi un fascicol de lumină ce răzbate dc la una din feres-
trele castelului alb. Interiorul camerei înaintează în prim plan cu bal-
dachinul ascuns între draperii aurite. Printr-o țesătură argintie rară
— doi tineri îmbrățișați. Trupurile lor nu an nimic dc ascuns. înaltă
tensiune în sală. Ochii sticlesc, coatele se ating în taină, dorințele se
tulbură. Buzele celor doi tineri se încleștează, degetele alunecă pe su-
doarea șoldurilor. Unul dintre spectatori își suge buzele cu subînțeles,
scăpînd și un „ha“ grotesc, simbol al tusei voluntare. Rumoare în
sală. Broboanele de sudoare alunecă in șuvoaie pe drevele gîtului, pe
obrajii și pe pieptul celor doi tineri de pe ecran. „Lu. mă iubești ?“
„Inutila și inevitabila întrebare feminină !“ Gîndește spectatorul
din rîndul 9, locul 12, un bărbat la 40 de ani care și-a părăsit soția
în favoarea unei tinere. „18 ani, gîndește el, m-a întrebat mereu : „Mă
iubești ? „Se înțelege'* i-am răspuns de fiecare dală. Asta-i, Li“.
Femeia din rîndul 35. tocul 2, se vede în rolul lui Li și poate din
această cauză închide ochii clipe în șir. trăind alături dc Lu sau de
cine știe ce „prinț" contemporan, scene autentice de dragoste. „Prințul
contemporan" poale fi S. G„ șeful ei de serviciu, P. contabilul, M. soțul
dactilografei, cu care c prietenă, dar nu contează carc dintre ei poate
fi, cî contează faptul că ca în aceste momente e fericită. Și bătrîna
din același rînd de pc locul 13 e fericită. In mintea ei reînvie, ciudat,
prima dragoste, prima aventură, pc care n-a povestit-o nimănui pînă
acum. Era prin *918 și tinără fiind era prostuță. Se îndrăgostise de
unul Pișta, o slugă — ea era fată de grof — cu care s-a culcat într-o
scară în podul cu fin ... Ehei, dar toate aceste amintiri au în ele ceva
de pai ars. ceva întunecat și greu... Multe mîini și buze se substituie
celor de pe ecran, dar toate astea trec neobservate, sînt egale cu zero
și... în fereastra iatacului apare un coif, apoi un cap, un piept în zale,
două mîini încleștate, două șolduri înarmate, apoi al doilea și al trei-
lea războinic. Samavolnicie. Cei doi sînt despărțiți. Un țipăt înfiorător,
un nufăr zdrențuit și de pe marmora castelului lui Selecnat se ridică,
dîrză, frumoasa Li.
„Vă blestem !“ strigă ea.
In același timp geamurile castelului curg în țăndări, candelabrul
se clatină, crește panica, invitații se împrăștie, sc ciocnesc unii de
alții. Pe buzele tuturor un singur nume: Concu, In sală scîrțîie scau-
nele, trupurile se mișcă. Totul parc a spune „în sfîrșit..." Imaginea sc
mută în exteriorul castelului. Zidurile sînt escaladate de luptători care
odată ajunși sus, duelează cu apărătorii castelului pe care îi înving
ORIZONT
ORIZONT
8 cu ușurință. Sîngele curge din belșug. Izbucnesc aplauze. Dintre
luptători distingem o figură proeminentă : Concii. Arc o tăietură în
obraz, e înalt, chipeș și viteaz.
Un elev din ultimul rind mișcă pumnii peste genunchi, strînge
din măsele, își încordează mușchii picioarelor. „Așa aș fi și eu", gm-
dește el, „Lovește-l, așa ! Ai grijă !“ Și eroul filmului ține cont de
toate aceste sfaturi, de această întreagă însuflețită participare,
Selecnat e distrus. își așteaptă sfîrșitul într-unul din fotoliile sa-
lonului său. De el se apropie Conciî, care-i desfășoară în față o cîrpă
roșie, din care cad una cite una. frîniurile din sulița care avertizase.
Selecnat, prefăcîndu-sc că-i cade In genunchi se repede la el și-l mușcă
de picior. Concu urlă sărind în lături. „Ctinc !“ și pc loc il ucide.
Cor triumfal. în portal se ivește cortegiul zăngănitor al luptăto-
rilor, plini de voie bună. în sală largă respirație. Corzile arcurilor se
relaxează, scaunele scîrțîic concluzie, chipurile sc luminează pe
dinăuntru.
201, poetul, veneratul poet al aceste urbe, jubilează. Drumul către
glorie îi surîde. Urcă în aplauzele mulțimii pe un soclu im-
provizat și recită din poemul său divin, cu răbdare, accentuînd
cuvintele, făcînd gesturi largi cu inîinile. Pletele i s-au răvășit ca
bătute de vînt, e nebun de fericire. Femeile leșină peste ghirlande de
trandafiri. Vai, totut e de necrezut: parfum dc mosc in văzduh, culori
amețitoare, ztmbeie, mîini frumoase, haine bogate, aplauze și totul
se prelungește în fantezie ...
45 e absent și el. După ce a devenit în mod fulgerător mandatar
și-a clădit o casă cu etaj, a împrejmuit-o cu un zid în care a înfipt
cioburi de sticlă cu colțurile în sus, iar în grădină a pus căpșuni și
gladiole. Fostului său vecin care i-a otrăvit clinele și care a pus der-
bedeii să-i spargă geamurile, îi dă foc la casă în plină noapte, iar el
în cizme de box îi ține calea în prag și nu-1 lasă să fugă, apoi se înalță
peste cenușă, mai cumpără un loc de casă, apoi altul și altul, ridică
și cumpără mereu alte case, tot cartierul, stăpînește întregul oraș.
101 și-a lăsat capul într-o parte. Se vede în mijlocul unei mulțimi
care îi adulează fiecare nou cuvint, microfoanele din față nu-1 mai
stînjenesc și pieptul îi tresaltă de bucurie, apoi urmează o ședință so-
lemnă, cu care prilej i se conferă o medalie, apoi un titlu superior.
Omenirea e tot mai mică, tot mai departe de genunchii săi, care totuși,
scîrțîic lumește din pricina reumatismului.
12 dă autografe pe desenele sale, ce apar în mai toate marile co-
tidiene. E unicul hippy din urbea sa și e fericit să-și onoreze cunoscuții
cu autografe, zîmbete și flori. Brățara sa e o autentică potcoavă, iar
drept lănțișor — un șirag de becuri multicolore.
53, medicul, se închipuie salvatorul lui Selecnat. printr-o inge-
nioasă operație, care îl face rapid mai popular decît însuși sud-afri-
canul Christian Barnard.
Frumoasa Li mulțumește tînărului erou cu o plecăciune, iar acesta
o ridică și o privește în ochi. „Tînărul acesta, gîndește Li, c mai viteaz
și mai frumos decît Lu, care-i doar un paj de curte. De Lu mi-e milă,
de acesta mi-e frică. Ochii lui mă ard, îmi pîrjolesc amintirile, mă S
înnebunesc."
Ochii mari și expresivi ai lui Concti se apropie din ce în cc de
sală, pînă acoperă întregul ecran, apoi imaginea devine confuză, ce-
țoasă și în contextul unei veselii generale, susținute de muzică și dans,
începe în marea curte interioară a castelului un ospăț de epocă glo-
rioasă pentru gurmanzi, fără tabieturi și maniere...
Pe mesele joase din lemn gros de fag tot vin fripturi aburinde, de
vițel și căprioară, de fazan și curean, de porc și berbec. Războinicii,
așezați care pe unde, rup cu miinile carnea și beau vin din oale enorme,
pe care după ce le deșartă le izbesc de pămînt leșinînd de rîs.. Concu
însuși, în mijlocul lor, se ospătează și bea cu sete.
Li e furată cu totul de cele ce se intîmplă și e mereu cu fața spre
Concu, ai cărui ochi cresc din nou, dc astădată tot mai roșii, de jar.
în acest foc. Li îl vede pe Lu, arzînd și sc cutremură la acest gînd,
alungă focul cu o privire semeață către cer și o dată cu el. pe Lu,
care devine pe nesimțite Concu, dragostea fulgerătoare, bărbatul,
idolul oricărei femei tinere e în mod sigur totdeauna un artist cu tră-
sături pregnant masculine, sau, pentru o categorie mai mică de femei,
ușor feminizat, delicat și naiv. Marele idol însă e acela ce seamănă
cu o piatră colțuroasă, necioplită, ruptă din stînca muntelui, acela ce-și
rostogolește vorbele cu zgîrcenie, acela cu dantura frumoasă și puter-
nică, cu mușchii oțetiți și gata în orice clipă de dragoste.
„Așa un bărbat îmi doresc, gîndește 73. farmacista care a divor-
țat de soțul ei, dar din ce pricină nici dumnezeu nu știe, să dorm
pe brațul lui la lumina pîlpîindă a unui foc de surcele, într-un cas-
tel părăsit...
A. farmacista e o romantică, dc aceea poate a divorțat. Soțul ci
era, dimpotrivă, „modern" cu desăvîrșire. Pentru el căsnicia era doar
un pretext de echilibru, era un han la răscruce de drumuri, la care
trăgea cînd oboseala îl ajungea, iar hanul, cald și intim, îl primea cu
neliniște și bucurie, ca pe orice trecător necunoscut. „Un soț nu poate
răpi celuilalt, susținea el, libertatea", adică posibilitatea de a întreține
relații amoroase și cu alți parteneri.
Pe cînd Concti...
„...La lumina pîlpîindă a unui foc dc surcele, într-un castel pără-
sit, așa un bărbat îmi doresc".
405,	un tînăr muncitor, visează și el: „Angi seamănă cu Li —
Angi lucrează la fabrica de acordeoane — și cred că mă iubește. Sîm-
băiă o invit la dans, la Tehnolemn, spor să nu mă refuze. Pînă atunci
îmi scot costumul de la croitor; pantalonii — trapez discret, haina —
la două rînduri de nasturi, pantofii ce mi i-a adus Radu din Iugo-
slavia. ah! după aceea o invit pc la mine..."
238,	librarul, om la patruzeci de ani, o mîngîie pe picioare, pe
fiica doamnei Laura. casierița sa, apoi, rușinat, tușește și își scarpină
bărbia în podul palmei și simte cum în palmă î-au crescut fire dc păr
retezat — ce atavism I — și Li se uită în ochii lui cu insistență.
Pe o scenă improvizată într-o latură a curții apare o trupă de
teatru ambulant. Arlechinul trupei, în costumația Sa tradițională, cu
fes și costum de drac, vorbește petrecăreților pc un ton pițigăiat stri-
ORIZONT
“ dent: „Onorați spectatori am fugit dc la regele meu, ca să slujesc
regelui vostru, dar am fugit atît dc tare îneît am pierdut un pantof
(spectatorii rîd). Regele meu a fost un prost, al vostru nu c prost. Dar
cine c regele vostru ? Asta aș vrea și eu să știu. Regelui meu i-a cres-
cut un morcov în spate și a murit de frică. Succesorul său a interzis
de aceea cultivarea morcovilor, Azi se seamănă numai păstîrnac. Astea
toate vi le-am spus ca să vă priască vinul. Acum vă prezint pc minu-
nata Caliopc (intră o femeie solidă. în costum bogat de matroană).
Caliopc c compusă după cum veți vedea din mai multe piese de
schimb: costumul pc care îl demontez acum (rupe hainele de pe ea și
o lasă numai într-o cămășuță albă și foarte scurtă — spectatorii rîd
cu poftă),
Concu și Li se retrag într-o încăpere feerică, undc-i așteaptă un
pat alb, încărcat cu perne. In fața patului un hamam ca în 1001 dc
nopți. „Streap-tcase 1“ țipă unul din colțul sălii dc cinema. Cei doi se
dezbracă cu mișcări lejere, apoi intră în hamam, unde apa-i verzuie,
transparentă, apoi un șir de dansatoare cu parfumurî și alifii, un
eunuc slugarnic, un pat desfăcut, liniște, o fereastră mică și în sfîrșit
o trăsură zburînd cu cei doi prin praful unui drum dc țară, la poalele
munților, printre flori și păsări, iar în urma lor, sufletul vostru aler-
gînd după fluturi.
Un puhoi de lăcuste pe urmele fericirii. Din loc în loc, din cînd
în cînd, mlaștina primordială, peste care tremură din aripioare Libe-
lula Imposibilă, marele regizor extrabugetar, Timpul nimănui, unealtă
de voi inventată. Treceți așadar, mai departe, căci nu va-ți ajuns încă
din urmă. Mai c puțin : un an. un secol, un mileniu poate.
Un trăznet. Filmul se rupe. Beznă, fluierături, țipete, apoi pe
ecran se înfiripă un contur luminos, dublat de propria-i umbră Ecra-
nul devine transparent. Prin el sc vede tot mai clară silueta neclintită
a unui om cu brațele încrucișate la piept Șade cu picioarele puțin de-
părtate, cu privirile ațintite undeva departe, poate dincolo de aparatul
de filmat care se odihnește. Niciun vestmînt. Musculatură herculeană
proeminență. Neexagerat de păros, puțin bronzat, cu obraji osoși, cu
ochi adinei — o față dură. Părul alb.
Spectatorii par hipnotizați.
Clar-obșcurul din jurul său se metamorfozează odată cu un răpăit
ritmic și sinistru (ca într-o piesă dc teatru) al unei lobe, Mai întîi ne-
gura îi cuprinde picioarele, apoi abdomenul, totul dc jur împrejur —
un medalion la scară naturală, care începe să-și miște buzele cu un
calm ucigător.
ORIZONT
AL. JEBLLtWU
HORAȚTANA
LI
“orafiuîe-nfeîepL mă reîntorc ta fine
Durerea cind s-ajferne pe umeri fi pe pînd,
Cind vidul deznădejdii mă soarbe spre adine
Și muscă remufcdri eu hulpavă cruzime.
îmi umplu iaru^i cupa cea stoarsă cu nectar.
Cu bunul Taliarh. cu zeii recules,
Iar vesel vreau sd Jiu ca vinul strămoșesc,
Cei dătător de umbre, de muze ți de har.
Poete, spune-mi clipa de-alături: „Hai, sârut-o!
Asemeni frăgezimi nu ispitese nici unde,
Din turnuri te ptndește nerăbdătorul Pluto*.
îndeplinesc un maț/ic fi fără noimă rit:
fDurerite-mi par fade, străine sau absurde)
Beau vin de-o sâptdmină. tot te mai recit.
BIBLIOTECA
c
^a printre buni prieteni m-afez aci-nire po».
Din sidefii sau rOfii, din brunele cotoare
Plutesc, frumos, spre mine acordurile clare.
Sonorele cadențe din lung citite foi.
Spre seară trec. Solemne, fără sfială pragul
Și stelele, pe rind, CU pas ufor de rimă...
Luceafărul sc pleacă spre „mfndro Cătălină"
dinfr-un raft coboară Victoria din Baltagul-
Pastorul Mioriței tfin veacuri se desprinde
Cu parul alb de dramuri, cu timpul drept merinde,
Răsufletu-i fierbinte pe creftetu-mi i-l simt.
In liniștea din cărți ți-amurg, care-a crescut,
Mi-e sufletul în toamnă, ca un pahar de-arjint.
Setos întotdeauna de visul neînceput.
ORIZONT
REMEMBER
"eagdn fn mine oseminlele-atitor iubiri,
Iubiri ele două zeci de ani, iubiri de-un ceas
lAdoleseentul furase cu voce toridă, de bas
Credință veșnică roșcatei cu degete pale, subțiri).
Lăsasem, poate, prin tinip, vagi năruiri,
Asemeni ruinelor veștede din margini de oraș
(Fetelor răsfățate, pe unde^ați rămas?
Vd citesc pa^ii pe t’irsteie a^ezafe-n $fr).
Serile sint năluci, Săruturile meteori. Ireversibil tumultul
inimii.
Flacăra amintirii veghează — ogival pilpăit,
Umbra tremurătoare, fără nume, cine mi-i ?
E deajuns o clapă, un stih, un sclipăt de pe iconostase,
Seieneie profanate se trezesc din rdîduh sau granit
Sd-mi danșeze-mprejur cu șoapte moi de mătase.
ADRIAN MUNȚII
ALAMBIC
ORIZONT
cern in jur năvoade ca-ntr-un pescar, mereu.
Cu drumuri largi și pline imi rup fn lut cărare.
Dar mă recheamă strofe cu dimineți viitoare
In locul gol in carc-a murit un chip de-ai meu.
Nu mai rdndne-n mine decit un rug, un ger,
Presimt insă in frigul jt-n moartea mea uitare.
Cerul fdndâri se ta prăbuși la picioare
Și in statui se va desface alt cer,
Huind să-mi treacă vfntul cu nori peste Umple,
Muntele să mi-l preschimb in carne fecioară
Și-n lumea mea odată să se-ntimple
Să răbufnească apele afară.
întoarcerea fiului risipitor
r irtorâfra mea se răscumpără in geruri fi plante;
In așteptare, strada e fot mai aproape de sunet,
Luna s-a deschis peste morfii din cer ca an tunet
Și măștile din ei cad in hore, pe străzi, delirante.
Părul îmi va crește mai lume pe umeri, pe ttmple
Și pielea mai in lemn de tei se va întoarce,
Mersul meu întrerupt urcă cețuri și-ți toarce
In urmă odeonul ce-l leagă de ce-a să Se-nlimple.
Ieșirea din morti e tot mai feroce și gravă,
/.mulg gleznele, cilciiul și pleoapele și totul
De parcă intru-» munte ca-n ape de-a hiatul
Tirind nu umbra-n mine ci carnea ei bolnavă.
Mers gifiit cu-osînda-nvierii grea in vine.
Eu hni rncep tiafa din care singur m-am întrerupt.
Cu echilibrul trecerii dinspre deasupra in dedesupt,
Cu nașterea fără de mamă ce s-a pornit din mine.
DUȘAN PETBOVICt
STELE DE MAI
y
"aule, care mă fncrunfi
yi-mi zgfrii fruntea ca pe-o tablă de gresie,
frumos clnta cocoșul In sanctuarul meu;
atlia de frumos ed tundeca corăbii
și sarea depărtării se stingea pe fața mea —
uneltele se preschimbau in păsări
iar lucrurile se tiran umile
pină săreau gardul stelelor de mai —
ți eu plecam încet in urma lor ...
O, zeule, care mă încrunți ți-mi zgtrti
fruntea ca pe-o tablă de gresie —
eu plecam incet in urma lor!
ORIZONT
VINATORLL
* 'rin constelati subterane
funeed un cer de a prii ie
acolo se-aude un sunet de corn —
Vinătorule, simt acrobația frunzei ia picioare ?
Simți vulturul fn piept?
Cdma^i ia asuc/a pe lună,
pății tăi sint icoane pentru cei rătăciți;
din arma ta cresc trandafirii —
Vindiorute, ți prin pădurea mea să treci!
ECHINOX
ORtZOXT
'-z arieni desehisd-i soarele
ți toiufi tnoarte nu are.
7'rupul frunzei rdmine pe deal
sd-i limpezească vinfui —
In cuibul viermilor de aur
fierbe apa unei învieri cu ceasornice noi, —
ți deodată pămintul se-ndoaie de cranii
pentru explozii fn primăveri salvatoare.
STRUCTURI Șl PROPORȚII
■ ANDREI A. LIL.L1N
Cu cuvin! ui	ac poate face muhd reto-
rlcd- Mal puțind poezie.
LUCIAN BLAGA
o
deducerea actului de creație
artistică la mit ți vis este contra'
zisă de tot Ce psihologia creației, în
ultimele două decenii, a izbutit să
pună In evidență ca date sigure,
analizind și comparînd intre ele
sute și sute dc mărturii, uneori din
epoci îndepărtate. Referințele unor
teoreticieni onirologi la Novalis,
Frcud, Breton sau Blaga se dove-
desc la un examen atent fortuite sau
nule, necunoașterea în adîncitne a
concepției celor invocați dovedin-
du-se cu prisosință. Astfel, dacă
Lucian Blaga, în Geneza metaforei
ți sensul culturii protestează vehe-
ment împotriva acelora care surpă
mitul in șanțurile publicității ca pe
un bețiv suferind de delir periodic,
iar în privința visului se pronunță
clar și respirat că el este un’ feno-
men natural, a-stilistic prin defi-
niție, ținind pur și simplu de or-
dinea psihosomatică a omului și,
oarecum, de aparatura securității
suie interioare1, încercarea de a-1
promova în fruntea acelora care
năzuesc spre o artă nouă, născută
din mit și vis, este inoperantă. Nu
i LurUn Blaga: Geneza metaforei șl
sensul culturii. Editura Fundațiilor, Bu-
curești, 1937. pp- 57, 75 șl 75.
mai diferită situația în cazul lui
Novalis de care Blaga, precum am
arătat cu altă ocazie *, a fost pro-
fund determinat în concepția sa
despre amfibismul conștiinței. Cu
privire la Novalis numai cercetările
din ultimul deceniu au izbutit să ne
releve adevăratul conținut și adevă-
rata formă a gîndirii, restabilind
cronologia exactă a ideilor sale în
raport cu faptele și datele vieții.
Pentru fragmentele estetice, înce-
putul, ce e drept, a fost făcut încă
în 1909 de E. Havenstein, primul
care, în fața maldărului de manu-
scrise ale poetului, a folosit metoda
periodizării pe baza unor semne gra-
fice de mare tipicitate*. Incepînd
din 1930 metoda este perfecționată
cu mult succes de Heinz Ritter*.
> Simbolul drumului In interpretarea
tul Lucian Blaga, Orizont, nr. V1M7,
p 61 șl U.
s Eduard Havensteln; Friedrlch von
Hardenbergs UstheUache Anschauungen
verbunden mit elner Chronologie selner
Fragmente, PALAESTRA, LXXXIV, Ber-
lin, 19W.
* Heinz Bit ier: Der unbeJcanntc Nova-
lis (Friedrlch von Hardenbcrg im Splcgcl
selner Dichtung) Sactwe &. Foni, GOtlln-
gen, 1947.
ORIZONT
ORIZONT
£ iar astăzi din vechea teorie despre
idealismul magic al poetului, for-
mulată de interpretii săi neoroman-
tici de la sfirșitul veacului trecut,
nu mai rămîne mare lucru. Și, nu
altfel se prezintă situația în cazu-
rile lui Freud și Breton, dacă-i cer-
cetăm în contextul operei lor.
Rămîn alte mărturii' mai vechi, se
va obiecta ; anumite idei și motive
din Visul lui Seipj'o. Dar și aici, fap-
tele sînt scutite de echivoc. Cel puțin
după cît știm, n-a existat în anti-
chitate gînditor ți creator mai pă-
truns dc imperativul construcției
riguroase decît Cicero. Astfel, numai
pentru „periodos" există in opera sa
nu mai puțin dc unsprezece echiva-
lente, de la circumscripția—: sin-
teza strinsă a gindirii in frază, la
constructio și perfecție— : măiestri-
rea artistică a conținutului și formei.
Faptul, în fond, nu are nimic sur-
prinzător, intrucit încă din timpul
lui Pitagora (580—501 î. e. n.) crea-
torii sint profund pătrunși de legile
fundamentale ale construcției: kai~
ros și sjpnmetna, transmise disci-
polilor de maeștri, din generație în
generație, sub pecetea tainei. Fără
de ele, o operă de artă nu este ima-
ginabilă. Un Herodot, bunăoară, nu
numai că-și împarte Istoriile în nouă
cărți, închinate fiecare cîte unei
muze, ci și înlăuntrul operei întregi
există o seamă de paralele, cores-
pondențe ți adrese care modelează
pînă în cele mai mici amănunte
construcția. Un exemplu: introdu-
cerea, ineepind cu 1,6, este în în-
tregime dinamizată de antinomia
legendă-istorio, incertul-certui. Ca-
pitolul 1,8 începe cu iotul nemijlocit.
Anticii numesc un asemenea înce-
put a poștașii. folosindu-1 ca apel în
vederea măririi atenției. Și de fapt,
în tot Logosul liric, de la l.G la
1,94, numeroase episoade cu caracter
de excurs, aruneînd cîte o lumină
asupra proto-istorici grecești, asupra
istoriei athenienilor și spartanilor,
solicită la maximum luarea aminte
a cititorului. Urmează între 1.95 și
1,140 Logosul persan, apoi istoria lui
Kyros etc.
Dacă urmărim bine chiar numai
aceste puține indicații vedem că,
prin procedeele folosite, Herodot ob-
ține o mare transparență a operei
sale, nimic din conținutul ei nefiind
abandonat hazardului. Și bineînțeles,
prin meloda sa el se înscrie la anti-
podul unei literaturi în care irațio-
nalul să-și dispute ascendentul față
de rațional, deși, precum am arătat,
antinomia intre legendă și istorie,
faptul incert și faptul cert menține
narațiunea într-o continuă mișcare
dialectică. Cu totul alta ar fi situa-
ția, dacă Herodot s-ar inspira din
teoriile onirologice moderne. Atunci,
ol ar plonja in mit, in locul țesăturii
dialectice a prozei sale s-ar instala
haosul, din care cîte o himeră și-ar
ridica la intervale neregulate ca în
vis capul cornul,
1
Cel mai sugestiv exemplu pentru
raporturile structurale multilaterale
între opere de artă de diferite do-
menii — arhitectură, artele plastice
și muzica — a fost reconstituit de
muzicologul austriac Gcrhard Croll.
Urmindu-i în linii mari lecția inau-
gurală de acum un an a cursurilor
sale dc la Universitatea din Salz-
burg, iată ce ni se pare mai semni-
ficativ și mai concludent pentru re-
liefarea problemelor de care ne
ocupăm aici.
Aprapiindu-se in 1435 de momen-
tul istoric al tirnosirii domnului
Santa Maria del Fiore, florentinii,
dornici de a-1 sărbători cu tot fastul
menit să le întărească prestigiul în
ochii lumii, comandă sculptorilor
luca della Robbia ți Donato Dona-
tello balustradele pentru cele două
coruri din drepta și stingă absidei,
iar compozitorului Guillaume Dufay
muzica festivă.
Domul florentin este o construcție
cu cupolă centrală, dusă la bun sfâr-
șit, după o dramatică dispută care
a durat decenii in șir, pe baza pla-
nurilor elaborate de arhitectul Fi-
lippo Brunei leschl. Acesta, in pre-
alabil, a studiat construcția Pan-
theonului de la Roma. Cu această
ocazie, ca Unui dintre primii din
pleiada maeștrilor rinascentiși, el
s-a pătruns de principiile dc stil ale
celor trei sisteme arhitectonice ale
clasicității antice, studiate compara-
tiv, iar în marea sa operă — cupola
domului care imprima pînă astăzi
siluetei orașului de pe Arno o linie
aparte — s-a călăuzit de legile de
structură redescoperite de el.
Construcția domului apropiindu-se
de sfîrșit, sculptorului Luca della Rob-
bia I s-a indicat drept subiect pentru
basoreliefurile comandate lui', Psal-
mul 150 care, în esența, spune:
„Lăudați pe domnul în lăcașul său ;
lăudați-l în întinderea cerului*. Tex-
tul acesta apare cioplit pe pervazul
balustradei, iar cele Opt reliefuri il
ilustrează fidel, prezentîndu-nc în-
tr-o uimitoare varietate și bogăție
a atitudinilor și expresiei un cor de
copii, carc ascultă, cînlind cu multă
interiorizare imnul înfrățirii între
pămînt și sfere. în fața acestei
opere, compozitorului Dufay i se cerea
o maximă încordare a darurilor sale
creatoare. Compoziția sa — o mo-
tetă, adică lucrare contrapunctică
asupra unui text latin, ținind de
ritual și cintat după o tradițională
melodie gregoriană de tenori și co-
mentată melodic de celelalte glasuri
— se ridică, datorită măiestriei cu
care el s-a achitat de sarcina sa, la
nivelul artistic al reliefurilor sculp-
tate de Luca della Robbia. Cum a
procedat Dufay ?
Sc știe că Dufay a sosit la Flo-
rența in toamna lui 1435. unde a
poposit în tot timpul iernii și pri-
măverii următoare, luind parte la
festivitățile care au premers tirno-
siril domului. Tot atunci, însă, con-
știent de răspunderea artistică ce-1
apăsa, s-a interesat îndeaproape,
înainte de a purcede la realizarea
motetei, de munca constructorilor,
studiind cu deosebită atenție planu-
rile edificiului și urmărind cu in-
teres și căldură lucrările sculpto-
rului. Avînd ca condiție acustică
două coruri in dreapta și stingă ab-
sidei, el a hotărît să dubleze întîi
și întîi tenorul, atribuind fiecăruia
un text aparte, ce rămînea apoi să
fie comentat de celelalte glasuri,
împărțite și ele în două coruri, iar
pe auditorul ideal el l-a plasat în
centrul spațiului de sub cupolă, la
depărtare egală de ambele coruri.
Distanța aceasta este de 72 coți. Tot
atunci, distanța de la sol la vîrful
cupolei este de 144 coți, dublul razei.
Matematic, această distanță poate fi
indicată și ca 12x12 sau 12!. Din
acești 144 coți, înălțimea construc-
ției centrale pînă la începutul tam-
burului face 89 coți, tamburul 17
coți și cupola propriu-zisă 55 coți.
Cum au influențat aceste dimensiuni
compoziția lui Dufay ?
Nu știm cine anume a indicat și £
fixat textul motetei. Acest text este
împărțit în patru strofe, fiecare de
cîte șapte versuri. Intrucît și me-
lodia tenorului este compusă tot din
cîte 7 sunete, aceasta la dedublarea
tenorului dă 14 sunete, iar la patru
repetiții 56 sunete — adecvarea cea
mai apropiată posibilă în raport cu
înălțimea cupolei propriu-zise (de
55 coți). Mai cămin celelalte dimen-
siuni, se va obiecta. Ei bine, duetul
introductiv inire glasurile comenta-
toare și contralenorul altus este
compus din cîte 89 sunete, vezi înăl-
țimea construcției centrale pînă la
începutul tamburului etc. Cu alte
cuvinte, avînd în fața ochilor dimen-
siunile cupolei și identifirind-o pe
plan ideal cu sfera cerească, Guillau-
me Dufay și-a conceput moteta ca
un act de „sonorizare" a spațiului
ei. străduindu-se să găsească in par-
titura sa pentru fiecare din articu-
lațiile dimensionale ale spațiului so-
norizat. echivalente și corespondențe
rit mai adecvate. Pentru Florența
acelor ani, pe străzile căreia orice
boiangiu mai răsărit îl comenta pc
Dante cu știința necesară, patimă și
imaginație, procedeul in sine nu arc
nimic extraordinar. Dc altfel, după
cum vom vedea imediat, el a fost
practicat, uneori cu egală strălu-
cire — fie concomitent, fie mai tir-
ziu — și in alte părți, generind pre-
tutindeni unde omul a ajuns să-și
manifeste multilateral geniul con-
structiv, opere dc o rară armonie.
Principiile de construcție și ra-
porturile unor edificii monumentale
vechi de pc teritoriu) țării noastre
— basilica romană de ia Tropaeum
(Dobrogea), basilicile benedietine de
la Cisnăd loara și Șeica mare (Tran-
silvania), biserica veche de la Bra-
șov-Bartolomcu etc. — au fost cer-
cetate și recalculate acuma un de-
ceniu de Gustav Treiber1. Construc-
țiile acestea se încadrează cu pre-
cizie în tradiția „proporției de aur*.
La fel de interesante, raporturile ar-
hitectonice ale catedralei Sf. Mihai
din Cluj, exemplu strălucit al goti-
cului popular tîrziu în chip de hală,
sau, dintr-o perioadă mai apropiată
de noi, ale fasadei palatului Bănffy,
i Ing. Gustav Treiber: Rlchtlinicn und
Proportlonen im Klrchcnb»u des Mltte!-
altcrs. In Nene LUerniur, nr. 4/IS5T.
pp. HS sl u.
ORIZONT
ORIZONT
eu soluția foarte originală a balco-
nului în chip de șatră, perfect în-
cadrat ansamblului de un baroc pla-
ieresc pronunțat. Și nu mai puțin
sugestive, pătrunzătoarele analize
matematice ale unor vechi' monu-
mente arhitectonice din Muntenia
ți Moldova, semnate de arhitecții
N- Ghika-Budești și G. Balș. Prin
ele se atestă existența unei tradiții
arhitectonice străvechi în această
parte a continentului, alimentată și
dinamizată in decursul veacurilor
pe numeroase căi' de unele soluții
mai noi, preconizate în Bizanț, Ar-
menia, Italia și Polonia, ca și de cele
două șantiere mari de la Viena și
Praga. Elementul invariabil de bază
a rămas, totuși, celula patrată cu
pridvor, particulară sudestului eu-
ropean încă din timpul megaron-
ului micenian. Această celulă, cu
timpul, a putut fi Îmbogățită prin
celule patrate și hemiciclice anexe;
ea a putut fl supraetajată (sistemul
culei) sau încoronată de bolți, trom-
pete și cupole. Ceea ce în tradiția
maeștrilor zidari „gogi" nu s-a
schimbat, a fost kairos-ul, adică le-
gea proporțiilor ca fapt viu, estima-
bil în raport cu omul șl legat de
omul după nevoile căruia s-au înăl-
țat construcțiile lor.
Cum am arătat de la început, tra-
diția proporției dc aur este dc o ve-
chime inestimabilă. Ea este adine
ancorată in concepția arhaică despre
edificiu ca „trup viu". Știm astfel
de la Vitruv că la coloana dorică
— coloană îndesată, masculină —
raportul intre diametrul de la bază
și înălțimea coloanei este de 1;S
(la coloanele Parthenonului athenian
1:5,33); la coloana ionică — coloană
sveltă, feminină — raportul, dim-
potrivă, este dc 1:8 sau 1:9, la unele
construcții mai recente. De semnalat
că și aceste proporții au fost calcu-
late în raport cu trupul uman. La
Vitruv se mai adaugă la toate aces-
tea și o vagă amintire din concep-
țiile arhaice despre „masculin" și
„feminin” ca forțe cosmice. Un alt
reflex al acestor concepții ne-a fost
transmis de Cicero (Deoff I, cap. 36):
„Există două categorii ale frumo-
sului; una este grația fwnwstas),
cealaltă demnitatea (dfpnitos). Gra-
ția trebuie s-o privim drept femi-
nină, demnitatea drept masculină".
Și în mod cu totul firesc. Cicero le
demonstrează mai departe valabili-
tatea prin raportarea lor la coloa-
nele și frontispiciul templului (De
oratore, III, 46, 180). Astfel nu mai
trebuie să ne mire dacă, in cele din
urmă, la Vitruv cele șase categorii
de bază ale operei de proiectare:
ordinatio, efisposftio, eurhț/tmfa, jym-
metria, decor și distribuția apar, în
ultima analiză, raportate la acel
„numerus perfeetus' care se inspiră
din teoria pitagoreică a numerelor,
vizind unitatea primordială a uni-
versului.
Să adăugăm aci că dc problemele
proporționalității nu se interesează
numai lumea mediteraniană. Studiile
lui M. Dieulafoy asupra unor monu-
mente ale arhitecturii iraniene, in
speță a mausoleului de la Sullanieh,
asupra impresionantei Quba-i-Sebs
din Curmsn și al mirificului Gur-i-
Mir din Samarcand, arată că sub
exteriorul lor pitoresc, care fură
ochiul prin bogăția ornamentelor
multicolore, se ascunde o știință
exactă a proporției de aur1. Asemă-
nător în India, unde unii comenta-
tori cred a putea stabili in urma
unei documentații aproximative că
domină arbitrarul coexistenței mo-
numentalului cu miniaturalul, pro-
blematica paralelismului între feno-
mene sau idei fapefcsabuifdhi) pe de
o parțe, a raportului între „apro-
piere* și „îndepărtare* spațială și
temporală, atestată încă de At/iarva-
Veda, 5. 3C,1, pc de altă parte, nc
obligă să privim cu un ochi' critic
pretinsele „alcătuiri simbiotice" din
arhitectură și artele plastice caro
„trădează precizia logicei" 4, In orice
caz, după textul indic citat mai sus.
„apropierea" și „îndepărtarea”, fiind
eîte o calitate numeric coordonabilă,
juxtapunerea aparent capricioasă a
monumentalului și miniaturalului ne
îndeamnă de la caz la caz la Cite o
problemă de axiologie, iar în locul
unei încleștări și încremeniri trece,
la fel ca In „sparsa* buddhistă, un
„epic al situațiilor*, matematic de-
monstrabile. Nu trebuie deci' să ne
mire, dacă Taittiriya-Sarnhita 7, 2,
11. ne îndeamnă să ne aducem ofran-
da pentru fericirea noastră și la al-
tarul numerelor.
, Ern»t Diez: Die Kunst Cer uiami-
sclv n VOlker. Athenalon, Berlin, ISIS,
p. 1‘S șl u,
-■ Lucian BUga: Orizont șl atu, Ed!_
tura Fundațiilor, București, p. 115 ți u.
Să fim bine înțeleși. Stabilind cele
de față, nu dorim să influențăm lu-
mea cit de cit să creadă în posibili-
tatea unor norme apriorice de crea-
ție de valabilitate generală- Ar fi o
tentativă deșartă și ridicolă. în
schimb, orice operă artistic finisată
ne revelează, la o analiză pertinentă,
laolaltă cu interdependența fond-
formă, o conjugare intimă și orga-
nică a articulațiilor sale după un
canon, in care și prin care sc mani-
festă geniul în realitatea sa ime-
diată, creatoare și care a incitat din
timpuri imemorabile la investigații
și teoretizări. Nu mai puțin, pro-
blematica canonului a preocupat
imaginația populară. La aceasta, fără
doar și poate, a contribuit mai ales
caracterul său esoteric — de taină
păstrată cu sfințenie do aceia care,
moșieri și calfe de zidari, sculptori
și pictori, au fost inițiati în tradițiile
sale. Și roadele imaginației populare
nu s-au lăsat așteptate. Mai mult,
asimilind și amalgamind afabulato-
riu o seamă de elemente răzlețe ale
„cultului construcției" cu problema-
tologla canonului s-au creat legen-
dele mai mult Sau mai puțin locale
despre „furtul" umbreî oamenilor de
către zidarii gogi, spre a o îngropa
la temelia construcțiilor (cetăți, mi-
năstiri, poduri), cu scopul de a le
dărui „suprema trăinicie", sau do a
zidi chiar o ființă umană în stilpii
de susținere ai construcțiilor. Cre-
dem deci că „jertfa lui Mpnoje“, pe
lingă cel mistic din imaginația Crea-
torului baladei populare, mai are și
un sens primordial rațional : izvodi-
rea minăstirii după canonii] stabilit
cu concursul soției sale, astfei ca
proporțiile și dispoziția, simetriile,
euritmia, decorul și armonia să fi
fost stabilite pe baza unor „module"
sau „rata pars", pentru care ea a
servit ca „universa figurae species":
prototip, unitate ideală de măsură
Șl teleios: chip al armoniei perfecte
și totale. Legenda, prin această in-
terpretare, nu-și pierde farmecul.
Dimpotrivă ' Căci restabiiindu-i
sensul rațional, noi nu o sărăcim
de focul sacru al creației care, de-
sigur, i-a mistuit de totdeauna pe
marii arhitecți ai veacurilor îndepăr-
tate, chiar dacă pentru realizarea
planurilor lor mărețe ei au găsit în
soțiile lor prototipul ideal — proiec-
tarea și Izvodirea abia a urmat. Și
de cîte pericole au fost ei pîndiți de
aci înainte — marele meșter zidar ca
și donatoarca măsurii, după care el
iși dura edificiul...
Legînd cea mai armonioasă intru-
chipare baladescă a legendei despre
„jertfa zidarilor" de ctitoria lui
Neagoe Basarab, poporul român a
dat dovadă de o intuiție profundă a
specificității momentului istoric în-
truchipat de ciudatul voevod. Este
contemporan cu Machiavclli și Leo-
nardo da Vinei, asociirtdu-li-se atît
in munca sa asiduă de a „lămuri"
condiționalitatea voievodului în am-
bianța istorică a rinascentismuluî
cit și în dragostea sa pentru frumos,
aplecată să se imortalizeze în opere
de mare armonie a formei. Și, pre-
i om s-a putut afla, coroborind măr-
turiile vremii, tirnosirea ctitoriei sale
înălțate prin iscusința popular-
legendarului Manele, n-a fost mai
puțin strălucitoare decît aceea a do-
mului Santa Maria del Fiore. Iar
dacă i-a lipsit concursul unui muzi-
cian de talia lui Guillaume Dufay,
cintecu) bătrîncse prin care i-a fost
imortalizată ctitoria nu este mai să-
rac în privința măiestriei decît mo-
tela Nuper rosarum ftores f Terri-
bilis est locus iste a compozitorului
francez rinaseentist.
Am arătat încă in cele de mai
sus că în tradiția învelită în taine
a canonului, gelos conservată de ge-
nerații de artiști, se pot stabili două
moduri de aplicare : unul masculin,
generator de „dignitas", și unul fe-
minin, izvor insecabii de grație și
de frumos : „venitstas-. în arta ri-
nascentistă italiană ambele moduri
de aplicare sînt reprezentate prin
cîte o serie interminabilă de opere
de artă, de valoare inestimabilă. Ast-
fel, în sensul prim o linie evolutivă
lungă, pornind de la Giotto și cul-
minînd în Sibilele lui Michelangelo
reprezintă tradiția dorică a canonu-
lui. Pe de altă parte, creația unui
Era Filippi Lippi, Sandro Botticello,
Rafaelo da Urbino și Andrea del
Sarto realizează în variate chipuri
individuale tradiția ionică a grației,
duioșiei, melancoliei' și frumuseții
feminine. Unde. în această figurație,
este locul lui I.eonardo da Vinci, în
care spiritul rinascentist a ajung la
cea mai complexă și rodnică întru-
chipare ?
Pentru I.eonardo, naturalist, ingi-
ner hidraulic șl militar, muzician,
sculptor și pictor, universul este
orîndult după legi care pot fi de-
scrise in sintesme geometrice și mă-
ORIZON!
m rimi dc precizie matematică. Per-
spectiva, pentru cl. este „cîrma* ;
ICRile compoziției — „măsura", iar
pictura propriu-zîsă, lumină, umbră
și culori. Concepția aceasta ii mode-
lează creația pînă în cele mai mici
amănunte. Iată de pildă Leda. Su-
rîsul ci interiorizat, privirea cobo-
rîtă în jos spre cîmpul înflorit cu
pruncii între firele de iarbă născu ți
din dragostea ei cu Jupiter, munții
îndepărtați, pîrîul și grota formează
laolaltă un acord coioristic de o
rezonanță magică, bogată și pro-
fundă. Și lotuși, arta mare cu care
este compus acest tablou nu se re-
zumă la atît. Prezența stihiei femi-
nine — luxuriantă, capricioasă, ju-
căușă. sensuală, inepuizabilă, dar ți
pudică — este contrabalansată de
intelectul pictorului, asemenea unui
pol magnetic coordonator care tinde
să delimiteze ți să slăpinească toate
reacțiile, stările sufletești, expresiile
vieții.
Christian Morgenstern, autorul pu-
țin cunoscut la noi al incomparabile-
lor Gafpenfreder (Cîntecele spînzură-
torii), a grotesc onomatopeicului
Korf și al auster sentimentalului
Palmstrbm. el însuși un poet pentru
care „scrisul', în sensul adevărat al
termenului, presupune acea maximă
concentrare pentru care el folosește
termenii „Tempobăndigung* ți
„Tempobeherrschung', crede că
Leonardo a recurs în creația sa la
„matematică* spre a învinge prin
ea „feminitatea* în artă *. Iată cum
procedează Leonardo: Leda este pla-
sată în axa centrală a tabloului, iar
linia de centură, precis conturată
deasupra șoldului drept, atinge chiar
mijlocul diagonalei" imaginare caro
taie tabloul din stingă sus spre
dreapta jos. Mai departe, punctul la
care se întretaie cele două călcîic-ale
Ledei se află în continuarea unei
verticale care coboară de la înce-
putul claviculei stingi, iar piciorul
drept de sprijin atinge solul la o
distanță de 5,5 ori mărimea capului,
în prelungirea unei drepte imaginare
care pornește din centrul frunții. Și
această savantă „punere în pagină*
contribuie mai mult la calmul sta-
OBIZONT
1 Christian Morsnnstcm: S'.ufen / Elne
F.ntwkkJunE In Aphorismen und Tage-
bueh-Nonzen, Piper St CO„ MUnchen,
ife, p. SI.
tuar ai nudului decît modelarea sa
excesiv de plastică.
Să adăugăm că în însemnările
sale, Leonardo fixează cu privire la
lucrarea sa următoarea „legendă* :
,Și alunei se făcu să execut o plnză
pentru un îndrăgostit carc repre-
zinlă lucruri divine; el vroia să
vadă trăsăturile zeiței sale ca în
oglindă spre a o putea săruta fără
să stirneaseă suspiciunea oamenilor,
dar in cele din urmă conștiința ob-
ținu victoria peste gemetele și plă-
cerile iubirii și el se îmbirbâtă și-o
scoase din casă*.
Comanditarul — Giuliano de Me-
dici ; zeița — Simonetta, cea mai
frumoasă florentină a timpului, iar
tabloul, ilupă cum ne asigură Leo-
nardo, „pictat după natură*.
Procedeul Ironardesc de a com-
bate „feminitatea* în artă prin refu-
giul său in cazul portretizării unui
chip duios rinascentist la rigorile
canonului doric, nu mai" este astăzi
o taină pentru estetica științifică,
Încă de la începutul secolului, cer-
cetările esteticianului Theodor Lipps,
operînd cu mult înaintea lui Fro-
benius și Spengler cu conceptul
unui „suflet spațial" (Raumsedc),
studiat in corelație cu sufletul indi-
vidual *, au reușit să deslușească
elementele unui „limbaj de forme*
(Formsprache) ca „mărimi* liniare
și superficiale, în cadrul mai larg al
unor forțe și tendințe antagonice, ca
orizontalitate, verticalitate etc.
Frontalitatea Ijedei lionardeșli ca
principiu compozițional de mascu-
linizare a expresivității a fost îm-
brățișată în plin expresionism de
Egon Schiele in lucrări ca Portretai
unui băiat („Rainerbub"), Comer-
ciantul de obiecte de aria E. Kos-
mack șl Madona, adeverind funcția
de austeritate accentuată a vertica-
lei, La toate trei portretele se ob-
servă astfel, in cadrul unui format
patrat sau aproape patrat’ șl a unui
fond absolut neutru, o vădită drama-
tizare a însingurării (in care este
surprins cel portretizat) prin înde-
părtarea axei principale — încă
s Theodor Lipps: Dic ăstbelischc Bc-
trachtung und dle bild^nde Kunst, L.
Voos. Hamburg șl Leipzig, 19M, p. 188
ți u.
s PorlrcUd unul Pliat 100,3X59,8 cm ;
Portretul Koamaek 1MX100 cm ; Madona
79,3X80,3 cm.
foarte aproape- de mijlocul matema-
tic al ptnzel ia „Raincrbub*, mai în-
depărtată la Kosmack ți cel mai
mult clon gală la Madonă, ultima
fiind de altfel, în tratarea persona-
jului, cea mai accentuat hieratică
pinză a pictorului. Se vede, prin ur-
mare, că o oricît de mică mutare a
axei verticale de centrul matematic
al tabloului dramatizează raportul
inirc cadru ți personajul portretizat,
portretul ți privitorul din sală. Am
urmărit in felul acesta vara trecută
la Viena, timp de o oră. reacțiile
privitorilor în fața Madonei lui
Schlele — îndeosebi a trei fete ti-
nere, pășind prin expoziție în virful
picioarelor și ținindu-se strîns de
mină, acestea mai ales îngrămădite
intr-insele în fața tabloului, pri-
vîndu-1 lung, cu răsuflarea reținută
și fără să miște, fascinate și nelu-
merite în același timp. Și, de fapt,
portretul necunoscutei, denumită nu
fără tile Madonă, are ceva ce-1 ne-
dumerește pe privitor. Să fie discre-
panța intre hieratismul exagerat și
caracterul profan al ochilor, discre-
panță care, în ciuda titlului sacral,
conferă personajului o cu totul nc-
sacrqlă „Diesseitigkeir ? Mai de-
grabă ,,taina" acestei pînze se ex-
plică prin „izolarea* ciudată a per-
sonajului, cu totul nefeminină, pic-
iorul înfățișind-o în acest sens ca
pe o expulzată din ceruri, zgribulită
in hainele sale multicolore de talcioc
și nedumerită asupra sieși. Și, bine-
înțeles, reacția din partea privito-
rului' — gestul de fereală în fața
acestei madone — nu ppate întirzia.
Paul Valery, el însuși un mate-
matician de seamă, indică in Intro-
duction a la rnethode de Limard de
Vinci (1S94), drept secretul lui Leo-
nardo, fatalitatea implacabilă a ge-
niului care, împins de luciditatea
minții dincolo de limitele cunoștin-
țelor cucerite de predecesori, desco-
peră laoialtă cu noi relații între fe-
nomenele universului ți legile lor
Inerente de continuitate. Valcry. in
această interpretare, în același timp
cînd îl preamărește pe marele flo-
rentin, șl generalizează, se va
obiecta. Cu ce drept o face ? Răs-
punsul nu poate întirzia. Necesitatea
formulării sale a prevăzut-o însuși
poetul cînd în Note et Digression
elogiază printre idolii asupra cărora
s-a fixat ochiul lui Leonardo, acea g
„lligueur Obști năe" — majusculele
sint ale sale — „qui Se fit elle-
meme la pluș exigente de toutes*
Formularea definitivă a amînat-o,
lotuși, încă o vreme. Astfel, numai
in Discours en VHonneur de Goelhe,
rostit în 30 aprilie 1932 la Sorboiia.
Valăry așează așa-zicînd în centrul
expunerii sale, năzuința lui Goelhe,
In raport cu teoria sa despre meta-
morfoza plantelor, spre o „varietate
de calcul simbolic*, analogă întru-
citva cu ceea ce în dinamica și fizica
modernă, precum o subliniază cu
tărie, se practică în mod curent *.
Moment de exagerare? Nicidecum.
Am arătat cu altă ocazie, cît de
adine pătruns a fost Goethe, în ciuda
faptului că el, personal, n-a prac-
ticat niciodată matematicile. de ne-
cesitatea de a fundamenta cunoaș-
terea și organizarea lumii cu mijloa-
cele numărului și ale calculului
De altfel, Paul Valery. confrunlin-
du-și propria experiență creatoare
cu aceea a unor spirite înrudite, a
ajuns prin adoptarea unui termen
din teoria artei a lui E. A, Poe, să
caracterizeze încă mai de mult spe-
cificul creației artistice în depen-
dentă valorică de acea „consistență
care este „descoperirea ea însăși*, și
care în opera creată se manifestă
prin precizie, proporție și simelrie
ce redau chiar structura intimă a
spiritului uman4. Așadar, admirabila
adecvare metrică a versificației din
opera sa cu substanța tematică a
poemelor — vers sveil in Cantiqtic
des eolonnes, amplu și calm întins
in La Dormeuse etc. — prin care
lirica sa se transformă într-un de-
liciu al spiritului și într-o desfătare
a simțurilor, este dovada cea mal
nemijlocită pentru consecvența cu
care tot ce serie el se încadrează
în concepția sa despre fatalitatea
ineluctabilă cu care geniul creator
descoperă în această lume mereu
alte aspecte ale continuității feno-
menelor, proces ce se aseamănă mult
1 Paul Valery: Varlăti, Galllmard,
Paris. 1924. p. IM.
s Paul VaWry : Discour* en i'Hnnncur
de Goethe, Gutiimard. Paris, 1932. p. 43
și U,
3 Lelbniz, Gocthc fi drama persona-
lismului, In Orizont, nr. 31967, p. 45 șl u.
4 Paul VaMrjr : variată, p. iao.
ORIZONT
Ș cu acela descris de Goethe în teoria
despre metamorfoza plantelor.
Preeminenta acordati de Paul Va-
lăry metodei lionardești de creație
nu-1 izolează printre teoreticienii de
frunte ai veacului din urmă care,
totodată, au fost mari poeți- Să ne
amintim aci că pentru Ștefan George,
poetul — care nu trebuie confundat
cu funcționarul literar șl nici eu lite-
ratorul de profesie, precum sub-
liniază’ — are misiunea de a sus-
ține, ocroti și propaga pentru ma-
sele largi ale poporului ..măsura
dreaptă". Suveran peste cuvinte,
poetul nu are voie să abuzeze de
ele ; creația sa nu trebuie să stîr-
nească nedumerirea ți disprețul
oamenilor, ca nefiind un joc pur,
in care silabele sonore și frazeologia
încărcată de strălucire exterioară să
fie scopul suprem5. Iar dacă poemul
este expresia cea mai înaltă și per-
fectă a unui moment dinamic, el se
prezintă ca „auswahl, mass und
klang": selecție, măsură și su-
net''. fiind ea atare o bi-
ruînță a poetului asupra
„neputinței proprii ca și a altora".
Similar, trecerea treptată la R. M.
Rilke de la poezia ca ..sărbătoare a
inimii", ce-șl găsește expresia în ver-
surile Încântătorii, muzicale și de
relativ scurtă respirație a începutu-
rilor sale, la poezia ca „sărbătoare
a intelectului*, realizată in cadența
cînd mai amplă a elegiei, cînd ia-
răși mai strunită a sonetului, s-a
desăvîrșît sub influența lui Rodin
care l-a învățat să vadă. Trecerea
se anunță în volumul Bucă dor Ril-
der (Cartea imaginilor), pe coperta
căruia ar putea să figureze ca mono:
„Mereu mai înrudite îmi devin lu-
crurile / și toate imaginile mereu
mai îndeaproape privite". Zile în-
treg:, Rilke zăbovește acum în Jardin
des Plantes. studiind în fața cuști-
lor mișcările panterei, în piețele
publice unde îl îmbată vîrtejul co-
lorat al caruselului. în fața catedra-
lelor gotice — Rodin va scrie despre
ele o carte întreagă, bogată in idei
— de armoniile cărora se pătrunde
atît de mult, îneît aproape că Ic re-
ORIZON'T
, Blătter fUr dle Kunst, Austese-
band H. p. ÎS.
- Ștefan fieorge: Gesaintausgabe eter
Werke enelgOltiger Fassung. C. Bondl,
Berlin, XVII, p. SI.
a Btatter. Auswahlbnnd I, St.
clădește in imaginație. Tn ziua so-
sirii sale la Duino, răminc încreme-
nit în fața unui măslin bătrîn din
curtea castelului*. Vrea de acum
înainte să despoaie lucrurile de în-
velișul lor, spre a ajunge „la limita
limitelor, in marginea sistemelor so-
lare și dincolo dc ele*. In starea
aceasta de maximă surescitare, pri-
mele versuri din Intiia Elegie izbuc-
nesc în conștiința iui cu o forță
aproape telurică, tulburătoare; dar
în curînd el cade într-o prostrație
poetică plină de chinuri și îndoieli.
Ce urmează ? Tntii. o tot mai atentă
scrutare a propriei conștiințe, apoi
a Universului, căci invocarea Îngeri-
lor nu-i aduce mintuirea rîvnită. Și
numai cînd reușește să-și deschidă
cu mina proprie calea întoarcerii din
infinit, calea pe care „toate lucrurile
cinstite vin in întîmpinarca noastră
fn așa fel, ca noi să le percepem in
figura lor întreagă — in detaliile
feței și în precizia mișcărilor lor*,
precum subliniază intr-o scrisoare
către protectoarea sa1, creția sa
— Elegiile la Duino și Sonetele
către Orfeu — i se desăvîrșesc in
perfecțiunea lor nesperată. Dar să-i
predăm cuvintlil. „Există și cu-
noaște, totodată, condițiile non-
existenței*, îndeamnă R. M. Rilke
în Sonetul XIII din cartea II a
Sonetelor către Orfeu. Și final:
„adaugă-te in cintec de veselie la
sumele inestimabile ale naturii și
distruge numărul*. Totuși, în sone-
tul următor el vestește renașterea,
iar ciclul întreg, care pare că repro-
duce imaginea unui covor fermecat
al vieții, în care individual se îm-
pletește după un desen, care e „cale
și întorsătură", asemenea unui' fir
între multe alte fire, se termină
triumfal cu versurile : „Pămintului
tăcut spune-i; Eu curg. Apei învol-
burate spune-1 : Eu sint". Căci exis-
tența omului este in corelație legică
cu întregul cu care ea însă nu se
confundă, omul av1ndu-și „fața" și
„respirația* dreaptă.
Dar să ne întoarcem ]a Novalis,
poetul „serafic" al nopții ca „mediu
do transcendență* a marilor reve-
lații prin vis și invazia neființei,
precum îl caracterizează unii. La o
4 Mărie vnn niurn und Txxb-Hnhen-
lohe : Erinnerunficn ar. R. M. Rllkc. Ol-
denbourg, MUnchen, 1M2, p, 46.
s Ibldcm, p. 1J.
lectură atentă a celor două tomuri
de fragmente, din carc se compune
opera sa teoretică și filozofică, nu
este lotuși chip să nu ne oprim
asupra unor aforisme ca următorul:
,,Cu cit un poem este mai personal,
mal loca), mai legat de timpul său,
mai particular, cu atît el se află mai
aproape de centrul poeziei*1. Evi-
dent, această propoziție are un ca-
racter fundamental pentru concepția
lui Novalis in ceea Ce ea are mai
autentic și mai valabil Și intrueit
aforismul de mai sus, in masa
uriașă a fragmentelor și Însemnărilor
poetului, nu este de loc insolit, da-
toria noastră este să-i depistăm com-
plinirile, desghiocîndu-le cu atenția
cuvenită din aglomerările mai mult
sau maf puțin accidentale ale unei
inspirații juvenile, în care reflexul
lecturilor ultime se îngemănează cu
roadele cugetării originale. Vom ve-
dea in felul acesta in primul rind
că Novalis, pe care o anumită școală
interpretativă ni-1 înfățișează ca pe
o ființă cu totul străină dc realitate,
dimpotrivă a fost, cel puțin în faza
anterioară bolii și a deceselor care
l-au zguduit în adîncul ființei, un
tînăr viu și receptiv, iar perioada sa
propriu-zis creatoare n-a fost aceea
a ultimilor ani.
„Ce de cantități inepuizabile de
materiale in vederea unor noi com-
binatii individuale nu se găsesc în
lume ! Cine a ghicit acest mister,
aceluia nu-i mai trebuie decit hotă-
rtrea de a renunța la nemărginita
diversitate și la plăcerile acesteia, și
de a începe undeva. Dar hotărîrea
aceasta ne costă sentimentul liber
ai lumii infinite și ne impune limi-
tarea la un singur fenomen", preci-
zează Novalis in fragmentul 1218.
Iar în fragmentul 1221 : ..Imperiul
poetului să fie lumea Împinsă în
focarul vremii sale". I-a acestea se
mai adaugă ca completări, în frag-
mentul 1232 : „Prin rațiune poemul
se fixează ca Ideie, prin imaginație
el se proiectează, iar prin intelect el
se execută". Și mai departe, în frag-
mentul 1251 : „Acela care și-a în-
sușit odată pentru totdeauna ritmul
mare ai hexametrului, care s-a fa-
miliarizat cu mecanismul său poetic,
va scrie în mod firesc și nedeliberat,
fascinat de frumos, căci în creația
! NevtiUs : WerJce, eu. h. Frtcdctnana,
voi. JH, p. 115. rragm,. 1JH.
sa se vor îngemăna in mod spontan 5
ideile cele mal înalte și avîntul cel
mai ciudat, dînd astfel la iveală
structuri poetice din cele mai bo-
gate și variate". Și continuind să
proslăvească tradițiile orfice, bazate
pc putere de expresie muzicală a
verbului, Novalis conchide că pc
baza „naturii acustice* a sufletului
uman se poate conchide ia o asemă-
nare intre „lumină" și „gîndire*,
devreme ce ambele se manifestă
prin fenomene ondulatorii* Ulterior,
în fragmentul 1272, va completa
concluziile acestea cu concepția ideii
ca ..mărime irațională* (adică scrie
infinită de propoziții), subliniind că
legea progresiunii lor poale fi sta-
bilită, iar la critica romanului ca
expresie artistică a unei idei poe-
tice trebuie ținut seama dc această
lege.
Novalis a fost un cap științific
pătrunzător de <> mare capacitate
de abstracție matematică. Precum
am arătat și altădată, conceptul dc
pluspoczie și minuspoezie, în formu-
larea sa, a avut un caracter mate-
matic — și nu de obnubilare mistică,
iar Lucian Blaga, schițind în Trilo-
gia cunoașterii topografia mistere-
lor. l-a urmat cu severitate pe
această cale a preciziei matematice.
De altfel, se pare că numai în vre-
murile mai noi, odată cu desfășura-
rea diletantismului și a imposturii
pc arii mai largi ale vieții literare,
problemele fundamentale ale com-
poziției au fost „decretate* drept
vetuste și neinteresante — aceasta
pentru a ușura afirmarea cît mai
nestingherită a dezordinii și impro-
vizației celor incapabili de o muncă
susținută. Exemplele mari invocate
de acești „dezgrăditori", un Proust,
Trakl, Joyce, Kandinski. Klee, Wcl-
lesz, Schdnberg, adulați deopotrivă
ca autori ai unui pretins limbaj pre-
sintacticț!), la un examen mai atent
se dovedesc deopotrivă dc nccon-
cludente. Este adevărat că din
M. Proust se pot cita mărturii' ca
aceasta : „Le coeur est la dimension
suprime de l'intelligence". Să nu
uităm însă că tocmai inima este or-
ganul ritmului, iar timp de o viață (_
M. Proust a fost urmărit în adîncul g*
cunoștinței sale dc chipul catedra- §
lelor gotice, construite, precum o £
știu arhitccți ca Viollet le Duc, după o
canoane severe, prin carc s-a deter-
minat orice amănunt din cuprinsul
edificiului. „Aș fi dorit", spune

5 Prousi, „să dau diferitelor părți
ale cărții mele următoarele titluri :
nartex. vitraliile absidei etc,, spre
a răspunde de mai dinainte critici-
lor stupide care mi s-au adus și
anume că operei mele ii lipsește con-
strucția, in timp ce singurul ei me-
rit constă în soliditatea ei pină in
cele mai mici părți* *. Cil îl privește
pe James Joyce, nimeni nu va nega
uriașa doză de pesimism din opera
sa. Mai departe, nimeni nu va nega
rolul excesiv pe care asemene a lui
Freud Joycc îl atribuie îibfdo-ului.
Dar marele irlandez a fost, spre deo-
sebire de Freud, educat in dogmele
bisericii catolice și in felul acesta
sexul în concepția sa este baza riva-
lității în om intre bine și rău, iar
cu căderea sa proprie „în păcat"
— moment de mare decepție în
sine — începe și încordarea de a
restaura în conștiința sa starea ori-
ginara a purității — năzuință în-
scrisă în poemul Muzică de cameră
ca un protest împotriva descompu-
nerii sale !-
Tnsisiența cu caro, în toate aceste
texte, revine termenul „măsura" ne
îndrumă atenția totodată și asupra
unui proces de conștiință care du-a
lungul veacurilor a suferit o irpns-
morfoză treaptă, parcurgînd o sea-
mă de trepte specifice dc la megulo-
phijcăin și magnanimitas a popoare-
lor antice ca expresia conștiinței va-
lorii lor, adeverite prin stilul lor dc
viață și creațiile lor, la idealurile
cavalerești medievale ale voinferei și
cinstei ca forme ale înțelepciunii,
alimentată din adînc de conștiința
unei ordini universale care, dacă te
abați de la ea, se răzbună prin su/e-
rinjâ, iar dacă ii urmezi căile te
răsplătește cu fericire. Și poate că
numai în secolul zbuciumat al re-
formațiunii, cînd după cîteva secole
de decidere a normelor elice și este-
tice, omenirea s-a frămîntat să gă-
sească un n-ou adevăr și o nouă cale
de izbăvire, iar puterea ei de creație
renăscind, și-a făurit în Tiil Buh-
ogitndă, Doctor Faustus, Don Qui-
jotte, Sancho Pauza și, curînd după
aceea, în Gulllv-er o nouă tipologie.
ORIZONT
1 Citat de Andrt Maurols In Prffacc
la A la recherchc du icnipa perdu, cd.
Pleiade, voi. I, p. XV,
s Darry O'Brlrn : The Conseience ol
James Joyce, Prlnceton Universlty Press,
t9ȘȘ, p. 342 șt u.
verificată apoi în valabilitatea ei
prin isprăvile mereu îmbogățite ale
noilor eroi din toate Straturile exis-
tenței, între rai și iad. problematica
justei măsuri a mai fost la fel de
stringentă ca in ultima jumătate dc
veac, cînd omenirea, trceînd prin
profunde transformări sociale, re-
simte ca o îndatorire fundamentală
să învingă definitiv urmele înstrăi-
nării, pe care i le-a Întipărit robia
de-a lungul veacurilor.
Este interesant, în aceste împre-
jurări, cum în creația artistică a
ultimelor șapte decenii — în mu-
zică, dramă, roman și poezie — re-
vine stăruitor cu eroii secolului XVI
și problematica măsurii. In poemul
simfonic TiG t’ufenspfepel de Ri-
chard Slrauss și în Discipolul vră-
jitor de Paul Dukas ea se află in
centrul atenției. Leopold Bloom al
lui James Joyce ea și Ilans Castorp
al lui Thomas Manii parcurg în noi
Ulyssc-Gultlver peripețiile călăto-
rului fără voie in condițiile socie-
tății burgheze; aceeași situație tra-
gică, împinsă la limită, ne in li m pînă
și în destinul vagabonzilor Vladimir
— nou Don Quijotte și Estrugon —
nou Sancho Pânze, din piesa fn
aștepiarco far Gorfot de Samuel
Bcckett. Li se alătură cu același
program, cind mai explicit, cînd mai
ascuns in subtext, romanele Doctor
Fau^tus șl Afesul de Tliomas Mann
— ultimul ca reluare plină dc ma-
turitate și bravură a vechei legende
a tui Gregorius, in care Hartmann
von Aue a încercat să transpună
amor și Carii as, Cefe două virtuți
fundamentale ale omului medieval,
din sfera vieții cavalerești in aceea
a vieții spirituale. In condițiile ani-
lor ’40 ai secolului nostru, soluția
aceasta, bineînțeles, nu are nici o
valoare și astfel legenda lese din
atelierul lui Thomas Mann. toarte
asemănător cu Qedîpui enescian, în-
tinerită și reumanizată. In primul
plan al interesului acum nu se mai
află incestul și Ispășirea, ci triumful
omului asupra puterilor vrăjmașe
care-1 împiedică de la împlinire.
Semnificativ, însă, cum acest mesaj
nu Se desprinde atît de contextul
romanului ci din ținuta sa artistică
totală. Este de fapt cel mai muzical
dintre romanele lut Thomas Mann
și, prin aeeasia. col mai bogat în su-
gestii și intuiții. Dar muzicalitatea
sa nu este difuză ți difluentă. înce-
pi nd cu prima pagină onomatopeică,
imitînd cu. strălucită măiestrie dan-
gătul polifon al clopotelor de sărbă-
toare, și pină în cele «nai mici amă-
nunte ale scriiturii — lungimea ali-
niatelor, substanța descrierilor și
analizelor, cadența dialogului și con-
cizia finalurilor de capitole, totul
este strunit ia maximum. Este ade-
vărat că și textul hartmannian, pre-
cum o arată studiile analitice de
mare finețe ale lui Hans EgRers*.
este de o subtilă măiestrie in privința
paralelismului episoadelor șl propor-
țiilor. S-ar putea vorbi deci mai ales
la Thomas Mann de o osmoză per-
fectă între fond și formă, forma
adeverindu-se adevăratul sălaș al
mesajului-.
Dar în literatura română ? între-
barea intervine cu absolută îndrep-
tățiri'. iar răspunsul nu poate in-
ii rsda.
„Se poate vorbi de Un umanism
modern, de un sistem complot de
cunoștințe capabil să formeze omul,
bazat insă, pe matematică ? Sint con-
vins că da*, spune poetul ți mate-
maticianul Ion Barbu1. Și el con-
tinuă; „Ba chiar, cum știți, între două
spirite din toate punctele de vedere
asemenea, cel care are de partea
lui geometria va triumfa totdeauna,
Singura slăbiciune a unei atari ju-
decăți este că o făcea un geometru.
Totuși cunosc un exemplu care ilus-
trează afirmația lui Pascal. Luați
scrisorile lui fon Ghica, întretăiate
ici și colo de răspunsurile lui Alec-
sandri. Iată două spirite în condi-
țiuni comparabile. Aparțin aceleiași
lumi, au aceleași credințe politice,
au trăit aceleași evenimente, la Paris
au fost in același timp. (...) Alec-
sandri nu știe să vadă, să prindă
originalitatea unui moment. Vai, nu
știe nici chiar să scrie I {. •.) Pe cind
Ion Gliica e un clasic al prozei
I noastre. Nu o desigur o întîmplare,
că unul nu avea decît cultură lite-
rară (și aceea improvizată), pe cind
Ghica audiate cursuri de analiză la
Școala Politehnică, urmase școala de
mine și, se pare, emulase cu Ddlau-
portion cplschen EraBhlens / Studie»» zur
Kunstform Hartmanns von Aue, E, Klclt,
StultRart, 1967.
* Iun Bărbii : Pagini d« proza, EPL,
București, 19G«. p. 2M și u.
, Ham Eggcrs : Symmctrie und Pro-
nay, cunoscutul astronom, la exa- 5
menele de calcul infinitesimal și
integral*.
Și în concluzie:
„Ce distinge umanismul matema-
tic de umanismul clasic ? In două
vorbe : o anume modestie de spirit
și supunerea la obiect. O formațiune
matematică, chiar dacă se valorifică
literar, aduce un anume respect
pentru condițiile create în afară de
noi, pentru colaborarea cu materia-
lul dat*.
S-ar părea că acest tip să fie re-
prezentat în literatura noastră cla-
sică numai și numai de I. Ghica. Și,
totuși, la un examen mai atent al
laboratorului eminescian putem a-
junge la o altă concluzie. Nu vom
susține nicidecum că M. Eminescu
ar fi fost un spirit matematic. Ajun-
gi nd insă de tînăr la Vicna in con-
tact cu unele texte leibniziene, spi-
ritul filozofului pentru care proble-
mele cosmologiei s-au rezolvat prin
număr, operație și metodă matema-
tică — dam calculat dens fit mm-
das, decretase el — s-a transmis și
tînârului poet român. Dc aici spe-
culațiile sale interminabile asupra
lui „unu* în structura lumii; de alei
sondajul atent al faptelor care tul-
bură armonia universală; de aici,
insfirșit, marele său efort de a rea-
liza în opera sa un echilibru rit mai
perfect — uneori discursiv și rece,
ceea ce, însă, la un contemporan al
parnasienilor nu trebuie să mire.
Dar să nu grăbim concluzia acestei
pagini. Astfel dacă în cascada cos-
mologiilor din împărat fi proletar,
Rugăciunea unui dac, Scrisoarea in-
tiia și Luceafărul revine obstinat
simbolul „unu“, creațiunea în dubla
ipostază ca natura naturans, adică
activitate liberă, și natura naturata,
adică automatism conștient, ni se
înfățișează într-o unitate indisolu-
bilă ea corelate ți antinomii, domi-
nate dc principiul individuațiunii-
De aici, ea este reductibilă prin ana-
liză la o serie de acte care cores-
pund gradelor de existență ca grade
de conștiință. Căci creațiunea, în
concepția de mai sus ni se prezintă
nu numai la multiplicitate în juxta-
punere, izvorî nd ca o apă di'ntr-un
unic izvor, ci totodată și ca con-
știință care în felul acesta se învede-
rează a fi „principiul motor* al vie-
ții. Acesta credem este sensul ver-
sului „Unul e în toți, tot astfel pre-
ORIZONT
ORIZONT
cum una e in toate1*, din Scrisoa-
rea l. Or, în felul acesta, omului,
pentru a contempla eul în puritatea
sa originală, i se cere un efort sus-
ținut, pe baza căruia să cuprindă
într-o intuiție unică începutul, pre-
zentul șl sfîrșitul — exercițiu care
după filozofia anilor '70 ai secolului
trecut presupune strunirea maximă
a mișcărilor moleculare care alcă-
tuiesc conștiința. De aici îndemnul
din Glossă; „Tu așeazu-tc de o
parte I Regăsindu-te pe tine (,.,)
Dacă știi a lor măsură'. Căci de la
individ la individ calitățile, încli-
națiile, apetițiile, dorințele diferă
chiar dacă „în orice om o lume își
face încercarea"; treptele cunoașterii
sînt numeroase și nu orice individ
simte nevoia de a se identifica dina-
mic cu absolutul, descătășîndu-se de
orice tendință de exteriorizare sau
spațializare și călăuzindu-se încă pe
acest pămînt după legile supremei
rațiuni.
Cam acestea sint pe scurt ideile
care se desprind din speculațiile
eminesciene asupra lui „unu* în
structura lumii. Ele nu duc neapărat
la misticism, precum cred comenta-
torii mai vechi care văd în Eminescu
un romantic întîrziat. Căci, după
cum am indicat mai sus, speculațiile
acestea implică și o latură practică,
susceptibilă pc plan social dc apli-
care revoluționară, precum de altfel
o atestă cu irevocabilă coneluzivi-
tale, cuvîntarea din prima parte a
poemului /mpdrm fi proletar, ex-
presia cea mar dinamică a crezului
social eminescian, alimentat și ma-
rtirizat în lupta revendicativă revo-
luționară a proletariatului inter-
naționalist din anii 70 ai secolului
trecut. Ar mai fi de spus că Emi-
nescu cunoaște și caracterul de
clasă al artei și in lupta împotriva
exploatatorilor indulgența față de
ideologia și creația artistică ce-i
slujesc nu i se pare că își are locul.
Tînărul Lucian Blaga își începe
studiile filozofice de pe urma unui
impuls puternic din partea matema-
ticii’ Ca student la Viena își uimește
profesorii și colegii prin temeinicele
și variatele sale cunoștințe de me-
todă matematică la fel ca și prin
pătrunzătorul său spirit matematic.
Asfel, dacă în gnoseologia generală
prin aderarea sa la „agnosticism în-
țelegător" L. Blaga rămîne pînă la
urmă fideist și mistic, în epistemolo-
gia sa, orientată spre ultimele date
ale științelor exacte, el dă dovadă
de o largă apreciere și înțelegere
a faptului „ca atare" și de o argu-
mentație — uneori — precis mate-
matică.
în Poemele luminii, primul său
volum de versuri, L. Blaga, urmînd
exemplul lui Arno Holz, așează ver-
sul în simetrice alcătuiri în jurul
unei axe centrale care prin ele în-
sele, uneori, desfată ochiul. Și chiar
dacă el nu-1 urmează pe Holz și in
teoria versului, cu d.stincția între
versuri din cuvinte pare, oglindind
fenomenul natural, și versuri din
cuvinte impare, exprimînd stări de
cuget, efectul urmărit în genere de
Holz — acela de a aera versul și de
a-1 despovăra de patetism, de unde
un echilibru uneori jucăuș și o rit-
micitate vie — este atins și de poe-
tul român. Cind ulterior aceleași
poeme au fost retipărite in obișnuita
grafie verșlibrlstă, ele au pierdut
din ardenta lor luciditate originală,
arcuirea și ritmizarea frazelor și
interiorizarea sensului făcîndu-se
acuma mult mai greu. Totodată și
în teatrul lui L. Blaga piesele ulte-
rioare Tulburării apelor, în care pa-
sajele lirice de mare frumusețe sînt
scrise încă în vers, prin abandona-
rea procedeului, replica devine în
midie locuri încărcată și greoaie.
Și totuși, poetul tocmai în anii aceia
era prea plin de luminosul peisaj al
echilibrului mioritic, căruia i-a de-
dicat pagini exegetice de o avintată
îndrăzneală filozofică. De unde in-
hibiția bruscă a autorului dramatic ?
Tinărul Eminescu și tinărul Blaga
sint două genii ale poeziei românești
în care năzuința spre precizie, sime-
trie, echilibru și armonie se înalță
biruitoare deasupra discontinuității
aparente dintre fenomene, fără a le
reduce raportul de identitate neapă-
rat la absolut și fără a le limita du-
rata în dependență de un moment
unic, eternitatea. Găsim astfel in
poezia lor din timpul studiilor uni-
versitare un suflu de problematică
imediată și reală, proprie tînărului,
saturată de nuanțele sau calitățile
dubiului sau, din contră, ale hîper-
bolizării afirmației, laolaltă cu deter-
minismul fizic, fluid, diafan și, une-
ori, risipit al acestor stări, mobili-
tatea cărora însă n-ar fi putut fi re-
dată artistic, dacă în același timp,
pc un al doilea sau al treilea plan
al conștiinței lor n-ar fi dăuinuit ca
idei și reminiscențe din materialele
dc studiu, ipoteza conservării ener-
giei, a materiei, determinismul fizic
ți cauzalitatea fizică ți, mai ales,
conceputul psihologic ai eu lui, văzut
sub aspectele libertății ți necesității.
Numai în felul acesta, creația lor
poetică a trecut cu succes dincolo
de țtachela exigențelor celor mai
înalte ale modernității ți autentici-
tății, iar ei au izbutit să-ți ocupe
locul în pantheonul literaturii uni-
versale printre cei mai mari dintre
contemporanii lor. Afinitățile lor CU
marea literatură a timpului in care
au trăit ți activat nu sint astfel nu-
mai de ordin tematic ci și stilistic,
ci’ — fapt esențial — ți de intensi-
tatea suflului liric care, spre a pu-
tea fl strunii, cere în momentele
cruciale ale actului creator, prezența
intelectului ca arbitru intre început
și sfîrțit, noutate ți tradiție, expe-
riență concretă ți spațiu exterior,
continuu ți discontinuu, mult și
unul, tot și zero-
TnsCrșlt despre romanul pretins
tradiționalist al ardelenilor I. Sla-
vici, L. Rebieanu, I, Agîrbiceanu, o
anumită critică a zilelor noastre se
încumetă să decreteze Judecăți de
valoare care ignoră — voit sau din-
tr-o perspectivă obtuză — uriașa
muncă de atelier a autorilor în ve-
derea strunirii materialului epic,
cuprins în lucrările lor, după rigo-
rile unui canon estetic de perfect
echilibru. Astfel ponderea compozi-
țională a nuvelei Moara cu noroc,
datorită căreia orice amănunt carac-
terologic, descriptiv ți dramatic este
cintărit cu mare atenție și inclus în
ansamblu) ei la locul cel mai portri-
vit și in momentul cel mai oportun,
chezășueștc marea valoare artistică ș
a lucrării, făcind că și la aproape
treisferturi de veac de la publicare,
lectura ei să producă mereu mo-
mente de înaltă satisfacție estetică.
Asemănător, romanele Ion și Răs-
coala de L. Rebreanu, în arhitecto-
nica lor admirabilă, articulată pe
„cărți", „capitole* și „subcapitole*
— toate în raport cu ideea romanului
și cu desfășurarea ritmică a epicului
său. „Matematica* romancierului nu
este deci efectul unei tradiții moarte
care, în locul creației, pune scheme
prefabricate, oțelite, în care se for-
țează și se maltratează materia vie,
epică. Dar precum aceste romane se
înscriu la antipodul acelor elucu-
brații diletantice care încearcă să-l
epateze pe cititor, optînd pentru
„libertatea formei", adică un mod
deplorabil de a „nara* fără nici o
expunere clară, fără nici un criteriu
de dozare și gradație a faptelor și
fără vreo concluzie serioasă, ele au
darul să excite contradicția acelora
care nu pot iubi legea armoniei.
încheiem cu convingerea că adâs-
tarea omului în secolul electronicii
lingă problematica structurilor și
proporțiilor în artă nu este o ches-
tiune de formă. Astăzi, mai mult
decît oricînd în trecut se adeverește
ca în domeniul oricărui, mod de
creație precizia este totul.
în năzuințele sale spre frumos ți
bine omul a încercat mereu să se
apropie de norma lor supremă care
— fapt de experiență seculară —
1 ț-a relevat ca măsură ți unitate,
dimensionate șl împlinite in raport
cu propria sa ființă fizică și ideală.
ORIZONT
NICOLAE IOANA
INSCRIPȚIE
A
■^ici a murit un tinăr in timpul războiului
dar nimeni nu știe —-
coasa de trei ori pe vară ii retează cuvintele,
odată pe an i se scutură din pomi singele,
fi in fiecare an i se usucă privirile.
Vine vara ți toate învie la ioc
pămint ului i-a mai dat un izvor,
pomilor le-au dat ramuri multe,
iui i-a mai dat tn coiful grădinii un rad
p-un fruct rotunjit intr-un pom
fi desparte sărutul de buze .
NISIPUL LUMINILOR
T,
1 răresc intre atitea posibilități
într-o zi voi alege pc una
dar pînă atunci precum «radelor tuna
mă inchin in fața marii unități,
Dar divizat fn nopți fi zile
bat cu pumnii intr~o tnttmplare a mea
in cornul viatului răsare o stea
deasupra albelor admite.
Ca o răcoare care-mi fnvefejts
fn nopfi solarul meu schelet
o amintiți stelarelor clepsidre
nisipul hunilor să-l cearnă fncct
V 1 s
ORIZONT
oată noaptea au rfs cumnlele pentru mine,
pe ripile goale au curs $uvoare de păsări,
iar eu jos in genunche am stat ?î in urmă
am rîs pe cercuri, pe coastele tremurate,
m-am inediift la luna botului de ctine.
flori au țifnit ca flăcările din gurile
scamatorilor fi iară am ris pe cercuri albite,
pe coaste tremurate. Vrind să strig
la orașul de sus. case s-au răsturnat
fi din odăile sfărimate lumini s-au prelins
ți din odăile stinse stele s-au rostogolit
fi iară am ris pe cercuri albite,
pe coaste tremurate. Era iubirea, un clovn
fi moartea, un trandafir purtat tn mîini
de cei ce se rostogoleau fi rasa m-a lovit
in creftet, raza m-a lovit fi tu strigai
să fug cu nori pe chip fi iară am ris
iar tu de sus ai căzut, de sus de tot ai căzut,
din odăile sfărimate fi jos lingă un pumn de nisip
iară am ris pe cercuri albite pe coaste tremurate.
C 1 N T E C
n
^nde se bat mari mări se surpă
o vale adincă fi arat
e cimpul de o durere lingă
ferpesc trifoi verde strigat.
Ci eu socot că gurile vindură
vorba lor ca pe ura fruct
cu lingufiri fi rea măsură
neplrgult din soare rupt.
I.a vadul ros de crini, simțiri
cusute in cirligi ca pe placate
de fire rofii in indlrjiri
cu miez de soare aminate !
ION MAXIM
CONSTELAȚIA CODRULUI
* ret u tindem port o iumind,
in tot ce am fi sint,
ducind dialogul cu noaptea.
Cind vorba amurgește după muntele tăcerii,
umbra îndoielii cade peste dumbrăvi.
ORIZONT
Doarme oare fn ceață pădurea ?

ao
Dincolo,
pe emisferul celălalt, răsare (jindul.
In mine, o vețnică noapte
și-o vețnică zi, împreună,
ca o-ntrebare ți ca un răspuns
împletind constelația codrului.
Luminile stăruie In miezul cuvintelor
cu toate umbrele tăcerilor ți doliul lunii.
Sub soarele ascuns
se-nalță înțelesuri ți ne-nțelese nuanțe
surprinse — anevoie in mine ți in lucruri,
in marile oglinzi fringind in cețuri
chipul unei lumi ce se naște.
Nicăieri nu se-aude cuvtntui
să-ndemne lumina și umbra
incet,
plămădind doar in lacrimi pămlntul.
Glndul ascuțit taie cerul
fulgerind pină dincolo de toate hotarele,
poruncind rinduiala ți curgerea lumii întregi.
F 1 NT 1 NA
g
int o țintind țițnitoare,
fintlnă ce aruncă vețnic
cerurile sparte, in cele patru vinturi.
Țarini seci, nisipuri calde,
buretele pămintului ți amorfele goale
ațteaptă-n arșiță răcoarea ți surlsul
oglinzilor ce fring in noapte dăruirea.
Răsună cintecul
in codrul meu și-n codrul altora;
pămint ui bea, nu se mai satură,
ți urcă avuția din țarină.
Din maluri aburi, In văzduh perdeaua
ce-ți iasd plinul peste munți.
Cristalul fringe raza, risipind lumina.
Șt pretutindeni umbrele ți chipul,
din zare țes o pinză veche,
ți vețnic nouă.
Fintina mea deschisă tuturora
in fiecare clipă seacă.
In fiecare clipă împlinește
tezaurul ei viu, dintotdeauna.
ORIZONT
MĂRTURII LITERARE
■ ENDRE KAROLY
M
s-a intimplat și mie, ca atitor
alți tineri care au apucat de tim-
puriu drumul poeziei, să stăpînesc
ritmul și varietatea formelor poe-
tice, înainte de a fi ajuns la de-
plina ți complexa conturare a per-
sonalității mele omenești. Ori, izvo-
rul oricărei poezii este omul deplin
format, personalitatea perfect de-
finita. La vîrsta de patru ani am
improvizat primul catren, pe care-1
păstrez și astăzi printre amintirile
mele, ferecat cu șapte lacăte. La opt
ani am scris prima poezie „foarte
serioasă" despre stele. I.a vîrsta de
zece ani, cind am ajuns în clasa
intfi gimnazială scandam cu fer-
voare și număram pe degete pi-
cioarele de versuri și refuzam cu
sensibilitate greșelile de ritm. Pe
vremea aceea drumul meu spre
școală pe carc-1 parcurgeam, bine-
înțeles, pe jos, — trecea prin parcul
din Fabric. In fiecare zi în fata
porții în stil turcesc a parcului, mă
aștepta colegul meu intru poezie
Rderer Joska, unicul fiu al profe-
sorului meu de geometrie, elev de
o virată cu mine, premiant, care
astăzi trăiește în Ungaria și sub
numele de Tass Jdzsef, este unul
dintre poeții mult prețuiți. Ani în-
iregi am făcut împreună această
plimbare peripatetică și nu aveam
niciodată altă temă de conversație
decît poezia. Retrăim împreună în-
flăcărările fui Petâfi, ne delectam în
fermecătoarea vrajă a operei lui
Arany, dar in acelaș timp ne aflam
și Sub influența poeziei lui Abrănyi
Emil. Sub îndemnul acesteia, în
fiecare an, la idelele lui marte, în-
soțit de 5—6 colegi de clasă, mă
duceam în parcul Scudier, unde
urcat pe o bancă declamam o odă
către libertate, odă scrisă special
pentru această ocazie- Nu e de mi-
rare deci cA încă din prima clasă
de liceu colegii mei mă porecliseră :
poetul. La doisprezece ani rfvncam
compoziții mai mari, mai impor-
tante. Am început să scriu o dramă
despre sultanul Soliman, în iambi
de cinci și cinci și jumătate dar,
bineînțeles, suflul nu m-a ținut de-
cît pînă finalul primei scene, cind
Sultanul conducător de oști, face
pregătiri pentru asediul cetății Xd-
szeg. Am început apoi o altă piesă,
tot o dramă tn versuri, dar asta cu
subiect biblic, despre Gibeon ți fiul
său. Foile de caiete care s-au păs-
trat de-a lungul deceniilor au un
loc de cinste in dosarele amitirilor
mele.
Am fost un copil liniștit și închis,
dar celor care știau să-mi cîș-
tige încrederea le dăruiam tot suf-
letul meu și îi iubeam cu o dra-
goste nemărginită- Acest sentiment
do solidaritate, impreună cu dorin-
țele exacerbate dar nedefinite ale
vîrstei, au potențat dinamismul sen-
timentului meu de viață în așa mă-
sură, îneît anumite forțe tălăzuiau
In ad Incurile inimii mele cu excep-
țională putere. Așa se explică, de-
sigur, că la vîrsta de 14—16 ani
aveam terminate multe poezii, per-
fect cizelate, în care abordam cele
mai variate subiecte, dar în tare
bravura formală era precumpăni-
toare. Era o deprindere, aproape o
manieră, față de care, mai tîrziu,
cînd m-am străduit să ajung la
creații de o mai mare bogăție artis-
tică a trebuit să lupt în mod con-
știent, și cu multă rigoare.
ORIZONT
ORIZONT
în ce consta această exagerare
formală ? In primul rînd într-o
aglomerare de aliterații prin care
căutam în mod instinctiv, să ex-
prim fie izbucnirea tumultoasă a
unor forțe, fie blindcțca cu totul
specială a unei atmosfere. Mai mulți
colegi de școală, chiar șl astăzi cînd
îi întîlnesc, îmi citează, din me-
morie, fragmente întregi din poezia
mea „Tunete* scrisă în anii de
liceu. Poezia avea trei strofe de
cinci rînduri, în care duduiau și
țăcăneau aspre aliterații compuse
din aglomerarea unor consonante
cît mai stridente. Fiecare rind con-
ținea cîte patru asemenea aliterații,
adevărate bravade în materie de
artizanat poetic, Al doilea element
caracteristic al scrierilor mele de
atunci a fost preponderența acor-
dată senzarialismului- Nu-i mai
puțin adevărat că la 18 ani un tînăr
își trăiește cu plenitudine vîrsta
amorului. Obiectul iubirii mele a
fost, bineînțeles, sora mai mică a
telui mai bun prieten al meu. Ei
i-am adresat poezia deosebit de...
intr-aripată, intitulată: „înnebuni-
tori de frumoșii tăi ochi“, care mai
tirziu a apărut și in cotidianul
Temesrdrt Htriap din Timișoara,
urmată de altă 18—20 poezii, a că-
ror publicare am considerat-o o
consacrare CBre-mi dă dreptul să
mă consider și în mod oficial, poet.
Dar perioada visurilor și a visă-
rilor s-a risipit repede. La 17 ani
mi-am dat examenul de maturitate
la Școala Superioară de Comerț, iar
după două săptămîni intram in
cîmpul vieții, spre a-mi cîștiga
pîinea. Patru ani am petrecut la
Budapesta, patru ani, pe care îi
numesc in intimitate : „anii mei de
mică ucenicie", Tărîmul sumbru al
anilor mei de practică a fost depo-
zitul budapestan al unei fabrici de
iută, eînepă și linoleu din Austria.
Depozitul era jos, iar sus se aflau
birourile tapetate cu mătasă ale
coproprietarului, care purta titlul
pompos de „Consilier regal", și care
venea să zicem cam dc vreo două
ori pe an, pentru cel mult cîteva
zile, în acest local. Jos, în depozitul
de subsol mie în schimb îmi' înghe-
țau toate cele zece degete de la
miini, în fiecare iarnă. Veniturile pe
care le aveam îmi ofereau o prea
slabă compensare pentru condițiile
precare în care lucram, ele abia
cifrîndu-se la modica sumă de
treizeci de coroane, pc care firma
mi-o plătea la fiecare zi-ntîi a
lunii, în coroane de aur, cu o ele-
gantă avariție. Coroanele de aur
aveau mărimea și culoarea foarte
asemănătoare cu piesele cele mai
mici ale monedei în circulație, eu
lUerii de aramă, așa că trebuia să
fii foarte atent, dacă nu vroiai să
faci pe nababul involuntar, dînd.
în loc de un filer, o coroană de aur-
într-o singură noapte de chef cu
prietenii — și în fiecare lună se
înfiripa cîte o asemenea ocazie — se
mistuia cea mai mare parte a lef-
șoarei lunare. In consecință, mîn-
cam la cea mai ieftină cantină stu-
dențească și numai masa de amiazi.
Pentru micul dejun și pentru cină
nu puteam să-mi permit decît o
ceașcă dc cafea cu o bucată de co-
zonae. Cu toate acestea, acești patru
ani au constituit perioada în cane
s-a format omul din mine. Ia
amiază nu aveam decit o pauză de
două ore. După ce înfulecăm în
grabă mîncarea, zi de zi dădeam
citc o fugă pînă la biblioteca Mu-
zeului Național, unde citeam operele
lui Symonds, Ruskin, și Fater Wal-
ter despre Renașterea italiană.
Eram adînc preocupat pe atunci de j
o temă de nuvelă . „Francesco Spe- 1
ranța* pc care, bineînțeles, n-am
scris-o niciodată. Dar acestei teme
îi datoresc toate rezultatele obținute
în munca mea de autocizelare. Du-
minică de duminică îmi petreceam
diminețile în galeriile de tablouri
ale Muzeului de artă. Cunoșteam
amănunțit fiecare operă expusă,
veche sau contemporană, la „Or-
fee*, la cabarete, localurile de petre-
cere în mare vogă pc atunci, nu
mă duceam niciodată. Ia teatru nu
frecventam decît spectacolele cu
piese serioase. Mă aflam sub in-
fluența lui Ibsen, Strindberg. Heb-
bel, Maetcrlink, Hauptmann și Bcr-
nard Shaw. Pe atunci, în fiecare
vară, venea la Budapesta, să „gas-
teze“. adică în turneu, ansamblul
complet a lui Max Reinhardt. La
aceste spectacole am putut aprecia,
in lumina adevăratei lor valori,
capodoperele Iui Shakespeare și
Moliere. In schimb, concertele și
spectacolele dc operă — costisi-
toare — îmi erau financiarmente
inaccesibile. Cu toate acestea în
mine trăia din copilărie, iubirea
muzicii clasice. Părinții mei, deși
își duceau viața în condiții foarte
modeste, au cumpărat un pian mare,
cu coadă, pentru sora mea, care
lua lecții de la cei mai de seamă
profesori. Trîntit pe canapea, o
ascultam ore Întregi cîntind sonatele
marilor compozitori clasici și ro-
mantici. Aceste orc de reverie au
contribuit nespus de mult la adîn-
circa priceperii mele muzicale și la
înțelegerea formelor melodice, care
s-au îmbibat, în mod fatal, și in
substanța versificației mele. De cite
ori n-aș fi vrut să mă eliberez încă
de atunci dc prea muzicala tonali-
tate a unor versuri, dar n-a fost
posibil. Chiar și azi, dacă ascult
vreme îndelungată opere de muzică
clasică, ocazie care azi ni se pre-
zintă aproape în fiecare clipă in
cursul zilelor petrecute în tihna că-
minului sub influenta meduzantă a
muzicii, devin improductiv. N-am
fost niciodată in stare să înving, să
stâpînesc total această ciudată dis-
ponibilitate formală, poate numai
atunci cind, conștient de infirmita-
tea mea, reușeam, prin eforturi de-
liberate, să adopt formule de ver-
sificație de mare rigoare, ale căror
legi severe să mă silească a domina
ritmurile și cadențele specifice poe-
ziei mele. Dealtfel numai în acest
fel e posibil ca o muzicalitate pre-
cumpănitoare să adopte semnele
prozodiei poetice și astfel să se
transforme in melodie a gîndirii.
Bineînțeles, la o asemenea înțele-
gere n-am ajuns decit mult mai tîr-
ziu, după maturizarea completă și
după ce am fost pe deplin stăpîn
pe toate uneltele limbii și ale ex-
presiei poetice.
Știu că în poezia mea, din cauza
muzicalității, sint pîndit la fiecare
pas dc pericol ca forma, prin rit-
mica sa, prin fonetica, prin statica,
prin virtuozitatea sa, să se înstăpi-
nească asupra poeziei și s-o priveze
de forța ei de comunicare directă,
de perceperea nemijlocită a vocii
umane care răzbate mereu în ea,
ba chiar să devină manierism pre-
cumpănitor, Sentimentele și gîndu-
rile mele n-au făcut altceva decît
să concureze, prin intensitatea și
subiectivitatea lor, cu fuga dictată
de ritmul muzical. De mai multe
ori am diluat eu însumi poezia. Am
recurs la ditirambi, am scris versuri
albe, nerimate, glosse, stanțe, am
uzat foarte adeseori de cnjambe-
ment-uri dar și în aceste ocazii' con-
strucția poeziei, a rîndurilor, a epi-
tetelor, a adjectivelor, a predicate- S
lor și a subiectelor trebuia să reali-
zeze o unitate severă. Mi-am dat
seama că nu pot fi și nu pot scrie
altfel decît așa cum sînt și cum
scriu. Elementele mele de creație
m-au definit și mi-au dăruit un des-
tin, așa că niciodată nu m-am rătă-
cit pe meleaguri care n-au fost ale
mele și nu in-am abătut din drum
de dragul nici unuia din mirajele
care, și pe vremea aceea, erau destul
de numeroase.
Bineînțeles la vîrsta de șaptespre-
zece ani, cind am ajuns în empo-
rium-ul literar din capitala Unga-
riei, nu aveam încă asemenea pro-
bleme. Dintre poeziile pe caro le-am
dus cu mine acolo una singură s-a
dovedit durabilă din punct de ve-
dere literar. Cu toate acestea, am
fost bine primit și imediat acceptat
într-un grup de scriitori, nu prea
numeros, in care alături de cîteva
personalități poetice „arrivă“ adică
cu prestigiul consolidat și care stră-
luceau atunci pe firmamentul lite-
rar ca stele principale, ceilalți nu
puteau rivni decît la roluri' secun-
dare. Era printre noi poetul avan-
gardist Kassăk Lajos, devenit mai
tîrziu o personalitate atit de însem-
nată a poeziei maghiare, bunul meu
prieten, nuvelistul Nagy lAjos. liri-
cul Szasz Menyhărt, la părinții că-
ruia am ținut în subehirie timp de
doi ani o cameră de serviciu, mo-
bilată doar cu cele mai necesare
piese, Cu acești colegi scriitori fă-
ceam lungi peregrinări nocturne,
care adesea durau pînă-n zori, prin
cartierele periferice ale orașului, cu
deosebire pe un bulevard larg, aco-
perit dc macadam negru, care con-
stituia pe atunci centura exterioară
a capitalei maghiare și în jurul că-
ruia nu se ridicaseră încă mult
trimbițatele clădiri dc locuit, în
schimb întîlneai' pe acolo foarte
dese tăblițe cu numele proprietari-
lor de terenuri, care semnificau că
speculația imobiliară se stăpînise și
prin aceste locuri. Această arteră
de circulație. nesfîrșit de lingă
căscată in vid, ncpopulată, a fost
botezată, în mod pretențios „Bule-
vardul Hungaria“. O singură clă-
dire, sumbră, înfiorător de lipsită

de orice urmă a ornamentației, b g
construcție rece, de beton armat, se C rr -i,
ridica pe partea cu plantații, ce colo
era: Hanul papular. un fel dc adăvO	,
post ai celor definitiv căzuți, asT/—

ORIZONT
mănător cu celebrele case de la
periferiile Londrei, unde pentru
cîțiva bănuți puteai să primești o
ciorbă lungă și un loc de odihnă.
Cînd eram frămîntat. cînd mă chi-
nuia criza endemică de numerar,
mă ocupam cu gîndul că într-o zi
mă constitui și eu locuitor al acestui
han, ca să pot atîrna în cui, pentru
un timp oarecare, grijile existenței,
îmi pare și astăzi rău că gîndul
fugar dc atunci nu s-a realizat. Alt-
fel poate ași fi putut bătători și eu
drumul urmat în calitate de socio-
graf de prietenul meu Nagy Lajos.
Dar, neavintindu-mă in necunoscut,
om rămas și mai departe „copil de
domn'. Dintre noi, Kassak I-a jos și
Nagy Lajos trăiau deja din onorarii.
Scriau cu regularitate la suplimen-
tul de duminică al ziarului „Nep-
szava*. Erau plătiți pentru un foile-
ton cu Cite 20 coroane, Szășz Meny-
hCrt avea slujbă ca să zic așa „re-
prezentativă*, adică misiunea de a
reprezenta și populariza intensul
pentru cultură al Societății de asi-
Rurâri Generale, Asta însemna că
în loc să fie nevoit să se omoare cu
lucrările de birou, el avea doar în-
datorirea de a scrie cit mai mult
versuri, ca prin aceasta societatea
de asigurări să apară in fața opiniei
publice in toată splendoarea aureo-
lei de sprijinitoare a artelor. De alt-
fel, Szășz Menyhărt era poetul
„Lumpeoprotetarilor" și al locuito-
rilor supraaglomeratelor „blocuri
de raport*. El avea un idol, un mo-
del electiv, pe germanul Arno Holz.
Dar acela fiind departe, duminica
vizita cu regularitate pe poeții de
atunci ai proletarilor, Peterdi An-
dor, și soția lui, Vărnai Zseni. Mult
a stăruit sâ-l însoțesc și eu în aceste
excursii' social-poli ti ce, dar n-a reu-
șit niciodată să mă convingă să-mi
ies din rezervă. Era în ființa mea o
sfială, o timiditate, poate fiindcă nu
mă simțeam încă cu totul pregătit,
pe deplin maturizat, ca să pot avea
convingerea că am suficiente lucruri
de comunicat celor din jurul meu.
Paza mea de pregătire și maturi-
zarea s-a desfășurat eu oarecare
încetineală.
într-adevăr, eu mi-am dobîndil
formația in viitoarea unor eveni-
mente de a căror însemnătate mi-am
dat seama abia mult mii tîrziu,
tind am ajuns la virata bărbăției
mature, cind am ajuns să fiu în
stare să-mi’ examinez conștient dru-
mul străbătut și rezultatele obținute.
A constituit pentru mine o impor-
tantă forță normativă faptul că, fn
ciuda Situației mele materiale tot-
deauna precare, am ajuns și eu să
stau cu colegii întru scris și vie, la
mesele cafenelelor literare, pe tera-
sele de pe clădirile marilor cafenele,
cu un platou de variate mezeluri în
față, sau sorbind un ceai cu rom
mult sau o cafea părfumată și că
uneori puteam să mă abat și pe la
cel mai elegant restaurant, de pe
marile bulevarde, cum era de exem-
plu restaurantul „Balaton*. Asta
mai ales, atunci, cind și în buzu-
narul meu se strecurau mici fărîme
din onorariile scriitoricești. în ase-
menea prilejuri rare, dar plăcute —
mă regalam cu nisetru cu sos tartor,
asezonat cu cîte un păhărel de vin
vechi. Odată mi-am permis chiar ți
luxul să comand o ,,becațină“ rară
și scumpă pe listele de bucale ale
restaurantelor, pe carc o puteai
mânca fără ritualul tacâmurilor apu-
cind oasele cu mina, fiindcă acestea
erau înfășurate cu grijă într-un fel
de guler de hîrlje ca să permită
clientului să degusteze trufandaua
cu toată savoarea.
Despre aceste înlimplări trebuie
să știm că se desfășurau în anii care
au precedat primului război mon-
dial, în anii cînd monarhia se pre-
gătea CU febrilitate disimulată de
război, și cînd cu toată aparența
calmului începuseră primele vibrații
ale fenomenelor de criză, care pînă
la urmă s-au amplificat determi-
nind dispariția acestui vetust con-
glomerat politic. Vtoța economică
purta de decenii amprenta unei
certe depresiuni. După zguduirea
din anii iaBO, cind s-a produs așa
numitul „Krach* vienez, banul nu
mai ajungea pînă în arterele peri-
ferice ale împărăției decît cu mari
dificultăți. încetările de plăți, fali-
mentele erau fenomene frecvente,
uneori chiar endemice și masive. Cu
toate acestea, depozitele de echipa-
mente continuau să se umple dc
tunici ți pantaloni militari, de man-
tale cazone presate cu duzina, de
bocanci, cartușiere, harnașamente.
în 1914, cind lumea a văzut, tâmp
dc cîteva săptămini, cum se încăr-
cat! sute de furgoane militare cu
aceste ustensile, a rămas profund
mirată și uimită de această ne-
bănuită și neștiută aglomerare de
material de război.
Vremurile de atunci mai aveau și
o altă caracteristică interesantă-
Sfirșitul veacului ai 19-lea și pri-
mele decenii din al XX-lea nu se
integrau numai pe plan filozofic în
pesimismul caracteristic „fin de
silele* ci ele au cunoscut din plin
și fundăturile mizeriei, ale lipsei
de perspectivă ți de idealuri, senti-
mentul umilirii și inutilității —
tare nu puteau să nu-și facă simțite
piedicile in fața desfășurării vieții
maselor și să nu-și imprime conse-
cințele și asupra literaturii și a
artei. In literatura maghiară de
atunci, poezia lui Vajda Jdnos și
Revicsky Gyula a adus o notă
aparte, ea a cucerit dreptul de ce-
tate pentru subiectele în care erau
cîn'.aie aceste „flori ale străzilor",
ea le-a așezat pe dubioasele tronuri
de preoțesc ale amorului după cum
pretutindeni numai poeții in mizerie
le puteau oferi cu generozitate, un
asemenea piedestal poetic Baude-
laireian. Dar mindria tinereții noas-
tre a fost vremea aceea Jdb Daniel,
cu unicul său volum de nuvele.
Sentimentele nostalgice ale naufra-
giațllor vieții, ale desrădăcinaților
dăruiau luxuriante culori fiecărei
pagini a acestui volum, care a făcut
asupra noastră o impresie atît de
puternică, atît de elementară. îneît
in mine a continuat să trăiască în
permanență, lungi ani și decenii, un
nestins dor de a reciti această operă.
Nu demult, cu lotul iniîmplător, am
făcut rost de acest volum rarissim,
la un anticariat. Parcurgindu-l, am
rămas uluit, neînțelegător, nedu-
merit.. . în paginile lui n-am mai
găsit decît ceva ce-mi era cu totul
Străin, urme bizare dintr-o lume
apusă, rezidii de amintiri la consti-
tuirea cărora au contribuit meca-
nisme azi inexplicabile.
în anii mei de „mică ucenicie",
renerația glorioasă a lui Ady Endre
asalta cu vigoare și elan porțile
timpurilor noi care se anunțau. I-a
aceste asalturi ne-am alăturat și
noii, minorii, cu tot entuziasmul.
Drumul nostru a fost deci încă de
atunci iluminat de vilvătaia ca de
rug a geniului lui Ady — și de
aceea noi n-am orbecăit. ne cunoș-
team bine, de la început, calea pe
care o aveam de urmat.
în această atmosferă grea trăia
întreaga noastră generație tinără,
oprimată, zăvorită în cochilia ei la
20—25 de ani. Ne mistuîam în de-
flație materială ți sufletească. In "
lipsa acută a posibilităților de avînt
nestingherit, spuzăream. De aceea
cintam în sinea noastră iubirea re-
voluționară în timp ce ființa noas-
tră fizică era trimisă să întărească
ultimele redute de apărare ale lumii
vechi în preajma exploziei.
Acest război, cu ploaia lui de
obuze și șrapncle, cu distrugerile
lui, cu focurile sale de rachete și
pîraiele de singe, a învins in mine
timorarea, mi-a deschis arterele
avîntului, ale revărsării poetice:
după cum grozăviile lui mi-au de-
terminat, ba chiar format, în mod
implacabil, arta mea poetică, ele
m-au învățat să unesc severitatea
formală cu lapidaritatea expresiei.
Armura aspră, care era pînă atunci
piedica dezvoltării mele poetice, a
devenit haina mea cea mai potri-
vită pentru confesiunile mele. Sim-
țeam acum toată forța potențială a
cuvintelor care s-au născut și mi
s-au confesat integral numai in
asemenea împrejurări, tocmai fiind-
că erau purtătoarele unui mesaj.
Fără ca s-o știu, fără ca să urmă-
resc acest lucru in mod deliberat,
conștient, am devenit și poetul unei
secvențe de istorie trăită, care re-
flecta dureros acea tragică ciulean-
dra, care ne perpelea pe noi toți
de ani de zile în focul mistuitor al
temerii că vom fi victimele sânge-
roasei sfîțleri, ale teribilul holocaust
prin care trecea omenirea. Poezia
de război e izvorîtă dintr-o con-
știință comună a supremei și apro-
piatei dispariții, ea este totuși o
poezie personală, care poartă, în
mod necesar, pecetea destinului co-
mun al întregii generații tinere sa-
crificate și — poate — tocmai prin
aceasta dobindește virtuțile durabi-
lității în timp.
Eram de mult conștient de toate
acestea, totuși — v-o mărturisesc —
eu însumi am avut o atitudine vi-
tregă față de cele 42 de poezii scrise
pe cîmpul de luptă. în prima mea
culegere de versuri — cea din
1022 — nu am inclus din ele decît
unsprezece. Chiar în „Scrierile
alese" publicate în nu am
găsit loc decît pentru 20. Toate cele
patruzeci și două de poezii de răz-
boi pe care le-am scris in cei patru
ani de documentare directă le-am
inclus pentru prima oară abia in
volumul mai vast apărut în anul
1965. De ce ? Pentru simplul motiv
ORIZONT
ORIZONT
* că multă vreme am nutrit convin-
gerea că aceste versuri detașate de
timp, ar putea părea, în bună parte,
infantile, producții țîșnite dintr-un
suflet prea crud, ineă nepîrguit la
focul vieții. In consecință conside-
ram că față de ele sînt dator să
aplic o selecție mai riguroasă. Am
făcut o greșeală mare. Poeziile în-
lăturate conțineau — tocmai ele —
in cel mai mare grad acel cutre-
murător tragism specific tinerei' ge-
nerații aruncată in război din care
făceam și eu parte și care și-a isto-
vit avînturile, și-a irosit puterile și
și-a măcinat energiile în acea tra-
gică încleștare.
Era prezentă în aceste versuri
ahtiata rîvnire a vieții netrăite, sc
găsea cuprins în ele și sentimentul
de sfială, de rușine pentru planurile
de dragoste mistuite în îmbrățișarea
glacială a profesionistelor amorului,
o încrînccnare aproape copilărească,
dar și un sentiment de plenitudine,
un sentiment etic de o neprihănită
puritate — toate acestea în stadiul
cetluirii noastre la stil pul supliciilor
morale și fizice. Poate că din ele
răzbate în mod prea perceptibil
lipsa de maturitate a autorului, dar
cu atît mai tragică este tonalitatea
lor de bază. îmi aduc aminte că în-
dată după războiul prim mondial,
un editor german — nu mai știu
care anume — a scos o carte în
care a adunat fragmente din scri-
sorile scrise de pe front de vreo
200 de studenți, care mai tîrziu și-au
găsit acolo moartea. A fost cartea
care a făcut asupra mea cea mai
adîncă impresie, cartea care m-a
cutremurat cel mai profund. Volu-
mul nu conținea opere literare ci
doar comunicări directe, scrisori
personale, dar prin orînduirea și
succesiunea, prin corelațiile și si-
militudinea dintre ele, îngăduiau să
prevezi, tu cititor, ceea ce ei poate
nu intuiau: înfiorătoarea nedrep-
tate care s-a abătut mai tîrziu asu-
pra lor, retezîndu-le firul firav al
tinerel și inocentei lor vieți. Doliul
cîntat cu anticipație pentru tinere-
țea mea, a constituit fondul fanto-
matic, în care intuiția poetică a
amestecat o bună doză do grotesc,
de bizarerie, de grimasă chiar,
uneori de o miniaturală jucâușie,
dar și arabescurile fantastice ale
spaimei, ale groazei, în așa fel îneît
poezia mea de atunci — mi-am dat
seama de asta doar mai tîrziu, la
virata maturității, cind am procedat
la instrospecțiuni executate con-
știent — da. poezia mea de atunci
evoca exact atmosfera „Dansului
macabru" al lui Liszt.
Această producție poetică a avut
darul să atragă asupra mea atenția
— poale tocmai prin aceste date —
mai stăruitoare a corifeilor literatu-
rii și — prin urmare — mi-a
asigurat, in plină vară a anului
1018, pe cînd mă aflam îngropat în
primele linii ale tranșeelor de pe
frontul din regiunea Pi ave, o ra-
pidă și excepțională afirmare lite-
rară, Mă ocup ceva mai pe larg de
această perioadă in care am deve-
nit „arrivă”, în care mi-am consoli-
dat și amplificat vocația, fiindcă ea
a fost determinată pentru întreaga
mea dezvoltare poetică. După păre-
rea mea, poezia pe care am scris-o
și o scriu este, în esența ei, profund
dramatică prin pregnanță, prin fap-
tul că nu-i decorativă, ci expresivă,
prin interiorizarea valurilor senzo-
riale, prin caracterul ei închis,
printr-o notă de seriozitate — dacă
nu chiar de gravitate, prin tonul ei
solemn și prin puternica ei omo-
genitate. Cu toate acestea există pe-
rioade cînd intenția de joc pur în-
cearcă să-și pună în valoare strălu-
cirea, cind simbioza cu natura
aduce la suprafață bucuria delec-
tării primare, dar în tonul funda-
mental chiar ai acestor versuri, se
ascunde stigmatul originei, al naș-
terii' lor, așa cum ele s-au conceput
în brațele lui Ares. Asta nu în-
seamnă deloc că eu aș considera
poezia mea drept pesimistă, dezo-
lantă sau reflectind nuanțe existen-
țialiste. Versurile mele atestă o
mare credință etică și prin aceasta
sînt investite, în ciuda dramatismu-
lui lor, cu dreptul de a putea soli-
cita parte întreaga din acea armo-
nie care este legea fundamentală a
existenței și a păcii.
Din această perioadă a activității
mele, m-am ales și cu o altă con-
cluzie definitivă, cu inviolabila lege
de a nu scrie nici un rind care să
nu izvorască dintr-o trăire adîncă,
dintr-un „Erlebnis* direct, sau mă-
car dintr-o gindire frămîntată CU
sudoare și singe, Acest fel cumpă-
nit, încet de a crea în scurtă vreme
a înlocuit la mine instin dualitatea
producției rapide, m-a transformat
într-un poet care se manifestă rar,
dar manifestările lui sînt întotdea-
una cuprinzătoare și — sper —
destul dc codudente. Să-mi fie în-
găduit a vă împărtăși ca o scuză
pentru ceea ce pare lipsă de mo-
destie și in același timp ca o docu-
mentare, două exemple luate din
experiența mea și din cursul dezvol-
tării poeticii mele, care vor de-
monstra cit de mult reprezintă po-
tența de creație trăirile care se se-
dimentează pe îndelete și pătrtmd
adînourile ființei poetului, mai ales
cînd viața și poezia s-au sudat —
cum e cazul la mine — într-o uni-
tate inseparabilă.
Primul exemplu mi-1 oferă pe-
rioada petrecută pe front, cind pro-
ducția mea purta încă toate atri-
butele creației instinctive. Poeziile
mole de atunci, sub sugestia formi-
dabilelor evenimente și impresii', se
zămisleau, aș putea spune, instan-
taneu. Am avut atunci impresii
care se părea în anii’ care au urmat
că s-au pierdut in străfundurile
ființei mele, dar au ieșit totuși la
iveală, mult mai tîrziu, cind au fost
stîrnite dc alte relevații și de alte
experiențe sufletești și trupești.
De pc pozițiile fortificate con-
struite pe Monte Sun Gabrielc, unde
ne adăposteam în caverne al căror
acoperiș era format de un strat de
stîncl de 7 metri grosime, intr-o zi,
efectivele noastre suferind pierderi
de 70’.» — am fost trimiși in re-
zervă în spatele frontului. Am trăit
acolo fericiți lunile de iarnă, ocu-
pați doar cu instruirea și completa-
rea cadrelor. Intre timp, frontul
italian s-a deplasat într-o regiune
de șes, pc țărmurile riului Piave,
în primele zile ale primăverii am
început pregătirile necesare în ve-
derea ocupării noilor poziții. Noap-
tea nu puteam să închid ochii, mă
muncea gîndul răspunderii pe care
o aveam : oare cum voi putea am-
plasa obuzierele bateriei și cum o
să pot asigura trupei adăposturi si-
gure pc acel teren de șes și mocir-
los? Tirul maxim al obuzierelor
mele era de 600 metri; asta însemna
că ne aflăm în imediata apropiere
a riului. Pe atunci nu știam că fie-
care război își are propria sa psiho-
și fiziologic, și că metodele de luptă
diferă de la teren la teren. Ceea ce
e valabil pentru mine, e valabil și
pentru ceilalți! Și, intr-adevăr, răs-
timpul acela a constituit O perioada
de tăcere pentru ambele părți. Dar
frămîntarca prealabilă — s-a istovit £
nespus de mult.
Am ajuns după aceea din nou, pe
front, obuzierele a trebuit să le
ascund în gropile unei porumbițti
mizere, adăposturile noastre nu
aveau o adîncime mai mare de
70—80 centimetri in pămînt, iar
deasupra pămîntului nc apărau doar
2—3 rînduri de saci cu nisip. Pînă
să ne organizăm poziția se făcuse
seară. Obosiți ne-am retras la
odihnă. Dimineața cînd ne-am trezit
am constatat îngroziți că apa solului
se ridicase atît dc mult îneît atingea
aproape nivelul prici uri lor pe care
dormeam. Ne-am îmbrăcat stind
cînd cu un picior în apă cînd cu
altul. Asie sc petrecea în luna
aprilie,
l.a sfirșitul lui octombrie am fost
aruncați în foc pe un sector al fron-
tului de sud, în apropierea mării,
abia la vreo zece kilometri est de
Veneția, tot într-o regiune mocir-
loasă și in plus bînluită de malarie.
Ne aflam in plină perioadă a răz-
boiului de uzură. Țipătoarea reali-
tate pe care o trăiam era zădărnicia
și deznădejdea. De mîncare nu
aveam altceva decît cel mult cîte
un bostan fiert în apă. Revoluția
proletară rusă era în plină desfășu-
rare. Comandamentul suprem se te-
mea de dezorganizarea Irontuluî. în
aceste zile chinuitoare, lipsite de
orice perspectivă, pe o limbă de
pămint îmbibată de apă, dominată
de o pară dc aburi sugrumătoare,
înțesată de musculițe și țințarl, seră
ideală a paludismului — bolnav de
malarie, scuturat de friguri, am
scris atunci poezia carc a fost con-
siderată, în cursul anilor, ca cea
mai fidelă oglindire a defetismului
epocii și a deznădejdii din sufletul
soldaților. Primele două versuri ale
acestei poezii de atitea ori citată,
și difuzată la radio, nu erau decît
c onsemnarea directă, reală a momen-
tului irăit cu cîteva luni înainte,
lată-le :
Prin băltoace lipăesc
Clipele le îmboldesc
Ui le-așa pc-aicî trăiesc.
Acest „ritm* tact popular în 3
șire, de început au creat atmosfera
de bază a poeziei de 30 rînduri, ur-
mătoarele 27 de rînduri dîndu-i
forța să exprime potențialitatea ză-
dărniciei și deznădejdii. Tonul poe-
ziei este un ton eminamente soldă-
țesc, iar forma — exact forma cîn-
ORIZONT

ORIZONT
3? tecelor cintate de soldați, în vreme
ce iaul literar îl dobîndește de ia
analogia, mai bine zis din travesti-
rea unei celebre poezii ostășești,
scrisă de poetul Balassi Balinl, cu
vre-o două sute dc ani înaintea
mea, dar al cărei mesaj era pe
de-a-n*regul inversat.
Al doilea exemplu îl iau din isto-
ricul unei opere mai întinse, create
acum vreo zece ani. ale cărei origini
ca și impresiile formative, trăirile
și experiențele redate s-au acumulat
în mine cu patruzeci de ani Înainte
de a purcede la actul scrisului.
Ideea fundamentală mi-a venit in
urma unei declarații spontane. La o
ședință de închidere a cenaclului
nostru din cadrul filialei Timișoara
a Uniunii Scriitorilor, a trebuit să
răspund la întrebarea ce mi s-a pus:
„ce anume opere proiectez să scriu
in anul ce vine ?* Nefiind pregătit a
răspunde la o astfel de întrebare,
a trebuit să iau o hotărire pe loc.
Am răspuns cu promptitudine că aș
dori să realizez un poem mai întins
în care să-mi pot exprima integral
atitudinea antiimperîalistă pe care
am avut-o față de războiul mondial
la care am fost silit să particip.
Spre a-mi respecta promisiunea, am
început să mă gîndesc ia subiectul
ales. Cit privește forma, am optat
pentru aceea a elegiei clasice, a
distihului elegiac, care alternează
hexametrul cu pentametrul, în fie-
care pereche de rînduri. Nu aveam
încă scrise decît primele 32 de rîn-
durl de început, ale poemului pro-
iectat, cînd a trebuit să mă supun
pc neașteptate, în curs de cîteva
zile, la o grea și complicată inter-
venție chirurgicală. Medicii n-au
făcut un secret din faptul că ope-
rația este grea și riscantă, așa că
îmi dădeam seama cu deplină luci-
ditate de situația în care mă gă-
seam. Cu toate acestea eram perfect
calm. In noaptea care a precedat
operația mi-am scris epitaful în
forma unei terține. îl păstrez și
acum în pupitrul mesei mele de
lucru, pină la ora cind va redeveni
actual... Pregătirea operației, spă-
latul pe mîini al doctorilor și per-
sonalului ajutător a durat un ceas
întreg, timp în care eu zăceam pe
sofaua de linoleu a sălii de operație,
în acel ceas, cu cel mai mare calm,
am gindit rind pe rind structura
și în toate amănuntele și epizoadele,
fiecăreia din cele zece elegii încă
nescrise, dar care trăiau deja în
mine. Și astfel, ceasul care ar fi
trebuit să fie al înfricoșatelor tor-
turi ale clipelor despărțirii de viață
— a devenit cel mai fericit ceas al
vieții mele. Neasemuită splendoare
a genezei creației, care uneori este
mai importantă, mai prețioasă, mai
copleșitoare decît însăși viața !
îngrijorarea medicilor s-a dove-
dit a fi fost neîntemeiată. După
operație m-am refăcut repede. Cu
bucurie și plăcere m-am apucat dc
lucru și în mai puțin de an an am
scris toate cele zece capitole ale
Elegiilor de la G6rz, întremai așa
cum le-am gindit în cel mai pro-
fund ceas de criză și de maximă și
minunată intensitate a vieții mele.
Și acum, cînd vîrsta mea a înain-
tat in mod îngrijorător, și cînd
privesc cum mă întîmpini rind pe
rind clapele săvirșirii supremi», ca
o tot mai apropiată și despuiată de
taină realitate, da, tocmai acum. In
condițiile asigurate in Republica
Socialistă România, sini mai'
plin de idei și de dorinți crea-
toare. Am în gind și in proiect cel
puțin 4—5 poeme mai mari și toi
pe atitea creații de alt gen, îmi
dau seama că pentru realizarea lor
am prea puțin timp disțonibil și
din pricina aceasta mi-e greu să mă
decid căreia să-i dau preferință.
Mijloacele dc realizare le am clar
definite pentru fiecare. 4ncă sint
deplin stăpin, atît pe subiecte cît și
pe forma in care aceste lucrări se
cer întrupate.
Dar fiindcă aceste opert nu țin-
tesc să se nască nici din deșertă-
ciunea urmăririi celebrități nici de
dragul gloriei și nici de rivnirea
recompenselor materiale ctre le în-
soțesc deobicei, ci pentru a întrupa
în ele, în mod palpabil șj durabil,
marile iluzii care sînt motor și
sursă pentru orice creație lutenlică,
cred cu neclintire că ele s? vor ză-
misli. Din clip» cînd am dobîndit
acostă profundă convingere, trăiesc
în mine două timpuri. Acea care se
scurge cu fiecare filă ruptă zi de zi,
din calendar, și acela necesar crea-
ției, realizării planurilor nele. Du-
rata primului — o realitae antici-
pat finalizată — este imptevizibilă.
durata celui de al doilea : nemărgi-
nita, splendida măreție și voluptate
a dorului de creație.
In românește de AUREL, BUTEANU
MIHAI BARBLLESCU
POEM PENTRU PAULA
camele flirtului spațiului spart
jacuri de cuvinte geniile
albul voalat, intre paralele
irizarea pădurii feline.
fnipârfirea in romburi — strivite pătrate
spre a nu fuși somnambulii
imperfecte rame cuvintelor din zimbet scuipate
contura corect cravașate.
fiarele pene in virful aripilor ciorilor
cucuvelele vreme frumoasă vestind dimineața
laolaltă, in albastrul de somnifer al cerului
roșu diluat ai acoperișului.
Albul baloș al zidurilor
paralele intre paralele
una din legile liniei drepte
Paula.
IV. MARTI NOVICI
OGLINZILE NECERCETATE
T
J oat<i noaptea sub ploaia de stele
copacii ji-au iepâdat fructeie-crupui fnaituiut
alunecă peste tarea ghicită, explozia de arome
pi sucuri se râspfndeau concentric — eu
picioarele goale ai venit, tălpile și glezna
cuminte erau înrourate — numai ochii cu
agiiixri nccercetate mi priveau dfn toate
pdrffie, ochii tai imenși venifi (fin prezent
să mâ caute — cemija se fmprâstiase cu
amurpul, teii ne primiseră jertfa.
Cumințenia pămintului venise ia mine sub
arbori, pârul ii atîrna peste sini și un
inel străveziu ii înconjura inima — scumpei
li era făptura și sub privirile mele simfeam
unghiurile rotunfindu-se — scoarța încerca lent
O schimbare In regn, rana bătrînă
adulmeca viniul — carnea ceruiui se subfia
către zori și n-am știut cintecul acela
auzit dintr-o parte de unde venea să Se
cu/ce pe timpla lividă, fn oglinzile necercetate
vreodată m-am văzut transformlndu-mă fn statute.
ORIZONT

VASILE ZAMFIR
LA RĂDĂCINA PĂDURI!
creyile pădurii
am rupt noapte#
ascuIțind tordtnuirea fiecărei frunze.
Și-am pornit spre urcușul înalt
să-mi lepăd mantaua de confuzii
pe culmile din mine.
Dar cărările s-#u înmulțit
fi răspintiile
și chemările.
Astfel,
ani rdmas la mijlocul dorințelor
In așteptarea anilor
Rămași la rădăcina pădurii,,.
ÎNDRĂGOSTIȚI!
pentru Gabl
(
^apul ei pe uwdrul Iui,,
întreaga poezie a fum fi,
privire fn privire,
an zîmbet sfios,
o singură inimă,
a singură ființă.
Așa Se fntimpiă de mii de ani
fi noi nu sintern 0 excepție,
sintem o picătură
in oceanul vie/ii,
o eeiuiă a marii inimi
■a iumfî.
ORIZONT
CEASUL DE VEGHE
T
■* rimbifeîe cocoșilor
răscolesc liniștea
ceasul de veghe J
Cerul,
trezit ele joțnet,
dăruie pdmfntului pleiade
intr-un car aleatorie
recitind baladele
unor alte solstiții.
Totul se fntlmplă
mult mai frumos.
Și timpul
rămine-n trupurile noastre.
INTERIOR
■“nima-mi spune să n-o mai aud
Cind trec invers piciul acesta
Cinfecul neadormit
Rămine in palmele vieții.
Puternic, ecoul trudit;
mă amestec in anotimp
merpind piriu către sud...
Și mie prin cintec.
am destule să-mi spun.
TRAI AN DORGOȘAN
F O U R O t G E
' fala ta — rframaticiî-nclcjtare.
perpetui căutare de adevăr ți de sine .,.
Aveai nevoie de tine. Van Gogh.
Iți era necesară lumina din suflet:
mwtrurii merilor tăi trebuiau
sa-îi pleznească, jerbă, ardoarea solară.
Te-ai străbătut, de aceea.
le-ai răscolit,
te-ai durut,
de jos fn sus,
din neru in nerv.
ORIZONT
S
ORIZONT
din culoare-n culoare
fi te-ai scrutat
cu ochi dilatat
— depărtare.
Ai coborit mai intii Borinage-ul — infern.
(Demonu-ndoielii te lovea cu pumnul in stern}.
Acolo,-n stăfund de genune,
adevărul sclipea, diamant, in cărbune,
Ți-ai privit in oglindă chipul minfit de-ntuneric
fi rizindu-ti in față homeric,
ai purces la drum cu desa</a-n spinare
să te afli tn Iurnea cea mare,
Cind te simțeai prea de tot obosit fi stingher
poposeai la umbră, pe vre-un petec verde de cer
fi, desfăcindu-ți desaga,
ronțătai flămind
vre-o fărimă de gind ...
... La Haga,
te-ai căutat pe străzi, in piețe,
printre marinarii din port
fi, cu acelaf zadarnic efort,
intr-un atelier de „maestru", cu pinze pedante
(tu, cel venit din infernul lui Dante!).
Magnetizat
de curat
fi de vis,
te-a chemat,
te-a scăldat legănat,
iluzoriul
Paris
— purgatoriu
dar te-au trezit minciuna, prostia,
(indiferentă, ostilă),
ți ți-a fost silă ...
... Și arcu-ncordat
al destinului tău de .damnat
Iți fnvlrti orologiul sonor
spre zenitul rotund fi matur
al împlinirilor.
(... Albatros cu zbor stirnit,
zidrcolit spre răsărit,
ai zburat cu zbor de vis
spre visatul paradis.
strămutindu-ți-l, hoinar,
cuibul împlinirii,-n Arles...).
.Aceleași căutări dureroase :
in frigul din creier, din oase,
in vid,
in mistralul torid,
in lunci,
in spelunci.
In tente
luminiscente:
nici
tn cleștar,
de pahar
cu amar —
in zadar:
nici,
nici.
fn tnalt
de azur,
in tăițui dur
al lamei de brici,
in singele cald :
nici,
nici,
nici.
Și nemaifiindu-ti de trebuință, Vincent
fi-ai explodat din paletă bengalul latent.
Și de duhul trecerii tale apropiate,
au fremătat florile merilor, înfiorate ...
URNA
noaptea aceea din urmă
am ars pe rugul stelei devenite
ți mi-am nestins amintirea-n cenuța
lăsată in urnă de națterea mea
in care ți astăzi mai caut
grăunțul pierdut de scintee
ca să-mi aprind in uitare lumina
prezilei nopfii dinții.
NICOLAE ȚIR1O1
SONET
■*n noi e-un cosmos, gol ca o fintină
Ce stă sub semnul cumpenei de-afară
Și-un somn cu umbre apa-i împresoară.
Precum, fn came, liniile din mină.
ORIZOXT
g	Cind trec drumeții in arșița de vară,
învinși de sete, mersul ți-l amină
Și-ți văd ți fața, care ii ingină.
Vrăjiti pe locul unde-ngenun cheară...
în golu-acesta stringem fiecare
Eumini ți umbre, chipuri ți-amăgire,
’Nălțfnd. pe drumuri, cumpene in zare.
Un cer întors, prin geana lui subțire
E prins acolo-n groapa cu răcoare
Și-un ochi adine privește parcă-n fire.
GABRIELA IOAN
CIND PLOAIA
ORIZONT
^'ă nu intirziern in dragoste, iubitule,
Modelind vidul aspru dintre noi
Să-l facem viu
Asemeni altui trup
Care s-ar nație
Din patima noastră muritoare
Să fim tandri cu noaptea
Care se adincețte in noi
învelind cu spuma ei răcoroasă
Jarul,
Să fim somn ...
Moarte linie să fim ...
Cind ploaia va traversa oblic
Trupurile noastre
Și părul se va lipi in șuvițe
Pe frunțile albe de viață,
Ochii ne-or fi înspăimântători de bâtrini
Degetele s-or închirci.
Uratele țepene n-or mai putea inlănțui,
Ce tîrziu ți departe vom fi ajuns, iubitule,
Nimeni nu ne va lua urma
Nebunul satului va striga țopăind;
— Eu i-am văzut trecînd I
Dar pe el lumea nu-î crede.
HOR I A GUI A
PENTRU PĂSTRAT ZÎMBETUL
* dmintul rdscolit
Pârninful meu sfrdbnn
Aîfe linii au
Zidurile vechi
Pe un cer albastru
Profiluri noi pun
De pe un pămînt
Pămfntul meu străvechi
E-o imensă floare
De beton ți o tei
Cu ecou de eîntec
tn mii de ferestre
Tinereți de Zeu
Pămintului ii Cer
fn marea
Marea iui potesfe
De pămînt frumos
Cum altul nu este
Pămfntul
Pămfntul meu străbun.
ZIDIRI FĂRĂ LACRIMI
J n acest beton
Un meșter a sculptai
O nouâ And
In zidirea fără lacrimi.
Se sting în beină
Ochiurile mici
Ale caselor mici
Pe trepte de lund
Stelele oti cobori! fa ferestre
Semna! t’iefii
fu locuri de maidan
In acest beton
Un meșter a sculptat o noud And.
ORIZONT
TU DIN MARMORA DE NOAPTE
* rupul tău sculptat
In ceasuri nebune
Din marmoră de noapte
Luminile inverse
Ard
La capătul dulce
Al sinilor tăi
Tainici
Și mici
Și două scintei
Trupul tău culcat pe nuferi
La malul lacului albastru
Trupul tău
Lumină crudă de astru
Trupul tău frint
Sub cer și pămint
Pe brafe păgine
ClnA nu vei fi
In temple rămine
Trupul tău.
DESPĂRȚIREA SCOICILOR DE APE
ORIZONT
s
ingurătatea scoicilor de ape
Singurătatea apelor pustii
Te sărută pînă la sini
Și tu nu iții
Singurătatea perlelor purtate
De femeie ce așteaptă
A murit o scoică anonimă
Și este o vină
In buzele prea roții
In sinii prea albi
Risipă de argint ți de nababi
Acum te-neacă
Pină la cintul
Glasului frint
Singurătatea perlelor
Lumini moarte
Ce mint.
SABIN V. DRĂGOI
■ Dr. AUREL COSMA
— Evocări —
^e-u lungul anilor de colaborare
ți do prietenie cu Sabin V. Drăgoi
s-au statornicit intre noi legături
sufletești care mi-au îngăduit să-i
pătrund tainele trăirii spirituale, să
cobor pînă în adîncurile ascunse ale
genialelor sale resurse de inspirație
și să-i cunosc gama simțirii muzi-
cale pînă dincolo de potențialul ei
luminos- Viața lui a fost Un zbu-
cium permanent, o dăruire totală
vocației artistice, Minunata sa operă
nu era numai rodirea unui talent în
plină vigoare de afirmare, ci mai
ales o confesiune simfomzată a di-
versității gîndurilor și sentimentelor
care l-au frămintat și l-au stăpînit
în lunga sa muncă de compozitor.
Concepția sa muzicală era într-o nc-
oontcnită evoluție și ascensiune, ea
și cariera sa, care l-a purtat spre
înălțimi de perfecțiune pînă la
altitudinea armonizării tuturor for-
țelor sale de inspirație și de sen-
sibilitate. Munca sa de creație
a pendulat între găsirea căilor de
acces spre tezaurul imens al cînte-
eelor populare și între dibuiri de
ordin metafizic, căutind motive me-
lodioase în folclorul nostru străbun
pentru a le stiliza și apoi a le fo-
losi ca expresii și tălmăciri în cele
mai variate teme, mereu altele, cu
intenția de a îmbrățișa și dezvolta
multiplele ramuri ale muzicii. Pe
drumul dialectic al activității sale
a pribegit sub imboldul căutărilor
de soluții și formule, de la muzica
religioasă la melodii populare, de la
poeme, oratorii și drame la opere,
ajungind să-și afle echilibrul sufle-
tesc în realizări de creații inspirate
din realitățile vieții. Muzica sa are
contraste, de ordin liric ți religios.
Abordind numeroasele direcții ale
compoziției cu vasta sa operă de
creație, dominată la început de un
sentimentalism romantic ca la
înaintașii săi, apoi orientată de pu-
terea rațiunii spre dezlegări mal
realist?, a devenit unul din cei mai
activi și valoroși fondatori aî școlii
muzicale românești- Prin bogata sa
moștenire spirituală și de compoziții
pe care ne-a lăsat-o, prin realizările
de ordin pedagogic și scenic, prin
toată opera sa muzicală, Sabin Dră-
goi aparține întregului popor, deși
bănățenii îl revendică și il consideră
un fiu al provinciei lor, întrucît la
Timișoara și în această regiune și-a
desfășurat activitatea, aici a trăit și
de aici și-a cules materialul folcloric
pentru creațiile sale. Ca fiu de ță-
ran, din popor a ieșit, din viața lut
s-a inspirat, de melodiile lui stră-
moșești s-a folosit ți poporului a
închinat compozițiile sale.
Cind îmi aduc aminte de firea
lui blîndă, de figura lui dc om
popular și de modesta Lui înfățișare
care te cucerea din prima clipă prin
simplitatea și generoasa amabilitate,
mă întreb cum a putut cuprinde
această făptură de om muritor un
suflet atît de vulcanic ți de pro-
porții gigantice, din care s-a născut
o grandioasă operă nemuritoare ?
Avea planuri mari. A reușit să
pună bazele unui început de drum
muzical ți a unei școli românești de
inspirație folclorică și etnic-popu-
Iară pentru generațiile viitoare- El
va trăi de-a pururea prin muzica
sa, iar bănățenii îi vor păstra o
eternă și pioasă amintire. Pe plan
regional, el a urmat lui loan Vidu
și Tiberiu Brediceanu, continuînd
acțiunea lor de a culege și valorifica
folclorul muzical din Banat.
Sabin Drăgoi de mic a crescut
într-un mediu muzical de cîntări
religioase șî populare. Tatăl său,
Vasile Drăgoi a fost cântăreț de
ORIZONT
ORIZONT
g strană al bisericii' din comuna Si-
liște (județul Arad), unde compozi-
torul s-a născut la 6 iunie 1894 stil
vechi (18 iunie stil nou). Mama sa
Floare Cojan dc multe ori 11 lua
cu ea la muncile agricole unde Sa-
bin învăța să cînte din fluier doinele
aurite de la țărani.
La vîrsta preșcolară. Inaitc de a
învăța să citească și să scrie, Sabin
Drăgoi a cîntat alături de tatăl său
ecteniile din strană și a cunoscut
din memorie toată liturghia pe două
voci compusă de Nicolac Ștcfu. Mai
tirziu l-a secundat pc învățătorul și
îndrumătorul său Alexandru Andron
la instruirea muzicală a copiilor și
la dirijarea corului. Cele dinții stu-
dii le-a urmat la școala primară
din Petriș. iar după șase
anî dc învățătură elementară, tot
la îndemnul dascălului Andron a
fost înscris în 1903 la școala medie
din Arad. Aici a început perioada
decisivă a vieții sale în care s-a
deslușit imperativ înclinarea spre o
carieră muzicală. După terminarea
celor patru clase secundare, sărăcia
de acasă nu i-a îngăduit să-și con-
tinue școala- întors in satul său na-
tal, îl frămînta mereu dorința de a
învăța muzica. A strîns și a cîntat
melodii populare, descoperind în
miezul lor duioase și impresionante
expresii de stări sufletești, pe care
le-a comparat cu severitatea de
motive ale muzicii din apus. învăță-
torul Alexandru Andron, de la care
a primit primele îndrumări și no-
țiuni de muzică, a stăruit ca Sabin
Drăgoi să se înscrie la pedagogia din
Arad. Profesorul dc muzică Matei
Zoltai. văzind talentul și vocația
elevului său, i-a dat lecții particu-
lare gratuite de pian și orgă, de ar-
monie și solfegiu, iar mai tirziu de
compoziție și contrapunct. Astfel,
Sabin Drăgoi a ajuns să pătrundă
în tainele învățăturii muzicale, pe
care le-a completat cu studierea
viorii și a altor instrumente, făcînd
și exerciții dc orchestrație, de fugă,
de contrapunct dublu și de dirijare.
Muzica de factură cultă și acade-
mică, pe care a încercat să o înțe-
leagă și să și-o explice prin didac-
tica și metoda clasică aplicată în
prelegerile profesorilor săi, a trezit
în sufletul său contaminat de tradi-
ționalul folclor românesc o seric dc
nedumeriri de natură comparativă.
Iar în 1911, cind a auzit la concertul
simfonic din Arad rapsodia română
a lui George Enescu, a simțit ade-
vărata cale pe care trebuia să ur-
meze în strădaniile șl Idealurile sale
muzicale. în 1912 a terminat peda-
gogia din Arad și in toamna ace-
luiași an a fost numit învățător la
o școală de lîngă Budapesta,
dar de teamă să nu-1 supere
pe tatăl .său, nu s-a dus să-și ocupe
postul. A rămas acasă, indeletnicîn-
du-se cu colectarea și prelucrarea
folclorului muzical. In perioada
aceasta s-a format gindirea muzi-
cală specifică a iui Sabin Drăgoi
care i-a luminat calea creației sale
tot restul vieții. Ideile sale despre
comorile folclorului muzical le-a de-
finit intr-o conferință ținută mult
mai tirziu, scoțind în evidență din
moștenirea multimilenară a colin-
delor și cin tetelor poporale existența
neîntreruptă a elementului nostru
etnic pe acest pămînt strămoșesc al
Dacici de altădată
Mersul gîndirii și al evoluției sale
muzicale n-a fost întrerupt de anii
primului război	mondial. In
1915, fiind în	lagărul	din
Tașkent, a format un cor eu
românii de acolo, iar cu cehii a fă-
cut muzică instrumentală. Și-a achi-
ziționat pe cont propriu chiar și un
pian. Turkcstanul l-a părăsit după
intrarea României fn război alături
de puterile aliate. Revoluția socia-
listă din 191" i-au deschis alte per-
spective. A ajuns la Fași.
unde în 1918 s-a înscris la Conser-
vator. După cc Tiberiu Brediceanu
a pus bazele Conservatorului' din
Cluj, sub conducerea compozitorului
George Dima, voluntarul Sabin Dră-
goi din legiunea română s-a dezbră-
cat do uniforma ofițerească și s-a
dus să-și continue studiile muzicale
în capitala Ardealului- A urmat
Conservatorul din Cluj în anii
1919—1920, apoi alți doi anî la Con-
servatorul din Fraga, unde a făcut
studii de compoziție cu profesorul I
N, Novak. Cu diploma de maestru
compozitor s-a întors acasă ți a
ocupat postul dc profesor de murită
la Școala Normală din Deva. Adevă-
—
i „Contrlbuțlunl la cunoașterea șl apre-
cierea adevărata a muzicii românești-,
contcrințâ ținuta tn ziua dc M martie 1K8
„la posturile de ramodltuziune. Textul in-
tegru! a lost publicat de revista „Lucea-
fărul" din Timișoara fn numărul din sep-
tembrie IMS.
rata sa carieră ți ascensiune artistică
a început însă la Timișoara, icgîn-
du-se de muzica Banatului pentru
tot restul vieții sale.
Eram la Paris cînd mi-a scris
Maximilian Coslin, cumnatul iui
George Enescu, că fusese chemat la
direcția Conservatorului din Tîrgu-
Mureș, iar în locul său l-a lăsat ca
director pe Sabin Drăgoi. După în-
toarcerea mea din franța a început
perioada dc prietenie și colaborare
activă și constructivă între mine și
Sabin Drăgoi.
Cind am revenit în vechea clă-
dire a Conservatorului din Timi-
șoara. am simțit că Sabin Drăgoi a
adus aici cu sine toată atmosfera
satului românesc. Intre pereții care
pe vremuri aveau rezonanță de mu-
zică grea și clasică, acum vibrau
melodii culese din popor. Stăteam
zile și ore întregi alături de Sabin
Drăgoi, care prelucra la pian mo-
tive de folclor și compunea fel și
fel de variațîuni. înfățișarea lui de
om modest, dc simplu muritor, era
în contrast' cu măreția creației sale
care simțeai cum îl Înalță pe cul-
mile nemuririi.
I^a stăruința lui Maximilian Cos-
tin, care scotea revista „Muzica* la
Timișoara, fuseseră editate aici pri-
mele compoziții ale lui Sabin Dră-
goi'. După ce a rămas directorul
Conservatorului, pc care l-a condus
un sfert de veac, s-au adunat în ju-
rul său o seamă de talente, cu aju-
torul cărora a reușit să întemeieze
prima școală românească de muzică
națională. în spiritul său a crescut
o pleiadă de compozitori și dirijori
care au ridicat folclorul nostru mu-
zical la înalta sa valoare artistică.
S-au grupat In jurul său; Alma
Cornea-Ionescu, Zeno Vancea. Nico-
lae Ursu. Vasile IJac, Lucian Surla-
șiu, Gheorghe Pavel, Eugen Cu-
teanu ți alții.
Sabin Drăgoi era conștient de pu-
terea sa dc creație și era mîndru
ori de cîte ori se accentua latura
poporală a operei sale. Avea
o fire blfndă și un suflet
bun. Nu l-am auzit niciodată înju-
rînd sau vorbind de rău. Nu invidia
Și nu critica pe nimeni. Iar acolo
uhde cineva merita să fie lăudat sau
încurajat, era drept și darnic în
aprecieri frumoase. De aceea, Sa-
bin Drăgoi era iubit de toți care au
ajuns să-1 cunoască mai de aproape,
s-a bucurat dc simpatii unanime și g
era apreciat de toată lumea.
Erau atît de înrădăcinate în sufle-
tul său sentimentele pentru muzica
populară românească îneît nimic nu
i-a atrofiat și nici nu i-a alterat pu-
ritatea de glndire și de sim-
țire. Stilul și formele sale de
creație nu erau de împrumut, ei
născute din aceeași plămădeală. A
colectat peste trei mii de melodii,
care au constituit pentru el o fe-
cundă sursă de inspirație. Pe lîngă
bogata și valoroasa sa activitate de
compozitor, drama muzicală și ope-
ra au fost cele mai importante și
originale creații. Sabin Drăgoi a fost
cel dinții făuritor de operă româ-
nească, cu tematică și cu muzică
populară românească.
„Năpasta*, jucată in premieră pe
scena operei române din București
la 30 mai 1928, și azi e mereu ținută
pe afiș. Sabin Drăgoi, autorul libre-
tului și compozitorul muzicii, s-a
inspirat din opera dramatică și nu-
velistică a lui Ion Luca Caragiale,
care i-a mai servit subiectul și la
opera comică „Kir lanulea* (1937).
A mai compus opera oratoriu „Con-
stantin Brâncovcanu* (1931), „Horia*
(1945), „Păcală* (1956) și în ultimij
ani a lucrat la opera „Mitu Boeru*
după nuvela „Păcat* a lui Caragiale,
in colaborare cu soția sa. muziciana
Sidonia Varna-Drăgoi, autoarea li-
bretului-
In revista „Luceafărul* din Timi-
șoara am publicat in anii 1935—
1940 o serie de articole și studii
despre muzica lui Sabin Drăgoi, în-
soțite dc numeroase fotografii docu-
mentare. Tot aici am mai publicat
în facsimil după notele muzicale
manuscrise ale lui Sabin Drăgoi și
cîteva din corurile și compozițiile
sale, ce pot servi ca izvoare de in-
formare istorică pentru biografii
marelui nostru compozitor.
Ceea ce trebuie subliniat este fap-
tul că Sabin Drăgoi a fost primul
compozitor român de operă, cu subi-
ect și muzică românească. Opera
„Năpasta* i-a adus consacrarea.
George Enescu hotărîse acordarea
unui mare premiu celui dinții ro-
mân care va compune o operâ. După
premiera „Năpastei*, fericit că a
descoperit un mare talent venit
chiar din Banat, George Enescu l-a
onorat cu acest premiu personal pe
Sabin Drăgoi. Apoi, impresionat de
valoarea și succesul operei, George
ORIZONT
§ Encscu a propus Academiei Române
să-l distingi pe Sabin Drăgoi cu
„marele premiu Năsturel*, care era
decernat numai ocazional ți periodic
la ivirea unui talent excepțional.
Astfel, Sabin Drăgoi a fost al optulea
in seria decernării premiului Năs-
turel *.
La începutul toamnei din 1940,
cînd s-a mutat Opera din Cluj în
Timișoara Sabin Drăgoi, care
pe vremea aceea era directorul
Conservatorului din Timișoara, a
fost numit la conducerea acestui
teatru liric. Stagiunea a fost des-
chisă cu „Năpasta*, iar viguroasa
personalitate a noului director i-a
asigurat operei perspectivele unui
viitor care s-a arătat a fi bogat in
manifestări datorită ți faptului că
timișorenii, cu înalta ți tradiționala
lor cultură muzicală au format un
public receptiv.
Sabin Drăgoi a fost și un maestru
al muzicii simfonice. A cunoscut și
a pus în valoare prin combinații de
colorit polifonic registrele diverselor
instrumente, armonizind simfonic
toată orchestrația partiturii. Instru-
mentația sa i-a dovedit priceperea
deosebită în aplicarea contrapunctu-
lui. în „Divertismentul rustic* a
interpretat melodic viața ți aspectul
satului românesc- A fost prima sa
operă simfonică. Ea a fost cîntată
de orchestrele filarmonice din dife-
ritele capitale și orașe străine. Com-
pusă din 5 părți : colindă, doină, bo-
cet, dans și cîntec de nuntă, această
simfonie pastorală a dus dincolo de
hotarele țării frumusețea muzicală
a folclorului românesc.
„Poemul neamului* nu putea ff
compus decît de Sabin Drăgoi. El a
fost creat pentru momentul festiv
ai dezvelirii marii fresce istorice de
la Ateneul Român din București,
Muzica acestui poem este o suită
de melodii care exprimă In culori
simfonice toată istoria poporului
ORIZONT
* Matele premiu Năsturei a fost de-
cernat de Academia RomlnA Înainte de
Sabin Dragei iul vasile Alccsandrt pșsi),
Alexandru Odobescu (IMS), Goarne Caș-
tnw (18»7). Dr, Io*n SArbu din. Rudăria
(1905), George Mumu (ista). Alexandru
Vlahuțâ (1917) și Llvlu Rebrcanu (1991).
Accsl premiu dc mare valoare pecuniarii
avea Îndeosebi darul de a consacra per-
sonali tâțlle «mc au <tat dovadă de ta-
lent In munca lor de creație .
român de la origine pînă la unire,
cu efecte ți accente armonioase po-
trivite epocilor care se succed.
Sabin Drăgoi a realizat opere de
creații în toate domeniile de acti-
vitate și de gindire muzicală, atît
instrumentală, cit și vocali. Au fost
foarte răspândite corurile sale, care
continuă să fie menținute în reper-
toriul reuniunilor de cîntări. El în-
suți a fondat și a dirijat coruri vo-
cale. Vestitul său cor „Crai Nou“
de la Timișoara, condus apoi de
profesorul Lucian Surlațiu, i-a pur-
tat faima în toată țara, transformînd
Timișoara într-un centru muzical
românesc. Sabin Drăgoi ne-a
mai lăsat nenumărate coruri mixte
și bărbătești cu melodii prelucrate
din folclorul popular. Opera sa a
fost atit de vastă încât ea nu poate
fi cuprinsă în cadrele restrânse ale
unei evocări. Printre lucrările sale
de muzică instrumentală trebuiesc
amintite cele care au fost distinse
cu premiul George Enescu și anume :
..Suita de dansuri poporale* ți un
„Quartet de coarde în re minor*
pentru muzică de cameră.
Sabin Drăgoi a iubit copiii ți a
compus muzică pentru ei- Si-a adus
aminte de propria sa copilărie cînd
primii săi ani au fost legănați în
bucurii de cîntece. Printre lucrările
destinate educației muzicale a celor
mici se poate aminti în primul rind:
„Miniaturi pentru pian*, precum și
cîteva serii de „cîntece poporale
pentru copii*. A mai compus: „Im-
nul copilului* șl „Alintare*.
„Institutul social român Banat-
Crițana", înființat la Timișoara sub
conducerea lui Cornel Grofșoreanu,
în al treilea an de activitate a or-
ganizat o vastă anchetă în comuna
Belinț, situată pe linia Timișoara-
LugoJ. Ancheta monografică muzi-
cală a fost făcută aici de Sabin
Drăgoi, care alături de noi a fost
cel mai priceput ți harnic cercetă-
tor ți culegător de folclor. In cursul
lunei august 1034 a reușit cu multă
greutate să adune 90 de melodii de
ia 9 informatori bălrîni, preiucrind
și publicînd din ele in editura in-
stitutului 30 de coruri. Metoda de
culegere a lui Drăgoi era directă,
fără ajutorul fonografului în Care
n-avea încredere de înregistrare co-
rectă din punct de vedere al sono-
rității, și cu răbdare scormonea din
amintirea muzicală a bătrînului
cîntăreț, melodia pe care o transcria
pc noîe Cu toate indicațiile necesare
pentru păstrarea fidelă a expresii-
lor de tonuri șl modulatiuni. Cu
această metodă Sabin Drăgoi a iz-
butit să îmbogățească tezaurul fol-
clorului muzical cu peste trei mii
de melodii, strînse de el în diferite
locuri pe unde a umblat. Astfel, a
salvat de la uitare și pieire îndeo-
sebi colindele, doinele, bocetele și
cântecele de nuntă, pe care le consi-
dera de cea mai marc valoare et-
nică și istorică. Sabin Drăgoi a publi-
cat 303 colinda premiate de Academia
Română și o seric de melodii adu-
nate din diferitele sale ale Bana-
tului, precum și din părțile Aradului
și ale Hunedoarei',
Gindirea muzicală a lui Sabin
Drăgoi n-a fost romantică. In com-
pozițiile lui nu vibrează sensibili-
tatea sa personală, ci sufletul mile-
1	Sabin DrAgoi a publicat tn nr. din
aprilie 19:13 al revistei ..Luceafărul" din
Timișoara sub titlul „Din comorile muzi-
cale ale Banalului" o scrie dc „Reflexii
șl concluzii in legaturi cu ancheta mono-
grafică muzicala a comunei Bellnț" ară-
tind cA : „Nu am cules niciodată eu aju-
torul fonografului, fiind un mijloc ne-
sigur. întrebuințai mai ales de dlhnanțl
ți amatori. înregistrează defectuos, de-
teriorabll și reproduce inexact : notele
acute sini dc necunoscut. Din punct de
vedere, numai muzical, aprob înregistră-
rile, dar șl atunci numai cu aparate per-
fecte (Instalațiunl electrice). Am găsit In
această comuni ; colinde, doine ți cln-
tece. boccie șl dansuri. Acestea sint im-
preunA cu cinteeele dc nuntâ. absente șl
uitate cu desâvlrșlre In Bellnț. categoriile
principale ale tezaurului nostru muzical
etnic. Ej afirma că din bAtrtni
existau și clntecc de nuntâ șl câ in co-
munele Învecinate mai la nord spre Mu-
reș. sc mal conserva șl astâzl aceste obi-
ceiuri. O altâ filoxera a muzlcel etnice
in Banat este fanfara cu instrumentele
el sclipitoare, asurzitoare ți greoaie, care
a cucerit plăcerea bănățenilor, la fel ea
In Ardeal comunele din apropierea sași-
lor. Sini vreo SO de fanfare tn Întreg
Banalul. Din cauza rAspIndirii generale
a fanfarelor, dansurile au pierit șl pier
atît ca muzică, elt și ca mișcări coregra-
fice. mârginindu-se la clteva de o mu-
zică monotona, prost aranjată, prost
cfntatâ ți mereu cu aceleași mișcări co-
regrafice reduse".
nar al poporului pe care îl purta în $
pieptul său ca pe o sursă de energie
viguroasă și fecundă din care iți
alimenta necontenit geniul său crea-
tor, Cind ii ascultai creațiile, sim-
țeai că auzi propriile tale melodii,
îți făcea impresia că îți cînta tot
poporul din adîncul veacurilor. Sa-
bin Drăgoi a fost predestinat să fie
făuritorul unui puternic curent mu-
zical românesc de factură nouă, să
fie fondatorul școlii de folclor etnic.
„Serbarea cînteeului românesc* de
la Timișoara din toamna anului
1936 l-a situat pe Sabin Drăgoi în
fruntea mișcării de renaștere a mu-
zicii românești. El n-a tăgăduit va-
loarea artistică și romantică a ge-
nului melodic și armonic practicat
pînă atunci de compozitorii români,
dar a introdus în metoda sa de
creație „fuga și contrapunctul* cu
accente mai expresive. A dat un
avînt mai îndrăzneț manierei de a
compune, iar tinăra generație care
l-a urmat în noua sa orientare a
început să abandoneze normele cla-
sice și academice, înlocuindu-le cu
directivele formulate de concepția
lui. Noua școală dc muzică bănă-
țeană a fost întemeiată, iar drumul
ei de viață ți activitate și-a lărgii
orizontul perspectivelor de izbindă
fiind luminat de marea operă a lui
Sabin Drăgoi.
După statornicirea orînduiriî so-
cialiste, puterea populară i-a încre-
dințat lui Sabin Drăgoi conducerea
Institutului de etnografie și folclor
din București, iar Academia l-a ales
ca membru corespondent. A fost
vicepreședinte al Uniunii compozi-
torilor români și decorat cu diverse
ordine și medalii. Partidul și Gu-
vernul l-a distins cu titlul de maes-
tru emerit al artei.
Sabin Drăgoi a decedat în Bucu-
rești la 31 decembrie 1908, iar sicriul
său a fost depus în cavoul din cimi-
tirul Belu al Uniunii compozitorilor.
Requiemul ce și l-a compus pentru
inmormîntarea sa n-a fost executat
de nici’ o formațiune muzicală, în-
trucît nimeni nu știa sau nu-și mai
aducea aminte de existența lui.
Acest „Memento mori* pe care l-a
mai intitulat și „Orațiune funebră
la groapa mea*. îi va pomeni pioasa
amintire, ca și clopotele catedralei
din Timișoara, care fuseseră topite
într-un aliaj pe baza indicațiilor lui
Sabin Drăgoi și a octavei armoni-
zate de el.
ORIZONT
■ doi tineri poe|i
Student în anul IV la Facultatea de chimie a Institu-
tului Politehnic din Timișoara. A publicat în revistele
„Ateneu*, „Orizont*, „Tribuna*, precum și în ziarul
„Drapelul roșu* din Timișoara. Membru al cenaclului lite-
rar „Hyperion* al Universității din Timișoara.
MAREA FĂRĂ BĂTRÎN
ORIZONT
u in imaturi ies zorii
Frămintați fn vlnturi noaptca-ntreagă
Marea se sbucitimă-n larg, fi la mal ■
A lăsat o rană adincă-n nisipuri.
Vine apoi un pește singuratic
Și se văd in soarele pierit
Năvodurile rupte de furtună.
Pescarul ce privejte tăcut
O barcă rdtăcită-n nemârainiriie apei
Și aripile pescărușilor căzufi.
Marea-fi frămintă mai departe valul de plumb
Undeva, departe, se zbate o barcă.
Iar pe malul imbrăeat de ceafă
Stă pentru-o vecie un pescar
Rătăcind cu gfndul fără fel
După barca sa luată de furtună,
pină ctnd va închide geana inimii
ca o barcâ rătâcită-n valuri
fără clrrnă, visle ți pescar.
ÎN AȘTEPTAREA TOAMNEI
grindul de «an fi inimă tindru
Las anii denși să-fi poarte trena
fn toamne lunpl de frunze-n urma mea
Căutind nerezolvatele răspunsuri...
fncet, încet veni-va vintul
Să tulbure-armonia din fiecare zvon
Și floarea se Scutură, albă ți fragedă,
Peste tăcerile din fiecare inimă
Poleindu-lc cu irizări de ziuă.
Cu parfumul muifamirtior discrete
Pentru toate faptele nerăspldrite fi
Pentru attf murite neftfute
Ce nu-și doreau vreodată răsplătire.
Mă iau cu norii la-ntrecere: fiecare
Desenăm in vini contur de fiilor,
Din fragmente de inimă.
La flecare șoaptă, ea frunzele
Mă-ntorc, și-ncerc s-o deslușesc:
Vine toamna ? Din înalt, stelele
Se scutură pc clipele senine,
Peste-ncereărite de-avint
Și peste dragostea de nori ți de lumină.
JOC SINGURATIC
d restrinp fn frun:e, primâoara,
Varo ies cu fluturii din nimfe.
Mi se stringc-n seară orizontul
Și cărările de loamnă-s iară ninse
Cu frunziș pe care se coboară iarna
Și il duce-n zare vintul, vintul...
Rătăcim ca frunzele, spre toamnă
Cfndurlle zării le schimbăm in joc,
Arderea nestin$â se rdsfrinpe*n stfncd
Și ii dă ecoul ți privirea demnă
Să înfrunte iarna, ca-ntr-un foc
Ce va duce totu-n liniște adîncă.,,
Lasă-mă-n liniște, depărtată iarnă.
Lasă-mă-n apusuri să privesc la foc
Fiecare flutur timpul il răstoarnă
Cule ginii In floare, dramu-i de noroc
Vfntu! ii fa duce poate edtre ait££ zare
Căutînd zadarnic unica lui floare.
ORIZONT
M	Căutări de zvonuri fi de necuprins.
Ardere de spumă fi de inserare.
Un elan de-o t-iafă spre o zare.
Ce-o să fre-n urmă-mi, rind ecou-i stins ?
Vuiet de cascadă stele ce-or să cadă
Arc destins in timpuri, singuratic joc...
întoarcere
p.
* ămtntul șters de primăveri
In ape-fi oglindește împlinirea
Ni se perindă anii peste frunze
Tăcute flori.,, ți păsările trec...
Mu-ntorc spre tine : Undeva răsună
Puternica robie a tăcerii
Mă tem de noaptea ce nu urea s-apună
Iar tuna ce răsare nu-i decit
O falsă zi... o bucurie nouă,
Sau poate-î fața ne-nțeleasâ
a veșnicului Ieri născut din Miine,
$î-ai unei flori sperate; Revederea.
LUCIAN ALEXIU
ORIZONT
Elev în clasa a XH-a a liceului „Eftimie Murgu’ din
Timișoara. A publicat versuri în Preludiu, suplimentul zia-
rului Srinteia Tineretului, in plachetele Prfmăueri și Efigii
aceasta din urmă editată de cenaclul literar Excelsior al
Casei Studenților din Timișoara. Membru al cenaclurilor
literare Excelsior și Preludii bănățene al elevilor din Ti-
țoara.
IPOSTAZE
* reacinstit fi preaaib fi preoțim
Sint un ochi pe o boitd de stfncd.
Nu vedea mai nimic cel străbun
Și era doar o pace adineit.
Se lovea de-niprejur, bănuind,
Citeodatd la semeni mirare,
Ctteodată grăia, șovăind,
Cel ndseut sub o stea de visare
Și-i curgea clipocind, îi curgea
.Apa ginduîut jdrd de forme.
Se părea că-n făptura sa grea
Vor miji două aripi enorme.
Cel strămoș sburător, ce-a trecut,
Umblător multă vreme-n pămînturl
E sub steaua aceeaft ndseut
Pe-o rdscruce ca mine de ginduri,
TRIMBIȚA TORENȚIALA
5.
^e-aude sunlnd in pămint
Trimbița torențială,
O fiară de fier
In bronhia lumii a noua,
Acum se nasc lucrurile
șt vine
Un duh al orașului,
Alta
E totuși speranța
Și iatâ,
Pdtiurile
Nu s-ati dcîobiynuit incă de rădăcină.
POEM DE SEARA
C
grindind-i aceasta din scuarele
ORIZONT
Ftine cu asfaît Cfuat între frunze,
Ea sund ca îboruJ de fiuturi de-o calei,
Se-aprinde ți arde la fel ca o apă
Din cele mai afbe, pini rind
Cineva vine ți seamănă vint prin
Ochii tăi plini de copacii din
Alfa
Centauri —
Steaua aceea, iubito,
Da a crescut in păntint dintr-un simbur
De rouă.
Dar spune-mi
In umbrele cui a izbit
Grindina — aceasta, cea nouă
Ce arde pe-asfaltul curgind intre frunzele noplii ?
PASĂRI PRINTRE OAMENI
Vi-a plouat a rarâ-nirpțiQă ierbi
Și păduri cu fiare fi cu dor
Și-a iscat pe căile de cerbi
Tot sub cftc-o sita cite-un izvor;
Păsări printre oameni a trimis
Să-i invețe cintecul de crini
fS-au lăsat din cruguri ploi de vis
Pin' ia inimi, plttă la lumini/
Și-a căzut pe țara de sub frunfi
A'orui meu de ginduri — il aud
Oamenii intrind să doarmă-n munți
De la nord de-o steauă către sud..,
ORIZONT
■ din poezia sîrbo-croată contemporană
vasko popa
ECOURILE ÎMPIETRITE
^rau odată nenumărate ecouri
Au slujit unei voci
l-au ridicat bolțile
Bolțile s-a« prăbușit
I.e ridicaseră ttrlmb
S-a depus praful pe ele
Au părăsit primejdioasa îndeletnicire
au împietrii de foame
Ața împietrite zburară
să găsească să răpună gura
Din care se zămislise vocea
Cine știe cit au zburat
Și oarbele nu văzură
Că zboară pe marginea purii
Pe care o căutau
VESNA PARUN___________________________
PRIMAVARA Șl TRUPUL
^nf rusește, mărui meu, a venit soarele, bate la u$ă.
Piriul crește nevăzut și vin tul susură din depărtare.
Cald ciripește amiaza, zilele sint pline de aur,
trage perdelele suferinde, in vinătăi să privesc.
Trezește-te-n șoapta fructei, prietena rnea liniștită,
voi face schimb cu tine, fintină, pentru ochii tăi limpezi,
Piatra să-mi fie căpătii, iar inima pahar de culori,
așternutul moale de flori, unde zvonurile sună nebun.
Lume, prefă-mă, eti efntecui tău etern, in pădure.
Fă să-nfrunzească sufletul meu, să-nverzeascâ In vis.
Voi schimba cu cel dinții care va trece la noapte pe-acesată
cărare.
Primăvara s-apropie, ascultă ; o mamă, sinii-mi sint
invrăjbift!
ORIZONT
i
STEVAN RAICKOV1C
PASAREA
P
* oștire, punct minuscul In cer !
Pană temătoare fi tristă I
Suflet albastru!
Urmăresc trilul tiu asemeni săgeții.
Aș vrea să fiu un arbor sau tin butuc uscat.
Coboară pe trunchiul acesta bun fără teamă.
Ca piatra voi amuji, imi pot opri răsuflarea.
Rămli o zi pe creștetul „teu liniștită.
MIODRAG PAVIOV IC
FRICA
ORIZONT
^ontaelul cu tine însuți
contactul a două răni pc un trup
Si prăbușirea rănitului
Cutremurătoarei! veste
răsună prin coridoarele
ale căror ieșiri sint arterele rupte
Frica are ochi dilatați
ți ginduri de geniu
in așteptarea neprevăzutului
Ea deschide și-nchide
depărtează și-apropie
numără pe degete clipele
fi pindețte epiderma niciodată surprinsă
Frica e un omulef
ghemuit sttb apăsarea propriuiuf craniu
ctteodată pricește furiș prin urechile noastre
iar citeodată e surdă fi oarbă
asemenea rimei
Cind adorame insă
cade toată rouă pe iarbă
țbnlunericul spațiul ți-l cedează
ferestrelor sale
Ea e trează ți-n somn
și știe să dispună pirghiile iuminilor /rinte
intr-un desen a! fizionomiei
pe care e plăcut să-l privești
|VAN V’ LALFC
ECHINOCȚIU
■*-n vintul acesta care rămine mut, înfrunzind
In vintul acesta care nu se repetă ți rămine aceiași,
tn vintul acesta de străvechi cutări ale cerului proaspăt,
Deslușesc vocile pierdute de mult
In spafiul zimfat al negurii sub rădăcini,
fn sclipirea minelor a căror cruzime am prevăzut-o,
fn vintul acesta mut, primejdios dezgolit
Mă asculți bintuit de frică dar fericit asemenea celui
Ce-a descoperit oglinda cind setos s-a plecai
deasupra surisului apei, fn vintul acesta, eu, cintdreful.
Acum zorite ies din mare ea fâneterii
ftuminaji de rofia rond a primăverii asudate.
Nopțile sint însumi ropotul fertilelor ploi
Care scoate copacii negri din pămlntul gelos.
Revenirea mea, vintul, statornicul zid al plinsului meu
fn care mi-am zidit vocea ți destrămarea.
Și tălpile mele cresc in pulberea roție
A acestui pămint care tremură, tremură asemeni covertei
fntr-o călătorie posibilă, tn vintul acesta ;
fjUmina-i străpunge glasul fi el se preschimbă în cîntec,
fîevenirea mea, vintul, statornicul zid ai plînsuiui meu.
SLAVKO MIHALIC_____________________________
PRIMAVARA FARA INTENȚII
P
* rimăvara aceasta e ca izvorul de bună
De-ar fi numai soarele ți-ar li împăcata
insă numai cu norii n-ar fi gustată-ndeajuns
Ața, ne scapără «jura de elixirele el
Cu toate acestea cineva a Trecut cu arcul ți cu sdyefile
.,. fndelung a tremurat răs/rîngerea lunii in apa
Mă îngrijorează cei ce caută un sens in aceasta
Oare nu se pot obițnui cu nenumăratele lor insuccese
Nu zic să revină-n ținuturi distruse
Nu-i sfătuiesc să se departa de cei morfi de cei oii
A'umai grija lor o am Insă
... Cit vintul e îngrijorat de Creanga pe care-o resfiră
Primăvara aceasta e fără intenții
S-au ridicat ghioceii fără oboseala cuiva
Nu s-au obosit nici ei ințiși-ața s-a-ntlmplat
Și-ar fi putut să crească neobișnuit de fnalt
OR1ZOXT

PLIAR GL'DLLJ
EXISTA FEMEI
Există femei care ne ies înainte cu fructe, precum coră-
biile care tun din mările de sud, cufundate pfnă fn bot
sub greutatea mi rodiei fi a fructelor dulci. Ele plutesc
sub erucca aRhI de Sud, încărcate. hiinde țr Zimbitoare, iar
noi îe-af!eptăm iluminați de stelele de august, sveifi ți
fnaiți. ATol sfntem stflpii de bronz din porturi ți ele se
leagă de mijlocul nostru puternic, cu cosițele cu brațele
albe ca aripile lebedei. In sinii lor, ca pietrele, dorm fiii
noștri nenăseuți. Iar noi sărutăm aceste binecuvintate de
Dumnezeu femei de parcă mincăm smochine, ți din săne
țările noastre ni se trezesc fiii ți fes din trupurile mame^
lor tor cum ar jefi surizfnd din biserici albe dc piatră.
Eadstă fi femei asemeni neașteptatelor păsări de apoi, îm-
părăția lor este indlfimea, bătaia aripilor ți tretituruf. Ele
sfnt dragostea primei noastre tinereți ți-a tinereții tirsif.
Coboară din zbor in timp de furtună ți tunet. După săru-
tările for, gura ne rămîne amară. Pline de fulgere, aceste
flori sălbatice nu dau roade* ci numai neliniște, friguri,
durere. Xceste femei, ți timpurii, ți tirjii, surorile zinciar
ți ielelor dansatoare pe circHinuoluflunile noastre ți pe
fulgere, deschid ți fnchid cărțile poemelor noastre. Jar
cind la bătrînc|e, cu oase împietrite, ne vom aminti ni se
ca părea că odată' suciți, am sărutat căprioara in munte.
A DAM PUS LOJI G
DESPRE UN MELC,
NIC! PREA BATRÎN, NICI PREA T1NAR
ORIZONT
*r* eleni plecase la drum
Merse o zb fi trei sule de nopți
Pe cochilie-i călărea soarele
In cochilie-i clntau nopfile
li fntrecuseră țestoasele
li ajunseseră stelele nordice
ți nici nu se apropie
ți nici nu se mițed
Totuți incintă mai departe
Călători o noapte fi trei sute de zile
Piatra fi hrăni
focul ii oștim pără setea
Toate ii ajunseseră
Tofi il inircruseră
Ji nici nu se apro
ji nici nu se mi
Ce fel de cărare o mei jf fi aceasla
/fi spuse
l/nde sint farmecele drumefiei
/fi spuse
indaiă pice înapoi .r
PA DE TOM IC
CEEA CE A IEȘIT
^eea ce a iețit reia totul de la-nceput
Ceea ce a ieșit colorează pădurile ți toate priveliștile
Si cerul pătat de nori și păsările ți visele
Dar mai exist ă-ntunericul el există ca să dispară
Căci există iatoare unde susură apeie fi oamenii dorm
Căci există lipitori căci există sălcii
Spune ceea ce a ieșit
Si se ascunde în focurile cele mai fnaLe
ji din storul planat prjucfte pamîntul
Pafii enormi fi păi aii ai lucrurilor
Și privește fantomele focului fi privește mafinile
puternice fi lucitoare
Care răfăfose frunza galbenă a cerului
La stinsa sint ara jele luxoase la dreapta negrele cețuri
Spune ceea ce a ieșit
In mijloc sc află semnele magice tdrimul de taine
Viaturile cm plas de copil primăverile ruginitele aslrc
Vinturile sunetele salamandrele
Dacă n-ar fi toate acestea s-ar întuneca cenți
De n-ar fi toate acestea cerul ți pămintul ar fi una
Ji-ar dispărea peftii fi păsările ft-ar dispărea senii
Ceea ce a iefit pe ascuns dar definitiv
jf este nemilos cu timpul
Timpul fiind unica fi eterna lui ură
Ji este nemilos cu soarele care Scade fn otjonie
înțelept ca toate ființele fnjelepte
Ceea ce a ieșit ar vrea bucuros să fie cal
Dar mai bucuros un cal înțtbețat un cal a vrea să fie
Dar un cal păstrat precum drapostea.
In românețle de
ANGHEL DUMBRAVEANU ți SLAVKO ALMAJAN
ORIZONT
■ cronica literaro
PROZATORI LA AL DOILEA VOLUM
ORIZONT
^oate ci In cazul unui Iulian
Neacțu, Aurel Drago? Munteanu,
Constantin Stoiciu sau Mihai Pelin
acest comentariu ar fixa, prin cite-
va nume. un moment al căutărilor
prozei tinere. Citeva orientări, tră-
dări sau confirmări ale unor cărți
anterioare, aplaudate sau ignorate
de critică. Poate că de la aceste
nume ar putea fi reluată o discuție
asupra transformărilor epicului in
proză. Și așa mai departe,
Desigur, nu s-ar putea vorbi de
aceste cărți fără a cita alte apariții
ale anului care a trecut. Fără înca-
drarea acestor cărți tn mișcarea ge-
nerală a prozei. Fără a-i am inii —
ca să, răminem doar la prozatorii
mai tineri — pe N. Breban, Șt. Bă-
nulescu, luasiuc, Fănuș Neagu. Sorin
Titel, D. Tepeneag, Mircea Ciobanu
fi lista s-ar lungi. Căci, aricite
„direcții“ ar exista, proza de cali-
tate are un front comun, fi descope-
rirea fiecăruia poate deveni «n bun
general. Sau, descoperirile comune
vorbesc despre unitatea unor cău-
tări.
S-a mai vorbit despre acuitate cu
care scriitori ca, de exemplu, C.
Stoiciu, pun problemele tineretului
contemporan, Proza e reflexivă,
uneori cu ostentație. Și, in această
ineleftare, apare un nou raport :
acela om-lucruri. Tonul oracular sau
bucuria nocturnă a descoperirii som-
nului fa se vedea monologul lui
Gaston Singuri de A. D. Munteanu,
sau „Lupta cu lucrurile* din cartea
lui Mircea Ciobanu). Șl aici mai sint
exemple. Scriitura, fraza elegantă,
faptul purificat de profan, sau, dim-
potrivă, fraza greoaie, banală stilis-
tic, eseul care impregnează textul
sau, dimpotrivă, lipsa dimensiunii
reflexive, sint caracteristici ale
unor orientări divergente. Nu toate
cărțile comentate aici sini exem-
plare finite. Sau poate nu atestă
opțiuni definitive : dar ele, fiecare
in felul lor, alcătuiesc prețioase
puncte de reper. Să nu punem intre
aceste cărți semnul egalității, dar
nici să nu căutăm prea tranșante
distanțări valorice: căci, la o a
doua carte, fiecare din autorii citați,
aș spune, un nume. Restul- va veni
cu următoarele apariții.
Iulian Neacșu: „Insul*, fn cele
mai mulie dintre nuvele sau schije
eroul se numește buca, dar aceasta
n-are nici o importanță, putea să se
numească oricum, pentru că pe au-
tor nu-l interesează identitatea lui
sau intfmplările lui. Nu-l intere-
sează, pur fi simplu, fi argumentul
e subtitlul cărții, Textcsemne-Apo-
crife care exclude de la început
orice bănuială in seriozitatea cu
care ar putea fi interpretat un fapt
de viață sau altul. Fiinded ceea ce
caufd Iulian Neacțu e starea de
grație a evenimentului, posibilitatea
lui de a pluti printre cuvinte, prin-
tre fraze, încărcătura Iui imaterială.
Așadar, fiu transcripția reaHtății, ci
sublimarea ei fn situații. ?i logica
dezvoltării epice tine de dezvoltarea
clasică a narațiunii. Basmul sau vi-
sai se intercalează frecvent in po-
vestirile (in „textele" — „semnele")
lai Iulian Neacștt, intitulate. Drepte
ți sigure și drepte, Intîmplarea și
furie și Intîmplarea, Sfirșitul cea-
sului de buzunar. Eu sânt, tu ești, el
este etc. Dn eadru arată așa t „Nu
ora nici lună, lipseau și celelalte
stele, doar puțină liniște, puțină, și
singurătate ; ori numai din cind în
cind se mișca vintul. cam unsuros,
foșnind rufe și frunze ; nu lătrau
cîinii sau nu țipau cucuvelele deși
n-ar fi trebuit să stea degeaba toc-
mai acolo".
Permanenta imprecizie, incanta-
ție, desconsiderare a lucrurilor, și
un flux conținu de oameni care
aduc cu ei fin scenă: termenul nu
e rău. Proza Iui Iulian Neacșu e
pentm public) cotidianul cei mai
terestru, sau absurdul pur, amețitor
prin perpetua mișcare, prin lipsa
oricărei insistente, amețitor prin
punctuația haotică fi prin ortogra-
fierea capricioasă a cuvintelor, care
nu selectează nimic, care Înglobează
deci amintiri, fantazări, prezente
reale sau ireale sint „temele", E
normal ca multe din aceste texte
să aibă o sursă întreagă de inter-
pretări, o seamă Întreagă de chei.
Căci fn căutarea „scriiturii", a po-
sibilitălilar ei, scriitorul mai adaugă
ta sfirșl! și un capitol de apocrife
pentru a demonstra capacitatea
„scrisului" de a trăi fn afara regi-
mului „de autor’. Ca explicație șau
ca Justificare, se poate, insă capito-
lul e elucubrație pură : chiar dacă
pricepem ce va să zică afacerea eu
scriitura pur-slnge, totuși mai cre-
dem eă literatura nu poate exista
fără prezenta lecturii .a citirii, a
acceptării ei ca fapt artistic.
fulfan Neacșu confirmă prin
Insul că e unul dintre cei mai inte-
resam! prozatori apăruti in ultimii
ani. Literatura proximă e aceea
a lui Sorin rifel și D- Tepeneag.
Alăturarea nu descalifica pe. nici
unul ți-i onorează pe toți trei.
Aurel Dracoș Muneanu: „Singuri .
Mi-ar fi plăcut ta acel furnal a!
lui Gaston să fi devenit roman, ca
aceste meditații dense să fi umplut
a carte și nu doar un capitol, fiind-
că Gaston privit din exterior n-are
nici un farmec, e un om plin de
nunii, far ceilalți nu fac altceva
decît să-i justifice singurătatea, ața
cum fiecare erou ți-o justifică pen-
tru sine. Dar ceilalți eroi creează un
roman, orbul nevrind, obiectiv, chiar
dacă tehnica romanescă încurcă fi-
rele, Un roman obiectiv in care tra-
dițiile prozei ardelene sint evidente.
E clar că adolescentul Emil sau Ana
sau Fiat sau Maxim sint personaje
asupra cărora planează umbre, că
introspecțiile unora sint foarte inte-
resante dar, după Breban, fa propos
de Emil), eroul adolescent al lui
Aurel Dragoț Munteanu, nu mal are
prestanță. Dar atunci de unde sen-
zația aceasta de noutate, fiindcă,
hotărit, cartea nu e rea, sau de
unde supralicitările ? Poate din fap-
tul că există in literatura noastră
conceputul de „proză ardeleană*1,
proză caracterizată dc o tipologic
stabilită odată pentru totdeauna de
O seamă de mari scriitori, pentru că
există, deci, anumite cadre tip ale
acestei proze care au făurit epigoni,
A-l da exemplu pe Nicolae Breban
ca „prozator de tradiție ardeleană"
e totuți un sofism, problema fiind
mult mai complexă in cazul acestui
foarte viguros romancier. Or, Aurel
Dragoț Mun'eanu este un prozator
de strictă tradiție ardeleană, ți me-
ritul acestui roman e că încearcă,
prin mijloace moderne, să reîmpros-
păteze genul. Procedeul e acela de
a descoperi, in tocuri comune, psi-
hologii. Eroii (firește apar (ini nd unei
umanități comunei monologhează, au
o viață interioară a lor, o biografie
interioară a lor, E dar că aceste
monologuri nu au nimic excepțional
in sinea lor ți a face dintr-ttn țăran
ardelean un erou dostoevskian ar
fi un snobism. Nu Stnfem in „patria
lui Maramele" ci fn blajinul Ardeal
(observațiile lui G, Dimisianu pe
marginea cărții sint foarte exacte). O
discuție in legătură cu această carte
ar putea porni deci de la farmecul
locurilor comune. Farmecul acestor
banalități deci, evidențiat de o anu-
mită tehnică romanescă. Eroii tră-
iesc la timpul prezent ți nici unul
dintre ei nu ia asupră-și greutatea
vreunei semnificații. Pur fi simplu,
există. Cel oare a pus să mediteze
pentru ei e Gaston, filozoful ratat,
Dar jurnalul lui Gaston reprezintă
o abdicare ; prin confesiune, Gaston
se anulează ca personaj, ca erou.
Aici e cheia cărții: lumea din Sin-
ORIZONT
ORIZONT
ev «uri mi se ]>are a fi lumea acestui
Gaston. El o justifica, ți el justifică
autorul: „întrebarea care se ridică
atunci este de oe scriu. Nu pentru
a conferi ele consistență gîndirif
mele ? Pentru a o face să trăiască
mai mult de o clipă, dilalîndu-o,
pentru a-î dărui un edificiu ? Pen-
tru a bara drumul timpului de la
viitor la trecut, fixîndu-1 în pre-
wnt ? Dar ceea ce fac acum peste
o clipă va fi „a fost înainte*
... Desigur că unica realitate
strict omenească este cea care face
apel la limbajul nostru. Numai
ceea ce sc exprimă prin cuvinte este
al nostru. Nu are atunci lite-
ratura o valoare mai mare decît
norma din moment ce este însuți
temeiul acesteia, prima realitate
omenească, limbajul ?“ Sau : „Com-
plexitatea este o invenție a scriito-
rilor și singura mare greșeală a tu-
turor gîndurilor de pînă acum a
fost că nu au restrîns gama de trăire
omenească'. Șî așa mai departe, s-ar
mai putea cita. Gaston trăiește spai-
ma de lucruri, de invazia tor. El
este singurul erou care încearcă să
iasă din mijlocul tor, ți acestea se
răzbună, devenind himere ale. som-
nului.
Pereții se lichefiază, obiectele curg
ți vor să-l devoreze. Căci eroii aces-
tei cărți există doar în regimul tre-
ziei iar somnul întoarce lumea pe
dos. Lumea concretă, devine in-
suportabilă ți aceasta, in momentul
in care Gaston meditează. De aici,
obsesiile morții.
E admirabil acest jurnal al lui
Gaston : restul cărții ajută la alcă-
tuirea unei cărți onorabile, foarte
bogate fn sugestii referitoare la
„arta romanului contemporan". In-
candescența e insă in capitolul
amintit. Dincolo de el, orice nega-
tivism sau orice laude pot fi justi-
ficate.
Constantin Stoiciu: „Peștele de
fontă'. Povestirea (așa și-o intitu-
lează autorul: eartea are peste 200
de pagini) e eliptică, cețoasă, in-
coerentă programatic, ți doar eroii
sint cei dintotdeauna ai lui Constan-
tin Stoiciu, nervoși,agasați, încurcați
în situații absurde, furioși pe im-
becilitate, nonconformițti etc. Se jac
chefuri și se face dragoste, se sparg
pahare ți impart lovituri fn stingă
și in dreapta, ți toată această vita-
litate dezlănțuită nu-și găsește fina-
litate, nu-și găsește un echilibru ai
ei, nu-și găsețte o iețire. Nu-i ade-
vărat că Stoiciu ți-a trădat prozele
cu tineri „furioși" și nu-i adevărat
nici că „Poștele de fontă' ar fi o
carte rea. Ființe dezorientate, perso-
najele lui Stoiciu sint, bolnave de
rațiune. Un profesor se căsătorește
eu fiica unui prăvăliaș ți tinde spre
bunăstare. E o ipostază a ratării, și
povestea profesorului e cum nu se
poate mai banală și mat cunoscută
din numai știu cite povești cu fete
de mahala ți cu intelectuali insigni-
fianți ce vor să se căpătuiască, Și
istoria cu orașul de provincie și cu
peștele de fontă din oraș care tre-
zește amintiri e banală, făcută din
versuri de Bacovia. recitate melan-
colic. ^i totuși acest provincialism
(al temei și al prozei) e aiuritor, e
cumva simbolic, e un plan de echi-
libru intre eroii citadini cu profesii
de excepție (sculptori, actori, arhi-
tecți etc.) și amintirile profesorului
și ale fratelui său,
Sint cont răpuse două feluri de re-
velație a ratării: prima, prin agita-
ție sterili, a doua prin reîntoarcere
la obtrții. Obirșiile, adică amintiri-
le. adică redescoperirea copilăriei
sau a adolescenței. Amintirile obfr-
șiei sint revelația ratării t „Și privi-
seră amîndoi apa murdară a bazi-
nului, luminată de un reflector as-
cuns în coama salcie!; după care
bă!rinul frate mai mic al profesoru-
lui s-a așezat pe marginea dc ci-
ment, și-a suflecat manșeta panta-
lonilor și a intrat în bazin, s-a a-
propial de poștele de fontă și l-a
minat și a vrut să-t mingile botul
unsuros, a întins mina — și deodată
peștele de fontă a alunecat într-o
parte cu un plescăit grețos, și jetul
de apă eliberat s-a înălțat pină în
coroana sălciei, a stropit becul re-
flectorului care s-a spart cu sunet
sec, înfundai*. Amintirile nu rezis-
tă la confruntare, Iar cealaltă con-
fruntare, pentru „ce avem de făcut
pe lumea asta*, ce trebuie să sc
rezolve tot violent, prin bătaie, prin
dezlănțuire. E soarele clar al Spe-
ranței care luminează această car-
te, cu final deschis. Căci, in ultimă
instanță, „furiosul* Stoiciu e un spi-
rit constructiv.
Eroarea autorului mi țe pare a-
ceea de a fi preferat povestirii li-
neare sau aproximativ lineare ex-
periențele romanești de ultimă oră.
Ambiguitatea lasă senzația hibridu-
lui, ți e păcat. Intre „scriitură* și
între fapt, C. Stoiciu va trebui să
aleagă.
Mihai Pelin : „Inaderență''. Slabă
fntr-adevăr e Vacanța mare, nime-
rită cine știe cum aici. Povestirea
e ă la Dumitru Radu Popesc» sau
d la... fiindcă a fost «n moment
al prozei in care se incerta desco-
perirea unui tineret nițel fluțtu-
ralic ți nițel plictisit de toate. Deci
eroina are picioare frumoase ți iu-
bește un inginer care o invită fa
fard, deci acest inginer are mâți nu
ți bea băuturi fine, ți, bineînțeles,
că acest inginer face mătrapazltcurl
c mutat disciplinar din ferma cu
pricina ți toate se intîmplă fn afa
fel incit eroina să nu-l mai găseas-
că in ferma in care venise să-ți pe-
treacă vacanța mare, să nu-l gă-
sească pe el, pe Popescu. amorul ei
cu mațină ți parale. ci pe altul,
unul conștiincios (căci acestea sint
legile progresului) ți sobru moral ți
lumea pestriță de la fermă, ți nfțte
bărbați perplecți de superba apari-
ție. Ața că Sanda — acesta e nu-
mele eroinei — constării câ l-a ui-
ta! de fa pe inginer, că totul a fost
ca in vacanță, banalități j fi aceas-
tă povestire, horiîrft siabă, nu or fi
meritat atîtea discuții, dacă nu ar
fi fost încadrată de altele în care
eroinele au o feminitate tulbure ți
întrețin In jurul lor o atmosferă
tulbure, făcută din senzualitate ți
ratare sentimentală. Sint femei pe
care întimplarea le coboară fntr-un
univers neajezat, de patimi ți de
ratări posibile. Și aceste femei, nur-
ori superficial mizere, au puterea
invălmășirii acestei lumi. .Așa nu-
mita claritate la care s-a zis că
aspiră Mihai Pelin in ai doilea vo-
lum al său e simulată, ți poate ilu-
zia clarității vine din faptul că scri-
itorul Încearcă nuvele-parabolă ți
pentru demonstrație anumite lince-
zeli in stabilirea biografiei persona-
jului. Inaderență e. fn realitate, bio-
grafia unui oraș. O biografie subîn-
t deasă, vizibilă, in subtext, mereu
permanentă in destinele eroinelor,
inaderenți la biografia orașului.
Căci acest Oraș este o așezare, o
comunitate, un univers. Noi. per-
soana naratorului, reprezintă ora-
țul. Orațul care ți-a construit legi-
le iul de conviețuire, conviețuire
pașnică, fără, absurdități, fără iezui-
tisme. Oamenii sint egali cu ei in-
fifi fi egali naratorului care istori-
sejie, fn umbra legilor comunității, 2
povestea biografiilor inaderente. Lin-
gă IJanubiu, orașul e un cerc des-
chis care asimilează oamenii; lingă
Danubiu, orațul acesta trăiește blin-
dețea înțelegerii. Dar orațul acesta
are un destin al său. Are o ordine
a sa. Iar jocul celorlalți, ai celor
veniti, e gratuit ți fără țanse de iz-
bindă. Orațul are o istorie, iar cei
veniți nu o au fi nu încearcă să
fi-o făurească. De aici, ratarea lor.
Vechea fi uneori agasanta temă a
orașelor de provincie iți inversea-
ză datele fi Mihai Pelin deseoț>eră
un adevăr: o organicitate poale gu-
verna în aceste locuri, o tradiție ca-
re, dincolo de banalitate ți banali-
zare, înseamnă posibilitatea de a
trăi frumos. Inadptabiliî nu cad da-
torită închistării micului urbanism,
ei datorită imposibilității de a fi a ■
smiiați de un organism social de-
finit de o istorie. Levantul — căci
orațul e levantin — nu mai e nici
pestriț, nici murdar, nici haotic, nici
provizoriu; e primitor cu eroii săi,
capabil de înțelegere fi generozita-
te. Dar el are o istorie a lui, ți
această istorie inevitabilă scrisă fă-
ră grandilocvență, creează totuși un
cerc închis, Nou-veniții tulbură ae-
rul de patriarhalitate, de egalitate
in care nimic nu era teribil, nimic
nu era grandios, nimic nu era prea
grav, dar lucrurile curgeau, liniștite
fi calme, ortnduindu-se într-o isto-
rie interioară, Nou-veniții destramă
această „istorie interioară" a orafU-
iui, amintind că lumea nu se reduce
la acest oraș; „O moștenire în ora-
șul nostru era ceva nou, noi n-am
avut niciodată rude prea îndepăr-
tate ți casele, averile, mărunțișurile
sc transmiteau aici din tată în fiu,
fără acte legalizate la notariat și
fără scandaluri, cu o indiferență
uluitoare, mai mult decît condam-
nabilă, dar reală și ne gîndeam la
toate aceste nimicuri, în timp ce
neamțul venea către noi, legănîn-
du-se pe picioarele scurte*.
Splendidă ingenuitatea naratoru-
lui, fi încă odată, splendid acest
Levant al lui Mihai Pelin, intre or-
dine fl dezordine, prezența persoa-
nei intiia plural a Iul Slavic» fi dis-
tanțarea lui Bănuiesc». Căci ultimul
ar fi scriitorul sub al cărui steag se
așează, in ceea ce are definitiv, ul-
timul volum al lui Mihai Pelin.
CORNEL UNGUREANU
ORIZONT

■ istorie literorâ-documente
110 ANI DE LA MOARTEA LUI
THEODOR AARON
ORIZONT
'Atima din marile producții ale
Școlii Ardelene, opera istorică a lui
Petru Maior, a beneficiat de o lar-
gă difuzare fn epocă, influența ei
prelungiți du-se pînă in preajma re-
voluției de la 1848. Mijlocind difu-
zarea ideilor luministe ale Școlii
Ardelene, fiind solicitate de intelec-
tualii români, această operă, pusă
fn slujba emancipării naționale a
poporului român, este urmată de
unele lucrări mult mai modeste, ca-
re își propun insă același dezide-
rat O astfel de lucrare este cea a
lui Theodor Aaron, „Scurt apendice
la istoria iui Petru Maior care, prin
adevărate mărturisiri a mai multor
scriitori vechi, începutul românilor
din romani adevărați la mai mare
lumină ii pune", apărută la Buda
in anul 1828.
Preposit capitular In Lugoj, năs-
cut fn anul 1803. Theodor Aaron a
urmat școala elementară in Sibiu,
gimnaziul la Blaj și Odorhei, filozo-
fia la Cluj, iar teologia la Pesta ;
ocupind diferite funcții bisericești
fiind profesor și director la gimna-
ziul din Heiuș. iar în 1842 cenzor
și revzior la tipografia Universității
din Buda. iar in 1850 translator ro-
mân pe lingă guvernatorul țării în
anul 1855 canonic și rector în semi-
narul român leopoldin din Oradea,
își încheie activitatea la Lugoj, un-
de și moare in anul 1851». Fără să
atingă valori prea înalte, după rit
se pare, totuși a îmbrățișat o acti-
vitate multilaterală, preocupîndu-se
de timpuriu de probleme dc isto-
rie. a editat o carte de pedagogie,
a fost un activ i-oiaborator al zia-
rului Foaie pentru minte, inimă și
literatură și a publicat unele cărți
bisericești
In scrierea sa istorică, deși tribu-
tar, cum era și firesc, gîndirii isto-
rice a lui Petru Maior, pe care și-o
însușește, tși propune nu a demon-
stra in primul rlnd latinitatea po-
porului român, lucru pe care „ne-
muritorul Maior. cu adinei dovede
afară de toată îndoiala au pus lu-
cru", ci după cum arată „numai
vreau a aduce din istorii vechi ace"
lea adeveriri, care începutul româ-
nilor din romani adevărați. il pun
la mai marc lumină**),
Bazindu-se pe izvoare bizantine,
latine și pe o curioasă operă, ne-
cunoscută altfel, numită „Maghino,
în Geografia despre Teaca Româ-
nească și Moldova*. T. Aaron, fără
ea să-și propună a polemiza cu unii
„defăimători (al) neamului româ-
nesc" din simplul motiv cum singur
consideră ..cum că în mai mari te-
meiuri să rezimă vița, și singele ro-
mânilor din rumâni, decît să-l poa-
tă întuneca cu nețte vorbe goale",
își orientează lucrarea tn următoa-
rele direcții : un prim capitol se re-
feră la continuitatea romanilor fn
Dacia după retragerea Aureliană
fiindcă „fac pomenire seriptorii cei
wchi despre romanii, carii locuiau
în Dacia lui Traiun, după moartea
lui Aurelian" ; al doilea capitol se
referă la deosebirea dintre „romanii
sau românii" râmași in Dacia lui
Troian și alte popoare și cum că Ie-
gâturile acestora cu cei din sudul
Dunării n-au fost niciodată împie-
decate ; in al treilea capitol aduce
mărturii „cum că împrejuni Dunării
neîncetat ucmărKini t popor roman
au locuit", și în fine ultimul, in care
susține latinitatea curată a români-
lor >).
Ca și pe Maior, problema conti-
nuității tn Dacia după anul 274 îl
preocupă și pe T, Aaron- Arătînd,
insă, că acest aspect este pe deplin
elucidat de autorul Istoriei pentru
începutul românilor în Dachia,, in-
sistă mai mult asupra faptului că
„romanii sau românit au rămas po-
por osebit dc iile flinte în Dacia Iui
Traian“, combat ind pe cei care sus-
țineau amestecarea acestora cu po-
poarele „barbare" *), T. Aaron se
bazează pe lucrarea lui Ammian
MarcelUn, Războiul cu Goții, în ca-
re sint descrise evenimentele Intim-
plate în timpul împăratului Valens,
Acest împărat venise personal in
fruntea armatelor sale pînă la Du-
năre, aflăm de refacerea vechii ce-
tăți Daphne la nord de Dunăre.
<eea ce denotă existența unui in-
teres, Intr-o țară care trebuia să fie
locuită. Și celebri te descrieri cu-
prind dale care se referă la exis-
tența unei populații, lucru care es-
te reținut de autorul Apendicelui ’).
Alte izvoare folosite sint Istoria Bi-
zantină a iui Eu na pius ți Am-
basadele lui P r i s c u s. Asupra
relatărilor acestuia din urmă T.
Aaron se oprește mai mult, trâgînd
concluzia că In timpul lui Attila in
Daria locuiau romani, ai căror stră-
nepoți sînt românii’); intr-adevăr,
eu prilejul călătoriei ambasadei lui
Teodosie al II-lea la Attila, din ca-
re făcea parte și Priscus, se înre-
gistrează în șesul din vestul Bana-
tului numeroase sate, compuse din
colibe din care ambasada se apro-
viziona cu miei ți cu o băutură fă-
cută din miere, numită în limba lo-
elanicilor mied. In drumul ambasa-
dei spre curțile lui Attila se întîl-
nesc țărani care-și lucrau pămînlul,
iar Attila acorda o mare atenție
bunei funcționări a locurilor de
schimb de pe noile frontiere, între
supușii săi și populația imperiului
de răsărit. De altfel descoperirile ar-
heologice de monede, opaițe, cera-
mică și obiecte de metal, din stra-
tul roman al secolului IV—V. de la
cetatea Sucidava, arată o viață con-
tinuă de la Constantin cel Mare pi-
nă la Teodosiu al II-lea*}- Datorită
descoperirilor arheologice, sc poate
confirma existența unor capete de
pod ale imperiului bizantin pe ma-
lul sting al Dunării care au facilitat
legături cu populația dacO-romană
și cu populațiile „barbare" din Da-
cia ”). Concepția lui T. Aaron, cu
privire la continuitatea romană du-
pă anul 274, se evidențiază și cu
prilejul combaterii unor teorii care
considerau prezența acestora pe te-
ritoriul Daciei ca urmare a războa-
ielor lui Attila cu romanii, românii
provenind din prizonierii făcuți cu
aceste prilejuri. Combătind, aceste
teorii eronate, Aaron se sprijină pe
mărturiile despre aceste războaie
ale lui Procopius”). Locuitorii ro-
mani în Dacia sint consemnați și
cu prilejul atacurilor avarilor în
timpul lui Iustin al II-lea de către
Menander un alt autor consultat de
istoriograful ardelean. Un proces is-
toric sesizat de acesta din urmă, 11
constituie legăturile continue dintre
populația romanizată din Dacia (ro-
mană cum o numește el) și cea din
sudul Dunării. Stăpînirea diverselor
popoare barbare, nu a împiedicat
aceste legături, care de fapt au avut
un rol important în procesul de ro-
manizare a populației de la nord
de Dunăre. Mai mult Aaron, consi-
deră că aceste legături care nu au
putut fi împiedicate dc migrația po-
poarelor, au jucat un rol important
în menținerea romanității popu-
lației băștinașe și neasimilarea a-
cestora de migratori, rămînind tot
timpul un popor distinct De altfel
izvoarele folosite sint canalizate mai
ales în argumentarea acestui aspect
pe care-l consideră insuficient ar-
gumentat în istoriile de pînă atunci.
In fine Theodor Aaron Iți încheie
lucrarea prin susținerea latinității
pure a românilor, încadrîndu-se
prin această concepție a sa în școa-
la latinistă, al cărei adept convins
era. Și el preia de la predecesorul
său ideile fundamentale ale umanis-
mului românesc latinitatea, unitatea
de origină a poporului român și
continuitatea lui în Dacia, Aceste
idei istorice devenite prin eforturile
înaintașilor un mijloc al afirmării
naționale, Theodor Aaron contribuie
și el prin lucrarea sa, în noile îm-
prejurări ale secolului al IX-lea la
ducerea mai departe a acestora în
ORIZONT
țg condițiile in care lupta națională se
deplasa de la acțiunea deschisă po-
litică, spre domeniul culturii.
Dezvăluirea originii poporului ro-
mân o face plecind de la principa-
lele rezultate la care ajunseseră pi-
nă la el școala românească și lumi-
niștii ardeleni. Dacă Petru Maior in
opera sa istorică se apropie de zo-
nele istoriografiei luministe europe-
ne, urmîndu-1, T. Aaron reține și el
atenția prin spiritul polemic speci-
fic epocii luminilor. Desigur, o ana-
liză comparativă mai adîncă a lu-
crării lui Teodor Aaron cu Istoria
lui Petru Maior pe de o parte, și a
izvoarelor latine și grecești cu re-
feriri la trecutul istoric al poporu-
lui nostru, ar facilita sublinierea și
a altor nuanțe din gindirea istorică
a acestuia. Cunoașterea de către T.
Aaron a unor importanți autori an-
tici, dintre care amintim pe Sene-
ca, Titus Livius, Tacid, Plutarh etc.,
cit și rezultatul preocupărilor sale,
între care lucrarea istorică ocupă
locul principal, fac din acesta, au-
torul unei opere deși modeste și nu
Intrutotul originale, care și-a adus
la momentul cuvenit aportul la
răspindirea izvoarelor istoriei po-
porului nostru, precum și la susți-
nerea intențiilor urmărite de istoria
lui Maior, de trezire in poporul ro-
mân a unui sentiment de Încredere
in forțele sale, prin evocarea unor
origini strălucite. Cum. ușor se ob-
servă influențele suferite și pe care
le împărtășește, gîndirii lui T. Aaron,
desigur îi sint comune și limitele
ideologiei pe care a susținut-o și pe
care nu au putut-o evita cei, care,
atrași de operele învățatilor Școlii
Ardelene, s-au preocupat de studiul
trecutului național. Însemnătatea a-
cestei preocupări, fiind cu atît mai
mare, cu cit în noile condiții, ac-
țiunea politică românească trebuia
să se retragă In formele variate ale
progresului economic, în. cultură.
Cultura nu se mai mărginea la Bla-
jul de altă dată ; se ridică noi cen-
tre de cultură. In mod deosebit in
apusul țării orașele Oradea, Arad.
Timișoara. Beiuș. Se ridică mereu
Sibiul și Brașovul. Burghezia româ-
nă își asumă lot mai mult și un rol
cultural, e angrenată tot mai mult
in mișcarea națională românească.
Se impun o serie de nume noi de
intelectuali români. Dimitrie Țichin-
deal. loan Corneli, Paul lorgovicL
Damaschin Bojincă, Diaconovici lx>-
ga. Moise Nicoară, Alexandru Gavra
și alții.
Centrele culturale devin și tot a-
titea centre de acțiune directă sau
indirectă, politică. Pe o cale sau al-
ta, economică, socială sau cultura-
lă, deși lent, procesul face pași îna-
inte. Crește mereu baza social-eco
nomică, se dezvoltă școala, cultura.
Se cultivă mai ales istoria, limiwi,
cele două elemente fundamentale,
menite să fortifice conștiința națio-
nală. Se cultivă acestea în mod
deosebit sub semnul imperativ al
romanității, cultivarea limbii și a
istoriei, fiind armele luptei dc apă-
rare și emancipare. In acest con-
text se încadrează și lucrarea lui
Teodor Aaron, care modestă își are
locul în istoriografia românească
din prima jumătate a secolului al
XlX-lea.
ORIZONT
>> lorga, Istoria literaturii romanești,
III, partea I-a. ed. II, București 19»,
pag, «7—2«.
t) D. Popovlci, La liuerature roumaine
a i'Epoque de LumiCres. Sibiu 1745. pag.
IM
i)	Ct. C. Diaconovleb, Enciclopedia ro-
mână, Sibiu IMS, tom. I, p. î—3.
4)	T. Aaron, Scurt apendice la istoria
lui Petru Maior.... Suda 1825, Biblio-
teca Academiei Cluj.
5)	ibld.. p. 14.
*) iptct,, p. 1«.
p ibid., p. iâ—11.
G. Popa Llsseanu, Continuitatea româ-
nilor în Dacia. București ÎMI. p. SS-I7.
B) T. Aaron, op. cit., p. 25—S2.
») istoria României, voi. 1, București
1560. p. 8®.
i») Ibid.. p. 665.
ii)	T. Aaron, op. dl. p. Si.
CORNELIU POPEȚI

cărți — reviste ■ cărți — reviste
MIRCEA TOMUȘ :
„15 POEȚI*’ *
Fără să fie o istorie a poeziei ro-
mânești văzută prin vîrfurile ei.
așa cum s-a sugerat, cartea lui
Mircea Tomuș e foarte utilă. Din
două puncte de vedere: oferă. In
cazul fiecăruia din poeții tratați
(Alecsandri, Eminescu, Macedonski,
Coșbuc, Bacovia. Minulescu, Pillat.
Voiculescu, Maniu, Vinea, Fundoia-
nu. Ion Barbu, Lucian Blaga, Tudor
Arghezi) piste noi de interpretare,
ceea ce nu e puțin, și, In al doilea
rind, corectează, mai în fiecare caz,
afirmații pripite, Dacă prima carte
a criticului (G. Șincai) era istorie li-
terară pură, 15 poeții se află la in-
tersecția istoriei literare cu foileto-
nul critic. Istorie literară, avîndirsc
In ședere numeroasele citate cu ca-
re autorul își înconjoară argumen-
tele ; foileton critic, fiindcă premi-
za articolului e cenzurarea unei op-
țiuni de ultimă oră.
Mircea Tomuș nu scrie o carte
spectaculoasă, deși subiectele ii o-
fereau de fiecare dată prilejul.
,,Restituirile" pe care le face nu
sînt surprinzătoare, însă sînt făcute
cu fermitate și cu o profesionalitate
remarcabilă. Autorul nu are prefe-
rințe deosebite și nu vibrează în
fața cutărei sau cutărei pagini,
transmițind fervoarea cititorului ; el
e metodic ți aproape rece, și are
ceva de gospodar care iți face or-
dine în lucruri. Fără să fie rebel,
criticul nu se înspăimântă în fața
numelor mari, ața că. pe rînd, Că-
lincscu, Lovinescu, Vladimir Strei-
nu, Șerban Cioculescu, sînt contra-
ziși. Cu o desăvîrșită politețe, de-
sigur.
E un fel dc blîndă arheologie li-
terară : și din această arheologie
ic» definiții citabile, Alecsandri,
bunăoară: „Ei rdmlne in primul
rind poetul momentului festiv al
poeziei noastre, al unui început pe
care Împrejurările istorice fi pro-
cesul de alcătuire a (sic !) sptritua-
litătii românefti exprimată tn lim-
bă l-am voit sub seninul luminii
fi armoniei prin victorie ți asupra
negurii ți misterului**,
tn largul lui se află autorul a-
tunci cînd despoaie arhive: artico-
lul despre Adrian Maniu e, se pa-
re, cel mai <x>mplet dintre cele con-
sacrate poetului.
Ciudat lucru, cele mai aproxima-
tive articole îl vizează pe Voiculescu
și pe Blaga. In cazul lui Blaga,
Mircea Tomuș este deservit de o
analiză prea lipită de text. Exemple
„Rodnicia este generală prilejuind o
suavă genealogie a statuilor" Se
citează: sec fi sterp, oricum
ar fi, tfi are t fi orașul rodnicia
lui. / Din semințe ce-au căzut pe
piatră ! în piețe au crescut statui".
După cum se vede, comentariul cri-
ticului c terestru. Mircea Tomuș u-
zează aci toate procedeele criticii di-
dactice» adăugind, desigur nuanțe.
Procedind așa, criticul scapă de
eroare, și de puține ori ne putem
îndoi de adevărul afirmațiilor sale,
însă, rămînînd aici, el și-8 privat
exegeza dc acel zbor înalt pe care
ea îl merita. Fiindcă fiecare din cei
15 poeți au o valoare care trece de
istoria noastră literară. Mircea To-
muș a glosat inteligent pe marginea
fiecăruia, dar n-a atacat punctele
de mare incandescență ale poeziei
lor. Fiindcă, în opoziție cu unele
păreri, istoria literară trebuie să
devină uneori spectacol, cu riscuri-
le erorii.
C. UNGUREAN»
VERONICA PORUMBACU t
„ti I S T R I A N A“ *
Cu Histriana, Veronica Porumba-
cu realizează admirabile evocări ale
misterelor arheologice, creind o poe-
ORIZONT
E.p.t., 19«
*) Editura tineretului, 1»68.
1
ORIZONT
g zie a mitului' interferat cu elemente
magice — reflex al Unei conștiințe
hipersensibile. Intre mit, magie și
poezie granițele sînt foarte labile.
Astfel, poezia folosește adesea mo-
dalitatea magică pentru a realiza
atmosfera propice, rivoind la aceeași
supremație pe care o obține magi-
cianul asupra obiectelor. Poetul fo-
losește aceeași mortalitate cu scopul
realizării misterului, mai bine zis,
al stării poetice. Tehniciană desă-
vârșită a versului, Veronica Porum-
baeu recurge adesea la modul po-
runcii cu putere hipnotică urmată de
o interogație negativă, întărind do
fapt afirmația imperativă cuprinsă
în formula inițială : „Așterne-te in
iarbă, lingă poarta / cetății. Nu ansi
pe inserat / un greere simțind tă-
cerea ?*. Poetul magician are sim-
țuri foarte ascuțite. Precumpănesc
îndeosebi elementele auditive. Pâr-
van — noul ctitor al Mistriei — își
lipește urechea dc lutul crăpat și
aude „un tropot de cai, o quadrigă“.
Alături de auz. mirosul sc consti-
tuie și el în element al imaginii ; c
vorba însă de un simț cosmic : „a-
cest miros de soare și dc timp” (Al-
ge).
O întrebare care ni se impune în
legătură cu noul volum al Veroni-
căi Porumbacu este in legătură cu
sursele poetice; unde trebuiesc cău-
tate și aflate acestea ? Pășind pe ur-
mele neoclasicilor, Veronica Porum-
bacu descoperă aceste izvoare în o-
biecte arheologice, în rămășițe ale
culturii antice. Pentru a le scoate
la lumină, prin intermediul imagi-
nii poetice se recurge la descripția
contrapunctaiă de interogații „So-
lemnă, diadema din păr, șt faeri-
marlul / cu jalea strlnsă-n ritmul
ritual. ) De ce mă urmăresc prin-
tre coloane, / ca niște furii, fulgii dc
cenușă ?“ (Pomenire). In multe pie-
se, pentru mai buna conturare a at-
mosferei sc recurge la mituri anti-
ce notorii (Apoilo. Hecate, Pan șa.),
sau la încorporarea unor elemente
bucolice in cuprinsul chiar al unor
metafore: „Cu lină șură colindă /
mieii cetatea; pietre / mereu mișcă-
toare" (Rucolice). Faptul istoricește
convertit in poezie prin includerea
în imagine a unor elemente speci-
fice reliefului pontic: „Intre cetă-
țile pontice, ! iarbă și turme. / Tur-
me . (Transhumant). Interogația
mister rclevează clemente poetice
nautice cu sclipiri arheologice: „Ci-
ne / ar fi ghicit sub Valul de lut /
o epavă elină ? (De mult, in stepă).
Foarte multe piese au aspectul u-
nor definiții metaforice, după mode-
lul folcloric al ghicitorilor. Iată, del-
finul : „Din arcul lichid o săgeată
de-argint — / ce se-ntoarce-n oglin-
dă". Sau, opaițul — redus la un sin-
gur vers : „Acest căuș cu degetele-
artind...", Și tot astfel poemul:
^i zăpada — ... „această solubilă
marmoră" șau : „De sub carapace,/
opa^ă privea / prăbușlndu-se tem-
ple" (Țestoasa). In alte piese se mi-
zează oralitatea strigăturilor negus-
torești urmărind prin recomandarea
mărfii, realizarea atmosferei de tirg:
„Piei de oaie, și pești, după poftă, și
sclavi... f — Și vinuri de Chios /t
și coifuri I și-ulei uri / și suliți / și
jibuIe...H (Negoț).
O altă modalitate de punere în
valoare a surselor este dilema, al că-
rei al doilea termen este uneori un
simbol antic t „Undeva ttn lătrat: /
dulăul turmei l — «ri poate / cu
ogarii, fn el mp, I infreiia, ț funera-
ra Hecate" (Prevestire). Nu rareori
întîlnim și poanta dialogată anec-
doticul, în surprinderea elementu-
lui surpriză : Vn melc de piatră și
un melc de Cimp: / — Ce perfect
mă imiți! spuse ultimul. / Insă vo-
luta ; / — Trupul tău tmi Urăște I
spirala in pulbere” (Spirale). Nota-
bile sînt încercările de surprindere
în cadrul unui pastel meditativ a
ceea ce pare că rămîne neschim-
bat în natură (Halieuticon), sau e-
roziunea clementelor, cu ecouri ba-
coviene : „apa se fnfilireată-nlre les-
pezi / către amiază. I Peste noap-
te f se sfarmă l^lma pietrelor, /
gemfnd dureros (Vfrtef). înrudiri se
pot stabili cu poezia iui Ritsos, a
lui Seferis, a lui Blaga, ca în acest
Tors: „Intre coarnele unui zimbru
de piatră, / un ornic solar / — un
tors de femeie ? — I poate vremea,
zămislitoare de ceasuri” Dar și cu
Ungaretti t „£i melcii de piatră că-
zură I lingă melcii de cîmp~ (Răz-
boi).
Răzbat din versurile Veronicăî
Porumbacu reflecții amar ironice în
legătură cu efemeri ta tea gloriei
(Crepusculară), aluzii la evenimen-
te tragice ale istoriei contemporane
(Pomenire), meditații despre desti-
nul poetului (Postumă pierdută) —
ultima relevabilă prin tratarea ata-
șantă a exilului ovidian. Se simte
însă și o undă de diadacticism in-
tențional, care spulberă emoția:
„Sulița cavalerului trac. / Săgețile
Dacilor. I Scuturi elene. 'Coifuri
romane, i Dar cea mat puternică :
acea vitejie-a râspintiilor — / infe-
lepcfunca' (Panoplie). Mergind pe
linia esențializării hermetice, Vero-
nica Porumbacu își îngustează cer-
cul cititorilor care tînjesc și după
puțină scamă de zare.
SIM. BARBULESCU
RADU CARNEC11
,JARBA VERDE, ACASA“
Explozivă, poate prea explozivă,
poezia lui Radu Cârneei nu pare, la
o simplă lectură, a da apă la moa-
ră unei ideatici speculative. Ideile
se pierd, rareori lumlnlnd în ava-
lanșa lirică, in tumultul afectiv ul
versurilor. Dar ele există și, desco-
perite, releveazâ un destin poetic
maturizat. Iarba verde, acasă sus-
ține ideea întoarcerii, a întoarcerii
risipitorului — cu alte cuvinte, ma-
turizarea dar cu implicațiile ci ime-
diate, după cum vom vedea, spe-
ciale.
Risipitor, cum se autodefinește,
poetul devine, pentru noi. In ulti-
mă instanță, un risipitor de poe-
zie. O poezie „numai vibrație'* -—
cum iarăși singur ne-o spune —, o
poezie risipită pătimaș într-un flu-
viu poematic (titlurile, chiar, par
de prisos și neconchidente), aburit
tocmai de conștiința vinovăției în-
tru risipire a poetului, întors și el
în cele din urmă pentru iertare :
„lartă-mă prag, iartă-mă ușă, / lar-
tă-mi tindă de așteptare. / lârtă-mă
masă, iartă-mă sobă, / Iartă-mă pat
singur, iartă-mă scaun. / sfinte lu*
cruri iertați-mă !“ (Iertarea, de nun-
tă!. întors, deci, risipitorul de tine-
rețe organică, puternic dominată de
suflul erotic și de ideal, iți regă-
sește iubirea trainică a vetrei cu
miros de strămoși: ....O, Părinți
șt voi pină-n al zecelea neam. / ia-
tă : Risipitorul s-a întors, iată I e
înalt și drept și bun și răbdător /
și iubitor de voi toți- (Iertarea, de
nuntă). Aceasta e, totuși, caldă și
primă iluzie, căci urmează, de fapt,
prelungirea (inconștientă aproape
dar cu atît mai verosimil) prin trăi-
re a motivului. Risipitorul Întors
acasă are iluzia sublim-mioritică a
morții. A unei morți transfigurate
tocmai de mirajele (catizele) risipi-
rii. Astfel. moartea, transfigurată
prin nuntă, apare ca o a doua și
ultimă, deci fără întoarcere, risi-
pire. Risipitorul optează total pen-
tru el însuți, iertarea justifieîndu-se
la acest grad- In acest sens, citez
ultima strofă a poemului Iertarea,
de nuntă: „Și acum, o Părinți, /
dați-mi sărutul iertării, de nuntă /
îmbrățișați-ină toți, sint eu Risipi-
torul, / muzici răsună, iată flăcări
de nuntă. / imbrățișați-mă, iată pă-
mintut și cerul mă fură, / pentru
Cea mai frumoasă care mă așteap-
tă, / mereu (’ea mai frumoasă, veș-
nic Cea mai frumoasă, frumoasă...".
Se petrece, așadar, nu numai o
simplă osmoză între un motiv bi-
blic și unul autohton, ci o explo-
zie nouă de sens existențial cu im-
plicații tragice. Acesta mi s-a pă-
rut unghiul original și polarizant al
cărții pentru speculația critică. Căci
poemele mai au și alte particulari-
tăți care se dezvăluie la lectură. Aș
aminti asimilarea In suflul liric a
motivelor folclorice, cîntnrea miti-
zantă a strămoșilor, sensibilizarea
universului autohton, mioritic, cu a-
jutorul unui lexic convertit spre noi
înțelesuri, O ușoară monotonie în-
văluie volumul tocmai din. cauza re-
petării motivelor. Dintre poemele
originale citez : Duh de centaur. Nu-
mai vibrație. Poem cu dor. Hram.
Aproape baladă. Descintec cu pasă-
re albă. Iertare^, de mintă.
Radu Cârneci coboară dintr-o ge-
nerație, aș spune, labișiană, îndră-
gostit de destinul ei, și deci de el
însuși ; dar conștient că trebuie să
participe la miracolul descoperirilor
de ultima oră. Splendidul Poem de
laină dovedește că poezia lui Radu
Cârneci devine surprinzător de re-
velatoare. cînd ea se degajă dintr-o
îmbrăcară nouă, eliberată total de
inerție. Risipitorul nu are. de fapt
întoarcere.
ORIZONT
ION ROVINA
ALEXANDRU BĂLĂCI :
„FRANCESCO PETRARCA*1
ORIZONT
Intr-un studiu din 1946, Petrarca
ți pelrarchismul. George Călinescu
remarca in critica românească im-
portanța covlrșitoare pe care o pre-
zintă lirica prerenascentuluî Fran-
cesco Petrarca pentru geneza poe-
ziei moderne in Europa. Dobindind.
in primul rind. pe lingă strălucite-
le ei valențe interioare, meritul de
a fi creat o orientare lirică pro‘
prie, denumită de cercetători gene-
ric petrachism. creația lirică a lui
Francesco Petrarca explică prin ea
însăși posibilitatea apariției unor ti-
tani ai poeziei moderne în Renaște-
re și Baroc : însuși Shakespeare. a-
poi francezii Ronsard. Du Bellay,
De Baif și spaniolul Gongora. în-
ceplnd chiar din timpul vieții lui
Petrarca, dur mai ales din Ouattro-
cento-u) italian, poezia sa va de-
veni obiect de admirație și imitație,
proces care va cunoaște ecou în li-
teratura română, la poeți ca Gheor-
ghe Asachi și Costache Conachi.
Privind prin prizma unor aseme-
nea considerații preliminare, se poa-
te afirma că monografia Francesco
Petrarca a profesorului Alexandru
Bălăci vine să împlinească un de-
ziderat firesc al literaturii exegeti-
ce românești. Continuînd preocu-
pări mai vechi ale destinului nostru
italienist — amintim doar cele trei
volume de Studii italiene (1958—
1964). Stor ia della letteratura italia-
na. Duecento-trccento (1962) și mo-
nografia Dante (1966) —, cartea des-
pre Petrarca ne oferă, prin formu-
la atît de frecventă a eseului cu ți-
nută științifică, o amplă imagine
despre personalitatea și creația poe-
tului și umanistului florentin.
In aparență, structura cărții se în-
scrie pe o linie tradițională sepa-
rind biografia (capitolul Profil bio-
grafic) de semnificațiile etice și es-
tetice care se desprind din exegeza
propriu-zisă a scrierilor lui Petrar-
ca. Dar și atunci cind definește co-
ordonatele majore ale „profilului
biografic". Alexandru Bălăci operea-
ză tot un act de cercetare literară,
deoarece apelează în primul rind la
*) Editura tineretului, 1S8S.
mărturisiri ale poetului însuși, cum
este faimosul text Epistola ad poste-
ros. scris de Petrarca in anii bătrî-
neții. Monografia lui Bălăci dobîn-
dește astfel valoarea unui bogat și
original comentariu al textelor lui
Petrarca, apelînd în mai mică mă-
sură la cele ctîeva zeci de biografii
concepute de-a lungul a șase secole.
Totodată, cercetătorul român în-
treprinde și un apreciabil act de
justiție literară, deoarece, după cum
o mărturisește in Cuvint înainte, se-
cole de-a rîndul Petrarca a fost con-
siderat genial intr-o accepțiune uni-
laterală, omițîndu-se din discuții li-
rica sa cu caraeter cetățenesc și po-
litic cum sint, spre pildă, două re-
marcabile canțone, Spirito gentil și
Italia mia. Alexandru Bălăci por-
nește de la intenția de a demonstra
tocmai acele elemente prin care per-
sonalitatea omnivalenlă a lui Pe-
trarca anunță zorii epocii moder-
ne : Renașterea. Omul nou Petrarca
a fost „primul scriitor care a sim-
țit și a scris, așa cum n-au scris
poeții Antichității, așa cum dogma-
tismul ecleziastic nu a îngăduit-o
atitea secole".
Stînd la răscrucea a două mari
epoci istorice — Evul mediu și Re-
nașterea —, Întreaga personalitate
a lui Petrarca comportă căutările și
avatarurile epocii sale. După ce ne
prezintă activitatea dc umanist și
seriilor de limbă latină (Africa, Bu-
colîcum carmen. Epistolie. De viris
ilusiribus, De vita xolilaria, Secre-
tum. Ilinerarium Syriacum etc.),
Alexandru Bălăci întreprinde o am-
plă și subtilă cercetare a volumului
de poezii II Canzoniere, prin care
Petraea a devenit primul poet mo-
dern al lumii europene, volum că-
ruia. ca un alt paradox al istoriei
literaturilor. poetul Însuși nu i-a
acordat prea multă considerație, du-
pă cum chiar subtilul o atestă:
Francisci Petrarca laureati poete re-
rum vulgarium fragmenta.
Delimillndu-l de lirica anterioară,
punctul principal de referință con-
stituindu-l Dante Aligheri, Alexan-
dru Bălăci afirmă că : Fctrarca are
meritul de a fi navigat pe mările
necunoscute ale spiritului interior al
omului". Astfel, modernismul poe-
ziei lui Petrarca constă in tonul ei
profund individual, subiectiv, poe-
tul intreprinzind in primul rind o
analiză psihologică a propriului eu ;
apoi in cultul naturii pe care l’e-
trarca îl introduce în poezie în ac-
cepțiunea lui tereștri, și, în sfir-
șit — elementul esențial care a de-
terminat apariția petra rchismului
european, —■, noua viziune asupra
dragostei și a femeii. In acest sens.
Al. Bălăci definește trăsăturile prin
care imaginea Laurei lui Petrarca
se delimitează de conceptul medie-
val de donna angelicata. De aseme-
nea. referindu-se la ciclul de sonete
Intru moartea madonei Laura, în
care Petrarca plinge moartea femeii
iubite, cercetătorul român sublinia-
ză prezența unei stări sufletești spe-
cifice romantismului : melancolia.
Izvorîtă nu dintr-o resemnare creș-
tină in fața morții, ci dintr-un zbu-
cium profund uman și terestru.
Sintetizind personalitatea etică și
estetică a lui Francesco Petrarca. in
capitolul Pentru o concluzie. Ale-
xandru Bălăci operează totodată și
prețioase observații cu caracter com-
paratist. cu privire la soarta ope-
rei poetului florentin în Europa și
a puternicei fascinații pe care a-
ceastă creație a exercitat-o asupra
poeților timpurilor moderne-
Astfel. cartea lui Alexandru Bă-
lăci despre Francesco Petrarca se
impune nu numai ca o sugestivă
și amplă imagine a unui mare
creator, ci și ca un argument teo-
retic referitor la unul dintre mo-
mentele de geneză ale liricii mo-
derne a continentului nostru.
CORNCUU NISTOR
MIRCEA TOMESCU s
„ISTORIA CĂRȚII ROMANEȘTI
DE LA ÎNCEPUTURI
PINA LA 1918“ *
O istorie a cărții românești e. din-
colo de anumite aparențe, istoria în-
săși a spiritualității poporului ro-
mân. E o istorie esențializată. e
oglinda și tezaurul spiritual al exis-
tenței noastre. De aceea. înainte de
a fi o lucrare de bibliologie, cartea
•> Ed. șUințincă, București, im.
lui Mircea Tomescu e un op de is- —
lorie culturală. Și. totodată, de cul-
turalizare, întrucit autorul năzuieș-
te. din capul locului, să facă din
scrierea sa o carte care să fie „ac-
cesibilă unor cercuri mat largi de
cititori". Pe de altă parte, intre lu-
crările românești de istorie a căr-
ții. lucrarea lui Mircea Tomescu
umple evident un gol. Ne lipsea.
Intr-adevăr, o sinteză „modernă",
adică una pusă la punct cu noile
cercetări în domeniul bibliologiei is-
torice românești, a întregii evoluții
a scrisului pe teritoriul romanic de
la nordul Dunării.
Bibliografia românească veche a
lui loan Bianu, Nerva Hodoș și
Dam Simionescu. ea însăși o pasio-
nantă istorie a cărții românești sau
Istoria editurii românești a lui Ni-
colae lonnițiu (București. 1943), de
pildă, sau alte lucrări de acest
gen. nu sint. de fapt, adevărate is-
torii ale cărții românești, nu pri-
vesc, adică, în sens larg geneza și
dezvoltarea cărții. Arest deziderat
il împlinește această scriere, in ca-
re istoria cărții este Înțeleasă, „ca
istorie a scrisului, cărții și tiparu-
lui. precum .și ca mijloc de difuzare
a cunoștințelor".
Lucrarea lui Mircea Tomescu cu-
prinde trei diviziuni de bază : o
Introducere, consacrată începuturi-
lor scrisului pe teritoriul Itomâniei,
Cartea românească veche și Cartea
românească modernă.
Întregul fenomen al genezei căr-
ții românești este discutat în con-
textul determinant al evenimente-
lor Istorice și sociale interne și ex-
terne. Tiparul și cartea româneas-
că cunosc, de exemplu, o dezvolta-
re intensă pe 1e sfîrșitui secolului al
XVH-lea și începutul celui de-ai
XVIII-lea in Țara Românească, pen-
tru că situația politică și economi-
că Însăși, sub Constantin Brîncovea-
nu. ajunsese la o relativă stabilita-
te. Așa a fost posibil ca o tipogra-
fie cu caractere arabe construită în
Tara Românească să fie dăruită po-
porului arab (ea a fost instalată
inițial la Alep in Siria, apoi în loca-
litatea Al Saeg), la fel, așa a fost
posibil ca unul din cei mai buni ti-
pografi ai epocii, Mihai Ștefan, să
fie trimis de Constantin Brincovea-
nu și de Antim Ivireanu în Georgia,
unde, Ia Tiflis. a întemeiat prima
tipografie gruzină. Exemplele pot fi.
ORIZONT
ORIZOXT
m evident înmulțite. Dar întreaga lu-
crare este un summum de date din-
tre cele mai interesante privind is-
toria cărții românești.
Un accent deosebit pune autorul
pe relațiile culturale dintre cele trei
provincii românești și pe continui-
tățile de școală in istoria cărții au-
tohtone.
Autorul urmărește, de asemenea,
cu multă atenție relațiile Țărilor
Române cu centrele de cultură din
răsărit ți apus, in special cu Vene-
ția și Kievul și stabilește cu preci-
zie rolul pe care l-au avut meșterii
sud-dunăreni și ruși In dezvoltarea
tiparului românesc, Se dau, apoi,
bune știri despre tipografiile exis-
tente în vechime, precum și despre
cele din perioada modernă a cărții
românești. E, astfel, minuțios și
competent analizată activitatea unor
tipografii și edituri după 1800, cum
sint cele ale lui Eliade Rădulescu
și Gh. Asachi, tipografia ,,Lucrăto-
rilor asociuți" cele ale lui Carol
Hbbl. George loanid, losif ROma-
nov, Soeec, Alcalay, Carol Muller
(inițiatoarea colecțiilor „Biblioteca
scriitorilor români" și „Biblioteca
Minerva", aceasta din urmă, de ti-
pul „Bibliotecii pentru toți"), editu-
ra „Casei Școalelor* etc. ele.
Cu adevărată și plăcută acribie
sint analizate motivele ornamentale,
frontispiciile, vignetele, litera și le-
găturile cărților. Cercetarea se în-
tinde asupra influențelor dc tot fe-
lul : „După modele rusești sînt lu-
crate și unele gravuri, care ilustrea-
ză cărțile românești din această
epocă. Figurile sfinților loan Gură
de Aur, Vasile și Grigore din Li-
turghierul de la Deal (1646) sint
copii după gravurile similare întil-
nito in L i t u r g h i er ul de la
S t r i a t y n (1606), Cartea s I i n-
15 (Lvov, 1614), și in tipărituri
kievene din anii 1620 șf 1620". Peste
tot, însă, s-au Inslăpînit, ca un ax
director, motivele ornamentale au-
tohtone sau realitățile românești.
Ele i-au influențat și pe meșterii
străini. Astfel, s-a Intîmplat cu „cu-
noscutul gravor ucrainian Ilia“. In
Cartea românească dc învățătură
(Iași, 1643). unde el semnează gra-
vurile, „cei doi ciobani din gravu-
ra „Nașterea lui Isus Ilristos" sînt
imbrâcați in costume moldovenești.
iar Salomeea, Irod și Irod iada,
din aeceași scenă par niște domni
și domnițe coboriți din picturile
moldovenești" (ibidem).
O remarcă aparte se cuvine re-
producerilor ; dintre ele. cele în cu-
lori sînt, cu adevărat, superbe.
SERGIU DRtNCU
IONEL POP :
„INSTANTANEE
DIN VIAȚA ANIMALELOR'*
In pofida unor începuturi strălu-
cite, datorate lui Ai. Odobescu și
Mihail Sadoveanu, literatura chine-
getică se bucură la noi de o culti-
vare restrinsă. Cum se explică acest
fapt ? Dacă din timp in timp apare
cile o carte cu subiect de vînâtoa-
re. ca Instantanee din viața anima-
lelor de Ionel Top, succesul de li-
brărie, obținut printr-o „reclamă*
mai mult orală a cumpărătorilor și
prin intuiția celor ce. frunzărind
cartea la standuri, Ii întrezăresc far-
mecul, este pc deplin asigurat. Să
conchidem : prin valoarea ei știin-
țifică și literară, e prea puțin, căci.
In seria cărților ee-și propun „îm-
părtășirea unor cunoștințe exacte
Intr-o formă plăcută", precum nein-
spirat se susține pe clapa coperții.
Instantanee din viața animalelor de
Ionel Pop ocupă un loc aparte. A-
ceste mici scene din viața animale-
lor răspund uneia din cerințele cele
mai larg răspindite, cele mai ge-
nerale ale spiritului uman t curio-
zitatea față de particularitățile vie-
ții animalelor. Autorul a izbutit in
această privință turul de forță, co-
musînd într-o formă extrem de suc-
cintă și bine echilibrată, observația
pe viu a celor mai diverse păsări,
sălbăticiuni și animale domestice.
Prin arțrt sfătoasă a povestirii, nu-
mai rareori coborită in calofilie,
prin tentele de haz și duioșie, prin
gradație și poantă, aceste proze țin
mai ales de specia snoavei, Ele se
reatașează folclorului și sub alt as-
pect: numeroase întimplări i-au fost
comunicate, în scris și verbal, de
informatori, de la profesori univer-
sitari la pădurari neștiutori de car-

te. Acest „amatorism" în sensul bun
al cuvîntului, această plăcere de a
povesti mici peripeții și fapte ieșite
din comun, care cuprinde un cerc
de oameni nelimitat de granițe pro-
fesionale. ci determinat numai de
gustul spontan pentru observarea
naturii și pentru împărtășirea a ceea
ce în domeniul ei este interesant,
această aplecare spre epicul difuz
in viața de toate zilele, ne oferă,
credem, o perspectivă nouă asupra
vitalității și transmorfozelor crea-
ției populare In timpurile moderne,
Astfel, femei Pop are și meritul de
a fi propagatorul și elzelatorul is-
cusit al unei ample producții de
povestiri chinegetice, veridice care
se înrudesc și cu reportajul, ba în-
că — prin doza de extraordinar a
multor „cazuri* relatate — cu re-
portajul senzațional. ..Dumiude îți
place să vezi ciudățenii* (p. 132), ii
spune autorului, un bătrin paznic.
Adevărul e că, tuturor, ne place să
aflăm lucruri ieșite din comun și că
ele ne interesează cu atît mai mult,
cu cit le știm reale. Totodată, însă,
aceste pagini aparțin științei; ele
conțin materiale absolut necesare
pentru elaborarea unor studii de e-
cologie și psihologie animală- Aces-
tea sînt ramurile cele mai vechi ale
științelor naturale, căci pe omul pri-
mitiv, obiceiurile animalelor i-au in-
teresat mai întîi, căci pe cunoaște-
rea lor și-a bazat vînăloarea, apăra-
rea de fiare și domesticirea anima-
lelor. Cum s-a întîmplat și în alte
domenii, între ultima noutate și ar-
haic există punți nevăzute : ecolo-
gia și psihologia animală sînt azi de
o acută modernitate. Reci și pe li-
nie pur științifică, lucrarea e capa-
bilă să atragă atenția și a savantu-
lui rafinat, dar și a omului simplu
care, In viața cotidiană, are a face,
într-un fel sau altul, cu animalele.
Am putea adăuga că, prin aspectul
de scenariu cinematografic ai unor
narațiuni, ele sînt niște „mini-do-
cumentare*. Păcat că. In loc de ilus-
trațiile desenate destul de banal de
loan Untch, n-au fost intercalate In
volum cîteva fotografii, mai ales că
aflăm din cuprins că Unele instan-
tanee au fost Înregistrate pe pelicu-
lă. în absența lor polivalența în uni-
tate. pe care am încercat s-o schi-
țăm, constituie calitatea principală
care a determinat succesul cărții.
Covfrșitoarea majoritate a secven-
țelor sînt scrise cu o remarcabilă g
artă literară: decupajul abrupt, a-
lertețea frazării, varietatea pregnan-
tă a timpurilor verbale, plasticita-
tea amănuntelor, ritmul viu, dau
paginilor o alură cît se poate de
modernă.
Povestirile, in mod intenționat, se
contrazic unele pe altele. Exemple
de prietenie între oameni șl anima-
le sălbatice (Stăncuțe deștepte, p. 22.
Ajutor!, p. 23 și u,), care ar putea
imbia spre o viziune edulcorată asu-
pra relațiilor om-animal, sînt con-
trabalansate de fapte care atestă
frica atavică a jivinelor (Miros de
primejdie, p. 28 și u.). Chiar titlul
unui capitol, Imblinziri și sălbăti-
ciri, arată dorința autorului de apu-
ne în cumpănă fapte cît mai dife-
rite, din care să rezulte caracterul
procesual al existenței animale. In
întregul ei. cartea este o pledoarie
împotriva judecăților pripite, a idei-
lor preconcepute și a schematizări-
lor. in favoarea metodei inductive.
Probitatea științifică in acumularea
materialului faptic, iluminată de un
suris cind sceptic, cind plin de sim-
patie, îndeamnă spre luciditatea ac-
tivă a unui realism deschis larg
complexității naturii.
Farmecul povestirilor nu constă
numai în extraordinarul unor ca-
zuri relatate, de la giumbușlucurile
și nâgdrăveniile unor animale la
scene zguduitoare de cruzime fn lupta
pentru hrană. Momente din cele mai
obișnuite, mai „tipice", dar care ra-
reori se desfășoară sub ochii ome-
nești, capătă o aureolă de mirific.
Astfel, fazele năpirlirii șarpelui
(Ceva despre șerpi, p. 130 și u), ne
pun în fața unui secret al naturii ;
o scenă cu vidre, în Jocuri de dra-
goste (p. 204 și u.), devine o gra-
țioasă feerie; scăldatul unui urs (în
baie, p. 1063 și u.) este o comicărie
bonomă: zborul împotriva vfrteju-
lui de vînt a unei perechi de corbi
(Pe furtună, p. 177 și u.), e o scenă
palpitantă de îndrăzneală QUasi-
sportivă ; un moment sau altul din
creșterea puilor (Corecție maternă.
Școala de înot, Familie dc arici.
Frați buni, pp, 281 și u.), au ceva
antropomorfizant, moralizator, de
fabliaux. poate încă mai pregnant
prin negarea, de către autor, a pro-
priilor tentații interpretative. Și
acest joc cu sine însuși al autoru-
lui, care prezintă un aspect, spre
ORIZONT
a-1 retracta sau parodia imediat, a’
ceaslă tensiune spirituală intre du*
ioție și ironie, intre visare și luci-
ditate. este de factură foarte mo-
dernă.
Zic unii că succesul de public nu
dovedește nimic despre valoarea
unei lucrări. De data aceasta, insă,
publicul a avut dreptate. Una din
cele mai frumoase cărți de poves-
tiri a anului 19 GB a apărut in Edi-
tura științifică : Instantanee din via-
ta animalelor de Ionel Pop,
ALEXANDRA INBRIEȘ
„NOUL ATLAS LINGVISTIC
ROMAN PE REGIUNI,
OLTENIA, 1“
ORIZONT
NOUL ATLAS LtCVISTIC ROMAN PE
REGIUNI, OLTENIA. 1. Întocmit sub
conducerea prof. unlv. Boris Cazacu, de
dr. TcoHl Teaha. Ion Ionica țl Valcriu
Rusu. București. Editura Academiei Re-
publicii socialiste România, 1M7. IW p,
TEXTE DIALECTALE. OLTENIA, pu-
blicate sub redacția prof. unlv, Boris ca-
zacu, de Cornelia Cohut, Calina Ghtcu-
Icte. Maria MArdArcscu, Valerlu Șuteu și
Magrlalena Vulpe, București, Editura
Academiei Republicii Socialiste România,
i»« «$«4.un p._pn.
GLOSAR DIALECTAL. OLTENIA. in-
tocmll sub conducerea prof. unlv. Borts
Cazacu. dc Galina Ghiculcte, Paul L4-
zărcscu. Nieoiac Saramandu ți Magda-
lena Vulpe. București, Editura Acade-
mici Republicii Socialiste România, 1967,
130 + XLII p. 1).
Deși graiurile românești, in pri-
mul rind cele «le dialectului daco-
român, au fost înregistrate deja în
două atlase lingvistice, primul dato-
rat învățatului german Gustav Wei-
gand (Lingvistischer Atlas des
dakarumiinisehen Sprachgebietes, *)
Leipzig, 1900), iar al doilea, mult
mai important și mai amplu, elabo-
rat sub conducerea lui Sexil Puș-
cariu, de Sever Pop și Emil Petro-
viei (Atlasul lingvistic român, I—
II1). apărut pînă acum în 8 volume
mari și 6 volume mici, colorate
(1938—1942 ; 1956—1967), ultimele S
mari și 3 mici sub conducerea lui
E. Petrovici și purtind subtitlul „se-
rie nouă-), principala sarcină ce re-
venea dialectologilor români con-
temporani era aceea a întocmirii
unui Nou Atlas lingvistic român pe
regiuni
Necesitatea aceasta izvora din
faptul că atlasul iui G. Weigand era
în exclusivitate fonetic, iar materia-
lul cuprins in ALR devenise deja
„istoric", anchetele pentru acesta din
urmă fiind Încheiate Intre anii
1929—1939. Marile transformări pe-
trecute în viața sociul-politică, eco-
nomică și culturală a poporului ro-
mân. in condițiile superioare ale
statului socialist, au determinat in-
fluența tot mai accentuată a limbii
literare asupra graiurilor regionale
prin atragerea și participarea deo-
sebit de activă in viața social-polî-
tică și culturală a maselor largi ale
poporului. De aceea, între 16 ți 18
aprilie 1958. a avut loc, la Bucu-
rești, Conferința dialectologilor ro-
mâni. cu care ocazie s-a discutat
proiectul elaborării unui nou atlas
lingvistic român *).
Alcătuirea NALR a fost concepu-
tă în opt atlase lingvistice regiona-
le, șapte dintre ele fiind dedicate
fostelor provincii românești (Banat,
Transilvania, Crișana, Maramureș,
Moldova cu Bucovina, Muntenia cu
Dobrogea și Oltenia), iar unul dia-
lectelor românești transdanublene
— aromân, meglenoromân și istoro-
mân.
Primul volum din această serie,
NALR. Olt. I, apărut nu de mult,
vine să confirme valoarea cu totul
excepțională a noii lucrări de dia-
lectologie română, dovedindu-se a fi
într-adevăr o operă de interes na-
țional. care anunță succesul deplin
al întregii lucrări.
Volumul cuprinde o Prefață (p.
V—IX), în limbile română și fran-
ceză, semnată de prof. unîv.B. Caza-
cu, sistemul dc transcriere fonetică
(p. IX—XII), în general același cu
al ALR I—ÎI; o listă a localități-
lor anchetate (cu corespondențele
dintre NALR Olt, și WLAD, ALR
I. ALR II) ; opt hărți introductive
(harta fizică, harta cu numirile lo-
calităților anchetate. Oltenia roma-
nă, etc.), un indice alfabetic al cu-
vintelor titlu.
în continuare sint date 147 de
Hărți lingvistice, euprinzSnd termeni
care denumesc părți ale corpului
omenesc ți bolile lai (p. 13—1M),
apoi, pe 12 pagini (163—174) sini
cuprinse 12 planșe cu un Material
lingvistic necartografiat, referitoare
la 110 întrebări, șl, in sfirșit, in
partea finala a volumului ne sînt
înfățișate un număr de 40 de hărți
lingvistice interpretative (p, 177—
196), o inovație a NALR Olt. față
dc celelalte atlase apărute anterior.
Au fost anchetate 96 de localități,
numerotate de la INII la 998, tn nu*
mărul acestora fiind incluse ți toate
localitățile anchetate de Sever Pop
ți de Emil Petroviici pentru ALR I
ți ALR II din această regiune, pre-
cum și numeroase localități anche-
tate de WLAD (vezi Prefața, p. VII).
In felul acesta materialul cuprins
in NALR Olt, poate fi comparat cu
cel cuprins in ALR și WLAD,
Raportul localităților anchetate
pentru NARI, Olt. I față de ALR I
și II pentru aceeași regiune este de
9fl:2H, reprezentind o îndesire a re-
țelei de 3,5 ori, ceea ce permite o
mai ușoară și sigură urmărire aizo-
fonelor, îzOmOrfelor și izogloselor.
Rețeaua localităților anchetate es-
te mai deasă in zonele unor gra-
iuri de tranziție la granița de vest,
nord-vest și nord, deci spre Banat,
Hunedoara și Sibiu, precum și in
regiunile muntoase.
O completare h datelor anchetei
pontru NALR Olt., cu deosebire în
ce privește morfologia, sintaxa (in-
clusiv fonetica sintactică), lexicul,
topica și, în general, stilul vorbit II
reprezintă volumul dc Texte dialec-
tale Oltenia, apărut, ca și NALR Olt.
I, în condiții grafice excelente.
Textele au fost culese din toate
rele 93 de localități anc hetate pen-
tru NALR Olt. de un grup de cer-
cetători de la Centrul de cercetări
fonetice și dialectale, anchetele efec-
tuîndu-se între 1960—1965.
Culegerea materialului s-a făcut
pe baza unor convorbiri tematice,
referitoare la uncie ocupații și în-
deletniciri specifice vieții rurale, la
tradiții și obiceiuri folclorice. Ast-
fel TD. Olt. devine și un izvor de
prețioase informații pentru etnografi
și folcloriști. înlesnirea consultării
volumului, In acest sens, este asigu-
rată de indicele Iernatic, publicat la
sfirșitul cărții- O altă parte a texte-
lor o reprezintă ața-numitele „texte
libere-, comunicate dîn „propria ini-
țiativă a informatorului41 ți cuprin-
zând iuti triplări, amintiri din viața
acestora, etc.* (vezi Prefața, p. XX).
Deși informatorii au fost aleși du-
pă principii dinainte stabilite și
uzuale în cercetările dialectice : să
fie originari din localitate, să nu
aibă defecte de pronunțare, să co-
respundă nivelului mediu al gradu-
lui dc școlarizare al regiunii etc,
(vezi Prefața, p. XIX), trebuie pre-
cizat că nu întotdeauna aceste prin-
cipii au fost respectate — spre
exemplu : subiecții VI din Plețoiu.
punctul cartografic 932 ți din Vlr-
ciorova — sat llovița, punctul 948,
sint originari din alte localități (vezi
Lista localităților anchetate și a in-
formatorilor, p. XXXVIII și XJ.11).
O inovație față de textele dialec-
tale publicate de Emil Petrovici*)
o constituie faptul că autorii pre-
zentului volum au anchetat în fie-
care localitate Cîte opt subiecți, du-
pă criterii de virată și de sex. In
realitate, în volum nici o localitate
nu este reprezentată cu texte culese
de la toți cei opt informatori.
Unul din marile merite ale aces-
tui volum constă în transcrierea fo-
netică — el fiind, după ALRT II.
publicat de Emil Petrovici, ai doi-
lea volum de texte dialectale româ-
nești transcrise eu mare migală. In-
teresul lor deosebit pentru cunoaș-
terea graiurilor oltenești și al celor
românești, pe un plan mai larg,
crește șl datorită faptului că In ele
au fost cuprinse unele fapte care
la o anchetă obișnuită cu chestio-
nar scapă, furnizind noi dale, care
In NALR Olt. nu au putut fi sur-
prinse și realizînd în felul acesta o
imagine mai completă și mai veri-
dică a graiurilor oltenești.
Semnalăm cîteva faple fonetice
mai deosebite, reprezentind în pri-
mul rind arhaisme fonetice, care
apropie graiurile oltenești de nord
și nord-vest in primul rind de cele
ardelenești și mai ales de cele bă-
nățene :
— ă se păstrează neasimilat la e
în păreke (pct. 604, 969. 9791, păreg
(pct. 972), deci la Brezoi, în nord
spre Sibiu, la I’rejna, spre granița
cu Banatul, la Seaca-de-Pădure, în
apropiere de Craiova și la Urzicu-
ța și Mărăcinele, ambele lingă Bâi-
lești. La Mărăcinele (pct. 972), ă se
CT>
ORIZONT
ORIZONT
jp păstrează și în. părete. Iată deci un
* fonetism comun graiurilor Oltenești
cu cele de peste munți (Transilva-
nia ți Banat).
—	ă se păstrează neasimilat la o
în năroc, la Bumbești-Jîu (pct. 905)
și la Baia-de-Aramă (pet. 941). ca în
Banat, iar In centrul Olteniei, la Bul-
zești (pcL 990) apare forma văpseaua,
la Godineșli (pct. 942) în nord-vest,
vipsite, și cu ă protonic a, lingă
Baia de Aramă la Ci In le-sat Piep-
tăn’ (pct. 947): vacsim ți vapsăști.
iar la Ostrovu-Mare (pct. 9G2) lîngă
Vinju-Mare, văpsitor.
—	ă nu devine i In nisip, la
Scoarța (pct. $15),
—	u neaocentuat sc păstrează în
formele flexionare ale verbelor a
durmi și a adu nul. In Săcelu-Mă-
gherețti (pot. 912) și Oreselu-Măcm-
cerii (pct. 926).
—	e nu devine ă după labială în
beșică (pet. 962 Voineasa, p. G)și în
hcutură (pct. 971 Sărbăloarea, p.
314), ca în unele graiuri din Tran-
silvani».
Formele tinăr și tinără se găsesc
în pet. 912 Săceiu, p, 52, pct. 956
Butoiești, p. 241, pct. 975 Maglavjț,
p. 337, pct. 977 Deasa, p. 346, pct.
993 Sludlna, p. 405.
— 1 se păstrează nesincopat în
direg, pet. 912 Sărata, p. 54 și în
pet. 999 Mîrșani, p. 391.
— i nu se asimilează la u în:
îmbla. pct. 935 OMrșia — Cloșani,
p. 141, împle, pct. 940 Izverna-sat
Siliștea, p. 161, Cn în limba veche
ți ca in Banat.
Exemple sigure dc n vechi, păs-
trat ca in Banat și Hațeg, nu am
găsit decît intr-un singur cast (ti>)
puni ,.pui“ în pet. 937 Călugăreni—
Cloșani. p. 147. In băcon ..baci", pct
935 Dobrița, jud, Gorj, p. 139 și în
biidon „blid mare de lemn", pct 973
Unirea, lîngă Calafat, p. 325, cre-
dem că avem a face cu depalati-
zarea lui n (vezi mai Jos).
Din fonetică mai semnalăm numai
două fapte mai interesante : furnigă,
apare la Alunu, pct. 916, p. 63, la
Vlădala, pct. 966 p. 287, furnlgile,
la Tvanca, pct. 995. p. 414 ți în-
furniga la Orlea, pct. 996, p. 419.
Arin velarizării vocalelor anteri-
oare precedate de grupul consonan-
tic st, după datele furnizate de
NALR Olt. I. pe baza h. 58 mestec
(mîncarca in gură) cuprinde puncte-
le : 935, 936. 943, 943, 944, 949, 950 și
957. După datele oferite de TD Olt.,
st are rol velarizator asupra vocale-
lor anterioare și în punctele 90®
testă, p. 30, 941 (stagar, stag, p. 173),
946 (mestecăm, p. 197), 947 (iestă, p.
(203). 956 iestă, p. 241) și 938 (iestă,
p. 368).
După cîte se știa fenomenul carac-
teriza grai uri le bănățene și hațegane
și constituia una din cele mai im-
portante particularități specifice
graiurilor daco române de sud-vest.
Dintre faptele marfologice mal de-
osebite amintim pe următoarele ;
— construirea dativului cu prepo-
ziția la (ca tn centrul și sudul Tran-
silvaniei) : Io ani tăiă temne la
nevastă,., (p. 2) ; (Vulpea) s-a făcut
infiiintea LA PESCAR muArtă..," (p.
3). Toate exemplele sint din Cîinemi.
pct 901, la sud de Sibiu.
— construirea dativului cu artico-
lul Iu antepuS) ca In sudul Banatu-
lui r .„făte cinste LU CUPIL... dă
LU NAȘU acold...", în localitatea
Cemeți, jud Mehedinți, pct. 953.
— verbele a țese și a coase trec
de la eoni, a II I-a la conj. I, țăsa și
cusa: lăsăm (p, 87), rasăm (p. 58),
ambele forme in Grădiștea — sat
Băilrști, pet. 922 ; țăsăm, cusăm (p.
92) la 'Turburea, pct. 923; cusăm (p,
377) la Piatra — sat. pct 985.
— a bate trece la conj. a Il-a : o
batem (p. 92). la Turburea, pet 923-
— a cămine are participiul rămîns
îti punctele 930 (p. 78), 957 (p. 246),
958 cp. 251). 966 (p. 291). deci în GorJ
și Mehedinți, iar in sudul Olteniei ;
la Izlaz apare forma rămis.
— conjunctivul perfect, pers .3, a
verbului a fî, apare sub forma să
fie fost (p. 154), localitatea Turci-
nești, pct 939, ca prin unele părțî
ale Banatului.
Impresionează varietatea ți bogă-
ția termenilor lexicali dialectați, ca
și numărul mare dc neologisme pă-
trunse în graiul populației rurale.
Consemnăm în continuare citeva ne-
ologisme care nu apar în glosar:
conservat, consum (p. 26). principiu,
depandă, specialitate, posibilitate, (p.
30—31), dispensări, (p. 36). curios,
curiozitate (p, 44), artificial (p. 45),
etc.
Glosarul a fost întocmit mai ales
pe baza materialului lexical cuprins
în TD. Olt., cu atît mai mult cu cit
volumul de Texte dialectale nu este
însoțit ca ALRT II, de un Indice de
cuvinte sau de un glosar.

Considerăm că nu trebuiau omiși
din GD Olt. termeni ca :
ajurmita „numele jocului de copii
de-a v-ați ascunselea" și verbul u
ajurma (p. 347); asupra „spre" în
expr, asupra serii (p. 2) ; azăvadă
. idăpost împotriva vlntului* ; Făca
tala azăvadă cu blana carului" (p.
492) ; beicoane (pi.) (care e forma
de singular?!); „piatra aia beicoa-
nel-clea de piatră" (p. 265) ; bilbără
„flacără” (p. 213) : brădoaică „bor-
can, vas în care se ține carne de
porc In untură" (p. 290) ; bunar ..fîn-
lînă“ p. 153, 135 passim ; călecan
(Lina o vopsesc) cu cuajă de
urine ți cu călecan" (p. 1) ; codri-
cei (pL), (care e forma de singular ?)
„bucățele de carne dc porc" (p, 83) :
cuhne „sfoară pe care se întind ru-
fele la uscat” (p. 109, 13B), etc. ca
să enumerăm doar cîțiva din terme-
nii pe care i-am găsit neintroduși la
primele trei litere din alfabet.
Ne mai exprimăm o nedumerire.
In GD. Olt. (p, 5) apare cuvlntul bă-
clon „baci", iar în TD Olt., p. 139
termenul e transcris băcon ! Nu cre-
dem că aici am avea a face cu su-
netul n din sufixul -on, ci mai de-
grabă cu n depalatalizat -on (gre-
șeală de tipar sau greșeală de in-
terpretare in GD. Olt ?, Prefața, p.
VII) și nici in cazul cuvîntului ți-
gănon „meșteri țigani, veniți In sat
din alte părți* (GD, Olt. Prefața, p,
VII), deoarece in TD Olt. cuvjnlul
apare la plural . țicănoni ăștia, că
nu ierea țigan, ierea țigănon așa-.
Aici s-ar putea să avem a face cu
fenomenul mai nou al palatalizării
dentalei n. nu cu n vechi, deoarece
nici în NALR Olt,, (vezi h. riie) șl
nici în TD Olt., localitățile respec-
tive n-am găsit alte exemple. Că în
Oltenia Învecinată cu Banatul n
vechi S-a de-alatalizat ne-o dovedeș-
te și termenul beicoane (provenit
probabil din beuțâ „băuță", cu
schimb de sufix (-uță, ică) printr-o
falsă analiză bcică 4- -o(a)n(e).
1- cele trei lucriri apar prescurtate
astfet: NALR OU. I. TD Olt. ți GD Olt.
î.- Prescurtat WLAD.
X- Prescurtat ALR t țl ALR n.
ț,- Veri Acad. E. Petrovici, Sarcinile ae-
luale ale dialectologilor din r.p.r., „Fo-
netică ți dialectologie". I. București, EdU.
Aeaa. r.p.r, îs».
5.* Vezi Marius Sala, DlsctUarca pro- gj
ledului Noului atlas Un^i4stlc pc regiuni
(NALR), tn LR. *n. VU, HM, nr. ț, p. K-«»;
CAeatlonarul Noului aliat lingvistic român
pe regiuni (Precizări preliminarii), FD, V
19«4. p. 159 : B. Cazacu, Noul atlas lingvis-
tic roHidn i oltenia, tn Studii dc dlalecto-
logte romlnă, București, Edil. țdlnțlflcâ,
U>Sț. p. S7-W, precum ți Prefața la NALR
Olt. I, semnată de același autor, unde ee
expun principiile metodologice șl concep-
ția care stă la baza Noului atlas lingvistic
pc regiuni.
C.- Texte dialectale culese de Emil Pe-
trovicl. Supliment la Atlasul lingvistic ro-
mân. II, Sibiu — Leipzig, 1S« (prescurtat
ALRT II).
V, ERAȚI LA
„CONTEMPORANUL" nr. 5,
6/1969
Și aceste numere ale săptămâna-
lului bucureștean, la partea literar-
artistică, vădesc aceeași constantă
preocupare de a fi. pe planuri diver-
se, în miezul actualității. Referin-
du-ne la rubricile consacrate litera-
turii, astfel, vom remarca vădita do-
rință de a îmbina latura informativă
eu aplicația exegetică de reală ex-
tindere. Sînt, deci, bine venite arti-
cole suplu descriptiviște, ca cel des-
pre revista „L'Arc*, a lui Constan-
tin Crișan, sau direct ocazionale, ca
cel intitulat „Dos Fussos în româ-
nește" de Alf Adania. Dar, fără în-
doială, o atenție specială merită
ampla incursiune în cîmpul poeziei
moderne a lui George Ivascu, in-
cursiune prilejuită de analiza cu to-
tul obiectivă, pătrunsă de serioase
amendamente critice, consacrată an-
tologiei lui Nicolae Manolescu.Poe-
zia română modernă de la G. Baco-
via la Emil Bot ta, este vorba de ar-
ticolul intitulat Valorificarea reali-
tății noastre literare.
în cete două numere, sub semnă-
tura a doi tineri critici, se publică
două articole de generalizare esteti-
că. p!ecîndu-se de la aspecte concre-
te ale prozei românești contempora-
ne. I-aurențiu Ulict (Eseu și eseis-
tică) discută, atent, imixtiunea eseu-
lui, în sens creator, în romanele lui
Al. Ivasiuc, în Intrusul de Marin
Preda, în Martorii de Mircea Cioba-
ORIZONT
“ nu ți In Coborînd de Paul Georges*
cu. Cu totul superflue sint insă diso-
cierile din prima parte a articolu-
lui unde L. Ulici vrea să ne convin-
gă neapărat că Toma Pavel, in ulti-
mii 30-40 de ani, este singurul, la noi,
care practică cu succes eseul pur.
ca ți cum G. Căiinescu, M, Halea,
T. Arghezl etc. etc., în strălucitele
ior padini publicistice, ar fi făcut
altceva.
Structura clasică ți experimentul
romanesc, eseul semnat de Mihai
Voicu, este de o vădită prețiozitate
crud ist ică, spre a mai răspunde ți
unor oneste scopuri aplicative, ața
cum, probabil, s-ar fi voit inițial.
Cronica lui N. Manolescu la volu-
mul Teatru dc Ion Omescu, spre
deosebire de alte cronici precedente,
este ponderată, echilibrată și, în ge-
nere, riguros sprijinită pe serviciile
analizei critice. Cu totul superficial
este, în schimb. Jurnalul de lector,
siimnat de Adrian Antoneseu, unde,
cu o superbie nemotivată, sînt expe-
diate o seric de cărți de istorie lite-
rară și du critică literară ale anului
1308,
Beletristica propriu-zisă aproape
că nu există, nici de data aceasta,
în pagina exclusiv literară. Poezia
Regresiune de Dumitru Băiăeț, sin-
gura in cele două numere, ni se pare
eu totul mediocră, alcătuită din a-
socieri metaforice cu totul trucate :
,,Turmele pășteau lingă piscuri/Pa-
ringul sprijinea soarele în apus/apoi
soarele îmbrățișa fruntea muntelui"
etc.
Nu vom trece, însă, indiferenți pc
lingă cele două poeme ale lui Eu-
gen .lebeleanu (Sufletul apei, Apa și
tocul), traducînd obsesiile „cosmo-
gonice“ ale poetului, după cum nici
pe lingă eseurile lirice ale lui Geo
Hogza. intitulate, unul Obeliscul și
altul llălcescu. Ambele concentrează
incadescența inspirației marelui po-
et care este Geo Bogza și relevă pa-
tetismul etic ți civic a! cetățeanului
și patriotului care este același Geo
Bogza.
N.C
ORIZONT
orizont extern
LA RELUAREA „LUPILOR"
DE ROMAIN ROLLAND
L' na din laturile cete mai controuersatc
din opera Iui Romaln Rotland o consti-
tuie creația sa dramatica, in speță pie-
sele din ciclu! Teatrul Revoluției, Printre
acestea, Lupii rdmln, lotuși, cea mai
populara. Adusa pc scena fn IM» dc
Lugna-Poe, Ia teatru! l’Ocuvrc ca prima
dintr-o trilogie cu un Danton fi Quatorze
Julllct. succesul n-a fntlrziat, deși — fi-
del cu concepția sa despre teatrul popu-
lar — Romain Rolland se dovedește ți >n
aceasta lucrare „moralist- fn tradiția
măritor clasici ai moralismului francez-
Dratna a /ost tradusa in mal țoale lim-
bile pdmlntuluf ți ie bucura ți astdzE dc
un presliplu deosebit. Recent Ca a fort
monlald lntr-0 noua viziune de Marcel
Blumai st difuzata pe rețeaua a doua a
televiziunii franceze Cu aceasta oeazie,
criticul france: Pietre Abraham a scris
tui Rend AndHcuz o scrisoane-eomentar.
din carc credem ca e de interes sa citam
următoarele :
„Revoluția, aici, este un pretext. Rol-
land a pus aei un caz de constifnfd, pe
care a vrut sd-l arate publicului fiindcă
avea fn mintea sa, Incd de acum, în-
treaga acrie a Teatrului Revoluției. El ar
fi putut sd-i încadreze fn ii Ierte eu un
secol in urmd, dar fi mal bine cu un
secol înainte, Cdd RoIIand a scris Lupii
fn anul Procesului de Ia Rennes, la patru
ani după prima condamnare a lui Dreu-
fus ; piesa a fost reprezentata ta patru
luni dupd ce Emite Zala fi-a publicat
zdrobitorul J’aeeuse.
Lupii nu sint a pEcsd irtoried, ef o re-
aepune pasionala imediata In fața dra-
mei contemporane pe care autorul o
trdla ți spectatorii t-au recunoscut pe
Zata. pe locotenent-cotonclul Picard, pir
Seneurer-Kastncr strfnji laolaltă fn fi-
gura austeră a lui Teullcr, om de țtitntd
earc jfi-a pdrdsit laboratorul penrtu raz-
boi, earc a sacrificat noțiunea sa despre
justiție ți răpune de stat — trama a
procesului intentat lui Zota — sacrificiu
transpus de RoIIand Intr-o epocd anterr-
oard fi preferențială pentru el, dar pe
care toți spectatorii anilor respectivi l-a»t
trâit fn strlns raport cu evenimentele
tragice care i-au frdmfnMt".
Lupii, in interpretarea lui Pierne Abra-
Itam.Ia originea lor se dovedesc deci o
pierd dc actualitate, dcmonstrlnd cum un
subiect de mare importanta civica poate
fi adinele si artistic transfigurat prin ra-
portarea fl osmoza sa cu fapte similare
anterioare din istoria unui popor.
0 BIOGRAFIE A LU1
CLEMENCEAU
Dupd a? George Wormier a tipdrlt la
Pross&s Unkversiialres dc France fn 1»6I
fi	do ud voiume compacte, InlltulafG
La Republlque de Oemenceau 0 Dlwo-
urs de guerre de Clcmcnccau, Phflippc
Erianger a publicat ta a clnctzecea ani-
wnarc de la terminarea primului rd^boi
mondial o eivcare biografica, cronuto-
pied fi p.reholOgdcd a /ipurtf marelui poli*
tlcian francez*.
Pft. Erlanger 4-a aflat fn fața unet
sarcini de mar? in. terci național francez.
Clemcnccau, supranumit Tigrul, a
la izbucnirea primului rd^boi mondial
ORIZONT
ultimul supraviețuitor printre autorii ce-
lebrului proces de la Bordeaux privind
anexiunea Alsaciei fi Lorenci din it71.
In cartea lut PA. Ertangcr acest fapt nu
este tratat cu su/lcienld tărie. Interesul
aurarului te concentrează mai mult asu-
pra activității Tigrului Intre 1911 ți HM,
ca președinte al comisiei de război, ca șl
a afacerilor strane din Senatul francez.
La tei, interesul autorului, urmărind fi-
del desfășurarea evenimentelor din ulti-
mul an al război ui ut, este oriental asu-
pra raporturilor lut Clemenceau eu ma-
reșalul Foch, ca șl asupra celor Intre
Focii și Wepgand. fn această perioada
finală a primului război mondial, at-
menceau a lăsat sd te creatfa ctteodală
eă vrea să dirifeze personal războiul,
recurpind la numeroase contacte cu
marii generali Hai?, Pclaln și Pershing.
O pagină dramatică o constituie apă-
rarea înaltului Comandament, susținută
eu bravuri de Clemenceau fn s iunie
1»H fn Cenuera Deputajitor,
Interesul lucrării lui PA. Erlanger nu
se reduce Insă numai ta comemorarea
cu ocazia a cincizeci de ani de ia ter-
minonea primului război mondial a co-
pleșitoarei figuri a lui Clemenceau. Ela-
borată pe baza unei documentații bogate
șl folosind materialul biografie. politic
șl militar multilateral pentru conturarea
portretului politic și moral al Tigrului,
ca arc darul si ne readucă in minte fi-
gura acestuia, dar șt de a descoperi con-
vingător coordonatele pe cane prin clar-
viziunea sa politică și consecvența acți-
unilor sate el s-a înscris Ia un loc de
aeamd fn istoria Franței.
ANUL BERLIOZ
ceze, ca Halăvy, Gounod, Masai,
Saint-Saans, Masacnet și Debussg. fn
creația sa, Berlfaz a atacai cu mult clan,
îndrăzneală tehnică și spirit de inovație
simfonismul, reușind tn numeroase o-
purt, ca întoarcerea la viață, Ilarold In
Italia, Romeo țl Julieta, Episod din viața
unul artist sd creeze tipul simfoniei cu
program, Bucuri ndu-se tn curfnd de ad-
mirația șl sprijinul cercurilor muzicale
germane șt rusești fn frunte cu Franj
Lisei, rcnumcle lui Hertioz a pătruns fn
străinătate, In timp ce autoritățile fran-
ceze i-au tratat cu destulă suficiență. în
felul aeesln, Berilor a susținut o lupta
eroică pentru realizarea și desdvlrșlrca
operei sale componistice, recurgind da
multe ori fn sprijinul ei șl ta publicistică,
tn care domeniu In curlnd s-a dovedit un
mln altor strălucit șl temerar. Defini n-
du-și in felul acesta concepția șl teoretic
șl literar, Berilor a reușit să-și creeze
aureola unui muzician modern complex,
ta fel de bogat tn Inspirație muzicală ca
șl fn cea estetlc-programaticd, Pe de al-
tă parte, îndrăzneala cu care a îmbrăți-
șat fn domunlul dramei muzicale o sea-
mă de subiecte mari ele Hteraturif ea
Damnațiunea lui Faiisl. Bcnvenulo Celli-
nk Troienii, a izbutit să ocupe In istorie
muzicii, alături dc Richard Wagner șt
Gluseppe Verdi un loc de frunte printre
creatorii revoluționari al dramei muzicale
moderne.
„Sini un cnzscenrfo sl luf Becthown*,
a afirmai la un moment dat Hectar Pcr-
fiaz, sfldtnd modestia, precum l-au do-
jenit contemporanii săi. La o Sută dc ant
de la moartea sa, creația sa, bogată in
pagini de o expresivitate inegalabilă, a-
deverește, totuși, cu prisosința, autoapre-
cierea sa iar Franța de azi il sirbăto-
reșUs printre cel mai mari.
ORIZONT
Faptul că In primăvara aceasta sc vor
Împlini o sută de ani de la moartea
compozitorului francez Hector Berilor a
determinat Academia francezi a Artelor
frumoase si inaugureze Iacă fn 11 de-
cembrie trecui ciclul manifestărilor co-
memorative, Irosind vieții concerilste, ca
și exegezei eritfee și muzicologice, vari-
ate sarcini fn vederea sărbătoririi demne
a marelui maestru.
Reprezentant tipic al romantismului
muzical In Franța, Hectar Berilor a clș-
tigat In 1*3® CU cantata sa Sardanapal ca
primul compozitor romantic francez Pre-
miul Romei, Inaugurlnd prin aceasta
strălucita serie a la urcați!or din care au
făcut parte celebrități ale muzicii fran-
DECODIFICAREA BALADE-
LOR IN JARGON ALE LU1
FRANCOIS VILLON
Calc șase ba'adc fn Jargon pe care ta
cwprtrtdeș in apendice, opera tuf Francei
Viitan — fdrd a se ptt daed fntr-twftfvdr
mărețe poet «te aulcruX tor — au consti-
tuit una din cete mal impenefrabiie enig-
me ate literaturii franceze. Pentru prfma
da:dr ele au fost descifrate an ut trecut de
tingrUtut Fierre Gutraud, care ta comen-
teaid fn utultoarea sa lucrare La Jargon
de Vlllon ou Ic G«i Suvolr de Ia CoquiHe»
. publica 14 fn BibliOteMțue des Idies,
.VRi, Galimard. Uluitoare este aceasta
lucrare — drspre care cuartei Camproux
scrie o excelenta cronicii fn LCttres Fran-
^*i*M nr. 1161 din 7 ianuarie IW3 — atit
prin rezultatele cit mat ales prin metoda
apticatd.
Desigur, Intcrpreld riie pe care pietre
<; viratul te di celebrelor balade pot fi.
■după propriu.i Icmșn, „scandaloase"
pentru: critica irudlfloitallsld, pudic4 și
crmformlsui. tn urma decodt/tcdrii, au-
torul descoperi fn fiecare, cile trei ba-
lade suprapuse — una mai „scandaloasa"
decit alto — astfel Incit, de fapt, se con-
stati cd ele sint optsprezece balade în
loc dc sase. „Baladele In jargon — ob-
serpd cu per»irsen td Charles Camproux
—conslitule o aport coerenta ți unilar-J,
Căra ar putea sd ee tntn utere r Jocurile
MorVl. tilc Norocului ți ale Iubirii". In
LCttres Franțoiscs ni se reproduc primele
doud traduceri ale Baladei a doua. Se
poate constata cd flecara c atedtultd din
-cite trei momente perfect suprapuse ;
/drd-de-legea-afel : crima, tortura șl
ștreangul, respectiv : jocul de noroc, in-
jeMloria, pedepsirea trișorul ut.
Ceea ce ut» insd tnai interesant și mai
Important este metoda lingvistica perso-
nale a tur Picrra Guiraud, batatd pc stu-
Jiul structurilor etimologice ale lexicului
și pe considerarea operei ea un cod ce
trebuie descifrat In raport cu sistemul
jwrllcular ee t-a geisemt. Jargonul —
tidlcd un cod artificial — i-o permis o
strdiucJld aplicare u acestei metode, prin
eore a izbutit sd afle cheia codului ți
cxigenfa a trei sisteme distincte supra-
puse, astfel ci fiecărui termen dintr-un
sistem li corespunde alt termen, precis
determinabil, In sistemul urmdtor.
tipera dc decodificare a baladelor In
jargon, cu rerultatcte sate insolide, dar
atit dc caracteristice pentru mediul dc
ruga bonti ți tflhari medievali, preocupă-
rile, pitirile fi spaimele cerora fa ex-
prima, este un triumf ai metodei riguros
științifice, lingvistice, asupra criticii im-
presioniste, cdreie orice domeniu firi
contingente cu dilemele spirituale, afec-
tive ți etice in eare se afli fnsedunat
cercetătorul tradițional, II este strict In-
nrrzis.
fmpreund cu Charles Camproux ne în-
trebam dacd aceasta metoda nu cumva
■deschide posibil I14|t noi In analiza feno-
menului literar In genera. Am indrdznl
sd presupunem, dc pilda, ci numeroase
■opere ale literaturii noastre populare ar
-fezrdlul taluri ncbdnuiae, dacd ar fl des-
cifrate ca produsele unei scrii dc sisteme ~
de codificare lerieaid ți metamorfied, —
suprapuse ți cimentate printr-un înde-
lungat proces de acumulare ți stratifi-
care de sensuri, in cursul unei tradiții
In continui transformare. Cite colinde,
astfel, ar putea fi „citite' in sistemul
lingvistic ți metamorfle pdgtn, creștin jt
erotic In care ele au concrescut 7 Cite
surprize de gfndira ți frumusețe ne-ar
>>iaf putea Incd dezudiui ți atltea doine,
balade sau basme, Din multiplele straturi
da imagini ți dc noime care te alcătuiesc
in realitatea tor intrinsecii, abia dacd
le-am pdtruns plnd aici unul, cel mult
do ud.
O NOUA OPERA F,WST
Printre subiectele mari ale literaturii
universale căra In ultimul secol revin
mereu in noi interpretări muricate, evo-
luția lui Paust nu este firi Interes țt
pltonesc. Compozitori Ca Spohr. Schu-
mann, Gounod, Bolto, Rrtler fi Busoni
— ca sd-i amintim numai pe cei mai
mart, aMturl dc Richard Wagner, autorul
unei uverturi ți a unor pagini dc lieduri
din partea Inlila a tragediei goeiheene,
de MusorgsKi, autorul incomparabilei
Hntadc a purlcclul și de Hectar Berilor.
cu Damnațiunea iul Faust — au încercat
sa cucerească pgmru scena muzlcald fi-
gura marelui savant care Iți vinde su-
fletul diavolului pentru a cunoaște ade-
vdrul.
Recent la Plccola Scala din Milano s-a
reprezentat o noua versiune a iul Faust
— a țalzccca. după cum cu malițiozitata
a subliniat un critic — de Mtchel Butor
ți Henri Pousseur, O versiune comptetd.
dar nu ți czxftausilvd a textului a apdrut
In numerele din ianuarie pinii tn martie
1W a revistei Lu blouvelle Revue Frun-
calHc ; alte fragmente, fn Cahicrs Re-
nuud-Barault din decembrie 1901 ți tn
revista belgiand VII. O versiune de con-
cert a tucrdrii a fost executați in cadrul
Bienalei de ta Bruxelles in 19(9, sub tit-
lul Poriail dc Votrc Faust. Lucrarea exe-
cutată la Piceoia Scala se fntituleasd la-
pidar Voire Fuwl, iar fn subtitlu ,.Fan-
tesle variabila In genul operei".
Ce vrea sd spunti acest subtitlu 7 În-
trebarea este jusiificatd, tar publicul mi-
lanez care a primit lucrarea cu interes
pentru acest subtitlu, ca apoi sd pdrd-
seased sala cu vădita dezamdgire, a do-
ORIZONT
g vedit prin aceasta cd nu totdeauna spiri-
" tul de inoiwfte a fișai cu zgomot este în-
soțit fi dc o adevdratd viziune noud tnu
mdcar inovatoare in arta contemporana.
De aici Incd o dată ; Ce vrea ii spund
subtitlul „Fantezie veritabila tn genul
operei* 7
Acuma trei tSrccnli ia teatru! Alltambra
din București s-a Jucat in cadrul unui
sketch, o ptcscfd potitistd, desțdfurarca
careta, dupd un scurt act expozitiv, a
putut ți determinata pc baza «nul vot
din raid. Spectatorii, cu alte cuvinte, au
putut sd alcagd intre mai multe dezno-
mdminte posibile. Modul cum fa ajungea
la acest deznoddmlnt era stabilii de lo-
gica interna a acțiunii intne dalele expo-
ziției ți datul dcznoddmlntulul, pc par-
curs putina sd intervină o seama de ne-
prcidzute, Exact in felul acesta }l-au
conceput, independent de modelul bucu-
reștean. M, Butor ți H. Pousscur, Fante-
zia variabile) In genul operei, Intitulatd,
consecvent cu principiul imixtiunii pu-
blicului din sold, Voire Faust. Deci, Fuust
ce! dorit de fiecare datd de publicul se-
ri“respective. tn felul acesta autorii au
erei ut cd vor i rans Jigura vechea legenda
in cadrul unui suprarealista cc-i este
particular. Cum a procedat Pousscurr
El a compus un act im Ei imouabd, apoi
au urmat o scamd de /iții ț„lambeau.r),
tn care melodii cunoscute din lucrările
prmffCMOtllor sdi au Joși parodiate sau
combinate Intre ele dupd mat mulie for-
mule aicatortce postbUe, publicul nuni-
nindu-i in fiecare caz posibilitatea si
ceara una sau ceolaltd „mixiunc". inlru-
eii parodia este de la StratcEnsky încoace
un mijloc curent In muzica apuseana,
Dutor fl Fousseur au recurs la ea in spe-
ranța cd cerințele tot mat intelcclualiste
in mutica apuscand dc azi vor fi saMfi-
eute pe aceasta cale. Poate au fi reUftl,
dar adresfndu-sc milanezilor — unui
public meridional — s-eu avut part?
nfet dc înțelegere ți nici de succes. Șt tn
țelul acesta, uriașa muncii a lui Henri
Pousscur, stdpln peste toate proceticele
serlaltsmului, muzicii electronice, alealo-
rica și ale colajidut, cel puțin deocamdată
a fost in zadar.
A. fl G. l~
ORIZONT
■ miniaturi critice
NOSTALGIA
REPORTAJULUI „TOTAL"
S-o spunem deschisz de mult timp
simțim, tot mai accentuai, ceea ce s-ar
putea numi nostalgia reportajului „to-
tal*. Ce se inlfmpfd 7 Literatura dc cd-
Mtorlt. cum o practică muiți dintre scrii-
torii noștri fa ultinia vreme, vrea cu
totdlnadintul sd se emancipeze. adlcd id
fie orice, metaforă «ubtild, eseu dacr,
acirointrcmpeețla blaznrd, numai ceea cc
li sta bine, adlcd relatare realistd, ne-
coritrafdrutd, fUmlnda dc ineditul fizno-
fnanat, nu.
Slpur, daci romanul, dacd nuvela, da-
ca poezia, dacd fab, chiar ți ea U cri-
tica, dccd, deci, toate țrenurHe fl sut>ge-
n urile, toate «peciile țl subspeciile lite-
rare, nor altceva, de ce n-ar voi ți re-
portajul altceva.
Si, totuși, reportajul literar actual nu
*e tasd, nici vtwM, luceai de asemenea
Invazii, ei vrea sd trdiased prin «Ine.
pentru Sine ți pentru cititor. Cea ntai
pregnantă dovadă. In momentul de fată
«c-o oferd, poate, serialul „Zbor peste
Pol*, al Iui foan Grlgorcscu. apdrtu suc-
cesiv in revista Contemporanul, In nu-
merele din lunile ianuarie ți februarie
a, c.
Verificatul „profesionist* ai canidul fnc
amintim fncd de răscolitoarele sale re-
portaje inspirate dc urmate rdzboluiul In
Polonia) n-are prejudecăți, fdclnd loc,
in patrinile sate, observației celei mui
fidele, care, potențata dc reflecție ți de
intensa participare afeettpd, propune ci-
titorului Itinerarul unei cdldtord pe cit
de spectaculoasă, iot pe atlt de semnl-
flcalivd pentru condiția umand a epocii
contemporane,
N. C.
UN TINAR POET
Nc obișnuisem ca In Viața militară sd
frițnnim îndeosebi pmtpt <Ic inspirație
ostașeased, o	pafriotied direct re-
ceptrbiEd in rlndui cititorilor cdrora se
gdrețeard publicația, dar nu întotdeauna
cu acoperirea estatied ncc«ard. fald Ensd
cd in numdrtd j/ltM al Vieții militare o
intreagd pălind dc poezii semnate de ton
/rdbetcu reușește sd ne Hșttge. Poeitt ca
Mioritici «tu lurna Eg Tg. Jiu, sEnt no-
tabile.
Nu e prima datd cind Ian Ldbe^cu ne
surprinde cu poezia sa tic o caldd expre*
siuilate șL de aceea, poate ci pagina
citata nu-l decît o continuare fireased a
câștigurilor lirice de ptnd acum ale unui
poet cu un numi? mai pufin sonor : Ion
V. Î»V
„E F 1 0 I I"
,.0 culcpcnz literară a unui cenaclu
studențesc — dupd cile tmi dau scama
— este. Incit, o inițiativei ineditd la rtoL*
Apa iți încape crltlcnl Nicdce ciobanu
scurta prefață la „cdrtlclcu clintii* a ce-
naclului literar „Excetsior* de pc Ungă
Casa de cutturd a studenților din Timi-
șoara.
Sectorul poetic, mai amplu țt mal efi-
cient reprezentat, oferă surprize pldcute.
alic prin diversitatea dc stiluri, cit ți
prin forța emoțională a versurilor, prin
sensibilitatea țl buna mlnulre a conde-
iului de cit re autori. Atdiuri de poeți
mal cunoscufl ea .* Traian Dorgoțan, Du-
?an Petrovicl, Aurel Turcuț, jerban
Poarța, intllnlm numele lut Drapam Ir
Mapdin, Eupcn Apoca. ton Cdddreanu,
Vir^lllu Bradin, Ana fiarta Potoceanu,
promisiuni dintre cele mai auten-
tice ale poeziei rimere timișorene,
precum si numele unor începători ca ,*
Val Antim, Alexandru Popescu, Jenn
Ciocoiu ți Lucian Atcxlu. Traian Dorgo-
țan semneazd un numdr dc sonete din
care remarcam Cunoaștere, TArlm ab-
surd, ți în tot eo-i viu, iar Serbau foarjlt
face deliciile cititorului cu ale sale pi-
cante ți spontane Sonete levantine.
Prezent cu un poem,	Apuca fa-
ORÎZONT
I
ce dovada unor structuri interesante,
cărora bisd Ii s-Or putea cere o mai ma-
re economisire ți ordonare a cuvintelor.
In /Olarul limpezirii Ideii poetice. Capri-
cii cu animale, poemul Iul Pufai Pe-
trouief e, de asemenea, notabil. La Aurel
Turcuț Intlintm Izbutite certuri de in-
«plrafte foldorfcd, acrise Intr-o manterd
personali.
Silviu Guja. Ion Jurdscu. Gheorghe
Jurma, Daniel Tei, Andrei VJtcd ți lori
Veilcan. cei țase autori dc prozd cuprinși
in ptacheld, satisfac doar In parte.
1 V.
DELIMITĂRI NECESARI!
fnir-adeclr, cîte absolut necesar, in
mimului dc faM, sd se discute despre
toate acele aspecte de principiu, care,
din diferite perspective, definesc condf-
|lu csietieoldccdoglcd a criticii noastre
literare. Este necesar, pentru cd mat
ales citam condce critice cu lotul Juve-
nilc, ivite in ultima vreme, sprfBnin-
du-se, nu sc ftie pe Ce autoritate pro/e-
slonaid, vor numaldeclt sd ofere, vezi
doamne, noi „perspective", sd traseze noi
linii directoare, Intr-un cwtdnt sd /aed
„ordine*. Despre ce /el de „ordine" aste
vorba, ne-o demonstrează convingdtor
articolul Rigorile criticii de Mintea Vcida
(Tribuna. 6 februarie a- e.l, care, cum
bine sica autorul, lu In discuție „cum*
Zaharia Singiorran, intempestivul ți
zburdalnicul critic de ulrimd ord ui re-
vistei Cronica.
Metodic, cu un- sarcasm strunii fi-mal
presus de orlce-in limitele cetei mai de-
pline oHecUultdJi, Mircea Valda reco-
mandă cititorilor imaffirwa unul spirit
veleitarist, Incrlneenat in ambiția sa dc-
sartd de a se „impune" cu orice pref,
chiar <iacd procesul de autoinstruire, dc
calificare profesionala. dupd toate sem-
nele, este departe de a se fi încheiat.
Cumeniarille de pc patine prcoedcntd
a Tribunei (Articol bine venin. fdeute pe
marplnea articolului despre critica tlte-
rard. din Sclntcla. nr. /HM. din iS Ianua-
rie a. c.. cornpbrteasd fericii, cu spor dc
argumente, discuția din eseul lui Mircea.
Valda.
V. Ga nea
ORIZONT
CĂRȚI
APĂRUTE ÎN LUNA FEBRUARIE 1469
TL1D0R ARGHEZ1
TUDOR ARGHEZI
ION AGARBICEANU
ȘTEFAN ROIT.
MARIN lORDA
REN. CORLACIU
GEORGE MOROțANU
RADU BOUREANU
AL. ivasiuc
TEOHAR MIHADAS
MENELAOS LUDEMIS
ALEXANDRU VERGU
SILVIA ONE A
MARIN PORUMBESCU
ELENA GHIRVU CALIN
ION LANCRANJAN
MIRCEA MALIȚA
ȘTEFAN POPESCU
NICOi AE PADURARU
DAN REBRI ANI!
PETRE GHELMEZ
VALERîU CIOBANU
MAR1US VULPE
ION LAR IAN POSTOLACHE
EMIL MÂNU
CONSTANTIN PAUNESCU
VERONICA RUSSO
AURELI AN CHIVU
VJNT’LA IVANCEANU
MIHAIL COSM\
RODTCA IULIAN
VNDREI RADU
NICOLAE COBAN
ION LUPII
VICTORI \ DRAGU
ȘERBAN CIOCULESCU
— Scrieri, voL XX
—	Scrieri, voi, XXI
—	Opere, voi. V
—	Ospățul de aur, pagini alese
—	Noapte de cloroform, nuvele
— Poezii
— Iarba alelelor
—	Solara noapte, poezii alese
—	Cunoaștere de noapte, roman
— Tărtmul Izvoarelor, roman
—	Vinul lașilor, roman
— Cenușa dlntU. roman
— Spargeți oglinzile, nuvele
— Ucigașul de papagali, nuvele șl
sc 11 ițe
— Liliacul cîntă în surdînă, Am
Amandi, micrcroma ne
— Eclipsă de soare, nuvele
— Opere, voi. 11 (Sfinxul) însemnări
dc călătorie
— Adio. Xcnh Vilari. povestiri
— Misterul simplu, povestiri
— Dacă vrei să fii bărbat, schițe șl
nuvela
— Altare de iarbă, versuri
— Fiul lunii, poezii
— Poezii
— Grădina cu cactuși, stihuri
— Incunabule, poezii
— Euphnricm, versuri
— Despre suflet despre cuvînf, poezii
— Oglinda cu lebede, poezii
— Versuri
— Inefabila arcadie, roman.
— Elegii de pe pod
— înălțimea de-O inimă
— Proteus la mal
— Petrecere cu măști, poezii
— Uiada, din nou, Luceafărul
— Viața lui L L. Caraglale, ed. a Tl-a
revăzută
Redacția i
Timișoara
Piața V. RoaitA nr. 3
Telefon 120 26
•
Administrația
București
Șos. Kiseleff nr. 10
•
Manuscrisele și orice
corespondență scrise
citeț pe o singură parte
a hîrtiei cu indicarea
adresei exacte a expedi-
torului, se trimit pe
adresa redacției
Manuscrisele
nepublicate nu se
restituie
Tiparul executat
eub comanda nr. 1508
la întreprinderea
Poligrafică Banal,
Bd. Leontin Sălăjan nr. 7.
Timișoara —
R. S. România
41207
Lei 7.-