ORIZONT REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMÂNIA TIMIȘOARA, martie 1969 Anul XX nr. 3 (179) CUPRINSUL Premiile revistei ORIZONT ?î premiul revistei KNUEVNI J1VOT pe anul 1968 ■ 7 Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 1968 ......... 4 LAURENTIU CERNEȚ: Revelația.....................................................5 ION VELICAN: Jos printre stele.................................................19 AL. JEBELEANU : Horațiană, Biblioteca, Remember ....... 29 ADRIAN MUNȚIU ; Alambic, întoarcerea fiului risipitor 30 DU ȘAN PETROVICI: Stele de mai, Vinutarul, Echinox.............................3! ANDREI 4, LILUN: Structuri și proporții ......... 33 NICOLAE IOANA: Inscripție, Nisipul luminilor. Vis, Cîntec . .... 46 ION MAXIM: Constelația codrului, Fîntina ........ 47 ENDRE KAROLY: Mărturii literare, in românește de Aurel Buteanu ... 49 M1HA! BARBULESCU: Poem pentru Paula......................................... 57 IV. MARTINOVIC1: Oglinzile necercetate........................................5? VASILE ZAMFIR: Im rădăcina pădurii, Tndrăgostiții, Ceasul de veghe, Inierjor 58 TRAI AN DORGOȘAN: Fou Rouge. Urnă..............................................59 NICOLAE ȚIRIGI: Sonet .........................................................*1 GABRIF.LA IOAN: Cind ploaia........................................’ . . 62 IU>RtA GU1A; Pentru păstrat Ambetai, Zidiri fără lacrimi, Tu din marmura de noapte. Despărțirea scoicilor de ape......................................... fi* Dr. AUREL COSMA: Sabin V. Drăgoi..............................................'65 l()N NEGRU : Marea fără bătrin, In așteptarea toamnei, Joc singuratic, întoarcere . 70 LUCIAN ALEXIU : Ipostaze, Trimbița torențiala. Poem de seară, Păsări printre oameni 72 DIN POEZIA SIRBO-CROATA CONTEMPORANA POPA: Ecourile împietrite VESNA PARUN : Primăvara și trupul 75 STEVAN RA1COVICI: Pasărea M1ODRAO PAVLOVICI: Frica IVAN V. LAUC: Edunocțiu SLAVKO MlIIALIC: Primăvara PETAR GUDEU : Există femei fără intenții 4D4M PUSLOJIC: Despre un melc, nici prea bătrin, nici prea tinăr - RADE TOMIC: Ceea ce a ieșit, în românește de Angliei Dumbrăveanu ți Slavho Almăjan 76 76 77 77 78 78 CORNEL UNGUREANU: Prozatori la al doilea volum B1b’1«tew Municipal limita CRONICA LITERAR^'0 ... ISTORIE UTERARA-DOCU MENTE CORNELIU POPEȚI; O sută zece ani de la moartea lui Theodor Aaron . . . S4 CARȚI-REVISTE C. UNGUREANU ; Mircea Tomuș: „15 poeți'1 SIM. BARBULESCU: V cronica Porumbacu: Jl istria".........................."7 ION ROVINA: Radu Cârneci: Jar ba verde, acasă" ......................... CORNELII! NISTOR: Alexandru Bălăci: „Francesco Petrarca" ................ . • SERGIU DR1NCU: Mircea Tomeseu: „Istoria cărții românești de la începuturi I pină la 1918“......................................... ALEXANDRA 1NDRIEȘ: Ionel Pop Jnstanimee din viața animalelor" . . • •« ; k. FRAȚI LA: „Noul atlas lingvistic român pe regiuni. Oltenia 1“ . . ■ * I N. C.: „Contemporanul" nr. 5,6/1969 .................................... ORIZONT EXTERN .4. și G. L.: Im reluarea „Lupilor" de Rornain Rolland, O biografie a lui Clemenceau,. Anul Berlioz, Decodificarea baladelor în jargon, j ale Iui Francois VHlon, O nouă operă Faust I MINIATURI CRITICE N. C. : Nostalgia reportajului total............................................. . . 103 V. Idu : Un tinăr poet .....................................................................1^3 I. V.: „Efigii" ........................................................................... 103 V, Ganca: Delimitări necesare ---------------COM'TETUL DE LEDACȚIE--------------- REDACTOR ȘEF: AL. IEBELEANU RED. ȘEF ADJ.: ANGHEL DUMBRAVEANU NICOLAE CIOBANI!, ANDREI A. LILLIN, SORIN TtTEL, DAMIAN URECHE Premiile revistei „ORIZONT" - 1968 ---- POEZIE PROZĂ ANGHEL DUMSRĂVEANU Născut în 1933, in co- muna Dobroteasa, lud. Olt. Debutează în „Scrisul twă/ean" (1952). Volume de poezie-. „Fluviile visează oceanul" (1961), „Pămîntut fi fruc- tele" (1964), „Iluminările mă'ii" (1967), „Oase de corăbii" (1968), distins cu premiul revistei ORIZONT SORIN TITEl Născut în 1935, în com. Margina, lud. Timiș. De- butează in revista .Tri- buna". Volume de proză-, „Co- pacul" (1964). „Reîntoar- cerea posibilă (1966), „Valsuri nobile fi senti- mentale" (1967), „Dejunul pe iarbă" (1968), distins cu premiul revistei ORI- ZONT. Juriul pentru decernarea premiilor revistei „ORI- ZONT" în următoarea com- ponență : Al. Jebeteanu (președinte), Ion Arie fa- nu, Traian Litri u BiracsCu, Nicolae Ciobanu, Franyo Zoltan, Nicolae D. Pârvu, G. I. Tultăncanu, Damian Ureche a hotărît, prin vot secret, acordarea următoa- relor premii în valoare de cile 10.000 lei: Poezie; — ANGHEL DUMBRA- VEANU — pentru oofumd „Oase de corăbii" Proză; — SOR/iV TITEL — pentru volumul „Dejunul pe iarbă" Premiul revisfei „KMJEVM JiVOT" - POEZIE ------------------------------ Născut în 1920, în corn. Saravale, jad. Timiș, De- butează in 1943, în ziarul ,Temețuarski Veșnic". Volume de poezie: „Poezii" (1953), „Stihuri alese" (1956), „Mîine e sărbătoare" (1957", „Bu- curii" (1960), „Sub cerul clar" (1962), „Versuri" (1964) in traducere româ- nească, „Frunze în bătaia oîntulm" (1966), „Pere- grinări lirice" (1968), în limba sîrbă". Juriul pentru decernarea premiului revistei „KNI- JEVN1 J1VOT", în urmă- toarea componență: Soe- tomir Raicov (președinte), Laza Ilici, Milan Iova no- vici, Neboișa Popoaict, Du- șan Sablici a acordai, prin vot secret premiul de poe- zie, în valoare de 5.000 lei, lui VLAD1MIR CIOCOV, pentru volumul „Peregri- nări lirice" (în limba sîrbă). ORIZONT PREMIILE UNIUNII SCRIITORILOR PE ANUL 1968 POEZIE: — ȘTEFAN AUGUSTIN DOINAȘ — „Ipostaze" — MEUUSZ IOS2EF — „Arena" ( Arena ) — ADRIAN PAUNESCU — „Finii- na somnambulă" PROZA: — NICOLAE BREBAN - „Animate bolnave" — FANUȘ NEAGU — „îngerul a strigai" — GEORG SCHERG — ,Der Mante! tins Darius (Mantia lui Darius) DRAMATURGIE: — ION BAJEȘU — ..Iertarea" — MARIN SORESCU — Jond' CRITICA $1 ISTORIE LITERARA: — ADRIAN MARINO — „Introdu- cere în critica literară" — EDGAR PAPU — „Eooluția fî formele genului liric" LITERATURA PENTRU COPII: — M/OARA CREMENE — .Mărirea și decăderea planetei Globus" — AKWCA PILLAT — „Cei 13 și misterul" TRADUCERI ; — ION CARAION — „Edgar Lee Masiers" — GEO DUMITRESCU — „Antolo- gia Charles Daudelaire" ORIZONT PREMIILE PREMIILE REVISTEI VIAȚA ROMANEASCA" — MAR/N PREDA: „intrusul" — VIRGIL GHEORGHIU : „Curent continuu" N. TERTULIAN: „Eseuri” PREMIILE REVISTEI „ROMANlA LITERARA" Poezie * — LEON1D DIMOV — „7 poeme" și „Pe malul Styxului" Proză : — AL IVASIUC — „Interval" PREMIILE REVISTEI „STEAUA" — A. E. BACQNSKY — pentru vo- lumul „Remember" — VICTOR FELEA — pentru volu- mul „Reflexii critice" — MIRCEA TOMUȘ — pentru volu- mul de eseuri „15 poeți” PREMIILE REVISTEI „LUCEAFĂRUL" — Premiul centru îttEia carie; „Ver- suri" de VIRGIL MAZILESCU — Premiul pentru poezie: GABRIE- LA MELINESCU — „interiorul legii” — Premiul pentru proză: C. TOIU — „Duminica moților" (nunele) PREMIILE REVISTEI „IA5UL LITERAR" — N. ȚAȚOMIR — pentru volumul de versuri „CARMEN TERRESTRE” - FLORIN MIRAI PETRESCU — pentru volumul de versuri „CONCERT MINUS UNU" — CORNELIU ȘTEFANACRE — REVISTELOR pentru volumul de proza „Cercul de ochi" PREMIILE REVISTEI „NEUE LITERATUR" — ARNOLD HAU SER : „Der frag- wtirdige Berichi Jakob Buhlmanns" (în- doielnicul raport al lui Jakob Biihl- mann) — IRENE MOKKA : „Atle Brunnen liegen offen" (Toate fintinile) PREMIILE REVISTEI ..SECOLUL 20" — VIRGIL TF.ODQRESCU: „Poe- me" de Paul Eluard — VLAD1MIR STREINU : ,Jn cău- tarea timpului pierdui” de Marcel Pronii — RADU ENESCU: „KatkaT PREMIILE REVISTEI „FAMILIA" — ION NEGOIȚESCU — pentru edi. fia și studiul introductiv la .Texte cri- tic?' de E. Laoinescu si pentru volumul „Poezia lui Eminescu" — CORNEL REGMAN — pentru vo- lumul „Cărți, autori, terutlnte” PREMIILE REVISTEI „UTUNK" — KANYADI SANDOR — pentru vo- lumul de noezii „Caii verticali" — P AS K AN DI GEZA — pentru pie- sa „Pugmalion sî Gafoicea" PREMIILE REV ISTEI JGAZ SZO" — MOLTER KAROLY — pentru vo- lumul de eseuri „Luptele lăuntrice ale spiritului” — NAIOR ANDOR — pentru volu- mul de schițe satirice „Ospătar, nota, oâ rog". LAURENȚ1U CERNET REVELAȚIA Omul are infinite povibilitAți. a dovedit-o In timp, poate »upune In lolcx sul s4u natura, poate si-fi dezvolte tința detașată de noi Înșine, privește totul cu luciditate și dA prilejul lui Oicnc. erou! cărții, vă se prezinte de dincolo de ecranul pe car* a rulat un iilm de duzină, cu schematice sc^ne dc dragoste țl crime, cu lupte șl ospețe Eroul Iși mărturisește profesiunea dc scriitor, cu brațele încrucișate. »e dezlănțuie eu un calm ucigă- tor, intercalind scene din proprla-i viață cu Un apel, devenit laitmotiv patetic, la trezirea conștiinței, la luciditate, tolerantă șl frinare. Urmează pagini de autentic eseu îmbinate cu pagini de ce! mal pur real hm, toate convertind spre o imagine vizuală, proiectata pc ecranul sălii de cinema. Spectatorii din sală Insă nu stat cuccrift de reflecțiile mu argumentele eroului șl părăsesc rlnd pc rind sala, In partea treia, se vor alterna două profeții antagonice cu privire la viitor : triumful omului sau învingerea lui. Totuși, chiar dincolo dc răul cel mai rău posibil, iarba va răsări din nou verde țl optimistă ca la-nceput. ORIZONT aici din ascunzătoarea mea, sub care ați mai zidit un fagure dc miere, fără să știți că pînă mai ieri, în locul lui strălucea mlaștina primordială, în care colcăiau uni și pluricelularcle, evoluînd, cu crime și dragoste, ca într-un western diabolic, vă fac o invitație patetică : TRECEȚI 1 Treceți prin fața ochilor mei, în trap ușor sau tîrîș, spre acolo, unde vă așteaptă propriul vostru chip, deformat dintr-o milenară pre- dispoziție pentru visare, pentru contemplație . •. Treceți cu vestmintele de sărbătoare aruncate pe umeri, în troici atomice, abandonînd galopul pitoresc al cailor, pc biciclete grotești — simbol al progresului diafan —, treceți ținlndu-vă de mînă. cu frun- țile în soare, albi ca varul sau cadaverici ca ceara, cu pași îndrăzneți sau fricoși, tîșnind, în mod absurd, din propria voastră lene, spre dincolo, spre mai departe, treceți orbi pt' lîngă Libelula Imposibilă, albastră din cauza adîncului sau a înălțimii, treceți fără sfială printre fagurii de miere și monumentele, pe cale le-ați botezat capodopere, dar ascultați acum cuvîntul celui ascuns, mîndru de propria-î iniția- I S tivă. Invitație patetică, așadar: treceți și lăsați în urma voastră dîre, ca să nu vă pierd urma, rostul și legea sub care trăiți. Treceți și vorbiți mai departe, cu jumătate de gură, între pol și ecuator, despre suferințele olarilor și ale traficanților de sentimente, despre ipotetica pribegie și falsa victorie, treceți iute, să nu vă ajungă din urmă lupul roșcat al toamnei! Ați rămîne surprinși dacă pe frontispiciul acestei cupole ar scrie : „Laboratorul experimental de psihoterapie*1 sau „Clubul păcăliților". pe cînd așa mai ușor poate fi suportată firma, scrisă cu roșu, cursiv — Cinema — care are în pîntecul ci ceva nostim dar necesar, o în- trebare și un răspuns în același timp, pentru cei cu o lăudabilă intuiție. Mulțime pe trepte, ochi pe afișe, conglomerat de culori, chipuri de sfinți cu Capul într-o parte, cu ofrande în podul palmelor. Dea- supra lor însă e totul, numitorul comun, aburul esențial, care așteaptă să-l înhațe nemernicul filozof cu o plasă de prins fluturi. Stop! Olanda c o țară, desigur. Uite-o, am pus degetul pe ca. Zgîrîi întregul glob pămîntcsc cu unghia mea cea netăiată și-mi rămîne sub ea murdărie — ce rușine! Un drum balistic, nici meridian, nici pa- ralelă, izbit în coralii din sud ai Oceanului Liniștit... Cîntcce .. . Ce cîntec trece pe lingă monumentul îmbălsămat de flori ? Ce umbre din cer au coborît în ochii femeii din căruciorul ambulant, femeie tînără ca istoria și frumoasă ca iorgovanul în luna mai ? Ce mișcare de foc a țîșnit din Geea spre a învolbura pașii bărbatului înalt, cu trup oțetit, care împinge căruciorul fără conștiința crucii destinului ? E aproape vară pe acest pămînt și soarele a pătruns ca un vră- jitor, pretutindeni, scoțînd viețuitoarele la promenadă, ca un păstor al linei de aur ce este, iar cerul așteaptă doar un cuvînt mai înalt să-1 izbească, pentru a țiui ca o liră infinită de bronz. Frîu liber gestului dc-acum! Lateral, pe lingă tumult, cei doi se apropie de una din cele șapte uși, iar ele sc deschid duios și bărbatul ridică una cîte una roțile mari cu spițe, în prag ; femeia îl caută cu fruntea încrețită și sc avîntă cu pieptul înainte, oftînd cu vinovăție. Ușile șc închid, în ele izbesc pumni și iată, lumina se cerne discretă în marea sală, ce își primește pacienții, cu o exem- plară pioșenie. Peisajul deprimant, cu bărbatul chipeș și femeia in- firmă trece neobservat, căci, într-adevăr, e lipsit de pitoresc, atîta timp cît pitorescul nu sc confundă niciodată cu durerea mocnită, cu obida vieții. Un scriitor ar putea născoci o poveste frumoasă, romantică sau modernă, în care să releve marile virtuți ale bărbatului și gingășia ORIZONT suavă a femeii, sistemul de fapte înlănțuite cu o logică riguroasă, care a dus la un accident penibil, apoi starea de tensiune psihică a fiecăruia, conviețuirea dublată de compromis, sau dimpotrivă. Ei, dar astea toate la ce bun? E mai interesantă apariția lui N. T., medicul respectat al orașului nostru, singur ca dc obicei. Se cuibărește în loja centrală, schimbînd mereu din dreapta în stingă o pelerină ; pînă să se așeze se scurge o însemnată cantitate de timp. Ai impresia că nu-1 interesează prezența celor din jur. Se prea poate să fie așa, dar în mod sigur îi place să fie văzut singur — această ipostază îi aduce domniei sale mari satisfacții. Nu e îndrăgostit de a șaptea artă. A fost văzut dc nenumărate ori părăsind sala înainte de a se sfîrși filmul. Esențial e pentru el momentul premiant, cel dinainte de jurnal, cînd întîrzie mult in picioare în loja centrală, care dc obicei e liberă chiar și cînd sala e aglomerată, locurile ei fiind rezervate oamenilor cu funcții notabile ai orașului. Aceștia, cînd se întîmplă să onoreze totuși direcția cinematografului cu prezența lor, vin cu cîteva secunde înainte de a începe filmul, sau mai bine zis filmul începe după cî- teva secunde de la venirea lor, căci una din plasatoare, de obicei o femeie mai „dezghețată” îl ochește și cînd îl vede așezîndu-so apasă pe butonul soneriei și operatorul și intră în atribuțiuni. Medicul N. T„ fiind în imediata apropiere a celui oficial, ii întinde mina res- pectuos, apoi schimbă cîteva cuvinte cu el, după care scoate ceva din- tr-un buzunar și mută în celălalt; spre exemplu o batistă, un act, o fițuică oarecare, îneît lumea nu poate ghici care din cei doi e mai respectat de celălalt... De data aceasta însă, N. T. e singur, dă semne dc plictiseală, scoate din buzunar o hîrtie împăturită, pc care o privește îndelung. Sala se umple încetul cu încetul. E cald și dintr-un difuzor uriaș se revarsă o melodie zgomotoasă, foarte ritmică. Medicul privește dispe- rat în dreapta, apoi în stingă; s-ar uita și în spate, dar nu se cade. Din loc în loc se citesc ziare și reviste de mîna a doua, cu hilare caricaturi. Medicul însă citește hîrtia, care poate fi un document de care să depindă sănătatea, viața unui om. în aceeași lojă alături dc ei, se așează o femeie tînără, care după ce-i spune pardon, avînd doar impresia să l-a incomodat cu ceva, scoate o tabletă de ciocolată și o ronțăie cu răbdare, savurînd-o. N. T. e trecut de amiaza vieții, e chiar cărunt bine, dar femeile nu-i displac. Dc altfel pasiunea sa pentru medicină s-a născut tocmai din această pricină, din sentimentul de agreare a femeilor, In ultima clasă de liceu, într-una din pauze, pe cînd ședea cocoțat pc catedră înconjurat de unii colegi „inițiați" în materie de femei, i s-a năzărit că unica meserie care l-ar satisface ar fi aceea dc obstetrician. Volup- tatea acelor discuții avea să-l obsedeze o vreme, apoi visurile i s-au împlinit, viciata voluptate de odinioară 5-a estompat și N. T. a devenit un specialist notoriu. în ultimul rînd un bărbat în șalopetă, care vine, probabil, de-a dreptul dc la fabrică, se piaptănă, apoi scoate un ghemotoc de păr dintre dinții piaptănuiui și-l suflă din palmă, peste umărul unei femei grase, care sc întoarce și-l privește aspru. Muncitorul, să-i spunem spectatorul 411, c un îndrăgosit de filme. Are o înfățișare blîndă. ORIZONT I ORIZONT « un chip bonom. Alături de el, o fetiță pistruiată, odrasla sa, se ridică mereu în picioare și-i urmărește pe cei ce, tot mai mulți, intră în sală ținîndu-se de mîini. „O să fie un film de dragoste, tată ?“ în loc dc răspuns tatăl o privește inexpresiv, numai și numai ca fetița să nu creadă că n-a fost auzită și să facă imprudența să re- pete întrebarea, apoi bagă piaptănul în buzunar și bîiguie: „O să fie un film frumos", iar fetița îl completează : „Da ? Am știut eu că o să fie un film dc dragoste.. Tatăl ei însă n-o mai ascultă. Trage cu ochiul undeva în stingă, unde o femeie plinuță, nostimă, dar modest îmbrăcată, are un schimb dc cuvinte cam dur cu o persoană care i-a ocupat locul, dar care pretinde că are dreptate. Tatăl fetiței sc închipuie invitînd-o alături dc el, iar ea îi ia fata pe genunchi și, fericită, îi mulțumește. Clipele ireale se prelungesc mătăsoase.., Ce bine e să aștepți clipele desfătării 1 în fața ta se zbenguie cerculcțe albastre, tangente și secante, după bunul lor plac, închipu- ind forme ciudate, capabile să întrețină un foc de vreascuri sau de vulcan, pe un petec dc inimă. Poate ați uitat un robinet deschis la sentimentele dc-acasă, sau o vorbă nelalocul ci în raftul cu cărți, poate ați nimerit întîmplător la fericirea de sub cupolă, poate a sosit, în sfîrșit, clipa mult așteptată. Oricum, clapele nerăbdării se ridică pe nesimțite, făcînd loc bucuriei unanime... of! hai odată! lumina! sonorul ! ...Și ceilalți pășesc ca la-nmormîntare, în ciuda timpului și-a nerăbdării talc. Mai omoară o secundă, două, descoperind o fisură, o pată pe zid. o linie dubioasă, un crenel inestetic, un ochi superb — ochiul științei, ce veghează inert pacea caldă a apropierii dintre oameni, cuminți, visători și optimiști pînă la paroxism. Lumina spală chipurile dc bucurii și tristețe, cernîndu-se peste ele din belșug — chipuri de sfinți care tușesc, vorbesc în șoaptă, visează ... Ofensiva disciplinei ! Falsa ofensivă ! Cocori așezați în tipare, cu destinația : Țările calde. Spectatoarea din rîndul 22, locui 7, evident, cea mai frumoasă din sală, atrage privirile tuturor. E albă, vaporoasă, cu un nas mic. ușor ascuțit, sever, iar vestmintele, toate la modă, scot în relief for- mele pline de feminitate. Cea mai frumoasă fată ... Ea știe foarte bine acest lucru și se privește parcă pe sine însăși, din locuri diferite, rotindu-și gîlul cu grație, făcînd gesturi distincte, ușor stingherită — o lebădă cu chip de femeie! Poate gîndește: „De ce nu sînt și eu o stea de cinema ? Oare vot fi și eu vreodată stea poate e cinică : „Sînt frumoasă, ce-mi pasă... Oricare din voi mi-ar spăla picioa- rele", poate e profundă: „Fiecare sîntem un crater dc suferință..." Poate nu gîndește nimic și stelele duble, stelele căzătoare din jur o prețuiesc pentru marea ei sănătate și frumusețe, pentru marea ci tăcere... Un țiuit prelung, o pripeală a mișcărilor și lingura se oprește în fața gurii, aburind. Din acest nor de hrană vor ieși scăldați în cu- lori arlechini și regi, călăi și naiade, care vor cutremura crengile plă- pindc ale sufletului vostru, sau vor rîde prin vene. ca prin mari S temple părăsite ... ... Și uite așa, marionetele dc cîrpă fură aplaudate minute în șir de micuții spectatori, caro nu se îndoiau dc autenticitatea lor, iar po- vestea cu vulpea păcălită de urs, deși n-o vrezură, Ic plăcu foarte mult, căci... De la dreapta spre stînga ecranului, o suliță solitară descrie un arc înalt pe cerul nefiresc de albastru și cum se apropie de pămînt șuieratul ci devine acut, amenințător. Vîrful celor mai înalți copaci din pădure, polciți de razele soarelui, aleargă în urmă, o dată cu tur- nurile negre ale castelului, cc se ivește peste plaiul verde, ca o ju- cărie misterioasă, jucărie de granit, seculară, aparținînd dinastici Sclecnat. In prim plan se ivește chipul sever al suveranului însuși, care scrutează depărtările cu o lunetă. In spațiul său de vizibilitate apare sulița cea neagră, care zboară ca o pasăre ciudată în calea trăsurii, carc-i va aduce cea mai distinsă și superbă creație a naturii; pe frumoasa Li, prințesa de la răsărit, cea asemănătoare crinului, cea a cărei voce are în ea tril de privighetoare, cea care atinge pămîntul ca un duh, ca o petală. Selccnat izbește cu călciiul în coastele ber- nardinului, ce îl ironizează cu un lătrat șoptit, cobitor. In timp ce dinele se îndepărtează schelălăind, în balcon apar prin uși diferite cele două doamne bătrîne : Cratima și Dodinia. lără să se clintească, suveranul le face semn cu palma să sc oprească. Imaginea se mută în fața trăsurii, unde cade vertical, ca un trăznet, sulița misterioasă. Spectatorii și-au oprit răsuflarea. Unu! din rîndul 14 a încreme- nit cu mîinile pe speteaza scaunului din față, cu gura întredeschisă. Altul din fundul sălii, sprijinindu-și fața în palme și cu coatele pe genunchi, s-a afundat totalmente în lumea ecranului, uitînd pînă și faptul că alături de el se află soția sa, dar a cărei mină a alunecat într-a vecinului, iar acest Selccnat sui-generis aleargă cu privirile dintr-o parte în alta, cu un aer de calm și vinovăție, ce se sugrumă reciproc în întuneric. Unei doamne din primul rînd i-a căzut poșeta, fără ca ea să observe și din poșetă a ieșit la iveală o oglindă și un colț de batistă. , - , ...Caii se opresc înălțîndu-se pe picioarele dinapoi, nechezmd. Vizitiul, un bărbat păros și aspru la înfățișare sare din trăsură și se apropie dc suliță. înainte dc a o smulge îi privește pc cci doi din tră- sură, aspri și ei la înfățișare — între ci se află prea frumoasa Li — și zice: — Concîi! — Numai el poate fi, replică unul din cci doi. — Vezi ce scrie, spune celălalt, apatic. — Cine știe să citească ? întrebă vizitiul. Cei trei răpitori, cei trei războinici se privesc furioși. Sînt în încurcătură. „ ,,Ce chestie I își zice un adolescent din rîndul 27. Să știi sa ții o armă în mînâ dar să nu știi că citești..." Chipul fetei se apropie tot mai mult de spectatori, devenind tot mai agitat. Deznădejdea și suferința a lăsat urme adînci în ochii tetei. ORIZONT ORIZONT Ea scînceștc ușor, ncînțelegînd cei se mai cere, în sfîrșit. Cei doi o w împing jos și ea cade cu fata în praf. Sîngerează. Vizitiul o ridică și o aduce în preajma suliței. — Citește! Și îi acoperă fața cu palmele. Rochia zdrențuită scoate în relief sănătatea și frumusețea de netăgăduit a șoldurilor și sinilor ci. Dintr-un colț al sălii se aude un oftat prelung, ce sc continuă cu o rafală de risete, care încetează abia la invitația, unei voci dc bariton : „Fii dom'le serios 1“ — Citește I repetă vizitiul. Fata se apropie cu ochii de suliță și citește prima dată numai pen- tru ca ,.Eliberați-o pe frumoasa Li ! Răpind-o înlesniți declanșarea unui nou război". apoi tare pentru .maltabeli; — Ucideți această vrăjitoare, dacă vreți să apucați un nou răsărit de soare 1 ,Dc cc așa ?" se întreabă, cu pumnii încleștați o tinără cochetă din rindul 19. De ce așa ? La curtea lui Selecnat le așteaptă huzurul, feri- cirea../ Chipul ei se suprapune peste cel a! frumoasei Li și cîteva clipe sc și vede la citrica suveranului, înconjurată dc atenții... Cei trei sc privesc neîncrezători. Vizitiul smulge sulița și rupînd-o în bucăți o aruncă într-un șanț. Suveranul, care urmărise totul cu sufletul la gură sc întoarce spre cele două bătnne. rîzind răgușit, iar cele două femei izbucnesc și ele în rîs. Bernardinul îi privește cu luare aminte, ferindu-sc de Selecnat, în salonul dc recepții al castelului se dansează un menuet. Pre- tutindeni costume de epocă, atmosferă elevată. Intr-un balcon o inge- nuă cîntă la harpă. Obiectivul aparatului dc filmat îl plimbă pe spectator peste ima- gini dc detaliu sau de ansamblu, însoțit de același Icitmotiv muzical, lent, odihnitor, apoi se oprește în dreptul unei uși cu incrustări baroce, se apropie de gaura cheii, prin care se zăresc cei trei răpitori adu- cînd-o între lănci pe frumoasa Li. Doi valeți deschid larg ușile și fru- moasa Li c azvîrlîtă pe plăcile dc marmoră. O mînă bîjbîie prin întuneric. Cele cinci degete răsfirate caută să cuprindă parcă tot mai mult spațiul. Cealaltă mînă ține o pălărie. Tru- pul s-a încovoiat și pășește în urma degetelor, care înaintează cu greu printre busturî înțepenite. în sfîrșit, un loc liber. Vecinii sînt totdea- una amabili. „Cum a fost jurnalul întreabă noul venit. „Interesant", răspunde celălalt în șoaptă. „A fost o completare de fapt*'... Și în timp ce frumoasa Li zace pe plăcile de marmoră, spectatorul își amintește acea fantastică cursă în care reprezentanții celor mai vestite societăți de pe glob au alergat cu spatele înainte. „Așadar, campionul se va bucura, comentase crainicul, dc o frumoasă recompensă bănească, pre- cum și dc Cupa Victoriei, dc o călătorie cu yachtul în Golful Mexic, de o recepție la Hollywood, de publicitate în coloanele prime ale mari- lor cotidiene, de zboruri de agrement cu elicopterul, de partide de tenis și biliard, dc wisky...“ Noul venit trage cu ochiul în dreapta, unde se aude un foșnet de celofan, pe care cineva îl frămîntă cu neobrăzare. Tot dintr-acolo vine apoi un miros greu de salam. Primăvară. O colivie spînzurată la una din ferestrele înalte ale * castelului. O pasăre în captivitate. Trilul ei înaripează sufletul specta- torului. il împrospătează, îl duce cu gîndul la cei lipsiti dc libertate. Imaginile naturii trezite la viață sc succed la început lent, apoi cu repeziciune, un vîrtej verde, din care se înfiripă pe nesimțite chipul frumoasei Li, trist, deznădăjduit; chipul devine apoi numai ochi și ochii numai gînduri. „Dragul meu Lu, de ce ne-au despărțit ? Dc ce a trebuit să se întunece viața noastră ?... Floarea de nufăr se ofilea sub geamul nostru..." O floare uriașă dc nufăr întrun amurg sîngeriu. Pe floarea bol- navă cade apoi un fascicol de lumină ce răzbate de la una din feres- trele castelului alb. Interiorul camerei înaintează în prim plan cu bal- dachinul ascuns intre draperii aurite. Printr-o țesătură argintie rară — doi tineri îmbrățișați. Trupurile lor nu au nimic de ascuns. înaltă tensiune în sală. Ochii sticlesc, coatele sc ating în taină, dorințele sc tulbură. Buzele celor doi tineri se încleștează, degetele alunecă pe su- doarea șoldurilor. Unul dintre spectatori își suge buzele cu subînțeles, scăpînd și un „ha" grotesc, simbol al tusei voluntare. Rumoare în sală. Broboanele dc sudoare alunecă in șuvoaie pe drevele gitului, pe obrajii și pe pieptul celor doi tineri de pe ecran. „Lu, mă iubești ?“ „Inutila și inevitabila întrebare feminină 1“ Gîndește spectatorul din rindul 9, locul 12, un bărbat la 40 de ani care și-a părăsit soția în favoarea unei tinere. „18 ani, gîndește cl, m-a întrebat mereu: „Mă iubești ? „Se înțelege" i-am răspuns de fiecare dată. Asta-i, Li". Femeia din rîndul 35, locul 2, se vede în rolul lui Li și poate din această cauză închide ochii clipe în șir, trăind alături de Lu sau de cine știe ce „prinț" contemporan, scene autentice de dragoste. „Prințul contemporan*' poate fi S. G., șeful ei de serviciu, P. contabilul, M, soțul dactilografei, cu care c prietenă, dar nu contează care dintre ei poate fi. ci contează faptul că ca în aceste momente e fericită. Și bătrîna din același rind dc pe locul 13 e fericită. In mintea ei reînvie, ciudat, prima dragoste, prima aventură, pe care n-a povestit-o nimănui pînă acum. Era prin *918 și tînără fiind era prostuță. Se îndrăgostise de unul Pișta, o slugă — ea era fată de grof — cu care s-a culcat într-o seară în podul cu fin... Ehei, dar toate aceste amintiri au în ele ceva dc pai ars, ceva întunecat și greu ,.. Multe mîini și buze se substituie celor de pe ecran, dar toate astea trec neobservate, sînt egale cu zero și... în fereastra iatacului apare un coif, apoi un cap. un piept în zale, două mîini încleștate, două șolduri înarmate, apoi al doilea și al trei- lea războinic. Samavolnicie. Cei doi sînt despărțiti. Un țipăt înfiorător, un nufăr zdrențuit și dc pe marmora castelului lui Sclecnat sc ridică, dîrză, frumoasa Li. „Vă blestem 1“ strigă ca. In același timp geamurile castelului curg în țăndări, candelabrul se clatină, crește panica, invitații se împrăștie, se ciocnesc unii dc alții. Pe buzele tuturor un singur nume: Concu. In sală scîrțîie scau- nele, trupurile se mișcă. Totul parc a spune „în sfîrșit..." Imaginea se mută în exteriorul castelului. Zidurile sînt escaladate dc luptători care odată ajunși sus, duelează cu apărătorii castelului pe care îi înving ORIZONT ® cu ușurință. Singelc curge din belșug. Izbucnesc aplauze. Dintre luptători distingem o figură proeminentă : Concu. Are o tăietură în obraz, e înalt, chipeș și viteaz. Un elev din ultimul rînd mișcă pumnii peste genunchi, stringe din măsele, își încordează mușchii picioarelor. „Așa aș fi și eu“, gin- dește el. „Lovește-!, așa 1 Ai grijă !“ Și eroul filmului ține cont de toate aceste sfaturi, de această întreagă însuflețită participare. Selecnat e distrus. își așteaptă sfîrșitul într-unul din fotoliile sa- lonului său. De el se apropie Concu. care-i desfășoară în față o cîrpâ roșie, din carc cad una cîte una. frînturile din sulița care avertizase. Selecnat, prefăcîndu-sc că-i cade în genunchi se repede la el și-l mușcă de picior. Concu urlă sărind în lături. „Cline!“ și pe loc îl ucide. Cor triumfal. In portal se ivește cortegiul zăngănitor al luptăto- rilor, plini de voie bună. Tn sală largă respirație. Corzile arcurilor se relaxează, scaunele scîrțîie concluziv, chipurile se luminează pe dinăuntru. 201. poetul, veneratul poet al aceste urbe, jubilează. Drumul către glorie îi surîde. Urcă în aplauzele mulțimii pe un soclu im- provizat șî recită din poemul săti divin, cu răbdare, accentuînd cuvintele, făcînd gesturi largi cu mîinile. Pletele i s-au răvășit ca bătute dc vînt, e nebun de fericire. Femeile leșină peste ghirlande de trandafiri. Vai, totut e de necrezut: parfum de mosc în văzduh, culori amețitoare, zîmbete, mîini frumoase, haine bogate, aplauze și totul se prelungește în fantezie... 45 e absent și el. După ce a devenit în mod fulgerător mandatar și-a clădit o casă cu etaj, a împrejmuit-o cu un zid în care a înfipt cioburi de sticlă cu colțurile în sus, iar în grădină a pus căpșuni și gladiole. Fostului său vecin carc i-a otrăvit clinele și care a pus der- bedeii să-i spargă geamurile, î'i dă foc la casă în plină noapte, iar cl în cizme de box îi ține calea în prag și nu-1 lasă să fugă, apoi se înalță peste cenușă, mai cumpără un loc de casă, apoi altul și altul, ridică și cumpără mereu alte case, tot cartierul, stăpînește întregul oraș. JOI și-a lăsat capul într-o parte. Se vede în mijlocul unei mulțimi care îi adulează fiecare nou cuvînt microfoanele din față nu-1 mai stînjenesc și pieptul îi tresaltă de bucurie, apoi urmează o ședință so- lemnă, cu care prilej i se conferă o medalie, apoi un titlu superior. Omenirea c tot mai mică, tot mai departe de genunchii săi, carc totuși, scîrțîie lumește din pricina reumatismului. 12 dă autografe pe desenele sale, ce apar în mai toate marile co- tidienc. E unicul hippy din urbea sa și e fericit să-și onoreze cunoscuții cu autografe, zîmbete și flori. Brățara sa e o autentică potcoavă, iar drept lănțișor — un șirag de becuri multicolore. 53, medicul, sc închipuie salvatorul lui Selecnat. printr-o inge- nioasă operație, care îl face rapid mai popular decît însuși sud-afri- canul Christian Bamard. Frumoasa Li mulțumește tînărului erou cu o plecăciune, iar acesta o ridică și o privește în ochi. „Tînărul acesta, gîndește Li, e mai viteaz și mai frumos decît Lu, carc-i doar un paj de curte. De Lu mi-e milă. orizont dc acesta mi-e frică. Ochii lui mă ard. îmi pîrjolesc amintirile, mă S înnebunesc." Ochii mari și expresivi ai Ini Concii se apropie din cc în cc de sală, pînă acoperă întregul ecran, apoi imaginea devine confuză, ce- țoasă și în contextul unei veselii generale, susținute de muzică și dans, începe în marea curte interioară a castelului un ospăț dc epocă glo- rioasă pentru gurmanzi, fără tabieturi și maniere,,. Pe mesele joase din lemn gros de fag toi vin fripturi aburi nde, de vițel și căprioară, de fazan și curcan, de porc și berbec. Războinicii, așezați care pe unde, rup cu mîinile carnea și beau vin din oale enorme, pc care după ce le deșartă le izbesc de pămînt leșinînd de rîs.. Concu însuși, în mijlocul lor, se ospătează și bea cu sete. Li e furată cu totul de Cele ce se întîmplă și e mereu cu fața spre Coucâ, ai cărui ochi cresc din nou, dc astă dată tot mai roșii, de jar. Iti acest foc, Li îl vede pe Lu. arzind și se cutremură la acest gînd. alungă focul cu o privire semeață către cer și o dată cu e1, pe Lu, care devine pe nesimțite Concu, dragostea fulgerătoare, bărbatul. Idolul oricărei femei tinere c în mod sigur totdeauna un artist cu tră- sături pregnant masculine, sau, pentru o categoric mai mică de femei, ușor feminizat, delicat și naiv. Marele idol însă e acela ce seamănă Cu o piatră colțuroasă, necioplită, ruptă din slînca muntelui, acelace-și rostogolește vorbele cu zgîrcenie, acela cu dantura frumoasă și puter- nică, cu mușchii oțeliți și gata în orice clipă de dragoste. „Așa un bărbat îmi doresc, gîndește 73, farmacista care a divor- țat de soțul ei, dar din ce pricină nici dumnezeu nu știe, să dorm pc brațul lui la lumina pîlpîindă a unui foc de surcele, într-un cas- tel părăsit... A, farmacista e o romantică, dc aceea poate a divorțat. Soțul ei era, dimpotrivă, „modern" eu dcsăvîrșire. Pentru el căsnicia era doar un pretext de echilibru, era un han la răscruce dc drumuri, la care trăgea cînd oboseala îl ajungea, iar hanul, cald și intim, ii primea cu neliniște și bucurie, ca pe orice trecător necunoscut. „Un soț nu poate răpi celuilalt, susținea el, libertatea", adică posibilitatea de a întreține relații amoroase și cu alți parteneri. Pe cînd Concu... „...La lumina pîlpîindă a unui foc dc surcele, într-un caste! pără- sit, așa un bărbat îmi doresc". 405, un tînăr muncitor, visează și el: „Angi seamănă cu Li — Angi lucrează la fabrica dc acordeoanc — și cred că mă iubește. Sîm- bătă o invit la dans, la Tehnolemn, sper să nu mă refuze. Pînă atunci îmi scot costumul de la croitor; pantalonii — trapez discret, haina — Li două rînduri de nasturi, pantofii ce mi i-a adus Radu din Iugo- slavia. ah ! după aceea o invit pc la mine..." 238, librarul, om la patruzeci de ani, o mîngîie pe picioare, pe fiica doamnei Laura, casierița sa, apoi, rușinat, tușește și își scarpină bărbia în podul palmei și simte cum în palmă i-au crescut fire de păr retezat — ce atavism! — și Li se uită în ochii lui cu insistență. Pc o scenă improvizată într-o latură a curții apare o trupă de teatru ambulant. Arlechinul trupei, în costumația sa tradițională, cu fes și costum de drac, vorbește petrecăreților pe un ton pițigăiat stri- ORIZONT “ derti: „Onorați spectatori am fugit de la regele meu, ca să slujesc regelui vostru, dar am fugit aiit de tare îneît am pierdut un pantof (spectatorii rîd). Regele meu a fost un prost, al vostru nu c prost. Dar cine e regele vostru ? Asta aș vrea și eu să știu. Regelui meu i-a cres- cut un morcov în spate și a murit de frică. Succesorul său a interzis de aceea cultivarea morcovilor. Azi se seamănă numai păstîrnac. Astea loate vi le-am spus ca să vă priască vinul. Acum vă prezint pe minu- nata Caliopc (intră o femeie solidă, în costum bogat de matroană). Caliope e compusă după cum veți vedea din mai multe piese de schimb: costumul pe care îl demontez acum (rupe hainele dc pe ea și o lasă numai într-o cămășută albă și foaric scurtă — spectatorii rid cu poftă). Concu și Li se retrag într-o încăpere feerică, unde-i așteaptă un pat alb, încărcat cu perne. In fața patului un hamam ca în 1001 de nopți. „Streap-tease 1“ țipă unul din colțul sălii dc cinema. Cei doi se dezbracă cu mișcări lejere, apoi intră în hamam, unde apa-i verzuie, transparentă, apoi un șir dc dansatoare cu parfumuri și alifii, un eunuc slugarnic, un pat desfăcut, liniște, o fereastră mică și în sfîrșit o trăsură zburînd cu cei doi prin praful unui drum de țară, la poalele munților, printre flori și păsări, iar în urma lor, sufletul vostru aler- gînd după fluturi. Un puhoi dc lăcuste pe urmele fericirii. Din loc în loc, din cînd în cînd, mlaștina primordială, peste care tremură din aripioare Libe- lula Imposibilă, marele regizor extrabugetar. Timpul nimănui, unealtă dc voi inventată. Treceți așadar, mai departe, căci nu va-ți ajuns încă din urmă. Mai e puțin : un an, un secol, un mileniu poate. Un trăznet. Filmul se rupe. Beznă, fluierături, țipete, apoi pc ecran se înfiripă un contur luminos, dublat de propria-i umbra. Ecra- nul devine transparent. Prin el sc vede tot mai clară silueta neclintită a unui om cu brațele încrucișate la piept. Șade cu picioarele puțin de- părtate, cu privirile ațintite undeva departe, poate dincolo dc aparatul dc filmat care se odihnește. Niciun vestmînt. Musculatură hcrculeană proeminentă. Neexagerat de păros, puțin bronzat, cu obraji osoși, cu ochi adîncî — o față dură. Părul alb. Spectatorii par hipnotizați. Clar-obscurul din jurul său se metamorfozează odată cu un răpăit ritmic și sinistru (ca intr-o piesă de teatru) al unei tobe. Mai întîi ne- gura îi cuprinde picioarele, apoi abdomenul, totul dc jur împrejur — un medalion la scară naturală, care începe să-și miște buzele cu un calm ucigător. ORIZONT AL. JLBELEAXU HORAȚ1ANA LI H orațiule-nțelept, mă reîntorc la tine Durerea cind s-așterne pe umeri ți pe gînd, Cind vidul deznădejdii mi soarbe spre adina Și mujcâ renrujciiri cu htdpavi cruzime, hni umplu iarăși cupa cea stoarsă cu nectar, Cu bunul Taltarh cu zeii recules, far vesel vreau să fiu ca vinul strămoșesc, Cei dătător de umbre, de muze și de har. Poete, spune-mi clipa de-alături; „Hat, sărut-o! Asemeni frăgezimi nu ispitesc nici unde. Din turnuri te pindește nerăbdătorul Pluto". îndeplinesc un magic și fără noimă rit: (Durerile-mi par fade, străine soit absurde J Reau vin cie-o săptămină. Și tot te mai recit. BIBLIOTECA ^Ja printre buni prieteni m-afez aci-nire ifoi. JJin sidefii sau roșii, din brunele cotoare Plutesc, frumos, spre mine acordurile clare. Sonorele cadențe din lung citite foi. Spre seară trec, solemne, fără sfială pragul Și stelele, pe rind, cu pas ușor de rimă... Luceafărul se pleacă spre „mindra Cătălină" Și dintr-un raft coboară Victoria din Baltagul' Pastorul Mioriței din veacuri se desprinde Cu părul alb de drumuri, eu timpul drept merinde. Răsuflelu-i fierbinte pe cre^elu-mi i-1 simt. In liniștea din cărfi și-amurg, care-a crescut, Mi-e sufletul in toamnă, ca un pahar de-arpint, Setos întotdeauna de visul neînceput. ORIZONT I REMEMBER ^eagăn hi mine osemintele-atitor iubiri. Iubiri de două teci de ani, iubiri de-un ceas f Adolescentul jurase cu voce toridă, de bas Credinfă veșnică roșcatei cu degete pale, subțiri). lăsasem, poatc_ prin timp, vagi năruiri. Asemeni ruinelor veștede din margini de oraș (Fetelor răsfățate, pe unde-att rămas? Vă citesc pății pe virstelc așetate-n șir). Serile sin', năluci. Săruturile meteori, ireversibil tumulii inimii. Flacăra amintirii vegheată — ogival pilpăit, Lbnbra tremurătoare, fără nume, tine mi-i ? E deajuns o clapă, un stih, un sclipăt de pe iconostase, Se/eneie profanate se trezesc din văzduh sau granit Să-mi danseze-mprejur cu șoapte moi de mătase. ORIZONT ADRIAN MUNȚII! ALAMBIC S e cern in Jur năvoade ca-nir-un pescar, mereu. Cu drumuri largi și pline imi rup in lut cărare. Dar mă recheamă strofe cu dimineți viitoare locui gol in care-a muri; un chip de-al meu. Au mai rămîne-n mine decit un mg, un ger. Presimt insă in frigul și-n moartea mea altare. Cerul țăndări se va prăbuși la picioare Și in statui se va desface alt cer, Huind să-mi treacă vlntul cu nori pește Umple, Muntele să mi-i preschimb in carne fecioară fi-n iumea mea odată să se-nffmple Să răbufnească apele afară. întoarcerea fiului risipitor ' inovăția mea se răscumpără în geruri ți plante; In așteptare, strada e tot mai aproape de sunet, Lunu s-a deschis peste morții din cer ca un tunet Și măștile din ei cad in hore, pe străzi, delirante. Părui inii ra erezie ntai lume pe umeri, pe timple Și pielea mai în lemn de tei se va întoarce, Mersul meu întrerupt urcă cețuri ți-și toarce In urmă ocf.gonui ce-l leagă de ce-o să se-ntîmple. Ieșirea din marți e tot mai feroce ți gravi, Zmulg gleznele, cilcîiul și pleoapele ți toftd De parcă fntru-n munte ca-n ape de-a înotul Tirind nu umbra-n mine ci carnea ei bolnavă. Mers gîftit cu-osinda-nvierii grea in vine. Eu îmi încep viața din care singur m-am întrerupt, Cu echilibru! trecerii dinspre deasupra in dedesupt, Cu nașterea fără de mamă ce s-a pomii din mine. OUȘAN PETROVICl STELE DE MAI eule, care mă tncrunfi yi-mi zbirii fruntea ca pe-o tablă 4e gresie, frumos etnia cowțul In sanctuarul meu; atita de frumos că vindeca corăbii fi sarea depărtării se stingea pe fața mea — uneltele se preschimbau în păsări iar lucrunie se tirau umile pînă săreau gardul stelelor de mai — Si eu plecam fncet in urma lor... O, zeule, care mă încrunți fi-mi zgirii fruntea ca pe-o tablă de gresie — eu plecam încet in urma lor ! ORIZOM VÎNATORUL ^•rin constelații subterane lunecă an cer de aprilie acolo se-aude un sunet de corn »— Vinăronde. $itnf acrobația frunzei la picioare ? Simți vulturul in piept ? Cămara fa asudă pe lună, pajii fiii sini icoane pentru cei rătăciți; din arma ta cresc trandafirii — Vinăfomle, ji prin pâtfurea mea să treci! INOZIiiO ECHINOX ari eră ăe.îriirsă-i soarele tafufl rrroarte na are. Trupul frumei rămâne pe deal să-i iimpejeasră tontul — fn caibui viermilor de aur fierbe apa unei învieri cu ceasornice noi, — fi cîeodafă pământul se-ndctaie de cranii pentru explozii in primăveri salvatoare. STRUCTURI Șl PROPORȚII ■ ANDREI A. LILLIN Cu cuvbmd n-'WrnHqte w poate face multa reto- rică. Mal pu/tnd poezie. LUCIAN BLAGA D •'educerea actului dc creație artistîcfi la mit ți vis este contra- zisă de tot Ce psihologia creației, în ultimele două decenii, a izbutit să pună in evtdcnță ca dale sigure, analizând și comparinti intre ele sute ți suie de mărturii, uneori din <1w;i îndepărtate. Referințele unor teoreticieni onirologi la Novalis, Ftwud, Breton sau Bl aga se dove- desc la un examen atent fortuite sau nule, necunoașterea in adîncimc a concepției celor invocați dovedin- dit-se cu prisosință. Astfel, dacă Lucian Blaga, in Gene-a metaforei șt sensul caflarti protestează vehe- ment împotriva acelora care surpă mitul in șanțurile publicității ca pc un bețiv suferind de delir periodic, iar in privința visului se pronunță clar și respirat că el este un fono- men natural, a-stilistic prin defi- niție, finind pur ți simplu de or- dinea psihosomatică a omului ți, oarecum, de aparatura securității sale interioare *, încercarea de a-1 promova în fruntea acelora care năzuesc Spre o artă nouă, născută din mit ți vis, este inoperantă. Nu i Lucian Blața: Geneza metaforei și aentul culturii. Editura Fundațiilor, Bu- curești, 1S37. pp- ST, 75 șt Tfl. mai diferită situația în cazul lui Novalis de care Blaga, precum am arătat cu altă ocazie a fost pro- fund determinat în concepția sa despre amfibismul conștiinței. Cu privire la Novalis numai cercetările din ultimul deceniu au izbutit să ne releve adevăratul conținut și adevă- rata formă a gîndirii, restabilind cronologia exactă a ideilor sale in raport cu faptele și datele vieții. Pentru fragmentele estetice, înce- putul, ce e drepi, a fost făcut încă în 190» de E. Havenstein, primul care, in fața maldărului de manu- scrise ale poetului, a folosit metoda periodizării pe baza unor semne gra- fice de mare tipicitateA Tncepind din 1D30 metoda este perfecționată cu mult succes de Heinz Ritter*. > Simbolul drumului in Inlcrprctarea Iul Lucian BlaBa, Orizont, nr. 1/1487, p. 51 ți u. » Eduard Havenstein: Frtcdrlcb von Hardenbergs fisthctlschc Anaehauungcn verbunden mit elncr Chronologic seine? Fragmente. PALAESTRA, LXXXIV, Ber- lin, 1WS. i Heinz RUteri Der unbekanntc Nove- ll; (Frledrlcli von Hardenberg im Splcgcl selner Dlchtungl Sachse i Folii, GbtUn- gen, t9«7- ORI2ONT ORÎZOXT £ iar astăzi din vechea teorie despre idealismul magic al poetului, for- mulată de interpreții săi neoroman- tici de la sfirșitul veacului trecut nu mai rămîne mare lucru. Și, nu altfel se prezintă situația în cazu- rile lui Freud și Breton, dacă-i cer- cetăm în contextul operei lor. Răniîn alte mărturii' mai vechi, se va obiecta ; anumite idei și motive din Visul lui Scipio. Dar și aici, fap- tele sint scutite de echivoc. Cel puțin după cît știm, n-a existat în anti- chitate gîndilor și creator mai pă- truns de imperativul construcției riguroase decît Cicero. Astfel, numai pentru „periodos" există în opera sa nu mai puțin de unsprezece echiva- lente, de la circumscripția — : sin- teza strinsă a gindirii în frază, la constructio și perjectio— : măiestri- rea artistică a conținutului și formei. Faptul, în fond, nu are nimic sur- prinzător, intrucit încă din timpul iui Pitagora (580—601 î. e. n.) crea- torii sint profund pătrunși de legile fundamentale ale construcției : kai- ros și symmetrîa. transmise disci- polilor de maeștri, din generație in generație, sub pecetea tainei. Fără de ele, o operă de artă nu este ima- ginabilă. Un Herodot, bunăoară, nu numai că-și împarte Istoriile în nouă cărți, închinate fiecare cite unei muze, ci și înlăuntrul operei întregi există o scamă dc paralele, cores- pondență și adrese care modelează pînă în cele mai mici amănunte construcția. Un exemplu : introdu- cerea, începînd cu 1,6, este în în- tregime dinamizată de antinomia legendă-istorie, fncertul-certul. Ca- pitolul 1,8 începe cu lotul nemijlocit. Anticii numesc un asemenea înce- put apostasis, folosindu-l ra apel in vederea măririi atenției. Și de fapt, în tot Logosul liric, de la 1,6 ia 1,94, numeroase episoade cu caracter de excurs, aruncind cite o lumină asupra proto-istoriei grecești, asupra istorici athenienilor și spartanilor, solicită la maximum luarea aminte a cititorului. Urmează între 1,05 și 1,140 Logosul persan, apoi istoria lui Kyros etc. Dacă urmărim bine chîar numai aceste puține indicații vedem că, prin procedeele folosite, Herodot ob- ține o mare transparență a operei sale, nimic din conținutul ci' nefiind abandonat hazardului. Și bineînțeles, prin metoda sa el se înscrie la anti- podul unei literaturi în care irațio- nalul să-și dispute ascendentul față de rațional, deși, precum am arătat, antinomia intre legendă șl istorie, faptul incert și faptul cert menține narațiunea într-o continuă mișcare dialectică. Cu totul alta ar fi situa- ția, dacă Herodot s-ar inspira din teoriile onirologice modeme. Atunci, el ar plonja în mit, în locul țesăturii dialectice a prozei sale s-ar instala haosul, din care cite o himeră și-ar ridica la intervale neregulate ca în vis capul cornut. 1 Cel mal sugestiv exemplu pentru raporturile structurale multilaterale între opere de artă de diferite do- menii — arhitectură, artele plastice și muzica — a fost reconstituit de muzicologul austriac Gcrhard Croit Urmîndu-i in linii mari lecția innu- ; gurală de acum Un an a cursurilor sale de la Universitatea din Salz- burg, iată ce ni se pare mai semni- ficativ și mai concludent pentru re- liefarea problemelor de care ne ocupăm aici. Apropiindu-$e in 1435 de momen- tul istoric al tirnosirii domnului Santa Maria del Fiore, florentinii, dornici de a-1 sărbători cu tot fastul menit să le întărească prestigiu) în ochii lumii, comandă sculptorilor Luca della Robbia și Donato Dona- tello balustradele pentru cele două coruri din drepta și stingă absidei, iar compozitorului Guillaume Dufay muzica festivă. Domul florentin este o construcție cu cupolă centrală, dusă la bun sfir- șit, după o dramatică dispută care a durat decenii în șir, pe baza pla- nurilor elaborate de arhitectul Fl- lippo Brunetleschi. Acesta, în pre- alabil, a studiat construcția Pan- theonului de la Roma. Cu această ocazie, ca unui dintre primii din pleiada maeștrilor rinascentiși, el s-a pătruns de principiile de stil ale celor trei sisteme arhitectonice ale clasicității antice, studiate compara- tiv, iar în marea sa operă — cupola domului care imprima pînă astăzi siluetei orașului de pe Arno o linie aparte — s-a călăuzit de legile de structură redescoperite de el. Construcția domului apropiindu-se de sfîrșit, sculptorului Luca della Rob- bia > s-a indicat drept subiect pentru basoreliefurile comandate lui', Psal- mul 150 care, in esență, spune: „Lăudați pe domnul în lăcașul său ; lăudați-1 in întinderea cerului**. Tex- tul acesta apare cioplit pe pervazul balustradei, iar cele opt reliefuri il ilustrează fidel, prezenlîndu-nc în- tr-o uimitoare varietate și bogăție a atitudinilor și expresiei un cor dc copil, care ascultă, cîntînd CU multă interiorizare imnul înfrățirii între pămint și sfere, în fața acestei opere, compozitorului Dufay i se cerea o maximă încordare a darurilor salo creatoare. Compoziția sa — o mo- tetă, adică lucrare contrapunctică asupra unui text latin, ținînd de ritual și cîntat după o tradițională melodie gregoriană de tenori și co- mentată melodic de celelalte glasuri — se ridică, datorită măiestriei cu care el s-a achitat de sarcina sa, la nivelul artistic al reliefurilor sculp- tate de Luca della Robbia. Cum a procedat Dufay ? Sc știe că Dufay a sosit la Flo- rența în toamna lui 1435, unde a poposit în tot timpul iernii și pri- măverii următoare, luind parte la festivitățile care au premers tîrno- sirii domului. Tot atunci, însă, con- știent de răspunderea artistică ce-1 apăsa, s-a interesat Îndeaproape, înainte de a purcede la realizarea motetei, de munca constructorilor, studiind cu deosebită atenție planu- rile edificiului și urmărind cu in- teres și căldură lucrările sculpto- rului. Avînd ca condiție acustică două coruri in dreapta și stingă ab- sidei, el a hotărît să dubleze întii și intîi tenorul, atribuind fiecăruia un text aparte, ce răminea apoi să fie comentat de celelalte glasuri, împărțite și ele în două coruri, iar pe auditorul Ideal el l-a plasat in centrul spațiului de sub cupolă, la depărtare egală de ambele coruri. Distanța aceasta este de 72 eoți. Tot atunci, distanța de ta sol la vîrful cupolei este de 144 coți, dublul razei. Matematic, această distanță poate fi indicată și ca 12X12 sau 12* Din acești 144 coți, înălțimea construc- ției centrale pînă la începutul tam- burului face 89 coți, tamburul 17 coți și cupola propriu-zisă 55 coți. Cum au influențat aceste dimensiuni compoziția lui' Dufay ? Nu știm cine anume a Indicat și fixat textul motetei, Acest text eslc împărțit în patru strofe, fiecare de cîte șapte versuri- întrucît și me- lodia tenorului este compusă tot din cile 7 sunete, aceasta la dedublarea tenorului dă 14 sunete, iar la patru repetiții 56 sunete — adecvarea cea mai apropiată posibilă în raport cu înălțimea cupolei propriu-zise (de 55 coți). Mai rămîn celelalte dimen- siuni, se va obiecta. Ei bine, duetul introductiv între glasurile comenta- toare și contratenorui altus este compus din cite 89 sunete, vezi înăl- țimea construcției centrale pînă la începutul tamburului etc. Cu alte cuvinte, avînd în fața ochilor dimen- siunile cupolei și identifieînd-o pe plan ideal cu sfera cerească, Guillau- me Dufay și-a conceput mofeta ca un act de „sonorizare* a spațiului ei, străduindu-se să găsească in par- titura sa pentru fiecare din articu- lațiile dimensionale ale spațiului so- norizat, echivalente și corespondențe cit mai adecvate. Pentru Florența acelor ani, pe străzile căreia orice boiangiu mai răsărit il comenta pe Dan te cu știința necesară, patimă și imaginație, procedeul în sine nu arc nimic extraordinar. De altfel, după cum vom vedea imediat, el a fost practicat, uneori cu egală strălu- cire — fie concomitent, fie mai tir- ziu — ți in alte părți, generînd pre- tutindeni unde omul a ajuns să-și manifeste multilateral geniul con- structiv, opere de o rară armonie. Principiile de construcție și ra- porturile unor edificii monumentale vechi de pe teritoriul țării noastre — basilica romană de la Tropaeum (Dobrogea), basilleilc benedictine de la Cisnădioara și Șeiea mare (Tran- silvania), biserica veche de la Bra- șov-BartoIomcu etc. — au fost cer- cetate și recalculate acuma un de- ceniu de Guslav Treiber'. Construc- țiile acestea se încadrează cu pre- cizie în tradiția „proporției de aur". La fel de interesante, raporturile ar- hitectonice ale catedralei Sf. Mihai din Cluj, exemplu strălucit al goti- cului popular tîrziu în chip de hală, sau, dlntr-o perioadă mai apropiată de noi, ale fasadei palatului Bânffy, i Ing. GmMv Treiber: Rlchtiinien una Proportionen im Klrchcnb*u des Mlttel- alters, In Neue Liieratur, nr. 4/1M7. pp. 143 $1 u. ORIZONT ORIZONT cu soluția foarte originală a balco- nului în chip de șatră, perfect în- cadrat ansamblului de un baroc pla- teresc pronunțat. Și nu mai puțin sugestive, pălrunză'oarele analize matematice ale unor vechi1 monu- mente arhitectonice din Muntenia și Moldova, semnate de arhitecții N. Ghika-Budești ți G. Balș. Prin ele se atestă existența unei tradiții arhitectonice străvechi in această parte a continentului, alimentată ți dinamizată în decursul veacurilor pc numeroase căi de uncie soluții mai noi, preconizate în Bizanț, Ar- menia, îtaiia și Polonia, ca și de cele două șantiere mari de la Viena și Braga. Elementul invariabil de bază a rămas, totuși, celula patrată cu pridvor, particulară sudestului eu- ropean încă din timpul tnefjaron- tilui micenian. Această celulă, cu timpul, a putut fi îmbogățită prin celule patrate și hemiciclice anexe; ea a putut fl supraetajată (sistemul culei) sau încoronată de bolți, trom- pete și cupole. Ceea ce in tradiția maeștrilor zidari „gogi" nu s-a schimbat, a fost kairoj-u], adică le- gea proporțiilor ca fapt viu, estima- bil în raport cu omul ți legat de omul după nevoile căruia s-au înăl- țat construcțiile lor. Cum am arătat de la început, tra- diția proporției de aur este de o ve- chime inestimabilă. Ea este adine ancorată in concepția arhaică despre edificiu ca „trup viu*. Știm astfel de la Vitruv că la coloana dorică — coloană îndesată, masculină — raportul intre diametrul de la bază și înălțimea coloanei este de 1:5 (la coloanele Parthenonului athenian 1:5,33); la coloana ionică — coloană sveltă, feminină — raportul, dim- potrivă, este de 1:8 sau 1:9, la unele construcții mai recente. De semnalat că și aceste proporții au fost caku- late în raport cu trupul uman. La Vitruv se mai' adaugă la toate aces- tea și o vagă amintire din concep- țiile arhaice despre „masculin" și „feminin" ca forțe cosmice, Un alt reflex al acestor concepții ne-a fost transmis de Cicero (De off. I, cap. 345): „Există două categorii ale frumo- sului; una este grația (venustas}, tealaltă demnitatea fdipniias). Gra- ția trebuie s-o privim drept femi- nină, demnitatea drept masculină-. Și în mod cu totul firesc, Cicero le demonstrează mai departe valabili- tatea prin raportarea lor la coloa- nele și frontispiciul templului (De oratore, III, 46, 180). Astfel nu mai trebuie să ne mire dacă, în cele din urmă, la Vitruv cele șase categorii de bază ale operei de proiectare : ordinali©, dlspositio, eurhytmia, sym- metria, decor și distribuția apar, în ultima analiză, raportate la acel „numerus perfectus" care se inspiră din teoria pitagoreică a numerelor, vizînd unitatea primordială a uni- versului. Să adăugăm aci că de problemele proporționalității nu se interesează numai lumea mediteraniană. Studiile lui M. Dieulafoy asupra unor monu- mente ale arhitecturii iraniene, în speță a mausoleului de la Sultanieh, asupra impresionantei Quba-Î-Sebs din Curman și al mirificului Gur-i- Mir din Samarcand, arată că sub exteriorul lor pitoresc, care fură ochiul prin bogăția ornamentelor multicolore, se ascunde o știință exactă a proporției de aur1. Asemă- nător in India, unde unii comenta- tori cred a putea stabili în urma unei documentații aproximative că domină arbitrarul coexistenței mo- numentalului cu miniaturalul, pro- blemalica paralelismului intre feno- mene sau idei (apeksabuddhi) pe de o parte, a raportului între „apro- piere" și „îndepărtare" spațială și temporală, atestată încă de AUiarva- Veda, S. 30,1, pe de altă parte, ne obligă să privim cu un ochi critic prelinsele „alcătuiri simbiotice" din arhitectură și artele plastice care „trădează precizia logicei" *. In orice caz, după textul indic citat mai sus, „apropierea" și „îndepărtarea", fiind cîte o calitate numeric coordonabilă, juxtapunerea aparent capricioasă a monumentalului ți miniaturalului ne îndeamnă de la caz la caz la cîte o problemă de axiologie, iar în locul unei încleștări și încremeniri trece, la fel ca in „sparsa" buddhistă, un „epic al situațiilor", matematic de- monstrabile. Nu trebuie deci' să ne mire, dacă Taittirjya-Samhîta 7, 2, 11. ne îndeamnă să ne aducem ofran- da pentru fericirea noastră și la al- tarul numerelor. , Ernst Diez : Dic Kunst der Ulaml- seh’.n volker, Athcnaion, Berlin, ISIS, p. Kt șl u. z Lucian Blaga : Orizont și Stil, Edi- tura Fundațiilor, București, p. 115 șl u. Să fim bine înțeleși. Stabilind cele de față, nu dorim să influențăm lu- mea cil de cît să creadă in posibili- tatea unor norme apriorice de crea- ție de valabilitate generală. Ar fi o tentativă deșartă ți ridicolă. In schimb, orice operă artistic finisată ne revelează, la o analiză pertinentă, laolaltă cu interdependența fond- formă, o conjugare intimă și orga- nică a articulațiilor sale după un canon, in care și prin care se mani- festă geniul în realitatea sa ime- diată. creatoare și care a incitat din timpuri imemorabile la investigații și teoretizări. Nu mai puțin, pro- blematica canonului a preocupat imaginația populară. La aceasta, fără doar și poate, a contribuit mai ales caracterul său esoteric — de taină păstrată cu sfințenie de aceia care, meșteri și calfe de zidari, sculptori și pictori, au fost mițîați in tradițiile sale. Și roadele Imaginației populare nu s-au lăsat așteptate. Mai mult, asimilînd și amalgamînd afabulato- riu o seamă de elemente răzlețe ale : „cultului construcției* cu problema- tologia canonului s-au creat legen- dele mai mult sau mai puțin locale despre „furtul” umbrei oamenilor de către zidarii gogi, spre a o îngropa ta temelia construcțiilor (cetăți, mî- năstiri, poduri), cu scopul de a le dărui „suprema trăinicie", șau de a zidi chiar o ființă umană în stîlpii de susținere ai construcțiilor. Cre- dem deci că „jertfa lui Manole", pe lingă cel mistic din imaginația crea- torului baladei populare, mai are ți un sens primordial rațional: izvodi- rea mînăstirii după canonul stabilit CU concursul soției sale, astfel ca proporțiile și dispoziția, simetriile, euritmia, decorul și armonia să fi fost stabilite pe baza unor „module* sau „rata pars", pentru care ea a servit ca „universa figurae spccies": prototip, unitate ideală de măsură și fefeios.' chip al armoniei perfecte și totale. Legenda, prin această in- lerpretare. nu-și pierde farmecul. Dimpotrivă! Căci restabilind u-i sensul rațional, noi nu o sărăcim de focul sacru al creației care, de- sigur, i-a mistuit de totdeauna pe marii arhitecți al veacurilor îndepăr- tate, chiar dacă pentru realizarea planurilor lor mărețe ei au găsit în soțiile lor prototipul ideal — proiec- tarea și izvodirea abia a urmat. Și de cite pericole au fost ei pîndiți de aci înainte — marele meșter zidar ca și donatoarea măsurii, după care el 55 iși dura edificiul... Lcgind cea mai armonioasă întru- chipare baladescă a legendei despre „jertfa zidarilor" de ctitoria lui Neagoe Basarab, poporul român a dat dovadă de o intuiție profundă a specificității momentului istoric în- truchipat de ciudatul voevod. Este contemporan cu Machiavelli și Leo- nardo da Vinci, asoclindu-li-se atit in munca sa asiduă de a „lămuri" condiționalitatea voievodului in am- bianța istorică a rinascentismului cît și în dragostea sa pentru frumos, aplecată să se imortalizeze in opere de mare armonie a formei. Și, pre- cum s-a putut afla, coroborînd măr- turiile vremii, lirnosirea ctitoriei sale înălțate prin iscusința popular- legendarului Manolc, n-a fost mai puțin strălucitoare derit aceea a do- mului Santa Maria del Fiore. Iar dacă i-a lipsit concursul unui muzi- cian de talia lui Guillaume Dufay, cînlecul bătrincse prin care i-a fost Imortalizată ctitoria nu este mai să- rac in privința măiestriei decit mo- teta Nu per roseram flores I Terri- bilis est locus iste a compozitorului francez rinasccntist. Am arătat încă în cele de mai sus că în tradiția învelită în taine a canonului, gelos conservată dc ge- nerații de artiști', se pot stabili două moduri dc aplicare: unul masculin, generator de „dignitas", și unul fe- minin, izvpr insecabil de grație și de frumos: „venustas“. In arta ri- nascentistă italiană ambele moduri de aplicare sînt reprezentate prin cile o serie interminabilă dc opere de artă, de valoare inestimabilă. Ast- fel, in sensul prim o linie evolutivă lungă, pornind de la Giotto ți cul- mînînd în Sibilele lui Michelangelo reprezintă tradiția dorică a canonu- lui. Pe dc altă parte, creația unui Era Filippi Lippi, Sandro Botticello, Rafaelo da Urbino ți Andrea del Sarto realizează în variate chipuri individuale tradiția ionică a grației, duioșiei, melancoliei ți frumuseții feminine. Unde, în această figurație, este locul lui I^onardo da Vinci, în care spiritul rinasccntist a ajuns la cea mai complexă ți i'odnică întru- chipare ’ Pentru ixonardo, naturalist, ingi- ner hidraulic și militar, muzician, sculptor și pictor, universul este orînduit după legi care pot fi de- scrise în sintesme geometrice și mă- ORIZON! n rimi de precizie matematică. Per- spectiva, pentru el, este „cîrma*; legile compoziției — „măsura", iar pictura propriu-zisă, lumină, umbră și culori. Concepția aceasta îi mode- lează creația pină in cele mai mici amănunte. Iată de pildă Leda. Su- rîsul ei interiorizat, privirea cobo- rîtă in jos spre cîmpul înflorit cu pruncii Intre firele de iarbă născuți din dragostea ei cu Jupiter, munții îndepărtați, pîrîul și grota formează laolaltă un acord colorislic de o rezonanță magică, bogată și pro- fundă. Și totuși, arta mare cu care este compus acest tablou nu Se re- zumă la atît. Prezența stihiei femi- nine — luxuriantă, capricioasă, ju- căușă, sensuală, inepuizabilă, dar și pudică — este contrabalansată de intelectul pictorului, asemenea unui pol magnetic coordonator care tinde să delimiteze și să stăpinească toate reacțiile, stările sufletești, expresiile vieții. Christian Morgenstern, autorul pu- țin cunoscut la noi al incomparabile- lor Galgenlieder (Cintecele spânzură- torii), a grotesc onomatopeicului Korf și al auster sentimentalului' Palmstrdm, el însuși un poet pentru care „scrisul’, în sensul adevărat al termenului, presupune acea maximă concentrare pentru care el folosește termenii „Tempobăndigung* și „Tc'mpobelierrsehung", crede că Leonardo a recurs în creația sa la „matematică’ spre a învinge prin ea „feminitatea" în artă *. Iată cum procedează Leonardo: Leda este pla- sată în axa centrală a tabloului, iar linia de centură, precis conturată deasupra șoldului drept, atinge chiar mijlocul diagonalei' imaginare care taie tabloul din stingă sus spre dreapta jos. Mai departe, punctul la care se întretaie cele două călcîie ale Ledei se află în continuarea unei verticale care coboară de la înce- putul claviculei stingi, iar piciorul drept de sprijin atinge solul la o distanță de 5,5 ori mărimea capului, in prelungirea unei drepte imaginare care pornește din centrul frunții. Și această savantă „punere în pagină” contribuie mai mult la calmul sta- ORIZONT l Christian Morgenstern: Stufen / Eine Eniwlcklung Sn Aphorismen und Tagc- buch-Notlzen. Piper & Co., MQnchen, 1422, p. «1. tuar al nudului decît modelarea sa excesiv de plastică. Să adăugăm că în însemnările sale, Leonardo fixează cu privire la lucrarea sa următoarea „legendă* : „Și atunci se făcu să execut o pînză pentru un îndrăgostit care repre- zintă lucruri divine; el vroia să vadă trăsăturile zeiței sale ca în oglindă spre a o putea săruta fără să slîrnească suspiciunea oamenilor, dar în cele din urmă conștiința ob- ținu victoria peste gemetele și plă- cerile iubirii și el se îmbărbătă și-o scoase din casă*. Comanditarul — Giuliano de Me- dici ; zeița — Simonetla, cea mai frumoasă florentină a timpului, iar tabloul, după cum ne asigură Leo- nardo, „pictat după natură*. Procedeul leonardesc de a com- bate „feminitatea" în artă prin refu- giu) său în cazul portretizării unui chip duios rinascentist la rigorile : canonului doric, nu mai' este astăzi o taină pentru estetica științifică, încă de la începutul secolului, cer- cetările esteticianului' Theodor Lipps. operind eu mult înaintea lui Fro- beniuș și Spengler cu conceptul unui „suflet spațial* (Raumscele), studiat în corelație cu sufletul indi- vidual *, au reușit să deslușească elementele unui „limbaj de forme" (Formsprache) ca „mărimi" liniare și superficiale. în cadrul mai larg al unor forțe și tendințe antagonice, ca orizontalitate, verticalitate etc. Fronlalitatea Ledei lionardești ca principiu compozițional de mascu- linizare a expresivității a fost îm- brățișată în plin expresionism de Egon Schiele în lucrări ca Portretul unui băiat („Rainerbub"). Comer- ciantul de obiecte de artă E. Kos- mack și Afadona. adeverind funcția de austeritate accentuată a vertica- lei. La toate trei portretele se ob- servă astfel, în cadrul unui format j patrat sau aproape pătrat* și a unui fond absolut neutru, o vădită drama- tizare a însingurării (în care este surprins ccl portretizat) prin înde- părtarea axei principale — încă s Throdor Lipps: Pic Ssthetische Be- trachtung und dle blldendc Kunst, L. Voos. Hamburg șl Lelpzig. 190S, p. 188 și u. s Portretul unul băiat 1O0.JX9M cm ; Portretul Koamack IO0X100 cm : Madona 29.SXSC.3 cm. foarte aproape de mijlocul matema- tic al pinzeî la „Rainerbub", mai în- depărtată la Kosmack și cel mai mult clongată la Madonă, ultima fiind de altfel, în tratarea persona- jului, cea mai accentuat hieratică pinză a pictorului. Se vede, prin ur- mare, că o oriclt de mică mutare a axei verticale de centrul matematic sil tabloului dramatizează raportul intre cadru și personajul portretizat portretul și privitorul din sală. Am urmărit în felul acesta vara trecută la Viena, timp de o oră, reacțiile privitorilor In fața Madonei lui Schiele — îndeosebi a trei fete ti- nere, pășind prin expoziție în vîrful picioarelor și ținîndu-se strins de mină, acestea mai ales îngrămădite într-însele în fața tabloului, pri- vindu-1 lung, cu răsuflarea reținută și fără să miște, fascinate și nedu- merite în același timp. Și, de fapt, portretul necunoscutei, denumită nu fără tîlc Madonă, are ceva ce-1 ne- dumerește pe privitor. Să fie discre- panța între hieratismul exagerat și caracterul profan al ochilor, discre- panță care, în ciuda titlului sacral, conferă personajului o cu totul ne- sacrală „Dicsseitigkeit" ? Mai de- grabă „taina" acestei pinze se ex- plică prin „izolarea" ciudată a per- sonajului, cu lotul nefeminină. pic- torul înfățișind-o în acest sens ca pe o expulsată din ceruri, zgribulită in hainele sale multicolore de talcioc și nedumerită asupra sieși, Și, bine- înțeles, reacția din partea privito- rului' — gestul de fereală în fața acestei madone — nu poate întîrzia. 2, Paul Valery, el însuși un mate- matician de scamă, indică în fntro- duction a la methode de Lionard de Vinci (1894), drept secretul lui Leo- nardo, fatalitatea implacabilă a ge- niului care, împins de luciditatea minții dincolo de limitele cunoștin- țelor cucerite de predecesori, desco- peră laolaltă cu noi relații între fe- nomenele universului și legile lor inerente de continuitate. Valery, în această interpretare, în același timp cînd îl preamărește pe marele flo- rentin, și generalizează, se va obiect®. Cu ce drept o face ? Răs- punsul nu poate întîrzia, Necesitatea formulării sale a prevăzut-o însuși poetul cînd în Note et Digression elogiază printre idolii asupra cărora s-a fixat ochiul lui I.eonardo, acea „Rigueur Obstinde" — majusculele sînt ale sale — „qui se dit elle- meme la plus exigente de toutes* ’, formularea definitivă a amînat-o, totuși, încă o vreme. Astfel, numai în Discours en l’Honneur de Goethe, rostit in 30 aprilie 1932 la Sorbona. Valery așează așa-zicînd în centrul expunerii sale, năzuința lui Goethe, in raport cu teoria sa despre meta- morfoza plantelor, spre o „varietate de calcul simbolic", analogă întru- câtva cu ceea ce în dinamica și fizica modernă, precum o subliniază cu tărie, se practică în mod curent*. Moment de exagerare ? Nicidecum. Am arătat cu altă ocazie, dl de adine pătruns a fost Goethe, în ciuda faptului că el, personal, n-a prac- ticat niciodată matematicile, de ne- cesitatea de a fundamenta cunoaș- terea și organizarea lumii cU mijloa- cele numărului și ale calculului’. De altfel, Paul Valery, confruntîn- du-și propria experiență creatoare cu aceea a unor spirite înrudite, a ajuns prin adoptarea unui termen din teoria artei a lui E. A. Poe, să caracterizeze încă mai de mult spe- cificul creației artistice în depen- dență valorică de acea „consistență", care este „descoperirea ea însăși", și care în opera creată se manifestă prin precizie, proporție și simetrie ce redau chiar structura intimă a spiritului uman Așadar, admirabila adecvare metrică a versificației din opera sa cu substanța tematică a poemelor — vers svelt în Contigue des colonnes, amplu și calm întins în La Dormetise etc. — prin care lirica sa se transformă într-un de- liciu al spiritului și într-o desfătare a simțurilor, este dovada cea mai nemijlocită pentru consecvența cu care tot ce scrie el se încadrează în concepția sa despre fatalitatea ineluctabilă cu care geniul creator descoperă în această lume mereu alte aspecte ale continuității feno- menelor, proces ce se aseamănă mult 1 paul Valery : Variile, Galllmard, Paris. 1924. p. 181. * Paul Valery : Discours en l’Honneur de Goethe. Galllmard, Parts, 1S32. p. <3 șl u, ’ Lelbniz, Goethe }i drama persona- lismului. tn Orizont, nr. 81367, p. 43 j| u, 4 paul Valdry : VarlflC, p. 1». ORIZONT 1 5 cu acela descris de Goethe in teoria despre metamorfoza plantelor. Preeminența acordată de Paul Va- Idry metodei lionardești de creație nu-1 izolează printre teoreticienii de frunte ai veacului din urmă care, totodată, au fost mari poeți- Să ne amintim aci că pentru ștefan George, poetul — care nu trebuie confundat cu funcționarul literar și nici cu lite- ratorul de profesie, precum sub- liniază1 — are misiunea de a sus- ține, ocroti și propaga pentru ma- sele largi ale poporului ,,măsura dreaptă*. Suveran peste cuvinte, poetul nu are voie să abuzeze de ele; creația sa nu trebuie să stîr- nească nedumerirea și disprețul oamenilor, ea nefiind un joc pur, in care silabele sonore și frazeologia încărcată de strălucire exterioară să fie scopul suprem1. Iar dacă poemul este expresia cea mai înaltă și per- fectă a unui moment dinamic, ol se prezintă ca „aUswahl, mass und klang"; selecție, măsură și su- neid, fiind ea atare o bi- ruință a poetului asupra „neputinței proprii ca și a altora*. Similar, trecerea treptată la R. M. Rilke de la poezia ca „sărbătoare a inimii", ce-șî găsește expresia in ver- surile încântătorii, muzicale și de relativ scurtă respirație a începutu- rilor sale, la poezia ca „sărbătoare a intelectului", realizată în cadența cind mai amplă a elegiei, cînd ia- răși mai strunită a sonetului, s-a desăvîrșit sub influența lui Rodin caro l-a învățat să vadă. Trecerea sc anunță în volumul Buch der Hit- der (Cartea imaginilor), pe coperta căruia ar putea să figureze ca motto: „Mereu mai înrudite imi devin lu- crurile / și toate imaginile mereu mai îndeaproape privite". Zile în- tregi, Rilke zăbovește acum în Jardin des Plantes, studiind în fața cuști- lor mișcările panterei, in piețele publice unde îi îmbată vîrtejul co- lorat al caruselului, în fața catedra- lelor gotice — Rodin va scrie despre ele o carie întreagă, bogată în idei — de armoniile cărora se pătrunde atît de mult, îneît aproape că le re- ORIZONT । Bl«Uter «ir dle Kunst, Austese- bând II, p. ÎS, J Stelati Geurge : Gesamtausgabe der Werke cndgUltlger Fasjung, G. Bond, Berlin. XVII. p. Sz. > BUhter, Auswalilband I, a. clădește în imaginație. In ziua so- sirii sale la Duino, rămîne încreme- nit in fața unui măslin bătrîn din curtea castelului4. Vrea de acum înainte să despoaie lucrurile de în- velișul lor. spre a ajunge „la limita limitelor, în marginea sistemelor so- lare ți dincolo de ele". In starea aceasta de maximă surescitare, pri- mele versuri din Intiia Elegie izbuc- nesc în conștiința lui cu o forță aproape telurică, tulburătoare; dar in curind el cade într-o prostrație poetică plină de chinuri și îndoieli'. Ce urmează ? Tntîi, o tot mal atentă scrutare a propriei conștiințe, apoi a universului, căci invocarea îngeri- lor nu-i aduce mîntuirea rivnilă. Și numai cind reușește să-și deschidă cu mina proprie calea întoarcerii din infinit, calea pe care „toate lucrurile cinstite vin în intimpinarea noastră in așa fel, ca noi să le percepem în figura lor întreagă — In detaliile feței și în precizia mișcărilor lor", precum subliniază într-o scrisoare către protectoarea sa\ crețla sa — Elegiile de ia Duino și Sonetele către Orfeu — i se desivirșesc in perfecțiunea lor nesperată. Dar să-i predăm cuvîntul. „Există și cu- noaște, totodată, condițiile non- i'xistenței", îndeamnă R. M. Rilke in Sonetul XIII din cartea II a Sonetelor către Orfeu. Și final : „adatigă-to în cîntec de veselie la sumele inestimabile ale naturii și distruge numărul". Totuși, în sone- tul următor el vestește renașterea, iar ciclul întreg, care parc că repro- duce imaginea unui covor fermecat a! vieții, in care individual se îm- pletește după un desen, care e „cale și întorsătură*, asemenea unui1 fir între multe alte fire, se termină triumfal cu versurile: „Pămîntului tăcut spune-i: Eu curg. Apei învol- burate spune-i : Eu sini". Căci exis- tența omului este in corelație legică cu întregul cu care ea însă nu se confundă, omul avîndu-șî „fața* și „respirația" dreaptă. Dar să ne întoarcem la Novalis, poetul „serafic" al nopții ca „mediu de transcendență* a marilor reve- lații prin vis și invazia neființei, precum îl caracterizează unii. Ia o 4 Mărie von Thurn und Taxki-Hohen- lohe î Erinncrungen an R, M. Rilke, Ol- dcnbourR, Mtlnehcn. 1932, p. 4t 5 ibldem, p, 15. lectură atentă a Celor două lomuri de fragmente, din care se compune opera sa teoretică ți filozofică, nu este totuși chip să nu ne oprim asupra unor aforisme ca următorul: „Cu cit un poem este mai personal, mai local, mai legat de timpul său, mai particular, cu atit el se află mai aproape de centrul poeziei*1. Evi- dent. această propoziție are un ca- racter fundamental pentru concepția lui Novalis in ceea ce ea are mai autentic și mai valabil. Și întrucît aforismul de mai sus, in masa uriașă a fragmentelor și însemnărilor poetului, nu este de loc insolit, da- toria noastră este să-i depistăm com- plinirile. desghiocîndu-le cu atenția cuvenită din aglomerările mai mult sau mai puțin accidentale ale unei inspirații juvenile, in care reflexul lecturilor ultime sc îngemănează CU roadele cugetării originale. Vom ve- dea in felul acesta in primul rînd că Novalis, pe care o anumită școală interpretativă ni-1 înfățișează ca pe o ființă cu totul străină de realitate, dimpotrivă a fost, cel puțin în faza anterioară bolii și a deceselor care l-au zguduit in adîncul ființei, un Lînăr viu și receptiv, iar perioada Sa propriu-zis creatoare n-a fost aceea a ultimilor ani. „Ce de cantități inepuizabile de materiale în vederea unor noi com- binații individuale nu Se găsesc in lume 1 Cine a ghicit acest mister, aceluia nu-i mai trebuie decît hotă- fîrea de a renunța la nemărginita diversitate și la plăcerile acesteia, și de a începe undeva. Dar hotărirea aceasta ne costă sentimentul liber al lumii infinite și ne impune limi- tarea la un singur fenomen'1, preci- zează Novalis în fragmentul 1218. Iar In fragmentul 1221 : „Imperiul poetului să fie lumea împinsă în focarul vremii sale*. I.a acestea se mai adaugă ca completări, in frag- mentul 1232: „Prin rațiune poemul se fixează ca ideie, prin imaginație el sc proiectează, iar prin intelect el se execută*. Și mai departe, în frag- mentul 1251 : „Acela care și-a în- sușit odată pentru totdeauna ritmul mare al hexametrului, care S-a fa- miliarizat cu mecanismul său poetic, va scrie în mod firesc și nedeliberat, fascinat de frumos, căci în creația , Novalis : Wnrke, ea. H. FTleOemami. voi. III, p. 11S. Irnsm,, nu. Sa Se vor îngemăna în mod spontan ideile cele mai înalte și avlntul ce! mai ciudat, Jind astfel la iveală structuri poetice din cele mai bo- gate și variate*. Și continuind să proslăvească tradițiile orfice. bazate pe putere de expresie muzicală a verbului, Novalis conchide că pe baza „naturii acustice* a sufletului uman st* poate conclude la o asemă- nare intre „lumină11 ți „gindlre", devreme ce ambele se manifestă prin fenomene ondulatorii- Ulterior, în fragmentul 1272, va completa concluziile acestea cu concepția ideii ca „mărime irațională* (adică serie infinită de propoziții), subliniind că legea progresiunii lor poate fi sta- bilită, iar la critica romanului ca expresie artistică a unei idei poe- tice trebuie ținut seama dc această lege. Novalis a fost un cap științific pătrunzător de o mare capacitate de abstracție matematică. Precum am arătat și altădată, conceptul de pluspoezic șl minuspoezie, in formu- larea sa, a avut un caracter mate- matic — și nu de obnubilare mistică, iar Lucian Blaga, schițînd in Trila- cjia cunoașterii topografia mistere- lor, l-a urmat cu severitate pe această cale a preciziei matematice. De altfel, se parc că numai în vre- murile mai noi’, odată cu desfășura- rea diletantismului și a imposturii pe arii mai largi ale vieții literare, problemele fundamentale ale com- poziției au fost „decretate* drept vetuste și neinteresante — aceasta pentru a ușura afirmarea cit mai nestingherită a dezordinii și impro- vizației celor incapabili dc o muncă susținută. Exemplele mari invocate de acești „dezgrăditori*, un Proust, Trakl, Joyce. Kandinskî. Klee, Wel- lesz, Schtinberg, adulați deopotrivă ca autori' ai unui pretins limbaj pre- sintaclic(t), la un examen mai atent se dovedesc deopotrivă de necon- cludente. Este adevărat că din M. Proust sc pot cita mărturii ca aceasta : „Le oocur est la dimension suprime de l’intelligence". Să nu uităm însă că tocmai inima este or- ganul ritmului, iar timp de 0 viață M. Proust a fost urmărit în adîncul £ cunoștinței sale de chipul catedra- lelor gotice, construite, precum o £ știu arhitecți ca Viollet le Duc, după o canoane severe, prin care s-a deter- minat orice amănunt [lin cuprinsul edificiului. „Aș fi dorit*, spune Ș IToust, „să dau diferitelor părți ah’ cărții mele următoarele titluri : narlex, vitraliile absidei etc., spre a răspunde de mai dinainte critici- lor stupide tare mi s-au adus ți anume că operei mele ii lipsește con- strucția, în timp ce singurul ci me- rit constă în soliditatea ei pînă în cele mai mici părți* ’. Cit 11 privește pe James Joyce, nimeni nu va nega uriașa doză de pesimism din opera sa. Mai departe, nimeni nu va nega rolul excesiv pe care asemene a lui Freud Joyce îl atribuie îibido-ului. Dar marele irlandez a fost, spre deo- sebire de Freud, educat în dogmele bisericii catolice și în felul acesta sexul in concepția sa este baza riva- lității în om între bine și rău, iar cu căderea sa proprie „in păcat* — moment de mare decepție în sine — începe și încordarea de a restaura în conștiința sa starea ori- ginară a purității — năzuință în- scrisă in poemul Afazică de cameră ca un protest împotriva descompu- nerii sale *■ Insistența cu care. în toate aceste texte, revine termenul „măsura* ne îndrumă atenția totodată și asupra unui proces de conștiință care de-a lungul veacurilor a suferit o trans- morfoză treaptă, parcurgind o sea- mă de trepte specifice de la meynto- pltyehia și mai/rmnrrriltas a popoare- lor antice ca expresia conștiinței va- lorii lor, adeverite prin stilul lor de viață și creațiile lor, la idealurile cavalerești medievale ale voiniciți și cinstei ca forme ale înțelepciunii, alimentată din adine de conștiința unei ordini universale care, dacă te abați de la ea, se răzbună prin sufe- rință, iar dacă îi urmezi căile te răsplătește cu fericire. Și poate că numai tn secolul zbuciumat al re- formațiunii, cînd după cîteva secole de decădere a normelor etice și este- tice, omenirea s-a frămîntat să gă- sească un nou adevăr și o nouă calc de izbăvire, iar puterea ei de creație renăscând, și-a făurit tn Till Buh- oglindă. Doctor Faustus, Don Qui- jottc, Șancho Panza și, curînd după aceea, in Gulliver o nouă tipologie, ORIZONT i Citat da Andre Maurols in Preface Ia A la recherche du temps perdu, ed. PlCiadc, voi. I, p. XV. « D»rey O Brlen : The Consdence of James Joyce, princeton Unlverslty Press. 1W», p. 2-<2 și u. verificată apoi In valabilitatea ei prin isprăvile mereu îmbogățite ale noilor eroi din toate straturile exis- tenței, între rai și iad, problematica justei măsuri a mai fost la fel de stringentă ca in ultima jumătate de veac, cind omenirea, trecind prin profunde transformări sociale, re- simte ca o îndatorire fundamentală să învingă definitiv urmele înstrăi- nării, pe care i le-a întipărit robia de-a lungul veacurilor. Este interesant, în aceste împre- jurări, cum in creația artistică a ultimelor șapte decenii — în mu- zică, dramă, roman și poezie — re- vine stăruitor cu eroii secolului XVI și problematica măsurii. In poemul simfonic Till Eulenspiegel de Ri- chard Strauss și în Discipolul vră- jitor de Paul Dukas ca se află în centrul atenției. Leopold Bloom al lui James Joyce ca ți Hans Castorp al Iui Thomas Mann parcurg în noi Ulysse-Gulliver peripețiile călăto- rului fără voie în condițiile socie- tății burgheze ; aceeași situație tra- gică, împinsă la limită, ne întîmpină și în destinul vagabonzilor Vladimir — nou Don Quijotte și Estragon — nou Sancho Panza, din piesa In așteptarea lui Godot de Samuel Beckett. Li se alătură cu același program, cînd mai explicit, cind mai ascuns în sublext, romanele Doctor i'austus ți Alesul de Thomas Mann — ultimul ca reluare plină de ma- turitate și bravură a vechei legende a lui Gregorius, în care Hartmann von Aue a încercat să transpună antor și carltas, cele două virtuți fundamentale ale omului medieval, din sfera vieții cavalerești în aceea a vieții spirituale. In condițiile ani- lor '40 ai secolului nostru, soluția aceasta, bineînțeles, nu are nici o valoare și astfel legenda iese din atelierul lui Thomas Mann, foarte asemănător cu Oedrpuf enescian, în- tinerită ți reumanizată. In primul plan al interesului acum nu se mai află incestul ți ispășirea, ci triumful omului asupra puterilor vrăjmașe care-1 împiedică de la împlinire, Semnificativ, însă, cum acest mesaj nu se desprinde atît de contextul romanului ci din ținuta sa artistică totală. Este de fapt cel mai muzical dintre romanele lui Thomas Mann ți, prin aceasta, cel mai bogat în su- gestii și intuiții. Dar muzicalitatea sa nu este difuză și difluentâ. înce- pînd cu prima pagină onomatopeică, imitînd cu strălucită măiestrie dan- gătu) polifon al clopotelor de sărbă- toare, și pînă In cele mai mici amă- nunte ale scriiturii — lungimea ali- nialeior, substanță descrierilor și analizelor, cadența dialogului și con- cizia finalurilor de capitole, totul este strunit ia maximum, Este ade- vărat că ți textul hartmannian, pre- cum o arată studiile analitice de mare finețe ale lui Hans Eggers’, este de osublilă măiestrie in privința paralelismului epizoadelor și propor- țiilor. S-ar putea vorbi deci mai ales la ThomăS Mann de o osmoză per- fectă între fond și formă, forma adeverindti-$e adevăratul sălaș a) mesajului-. Dar in literatura română? între- barea intervine cu absolută indrep- tățire, iar răspunsul nu poate în- tîrzia. ,3e poate vorbi de un umanism modern, de un sistem complet de cunoștințe capabil să formeze omul, bazat insă pe matematică ? Sint con- vins că da‘, spune poetul și mate- maticianul Ion Barbu" $i el con- tinuă: „Ba chiar, cum știți, Intre două spirite din toate punctele de vedere asemenea, cel care are de partea lui geometria va triumfa totdeauna. Singura slăbiciune a unei atari Ju- decăți este că o făcea un geometru. Totuși cunosc un exemplu care ilus- trează afirmația lui Pascal. Luați scrisorile lui Ion Ghica. întretăiate ici și colo de răspunsurile lui Alec- sandri. Iată două spirite in condi- țiuni comparabile. Aparțin aceleiași lumh au aceleași credințe politice, au trăit aceleași evenimente, la Paris au fost în același timp. (..,) Alec- sandri nu știe să vadă, să prindă originalitatea unui moment. Vai, nu știe nici chiar să scrie 1 {. ■.) Pe cind fon Ghica e uti clasic al prozei noastre. Nu e desigur o înlimplare, că unul nu avea decît cultură lite- rară (și aceea improvizată}, pe cînd Ghica audiase cursuri' de analiză la Școala Politehnică, urmase școala de mine și, se pare, emulase cu Ddlau- portlon cplschen ErzJhJcnE / Siudlen zur Kunsttorm Hartmanns von Aue, E. Klett, Siuttgart, t Ion Barbu : Pagini de proza, EPL, BLicurețtl, 1968. p. 590 ți U. , Ham Egțtrs : Symmetrle und Fro- nay, cunoscutul astronom, la exa- 5 mcnele dc calcul infinitesimal și integral". Și în concluzie: „Ce distinge umanismul matema- tic de umanismul clasic? In două vorbe; o anume modestie de spirit și supunerea la obiect. O formațiune matematică, chiar dacă se valorifică literar, aduce un anume respect pentru condițiile create în afară de noi, pentru colaborarea cu materia- lul dat". S-ar părea că acest tip să fie re- prezentat în literatura noastră cla- sică numai și numai de I. Ghica. Și, totuși, la un examen mai atent al laboratorului eminescian putem a- junge la o altă concluzie. Nu vom susține nicidecum că M. Eminescu ar fi fost im spirit matematic. Ajun- gînd însă de tînăr la Viena în con- tact cu unele texte leibni'ziene, spi- ritul filozofului pentru care proble- mele cosmologiei s-au rezolvat prin număr, operație și metodă matema- tică — durn calculat dens fit mun- das, decretase el — s-a transmis și tânărului poet român. De aici spe- culațiile sale interminabile asupra lui' „unu" în structura lumii ; de aici sondajul atent al faptelor care tul- bură armonia universală; de aici, insfîrșit, marele său efort de a rea- liza in opera sa un echilibru cit mai perfect — uneori discursiv și rece, ceea ce, însă, la un contemporan al parnasienilor nu trebuie Să mire. Dar să nu grăbim concluzia acestei pagini. Astfel dacă in cascada cos- mologiilor din hnpărat și proletar, Au^ăcîunea unu; dac, Scrisoarea in- tîia și Luceafărul revine obstinat simbolul „unu", crcațiunea în dubla ipostază ca natura naturans, adică activitate liberă, și natura nafurata. adică automatism conștient, ni se înfățișează într-o unitate Indisolu- bilă ca corelate și antinomii, domi- nate de principiul individuațiunii- De aici, ca este reductibilă prin ana- liză la o serie de acte care cores- pund gradelor de existență ca grade de conștiință. Căci creați unea, în concepția de mai sus ni se prezintă nu numai la multiplicitate în juxta- punere, izvorînd ca o apă dihtr-un unic izvor, el totodată și ca con- știință care în felul acesta se învede- rează a fi „principiul motor" al vie- ții, Acesta credem este sensul ver- sului „Unul e în toți, tot astfel pre- ORIZONT 0RT20XT cum una e în toate", din Scrisoa- rea i. Or, în felul acesta, omului, pentru a contempla eul in puritatea sa originală, i se cere Un efort sus- ținut, pe baza căruia să cuprindă într-o intuiție unică începutul, pre- zentul ți sfîrțitul — exercițiu care după filozofia anilor '70 ai secolului trecut presupune strunirea maximă a mișcărilor moleculare care alcă- tuiesc conștiința. De aici îndemnul din Glossă: „Tu așează-te de o parte / Regăsindu-te pe tine (.,.) Dacă știi a lor măsură". Căci de la individ la individ calitățile, încli- națiile. apetițiile, dorințele diferă chiar dacă „in orice om o lume își face Încercarea*; treptele cunoașterii sînt numeroase și nu orice individ simte nevoia de a se identifica dina- mic cu absolutul, descătășindu-se de orice tendință de exteriorizare sau spațializare și călăuzindu-se încă pe acest pămint după legile supremei rațiuni. Cam acestea sînt pe scurt ideile care se desprind din speculațiile eminesciene asupra lui „unu" în structura lumii. Ele nu duc neapărat la misticism, precum cred comenta- torii mai vechi care văd in Eminescu un romantic întârziat. Căci, după cum am indicat mai sus, speculațiile acestea implică și o latură practică, susceptibilii pe plan social de apli- care revoluționară, precum de altfel o atestă cu irevocabilă concluzivi- tate, cuvîntarea din prima parte a poemului împărat fi proletar, ex- presia cea maf dinamică a crezului social eminescian, alimentat și ma- turizat în lupta revendicativă revo- luționară a proletariatului inter- naționalist din anii 70 ai secolului trecut. Ar ma: fi de spus că Emi- nescu cunoaște și caracterul de clasă al artei și în lupta împotriva exploatatorilor indulgența față de ideologia și creația artistică ce-i slujesc nu i se pare că își are locul. Tinăru! Lucian Blaga își începe studiile filozofice de pe urma unui impuls puternic din partea matema- ticii' Ca student la Viena își uimește profesorii și colegii prin temeinicele și variatele sale cunoștințe de me- todă matematică la fel ca și prin pătrunzătorul său spirit matematic. Asfel, dacă în gnoscologia generală prin aderarea sa la „agnosticism în- țelegător* L. Blaga rămîne pînă la urmă fideist și mistic, în epistemolo- gia sa, orientată spre ultimele date ale științelor exacte, cl dă dovadă de o largă apreciere ți înțelegere a faptului „ca atare' și de o argu- mentație — uneori — precis mate- matică. în Poemele luminii, primul său volum de versuri, L. Blaga, urmind exemplul lui Amo Holz, așează ver- sul în simetrice alcătuiri în jurul unei axe centrale care prin ele in- sele, uneori, desfată ochiul. Și chiar dacă el nu-1 urmează pe Holz și în teoria versului, cu distincția între versuri din cuvinte pare, oglindind fenomenul natural, ți versuri din cuvinte impare, cxprimînd stări de cuget, efectul urmărit în genere de Holz — acela de a aera versul și de a-1 despovăra de patetism, de unde un echilibru uneori jucăuș și o rit- micitate vie — este atins și de poe- tul român. Cind ulterior aceleași poeme au fost retipărite în obișnuita grafie verslibristă, ele au pierdut din ardenta lor luciditate originală, arcuirea și ritmizarca frazelor și interiorizarea sensului făcîndu-se acuma mult mai greu. Totodată și în teatrul lui L. Blaga piesele ulte- rioare Tulburării apelor, în care pa- sajele lirice de mare frumusețe sînt scrise incă in vers, prin abandona- rea procedeului, replica devine în multe locuri încărcată și greoaie. Și totuși, poetul tocmai în anii acela era prea plin de luminosul peisaj al echilibrului mioritic, căruia i-a de- dicat pagini exegetice de o avîntată îndrăzneală filozofică. De unde in- hibiția bruscă a autorului dramatic ? Tinărul Eminescu și tînărul Blaga sint două genii ale poeziei românești în care năzuința spre precizie, sime- trie, echilibru ți armonie se înalță biruitoare deasupra discontinuității aparente dintre fenomene, fără a le reduce raportul de identitate neapă- rat la absolut și fără a le limita du- rata in dependență de un moment unic, eternitatea. Găsim astfel in poezia lor din timpul studiilor uni- versitare un suflu de problematică imediată și reală, proprie tînărului, saturată de nuanțele sau calitățile dubiului sau, din contră, ale hiper- bolizării afirmației, laolaltă cu deter- minismul fizic, fluid, diafan și, une- ori, risipit al acestor stări, mobili- tatea cărora insă n-ar fi putut fi re- dată artistic, dacă în același timp, pe Un al doilea sau al treilea plan al conștiinței lor n-ar fi dăuinuit ca idei și reminiscențe din materialele de studiu, ipoteza conservării ener- giei, a materiei, determinismul fizic și cauzalitatea fizică ți, mai ales, conceputul psihologic al euluî, văzut sub aspectele libertății și necesității. Numai In felul acesta, creația lor poetică a trecut cu succes dincolo de ștacheta exigențelor celor mai înalte ale modernității ți autentici- tății, iar ei au izbutit să-și ocupe locul în pantheonul literaturii uni- versale printre cei mai mari dintre contemporanii lor. Afinitățile lor cu marea literatură a timpului in care au trăit și activat nu sînt astfel nu- mai de ordin tematic ci și stilistic, ci — fapt esențial — șl de intensi- tatea suflului liric care, spre a pu- tea fi strunit, cere in momentele i ruciale ale actului creator, prezența intelectului ca arbitru între început și sfîrșit, noutate și tradiție, expe- riență concretă și spațiu exterior, continuu și discontinuu, mult ți unul, tot și zero. însfîrșit, despre romanul pretins tradiționalist al ardelenilor I. Sla- vici, L. Rebreanu, I. Agirbiceanu. o anumită critică a zilelor noastre se încumetă să decreteze judecăți de valoare care ignoră — voit sau din- tr-o perspectivă obtuză — uriașa muncă de atelier a autorilor în ve- derea slrunirii materialului epic, < uprins In lucrările lor, după rigo- rile unui canon estetic de perfect echilibru. Astfel ponderea compozi- țională a nuvelei Moara cu noroc, datorită căreia orice amănunt carac- terologic, descriptiv ți dramatic este ■ întărit cu mare atenție și inclus în ansamblul ei la locul cel mai portri- vit și în momentul cel mai oportun, chezășuește marea valoare artistică 3 a lucrării, făcind că ți la aproape treisferturi de veac de la publicare, lectura cf să producă mereu mo- mente de înaltă satisfacție estetică. Asemănător, romanele fon ți Răs- coala de L. Rebreanu, în arhitecto- nica lor admirabilă, articulată pe „cărți*, „capitole' ți „subcapitole' — toate In raport cu ideea romanului și cu desfășurarea ritmică a epicului său. „Matematica' romancierului nu este deci efectul unei tradiții moarte care, în locul creației, pune scheme prefabricate, oțelite, in care se for- țează și $c maltratează materia vie, epică. Dar precum aceste romane se înscriu la antipodul acelor elucu- brații dilctantice care încearcă să-i epateze pe Cititor, optînd pentru „libertatea formei', adică un mod deplorabil de a „nara' fără nici o expunere clară, (ără nici un criteriu de dozare și gradație a faptelor și fără vreo concluzie serioasă, ele au darul să excite contradicția acelora care nu pot iubi legea armoniei. încheiem cu convingerea că adăs- tarea omului în secolul electronicii lingă problematica structurilor ți proporțiilor în artă nu este o ches- tiune de formă. Astăzi, mai mult decit oricînd in trecut se adeverește ea în domeniu) oricărui mod de creație precizia este totul. In năzuințele sale spre frumos și bine omul a încercat mereu să se apropie de norma lor supremă care — fapt de experiență seculară — i s-a relevat ca măsură și unitate, dimensionate ți împlinite în raport cu propria sa ființă fizică ți ideală. ORIZOST NICOLAE IOANA INSCRIPȚIE ■^ici a murit un tindr in timpul rdzbofuiut dar nimeni tiu $tie — coasa d? trei ori pe vară ii retează cuvintele, odată pe an i se scuture! din pomi slutele, ți in fiecare an i se usiicd privirile. Vine vara $i fonte Învie la loc pâmlntulni i-a mai dat un izvor, pomilor le-au dat ramuri multe, lui i-a mai dat In coiful grădinii un rod ți-un fruct rotunjit intr-un pom ii desparte sărutul de buze .,. NISIPUL LUMINILOR * roiesc Intre atitea jwsibilftâfi intr-o zi voi alepe pe una dar pini atunci precum undelor fana md închin in fala marii unități. Dar divizat in nopii ți zile bat cu pumnii intr-o intfmplare a mea in cornul viatului răsare o stea deasupra albelor cămile. Ca o răcoare care-mi invelețte in nopți solarul meu schelet o amintiți stelarelor clepsidre nisipul funiilor Să-l cearnă incel ! V I s ORIZONT * oatâ noaptea au ris cuvintele pentru mine, pe ripile poale au curs șuvoaie de păsări, iar eu jos In genunche am stat fi in urtnd am rfs pe cercuri, pe coastele tremurate, m-am incdlîit la luna botului de cline, flori au fiynit ca flăcările din gurile scamatorilor fi iară am ris pe cercuri albite, pe coaste tremurate. Vrind să strig la orașul de sus, case s-au răsturnat fi din odăile sfărimate lumini s-au prelins ți din odăile stinse stele s-ati rostogolit fi iară am ris pe cercuri albite, pe coaste tremurate. Era iubirea, un clovn și moartea, un trandafir purtat in miini de cei ce se rostogoleau fi rasa m-a lovit tn creftet, rasa m-a lovit fi tu strigai să fug cu nori pe chip și iară am ris iar tu de sus ai căzut, de sus de tot ai căzut, din odăile sfărimate și jos lingă un pumn de nisip iară am ris pe cercuri albite pe coaste tremurate. C I N T E C nde se bat mari mări se surpă o tale adinei și arat e cimpul de o durere lingă șerpesc trifoi verde strigat. Ci eu socot că gurile vindură vorba lor ca pe un fruct cu lingușiri și rea măsurd ncpiryuit din soare rupt. /,a radul ros de crini, simțiri cusute in drligi ea pe plocatc de fire roșii in indirjiri cu miez de soare aminate ! ION MAXIM CONSTELAȚIA CODRULUI 1 returindeni port o lumină, in tot ce am și sint, ducind dialogul cu noaptea. Cind vorba amurgește după muntele tăcerii, umbra îndoielii cade peste dumbrăvi. Doarme oare in ceafă pădurea ? ORIZONT I Dincolo, fie emisferul celălalt, răsare gindul. n mine, o veșnică noapte fi-o veșnică zi, împreună, ca o-ntrebare fi ca un răspuns împletind constelat ia codrului. Luminile stăruie In miezul cuvintelor cu toate umbrele tăcerilor și doliul lunii. Sub soarele ascuns se-nalfă înțelesuri și ne-nfelese nuanțe surprinse — anevoie in mine și in lucruri, in marile oglinzi fringind in cețuri chipul unei lumi ce se naște. Nicăieri nu se-aude cuvtntul să-ndemne lumina fi umbra incet, plămădind doar in lacrimi pămțntul. Gindul ascuțit taie cerul fulgerind ptnă dincolo de toate hotarele, poruncind rinduiala și curgerea lumii întregi. FI NTI NA o fintină țișnitoare, fintlnă ce aruncă veșnic cerurile sparte, in cele patru vinturi. Țarini seci, nisipuri calde, buretele pămintului și amorfele goale așteaptă-n arșiță răcoarea fi surisul oglinzilor ce fring in noapte dăruirea, Răsună cintecul in codrul meu și-n codrul altora ; pămintul bea. nu se mai satură, și urcă avuția din țărină. Din maluri aburi. In văzduh perdeaua ce-și lasă plinul peste munți. Cristalul fringe raza, risipind lumina. Și pretutindeni umbrele și chipul, din zare țes o pinză veche, fi veșnic nouă. Fintina mea deschisă tuturora tn fiecare clipă seacă. In fiecare elipă împlinește tezaurul ei viu, dintotdeauna. ORIZONT MĂRTURII LITERARE ■ ENDRE KAROLY M "* i s-a întîmplat și mie, ca atîtor al(i tineri care au apucat de tim- puriu drumul poeziei, să stăpînesc ritmul ți varietatea formelor poe- tice, înainte de a fi ajuns la de- plina și complexa conturare a per- sonalității mele omenești. Ori, izvo- rul oricărei poezii este omul deplin format, personalitatea perfect de- finită. La vîrsta de patru ani am improvizat primul catren, pe care-1 păstrez și astăzi printre amintirile mele, ferecat cu șapte lacăte. La opt ani am scris prima poezie ,,foarte serioasă' despre stele. La vîrsta de zece ani, cind am ajuns în clasa iutii gimnazială scandam cu fer- voare și număram pe degete pi- cioarele de versuri și refuzam cu sensibilitate greșelile de ritm- Pe vremea aceea drumul meu spre școală pe care-1 parcurgeam, bine- înțeles, pe jos, — trecea prin parcul din Fabric. In fiecare zi în fața porții in stil turcesc a parcului, mă aștepta colegul meu întru poezie Edeaer Joska, unicul fiu al profe- sorului meu de geometrie, elev de o vîrstă cu mine, premiant, care astăzi trăiește in Ungaria și sub numele de Tass Jozsef, este unul dintre poeții mult prețuiți. Ani în- tregi am făcut împreună această plimbare peripatetică și nu aveam niciodată altă temă de conversație decît poezia. Retrăim împreună în- flăcărările lui Retofi, ne delectam în fermecătoarea vrajă a operei lui Arany, dar în acelaș timp ne aflam și sub influența poeziei lui Abrănyi Emil. Sub îndemnul acesteia, în fiecare an, la idelele lui marte, în- soțit de 5—6 colegi de clasă, mă duceam în parcul Scud ier, unde urcat pe o bancă declamam o odă către libertate, odă scrisă special pentru această ocazie- Nu e de mi- rare deci că încă din prima clasă de liceu colegii mei mă porecliseră : poetul. La doisprezece ani rfvneam compoziții mai mari, mai impor- tante. Am început să scriu o dramă despre sultanul Soliman, în iambi de cinci și cinci și jumătate dar, bineînțeles, suflul nu m-a ținut de- cit pînă finalul primei scene, cînd Sultanul conducător de oști, face pregătiri pentru asediul cetății K6- szeg. Am început apoi o altă piesă, tot o dramă în versuri, dar asta cu subiect biblic, despre Gibeon și fiul său. Foile de caiete care s-au păs- trat de-a lungul deceniilor au un loc de cinste în dosarele amitirilor mele. Am fost un copil liniștit ți Închis, dar celor care știau să-mi cîș- lige încrederea le dăruiam tot suf- letul meu ți îi iubeam cu o dra- goste nemărginită. Acest sentiment de solidaritate, împreună cu dorin- țele exacerbate dar nedefinite ale vîrstei, au potențat dinamismul sen- timentului meu de viață în așa mă- sură, îneît anumite forțe tălăzuiau în adlncurile inimii mele cu excep- țională putere. Așa se explică, de- sigur, că la virsta de 14—16 ani aveam terminate multe poezii, per- fect cizelate, în care abordam cele mai variate subiecte, dar in care bravura formală era precumpăni- toare. Era o deprindere, aproape o manieră, față de care, mai tirziu, cînd m-am străduit să ajung la creații de o mai mare bogăție artis- tică a trebuit să lupt în mod con- știent, și cu multă rigoare. ORIZONT g Tn oe consta această exagerare formală ? In primul rtnd intr-o aglomerare dc aliterații prin care căutam în mod instinctiv, să ex- prim fio izbucnirea tumultoasă a unor forțe, fie blindețea cu toiul specială a unei atmosfere. Mai muiți colegi de școală, chiar și astăzi cind ii întîlnesc, îmi citează, din me- morie, fragmente întregi din poezia mea „Tunete- scrisă în anii de liceu. Poezia avea trei strofe de cinci rînduri, în caro duduiau și țăcăneau aspre aliterații compuse din aglomerarea unor consonante cît mai stridente. Fiecare rînd con- ținea cîtc patru asemenea aliterații, adevărate bravade in materie do artizanat poetic. Al doilea element caracteristic al scrierilor mele de atunci a fost preponderența acor- dată senzarialismului- Nu-i mai puțin adevărat că la Ifl ani un tînăr iși trăiește cu plenitudine virsta amorului. Obiectul iubirii mele a fost, bineînțeles, sora mai mică a celui mai bun prieten al meu. Ei i-am adresat poezia deosebit de.,. într-aripată. intitulată: „înnebuni- tori de frumoșii tăi ochi", care mai tîrziu a apărut și în cotidianul Temesviiri Hirlap din Timișoara, urmată de altă 18—20 poezii, a că- ror publicare am considerat-o o consacrare care-mi dă dreptul să mă consider și in mod oficial, poet. Dar perioada visurilor șl a visă- rilor s-a risipit repede. La 17 ani mi-am dat examenul dc maturitate la Școala Superioară de Comerț, iar după două săptămîni' intram în cîmpul vieții, spre a-mi ciștiga plinea. Patru ani am petrecut la Budapesta, patru ani, pe care ii numesc în intimitate: „anii mei dc mică ucenicie*. Tărîmul sumbru al anilor mei de practică a fost depo- zitul budapestan al unei fabrici de iută, cînepă și linoleu din Austria. Depozitul era jos, iar sus sc aflau birourile tapetate cu mătasă ale coproprietarului, care purta titlul pompos de „Consilier regal", și care venea să zicem cam de vreo două ori pe an, pentru cel mult cîteva H zile, în acest local. Jos, în depozitul % de subsol mte în schimb îmi' înghe- 2 țau toate cele zece degete dc la g mîini, in fiecare iarnă. Veniturile pe C care le aveam îmi oîereau o prea slabă compensare pentru condițiile precare în care lucram, ele abia cifrîndu-se la modica sumă de treizeci de coroane, pe care firma mi-o plătea la flecare zi-ntîî a lunii, in coroane de aur, cu o ele- gantă avariție. Coroanele de aur aveau mărimea și culoarea foarte asemănătoare cu piesele cele mai mici ale monedei în circulație, cu fi terii de aramă, așa că trebuia să fii foarte atent, dacă nu vroiai să faci pe nababul involuntar, dind, in loc de un filcr, o coroană de aur- Intr-o singură noapte de chef cu prietenii — și în fiecare lună se înfiripa cile o asemenea ocazie — se mistuia cea mai mare parte a Irf- șoarei lunare. In consecință, mtn- cam la cea mai ieftină cantină stu- dențească și numai masa de amiazi. Pentru micul dejun și pentru cină nu puteam să-mi permit decit o ceașcă dc cafea cu o bucată de co- zonac. Cu toate acestea, acești patru ani au constituit perioada in care s-a format omul din mine. La amiază nu aveam decît o pauză de două orc. După ce înfulecam în grabă mîncarea. zi de zi dădeam cite o fugă pînă la biblioteca Mu- zeului Național, unde citeam operele lui Symonds, Rușkin, și Pater Wal- ter despre Renașterea italiană. Eram adînr preocupai pe atunci de o temă de nuvelă : „Francesco Spe- ranța" pe care, bineînțeles, n-am scrîs-o niciodată. Dar acestei teme îi datorase toate rezultatele obținute în munca mea de autocizclarc. Du- minică de duminică îmi petreceam diminețile in galeriile de tablouri ale Muzeului de artă. Cunoșteam amănunțit fiecare operă expusă, veche sau contemporană. I.a „Or- fee", la cabarete, localurile de petre- cere în mare voga pe atunci, nu mă duceam niciodată. La teatru nu frecventam decît spectacolele cu piese serioase. Mă aflam sub in- fluența lui Ibsen, Strindberg, Heb- bel, Maeterlink, Hauptmann șl Ber- nard Shaw. Pe atunci, in fiecare vară, venea la Budapesta, să „gas- teze", adică in turneu, ansamblul complet a lui Max Reinhardt. La aceste spectacole am putut aprecia, in Lumina adevăratei lor valori, capodoperele lui Shakcspeare și Moliăre. în schimb, concertele și spectacolele dc operă — costisi- toare — îmi erau finanelarmente inaccesibile. Cu toate acestea în mine trăia din copilărie, iubirea muzicii clasice. Părinții mei, deși își duceau viața în condiții foarte modeste, au cumpărat un pian mare, cu coadă, pentru sora mea, care Jua lecții de la cei mai dc seamă profesori, Trîntit pe canapea, o ascultam ore întregi cîntînd sonatele marilor compozitori clasici și ro- mantici. Aceste ore de reverie au contribuit nespus dc mult la adin- circa priceperii mele muzicale și la înțelegerea formelor melodice, care s-au îmbibat, în mod fatal, și in substanța versificației melc. De cile ori n-a.ț fi vrut să mă eliberez încă de atunci de prea muzicala tonali- tate a unor versuri, dar n-a fost posibil. Chiar și azi, dacă ascult vreme îndelungată opere de muzică clasică, ocazie care azi ni se pre- zintă aproape în fiecare clipă in cursul zilelor petrecute în tihna că- minului sub influența meduzantâ a muzicii, devin improduetiv. N-am fost niciodată în stare să înving, să stăplnese total această ciudată dis- ponibilitate formală, poate numai atunci cind, conștient de infirmita- tea mea, reușeam, prin eforturi de- liberate, să adopt formule de ver- sificație de mare rigoare, ale căror legi severe să mă Silească a domina ritmurile și cadențele specifice poe- ziei mele. Dealtfel numai în acest fel e posibil ca o muzicalitate pre- cumpănitoare să adopte semnele prozodiei poetice și astfel să se transforme în melodie a gîndîrii. Bineînțeles, la o asemenea înțele- gere n-am ajuns decît mult mai tîr- ziu, după maturizarea completă ți după ce am fost pe deplin stăpin pe toate uneltele limbii și ale ex- presiei poetice. Știu că in poezia mea, din cauza muzicalității, sînt pîndit la fiecare pas de pericol ca forma, prin rit- mica sa, prin fonetica, prin statica, prin virtuozitatea sa, să se instăpi- nească asupra poeziei și s-o priveze de forța ei de comunicare directă, de perceperea nomijlocilă a vocii umane care răzbate mereu în ca, ba chiar să devină manierism pre- cumpănitor. Sentimentele ți gîndu- rile mele n-au făcut altceva decît să concureze, prin intensitatea și subiectivitatea lor, cu fuga dictată de ritmul muzical. De mai multe ori am diluat eu însumi poezia. Am recurs la ditirambi, am scris versuri albe, nerimate, glosse, stanțe, am uzat foarte adeseori de enjambe- menl-uri dar și în aceste ocazii' con- strucția poeziei, a rîndurilor, a epi- tetelor, a adjectivelor, a predicate- ~ lor și a subiectelor trebuia să reali- zeze o unitate severă, Mi-am dat seama că nu pot fi' șl nu pot scrie altfel decît așa cum sînt și cum scriu. Elementele mele de creație m-au definit și mi-au dăruit un des- tin, așa că niciodată nu m-am rătă- cit pe meleaguri care n-au fost ale mele ți nu m-am abătut din drum de dragul nici unuia din mirajele care, și pe vremea aceea, erau destul de numeroase. Bineînțeles la vîrsta de șaptespre- zece ani, cînd am ajuns în empo- rium-ul literar din capitala Unga- riei, nu aveam încă asemenea pro- bleme. Dintre poeziile pe carc le-am dus cu mine acolo una singură s-a dovedit durabilă din punct de ve- dere literar. Cu toate acestea, am fost bine primit și imediat acceptat într-un grup de scriitori, nu prea numeros, în care alături de eheva personalități poetice „arriVă" adică cu prestigiul consolidat și care stră- luceau atunci pe firmamentul lite- rar ca stele principale, ceilalți nu puteau rîvni decît la roluri' secun- dare. Era printre noi poetul avan- gardist Kassăk La jos, devenit mai tirziu o personalitate atit de însem- nată a poeziei maghiare, bunul meu prieten, nuvelistul Nagy la jos, liri- cul Szâsz Menyhert, la părinții că- ruia am ținut în subehirie timp de doi ani o cameră de serviciu, mo- bilată doar cu cele mai necesare piese. Cu acești colegi scriitori fă- ceam lungi peregrinări nocturne, care adesea durau pînă-n zori, prin cartierele periferice ale orașului, cu deosebire pe un bulevard larg, aco- perit de macadam negru, care con- stituia pe atunci centura exterioară a capitalei maghiare și în jurul că- ruia nu se ridicaseră încă mult trimbițațele clădiri de locuit, în schimb intilneai' pe acolo foarte dese tăblițe cu numele proprietari- lor de terenuri, care semnificau că speculația imobiliară se stăpînise și prin aceste locuri. Această arteră de circulație, nesfîrșit de lingă căscată in vid, nepopulată, a fost botezată, în mod pretențios „Bule- vardul Hungaria". O singură clă- dire, sumbră, înfiorător de lipsita de orice urmă a ornamentației, o construcție rece, de beton armat, ridica pe partea cu plantații, ce colți' era : Ha nu! popular, un. fel de adă- post ai celor definitiv căzuți, aă 8 O * mănător cu celebrele case de la periferiile Londrei, unde pentru cîțiva bănuți puteai să primești o ciorbă lungă și un loc de odihnă. Cînd eram frămîntat, cind mă chi- nuia criza endemică de numerar, mă ocupam cu gindul că Intr-o zi mă constitui și eu locuitor al acestui han, ca să pot atîrna în cui, pentru un timp oarecare, grijile existenței, îmi parc și astăzi rău că gindul fugar de atunci nu s-a realizat. Alt- fel poate ași fi putut bătători și eu drumul urmat în calitate de socio- graf de prietenul meu Nagy Lajos. Dar, neavîntfndu-mă în necunoscut, am rămas și mai departe „copil de domn*. Dintre noi, Katssak Lajos și Nagy Lajos trăiau deja din onorarii. Scriau cu regularitate la suplimen- tul de duminică al ziarului „Năp- szava". Erau plătiți pentru un foile- ton cu cîte 20 coroane. Szăsz Meny- h6rt avea slujbă ca să zic așa „re- prezentativă", adică misiunea de a reprezenta și populariza intensul pentru cultură al Societății de asi- gurări Generale. Asta însemna că în loc să fie nevoit să se omoare cu lucrările do birou, el avea doar în- datorirea de a scnt cît mai mult versuri, ca prin aceasta societatea de asigurări să apară în fața opiniei publice în toată splendoarea aureo- lei de sprijinitoare a artelor. De alt- fel, Szăsz Menyh£rt era poetul ..Lumpenproletarilor* și al locuito- rilor supraaglomeratelor „blocuri dc raport*. El avea un idol, un mo- del electiv, pe germanul Arno Holz, Dar acela fiind departe, duminica vizita cu regularitate pe poeții de atunci ai proletarilor, Peterdi An- dor, și soția lui, Vârnai Zseni. Mult a stăruit să-l însoțesc și eu în aceste excursii social-politice, dar n-a reu- șit niciodată să mă convingă să-mi ies din rezervă. Era în ființa mea o sfială, o timiditate, poate fiindcă nu mă simțeam încă cu totul pregătit, pe deplin maturizat, ca să pot avea convingerea că am suficiente lucruri de comunicat celor din jurul meu. Faza mea de pregătire și maturi- zarea s-a desfășurat cu oarecare încetineală. Intr-adevăr, eu mi-am dobindit formația in viitoarea unor eveni- mente de a căror însemnătate mi-am dat seama abia mult mai tirziu. când am ajuns la vîrsta bărbăției mature, cînd am ajuns să tiu în stare să-mi' examinez conștient dru- ORIZONT mul străbătut și rezultatele obținute. A constituit pentru mine o impor- tantă forță normativă faptul că, in ciuda situației mele materiale tot- deauna precare, am ajuns și cu să stau cu colegii întru scris și vis, la mesele cafenelelor literare, pe tera- sele de pe clădirile marilor cafenele, cu un platou de variate mezeluri în față, sau sorbind un ceai cu rom mult sau o cafea părfumată și că uneori puteam să mă abat și pe la cel mai elegant restaurant, de pe marile bulevarde, cum era de exem- plu restaurantul „Balalon*. Asta mai ales, atunci, cînd și Sn buzu- narul meu se strecurau miei fărîme din onorariile scriitoricești. In ase- menea prilejuri rare, dar plăcute — mă regalam eu nisetru cu sos tartar, asezonat cu cîte un păhărel de vin vechi. Odată mi-am permis chiar și luxul să comand o „becațină* rară și scumpă pe listele de bucate ale restaurantelor, pe care o puteai mînca fără ritualul tacimurilor apu- când oasele cu mina, fiindcă acestea erau înfășurate cu grijă într-un fel de guler de hîrtie ca să permită clientului să degusteze trufandaua cu toată savoarea. Despre aceste întîmplări trebuie să știm că se desfășurau in anii care au precedat primului război mon- dial, în anii cînd monarhia se pre- gătea cu febrilitate disimulată de război, și cind cu toată aparența calmului începuseră primele vibrații ale fenomenelor de criză, care pină la urmă s-au amplificat determi- nind dispariția acestui vetust con- glomerat politic. Viața economică purta de decenii amprenta unei certe depresiuni. După zguduirea din anii 1880, cînd s-a produs așa numitul „Krach* vienez, banul nu mai ajungea pînă în arterele peri- ferice ale împărăției decit cu mari dificultăți. Încetările de plăți, fali- mentele erau fenomene frecvente, uneori chiar endemice și masive. Cu toate acestea, depozitele de echipa- mente continuau să se umple de tunici și pantaloni militari, de man- tale cazone presate cu duzina, de bocanci, cartușiere, harnașamente. In 1914, cind lumea a văzut, timp de cîteva săptămîni, cum se încăr- cau sute de furgoane militare cu aceste ustensile, a rămas profund mirată și uimită de această ne- bănuită și neștiută aglomerare de material de război. Vremurile de atunci mai aveau ți o altă caracteristică interesantă. Sfîrșitul veacului al 19-lea ți pri- mele decenii din al XX-lea nu se integrau numai pe plan filozofic în pesimismul caracteristic „fin de siăcle* ci ele au cunoscut din plin și fundăturile mizeriei, ale lipsei de perspectivă și de idealuri, senti- mentul umilirii și inutilității — care nu puteau să nu-ți tacă simțite piedicile in fața desfășurării vieții maselor și să nu-și imprime conse- cințele ți asupra literaturii și a artei, în literatura maghiară de atunci, poezia lui Vajda Jdnos și Reviczky Gyulu a adus o notă aparte, ea a cucerit dreptul de ce- tate pentru subiectele în care erau cîntate aceste „flori ale străzilor", ea le-a așezat pe dubioasele tronuri de preoțesc ale amorului după cum pretutindeni numai poeții în mizerie le puteau oieri cu generozitate, un asemenea piedestal poetic Baude- laireian. Dar mindria tinereții noas- tre a fost vremea aceea Job DânUl, cu unicul său volum de nuvele. Sentimentele nostalgice ale naufra- giaților vieții, ale dcsrădăcinaților dăruiau luxuriante culori fiecărei pagini a acestui volum, care a făcut asupra noastră o impresie atlt de puternică, atit de elementară, incit în mine a continuat să trăiască în permanență, lungi ani și decenii, un nestins dor de a reciti această operă. Nu demult, cu totul întimpiător, am făcut rost de acest volum rarissim, la un anticariat. Parcurgîndu-1, am rămas uluit, neînțelegător, nedu- merit... în paginile lui n-am mai găsit decît ceva ce-mi era cu totul străin, urme bizare dintr-o lume apusă, rezidii de amintiri' la consti- tuirea cărora au contribuit meca- nisme azi inexplicabile. în anii mei de „mică ucenicie", generația glorioasă a lui Ady Endre asalta cu vigoare și clan porțile timpurilor noi care se anunțau. La aceste asalturi ne-am alăturat și noii, minorii, cu tot entuziasmul. Drumul nostru a fost deci încă de atunci iluminat de vilvătaia ca de rug a geniului lui Ady — și de aceea noi n-am orbeeăit, ne cunoș- team bine, de la început, calea pe care o aveam de urmat. In această atmosferă grea trăia întreaga noastră generație tinără, oprimată, zăvorită în cochiltți ei la 20—25 de ani. Ne mistuiam in de- flație materială și sufletească. în lipsa acută a posibilităților de avînt nestingiierit, spuzăream. De aceea ciniam în sinea noastră iubirea re- voluționară în timp ce ființa noas- tră fizică era trimisă să întărească ultimele redute de apărare ale lumii vechi in preajma exploziei. Acest război, cu ploaia lui de obuze și șrapnele, cu distrugerile lui, cu focurile sale de rachete și pîraiele de singe, a învins în mine timorarea, mi-a deschis arterele avîntului, ale revărsării poetice; după cum grozăviile lui mi-au de- terminat, ba chiar format, în mod implacabil, arta mea poetică, ele m-au învățat să unesc severitatea formală cu lapidaritatea expresiei. Armura aspră, care era pînă atunci piedica dezvoltării mele poetice, a devenit haina mea cea mai potri- vită pentru confesiunile mele. Sim- țeam acum toată forța potențială a cuvintelor care s-au născut și mi s-au confesat integral numai în asemenea împrejurări, tocmai fiind- că erau purtătoarele unui mesaj. Fără ca s-o știu, fără ca să urmă- resc acest lucru în mod deliberat, conștient, am devenit și poetul unei secvențe de istorie trăită, care re- flecta dureros acea tragică ciulean- dra, care ne perpelea pe noi toți dc ani de zile în focul mistuitor al temerii că vom fl victimele singe- roasci sftțieri, ale teribilul holocaust prin care trecea omenirea. Poezia de război e izvorîtă d:ntr-o con- știință comună a supremei ți apro- piatei dispariții, ea este totuși o poezie personală, care poartă, în mod necesar, pecetea destinului co- mun a! întregii generații tinere sa- crificate și — poate — tocmai prin aceasta dobîndește virtuțile durabi- lității în timp. Eram de mult conștient de toate acestea, totuși — v-o mărturisesc — eu însumi am avut o atitudine vi- tregă față de cele 42 de poezii scrise pe cîmpul dc luptă. în prima mea culegere de versuri — cea din 1922 — nu am inclus din ele decit unsprezece. Chiar în „Scrierile alese" publicate în J956, nu am găsit loc decît pentru 26. Toate cele patruzeci și două de poezii de răz- boi pe care le-am scris în cei patru ani de documentare directă le-am inclus pentru prima oară abia în volumul mai vast apărut in anul 1965. De ce ? Pentru simplul motiv ORIZONT ORIZONT £ că multă vreme am nutrit convin- gerea că aceste versuri detașate de timp, ar putea părea, în bună parte, infantile, producții țîșnite dintr-un suflet prea crud, încă nepîrguit la focul vieții. în consecință conside- ram că față de ele sînt dator să aplic o selecție mai riguroasă. Am făcut o greșeală mare. Poeziile în- lăturate conțineau — tocmai ele — in cel mai mare grad acel cutre- murător tragism specific tinerei' ge- nerații aruncată in război din care făceam și eu parte și care și-a isto- vit avinturile, și-a irosit puterile și și-a măcinat energiile în acea tra- gică încleștare. Era prezentă în aceste versuri ahtiata rîvnire a vieții netrăite, se găsea cuprins în ele și sentimentul dc sfială, de rușine pentru planurile de dragoste mistuite în îmbrățișarea glacială a profesionistelor amorului, o iniTîncenare aproape copilărească, dar și un sentiment de plenitudine, un sentiment etic de o neprihănită puritate — toate acestea în stadiul cetluirii noastre la stilpul supliciilor morale și fizice. Poate că din ele răzbate in mod prea perceptibil lipsa de maturitate a autorului, dar eu atît mai tragică este tonalitatea lor de bază. Tini aduc aminte că în- dată după războiul prim mondial, un editor german — nu mai știu care anume — a scos o carte in care a adunat fragmente din scri- sorile scrise de pe (ronț de vreo 200 de studenți, care mai tîrziu și-au găsit acolo moartea, A fost cartea care a făcut asupra mea cea mai adîncă impresie, cartea care m-a cutremurat cel mai profund. Volu- mul nu conținea opere literare ci doar comunicări directe, scrisori personale, dar prin orînduirea și succesiunea, prin corelațiile și si- militudinea dintre ele, îngăduiau să prevezi, tu cititor, ceea ce ei poate nu intuiau: Înfiorătoarea nedrep- tate care s-a abătut mai tîrziu asu- pra lor, retezindu-le firul firav al tinerei și inocentei lor vieți. Doliul cîntat cu anticipație pentru tinere- țea mea, a constituit fondul fanto- matic, în care intuiția poetică a amestecat o bună doză de grotesc, de bizarerie, de grimasă chiar, uneori de o miniaturală jucăușie, dar și arabescurile fantastice ale spaimei, ale groazei, în așa fel îneît poezia mea de atunci — mi-am dat seama de asta doar mai tîrziu, la virsta maturității, cînd am procedat la instrospecțluni executate con- știent — da, poezia mea de atunci evoca exact atmosfera „Dansului macabru* al lui L:$zt. Această producție poetică a avut darul să atragă asupra mea atenția — poate tocmai prin aceste date — mai stăruitoare a corifeilor literatu- rii și — prin urmare — mi-a asigurat, în plină vară a anului 1918, pe cînd mă aflam îngropat in primele linii ale tranșeelor de pe frontul din regiunea Piave, o ra- pidă și excepțională afirmare lite- rară. Mă ocup ceva mtu pe larg de această perioadă în care am deve- nit „arrivd*, in care mi-am consoli- dat și amplificat vocația, fiindcă ea a fost determinată pentru întreaga mea dezvoltare poetică. După păre- rea mea, poezia pe carc am scris-o și o scriu este, în esența ei, profund dramatică prin pregnanță, prin fap- tul că nu-i decorativă, ci expresivă, prin interiorizarea valurilor senzo- riale, prin caracterul ei închis, printr-o notă de seriozitate — dacă nu chiar de gravitate, prin tonul ei solemn și prin puternica ei omo- genitate. Cu toate acestea există pe- rioade cînd intenția de joc pur in- eearcă să-și pună în valoare strălu- cirea, cînd simbioza cu natura aduce la suprafață bucuria delec- tării primare, dar in tonul funda- menla! chiar al acestor versuri, se ascunde stigmatul originei, al naș- terii' lor, așa cum ele s-au conceput în brațele lui Ares. Asta nu în- seamnă deloc că eu aș considera poezia mea drept pesimistă, dezo- lantă sau reflectind nuanțe existen- țialiste. Versurile mele atestă o mare credință etică și prin aceasta sînt investite, in ciuda dramatismu- lui lor, cu dreptul dc a putea soli- cita parte întreaga din acea armo- nie care este legea fundamentală a existenței și a păcii. Din această perioadă a activității mele, m-am ales și cu o altă con- cluzie definitivă, cu inviolabila lege de a nu scrie nici un rînd care să nu izvorască dinlr-o trăire adîncă, d intr-Un „Erlebnis* direct, sau mă- car dintr-o gindire frămintată cu sudoare și sînge. Acest fel cumpă- nit, încet de a crea în scurtă vreme a înlocuit la mine instinctualitatea producției rapide, m-a transformat într-un poet carc sc manifestă rar, dar manifestările lui sînt întotdea- una cuprinzătoare și — sper — destul de cocludente. Să-mi fie în- găduit a vă împărtăși ca o scuză pentru ceea ce parc lipsă de mo- destie și în același timp ca o docu- mentare, două exemple luate din experiența mea și din cursul dezvol- tării poeticii mele, cane vor de- monstra cit dc mult reprezintă po- tența de creație trăirile care se se- dimentează pe îndelete și pătrund adincurile ființei poetului, mai ales cînd viața șl poezia s-au sudat — cum e cazul la mine — intr-o uni- tate inseparabilă. Primul exemplu mi-1 oferă pe- rioada petrecută pe front, cînd pro- ducția mea purta încă toate atri- butele creației instinctive. Poeziile mole dc atunci, sub sugestia formi- dabilelor evenimente și impresii’, se zămisleau, aș putea spune, instan- taneu. Am avut atunci impresii care se părea in anii care au urmat că s-au pierdut în străfundurile ființei mele, dar au ieșit totuși la iveală, mult mai tirziu, cind au fost stîrnite de alte relevații și de alte experiențe sufletești și trupești. De pe pozițiile fortificate con- struite pe Monte San Gabriele, unde ne adăposteam in caverne al căror acoperiș era format de un strat de Sltncî de 7 metr: grosime, într-o zi, efectivele noastre suferind pierderi de 70*/» — «m fost trimiși în re- zervă in spatele frontului. Am trăit acolo fericiți lunile de iarnă, ocu- pați doar cu instruirea și completa- rea cadrelor. Intre timp, frontul italian s-a deplasat într-o regiune de șes, pe țărmurile rîului Piave. In primele zile ale primăverii am început pregătirile necesare în ve- derea ocupării noilor poziții. Noap- tea nu puteam să închid ochii, mă muncea gîndul răspunderii pe care o aveam: oare cum voi putea am- plasa obuzierele bateriei și cum o să pot asigura trupei adăposturi si- gure pe acel teren de șes și mocir- los ? Tirul maxim al obuzierelor mele era de 600 metri; asta însemna că ne aflăm în imediata apropiere a riului. Pe atunci nu știam că fie- care război își are propria sa psiho- și fiziologie, și că metodele de luptă diferă de la teren la teren. Ceea ce e valabil pentru mine, e valabil și pentru ceilalți 1 Și, intr-adevăr, răs- timpul acela a constituit o perioada de tăcere pentru ambele părți, Dar frămintarea prealabilă — s-a istovit £ nespus de mult. Am ajuns după aceea din nou, pe front, obuzierele a trebuit să le ascund în gropile unei porumbițti mizere, adăposturile noastre nu aveau o adincime mai mare de 70—80 centimetri in pămînt, iar deasupra pămîntului ne apărau doar 2—3 rinduri de saci cu nisip. Pînă să ne organizăm poziția se făcuse seară. Obosiți ne-am retras la odihnă. Dimineața cînd ne-am trezit am constatat îngroziți că apa solului se ridicase atît de mult îneît atingea aproape nivelul priciurilor pe care dormeam. Ne-am îmbrăcat stînd cînd cu un picior in apă cînd cu altul. Aste se petrecea în luna aprilie. La sfîrșîtul lui octombrie am fost aruncați în foc pe un sector al fron- tului de sud, în apropierea mării, abia la vreo zece kilometri est de Veneția, tot intr-o regiune mocir- loasă și în plus bîntuită de malarie, Ne aflam în plină perioadă a răz- boiului de uzură, Țipătoarea reali- tate pc care o trăiam era zădărnicia și deznădejdea. De mincare nu aveam altceva decît cel mult cîte un bostan fiert in apă. Revoluția proletară rusă era în plină desfășu- rare. Comandamentul suprem se te- mea de dezorganizarea frontului. In aceste zile chinuitoare, lipsite de orice perspectivă, pe o limbă de pămînt îmbibată de apă, dominată de o pară de aburi sugrumătoare, înțesată dc musculîțe și țînțari, seră ideală a paludismulul — bolnav de malarie, scuturat de friguri, am scris atunci poezia caro a fost con- siderată, in cursul anilor, ca cea mai fidelă oglindire a defetismului epocii și a deznădejdii din sufletul soldaților. Primele două versuri ale acestei poezii de a!ițea ori citată, și difuzată la radio, nu erau decît consemnarea directă, reală a momen- tului trăit cu cîteva luni înainte, lată-lc : Prin băltoace lipăesc Clipele le îmboldesc Uite-așa pe-aici trăiesc. Acest „ritm* tact popular in 3 șire, de început au creat atmosfera de bază a poeziei de 30 rînduri, ur- mătoarele 27 de rînduri dindu-i forța să exprime potențialitatea ză- dărniciei și deznădejdii. Tonul poe- ziei este un ton eminamente soldă- țesc, iar forma — exact forma cîn- ORIZONT ORIZONT g tetelor cântate de soldați, în vreme ce izul literar II dobîndește de ia analogia, mai bine zis din travesti- rea unei celebre poezii ostășești, scrisă de poetul Balassi Bâlint, cu vre-o două sute de ani înaintea mea, dar al cărei mesaj era pe de-a-ntregul inversat. Al doilea exemplu il iau din isto- ricul unei opere mai întinse, create acum vreo zece ani, ale cărei origini ca și impresiile formative, trăirile și experiențele redate s-au acumulat în mine cu patruzeci de ani înainte de a purcede la actul scrisului. Idoea fundamentală mi-a venit în urma unei declarații spontane. La o ședință de închidere a cenaclului nostru din cadru! filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor, a trebuit să răspund la întrebarea ce mi s-a pus: „ce anume opere proiectez să scriu in anul ce vine?" Nefiind pregătit a răspunde La o astfel dc întrebare, a trebuit să iau o hotărire pe loc. Ain răspuns cu promptitudine că aș dori să realizez un poem mai întins în care să-mi pot exprima integrai atitudinea an ti imperial istă pe care am avut-o față de războiul mondial la caro am fost silit să particip. Spre a-mi respecta promisiunea, am început să mă gîndesc la subiectul ales. Cît privește forma, am optat pentru aceea a elegiei clasice, a distihului elegiac, care alternează hexametrul cu pentametrul, in fie- care pereche de rînduri. Nu aveam incă scrise decît primele 32 de rîn- duri de început, ale poemului pro- iectat, cînd a trebuit să mă supun pe neașteptate, in curs de cîteva zile, la o grea și complicată inter- venție chirurgicală. Medicii n-au făcut un secret din faptul că ope- rația este grea și riscantă, ața că îmi dădeam seama cu deplină luci- ditate de situația in care mă gă- seam. Cu toate acestea eram perfect calm, tn noaptea care a precedat operația mi-am scris epitaful în forma unei terține. 11 păstrez și acum în pupitrul mesei mele de lucru, pînă la ora cind va redeveni actual.., Pregătirea operației, spă- latul pc mîini al doctorilor și per- sonalului ajutător a durat un ceas întreg, timp în care eu zăceam pe sofaua de linoleu a sălii do operație. In acel ceas, eu cel mal mare calm, am gindit rînd pe rind structura și în toate amănuntele și epizoadele. fiecăreia din cele zece elegii încă nescrise, dar care trăiau deja in mine. Și astfel, ceasul care ar fi trebuit să fie al înfricoșatelor tor- turi ale clipelor despărțirii de viață — a devenit cel mai fericit ceas al vieții mele. Neasemuită splendoare a genezei creației, care uneori este mai importantă, mai prețioasă, mai copleșitoare decît însăși viața ! îngrijorarea medicilor s-a dove- dit a fi fost neîntemeiată. După operație m-am refăcut repede. Cu bucurie și plăcere m-am apucat de lucru și in mai puțin de un an am scris toate cele zece capitole ale Elegiilor de la GSrz, întocmai așa cum le-am gîndit în cel mai pro- fund ceas de criză și de maximă și minunată intensitate a vieții mele. Și acum, cînd virsta mea a înain- tat in mod îngrijorător, și cînd privesc cum mă întimpină rind pe rind clapele săvirșirii supreme, ca o tot mai apropiată și despuiată de taină realitate, da, tocmai acum, în condițiile asigurate în Republica Socialistă România, sînt mat' plin do idei și de dorinți crea- toare. Am in gind și în proiect cel puțin 4—5 poeme mai mari și tot pc atîtea creații de alt gen. îmi dau seama că pentru realizarea lor am prea puțin timp disponibil și din pricina aceasta mi-e greu să mă decid căreia să-i dau preferință. Mijloacele de realizare le am clor definite pentru fiecare. Tncă sînt deplin stăpîn, atit pe subiecte cît și pe forma în care aceste lucrări se cer întrupate. Dar fiindcă aceste opere nu țin- tesc să se nască nici din deșertă- ciunea urmăririi celebrității nici de dragul gloriei și nici de rivnirea recompenselor materiale care le în- soțesc deobicei, ci pentru a întrupa in ele, în mod palpabil și durabil, marile iluzii care sint motor și sursă pentru orice creație autentică, cred cu neclintire că ele se vor ză- misli. Din clipa cînd am dobîndit «castă profundă convingere, trăiesc in mine două timpuri. Acela caro se scurge cu fiecare filă ruptă, zi de zi, din calendar, și acela necesar crea- ției, realizării planurilor mele. Du- rata primului — o realitate antici- pat finalizată — este imprevizibilă, durata celui dc al doilea : nemărgi- nita, splendida măreție și voluptate a dorului de creație. în românește de AUREL BUTEANU Ml HAI BARBULESCU POEM PENTRU PAULA s ^camele stîrvuiuf spafîuJui spart jocuri de cuvinte gentile albul voalat, Intre paralele irizarea pădurii feline. împărțirea In romburi — strivite pătrate spre a nu fu^i somnambulii imperfecte rame cuvintelor din zimbef scuipate conture corect cravașate. Rarele pene in virful aripilor ciorilor cucuvelele vreme frumoasă vestind dimineața laolaltă, in albastrul de somnifer al cerului roții diluat al acoperițului. Albul balaș al zidurilor paralele Intre jxtralel? una din legile liniei drepte Paula. IV, MART1KOVICI OGLINZILE NECERCETATE T J oatd noaptea sub ploaia de stele copacii ți-au lepădat fruct ele-crugul înaltului alunecă peste sarea ghicită, explozia de arome ți sucuri se răsplndeau concentric — cu picioarele poale ai venit, tălpile ?i glezna cuminte erau înrourate — numai ochii cu oglinzi necercetate mă priveau din toate părțile, ochii fdi imenși venifi din prezent să md caute — cenușa se imprăștiase cu amurgul, zeii ne primiseră jerlfa. Cumințenia pămintului venise ta mine Sub arbori, părul ii atirna peste sini ți un inel străveziu fi înconjura inima — scumpa fi era .făptura yi sub privirile mele simțeam unghiurile rotunjindu-se — scoarța încerca lent o schimbare in regn, rana bătrină adulmeca vintul — carnea cerului se subția către zori ți n-am știut cintecul acela auzit din!r-o parte de unde venea să se culce pe timpla lividă. In oglinzile necercetate vreodată m-am văzut transformfntfu-mă in statuie. ORIZONT VAS I LE ZAMFIR LA RĂDĂCINA PĂDURII ^in cregile pădurii am rupt noaptea ascu Ițind deșt o Iuti f rea fiecărei frunze, Și-om pornit spre urcușul incit să-mi lepăd mantaua de confuzii pe culmile clin mine. Dar cărările s-au rnmulfll șl rătpintide ți chemările. Astfel, am rimat ia mijlocul dorințelor in așteptarea anilor Kâmașt la rădăcina pădurii,,. ÎNDRĂGOSTIȚI! pentru Gabl ^apul ei pe umărul iui, intreapa poezie a lumii, privire in privire, un zimbet sfios. o singură inimă, o singură ființă. Așa se intimplă de mii de ani ți noi nu sintem o excepție, sintem o picătură in oceanul vieții, o celulă a marii inimi a lumii, ORIZONT CEASUL DE VEGHE ■* rfmbifele cocoșilor răscolesc liniștea ceasul de veghe ! Cerni, trejii de foșnet, dăruie pămîntului pleiade intr-un tar alegoric recitind baladele unor alte solstiții. Totul se fntimplă mult mai frumos. Și timpul rămîne-n trupurile noastre. INTERIOR ^nima-mi spune să n-o mai «ud Cînd trec invers pfrinl acesta Cinteeui neadormit Rămine in palmele vieții. Puternic, ecoui trudit; mă amestec fn anotimp merpind piriu către sud... Și mie prin cintec, am destule să-mi Spun. TRAIAN DORGOȘAN I O LI R O U G E “ ia'a la — d ramat ica-ncie^tare. perpetuă căutare de adevăr yi de sine.,. Aveai nevoie de tine, Van Gogh. tfi era necesară lumina din suflet: mugurii merilor tăi trebuiau sd-ji pleznească, jerba, ardoarea solară. Tc-ai străbătut, de aceea, fe-aț răscolit, te-ai durut, de jos fn sus, din nerv in nerv, ORIZONT I 3 ORIZONT din culoare-n culoare fi te-ai scrutat cu ochi dilatat — depărtare. Ai coborit mai intii Borinage-ul — infern. (Demonu-ndoielii te lovea cu pumnul in stern). Acolo,-n stăfund de genune, adevărul sclipea diamant, in cărbune, Ți-ai privit in oglinc/â chipul minjit de-ntuneric fi rizindu-ți in fată homeric, ai purces la drum cu desaga-n spinare să te afli in lumea cea mare, Cind te simțeai prea de tot obosit fi stingher poposeai la umbră, pe vre-un petec verde de cer fi, desfăcindu-fi desaga, ronțăiai flămind vre-o fărimă de gind ... ... La Haga, te-ai căutat pe străzi, in piețe, printre marinarii din port fi, cu acelaț zadarnic efort, intr-un atelier de „maestru", cu pinze pedante (tu, cel venit din infernul lui Dante!). Magnetizat de curat ți de vis, te-a chemat, te-a scăldat legănat, iluzoriul Paris — purgatoriu dar te-au trezit minciuna, prostia, (indiferentă, ostilă), și ți-a fost silă ... ... Și arcu-ncordat al destinului tău de damnat Iți învtrti orologiul sonor spre zenitul rotund fi matur al împlinirilor. (... Albatros cu zbor stirnit, zvtrcoiit spre răsărit. ai zburat cu zbor de vis spre visatul paradis, strămut!ndu-(i-l, hoinar, cuibul Împlinirii,-n Arles...). Aceleași căutări dureroase : in frigul din creier, din oase, în vid, în mistralul torid, în lunci, în spelunci, în tente luminiscente: nici In cleștar, de pahar cu amar — in zadar: nici, nici. In înalt de azur, in tăișul dur al lamei de brici, in singele cald : n ici, nici, nici. Și nemaifiindu-fi de trebuință, Vincent. fi-ai explodat din paletă bengalul latent. Și de duhul trecerii tale apropiate, au fremătat florile merilor, înfiorate... URNA noaptea aceea din urmă am ars pe rugul stelei devenite fi mi-am nestins amintirea-n cenușa lăsată tn urnă de nafterea mea in care și astăzi mai caut grăunțul pierdut de scintee ca să-mi aprind in uitare lumina prezilei nopții dinții. NICOLAE ȚIRIOI SONET ■*n noi e-un cosmos, gol ca o fintină Ce std sub semnul cumpenei de-afară Și-un somn cu umbre apa-i împresoară, Precum, in came, liniile din mină. ORIZONT I Cind trec drumeții in arșița de vară, învinși de sete, mersul și-l amină Și-fi văd fi fa(a, care ii ingină, Vrăjifi pe locul unde-ngenuncheară... tn golu-acesta stringent fiecare Lumini și umbre, chipuri și-amăgire, ’Nălțind. pe drumuri, cumpene in zare. Un cer întors, prin geana Iui subțire E prins aco/o-n groapa cu răcoare Și-un ochi adine privește parcă-n fire. GABRIELA IOAN CIND PLOAIA ORIZONT nu Intirziem in dragoste, iubitule, Modelind vidul aspru dintre noi Să-l facem viu Asemeni altui trup Care s-ar naște Din patima noastră muritoare Să fim tandri cu noaptea Care se adincește in noi învelind cu spuma ei răcoroasă Jarul, Să fim somn... Moarte tirzie să fim ... Cind ploaia va traversa oblic Trupurile noastre Si părul se va lipi in șuvițe Pe frunțile albe de viață, Ochii ne-or fi înspăimlntători de bătrini Degetele s-or închirci, Urâțele țepene n-or mai putea inlănțui, Ce tirziu și departe vom fi ajuns, iubitule, Nimeni nu ne va lua urma Nebunul satului va striga țopăind : — Eu i-am văzut trecind ! Dar pe el lumea nu-l crede. HORI A GUI A PENTRU PASTRAT ZiMBETUL P * ânuniui râscoiif Pâmîntui meu jtrâbun 4/ie linii au Zidurile vechi Pe un cer aîbaslru Profiluri noi pun De pe un pămint Pămlntul meu străvechi R-o imenși fioare De beton ți oțel Cu ecou de cintee tn mii de ferestre Tinereți de Zeu Pămîntului îi cer în marea Marea lui poveste De pămint frumos Cum altul nu este Pămfntul Pămintui meu sfrăbun. ZIDIRI FĂRĂ LACRIMI n acest beton Un mețter a scu/pioî O noud >lnd în zidirea fără lacrimi. Se sting in beznă Ochiurile mici Ale caselor mici Pe trepfe de lună Stelele au coborit la ferestre Semnul vieții In locuri de maidan în acest beton Un mețter a sculpfai o nouă Ană. ORIZONT TU DIN MARMORA DE NOAPTE T * rupui tdu sculptat /n ceasuri nebune Din marmoră de noapte Luminile inverse Ard La capătul dulce Al sinilor tăi Tainici Și mici Și două scintei Trupul tău culcat pe nuferi La malul lacului albastru Trupul tău Lumină crudă de astru Trupul tău frlnt Sub cer și pămint Pe brafe păgtne Cin't nu vei fi fn temple rămîne Trupul tău. DESPĂRȚIREA SCOICILOR DE APE ORIZONT ingurătatea scoicilor de ape Singurătatea apelor pustii Te sărută pînă la sini Și tu nu știi Singurătatea perlelor purtate De femeie ce așteaptă A murit o scoică anonimă Și este o vină fn buzele prea roții tn sinii prea albi Risipă de argint fi de nababi Acum te-neacă Pină la citatul Glasului frlnt Singurătatea perlelor Lumini moarte Ce mint. SABIN V. DRĂGOI ■ Dr. aurel cosma — Evocări — ^e-a lungul anilor de colaborare ți de prietenie cu Sabin V. Drăgoi s-au statornicit intre noi legături sufletești care mî-au îngăduit să-i pătrund tainele trăirii spirituale, să c obor pină în adîncurile ascunse ale genialelor sale resurse de inspirație și să-i cunosc gama simțirii muzi- cale pînă dincolo de potențialul ei luminos Viața lui a fost un zbu- cium permanent, o dăruire totală vocației artistice. Minunata sa operă nu era numai rodirea unui talent în plină vigoare de afirmare, ci mai ales O confesiune simfonizată a di- versității gindurilor ți sentimentelor tare l-au frămintat ți l-au stăpînit în lunga sa muncă de compozitor. Concepția sa muzicală era într-o ne- contenită evoluție ți ascensiune, ca și cariera sa, care i-a purtat spre inălțimi de perfecțiune pină la altitudinea armonizării tuturor for- țelor sale de inspirație ți de sen- sibilitate, Munca sa de creație a pendulat intre găsirea căilor de acces. spre tezaurul imens al cînte- celor populare ți între dibuiri de ordin metafizic, căutînd motive me- lodioase în folclorul nostru Străbun pentru a le stiliza și apoi a le fo- losi ca expresii și tălmăciri în cele mai variate teme, mereu altele, cu intenția de a îmbrățișa ți dezvolta multiplele ramuri ale muzicii. Pe drumul dialectic al activității sale a pribegit sub imboldul căutărilor de soluții și formule, de la muzica religioasă la melodii populare, de la poeme, oratorii și drame la opere, ajungind să-și afle echilibrul sufle- tesc în realizări de creații inspirate din realitățile vieții. Muzica sa are contraste, de ordin liric ți religios. Abordând numeroasele direcții ale compoziției cu vasta sa operă de creație, dominată la început de un sentimentalism romantic ca la înaintașii săi, apoi orientată de pu- terea rațiunii spre dezlegări mai realiste, a devenit unul din cei mai activi și valoroși fondatori ai' școlii muzicale românești. Prin bogata sa moștenire spirituală ți de compoziții pe care ne-a lăsat-o, prin realizările de ordin pedagogic și scenic, prin toată opera sa muzicală, Sabin Dră- goi aparține întregului popor, deși bănățenii îl revendică și îl consideră un fiu al provinciei lor, tntrucit la Timișoara și în această regiune ți-a desfășurat activitatea, aici a trăit ți de aici și-a cules materialul folcloric pentru creațiile sale. Ca fiu de ță- ran, din popor a ieșit, din viața lui s-a inspirat, de melodiile lui stră- moșești s-a folosit și poporului a închinat compozițiile sale. Cind îmi aduc aminte de firea lui blindă, dc figura lui de om popular ți de modesta lui înfățișare care te cucerea din prima clipă prin simplitatea ți generoasa amabilitate, mă întreb cum a putut cuprinde această făptură de om muritor un suflet atît de vulcanic și de pro- porții gigantice, din care s-a născut o grandioasă operă nemuritoare ? Avea planuri mari. A reușit să pună bazele unui început de drum muzical și a unei școli românești de inspirație folclorică și etnic-popu- lară pentru generațiile viitoare. El va trăi de-a pururea prin muzica sa. iar bănățenii îi vor păstra o eternă și pioasă amintire. Pe plan regional, el a urmat lui loan Vidu și Tiberiu Brediccanu, continuînd acțiunea lor de a culege și valorifica folclorul muzical din Banat. Sabin Drăgoi de mic a crescut intr-un mediu muzical de cîntări religioase și populare. Tatăl său, Vasile Drăgoi a fost cântăreț de ORIZONT g strană al bisericii din comuna Să- liște (județul Arad), unde compozi- torul s-a născut la 6 iunie 1894 ști! vechi (18 iunie stil nou). Mama sa Floare Cojan de multe ori îl lua eu ea la muncile agricole unde Sa- bin învăța să cinte din fluier doinele auzite de la țărani. T.a vîrsta preșcolară, înalte de a învăța să citească și să scrie. Sabin Drăgoi a cîntat alături de tatăl său ecteniile din strană și a cunoscut din memorie toată liturghia pe două voci compusă de Nicolac Ștefu. Mai tirziu l-a secundat pe învățătorul și îndrumătorul său Alexandru Andron la instruirea muzicală a copiilor ți la dirijarea corului. Cele dinții stu- dii le-a urmat la școala primară din Petriș. iar după șase ani’ dc învățătură elementară, tot la îndemnul dascălului Andron a fost înscris în 1006 la școala medie din Arad. Aici a început perioada decisivă a vieții sale în care s-a deslușit imperativ înclinarea spre o carieră muzicală. După terminarea celor patru clase secundare, sărăcia de acasă nu i-a îngăduit să-și con- tinue școala- întors în satul său na- tal, î| frămînta mereu dorința de a învăța muzica. A strîns și a cintat melodii' populare, descoperind în miezul lor duioase și impresionante expresii de stări sufletești, pe care le-a comparat cu severitatea de motive ale muzicii din apus. învăță- torul Alexandru Andron, de la care a primit primele îndrumări ți no- țiuni de muzică, a stăruit ca Sabin Drăgoi să se înscrie la pedagogia din Arad. Profesorul de muzică Matei Zoltai, văzînd talentul și vocația elevului său, i-a dat lecții particu- lare gratuite de pian ți orgă, de ar- monie și solfegiu, iar mal tirziu de compoziție și contrapunct. Astfel, Sabin Drăgoi a ajuns să pătrundă în tainele învățăturii muzicale, pe care le-a completat cu studierea viorii' și a altor instrumente, făcînd ți exerciții de orchestrație, dc fugă, de contrapunct dublu și de dirijare. Muzica de factură cultă și acade- mică, pe care a încercat să o înțe- leagă și să și-o explice prin didac- tica și metoda clasică aplicată în prelegerile profesorilor săi, a trezit in sufletul său contaminat de tradi- ționalul folclor românesc o serie de nedumeriri de natură comparativă. Iar in 1911, cînd a auzit la concertul simfonic din Arad rapsodia română ORIZONT a lui Georgc Enescu, a simțit ade- vărata calc pe care trebuia să ur- meze în strădaniile și idealurile sale muzicale. în 1£>12 a terminat peda- gogia din Arad și în toamna ace- luiași an a fost numit învățător la o scoală dc lîngă Budapesta, dar de teamă să nu-1 supere pe tatăl său. nu s-a dus să-și ocupe postul. A rămas acasă, îndeletnicin- du-se cu colectarea și prelucrarea folclorului muzical. In perioada aceasta s-a format glndirea muzi- cală specifică a lui Sabin Drăgoi care i-a luminat calea creației sale iot restul vieții. Ideile sale det>pre comorile folclorului muzical le-a de- finit într-o conferință ținută mult mai tirziu, scoțind in evidență din moștenirea multimilenară a colin- delor și cînlecetor poporale existența neîntreruptă a clementului nostru etnic pe acest pămînt strămoșesc al Dacici dc altădată ’. Mersul gindirii și al evoluției sale muzicale n-a fost întrerupt de anii primului război mondial. în 1915, fiind în lagărul din Tașkent. a format un cor cu românii do acolo, iar cu cehii a fă- cut muzică instrumentală. Și-a achi- ziționat pe cont propriu chiar și un pian. Turkestanul l-a părăsit după intrarea României în război alături dc puterile aliate. Revoluția socia- listă din 1917 i-au deschis alte per- spective. A ajuns la Uniți, unde in 1018 s-a înscris la Conser- vator. După cc Tiberiu Brediceanu a pus bazele Conservatorului1 din Cluj, sub conducerea compozitorului Geor.ee Dima, voluntarul Sabin Dră- goi din legiunea română s-a dezbră- cat de uniforma ofițerească și s-a dus să-și continue studiile muzicale in capitala Ardealului' A urmat Conservatorul din Cluj în anii 1919—1920, apoi alți doi ani la Con- servatorul din Traga, unde a făcut studii de compoziție cu profesorul N. Novak. Cu diploma de maestru compozitor s-a întors acasă și a ocupat postul de profesor de muriră la Școala Normală din Deva. Adevă- i „Contribuțiunl )a cunoașterea și apre- cierea sdevAratA a muzicii rom4nețtt“, conferința ținut* in ziua dc 14 martie IMS „la posturile de radiodifuziune. Textul in. tegral a fost publicat de revista ..Lucea- fărul" tlin Timișoara 1n numărul din sep- tembric 153*. rata sa carieră și ascensiune artistică a început insă la Timișoara, legîn- du-se de muzica Banatului penlrU tot restul vieții sale. Eram la Paris cind mi-a scris Maximilian Costin, cumnatul lui George Enescu, că fusese chemat la direcția Conservatorului din Tirgu- Mureș, iar în locul său l-a lăsat ca director pe Sabin Drăgoi. După în- toarcerea mea din Franța a început perioada de prietenie și colaborare activă și constructivă intre mine și Sabin Drăgoi. Cînd am revenit în vechea clă- dire a Conservatorului din Timi- șoara, am simțit Că Sabin Drâgoi a adus aici cu sine toată atmosfera satului românesc. Intre pereții care pe vremuri aveau rezonanță de mu- zică grea și clasică, acum vibrau melodii culese din popor. Stăteam zile și ore întregi alături de Sabin Drăgoi, care prelucra la pian mo- tive de folclor și compunea fel și fel de variațiuni. înfățișarea lui de om modest, de simplu muritor, era în contrast cu măreția creației sale care simțeai cum il înalță pe cul- mile nemuririi. La stăruința lui Maximilian Cos- tin, care scotea revista „Muzica'* la Timișoara, fuseseră editate aici pri- mele compoziții ale lui Sabin Dră- goî. După ce a rămas directorul Conservatorului, pe care l-a condus un sfert do veac, s-au adunat in ju- rul său o seamă de talente, cu aju- torul cărora a reușit să Întemeieze prima școală românească de muzică națională. în spiritul său a crescut o pleiadă de compozitori și dirijori care au ridicat folclorul nostru mu- zical la înalta sa valoare artistică. S-au grupat în jurul său: Alma Cornea-Ionescu, Zeno Vancea, Nico- lae Ursu> Vasile îjac, Lucian Surla- șiu, Gheorghe Pavel, Eugen Cu- teanu ți alții. Sabin Drăgoi era conștient de pu- forea sa de Creație și era mindru ori de cîte ori se accentua latura poporală a operei sale. Avea o fire blîndă și un suflet bun. Nu l-am auzit niciodată înju- rind sau vorbind de rău. Nu invidia și nu critica pe nimeni. Iar acolo unde cineva merita să fie lăudat sau încurajat, era drept și darnic în aprecieri frumoase. De aceea. Sa- bin Drăgoi era iubit de toți care au ajuns să-l cunoască mai de aproape, s-a bucurat de simpatii unanime și 5 era apreciat de toată lumea. Erau atit dc înrădăcinate in sufle- tul său sentimentele pentru muzica populară românească îneît nimic nu i-a atrofiat și nici nu i-a alterat pu- ritatea de gîndire și de sim- țire. Stilul și formele sale de creație nu erau de împrumut, ci născute din aceeași plămădeală. A colectat peste trei mii de melodii, care au constituit pentru el o fe- cundă sursă de inspirație. Pe lingă bogata și valoroasa sa activitate de compozitor, drama muzicală și ope- ra au fost cele mai importante și originale creații. Sabin Drăgoi a fost cel dinții făuritor de operă româ- nească, cu tematică și cu muzică populară românească. „Năpasta14, jucată în premieră pe scena operei române din București la 30 mai 1928, și azi e mereu ținută pe afiș, Sabin Drăgoi, autorul libre- tului și compozitorul muzicii, s-a inspirat din opera dramatică și nu- velistică a lui Ion Luca Caragiaie, care i-a mai servit subiectul și la opera comică „Kir lanulea* (1937). A mai compus opera oratoriu „Con- stantin Brâncoveanu11 (1931), „Horia" (1945). „Păcală* (1956) și în ultimii ani a lucrat la opera ,,Mitu Boeru'* după nuvela „Păcat* a lui Caragiaie, in colaborare cu soția sa, muziciana Sidonia Varna-Drăgoi, autoarea li- bretului- în revista „Luceafărul* din Timi- șoara am publicat in anii 1935— 1940 o serie de articole și studii despre muzica lui Sabin Drăgoi, în- soțite de numeroase fotografii' docu- mentare. Tot aici am mai publicat in facsimil după notele muzicale manuscrise ale lui Sabin Drăgoi și cîLeva din corurile și compozițiile sale, ce pot servi ca izvoare de in- formare istorică pentru biografii marelui nostru compozitor. Ceea ce trebuie subliniat este fap- tul că Sabin Drăgoi a fost primul compozitor român de operă, cu subi- ect și muzică românească. Opera „Năpasta* i-a adus consacrarea. George Enescu hotărîse acordarea unui mare premiu celui dinții ro- mân care va compune o operă. După premiera „Năpastei*, fericit că a descoperit un mare talent venit chiar din Banat, George Enescu l-a onorat cu acest premiu personal pe Sabin Drăgoi. Apoi, impresionat de valoarea ți succesul operei, George ORIZONT I g Enescu a propus Academiei Române să-l distingă pe Sabin Drăgoi cu „marele premiu Năsturel”, care era decernat numai ocazional și periodic la ivirea unui talent excepțional. Astfel, Sabin Drăgoi a fost al optulea in seria decernării premiului Năs- turel La începutul toamnei din 1ÎK0, cind s-a mutat Opera din Cluj in Timișoara Sabin Drăgoi, care pe vremea aceea era directorul Conservatorului din Timișoara, a fost numit la conducerea acestui teatru liric. Stagiunea a fost des- chisă cu „Năpasta", iar viguroasa personalitate a noului director i-a asigurat operei perspectivele unui viitor care s-a arătat a fi bogat în manifestări datorită și faptului că timișorenii, cu înalta ți tradiționala lor cultură muzicală au format un public receptiv. Sabin Drăgoi a fost ți un maestru al muzicii simfonice. A cunoscut și a pus în valoare prin combinații de colorit polifonic registrele diverselor instrumente, armonizînd simfonic toată orchestrația partiturii. Instru- mentația sa i-a dovedit priceperea deosebită in aplicarea contrapunctu- lui. In „Divertismentul rustic" a interpretat melodic viața ți aspectul satului românesc- A fost prima sa operă simfonică. Ea a fost ci mată ue orchestrele filarmonice din dife- ritele capitale și orașe străine. Com- pusă din 5 părți : colindă, doină, bo- cet, dans și cîntec de nuntă, această simfonie pastorală a dus dincolo de hotarele țării frumusețea muzicală a folclorului românesc, „Poemul neamului" nu putea fî compus decît de Sabin Drăgoi, El a fost creat pentru momentul festiv al dezvelirii marii fresce istorice de la Ateneul Roman din București. Muzica acestui poem este o suită de melodii care exprimă în culori simfonice toată istoria poporului ORIZONT i Marele premiu Nâsiurel a rost de- cernat de Academia Romlna înainte de Sabin Drâgol Iul Vasilc AUcsandrl (1881), Alexandru Odobescu (1889), George Coț- buc (1897), Dr. loan Sârbu din Rudâria (IW5), George Murau (191J), Alexandru Vlahuță (1917) ți Llvlu Rebreanu (1921). Acest premiu de marc valoare pecuniara avea Îndeosebi darul de a consacra per- sonalitățile care au dat dovadă dc ta- lent In munca lor dc creație . român de la origine pină la unire, cu efecte și accente armonioase po- trivite epocilor care se succed. Sabin Drăgoi a realizat opere de creații în toate domeniile de acti- vitate și de gîndire muzicală, atit instrumentală, cît și vocală. Au fost foarte răspîndîte corurile sale, care continuă să fie menținute în reper- toriul reuniunilor de cîntări. El în- suți a fondat și a dirijat coruri vo- cale. Vestitul său cor „Crai Nou" de la Timișoara, condus apoi de profesorul Lucian Surlașiu, i-a pur- tat faima in toată țara, transformînd Timișoara tntr-un centru muzical românesc. Sabin Drâgoi ne-a tnai lăsat nenumărate coruri mixte și bărbătești cu melodii prelucrate din folclorul popular. Opera sa a fost atit de vastă îneît ea nu poate fi cuprinsă în cadrele restrînse ale unei evocări. Printre lucrările sale de muzică instrumentală trebuiesc amintite cele care au fost distinse cu premiul George Enescu și anume : „Suita de dansuri poporale" și un „Quartet de coarde in re minor* pentru muzică de cameră. Sabin Drăgoi a iubit copiii și a compus muzică pentru ei- Si-a adus I aminte de propria sa copilărie cînd primii săi ani au fost leg&nați in bucurii de cîntece, Printre lucrările destinate educației muzicale a celor mici se poate aminti în primul rind: „Miniaturi pentru pian", precum și clteva serii de „cîntece poporale pentru copii”. A mai compus : „Im- nul copilului" șl „Alintare*. „Institutul social român Banat- Crișana", înființat la Timișoara sub conducerea lui Cornel Grofșoreanu, în al treilea an de activitate a or- ganizat o vastă anchetă în comuna Belinț, situată pe linia Timișoara- Lugoj. Ancheta monografică muzi- cală a fost făcută aici de Sabin Drăgoi, care alături de noi a fost cel mai priceput și harnic cercetă- tor și culegător de folclor. In cursul lunci august 1934 a reușit cu multă greutate să adune 90 de melodii de la 9 informatori bătrîni, prelucrînd și publicînd din ele In editura in- stitutului 30 dc coruri. Metoda de culegere a lui Drăgoi era directă, fără ajutorul fonografului în care n-avea încredere de înregistrare co- rectă din punct de vedere al sono- rității, și cu răbdare scormonea din amintirea muzicală a bătrînului cîntăreț, melodia pc care o transcria pe note cu toate indicațiile necesare pentru păstrarea fidelă a expresii- lor de tonuri și modulațiuni. Cu această metodă Sabin Drăgoi a iz- butit să îmbogățească tezaurul fol- clorului muzical cu peste trei mii de melodii, strinse de el în diferite locuri pe unde a umblat. Astfel, a salvat de La uitare și pietre îndeo- sebi colindele, doinele, bocetele și cîntecele de nuntă, pe care le consi- dera de cea mai mare valoare et- nică și istorică. Sabjn Drăgoi a publi- cat 303 colinde premiate de Academia Română și o serie de melodii adu- nate din diferitele sate ale Bana- tului, precum și din părțile Aradului și ale Hunedoarei Gîndirea muzicală a lui Sabin Drăgoi n-a fost romantică- In com- pozițiile Iul nu vibrează sensibili- tatea sa personală, ci sufletul mile- t Sabin DrAgoi a publicat In nr. din aprilie IS33 al revistei ,,luceafărul" din Timișoara sub titlul „Din comorile muzi- cale nlc Banatului- o serie dc ..Reflexii șl concluzii In legătură cu ancheta mono- grafica muzicală a comunei Bellnr »r*- tind că : ..Nu am cules niciodată cu aju- torul fonografului, fiind un mijloc ne- sigur, întrebuințai mai ales de dlletanțl șl amatori. înregistrează defectuos, de- terlorabll șl reproduce inexact : notele acute sini de necunoscut. Din punct de vedere, numai muzical, aprob înregistră- rile. dar și atunci numai CU aparate per- fecte (instalațiuni electrice). Am găsit tn această comună : colinde, doine ți cin- tecc. boccie șt dansuri. Acestea sînt îm- preună cu cîntecele de nuntă, absențe ți uitate cu dcsăvîrșlre tn Bcllnț, categoriile principale aic tezaurului nostru muzical etnic. Ei afirmă că din bătrinl existau ți clntece de nuntă ți că In co- munele Învecinate mal la nord spre Mu- reș, se mal conservă șl astăzi aceste obi- ceiuri. o altă filoxeră a muzlcel etnice In Banal este fanfara cu Instrumentele ei sclipitoare, asurzitoare țl greoaie, care a cucerit plăcerea bănățenilor, la fel ca In Ardeal comunele din apropierea sași- lor. Stnt vreo 80 de fanfare tn întreg Banatul. Din cauza răspindlrii generale a fanfarelor, dansurile su pierit ți pier atlt ca muzică, cit șl că mișcări coregra- fice, mărginlndu-sc la citeva dc o mu- zică monotonă, prost aranjată, prost cintată șl mereu cu aceleași mișcări co- regrafice reduse*. nar al poporului pe care îl purta tn g pieptul său ca pe o sursă de energie viguroasă și fecundă din care își alimenta necontenit geniul său crea- tor. Cînd îl ascultai creațiile, sim- țeai că auzi propriile tale melodii, îți făcea impresia că îți cînta tot poporul din adîncul veacurilor. Sa- bin Drăgoi a fost predestinat să fie făuritorul unui puternic curent mu- zical românesc de factură nouă, să fie fondatorul școlii de folclor etnic. „Serbarea cîntecului românesc* de la Timișoara din toamna anului 1936 l-a situat pe Sabin Drăgoi în fruntea mișcării de renaștere a mu- zicii românești. El n-a tăgăduit va- loarea artistică și romantică a ge- nului melodic și armonic practicat pînă atunci de compozitorii români; dar a introdus în metoda sa de creație „fuga și contrapunctul" cu accente mai expresive. A dat un avînt mai îndrăzneț manierei de a compune, iar tînăra generație care l-a urmat în noua sa orientare a început să abandoneze normele cla- sice șl academice, înlocumdu-le cu directivele formulate de concepția lui. Noua școală dc muzică bănă- țeană a fost întemeiată, iar drumul ei de viață și activitate și-a lărgit orizontul perspectivelor de izbîndă fiind luminat de marea operă a lui Sabin Drăgoi. După statornicirea orînduirii so- cialiste, puterea populară i-a încre- dințat lui Sabin Drăgoi conducerea Institutului de etnografie și folclor din București, iar Academia l-a ales ca membru corespondent. A fost vicepreședinte al Uniunii compozi- torilor români și decorat cu diverse ordine și medalii. Partidul și Gu- vernul l-a distins cu titlul de maes- tru emerit al artei. Sabin Drăgoi a decedat in Bucu- rești la 31 decembrie 1968, iar sicriul său a fost depus în cavoul din cimi- tirul Belu al Uniunii compozitorilor. Requiemul ce și l-a compus pentru înmormîntarea sa n-a fost executat de nici' o formațiune muzicală, in- trucit nimeni nu știa sau nu-și mai aducea aminte de existența lui. Acest „Memento mori* pe care l-a mal intitulat și „Orațiune funebră la groapa mea", îi va pomeni pioasa amintire, ca și clopotele catedralei din Timișoara, care fuseseră topite într-un aliaj pe baza indicațiilor lui Sabin Drăgoi și a octavei armoni- zate de el. ORIZONT ■ doi tineri poeți ION NEGRU Student în anul IV la Facultatea de chimie a Institu- tului Politehnic din Timișoara. A publicat în revistele „Ateneu’, „Orizont*, „Tribuna’, precum și în ziarul „Drapelul roșu" din Timișoara. Membru al cenaclului lite- rar „Hypcrion* al Universității din Timișoara. MAREA FAR A BATRÎN ORIZONT in valuri ies zorii Prămintaji in pfnlurt noapfea-ntreagă Afarea se sbucfumă-n larg, fi ia mal A lăsat o rană adincă-n nisipuri. Vine apoi un pește singuratic se văd in soarele pierit jVâvodurile rupte de furtună, Pescarul ce privește tăcut O barcă rărăeită-n neniărgrtdrrle apei Și aripile pescărușilor căsuft. Afarca-și frătrtîntă mai departe valul de plumb Undeva, departe, se ibate o barcă. Iar pe malul îmbrăcat de ceață Stă pentru-o vecie un pescar Hăt ă cind cu rondul fără țel După barca sa luată de furtună, pînă cînd va închide geana inimii ca o barcă rătăcită-n valuri fără cirmă, visle și pescar. ÎN AȘTEPTAREA TOAMNEI ^u rjindul de soare fi inimă tfndrâ £as anii denji să-ji poarte trena In toamne lungi de Jrunze-n urma mea Căutfnd nerezoivatefe răspunsuri,.. .încet. încet veni-va viratul Sd tulbure-armortia din fiecare zvon Și floarea se scutură, albă ți fragedă. Peste tăcerile din fiecare inimă Poleindu-le cu irizări de ziuă, Cu parfumul mulțumirilor discrete Pentru toate faptele nerăsplătite și Pentru alinturile neștiute Ce nu-și doreau vreodată răsplătire. Mă iau cu norii la-ntrecere : fiecare Desenăm în fim co-ntur de viitor. Din fragmente de inimă. !.a fiecare șoaptă, ca frunzele .Mă-niorc, și-ncerc s-o deslușesc: Vine toamna ? Din înalt, stelele Se scutură pe clipele senine. Peste-ncercdrile de-acint peste dragostea de nori și de lumină. JOC SINGURATIC i,L ă restrlng in frunze, pritnăcara. Vara ies cu fluturii din nimfe, Mi se strlnge-n scară orizontul Și cărările de toamnă-s iară ninse Cu frunziș pe care se coboară iarna Și il duce-n zare vlntul, ulnluL.» Jîătăcini ca frunzele. Spre toamnă Gindurile zării le schimbăm în foc. Arderea nestinsă sc răsfrinpe-n stfncă Și fi dă ecoul și privirea demnă Să înfrunte iarna, ca-ntr-un joc Ce va duce totti-n liniște adîncă,,. Lasă-mă-n liniate, depărtată iarnă, Lasu-wă-n apusuri să privesc la foc Fiecare flutur timpul il răstoarnă Culegind En floare, dramu-t de noroc Viratul El va duce poate către altă zare făurind zadarnic unica lui floare. ORIZOX'T Căutări de zvonuri fi de necuprins. Ardere de spumă și de inserare. Un elan de-o violă spre o zare. Ce-o sâ jîe-n urmă-mi, cind ecou-i stins ? Vaiet de cascadă stele ee-or să cadă Arc destins in timpuri, singuratic foc... întoarcere * ămlntul șters de primăveri In ape-și oglindește împlinirea Ni se perindă anii peste frunze Tăcute flori... și păsările trec... Mă-ntorc spre tine ; Undeva răsuna Puternica robie a tăcerii Mă tem de noaptea ce nu vrea s-apună Iar luna ce răsare nu-i decit O falsă zi... o bucurie nouă, Sau poate-i fa(a ne-nfeieasâ a veșnicului Ieri născut din Afiine, ■Și-al unei flori sperate; iteaederea. LUCIAN ALEXIU ORIZONT Elev in clasa a XIl-a a liceului „Eflîmie Murgu“ din Timișoara. A publicai versuri în Preludiu, suplimen’ul zia- rului Sclnteia Tineretului, in plachetele Primăveri și Efigii aceasta din urmi editată de cenaclul literar Excelsior al Casei Studenților din Timișoara. Membru al cenaclurilor literare Excelsior ți Preludii bănățene al elevilor din Ti- șoara. IPOSTAZE p * reacinstit ți preaalb fi preabun Sint un ochi pe o boltă de stfncă, Nu vedea mai nimic cel străbun Și era doar a pace adine#. Se lovea de-mprejur, bănuind, Citeodatd la semeni mirare, Citeodată grăia, țovăind. Cel născut sub o stea de visara Și-i curgea clipocind, ii curgea Apa jindului fără de forme, Se părea câ-n făptura sa grea Vor miji două aripi enorme. Cel strămof sburător, c-3-a trecut, Umblător multă vreme-n pămlnturi E sub steaua aceeași năseu; Pe-o răscruce ca mine de pifldurt O fiară de fier In bronhia lumii a noua, .4 cum se nasc lucrurile Și vine Un duh a! oro ju lui, Alta E totuși speranța Și iată. Pădurile Nu s-au dezobișnuit încă de rădăcină. POEM DE SEARA - î grindină-i aceasta din scuarele Pline cu asfalt eșuat Intre frunte, Ea sună ca zborul de fluturi de-o calei, OR1ZOMT Se-aprinde ji arde la fel ea o apă Din cele nwri albe, pinii oi«d Cinetxx vine jf sea?ndnâ vint prin Ochii iâi plini de copacii din Alfa Centauri — Steaua aceea, iubifo, Ra a crescut în pămint dintr-un simbur De roui. Dar spune-mi in umbrele cui a izbit Grindina — aceasfa, cea noud Ce arde pe-asfalful eurgtnd intre frunzele nopții ? PĂSĂRI PRINTRE OAMENI Vr-a planar a eard-ntreagă ierbi $i păduri cu fiare ți cu dor $i-a ficat pe căile de cerbi Tot sub cite-o stea cite-un izvor; Păsări printre oameni a trimis Să-i învețe eintecul de crini (S-au lăsat din crupuri ploi de vis Pin' la inimi, pină la lumini) Și-a căzut pe (ara de sub frunți Norul meu de e/induri — il aud Oamenii intriitd să doarmă-n munți De la nord de-o sfeaud edfre sud ... ORIZONT ■ din poezia sîrbo-croată contemporană VASKO POPA ECOURILE ÎMPIETRITE Jjrau odată nenutnărate ecouri Au slujit unei voci l-au ridicat bolțile Polțile s-au prăbușit Le ridicaseră strimb S-a depus praful pe ele Au părăsit primejdioasa îndeletnicire au împietrit de foame Ața împietrite zburară să găsească să răpună gura Din care se zămislise cocea Cine știe cil au zburat Și oarbele nu văzură Că zboară pe marginea gurii Pe care o căutau VESNA PARUN___________________________ PRIMĂVARA Șl TRUPUL J nfruzește, mărul meu, a venit soarele, bate la ușă. Ptriul crește nevăzut fi idntul susură din depărtare. Cald ciripește amiaza, zilele sint pline de aur, trage perdelele suferinde, in vinătăi să privesc. Trezește-te-n șoapta fructei, prietena mea liniștită, voi face schimb cu line, /întind, pentru ocftit tai limpezi. Piatra să-mi fie căpătii, iar inima pahar de culori, așternutul moale de flori, unde zvonurile sună nebun. Lume, prefă-mă, eu eîntecut tău etern, in pădure, FA să-nfrunzească sufletul meu, să-nverzească In vis. Voi schimba cu cel dinții eare ya trece la noapte pe-acesată cărare. Primăvara s-apropie, ascultă; o m»m3, sfnii-mi sînt invrăjbîfi! ORIZONT STEVAN RAICKOVIC PASAREA 1 osdre, puncî minuscul in cer ! Pană temătoare fi tristă ! Suflet albastru! Urmăresc trilul tău asemeni săgeții. Af vrea să fiu un arbor sau un butuc uscat. Coboară pe trunchiui acesta bun fără teamă, Ca piatra vot amufi, îmi voi opri răsuflarea. Cărnii o ii pe creștetul meu liniștită. MIODRAG PAVLOVIC — FRICA ORIZONT r VJontactul tu tine insu/i contactul a două răni pe un trup ți prăbușirea rănitului Cutremurătoarea veste răsună prin coridoarele ale căror ieșiri sfnt arterite rupte Frica are ochi diiatafi ți ginduri de țjeniu in așteptarea neprevăzutului Ea deschide ți-nchide depărtează ți-apropie numără pe degete clipele fi pindețte epiderma niciodată surprinsă Frica e un omule ( ghemuit sub apăsarea propriului craniu Citeodată privețte furiș prin urechile noastre iar citeodată e surdă fi oarbă asemenea rimei Cind adorame insă cade toată roita pe iarbă și-ntunericuJ Spaftul și-J cedează ferestrelor sale Ea e trează ți-n somn ți știe să dispună pirghiile luminilor frinte tntr-un desen al fizionomiei pe care e plăcut să-i privești IVAN V. LALIC E C H I N O C Ț I L *n vintul acesta care rimine mut, înfrunzind /n vintul acesta care nu se repetă yt rămfne același. In vintul acesta de străvechi culori ale cerului proaspăt. Deslușesc vocile pierdute de mult In spațiul zimțat al negurii sub rădăcini. tn sclipirea minelor a căror cruzime am prevăzut-o, tn vintul acesta mut, primejdios dezgolit Mă asculți btntuif de frică dar fericit asemenea celui Ce-a descoperit oglinda cind setos s-a plecat Deasupra surisului apei, in vtntul acesta, eu, cfntărețul. Acum zorile ies din mare ca lăncierii iluminați de roșia rouă a primăverii asudate. Nopfite sini ln$u?i ropotul fertilelor ploi Care scoate copacii negri din pămintul gelos, Revenirea mea, vintul, statornicul zid al piinsului meu In care mt-am zidit vocea fi destrămarea. Și tălpile mele cresc in pulberea royie A acestui pdmfat care tremură, tremură asemeni couerfe* In’r-o călătorie posibilă, in vintul acesta; Lumina-i străpunge glasul si ei se preschimbă in cintec, Revenirea mea, vfnitd, statornicii? zid al pilosului meu, SLWKO Ml HAL IC PRIMĂVARA FĂRĂ INTENȚII p * rimăvaro aceasta e ca izvorul de. bună De-ar fi numai soarele fi-ar fi împăcată insă numai cu norii n-ar fi gustată-ndeajuns Așa, ne scapără gura de elixirele ei Cu toate acestea cineva a trecut cu arcul yt cu săgepie ... îndelung a tremurat rdsfringerea lunii in apă Mă îngrijorează cei ce caută un sens în aceasta Oare nu se pot obiyntii eu nenumăratele tor insuccese Nu zic să revină-n ținuturi distruse Nu-1 sfătuiesc să se departă de cei morfi yi de cei vii Numai grija lor o am Insă ...Cit vintul e îngrijorat de creanga pe oare-o resfiră Primăvara aceasta e fără intenții S-au ridicat ghioceii fără oboseala cuiva A'u s-au obosit nici ei inyiyt-aya s-a-ntimplat Și-ar fi putut să crească neobiynuit de înalt ORIZONT i PITAR GLDELJ EXISTA FEMEI Există femei care ne ies înainte cu fructe, precum coră- biile care vin din mările de -sud, cufundate pină in bot sub greutatea mirodiet fi a fructelor dulci Ele plutesc sub crucea altui de Suci încărcate, bifnde fi zâmbitoare, iar noi le-asteptărn iluminați de stelele de august, svelh fi înalț'. Noi sintem st tipii de bronz din porturi ți ele se leagă de mijlocul nostru puternic, cu cosițele cu brațele albe ca aripile lebedei. fn sinii lor, ca pietrele, dorm fiii noștri nenăscufl Iar nai sărutăm aceste binecutdntale de Dumnezeu femei de parcă mincăm smochine, fi din săru- tările noastre ni se trezesc fiii fi ies din trupurile mante- lor lor cum ar lefi surizînd din biserici albe de piatră. Există fi femei asemeni neașteptatelor păsări de apoi. Im- părăția lor este înălțimea, bătaia aripilor fi tremurai. Ele sint dragostea primei noastre tinereți fi-a tinereții Urzii. Coboară din zbor fn timp de furtună fi tunet. După săru- tările lor, gura ne rămîne amară. Pline de fulgere, aceste flori sălbatice nu dau roade- ci numai nelinifte, friguri, durere. Aceste femei, fi timpurii, fi tirzii, surorile rinelor fi ielelor dansatoare pe circuînuolufiunEle noastre fi pe fulgere, deschid ți inehid cărțile poemelor noastre, tar cind la bălrinețe, cu oase împietrite, ne rom aminti, ni se t'a părea că odată- svelți, am sărutat căprioara tn munte. A DAM PUSLOJIG DESPRE UN MELC, NICI PREA BATRIN, NICI PREA TlNAR ORIZONT xu eleul plecase ia drum Merse a zi- fi trei sute de nopți Pe cochilie-i călărea soarele !n eochilie-i cin (au nopțile 71 intrecuseră țestoasele fi ajunseseră stelele nordice nici nu se apropie ^i nici nu se mîțcă Totufi Enainfă mat departe Călători o noapte fi trei sure de zile Piatra fl hrăni Focul ii astimpără setea Toate îl ajunseseră Toți f! inlrecuseră ți nici nu se apro ți nici nu se mi Ce fel de cărare o mai fi ți aceasta Iți spuse Unde sint farmecele drumeției Iți spuse îndată plec înapoi! Radi: tomic CEEA CE A IEȘIT -cea cc a ieșit reia totul de la-nceput Ceea ce a iețit colorează pădurile ți toate priveliștile Și cerul pute! de nori șl păsările ți visele Dar mai există-niunericul el există ca să dispară Căci există izvoare unde susură apele și oamenii dorm Căci există lipitori căci există sălcii Spune ceea ce a iețit Și se ascunde In locurile cele rnai înalte Și din zborul planat privește pămintul Pății enormi fi pătați ai lucrurilor Și privește fantomele focului și privețte mașinile puternice ți lucitoare Care răvășesc frunza galbenă a cerului Da stingă sin: ora jele luxoase ia dreapta negrele ce juri Spune ceea ee a ieșit b» mijloc se află semnele magice tărirnul de taine Vrnf urile cu glas de copil primăverile ruginitele astre Viaturile sunetele salamandrele Dacd n-ar fi toate acestea s-ar întuneca cerul De n-ar fi toate acestea cerul ți pâmînlul ar fi una Și-ar dispărea peștii și păsările și-ar dispărea aerul Ceea ce a ieșit pe ascuns dar definitiv Și este nemilos cu timpul Timpul fiind unica si eterna lui ură Și este nemilos cu soarele care scade in agonie înțelept ca toate ființele înțelepte Ceea ce a ieșit ar vrea bucuros să fie cal Dar mai bucuros un ca! înghefat un cal a vrea să fie Dar un ea! păstrat precum dragostea. In românește de ANGHEL DUMBRAVEANU și SLAVKO ALMAJAN ORIZONT 1 cronica literara PROZATORI LA AL DOILEA VOLUM ORIZONT * oaie că in cazul unui Iulian Neacțu, Aurel Drago? Munteanu, Constantin Stoiciu iau Mihai Pelin acest comentariu ar fixa, prin eite- va nume, un moment ai căutărilor prozei tinere. Citeva orientări, tră- dări sau confirmări ale unor cărți anterioare, aplaudate sau ignorate de critică, Poate că de ia aceste nume ar putea fi reluată o discuție asupra transformărilor epicului in proză, Și ața mai departe. Desigur, nu s-ar putea vorbi de aceste cărți fără a cita alte apariții ale anului care a trecut. Fără inca- drarea acestor cărți in mișcarea ge- nerală a prozei. Fără a-i aminti — ca să, râminem doar la prozatorii mai tineri — pe N. Breban. Șt. Bă- nulescu, Ivasiuc, Fănuș Neagu. Sorin Titel, D. Tepeneag, Mircea Ciobanu fi lista s-ar lungi. Căci, pricite „direcții" ar exista, proza de cali- tate are un front comun, fi descope- rirea fiecăruia poate deveni un bun general. Sau, descoperirile comune vorbesc despre unitatea unor cău- tări. S-a mai vorbit despre acuitate cu care scriitori ca, de exemplu, C. Stoiciu, pun problemele tineretului contemporan. Proza e reflexivă, uneori cu ostentație. Și, in această inclețtare, apare un nou raport î acela om-lucruri. Tonul oracular sau bucuria nocturnă a descoperirii som- nului (a se vedea monologul lui Gaston Singuri de A. D. Munteanu, sau ..Lupta cu lucrurile* din cartea lui Mircea Ciobanu). Șt aici mai sint exemple. Scriitura, fraza elegantă, faptul purificat de profan, sau, dim- potrivă, fraza greoaie, banală stilis- tic, eseul care impregnează textul sau, dimpotrivă, lipsa dimensiunii reflexive, sînt caracteristici ale unor orientări divergente. Mu toate cărțile comentate aici sini exem- plare finite. Sau poate nu atestă opțiuni definitive : dar ele, fiecare in felul lor, alcătuiesc prețioase puncte de reper. Să nu punem intre aceste cărți semnul egalității, dar nici să nu căutăm prea tranșante distanțări valorice: căci, la o a doua carte, fiecare din autorii citați, aș spune, un nume. Restul- va veni cit următoarele apariții. Iulian Neacțu: „Insul", In cele mai multe dintre nuvele sau schițe eroul se numește Luca, dar aceasta n-are nici o importanță, putea să se numească oricum, pentru că pe au- tor nu-l interesează identitatea lui sau intfmplările lui. Nu-l intere- sează, pur și simplu, și argumentul e subtitlul cărții, Texte-semne-Apo- crife «tare exclude de la început orice bănuială in seriozitatea cu care ar putea fi interpretat un fapt de viață sau altui. Fiindcă ceea ce caută Iulian Neacșu e starea de grație a evenimentului, posibilitatea lui de a pluti printre cuvinte, prin- ire frare. fncărcătura iui imaterială. Ațodor, nu transcripfia realității, ci sublimarea ei tn situații. $7 lubrica desooîrării epice (ine de dezvoltarea clasică a narațiunii, Basmul sau vi- sul se intercalează frecvent in po- vestirile (in „textele1 — „semnele"! lui iulian Neacfu, intitulate; Drepte ți sigure și drepte, Tntîmplarca ți furia ți întîmplarea, Sfirșilul cea- sului de buzunar. Eu sînt, tu ești, el este ele. Un cadru orală ața; „Nu era nici lună, lipseau și celelalte stele, doar puțină liniște, puiină, ți singurătate; ori numai clin cind in când se mișca viului. cam unsuros, foșnind rufe ți frunze; nu lăirau câinii sau nu țipau cucuvelele deși n-ar fi trebuit să stea degeaba toc- mai acolo*. Permanenta imprecizie, incanta- ție. desconsiderare a lucrurilor, fi un flux conținu de oameni care aduc cu ei (in scenă ; termenul nu e râu. Proza lui iulian Neacșu e pentru publici cotidianul cel mai terestru, sau absurdul pur, amețitor prin perpetua mișcare, prin lipsa oricărei insistențe, • amețitor prin punctuația haotică fi prin ortogra- fierea capricioasă a cuvintelor, care nu selectează nimic, care înglobează deci amintiri, fanfazări. prezențe reale sau ireale sint „temele11. E normal ea multe din aceste texte sd aibă o sursă întreagă de inter- pretări, o seamă întreagă de chei, Căci in căutarea „scriiturii”, a jx>- sibilitâților ei, scriitorul mai adaugă ia sfirfit fi un capitol de apocrife pentru a demonstra capacitatea ..scrisului" de a trăi in afara regi- mului „de autor*. Ca explicație sau ca justificare, se poate, insă capito- lul e elucubrație pură ; chiar dacă pricepem ce va să Zică afacerea cu scriitura pur-sfneje, totuți mai cre- dem că literatura nu poate exista fără prezența lecturii ,a citirii, a acceptării ei ca fapt artistic. Iulian Neaețu confirmă prin Insul că e unui dintre cei mai inte- resând prozatori apăruți in ultimii ani, Literatura proximă e aceea a Iul Sorin Titel ți D. ^epeneap. Alăturarea nu descalifică pe nici unul și-t onorează pe toți trei. Aurel Dragoș Muneanu: „Singuri*. Afi-ar fi plăcut ca acel furnal al Ini Gaston sd fi devenit roman, ca aceste meditații dense să fi umplut o carte ți nu doar un capitol, fiind- că Gaston prfwit din exterior n-are nici «n farmec, e un om plin de g manii, iar ceilalți nu fac altceva decît să-i justifice singurătatea, așa cam fiecare erou ți-o justifică pen- tru sine. Dar ceilalți eroi creează un roman, vrtnd nevrind, obiectiv, chiar dacă tehnica romanescă încurcă fi- rele. un roman obiectiv în care tra- dițiile prozei ardelene sint evidente. £ clar că adolescentul Emil sau Ana sau Fiat sau Maxim sint personaje asupra cărora planează umbre, că introspecțiile unora sint foarte inte- resante dar, după Breban, (a propos de Emil), eroul adolescent al iui Aurel Dragoș Munteanu, nu mal are prestanță, Dar atunci de unde sen- zația aceasta de noutate, fiindcă, hotărî', cartea nu e rea, sau de unde supralicitările ? Poate din fap- tul că există in literatura noastră conceputul de „proză ardeleană”, proză caracterizată de o tipologie stabilită odată pentru totdeauna de o seamă de mari scriitori, pentru că există, deci, anumite cadre tip ale acestei proze care au făurit epigoni. A-l da exemplu pe Nicolae Breban ca „prozator de tradiție ardeleană" e totuși un sofism, problema fiind mult mai complexă in cazul acestui foarte viguros romancier. Or, Aurei Dragoș Munteanu este un prozator de strictă tradiție ardeleană, fi me- ritul acestui roman e cd Încearcă, prin mijloace moderne, să reîmpros- păteze genul. Procedeul e acela de a descoperi, in locuri comune, psi- hologii. Eroii (firește aparținind unei umanități comunei monologhează, au o viață interioară a lor, o biografie interioară a lor. E clar că aceste monologuri nu au nimic excepțional in sinea lor ți a face dintr-un țăran ardelean un erou dostoevskian ar fi un snobism. Nu Sintem in „patria lui Moromete" ci în blajinul Ardeal (observațiile lui C. Dimisianu pe marginea cărții sint foarte exacte). O discuție in legătură cu această carte ar putea porni deci de la farmecul locurilor comune. Farmecul acestor banalități deci, evidențiat de o anu- mită tehnică romanescă. Eroii tră- iesc la timpul prezent ți nici unul dintre ei nu fa asupră-fi greutatea vreunei semnificații. Pur fi simplu, există. Cel care a pus să mediteze pentru ei e Gaston, filozoful ratat. Dar jurnalul lui Gaston reprezintă o abdicare: prin confesiune, Gaston se anulează ca personaj, ca erou. Aici e cheia cărții; lumea din Sin- ORIZONT ct guri mi se pare a fi lumea acestui 00 Goston. £7 □ justifica, și ei justifică autorul; „întrebarea care se ridică atunci este de ce scriu. Nu pentru a conferi ele consistentă Andini melc 7 Pentru a o face să trăiască mai mult de o clipă, dllatîndu-o, pentru a-i dărui un edificiu? Pen- tru a bara drumul tâmpului dc la viitor la trecut, fixîndu-1 in pre- zen: ? Dar ceea ce fac acum peste o clipă va fi „a fost înainte' ... (...>, Desigur că unica realitate strict omenească este cea care face apel la limbajul nostru. Numai ceea ce se exprimă prin cuvinte este al nostru. Nu are atunci ]itc* rampa o valoare mai marc dccfl norma din moment ce este însuși temeiul acesteia, prima realitate Omenească, limbajul ?“ Sau ; „Com- plexitatea este o invenție a scriito- rilor și singura mare greșeală a tu- turor glodurilor de pînă acum a fost că nu au restrins gama de trăire omenească". 51 așa mai departe, s-ar mal putea cita. Gaston trăiește spai- ma de lucruri, de invazia ior. El este singurul erou care Încearcă să iasă din mijlocul For, șt acestea se răi bună, devenind himere a ie som- nului. Pereții se lichefiază, obiectele curgi și upr să-î devoreze. Căci eroii aces- tei cărți există doar in regimul tro- fici iar somnul Întoarce lumea pe dos. Lumea concretă, devine in- suportabilă ți aceasta, fn momentul fn care Gaston meditează. De atei, obsesiile morfli. E admirabil acest jurnal al iui Gaston ; restul cărții ajută la alcă- tuirea unei cărfi onorabile, foarte bogate fn sugestii referitoare Ia „arta romanului contemporan", fn- candescenfa e insă in capitolul amintit. Dincolo de el, orice nega- tivism sau orice laude pol fi justi- ficate. Constantin Stoici a: „Peștele dc fontă". Povestirea fașa ți-o intitu- lează autorul; cartea are peste 200 de paginii e eliptică, ccfoasă, in- coerentă programatic, și doar eroii sînt cei dintotdeauna ai lui Constan- tin Stoiciu, nervoși,agasafi, încurcati in si tun J ii absurde, furioși pe im- becilitate, nonconformiști ele. Se fac chefuri și se face dragoste, se sparg pahare și împart lovituri în stingă și in dreapta, și toată această vita- litate dezlănțuită nu-și găsește fina- litate, nu-și găsește un echilibru al ORIZONT ei, nu-și găsește o ieșire. Nu-i ade- vărat ca Sloiciu și-a trădat prozele cu tineri „furioși" ți nu-î adevărat nici că „Peștele de fontă* ar fi o carte rea. Ființe dezorientate, perso- najele lui Stoiriu sint, bolnave de rafiune. Un profesor se căsătorește cu fiica unui prăvăliaș și tinde spre bunăstare. E o ipostază a ratării, șl povestea profesorului e cum nu se poate mai banală și mai cunoscută din numai știu cite povești cu fete de mahala și cu intelectuali insigni- fianti ce vor să se căpătuiască. $1 istoria cu orașul de provincie și cu peștele de fontă din oraț care tre- zește amintiri e banală, făcută din versuri de Uacooia. recitate melan- colie. 51 totuși acest provincialism (al temei ți al prozei) e auxiliar, e cumva simbolic, e un plan de echi- libru intre erori ciladin: cu profesii de excepție ^sculptori, actori, arhi- tecți etc.) ți amintirile profesorului și ale fratelui său. Sint eonfrapuse două feluri de re- velație a ratăriiprima, prin agita- ție sterilă, a doua prin reîntoarcere ia oblrșfî. Obirșirle, adică amintiri- le, adică redescoperirea copilăriei Sau a adolescentei, Amintirile obir- șiel s>nt revelația ratării; „Șl privi- seră amindol apa murdară a bazi- nului, luminată de un reflector as- cuns în coama sălciei; după cerc bă!rinul frale mai mic al profesoru- lui s-a așezat pc marginea de ci- ment, și-a suflecat manșeta panta- lonilor și a intrat în bazin, s-a e- propiat de peștele de fontă și l-a minat și a vrut să-i mingile botul unsuros, a întins mina — și deodată peștele de fontă a alunecat într-n parte cu un plescăit grețos, și jetul de apă eliberat s-a înălța! pînă în coroana sălciei, a stropit becul re- flectorului care s-a spart CU sunet sec, înfundat*. Amintirile nu rezis- tă la confruntare. Iar cealaltă con- fruntare, pentru „ce avem de făcut pc lumea asta*, ce trebuie să se rezolve toi violent, prin bătaie, prin dezlănțuire, E soarele clar al spe- ranței care luminează această car- te, eu final deschis. Căci, in ultimă instanță, „furiosul" Etoieiu e un spi- rit constructiv. Eroarea autorului mi se pare a- ccea de a fi preferat povestirii li- neare sau aproximativ lineare ex- periențele romanești de ultimă oră. Ambiguitatea iasă senzație1 hibridu- lui, și e păcat, fnire „scriitură" și intre fapt, C. Stoiciu t'a trebui să aleagă. Mihai Pelin : „Inaderență11. Slabă intr-adeiăr e Vacanța mare, nime- rită cine țtie cum aici. Povestirea e â la Dumitru Radu Popescu sau d la... fiindcă a fost un moment al prozei in care ie încerca desco- perirea unui tineret nițel fluțtu- rație ți nițel plictisit de toate. Deci eroina are picioare frumoase ți iu- bește un inginer care o invită la fără, deci acest inginer are mașină fi bea băuturi fine, fi, bineînțeles, că acest inginer face matrapazlâcuri fi e mutat disciplinar din ferma cu pricina fi toate se intbnplă in ața fel incit eroina să nu-l mai găseas- că In ferma in care venise să-fi pe- treacă vacanța mare, să nu-l gă- sească pe ei, pe Popescu, amorul ei cu mașina ți parale, ci pe altul, unul conștiincios (căci acestea sint legile progresului) ți sobru moral ți lumea pestriță de la fermă, ți niște bărbați perplecți de superba apari- ție. Așa că Sanda — acesta e nu- mele eroinei — constată că I-a ui- tat deja pe inginer, că totul a fost ca fn vacanță. Banalități: ți aceas- tă povestire, hotărit slabă, nu ar fi meritat atftea discuții, dacă nu ar fi fost încadrată de altele in care eroinele au o feminitate tulbure ți întrețin in jurul ior o atmosferă tulbure, făcută din senzualitate ți ratare sentimentală. Sint femei pe care fntimplarea le coboară intr-un univers neașezat, de patimi și de ratări posibile. $i aceste femei, une- ori superficial mizere, au puterea invălmășirii acestei lumi, ,4șa nu- mita claritate la care s-a zis că aspiră Mihai Pelin in al doilea co- turn al său e simulată, ți poate ilu- zia clarității vine din faptul ei scri- itorul Încearcă nuoele-parabolă ți pentru demonstrație anumite Unce- zeli fn stabilirea biografiei persona- jului. Inaderență e, in realitate, bio- grafia unui oraș. O biografie subfn- f ei casă, vizibilă, in subtext, mereu permanentă fn destinele eroinelor, inaderenți la biografia orașului. Căci acest Oraș este o așezare, o comunitate, un univers. Noi, per- soana naratorului, reprezintă ora- șul. Orașul care ți-a construit legi- le lui de conviețuire, conviețuire pașnică, fără absurdități, fără iezui- lisme. Oamenii sînt egali cu ei (n- țiți și egali nara'ortdui care istori- sește, in umbra legilor comunității, povestea biografiilor inaderente. Lin- gă Danubiu, orașul e un cerc des- chis care asimilează oamenii; lingă Danubiu, orașul acesta trăiește blîn- dețea ințelegerii. Dar orașul acesta are un destin al său. Are o ordine a sa. iar jocul celorlalți, ai celor uenift, e gratuit ți fără șanse de iz- bf ndă. Orașul are o istorie, far cei veniți nu o au fi nu încearcă să și-o făurească. De aici, ratarea lor. Vechea și uneori agasanta temă a orașelor de provincie fșt inversea- ză datele și Mihai Pelin descoperă un adevăr; o organicitate poate gu- verna fn aceste tocuri, o tradiție ca- re, dincolo de banalitate și banali- zare, înseamnă posibilitatea de a trăi frumos. Inadptabîlii nu ead da- torită închistării micului urbanism, ei datorită imposibilității de a fi a- smtlați de un organism social de- finit de o istorie. Levantul — căci orașul e levantin — nu mai e nici pestriț, nici murdar, nici haotic, nici provizoriu ; e primitor cu eroii săi, capabil de înțelegere fi generozita- te. Dar el are o istorie a lui, fi această istorie inevitabilă scrisă fă- ră grandilocvență, creează totufi un cerc închis. Nou-veniții tulbură ae- rul de patriarhalitate, de egalitate in care nimic nu era teribil, nimic nu era grandios, nimie nu era prea grav, dar lucrurile curgeau, liniștite și calme, orinduindu-se intr-o isto- rie interioară. Nou-veniții destramă această „istorie interioară" a orașu- lui, amintind că lumea nu se reduce la acest oraș; „O moștenire in ora- șul nostru era cm nou, noi n-am avut niciodată rude prea îndepăr- tate și casele, averile, mărunțișurile fie transmiteau aici din tată în fiu, fără acte legalizate ța notarial și fără scandaluri, cu o indiferență uluitoare, mai mult decît condam- nabilă, dar reală și nc RÎndcam la toate aceste nimicuri, în limp ce neamțul venea către noi, legănîn- du-se pe picioarele scurte*, Splendidă ingenuitatea naratoru- lui, și incă odată, splendid acest Levant al lui Mihai Pelin. Intre or- dine și dezordine, prezența persoa- nei Intîia plural a lui Slavici și dis- tanțarea lui Bănulescu. Căci ultimul ar fi scriitorul sub al cărui steag se așează, in ceea ce are definitiv, ul- timul volum al lui Mihai Pelin. t» ORIZONT CORNEL UNGUREANl! ■ istorie literarâ-documente 110 ANI DE LA MOARTEA LUI THEODOR AARON ORIZONT *ltima din marile producții ale Școlii Ardelene, opera istorică a lui Petru Maior, a beneficiat de o lar- gă difuzare în epocă, influența ei prelungindu-se pînă in preajma re- voluției de la 1818. Mijlocind difu- zarea ideilor luministe ale Școlii Ardelene, fiind solicitate de intelec- tualii români, această operă, pusă in slujba emancipării naționale a poporului rumân, este urmată de unele lucrări mult mai modeste, ca- re își propun insă același dezide- rat O astfel de lucrare este cea a luj Theodor Aaron, „Scurt apendice la istoria lui Petru Maior care, prin adevărate mărturisiri a mai multor scriitori vechi, începutul românilor din romani adevărați la mai mare lumină îi pune", apărută la Buda in anul 1028. Preposit capitular in Lugoj, năs- cut în anul 1803. Theodor Aaron a urmat școala elementară în Sibiu, gimnaziul la Blaj și Odorhei, filozo- fia la Cluj, iar teologia la Pesta ; ocupind diferite funcții bisericești fiind profesor și director la gimna- ziul din Beiuș, iar In 1642 cenzor și revzior la tipografia Universității din Buda, iar în 1850 translator ro- mân pe lîngă guvernatorul țării in anul 1855 canonic și rector în semi- narul român leopoldin din Oradea, Iți încheie activitatea la Lugoj, un- de și moare în anul 1859. Fără să atingă valori prea înalte, după cît se pare, totuși a îmbrățișat o acti- vitate multilaterală, preocupindu-se de timpuriu de probleme de isto- rie, a editat o carte de pedagogie, a fost un activ colalxirator al zia- rului Foaie pentru minte, inimă și literatură și a publicat unele cărți bisericești In scrierea sa istorică, deși tribu- tar, cum era ți firesc, gindirii isto- rice a lui Petru Maior, pe care și-o însușește. își propune nu a demon- stra lr> primul rînd latinitatea po- porului român, lucru pe care „ne- muritorul Maior, cu adinei dovede afară dc toată îndoiala au pus lu- cru", ci după cum arată „numai sreau a aduce din istorii vechi ace* left adeveriri, care începutul româ- nilor din romani adevărați. ii pun la mai mare lumină'* *). Bazlndu se pe izvoare bizantine, latine și pe o curioasă operă, ne- cunoscută altfel, numită „Maghino, în Geografia despre Țeara Româ- nească și Moldova", T. Aaron, fără ca să-și propună a polemiza cu unii „defăimători (ai) neamului româ- nesc" din simplul motiv cum singur consideră „cum că în mai mari te- meiuri să rezimă vița, și singeîe ro- mânilor din romani, deeil să-l poa- tă întuneca cu nește vorbe goale", își orientează lucrarea în următoa- rele direcții : un prim capitol se re- feră la continuitatea romanilor în Dacia după retragerea Aureliană fiindcă „fac pomenire scriptorii cei vechi despre romanii, carii locuiau in Dacia lui Traian, după moartea lui Auretian“ ; al doilea capitol se referă la deosebirea dintre „romanii sau românii*1 rămași in Dacia lui Traian și alte popoare și cum că le- gâturile acestora cu cei din sudul Dunării n-au fost niciodată împie- decate ; In al treilea capitol aduce mărturii „cum că împrejuri» Dunării neîncetat nemărginit popor roman au locuit", ți 1n fine ultimul, în care susține latinitatea curată a români- lor »), Ca și pe Maior, problema conti- nuității în Dacia după anul 274 II preocupă și pe T. Aaron. Arăttnd, însă, că acest aspect este pc deplin elucidat de autorul Istoriei pentru, începutul românilor în Dachia,, in- sistă mai mult asupra faptului că „romanii sau românii au rămas po- por osebit de alte ginte fn Dacia lui Traian", comhătSnd pe cei care sus- țineau amestecarea acestora cu po- poarele „barbare* *), T. Aaron se bazează pe lucrarea Lui Ammian Marcellin, Războiul cu Goții, in oa- ie sînt descrise evenimentele întfm- plate în timpul împăratului Valens. Acest împărat venise personal in fruntea armatelor sale pînă ia Du- năre, aflăm de refacerea vechii ce- tăți Daphne la nord de Dunăre, ceea ce denotă existența unui in- teres, într-o țară care trebuia să fie locuită. Și celelalte descrieri cu- prind date care se referă la exis- tența unei populații, lucru care es- te reținut de autorul Apendiceluir). Alte izvoare folosite sînt Istoria Bi- zantină a lui Eu nap ins și Am- basadele lui P r I s c u s. Asupra relatărilor acestuia din urmă T. Aaron se oprește mai mult, trăgînd concluzia ci în timpul Iul Attila în Dacia locuiau romani, ai căror stră- nepoți sint românii *) ; Intr-adevăr, cu prilejul călătoriei ambasadei lui 'l’eodosic al II-lea la Attila, din ca- re făcea parte și Friscus, se înre- gistrează în șesul din vestul Bana- tului numeroase sale, compuse din colibe din care ambasada se apro- viziona cu miei și cu o băutură fă- cută din miere, numită în limba lo- clanicilor mied. în drumul ambasa- dei spre curțile lui Attila se întîl- nesc țărani care-și lucrau pămlnlul, iar Attila acorda o mare atenție bunel funcționări a locurilor de schimb de pe noile frontiere, intre supușii săi și populația imperiului de răsărit. De altfel descoperirile ar- heologice de monede, opaițe, cera- mică și obiecte de metal, din stra- tul roman al secolului IV—V, de la cetatea Sucidava, arată o viață con- tinuă de la Constantin cel Mare pî- g nă la Teodosiu al 11-lea1). Datorită descoperirilor arheologice, se poale confirma existența unor capete de pod ale imperiului bizantin pe ma- lul sting al Dunării care au facilitat legături cu populația daco-romană și cu populațiile „barbare* din Da- cia1*). Concepția lui T. Aaron, cu privire la continuitatea romană du- pă anul 274, se evidențiază și cu prilejul combaterii unor teorii care considerau prezența acestora pe te- ritoriul Daciei ca urmare a războa- ielor lui Attila cu romanii, românii provenind din prizonierii tăcuți cu □ceste prilejuri. Combătind, aceste teorii eronate, Aaron se sprijină pe mărturiile despre aceste războaie ale lui Procopiusu). Locuitorii ro- mani în Dacia sînt consemnați și cu prilejul atacurilor avarilor In timpul lui Iustin al II-lea de către Menander un alt autor consultat de istoriograful ardelean. Un proces is- toric sesizat de acesta din urmă, îl constituie legăturile continue dintre populația romanizată din Dacia (ro- mană cum o numește el) și cea din sudul Dunării. Stăpînirea diverselor popoare barbare, nu a împiedicat aceste legături, care de fapt au avut un rol important in procesul de ro- manizare a populației de la nord de Dunăre. Mai mult Aaron, consi- deră că aceste legături care nu au putut fi împiedicate de migrația po- poarelor, au jucat un rol important In menținerea romanității popu- lației băștinașe și neasimilarea a- ccslora de migratori, răminmd tot timpul un popor distinct. De altfel izvoarele folosite sint canalizate mai ales în argumentarea acestui aspect pe care-1 consideră insuficient ar- gumentat în istoriile de pînă atunci. în fine Theodor Aaron își încheie lucrarea prin susținerea latinității pure a românilor, Incadrindu-se prin această concepție a sa In școa- la latinistă, al cărei adept convins era. Și el preia de la predecesorul său ideile fundamentale ale umanis- mului românesc latinitatea, unitatea de origină a poporului român și continuitatea iul In Dacia. Aceste idei istorice devenite prin eforturile înaintașilor un mijloc al afirmării naționale, Theodor Aaron contribuie și el prin lucrarea sa, In noile îm- prejurări ale secolului al IX-lea la ducerea mai departe a acestora în ORIZONT condițiile in care lupta națională se deplasa de la acțiunea deschisă po- litică, spre domeniul culturii. Dezvăluirea originii poporului ro- mân o face plecînd de la principa- lele rezultate la care ajunseseră pi- nâ la el școala românească ți lumi- nițtii ardeleni. Dacă Fetru Maior In opera sa istorică se apropie de zo- nele istoriografiei luministe europe- ne. urmtndu-l, T. Aaron reține și el atenția prin spiritul polemic speci- fic epocii luminilor. Desigur, o ana- liză comparativă mai adîncă a lu- crării lui Teodor Aaron cu Istoria lui Petru Maior pe de o parte, și a izvoarelor latine ți grecești cu re- feriri la trecutul istoric al poporu- lui nostru, ar facilita sublinierea și a altor nuanțe din gindirea istorică a acestuia. Cunoașterea de către T. Aaron a unor importanți autori an- tici, dintre care amintim pe Sene- ea, Titus Livius, Tacid, Plutarh ele., cit și rezultatul preocupărilor sale, intre care lucrarea istorică ocupă locul principal, fac din acesta, au- torul unei opere deși modeste ți nu tntrutotul originale, care ți-a adus la momentul cuvenit aportul la răspîndirea izvoarelor istoriei po- porului nostru, precum și la susți- nerea intențiilor urmărite de istoria lui Maior, de trezire in poporul ro- mân a unui sentiment de încredere în forțele sale, prin evocarea unor origini strălucite. Cum, ușor se ob- servă influențele suferite și pe care le Împărtășește, gindirii lui T. Aaron, desigur li sînt comune și limitele ideologiei pe care a susținut-o și pe care nu au putut-o evita cei, care, atrași de operele Invățaților Școlii Ardelene, s-au preocupat de studiul trecutului național. Însemnătatea a- cestei preocupări, fiind cu atit mai mare, cu cit in noile condiții, ac- țiunea politică românească trebuia să se retragă în formele variate ale progresului economic, în cultură. Cultura nu se mai mărginea la Bla- jul de altă dată : se ridică noi cen- tre de cultură. In mod deosebit In apusul țării orașele Oradea, Arad. Timișoara. Beiuș. Se ridică mereu Sibiul și Brașovul. Burghezia româ- nă își asumă tot mai mult și un rol cultural, e angrenată tot mai mult în mișcarea națională românească. Se impun o serie de nume noi de intelectuali români. Di mi trie Țichin- deal, loan Corneli, Paul lorgovici, Damaschin Bojincă. Diacon ovici f,o- ga, Moise Nicoară, Alexandru Gavra și alții. Centrele culturale devin și tot a- lîtea centre de acțiune directă sau indirectă, politică. Pe o cale sau al- ta, economică, socială sau cultura- lă, deși lent, procesul face pași îna- inte. Crește mereu baza social-eco nomică, se dezvoltă școala, cultura. Se cultivă mai ale* istoria, limba, cele două elemente fundamentate, menite să fortifice conștiința națio- nală. Se cultivă acestea in mod deosebit sub semnul imperativ al romanității, cultivarea limbii și a istoriei, fiind armele luptei de apă- rare și emancipare. In acest con- text se încadrează și lucrarea lui Teodor Aaron, care modestă Iți are locul in istoriografia românească din prima jumătate a secolului al XlX-lea. 1) lorga. Istoria literaturii românești, 111, partea I-a, cd. II, București 1933, pag. 367—269. t) D. Popovici, La Httârature r ou mâine ă l'Epoque de LumiCrcs, Sibiu 1915. pag. M<. ’} cf. C. Dlaconovich. Enciclopedia ro- mână, Sibiu 1895, tom. 1. p. s—a. •) T. Aaron, Scurt apendice la Istoria Iul Fetru Maior.... Buda 1828, Biblio- teca Academiei Cluj, ORIZONT ») Ibld., p. 11. 6) Ibld., p, 18. ♦) Ibld.. p. 19—19. G. Pop» Ltsscanu, Continuitatea româ- nilor In Duela. București ÎMI. p. 26—17. *) T. Aaron, op. cit., p. 29—31. »j Istoria României, voi. I, Bucurau 1M». p. MO. ii) Ibld.. p. ««3. 11) T. Aaron. op. dl. p. M. cornelii; popeai cărți — reviste cărți — reviste MIRCEA TOMUȘ ; „15 POEȚ1“ * Fără să fie o istorie a poeziei ro- mânești văzută, prin vîrfurile ei, așa cum s-a sugerat, cartea lui Mircea Tomuș e foarte utilă. Din două puncte de vedere : oferă. în cazul fiecăruia din poeții tratați (Alecsandri. Eminescu, Macedonski, Coșbuc, Bacovia, Minulescu, Filial, Voiculescu. Maniu, Vi nea, Fundoia- nu, Ion Barbu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi) piste noi de interpretare, ceea ce nu e puțin, și, fn al doilea rind, corectează, mai tn fiecare caz, afirmații pripite. Dacă prima carte a criticului (G. Șlncai) era istorie li- terară pură. 15 poeții se află la in- tersecția istoriei literare cu foileto- nul critic. Istorie literară, avlndu-se tn vedere numeroasele citate cu ca- re autorul își înconjoară argumen- tele : foileton critic, fiindcă premi- za articolului e cenzurarea unei op- țiuni de ultimă oră. Mircea Tomuș nu scrie o carte spectaculoasă, deși subiectele îi o- fereau de fiecare dată prilejul. „Restituirile* pe care le face nu sînt surprinzătoare, însă sînt făcute cu fermitate și cu o profesionalitate remarcabilă. Autorul nu are prefe- rințe deosebite și nu vibrează in fața cutărei sau cutărei pagini, transmițînd fervoarea cititorului ; el e metodic și aproape rece, și are ceva de gospodar care își face or- dine în lucruri'. Fără să fie rebel, criticul nu se înspăimîntă în fața numelor mari, așa că. pe rind. Că- li nescu, Lovinescu, Vladimir Strei- nu, Șerban Cioculescu, sint contra- ziși. Cu o desăvirșită politețe, de- sigur. E un fel de blîndă arheologie li- terară ; și din această arheologie ies definiții citabile, Alecsandri, bunăoară : „El rdmiBe fn primul rind poetul momentului festiv al poeziei noastre, al unui fnCeput pe tare împrejurările istorice fi pro- cesul dc alcătuire a (sic 1) spiritua- lității românești exprimată in lim- bă l-am voit sub semnul luminii fi armoniei prin victorie și asupra ncaurii și misterului”. în largul lui se află autorul a- tunci cînd despoaie arhive: artico- lul despre Adrian Maniu e, se pa- re, cel mai complet dintre cele con- sacrate poetului. Ciudat lucru, cele mai aproxima- tive articole îl vizează pe Voiculescu și pc Blaga. In cazul lui Blaga, Mircea Tomuș este deservit de o analiză prea lipită de text. Exemple ..Rodnicia este generală prilejuind o suavă genealogie a statuilor* Se ci t e a z ă: sec ți sterp, oricum ar fi. Iți are l ți orațul rodnicia lui. t Din seminte ce-au căzut pe piatră ! fn piețe au crescut statui". După cum se vede, comentariul cri- ticului e terestru, Mircea Tomuș u- zează aci toate procedeele criticii di- dactice* adăugind, desigur nuanțe. Procedînd așa, criticul scapă dc eroare, și de puține ori ne putem îndoi de adevărul afirmațiilor sale. Insă, rămînînd aici, el și-a privat exegeza de acel zbor înalt pe care ea îl merita. Fiindcă fiecare din cei 15 poeți au o valoare care trece de istoria noastră literară. Mircea To- muș a glosat inteligent pe marginea fiecăruia, dar n-a atacat punctele de mare incandescență ale poeziei lor. Fiindcă, în opoziție cu unele păreri, istoria literară trebuie să devină uneori spectacol, cu riscuri- le erorii. C. UNGUREAN» VERONICA PORUMBACU s „H I ST R 1 A N A“* Cu fftstriana, Veronica Porumba- cu realizează admirabile evocări ale misterelor arheologice, creînd o poe- E.p.i„ i»M, ♦) Editura tineretului, 1S68. ORIZONT ORIZONT ” zie a mitului' interferat cu elemente magice — reflex al unei conștiințe hipersensibile. Intre mit, magie și poezie granițele sînt foarte labile. Astfel, poezia folosește adesea mo- dalitatea magică peniru a realiza atmosfera propice, rîvnind la aceeași supremație pe care o obține magi- cianul asupra obiecietor. Poetul fo- losește aceeași modalitate cu scopul realizării misterului, mai bine zis, al stării poetice. Tehniciană dcsă- virșită a versului, Veronica Porum- barii recurge adesea la modul po- runcii cu putere hipnotică urmată de o interogație negativă, întărind de fapt afirmația imperativă cuprinsă in formula inițială : „Așterne-te fn iarbă, Ifnțjă poarta ( cetății. Nu auzi pe inserat / un preere simțind tă- cerea Poetul magician are sim- țuri foarte ascuțite. Precumpănesc îndeosebi elementele auditive. Păr- van — noul ctitor ai Histriei — își lipește urechea de lutul crăpat și aude „un tropol de cai, o quadrfgă’'. Alături de auz, mirosul se consti- tuie ți el în element al imaginii; e vorba insă de un Simț cosmic : „a- cest miros de soare și de timp** (Al- O întrebare care ni se impune în legătură eu noul volum al Veroni- eăi Porumbacu este în legătură cu sursele poetice : unde trebuiesc cău- tate șl aflate acestea ? Pășind pe ur- mele neoclasicilor. Veronjea Porum- bacu descoperă aceste izvoare în o- bîecte arheologice, în rămășițe ale culturii antice. Pentru a le scoate la lumină, prin intermediul imagi- nii poetice se recurge la descripția rontrapunctată de interogații t„. „So- le Ftină, diadema din pâr, și lacri- mariid / eu jalea strtnsă-n ritmul ritual, /' De ce mă urmăresc prin- tre cnioaue, / ca niște furii, fulgii de rențușă ?" (Pomenire). în multe pie- se, pentru mai buna conturare a at- mosferei se recurge la mituri anti- ce notorii (Apoi Io, Hecate, Pan ș.a.), sau la incorporare unor elemente bucolice în cuprinsul chiar al unor metafore : „Cu Ifttă șură colindă / micii cetateapietre ! mereu mișcă- toare" (Bucolice/. Faptul istoricește convertit în poezie prin includerea în imagine a unor elemente speci- fice reliefului pontic; „între cetă- țile pontice, ! iarbă și turme. / Tur- me . (TranshumanțăJ. Interogația mister relevează elemente poetice nautice cu sclipiri arheologice: „Ci- ne i ar fi ghicit sub valul de lut / o epavă elină ? (De mult, în stepă/. Foarte multe piese au aspectul u- nor definiții metaforice, după mode- lul folcloric al ghicitorilor. Iată, del- finul : „Din arcul lichid o săgeată de-arojnl — / ce se-ntoarce-n oglin- da“, Sau, opaițul — redus la un sin- gur vers : „Acest căuș eu degetele- orzfnd,.,*. Și tot astfel poemul: Si zăpada — ,„această solubilă marmoră” sau: „De sub carapace,/ opaL'ă privea / prăbușindu-se tem- ple” (T’estoasaj. In alte piese se mi- zează oralitatea strigăturilor negus- torești urmărind prin recomandarea mărfii, realizarea atmosferei de tîrg: „Piei de oaie, și pești, după poftă, și «etani.../ — $1 vinuri de Chios fi ?i coifuri / ți-uleiuri l și suliți / și fibule ... “ (Negoț). O altă modalitate de punere tn valoare a surselor este dilema, al că- rei al doilea termen este uneori un simbol antic : „Undeva un lătrat ; / dulăul turmei I — Ori poate / cu ogarii, fn ci mp, / in’ret ra, / funera- ra Hecatc* (Prevestire). Nu rareori întîlnim și poanta dialogată anec- dotkul, in surprinderea elementu- lui surpriză : Un melc de piatră și un melc de ctmp: / — Ce perfect mă imiți! spuse ultimul. / însă vo- luta .' I — Trupul tău fml Urăște 1 șpfrafa in pulbere" (Spirale). Nota- bile sint încercările de surprindere în cadrul unui pastel meditativ a ceea ce pare că râmi ne neschim- bat In natură fHalleutieon/, sau e- nțjzitmca elementelor, cu ecouri ba- coviene : „apa se infilirează-ntre les- pezi / către amiază. / Peste noap- te / se sfarmă fwîma pietrelor, / jjemfnd dureros tVirtejJ. înrudiri se pot stabili cu poezia lui Ritsos, a lui Seferis, a lui Hi aga, ca în acest Tors: „între coarnele unul zimbru de piatră, / un ornic solar / — un tors de femeie ? — I poate vremea, zămisli toa re de ceasuri". Dar și cu Ungare tti : „$i melcii de piatră că- zură / lingă melcii de cimp* (Răz- boi/, Răzbat din versurile Veronicăi' Porumbacu reflecții amar ironice în legătură cu efemeritatea gloriei (Crepusculară/, aluzii la evenimen- te tragice ale istoriei1 contemporane (Pomenire/, meditații despre desti- nul poetului (Postumă pierdută/ — ultima relevabilă prin tratarea ata- șantă a exilului cvidian. Se simte însă și o undă de diadactlcism in- tențional, care spulberă emoția : „Suitța cavalerului trac. / Sapețile bacilor, ! Scuturi elene. /Coifuri romane, / Dar cea tnai puternică : acea vitejie-a rispintiitor — I înje- lepcîunea“ (Panoplie). Mergînd pe linia esențializării hermetice, Vcro- nica Porumbacu își îngustează cer- cul cititorilor care tînjesc și după puțină scamă de zare. SIM. BAR8ULESCU RADU CARNECI : „IARBA VERDE, ACASĂ" Explozivă, poate prea explozivă, poezia lui Radu Cămeci nu pare, la o simplă lectură, a da apă la moa- ră unei ideatici speculative. Ideile se pîerd, rareori luminînd în ava- lanșa lirică, in tumultul afectiv al versurilor. Par ele există și, desco- perite, relevează un destin poetic maturizat. Iarba verde, acasă sus- ține ideea întoarcerii, a întoarcerii risipitorului — cu alte cuvinte, ma- turizarea dar cu implicațiile ei ime- diate. după cum vom vedea, spe- ciale. Risipitor, cum se autodefinește, poetul devine, pentru noi. tn ulti- mă instanță, un risipitor de poe- zie. O poezie „numai vibrație" — cum iarăși singur ne-o spune —, o poezie risipită pătimaș intr-un flu- viu poematic (titlurile, chiar, par de prisos și neconcludente). aburit tocmai de conștiința vinovăției în- tru risipire a poetului, Întors și el In cele din urmă pentru iertare : „lartă-mă prag, iartă-mă ușă. / lar- tă-mă tindă de așteptare, / lartă-mă masă, iartă-mă sobă, / lartă-mă pat singur, iartă-mi scaun. / sfinte lu- cruri iertați-mă 1” (Iertarea, dc nun- tă). întors, deci, risipitorul de tine- rețe organică, puternic dominată de suflul erotic șl de ideal, iți regă- sește iubirea trainică a vetrei eu miros de strămoși: „...O, Părinți și voi pînă-n al zecelea neam, / ia- tă : Risipitorul s-a întors, iată / e înalt și drept și bun și răbdător / și iubitor de voi toți“ (Iertarea, dc nuntă). Aceasta e, lotuși, caldă ți $ primă iluzie, căci urmează, de fapt, prelungirea (inconștientă aproape dar cu adt mai verosimil) prin trăi- re a motivului. Risipitorul întors acasă are iluzia sublim-mîoritică a morți:. A unei morți transfigurate tocmai de mirajele (cauzele) risipi- rii. Astfel. moartea, transfigurată prin nuntă, apare ca o a doua și ultimă, dec: fără Întoarcere, risi- pire. Risipitorul optează total pen- tru cl însuși, iertarea justifieîndu-se la acest grad. In acest sens, citez ultima strofă a poemului Iertarea, de nuntă: „Și acum, o Părinți, / duți-mi sărutul iertării, de nuntă / imbrățișați-mă toți, sînt eu Risipi- torul, / muzici răsună, iată flăcări de nuntă, / imbrățișsți-mă. iată pă- mintui și certi 1 mă fură, / pentru C‘ca mai frumoasă care mă așteap- tă, / mereu Cea mai frumoasă, veș- nic Cea mai frumoasă, frumoasă. .Se petrece, așadar, nu numai o simplă osmoză între un motiv bi- blic șl unul autohton, ci o explo- zie nouă de sens existențial cu im- plicații tragice. Acesta mi s-a pă- rut unghiul original și polarizant a) cărții pentru speculația critică. Căci poemele mai au și alto particulari- tăți care se dezvăluie la lectură, Aș aminti asimilarea în suflul liric a motivelor folclorice, cîntarca mili- zantă a strămoșilor, sensibilizarea universului autohton, mioritic, cua- jutorul unui lexic convertit spre noi înțelesuri, O ușoară monotonie în- văluie volumul tocmai din cauza re- petării motivelor. Dintre poemele originale citez : Duh do centaur, Nu- mai vibrație. Poem cu clor, Hram, Aproape baladă. Destin tec cu pasă- re albă, Iertarea, de nuntă. Radu Cărneci coboară dîntr-o ge- nerație, aș spune, labișlană. îndră- gostit de destinul ei, ți deci de el însuși; dar conștient că trebuie să participe la miracolul descoperirilor de ultima oră. -Splendidul Poem de faină dovedește că poezia lui Radu Cârneci devine surprinzător de re- velatoare, cind ca se degajă dintr-o Imbricare nouă, eliberată total de inerție. Risipitorul nu are. de fapt întoarcere. ION ROVINA ORIZONT ALEXANDRU BĂLĂCI: „FRANCESCO PETRARCA’ ORIZONT Intr-un studiu din I94G, Petrarca și petrarchismul. George Călincseu remarca în critica românească im- portanta eovîrțitoare pe care o pre- zintă lirica prerenascentului Fran- cesco Petrarca pentru geneza poe- ziei modeme în Europa. Dobîndind, în primul rînd, pe lingă strălucite- le ei valențe interioare, meritul de a fi creat o orientare lirică pro* prie. denumită de cercetători gene- ric petrachism, creația lirică a lui Francesco Petrarca explică prin ea însăți posibilitatea apariției unor ti- tani ai poeziei moderne în Renaște- re ți Baroc : Însuți Shakespeare, a- poi francezii Ronsard, Du Bellay, De Baif ți spaniolul Congora. In- eepînd chiar din timpul vieții lui Petrarca, dar mai ales din Ouattro- cento-ul italian, poezia sa va de- veni obiect de admirație și imitație, proces care va cunoaște ecou in li- teratura română, la poeți ca Gheor- ghe Asaehi șî Costache Conachi. Privind prin prizma unor aseme- nea considerații preliminare. se poa- te afirma că monografia Francesco Petrarca a profesorului Alexandru Baltici vine să împlinească un de- ziderat firesc al literaturii exegeti- ce românești. Continuind preocu- pări mai vechi ale destinului nostru italienist — amintim doar cele trei volume de Studii italiene (1958— 1964), Sloria della lettcratura italia- na, Duecento-trecento (1962) și mo- nografia liante (1966) —, cartea des- pre Petrarca ne oferă, prin formu- la atît de frecventă a eseului cu ți- nută științifică, o amplă imagine despre personalitatea si creația poe- tului și umanistului florentin. In aparență, structura cărții se în- scrie pe o linie tradițională sepa- rînd biografia (capitolul Profil bio- grafic) de semnificațiile etice și es- tetice care se desprind din exegeza propriu-zisă a scrierilor lui Petrar- ca. Dar ți atunci cînd definește co- ordonatele majore ale „profilului biografic*, Alexandru Bălăci operea- ză tot un act do cercetare literară, deoarece apelează în primul rind la *) Editura tinerei ului. Uț*. mărturisiri ale poetului Însuți, cum este faimosul text Epistola ad poste- rus, scris de Petrarca In anii bălrî- neții. Monografia lui Bălăci dobîn- dește astfel valoarea unui bogat ți original comentariu al textelor lui Petrarca, apelind in mai mică mă- sură la cele ctieva zeci de biografii concepute de-a lungul a șase secole. Totodată, cercetătorul român în- treprinde și un apreciabil act de justiție literară, deoarece, după cum o mărturisește in Cuvînt înainte, se- cole de-a rindul Petrarca a fost con- siderat genial intr-o accepțiune uni- laterală, omițindu-se din discuții li- rica sa cu caracter cetățenesc și po- litic cum sint, spre pildă, două re- murcabile canțone. Spirit» gentil ți Italia mia. Alexandru Bălăci por- nește de la intenția de a demonstra tocmai acele elemente prin care per- sonalitatea omnivalentă a lui Pe- trarea anunță zorii epocii moder- ne : Renașterea. Omul nou Petrarca a fost „primul seriilor care a sim- țit și a scris, așa cum n-au scris poeții Antichității, așa cum dogma- tismul ecleziastic nu a îngăduit-o atîtea secole*. SUnd la răscrucea a două mari epoci istorice — Evul mediu ți Re- nașterea —, Întreaga personalitate a lui Petrarca comportă căutările ți avatarurile epocii sale. După ce ne prezintă activitatea de umanist și scriitor de limbă latină (Africa, Bu- colicum carmen, Epistolie, De viris ilustribus. De vila solitarla, Secre- tum, Itînerarium Syriacum etc.). Alexandru Bălăci întreprinde o am- plă și subtilă cercetare a volumului de poezii II Canzoniere, prin care Petraca a devenit primul poet mo- dern al lumii europene, volum că- ruia. ca un alt paradox al istoriei literaturilor, poetul însuși nu i-a acordat prea multă considerație, du- pă cum chiar subtilul o atestă : Francisci Petrarca laureati poete re- rum vulgarium fragmenta. Delimitindu-l de lirica anterioară, punctul principal de referință con- stituindu-l Dante Aligheri, Alexan- dru Bahici afirmă că : Petrarca are meritul de a fi navigat pe mările necunoscute ale spiritului interior al omului". Astfel, modernismul poe- ziei lui Petrarca constă în tonul ei profund individual, subiectiv, poe- tul întreprinzînd în primul rind o analiză psihoiogicâ a propriului eu ; apoi în cultul naturii pe care Pe- trarca il introduce în poezie în ac- cepțiunea lui terestră, și, In sfir- șit — elementul esențial care a de- terminat apariția petrarchismului european, —, noua viziune asupra dragostei și a femeii. In acest sens. Al. Bălăci definește trăsăturile prin care imaginea Laurei lui Petrarca se delimitează de conceptul medie- val de donna angclicata. De aseme- nea, referindu-se la ciclul de sonete lutru moartea madonei La ura, fn care Petrarca plinge moartea femeii iubite, cercetătorul român sublinia- ză prezența unei stări sufletești spe- cifice romantismului : melancolia, izvorîtă nu dintr-o resemnare creș- tină in fața mortii, ci dlntr-un zbu- cium profund uman și terestru. Sintetizînd personalitatea etică și estetică a lui Francesco Petrarca, In capitolul Pentru o concluzie, Ale- xandru Baltici operează totodată și prețioase observații cu caracter com- paratist, cu privire la soarta ope- rei poetului florentin in Europa și a puternicei fascinații pe care a- ceastă creație a excrcilat-o asupra poeților timpurilor moderne. Astfel, cartea lui Alexandru Bă- lăci despre Francesco Petrarca se impune nu numai ca o sugestivă și amplă imagine a unui mure creator, ci și ca un argument teo- retic referitor la unul dintre mo- mentele de geneză ale liricii mo- deme a continentului nostru. CORNE LI U NI STOR M1RCRA TOMESCU : „ISTORIA CĂRȚII ROMANEȘTI DE LA ÎNCEPUTURI PIN A LA 1918“ * O istorie a cărții românești e, din- colo de anumite aparențe, istoria În- săși a spiritualității poporului ro- mân, E o istorie esențializată, e oglinda și tezaurul spiritual al exis- tenței noastre. De aceea, înainte de a fi o lucrare de bibliologie, cartea ♦) Ed. științifica, București, 1968, lui Mircea Tomescu e un op de is- — tone culturală. Și, totodată, de cul- turalizare, inlrucit autorul năzuieș- te. din capul locului, să facă din scrierea sa o carte care să fie „ac- cesibilă unor cercuri mai largi de cititori". Pe de altă parte, intre lu- crările românești de istorie a căr- ții, lucrarea lui Mircea Tomescu umple evident un gol. Ne lipsea, Intr-adevăr, o sinteză „modernă", adică una pusă la punct cu noile cercetări în domeniul bibliologiei is- torice românești, a Întregii evoluții a scrisului pe teritoriul romanic de la nordul Dunării, Bibliografia românească veche a lui loan Bianu, Nerva Hodoș și Dam Simionescu, ea însăși o pasio- nantă istorie a cărții românești sau Istoria editurii românești a Iui Ni- colae lonnițiu (București, 1943}, de pildă, sau alte lucrări de acest gen. nu sînt, de fapt, adevărate is- torii ale cărții românești, nu pri- vesc, adică, in sens larg geneza și dezvoltarea cărții. Acest deziderat II împlinește această scriere, in ca- re istoria cărții este înțeleasă, ..ca istorie a scrisului, cărții și tiparu- lui, precum și ca mijloc de difuzare a cunoștințelor". Lucrarea lui Mircea Tomescu cu- prinde trei diviziuni de bază : o Introducere, consacrată începuturi- lor scrisului pe teritoriul României, Cartea românească veche și Cartea românească modernă. întregul fenomen al genezei căr- ții românești este discutat în con- textul determinant al evenimente- lor istorice și sociale interne și ex- terne, Tiparul și cartea româneas- că cunosc, de exemplu, o dezvolta- re intensă pe le sfîrșitul secolului al XVlI-Iea și începutul celui de-al XVIII-lea in Țara Românească, pen- tru că situația politică și economi- că însăși, sub Constantin Brîncovea- nu, ajunsese la o relativă stabilita- te. Așa a fost posibil ca o tipogra- fie cu caractere arabe construita în Țara Românească să fie dăruită po- porului arab (ea a fost instalată inițial la Alep in Siria, apoi in loca- litatea Al Saeg), la fel, așa a fost posibil ca unul din cei mai buni ti- pografi ai epocii, Mihai Ștefan, să fie trimis de Constantin Brîncovea- nu și de Antim Ivireanu în Georgîa, unde, la Tiflis. a întemeiat prima tipografie gruzină. Exemplele pot fi, ORIZONT ORIZONT ” evident, înmulțite. Dar întreaga lu- crare este un summum de date din- tre cele mai interesante privind is- toria cărții românești. Un accent deosebit pune autorul pe relațiile culturale dintre cele trei provincii românești și pc continui- tățile de școală in istoria cărții au- tohtone. Autorul urmărește, de asemenea, cu multă atenție relațiile Țărilor Române cu centrele de cultură din răsărit și apus, in special cu Vene- ția și Kievul și stabilește cu preci- zie rolul pe care l-au avut meșterii sud-dană reni și ruși în dezvoltarea tiparului românesc. Se dau. apoi, bune știri despre tipografiile exis- tente în vechime, precum și despre cele din perioada modernă a cărții românești. E, astfel, minuțios și competent analizată activitatea unor tipografii și edituri după 1800. cum sint cele ale lui Eliade Râdulescu și Gh. Asachi, tipografia „Lucrăto- rilor asociați" cele ide lui Carol Hbbl. Gcorge îoanid, losif Roma- nov, Socec. Alcalay, Carol Mul Ier (inițiatoarea colecțiilor „Biblioteca scriitorilor români" și „Biblioteca Minerva*, aceasta din urmă, de li- pul „Bibliotecii pentru toți"), editu- ra ..Casei Școalelor' etc. etc. Cu adevărată și plăcută acribie sint analizate motivele ornamentale, frontispiciile, vlgnetele, litera și le- găturile cărților. Cercetarea se În- tinde asupra influențelor de tot fe- lul : „După modele rusești sint lu- crate și unele gravuri, care ilustrea- ză cărțile românești din această epocă. Fisurile sfinților loan Gură dc Aur, Vasile și Grigore din Li- tiirfih ier u 1 de la Dea! (I646) sînt copii după gravurile similare intîl- nite în Liturghiei1 ui de ta S t r I a t y n {1606), Cartea sfin- ți (Lvov, 1614), și in tipărituri kievene din anii 1620 și 1629“. Peste tot, însă, s-au înstăpînit, ca un ax director, motivele ornamentale au- tohtone sau realitățile românești. Ele i-au influențat și pe meșterii străini. Astfel, s-a întîmplat cu „cu- noscutul gravor ucrainian Ilia“. tn Cartea românească dc învățătură (lași, 1643), unde el semnează gra- vurile, „cei doi ciobani din gravu- ra „Nașterea lui Isus Hristos" sînt îmbrăcați în costume moldovenești. iar Salomeea. Irod ți Irod iada, din aceeași scenă par niște domni și domnițe coboriți din picturile moldovenești11 (ibidem). O remarcă aparte se cuvine re- producerilor ; dintre ele. cele în cu- lori sînt, cu adevărat, superbe. SERGIU DRINCU IONEL POP: „INSTANTANEE DIN VIAȚA ANIMALELOR'* In pofida unor începuturi strălu- cite. datorate lui Al. Odobescu și Mihail Sadoseanu, literatura chine- getică se bucură la noi de o culti- vare restrlnsă, Cum se explica acest fapt ? Dacă din timp in timp apare cite o carte cu subiect de vinătoa- re. ca Instantanee din viața anima- lelor de Ionel Pop, succesul de li- brărie, obținut printr-o „reclamă* mai mult orală a cum părătorilor și prin intuiția celor ce. frunzărind cartea la standuri, li Întrezăresc far- mecul. este pe deplin asigurat. Să conchidem: prin valoarea ei știin- țifică și literară, e prea puțin, căci, în seria cărților ce-și propun „îm- părtășirea unor cunoștințe exacte intr-o formă plăcută", precum nein- spirat se susține pe clapa coperții. Instantanee din viața animalelor de Ionel Pop ocupă un loc aparte. A- ceste mici scene din viața animale- lor răspund uneia din cerințele rele mai larg răspîndite. cele mai ge- nerale ale spiritului uman : curio- zitatea față de particularitățile vie- ții animalelor. Autorul a izbutit tn această privință turul de forță, co- mastnd într-o formă extrem de suc- cintă și bine echilibrată, observația pe viu a celor mai diverse păsări, sălbăticiuni și animale domestice. Prin arta sfătoasă a povestirii, nu- mai rareori coborîtă în calofitie, prin tentele de haz și duioșie, prin gradație și poantă, aceste proze țin mai ales de specia snoavei. Ele se reatașează folclorului și sub alt as- pect : numeroase întîmplări i-au fost comunicate, in scris și verbal, de informatori, de la profesori univer- sitari la pădurari neștiutori de car- te. Acest amatorism" in sensul bun ai cuvintului, «ceasta plăcere de a povesti mici peripeții ți fapte ieșite din comun, care cuprinde un cerc de oameni nelimitat de granițe pro- fesionale, ei determinat numai de gustul spontan pentru observarea naturii ți pentru împărtășirea aceea ce in domeniul ei este interesant, această aplecare spre epicul difuz în viața de toate zilele, ne oferii, credem, o perspectivi nouă asupra vitalității ți transmorfozelor crea- ției populare în timpurile moderne. Astfel. Ionel Pop are ți meritul de □ fi propagatorul ți cizelatorul is- cusit al unei ample producții de povestiri chlnegetice, veridice care se înrudesc ți eu reportajul, ba în- că — prin dona de extraoi'dinnr a multor „cazuri* relatate — cu re- portajul senzațional. „Uumitale Iți place să vezi ciudățenii’1 (p. 132), îi spune autorului, Un bătrin paznic. ;\devărul e că, tuturor, ne place să aflăm lucruri ieșite din comun ți că ele ne interesează cu atît mai mult, cu cit le știm reale. Totodată, însă, aceste pagini aparțin științei ; ele conțin materiale absolut necesare pentru elaborarea Unor studii de e* cologie și psihologie animală. Aces- tea sînt ramurile cele mai vechi ale științelor naturale, căci pe omul pri- mitiv, obiceiurile animalelor l-au in- teresat mai Intii. căci pe cunoaște- rea lor și-a bazat vînătoarea, apăra- rea de fiare și domesticirea anima- lelor, Cum S-a întimplat ți în alte domenii, între ultima noutate și ar- haic există punți nevăzute : ecoto- : । și psihologia animală sînt azi de o acută modernitate. Deci ți pe li- >iie pur științifică, lucrarea e capa- bilă să atragă atenția și a savantu- lui rafinat, dar și a omului simplu care, în viața cotidiană, are a face, intr-un fel sau altul, cu animalele. ,\m putea adăuga că, prin aspectul de scenariu cinematografic al unor narațiuni, ele sînt niște „mini-do- eumentare*. Păcat că, în loc de ilus- trațiile desenate destul de banal de Icwsn Untch, n-au fost intercalate în volum cîteva fotografii, mai ales că aflăm din cuprins că unele instan- tanee au fost înregistrate pe pelicu- lă. In absența lor polivalența In uni- tate, pe care am încercat s-o schi- țăm, constituie calitatea principală care a determinat succesul cărții. Covârșitoarea majoritate a secven- țelor sînt scrise cu o remarcabilă g artă literară: decupajul abrupt, a- lertețea frazării, varietatea pregnan- tă a timpurilor verbale, plasticita- tea amănuntelor, ritmul viu. dau paginilor o alură cît se poate de modernă. Povestirile, in. mod intenționat, se contrazic unele pe altele. Exemple de prietenie între oameni și anima- le sălbatice țStăncuțe deștepte, p. 22, Ajutor!, p, 23 și u), care ar putea îmbla Spre o viziune edulcorată asu- pra relațiilor om-animal, sînt con- trabalansate de fapte care atestă frica atavică a jivinelor (Miros de primejdie, p. 28 și u.J. Chiar titlul unui capitol, Imblinziri și sălbăti- ciri, arată dorința autorului de apu- ne in cumpănă fapte cit mai dife- rite. din care să rezulte caracterul procesual al existenței animale, tn întregul ei, cartea este o pledoarie împotriva judecăților pripite, a idei- lor preconcepute și a schematizări- lor, in favoarea metodei inductive. Probitatea științifică în acumularea materialului faptic, iluminată de un suris cînd sceptic, cînd plin de sim- patie, îndeamnă spre luciditatea ac- tivă a unui realism deschis larg complexității naturii. Farmecul povestirilor nu constă numai in extraordinarul unor ca- zuri relatate, de la giumbușlucurile și năzdrăvan iile unor animale la scene zguduitoare de cruzime in lupta pentru hrană. Momente din cele mai obișnuite, mai „tipice", dar care ra- reori se desfășoară sub ochii ome- nești, capătă o aureolă de mirific. Astfel, fazele năpirlirii șarpelui (Cava despre șerpi, p. 130 și u), ne pun în fața unui secret al naturii ; o scenă cu vidre, 5r» Jacuri de dra- goste (p. 2(M și u.), devine o gra- țioasă feerie ; scăldatul unui urs (fit baie, p. 1063 și u.) este o comicărie bonomă: zborul împotriva virteju- lui de vint a unei perechi de corbi (Pe furtună, p. W și u.), e o scenă palpitantă de îndrăzneală quast- sportivă; un moment sau altul din creșterea puilor (Corecție maternă, Școala de înot, Familie de arici. Frați buni, pp. 261 și u.j, au ceva antropomorfizării, moralizator, de fabliaux, poate încă mai pregnant prin negarea, de către autor, a pro- priilor tentații interpretative. Și acest joc eu sine însuși al autoru- lui, care prezintă un aspect, spre ORIZONT 5 a-l retracta sau parodia imediat, a* coastă tensiune spirituală între du- ioșie și ironie, intre visare și luci- ditate, este de factură foarte mo- dernă. Zic unii că succesul de public nu dovedește nimic despre valoarea unei lucrări. De data aceasta, insă, publicul a avut dreptate. Una din cele mai frumoase cărți de poves- tiri a anului 1068 a apărut In Edi- tura științifică : Instantanee din via- ța animalelor de Ionel Pop. ALEXANDRA INDRIEȘ „NOUL ATLAS LINGVISTIC ROMAN PE REGIUNI, OLTENIA» P ORIZONT NOUL ATLAS LIGVISTIC ROMAN PE REGIUNI. OLTENIA, I, întocmit sub conducerea prr»f, unlv. Borl*» Cazacu. dc dr. Tcofll Teaha> Ion Ionic A șl Vaier Iu Rusii. București, Editura Academici Re- publici! socialiste România. 1967. 1S« p. TEXTE DIALECTALE. OLTENIA, pu- blicate sub redacția prof. unlv. Buris Ca- xaeu. dc Cornelia Cohuț. Calina Chicu- Irtc. Marba MArdArcscu. Valerbu Șutru ți Ma0dAlMA Vulpe, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1M7 «li 4. LIII P -f-IU GLOSAR DIALECTAL, OLTENIA, in- tocmit sub conducerea prof. unlv. Burls Cazacii. dc Calina Ghlculete, Paul LA- xilrcMru. NLcolac Saramnndu Mngda- lena Vulpe, București. Editura Acade- mici Republicii Socialiste România, 1967. 13$ + XLII p. 1). Deși graiurile românești. In pri- mul rînd cele ale dialectului daco- român, au (ost înregistrate deja în două atlase lingvistice, primul dato- rat învățatului german Gustav Wei- gand (Lingvistischer Atlas des dakorum&nischcn Sprachgebietes. *) Leipzig, 1909), iar al doilea, mult mai important și mai amplu, elabo- rat sub conducerea lui Sexîl Puș- căria, de Sever Pop și Emil Pelro- vici (Atlasul lingvistic român, I— II *}, apărut pînă acum in 8 volume mari și 6 volume mici, colorate (1938—1942; 1956—1967), ultimele 5 mari și 3 mici sub conducerea lui E. J’etroviel și purtind subtitlul „se- rie nouă'), principala sarcină ce re- venea dialectologilor români con- temporani era aceea a întocmirii unui Nou Atlas lingvistic român pc regiuni '). Necesitatea aceasta izvora din faptul că atlasul lui G. Weigand era în exclusivitate fonetic, iar materia- lul cuprins in ALR devenise dej-i ' „istoric", anchetele pentru acesta din urmă fiind încheiate intre anii 1929—1939. Marile transformări pe- trecute în viața social-politică, eco- nomică și culturală a poporului ro- mân, în condițiile superioare ale statului socialist, au determinat in- fluența tot mai accentuată a limbii literare asupra graiurilor regionale prin atragerea și participarea deo- sebit de activă in viața social-poli- tică și culturală a maselor largi ale poporului. De aceea, intre 16 și 18 aprilie 1958. a avut loc, la Bucu- rești. Conferința dialectologilor ro- mâni, cu care ocazie s*a discutat proiectul elalxirării unui nou atlas lingvistic român s). Alcătuirea NALR a fost concepu- tă In opt atlase lingvistice regiona- le. șapte dintre ele fiind dedicate fostelor provine ii românești (Banul, Transilvania. Crișana. Maramureș. Moldova cu Bucovina, Muntenia cu Dobrogea și Oltenia), iar unul dia- lectelor românești tnansdanubiene — aromân, meglenoromân și istoro- mân, Primul volum din această serie, NALR, Olt, I, apărut nu de mult, vine să confirme valoarea cu totul excepțională a noii lucrări de dia- lectologie română, dovedindu-se a fi Intr-adevăr o operă de interes na- țional. care anunță succesul deplin al întregii lucrări. Volumul cuprinde o Prefață (p. V—IX), In limbile română și fran- ceză, semnată de prof. univ. B. Caza- CU, sistemul de transcriere fonetică (p. IX—XII), în general același cu al ALR I—II; o listă a localități- lor anchetate (cu corespondențele dintre NALR Olt, și WLAD, ALR I. ALR II); opt hărți Introductive (harta fizică, harta cu numirile lo- calităților anchetate. Oltenia roma- nă. etc.), un indice alfabetic al cu- vintelor titlu, In continuare sint date 147 de Hărți lingvistice, cuprinzînd termeni care denumesc părți ale corpului omenesc și bolile lui (p. 13—199). apoi, pe 12 pagini (163—174) sint cuprinse 12 planșe cu un Material lingvistic necartografiat, referitoare la 110 Întrebări, și. in sflrșit, in partea finală a volumului ne sînt înfățișate un număr de 40 de hărți lingvistice interpretative (p, 177— 196), o inovație a NALR Olt. față de celelalte atlase apărute anterior. Au fost anclietate 98 de localități, numerotate dc la 901 la 998, in nu- mărul acestora fiind incluse și toate localitățile anchetate de Sever Pop și de Emil Petrovici pentru ALR I și A Ui II din această regiune, pre- cum și numeroase localități anche- tate de WLAD (vezi Prefața, p. VII). In felul acesta materialul cuprins in NALR Olt. poate fi comparat cu iei cuprins In ALR și WLAD. Raportul localităților anchetate pentru NARI. OH. I față de ALR I și II pentru aceeași regiune este de 98:28, reprezentînd o îndesire a re- țelei de 3,5 ori, ceea ce permite o mai ușoară și sigură urmărire aizo- funelor, izomorfetor și izogloselor. Rețeaua localităților anchetate es- te mai deasă In zonele unor gra- iuri de tranziție la granița de vest, nord-vest și nord, deci spre Banat, Hunedoara și Sibiu, precum și in regiunile muntoase. O completare a datelor anchetei pentru NALR Olt., eu deosebire in ce privește morfologia, sintaxa (in- clusiv fonetica sintactică), lexicul, topica și, în general, stilul vorbit îl reprezintă volumul de Texte dialec- tale Oltenia, apărut, ca și NALR Olt. 1, în condiții grafice excelente. Textele au fost culese din toate cele 98 de localități anchetate pen- tru NALR Olt. de un grup de cer- cetători de la Centrul de cercetări fonetice și dialectale, anchetele efec- tuindu-se intre 1980—1965. Culegere:» materialului s-a făcut pe baza unor convorbiri tematice, referitoare la unele ocupații și în- deletniciri specifice vieții rurale, la tradiții și obiceiuri folclorice. Ast- fel TD. Olt. devine și un izvor de prețioase informații pentru etnografi și folcloriști. înlesnirea consultării volumului, în acest sens, este asigu- rată de indicele tematic, publicat la sfîrșitul cărții. O altă parte a texte- lor o reprezintă ășa-numitele „texte tibere“, comunicate din „propria ini- țiativă a informatorului’ și cuprin- zind întimplări, amintiri din viața acestora, etc." (vezi Prefața, p. XX). Deși informatorii au fost aleși du- pă principii dinainte stabilite și uzuale in cercetările dialectice: să fie originari din localitate, să nu aibă defecte de pronunțare, să co- respundă nivelului mediu al gradu- lui de școlarizare al regiunii ele. (vezi Prefața, p. XIX), trebuie pre- cizat că nu întotdeauna aceste prin- cipii au fost respectate — spre exemplu : subiecții Vi din Pleșoiu, punctul cartografic 932 și din Vîr- ciorova — sat Hovița, punctul 948. sînt originari din alte localități (vezi Lista localităților anchetate și a in- fur mutărilor, p. XXXVIII și XLII). O inovație față de textele dialec- tale publicate de Emil Petrovici*) o constituie faptul că autorii pre- zentului volum au anchetat In fie- care localitate cîte opt subiecți, du- pă criterii dc virată și de sex. în realitate, in volum nici o localitate nu este reprezentată cu texte culese de la toți cei opt informatori. Unul din marile merite ale aces- tui volum constă in transcrierea fo- netică — el fiind, după ALRT II, publicat de Emil Petrovici, al doi- lea volum de texte dialectale româ- nești transcrise cu mare migală. In- teresul lor deosebit pentru cunoaș- terea graiurilor oltenești șl al celor românești, pe un plan mai larg, crește și datorită faptului că în ele au fost cuprinse unele fapte care la o anchetă obișnuită cu chestio- nar scapă, furnizînd noi date, care în NALR Oft. nu au putut fi sur- prinse și reaUzind in felul acesta o imagine mai completă ți mai veri- dică a graiurilor oltenești. Semnalăm ci leva fapte fonetice mai deosebite, reprezentînd in pri- mul rind arhaisme fonetice, care apropie graiurile oltenești do nord și nord-vest in primul rind de cele ardelenești și mai ales de cele bă- nățene : — ă se păstrează neasimilat la e în păreke (pct. 904, 969. 979’, păreg (pct. 972), deci la Brezoi. în nord spre Sibiu, la Prejna, spre granița cu Banatul, la Seaca-de-Pădure. in apropiere de Craiova și la Urzicu- ța și Mărăcinele, ambele lingă Bâi- lești. La Mărăcinele (pct. 972), ă se ORIZONT ORIZONT © păstrează și in părete. Iată deci un fonetism comun graiurilor oltenești cu cele de peste munți (Transilva- nia și Banat). — ă se păstrează neasimilat la o în năroc, la Bumbești-Jiu (pct. 905) și la Baia-de-Aramă (pct. £>41), ca in Banat tar în centrul Olteniei, la Bul- zețti (pct. 930) apare forma văpseaua, ia Godinești (pct. 942) în nord-vesl, Vâpsite, și cu ă prolOruC a, lingă Baia de Aramă la Cîlnlc-sat Piep- tăn; (pct 947): vacsim și vapsățti. iar la Ostrovu-Mare (pct, 962) lingă Vînju-Mare, văpsitor. — 5 nu devine i în năslp. la Scoarța (pct. 915). — u neaccentuat se păstrează în formele flexionare ale verbelor a durmi șl a adurmi, în Săcelu-Mă- gherețti (pct. 912) ți Oreselu-Măciu- ceni (pct. 926), — e nu devine ă după labială în beșică (pct, 962 Voineasa. p. 6)și în beutură (pct. 971 Sărbătoarea, p. 314), ca în uncie graiuri din Tran- silvania. Formele tinăr și tinără se găsesc în pct. 912 Sâcelu, p. 52, pct. 956 Butolești. p. 241, pct, 975 Mag]ivit, p. 337, pct. 977 Deasa, p. 346, pct. 993 Studina, p. 405. — i se păstrează nesincopat în direg, pct. 912 SAcelu. p. 54 și în pct. 989 Mîrșani, p. 391. — i nu se asimilează la u în: îmbla, pct. 936 Obirșia — Cloșani, p, 141, împle, pct. 949 Izverna-sat Siliștea, p. 161, ca in limba veche și ca în Banat. Exemple sigure de n vechi, păs- trat ca în Banat și Hațeg, nu am găsit decît într-un singur caz; (tu) puni ,>pui“ in pct, 937 Călugăreai— ClOșăni. p. 147. In băcan „baei“, pct. 935 Dobrița, jud. Gorj, p. 139 și in blidon „blid mare de lemn", pct. 973 Uhirea, lingă Calafat, p. 325, cre- dem că avem a face cu depalati- zarea lui n (vezi mai jos). Din fonetică mai semnalăm numai două fapte mai interesante : furnigă, apare la Alunu, pct. 916, p. 63, la Vlădaia. pct. 966 p. 287, furnigile, ia Ivanca, pct. 995. p. 414 și în- lurniga la Orlca, pct, 996. p. 419. Aria velarizării vocalelor anteri- oare precedate de grupul consonan- tic st, după datele furnizate de NALR Olt, I, pe baza h. 56 mestec (mmcarea în gură) cuprinde puncte- le : 935, 936, 942, 943. 944, 949, 950 și 957. După datele oferite de TD Olt., st are rol velarizator asupra vocale- lor anterioare și în punctele 908 iestă, p. 30, 941 (stagar, stag, p. 173), 946 (mestecăm, p. 197), 947 (testă. p. (203), 956 lestă, p. 241) și 938 (iești, p. 368), După cîte se știa fenomenul carac- teriza graiuri le bănățene și hațegane și constituia una din cele mai im- portante particularități specifice graiurilor daro române de sud-vest. Dintre faptele marfuiogice mai de- osebite amintim pe următoarele : — construirea dativului cu prepo- ziția la (ca în centrul ți sudul Tran- silvaniei) : Io am tăiă lemne la nevastă... (p. 2); (Vulpea) s-a făcut inălintea LA PESCAR rnuârtă_a (p. 3), Toate exemplele sint din Cîinemi. pct. 901, Ia sud de Sibiu. — construirea dativului cu artico- lul lu antepus, ca în sudul Banatu- lui ...făce cinste LU CUPIL... dă LU NAȘU acolă.»". in localitatea Cerneți, jud Mehedinți, pct. 953. — verbele a (esc și a coase trec de la conj. a IH-a la conj. I, țăsa și rusa: lăsăm (p, 87), cusăm (p. 58), ambele forme in Grădiștea — sat Ba deșii, pct. 922 ; țăsăm, cusăm (p. 92) la Turburea, pct, ‘123 ; tnisăm (p. 377) |a Piatra — sat. pct 985. — a bate trece la coti), a Il-a: o bătem (p. 92), la Turburea, pil 923. — a rănii ne are participiul rămins în punctele 920 (p. 78), <157 (p, 246), 958 (p. 251), 966 (p. 291). deci in Gorj șî Mehedinți, iar in sudul Olteniei; la Izlaz apare forma răniîs. — conjunctivul perfect, pers .3, a verbului a fi. apare sub forma să fie fost (p. 154), localitatea Turci- nești, pct 939, ca prin unele părți ale Banatului. Impresionează varietatea și bogă- ția termenilor lexicali di alertați. ca și numărul mare de neologisme pă- trunse In graiul populației rurale. Consemnăm In. continuare ci leva ne- ologisme care nu apar In glosar; conservat, consum (p. 26), principia, depandă, specialitate, posibilitate, (p, 30 — 31), dispensări, (p, 36), curios, curiozitate (p. 44), artificial (p. 45), etc. Glosarul a fost întocmit mai ales pe baza materialului lexical cuprins în TD. Olt., cu atît mai mult eu cit volumul de Texte dialectale nu este însoțit ca ALRT II, de un indice de cuvinte sau de un glosar. Considerăm că nu trebuiau om iți din GD Olt. termeni ca : ajurmita „numele jocului de copii de-a v-ați ascunselca' și verbul a ajurma (p. 347); asupra „spre" In vxpr. asupra serii (p. 2); azăvadă „adăpost Împotriva vîntului' ; Făca ta la azăvadă cu blana carului*1 (p. 4f‘2); beicoane (pi.) (care e forma de singular ? !) ; „piatra aia beicoa- nel-elea de piatră** (p. 265) ; bilbără „flacără' (p. 213) : brădoaică „bor- can. vas in care se ține carne de porc în untură' (p. 290) ; bunar „ftn- tînă“ p. 153. 185 passim; călecan (Lina o vopsesc) cu cuajă de urine ți cu călecan" (p. 1); codri- cei (pi,), (care e forma de singular ?) „bucățele de carne de porc“ (p. 88); culmo „sfoară pe care se întind ru- fele la uscat' (p. 109, 138). etc. ca să enumerăm doar cîțiva din terme- nii pe care i-am găsit neintroduși la primele trei litere din alfabet. Ne mai exprimăm o nedumerire. In GD. Olt. (p. 5) apare cuvintul bă- tion „baci", iar in TD Olt-, p. 139 termenul e transcris băcon ! Nu cre- dem că aici un» avea a face cu su- netul n din sufixul -on, Ci mai de- grabă cu n depalatalizat -on (gre- șeală de tipar sau greșeală de in- terpretare in GD, Olt ?, Prefața, p, VII) și nici in cazul cuvtntului ți- kămm „meșteri țigani, veniți In sat din alte părți" (GD. Olt, Prefața, p. VII), deoarece în TD Olt. cuvintul apare la plural „țigănoni ăștia, că nu îerea țigan, ierea țigănon așa**. Aici s-ar putea să avem a face cu fenomenul mai nou al palatallzării dentalei n, nu cu n vechi, deoarece nici In NALR Olt., (vezi 11. rîie) și nici în TD Olt., localitățile respec- tive n-am găsit alte exemple. Că In Oltenia învecinată cu Banatul n vechi s-a de-a1ata)izat ne’O dovedeș- te și termenul beicoane (provenit probabil din beuță „băuță", cu schimb de sufix (Miță, ică) printr-o falsă analiză bcică + -o(a)n(e). 1,- Cele trei lucrări apar prescurtate astfel: NALR OH. I. TD Olt. fi GD Olt. 1- Prescurtat WLAD. 3 .- Prescurtai ALR I șl ALR n. L- Vezi Acad. E. Pctrovlcl, Sarcinile ac- urala ot« dlalccfotogllor a- iade suprapuse — una mat ..scandaloasa*' decît aita — astfel Incit, de fapt, se con* stata cd ele sint optsprezece balade In ine de șase. „Baladele fn Jargon — ob- sarud cu pertinenta Charles Cnmprou.r —constituie o operd coercntd sl unitară, ea re ar putea sd se întituleze r Jocurile MotțU, ale Norocului șl ale Iubirii'*. In l.ettms FrangoisCs ni Se reproduc primele doua traduceri ale Baladei a doua. Sc pOOia constata Cd fiecare c «leitului din cile trei momente perfect suprapuse : fdrd-rlc-lpgea.alcl ; crima, tortura și ștreangul, nespeetio : jocul de noroc. In* jeldtorla, pedepsirea trișorului. Ceea ce este insd mai interesant și mai important este metoda UngulsUcd perso- nale a lui Pierre Cuiraud, batard pe stu- diul structurilor etimologice atc lexicului și pe considerarea operei ca un cod ce trebuie descifrat In raport CU sistemul particular ce l-a generat. Jargonul — adied un coti artificial — i-a permis o străluciră aplicare a acestei metode, prin cerc a Izbutit sd afle Cheia codului șt evfgenfa a trei sisteme distincte supra- puSc. astfel ci fiecărui termen dintr-un sistem II corespunde alt termen, precis determinabil. In sistemul urmdtor. Opera de decodificare a baladelor In jargon, cu rezultatele sale insoltde, dar atit de caracteristice pentru mediul dc ragabpnZl șl llfhari tnadiepali. preocupă- rile, pidevrile ți spaimele cdrora la ex- prima, este un triumf al metodei riguros științifice, IlupuHlIee, asupra criticii im- presioniste, cdreia orice domeniu fără contingențe Cu cutumele spirituale, afec- tlee ți etice In eare se află înscăunat cercetdlorul tradijlonal, li este strict in- lurtls, împreund cu Charles Camprour ne In- trebdm dacă această metodă nu eumva deschide poslbditdfl noi în analiza Jeno- menului literar In penare, Am îndrăzni sd presupunem, de pildd, cd numeroase opere ale literaturii noastre populare ar dezvălui laturi nebdn ui 4* deci ar fi des- clfratc ca produsele unei serii de sisteme £ de codificare lexicali șl mezamorfied, -■ suprapuse și cimentate printr-un Înde- lungat proces dc acumulare șt stratifi- care de sensuri, In cursul unei tradifii In contlnud transformare. CTbz colinde, astfel, ar putea fi „eitite' In sistemul Ungulsllc țl metamorfic pdgin, creștin șl erotic fn care ele au concrescut ? Cile surprize de glndire șt frumusețe ne-ar mai putea Incd dezudiui și a titra doine. balade sau basme. Oin multiplele straiuri the Imagini șl de noime care le alcătuiesc In realitatea tor intrinseca, abia daci le-am pdtruns piuit alei «nul, cel mult două. O >JOUA OPERA FAUST Printre subiectele mart ale literaturii universale eare In ultimul seceri revin mereu fn nat Interpretări muzicale, bw- lupa lut Fdust nu este fărA intereț pirande. Compozitori ca Spohr, Schu- mann, Gounnd, Roite, Ritter si Busont — ca sd-l amintim numai pc cri moi mari. aldturl dc Richard Wagnefa autorul unei uverturi ți a unor pagini de lieduri din partea in ti fa a tragediei goetiteene, de Mujorgjifci, autorul Incomparabilei Balade a puricelui ți dc Hcetor Bcrfioz, eu Damnațiunea Iul Faust — ou încercat sd cucerească pentru scena muzicald ti’ gura marelui savant care vinde «w- /telul diavolului pentru a cunoaște ade- vărul. Recent Ta Plceala Senin din .Milano s-4 reprezentat o noud versiune a Iui Faust — a țaizecea, dupd cum cu malifiozitate a subliniat un critic — de Mtchei Butor țl Henri Pousseur. O versiune compteld, dar nu țl «exhaustivi a textului a apărut In numerele din fanuarie phti fn martie j»S2 a reuistei La Nouvelle Revue Fran~ caise î alte fragmente, tn Cahicrs Rc- naud-Barault din decembrie 1S«3 fl in fWteta bclgiand VII. O versiune dc con- cert a luerdrit a fost cfccutatd In cadrul Bienalei de fa Bruxelles In sub tit- lul PvrtftU 4c VMre Fau$t, Lucrarea ere- cuiard la Pcccola Scafa se Mitul«as4 te- pldor Voire Faust. Iar In subtitlu „Fan- tcîte r?ariablid fn genul operei-. Ce vrea sd spund acest subtitlu ? fn- trebarea este ^usfJ/teatd, Lor publicul nu- la care a primit lucrarea cu interes pentru acest subtitlu, ca apoi sd pdrd- seased sala cu vddltd dezamdglrc, a do- ORIZONT vcdlt prin aceasta cd nu totdeauna spiri- tul de Inovație afinat eu qțmM est* în- soțit ji de o adewtratd viziune noud sau mdcar inovatoare fn arfe contemporana De afet fncd o daid ; Ce vrea sd spund subtitlul „Fantezie veritabilii In penuf operei" ? Acuma trei decenii ia teatrul Alltambra din București t-a jucat In cadrul unul sketcb, o pieseta polițista. detfățurarea carele. dupd un scurt act expoziție, a putut fi determinata pe baza unui vot din sald. Spectatorii, cu alte eunlnie, au putut sd alcapd Intre mai multe dezno- maminte posibile. Modul cum se ajungea la acest demodamlnt era stabilit dc lo- trlca internd a acfiunti fntne dalele expo- ziției sl datul dcznoddmfntulul, pe par- curs puțind sd interulna o seamd de ne- prevăzute. Exact In felul acesta ft-au conceput, Independent de modelul bucu- rețtean. M. Butor ți li. Pousseur, Fante- zia variabilii In penul operei, Intitulau!, consecvent cu principiul imixtiunii pu- blicului din sald. Voire Fetiși. Deci, Fdust cel dorit de fiecare datd de publicul se- rii Vcspective. fn felul acesta autorii au crezut cd vor transftpuro vechea fcpvndd fu cadrul unui suprarealism ce-i este particular, Cum a procedai Fousseur 7 El a compus un aci inii! imovabll, apoi au urmat o seamd de ftțH f„Iambeatur'J, Fn care nudodli cunoscute din lucrdrifa predecesorilor sat au fost parodiate sau combinate intre ele dupd mal mutic for- mule aleatorice posibile, publicul rdmi- nladu-i In fiecare caz posibilitatea sd cvard una sau ceaialtd „mixtunc", fntru- cft parodia este de la StrawInsAp încoace uit mijloc curent in muzica apuseand. Butor ți Pousseur au recurs la ca in spe- ranța cd cerințele toi mal intelectual Iste fn muzica apuscand de azi vor fi satisfd- cuie pe aceastd cate. Poate au țl rcuțlt, dar adreslndu-se milanezilor — unui public meridional — ti-ou avui parte nici dc fnfetejere fl nici da succes. $i Fn felul acesta, urieța muncd a iul Henri Pousseur, sldpln peste loale procedeele scrlalismutul, muzicii electronice, alcato- rtce sl ele colajului, cel pu|En deocamdatd a fost fn zadar, A. ;i G. L. ORIZONT miniaturi critice NOSTALGIA REPORTAJULUI „TOTAL“ S-o .spunem deschis i de mult timp simțim, tot mai accentuat, ceea ce s-ar putea numi nostalgia reportajului „to- tal". Ca te tnrlmpld ? Literatura de c4- tâtorii, cum o practica mulfi dintre scrii- torii noștri tn ultima vreme. vreo eu toldmadinsul sd se emancipeze, adicd sil /ie orice, metaforă subtilii, «seu doet,