REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMÂNIA TIMIȘOARA, februarie 1&69 Anul XX nr. 2 (178) CUPRINSUL M/JOARA ODEANU : Acele lucruri mari ADRIAN PAUNESCU; Amurg toxic DARIE NOVACEANU : Aparte.............. ION TH. ILEA : Amărfiri cu Panait Iernii . P. MIIIAILESCU, D. DI NC A: Motivul tăcerii In poezia lui Lucian Blaga CONSTANTA BUZE A ■ l iteza............ MATEI ALEXANDRI -C Pe unde a fost demult... IULIG CORTAZARi Ptiu pentru un poem. Axoloții, in romdnevr de D. Țepeneag fi Irina lonescu ȘERB AN FOARȚA: Romane românești AL. POPESCUNEGURA: Ecou............... PETRE PASCII: Pe oolumul „Bucuriile mele", Inamam ION LABESCU: Remember................. JIVA POPOVICI: Odiseea, în rom. de Damian Ureche ION CALIMAN: Secunda înapoi. In doi DAMIAN URECHE: Medalion liric feminin . PI A BRINZEU: Răzbunare............... ANA SF.I.ENA : Utere pe frunze........ VICTORIA DRAGO!; Am cerut............. - SAHZ.V/1 GHILEA: Elogiu liric......... SILVIA GOLOPENȚA: Capriciu ... ILSE IIEHN: Dă-mi pămînt, în rom, de Dan Consfaniinescu MARIANA LUNG : Poem pentru doi ... MARIETA THEODORESCU; Joc, Frumușele . NICOLAE ȚIRIOI: Despre poezia lui Constantin Miu-Lerca CONSTANTIN MWI.ERCA Dorita, Furtuna...... ORIENTĂRI 3 H 12 1.3 15 18 18 I” 23 29 ■>9 ANDREI A. LILL1N: Rolul neliniștii creatoare pi al ironiei în poezia austriacă de azi.............................. ADINA ARSF.NESCU : C. P. Snoa> DIN LITERATURA UNIVERSALA JEAN CLAUDE RENARD: incantațiile copilăriei, in rI°ml.li^‘o!'l^ara>On MERVIL MOOR. In timpul acestei febre. în rom. de Io Martintma. ROBERT DUNCAN • Somnul e un văl adine, in rom de Io. Mari.nooia RIED WHITEMORE: Viată tăcută, în rom. de Ion Nearu GERFBIYF.S LASZI.O Irs poetica. în rom de Aurel Huit arm . t SMtteci Municipali IlmjfMrj CRONICA LITERARA ALEXANDRA 1NDRIEȘ: Conșianibt Nișipeanut „Stăplrta viselor" NICOLAE CIOB A NU: Ion Maxim „însemnări pe stuf ISTORIE LITERARA - DOCUMENTE DOINA IUESCL : Contribuții la cunoașterea începuturilor literare ale iui Mihalț Sorbul . ............................ RODICA BARBAT: G. Ibrăiieanti; „Pnointl oiața" Dr. AUREL COSMA: Tiberiu Brediceatnt......................... GRTGOPE POPIȚI; Răspindin'a cărții în prima jumătate n trenejfui al XIX-tea ............ CĂRȚI — REVISTE C NICOLAE. Ylad Sortau u : „Glose critice" ....... P APOCA Ion Chiriaș: „Ce se numește toamnă . ORIZONT EXTERN ■I w G L. Johji Steinbick, Atriuld Zwetg, loan Turghetiuo inedit. Noi dezbateri despre roman. Ediție critică Georg Trai!. Retrospectiva Egon Schielc . MINIATURI CRITICE GEORGE C. BOGDAN Legutunie lut Nicolae iorga cu bănățenii ANA MARI A PODLIPNY t Icoane pe sticlă . OCTAVIAN METEA: O importanta carte de isiarie. Trepte spre lumină in V alea Carasului, Caiete dc literatura. Serbările de la Gravi ța, Lumina (nr f—3. I$68) I. J. Forum ....... l . , ■ . L>AAf/.4V URECHE: Poezia în l/n/rîtafru .... N D. PÂRVU ■ Nicolae Ursu ................. - ----—- COM TE TUL DE i FDACȚJE--------- NICQLAE CIOBANU, ANGHEL DUMBRAVEANU (secretar general de redacție), AL. JEBELEANU (redactor șe}), ANDREI A ULUN. SORIN TITEL. DAMIAN URECHE ANIȘOARA ODEANU ACELE LUCRURI MARI A? vremea aceea, /a noi tn caid to- tul devenise mal complicat, fncd decit tn cei doi ani ce trecuseră de la moartea mamei. Adică, pe încetul, lucrurile iau din ce in ce mai mult, o înfățișare nouă. fntti maica — mama tatălui meu — stătea tot timpul pe capul nostru, aban- donindu-l pe taica moțu in satul tui săl- ba'lc dintre rfpe. sub preferi cd Iui fi era deajunț dacă-ți are clondirul lui cu rdchie. în schimb, pe mine, trebuie să fie cineva sd md „crească*. In realitate, md creștea Domnica. toată contribuția iui maica la educația mea se mărginea la ca- de lnif atu! prin toate încăperile. In flecare dimineață. eu o ulcică In care aprindea tămlie, de mirosea ca la mort, ca să a- lunge dracii din casă. spunea ea. 5! cum. pe mine de fiecare dată, cind simțeam mirosul nesuferit, mă apucau niște crize de turbare, conchisese cd Sint „anticrist", ceea ce, fn loc s-o determine să md ne- aafeze. o înverșunase mai râu, deef era firesc sd deduc cd o face din dorința se- cretă de a md vedea evaporlndu-md, con- statare ce a dus la o luptă, mocnită dar neiertătoare, Intre noi. Mal nou. Tata hotdrfse sd-1 aducă la noi pe Mihat. fiul unui preot din sa- tul vecin care murise la puțin timp după ce ti dăduseră drumul din temniță, iar mama lui Jlflhai. din atlfa suferință. de- venise „melancolică" și o internaseră tn ospiciu. Maica bineînțeles cirtise, că nu e deajuns cd-i mdnfnc eu zilele, ce ne mai trebuie si ni-l luăm pe cap și pe co- pilul altora față de care nu avea nici o obligație cd nu ne serviserd niciodată cu nimic ti nici n-aveau cum sd se revanșeze fiindcă erau și ei săraci, lipiți ca noi ți chiar dacă o gură fn plus treacd-meargd, cum spusese tata, dar din ce II îmbraci fi-l trimiți la țevalăt Toate astea le dis- cutase cu Domnica, pentru cd tatălui meu degeaba i le-ar fi spus, pretindea cd pen- tru el toate lucrurile astea sint „mescht- nării" de care nu vrea sd audă, poți să-i pui petec peste petec fi de mlncat nici nu țtie ce-l dai să mănince Cert era cd eu md simțisem foarte încurcată cind 'Mihai se dăduse jos din coda oprită fn fața easei, ajutat de Moț Vlchente sd-și coboare cufărul ponosit de rafie încins cu chinoi fiindcă i se stricase pe semne, tnchietoarea. Mă sim- țeam prost pentru că maica nici nu se deranjase — deși 1! asigurase pe tatdl meu. care fusese nevoit sd se ducă in sa', cu știe ea cum sd se poarte — sd vină să-l primească, rămăsese adică în- țepenită fn fața ferestrei ce da spre stra- dă citind, ca de o vină, din Biblie, cu o mutră îmbufnată. Mihaî, la rfndul iui. mi-a dat mina destul de rece, ața numai din vlrful degetelor parcă l-ar fi fost teamă, să nu cred cd ml-o dd de tot, șt nici nu mi-a răspuns la surfsul meu poli- ticos, fiecare de-a!tfel ll studiasem in prealabil fn fața oglinzii, am înțeles mai pe urmi cd e un copil ciudat care părea cd nici nu se așteaptă și nici nu dorește sd fie cineva drăguț eu el, mai mult fn- cd, riscă să-l jignești, dacă fi surfdeal ca șl cfnd, prin asta, țl-al fi bătut joc de el Era cu patru ani mai mare deeft mine, eu aveam șase ani, iar el zece. $i de mine spuneau tărăncile care veneau pe la noi „Săraca de ea, cftu-i de cătrănită, se vede cd n-are mamă", ceea ce md jignea profund deoarece nu-m» plăcea să fiu compătimită ți pe urmă era o prostie fiindcă nici cu mama n-o dusesem firea bine, md pocnea din nim1- ți odată, la Timișoara, unde md duseseră $d mă fotografiere, fml cumpărase o pă- pușă pocită cu brațele crucificate pretfn- zind ci pe asta mf-o alesesem eu, cfnd știa cum știam țl eu ce păpușă frumoasă 31 (mi alesesem. Awam pe atunci doi ani fi jumătate dar tot nu uitasem, mal ales nu-i puteam ierta că mi credea proastă, fi nici nu l-om putut dovedi niciodată contrariul, deoarece era veșnic enervată sau distrată, se vede ci simțea că o plndețte moartea, cum spunea maica. Pe urmă fi plecase la bunica de la Biserica albă unde a fi murit deși bunica pretin- dea că are s-o facă sănătoasă — că nu- mai „balamucul” de la noi o îmbolnăvi- se. De fapt, pe măsuri ce observam ți meditam, Imi dau seama că la no! fn casd nimeni nu era mulțumit cu stiuafia pe care o avea ți fiecare năzuia spre alt- ceva. Maica, de pildă, iți pusese in cap că ea ar fi trebuit si fie baroană. As’fel, avea tot felul de reviste cu fotografii de grofi șl baroni ți Iși copta rochiile după ale conteselor ți baroneselor, cheltuind tot salariul lut taica moțu pentru dantele fi mărgele ți alte parafesticuri din astea pe care le cumpăra de la „grecul* din colț. Și le cosea singuri la mașina Singer din anfret, iar cind era gata, dte o ro- chie din asta, se așeza pe banca din gră- diniță. cu cite o pălărie dt un ceaun îm- podobită cu flori țl cu paie, fi cu para- zoiul cu coadă lungă. împodobit cu b!ă- nașe, deschis, punindu-l pe tata s-o fo- tografieze, tn timp ce eu cu Domnica a- twtn grijă să alungăm pâinile, pisica fi elinele, ca să nu iese tn fotografie cum o mai pitise. Citeva fotografii le mai s'rtcase ți fundalul, fiindcă gardul de zăbrele era fie ciuntit, fie cfrplt pe- alocurl, iar zidul casei coșcovit pină la urmă rezolvase problema agățlnd 0 scoarță de peretele WC-ului, dar și scoar- ța aceea era alcătuiti din trei ftșU, cit era lățimea războiului, fnădite fntre ele fără să corespundă conturul florilor fi tn sfirțit toate astea erau foarte compli- cate țl nu aduceau nici pe departe cu terasele, plopii fi podețele arcuite, peste gfrle. cu statuile de amorași și femei goa- le, din decorul baroneselor Tatăl meu, la rîndul lui, făcuse teo- logia fără voia lui, eă taica moțu n-avea bani, dar de indată ce avusese el un sa- lariu s-a înscris fără știrea Episcopului la facultatea de Utere și filozofie din Bu- dapesta, unde dădea examenele fn parti- cular. Din această cauză, de cfnd md Știam, fi vedeam, de cum se aprindeau luminile pentru seară — mai ales fn serile lungi de iarnă — plecat deasupra biroului cu piciorușe a cânți vopsea imita scoarfa de copac, scriind sau ci- tind. Scria foarte frumos șt repede, cu niște litere rotunde ce se înșirau ea niște mărgele și avea tn jurul iui un morman / de Mrtif, cdrfi și caiete, pe care se oprea din cind fn cind sd le răsfoiască. Pleci apoi la Budapesta pe ascuns, să nu audă Episcopul, apoi cfnd se întorcea, toată lumea era fericită, totul mersese după părerea lut perfect, reușise foarte bine, el de altfel, după părerea mea, reușea *'n tot ce întreprindea nu însă, eram sigură, pentru cd maica se ruga pentru el, cum pretindea ea. Domnica, nepoata de vară a ful taica mosu, pe care, cînd mama se îmbolnăvise, o aduseseră dlntr-un sat de Ungi Orăștie ca să-i ajute la muncile mal grele, voia fi ea să se mărite fi, din cauza aceasta, se tot sglla in oglinjoara dintre ferestre- le bucătăriei, fncondeindu-fi sprincenele cu virfurile degetelor umezre cu limba Si mușdndu-și buzele ca să ți le înro- șească. 4vea nljte eozi lungi negre, pe care fi ie dădea cu gaz ca sd lucească ți miroseau din cauza asta urtt, iar In se- zonul cald Iși potrivea totdeauna ctte o floare la ureche; una din ele am găsit-o odată, fleșcăită in supă, de nimeni nu S-a dumerit ce soi de mirodenie o fi fiind șl asta, pină nu i-am lămurit eu, lucru ce m-a făcut să mă aleg de la Domnica, pe Ungă un ghiont In coaste eu epitetul de „pîriioare*. In ce mă privea, voiam și eu ceva, cu oarecare, fi anume să eresc oft mai repede ca să scriu o carte fn care să arăt cit suferă copiii din cauza oameni- lor mari din jurul lor, Așa că ne tot încurcam unii pe a'fii. matcdl i se năzărea totdeauna că nu i se ia îndeajuns fn considerare distincția ta tălui meu că n-are destulă liniște pentru preocupările lui superioare din cauza scandalurilor dintre mine și matca, Dom- nicăi că se tot trage de ea țl nu e lăsată să-yf „facă viitorul" — adică să se fn tflnească cu drăgufif pe care fi tot schim- ba, fiindcă de fiecare dată găsea cite unul mai frumos — far eu voiam să fltu tot. cum e să fii baroană, ți să fii respectată, eum e să scrii ți să fnvefi pentru examene, cum e să te intllnețti cu drăm^ii, mai nou cum e să fii trist ca Mihai, fl multe altele. Jucam mereu cfte un rol yf fmi băgăm nasul fn toate, Peste toate astea, se mai adăugaseră de citita tfmp fi aceie „lucruri mari**. Și asta tocmai dupd ce tata terminase cu scrisul șt cu cititul seara, fiindcă fntr-o zi se întorsese de la Budapesta si mo^ Vichenfie fl ajutase Să coboare din code o ladă nu prea mare dar care se vedea după cum o țineau că e foarte grea si pe care tata se fncdpdtfnase s-O ducă pf- nă fn odaie lingă birou. Nici nu s-a a- tfnj de bagajele celelalte plnă a desfă- I cut-o eu toporul ani văzut in «a nifte cărți, toate la fel, frumos așezate, cu a- ceaji copertă oerzuiie,, lucioasă, imprima- tă cu niște litere lunț/uiețe negre, ,,Ce scrie aici?-, m-a întrebat tata, Intinzindu-mi una fi eu am descifrat numele lui, fiind- că știu cum să citesc, restul mi i-a citit •I fiindcă era pe ungurește. Am înțeles apoi cd era teza iui de doctorat in litere Jt filozofie, adică s-a terminat fi această întreprindere a lui tata și de acum pu- team să vorbesc seara, in voie. „Bine cA ai reușit", a spus maica, „acuma du- pă ce vom scăpa de datorii, o să fim și noi oameni*1 ;i a arătat spre cărți. Tata, insă, a răspuns: „Lasă mamă, nu-i mo- mentul acum". Dar a căzut brusc pe ginduri, fi neașteptat s-a întors cu spa- tele și a izbucnit intr-un hohot de pUns de se cutremurau umerii. Nici maica nici eu n-am înțeles nimic, apoi ne-a lămurit că s-a gindit ia mama, cit de bucuroasă ar fi fost in momentul acesta dacă ar fl trăit. Fără să știu de ce, am început să mă miorlăt fi eu, nu atit pen- tru că murise mama cit pentru cd tata nu putea avea o bucurie adevărată. Pe urmă, insă, lucrurile nu s-au pe- Iteetn cum md așteptam, defi in adevăr af fi putut să vorbesc In voie, dacă aveam eu cine, fiindcă cu maica nu puteai vorbi decit despre Strigoii cu ochi de jăratic și ghiare de otel; tatăl meu era mereu ple- cat, scară de scară, ba pe la căminul cul- rural, unde făcea repetiții de cor, ba pe la furățătorul Munteanu, tinde se adunau mai mulfi, ți niaicăf nu-i era deloc tot- una ți pretindea că rău face tata ce face, ți mereu trăgea cu urechea la toate zgo- motele, far cfnd tă'ra Șnuchi sau se au- zeau pafi fn stradă se oprea din cititul Bibliei fl ffi făcea cruci, bolborosind „Doamne, fie-ți milă de noi, Doamne mfntuiefte-i pe robii tăi". Probabil pen- tru cd eram „anticrist” îmi explicam eu, mie invocările astea imi In'orceau sto- macul pe dos. „Eu na sint robul nimănui, pe mine nu md pune fn rugăciunile taie /" îi strigam, bătind din picioare, Atita imi trebuia ca sd înceapă niffe scandaluri de se speria fi Eșa — motanul — fi se cerea afară, miorlăind ca un apucat. Nici in Mihai nu-mi găsisem un aliat, pe el nu-i interesau decit discuțiile băr- bafllor, despre războiul care se sfirjise sau era pe sjlrțite, conferința păcii fi al- tele, iar cind li ceream să mă lămurească puțin că sînt prea proastă ea să înțeleg. ea să nu mai vorbesc de mutra pe care o făcea cind ne trimitea in curte ca să ne tucdm, nici nu mă lăsa să mă gfndesc ce joc, să mai invent, că mă tot grăbea „Hai, joacă-te, nu de ara m-a trimis in curte ?" Pină fi Eșa nu-l mai putea su- feri, de cfnd 11 scuturase de pe umăr Jlg- nindu-l pen'ru că £fa era un motan sen- sibil fi ambițios fi acesta fusese din par- tea lui, un gest de mare simpatie. Păcat de frumusețea lui Mihai, imi spuneam, de ochii tui negri care te făceau să te glndețti la cerul stropit de stele din nop- țile de iulie fi de fața iui albă ca laptele, era chiar prea frumos pentru un băiat. Avea fi părui negru fi lucios, fără să-fi dea cu gaz, ca al Domnicăi, ondulat ca la păpuși și niște dinți ca de porțelan, albi fl foarte regulați, dinți definitivi nu ftirbi ca ai mei, de lapte. De fapt, eu nici cu gura închisă nu eram frumoasă, mă ve- deam cu singură In oglindă fi nu mai era nevoie să mi-o toi spună femeile care veneau ia noi. „Poate cind o mai crește.,," ziceau ele, „că copiii nu se schimbă. Că mama ei a fost o mîndrețe de femeie, săraca de ea, ce pereche erau ci doi". Cam așa stăteau lucrurile In seara aceea dc noiembrie, cind așteptam să vină tata, de la oraș ; maica, ia masa rotundă dr» mijlocul odăii acoperită cu o față de masă, cu franjuri, ci ea Biblia, iar eu cu Mihai, stăteam așezați in fața sobei de tuci in chip de turn, care avea o crăpă- tură in uță, pe nasul balaurului, prin care se străvedea Jăratecul, Era un mo- ment de mare liniște, in care nu se auzea decit duduitul focului, se vede că înghe- țaseră și șoarecii fn pod, nici din bucă- tărie nu venea nici un zdrăngănit, desigur fml spuneam, Domnica ațipise veghind mincarea ee stătea la cald pe plită in Ofteptarea Sosirii iui tala. Eu stăteam afezatâ pe taburetul cu gaură in mijloc in care se înfigea pomul de crăciun, iar Mihai pe un butuc care nu încăpuse in sobă, pus in picioare, nu că n-ar fi exis- tat alte scăunele tn casă dar așa-i plăcea lui să fie pădureț. Stătea cu coatele pe genunchii depărtați numai bețe fi un- ghiuri ascuțite, semdnind cu o lăcustă mare. Din partea iui, imi spuneam, pu- team să tăcem așa toată seara, nici n-avea rost si-l mai întreb la ce se gindește fiindcă avea să-mi răspundă sec, cum o mai făcuse, „la ale mele". Eșa-motanul, Ia rindul Iui, dormea după sobă răspfn- dind un miros de păr de porc pirlit. Părea cum nu se poate mai fericit, așa al dra- cu'ui de murdar cum era că din alb luase culoarea aripei de gtscă cu care se m.rdța majina de gătit, mai ales de cind se aș'emuse zăpada aceea ața de netedă si curată, cind trecea prin grădiniță parcă era un motan coșar. De spălat te spăla el, tl văzusem, dar se vede că o făcea numai ața dc formă, pe de roit, ori că nu-ți umezea bine laba, ort că n-o atin- gea de blană, ceva era greșit, fn orice coz nu letca, din toată osteneala asta a iui. nici un rezultat pozitiv. Stătea atit de lung ț! de desumflat, ca o pisică fn- tinsă de clfnl, moartă, nici măcar nu mai torcea, doar pintecul fi svlcnea ritmic arătfnd că respiră. imi părea bine că îl văd fericit, fiindcă, altfel, fn afară de mine ți de tata, toată lumea fl năpustula, chiar ți numele lui venea de la „Eți afară*, ața că nu era cazul, imi spuneam. să-l deranjez, mai alei că avea prostul obleei ea atunci cind era luat fn brațe ti mlngtiat să dea drumul la cite un mi- ros îngrozitor ceea ce ar fl făcut-o pe maica să se sezisese de prezenta lui ți să-l ia la goană. Iar afară era un frig din acela umed pătrunzător cum se face cind cade zăpada. Cind se înserase nu mal ningea. Era bine, imi spuneam, pentru tata, care tre- buia să vini pe jos de Ia pară ți proba- bil singur pentru că, oamenii care mer- geau la oraț veneau cu un tren mal de- vreme. Numai de nu l-ar ataca lupii, ca de citeVi zile, la Domnica ia bucătărie, fncepuseră far poverile eu lupt ca in fie- care iarnt! cind da gerul. II vedeam acum fn compartimentul acela de clasa a treia, in care trăgea pe sub uți ți pe ia ferestre, un compartiment din acelea mari, slab luminate, mirosind a fum ți a igrasie, intre alte mogîidețe cu gulerele ridicate ti căciulile trase pe ochi, împietrite, tă- cute, apăsate de gtnduri. Prin geamurile aburite nu se ^rea nimic ca ți cind toate ferestrele ar ji avut storuri negre, doar cind trecea trenul prin vreo gard apăreau cîteva pete de lumină ca nijte felinare In ceața. Ii vedeam ghemuit intr-un colt lingă fereastră, înfofolit tn paltonul negru pe care bunica ii eurăfase Ieri eu apă fi oțet fi constatase că e ros rău pe la bu- zunare fi butoniere, că nu mai jtia cum sd-l clrpeasca fi l-ar fi trebuit unul nou, cu blana lui de lutru de care se bucurase atit cind era nouă, cu trei ani fn urmă, dar aeum se tocise ți i se vedeau rădă- cinile ruginii, fi căciula ca o oală din aceeați blană in aceeași stare- Oh, Imi spuneam, de ce nu e tata bogat ?! fi îmi venea să pling de ciudă neputincioasă. Apoi continuam să-l imaginez: lată, fn- sfirțlt, trenul s-a oprit in gara noastră ți tata se dă jos. Castanii din fafa gării sint troenifi de zăpadă Bocancii i se în- fundă in zăpada afinată proaspăt eăzută. înaintează spre ieșire. In dosul gării nu e nimeni, nici o cocie, pustiu. Privefte fn lungul drumului mărginit de copacii aceia uriațt care par turnați în zahăr. Zăpada e mare, ptrtiile S-au acoperit, se înfundă tn ea pină la glesne. Cimpul e alb, cerul cenufiu, totul e vasi, tnspăi- mfntăror, in muțenia aceea absolută, iar tata e mic cft un punct, fragil, amenințat din toate părțile. Se glndețte ce bine e să fii fn casă la căldură, se gindețte la noi, ti e dor de noi fi se luptă cu frica Doamne, Imi spun, cit pot să sufăr pentru ceea ce Imi imaginez. Si nimeni, nicio- dată nu mă împiedică s-o fac, trebuie să rămln singură mereu cu imaginația asta a mea ... Oftez. Apoi : — Mihai! strig fn foaptă. Băiatul iți ridică privirile mustrător pe sub genele stufoase. L-am turburat ți pe el dintr-un vis. — Crezi că pe tara o să-l mânfnce lupii ? întreb. — De ce să-l mănfnce lupii ? spune. Ce ți-o venit ? — Mă gindeam. Dar mai vin oameni de la gard, nud mănfncă lupii. Nu e neapărat nevoie să te mănlnce lupii cind vii noaptea de la gară. — Ce tot vorbețti acolo ?! se amestecă maica, intorcindu-se greoi spre noi. — Nu vreau să-l mănince pe tata lupii, fncep să urlu. — Doamne, iartă-ne ți milutețte-ne! exclamă maica, făcfnd sf cruce. Cine ți-a băgat in cap prostia asra ? £1 je uită urft la Mihai. — Eu nu, se apără el. Nu fti/i cum e Domnica ? De fapt nu s-a tnttmplat nimic, vreau si spun că toată conversația asta, cu maica fi cu Mihai, ml-o imaginasem. Dar cm te trezești dintr-un vis tn alt vis, eram iarăși fn cîmp. La un moment dat drumul cu copaci se isprăvea fi trebuia să coteftl merglnd ca o masă, apoi iar coteai ți o apucai pe cel ce intra in sat. De-ar ajunge odată fa primele case, nifte cocioabe răzlețe adormite sub căciulile lor marf de vată... Dar aici începea altă primejdie — erau cei de pe frotd care veniseră acasă cu armele lor fi cu mu- niții, fi amenințau că o să-i „pufte* pe toți cei ce i-au trimis sd moară fi să se schilodească pe degeaba. Matcăi ti era foarte frică de ei, deft, după cit puteam eu să înțeleg, nu avu- sese, in afacerea asta, cu războiul nici un amestec, ceea ce t-o spunea ți tata căruia nu-i era frică fiindcă se avea bine cu toți. Maica, insă, pretindea că un glonte rătăcit n-are de unde s-o ftle fi atinge ce nimerește, lucru confirmat ți de Mihai. Toate astea mi se păreau îngro- zitoare. O întrebasem pe maica dacă tot 5 ața era ți cind a fost ea micii, dar mi-a răspuns ci nu. nict cfnd o fost tata mic, numai acum e ața, din cauza războiului. Nu scăpăm de spaime declt cind tata se întorcea acasă, ochii lui străluceau în- totdeauna de mulțumire, lui nu-i era frică de toate astea, Dar nu numai matca era apucată de streche Mi-am zis intr-o zi că e o prostie s-o mai ascult să nu mă mă mal duc ia fata notarului care stătea in casa de lingă noi peste un zid. Ața că m-am urcat pe niște bime ți cărămizi ți am strigat-o, iar ea . icțit pe terasa din dosul casei țf mi-a făcut semn, apoi mt-a adus scara dela cotefui găinilor să cobor. Pe urmă mi-a fâctit semn, cu de- getul pe buze, să tac si am intrat de mină drept In dormitor unde a deschis sertarul de ia o noptieră din care a scos o cutie de drajeuri ți mi-a turnai citeva in palmă. Tot (răgind cu urechea ți si- lindu-mi s-o închid. Nu Înțelegeam de ce le face pe toate astea cind zgomotul de piuliță ce venea din bucătărie a Încetat ți a năvălit mama ei in odaie cu o furie, țtergindu-țl minile dc șorțul de bucătărie, ți m-a silit să deschid palma ca să vadă ce ascunsesem acolo. Apoi a început să urle la MiU, că de ce caută fn noptieră fără să-i I ceara voie, ți se făcuse ca o sfeclă. Mili a Îngălbenit ți a plecat capul fără să scoată un cuvint. Eu am pus drafeuriie pe noptie- ră, dar mama Ini Mili mi-a spus că acum n-am decît să le măninc, că tot nu-i mai trebuie nimănui din miinile mele murdare. Mă uitam la ea ți nu mă dumiream cum tot cucoana asta fusese mal demult atit de drăguță cu mine ți-mi zimbea arătindu-ți colții de aur cind mă întreba cum se mai simte mama, câ-i era foarte simpatică. Cind i-am povestit maicăi ce pățisem, ea mt-a zis că ața-mi trebuie că n-arn ascul- tat-o, că doar m-a prevenit. Și că notărea- sa era ața fiindcă Ie era frică de cei fn- torți de pe front. Nimeni insă nu putea să-mf explice ce amestec aveam eu In toa- te astea. De alicei ciudate m£ Se păreau ți acele re- petiții de cor din fiecare seară, la care tata spunea câ sint nevoift să cinte in surdină „Pe-al nostru steag' ți alte cintece patrio- tice, Ca să nu se audă. Iar noaptea, cind treceau păți pe stradă, maica 11 trezea pe rata șoptind: „Auzi ? !' ți apoi țtiam că nu dorm, cum pățeam eu cind păzeam strigoii din povcțtile lui maica, plnă cind pății se îndepărtau. De fapt, fntr-un fel fusesem ți eu «mestecată în toate astea, fără voia mea și aveam un mare secret, Astfel, fn vară, intr-o zl, rărind ușa bisericii deschid mi-am zis că ce or fi să mă stil in turn ca să țttu cam ce s-ar putea intimpla, tre buia s-o fac. Așa ci profitind de faptul că nu părea a fi nimeni prin apropiere, m-am cățărat pe scara îngustă tn spirală, pe care mă mai suisem cu copiii cind se bătea toaca, țl m-am trezit fn cămăruța unde se liniau praporii vechi. Era acolo un morman de brocaturi decolorate prin care se străvedeau bucăți de fețe de sfinți ți de îngeri bucălafi eu vopseaua plesnită, amestecări cu resturi de obiecte de cult. sfeșnice ți alte cetea, scoase din uz. ca in orice pod. Neavind nici o idee anume de felul in care aț putea beneficia de con fruntarea cu aceste vechituri, după-ce am ridicat citeva tinichele ce nu mă inspi- rau In nici un fel asupra vreunui uz posr bll, ți le-am aruncat, am început să trag la intimpiare de prapori, eu intenția de a scoate unul întreg. Nici cu un prapor În- treg nu știam ce am de făcut, dar fml plă- cea pur țl simplu cum pirfie mătasa putredă răsplndind nourași de praf, cu acel miros de ceară topită ți igrasie, spe- cific bisericilor, fn scurt timp izbutisem să mut mormanul dintr-o parte In alta ți să stirnesc un șoarece pe care eram gata să-l prind de coadă, cînd, spre surpriza mea am întrezărit o teacă de muțama nea gră care, cînd am tras cu degetul, pe ea, a început să lucească a nou. Mi-a trebuit o groază de timp pină s-o dezgrop, îngră- mădind praporii fntr-un coif. Era, cu coadă cu tot, o coadă de lemn lustruită, enorm de lungă ți sub muțama, flutura ceva moaie. în clipa aceea a apărut Moș Vi- chcntie, care urcase să tragă clopotele eă murise o babă ți cfnd m-a zărit chinuin- du-mă să scot teaca, să-i vină rău. A nee- put să mă sperfe că acolo e ascuns dracul care la copfiî fn sac. pe urmă, cînd a vă- zut că nu-l cred, că îmi arată ce e dar să-1 întrebe intii pe tata, pe urmă a înce- put să se fîngute că dacă nu mă dau jos din turn fl nenorocesc, are să-ți piardă slujba si-i rămfn copiii cu baba pe dru- muri. Cu asta m-a convins, dar abia am ajuns în casă că m-a și privit, era ți tata de față si au început si el ți maica ți Dom- nica să mă privească parcă ar fi fost o pacoste, pe urmă insă, tata ml-a luat apă- rarea, pretinzfnd că sînt cuminte jl, dacă mi se cere să nu povestesc nimănui nimic despre ce am văzut am să ascult. Pe maica, insă, n-a lăsat-o inima, cind am ră- mas singure să nu mă ia la rost că ce aveam să mi cațăr în turnul plin de lilieci care cfnd Iți in'ră in păr se inchiaoă fn el fn ața fel că trebuie să te tundă ? Și că, fn concluzie, ți din asta se vede că sînt an**- cri»* fsau safanai sc urcă noaptea fn tur nurlie de biserică ca să țipe ca o cucuvea Ta lună. 7 In timp ce mi tot jlndfcm Ia Coate astea și ia multe altele, incerclnd să des- luțese roiturile tuturor lucrurilor ce sa tntimplau, ceeasul antic dintre ferestre — pe care matca ll moștenise de la fami- lia ei emigrată din Turnu Severii» fn Ba- nat — a tiuit intil cum făcea deobicel, apoi a început sd se oțărască: sbang- tbang, sbang, cd era cam sisfit din cauza prafului din el pe care nu-i mai curățase nimeni din secolul trecut — de opt ani. N-ar fi fost tirziu daci ar fi fast vară, dar iarna. îc ora as'u. fot jaful dormea, dacă mai zăreai vreo pereche de ferestre lucind gălbui, însemna că acolo fie moare cineva fie se naște cineva. Iar pe străzi, cînd nu era repetiție de cor, nu treceau, decit cei ce trăoeau cu ptuca — Maico, m-auzi f strivind, tot ața de slsiit ca pendula că ni ie năclăia gura dc atita tăcut. Maica finea cartea, sub lampa de gaz In chip de castron atirnată de tavan cu lănțișoare, ia distantă, că nu-1 mai erau potrivite dioptriile, M-a privit peste ochelari: — Ce vrei ? a întrebat morocănos. — Vreau sd știu la ce oră vine tata .. . Ea s-a uitat la ceas: — Peste cinci minute sosește trenul. Dar Mihai: — Ați mutat ceasul ? Că ieri seară iWlrzia cit juniă'ate de oră Nici eu. nici maica nu ne aminteam să se fi mutat ceasul. Dacă merge bine, a consunat Mihai, s'ămnindu-și tm soi de dispreț față de neștiința noastră, sosește con per'e vreo trei sferturi de ori, că acuma iarna o si înainteze greu prin zăpadă. Dacă nu s-a mutat ceasul, fn- seamnă cd cel mult intr-un sfert de oră e aici. în timp ce mi străduiam, să-i urmă- resc raționamentul complicat, fără sd iz- butesc șă-1 infeleg, s-a auzit pe neaștep- tate hîrșiltul scurt al portiței, apoi bocă- nind pași, iotul refrenat de lătrat al lui Snecht, oprit, insă brusc. Maica s-a fm- bățofat. ciulindu-și urechile vigilent. — Vezi cd e tata, am strigat cu. strim- Mndu-mă spre Mihai, ți m-am ridicat gata să dau buzna afară. Dar maica mi-a făcut semn să stau pe loc, of tind con- spirativ : — 7 a fa'd-tdu nu la’ră clinele ci scMaună. cd-l simte de departe. Acum se auzea un mormăit de voci. — Să mJ duc sd desehfd ? a întrebat Mihai. dind sd se ridice. E învățătorul Munt/mnu — cd ci are oMcefui sd vor- bească cu clinele ți oamenii. — ^ja-i eî, a oftat maica, fără obraz, ăcumn cind o ticni Titus e musai sd dea cu ochii de ei, $d n-albe timp amu’ nici sd se ducă sd-f i facă neuoiU- ... Intre timp teșise Domnica sd le dea drumul. Erau acum in antret ți tropăiau Să-și scuture bocancii ți cum se intimplă cu oamenii cfnd vin din frig intr-o casă, aveau chef de vorbă, ,,Cu neaua asta r Mai cuminte ar fi fost să-l așteptăm cu sania la pară", spunea o voce. Apoi alta: ^4 de ce n-o făcuși, acuma fi-a venit tn minte ? /fi păzețli caii“. „Nu-i de asta, dar chiar dumnealui mi-a interzis, zicea ci sd nu atragem atenția : „apoi un fipdt al Dom- niciT. Dracu să-fi ia mina aia spurcată" sigur, mi-am zis, n ciupise vreunui de rotunjimi. J-ft timp ce maica se ridicase, greoi, să-i primească, uya s-a căscat larg ți au apărut trei matahale cu căciuli ți cojoace întoarse pe dos. fneă scânteind cu omătul htghefat pe care Domnica nu izbutise, in semiîntunericul anfretuiul, sd-l dea jos cu mdturiia, «trăjufndu-l ca pe un pui pe invdțdtorul Muntcanu cu paltonul ți că- ciula Iui, negre cam de o formă fi o oirstă cu ale lui tata, vl răzbit din ei o umezeală rece care mirosea a iarnă șl care aducea dintr-o dată in căldura meschină, eu iz de motan prăjii a odăii cu tavanul scund, miracolul nopții aceleia largi de iarnă cu cerul ei de plumb ți lumina de frișcă, țf mai ales cu nesfirșirea orizonturilor ei, ceea ce ml se părea nespus de emoționant. — Ninge iar ? s-a interesat maica, fn timp ce oamenii se distrau să-i asvîrle Domni- căi în cap cojoacele sub care aproape o fngropaserâ, ca să Ie ducă fn bucdtlîrie cum era obiceiul la noi. — Și încă cum f nu vezi fa doi păți, parcă pornes’e Dumnezeu 'oa'e aișrfie i-a răspuns unul dintre flăcăi parcă bucuros. — Te bucuri. Mitre, a observat maica acru, dar nu te gindețti că domnu părinte e pe drttm. — Dumnezeu e bun, a intervenit moș Vichente, freclndu-și mâinile, tar ne mine m-a apucat panica fiindcă știam că asa se spunea la bolnavii despre eare doctorii nu mai dădeau nici o speranță. învățătorul Murdeanu, fără eojoe si căciulă era un om uscat puțin mai (nalt decit Mihai, dar se finea țanțoș ca un co- cos turcesc cu mustăflie Iul Sucitc-n melc, hpre Moș Wchente, Mitru șt Bujor, cei dM f/ăcă* din sa' wc emu fn roate un fel de ajutoare ale Iui fata. ..Popim țede'f. i-a invitai maica. Munteanu. vdzfnd Biblia, a luat o In primire in timp ce se ațera : — Tot cu ^bu/anii" ăsta, stimată eo- roană Cd mă 'of rindea cfnd 'e ’o' "ăA așa smerită cd multe păcate li fi avinf, mai dă-le la... că n-o fi nici el Dumne- zeu așa de pretențios. Nu de alta dar pină io urmă ii-o fi ;i roiul prea puf in ji aii loc mai bun pe Tnom^nt nu este. fncepu ■d vidă cu un behdii de fâp, perind din ochi o încurajare pe care n-a găsea, fiindcă mo? Vicfteme era diplomat iar flăcăii s fio fi față de maica, — Ai grife, dascăle, ii rdspun.se mai- ca țtfnoasă, că nici alt loc mai rău ca (adu nu-i. .Apoi: mă duc să pun răcliie ia fiert. fnvăfătorul Aluntcanu se legă acum de Mihai: — $1 tu, copile ? ! Și cum Mihai stă- rea lingă el in picioare, ii cuprinse talia, dar Mihai rămase, in felul lui, băj, nu se lipea de cei ce voiau să-l Imbrătljeîe, O rafală neașteptată, ce părea foarte apropiată, sgudul ferestrele, urmată de ta râturile isterice ale iui ^nechi, — iar puțeă. fipă maica, gafa să scape ibricul pe care se pregătea să-l vire in toba sobei de tuci. Odaia se umplu de izul ra- chiului care adăugat la prezenta musafiri- lor ii dădea un aer plăcut de han la răs- cruce de drumuri. — Se liniștiseră, observă Bujor, cine știe ce l-o fi apucat... — /fi varsă focul, ii scuză Munteanu Că si in ei s-a tras destul. Pe front i-a pujcat cu tunurile, acuma pun de trag in ei, profit. — Daeă-i jefuiesc, observă maica. . — Ce jefuiesc 7 se înfurie Munteanu- Jati înapoi ce-i a lor, Vorba vine, că plaja pe eare ne-au mîncat-o n-o mai luăm ina- pol. Că doar nu care cumva fii cu gro- fii 7.» — Ha, ;tne, am sărit eu. Maica vrea să fie baroană. — De ce nu-fi ții gura ? m-a mustrat Mihn' iuoreinăM-se spre mine fioros. Dar fnvăjătorul Munteanu.- — Să-i mul (urnească lui Dumnezeu că nu-i. Apoi, maieă-î: , f osă stimată cocoană că facem noi o rtnduire nouă... nu le mai supăra că nn-fi stă bine, tău, — îți convine, să glumești că nu ejti mamă, bufni iar maica. Crezi că mic imi convine că il sacrificați pe Titu$ ? — Sacrificati ? se miră Munteanu, In- ctu ntindu-se. Ce vorbă e asta 7 — Adică il băgafi în revoluția voas- tră T explici maica. — Revoluție ? se miră iar Afunteanu. 'Cine face revolufte? Atei intr-astea, ne-a kăzut is'ona ne roti si ne dumneata. pe lot poporul ăsta amărft al nostru de fărani fi proletari, iar sfirsitul stăpinirfi feudale r o scadentă istorică. Jneepu&eră, mi-am tis tar acele „Iu- tmrj mari" care-i făceau pe oameni să * ani'e a'l'u. Eu mă uitam fa Era care ; pentru india dată dădea semne de viafă ridicind pufin capul ți adulmeclnd cu nă- rile, dar prea leneș ca să-ți deschidă ochii- Apoi strănută. — Vltafl-vă la E#a, am strigat eu. Te trezești că o fi befiv. Dar nimeni nu-mi dădea nici o atenție- — A? fi putut să mă duc eu, spunea Mihai. Și cum toți il priveau întrebător .- f.a ora^, vreau să spun, in locul părintelui. Mie nu ml-e frică și acolo toți il cu- nosc pe tata. — Tu ! începu Munteanu să rîdă apoi se opri brusc, jenat, schimbînd tonul: Nu-i destul că s~a jertfit tată-rău, nici Dumne- zeu nu poate pretinde mai mult de la familia voastră. După o pauză: „De la mama mai ai vreo veste ? Mihai mormăi cu capul plecat t „Nu", apoi tot Mun- teanu : Lasă, copile, are să se însănăto- șească, e femeie tinără. Fii bărbat ! fi tl bătu pe umăr. Eu intre timp, urmăream pendula care bătuse sfertul de care vorbise Mihai, zlclndu-i că dacă n-au mutat-o mai tre bule să ajtep'ăm jumăfa'c de ord. — E aproape, iți dădu cu părerea Munteanu, are să sosească de pe un minut pe altul, îi rău că ninge așa. acoperă vederea, O nouă rafală, mai îndepărtată, des- pică liniștea, iar maica rămase cu fața de masă pe care tocmai voia s-o aștearnă, ca un toreador cu pinza lui cind asmute tau- rul. fn liniștea ce urma se au ti portița țl, fără să mă mai sinchisesc de nimeni, dădui buzna afară. Tata plecase îmbrăcat tn. neant, da? acuta inafn'a spre mine o făptură (naltă j! tubfire, turnată in zăpadă. — Danie'a,1 fi auzeam insftrj t mult aș- teptata, melodioasa lui voce de bariton, intră repede înăuntru să nu răcești, Cum ai tejjf a$a ? Dar eu mă fi aruncasem în brațele htf. fn noaptea, in frigul ji in zăpada, ce semănati fn clipa asta cu cea mai caldă fi luminoasă £j de Vară. — Danrela, ntă minglta ci eu vocea, ca pe p!sici, impin^ăndu-mă fnar'nte, mi- cuța tatii, puișorul meu drag. Apoi, ajun- gtnd tn an'ret, unde il așteptau cu toții buluc, i! zări pe Mihai: Dragul meu copil curajos, il zise dcschtzlnd brațele fi strln- gfndu-i la piept. Imi dădeam seama că nu voia să-l facă să sufere amintindu-ți că e orfan de ta‘ă, dar mai știam. ceea ce poa- te ta'a nu observase, că Mihai înțelegea motivele comportării Iul și nu se bucura nici nu se simțea copilul lui ta’a. — Mama la urmă,., a mtriit maica, geloasă ca deobicei pe afenffa pe care ta1 a le-o dădea altora. El fi sărută mina, apoi a sărută, spunind t 9 — Haidem in cată. Am o ceste mare... mare de tot. Și vocea ii vibra parcă-fi stăpinea plinsul. — Tot moi ninge ? se interesă Mun- reanu. in timp ce tata se lăsa dezbrăcat de maica fi Domnica. — Ninge, ne informă el. Ninge de nu moi vezi nimic, — Ai fi putut si ic râtâre^ti, se văi- cări matca. Sa cosi intr-o groapă. Domni- ta. ce cafti «Tura, hai, ți alterne masa. — Stai, o opri tata, vestea e fi pentru tine. Dar intii să vă dau ce am adus, Și ifi seoase intii sacoul cu guler înalt, apoi vesta albastră de phiț in ape, de care era părat că se ponosise, in sfirfit Ifi trase din pantaloni cămașa a cărei mar- gine, de unde matca ii croise alt guler in iacul celui uzat, era completată cu un pe- tec de altă culoare. De sub ea, de fur îm- prejurul corpului lui tata, se zăreau ca o platoșe ziarele cu care se învelise, încinse cu o sfoară. „Românul" exclama tata, după doi ani ți jumătate de suspendare. „Românul" repeta in timp ce ceilalți se grăbeau să-l desfacă trăglndu-le de sub sfoară fără să mai aibe răbdare să vină maica s-o taie cu foarfecă. Acum le des- păturau. netezindu-le pe masă; învăță- torului Munteanu ii tremurau mîinile fi se sm'orcăfa fiindcă i Se umphtseră ochii de lacrimi. — Trebuie împărțite încă in noaptea aacasta. te spunea tata. Miine convocam coriftit. ta t Decembrie ne vom duce ia Atba-tulia — a rămas stabilit — unde se va proclama unirea românilor.. ■ Sint lucruri mart.,. Acum sa mai mincăm ceva fi să ne mai încălzim... Pe urmă ne ducem in turnul bisericii. Domnico pregătește felinarul. — Cum ! observă învățătorul Muntea- nu, unirea fără condiții ? Scăpăm de gro- fii noftri fi să intrăm slugi ta boierii tort.. Iar maica: — Și teza ta de doctorat ? Și ewme- nele tale * Domdnii n-o să vrea să le re- cunoască... Tata ffj mută privirea de la ■unul la altul afect Ind o consternare care, insă, ve- deam eu, nu izbutea să-i umbrească exal- tarea. —■ Acum ți dumneata... fi spuse lui Munteanu, fn ioc să te bucuri n-ai nici o grije că vor fti reprezentanții noftn să-fi impună condițiile for. De ce să începem eu îndoielile ? Apoi, maicăi, teza mea de doctorat ? Și dădu drn umeri. Nu-i nimic pierdut, il dau din nou la Cluj. Și chiar daci ar fi s-o iau de la început, ce în- seamnă asta fotă de visul nostru milenar. Apoi, in timp ce toți ne ajezam la masă fi maica Ie turna țuică fiartă; După ce mincăm ne ducem cu toții in tumul bisericii să scoatem steagul. Să sperăm că n-arc nici o stricăciune. Convocăm oa- menii pentru ara fi, precisă, privindu-f pe cei doi flăcăi. Trebuie să-l scoatem in noaptea asta, n-avem timp de pferdut. Apoi intorcindu-se spre mine, cu un zfm- bet ; Teaca aceea Daniela, ftit tu care... Teaca aceea cuprinde cel mai frumos lucru; are să-ți placă fi ție... Diata mami- ta, l-a tras la tnafrnă, e din mătase care lucefte, tivit cu franjuri de aur.,, O să vezi fu, nHîne— Dar de ce plingi tu. Da- niela ? De bucurie Ș Și mă mtngfie pe obraji. Dar eu nu plingeam de bucurie ci pentru că mă pîndeam că totdeauna va f' afa. cei ce mi vor iubi var fi mereu pier- duți pentru mine chn cauza celor „lucruri mari* fi roi rămîne eu cu cei meschini ca matca tar aceia nu mă vor putea suferi. 10 ADRIAN P4UNESCU AMURG TOXIC afa arară lumea. unde rine Demonul, jr spune rf?n alămuri: da' Ce inrâimdfeald de nebuni in mine, sini in slujba frunjii care va râdea. Feffware Sirimbe, Jnlocmife-n ryrabâ, rfiiar din chiayul neț/ru care sinpe-mi e. despre cite lucruri — de unde, de ce — robele, piariH. siripd }i ind-nrreabd. Au idcui.' E ora cind se stinț;, in plinț/eri Drmonu? fi dinții de nlărnuri reci. in anit;r«), 11 v., p. J. 3 L. Blagn. Fttorofia Uliului. Cultura națio- nali, (1*44), p. «. t prin natura. In cazul aeexta subînțelegem limbajul. /5 modalitate de Cunoaștere, tăcerea corelata cu fapta umani — care să nu fl fost luat In discuției Cercelarert de față fși propune — In cele ce urmează, po marginea maiertolu- lui cuprins în l’oetii. [, II (1P63) Editura centru literatură — să stabilească voca- bularul dc bază pe care se sprijină acest motiv Central al poeziei lui Lucian Rlaga, (respectiv cuvintele din cimpurlle seman- tice înrudite) ți măsura în caro acesta proiectează asupra elementului concret (versul — temă) nota semantică defi- nitorie. Ințeleglnd prin motiv* elementul co- mun cîtorva timpuri semantice cu cono- tațîi înrudite, pentru a proceda cu mal multă ușurință la analiza motivului tăce- rii din poezia blagiană, am grupat în jurul acestuia patru cîmpuri semantice după cum urmează : I. N = 35 ]. tăcere (F=I5): liniște (F = V= 9 =15): a amuți (F=l); a măcina (F=l); a sta In ne- cuvlnt (F= 1); a nu face lar- mă (F=1). ll. N=89 1. noapte (F=47); lună (F= V= 5 =28); stele (F=7); întuneric (F=7). 111. N=39 1. moarte (F=29); somn (F= V= 5 —8); vis (F=2). IV. N=13 1. mut (F=7); greu (F=3); V= 3 apăsător (F=3). ținlnd seamă în permanență de valorile conOtative doblndite de cuvinte tn contex- tul poetic Cele patru cîmpuri semantice care concentrează vocabularul de bază al motivului tăcerii, polarizează un număr > vezi : I. Octav âuluțlu, Valoarea Idceril In poezia lui L. Biaja. Revista Fundațiilor, 1X0. IX, p. ISî—im — cereetâtorulul fl revine fără Îndoiala meritul de a f! Intuit existența pro- blemei. sugeri nd, 1n același timp, liniile gene- rale alo valorii el. II. M. Terțullan, Lucian Blaja. Viața RnmSncusca 1963. XI, p. UT, ni Oh. ntuț. Tdeerea la DIapa, Careta Literara. XV. (IMS) p. 31. • Sugestii privind posibilitatea studierii mo- tivelor poetice, pornind dc la cimpurlle se- mantice, care pot fl detectate in vocabular, apar, In articolele : I, Sophie-irdne Kailnowska, A propot d’une limorie du motlf ilttdralre : lat forma ntes, In Beltrage zur Rum£nlsehen Phllo- logic. Berlin, 1S51, I, p, 7»—«I ; II — V. V. VI- nagrndov. Poetica I eu oinoțenia k llnpvutike I teorii literaturi, In Voprau lazlkoznenlja I, 1W, p. 1C ; ?l Sanda Colopența Eretescu, Re- liefarea motivului In poezia lut Bacoola, tn Studii de poetici și rtUlrtlc*. IMS. Ed. pt. lite- ratură, p. ISO—M9 — al cărei punct de vedere teoretic, II Împărtășește șl lucrarea dc feți. de cinci cuvinte* cu frecvența (1), cuvinte aparent neglijabile, avînd frecvența mini- mă, dar care încadrate în structuri seman- tice puternice devin membre ale unor unități de bază, semnale ale mativuluL Reiese asifel insuficiența criteriului me- canic al frecvenței atunci cînd analizăm structura vocabularului poetic, criteriu) hotărî tor râmi ne pentru determinarea valorii reale a cuvin tului participarea sau nonparlîciparca la sferele dominante ale operei, Cercetarea distribuției celor patru cîmpuri semantice 5n jurii moți i lui amintit evidențiază asocieri cu caracter de permanență. Le reproducem pe cele mai definitorii pentru viziunea poetului : — tăcere / apăsătoare, ex.: „tăcere apăsătoare" stăpînca pămîntul” (I, p. 34); „Sănii grele de tăceri" (I, p. 30) etc. Re- marcăm că determinantele tăcerii, epitete- le greu, apăsător converg spre ideca de superlativ, destinate să amplifice inten- sitatea tăcerii. — tăcere / noapte / întuneric. Ex- „cît e noapte-n lung și lat nu s-aude un lătrat» (I, p. 184); vezi și p 329, 61. 82, 137). Cei doi termnei noapte și tăcere, par- țial sinonimici, ajung să se substituie în așa fel, îneît amănuntele specifice unuia dintre termeni, devin limbajul tainic, de- licat al celuilalt. Poetul afirmă : „nici o larmă stelele nu fac", (I, p. 160); „liniște este destulă f ce ține laolaltă doagele bol- ții", (I. p. 56)- Cei doi termeni polarizează In jurul celui de al treilea, luna — semni- ficativă nu numai prin ea însăși, ci și prin atitudinea pe care o presupune, aceea de mister, de înfrigurare : „Suveici de aur, micî zei de apă, luind sfatul lumii, învață să tacă" (I, p 219). Deschise, una către alta, imaginile se angajează în același fluid liric: peste va- lul de tăcere al lunii se așterne unul nou, cel al apelor, se creează în felul acesta su- gestia de neobișnuită densitate, pe care atît de des tăcerea sa ne-o trezește. De altfel, motivul este prezent și în alte lite- raturi, poeții tuturor timpurilor străduln- du-se să prindă Intr-un trup material fi- ința spirituală a tăcerii ți găsind acest mijloc în asociația ei cu luna. Acesta va i In ordonare, «m ținut teama atit pentru motiv di și pentru Interiorul sau, pentru tim- purile semantice de numărul total dc apariții N — criteriul prinelp»! — de numflrul de cuvin- te distincte V — criteriul auxiliar — șl de frecvența cuvlntului F. ■ Veri cuvintele : * amuți, a micina. * nu face larmă e nu vorbi, a rin fn nt’cuvtirt. ti fost și glndul Inițial al poetului, numai cS pe măsura în care acest termen devine dominant, el dobindește expresia unei Conștiințe artistice absolut diferite: „Atîla linițte-i în jur, de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri, razele de lună" (I, P U). Liniștea care ne înconjoară sp oferă mnl mult simțurilor noastre, decit cugetă- rii, de aceea ea este intuită de poet prin notele cu care se adresează acestora: tă- cerea devine perceptibilă. încercăm un sentiment deosebit al artei, poetul „scoate cuvintele din starea lor naturală și le aduce în starea lor de grație" *. — Moarte (somn) vis — formează tripticul în afara căruia nu se poate în- țelege ceea ce înseamnă tăcerea in poezia lui Blaga. Substanța metaforică a terme- nilor crește din tentația de a gîndi mitic lumea și din arta de a exprima poetic tăcerea. Alt înțeles nu are Perspectivă din Lauda somnului, decit acela de a su- gera marele mister pe care-1 închide tă- cerea în somnul monadelor : „Noapte, sub sfere, sub marile Monadele dorm lacrimi fără de sunet In spațiu Monadele dorm Mișcarea lor — lauda somnului*. (I. p. 152). însăși lauda somnului este indirect lauda tăcerii și deci lauda tainei. Sensu- rilor discutate pînă acum li se mai adau- gă unul, simbolic, poetul scrie: „Stropi de liniște îmi curg prin vine, nu de singe* (I. p. 8). Motivul liniștii atinge astfel, prin implicațiile sale, problema atil de complexă a neființei, a morțîi. Do bună seamă că lectura Nopților Juj No- va lls — Himnen an dic Nacht — nu va fl fost străină poetului în structura aces- tei imagini.Termenii: moarte (somn) vis formează un lanț parțial sinonimic, ca clemente imediate ale motivului în discuție, pe care-1 închid și-1 rotunjesc. — Mul / identitate / spațiu (vezi 1, p 91, 93. 19. 7). — mută / căutare, de pildă : ..Sufletul mi-e în căutare, tn mută, seculară căutare". (I, p. 237). • L, Blege. Poetul, Dl«cobolul, H vezi T, Vlanu, 51udll O, literatura ranid- ndr Ed. didactica șl ped. 1SW, p. IM : „>ch ftlhle des Todcs VerjUngende Flut Zu Balsam und Adher Verwandelt meln Bluf, in traducere : Simt valul morțll care In tine- regie / Slngele meu se preface tn balsam și ether. •— Versul „Lucian Blaga e mut ca o lebădă', 1, p. 237 oferă cheia repre- zentării motivului tăcerii, ecuația poetică fiind de data aceasta mult mai complexă și conectind succesiv cele trei elemente ale comparației coalescente11 : Lucian Blaga, lebădă ți mut; altfel spus, noua paradigmă, exprimată prin comparația — deja menționată — este construită pe baza sintagmelor similare / Lucian Blaga e mut i și lebăda e mută /. Așadar, distribuția celor patru cîm- puri semantice evidențiază poziția cheie pe care o dețin în reliefarea motivului central : tăcere. întrînd pe rind în rețele combinatorii diferite, acestea dobîndesc caracterul unor precizări modale. Ordona- rea celor patru cîmpurî semantice: tă- cere — noapte — moarte — mut in jurul unui motiv dominant am făcut-o ți cu Intenția de a sublinia structura deosebită a poeziei lui L. Blaga, rod al organizării conștiente al cîmpurilor semantice, a suc- cesiunii și ierarhizării lor, radical opusă aceleia care rezultă dintr-o simplă jux- tapunere de cimpuri semnatice. Merită de asemenea o mențiune specială versu- rile care concentrează nota semantică de- finitorie a motivului și care In același timp airag atenția prin utilizarea exclu- sivă a timpului prezent, timp, care sin- cronizează poezia cu momentul observa- ției. exprimînd o idee generală — ideea nemișcării, a repausului. —: „greierele slă de vorbă cu tăcerea", „cariui macină tăcere", ,J« liniștesc păsări, singe, țară* (I, p. 135) sau „Taci — arătătoare se o- presc / susplnînd pe ultimul semn". „Quel est celui de noua qul n’a pas, dani ies joura d’ambltlon rivt le ml racle d una prese poCUquc. muilcale, uns rythme et san» rime, heurtde nour s’adapter aux ondu- latlons de la reverie, aux soubresauts de la eonsclensc T" (Chnrles Baudelilre). de decadenți, „iadurile vegetale" din pîn- ®e)e lui Gauguin, grația mozartiană a re- verenței franțuzești și protocolul plantu- ros al temenelei orientale. Craii de Curtca- Veche reprezintă,în literatura română, re- vanșa estetismului, a visului romantic ți a frumuseții pure. ★ A doua excepție de la regula realistă este URMUZ. (pseodonim literar al iui De- metru Dom. Buzău, 1&63—1923), quasiano- nim ale cărui „Opere complete" se reduc la circa... 25 pagini, editate postum, plus o fabulă absurdă. Dacă Matei Caragiale este prințul unei proze artiste pînă la ar- tificiu, Urmuz este inventatorul discret al antiprozei. „Suprarealismul românesc este, prin Urmuz, anterior celui francez și inde- pendent", scrie Călinescu. (Ca ți dadais- mul, de altfel, plecat, prin Tzara, tot din România). Antiprozăî Desigur, numai o foarte lungă tradiție literară — cu toate Ștcreotipiile. truismele, comoditățile ei, cu ale sale idees rețues — ar putea motiva o atare oroare, o atare greață de literatură ca a lui Urmuz. Or, dacă o asemenea tra- diție ne lipsește, nu ne lipsește. In schimb, simțul gratuitului, un simț, puțin comun al umorului (vezi Ion Creangă), al persiflă- rii ți al parodiei. Inițial, antiprozcle Iul Urmuz nu sînt decit niște parodii. Parodie a romanului balzacian, cu minuțioase descripții de in- terioare, cu un personaj central, despre care ni se dau numeroase detalii fizico, morale, vestimentare, care „fac concurență stării civile’, cu o intrigă palpitantă, ctc. (Pilnia ți Stamatc, „roman in patru părți"). Parodie a literaturii cxcice de voyazc (Plecarea in străinătate). Parodie a litera- turii belicoase (Gayk), Parodie a parabo- lelor wildeicne despre artă (Fuchsiada, Algazy & Grummer. Parodie a fabulei cla- sice (Cronicari). Solemnitatea acestor ge- nuri comune (fabulă, parabolă, nuvelă, roman) e compromisă din interior, prin- tr-un complicat ansamblu do mijloace ți mecanisme, numai aparent imitabile: con- fuzia voită Intre regnuri, detașarea părții din întreg (a nasului, de exemplu, din complexul facial) și tratarea ci ca entita- te autonomă, enormități debitate cu sînge Înece, echivocuri lingvistice, frecvente „pla- cări ale mecanicului pe viu“ — conform teoriei lui Berfison, antilogica acțiunilor șl a evenimentelor. Despre cutare personaj »e pot afla următoarele „date caracteristi- ce": „Ismail este compus din ochi, favoriți ți rochie și se găsește astăzi cu foarte mare greutate. înainte vreme creștea în Grădina Botanică, iar mai Urziu. grație progresului științei moderne, s-a reușit să se fabrice unul pe cale chimică, prin sin- teză. Ismail nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit însă pe la ora 5'/î diminea- ța, rătăcind în zigzag pe strada ArionoacI, însoțit fiind de un viezure de care se află strîns legat cu odgon de vapor ți pc care în timpul nopții II mănlncă crud și viu, după ce mai întîi i-a rupt urechile șl a stors pe el puțină lămîie..." (Ismail și Turnavitu.) Ceea ce ar putea trece drept simple bufonerii, de nu s-ar insinua, treptat, în cititor, un sens mai grav, mai neliniștitor al acestor antiproze, care, în plan obiectiv, fa’-S-informează, dar informează real fn planul subiectiv, al autorului. Informează despre un anxios autentic, obsedat de ra- tare (finalurile lui Urmuz sînt incredibil de triste, peste obișnuita bufonadă a poin- tei), apăsat de mafia ininteligibilă a statu- lui birocrat (ca și Kafka, strict contempo- ran cu Urmuz; Gayk, Turnavitu, Algazy au, destule similitudini cu Odradck), exa- sperat de filistinism ți platitudine. Suflet sensibil și retractil, invcntînd — parcă pentru a-și pedepsi propriile obsesii ți an- goase și a-și umili idealurile nerealizate — o lume hilară, absurdă, grotcscă. popu- lată de simbolurile unei latente sexuali- tăți aberante, lume care este însăși imagi- nea deformată, răsturnată, a lumii reale — din care Urmuz s-a șters de bună voie, sinucigindu-se.,. Nu se poate discuta despre romanul nostru actual fără o raportare, a lui, la romanul interbelic, a cărui continuare fi- rească, fie și prin replică, este. Lumea românului românesc cuprinde trei mari arii distincte. I. Aria sadoveniană, arhaică ți legen- dară, de multe ori în afara contractului social, opacă la civilizația burgheză. Opu- nînd acestei civilizații o cultură populară străveche și o umanitate superioară — a păstorilor, a pescarilor, a haiducilor, a Răuberilor lui Schillcr, a celor ce-ți fac singuri dreptate și-ți orientează viața după succesiunea anotimpurilor și după cursul astrelor pe cer. Densitatea reducă a popu- lației, economia naturală închisă, peisajul romantic, dc silvă virgină, sau melancolic, de stepă rusească, satele rare, hanurile singuratice, unde se pot auzi cîntece de dor și istorii de demult, și unde se-ncing niște ospețe pantagruelice, absența rumo- rii citadine, fizionomiile calme, politețea demnă, spiritul vegetativ etc., dau acestei arii, a ritualurilor severe, a lirismului ți a contemplației, acel aer grandios ți hie- 25 rație de Americă ă la Chateaubriand. In- dividul trăiește mai mult izolat, dar nedi- ferențiat, in acele ținuturi de mit, de o măreție Încremenită, care poartă ampren- ta lui Sadoveanu, scriitor amintind, prin acea „impresionantă insignifianță* (Tho- mas Mano), de G. Hauptmann. II. Aria prozatorilor ardeleni (Ion Sla- vici. ion AGÎRBICEANU, Liviu REBREA- NU. Pavcl DAN, Titus TOPOVICI), arie a conflictelor sociale patetice, a confruntă- rilor etice, dominată de mișcările unui epic adesea epopeic. Peisajul prezintă as- perități de pustă, ea fn poeziile lui Lcnau sau ale lui Ady Endre, sau moliciuni de dealuri și lanțuri de munți, bogați in ză- căminte aurifere („munții noștri aur poar- tă*). Orașele, în virtutea unui poporanism programatic, sînt evitate. Satele sînt civili- zate. Ele conservă elementul național. In- divizii interesează la nivelul speciei, im- portante fiind masele (specificitatea ro- mancierului ardelean), deși capitalismul, prin forța l>anului, generează individua- lism și arivism. Setea lui Titus Popovici, axat pe problemele satului ardelenesc postbelic, confirmă, desigur intr-o viziune nouă, dominantele ariei: Simțul mulțimi- lor în mișcare, interesul pentru factorul economic, eticismul). III. Aria dunăreană, balcanică, domi- nată de cîmpie, de „Bărăganul* lui Odo- bescu, cu ieșire, prin cîteva porturi cos- mopolite (Sulina lui Jean BART, din Eu- ropolis; Constanța. Brăila lui Panait ISTRATI) la mare. Arie caracterizată de viață citadină in- tensă de un ruralism ncpairiarhal, „orășe- nesc*, cu o tipologie foarte diferențiată, pitorească adesea: ariviști, mărunți func- ționari cu ticuri și tabieturi, mici oameni mari, ca în schițele lui Cehov, mari oameni mici, faună universitară, miniștri și ministeriabili, cavaleri de industre, artiști, boemi, visători („lunateci*), aspiranți la glorie și ratați, epave morale, meseriași, calfe, ucenici, frizeri cu mandolină, ma- halagii, fanți dc periferie, țigani (lăutari, robi, hoți), umiliți și obidiți, țărani, aren- dași, moșieri, popi, învățători, jandarmi, elevi, studenți, mai tîrziu (prozele lui Alexandru Sahia, reportajele lui Geo Bog- za) și proletari. Ceea ce este pentru francezi M. Prud- homme sau pentru englezi John Bull, este pentru această orie cu centrul în Bucu- rești volubilul poltronul, jovialul, familia- rul Mitică Popcscu al lui Caraglalc. Estetismul și gratuitatea (slmplilicînd, desigur, lucrurile) sint aici corespondente- le lirismului sadovenian și eticismului ar- delenesc *. ★ Acestei arii din urmă aparțin cîteva din cele mai bune romane actuale. Bietul loanide (1954) și Scrinul negru (1960) de G. Călinescu: romane monumentale, de un realism clasic și dc o mare invenție ti- pologică, galerii de inubliabile caractere (în genul Caracteres-lor lui I-a Bruydre), vaste frește ale aristocrației fn declin și ale universitarilor în perpetuă agitație ari- vistică. Lunatecii (1965) de ION VINEA ; romanul unui visător, unui „lunatec* (al- ter-ego diurn al poetului ion Vinea). su- flet amoros și sensibil, dar neproductiv, cu vocația ratării, care va dccădea.iși care se mișcă prin lumea bună — prilej pentru o interesantă pictură socială. Groapa de EUGEN BARBU; roman de un realism frust nu lipsit de o anumită poezie a pi- torescului, descriere cu lux etnografic și argotic a mahalalei bucureștene de prin ’920—"925 Desculț de ZAHARIA STANCU; poem al satului valah din preajma răsca- lelor din 1907, operă de un realism halu- cinatoriu. veritabilă „geografie a foa- mei .. .* în *909, cînd Felix Sima (personaj din Enigma Otiliei) descinde în capitală. Bu- cureștii aveau aspectul unui „mare sat*, cu copaci în toate curțile, cu case nu prea înalte, majoritatea fără caturi superioare, de o arhitectură variată și mediocră (fe- restre disproporționat de mari, frontoane grecești și ogive din var și lemn vopsit), cu garduri de lemn, trăsuri pe străzi și fe- linare. (Desigur, nici palatele nu lipsesc i e vorba de Bucurcștiul mediu), Aceasta e capitala lui Mateiu Caraglale (plus nota de un accentuat fanariotism), cu cîteva in- terioare nobile și rafinate, dar nearătoase în exterior (edilitatea nefiind cointeresată de obicei), cu restaurante, cafenele, beră- rii (specialitatea celuilalt Caragiale), cu fleici la grătar și tarafuri țigănești, unde se fntind niște chiolhanuri care țin pină la ziuă. Oraș oriental în curs de occidenlali- zarc, de unde acel amestec bizar de — cum ar spune T. Arehezi — Verlaine șl Mavro- cordat. După '920, cînd apar hotelurile șl palace-urile cosmopolite, imobilele și mo- bilele cubiste, barurile de nichel și sticlă, jazzurilc, automobilele suple (v. H-sia F * Se înțelese, sper, cA aceste «rit — vala bile, mat ales, pentru epoca 1860—1940 sint re- constituite prin meraturA. prin geografia. tipo- logia. sociologia llterarft. Satul valah. vAzut dc un prozator ardelean ca Liviu Rebreanu — |n Răscoala — nu corespunde Intru totul schemei stabilite mal sus pentru arta dunArcanA- 26 Ikvigescu, Camil Petrescu; Palul lui Pro- cust, G. Călinescu: Cartea nunții), diferen- ța centru — periferie se accentuează. Tră- surile cu muscali pe capră, zorelele de pe garduri, ca niște minuscule pilnii albastre de gramofon („Valencia* este la modă), mușcatele din fereastră, casele joase, feli- narele, muzica țigănească se refugiază de- finitiv la mahala (v. G, M. Zamfirescu, I. Peltz, V, I. Popa ele.). Treptat, și mahalaua se stratifică, prin adaosul altei mahalale, in curs de constituire, și care este un veri- tabil sat. Acesta e decorul — și Însăși substanța — romanului Groapa. Groapa Cuțaridei, periferie a unei periferii (Calea Griviței), sordidă aglomerație de cocioabe, cu o inevitabilă circiumă (ca In Le Bistrot al lui Zola), Intr-un capăt de „uliță", cu haite de clini alergindu-se fn libertate și schelălăind victorios în epoca rutului, cu mormare de gunoaie (gunoaiele capitalei) și mari bălării, cu lupi atacfnd iarna oa- menii, cu un frizer ambulant, cu feroviari și parlagii, cu gazde de hoți, cu hoți (de cai, de buzunare, de drumul marc — nc- sindkalizați ca in romanul iui Brecht, dar admițînd o căpetenie și conduetndu-se după dreptul natural) și cu locuri ascunse vigilenței jandarmilor, cu copii zdrență- roși, lăcind „l’dcole buissomăre" și trăind In felul hoților, pur instinctiv, cu neaștep- tate rezerve de umanitate și după un cod de onoare special care intră mereu fn con- flict cu onoarea oficială. Nu altul este as- pectul Omidel, dezolantul sat al Desculți- lor, al famelicilor patetici, al mincătorilor de urzici fierte, de rădăcini și chiar de pămint ars, al familiilor cu zece copii dor- mind pe rogojina aceleiași odăi, al pe- lagroșilor și al gușaților (a căror gușă „cintă" fn somn) al mulțimilor de prole- tari agricoli dezumanizați, laconici, aspri, elementari, sălbateci, aparținfnd altei pla- nete. La nici 200 de kilometri de Omida, Ba 30 de minute ac Cuțarida, în Bucureștii. Crailor, al lui loanide și nl Iui Lucu Silion (Lunatecii) — a căror acțiune se petrece în *30—’40-se fac risipe nebunești de ti parca- se și de trandafiri, în amintirea... ,,quin- telor manueline", (ale lui Pantazi!). se or- ganizx-ază bătăi de flori la șosea, se zăbo, vește ore întregi in cada de faianță, în ca- re corpul pare o enormă gînganie înfiptă Iîn chihlimbar, printre flacoane de Colonia ți de lavandă Atkinson's, roze de Rumelia. loțiuni Amarilys, săruri Yardley, săpunuri Pearl. (Lunateciig Bucureștii reuniunilor mondene, unde se soarbe, cu un fin pro- tocol, ceai din cești de Scvres, transparen- te ca niște petale de roză, unde se-ascultă muzică de Bach sau de Vivaldi, unde se face metafizică, spiritism, sau monderă causcrie șl bîrfă subțire, dc pe fotolii și bergere cu tapiserie Aubusson, unde zgo> molul pașilor e absorbit de imense Bucha- re și Ghiordezuri unde se pot răsfoi ediții legate în „piele de Cordoba" din secolul al XVIII-lea, la umbra pereților de un roșu pompeian și a oglinzilor venețiene, cu nobile ape. Unde recenți parvenîți inte- lectuali, ..putrezi de cultură", cu memorie prodigioasă, care citesc pe Homcr în origi- nal dar neproductivi, de o erudiție sterilă, se cizelează (provin majoritatea din media rural), cercetînd în taină manuale de .sa- voirvivre" colecționează rarități de artă și antichități sau (investiție mai rentabilă) bijuterii, și imită protipendada... Care protipendadă, blazată, cinică, obosită de rafinamente. Cultivă genul „lumpen", în- jurînd cu savoare intr-o românească neao- șă, graseiată și nazalizată, rotițăind semin- țe de floarea-soarelui din populare corne- te de ziar, sau teoretizează și se confor- mează mussolinianului „vivere periculosa- mente", aderînd la fascism. Este lumea în care evoluează, abstras și dezinvolt, cu o amuzată superioritate, arhitectul loanide individ genial, candid și nonconformist. cu iluzii de independență, ciocnindu-se, la fiecare pas, de mondeni fără păreri, bravi oportuniști, ca Gaittany, de maniaci ai anei catedre universitare, ca Gonzalv lo- ncseu, de grotești deșeuri de umanitate, ca Suflețel, Gulimănescu, Hagicnuș sau de ab- Jecți reprezentanți ai Noii Ordini, precum Gavrileea, cel cu obrazul furunculizat de o prelungită acnee ... Dacă mă rezum la niște decoruri este că, bazindu-se pe stereotipillo literaturii de un anumit gen (de exemplu: „romanele unui mediu", ți romane ale unui mediu sint Gropa, Desculț, Bietul loanide), citi- torul acestor sumare și, fatalmente, in- complete note poate, prin metoda Cuvier. reconstitui ansamblul... Cum spuneam, prin decor, Desculț seamănă într-o oarecare măsură cu Groa- pa .Dar numai accidental, Desculț este un reportaj, un document monografic (ca Groapa). Caracteristic, pentru Desculț, fi- ind lirismul, monologul acesta sacadat, rostit cu sufletul la gură, fără pauze de respirație, grav și acuzator; Darie — su- prapersonajul romanului își retrăiește co- pilăria („virsta fericită", cum i se zice), și, cu palmele pilnie la gură, o povestește, spre aducere-aminte. lumii. Diferența din- tre Groapa și Desculț este de atitudine, Stâncii e liric și social. Bărbii e obiectiv, dar, structural, poet ți estet. Cuțarida, cu poezia ei stranie, cu miresmele el sălbati- ce, devine o floare a răului, o „fleur du mal", nu maladivă, dar dc o mare vitali- tate. (Unde Zola ar fi făcut morală. Barbu face artă). 27 Distanța dintre Groapa ți Lunalecil lui Vinea sau romanele lui Câlincscu este distanța dintre argot și Jargon. Lunatecii — romanul unui poet — trăiește prin cîte- va pagini subtile și fragile ca o pinză de păianjen. Bietul loanide și Scrinul negru sînt operele unu: romancier major, mare pictor de medii și caractere și de capricii goyești. G. Câlinescu este autorul unei vaste panorame a deșertăciunilor umane și subumane, autorul unui „Vanity Fair". Distanța dintre Omida-Cuțarida și centrul opulent al Bucureștiului este incomensura- bilă, ca de la cer la pămînt, ca de la ccr la subpămînt Ceea ce surprinde, este că aceste medii, diametral opuse, sînt, oare- cum, osmotice. Mulți boieri au avut robi țigani pe moșie și vorbesc țigănește. Fanarioți re- cent europenizați, nu disprețuiesc chefu- rile cu lăutari- Unii, definitiv decavați, apun ia mahala, sau în vreun mizer conac dc țară abandonat, prin cnre șuieră vîntul ți mișună guzganii. Intre mahala și centru există un permanent schimb de „valori*. Ascensiunile vertiginoase sînt, orlcînd, cu putință. Pirgu devine în scurt timp: „de mai multe zeci do ori milionar, prefect, deputat, senator, ministru plenipotențiar, prezidind o subcomisie de cooperare in- telectuală la Liga Națiunilor și oferind co- legilor săi străini, veniți in România cu pantahuaza sau în „anchetă", o somptuoa- să ți sibarită ospitalitate în castelul său istoric din Ardeal". Din cile o Cuțaridă răsare, uneori, vreo Penă Corcodușa, vreo „aspră floare de maidan" care tulbură, cu aromele ei inedite, stătu'a atmosferă sa- lonardă, făcind victime printre recenți na- babi sau chiar printre vlăstare de aleasă stirpe, precum aceea numită de Leuchen- bera-BMHharnais. Și nu numai La Char- treusc de Purme ar trebui să sc termine cu TO THE ITAFPY FEW. Aceleiași arii aparține, Tlîe Moromete, țăran din cimpia Dunării, personaj central a1 romanului Moromeții (1954) de Marin PREDA. Este un roman psihologic (ceea ce presupune cel puțin un personaj de o oarecare complexitate sufletească), un ro- man polemic, un roman — replică la ten- dințele de reducție a țăranului la cîteva instincte primare, la o dominantă ..foame de pămînt". Țăranii lui Marin Preda sînt ocoliți. Au apetitul neologismului pe care II degustă cu savoare și, concomitent, cu suspiciune. Ironiei, se exprimă „pe boie- rește". Sint abonați la gazete. Citesc cărți (Progres?, Există Dumnezeu?, N’ță Pitpa- hw la Karlsbad.) Fac poiRică, adică „com- bat* din pură plăcere. Sînt sociabili șt de loc, chiar dacă sceptici, speriați de citadj- nism. Aplecarea spre vorbărie, care le-a atrofiat pasiunea acțiunii, îi scutește, de obicei, de arțagul tradiționalist, îi face, pe cit e posibil, să rezolve prin dispute de for eventualele conflicte. Dacă Ion al lui Rebroanu este Un Raslignac în mediu rural, Ilie Moromete, țăran cu o anumită stare materială (sîntem prin —'37) ne- preocupat de parvenire, este un erou sten- dhalian în același mediu. Ion e abil Bacii lui Sadoveanu sînt înțelepți. Există țărani deștepți, utilizîndu-și deșteptăcia- nea ca pe un mijloc de adaptare ia mediu. Ilie Moromete este inteligent șl are or- goliul inteligenței. Inteligență pură, inefi- cace in plan practic: pur aparat de emisie — recepție de spirite, de raționamente subtile de paradoxuri, de sofisme. Moro- mete vorbește singur pentru că „nu are cu cine discuta, în sensul că nimeni nu merită să-i asculte gîndurile". Cea mai mare bucurie a lui, ca și a Karamazovilor. e să „stea dc vorbă cu un om deștept în stare să glumească inteligent" Hie Mo- rometc este un estet sui generis, fără prea mare încredere în valorile utile, Comer- Ciulizarca propriilor produse agricole II Interesează mai puțin decit, să zicem, po- sibilitatea dc a tăifăsui cu o chipeșă mun- teancă cu ochi alliaștri (cumpărătoarei produselor). El e epieurean, cultivind ala- raxia („Moromete era nemulțumit și mat ales era nemulțumit de faptul că era ne- mulțumit*), care, pentru a nu nbdica de la esența lui umană, se disimulează. (Fa- ce pe prostul, ca Ion Creangă). Desigur, rafinamentele, cstctismclc, inaclivitățile lui Moromete sini posibile numai într-un „timp răMâlor". Ele au la bază o relativă stabilitate materială (mică proprietate in- dividuală), ți Moromete, candid — ca ar- hitectul loanide — o absolutizează. El an' iluzia eternei lui Stabilități, ignoră legile istorici, ale statului, ale familiei — care nu l ignoră pe el, ruinindu-1 treptat. Ca loanide, este un egoist superior. Ca îoani- de, va primi lecția istorici. Dar ea individ, Moromete are toate trâslurile superbe ale unei umanități, superioare. El e un Oblo- mov do la Dunăre, mai mult hedonist de- cît anxios. Rafinamentul acestui țăran presupune o îndelungată șlefuire, la ni- velul rasei, a gesturilor, simțurilor, min- ți:. Moromete s ar simți bine mandarin, și un protocol riguros la masă nu l-ar de- ranja deloc, ca pe cutare burghez genti- lom nătărău. Satul Ini Rebreanu e un sat „sănătos", spartan. Marin Preda propune un sat, nu bizantin, dar oricum atic. Ir. care indivizii preferă acțiunii contempla- rea. meditația, dialogul. Locul Iul Moro- mete ar fi în grădinile lui Akadennos, tub seninătatea cerului grec... 28 AL POPESCU-NEGURA ECOU Q Lj,Td ochiu-nfipt In pe^fera gândirii ^i verticaie-n stol, brăzdează Jpaftl, Ca nlțte semne lungi de ezclamafii. Zidite străfi, la poaria nemuririi ftâmlne mina ac pe cusătură Și-nfige flori fn pajii tea de /ii*. Cum calendaru-afterne-n lună, zile Culese din inghei fi din căldură Tăcerea stă ascun^â-ntre perdele. De teama întrebâriir ți „eind* Și n-aude ecoul răspunzlnd: ..O stea, lumina-ți urcă-n alte stele1' PETRE PASCU PE VOLUMUL „BUCURIILE MELE1 fi vrut copac enorm. Versurile — frunze ia te Intr-o noapte de nesomn, r> ntre af’ri adunate. StJneJ tare l-aț fi vrui Cuib sd aibă toff wilfurit Peste care-ar fi trecui t una cu de-arpinl condurii t.-aș fi vrut trn flux de «idri, Fierul digului să-l sfarme Furtuna’ec, la chemări Ar fi dat, prin gol, alarme Soim, azurul aț fi vrut Sd-i noteascd-n clonf de piatră, $i, de nimeni străbătut, Drum să-mi taie Înspre lotrii 2.0 I DIAMANT in ce adinctiri de pădure scot, Din ce hățiț ascuns sub bloc enorm, Sd toi adine, sd /ti un bob frtimos. fr nu cărbune sec, urff, inform? Mu-n sticlă. in avlnt de-ar fi să tai. Să curmi — țirag de aur — ginduri bune, Pdmli. o diamant, sub glod, sub scai. Rămti inferior, urit cărbune. ION LABESCU_________________ REMEMBER Y 'iam cd somnul £ a ploaie albastră Despleitld pe culmile nopfiior Ațtepttnd clipa ntflnirii Cu riul lucid ai luminii. Dar pentru că niciodată N-am fnfeles odihna eroului, Le-am spus cangurilor sd se legene, fi ele au clăi'nat plopi infiorafi in ale căror flame Au ars cioelrlii. i-am joptit lunii Sd-;i ceamd tăcerea Peste pădurile Daciei, Si au tresărit filele galbene Din cdrft de istorie. Le-am spus riunfor Să-ncremeneased pentru o respirajie. Si m-au privit ochi rotunzi Din adlncurt. Le-am spus oamenilor sd nu uite. Și frunțile poeților s-au culcat Pe vise fnalte. i-am cerut soarelui Să fmbrăfi;e?e statuile, fi gurile de rai ale Patriei S-au rotunjii In formă de inimă ... 30 J1VA POPOVICi ODISEEA cerni lumina ft-o terne^n amurg Si tlrețlnlte repetate se ecurp, 5e umjld Plutite» s Inert*-4«rdun Jar cDnpud troienit de /lordurl. t'tata se-apleacd. cumpăna rdjare. Numai glndirea n-aitf ^Edj jub zare. Strada ipre farfai țt soare se-aulntd, Doar st ruaa-nflnid pllngC-nCet Jt clntd SI veynlc s« pierd fit tpalmete idrli Sloiuri de striQdtv-ri apa ufidrif, Aripile vlsteic rdhddtar prin zarea curant Cita pdfdri au ostenit dtnir-odald. Stoluri de |lrd±ip s taluri du Iborurl tubfirc Trec fecioara prin b-oate pHrttcl Iubiri, Si clipa «e duce, ochiul le-ntiartc pe oai. LeapdnuJ devine lemnul final Sub sceptrul peni'zci, raia de cinice ideul Se termind, ți-o ta d« la~ncepuL Jnsd dc cer cdldloHnd mereu, S-adun cdlduri Hngd /rigid meu Ctnd lingi porturi (Armurile ferme-s . . Ce mdrt de aur ne fnitncte HcmtCJ I In rămâneți? dc DAM1XN UABCHE 3f ION CALIMAN SECUNDA ÎNAPOI *^ai, rup? ceața albăstrie din verticala ce w soarbe culoarea asta ardmie e rupui poftei mei? oarbe zlpropif-te cu o nximni fi-ndepdrteazd-Te cu o secundă, ți l-rum albd o înseamnă cu pajii, undă undă Cind pleci sd nu trezești copacii C3-jt tcmmS ceru! intre noi fi apelor sd nu ie spui de unde T'i-am da! secunda inauoi IN DOI i fjtnijiea picura din perefi ca o vopsea topită, tJiurdara, se închega pe fot, foțmttd. timpul intre noi /răpea sd moara O clipi s-a sport de un trimiteri a:’ tău: o fi fost sau ai meu’ in ul adulmeca pe ia tieatnuH :d;tada din sujieiul tău. Perejit erau atit de subfiri ed-ji slmfeam rdsujlarea de-a^ară țr iar O Clipă S-a SpOfl de Itn ytai sau am rdmas fără cârd. MEDALION LIRIC FEMININ februarie se apleacă spre celă- lalt anotimp, de sub apăsarea zăpezii aburi miraculos! lasd-n urmă pămîntul și frigul final. Intr-o năvală bllndă respirfnd spa- tul nclocuit de vegetația în expansiune. Abia martie apare limpede peste copacii împietriți In solitudine, pune pecetea măr- țișorului parcă pentru a da nume trium- fului naturii. Vocile lirice In primă audiție din grupajul prezent vin tocmai ca o întlmpi- nare a anotimpului dinții, ele însele to- rente fn formare cărora le deschidem ace- ste albii grafice spre afirmare. Sînt ca niște raze alcătuite poate mai mult dia entuziasm decit din adîncime arzEndă. Dar, cum de )a Magda Isanos încoace flo- rilegiu) liricii feminine capătă noi strălu- ciri ți contururi, iar pe pragurile cena- clurilor literare auzim pașii unor promiță- toare debuturi nu facem dorit să le sub- liniem existența. Opt voci lirice feminin» se topesc fn metaforă, cum martie topește sub ierbi aăpada finală. DAMIAN URECH» RĂZBUNARE ^dt rinul pdmtat nu-mi iartd cd astăzi tl caic în piriw», Cd-n mers îl frămini trupul rotund și asta, poate, îl doare. Nu-mi torid od-i intru în ptnduri wrbind cu greieri ți fructele coapte dimineața tălpile poale ttrivesc lacrima pitarii ta noapte. Nu-mi tort! pdmtntul nd rup picuri de Mnge și i pun la ureche ii Nici japiul c-alunei cind el dMrm*. destăinui funii dorința străveche Intr-o zi, cind minutarele cor continua să alerge in ritm de olimpiadă spre iarna ți soarele apârind in zori ua-ncHci oamenii fn raze neldsindu-i să doarmă, Uitata țârinâ, ofiind in zbucium de flu.r ffi va căsca enormul bot Iță va-ngMU-ntinerind cu o zi, cu o fund sau poate de tor. PiA BHlNZEV LITERE PE FRLNZE 2,jli-am lăsat privirile pradă tnir-un loc mat ascuns, mlinile-au încercat să se ascundă n iarbă' M-cm zgiriat apoi cu spini, Mră sa ntreb de nor apă sau slnge, dar m-am mirat căzind cruzimea lor că nici nu rid fi nici nu ftiu a plinite! De ce-am cuies eti oare Jarba-Mare? Vindecătoare de boli nu de suspin? Mi-am dat atunci un nume; zicfndu-mi vrăjitoare cu bobi de stele daruri sd alin ... Dar n-am fost eu fi nu sint eu. căci mi-e deschis pdmfntul, nici cind voi fi, eu nu voi fi căci mi-e roșiii cuvlntul.., 4NX SELENA 34 I AM CERUT .m cerut să mi se dea o stea Si-am primit-o pe-o rază, Fără să mă mir De ufitrința Cu care dorința mr-im tmpiim'r Afi-am dorit aripi Cu care sd zbor către infinH. Si-am primit, fără jă mă mir, E fi firesc Sd-nți imptinesc re-am dorit, Xm pricit pânditoare apa Jl-dn vrut să-j rdseolesc adfncui Si fără sd md mir Xm primit uq caftim protector Ce m-a ferit de tiuftnitnia ei. Xm urut sd topesc met ai fi cdrbuMe Sâ-nfrunt stirva fi puterea-i draeeascd Si-am rrujir. fdrd sd md mir. VJCrO/îiX ORXGOt ELOGIU LIRIC T u m-ai purtat in tine fi cu tine Creseind spre miine dinlr-un t'ndr ieri, Eu sine lumina care te reține in apele din doud minieri. 35 ta flaut tdu m-a apărat iubirea Ou cpdsarea primului cuvint Și focuri ard, sd nu Se stingă firea Xceleia ce «fii fi care sint. In cehii tăi ca lacurile sfinte M-am oglindit cu virila ce deilramd, Cd nlfabeiui mtmfeiui fierbinte A vrut 13-nceupd din cuttfntul tnaml Abia acum cind trebuie afl-ți dau Măcar un strop din ce mi-ai dai tu mie. ia doar dogoarea grindurilor, sau la-mâ intreagâ dintr-o poezie !a-m4 cu tine prin nădejdi stelare. Prin veri de-argint fi toamne de aramd. Eu tini doar fata newcultdtoare. r» ețti un dor ce se numește mamdt SABIN» GHILBA CAPRICIU p 1 i£, pir ple . . □ AlwMdjci ttldrpijfitorc din htJvfioEf ochilor , , + Cu *d dtvfri fl tiruerif&i md roții .M «farm chttaro. Am . , . a «oi un #ra(un£ tfftae p« ncri*. M-a «furat j*fnj\?nl£ s/trjIluJul el. PiCp Pte, PIC . ■ r Dtn ntffuț d« a[UM eu c«-al «d md-mbU r 91L.VUL aOLnPB^rA 36 ^â-mi pdmlnt ca sd pot da garoafelor mele răsar — Dinii pdmfnt ca arborii mei sa nu m mal prăbu^cairif, pen'ru ca cui meu ia nu se mal spinzure zilnic Fntre pleoapele furtunii, ci tn s fir fit, «te iar adine, fn edidura bia/inS sd pnndd rdddcinf, /L5£ HEHN tn românește de DA V CONSTANT1NESCU POEM PENTRU DOI A -‘Am xerEe un poem pentru dm... An «tril un poem pentru unui plus unui din noi DacJ doi Inreamnd a fuma din. aceeași ți;ar4 Dac4 doi Inreamnd a bea din același pahar cu irtn Daca doi tnecamnd emoția unui peri neîmplinit toci Daci doi tnfcamnd Curajul de a fi Impreund Daci doi, daca Soi >. . Am ierte un poem pentru dod... Am ierte un poem pentru doi, care miine poale friemna r Am eerb un poem pentru elnaua linsur I Pentru acel elngur care rdmfne Hnd din doi ecoai unui I MARJAKA LUWC 37 JOC M... Nisip ia așteptare. Val. i.icdr ce rine fi piere. Saricile. Aripile moarte alt mini. FRUMUSEȚE Junei cind pânHnruI uita de sine, Si demne cer, .Atunci cind frunzele Se cfteomâ t-aamud, Atunci cind ioftd ee chearnd Toarniw, .4lunci etnd nor In?ine fvrenim noi. /Hunei cind toiul se limpeztfte. Vine frvrntixcțea fi ne dă un nume- MARIETA TifEODORESCU 38 Despre poezia lui CONSTANTIN MIU-LERCA ■ NICOLAE Ț1RIOI * getul Cari jian ti» Miu-Lerca a împlinit fu anul trecut 6fl de ani. Cu toate că, bine cunoscut in cercurile literare intre cele două rdzboaie, poetul n-a încetat să scrie cantitativ enorm și are mai multe volume de versuri In pregătire, opera maturității sale creatoare a zăbovit neașteptat de mult sd apară tn carte, după volumul de debut din 1932, sau după cel cu partituri muzi- cale scos in 1940 in colaborare cu compo- zitorul Filaret Barbu și cu pictorul ilustra- tor Demian. In antologia 11 poeți bănățeni prezentați de Ion Stoia-Udrea (1942), Con- stantin Miu-Lerca publieind cele mai re prezentative poezii poate, ale mult aștep- tatului volum Băuțe, mărturisea înir-o „oră autobiografică că „rodul a zece ani de frămintată strădanie poetică", s-a rea- lizat cu credința „că e mai bine să scriu mai mult și să public mai puțin" — con ungere care l-a privat de satisfacția unui ruoment al succesului editorial, dar l-a ajutai să se cunoască mai bine pe sine, tn evoluția gustului literar al epocii. Poezia lui Constantin Miu-Lerca, co«- Itnuînd tradiția culturală a scriitorilor bă- nățeni, mai mult etică decit estetică, în- cerca, intre cele două războaie, să pro- moveze in literat ură, lntr-o literatură mai elevată, mai conștientă de valoarea crea- ției, universul rustic, cu mentalitatea, sen- timentele și omenia lui, fără a imita di- rect maniera folcloristică și fără a mai scrie in dialect regional. Problema specificului bănățean, care preocupa mult pe atunci pe intelectualii 'imișoreni, era desigur o problemă de creație artistică și nu putea fi rezolvată Un mod programatic, deși nulii au încer- cat să scrie și astfel, bineînțeles, fără rea- lizări remarcabile. La noi în provincie insă, se pune acut și problema accesibilității literaturii, a atracției de cititori. Tradiția de popularitate a scrisului literar era încă vie, cărturarii ardeleni și bănățeni dinainte de Unire scriind, fn primul rind, pentru masele de țărani, care citeau la sate nu numai calendare șl cărți populare, ci foi de cultură, ziare și cărți și trăiau in spiri- tul acestor scrieri gustate ți comentate de ei, cunoscute de toți. Un scriitor cult, crescut In școala acestei tradiții, trebuia să fie neapărat un scriitor popular, adică să albă legături sufletești, dar și rezonan- ță, accesibilitate, in lumea salului părin tesc. Lucian Blaga, cu universul culturii sale vaste și cu metafizica sa orientată a supra mișcărilor înnoitoare ale timpului și ale continentului, în care se formase, nu a renunțat la universul, sacru pentru el. al satului, insă — inriurit de curentele li- terare ți estetice ale occidentului german — a preferat să se căznească total fvor- bese de prima sa epocă creatoare) de mo- delul folclorului, și, in parte, de răsune- tul popularității Alți creatori, mai Înră- dăcinați de vatra fi de oamenii satului, s-au străduit să aibă priză neîntreruptă cu lumea rurală de cititori, cu riscul chiar de a rămlnc minori, ne valorificați pe un plan major Constantin Miu-Lerea, chiar de la pri- mul volum Biblice, deși scria in prozodie modernistă, cu versuri adeseori libere, își căuta motivele de inspirație în amintirii»- sentimentale ale satului bănățean șt iți ciniă atașamentul etnografic și sentimen- tul naturii cu vigoare : Ca-n niște stupi, roiește primăvara, prin grădini, de parc-au înflorit albini In pupi. Cerul s-a spălat cu mine, la flntină, in șofiu — și-i atît de curat, de parc-ar fi furat albastrul florilor de foioîiu. tn ugere bogate, fierbe curastrul laptelui nou ca-n odihna brazdelor, bugeacul din ponou, (Bucurie) Poetul nu era influențat numai de lecturile de versuri scrise în formă mo- dernă, ci și de fiorul metaforei, subtil ș< muzical sugerat in imagini, ca în Noapte ; Luna, păianjen nesățios, din pînlecele nopții, firele și-a scos, cu umbrele să le-mpletească, visele să le-ncîlcească. 30 Un tăciune-aprina, pe vătraiul beznelor, undeva, s-a stins, in clocotul broațtelor, apele au început aă fiarbă. In ciuda succesului sttrnit fn publicis- tica locală ce formulase multe speranțe, precum fi a ambiției, inc 3 destul de mo- deste, de a da expresie unui sentiment, poetul avea multe dificultăți de creație, resimțite direct ți tainic, de vreme ce ezita neînchipuit de mult fn pregătirea volumului anunțat Dificultatea consta, cred, In efortul, evident chiar In cele dinții versuri ale sale, de a-jl doblndl un stil răsădit In tradiția specificului lingvistic bănățean, tn care noutatea $3 provină din întrebuința- rea unor cuvinte cu circulație redusă, dar deosebit de expresive din punct de vedere muzical ff semantic, ca de exemplu: slog, lom, zăton, dorîngă, sad, mau, fuior, poz- dare, vlnătărl, cripenlt, alin, migrin, să- arin, șfită, oUtel, zleamăn, lomuri, îăor, cufrfng, domnlamă, borugi, sănfireangă, oglanlc, inie etc. Totodată, exprimarea sentimentului să fie făcută cu elemente iuale din viața fi îndeletnicirile țărănești, chiar dacă lexicul era încărcat uneori de neologisme, iar prozodia era modernă Vrind sd grefeze poezia pe realitatea goală ți sănătoasă a vieții țărănești, viziu- nea lui C. Miu-Lerca se limpezește de-a lungul anilor In muzicalitate, fn expresie stilistică, fl chiar in mentalitate ffepre- e mia re a plastici a vieții, In afara contem- plației, ca printr-o ancorare directă, zu- grăvește o imagine melodică a vitalității țdrinești In munci, joc ți dragoste. Cîntecul laptelui muls tn găleată se scaldă -n o ploaie^nspumată fi caldă Cornul de bou pornise să-m parii binețe-n ecou: Și bate din poartă In poartă Turma-l ia urma. O mină o mină c-o mină de lină Propti ndu-șl In frunzele proaspete frica, turuie iar turturica Zoriră cu vremea șl glasul și pasul Șl turuie roțile. Satul Se mută fn holde de-a lungul, de-a latul Și se-nsoțirâ la drum spre ponoare brăzdate — Șl snoave cu vorba întoarsă. Și : zorile, dido, se varsă 1 o serenadă; o inimă, un început din nesfîrșita grămadă de inimi sădite In lut. (Zori rustice) Mt»-Lerca nu este un Urle de nuanța intimistă. Lirismul său e obiectiv printr-o transpunere simpatetică in plasticitate, ritm fi culoare. Sensibilitatea e primitivă, robustă, de om al naturii, cu sentimentele simple dar puternice, uneori dulcegi, dar vii prin cadența ți sonoritatea nerăbdării de a se bucura de viață. Conturarea plas- tică ți vie a realității rustice e zi’dpdia'ă ți plină de lumină, obținută printr-o certă ji remarcabilă tehnică de a picta Imagini cuceritoare prin mișcare fi sunet: Rlnchiază armigti tn frfu, tropotul spumegă rlu — și-i roșu pămîntul de grîu Heei I Spicele se scutură ca la o nuntă-o ciutură (Arie) Totul pare joc vesel de horă sau na(r fi fericit, expresie a unei viclenii copilă- rești, Vreau sd spun cd registrul liric al lui C. Miu-Lerca e destul de Sărac ți lip- sit de meditații profunde, de metafizica misterului sau de revelația unicității visu- lui. Sentimentul dezrădăcinării la el e brodat pe duioțli rememorative, pe do- rințe exprimate pueril dar nu ți lipsite de metaforă Semnificația filosofică Insă lip- sește. Limitele lirismului său obiectivat nu fi poale stingheri personalitatea creatoare ți e plin de însemnătate faptul că poetul a trudit la realizarea vastului sdu poem ,,Pajura cu două capete*, subiect care i-a înlesnit desfășurarea forțelor de a zu- grăvi oameni extrem de pitorețti, de bine conturați fi Intfmpldri înlănțuite Intr-o acțiune sugerată cu talent, prin cadenfa fi suflul versului, la urma urmei, poezia nu poale fi redusă la lirism, oricit de in- teriorizat i-ar fi explorat versificația mo- dernă. E o prejudecată cd poeții romdni au început să renunțe la poezia epică, ale cărei tradiții sint strălucite in litera- tura noastră fi ale cărei virtuți sint mult prețuite de spiritul tindr al poporului nostru, care simte tot mai mult nevoia sd citească. Poezia epică iți are legile ei fi, orieft de mult ne-am feri de împărțirea didac- tică a literaturii după genuri ți specii, Se scapă din vedere că știința literaturii, ca orice știință de altfel, stabilește clasifi- cări fi diviziuni din motive metodice, pentru a cunoaște mai bine realitatea Știința nu se substituie realității ca vi- sările poeților, ori realitatea structurii genurilor literare, a viziunii după care se conturează imaginea artistică, există fi nu se poate reduce numai la exprimarea di- rectă a sentimentelor personale. Lirismul 40 tnruji nu se reduce la viziunea tragică a existentei, ața cum ne-ou obișnuit poate romanticii germani ți existențialismul lui Kierkegaard, Există, fără îndoială, o poezie a fap- telor omenești, scoase de Sub făgașul — sterp, uneori — al problemelor de creație H al unor sentimente mai mult sau mai puțin confecționate. Există, de asemenea, o poezie a aspectelor comice din traiul oamenilor, poezie savurată mult de spiri- tul caustic ți de ironia bonomii a țdranu- lui bănățean. atlt fn folclor, cit ți fn literatura dialectică a iui Victor Vlad Delamarina, bunăoară. Mtu Lerca tțl continuă, după părerea mea, cu deplină luciditate artistică, fnain- tațit. cu toate cd nici el nu depășește satira binevoitoare ți deci facili a umoru- lui naiv. Eroii lui năzdrăvani efnt tpocrffi din malițiozitate defăimătoare; Tie Scurtu-1 după nume- Lung Ia vorbă, bun de glume wn ca el să-i cauți pereche. Cu elăbățul pe-o ureche Intr-o seară, La o clacă Începu ca să-șl desfacă Iarăși sacul eu minciuni, „Apoi, Iaca, oameni buni, ■A vă spun..,* și-ți tot răsfață Vîrvoriciul din musteați „nm pățit-o c-o zmăoane de vecină, c-o băboane pentru-o gură de trifoi...* CI mi-1 încolțiră doi: ,^1 mlncal-o tu... 7* — Fe-amaru ! Unu, ca și voi, măgarii ... Risetc. Tuși odată „Mă purtă în judecată, baba la chinez, o vară — ț-apoi la domnie iară". La oraș mărita lege ne făcu că nu-nțelege cum mă cheamă acurat; ba un domn m-a întrebat dacâ-mi zice și Ceșîlă* „Ce să mint? Spun „da", de sM, dar că p'ăl ce-mi zîcc-așa lo-I dau dracului să-l ia ?“ „Domnii' s-o fi miniat că s-aspri — și m-o luat l-alte întrebări — Or scris Cîți ani am, de unde mi-s, ăsta, mama. — Abia gătară" „Și mă scoaseră afară-, „De trifoi nimic. Ce-ți pusă Tie, rfc, și dau JT>re cană Dar acasă cin’te lasă T* „Iar mă-ntreabă, iar Ic spun ... * Cind io da, băboanea ba !" Domni i-n limba el, ca ea. Io că-i ceacă. ei că-i pungă, io că-i gard, ei nu, că-i strungă, pîn’m-or amețit dc cap, Dar cu gura, ca să scop: luminată judecată, bată-1 st rechin să-l bată de măgar, că l-am fost dus la păscut, s-o țîr’ m-am pus ca să șed de ostenit: Cind șf cum am ațipit, să mă omoriți, nu știu. Mă pomen'. Dau să m-ațin după potcă. Ce să vezi : sta măgaru-așa cum șezi dumneata, sătul, culcat. — și spre pildă — am arătat la un domn. Dar n-am gâtet bine vorba, că sări domnu* și mă măscări fără să pricep nimic". Tac. ascult, mă mir șl zk Dae'o stat măgaru-așa, acolo ca dumneata vina lui, nu-i vina mea..." (Luminata judecată) Observați măestria eu care poetul in- dividualizează treptat ți urmărește gradat tensiunea comică a limbajului țărănesc, firescul tntorlochierii gindlrii lui șugubețe, calități epice incontestabile, cu atlt mai pregnante cu dt ele sint obținute prin mlnuirea versificată a unor cuvinte foarte nuanțate In context. In poezia Nuța-Vuța, cearta colorată cu metafore pipărate dintre două femei rele de gură e realizată cu marc talent umoristic, dacă ne gindim cd poetul carac- terizează temperamentul bătăios ai eelor două țațe nu numai prin dialog ei ți prin descrieri ți comparații lipsite de trivialita- tea expresiei nude : Vuța, acră de-ncrunțală, se chiti a uriza : „Bate-o, doamne, pupăza, mîndră-i nu s-ar deochia".., Toată — albele-i și momele, curg osfnzele sub ele, puie-n ea I Și dă să scape. Nuța n-o Iasă să-l scape. Ca o cloșcă s-a-nfoiat: Dar auz-ooo c-o-nviat rima-n greblă, ard-o focu’ ! I s-o-mplinit sorocii* că-1 ca paiu’, fără spic 1 Se mai șerpuie Un pic, da-i trecută și iertată, buba-n ea de-ncîrligată I* 41 Temperamentul limbuției, cu metafo- rele lui de expresie improvizată, a urii dezlănțuite intre eele două femei, aprige fi vrăjmafe, e oglindit cu real simț de a folosi vulgaritatea vorbirii din graiul viu, in procedeele artei literare, care salvează valoarea oricărui cuvint dacă scriitorul are haz, Calitățile stilistice ale poeziei lui Con- stantin Miu-Lerca ar merita mai cu seamă o analiză specială, chiar dacă literatura noastră tradițională nu oferă modalități originale de investigare, folosirea unor cuvinte, luate din graiul bănățean numai pentru muzicalitatea fi frumusețea lor expresivă, ar sublinia valoarea — poat'* inegală in ceea ce privcțte tematica fi uneori maniera prolixă a versurilor lui C, Miu-Lerca — poet, in tot cazul, repre zentativ pentru evoluția mifcării noastre literare din LanaL CONSTANTIN MIU-LERCA D O R 1 T O 1 ^estacenii parcei deodată, un codru de sfeșnice albe-au aprins. Lumina lor verde, boltită ji bHndd, iată că iară;i i-arată viefîL trezită, flămfndă, cărarea spre-acelafi rotund necuprins In crengi primăvara-i o mreajă la pinda Soarele, marele, tarele, mugurii iar li stropește cu rar. Ce priceput grădinar! Dorita, ne-ațteaptă, pitită -n pădure, străvechea ispită, din nou să ne fure. Ne-afteaptă-mplinirea edenică-n flori, Florile, micile taie surori. FURTUNA 1 irav-o boare abia S-oprețte, ascultă, Apoi, speriată-și resfiră fuga-n mulțimea cea de lorzi fi de foi. mai respiră. muhă Viniu-;i stirnije ia urntd-i avintul, șuieră, huie. o caută in volburi, in valuri, tn tnf lor ițele pomilor șaluri. Ea nu e. Deodată, in văluri remlte^mbrăcafă, creictt-n vinătări, vijelie. Măreață urgie ■ncruntată, ifi șerpuie chicile, zbice de foc. Căiciiele-s trăsnet. Se-ncintă la joc Cu Strlmbă-Lemne, cu Sjartnă-Piai ră, ra-n baimeîe-a prinse rn seri ifnod pairâ. Scrd/utirerafâ. ediu-n o pădure. Murele ochilor, triste, ie șterge în niște batiste țrifmnlice, vtrtăte-sure. O doare-agonfa. Se rbate fi moare In recviemul a milioane de corzi, de timpane, supremul. Emoționată. Mama-Pădurii vărsă o căldare cit marea de pi are. ■ o r i e n t â r i ROLUL NELINIȘTII CREATOARE Șl AL IRONIEI IN POEZIA AUSTRIACĂ DE AZI ANDREI A. I.ILLIN A aplecată asupra condiffonalf- MtH operei de artă ca act social, estetica zilelor noastre înregistrează un spor de precizie in lămurirea raportului Intre „fond" și „formă", săltînd termenii de pe planul dilematic al confruntărilor teore- tice de pină deunăzi, aservite mai ales problema’ologiri expresivității, pe acela al finalității raționale fi morale, prin ca- re ni se relevă că tn realitatea ei orice operă de artă, sub aparența atit de libe- ră a modului ei de realizare, ascunde o ordine severă, principiile pe care se în- temeiază această ordine ascultlnd de un fel de ord o amoris din sufletul oricărui artist, îndreptat spre un singur țel: triumful frumuseții ți binelui. Printre esteticienii fi criticii literari contempo- rani din apus care tn acest sens au adus precizări de seamă Theodor IV. Xdonw se înscrie in fruntea unui lung fir de nu- me strălucite din care, pentru limpezi- mea formulărilor, II vom mai aminti aci fi pe ariiitecul austriac Hans Hollein, „Dacă Intr-adevăr vrei să știi In ce măsură cutare operă de artă este bună sau rea, trebuie să-i înțelegi în primul rind tehnica specifică*, subliniază Ador- no Pledează el prin aceasta pentru pre- eminenta analizei tehnologice în critica artistică ? JVu credem I Mai de grabă Adomo redescoperă importanța realiză- rii tehnice pentru împlinirea artistică a operei, Căci, precum o subliniază cu altă ocazie, „locul spiritului fn opera de arid este realizarea et tehnică", de unde se poate deduee doar premiza: opera de artă este o unitate de conținuturi estetice for- mai precis determinate de o anumită ma- nieră de execuție tehnică. Sau fn formu- larea înrudită a arhitectului Hans Hollein : „Forma este o parte integralei a conținutu- lui spiritual, a destinației operei. Forma nu se ivește de la sine". Ceea ce la rindul său duce la premiza următoare : orice uni- tate formativă ia naștere de pe urma unei mitiative de organizare. Sau din nou fn formularea lui Hollein: „Hotărirea, dacă o construcție se execută sub forma unui cub, u unei sfere sau piramide, revine de Ia caz Ia caz omului. Forma In ultimă ana- liză este formă durată" *, Studiul inițiativei de organizare se im- pune deci ca primul pas care duce spre deslușirea operei de arid, ^i doar neînțe- legerea diletantied sau idealismul snob se opun faptului cd orice activitate artistică autentică fn sens larg presupune o cunoaș- tere precisă a tuturor materialelor ji pro- cedeelor disponibile ji anume de fiecare dată tn forma lor cea mai înaintată", sub- liniază cu tărie tot Th- W. Adomo*. Di». cutarea acestor probleme aci însă nu este Inutilă, deoarece o bună parte a nefnfele- gerilor eare îngreunează publicului mane receptarea artei moderne inclusiv a poeziei rcsul'd din necunoașterea procedeelor teh- nice de care ea se jlujeție pentru a elibera imaginea lumii, interpretată fntr-o viziune contemporană și cu mijloace înaintate, con- temporane, de noianul convențiilor pră- i Han» Holteia : Frugmeate zur Arthltektur. in I’roCokolU M, p, 1M șl u. ’ Tfieorfor W. Adorno : Qfme LcltbHd (P*r- v« Arstbedca) Suhrkamp, Frankfurt pe Main. iun. 44 fuit, Graba informației specifici veacului aoetru, supe~ficialitatea fi, nu In mică mi rură, lipsa de onestitate fie a acelora care apără cu orice mijloace poziții odată elf- tigate, fie a spiritelor limitate, retrograde prin definiție ți profesie, contribuie — ce e drept — fi ele la înțelegerea greșită și, prin aceasta, la alambicarea artificială a procedeelor novatoriste, deși acestea au o gramatică tot oile de clară ca aceea a nw- rei arte clasice sau romantice. Mai mult, in foarte dese cașuri intre procedeele tehnice ale curentelor novatoriste fi procedeele tehnice ale artei preclasice ți clasice există un paralelism uimitor, care ne îndreptă- țește să vorbim In multe cazuri despre re- luarea unor vechi tradiții, fie întrerupt» fi uitate, fie necunoscute cercului mai larg al amatorilor. Șt ca să exemplificăm deo- camdată din domeniul muzicii i intre Va- riațiile de orchestră op. 31 de Arnold SchSnbera. care tree drept una din operele cele mai tainic incifrate ale dodecafonis- mului. șt variațiile din mișcarea a doua .Arietta* i Sonatei fn do-minor op. HI de L. r Beethoven in privința accesibilității nu există nici o deosebire, folosirea seriei de că're SchOnberg neaoravind fn nimic in comparație cu limbajul melodie fi armo- nic al mnrrjțir său predecesor, expresia ar- tistică Vii wm nega, bine înțeles, că lim- bajul beetiovenian prefigurează tncă fn această lucrare marea criză armonică ji melodică wagneriană din Trfstan. In rare un conținut Hminar — de ce nu l-am ad- mite fnsă d pentru titanul vieneș din anul 1322. claur^at Intr-o imensă deznădeje so- litară ? — impune cu atmosfera de frenezie gravă, spasmodică, ti ti masiv efort de a reda fn ce> mai mici nuanțe neliniștea fn fața aroazr.icului gol, sare care fn concep- ția timptil'd se precipită toată existența. De altfel, ineă Beethoven vorbește cu pri- vire la lucrarea ta de un „tiefstes Inten- tionsleben'. Surprinde doar că din punct de vedere șrafie, copia finală a Sonatei op 111 este dt o inegalabilă puritate perlată, constituind o adevărată transfigurare a scrisului btethovian, altminteri nervos în- grămădit ta fn fnfma furtunii. Să adău- gdm. fn sftrșit, că Sonata op. 111 este lucra- rea prin mre Beethoven părăsește pentru totdeauna danul — ți, fn mod semnifica- tiv, tocmai cu pomenita Arietta cu variații, mișcarea ei a doua fi ultima. Similar, SchOnberg, fn Variațiile op. 31 dfn 1926—23, trăiește un proces de erențializare fi puri- ficare a corcevțlef sale despre lume fi arfă care fn tematica ea — In ciuda procedeelor seriale — iste ușor serisabili prin referin- ța continui ia o temă celulară B-A-C-H, Invoctnd finiră titanică a cantorului de la Lipsea. pe care bunul simț pedestru al criticii muzicale, fn genere, este fneirnat a-l înțelege la antipodul tuturor străduințelor novatoriste, Dar nu numai că la timpul său si J. S, Bach a fnnoit arta muzicală, ci el a înnoit-o cu un scop bine determinat, fn serviciul unei cauze demne de geniu! său : relevarea tuturor zonelor sufletului angre- nat fn dramatica dezbatere a timpului In- tre credința elevată a filozofilor intr-o ar- monie universală prestabilită ți incapacita- tea totală a omului de a chezășui prac- tic fn condițiile societății feudalo-burgheze. Vu mai poate mira astfel că fn plină epocă a barocului, poetul Angelus Silesius, fn- tr-un șireag de destihuri, surprind» pentru Intîiași dată cele două forme structural deosebite ale inchictudinii —■ fnchietudinea ontologică, efect al veșnicului posibil fdt unde dialectica intre real fi posibili și (n- chietudinea existențială, rezultat al adver- sității ireductibile între individ și mediu 7 Exemplele se pot înmulți. Ceea ce in- teresează aci nu este însă mulțimea lor ci perspectiva pe care ele ne-o deschid pen- tru o mai bună înțelegere a raporturilor care există între o seamă de stări dc con- știință — de multe ori aceleași indiferent de loc și de epocă — și o seamă de mo- duri de a aborda captarea șl transfigurarea lor artistică. Și, firește, cu cit înțelegerea creatoare a acestor stări va fi mal profundă și mai diferențiată, cu atit ți forma ca re- zultatul inițiativei de organizare a conțf- n vh-i spiritual se va adeveri n-cesar- mente ostilă tradițiilor rigide ți poncifului Am zăbovit. fn acest scurt preambul de principii, la cele cîteva exemple din istoria muzicii germane, fiindcă ele ne ușurează mult înțelegerea unei evoluții în- rudite din poezia contemporană austriacă. Nu-i vom ntga acesteia caracterul muzi- cal.- ne vom feri, totuși, a reduce specifi- cul ei la muzicalitate, fiind convinși ci ceea ce li conferă individualitatea are alte izvoare. Să precizăm Astfel, dacă am vă- zut că după ultimele rezultate ale esteticii contemporane țesătura intimă a unei Ope- re de artă ni să lămurește cu atit moi pre- cis, cu cît rom descifra mal fără greș in materialitatea ei Imediată intenționalitatea formativă care o animeazd, tot ce in poeeia austriacă contemporană, de !a litotă, seman- tizare și ironie socratică la parodie, discre- ție, distantă și variație, ne fntfmpină ca ..procedeu", trebuie compulsionat cu speci- ficul trăirilor care aci șl acum ne relevă dezbaterea dialectică din adfncul conștiin- țelor între cele două forme structural dife- rite ale inehietudinii — cea ontologică fi cea existențială — creația strădufndu-9» să mi iloceaseă fn forme specifice fnfre ceea re fn trăirea poeților apare drept dat. fix sta- bil, liniște ș< Idee, pe de o part», fi devenire. 45 mobil, îndoielnic, accident ;i pretext, pe de altă parte. Or, în această privință, in climatul sondajelor abisale ale spirituali- tății vieneze moderne, doza mare de hu- mor ți ironie ni se va releva ca rezultatul unei stări specifice a conștiinței, in care rafiunea, intelectul fi imaginația colabo- rează cu rezultate majore. Aproplindu-ne de poeme ca Wien in x^ugenhfthe (Viena la înălțimea ochitor) de Elfriede Gerstl sau Studium Generale de Alfred Gong — ambele dintr-un lung fir care în aceste pagini ne vor solicita inte- resul — ne dăm seama de la început că prin efortul de depășire a gindirii meca- niciste metafizice, in funcție de omul total, concret, in contextul gindirii înaintai e a contemporaneității noastre, perspectiva me- todologică de urmat impune sintetizarea tuturor factorilor care au contribuit ta ge- neza lor ca opere de artă. Structural, poemul Elfriedei Gerstl se prezintă ca o „passacaglie', puțind fi ex- plicat deci mai bine ca temă cu variații in cadrul unei unice mișcări simfonice sirius conduse. Analogia cu creația muzi- cală nu trebuie să indispună, hi climatul suprasaturat de mutice tradiții auditive ale Vienei ea este Cu totul firească. Sd mai adăugăm cd pe fiecare porțiune a lui, poemul este de aceeași bine chibzuită eco- nomicoasă complexitate Decupăm aci din el ca simptomatică, secvența centrală : „Ce face un om pe care-l cheamă Wondraschek iți care trăiește la Viena / care nu-i roșu /nu-i negru/ ți nici brun fci roz cu picățele violete/ El (și tiagă mlna-n buzunar Iși-n piața Sfintului Ștefan se face noapte‘'t,. Armonia lăuntrică a strofei este de netăgăduit, unitatea intre somatic și spi- ritual plenar reliefată. Astfel, chiar și in ciuda sărăcăcioaselor semnalmente, des- prinse parcă dintr-un anti-mandat, cetă (eonul IVondrascheh cu mutra sa violent colorată de veleitar nefntărcat, se impune ca o prezență totală". Nu mat pufin clo- roticul licean creionat cu iscusință de Alfred Gong; ..Crejteum. de la o zi de luni la altă zi de tuni înzestram gipsurile romane cu ochi negri f de căr- bune fi pe Maria Stuart cu o barbetă / de Napoleon- ' Era-n anul 33: nrimii pantaloni lungi ți t primele bubulife pe /runtea scundd / Mai tîrsiu ?£ mal multe nero- zii : i Decalogul, de pildă. bun pentru fn geri / căci de ei născocii — pentru ome- nire insă Imposibil de urmat în cămașa de forță ; a istoriei, fn plus. sase limbi printre care trei moarte apoi arta sofis- mului, dialectica, talmudul. . .* 4- Care să fie tilcul acestor anti-eroi tn contextul unei literaturi ce, in ultima ju- mătate de veac, a îmbogățit tipologia uni- versală cu prototipuri întrucâtva înrudit" —; omul jără calități al lui Robert Mușii, răsărit fn ambianța sufocantă de mărimea unui imperiu a Kakaniei; neo-parstfales cui Cyriak al lui Fritz von Herrmanovsky- Orlando, din nu mai puțin obturata Ta- rockei, etc — este evident. Mai ales că in caracterologia contemporană Se conturea- ză recent tot mai mult — in interpretarea nelipsită de interes a lui Herbert Marcase — chipul omului unidimensional, Ne cre- dem prin urmare in drept a presupune ca motive personale ți extraperșonale de crea- ție la originea unor anti-eroi ca Wondra- tchek sau liceanul anonim cu totul altcei a decit matca puțin admcâ și so/isticată a unor mode și cazuistici literare trecătoare și ușor izolabtle. Mai ales fiindcă admitem cu Karel Kosik că tendințele umanitariste ale unei epoci se concretizează morc dia- leclico din datele istorice ale societății vii și active, iar legea de bază a oricărei etici valabile, impune individului ca și grupului soc ial sâ șî depășească fn toate circumstan- țele subiectivitatea. Or, cetățeanul Wondra- schek și liceanul anonim par a nu reuși tocmai la acest examen. Astfel, despre primul știm că ei iși viră mina in bu- runar — gest mai mult decit simbolic precum o arată urmările —: „ji-n piața Sfintului Ștefan se face noapte". Similar ii viata liceanului se sfirșește inlr-o fun dâtură ...Vu cunoșteam pină fn cele din urmă nici un refren spre a-i îmbuna pe ucigași Cinci cela in haină de piele găsi in pivnița mea dialogul Phaidon ' a trebuit șă rid in ciuda busei insfngerate" Putem spune deci pe burtă dreptate că poeme ca cele semnalate ne pun in fața unor prob'eme antrcpolooice de prim ordin ale contemporaneității noas- tre. Și nu intfmplător! Arfei, prima va- riație a poemului Viena ia înălțimea ochilor ne amintește ■ „Viena caldă a vînturtlor chinuitoare de miazăzi. Fermă de funcționari f ' hi dosul unor cicatrice aurire aprobări din ambii -smeri b'n străvechi vis împovărează inima l moș- tenitorilor ca o găluscă de drojdie. ,4ci totul este încă in stare nativă, ne- liniștea și ironia. Lapidarul .Jăhnwarm'. pe care traducerea il poate reda numai cir cum ser Hndu-l, si asemănător sugesti- vul „Beamtenfarm" — ți epoi șfichiui 3 tn ProtoA'oUe W. p. «o ți u. < tn Lftrrafur und Kriftk. nr, IC—17. p. 345. torul „ăinter vei goldeten Narben" In cadrul temei care-i precede ți care oglin- dește mai diresei „la beile tpoque", moti- vul e$te formulat Încă ă Ia Peter Alten- berg, reprezentantul el cel ntai de seamă : „o mied bucățică din vehea Vie- nd in ochiul înlăcrimat. cel țurizitor vede încă cucul de aur al bătrînului / domn. . Este imaginea unei lumi săr- mane ți vrednice de milă prin faptul că nu poate uita un trecut fastuos, dar mizer in fond; □ unei funii care stag- nează in idealurile ți năzuințele sale ți care astfel se îndepărtează de viitor in aceeași măsură in care iți pierde legă- tura cu prezentul. In circumstanțele asemănătoare, precum o arată poetul Alfred Koileritsch, uitarea devine o vir- tute de seamă: „ea răcește procesul / ea lucrează cu o sapă de nerăstălmă- cit f! Putem s-o denumim ff .... numai mișcarea Înzestrează țara cu o rețea vas cutară1'1. Echilibrarea organismului ex- clude deci paseismul ți resemnarea, fapt subliniat intr un alt context ți de Erich Fried in suita lirică 1.05 vom LOS / tegare de soartă : „Amețit rămin locu- lui I dorința mea nu se îndeplinește f sen- timentele mi se pierd in gol / steaua mea nu sa oprit / O, stea conducătoare, stea de suferință / gindul cel fericit / cade un- de prea el / lipsește unde vrea ci // Im- preunindu-mi mîinlle f m-am predat nop- r«. Sftuafia de bază este, prin urmare, aceeași, oriunde ne-am fixa sonda. Siste- mele de simboluri ale poeziei contempo- rane austriace, larg accesibile prin plasti- citatea lor. converg toate magnetic spre Icelați pol aetiv in dinamismul social- irtorfe al conștiinței naționale austriace tare produce în cadrele metaforice ale limbajului poetic o netă distinctiv valorică Intre verbul conjugat la indicativ prezent fi participiu trecut, si anume in timp ce primai sensibilizează dinamismul vieții—; tot ce e In mișcare, desfășurare, devenire, lehimbare, iluminare, in'egrare ți derivare, cel din urmă, dimpotrivă, este afectat sta ticului: paseismului ți pasivității, far da- tă imprevizibilul este mai mare intr-o lu- me în devenire deett fn una stofa consti- tuită, Împrejurarea — in măsura in care fiecare individualitate are modul său pro- priu de a reacționa in lume — devine o chezășie în plus că tn cadrele unei arte legate de viață, unilateralitatea — acesta «te sensul metaforic al lexemei „cucul dc mir" — nu poate fi justificată decit din * tn Uteralur und KritiA nr. 3. p. 17. • ibid nr. ÎS p 531 țl u. I perspectiva unui ideal vetust, clinic, ce uu poale fi explicat decit ca un fenomen de imbătrinlre spiho-somatică. Vedem din cele citeva exemple de pină alei, cum dicotomia rațiune-intelect. pe de o parte, raportul sui generis Intre imaginație și intelect, pe de altă parte, ți, in sfirțit, corelația intre imaginație, inte- lect fi ironie ca expresia inchietudinfi existențiale a omului, se orinduiesc intr-un fel de triunghi magic, cu ajutorul căruia putem lămuri multe din problemele fun- damentale ale artei moderne, fără ca ana- lizele să primească aspectul unor demon- tări ireversibile. Să ne limităm obiectivele totuși la problemele abordate mai sus. Astfel la Elfriede Gerstl, imagistica este trepidantă, redundantă ți ușor alambicată, densitatea expresiei generind un tempo imprevizibil. Raportul intre dinamismul ți statica fenomenelor pare determinat de un sentiment al spațiului, ieșit din lup- ta pentru recucerirea lui dusă de genera- ția lui Klimt, Schiele ți Wotruba, după ce in arta vieneză Maguart, prin construcțiile sale pompoase, il sufocase. leest spațiu recucerit este subtil articulat in adtncime. nervos și exaltat, cu reperări capricios tărmurite ca niște crengi învelite în ceață / involuntar ne gindim la pinza Copac toamnă în mișcat văzduh a lui Egon Schie- le 11 iar planurile se suprapun intr-o sfn- teză cu efecte zguduitoare de barochism și hieratism. Iată, de pildă, acest „Finale" din poemul Viena la înălțimea ochilor : „Cel cu picățele intră la Cate Sport f care acuma se deschide f! Ei stau aci f din iu- lie a, C / eu bucle lungi / aproape fete I consumă Cola aspră fiindcă e atit de cald f Muștele cad in berea vărsată pe masă / de slăbiciune // Desigur, / spune acea Paula care îl cunoscuse pe Konrad Bayer / și Walter Buchebner / adresindu-se cumpă- tatului Schîirer. . „Finale’ abrupt, dar cu ecouri prelungi ca Simfonia lui Anton ton Webern. Cu tot ui altfel procedează Eridt Fried tn suita sa lirică Dcslegare de soartă- Aci fncă titlul, in original „Dos vom Los“, sugerează două interpretări po- sibile. tendința spre semantizarea termenu- lui fiind evidentă: 1 soartă din soartă, și 2 deslegare de soartă. Dacă admitem pri- ma, principiul continuității este salvat ț în schimb, poemul es'e invadat de o neliniș- te îngrijorată, fără remediu, Dacă admi- tem a doua, prefixul verbal — mai sensi- bil deeft acul unui electrocardiograf — sparge carapacea anxietății iar neliniștea pierde brusc caracterul de criză cronică de nervi- Ironia eu care e rninuit termenul nu este lipsită deci de o înțelepciune su- biacentă de prim ordin care, promovată la rangul unei funcțiuni Brice eonfi^-e. 17 sc/um pină în cale mai mici detalii „In felesul* lexemelor din care e compus poe- mul fn ața fel, incit tn ciuda caracterului «du gnomic el rămtne străin de orice hie- ratism tnlelectualtst ca si de orice înca- drare geometrică, iar spațiul poemului eițtigă tn adincime din lumina ți umbra contemplativității pure; gindul — ideia cu conținut bogat / cade unde vrea / o alu- viune sau un reziduu / din ce, Încotro. . *L Maturizarea conceptului de poezie in literatura austriacă este un proces istoric. Nu-l vom urmări aci In desfigurarea sa. Ne permitem doar să amintim că, după mărturia Iui Hugo von Hofmannstkal, In primele două decenii ale veacului nostru, el a fost determinat fncd de crezul absolut al epocii in realitatea entelechiei proprii." . . este una din tainele, din care se con- stituie forma timpului nostru: că tn ea tocul este fn același timp prezent si ab- seut', subliniază Wofmannsthal, adăugind : „Lucruri care par vii sint moarte si altele de mult moarte trec drept foarte vii'*. Entelechia, descifrată in fiziognomia lu- crurilor fi precizabila ca măsura si cali- tate (R. Kassner), face loc tn anii destrămd- rii imperiu iui habsburgic unei pluralități de concepții care optează fie pentru totală închistare in sine a artistului pentru salvarea fondului uman, precum se crede f, fie pentru promovarea bizareriei / despre care se susține că dacă ea devine endemi- că se transformă in normă generală f, fie, tn sfirțit, pentru acceptarea realistă a si- tuației istorice f poziție ce nu se confundă neapărat cu resemnarea f. Creația acestei perioade, de la Zweig ți Werfel, Roth si CsoJcor. la Sraun si Mușii, Broch si Dode- rer, atestă totuși — indiferent de poziție si tematică — persistenta unui tempera- ment specific austriac, conturat fncd de la începutul veacului, care — mai mult deeft „mitul habslmrglc*, studiat recent Intr-o disertafie remarcabilă de Claudio Magris — este cauza unui fel de scurt cir- cuit ideologic. Este ca si cum versurile În- scrise de Richard Schaukal fn 1903 in frun- tea volumului său Bueh dor Seele / Cartea sufletului f: ^ich țwhe, gehe von mir fort, / Kann mir doch nicht entgeben"t „Tind, fot tind sd md îndepărtez de mine / totuși nu md pot elibera de mine*. ar circum- scrie un destin implacabil, fiind deci „re- simțit ca ceva durabil' .xils cin Dauern- des', după același Schaukal*. In consecin- 1 I. e •l Hugo wjti Hopnannsthai : Dle proeel- ■cben Sch-iitHri. 5. Flvcticr, Berlin. IMS. rol. 1. P- *. • Richard fcJwuJMU . Bueh der Scele, O. tlănehen. ww p, i< ță, poezia din această perioadă rămlne, tn ciuda faptului cd e concepută in chiar ini- ma furtunii, incapabila sd se înalțe la ce- rințele reale ale momentului istoric. Sau cum a spune Rudotf Henz. după experien- ța unei vieți, in Mcdîtalion zutn Siebrig- 6 ten / Meditație la a 70-a aniversare I; „Mereu numai carte după carte I vers du- pă vers / timp de cinci decenii / O singuri bombă n-am Împiedicat să cadă I un sin- gur foc de pistol sd se descarce / ți nici minciunile din fața ferestrei mele' *. Sentimentul tragic al neputinței, pro- priu martorilor primei jumătăți de veac, cu tot ce a rezultat din el; accentuarea se- verului. utilului, neutrului fn viață ji arta, a mediatului cu caracter rece, funcțional, S-a resfrint fn mod dureros si asupra tine- rei generații, fnvadfnd, după confesia vi- brantă a poetet Heidi Pata lei. conștiințele, „ca-nfometată trebuie / să fug pe stradă / tn căutare de cuvinte, de reziduri I sd sco- tocesc In cojuri de htrtle prin cuvinte u - / rate, aruncate ți neconsiderabile // să-l în- treb pe vlnzdtorul dc ziare I dacă nu-l lip- sește vr-un curCnt pe haină / pe lăptărea- sa dacd nu există cuvinte I de cumpdral fn sticle' Și lamentația aceasta continui fără o sensibilă modulație prin alte cltevi strofe, ptnă ce zona descântată fără foia ti tnăbuțe graiul. Nu cred, totuți, că aceas- tă lamentație prezintă un moment gratuit ea n-are nimic dintr-o estetici izolafionottț a artei pentru artă. Tumultul ei Infrigura fn fond, dezaprobator, măcar că e tipic fe- minin prin insistență ți referințe, nu etlt lipsit insă nici de o înțelepciune aparte, Ie care obsesiile țl zburdălniciile colaborează in mod tainic la Înflăcărarea verbului Pro- cedeul ne este cunoscut ți din alte poeme ale aceleiași Heidi Pataki, zugrăvind nu fdrj grație (ntr-un mod de amară ironie lumei copiilor.* ,,Caseta de cuburi s-a destrămat, ursulețul Teddy ți-a pierdut părul / grisul eu lapte acru l Despre tngerf am auzit multa nimic nu mai are rost in lume I Mamt este și ea una din alea / zice domnul ceh din vecini / nimeni nu vrea să se nxies <-u mine. I Tăticu cfnd fi acasă trlntCfU ușile f Știu de acuma totul, totul / Calul hațănitor l-am spintecat / n-a conținut de- dl paie 1 Împlinesc patru ani ! si nu mai sînt curioasă de nimic // Vino, drăguț ro- binet de gaz. cfntă f supa din singele m« u tn Literal ur und Krlilk . nr. 14, p. SOS țl il ii Ibld. nr. 13, p. sss «iu. De remarcai d 1» VIen* tlnsSitorlI de ilar* poarta pe UlImM lor imprimate eu luare mari numele zlAruUa pe care-l vtnd. -18 I mi-o inflerbintd", ne relevă ea In secven- I W III „de cintat in fața vetrei' 11 Refinetn deci ca o constanta In structu- ra conștiinței omului austriac această adin- cd insatisfacție existențiald, dedesubtul că- reia tnchietudinea originară, ontologica — | datorata impulsivității sale de totdeauna — li cauzează mereu noi momente de reexa minare — aci de o ironie caustică. neier- tătoare față de chiar propria persoană, I colo meticuloasa și neîndurătoare față de I formele es'ablishementului ea izvoare ale i tuturor neajunsurilor in lumea capitalistă. । Reținem mai departe structura in adfnci- me a conștiinței, cu multiple niveluri, ea I fapt pe deplin știut și experimentat de | creatori. Sau cum o precizează H von Do- I derer tnfr-o notație de jurnal din 17 ia- I nuaric 1951 : .^Inatomia momentului nu I se află nemijlocit la suprafață, ei ea este I acoperita de un strat subțire, mereu in fn- I nofre al florei asociațiilor, un plancton al ■Scundei ; adevărata anatomie a fiecărui I moment coboară in memorie. Dacă n-ar I răsuna, spirale tn adine raport cu anumite l puncte de coordonare șl dacă altele mai ! înalte, îndreptate Spre viitor, nu li s-ar I asocia Intr-un acord, viața noastră aci șl I acum ar ft de o n'T ‘udine tnimapina- I bild. de-a dreptul inspălmintătoare, bidi I menstonald asemenea unei fol de hfrtie,* I Iar după două zile ■ „Ca din noneristența li caracterului determinat sd ajunai la exis- tență. trebuie să te supui unui șir continuu dc exerciții, necăutate anume, dar eare pot । fi realizate mereu numai fn circumstanțe I date1' $i ev'dent nesatisfăcu' de erme'ts- f mul formuldr», după un moment de chib- I ruintă reprodus de o linioari : „Anatomia | acestui moment fn bogăția el se întemeiază I mimai pe disponibilitatea mea / sublinia! fn text I; fn schimb, activitatea noastră cea mai înaltă și cea mal hotdrftoare are un aspect pasiv' / subliniat tot de el/. Ca. Insffrs», remmfnd totul fntr-o metaforă, I destul de obscură pentru cine nu e obiș- [ nui* cu mf nu ir ea simbolurilor, sd ddru- ț iască relief tocmai dilemei: „La bază se [ găsește doar un singur fir de coada șori- celului in marginea drumului, ușor pră- fuit' Haina umilă tn care ni se înfățișează I metaforic acei „ce* creator care dinami- zează conștiința creatoare a poetului, ne «rată că tn concepția poeților austria ci de azi o poezie cu totul desprinsă de realitatea înconjurătoare nu poate fi imaginată. Zn rond Utile sociale existente, poetul poate fi cuprins de un sentiment de însingurare, apropierea fn viața familială ca ți inafară de ea nepresupttnind neapărat afecțiune; Incredulitatea, năuceala, disperarea, indig- narea si revolta ca reacții raționale fată de structura lumii din jur pot Invada poe- zia, dar ele nu trebuie sd împovăreze me- canismului normal al gindirii, ffindcd In ciuda caracterului lor aparent fatal, tn adfncimea conștiinței se pot discerne mo- tivele care le generează. Și cu cit cunoaș- terea lor este mal profundă și totală, cu atit ritmul vieții se accelerează, creatorul devine mai sigur ;>e sine ți poemul se eliberează de cot ce e accident și balast. Aș putea sd rdmfn culcată / ți să-mi pun plăcute probleme filozofice / de unde vin ? încotro mă duc ? de ce sint eu eu însămi l țl să-mi termin viața t cu hățiș și varză murată f Nici un progres dacă mă dedau lenei / nici un regres dacă ră- mîn fn orizontală / de ce de cețuri albas- tre n-am nici o poftă / scopuri îndepăr- tate imi rdmin îndepărtate / nu cochetez cu adevărul f nu sint suficient de mică spre a md purta ea o megalomană / Plim- bările mele ca exerciții rămîn intre gra- nițe raționale t ia sd vdd ce se fntimpld f ca să-mi mai schimb ochelarii ' pașii mei formează un motiv ) cu timpul umblu mai precis', ni se confesează In poemul S hritle iPaștJ. Elfriede Gerstl, Totodată vedem cum sub planctonul conștiinței sale răsare, sub freamătul luminii diurne, robust și calm, miracolul regăsirii plenare (13). Și la fel toți ceilalți martori adine cutremurați ai condiției aușrriace care ca fn semihipnoză realizează in opera lor din aparente frlnturi de conștiință, melo- dioase ți sclipitoare in sine, monumente poetice uneori de maximă saturație Est» relevant să le fnșiruim numele, principa- lele da^e biografice, succesele și eșecurile cele mai de scamă ? O forfotă ireală, a- semenea paradoxalului haos ordonat drept care fi se prezintă viața ezoterică a unei metropole, s-ar naște de aici, eelipsfnd fn noi tot ce este simț al clipei, al epocii, al puterilor originare. Cdci chiar privită re- trospectiv, pe făgașele trasate cu forță calmă și voință sistematizatoare a istoriei literare, situația ultimului pă'rar din li- rica austriacă încă ni se înfățișează. In ciuda masivului efort spre esențlalitate. ca un spectacol unic In felul său. acordat sub influența unei stări prelungite de tensiune Intr-un fel bizar. Găsești aici de toate : dialectul savuros a! suburbiilor >r Ibld nr 14, p Z30 fl u. »»tuta, p, wt. 49 ți limba malestuoaă, hieratic stilizată a cancelariilor, ritmul ternar jueăuț al cfn- tecelor fi dansurilor populare ți coturnul Infrlcoțător de solemn al metrelor cla- sice, micile inlermedfi — unele dulci' amare, altele voioase — ale ironiei popu- lare ți colajul savant ticluit de o furia cumplită, vindicativă a literatului de pro- fesie care atentează, fn agresiunea sa Îm- potriva tuturor simfurilor, la beatitudi- nea fi linițtea lumii întregi. Dar scrisul — fără să piardă din seriozitate fi valoa- re — mai poate fi fi un mijloc de a-ți limita anxietatea, cum am văsuț Și a- tunci, in chimismul imaginației se produc acele înlănțuiri fi suprapuneri de ele- i I mente ji teme, din nesocotirea Gravității cărora s-a născut tragedia acestui veac Și uneori brusc, după ce poetul fi-a fixat mărturia fn scris, o ți anulează cu o mif- care de condei tn diagonali — nu insă fără să-fi publice apoi poemul cu anula- rea, cu tot. Nu putem reproduce aci o mostră din această supremă biruință a ironiei socratice, fiindcă in Structura a- 1 cestor pagini nu intră ți dezbaterea poe- ziei vizuale. Am ținut, totuși, să-l arătăm] locul fn contextul studiat. Este un loc legitim, pe care experiența mileniilor, de la primele caligrame la cele mai subtile „mudras* ți „mandalas" din pictografla l hindusă, fl justifică cu totul. 50 C. P. SNOW *m de știința, definind (nalte funcții tn administrația de stat, profesor, scriitor, umanist, Snow este, așa cum spune Wil- Ham Cooper fn studiul său publicat în seria ,,Writers and their Work* ', un ro- mancier care a cunoscut o experiență unică. Această unică experiență I-a fost oferită tocmai de diferitele lumi în care s-a desfășurat șl se desfășoară viața sa, lumea omului de știință, a înaltului func- ționar de stat, a universităților, a artis- tului ți a umanistului'. Snow aduce In căr- țile sale cu adîncă pătrundere ți cunoaș- tere tocmai aceste sfere de activitate, care îi sînt atît de aproape. Autorul studiului lUH amintit, el însuși unul din romancierii cel mai apreciați. apăruți pe scena litera- turii engleze după anii celui de al doilea război mondial ți în a cărui operă influen- ța lui Snow este uneori prezentă, scoate in relief în special valoarea creației lui Snow pentru prezent și viitor Primele pagini ale studiului pun la dispoziția cititorului Informații bogate asu- pra omului ți a mediului său. Pornind dintr-o familie nevoiașă din industrialul oraș Leicester, oraș de oameni prosperi, In general, tînăruț Snow, inteligent și sensi- bil. resimte dureros situația sa. încă din primii ani ai școlii secundare primește o educație tehnico-țlilnțifică, După ter- minarea școlii pentru a-și putea continua studiile se întoarce In orașul natal, unde ocupind un post de laborant se pregătește pentru a obține o bursă care să-i îngă- duie să intre la universitate. Examenele primei perioade de studii trecute cu suc- ces, i se acordă un fond pentru a-și putea duce mal departe studiile și cercetările. După ce obține titlul de Mașter of Science fn fizică, primește o nouă bursă în vede- rea continuării cercetărilor sale la uni- versitatea din Cambridge, unde mai apoi i Editura Lonimans, Gr«cn yi Co. pentru Brttbh Conncl] 91 National Book Ledque activitatea sa se bucură de altfel de apre- cieri. Incit este numit profesor cercetător. Dar pe Ungă știință, domeniul unde se afirmase pe deplin, sensibilitatea sa îl în- dreaptă spre literatură și atunci începe să scrie. Activitatea de om de știință și cea de scriitor nu pot merge mult timp împreună. Moment de cotitură pentru Snow, pină in cele din urmă, continuin- du-ți activitatea didactică, renunță la cer- cetare dediclndu-sc literaturii'. Primul său roman important, „The Search* aduce in- dividul pe fundalul societății. In IM9, Snow schițează tema romanelor sale in serie și publică primul dintre acestea „Strangers and Brothers*. Dar odată cu izbucnirea războiului, Snow nu mai scrie Acum își concentrează forțele asupra acti- vității legată de organizarea cercetării științifice și a universităților. In același timp devine din ce In ce mai activ în viața publică, ocupind posturi de mare răspundere. Totodată, colaborează la dife- rite publicații periodice engleze ți ameri- cane, tema sa specifică fiind apropierea celor două lumi a științei ți a literaturii, între care separarea este din ce tn ce mai adtncă. Snow, ne spune Cooper, se dedică sarcinii dc a apropia aceste două lumi. FJ exercită astfel o puternică influență asupra gîndirii curente privind natura și viitorul culturii noastre. Ocupindu-se apoi de opera sa literară, Cooper subliniază că din primele publi- cații chiar, romanul detectiv „Death un der the Sail* și romanul în sti) wellsian, ,,New lives for Old*, se desprinde sigu- ranța stilului și se poate vedea autorul de talent ce avea să se manifeste mat tîrziu. „The Search* este povestea lui Arthur Miles, povestită de el însuți, din copilărie ți pină la maturitate. Roman despre un om de știință. „The Search*, răspunde unei curiozități vil la acea vreme, față de oamenii de șt^ntL experiențe ți desco- periri. Snow arundt STM-mj deosebită Iu- nună asupra chestiunii daci căutarea ade- vărului științific și dorința de a ocupa posturi înalte In viața științifici sînt In conflict sau concordă una cu alia. Perso- najul principal preocupat să obțină în- ființarea unui mare institut de cercetări a cărui conducere să-l fie încredințată, trece cu vederea unele amănunte in acti- vitatea de cercetare și cariera sa de om de știință este terminată. Dar trăsătura principală ți cea mai importantă a roma- nului, spune Cooper, constă tocmai în faptul că autorul nu creează un om de știință, ci un individ în ansamblul său, oferind cititorului acest portret, îl iasă să-$i dea singur răspunsurile în privința omului de știință. Următoarele două capitole ale studiu- lui sînt consacrate analizei romanelor din scria „Strangers and Brothers". In pagi- nile acestor cărți, diferite de obișnuitele romane cronici sau fluviu, Snow. preci- zează Cooper, aduce povestea vieții unui om. Povestitorul își dezvăluie structura sa psihologică șl morală ți prin extindere aceasta devine o cercetare a însăși struc- turii psihologice ți morale a unei frac- țiuni a societății zilelor noastre Lewis Eliot își povestește viața fie în mod direct, cititorul avînd în fața sa o „experiență directă", fie prin observarea „experienței altora". Cooper îți urmează analiza gru- pind romanele în două grupe după cum este vorba de acea „experiență directă" sau „experiență observată", denumirile aparținînd lui Snow însăși, Romanele „Strangers and Brothers", „The Conscien- ce of the Rieh* șl „A lime of Hope", for- mează un ciclu. In primele două, J.evis povestcșle viața a doi dintre prietenii săi. apoi în al treilea volum prezintă poves- tea propriei sale vieți, în aceeași perioadă de timp, „The Light and the Dark". „The Masters", „The New Mcn" și „Home- eomings" formează un al doilea ciclu si- milar, iar „The Affair" este începutul unui «1 treilea ți ullim ciclu. Cooper con- sideră că cei mai izbvlit dintre toate ro- manele este „Strangers and Brothers", dar in același timp este și cel mai dificil de urmărit, fiind o carte dc analiză, lip- sită în general de incidentele obișnuite care facilitează lectura. „The Conscîence of the Rlch" II înfățișează pe Charles March, prietenului lui Lewis, pradă unut proces de conștiință. Frămintăriie sale sc datoresc pe de o parte faptului că pro- vine dintr-o familie bogată, iar pe de altă parte origlnei sale. A doua temă a cărții, precizează Cooper este aceea a dragostei posesive a părinților pentru copii lor A treia carte din ciclu „A Time of Hope" este prima carte în care cititorul întîl- 52 nețte experiența directă a lut Lewis Eliot, care își povestește singur propria sa via- ță. Cooper subliniază că Sn acest romaa I personajul principal se străduie să se l descopere pe sine singur, să pătrundă in a- dincul firii sale și să deslușească trăsătura negativă care il împiedică să se realizez#. Cu „TheLightand iheDark". Snow se reîn- toarce la observarea experienței altora. Roy Calvert. un om foarte bine atît din punct de vedere fizic cît ți intelectual a cucerit un renume mondial prin studiile sale de orientalist. Paralel cu această acti- vitate el duce o viață zbuciumată, destră- bălată, in care domină băutura, femeile și depravarea. Roy Kalvert este supus unor fluctuații ciclice datorite celor două na'urf ale sale. Pe fundalul evenimentelor care aveau să ducă la cel de al doilea război mondial, Lewis il observă pe Calvert in- eercînd să se elibereze de propria sa na-l tură. Pină in cele din urmă devine pilot de bombardament, din punct de vedere statistic această activitate prezentind cele mai multe posibilități de a fi omorit. In continuare. W. Cooper se ocupă de cartea „The Masters", aceasta nu mai este povestea unui individ, ci a unui grup de oameni. Este lumea universitară de la Cambridge, tema fiind dragostea omului p.-ntru putere, cu toate intrigile ce se ței ți luptele ce se dau. Cei treisprezece pro- fesori dintre zidurile colegiului alcătuiesc i.n microcosmos. In care sînt oglindite aspectele macrocosmosului din afară. In „The New Men", Lewis Eliot po^ vestește viața unor alomiști care lucrează pentru guvern. Activitatea lor dinainte le războ., u—ivitree de r r. -..r ■ țiiinți-, fică. este îndreptată in timpul războiului spre construirea bombelor atomice. Acești oameni erau conduși de etica lor, aceei a răspunderii față de adevărul științific, mai apoi nu mai sînt de acord unii cil alții ți nu mai sînt impăcați nici cu pro- pria lor conștiință, iar cind află de explo- ziile de la Hiroțima ajung să-ți dea seama de răspunderea pe care o au față de restul omenirii. Tema dominantă a cărții, evi- dențiază Cooper, este aceea a puterii pe d ne-aiine coplli-ncnipulrii ce pilng tn lum. oi pllnp Țdri firi mine-n largul Iubirii Incd-adtnc, — Sint prinții morți ai țdrll-mi de basOnd. $iiu bine, Sint prinții negri, prtn|ti de fapt ce md-alungard Din noile legende — ol nelublți. ot triști. Cei care md ațreaptd ca niție alchimiști St-mi blntuie prin suflet ți gura ll-l ani ard Md-adem enea u copiii, copiii m-au ucis, fn piicllaeata cdmil sdpatumi-au mormlni Sd-I umble alte stihii cruzimii mete-n via. Prin trdjl dc el atdturt. ei marea tot bdiind, Piecat-au fdrd mine In țâri de Jldcdri vii fn țdri adinei prin care naiv poate vfslti. Sd-i repdsesc — dar unde f O. unde-s prinții puri Ai fdrltor de frunte ți ploi, pe care nime De-aicl ori t»c aiure nu-i uttd ? Prlnfl-vecAime Cu dragoste cumplitd dc-adinel strdpungdiuri. 55 Im mjne-n minte nu 0eiu ce nu mo-au J ue £ cind țfrlp- — Femele tierdc, poate trup fermecat, roț ilno* Si trorbele d« rare nejpus hlnaml TuJt'uriirunrtf fOf&C CU foate, pier fn frig, Cm-mi reda-va cupa fl na rosti Dwctotut Trezirii tor dm tnmnurt, prinți adormip demult, $i Jdrtle-ml din urmd prin pistil cui s-a*euJt * Pe fâc vdriai-am etape dc pddri mart pdmintu! Ca-n amintiri Za mine, l-am cdutat ?l vrut. Ml-am ara cu plante negre toi iinpeZe durui. Si pînd-n lorll-bocnd «ri. mi-am ari . • • NOAPTEA Noaptea tocul xchtinbd arborele fl copiii. Facr td te topea aed marea. Farmccd tltaco Face paturile asemeni unor paJHti tranrpdrrme. Noaptea aeopcrljurito încep *<5 ttmhle. XCEST TQTKM XcrJt foErm undr pfcJaff sint .xcarebet «I pvtnpurț mc e. ny e aJ rtew. — nu-a cmlntsrca med a^lrnlabd accftiLi r*’ cm a arcn(clc in.teligitkiliduE En/Htiolm! opaci- tdți’e ji vUeo^Kdple aparențelor *«**<’« din Ml- I rl/kela transfigurări arc rEaulut rfc speranfd p* Jor. dlti rralkdfHc tHmiijiv, dc o autfcnitcitate obsedanta, a oglinzilor. Metaforele ie sueevd apoi la el ca o explozia In Fonf Din clipa In । care I Mei Win procedeul sdu de : meta- forizarea metaforei In fir deschis spre infinit, frumusețea >1 armonia poeziei «ale ni sc dez- cdluSe Întreaga ..Ridici t'lsut In mUnl / Ca pe un fruct exotic // Pleoapele șterg somnul y La nord palmieri da argint / Ghețarii In/ioriji y Gin pupile fug hipcri yy Cu bdret dc azur prin sin^r y Spre steaua polara / VUtesc îngerii, în ccjri / Amurgul a trpjnEt ca un vreasc yy Aici r fruntea pdmintuduf y Pe care stelele s-au aga- sat / Ca a diadema IMrctte f Au alunecat pe-o acid planeta'. Evident, ghețarii fnfforlp «ini su- ava meta/onrare a palmierilor de argint din nordul aratet de steaua pol ard spre care se indreaptd îngerii porniți spre o rtoud rianetd : * Editura pentiu literatul 4. )XW un drum curat, pur fi candid spre un ideal înalt dc lumirtd. In timp ce ziua t^ee/te amuroesia cu trosnit dc urcase l« inti- mitatcd swjcrard cu /tnc|a a unei agape, a spunr .- tu visezi, a sa se înțeleagă ; visăm împreuna, fnseamni a scoale jsocjia din aarvt- rutca m ul Ha^cidard a individualism ului prin forfa prieteniei deccnEtd valoare, In aceluft timp efied #1 patetica Vrmdloanv poezie din ixjJum este chiar Inmutatd Pe insult cu Darie Voronca (p. 69) flcgddni in ea acea ,,soudainet frig fl foamea / setea mi-a trecut y cind jm simțit cdmafa ucid //.../ Un foțnet . - - / Ard- tarea md aseultd / ori degetul s-aproplu de trdgad T / Tresar fi iotul trece ca o umbri, / Acum cine schimbul prin moclrld* f iSchlm- but). Tensiunea dramaiied din Stnge — poem de ecrtd Inspirație fi de viguroase alcdtulre ls planul compoitficl — t'ddejie poate cel mai încordat moment liric al întregii cdrfl. Con- uertlrea întregii lumi materiale fl imateriala intr-o un ied culoare, apdsdioare fi obsedanfl. anume tn culoarea rafie a singelui. 1 ted acut senzația halucinantului : „Orlunde-n fard pri- veam i numai stnge / fi lacrima fl glndul ft lumina / fl sufletul ; / întreg pdmtnlul s-an«cat In stnge / Atltea brazde — adinei / Tdlaie-n carne vie. / P*-ntlnseie ctmpli j fi plug fl grapd ruginesc, z Oțelul ogor de inimi / «t seamand-n fdrtnd plumb ft schijd /f fn loc de ploaie, slnge...’. șl ața mal departe, pentru a te afunge la finalul acesta, pe cit de simplu toi pe atit dc rdieoUtor ..Ort unde tnioret privirea / numai stnge'. MK3GLAP CtOB AN» ■ istorie literaro - documente CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA ÎNCEPUTURI- LOR LITERARE ALE LUI MIHAIL SORBUL r/^imț ci nimic n-aș putea face, fără sa vă înștiințez ți mai ales fără să va consult", este mărturisirea lui Mihail Sor- bul dintr-o scrisoare pe care dramaturgul o adresa Tn 1909 lui Mihail Drasoinirescu. Cele cîteva cuvinte includ In ele chinte- sența relațiilor dintre cei doi oameni de seamă ai culturii noastre: criticul Mihail Dragomirescu, cel care a sprijinit omul ți l-a impus pe autorul dramatic $1 Mihail Sorbul, sincer și statornic In recunoștința față de critic. Considerația pentru Mihail Dragomirescu, ce străbate întreaga cores- pondență dintre cei doi. mărturisită peste ani In articole și interviuri, fac din scri- sorile dramaturgului către Mihail Drago- mirescu un vaiorOs izvor de date și in- formații privitoare la opera ți viața prea puțin cercetată a lui Mihail Sorbul. Fiind în posesia unor documente inedite și a unor scrisori ale Iul M. Sorbul adresate criticului M. Drasomirescu, răspundem obligației ca prin valorificarea lor să în- tregim cunoștințele referitoare la peri- oada începuturilor activității dramatur- gului. Critica și Istoria literară', ca ți confe- siunile autobiografice ale lui M. Sorbul, au precizat cg debutul său editorial l-a constituit piesa Eroii noștri apărută In 1906. Tipărind „pe socoteală proprie", a- cest volum, doar In vreo 590 de exem- plare’ și difuzîndu-1 gratuit cîtorva teatre, reviste și unor critici, este explicabilă Ignorarea Iui. Dintre reviste. Viața româ- nească semnala în 190G la bibliografie piesa lui M. Smolsky Eroii noștri. Bucu- rești, 1906, Institutul de arte grafice „M. Eminescu" prețul 1 leu și 50 bani Dc asemenea, revista lui George Coșbuc, ion Gorun, Ilarie Chendi, Viața literară anunța și ea „piesa în patru acte* Eroii noștri a lui Smolsky (M) 141 pagini.4 A- mintindu-și despre acest debut, dramatur- gul mărturisea : „după doi ani am trimis _____________ intr-o doară volumul revistei Convorbiri wjț critice. Directorul ei, la cronica literară țjWța V de la sfîrșîtul revistei, s-a ocupat și de Eroii noștri**.* Relatarea autorului necesită -f o anumită rectificare pentru a fi Integral S? jrt, , corectă. Srisorile lui M. Sorbul către M. TfT’TpS&A Dragomirescu arată că încă la începutul |T Pi- anului 1907, piesa In discuție a fost expe- diată ți revistei Convoibiri critice. Ingri- țgV , joral pentru primirea piesei Ia redacție, în 17 martie, 1907, M. Sorbul adrcscază|fc Iul M. Dragomirescu o scrisoare în făcea apel la amabilitatea directorului re- vistei pentru a-i răspunde „dacă a primit lucrarea Eroii noștri". In continuare, M. Sorbul îl ruga pe critic să-l comunice Opt- ■ SubxtșnțlșJe Ktudll referitoare La MiheU Sorbul sint cele semnate de George CAUnencv In Istoria literaturii române da la Origini pb A In prezent, București, 1S<1, p. HI— Scrisoarea din 7 aprilie, 1447 (Fondul de •ianu»crUe la Biblioteci centrale dc stai. Ducu mtlj S <1 (JJ îl. * Scrisoarea din Ploiești, li aprilie, i»10 tind M. Sorbul il întreba pe critic: „ori f.anftiî Iubirei a dat chix ca Zdealui 7'' N-ar fi exclusă ipoteza ca piesa în discuție să fi intrat ca material de construcție în alte opere de mai tirziu. Supoziția noastră este con- firmată de spusele iui M. Dragomirescu care in 1925 scria despre încercările dra- matice ale licărului M. Smolsky trimise spre publicare : „unele din ele s-au publi- cat, dar altele — între care una Intitu- lată Lanțul iubirei,.. au rămas — pen- tru a fi întrebuințate la alte opere*,* Scrisoarea din 20 aprilie, 11)09 ne solicită atenția încă asupra a două lucruri im- portante. Primul se referă la o piesă tri- misă lui M. Dragomirescu mai demult ți la care nu cunoștea incă verdictul criti- cului : a fost sau nu condamnată ? Piesa in discuție se numește Fiica Mesalinei. semnată dc asemenea „M. Smolsky — Drama". Intrucît sîntem în posesia aces- tei piese inedite, facem in plus următoa- rele precizări. Piesa într-un act Fiica Mc- xalinei, scrisă pe 38 pagini dc caiet, este lalată : Botoșani, 22 octombrie, 1908. Per- sonajele principale aie piesei sînt: Ade- lalda Vrancea, Lelia Irimia, Andrei Vran- eea, Radcș Matei și Ion Irimia. Acțiunea este compartimentată în 12 scene. Ma- nuscrisul este concludent ți pentru mo- dul cum elabora șl cizela în formă defi- nitivă M. Sorbul. Cel de al doilea lucru care se cere subliniat este încercarea dra- maturgului de a scrie ți poezii, Așa se face că M, Dragomirescu este întrebat ..de cele două poezii ce vi le-am trimes și mai de mult". Scrisoarea se încheie cu o discuție referitoare la pseudonimul li- terar cu care intenționa să se semneze tinărul autor dramatic. Mihail Dragomi- rescu n-a fost inclmat de alegerea făcută: „M. Smolsky — Drama* ți de aceea M. Sorbul socotește că este bine să se justi- fice, deși se știe că autorul a renunțat curînd la acest pseudonim, adoplîndu-l pe cel cu care a și rămas in istoria lite- raturii noastre: M Sorbul, Referitor la preferința inițială pentru „Drama", M. Smolsky scria : ..Acest cuvint a:c două scopuri: Să înlocuiască cu timpul numele de Smolsky, nume străin, ce atrage din partea șoviniștilor (dacă mai poate (avea) rost șovinismul în literatura universală) primiri nu tocmai simpatice, la urma ur- inei chiar o condescendență față de țara care mi-a dat un singur grai, graiul româ- nesc, deși Drama ar fi internațional ; al 1 Scrisoarea din Plulrțlt. în ap-Hle. IBM. p. 1. ’ M. Sorbul, “lutru, voi. t. studiu IntiuJuc- l v de Florin Tornca. E S.P.I. A., 195*. p. «-45. i Scrisorile din PI. Ieșit, 5 lanuaile țl t* februarie. JJ10. - M. Dragomirescu, Pe ta nUst.cHn la ra- iionotlsm. București. i»ti, p. 31». 70 ■ floileu. găsesc In cuvintul acesta un simbol, un fndemn să nu scriu decit teatru". Pe linia relevării activității llterar- dramatice, am mai extras din scrisoarea ■rimisă lui M. Dragomirescu în 1911 știrea că în această perioadă cînd obligat fiind fă trăiască din meditații, aflîndu-se la Ludești, M. Sorbul a început să lucreze la o nouă piesă „în două acte ți in ver- suri Partea poetului, ca un răspuns la ichița cu același nume a lui Caragiale^ 1 In sfirșit, în 1912, M. Sorbul lucra la piesa Afarptntle firii', care ca ți Amoruri rmale se leagă organic de comedia agi că Patima roție. i Scrboar* «Wall din Ludcțtl, 92 Iunie, 1*11. a Scrisoare din BucurețU, 4 auguel, 1SI2. Ibrâileanu „PRIVIND VIAȚA", considerații etico-estetice ■ ncă din tinerețe, Ibrâileanu dovedise înclinare permanentă către Lumea ideilor generale, un interes, mereu sporit de-a ung ui anilor, pentru analiză ți introspec- ie. Erau acestea primele ecouri ale per- sonalității iui de mal tîrziu caracterizată rin'r-o mare capacitate de trăire lăun- trică dar ți prin o rară delicatețe a sim- țirii exteriorizată fn atitudini Ln care se simțea mocnind jarul lăuntric. înclinarea căire analiză, proprie firilor meditative, presupune o observație în adîncimc a obiectelor, o putere deosebită de analiză ți sinteză, ceea CC scapă, îndeobște, celor obișnuiți doar cu sesizarea aspectelor ex- terioare ale lucrurilor și fenomenelor. In literatura cultă aforismul, prin anumite laturi, amintește dc proverbul popular, «*prc?;c a unei mari' înțelepciuni rilă dintr-o bogată experiență de dintr-o participare mereu nouă ta mătul ei. i izvo- viață, frea- Concluzia care în mod firesc se des- prinde din analiza acestor dale este aceea că perioada Convorbirilor critice, a În- semnat pentru Mihail Sorbul o epocă de intensă activitate creatoare. Chiar dacă tinărul scriitor nu a reușit să-și valorifi- ce în publicația amintită întreaga pro- ducție dramatică este important să reți- nem munca tenace, orizontul și bogăția tematicii1 abordate care l-au ajutat astfel să acumuleze o experiență creatoare deo- sebit de prețioasă pentru viitoarele sale subiecte dramatice. Corespondența lui M. Sorbul cu criticul Mihail Dragomirescu mai' relevă apoi faptul că pentru un în- cepător în ale creației, încurajarea Spiri- tuală șl materială uneori, îndrumarea competentă, generoasă dar exigentă au avut darul de a înlesni și contura mai bine traiectoria drumului de afirmare a unul talent care poale altfel nu s-ar fl putut realiza deplin. DOINA 1LTESCU Marii gînditori ai tuturor timpurilor și-au exprimat adeseori in maxime și afo- risme, sub forma unor observații concise dar grele de conținut, propriile lor atitu- dini în fața vieții însoțite nu odată de o anumită detașare lucidă și puțin ironică cu sentimentul că adevărul cuprins în ele, în aceste formulări lapidare, poate fi mal ușor verificat cu prețul unor trăiri ți strădanii asemănătoare în intensitate. Lucian Blaga denumea aforismul „un simplu grăunte de metal nobil... (care> poate avea greutatea unei lumi' *). Dincolo de formularea ei metaforică, surprindem în această afirmație o calitate esențială a aforismului, conciziunea capabilă să ex- prime un bogat conținut de idei în așa fel îneît orice adaos să fie dc prisos. Dacă aforismul este o concluzie a unei expe- riențe generale exprimată în forme artis- tice, adeseori metaforice, și dacă prin el se precizează o anumită atitudine de viață, Blaga, DUeoboiul. pag **. 71 o poziție filozofică a autorului însuți, atunci lectura lui se dovedește a avea o dubl& semnificație : 1) o Înțelegere mai complexă a perso- nalității celui care formulează aforismul; 2) un mijloc de cultivare a minții, de îmbogățire a simțirii și a înțelegerii noas tre. Sub acest raport volumul de aforisme „Privind viața* apărut tn 1930 este deose- bit de semnificativ, lectura lui descoperă tn personalitatea criticului de la „Viața românească* laturi noi de sensibilitate tn care simțim o caldă vibrație umană, o anumită înțelepciune a omului caro ob- serva lumea nu din afara ei ci dinlăuntru! ci. De aici sinceritatea tonului, un anu- mit lirism al comunicării in care se simte Încă freamătul minții și al sufletului. Din adolescență Ibrăileanu' publică In revista „Școala nouă", sub pseudonimul Cezar Vraja, o scrie de cugetări, îmbo- gățite mereu în decursul anilor ți conti- nuate apoi pină la anii bătrâneții, plini dc roadele înțelegerii. Aforismele din vo- lumul .Privind viața* sînt adevărate con- fesiuni intelectuale ale autorului lor, înso- țite adesea de o ironie liniștită sau de un scepticism abia reținut. In majoritatea lor cugetările Se referă Ia conduita morală ți intelectuală a omului, la raporturile din- tre sexe. In altele se formulează adevă- ruri generale ca de exemplu: „I nteligențil se împart In două : buni ți răi. Proștii se împart in una : răi* ; „Un prost nu spune lucruri inteligen- te, dar un inteligent spune multe prostii" (p. 58) sau „Clți oameni ar prefera să moară ei, decit să se scufunde un continent în •cean 7* (p. 20). Multe din aforisme implică Insă o discuție mai ampli datorită conținutului lor, semnificativ pentru preocupările, for- mația intelectuală ți personalitatea lui Ibrăileanu. Autorul romanului „Adela* a fost unul din oamenii care au știut să cultive sentimentul prieteniei, înțeles ca un sentiment complex, capabil să înno- bileze pc om, bazat pe sinceritate ți în- credere. Cînd dispare încrederea ți prie- tenia se destramă. Ideea este consemnată tn următorul aforism : „Cind un prieten te părăsește In ne- norocirea lui îți dă tot atlta dovadă că nu ți-a fost prieten adevărat ca și cind te părăsește în nenorocirea ta". Dar prietenia presupune ți Intransi- gență în respectarea adevărului. De aceea „celor pe careti stimezi — observă Ibrăi- leanu — adu-le omagiul de a nu le ceda nimic din opiniile tale*. Acțiunile infinite ale omului către propria iul desâvlrșire, acțiuni supuse unor strădanii statornice și menținut® cu prețul sacrificiilor, i se părea lui IbrăiJea- nu că înnobilează și sporește semnificația majoră a existenței însăși. Concesiile de conștiință reprezintă pri- mul semn al lipsei de caracter: „Dacă vrei să treci drept om de caracter și de curaj în proprii tăi ochi, nu face concesii de conștiință In direcțiile vieții tale* măr- turisește un aforism (p. 25). Omul își do- vedește superioritatea ți atunci cînd In orice împrejurare știe să fie egal cu el însuți. „Cine nu e politicos cu slugile ți cu animalele n-are instinctul politeței, ci dre- sajul, și n-are sufletul sus pus". Adînd- mea morală a unui om nu șe măsoară prin ceea ce spune că', prin ceea ce face. Dar există un echilibru ți o decență a gesturilor tn care se reflectă durabilitatea sentimentului, profunzimea și calitatea lui. Ideea aceasta este conținută în următorul aforism : (p .26) : „Omul care prin vorbe, gesturi, fapte mărunte, ișl descarcă necontenit senti- mentele în măsura fn care ele apar, e tot așa dc impropriu pentru acțiune sistema- tică, grea și lungă ca șl, pentru tracțiune intensă, o locomotivă care și-ar pierde necontenit vaporii, pufnind prin toate des- chizăturile". Aceste cugetări referitoare la conduită morală a omului relevă în per- sonalitatea lui Ibrăileanu nu numai o ma- re capacitate de observație dar, și con- vingerea iui cu privire la afirmarea con- științei umane și a superiorității ei. Ibrăi- leanu a fost apărătorul unei etici' al că- rei imperativ era „delicatețea" calitatea supremă și cea mai rară a suflatului ome- nesc* (Privind viafa, p. 70). Intilnim însă în volumul ..Privind viața* și cîteva aforisme în care se simte influența unei concepții biologisle despre lume sau altele în caro se simt note de amărăciune. Astfel: „In pădurile primitive — cio- magul. In societate — sarcasmul. Expre- sia fizică a sentimentului aceeași : arăta- rea caninilor*. „Nu uita... că tn orice raport cu oame- nii ești în stare de războia* (p. 19). „De cile ori te văd sincer, am impre- sia că în războiul tuturora contra tutu- rora, tu ți-ai lăsat zalele acasă* (p. 12). Nu este vorba aici de o concepție pe- simistă asupra vieții pentru că Ibrăileanu a crezut mereu în progres, In superiori- tatea morală ți intelectuală a omului. Convingerea că dincolo de hotarul nesta- tornic al minciunii și ipocriziei, oamenii întrunesc în ființa lor tot ceea ce are viața mai frumos, reprezintă o dominași- tâ caracterologică a pcrsonalitAțu lui Ibrăileanu. I-a 50 de ani se întorcea către tinerețe cu sentimentul nostalgic al timpu- lui iremediabil trecut. Inteligența sa de o luciditate extrema însoțită mereu de o sensibilitate vie și profunda mărea, pe planul conștiinței, drama omului pentru care bătrlnețca — un preludiu al sflrși- tulul — i se părea irațională; Dintre toate sentimentele omenești, numai iubirea era capabilă să se opună „imaginii teri- fiante a morții*. Atotputernicia ei, a iubirii, era simțită cu o dureroasă lucidi- tate de omul îndrăgostit mereu de ima- ginea de nălucă ți vis a femeii și care retrăia stările afective ale trecutului cu lirismul și entuziasmul adolescenței. „Fata pe care al iubit-o la optspre- zece ani și n-ai mai văzut-o de atunci, o iubești toată viața*. Se apleca către su- fletul feminin cu o delicatețe deosebită. Știa că, „în amorul pasionat nu e, nu poate să fie prietenie. Intr-o femeie pe care o iubești pasionat, totu-i femeie ți prietenia nu-și găsește loc unde să se plaseze" (p. 54). De aici drama lui Emil Codrescu iz- vorită din îndoială și, mai ales, din con- tinua rememorare a Sentimentelor ți a trecutului. De fapt mare parte din ideile referitoare la psihologia iubirii, cuprinse In volumul de aforisme în discuție, au devenit substanța lirică a cugetărilor Iul Emil Codrescu din romanul „Adela*. Stă- rile sufletești ale lui Emil, acest „alter ego" al autorului însuși, sînt mereu stră- juite de lumina rece a rațiunii ți sc con- sumă in excesul de analiză, fapt care-i paralizează voința. Lectura unor cărți i-au prilejuit lui Ibrăileanu o serie de observații referi- toare, in special la psihologia personaje- lor feminine. Cu timpul aceste observații au devenit cugetări propriu-zise, cu va- loare generală ca de exemplu următorul aforism extras din notele pe marginea ro- manului „Ana Karenina“ : „La douăzeci de ani iubești amorul și cauți o femeie să-l întrupezi, ți femeia asta nu poate fi decît frumoasă. I-a trei- zeci de ani iubești o femee. nu amorul, ți femeia asta poate fi frumoasă, poate fi urnă, cum se inlîmplă" {p. 45). Teama de ridicol îl făcea să adopte uneori, aparent, atitudinea ironică a miso- ginului, dar adevăratul Ibrăileanu avea un cult deosebit ai feminității, delicată întruchipare dc vis și realitate. Discuția de ptnă acum, fără a fi epui- zat toate problemele ți aspectele posibile, impune totuși stabilirea cîtorva concluzii: 1) aforismele din volumul lui Ibrăi- leanu ..Privind viața* pledează pentru optimism, pentru umanitate, roprozentind o emoționantă confesiune a omului, care avea să devină adevăratul „spiritus rec- tor" al cunoscutei reviste iețienc, 2) aforismele completează imaginea lui Ibrăileanu reliefind laturi noi ale sensibi- lității, ale înălțimii lui morale ți intelec- tuale. O. Ibrăileanu era conștient că vre- melnicia clipei putea fi înfrînta prin cre- dința in durabilitatea artei dincolo dc cas- cada neiertătoare a timpului. RODICA BARBAT TIBERIU BREDICEANU 1 1 n ziua de 19 decembrie 1968, cind a murit Tiberiu Brediceanu. eram la Sibiu ți am vorbit cu mătușa mea Lucia Cosma1 tot 1 impui despre el. Lucia ■ Pentru activitatea lor muzicali șl culțu- mJ*. «Ut lusli Coama, dt țl Tiberiu Bredl- eeanu, au fost dloUnși cu Ordinul muncii, cl. 1. ți li »-■ acordat die o pensie de merit. Cola- borarea lor pa teren artistic a contribuit la dezvoltarea și intensificarea vieții muzicale ro- mânești In Banat. Luda Cosmn. nftscută la lî septembrie lâîS In Beluș. este fiica luptătorului Partenlc Coam» din Sibiu țl sora Hortensiei Cosma. prima soție a Iul Octavlan Goga. Luda Coama a fost căsătorită cu Dr. Aurel coama din Timișoara, actlvlnd din plnâ dupft unire In fruntea tuturor acțiunilor eullural-ar- llstlcc țl sociale românești din Timișoara. Azi trălevte tn Sibiu, avtnd 13 de ani împliniți. 73 Cosma a cin lat și popularizat pe vremuri doinele ți melodiile lui Tiberiu Bredi- eeanu în nenumărate concerte pe care mi le-a evocat cu sentimente duioase, amintindu-și cum au organizat împreună o mulțime dc manifestații muzicale ro- mânești în Banat, în perioada dinaintea primului război mondial. Tot ca a pus în scenă operetele de factură folclorică ți etnografică ule lui Tiberiu Berdiccanu, de pildă opereta La șezătoare care a avut un mare succes la Timișoara și în alte părți, rolul principal de prim-solistă fiind Jucat țj cintat de ca. La aceste ope- rete și la concertele date cu melodii din bogatul repertoriu al lui Tiberiu Bredi- ceanu au luat parte nu numai intelec- tualii, ci mai ales masele largi ale po- porului. Rumânii le-au învățat cîntecele și lo-au răspindit eu atîta însuflețire, In- cit din clanul lor s-a născut versul : .Mir.dră țară e Banatul, cîmă pe la no: toi natul*. Prin muzica lui Tiberiu Brediceanu a vibrat sufletul unui întreg popor, s-a manifestat idealul național și social al neamului noslru ți au răsunat ecourile mai multor generații care au sădit In doine dureri trecute și în cîntete «spira- țiuni de viilor. Bl a cules florile folclo- rului nostru muzical ți le-a împrăștiat cu gen roasă spiritualitate, ca balsamul lor să tămăduiască suferințe, iar parfu- mul lor să inspire și să întărească suflete comlsati vr. Tiberiu Brediceanu nu a fost numai al nostru, al bănățenilor, care totdeauna l-ani revendicat cu mîndrle șl cu un tra- dițional patriotism provincial, ci a apar- ținut Întregului popor român, pentru că prin rodul muncii sale n pregătit calea șl terenul sufletesc al celor care au fost chemați ‘ă lupte pentru înfăptuirea idea- lurilor străbune El a fost ambasadorul drepturilor românești pe care l-a propo- văduit lumii cu limba universală a mu- zicii. Prin melodiile culese din popor, respiră poporul, reînvie trecutul acestui popor. Tiberiu Brediceanu a fost primul care a descoperit tezaurul imens al fol- clorului muzical din Banat ți a fost pre- cursorul acelora care s-au inspirat din această comoară etnică. Tot ce a scris pe no'e muzicale a fost expresia fidelă a creației populare colective. E! nu a îm- prumutat motive de folclor pentru a le denatura sau a le exprima în diverse forme artificiale, el nu a altoit pe trun- chiul muzicii românești modulații străine și nu a îmbrăcat cînteeul nostru in nio- demisme sau in tipare do import, ci a desăvârșit moștenirea muzicală, ridfcin- du-o la nivelul frazelor care să-i scoată în evidență și sâ-1 permanentizeze valoa- rea ei do imaculată inspirație și expre- sivitate. Muzica lui va rămînc de-a lun- gul veacurilor o poveste a generațiilor din trecut pentru cele viitoare. Nc-am trăit copilăria în leagănul doi- nelor lui Tiberiu Brediceanu ți tinerețea î.i viitoarea cintecelor salo. Prin muzica sa ne-a sădii în suflet puterea dc vibrație a dragostei față de neamul nostru, pe care ne-a învățat prin cinlece și doine să-l înțelegem mai bine șî să ne atașăm do el mai sincer. El nc-a descoperit prin folclorul muzical drumul de acces spre inima poporului, iar cu melodiile culese și iu.măcitc dc c] ne-a deschis calcă de pătrundere' în sufletul plin de resurse duioase, triste și vesele al țărănimii noastre. Și azi, la diferite ocazii țț săr- bători, muzica lui Tiberiu Brediceanu adun* în fiecare casă un izvor de desfă- tare sufirtcască și căldura bucuriilor fa- miliale. In trăirea noastră lăuntrică s-au inculbăril. creațiile sale ca într-un teren prielnic dc fecundă rodire și au luat am- ploare unei simfonizări ce își revarsă ne- contenit ecourile într-o gamă de unanime gratitudini. Compozitorul ne-a dăruit pre lud iul mărci opere a folclorului muzical românesc. iar noi ii răspundem cu refre- nul prețuirii memoriei sale. Evocînd amintirea lui Tiberiu Bredi- ceanu, do care m-am simțit întotdeauna atașat prin legături de prietenie și cola- borare, reînvie in această evocare tot tre- ndul Lugojului dc altădată în care fami- lia Brediceanu a fost factorul animator si polarizator al vieții culturalo și al tradi- țiilor locale. Bunicul lui Tiberiu, săpunarul Vasile Brediceanu a fost un meseriaș de vază In orașul său, fiind unul din revoluționarii lin Eftimiu Murgu dc la 1848, iar tatăl său popularul avocat Coriolan Bredicea- nu, a fost conducătorul politic al români- lor din Lugoj. Amîndoi au iubit muzica si teatru), au cîntat în cor și au jucat co- medii românești pe scene improvizate. în această ambianță familiară s-n născut și a crescut compozitorul de mai tîrziu. I.ugojenii au îndrăgit cîntecul. Ei au organizat cea dintîi formațiune corală ro- mânească, înființind în anul 111543 „Reu- niunea de cîntări și muzică" care mai dăi- nnește și azi sub denumirea dc „Corul Ion \ ;du“. După prima sa perioadă dc exis- tență, în care cintăreții au fost instruiți sî dirijați de profesorul ceh losif Czcgka, muzicant al unității militare locale, corul a fost regrupat sub conducerea marelui 74 nvnpozitor Ion Vidu, luînd o dezvoltare re i-a dus faima fn toată țara. Casa familiei Brediceanu din strada făgetului a devenit un loc de fntllnire al iubitorilor de muzică. A fost un cenaclu al melosului popular la care au participat cîutăreți și instrumentiști diletanți, adu- cînd fn repertoriul concertelor improviza- te noi melodii culese din folclorul bănă- țean. Aici a cfnlat cu vocea luliu Panaîot, un vestit solist al vremii, aici și-a dovedit muestria de iscusit violonist lăutarul Nico- lae lancu-Nica, un interpret neîntrecut al clntecclor populare, care a avut o mari' ■nrturlre asupra formării caracterului și predispozițiilor sufletești ale lui Tiberiu brediceanu fn anii copilăriei și adolescen- tei sale. Amintirile lui Tiberiu Brediceanu despre acest lăutar care a cutrt'erat satele bănățene culeglnd cu pasiune folclor și motive muzicale din popor, le-a publicat iterior fntr-un articol plin dc confesiuni personale. Aceste amintiri sînt o sursă do imentară despre Începuturile orientării 'ale muzicale. Tiberiu Brediceanu, născut la 2 apri- lie 1877 în Lugoj. Înainte de a se iniția in studiul muzicii, și-a format sufletul în mosfera creată de mediu! oaspeților și părinților sfii, Tatăl, nelipsit de la repeti- țiile corului, il lua pe Tiberiu cu el, unde ti il său a avut primul contact cu notele muzicale pe cave dirijorul ceh căuta sâ le earte în capul cintărcților lugojeni. Co- t tii erau în cea mai mare parte mese- riași, țărani și podgoreni. care după obo- '■ala muncii cotidiene veneau să se in- >'ruiască ți să pregătească programele 'neertelor, devenite manifestații româ- nești de primordială importanță în struc- tura vieții culturale a Lugojului din tre- ut. Vocile lor de o remarcabilă claritate ■o de o melodioasă sonoritate, au dat o valoare neîntrecută și sublimă ansamblu- lui coral. Muiți dintre ci au devenit so- Iști de mare calitate. Mai ttrziu, celebrul tenor Traian Grozăvesc u din mijlocul estui cor a pornit pe drumul strălucitei ale cariere. Primele lecții de muzică le-a primit .beriu Brediceanu de la mama sa Corne- a, fiica inginerului și avocatului Constan- iin Mdulescu, primarul Lugojului. Ea a lost o bună pianistă și o devotată educa- toare muzicală a fiului ci. Dar cea mai puternică impresie asupra lui Tiberiu Brodi- i'ennii a exercitat-o sora ei Sofia Rădutcs- iu. căsătorită cu avocatul loan Viad (ma- rna poetului Victor Vlnd Dclamarina). Ca- sa ei din strada Făgetului a devenit un c conservator, unde Sofia RăduleSCU- iad. ca scriitoare și compozitoare, patro- ra șl îndrtima tinerele talente în direcția folclorului românesc. De la ea a învățat Tiberiu Brediceanu cele dinții metode de a culege ți a transpune pe note muzicale colecție de melodii din popor. Cu muiți ani în urmă, Tiberiu Bredi- ccanu mi-a comunicat la cererea mea o sumedenie de date autobiografice din ca- re am publicat pe vremuri o serie de ar- ticole. Acum voi rezuma cîtcva din aceste date care vor lumna diversele perioade ale activității sale. Corul mitropolitan din Iași, condus de Gavrii! Musicescu, în cursul turneului său din vara anului 1890 a poposit citevn zile la Lugoj ți concertele sale au deschis noi căi dc afirmare vieții muzicale bănățene. Lugojenii, care cîntau compoziții străine cu texte traduse în românește, și-au dat seama de valoarea cîntecelor noastre adu nate din popor și transpuse in muzică de factură cultă și corală de dirijorul din țara liberă. Contactul cu corul clin Iași și mai ales cu dirijorul și compozitorul Ga- vriil Musicescu, a fost hotărîtor pentru destinul și drumul muzical al iui Tiberiu Brediceanu, care abia împlinise vfrsta de 13 ani. Părinții lui, văzind înclinările sale, interesul și dragostea lui pentru muzică, i-au asigurat toate condițiile necesare ca să poată studia in direcția dorită dc el Atunci s-a înrădăcinat în sufletul Iui Tiberiu Brediceanu predilecția pentru fol- clorul muzical. După mentalitatea burgheză dc atunci și pentru că arta nu p itea oferi un mijloc de existență, Coriolan Brediceanu a vrut să facă din fiul său Tiberiu un jurist dc vază, sfi-i înlesnească o carieră care să-i asigure urmașului său condiții bune de trai. Dar iubind și înțelegind muzica, în același timp s a gîndit să-i creeze băiatu ■ lui său posibilități de a studia pianul și armonia, L-a angajat ca profesor pe losif Czcgka. dirijorul corului, cu care Tiberiu Brediceanu a făcut primele lecții regulate. Apoi fn anul 1892 l-a trimis la liceul din Blaj, unde era profesor de muzică renu- mitul compozitor lacob Mun^lanu, care scotea pc cheltuiala sa prima revistă mu- zicală din Transilvania, „Musn română", cunoscută de familia Brediceanu de la apariția ei. Tiberiu Brediceanu a fost trei ani elev al liceului românesc din Blaj, pe- rioadă in care sub îndrumarea lui lacob Murcșianu și-a format stilul său de com- pozitor pc teme folclorice. Sînt pline dr emotivă frumusețe padinile scrise ulterior de Tiberiu Brediceanu despre fostul său profesor de muzică din Blaj. O puternică și vădită influență a avut asupra lui Tiberiu Brediceanu personali- tatea autoritară ți disciplina muzicală a lui loan Vidu, noul dirijor al corului din 75 Lugoj, care s-a ocupat cu interes ți afec- țiune deosebită de educația fostului elev al școlii muzicale din Blaj. In urma vizitei corului mitropolitan din lăți, Coriolan Bndiceanu împreună cu ceilalți fruntași ai vieții publice, au stăruit ca biserica ortodoxă română din Lugoj să-l trimită pe învățătorul confesional loan Vidu ca să urmeze conservatorul din capitala Mol- dovei, unde director era Gavriil Musiees- cu. In timpul celor doi ani <1091—1092) cît a stat loan Vidu la lași, a învățat pe lîngd muzica instrumentală, teorie și armonie, Îndeosebi metoda lui Musicescu dc a cule- ge și a prelucra clntecele și jocurile popu- lare, întors la Lugoj, a luat conducerea corului ți l-a inițial pe Tibcriu Brcdicea- nu in tainele valorificării folclorului mu- zical. Primele compoziții ale lui Tiberiu Bre- dieeanu datează din anii adolescenței- In 1893. adică la vîrsta de 16 ani, a transcris ți armonizat cîteva caiete de „Jocuri poporale românești", jur în anul următor a publicat in. revista „Musa română* dc ia Blaj, cîntcce culese ți stilizate de el, ca de pildă „Ardeleana* așa cum se juca în Banat, apoi „Bacă Doamne luna-n nori' pentru voce și pian, și a prelucrat în ace- lași timp doinele, baladele și cîntecele pe care le-a adunat direct de la sursa colec- tivă a țărănimii noastre. De atunci o înce- put laborioasa activitate muzicală a lui Ti- beriii Brediceanu, înregistrind In reperto- riul operei sale în fiecare an o seric de compoziții, toate de proveniență populara și armonizate apoi după metoda sa proprie de a-l cerne folclorul prin sensibilitatea sufletului său românesc. Imperativele vieții sociale de atunci și dorința părinților săi l-au determinat ca să-și urmeze studiile juridice la Budapes- ta. Bratislava, Viona și Roma, trecînd în 1902 examenul de doctorat in drept la uni- versitacca din Cluj fn anii studiilor sale superioare dinadins a colindat pe la diver- se universități, ca să-ți poată urma ți completa învățăturile muzicale, de armo- nie, de compoziție și de contrapunct. Pe lîngă cursurile universitare, a luat lecții de la marii mațetri ai timpului, întorefn- du-so acasă cu un capital prețios de cu- noștiințe muzicale ți de metode științifice în domeniul prelucrării folclorului. Partenie Cosma, directorul general al băncii „Albina" din Sibiu, l-a adus pe Kn- gă cl, dîndu-i o funcție în cadrul institutu- lui care să-i permită de a-și folosi toi tim pul lilșer pentru preocupările sale de crea- ție muzicală. Aici f-a legat o prietenie în- tre el și O lavian tl-nga *, care în revista sa „Luceafărul" i-a publicat lucrările tînă rului compozitor bănățean. La Sibiu, Tibe- riu Brediceanu mai luase lecții de la pro- fesorul de muzică Hermami Kirchner. So- ția sa devotai fi, Eugenia Brediceanu, l-a secundat toată viața in strădaniile sale culturale și artistica, iar fiul lor Mihai Brcdiceanu, apreciatul dirijor de astăzi a operei din Bucuroșii, îi perpetuează nu- mele cu strălucită demnitate și pricepere muzicală. Tiberiu Brediceanu purta în amintirea sa teatrul ce-l juca la Lugoj trupa artistu- lui bănățean (ieorge Petculescu, care i-H inspirat încă din tinerețe ideea de a mu- zică liza șcene din viața poporului de la sale. Din materialul folcloric cules de el a început să compună poeme lirice de fac- tură etnografică, dintre care a avut un mare succes poemul muzical prezentat în 1905 la Sibiu cu ocazia inaugurării muzeu- lui etnografic al ASTREJ, în care compo- zitorul a înfățișat un tablou viu al unei vesele reuniuni de „clacă", unde fetele și feciorii îmbrăcati în pitore-tilc costume naționale interpretau bucuria vieții de la țară prin Cîntcce și glume, prin ghicitor: șj voie bună. Te parcursul vremii această idee inițială a luat o dezvoltare în mintea compozitorului, transformindu-o într-o lu- crare de operetă național-etnografică. Mi- nunata scenă lirică „La șezătoare" a fost jucată în premieră la Sibiu fn anul 1908 către „Reuniunea de cîntări șl muzică*, Ja comemorarea unui stert de veac de la moartea marelui nostru compozitor Ciprian Poriimbescu. Atunci a fost reprezentată opereta „Crai nou", completată cu „Șeză- toarea" lui Brcdiceanu. I.a Timișoara ope- reta ,,La șezătoare" a fost montată di Lucia Cos™, cu un ansamblu de amatori, soliști, coriști și figuranți, toți îmbrăcațl în costume naționale și instruiți de marea cîntărcața a Banatului, care a jucat rolul principal dc soprană. Succesul de la Timi- șoara a fost o adevărată sărbătoare, Iar fotografiile și presa de alunei sînt măr- turii ale înaltei aprecieri de care s-a bucurat compozitorul bănățean. Lucia Cosma a pornii cu „Șezătoarea* lui Bre- diceanu în turneu, ajungînd să dea repre- zentații ți la Viena. De atunci, opereta „La șezătoare* a fost mereu reprezentată în țară și Ia românii din America, îndeo- sebi la Dctroit și ia Illinois (1913). i Ociavlan Gu«a »-• «dE&iorit Iu IWT ev Hurtcnfla Coima, Olca Iul Pirtenlc din Sibiu. 76 Mai sînt ți alte operete ți scene lirice compuse de Tiberiu Brediceanu. „Seara mare" care reprezintă in trei tablouri datinele ți colindele populare, a fost jucată în premieră la opera romănă din Cluj fn rina do 26 decembrie 1924. iar in perioada de 1941—1944, cînd Tiberiu Brediceanu a fost directorul operei din București, ope- reta aceasta a fost montată și pe scena lirică din capitală. Cealaltă operetă „T^ seceriș" a fost jucată fn premieră la 20 septembrie 1936 de către opera română din Cluj cu ocazia jubileului de 75 de ani al Astrei serbat la Blaj. Pantomimii în patru tablouri „Învierea* compusă în 1932 după scenariul redactat de cumnatul său Lucian Blana, a rămas în manuscris. Cea mai bogată și vastă operă a lui Tiberiu Brediceanu este culegerea de folclor muzical pe care l-a adunat intr-o ■oierție de peste două mii de melodii. Astfel, în 1910, din însărcinarea Acade- miei Române din București, a cules în Maramureș 170 de cînteoc și doine, colin- de ți balade, bocete ți dansuri. tn anii 1921—1925 a cutreierat 02 co- mune din Banat, strîngînd din provincia sa natală 810 melodii populare. Această culegere a fost premiată de Societatea ompozitorilor români ți a fost încununată cu marele premiu național in valoare dc o sută mii dc lei. Tn 1937 Academia Română l-a ales membru corespondent. Din restul ținuturilor românești a colectat timp de cinci decenii de activitate folclo- rică (1891—1941) peste o mic melodii populare, Pe lingă aceste creații de mu- zică născute din talentul și sufletul co- lectiv al maselor de la țară pe care l<*-a transcris direct pe note, Tiberiu Bredi- ceanu a mai înregistrat pe 214 cilindri fonograf ici o mulțime de melodii cîntate de popor, colecție pe care a donat-o fn 1949 Institutului do folclor al Academiei Republicii Socialisto România.* » Pcaprc «cllvtlatv» muzical* a lui Tiberiu Hrt^ii'.'anu a scriu un documentul ți amănun- ții siudlu muzlcolr gul Geome Stârcea. Car- ie, u fost publicată In ISWT de Uniunea tom- pctitorilor din R.S R Ol prilejul ivblleulul de ,0 ani de vlnțA a ninipuzlio:ului bAnAțran. Tiberiu Brediceanu s-a dovedit a fi ți un bun organizator șl conducător de instituții muzicale. După unirea de la Alba-Tulia, la care a participat în mod activ cu drept de vot ca depulat ales al Brașovului, a condus ca director, tn ca- drul Consiliului Dirlgent din Sibiu, depar- tamentul cultelor ți instrucțiunii publice. Tn această ealitate a luat în primire mu- zeele din Transilvania, a normalizat situa- ția teatrelor celorlalte naționalități con- locuitoare, ți a organizat în orașele și cen- trele acestor provincii primul turneu al Teatrului Național din București, dind un impuls acțiunilor de a înființa scene ro- mânești. Tiberiu Brediceanu, care se stabilise la Brașov, s-a străduit să înjghebeze aici o viață muzicală. Sub imboldul acestor ginduri a înființat fn 1928 un conservator de muzică al „Astrei" din Brațov, fiind președintele lui de la fondare. Sînt bogate surse documentare și de informații muzicale mai ales numeroasele studii, lucrări istorice și aritcole biogra- fice pe care le-a publicat de-a lungul ani- lor în diferitele reviste culturale sau le-a prezentat în cadrul conferințelor publice ținute la diverse ocazii și solemnități. Astfel a scris o scrie de studii ți amintiri despre Ciprian Porumbescu, Gavril Musi- ceseu, George Dima, lacob Murcșianu șt loan Vidu, despre viața ți opera lor mu- zicală. Tiberiu Brediccnnu a dat dovadă de mari calități dc scriitor, iar memoriile sale formează adevărate pagini literare. Este foarte interesantă lucrarea sa publi- r-ată despre „Romana, epoca și istoricul acestui dans" (Gazeta Transilvaniei, Bra- șov 1941). La congresul artelor populare din Praga a făcut în 1928 o comunicare despre: „Hristorique et 6tat actuel des re cherches sur ia musique popuiaire roumai ne". Apoi fn 1936 a publicat la București un alt studiu in limlia franceză: „Histoire de la musique roumaine cn Transylvanie*. Bănățenii l-au sârljăiorit jx> Tilieriu Brediceanu la împlinirea virslel de 60 ani. cu prilejul adunării generale a „Astrei" ținutâ la Timișoara in septembrie 15)37, cînd Sabin V. Drăgol i-a adus cuvinte de omagiu. Idealul de a fi in serviciul muzicii i-a stâpînit sufletul lui Tiberiu Brediceanu pînă la sfîrșitu] vieții sale. Lunga sa bă- trînețe a folosit-o ca să dea îndrumări ti- nerelor generații iubitoare dc mutică și să dăruiască tuturor care l-au vizitat bogății de amintiri din tezaurul zilelor trăite. Pen- tru meritele sale aduse pe teren cultural și muzical a fost distins in anii puterii populare cu titlul de „artist al poporului", După CC comemorase prin amintiri publicate semicentenarul unirii de la Al- ba-Iulia, la pregătirea și înfăptuirea că- reia a luat parte activă, a decedat in ziua de 19 decembrie 19GB, iar corpul său neîn- suflețit a fost adus din București la Lugoj, unde a fost așezat pentru odihnă veșnică în cimitirul isoric al orașului său natal, alături de tatăl său Coriolan Brediceanu și de ceilalți fii mari ai Banatului. Dr AUREL COSMA RĂSPÎNDIREA CÂRTII ÎN PRIMA JUMĂTATE A VEACULUI AL XIX-LEA ■'ăsplndirca cărții in jumătatea primă a veacului al XiX-lea se făcea pe trei cil : înscrierea în listele de prenumeranți (abo- nați) înainte de tipărirea cărții, după apa- riția cărții dela „iubitorii de cultură ro- mânească", care cumpărau dela autor mai multe exemplare pentru rfispindire și di- rect de la autor. O circulară din protocolul pentru cir- culare al parohiei Cuptoare, ce se păstrea- ză la Arhivele Statului Timișoara, dată in ziua dc 21 martie 1813 dc întliul cronicar bănățean cunoscut pînă in prezent, Nico- lae Stoica, pe atunci protoprezviter laMe- hadia, se adresează preoților din acel pro- tcpop'at : ..Eu v-um scris că zăce Istorii a rumânilor Icam cîte 5 fl. 45 hr. zace prediche în 3 cărți legate pro an cu 13 fl. zăce cărți osăbit pentru cateheta dc calihl- zațic cu 1 fl- 30 hr, fac 21 fl. bani $1 toate de lipsă parohul a le avea'*. Deci Nicolae Stoica considera., că preo- ții de sub conducerea sa ar trebui să aibe Istoria românilor (de Petru Maior). O altă circulară, dată tot de Nicolae Stoica în ziua de 21 noiembrie 1820, re- comandă preoților, diaconilor, clericilor și învățătorilor să se aboneze la o nouă car- te * Domnul Constantin Dhiconovfcl Lokb. profesor al șocatei prepara ude din Arad, cu scrisoarea sa din 21 septembrie a. c. pentru supusei preoțimi a protoprezvlte- ratului meu a arăta m-a înștiințat adecă văzind domni ului că in bisericile noastre rinduielile și cintările ttu într-un chip se poartă cu profesorul cîntării um tipărit tipicul spre limha românească după izvo- dul cei stavonesc cure se lovește cu cel grecesc. Această carte pină astăzi in limba românească nu s-au tipărit (..J va eți ca o psaltire mare hirtie bună șl poate veni prețul opt florinți 8 fl. ceice să vor pre- număra și îndată în octombrie 1820 bani gata la tipărit duu, acc'a cartea ac tasta cu un florint mai lesne și mai jos vor că- păta, căci la tipografie înlii bani jumă- tate Îndată cer bani**. Constantin Diaconovici Loca, fostul profesor dt? Gramatică, Stilistică, Cîntare și tipic la școala pedagogică preparandă din Arad (1812—18M), apoi director al școlilor naționale din Granița bănățeană (1830—1850) In Epistolariul românesc, ti 75 parii In anul 1841. ne dă ți alte informații privitoare la rflsplndirea cărților. „Preacinstiții domni proioprezviteri ți domnii directori din cealelaltc district uri bine nu voii a-mi seric, că vor primi căr- țile după ce se vor tipări ți fără prenu- merație (..) însemnarea cărților, caro se află la cel subscris tipări le. ți iară șl care se află in manuscripte ncli pirite, ți aș- teaptă ajutori u de la măr iții patronați prin subscrierea cinstitelor nume.1* Vorbește de cele 7 cărți tipării e intre care Gramatica românească (1822). Orto- grafia (1313), Versuri moralicești pentru creșterea tinerilor (18219. între Cele 5 cărți în manuscris este și ISTORIA ROMANILOR de la zidirea Ri- mei sau de la unul 755 înainte dc Hs, pină la Injugarca Taricradulul de turci, sau pină lu unul 1155 după Hs. în 160 de coa- ie de manuscript". Despre cărțile sale tipărite C. I). Logo scrie în Epistolariu că „acestea cărți s-au purtat și prin Ardeal, prin Țara Roma- nească țl prin Moldova, apoi cu deplină îndestulare le-au primit, că eu lucru pen- tru lumin'treu tuluror românilor vor Unde se află sub soare". Situația din anul 1830 ni se înfăți- șează In ANTROPOLOGIA sau scurtă cu- noștință despre om și despre funcțiunile sale, întocmit ți întru acest rînd adusă de Puvei Vosici-Uneurian, u| Medițlnei n«zl- toriu. In Ruda, la Crăiască Tipografic a Universității Vulturești 1830". Lucrarea a fost prezentată, publicindu-sc în întregime lista abonaților, de către Virgil Birou în Năzuințe și Realizări. Editura Institutului social Banat-Crișana, Timișoara 1911. în lista abonați lor vedem aria de răs- pindire a cărții : fn afară de Banat, la Abrud (și în comune din regiune), Arad, Brașov, Buda. Gîula, Oradca-Mare, Sibiu. Pesta, Viena. Paris, și 300 exemplare „iu- bitorilor de literatură românească" din Tara Românească ți Moldova prin Zaharia arcalechi „izvoditorut Bibliotecii Româ- nești" din Buda. S-au făcut abonamente iu total pentru 940 exemplare. Starea socială a abonaților (cifrele arată numărul de cărți abonate); preoți, proioprezviteri și episcop! 10i, sludenți ți elevi 138. profesori ți învățători 75, func- ționari 74, meseriași (bărbier, cismar, co- jocar, curelar, măcelar, morar, olar, opin- car, pălărier, piclar, pitar, săpunnr, slmi- giu, tâhăcar. vărgar și zidar) 83, țărani 37, comercianți 3d, avocați 12, nobili 12, ofi- țer 1. Printre abonați se găsesc figuri pro- eminente ale culturii românești și luptă- tori pentru drepturile românilor, ca Da- maschin Bojincă, Moise Bota, Petru Ccr- mena, Mclentio Dregiiki, Alexandru Gav ra, Emanoîl Gojdu, Constantin Diacono- vici-Loga, Eftimie Murgu, Vajile Mogn. Ștefan Neagoe, Dimitrie Petrovici, A, Șa- guna, Ion Tomlci, Samuii Vulcan ți alții Frintre abonații de la Fariș citim numele „de inârit neam născu ți lor" Băleanu, Lan- cea, Racovițâ, Gol eseu și „prcacinsL D. Poenar. suzitor al învățăturilor mai înal- te în Universitatea Farisului". Tot așa de prețioasă este și „fnjem- uarea cinsti ți lor prenumerunți" la „EP1S- TOLARIUL ROMANESC pentru facerea a lut felini dc scrisori, te sînt in viața so- țielății omenești lu multe înlîmplări do lipsă. Acum înliia oară lucrat de Constan- tin Diaconovicl Lega. K. eră ove director al școlelor naționale de graniță. In Ruda, cu Tiparul Crăețtii Tipografii a Uniiershății din Pesta Iu anul 1841“ Starea socială a abonaților (cifrele a- rata numărul cărților abonate) : învățători țl profesori 300, biblioteci școlare naționa- le 125, preoți, proioprezviteri și episcop! 3J2. elevi ți studenți 133, țărani 181, co- mercianți 60, funcționari 30, meseriași (bărbier, cismar, cojocar, croitor, hambă- raș, lemnar, olar, rolar, săpunar, ți zu erav) 23, ofițeri 17, plutonieri 7, primari 8, nobili 7, avocați 3, Ivan Teodorovici. parohul românesc din Buda 54 pentru vjn- zare, Printre abonați figurează ți Ema- nuii Gojdu, Nicolae Velia. Tgnatie Vuia. Axentlc BojincA țl alții. Intre studenții de la Universitatea din Pesta, care s-au alie- nat la Epislolariu sint și „tinerii bocii din Moldav ia" loan, Ștefan, Teodor și Con- stantin Simcon. Printre abonați sint și militari Unul dintre plutonierii grăniceri a tn'oc- mit și tipărit în anul 1841 chiar un Ca- lendar: „Izvodit in Bozuvici la anul 1841 prin mine Petru Cîalma fcldstrajameșter (plutonier dc companie) a companiei a 3- lea din măritul Românesc Hunalieesc Gră- niceresc Regiment Nn 13 din Caransebeș”. In lista de abonați, la cartea lui Pavel Vnsici este trecut ți pictorul ardelean Constantin Leca, pe pictorii bănățeni Di- mitrie Turcul ți Trifon Achimescu fi gă- sim printre abonațif la Epistolariu. 79 Nu lipsesc dintre abonați nici conde- ierii. La Antropologie s-a abonat „Dum- nealui Gh. Bagi Pcdestrașcscu, robul Mu- zelor ți al Poeziei, din Valahta mică” ți „zelosul tiner loan Pozmun, poeta". Față de cărțile românești au dovedit interes și muiți oameni de alte naționali- tăți. Spicuim cîteva nume din listele pre- numeranților lui Vasici și Ix>ga : Bânk- Vankuly de TBvis, Denitzky, Ezdimirovici, toanovici de Șacabent, Kafka, Liedeman, Lindmaier, Maxim Mamntovici, Franț de Mihanovici, Mitrovsky, Stancek, Șarunaț, Petar Velimorivlci, Sava Vucovici etc. Antropologia lui Pavcl Vasici era cea dinții lucrare scrisă £n limba românească In această materie, iar Epistolarful iul Loga era tot prima lucrare, in altă mate- rie. Ei au ieșit de sub Influența școlii la- tiniste ardelene, militînd pentru folosirea In scris a unei limbi curate românești. Parei Vasici fn'impina greutăți, deoarece nu a avut de unde să ia termenii tehnici. A întrebuințat pe cei din limba de toate zilele, împrumullnd termeni populari și numai In ultimul rînd a recurs la numiri și termeni latinești, C- D. Loga, hicrînd pentru „luminarea tuturor românilor ver unde se află sub soare’, scrie : „se cea re, ca cugetele noastre in scris puse, în mai bun rind să stea, și mai cu alcase vădiri să se descopere, decît în vorba comună : apoi după firea limbii mai întocmite, de modrut grăirii mojicesr, de cuvinte strei- ne, și de acealea cuvinte, care numai in- tr-un ținut și intr-o provinție se întrebuin- țează, depărtate să fie, ca întru acest mod să Se deschilinească graiul cel scris de cel numai din gură zis“. Pentru nctivilatt'a sa culturală și științifică Pavei Vasici a fost ales la bă trlnețe membru al Academiei Române, iar Constantin Dinconovici I.ot;a a trecut In Istoria literaturii române GR. POPIȚI 3') ■ cârti - reviste ■ cârji * reviste ■ cârji - reviste ■ VLAD SORIANU: „GLOSE CRITICE* ‘) Vlad Sorianu, criticul de la revista Ateneu, este, fără Îndoiala, partizanul a ceea ce adesea s-a numit critica de sistem, guvernată de Legi și criterii ața zicind științifice. S-o recunoaștem ; faptul e în- drăzneț, dacă avem în vedere că, cel pu- țin în ultimii ani, inconformiștii profesiei tună și fulgeră împotriva oricărei con- strîngeri, a oricărei rigori implicînd punc- te de vedere teoretice, cu valoare de prin- cipiu director ; dezideratul lor este, cum se știe, cultul pentru critica de tip „crea- •or4, străbătută de eclectismul cel mai dezinvolt Sigur, Vlad Sorianu este conștient de suspiciunile pe care le poate isca crezul și, de aceea, din capul locului, își ia măsurile de precauție, nuanțînd în acest chip : „Dezideratul major al criticii noastre actuale este cel ai diversificării. Să elabo- răm o critică cu tot atitea orientări stilis- tice, cu Cot atitea particularități de „crea- țle" cu aceleași ambiții novatoare ca șl poezia sau proza tînără, iată care ar pu- tea fi obsesia ncmărturisită a unor discu- ții despre critică". Să reținem că citatul este desprins din articol ul-program, inti- tulat — semnificativ pentru Vlad Soria- nu — Condiția științifică a criticii. Și to- tuși n-am înțeles, sincer vorbind, de ce după articolul de mai sus urmează un al- tul intitulat Condiția filozofică a criticii, devreme ce, după umila noastră opinie, cele cuprinse fn formularea din urmă se integrează de la sine fn sfera idee de „Cri- tică științifică”. Nu cumva criticul mani- festă o Înțelegere relativ dispersată, îm- bucătățită. a condiției profesiunii sale ? Se pare că da, pentrucă obsesia disocie- rilor ad-hoc, II cam tiranizează, dacă a- vem în. vedere că prima despărțitură a cărții (Estetica fn acțiune), cuprinde p se- rie de eseuri — grăbit teoretizante — cu titluri precum : Filozofie șl epică. Comu- nicabilul artistic. Proză și viziune etică, Poezia și contemporanii etc. Ce vrem să spunem prin aceasta, rezidă tn impresia că a concepe actul critic din perspective strict și unilateral tematice este echivalent cu a te apropia apăsat de prejudecăți cri- ticiste de însuși miezul viu al operei lite- rare. Și acest lucru se întlmplă, din pă- cate, chiar tn cartea de față, tn unele apli- cații critice, precum In cronica despre Moromcții, voi, II, de pildă, în care se impută lui Marin Preda că a uitat de fa- milia Bălosu, attt de prezentă în volumul intii al romanului. Dar să nu-i facem lui Vlad Sorianu mai multe șicane dectt me- rită pentru că, orice s-ar zice, Ov. S. Croh- mălniceanu a exagerat, pînă la maliția veninoasă tocmai In această direcție. Să-i recunoaștem, deci, pasiunea și franchețea aprecierilor critice, apetitul pentru pole- mica deschisă și prea rar minată de su- biectivisme ușor depistabile, la care se cuvine neapărat adăugată dorința de su- plețe și de acuitate în expresie. S-ar putea ca volumul Glose critice să fie expresia unei oarecare grabe a au- torului de a aduna cam tot ce a scris fn cei cîțiva ani de cînd el și-a făcut apari- ția In cîmpul publicisticii literare. Ceea ce nu trebuie să ne alarmeze prea mult, pen- tru că Vlad Sorianu dispune de suficiente calități spre a se impune ca o reală pre- zență critică, deci spre a confirma. C. NICOLAB ION CHIRIAC ; „CE SE NUMEȘTE TOAMNA" *) Volumul lut Ion Chiriac marchează unu) dintre acele debuturi care nu dove- desc aproape nimic, în afară, poate, de faptul că autorul a avut răbdare să aș- tepte un an sau doi ca să-i apară cartea. Majoritatea poemelor (1965, Timp de-o lamă. Drum de mire. Cătălin, Arderea păpușilor de clrpă, Trei băieți se bărb|e- «I Editura pentru literatura. l>« • Editura Tineretului. ..Luceafărul", IM* SI resc sub măr. La nașterea soră-ml, etc) stat vn soi de reportaje lirice neintere- sante, chiar dacă nu sînt o înșiruire de clișee. Ctteva (i*oelii, Clocîrlla, Culbecul) Ktat niște definiții banale. Mal rămîn pro- fesiunile de credință, patetice și metafo- rice, niște jocuri amuzante, pentru autor, pe care însă nu simte nevoia nici el să le respecte. în toată cartea nu cred să existe un poem Izbutit în întregime. Poezia După nuntă are cîteva versuri în plus șl de aceea nu Îndrăznesc să o citez. Poetul reu. șețtc totuși să încropească uneori cfte o strofă interesantă : „Privind afară el sim- țea f Deplina fericire a frăgezimii lui / Și fericirea de-a se înțepa / Intr-un bob de rouă ca-ntr-un spine“ (Culbecul); „Acuma insă dintr-o piatră dulce / A unul umăr dc femele sare / Izvorul ca un pește «fint / Care s-ar naște in sudoarea / Ce tl acoperă pe-un om lucrind" (Cătălin) t „Eu știu o armă care s-a făcut Femele / Dormind |ingă-un soldat ce se cuirasa In cîmp de-a dreptul, intr-un lan de ifrfr (întinderea valurilor): „Vezi, în menii felii tăiate j Și pe sctndurl albe puse 11 uscare / Farmecul s-a stins șl parcă / Gun unul led le roade / Pin-U ele scoasă . Prin tulpina razelor solare' (Noi); Uz privirea șl in gindul meu / E-o dimineață ea in om ți-o seară / Ca-n sufletul lai Dumnezeu" (Casa din izvor). Prin unele poeme (Drum de mire Fata, După nuntă. Casa din Izvor. în gră- dina lui Ion) trece un fior viguros al sen- timentului de familie, Părinții tineri, abia nuntiți, sînt un cuplu de ctitori ca într-o poezie de Nichita Stănescu- Dragostea e întotdeauna legalizată de Oficiul stării ciVilc, iar familia respiră un aer de beati- tudine. Culorile deschise predomină in această carte, reușind să estompeze pînă ți rarele sclipiri de trăirism care devin neconvtn- gAtoare. t» APOCAI 82 ORIZONT EXTERN JOHN STEINBECK S-o stins Io o vlrstd cind marii creatori ai romanului american afla intri In perioada ma- turității lor acria care In W», cu romanul The Orapco of Wrath (Fructele mtnleij a ddrult re- voltei paneraflei sale față de nedreptățile so- ciale din perioada ImperiaUsmutui american premergătoare celui de-al doilea rdsboi mon- dial, era mai convingătoare expresia artisti- ca, John Ernst Stclnbeek. Naseut in Califor- nia, unde trecutul romantic ai pionierilor a fost in primele decenii aii' veacului Inel !n amintirea tuturora, a debutat cu romanul Cap of GoM (O mind de aur, »!») țl cu poves- tirile rasmrea ot Hrnven (Valea cerului, Ml), in care Incearcd o transfigurare romancscd a unor situații tipice din California de atunci. Dar de abia In clima lui vulcanic al luptelor ■octale ți ideoJopice iscate de marea crisd financiara Intre 192» ji J»l i se defincția latentul. Iar romanul sdu In Dubtous Battle (Recolta furtunoasa, 19»), Inspirate din gre- veia mart de alunei, ti saltă in primul plan al scriitorilor din generația sa, care ulterior va fi denumita de istoria literard Gcncratlon of Red Decade. Momentele culminante din erecția sa le înseamnă cdrțUe Tortllt» Fiat (te»), Recolta furtunoasa ți Fructele mlnlcl, dupd care, in ciuda unor străduința evidente de a rdmlne mereu in fruntea generației sate, In creația tui John StelnbecK se inesc o seama de alunecări fie spre o tematica sensaționald [The Waywsrd Bm. 1917), fie spre mituri forjat actualitate ite: Mă așteptam mai ales după des- i fierea unui urmaș deștept și talentat al ostor imigranți. Damian Izverniceanu, Karel Sourek : Volkskunst in BLtdern, ed. 13M Artla, Hraga. 87 vie, Cina cea de taină. Maica Domnului, Prohodul) Sau reprezintă sfinți ocrotitori ca Petru și Pavel, leme preluate din iz- voare transmise artistului popular sau cunoscute de biserică. Scopul lor este mai mult utilitar decît estetic, slujind pentru ocrotirea casei țărănești. Deși simple în concepție și primitive în execuție tehnică, aceste icoane, constituie exemple autenti- ce de creație populară. Pictorul popular își exprimă printr-o icoană afectivitatea sentimentelor și idei- lor sale, ajungînd la o mare intimitate cu personajele create. Prin aceasta, creatorul popular imprimă tablourilor Sile o neo- bișnuită putere de exprimare atit în ceea ce privește conținutul concret de idei, cît și în realizarea atmosferei spirituale. tn centrul acestor creații stă de fapt însuși omul. Problemele puse în fața fan- teziei creatoare se concentrează în jurul figurii umane, care urmează să sugereze caracterele, sentimentele, faptele, precum și suferințele personajelor. Specificul aces- tor icoane constă in rigiditatea prezen- tării figurii umane, redată de obicei „en face“, aceasta fiind poziția caracteristică Frontalitatea și nu plasticitatea il intere- sează pe artist; el nu urmărește atît valo- rile artistice în sine, cît exprimarea clară a conținutului, folosind cele mai simple mijloace. In toate creațiile amintite, ele- mentul de bază al compoziției artistice este linia. Figura umană este transpusă in sistemul planurilor, neținîndu-se seama de proporții sau de alte canoane. Totul este subordonat dorinței dc exprimare a con- ținutului, astfel îneît creatorul popular accentuează intenționat, mărind ceea ce pentru exprimarea ideii sale prezintă ma- ximă importanță. în icoana deosebit dc frumoasă ,.Nașterea Maicii Domnului” legile perspectivei nu sînt cunoscute și aplicate de meșterul popular. Creația sa este libe- ră, neîngrădită. Orice ordine formală — reguli ale artei frumoase — îi sînt străine și reprezintă bariere pe care pictorul popu- lar nu le va recunoaște niciodată și le va încălca ori de cîte ari va fi nevoie pen- tru a putea da ascultare ideii sau senti- mentului care îl îndeamnă la exprimare. In această eliberare de sub toate îngrădi- rile constă îndrăzneala cu care artistul popular amestecă diferite tipuri și forme ale artei. Pictorul tinde mai mult spre o exprimare accentuată a unei idei decît spre forma organică. Expunerea este în- locuită cu narațiunea. Acest caracter epic este unul din principalele atribute ale iconografiei pe sticlă. Farmecul icoanelor constă indiscuta- bil în bogăția coloritului lor. Și paleta artistului popular arată o independență nefalsificată și neîngrădită dc nici un fel de reguli; el creează ceea ce îi oferă pute- rea sa de imaginație. Culorile icoanelor pe sticlă sint transparente, proaspete. Pregă- tite fiind de obicei de însuși meșterul, predomină culorile primare. In icoanele de față întîlnim de preferință — în afara negrului pentru contururi — roșu și albas- trul, apoi verdele, ocrul deschis pentru pielea corpului, iar bronzul e folosit pen- tru aureolă. Fundalul icoanelor reprezintă o um- plere grafico-ornamentală a spațiului li- ber. Ornamentele constau în marea lor majoritatea din clemente care-și găsesc ori- ginea în contactul zilnic cu natura, în aria populară, ornamentul nu înseamnă totdeauna un desen, ritmic, chiar dacă spa- țiul este umplut cu moljve avfnd funcție ornamentală, cum ar fi în cazul nostru elemente florale; în creația populară, sco- pul principal este umplerea spațiului gol. condiția primară de ritmicitate, adică re- petarea elementelor ți motivelor decora- tive trerfnd pc un plan secundar. icoana „Cina cea de taină" este un exemplu de compoziție cu o frumoasă rit- micitate. Ritmul compoziției, realizat prin repetare, se bazează aici pc dorința de a accentua jdeea, de a întări simbolul avind un caracter mai mult psihologic; el nu se bazează pe matematică sau geometrie, ci pe ritmicitatea înnăscută a acțiunilor ome- nești, ritmicitate ce, firește, nu poate fi identificată cu ritmul intenționat, vizlnd scopurile estetice din compozițiile de ar- tă cultă. ANA MARJA PODEIPNl O IMPORTANTA CARTE DE ISTORIE Cu prilejul sărbătoririi semnicente- narului realizării unității noastre statale, 1 Decembrie 19111, colectivul de istorici șl cercetători: Miron Constantineseu, Ștefan Pascu, E. Banyai, V, Curticăpeanu, I. Gheor- ghiu, C- Gbllner, I, Kovăcs, C. Nuțu, 1. Oprea, V. Popeangă și Al- Porțeanu (autorii cunoscutei lucrări' în două volu- me Din Istoria Transilvaniei) au publicat în editura Academiei o valoroasă și im- portantă lucrare, privind etapele istoric* care au dus la actul unirii Transilvaniei și Banalului cu vechea Romanic. E vorba de cartea Desăvîrșirea unificării statutul național român — Unirea Transilvaniei cu vechea Românie. 88 Timp de șase ani, acest larg colectiv, a strîns. interpretat și inclus în istoria pa- triei, un vast și bogat material documen- tar care ne dă viziunea integrală a luptei duse de-a lungul veacurilor de poporul nostru pentru desăvîrșirea unității statale, acțiune la care au participat toate clasele sociale, în condiții internaționale comple- xe ți foarte dificile. Un capitol documentar valoros îl constituie reconstituirea Actului Unirii, ca- racterul ei plebiscitar, manifestul lansat cu acest prilej care cuprinde „teza consti- tuirii unui stat democratic în care să se asigure naționalităților drepturi egale*. Lucrarea menționată are o deosebită valoare istorică și patriotică, reușind să redea acestui act al unirii „toată măreția sa de desăvîrșire a unui proces profund ți milenar*. TREPTE SPRE LUMINA ÎN VALEA CARASULUI Dacă cineva va răsfoi peste zece ani revistele școlare apărute în deceniul al șaptelea în Banat, va constata cu surprin- dere că una dintre ele a apărut într-un sat cărășan, e vorba de Vîrste cărășene, editată de Cercul literar „Paul lorgovici" al elevilor de la Liceul din comuna Gră- dinari, Județul Caraș Severi n. Surpriza își va pierde farmecul pen- tru cercetătorul trecutului acestui colț de țară, care va înregistra doar o nouă treap- tă spre lumină fn acest Caraș care se mîn- drește cu un trecut cultural vrednic de prețuire. Ia începutul secolului, de aici și-au strîns valoroase colaborări ziarul Poporul român din Budapesta și Românul lui V. Goldîș. între cete două războaie, fn anii 1928/29, la Comorfște, apărea revista lite- rară Zorile Banatului prin strădaniile poctului-țăran Paul Tărbățiu. In acest Caraș au trăit și activat acei, „robinsoni literari (cum i-a definit plastic Gabriel Țepelea) acei plugari-condeieri care fără nici un sprijin și îndrumare In ale scrisu- lui, au uimit țara cu lucrările lor. E vorba de Paul Tărbățiu cu volumele sale de ver- suri Cintece și flori (1927) Vîntului și Scla- vii pămintului, colaborator în ultimii ani ai vieții la Scrisul bănățean, de Nicolae Vuca-Secășeanu, autorul pieselor de teatru Nărodu-n cale și Nuntă fără voie, de Petre Petrica autorul piesei Păcate, dramatiza- rea nuvelei Tine Doamne șetrele In care biciuiau aspecte negative din. viața satu- lui bănățean din acea vreme, de Nicolae Bogdan-Humă publicistul cultivat din Bocșa și de acel modest și înzestrat con- deier Ion Frumosu din comuna Ciuchici. recent premiat la concursul Studioului de radio Timișoara Iată deci că elevii Liceului din Grădi- nari merg pe drumuri bătătorite, ei preiau ștafeta de la înaintași și eu toate câ-și eta- lează ca dascăli pe poetul C. Miu-Lcrca, prozatorul Virgil Birou, istoricul Ion Stoia- Udrea și profesorul Const. Nedelcu (toți cărășeni) adevărații lor înaintași sint poeții țărani, prozatori și dramaturgi plă- mădiți de acest Căraș. Dar între ei există totuși o mare și fundamentală deosebire, primii au cultivat scrisul în condiții social-politice vitrege, fără nici un sprijin și îndrumare, pe cînd tinerii din Grădinari activează în condiții istorice luminoase, în epoca socialismului, avlnd în dascălii lor îndrumători entu- ziaști', legați de viața spirituală a acestui colț de țară, ca Petru Oalde și Dumitru Bărsilă, directorul școlii. Din paginile modeste ale revistei citi- torul desprinde cu satisfacție stadiul făgă- duielilor literare în care-și înscriu numele poeți ca Oct. Chisăliță, Mircea Bărsilă și Vioreaua Panduru cum și preocupări în descifrarea tainelor științei și tehnicii, ca- re reflectă preocupările tineretului nostru, contemporan cu epocala Cucerire a Lunii. Dacă cronicarul de astăzi descifrează substanța talentului acestor tineri, sîntem siguri că, cel dc miine, va înregistra cer- titudini pe noile trepte spre lumină, răsă- rite din Valea Carașului. CAIETE DE LITERATURA Comitetul Județean pentru cultură și artă și Filiala Uniunii Scriitorilor din Bra- șov, au editat la sfîrșitul anului trecut, o parte a lucrărilor membrilor săi sub titlul Caiete de literatură, menite să oglin- dească, așa cum subliniază romancierul Radu Tcodoru, secretarul filialei „pro- filul unei mișcări de literatură și idei, din acea Țară a Bîrsei care a dat cul- turii noastre pe Gh. Barițiu și Andrei Mureșanu. Alături de nume consacrate ca acel al lui Gherghinescu-Vania, înainte mergăto- rul cu revista Claviaturi și acel clonțos 89 poet ardelean V. Copilu-Chialră, culegerea profilează nume noi de poeți, de orientări și tendințe moderne ea Ion Lupu, Carmen Tudora, Verona Braleș, Mona fuga, Wer- ner Desert, Daniel Drăgan, George Savin, Constantin Olteanu și alții. Proza scurtă este reprezentată de Mi- hai Arscne, Ion Georgescu-Dclavale, Ovi- diu Lucian, Ion Micu, D. M. Bucur, Olim- pia Marcu, Ion Topolog etc. Caietele de literatură de la Brașov în- mănunchează un grup de scriitori, care fără ostentație, prezintă lucrări in care se reflectă simțul măsurii, menit să comple- teze peisajul literar al patriei. SERBĂRILE DE LA ORAVIȚA Comitetul de cultură ți artă și Casa creației populare din județul Caraț-Seve- rin. au organizat la sfirșitul lui decembrie 1968, la Oravjța. sărbătorirea împlinirii a 150 ani de la ridicarea primului teatru stabil din țara noastră. Precedată de edi- tarea lucrării lui Ion Crișan Teatrul din Oravița, serbarea s-a deschis cu o sesiune științifică, consacrată evenimentului, expo- ziția Teatrului dc amatori din Oravița, un spectacol flocloric, un spectacol al Teatru- lui de stat din Reșița și altul al Colectivu- lui dramatic al Casei orășenești de cultu- ră din Oravița, relleflnd o pagină glorioa- să din trecutul acestui colț de țară. „LUMINA" (nr. 1—3/1968) Kditaid dc casc dc presa Libertate* din Canciova. revista Lumina, organul de litera- tura al românilor din P. A. Volvodina (R.S.F, luffotiovia) se gdseșrc tn al U-lca an de apa- riție- Citim ut numâr ai revistei ne Indeamnâ sd consemnăm o parte din activitatea Societății de limba român* (Inființolâ In marile 190Z cu Z5S membri țl filiale la Vlrjef. l'zdtn fi Pan- doua) prezentați! fn cea de-a treia adunata generali țl prima sesiune țttinftjlcd, pnutd ta Allbunar In tt—tt aprilie IMS cu următoarele probleme ; Literatura In limba româna In P. A. Vo.iodnia, Folclorul romanesc, Uraturile ro- mânefn bdndfeM fi Limba român* In practica (colarâ, Materialele publicate de Lumina dau o pri- vire de ansamblu asupra vieții culturale fl lite- raturii de llmbd ramând din Jar a vecind țt prietena, a succcaelor obținuse plnd In pre- zent. Comunicările Începuturile repertoriului te*- tra! original (Todor Muntean). Primele romana originale (Sima Petrovlcl), Prez* Iul Ion Bălan (Minai CandalO #1 Proza celor tineri ((an Bi- la n) sini menite sd reflecte stadiul actual ai literaturii de limbd romdnd de la primele In- ceputuri. dc la eliberare, fi pfnd asiâzl cind putem identifice In poezie fl prozd citeva nume pc depitn ajtrmaic. In sectorul dramaturgiei, tn anii de (a eli- berare pind tn anul I9SS s-au scris fale piesa de teatru originale Nunta fârS voie (N. Pot- verejan), Aprindeți moara fi Dacia telix (Minai Avramescu), Școala loKndnlcllor (Radu flora). Procedeu nechibzuit (Sever Bunda) fl Se caut* „mograd Mllof), piese tipărite fl jucate dc ai- frrite echipe de amatori pe scenele principa- telor centre românești. Tematica lor reflecta rcatitdțlle satului din R $,F. Iugoslavia, pro- blema edsdtoriiior premature, care dc altfel va ft oglindita fl tn llteraturâ. cea mal acuta pro- blema a primului deceniu de la eliberare (Nunta fdrâ voie) lupta dc ctasd împotriva asupririi burgheze *1 participa nea la lupta po- poarelor Iugoslave împotriva cotropitorilor fas- elfll (Aprindeți moara), combaterea setei de acumulare a pdmlntulut (Școala logodnicilor). Dintre aceste piese, singurele care s-au impus prin conflictul dramatic fl mlnupea dialogu- lui au fost ale Iul Mfhat Avramescu fi Radu Flora. fn sectorul literaturii, romanei* : Crucea (Radu Flora), O z| Însemnam (M. Mârginsanu), Tinerețe frintd (Mihai Avram eseu) fl Cumpănă fJntlnti (P. ptmcea fi T. Crefu), zugrducsc fresca vieții social-poilllce din perioada lUd—lMl deci dinainte fi din pragul elibcrdrii, avlnd ca fundat satul cu toate problemele lui sociale ft etice. M. Mdrglneanu in romanul O zi Însemnat*, schimbai cu prilejul editării In Fau CU ochii mirați, «duce o lume noud. euoclnd vlafa de țcoali. adolescența cu problemele ei, simțin- du-se din plin Influența lui Ionel Teodorcanu. Romanul Tinerețe frint* de Mihai Avrames- cu, care a reluat pe plan literar problema cd- sdtorlilor premature, a provocat discuții tdi fi interesante tn critica din țara tu-clnd. In ceea ce privește romanul Cumpăna flntlnU, care redd viața satului înainte de eliberare, se re- marcă de citre Radu Flora cd el aduce o ..bogdfle de tmpestrlțdri dialectale In limbd, dar n-arc o unitate a compozlftei’. 90 AcvfM «ddci alt literaturii tncapdioar» te laloreac tn bund parte ți lipiri unei aparaturi ritm menite ia ladrumeze teefartd literar In rea mai acutd perioada, a primilor paft spre afirmare. Dupr« fon Bdlan prerent In frontul lite- rar cu volumele Flâelrt in noapte (1*51), Dru- muri 31 nori (ISWJ « Ninalb (mih criticul Mlfiui Condei! tu bl inia zd cd a reușit id cur- prindă cpeelflcvl catului de ctmpte tn toati corn pier halea lui. In ceea ce privește proza celor tineri se remarci faptul ci tn paginile ziarelor Liberta- tea fi Bucuria copiilor, rcvUlel Lumina, a dile- melor eoncuraurt lucrare sau a Calendarului popular, pe Ungd ccrlhorl elratnicl ca N, Pol- crejan, S, Drdgufa, AI. Cacoucanu fi N. Mar- rju.cean au început 5d ie afirme ;l scriitori ll- ten ca Gfi. Llfa, S. Pclrovlci, Aurelia Pența- Mindrea, Fl- l’rsulcscu, S. Alinifan, C. Toa- der, Ua Bcloț. Vtrglnea Vlrzoc, Steluța Barba, Drdgdltn Vei ici ți viorica Bojln cu versuri, scMfe «I pooeiilrl. unii tn faza eitngMUor tn- , apusului, Alții depdșindu-le. Cu tăietorul romdnccc din Banal te ocupd uclav Pdun, Nicolae Bot, Milan Viata, Wirjana WaluCkOV, Miodrap Mltoș șl Gh Ufa, cadre uaacilct care dovedesc o adevărată pasiune pentru culegerea. studierea și vatori/icarcu croiul ietaur Problema graiurilor românești binifena este analizați cu competență de cercetători pri- ceputi ca Radu Flora, dr. Momctto D. Savic (Inicrfercnfe llngvUttee elrbo-romdne la Atlbu- nar), Ileana Dorina Bultc fi Emil Flltp. lin capitol important al sesiunii fthn|l/lee t-a format problema Limbii române In practica jcolard, la care șl-au dai contribuția Iulian Klrta-Buganu, D-lru Ciobanu, Silvia Batea. Aurora Șoțdean. Pcrslda Lațcu, Neda Jovanov șl Trdlld Spertoiu, aduclnd obieroafli ți con- tribuții prcfioacc privind Cultivarea limbii tn școald jl in afara cl. In mediul familial. Așa cum subliniata Radu Flora, președin- tele Socldd;li de limba romând, deși nu este o unitate deplina Intre comunicările prezen- tate, unele fiind datorate unor cercetători a- perlmentatt Iar altele fiind ale unor cercetători tineri, eu toate acestea, ele conțin „materiale proaspete, originale țt. ca atare, valoroase', eonsiderînd cd „unele contribuții (mal ales acelea din domeniul folclorului) fini de-a drep- tul inedite*. Astfel ultimul numâr al reviziei Lumina ne dă o imagine grăitoare a bogatei fl valo- roasei activități ulterioare desfășurate In Vol- vodtns. OCTAVIAN METEA FORUM A apărut Forum, re- vistă lunară a studen- ților Universității dki Timișoara, Consemnarea noastră se justifică In- trurft, de la Început, re- vista vădește că are ce- va de spus, De orientare prepon- derent culturală (deri- vată, desigur, din însuși profilul Universității), fără a neglija insă via- ța sociaî-polilicâ a stu- dențimii. revista se pre- zintă cu un prim număr logat ți variat. într-n prezentare grafică reu- țji. Remarcăm, întii, două pagini de literatu- ră, în care semnează Da- mian Ureche. Dragomir Magdin, Ion Cădărea- nu, Ana Maria Potocea- nu, Pia Rrînzeu, Vivia- na Trocan. Ion Câli- man (poezie) și Anda Adriana Simlovici (pro- ză). Pe aceleași pagini se mai află relatări des- pre cenaclul literar Hj'- perion, prezentări de re- viste și o cronică litera- ră. Tot aici lector unlv. ton Iliescu prezintă o poezie inedită de L. Bla- ga (e drept, nu din cele mai semnificative). Pagina de cultură cu- prinde un interesant ar- ticol despre film (I. Cos- tinaș). o cronică drama- tică La Pădurea spinzu- raților, semnată de Dan Manolcscu (justă, dar, vai. prea laudativă), note despre viața muzi- cală studențească, des- pre cărți etc. O pagină de știință, alte articole referitoare la Universitatea din Ti- mișoara și Plugușorul studențesc întregesc su- marul revistei. — Poa- te că cel mai viu ți mal realizat articol referitor 91 ia viața studențească este cel al lui Gh. Jur- ma despre cercurile stu- dențești. Pe prima pagină, re- vista publică saluturile adresate de către o se- rie dc personalități din viața cullural-științifi- că a orașului In con- sens cu ele. să adresăm, ți noi tinerei reviste u- rări dc viață lungă, în ața fel incit să devină o tribună a dezbaterilor vii, îndrăznețe spre lau- da Universității șl a o- r asului. I. J. POEZIA IN AMFITEATRU Sub semnătura celor 24 de poeți și doi parodiști din Amfiteatru, nr. 36 (decem- brie, 1968) încape multă îndrăzneală lirică, în sensul lexical, dar mai puțină poezie. Spațiul acordat denotă deschiderea unor noi debuturi, dintre care unele (pe degete) remarcabile, altele bînd fără jenă din aceleași ape manieriste ale numeroaselor plutoane ce-și mină virstele juvenile mai din hazard, mai din orgoliu, spre poalele Olimpului. Peisajul se diferențiază doar la ..Constelația lirei", unde facem cunoș- tință cu patru portrete de tineri poeți, din- tre care Nicolae Bădilescu mi se pare cel mai sigur pe unelte, cu un pronunțat •uflu de poet autentic. Poeziile sale, cita- bile fn întregime, nu-și consumă arderea pe jumătăți de flacără, ci conferă o ro- tundă învăluire inefabilă a permanențe- lor existenței umane. La Nadia Filip și Daniela Nicoară pulsul o mai firav, zvîc- nit însă pe ici pe colo cu cîte o metaforă din care ar putea trăi uneori poezia, de-ar fi mai dezvoltat simțul proporției. în cu- prinsul revistei, de asemenea, George Al- boiu, George Fleancu, Veronei Porumboiu, Valentin Timofte dau o respirație mai adîncă creație» încredințată tiparului. Zic, multă versificație, în continuare, pe idei îndrăznețe, dar o senzație de vid poetic minează tonul general In care cu- vintele nu se sudează la cald, parcă O dezordine voită propulsează șuvoaiele deli- rului verbal, atît de derutant. încolo, același suflu nou de revistă tînără, pornită poate la intenții prea mul- te, ori prea mari, uneori însă fructificîn- du-le pînă la capăt, sau pînă aproape de așteptări. BAKLAN maOM 92 NICOLAE URSU ™icolae Ursu a știut să dea sens și valoare deplină existenței sale, prin toate creațiile sale spirituale și pe care le-am răsfoit și apreciat, cît a fost in viață și le vom răsfoi și asculta încă multă vreme, de-acum încolo. De la Corul lemnarilor pe care I-a condus la Cluj, în 1928. >i pînă la membrii ansamblurilor corale ai C.F.R.-ului din Timișoara, ai avocaților, ai Băncii Naționale, ai liceului de muzică din Timișoara, de la cintărcții din Comorîște, Chizătău, Șiria, Bclinț, Racovița, Nădrag și, din nou Timișoara, pe care i-a sfătuit și dirijat în ultimii 20 de ani — care din ei nu o să tresară cînd vor reasculta „Firuță nană Firuță", Suitele sale corale, ori „Patru boi leagănă carul* ’ Și cine o să poată uita pc culegă- torul celor 200 de doine, cîntecc și jocuri din Ardeal și Banat și 600 de colinde ardelene și bănățene, peste oricîte veacuri le-ar întoarce paginile și le-ar murmura, legănat ? Compozitorul Nicolae Ursu s-a născut la 4 iunie 1905, în Șanovița, dintr-o familie de țărani. Din 1924, cînd absolvă liceul din Lugoj și pînă in 1933 a tot invățat: a început ca student la Conservatorul de muzică și artă dramatică din Cluj, al Facultății de drept din Cluj, pe care o încheie cu doctoratul, al Academiei de muzică și artă dramatică din Cluj — pen tru ca apoi să învețe pe alții: pe școlarii a două licee din Cluj, pînă în 1936, pe cei din Timișoara, pînă în 1948, pe studenții Conservatorului din Cluj refugiat la Timișoara, pe studenții Conservatorului de stat și pe stu- denții Facultății de muzică dc pe lingă Institutul pedagogic din Timișoara, pînă în acest ultim an școlar, de care s-a despărțit cu-atîta regret, din cauza bolii. Din 1937 încoace, a tot cules, a prelucrat, a interpretat și creat lucrări muzicale care au intrat în patrimoniul culturii noastre, și în această cali- tate, au trecut și hotarele țării. Cele 340 de melodii, cîntece și jocuri din Valea Almăjului puse de Nicolae Ursu să vuiască peste plaiurile Banatului și ale țării nu o să-și zăgăzuiască bucuriile și amarul curînd; cele 15 piese populare prelucrate pentru cor mixt, cîntecele patriotice, Hora minerilor, Mormînt de erou și cele Trei suite corale ati izbucnit din piepturile a patru 93 coruri bucureștene. au frămlntat pe corzile filarmonicelor din București, Timișoara și Iași și și-au prelungit ecoul pe undele stațiilor radiofonice din Sofia, Praga, Budapesta, Moscova, Varșovia și Belgrad. Din însărcinarea Secției de etnografie și folclor a Academiei a cercetat și înregistrat bogă- țiile folclorului muzical al zonei Porților de Fier. în plasa vremii, vuietul apelor stăvilarului modern are să se împletească cu cîntecele vechi culese și cu numele neobositului muzician. Studii, conferințe, articole de specialitate despre Gavriil Muzicescu, Ceaikovskî, Ion Vidu, Timotei Popovici, despre Cîntecul popular bănățean, lirica bănățeană, cintecu! popular țărănesc și muncitoresc, întregesc acti- vitatea muzicianului care, cu aceeași măestrie, a mînuit bagheta dirijorală și condeiul omului de știință. Pentru activitatea creatoare artistică, didactică și științifică pe care a desfășurat-o, poporul care I-a crescut și educat, de-a cărui ființă s-a simțit legat prin toate fibrele personalității sale, pînă în ultima clipă, i-a arătat recunoștința sa, acordîndu-i în 1942, în baza referatului lui Gcorge Enescu, Premiul Academiei, în 1954. Medalia muncii, iar în 1957, Ordinul muncii. Existența lui Nicolae Ursu a avut un sens deplin, o valoare deosebită, pe care cercetătorii ce o vor analiza au s-o evidențieze mai clar și mai com- petent. Bucuriile sale personale s-au oprit, răsfrângerea lor asupra genera- țiilor ce vor veni, continuă însă prin trăinicia și farmecul operei sale, cu rădăcini adinei în ființa poporului nostru. v. n PĂRVU 94 CĂRȚI APĂRUTE ÎN LUNA IANUARIE 1969 I. Ltviu Rebreanu 2. Ovid Demușlanu 3. Ion Barbu 4. Gr. Sălceanu 5. Ion Molca fl. Gh. Talaz 7. Ana Carenina 8. Ben. Coriaclu 9. Marla Lulza Crlsfeseu 10. Vlntilă IvSncennu IL Drago; Vko) H. Henriette Yvonne Stahl 13. Marin Preda 14. Ion Rahoveanu 15. Paul Anghel 16. Const. Matcescu 17. Gheorghe Tc morii Marin Porumbele u Blanc* Balotă Nicolae Damian Gellu Naum Victor Tulbure Aurel Gurgtilanu Tudor George Dan Laurențlu A. Grameacu George Cblrilă Angela Croitoru Matei Căllnescu Ion luga Aurelia BatalI Vadk Vlad Ileana Roman & P £ ? B £ 3 £ $1 £ £ B ? 8 3 p — Opere, vel, I—III — Opere, voi. I — Pagini de proză — Nop|l pontice, poezii — Cocorii mei — Poezie — Harfe uitate, poeme — Cazul Dr. Udrea (romane de ieri ?i de azi) — Dulce Brigitte, roman — Pină la dispariție, microroman — Camera 210, roman — Nu mă călca pe umbră, nuvele — Intilnirea din pămlnturi, nuvele reedlt. — Zodia milenară, evocare — Arhiva sentimentală, publicistică — Umbrele timpului — Filigran, schițe — Ucigașul de papagali, povestiri — Mașina de fugii In lume, schite — Diminețile bătrine, povești — Athanor, poeme — Vioara roșie, versuri alese — Strada vîntului. poezii — Balade (col. Albatros) — Călătoria de seară, poezii — Elegii și Egloge — Agora, poeme — Iluminare, poeme — Semn, poeme — Tăcerinepr imite, poezii — Balade pentru orele de seară — Pedepsele, poezii — Nașterea zeiței, poezii (I uc ) 95 34. Al. Mirodan 35. Ion Omescu 35. Mihai Neaga Ba urato 37. M. N. Ru»u 38. Ion Agîrbiceanu 39. H. Sienklewici 40, Garda Lorca, l ngaretii. Qua*imodo, Eluard, Apolllnaire — Camuflaj, piesa de teatru — Teatru — Butoiul lui Diogene, piesa (Luc.) — Utopica, studii si articole — Doufl Iubiri, (Bpt. nr. 486) — Potopul, roman 5 voi. (Bpt. nr. 488 492) — Poeme, 5 voi. (caseta liliputană) CĂRȚI IN LIMBA GERMANA 1. Otfo Mscher 2. Paullnc Schnelder 3. Adrianne Punkul Samurcat 4. .Arnold Hauser 5. Voci din lume 6. Matei Caragiale 7. Marin Sorescu — Drumul oamenilor, roman — tn tunel — Poezii — îndoielnicul raport al lui Jakob Buhlmann, roman — Din lirica universală — Traducere de Alfred Margul Sperber — Craii dc Curtea Veche, roman — Bile ți cercuri, poeme 96 CĂRȚI ALE SCRIITORILOR DIN TIMIȘOARA APĂRUTE ÎN ANUL 1968 LUCIAN BURERIU LAURENȚIU CERNEȚ NICOLAE CIOBANU VLADiMfR CJOCOV CRISU DASCĂLI) ALEXANDRU DEAL ANGHEL DUMBRĂVEANU LUISE FAURI FRANYO ZOLTAN ION MAXIM OCTAVIAN METEA IRENE MOKKA MANDICS GYORGY GRIGORE POPIȚI JIVA POPOVICI NICOLAE D, PARVU MIRCEA ȘERBĂNESCU ION DUMITRU TEODORESCU SORIN TITEL — Afectivități conștiente, poezii — Arșii a, roman — Opere, de Ionel Teodoreanu, crlijie critică — Călătorii lirice, versuri — Mînie și marmură, poezii — Nisip, roman — Oase de corăbii, poezii — Curcubeu, poezii (tn limba germană) — Traduceri în limba maghiară : Cin- tcce împotriva morții de Eugen Je- beleanu, Eminescu: „Versuri-, An- tologie a liricii universale — Interferențe, versuri, însemnări pe scut, versuri — Prin Vama Cucului — Fintinîle așteaptă deschise, versuri (limba germană) — Rădăcini minunate, versuri (in limba maghiară) — Cîntece din fluier, poezii — Pe drumuri și pe ține, reportaje (in limba sîrbă) — Studii de psihologia ariei — Uluitoarea transmtgra|ie, povestiri — Fierbintele vînt cu nisip, povestiri — Dejunul pe iarbă, roman Radacția i Timișoara Plat* V. Roait# or. 3 Toteloo 120 26 • Administrația București Șes. Kiseteif or. 10 • Manuscrisele șl orice carespoodenjă scrise citeț pa o singuri parte a hlrtlei Cu indicarea adresei exacle a expedi- torului, ae trimit pe adresa redacției Mânu aoriaela nepublicate nu ao restituie Tiparul executat sub comanda nr. 1602 Ia Întreprinderea Poligrafici Banalt Bd. Leoatic Sâlijac or. 7. Timișoara — R. S. Rom Ani a Lei 7-