REVISTĂ A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. S. ROMÂNIA TIMIȘOARA, ianuarie 1969 Anul XX nr. 1 (177) CUPRINSUL AL. IEBELEANU: V otul de la 2 martie ...... GEORGE DRUMUR ; In pădurile străvechi. Apa băută din palmele tale CORNELIU POPEȚI: 110 ani de la Unirea Principalelor Române NICOLAE CIOBANU : Ionel Teodoreanu ..... TULJU RACOTA: Aspecte din viața lui L. Blana .... NICHITA ST AN ESC Li •. Intîmplări în cerc .... MONICA LAZAR: Aspirație estetică în poezia lui Radu Stanca . VOLBURĂ POIANA-NASTURAȘ: Decebal.......................... DAM IAN URECHE: Adună, Numele mic, Lacrima cristi . ANDREI A LILLIN: Valul neîntrerupt................. D1M RACH/Cf; Trecere, Miorița...................... DAN ROTARU: Motiv de a crește, Decembrie .... GH. ATANAS1U : Scrisoarea.......................... ION PETRACHE: Sarea, Orbirea solară, Urme, Neliniștea tristeții ION NOVAC: Rond dc noapte în Piața Unirii .... Chem fructele 3 5 7 9 20 28 34 34 % ROD1CA CIOCAN-IVANESCU; Artă bizantină și creație europeană . £>.4N MUTASCU: Homer................................... VICTOR FRUNZA; Tcok-end......................... . . ENEA GH1URFȚA: Radiografie............................. 27AWAV URECHE; Virgiliu Bradin......................... VIRGILIU BRADIN: Miracol de toamnă, Pori-Royal, Somn cu iubite. Moartea arhanghelului de scară.............................. /CW ILIESCU: însemnările unui bibliofil la o expoziție a cărții . HORI A MEDELEANU : Iert fa albă........................ MARIANA VLADUCEANU: Cinlecul ultimei zăpezi ...... VERONICA 1ONESCU: Anotimpuri........................ /W4 SELEM.- Pornire . .............................. .■ Drumul soarelui .......... ST AN : împlinire..................... ORIENTĂRI ALEXANDRA 1NDRIEȘ; A. Gide și R. Martin du Gard prinși în foc de iluminări reciproce J..................... . . j IMJS BMrtaca Municipală I imigra 43 41 45 46 47 43 51 51 52 53 54 56 59 59 60 60 61 61 DIN LIRICA UNIVERSALA DANTE AUGHIERI. Me rime de amor ți epistole, in românește de Tașcu Gheorgfuu ST APOLLINAIRE: Bestiarul sau cortegiul lui Orfeti. in românește de G. Georgescu , 69 ADV ENDRE: Moartea poetului Cntul, în românește dc N. D. Pârâu și Szâsz Arpdd 71 PATRICE DE LA TOUR DU PIN: Vînătoare dc șarpe, in românește de Petru S/etca 72 SERGIO TINAGUA: Cărbune, Semne pe zăpadă. în rcwtdneștc de Ion Novac . 73 CRONICA LITERARA CORNEL UNGUREANU t Două romane................................................. CRONICA IDEILOR ION DRAG AN: Valențe psihologice ale folclorului românesc . . ■ • . y; ISTORIE CULTURALA — DiXUMENTE Dr. AUREL COSMA: Dr. lan Sârbu (1865—1922)......................................8/ DAM!AN URECHE: Radu Cârneci: „Umbra femeii"......................................w LUCIA JUCU-ATANAS/U; Gh Popp: „Dinicu GolesctC..................................89 MINIATURI CRITICE GR. POPIȚI: Omagiu lui Vateriu Braniște , .................• ■ 92 DAAIMN URECHE: „O, priafeI"................................................... 9jr C.: Publicații studențești: „ScalpeltC........................................ 93 PETRE PASCU: Congres internațional dc traducători 9,7 MIRCEA TELEGUȚ: Două .jcinturi" din epoca adunărilor de la 1848 la Lugoj , pj D. U.: Poezia timișoreană la radio Notn-Sad 95 ----------COMITE TUL DE L EDA C ȚIE------------ NICOI.AE CIOBANII, ANGHEL DUMBRAVEANU fsecretar general de redacție), /ÎL. 1EBELEANU (redactor șef), ANDREI .1, ULLIN, SORIN TITEL, DAMIAN URECHE VOTUL DE LA 2 MARTIE luat parte la adunările pentru propuneri de candidati, precum fi la in- tflnirile dintre candidați ți alegători in Timișoara ți In satele din judefui Timif. Pregătirile pentru alegeri au antrenat mase largi de cetățeni din toate catego- riile. Am văzut muncitori ți tehnicieni din fabrici, medici, profesori* artiști, scrii- tori. Im sate, țăranii s-au adunai laolaltă cu tnvăjătoni, cu inginerii agronomi. Toți manifestau aceeați încredere față de pro- gramul partidului, care este ți programul Frontului Unității Socialiste, programul întregului popor, manifestau încredere in viitorul patriei. • Pregătirile pentru alegeri demon- strează unitatea poporului nostru, strins in jurul partidului, demonstrează frăția dintre poporul român ți naționalitățile conlocuitoare care muncesc împreună cu oamenii muncii români pentru făurirea socialismului. Nefărmurita incredere in politica par- tidului ți in viitorul țării au la temelie mărețele realizări dobindite in perioada care s-a scurs de la trecutele alegeri pînă acum. /I fost îndeplinit cu succes — cum subliniază Manifestul Frontului Unității Socialiste — programul prezentat poporu- lui in alegerile trecute. S-au realizat pre- vederile primilor ani ai planului cincinal, asigurindu-se toate condițiile pentru în- deplinirea #i depășirea obiectivelor Con- gresului al IX-lea. Manifestul artată că ' au crescut cu deosebire ramurile indus- triale hotăritoare pentru avintul economiei naționale, s-au obținut rezultate de seamă in agricultură, cooperativele intărindu-se ți consolidîndu-se, sporind producția ve- getală ți animală. Partidul a acordat o deosebită atenție învățămintului fi culturii. Peste patru mi- lioane de eopii fi tineri învață fn fcoiile de toate gradele. Călătorind prin (ară descoperi in nu- meroase sate clădirile unor țcoli noi, Am văzut ji in sate pitite intre munți* cu ca- sele răsfirate, tnăl(îndu-se, impunătoare, școala cea nouă. Clădirea aceea curată, lăcașul orelor de lumină parcă dădea în- tregului sat o nouă demnitate, o nouă dimensiune. „Literatura st arta — se accentuează in Manifest — au îmbogățit patrimoniiil spiritual al țării cu noi lucrări de va- loare, care se bucură de prețuire atit in iară cit si peste hotare. Cultura pătrunde tot mai adine in masa milioanelor de ce- tățeni, devenind hrana lor spirituală fi- rească. In întreaga țară pulsează o intensă viață culturală'*. Im Croții Noi, un sat mic, de la poa- lele munților Zaranduiui, îndepărtat de principalele căi de comunicație, locuitorii fi-au clădit, cu posibilitățile lor, un fru- mos cămin cultural. Im Grofii Noi am auzit pe un rapsod popular* un creator anonim, «Recitase, in fața noastră la o serbare sute de versuri, cu rime sclipi- toare, cu ritmuri variate, cu o voce plă- cută care se modula după conținutul sti- hurilor. In căminele culturale, In cluburile muncitorești sint astăzi biblioteci bogate cu numeroși cititori care iubesc literatura ce se scrie azi in țara noastră. Frontul Unității Socialiste cheamă oamenii de litere și artă să făurească opere de înaltă ținută artistică, strins le- gate de lupta și năzuințele poporului nos- tru, de realitățile construcției socialiste ți J ale epocii contemporane, care să înflăcă- reze masele in activitatea lor neobosită pentru propășirea țării, să adauge noi va- lori culturii patriei noastre. In acest spirit s-au dezbătut proble- mele creației literare la Adunarea Gene- rală a Scriitorilor. Rezoitiția Adunării Ge- nerale cheamă pe toți scriitori să ducă moi departe tot ce s-a creat valoros ți trainic pină acum în literatura zilelor noastre. Cărțile scriitorilor să răspundă aspirațiilor poporului, să fnnobiteze și să înfrumusețeze conștiințele oamenilor. fn cuvîntarea rostită la Adunarea Ge- nerală, cuvintare ascultată cu adincă emoție și cu deplină aprobare de scriitori, tovarășul Nicolae Ceaușeseu spunea: ■.Societatea noastră are nevoie de o lite- ratură militantă care să cheme masele la o tot mai bopată activitate creatoare, con- știentă, să mobilizeze conștiințele, si con- tribuie la întărirea unității morat-politice a întregului popor", Votind candidatii Frontului Unității Socialiste, cetățenii patriei noastre vor vota pentru satisfacerea tot mai deplină a cerințelor materiale și culturale ale oa- menilor muncii, pentru întărirea statului nostru socialist, pentru prosperitatea pa- triei. Candidații Frontului Unității Socia- liste se prezintă cu programul de politică externă al Partidului Comunist Român și al statului nostru, politică externă închi- nată întăririi prieteniei ți alianței cu toate țările socialiste, dezvoltării relațiilor cu toate statele, indiferent de orinduirea so-j cială, politică de întărire ți apărare a securității fi independenței patriei, poli- tică de pace și de progres. Politica externă a partidului și Siatu-I lui nostru ne-a adus simpatie și prețuire in întreaga lume. România, dintr-o țară necunoscută în trecut, dintr-un punet șters pe harta globului- a devenit o țară lumi- noasă, iubită și apreciată. Astăzi, oriunde, poți să spui cu min- drie că ești cetățean al Rețmblicii Socia- liste România ! AL, JEBELEANU 4 GEORGE DRUMUR ÎN PĂDURILE STRĂVECHI Jn pădurile străvechi dinspre apus, cind liniștea-și desface străveziile-i flamuri se aud pății zimbrilor trecind încet, asemeni umbietuiui dimineții printre ramuri. Pietrificatele urme de copite: semințele initiului descdiecat, — ies de sub tespeziie uechtior teyende luminind hotarele de piatră pe-unde a călcat bumcui meu, voievodul, la chemarea doinei a liniștei ctmpiilor cu rodui necutes, sd adune amforele pline cu balade îngropate lingă fagul de-o săgeată argintată-a Ies. Sufletele strămoșilor s-au transformat in zimbri ademenindu-l spre pămfnturile bune unde miresmele-nserârllor carpatice rc-ntie toamnele de aur, hramurile inimii străbune, APA BĂUTA DIN PAI MELE TALE • ^pa băuid din palmele tale, mici cit alunele, rnistuie-natiete-afniezi triumfale — zborut la unele — fi sunetul ploii rotindu-se-n tale, Stelele, bunele, cad ca semințele duse de tintrtri peste rotundele paime-nmuiate-n fincfni fi păminturi roindu-și secundele, Apa băută din palmele taie, pură c-aromele cetind tinere, tainele sale — șterge fantomele aduse de umbra pădurii de moale. Ies rădăcinile guri deschizind. însetate, să bea toate luminile purtate pe umeri de lungi curcubee lingă vecinele frunți năpădite de ani fi visare, 5 Apa băută din palmele tute ttne de foame, ține de vis, fine de caic. CHEM FRUCTELE Fiem roadele timpului fi ele vin supuse, strij fructelor $4 coboare di» pomi jf ele coboară in palma mea ujoară.. fiindcă numai eu le aduc apă-n fiecare seară să le scap de rapăn crengile, tulpinele — Numai eu ie trimit toate albinele să le pieptene florile schimbindv-te polenul ți evlorile, Cind arfifa le înodiwe cu brafele-i subțiri fi uscate nu mat eu le aud cum suspină după ploile din sud să nu îăbouească peste oraje fi sate, Atunci deschid eăfltaieie să iasă apele, cimpfile adape-le. Toamna, ascund livezile după perdele albastre de fum fi tic ceafă să nu dea de ele brumele umtdind, piclene, pfnă-n dimineață nettăeufe de htnă, de stele. 6 ..........1 ...................- . 110 ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE MILITANT! Al UNIRII ■ relulnd și ridicînd pe o treaptă supe- rioară cele mai înaintate tradiții de luptă ale poporului nostru, pentru libertate so- cială. independență națională și progres, Partidul Comunist Român și statul nostru socialist așează la loc de cinste evenimen- tele de seamă din istoria poporului nostru și păstrează amintirea celor care au luptai pentru aceasta. In acest context se înscrie și aniversarea a 110 am de la data Unirii Principatelor Române. Prin unirea celor două țări românești s-ău pus bazele statului național român modem, ceruti de necesitatea obiectivă a dezvoltării social-economice și politice a celor două principate. Unirea acestora con- stituia rezultatul unui îndelungat proces istoric, maturizat în condițiile destrămării leudalismului și ale începuturilor capita- lismului, unele din elementele națiunii române ca de exemplu comunitatea de limbă, cadrul geografic și factura psihică existind cu secole înaintea constituirii sta- lului român. Deși conștiința originii comu- ne a românilor din cele trei țări sc pierde in negura veacurilor, problema unificării se pune abia la mijlocul secolului al XlX-lea. Fără a fi înscrisă în țelurile imediate ale revoluției de la 1848, ideea Unirii se lasă a fi întrevăzută, prima apariție formulată a dorinței de unire apare în programul re- voluționarilor moldoveni refugiați la Bra- șov, al șaselea punct ai revendicărilor fiind tocmai „Unirea Moldovei și a Vata- hiei Intr-un singur stat neatimat româ- nesc". Tot în acea vreme apare programul „Dorințele partidei naționak? din Moldo- va", redactat de M. Kogălnieeanu, Unirea fiind Considerată „cheia bolții fără care s-ar prăbuși tot edificiul național". Prin aceasta se proclama ideea Unirii Principa- telor. Această idee, apare și la Ion Maio* rescu aflat la Frankfurt ca reprezentant al guvernului revoluționar muntean. La fel optau pentru unire Ion Ghica, aflat la ■Constanținepot, iar la Paris Alexandru ‘Golescu Negru. După infrîngerea revoluției de la 1846. fruntașii acesteia iau drumul exilului, sta- bilindu-se începind cu Abrudul, Sibiul și Brașovul pînă la Viena și Triest, Paris, londra și Constantinopol. De la început se manifestă dorința de a se constitui o conducere unică a emigra- ției. In acest sens un rol important l-au jucat Nicolae Bălcescu, Ion Ghlca și alții, grupați în jurul revistei România viitoare. La toți stăruie preocuparea coordonării acțiunilor și extinderea lor, pretutindeni impunindu-se leit motivul : Unirea Prin- cipatelor, prin revoluție. Ideile lui Nicolae Bălcescu, apar crista- lizate în articolul „Mersul revoluției in istoria românilor", din care, reiese clar po- ziția revoluționară. De altfel, el a luptat pentru cauza unirii cu înflăcărare, pînă la sfirșitul vieții sale, cerînd cu fermitate „Unirea națională și libertate". Cezar Boliac e îndemnat de aceleași sen- timente pentru „Unirea românilor într-un singur stat, independent.. Un rol important au jucat publicațiile care au avut denumiri semnificative, apă- rute la Paris, în anii 1850 și 1851 România viitoare. Republica română șl Junimea română, propagînd în coloanele lor unirea națională. Paralel cu activitatea desfășurată in a- făra granițelor, propaganda revoluționară a început să se manifeste și în Principate ca și în Transilvania în care pătrund în măsură tot mai mare ziare și foi volantă, cît și literatură revoluționară, ceea ce de- termină autoritățile să ia măsuri severe. Ideea Unirii Principatelor a fost propagată și prin presa internă, astfel C. A. Rosetti, militant de seamă pentru Unire, scria în ziarul Pruncul român din București: „Vă întindem mîna frați moldoveni, în inte- resul nostru comun vă cerem unirea — ...vom alcâtui un singur stat, o singură nație, o singură Românie liberă*. încă din iunie 1848, A. T. Laurean, unul din fruntașii revoluției transilvănene, a insistat pentru organizarea românilor in- tr-un „Congres general". 7 In fruntea luptei pentru Unire au stat cele mai luminate figuri de patrioți ai vremii, cărturari și publiciști de seamă ' Mihail Kogălniceanu, Vasile Aiecsandri, Coslache Negruzi, Al. I. Cuza, Vasile Mă- linescu, C. A. Rosetti, Dimitrie Bolintinea- nu, Cezar Boliac, N. T, Orășanu și alții. Animați de idei înaintate, militînd pentru o unire care să contribuie la progresul țării, reușind să exprime năzuințele ma- selor populare, legau de Unire un șir în- treg de reforme cu caracter burghezo-de- mocratic printre care mai ales reforma a- grară. Speranțele tuturor erau îndreptate spre Mihail Kogălniceanu îndemnat să desfă- șoare propaganda unionistă prin presă, să înființrâe o revistă unionistă. După Revoluția de la 1848. Kogălnicea- nu se reîntoarse în Iași și-și subordonă întreaga preocupare literară și istorică, că- tre un singur scop: Unirea — toate acțiu- nile sale convergeau spre realizarea ma- relui act național, premiza progresului. Numele lui este legat de apariția revis- tei Steaua Dunării care inițial trebuia să se numească Unirea, și mai ales activita- tea desfășurată în fruntea comitetului Unirii din Iași. I-a baza acțiunilor sale stăteau, identitatea originii românilor, a numelui, a limbii, istoriei, instituțiilor, le- gilor și obiceiurilor, într-un cuvint a ci- vilizației lor, reclamînd dreptul țărilor române dea se constitui într-un stat suve- ran, acesta urmînd a se realiza prin Unire. Lupta pentru formarea și organizarea statului național a creat cadrul în care Kogălniceanu a putut juca unul din ro- lurile cele mai însemnate. Numele lui se confundă cu lupta pentru Unire, cu rea- lizarea acesteia și a celor mai de seamă reforme legate de organizarea statului mo- dern român. Conștiința unității păstrată de-a lungul veacurilor, și-a găsit expresia vie în „Cu- vîntul pentru deschiderea cursului de is- torie națională" în Academia Mihăileană și în formula sintetică, reprodusă în re- zoluția propusă în ședința Divanului Ad-hoc din Moldova, in octombrie 1857, de M. Kogălniceanu : „Dorința cea mai mare, cea mai generală, aceea hrănită de toate generațiile trecute, aceea care este sufletul generației actuale, aceea care, îm- plinită. va face fericirea generațiilor vii- toare, este Uniunea Principatelor într-un singur stat...". Și într-adevăr visul de veacuri al popo- ruiui nostru s-a văzul realizat. Unirea Moldovei cu Țara Românească, opera ma- selor populare, făuritoare ale istoriei, au constituit prima etapă a procesului de constituire a statului național român, de- săvîrșit prin Unirea cu Transilvania in 1918. „Primul și hotăritorul pas spre unifica- rea statală — arată tov. Nioolae Ceaușescu — l-a constituit unirea Moldovei cu Țara Românească, în ianuarie 1859, Victorie re- marcabilă a maselor de țărani, meșteșu- gari, lucrători și lirgoveți, a cărturarilor progresiști și patrioți, Unirea Principale- lor a reprezentat actul care a pus bazele statului național român modern. Ea a avut un puternic ecou și în Transilvania, întărind conștiința unității naționale a maselor populare din această provincie, stimulind lupta lor pentru unire cu țara" JJ Alegerea domnitorului noului stat ce se năștea și care avea să se numească Ro- mânia, în persoana lui Al. loan Cuza, luptător pentru unire, care a înțeles che- marea vremii sale, însemna o garanție pentru binele țării. Anii domniei lui CuzaJ au fost anii unor reforme care au contri- buit la așezarea statului român pe baze noi, conturîndu-sc de pe acuma coordona- tele României moderne. Cu toate limitele lor, reformele acestea au contribuit la progresul general social-politic. De aceea, numele lui Cuza și al cola- boratorilor săi apropiați, Mihail Kogălm- ceanu, Vasile Aiecsandri, Dimitrie Bolin- tincanu și al celorlalți luptători pentru Unire, au rămas în amintirea urmașilor, ca personalități ce au deschis un drum nou întregii dezvoltări economice și social- politice a poporului nostru, CORMELIU P0PET1 i Nicolae Ceftuțescu, Expunere la ședința jubi- liara a Mării Adunări Naționale eonsaeratâ săr. batoririi semicentenarului Vmrii Transilvaniei cu Remania — 89 noiembrie IMS. NICOLAE CIOBANI) IONEL TEODOREANU — fragment de biografie — de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu, lon-Hipolit, vine pe lume la 6 ianuarie 1B97, ora 12 și 10 mi- nute antemeridian, in oralul Iași, în casa părinților săi, din strada Ștefan cel Mare. Tatăl, magistrat, este fn vîrstă de 27 ani, iar mama, Sofia O. Teodoreanu, fără in- dicarea profesiunii, în vîrstă de 25 ani. Evenimentul este consemnat de tată, a doua zi, adică la 7 ianuarie, 1837, ora 11 dimineața, la oficiul stării civile de pe lingă primăria municipiului Iași, martori fiind Ion Corjescu și Gheorghe Drăghici, ambii magistrali, primul în vîrstă de 33 ani, al doilea de 37 ani, domiciliati, de asemenea, în Iași, primul în despărțirea a patra și al doilea în despărțirea a treia. In sfîrșit, evenimentul este autentificat în actul dc naștere cu numărul 23 și „constatat după lege de noi Gheorghe Constandache, oficerul stărei civile a! comunei Iași' *. Sînt, toate cele de mai sus, date care, fără îndoială, privite în generalitatea lor existențională, pot tulbura, dar care, ra- portate la biografia viitorului scriitor nu fac decît să fixeze un cadru oarecare, susceptibil, eventual, după legile celui mai deplin hazard, să explice sau nu dte ceva din substanța și semnificațiile respectivei biografii- Deocamdată, ce spe- culații se pot face in jurul acestor date de timp ți spațiu ? Că lașul, la acea dată, se află după 3B de ani de la Unirea Prin- cipatelor, ceea ce atrage după sine înde- lung cercetatul și comentatul fenomen de cufundare în pacifismul nostalgic și con- — i După : Act de naștere, extract din registrul actelor de naștere pe anul 18-97. al primăriei municipiului Iași, copie eiib. la 1 iulie 1M8, !n arhiva d-ncl ștclana Vellsar-Teodoreanu. servator, pe atîtea și atîtea direcții alo vieții social-politice, culturale și artis- tice, că peste trei ani avea să-și încheie ciclul cel de-al J9 veac al erei noastre, că peste 8 ani avea să aibă loc războiul ruso-japonez, peste 10 marea răscoală a țărănimii române, peste 17 războiul bal- canic și peste 19 Începutul celui dintîi război mondial etc 7 Sau : că părinții vi- itorului scriitor sînt încă tineri, că față de cei doi frați ai săi, el fiind ecl mij- lociu, Ionel Teodoreanu este mai mare cu un an decit I^urențiu și, respectiv, mai mic cU Unul decît Alexandru. Sau, în sfirșit, că la acea dată se scurseseră opt ani dc al moartea lui Eminescu, eă Ju- nimea în frunte cu Maiorescu își fixase de multă vreme sediul la București, că tînărul profesor G. Ibrăileanu se afla în plină afirmare pe tărîmul criticii militan- te, Că tînărul Mihail Sadoveanu, la 17 ani, elev la Iași, își strunea deja instrumen- tele artei sale inimitabile etc., etc. 7 Sigur, asemenea deducții și asocieri sînt cit se poate de firești, în felul lor, .și, cu un minim efort de imaginație, ele oferă suficient material documentar pen- tru a recompune lesne ceea ce numim un cadru biografic, mai mult sau mai puțin general, mai mult sau mai puțin concludent. Ceea ce se cuvine însă a fi reținut în chip deosebit este modul în care condi- țiile de timp și de mediu, implicate în începuturile biografici scriitorului, cu- nosc acel proces sui-generis de asimilare, totul transformîndu-se, astfel, în ele- mente intrinseci, pe deplin particulariza- te ale mentalității familiale, in ambianța căreia se formează personalitatea lui Io- nel Teodoreanu. în această privință, me- canismul de abandonare afectivă, exaltată, în albia tradiției congenere, la Ionel Teodoreanu — ca și la atîția alți scriitori 9 moldoveni — funcționează fără greș. Pe- cetea „rasei" înaintașilor se impune dc la început ți rămîne nețtcarsă toată viața. Structura intelectuală bivalentă a înain- tașilor dlrccți — înclinația concomitentă spre arlă și spre profesiuni circumscrise magistraturii —, fie că se relevă la scara individuală fie Ja cea de grup, se trans- mite și ca urmașului, evident, la o treaptă dc sinteză particulară, originală prin ine- ditul ei, în memoria afectivă a scriitorului, amintirea bunicilor șl a părinților se fi- xează aproape în exclusivitate din aceas- tă perspectivă a înrîurirllor directe, or- sanice, ceea ce va elimina întotdeauna posibilitatea reconstituirilor lucide, de- tașate, guvernate de spirit critic. Scriito- rul, la tot pasul, dă de înțeles că aproa- pe tot re constituise zestrea sa spirituală iți are sursa directă într-un trecut mai mult $au mai puțin îndepărtat, materia- lizat in ființa morală a înaintașilor. Pre- cum Creangă în Amintiri, ori Sadoveanu in Anii de ucenicie, Ionel Teodoreanu trăiește acut sentimentul continuității genealogice, percepind tot re-i legat de înaintași cu maximă Incinta re, cu exal- tare patetică. Bunicii, sint, dinspre tată, Alexandru ‘Teodoreanu ți ELencu Teodoreanu, iar dinspre mamă Gavriii Muziecscu și Ște- fauia Muzicescu. Din ambele părți, scri- itoml se bucură de înaintași avlnd hri- soave sigure și de prestigiu în istoria so- cial-culturală a lațului din a doua ju- mătate a veacului trecut. Cum se știe, cei ■doi bunici ai lui Ionel Teodoreanu sint considerați, de istoria dreptului și, res- pectiv, de aceea a muticii, personalități de seamă. Coboritor dintr-o familie de țărani statorniciți în satul Brusturoasa, din apropierea Bicazului Ei, drăguță, oftează bunicul ; eu îs de la munte, de la Brusturoasa, Am copilărit între brazi. Tare mi-i dor de ei.. .* — In casa bu- nicilor). Alexandru Teodoreanu, fiul preo- tului Teodor (de unde, evident, ți deri- vatul Teodoreanu), a rămas una dintre figurile de cel mai ridicat prestigiu ale magistraturii ieșene. „Bunicul — notea- ză cu mîndrie nepotul — a fost ți pri- mar și decanul avocaților, bunicul a fost decorat,.. decorațiile le ținea bunica în șifonieră și portretul bunicului, din salon, pe tot pieptul fracului” fn casa bunici- lor). Iar fișierele de la biblioteca Univer- sității din lași, la numele Teodoreanu Ale- xandru, conțin și ele, un titlu cu totul semnificativ pentru profesiunea celui ce-1 poartă *. 70 Cit despre personalitatea lui Gavriii Muzicescu, aceasta este îndeobște cunoscu- tă, fiind vorba de Una dintre figurile proe- minente ale vieții noastre muzicale din trecut*. Chipul inimosului artist și ani- mator n-a rămas mai puțin prezent în amintirea nepotului, „Bunicul meu din- spre mamă, compozitorul Gavriii Muzi- cescu, — va scrie Ionel Teodoreanu în Masa Umbrelor — era director al .Conser- vatorului și conducător al corului mitropoli- tan". Atmosfera locurilor, aspectul interioa- relor, proprii casei bunicului Gavriii, sint, de asemenea, rememorate cu excepționa- lă autenticitate și transferul lor în epica de viziune fantastă, străbătută dc culori sumbre și de taine tulburătoare, nu mai lasă nici O urmă dc îndoială: „Acolo se înălța, ca intr-Un fel de Agapie cu zări de dealuri albastre, in loc de preajmă a munților verzi, o casă albă cu zid gros, cerdac de lemn și scară spre catul de sus, înconjurată de iarbă ți flori. Nu mai aparținea orașului, sau : „Erau niște brazi pe acolo, copaci-călugări. Iar în grădina inaltpreasfintitului, păunii mitropoliei iți desfăceau fie pe iarbă, fie pe crengi, zo- diacul dc smarald ți de safir, trintindu-și sacadat stridențele metalice” etc. Filonul acestor amintiri, pus față in față cu cel iscat de rememorările legate de „casa bunicilor" dinspre tată, grație luminozității peisajului și a atmosferei intime, odihnitoare, de idilă învăluitoa- re, a interioarelor dc aici, creează un sem- nificativ contrast, ec se va transmite cu deplină fidelitate, pregnant, spiritului o- perci scriitorului. Vizuinile hoffmannie- ne, de romantism sumbru, se fixează în memoria afectivă a i-opilului concomitent cu acelea de idilă alexandrină, și, poate, turghenieveană. In care se asociază nea- părat acea stare de hfrjoană exuberantă, inconștientă, și de voie bună, simplă ți generală, din Amintirile lui Creangă, sau din schitele lui Delavrancea. In cea din urmă ipostază. amintirea copilăriei, așa- dar. abundă de prezența motanului leneș ți mofturos, a meselor copioasa, dăruite din belșug cu tot felul de bunătăți dulci ți gustoase, a interioarelor curate ți în- călzite1, a căminelor cu dulapurile gemînd de dulcețuri, a conversațiilor odihnitoare ■ Teodoreanu. Alexandru : Despre quasl-con- tracte Un dreptulu romanu ți dreptulu priva- j tulu romanu), Tcss?, Ia sal. 1870. 37 (—30) p. (Ftculunea JurldlcA de las-sl). - Vd. : Gcorgc Breazul : Gavriii Mu±Ee«scN. Ed Uniunii LompotiiorUor, 1964. la «ura sobei, a plimbărilor practicate in afara oricărei constrîngeri venite din partea scurgerii timpului ți ața mai de- parte. căci tensiunea ce poate surveni, citeodată, in viața bunicului Alecu și a bunicii Eiencu n-o depășește pe cea de- gajată de următorul episod, desprins din cartea in casa bunicilor: „La masă, motanul sta lingă scaunul bunicului, ca in genunchi, privind cerul albastru de după ochelari. Mult se mai ujtă-n jos bunicul ! — Ți-a căzut șervetul, Alecule? Bunicul se uită în farfurie, regăsind-o pentru el. S-aud numai furculițele, și cite-un sughit cu alean, de-al Măriucăi. — Miau ... — Cîț, impelițatule ! Și la masă o să mă asurzești ? Cîț, sc mînie bunica. Motanul se slrîngo sub scaunul bu- n icului. — Scincește de foame, săracul! 11 apără, fostul procuror general, — îi chiorăie burduhanul de huzur! replică bunica. Am să-1 in țâre eu. Na. satură-te, ii aruncă ea piatra unei bu- căți de friptură' Nu mai puțin caracteristic este Spi- ritul in care funcționează mecanismul re- lațiilor dintre copii și părinți. Fără a în- țelege ad lîUeram transpunerile românești din f-a Medeleni, va trebui să admitem că „frățietatea“ dintre domnul și doam- na Deleanu, de o parte, și Dănuț-Olguța și Monk'a, de alta, reflectă — idealizînd. desigur. — însăși natura intrinsec idilică a vieții din sinul familiei bunului și jovia- lului Osvald Teodoreanu, și a Incintătoa- re», subtilei ți afectuoasei interprete dc pian — in același timp, profesoară de conservator — Sofia Muzicescu Teodo- reanu. E lesne de închipuit că intr-o familie unde copiii fac cunoștință cu via- ta prin intermediul unui confort material in totdeauna satisfăcător și al unei toleran- țe părintești depline (cărțile In casa bu- medar și fntoarcercc in timp abundă în asemenea dovezi), nu poate domni altce- va decît voia bună, afecțiunea reciprocă, optimismul, altruismul și generozitate». Drept care, Ionel Teodoreanu — ca și bunicilor — va purta părinților o recu- noștință și o venerație niciodată alterate de trecerea timpului, Tn casele unde și-a petrecut copilăria, adolescența și tinere- țea pînă in pragul maturității (la început pe strada Ștefan cel Mare, apoi in Zla- taust, pe străzile Kogălniceanu nr. 24 și Buzdugan nr. 8), după cum și în aceea a bunicilor dinspre tată, se produce acel lanț nesfîrșit de metamorfoze și acumu- lări existențiale decisive care va contri- bui Jwtftritor la constituirea atit de par- ticularului fond originar al personalității scriitorului. De casa copilăriei, ca și de aceea a bunicilor, mai tîrzlu, scriitorul își va aminti cu nostalgie, Înfiorat: „Ne ducem în trecut, departe, în dulce Tirgul leșului, în mahalaua Bei- liului, pe ulița Zlataust, lingă biserica Sfintul lon-Gură-de-Aur. Acolo, în fun- dul unei ogrăzi, e casa copilăriei. Feres- trele sînt deschise pe vînt dulce de noap- te, în care floarea-i numai liliacul și lumină numai steaua, E ceasul somnului pentru copii de-o șchioapă, dar unda de aci a liliacului și toți bondarii, caradaște- le și gizele neliniștii de primăvară cu palpitații de perdele albe la ferestre nu-i lasă să închidă ochii care clipesc mai mult a joacă decit a somn. Ca și clopot- nița bisericii, cum fulguiește a lună'. Sînt, cum se vede, îndeajuns de te- meinice surse, și dintr-o parte și din alta, capabile să furnizeze material ,,do- cumentar" pentru cariera scriitorului pro- zator și, mai ales, să-i impulsioneze de- cisiv formarea personalității pe latura mentalității sociale, cu aspectele ei regio- nale atît dc distincte, și. implicit, însăți ființa morală, fn datele ei structurale. Toate acestea — se înțelege —, spre a fi integrate unei individualități de factură artistică, au nevoie de încă două elemen- te tot atit de importante: talentul și am- bianța propice stimulării și educării a- cestuia. Fiind conșliențî de faptul că s-ar fi putut întîmpla și altfel — exemple si- milare ne-o dovedesc din plin, — vom spune totuși că din punct de vedere „an- tropologic" fenomenul se explică întru- totul. în cazul lui Ionel Teodoreanu: unul din bunici muzician de renume, mama interpretă la pian de reală sensi- bilitate și profesoară la Conservatorul din Iași ; tatăl el însuși iubitor de lite- ratură și cunoscut în mod public pentru aspirațiile sale creatoare în acest dome- niu*. In sfîrșit, tot pe această cale, este demn de reținut că odrasla cea mai ma- re a familiei. Alexandru, viitorul Al. O. Teodoreanu (Păstorel), probabil, tot ca urmare a impulsurilor ereditare, s-a evi- dențiat ca o personalitate distinctă în do- meniul creației literaro, și că fratele cel mic, Laurcnțiu (Puiuțu) a fost oprit de 1 Astfel. In Adevărul literar șl artistic. 1938. nr. 2 p, 10. apare fragmentul Intitulat : Un duios ajun de crăciun, rtin volumut Rgseolind trecutul, aflat In lucru, fragment semnat Oevald A. Teodorcanu. ia realizarea unei cariere similare — după mărturiile familiei — numai de moartea sa prematură, survenită la vîrsta de 18 ani, Cu totul caracteristice pentru struc- tura mentalității artistice a lui Ionel Teodoreanu sînt tradițiile literare con- servate dc familie, raportate atit la bu- nici cit și la părinți. Amintirile cele mai îndepărtate tri- mit fără ezitare la două nume ce echi- valează, în datele sale originare, cu în- suși fenomenul de constituire bivalentă a personalității artistice a scriitorului. Cele două personalități sînt, desigur, doi mari scriitori de obîrșie moidoveană: Aiecsandri și Eminescu. Cultul pentru Aiecsandri și Eminescu, cu valoare de substrat originar, explică și el propen- siunea artistică concomitentă a lui Ionel Teodoreanu spre perceperea și înțele- gerea lumii la modul idilizant, cu vădite infiltrații pastorale, arcadiene, de o par- te, și la modul frenetic, romantic, agi- tat, traversat de contradicții existențiale, de alta. Substanța operei sale relevă frecvent circulația simultană a unui spirit de tip Aiecsandri și a unuia de tip Emi- nescu, ajungîndu-se nu o dată la sinteze de certă originalitate. Intr-un fel, pe la sfințitul veacului trecut și începutul celui de față, în sî- nul intelectualității moldovene, amintirea lui Aiecsandri și a lui Eminescu polari- zează două poziții relativ antagonice, cel dinții simbolizînd, desigur, nostalgiile după liniștitele, patriarhalele și, așa- zicind, după sănătoasele vremuri de altă- dată (deși însuți bardul de la Mircești sa- tirizase o asemenea mentalitate), iar cel de-al doilea, dimpotrivă, chintcsențiind, tot la modul simbolic, se înțelege, ten- dințele tulburente, de emancipare, de modernizare, de smulgere, mai mult sau mai puțin rebelă, din mrejele paseismu- lui confortabil. Iată însă că bunicii ți părinții lui Ionel Teodoreanu, moderați, resping exclusivismele ți dintr-o parte și din alta. Pentru ei, bardul de la Mir- cești este „conu Vasile", iar zămislîtorul Luceafărului este „marele și nefericitul Eminescu". Cei doi poeți, firesc, trec din paginile distante și inhibante ale istoriei literare, fiind asimilați de însăți biogra- fia intelectuală a familiei. Aiecsandri rămine în amintirea bu- nicului Alecu și a bunicii Elencu, ca „unul do al nostru*, CU care posterita- tea se mîndrește, desigur, dar de care bătrînii iși amintesc cu o venerabilă, și respectoasă familiaritate: „— I-auzi t Bunicul s-a oprit cu gazeta în mij- locul etacului. începe să citească din nou, cu glas ți mai tare, articolul despre Vasile Aiec- sandri. Bunicul ți bunica l-au cunoscut pe „Conu Vasile". Vorbesc despre el numai cu preamărire. — Auzi, Elencu ? — Aud... „Tinerelul de la gazetă îl ia foarte de sus pe Vasile Aiecsandri. A fost, zice el, i-a trecut vremea, nu mai este. — Auzi, Elencu ? — Aud. Bunicul citește c-un tremur in glas. Nu poate isprăvi, — Cum de rabdă pămintul pe-Un astfel de ticălos Drept care, răspunsul coanei Elen- cu este nimicitor : „— Stai binișor, Aleculc, — il po- tolește bunica. Ia să vă spun cu una. O știu dc la babaca. Era pe vremea ceia un doctor mare la Iași, da foarte bețiv. In- tr-o noapte îl ia la Un bolnav chiar do la crișmă. Se duce doctorul de voie, de nevoie, și cum dă cu ochii de bolnav, să-i ia pulsul. „Măi", îi spune el, „n-ai nimica. Tc-ai îmbătat ca un porc". Și j dă să plece. „Stai, domnule doctor'. îi spune omul, „că nici n-ai pus mîna pe mine. Țî-ai luat pulsul dumitale...". Așa-i ți cu condeerul tău de la gazetă, Alecule. El ii prost, nu conu Vasile,., fin cosa bunicilor). Tn schimb, Eminescu este rememorat cu fascinație legendară, într-o viziune de romantism sumbru, dramatic. De da- ta aceasta, imixtiunea spiritului literatu- rizam este vizibilă, dar, de aceea, mo- dul de percepție la viitorul scriitor nu este mai puțin semnificativ pentru dezvă- luirea temperamentului său artistic, pen- tru conturarea personalității sale intelec- tuale. Lui Ionel Teodoreanu, imaginea lui Eminescu, implicit cultul acestuia, i se transmite atît din amintirile directe ale tatălui cît și din acelea ale mamei. Tn ambele cazuri, memorialistul fabulează inspirat, contopind cel puțin trei elemen- te : datele nemijlocite, sugestiile oferite de opera poetului și, bineînțeles, ficțiu- nea romancierului Ionel Teodoreanu, Așa stînd lucrurile, nici vorbă, cele scrise în Masa umbrelor, despre Eminescu — ca și despre atîția alții, de altfel — nu con- stituie documente inedite, in sensul strict al cuvîntuluî, totul inlegrindu-se organic în biografia intelectuală a creatorului triologîei La Medeleni. 12 Prin amintirea tatălui, Eminescu se relevă viitorului prozator în ipostaza de erou romantic, învăluit in taine de ne- pătruns, mistuit de gînduri ți suferințe ontologice, existența sa reală fiind difu- zată în climatul mitic sugerat de pro- pria-i operă încă din timpul vieții, Pa- j ginilc în cauză din Masa umbrelor — capitolul Urmele bietului Împărat — tri- mit direct la formula biografiei romanța- te din „Romanul lui Eminescu' a lui , Cezar Petrcscu : „Crîșmă eu zid adine, ferestre zăbre- lite, păreți afumați ți plafon boltit, Lam- . pa cu gaz e chioară, ca un opaiț, cu sti- clă afumată, Uneori flacăra trimite limbi negre, stîmind ninsoarea tăciunîe a fu- ninginilor. Ceva covrigi (uscați), ceva păstramă iisturoiată, niște măsline vechi și niște murături, Că mincarea-; fudulia celor cu npă, numai vinul săracul hrănind inse- tarea bieților păminteni, încăperea nu e arătoasă, dar simți in străfundul ei beciul cu strășnicia bu- toaielor, ca un glas de bas în barba în- cilcilă a unui călugăr. • a o masă petrec niște domni jtu- denjf (s. aut)', Sau : „între timp, un bărbat fără soț. a intrat în pîcia crîțmel, așezîndu-se cit mai departe de tumult, la o masă de lin- gă păretele dimpotrivă. Haină roasă in coate- Frunte înaltă, chică neagră, obraz palid, aparțlnînd mai mult luminii de ■ lună decît vieții soarelui. A cerut vin, . ți-o rezemat tîmpla in pumn, cu cotul pe masă, și a rămas CU umbra și cu pa- harul. Dar de afară, lumina lunii l-a ajuns, trimițin Universul literar. 19M. XLVI, nr, n. a, In- tcrvlu realiza* dr N. Crcvcdia. titlul „Babeta". La ora de română am citit bucata cu glas tare, iar profesorul Hogaș a fost atît de încintat de talentul meu îneît mi-a prezis o strălucită carie- ră literară. Am căpătat nota zece și am fost îneîntat de debutul literar al... ma- mei mele“ *. Fragmentul intitulat Teză Ia română, din In casa bunicilor fixează și el o în- tîmplare plină de haz, legată tot de per- sonalitatea lui Calistrat Hogaș. Dacă ele- vul Teodorescu Hypolit Ion își induce în eroare profesorul in cazul compunerii de acasă, în schimb, își primește polița cu ocazia lucrării scrise în Clasă, la sfîrși- tul primului trimestru. Incapabil de a se concentra în vreun fel, hărțuit mereu de bucuriile vacanței ce se apropie și fas- cinat de imaginile peisajului hibernal de afară, la toate acestea adăugîndu-se re- zistența la formulele banal-didacticc ale colegilor („Iarna este anotimpul pe care l-a descris în versuri nemuritoare mare- le nostru poet V. Alecsandri, în . sau: „Iarna este anotimpul preferat al copiilor..."), viitorul prozator liric nu izbutește, efectiv, să scrie decît următo- rul text, cum se vede, de o lapidaritate dezarmantă : „Cling, cling, cling", după care urmează semnătura inspiratului au- tor : Teodorcanu Hypolit Ion. Firește, mucalitul profesor, în fața unei aseme- nea performanțe, va fi zimbit în barba lui stufoasă, aoordînd distinsului său elev, scrisă cu cerneală roșie, nota 1 și scmnînd și el: Calistrat Hogaș. Nu-i vorbă, incidentul pare a nu fi avut consecințe chiar atît de grave, de vreme ce, totuși, și elevul din banca a V-a obține, în acest an, la limba română, onorabila medie generală B.25. Fără a releva salturi calitative dem- ne dc reținut in privința rezultatelor ob- ținute la învățătură, în anii cursului su- pcrlor dc liceu (1912—1916),3 viitorul scri- itor, aflat de-acum in pragul celei dintîi tinereți, pare a face aceeași figură ambi- guă, de ins indecis, aparent înzestrat cu o personalitate difuză, în ale cărei as- cunzișuri sufletești sc agită nedeslușit latențele unei remarcabile predispoziții creatoare. Dionisiac și apolinic, totodată. Ionel Teodorcanu pendulează între cele două 1 I. Valerian : De vorbă cu d-1 Ionel Tcodo- reanu. Viața literară, anul I, nr. SI, 11 dec., ins. * Alltel, el. * șasen liceală este promovată cu media generală 9.61 după Arhivele statului Iași, fond 17$, Liceul Internat Iași, foaia matricolă nr. 49), 17 extreme alo procesului de autodevenire. Biografia sa interioară se constituie din concomitente impulsuri intravertite și ex- travertite, deci din interiorizări bruște, concretizate in tăceri și apatii Îndelungi, și din elanuri vitale, spectaculoase și sur- prinzătoare, Avatarurile crizelor de creș- tere — atît de exact surprinse in voi. II al Medeleniîor — învederează tocmai o asemenea complexă contopire de factori eterogeni. Viitorul scriitor Iți va aminti cu multă pregnanță de toate aceste schim- bări la față, suportate de biografia sa în această perioadă de timp: „Pe cînd eram in cursul superior al liceului — va mărturisi el — m-am mutat de acasă la niște bunici ai mei. Cunoșteam destul de bine viața, sporturile și petrecerile mă aduseseră într-o stare de blazare. M-am hotărî! să mă retrag din lume. Mi-am tuns părul, am abandonat toate costume- le elegante sau cel puțin cochete și m-am așezat pe citit. Am citit în vremea aceea atît de mult Că mă mir că nu am orbit pină acum sau nu port cel puțin oche- lari .. ?. Intr-adevăr, lista autorilor citiți în această perioadă este pe cît de întinsă tot pe atit de diversă. Cuprinsul ei este întrutotul tipie pentru foamea de lectură a oricărui adolescent aflat la vîrstă ma- rilor și freneticelor căutări. Pentru anii mai de început ai pasiunii devoratoare pentru lectură, sînt reprezentative cele spus*’ într-un fragment dîn /'rttoarcerea fn timp, intitulat Lampa cocorului zbu- rător. Din apatia alarmantă pentru cei din jur („La școală, între camarazii dc vîrstă ți de bancă, nu le-aude decît zgo- motul, și stă cu fruntea plumbuită prin- tre ei, el singur numai repetent al tine- reții. Profesorii cu drept cuvlnt binevo- i«c să vadă-n el rușinea clasei șî a pă- rinților : model de neurmat, pe școală*), nu-1 poate scoate decit cufundarea som- nambulică în lectură: ,Și totuși, somnosorul, jalnicul, ne- împăcatul, obiditul sinucigaș fără voința faptei, de nu știu cîte ori pe zi —, are în toate zilele orgii de fericire. încep îndată ce s-au stins luminile. Numai a- tunci, cu o zvîcnirc năzdrăvană în adîn- cul inimii, aprinde lampa de buzunar, iar de sub pernă scoate cartea. E singur ca și Robinson Crusoe. Pa- tu-i cald. 'Hoți dorm. E atît de fericit că încă nu deschide cartea. Ce fericire poa- te fi mai mare decit pragul ei pe care întîrzîi 7 * Universul iilcrBr, loc. cit. Apoi deschide cartea. Numai aripi. Zborul a-nceput. Cum se numește cartea ? Oricum 1 Oricum! Nu are nici-o importanța cme a scris-o, cum a scris-o ! Romanul in fas- cicole cu „va urma" sau aventurile lui Si eriok Holmes, Mușchetarii, Catacom- bele Parisului, Contele de Monte Cristo, Genoveva d ■ Brabant, Barbara Ubric, sau în romanele lui Gcorges Ohnet — orice, orice! De-a valma, Eminescu și Vasile Pop, Bal zac și Paul Veval, Duiliu Zam- firescu — sulfina din Viața la tară — Arsene Lupin, Coșbuc și Dikcns, Pel- ladan și Sadovcanu, Bucura Dumbravă, Claude Farere și Anton Pann, Turghc- niev, samovarul romantismului rusesc... Totuși, pe fondul acesta haotic, cu. timpul, in cep să se diferențeze preferin- țele, căci anii imediat următori termină- rii liceului il vor găsi pe Ionel Teodo-; reanu avînd o personalitate intelectual- artistică deja închegată, de o remarcabi- lă pregnanță, ceea ce va explica întru- totul maturitatea artistică surprinzătoare a debutului său literar. In interviul men- ționat din Universul literar, la întrebarea privind autorii străini preferați, după ce- arată că-i are mai întîi în vedere ,,pe toți cei a căror admirație ți-e parcă im- pusă", scriitorul ține să insiste în spe- cial asupra a trei nume : „Iubesc mult ■— zice el — pe Alain Furnier: ador de la vîrstă de 15 ani pe Rudyard Klpling și-t aplaud eu aceeași copilărie tumultoasă pe Kimm. cea mai încintătoare poveste în plină realitate, pentru cele două volu- me ale junglei și pentru unele din nuve- lele lui (..Un poet pe care l-am citit și gindit de-adreptul în tot straniul și toate mirările ce răsar noaptea din cele mai adinei tăceri ale ființei, dc-acolo de unde par că vin vaete de buhne și tă- ceri de mări, este Rainer Marîa Rilke Pe acesta il savurez în original*. Cum se vede, sînt preferințe dc struc- turi cu totul diferite între ele, dar fiecare in parte satisface unele din laturile cele mai caracteristice ale gusturilor lut Ionel Teodoreanu : epica de încordată tensiune sentimentală (Furnier), tenacitatea uma- nă elementară, pasiunea tumultuoasă pen- tru natură, exotism și aventură (Kipling) și tonurile tragice, de durere existențială sfițîeloare ale elegiei (Rilke). Mai ales cele din urmă elemente, surprinzător, își vor găsi tulburătoare ecouri în poemele întunecate din volumul postum La por- țile nopții, pe care scriitorul nostru le va zămisli in ultimii săi ani dc viață, -Saturat de lecturile copilăriei și ale adolescenței salo ^tîrzistă, adine impreg- nat de atmoșferh istorlc^jaîriărhalâ a 18 lașului, beneficiind și de experiențele vi- legiaturiste ale căror itinerar:! vizează în primul rind mănăstirile și locurile dc Ia Văratic și Agapia, dar și Borsccul, Slănicul, Constanța. Tekirrhiol, Bucu- reștiu), orașe și moșii din Moldova etc. — (se află, în Masa umbrelelor, o măriurie din care rezultă că ar ff călătorit cu tatăl său și în Italia: „Văzusem în copilărie la Veneția, în pia- ța San Marco, un călugăr franciscan în- văluit îngerește în zbort'ri de hulubi", a- țadar, impulsionat, de asemenea. îndelungi și pasionate inițieri, elevul Teodoreanu Hypolit Ion se pregătește nu numai pen- tru a duce mai departe tradițiile profe- sionale ale înaintașilor pe linie paternă (științele juridice), ci și pentru ceea ce nici cel puțin apriga și perspicacea bu- nică Elencu nu bănuiește și, apoi, nu crede: creația literară. Cităm, deci, din secvența intitulată Dialog din /n casa bunicilor: „— Mă rog, și de ce-ai să te-apuci, tu cînd îi fi marc ? — Știu eu, bunică. — Te-i pomeni că te tocmești nepot la bunici — zice bunica cu*n zîmbet ur- zicat dc harțag. Nepotul zîmbeștc, — Rîzi tu, rîzi harapule și haramule, da bietu tată-tău ce zice ? — Tata nu spune nimic. — Muncește sireacu ! Ce să spue ta- tă-tău ? — Am să mai gîndesc, bunică. — Dar pînă acum ce-a: tot făcut ? — Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? se socotește nepotul, încordîndu-și fruntea ca la matematică. Brațele bunicii zboară. Indură-te Hristoase. — Ce tot dai din plisc ca cocostîr- cul pc casă? N-ai făcut nimic. — Cum, bunică ? N-am învățat la școală ? — înveți tu, pe dracu, Dormi în ban- că. Parcă te văd. — Citesc, îmi fac lecțiile — înșiră nepotul. — Căști, te freci la ochi, dai din bu- ze, te duci, te întorci, te foiești, continuă bunica. Mâi terchea-berchea, bunică-ta te-ntreabă ce faci cu scâfirlia ta de cap, nu cu cogemete picioarele tale de trîn- tor*. Și dialogul continuă astfel, bunica chestionînd necruțător, în ciuda interven- țiilor conciliante ale bunicului, iar nepo- tul dînd din colț în colț, pentru ca totul să se încheie cu o mărturisire neaștepta- tă, din partea celui din urmă : „— Ei, ia spune, — revine bunica. — Ce să mai spun, bunică ? — Ce nu mi-ai spus. De ce-ai să te apuci cind îi fi mare ? Nu uită bunica de unde-a plecat și pace ! — Poate c-am să scriu, bunică. — Să scrii, ? Tu ? Ce să scrii, mă rog 1 — Cărți. — Iaca măi ! Cărți ! Și cu ce-ai să le umpli ? Nepotul zîmbește și se bate cu vîr- ful degetului peste frunte*. 19 TULIU RACOTA ASPECTE DIN VIAȚA LUI L. BLAGA Addendă la pași prin lumea „Hronicului și cîntecului vîrstelor" ^red că într-un timp foarte apropiat un harnic istoric literar va începe munca uriașă de cunoaștere pas cu pas a vieții șl activității creatoare a marelui scriitor L. Blaga spre a ne da o monografie de întindere și valoarea aceleia pe cane G. Călinescu a închinat-o lui Eminescu. Atunci orice informație documentară pri- vitoare la scriitorul pornit din Lancră- mul de pe Mureș își va dovedi utilitatea, ca și aceste modeste însemnări pe care le consider o addendă la Pași prin lumea „Hronicului și cin locul ui vîrstelor**, arti- col apărut în primăvara anului trecut In revista Orizont. Mulțumesc și pe această cale dom- nilor Vasile Neguț. unul dintre profesorii lui L. Blaga. Gh. Popa, personajul Hroni- cului și cîntecului vîrstelor (p. 74), coleg de clasă și prieten al lui L. Blaga, I. Beju, bibliotecar al Institutului teologic din Sibiu, Bujor Teculcscu, jurisconsult și C. Kobu, asistent universitar, pentru informațiile date cu multă bunăvoință. O 1, Preotul ortodox Isldor Blaga și mezinul său. Lucian, erau firavi: pe „Tata nu l-am cunoscut niciodată prea sănătos", iar eu „crescusem prea Înalt pentru anii mei și eram cam transpa- rent". Pentru întremarea acestora, întrea- ga familie a plecat în Munții Sebeșului, la Bistra, pe șase săptămîni, în vara anu- lui 1503. Este în cadrul „marii întîlniri" cu muntele un moment important pentru cu- noașterea creației blagiene. La „un picior dc stîncă, înalt de sute de metri, purtînd în vîrf o lespede enormă, orizontală, an- samblul semănînd cu o masă gigantică", preotul „cu mintea de aur" a dat mezi- nului o explicație eu următoarea formă aforistică în concluzie: „Omul care gindeșlc puțin e de tot- deauna și-i martor tuturor timpurilor" . Dar cînd s-a produs acest fapt care privește viața mai multor per- sonalități din istoria poporului nostru? Citirea atentă a Hronicului ne duce Ia concluzia că această citire s-a făcut in anul „teologal" 191“—1916: „înainte de intrarea României in războiul mondial", tn cursul „anotimpurilor din 1915—1916", L. Blaga mergea adesea la Andrei Oțetea, la Slbiel, sat în munții Sibiului, „Ropo- 25 seam la SibicI zile, uneori stinse în Ara- bă, alte dățj săptăminl, depănate în tih- nă* (p, 163). Intr-o zi, cînd oaspetele îți •exprima admirația față de frumusețea și înțelepciunea unei țărăncuțe care se cui* tlva „aproape singură", numai uneori dîndu-i-se „cîta o îndrumare, cărți-revis- te' de către Oțetea, primește din partea ■ acestuia următoarea completare : „Ăi vă- zut, era gata să vorbească și despre Re- naștere..." (s.n„ pp. 162—165}, reierin- du-se, evident, la un „dat" cunoscut de toți trei. Așadar, citirea în colectiv a Fi- lozofici Renașterii n-a putut avea loc in •anul al treilea și ultimul de studii teolo- gale, în 1916—1917. N-a putut avea loc nici in anul întii, în 1914—1915, căci a- tunej L. Blaga rra stat la Sibiu „decit vreo cîteva săptămîni*, toamna, cind a fost ocupat cu rotunjirea lucrării despre BiTgson și scrierea de aforisme și apoi „a plecat la Sebeș și plecat a rămas lot anul* (p. 158), Citirea lui Hdffding a avut ■loc, prin urmare, in anul teologal 1915— 19)6, Dar și in cursul acestuia, L, Blana a stat „iarăși mai mult acasă* (p. 160). Aceasta explică întreruperea, fără relua- re, a citirii căiții filozofului danez, pe la pag. 150 (v. Pași prin lumea „Hronicului ți cîntecujui vîrstelor), Șl în paginile Hronicului privitoare la anii 1914—1917 se găsesc aspecte care se oferă comentării. Cred că L. Blaga este subiectiv cînd afirmă că „la exame- ne profesorii manifestau o îngăduință jenantă* (p. 167), căci în anul la care se referă, anul I, din cei 52 înscriși au fost clasificați numai 44, iar dintre aceștia, promovați in iunie numai 27, Intre cei n-clasificau se găsea șl L. Blaga. Pre- zentat la examene numai toamna, el a fost declarat corigent la Cînt bisericesc și Tipic șl promovat loial numai în preaj- ma vacanței de iarnă (Registrul matricol pe a. 1914—1915). Chiar L. Blaga înclină spre opinia autorului acestor rînduri, cînd afirmă : „Mie cel puțin îmi puseseră în- trebări cu totul neobișnuite între zidurile școlii, ceea ce echivala cu un omagiu a- dus lecturilor mele* (p. 167). Dar aceasta nu era altceva decît recunoașterea ofi- cială a personalității lui L. Blaga și dorința evidentă de a fi sprijinit un om superior in cultivarea vocației sale, deși se -Lje rrca bine că această vocație nu-J va lăsa să intre în țarcul preoțesc, oferă comentării șî rînduri privi- toare la perioada ultimelor examene teo- logale. A dat L. Blaga „examen de li- conțâ* la seminarul teologic? : a primit la Cînt bisericesc nota „foarte bine", cu toate Că, in loc să cîrvte un text liturgic pe glasul al 3-lea, a improvizat un pot- puriu liturgic sfirșit in modulații de doi- nă ? și a plecat la Sebeș „la sfîrșitul lui iunie"? —cum afirmă Hronicul? (p, 202), Un examen de licență sau un exa- men asemănător, L, Blaga n-a daL N-au dai nici colegii săi. După terminarea exa- menelor anului al TH-lea, teologii erau absolvenți și primeau un certificat de ab- solvire numit „absolutoriu", care, de aceea, și cuprindea numai notele de la examenele celor trei ani. tn această pri- vință. I. Bcju, bibliotecarul Institutului teologic din Sibiu, a binevoit să-mi co- munice următoarele : ,.) în ceea ce privește examenul de diplomă al lui L, Blaga, vă comunicăm că ia sfîrșitul a trei ani de teologie ab- solventul primea un „absolutoriu", cane cuprindea notele pe cei trei ani. Atît, Examen special de absolvire — cum ar fi licența, nu exista. Era însă un alt examen, zis de „cali- ficațiune", care se dădea la Consistor, pentru cei care doreau să devină preoți, L, Blaga n-a prestat un astfel de exa- men. Așa reiese din arhiva Mitropoliei*. Lingă cele douăsprezece note de ,,e- minent* obținute de L, Blaga la sfîrșitul anului al lll-lea (La Pastorală. Liturgi- că, Omiletică. Calihetică, Pedagogie. Is- toria pedagogiei, Economie, Contabilitate, Noțiuni de drept. Limba și literatura română, Tipic șl Muzică vocală) se află șî un „bine" (singurul „bine"!) la... Cînt bisericesc. Aceeași poziție a registrului matri- col a anului 1916—1917 ne mai spune că L. Blaga a primit „absolutoriul" în 18 mai 1917, ca șî alți colegi ai săi. Desigur în- tr-una din zilele imediat următoare, el a părăsit Sibiu). Ce motiv avea să mai stea în seminar pină la „sfîrșîtui lui iu- nie*, deci încă 49 de zile, mai ales că ia examenul de ..califlcațiune" n-avea de cînd să se prezinte, nedorind să devină preot ? Gînduri vechi și mult dornice de in- trupare ii împingeau spre zări noi. NICHITA STANESCU ÎNTÎMPLARI IN CERC ■^h, cădeam printre destine altfel pururi, vagabonde, •lingă moarte, mai senine decit pletele-n ttfnt, bionde ji lungeam, antene lucii, fi mirate fi nedrepte ațintind drumul nălucii suitoare-n alte trepte. Îmi Mmm pe balustradă timpla încălzită, palma, doritor ea să mi vadă doamna altor virste, cairna. Dar lăsat eram la margini de vocale-ntimplătoare izgonit dintre imagini nejitnd că mor cind moare inima de cai picind pe gheața ne iertă oare toi a unui altui gind. MONICA LAZ AR ASPIRAȚIE ESTETICĂ ÎN POEZIA LUI RADU STANCA „Nici ura neagră ți nici Iubirea / Nu-mi limitează nemărginirea, / Nu pot s-așczc-n tipare fixe / Aceste fo- curi adinei, prolixe. / și-n toata ma- rea învolburare / Desfășurata la in- timplare, / Doar două vămi tși fi- xează partea : / uneori viața, uneori moartea*. Uneori ziua, uneori noaptea, P ■ oezia lui Radu Stanca, descoperire relativ recentă ți încă de restrinsă circu- lație în rîndurile largi ale cititorilor a fost calificată, firește, nu definitiv, dar, în orice caz, cuprinzător și esențial drept baladesc#. Aprecierea s-a mai com- pletat cu observația că avem de*a face cu un baladesc romantic-sentimental, corectat doar prin ironia intelectuală profesată de poet. Nu este în intenția co- mentariilor care urmează de a respinge formula sau de a o pune, cel puțin, în discuție, așa cum nu este nici aceea de a oferi o caracterizare exhaustivă a poeziei stanciene, atîta cită ne este cunoscută la ora actuală *. Ci doar de a distinge un aspect al tehnicii sale poetice, atît în configurația sa proprie, cit și în implica- țiile sale iradiante asupra creativității poetului în ansamblu. Temele principale ale liricii lui Radu Stanca sînt dragostea Și moartea. Dra- gostea echivalează în concepția poetului cu termenul mai larg de „viață*, față de care moartea, avertisment sumbru și stăruitor, sc află în firească antinomie. Simbioza celor doi termeni, prezentă a- proape în fiecare poezie, acordă, supli- mentar, acestei lirici un fior de neliniște, uneori febrilă, exclamativă, alteori — și de cele mai multe ori — tradusă doar într-o dispoziție de melancolie sau de resemnată tristețe. Poetul însuși afirmă în Stîb: „Eu n-am avut ca alte plante soare I Și am crescut stingher pe-o stîn- că dură / Dc-aceea seva mea e-o băutu- ră f Ce-o pot gusta doar gurile amare*. Neliniștea aceasta crește, e drept, doar într-o piesă izolată, pînă la calitatea de spaimă metafizică: „Ce pot să-nsemne / Aceste semne, / Aceste șoapte I Pline de noapte 7 / Răspunde! 1/ Ce va să zică / Această frică / De întunerec / Cum s-o desferec ? / Pe unde 7 1/ Sfîrșcște cu-ar- la / Desehide-mi poarta / Să intru în curte / Clipele-s scurte / Nu-i vreme ! f/ In urma noastră / Prin ceața albastră f O gură strimbă / Zvîrle flămîndă / Bles- teme .. .* (Cavalcadă). Permanenta sfor- țare de a sc smulge din cătușa unui des- tin amar, setea de „nemărginire* și con- flictul tragic pe care-1 trăiește fără să-l poată rezolva, îi așează „steaua — la in- tersecția cerului finit cu cerul infinit* unde, după ce „a ars fără temei*, se va Stinge „așa curînd" (TesfantenJ). Poetul pare să spună, ca și Lucian Blaga : „O- prește trecerea. Știu că unde nu e moar- te, nu e nici iubi re — și totuși, le rog: oprește. Doamne, ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea*. O tentativă în acest sens ne este comunicată în Buffalo Bill: „Diseară poștalionul (...) Aduce Timpul — domnul pe care nici o vamă / Nu l-a putut vreodată întoarce înapoi (...) Iar dc-l vom prinde-n laț / In pînza veșniciei de astă dată rup:ă / Noi, dintre toți tîl- harii, vom fi cei mai bogați. Căci dacă punem mîna pe el și pe comoară, I Ne-am pricopsit, prieteni, cum nu ne-am așteptat, f Și dacă punem mîna pe el în astă-seară, I Am dat o lovitură cum încă 28 nu s-a dat...“. Dar „marca trecere* nu poate fi „oprită", incit, sfîșiat de cele „două vămi — uneori viața, uneori moar- tea", poetul face o mărturisire ca aceas- ta : „Stau prăvălit sub stînci ți cînt cu- ardoare / Căci asta-i tot ce mai cutez: să cînt* fElegie). Sau, în altă parte: „Am incă-n suflet flaute nesătule t Ce-ar mai putea trezi tăceri destule. H Și nu mă pot opri să nu țin pasul / Cu cîntecul ce-mi desclcștează glasul" (Postfestum). Invincibil numai ipostază din orfică, prin „cîntec", poetul se salvează din naufra- giul mora! ca un alt Robinson: „Voi fi de-acuma înainte / Un Robinson a) căută- rii / Plivind aducerile-aminte / De buru- ienile uitării U Stropind din cînd în cînd cu apa t Dorinței de-a cunoaște cîmpul / Și scormonind, dar nu cu sapa / Ci cu-n- trebările pămînlul*. I-a capătul acestei îndirjiri neîntrerupte „sublima, marea victorie" se reconstituie numai din amin- tire, deslușind, totuși, retrospectiv, cu di- ficultate „formula sacră și savantă" care a prezidat la alchimia capabilă, odinioa- ră, să „facă să înflorească suava plantă in legănarea-i feciorească* (In memo- riant). Prin aceasta pătrundem tocmai în miezul creativității poetice a lui Radu Stanca, eu încercarea de a distinge in- strumentul, „formula", care, încorporind terna dragostei și a morții în elementele structurii expresive personale, transfigu- rează simpla simbioză în organicilatca osmozei poetice. Ne vom opri mai iutii asupra poe- ziei /feeonstitafre, reprezentativă — prin- tre altele — pentru prima linie tematică anunțată : „Trei păpuși am iubit: Cora, Iuta și Ana. ! Cea dintîi avea suflet curat ca icoana, I Trupul mic, părul galben ca lămpile seara. ! Semăna cu o salcie le- neșă vara. H Cea dea doua. înaltă, sub- țire și brună / Mult mai mult mi-era prietenă rea decît bună, t Trupul ei era șarpe stîrnit, fără pace, 1 Juca teatru, visa și spunea că nu-i place, U Cea de-a treia (o! uîtima) plină de umbre, / Iu- bea cerul, tristețea, culorile sumbre, / Se-mbrâca doar în negru, cu voaluri pe față, / Nu știai dacă vine sau pleacă din viață. // Tot ce una avea nu avea-n schimb cealaltă. I Cora: aerul tare de plantă de baltă. * Iuta : vrăjilc-otrăvile. Ana : stelele. / Toate, jur în jurul meu, goale ca ielele. 1/ Mîna uneia, mică, dan- sa ea o minge. / Mina alteia, ghiară-n mănușă dc sînge. / Azvîrlită-ntre perne, pe pat, la-ntimplare, / Mîna Anei, dor- mind, palpita ca o floare. II Cea dintîi era plină dc duh, vorbăreață. I Cea de-a doua mușca, veninoasă, semeață. I Cea de-a treia, suavă, gingașă, sfioasă I Tăcea (o! tăcerea ei grea, misterioasă). II Mingîierile uneia, ca niște ape, / îmi fugeau nebu- natic pe brațe, pe pleoape. I Ale Anei zburau liniștit, pe-ndcletc I Ca Un flu- ture mare și straniu prin plete. I Gura mică și fără sfială a Corei / îmi dădea sărutarea în văzu-aurorei. I Gura roșie, a Iutei, se-apropia numai seara, I Preves- tind gura neagră, din noapte, amara. I Iar cînd brațele fine și moi ale primei / îmi prindeau gîtu-n laț și cind limbile știmei / Se roteau pe deasupra mea, bete, năuce / Brațele Anei, din umbră-apăreau, ca o cruce... II Trei surori am iubit, trei dureri, trei morminte. / Toate trei tot în alte și alte cuvinte. / Și deși cu o sin- gură inimă, rana / Impărțită-n trei răni: Cora, Iuta și Ana". Caracteristica stilistică a acestei poe- zii este organizarea topică a imaginilor într*o schemă consecvent întemeiată pe cifra trei; inima, care își aduce amin- te, e o „rană împărțită-n trei răni", iu- bind „trei păpuși, trei surori, trei du- reri, trei morminte". In fiecare strofă, cu excepția strofei a șaptea, apar cele trei iubite — „tot în alte și alte cuvin- te". însăși succesiunea strofică respectă, la început, această schemă : în primele trei strofe se prezintă portretele celor trei fete; urmează o strofă concluzivă, fixind deosebirile dintre ele și semnifi- cînd, concomitent, ridicarea pe altă treaptă a descripției evocatoare; dacă exceptăm iarăși strofa a șaptea (și vom vedea că ca Se exclude de la sine din această compoziție în triptic, prin dez- voltarea logică a unei imagini imediat anterioare}, avem iar trei clemente disr tinete, aduse acum, succesiv, în raza a- tenției: mîna, profilul spirituai-erotic și sărutarea. Strofa a șaptea se exclude, deoarece o „mînă-ghiară în mănușă de sînge" nu e aptă, evident, pentru mîngă- iere. Dar cum mîngăierea însemnează, în fond, și îmbrățișare, strofa a șaptea se completează, ca idee poetică, cu stro- fa a noua, în care îmbrățișarea luditei, fiindcă nu este mîngîiere, apare ca „limbile știmei" care „se rotesc bete, năuce" pe deasupra iubitului. Ele- mentele de expoziție ale temei sînt tot trei, de data aceasta întro succesiune inegală ca întindere : versul prim al pri- mei strofe — „Trei păpuși am iubit: Cora, Iuta și Ana* ; versul prim al stro- fei a patra — „Tot ce una avea nu avea-n schimb cealaltă" ; și strofa ulti- mă în întregime. Funcția acestor ele- mente expozitive este și ca diferită; primul vers enunță „subiectul" poeziei; al doilea, anunță cuprinsul strofei a pa- 29 tra, care, cum observam mai înainte, semnifică ridicarea la alt nivel al evo- cării, fiind, concomitent, o rezumare metaforică a portretelor din primele trei strofe. In fine, ultima strofă adincește sentimentul, ii acordă gravitate prin rezonanța actuală dureroasă a celor trei iubiri (trei dureri, Irei morminte, trei răni) — rezonanță care unifică cele trei figuri în calitate de „surori* pe același plan al conștiinței. Fața de prima caii* ficare: ,,trei păpuși*, avem acum, în fi- nal, o adîncire în dramă. Dar nu numai atît: calificările de detaliu se organizea- ză și ele pe aceeași schemă întemeiată pe Cifra trei. Cora are „suflet curat ca icoana, trupul mic, părul galben ca lăm- pile seara*. Tuta e „înaltă, subțire ți bru- nă... trupul ei era șarpe stirnit, juca teatru, visa”. Ana „iubea cerul, tristețea, culorile sumbre" sau c „suavă, gingață, sfioasă". Sărutarea e sugerată metafo- ric prin trei guri : gura mică și fără sfială a Corei*, gura rație, a Iutei*, „pu- ra neagră, din noapte, amara* a Anei, Personalitatea sentimentală a fiecărei iubiri se definește și ea in trei aspecte : Cora e „vorbăreață, plină de duh* ; Iuta „mușcă, veninoasă, semeață* ; Ana „tă- cea (O! tăcerea ei grea, misterioasă)”. Cele trei iubiri simbolizează, în fine, și trei elemente obsedante, elemente fun- damentale ale universului poetic stan- cian; Iuta — patima. Ana — moartea, Cora — visul. Printr-o asemenea compoziție stu- diată. menținută ferm, de la planurile de ansamblu pînă la detaliile descripti- ve sau chiar pînă la elementul gramati- cal utilizat (evocarea se realizează con- secvent prin : substantiv, adjectiv, verb) — poezia Reconstituire nu mai comuni- că un fior elegiac răscolitor, ci se subli- mează intr-o pagină de arheologie sen- timentală, impresionantă, în primul rînd, prin relieful ei expresiv, deci, prin decorativul imagistic. Ingeniozitatea a- cestui tip de tehnică poetică estompea- ză, în fond, suferința — ridicind eveni- mentul evocat în sfera aspirației este- tice, printrun veritabil proces de eathar- sis orfic. Al doilea exemplu care ne servește ca argument este Regele visător, de data aceasta o poezie în care linia tematică a morții se prelungește pină la înfăți- șarea descompunerii universale : „E ceva putred, grav în Danemar- ca ! f Mor oamenii cu miile pe uliți, f Și obositi, soldații dorm pe suliti, / Cînd de pe stema porții zboară țarca. /I Din racle ies stigoi ca să vestească I Și um- blă printre vii, ca printre semeni. / Fe- cioarele au toate-n pîntec gemeni, / Dar toate vor muri fără să nască. // Orbi, cavaleri stăruie ia masă 1 Și hotărăsc, dar lămpile sînt stinse, / Căci în oraș, fiămînde și învinse 1 Oștile-atîtor visuri vin acasă. 11 Din cer nici un zvon de mîntuire 1 Prin rîuri nici un strop nu mai răzbate i Iar brazdele sint arse și crăpate / Ca niște buze fără ispășire. H In schimb, corbii foșnesc prin piața largă / Și nu-s deloc a bună, precum nu e / Nici cucuvaia de pe cetățuie I Nici stelele cu coadă care-alcargă // De nopți întregi pe sus și poartă știrea 1 De ne- sfîrșite ori tulburătoare ! Că în adine stau duhuri sublunare / Ce vor să co- tropească omenirea. II Fintînile din curți și de prin piețe / Sînt pline de otravă, iar din ape 1 Cînd vine cîtc-o gură să s-adape 1 Ies șerpi cu limbi verzui și lunguiețe. H Lingoarea curge umedă prin ganguri / Și noaptea, -uneori, cînd vin tul bate, / Cadavrele, cu mîinile la spate, / Se leagănă demult uitate-n ștreanguri. // Blazoanele-au căzut de pe drapele t Și-n grajduri caii-s morți, îneît nu-i nime l Să ducă vestea țărilor vecine 1 De moli- ma ce crește către ele. 11 Și ne-ncetat prin burg străbate-un hohot / Cînd pe sub turnuri lungi, ca niște salbe, / Cu fețele-nvelite-n giulgiuri albe / Leproșii merg șunînd încet din clopot. // Liliecii prinși pe ziduri și pe lemne / Se scarpi- nă sub aripi plini de riie, 1 Și-n fiecare noapte o momiie / Spun unii, prin ceta- te face semne. // Iar cînd de sub mor- manele dc oase / Răsare luna palidă, buimacă. / Ies fluturi străvezii cu cap de vacă / Și zboară nebunatici peste case. H Ies șobolan: cu limbile de zgură l Și-aleargă, plini de pofte, pe stradele, ! Prind leneși curtezanele fidele 1 Șl le ucid muțcîndu-le de gură... / — / Și-n timp ce moartea umblâ-n Danemarca / Nestingherită, plină de oroare / învă- luit în straie orbitoare / Eu. Regele, mă plimb visînd cu barca...*. Să observăm ma: întii aluzia livres- că cu care se deschide și se închide si- metric poezia. Acest „E ceva putred, grav în Danemarca* poate să fie un motiv care ne trimite la piesa lui Sha- kespearc — și in cazul acesta strofa fi- nală luminează retrospectiv poezia, fă- cînd din ca o halucinație hamletiană dusă pînă la ultima ci consecință. Dacă, insă, considerăm că versul citat e uti- lizat doar ca o formulă metaforică cu sens foarte general, atunci tot strofa fi- nală cade ea o poantă ironică, transfor- mind întreaga poezie într-un simplu joc al imaginației care se complace în con- struirea unor imagini tcrifice, fără gra- 30 vltate intrinsecă. Poezia se așează, astfel, între oglinzi paralele, care-i salvează, prin reflexele lor duble, inefabilul vibra- ției lirice, tn același timp, Regele visă- tor prezintă un cert ecou baudelairian; i se poate descifra o corespondență pre- cisă intr-una din poeziile intitulate Spleen, în care lumea e văzută ca o „umedă închisoare", speranța c un „biet liliac* care lovește cu capul „tavanele surpate*, păianjenii adunați în „hoarde ticăloase" țes „rețele fumurii* prin creier, clopotele „urlă ca niște duhuri fără stă- pin și țară.*, iar prin suflet „trec mereu lungi convoaie mortuare" etc. (trad. de Al. Philippide). De la aceeași viziune medicval-terifică sc reclamă și o poezie a lui Verlaine, Efect dc noapte (trad. de G. Georgescu), din care se pot cita, de asemenea, elemente analoagc cu cele din Regele visător. Dar dincolo de a- ceste ipotetice modele, poezia lui Radu Stanca are o altă semnificație stilisti- că evidentă prin organizarea diferită a compoziției. Ceea ce la Baudclaire în- semnează devastare interioară, plictis atroce ca efect moral — devine în Re- gele visător, mai aproape de poezia sem- nalată a Iui Verlaine, tablou de sugestii plutonice, in gustul unui Brueghet sau Hieronymus Bosch. Asociația pe care o facem nu este întîmplâtoare. Ața cum în picturile acestora se relevează un manie- rism primitiv, naiv, — reluat de Marc Chagall în viziunile sale oniric-suprarea- liste — și la Radu Stanca discursivitatea voită a descripției, apoi însăși descripția, CU caracterul ei de inventariere nedife- rentiată a unor elemente aparținînd atît planului real, cît și celui supranatural, sc încadrează unei tehnici stilistice eu co- respondențe vizibile în tehnica desenu- lui și culorilor din operele pictorilor ci- teți. Sau, spre a-t aduce mai aproape de planul autohton, atmosfera de iad, pe care o degajă poezia, trimite la tratarea compozițională din frescele mănăstirești din nordul Moldovei. Asupra țării apasă un blestem, dez- voltat în imaginile poeziei in toate efec- tele lui, unele cu iz de magic folclorică: strigoii umblă printre vii ca printre se- meni, stelele cu coadă prevestesc cotro- pirea omenirii de către duhurile „sub- lunare", peste casc zboară fluturi mon- struoși cu capete de vacă. Chiar acest blestem presupus, care face ravagii prin cetate, este tot un element de fantastic folcloric, care îl atinge, indirect, și pe rege, fiindcă nepăsarea acestuia poate fi interpretată tot ca un efect al bleste- mului, îndreptat mai întîî asupra celui care ar putea găsi soluția dezastrului. Din tehnica „naivă" a stilului fac parte,, apoi, intervențiile prin care descrierea devine discursivă: „corbii foșnesc prin piața largă nu-i deloc a bună", co- metele „poartă știrea de nesflrțite ori tulburătoare*, caii-s morți, incit nu-t nime să ducă veste fărilar vecine*; „în fiecare noapte o momîie. spun unii, prin cetate face semne". Tabloul în sine uti- lizează consecvent tehnica descripției plane, expozitive: „mor oamenii cu miile pe uliți, și obosiți, soldați) dorm pe suliți", „cavalerii stăruie la masă* cu „lămpile stinse", „corbii foșnesc prin pia- ța largă', „fintinile din curți și de prin piețe sînt pline de otravă", „leproșii merg sunind din clopot pe sub turnuri lungi*, „liliecii sînt „prinți pe ziduri și pe lem- ne* etc., — ceea Ce delimitează spațiul și luminează succesiv porțiunile compo- ziției. In fine, o comparație cum este : „Tar brazdele sînt arse și crăpate / Ca niște buze fără ispășire", minimalizează primul termen tot in gustul picturii pri- mitive, in care proporția obiectelor se stabilește in funcție de intenția sugesti- vă pe care „naivitatea* desenului o pre- supune. Plasticitatea naiv elementară a compoziției acordă Rețjelut visător un contur stilistic propriu, estompînd, ia- răși, prin tehnica utilizată, senzația de oroare și dezgust pe care o asemenea înfățișare a morții și distrugerii ar co- munica-o dintr-o altă perspectivă poe- tică. în sfîrșit, a treia poezie pe care o supunem analizei este Corpdon ; „Sin: cel mai frumos din orașul a- cesta / Pe străzile pline cînd ies n-am pereche, / Atît de grațios port inelu-n UPeChe / Șî-atît de-nflorite cravata și vesta. I Sînt cel mai frumos din orașul acesta. // Născut din incestul luminii cu-amurgul / Privirile mele desmiardă genunea / De mine vorbește-n oraș toa- tă lumea / De mine se teme în taină tot burgul. I Sînt prințul penumbrelor, eu sini amurgul... fl Nu-i chip să mă scap de priviri pătimașe / Prin părul meu vînăt. subțiri, trec ca ața. / Și toți mă întreabă : sînt moartea, sînt viața ? f De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pașe ? / Și nu-i chip să scap nici pe străzi mărginașe... // Panglici, cor- deluțe, nimicuri m-acopăr, / Cînd calc, parcă trec pe pămînt de pc-un soclu, f Un ochi (pe cel roz) îl ascund sub mo- noclu. i Și-ntregul picior cînd pășesc îl descopăr, / Dar iutei acopăr, ca iar să-l descopăr... // Cellalt ochi (cel galbenȘ îl las să se-amuze l Privind cum se țin toți ca scaiul dc mine, t Ha! Ha ! Dac-ați ști cît vă șade de bine l Sărind, țopăind 31 după negrele-mi buze. / Cellalt ochi se-a- muză șî-1 las să se-amuze, H C-un tainic creion îmi sporesc frumusețea, / Fac baie în cidru de trei ori pe noapte, / Șl-n loc de scuipat am ceva ca de lapte, / Pantofi cu baretă mi-ajută sveltețea / Și-un drog scos din singe de scroafă noblețea. H Toți dinții din gură pudrați mi-s cu aur, / Mijlocul mî-e supt în corset sub cămașe t Fumez numai pipe de opiu Uriașe, ! Pe brațul meu tatua t*am un taur / și frun- tea mi-e-ncinsă cu frunză ele laur. !1 Prin lungile, tainice, unghii vopsite / Umbrela cu cap de pisică rînjește, / Șl nu știu de ce, cînd plimbarea-mi priește, / Cînd sini mulțumit c-am stîrnit noi ispite, / Din mine ies limbi și năpîrci otrăvite, // Din mine cresc crengi ca pe pomi, mătăsoa- se, / Și iarăși natura atotștiutoare / Ea însăși nu știe ce sînt: om sau floare 7 / sau numai un turn rătăcit printre case / Un turn de pe care cad pietre prețioase. II Sînt cel mai frumos din orașul acesta. / Pe străzile pline cînd ies n-am pereche / Atît de grațios port inelu-n ureche / Și*a- tît de-nfiorite cravata și vesta. / Sînt cel mai frumos din orașul acest*"* Peste acest portret, cu corespondențe secundare în De-af fi rege, Trubadurul mincinos și. mai cu seamă, fntfia odă o lai Lactanfiu pentru iubita sa, plutește evident, un aer aidian echivoc, dar nu mai puțin tulburător. Este nivelul supe- rior a| aspirației estetice din poezia 1Ui Radu Stanca, acolo unde ea ancorează, logic, în estetism. Fundamenta), intenția stilistică ne este anunțată și confirmată atei prin strofa care deschide și închide poezia. „Cel mai frumos din orașul aces- ta* e descris, apoi, prin aglomerarea unor detaih fizice și de atitudine, tînzînd, toa- te, să sugereze straniul și excepționalul figurii. Figură stranie și excepțională in- tenționată, construită anume spre a epa- ta si, în același timp, spre a Comunica fiorii unei temeri imprecise, prin care e bravată nu numai mulțimea citadină, ci însăși „natura a'otștiutoerc". Stilistic, avem do-a face mai întîi cu o studiată asociație de culori: părul vfnăt, ciorapii verzi, un ochi tqz și altul pa/ben, buzele neore, dinții pudrați cu aur, unghiile vop- site — sau de lumini : „născut din in- cestul luminii cu-amurpul.., sînt prin- țul penumbrelor*; apoi, cu un întreg arsenal de costumație, cosmetică și chiar fiziologic estetizantă : mijlocul strîns în corset, pantofi cu baretă. vestă și cravată „înflorite*, inel în ureche, umbrelă cu cap de pisică, fes do pașă. Cordeluțe, panglici, creion „tainic* care sporește frumusețea, baia dc cidru repetată de trei ori pe noapte, tatuaj, salivă ca de lapte, drog scos din singe de scroafă. Toate a- cestc detalii cresc spre versul cel mai echivoc-ironie al poeziei : „Și-ntregul pi- cior cînd il descopăr I Dar iute-1 acopăr, ca iar să-l descopăr.,.*. Poetul conchide voit într-un semn de întrebare, prin care Corydon este proiectat la limitele trans- cendente dintre cele trei regnuri : „Din mine ies limbi și năpîrci otrăvite // Din mine cresc crengi, ca pe pomi, mătăsoa- se / Și însăși natura atotștiutoare / Ea însăși nu știe ce sînt: om sau floare 7 / Sau numai un turn rătăcit printre case / Un turn de pe care cad pietre prețioase". Preambulul acestei „întrebări fără răs- puns* îl aflăm, și mai grav, în versurile î „Șî toți se întreabă ; sînt moartea, sînt viața 7 / De cc-am ciorapi verzi..." — in care alăturarea imaginilor investește întreaga poezie cu un caracter de ironie intelectuală supremă, susținută, așa cum am arătat, din combinații de clemente aparținînd esteticului pur, decorativului gratuit, dar nu mai puțin de un frapant relief expresiv, personajul se oferă și respinge implicit, frumusețea jonglînd periculos pe muchia de cuțit a abjecției vicioase, incit repetarea primei strofe în final nu respectă numai o simetrie for- mală, ei reprezintă triumful bizareriei, ca element constituitiv al estetismului. Și, în același timp, triumful aspirației estetice, al unei atitudini care, deși nu devine o coordonată principală (într-un eseu intitulat Resurecția baladei, poetul pleda, chiar în epoca în care scria C<>- rydon, pentru reabilitarea substanței axiologice complexe a poeziei — 2) ■— se constituie, totuși, într-o modalitate distinctă de care nu se poate face ab- stracție în caracterizarea globală a liricii lui Radu Stanca. Dincolo de aceste poezii, pe care le-am analizat în amănunt, se pot cita numeroase imagini aparținînd altor texte, din care reiese, sporind argumentația, că, poezia lui Radu Stanca, dragostea și moartea, în fine, straniul se convertesc în valori decorative, altfel spus, în va- lori artistice subsumate „jocului adînc, prolix41 al fanteziei formale. Dragostea proclamată, mai întîi, ca un simbol esen- țial al existentei MrponatdloăJ, atitudinea hieratică și misterios-prevestitoare adopta- tă de iubită fDoîtj, degradarea iubirii, apoi, prin uzare (Auri trapieăj sau prin sperjur (DespărțfreJ; moartea văzută ca un festin straniu, ca o serbare (îftvlfafie la o artistă, Spmposfoni sau ca o musafi- ră severă (Vizitai, iar, în mod obiectivat, ca un implacabil destin colectiv (Earpe- diUe); straniul cultivat în gust terifiant (Lilfaetd, Seară mediettaiăj — conduc, pe 32 de o parte, la purificarea lirismului in- trinsec, pe de altă parte, la exprimarea lui într-o profunzime de imagini somp- tuase, licărind de scumpcturi filigrana- te. Transferul in registrul decorativ, cal- mează, aparent, zbuciumul interior, pre- luind integral sarcina poetică. Este ,,for- mula sacră ți savantă*, aspirația estetică ce copleșește și estompează pedala gravă a sursei de inspirație, învinge non-sensul, transfigurează suferința, transformă inac- ceptabilul în acceptabil. Evadarea în „cerul infinit" al artei echivalează cu încorporarea emoției, sentimentului, ideii, in materialul concret al stilului. Dar nu fără un control sever, nu fără o perma- nentă ancorare a inflorescenței verbale în substanța lirică ideatică. Nt-o precizează in Arhimede fi soldatul : Să nu le-atingi de cercurile mele / Ostaș viclean (...) în rotunjimea lor nu e greșeală. / Și chiar dacă le vezi întinse-n zgură t Esența lor e tot idee pură*. Ca să cxpliciteze, con- comitent. vastul sistem de relații în care se manifestă fenomenul „ideea pură*, reprezentată aici geometric prin forma perfectă a coreului : „In rotunjimea lor stă actul sacru / Carv-mphnește sinul, mingea, vasul (...) Dacă arunci o piatră-n lac se iscă i Le vezi st icnind un salt de odaliscă i în fumuri moi se leagănă aga- le? / Pe scoici si melci desfășură spirale. // Cerescul cerb le poartă sus în coarne / Sînt ochiul lui atent cînd el adoarme. / fn forma lor (o! cosmosul încape..,“ (subl. ns,). încit aspirația estetică devine la Radu Stanca nu numai o tendință compensatoare, dar, implicit, revelatoare a formei, fată de conținutul liric. Să mai spunem eă această aspirație estetică este susținută prin împrejurarea specială că poetul a fosi. in același timp, un mare om de teatru. Un artist, așadar, conștient dc mirajul artei scenice și de convențiile specifice prin care acesta se realizează. Cel care a proclamat, întîiul, necesitatea de a infuza actului scenic vi- brație poetică prin realizarea metaforei regizorale1, transferă, invers, în poezie, uneltele regizorului : simbolica mișcării și compoziției scenice (în Reconstituire), implantarea și luminarea decorului, In vederea obținerii unei maxime funcționa- lități plastice în organicitatea spectaco- lului (în Regele visător), construirea per- sonajului cu rost dramatic pregnant, fo- losind adecvat grima, costumul și ținuta scenică (în Corțtdon) — in fine, veritabi- le „puneri în scenă* (în Liliacul, Seară medievală, invitație ia o artistă, Sympo~ sion). în modul acesta, ceea ce am nu- mit decorativism și chiar estetism pur în poeziile analizate primește o funcție superioară : aceea a spectaculosului, ca element definitiv al artei dramatice. Fiindcă, tot în eseul citat, poetul obser- va : „Dacă așadar, imixtiunea valorilor in domeniul stăpînit de valoarea frumo- sului nu este interzisă, cu atît mai puțin va putea fi interzisă comunicarea între valorile artistice propriu-zise. (...), Esen- ța lirismului nu are decît de cîștigat prin capacitatea și reducerea altor valori artistice la sublinierea ei. Iar înnoirea poeziei poate dobindi. în felul acesta, o instrumentație artistică atît de vastă, incit uneltele poeziei ce ar tinde spre capodoperă ar putea figura cu ușurință în atelier". (p. 58 — subl. ns.). Aspirația estetică in poezia lui Radu Stanca este, evident, climatul și produsul unei munci dc „atelier" în care „instrumentația ar- tistică* se reclamă copios dc la „Uneltele* poetului și regizorului deopotrivă. Stili- zan'a rafinată și densă a tuturor elemen- telor imagistic-concrete indică ținuta teh- nică ce califică în chipul cel mai exact această poezie. Iar subteran, tragicul și comicul alimentează necontenit o supra- față de expresie menținută astfel, lucid, în registrul de multiple semnificații al paradoxului liric. Și ea este, desigur, toc- mai aspectul care sintetizează preocupă* rile multilaterale ale artistului, constitu- indu-sc intr-o formulă definitorie a per- sonalității sale creatoare. i Versuri. E.P.L., 196». 1B2 p. s In RcvIma Cercului Literar, IMS, tir. 5. p. ST—<1. a Meurium In arta rec iei. Tribuna, IS57, nr. », p. 2 $1 11. 33 VOLBURA POIANĂ NASTURAȘ DECEBAL virila apelor ți-a brazdei mele, Sînt vad pe unde curge mingiferea, Sint foc nestins ce mistuie durerea, Neadormit sub soare ți sub stele. Cind dușmanii iți varsă peste mine Potopul lor de urlet ți viitoare Ca munții cresc din neguri ți pierzare, Renasc din vilvătaie ți ruine. Curg apele din munte înspre mare Trec veacurile unul după altul, Hotărnicit mă aflu sub înaltul Albastru cer, pe-aceleați vechi ogoare. Mă-nctnge Dunărea cu briu de apă, Cununa de voevod e-n Maramureț, Iar praznicul de doine e pe Mureș, Scot fulgere din scăpărări de sapă. De-am fost pe valul vremii urgisit La margini de prăpastie adincă, M-am înfrățit cm luptâtorii iacă Viteaz cdicind pe moarte am trâit. DAMIAN URECHE ADUNA ^cade, adună, scade, adună. Partea văzută a soarelui Partea nevăzută din lună Mările să rămină adinei. Acele nisipuri magnifice scade-le, Plinsul să-l scazi, Și adună naiadele, Scade apa din doi Și zăpada din nouă, Facerea lumii pe viscol ți rouă, înmulțește privirile îndreptate spre tine Uițind de tabla-nmulțirii, !ngroapă-te-n cifre Pînă deasupra iubirii, Mă ții lingă tine. Eu sînt lingă tine ți nu-s. 34 Plecările mele le-nsemni Cu minus fi pliu, Șase zile te văd ți o zi la-ntimplare Mă Scaii ți m-aduni in fini! Ptnă-n seara cea mare ! NUMELE MIC J ■*ată numele mic, fă cu dlnsul ce vrei, L-ai pus să te-ațtepte pe oceane de zei, Lustruin 35 LACRIMA CRISTI C V-J u cerul care pierde Md voi acoperi; iert iarba pentru verde, Și lumea pentru gri. Sub tălpi pămintul scade Plndit de somn abrupt. Ieri am bdut balade,. Azi, setea mi s-a rupt, De tind Xvirli țarina Din piatră vinul rar, Sorbim nădejdi cu mina Și vremea din pahar. Halucinanict piere Danilnd prin «Cruguri beji O lacrimă de miere Din geana unei vieți. Răufăcători de rime Sau binefăcători, Din nimeni către nimeni Ne-ntoarcem uneori. Cit lunecăm din patimi, Cit ride frigul, Zîe, Ciocnim cu două lacrimi Si bem pentru nimic. 36 ANDREI A. LII-LIN VALUL NEÎNTRERUPT N ”u putem vorbi despre o literatură scrisă pentru oamenii în mijlocul cărora trăiesc scriitorii, și pe înțelesul oameni- lor și, totodată, despre diversitatea de stiluri, fără a ridica prin aceasta încă o dată problema cuvîntului în sensul triplei sale determinări prin colectivitate, individualitate și comunicare — prag- matică și artistică — tustrele afectate dc o experiență intensă de prin milenii in înseși rădăcinile ființei umane. Prac- tic vorbind, nedumerirea șî adevărul, servitutea și libertatea, entuziasmul și pierderile, tragicul și înseninarea, gîn- direa și cîntecul deopotrivă își găsesc de totdeauna, în ordinea condițiilor is- torice de creație, expresia modelată din ama Intimă și centrală dintre cei trei factori, uniți Ca într-o geometric ine- luctabilă a existenței de voința nestră- mutată a firii umane spre progres. Și dacă răcnetul înfiorător al barbarului pare plăsmuit din aceeași materie ver- bală ca haina de o transparență imate- rială și universală a cutărui imn ma- rian medieval (spre a exemplifica mai ales din trecut), trecerile de limită ale diferențierii omului, rezultînd dintr-un plus sau minus de cultură, vitalitate, însuflețire, furie etc., nu se constituie în norme ale iremediabilului ci ele mar- chează de fiecare dată stări dramatice, rostuite după un alt canon formal și categorial al unei alte mentalități isto- ric justificabile. Incercînd să definească într-un schimb de scrisori din timpul celui de-al doilea război mondial problema cuvîn- tului — act temerar — Ernesto Grassi și Walter F. Otto s-au referit în primul rînd la Francesco Petrarca, Filippo Vil- lani și Dante Alighieri, in care și prin care ecuația conștientă între individ, co- lectivitate și limbă s-a lămurit pentru întîiași dată în istorie spiritul uman și în ordine teoretică. Astfel, pentru Dante, termenul dinamic al ecuației devine în mod firesc limba poporului — il volțra- re. Șl chiar dacă aci și acum nu vom repeta pasajul vestit din Coviuio 1,10, în care — cu verva-i meridională — își ex- prima omagiul față de dialectul toscan, personificlndu-l și niimindu-și-1 „prieten', nu vom uita, totuși, că in continuarea elocuțiunii sale, marele florentin și ara- tă totodată îngrijorarea față de aceia care abuzează de puterea cuvîntului, profanînd limba. Asemănător, după se- cole, Eminescu reia tema, crezînd și el în misiunea catalizatoare de conștiințe a poetului. Dar elogiind „această mano- peră minunată de a ridica publicul la sine și de a fi înțeles în toate de el“, poetul român, martor al unei situații din cele mai deconcertante în spiritua- litatea europeană, nu se simte scutit nici el să adauge întristat, că prea puțini se pricep să corespundă acestei vocații. Și istoria literară ii confirmă sentința. Astfel, începind din a doua jumătate a secolului trecut, poezia devine tot mai mult un produs al efortului con- știent, depus în goana după originalitate și succes. Concomitent scad receptivita- tea universală, capacitatea de orientare și vitalitatea poeziei, în locul lor trecînd sau ermetismul fără putere adevărată de iradiere, sau experiența mereu înnoită și variată a diferitelor cenacle, școli și curente. In condițiile acestea pînă și mințile cele mai lucide se umplu de dez- nădejde, iar Paul Valery, ahtiat de un sentiment de împlinire naivă, se căleș- te : „Este o mare nenorocire să te naști printre capodopere și astfel să fii obli- gat aproape pînă la disperare a face altceva". Bineînțeles, de la postularea consecventă a acestui „altceva" ca fac- tor directiv pentru actul de creație, deci a negativității structurale conștiente față de valorile tradiționale, pînă la dezagregarea șî pulverizarea totală a mijloacelor de expresie nu mai este decît un pas, iar în locul funcției sociale a poetului trece vedetismul care, în fond, înseamnă doar incapacitatea artistului de a uita răsfățul îndemînării sale dc a plăsmui cu orice preț. Or, în fața rezul- tatelor acestui vedetism, oricîtă străluci- re plină de seducții și bucurii trecătoare 37 le-ar învălui, gîndirea devine nulă, iar compătimirea inutilă. In ce) mai bun caz, ele amuză asemenea podget-ului filmis- Lic, utilitatea căruia este și rămine exclu- siv spectaculară, produci nd doar cînd e mînuit cu candoare o impresie de șire- tenie cu haz. Firește, deruta aceasta nu a putut fi prevăzută în întregime nici dc Dante și nici de Eminescu. Promovată exclu- siv pe linia marilor cuceriri tehnice ale ultimelor decenii, ea a atras totuși și la început luarea aminte a unor creatori din cei mai pătrunși de spiritul răspun- derii față de viitorul artei. Se pot cita exemple de mare răsunet, printre care un Ștefan George, T, S. Eliot sau pome- nitul schimb de scrisori între E. Grassi și W. F, Otto. Iar dacă în cercul lui Ște- fan George, din care a făcut parte șî N. v. Hellingrath, autorul primei ediții cri- tice a poeziilor lui Hdlderlin, în urma îngrijorării față de fenomenele de de- zagregare a limbii poetice germane s-a trezit pentru întîiași dată Un interes creator pentru funcția polivalentă a cu- vîntului în poezie, prin T. S. Eliot, atent aplecat asupra operei lui Vergii iu, Dante și Shakespeare, problema cuvintulul își relevă în perspectiva ultimelor adevă- ruri legătura indisolubilă cu însăși pro- blema existenței. Se cimentează în felul acesta teoretic prin numeroase experien- țe creatoare raportul între viața indivi- duală, colectivitate și problema limbii care, pentru E. Grassi s-a lămurit încă de baza definiție! antice a omului ca „zoon togon echon*. iar dacă pasajele invocate de filozoful italian din opera lui Leonardo Bruni i-au permis mai a- les clarificarea raportului genetic intre conștiința individuală și lumea obiectivă, subiectivității trăirilor revenindu-i de fiecare dată rolul de a media între ceea ce este individual și, prin urmare, rela- tiv, și ceea ce printr-o interpretare apro- fundată dovedește a avea o valabilitate generală, șondînd opera marilor poeți în intimitatea structurilor lor metaforice, se scot la iveală acele direcții trainice ale valorilor expresivității care, în clipe de mare inspirație, înalță cuvîntul în viziuni ale triumfului plenar. Astfel, în mod cu totul neparadoxal, un aparent dezintegrat din viață ca Hfilderlin, ne- glijat in secolul XIX dc istoria literară, este acum sărbătorit ca „Înnoitor al limbii" (Ver^Unger der Sprache) și prin ea ca „înnoitor al sufletului" țVerjllnper der Seelej, fără ca prin aceasta relația dintre condiția esențială a omului și condiția esențială a limbii să fie cît de cît știrbită sau violentată. Și nu întîm- plător Eugen lonescu care acum cîțiva ani cînd a dăruit apusului teatrul absur- dului a pledat pentru înrădăcinarea crea- ției literare în irațional, își totalizează experiența de scriitor într-un pasaj din Journal en miettes, spunînd răspicat și clar: „In realitate criza limbajului nu există (..,) Socialmente totul este comu- nicabil (...) doar prețioșii vroiau in mod deliberat să creeze un limbaj de neîn- țeles ca să se distingă de alții". Apoi adaugă : „Astăzi, de asemenea, separația e voită" (p. 125). Vedem deci cum din antichitate pînă în zilele noastre proble- ma cuvîntului, în sensul triplei sale de- terminări prin colectivitate, individuali- tate și comunicare — pragmatică șl ar- tistică — răzbate mereu în actualitate ca un val neîntrerupt al spiritualității omului, solicitîndu-i cu pasiunea pentru fericirea omenirii, receptivitatea de a îmbrățișa viața cu elan, dinamismul creator și fidelitatea față de valorile consacrate ale culturii înaintașilor. In cultura noastră națională valul acesta este atestat de numeroase piscuri. De la maestrul anonim al figurinelor de lut ars de la CucUteni și Fedeleșeni sau al vasului antropomorfic de la Vidra la Păci u rea și Brâncuți de la dacii „pa- ratissimi ad mortem" ai lui Pomponius Mela la baciul anonim vrîncean, cîntă- reț al Mioriței, la Hașdeu, Eminescu, Coșbuc și Blaga, deopotrivă de cutremu- rați tn verbul lor incandescent de mis- terul eternei treceri, și de la primii co- lindători din paleolitic în piele de cerb la lucid durerosul Oedlp enescian, prea plinul trepidant al vieții ia proporții în conștiință, se fixează in suflet și se Întru- chipează fn verb, iar receptivitatea celor mulți chemați să iubească fără rezervă, fără nici un compromis și fără nici O reticiență, devine tot mai mare și mai ascuțită. Iar dacă în cele ce urmează ne vom opri mai ales la trei momente din istoria spiritualității românești, marcate de opera a trei fii mari ai neamului: Nicolaus Olahus, B. P. Hașdeu și M. Eminescu, aceasta se datorează nu unei alegeri arbitrare cl exclusiv reactuali- zării lor, sub un anumit aspect, prin a- pariția unor studii, texte antologice etc., care — consecință inevitabilă a funcțiu- nii social-culturale ee-i revine criticii — se cer viu comentate în sensul proble- matologiei abordate în aceste pagini. Consacrîndu-i un studiu bine docu- mentat, doar pe alocuri prea îngrămă- dit, urmat de pagini selecționate din o- pera sa, printre care traducerea poeme- lor și a corespondenței cu Erasmus din Rotterdam, valoroasă și interesantă, I. 38 & Firu și Cornelia Aibă au reușit să umple Un gol în bibliografia noastră care, de la epuizarea mult mai modestei mo- nografii din 1939 a regretatului Șt. Bez- dechi a fost dureros resimțit de marele public. Surprind lotuși neplăcut in stu- diul actual unele naivități ca, de pildă, textul de pe planșa intercalată după pa- gina 1$, intitulat Elemente cdnstitutitw ale blazomdtd atribuit iui Nicolaus Oia- hus. Nu-i vom reproduce aci. Vom re- marca doar că autorului lui nu i-ar fi stricat o cît de mică inițiere in alfabetul heraldicei care i-ar fi permis să nu «ro- șească de mai multe Ctrl in interpretarea tocmai a acestor „elemente". Căci de fapt, ce prezintă blazonul reprodus dea- supra textului de pe planșă 7 Un scut german svertical în cruciș, peste care este trecută o fișie verde cu chipul monocerului săltind Spre dreapta. Mo- nocerul este un element heraldic comun și constant valah; avortul superior și avenul inferior sînt de aur și poartă două Crengi încrucișate de laur; cele- iaite două sverturi sînt de argint, purtind cîte un trandafir roșu in flori t, Trecind ponte marginea superioară „en cartou- che’ a scutului, $e zărește chipul celui răstignit. Sculul este ținut în labe de doi lei încoronați și cu limbă scoasă. Se remarcă absența capelinei ; în schimb, înfula episcopală atîrnă în dreapta și stSnga peste brațele crucii, Care la rîndtil eî este încoronată de o mitră pontificală șî nu de o tiară (“ coroană papală), cum se spune eronat in comeniarul de pe planșă. Din descrierea noastră însă re- zultă, după legile heraldicei, că blazonul descris este compus dintr-un blazon in- dividual («cuiul de metal prețios, sverti- cal in cruciș ți împodobit cu simboluri literare) șl unui familiar (banda verde cu monoccrul heraldic valah). Absența ca- pei! nei arată că nu este blazonul unui demnitar din rindurile feudalității laice ; leii susținători de scut, în mândria lor, și insignele episcopale îl arată în schimb ca pe un apărător al cauzei creșline, cu care imperiul roman de națiune germană, can- celaria căreia i-a înregistrat blazonul, se putea mfndri- Și de fapt, ea s-a mîndrit de prezența lui Nicolaus Olahus printre oamenii de curte ai familiei imperiale, re- cunoscindu-i chiar „noblețea valahă*. Recunoașterea „nobleței valahe" a lui Nicolaus Olahus de către casa de Habs- burg este un amănunt istoric care se cere multilateral valorificat, în sensul acesta, creația sa literară nu trebuie văzută nici ea numai și numai în contextul ei euro- pean, umanist, determinat de prietenia sa cu Erasmus din Rotterdam, ci și în pre- lungirea Unei componente sud-est europene care a adus roade cam în același timp și in Principatul dunărean al voevozilor din neamul Basarab ți în Marele Vocvo- dat ai Transilvaniei. Să amintim aci că încă in I94S, noi am pledat într-un arti- col, întitulat Doi confemporarti .* N- Mo- chiavefH și Neagoe Basarab, publicat în Nomduul, anul II, nr. 01, din 10 februa- rie, împotriva rigidității conceptului cul- turii siavo-bizantlnc care, după autori mai vechi, a fost dominantă în $ud-estul european. Cercetări mai noi au dovedit Justețea punctului nostru de vedere. Ast- fel, Neagoe Basarab, socotit pînă mai acum drept reprezentant al culturii bi- zantine, ni se relevă pe baza noilor in- vestigații critice ca un spirit original care, pornind de la o sinteză Intre civili- zația Bizanțului și spiritul Renașterii, promovează in fnuăfălurile pentru fiul său Teodosie Voeuoda o viziune originală românească asupra lumii, etică, politică și juridică. Nicolaus Olahus, după pro- pria-i mărturie din elegia La moartea fratelui meu, s-a simțit în tot timpul vie- ții român : „Țara de peste Carpați a stră- bunilor, dintr-o vestită / Viță, viața-ml dădu: fost-am doar oaspe aici’, subli- niază el reclamînd prin aceasta raporta- rea sa și la cultura din voivodatele ro- mâne. In orice caz, fără origina sa nobilă și fără tradițiile culturale ale oligarhilor din voivodatele valahe el n-ar fi izbutit să-și însușească cultura individuală și, fără ca, n-ar fi izbutit nici să se înalțe în funcții și demnități care i-au asigu- rat afirmația, nici să se integreze culturii pe plan european. Rămfne problema încadrării sale în umanismul rinascentist, prin care, în ge- nere, se săvirșește minunea că omul epo- cii feudale, care se află total supus im- periului și bisericii, Se emancipează trep- tat, treptat de sub tutela dogmelor și, izbutind să frineze neliniștea universală care în lot timpul evului mediu a împins conștiințele spre frenezie mistică, obe- diență și resemnare, devine stăpîn pe plan spiritual pe destinul său, modelat de el după legile rațiunii atotbiruitoare, în Sensul acesta, modul nostru de a per- cepe viața este incă în multe privințe tri- butar perspectivei stabilite de geniile mari a’e umanismului rinascentist t Lo- renzo Valla, Thomas Morus, Erasmus din Rotterdam etc. Descoperind omul din om, determin indu-i multilateral condiționa- litatea și militînd cu ardoare pentru rea- lizarea lui împotriva a lot ce-i putea îm- piedica promovarea ți triumful, ei au determinat atmosfera intelectuală ți emo- țională, în care moralitatea își exercită 39 logica, o logică imanentă și procesuală de tip nou, fundamental diferită de detașa- rea cu care grecul antic sau hindusul mo- dern au rezolvat și rezolvă încă proble- matica omului, relativizindu-1 și opunin- du-1 unui absolut transcendental. Ca lexic și stil, ce e drept, Nicolaus Olahus face parte din acea tagmă de poeți erudiți ai umanismului rinascentist care se inspiră îndeosebi din tradiția ele- giilor lui Ovid. Amator de rafinamente stilistice, poezia sa nu este cutremurată de febra unei inspirații profunde și au- tentice ; ea nu cade însă nici în pastișă, ncfiind lipsită in ultimă analiză de un conținut real trăit, In privința aceasta, Nicolaus Olahus nu prezintă însă un caz izolat. Poezia umanismului rinascentist marchează in evoluția sentimentului poe- tic, un moment de criză, datorat — poate — prevalentei acordate problemelor mo- ralei, adlncite, cîntatc și glosate in vers și proză sub forma unor infinite reflecții teoretice și constatări psihologice. In multe cazuri, poezia aceasta suplinește corespondența literară in proză, folosirea versului fiind legată de un caracter o- magial, genul epistolei in versuri deve- nind acum destul de uzitat. Dar ca și în corespondența sa literară, și in poezia sa Nicolaus Olahus nu se dovedește a fi preocupat exclusiv numai de perfecția formală a stilului. EI se străduie să ex- prime In poemele sale o experiență per- sonală, izbutind in multe cazuri să se înalțe deasupra intimplărilor crude. Ast- fel, chiar dacă arsenalul său poetic cu zeii și muzele dc pe Parnas, țărmurile poetice îndepărtate și Țările fabuloase, liră și plcclru ele., este tributar Tristelor și Ponticelor, elementele metaforizării {„destinul meu trist", „lacrimi vărsate pe rugul înalt1* ș.a.}, ldentificindu-l mai de- grabă ea reprezentant al unei anumile culturi, clase șî epoci, decit ea o indivi- dualitate lirică originală, opera sa poeti- că, prin miezul oi realist, experimental, nu este lipsită de densitate și versurile sale au stirnit admirația tuturor acelora care în literatură gustă, pe lingă virtuo- zitate, adevărul trăit, fie ca o lege a gin- diril, fie ca un imperativ etic șl, ca atare, ca o treaptă a maturității spirituale a omului. La fel, Corespondența între Ni- colaus Olahus și Erasmus din Roticrdam oglindește în mod fidel „răsturnarea" co- pernicană in spiritualitatea europeană săvîrșilă în acești ani. Actualitatea ei nu este prin urmare ocazională. Iar dacă astăzi ea se urmărește cu pasiunea pe care deobște ne-o inspiră un roman isto- rie, semnat de un maestru al genului, aceasta nu se datorează unui farmec am- biguu și tulburător ca in cazul unor ves- tite corespondențe din sec. 18 și 19. Lectură acestui schimb dc scrisori nu ne pune in fața unor motive și fapte incoor- donabile cu marea cucerire a omului, prin care umanismul rinascentist, in ului- rea unui mare număr de martori de epocă, a învins psihologia alegorică me- dievală, înlocuind tradiționalele categorii ale Lașității, Prostiei, Viciului, Răutății, Egoismului și Platitudinii Roate gindite și scrise cu majusculă), cu tabloul vieții reale, in care oamenii se nasc, iubesc, greșesc, suferă și mor (vezi cazul Lovi- ri us, pp. 150 și u.) în împrejurări obișnui- te. In felul acesta, corespondența intre Nicolaus Olahus și Erasmus din Rotier- dam nu devine, în ciuda istoricilății sale, cituși de puțin an tic vată ; ea nu ne soli- cită o vertiginoasă alunecare in trecut, Atenția pe care i-o acordăm este atenția noastră față de lucrurile vii și, poale, numai tema mereu înnoită a prieteniei, în termenii care ni-1 amintesc pe PUton și M. T. Cicero, are un iz prea nostalgic, „M-am născut cu o fire simplă ; Îmi face plăcere să am relații cu prieteni sinceri, așa cum am înțeles limpede că îmi ești* (Erasmus lui Nicolaus Olahus, 9.X. 1530 din Friburg). .,Găsesc o plăcere atit de mare în prietenia mea cu line, îneît n-aș schimba-o cu nici o comoară11 (Nicolaus Olahus către Erasmus, 25.X.1530 din AugSburg). „Mi-ai scris că acest secol a adus multe monstruozități omenești, care pe tine adesea tc-au tulburat foarte mult; că nu mai are trecere acum nici carita- tea, nici umanitatea ; că prieteniile sînt false; că mulți, pe care i-ai socotit prie- teni credincioși, cărora le-ai făcut bine și care trebuiau să-și arate recunoștință, s-au lepădat de line în mod rușinos, Ui- cînd orice omenie, și din amici ți-ai făcut inamici de moarte" (Nicolaus Olahus că (re Erasmus, 2S.V1I.1&31). In scriso- rile tale se pare că apreciezi curățenia șî Sinceritatea sufletului meu față de un prieten. Tocmai pentru că se pare că mă lauzi pentru această sinceritate iți scriu așa, ca unul care aș dori ea totdeauna prietenii mei să nu fie altfel față de mine, de cum sînt eu față dc ei' LVicotaus Olahus către Erasmus, 12,11.1532). Cine insă, nu va descoperi și în această cla- moare nostalgică, efectul unei concepții despre destinul omului, înscrisă aci și acum în perspectiva Cvasi-infinită a erei noi, inițiată prin marile descoperiri geo- grafice și istorice ale Renașterii, cum o caracterizează sugestiv E. Papu în prea puțin cunoscuta sa lucrare Călătoriile Re- nașterii ți noi structuri literare ? Sîm- burele interior al existenței este în aceste 40 momente atins dc razele unor adevăruri cu totul noi care trezesc speranțe, dar care in același timp și impacientează. Iar dacă, in continuare, zone tot mai esenția- le ale existenței se clarifică și se consoli- dează, în formația spirituală a omului experiența originalului și a primordialu- lui de aci înainte va prima față de adîn- cirea extatică ți metafizică din timpul evului mediu. Multilateral orientată și bine docu- mentată, mica monografie pe care Cice- rone Poghtrc o consacră lui li. P, Hațdeu, lingvist și filolog, izbutește în ciuda uriașei sale economii lăuntrice (sau, poa- te, tocmai prin ea> să dezvăluie drama cunoașterii mereu trează, prin eare ma- rele titan al literelor române, atît de in- grat tratat pînă mai deunăzi atît de isto- ria literară cît și de casele editoriale, s-a înălțat în ciuda vremii sale la un promo- tori u al spiritualității românești, spre a lumina peste veacuri zărite. Un articol recent al lui Dan Zamfirescu din Con- temporanul, nr, 1.156 din 6 decembrie 1968, ne-a descris convingător carența editorială. Astfel, deci, cele două vo- • lume de lucrări alese și prefațate în 1937 de Mircea Eliade, și unicul volum apărut pînă aici din ediția îngrijită de regretatul Jacqucs Byck nu constituie instrumente satisfăcătoare de lucru pen- tru cine vrea să cunoască profunzimea și originalitatea lui Hașdeu, iar textele „alese* din diferitele colecții de mare circulație, prin multe amputări arbitra- re și adnotări superficiale devin adevă- rate probe de intimidare atît pentru a- dolescentul setos de cunoaștere ca și pentru adultul încă nedeplin dezabuzat. în condițiile acestea, o lucrare ca cea semnalată aci este o adevărată binefa- cere, permițînd publicului larg să cu- noască măcar indirect amploarea și pro- funzimea creației hașdeiene. Un capitol aparte în reconsiderarea figurii de o complexitate uriașă a lui B. P. Hașdeu o va forma și in viitor creația poetică. Și spunem „in viitor*, fiindcă în privința descrierii și aprofun- dării critice a poeziei sale va trebui să ge facă încă totul. Și este firesc așal Căci cri- tica noastră literară, trece de cîteva decenii aproape nepăsătoarc pe lîngă opera poe- tică a lui B. P. Hașdeu, restrinsă ca număr de titluri, dar cu atît mai inte- resantă și mai demnă de a fi luală in scârnă cu cît ne deschide o fereastră în nl“S snre intimi'atea sa, veșnic su- piavegheată de marele său geniu în setea sa con’inuă de a asimila datele cu convergență universală și națională a unei realități trăite ca Istorie vie, în continuu mers înainte, și ca istoria re- înviată, în mereu aprofundat studiu de izvoare. Or, momentele de mare coa- centrare a lirismului hașdeian se inse- riază în conștiința sa, precum ne-am putut da seama, că adevăratele momente de echilibru care se opun în egală mă- sură regresiunii în ritm accelerat și ne- bun, incitate de cutare împrejurare. In ceea ce privește problema resemnării sale, așa cum ca e descrisă deobște, pierderea fiicei sale, după sentimentul nostru, n-a constituit printre clipele cu adevărat tragice din existența lui, nici cea mai interesantă și, poate, nici cea mai dureroasă. In orice caz ca singură nu explică cum un spirit creator, ani- mat de atîtea idealuri și credințe, pre- destinat și prin universalitatea intere- selor sale fragmentarului, în loc de a ne servi pînă la sfîrșit o lecție de re- voltă și de neîmpăcare totală, a putut să cadă în dionisism, anulind în alt sens și cu alte urmări decît eroul emi- nescian, spațiul și timpul istoricității sale fizice. Final, comentariile noastre la Dicfio- nartd limbii poetice a iui Eminescu, a- părut recent, după o prelungire înde- lungată și dramatică, în Editura Aca- demiei Republicii Socialiste România, și aici trebuie să se sublinieze de fa început că lucrarea, planul căreia a fost trasat încă de mult dc regretatul Tudor Vianu, se impune prin dimensiuni, in- tenționalitatea și soliditatea izvodirii, pentru multă vreme ea un ghid valoros în studiul limbii literare a poetului. Cele citeva scăpări semnalate de Șerban Cio- culescu într-un articol din România li- terară, nr, 9 din & decembrie 1968 nu diminuiază nici conceptul general al dicționarului și nici munca desigur pli- nă de abnegație a acelora care l-au al- cătuit (și printre care al doilea în or- dine alfabetică se înscrie însuți Șerban Cioculescu). Din partea unor cu totul alte considerații se pot formula serioase rezerve față de acest dicționar. Rămîne astfel de văzut dacă restrîngerea lui la limba poeziilor apărute în timpul vieții poetului, completate cu cîteva puține postume mai importante și patru din prozele poetului, ne poate da cu adevă- rat un inventar lexicologie de relevan- ță majoră spre care, în cele mai frumoa- se momente de prospectare filologică, Tudor Vianu a năzuit cu adevărat? 41 îmi aduc aminte in acest sens de unele discuții între regretați! T. Vianu ți I. Chinezu din timpul plimbărilor lor noc- turne prin București la care, Uneori, am luat parte și în timpul cărora I. Chinezu pleda neobosit pentru extinderea muncii lexicografice și asupra tuturor varian- telor. Poezia lui Eminescu este unul din cele mai importante izvoare ale limbii române culte și artistice. Ea sintetizează nu numai o covirșitoare parte din evo- luția limbii române de pînă la el, ci, totodată, impulsul unor modificări im- portante se află realmente în ea. De aceea lingvistica ultimului veac n-a putut tre- ce nepăsătoare pe lingă creația emines- ciană. Opera sa constituie de fapt un corpus atît din punct de vedere lexico- grafic — morfologic și gramatical — cit și al uteranțelor. Fără îndoială, bo- găția și puterea ei expresivă pot fi stu- diate mai bine în contextul monumen- tal al manuscriselor; pentru o mai mare operativitate insă se cere lingvistului să aducă partea sa dc contribuție prin descoperirea unor contexte diagnostice pentru clasele diferite dc cuvinte și dezi- nente. O poartă spre această țintă poate fi deschisă și de dicționarul limbii lite- rare eminesciene, cu rezerva doar că el să cuprindă întreaga creație a poetului și să fie alcătuit după criteriile rele mai înaintate ale lexicografici contempora- ne. De altfel, necesitatea de a cuprinde tot lexicul poetului șl de a-i înregistra absolut toate nuanțele pe bază de citate cît mai edificatoare, este dictată și de o altă împrejurare. Variind un cuvînt de duh al lui Goelhe, putem spune că Eminescu, prin forța împrejurărilor, face parte din ca- tegoria marilor creator: cu o singură pubertate. In consecință, mai toată opera sa se datorează unei singure perioade de fecunditate, în tinerețea sa, cind în plină febră a celei de-a doua perioade a întrebărilor el și-a notat CU o pană de uriaș în texte brouillonarde tot fră- mîntul și tot rodul inspirației. Despre anii lui Eminescu de iniție- re filozofică și dc tumult creator la Vie- na și Berlin, exegeții săi au datoria să aprofundeze cu atenție manuscrisele sale, singure în măsură să ne dezvăluie ace- le momente esențialmentc demonice, de detașare și luciditate creatoare, care pot explica munca de gigant pe care a de- pus-o neobosit, zi de zi și oră de oră, în vederea definirii propriei sale per- sonalități. Poezia sa filozofică, ce e drept, este uneori retorică și abstractă — in nota poeziei filozofice germane din tim- pul său, intimistă în măsura în care ea se prezintă invariabil ca meditația unui suflet însingurat, aproape insular, atent aplecat insă asupra stării sale de întristată dezabuzare. Nu așa, poezia autentic lirică a lui Eminescu — înce- pînd cu floarea albastră (materialul de variante al căreia — fapt semnificativ ! lipsește cu dcsăvîrșirc), continuînd cu O, mamă și Odă in metru antic și cul- minînd în Mai am tm singur dor. Aci totul trădează o nedezmințită melodie personală — rezultat al unei sensibili- tăți lirice nobile și înalte care pînă și în deziluzie — motiv tipic de epocă — se inspiră dintr-un belșug de întristare individuală, vecină cu moartea. Frămin- tările revoluționare din împărat fi prole- tar, în schimb, sînt repede date uitării — cum și de ce, rămîne încă de lămu- rit. Iar dacă vom învăța să descifrăm cit mai atent manuscrisele poetului, des- coperind în ele mintea sa de o inteligen- ță critică pură, imaginația totodată stra- niu crepusculară și sceptic vagabondă și nu în ultimul rlnd avîntul său mitogen de mare măreție, personajul romantic le- gendar al exegezei călinesciene se va destrăma ca o nălucă, prea mult tolerată intre filele manualelor. Nu vom încheia aceste pagini fără a ne mărturisi sentimentele de recunoștin- ță față de alcătuitorii harnici și dotați ai lucrărilor comentate. Negreșit, după fru- moasa ediție dtn 1965 a Istoriei ieropîifi- re, îngrijită de P. P. Panaitescu și I. Ver- deș, și după monografia închinată Filozo- fiei lui Dimitrie Cantemir de Dan Bă- dărău, ritmul descifrărilor unor momente de mare semnificație a culturii românești pare mult mai accelerat, lăsîndu-ne să in- tuim cu fiecare pagină nouă repusă în circulație, cum ele ridică zbuciumul crea- tor care le-a dat naștere, spre universali- tate. Și acesta nu este un simplu proces instinctiv care e bun numai sub prisma Criteriilor morale. In tripla determinare a problemei cuvîntului, factorul etic care se subsumă deopotrivă colectivității ca și individualității spre a răzbi cit mai con- vingător pc calea comunicării — pragma- tice și artistice — trece în determinările concrete ale conținuturilor printr-o trans- mutație spontană, dar definitivă, prin ca- re el își descoperă pentru totdeauna și latura estetică, iar în tălăzuirea valului neîntrerupt al marilor valori durabile ale unei tradiții culturale jocul de lumini și de umbre semnifică adevărul că în fața eternității triumfă numai și numai fapta autentică și constructivă care servește umanitatea. 42 DIM. RACHICI TRECERE T * Tecere in sus peste văi ți ăpt. Timpul ce s-a dus stăruie sub pieoape. Și afirmi greu timpul ce-a rămas — Trecere mereu fără de popas. MIORIȚA l-a un tablou de Traian Brâdean, Că la nunta mea a c3nu o sica fi-am plecat s-o caut pe sub pifmint; brazi ți păltinați, cu mireasa mea, pling pe-o umbră stinsă de mormfnt. A rămas din mine doar baltagul ciobănesc; sint de-atuBcf doar timp fi nehotare — Cum prin regnul mineral călătoresc, triste oi m-or pofte fntr-o zi cu soare,,. 43 DAN ROTARU MOTIV DE A CREȘTE O , cum se sparg de ochii mei aceste lucruri Le simt aiunccindu-mi pe obraji j4#a cum, priotdcara, șerpii simt coborînd ptîmfntu-n jvrul ierbii... DECEMBRIE r iscolețte Cu gînduri pe strAzi. Pe ziare sînt troiene întregi de cuvinte. Șt plînsui tdu, strîns pe colții mesei. De ochii !di nu-;i mai aduce aminte... 44 GH. ATANASIU SCRISOAREA*) p **utia albastră l-a ademenit. Poete sînt ceva scrisori. Măcar una. De mult n-a mai primit. Bătrinul Albu zări o lu- cire albă ca un Joc de lumini pe luciul apei. Cheia mică de la lăcatul cutiei scli- pi în mină și se înșurubă tntr-un troznet ușor. Deschise cutia și zări un plic alb cu scrisul mărunt. Citi numele său. De Ia cine o fi ? întoarse plicul cu o strîn- gere dc mină și citi in gind : ... Ion Pîrvu... Pîrvu... Pîrvu ,.. Pîrvu .,. co- muna... comuna... județul. Oare să fie de la el ?! ... Un nor ca de fum îi trecu pe dinaintea ochilor. Rămase cu privirea la adresă și fără voia lui îi trecură prin minte amintiri... parcul cu acele cuvin- te de iubire ... făgăduieli... promisiuni I ... marea iubire... prima iubire. Amin* doi sludenți. amindoi grăbiți s$ se căsă- torească. Și au făcut-o chiar în anii stu- denției. Pină au terminat facultatea alî- tca planuri de viitor s-au înjghebat. Du- pă aceea ceva neînțeles. Certuri dese pentru nimicuri, apoi divorțul. S-au des- părțit. totuși, cu promisiunea vagă... ne vom mai revedea cîndva... S-a re- căsătorit (Amalia o chema) abandonînd cariera oi de profesoară. Auzise Că se îm- pacă bine cu noul ei bărbat, că are trei copii... Ani, ani. ani... Oare cum arăta acum bătrîna ? Nu i-a rămas în minte decît figura din tinerețe. învlrli de cite- va ori scrisoarea cu gîndul să o desfacă, dar se reținu. „O voi desface în fața Le- nuțeil... se hotărî Albu și urcă în liftul blocului. Intră în apartament și flutură scrisoarea in fața soției. — Ghici de la cine-i ? — Daeă-mi spui ! — De la Pîrvu... — De la Pîrvu.,. pîrvu,,. Pîrvu 1 Da. mi-aduc aminte... soțul primei tale soții... oare ce vrea ? — S-o citim. Emoționați desfăcură plicul. O jucăușă rază de soare alunecă pe firele albe de păr ale bălrinilor. Le- nuța l-a cunoscut pe Albu într-o socie- tate. Era tînără profesoară. El tinăr ingi- ner. Iji început a fost mai mult o prie- tenie și apoi în viața lor casnică aceas- tă prietenie s-a transformat într-o iubire molcomă, grijulie unul față de altul. Co- piii le-au cimentat căsătoria. — Să citim ! — Bătrînul Albu trecu ușor peste formulele de politețe și citi mai rar... ..Amalia e grav bolnavă. Din clipă în cli- pă poate să dispară dinirc noi. Are o do- rință : sâ vii neintîrzlat să te mai vadă. Te rog și eu, bărbatul ei... Te așteptăm 1 Cum primești scrisoarea, pleacă cu pri- mul tren...*. Isprăvi cititul scrisorii cu vocea aproape stinsă. Privirile celor doi bătrîni se încrucișară. Nici o umbră de supărare- Doar emoția dureroasă șî neaș- teptată. Bătrîna luă de pe dulap gea- mantanul : — Ce faci ?! — Să te pregătesc de plecare ,.. mai ai o oră pînă la plecarea trenului... — La asta m-am gîndit și eu t... — Se putea altcum?!... Sărută ușor fruntea soției sbîrcltă de ani și începu să se pregătească de pleca- re la Amalia. * Din ciclul ,.Scurt metraj". ION PETRACHE SAREA A * ’ u ne-ajung nici mările, nici salinele. Dar undeva se-ntllnefte fi pămintul sărat fi marea sălbatică. Debordarea aceasta enormă de vorbe necunoscute, prea sărate, seacă sub luna care nu și-a-ntins niciodată buzele pină aici. Din tromba marină o fată pierdută prin apele mării neagră fi despletită, cade din îndoială, sub jocul mirific, neînțeles. Din lupta Intre țărm fi depărtare oare numai nisipul fi scoicile vorbesc despre această neînțelegere ? ORBIREA SOLARA ■^•m fost vrăjit la născare, sau blestemat, Moașa mea n-a muls nici un soare să-mi dea stropii de lumină. Dar bocitoarea din tină mi-a lipit pe orbite două carapace ca două plite fi mă ard de atunci. Dobitocii văd tn orbite, văgăuni adinei. Iar cind mă dor prea tare fi-i ridic către soare, el dispare. URME ^^i plecat, am rămas Să-fi caut pașii prin iarbă Pași de ciută, cu sunet surd de toiag. 46 Au dfspărut urmele — Nu mai aud glasul ideilor; Ani aiunit iau n-au fost — Ba'e tm ului pHmâuăratfc, îmi resfiră pletele albe, Le-nalță, le coboară Și iarăși tăcere. Ce caut eu pe aici ? NELINIȘTEA TRISTEȚII T * nstetea-n haine de bucurie c mai frumoasă decil moartea mireasă. Sălciile capătă tiu cintec prelung, adormitor, de flaut, ce întunecă marea fi-o aduce la țărm, in pumn de scoici, pe care le mingtie copiii; iar soarele zimbește nestingherit peste aceste gesturi stingace ale minții, pe care noi nu le descifrăm nici in neliniștea nisipului. ION NOVAC ROND DE NOAPTE ÎN PIAȚA UNIRII x ' copte a cupolelor, verde noapte friabilă, veche poleită de pasărea scurtă a destinului, oprită pe cite un sclipăt aci la porți de legendă. Cu masca somnolentei stau porți și unghere fără ochi, fără buce — dar dedesubt e memoria Incîlcită ca o barbă de zeu înverzind printre vinturi venind din neunde, e insomnia răscolind intimplări ascunse de lună, oțeluri și ierburi amare, ca o legendă. Albăstrind sub lumina săracă a coaselor conturele alb-pămtntii ce vin ca un tulnic spre soare-răsare. Woaptea-i subțire ca sd’pătul negru de lamă, o, lama aceasta a timpului care.,. 47 R0D1CA CIOCAN 1VANESCU ARTĂ BIZANTINĂ Șl CREAȚIE EUROPEANĂ A ”pariția recentă a ultimului volum din cea mai nouă sinteză consacrată is- toriei Bizanțului — sinteză datorată unor eminenți bizantinițti sovietici, sub con- ducerea academicianului S. D. Skazkin* — constituie desigur un prilej nimerit de-a însuma cîteva note ți observații des- tinate să releve rolul contribuției bi- zantine la cultura Europei. încă mai mult, această contribuție a fost masivă în formarea culturii Renașterii — și des- pre această temă se pot spune mereu lucruri noi. Celor trei tomuri masive, publicate în mai puțin de un an de edi- tura Nauka. avînd ca redactor adjunct pe Z. D. Udalțova {cea mai bună cunos- cătoare a secolului al Vl-lea) tipărite în excelente condiții grafice și îmbogățite cu un material ilustrativ deloc bana), sini o realizare incontestabilă a bizanti- nologiei sovietice, Ele, totodată pun în lumină ceea ce un admirator nospecialist ca Paul Morand numise odinioară ,.imua- bila perenitate bizantină* și ceea ce noi vom numi, mai aproape de adevăr, mlă- dioasa, recepliva, deschisa viabilitate a erudiției bizantine. Redactorul responsa- bil al volumului ai ni-iea e prof, G, G. Litavrin, competent nu numai in proble- me de istoric socială, ci și in acelea de istoria culturii — deci, capitolele consa- crate literaturii, artei, artelor aplicate bi- zantine au beneficiat de o tratare deosebit de atentă în acest volum. Firește, întrea- ga operă merită a fi prezentată pe larg intr-o revistă dc strictă specialitate — dar am crezut că nu e lipsită de interes problema civilizației bizantine, a vieții intelectuale din ultima perioadă a impe- riului, cînd creația lui multiplă radiază asupra întregii Europe și ca atare, gene- rează în mare măsură creația Renașterii, în acest sens, problematica amintită se cerc a fi discutată, pusă in valoare pe 1 E vorbă d* Istorij* Vlzantli, 3 voi., Mosco- va, cd. Nauka, plan de cultură universală și româneas- că, cu atil mai mult cu cit aceasta a pro- fitat considerabil de pc urma moștenirii bizantine. în Occident, s-a supralicitat in ulti- ma vreme prețuirea Bizanțului, mai ales în materie de artă. Margarethe Riem- schneider. de exemplu, găsește in aria timpurie a imperiului roman de răsărit, germenii curentelor care mult mai tîrziu aveau să se impună în Europa. Astfel, descoperă „manierism' în epoca lui Thcodosius cel Mare, „clasicism* în vre- mea lui Arcadius și Honorius, o „tumul- toasă frmtură a Barocului" sub Jusli- nian, pentru ca apoi acest Baroc să tin- dă către un „calin naturalism**. Poate că asemenea formulări sînt cam exage- rate. dar ele denoiâ o preocupare inten- să, o apreciere sinceră a esenței vii a artei bizantine (și cînd spunem „artă*, nu disociem acest domeniu de celelalte domenii de creație ale spiritului, căci fenomenul de cultură nu poate fi judecat pe compartimente). Cu alte cuvinte, se caulă a se face dreptate unei creații care prea îndelung a fost considerată hiera- tică, artificială, ingenioasă numai pe la- tura decorativului. încărcată de simbo- lism teologic și de o spiritualitate ce fri- za misticismul. Fapt este că un teoreti- cian și un practician modern atît dc avi- zat cum e Andră Litote* convinge atunci cind demonstrează că artiștii bizantini au rezolvat chestiunea perspectivei între secolele XI—XV prin utilizarea „spați- ilor plastice" și că pc* tărîmul compozi- ției și ritmicii, acțiunea tehnicii bizanti- ne se simte nu numai la școala novgo- rodiană, ci chiar Ia marii pictori italieni * V. Byz.amlnostavlca, xxvin, țiISM, p. <Ș7, * Andră Lhotc, Les Invariant* ptastlques. Pră- sentation par Jean C&ssou (Collcc-tlon ..MiroJrs de rArt“P Hcrmann, 1967), pp, IM—105, 133, 48 din Qualtro- și Cinquecento‘. Intr-un mic studiu apărut tot in paginile acestei re- viste, eomentînd o expunere a bizanti- nismului englez D. Tal bol Rite, am ară- tat cum arta bizantină tirzie — din așa- zisa epocă de declin — încă, a izbutit să dinamizeze școli locale — Sopocani, Bo- iana, Argeș — Iransmițîndu-lc o tehnică și o sensibilitate plastică superioară ; — credem că această tradiție a fost fertilă pentru Europa mult după secolul al XV-lea și prlntr-o mai profundă cerce- tare a stilizărilor savante din curentele baroc ți expresionist, poate ajungem să-i detectăm reminiscențe mai tirzii. Evi- dent, despre bizantinismul lui El Greco se poate scrie o carte întreagă. dar fără să ne îndreptăm spre astfel de realizări majore, răminind la creații mai modes- te, Insă nu fără eficiență artistică, des- coperim un Christus Pantokrator din se- colul Renașterii de factură bizantină și deja pătrunsă de pateticul reținut al Vorbarock-ului sau o Bunavestire setn- nată de Emmanuel Tzane. datată din 1610, amintind stilul lui El Greco. în gus- tul pompos al Barocului și încărcată de simbolică bizantină3 Despre afinitățile dintre arta bizantină tîrzie și barocul se- centist ar Ii multe de spus — ne mărgi- nim a nota aici stilizarea rafinată, voită, raționată, în sensul unei ornamenlistiei de caracter sacru, comun ambelor curen- te. Căci pentru bizantini, cit și pentru solemnii barochiști din secolul a) XVII-lea, inclusiv Bemlni, podoaba, vo- luta, draperia învăluitoare, depășesc li- mita decorativului ți capătă o funcție e- soterică: vălurile fluturînde ale multhu- litei Sfinte Tereza in extaz a lui Bemini n-au alt rost șî altă explicație. Nu reluăm aici problema Sicillei normande, care s-a dezvoltat pînă în se- colul al Xlîî-lea și sub toate raporturile * Autorul susține că pretinsa deformare naivă a Iconografici bizantine sau post-blzanUnc a fost „rațională' cu slrlctcțc. cu o savantă a- preeiere n valorilor plastice. El găsește ecouri bizantine la francezi șt la flamanzi. Poate exagerează. dar In ce privește mlnlaturlstlca franceza din secolele XIV—XV. ..punerea In pagină' e proprie manierii bizantine, ca șl metoda dc ..prospecțiune sistematica a reali- tății', definitorii pentru scenele de ansamblu In reprezentările bizantine (ef. op, cit,, p. S). s Staaltiche Museen zu Berlin — Wegieltung I durch dic FrClhchrtstllch-byzanUnlsehe Sam- mlung (Berlin. U64) Abt. S>—il. în sfera influenței bizantine*, nici pe a- ceea a civilizației mai vechi franceze, căreia bizantinii îi transmiteau importuri siro-armeno-transcaucaziene’ ; ne vom ocupa doar de unele aspecte ale acestei influențe orlentalo-bizantine asupra Eu- ropei occidentale într-o perioadă cînd se pregătea Renașterea, ducînd mai departe creația imperiului de răsărit — aspecte care. în capitolele 1(5—17 din valoroasa Islorija Vizantii, se cereau poate tratate mai accentuat încă din 1933, Charles Diehl subli- niase triumful picturii bizantine, din se- colele XV—XVII in Sicilia, între 1239— 1259 la Milesevo, Sopocani, Boiana, pic- tură atribuită discipolilor școlii cretane- constantlnopolitane". Fresca Renașterii Bizanțului tirziu, luînd parțial locul mo- zaicului, a căpătat emoție, culoare și mișcare. Așa încit, pe bună dreptate a subliniat E. E. Lipschitz in capitolul 17 al recentei Istorija Vizantii (p. 274 ți urm.) apariția in aria bizantină din se- colele XIII—XVI a tuturor trăsăturilor ce se vor dezvolta în Renașterea italia- nă : fără a-și pierde nota de ,,spiritua- lism", creația Bizanțului se inspiră din- ir-o „concepție mult mai vie și mai li- beră". Se descopăr noi soluții dc arhi- tectură și construcție, ornamentistica face uz de basoreliefuri (biserica Sf. Apos- toli din Tessalonic); prospețimea, varie- tatea, originalitatea, caracterizează fresce și mozaicuri de la „Mănăstirea din cîmp* („Notre-Dame des Champs", cum i-au spus francezii, actuala Kahriă-Djami)*. E. E. Lipschitz studiază competent coloritul bogat ți nuanțat, drapajul savant, miș- carea în plin avînt, în plin zbor impe- tuos, redată dc pictorii de la Kahriă. Se menționează chiar o figură dc înger prinsă într-un elan irezistibil (v. p. 283; s-ar fi cerut dată reproducerea) șî cre- dem că se putea stabili □ legătură între o O. Parlangeli, storla linguistiea e sloria po- litica ncU'ltalla meridionale (Firenzc. 19M) În- deosebi pp, Si șl urm.. 85. T N. Pierre Lavedan, L’arehiteeture francalee (Paris. Presses Unlversitalrcs, !»«)) pp. te- tă. Colonii dc negustori, comunități de mo- nahi din imperiul de răsărit tmptnzcau Fran- ța merovingianfi dc la Marsilia, Narbona, Or- leans. Tours. Plthlvlers. pinii la Paris, h Charles DlehL La peinturc byzanUne (Paris. Ed. O. van Oest, l»3î), pp. 25—M. » Neam mirat că în bibliografia capitolului respectiv tpp, TU—37U nu ac citează lucrările dc importanța decisivi ale lui D, Talbot Bice în această temă. 4.9 acest gen de tratare ți îngerii pictați mai tîrziu in uimitoare racursiuri de Ei Gre- ce, probabil elevul Iui Theophanes din Creta, după opinia lui Diehl și mai re- cent, a lui F. Guinard. întregul capitol redactat de E, E, Lipschitz, e de altfel remarcabil și sugerează apropieri, asocia- ții, paralelisme care sporesc în spațiu și în timp sfera de acțiune a creației Bi- zanțului. Concluzia (capitolul 19, p, 303 și urm.) datorită eminentei blzantinisle Z. D. Udalțova, a trebuit să cuprindă în conținutul său sintetic și latura creației artistice, reduse la liniile ei majore. Au- toarea, oarecum fidelă tradiției, pune ac- centul pe mult prea des menționatul spi- ritualism bizantin, tinzind către simbo- luri, care-1 îndepărtează pe artist de la „amănuntele documentare1' (pp. 335— 336), astfel că se ajunse Ia o simetrie abstractă, la convenția excesiv stilizată; pînă la secolul al X-lea — scrie Udalțc- va — fondul aurit avusese o funcție es- tetică efectivă, înlocuind realitatea spa- țiului tridimensional; după acest secol, procedeul abstractizează încă mai mult factura operelor picturale, martînd prin aceasta o deficiență. Ar fi dc obiectat că la Ambrogio Lorenzettî, la Paolo Vene- zlano, la maeștrii sienezi, fundalul inun- dat cu aur rămîne cultivat cu predilecție, fără ca procedeul să eșueze în abstracti- zare ori idealizare a temei și a persona- jelor, dimpotrivă, acestea se reliefează mai puternic și dobîndesc o monumenta- litate ce nu exclude realismul. De altfel, autoarea recunoaște că intre secolele XII—XIV s-au utilizat deopotrivă funda- lul peisagistic, mișcarea in devenire, ra- cursiul și aite procedee mai tîrziu pro- prii „artei realiste a Renașterii" (p. 333). Să amintim că D. Malllart, credincios teoriei despre „ieratîsmul bizantin", cu- rentă acum cincizeci de ani, totuși recu- noștea în figurile pictate de Perugio la Cambio din Perugia, prototipul imagini- lor athonile1*. iar G. Duthuit a scos î; evidență rolul artei bizantine în dezvoi tarea creației occidentale dintre crucia dele a doua ți a patra11. în fine, foarti recent la noi, I. D. Ștefănescu a susținu în mod documentat parielalea de teme de simbolică, de tratare compoziționali de proveniență bizantină, trecînd de ia Cefalu sicilian la Gracanica sirbească ș la Maramureșul românesc, într-o gami cronologică ce ureă din secolul al VII-Ji Gcorgc* Duthuit, Byzance ct rart du xm sleelc (Paris, Stock, (ISSS), tî I. D. Șleranescu, Arta veche din Mnraniu reș (București* Ect. Meridiane, 1968), pp. 1SS- 126, IM—133. ia Islurija Vizantli, t. 3, p. 310- 50 DAN MUTAȘCU HOMER ^eii mai tineri violau vestalele Și pietrele frigeau sub coapsele de soare Ale fecioarelor. Șerpii se tiran aproape ca niște trăsnete moi Berbecii jertfiți inviau fn unda izvoarelor, Doar zăpezile-ntorceau severitatea sacră înapoi. Plugurile incalfeatt in mlaștini, sulițele fn stirvuri, Cintau trlmbițele totuși. Civilizația răsărea. Armatele se desfăceau in triunghiuri de moarte grea, Templele st i vuiau frine și prostie. Și iată că Bătrinul Orb, văzind pretutindeni .4 reciștigat oamenilor, Dreptul la vis. VICTOR FRUNZĂ WEEK-END iteie s-a» adjudecat Ia licitat ia de vechituri a timpului. Colo o roată de bicicletă pentru pictorul din mine de marți ha ușă, clopoțelul prăvăliei de idealuri devastată intr-o noapte de miercuri, foi și vineri s-au incolăcit pe firul de telefon ca o volbură însetată de soare, dar a nins, sau n-a fost soare de plaja, sau, oricum, a fost inutil, nu-mi amintesc pentru ce. dar scrie despre asta In jurnalul acelui domn cu dinele, care fine exact socoteala chiriei, a kilowaților consumați ziua și a trfstefei ridului din Jaf a ferestrei. Ce repede a trecut sâptămina. voi, grăbiți-vă să prindeți un munte, sau un regret, iar eu md duc sd mâ spinrur, o, nu vd speriati, numai pină luni dimineața, cind voi fnt'ia, pentru că Juni dimineața ____ copacii se fmbracd pentru mine și iubita nu se dăruie sincer. -' -afK ENEA GHIURIȚA RADIOGRAFIE LVadiografia poșetei fetei mi-a arătat un cadru dublu o închizătoare două inele o rachetă cosmică miniaturală — rujul de buze — o trusă de manichiură cu fermoar stricat și-un portmoneu închis cu citeua monede plutind sub cadru. Restul — batista și alte lucruri foarte importante firește,, fotografiile și scrisorile cu promisiuni selenare — sm! radiotransparenie. 53 VIRGIL1U BRADIN FIre intoarsA indeosek» spre mișcarea vitali a întrebărilor vi- zavi de sensul destinului uman. tlnArul poet Virglllu Bradln, are aproape o eludata predilecție pentru metafora grea, IncArcatA cu sevă, cu mii, cu fragmente dc timp, cu tot ce adiind pe parcur- sul limbajului și senzațiilor. De aci poate țl o- oarecare nebulo- zitate, o pătrundere mai dificila in dezlegarea mirajului exprimat de versurile sale, neeclorate eu duioșii dc prisos, dar uneori po- sibile dc poticniri, dind cuvintelor sarcini simbolico mal mari de- cit ar putea duce. Se pare insA cA accasta-1 nota distinctă a structurii sale lirice, proiecțiile talentului său tnilnzîndu-se deli- rant. cind spre zonele erotice, cind spre mitologic sau spre exis- tenta diurnă. Acumulare după acumulare, fără si menajeze dul- cea liniște a riuriior verbale cuminți, ttnărul poet se face torent $1 cascada, vlolenllnd inerția, venind cu Imagini dure sA-ți con- struiască propriul stil de comunicare lirică, Poate ca nu întotdeauna e limpede, poate cA toci nu-șl stA- ptncște pe deplin uneltele, dar nici Cînd nu poale 11 bănuit de speculații gratuite, țl, mai ales, de analiza superficiali a unul sentiment. Dc altfel, drumul spre autenticitate trece neîndoielnic prin cAutArlle uneori finalizate pregnant, alteori nu, dar poetul are senzația cA drumul aceta-1 aparține, oricItA migala ii mal așteaptA plnA la deaAvtrșlre. Mereu atent la ceea cc e omenesc In clntcc șl temerar ta noutatea formei, tinArui poet Virglllu Bradln se autoconturcazA ca o prezența llrlcA viguroasă. Re- flexiv prin definiție, ocolind sigur tentațiile hazardului asociați- ilor de cuvinte, dctlnindu-ți ta substanța versului viziunea pro- nunțat existențiala, el arc șanse si ne convingă că razele talen- tului sAu nu vor rAmlne simple promisiuni. DAMIAN UKECHE 53 VIRGILIU BRADIN MIRACOL DE TOAMNA Sr i poate mai mergeam pe stradă fn liniștea aceea cu casele și copiii teniindu-se de noi... Am crezut la început semnele fi gindurile acelea mari. Pe care le făcea vintul cumințindu-ne frunțile, Frunțile noastre de pe care mai feșea nașterea aceea mut ă — De Troie cuminte — fără abei ți iertată de rege... Am mere apoi — înțelepți ca miracolul apei de toamnă, Bolborosind încă rugăciunea aceea lungă, lungă — Despre prima Facere a lumii... Si izbucniră pății spre visul acela — sau numărătoarea neliniștii sparte. St ini'diuiani nervoși răcoarea așteptată ți curioasa dc singurătate bolna'.’d, Jncuviințtnd sentimentul plecării de falsa capcană A părului tâu despletit ți ros de izvoare fi teamă, /ar simpla neauzire a nopții fuge... sau poate iubea.,, Si mergem amindoi, câutfndH-ne mina ■Sau poate avem flori ■— ori ne era teamă, JVe era teamă și tăceam, ffiind că atunci — la prima facere a lumii, ha început a fost cuvintul... PORT-ROYAL . . . Credincios arlechinul aruncă ultima tumbă; Spectacol cu insomnie, cu două balerine f Ucise in primul război mondial), începe ca-ntotdeauna eu două numere de cumpătare Și iluzionistul revine în partea dtn dreapta — mai strimtă in glume... Spectacolul începe la cinci sau ia șase zile de lungi De la prima escală in portul acesta Diferit de meniul ți cina din seară... Fu însumi glumesc între părul tău Cu parfum de iubită.., Ei bine, să facem, prinsoare pe patimi, Să-fi mulțumesc pentru drumul tău cuvincios și frumos în leagănul meu îndelung Intre noapte Din ziua odihnei —■ nevoi de fete De grabnică seară de circ Glumind printre tălpile tale Și birne întinsă spre frunte Glumind arlechinul — pieznindu-fi seninul din buze Kănține — nebunii! — îndelung, ghemuit in inele, Si-ntoarcem spectacolul din seara de-acum. Cu două bătăi mai încete — în portul cu glume, In portul cu fete, din seara fugită din drum,,. 54 SOMN CU IUBITE Fiindcă rânifn pe aceste locuri cu fintinele îngropate pină la cumpănă, Și mai presus de mine năpiriesc ciZeva zăpezi înțelepte, far porumbeii se-naîfă peste săgefiie mele, Biagoslovindu-le ți răminînd cu fruntea plecată, Asemenea pruncilor la trecerea nopților, Cînd poveștile au rămas golite-ntr-o poală, Și nu mai ajung — Decît ascunsc-n sinul de fată și-n așternut precum ghicitorile — Și fiindcă râmin cu miracole in față, Ca unul reîntors cu cele patru anotimpuri, Și argonauți fără momente de panică, Ca lasou găsindu-și iubita-mpletită-n odgoane. Cu patru căfei adu/i de Za stina din munte, Și ciobani răstigniți pe două rlnduri de vislă — Și fiindcă râmin pe aceste Zoeurf, Afai iau cu mine briza Zăsată pe fărm la distanță de încă patru pofte, ■De prima iubire... MOARTEA ARHANGHELULUI DE SEARA c acum întoarcem iertători pămintul la loc, lucrurile le zidim definitiv orientați după prima spărtură in trepte — Meșterul mare tși zidise odată iubita. t>i umbra tși ea face loc — despărfind lemnul cu timp/a Ințelegind doar începutul acela zgomotos și neindeminatic cu gust de nirrană si îndoială Pentru poarta aceea Intfmplătoare a sărutului sau a iubirii orfane... Tăcerea nimeni nu o bagă in scamă; Si nai zidim simțitori orientați după moara bătrinuZui, ."Și paiida Iui copilă — plăsmuită ca simplă femeie ... Trece incet primul cintat de amiază, Rouă înmoaie si lutul pierdut printre Zidul aceia de melci. Să intrăm intre cruci pentru sfințirea peretelui drept, .Vu avem zahăr ți păsări pentru culoarea neagră de seară Și zidul e transparent și — chipul tău il brodează cu grifă — fierbem pe rtnd tainica dantelă a nunții. Turnul așteaptă de mult — Zăsata sfințire de seară Și cineva stă fără însemnătate și soclu ,Și iarba sau noaptea ii mingile in liniște fața... 55 ION IL1ESCU ÎNSEMNĂRILE UNUI BIBLIOFIL LA O EXPOZIȚIE A CĂRȚII D maturi meditație ți cu efor- furi susținute, Biblioteca municipală a dus pînă la capăt acțiunea de a organiza o expoziție alcătuită din contribuțiile di- feriților participanti sau din fondurile integrale ale unor pasionați colecționari. Gîndul de a cinsti slova și cartea într-o expoziție publică e mai vechi la Timi- șoara. Un început în acest sens a existat aici acum mai bine de un sfert de veac, adică prin 1940, cînd în cadrul unei ex- poziții de pictură și grafică, o anumită participare a avut și cartea rară. In com- parație cu inițiativa de atunci, expoziția prezentă este o biruință deplină ți origi- nală care nu poate fi apreciată, credem, decit elogios. Motivarea afirmației noas- tre este convingătoare dacă avem in ve- dere faptul că expoziția exprimă pe de- plin aspirațiile nobile ale celor care au vocația ți dragostea pentru carie, fie ei bibliotecari de profesio, f:e bibliofili ca pasiune, fie simpli cititori. Prin expoziția de față, organizatorii s-au străduit să con- tureze în mintea privitorului imaginea vieții culturale de cîteva secole și nu nu- mai a poporului nostru, ci parțial ți al omenirii. Expoziția, intr-o modalitate ine- dită reprezintă o acțiune culturală de prestigiu. Ne vom strădui să desprindem sem- nificația expoziției Irecînd in revistă u- nele fapte ți documente care merită toată a'enția noastră. In spațiul limitat a celor cinci săli muzeale au fos’ expuse colec- țiile personale ale concurenților care sînt în număr de 107, venîți din toată țara, Sibiu, Botoșani, Constanța. Oradea, Brăila și cele din Banat. Expoziția pune sub Ochii vizita- tor T i un material pe cît de interesant și inedP, pe a'-it de bogat ți valoros. In- trucît Biblioteca promite solemn să ofere pubicullui un ghid al acestei expoziții prin tipărirea unui riguros catalog al tu- turor operelor și participanților — unul din scopurile documentare ale concursu- lui — ne vom opri din multitudinea ex- ponatelor care ar menta toată solicitudi- nea noastră, numai asupra unora din ele. Un număr însemnat al vitrinelor ți panourilor primei săli, adăpostesc fondu- rile de manuscrise. In expresia lor austeră, pe materiale decolorate de vreme dar care au rezistat timpului, cîteva colecții de pergamente, diplome ți decrete, înce- pind cu anul 1370 și terminind cu veacul al XVIII-lea, documente inedite prove- nind din cancelariile Italiei, Spaniei dăl- ți de la principii din Transilvania (Bathory,, Apafi, Leopoldus) sau de la domnii Țărilor Române, aduc in actualitate at- mosfera istorică a vremii. Cărțile manus- crise — autentice fragmente de viață, vor reține atenția specialiștilor ți a publicu- lui care a intuit in ele pății ce i-a făcut cultură mondială (in expoziții există două prețioase manuscrise in limba turcă, un catavasier în limba slavonă, sec. XVI) dar și începuturile cuvinluiui scris în limba română: prin lucrarea apocrifă din sec. XVII-lea, ți probabil din aceeași perioadă un miscefaneu, cuprinzînd căr- țile populare, Afolîtuelnicul scris în 1721, Psaltirea din 1771 ți pînă Ia culegerile de folclor in limba română, realizate în Banat la începutul secolului XIX. Un bo- gat material inedit aduce expoziția prin operele manuscrise de teatru ți poezie ale lui Victor Vlad Delamarina ți de la mama sa. Sofia Vlad. o statornică anima- toare a vieții culturale din Banat. Din ceie peste 50 de lucrări manuscrise nu putem să nu reținem creațiile originale ale lui Mihail Sorbu, Lucian Blaga, Cin- cinat Pavelescu, Otilia Cazimir și alții, după cum din numărul de peste 300 de manuscrise care alcătuiesc în catalog co- respondența nu putem trece cu vederea pe cele semnalate de Vasile Alecsandri, G. Barițiu, Vincențiu Babeș, I. Ghica,. 56 pe cele care au aparținut lui L. Rebreanu, M. Sadoveanu, M. .Sorbu, Șt, O. losif, sau bogatul material epistolar provenind de la bănățenii D. Bojincă, E. Murgu, Vic- tor Vlad Delamarina, Traian Vuia. Să asociem acestor documente cu certă re- zonanță afectivă, fotografiile originale ale lui G, Bar:țiu, G. Coșbuc, L. Rebreanu, O. Goga, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, L. Blaga, Victor Vlad Delamarina și altele. O tot atît de intensă atracție a avut pen- tru cititori, compozițiile originale ale lui C. Porumbescu, lacob Mureșanu, G. Di- nța, Sofia Vlad, T. Popovici etc. Treci ml peste prețioasele colecții de ex librisuri, stampe și hărți etc., ochiul proaspăt și lacom pentru cunoașterea va- lorilor bibliofile a Întilnit ia cartea româ- nească veche asemenea rarități cum ar ii tAnloiopMon 1643 tipărit la Cîmpulung Carte româneasca de învățătură, lași 1643, Evanghelie învățătoare — 1644, Noul Tes- tament, Bălgrad 1648, Biblia lui Șer- ban — București 1688, MolilvehUc, Bălgrad 1689. Din cele 120 de volume, care după judicioasa clasificare a Bibliografiei lui ion Bianu și Nerva Ho- doș se încadrează Ia „cartea românească ve- che“, n-am insistat decît asupra citoțrva titluri, prccizind că expoziția a reunit < ărți tipărite in cele mai importante cen- tre cum au fost: Bălgrad, Blaj, București, Cîmpulung, Cluj, Iași, Rimnic, Sibiu, Snagov, dar și cărți românești editate la Pesta, Kiev, Viena, Buda, Petersburg. In afara cărții religioase, valoroasă prin ra- ritatea și vechimea și importantă pentru studiul limbii și al începuturilor culturii, o serie de lucrări laice din această pe- rioadă sporesc semnificația inițiativei. Ne referim la asemenea tipărituri cum ar fi: îndreptarea legii, 1652, Pravila de obțte, 1788, Suplex libellus Valahorum, tipărită la Cluj în 1791, Istoria Alexan- drului celui Mare, 1794, citeva din pri- mele lucrări de gramatică de la noi, așa cum ar fi R, Tempea, Gramatica româ- nească 1797, Paul lorgovicî, Observații de limbi românească, G. Șincai, Elementa linguae daca-romanăe sive valachae. Prin efortul conjugat al participanți- lor și al Bibliotecii organizatoare și, ur- mînd îndeaproape firul istoriei culturii noastre, expoziția cuprinde operele mo- numen ale semnale de Dimitrie Can’.emir, de corifeii școli: ardelene Petru Maior, Gh. Șincai, Samui] Micu, apoi cele dintîi traduceri de literatură și teatru, dar și de istorie, morală, filosofie, privitorul pu- țind apoi con'empla edițiile principes ale primilor noștri poeți : Văcărescu, Mumu- leanu, Alecsandri, Alexandrcscu, Bolin- tineanu și Boliac etc. Atracția irezistibilă pe care o poate prezenta ediția princep- a poeziilor lui Eminescu și chiar a ce- lorlalte ediții, atît de puține din timpul vieții sale, operele in primă ediție ale lui Ca- ragiale, Slavici, Macedonski și Coșbuc, Delavrancea și Vlahuță sau Rebreanu și Blaga, prin puterea chemării au fost in măsură să procure o marc bucurie și desfătare. Nu cred că exagerez în această opinie deoarece cărți cu dedicațiile Jui Asachi, sau Hașdeu, cu autograful lui Bolintinea- nu și Alccsandri, dedicațiile lui Brătescu- Voinești, Mihail Dragomirescu, Camil Petrescu, D. Zamfireseu, E. Lovinescu și încă a multor altor distinși creatori vor putea fi întâlnite orieînd. într-o dedicație subtilă și decentă dar plină de spirit și umor, Lucian Blaga scria; „Pentru Coca in amintirea acestei veri, anno domini 1945, cînd am devenit cocainoman*. în- tr-o altă dedicație Ion Minulescu oferea volumul Nu sini ce par a fi, criticului Pompiliu Constantinescu, scriind : „in- chizitorul poeților bâtrini cu cele mai bune sentimente*. Un număr impresionant de vitrine au fost împodobite cu cele dinții ziare și reviste. Bine reprezentat este fondul pe- riodicelor de la începuturile presei care prin Biblioteca românească a lui Carca- lechi, Gazeta de Transilvania prima pu- blicație transcarpatină și cu suplimentul ci, Foaie pentru minte Inimă ți literatu- ră, apoi Albina românească a lui Asachi, sau Dacia literară care a marcat un mo- ment in afirmarea literaturii noastre o- riginale, Curierul și Curierul de ambele sexe, conduse de Eliade, Magazin istoric pen'ru Dacia a lui N. Bălcescu. Amicul poporului, din t848, Organul naționale a lui Timotei Cipariu, Espatriand condus de C. Bolliac, învățătorul satului 1847, Icoana lumii, 1846, Universul 18*17 etc. Țoale acestea au alcătuit cultura sufle- tească a cititorilor poporului nostru de acum un veac. Amintiri dc mare forță emoțională și patriotică sint declanșate la privirea titlurilor unor reviste cum sînt: Arhivarul pen'ru filologie a lui Tî- motei Cipariu, Arhiva românească sub direcția lui Kogălnlceanu, România litera- ră a lui Alecsandri, Săptămina de C. Negruzzi, Columna Iui 7’raian condusă de Hașdeu, Convorbiri literare la care și-au publicat operele lor, Eminescu. Caragia- le, Slavici și Creangă, Tribuna lui Slavici, Vatra redactată de Caragiale. Slavici și Coșbuc. Vfafa condusă de Vlahuță etc. Cu toate că s-ar cuveni, nu putem con- tinua enumerarea ziarelor și revistelor care și-au legat numele de viața scriito- rilor noștri: Rebreanu, Cezar Petrescu. 57 Miltai Sârbu, Tudor Arghezi, M. Sadovea- nu, N. îorga, G. Galacticii și alții. Și cîtc nu s-ar putea spune despre fiecare carte sau revistă. Iată, de pildă. Un fapt sem- nificativ. Viața românească înainte de 1918 nu putea pătrunde la abonați! din Transilvania decît prin schimbarea titlu- lui de pe copertă, fapt care înșela vigi- lența celor de la vamă. Tn această situa- ție revista a primit asemenea denumiri ca Primăvara, Revistă literară fi fttin- îijică, Ceahlăul etc. Privitorul ar trebui să ia aminte și la asemenea amănunte caro se referă la titlul publicației Gaze- ra de Transilvania, 1838. Gazeta Transil- vana, 1849 și apoi Gazeta Transilvaniei, 1850. Dintre colecțiile rare, expoziția adă- postește și asemenea reviste de atitudine si orientare progresistă cum au fost: Contemporanul, Viitorul social, Cuvfnfui liber, Era nouă, Șantier, Fala, Societatea de mttne. Pe baza contribuțiilor prestigioase, o bună parte din parlicipanți au înțeles o- bligația morală de a aduce la concurs materialul bibliografic circumscris tema- ticii bănățene, preocupărilor literare, cul- turale și dc istorie din această parte a țării noastre. Cu materialul pe care-1 putem aprecia ca surprinzător de bogat, organizatorii expoziției au putut să rea- lizeze o sală de banatică. Configurarea acestei secții s-a făcut prin expunerea unor prețioase voume ale scriitorilor bă- nățeni. a unor periodice, calendare, hărți, stampe și alto produse grafice. Toate aces- tea ar putea sluji pentru o multitudine de studii privitoare In tradițiile, cultura și Istoria Banatului. Expoziția aduce o reală și valoroasă contribuție la cunoaș- terea istoriei presei în limba română, germană, maghiară, din centrele cu în- delungată activitate culturală ața cum a fost Lugojul, Caransebeșul, apoi Oravița, și, bineînțeles, Timișoara. Numărul celor peste 150 de titluri este convingător în această direcție. Cît privește căr- turarii bănățeni, sînt prezenți în ex- poziție prin operele lor Paul lorgovici. Constantin D. Loga, D. Bojincă, E. Mur- gu, D, Țichindeal, A. Marienescu, Victor Vlad Dclamarina, Tincu Vclca, Vasile Maniu, George Cătană, ca și oamenii de știință Pavel Vastei, Vichente Babeț, Trai an Vuia etc. Ca document al aspirației umane la veșnicie, scrisul și cuvînlul tipărit din cultura universală și-au găsit o reală a- preciere in expoziție. Vrednice de admi- rația permanentă a bibliofilului, eercetâ- torului și cititorului cult sini asemenea rarități ca incunabulul tipărit la Roma în 1487. Apoi volumul Istoria Biblie», Ve- neția, 1501. Opera lui Ovidiu editată la Baze), 1534, unică la noi în țară, Oefot- hul lui Vucovici tipărit la Veneția, 1537, Opera lui Flavius apărută la Paris, 1519, un Erasmus de Rotterdam, 1550, Diogene, 1560, Curtlus Rufus, 1633 etc. Cărți rare din literatura universală sînt șl acele ale lui Fenelon, Mar montei, Rousseau, (Emil, 1762), /ștoria lui Sulzer editată la Viena. 1787 etc. Expoziția aceasta reprezintă desigur rodul sforțării participantilor dar și re- zultatul eforturilor susținute dc Biblioteca Municipală care s-a preocupat cu multă acuratețe pentru colectarea, trierea și chibzuita organizare a întregului material. 58 HOR IA MEDELEANU JERTFA ALBA intre amăgitoare zidiri, nt-am înălțat pe culmi, tinerețea, ca ni'jie ruguri, $î-am ars, tocind, sub p/eoapa zorilor. Vintui ne-a ridicat cenușa, peste noile zidiri, peste naltele zidiri a te celor ce vin. — $i-n gurile lor, cenuța noastră înflorește in cintec .., MARIANA VLADOCEANU ClNTECUL ULTIMEI ZĂPEZI E i x primăvară ji vor mai fi primăveri Cu flori smălțuite, cu sălcii ți soare. Cu falnici cojxict văruiti de ninsoare, Cu-apusuri de sfnge prin daruri tfrzff, Vor mai fi primăveri, cu nu voi mai fi, E primăvară ți vor mai fi primăveri Cu păsări, cu fluturi, cu-ntinderi senine Cu fete ce vor doua centri sd-mbine, Cu patimd-n ochi murmurind: a iubi; Vor mai fi primăveri, eu nu voi mai fi. L’ primăvară ?i vor mai fi primăveri Cu zfmbete rect iuneeind în regrete, Cu sfioase parfumuri rănite-n buchete, Cu iubiri violete lungi de o zi, Vor mai fi primăveri, cu nu voi mai fi. 59 VERONICA IONESCU ANOTIMPURI ^ăcă zăpezile topindu-se, nu s-ar mai nație Daci ploile ’neclnd corăbii, n-ar căuta furtuni Și dacă soarele arzind încet pămintul nu s-ar scalda in ape O, mamă, aț fi uitat demult el tu rn-aftepfi... Dară noptiie inlunecind doar codrii, nu ne-ar Jura viJărde Dacă florile înmiresmând coline, nu s-ar mai pierde-n primăveri Dacă privighetorile cintind, n-ar mai zbura ața departe O, mamă, aț fi răspuns demult chemării tale... ANA’SELENA PORNIRE P , * rin pupilele /unii am încercat să pătrund Val, am strigat! Vai fie călătorule fi mie neiertătorul. Nebună printre stele prin alte zări serbindu-mi anotimpul, declinul ronfăind prin ploaie versul, să-ajung am vrut să stau de vorbă cu-nfelesul. Glasul nu-l voi ascunde, rănile in urma (ipetelor nu-mi vor liniffi miinile. Chiar zgiriată de nori, inslngerată de săbiile pelinului Ifi voi urma chemarea lăslnd in secetă daruri umede, daruri rămase postume,.. 60 VASILE RANGA DRUMUL SOARELUI DaeA smilmcntiil nu-ți dă foc. memoria ultfi ! N 1 ’ u ytiu, dar dacă m-ați îngropa iu pămlnt a dana ii ar izbucni din mine iarba peste tot. Singele meu n-ar putea putrezi. ochii ar scobi printre rădăcini pină eind ar da de fintfni. Nu ftiu, dar n-am să pot sta singur in pdmtnt. îmi va fi dor de lucruri, îmi va fi dor de soare. Toamna voi asculta cu tristețe cum se lovesc cu Sinii de fructe prin grădini femeile. ți roi ceilalți. Nu ftiu, dar n-am sd pot Aia fn păntint singur, neiubit de nimeni. MARIN STAN ÎMPLINIRE A <*nt .săpat profitul tdrii-n st incit, dar mai avem de săpat frică... ia chipul ei, lucram curgindu-ne prin uene soare pi-î dattuim, mai aprig, mai inatt, sd zboare!,.. Il modelăm in cintecni de rniine și-l crețtem in cuploarele de pline. Prin laminor ii t ragem finii fine printre afle chipuri să fi stea mai bine. Ch ginpdjie-î țiefuini) urefn l1 p. 205. du Gard descoperă și ceea Ce le este co- mun : „Adolescenții dumitale dragi mă cam jenează : ei se rotesc in jurul tineri- lor mei din Thibault. Ar fi de altfel nos- tim ca Daniel a! meu să se cunoască în- tr-o zi cu Bernard al dumitale, în parcul Luxembourg și ca cele două cărți ale noastre să albe puncte de joncțiune. După F(aux) M(onnayers) ai dumitale și după Tbib(ault), ai mei, vom scrie un roman, fiecare reparat, dar cu aceleași persona- je, vrei ?u. Ideea n-a mai fost reluată, dar ea cămine semnificativă pentru afini- lățilc încă nerelevate intre cele două ope- re, amplul ciclu Thibault și Ies Faux- Monnayeurs. Și lotuși, chiar dacă ne li- mităm în acest studiu la aspectele de teh- nică literară discutate în Corespondență, caracterizările făcute de el amindorura, subliniind libertatea și necesitatea este- tică Intrinsecă a fiecăruia, sînt atit tio juste, de pregnante și de viu exprimate, îneît aproape* ani putea spune că două noi personaje, tot atit dc adevă- rate. dar pcate chiar mai rafinat, mai modern realizate, se adaugă lui Antoine și Jacques Thibault. cu care de altfel nu-s lipsite de înrudire : Andrf- Gide și Roger Martin du Gard. Un extras dintr-o scrisoare: „Tocmai am terminat Kobert (...). Pentru un simplu romancier ca mi- ne (..-), fabulația, decorul, punerea în mișcare și raportul caracterelor, tot acest eurambolaj și aceste zugrăveli sînt de o extremă importanță, nu se pot suprima, ating esența însăși a operei (...). Dar pentru dumneata, la ce bun să consimți la acest joc banal al obiectivitătii ?* ”. Tehnica și estetica devin pentru acest demiurg ai atenției, viață iar viața de- vine apoi iarăși, artă. Subtilitatea sa a- nalitică. din care fragmentarea inerentă citatului nu poate da decit un vag „a- vant-gout”, forța de a resuscita, prin citeva rinduri de scrisoare fără veleități publicistice, sufletul și lumea unui om, ni-1 arată pe R Martin du Gard mult mai aproape din punct de vedere spiri- tual dc Andră Gide decît ar indica-o a- parențele. iar Corespondența lor se pre- face sub ochii noștri într-un roman tot- odată clasic și modern despre neprevă- zute. adinei și uneori dramatic încercate, afinități elective. Fără a putea trata aci mărturiile abundente — unele adevărate pagini de literatură — de ordin biogra- fic, prin care viețile atit de diferite ale celor doi par că se conjugă, notăm un H p, 297 Și U. 11 p. 38S șl U. 64 singur amănunt prin care careu] format din cele doua opere 'literare ți cele două biografii ne apare intr-o neașteptat de dinamică geometrie c-ronospațială: R. Martin du Gard dă nepotului său nume- le celui mai „gidian" dintre personajele sale. a celui mai ciudat, mai tragic ți mai modern: Daniei. Structurile deci, nu sînt numai ale operei, ele sint și ale vie- ții : — valori ce se revarsă unele tn alte- le, iar un model eficient al operei nu poate să nu plonjeze. înlr-un fol sau al- tul, și în viața care a general-o ți a eon- tinuat-o. Una din lucrările lui Roger Martin dn Gaid pe care Andră Gide a apreciat-o deosebit de mult a fost VlelHe France. am recitit Viciile France (. . X Căi- te a întreagă îmi pare dc o arîă desăvir- șită. N-ai scris nimic mai bun“ în răs- punsul Său, Martin tiu Gard scrie: „Da. ți mie îmi pare (. - ,1 că această VieiUe France (...) este totuși o operă, un eșa- fodaj în care lotul se așează destul de i solid și că ea dă. in plus, un sunet dis- perat (s,aX de care, fără îndoială. înlr-o zi se va ține cont, cînd oamenii vor con- simți sA audă această lainică rezonan- ță“ Tn capitolul de Anexe al cărții, Conținind extrase din presă, din jurnalele scriitorilor, din scrisorile lor către al ți oameni de cultură etc-, se află o scrisoare către Jean Schlumberger, datlnd din I vremea elaborării acestei opere, care a- îestă elevata și lucida conștiință estetică și civică a lui R. Martin du Gard : ,.Scriu în acest moment o lungă nuvelă, chiar o carte mică, ce pune în scenă, prin mici tușe obiective, locuitorii unui minuscul sat francez. Văzut, evident, fără cea mai mică Indulgență (...}. O lume indefan- dabilA. Procedez înir-un fel foarte nou pentru mine, prin simple crochiuri ală- turate* “ Ca tehnică literară, prin spirit necruțător de observație șl adesea prin tainice rezonanțe disperate, aceasta este lucrarea sa cea mai apropiată de Cores- pondență. Estț evident că realismul lui Roger Marliq du Gard niciodată nu copiază lumea exterioară, ci el înfățișează lumea interioară, a fanteziei sale, care i se concretizează cu o pregnanță eidetică co- vîrșîtoare; „în fond, cu nu pol să scriu cu inteligența, nici cu voința mea ; eu desenez, cu pictez oameni, scene pe care imaginația mi le pune înainte, ca pe un model de desen după natură ți cu copiez servi] ceea ce văd înaintea mea (s,a,>, fără să pot să transpun, nici să dau un bobîrnac intențional',T. Iată, în Juurnal des Faux-Monttayeurs**, „corespondența' gidiană a acestei particularități a proce- sului de creație: „Prostul romancier își construiește personajele, le dirijează și le face să vorbească. Adevăratul roman- cier le ascultă și le privește acționind ; cl le aude vorbind înainte de a le cunoaș- te și doar după ceea ce le aude spunînd înțelege treptat cine țs^a) sînt ei- Am a- dăugat; le privește acționînd — căc:, pentru mine, mai degrabă limbajul decit gestul mă lămurește (,. X Totuși, eu văd (s.a.) personajele mele, nu. atît amănun- tele cît masa lor, și încă mal mult Restu- rile lor, alura, ritmul mișcărilor loc. Nu sufăr de loc de faptul că lentilele oche- larilor mei nu mi le prezintă absolut „la punct", în schimb cele mai mici in- flexiuni ale vocii lor le percep cu cea mai vie limpezime" ”. Citatele acestea par a face parte din două vieți interioare paralele, dar dintr-un univers actual, al geometriei nreuclldlene, tn care liniile drepte se curbează sub povara marilor densități, iar paralele tind să se întîlneas- că. Dar poate mai precis decit de vieți paralele, am putea vorbi de drame inte- rioare paralele ale creației. Iată, de pildă, contrastul intre siguranța de sine inițială u p. s». li p. see. !< p. ?ts și u. t 11 p. 522 șl u. i* Aadr^ Gide ; Journal de* Faux-Mannayeura, NRf. Gallimard, 1»«, P- rt șl u. 6'5 a lui Martin du Gard: este mo- mentul unic în care întreaga mea carte, vie deja, se săsește deodată în întregime sub ocbii mei: patruzeci de ani desfășu- rați în fața mea în evantai, o viziune de ansamblu magnifică. Nici un rind nu-i încă scris N-am decît să merg înain- te, urtnindu-mi planul, sigur că ajung la capăt" ”, și trecînd prin momente de cău- tări, exultație, îndoieli, renunțări ți în- drăzneli, epizxxlul tragic, de o aproape sisifică disperare, împotriva căreia luptă cu îndîrjire, din timpul muncii la ultimele volume: „Sînt în fața Thibault-îlor mei ca în fața unor morți. O înstrăinare pro- fundă, totală. Mai rău decît indiferența Ei nu trăiesc în fața mea. Nu mal au o existență nouă (sa,); ei nu mai ac- ționează, ei se lot reîncep (..Și totuși, sub aceste lamentații descurajate, rămine o tenace speranță*" (s.a. )**, Terminînd de citit primul volum de Corespondență ne întrebăm dacă nu cum- va, fără să-și dea seama, propunerea te- merară a lui Martin du Gard nu s-a îm- plinit ți, chiar intr-o măsură mult mai deplină decit cutezase s-o viseze, cei doi scriitori, au scris, împreună, unul din cele mai frumoase romane ale amîndorura, cu aceleași personaje: familiile, prietenii, cunoscuțli comuni si- în primul rînd, cei doi protagoniști principali prinși în joc de oglinzi și iluminări reciproce: Andrt Gide și Ilogcr Martin du Gard. » A. Gide — K. Martin du Gard : Cutrespon- io njldem, p. Ml ți U. dance, P- tss. fi6 ■ din lirica universală DANTE AL1GHIERI ALTE RIME DE AMOR ȘI EPISTOLE ^mor, ce-fi tragi puterea ta din cer cum, nimbul, soarele-fndlfat, ee-acoio-ft află preț mai Mudat pe unde-s mai domnești a' lui lumini; precum gonești inrunecime-ori ger tot astfel, zeuie-adorat, alungi din inimi răni necurat, și-n fața ta minia mult nu line; purceadă, dar, din slnu-ji orice bine spre care-n chin iot omu-a ndzuit ; fără de tine-i nimicit tot ce-am putea tiura drept bun fi mare, ca o pictură-a becnelor, deșartă, ce n-are-njățișare, nici dulci răsfățuri de culori, nici artă. Mă scalde pururea lumina-ți vie, ce-aprinde steaua-n slavă, căci inimii-i fu dat să fie sclavă din marea ta putere, — în primul rind ; drept eare-un dor ndscu ce mă îmbie cu foapia-i tlulce-ftrattă ra ochit-n firea mîntîră ort suavă — cînd mai Jrumoasd-i — mai rnitif să-mi încinL Prin ocbu-dcejtia-n mintea mea și-n gind o fată d pătruns, ce nt-a cuprins și-n ete-un foc a-ncins euni apa-n sfrdreîime ftâcdri prinde; edci raceie-ti — cînd ea fu să se-arate — fi-n rare-acum tn-aprrnde, ~- in ochii ei se înâifară foaie. Pe cit e ea de mindră fi-nvelită in fapte ți-ademenitoare 67 pe-atît închipuirea, cu-nsetare, o-mpo(itsbefte-ortu»uie-o part în țttnd ; nu că-ar fi fost să fie ea menită ta fapt de-ața-înălțare, ci e-n virtutea ta, cutezătoare cu o putere mai presus (Je-ai firii rind. Din prețul tău văd nurii ei urcind atît eit e sorginte-a fi-nțeleasă de-atare izvodire-aleasă, la fel cum soare/e e semn de foc ; fi care nu dă, nici n« ia putere ei-o iscă în aft toc, spre-in cind tn cind, poesia se scrie să mai fie ji receptată, ctt de cft, măcar cw mintea, dacă cu sufletul nu se poate. Dar Nicolae- Dan Pruntelati, poet de curajoasă plecare spre un cosmos pe cît de straniu, pe atft de inctlcit, ne invită la masa domniei sale I cu bucate prin iertare lirice, în Amfiteatru nr 1111968, £i iată cum: „Bătrinul fi-a prădat strămofii, l Urlă beat cintecul vi- drelor, Noi ne privim fi ridem încleștați Nintem mai mulți dincolo / Șl străinul tntepenitin umbră nu mai răspunde-, fVi- dna/ Mai departe pledează pentru dreapta idee ca fiecare poet să aibă steaua Iul. pentru că: „Pe cel rămas fără stele / Il bate un dumnezeu ți ii pierde In alune- carea pustiei'’, (Lethe). In altă poezie insă, .olobiul colindător prin temele eterne ne arertiTează; „E ceasul ultim înaintea mor- lii. Și nimeni, nimeni nu îe ta întoarce f Pe mantie cu semnul cel tadarnic“ / O, printe, cruciadele acelea“, (O, prințe)!?! DAM IAN URECHE PUBLICAȚII STUDENȚEȘTI : „SCALPELU" Dintre publicațiile studențești din Timl- - ;.rn mesaje luminoase dc tinerețe, dan. ■ ramism, ne-am oprit la aceea intitulată cam «obișnuit pentru cititorul profan „Salpelu'" . mlcroreviata studenților din Institutul de medicină**. Atrage atenția in primul rlnd pre- . nutrea .grafică, ce înecarea, prin fantezie șl ngenlozltatc, să învingi! dificultăți tehnice destul de complicate. „Scalpclu*"' se la cu p1ă- cerc fn mina șl se citește cu Interes. Baie scrisă cu inteligență șl dezinvoltură, foarte xlcsea fiind folosit citatul literar, sau apelul la nume de cultura prestigioase. Scrisa dc studcnțl. revista oglindește preo- unărl specifice ; ca se constituie totodată ea >■ tribună n unor dezbateri profesionale. In ajutorul procesului dc formare a viitorului medic. Rubrica „Diagnostic artistic", care-șl propune să familiarizeze pe cititorii studenti cu cele m»i frumoase diagnostice sile unor cu- nuscuțl cUnlclcnt ; debutează cu un Interesam rticol at prof. Dr. Miști Anghelcscu. Paginile din mijloc ale revistei sint dedi- cate literaturii. Semnează poezii studenții Mircea Florcscu, Costin Nlcolac, Dan poenaru. încadrarea grafică a paginilor dc literatură este adecvată. Despre aceste pagini literare ale ..Scalpclu' Mul s-a discutat și in recent în- ființatul cenaclu literar al studenților medi- cinlști. Preocupările literare ar inttlnl In dis- cuțiile de cenaclu exigența șl un filtru artis- tic mai fin. Versurile din acest număr al re- vistei sint de bun augur. C. CONGRES INTERNAȚIONAL DE TRADUCĂTORI In zilele dc l?, za ți îi nov. a r. a avut loc la Budapesta un congres International dc traducători. cu participarea unor delegați din mai mutic țări : Franța, U.R.S.S.. Romănla. Bulgaria, Iugoslavia. Polonia. Republica Demo- crată Germană, R.F,C„ Italia, Anglia, Austria, Elveția și Finlanda. Ui conferință, delegația română constituită din Fran.vo Zoltăn, Tlbmu titan. Petre Fascii, C. Olariu — țl-a spus cuvintul prin expu- nerea colul dinții, care s-a ridicat notării îm- potriva traducerii făcuta pe bază de juxte. Fnmyo cerea neapărat cunoașterea limbii din care se t raduce. In ncrcnțl zi, 21 mm-mbrlr, prcccdlnd eu cîteva orc comunicarea iul Franyo (sosisem mal devreme la Budapesta, deci era fixată program irea), Mi-un susținut șl eu referatul, ineluzind tn cl — evident fără pretenția de exhaustivitate — coca ce s-a realizat ta noi, Ședințele tinutc tu Academia dc știință, a i avut drept finalitate, să se arate cit și cum s-a tradus din literatura maghiară, fă- cindu-se propuneri, dindu-se sugestii, menite a îmbunătăți în măsură Cit mai eficientă munca de traducător. PETRE PASCU DOUA „CANTARr1 DIN EPOCA ADUNĂRILOR DE. LA 1848 LA LUGOJ fn „Cvulnt preliminarfw despre i;vcwr£- Fr StarJet Român^or" cu care Începe tom vi J ai Mapazinidui Mtorfe la J*4f, .tub rectacȚia 93 lut Nicotae Bdlceseu ți a tui Treboniu Lau- rian, Bdlceseu arard cit Intre cete cinei Jeturi de documenia. fn care se cuprinde istoria noastrd. poeziile ți tradițiile populare iți ou rolul lor : ..Oamenii iutii cintd ți pe umd scriu. Cel dimii istorici au Joși poeții. Poe- ziile populare slut un Wt izvor Istoric. în_ trfnsele a/tdm nu numai fapte generale, (tar ele intri ți in viața privafd. ne zuprdvcsc o- bicelurile ți ne aratd ideile țt slmțemfntelc tracul ui (.. ). Tradițiile sau povcțtile popu- lare stnl un Izvor care slujcțte In accastd țlntd ca ți poeziile (...). O adunare dar a poeziilor ți a poeților, ce se află in pura po- porului romdn, este de trebulnțd". La îndem- nul acestor Idei generoase ale Inaintaților, considerăm util a readuce tn lumina tiparului doud poezii sau „cintiiri" care eeoed puterni- cele Jrdmlnidrl din sinul societății romdnețti, Ele iți gdsecc pe plan cultural o expresie cla- ră in lupta pentru tendințele înnoitoare, pur- tătoare ale idealurilor naționale. Poeții bdndțeni din perioada 1US—ts au prilejuit un contact strins. o participare vie la toate acțiunile de lupfd reeoluflonard, su- dind intr-un efort comun pe oamenii politici. cărturarii ți poporul, El au găsit limbajul artistic potrivit eu care sd comunice maselor ideile ți sentimentele revoluției, Nu insistam asupra evenimentelor țf a celor două adunări de la Lugoj ; cea din 3/13 moi IMț, (lnu:4 fără E/tlmle Murgu, care a aerul drept scop stabilirea poziției pe cara o au de adoptat Romanii bdndțeni Jațd de congresul convocat la Carlovaț, schlțlndu-sc iotodaid ți unete pro- Oieme privind...........irebiie noastre dlnduntru țcolasllce-blserlcețri". Această primd adunare, prin lucrările el țt prin vorbirea ințldcdratd a lui V. Bojincd, a pregătit terenul masei a. dundri din 15'27 iunie is