AL IEBELEANU Voiul de la 2 marile GEORGE DRUMUR: In pădurile străvechi, Apa băută din palmele tale, Chem frtirfeL CORNELIU POPEȚI: HO ani de la Unirea Principatelor Romăne , NICOLAE CIOBANU: Ionel Teodoreanu . TUUU RACOTA: Aspecte din. viața lui L. Blaga . .................... NlCHITA STANESCU: Iniimplări în cerc , . . , ... MONICA LAZAR: Aspirație estetică în poezia lui Radu Stanca .... VOLBURA POIANA-NASTURAȘ: Decebal .................................. DAMIAN URECHE: Adună, Numele mic. Lacrima crisii................... ANDREI LH.UN: Valul neîntrerupt ......... DINI. RACHICI: Trecere, Miorița............................. DAN ROTARU: Motiv de a crește, Decembrie....................... GH. ATANASIU , Scrisoarea...................................... ION PETRACHE: Sarea, Orbirea solară, Urme, Neliniștea tristeții . ION NOVAC: Rond de noapte în Piața Unirii ..................... RODICA CIOCAN-W ANESCU: Artă bizantina și creație europeană . DAN MUTAȘCU : Homer............................................ VICTOR FRUNZA: Week-end........................................ ENEA GHIURIȚA: Radiografie..................................... DAMIAN URECHE: Virgiliu Bradin................................. VIRGIL1U BRADIN: Miracol de toamnă, Port-Royal, Somn cu iubite, Moartea arhanghelului de seară......................................... ION IUESCU: însemnările unui bibliofil la o expoziție a cărții . HORI A MEDELEANU: Ieri fa albă . . ................ MARIANA VLADUCEANU : Cîniecul ultimei zăpezi............... VERON1CA IONESCU : Anotimpuri.............................. ANA SELENA : Pornire........................................... VASILE RANGA: Drumul soarelui.................................• * MARIN STAN: împlinire ........... ORIENTĂRI ALEXANDRA INDRiEȘ: A. Gide și R, Martin du Gard prinși în joc de iluminări reciproce................ . ,z J Z\o TIMIȘ Biblioteca Munlc'p Timișeair I DIN LIRICA UNIVERSALA DANIE ALIGHHRI Alte rime de amor fi epistole, în români fie de Tapcu GheorgHiu 67 APOLUNAIRE: Besiiarut sau cortegiu! tui Orfeu. in românește de G. Georgescu . 67 ADY PUDRE: Moartea poetului Catul, în românește de N. D. Pârou fi Stdsz Arpăd 71 PATR1CE DE Lui TOUR DU PIN. Vintîfoare de șarpe, în românește de Petru Sfetca 72 SERG/O T/NAGLIA: Cărbune, Semne pe zăpadă, în românește de Ion Novac . 71 CRONICA LITERARA CORNEL UNGUREANU: Două romane..................................................7? CRONICA IDEILOR ION DRAGAN: Valențe psihologice ale folclorului românesc .... ISTORIE CULTURALA — DOCUMENTE Or. AUREL COSMA: Dr. Ion Sîrbu (1965—1922).......................... DAM!AN URECHE. Radu Cârneci. .Umbra femeii"....................................99 LUCIA JUCU-ATÂNASIU ; Gh. Popp • „Dinicu Goicscu"..............................89 MINIATURI CRITICE GR. POPIȚI: Omagiu lui Vaier m Hraniște ................................................4 DAM!AN URECHE: „O, prințc !"........................................................ C.: Publicații studențești: „Scalpcltt"................................................58 PETRE PASCU : Congres internațional de traducători....................................93' MIRCEA TELEGUȚ: Două „cîntâri" din epoca adtuuîrilor de ia 1946 la Lugoi . 93 D. U.: Poezia timișoreană la radio Novi-Sad ♦ . . . . 96 -------------------COMITE TUL DE LEDA C ȚIE------------------ NJCOLAE CIOBANU. ANGHEL DUMBRAVEANU pol, iar la Paris Alexandri, jolescu N»gru. După infrîngerea revoluției de la 1848, fruntații acesteia iau drumul exilului, sta- bilindu-se începînd cu Abrudul, Sibiul ți Brașovul pină la Viena și Triest, Paris, londra și Constantinopol. De la început Se manifestă dorința de a se constitui o conducere unică a emigra- ției. In acest sens un rol important l-au jucat Nicolae Bălcescu, lop Ghica ți alții, grupați in jurul revistei România viitoare. La toți stăruie preocuparea coordonării acțiunilor și extinderea lor, pretutindeni impunîndu-se leit motivul: Unirea Prin- cipatelor, prin revoluție. Ideile lui Nicolae Bălcescu, apar crista- lizate în articolul „Mersul revoluției în istoria românilor-, din care, reiese clar po- ziția revoluționară. De altfel, el a luptat pentru cauza unirii eu înflăcărare, pină la sfîrșitul vieții sale, cerînd cu fermitate „Unirea națională și libertate-. Cezar Boliac e îndemnat de aceleași sen- timente pentru „Unirea românilor fntr-un singur stat, independent...". Un rol important au jucat publicațiile care au avut denumiri semnificative, apă- rute la Paris, in anii 1850 și 1851 România viitoare. Republica română șl Junimea români, propagînd în coloanele lor unirea națională. Paralel cu activitatea desfășurată în a- fara granițelor, propaganda revoluționară a început să se manifeste ți în Principate ca ți în Transilvania în care pătrund în măsură tot mai mare ziare ți fol volante, cit și literatură revoluționară, ceea ce de- termină autoritățile să ia măsuri severe. Ideea Unirii Principatelor a fost propagată și prin presa internă, astfel C. A. Rosetti, militant de seamă pentru Unire, scria în ziarul Pruncul român din București : „Vă întindem mina frați moldoveni, în inte- resul nostru comun vă cerem unirea — ...vom alcătui un singur stat, o singură nație, o singură Românie liberă*. încă din iunie 1848, A. T. Laurean, unul din fruntașii revoluției transilvănene, a insistat pentru organizarea românilor în- tr-un „Congres general1*. 7 Tn fruntea luptei pentru Unire au stat cele mai luminate figuri de patrioți ai vremii, cărturari și publiciști de seamă ■ Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzi, Al. I, Cuza, Vasile Mă- linescu, C. A. Roselti, Dimitrie Bolintinea- nu, Cezar Bollac, N.T. Orășanu și alții. Animați de idei înaintate, mi!ițind pentru o unire care să contribuie la progresul țării, reușind să exprime năzuințele ma- selor populare, legau de Unire un șir în- treg de reforme cu caracter burghezo-de- mocratic printre care mai ales reforma a- grară. Speranțele tuturor erau îndreptate spre Mihail Kogălniceanu îndemnat să desfă- șoare propaganda unionistă prin presă, să înființeze o revistă unionistă. După Revoluția de la 1848. Kogălnicea- nu se reîntoarse în Iași și-și subordona întreaga preocupare literară și istorică, că- tre un singur scop: Unirea — toate acțiu- nile sale convergeau spre realizarea ma- relui act național, premiza progresului. Numele lui este legat de apariția revis- tei Steaua Dunării care inițial trebuia să se numească Unirea, și mai ales activita- tea desfășurată în fruntea comitetului Unirii din Iași, La baza acțiunilor sale stăteau, identitatea originii românilor, a numelui, a limbii, istoriei, instituțiilor, le- gilor și obiceiurilor, într-un cuvint a ci- vilizației lor. reclarnînd dreptul țărilor române de a se constitui’ într-un stat suve- ran, acesta urmînd a se realiza prin Unire. Lupta pentru formarea și organizarea statului național a creat cadrul în care Kogălniceanu a putut juca unul din ro- lurile cele mai însemnate. Numele lui se confundă cu lupta pentru Unire, cu rea- lizarea acesteia și a celor mal de scamă reîorme legate de organizarea statului mo- dern român. Conștiința unității păstrată dc-a lungul veacurilor, și-a găsit expresia vie în „Cu- vînlul pentru deschiderea cursului de is- torie națională* în Academia Mihăileană și în formula sintetică, reprodusă în re- zoluția propusă în ședința Divanului Ad-hoc din Moldova, în octombrie 1857, de M. Kogălniceanu : „Dorința cea mal mare, cea mai generală, aceea hrănită de toate generațiile trecute, aceea Care este sufletul generației actuale, aceea care, Îm- plinită, va face fericirea generațiilor vii- toare, este Uniunea Principatelor într-un singur stat.. Și într-adevăr visul de veacuri al popo- rului nostru s-a văzul realizat. Unirea Moldovei cu Tara Românească, opera ma- selor populare, făuritoare ale istoriei, au constituit prima etapă a procesului de constituire a statului național romăn, de- săvîrșit prin Unirea cu Transilvania in 1918. „Primul și hotăritorul pas spre unifica- rea statală — arată tov. Nicolae Ceaușeecu — i-a constituit unirea Moldovei cu Tara Românească, în ianuarie 1859. Victorie re- marcabilă a maselor de țărani, meșteșu- gari, lucrători șl tîrgoveți, a cărturarilor progresiști și patrioți. Unirea Principate- lor a reprezentat actul care a pus bazele statului național român modern. Ea a avut un puternic ecou și în Transilvania, întărind conștiința unității naționale a maselor populare din această provincie, stjmulind lupta lor pentru unire eu țara* *.| Alegerea domnitorului noului stat ce se năștea și care avea să se numească Ro- mânia, în persoana lui Al, loan Cuza, luptător pentru unire, care a înțeles che- marea vremii sale, însemna o garanție pentru binele țării. Anii domniei lui Cuza,| au fost anii unor reforme care au contri-; buit la așezarea statului român pe baze noi, conturîndu-se de pe acuma coordona- tele României moderne. Cu toate limitele lor, reformele acestea au contribuit la progresul general social-politic. De aceea, numele lui Cuza și al cola- boratorilor săi apropiați. Mihail Kogălni- ceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolin-’ tineanu și al celorlalți luptători pentru Unire, au rămas în amintirea urmașilor, ca personalități ce au deschis un drum nou întregii dezvoltări economice și social-1 politice a poporului nostru. CORNELII! POPUTI 1 Nleolae ceauțMcu, Expunere la ședința jubl- Uarâ a Mirii Adunări Naționale consacrata sâr- bitoririi semlccntenjimluj Unirii Transilvaniei cu România — 29 noiembrie 1»68. 8 NICOLAE CIOBANII IONEL TEODOREANU ' — fragment de biografie — n wel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodorcanu, lon-Hipolit, vine pe lume la (i ianuarie 1897. ora 12 ți 10 mi- nute an temeri d ian, in orașul Iași, in casa părinților săi, din strada Ștefan Cel Mare, Tatăl, magistrat, este în virslă de 27 ani, iar mama, Sofia O. Tcodoreanu, fără in- dicarea profesiunii, In virată de 25 ani. Evenimentul este consemnat de tată, a doua zi, adică ia 7 ianuarie, 1897, ora 11 dimineața, la oficiul siării civile de pe lingă primăria municipiului Iași, martori fiind Ion Corjescu ți Gheorghe Drăghici. ambii magistrati. primul in virată de 33 ani, al doilea de 37 ani, domiciliari, de asemenea, în lăți, primul în despărțirea a patra și al doilea in despărțirea a treia, In sfințit, evenimentul este autentificat în actul de naștere cu numărul 23 ți „constatat după lege de noi Gheorghe Constandache. oficerul stărei civile al comunei lăți'"1. Șint. toate cele de mai sus, date care, fără îndoială, privite în generalitatea îor exlstențională, pot tulbura, dar care, ra- portate la biografia viitorului scriitor nu fac decît să fixeze un cadru oarecare, susceptibil, eventual, după legile Celui mai deplin hazard, să explice sau nu cile ceva din substanța și semnificațiile respectivei biografii. Deocamdată, ce spe- culații se pot face in jurul acestor date de timp și spațiu 7 Că lațul, la acea dată, se aftă după 33 de ani de la Unirea Prin- cipatelor, ceea oe atrage după șine înde- lung cercetatul ți comentatul fenomen de cufundare in pacifismul nostalgic ți con- i DupA : Act dc naștere, extract dm registrul actelor de naștere pe anul 1SS7, al primăriei municipiului lași, Wpie ellb, ta 5 iulie 1858. In artilva d-nei Ștefana VcUsar-Tcodoreanu. servalor, pe atitea și atitea direcții ale vieții social-politice, culturale ți artis- tice, că peste trei ani avea să-ți încheie ciclul cel dc-al 19 veac al erei noastre, că pește 8 ani avea să aibă loc războiul ruso-japonez, peste 10 marea răscoală a țărănimii române, peste 17 războiul bal- itanic ți peste 19 începutul celui dintîi război mondial etc ? Sau : că părinții vi- itorului scriitor sînt încă tineri, că față de cei doi frați ai săi, el fiind cel mij- lociu, Ionel Teodorcanu este mai mare cu un an decît Laurențiu și, respectiv, mai mic cu unul decît Alexandru. Sau, în sfirșit, că la acea dată se scurseseră opt ani de al moartea lui Emincscu. că Ju- nimea în frunte cu Maiorescu îți fixase de multă vreme sediul la București, că li nărui profesor G. Ibrăileanu se afla în plină afirmare pe tărâmul criticii militan- te, că tinărul Mihail Sadoveanu, la 17 ani, elev la lași, iși strunea deja instrumen- tele artei sale inimitabile etc., ele. ? Sigur, asemenea deducții și asocieri sint cit se poate de firești, în felul lor, și, cu un minim efort de imaginație, ele oferă suficient material documentar pen- tru a recompune lesne ceea ce numim un cadru biografic, mai mult sau mai puțin general, mai mult sau mai puțin concludent. Ceea ce se cuvine insă a fi reținut în chip deosebit este modul în care condi- țiile de timp și de mediu, implicate în începuturile biografiei scriitorului, cu- nosc acel proces sui-gencris de asimilare, totul transformîndu-se, astfel, în ele- mente intrinseci, pe deplin particulariza- te ale mentalității familiale, în ambianța căreia se formează personalitatea lui Io- nel Teodorcanu. In această privință, me- canismul de abandonare afectivă, exaltată, in albia tradiției congenere, la ionel Teodorcanu — ca și la atîția alți scriitori 9 moldoveni — funcționează fără greș. Pe- Vd. In aeest sens, proiecția problemei tn ficțiunea rorrytnk'scA din V&L I al trilofilcl La Medeleni, Hotarul nMUtomir, 5n spcciwl c*p- Mvdiu.1 moldoventkc. s Certificai de absolvire a cursului Interior de liceu sau gimnaziu — Arhiva Ștefana Vrtisar- Teodorranu. rea vreunor marcate aptitudini la eroul- său; în schimb, el? sînt revelatoare pen- tru definirea aceea ce am numi, în. mod paradoxal, un elev mediocru cu perso- nalitate. E un atribut ce se dezvăluie mul- tilateral t relativa constanță cind este vorba fie de discipline care nu crerază dificultăți deosebite in studierea lor {lim- ba română, de pildă) sau de altele care dezarmează pe orice elev lipsit de voință și tenacitate (matrmatieile), dezinteres crescSnd pentru domenii de studiu care nu afectează spiritualitatea individuală a unul vlăstar de oameni epicurei ți practici (religia) sau, din contră, pasiunea tot mai accentuată, marcată de salturi spectaculoase de la un an Ia altul, pen- tru domenii ce devin oarecum predilec- te (gimnastică sau științele fizlco-nalura- le) etc, Așadar, personalitatea elevului Teodoreanu Hipolit-Toan se dezvăluie tocmai În incapacitatea sa de depășire, prin disciplină autoimpusă. a lot ce ține de structura caracterologică originară, pe care însuți scriitorul și-o va defini atit de exact mai tîrziu: „Cel mijlociu {Ionel, — n.n.), cu păr buclat de culoarea castanelor sălbatice, și obraji de măicuță, fură țigări din bi- roul tatei, intirzie dimineața la școală, are note proaste la matematică, științe naturale (?!), chimie, germană, și religie, e ingîndurai ca o salcie ninsă, tăcut ca o oglindă din pod, și nu face nimic : nici la școală, nici acasă. Cînd era mic, visa și cînd era treaz, acum doarme și cînd nu doarme. Nuferi cresc sau broaște, in ape- le somnului lui ? Mai ales el nu știe. Se simte ca un fum care se îneolăcețte-n semn de întrebare, înainte de a se des- trăma' (fn casa bunicilor/. Ar fi însă greșit să ne închipuim că. în conformitate cu cele de mai SUS, scri- se despre el însuși, in anii copilăriei și ai adolescenței. Ionel Teodoreanu propu- ne figura unui palid și visător erou ro- mantic, străin de orice atracție pentru zonele realiste, intens solicitante ale vie- ții moderne, cu tot cortegiul ei de avata- ruri. Dimpotrivă, în întregul lor adevăr, lucrurile se prezintă cu totul altfel. In- trovertirea și dispoziția spre visarea u- șor apatică — precum la Dănuț din la Medeleni, la Andi din Bal mascat. la Catul Bogdan din f.orelef, la Petru din Turnul Milener etc. — se întrepătrund, adesea, fuzionînd într-un tot caractero- logic extrem de unitar, deosebit de re- velam. ..Spiritul sportiv", învederat ți de mediile foarte bune obținute la gim- nastică. încă de pe acum, se confruntă cu datele psihologice „artist:?*, a viitorului scriitor. Cel dintîi element nu se va lă- 15 sa niciodată asimilat ți cu atit mai puțin anulat de cele din urmă. Mai mult chiar, va avea intotdeauna un rol echilibrant, potcnțînd în sens larg realist, prin învio- gărări binevenite, viziunea artistică a operei teodoreniene, conferind u-i acea co- ordonată atit de particulară a pasiona- lului și a vitalului. „Medelenismul*1, în deplina sa structură, își revendică ori- ginalitatea și de la această inedită altoi- re de elemente vitaliste pe rădăcina pa- seismului tradițional și a aplecării spre reverie, spre visare. Viitorul comentator sportiv care va fi Ionel Teodoreanu va acorda întotdeau- na o atenție maximă desăvirșirii fizice a eroilor săi — adesea, adevărate chin- tesențe dintre viziunea sculpturală antică și dinamismul atletic modern —, ceea ce îți are originea intimă in însăși psihologia „sportivă" a elevului de acum. Pasiunea pentru personaje de o ire- proșabilă armonie fizică, de o ținută vestimentară impecabilă, pasiune ce va fi învederată de opera sa începînd cu scrierile de inceput (Ulifa copilăriei, La Medeleni) și încheind cu cele din perioa- da finală a creației sale (Tudor Ceaur Alcaz, spre pildă), iți arc sursa intimă în cultul, de o ușoară autoadmirație nar- cisiacă, pentru propria-i persoană. în la- tura înfățișării exterioare. Intrueîtva, personalitatea scriitorului și, implicit, structura operei lui nu vor fi străine dc anume recrudescențe ale spiritului dandy, în aspectele lui relativ înlîrzlate și în- deajuns de mult contrafăcute, grație sis- temului de receptare mijlocit, prin di- verse filiere de loc și de timp. Deocamdată, așa cum ni-1 arată și fotografiile din acei ani, copilul și adoles- centul Ionel Teodoreanu face adesea figu- ra unui viitor posibil sportiv, căci dacă deghizarea operetistică în costumația fai- mosului genera! japonez Kami-Mura mai poate însemna și un gest desenînd modul eu totul platonic în care protipendada încă patriarhală a lașului își permite să recepteze evenimentele istoriei contem- porane, in schimb, pasiunea frenetică pentru diverse sporturi este elocventă prin ea însăți. Fără a face speculații ex- cesive. putem totuși afirma că pasiunea pentru sport, la Ionel Teodoreanu, încă de pe acum, încorporează o anumită can- titate de spirit estet, viitorul scriitor fă- cind din ea, dacă nu-i prea mult spus, un mijloc dc cochetărie adolescentină. Astfel, „poza" pe care costumația de pes- car la vîrsta de 13 ani, i-o oferă, este imortalizată cu maximă plăcere în foto- grafic; la fel și cea dc mai tîrzlu, de pa- tinator virtuos, care se vrea de tot ar- tistică, dată fiind poziția și ținuta atit de minuțios studiate. Mai mult, chiar, sportul din urmă, patinajul, pare a satisface mai direct ve- leitățile de distincție aristocratizantă ale adolescentului, Ca și pasiunea de mai tîrzlu pentru cochetele rubăști, din care scriitorul va avea adevărate colecții, prac- ticarea patinajului, sport „nobil" între celelalte discipline similare, oferă posibi- lități spectaculoase de punere în evidență a agilității și. totodată, a distincției fi- zice. Nu e mai puțin adevărat însă că interesul viitorului romancier este atras și de discipline sportive mai puțin artis- tice și chiar „plebee". Chiar dacă nu le practică ol însuși, Ionel Teodoreanu este de pe acum un frenetic admirator al lo- cului de box sau al atît de autohtonului joc de oină, de vreme ce în amintirile despre viața de școlar, între al ți foști co- legi. apare șî figura neîntrecutului jucă- tor de oină Constantin Vîrtosu, pe care îl evocă cu deosebită căldură, intr-o carte de publicistică sportivă ’. Oricum, anii copilăriei ți ai adoles- cenței pregătesc, așadar, nu numai vi- itoarea faimă a scriitorului de bărbat a- vînd o înfățișare în stare să concureze cu aceea a răsfățatului cintăreț Leonard sau eu aceea a celebrului actor de film liudolf Valentino, ci, totodată, acești ani relevă sursele atracției sale pentru pu- bliclstica sportivă. Este vorba de o atrac- ție care nu purcede atit din dorința de instruire profesională, precum la un Că- rnii Petrescu, cît din convingerea că spor- tul, în general, este el însuși un domeniu în care se manifestă din plin geniul crea- tor al omului. Ca mulți alți scriitori con- temporani cu el, Ionel Teodoreanu va fi tentat să acorde sportului drept de exis- tență in însuți cîmpul artei. Scriind des- pre faimosul boxer al epocii, Mâți Spa- kov. intre altele, el va afirma următoa- rele : Admir cu același creier, și cu a- celeași bătăi de inimă, un vers înalt, ve- cin cu tremurul luceferilor, o pictură a- dîneă pînă la taină, o coloană antică în care marmura are clanul neted al unei nudități de zeu adolescent, — cît și pe un Spakov; fiindcă în toate acestea găsesc plenitudinea unui acord predestinat în- tre conținut și expresia care-1 destăinu- ite In această clipă Spakov descin- i iarba, Biblioteca pentru toți. Ed. Ubrtrlei Alealay, Bue., nr. 14S3— 16 de din splendoarea barbarei rede- venind un simplu Spakov, de toate zi- lele’ \ Iar despre apariția fascinantă a pa- tinatoarei norvegiene Sonia Henîe, va zi- ce : „Dacă scena Opciei din Paris, pe care a dansat Nijinsky, în fruntea baletu- lui rus, ar deveni sloi polar, luminată de aceeași rampă ți privită de aceiași spec- tatorl; și dacă Sonia Henie ar apărea singură pe nuditatea sură a gheții, — spectacolul acestei Seri ar deslătițui ace- leași aclamații și aplauze ca ți o Ni- jinskyadă. Vreau să spun — prin aceasta, — va conchide cronicarul — că Sonia Henîe a depășit hotarul supremelor performanțe Sportive intrînd adine în artă, pină acolo unde patina ei Sntîlnește, tot aripă, căi- cilul de zbor al lui Nijinsky, veacul mar- murei eline ți pe al renașterii italiene". De altfel, domeniul acesta, al sportu- iluî ca fenomen de artă, va interesa atît de mult pe scriitor, incit, intr-un interviu din 1930', el își dezvăluie intenția do a scrie un roman axat pe teme recrutate de aici : „Ia vară voi serie romanul care .să apară in toamnă. Va fi probabil în două sau mai multe volume ți va fi pla- sat în lumea sporturilor. In străinătate au apărut multe opere in genul acesta”. I Intenția, din păcate, nu se va realiza, pentru că, în 1030, Ionel Teodoreanu nu scrie și nu tipărește nici un roman. Dar. mai presus de orice, toate aces- te gindurî, frămîntărî, opinii și intenții dezvăluie bipolaritatea personalității ar- tistice a scriitorului, structurală, cum am văzul, pe raporturi aparent antitetice, în al căror cuprins își dau întîlnire atribute de natură romnntic-eontemplativă cu al- tele de un activism frenetic, debordant. Frins în ritmul agitat al vieții tinere- ii tului școlar ieșean, deocamdată, elevul । Liceului Internat e prea puțin solicitat de pasiunea scrisului. Isprăvi de aceas- tă natură, de care scriitorul îți va amin- ti cu umor, nu sînt deloc încurajatoare în direcția depistării unor predispoziții creatoare pretimpurii. „Eram în clasa a IV-a de liceu — va spune ionel Tcodo- reanu. Cu profesor de limba română îl aveam pe Calistrat Hogaș. într-o _ zi ne dă să facem o compoziție cu subiect li- ber. Eram pe atunci pasionat patinator. Manuscrisele melc Ic scriam cu ascuțișul paiinei pe ghiață. Deci întortîndu-mă acasă rog pe mama să-mi facă lucrarea cerută, Mama mi-a făcut o compoziție cu 1 Universul literar. 1930, XLVI, nr, S7. i?, in- terviu realizat de N. Crcvedla. titlul „Babeta*. La ora de română am citit bucala cu glas tare, iar profesorul Hogaș a fost atît de îneîntat de talentul meu Incit mi-a prezis o strălucită carie- ră literară. Am căpătat nota zece și am fost îneîntat de debutul literar al... ma- mei mele" !. Fragmentul intitulat Tetă ia romdnă, din fn casa bunicilor fixează și el o în- timplare plină dc haz, legată tot de per- sonalitatea lui Calistrat Hogaș. Dacă ele- vul Teodorescu Hypolit Ion își induce în eroare profesorul în cazul compunerii de acasă, în schimb, îți primește polița cu ocazia lucrări! scrise în clasă, la sfinți- tul primului trimestru. Incapabil de a se Concentra In vreun fel, hărțuit mereu de bucuriile vacanței ce sc apropie și fas- cinat de imaginile peisajului hibernal de afară, la toate acestea adăugindu-so re- zistența ia formulele banal-didactice ale colegilor („Iarna este anotimpul pe care l-a descris în versuri nemuritoare mare- le nostru poet V. Alecsandri, în .,; sau: „Iarna osie anotimpul preferat al copiilor,.,"), viitorul prozator liric tiu izbutește, efectiv, să seric dorit următo- rul text, cum se vede, de o iapidaritate dezarmantă; „Cline, cline, cline", după care urmează semnătura inspiratului au- tor : Teodoreanu Hypolit ion. Firește, mucalitul profesor, în fața Unei aseme- nea performanțe, va fi zimbit în barba lui stufoasă, aoordtnd distinsului său elev, scrisă cu cerneală roșie, nota 1 și semnînd și el: Calistrat Hogaș, Nu-i vorbă, incidentul pare a nu fi avut consecințe chiar atît dc grave, de vreme ce. totuși, și elevul din banca a V-a obține, în acest an. la limba română, onorabila medic generală 8,25. Fără a releva salturi calitative dom- ne de reținut in privința rezultatelor ob- ținute la învățătură, in anii cursului su- perior de liceu (1912—1918),’ viitorul scri- itor, aflat de-acuni în pragul celei dinții tinereți, pare a face aceeași figură ambi- guă, de ins indecis, aparent înzestrat cu o personalitate difuză, în ale cârei as- cunzișuri sufletești se agilă nedeslușit latențele unei remarcabile predispoziții creatoare. Dionisiac și apolinic, totodată, Ionel Teodoreanu pendulează între cele două s I. ValerSan : De vorbi cu d-1 Ionel Tcodo- rtanu, Vist» literar*. »nul L nr. Si, 11 dec., 1JM. 3 Astfel, Cl, a șutea liceali este promovată cu media general* 8,61 după Arhivele statului Iași, fond 1TÎ, LtMUl Internat Iași, foaia matricol* nr, «), 17 extreme ale procesului de autodevenire. Biografia sa interioară se constituie din concomitente impulsuri introvertite și ex- travertite, deci din interiorizări bruște, concretizate in tăceri și apatii îndelungi, și din elanuri vitale, spectaculoase și sur- prinzătoare. Avatarurile crizelor de creș- tere — atit de exact surprinse în voi. II al Medelenilor — învederează tocmai o asemenea complexă contopire de factori eterogeni. Viitorul scriitor își va aminti cu multă pregnanță de toate aceste schim- bări la față, suportate de biografia sa in această perioadă de timp: „Pe cînd eram în cursul superior al liceului — va mărturisi el — m-am mutat de acasă la niște bunici ai mei. Cunoșteam destul de bine viața, sporturile și petrecerile mă aduseseră într-o stare de blazare. M-am hotărît să mă retrag din lume, Mi-am tuns părul, am abandonat toate costume- le elegante sau cel puțin cochete și m-am așezat pe citit. Am citit în vremea aceea atit de mult că mă mir că nu am orbit pină acum sau nu port cel puțin oche- lari ., Intr-adevăr, lista autorilor citiți în această perioadă este pe cit de întinsă lot pe atît de diversă. Cuprinsul ei este întrutotul tipic pentru foamea de lectură a oricărui adolescent aflat la virsta ma- rilor și freneticelor căutări'. Pentru anii mai de început ai pasiunii devoratoare pentru lectură, sînt reprezentative cele spuse intr-un fragment din întoarcerea fn timp, intitulat Lampa covorului zbu- rător. Din apatia alarmantă pentru cei din jur („La școală, între camarazii de vîrstă și de bancă, nu le-aude decit zgo- motul, și stă cu fruntea plumbuită prin- tre ei, el singur numai repetent al tine- reții. Profesorii cu drept cuvînt bincvo- iesc să vadă-n el rușinea clasei și a pă- rinților t model de neurmat, pe școală"), nu-1 poate scoate decît cufundarea som- nambulică în lectură: ,Și totuși, somn.oson.il, jalnicul, ne- împăcatul, obiditul sinucigaș fără voința faptei, de nu știu cîte ori pe zi —, are în toate zilele orgii de fericire, încep îndată ce s-au stins luminile. Numai a- tuncl, cu o zvîcnire năzdrăvană în adîn- cul inimii, aprinde lampa de buzunar, iar de sub pernă scoate cartea, E singur ca Și Robinson Crusoe. Pa- tu-i cald. Toți dorm. E atit de fericit că încă nu deschide cartea. Ce fericire poa- te fi mai mare decît pragul ei pe care întîrzii ? 1 Universul literar, loc. cit. 18 Apoi deschide cartea. Numai aripi Zborul a-nceput. Cum se numește cartea ? Oricum I Oricum! Nu are nici-o importanță cine a scris-o, cum a scris-o ! Romanul în fas- cicole cu „va urma" sau aventurile iui Sherlok Holmes, Mușchetarii, Catacom- bele Parisului, Contele de Monte Cristo, Genoveva d? Brabant, Barbara Ubric, sau în romanele lui Georges Ohnet — orice, orice! Dc-a valma, Eminescu și Vasile Pop, Bai zac și Paul Veval, Duiliu Znm~ fircscu — suifina din Viața la țară — Arscne Lupin, Coșbuc și Dikens, Pcl- ladan și Sadoveanu, Bucura Dumbravă. Claude Farere șl Anton Pann, Turghe- niev, samovarul romantismului rusese...*. Totuși, pe fondul acesta haotic, cu timpul, încep să se diferențeze preferin- țele, căci anii imediat următori termină- rii liceului ii vor găsi pe Ionel Teodo- reanu avînd o personalitate intelectual- artislică deja închegată, de o remarcabi- lă pregnanță, ceea ce va explica întru- totul maturitatea artistică surprinzătoare a debutului său literar. Iu interviul men- ționat din Universul literar, la întrebarea privind autorii străini preferați, după ce arată că-i arc mai întîî în vedere „pe toți cel a căror admirație țj-e parcă im- pusă*, scriitorul ține să insiste în spe- cial asupra a trei nume: „Iubesc mult — zice el — pe Alain Furnier; ador de la vîrsta de 15 ani pe Rudyard Kipllng și-t aplaud cu aceeași copilărie tumultoasă pe Kimm, cea mai înrimătoare poveste in plină realitate, pentru cele două volu- me ale Junglei și pentru unele din nuve- lele lui (...). Un poet pe care l-am citit și gîndil de-adrcptul in tot straniul șî toate mirările ce răsar noaptea din cele mai adinei tăceri ale ființei, de-acolo de unde par că vin vaete de buhne și tă- ceri de mări, este Raincr Maria Rilke. Pe acesta îl savurez în original*. Cum se vede, sînt preferințe de struc- turi cu totul diferite între ele, dar fiecare în parte satisface uncie din laturile cele mai caracteristice ale gusturilor lut Ionel Teodoreanu : epica de încordată tensiune sentimentală (Furnier), tenacitatea uma- nă elementară, pasiunea tumultuoasă pen- tru natură, exotism și aventură (Kipling) și tonurile tragice, de durere existențială sflșietoarc ale elegiei (Rilke). Mai ales cele din urmă elemente, surprinzător, își vor găsi tulburătoare ecouri în poemei" întunecate din volumul postum La por- țile nopții, pe care scriitorul nostru le va zămisli in ultimii săi ani de viață. Saturat de lecturile copilăriei și ale adolescenței sale întîrziale, adine impreg-' nat de atmosfera îstoric-patriarhală a lațului, beneficiind și dc experiențele vi- legiaturiste ale căror itinerarii vizează în primul rînd mănăstirile și locurile de la Văratic și Agapia, dar și Oorsecul, Slin icul, Constanța, Tekirphiol. Bucu- reștiul, orașe și moșii din Moldova etc. — (se află, in Masa umbrelelor, o mărturie din care rezultă că ar fi călătorit cu tatăl său și în Italia: „Văzusem în copilărie la Veneția, în pia- ța San Marco, Un călugăr franciscan în- văluit îngerește in zboruri de hulubi", a- șadar, impulsionat, de asemenea. îndelungi și pasionate inițieri, elevul Teodoreanu Hypolit Ion sc pregătește nu numai pen- tru a duce mai departe tradițiile profe- sionale ale înaintașilor pe linie paternă (științele juridico), ci și pentru ceea ce nici cel puțin apriga și perspicacca bu- nică Elencu nu bănuiește și, apoi, nu crede; creația literară, Cităm, deci, din secvența intitulată Diate# din fn casa bunicilor ' „— Mă rog. și dc ce-ai să te-apuci, Itu cînd ii fi mare* — Știu eu, bunică. — Te-i pomeni că te tocmești nepot ia bunici — zice bunica cu-n zîmbet ur- zicat de harțag. Nepotul zimbețtc. — Rîzi tu. rîzi harapnic șl haramulo, da bletu tată-tău ce zice ? — Ta!a nu spune nimic. — Muncește sircacu I Ce să spue ta- tă-tău 7 — Am să mai glndesc, bunieă, — Dar pini acum ee-ai tot făcuL 7 — Ce-am făcut ? Ce-am făcut 7 se socotește nepotul, încordîndu-șl fruntea ca la matematică. Brațele bunicii zboară, fndură-te Hrisioase, — Ce tot dai din plisc ca cocostâr- cul pe casă 7 N-ai făcut nimic. — Cum, bunică 7 N-am învățat la școală 7 — înveți tu, pe dracu, Dormi în ban- că. Parcă te văd. — Citesc, îmi fac lecțiile — înșiră nepotul, — Căști, le freci la ochi, dai din bu- ze, te duci, te întorci, te foiești, continuă bunica. Măi terchea-berchea, bunică-ta te-ntreabă ce faci cu scăfîrlia ta de cap, nit CU cogemete picioarele tale de trin- tor“. Șl dialogul continuă astfel, bunica chestionînd necruțător, în Ciuda interven- țiilor conciliante ale bunicului, iar nepo- tul dînd din colț in colț, pentru ca totul să se încheie cu o mărturisire neaștepta- tă, din partea celui din urmă : „— Ei. ia spune, — revine bunica. — Ce să mai spun, bunică 7 — Ce nu mi-ai spus. De ce-ai să te apuci cînd îi fi mare 7 Nu uită bunica do unde-a plecat ți pace! — Poale e-am să scriu, bunică, — Să scrii, 7 Tu ? Ce să scrii, mă ros 7 — Cărți. — Iaca măi 1 Cărți I Și cu ce-ai să le umpli 7 Nepotul zîmbește și se bate cu vîr- ful degetului peste frunte". /P TULIU RACOTA ASPECTE DIN VIAȚA LUI L. BLAGA Addendă la pași prin lumea «Hronicului șî cîntecului vîrstelor" n **red că intr-un timp foarte apropiat un harnic istoric literar va începe munca uriașă do cunoaștere pas cu pas a vieții ți activității creatoare a marelui scriitor L. Blaga spre a ne da o monografie de întindere ți valoarea aceleia pe care G. Călinescu a închinat-o lui Eminescu. Atunci orice informație documentară pri- vitoare la scriitorul pornit din Lancră- mul de pe Mureș își va dovedi utilitatea, ca ți aceste modeste însemnări pe care le consider o addendă la Pași prin lumea „Hronicului șl dntecului vîrstelor**, arti- col apărut în primăvara anului trecut în revista Orizont. Mulțumesc și pe această cale dom- nilor Vasile Neguț. unul dintre profesorii lui L. Blaga, Gh. Popa, personajul Hroni- cului și cîntccului vîrstelor (p. 74). Coleg de clasă și prieten al lui L. Blana, I. Bcju, bibliotecar al Institutului teologic din Sibiu, Bujor Teculcscu, jurisconsult și C. Kobu, asistent universitar, pentru informațiile date eu multă bunăvoință, O 1, Preotul ortodox Isidor Blaga și mezinul său, Lucian, erau firavi : pe „Tata nu l-ani cunoscut niciodată prea sănătos’*, iar eu „crescusem prea înalt pentru anii mei ți eram cam transpa- rent*. Pentru întremarea acestora, întrea- ga familie a plecat în Munții Sebeșului, la Bistra, pe șase săptămini, în vara anu- lui 1903. Este în cadrul „marii întîlnirî1* cu muntele un moment important pentru cu- noașterea creației blagiene. La „un picior de stincă, inalt de sute de metri, purlind în vîrf o lespede enormă, orizontală, an- samblul semăntnd cu o masă gigantică", preotul „cu mintea de aur* a dat mezi- nului o explicație cu următoarea formă aforistică în concluzie: „Omul care gindește puțin e de tot- deauna și—i martor tuturor timpurilor* (p- 55), Prezența acestei forme, desigur ne- căulată de preot și necerută de mintea copilului, arată cu prisosință izvorul ere- ditar al înclinării lui L. Blaga spre „ge- nul" care va forma materialul volumelor Pietre pentru templul meu (191P) ți Dis- cobolul (1945). și despre care va scrie în vara anului 1944, unui prieten : ..Am început să scriu „Aforisme". E un exercițiu pe care-1 făceam în prima ti- nerețe, și care astăzi a devenit uluitor, chiar pentru mine însumi. Am scris vre-d 150 și merge înainte. Sper să fie tot atît de bine scrise ca ale lui Valăry, dar mal substanțiale* (Gherghinescu Vania, Lucian Blaga, Corespondență V, Aslra, a. 1967, nr. 2). O 2. In amintirile sale despre L. Blaga (Lucian Blaga, Familia, nr. 4. a, 1925 șl retipărirea in Tara noastră din 1 sept; 1935 sub titlul Amintiri despre Lueiaq Blaga), Horia Teculcscu afirmă : „In cî. a IV-a. am întemeiat o societate literară, alecîndu-l pe el (pe L. Blaga —- n.n.j președinte", Dilatată considerabil da Georgc fvașcu, afirmația aceasta a pri- mit următoarea formă: „în 1910, U Blaga este ales președinte al societății literare din școală* (Introducerea la Lu- cian Hlaga, Poezii, ediție îngrijită de Gcorge Ivașcu, 1960, p. IX, și 1907, pp. VIII—IX). Noua formă este lipsită de orice sprijin documentar și se află în total dezacord cu statutele societăților li- terare alo liceelor românești din arcul carpatic țv, bunăoară D- Vatatnaniue. G. Coșbuc, 1967, pp. 14—161 ți cu anua- rele Liceului Șaguna din Brașov, unde a studiat L. Blaga. Alegerea urmi elev din el. a IV-a, și chiar din clasele Lmedial următoare, ca președinte al societății li- terare din școală nu se putea face, ne- fiind statutară. Grăitoare în această pri- vință este mărturisirea istoricului literal G. Bogdan-Duică (1865—1934), și el elen 20 al Brașovului : „Eu personal ca elev am asistat la ședințele literare ale studenți- mii (ale elevilor, — n.n.), pe care le pre- zida Andrei Bîrseanu și la care cei mici erau admiși cam pe lingă sobă" (v. Pro- fesorii liceului „Andrei Șaguna" în Anu- arul liceului ortodox român Andrei Șa- guna din Brașov pe anii șc. 1923—1928, p. 61). Anuarul aceluiași liceu pe a- țc. 1924—25 dă lămuriri și mai precise in această privință, la capitolul despre isto- ricul societății literare „Ton Popasu* (p, LXXX), cum era numită societatea lite- rară a șaguniștilor: „Una dintre cele mai importante și vechi organizații ale elevilor liceului (...) este societatea literară". „Membri ai acestei societăți sînt nu- mai elevii cursului superior, Ei sînt de două feluri, cu drepturi depline, „mem- bri ordinari", cei din cl, VII și VIII și cu drepturi reduse, „membri extraordi- nari", avînd în adunările lor, numai vot consultativ, cei din cl. V și VI liceală. Acești din urmă au deci să facă timp de doi ani un fel de ucenicie în societatea lor literară. „Numai din sinul membrilor cl. VII și VIH se aleg de către adunarea gene- rată a tuturor membrilor conducători, membrii comitetului societății: casierul, controlorul, bibliotecarul, secretarul și vicepreședintele și „comisiunca literară" a societății. Președintele este un profe- sor numit de director, de regulă dintre profesorii de limba română". Așadar, L. Blaga nu putea fi pre- ședinte al societății literare din școală în nici unul din anii săi liceali, căci aceas- tă sarcină era dată numai unui profesor. După același anuar (p. LXXX). președin- te ăl societății literare in anii 1900—1914, cit timp L. Blaga ora elev al Liceului Șaguna din Brașov, au fost profesorii Dr. Alex. Bogdan, frate al istoricului literar G. Bogdan-Duică și cumnat al marelui istoric Nicolae lorga (1906—1910), și Va- sile Neguț (1910—1914). După aceleași statute, L. Blaga, ca elev în cl. a IV-a, nu putea fi nici măcar membru extraor- dinar al societății literare a școlii. Și acum să revenim la afirmația lui Tecu- lescu : „In cl. a IV, am întemeiat o so- cietate literară, alegîndu-I pe el (pe L. Blaga, — n.n.) președinte". Mai ales în urma celor de mai sus. nu poate fi vor- ba decît de o societate literară a clasei, nu a școlii. Afirmația lui Teculescu, îm- brățișată șl de autorul acestor rinduri (în articolul Pași prin lumea „Hronicului și cintecului viralelor) a fost întîmpinată cu nedumerire de Gh. Popa. După aces- ta, o asemenea societate n-a existat, căci, dacă ar fi existat, el, șeful clasei și prie- ten cu toate vîrfurile acesteia, și-ar a- minti de ea, mai ales că în cl. IV era și el „poet", iar înfățișarea unei asemenea societăți, fapt neobișnuit în istoria lice- elor române din Transilvania, ar fi fost cuprinsă în sfera Hronicului, poate chiar în cadrul unui larg comentariu. Se pare, cred eu, că adevărul se găsite undeva pe la mijloc. Să încercăm să-l găsim prin deducție, lipsindu-ne probele materiale. întoarcerea lui L. Bla- ga între colegii săi, în cl. IV-a, cu cunoș- tințe impresionante însușite in timpul ducerii vieții de „elev particular", i-a adus recunoașterea superiorității depline. Acum, in viața clasei ți chiar a școlii, el era cineva. Totuși nu erau cunoscute toa- te aspectele sale spirituale. Nimeni nu bănuia că el este poet. Marele „eveni- ment" al descoperirii poetului L. Blaga a avut loc abia după publicarea poeziei Noapte în Tribuna din Arad (nu din Bra- șov. cum greșit scrie G, Ivașcu în aceeași Introducere). Așa rezultă din „Amintiri- le" lui H, Teculescu : „După citirea poe- ziei apărute în Tribuna din 8 mai 1910, „am alergat și l-am felicitat, iar el, cu mîhnîre, ml-a supus: Ce curioși sînt co- legii, nu le vine — se vede — să creadă c-am scris-o eu". Generozitatea mea pe- cetlui definitiv prietenia și deschise un suflet frămintat de planuri literare". A- gitația admirativă a colegilor noului poet a intrat în domeniul Hronicului: „Eve- nimentul" era menit să stîrnească vil vă numai printre liceenii de sub poalele Timpii, dar nu dincolo de această vale" (p. 102). Desigur, numai sub influența acestei „vîlve* cîțiva dintre colegii lui L. Blaga, și ei cu preocupări literare, au format, la îndemnul lui H. Teculescu, un ,.cerc" li- terar. neoficial deci, în frunte cu autorul Nopții. Noul cerc a străpuns obișnuitul, dar n-a putut face și „exploatarea succe- sului* prin cîștigarea lărgimii și adînci- mii clasei, căci a venit repede sfirșitul anului școlar și apoi, după două-lrei luni, trecerea firească a membrilor acestuia între membri extraordinari ai societății literare a școlii. Așa se face, cred eu, că faptul a trecut neobservat sau nereținut de șeful clasei și a rămas neconsemnat în Hronic ți in anuarul școlar respectiv. De altfel, în anul următor, L, Blaga este singurul elev al cl. V-a care-și cucerește un loc intre cititorii de „lucrări mai de 21 scamă" în societatea literară „Ion. Popa- su“, prin poezia originală Naufragiații (Anuarul gimnaziului gr. or. român din Brașov, pe a, șc. 1910—1911, p. 133). O 3. în primăvara anului 1911, L. Blaga, elev in cl. a V-a Ia liceul din Brașov, a luat parte Ia excursia făcută în Grecia și Italia de către elevii cl. a Vil-a. Aces- tei excursii i se închină întregul capitol al XXII-lea din Hronicul și cîntecul viratelor. O concisă dare de seamă, în- tocmită de prof. Dr. I. Blaga, sub a cărui conducere s-a făcut excursia (Anuarul pe a. șc. 1924—25, p. XCIX), găsim În Anu- arul pe a. șc. 1910'lfll 1, pp. 149—150. Intre aceste două „prezentări* există și nepotriviri referitoare la perimetrul a- dcvărului. Cuprinzînd inadvertențe, pri- ma parte a formei din Hronic, parte cu conținut organizatoric, cere cîteva corec- tive. Să le facem, Hronicul ne spune: „Unchiul losif (Blaga, — n.n.) în dragostea cu adevărat largă și caldă ce-o purta elevilor, obișnu- ia să organizeze, tot la cîțiva ani, clte-o călătorie in Italia. Călătoria era pregăti- tă timp de șapte ani cu inițieri încete, atît de istorie, cît și de literatură. Se pro- ceda, astfel: cînd unchiul losif devenea, prin rotație, diriginte la cl. I, desfășura înaintea elevilor programul viitoarei că- lătorii, ce se va face cînd acești elevi vor fi în clasa a VII-a. Dirigintele va a- vansa cu ei dc la clasă la clasă, ținîn- du-i sub oblăduirea sa. Elevii fără a ti fost în vreun chip constrînși la aceasta, se angajau la o cotizație lunară de-o „co- roană* la fondul viitoarei călătorii, Banii erau depuși, pentru spor, la o bancă* (pp. 107—108), Rezultă așadar, că excursia în Italia se făcea tot la șapte ani și numai de elevii cl. a VIl-a care-1 aveau ca dirigin- te pe prof. Dr, I. Blaga. Dar Gh, Popa și anuarele ne ajută la cunoașterea depli- nă a adevărului. Profesorul I. Blaga era entuziast, bun organizator și mare iubi- tor a! excursiilor în Italia. Cu elevii al căror diriginte le era. cînd ajungeau în cl, a VH-a făcea o asemenea excursie. Dar nu numai cu aceștia. Ori de cîte ori o clasă oarecare reușea să-și constituie fondul de excursie pînă în cl. VII-a, excursia se făcea tot sub conducerea ini- mosului și priceputului I. Blaga. Chiar excursia la care a participat L, Blaga a fost a elevilor care aveau ca diriginte pe alt profesor, pe I. Petrovici ; Dr, I. Blaga era diriginte al cl. a IlI-a (Anuarul, pp. 149 și 53—54). Apoi, excursia în Italia a ținut din 31 martie pînă în 24 aprilie și l-a costat pe fiecare elev participant 274 „coroane*. Elevii au realizat această sumă prin co- tizații lunare. începînd din cl. I-a, prin colecte în cercul cunoscuților și prin aco- perirea diferenței de către părinți. Este de reținut și aceea că numai o parte din banii colectați era vărsată in contul co- lectanților respectivi, căci cealaltă parte augmenta „fondul de ajutorare a elevi- lor săraci la călătorii școlare", precum și „fondul general de excursie*. Din ase- menea bani a fost ajutat excursionistul U Blaga cu 25 „coroane* (Anuarul pe a. șc. 1910—1911, pp. 149—150). Același a- nuar mai menționează că ,.D-1 Dr. I. Ele- cheț, inedic in S. Sebeș, a dat un ajutor special destinat studentului L. Blaga* (p. 150). în privința acestui ajutor. Hro- nicul ne spune următoarele; Frof. I. Bla- ga l-a sfătuit pe L, Blaga Să solicite un ajutor de .aproximaliv 120 coroane" de la banca din Sebeș, unde „hotărîtor era doctorul Elcheș*, spre a putea participa la excursie, ceea ce a și făcut: ,,A treia zi, primeam deodată cu o solie telegrafi- că dc bune urări pentru miazăzi, întrea- ga sumă cu care să iau parte la călătoria, atît de incredibilă încă inimii mele" (p. 109). Dar care este această sumă ? 120 coroane, cil (se pare) a solicitat L. Blaga sau „întreaga sumă“ necesară excursiei, deci 274 coroane ? Am crezut că pot răs- punde la această întrebare folosind „Mul- țămlta publică și darea dc scamă dela- lîată, cu numele contribuitorilor1*, cane după indicația aceluiași anuar, ar fi apă- rut în Gazeta Transilvaniei. Dar „notița" aceasta — spre marea mea surprindere — este mal laconică decît anuarul ș| nu cu- prinde nici unul din numele donatorilor și al beneficiarilor (v. Darea de seamă și mulțămită publică, Gazeta Transilvaniei, nr. 75 din 3 (10) apr. 1911, p. 3). Aceasta ne împiedică să ajungem la concluzia cu- prinzătoare dorită și ne obligă să ne o- prim după ce abia am depășit jumătatea drumului. Este însă neîndoios că banca din Sebeș l-a ajutat pe L. Blaga numai cu 120 coroane, deci cu mai puțin de ju- mătatea sumei necesare. Pentru a se a- junge la cele 274 coroane, a trebuit să intervină „unchiul losif". Și acesta l a ajutat, deocamdată dîndu-1 cele 25 co- roane din fondul de excursie al cl. a Vn-a deși I*. Blaga n-a contribuit Ia rea- lizarea acestuia. Suma este mare și, fărăr îndoială, n-ar fi fost dăruită lui L. Blaga 22 dacă acesta ar fi primit de la banca din Sebeș „întreaga sumă* necesară efectuării excursiei. Am săvîrși o greșeală, dacă am crede că aceste 25 „coroane* i s-ar fi dat pentru a avea... „bani de buzunar". A- semeni bani (10 coroane) s-au. și dat. dar numai unui elev din ci. a VH-n, nu ți lui L. Blana, cum ne informează același anuar; chiar și Hronicul ne ajută in a- ceastă privință: în timpul excursiei, bu- zunarele lui L. Blaga erau goale ; doar pe la jumătatea drumului a ajuns să aibă vreo 25 de lire, „ban! de buzunar ce mi-i dele dinlr-un îndemn imponderabil un- chiul losif în clipa eînd i-am spus că am văzut in noapte templele do la Paestum* (p. 120). Este, prin urmare, ușor de bă- nuit că entuziasmul și influentul „unchi io- aîC a găsit și celelalte căi de acoperire a cheltuielilor de ia 145 coroane la 274 co- roane, mai ales că Liceul Șaguna primea foarte multe donatii ți avea multe fon- duri pentru realizarea sarcinilor sale in- struțțiv-edueative (Anuarul pe a. șc, J916— IOD, pp, 85— 118. 127—135, 143— J5I). în sfîrșil. cotizația lunară pentru ex- cursia Grecia—Italia era mai mare do o coroană, cit afirmă L. Blaga. O asemenea cotizație n-ar ti dus debit ta realizarea sumei de 07 coroane de elev, evident prea mică. In anul șroiar 1310—1911. cînd L. Blaga a făcut „călătoria din care s-a întors fără îndoială mai matur", elevii din ci, a IH-a, al căror diriginte era ace- lași Dr. Tosif Blaga. au ajuns să aibă ca „fond de excursie" frumoasa sumă de 1.123 coroane, realizate în primul rînd prin cotizațiile anuale de ci te 20 coroane ale membrilor (Anuarul pe a. șc. 1910— JOII, p. 131). 4. Cum era și firesc, L, Blaga a scris în Hronicul său și despre profesori și co- legi, mai ales despre primii, i^a admirat și iubit pe Aurel Ciortea „un om cu se- tea zeilor în cl", ale cărui ore de fizică și matematică constituiau o ineîntare. Folositor t-a fost ți psihologul și esteticia- nul Dr. losif Blaga. mai ales prin Teoria dramei, materie ce se preda îni cl. a Vil-a, dar pe care înrobitul lecturii și-a însușit-o încă în cl, a IH-a pentru crite- riile de analiză cerute de pasiunea sa de cititor de literatură dramatică. Iubitor de tipuri ți situații cit mai diferite și potrivite valorificării literare. L. Blaga a lăsat la o parte aițj „eroi" ai profesorimii brașovene, ca intelectualul fin și intransigentul director Virgil Oni- țiu, ajuns membru corespondent al Aca- demiei Române, savanții Al, Bogdan și C. Lacea, academicianul A, Bîrseanu, vi- itorul academician A, Banciu, pe care ,.îl pomenea cu plăcere" „la ocazii potrivite Ni colac (Colan), mitropolitul Transilva- niei, Amintiri, Steaua, nr. 7 a. 19(56, p. 26—30) țj a readus în fața sa și-a noas- tră trei profesori deosebiți de ceilalți prin structura lor sufletească ciudată și prin atitudinea față de cerințele unei școli naționale oprimate, pentru a-i cri- tica sau șarja. Dintre aceștia, primul eu care facem cunoștință este N, S, (Nicolae Sulică), „dascălul de latină1, om cu „inteligență excepțională", cu o foarte bună pregătire de specialitate ți cu o bogată activitate științifică și publicistică (Anuarul pe a, șc. 1924—25. pp. CXVU—CXVIII) dar cu „prea puține aderențe la slujba sa*. (Hro- nic, p. 74), In cl. I. bunăoară, s-a descotorosii pi- nă șl de sarcina examinării, cum ne arată parțial și Hronicul (p, 76) t examinau pe grupe, elevii foarte buni L. Blaga, Oct Giurgiu, I. Moareăș. iar notele dale de aceștia erau centralizate de Gh. Popa, șe- ful clasei, intr-un caiet voluminos de care profesorul își amintea doar în preajma stabilirii mediilor parțiale și anuale. Co- legi ai lui L. Blaga iți mai amintesc cum elementele gramaticii latine, începînd cu declinarea l-a, au fost însușite de abia în ci. IV-a, cînd directorul V. Onițiu a su- plinit o lună pe N. Sulică. Pe bună drep- tate. L. Blaga scrie cu Întristare despre latina primilor patru ani : „N. S. avea să ne fie profesor de la- tină opt ani în șîr. Prea multă latină n-am prins de Ia ol, nici gramatică, nici vocabule.. ,*, N. Sulică „îți fixase numele meu, ceea ce nu era tocmai greu, de vreme ce la școlile din aceeași clădire existau doi profesori cu același nume: fratele meu Li viu și unchiul meu losif. Cu nici unul din cî N. S, nu se găsea în relații deose- bit de norocoase, ceea ce, cvitind eufemis- mele, însemna că ei nici nu-și vorbeau, și nici binețe nu-și dădeau...*. După marea unire politică din 1918, N. Sulică a avut bunul simț să se transfe- re repede la Tîrgu-Mureț, Viaicu a rămas în Brașov, dar luîndu-i-sc direcția Școlii comerciale superioare, a părăsit învăță- mîntul, Portretul satiric al lui Paul Budiu, profesorul care „aducea nota sa aparte în atmosfera liceului*, „alternînd trezia cu aiureala* și „accepțind sub diverse forme 23 cadouri dela elevii slabi în schimbul no- tei de trecere-, ne amintește finețea for- ței satirice a lui Caragiale. Figura „dască- lului de limba greacă" (cu „atmosfera a- necdotică ce s-a creat în curs de citeva decenii în jurul numelui" său) este con- turată într-un întreg capitol (cap. al XXIII-lea), mai ales cu ajutorul antiteze- lor. Așa. bunăoară, disprețuitorul „strălu- cirii exterioare" era „printre profesorii de Ja Brașov ... aproape singurul înstărit. Pro- prietara! cîtorva rinduri de case In Schei și prin Cetate, el umbla totuși în haine peticite' și „în cizme de cea mai vulgară calitate, ascunse sub pantalonii lungi de pănură" (pp. 124—125). Dar a fost profe- sorul Budiu atît de înstărit : Avut-a ei „cîteva rînduri de case prin Schei și prin Cetate", adică prin istoricul cartier româ- nesc al Brașovului (în care se afla și Li- ceul Șaguna) și mai ales în centrul ora- șului ? Nu putem crede. Profesorul V, Neguț, colegul lui P. Budiu. susține că a- cesta a avut numai două case, ambele în Schei, și că buna lui stare materială se datora in primul rînd faptului că era un bun gospodar t avea stupi, își valorifica cu grijă recolta din cele două grădini și ținea elevi în gazdă. Fără îndo- ială, exagerarea voită a lui L. Biaga are la bază tendențiozitatea izvorîtă din- tr-o veche și dreaptă revoltă : condamna- rea apăsată a omului cu stare ajuns ..jert- fa unei concepții foarte viciate despre demnitatea profesională". (Pentru activi- tatea publicistică a lui P. Budiu a se ve- dea : Andrei Birscanu. Istoria școalelor centrale române gr. ort. din Brașov, 1902, p. 581 Anuarul pe a. șc, 1924—1925, pp. XIV—CV și anuarul pe a. șc. 1910—1911, po. 59—75). Linii sigure și pregnante au surprins și pe elevii Horia Teeulescu și Valeriu Maximilian, mari dușmani ai brumei de autoritate ce-o mai avea acest profesor, ca și colegul lor Bucșa Miron. în timp ce, „mercurialul personaj Horică* nu lăsa să treacă „oră fără de vreo neînțelegere cu Domnii’". Maximilian și Bucșa își distrau colegii înaintea orei, primul , prinzindu-1" pe urmașul lui Marius Chicoș Rostogan pe tablă în caricaturi „crude și inocente", iar al doilea :mitîndu-5 cu mult talent, la catedră, felul de-a vorbi și gesturile: dar despre acesta din urmă. Hronicul nu scrie. Cu cel de-al treilea pro'esor. pleazna satirei este mai îngăduitoare. Nu ni se spune numele acestuia si nu i re .închi- nă* decît o scenă, însă una suficient de zdrobitoare pentru a i se demasca igno- ranța. în cadrul lecției „despre Descartes. și Bacon", profesorul de istorie de la cl. a V-a a făcut o confuzie gravă, demascată pe loc de L. Blaga: „Domnule profesor, expunerile dum- neavoastră au fost exacte, dar tot ce ați Spus despre Bacon 1 se potrivește lui Des- cartes, și tot ce-ați arătat despre Descar- tes trebuia trecut în sarcina lui Bacon* (p. 106). Cine este acest profesor ? După a- nuar, profesor de istorie la cl. a V-a. cînd L, Blaga se găsea în această clasă, era Gh. Vătășanu. Acesta a studiat Ia Brașov și Cluj și a fost calificat ca profesor de istorie și geografie (A. Bîrseanu, op. cit., p. 598), Avea ore mai multe la cursul in- ferior (v, și anuarul pe a. 1910—11), Pro- fesor din 1897—fi, avea experiență, era conștincios, făcea lecții bune, era iubit de elevi și dorea realizarea idealului na- țional cu atîta însuflețire ineît în timpul războiului s-a refugiat, cu clevii-cerce- tași, în Moldova (unde a și murit în 1917), lăsîndu-și familia (soția șl trei copii) în Brașov, în grija prof. I, C. Panțu, care-i era cumnat, cum ne-a Informat și de astă dată Gh. Popa. Cazul devine și mai ciu- dat dacă ne gîndim că în cl. a V-a se fă- cea șj atunci istoria antică, materie stră- ină de lecția despre Dcscartes și Bacon. Așadar, ne întrebăm ca și Gh. Popa (că- ruia i-au predat toți cei trei profesori de istorie de la Liceul Șaguna : Gh. Vătășa- nu, I. Petrovici și Dr. I. Blaga): Cine este profesorul de istorie ajuns în opera me- morialistică Hronicul și cîntecul vîrstelor? 5. Mat rețin următoarele din materia- lul informativ pe care a binevoit să mi-l trimită Gh. Popa: „L. Blaga. deși a făcut citeva clase ca elev particular, era an de an intre elevii „puriști", deci clasificat cu „foarte bine* la toate materiile. Cred că Liceul Șaguna n-a avut niciodată o clasă mai strălucită sub acest raport ca aceea din care făcea parte viitorul scriitor : la maturitate, am fost nn mal puțin de zece puriști : L. Bla- ga. Marioara Blaga, N. Colan. Oct, Giur- giu. loan Moarcăș, Andrei Otcțea, Gh. Popa, Gh. Popescu, D, D. Roșea și N. Tolu. „L. Blaga citea foarte mult în spe- cial cărți de filozofie, dar acest lucru n-a- veau de unde să-J știe profesorii, căci el nu lua parte la activitățile noastre extra- școlare, Numai unii dintre colegi, prietertî mai apropiați lui, aveau cunoștință de 24 preocupările lui. Intre aceștia eram șl cu. îmi aduc aminte că și eu am cumpărat, la dorința lui, Unele cărți germane apă- rute dc curind, ca să le poată ceti. (N.n: Gh. Popa, fiu do oier „cu stare materială bunișoară* și stabilit in Dobrogea, nu cu- noștea chinurile lipsei paralelor). Cu colegii era afabil și comunicativ. Bucuros lua și el parte la viața clasei» în clasă, dar nu obișnuia să ia parte la hîr- jonelile și jocurile în afară dc clasă, nici la „expedițiile* noastre obișnuite prin Valea cetății, Stejeriș, sau alte codauri- Nu avea timp pentru așa ceva, Era sim- patizat de colegi și pentru faptul că nu făcea parte dintre „tocilari", ci din cei care își afirmau superioritatea prin cali- tăți sufletești deosebite*. 6. Ia izbucnirea războiului mondial în vara anului 1914, L. Blaga, proaspăt baca- raureat, se înscrie la seminarul din Sibiu, ca și marea majoritate a colegilor bra- șoveni. Dar aversiunea de totdeauna față de „afurisita dc școală*, curtea stearpă, pra- gurile și sălile reci și mai ales „deliciile vieții împărțite între utrenii și vecernii”, care il sufocau, il înstrăinau tot mai mult de seminarul în care a ajuns, cu toate că era agreat de profesorii care-i apreciau potențialul spiritual, deși știau ce anume l-a determinat să devină teo- log : „Profesorii de la teologie mă agreau, cu toate că le era foarte de aproape știut substratul intereselor mele teologice. Mă agreau însă pentru libertatea ce-mi în- găduiam. în discuțiile ce le aveam cu ei". (Hronicul, p. 158>. Mulți dintre aceștia erau adevărate personalități creatoare, cu largi posibilități de săltare, cum au ară- tat ani' care au urmat după marea unire din 19IR Nicolac Bălan, redactor al Re vistei Teologice și viitor mitropolit al arcului carpatic. Silviu Dragomir. publi- cist. membru corespondent al Academiei Romăne și viitor profesor universitar, Romul Cindea, spirit enciclopedic și vi- itor profesor universitar, Timotci Popo- vici. mare dirijor și compozitor, cărora li s-a alăturat Victor Păcală, publicist, autor al monumentalei Monografii a sa- tului Rășinariu și viitor inspector general în învățămînt etc. Cele cîteva elemente insipide sau chiar ridicole — dintre care forul satirei blag’ene a eternizat pe neu- rastenicul mitropolit Mangra și pe ciuda- tul Aurel Popovici. profesor de Cînl bi- sericesc. Tipic și (în anul al IlI-lea) de Economic și mai ales „frate mai mare* al brașoveanului Paul Budiu, nu intrau în detașamentul care punea coordonate sufletești seminariștilor și punți peste munți și riuri în vederea creării unor granițe politice firești, Existența acestui detașament a făcut posibilă ocrotirea lui L. Blaga în așa mă- sură încit să simtă cit mai puțin îngră- dirile, să-și toarcă firul vieții doar din. cînd în cînd în seminar și să se dedice lecturilor sale preferate, cum atît de bine ne informează volumul său memorialis- tic. 1 se acordau cu ușurință concedii multe și lungi pentru motive fictive, mai ales de boală. E drept, și fizicul lui L. Blaga ajuta la aceasta, „oaspetele drag și apreciat era atît de firav incit seminariștii îi spuneau Hirb. Și L. Blaga, ținea atît de mult la această poreclă ilariantă îneît a folosit-o mulți ani pînă și în corespon- dență, In răstimpul celor trei ani... „teo- logali*. L. Blaga, pus la adăpost de oro- rile războiului și zmuls din spațiul „su- focant* al seminarului, și-a creat „0 at- mosferă de destindere*, s-a dedicat lec- turilor preferate, și-a însușit cunoștințe filozofice atît do adinei și de variate îneît, mai tîrziu, găsea că lecțiile profesorilor vienezi sînt lipsite pentru el de noutate noțională, a scris diverse cugetări, aforis- me, scurte lucrări filozofice și poezii ne- păstrate, a colaborat la Convorbiri lite- rare, Gazeta Transilvaniei și Romănuî din Arad, a strîns ..material* pentru Tulburarea apelor în peisajul de la Si- biel, a luat intîiul contact cu inovațiile artei ..expresioniste* la Vlena. a cunos- cut lot acolo, prin Cornelia Brediceanu. actualitatea literară străină. Și-a creat, deci, „preaplinuri* de care istoria literară va trebui să țină seama, Chiar cînd se găsea în spațiul teolo- gal. își crea aceeași atmosferă de destin- dere. Este cunoscută crearea cercului pen- tru studierea în comun a Istorici filozofiei moderne a prof, danez Ha raid Hoffding, studiere dusă pînă la terminarea primului ei capitol. Filozofia Renașterii (v. Pași prin lumea „Hronicului și cintecului virstelor"). Dar cînd s-a produs acest fapt care privește viața mai multor per- sonalități din istoria poporului nostru? Citirea atentă a Hronicului ne duce la concluzia că această citire s-a făcut in anul „teologal" IOV—1916: „înainte do intrarea Romăniei in războiul mondial", în cursul „anotimpurilor din 1915—1916”, L. Blaga mergea adesea la Andrei Oțetea, la S'biel, sat în munții Sibiului. „Popo- 25 seam la Sibiei zile, uneori stinse in gra- bă, alte dăți săplămîni, depănate în tih- nă" (p, 163), în(r-o zi, cînd oaspetele își ■exprima admirația față de frumusețea ți înțelepciunea unei țărăncuțe care se cul- tiva „aproape singură*, numai uneori dindu-i-se „cîte o îndrumare, cărți-revis- te* de către Oțetea, primește din partea acestuia Următoarea completare : „Ai vă- zut. era gala să vorbească și despre Re- naștere..?' (s.n., pp. 162—165). referin- du-se, evident, la un „dat" cunoscut de toți trei. Așadar, citirea în colectiv a Fi- lozofici Renașterii n-a putut avea loc în anul al Ireilea și ultimul de studii teolo- gale, în 1910—1917, N-a putut avea loc nici în anul întîi, în 1914—1915, căci a- tunci L, Blaga n_a Stat la Sibiu ..decit vreo cîtcva săptămîni", toamna, cînd a fost ocupat cu rotunjirea lucrării despre Bergson și scrierea de aforisme și apoi „a plecat la Sebeș și plecat a rămas tot anul* (p. 156). Citirea lui Hoffding a avut ioc, prin urmare, în anul teologal 1915— 1916. Dar și în cursul acestuia. L. Blaga a stal „iarăși mai mult acasă* (p. 168). Aceasta explică întreruperea, fără relua- re, a citirii cărții filozofului danez, pe la pag. 150 (v. Pași prin lumea „Hronicului șl cinlecului vîrstelor). Și în paginile Hronicului privitoare ia anii 1914—1917 se găsesc aspecte care se oferă comentării. Cred că L. Blaga este subiectiv cînd afirmă că „la exame- ne profesorii manifestau o îngăduință jenantă" (p. 167), căci în anu) ia care se referă, anul I. din cei 52 înscriși au fost clasificați numai 41, iar dintre aceștia, promovați in iunie numai 27. Intre cei neclasificați se găsea și L, Blaga. Pre- zentat la examene numai toamna, el a fost declarat corigent la Cînt bisericesc și Tipic și promovat total numai în preaj- ma vacanței de iarnă (Registrul matricol pe a. 1914—1915). Chiar L. Blaga înclină spre opinia autorului acestor rînduri. cînd afirmă : „Mie cei puțin îmi puseseră în- trebări cu totul neobișnuite între zidurile școlii, ceea ce echivala cu un omagiu a- dus lecturilor mele" (p. 167). Dar aceasta nu ora altceva decit recunoașterea ofi- cială a personalității lui L. Blaga și dorința evidentă de a fi sprijinit un om superior în cultivarea vocației sale, deși se știe prea bine că această vocație nu-1 va lăsa să intre în țarcul preoțesc. Se oferă comentării și rînduri privi- toare ia perioada ultimelor examene teo- logale. A dat L. Blaga „examen de 11- cență" la seminarul teologic ?; a primit La Cint bisericesc nota „foarte bine", cu toate că. în loc sj date un text liturgic pe glasul al 3-lea, a improvizat un pot- puriu liturgic sfirșit în modulații de doi- nă? și a plecat la Sebeș .,1a sfîrșitul lui iunie"? —Cum afirmă Hronicul? (p. 202). Un examen de licență sau un exa* meu asemănător, L. Blaga n-a dat. N-au dat nici colegii săi. După terminarea exa- menelor anului al IlI-lea, teologii erau absolvenți și primeau un certificat de ab- solvire numit „absolutoriu*, care, de aceea, și cuprindea numai notele de la examenele celor trei ani. In această pri- vință, I. Bcju, bibliotecarul Institutului teologic din Sibiu, a binevoit să-mi co- munice următoarele: ..) In ceea ce privește examenul de diplomă al lui L, Blaga. vă comunicăm că la sfîrșitul a trei ani de teologie ab- solventul primea un „absolutoriu", care cuprindea notele pe cel trei ani. Atît. Examen special de absolvire — cum ar fi licența, nu exista. Era însă un alt examen, zis de „cali- ficațiune", care se dădea la Consistor, pentru cei care doreau să devină preoți. L. Blaga n-a prestat un astfel de exa- men. Așa reiese din arhiva Mitropoliei". Lingă cele douăsprezece note de „e- minent* obținute de L, Blaga la sfîrșitul anului al liriea (La Pastorală. Liturgi- că. Omiletică, Catihetică, Pedagogie. Is- toria pedagogiei, Economie, Contabilitate. Noțiuni de drept, Limba și literatura română. Tipic și Muzică vocală) se află și un „bine* (singurul „bine"!) Ia... Cînt bisericesc. Aceeași poziție a registrului matri- col a anului 191C—1917 ne mai spune că L. Blaga a primit „absolutoriul* în 18 mai 1917, ca și alțl colegi ai săi. Desigur în- tr-una din zilele imediat următoare, el a părăsit Sibiul. Ce motiv avea să mal stea în seminar pină la „sfîrșitul lui iu- nie", deci încă 40 de zile, mai ales că la examenul de „calificațiune* n-avea de gind să se prezinte, nedorind să devină preot ? Gînduri vechi și mult dornice de în- trupare il împingeau spre zări noi. 26 NICHITA STANESCU ÎNTÎMPLARI ÎN CERC cădeam printre destine altfel pururi, vagabonde, lingă moarte, mai senine decît pletele-n vint, blonde fi lungeam, antene lucii, fi mirate ji nedrepte aținând drumul ndlucii 3! tăcerea ei grea, misterioasă)". Cele trei iubiri simbolizează, în fine, și trei elemente obsedante, clemente Iun* damentale ale universului poetic stan- cian: Iuta — patima, Ana — moartea, Cora — visul, Printr-o asemenea compoziție stu- diată, menținută ferm, de la planurile de ansamblu pînă la detaliile descripti- ve sau chiar pină Ia elementul gramati- cal utilizat (evocarea se realizează con- secvent prin: substantiv, adjectiv, verb) — poezia Reconstituire nu mai comuni- că un fior elegiac răscolitor, ci se subli- mează intr-o pagină de arheologie sen- timentală, impresionantă, în primul rînd, prin relieful ei expresiv, deci, prin decorativul imagistic. Ingeniozitatea a- ceslui tip de tehnică poetică estompea- ză, în fond, suferința — ridicînd eveni- mentul evocat în sfera aspirației este- tice, printrun veritabil proces de cathar- sls orfic. Al doilea exemplu care ne servește ca argument este Regele visător, de data aceasta o poezie în care linia tematică a morții se prelungește pînă la înfăți- șarea descompunerii universale : „E ceva putred, grav în Danemar- ca ! / Mor oamenii cu miile pe uliți, t Și obosiți, soldații dorm pe suliti, ! Cînd de pe stema porții zboară țarca. H Din racle ies stlgoi ca să vestească / Și um- blă printre vii, ca printre somoni. / Fe- cioarele au toate-n pîntec gemeni, / Dar toate vor muri fără să nască, U Orbi, cavaleri stăruie la masă / Și hotărăsc, dar lămpile sint stinse, / Căci în oraș, flăminde și învinse / Oștîle-atîtor visuri vin acasă. II Din cer nici un zvon de ■miniuire / Prin rîuri nici un strop nu mai răzbate / Iar brazdele sint arse și crăpate ! Ca nlșle buze fără ispășire, t! în sctiimb, corbii foșnesc prin piața largă / Și nu-s deloc a bună, precum nu e / Nici cucuvaia de pe cetățuie / Nici stelele cu coadă care-alcargâ II De nopți întregi pe sus și poartă știrea / De ne- sfîrșiie ori tulburătoare / Că în adine stau duhuri sublunare / Ce vor să co- tropească omenirea. II Fintînile din curți și de prin piețe 1 Sint pline de otravă, iar din ape / Cînd vine cîte-o gură să s-adape / Ies șerpi cu limbi verzui șî lunguiețe. II Lingoarea curge umedă prin ganguri / Și noaptea, uneori, cînd vînlul bate, / Cadavrele, eu miinile la spate, / Se leagănă demult uitate-n ștreanguri. // Blăzoanele-au căzut de pe drapele / Și-n grajduri cali-s morți, îneît nu-i nîme / Să ducă vestea țărilor vecine / Dc moli- ma Ce crește către ele. H Și ne-ncetat prin burg străbate-un hohot / Cînd pe sub turnuri lungi, ca niște salbe, / Cu foțele-nvelite-n giulgiuri albe / Leproșii merg sunînd încet din clopot. H Liliecii prinși pe ziduri și pe lemne I Se scarpi- nă sub aripi plini de riie, I Și-n fiecare noapte o momiie / Spun unii, prin ceta- te face semne. H Iar cînd de sub mor- manele dc oase / Răsare luna palidă, buimacă. / Ies fluturi străvezii cu cap de vacă / Și zboară nebunatici peste case. II Ies șobolani cu limbile de zgură/ Și-aleargă, plini de pofte, pe stradele, / Prind leneși curtezanele fidele / Și l«- ucid mușcîndu-le de gură... / — / Și-n timp ce moartea umblă-n Danemarca / Nestingherită, plină dc oroare / învă- luit în straie orbitoare ! Eu, Regele, mă plimb visînd cu barca...". Să observăm mai întîi aluzia livres- că cu care se deschide și se închide si- metrie poezia. Acest „E ceva putred, grav în Danemarca" poate să fie un motiv caro no trimite la piesa lui Sha- kespeare — și in cazul acesta strofa fi- nală luminează retrospectiv poezia, ră- rind din ea o halucinație hamleiiană dusă pînă la ultima ei consecință. Dacă, însă, considerăm că versul citat e uti- lizat doar ca o formulă metaforică cu sens foarte general, atunci tot strofa fi- nală cade ca o poantă ironică, transfor- mînd întreaga poezie într-un simplu joc • al imaginației caro se complace în con- struirea unor imagini tcrifîce, fără gra- 30 / vitale intrinsecă. Poezia se așează, astfel, intre oglinzi paralele, careti salvează, prin reflexele lor duble, inefabilul vibra- ției lirice. In același timp, Regele visă- tor prezintă un cert ecou baudelairian; i se poate descifra o corespondență pre- cisă înlr-una din poeziile intitulate Spieen, în care lumea e văzută ca o „umedă închisoare', speranța c un „biet liliac* care lovește cu capul „tavanele surpate', păianjenii adunați în „hoarde ticăloase* țes „rețele fumurii* prin creier, clopotele „urlă ca niște duhuri fără stă- pîn și țară*, iar prin suflet „trec mereu lunci convoaie mortuare' etc. (trad. de AL Phillppide), De la aceeași viziune medieval-terifică se reclamă și o poezie a lui Veriaine, Efect de noapte (trad, de G. Georgescu), din care se pot cita, de asemenea, elemente analoagc cu cele din Regele visător. Dar dincolo de a- ceste ipotetice modele, poezia lui Radu Stanca are o altă semnificație stilisti- că evidentă prin organizarea diferită a compoziției. Ceea ce la Baudelaire în- semnează devastare interioară, plictis atroce ea efect moral — devine în Re- geie visător, mai aproape de poezia sem- nalată a lui Veriaine, tablou de sugestii plutonice, in gustul unui Brueghel sau Hieronymus Bosch. Asociația pe care o facem nu este întâmplătoare. Așa cum in picturile acestora se rclevcază un manie- rism primitiv, naiv, — reluat de Marc Chagall în viziunile sale oniric-suprarea- liste — și In Radu Stanca discursivitatea voită a descripției, apoi însăși descripția, cu caracterul ci de inventariere nedife- rentiată a unor elemente aparținind atît planului real, cit și celui supranatural, se încadrează unei tehnici stilistice cu co- respondențe vizibile în tehnica desenu- lui și culorilor din operele pictorilor ci- tați. Sau, spre a-l aduce mai aproape de planul autohton, atmosfera de iad, pe care o degajă poezia, trimite la (ratarea compozițională din frescele mănăstirești din nordul Moldovei. Asupra țării apasă un blestem, dez- voltat în imaginile poeziei in toate efec* tele lui, unele cu iz de magie folclorică : strigoii umblă printre vii ca printre se- meni, stelele cu coadă prevestesc Cotro- pirea omenirii de către duhurile „sub- lunare*, peste case zboară fluturi mon- struoși cu capete de vacă. Chiar acest blestem presupus, care face ravagii prin cetate, este tot un element de fantastic folcloric, care îl atinge, indirect, și pe rege, fiindcă nepăsarea acestuia poate fi interpretată tot ca un efect al bleste- mului, îndreptat mai întîî asupra celui tare ar putea găsi soluția dezastrului. Din tehnica „naivă* a stilului fac parte,, apoi, intervențiile prin care descrierea devine discursivă: „corbii foșnesc prin piața largă și nu-i deloc a bună", co- metele „poartă știrea de nesfirțite ori tulburătoare", caii-s morți, incit nu-i ntrne să ducă veste țărilor vecine" ; „în fiecare noapte o momîic, spun unii, prin cetate face semne*, Tabloul in sine uti- lizează consecvent tehnica descripției plane, expozitive: „mor oamenii cu miile pe uliți, și obosiți, soldați) dorm pe suliți*, „cavalerii stăruie la masă* cu „lămpile stinse*, „corbii foșnesc prin pia- ța largă', „(întinde din curți și de prin piețe sînt pline de otravă', „leproșii merg sunînd din clopot pe sub turnuri lungi*, „liliecii sînt „prinți pe ziduri și pe lem- ne* etc., — ceea ce delimitează spațiul și luminează succesiv porțiunile compo- ziției, In fine, o comparație CUm este: „Iar brazdele sînt arse și crăpate / Ca niște buze fără ispășire*, minimalizează primul termen tot in gustul picturii pri- mitive, in care proporția obiectelor se stabilește în funcție de intenția sugesti- vă pe care „naivitatea* desenului o pre- supune. Plasticitatea naiv elementară a compoziției acordă Regelui visător un contur stilistic propriu, estompînd, ia- răși, prin tehnica utilizată, senzația de oroare ți dezgust pe care o asemenea înfățișare a morții și distrugerii ar co- munica-o dintr-o altă perspectivă poe- tică. în sfirșit, a treia poezie pe care o- stipunem analizei este Corydon: „Sînt cel mai frumos din orașul a- cesta / Pe străzile pline cînd ies. n-am pereche. / Atit de grațios port inelu-n ureche / Și-atît de-nfloritc cravata și vesta, / Sînt cel mai frumos din orașul acesta. // Născut din incestul luminii cu-amurgul / Privirile mele desmiardă genunea / De mine vorbește-n oraș toa- tă lumea / De mine se teme în taină tot burgul. / Sînt prințul penumbrelor, eu sint amurgul... ii Nu-i chip să mă scap de priviri pătimașe l Prin părul meu vinăt, subțiri, trec ca ața. / Și toți mă întreabă : sînt moartea, sînt viața ? i De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pașe ? / Și nu-i chip să scap nici pe străzi mărginașe... H Panglici, cor- deluțe, nimicuri m-acopăr, / Cînd calc, parcă trec pe pămînl de pe-un soclu, i Un ochi (pe cel roz) îl ascund sub mo- noclu. 1 Și-ntregul picior cînd pășesc il descopăr, / Dar iuie-| acopăr, ca iar să-l descopăr... // Cellalt ochi (cel galben) il las să se-amuze / Privind cum se țin toți ca scaiul de mine. / Ha I Ha I Dac-ați ști cît vă șade de bine 1 Sărind, țopăind 31 după negrelc-mi buze. / Cellalt ochi se-a- muză și-l las să se-amuze. // C-un tainic creion îmi sporesc frumusețea, / Fac baie în cidru de trei ori pe noapte, / Și-n loc de scuipat am ceva ca de lapte, / Pantofi cu barctă mi-ajută sveltețea / Și-un drog scos din singe dc scroafă noblețea. II Toți dinții din gură pudrați mi-s cu aur, / Mijlocul mi-e supt în corset sub cAmașe / Fumez numai pipe de opiu uriașe, / Pe brațul meu tatuat-am un taur / Și frun- tea mi-e-ncinsă cu frunză de laur. // Prin lungile, tainice, unghii vopsite / Umbrela cu cap de pisică rînjește, / Și nu știu de ce, cînd plimbarea-mi priește, t Cînd sint mulțumit c-am stîrnit noi ispite, / Din mine ies limbi și năpîrci otrăvite. // Din mine cresc crengi ca pe pomi, mătăsoa- se, / Și iarăși natura atotștiutoare / Ea însăși nu știe ce sînt: om sau floare ? / sau numai un turn rătăcit printre case / Un turn de pe care cad pietre prețioase.// Sînt cel mai frumos din orașul acesta. ! Pe străzile pline cînd ies n-am pereche f Atît de grațios port inelu-n ureche ! Și*a- tît de-nflorite cravata și vesta. / Sînt cel mai frumos din orașul acesta'. Peste acest portret, cu corespondențe secundare în De-aș fi rege, Trubadurul mincinos și, mai cu seamă, /ntfid odă a lui Lactanțiu pentru iubita sa, plutește evident, un aer gidlan echivoc, dar nu mai puțin tulburător. Este nivelul supe- rior al aspirației estetice din poezia lui Radu Stanca, acolo undo ca ancorează, logic, în estetism. Fundamental, intenția stilistică ne este anunțată și confirmată aici prin strofa care deschide și închide poezia. „Cel mai frumos din orașul aces- ta* o descris, apoi, prin aglomerarea unor detalii fizice și dc atitudine, tinzind, toa- te, să sugereze straniul și excepționalul figurii. Figură stranie și excepțională in- tenționată, construită anume spre a epa- ta șl, in același timp, spre a comunica fiorii unei temeri imprecise, prin care o bravată nu numai mulțimea citadină, ei însăși „natura atotștiutoare". Stilistic, avem de-a face mai intii cu o studiată asociație de culori : pârul vînăt, ciorapii verzi, un ochi roz și altul galben, buzele nepre, dinții pudrați cu aur, Unghiile vop- site — sau dc lumini : „născut din in- cestul luminii cu-amimpul... sînt prin- țul penumbrelor'; apoi, cu un întreg arsenal de costumație, cosmetică și chiar fiziologie estetizantă : mijlocul strlns în corset, pantofi cu baretâ, vestă și cravată „înflorite", inel în ureche, umbrelă cu cap de pisică, fes de pașă, cordeluțe, panglici, creion „tainic* care sporește frumusețea, baia de cidru repetată de trei ori pe noapte, tatuaj, salivă ca de lapte, drog scos din sînge de scroafă. Toate a- ceste detalii cresc spre versul cel mai echivoc-ironic al poeziei: „Și-ntregul pi- cior cînd îl descopăr / Dar iute-1 acopăr, ca iar să-l descopăr...'. Poetul conchide voit într-un semn dc întrebare, prin care Corydon este proiectat la limitele trans- cendente dintre cele trei regnuri: „Din mine ies limbi și năpîrci otrăvite // Din mine cresc crengi, ca pc pomi, mătăsoa- se / Și însăși natura atotștiutoare / Ea însăși nu știe ce sînt: om sau floare ? / Sau numai un turn rătăcit printre case / Un turn de pe care cad pietre prețioase*. Preambulul acestei „întrebări fără răs- puns* îl aflăm, ți mai grav, în versurile : „ȘL toți se întreabă : sînt moartea, sînt viața? / De ce-am ciorapi verzi...* — in care alăturarea imaginilor investește întreaga poezie cu un caracter de ironie intelectuală supremă, susținută, așa cum am arătat, din combinații de elemente aparținînd esteticului pur, decorativului gratuit, dar nu mai puțin dc un frapant relief expresiv. Personajul se oferă și respinge implicit, frumusețea jonclînd periculos pe muchia de cuțit a abjecției vicioase, îneît repetarea primei strofe în final nu respectă numai o simetrie for- malâ, ci reprezintă triumful bizareriei, ca element constituitiv al estetismului. Și. în același li mp, triumful aspirației estetice, al unei atitudini carc, deși nu devine o coordonată principală (intr-un eseu intitulat Resurecția baladei, poetul pleda, chiar în epoca în care scria Co- n/don, pentru reabilitarea substanței axiologice complexe a poeziei — 2) — se constituie, totuși, intr-o modalitate distinctă de care nu se poate face ab- stracție în caracterizarea globală a liricii lui Radu Stanca. Dincolo de aceste poezii, pe care le-am analizat în amănunt, se pot cita numeroase imagini aparținînd altor texte, din care reiese, sporind argumentația, că, poezia lui Radu Stanca, dragostea și moartea, in fine, straniul se convertesc în valori decorative, altfel spus. în va- lori artistice subsumate „tocului adine, prolix* al fanteziei formale. Dragostea proclamată, mai întîi, ca un simbol esen- țial al existenței fArponautică), atitudinea hieratică ți misterios-prevestitoare adopta- tă de iubită (DotiA degradarea iubirii, apoi, prin uzare (Aură tropicăj sau prin sperjur (Despărțire); moartea văzută ca un festin straniu, ca o serbare (fnvitafie la o artistă, Sumposion) sau ca o musafi- ră severă fVizitaj, iar. în mod obiectivat, ea un implacabil destin colectiv (Expe- diție); straniul cultivat în gust terifiant (Liliacul, Seară medievală) — conduc, pe .33 dc o parte, la purificarea lirismului in- trinsec, pe dc altă parte, la exprimarea Jui într-o profunzime de imagini somp- tuase, licărind de seumpeturî filigrana- te, Transferul în registrul decorativ, cal- mează, aparent, zbuciumul interior, pre- luind integral sarcina poetică. Este „for- mula sacră și savantă", aspirația estetică ce copleșește ți estompează pedala gravă a sursei de inspirație, învinge non-sensu], transfigurează suferința, transformă inair oeptabilul în acceptabil. Evadarea in „cerul infinit" al artei echivalează cu incorporaneti emoției, ■sentimentului, ideii, în materialul concret al stilului. Dar nu (ără un control sever, nu fără o perma- nentă ancorare a inflorescenței verbale în substanța lirică ideatică. Ne-o precizează in Arăimede și soldatul: Să nu le-atingi de cercurile mele / Ostaș viclean (...) In rotunjimea lor nu e greșeală. / Și chiar dacă le vezi intinse-n zgură / Esența lor e tot idee pură". Ca să explicitele, con- comitent. vastul sistem de relații in care se manifestă fenomenul „ideea pură", reprezentată aici geometrie prin forma perfectă a cercului: „In rotunjimea lor stă actul sacru / Can-mpllnește sinu], mingea, vasul (...) Dacă arunci o pia’ră'n lac se iscă / Ix* vezi stîrnind un salt de odaliscă / în fumuri moi se leagănă aga- le / pe scoici și melci desfășură spirale. // Cerescul cerb le poartă sus în coarne ! Sînt ochiti) lui atent cind el adoarme. / în forme Iar tot cosmosul încape,.." (sub!, ns.J, Incit aspirația estetică devine la Radu Stanca nit numai o tendință compensatoare, dar, implicit, revelatoare a formei, fată de conținutul liric. Să mai spunem că această aspirație estetică este susținută prin împrejurarea specială că poetul a fost, in același timp, un mare om de teatru. Un artist, așadar, conștient de mirajul artei scenice și de convențiile specifice prin rare acesta se realizează. Cei care a proclamat, intilul, necesitatea de a infuza actului scenic vi- brație poetică prin realizarea metaforei regizorale ’, transferă, invers, în poezie, uneltele regizorului : simbolica mișcării și compoziției scenice (in Heeonstituire). implantarea și luminarea decorului, în vederea obținerii unei maxime funcționa- lități plastice în organicitatea spectaco- lului (în Reyele visător), construirea per- sonajului cu rost dramatic pregnant, fo- losind adecvat grima, costumul ți ținuta scenică țin C'orydon) —■ în fine, veritabi- le „puneri în scenă* (în Liliacul, Seară medievală, Invitație la o artista, Sympo- ston). în modul acesta, ceea ce am nu- mit decorativism și chiar estetism pur în poeziile analizate primește o funcție superioară: aceea a spectaculosului, ca clement definitiv al artei dramatice. Fiindcă. tot în eseul citat, poetul obser- va : „Dacă așadar, imixtiunea valorilor in domeniul stăpinit de valoarea frumo- sului nu este interzisă, cu atît mai puțin va putea fi interzisă comunicarea între valorile artistice propriu-zise. (,.,). Esen- ța lirismului nu are decît de cîțtigat prin rapacitatea și reducerea altor valori artistice la sublinierea ei. Iar înnoirea poeziei poate doblndi, în felul acesta, o instrumentație artistică atit de vastă, incit uneltele poeziei ce ar tinde spre capodopera ar putea figura cu ușurință in atelier", (p. 5B — subl. ns,)- Aspirația estetică în poezia lui Radu Stanca este, evident, climatul ți produsul unei munci de ,.atelier" în care „instrumentația ăr~ tisiică" ae reclamă copios de la „uneltele* poetului și regizorului deopotrivă. Stili- za rea rafinată și densă a tuturor elemen- telor imagisiic-roncretc indică ținuta teh- nică ce califică în chipul cel mai exact această poezie, far subteran, tragicul și comicul alimentează necontenit o supra- față de expresie menținută astfel, lucid, în registrul de multiple semnificații al paradoxului liric. Și ea este, desigur, toc- mai aspectul care sintetizează preocupă* rile multilaterale ale artistului, eonstitu- indu-se înlr-o formulă definitorie a per- sonalității sale creatoare. i Vtrvurt. E.F.L., 1»W. HZ p, » In Revisia Certului LUcru, IMS, nr. i, p. 57—81. a Meiafor» In arta reciti- Tribunii, HM, nr. t, p. 2 ți 11. 33 VOLBURA POIANĂ NASTURAȘ DECEBAL virsta apelor fi-a brazdei mele, Stnt vad pe unde curge mingiierea, Sînt foc nestins ce mistuie durerea. Neadormit sub soare fi sub stele. Ctnd dușmanii iți varsă peste mine Potopul lor de urlet ți viitoare Ca munfit cresc din neguri fi pierzare, Penase din vllvătaie fi ruine. Curg apele din munte Înspre mare Trec veacurile unul după altul, Hotărnicit mă aflu sub fnaltul Xlbastru cer, pe-aceieaji vechi ogoare. Mă-ncinge Dunărea cm brîu de apă, Cununa de voevod e-n Maramureș, Iar praznicul de doine e pe Mureș, Scot fulgere din scăpărări de sapă. De-am fost pe valul vremii urgisit Iji margini de prăpastie adfned, .M-am infrăfit cu luptătorii inca Viteaz călcind pe moarte am trăit. DAMIAN URECHE ADUNA s ^cade, adună, scade, adună. Partea văzută a soarelui Partea nevăzută din lună Mărite să rămină adinei, Acele nisipuri magnifice scade-!e, Pltnsul să-l scazi. Și adună naiadele. Scade apa din doi Și zăpada din nouă, Facerea lumii pe viscol ți rouă. Înmulțește privirile îndreptate spre tine Uitind de tabla-nmultirii, Ingroapă-te-n cifre Pini deasupra iubirii, i Mă {fi lingă tine. Eu sine Ungă tine și nu-s. 34 Plecările mele le-nsemni Cu minus fi pîus, Sase zile te văd si o zi la-ntimplare ăia scazi ți m-aduni infinit Pină-n scara cea mare,' NUMELE MIC ■*0(3 numeîe mic, fă cu dinsul ce vrei, L-ai pus să te-ațtepte pe oceane de zei, Lustruindu-fi steiar mtncînoaseie ghete, Si tu erai plecată cu altul, Si pe alte planete. lată numele mic, tulburare de Stea, L-ai pus să-ți facă piața Si sd-ff ghf Andră Ehotr, Les Invariant* plastiques. PiȚ- sentation par Jnan Cassou (Collcctlon „Mlrolra dc l’Art“, Hcrmann, 1887), pp. 1M—W5. 173. din Quattro- și Cinquecento*. într-un mic Studiu apărut tot £n paginile acestei re- viste, coinentînd o expunere a bizanti- nismului englez D. Ta! bot Rice, am ară- tat cum arta bizantină tirzie — din așa- zisa epocă de declin — încă, a izbutit să dinamizeze școli locale — Sopocani. Bo- iana, Argeș —■ transmițlndu-le o tehnică și o sensibilitate plastică superioară ; — credem că această tradiție a fost fertilă pentru Europa mult după secolul al XV-lea țj prinlr-o mai profundă cerce- tare a stilizărilor savante din curentele baroc și expresionist, poate ajungem să-l detectăm reminiscențe mai tîrzii. Evi- dent. despre bizantinismul lui El Greco “e poate scrie o carte întreagă, dar fără ‘â ne îndreptăm spre astfel de realizări majore, răminind la creații mai modeș- ti', însă nu fără eficiență artistică, des- coperim un Christus Pantokrator din se- colul Renașterii de factură bizantină și deja pătrunsă de pateticul reținut al Vorbarock-uiuj sau o Bunăvestire sem- nală de Emmanue) Tzane, datată din 1640, amintind stilul lui El Greco, in gus- tul pompos al Barocului și încărcată de simbolică bizantină1 Despre afinitățile dintre arta bizantină linie și barocul sc- untist ar fi multe de spus — ne mărgi- nim a nota aici stilizarea rafinată, voită, raționată. în sensul unei ornamentistici dc caracter sacru, comun ambelor curen- te. Căci peniru bizantini, cit și pentru solemnii barochiști din secolul al XVII-lea, inclusiv Bernini, podoaba, vo- luta, draperia Învăluitoare, depășesc li- mita decorativului și capătă o funcție e- soterică: vălurile flulurîndo ale multhu- lilci Sfinte Tereza in extaz a lui Beminî n-au alt rost și altă explicație. Nu reluăm aici problema Siciliei normande, care s-a dezvoltat pînă in se- colul al XlII-lea și sub toate raporturile • Autorul susține că pretinsa deformare naivă a Iconografiei bizantine sau post-bizantlne a 1nfl „raționată* cu strictețe, eu o savantă s- preclere a valorilor plastice. El găsește ecouri bizantine 1a francezi ți la flamanzi. Poate rxagereaz.A, dar in ce privește tninla turistica franceză din secolele XIV—XV. „punerea în paginii" c proprie manierii bizantine. ca șl metoda de ..prospecțiune sistematică a rcali- 1ățU". definitorii pentru scenele de ansamblu !n reprezentările bizantine (ef. op. cit-, p. Si- • StaaUicbe Musccn zu Berlin — Wcgielturm dureți die FrUhchristUch-byzantinlsche Sam- mlung (Berlin, 1M4) Abt. X—41. în sfera influenței bizantine*, nici pe a- ceea a civilizației mai vechi franceze, căreia bizantinii ii transmiteau importuri siro-armeno-transcaucaziene’; ne vom ocupa doar de unele aspecte ale acestei influențe orientalo-bîzantlne asupra Eu- ropei occidentale într-o perioadă cînd se pregătea Renașterea, ducind mai departe creația imperiului de răsărit — aspecte care, in capitolele 16—-17 din valoroasa Istorija Vizantii, se cereau poate tratate mai accentuat. Încă din 1933, Charles Dlehl subli- niate triumful picturii bizantine, din se- colele XV—XVII in Sicllia, între 1239— 1259 la Milescvo, Sopocani, Boiana, pic- tură atribuită discipolilor școlii cretanc- constantinopolitane". Fresca Renașterii Bizanțului tîrzlu, luînd parțial locul mo- zaicului, a căpătat emoție, culoare și mișcare. Așa încit, pe bună dreptate a subliniat E. E, Lipschitz în capitolul 17 al recentei Istorija Vizantii (p. 274 ți urm.) apariția in arta bizantină din se- colele XIII—XVI a tuturor trăsăturilor ce se vor dezvolta în Renașterea italia- nă : fără a-ți pierde nota de „spiritua- lism", creația Bizanțului se inspiră din- tr-o „concepție mult mai vie și mai li- beră*. Se descopăr noi soluții de arhi- tectură și construcție, omamentistica face uz de basoreliefuri (biserica Sf. Apos- toli din Teșsalonic); prospețimea, varie- tatea, originalitatea, caracterizează fresce și mozaicuri de la „Mănăstirea din ctmp* („Notre-Dame des Champs", cum i-au spus francezii, actuala Kahrie-Djami)*. E. E. Lipschitz studiază competent coloritul bogat și nuanțat, drapajul savant, miș- carea în plin avînt, în plin zbor impe- tuos, redată de pictorii de la Kahri6. Se menționează chiar o figură de înger prinsă într-un elan irezistibil (v. p. 283 ț s-ar fi cerut dată reproducerea) ți cre- dem că se puica stabili o legătură înlre • O. Parlangell, gloria Llngulstlca c storia po- litica neiritalla meridionale (Fircnze. Ut») în- deosebi pp. 61 șl urm., as. 1 N. Flrrre Lsvetlart, L'archUecture francai»* (Pari», Presscs Unlversitaircs, 1S«)) pp. «— 49. Colonii dc negustori, comunități de mo- nahi din imperiul de răsărit Imptnzeau Fran- ța merovlnglană de ta Marsilia, Narbona, Or- leans. Tours. Plthivlers, pini la Paris. s Charles Diehl, La peinturc byzantlne (Paris. Ed. G. van Oest. 1IM), pp. 25—32. ’ Nc-am mirat că In bibliografia capitolului respectiv (pp. 371—3T2> nu se citează lucrările de Importanță decisivă ale lui D. Talbot Rice In această temă. 49 acest gen de tratare ți îngerii pictați mai tîrziu in uimitoare racursiuri de El Gre- co, probabil elevul lui Theophanes din Creta, după opinia lui Diehl ți mai re- cent, a lui P, Guinard. Întregul capitol redactat de E E. Lipschllz, e de altfel remarcabil ți sugerează apropieri, asocia- ții, paralelisme care sporesc in spațiu ți în timp sfera de acțiune a creației Bi- zanțului, Concluzia (capitolul 19, p, 393 ți urm.) datorită eminentei bizantinisle Z. D, Udalțova, a trebuit să cuprindă in conținutul său sintetic și latura creației artistice, reduse la liniile ei majore. Au- toarea, oarecum fidelă tradiției, pune ac- centul pe mult prea des menționatul spi- ritualism bizantin, tinzind către simbo- luri, care-1 îndepărtează pe artist de la „amănuntele documentare^ (pp. 335— 336), astfel că se ajunge la o simetrie abstractă, la convenția excesiv stilizată ; pină la secolul al X-lea — scrie Udalțo- va — fondul aurit avusese o funcție es- tetică efectivă, înlocuind realitatea spa- țiului tridimensional ; după acest secol, procedeul abstractizează încă mai mult factura operelor picturale, mărcind prin aceasta o deficiență. Ar fi de obiectul că la Ambrogio LorenzetLi, la Paolo Vcne- ziano, la maeștrii sienezi, fundalul inun- dat eu aur rămTnc cultivat cu predilecție, fără ca procedeul să eșueze în abstracti- zare ori idealizare a temei și a persona- jelor, dimpotrivă, acestea se reliefează mai puternic și dobindesc o monumenta- litate ce nu exclude realismul. De altfel, autoarea recunoaște că între secolele XII—XIV s-au utilizat deopotrivă funda- lul peisagistic, mișcarea în devenire, ra- cursiul și alte procedee mai tîrziu pro- prii „artei realiste a Renașterii” (p. 338). Să amintim că D. Maillart, credincios teoriei despre „ieratismul bizantin', cu- rentă acum cincizeci dc ani, totuși recu- noștea în figurile pictate de Perugio ia Cambio din Perugia, prototipul imagini- lor athonite’*, iar G. Duthuil a scos in evidență roiul artei bizantine în dezvol- tarea creației occidentale dintre- crucia- dele a doua și a patra11, în fine, foarte recent la noi, I. D. Șlefănescu a susținut in mod documentat parictatea de teme, de simbolică, do tratare compoziționali de proveniență bizantină, trecînd de la Cefalu sicilian la Graeanica sirbească și la Maramureșul românesc, intr-o gamă cronologică ce urcă din secolul al VH-lea pînă la al XVIII-lea'*. Și integrarea in folclorul maramureșean — desigur și în al multor alte popoare — a elementelor bizantine, demonstrează că acestea au fost accesibile, iar nu ieralice și abstrae-J te, conform vechii prejudecăți — ceea ce conferă o pondere mai însemnată moș- tenirii bizantine in cultura universală. Dar, fie spiritualistă și ieratică. fie* solid realisiă și echilibrată, fie suscepti- bilă de stabilizare în sensul creației fol- clorice, arta bizantină din ultima perioa- dă a imperiului a fost suficient de viabi- lă și fecundă spre a se impune în Asia și Europa. Deci, nu putem decît să ade- răm la leza finală a Zoei Udalțova — și anume. — aceea a extinderii culturii bi- zantine pc o arie uriașă, cuprinzind Si- cilia. Italia meridională. Veneția, Dalma- ția. Peninsula Balcanică, Rusia kievia- nă, Transcaucazia, Crîmeea, Siria și Palestina1*. Apropieri surprinzătoare se pot sta- bili și pe acest plan, ca și pe planul lite- rar, temă pe care am abordat-o intr-un alt eseu, dovedind radiația puternică a culturii bizantine de valoare universală. i» Dloj-ene MaHlart, r.’avt hyzanlln . .. (Paris. Ga mlcr freres. iszz). ii Georges nulbuli, Byzaner ct 1’art du XII-e slecle (Paris, StOCk, (|S29>. >s i, D, ștefineseu, Arta veche din Maramu- reș (București. Ed. Meridiane, IS68J, pp. tSS—, 12S, iz3—133, ii Istorlja VizantU, t. 3. p. 340. 50 DAN MUTAȘCU HOMER ^eii mai tineri violau vestalele Și pietrele frigeau sub coapsele de soare Ale fecioarelor, Șerpii se tîrau aproape ca niyte frâznete moi Serbecti jertfiți inviau in unda izvoarelor. Doar zâpezile-ntorceau severitatea sacră înapoi. Plugurile încolțeau in mlaștini, sulițele in stirvuri, Cin'au trimbițele totuși. Civilizația răsărea. Armatele se desfăceau in triunghiuri de moarte grea, Templele stivuiau frine și prostie. Șl iată că Hăt rinul Orb, văzind pretutindeni ■4 reciștigat oamenilor, Dreptul la vis. VICTOR FRUNZA WEEK-END ilele s-au adjudecat fa licitanta de vechituri a timpului. Colo o roată de bicicletă pentru pictorul din mine de marii ia u^ă, clopoțelul prăvăliei de idealuri devastată in(r-o noapte de miercuri, joi și vineri s-au încolăcit pe firul de telefon ca o volbură însetată de soare, dar a nins, sau n-a fost soare de plajă, sau, oricum, a fost inutil, nu-mi amintesc pentru ce, dar scrie despre asta in furnalul acelui domn cu dinele, care ține exact socoteala chiriei, a kilovatilor consumati ziua și a tristeței zidului din fata ferestrei. Ce repede a trecut sdptămina. voi, grăbiți-vă să prindeți un munte, sau un regret, iar eu mă duc să mi spînzur, o, nu vă speriați, numai pînă luni dimineața. cind voi învia, pentru că luni dimineața copacii se îmbracă pentru mine și iubita nu se dăruie sincer. in verde ji 51 ENEA GHIURIȚA RADIOGRAFIE D Radiografia poșetei fetei mi-a arătat un cadru dublu o înciurătoarc două inele o rachetă cosmică miniaturală — rujul de buze — o trusă de manichiură cu fermoar stricai și-un porttnoneu închis cu clteoa monede plutind sub cadru. Restul — batista și alte lucruri foarte importante firește, fotografiile și scrisorile cu promisiuni selenare — sini radiotransparente. 52 VIRGILIU BRADIN Firc Intoarvă îndeosebi spre mișcarea vitali a întrebărilor vi- zavi de sensul destinului uman, tlnârul port Virglllu Bradln, are aproape o eludata predilcețlc pentru n-etafora grea, Incărcaiă cu sevă. cu mii. cu fragmente de timp, cu tot ce adun* pe parcur- sul limbajului ți senzațiilor. De aci poate 91 o oarecare nebulo- zitate. o pătrundere mal dillcllă in dezlegarea mirajului exprimat de versurile sale, nccolorate eu du iuțit de prisos, dar uneori po- sibile de poticniri, dînd cuvintelor sarcini simbolice mal mari de. cit ar putea duce. Se pare Ins* câ accasta-l nota distinct* a structurii sale lirice, proiecțiile talentului sâu Sntln±lndu-se deli- rant. cind spre ionele erotice, clnd spre mitologie sau spre exis- tenta diurn*. Acumulare dup* acumulare, far* x* menajeze dul- cea liniște a riurilor verbale cuminți, ttnirul poet se face torent șl easeadfl. vlolenltnd Inerția, venind cu Imagini dure să-ți con- struiască propriul stil de comunicare liric*. Poate câ nu întotdeauna e limpede, poate c* Inc* nu-țl stA- pînește pe deplin uneltele, dar nici cînd nu poate H bănuit dc speculații gratuite, șl, mal ales, de analiza superficial* a unul sentiment. De altfel, drumul sp e autenticitate trece neîndoielnic prin căutările uneori finalizate pregnant, alteori nu, dar poetul are senzația că drumul acela-1 aparține, oriclti migăli fi mal așteaptă pin* la desSvtrțirc. Mereu atent La Ceea ce c omenesc în dnlec șl temerar în noutatea formei, tlnârul poet Virglllu Bradln se autocontureazfi ca o prezență lirică viguroasă. Re- flexiv prin definiție, ocolind sigur tentațiile liazardutul asociați- ilor de cuvinte, definlndu-șl In substanța versului viziunea pro- nunțat existențial*, el are țanse să ne convingă c* razele talen- tului s*u nu vor râmi ne simple promisiuni. DANI AN URECHE 53 VIRGILIU BRADIN MIRACOL DE TOAMNA Vi poate mai mergeam pe stradă in liniștea aceea cu casele fi copiii temlndu-se de noi... Am crezut ia început semnele fi gindtirilc acelea mari, Pe care le făcea vintui cuniințindu-nc frunțile, frunțile noastre de pe care mai teșea nașterea aceea mută — De Troie cuminte — fără ahei ți iertată de rege.., Am mers «pol — înțelepți ca miracolul apei de toamnă, Bolborosind încă rugăciunea aceea lungă, lungă — Despre prima Facere a lumii... Si izbucniră pmții spre visul acela — Sau numărătoarea neliniștii sparte, ji învăluiam nervoși răcoarea așteptată ji curioasă dc singurătate bofmsod, Incuviinfind sentimentul plecării de falsa capcană A părului tău despletit fi ros de izvoare ți teamă, Iar simpla neauzire a nopju fuge... sau poate iubea... Și mergem amindoi, căutlndu-ne mina Sau poate avem flori — ori ne era teamă. Ne era teamă ți tăceam, țtiind că atunci — la prima facere a lumii, Ca început a fost cuvintul... PORT-ROYAL . . , c Credincios arlechinul aruncă ultima tumbă ; Spectacol cu insomnie, cu două balerine (Ucise in primul răsboi mondial). Începe ca-ntotdeauna cu două numere de cumpătare Și iluzionistul revine în partea din dreapta — mai strimtă în glume... Spectacolul începe la cinci sau la țase zile dc lungi De la prima escală in portul acesta Diferit de meniul ți cina din seară... Eu însumi glumesc intre părul tău Cu parfum de iubită ,,, Ei bine, să facem, prinsoare pe patimi, Să-ți mulțumesc pentru drumul tău cuvincios ți frumos In leagănul meu îndelung intre noapte Din ziua odihnei — nevoi de fete De grabnică seară de circ Glumind printre tălpile tale Și birna Întinsă spre frunte Glumind arlechinul — pleznindu~ți seninul din buze Rămine — nebunul — îndelung, ghemuit in inele, Și-ntoarcem spectacolul din seara de-acum, Cu două bătăi mai încete — In portul cu glume, fn portul cu fete, din seara fugită din drum... ■ 54 SOMN CU IUBITE Fțfndcă rămin pe aceste focuri cu fîntinefe îngropate pinii ia cumpănă, Și mai presus de mine niplrlest citeva zăpezi înțelepte. Iar porumbeii se-naifă peste săgefiîe mele, Blagoslovindu-le fi rărninlnd eu fruntea plecată, Asemenea pruncilor la trecerea nopților, Cînd poveștile au rămas gollte’nrr-o poată, Și nu mai ajung — Decit aseunse-n sinul de fată și-n așternut precum ghici (orile — Și fiindcă rămin -cu miracole In Jafă, Ca unui reîntors cu cele patru anotimpuri. Și argonauți fără momente de panică, Ca /asm găsindu-și iubita-mpleiită-n odgoane, Cu patru căței aduși de la stlna din munte. Și ciobani răstigniți pe două rinduri de vislă — Și fiindcă rămin pe aceste focuri. Mai iau cu mine briza lăsată pe fărm La distantă de încă patru pofte. De prima iubire.., MOARTEA ARHANGHELULUI DE SEARA e acum întoarcem iertători pămintui ia foc. Lucrurile ic zidim definitiv orientări după prima spărtură tn trepte — Mef ferul mare Ift zidise odată iubita, Si umbra (fi va face ioc — despărfind lemnul cu tlmpla fufeiegind doar (nceputui aceia zgomotos ți neîndemln atic cu gust de ni mană fi îndoială Pentru poarta aceea intlmplăfoare a sărutului sau a iubirii orfane,.. Tăcerea nimeni nu o bagă in seamă; Ni noi zidim simțitori orientări după moara bătrinului, 4>i palida foi copilă — plăsmuită ca simplă femeie... Trece încet primul cintat de amiază, Rouă înmoaie și lutul pierdut printre zidul acela de melci. Să intrăm între cruci pentru sfințirea peretelui drept. Nu avem zahăr fi păsări pentru culoarea neagră de seară Și zidul e transparent ți — chipul iău il brodează cu grifă — Fierbem pe rind tainica dantelă a nuntii, Turnul affeaptă de mult — lăsata sfințire de seară Și cineva stă fără însemnătate fi soclu ^i iarba sau noaptea fi mingile în linifle fața,.. 55 ION ILIESCU Însemnările unui bibliofil la o EXPOZIȚIE A CĂRȚII Ugpi q maluri meditație ți cu «for- turi susținute, Biblioteca municipală a dus pînă la capăt acțiunea de a organiza o expoziție alcătuită din contribuțiile di- feriților parlicipanți sau din fondurile integrale ale unor pasionați colecționari. Gîndul de a cinsti slova și cartea într-o expoziție publică e mai vechi la Timi- șoara. Un început în acest sens a existat aici acum mai bine dc un sfert de veac, adică prin 1SK0, cînd în cadrul unei ex- poziții de pictură și grafică, o anumită participare a avut și cartea rară. în com- parație cu inițiativa de atunci, expoziția prezentă este o biruință deplină ți origi- nală care nu poate fi apreciată, credem, deeît elogios. Motivarea afirmației noas- tre es'e convingătoare dacă avem în ve- dere faptul că expoziția exprimă pe de- plin aspirațiile nobile ale celor care au vocația și dragostea pentru carte, fie ei bibliotecari de profesie, fie bibliofili ca pasiune, fie simpli cititori. Prin expoziția de față, organizatorii s-au străduit să con- tureze in mintea privitorului imaginea vieții culturale de cîteva secole și nu nu- mai a poporului nostru, ei parțial și al omenirii. Expoziția, într-o modalitate ine- dită reprezintă o acțiune culturală de prestigiu. Ne vom strădui să desprindem sem- nificația expoziției trecînd în revistă u- nele fapte și documente care merită toată atenția noastră. în spațiul limitat a celor cinci săli muzeale au fos* expuse colec- țiile personale ale concurenților care sint în număr de 107, veniți din toată țara, Sibiu, Botoșani, Constanța, Oradea. Brăila și cele din Banat. Expoziția pune sub ochii vizita- tor . i un material pe cît de interesant și inedi*. pe atît de bogat și valoros. In- trucît Biblioteca promite solemn să ofere pubtcullui un ghid al acestei expoziții prin ‘ipărirea unui riguros catalog al tu- turor operelor și participanților — unul din scopurile documentare ale concursu- lui — ne vom opri din multitudinea ex- ponatelor cane ar merita toată solicitudi- nea noastră, numai asupra unora din ele. Un număr însemnat al vitrinelor șt panourilor primei săli, adăpostesc fondu- rile de manuscrise. In expresia lor austeră, pe materiale decolorate de vreme dar care au rezistat timpului, cîteva colecții de pergamente, diplome și decrete, înce- pînd cu anul 1370 ți terminînd cu veacul al XVIII-lea, documente inedite prove- nind din cancelariile Italiei, Spaniei dar și de la principii din Transilvania (Bathory, Apafi, Leopoldus) sau de la domnit Țărilor Române, aduc în actualitate at- mosfera istorică a vremii. Cărțile manus- crise — autentice fragmente dc viață, vor reține atenția specialiștilor și a publicu- lui care a intuit în ele pașii ce i-a făcut cultura mondială (în expoziții există două prețioase manuscrise in limba iurcă. un calavasier în limba slavonă, sec, XVI) dar și începuturile euvintului scris în limba română : prin lucrarea apocrifă din soc. XVII-lca, și probabil din aceeași perioadă un mrsceîaneu, cuprinzînd căr- țile populare, Moiilwlnicul scris în 1721. Psaltirea din 1771 și pînă la culegerile de folclor in limba română, realizate în Banat la tncepu'ul secolului XIX. Un bo- gat material inedit aduce expoziția prin operete manuscrise de teatru și poezie a’e lui Victor Vlad Delamarina și de la mama sa. Sofia Vlad. o sta'ornică anima- toare a vieții culturale din Banat. Din ce.e pes’e 50 de lucrări manuscrise nu putem să nu reținem creațiile originale ale lut Mihail Sorbu. Lucian Blaga, Cir- ci na* Pavelesc , Otilia Cazimir și alții, după cum din numărul dc peste 300 de m” «rrisn cam alcătuiesc în catalog co- respondența nu putem trece cu vederejș pe cele scmnala'e de Vasile Alecsandri, G Barițiu. Vin-en'iu Babeș, I. Ghica,. 56 pe cete care au aparținut lut I,. Rebreanu. M. Sadoveanu, M. Sorbu, Șt. O. losif, mu bogatul material epistolar provenind de la bănățenii B. Bojincă, E. Murgu, Vic- tor VJad Delamarina, Traian Votau Să asociem acestor documente eu certă re- zonanța afectivă, fotografiile originale ale lui G. Barițiu, G, CoșbUC, I* Rebreanu. O. Goga, Traian Vuia, Aurel Vialcu, L, Blaga, Victor Viati Dclamarina ți altele. O tot atit de intensă atracție a avut pen- tru cititori, compozițiile originale ale lui C. Porumbescu, iaeob Murcșanu, G. Dl- ma, Sofia VJad, T, Popovjci etc. Trecînd peste prețioasele colecții de ex librisuri, stampe ți hărți etc., ochiul proaspăt ți lacom pentru cunoașterea va- lorilor bibliofile a întilnit la cartea româ- nească veche asemenea rarități cum ar £i : Anloioghion 1643 tipărit la Cîmpalung Carte românească de învățătură, lăți 1643, Euanglteiie fnuățătoare — 1644, Noul Tes- tament, Bălgrad ISiB, Biblia lut Șer- ban — București 1680, Afoiitoelnic, Bălgrad 16B9. Din Cele 120 de volume, care după judicioasa clasificare a Bibliografiei lui Ion Bianu ți Ncrva Ho- doș se încadrează la „cartea românească ve- che", n-am insistat decît asupra ei Larva titluri, precizând că expoziția a reunit cărți lipirile în cele mai importante cen- tre cum au fost: Bălgrad, Blaj. București, Cimpulting, Cluj, lași, Rîmnic, Sibiu, Snagov, dar ți cărți românești editate la Pesta, Kiev, Viena, Buda, Petersburg. în afara cărții religioase, valoroasă prin ra- ritatea și vechimea și importantă pentru studiul limbii și al începuturilor culturii, o serie dc lucrări laice din această pe- rioadă sporesc semnificația inițiativei. Ne referim la asemenea tipărituri cum ar fi : îndreptarea lețjii, 1652, Pravila de obțte, 1708, duplex lîbelius Valahorum, tipărită la Cluj in 1791, Istoria Alexan- drului celui Mare, 1794, cîteva din pri- mele lucrări de gramatică de la noi, așa cum ar fi R. Tempea, Gramatica româ- nească 17S7, Paul lorgovicî, Obseruații de limba românească, G. Șincai, Elementa Hnguae daco-romanăe sit»e calachae. Prin efortul conjugat al participanți- lor și al Bibliotecii organizatoare și, ur- mînd îndeaproape firul istoriei culturii noastre, expoziția cuprinde operele mo- ntimenalc semnate de Dimitrie Cantemir. de corifeii școlii ardelene Petru Maior. Gh. Șincai, Samuil Mlcu, apoi cele dintîi traduceri de literatură și teatru, dar și dc istorie, morală, filosofic, privitorul pu- țind apoi con empla edițiile principes ale primilor noștri poeți : Văcăresc’i, Mumu- leanu, Alecsandri, Alexandrescu, Bolin- tineanu și Boliac etc. Atracția irezistibilă pe care o poate prezenta ediția prin cep* a poeziilor lui Eminescu și chiar a ce- lorlalte ediții, atit de puține din timpul vieții sate, operele în primă ediție ale lui Ca- ragialc, Slavici, Macedonski și Coșbuc. Delavrancea șl Vlahuță sau Rebreanu și Blaga, prin puterea chemării au fost în măsură să procure o mare bucurie și desfătare. Nu cred că exagerez în această opinie deoarece cărți cu dedicațiile lui Asachi, sau Hașdeu, cu autograful lui Bolintinea- iiu ți Alccsandri, dedicațiile lui Brătescu- Voinești, Mihail Dragomireșcu, Cami! Petrescu, D.^ Zamfireacu, E. Lovinescu și încă a multor altor distinși creatori vor putea li intîlnite oriclnd, Intr-o dedicație subtilă și decentă eter plină de spirit și umor, Lucian Blaga scria : „Pentru Coca în amintirea acestei veri, ânno domini 1945, cînd am devenit cocainoman". In- tr-o altă dedicație Ion Minulescu oferea volumul .Vu sînt ce por a fi, criticului Pompiliu Constanlinescu, scriind : „In- chizitorul poeților bâtrîni cu cele mai bune sentimente". Un număr impresionant de vitrine au fost împodobite cu cele dimii ziare și reviste. Bine reprezentat este fondul pe- riodicelor de la începuturile presei care prin Biblioteca românească a lui Carca- lechi, Gazeta de ‘iVansfluania prima pu- blicație transcarpatină și cu suplimentul ci, Foaie pentru minte Inimă ji literatu- ra, apoi Albina românească a lui Asachi, sau Dacia literari care a marcat un mo- ment in afirmarea literaturii noastre o- riginale, Curierul și Curierul de ambele sexe, conduse de Eliade, Magazin istoric pentru Dacia a lui N. Bălcescu, Amicul poporului, din 1846. Organul naționale a lui Timotei Ci pariu, Eipa triatul condus de C. Bolliac, fni'ăfiitorui satului 1847, icoana lumii, 1846, Uniuerstii 1B47 etc. Toate acestea au alcătuit cultura sufle- tească a cititorilor poporului nostru de acum un veac. Amintiri de mare forță emoțională ți patriotică sînt declanșate la privirea titlurilor unor reviste cum Sint : Arhivarul pen'ru filologie a lui Ti- motei Cipariu, Arhiva romanească sub direcția lui Kogătulceana. România litera- ră a lui Alecsandri, Săptămfna de C, Negruzzi, Columna lui Traian condusă de Hașdeu, Convorbiri literare Ia care și-au publicat operele lor, Eminescu, Caragia- le, Slavici și Creangă, Tribuna lui Slavici, Vatra redactată dc Caragiale, Slavici și Coșbtic, Viața condusă dc Vlahuță etc. Cu toate că s-ar cuveni, nu putem con- tinua enumerarea ziarelor și revistelor care și-au legat numele dc viața scriito- rilor noștri : Rebreanu, Cezar Petrescu. 57 Mihai Sorbu, Tudor Arghezi, M. Sadovca- nu, N. larga, G. Galaction și alții. Și cîte nu s-ar putea spune despre fiecare carte sau revistă. Iată, dc pildă, un fapt sem- nificativ, Vîafa romanească înainte de H1H nu putea pătrunde la abonați! din Transilvania docil prin schimbarea titlu- lui de pe copertă, fapt cane înșela vigi- lența celor de lu vamă. In această situa- ție revista a primit asemenea denumiri ca Prfmduara, Zfeufstd literară și jtiin- fifîcâ, Ceahlăul etc. Privitorul ar trebui să ia aminte și la asemenea amănunte care se referă la Li LI ul publicației Gaze- ta de Transilvania, JR3-0, Gazeta Transil- vana, 1849 ți apoi Gazeta Transilvaniei. 1850, Dintre colecțiile rare, i’xpoziția adă- postește și asemenea reviste de atitudine ți orientare progresistă cum au fost: Contemporanul, Viitorul social, Cuulnlul liber, Era nouă, Șantier, Fala, Societatea de mflne. Pe baza contribuțiilor prestigioase, o bună parte din participanti aii înțeles o- bligația morală de a aduce la concurs materialul bibliografie circumscris tema- ticii bănățene, preocupărilor literare, cul- turale și de istoric din această parte a țării noastre. Cu materialul pc care-1 putem aprecia ca surprinzător de bogat, organizatorii expoziției au putut să rea- lizeze o sală dc banali că. Configurarea acestei secții s-a făcut prin expunerea unor prețioase voumc ale scriitorilor bă- nățeni, a unor periodice, calendare, hărți, stampe și a!te produse grafice. Toate aces- tea ar putea sluji pentru o multitudine de studii privitoare la tradițiile, cultura și istoria Banatului, Expoziția aduce o reală și valoroasă contribuție la cunoaș- terea istorici presei în limba română, germană, maghiară, din centrele cu în- delungată activitate culturală așa cum a fost Lugojul, Caransebeșul, apoi Oravița, și, bineînțeles. Timișoara- Numărul celor peste 150 de titluri este convingător în această direcție. Cît privește căr- turarii bănățeni, sînt prezenți în ex- poziție prin operele lor Paul lorgovîci. Constantin D. Loga, D. Bojincă. E. Mur- gu, D. Țichindcal, A. Maricnoscu, Victor Viati DeLamarina, Tincu Veiea, Vasile Maniu, George Cât ană, ca și oamenii de știință Favcl Vâslei, Vichente Habeș, Traian Vuia etc. Ca document a! aspirației umane la veșnicie, scrisul și cuvîntul tipării din cultura universală și-au găsit o reală a- preciere in expoziție. Vrednice de admi- rația permanentă a bibliofilului, cercetă- torului și cititorului cult sînt asemenea rarități ca incunabulul tipărit ia Roma in 1437. Apoi volumul Istoria bibliei, Ve- neția. 1601. Opera lui Ovidiu editată la Bazei, 1534, unică la noi îr țară, Oc/oi- ăul lui Vucovici tipărit la Veneția, 1537, Opera lui Flavius apărută la Paris, 1519, un Erasmus de Rotterdam, 1550, Diogene, 15GU, Curii us Rufus. 1633 etc. Cărți rare din literatura universală sînt și acele ale lui Fenelon, Mar montei, Rnusseau, (Emil, 1782), Istoria lui Sulzer editată la Viena, 1707 etc. Expoziția aceasta reprezintă desigur rodul sforțări: part ici pan ți lor dar și re- zultatul eforturilor susținute dc Biblioteca Municipală eare s-a preocupat cu multă acuratețe pentru colectarea, trierea și chibzuita organizare a întregului material. 53 HORIA MEDELEANU JERTFA ALBA intre amăgitoare zidiri, nc-am fnăifat pe culmi, tinerefea, ca nific ruguri, ?i-am ara, fdcinci. sub pleoapa zorilor. V intui ne-a ridicat renala, peste noi ie zidiri, peste -naltele zidiri aie celor ce vin. — Și-n gurile iar, cerința noasiră inflorețfe in cintec ... MARIANA VLADUCEANU CINTECUL ULTIMEI ZĂPEZI primârarâ ți vor mai fi primăveri Cu flori smălțuite, cu sălcii fi soare, Cu Jalnici copaci văruifi de ninsoare, Cu-apusuri de sfnge prin doruri tlrzii, Vor mai fi primăveri, eu nu voi mai fi. E primăvară ți vor mai fi primăveri Cu păsări, cu fluturi, cv-ntinderl senine Cu fete ce vor două ceruri să-mbine, Cu patimă-n ochi murmurind: a iubi; Vor mai fi primăveri, eu nu voi mai fi. E primăvară fi vor mai fi primăveri Cu zimbete reci tunecind in regrete, Cu sfioase parfumuri rănite-n buchete, Cu iubiri irioieie lungi de o zi. Vor mai fi primiiwri, eu nu voi mai fi. 59 VERONICA IONESCU ANOTIMPURI ^ăcă zăpezile topindu-șe, nu J-ar mai flaute Dacă ploile ’necfwd Corăbii, n-ar căuta furtuni dacă soarele artind încet pumfntui nu s-ar scălda in ape O, mamă. a? fi uitat demnii că tu m-ajtepfi.. - Dacă nopțile întuneelnd doar codrii, nu ne-ar Jura visările Dacă Horite tnmlresmind coline, nu s-ar mai pierde-n primăveri Dacă privighetorile cfntfnd, n-ar mai sbura a^a dejxtrte O, mamă, a# fi răspuns demult chemării taie ... ANA7SELENA PORNIRE P x rin pupilele lunii am încercat să pătrund. Vai, am slripat! Vai [ic călătorule ți mie neiertătorul. Nebună printre stele prin alte zări serblndu-mi anotimpul, declinul ranfăind prin ploaie versul, să-afunp am vrut să Stau de vorbă eu-n^elesul. Glasul nu-i voi ascunde, rănile în urma fipetclor nti-mf vor liniști mfinilc. Ghiar spinală de nori, instngerată de săbiile pelinului Iți voi urrna chemarea lăsind in secetă daruri umede, daruri rămase postume.-, 60 VASILE RANGA DRUMUL SOARELUI Dac4 sentimentul nu-țl da fnc. memoria uita t 1 ’ u ftiu, dar dacă m-ați ințjropa fii pămint a doua zi ar izbucni din mine iarba peste foi. Singeic meu n-ar putea putrezi, achit ar scobi pnntre rădăcini pin ti cind ar da de ffntini. ,Vu ftiu. dar n-am să pot sta singur in pâmfnt. îmi Va fi dor de lucruri, îmi va /i dor de soare, Toamna voi asculta cu tristele cum se lovesc cu sinii de fructe prin grădini femeile, ți roi ceilalți. Mu știu, dar n-am să pot șta in pămint singur, ne iu bit de nimeni. MARIN STAN ÎMPLINIRE săpat pro/itui tării-n stincd, dar mat avem de săpat încă... Im chipul ei, lucrăm curgindu-ne prin rene soare yi-f dăituim. mai aprig, mai inall, să zboare. îl modelăm in cfntecui de mline ți-l creștem in cuptoarele de piine. Prin laminor ii tragem linii fine printre alte ehipuri să ii stea mai bine. Cu gingăfie-i șlefuim, urcindu-l către zare să creaseă-n ochii (urnit, mai mare, tot mar mare. Pin umeri arzători să-t facem trepte, din brațele intinse, drumuri drepte ți să se-a prindă-n ochii noștri bucuria, cind vedem ttrclnd spre inaituri România ' Am săpat profilul țării-n stincă, dar mai avem de săpat tncă ... 61 ■ orientări ALEXANDRA 1NDRIEȘ A. GIDE Șl R. MARTIN DU GARD PRINȘI iN JOC DE ILUMINĂRI RECIPROCE c "‘“'urprinzătoare și exemplară este Co- respondența dintre Andră Gide șî Roger Martin du Gard, din care primul volum, cuprinzînd 500 scrisori din perioada 1913—1934, a apărut în ediția Gallimard, cu un amplu studiu introductiv al aca- demicianului Jean Delay Corespon- dance I Abia am pronunțat mental cu- vîntul și gîndii] a zburat la „Corespon- dențele" baudeiairiene. Și n-a fost doar un automatism asociativ ; a fost chiar a- roma cărții ce s-a degajat subit — căci ce oare constituie farmecul ți lilcul aces- tei prietenii, dacă nu faptul că două per- sonalități, două cosmosuri atît de precis structurate Ca Andră Gide și Roger Mar- tin du Gard, au comunicat între ele, s-au întrebat și și-au răspuns, găsindu-și me- reu inefabile corespondențe, precum pă- durile, culorile și parfumurile terestre și celeste din poezia lui Baudeîaire? Volumul se deschide cu o serie dc fo- tografii. Puse alături, fizionomiile celor doi scriitori se arată atît de diferite, chiar opuse. Incit o trainică prietenie dintre ei apare aproape neverosimilă. Acad. Jean Delay a subliniat apăsat deosebirile, co- mentind fotografiile cu citate din scrisori sau jurnale, din care reiese în primul rînd cu pregnanță diferența specifică. Și totuși, dacă cercetăm cu luare aminte por- tretele alăturate, vom găsi în privirile amîndorura o aceeași intensitate scrută- ‘oare, chiar dacă îndreptată in altă par- te, dar uimitor de înrudită calitativ. Jean Delay în Introducerea sa insistă din toate punctele de vedere mai ales a- supra diferențelor dintre Andră Gide și Roger Martin du Gard, Analizele sale in acest sens sint de o pătrunzătoare finețe șt expresivitate, Iată, bunăoară, fragmen- te dintr-un amplu pasaj despre Andr6 Gide: „Dacă el vroia să vadă clar în „ncorînduiala inextricabilă" care era lu- mea lui interioară, trebuia să-ți împartă dificultățile, să-și cântărească posibilită- țile ți să confiez; experimentarea fiecă- reia la niște dublii romanești care le ex- primau succesiv și nu simultan Tityre din Patudcs, satiră a vieții seden- tare. cheamă pe Menalque din Nourritu res terrcslres, apologie a vieții nomade, iar Saul experimentează spre paguba sa excesiva înclinare spre receptare, pe care o preconiza Menalque. Faludes este ne- gativul la Nourritures terrestres, al căror antidot e Saul"1 ’ Iar în alt capitol, con- linuindu-ți ideea, scrie cu referire la per- sonajul Armând Vedel din Les Faux- Monnayeurs: „Gide a descris aci la mo- dul tragic boala introspecției și retros- pecției pe care o parodiase ia modul co- mic în Paludes“3 interesul prim al lui Jean Delay se îndreaptă evident spre Gide, despre care a și publicat, tot la Gal- I Andri Gide — Roger Martin da Gard, CorreapOndance, 1913-1934, NRF, Gatiirnard 19», p. 733. t op. cit. Introductiva par 3. Delay, cap, Commeneemrnț du dUlogue, p. 26 ți U. 3 Id. cap. Martin du Gard et Les Paux-Monnayeurs. p. 34. 62 limard. lucrarea La jeunesse dAndre Gide. Punindu-i în paralelă pe cei doi scriitori, el subliniază mereu cu pertinen- ță deosebirile esențiale: „Această optică a transformări:, această optică de refor- mator se opunea opticii de Spectator ca- re a fost cea a tui R. M. G,, fascinat do lumea așa cum este"1, Miracolul și ca- racterul pilduitor lotodată al acestei prietenii constă tocmai in înțelegerea re- ciprocă pe tăriniul libertății in care s-au întilnit : lărim deopotrivă al creației și culturii, cit și ai preocupării atente și în- grijorate pentru soarta omului contem- poran. Din Corespondența lui Andfd Gide și Roger Martin du Gard reies și alte prietenii cu oameni de litere și teatru din Franța, printre care un loc de frunte l-a ocupat Jean Schlumberger. O fotografic din acest volum, reprodusă de Le Figaro littcraire din 4—10 noiembrie l!W8, cu prilejul morții sale, ni-1 arată la o masă, înconjurat de Edmond Jaloux, Andri- Gide, Robert de Traz. R. Martin du Gard și doamna Thăo van Rysselberghe. In aceeași revistă, Jacques Brenner. sub titlul Un discipol care n-avea maestru, arată deosebirile dintre Gide care spu- nea : „Les exlremes ine touchenr (Extre- mele mă aline, mă mișcă.) și .1. Scldum- berger care „dimpotrivă, a pronunțat elo- giul ..valorilor centrale*. Poate că această atenție constantă de a disocia personali- tățile, dmdu-le fiecăreia locui și ponde- rea, a făcut și mai poate face cu putință existența unor amiciții între oameni atit de precis structurați, care au alcătuit nu grupuri de admirație reciprocă, ci adevă- rate vetre de cultură. Atît din articolele din Le Figaro littcraire, cit și din volu- mul de Corespondență de care ne ocupăm reiese că prietenia ce i-a legat pe toți a- cești scriitori a fost posibilă nu numai datorită lărgimii de vederi pe care o ve- che cultură umanistă le-o conferea tutu- rora, ci și a faptului că și-au găsit un loc propice de întilnire și activitate, un ,.a- casă*, Ia teatrul Vicux-Colombier și La Nouvctic Rcvue Francaise, Nu întîmplă- tor intr-o scurtă scrisoare, scrisă de Gide, în timp ce lucra la un centru de ajuto- rare a refugiaților de război, către R. Martin du Gard, exclamă spontan : „De cîte ori mi-mi doresc alături de mine fie pe Copeau (directorul teatrului Vicux- Colombier. — n.n.), fie pe .lean Schlum- berger, fie pe dumneata" s. Jean Delay a dat drept motto Cores- pondenței un extras dinlr-0 scrisoare a lui A. Gide către R. Martin du Gard din 1931 : „Ai o artă epistolară care nu-ți a- parține decît dumilale și pe care n-ar bănui-o deloc cei ce nu te cunosc decît din cărțile dumitale". Intr-adevăr, scri- sorile ne dezvăluie un Roger Martin du Gard atit de complex. îneît ne întrebăm dacă publicarea lor nu va provoca și o reconsiderare a operei sale literare. Per- sonajul surprinzător a! acestei cărți este autorul Familiei Thibault. EI ni se dez- văluie ca un scriitor mult mai adine fră- mintat de demonul formei decît păruse pînă acum Îndeosebi, problema finaluri- lor constituie pentru ei o adevărată obse- sie. Deși mult mai tinăr, descoperit și lansat de Gide eu romanul său Jean Ha roi s, R. Martin du Gard a devenit cu timpul sfătuitorul acestuia: „Sînt frapat de asemeni de slăbiciunea din finalul tu- turor cărților dumhale; elanul se Mnge înainte de sdfîrșil (...). Ceea ce poate te oprește astfel și-ți dă o nerăbdare dc a termina iute această carte, este (poate) tocmai faptul că-i simți caracterul par- țial și că acest subiect nu este decît un fragment dintr-un mare dor (cnvlel care te solicită" Din asemenea sugestii vor lua naștere Les Faux-Monnayeurs, care, de altfel, ii și sînt dedicați și tare este evident, una din capodoperele lui Gide. In cazul acestui roman, supraexigentul Martin du Gard este mulțumit de final ; analiza pe care o face structurii compo- ziționale denotă o pertinență, o plastici- tate și o finețe rară ; imaginea găsită de cl ne poate îndruma spre un punct de vedere interesant în studierea structurii și morfologiei acestui roman, despre care scrie că este „de la un capăt la altul ca un virtej, ea o tornadă, una din acele bătăi de vînt în spirală care par brusc să sape o pîlnie. să se arunee-n ca răsucin- du-se și să dispară, să se stingă în spa- țiu. în această măsură se poate spune despre carte că încetează destul de brusc; dar nu cred că lasă nicidecum impresia unei oboseli a autorului, nici a unei slă- biciuni, nici a unei nepriceperi a planu- lui ; asta are ceva voit, conform cărțiî și, găsesc, foarte izbutit' Mult mai tîrziu însă, comenttnd piesa lui Gide Oedipe, el scrie : „Oedipe este diferii de ceea ce speram (s.a.). Oedipe este o lucrare de Gide, printre altele Nu cred că este, cum o doream (.. > strălucitoarea cunună a 4 id. cap. Par «xnparaisoii. p. 86 5 op. cit. p. 135. * op. cit., p. 153 ți u. 7 ibid. p. 274. fi.? unei gîndiri sexagenarei...); este încă o dată o operă care se termină brusc (.. .). Privești uimit: e gata, totul s-a evaporat ca un repede fum (..îmi pare că nu există mai gravă greșeală de comis in alcătuirea unei lucrări decil să ai un în- ceput magnific și un sfirșit pe jumătate escamotat (. .J. Cred că e esențial să se atace finalul unei opere intr-un moment cind ești în plin elan, in plină stăpînire t..Firește, acest final scris atunci, con- form unui plan prea teoretic, nu poale fi definitiv, va trebui retușat (...), legat eu restul**. în răspunsul său, A. Gide de la intenționalitatea creatoare, dar deo- iși explică tehnica finaturilor, pornind potrivă și pr:ntr-o particularitate psiho- logică : „Cred dcasemeni că, după ce am arătat deruta individualismului (...). am putut să aduc, fără a trișa, reluarea șl re- tatornicirea acestuia pe un alt plan, su- perior Insfîrșit, nu-mi place să-l Însoțesc prea departe pe cititor (. O teamă de a-i obosi pe ceilalți (...} asta vine dtn boala secretă pe care- mi-au ino- culat-o părinții din copilărie o dată cu educația creștină, de care am izbutit să-mi debarasez aproape complet gîndirea dar de care ființa mea însăși a ră- mas șî cămine pinâ la sfirșit (...) profund marcată : o incurabilă modestie* *. Măr- turisirea este neașteptată și tulburătoare. Etern contestatanil Gide—modest, iar din această modestie chiar provenind una din cele mai moderne particularități tehnice ale scrierilor sale, finalurlle care >i pre- fac toate lucrările în „opera aperta". Tot- odată însă această trăsătură a sufletului său, trebuie spus, e dovedită și de cores- pondența cu R. Martin du Gard, în ge- neral, fiind una din explicațiile priete- niei lor constante. Confesille reciproce din Coresponden- ță ne introduc adine în laboratoarele in- time de creație: „Știi că la mine, munca se face prin iluminări bruște' •*, scrie Gide. Iar Martin du Gard : „Trebuia să merg iarna asta la Bordeaux să studiez un pic cadrul unei plecări a iubitei lui Antoine (...), Rachel M-am gîndit deodată să economisesc călătoria (.. .> și ■ă înlocuiesc Bordeaux prin Havre. Am făcut aci un popas exaltant in ploaie; am hoinărit între Antoine și Rachel, umplîn- du-mi ochii cu viziuni și carnetul cu no- tițe. Sînt îneîntat ”. Și totuși, R. Martin * p. 437 și u. • p. 440 șl u. 10 p. 192 și u. >1 p. 305. du Gard descoperă și ceea ce ie este co- mun 1 „Adolescenții dumitale dragi mă cam jenează; ei se rotesc în jurul tineri- lor mei din Thibault, Ar fi de altfel nos- tim ca Daniel al meu să -se cunoască în- tr-o zl cu Bernard al dumitale, în parcul Luxembourg și ca cele două cărți ale noastre să albe puncte de joncțiune. După F(aux) M(onnayers) al dumitale și după Thib(ault). ai mei, vom scrie un roman, fiecare separat, dar cu aceleași persona- je, vrei ? Idera n-a mai fost reluată, dar ea rămine semnificativă pentru afini- tățile încă nerelevate intre cele două ope- re. amplul ciclu Thibault și Les Faux- Monnayeurs. Și totuși, chiar dacă ne li- milăm în acest studiu la aspectele de teh- nică literară discutate in Corespondență, caracterizările făcute de el amindorura. subliniind libertatea și necesitatea este- tică intrinsecă a fiecăruia, sînt atit de juste, de pregnante și dc viu exprimate, încit aproape am putea spune că două noi personaje, tot atit de adevă- rate. dar poate chiar mai rafinat, mai modern realizate, se adaugă lui Antoine și Jacques Thibault, cu care de altfel nu-s lipsite de înrudire Andrt Gide și Roger Martin du Gard. Un extras dintr-o scrisoare : „Tocmai am terminat Kobert (...), Pentru un simplu romancier ca mi- ne (...). fabulația, decorul, punerea în mișcare și raportul caracterelor, tot acest carambolaj și aceste zugrăveli sînt de o extremă importanță, nu se pot suprima, ating esența însăși a operei (...). Dar pentru dumneata, la ce bun să consimți ia acest joc bana! al obiectivitătii?*” Tehnica și estetica devin pentru acest : demiurg al atenției, viață iar viața de- vine apoi iarăși, artă. Subtilitatea sa a- naîitică, din care fragmentarea inerentă citatului nu poate da decît un vag .3’ vant-gout"-, forța de a resuscita, prin cCteva rinduri de scrisoare fără veleități publicistice, sufletul și lumea unui om. ni-1 arată pe R- Martin du Gard mult mai aproape din punct de vedere spiri- tual de Andre Gide decît ar indica-o a- purențele. iar Corespondența lor se pre- face sub ochii noștri într-un roman tot- odată clasic și modern despre neprevă- zute, adinei și uneori dramatic încercate, afinități elective. Fără a putea trata aci mărturiile abundente — unele adevărate pagini dc literatură — de ordin biogra- fic. prin care viețile atit dc diferite ale celor doi par că se conjugă, notăm un « p, îțî șt u, n p. MS și u. 64 singur amănunt prin care careul formal din cele două opere literare ți cele două biografii ne apare irilr-o neașteptat de dinamică geometrie cronospațială : R. Martin du Gard dă nepotului său nume* le celui mai „gldian* dintre personajele sale, a celui mat ciudat, mai tragic și mai modern : Daniel. Structurile deci, nu sint numai ele operei, ele sini ți ale vie- ții : — valori ce se revarsă Unele in alte- le, iar un model eficient a] operei nu poale să nu plonjeze, înlr-un fel sau al- tul, și în viața care a generat-o și a con- linuat-o. Una din lucrările lui Roger Martin du Gard pe care Andre Gide a apreciat-o deosebit de mult a fost Viciile France. am recitit Viciile France (,.,), Car- tea întreagă îmi pare de o artă desăvir- țită. N-ai scris nimic mai bun' în răs- punsul său, Martin du Gard scrie: „Da. ți mie îmi pare (,..) că această Vieille France (...) este totuși o operă, un eșa- Modaj în care totul se așează destul de solid și că ea dă. în plus, un sunet dis- perat (s,a,), de care, fără îndoială, înlr-o ri se va ține cont, cînd oamenii vor con- simți să audă această tainică rezonan- ță1* ls, în capitolul de Anexe al cărții, conținind extrase* din presă, din jurnalele scriitorilor, din scrisorile lor către alți oameni de cultură etc., se află o scrisoare Către Jean Schlumberger, datînd din vremea elaborării acestei opere, care a- testă elevata și lucida conștiință estetică ți civică a lui R. Martin du Gard : ..Scriu in acest moment o lungă nuvelă, chiar o carte mică, ce pune in scenă, prin mici tușe obiective, locuitorii unui minuscul sat francez Văzut, evident, fără cea mai mică indulgență (, - O lume indefan- dabilă. Procedez într-un fel foarte nou pentru mine, prin simple crochiuri ală- turate'1 Ca tehnică literară, prin spirit aeCruțător de observație și adesea prin tainice rezonanțe disperate, aceasta este lucrarea sa cea mai apropiată de Cores- pondență. Este evident că realismul Iul Rogcr Martin du Gard niciodată nu copiază lumea exterioară, ci cl înfățișează lumea interioară, a fanteziei sale, care i se concretizează cu o pregnanță eidetică co- vîrșiloare t „în fond, eu nu pot să scriu cu inteligența, nici cu voința mea ; eu desenez, eu pictez oameni, scene pe care imaginația mi le pune înainte, ca pe un model de desen după natură și eu copiez servil ceea ce văd Înaintea mea (sa.), fără să pot să transpun, nici să dau un bobîmac intențional" ”, Iată, în Journal des Faux-Monmiycurs**, ,, corespondența* gidiană a acestei particularități a proce- sului de creație: „Prostul romancier își construiește personajele, le dirijează și le face să vorbească. Adevăratul roman- cier le ascultă și ie privește acționînd : cl le aude vorbind înainte de a le cunoaș- te și doar după ceea ce le aude spunînd înțelege treptat cine (sa) sint el. Am a- dăugat: le privește acționînd — căci, pentru mine, mai degrabă limbajul decît gestul mă lămurește (...), Totuși, eu văd (s.a.) personajele mele, nu atît amănun- tele cît masa lor, și încă mai mult gestu- rile lor, alura, ritmul mișcărilor lor. Nu sufăr de loc de faptul că lentilele oche- larilor mei nu mi le prezintă absolut „la punct", In schimb cele mai nuci in- flexiuni ale vocii lor le percep cu cea mai vie limpezime* Citatele acestea par a face parte din două vieți interioare paralele, dar dintrum univers actual, al geometriei neeuclidiene, în care liniile drepte se curbează sub povara marilor densități, iar paralele tind să se întilneas- câ. Dar poale mai precis decit de vieți paralele, am putea vorbi de drame inte- rioare paralele ale creației, iată, de pildă, contrastul intre siguranța de sine inițială « p. MS. B p. SW. '* p. TIS șl u. II p. W2 țl u. i» aurire CMf : Journal des raux-Monnaycurs, NKl. OaUbmard. IW. p. M șl U, 65 a lui Martin du Gard : „ ..) este mo- mentul unic in care Întreaga mea carte, vie deja, se găsește deodată în întregime sub ochii mei : patruzeci de ani desfățu- rați în fața mea in evantai, o viziune de ansamblu magnifică. Nici un rînd nu-i încă scris (.,N-am decît să merg înain- te, urmîndu-mi planul, sigur că ajung la capăt* M, ți trecind prin momente de cău- tări, exultație, îndoieli, renunțări și în- drăzneli, epizodul tragic, de o aproape sisifică disperare, împotriva căreia luptă cu indîrjire, din timpul muncii la ultimele volume: „Sînt în fața Thibault-ilor mei ca în fața unor morți. O înstrăinare pro- fundă. totală. Mai rău decît indiferența {...). Ei nu trăiesc in fața mea. Nu mai au o existență nouă (s.a.); ei nu mai ac- ționează, ei se tot reîncep (•.Și totuși, sub aceste lamentații descurajate, rămine o tenace speranță'1 Terminind de citit primul volum de Corespondentă no întrebăm dacă nu cum- va, fără să-și dea seama, propunerea te- merară a iui Martin du Gard nu s-a Îm- plinit și, chiar intr-o măsură mult mai deplină decil cutezase s-o viseze, cel doi scriitori au scris, împreună, unul din cele mai frumoase romani- ale amindorura, cu aceleași personaje: familiile, prietenii, cunoscuții comuni și, în primul rind, cei doi protagoniști principali prinși în jac de oglinzi și iluminări reciproce: Andră Gide și Roger Martin du Gard. >» A. Gide — R. Martin du Gard ; Corrcspon- danee, p. 655. *• Ibldcw, p. 5U șl u. fi6 ■ din lirica universală DANTE ALIGHJERi ALTE RIME DE AMOR Șl EPISTOLE A ce-ți frații puterea ta din cer cum. nimbul, soarele-inălțat, ce-aoolo-ți află preț mai lăudat pe undc-s mai domnești a' iui iumine; precum gonești iittunccime-ori ger tot astfel, seule-adorat, alungi din inimi răul neural, fi-n /afa ta mlnia mult nu fine ; purceadâ. dar. din sinu-Jf price bine spre eare-n chin tot omu-a năzuit; fără de line-i nimicit tot ce-am putea dura drept bun fi mare, ca o pictură-a beznelor, deșartă, ce n-are-nfățișare, nici dulci răsfățuri de culori, nici artă. Mă scalde pururea luminn-ți vie, ce-aprinde steaua-n slavă, căci inimii-i fu dat să fie sclavă din marea ta putere, — in primul rind ; drept care-tm dor născu ce mă îmbie CU foapfa-i dulce-gravă ea oehii-n firea mîndrd ori suavi — cind mai framoosd-i — mai m u îl jâ-mi indnt. Prin ochii-aceștia-n mintea mea fi-n gind o fată a pătruns, ce m-a cuprins fi-n ele-un foc a-ncins cum opa-n «trârezime flăcări prinde; căci razete-ti — cfnd ea «4 je-^arafe — fi-n carc-acum m-aprinde, — in ochii ei se inălțară toate. Pe cit e ea de mindra fi-nrelită in fapte ți-ademenitoare 67 pe-atit închipuirea, cu-nsetare. o-mpodobefte-ori unde-o port in gind ; nu că-ar fi fost sd fie ea menită la fapt de-afa-inălfare, ci e-n virtutea ta. cutezătoare cu o putere mai presus de-al firii rind, Din preful tău văd nurii ei urcind atit cit e sorgintc-a fi-njeleasă de-atare izvod i re-aleasă, la fel cum soarele e semn de foc; fi care nu dă, nici nu ia putere ci-o iscă in alt loc, spre-a se-mplini-n mai mare mingliere. Deci, domn pe-atit de-aleasă întruchipare fă aste gratii lăudate ce-aici te schirnbă-ntr-altă bunătate, să-fi ia-lnceput din mirul tău de slavă, să vadă-a vieții mele-ncrincenare. fi milă să arate cind farul tău prin farmecete-i toate in chinuri mi-arde inima lingavă. Să-audă, — Amor, prin vocea ta suavă, tinjitul dor ce-l am de-a o vedea, — mai mult nu-ngădui ca ea, cu tinerefea-i, să mă-npingă-n moarte; că nu-fi dă seama cit de mult imi place, nici că mi-e dragă foarte, nici că In ochii-i poartă-ntreaga-mi pace. Ți-o fi cinstirea, de mâ-aju/i, prea-sfintă. fi eu cu-atit mai plin de har. cu cit mai mult mă fliu la un hotar in care viața-i greu de izbăvit; ‘ pentru că glndurile-mi se frămintă atit că nu mai cuget clar, fi fără-al indurării tale dar, vor sta zădărnicind intru sfirșit. Și farmecu-n putere fă-l simțit — că-l merită — de-această mindră fată ce pare sd fi fost lăsată cd tot ce-l pur și-ales a-i sta-ndemină, ca una 2dnnstr7d-ntpdrd!e;te sd fie pururea stăpină pe glndu-oricărui om care-o privește. b tn românește de TAȘCl GHEORGHH 68 APOLLINAIRE BESTIARUL SAU CORTEGIUL LUI ORFEU Orfeu Slăviți puterea in mijcare, Aoblefea liniilor clare: £ glasul pur, lumina fiindu-i camponistul Și-a spune, în Pimandru, ți, Hermes Trismeg istul. Calul Puternic, vilul foamei te va supune, ftiu. Jja carul meu de aur — destinul vizitiii, Si hâțurile-ntinse în culmea freneziei — Voi, versurile mele, modelul poeziei ' Aiefantui Cum fildeț are-n gură eiefaniul, Au cm ceva mai scump ca adamantul — Purpură moartă?... Glorie tw fi Cuvintele topite-n melodii! Omida Din trudă, grele giuvaere.' Lucrafi, poeți, rebelul verb; Pe brfnci, omida, fn tăcere, Se face fluture superb. Ijicuste lată lăcusta fină: saita ; Fu hrană bibHcd-n pustiu. Din arta versului, înaltă —- Rețjaiui sufletului uiu! 69 i Meduza O, capete fără noroc, Meduze, plete violete, Chernafi furtuna să vă-mbete Eu chem același straniu foc. Sirenele Cinci noaptea-n largul mării gem cintece viclene Pot ști uritul care vă mistuie, sirene ? La fel ca (ine, marț, sint pitn de glasuri sfranit ; Corâ&if/e mele cintind sint anii, anii... iiufnlța ’ Pe cruce pusă-n euie. pe Calvar, Luată, reluată, pusă iar — inimă, bufnifd de foc ți sfnge ! Laudă iui, acelui ce mă pllnge. fn românețle dc GH. GliORGESCL! i tn origina! poetul face aluzie la Iubita sa, lou. prin repetarea acestui prup de silabe, tn versurile pare. In traducere, alutla a rost respectată. (Nota traducătorului). 70 KDY ENDRE MOARTEA POETULUI CATUL P 1 e cind poetul Catul săracul Nu mai vorbea, printre diamante. In urechea l^sbiei altcineva l-a șoptit cuvinte galante. După re dntecele-au incetat, Iar Catul a fdfiit nevoiaș. Un flăcău irit ca din senin A ispitit la cint jumătate din ora/. Cinci fiorite vesele ale verii T.e-au întins peste trupu-i neînsuflețit. In grădinile din jur, tn mod ciudat, Noi trandafiri pe crengi au înflorit. Cind prietenul fidel al mortului A răț/uții de-atita plins, O patricieni, copilul proaspăt născut Puternic in brațe l-a strîns Jar cind J.esbia. blesternind a bocit, Groaznic n-a fost Să-i vest ochii sticloși, Căci fi-a rupt hainele, ca cei din jur Să-i vadă sinii albi fi frumoși. în rominește de N. D. PARVU și SZASZ ARPAD 71 1 PATR1CE DE LA TOUR DU PIN VINATOARE DE ȘARPE Deodată presimt șarpele.,. Merg mult ca să-i descopăr umbra, El alunecă printre plante Mai suplu ca ele, fără să le izbească. Dar umbra ierbii inocente, Încoace și-ncolo, prinde luciul Metalic ai sclipirii lui; Și sub coaja vegetala. Liniștea amuțită se zgiria De o notă care făcea rău Conștiinței mele, la plndă. El alunecă cu im foc fără arsură, El tulbură totul, fără să miște nimic, fmbrăiișind tainițele naturii. Fără se se lase el însuți văzut. Afițfnd rf$eut raiului In creația animată. Sub un soare indiferent Același pentru mine care sînt om Și pentru el care e șarpele Pentru vorba mea, dc denumește. Și pentru simplul lui șuierat, Care tremurind timpanul, Se introduce in liniștea mea castă, In tăcerea din care izvorăște Toată lauda celui viu. Și marea pajiște a sufletului Eără să se sperie de bătaia schi mirată a vlntului. Și fără teama serii, Simțea atunci umjlindu-se drama, In timp ce se crăpa Jlătrina penumbră a cărnii ; l .egea stridentă: să ucizi Sau să fii victimă in nenorocire, Denunță un cer smintit, Eu, eu eram un vină/or de sălbăticiuni. Dar in vocile memoriei mele. Șuieratul mă urmărea cu înverșunare. Si toate ierburile șuierau, Ca niște fluiere cu timbruri false. Răspindind pretutindeni pe pămînt Vibrația unui cusur Fină la horcăitul suferinței Care nu putea să fie potolită... Dar eu, eu tnnam liniștea în șuieratul care trecea,,. ' în românește efe PEi'tiU SFETC 72 SERG10 TINAGLIA CĂRBUNE * ’ e$ru cărbune oare respiri Lacrimi ie celor înnegriți dc tine, Fără să vrei, depeni povestea grotelor întunecoase, ți a celor uriați ce stau fără apărare in țața forței -late Fațetele taie lucioase țt|U de pttns fi renunțare toate uitate in galerii, prietene ale întunericului fi iluziilor care ucid, Sudoarea ta unctuoasă știe de singele amestecat cu pulberea neagră, de carnea martirizată de idealuri sparte in cioburi fără sfirfit. Poate că efti Crud fiindcă tirnăcoape ți perforatoare te rănesc neîntrerupt. Poate plinsul durerii tale se ingină cu notele stridente ale carelor de cursă cu chinul asurzitor al fiarelor tirite. Har vei vedea soarele / Vei fi soarele caselor sărace soare in ochii ființelor obidite. Nu ucigaș, d izvorul caldei bucurii să fii. Nu, nu să ucizi cu maleficul tău „grisou"! îngăduie ca balansul lămpațelor din noaptea galeriilor tale, să devină lumini ale speranței, pentru uriați. îngăduie ca iezind din -măruntaide pămintului, ei să se poată închina cerului pe care l-au blestemat, să sărute pămintul pe care l-au sfîrtecat fn căutare de iluzii. /nțTăduie ea f»eâ odată să sărute speranța devenită realitate. 73 SEMNE PE ZĂPADA ■* aiul era strălucitor, ofU, r«ee Si idmt. Drumul pustiu parca «n coiow Leciind o casa de coiful Celeilalte. Trotuarul era alb. Imaculat. Apoi cineva a trecu/ Jmprimlndu-ți însemnele durerii sale. In mmlncțle de ION NOVAC 74 ROMUL I.ADEA : „Dragoste de tată" — detaliu — cronica literară DOUĂ ROMANE *) poezia p-a luai adio de la anecdotă prin scandal, despărțirea roma- nului de „fabulă* e aproape duioasă. Căci romanul ține la străvechea sa căsnicie, în ciuda altoirilor tot mai frecvente cu toate ideile veacului. In toate aceste legături nelegitime, romanul e ajutat și dc poezie, căci îi oferă cele mai surprinzătoare locuri de întiinire CU amorurile sale ilicite. Dar romanul detestă, de cele mat multe ori, boema, ața că, deoarece aceste amoruri nu durează prea mult, se întoarce acasă ; el o un gen literar domestic. E normal ca aceste legături dubioase să-i altereze ve- chea sa candoare pe care i-o conferiseră un Balzac sau un Tolstoi, ca toate aven- turile sale să-l îndemne la infidelități. Și', la fel de normal e ca, din acest infern, căruia el i se oferă cu capricioasă volup- tate, să încerce să se salveze prin dru- murile care l-au dus altădată spre litera- tură : mitul și visul. Această realitate, această dragoste dintîi a lui, mistificată, capcană mai mult ori mai puțin imagi- nară, îți cere ți ea dreptul la starea de grație. Concurată, deci, ea devine, în aceste cărți ale mitului ți ale visului, o realitate simbolică. Este realitatea re~ velaiă. Nu sînt pentru Z. Stancu, M. Preda, E. Barbu, N. Breban, Al. Ivasiuc, aceste rfnduri, fiindcă, aceștia sînt scriitori de cărți definitive, ci pentru alții care, fără l Mlrcca Ciobanii, Martorii, ți Alice Botez, Iarna l imbul, EPL, 1963, a-ți asuma deocamdată miza intrării’ într-o istorie a literaturii, impun printr-o su- plețea dc gindire ți printr-o profundă in- tuiție a transformărilor. Prezența acestor romancieri în căutare de forme noi de expresie dă echilibru unui peisaj literar pe care anul '«8 l-a îmbogățit din plin. Riscurile celor din urmă sînt mal mari, dar s-ar putea ca în urma cărților lor, romanul românesc de mîine să profite enorm. Și. încă ceva : aceste cărți invită la reflecție asupra genului romanesc. Dintre aceste cărți, totuși nu prea nume- roase. am ales două : Martorii de Mireea Ciobanu ți Iarna limbul de Alice Botez. 1. MARTORI! : dacă sîntem dispuți să admitem similitudini între eseu ți roma- nul polițist, am putea conveni dintru în- ceput că acest roman este un eseu sui- generis descoperit într-o vînare „polițistă* a justificărilor. Ancheta se desfășoară în jurul morții autorului Luptei cu lucrurile. Cartea numită astfel nu mai' există, ți nici prototipul eroului central, tatăl auto- rului. Există însă marloriî, oamenii care au trăit în jurul autorului ți în jurul per- sonajului central ți cu ajutorul oărora anchetatorul ar vrea să recompună sfîr- șitul autorului. Deci aceste discuții cu ntartoTîl alcă- tuiesc cartea, aceste amintiri ți rememo- rări ale lor, aceste prezentări' ale lor. O reconstituire anevoioasă, care în loc „să clarifice” o moarte, o acoperă de văluri tot mai dese. învăluită în relatările mar- torilor, cartea (Lupta cu lucrurilej devine 76 un mit, fiindcă, intre real și ireal, perso- najele nu se pot defini ca reale: ele tre- buie să trăiască in cadrul unei ficțiuni', păstrindu-și flecare condiția sa nu de erou, ci de personaj literar. Eroii sînt conșticnți că sini personaje literare, că ei nu servesc decît unei ,.aproximări* a realității și nu unei în- registrări ale ei- Pe tot parcursul romanu- lui. ei nu fac altceva decît să completeze un mit: mitul cărții distrugătoare, dezagre- ga n te prin forța cu care a reușit să cu- prindă Lupta cu lucrurile. Dealtfel, eroii sînt incapabili să încorporeze lumea reală: soția personajului principal al romanului Lupta cu lucrurile și mama autorului cărții nu-și mai amintește de soțul ei decît „ceea ce a învățat de la alții" și ii poate relata naratorului doar cum i S-a arătat soțul ei in vis; alt martor, Lohan, are o „bio- grafie* foarte incertă, care il desființează ca ,,martor". Carolina este colaboratoarea doctorului O. Kank la o instituție a „îm- prășticrii de zvonuri*. Urmează zvonurile împrăștiate care pun un oraș întreg sub semnul psihozei. Dar zvonurile sînt cauza psihozei sau intîmplările reale? Nu se poate deduce. Despre Lupta cu lucrurile există măr- turii alo criticilor- lată una: „Destrănjarea, la proporțiile cataclismului e atit de bine executată artisticește ți fără a avea co- respondent in amintirile noastre, incit ar putea fi confundată cu o yenezd". Martorii este deci o carte a destrămării. Realitatea eroilor este destrămată prin incertitudine. „Zvonurile" încep geneza unei alte reali- tăți. a unei realități sordide, cu traficanți dc singe uman, cu ucigași de copii. Antu- rajul autorului Luptei eu lucrurile e for- mat din dezaxați și femei senzual-frenc- tice. Vitalitatea e anormală. Pa via e o Rașelica Nachmansohn văzută din apro- piere. Alteori sint lunatice. Deformații mărunte stîrnesc catastrofe. Lumea prin care trece anchetatorul e impudică. Toate aceste ființe peregrînînd prin birturi infecte ori prin bordeluri vin din „Craii de curte vechc“, Dar ce duce la de- generare nu mai e Vechimea sblgelui, sub- țiat dc trecerea generațiilor, ci condiția de martor. Căci iată cum definește au- torul anchetei postura de martor : „Iniii, gindiți-vă că Martorul e un moștenitor, așadar, «rmdrifi-l din punct de vedere usiholoțiit ca pe unui care, oricit de mult ar pune preț pe munca de acumulare a bogatului său predecesor, tot nu-ți poate refuza plăcerea de a risipi", Deci discuția se poale muta pe alt teren, și in loc de martori am putea vorbi despre moșteni- tori. Prototipul începătorului dinastiei Luptei cu lucrurile e un personaj de o vitalitate formidabilă. Moartea lui pro- vine din această luptă gigantică cu realul, cu lucrurile, Dar această luptă înseamnă destrămare, acceptare a ne-ființri ca pre- zență permanentă, ca determinare a lu- crurilor ca nc-ființe. Soția lui. simbol al lipsei de vitalitate, al lipsei de contact cu ființarea (nu are pasiunea procreerii, lu- mea înconjurătoare îi este total indife- rentă etc.) inițează acest proces. Femeia are unghii calcificate și pietrificarea stir- nește furii eroului. Prima treaptă a de- gradării ar reprezenia-o cuprinderea aces- tei biografii în operă. în Lupta cu lucru- rile, fiindcă primul martor al tatălui e fiul său, autorul. Un critic își sintetizează impresiile asupra cărții pr:ntr-o imagine dintr-un film : „Camere de filmat se oprise asupra unui dans de probă. Subiec- tul, <> femei înaltă, clădită perfect intr-atit incit ar fi putut să purifice de senzualitate orice ochi, lansind /tați mari in ritmul unei tobe. Dansul ți fizionomia tinerei erau în deplină armonie, un aer de fru- mușele clasică pe ochii ei. Și brusc. ma- niiela aparatului s-a oprit, lăsind pe ecran, îndelung, fotografia dansatoarei. Totul era oprit, dar nu în momentul în- cheierii unei mișcări aici sus, in clipa efortului de a apropia armonic ti» gest de altul: zimbetul era strimb... etc." După ce scrie această carte, autorul dis- pare. in condiții misterioase și ancheta urmărește elucidarea morții lui. Dar martorii (moștenitori) ai bătrînu- lui, eroii sînt martori ai autorului și deci ai cărții. Ei „moștenesc ca martori" nu numai un autor ci și o carte, Acesta este mitul cărții de care vorbeam la început: cartea creează o lume. Cartea destramă o lume. Cartea ucide Lupta cu lucrurile, este geneza mai multor eroi, poate a tuturor eroilor acestui roman. Ea reprezintă crea- torul, forța supremă care destramă in continuare realitatea, prefăcînd-o in vis; forța ei malefică distruge pe toți aceia care au venit în contact cu ea (un critic care a scris despre ea moare înainte de a-și termina articolul dedicat acestei cărți, un altul înnebunește etc.). Carte neobișnuită. Martorii mi se pare rodul unor meditații profunde asupra unei Istorii literare, mai ales asupra aceleia din marginea „Crailor de curte veche" a lui Mateiu Caragiale. O inteligență artis- tică scăpărătoare speculează cu dezinvol- tură și autorul face eseu din cotidian. Ceea ce împovărează cartea e excesul de jonglerii intelectuale. Prea multe subtili- tăți adunate la un loc ermetizează lectura împrecizările, vehiculate insistent pe tot parcursul romanului, iscă, dimpotrivă, sentimentul facilității. Căci există in 77 această carte, impecabil lucrată stilistic, și bucuria aceasta nestăpinită a derulării permanente a lectorului, șocarea Lui, Ro- man al unui poet și al unui eseist, Martorii oferă amatorilor de filații incă o carte care, alături de magnificul Echinox al nebunilor, al lui A. E. Baronsky. trăiește sub steaua lui Ion Barbu ți a lui Mateiu C.arag iale, ?. IARNA FIMBVL. Romanele cu aris- tocrati se impun în general prin carac- terologie, Nimic mai simplu decit sesi- zarea declinului unei familii prin degrin- golada personajului. Maniile individului, justificate de clasă și rang, intră in con- tradicție cu mersul timpului lor, aristo- crații autentici sint niște maniaci, și au- torul își atrage cititorul infățișind abera- țiile acestora. Cind nu aparține clasei, au- torul iți poate permite caricatura : altfel, luînd această lume în serios. rcfAcînd ge- nealogii, meditația autorului trece din planul radiografiei sociale in planul sta- bilirii coordonatelor temporale ale desti- nului unui (sau unor) indivizi. Undeva, autoarea cărții se explică : „Este cartea unui mit, — mitul sfirfitului unei epoci, al unui ciclu istoric, sau poate al unei lumi. Iarna Fimbul simbolizează timpul in care ceva se sfir/ește, vestind un alt început, o trecere spre o altă epocă**. Sugestia directă ar li eea proustianâ. Capitolele se numesc Reminiscențele (Timpul trăit, 5 oct. 1925—8 aprilie 1942), Reminiscențele (Timpul trăit, 7 iulie 1869 —23 sept. 1943) — intre cele două fiind intercalat ă'trămofîi-inttTnpîâriie (Timpul consumat 19 sept. 1943—30 sept. 1946) și Durata (Sfirțitul timpului trăit, 12, 14, 18 oct. 1946). Echilibrul cărții este ținut de un capitol de interferență intitulat Strămoșii. întemeietorul gintei e Antonio Manucl Delasena, „dăruit de sultanul Se- lim al II-lea doar cu titlul pompos de Prinț al Valahiei". Prințul intemeitor tră- iește aci, pasionat de științe.. Urmașii sint vîntură-lume, cosmopoliți; cu rădă- cini in Bizanțul veacului de mijloc, eroii își găsesc ocupații potrivite stării lor de levantini. Sînt războinici, intriganți. ama- tori de domnie, monștri prin contradicții, pasionați de alchimie, ctitori de biserici prin contaminație, grămătici sau militari cutreierători de lume, diplomați, aducînd toți laolaltă, în potolita Valahie, sensurile obscure ale civilizației. Acest capitol de interludiu n-o interesează prea mult pe prozatoare : e un fel de explicație asupra obîrției eroilor ci. Căci restul este format din monologările eroilor, dispuse în con- tinuare fără a avea legătură intre ele. dacă vreți, un fel de „subconversație*. Reminiscențele sint un fel de „căutare a timpului pierdut", oficiată nu de un erou, ci de mai mulți. Manuel îți redesco- peră lumea prin sunete: bătăile pendule;, loviturile dintr-un meci de tenis, zgomo- tele casei, șuierul respirației cuiva, Perso- najele intră imperceptibil în joc ți micile lor rivalități se pierd printre sunete. Ni- chifor rememorează (termenul e totuși im- propriu) intimplări din război, Tecla o despărțire. Și iarăși Nichifor ți iar Ma- nuel, cu ,,reminiscențele' unei iubiri și cu imagini din copilărie. Ca în Quartetul: lui Dunell, eroii mărturisesc enigme față de confrații de roman care se vor „con- fesa" pe parcursul cărții, imprecizia nu mai vine, ca la Mircca Ciobanii, de la lipsa identității ci din discontinuitatea me- moriei : ....Dragostea veche are gustul vîntului, noaptea cînd plouă pe întuneric. ...Cînd eram mică, plîngeam după fragi, acum mi se par lipsiți de gust. Îndată ce am ieșit pe stradă, am așteptat trecerea soarelui, negru, Pe Via delle Quatre Fontane, trecea o femeie bătrină cu un căruț, fn care se afla un copil vinăt, umflat de apă. Din urmă venea o trăsură mare, largă. In ea ședeau alături Andronic fl Silverina. So- lemni ca intr-o tragedie stupidă..." Nici un patos, nici o Ură, nici o im- precație, în această carte cu aristocrați. Rcminiscențile n-au voie să fie părtini- toare. iar monologurile (cap. I—III) sînt reminiscențe, spuse alb. fără surprize. In biografii sint enigme; lămurite pe parcurs, ele încheagă biografia unei familii. Capitolul explicativ e barata. Eroii sînt bătrini, pregătindu-sc dc moarte. Epoca lor se încheie. Ceea ce rămîne e un prezent continuu, prezentul continuu al anotimpului lama Fimbul. Cartea aceasta mi se pure totuși t> carte fragilă. Capacitate» de invenție a autoarei e deficitară : monologurile nu duc înainte sensurile cărții, sau nu le duc în- totdeauna înainte. Sînt, în fond, de atîtea ori. nesemnificative. Iar ultimul rapitob Durata, nu are greutatea necesară „cosmi- zării* dorite de scriitoare. Ceca.ce-$i pro- pune c deasupra realizării ei, Și totuși cartea o mcnționubilă. E menționabilă, in sensul în care continuă, în mod rezonabil, linia celei mai bune proze feminine ro- mânești. Stările vaporoase, reveriile, im- ponderabilitatea „reminîșenețelor", poezia rememorărilor, sint remarcabile; poate că 78 odată vom stabili ceea ce e •.literatura mondenă* : Jar n-a Fimbul sc apropie de calitățile ți do defectele acestei literaturi. Am amintit, a propos, de farna Fint- bul, numele Iui Durreli sau al lui Proust. Mai poate fi amintit ți acel al Virginiei Woolf. Și altele. Dacă vom tine să-i găsim și cărții lui Mlrcca Ciobanii o literatură proximă, an» putea pomeni toți scriitorii care s-au ocu- pat de „romanul în roman*, pe o linie care duce de la Falsificatorii de bani, a luj Gide, la Fructele de aur ale lui Na- thalie Sarraute sau la cărțile lui Philippc Sollers. Ce ar putea aduce aceste încadrări î Poate sentimentul asimilării unor expe- riențe, poate sentimentul creșterii com- plexității romanului românesc actual. CORNEL UNGUREAN'? 79 ■ cronica ideilor IO\ DRAGAN VALENȚE PSIHOLOGICE ALE FOLCLORULUI ROMÂNESC C Corelațiile dintre psihologie ți lite- ratură sînt atit de puternice incit unii autori au formulat chiar teama posibili- tății dizolvării psihologiei in literatură (10, p, 73). Pe linia aceleiași idei există „chiar convingerea că literatura conține mai multă psihologie decît un tratat de psihologie'" (ibidem, p. 73) și că „roman- cierii ne pot învăța despre natura umană mai muit decît psihologii" (17, p. 59). Din învelișul hiperbolic al afirmați- ilor de mai sus putem desprinde totuși, simburele dc adevăr și anume, că lite- ratura are un bogat conținut psihologic și că „marii scriitori sint considerați și ca mari psihologi" (10, p. 73). Operele lor constituie o veritabilă sursă dc documen- tare pentru psiholog precum și o modali- tate adecvată de ilustrare a tezelor psi- hologice. Așa fiind, putem vorbi de o in- tersectare — a sferei psihologiei cu lite- ratura in limitele? căreia ne apare un ca- pitol nou sau chiar o disciplină nouă „psihologia literaturii", care ar cuprinde, printre altele, și „studiul tipurilor și le- gilor psihologice caro se inlîlnesc în o- perele literare" (17, p. 116). Bineînțeles că implicațiile psihologice ale literaturii nu se reduc numai la acest aspect ci, prin „psihologia literaturii* putem înțe- lege „studiul psihologic al scriitorului, ca tip și ca individ, studiul procesului de creație... sau, în sfîrșit, efectele litera- turii asupra cititorului (psihologia publi- cului)" (17, p. 116). Dar aceste aspecte nu sc corelează in modul cel mai direct cu <80 obiectivele cronicii noastre: preocuparea noastră se îndreaptă spre o anumită li- teratură — folclorul romanesc — cu in- tenția de a-i scoate în evidență valențele psihologice, adică acele elemente care re- flectă viața sufletească a omului, uni- versul gindurilor, ideilor, sentimentelor și trăsăturilor personalității sale, expri- mate, fie direct fie sub o formă reflexivă, întreprindem această acțiune fiindcă fol- clorul „este nu numai obiectul specific al unei științe — folcloristica — ci din el se nutresc, de mai bine de un veac, și istoria moralei, a artei și a gîndirii“ (6, p 5— Micromonografia despre Dinicu Go- leseu se înscrie în seria lucrărilor de popularizare în rîndurile tineretului a unei personalități deosebite din epoca premodernă a literaturii noastre, Studiul cuprinde opt capitole, o bi- bliografie și ilustrații, Observațiile noas- tre urmăresc în mod cronologic succesiu- nea capitolelor. Primul, intitulat semnifi- cativ Străbunii, Părinții, Frații prezintă familia Golcscu, începind cu pîrcălabul Baldovin din Golești, din sec. al XV-lea, pînă la fratele lui Dinicu, mai puțin cu- noscut de publicul cititor, lordache Go- lescu. Credem că în economia capitolului, episodul despre Stroe Leurdeanu este prea dezvoltat,. în dauna analizei făcute «) EU. tineretului, 1SM, versuri. *) EU. tineretului, 196$, p. 12-1. 89 operei iui lordache Golescu, Dacă in sec. XV—XVIII reprezentanții familiei Go- lescu au fost străluciți oameni politici, militari și diplomați, ajungind la I. Go- lescu, întilnim o primă personalitate ce se impune prin rolul jucat in cultura ro- mânească. Autorul indică cele mai im- portante momente aie vieții acestuia, completate și în cursul altor capitole. Nu toate afirmațiile ni se par însă justifi- cate. incepînd cu data nașterii, fixată la anul 1770 (se reia astfel dala propusă de N. Bălcescu și de E. Vîrtosu). Căsăto- ria părinților avînd loc în 1771, iar lor- dache fiind al doilea născut, credem că mai plauzibilă este data 1774. Mai inte- resante sînt Insă observațiile critice ce se pol face cu privire la analiza scrieri- lor lui I. Golescu, atit de asemănătoare din punct de vedere ideologic cu operele fratelui său, cu care a și colaborat, as- pect care-1 preocupă prea puțin pe auto- rul monografici. IX* pildă, modul cum prezintă I. Golescu relațiile sociale dintre clase, „cuvîntul adevărat* despre țărani din volumul de Pilde (anul 1845. apro- ximativ), corespunde ,,cuvîntărilor deo- sebite' a fratelui, care o scrisese în ter- meni asemănători, cu aproape două de- cenii înainte, cu aceeași zguduitoare c- numerare a faptelor ce conturează con- flictul, și cu aceeași remușcarc. îi apro- pie pe cei doi frați și spiritul lor de in- dependență față de domni, exprima! dar in Băgări dc scamă... (p. 249) șl în însemnarea călătoriei melc, 1. Golescu este în primul rind un moralist. înccpînd cu Cărticica grecească din tinerețe, in care, între altele, consideră războiul, înainte de Gr. Alexandrescu. drept ..bi- ciul cel prăpădi tor de omenire" șî con- damnă religia, văzind în perceptele ei o diversiune în miinile boierilor care „în sineși gîndesc foarte slobod*. Moralist rămine și în finalul primei prefețe a Băgărilor dc scamă asupra canoanelor grămătlecșU, undo imboldul la muncă este rostit paietlc: „Nu vă leneviți dar fraților, a sluji obștei (căci) a nu munci omul in lume este cel mai mare păcat (.. .1 dintr* aceasta se naște lenevirca, trindăvja, becisnicia și celelalte nenumă- rate răutăți". Această ,,simțire" a cărtu- rarului se traduce in pagini literare din- tre care unele sînt remarcabile prin ști- ința dc a sugera o atmosferă (obsedan- tul clopot al bisericii domnești de la curtea veche care l-a reținut și pe Matei Caragiale în Craii de Curtea Veche), prin capacitatea de a pune pe prim plan pro- cc-e sociale esențiale (procesul de diso- hiție al vechii boierimi și de ridicare a ciocoilor) și de înfierare a „patrihoților" in stilul blestemului popular, aceștia an- ticipind pe cei ai lui V. Alecsandri (lașii in carnaval, reia chiar imagini din Băr- bii Văcărescu, vinzi torul țării). De prea puțină atenție se bucură în acest capitol analiza influenței folcloru- lui asupra operei dramatice a lui I. Go- lescu. culegerea de Pilde, povățuiri și cuvinte adevărate și povești..., ca și lu- crarea Prescurtată însemnare dă turbu- ra rea Țării Românești, semnificative în lupta dusă împotriva feudalismului de către lordache Golescu, ca și de alti membri ai familiei, caro „toate spre u- șurința norodului voiesc să le întoc- mească". într-o epocă de formare a inte- lectualității noastre, Golești! sint și ci intelectuali in primul rînd și apoi boieri, slujind cauza poporului român. Sint bo- ieri luminați, „convertiți" însă, punîn- du-și „evghenisul" in slujba poporului. Capitolul al doilea despre „Dinicu Golescu — mare dregător al Țării Ro- mânești" cuprinde biografia lui pină la anul 1824. Valoros ni se pare episodul privitor la atitudinea militantă a lui U. Golescu în timpul mișcării revoluționare de la 1821, cl ințelegind scopurile ei so- ciale. Este arătat rolul avut în stabilirea reformelor te constituiau programul So- cietății literare din 1822, de la Brașov. „Călător prin Europa* este intitulat cel de-al treilea capitol, ce se deschide cu un scurt (prea scurt!) istoric al me- morialului dc călătorie în literatura noas- tră. Urmează relatarea călătoriei făcute de D. Golescu în apusul Europei, în anii 1824, 1825 șî 1826, după memorialul în- semnarea călătoriei mele..., descriere căreia i-am imputa doar insuficientele re- feriri la memorialiștii români ce au cu- noscut aceleași locuri (ex. M. Kogălni- ceanu. N. Filimon etc.). Sub raportul argumentației originale remarcăm paginile incluse în capitolul „Dinicu Golescu și englezul Thomas Thornton". in care se susține că tradu- cerea cap. IX din cartea lui Thomas Thornton despre Situația actuală a Tur- ciei nu ar aparține lui D. Golescu ei u- nui „cleric dc treaptă inferioară, preot sau călugăr (Care) ... a trăit in preajma episcopului Buzăului, Gherasim” (p, 114). Capitolul „Reprezentant de seamă al iluminismului românesc" încheie această monografie cu o perspectivă generală a- supra personalității lui D. Golescu. Se, arată evoluția spre formarea unei con- cepții luministe, limitele acesteia (refor- mismul prin „haina milostivirii, a unirii și a virtuții"). dar și trăsătura ei prac- 00 i:eă ce este continuată do fiii cărturaru- lui, Se precizează contribuția lui majo- ră la formarea literaturii române, a lim- bii literare ji a ideologiei moderne, a- port ce a determinat locul important o- eu pat în epocă, dc precursor a! ..ideolo- gilor patruzecioptițti moderați". Apreciem monografia nu numai pen- tru că a reușit Si selecteze cele mai im- portante aspecte ale personalității lui D, Goleseu și să-l încadreze în epocă, ci și pentru accesibilitatea ei. Claritatea, a- nectdotele dese, istorioarele fac lectura plăcută, chiar dacă strică, pe alocuri, unității de stil a lucrării. LCCIA JUCU-ATANASIU 91 ■ miniaturi critice OMAGIU LUI VALER1U BRANIȘTE Volumul închinat lui Valeriu Braniște cu- prinde studii temeinic documentate, scrise dc Mlron Constantincscu șl A. C. l’orțeanu (Va- icriu Braniște, memorialist). Ion Colan (V. B. țl Brașovul. I. D. Suciu (V. B. și Banatul), Mlrcea Băltcscu (V. B. ziarist), precum șl numeroase anexe șl bibliografie bogată. In studiile publicate este înfățișată acti- vitatea multilaterala a Iul Valeriu Braniște. In rindurilc ec urmează vom stărui asu- pra activității din Banat, aci avlnd mal mul*, răgaz sa se desfășoare 1n plinătatea puterii sale de muncă atit pe teren politic național cit și social șl, in general, pentru promovarea culturii sub toate aspectele el, I, D. suciu arc aprecieri juste, ce motivează dorința Banatu- lui de a-l revendica po Valvrlu Braniște, ca pe un bun tiu al său*. „Braniște reușește să adune in jurul ..Drapelului" pe toți Intelectualii bănățeni (. ,.). Aici iși tipărește primele poezii In grai bănățean Gcorgc GIrda. continuatorul lui Vic- tor Vlad Delamarlna. Scriitorul Mlhal Gaș- par. autor a numeroase scrieri literare, a funcționat ca redactor la „Drapelul". Mai tîrziu, apare in aceeași calitate și poetul Cn- slan R. Muntcanu (...). Folcloriștii Gcorgc umană țl Emilian Novacoviclu iși publicau aici admirabilele lor culegeri cu poezii popu- lare. Istoricii Teodor V. Făcățlanu, Ion Strbu. Emilian Micu. Gheorghe Popovici. lullu Vuia șl academicianul Atanaslc Marin Marlenescu publicau studii privitoare la trecutul Bana- tului, La aceștia putem adăuga numele scri- itorilor losif Popovici, Coriolan Brcdiccanu, Emilia Lungu-Puhallo, Damian Izverniccanu i Volum omagial îngrijit și redactat de Va- Icria Cdllman ți Mireea Bdltescu, editat de Comitetul judefean pentru culturi și arid. Brașov. 19JȘ. s Deccdlnd fn anul MS, lugojenii l-au tnmor- mlniat In cripta din capela cimitirului, ald- turi de Eftimie Murga și Coriolan Brediceaiitl, și atlțla alții (. , ,). lată do ce. ..Drapelul" pe lingă Importanța politică este țl un prețios Izvor pentru cunoașterea culturii romAnc din Banat In primele două decenii ale veacului nostru". înainte dc Unire, regionalismul îngust nu a fost cunoscut, Românii, ori dc unde erau dc baștină, puteau să activeze In orice colț al pămintulul strămoșesc. Astfel. 11 găsim pe bănățeanul Constantin Dlaconovici-l-oga, in- tllul profesor prezentat la post la înființarea școlii pedagogice din Arad (1812), pe juristul Damaschln Sojincă la Academia Mlhăilcană din Iași, pe pedagogul ștefan Vclovan la Cra- lova, pc savantul Dr, Victor Babeș la Bucu- rești. Tot ața il vom găsi pe Ion Vidu țk pc Valcriu Braniște la Lugoj, primul venind din, Crișana, iar al doilea din Ardeal. Valcriu Braniște nu a editat numai ziare, cl ți lucrări literare, tn primul rind, a adu- nat Intr-un volum poeziile lui Victor Vlad Delamarlnn. apoi studiul „Dialectul român-bl- nățean' dc At. M. Marienescu șl altele. El nu a fost numai luptător politic, ci l-a preo- cupat permanent cneațln literară. A scris sub diferite pseudonime schițe, studii literare, În- semnări filologice etc.. publtclndu-le în zia- rele pe care Ic-a redactata șl In revistele Transilvania, Convorbiri literare. Societatea dc milne etc, In volum a publicat : Societatea teatrcM G. A. Petculcscu (Brașov, ișozi. Oprian Po- rumbescu (Lugoj. IMS). Muzlcd ți dansuri Ia români in veacurile XVI și XVII (Brașov, 1803), Pagini răzlețe (Lugoj. 1S10) șl altele. Dintre manuscrisele nepublicate Încă reținem Din zbuciumul vieții — memorii, un volum de schițe șl amintiri hazlii, începuturile ga- zetdrlei românești in Banat. Au avut euvlntc de apreciere a activității sale politice, culturale, literare și artistice N. lorga. G. Cătlncscu. Lucian Blaga. Cornel Dlaconovlcl, G. Adamcscu, Ion Clopoței șl mutți alții. s Tribuna (Sibiu. 1393), Dreptatea (Timișoara, /ifM—1S95). Patria (Ccrnduti, 1391—MO), Dra- / polul (Lugoj, 1S01—1919), Banatul (Lugoj, WJ-f 1 1906). GR. POPIȚI 92 „O, PRINȚE1“ Din cind in tind, poezia se scrie să mai fie si receptată, cit de cit, măcar cu mintea, dacă cu sufletul nu se poate. Dar Nicolae- Dan Prun te lată, poet de curajoasă plecare spre un cosmos pe cit de straniu, pe atit de incUtit, ne invită la masa domniei sale cu bucate prin iertare lirice, in Amfiteatru nr. 1111968, fi iată eum; „Bătrinui fi-a predat strămoșii, J Urlă beat cintecul vi- drelor. Noi ne privim fi ridem încleștați Sintem mai muîfi dincolo / Și străinul înțepenit fn umbră nu moi răspunde-', (Vi- dra), Mai departe pledează /teatru dreapta idee ca fiecare poet să aibă steaua lui. pentru că: ,.Pe cel rămas fără stele / 11 bate un dumnezeu ți li pierde In alune- ■ar a pustiei", (Lethe). In altă poezie insă. :olobitil colindător prin temele eterne ne arertuează: „E ceasul uitbn înaintea mar- di. Și nimeni, nimeni nu se va întoarce I Pe mantie cu semnul cel zadarnic'1 / O. prințe, cruciadele acelea", (O. prinfe)!?! DAMIAN URECHE PUBLICAȚII STUDENȚEȘTI : „SCALPELU" Dintre publicațiile studențești din Timl- șoara mesaje luminoase de tinerețe, clan, ptlmlsm. nc-am oprit ia aceea mtlțulatA eam neobișnuit pentru cititorul profan ..Salpelu" — . m icrorevlsta studenților din Institutul dc medicină". Atrase atenția In primul rind pre- zentarea grafică, ce Încearcă, prin fantezie ți ingeniozitate, sA Învingă dificultăți tehnice d'stul tribună a unor dezbateri profesionale, in ajutorul procesului de formare a viitorului medic. Rubrica „Diagnostic artistic", carc-șl propune să familiarizeze pe cititorii studenți eu cele mal frumoase diagnostice ale unor cu- noscut! clinicienl ; debutează cu un interesant rtleol al prof. Dr. Miști Anghclcscu. Paginile din mijloc ale revistei slnt dedl- •ate literaturii. Semnează poezii studenții Mircea FlorcSCU, Costin Nicolac. Dan Poenaru, încadrarea grafică a paginilor dc literatura este adecvată. Despre aceste pagini literare ale ..Scalpelu‘ "-Iul s-a discutat și In recent tn- rlințntul cenaclu literar al studenților mftdl- cinlștl. Preocupările literare ar Intimi In dis- cuțiile da cenaclu exigența șl un filtru artis- tic mal fin. Versurile din acest numit al re- vistei slnt de bun augur. C. CONGRES INTERNAȚIONAL DE TRADUCĂTORI In zilele dc 1», .o șt zi nov. a.r. a avut loc la Budapesta un congres Internațional de traducători, cu participarea unor delegați din mal multe țări : Franța. U.R.S.S.. România, Bulgaria, Iugoslavia. Polonia. Republica Demo- eratA Germani. R.F.G., Italia. AngUa, Austria. Elveția și Finlanda. l.a conferința, delegația română consiliului din Franyo zoliăn, Tiberiu Utan, Petre Pxscu, G. Olariu — și-a spus cuvințul prin expu- nerea celui dinții, care s-a ridicat bot&rit tm- potriva traducerii făcuta pe bază de juxte. Franyo Cerea neapărat cunoașterea limbii din care se traduce. In aceeași zi, ZI noiembrie, preccdind cu citeva orc comunicarea lui Franyo (sosisem mal devreme la Budapesta, deci era fixată programarea), ml-am susținut și cu referatul, ineluzind in el — evident fără pretenția de exhaustivitate — ceea ce s-a realizat la noi. Ședințele ținute ia Academia de Știință, a i avut drept finalitate, sa se arate cit șl nna s-n tradus din literatura maghiară, fă- cindu-se propuneri, dindu-sc sugestii, menite a îmbunătăți in măsura cit mal eficientă munca dc traducător. PETRU PASCV DOUA „CANTARI* DIN EPOCA ADUNĂRILOR DE LA 1848 LA LUGOJ fn „Corint preliminariu despre (zt-oore- le istoriei Românilor' cu care incepe tomul 1 ai Meșa rinului istorie te ISIS. sub redacția 93 i tul Ntculac Bdlcescu și a lut Treburi tu LaU’ rian, Bdlceseu a raid cd Intre cele cinci feluri de documente fn care se cuprinde istoria noastrd. poeziile ți tradițiile populare iți au rolul lor : ..Oamenii ini fi clntd ți pe urmd scriu. Cei dini fi istorici au /ost poeții. P(W" stile populare sint un urare izvor istoric. Jn, trinsale afldm nu numai fapte generale, dar ele fntrd și fn viața privată, ne zugrăvesc o* hiceiurife ți ne aratd ideile ți simțemlntelc veacului C -Tradițiile sau poveștile popu- lare sint un fzuor care slujește In această țintd ca fi poeziile (,. J. o adunare dar a poeziilor fi a poeților, ce se a/fd In 9ura po- porului român, este de trebuință". La indem* nul acestor idei generoase ale înaintașilor, consideram util a readuce fn lumina tiparului do ud porzil sau „ctntdrl" care evocd puterni- cele frdmlntdri din sinul socieMțil românești. Ele îți gdsesc pe plan cultural © expresie cla- ri fn lupta pentru tendințele înnoitoare, pur- tdtoare ale idealurilor naționale. Poeții bdndțeni din perioada 1848—#0 au prilejuit un contact strins. o participare vie la roate acțiunile de lupta revoluționară, su» dind Intr-ura efort comun pe oamenii politiei. cărturarii ți poporul, Ei au gării limbajul artistic potrivit cu care să comunice maselor ideile fi seni Em antele revoluției. Nu inaisfdm asupra evenimentelor $1 a celor doud adunări j de îa Lugoj ; cea din 3/15 mai 1848, țEnuM, fără EJtlmte MwgtL care a avut drept scop stabilirea poziției pr care o au de adoptat Komdnii bdndfeni Jafd dc congresul convocat la Carlora^ scMțlndu-sc totodată ți unde pro- bleme privind... ..trebde noastre dinăuntru țcoiasfiee-ldscricaftt\ Această primd adunare, prin lucrările ei ți prin vorbirea înflăcărată <1 Iui V. Bojlncd, a pregătit terenul mărci a- | dundri din I5.K iunie 1848 dc pe M timpul li- 1 bertdltr f Dai tu fald) din Lugoj, ținută la a- pulul yi sub conducerea Iui E/tfmic Mttrgu. „Ctntarea lui Efttmie Murgu" prezintă fi- rul cronologie al evenimentelor anului revo- luționa r. dc Ia eliberarea din Închisoare a | tribunului bănățean ți pini la prezentarea de edtre acesta a revendicărilor populației din Uamil. Descrierea in stil popular a rvenimen- tcl©r, făcută de preotul Ambrozie Jurma din Baia, la im. cu toate defectele ei literare, prezintă un interes Istoric, crdfind spiritul ce domnea In perioada adunărilor dc fa Lugoj. CtNTAREA LUI EITIMIE MURGU*. Dela Petra ncau venii Dună vesta nc-au sosit O veste cu bucurie .Unrgu scapă din robie Cu o /rumoasd trufie. Vrednic este de semnat Cit popor s'a adunat. Pentru Mur^n au rupat, Steaguri albe au ridicat La minister!u au plecat. Cdtd fard fu a far A Cu un glas mare strigard IftnlstertuiH sd trdlascd Pe Afurgu .«d slobozcascd. Cd cl fade fără vlnd SA iese Qfar* ta lumind Cd mul ți dupd el suspind. Mintea lui rea strdiucftd Cu soarele împotrivită. Gfndui tul ee in/tAcărea-â Ca soarele cu a tul raze. Tîuya lor O ți primlrd St pe Murgu fl slobozi rd, Steaguri albe, ridicate Pe de laturi multe gloate* Cind la Murgu au ajuns Inimile Ii x'au pătruns. Jurații sd’nffdcrfrard 94 Și 1(1 Murju se M^ard Șl din gurd așa ordirâ : Dreptate cș! afară Să redcm fețele tale (?) Care te jertfești cu ele (?) Eți a/arâ ți privește Soarele cum srrdtuccțtc, Cdcf multâ vnw au trecut Dectad soare n’al rdtwt. Mintea fa cea strdlucJfd Ca coroana aurită. Glodul tdu cel prețuit ra de aurit. Aste are doftorie J (doctorat) .,Jus*-u șt filozofie ! I 4 pol Je in(! midMmț Și*n edHi|d sd sui M Cdridâ târd cal Cinrte ca ți Fa un crai. rdcJH multe IE ardea Cind roind nil li trdgia Șl Fa Minbtcrtu mergea Cin fa noastrd midțdmca îxt genurile străine Care lue rotrâ bine. Muifd pompă il fdeurd Cu /delii ii petrecurâ Căpitan J4 ridicare l-a ,.cjania națională Fu trimis cu mare fală. Capa tn sus a ridicat Și orație fe'u dat. Ca in timba româneasca Tuturor să mulț&mească. Minlsterlum sd trdiased Artiști ani sd rtdpineasca • fn Calendarul Românului pe anul 1911 {Caransebeș, DIG?, scriitorul bdndțcan Mihail Gațpar notcatd In legâturd eu aceasta țin- tare- următoarele ; ,.. ..La tot căzut, nu este cap dă operă această poezie, dar este o ma- nifestare duioaxd a sufletului poporului ro- mănesc". In continuare. Mihalț Gașpar. arată in Ecgdturd cu aceeași poezie a pâ rin felul Jur- ma. cd ."„Volumul din chestie ta anul I8S5 era । In posesia profesorului A. Ucnsuștanu din iași*. Ar fi interesant de știut dacă ..volumul din chestie-* era edilul dc părintele Juma șl dacd mai conținea ți atic poc;ii din perioa- da anilor TS«—49. O alfd „cântare* din aceeași perioadd a 1 fost închinata tui Dimitrie Sitchescu Petro- vid. protopopul districtului Lipovd, Care a fost ales prin Adunarea de pe „Cîmpul liber- tății" din Lugof ca vicar general pentru mt- iropolfca româneasca a Timișoarei. Din accastd poezie tnsd. Mihail Gașpar nw cunoaște decil o singură strofă șl face apel la cititori prin același articol din 1910 : ... „Ar fi de dorit dacd cetitorii t’ar interesa, nu cumca s^ar puica jpdsi ți cEntarca acestui martir, care suferise atit de mult En casamatc- le din Timișoara-. Cin ta rea începe așa 1 Im Timișoara in casamgt Cler romdn s*a arestat Prin Jifkovici Panteliman Episcop slrbescul Domn ... Xm reprodus cele doud poezii cu tematlcd patriotlcd pusd In scrpfduZ idealurilor națio- nale ale timpului, mijfodnd o apropiere de in- teresele Largi ale infefegerii poporului, cu gfn- dul cd ele pot fi socotite — ața cum aratd N. Bdlcescu — prfntre cete cinci feluri de documente care cuprind istoria noostrd. MtRCEA TELEGUT 95 POEZIA TIMIȘOREANĂ LA RADIO - NOV1SAD Jn ziua de a» decembrie 1368. ceasurile H. ora României, ascultâtoril radio au putut re- cepționa dc la Novisad o emisiune literară In limba român* despre revista „Orizont- din Timișoara, apoi un moment poetic al colabo- ratorilor acestei publicații. După ce au fost .subliniate schimburile de experiența șl relațiile lucrare dintre revista bAnâțcanâ >1 cele din Fanclova si Muntenegru. poetul Anghcl Dum- braveanu intr-un scurt interviu a vorbit des- pre fluxul tot mai pregnant al poeziei din a- ceastă parte a țârii. In continuare au fost recitate poezii din Al. Jubeleanu, George Dru- muri A tighel Dumbrăveanu. Damlan Vreeltc, Crișu Duscălu. Duțan PclrovicL George Suru șl alții. Salutăm acest medalion literar, primit pc calea undelor, cu toată căldura prietenească. D. U. E R RATA La cronica consacrata romanului Intrusul de Marin Preda, s-au strecurat o scrie de erori de tipar, drept care rugăm cititorii sâ opereze • rmâtoarcle corectări : r. 8, p. M, se va citi : „ceea ce am numi meta- morfozele atit de rapide- etc. r. 2.. jos, p. 66. sc va citi : „a scruta", In loc dc „a scurta" r. S. jos. p. 66. sc va citi : ..varii experiențe", in loc dc ..vagi experiențe" r. 1, sus. p, 67, se va cia : ..duratei interioare", in loc dc ..duratei Inferioare’. r. 15. sus. p. 67, se va clți; „univers romanesc", in loc dc „univers românesc". r. 15, jos. p. 69. sc va «ti : „doctrinele utopice ale teoriilor- eic. Redacția: Timișoara Piața V. Roaiti or. 3 Telefon 120 26 • Administrația București Șos. Kiseleff nr. 10 • Manuscrisele ji orice corespondența scrise citeț pe o singuri parte a hîrtiei cu indicarea adresei exacte a expedi- torului, se trimit pe adresa redacției Manuscrisele nepublicate nu se restituie Tiparul executat sub comanda nr. 1541 la întreprinderea Poligrafici Banat, Bd. Leootin Sălăjan nr. 7. Timișoara — R. S. România | 48907 Lei 7.-