orizont REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA Timișoara iulie 1966 Anul XVII (147) CUPRINSUL Anghrl D umbrire ana: Timpul culorilor, Pe ÎMula d* hiacint, Callpao . . . J HarafaaiM* p^ar,4 Rttluc. Doini. Cumpăni . e Sorin Titet: Pata mirat! a copilului £ OviAia Cotruf: Lucian BI*r* . . 11 ^'r/mv Doinaș: To*mmi, Idilă moarta , bichi/4 Stinrscu: Semn, Cinice ^erban F«Mq5.‘ Dedicații mi maieu lene Grorțe Sura: Liniște . . . . ■ + . . . Harta Hârbalricv: Ațleptare ...■>»> + .. Fiena 5erbcn,‘ Mirul ........... Rofnn/ FdMaB.* Ctnd pwnrjle ai cinic inelul ........ /an Maxim r Fereastra ........... 4X. PoptitU-Neguri: Timp Marcel Tuf cu: BnIibmiI orajului .......... Harta Cuta: Teama «te apr, Intre două culori ........ Hor ia Pari ie seu: Undeva in Scandinavia Im luța: Lilitb, Silabe pentru moartea lunii Ion jVm«c.' prrtfliUtr Debux AL HirfAu: Armonii cwnaka, Vi» /on Jarța; a a ♦ . Porunci , . ■ , . * * a Zncuin Cartara: FruiMÎ|«l Din lirica univrctali Poeți spanioli Federico Care ia L4WI Odă regalai din llirlem. In românele 4c Ion Negru . . . . Migual Hernandei: Ab*enț4. în romanesc de Petre Stoica * Cefdafo Diegot Copilărie. In românește de Petra Stoica ....... Frecare /Uexaadre.1 Surioara, in românejle de Petre Stoica . . . ... . Or/enti-F Pcfru pnpficu: Evoluția lui T. S. Elini (Grnrxa plurilinfvianinlui »i concepția despre artă) Croflico I/terord X/cvfae Ciobeau.’ Tkberiu Uran: ..Cari* do vise* ....... Andfti A. LiUinf Dr»ânir»ire »i unicitate (Endre Kămly: Vrrwk. EPL. București, 1966) . Simian B&bulcicu: Adrian Marino; «.Viața tui Al. Maccdotkski** . Comentarii Alexandra fndrieț: Din epopeea țtklnlei contemporane Cirfi-reeiste $erban Foarfil: Cabriel Dimisianu: Schite de critici" D. Cr^erea-na: Ion Roman: ,,Vorbiți mai bine, scrieți mai bine românein“ . Z^cia Jac'i-Aranafia • Theodor Pillidy: ..Jurnal" ■•■■>■■■ Sev:n Dina: Remut Loca: ,.Cum »e țlefuiesc diamantele ....... Al, Bai*: Alexandru Seceri „Uckterea pruncilw* Sorgi* D rincu; Limbi ți literatură nr. Ceflea străină Fermîce Portmbtre*: Fije Ciorgiu; Europe — Fcrricr 1%6 Mifiieiafl etâîct Silviii Guga: In vrijimat cercetărilor de hîorîe literară ...... S.B.: 6 lucrlrt doprr moderniiarca metodelor de Bludicro a limbilor ilrăiM . JW N. ; Noi securi literare, FracmenL de roman ....... A*dd; Reviata „Lumina" ......... 1. D. S*4ie: De lingă Caraț sssss sa sssaga a aăs - ssss a sr sass TIMPUL CULORILOR / usesern recunoscut de lămîi Și de viatul mării. Femeia tăcea in albastru, Răsturnată-n nisip și în gînduri. înapoi Muriseră toate cărările. Păsările de apă Se căutau in văzduh cu vorbe de ceață. Pierdusem rlul. Poate femeiad asculta Sub sinul bogat. l-am adus Midii și fructe și ea a-nțeles Că vom inapta pe-acel pămint euxin. Am strins pelin uscat și iarbă de mare. Focul a ars toată noaptea, ferindu-ne De stele. Am învelit femeia cu brațele mele Și livezile s-au retras pe coline. Dulce E patima serii și trupul bălan. Băt rinul Mă-nvățase să descînt întunericul, să iubesc Podurile și femeia cu ochii mirați Și trupul bălan. Femeia îl jelise la groapă, Fiersese țuică și griu, împărțise basmale. Ulcele de apă și linguri — și-acum iși lăsa nufărul gurii Pe pieptul meu ostenit și pe umeri. Fusesem recunoscut de lămîi Și de vlntul mării. Trebuia să fugim. In zori peste lagună sau mai departe. Am fi apucat drumuri freatice Să nu ne lege de glezne sunătoarea Care venea după noi, neștiută, Să nu ne deslege de dragoste pasărea destinului De care nu puteam să ne-ascttndem. Femeia tăcea in albastru, retrasă în mine. Muriseră toate cărările. Dar ea nu bănuia încă nimic. Și-ncepuse să cinte pe Calea lactee Cit lămiii și marea, cu-acel pămînt euxin ... Aa*hcl Dn*britr«na; Timpul calorifer 3 PE INSULA DE HIACINT i e insula de hiacint, în golul orfic. Extrag din mine zborul lui Dedat, Bătut de vîntul coastei, împresurat de mare. Sînt singur ca o barcă țâră vîsle Și-n visul meu pătrunde doar femeia Rămasă-n gerul pontic, cu haitele durerii. Am scos aramă din credința mea Ș-o-nsujlețesc în aripi fulgerate De strigătul nepămîntesc al celei ce m-așteaptd. Simt duhul ei deasupră-mi, răsuflarea De portocali a sinilor rotunzi, O văd cum vine legănind pămintul Cu gura trist resfrintă spre sărut Fără să ^tie cum se-ntorc copacii In urma ei, să-i bea paloarea cărnii — eu trimit spre ea doar valul mării... însingurat, la marginile lumii. Deștept în cupru zborul meu faustic Pe insula de hiacint a depărtării... C A L I P S O Nemurirea era în trupul tău. Calipso, hi mersul tău nențeles, de ape. In ochii abia deschiși spre verde. Sărutul tăcut de plantă carnivoră Îmi mărea suferința și naufragiul, Sinul tău în ierbi trebuia să-l culeg. Dar mă orbea o neliniște, o ceafă, Și beam învins linia gitului tău, Și coboram încet în moartea albă. Uitasem marea ,.. Unde-mi erau Drumurile aspre, Ithaca, femeia ? Mtngîierile tale miroseau a floare de mirt, Și-mi spuneai că timpul 4 An^hcl fturahrJhieanH: E-nchis în uitare și-n dragoste, In ostrovul tău de plăceri, in otrava Șoldului alb de magnolie. Nemurirea era în trupul tău, Calipso, In trupul tău nesupus, de minză sălbatică, In tămiia surîsuiui, in durerea cerească Cu care iubeai furtuna bărbatului. Dar mă chema mereu drumul nescris, Puterea de-a-nvinge marea și patima, Pedîndu-mă mie deplin, Calipso ... ANGHEL DUMBRAVEANU AngLel Doml' ă * tu B! Ci țipi o REFLUX * oaie e ceasul in care Ar trebui să-mi fotografiez umbra Chemînd iubita adolescenței La țărmul bătut de-amintire și vise. (Ol dacă ar ști că mai am pentru ea încă multe poeme nescriseI...) /lș sparge spațiul prefăcut in timp Precum o pulbere de stea prea fină Și s-ar ivi sub nucii mari, schilavi. Să-mi dea îmbrățișarea lunii, plină — Sărutul rece, pur, ce mă făcea Plutind să trec peste pădurea deasă. De-atunci, nici o iubită n-a mai fost ca ea Prin toamne, — ații de-ndrăgostită și frumoasă, Și nici-o alta n-a știut să-asculte Ca ea, cum ploaia se făcea in mine cîntec ... DOINA U-u-u, crin alb de vis Versul meu cu lacrimi scris Prin ciulini și ierbi amare Pe sub zări de noapte mare !... Dă-mi corola ta de rouă Să-i culeg lumina nouă, Și rădvanul tău de vînt Zări de piclă străbătind. Despletitul frunții zbor Să-l fac glas de-alean și dor. G H. Țstsi: Rellui Crești suav și crești voinic Peste-al veacului colnic. Să-ți cunune pletele Stelele, cometele; Să te-audă lin tind treci Morții mei din șapte veci, Tulnicierii din baladă In sumane de zăpadă, Cosinzenele inalte In pămint de mult uitate. U-u-u, inima mea Bezna-i rece, noaptea-i grea. Toamne oarbe pling cu foi Pe morminte mereu noi: Freamătă de zor și taie Coasa morții, de văpaie, Retezi nd tulpinile. Umbrele, luminile. U-u-u, prin noaptea grea Arde numai inima !... (1942) CUMPĂNĂ T 1 ăcut ca neclintirea zăpezilor din nord ,4$ vrea să trec prin anii Urzii ce mi-au rămas, Ptnă-mi voi frînge lancea albăstruiul fiord Săpat în țărmul lumii ca-n piatră, ceas cu ceas ... Dar nu mă lasă largul oceanului de stele Și-adlncul lui din care purces-am ca un val. Cu cit mai dîrz mă-nfruniă zăgazul de stînci grele, — întors, cu-atit mai aprig mușc cuițurosul mal. HARALAMBÎE ȚUGUI ȚnfQh Csmpitai 7 FAJA MIRATĂ A COPILULUI Pe ta amiază pe strada principală a orașului apăru o bâtrinică desculță, în brațe cu o cruce de lemn veche și mîncată de ploi. Purta o rochie lungă și largă, cam murdară și zdrențuită, O femeie care lucra pe la alții și care locuia singură într-o magazie dărăpănată, undeva la marginea orașului. Toată iarna tremurase de frig și acum se bucura c-a venit primăvara. Era în vinerea mare și peste două zile urma să fie Paștclc. Crucea era destul de grea și din cînd în cînd bâtrîna se oprea și se odihnea. Orașul era pustiu, dar un bărbat trecu totuși pe lingă ea și o în- trebă ce face cu crucea. La început bătrînica se făcu că nu-l ia în seamă : apoi se înfurie și începu să-1 certe: „Ce grijă ai tu, se răsti la el. dracii te-a întrebat". După ce omul se îndepărtă, bâtrîna se întoarse și-i strigă in gura mare : „Dacă vrei să știi, am un copil cu primarul..Atunci omul o întrebă din nou ce face cu crucea, ursuză ca refuză să-i răspundă și-și continuă liniștită drumul. De pe strada principală coti spre partea țărănească a orașului acolo unde drumul urca spre cimitir. La primul colț se opri să se odihnească. Crucea pe care o ducea era o cruce veche, bătută de ploi și de Oînturi, o cruce furată desigur din cimitir, căci numele care fuseseră săpate în ca erau bine rase cu briceagul. Capătul crucii cu care fusese înfiptă în pămint, era plin încă de noroi. Pe lingă bătrînâ, care ședea pe trotuar cu mîinile in poală. începură să Ircacă femei scofîlcite. și femei care se duceau la cimitir să îngrijească mor- mintele. Treceau în tăcere fără să-i spună nimic și ea se uita răutăcioasă și obosită la ele. Avu noroc în copil. Nu-l văzu la început. Stătea acolo, dincolo de geam, și era singur. Se uita la ea. Cînd 11 văzu, îi făcu semn și copilul ieși afară. — Tîrim crucea asta și ne încălzim amindoi, îi spune ea copilului. Așa că luară crucea împreună. Florica o ținea dc capătul cel gros, cel cu brațele, iar copilul de capătul cel șubred, cel încărcat cu pămint. Alîna lui intra in lemnul putred, dar nu-i spuse nimic bătrînei. — Am fost la vopsitor cu crucea asta, începu ea să-i spună. Am vrut s-o vopsesc în verde, dar mi-a cerut prea mulL Dacă e verde n-o pătrund ploile, îi explică ca. Copilul o lăsă să vorbească, așa că după un timp își continuă expli- cațiile : 8 Sorta TI tel; Fat« mir aii ■ copilul at» — O duc la cimitir să-mi țin loc, pe cînd n-oi mai fi. îi spuse ea și zîmbi tainic. Se umple cimitirul și eu nu mai am loc. Mor tare mulți oameni cu războiul ăsta. — Și tata a murit spuse copilul. A murit, adaugă cl și era gata sa p lingă. — Crucea asta o pun pentru loc, îi explică Florica. Cînd am să mor am alta. Una noua, O am acasă în cuina de vară. Am șapte copii aici în oraș. Ajunseră la cimitir. Se opriră și încet, cu multă grijă, sprijiniră crucea de grilajul de fier al porții. — Nu intrăm acum, fu ea de părere. E prea multă lume și o să caște toți gura la noi. Stăm în spatele cimitirului și venim mai tîrziu, cînd pleacă femeile acasă. Luară din nou crucea și ocoliră cu ea cimitirul furișîndu-se pe sub gard, în așa iei ca să nu-i vadă nimeni. In spatele cimitirului era o poiană, iar ceva mai departe, niște bălți al căror lăstăriș verde strălucea la soare. Se așezară amîndoi în iarbă, culcînd cu grijă crucea lingă ei. Se trîntiră pe spate și priveau cerul. La un moment dat bătrîna începu să cînte și pentru că nu avea în gură decît vreo doi dinți, cuvintele ieșeau morfolite, mestecate, nu se înțelegeau prea bine. Totuși, ea cînta cu toată puterea, cu gura larg deschisă. wIn pădurea cea-înverzită Să-mi săpați mormintul meu Unde nu-s nici cruci nici pietre Unde nu-i pămîntul greu." — Asta-i un cîntec tare vechi, spuse ea după ce iremină cu cîatatul, îl știu de Ia o străbunică. Mare muiere a fost ea. Hoața de cai, nu glumă, o știa tot imperiul auslro-ungar : umbla cu pistol și cu cisme. — Duminică învie Christos, spuse deodată bătrîna. Vorbele astea căzură atît dc neașteptat, încîl un timp se lăsă liniștea. Stînd culcați pe spate priveau amîndoi cum aleargă norii pe cer. Copilului ii plăcea ziua asta. In alți ani la ora asta stătea ascuns după fereastră, și asculta pașii femeilor care treceau la biserică. Femeile călcau încet, cu teamă, să nu trezească pe cineva și vorbeau în șoaptă. — Tare frumos miroase acum pămîntul, spuse bătrîna. Primăvara e multă iarbă. Iarna miroase a neaua și-i cald sub pâmînt. — Eu mă duc să mă joc, către bălți, spuse deodată copilul. Cînd vrei I să plecăm mă strigi, adăugă el, și după ce se sculă de jos își scutură hainele ț de pâmînt și o luă la fugă. Aproape dc bălți se opri. In apropierea lor pămîntul era acoperit de un I strat subțire dc apă. Sub apa limpede, formată de ploile de primăvară, se vedeau fire firave de iarbă. Doi cocostîrci pășeau alene prin apa acea subțire. Apoi copilul văzu un șarpe care o luă spre baltă și se pierdu în ea. Nu-i fu frică însă de e1. îl cuprinse un sentiment de siguranță fncît în clipele acelea nu-i era frică de nimic. „înfrunzește salcia, îșî spuse. Înfrunzește și e tare frumos". In stratul subțire de apă se oglindea cerul, o spărtură dc cer al- bastru prin care răzbatea iarba. „Eu n-am să mor niciodată", își spuse deo- dată in șoaptă copilul și cuvintele lui erau pline de o dorință pătimașă. Sona Titel: K*L« mirii* • copilului 9 „Eu nu vreau să mor“, spuse el încă o dată și-i veniră lacrimile în ochi, lacrimi încăpățînate și dîrze. în care erau ascunse urme de teamă. Cînd bătrîna îl chemă, se făcu că n-o aude și cînd o văzu venind spre el. ocoli balta și se ascunse în lăstăriș. Stătu un timp acolo, o auzea pe bătrîna câutîndu-1 și cînd aceasta fu foarte aproape, inima i se sbîrcî de frică, atunci în vîrful picioarelor, se afundă mai tare în lăstăriș, pină cînd o auzi pe bătrînă cum se îndepărtează. Ieși afară și ascultă mult timp cum păsările cîntă în ramurile verzi ale sălciilor. Nu-i mai venea să se deslipească de acolo și să plece. După un timp începu să se însereze. își aduse aminte că desigur bunicul e și el la cimitir să aprindă o lumînare la mormîntul tatii. Așa că plecă de lîngâ baltă și se îndreptă spre cimitir. Era încă devreme și unde și unde, la cîte o cruce, ardea plăpîndă cîte o lumînare. în fața acestor luminări erau oameni care vorbeau in șoaptă. îl căută mult timp pe bunic, îl așteptă în fața mormăitului în care dormea tata, dar bunicul nu veni. Se făcuse noapte dar bunicul întîrzie să se arate. începu atunci să-l caute înspăimîntat printre crucile de lemn, în fața cărora ardeau luminările cu flacără firavă. Și-n vreme ce-1 căuta, flacăra luminărilor arunca pe fața copilului o lumină dulce și curată și căutîndu-l pe bunic printre crucile vechi de lemn, copilul își spuse din nou că el nu va muri niciodată. Fața lui, ușor mirată, trăda o bucurie ascunsă. •SORIN TITEL 10 Sorin Tit-el: Fi|t * Capitalul LUCIAN BLAGA ELEMENTE PENTRU UN PORTRET INTERIOR s V^urprinzătoare. pentru ochiul iscoditor al psihologului dornic să cuprindă în formulele sale explicative fizionomia spirituala a unei mari personalități, era lipsa dc spontaneitate a lui Lucian Blaga. O prejudecata romantica ne-a obișnuit să vedem în poet o ființă prin exce- lență spontană, clamîndu-și cu fervoare, in operă ca și în relațiile cotidiene, viața inte- rioară. Aureola așezată de admirația unanimă pe fruntea poeților, reflex transfigurat al presti- giului operei lor, deschide parcă o prăpastie ontologică între deșt nul creatorului și cel al omului de rind. Sfiala, născută din conștiința separației radicale a celor două niveluri existen- țiale, devine stavilă în calea tendinței de a descifra misterul creației și al creatorului, prin analogie cu datele experienței noastre interne. Par mai există în 'ume psiholog i, acești dem'sti- ficatori prin vocație, pentru care nu există realități cifrate; cheile lor deschid toate zăvoarele, analizele lor sugrumă „vraja nepdtninsuiui ascuns in adincinti de întuneric", alungă din sfera existenței ireductibilul .și nedeterminatul, iar marea și neprihănita sfială a celorlalți este proscrisă ca airtomistificarc prin admirație, Blaga a disprețuit întotdeauna naiva suficiență a acelor psihologi, care credeau că pu- terile lor de înțelegere sînt mai presus decîț tainele lumii. Citind cu atenție Hronicul și cin- tecul vlrstelor vedem că niciodată poetul nu s-a apropiat de personajele evocate cu optică de psiholog. Ele sînt înfățișate In pitorescul reacțiilor și al comportări Ilt lor, așezate in peisajul lor — real sau mitic —, dar niciodată analizate cu indiscreție. Cu aceeași pudoare, propria sa personalitate, alcătuită dintr-o cumpănire nedefinită a luminii și a umbrei, refuza să se arate, să iasă din nedeterminat. Psihologii se opreau dezc.Tieninți, semnalînd încetineala re- acțiilor eului său empiric la incitările dinafară. înfiripate undeva în adine, marcau, prin încetineala lor, timpul necesar închegării lor. Nu puteai cuprinde nimic din personalitatea poetului, dacă nu știai să te oprești cu sfială înaintea pragurilor interzise, Jăsînd ceea ce este nedelerminat să se dezvăluie de la sine, fără să încerci să-l înțepenești, în schemele simplificatoare, prevenite dintr-o experiență prea neîncăpătoare pentru adîn urile experienței lui. „înțepenirea nu-i o cale, nu aduce mîntuire. / înfiorarea e a omului supremă calitate. I Orîcît de rar ar fi, cutremurat / El simte-adinc cele măreț-înfricoșate !“ / spune Fausi, co- borînd în imperiul Mumelor în căutarea tiparelor eterne ale lumii, care conțin în ele toate ipostazele devenirii, fără să se identifice cu vreuna din ele. Tot astfel, aspectele particulare sub care se „arăta" Blaga, nu epuizau natura ascunsă a ființei sale, care se zămislea într-una în adine, sub pavăza mitică a Mumelor. De aceea, pe Blaga nu-l cunoașteai niciodată; îl presimțea!, din cînd in cînd. și din aceste presimțiri înfiorate, construia! o imagine a lui, asemănătoare runelor, care semnalau o dată cu existența unei realități tainice și imposibilitatea descifrării ei. Poetul ceruse multor prieteni mai tineri — nu cunosc nici unul care să-i fî împlinit dorința — să-i spună pe nume: Lucian. „In chip de rune, de veacuri uitate, PoarLo semnătură făpturile toate", Numele avea pentru el semnificația unei semnături runice, pecetea metafizică pusă pe tot cc ia ființă din nedetcrminatul neființei. Atît canreptul simplificator al nominaliștilor, izvorit din nevoile orientării noastre pragmatice în lume, cît și conceptul dătător de ființă al rea- liștilor, ignorează nedețerminatul, mcmentul prelogic al existenței. Pentru Blaga nedetermi- •Ovidio Cotraț: Lucian Blița j natul, intuit ca atare, devine nedeterminabil; Neființa este miezul etern al ființei. Contcm- plînd diferitele înfățișări ale lumii, poetul le numește, dar se oprește înfiorat în fața lor, conștient că niciodată nu va putea străbate calea înlortochiafă care desparte m ezul de înveli- șurile lui: „Stane de piatră, jivine, cucută / Poart-o semnătură cu cheie pierdută. / Pecete tăinuită de două ori / — Fată de foc, arătare, care pe țărm / Ridici acum brațele peste mare,/ O porți subsuori." / Conștiința neputinței făpturii de a înfrunta acest univers de semne, sortite să indice și să ascundă cunoașterii esența realității, conține latent întreaga sa viziune metafizic-agnostiță cîl și legitimarea ei ontologică. Tend nțele omului de a-și revela în mod pozitiv — adecvat misterele, întîmpină rezistența marelui ancnim, care, prin cenzura transcendentă, își apără o dată cu autonomia iui și echilibru! cosmic, periclitat de duhul luciferic al cunoașterii. Natura însăși a tainei cere ca ea să rămînă nedescifrată. „Rune, pretutindeni rune, / Cine vă-n- seamnă, cine vă pune ? / Făpturile toate, știute și neștiute, / Poart-o semnătură — cine s-o înfrunte? ! Crinii muntelui — subt lunari — / Și-o duc neajunsă pe creștet. / Subt ceruri mumelo-o poartă pe frunte. / (Rune). Nu ini îndrăzni niciodată să „înfrunt" personalitatea lui Blaga, încercînd s-o înghesui în marginile unei formule. Dar „presimt" că «nstMi/nlca runreti, oprirea inf orală în fața tainelor lumii, așteptind ca sensurile ascunse să se dezvăluie de la sine, alît cît te este dat să se descopere, este fenomenul orignar, sâmburele mitic, din care s-au dezvoltat marile plăsmuiri poetice și metafizice ale lui Lucian Blaga. Deși, datorită unor fericite conjuncturi familiale, l-am cunoscut pe Blaga din copilărie. Iar mai tîrziu i-am fost foarte apropiat, ca student al său la facultatea de Filozofie din Cluj, am avut întotdeauna intuiția că natura intimă a poetului scapă tentativelor comune de in- vestigare, fiind sortită să rămînă într-o zonă de nedeterminat Contactul repetat cu poetul cred că mi-a impus această „intuiție", obligîndu-mă să-mi supun mintea normelor sale inte- rioare, ritmul său existențial, mai încet și mai profund decît al altor oameni. După cum gîn- durile îi erau mai încete — de unde lipsa de volubilitate intelectuală a acestui făuritor de gînduri —, la fel și inima lui .ztfierrea mai rar. ca și cum nu i-ar bate in piept, ci adine in pâmînt undeva". De aceea, nici contactul afectiv nu se putea înfăptui cu ușurință, printr-o Identificare simpatetică, la nivelul emoționali lății curente. înlîlnirea cu sufletul lui Blaga nu era lipsită de surprize și stîrnea derută în conștiința celui nepreven't. Cînd îl credeai mat apropiat, simțeai cum se îndepărtează, ți cînd îl credeai mai departe îl simțeai în vecinătatea ta. Porțile sufletului său nu trebuiau nicicînd forțate. Se deschideau de la sine, în anumite clipe „alese". Dar trebuia să știi să aștepți clipa cu sfială, ca în preajma runelor, și la distanța cuvenită, Mi-1 amintesc, „arftrs pufin dtn umeri ți aplecai peste întrebările lumii", trecînd prin ulițele strimte ale vechiului burg sibian sau prin potecile șerpuitoare ale dumbrăvii, călcînd inițiatic, „sămința ulmilor", restabilind parcă prin mijlocirea copacilor, a frunzelor și a semin- țelor risipite pretutindeni legătura dintre sufletul său și „mumele de sub glii". Mă bucur că nu mî-a fost dat să-l văd niciodată în tramvai sau autobuz. Nu mi-l pot imagina altfel deeit pășind solemn peste adincuri, căci, „glia" însăși era o rună: o „arătare" a adincului. Uneori, în zilele senine, îl zăream în fața hotelului Bulevard, cu privirea așternută asupra munflor. Statura i se îndrepta atunci, parcă ar fi vrut astfel să sporească puterea iscodi- toare a vederii. Prima dată m-am apropiat cu teama de a nu tulbura împlinirea unui cere- monia], la care nu eram chemat. „Uite. Cotruș, munții" spunea — de fiecare dată — poetul, înlorcîndu-și o clipă privirea înspre mine, apoi îți continua comuniunea cu depărtările. Aceeași scenă se repetase de multe ori. întocmai, cu mine sau cu alti prieteni, — cu Radu Stanca. Ion Negoițescu, Ștefan Aug. Doinaș, Cornel Regman —. Stereotipia ei îi sublinia caracterul ritualic. „Uite munții" părea o formulă prin care podul îți îngăduia să iei parte, alături de el, ta înfăptuirea unui act magic. La început, rămlneam stingherit, cu sentimentul că mi s-a deschis, printr-o favoare ncmeritată, o poartă prin care n-aveam dreptul să pătrund, către o tară de poveste, împresurată de neguri. Privirea poetului, încărcată de lumină, de „un strop din lumina creată în ziua dinții" se ațintea parcă nu numai asupra muntelui, ci asupra unic vedenii ce ieșeau din munte, stirnite de intensitatea chemării lui. Am înțeles mai tîrziu, prin 1948. la Cluj, cînd poetut a citit în trei ședințe ale „CERCULUI LITERAR" în locuința veșnic ospitalieră a profesorului Henri Jacquier — remarcabilul intelectual, a cărui prezență activă în viața culturală a Transilvaniei n-a fost încă suficient reliefată —, fragmente din Hronicul său, și în cîteva conversații ulterioare, că muntele și-a întipărit prezența magică în copilăria | 2 OiJdlu Cctrn»: Lucian B sa. că deține de atunci o învestitură mitică, statornicită îniăuntrui ființei sale prin acea fidelitate — caracteristică geniului — față de datele sale originare. „Mai departe pe riu in sas, către miazăzi, se profilau Munții albaștri, iar pe riu în fes — spre miazănoapte, alți | munți: MUNȚII APUSENI, în depărtarea cărora deslușeau îndeosebi două virfttri. Două vir- furi; unul boltit , altui ascuțit. N-am aflat niciodată numele acestor zeități, ce mi-au străjuit copilăria. Spre apus știam că se întinde Valea Mureșuiw', căci de acolo veneau toamna negu- rile, aspre și reci. De jab împrejur, la capătul vederii, era pentru mine o margine, marginea lumii. Mama îmi spunea însă că in Munții Apuseni ar mai fi o țară : ȚARA V/LVELOR. Și cu între aceste vilve se sfirnesc citcodatâ bătălii după chipul și asemănarea furtunilor. Fulge- rele mute, fulgerele ce lucesc uneori in zarea nordului, netirmaie de nici un tunet, ar fi săge- țile de foc ale Vîloelor f Din tonul in care Mama îmi vorbea despre aceste lucruri, simțeam însă că Munții Apuseni puteau totuși să fie o margine, marginea lumii, și că dina Io de ei, nu mai era decit — povestea." (Hronicul sau cintecul vîrstelor, p, 12—13), Ex esul de lumină din privirile poetului — acum înțeleg — era semnul văzut al participării sale la o realitate nevăzută, era o punte aruncată intre sufletul său și poveste. De abia la virsta dc 8 ani — în 1903 — poetul va trăi „experiența" muntelui, profilat pină atunci în zări inaccesibile: ,Jn vacanța mare din vara anului 1903 aveam să-mi sporesc orizontul cu experiența unei lumi noi, a Muntelui" (ibid. p. 51). Descrierea drumului, a popa- surilor ți a adăstărilor prin vîlcele, pe la stîne, pe la vetrele oamenilor, întreruptă din cînd in ciod de mici insule meditative, se desfășoară alene, (ca în poveștile străvechi ale scripturii), ca o nouă călătorie către cine știe ce Pâmînt al Făgăduinței. Copilul descoperea mirat neisto- vita frumusețe a lumii, ascunsă uneori sub arătările ei ciudate, alteori oferindu-i-se ca un miracol, în puritatea ei primordială, intrarea în munte echivala astfel cu iniț er*a într-o altă ordine metafizică a existenței, deosebită de cea din vale, cu înaintarea [luminată printr-un ținut fabulos, sprijinit pe lumea cea reală, dar năzu nd statornic către o lume de vis. „Acesta era așa dar Muntele, despre care auzisem atitea și al cărui zvon t-am acceptat ca o țintă de dor chiar și în visuri. Dincolo de ceea ce îmi arăta. Muntele mai era firește și altceva. Muntele mai era ursul și mistrețul, ursul care precum mi-l închipuiam putea să-ți iasă la fiecare pas, ca să-ți întoarcă p elea din ceafă pînă peste față, și mistrețul albăstriu, mufăhăl s, dar iute și cu colți aduși ca să ridice pân.intul in rît. Muntele mai era vipera cu sen n pe frunte ce Istă la ptndă, arămie printre pietrele bătute de soare, sau întunecată prin tufele de afin. Purtat de ochi și închipuire, mă pătrundeam, cu ți fără fabulație, pr.n ic ți porii, de vraja ți de primejdia muntelui. Muntele era tîlcul de fluturi multicolori, ce jucau în cercuri, înginind un nevăzut model planetar, după fiecare cotitură de stincă, a dramului. Muntele era ina tul ți adîncul și adaosul de oboseală proaspătă ce-o simțeam în sînge. Muntele era oceas.ă priveliște în care intram, fot mai adine, și care la rîndul ei, intra și ea în mine" (ibid, p- 56—57). Osmoza mitică dintre sufletul poetului șl sufletul muntelui va deveni o permanență a poeziei sale. Priv nd extatic către munți, poetul descoperea în preajma lor duhul copilăriei lui pierdute șî, o dată cu ea, copilăria omenirii, izvorul nesecat și totdeauna proaspăt al oricărei poezii adevă- rate, Fusesem, fără să-mi dau seama, martorul unor supreme clipe de inspirație,, văzusem Poetul, singur, față în față cu Cbîrșiile. Dar privirea mea, neștiutoare, n-a cuprins tîlcul tainic al acestei comuniuni. Poezia lui Blaga s-a hrănit totdeauna dn substanța vie a amintirii. Fiecare poezie era o reîntoarcere în trecui, redescoperirea șl implicit restructurarea, în funcție de stadiul actual de dezvoltare al vieții sale spir tuale, a trăirilor de altădată. Cu excepția cîtorva eferves- cențe dionisiace din anii începutului, poetul n-a creat niciodată în stare de rut — cum spunea cîndva Rillce despre poezia lui Dehmel,.. Magma „trăirilor imediate" nu ți-a pus amprenta asupra liricii blagiene. Redescoperite după o vreme, trăirile proprii i se înfățișau curățate de impurități, păstrind ceea ce în ele era veșnic și lepădînd ce era trecător. De aceea, poeziile lui Blaga nu sînt ocazionale, nici măcar in sens goethean, nu trimit niciodată spre eveni- mente concrete, ci spre experiențele interne, prilejuite de aceste evenimente, lată de pildă, experiența intrării în munte, ca într-un ținut fabulos, la marginea parad sului: „Intru în Ahinte. O poartă de piatră / încet s-a închis. Gînd, vis și punte mă saltă, f Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă! / Din ferigă vulpea de aur, mă latră, // Jivine mal sfinte-mi ling mîinile: stranii, / vrăjite, cu ochii întorși se strecoară. 1 Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară / albinele morții, și anii. Si anii". (Mante vrăjit). Lirismul lapidar al acestor versuri anunță viziunea paradisiacă din poezia Viziune geologică, încorporată într-o perspectivă filozofică tipic blagîană, materializată însă nu prin procedee discursive, ci prin larga respirație simbolică a imagisticii sale: ..Sub piscuri mari, în munte, o căldare de bazalt, f Un pas, și-apoi abrupt — tărîmul celălalt."/ Ovidiu CHru«: Luriai BUi* La Lucian Blaga, trecerea din domeniul amintirilor copilăriei în cel al amintirilor imemo- riale, depozitate în subconștientul abisal, intrarea în celălalt tărîm se înfăptuiește dintr-o dată, printr-o iluminare subită. Poetul exprimă fiorul ancestral, setea regresiunii către vîrstele pri- mordiale, cînd omul era legal ombilical de întreaga Fire, înainte de înstrăinarea sa prin cunoaș- tere, atit de natură cît și de starea lui originară, nostalgia naivității și beatitudinii anterioare ispitei șarpelui: O amintire grea apasă. Ca din alte ere, / spre care sînge'e și astăzi mult se cere. 1/ Aice mai statui, aievea sau în vis cîndva, / mai sus, inai Jos, cînd pisc ți iezer nu era.// Și stăm, printre liane sub ecvatorul căldurii, / pînd t de șerpi, de flori, și de lemuni."/ Exegețiî acestei poezii — adevărat miracol liric al literaturii noastre — s-ar putea îm- piedica în încercările lor de a-i tălmăci semnificațiile, de teoriile filozofului vitalist Ludwig klages, privind opoziția ireductibilă dintre spirit și suflet, dintre planul cunoașterii și cei al trăirii. Incontestabil, gîndTea lui Blaga n-a fost străină de ispitele iraționaliste ale filozofiei lui Klages. Dar filozoful român și-a delimitat singur poziția teoretică față de tezele predece- sorului german, respipîndu-le atît din punct de vedere gnoseolcgie cît și din punct de vedere doctrinar, (tendința de a restaura structuri psihice compatibile cu vîrsta pelasgică a omenirii). Demnitatea metafizică a omului constă — pentru Blaga — în eșecurile sale glorioase, conse- cutive protestului luciferic al spiritului cunoscătcr împotriva ordinei creației. „Viziune geo- togică" exprimă o năzuință înscrisă în străfundurile subiectivității sale, nu propune o soluție și nici nu descoperă Adevărul, decît in măsura în care cunoașterea tuturor posibilităților sen- sibilității noastre constituie ea însăși un adevăr. De altfel poezia lui Blaga nu exprimă o teză filozofică, ci o intuiție mitică. Vorbind despre viziunea sa parad siacă nu trebuie aă înțelegem termenul îrt sens dogmatic-religios, deoarece ereticul și hetercdoxul Blaga a păstrat întot- deauna doar nucleul mitic al reprezentărilor religioase, foksindu-se în funcție de necesităț ie sale constructive, fără să se preocupe de conformarea gindirii sale la conținuturile ideatice, instituite în dogme, fapt care i-a atras ostilitatea fățișă a teologilor. Vîrsta paradisiacă era identificată de el cu vîrsta preiogică, înainte ca spiritul să ia in slăpînire lutul diafan, înainte ca omul să fi mușcat din mărul blestemat: „Iar trupul meu, ah numai trup, in umedul văzduh / pindit era, prelung, de propriul său duh, //ca de-un străin, Și slobod foarte, încă neluat / in stăpinire era lutul diafan și lăudat," / Poezia se încheie cu evocarea purității originare a omulu>, lipsit de conștiința păcatului, îgnorînd existența limbajului, instrument al cunoașterii, deci al înstăinării, comunicînd pathiccu toate nivelurile ontologice ale existenței, de care nu fusese separat prin apariția duhului „Fără duminecă și fără de-nceputuri, / mă ascundeam tăcut sub vegetale scuturi, // în foi, printre liane, sub ecvatcrui căldurii, / iubit de șerpi, de flori, și de lamurii." (Viziune geologică). Exprimîndu-mi cîndva admirația față de această capodoperă, Blaga mi-a atras atenția că sorgintea ei este tot o amintire evocată în Hronic: „/Jupă ce-am făcut cale de-o oră-douâ, ajunserăm in niște văi, gîtuite de coame înalte, cu știrici uriașe, gata-gita să includă chiar fi ochiul de cer deasupra noastră, lată: „Masa Jidouului" zise Tata, arăîndu-ne o formațiune geo'ogică ce lua cu asalt, vertical, toate tancurile. Era un picior de st'ncă, înalt de sute de metri, purtînd în vaj o lespede enormă, orizontală, ansamblul semănînd cu o masă gigantică." (Jidov în graiul țăranilor din acele locuri, însemna — după cum ne spune Blaga — uriaș). (Hronic. p. 54). „Cînd ani scris poezia, îmi spuse poetul, îmi stăruia în minte Masa I dooidui. Ea mi-a sttge.kd imaginea căldării de bazalt, prin care pășești în ce'âlalt iărîm". „Pbezia Iezerul din La cur/ile dorului reconstituie, la rîndul ei, imaginea ochiului de mare d'n vîrful muntelui, întîlnit sub „creștetul boltit al Surianului". Nenumărate sînt poeziile născute sub semnul pre- zenței legendare a Munte'ui; toate sînt rodul unor experiențe interne acumulate de-a lungul copilăriei, al veșnicei copilării, închisă în străfundurile ființei sale ca un izvor al vieții adevă- rate. Dar, cum orice experiență a copilăriei se desfășoară la granița incertă dintre mit și realitate, ea este prin aceasta o experiență reală și mitică în același timp. Poeziile lui Blaga purced din această dublă sursă: de aceea, pe de o parte ele se deschid, se oferă înțelegerii, pe de altă parte se închid, asemeni runeior, peste propria lor taină. Obscuritatea lor nu ține de vreun ermetism al expresiei, ci le este consubstanțială, după cum neființa este consubstan- țială ființei, și întunericul luminii. Este un dar al copilăriei de a accepta nestingherită această dualitate, fără s-o tuibure cu zelul unificator al spir tului logic, ca un mister fundamental și ireductibil al existenței. Prin versurile de început ale poeziei Cuvinte către fata necunoscută din poartă întrezăresc sufletul poetului însetat după O copilărie eternă : „Nu te-mpotrivi. Tu va trebui să lei această grijă asupră-ți; / in poarta, la care-am ajuns, trecînd prin această vale, i să fii straja copilăriei mele, A copilăriei / ce-c duc incă în mine. / Ea e singurul bine. 14 Ovldsu Colruț; Lucian BUța | izvorul a toate, prin tot anotimpul, J prin toți anii, sub toate punctele cardinale. / Tu păzește, rizește tu izvorul să nu se usuce / la sfirșitul ăstui timp / lăsat în urmă între floare și poamă. Gnjește tu să nu se stingă seretul micul incendiu / ascuns în inima brîndușei de toamnă." / Presimt în această năzuință adincâ un alt dat originar al personalității lui Lucian Blaga. II înscțeam cîrtdva spre casă, pe marele poet, pe drumul său de fiecare zi, prin pan ul sub arini, din Sibiu. Mergeam tăcut alături de el, fără să îndrăznesc să-i tulbur dialogul mut cu arboră și cu frunzișul. Pășea încet, cu privirea ațintită de data aceasta către glie, tălmăcind poate sensul tainic al desfrunzirii copacilor. Deodată, apăru ca din pămînt un grup de bărbați și femei, de toate vîrstele. în pantaloni scurți, cu rucsacurile în spinare, tulburînd tihna acelei amiezi de toamnă, cu cintecele lor gălăgioase, și pasul lor bătut în ritm de marș. Porniseră să petreacă, sus la munte, și striveau cu bocancii și cu suficiența Ier, noianul de frunze și semințe, mirabila sămînță, lipanii etern al lucrurilor lumii, Poetul s-a oprit pe loc, i-a lăsat să se îndepărteze, iar tăcerea lui îngîndurată, plină de îngăduință și de dispreț, făcea de prisos orice comentariu. Nu mi-1 pot închipui pe Blaga, pornind — așa într-o doară — către munte, fără o prealabilă pregătire interioară. 11 văd „intrînd" în munte, ca un inițiat, îndrcptmdu-se cu pas ritualic către vatra Mumelor, călăuzit de Unicorn, ★ Amintirea îmi restituie, intactă, imaginea poetului zăbovind îndelung, lîng-5 una din străvechile porți ale Sibiului. Dacă privirea lui se ridica spre munți îndeosebi în ceasul amiezii, orașul de jos îi chema către el, la căderea serii. L-am întâlnit o dată, așteplînd amurgul In Piața Aurarilor, cu fața către scările și poarta Fingerling. Iubea aceste porți, aceste trepte, roase de scurgerea necruțătoare a vremii, tot ca pe niște rune, ce-i semnalau de astă dată intrarea în neființă a ceea ce a ființat cindva. Mi se părea că așteaptă, ca scîrțîitul unei porți ruginite sau dangătul ckpotelor din turnul bisericii evanghelice, vechi de cîteva sule de ani, să-i dezvăluie tilcul amar al acestei cufundări în moarte: „Nebunul cetății spre turn / privește, căleînd pe coturn. / Ce spornic e timpul, cc lin / prin noi strecuratul venin I / / Bang-bang 1 Cît de bine ar fi / cetatea să uite o zi / că ceasul ii esle stăpîn! I Dar ornicul bale bătrin. J/ Izbînzile cui n-au căzut? / ții inima cui n-a tăcut? / Ah, luntrele toate apre-apus / un val aherontic le-a dus!" / (Lingă cetate}. Adinca tristețe izvorîtă din conștiința că devenirea istorică inneacă sub apele ei irever- sibile toate formele particulare de existență, îi sporea dorința de a ghici dincolo de fragilitatea alcătuirilor omenești, sufletul care — odinioară — le-a dat viață. Ion Barbu in Paralel romantic, ne-a dat o reconstituire savantă și concentrată a universului romantic, surprins mai ales pe latura sa gesliculanlă și decorativă. Lui Blaga i s-a dezvăluit duhul lainic al romantis- mului, din care ș-a urzit străvechea baladă germanică: „Intrat-a noaplea-n burg, fără de vamă, /și-i dat să ningă iar sub ore sure. / Tînjesc pe streșinile catedralei / medievale duhuri de pădure. J / Bătaia ceasului stârnește liliacul / din somnul lung, in care s-așezase. / Cenușa îngerilor arși în ceruri / ne cade fulguind, pe umeri și pe case," fArmo Domini). Lucian Blaga, liric prin esență, poposea lingă umbrele trecute cu înf.orare clarvăzătoare, dar nu era ispitit să toarcă firul neterminat al poveștii. La fost dat unui bun prieten și discipol, poetului Radu Stanca, să reactualizeze, în forme compatibile cu stadiul de evoluție a liricii românești, virtuțile epice ale unor specii demodate, ascunzindu-le de furia valului aherontic, sub masca sa modern — ironică și sub poza sa de trubadur al unui alt văleat. Au fost și alți mari scriitori, fascinați de farmecul vechii cetăți, Se spune că Maleiu Caragiale își petrecea. în fiecare vară, o lună la Sibiu și Sighișoara, că era văzut cobormd singur -și distant scările orașului de jos, în căutarea unui refug u pentru sufletul său pustiit de himere. Dar, „fuga la Sibiu*' a lui Mateiu era reacția unei sensibilități exasperate, pro- testul neputincios și sublim împotriva lumii de „moftangii" a lui Gme Pîrgti, — lumea in care crescuse, urînd-o din răsputeri și disprețuind-o aristocratic de la înălț mea fantasmelor și a relicvelor, născocite de mintea sa infierbîntată. Lucian Blaga a iubit lumea în care cres- cuse ; sufletul lui nu era separat de ea prin ziduri de ură și dispreț. Tot ce purta semnul vechimii era prietenul pașnic al acestui „tovarăș al liniștii", rătăcind cu pas egal șl fără semeție, pe străzile cetății. In rîndul prietenilor mai tineri din CERCUL LITERAR, Lucian Blaga avea o poreclă ciudata : TAO. |-o scornise Ion Ncgoițescu, într-un moment de veselie și porecla a prins. Am simțit oare, noi toți, vreo afinitate adîncă între poetul român și LAO-ȚE, gînditorul chinez Codru»: Lucii» Bllți 15 din secolul VI, î.n.e., pentru ca Tao, conceplul fundamenta) al filozofiei sale, să obțină, aplicat lui Blaga, valoarea caracterologică necesară unei porecle ? Sau poate, gustul comun al celor doi gînditori pentru formularea aforistica să f legitimat această apropiere ? Char Blaga ne oferă un răspuns indirect intr-un capitol din Religie șl spirt1. Deși Blaga a considerat, cindva; nostalgia indică drept 0 componentă caracterist că a multor scri tori români, de la Eminescu pînă la el, asemuind-o eu nostalgia italică a scriitorilor germani de la Goethe pină la Stephan George, totuși nici unul dintre întemeietorii spiritualității hinduse, nu l-a atras cu aceeași intensitate ea gtnditorul chinez șî tipul de spiritualitate reprezentat de acesta. Avem chiar sentimentul că, după cum Pîrvan a împrumutat spiritualității getice, date și năzuințe spiri- tuale proprii — fapt semnalat chiar de Blaga — tot așa și filozoful român a proiectat parțial anumite trăsături fundamenta'e spiritului său asupra Spiritualității chineze și Lioiste. Nu ni se pare lipsit de semnificație să semnalăm faptul că poezia Răsărit magic din volumul h'cbănuitele trepte, scrisă aproximativ in aceeași perioadă, cu meditațiile sale asupra spir tua- lității chineze, folosește procedee de sugestie, analoagt celor din pictura chinezească. Această pictură — după spusele lui Blaga — se definește prin Jmpresionișmid ei diotnatoriu, care alege și culege momentul, numai intrușii acesta este o expresie a tîlcului metafizic al lumii, a unui ti'c nejofmulat. dar presimțit".......fragilitatea, gingășia, efemerul, sint pentru sufle- tal chinez, fala accesibilă a unei ta ne adinei, in această solidaritate a momentului cu eterni- tatea își are obirșia măreția artei chineze fată de care operele impresionismului european nu pot sâ apară decit periferiale și meschine" (Religie ți spirit). In acest „momentanei sm meta- fizic" rezidă capacitatea pictorului chinez de-a cupr.inde un tik etern, prin reprezentarea unei impresii de moment. In poezia amintită, intîlniin aproape tonte motivele enunțate mai sus. Momentul răsăritului lunii, al întîlnîrii „liturgice" dintre poet și astru, poartă semnificația dezbrăcării lumii de întuneric, a reprofilării în lumină, a diferitelor aspecte (fragmente) ale lumii, — rîuri, turnuri, văi, — totul schițat cu o pensulă discretă, în afara oricărui des- criptivism: „Așa a fost, așa e totdeauna. / Aștept cu Boarea mea de foc in mini / Intrc- rupindu-mî preamărite săptămîni, / puternică-mi răsare luna, // tn miez de noapte un cutreier sferic, / în spațiu — rîuri, umbre, turnuri, clăi. / Liturgic astrul mă-ntdnește-n văl, / dezbracă patria de întuneric,1' / impresia de fragilitate a naturii, sub lumina firavă a lunii «le exprimată direct, printr-d Imagine vizuală de o tipică gingășie chinezească, sfărimarea închipuirilor copilăriei ca și mătasea veche : „Sus. in lumină, ce fragil / apare muntele! f Cetatea zeilcr din ochii de copil // ușor se sfarmă, ca mătasea veche, / Materia ce sfîntă e, f dar numai sunet în ureche. “ f (Răsărit magic). Prin beatificarea materiei, penultimul vers valorifică lumea în imanența ei, iar ultimul vers, cred că trebuie interpretat mai puțin ca o afirmație idealist-subiectivislă, cum s-ar păreai la prima vedere, și mai mult ca o nouă imagine, tipic chinezească, de data aceasta acustică, prin care tinde să se sublinieze fragilitatea lumii. fie altfel, imanenlismul viziunii taoiste — apropiat propriului său imanenlism — este subliniat „in repetate rînduri, de Blaga, in Opera citatăi: „Tn orice situație de viață materia'ă. Lao-Țe cattlâ un contact reconfortant cu sensul metafizic, dar cu sare, na acestui sens, ei sa întoarce In condiția naturală, fiindcă Lao-Țc e stăplnd de convingerea că sensul, la rtndul său, se împlinește numai aici. Lao-Țe nu se refugiază din lume in principiul impersonal, ci trăiește în natură cu lumina tui Tao în el (op. cit. p. 406). Dar ce este în definitiv Tao? „Citeodaiă Lao-Țe numește pe Tao „non existența" sau „go'ul" (op. cit. 404). Dar în timp ce gindlrea indiană concepe golul ca un principiu impersonal, propunind abstragerea din lumea fenomenală a iluziei, penlru Lao-Țe, Tao și făpturile concrete (lumea fenomenelor), se opun complementar, formînd împreună un întreg. Lao-Țe ilustrează această idee prin urmă- torul aforism : „Treizeci de spițe se înlîlnesc în bulucul unei roți, ! Pe golul din el se înte- meiază folosul carului, / Frămînți lutul și faci din el vase, / Pe golul din el se-ntemeiază utili- tatea ulciorului" / etc. , , Precum vedem, golul, nonexistența, — Tao — nu neagă, ci întregește existența, ii dă sensul ei adevărat, îi arată calea de urmat. Astfel. Tao înseamnă nu numai golul ci și „calea ce-și are otirția tnlr-un sens metafizic" (op, cit. p. 402) : el exprimă latura de taină în care se înscrie existența. „Toate lucrurile lumii vin de la Ființă, Ființa de la Neființă" spune Lao-Țe in cap. XL al cărții sale Tao Țe KJng, iar în cap. XLII, ne oferă chiar o reprezentare concretă a lui Tao, „ca un patra! mare, ale cărui unghiuri nu se văd" (s.n.), deci ca un prim cipiu prezent în cuprinsul Ființei, dar care nu poate fi determinat (văzut), deoarece prin esența lui aparține Neființei. OTidiu Cnlrsț: IjirUn Ulița Această eficiență metafizică a Neființei, in concretul existențial, a fost desigur factorul determinant al seducției exercitată de gîndirca lui LaoTe asupra personalității lui Blaga. 1n chiar datele structurate ale poetului era întipărită nostalgia golului, a m-nexistenței, a lipsei și a ncdelerminatului, „Dar mi-adue aminte tie vremea cînd încă nu eram f ca de-o copi- lărie depărtată, / și-mi parc ața de rău că n-am rămas / în Țara fără de nmnț,“ („Linișteîntre lucruri bătrîne"). Tăcerile lui instituiau golul printre cuvinte, pentru a le spori parcă sugestia poetică, Para- frazîndu-l pe Lao-Țc, am putea spune că poetul voia să întemeieze folosul cuvintelor pe golul dintre ele. Cine n-a înțeles importanța pauzelor, a tăcerii, în poezia bțagi.mă, a rămas străin de esența lirismului său. „Poetul — spune Blaga într-un aforism — este ntt afit un m‘nu tor cit un mint uit or al cuvintelor, el scoate cuvintele din starea tor naturală și te aduce în stare de grație". Scăldate în nedeterminatul golului care le separă, cuvintele se dezbracă de funcț'a lor pragmatic utilitară, cîțtigă un sens incoruptibil, sensul poetic, starea lor de grațe dmiru înce- puturi. Tot ce este determinabil poate deveni obiceiul analizei, funcția însăți a analizei fiind de a spori continuu numărul determinărilor unui obicei, Golul, nonexistența în concepția nmlafizir-agnosliră a lui Blaga, este însă nedeterminabilul, pragul în fața căruia spiritul anali- tic trebuie să-ți mărturisească neputința. Prin golul dintre cuvinte, prin acest iiedetermuiat încarc sălășluiește inefabilul poeziei, ceea ?c este ireductibil și inexplicabil în mirajul poetic— poetul mintuiețte cuvintele, le purifică de suprastructurile adăugite prin utilizarea lor curentă, și ie restituie unui sens originar și pierdui. Fiecare poci adevărat redescoperă, pe un drum al său propriu, acest sens originar, reface — metaforic vorbind — un grai promordiai, cel de dinainte de încurcarea limbilor. Dar marele mîntuitnr al cuvintelor a încercat întot- deauna un complex de inferioritate față de îiii laptcî, de mînuitorli experți ai corintului, față de cei capabili să transmită sensuri imediate si să determine acțiuni prin intermediul cuvîntuluL Subtila cazuistică juridică a iui Titulcscu sau verbul înflăcărat de tribun al lui Goga, ț-au cucerit admirația fără rezerve. Deseori ne întimpină cotiși huța că vorbind despre Lao-Țe poetul iși îace indirect un portret interior, lală cîteva exemple concludente : „In orice împrejurare chinezul se dorește în mag.rd rarespomfen/ă cu toate rinduietile Firii, e! se crede în p-efungire cu taina lumii". Sau: „Gindirca chineză se înfiripă mai curînd in idei aluzive negîrtdite șină ta capăt, cu o emisferă lăsată in umbră". Să comparăm această considerație asupra stilului gindirii chineze cu un aforism care exprimă propria sa concepție despre metafizică : „Orice metafizică, ori cit de complexă, de articulată ți de diferențială îrt sine — nu face '— in calitatea ei de a‘că- tulre — decii aluzii la .șeva". $î așa și trebuie sd înțelegem orice metafizică. In general filo- zofia, chiar și atunci cînd are alte aspirații vorbește numai aluziv". („Discobolul", p. 33}. Alăturarea celor două citate, reliefează o tulburătoare afinitate între modurile personale de gîndirealc lui Blaga ți cele presupus specifice gindirii lui Lao-Țe ca să tiu aducă o îndreptățire suspiciunii formulate mai sus, mai ales că dezvoltarea istorică și spirituală a Chinei, din timpurile străvechi pînă in epoca noastră, a infirmat tezele blagiene asupra gindirii chineze, care nu poate fi nicidecum idenlîfîculă cu gîndirca lui Lon-Țe, caracteristică doar pentru un moment determinat ți depășit al istoriei chineze. Blaga, care se simțea ocrolîl de prezența mitică a Mumelor, aprecia ața zisa re1L giozilate chineză mai ales „ca sforca sufletească de a se simți matern ocrotit în albia tainică a lumii*. Pe Tao însuși, — spune Rlaga — poți săd închipui ca Muma lumii. Lipsa de cris- pare a religiozității lui Lao-Țe, perspectiva împăcată asupra existenței, dragostea față de [ața veșnic germinativă a naturii, se acordă inlrutatu! ru tendințele interioare ale lui Lucian Blaga. Filozoful român a iubii în gtndirea lui Lao-Țe lipsa totală tic determinări pozitive a ideii de absolut. Un obsolut, pozitiv determinat, te obligă să iei atitudine, să respingi in numele lui, lumea fenomenală, ca o formă degradată de existență. Prin opoziția sa ireduc- tibilă față de lumea fenomenelor, chiar conceptul budist de Nirvana, primea indirect o deter- minare pozitivă. Reprezenta o stare ideală exterioară lumii, care se cerea realizată; implicit stările inferioare trebuie abandonate. Blaga însă voia să trăiască in această lume, ea ți Lao-Țe eu „lumina lui Tao în el". Respingea orice încercare de smulgere din concretul existențial, atitu- dinile îndreptate împotriva vieții, și orice asceză. Dc aceea, religiozitatea kicrkegaardîană t-a apărut nu ca o floare ci ca un spasm al conștiinței. Dintre modalitățile gindirii religioase creștine a fost în primul rînd atras de teologia negativă a lui Dionisie Areopagilul. tocmai pentru că în ea dumnezeu era mai presus de orice determinare, la fel ca marele anonim. I n dumnezeu total nedeterminat este mai puțin primejdios pentru viață deeît dumnezeul teolo- giei afirmative; acesta ridică veșnic pretenții asupra omului, impunîndu-i o atitudine negativă Hidie Coinșț; Lucian blaga 17 față de domeniul creatului Ori Blaga a iubit mai presus de orice viața Imanenta, aceast materie fragilă ți sfînlă, ți a încercat cea mai admcă bucurie, contemplind frumusețea diferi' telar ei alcătuiri trecătoare. ★ Dar aceasta atitudine imanentistă pe care o bănuiesc ca structurală poetului, nu s-a definit ca atare, decit o dată cu apariția Nebănuiietor trepte. Ea a fost însă pregătită de două volume anterioare. La Cumpăna apelor și în special La curțile dorului. Pînă la aten daii conții ița poetului era orientalii transcendentalist. Volumele anterioare ți mai ales In marea trecere ți Lowda somnului exprimau setea evaziunii din realitate, refuzul existenței, al deve- nirii ți nostalgia imobilității, Pe de allă paria, sunetul tragic al acestor opera era dat fio conștiința imposibilității obținerii unei certitudini, al zădărniciei faptei și cunoașterii, „Nu șiiu nici azi pentru ce m-^i trimis 'u lumină, l Numai ca să umblu printre lucruri / și să ie fac dreptate spunindu-le t care-i mai adevărat și care-i mai frumos î / Mina mi se oprește : e prea puțin. ! Glasul se stinge ■ e prea puțin. ! De ce m-ai trimis în lumină, Mamă, ] de ce m-ai trimis ?" ! [Scrisoare). Sufletul poelului a fost desigur tot (impui în căutare, fin mută seculară căutare,/de r«/-| deauna fi fină la cele din urmă hotare", Dar in timp ce căutările primelor volume se săvîrșeau sub semnul neîncrederii, fără speranța ajungerii la vreun liman, de la nebânuitele trepte ineoa e, căutările lui Blaga s-au împlinit, devenind certitudini, inrădăcinindu-t tot mai adînc în reali- tatea concreti, acceptată ca Inm suprem. Perpessidus observase cu justețe clarificarea inte- rioară « poetului în in curțile dorului, sincronă cu apariția versului clasic și a versului popular. Bineînțeles, această mutație a fost determinată de multipli factori ți în primul rind de evoluția înterioeră a poetului. Evenimentele externe n-au avui decit un rol auxiliar, ca prilejuri ale unor noi experiențe interne. După turn experiența Italiană 3 lui Goethe a avut semnificația unei reînnoiri vitale și poetice, la Eel și pentru Blaga, experiența porluglezâ (poetul a trăit un an - ■ IU38 - - ea diplomat în Portugalia, Este tocmai anul apariției volumului La curțile dorului}, a fost factor important de limpezire interioară. Lumina a apărut ca una din temele (am putea spune obsesiile) preferate ale liricii bla' giene, Primul volum îl înfățișa ca un j>oet al luminii. St observă însă preferința poetului pentru luminile stinse, jienlru jocul de nuanțe nedefinit, născut din întrepătrunderea luminii ți a umbrei. In spațiul mioritic el remarca gustul accentuat pentru culorile stinseși impercep- tibilul simț al nuanțelor prezent în pictura și arta decorativă românească. Se poate spune că in peisajul românesc, Blaga nuacurtOscui adevărata intensitate a luminii. Prin„>1 Pta/ncf, dcasJ, reavănă durnliratm" lumina se sinecura printre crengi, tainică, parcă ar fi coborît din alt tărbu. Ea părea reflexul unei lumini mal puternice — poate a celei necreate —, ascunsă undeva în neguri. Prin această lumină iiravă. pașii viețuitoarelor erau mai înceți, ca și cînd s-ar li îndreptat șovăitori către adevărata ei sursă, de dincolo, primele volume lașii impreia rătăcirii printr-o lumină învăluită (de .dtfd loamnn este anotimpul preferat). în căutareajjplei adevărate. în Portugalia poetul a trăit experiența unei invazii a luminii care se revărsa, din (oale părțile, fură să înlîlnesscă obstacole, cuprinzînd lumea — lucrurile și oamenii în îmbră- țișarea ci: „Cu repezi copile de-arglnt 1 iu zori măgărușii bat străzile. / Nălucile, cart adineaori erau, se dezmint. / ț Pe clici se trezesc sibilinele 1 glasuri. Lumina așteaptă prilejul ! să-nneee biserici, corăbii, colinele. j! Din portul cu zvon de maree / pescarii sosesc eu povara pe creștet. 1 In coșuri: țestoase, țipari, curcubee, Boarea atlantică pipăie morile, / veacul de mijloc, laptele mării, / părul femeilor, scrumul și florile. / In dimineața de roz mărgărit, / o inimă, singură ți de la sine, / purcede solară prin anotimp, “ / (Boare atlantică). Prin intensitatea ei, lumina portugheza era suficientă sieși; nu părea reflexul unei aIte lumini, mai puternice. Aici apele și văzduhurile păreau ipostaze ale luminii. Atlanticul des- chidea o fereastră către un nesfirșit copleșii de lumină, către drumuri cutreierate de fiii faptei. aventura fi apele’', va exclama poetul, fiu al „plaiului românesc", pătruns de alean în fața neistovitei frăminlâri a valurilor. O dată cu La curțile dorului, poezia lui Blaga se resimte de această invazie a luminii atlantice; ea cîștigă un caracter solar. Natura este redescoperită tn puritatea ci matinală, ca un imperiu ceresc, coborît pe pămînt: „Casele cresc in pădurea de pini / albe sau ca șofranul, / lucind pe coline. / Mai potolit oceanul I mîngîie lacul scrin. Largul priește nălucilor. Jf ... Această e pacea. Pacea, în care J crește imperiul ceresc printre noi." / (Efioril). I Ș Ondiu Colmj r Lucian Apare in poezia lui Blaga o vegetație exotică (oleandrii, chiparoși, palmieri, agave, rodii), uneori mutată chiar în decor carpatin. Astfel, iezerul de sub creasta Surianului: „Visea- ză-n amiazi despre rodii de aur, / care se coc, senine, în ger“ / Am convingerea că, înainte de experiența portugheză, poetul ar fi evocat iezerul în ceasul de seară, cînd apela lui încep să foiască de lighioane mitice. De acum încolo, în lirica lui Blaga, ceasul dimineții și al amiezii, vara cea arzătoare, cu incendiile ei solare, vor obține un loc, din ce în ce mai important, pentru ca în „Mirabila sămînță" să determine chiar tcnali- la tea întregului volum. Sub lumina atlantică, sufletul poetului a început să se limpezească de negurile adunate de-a lungul peregrinărilor prin împărăția somnului. Viziunea solară a deter- minat și o cristalizare formală mai riguroasă. Întunericul nu putea fî constrîns să intre în tipare rigide, el este doar fiul haosului, al nedeterminării. Funcția luminii este să determine, să delimiteze. Experiența nemijlocită a luminii a avut o importanță catarthică pentru Blaga, e!ibermdu-l de spaimele, ca și de extazele, ce-l hărăzeau nopții și neîngrădirii. Limitele puse de Blaga tumultului său interior au determinat cea mai interesantă și mai pilduitoare expe- riență clasică din poezia noastră modernă. Clasicismul lui Pillat rămîne exterior și decorativ, deoarece este fructul unei experiențe derivate, de cultură; clasicismul lui Blaga este profund și autentic întrucît exprimă o adevărată regenerare interioară. Sufletul său și al celorlalți oameni, rămînea pentru Blaga o veșnică taină. Cuvintele, manifestările emoționale aveau o valoare runică, semnalau și interziceau in același timp. O prietenie de tip schillerian în care prietenii își identifică viețile, sub lumina aceleiași stele călăuzitoare, era de neconceput pentru Lucian Blaga. FI avea drumul său. alături de al celorlalți, dar nu împreună cu ei. Intîlnirîie, la răscrucile vieții, erau întăritoare, chiar nece- sare, căci omul nu e singur, trăiește printre ceilalți, dar calea adevărată este una singură pentru fiecare. Nu trebuie să înțelegem prin aceasta că Blaga era un individualist, respingind solidaritatea socială. Nu am cunoscut pe nimeni, care să-și fi îndeplinit îndator rilc de cetățean cu o mai mare conștiinciozitate. Introducea aceeași seriozitate ritualică în cele mai mărunte manifestări ale vieții. Calea solitară privea exclusiv desăvîrșirea interioară a insului. Aceasta nu se realiza prin conformarea la un ideal impus dinafară, ales în urma cine știe cărei opțiuni, dintre multele idealuri |x>$ibilc, ci prin conformitatea cu normele ’nterne de dezvoltare ale unei personalir per- eoinc nelndenUlkate incă dr blvrit literari (...lui Gicu }i Celei mai blonde). *) Dedicațiile volumelor de proză, mult* țl «CMtMr na intră io atenția atudiului de făli. *) Porlhla la volumul „Verâuri* d* Ion Minnle*cn, ESPC.A. 1957, ț>. Foarțit Dr-dii-Ații miDuk>ck.ur 23 „Dinții mei de plug prin arătură" ? ! De unde această dentițlc plugărească la Ion Minulescu ? Dantura e falsă 1 într-adevăr, poezia e dedicată lui Tudor Arghezi, ideea că Minulescu îl per- siflează fin pe poetul „piscurilor mari de piatră" se insinuează pe nesimțite în mintea cunos- cătorului. Iată relația dintre dedicatar și poezia dedicată. Cînd devine conștient Minulescu de acest rol a! dedicațiilor lui? Se observă că numărul dedicații'or crește cu vremea și se află în raport Invers proporțional cu acela al moltourilor (abundente în Romanțe pentru mai tîrziu, total absente mai tîrziu) s). Se mai observă că Minulescu utilizează în scopuri parodistice dedicația în volumele ulterioare anilor '927—*930, devine, adică conșlient de efectul „critic" al dedicației în aceeași vreme in care devine con- știent denatura umoristică a lirismului său’). Se mai observă că primele dedicații sînt strict amiralc sau ocazionale sau neutre. Și se mai observă că aceste relații dintre poezia dedicată și dedicatar sînt de căutat și de găsit nu alît in cazul poeziilor dedicate colegilor de sim- bolism sau de modernism cîl în acela al „adversarilor" (tradiționaliști, neaoșișli, gândirițti, ortodocșii). Că, așadar Minulescu — posibil „parodiator — involuntar sau nu — al simbo- lismului" ') — e, certarnente, un parodiator al tradiționalismului (de toate nuanțele, printre altele poezia lui Arghezi). Sonetul rătăcit printre Romanțele din *908 este vizibil influențat de versurile lui Goga, pe buzele tuturor la data respectivă: „In țara mea tot cent! pare-o pată / De sînge, scurs din rana unui soare t Cc-abia-și deschide ochii-n zări; și moare / Ca cei moșeați de-o gură-n- veninată! j ! în țara mea, pe marea frâmîntată I In aiurări de vînturi funerare.*) / Nu vezi plutind corăbii a'he-n zare t Pariind pe bard plecații de-a'tădată f.. In țara mea nu-s flori ca-n altă țară / Și de dragoste na sînt; !Șin țara mea — tăcuți ca-ntr-un mormini — / Cei vii și-așteaptă rindul ca să moară: / Pe cită vreme marții... Cine știe.., / Așteaptă-o zi ca-n alte țări să-nvie, „fală o replică timidă la Noi a lui Goga („Pe bo tă sus e mai aprins, / La noi, bătrtnui soare,/ De cînd pe plaiurile noastre / Nu pentru noi răsare"... „Im noi sînt cîntece și jlcTi" ... „Să ne mutăm în altă țară" o inocentă, în fond, pastișe a celebrei poezii. Insă Rîndurile pentru păsările călătoare. (Nu sunt ce par a fi, 1939) sunt turnate in ritm folcloric tocmai pentrucă ii sînt dedicate lui Goga : Frunză galbenă, uscată — Frunză ce-ai fost verde-odală, t Azi, grădina domnului t Nu mai este-a nimănui... I /Iu zburat din ea mai toate f Vietățile aripate / Și-au rămas doar ciorile- / Ciorde, / Surorile / Vuiturilor, j Ploilor, / Grijilor, I Nevoilor 1 Și-ntunerccimilor I" ir „Se produce în poezia lui Minulescu începtnd din jurul lui 1930 o anume modificare a orizontului liric : e vorba de o autohtonizare a inspirației, de retragerea sferei a elui cosmopo- litism ostentativ bariolat din primele volume." (Matei Călinescu) °). Observația (parțial justă) e de două ori discutabilă. Primo. Evident, poezia lui Minulescu din iurul anilor '30 e mai puțin francizantă, ea și, în genere, toată viața românească la acea dată. Mai puțin cosmopolită — nu. „Corăbiile", „galerele", au fost înlocuite cu „cargo-boaturi", „absintul" cu „wisky", și cu „vermuth see". Parisul (și „clasicismul"10) parizian) cu Londra, alcovurile ?î budoarele cu „halluri", au apărut „Chryslere" și „Pullmane" care „zboară cu 80 (optzeci!, n.n.) pe oră". Produsele made in England prezintă toate garanțiile. Poetul preferă violinelor și ghitarelor „alămurile” de *i tabloul c iot polîr-rem: Klinpor, Paul Verlatiae, Jule» l^fnrjue, Gerard de NerMÎ, iariți Vtrlaine. J^han RktuR. TriMan Orbire, ViIHrrn de Vltk-Adim. Marcel Schwob. Dar cea mai ma.re ■BatâfUatM a lui MitMkKV a dla Baudclaire pui in fruntea Romanțelor: tJe hah le mcuvement qui d/plttee tei tîfnt» r El jwaii fe ne pleure ei }mtiî* fe ne rit," •) r. Hodini lui Matei Caiintacu; „In Minulescu sau resuJitU um or ului liric", in: Aspecte literare, IPU 1965. ’) t. M. Călineacu. cp. dl., p. 46. De fapl. Minuletctt, taațnie de a fi un pnrcdialor al limbul hmulni. rate un divulfiier al lui. Prin Minulescu. eMieric» doctrină aimbdiui « ru]țarjjr*tâ. iaia, M ikem, rețcla (.paradbutiJor artificiale**, acxnle — prin MWtafwu — „raluri", cu un w» al Iul Ion Bttbt, „diniltaie" : „A» picurantr-o cupă cu eter / Mortkni / Șl i aj cortapoi a>a. */ cte, «ic. / ■*) bicurian ver» 1 •| Qp. cit., p. 74. M) E vorba dc „elaaici$a»ul“ minor aimboli^t al lui H. de Rfynicr. al lui Samain, ele. inerrni pocăiri parcurilor. Cp bere lor ele. 24 Foarțăt Dedicații minulcacien* !jazz. Secolul e trepidant, „viteza sonoră" ne sparge urechea cu un Cake-Walk. „Deodată începe să plouă" ca pe Pikadily-Slreet". Manon Lescaut și Des Gri ux au devenit piese de muzeu. I.a ordinea zilei e Anny Ondra, celebra stea de cinema, și-al ei „boxeur" (invincibilul Max. Schmelling 1). Pe măsură ce se defrancizează (și — prin ricoșeu — se de-„clasicizeazâ"), poezia lui Minulescu, hipersensibil la semnalele vremii și tot „licean", se „anglo-americani- zează". „Y"-urile dispar in favoarea „W-urilor și a „K”-urilor. în locul papirusurilor egiptene, a pergamentelor romane, a edițiilor rare Jenate în piele de Cordoba" ni se oferă ghiduri turistice: „Șoseaua urcă spre Voineasa / Iar Lotrul curge spre Brezoi" (Turism). Secundo. Evident, o autohtonizare există. Dar de ce există ? Cauzele ei sînt intrinsece noului lirism minulescian ? După război mulți poeți din generația lui Minulescu, confrați, unii, de idealuri artistice, se autohtonizează. Ion Pillat, Alrian Maniu, ambii cu debuturi moderniste, se orientează spre tradiționalism. Apare Gd/Miren. Debutează Lucian Blaga. Arghczi își publică Psalmii. Veritabilii consanguinî (Davidescu, Al. Cruceanu, I. M. Rașcu, Al. Gherghel, Claudia Millian... ), scriau rar și nu mai erau, în niciun caz, ceea ce păreau a fi înainte de '914. Atinulescu aparținuse epocii antebelice. Prin vîrstă nu se poate solidariza cu extremiștii (antl- simboliști). Extremist nici nu fusese vreodată. Prin sensibilitate este la antipodul tradiționa- liștilor, insensibil la poezia carului cu boi. Desigur, el nu se va simți deloc solitar sau anacronic (ca Bacovia), șî — jovial și sociabil ca-ntotdeauna — va continua să scrie și să ... dedice. Mai ales să dedice, poezia lui, pe lingă alte caracteristici, luînd tot mai mult o alură ocazional-parodistică. Cui dedică Minulescu ? Oricui... șî cu deosebită plăcere („sadică") tradiționaliștilor, crlodoxistilor, fețelor bisericești. Înalt Prea Sfinției Sale Mitropolitului Tit Simedrea îi închină, spre lectură, versuri de genul: „Mi-a iest în drum fantoma / Omului bătut în cuie — i Și m am întrebat ca Toma: / — El o fi? / Sau poate ... nu ef...“n) (Mitropolitul își acoperă ochii cu palmele). Lui Gala Galaction I se descrie Maica Domnului sub forma unei femei cu „figură lungă fi oerde ca o pară". Cu ea poetul s-a întreținut despre Jucruri mici și fără importanță". „Avea în glas căldura soarelui de vară t Și-n gînd accentuate propuneri de alianță". Ideile Ei literare sint de-a dreptul eretice: Emincscu e o stea căzătoare I Șî, pentru ca totul să fie elar, poetul explică doct: „Femeia care mi-a vorbit aseară I (Și care-o să-mi vorbească viata toată) l A fost odată Mamă, 1 Dar a rămas Fecioară... / Și fiul ei, nici astăzi n-are Tatăl..."'*) (Din ochii bunului teolog o lacrimă cade pe biblia în curs de apariție). Sulamita a fost o proastă, i se strigă lui Benjamin Fundoianu’*). (Benjamin Fun- doianu se autoexilează în Franța). Cu Damian Stănoiu se înțelege din ochi... profanînd... profanînd:”) „Restul peisa- jului: j Urzici / Pentru Postul Pastelul ce-ncepe miine / Iar de la fereastra plină de zambi’e I Albe., f Roze, I Și liliachii l Starlța face morală unui ctine f Care persecută bietele pisici f Și s-ascunde noaptea prin chilii..." I (Reconfortat, Damian Stănoiu se-apucă să mai scrie un roman despre mizeriile vieții monahicești). Poezie religioasă n-a făcut niciodată Minulescu, Nici cînd pretențiile sacerdotale ale simbolismului îl obligau. Liturghiile lui (ca și cutare Rugă sau Pastel) sînt profane. Debutează solemn: „Sună clopotele... / Sună dopctele-n depărtare... / Clopotele!... Clopotele!... f Cile clopote să fie ? / Cile ooci nedeslușite mor în zori, iar noaptea-nvie ca să eșueze în badinerii... „Cile voci blestemă foamea zilelor din postul mare?" (Clopotele) Gurmand, ială-1 pc Minulescu satanic din motive culinare I Și iată-l satanic din motive pecu- niare : „Unde-i sjîntul? t Unde-i sfînta fără nume? I Să ne spună / Pentru cine sună-ntr-una clopotele de trei ani ? / Cui trimitem noi atîtea luminări 1 Și-atîția bani ?“ f (In orașul cu 30(1 de biserici). Ultimul „satanism" e de-a dreptul caricatural: „Azi noapte. Diavolul din mine — ! Un Diavol ce pretinde-a fi profet. / Af-a luat cu oorba-ncet... încet... / Și m-a băgat în tainele divine, / Pe care eu — spun drept — mi-e frică t Să nu care cumva să le-nfeteg, / Fiindcă sunt taine, care — cînd se strică — / Nu se mai dreg..." / (De vorbă cu Diavolul) “) Aptritl* nocturni. ”1 XiiNfiiri jTOfru Satanta. ’•) Ptutel prefac. Ș. Foarli: Drdic«tii minukaciene 25 Nici messianismul lui Minulescu (indispensabil unei poezii ce se vrea crainică de noi orizonturi) nu c mai altfel. Poza in care teribil se complace poetul este aceea a unui Crist neînțeles, hulit, martirizat pe Calvar. Suficient de serios în primele volume, mereu mai neser u*, mai jovial și mai cabotin, in următoarele. Imaginea finala e, iarăși o caricatură: „N-aștept decit o ei din calendar I Când Dumnezeu are să-nâ facă semn ! Că pot intra-n Ierusalim, solemn l Ca șt Cristos. călare pe măgari" / (In așteptare). în jurul deceniului Irei poezia Iui Minulescu se populează, clin senin (dens ex machinal), cu fel și fel de sfinți dubioși. E o replică la ortodoxism. Nota socială nu lipsește. Poetul își compune — ca Ion Barbu, un heptagon — un triunghi de patroni: Ion Botezătorul, Ion Evan- ghelistul și Ion Gurii de Aur (Elegie Domestică), Obligă „un bou, o vacă, un vițel șimt taur1' să recite Testamentul Nou și poezia din clasele primare: „Viitor de aur tara noastră are" (Amiază rurală). Se inlîlnește cu Dumnezeu pe scara sufletului său ca și cum s-ar întilni cu un amic (Dram crucial), Sărută insistent pe Maica Domnului dc pe troiță (Scrisoare). Ambi- ționează să adauge Decalogului a Xl-a poruncă: „Privește, ascultă și tacit". Poetul e un veritabil blasfemiator. Jură strîmb, se umilește fals, face cu ochiul în timp ce ridică privirile la cer. ia numele Domnului „în deșert", își toarnă cenușe în cap cu amuza- ment, invocă dumnezeirea în cele mai mărunte situații. D-zeu devine arbitru în mafcA-url sentimentale : „lira jatai, din cînd în cînd, cînd ne certam, / Să implorăm pe bunul Dumnezeu I Să ne mai strige odată din cer: / „Bis" ... ț Șl Dumnezeu, milos precum era, j Cu gestul lui solemn ne binecuvinta ’ Și-i ordona I Iubirii să tur bată iar îa geam..." f (Romanță retrospectivă ). Motive din Romanțele mai vechi sînt re-traduse „biblic"- Refrenul: „Că ne iubim și-o știe lumea ioaiă, / E-adevărat; / Dar ăi ne vom iubi ; I Nici noi nu știm / Nici lumea nu ou ști,., ,devineDc ce-a plecatr,. f Nici Dumnezeu mr șfie, I Știm doar (dit ■- ! Ci n-are să mm ott". Prin Strofe pentru Cel dc Sus pătrundem în plină parodie a stilului biblic, a psalmilor, a căutării da Dumnezeu. Dedicația e insidioasă : iui I. G, Duîm Desigur, adresa e altă și e precisă : lui Tudor Arghezi......Doamne ! Lasă-mi -să stau de vorbă și cu Tine !“ / (Rugă pentru zi uaschimbârii la față). Sau, și mai evident. In Ruga pentru ziua mea onomastică tdilivînd chiar materie verbală argheziană ; fiind — deci — parodie curată, in stil Topîrctanu (dar fără meticulozitatea acestuia) : ,,Mâ t arii și na mă găses: I.., / Mă caid trt msăiird ogor strămoșesc / In gria, în porumb și-n secară, / In apa /intimi cu gluzdurt de piatră I Și-n forul din vatră, 1 Tn golul din casă I Șt-n gloata de-afară, Șt-n toți răposații re-n m ne frățesc I Alr7 caut zadar- nic, ... f Zadarnic mă caut, că na mă găsesc I,., II Cînd ziua se-ngîrtă cu noaptea pe lac, / Mu caut în iarba de leac, / Zn Steaua polarii ce poartă noroc, I In bobi t Și-n gAiac... Jf Mă caut și- noerhiid ceaslov bâtrinesc ! Cu slovele șterse ... / Dar mr mă gătesc. I Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc I Desigur. Minulescu nu e un eretic. E, pur și sinmlu, un profan. Un {în terniinedogie călinesciană) Mitică Popescu foarte convins că orice etan religios e un moft, Și (religiozitatea poetului, colecționar de „mofturi" religioase, e... strigătoare la cer. D-zeu e bătui pe umăr, Interpelat cu aplomb, pus în ecuație. I.ogîca păcătosului e imbatabilă : ,d'u nu mint — / Eu sînt ca Tinef... / Nu știu dacăi rău sau bina, ! Dar nu cer să fiu iertat, f Fiindcă Tu trăiești în mine — / pi cum Tu faci numai bine I Ce fac eu la fel eu Tine, ! Nu-i păcat.. (Rugă pentru iertarea păcatelor). Și așa mai departe... lui Dumnezeu reclamîndu-i-st, din cînd în cînd, cu impertinență de /Hs du papa fie buzele Măriei din Magdahi, fie danii de-a preface apa in vin. C- sursă a umo- rului constă în fel șl fel de explicații inutile ori de cîle ori apar personaje sau situații biblice. („.Vu iă-mi reneg stapinut ca Petre-n sărbători I Cînd va cinia-n ograda cocoșul de trei ori,.Și desigur nu sînt niciun moment uitat majusculele de rigoare pe care poelul le oferă cu generozitate Domnului, Dracului precum și propriei Sale (sacrosancte) Persoane. Parodia antireligloasă, lejeră șl jovială, (nu stilistică și foarte supusă la obfecl, ca a lui Topîrceanu) — iată motivul autohtonizării lui Ion Minulescu. Dar intențiile parodistice ale poeziei minulesciene nu se opresc la această satiră anlîcle- rlcală, anliorlodoxlstă sau la pastițarea liricii de mari altitudini a lui Arghezi (pe care a-metafizicul Minulescu nu — ori se face că nu — o pricepe). Tradiționalismul este adesea curată (foarte curată!) demagogie și Minulescu denunță — bonom, desigur! — rrruralismul unui Nichifor Crainic: „In sat la noi, I Biserica, dc veche ce era, / In anul cînd a fost cutremur de pâmînt f S-a prăbușii cu turlele-n șosea, / Și-azi casele — atîtea cît mm sunt 26 ț. Fo«r|i: DEdlțipl — / Par jucării / Pentru copii, I Iar plopii, coșuri negre de mașini / Ce-nu treierat / Bucatele din sat l Pentru străini,./ (Scară rurală). „Doctorului (sic 1) V. Voiculescu — idilic de-atitea ori — i se oferă o Primăvară rurală: „Primăvara fată mare / .4 sosit in sat la noi / Ca un cintec de cimpoi / Jnir-o zi de săr- ' bătoare"). ( Lui Mircea Damian i se istorisește o Ispravă a toamnei — „fată deochiată" (—varianta autohtonă a minulescianismului: „Octombre-curtizanâ pală"). Autohtonizarea e numai aparență: „Plouă in orașul nostru românesc-,.autohtom- zare I" / Plouă așa cum știm cu toii câ plouă — i Plouă „gris" ca-ntr-o estompă japoneză — „cosmopolitism 1“ (Ploaie urbanăJ. Minulescu își obliga declîcatarii să înghită pilule fabricate de el, în ambalajul casei dar cu efect nociv. Poeziile par dedicate in ultimul moment (deși scrise cu modelul în gînd — nu în față ca la Topîrceanu) ca Oedipul lui Voltaire, in primul antract al incendiarei piese, dedicat alteței sale sora Regentului PhiJlîpe d'Orleans. Iată motivele mai adinei ale acestei autohtonizări! Poeziile iau tot mai mult o alură parodistică terminînd prin a fi curate bufonerii. ★ Intr-adevăr, după *930 Minulescu dedică mult, face adică poezie ocazională și — prin parodie — heterotrofă, sieși insuficientă. (Concomitent se autoparodiază și din această auto- parodie, de un fel special, rezultă cîteva momente de lirism autentic. Sînt versuri dedicate mai ales „celorlalți", „insularilor", complicilor de simbolism, celor cu care Minulescu aprin- dea torțele artei viitoare. (Era prin anul una mie și nouă sule opt, îmi pare). Poetul reia, dintr-0 perspectivă ironică acum și la un diapazon nostalgic, motivele junețel lui simboliste. Se citează, se analizează, se ascultă: „ce regăsire triumfală după un sfert de veac aproape!... / Tfi mai aduci aminte, mare, de-Argonautul epigon / Ce-ți fragmenta imen- sitatea 1 Intr-un caiet de versuri șchioape) / Și-fi profana tridentul clasic cu simple urme de creion ? J Te regăsesc aceeași, mure, cu-aceeași tragică poveste, / Cu-aaeleași ointuri vagabonde, f Cu-aceeași lună cap de mort I Și-același glas care mă chiamă — / Deși mi-ascunde cine este: J „Sosesc corăbiile, vino, să te vedem cum iniră-port" L lată Epilogul la odiseea imaginara, la incurabilul dor de ducă exprimat grandilocvent, sau în surdină, de Minulescu. De fapt la atît se rezumă o bună parte a poeziei lui —- precară cromatic, deși multicolora, apicturală și puțin concretă: invocare nu evocare, sau — I în terminologie baudelairiană Invitation au vopage și nu Le voifage. EI e un bovaric, un fiu al iluziei deșerte, pe care o trăiește nu cu disperare ci cu umor. Un sentiment al ratării e, totuși, mereu perceptibil. Pe harta Europei este, după model Baudelaîrc, poezia refulării gecgrafice : „Și mi-am adus aminte de ce-aș fi vrut sa jiu — f Un ptop ce se ridică spre cer l Și-un viat grăbit / Ce-nconjură puminiul mereu... ți-n/r-un tîrziu / M-am căutat pe hartă, dar nu m-am mai găsit" I. Undeva ni se oferă însăși cheia acestei personalități — amestec paradoxal de Don Quijpte , și Sancho Panza : „Și mă revăd așa cum ieri, / Și patruzeci de ani in șir, 1 Schimbăm cireșii-n palmieri / Pe tata mare-n Unde Sam / Și Oltul in Guadmquioir" (Spovedanie). Suprapuse, 1 aceste imagini — cea reală și cea iluzorie — nu-i dau, desigur, lui Minulescu traumatisme. Dar spovedania lui, melancolia lui par și sînt autentice. Recuzita extravagantă, megalocven- țele, bizareriile, exotisinelc se simplifică, uneori neverosimil de mult, piuă la juxtapunerea [ de goale abstracțiuni... și e de mirare cită poezie poate Minulescu să scoată, condus de j instinctul lui sigur, din această sintaxă incoloră, inodora șî insonora dar mai muzicală — prin acea monotonă și discretă mișcare a sentimentului — decît orice romanță. Și acest I acrobat care face în văzul lumii „salturi mortale" devine deodată serios și dramatic, pre- I zentîndu-se pe sine în ipostaza acrobatului de circ care face în văzul lumii salturi mortale: „La circ i,. I Un accident banal ! Iht aerobei, / Un salt mortal f Și... f Acrobatul nu s-a mai sadul..,s) Oricum, studiul (exhaustiv, desigur ’) aî dedicațiilor mînulescicne are rațiunile lui. Mînu- lescu face din dedicații un stil. Și probabil toate aceste dedicații au o mică istorie a lor. Căci iată pină la urmă și poezia dedicației : ,5) ..Știu doar că roșcovana cu părul ondulat / Care dansa-ntr-un cabaret, / Cînd a aflat că sunt poet / Și-a mai ghicit că sunt și-amare ral ! De ea, / Nu mi-a cerul ca alte dansatoare — / Bani — / Și m-a rugat doar să-i dedic / Un madrigal.../ Și altceva — / NimicI" I, j ȘERBAN FOARTA Ș. Foirii: Dedicații minvItAfifft* 27 L N T e Cerutei Pdmîntule / A murit bâtrîna care știa 92 de balade! S-a liniștit în casa din bîrne. Lingă ea cu Soarele și Luna, încă o dată s-au liniștit In trupul ei vitejii, purtători de stele In brațe, tn umeri și-n timple... Coboară acum din munți pădurile Și izvoarele ți flntînele ascunse In peșterile adinei de haiduci, Și înconjură ferestrele aprinse De focurile țîșnite din comori. .. Se înalță din pămint spadele Și baltagele și (intuitele flinte. Și trec in bîrnele casei, Indreplind-o și străjuind Trupul de mit al bătrtnei... Atita liniște s-a făcut în văzduh; S-au oprit păsările deasupra ținutului Pe care zimbrii tropoteau in miezul nopții, Cu buzele fierbinți, Chemați in pragul casei unde bâtrîna Adusese rîul, cu sapa și lopata... Atita liniște, străpunsă doar De pașii mărunți ai aricilor ce vin In gură cu Iarba fiarelor. Pentru a desface porțile pămîntului Ce nu pot primi de bună voie Bâtrîna, Soarele și Luna ... Atita liniște, străpunsă doar De tainicul izvor de apă vie, La care bătrina n-a mai vrut să meargă In ultima seară I... GEORGE SURU 28 Grorî® Sară? 1491^* AȘTEPTAR E Alj/ stau în poartă, încă mai aștept Ușoare năluciri îmi trec prin piept și se cioplesc pe schele înclinate în ritm de ore sterpe și deșarte... Se năruie un cer aprins de vară cu urlet și cu ochii cruzi de fiară in poarta scundă, rănile îmi ling și cu briu negru, dragostea-mi încing. Și stau în poartă, și-ncă mai aștept... MARTA BARBULESCU M A R U L ^^ă-mparte in două dacă vrei Și trunchiată astfel Să port capul Giocondei cu părul din mătase lung Sau fulgere de iad in ochi ți noapte-a păr Neliniștea Dat Hei. Aluneci ondulat ușor Pe frunza mărului cuminte Din fructul cernit și cu păcate plin Să mușc aș vrea cu sete. Dar cum să fac cu trupul meu Căci e împărțit in două Și cînd Dalila vrea să-l ia Gioconda se repede s-o apere cu gingășia ei. VIANA ȘERBAN 29 CÎND PORNEȘTE SĂ CÎNTE IZVORUL’ Firu avea optsprezece ani, cu înălțimea peste a mijlociilor, cu părul casta- niu lăsat lung, cite-o șuviță ieșindu-i rebelă de sub pălăria gri, pe fruntea lată. Avea fața plină, arsă de soarele primăverii, ochii căprui și blinzi, cu i privirea uneori schimbătoare care-ntr-o clipă-1 făcea să fie altul, avind ceva ce nu te lăsa să-l prinzi, să-l ghicești ce fel de om este. Simpatic, dar parcă două firi se luptau să-l stăpinească: una — dreaptă, a mamei și alta, cam strlmbă și încăpățînată — a tatălui. Cînd împlinise zece ani, învățătorul fon stăruise mult pe lingă tatăl său Adam să-l dea la școală mai departe: era doar om înstărit, iar copilul in- I văța bine. Adam a făgăduit, dar mul pe urmă, supărindu-se pe învățător, ca să-i facă acestuia în necaz, nu l-a mai dat la școală. După ce-a terminat șase clase primare, l-a trimis la sălaș — ia vite — să stea cu moșul, bunică-su dinspre tată. Firu, la vîrsta aceea nici nu s-ar fi deslipit prea bucuros de ortacii lui de joacă. Începea să-i placă și apropierea fetelor f Dacă și ele ar fi mers la școală t... 4ftri tirziu, în serile de iarnă pe cînd mergea la cor și a început să ci- tească din biblioteca ce-o avea corul, la urmă și dintr-a învățătorului, îi spunea acestuia, oftind cu regret: — Din supărarea tatei pe dumneavoastră am rămas eu acasă! Ortacii care s-au dus atunci, acuș termină 1,.. ■ ■ * In dreptul școlii, Firu s-a oprit, legănîad straița în mină, cînd a re- cunoscut pe Alba, prietena lui, prin praful răscolit de un grup de copii ce fugeau pe drum, călare pe bețe. Alba era cu Tina, prietena ei. Veneau de la sălaș cu vacile. De unde vii 2 l-a întrebat Alba, cînd i-a ajuns aproape. — De la moara Coconului! i-a răspuns, privind-o cu drag. — Dar ce ai în straița aia, că-i udă și picură apă (lin ea ? — Niște pește. — Pește 2 Arată-mi, să văd! l-a rugat ea curioasă, lipiruiu-se de el. — Îmi arăți și mie ? a întrebat Tina, venind repede din cealaltă parte ■ a drumului. Fzijnstni d» ronun firu a desfăcut gura străiții, care era plină de pești mari și mici. știuci, eleni și șărani; mulți dintre ei încă se mai zbăteau. — Unde i-ai prins ? a întrebat Aibă. — In ierugă. Apa e slobozită de la stavilă pe Cărășel. l-am văzut in- tr-un grop, Ungă podul lui Grîma, unde mai rămăsese cita apă, in care se zbăteau. Fetele an băgat mina in straiță, prinzind cile unul și minunîndu-se de mustățile, de ochii, de solzii lor lucitori. — hui dai și mie un pește? i-a zis Tina cu un zimbet șăgalnic, care-i făcea gropițe în obraji, privindu-l pe sub gene. Lui Firu i s-a oprit parcă respirația auzindu-i glasul, modulat altfel decît îi vorbise pînă atunci. Privirile li s-au intîlnit, aproape ... aproape... Nu i-a răspuns, dar a continuat s-o privească pierdut de parcă n-ar mai îi văzut-o niciodată. — hni dai? a repetat ea întrebarea pe același ton, privindu-l mai de-aproape, tot zîmbind. — Da ! la cîți vreiI s-a grăbit să-i răspundă, dar observind-o pe Alba care-i privea mirată cum stau pierdeți cu ochii unul intr-a celuilalt, a simțit că i se aprind obrajii, s-a corectat grăbii; Da, tuați-vă citi vreți I Eu mă duc și mat prind. “ Daaa ? — a întrebat surprinsă Tina, care-i ceruse pește mai mult in glumă și simțise nevoia să-i spună ceva cînd li s-au atins mîinile. — Vino, Albo, dc-ți ia, a îndemnat-o Firu, ca să-i schimbe impresia, dar cu ochii rămași tot la Tina. Luați zău, că eu am destul! Poate am zece bile I — Eu iau, Albo! Vino! Vino de ia și tu I — Ea, eu nu iau! Eu n-am ce face cu peștele ! a răspuns aceasta gata să muște. — De ce nu iai? a întrebat Firu, care i-a simțit dinții. Uite, ia ști ucu asta mare I i-a arătat un pește scoțîndu-t din straiță. Are poate o kilă. la. la, zău că mă bucur dacă luați l s-a adresat Albei dar vorbind la plural. Alba i-a mai aruncat o privire, împlînttnd-o în el ca un Cuțit lung, i-a întors apoi spatele și a pornit fuga in urma vacilor, izbind cu bila a sete în cea floreană, care se scărpina nevinovată de un castan. — ia tu I i-a zis Firu Tinei, încet. — Nu! a răspuns ea, mîhnită din!r-odată. Dacă n-a luat Alba nu iau nici eu I — De ce ? la tu, ia I a îmbiat-o cu știuca. la barem tu!... — Nu iau, fiindcă n-a luat Alba ! Tina era cu ochii plini de milă pentru mlhnirea lui, care i se vedea în glas. Nu iau, măcar că acuma aș lua și ta început nu am acut gind să iau, nunta am zis așa, din glumă. fZ vezi, că ea s-a supărat I Acuma dac-aș lua, cine știe ce-ar începe să spună ! Că ea, știi, e rea de gură! Și cu vorbele acestea au plecat împreună pe partea stingă a văii, cu inimile pline, vorbind ca doi vechi cunoscuți, pe urma vitelor: vorbe depăr- tate de ei, dar totuși dintr-tin izvor care a început să cinte un cintec nou, caid, adus ca de un viat de primăvară. Cînd au ajuns în dreptul uliții, să cetească la deal, să între pe poarta dinspre coastă, iar el i-a pornit alături, ea l-a întrebat mirată : — Unde mergi încoace? Hornul Eabiio: Cînd pornește ciale iz Torul 31 Era tîrziu cînd s-a strecurat pe furiș de-acasă, prin grădină, 4 urcat dealul dinir-o fugă, tntrebîndu-se dacd n-o să ploaie, Id-colo, cîte un lătrat de cline cășuna din sat și cîte o lumină din vreun geam îl privea urcând. Toată valea Cărașuluî dormea în noapte. Bezna norilor era intr-un coș închis, mai cu Seamă la răsărit. Doar în spre nord-uest, jos, începeau guri să se caște printre noi, lăsînd să se arate cile o stea. La Oraoița. tremurau în noapte luminile de la gară. O steluță se zărea și la gara din Greoni. Iar dinspre C omori st e, se auzea, alergtnd și fluierînd spre Grădinarii, trenul de zece. In jur, totul era negru, doar drămui cu mersul către apus, spre 'codru se. desena mai alb, barat de o parte și de cealaltă de verdele întunecat al ierbii. O boare de tint caldă venea de peste holde. Firu pășea ușor (cu tălpile goale) prin praful ca puful: parcă avea aripi. Din loc în loc în tăcerea nopții și a timpului, din ogașul cu măgrini al Boacei, iar mai in colo din ogașul Pădindor, se auzea cîte o privighetoare tintind. Ciad tăcea una, începea alta mai departe. Singur cintecut lor răsuna în imensa tăcere, restul toiul părea că ascultă. l-a Crucea lui Niță Cenda, chiar pe dinaintea lui a zoîcnit ceva. N-a văzut nimic, dar a auzit fuga unei vietăți: un iepure, o vulpe sau cine știe ce alta ... — Na I Mi-a tăiat calea, n-o să am noroc I a scuipat el înciudat pe urmă-i. La sălaș, dinii i-au ieșit înainte gudurîndu-se. înădușit s-a așezat pe un scăunel, în fața ușii, să mai respire și să se răcorească puțin, mîngîind câinii care săreau mereu pe el. Cum sta, a văzut că noaptea prinde încet-încet să se lumineze. Norii se zătoneau, parcă măturați de o mătură uriașă in spre răsărit, lăstnd loc ste- lelor, care răsăreau in urma lor ca primăvara, chițile galbene de oglicele pe o coastă de pădure tăiată. După ce i s-a mai zvlniat fața de sudoare, Firu și-a chemat cîinii și a plecat. Huhurezul pe care în fiecare noapte îl auzea de la sălaș l-a întimpinat cînd a trecut pe lingă părui vechi care cuprindea ju- mătate din vale cu crăcite lui uriașe, sub care noaptea era și mai noapte. — Ihihihi!... luhuhuhu I... — Urîtule f i-a zis Firu privind in sus spre noaptea frunzelor de păr. Am crezut c-ai plecat d-aci, da văd că tu-mi ții calea ! — Ihihihi!... luhuhuhu! i-a răspuns pasărea auzindu-l și vâzîndu-l probabil că se uită spre țara-i întunecată. — Măi, măi! Tu-ți bați joc de mine, ori vrei să-mi spui ceva? a zis el iar, cînd a tăcut huhurezul, vorbind mai mult ca să-și alunge țiuitul urechilor după țipătul atit de util ai păsării in noaptea din ogașul dintre păduri. i se ridicase părui măciucă in cap, atit de neomenesc și nepăsăresc fu- sese chiuitul care străpunsese întunericul și singurătatea. Cîinii, ortacii tui, cit ce au intrat în pădure l-au și părăsit, apucând-o cine știe pe unde. Cobora atent scormonind noaptea în spre cel de-al doilea ogaș, tăind tufărișul de mături de timp de pe coasta lui Cuzman Crețu : aștepta mereu sa i-se arăte ceva: Era aici un loc unde fusese o țintind săpată în timpul primului război mondial de niște ortaci dezertori din armata austro-ungară. Și-a adus aminte de povestea spusă de bunică-su intr-o zi pe cînd pășteau 32 Ho «tal Fabian: Ciad pomtjw »i cîau iivoml vitele pe coasta aceasta de deal: înainte de a fi țintind, aici fuseseră două gropi săpate ciadva de căutătorii de comori: — Și au aflat comoara 2 întrebase Firu atunci. — Au aflat-o. Numa n-au putut să scoată căldarea că, icică, tocmai cînd cel care săpa a dat de căldare și a vrut s-o apuce, ortacul care sta de stra jă a strigat: fugi, că ne omoară I și amîndoi au tăiat-o la fugă în codru. Cină acela a strigat, zice că s-a auzit „zdrang!“ și căldarea cu bani cu tot s-a dus în fundul pămîntului. — Dar de ce-a strigat 2 — De frică. Icică a văzut un bic roșu cu coarnele îndreptate înainte, care ieșise din codru ți se repezise boncăluind asupra tor .., In locul comorii au rămas niște cărbuni și izvorul care a început de-atunci să curgă susurind la vale, de pe coastă. — Povești1 a zis el tare, incordîndu-și mușchii, ca să-și dea curaj. S-a scuturat ca de frig și a pornit în fugă pe cărare la vale, apoi îrt sus, pe coasta cealaltă. Cînd a ajuns în culme, cerul se limpezise peste tot. Norii fuseseră alungați de mătura vtntului undeva, departe, iar cerul se arăta spuzit de stele. La apus, peste codru, deasupra Culei Vîrșețului, părea dat cu vopsea argintie. Dintr-acolo, pe-o aripă de vint, veneau notele unui flaut: citita Nicolae Sireca la sălașul lui, jos la Cracu Bucinii. Sunetele flautului picurau atit de dulci în largul fără fund al nopții, că păreau o vrajă I Sălașul Albei era adîncit în noapte și somn. Afară nu mai ardea focul, ta în alte seri. La geam nu se vedea licărind niciun strop de luminiță. Firu a rămas în loc, privind la sălașul negru desenat pe fondul cerului: a mărit și stors de vlagă ca bolnav. /I pornit încet spre el, cu inima îndoită. Se sim- țea dintr-odată tare obosit. — la să văd, și-a zis singur, a fost în seara asta foc aici, sau ba 7 S-a dus și a pipăit pămîntul pe locul unde Alba obișnuia să facă focul. A găsit niște rămășițe de lemne arse și cărbuni stinși dar pămîntul de dedesubt avea aceeași temperatură ca și cel din jur. Asta-i semn că-n astă seară Alba n-a avut foci Resturile din vatră sînt de altă dată ... S-a dus să doarmă la Tina ... La gindul acesta, a uitat de oboseală. Alai înainte cu eîteva clipe îi ve- nea să se lase jo$ și să doarmă pe loc. Acum, a izbit în vint cu mina dreaptă, pocnind degetele, și a pornit: la Tina! La sălașul 7 inei se auzea un dine lătrînd. — £ dneua străin pe la șălaș, după cum latră dinele 1 a gîndit el, stind să asculte, apoi a întins mai mult pasul. Voia să ajungă cît mai repede pe dimb. De-acolo putea zări sălașul ei străjuit de meri și peri bătrîni. Spera să zărească și un licăr de foc, Ungă care fetele ar sta culcate pe spate povestind nimicuri, ori privind stelele în tăcere și visînd treze. U'rcînd, din față pe fondul senin al cerului, a apărut deodată o umbră: un cap care se ridica mereu mai sus de după dimb, ca un coș. — Un om 1 a gîndit și, pe loc, s-a lăsat la pămint. S-a tras grăbit de-a bușilea mai la o parte și s-a pitit așteptind. Din omul care a trecut, el n-a văzut insă decit o umbră mai neagră pe negrul Ramai Fibian: Cînd porn#|le al eînt^ izvorul 33 dealului. .4 revenit in cărare și a rămas ascultînd in urma celui ce se de- părta în noapte. — Oare, să fie Dilă ?... Dilă . .. Dilă ... /I repetat numele acestuia de citeva ori, fără să bage de seamă. După un timp a gîndit: — Im el a lătrat clinele / și-a spus acuma tare ascultîndu-și glasul ca și cum altcineva i-ar fi vorbit. Privind in vale, nici la sălașul Tinei n-a zărit vreo rază de foc: — La vremea asta nu mai stau ele afară I S-au culcat de mult. Dacă ar fi fost afară, Dilă ar fi stat cu ele, n-ar fi plecat... Dar poate că nu dorm, or sta de vorbă la întunerec , .. și-a mai dat o teacă de nădejde. Și cu gîndul acesta a ajuns pînă sub fereastră, pășind încet pe dindosttl sălașului, ca să nu-l simtă dinele. S-a pitit sub geam și a început să asculte. A rămas multă vreme stînd pe burtă cu ochii la geam, ascultînd atent, doară- doară va prinde vreun sunet din lăuntru. După un timp i s-a părut că se aud ceva șoapte și vorbă și scîrțlitul patului. S-a ridicat încet la înălțimea feres- trei, lipindu-și urechea de marginea de jos a geamului. /I stat iar mult așa, ascultînd, dar nu s-a auzit nimic. Intr-un tîrziu i s-a părut că prinde un început de horcăit. — .Se vede că s-au sucit în pat, de-aceea s-a auzit scîrțîiind...» s-or fi întrebat una pe alta ceva, prin somn. S-a lăsat jos, cu spatele rezemat de zid și cu privirea departe, in noapte, peste satele de graniță de pe Valea Cărașului care nu-și semnalau prezența ptin nici o licărire în întinsul nopții. Intr-un singur loc, doar clipea o lu- miniță : — La moara din Vrăni I După o bucată de vreme, cînd a socotit că le-o fi străjuit destul somnul, s-a ridicat și a ciocănit tn fereastră a glumă, gîndind că să le sperie. Apoi, a stat și a ascultat. Dar dinăuntru nu s-a auzit nici o mișcare: — /hihihi-iuhuhuhu I și iar: Jhihihi-iuhuhuhu I a făcut el pe huhurezul, bătînd tare cu pumnul in geam. — Cine-i, a strigat o voce de bărbat, adăugind și o înjurătură, care l-a înghețat: 4 recunoscut vocea lui Gheorghe, tatăl Tinei. In primul moment s-a ză- păcii. Privirea i-a fugit, in dreapta și-n stingă, scormonind noaptea de parcă ar fi căutat pe cineva. Apoi, slobozit ca din pușcă a pornit-o ia fugă, in vale. Pe urmele lui a răsunat o bubuitură, apoi a doua. Clinii au început să urle, iar ogașele să răsune, repetînd de trei, patru ori tunetul puștii. Nu s-a oprit pînă la matca ogașului. Acolo a stat puțin și a ascultat, la urma lui era liniște, doar o privighetoare se auzea în codru. Amărît, cu sufletul gol, a pornit pe ogaș in sus, ca să ajungă in culme, departe de sălașul Tinei unde parcă ar fi fost pălmuit pe nedrept. Mergea așa prin bezna pădurii, pe fundul ogașului, împledlctndu-se de pietroaie ți rădăcini în vreme ce încerca să-și explice și să recapituleze cele întîmptate. Clinii pășeau în urma lui, părind și ei îngîndurați, ca și cum și-ar fi dat seama că ortacului lor i s-a întîmplat ceva rău și acuma nu era vreme de zburdat, cînd el nici nu mai știa pe ce lume calcă. ROMUL FABIAN 34 Hupaul F«biu: land ponwyCe m cinlv Utora) FEREASTRA 5pre soare răsare Tăiat-am cu grijă fereastra Și-n ochiul ei magic îmi pare Cuprinsă și pînza, albastra, Ce-și leagănă fald după fald Și-ncearcă, In spatii, să spulbere Fosforica stelelor pulbere Și apele lunii în care mă scald ; Spumoasele unde Ce string și sărută-n neștire Ale țărmului forme rotunde Cuprinse din veac de iubire Și pinza țesută-n văzduh Cînd harnic pornește să scuture. Prea pline a cerului ciuture, Purtaie-n viteză de-al viatului duh ; Veșmîntul pădurii Cu mii de nuanțe în verde, Purtindu-și în ritmul măsurii Foșnirea ce-n ulrfuri se pierde Și duce cu freamătul ei Abia deslușițete cîntece Și-atitea ciudate descintece Din care-mi îngînă mereu un crîmpel. Privi rea-mi desfată Spărtura închisă în ramă, De cine și cînd fermecată De pururi privirile-mi cheamă ? Iar ochiul ei veșnic deschis, Cînd frunza și floarea se clatină Surprinse-n lucirea de platină, Mi-aduce un colț de pierdut paradis. ION MAXIM timp / e-aripile tăcerii plutesc ta ceas tîrziu, Cînd cerul e de zgură și visele sînt stele; Cînd orele sînt albe și eu aș vrea să fiu Un. sîmbure de viață, pe-un ram cu roade grele ... Balanța nopții-i spartă, de cornul smuls din lună. Pe apele-adormite curg valuri de cleștar, In cupele lor crinii tăcerile adună Și-n coapsa vremii acul secundei coase rar. AL POPESCU-NEGURA BALANSUL ORAȘULUI O/rt/ al acestui balans, îmi Culc uneori fruntea pe Balansul mare al orașului, ca Amețind să adorm, pînă Mă va trezi balansul orașului. Îmi întind trupul cald pe Elipsa tandră-a orașului, piuă Reușesc să mă-ncolăcesc intru-totul in Jurul coapsei orașului, ca Să devin dintr-odată prelung și Subțire, un fir pe care au căzut, Căzut vrăbii din cauza marelui Balans nesfirșit al orașului. Dacă Mai rog pe cineva să mă atingă, mă Spulber și spulberat mă va găsi în Balansul orașului meu. MARCEL TURCU Marcel Turca: Bal* «al Preotul TEAMA DE APE Poate pămtntul s-a temut de ape, Poate pâmlntul S-a temui de dușmani Și le trebuiau dacilor o cetate Să nu poată fi asediată, Să nu poată fi dărimată, O cetate Pentru numele lor N T R E DOUA C U L O R emeia mea, ancoră de uas bătrîn, Țărmul cheamă. Apa cheamă Și corabia se zbate Intre două culori /nebunite de furtună. HCRIA GUI A Hor ia Gui*: Intre duaă culori 37 UNDEVA ÎN SCANDINAVIA ^3cea ce dă farmec unui grup de sludenți este greu de spus. Acești băieți, de vîrste și temperamente diferite, după o conviețuire de numai cîtcva luni au aproape același sentimente și gînduri ori unde ar fi. Toți băieții din lume sînt în privința asta la fel. Nu știu, însă, fetele cum sînt. dc aceea despre ele nu mă încumet să afirm cele de mai sus. Dar asta nu înseamnă că între băieții respectivi n-ar mai exista nici o deosebire. Tocmai aceste diferențe detașate dc fondul comun, îmi vine să cred, fac farmecul unui grup de tineri. Și de la aceste deosebiri pornesc acele porecle și pseudonime care se inventează pe scama fiecăruia. Reacția ime- diată a celui vizat față de supranume de cele mai multe ori se cristalizează într-un acces dc furie, supărare violentă, în timp ce ceilalți sar în sus dc plăcere: înseamnă că au găsit porecla eficace. Dacă, însă, respectivul o acceptă cu indiferență. înseamnă că trebuie căutată alta mai nimerită. De aceea sînt unii care au o adevărată vocație pentru supranume, sînt numiți în fel și chip, dar ei nu se sinchisesc. Poate că au totuși o satisfacție nemăr- turisită că asupra lor nu planează mereu același și același nume născocit. Unui coleg îi spunem „Gibra|țar“. Nimeni nu ar putea preciza cum am ajuns Ia numele ăsta. Cred că hotărîtoare a fost rezonanța sa oarecum băr- bătească. Dar, culmea, se potrivește acestui om ! Iată cum : se știe că Gibral- tarul are o poziție strategică, iar colegul nostru este un mare strateg în spi- noasa chestiune a femeilor. Avem pentru el chiar un dram de admirație în această privință. Pentru „Gibraltar" nimic nu este mai ușor decît a sta dc vorbă cu o fată, chiar și necunoscută. Ba mai ales necunoscută. Arc el stra- tegia lui (și vă asigur că este un băiat admirabil, fin, fără nimic vulgar) în a opri o fată pe stradă, la cantină, în parc, la stadion, la Universitate, etc. și de a sc prezenta ceremonios și dc a schimba acele fatidice cuvinte (neștiute de ageamiii de noi), care în loc să-i provoace fetei supărare, îi stîrnesc un zîmbet sincer... Noi (care, uneori, urmărim această scenă cu veșnica bă- nuială că sîntem sau trași pe sfoară, sau că eșecul lui este atît de abil mas- cat îneît nu-i putem observa înfrîngerea) nu mai avem ce face, batem în retragere și rămînem la cheremul luî: dacă vrea ne spune cum o cheamă, dacă a stabilit sau nu o întîlnîre șî alte amănunte. „Gibraltar" și-a făcut din această strategic teribilă un cult. Cred că fără această strategie și-ar pierde orice individualitate, ar iî un om fără nici o ' bucurie. Am stat de multe ori de vorbă cu el. Față de mine se destăinuia în- 38 Horii VuîlekM : în ScaBdinavia totdeauna și pînă la urmă am descoperit o serie de amănunte interesante: n-a fost niciodată îndrăgostit deși a cunoscut zeci de fete (unele chiar fan- tastic dc frumoase), după ce cunoaște o fată într-o împrejurare oarecare nu profită dc un prilej viitor pentru a discuta cu ea ci, dacă o întîlnește, o salută rcspectos ; unele fete la o cafea (în orașul nostru studențesc se consumă enorm cafea) îi mărturiseau că au deja prieteni dar asta nu le împiedecă să se intîlnească, altele erau gata să perfecteze o întîlnire chiar în trei (adică să-i prezinte prietenul lor lui „Gibraltar"); că nu există fete urite (aici mi-a expus o teorie discutabilă despre frumos, cam prea subiectivă); că i-e teamă că nu se îndrăgostește de nici una (aici am observat dintr-o dată că este un băiat, paradoxal, timid). Am impresia că tocmai această timiditate îl scutea dc înfrîngeri. „Gibral- tar" era un om care nu făcea altceva decît să se biruie pe cl însuși. Nici nu îi trece prin cap că un eventual eșec ar veni dc la fata pe care o cunoștea, ci se temea doar de persoana lui. De aceea, cred, prieteniile lui cu fetele erau atît de fulgurante, cîteva clipe, cîteva minute, maximum două-trei ore cînd invita fata la un film sau la o cafea, dar asta numai în cazuri cu totul excepționale. Intr-o seară. în încăperea unei mari librării, intră in vorbă cu o fata (nu era așa de drăguță, dar era foarte grațioasă, delicată și, surprinzător, era nemaipomenit de șireată). Faptul nu prezenta acele caracteristici obiș- nuite pentru el. „Gibrallar" îmi spuse: „In definitiv am cunoscut și altele, mult mai frumoase... Mă obsedează însă ideea că dacă o întîlnesc va tre- bui să stau din nou de vorbă cu ea. Știi de ce ? I-am spus că mă cheamă „Gibraltar", iar ea s-a prezentat : „Păpădia" ... Nu știu de ce i-am spus „Gibraltar" ... Am greșit...“. Vasăzică avusesem dreptate: eșecul lui vine din interior. Peste cîteva zile am întîlnit-o in holul căminului nostru. Se plimba cu pași măsurați și într-un ritm dictat parcă de o melodie închipuită. M-a oprit: — II cunoașteți pe „Gibraltar" ? - Da. — Vă rog să-1 chemați jos. l-am spus șî „Gibraltar" sări ca ars. Coborî: — Ce e? — Cum ee e ? — De ce mă cauți ? \ Atunci stai un pic să-mi iau paltonul... ■Cînd veni în cameră, „Gibraltar" zise: — Sînt pierdut... își luă paltonul șî dispăru. In hol Păpădia îi zise : — Vezi că știi, nu suport întrebările. De ce au inventat oamenii între- bările ? N-ar trebui să existe... E ceva trist în întrebări... E ca și cum ai fi departe, „Gibraltar" nu mai îndrăzni să pună nici o întrebare. Se străduia să-i ghicească pornirile. Și i se păru că Păpădia are dreptate, oamenii se pot înțelege și fără să pună întrebări. Plecară pe străzi. Era tîrziu și nu prea, dar pentru ianuarie nu se putea spune că e devreme, lama, orașul este o pustietate albăstrie atîrnată de lumini. Cînd vorbeau, aburii respirației se zbateau prin aerul înghețat. iHoria VWkMti: Undau în Scandinavia 39 — Stiilâ, îi spuse ea, suflă și gîndește-te la un cuvînt, sau gîndește-te la ceva ... El suflă, umilind obrajii. — După conturul aburilor sc poate ghici ce-ai vrut să spui. Nu crezi ? Uite, ai vrut să spui că ți-au înghețat urechile... — Cu aproximație ... — Bine, dar totul e aproximativ ... — In afară de anumite lucruri.., — Bineînțeles, îl aprobă ea, sesîzînd nuanțe de caraghioslîc. Mergeau cu mîinile înmănușate, înfundate în buzunare. Erau ca doi străini ce nu cunosc orașul și se distrează la orice pas de neprevăzut. Plim- barea lor nu avea nici o țintă și poale de aceea îi atrăgea. „Gibraltar" nu mai vroia să-și explice nimic. Făcea ceea ce îi spunea Păpădia cu o supu- nere totală. Gerul îl simțeau la frunte, la bărbie ca pe un dușman, dar și ca pe un amic. Părea că le lipește pe piele suprafețe metalice înghețate. — BGîbraltar“, îi zise ea, suflă încă o dată. El suflă din nou. Aburul ieșise lunguieț, caraghios. Ea rîse scurt. — Nu te gîndești la nimic, vezi cum te trădează aburul: nu are nici o formă .. . El nici nu era prea atent. O înțelese totuși. Nu sc supără, ci zîmbî stîn- gaci, ca și cum se găsea înaintea unui obiect perfect vizibil, dar despre care nu știa nîeî ce formă are, nici ce culoare, nici la ce poate servi, adîcă un obiect simplu care te depășește prin lipsa unei aparențe imediate și la care te poți gîndi numai după ce îți dispare din față. Chiar gîndurile astea care se închegau și se legau unele de altele într-un mod destul de curios i se păreau prea independente de el, prea superioare și un pic disprețuitoare. Sc opri și îi spuse Păpădiei; ■— Suflă și tu. Ea se încovoie de rîs și aburii acestei izbucniri o învăluiră. Suflă cu plăcere. — Te gîndești la un film, inventă el cu seninătate. — Ai ghicit, zise ea satisfăcută. Acum ne putem întoarce acasă. Dar să nu ne grăbim, îmi strică toată plimbarea ... Și din seara aceea „Gibraltar“ o întîlnea mereu, contrar obiceiurilor de pînă atunci. Avea "n comportament ceva schimbat. Undeva sc modificase ceva. Ișî pierduse bucuriile de odinioară, acele bucurii minuscule, dar care erau numai ale lui. Acum se petrecea tocmai ceea ce evitase de atîtea ori“. „Dar de ce nu am evitat și acum ?“ zicea „Gibraltar*. Desigur că în locul acelor bucurii infime sufletul lui aștepta o mulțumire și o liniște mai depline. Poale că satisfacțiile acelea nu erau decît uri joc părelnic, care ca orice în- chipuire nu îl poți stăpîni multă vreme, îți scapă șî te părăsește. Prietenia cu Păpădia, deși atît dc necrezută uneori, era totuși reală. Dacă sc îndoia de legătura lor, și încerca o amărăciune cînd se gîndca că intr-o zi nu o va mai întîlni pe Păpădia, lăsa iotul baltă și sc ducea intr-un suflet la căminul ei studențesc șî o chema prin oraș oriunde, doar să fie alături. Șî ea nu îl refuza niciodată. Era suficient să îl zărească în hol că venea gata îmbrăcată cu paltonul. Intre ei, pentru „Gibraltar" era o punte, pe care trebuia să o treacă neapărat, dar era încă neputincios. El era plin de întrebări, vroia o sumede- 40 Horii V**iJe*cu: Undeva ia SciQKljBavji. nic de răspunsuri. Dar Păpădia era împotriva întrebărilor, și puntea trebuia să o treacă... „Ce fel de prietenie este asta ? se întreba „Gibraltar". Și la toate aceste îndoieli și șovăieli se mai adăugă o mare nesiguranță : găsea în buzunare, de fiecare dată cînd se despărțea de ea, bilețele, toate avind același conținut: „te iubesc". Cine îi punea acele bilețele ? Pe Păpădia nu o putea întreba nimic, nici nu îndrăznea. Nu îi cunoaștea nici scrisul. Poate î le virau colegii ca să rîdă de el... Dar nici asta nu se putea: știa Scrisul fiecăruia. Păstră bilețelele și le compară : erau colțuri de hîrtic moto- oliță pe care cuvintele erau scrise foarte ușor, cu vîrful creionului. Dacă nu crai destul de atent nici nu deslușeai literele. Ii venea să creadă că numai el /ede acele litere. Nesiguranța asta îl transformă într-atît pc „Gibraltar", îneît era dc ne- recunoscut. Nici nu mai putea aminti cineva de strategia lut... Ne privea pe fiecare cu bănuială. îl surprindeam culcat cu ochii întredeschiși. de parcă stătea la o pîndă obositoare. Altminteri era același om punctual la facultate, unde găsea în orele de curs o oarecare liniște. In restul timpului era domi- nat dc gîndurîle lui întortocheate, de avalanșa ezitărilor. Tristețea luî făcea ca în discuții cuvintele lui să fie mai puține și mai calculate. — Și dragostea poate veni așa dintr-o întîmplarc ? mă întrebă el cînd rămăsesem o dată singuri. Așa pe nepregătite, cînd nici nu poți bănui ? — Cred ca numai așa ... î-am zis eu. — Dar este ceva înspăimintător, o dragoste adevărată dacă vine așa este mai mult o durere. Mie nu-mi vine să cred, e imposibil... — Nu trebuie să crezi nimic, trebuie să simți. — Dar dc ce tocmai cu fata asta a venit dragostea și nu cu altele, am cunoscut doar zeci de fete... — Poate n-a venit nici cu asta, l-am provocat. — De simțit simt, dar nu cred ... — Nici nu-i nevoie să crezi. — Cînd sînt singur trebuie și să cred .,. — Greșești. — Parcă se pricepe cineva la asia ... Recent ml-a spus : .— îmi pare rău că mi-ați spus „Gibraltar" ... — De ce ? — Am citit că Gibraltarul se scufundă nu știu cu cîți centimetri la un secol... Și pămîntul se ridică corespunzător undeva în Scandinavia ... — Bine, dar e vorba de secole. — Nu importă. Pe ea o cheamă Păpădia ... Asta nu îțî spune nimic ? Am să vă rog să nu mai îmi spuneți „Gibraltar ,.Mi-e teamă ... — De cînd ești superstițios ? — Nu sînt superstițios. Te înșeli. Dar dacă este vorba de o Păpădie trebuie să te împrietenești și cu vîntul șî cu pămîntul... HORI A VASILESCU Borilk VMilewu: Undeva in Sctadinaija 41 L I L I T H ti ans născocind lumini prin temple legănări de ierburi și tăceri trupul tău crescuse din ferigi — flăcări — iad de frumuseți. te zmulse lutul din poveste și meșteri mari și anonimi au vrut zadarnic să te-adoarmd pe lespezi: cu harul unei alte vieți virtej-ispită ești prin lume — de vrajă-ți ard genunchii goi în iarba nopții ; ah, patimă izgonită de lut iartă-mă pustiu departe-departe. SILABE PENTRU MOARTEA LUNI Cuțit ruginit implintat in scoarța nucului de fratele meu, Vasile, cînd caii răpesc somnul in tropotul lor spre iarbă. fratele meu se duce cu arborii purtindu-și cuțitu-n cureaua cu ținte la ora cînd sfirșesc iubirile și femeia își acoperă coapsele. cuțit ruginit luneci prin somn in țintind și rămin, eu și ea, liniște păgină. ION IUGA 42 loa Inc*' Lllitb PERENITATE ■* n capul uliții e-ntotdeauna vintul. — Nu poți trece de vini, fără ca el să nu te spulbere in toate ființele in care-ai fost odată undă, sau anotimp, sau piatră de hotar. — Mereu sint alte pale ce revin — culoare-ncet mai luminoasă — a ființelor ce se deprind să crească-n zid, in mușchi, in caldarim. Necontenit e-o curgere și-o tulbure-intregire : sint vieți ce amurgesc in zid si ziduri reaprinse-n cite-un timp... In toate-o vinovată-asemănare, și peste vremi același vint numindu-te cu modulări ce insemna-vor poate anotimp, sau poate zid și caldarim și niciodată piatră de hotar. ION NOVAC Ton Novac: Perenitate 43 debut ARMONII COS În armonii cosmice-am cintat Din harfa credinței veșnice In destin și-n încrederea In noi înșine, In valuri tumultoase-am ris Și-n unde domoale de lac Sub vîsla ideii care-a zimbit Soarelui. Și-n noi am gindit Cu biocurenfi umani in nervi, Cu biocurenții albi Și de-abia apoi ne-am dat seama Că-n jurul nostru sînt oameni, Și-am cintat cu ei în armonii cosmice Și-am ris, am zimbit, am gindit împreună, In armoniile cosmice ce-au crescut, . Au crescut, Cu fiecare om nou, Cu fiecare om nou, Cu fiecare om nou. MICE V I s V isam că alergam După cinci cai albi, Vaporoși și obsendanți. 44 Debu> Alergam ameții ca după Un alcool tare, Și alergam. Alergam mereu, Deși știam că n-o să-i pot prinde Înainte de a mă Trezi. AL DAN HARȚAU ♦ ★ A ertați-mă, dacă acum, Cînd zidarul asudă, Cînd peste-această țară se lasă suris, Cînd în orice inimă bolnavă zboară un triumf, Jertați-rnă, dacă vă spun Că în curînd o cărămidă S-o auzi în hăuri plecînd; lertați-mă, dacă sînger, De prăpăstii lovit, Dar v-amintesc mai aprig să zidiți. P O R U N C Uăr bătui, femeia. Să meargă pe stradă-amindoi Mereu ca în clasa intii: Ținîndu-se-aievea de mină. 45 Bărbatul taie copaci cu săcurea. Soare doboară-n pădure. Femeia cu trunchiul frumos Să-l cheme la umbră Și uită bărbatul săcurea înfiptă In raze ... Femeia așteaptd-mbrăcată mireasă, Să lase bărbatul paharul Cu prietenii-n crișmă... Bărbatul face din ușile casei O barcă, Femeia ta mal Să-l petreacă: Cînd vîsla se rupe, Femeia să cinte Barca să-ntoarcă. Femeia cade-n genunchi Și talpa-i sărută, Atuncea bărbatul Să-și șteargă O lacrimă blindă. ION JUgCA 46 Orbul FRUNZIȘUL Fusese cald încă dc dimineață. Peste cîmpie alergau trîmbe galbene de arșică, înfășurînd oamenii și plantele, storcîndu-le vlaga, năucindu-i dc sete. Dade obosise mai repede ca altădată și sc retrăsese din tarla pe la prînz. Adusese tractorul pe drumeag, lingă liziera de salcîmi din dreptul haltei. Era umbră acolo. Căldura aspră, arzătoare, pîrjolea ramurile de sus, topea frun- zele și se mai ostoia pînă despica tot frunzișul. Era umbră, o rîvnisc tot timpul cit sfărîmase cu cele trei brăzdare crusta de oțel a pămîntuhii. Țipau brăzdarele numai cît îl atingeau, cuțitele îșî pierdeau tăișul repede. Dode forța motorul și totuși nu prea înainta cum ar fi vrut. Tn urma tractorului rămîneau bolovani uriași, nesparti. Maiou! lui era îmbibat de sudoare iar pe umeri și brațe praful stătea asemeni pufului de păpădie. TI suflat și el zbura mărunt și galben plutind în soare, apoi se lăsa ca un abur pe pantalonii de doc, pe scaunul tractorului ori pe volanul lucios. După ce opri motorul, Dode se dădu jos dintr-un salt. Sub tălpi, o clipă, i se păru că și pămîntul are trepidația lui, un tremur nevăzut. Primii pași erau întotdeauna mai șubrezi de parcă ar fi călcat pe cartofi. înainte de a se întinde să se odihnească se gîndi să meargă pînă la fîntîna cantonierului, să-și toarne o găleată de apă în cap. Coborî repede taluzul și ajunse la linie. Pantofii se ciocneau la fiecare pas de pietrele vinete și colțuroase dintre traverse și sunetul acela mineral, ascuțit, i se păru, după asurzitorul pă’ cănit al motorului, un susur de izvor plăcut și răcoros. Se opri atunci acolo și frămintă cu talpa pantofului viermuiala de pietre, o ascultă cum scriș- nește ascuțit, poate nemulțumită că este căznită, îndepărtată din locul ei. Dode se apleca, prinse o piatră și o așeză pe linia netedă și lucioasă. Fierul era încălzit, aproape că frigea. Piatra vineție, cu miezul dungat de vinișoare metalifere stătea ca o cocoașă și Dode își închipui cum primul marfar o va zdrobi sub zecile de roți iar praful ci va hălădui luat de vînt pierzîndu-și urma ca niște cearcăne. Nu-i plăcu acest gînd. Era destul praf în cîmpie, mare ca păsatul sau mărunt ca făina, cald, neînchipuit de cald că poți coace oul în el. Se aplecă, ridica piatra cu vine răsucite și o azvîrli cu putere în tufișurile din cealaltă parte. Piatra despică în traectoria ei cregile lovindu-se sec și căzu cu zgomot la pămint — Care dai, mă ? Că vin acu’ la line ... ’ - Lucian Cartării; l'ramujul Mai urmă o înjurătură vrăjmașă. Dodc rămase Jocului ca țintuit. N sudalma, într-un fel meritată, îl nedumerise cît glasul acela răguși îi păru rău că aruncase cu piatra. Putea lovi vreun om și asta nu mai er o copilărie. Dar, ciudat, glasul acela ii amintea de cineva. — Stai, mă, nu fugi, să-ți dau eu să mai arunci cu pietre. Numai un om avea acea răgușeală, ascuțită, sîcîitoare, își spuse el, ș uită că plecase spre fîntînă, câ-i este sele, că e prăfuit și copleșit de călduri Din frunziș, o momîie scoase capul încet. Se tîra nesigur pe brațe și Dod avu un moment de panică întrebîndu-se dacă nu cumva o lovise. — Te rîzi. ai ? De fapt, Dode așteptase acolo, între linii, nemișcat, fără nici o expres! pe chip. Abia actim, cînd îl văzu tîrîndu-se pe acel ins, i se păru că o șopîrl albastră, cu salopetă și cu o bască decolorată pe cap. și-a agățat coada îi tufiș și nu poate să se mai urnească. Acela se proptea în mîini să priveasc în lungul liniei. Nu se mai mișca, parcă de teamă să nu alunece pe taluz — Ce te-a apucat, ești băut ? strigă el. De astă dată Dode nu mai avu nici o îndoială. Insul era Papamanole sau cum îl porecliseră ei „Umblârețur. Fata lui roșcovană părea congesiio nată în lumina soarelui. Asta precis că dormea. își spuse el liniștit și si hotărî să-l ațîțe. — Așa dau eu, zise el în doi peri. — Ca să ologești oamenii ? Hai ? Să Ic spargi căpățînile ? Dode observă că Papamanole a lăsat din harțag, că, de cînd l-a văzut fiecare vorbă c mai îndulcită, nu mai arc violența de la început. — Ca să scot grivanii și umblăreții de prin cotloanele lor, De-aia dau Nu se înșelase. Cînd auzise ultimele cuvinte, insul își smucise capu brusc ca și cînd i-ar fi fost teamă că n-o să-l mai vadă pe cel dc pe linie. — lo-te la el! Umblăreții...Tu care ești, mă ? Dode îi vedea încurcătura, lățită pe toată fața, uimirea. Și apoi, zîmbeiu acela prostesc, laș, buzele țuguite. — Ieși, mă, Umblărețule, de acolo dacă ții să mă vezi. Sau vrei să ma dau o dată cu piatra ? Momîia din frunziș rîse cu o bucurie neprefăcută. — Mă, tu ești ăla... Dode. Să moară tanti-mea cu care mă distram dacă nu ești tu. Hai, încoa' mă, Dode. Ei, fir-ar să fie. Papamanole se bucura stupid. Brațele și le culcase pe pâmînt ca și cîn< fusese de ajuns cele cîteva minute ca să obosească. Horcăia, acolo, un rîs care-i congestiona si mai mult fala. Apropiindu-se, Dode îi văzu gura mare cei doi dinți de sus lipsă și simți în acea clipă dorința să se întoarcă din drum, să-l lase în plata domnului. Renunță zicîndu-și că e mai bine totuși să știe ce-i cu el. de unde a căzut pe acolo... Trecu peste șanțul din mar- ginea liniei și sări pe mal stîrnind in urma lui pietrișul din loc. Smulse din mers cîteva buruieni, cu frunze multe, își șterse pantofii cu ele. în sfîrșit, ajunse lîngă Papamanole. — Mizeria, neștiința și foamea să dispară ! Dodc tresări, vorbele acestea îi readuseră în minte pe Papamanole de altădată și se lumină la față. Numai el avea un asemenea salut fistichiu. II scosese singur, dintr-o broșură pe care o citise căznit. Era vorba despre socialiștii utopici, el nu înțelesese prea mare lucru, dar acele proiecte ispititor 48 Lucim Cunira: FruruL|sl de nebuloase, cu falanstere, cu străzi acoperite și încălzite. îl făcuseră sâ se-nvîrtă de colo pînă colo prin vagon ca un apucat. Se căznise să le explice și celorlalți tractoriști cc citise, dar fusese atit de confuz — doar înjurăturile erau lesne de înțeles — îneît nimeni n-a avut răbdare să-l asculte. Ca să înlăture acest insucces, Papamanole păstrase cele cîteva cuvinte, făcuse din ele un salut, pe care îl trîntea cînd nici nu te așteptai: după masă, la cul- care, la o țuică. Odată, o văduvă povestise vecinelor, iar întîmplarea făcuse repede ocolul satului, că într-o seară, cînd Papamanole venise la ea să se mai dedulcească și sc urcaseră în patul cu așternuturi moi, el stinsese lampa striglnd cu sete: „Mizeria, neștiința și foamea să dispară". Femeia țipase scurt și, ocrotită de întuneric, fugise la niște vecini. Papamanole a dormit în noaptea aceea singur, burdușind de necaz pernele cu fețe de borangic. Dode se aplecă și-i întinse mîna. Papamanole îl apucă puternic și-l trase brusc lingă el. rîzînd ca un tembel. — lo-te, dom-le, peste cine dau. Da’ de cînd lucrați voi pe aici î vru el să știe, cu o fajă lățită, curioasă. — Numai de-un an, răspunse Dode. Am venit in locul celor de la Gruiu. Lor le-a dat în altă parte și-am mai înaintat noi. — Bravo, mă, Dode, se repezi cu o laudă Papamanole deși nu era nimic de lăudat. Și în ce brigadă ești ? — A șaisprezecea. Umblărețu fluieră admirativ. — Ce multe aveți acum. Și cine-i șef ? — Botezan. II mai știi ? — Ei. cum nu, se îmbățoșă Umblărețu. Nu e ăla de-i sîsîit oleacă ? Și văzînd că Dode aprobă, continuă, opărit: Uite-al naibii, SCO’î Ici tu, cum s-a ajuns. Și acum precis că face pe nebunii... — Ba nu face, i-o reteză scurt Dode. E om dc treabă, organizează bine munca ... — Haida-de, că nu te cred. Zici așa... că nu mai știu eu ce-t pe la voi. Aoleu, Dcde, toi fleț ai rămas. Păi tu nu puteai să fii șef de brigadă ? Erai de-o mie de ori mai bun ca gîjiitul ăla. Dode îl ascultase tăcut, dar la ultimele cuvinte își strînsc pumnii pînă simți că-i troznesc degetele vîrîtc în carne. Papamanole chicotea încetișor, și lui ii venea să-l pălmuiască ca pe un marțafoi. Lovi cu pumnii în genunchi iar celălalt își opri ca prin minune chicotitul. —• Iar începi cu ale tale, Umblărețule ? De ce te legi dc oameni, dc toate celea ? Tot bălos ai rămas la vorbă, Umblărețule. Nu-mi închipuiam că o să te întîlnesc și, chiar de la primele vorbe, ai să începi cu dn laiul. Dode nu mai continuă să-1 mustre pe neghiobul acela pe care nu-l mai văzuse demult. Simți, chiar acolo, la umbră, suflarea fierbinte a vînluluî uscat, dogoritor, aducînd cu el o mireasmă amară de pelin. într-o clipă și-l închipui pe Umblărețu ca pe un melc orb care trece peste frunze, peste flori, fără să vadă nimic, lăsînd doar în urma lui o dîră albă, lipicioasă, ca un scuipat. — Ce te superi, mă, că n-am zis nimic râu de tine ? spuse fără mînie Umblărețu. Eu ziceam că meritai și tu să fii șef de brigadă ... Parcă le-aș fi înjurat. Dracu să vă mai priceapă. Nici alunei nu v-am înțeles, ce-ați avut cu mine. Da' stai. Ce vorbesc. Tu n-ai spus atunci nimic. Ai tăcut, Dode. tacita C«rwu: FramjșuJ 49 Erai palid, aveai niște ochi uscati, chinuiti, dc parcă tu erai vinovatul, nu eu. De multe ori acolo, la zdup, n-am întrebat ce-a fost cu tine atunci. Eu am crezut că erai așa fiindcă numai ție ți-a părut rău de mine, de tot ce se întlm plase. Uite, asta, eu n-am s-o uit niciodată, Dode, ai fost bun... Deși omul își mutase glasul. Dode nu-l credea sincer. Și apoi, nu avea nevoie de recunoștința Iui. Se strîmbă cu dezgust și-și pipăi buzunarele cău- lînd o țigară. Intihiirea aceasta cu Papamanole venise atît de straniu, iar dacă la început îl mirase acum simțea că inima îi e cuprinsă de o apăsătoare oboseală. De ce venise omul acesta să tulbure o liniște adîncă, fără între- ruperi. N-avea nevoie de recunoștința lui, putea să-și poarte pașii aiurea, lumea e doar atît de mare. De ce trebuiseră să se reîntîlnească ? Papamanole șezu mult timp fără să scoată o vorbă, cu șalele lipite de pămint. Era nebărbierit, îmbătrînit. Pe bărbia lui teșită, unsuroasă, Dode zări sclipind fire argintii. Oare cîți ani au trecut? ... Lucrau atunci în spre Cioara. Erau pămînturi bune, grase, dar fărâ- mițate. Alergau mult de colo-colo ca orbeții și deseori se certau cu socoti- torul. Cooperativa avea pămînt destul, dar nu făcuse încă o comasare. Ba unii cooperatori cîrteau că de ce să nu are eu pluguri cu boi, să facă oamenii zile-muncă. Era tînăr, crud și pentru fiecare răutate ori ignoranță era gata să verse lacrimi. Cînd soarele apunea se îndreptau obosiți spre tabără. Acolo aprindeau focul, lîngă vagon, din mărăcini stropiți cu benzină și frigeau, vînătorește, slănină, încălzeau conserve, ba făceau șî cîte o mămăliguță, cînd se saturau de plinea uscată și rece. Brigada lor n-avea mai mult de șase tractoare. Lucrau înlr-un singur schimb și li se pirlise pielea ca la diavoli. Erau tineri, voioși, nu se ivise nîci o spărtură între ei. Cînd se lăsa scara, unii se schimbau șî plecau in sat Ca de obicei, înainte de răsăritul soarelui erau înapoi, nedormiti, încercănați ca niște bufnițe, dar veseli, plini de căldura care le mai încingea trupurile. Daca unii cooperatori din cei noi. alergau nebunește după zilc-muncă, individualii în schimb nu se dădeau în lături să are cu tractoarele. Dc aceea veneau pe cîmp să-i momească o cină bună, băutura și bani ca să le are cîte două-trei pogoane, pe unde le aveau, dimineața sau seara, să nu observe mișcarea cei ce ar fi venit în control. Dode era tractorist abia de un an, și mai bine n-ar fi mîncat nimic cîteva zile dccît să accepte un asemenea tîrg/ îl văzuse însă pe Bălașa luînd niște zaibăr negru și bănuise că se înțelesese cu cineva. Apoi plecările lui Papamanole cu tractorul în sat deveniseră lot mai dese. El zicea ca se duce pe la unele și altele, dar Botezau îi spusese o dată să-și vină în fire că plimbările alea n-au să se termine bine, Pinlilie, șeful de brigadă, era un om prea blajin ca sâ-i ia din scurt pe cei doi, iar zaibăr și țuică de zarzăre se găsea la fiecare pas. De la un timp, Bălașa și Papamanole se plîngeau tot mai des de defecțiuni mecanice, că motoarele au pierderi de ulei, și de-aia consumă peste normă. „Să facem o verificare sîmbătă", a propus Pinlilie. „Așa nu mai merge" adăugase și Botezam Ce se întîmplă la noi e ca o bubă care doare dar nu a ieșit încă la iveală de sub piele și cînd apuci s-o vezi e prea tîrziu. Puțini se gîndeau în clipa aceea că durerile străbătuseră un drum anevoios. In acea zi Dode lucrase aproape fără popas. Se dădea jos numai cînd îl răzbea setea. Ziua se scurgea lent, ca un vis care nu se mai sfîrșcște. De la prînz, pe drumeag nu mai trecuse nimeni. Abia acum un băietan se-ntorcea 50 LaciM CurMira! Frunzișul cu caii ele la păscut, dar el nu le putea auzi tropăitul și-i urmări pînă se pierdură după niște lanuri de porumb. IDode nu-și putea explica de ce în acea zi era trist, viscolit. îi lipsea ceva, era flâmînd, poate dc o îmbrățișare, de un cîntec. Cînd ajunse cu ultima brazdă în capul locului, își sugrumă cu greu un strigăt de mirare. Ca un copac alb, cu fire dc aur, o fată aștepta acolo, nemișcată. Dode n-o văzuse niciodată în sat, nu o știa și se opri înmărmurit. Motorul își încetă și el bătăile, cu o răsuflare ușoara. Cei doi se priviră cu gînduri sugrumate. Dode își simțea obrajii fierbinți; ar fi întins mîna sâ se convingă că nu-i o ară- tare, dar mîinile îi tremurau poate de emoție, poate de oboseală. Fata venise spre el, încet, ajungînd chinuitor de aproape. Lui Dode fata i se păru, cu părul ei galben, cu chipul palid, fără contur, o ființă din basme. Celelalte fete din sat erau arse de soare, ca niște tăciuni, prăfuite de muncă, de cîmp. Cea de lîngă el părea chemarea dragostei însăși, o boare de ape galbene și moi. Dode își trecu mîna peste obraji, așa cum tc ștergi pe față de pînzele albe de păianjeni, apoi își întoarse capul limpezit. Nu era ostenit de oboseală, nu visa. Fără să știe ce face, întinse mîna și-i mîngîie părul și degetele nu mai avură îndoieli, tremurau aiurea risipindu-se prin mătasea cu afundurî de lumină. Cînd se dezmetici văzu că fata și-a plecat capul ; mîna îi rămase, sus- pendată în gol, frinlă ca o aripă. Se dădu jos, și abia atunci îi văzu ochii apăsători. înghețați. într-o clipă i se păru că se căscase un adine. Și atunci nu mai vorbiră simțirile, vorbiră gîndurile și se temu că frumusețea acestei clipe se va sfîșia, — Ce cauți aici ? dar el ar fi vrut să spună altceva, s-o întrebe de ce îi alungă liniștea de pînă atunci, tristețile lui tăcute și vechi dc-o vară. Abia atunci fata șî-a ridicat din nou privirea, i-a căutat ochii, rugător. Obrajii îi erau acum roșii, aprinși, ca un rug. A scos cu greu cîteva cuvinte ce destrămau ceea ce nu fusese, dar putea fi. Cînd a auzit ce îi cere. Dode i-a prins mîna mică și alba ca de copil șî i-a strîns-o ca într-un clește. Și-a dat seama, după o clipă, că o doare, i-a văzut ochii înlăcrimați și, fiindcă fata i s-a părut și mai frumoasă, a înjurat în acea clipă și soarele și lumina și viața. I s-a părut o mîrșăvie neînchipuită ca acei ochi albaștri, adinei ca un izvor, să ceară unui om să-și răscolească inima și să calce pe cinste ca pe un preș, să-nșele. Nu o mai întrebă cum îl chemă pe taică-su, dar dacă l-ar fi avut acolo, în fața lui, l-ar fi călcat în picioare ca pe o năpîrcâ. In închipuirea lui îl vedea pe acesta așleptînd acasă, pe prispă, să audă că fîîcă-sa a obținut ceea ce lui nu-i reușise. — O să tc bată ? o întrebă el căutînd să se stâpînească deși lucrul era anevoios. Fata a dat ușor din cap cu un aer neputincios și trist; părea obișnuită cu o asemenea urmare. N-avea puterea să nege și el șî-a închipuit-o prăvălită sub pumnii cîolanoși ai tatălui. — Și dacă o să trebuiască să stai aici, cu mine, toată noaptea, o să stai ? A dat din nou din cap, cu supunere, — Nemaipomenit, a izbucnit Dode. Și dacă mă leg de tine? Uite, sîntem singuri cuc în cîmp... Ai venit de capul tău la mine. Și ești frumoasă, tu- nateco I Bagi și pe Dumnezeu în păcat. Se opri o clipă să-și capete respirația, să se apropie mai calm de acea realitate ce îi depășea închipuirea. Simți o durere în pîntcc și-și aminti că ar fi trebuit de mult să mănîncc ceva. în liniștea cîmpiei foșneau gîze nevă- zute ; în jur, doar respirația lor acoperea întinderile cernite. — Cine-i taică-tu, cum îl cheamă pe tîlharul ăla ? ceru el cu năduf. Numai un tîlhar își trimite fala noaptea sa adulmece, să bage pe alții în păcat... Să obțină ce n-a putut el, dihonii puturos. De cîte ori ați mai făcut așa ? Spune, vrăjitoareo ? Abia atunci fata a început să plîngă cu hohote, s-a smuls din loc și a pornit besmetică peste cimp, dar nu spre sat, ci spre lac. Așa stau deci lucrurile. Nenorocitul de bătrin a căpiat de-a binelea. Acum știa a cui este fata. A alergat după ea. La început nu o vedea, dar îi auzea zdupăiturile. Apoi i-a văzut rochia albă și a ajuns-o „Crede-mă, fato, că nu-mi este ușor. Parcă aș călca pe sufletul meu... N-am înșelat pe nimeni pînă azi. Ce-or să zică ceilalți ? E □ înșelătorie. înțelegi?" i-a țipat și ea a tresărit. S-a întors pe călcîile și a pornit din nou să iugă. Nici acum nu se îndrepta spre sat și l-a cuprins frica. Fata se lovea de bulgării mari din arătură, se descum- pănea. o dată a căzut într-un genunchi, s-a ridicat și a continuat fuga arun- cînd dezordonat din miini, aplecată înainte, cum fug femeile. Și-a dat seama că lucrurile sînt încurcate de toi iar pînă să Ie descurce, lunateca aceea de fată face vreun pocinog. A alergat din nou după ea și a ajuns-o repede. A prins-o dc umeri și a înțeles că nu mai are puterea s-o alunge. Au venit agale înapoi; tarlaua era pe aproape, l-a pus o haină să stea jos, căci vroia s-o vadă, să știe pentru cine încalcă datoria. A rămas acolo, ca o arătare albă, frumoasă, tăcută. O vedea și se simțea bine. Era un vis de-al său la care nu se gîndise niciodată și lotul putea să rămînă la fel de frumos și in viitor. Pe la miezul nopții a simțit că adoarme, iar trac- torul merge singur, orbecîind drumul. La capătul locului i-a oprit, l-a spus fetei că trebuie să închidă ochii puțin și s-a întins pe iarba din marginea șanțului. Fata l-a chemat lîngă ea cu un gest blind. El a pus capul pe haină și era fericit, simțea o bucurie pentru care era în stare de orice. Aproape că alungase și teama pentru ceea ce făcuse: cel puțin nu mai vroia să_se gindească. Adormea de obicei ușor, dar atunci i-a trebuit doar o clipă. Cînd s-a trezit, capul îi era în poala ei, O mină de-a lui ii înconjura genunchii albi și calzi, l-a spus ca nu i-ar mai da drumul și ea a zîmbit ca o soră bună. Ceva îi spunea că trebuie să o sărute atunci. Dorința aceea i-a apăsat sufletul numai o clipă. Pe marginea șanțului a auzit pași ușori, furișîndu-se. A strigat aspru, întrebînd cine e, dar n-a răspuns nimeni. El văzuse, totuși, o umbră. Fala se lipise de el ca un pui speriat. A mîngiiat-o pe păr, pe față. Tăcerea aceea nefirească nu-i placea. A sărit miniat și primii bulgări pe care i-a simții sub palme au pornit să zbirnîie departe, pe șanț. S-a auzit o icnitură și un duduit dc pași. Cineva fugea, și a bănuit cam cine era. Ar fi trebuit să se ia după el, să fluiere sau să-l huiduie ca pe potăi. A găsit totuși puterea să se stăpînească. S-a întors lîngă ea, tăcut, i-a întins mina să se ridice, iar cînd a fost lîngă el a cuprins-o in brațe și a sărutat-o pe buze, pe păr, pe ochi, fericit ca un copil, care se descarcă într-o clipă de tot ce-i apasă su- fletul, A ridicat-o sus, pe tractor, lîngă el. Așa a arat restul ce-1 mai avea. 52 ian Frombul — Dâ-mi și mie o țigară. Dode! mâi Dode! Papamanole întinsese o mînâ subțire, tremurînd de alcoolic. Ii dădu, îl lăsă s-o aprindă și se reîn- toarse în el. Cînd a terminat, pămîntul era negru, frămîntat, cîmpia tăcută, pașnică. Apele nopții piereau. Stelele se stingeau, palide, obosite. Cîteva păsări au trecut, țipînd ascuțit, spre baltă. Umbrele jilave ale cîmpului i-au găsit palizi, dar cu sclipiri noi în priviri. El avea o hotărîre împietrită, ca niciodată. Din spre sat se auzeau clopotele de fier ale căruțelor, l-a spus că nu o mai lasă să se întoarcă în vizuina blestemată de acasă. In noaptea aceea Dodc călcase o datorie dar nu pentru bani, din lăcomie, ci în numele unui simțămînt care fusese mai puternic decît orice. In inima sa răvășită, faptele începeau să se aștearnă fiecare la locul lor. Ce știa însă cel mai limpede era că o vroia pe acea fată albă și tăcută numai pentru sine, din zori și pînă în amurg, și pentru toate nopțile calde ale vieții. Simțea că nu o mai poate lăsa să plece undeva, aiurea, lîngă alții. Ea era de-acum pasărea lui argintie, copacul bucuriei celei dinții. Cînd soarele apărea roșu, împurpurînd zorii, a pornit răvășit de bucurie la drum. I-a spus că o duce peste mări și țări, în împărăția lui pe tărîmul celălalt, unde era un palat cu totul și cu totul de aur, îneît la soare te puteai uita iar la dînsul ba. Ea a rîs și La întrebat dacă e drum mult. „O zi de vară pînă scara, dar maî întîi trebuie să trecem de muma Crivățului, de cea a viatului turbat, să străbatem pădurea neagră, deasă ca peria, de la gîrla de păcură, care aruncă pietre și foc pînă la înaltul cerului. Pe deasupra lor săgeta alb un avion și el îî spune că c fiul zmeului care umblă în cruciș șî curmeziș pri nori să îi caute, și nu pot altfel scăpa decît dacă-i dă o sărutare. Dar numai două, că dacâ-i dă trei se preface in cerb de aur și nu mai poate deveni om decît dacă îl stropește cu lacrimi de turturică. Fata i-a dat o sărutare ușoară ca un borangip și-au trecut pe lingă pădurea cea deasă și vrăjile aproape că l-au atins, că simțea o piroteală cumplită care se lăsa cu lespezi pe inimă. Trecură și pe la gîrla de păcură. Acolo motoarele năzdrăvane împingeau niște căngi de oțel pe gura pâmîntului și lighioana țipa mereu că mai vrea scrîțnindu-le din dinți și duduind greu. Și de acolo se văzură într-o cîmpie largă șî verde ca smaragdul. Irina avea o bucurie liniștită în ochi, dar vorbele arătau ca gîndește aspru, cu un simț femeiesc treaz. «Poate chiar să mă desmoștenească" a zis cu un licăr de deznădejde. El a rîs sfidător. în acea clipă credea prea mult în puterea lui, fericirea îl îmbăta ca un vin vechi și tare. Se și vedea luptîndu-se, schilodindu-i pe cei ce ar fi vrut să-l despartă de ea. Se închipuia ptecînd de mînă cu ea, la oraș. Nimic nu-1 înspăimînta. Cit privește faptul că n-ar fi primit pămînt, zestre, asta i se părea cea mai năzdrăvană glumă. „N-am eu pâmînt destul ? Negru — gras ca untul, galben roșcat, castaniu, moale ori pietros : îmi ajunge, fato, pe mine nu mă cumpărâ nimeni cu pâmînt. Să-l mănînce el, taică-lu. Mie îmi este de ajuns dragostea ta. Să fii lumina mea. Să nu mă părăsești niciodată.** S-a smuls greu de lîngă ea. Pe mătușă a rugat-o s-o păzească de ochi străini, dc rudele ei, de toți. O temea fiindcă n-o cunoștea... O întîlnise într-un chip atît de neobișnuit și nu vroia s-o piardă. Bucuria și spaima se latei an Cwnaru! Ffwiuhul 53 luptau în ci. A tăiat peste cîmp, scurtînd drumul, dar cei de la brigadă ple- caseră. La vagon era doar Varlam, dispecerul stațiunii. L-a primit cu ochii lui tulburi, de bețiv. Era afumat bine, căci prima vorbă a fost o înjurătură. După o noapte fără odihnă, după toate cele petrecute, otrava nebuniei La cuprins repede pe Dode. A pus mîna pe o cheie și a sărit de pe tractor. Poate că avea o figură de rătăcit, ceva înspăimîntător, nu știa. Varlam s-a speriat și a fugit peste cîmp săltîndu-și bucile mari. I-am lăsat dracului să fugă ca o broască țestoasă. S-a urcat din nou și a plecat spre lac. S-a spălat bine, și-a curățat tractorul cu grijă și vinovăție. A verificat rezervorul, combusti- bilul îi ajungea pînă la prînz. A plecat la tarlaua unde lucra Botezan. Acesta nu l-a întrebat nimic, dar din prima clipă Dode a înțeles că îl privește altfel, parcă nu mai era el ci umbra celui ce a fost. Asta La încrîncenat. S-a închis în cl și nu i-a povestit nimic. La prînz, cînd Botezan era în celălalt capăt al tarlalei, a plecat singur la brigadă. Ii trebuia combustibil, îi era foame, căuta un prilej să aducă acolo vorbe despre cele petrecute, care îi stăteau pe inimă. Pintilie i-a spus că seara o să fie o ședință specială. Primul gînd a fost că ei au aflat totul iar Varlam a și dat sfoară în stațiune. Aveau dreptul, știa, dar îi părea râu că nimeni, nici măcar Botezan, n-a venit să-l întrebe o vorbă, să spună el mai intîi ce are pe suflet. A coborît privirea. Nimeni nu i-a zis nimic, păreau că nici nu-l vedeau. A plecat tăcut și nici n-a observat că lipsea Papamanole. Abia seara s-a prăbușit peste toți furtuna. Cu un Gaz vechi, hodorogit pe drumurile păcătoase dc țară, au venit directorul, organi- zatorul de partid. Papamanole și un milițian necunoscut. Prezența acestuia din urmă La mirat cel mai mult. Iși spunea că pentru ceea ce făcuse cl, n-avea rost să fie adusă miliția. Chiar dacă vroise să-l atingă pe dispecer peste fălci. Milițianul a început să citească niște hîrtii și Dode a văzut că mîinile acelui om tremură și n-a putut înțelege de ce. In acel asfințit tăcut s-a vorbit despre moarte. Un om fusese omorît și vinovatul era Papamanole. Milițianul citise apoi declarația lui Papamanole din care reieșea că se înțelesese cu unul din Poiana să-i facă o arătură pe vin și bani. Din cîmp plecase drept Ia el. Mergea cu viteză, nu știa că la pod drumul era blocat. Papamanole. nebun, n-a încetinit viteza iar bâtrînul de la pază s-a ferit în ultimul mo- ment, a alunecat și a căzut în vad. A murit peste cîteva orc la spital. Aceasta era toată întîmplarea, fără înflorituri. Șeful de miliție avea chef de vorbit, vroia discuții, cerea angajamente, dar povestirea aceea tristă făcuse să se prăbușească ceva în ei. Plutea o spaimă, o durere. Au vorbit cîțiva, aspru, crispați, invinuindu-se că n-au făcut ceva mai din vreme. Dc Papamanole bănuiau că bea, ară pe ascuns, și se bate în sat, și, totuși... Nu crezuse nimeni că lucrurile o să ajungă aici. Pintilie, om pașnic, liniștit, părea doborît, năucit de tot ce se spunea. Cît timp a vorbit, Botezan La privit pe Dode cu ochi negri, tăioși, scormo- nindu-l. Aveau in ei o bănuială nerostită, dc aceea șî mai greu de suportat. în asemenea clipe grele se răscolesc și-ți vin în minte țoale greșelile pe care altădată le-ai trecut cu vederea, îngăduitor, ie depărtezi de ele ca de un ciumat și te angajezi să-ți schimbi întreaga comportare. La început, Dode se mîniase pe sine, sc simțise toată ziua îngrozitor de singur, încărcat de gmuurt. Nu deschisese vorba despre ceea ce se întîmplase căci nimeni nu l-a întrebat; poate că nu-i văzuseră tulburarea sau poate ca nu avuseseră chef 54 Lucian Cannru: de așa ceva. Apoi l-a descurajat apatia celorlalți, se simțea singur în cîmp. părăsit ca o fîntînă fără cumpănă, înnămolită. Dar el vroia să vorbească cu cineva, căci în cîmp nu poți trăi singur, părăsit Cînd au plecat spre mașină, Papamanole i-a privit pe băieți, încercînd să zîmbească, să pară tare. Dode a întors capul. în seara aceea n-a avut curaj să deschidă vorba despre el. Ce-ar fi putut să le spună ? Că i-a ieșit în cale o fată, că pentru ca a acceptat să-și calce cinstea, că o iubește însă... a cerut voie șefului de brigadă să se ducă pînă în sat, la mătușa-sa. Botezau l-a întrebat dacă se duce tot cu tractorul și el a înțeles unde bate. I-a spus că poate să se ducă și pe jos. Probabil că avea niște ochi injectați dc praf, de întîmplarea lui Papamanole, de setea de a o vedea. Simțea că dinții s-au strîns unul în altul ca la o jivină gata să sară asupra prăzii. Poate că Pintilie a înțeles ceva, sau era prea năruit să-l mai judece .acum pe mezin. I-a dat drumul. Botezau i-a oferit bicicleta, calm, fără rău- iate. Doar la plecare a adăugat într-o doară : „Poate vorbim mîine cîte ceva." Peste cîteva clipe Dode sc pierdea în întuneric. — Și-acolo m-am gîndit cîtcodată la tine. Erai așa de trist, dc fră- mîntat... Tu ai suflet bun. Dode. Pe tine tc-ar iubi tractoriștii. Dacă-ai fi șef de brigadă. Dar femeile... he, be, hc ! Papamanole rîdea iarăși din senin, cu gura lui știrbă urîtă. Dode își răsuci capul, vroia să vadă altceva. Rîsul lui Papamanole îl sfredelea ea un burghiu, amintirile desprinse din cripta lor trebuiau îngropate la loc adine, pentru totdeauna. Privi atunci spre haltă. Cei cîțîva călători care așteptau trenul, sc ridicaseră de la umbră sau poate că veniseră abia atunci și stăteau cu bagajele în mină, cu fețele ațintite în șeaua cîmpieî. Papamanole se ridică și el greoi, transpirat. — Tu ai auzit clopotul ? Dode dădu din umeri că nu l-a auzit. Ce ■chestie! S-au boierit, nici clopotul nu-l mai bat, zise Papamanole și porni pe lîngă lizieră, călcînd atent pe margini iarba săracă și palidă. — Nu-ți ici bilet ? îl întrebă Dode. Papamanole se bătu cu palma peste frunte, ca și cînd uitase acest lucru, dar era numai o glumă, căci imediat izbucni în rîsul lui apăsător, uscat. — Mizeria, neștiința și foamea să dispară l Și-au strîns mîinile în grabă și abia mai tîrziu Dode și-a dat scama că n-a mai apucat să-l întrebe dc unde vine, și unde se duce, ce face. Roțile scrîșncau ascuțit, țipînd pe arcușul sabojilor. Papamanole coborî taluzul bălăgănind un pachet învelit în hîrtie groasă, de sac. Dc la ușa vagonului făcu un semn dc despărțire cu mîna. Se înroșise la față, părea umflat, nițel aplecat, și lui Dode îi fu iarăși milă de el, după multă vreme. „Parcă ar fi un trunchi de copac bătrîn, cojit, mîncat de carii" se gîndi. Apoi Dode ieși din frunziș în soare, și porni spre fîntînă să se răcorească. LUCIAN CURSARU j|.Qciaa Cur>«ru t'ruruinul din lirica universală POEȚI SPANIOLI FEDERICO GARCJA LOI?CA ODĂ REGELUI DIN HARLEM Cu o lingură scotea ochii crocodililor și lovea dosul maimuțelor cu o lingură. Focul de totdeauna dormea in cremene și maimuțoii beți de anason uitau de mușchiul cătunelor. Acel bătrîn acoperit de ciuperci mergea acolo unde plîngeau negrii in timp ce scrîșnea lingura Regelui și soseau rezervoarele cu apă putredă. Trandafirii fugeau de tăișurile ultimelor unduiri ale aerului și In grămezile de șofran copiii necăjeau micile veverițe cu un zgomot pingărit de frenezie. Trebuie să treci podurile și să ajungi la rumoarea neagră pentru că parfumul plămînilor ne lovește timplele cu învelișul tor cald de ananas. Trebuie ucis vînzătorul alb de țuică, toți prietenii mărilor și nisipurilor și trebuie să lovești cu pumnii închiși micile evreice care tremură, pline de pistrui, pentru că Regele Harlemuluî cîntă cu ceata sa pentru că toți crocodilii dorm în șiruri lungi 56 D>a liriu uaîvcruH. sub anianta lunii pentru că nimeni nu se îndoiește de frumusețea infinită a pilniilor ștergătoarelor a măturicilor de pene, a crdtițelor de bucătărie. Ay, Harlem ! Ay, Harlem ! Ay, Harlem f Nu există tristețe comparabilă ochilor tăi umiliți singelui tău frămîntat în elipse obscure marelui tău rece captiv, în haină de pușcărie. noaptea o despicăturd și blînde salamandre de ivoriu Fetele americane purtau copii șî monede în pintece și copiii cădeau leșinați cu brațele intinse ca o cruce Ei sînt. Ei sînt acei care beau whisky de argint uniți cu vulcanii și înghit dragostea inimilor din ghețăriile muntoase ale ursului. In acea noapte Regele Harlemului cu o lingură extrem de dură scotea ochii crocodililor și lovea dosul maimuțelor cu o lingură extrem de dură Negrii plingeau, contopiți între umbrele și soarele de aur Mulatrii întindeau gumele nerăbdători să ajungă la torsul alb și vîntul împăienjenea oglinzile și spărgea vinele balerinilor. Negrii, negrii, negrii, negrii, Singele nu are porți în noaptea voastră căscată spre cer Nu există sfială. Singele furios pe sub piele trăiește în spinul pumnalului și în pieptul peisagiilor între cleștii și grozamele celeștii luni a Cancerului. Singele care caută pe mii de căi morțile presărate cu făină și cenușa narzilor cerurile albe și polii unde cintă negrul... singele care privește încet, cu coada ochilor făcut din spartul grăbit și din nectare subterane Din liric* un.lwrHill 57 Sin gel e care se oxidează in urma nepăsătoare a atizeului și dizolvă fluturii în cristalele ferestrelor. E singele care vine, care va veni prin acoperișuri și terase, prin toate părțile pentru a carboniza clorofila femeilor albe pentru a geme la picioarele paturilor înaintea insomniei lavoarelor și a se sparge într-o auroră de tutun și galben estompat. Trebuie să fugă de maluri și să se închidă in ultimele etaje Pentru că măduva pădurii va pătrunde prin crăpături pentru a lăsa in carnea voastră t> ușoară urmă de elipsă și o falsă tristețe de mănuși decolorate și de roză chimică E pentru că în mult-ințeleapta tăcere cînd valeții și bucătarii și acei care curăță cu limba rănile milionarilor își caută Regele de-a lungul drumurilor sau în colțurile salpetrului. Un vînt sudic de lemn oblic in noroiul negru iși ride de bărcile fărimate și se înfige ‘încetișor în umeri Un vint sudic care poartă colți, floarea soarelui și alfabete o pilă Volta cu viespi înnăbușite —, Olivar era exprimat prin trei picături de ceară pe monoclu Amorul, printr-o singură față imposibilă de piatră Măduvi și corole compuneau deasupra norilor un deșert de înălțimi fără o singură roză. Din stingă, din dreapta Din sud și din nord se ridică un perete impasibil pentru cărțile și acele din apă A u-i căutați, negrii, fisura pentru a găsi masca infinitului Căutați marele Soare Central devenit ananas sunător soarele care alunecă prin pădure sigur că nu va întilni nici o nimfă. ■Soarele care distruge numerele și nu s-a încrucișat niciodată cu vre-un vis 53 Din lirica salteriili Soarele tatuat care coboară spre riu și muge, urmat (le cai mani. Negrii, negrii, negrii, negrii Niciodată șarpele, nici zebra, nici mula, nu păliră murind Tăietorul de lemne nu știe cînd vor muri Plingătorii arbori doborîți Așteptați jos, la umbra Regelui vostru înroșit Ca scaii, cucutelor și urzicilor să tulbure ultimele terase Atunci, negrii, atunci, atunci veți putea săruta cu frenezie roțile bicicletelor și monta perechi de microscoape pe cozile veverițelor și să dansați la urmă în siguranță in timp ce florile zbirlite ce omoară pe Moise al vostru ca in miinile cerului Ap, Harlem deghizat ? Ap Harlem amenințat de o gloată de costume fără cap Mi-a ajuns zgomotul tău Mi-a ajuns zgomotul tău traversind trunchiuri și ascensoare De-a curmezișul gravurilor cenușii Unde plutesc automobilele tale acoperite de dinți De-a curmezișul cailor morți șl crimelor minuscule De-a curmezișul regelui tău deznădăjduit a cărui barbă ajunge la mare.., In românește de 10N NEGRU B MIGUEL HERNANDEZ S E N Ț Ă ^Absență e tot ce văd : ți se reflectă în ochi. Absență e tot ce aud : iți murmură timpul în glas. Absență e tot ce respir : iți miroase a iarbă suflarea. Absență e tot ce apuc : ți se pustiise trupul. Absență e tot ce simt. Absență, Absență, Absență. ț>in liric* unive/Mli 59 GERDARO DIEGO O P I L A R E M i copilăria ta, spune-mi, unde-i ? 1/ reau sa fie ale mele: apele pe care le-ai băut, florile pe care le-ai călcat, cozile pe care le-ai înodat, rîsul pe care l-ai pierdut. Cum e cu putință să nu fi fost ale mele 2 Răspunde-mi, spune-mi. Sînt trist. Cincisprezece ani, doar ai tăi, ai mei niciodată. Nu-mi tăinui copilăria ta. Roagă-1 pe Dumnezeu să ne restitue timpul. Iarăși vei fi copilă șl noi ne vom juca. VICENTE ALEXANDRE S U R | o A R A L^a avea un nas clrn, și era subțire. Cu cită plăcere alerga pe nisip I Și ea intra în apa și nu se speria niciodată. Plutea prin apă ca-n elementul ei natural, de parcă valurile ar fi purtat-o spre țărm din depărtare aruncind-o încoace, nevinovată în spuma apei, cu ochii deschiși spre lumină. Atunci alerga cu valul pe nisip și ridea, ris de copil in risul mării, se ridica, udă, atit de mică de părea să fi ieșit in acea clipă dintre valvele scoicii și se-ndrepta spre uscat: un dar al valurilor. îți amintești ? Povestește-mi despre cîte sini pe fundul mării. Spune-mi, spune-mi, o rugai. Nu-și amintea de nimic. Și rizînd intra din nou în apă și se culca supusă pe valuri. In românește de PETRE STOICA 63 Din liric* naiver&ali I orientări EVOLUȚIA LUI T. S. ELIOT (GENEZA PLURILINGVSMULU1 §1 CONCEPȚIA DESPRE ARTĂ) 01 m eu The Vaste Land (Țara pustie), singularitatea poetului T. S. Eliot devine evi- denta. Trăsătura cea mai izbitoare e dublarea versurilor dc un sublcxt aproape mereu prezent identificabil în citate, modificate sau nu, și aluzii la tot felul de acte, personane și fenomene aparținînd trecutului șî prezentului, culturii și vieții, iubirea pentru arhetipuri și încadrarea situației tradiționale în contestat modern sînt alte elemente ale acestei arh lecturi de pietre diferite, aparținînd feluritelor temple pe care multe civilizații le-au ridicat la timpul lor. Necesitatea notelor explicative este de aceea imperioasa. Ideea Țârii pustii vine de la legendele spotului Grai (The T egends of thc Holv Grail). Grai înseamnă în legendele medievale vasui folosit de isus 1a ultima cină, vas în care a fost cules suinele vărsat de Isus pe cruce și în căutarea căruia se aventurau iluștrii cavaleri, eșuînd datorită păcatelor săvîrșîte. in unele variante sc pomenește de Amforlas, regele păcătos, rănit de o suliță sfîntfl, sălășluind intr-un castel pe malul unei ape. Păcatul regelui a provocat veștejirea pămîntului. Opoziția se realizează între simbolurile fertilității (marinarul fenician) și pămîntul sterp, guvernat de regele păcătos, aluzie la degradarea sentimentelor și, în general, la criza societății contemporane cu reducerea iubirii la pură mecanică sexuală, etc. Arhetipul integrat decorului este Tiresias, bătrinul hermafrodit, pe care experiențele l-au sleit fizi- cește și spiritualicește fără să-i dea o soluție. în prima parte îngroparea morfitor (The Bunia] of the Dead), după referirea la luna Aprilie, aluzie la regenerarea prin ploaie a soarelui uscat, pcetul introduce un motiv din Trist an und /solda pentru a sugera lipsa dragostei în Țara pustie: „Oed'und leer das Meer“ ; vasul Isoldei nu se vede nicăieri. Apoi reapare orașul brumos, orașul ireal, descris cu procedee simboliste (Baudelaire, Verlaine, Verhaeren). în altă parte poetul vorbește despre „The Death — like qualitț/ of ihe city", despre orașul mort, ceea ce ne face să ne gîndim la Bruges la morte a lui Georges Rodenbach. fn acest oraș imens și mort, fantomele însuflețesc pustiul la ore fixe, orele deschiderii birourilcr și începerii slujbelor. în partea a doua, tocul de șah (A game of chess) poetul, vorbind despre o seducție și un Vio, revine la sterilitatea, la brutalitatea relațiilor intre sexe. Se trece apoi ta un dialog în argou între persoane aparținînd mediului proletar. Discuția se învîrtește in jurul efectelor iubirii reci șî forțate, justificabilă prin greutățile econo- mice absorbitoare. Personajele nu resimt unele pentru altele decit enervarea în lumea care-i apasă cu masa ei cenușie, monotonă, fără căldură. Toiul punctat de strigătul barmanilor londonezi — Grăbiți-vă! închidem! — și încheiat cu cuvintele de rămas bun ale Ofelîeî (Hamlet, actul IV, scena V). în partea a treia The Fire Sermott (Predica de f«), bătrînul Tiresias e martor amorului steril dintre dactilografă șî tînărul cu coșuri. Dactilografa se întoarce acasă unde o așteaptă un dejun de alimente conservate. Apare tînărul funcționar cu tenul stricat de aerul viciat al metropolei. Ceea ce urmează e lipsit de posibilitatea unei sincerități sau a unei comunicări. El pleacă bîjbîind pe scara neluminată, în timp ce ea dă drumul la gramofon și murmură : „Afă bucur că s-a terminai", în timp ce se piaptănă, absentă, inocentă, neatinsă de cele petrecute. Orlrntiri 61 Poetul pornește apoi spre Tamisa și aude vocile fiicelor ei, înnobilare a unor alte pro- babile dactilografe dintr-un building din Moorgate. City, ocupînd living-rcom-uri cu un pat. Finalul face aluzie prin citate la Sf. Augustin și la Buddha, marii reprezentanți ai ascetismului occidental și oriental. După Maxuell aluzia nu e înlîmplătoare —: viața lumească e moarte spirituală, deci e necesară o reînnoire prin ascetism, o regăsire a purității, o credință intr-un principiu, superior. Partea a patra Death by Waier (Moartea prin apă), aduce în scenă pe Plilebas, mari- narul fenician simbolizînd zeul fertilității aruncat în apă în fiecare an pentru continuarea ciclului vital. Poetul vrea să sugereze prin acest rit legătura cu trecutul și cu timpul în general, în care aceste gesturi repetate se pierd ca niște note alcătuitoare ale simfonici, în timp ce toate se succed, din nou și din nou, fără început șî sfîrșît (influența e din The Golden Bough a lui Sir James Frazer„ carte în care se discută riturile vegetației șl diversele zeități fertilizatoare: Adonis, Altis, Osiris: Phlebas fenicianul, mort de doini săptămîni, / A udai pescărușii și adinca bulboana a mării / Și profitul șt pierderile, f Un curent pe sub valuri Șoptind i-a cules oasele. Căzind, ridicându-se, / El a trecut de vîrsta lui, de tinerețe, / Intrînd în virtej. Păgîn sau iudeu / O tu ce-ntorci timona pripind către vint,: Gindefte-te ia Phlebas fenicianul, care a fost înalt și frumos ca și tine. In ultima parte Ce a spus tunelul (What the Tliunder Said) sînt folosite ea teme, cum arală autori»! în note, pelerinajul la Emieaus și drumul spre capela primejdiilor (motiv care se întîlneștc în cartea lui Yess L, Welston — From Ritual To Românce —, în care sînt analizate legendele Craniului, carte care a influențat profund crearea Țării Pustii. Intr-o nouă încercare de purificare, e străbătut un drum de-a curmezișul țării pustii către capela primejdiilor, decorată macabru, ca să înspăîminte pe inițiat Aceeași dezesperanță lipsă a apei, semn al condamnării: Pe-aicea nu e apă, numai stînci, l Sttnci fură apă și un drum de pulberi / Incolăcindu-se-ntre munți / Pietroși, stîncoși, lipsiți de apă. Sînt pomenite între orașele ireale, prăbușindu-se, Ierusalimul, Atena, Alexandria, Viena și Londra, lărgire geografică, prin care se înțeleg culturi și sisteme socio-economice. Apoi CÎntecul cocoșului alungă fantomele. Poemul se termină cu repetarea de trei ori e enigmaticului cuvînt shantih, final al uneia din Upanișade, însemnind „Pacea care aduce înțelegere". încer- carea nu pare să fi reușit. Din cauza multitudinii planurilor pe care se desfășoară acțiunea și jocul de idei în Țara pustie, schema pe care am urmărit-o dă o imagine cu totul palidă a bogăției în aluzii și asociații a poemului, care ar putea el singur să fie discutat în volume, Plurilingvisinul lui Eliot (sanscrită, greacă, latină, franceză, germană, italiană, cockney) este unul dint elemen- tele care adaugă cel mai mult tonului de poezie erudită, șl fără el nu se poale imagina acel „shifting" — schimbare continuă de planuri, tonuri, medii, atmosfere specifice naționale dife- rite, sentimente etc., de parcă poetul s-ar plimba de-a-lungul propriului lui sistem de idei și a propriei lui poezii, căutînd deliberat cu butonul, ca la radio, anumite înlănțuiri și schim- bări. Autorii și operele implicate sub formă de citate, asociații, aluzii și note, alcătuiesc un fond de influență colosal. în pietul poetului răsuflă întreagă Istoria literaturii europene și mod- diaie, ca să nu mai vorbim de tot ceea ce e filozofic sau sociologie: Biblia, Metamorfozele lui Dvidiu, Infernul lui Dante, Edmund Spenser, Thomas Kyd, Shakespeare, John Webster, John Donne, Thomas Milddleton, John Milion, Andrew Malvell, John Dryden, Oliver Gold- smith, John, Keats, Gerard de Nervai, Mallarme, Corbifere, Verlaine, Baudelaire, Verhaeren, F, H. Bradley, Ezra Pound și atiția alții, întreținuți peste secole, curente, frontiere și limbi in țoală opera marelui Eliol, Această tehnică are o importanță deosebită în analiza raporturilor stabilite între om și timp. „Problema istoriei și a mecanismului timpului", spune H. L. Gardner 1). „este una din marile teme ale Țării pustii. Ea e combinată cu dorința salvării cosmice și personale. In nici un alt poem nu există tm simț mai profund al presiunii trecutului asupra prezentului și ai existenței tui în prezent". Folosirea citatelor în mai multe limbi are o mare putere de sugestie. Limba e una din trăsăturile specific naționale ale unui popor și ale unei culturi, ea fiind legată chiar de istoria poporului și a culturii. Trecîndu-și poezia prin toată lumea, autorul devine cu atît mai amețitor. John Hayward a exprimat, între alții, ideea că Țara pustie e un infern care aspiră la un purgatoriu, negindu-i presimismul aparent. S-a spus că el este un cintec de lebădă al civiliza- ției apusene și că singura scăpare din /ara pustie e întoarcerea la credință. Oricum, în poemul în care cuvintele Europei și Asiei se întîlnesc, conștiința poetului tinde în chip evident să ') T. S. Eliot — pMm.. 1910—1930, Puii, Stuil 1917 — Noi* 1* „Tbt Wuu Land". 62 OrieaUU devină conștiința întregii lumi ți deci întristările sînt adinei, nicăieri nt. se afirmă efectiv o mare prăbușire. De altfel, din pricina sistemului de simboluri folosite în compoziție o bună parte a operei poetului suferă de o oarecare ambiguitate Mult mai limpede apare The Hollow Men (Oamenii găunoși). Există un fir care leagă majoritatea personajelor lui Eliot, înrudind pe Prufrocy cu acea Lady, anemică, cu Tiresias, cu oamenii găunoși, variante ale aceleiași descurajări. Oamenii găunoși sînt însă varianta extrema, ei au conștiința precisă a propriului lor gol și o exprimă deschis, fără să ceară nimic, fără să viseze, nici măcar la „feri- cirea pneumatică**: Noi sinfem oamenii găunoși, Oamenii împărați, / Snrijimndume între noi / Cu capul umplut cu paie. I Var, vocile noastre uscate l Cînd șoptim împreună / Sînt fără sens, tăcute / Ca vîntut in iarba uscată, / Ca pașii de șoareci pe sticlă sfârîmată l în pivnița noastră uscată. ! ț Formă fără formă, umbră fără culoare, I Paralizată forță, gest fără mișcare: it Cei care au trecut / Cu ochii drepți spre celălalt regat ai morții I Ne (in minte — poate — jur ca pe niște I Suflete violente, pierdute, ci doar / Ca pe oamenii găunoși / Oamenii împâiați. j Civilizația anglo-saxonă burgheză este o producătoare de oameni găunoși și oameni împSiați, pe care poetul, pentru a-i caracteriza mai bune, îi lipsește de simțul vederii. In lumea lor, ei trăiesc dibuind șl, ca peștii abisali, nu au ochi, pentru că întunericul din jur îl face inutili: Ochii nu-s aici, / Nu sini ochi aici, ! In valea stelelor ce mor, t In valea pustie / Rupt maxilar al pierdutelor regate / în ultimul loc de întindere / Mergem dibuitul / Ocolind cuniatul f / Pe malul riului umflat de ape li Fără vedere, dacă nu / Reapar ochii / Ca o veșnică stea / Trandafir cu mii de foi al / Regatului de amurg al morții i Speranță numai ! Pentru oamenii pustii. /" Prăbușirea acestei lumi, întrevăzută de poet, ea însăși nu impresionează prin nimic. Nu e un zgomot de aramă căzînd, sfărimată pe trepte, ci un sunet înfundat, de vată, o plîngere neputincioasă : Astfel sfîrșește lumea. Astfel sfîrșește lumea, t Astfel sfîrșește lumea t Nu cu un tunet, ci cu un scincet. t™ împotriva acestei situații, Eliot își clădește un sanctuar al marîkr și frumoaselor tradiții, în care slăvește cultura și frumosul, adept și el al eternei opoziții, „trecut grandios — prezent meschin", într-o formă, ce e drep', surprinzătoare, pentru că ia e! noțiunile de prezent și trecut capătă semnificații CU totul noi. Dar atîta nu e deajuns pentru salvare, pe care poetul o caută, devenind un foarte frecvent credincios. El observă că lumea e pe cale de a construi o menta- litate necreștină, încercare, după el, sortită eșecului, dar care nu trebuie luată in glumă, Wednesday (Miercurea păresimilor), poem în care influența dantescă e foarte puternică, lourney of the Magi/ (Călătoria magilor), zlnimu/a dovedesc că poetul și-a regăsit ec hilibrul și a acceptat destinul. Multe versuri sugerează încercarea de transă religioasă, de împăcare a conștiinței prin credință, prin exaltare vizionară, încercare mișcător de sinceră, dar care nu absolvă pe poet de confuzie ideologică. In The Rock (Stinca), surprinde plăcut un puternic cor al șomerilor, reîntoarcerea spre latura socială, tot în orașul tentacular, decorul clasic. în sfîrșit, marea problemă a timpului e dezbătută în Cete patru cuartete. După cum spune L. G. Salinger, „noțiunea de timp are aceeași proeminență în poezia lui F.tiot cu și noțiunea de natură în poezia romanticilor". „Poetul", spune Eliot ,gste implicat în toate și legai de toate timpurile. El asigură con- tinuitatea tradiției artistice, fiind deci legat de vidor, dar nu o poate face decît cercefînd tre- cutul. sarcina lui esențială fiind aceia de a menține vie tradiția, scop care poate fi atins, prin detașare, supraistorism, impersonalitate". în ce privește problema impersonalității privită ca o condiție a asimilării tradiției, ne-am putea declara de acord dar ne temem de impersonali- tatea ca efect și caracteristică a poeziei, șî în acest sens nu ni se pare de loc recomandabilă. Nu numai simțul trecutului, al istoriei, face posibilă intuirea a ceea ce a fost, dar trecutul însuși e nemuritor, în sensul că c prezent tot tim nul influențind și oferindu-și experiența. In discutarea acestei complicate și delicate probleme Eliot totuși reușește maf puțin să-și păstreze sîmhurele dialectic decît în eseurile asupra tradiției. Iată începutul primului cuartet, Burnt Norton: „Timpul prezent și cel trecut I Sint poate amîndouu în viitor cuprinse t Și viitorul iarăși în trecut." I Versuri asemănătoare se găsesc și în piesa The Family Reunion. Concluzia e că omul, față în față cu veșnicia, nu o poate concura decît prin artă, care este rezultatul unui tipar Qttatiri 63 etern, repetat, urmărit de om de-a lungul timpului. Identificîndu-SC cu tradiția omul poate astfel să înfrunte eternitatea, ajutai de calitatea lui de creator de valori veșnice. Poeziile strînse sub titlurile Afinor Poems și Occasional Verses, conținînd în mai mică măsură acele trăsături specifice de care vorbeam, fiind deci mai puțin personale (folosim cu- vînlul din nou inlr-un sens care ar cere poate ghilimele) se situează totuși la nivelul cel mai de sus al oricărui poet anglo-saxei modern, Atit peisajele cit și versurile patriotice ono- rează poezia engleză a secolului XX. Interesant este că după ce propusese teoria scriitorului pentru elită, Eliot simle nevoia contactului direct cu un public larg, trecând la dramaturgie. Nevoia acestui contact o simț se el probabil de mai multă vreme : Vorbea în fața studenților în universități și multe din eseu- rile lui au avut întii forma de conferințe. T. R. Bar nes afirmă că poetul a invidiat întotdeauna pe actorul de music-hali pentru acest contact direct.2) Ținînd seama de principii proprii de teorie literară, poetul urmează o metodă cu totul obișnuită, scriind comedii de salon, dar cu intenția de a crea o nouă dramă clisabetană. Dialogul e în versuri, schema tragică curi- pidtană. lotuși în majoritatea lor, piesele suferă de lipsă de căldură și energie, personajele vorbesc în loc să se miște și să trăiască. Apare un oarecare manierism al versurilor recitate, raspunzînd la telefon sau lurnînd whiskey în pahare. Intr-adevăr reușite sint Asasinatul din catedrală, piesă ocazională scrisă în cadrul unei acțiuni de mărire a unor fonduri parohiale, și Sweeney Agonistes prin transcrierea fericită in versuri a limbajului cotid.an. In celelalte, personajele și acțiunea nu conving. Eseurile, cileodată contradictorii, cuprind principiile care stau la baza comportării lui T. S. Eliot în viață și artă. E subliniată ideea că criticul ți poetul trebuie să se intîlnească în aceeași persoană, că metoda de construire a unui poem trebuie să se bazeze pe o acțiune intelectuală, nu emoțională, că creația poetică trebuie să se sprijine pe cultură și lectură bogată, că a scrie poezie înseamnă „a cerne, combina, construi, șterge, corecta și verifica**.1) Artiștii, ca să poală crea ordinea din haos, trebuie să tină seama de moștenirea comună; prin sentimentul tradiției și al solidarității intru cultură să ajungă la Spiritul universal și să-și piardă fără pic de egotism romantic jwsonalilatca în marea masă. Conștiința poetului e conștiința lumii, poezia e forță in societate, Pentru păstrarea echilibrului e nevoie de coeziune, de dependență față de o autoritate obiectivă. Toate se mișcă și se îmbină dialectic. Binele și răul sînt fețele aceleiași monede și prin aceasta creșlin.smul lui Eliot își pierde din puterea de convingere, neavînd frumusețea unei angajări totale. Poetul e prea con* știent, are o prea profundă înțelegere a absolutului și relativului ca să devină un creștin convingător, chiar șî pentru public. Aceste idei nu ne dau voie să-l considerăm pe Eliot mizantrop și solitar. Ciudata lui operă izvorăște din niște excelente intenții și principii morale. Saiinger, numind opera lui Eliot o izbîndă literară decisivă, se întreabă dacă ea n-a fost plătită prea scump. Poezia lui Eliot esle, nimeni nu poate «sltesta, un produs ullra- fabricat, organizat și esoteric, de mare profunzime, rafinament și savanierie. In Țara pustie, mai ales, pasajul pur decorativ, purtător al emoției estetice gratuite nu se poate recunoaște, lotul pare $ă aibă un al doilea sens, ceea ce provoacă mari dificultăți la lectură, ca și ne- cesitatea revenirilor. Din cauza atenției pentru arhitectura nu a mai rămas loc pentru deco- rație și tot materialul excedentar, metaforele, sentimentele adăugate, repetițiile muzicale și culorile, adică lot ceea ce ar putea fi folosit pentru plăcerea spectatorului, au fost eliminate ca nesemnificative și scăzînd ținuta operei. Chiar dacă puterea de sugestie crește, se resimte lipsa pauzelor odihnitoare și în general a complicității cu publicul. De aceea transmiterea către cititor e citeodată greoaie. Că opera lui Eliot nu e nici o clipă o ficțiune cu caracter indiferent, detașat, e o mare calitate. dar obositoare ideea preconcepută a unei perpetuu sub- text chiar in poemele care par cele mai limpezi, și ea poate deveni un factor inhibitor al emoției artistice. Chiar sinceritatea autorului poate fi pusă o clipă la îndoială și este greu de precizat care este frumosul la care aspiră Eliot, care este originalitatea lui în afară de metoda poetică, cîtă satisfacție spirituală și estetică poate el oferi elitei și marelui public. Multe din trăsăturile și problemele de mai sus se pot aplica, pe deasupra profundelor diferențe, lui fon Barbu, poet complet deosebit, dar care a produs un efect asemănător pînă la un punct, asupra cititorilor. Fără îndoială, se poate spune (și s-a și spus) că poemele lui Eliot nu înseamnă nimic, că ele nu transmit decîl stări, că marea lor calitate este vagul. Grcșala T. A. BemfJ — SKiw and the Landou The-atre. ’) f. 5. — Funcția criticii. 1923. G4 Oricnliri credem că e evidentă, dar ambiguitatea poetului ii face vulnerabil în unele pasaje. în legă- tură cu problema textului ți a subtextului să facem următoarea experiență. Rinduriîe pe care le cităm : The chidren are playing ort the t/ellow sand ? 1 A dog is under the table. fs it eating or drinhing ? / No, ii isn't eating drinking — I what is ii doing ? It is sițeping. / (FAei are the chiidren doing? They are piatjing on the sands. ! Soma birds are flying over the sea. / sau în românește: JJopii se joaca pe nisipul galben. / Sub masă c un dine. Măturică sau bea ? / Nu, nici nu măriincă, nici nu bea. / Ce jace? Doarme. / Ce fac copiii? Se joacă pe nisip. / Clfcrm păsări zboară deasupra mării." / sînt dintr-o lecție de engleză aleasă la întîmplare, într-un manual.*) Amestecate în oricare din poemele lui Eliot, ele ar fi acceptate. De ce? Intîi și pentru că mitul oricărui poet tnobilează orice rind care 1 s-ar putea atribui și chiar pasaje slabe sînt mai ușor de justificat în contextul unei opere consacrate prin valoare. Apoi, se poate bănui sub această aparentă simplitate o semnificație foarte puternică. Eroare. Acest procedeu al aparentei profundități, al adevărului simplu ți surprinzător a fost folcsit de toată lirica modernă, de autorii de teatru absurd și de umor absurd. în poezia noastră George Bacovia a folosit cîte- odată, cum remarca G. Călinescu, capcane asemănătoare, cu cîtva timp înainte ca suprasoli- citarea locului comun să devină o modă a poeziei și prozei ultimelor decenii. Același procedeu l-a folosit Eugen lonescu în Cînfdrcața cheală. în cazul de față s-ar putea adăuga că orice frază in englezește poate fi integrată mult mai ușor poeziei din cauza marii muzicalități (cuvinte scurte care crează imediat un ritm), a posibilităților combinatorii, a fenomenului masiv de conversiune al acestei limbi analitice și hiperpoetice. Cel puțin, această idee îți găsea un partizan în Eliot care în Noptes towards the Definition of Culturț (Note pentru defi- nirea culturii, 1948) susținea că dintre limbile Europei moderne, engleza e cea mai capabilă de performanțe poetice, avînd cel mai bogat vocabular, compus din rnulle straturi lingvistice de diverse origini, cărora le corespund tot atltea scheme ritmice. Intr-adevăr, datorită mobilării vorbirii colocviale, în englezește textul „poetic" e mai greu de deosebit de cel „nepcetîe". pentru că limba a trecut de stadiu! acestei diferențieri, folosind în literatură absolut tot. Din această pricină multe traduceri din engleză pot suna prozaic în românește, iar traducătorul se simte obligat să poetizeze traducerea, comițîndl o infidelitate. Un poet tipic care naște asemenea dificultăți la traducerea în românește poate fi considerat Cari Sandburg. Experiența făcută demonstrează insă că rezerva față de poezia lui Eliot se explică prin această comunicare poetică precisă șî totuși echivocă. Autorul însuși ne oferă un argument, notînd în 1927 în eseul Shakespeare și Seneca: „Sini obișnuit cu cititori entuziaști și îndepărtați care extrag din opera mea semnificații cosmice, de care n-am avut habar''. Dar Eliot nu este scriitorul modern care răspunde „nu știu" la cererea de explicații asupra intențiilor operei. Marele clasic contemporan reclamă reale eforturi de recepționare și asimilare, dar știe ce vrea. Poate de aceea, Eliot nu a dat naștere la urmași direcți. 0 întrebare mai dificilă este: cum va evolua efectul lui asupra publicului în viitor? E posibilă consacrarea unei metode vulgarizatoare de pătrundere a sensurilor, sau o capa- citate refractară care să facă din el un fenomen sortit numai delectării în cercuri restrînșe, cu periodice redescoperiri? Dar acestea sînt pronosticuri pesimiste. E probabil că nu se va întîmpla așa. iar succesul prezent îl socotim oi garanție, Eliot e de trei ori un clasic: ca natură poetică, ca scriitor model și caracteristic, ca partizan al reali- tății clasicismului englez în ce are el mai bun. Cu atit mal valoroasă e poziția lui diferită de clasiciști în ce privește limbajul poetic. Răzbate în poezia lui conștiința datoriei poetului. Ceea ce îl face să scrie astfel e integrarea în societate, încercarea de trăire cît mai morală a vieții, efortul nobil și altruist. Forța, imaginația, capacitatea de evocare se adaugă aces- tei temelii. Discrepanța contemporană între specializare și pluricalificare, prezentă în toate dome- niile de activitate, a permis numai puținor personalități literare ale secolului nostru să șe ridice la o autorealizare atît de multilaterală. Timpul obiectiv o face din ce în ce mai grea. PETRU POPESCU •) C. E. Ecktftlrj — Escnlîi] Enț]t»h (or F^trifra StadeaH. Book 1. Ork«tlfi 65 cronica literara TIBERIU UTAN: .CARTE DE VISE ratam cu cițiva ani in urmă (Scrisul bănățean nr. 4, 1962), in cronica dedicată precedentei sale culegeri, Versuri, că, intre poeții generației sate, cărora poezia de tip imagistic le este frecvent aderentă (Ion Horea, Alexandru Andrițoiu, Aurel Rău), Tiberiu Utan se distinge ca un sensibil receptor al mișcărilor inefabile din sinul naturii, pe care, inspirat, te încorporează in stări afective de reală autenticitate lirică. /loeom în vedere, in această privință, ciclul Pămîntul visează, a Cărui structură, ziceam atunci, impune un anume lip de sensibilitate poetică a cărei principală trăsătură stă într-o firească îngemănare dintre sentimentalismul de bună calitate, interiorizat, și vigoarea stenică, izvorită din gravitatea și acuitatea trăirilor lirice. Evoluția lui Utan, de la Versuri fa Carte dc vise, cu firul ei conducător marclnd conturarea timbrului propriu, se dezvăluie, în cea mai mare parte, in sfera unui asemenea gen de poezie. De fapt, prezenta culegere, în genere, apare ca o continuare a amintitului ciclu, intitulat semnificativ Pămîntul visează. Ceea ce mi se pare nou sou, in oricie caz, mai pregnant decît altă- dată, constă in prezența unui evident proces de problematizare, de convertire a descripției și a senzației naturiste în reflecția lirică. zlșu cum se exprima Eugen Si miori, ca pastelist, cu volumul Versuri, Tiberiu Utan putea fi socotit un liric al suavului în linia lui St. O. losif și, mtr-o mai mică măsură, a iui- Dimitrie Angliei. De data aceasta, punctul de contact cu tradiția pare că s-a mutat sensibil, plasindu-se în contextul poeziei românești interbelice : Blaga, Maniu, PUlat. Fără să atingă tonurile unei lirici de idei străbătută de neliniști cosmice în ordinea cunoașterii și fără a degaja acei tumult inte- rior indescriptibil, de abia stăpînit, precum în poezia btagiană, gustul pentru hieroglifa panteistă, ia Utan, vine fără îndoială, din contactul cu experiența genialului înaintaș. Mai ales frecventarea postumelor lui Blaga, pare să fi fertilizat (nu numai la Utan, evident I) pastelul alcătuit în ton de odă, exul- tant, expresie a unei stări de euforie motivată și a unui optimism de struc- tură, cum se întimplă chiar în poezia ce deschide volumul (Cireșul): „In foile tale înfășură-mă, In crengi, f In umbra umedă și aromitoare, f Dacă ți-aș atinge trunchiul, / cireșul e, ar cînta ! / Lumea s-ar opri să te asculte/ca pe o strună scăpărătoare.//Cit semănăm amîndoi/în roșia roadă a verii fierbinte !" Dăruit cu însușiri de vraci, ca un fiu credincios al naturii ce se află, poetul e un ullrasensibii ia mișcările, la metamorfozele ce se petrec în sinul 66 Croatei litanii acesteia și, ca atare, le presimte cu o acuitate direct materială : „în noaptea asta / va înflori liliacul./Ca un mag invizibil/va izbucni liliacul / lingînd cu flăcări parfumate stelele" (Rug invizibil). Cum ne avertizează mai departe: „Nimenea nu presimte ca mine / cu atîta certitudine f cu atîta exactitate, des- chiderea liliacului". Aceasta, deoarece (și aici se relevă asimilarea descripției în reflecția de factură confesivă), „O ultimă gheară de fier/ îmi strînge inima —/cînd simt liberă inima iar/e scmnu-nfloririi,/și-atunci /a trei- zeci și cincea oară/învăț dc la flori înnoirea sîngehii, / gînd urilor carboni- zante în căminele iernii". Altădată, imprumutînd gesticulația dintr-o cunoscută poemă argheziană, prudul iși îndeamnă semenii să se bucure de miracolul neîntrerupt al germi- nației: „Ogor/sînt și eu acuma cînd chem / vîltorile/altui poem. / Auziti ? — se desfac / frunzele merilor, prunilor, / caisul își aprinde florile, / Oameni, e ceasul minunilor" (Alt poem). Atit de intensă e chemarea naturii, incit, evitind asimilarea nediferen- țiată a lecției pe care aceasta o propune, la vederea unui copac desfrunzit, ale cărui podoabe sint niște mizere țepi („Dureros răsucit. Ca un braț de schilod / medieval, peste coapsele unei tinere. / Degete strîmbe, cu ghimpi. Frunze mici / încărcate cu țepi"), poetul nu-și poate reprima starea de amără- ciune, in fața unei existențe (fie și vegetale) inutile, pe care, neîntirziat, o pune în relație cu searbădul și vegetarismul vieții unor oameni: „Lemn moale cu spini, nu oferi / nici cît firul electric/loc pentru piciorul zburătoa- relor. Colibri/nu ar afla între sîrmele ghimpate/ce cresc pe chipul tău, popas. / Albinele și fluturii și undele / radiofonice te ocolesc, etc.“ (Copac fără păsări). Frumoase poeme de descripție, in. care confesiunea intimă este organic implicată, sînt și cele intitulate : Rechinii, Fildeș, Zăpezi, Fără umbră, Buchet sălbatic, Pădure iarna. In deosebi ultimele două mi se par caracteristice pentru aptitudinile lui Tiberiu Utan în direcția crochiului liric, a poemului de mare concentrare, pătruns fie de inflexiuni dramatice („Doi trandafiri albi,/cinci trandafiri roșii/un mănunchi de tufănele/și un ramur de tei înflorit —f / prietene Vlas, iunie/cu mine în spital. / Scrie-mi cînd se scutură florile" — Buchet sălbatic), fie de un anume ton nostalgic, caracteristic poeziei ce tinde să evoce amintiri ale unei vlrste de mult trecute, cum se înlimplă în ultima bucată citată, Pădure iarna. Trimiterile de mai sus la experiența liricii lui Blaga se cuvin a fi în- țelese doar pe o anumită direcție (spre deosebire, de pildă, de cazul lui zi. E. Baconsktj, unde fenomenul de contaminare e mult mai complex și mai organic, dar și cu rezultate cu totul singulare). Anume, este vorba de însu- șirea unei viziuni moderne, a unei înțelegeri noi, în ceea ce privește, ca să zicem așa, funcția cognoscibil — reflexivă a descripției de natură, în gene- ral a asocierilor metaforice cu elementul plastic, în poezia contemporană. Aceasta asigură (cel puțin ca viziune generală și ca procedeu artistic) eman- ciparea pastelului de azi de sub zodia alecsandrinismului static și chiar aceea a neoparnasiantsmului coșbuciau. In esență, dincolo de înrîuririle semnalate, care țin mai ales de recep- tarea unor tendințe cu caracter atotcuprinzător, proprii întregului peisaj liric contemporan, Tiberiu Utan rămine un poet al mișcărilor interioare mai puțin Croak* lilrrlrl 67 spectaculoase, capabile să definească o psihologie poetica de o respirație dramatică relativ scurtă. Cum s-a văzut și din exemplele analizate, emoția poetică vine din sinceritatea confesiunii, a notației pe jumătate intime. Poetul e departe de a realiza, in stihurile sale o viziune proprie asupra relațiilor primordiale In universul uman, asemenea unui Geo Dumitrescu, A. E. Baconsky sau Mina Cassian. In această privință, conform unui punct de vedere clasicizant implicat, Utan e un adaptabil, în sensul bun, sănătos al cuvintului. Neliniștile sale — atit cile existe — sînt generate de senti- mente avind o circulație curentă, fără a se organiza intr-un sistem de gindire lirică riguros și personal structurat. Acestea sînt, de fapt, limitele genului de poezie pe care o cultivă Tiberiu Utan, poezie ce se înscrie in zonele învederate cînd de așa-zisa poezie de no- tație, cînd în acelea ale cîntecului liric înfiorat și suav. Poezia de notație, tot de factură descriptivă, in volumul Carte de vise, vizează în primul rind realizarea unei anumite atmosfere, îmbinare izbutită de efuziune și bonomie, de o parte, și o ușoară nostalgie și inflexiune ele- giacă, de alta. Ca tehnica poetică, aici, Utan se pare că descinde din Bacovia (Acestuia, de altfel îi și dedică o frumoasă și succintă poemă de notație: „O singură clasă / albă în noapte/, neagră în iarnă / ascult și ascult și ascult/, astrale inflexiuni / Nu credeți că doarme / poetul / cu fruntea plecată / pe ne- grul pian. /Treziți-I să cinte, / Aștept." — Bacovia). Tehnica bacoviană (care, de fapt, înseamnă lipsă de tehnică) constă in aparenta dezordine a notației, în alungarea metaforelor încărcate și mai ales în revenirea obsedantă a unor cuvinte caracteristice, cu funcții de leitmotiue. Ca atare, intr-un poem (cel mai bun din serie) o asemenea atribuție are adjectivul brun: „Iarna aceea brună / păianjenul brun, / cadența cizmelor brune, / rînjetul brun, de nebun / /ropotul tobelor brune,/fumul gropilor brune,/hidoasele guri de tun —/ / iarna aceea brună, / tropotul marșului / brun", Intr-alta, leitmotivul constă in acest grup de cuvinte: de sticlă : „Așa suna pădurea:/Ca un ecou de sticlă.//Și răzbătea în case/O muzică de sticlă etc." (Orga electronică). In sfirșit, intr-o odă cum este cea intitulată Solar, notația se organizează in jurul cuvintului soare și a derivatelor sale lexicale. Efectul, in planul sa-, gest iei poetice, este remarcabil și de data aceasta: „Soare/Mult soare/în inimea mea. / Soare. / Atult soare/în țară. / Ochii oamenilor, / oamenilor, / / sînt I o continuă explozie solară". Existentă și în volumul precedent, poezia-cintec, construită după legile severe ale armoniei clasice, reține atenția din nou, în Carte de vise. Asemenea lui Al. Andrițoiu, de pildă, Tiberiu Utan se angajează parcă la ceea ce critica a numit efortul de reabilitare a romanței. Important este că poetul de față refuză din capul locului sentimentalismul facil, care la un moment dat de- gradase aproape complet specia și că, totodată, face dovada unei reale în- drăzneli în ceea ce privește diversificarea tematică. Jn fond, cîntecele lirice ale lui Utan, dincolo de factura lor melodică, se înscriu in sfera unei autentice poezii de reflecție. In această ipostază, poetul se relevă ca un elegiac echili- brat, puțin amar, puțin duios. Epicureismul erotic din Ultimele cuvinte ale lui Don Juan este atent asimilai unei asemenea viziuni: „Nu-mi pare rău cit de un pai / că am plătit cu viata-ntreagă / o noapte fragedă de mai / lingă aceea ce-mi fu dragă" etc. La fel in Cîntec, unde, dionisiac, poetul imprumu- 63 Croaici literari tind ritmul bardului popular, iyi justifică, Sincer și ușor lutru, neastimpărul sentimental, focul inimii, cum se spune: „Lasă, mîndrâ, noaptea / poarta des- cuiata — /Nu mai sînt eu tînăr / cum am fost odotă. // Parcă-i mîndru teiul / ! doar cît e în floare ?/ Iarba, chiar cosită, / nu-i aromitoare ? // Strugurul îm- bie/numai în ciorchin -/nu-i tot el în cupa / limpede cu vin ?" Tonurile cete mai adine elegiace le atinge poetul în Remember, adevărat cîntec de viață și de moarte, una din cele mai bune, mai emoționante piese ale volumului. Intilnirea pe muche de cuțit dintre sentimentul înfricoșător al sfîrșitului și încrederea funciară in izbinda vieții este foarte bine asimilată liric în jocul capricios și indecis al frunzei veștede de septembrie. Neastîm- pârâtă, aceasta intră și iese pe neașteptate, minată de vint, în și din odaia de spital a protagonismului, („O filă arsă, ca un doliu,/pe geam,/în casă mi-a intrat; / dansînd intr-un curent dc aer; / pe cercevea s-a așezat — // Am vrut să o arunc afară-n / pustia curte de spital, / dar mi-o aduse-n casă iar / o pală-a vîntulul, un valpentru ca, pînă la urmă, totul să rămină intr-o stare de indecizie relevatoare: „O frunză veștedă, septembrie / un semn de toamnă mi-a trimis,/! l-am primit Ah, geamul, geamul/acela a rămas deschis." In legătură cu tipul de poezie descriptivă pe care îl cultivă Tiberiu Utan, o observație importantă se impune. încurajat de reala sa sensibilitate la imaginile vizuale, la formele concret-plastice, poetul se iluzionează citeodată, oferindu-ne simple și amorfe schițe de carnet turistic, ceea ce e departe de a putea fi socotit poezie adevărată. Este cazul mai tuturor așa-ziselor repor- taje lirice, plăsmuite cu ocazia diverselor călătorii ale autorului in străină- tate : Cupa etruscă, La Carbonora, Meșterii fîntinari, Pinii din Roma, Drumul ierburilor, Zori la DubrovniEn De cele mai multe ori, în aceste bucăți, notația e plată și subtextul liric e atit de firav incit, pînă la urmă, pur și simplu, dispare cu desăvirșire: «Pinii/sprijină cerut/Ca niște poduri de palme/ /coroanele lor/mîngîie cerul", sau: „Eu i-am văzut:/Cu palma deschisă/ / ștergeau depe cerul italic, / din cînd în cînd / cile un nor, / nedorit călător" Pinii dîn Roma). Singura piesă bună în această categorie, îmi pare a fi Piața Spaniei, care impresionează prin notația frustă, prin patetismul ei intrinsec: „Vind florăresele din Piața Spaniei / mimoze, nenufari, bujori / /Aud cum picură / sin gc din flori / singe din flori/în Piața Spaniei din Roma". Orientul lot mai mult spre o poezie de confesiune, de autoinvestigație, Tiberiu Utan se încearcă ți în domeniul foarte dificil al lirismului nemijlocit, in sensul că, de data aceasta, termenii metaforici de confruntare, în speță cei furnizați de peisaj, dispar. Probabil că aceasta este treapta cea mai de sus a poeziei, în sensul că, aici, lirismul se dispensează de orice ingridient, reie- vindu-ni-se în formele sale pure. Dar, s-o recunoaștem, formula e prea de puține ori acoperită în aur poetic autentic. De cele mai multe ori, retorismul, declar ativismul exterior, formulările uscate sînt fatale. Acestea sînt cauzele unor evidente eșecuri marcate de poeme precum: Către prieteni, Revenire» Mihu, Nu o mie de cîntece. Nu-mi vii în minte, Conduri la o săptămînă a poeziei, Pașii și în cazul lui Tiberiu Utan. Să mai dau exemple, prin citate, ar fi aproape inutil, faptul fiind evident pentru oricine, de aceea nu mai insist. Cronica Jilțuri €9 Cu Carte de vise, e învederat că Tiberiu Utan apelează insistent la va- lențele unei poezii de lirism structural, particularizat, iscat de pasiunea con- fesiei nedeghizate* Cu alte cuvinte, printr-o aparentă restringere a registrului tematic, poetul face eforturi neîntrerupte in favoarea unei poezii de natură intensivă, în dauna celei extensive. Prezenta culegere, cum s-a văzut, conține nu puține reușite ia această direcție. Sprijinindu-se pe ele, urmează ca, pe viitor, Tiberiu Utan să se adîncească ți mai mult in materia inefabilă a propriei sensibilități poetice. NICOLAE CIOBANU DESÂVÎRȘIRE Șl UNICITATE Endre Kăroly: Veriek, E.P.L. București 1966 zoaie că nu e greșit să facem în cronica aceasta cit mai mult abstracție de cele ce s-au scris in vremea din urmă despre volumul Versek (Versuri) de Endre Kăroly. S-au depistat filiații — unele firești și verosimile, altele extra- vagante și indoelnice — ți s-au stabilit similitudini și analogii. Poetul Meliusz Jdzsef, care iscălește prefața volumului, o intitulează, premeditat și pompos: Omagiu îndatorat față de opera unei vieți. Și de fapt, după cincizeci de ani de devotată slujire la altarul poeziei lirice, selecțiunea din volumul de față — a treia tipărită de Editura pentru literatură dintr-o serie cu același titlu, după cele înmănunchind creația poeților Berlalis Jânos și Szentimrei Jeno — poate să invoce pentru ea cu motivată mindrie omagiul pe care i-l aduce confratele prefațator. Credem, totuși, că un poet de gravitatea ți discreția nobilă a lui Endre Kdfoly nu poate fi niciodată suficient de bine răsplătit prin devoțiunea ocazională manifestată față de el. Este, fără îndoială, și acesta un mod de a-i dovedi atenția ; adevărata noastră adeziune insă față de trudirea sa în- delungată și inspirată în serviciul creației poetice trebuie să se manifeste ctr lotul altfel. Adevărata poezie lirică avind de cele mai multe ori un fond de subiecti- vism, ialeriorism și muzicalism, de unde tendința marilor lirici de a scruta Vină la limita posibilă procesele conștiinței, de a-i reclădi din temelie datele ți de a-i urmări neobosit mișcarea dialectică, dinamismul singular și nuan- țele inedite, stimulează in cititori, dincolo de curiozitatea perpetuu pentru universul veșnic variat din sufletul poetului, o stare complexă de dăruire și de identificare, vecină cu plenitudinea vieții. Și aci, oricit de paradoxal ar fi acest fapt pentru autorul unei cronici, silit să se explicileze, domină tăcerea. Tăcerea emoției supreme, după ce conținutul zbuciumatei trăiri din conștiința poetului a renăscut plenar in sufletul cititorului. Și in poezia lui Endre Kâmiy, subiectivismul, Interiorismul și tnuzicalismul domină peste tot, cau- zind poetului o artă complicată a ritmurilor și metrilor, un limbaj extra- ordinar de bogat din punct de vedere lexicologie și o foarte savantă mlnuire a mijloacelor de expresie artistică: aliterații, rime și asonante, rejet și de- 70 CrMÎc4 litrnri cuparea în strofe. Față de această realitate, cronicarul evident trebuie să evite atit hiperbola cit și descriptivismul tehnicist. Să continuăm prin a sublinia că, deși debutul lui Endre Kdroly in 1922 a fost salutat de termeni cit se poate de elogioși de doi din cei mai auto- rizați critici ai vremii, cariera sa poetică, în continuare, a rămas săracă in cotituri exterioare, spectaculoase. Volumul al doilea a urmat abia după un sfert de veac. Intre timp, poetul a trăit la Timișoara, împărțit între funcția sa civilă de economisi ți vocația sa poetică, maturizîndu-șl talentul într-un cerc de prieteni intimi, foarte cultivați, foarte la curent cu mișcarea literară europeană și mereu atenți la evoluția socială a lumii noastre. L-am cunoscut personal în anul apariției celui de-al doilea volum al său și am reținut din convorbirea noastră de atunci cuvintele sale: „A publica o poezie sau o traduce o poezie este o chestiune de răspundere. Nu tot ce ți se dăruiește sub forma exterioară a versului este și poezie. Trebuie să te mistui, trebuie să te lupți pentru desăvirșirea formei. Uneori, numai după trecerea unor ani îndelungați se desăvîrșește ca expresie ceea ce ai întrezărit in momentul inspirației". Dacă răsfoim volumul Versck vedem dintr-o notă finală că și mai de- parte poetul s-a frămîntat mult pînă ce ți-a publicat opera capitală ; Elegiak es rapszodiâk (Elegii și rapsodii) in 1962. Unui volum de versuri alese i-a premers și un al doilea, din seria maghiară a colecției Cele mai frumoase poezii a Editurii tineretului, i-a urmat, ca acum volumul de sinteză VcrseJc să încununeze îndelungata luptă a poetului pentru definitivarea operei sale, Prin munca s-a atentă, plină de dăruire și migăloasă in serviciul poeziei, Endre Kăroly ni se vădește ca un tipic reprezentant al acelei generații de poeți pentru care arta a luat aspectele și formele cultului, iar prin puritatea ethosului față de care se închinau și a măestriei pe care o rîvneau, munca for se înscria In zone antipodice acelei realități de facilitate, neseriozitatea și diletantismul pentru care poetul nostru acceptă ea simbol biblicul Asmodeus. „,4 învăța ți a munci — IA învăța și a munci — i Dar de ce! Dar de ced Dar de ce U, începu poemul Csak Asmodeus (Numai Asmodeus, voi. cit. p. llfi). Versul e lapidar și prin aceasta de supremă claritate, iar prin repetițiile de doi și trei, gradația atinge in numai cîteva bătăi de inimă culmile. De altfel, sub impulsul dramatismului întrebărilor chinuitoare puse de poet, forma poe- mului, după trei strofe inițiale bine strunite, se sparg, dind loc exclamațiilor nestăvilite. Desigur că această concepție despre artă a fost învolburată și de experiența dureroasă a poetului din anii primului război mondial, petre cuți pe frontul de pe Isonzo: ani sub aripa morții, în continuă frămintare lăun- trică. urinați apoi de perioada plina de nesiguranță și întrebări din timpul revoluției și a contrarevoluției maghiare. In această ambianță socială și spirituală, in locul trîndâmei „generației de aur" din primul deceniu al veacului, se înțelege că noua generație și-a impus cel mai sever control de sine, rîvnind împlinirea uneori pe ramificate căi, totuși mereu călăuzindu-se după cele mai înalte idealuri în viața și artă, Avind în vedere situația specifică etică și estetică a generației lui Endre Kdroly, volumul său Versek (Versuri) se citește ca un bildungsroman. Nu-i sini străine incertitudinile și îndoielile începutului, perspectivele in van, dis- perările, amarul și melancolia. Nu se poale susține însă că acestea domină In compoziția lui, întrudt ele nu sînt decit etape de treceri, inerente unei IiWhiA I l evoluții cuprinse intre polii opuși ai unui veac in care se află față in față, înarmate pină-n dinți și distructive în două războaie mondiale, armatele bur^ gheziei imperialiste. Cu alte cuvinte, în acest volum de versuri ce se citește ca istoria lirică a evoluției individuale a poetului Endre Kâroly, la orice pas pre- zente sini și marile forțe antagonice ale epocii, iar balanța în ultimă analiză înclină in toate trăirile poetului spre tabăra progresului, chiar dacă acesta im- pune multe jertfe și uneori chiar căderi dureroase, spre a-și croi calea împlinirii. „In sinea ta s-a produs o ruptură.!S-a despicat. Jumătatea care cere soco- teală 1A ucis-o pe cealaltă care se revoltă. / Linie ferată pe timp de iarnă... Roți de tren .. .Un cuvînt uscat... / Pentru o luptă deschizătoare de drumuri, un cuvînt final îngrozitor*', rezumă el în oda închinată poetului Jdzsef Atiila (p. 246 și u.), care, precum se știe, în disperarea sa a devenit sinucigaș, tragedia unora din generația sa. Pe de altă parte, în capodopera vieții sale, Elegiile de la Gorizia, inspirate din încleștarea ucigașă de pe isonzo, din care el, poetul a scăpat teafăr dar cu un suflet veșnic îndurerat, Endre Kdroly va cînta drama omenirii îndoliate de războiul necruțător tehnicizat al veacului nostru. Mai mult, în rapsodia Proletărok hose (Eroul proletariatului, p. 308 și u.), el va înălța un monument puterii vitale invincibile a clasei muncitoare, crunt oprimată în anii dictaturii fasciste, fără însă a fi fost lichidată, precum o rlvneau călăii antonescieni. Pentru fiecare muncitor căzut in luptă s-a ivit un altul, iar steagul biruitor a fost înălțat de aceia care au fost mai pătrunși de sensul jertfei celor mulți și anonimi. După această succintă caracterizare a mesajului operei sale, profund uman și optimist în ciuda culorilor celor mai mohorite, chinuite și însinge- rate la care uneori recurge poetul, credem că e indicat să ne ocupăm mai amănunțit de ciclurile cele mai semnificative: Elegiile de la Gorizia fi so- netele A teii bal (Balul de iarnă). Cele zece Elegii de la Gorizia sînt rezultatul unui îndelungat proces de creație, încheiat în 1957. Scrise în metru antic elegiac, alternanța continuă între un hexametru și un pentametru dactilic conferă acestei compoziții mo- numentale de aproximativ o mie patru sute de versuri o cadență solemnă, de largă spațialitate, cum poetul n-o mai realizase în alte opere poematice ante- rioare, de pildă A genezis versei (Versurile genezei, p. 196 și u.) din 193Q sau Gorktj requicme (Recviem pentru Gorki, p. 206 și u.) din 1936. Dar și din punct de vedere al conținutului, Elegiile, operă de maturitate închinată unui rechizitoriu poetic necruțător eu privire la caracterul antiuman al răz- boiului în era tehnicii moderne, se deosebește fundamental de poezia mai veche antirăzboinică a lui Endre Kdroly. fată intr-o traducere literală poezia Halaltănc (Dans macabru), datată Monte Sun (Jabriele, august 1917: „Face semn corabia iute a vieții,/Ne cheamă tot binele vieții /și ne pindește moar- tea, f Nu sînt încă ații de vechi I / Și se desfășoară între noi jocul de-a u-ați ascunseala, / AM ua găsi sau nu mă va găsi 2 fi Nu mai vreau, e groaznic jocul. / Soarele ne împarte încă razele sale f Și văd, corabia pleacă, / Moartea mea s-a așezat pe marginea drumului, / Nu mai pot scăpa de ea, / Corabie f Corabie! Stai 1 Unde ești! H Atit de aproape n-o mai văzusem, / Am crezusem niciodată că m-ar putea pîndi o ananghie / Și fiindcă sînt atît de tlnăr, f / Pleacă, moarte f / Aco!o-s bătrinii, / Lasă-l pe tînăr iubitei sale, / Alai aș- teaptă puțin, hai, așteaptă I / Degeaba, am intrat deja in orbita ei, / La mine rinjește, vai, și e știrbă / Și simt că pute a mucezeală: / Aid străpunge și oa- 72 Cioatei JiteruL se/e mi se fring, / Md răstoarnă în valea-nsîngerată. / Atîta-i — nimic mai mult. / li rog acum pe privitori / Și-n deosebi pe doamenele delicate, / Și-ar întoarce ele ochii de ia noi? I Vai, fiindcâ-s îngrozitor, așa cum mă prăbu- șesc, / Patrie, in fața altarului tău'1 (p. 29 și u.). Sau această strofă cu iz de baladă populară din poezia Monte San Gabriele, vecină in timp cu poezia anterior citată : „Ploaia de aceea cade să te tizi, / Dacă suflă viatul de aceea suflă ca să-fi fie frig, / Sărmane băiețaș, sărmane băiețaș, I Păzește-te bine acum (p. 31). Aci totul stă sub directa influență a celor trăite în tranșee. Totul are caracter de hic et nune jr, bineînțeles, cadența poetică este îndeaproape în- rudită cu cîntecul popular; imaginile au un vechi stagiu în cîntecul soldățesc al monarhiei chezaro-crăiești. Dimpotrivă, în următorul fragment din Ele- gia VI, subintitulată Elegia fraților căzuți, deosebit de reprezentativă pentru factura artistică a întregului ciclu, expresia poetică este reflexivă și verbul atent filtrat: „Se descompunem pragul trăirii apuse in trecut aripa mătă- soasă, f Douăzeci de ani și-au întrețesut in ea lacrimile și surisul ! Din ghemul încîlcit al amintirii, sărutul descurcă jirul, / înflorire sub lună e, in- colțire a uremilor vechi--------/ Fiecare clipă îngropată își reclamă îndărăt- nic drepturile" (p. 273). Și tot așa, în timp ce imaginile din poeziile de pe front în compoziția lor puțin coherentă și artistic puțin finalizată, au un iz de savantă primitivitate — „Degeaba, urît iți rămine destinul, chiar dacă-1 impresari cu mii de frumuseți", subliniază poetul în Dedicație la aceste poezii (p. 26) — dimpotrivă, in Elegiile de la Gorizia pînă și voita lipsă de culoare acolo unde ea întră in intențiile artistice ale poetului, apare înzes- trată cu o putere de sugestie de-a dreptul cezannîană: „Pînă departe, pe cîm- pie vezi sute de sate cu clădiri cubice, / Umbra aripei noastre trece în zbor peste orașe pătrate; / Numai culoarea roșie a acoperișurilor o vedem și în piața cupolele, / Muzeul și opera ; strălucire circulară de ardezie. / Dar piața lor, jos, în adîncimea ei, nimic n-o oglindește. / Sini fără glas, țepeni — viața lor: imaginația mea“ Elegia VII, subintitulată Elegia depărtării șl a apro- pierii, (voi. cit. p. 278 și u.). Aci pînă și idealitatea devine un mijloc special al expresiei poetice, sugerind jocul distanțelor; semn remarcabil de maturi- tate artistică a poetului Endre Kâroly. Nu lipsește însă din Elegiile de la Gorizia nici umorul — un umor spe- cific soldățesc, negru, alimentat invariabil de ororile războiului: „Lăcaș al plăcerilor e denumirea gropii aruncătoarelor de mine, I Un căpitan cu nas de aramă glăsuiește : Xs&i-i culmea . e Suzi, / această grenadă de gaze putu- roase, halta 1 de n-ar fi un castravete ? prînzul nostru, vai — brii — Italia ! — dacă nu-i otravă ! / Tunul las să fie gomboțul, iar mitraliera las să fie macaroană, / și Poldi e orice santinelă de companie ,." (p. 273 și u.). Dar ceea ce mai ales înzestrează Elegiile de la Gorizia cu profilul lor artistic specific este distanța apreciabilă de timp dc la care sînt privite eveni- mentele reale, procedeu care permite poetului nu numai să transforme factorul timp în însăși motiv artistic, ci și pe plan compozițional o împletire polifonică sugestivă intre trecut, prezent și viitor. Mai trebuie oare adăugat că în felul acesta ororile primului război mondial sînt privite de pe o poziție ideologică mult mai înaintată și prin prisma unei experiențe de viață mult mai bogate decit a luptătorului de front din 1917—1918 și că astfel tema războiului este Cronica liberări 73 oarecum desprinsă din contingența imediata a acelor ani, primind o accep- țiune mai vastă, filosofică ? La întrebarea aceasta, răspunsul imediat îl dă concepția optimistă a lui Endre Kăroly, plină de încredere în viitorul omenirii care, ingenunchiind în pieptul ei toate pornirile egoiste, va instaura un eon al păcii. Ciclul celor douăzeci și patru de sonete intitulate A teii bal (Balul de iarnă) sînt închinate lui Michelangelo — Endre Kăroly iubește In tot cu- prinsul volumului său o seamă de prețiozități de grafie asemănătoare cu aceasta a numelui marelui florentin — și constituie poate cea mai recentă din creațiile sale. Și acest ciclu permite o investigație critică multilaterală. Se va putea stabili astfel jocul dialectic între forma tradițională a sonetului italian cu succesiunea sa de rime sacrosanctă în catrene și terține și con- ținutul absolut modern, epic, chemat să ilustreze ca într-o mare operă rinas- centistă cu multe figuri și scene succesive, surprinse în înlănțuirea lor cau- zală, ideea operei nemuritoare a lui Michelangelo. lată suportul anecdotic al ciclului: atmosfera e de carnaval florentin, al unui carnaval al titanilor rinascentiști. De trei zile ninge în Toscana. Michelangelo Buonarotti, cu fafa-i desfigurată de o lovitură de pumn, e singur în mijlocul convivilor patronați de ilustrul Medici. Deodată, mulțu- mirea îmbătată de plăceri și distracții îi cere frenetic „Să joace o dată o festă artei", creind o statuie de zăpadă. Și meșterul se supune. De altfel și natura marmorei e rece și el, care s-a luptat victorios cu piatra, e dispus să creeze o dată o operă și în materialul efemer al zăpezii. Trei zei antici își dispută în clipa aceasta în mintea lui prevalența : llercule, Apollo și Bacchus — puterea, frumusețea și beția vieții. Dar dintr-o dată, sub mină lui măiastră, se produce o transformoză aproape magică a figurii pe care o modelează, astfel ca ea să întrunească cele trei atribute într-o sinteză superioară. „In clipa aceasta rodnică totul te face să le aștepți / Ca zeul $ă se întoarcă spre cortegiul său, / Menadele să joace-n vintut de gheață al iernii, j Să răsune syrinxul și să țișnească vinul" (Sonetul XX. p. 343). Și de fapt, carnavalul îl înconjoară pe Michelangelo cu beția lui zgomotoasă. Totuși, trupul magistral sculptat în zăpadă este in același timp și puternic și pufos: întruchipam! dogmei platonice că nimic trecător nu poate să se apropie de ideea originară și s-o apropie. Nu mai puțin, convivii ilustrului Medici nu pot nici ei să nu distrugă statuia. Dar marele sculptor nu suferă din cauza aceasta: in ochii sui imaginea zeului a rămas de-a pururi vie și nimic n-o poate spurca. De altfel, cu venirea primăverii, Michelangelo pleacă la Roma spre a-și dăltui acolo opera în marmură. Debutantul Endre Kăroly a fost salutat de Kosztolânyi Dezsd cu semne de mare încredere în arta sa : „Vă rog acordați atenția voastră acestui nou poet și gustați izul versurilor sale, fiindcă ele intr-adevăr își au izul. Un iz dulce-amar ca al migdalei, in care există o mică doză și din cea mai ucigă- toare otravă". De la început deci, pe lingă calitatea artistică a versurilor din volumul Omul care iimblâ-ntr-tma i s-a remarcat și amărăciunea. Uimește, prin ur- mare, dacă unii comentatori contemporani ca Mdrki Zoltân in Utunk din 74 29 aprilie 1966, recenzind volumul Veraek, exaltă tocmai unilateral „dra- gostea de viață" din primele poezii, opunind-o înclinației spre thanatotogie din opera matură a poetului — o eroare fundamentală, care nu poate să treacă nerelevată, Mai mult, Marfa Zoltăn face responsabilă pentru această de el postulată mutare a accentelor, Timișoara, orașul „izolării" în care a viețuit poetul, după cum crede recenzentul că poate demonstra. Or, la Timi- șoara poetul Endre Kăroly a fost înconjurat totdeauna de dragoste, înțelegere șt prețuire. După analiza textelor citate de noi se mai poate oare vorbi de o pre- eminență thanatologicului în opera lui Endre Kărolty? Ciclul de sonete A teii bal nu proslăvește el biruința eternă a omului asupra a tot ce în viață este trecător, iar Elegiile de la Gorizia nu au culminat ele într-0 confesie de credință optimistă în viitorul omenirii, al unei omeniri ce va izbuti odată și odată să pună definitiv in genunchi in fața ei și Molohul războaielor ? Un comentator, Angyal Endre, din Transdanubia (E.P.U.) descoperă cu un deosebit simț al analogiilor că volumul Versek (Versuri), care cuprinde opera vieții lui Endre Kdroly, numără exact 365 de pagini — cîte o pagină pe zi — și el subliniază că în lectura acestor versuri trebuie să înaintăm chibzuit în cadența zilelor anului, însușindu-ne treptat, treptat, printr-un pro- ces in care se împletește multilateral plăcerea estetică cu aprofundarea cu- noașterii, mesajul lor bogat. Dorim tuturor cititorilor lui Endre Kdroly o asemenea lectură fructuoasă, în vederea căreia credem necesară traducerea ei atît în limba română cît și în cea germană. ANDREI A. LILLIN ADRIAN MARINO: „VIAȚA LUI AL. MACEDONSKI" * ornat la școala călinesciană, numele lui Adrian Marino poate fi intîlnit încă din 1939 în paginile Jurnalului literar, iar după aceea în Universul literar, Revista Fundațiilor, Lumea și Na|îunca, In compendiul de istoria literaturii române, apărut după 1944, G. Căiinescu îl recomandă pe Adrian .^funuo ca pe un eseist .curios și malign, mare scotocitor de cărți. cu un stil intelectual și acut, încă dc pe acum, de excursie livrească” (op. cit. p. 450). ]n ultimii uni, numele lui Adrian Marino figurează în mai toate revistele noastre de literatură. Studiile și articolele sale publicate mai iutii prin lașul literar, apoi prin reviste ca Steaua, Gazeta literară. Cronica ș. a. ii recomandă drept un cercetător serios ai problemelor istoriei noastre literare. Adrian Marino se arată partizanul criticii înțeleasă ca lucrare de știință al cărei țel este cunoașterea și înțelegerea, obținute pe baza unei interpretări stricte a documentelor. In această privință, el se desparte de G, Căiinescu, apropiin- Cronic* licori du-se mul mult de Tudor Vianu, pentru cure istoricul literar este „un om de știință șî investigata lui nu se poate opri niciodată, nici chiar atunci cînd după Ce a descoperit, a grupat și a valorificat toate faptele literare, ajunge, în fine, să le explice" (cf. Studii de literatură română, Ed. didactică și peda- gogică, 1965, p. 23). Ultima sa lucrare, prin care — de fapt — Adrian Marino își face tardiv debutul editorial este consacrată cercetării vieții lui Alexandru Macedonski, scriitorul despre care atit contemporanii cit și posteritatea au emis opinii contradictorii in care s-au strecurat adesea multe erori ce se cereau îndrep- tate prin sîrguința unui cercetător pasionat. Adrian Marino a lucrat la această monografie mai bine de douăzeci de ani. In tot acest timp, a răsfoit vrafuri întregi de documente aflate în arhiva poetului, păstrată de către soția acestuia — /Ina Macedonski —, în biblioteci publice sau în colecții particu- lare. Bibliografia analitică de la sfirșitul volumului cuprinde peste 2 000 de citate și trimiteri, ale căror titluri ocupă singure 115 pagini. O documentare monstruoasă care epuizează — credem — aproape tot materialul documentar referitor la viața și activitatea poetului. însuși autorul mărturisește la un moment dat că „uneori amețești scriind! cronica familiei Macedonski" (p. 254). Termenul de exhaustiv este desigur cei mai potrivit pentru carac- terizarea cercetării sale. In alcătuirea biografiei lui Alexandru Macedonski, Adrian Marino folo- sește o metodă deosebită de cete intilnite anterior in lucrări de aceeași fac- tură, metodă ce i-a fost impusă de subiectul și materialul ce i au stat la dispoziție. Personalității contradictorii a acestui poet care se socotea damnat în eternitate nu i s-ar fi potrivit desigur o biografie clasică in care să fie urmărită și ilustrată o singură trăsătură fundamentală. „Sufletul său — notează autorul — este complex, proteic, profund dialectic, am spune, și a-l încadra într-o definiție închisă înseamnă a-i falsifica, a-i da o descriere convențională" (p. 230). Țelul autorului este de a realiza o reconstituire documentară cit mai exactă și o evocare morală care să surprindă trăsăturile esențiale și caracteristice sine ira et studio s«u — după cum spune însuși autorul — „fără apologetică și fără denigrare". In realizarea portretului, criticul s-a ținut departe atit de interpretarea balzaciană, cit și de -cea saint-beuve-iană — de la care pornise G- Cătinescu. Formula cea mai potri- vită i se pare cea a disecărilor succesive, pe etape; „Macedonski — notează Adrian Marino — trebuie urmărit, explicat, înțeles pas cu pas, in toatei sinuozitățile și uneori „ciudățeniile" sale" (p. 6). Urmărind înțelegerea adevăratei personalități a lui Alexandru Mace- donski, Marino ajunge ta convingerea că acest lucru nu este posibil decit prin cercetarea adincită a tiparelor in care spiritul șx caracterul său s-au format. Dintre aceste tipare, autorul desprinde influența mediului familial, moral și social. Pentru aceasta, studiază mai iutii influența mediului fami- lial, impingind cercetarea ascendenților pînă la un prim strămoș sud-dună-1 rean al acestuia, anume Ștefan Mincio Macedonski, al cărui fiu, Stoian, „volintir“ în războiul ruso-turc din 1787, a avut, — în rindul lui, doi urmași mai bine cunoscuți — pe Dimitrie (bunicul poetului) și Pavel Macedonski, care au dovedit — după cum atestă documentele — „o psihologic ambițioasă, răzbătătoare, tenace, cît de scrupuloasă Dumnezeu știe" (p. 14). Bunicul 76 Cronici lilem1* poetului, Dimitrie a fost — după precizările autorului — „om al epocii sale, nici mai bun, nici mai rău ca atîtia altii, cu o etică și o obiectivitate care trebuie înțelese exact*. Asupra sa — ca și asupra poetului mai tirziu — va apăsa prea vina unei tntîmplări nefericite: faptul de a-l fi tradat — îm- preună cu Hapt-Prodau — pe Tudor Vladimirescu. Fiul lui Dimitrie este Alexandru — tatăl poetului — care-și făcuse pregătirea militară în Rusia, în acea „atmosferă de ucazuri, crunte", unde își formează o ținută aspră, distantă, cu fumuri nobilitare, încerctnd mai tirziu ca ofițer voluptăți „de dresor de înaltă clasă". întors în țară el își construiește un ilustru arbore genealogic, pretinzîndu-se descendent din familia Biberstein — Rogala — Geiadeski... Mama poetului era Maria sin Dumnealui Pitarii Dumitrache Pârăianu, fiica Ecaterinei Pârăianu — care trăise un romantic roman de dragoste (Se căsătorise mai tnlîi cu un bărbat cu mult mai in virstă, Ema- noii Fisența, pentru a se căsători apoi din dragoste cu Dimitrie Pârăianu, al cărui portret îl zugrăvește scriitorul în nuvela: Dramă banală, sub nu- mele de serdarul Calomfir.) Despre Maria, Adrian Marino afirmă că „era sperioasă, prelung visătoare, cu aplecări spre patetic" (p. 41). Prin ea, scriitorul are o ascendență curat oltenească. Cercetind in amănunțime situa- ția familiei poetului, autorul ajunge la concluzia intrutotul întemeiată că mediul familial i-a transmis „un marc coeficient de sensibilitate, finețe, originalitate și singularizare". De la ascendenții paterni a moștenit înclinația egolatră, iar de la cei materni — elanul romantic. Mama sa este de fapt aceea care-i îndrumă primii pași spre poezie. In această privință, ni se pare demnă de reținut următoarea precizare: „Profund deosebită sufletește de severitatea și energia cazonă o solului său, poate că firea artistă a poe- tului a rezultat, ca șî în cazul lui Andre Gide (mărturisit în Si le grain ne meurt), tocmai din concilierea ccstor influente părintești opuse, care silesc la o sforțare ordonatoare" (p. 42). Atit pe linie paternă, cit și maternă, cli- matul e însă prielnic „iluziei și bovarismelor". După analiza mediului familial, cercetătorul purcede la relevarea in- fluiențelor și legăturilor cu mediul social, stabilind că intre poet și mediu s-a creat, încă din anii fragezi și pînă la moarte, un conflict ireconciliabil. Adrian Marino găsește că principala coordonată a vieții tui Alexandru Ma- tedonski o constituie tocmai antagonismul dintre personalitatea poetului și mediu; toată viața poetut va lupta — fără rezultate notabile — să impună mediului formula sa sufletească. Autorul urmărește stăruitor în cuprinsul cărții sale modul în care a apărut și formele în care s-a manifestat acest antagonism. Astfel, cercetindu-i copilăria, în capitolul 11, Marino constată răsfrtngerea în psihologia poetului a rinduielilor familiei, a obiceiurilor pa- triarhale, a conștiinței aristocratice. Rădăcinile ființei sale trebuiesc urmă- rite pe Valea Amaradiei, acolo unde și-a petrecut copilăria „într-o euforie plăcută și idilică". Biograful reține — în vederea înțelegerii personalității poetului — și unele turburări de origine nervoasă, un început de epilepsie, precum și o precoce inhibiție sentimentală. Folosind tehnica apropierilor, Adrian Marino descoperă la tînărul Macedonski, ca și Ia Thdophile Gauthier, înclinația vizuală în receptarea lumii din afară sub „aspectul ei smălțuit și plastic" ... fn altă parte, autorul precizează că poetul are un temperament plastic direcțional spre elogiul tradițional — gen Th. Gauthier, constatare (jonica literari 77 întărită de impresiunile din jurnalul său de călătorie sau de unele poezii de orientare parnasiană. Cea mai potrivită apropiere stabilită de biograf și care revine ca un leit-motiv pe tot parcursul biografiei sale este însă de Andre Gide. Rătăcirile sale în străinătate, aerul de aventură pe care-l afișează îi sugerează autorului experiența gidiană. Altundeva, constatînd la Mace- donski înclinația spre evaziune, dar și tendința de auto-observare a pro- priului său caz, autorul amintește îndată tot de Gide (cf. p. 422). Insistînd asupra coordonatei constante a vieții lui Macedonski, Marino stabilește structura net antiburgheză a poetului. Neputind să joace rolul unui personaj grandios în societatea timpului, Macedonski devine un revoltat, un nonconformist. Instructivă este paralela pe care Marino o stabilește pe acest tărim între Macedonski și Cltateaubriand — primul un imprudent și himeric, al doilea — un realist și aplicat: „Chateaubriand — scrie Marino — era inițiat în arta culiselor, informat in materie dc comerț și finanțe, călătorise mult și avea mai ales cunoașterea oamenilor, fără dc care nu este cu putință cariera publică. Nimic din toate acestea la Ataccdonski, care se aruncă în viitoare doar cu fantezia arzătoare a poetului*1 (p. 112). Aceeași paralelă este continuată și în capitolul Tînăr șef de școală, cu scopul de a surprinde deosebirea fundamentală între două destine: „După 1811, intrat în viața politică a Franței, autorul lui Atala nu mai produce aproape nimic în- semnat în cîmpnl literaturii. La Atecedonski, adevărata carieră literară avea să înceapă, dimpotrivă, de abia după renunțarea pentru multă vreme la veleități publice, și izolarea în sfera creației vine să-i răscumpere, prin satisfacții de alt ordin, înfrîngerea practică suferită1* (p. 143). Referindu-se la polemicile lui Macedonski, biograful constată că — spre deosebire de Buudelaire — poetul nostru nu cunoștea valoarea prudenței și inutilitatea atragerii cu orice preț a inimiciției, fapt pentru care i-a atras resentimentele contemporanilor. Un rol hotăritor în asprirea relațiilor dintre poet și mediul social l-a jucat epigrama apărută în momentul în care Emi- nescu iși pierde echilibrul sufletesc. După acest incident, „biografia sa inte- rioară devine într-un sens chiar monotonă, fără alte noi accidente de seamă, într-atît ideea de persecuție, de damnare și de profundă nedreptate devin predominante, atingîndu-1 mereu pînă la obsesie" (p. 192). Prețioase sînt constatările și concluziile marginale in care se încearcă a se extrage din fapte concrete repetate anumite concluzii cu valoare teo- retică. lată cum se explică, de exemplu, fixațiunea damnării, care răbufnește la Macedonski adesea în forme violente: „In adversitate prelungită și pro- fund inegală, psihologia devine tot mai sensibilă. începe să fie dominată de resentimente, complexe, fixații, cu o nuanță agravantă în cazul Mace- donski" (p. 206). Constatind anumite fapte sau situații atestate documentar, criticul nu se mulțumește cu simpla lor menționare, ci încearcă interpretarea lor prin I punerea în lumină a cauzelor determinante. Astfel, observindu-se absența cultului erotic la Macedonski, se cercetează imediat cauza — descoperită in ] egocentrismul poetului dublat de entuziasm. După ce a fost stabilită cauza, sînt formulate constatări psihologice sau pur teoretice cu aspect uneori aforistic. Remarcabil este la Marino raționamentul strins, ale cărui concluzii decurg cu necesitate din premise verificate. 78 Cronici literari Din noianul de fapte autorul desprinde cheia înțelegerii exacte a perso- nalității poetului disociind esența de aparență. Aparent, poetul oferă imaginea unui pozeur, cabotin și ratat; în esență, poetul era un om grav, cu o viață interioară intensă. Pornind de la constatarea că în sufletul poetului există un dezechilibru, un conflict de proporții. Marino caută să pună in lumină contradicția fundamentală a sufletului acestuia, pe care o află in lipsa unui echilibru între vis fi realitate: „Macedonski — scrie autorul — simte veșnic nevoia să-i opună (realității n. n.) visul, iluzia, transfigurarea, chiar himera și utopia" (p. 375). Marino cercetează in continuare cauza acestui conflict dintre poet și realitate, descoperindu-o in firea lui imaginativă, hedonistă, individualistă. Din aceste motive, realitatea nu-l satisface, găsind-o trivială. Visul devine astfel pentru Macedonski un stil de viață, el formulindu-și încă din tinerețe un program oniric de viață. Concluzia la care se ajunge este că Macedonski a fost un homo duplex, fericit și nefericit tocmai din cauza acestei dualități fundamentale care-1 scindează" (p. 420). El și-a pus întreaga viață sub semnul acestei ireconciliabile contradicții dintre vis și realitate. Capi- tolul XD, intitulat: Vis și realitate este, după părerea mea, un model de analiză dialectică. Aici se pot descoperi toate însușirile biografului: întinsă documentare, interpretare subtilă fără a depăși granițele documentului, sta- bilirea unor afinități care pun mai bine în lumină anumite trăsături caracte- ristice, folosirea unui stil clar, fără să fie totuși lipsit de virtualități ar- tistice ... Dorind să epuizeze toate problemele, autorul cade uneori in greșala de a inventaria absolut totul. Astfel, se amintește și de pasiunea pentru sportul ciclist a lui Macedonski și de biografia celor patru copii, precum și de toate adresele locuințelor prin care a peregrinat familia poetului de-a lungul unei existențe sbucîumate... Dincolo de aceste rezerve și de alte cîteva — stabilite în cronicile apă- rute pînă acum — „eseul de interpretare biografică" al lui Adrian Marino vine să umple un gol resimțit în cultura românească provocat de absența unei lucrări care să refacă adevăratul portret al poetului Macedonski. Acest gol nu mai există acum. Meritul deosebit al biografului constă în situarea poe- tului Macedonski în context național și universal. Dincolo de înșelătoare aparențe, Macedonski va pătrunde astfel în conștiința noastră ca un poet cu bogat fond de omenie. Contestat de către contemporani, lui Macedonski i se face dreptate de către posteritate — așa cum el însuși intuia într-o scri- soare al cărei text dezvăluit pentru prima dată de către Adrian Marino: „Cînd se va face istoria literară a epocii nu voi mai vorbi eu"... Poetul într-adevăr nu mai poate vorbi ! Vorbește însă opera sa și de asemenea istoria literară ... SIMION BARBULESCU Cronici literari 79 comentarii DIN EPOPEEA ȘTIINȚEI CONTEMPORANE F . „ 1—/xîstă o prejudecata după care de pildă un inginer care nu citește beletristică, nu vizi- tează expoziții de artă plastică și nu audiază muzică simfonică, e lipsit de „cultură generală", în schimb un artist își poate permite să nu aibă nici o noțiune despre problematica actuală a matematicii, fizicii ori biologiei; eîl despre cunoștințele din domeniul istoriei vechi, a etno- grafiei, filozofiei, lingvisticii etc„ ele par rezervate cu lotul specialiștilor. Mentalitatea aceasta dilelantică șî anacronică se opune caracterului științific al civilizației contemporane. Omul trebuie să fie la curent, în esență, cu principalele descoperiri și întrebări ale științelor, cu problematica spirituală cea mai avansată, spre a se putea integra de țapi și plenar, societății contemporane, Răspunzînd acestor imperative și bazindu-se totodată pe eterna curiozitate a sufletului omenesc, editurile noastre ne-au dotat în ultimii ani cu cîteva lucrări originale sau traduse, de înaltă ținută, accesibile oricărui om cu nivel mediu de școlarizare care nutrește dorința de a se îmbogăți sufletește și de a-șl lărgi orizontul, comunicînd pe plan intelectual cu lumea din care face parte. Aria de investigație a cărții științifice de popularizare este practic inepuizabilă, dat fiind atît multitudinea domeniilor de investigație a spiritului contemporan cit și continuu achiziție de nd și noi date relevante. Nu vom discuta aici problema priorității ce ar trebui acordată unor teme mu allora, ci ne vom reslrînge la descrierea succintă a cîlorva modali- tăți mai eficiente de transmitere a Informațiilor științifice unor mase cit mai largi de cititori de diverse profesiuni și vîrsle, corespunzător nivelului celui mai recent cu putință atins de specialitatea respectivă. Accesibilitatea, calitate esențială a bunei cărți științifice de popularizare, se dobîndește prin capacitatea autorului de a capta interesul cititorilor săi ccniunlcînd caracterul pasionant al dezbaterii intelectuale în care îl antrenează. Nu o lectură facil-amuzantă, cl, dimpotrivă, serioasă, dar păstrînd toată căldura și fervoarea cercetărilor, diferențiază acest tip de carte atit de broșurile ce se adresează persoanelor cu nivel elementar de cultură, cit și de studiile de pură specialitate, scrise în limbajul specific științei și cu aparatul complicai dc referința posibil de consultat doar de oameni verșați în materie. Există lucrări ce prezintă un interes egal pentru cei mai exigeați oameni de știință șt pentru publicul cel mai larg. Această categorie este excelent reprezentată dc cartea acad. C. I. Gultan. Despre cultura spirituală o popoarelor africane (Editura științifică. I9&4). Pe chiar prima pagină se expune mobilul psihic pe care autorul contează în Intenția sa „de a j stirni interesul pentru cultura străveche a unei lumi în plină transformare" : „Orice cultură. ' orieîl de depărtată de noi în timp sau spațiu, solicită curiozitatea cehii Însetat de cunoașterea I bogăției de forme în care s-au cristalizat năzuințele, ideile și imaginile ce alcătuiesc fondul de aur al culturii umanității" (op. cit. p. 7). Umanismul contemporan se caracterizează prin universalismul său, prin tendința de a-și însuși tradițiile tuturor popoarelor, valorificînd atit contribuția originală a fiecărui focar de cutură cit și trăsăturile comune prin care omenirea in unitatea ei și-a realizat istoricește ființa spirituală. Acad. C. I. Gulian își propune valorificarea culturii africane prin „descifrarea miezului uman", întreprindere dificilă și temerară in care trebuie să fim călăuziți de dialectica și de umanismul marxist (cf. p. 10—II). Polemiztnd cu diferiți cercetători burghezi de Ieri 8Q CoBH4i*Hi și de azi, autorul, pe baza concepției marxiste, și-a format un punct de vedere propriu: impor- tanța punerii în lumină a germenilor raționaliști cuprinși în manifestăr le artei africane. Lim- bajul clar, fraza succintă, aparatul bibliografic simplificat, contribuie, aici ca și în toate cărț le de popularizare, la îndeplinirea rolului instructiv-educativ. împărțirea pe capitole și sub- capitole e dictată de concepția autorului, care alege din multitudinea aspectelor artei africane pe acelea care-i servesc demonstrației ide i că in această cultură se dezvăluie „o uimitor de bogată și profundă experiență de viață, o atitudine umanistă și raț'onalîstă în fața vieții, care se integrează perfect tradițiilor umaniste ale culturii universale" (p. 33). Pentru cititorul nespecial ist, obișnuit a vedea în culturile exlraeuropene mai mult elementele exotice, stranii, acest punct dc vedere frapează de la început, iar argumentele autorului, îndeosebi frumoasele fabule intercalate în text și subtil analizate, îl vor captiva, îmbogățindu-l nu numai cu noi informații ci și cu un nou mod dc a privi fenomenele culturale, discernînd sub infinita varie- tate a formelor, afinitățile de fond, legitățile dezvoltării istorice a spiritului uman. Tema rapor- turilor diferențiale dintre om și divinitate, tema eroului civilizator, pcrreptele moralei popu- lare de sorginte genlilică etc. sînt coordonatele principate ale acestei cărți atît de interesante. F foarte probabil că inform ații le științifice merg cei mai direct la inima și la minlea cititorului neoroîesionist prin expunerea memorialistică a cercetărilor întreprinse. Aflate la intersecția între arta epicii și severitatea științei, lucrările de acest tip au darul de a-l antrena pe cititor în extraordinarele aventuri ale spiritului studios. Descoperirile arheologice se pre- tează foarte bine acestei modalități, deoarece aceste expediții sînt de obicei bogate în întimplări neprevăzute, surprize de (ot felul, în fine, de „epic". Afiminfe din Peru de S mone Wrsbard șî Roger Waisbard (Ed. științifică, 1935) și Frescele din Tassi/i de Henri Lhote (Editura „Meridiane". I9C6), fac parte dintre cele mai frumoase cărți ale l.teraturii științ fice de popu- larizare și traducerea lor este binevenită. Senzaționalele descoperiri ale mumiilor din Peru, cu toată vasta problematdogie istorică și etnografică pe care o antrenează, sînt redate de cercetătorii Simone și Roger Waisbard printr o compoziție liberă. în care motivele apar și dispar, spre a fi apoi reluate fie ca analiză științifică, fie ca reconstituire imaginară ori ca ipoteză istorică. Un exemplu: motivul tulbu- rătoarei mumii de tinără femeie cu un păr de peste doi metri, poreclită de cercetători „Marea preoteasă". Humorul este o calitate prețioasă a autorilor, lată, bunăoară, legenda unei ilustrații, în care expresia măștilor a fost surprinsă în esența ei. printr-o glumă ;„Straniul trio al Magului alb, al Vrăjitorii și al Vînătorului cu pene de ia Walla-Marka pare fascinat cînd ne vede. Și noi tot așa !“. In general pregnanța și vioiciunea descrierilor, ce, sub aparența dezinvolturii nu scapă nici un detaliu important sub raport arheologic, este notabilă și ar putea fi demon- strată prin nenumărate exemple. In cartea științifică de popularizare important este să se sugereze nespecîalistului frea- mătul sufletesc al cercetătorului. In cartea aceasta, lirismul este de cea mai bună calitate, sugerînd „extraordinara pasiune" pe care au iscat-o descoperirile făcute. Din mulțimea de pasaje pline de căldură, transcriem un mic extras: „Cît de emoționante sînt mumiile de copii plecați cu păpușa lor de lemn, ca băiețașul din Walla-Marka, aliniat alături de sarco- fagele de pinză ale celor cinci surori și frați ai lui, rezemat de cel al mamei lui..(p. 103). Sentimentul acesta de vie umanitate al culturii cu ritul funerar atît de original al mumiilor peruviene este transmis în toată plenitudinea sa de autori. Henri Lhote, șeful expediției din Africa ce a dezvăluit lumii existența unei uluitoare arte străvechi pe meleagurile azi pustii ale Saharei, povestește cu mult talent, în succesiunea lor cronologică, peripețiile echipei sale în peisajul sălbatic, lunar al munților Tassîli, iar minu- natele fresce rupestre se relevă cititcrului pe măsura descoperirii Ier, cu loală prospețimea impresiei prime. Problematica științ fică. decurgînd chiar din spontaneitatea plăcerii estetice, se integrează organic cărții. Foarte interesante sînt picturile din perioada boliviana, în care arta realistă, adesea evident fără nici o intenție magică, ajunge la prima ei cuhne din istorie. Vorbeam despre lirismul arheologilor, dar există și o etică a lor, constînd dintr-o pasio- nantă disciplină a muncii, dinamizată lăuntric de idealul umanist modern: „Bucuria noastră (și pentru mine poate cea mai frumoasă din toată viața mea sahariană), bucurie care repre- zintă în același timp și recompensa noastră, e să adăugăm în dosarul Istoriei o documentație unică în genul ei, mesajul milenar lăsat de populații pînă azi ignorate — un mesaj zguduitor al vieții, al artei, o mărturie copleșitoare a caracterului universal al Omului" (p. 152). flumrniarii 81 Doza de extraordinar inerentă fenomenului științific căpătă o pondere deosebită in lucră- rile care, pe baza unei ample informații, dezvoltă o anumită ipoteză neconfirmată ți uneori necontrolahilă, cum este de pildă captivanta teorie a Atlantide!, expusă de A. Dîmboiu în cartea sa Pe urmele atianților (Ed. ți, 1963). Frumoasa legendă a lui Plafon, intercalată în text, cu aerul ei de autenticitate, a creat omenirii o problemă pasionantă, actualizată în gin- dire mai ales atunci cînd similitudinile între culturi necontingente se vădesc mai frapant, A. Dîmboiu se alătură acelor oameni dc știință care explică unele asemănări mergînd pînă la amănunte inexplicabile do,ir prin caracterul logic al dezvoltării spirituale, prin teoria unor migrații succesive a locuitorilor unei mari insule din Atlantic, ajunși, la o treaptă înaltă a civilizației. Pentru autor, ipoteza aceasta este „nu o enigmă, ci o problemă științifică" (op. cit, p. 8). Constmindu-țl argumentația, el recurge la o seamă de mituri și legende despre o origine îndepărtată, marină, a strămoșilor, despre cataclisme ce au provocat migrația, relcvind faptul cu adevărat tulburător că, indiferent de credințele religioase, direcția migrației legen- dare indică Atlanticul. Prezentate cu multă minuțiozitate, cu o voită răceală a stilului, d feri- tele similitudini între templele, măștile funerare sau alte vestigii ale vechilor culturi din Africa, Europa de Sud șî America, apar cititorului fascinante și, Indiferent dacă va deveni ori nu un adept a! ipotezei susținute de autor, cunoștințele sale se vor îmbogăți și el va înțelege mai bine, și pe această cale, „caracterul universal al Omului", într-o primă parte a cărții, A. Dîmboiu expune critic teoriile pro șî contra Atlantide!. Pentru cititorul care are la mdemînă și cartea lui H. Lhote, Frescete Tassili. unde se pune și problema aceasta, controversa susținută de A. Dîmboiu cu acest decis inam'c al ipotezei atlan- tizilor, va îi deosebii de antrenantă. Este foarte bine că editurile noastre, prin chiar aceste cărți cu largă audiență la public, ne introduc în miezul unor dezbateri intelectuale de interes mondial Există însă șl alte domenii, ca de pildă fizica atomului, în care se duc azi contro- verse pasionante, dc natură nu numai matematică ei și filozofică și care iși așteaptă încă pătrunderea în conștiințele nespecialiștilor. Revenind la lucrările tratind despre culturi străvechi din diferite părți al globului, vom observi; că demonstrează toate unitatea omenirii, Pentru cititorul neprofcs:on:st nimic nu poate fi mai uimitor și totodată mai plin de farmec decît să-și regăsească propriul gust estetic întruchipat de pildă în grația dinamică a siluietelor dintr-o pictură rupestră boșimană (C. 1. Gulian, Despre cultura spirituală a popoarelor africane), în splendoarea coloristîcă a boilor policromi sau în puritatea desenului tinerelor „peule", dar mai ales în suavitatea și perfecția artistică a scenei de dragoste întitulate „Bărbat și femeie șezînd" (II. Lhote, Frescele din Tassil!) sau în sobrietatea clasică a unei măști de fildeș din Benin tl. C, Gulian, op. cil) ori a unei măști de porfir dc la Teayo (G. Vaillant, Cioilizația aztecă). Impresia tulbu- rătoare de modernitate a unor asemenea opere, cu care cititorul ia contact prin ilustrațiile cărților, dezvoltă implicit în noi sentimentul comuniunii mondiale al omului cc pretutindeni prin muncă se făurește pe sine însuși. Una din fermele compoziționale cele mai răspîndit? șî mai eficiente de popularizare esle monografia. Civilizația aztecă, de George Vailanl (Ed. șt. 1964) șl Dacii de Hadrian Daico - viciu (Ed, șl, I96S) utilizează acest mod de prezentare a Istoriei unor străvechi popoare. Compoziția ambelor cărți este predominant cronologică. „Miracolul" civilizației Maya ți a celei aztece, problemele multiple, deseori stranii, ale Americii premlumbiene, sînt prezentate cu competență în lucrarea lui G. Vaillant. Descrieri plastice, ca cea a monumentelor arhitectonice din Teolihuacan, scene vii, dinamice, de re- constituire a activității vechilor meșteșugari azteci, fac multe pagini atrăgătoare pentru cilTIor. în schimb, altele, conținînd multe detalii istorice, sînt mai greu de as milat de ne- specialișt. Cartea, foarte begală în informații și ipoteze, este mai de grahă utilă celor familia- rizați cu problematica expusă decît neinițialului, astfel încîL după părerea noastră, ea se încadrează doar aproximativ în sfera literaturii științifice de popularizare. Dacii lui Hadrian Daicoviciu constituie o lectură mai accesibilă. Autorul și-a propus deliberat un dublu scop: să scrie o lucrare de sinteză, care să fie în același timp bine înte- meiată științific, Problema modalității cure să servească ambelor țeluri a rezolvat-o selec- (înd d:n materialul existent aspectele cele mai edificatoare ți prezentindu-le cu pregnanță. Evidențiind uneori prin chiar titlurile capitolelor (Cine sini daco-geții?. Monoteism sau pofăcism, Au cunoscut dacii scrisul?) marile întrebări ale istoriei dacilor, autorul izbutește să capteze interesul cititorilor, Polemicele sale cu alti arheologi, bunăoară cu prof. R, Vulpe cu privire la nucleul statului lui Burebista, cu argumentele logice, clare, fac studiul interesant Tot în polemică, de data aceasta cu teoriile mai vechi ale 1ui Părvan, H. Daicoviciu expune 82 CvvAlirib cu subtilitate interpretarea proprie despre relig!a dacă, relevînd evoluția de Ia Zamolxis, «eu chtonic, la Gebeleisîs, zeu urano-solar. Nu informațiile aride, ci dezbaterile vii sînt capabile să provoace participarea sufletească a cititorului. Cartea conține și descrieri convingătoare ale monumentelor arheologice. Remarcabil este în acest sens capitolul Călătorie prin inima Daciei, mai ales paginile dedicate incintei sacre de la Sarmisegetuza și teoria autorului cu privire la originalitatea calendarului dac. Pin tcote cete arătate pînă aici se observă că intre criteriul probității și valorii pur științifice și meritele quasi-literare ale accesibilității și aderenței la publicul mare, există o fericită coincidență de fond: aportul personal, ineditul observațiilor, îndrăzneala ipotezelor, relevanța informațiilor, extraordinarul descoperirilor, fervoarea argumentației, sînt calități ce garantează deopotrivă și însemnătatea științifică a lucrării și aspectul ei captivant penlru cititorul dernic de a se cultiva. Desigur că și alte științe. în afara istoriei, se pretează perfect exnunerîi monografice, O carte de mare valoare și utilitate de acest tip este Hormonii șî viața de Ștefan Mibu și Alexandru Limgu (Ed. șt. I9T6K Criteriul compozițional este sî aîci dat de c' iar specificul materialului tratat și de concepția materialist-dialectică a autorilor, cit și de întenț'a instruc- tiv-educalivă a lor, Pornind de la elemente (Ce sînt glandele endocrine fi hormonii}, trecînd la un scurt istoric al științei (Apariția și dezvoltarea endocrinologiei) și apoi la o succintă prezentare evolutivă a fenomenului biologic analizat (Mecanismele hormonale pe diferite trepte de dezvoltare a materiei), autorii, în partea a doua a cărț i, descriu anal'tic în cîte un cap'tol fiecare dîn glandele endocrine ale omului, conform ultimelor date ale științei, eviden- țiind principalele contribuții ale școlii românești de endocrinologie. In ultimele secvențe apoi sint tratate aspectele maî importante ale influenței endocrine asupra vieții, accentuînd necesi- tatea unei igiene conștiente în acest domeniu. Interesante sînt și referirile. într-un capitol spe- cial și prin numeroase ilustrații, la diferitele reflectări în artă ale unor fenomene de patologie endocrină. Caracterul predominant sintetic al lucrării a fost dictat de scopul eî: a prezenta aspec- tele principale ale endocrinologiei moderne într-o formă „capabilă să suscite interesul cititori- lor și să producă mișcare de idei și imagini în jurul acestei ramuri atit de captivante a știin- țelor naturii" (op. cit. p. 5), Deci și de data aceasta necesitatea omului modern de a parti- cipa la viața intelectuală complexă a vremii sale a stat în centrul atenției autorilor de carte științifică de popularizare. Credem că nu greșim dacă vedem afît în interesul oamenilor de știință pentru propagarea rezultatelor studiilor lor unui public cît mai larg, precum și în dorința unui număr crescînd de oameni de d'verse profesiuni de a cunoaște problematica științifică actuală, de a participa astfel sufletește la mișcarea generală de idei, un semn al democratis- mului societății noastre. Din respectul reciproc dintre omul de știință și masa cititorilor nespecialiști decurge și grija autorilor de a evita eclectismul, expunînd clar punctul de vedere propriu. De pildă șl în Hormonii și viața, autorii prezintă concepț’a lor în definirea preponderent funcțională a sistemului endocrin, cu privire la complexitatea anatomo-îiziologică a hipefizei și la princi- piul „cibernetic" al rolului ei în „concertul" celorlalte glande sau cu privire la terminologia științifică a gușei endemice (Distrofia endemică tireopa(ă). Autorii prezintă pe înțelesul citi- torilor șl unele probleme încă nerezolvate ale endocrinologiei, precizîndu-șl punctul de vedere, ca de pildă în controversa din jurul timusului, această ciudată glandă. în capitolul Este timusul o glandă endocrină?. Șt. Milcu și A. Lungu dau un răspuns afirmativ concis, bine argumentat, fără a se rătăci în detalii incomprehensibile pentru nespe’îalîst. Lucrarea este foarte cuprinzătoare, conținînd pe scurt toate datele principale ale endo- crinologiei moderne. Este o carte didactică în cel mai bun sens al cuvîntului. O calitate de seamă este optimismul ei: arățînd cu toată seriozitatea imnertanța hormonilor și nberaților uneori sinistre pe care le provoacă maladiile endocrine : autorii snbl'n'ază posibilitățile tot mai mari de vindecare printr-un tratament adecvat și făcut cît mai la timp. Bunăoară, un șir de fotografii arată vindecarea treptată a unui copil prin extirparea chirurgicală a unei tumori suprarenale sccretante; nu numai trupul său s-a schimbat, ci însăși expresia feții; dacă în primele fotografii vedem chipul buhăit a! unui copil răutăcios și prost, din ultima, același chip C-oahrniarH 81 e transfigurat și ne surîde eu un aer de istețime și cu o expresie deschisă, binevoitoare. Bine- înțeles că și acest aspect al cărții contribuie la educarea publicului în spiritul încrederii țață de medicină și al atenției lot mai conștiente față de semnele anomaliilor, îndeosebi la copii. ★ Dacă problemele medicale stîrnesc interesul prin chiar grija naturală a omului pentru sănătatea sa, în schimb popularizarea fizicii ți matematicii ridică mari dificultăți. Necesitatea cunoașterii lor se impune însă tot mai imperios, atît prin creșterea necontenită a tehnicității în producție și în viața de toate zilele, cît și prin ponderea deosebită pe care aceste științe o au asupra dezvoltării gindirii contemporane. Fără dobîndirea unei „culturi generale" șî în domeniul fizico-matematicii, omul riscă să rămînă în urma propriei sale existențe și a con- științei intelectuale celei mai reprezentative pentru secolul său, să nu se poată integra plenar și la un mod superior lumii din care face parte. Problema transmiterii unor complicate cunoștințe de fizică și astronomie unui public de nespectaliștî a fost rezolvată cu multă ingeniozitate de Albert Ducrccq în cartea intitulată sugestiv și programatic Romanul materiei (Ed. științifică, ltC6), lidr-un stil alert și de o exemplară limpezime, autorul „povestește" dezvoltarea materiei de la hidrogenul risipit în spațiu pînă la galaxiile cu stele șî planete de tot felul și. în cadru! acestui origina! „bildungs- roman" al cosmosului, pătrunde în tainele atomului pînă la ultimele particule descoperite pină azi. Dezvăluind procesul complicat al genezei aștrilor. Fecare capitol, rezolvînd o problemă, deschide alta, astfel îneît curiozitatea cititoru'ui nu este nici o clipă lăsată să lincezească. Romanul materiei apare astfel ca o înlănțuire logică și quasi-epică de fenomene, ceea ce face lectura cărții deosebit de antrenantă, slimulînd printr-un dozaj bine gindit de informații, in- teresul publicului. Indiferent de modalitatea aleasă — monografică ori memorialistică, demonstrație a unei ipoteze științifice cri a unei idei filozofice, narațiune cosmogeneti ă ori alta — cartea științi- fică de popularizare își atinge scopul atunci cînd ea îmbină datele științifice cu pasiunea cercetării, cind transmite convingător interesul general-uman al descoperirilor științifice, cînd îl antrenează pe cititor în mișcarea de idei a epocii, deci cind în centrul preocupărilor se află procesul necontenitei umanizări a științei. ALEXANDRA INDRIEȘ 84 Ciymcnixrii cărți-reviste Gabriel Di mi «ia nu:. «Schije de critică”* Idealul lui Gabriel Dimisianu, de cele mai multe Ori realizat, este: „critica dreaptă, în- temeiată pe criterii ferme de apreciere estetică, decisa si promoveze valorile autentice*, care critică „e lucru sigur că va alimenta destule nemulțumiri personale, destule amărăciuni, unele mocnite, altele afinnnte pe față, în forme vehemente*. Dar „criticid adevărat va izbuti totuși să se ridice deasupra acestora ta început cu mari crispări lăuntrice, mai tirziu cu o înțe'eaptă resemnare, neclintit în convorbirea că cea mai înaltă cauză a sa este aceea n literaturii" (v. ar- ticolul cu titlu maiorescian : Critici și autori). F lucru evident cit criticul se pune în serviciul autorilor recenzați, neaîecttnd niciodată linsa de interes pentru autorul despre care scrie. Cri- ticul nu se vrea un „creator”, iar capriciile îi linsese, li un disciplinat, preocupat, în ultimă instanță, de slafrlireg unei judecăți de valoare. Fiind un judecător sine ira rt studio al operei literare, verdictul lui Dirnlsianu este rareori nedrept: sau convențional („Volumul Constanței tiuzea se înscrie în succesele din ultima vreme ale poeziei tinerilor” ), dar nu nedrept față de autor ci nedrept in sine, criticul îavorizînd autorul. O scară de valori rezultă și din ordinea cronieilcr in volum, care tiu estț (cum se obișnuiește) cea cronologică, Cronica la Moromeții (datată: iulie UKi'l) ocupă priniu) loc, înaintea cronicilor la Pădurea nebună și la Primul de duminică (scrise în septembrie 1963 și, respectiv, septembrie 19621). liste un exercițiu dc tactică, Gabriel Dimisianu se vrea (și e) imparțial. Exclusivismul il neliniștește: (Aș zice deci, ci in poezia de astăzi rt Minei Cassian se dă o luptă între rsentiment* și tidee*, o luptă a cărei singură încheiere fericită ar fi nu o excludere a uneia dintre forțele — adverse, ci o fertilă complinire « ... » F. de fa sine înțeles că prezența acestei tendințe Spre analiză în proza actuală nu trebuie absolutizată. E vorba mai de grabă de îmbinarea mai multor formule epice, in cadrul cărora descifrăm aceeași năzuință a prozatorilor de a cunoaște, cit mai mult psiholog a, bogati în manifestări și infin tă in nuanțe a omului contemporan, ți la D. R. Po- pescu ți la Eugen Bariu am văzut cu elementele aparținlnd diverselor modalități nu se exclud ci coexista fructuos*.) Pentru Gabriel Dimisianu critica nu este. în niciun caz. „a spune da ori nu“, deși cu acest alorism cfilinescian debutează cutare articol (Critică și receptivitate). în același articol, criticul pledează pentru receptivitate, pe care nu o confundă cu simpla, simplisimă nu o dală, acceptare a unei opere de prestigiu (aparținînd unui autor de prestigiu) faptul că Ion Lungii scrie DA sub Frigurile lui Marin Preda nu înseamnă nimic (spune Dîinisianu) atît iimp cît Ion Lungii nu pricepe din excelenta nuvelă nimic. Evident, însă, că a nu fi exclusivist e uneori egal cu a fi impersonal. Patosul negației nu previne întotdeauna din rnnrhiuni personale sau din umoare neagră. Prima secțiune a volumului cuprinde cronici literare. Se intitulează : pe marginea cărți- lor. Cronicile sînt exacte, atente, tematice („Cu această nonă plachetă — Fin tini țl steie, n.n. — universul poeziei lui Ion Brad iși adtnceșie reliefurile"; „Remarcam — fa Victor Felea, Voci Puternice n. n„ — o MndtnM de înmorore a tematicii, o în- cercare de a depăși granițele unui lirism de nuanță intimistă.. ,"J Majoritatea titlurilor sînt consemnate. Eficace în privința prozei, instrumentul critic al lui G. Dimisianu e ușor insensibil ') E.P.L., 1046. 8S (a poezie, A inventaria un volum de poezie in totalitate duce, uneori, la pierderea esențialului. Caracteristic, pentru IIie Constantin, e ciclul („foarte elaborat" da !) de anotimpuri și dra- (■osie", nu desprinderea de țărm" (care dă titlu volumului). Definitoriu pentru Vasile Nico- iescu e ciclul {„diafan, eterni", desigur 1) „Clavecin". Celelalte părți ale cărții de Poeme de- finindu-l prea puțin. A înregistra toate poeziile unui volum pera de artă este expresia unei emoții analizate, decantate, trecută nrin filtrul tânjirii". Portretele, studiile, peisajele, dar mai ales naturile moarte, florile și nudurde își găsesc explicatii in Jurrm'ul pictorului. Numeroase sînt însemnă- rile sale despre portret, despre necesitatea de o simnlTica și generaliza prin desen trăsăturile umane, desore condamnarea exprimării tor fotografice, naturaliste. Pleterul trebuie să intu- iască ceea ce sc vede dincolo de aparențe șî să exprime poetic, prin linie și culoare și mai ales prin „ritm și armonie" viata sufletească și caracterul personajului. Re aici definiția i „un tablou (spun un tablou, nu o pictură} este un poem pictural... de linii, forme și culori. Este mai mult d-cit o pictură. Este tândire, sentiment, exprimate prin pictură.., linii, forme ți culori". Oroarea pe care o arc Pallady față de repetare, de mediocritate iși găsește expresia in stră- duința sa de autoperfecționare, de atingere a unui ideal, mereu de neatins căci arta pentru el o lungă suferință, o întrebare pe care {i-o pui toi mereu fie însuți". *) Ca un caviat înainte de II. 13. CUlfgl. Trad. din frtnmi, de P*ul C, Dintifi^l, l-d- Meridiiar, 1966, C4r|i 88 Se mai consideră îneâ de către unii critici de artă că Pallady a fost influențai de Malisse (recenl Petru Comarnescu făcea această observație). Mărturiile pictoru'ui, din propria sa carespondență cu Malisse, sini concludente, tu ziua de 30 septembrie 1941 Pallady ncCa : „Nu dragul meu H. (Henri Matisse), pictura nu este, cum spui tu, culoare, după cum un artist nu este acela care așterne culoare pe ținea. Cu alb și cu negu pol face pictură. Dar mai trebuie să știi să le și lolosești și să ai ceva de spus, nu pentru plăcerea de a picta, ci pentru aceea de a avea ceva de pictat (de spus) pe planul pictur i, care este o Lume. Și să ști să te exprimi, Tn acest sens scrisoarea dc la p, 55 din Jurnal este concludentă și ea pentru schimbul de păreri dintre cei doi pictori: ,/î exasperantă goana tuturor după compa- rații. Eu pictez ca mine, nu ca alții. Raporturile mele cu Matisse ? lată, se og'indesc limp-de în corespondența pe care am înlrefinui-o cu dinsul" (H. Blazian, op cit. p. 10—11). Din păcate, JumaM de față nu cuprinde scrisori care consemnează schimbul de păreri dintre ei asupra unor tablouri, pe care le analizau împreună ; se reține doar primirea unei scrisori și răspunsul dat, uneori notindu-se acesta, refleetînd înțelegerea dintre cei doi pictori. Aducind cu sine. în treacăt, atmosfera existențialistă a uncr localuri ce apar în litera- tura lui Sartre și Simone de Beauvoir tis Mme, de pildă, în anul 1939), dar maî ales atmos- fera românească din perioada ultimului război, în care se petrece răscolitoarea dramă sufle- tească a lui Pallady, însemnările lui Pallady au meritul de a pune în lumină noi valori ale personalității sale și de a-i face mai înțeleasă arta. LUCIA JUCU-ATANAS1U Re mus Luca: „Cum se țlefuiesc diamantele"* ^^artea pe care o recenzăm aici, deși se intitulează „roman", pare a fi, mai degrabă, un soi de reportaj, și anume unul care-și propune să noteze anumite înlîmplări din viața unor oameni, căzuți. mai mult sau mai puțin întimplător, sub privirea scriitorului — reporter, spre a te defini, în acest fel, personalitatea. Maniera aceasta de a scrie, fără a fi nouă, îi permite scriitorului o mare mobilitate în tratarea faptelor de viață aflate sub observație și-i facilitează, astfel, utilizarea unor pro- cedee artistice variate și originale. Un atare procedeu aproape că secate de sub acuzație prin sine însuși difaritele extravaganțe pe care scriitorul și le permite pe parcursul lucrării, așa îneît fantezia arc la dispoziție un punct vast de acțiune. Ne-am aștepta, deci, parcurgînd cartea lui Remus Luca, să dăm la fiecare pas peste lucruri eu adevărat ingen oase și sur- prinzătoare, însă, în afara cîtorva situații, totul curge aici cuminte și nu odată anodin. Po- vestitorul (cartea e scrisă la persoana întîi), care e în viața de toate zilele reporter, își pe- trece concediul de odihnă la Borsec, împreună cu alte cunoștințe a'e sale, oameni de dle- rite profesii: Sintescu — scriitor, Glogovcțean — miner. Prora — inginer agronom și Cicbanu activist de partid. Ca să omoare plictiseala unor zile plo'oase, aceștia încep să povestească diferite înlîmplări din propria lor viață, cu excepția lui Sintescu. care le va citi o nuvelă d;-a sa. Vom „parcurge" astfel reflecțiile lui Proca și ale lui Sintescu despre dragoste, despre femeia ideală, și ne vom opri apoi o clipă, asupra unor momente dramatice din viața lui Glogovețean, ale lui Ciobanu și ale povestitorului. După cum se vede, pretextul narării acestor întîmplări este cît se poate de comun, dar acest lucru n-are o prea mare importanță. Important e însă faptul că povestirile sînt realizate compozițional și lipite, cap la cap, într-o manieră atît de simplistă, incit rezultatul la care se ajunge este, de cele mai multe ori, opus intențiilor autorului. Astfel, Glogovețean, Proca și povestitorul însuși, din caractere frumoase și puternice (la primul mai ales), cum le-ar fi vrut autorul, ajung să ni se întipărească în minte, din cauza unilateralității tratării lor, primul drept un cinic, al doilea un bărbat de o rigiditate excesivă și antipatică în relațiile cu soț a, iar al treilea, drept un laș. Aici sălășluiește, după noi, principala slăbiciune a cărții, la care *) Editura pt. Iii., Bac. 4'irtl sc mai pot adăuga și altele, de o importanță mai mică, cum ar fi conversațiile didacticiste despre dragoste, etc. Se rețin, ca pronunțate realizări artistice, nuvela lui Sinteseu și povestirea Iui Ciobanu, aceasta mai ales sub raportul dinamicii ci, precum și unele secvențe din povestirea lui Glo govețean. tn ansamblu insă, cartea este, după opinia noastră, o nereușită a autorului. O spu- nem cu regret. SA VIN DINU Alexandru Sever: „Uciderea pruncilor’’* A a Inii premergători celui dc-al doilea război mwdîal. anii infiltrării Ideologiei fasciste, ani tic dramatică existență pentru poporul nostru, dar și de revoltă și luptă impetriva fascis- mului, formează, pe scurt, cadrul istoric în care se desfășoară acțiunea romanului lui Aiexan.'ru Sever. Dar. autorul nu și-a propus să realizeze o monografie a acestei epoci; se desprinde din roman ideea condamnări' crimelor asupra copiilor si tinerilor: „Sa ucizi copiii înseamnă să încerci să suprimi umanitatea în chiar sursele ei. Crimă mai mare nt^mi pot închipui 1“, spune profesorul Grigoreacu, care, împreună cu alți cetățeni cinstiți ai micului craș moldove- nesc, tși arată indignarea și revolta împotriva fas ismulm. Romanul urmărește, îndeosebi, familia doctorului Aletu Cristian. Fiii acestuia. Anton și Tiiel. sini dr-uă firi deosebite, Frați vitregi, ei au crescut în medii diferite și au rămas sub influența acestora. Anton, fiul doctorului Cristian șî al unei modeste învățător re de ta o școală din București, nu se poate, desigur, hotărî aă-si urmeze în viată tatăl, care, prin corn- portarea sa, produsese moartea mamei lui Anton. Tfnănil caută în noianul dc intîmplări și evenimente ale epocii un drum, un țel, caută să cunoască cit mai mult, să-și dea seama dc sensul în care vor evolua evenimentele. Se aruncă în virtejul acțiunilor fără să știe precis scopul, pentru că tocmai in acest fel și-l caută. Student, participă Li Universitate la „o încăie- rare studențească", dar nu mărturisește nimic tatălui cînd acesta îl vizitează. Permanent sub supravegherea mamei sale, Tiiel are toiul dc-a gata, este foarte irascibil, extrem de sensibil, participă inconștient la asasinarea profesorului Grlgorcscu, Se observa, la autor, o oarecare abilitate in cm ducerea acțiunii personajelor, fără să reușească, întotdeauna, să clarifice atitudinea acestora, concepțiile lor. O permanentă rezis- tență împotriva acțiunilor fasciste opun mecanicul Pavel Onțîu (care-și pierde fiul in timpul unui interogatoriu), profesorul Grigorescu, doctrrul Munteanu. Aceștia iși dau seama de pericolul fascismului șl caută să împiedice cît mai devreme întinderea acestei plăgi. pritiTr’o rezistență conștientă, prin acțiuni gindite, spre deosebire de alte personaje a căror revoltă tete foarte neclară, izvorăște dintr-un sentiment al nesiguranței situației, a cărei schimbare o simt cu toții. Dc altfel nu dc puține cri, în cursul romanului, autorul ins'stă nu asupra acțiunii personajelor din care să decurgă atitudinea și orientarea lor, ci mai mult le dezbate orientarea la nivelul Ideilor, riscind uneori chiar analiza psiltologică- Trntăre.i unei asemenea perioade cum este cea din volumul Uciderea pruncilor prin în- săși situațiile, evenimentele, pe care Ic conține este extrem dc dinamică, iar cartea care le reflectă are, desigur, o acțiune palpitantă și poale fi urmărită cu interes. E’rin ea însăși tema nu este totuși suficientă pentru deplina realizare n romanului. Al, Sever nu reușește să conducă acțiunea romanului spre un conflict clar, care să rezulte din acțiunile personajelor, liinitîndu-se foarte mult la dezbaterea problemelor pe planul conștiințelor la modul general. Realizarea artistică râminc deci mult inferioară temei romanului, care cu mai mult talent brodată ar fi avut ca rezultat o scriere remarcabilă. AL. RUJA '> C.P.L.. 2966. 53 ClrU Limba ți literatura nr. 10/1965 A * Vest număr al publicației editate de Societatea de științe istorice și filologice ne oferă. Iralnte de toate, posibilitatea de a constata, prin alăturare la perspectiva pe care ne-o oferă și numerele anterioare, drumul ascendent pe care această publicație l-a urmat de la prima ei apariție si plnă acum, atit In ce privește Îmbogățirea profi- lului ei cit si in ce privește valoarea studiilor pe care le oferă cititorilor. Intr-adevăr, avem posibilitatea șă urmărim acum, pe lingă, as zice, tradiționalele articole de limbă șl literatură rcinână, si cercetări din domeniul folclorului, al metodicii predării limbii $i literaturii române. la care se poate adăuga șt materialul cuprins la rubrica de Texte șl documente și la cea de Bibliografie. In ce privește valoarea studiilor din acest număr, putem afirma că, cu mici excepții, ele aduc date și puncte de vedere fondate in problemele pe care le abordează. Trecind la analiza concretă a cuprinsului publicației, precizăm dintru început că ne vom opri In special asupra articolelor de limbă și literatură, nu pentru că ele le-ar depăși pe celelalte ca valoare, deși acest lucru nu e departe de a fi tocmai așa. ci pentru ră. pur și simplu, ne declinăm competența In materie de folclor și metodica predării limbii șl literaturii române. Un număr de cinci articole din secțiunea de literatură sint Închinate comemo- rării a 75 de ani de la moartea lui V, Alecsandri. Ele se opresc, in majoritate, asupra corespondenței purtate de poetul moldovean cu diferite personalități din țară șl din străinătate. Sc impun atenției printr-un plus de informație, mai ales articolul acad. Porpesslrius, Alecsandri inedit și cel semnat de G. F. Țepeiea și Ion Climer Alecsandri ți Felibrii. Secțiunea de Teorie critied si istorie literara este dominată, fără îndoială, de studiul acad. Al. Philippide. Trăsături distinctive ale poeziei române dintre I920 ți 1940 in raport cu poezia europeana. Pornind de la premiza că, ,Înclinarea firii ro- mânului către concret șl imediat li asigura in manifestările sale artistice un realism fundamental' (p- 88), autorul ajunge la concluzia că .înnoirea... spre deosebire de ceea ce s-a intlmplat In alte literaturi, s-a tăcut In poezia românii păslrlnd'i-se mereu legătura cu trecutul, cu poezia populară, cu păminiu) natal, potrivit tradiției literare românești... înnoirea poeziei române in acea perioadă de căutare șl de în- cercări uneori aventuroase de-a anexa poeziei domenii piuă atunci rezervate prozei s-a tăcut In adincime. In generat putem spune că înnoirea In poezia română s-a făcut In ce privește conținutul adlncindu-se ți lărgindu-se fondul de gindire poetică, explorindu-sc Iară misticism stările crepusculare ale sufletului, Îmbini' duse cu succes fantezia poetică cu observația realității, ceea ce a avut ca rezultat că toată poezia nouă a acelei epoci este period comunicabilă și mereu proaspătă' (p. 108—109). Articolul mai cuprinde, pe lingă demonstrarea convingătoare, după noi. a prezen- tei .realismului fundamental' in poezia lui Arghezi, Blaga, Ion Barbu. Ion Pillat, Adrian Maniu. Ion Vinea, liarie Voronca și Demostcne Botez, și o serie de scurte dar deosebit de interesante și sugestive caracterizări ale creației sus-aminti ți lor poeți, Un studiu solid este și cel al lui Ion Moldpveanu, VosjTc Cirlova și neomul său. Autorul face o reflectare importantă pentru istoria noastră literară: Vasile Cirlova nu s-a născut la Tirgovișle, cum se credea pină acum, ci la Bacău. La Tirgoviște poetul și-a petrecut doar o parte a copilăriei si aceasta din 1817, pare-se, cînd ii moare mama (tatăl murise deja in 1811) si cînd e luat In tutelă de sora acesteia, căsătorită in Tirgoviște. Mai retine atenfia, pe lingă aceste două studii, și contribuția iui Pompiliu Mareea la precizarea rolului pe care l-a jucat in cultura noastră lacob Negruzzi (articolul facub Negruzzi. Munca ia .Convorbiri literare'. Opera literară a lui laccb Negruzzi). Nereaiizat ni s-a părut articolul lui Mihai Gaiita Evoluția tipologiei In proza ro- mână, pentru motivul că autorul spune lucruri deja cunoscute fără a face măcar, in această situație, un efort de adincire a semnificațiilor lor. In ce privește articolul lui Edlth Ilovîci, Legăturile iui B. P. Hașdeu cu limba și literatura engleză, locul )ui era la secțiunea de Limbă șj sfIL Trecind. astfel, la studiile de limbă vom releva, In primul rind. numărul lor mic. patru, in raport cu 11 oiște 91 cele zece de literatură, ia care se adaugă și amintitele cinci articole dedicate lui V. Alecsandri. Dintre aceste patru studii, doar doua rețin atenția, iar din restul de două, cel al lui C. Cruceru, Despre stilul scrierilor lui D. Bolinlineanu, nu aduce nimic nou, sub raport teoretic, In legătură cu problemele stilului podului pașoptist. Fiorica Dimitreseu constată, in articolul său Tendlnfe ale lormării cuvintelor in limba româna, pe baza a numeroase exemple, că limba română se orientează tot mai mult, In formarea cuvintelor, spre compunere, in dauna procedeului tradițional al derivării In sufixe, in special, »ceea ce demonstrează cd lexicul limbii romane devine din ce in ce mai modern apropiirrdu-se in acest iei de limba franceză și de limba ger- mana nu numai prin conținutul lui ci și prin iorma de expunere' (p. 245). Se impune aci observația că era absolut necesară și o discuție teoretică privitoare la modalitățile prin care se ajunge la cuvinte compuse de tipul comedie-paml lei, erou-coplt, aiiș- panou etc. Apoi, unii termeni ca stuiicultura, proteinogramd, încadrați la derivarea cu prefixoide. aparțin, mai degreabă, cuvintelor compuse, iar alții, discutati la derivarea cu sufixe, nu slnt altceva decit derivate imediate : (a) capsula, taluzat. In studiul Propozițiile subordonate consecutive construite cu modul conjunctiv, Șlefania Popescu atrage atenția, pe baza unei temeinice demonstrații, asupra faptului că propozițiile consecutive construite cu modul conjuctiv pot fi: consecutive pro- priu-zise. consecutive finale ți atributive consecutive. Autoarea se situează In inter* pretarea materialului de limbă supus cercetării, pe o poziție logic istă, confirmlnd, prin analiză concretă, justețea punctelor dc vedere exprimate de G. Ivănescu in studiul Gramatica și logica. Structura gindirii ca /actor primat al structurii sintactice a limbii, publicat In Analele Universității din Timișoara, Seria Științe filologice, 1(1963) și 11 (1964). Încheind această succintă prezentare a numărului 10 al publicației Limba și lite- ratura, ne vom permite a mai atrage atenția cititorilor asupra videi Contribuții la o bibliografie Mihall Sadoveanu, 23 august 1944—31 decembrie 1962, a lui Victor Crăciun. SERGIU DRTNCU 92 R triate cartea străină Fițe l.CONTEMPORARY AMERICAN POETRY, PINGUIN BOOKS, ed. H-a. Culegerea prefațată de Donafd Hali include 25 de poeți care au publicat după 1W6, dintre care cel mai vinstnie, William Stafford, s-a născut în 1914, și cel mai tinăr, Robert Mezey, nu are decit 31 de ani. Sint poeții care, după Donald Hali, au ieșit de Sub influența tutelară a lui T. S. Eliot, unii pe nesimțite sau printr-o delicată opoziție, alții zgomotos ca beatnicii vremii. Culegerea nu optează pentru o direcție ori alia, plediud dimpotrivă pentru coexistența tuturcr modalităților, chiar contradictorii, de expresie. Dacă în cele diniti decenii ale secolului, poezia americană a fost înoilă prin „expatriații’ din Statele Unite, prin Pcmnd, Aiken și Eliot, care parcă și-ar fi dat întîlnirc la un moment dat la Londra, poeți ca William Carlns Williams, Wallaoe Stevens, E. E. Ctimmings, Hart Crane, Marianne Moore au creat un rtu mai juțin interesant tnediu literar la Ncw-York. îndată după război, au apărut cele două cărți ale lui Robert Lcwell Lord Weary-s Castle și The Beauiiful Ghimpe de Richard Willbur, care se caracterizau unul prin tensiune delicată, celălalt prin eleganța muzicală a muzicii stinse. Direcția opusă în poezie s-a dezvoltai sub influența lui William Carlos Williams, preluînd de la el „conștiința ochiului mai curlnd decit a urechii’, acel limbaj poetic necăutat, caracteristic mai curînd unei poezii a experienței decit a ideilor. Acestui curent ar aparține Denise Levertov, Robert Creeley șl Roberl Duncan, ale căror surse poetice sînt lot atit de variate ca și leșul lor de baștină. Cea dinții vine din Anglia, al doilea din Massachussels și ultimul din California. Un alt pnip de poeți care se caracterizează prin vilalitalea ima- gini lor plastice, reprezentat prin John Ashberry folosește uri vocabular comun („moslly colto- quîal’ spune prefațatorul) care i-sr apropia oarecum de Pablo Neruda, C altă direcție în pcezie e cea pronunțat subiectivă, nu neapărat autobiografică, o poezie in care expresia pictu- rală e pronunțat fluidă, fanlazistă. Dintre poeții mai tineri, remarcăm forța lui James WrigM (în special Con^sfunca soldaiului negru), și acel Peterinaj al Adriermei Rich, pnn Istorie, văzută ca fundalul amplu al propriei biografii. 2. IN CICLUL „AMERICAN LITERATURE’ a apărut ed. fl-a a cărții THE VITAL PATTERN OF WRITING TN THE UNITED STATES, care conține studii despre mari scriitori americani, semnate de Robert W. Spalier (colecția „A mentor book" publicată de The New American Library), „Scopul acesluî volum e să ofere contextul istoric pentru siudini literaturi Șl, Unite aslfel ca plăcerea lecturii capodoperelor să fie însoțită de plăcerea înțelegerii relațiilor înhe timpul și spațul apariției operelor și creația însăși’ se spune în prefață. Dup^prezenlnrea „srhiiccților culturii americane'1 Edwars, Franklin, Jefferson, urmează trecerea în revistă a „Oamenilor de litere" Irvîng, Bryant, Coppcr, apoi uri capitol intitulat „Afirmarea” culturii, în care sint prezentați Emerson șl Thoreau. O amplă analiză e dedicată „Artiștikr cuvînliilui în America". Poe și Hawlhorne, după care autorul face O secțiune prin ceea ce denumește „Criza romantică" (Melvllle, Whltman), încheind prima parte cu o privire de ansamblu asupra „Sfîrșituluî unei ere’, in partea doua se analizează „literatura redescoperirii" (Ho- wells șl Mark Twain}, „Arta și viața Interioară’ prin prisma operei Emilyei Dickinson și William James, „Problema dinamicii unei literaturi" prin studiu! lui John Adams, Fraiik Norrls, Edwin Arlingtcn Robinson, „Cea de a doua renaștere", care cuprinde figurile lui Dreiser și Frost, petrlru a se trece apoi la cei care, după autorul studiului, ar împlini cercul evoluției, C?Neill și Hemmlngway, ultimul capitol e dedicat „utilizării amintirilor" în litera- tură, lui T. S. Eliot și Faulkner, O lectură sintetică, bogat informativă și agregabilă. VERDXICA FOBUMBACU Cartei iltiiii 93 Europe-Fevrier, 1966 Dezbaterea Realitate-Poezie, care constituie principala problematică a celui de-al doilea număr pe acest an al revistei Europe, se înscrie in coordonatele mai largi ale preocupărilor din ultimii ani ale criticilor fi esteticienilor d-n diferite țări cu privire la elucidarea raportului realitate — artă. Dacă discuțiile pe această temă s-au axat, în majoritatea cazurilor, pe materialul literar oferit de genul epic si de cel dramatic, de data aceasta, în centrul atenției stă lirica. Au fost solicitați să-fi expună punctul de vedere poeți, crit'ci literari și esteticieni. Diferitele laturi ale acestui raport au prilejuit formularea unor puncte de vedere interesante sub asp^t teoretic ți în același timp au permis ți discutarea unor chestiuni de ordin practic, cum ar fi îmbunătățirea difuzării poeziei in marele public, educarea gustului estetic al cititorilor, mijloace pentru atingerea acestui scop etc. Articolul Le dur dăsir de durer senina! de Bcrnadette Morard, definește esența poeziei Care este comunicarea, Mobilul actului de creație ar fi dorința de a suprav'ețui timpului său, dar ți necesitatea de a dărui, deoarece „dorința de a dura este o /ormi a darului". Chiar dacă versul pare a.fi uneori doar o formă de descătușare de sub imperiul unor sentimente, el dobindește sens numai atunci cînd este îndreptat spre alte ființe. De aceea poezia a constituit întotdeauna un bun mijloc de.comunicare cu ceilalți, indiferent dacă crea- torii aparțin poeti’.or solitudinii, cum sînt Leopard!. Silvio Pellico, Anlonin Artaud, sau celor triumfători, de la Ronsard pînă la Whilman. „Poetul nu scrie niciodată pentru el. $i poate că in acesta constă morala poeziei, în această af.rmare a necesită!» de a comunica peste timp ți viitor, intr-o durată niciodată întreruptă". Intr-un articol semnat de Franțoise Mar este exprimat un punct de vedere diferit asupra rolului primordial al preziei ți anume, se spune că ea mijlocește o formă nouă de cunoaștere, diferită de cea rațională : de descoperirea realității — a raporturilor din realitate — pe care noi le avem zilnic sub ochi, și pe care obișnuința ni le maschează". Responsabilitatea poetului, locul său in societate, condiționarea socială a poeziei consti- tuie problema centrală a articolului — Le poete et le monde social, semnat de Guillevic. De aspectul exterior al poeziei se ocupă articolele Visage de mon tecteur al Iui Atichel Loi și Du plaisir en poesie a) Franțoisei Man. 1n primul, este sublin ată necesitatea clarități! în exprimarea ideilor și a corectitudinii în folosirea limbii, in cel de-al doilea este reliefată im- portanța unei forme alese, care să corespundă cerințelor estetice ale editorului. Jean-Louis Hcudebine discută raportul poet — critic, deosebirile lor de vedere dar și posibilitatea existenței unui dialog între ei. Una din diferențele esențiale a pozițiilor lor constă în faptul că limbajul poetului este determinat de procesul de creație, pe cînd cel al criticului este influențat de rezultatul acestui proces, de opera analizată de el. Concluzia autorului este că imul din sectoarele rele mai importante ale criticii este actualitatea. Pierre Gamarra. fn schimb, vede în operația de discernere a operelor valoroase de cele slabe, principala menire a criticului. Particularitățile literaturii contemporane, deter- minate de specificul epocii noastre, constituie obiectul de studiu al arti olelor Dans ce monde qui recree ta Science de Henri Bassis și La poez;e orale de Gabriel Ce'aya. Tn diversitatea punctelor de vedere întrezărim o concepție comună, deși realismul este propriu poeziei tuturor și a apărut în literatură încă înainte de a fi existat acest termen,rapor- tul realitate — poezie diferă de la o perioadă la alta. 1n 1966 poeza nu se mai poate serre nici ca acum un secol și nici ca acum un an. Poetul trebuie să fie în nas cu timpul său, el trebuie să fie „nat pionier al gustului", „să vibreze nu numai cu ceilalți, dar chiar înaintea celorlalți cri o sensibilitate nouă". Dezbaterea este urmată de un grupaj de poezii din creația Iul Gabriel Celaya, Pablo Neruda și de o mică antologie a poeziei germane contemporane, s rise în RD.G. Remarcăm încă în acest număr studiul atractiv semnat de Fran'oise .Man și intitulat Don luan et la societc, în care autoarea urmărește de-a lungul istoriei l'terarc tipul cucerito- rului, consacrat în literatură sub numele Don Juan, De la Le Rurlador de Sepiile al lui Tirso da iMotina, pînă la John Tanneral a lui Shaw. sau pînă la pfa>ibops-ii sec. XX. în care autoarea pare a-i idenl fica pe sinonomiî moderni ai aces'ui personaj, semnificația ideatică șî poetică a soluției conflictului general de structura lor psihică este urmărită în raport s’rîns cu deter- minările social-islorice, Esența personajului este defnită ca fiind solilud'nea. iar singura parte pozitivă — nemulțumirea cu situația prezentă și aspirația necontenită spre altceva. FEUCU GIURGIU 94 Cartri i'rllnl miniaturi critice JN SPRU’NUL CERCETĂ- RILOR DE ISTORIE LITERARA De te primata Hirmercp iffpff- «r^ntel rtK«m Croatei o- «terii li cafodActo j«te ipo^u -dwrfnar jjmi- bfipdril rfacwmenPtar l/Wart ÎTCdl/e «mur croații '•profit ercanoscute ti cad/kf a d»ud rubrici modeste dar foa/e utile pentru «rriplificajea cercetărilor de istorie literară, Do- cumrnia |t R ii foind vechi re*i«ie le ene. rw Arici ce por — fapt deo- sebit de fmhucuriw — ea re filări- Wf, Dintre documentele inedite p.vblicate tn rerrrrd lWe*afht de către Gr, &nfft șl M. Rorifrianu, clrm pat rtflne agenția istoricilor literari. Amintim doar a «rriiMre xteeva'd I»/ G. /Ard.'teanu de către Z- Rebreanu referitoare Ia coroburo- rea acestuia cn cronici t Trăit la Viata riMnanCavcâ. scrisorile Ini Șt. O. iotif adresate lai Ibrăileattu fi lui GA, KrrnAacA despre nn poem dramatic scris In colaborare ca Dl- Patrie Anghel sau despre atle cala- bar Ari (a Vitți ro*lDf*Ki. JCFM^ri di'i care ne părem face o ime-pijic CM£y«rd Mapre situat ei financiare dificile ta e*r< a Mityj Mi por- rut. Dearemenea, aminfun scrisorile lui fon Minuteseu din timpul cînd era director general tu Ministerul Cultelor fi Artelor, privitoare Ia edi* tarea operei lui E minerea de cifre C- Ibrâileantt. ^raMi intere* fl dedicațiile pe cărțile fui C. Topln ceanu comunicate de Auguiria X. A'. Pap, inițiativa de a republice unele *Mtfi de debut din publicațiile ve- chi ieșene tatt a unor patrii j/ orii- cote mai pujta canoscuie este ta fel de lăudabili. „Risfoiud" acrite pu- blieații s au gâslt poeții aproape ne- CMMcyt, ca de exemplu poezia tul C, Topîrceanu Pari el de mai. «au anele articole care an por fi negii- fata In cercerdurifa de litnrif literari, ^minrim cd an «HiiCuJ «I tui C. JAriitoMa reprodus diutr un număr vechi ui Virjii române lit In care se discuți despre necesitatea unei per. mâncate ti severe obiectivități a ac* tutui critic mu arncoful In «iu bi pieii « lui I. AL Brătatt* Voine^l, reprodus dlutr-un număr din anul 1919 al Incului Mdaliil. Acțiunea de „răsfoire* trebuie (tiisii. exemplul rcrhlei Cronica por sd-t urmeze fi alte reviste. Eu- gen febclfanu tnir un articol din Cnnlrmnoranul fitr. d din ?5 februa- rie ac.) aminlca cîteva nume dintr o întreagă generație- de scriitori el tătar glas a fost stins prea repede de nedreptățile anei sae etiti treeule. Ca excepția cliotta, unul sau două, oces'e aumt star ro‘al uifare si poe- tul invita pe critici si focă fl o „aperi de minet*. Această operă în- cepe printro modestă mancă, aceea de „răsfoire". fnif un articol publicat nu de mult la Sc'ntcia, G. C. b'icolrtcu a- rtoa arcesifâ ea mlcrofitmiril șl bi- bliog’afiail publicațiilor tec hi 0 impenrone/ii Ion Brăerca: MnderaiMroa m«- tolrlnr dc wludim a limb Iar urii», •pdrnr recent fa Editura didadică fi pedagog eii Meritul pring-pal ol oir- /il Iui I. constă Intre bună sistemotitare a problemei, precum fi tn informarea oDJ-oape completă eu privire la s'udiul etfeethrllor pe plan mondial. Aa'vul a folosit tn eccatid privință o bibliografie bngată fstat citate numemate trudii fi articole ale wor cercetători romini, /ranccai, ■apted ți sovie'icih dar fi experien- ța m piTMMta >t. ftiemcneo, în- viMndfl'ft* desprinse din dh^ofic de studiu făctrlă special U Frania, în anat Jrerwj, Cartea Iui Ion Brăcsev te Impor- te In patru secliobl. Prima este o pledoarie pentru cunoașterea limbi- lor străina, Au^rut se spri/M pe interesante ci'ate din Marx și En- gtrs, din Micheiet, dar fi pe exemplul unor meri oameni de ftiință. scriito- ri fi arrift* romăni din veacul al XIX tea și din presant pentru a dove- di InsemnUstra cunoașterii limbilor străine de mare circulație. A doua secțiune IrO eaid locul limbilor străi- ne in Intlțămlnfui din patria noastră. Să preciienă că „expenen- la noastri In domeniul modeTBizirii metodelor de imdiîere ocupi un loc reeuniMCBt In pcdapnpia ronteBipo- nal*. Cea mai Importantă parte a lucrării o constituie secțiunea treia. Considerară cerce1 frii mijloacelor audiovisvale folosite !n sf^ieren limbilor străine. Sini enumerate fi descrise princira'ele m^ioace auditi- ve fmugnrtofo.tul, dscul, lubotaraa- tete lingviitire). cum »i crie audia* *CmbI* mornrtofannl >1 filmul fix. filmul a» ma ) ; e analiza'd apoi pro- blema integrării acet or mijloace mo- derne la inrd/ămln.’ul nostru de Cul- tură generată. Blnt demonsfrafe apoi divane me'ode audio-vrsuafe experi- mentate peste bofere. O impoataufA deoiebi d pres'nră eontrib -țra auforw ini te modern izarea predării foneti- cii fi g'amgs fii. Ia elucidarea mo, fiMfi r.'c lexic fundamentat — soco- ti‘d drept condiție a modernizării stu- dierii limb.lof trrăing sau cu privire le ..bara lingvistică" ... în ultima xecțiuMf sini cercetate principalela forme de activit^f pentru Insajlreo Miniaturi etilice 95 J limbilor străine; cercurile, lectura set fa f rare: .. nateZo cinematografici" si r,e-r erei fini de stil". Stmtindu-te stftmrorrțl — frA’ta, mmeta. potci- tiren sini perimate jJ depășite / — de fim**?!? impuse de speciile mnl sus amintise. autorii lucrări'or ta c*ru4 Anfema Citata 'ai de MW rfta pWmaZ everr/fta et Iul Bonubii Fnlțseata. Noul ren literar este janez/ficat cu euratiwe evit iei de Alexandru Gp-ea. Din Intfesaniui jOm carta* introductiv reținem mai atar dleloaaf tain? „Ui dedai mmm «at laudanda volceti*", *tîW pe romăaesle; ..Chiar d»«7 puerile nu ai ane intenția e*w rredniei de tandA", Tr» narem toSuți să ntt ne part cm Inrrebava dned ÎA.'rofZa eif* are/nrrd de tundă eind , , , PerUm «a eterețțfUr ini Futpe'cu nimfa ta- tradevAr la acest S'adia af exerci- fiilor, autorul mimlnd, ța uj aria fa ia afA.'runaM'azd. »rftaZ una^ auzor ori ai aPuZa. dafțrnC erelor mo- dr«lt acAife weifanl — rrrrprînd ponte prima d'afre ele, nu tigri A de an anumit irnun — InZrr meto trema ief‘ind erarfjffa HtMtfM. .Vareia efemoZawrail'eA. fDt re, da rt H**- Meiogra/red f I f) a Iul 41 teu fvan Chilia reia aneedo.'a ark'cnnotcuJi ti vulgarA despre a femeie frumoasă MM ta arderi Im^P de feri«4 ri fta, ret de aJ dai7ea fiind. M pare. ta preo/Mv prim el or inițieri sexuale- Lucrarea tai CAJw es'e susținută na de an cătini Introductiv al criticu- lui Xf, Oprea ci, Jd ne fie iertati alăturarea, de două moftou-rl, unul din Shakespeara si ceWelt din Fanlknef, a ollrar gravitate ți gran- doare n ea b.netatatar nimic comun tu banalitmea povestirii. Leețu/im doar, prin urmare, nisle simple exer- ciții, dar na de Sili. Pentru cA stilul. . a obtigdf FRAGMENT DE ROMAN ta Luceaflrul eâftftt m frag’ meat dintr-uu somon al tinerei pro- lOtOare Simiana Pop, inJituiar aa- ^•riuan Serenada la trompeta de aur. Am rcgdtrm in aceaaid protA, cam dulceag^ nimic din suplețea de ttU țț ingvnîorlWea imaginai ha proprie altor lucrări alg autoarei. Aproape pe a pagină de gniefd ni se votbeide despre o domnitori M- păieril «i a servit nare care nu silo bine romAne^e. In intențiile autoarei har»l lucrării ar fi iele tr din telul ta eare aeear'i leme.e dc patruicef de ani nrf^pAJuirS tac<. rtV^ru^ Cuuinrcte. Bucata ne duce CU glndul Za /(Maaaai Zai fond Teodoreanu La Medeleni, Prii fiind nn fel de Mas Checrghe feminin. 1( Upftgt tard p/dM'narrf. referim Ung Inide» doar la fragmentul wb'irai, prospe- Medelenilor, rt""soarea ntci- Und Intre madntMli dbersc. eu^lnd j4 '•ureze ptn'ru nna dintre de, de unde caracterul oarecum hibrid al acetici prese. M W REVISTA „LUMINA" fizimal nant^r af rediiH l^j- mtan din Pandora fR F S. Fugo- slof'raf. care ne-a torit la redările, cnp-inde cîteva Inerkd Se proră semnn'c de FiZ*p iO-rr/d, Piarfrd Jîo- fln ’l Lla Batn^. De arfAdatA poezia e mul sJIrae rearetenmrd, Remoreăm toeuU versurile dclleore de Eugeniei C.'obmu ii cefe donă traduceri din ^emrta ini /nteij PdpnrierL Za MW* Zd