izont orizont REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA IHSTlTniU DE PERPELIlONARt A CADRELOR * DiWTCc | | M I $ O A 8 A CUPRINSUL a Sorin TAM: GmicmporaBtilate ai apirit polemic 7 Pavct Beliți: Frag^nt autobiografic. Poemul I rame] or * , . « » ■ ’ ' * 9 Petre Stoica: Celei eare nu * iubita Poc nu fiii titlu, In Saliburțț, oralul hi Trahl , . • • ]J Andrei A. Lillin: ProlrgnmriM poMra Mediul științific a! operai lui Lucian Blifa , Simfon Wfw; Lucian Blaga ti lalmțclc ih|iei Ai, Mehtrw: Motiv, Heraclit ‘ ’ Ffo/on Pandig," Araotipurile ....... Djjw. IfocAici; Caractere interioara, Copac farm Uit Midula: FufIobI probabile ♦ Virglt Cioara de la «alela trlrnila , Dam^on E/recAe.“ Picturi, Inima numărul doi. Merită floria Zilicrtu Balcon Troian Dorgojan: Am învățat tăcerea Trocan: Adolescență, Trricr*ibilii*lc Atertan Drwnarr Tnlîlnirea FLirf/mfr Ciocni'.- Culorile mirii. In romlnețtr de Andrei Dvtnitf*»li D. Pftmridr lubiodu-te, Iarna cimpoiul , Timpul Jwjiea: Migrați* bruiloe . . . Orim/âri Petra Pape teu: Evoluția lui T. 5. Eliat * Di* lirica univvrtaid Ap^lIiMiter Podul Mirabcau, Vilam impendere amori, Corn de vînăloara. a ♦ a , in rtanlneft» de A- K- Baromky Eugenio Marțiale: Lindau. 5n romine-le de Petre Șfetea, în romăncjtc de Va*H« Cheorgne , , Dicgo Pateri: Furtună dc echinox. in roraâne+lr de Petre Stoica ,.•»•*** Fkrcnro Ce/dareJ^ir Cinice de vâri, in rnmancșic dr Petra Maica ZcoaeUo Franj? TuacccaibHiiL in românește de Petro Stdca Cronica literari Kieolae Ciobaaur Sirnion: ..Orientări In lliertinra mnicmporanâ' țejrthuii FMiFfd? VeronlC* Porambacu: ..întoarcerea In C>tbtTt“ ♦ + /on Maxfmr Shakerpeare: „O-ati *0i“ 4 + . * • . Marfa Nicoari? G, B. Sbawj „Maior Barbara"* îrjurie (iicrari documente Oi-- P, Ofaria: Alccaandrl «1 elntcrn) finiri laiinr intr-n rcYkMi arădeană ..•••* CdrfJsJMblt 5. Aima? CenatanEtn Ț«iu; ..Moartea in pldure“ Aagkfl Dumbriveonn: Pflalon Pardau: ..Monolog* S- PArbuIocu: >icotio Barbu: „Aglac PiuUanu" Iordan Oatca- „Cîmarc Roanlnici* .*,*•* Faiicin GtWv. Recoltai XX, nr. 2 ți 351966........................................................* Cartea Uriijuf Alexandra fadriet: Claude Mauriae: ..ProMt par lui nrnr" L, Poita: Slegtred Lei»: „5tadl|pe«prâ aia* mă sosii in orașuJ tău. aici, unde umbrele istoriei cu limbi de aur vestesc in ziduri, inima strigă, te caută : Unde ești ? Cu duici peia/e de mac vreau sădi acopăr rănile trupului tău săgetat. Nimeni nu-mi răspunde r nici iarna, nici moartea, nici iu 1 Nimeni nu-ti seamănă aici. Și Sora la albă a rămas in grădina păianjenilor. Ninge peste piatra ei i ari mată. Din adolescentă am pornit să le caut; Doamne, uitasem că sufletul tău a intrat în penele vuiturilor și plutește mereu și mereu peste curcubeu —■ peste acest oraș ai patimilor in care cineva pllnge în multe clopote, PETRE STOICA 10 Pctpr Sicîca; Poem firi titlu. PROLEGOMENĂ PENTRU STUDIUL ȘTIINȚIFIC AL OPEREI LUI LUCIAN BLAGA L-Sudan Biaga numește metafora „starea de grație" a cuvintelor (Discobolul, p. 32), .Acesta poate tt un fe! de a vorbi, dat nu mai puțin un tel caracteristic pentru o pro- nunțata mentalitate heteronomă, In spiritul căreia cuvintele au „stări" calitativ distincte după cum e/e sînt sau nu sini împlinite de „har". $i de lupi, Lucian B/aga tn Geneza metaforei deosebește metafora de expresia diteetă pentru un obiect pe bara naturii ei orizontice, de atmcsleră axiologica, de orientare, dc formă șl stif, In telul acesta Insă metafora devine o abreviaiută sau simbol pentru un anumit „conținut", subiectiv și incdrat, și nu și pentru un „obiect", pe care filozoful Biaga ii consideră neanalizabil, inseparabil de ambianta in care apare („orizontul misterului") și mai ales nenominalizabil in esența lui. Trebuie sd gdsfm problematicii aceasta concepție de pronanfata orientare agnostica, mai ales cd in literaturile tuturor popoarelor există poezii întregi, unele de c.e! mai dens lirism, in cate nu apare o singură metaforă. Astle! in Uber allcn Gipfeln (Peste culmi) sau In Erlkilnig (Regele ielelor) de Goethe, in Ultime flori de Pușchin, In Hype- rions Srhicksalslied (Cinlecul tui Hyperion despre destin) și An die Parzen (Către Parce) de Holderlin, peni tu a ne restringe la aceste cîteva exemple concludente, expresia poetică de o mare pregnanfd arrfsiird se rezumă Ia simple acte de nominalizare a unor sfdri ți fapte, tata nici un alt dichis artistic special in aiară de decupajul versului, tn conformitate cu cadența Ira/ei, dovadă suficientă rd pentru transmiterea substanței lirice nu este neaparată nevoie de „modul existențial imutabil" ai metaforizării. Totuși, dacă este vorba de chiar exegeza creației poetice a lui Lucian Biaga esle bine sd se fini seama — cu rezervele care se impun — fi de teoriile sale estetice, căci intre poetul Biaga și ginditarui Biaga, spre deosebire de muite alte cazuri Jn care intre creator și teoretician există o vădită discrepantă, fie din motivul că unele teoretizări au fost anume elaborate spre a justifica sau disimula anumite particularități ale creației, He numai și numai din cauza Insuficientei adinciri a reflexiilor teoretice asupra creației proprii, a existai totdeauna un consens rotat, vrednic de admirația noasita. Totodată, prin conlrurdarea poetului cu gfndiloruf se depășește îi o veche insuifcfentd a criticii ncasire literare care a escamotat totdeauna raportul intre „poet" și „filozof" — în primul riad, liindcă putini critici ai lui L. Biaga i-au studiat in adincime și opera filo- zofică. Îmi amintesc astfel de disperarea lui ori de cite ori In presa noastră au apărut considerații „critice" cu privire la teoria subconștientului, formulata de el in volumele Trilogiei culturii, intr-o plimbate prin Clșmigiu după o ședință a Senatului în decembrie 1939, mi-a declarat textual: „Terminologia ii Încurca, Nu pot face abstracție de În- țelesul pe care același termen 11 are la mine și la alții. Nu se Înscăunează in orizontul propriu al gindirii mele. Nu pot urmări desfășurarea firească a unui glnd in particularitatea sa specifică notională, cu înțelesul și sensul cu care eu il înzestrez, Dc ce e asta atît de greu? Probabil fiindcă suferă de o deforma tio li v reșcă a gindirii — de pe urma căreia subsumează necritic, de exemplu subconștientului In formularea, mea, reminiscențele din lecturile lor cele mai răzlețe si felurile.' for in S talie 1943. Andrei A Lillin: Lu artă frenetică a metaforei, au pregătit petsonanța expresionismului, curent căruia Lucian Blaga fi este îndatorat In mai multe privințe, chiar dacă fn scurt timp, după cum am văzut, preconizează depășirea Iui printr-un spor de „control personal". Și ia iei n-ar trebui neglijată nici creația lirică a fui Jaroslov Vrchlicky, poet ceh de o uriașă cultură, ancorat in miturile mari ale umanității, și nici a lui Antonin Sova, meditativ, înclinat spre o imagistică bogată, impiesionist-simboiistă. sau a lui Otokar Brezina, neîntrecut atit In minuirea diferitelor metre cit și a ritmurilor libere, lustrei cunoscuti vremii și prin bogata Ier operă eseistică, in care, la un inatt nivel, dezbat o seamă de probleme de , bază ale iilozoliel culturii. De altfel, tipul acesta al poetului-H/ozol, realizat tn Austria mai ales de proteicul Hermann Bahr, inițiator de curente inovatoare in cate valori culturale adesea pe nedrept uitate sau neglijate ale trecutului sini viguros reactualizate spre a deveni germenii artei viitorului, I-a impresionat profund pe Lucian Blaga, ancorat fn egală măsură in salul românesc ardelean cu datinile și obiceiurile sale cil ți fn problematica filozofică a vremii, ndzidnd — fapt greu de neglijat in raport cu poezia lirică și dramatied a poetului nostru — spre regenerarea omului, deplin instrâmal fncd de Ia Începutul perioadei imperialiste de rosturile sale. .Rămlno doar Titus. clinele! Clinele singur — fidel rațiunii. Notează-li clinele! E necesar, I fiindcă trebuie să-ti dai raportul acasă despre cultura noastră*, conchide eroul co- mediei Der Meister de Hermann Bahr, in convorbirea sa linală cu un tinăr japonez. situație din mai multe puncte de vedere semnificativă, intrucit postulează nu In ultimul rlnd o antiteză tranșantă Intre reprezentanții imbăiriniiei culturi burgheze eurc.pene și aceea ai popoarelor din Orient, de aparentă tinerefe și vigoare. Totuși, cind linăru! Lucian Blaga va pune In poezie ți dramă problema omului, fn ciuda vi- goarei șl prospețimii foit lorice a satului ardelean și el va fi numai prea plin de strildrdnfa restaurării omului pribeag „ca pe un alt pămint". Motivul ? Viitoarea acelor ani, fn care poetul și filozoful, prin orientarea idealistă, agnostică a glndirii sate s-a simțit in fond un dezrădăcinat. Sau rum o spune singur in poezia Dar muntil-unde-s î din Poemele luminii : Eu am crescut hrănit de taina lumii și dtumul meu I! ține soaria-n palme, — In aforismul Pozltivlsme din Discobolul, Lucian Blaga spune: .Filozofia tnea este un tei de pozitivism al misterelor. Așa cum filosolîa lui Mach este un pozitivism al sensatiilor. și cum tilosofia lui Ilusserl este un pozitivism al esențelor*. 51 el adaogă: „Inițial, diferența dintre aceste pozitivisme se reduce la simple deplasări de accent, dar la ce avalanșe de divergente se ajunge prin consecinței" (p, 37). Credem cd pentru studiul critic al orientării filozofice a Iul Lucian Blaga nu poale exista un punct de plecare mai fericit. Să justificăm, totuși, alirmațta cu un spor de precizări. Pozitivismul senzațiilor iui Ernst Macii se caracterizează mal precis prin cu- noscuta teză a gfnditorului cd nu .materia* este .datul primar: „das erste Gegebene', ăndrri A- LUHi: 1.ui ian Rlaft* 15 ci acesta se constituie din .elementele" care intr-o anumită .relație cunoscută" se definesc ca .senzații s Empfindungen'. In consecință Macii este nevoit să orale nu numai că intre sensatii si materie exista doar in anumite .procese: Vorgănge" și inir-o anumită „manieră: Weisc“ o relație nemijlocită, ci și că dacă corpurile sint „complexe de sensații*, prin pluralitatea lor procesul cunoașterii Intră, in ciuda em- pirismului său accentuat, sub zodia criticismului. Mai mult, empirio-ctiliclsmul, va arăta el, ca metodă, poate duce cel mult ia o .experiență pură: reine Ertahrung", de unde, in cele din urmă, caracterul Ude ist implicit al pozitivismului machlst al se r.sat iilor. Cu această din urmă formulare, pe baza căreia Lenin fn critica empiriocritiris- muiul denunță misticismul notoriu al întregii școli machiste, am caracterizat deocamdată atit factura gnoseologică a acestui sistem, cit mai ales consecințele sale in privința almei iilozolice; oscilația intre perspective relativ savante și ignorantă, abilitate și umilință, date științific mature și ipoteze fantasmagorice. Edmund Husserl, înainte de a-și fi elaborat sistemul de gindire, s-a preocupat ani de zile de problemele psihologiei, mentorul fn această disciplină liindu-i psiho- logul austriac Franz Brentano. Izvoarele iilozolice ale acestuia au fost, lotuși, tn mod paradoxal, nu datele proaspetei pe atunci științe psihologice ci metafizica și logica aristoteliană, iar mai tirziu Brentano a asimilat și unele elemente ale pozitivismului lui Cc.mle și Mit). Btenlano insă a rămas realist, in care calitate a acceptat cu Leibniz mal ales evidenta axiomelor legice cit ți metoda introspecfief (Jnnere Wahr- nchmung'). Psihicul este caracterizat pentru el prin relația Iui „intențională' cu obiectul, iar obiectul nu poate Ii decit ceva real. In telul acesta, Brentano a negat lenomenalismul lui Hume și Reid. Husserl, maturizindu-se, părăsește trcptat-treplat șl el latura psihologică a cunoașterii, spre a porni pe o cale pe care J. Geyser pe drept cuvlnl a considerat-o nu prea depărtată de o anumita ideație scolastică. Care este această cale a lui Husserl ? tn sistemul sdu, finta ți metoda sint una, căci și metoda și tinla sini tencmeno/ogia. Cu alte cuvinte, materia sau mediul prin care Husserl iși demonstrează sistemul nu sint modurile de existentă ale omului, ca In sistemele contemporane ontologice ale lui Dilthey, Bergson sau Lukăcs In laza sa idealistă, ci conștiința pură. Sau Intr-o altă formulate interpretativă: ia Husserl, ținta este demonstrarea fenomenologiei ți a filozofiei fenomenologice; mediul sau materia este conștiința pură și datele conștiinței pure ( noesele șl momentele noema- tice), iar metoda este cea fenomenologică. In felul acesta, Husserl realizează, pe o bază intelectuală pură, analize din cele mai subtile ale conștiinței și ale datelor con- științei. Rezultă dc aici că la Husserl tenomenologia este incă o problemă a intelec- tului reflexiv. El ține seama de toate dalele existente in conștiință Împreună cu mo- durile de conștiință ca : voința și voitul, presimțirea ți presimțitul, gindirca și gin- dituL Prin urmare, omul căruia, in raport cu aceste date, ii revine rolul observatorului și analistului, Îndeplinește In toate acestea o iuncliune prevalent intelectuală și recep- tivă, lat „a filozofa' fn felul acesta devine intr-o oarecare măsură o acțiune similară cu „a vedea*. In concluzie deci fenomenologia, bazată pe .Einslcht*, poale li delinită ca pozitivism al esențelor. Edmund Husserl (născ. 1859) a fost aproximativ cu douăzecișiunu de ani mai tinăr decit Ernst Mach (născ. 1838), iar Lucian Blaga (născ. 1895) a fost cu cincizeci- șișaple de ani mai tinăr decit Mach și cu treizecișișase de ani mai tinăr decit Husserl. Diferentele acestea de vfrslă, fn ciuda unor puriști care cred fn existenta ideilor indiferent de condițiile Istorice fn cate ele apar, au jucat un rol hotărilor In definirea pozițiilor ocupate de filozofi și de sistemele for fn istoria filozofiei europene. Astfel, Ernst Mach. contemporan al avlntu/ui uriaș al științelor naturii dfn a doua jumătate a secolului trecut, a rămas plnă fa urmă robul metodelor experimentale de laborator din timpul său. Necunoscfed incă principiile Hzicii matematice dar ciocnindu-se mereu de fenomenele care au cauzat plnă In cele din urmă formularea acesfer principii, Mach și cel/alți cercetători din școa/a sa s-au simții împrejmuit! din toate pătfile de un .dincolo', incaptabil pe atunci in formule raționale. De aici mutarea de accent spre irațional, Împreună cu avalanșa de consecințe fideiste din sistemul său, In ciuda bazelor empirice ale criticismului său. Edmund Husserl s-a format intr-un timp cind memorabilul Ignorabimus al tui Du Bois-Rayrnond, iscat de carențele aceleași metode empirice in domeniul științelor biologice, a început să-și piardă treplat-lreptat gravi- tatea. Evolufionismu) in mai toate domeniile știinjei și culturii pe de o parte, intui- 16 Andrei A. Lillin: Lucian Bla«i (ionismul cu aplicatii largi și in domeniul științelor exacte pe de alta parte, clștigâ acum pe zi ce trece in Însemnătate, iar rezultatele obținute se dovedesc din ce In ce mai utile ipoteze de lucru. Să ne amintim cd in furu! analul 1900 Max Pfanck creozd bazele teoriei girantelor, iar Intre 1902 și 1904 Albert Einstein își publică articolele asupra problemelor mecanicii statistice și teoriei moleculare a călduții, care premerg teoriei relativității. Șl la iei prin S.freund și t.P.Pavlov in psihologie, prin J.v. Uex- killl in biologie, prin L Lâvy-Bruhl, Raoul Allier, Th.Preuss și E. Durkkcfm In etno- logie și sociologie se ajunge la fundarea unor teorii noi și cuprinzătoare și, mai ales, mult mai adecvate realității- Astfel, In momentul cînd Biaga pășește fn arena filozo- fiei, bazele pentru o înțelegere mai diletenliata a reaiităiii decit in ultimele decenii ale secolului trecui sini de mult așezate, fn filozofia culturii se afirmă cu un prestigiu crescind morfologia lui O. Spengler și L.Frobenius. Fenomenele vieții spirituale slnt cercetate dc glnditori și interpret! dc mare subtilitate ca G. SimmeL L, Klages, M.Palăgyi, M Schelet, Graf H. Keyserling. £. Dacquă, Th.Lessing, E.Traeltsch. In istoria artelor și estetică se dezvoltă școlile de prestigiu universal de la Viena (A. Rfegl, J. Strzygowsky și Al. Dvorak), Milnchen (H. WbllHin și W, Worringer) și Lipsea (A. Schmarsow și J. Voikelt) — nume cu care ne vom intilni la fieștecare pas fn opera lui Lucian Biaga, fie in ardente confruntări, fie In controverse de valoare definitorie cu privire ia ptcprlife poziții ale filozofului român. Si este, poale, locul după atitea nume celebre diate să subliniem cd pe aceasta calc, a dialogului neobosit cu matii săi contemporani. Lucian Biaga realizează o ieșire cu adevărat magistrală din situația filozofiei dc la noi de pină la el, iar rezultatul străduințelor Sale este un sistem de gindire care din punctul de vedere al originalității și profunzimii merită pe deplin aten/ia noastră critică, deși, in condițiile specifice ale perioadei interbeli e, el n-a fost realizat in spiritul materialismului științific. Sistemul acesta de gindire s-a înscris in patrimoniul cultural al României deceniilor 39 și 49, care In isloricitatca sa nu poale fi înțeles fără un examen atent și ai tezelor filozofice blagiene. La Universitatea din Viena, Lucian Biaga și-a făcut studiile intr-o atmosferă adine impregnată de .pozitivismul" sistemului machfst, Biaga Insă n-a acceptat fezefe empiriocrltîce tafe-quafe. Precum arată singur in Hronicul șl cintecul virstelor, înfr-o par/ind piinâ de pitoresc, după o perioada de lecturi nesisiemafice, prin care ia un prim contact cu Corespondente șl Etica Iui Spincza, Lumea ca voință și reprezentare a Iui Schopenhauer, Prolegomenele și Criticele iui Kant ți apoi cu Datele imediate ale conștiinței de Bergson — -ghidul spre acețli iilozoli li fusese intfmplarea și lucra- rea Enigmele lumii de Haeckel — InWnîndu-f pe vdrul sdu Simion fa-șiid, întors de curind de fa lena cu o bibliotecă filozofică remarcabilă, cunoaște prin acesta mal afes filozofia lui Rudolf Eucken. Să amintim aci că in celebra sa Einftlhrung in die Haupt- fragen cler Philosophie (p. 33) Eucken Încearcă sd rezolve perspectiva om-lume, sub- liniind că rațiunea teoretică ii eliberează pe om de sub apăsarea lumii obiective, ferind dintr-un .Wcllerkennen' un .Selbsterkennen* etc. Atit lecturile safe din Kant, completate in curlnd cu interpretările, de altfel dilicl/e pentru un începător, ale Școlii de ia Marburg, cit mai afes filozofia culturii a Iul Eucken, I-au pregătit pi Biaga pentru o sinteză sui-generis a diferitelor curente și tendințe care-l solicitau. Sinteza aceasta are multe trepte intermediare. Subliniem aci ca moment de răscruce de deosebită importantă studiul Fragmentelor Iu! Novalis, in care Lucian GMțja gdsejte conceptul minus-poeziei care-i va sugera metoda minus-cunoașterii, iar intr-o altă pagină mai amplă, cu valoare capitală pentru definirea idealismului magic al lut Novalis, teoria celor două orizonturi, teorie pe care la fel o va prelua In mod creator. Nu vom cerceta aci toate consecințele acestor teorii pentru desiășutaiea propriei sale glndlrl; vom sublinia Insă luptai că prezenta lor in epistemologia sa nu țik- bește cît de cit originalitatea ei. Pe de altă parte, îndelungata preocupare a iifozofului In anii adolescentei sale cu lucrarea cea mal populară a lui Bcrgson i-a permis să cunoască chiar din primele momente ale gtndrli sale proprii critica scientismului și a filozofiei pe care gfndilorul francez a e/ecfuat-r> in propriul sdu sistem fn raport cu Platan și Aristoiel, cu Descartes, Spinoza și Leibnit, cu Kant și, în /ine, cu evo- JUMonîsmul iui Spencer, din care proces vast de confruntări i-a rămas iui Biaga În- deosebi de ideea că lumea materială «se rezolvă intr-un simplu flux, într-o continuitate de curgere in devenire”, din care fapt rezultă cd exrslenfa nu poate fi redusă la un A. Lillin * Lucian ni>»< 17 singur dat. chiar și atunci sau mai ales atunci, cind avem fn vedere cd realitatea se actualizează într-un sistem. De aceea existenta după felul ei însăși de a ii, sau după propriul ei principiu, este sortită de a-și găsi contradicția in ea Însăși, sau de a i se opune viziunile contrare posibile. Ulterior, in Trilogia cunoașterii (cartea Eonul dogmatic, capitolul Paradosiile metafizicii), Blaga confruntă această ideca și cu teza hegeliană despre natura dialectică a rațiunii, înainte de a purcede Ia definirea deplină a dogmaticului, așa cum II înțelegea atunci, ca .lip de cunoaște' sau „tip de ideațje' ce nu se poate justifica pe cale simplist logică, precum subliniază, fiindcă prin pro- dusele sale sfarmă șl depășește logicul (p. 44, resp. 53 și u). Nu vom încerca aci să epuizăm dalele principale ale filozofiei lui Lucian Blaga fn ceea ce ele prezintă mai semnificativ sub aspectul integrării sale fn gfcdlrea euro- peand din primele patru decenii ale secolului nostru. Vom stărui, In schimb, asupra unității de nezdruncinat intre creafiia sa filozofică și creația sa literară. Astfel, încă in anii săi vienezi, poetul Lucian Blaga, anticipind epistemologia sa din deceniul al patrulea, spune in poemul-preiată ia Poemele luminii, fn continuarea versurilor citate mai sus: Și-ntocmai cum cu ratele ei albe luna nu micșorează, ci tremurătoare mărește și mai tare taina nopții, ața îmbogățesc și eu întunecata zare cu largi fiori de sffnt mister și tot ce-i nen/e/es se schimbă-n nențelesuri și mal mari sub ochii mei — căci eu iubesc Și Hori și ochi și buze și morminte... Pentru Lucian Blaga etanul cunoașterii lucrului fn sine era retezat, similar ca In filozofia Iul Kanl, de un sistem de categorii ineluctabile, iar datul metaloric al expresiei artistice — teorie propriei — modelat de un alt sistem dc categorii abisale, de marc spontaneitate formativă. Concepția aceasta, formulată încă in Trilogia cu noașterii și, apoi, ampiiiicală In Trilogia culturii și Trilogia valorilor, se sprijiră pe o concepție cosmologică șl cosmogonică pe care noi, astăzi, nu i-o vom putea aproba. Blaga insă a fost citit de ferm convins de justețea ei. Incit la un moment dat, mi-a împărtășit că Intre teoria unităților formative, expusă de el in Diferențialele divine, și teoria atomului In concepția lui Nicls Bolrr întrezărește o mare înrudire, intrucit intre doctrina .particulelor ultime' ți ceea ce, intr-un limbaj bineînțeles mai mcla- loric, el din cuprinsul ultimei substanțe a lumii noastre numește factorul D, energie delta, factorul demontării etc., există, scăzfnd termenii cu rnmnta lor spccilic meta- forică din sistemul său dc gindire. o identitate, de netăgăduit, /ned o dală tocmai nuanța stilistică, In concepția sa, garanta misterului .potențat prin revelare* taina lui șt-- mai mare. Am indicat cîteva reperuri esențiale — literare și filozofice — fn vederea stu- dierii aprofundate a creației lui Lucian Blaga din prima perioadă a afirmației sale ca poet și filozof. Continuitatea Intre cele două domenii ale activității sale, după cum s-a putut observa, este profundă și organică: baza gnoseologică este aceeași, circumferința preocupărilor vastă ți cu numeroase puncte de legătură Intre proble- mele și momentele diferite de creație. In același timp, in studiul acestei opere nu trebuie să facem abstracție de condițlonalitatea ei istorică și socială, prezentă in ea sub dilerite chipuri — uneori metaforizate, alteori atît de clar exprimate ca fn cazul versurilor citate din poezia Dar muntii-unde-s 7 Crcafia lui Lucian Blaga, In ambele domenii: poetic și cel filozofic, devine astfel expresia unei drame vii, trăite de el In tot timpul vieții sale. Un studiu atent al limbii poetice a lui Lucian Bfaga ar aduce un vast material de observație cu privire la telul in care, In creat fa lirică și dramatică a arestul pozitivist al misterelor s-a oglindit procesul cunoașterii vieții — de pofenfare prin revelație a misterelor, cum o numește In terminologia sa proprie, specifică agnosti- cismului său înțelegător. Poate că intr-un viitor apropiat se va proceda și la acest examen. Dar și pină atunci, datoria noastră este să-i studiem opera cu mate atenție 18 Andrei A, LilUn: Luciu Bliți — rtu pentru u decreta ee anume din ea es/e ți rdftij'ne valabil, ci pentru a descifra cil mui cuprinzător .tainq' vremii dintre cete dau4 M^boofe, frrtftdl pro/und de lucian Blaga și tnciiratd cu mate maiesaie fn opera sa poetică, dramatică, eseistică ți lilozoiicd. ANDREI A. LILLIN LUCIAN BLAGA ȘI VALENȚELE ELEGIEI După armoniile elegiace eminesciene. In veacul nostru, au apărut poeți, care, sub zodia Luceafărului, au izvodii noi acorduri ale „cintecu- lui trist, cîntecul cel mai trist" — elegia.'} definită noetic astiel de Ion Vinea. Izvorîtă din adincimi sociale, erotice, iilozolice, temporale, elegia e prezentă in poeziile lui T. Arghezi, G. Bacovîw, O. Goga, Al. Philippide. L. Blaga, I. Vinea. A. Maniu. I. Piliat, V. Voiculescu, In tonalități deosebitoare, dc la un poet la altul, pe care, din lipsă de spațiu, vom încerca sd le sugerăm intr-un crochiu. Tristețea argheziană e barbâtcascd — o toamnă de suflet sobră .- ..Niciodată toamna nu fu mai frumoasa / Sufletului nostru bucuros de moarte". (Niciodată toamna...). Scafandrul simțirii, pînă la suferință obsesivă, G.Bacovia. iși țese elegia din mari anxietăți: „Ascultă. tu. bine, iubito.... 1 Ascultă cum greu, din adîncuri, f Pămînlul la dinsul ne cheamă..." (Melancolic), Jalea, cu mari adincimi lempora/e, din lirica lui O. Goga, a profund socială si protestatară : ..In largul ei fără hotare / Atitea vifore s-ascund ,.(Trislia). AL Philippide, aliat In amiaza vieții dar și-n vuietul vremii, cind nu iși colorează visul cu sarcasme ia adresa societății capitaliste, gustă solitar „vrăjitorescul deliciu" nostalgic al amintirilor: ..întors in Line Însuți, ce tristă nălucire 1 Te simți chemat din umbră de mii dc voci ți miini" (Cîntec de amiază), pc cind ion Vinea, temperament elegie prin excelență, .cu plînsul smăl- țuit ca al japonezilor", (G. Călinescu), Iși decanfeazd iacrimi/e în volute dc sunete surdlnizate: „Plînsul vieții suie-n ființă / Ca fîntinile cu jerba slngelui / Ca tăcerile cu rugăciunile". (De profundis). Elegia pillatiană se vrea toarsă strins pe firul mare al devenirii, cu sesizarea melancolic-lnseninată a singurătății umane. In perspectiva paralelis- mului de situații în șirul generațiilor; „...Să vie vremea! / Să izvo- rască tainic și turbure să curgă / între copilul de astăzi și cel de ieri. Ce singur / Ce nesfirșit de singur aștept aici...", (A doua elegie). „Cîntecele de dragoste și moarte* ale lui A. Muniu. îndreaptă accen- tul, sobru și amar, de cele mai multe ori, spre pictural, inclinind. mai rar. spre cantilenă ; „Desprins de lume, simt singurătățile aproape / Gînd înflorit alunecă sub pleoape / cînlind, deasupra vieții, pe nemărginiri de ape". (Cîntec de noapte ia mare). Elegia la V. Voi- culescu înseamnă urcuș lăuntric foarte greu din zona „păcatului" cărnii 1) 0 mccLnlâ pjezentur-c ■ r*irlu[ici iM«rice a ckffcli. I* H- LuCMlÂruL nr. 1S/19M. S- itj.K ! Bkifa )j >a|rn|r|r 19 spre „Bolti de dor sub turle mari de gind*, întrezărirea nurorii cărnii „Fecioarei* : „Rămii aicea viața întreaga. 1 Unde se laie păcat cu slava, / Și cai potrivnice încheagă / Un dulce popas de carne suavă.' in creațiile poetice ale Iui lui Lucian Blaga, elegiile nu ocupă, nici pe departe, un Ioc periferic. Pornite mai mult din zone cognitive, vizlnd cosmicul și ontologicul, întrupate mereu In comparații și simbo- luri. în Poemele luminii. bucolice In Pașii profetului, elegiile devin viziuni persistente, sumbre și apocaliptice în In marea trecere. Lauda somnului, La cumpăna apelor, limpezindu-se apoi treptat, in acceptări și Înseninări Înțelepte, cu sporuri melodice remarcabile, iuzionînd în adrncimi cu folclorul. în La curțile dorului, Nebânuitele trepte, dar mai ales în poeziile din ultimii ani. Rindurile pe care le Închinăm profundei și complexei poezii a lui Lucian Blaga nu Iși propun, acum și aici, o cercetare care să tindă spre exhaustiv și analitic. Mobilul articolului de față este mai modest. Încercăm să subliniem cîteva din modalitățile elegiei, In cadrul universului poetic blagian. Proiecția elegiacă spre cosmic și existențial formează o caracte- ristică a poetului Lucian Blaga. Zone de penumbră luminiscentă ira- dlind spre marele tot înconjoară mereu lamentațiile superioare ale poetului. Elegiile izvorăsc din tristețea sa melalizică — frdmîntări în cunoaștere, incertitudini, sete niciodată potolită Intru revelarea necu- cunoscutelor lumii, a misterelor (concepi de bază din filozofia lui Blaga) —, din nostalgia după pierderea arhaicului, miticului și sofiani- Cului (nuanțe de filozof, in trilogiile Sale), din alean, din dorul-dor, erotic dur nu numai erotic. Izbucnirile dionisiace, elogiile luminii din primul volum de versuri, din 1919, dar al unui lînăr poet ardelean făcut României. sînt întretăiate și de tristeți, care nu coboară însă în portative joase, datorită unui fel de monism filozofic și poetic: lumina-întunericul, binele-răul, viața- moartea. Dumnezeu-Satan, fuzionează în adîncîme, fiind două fețe ale unei unice realități. Sentimentul iubirii e acompaniat de presentimentul marții (Frumoase mîinl}, în miezul vital crește stingerea viitoare — motiv ilustrat magistral de Riike —, (la Blaga a se vedea Gorunul), din teluric și durere vor răsări valori spirituale: „... mi-aștept amurgul, noaptea și durerea, / să mi se-ntunece toi cerul / și să răsară-n mine stelele ., (Mi-aștept amurgul). O elegie a temporalului este O toamnă va veni, pe cînd Stelelor șl Melancolie sînt elegii, pe care le-am numi, cosmice, in ultima, durerea e transferată lumii obiective: picăturilor de ploaie. Dar există și procesul invers, frumos redat: „Și altoită pe ființa mea imensa lume / cu toamna și cu seara ei / mă doare ca o rană/ Apetitul după cosmic, „rana' aceasta au se va închide niciodată în lirica iul Blaga. în natura opulentă, aromită de roade și somn a Pașilor profetului, anxictâti/c se retrag în adine, poetul dăruindu-se metamorfozelor pă- mlntului, bogăției vegetale, în vară. Blaga este un marc poet al liniștii. Doar din cînd în cind, izbucnesc elegii ale sufletului — suflet ce ar cădea ca o frunză atinsă de lumina toamnei, (Amurg de toamnă), prea plinul sufletesc se transformă In contrariul lui, în tristele (Leagănul), durerea devine veselie tumultoasă, strigată aproape aforistic: „durerile' nu sînt adinei decit atunci cînd rid." (Veniți după mine tovarăși!). 20 Ș. Mkiw: Hlafia «i valențele eleatei Peisajul primește uneori valențe de suferință morală și neliniște, dar poetul răminc încă la nivelul comparației sau al metaforelor plas- ticizunte (Flori de mac. Gîndurile unui mort), peniru ca in volumele urmă- toare să se interiorizeze și să apară metaforele revelatorii, miturile și simbolurile trans-semnificative. (Pentru aspectul teoretic al proble- mei, a se vedea: Geneza metaforei și sensul culturii). Putem sesiza ampla evoluție a „cînlecului trist" fa Biaga. com- parind poezia citată mai sus. Leagănul, eu Arheologie (Poezii, 1962). in care, poetul, aflat in lața sarcofagelor, privește cu multă seninătate trinitatea: viața-iubire-moarte. Intr-o privire sintetică, tripticul elegiac — In marea trecere. Lauda somnului. La cumpăna apelor, — iasă sd se Întrevadă anumite structuri.- In primul volum, predomină deznădejdea, sumbrul și cenușa ; prin gro- tele tristeții metafizice lucește, la mijloc, o singură stea de limpezire, poezia învierea de toate zilele. — cumpănă celor două aripi Întunecate. Lauda somnului e un cvartet al marilor melancolii: din „cercul aceleeași vetre', cu efemente ale peisajului rural sau montan. Lucian Biaga „își traduce’ aspirațiile spre mitic, spre celălalt lărlm (zonele abisale, in- conștiente. discutabile, din filozofia sa, dar formînd, în planul poetic, o sursă remarcabdd o originalității sale), aspirațiile spre zariștea cos- mică a satului și a copilăriei. Peisajele urbane Închipuie stagnarea șl chiar abolirea timpului. (Oraș vechi. Asfințit, Drumuri). Din cercul ace- leeași vetre, poetul comunică subteran cu șirul generațiilor trecute (Biografie, Somn), intră deci „în jocul întoarcerii", sau în cosmic, spre „geometria înaltă și sfîniă", sesizată cu satisfac;ie de Ion Barbu (Noapte ecstatică. Perspectivă). Vo/umut din 1933, La cumpăna apelor, debutează sub semnul invo- cării uitării și leacului pentru tristeți și al presentimentului unei schim- bări. Lacrimile și boala existențială fără nume, intrată In lume, pot fi Învinse prin revenirea la (ărnă și vatră (La cumpăna apelor. Arhanghel spre vatră). Miezui voiumu/ui îl formează un motiv stelar (spiritual), ramificat In mai multe poezii, (Lumina de ieri. Cerească atingere, Stă în codru fără slavă), în care, din tlnprea sa, tutui aspiră spre Înalt, spre sofianic. Finalul volumului e luminos și patriotic (Tară). Șe deschid noi zări poetice. Drama ontologică nu se stinge cu totul, motivele elegiace vor reveni, dar in atic viziuni și decantări. Apropiind obiectivul critic de peisajul celor trei volume, ne simțim ispitiți să mai insistăm asupra cîtorva aspecte. Schimbările heracliteene din univers sint coroborate cu un acut sentiment de destrămare cosmică. Mari tristeti sînt generate de frămlntările gnoseologice; nimic nu se lasă revelat, fntr-o lume văzută mitic — o imensă taină: „Frunzare se boltesc adinei / peste o-ntreagă poveste." (In marea trecere). Căutarea sensurilor, pecetea runică a lucrurilor produce disperări. Interogații dure- roase izbucnesc spre spații imense, din șirul lamentațiilor psalmice: „Țarina e plină de zumzetul tainelor, / dar e prea aproape de călcîie / și prea e departe de frunte. / Am privit, am umblat, și iată cînt: / cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin ?' (Din cer a venit un cîntec de lebădă). Sau : „Unde ești Elohim?..." (loan se sfîșie în pustie). De aici derivă atitudini iconoclaste, antidivine, din Psalm și Cuvîntul din urmă. Obo- 3- Mioc: BIiri }i valențele elegiei 21 l seu/d și sentiment crepuscular, pe plan individual: „între răsăritul de soare și apusul de soare / Sint numai tină și rană" (Psalm), dar și in plan de genarție de slujitori ai artei, in poezii, cu titluri semnificative: Noi cintâreții leproși și Cintăreți bolnavi, din care desprindem: .Pur- tăm fără lacrimi / o boală in strune / și mergem de-a pururi / spre soare apune. // Răni ducem — izvoare — / deschise subt haină. / Spo- rim nesiirșirea / c-un cîntec, c-o taină." Blaga nu se oprește la cauzele sociale, istorice, reale, ci doar la conflictul civilizație-cultură, văzut unilateral. Destrămarea a început odată cu pierderea treptată a arhaicu/ui șî miticului: .Arendaș al ste- lelor. / străvechile zodii / mi le-am pierdut. / Viața cu singe și cu povești / din miini mi-a scăpat.*, se destăinuie poetul, in Cuvintul din urmă. Cum s-a mai arătat, nemulțumirea și neacceptarea complexelor tare ale societății contemporane. în ultimă instanță, ale capitalismului, îmbracă forme prea abstracte și generale, din perspectiva unei filozoiii idealiste. In poezie, e drept, rar, Lucian Blaga propune sau întrevede soluții poetice regresive, de cele mai multe ori, surprinde elegiac inevi- tabilitatea procesului istoric. De asemenea, nostalgia lui Blaga după copilărie, nu trebuie privită simplist. Ea se înscrie !n viziunea sa lilozofică și poetică, asupra vîrste- lor omenirii și omului. Mintea și inima poetului înclină spre perioadele do început. In ambele sensuri: «Numai singele meu strigă prin păduri / după îndepărtata-i copilărie, / ca un cerb bătrîn / după ciuta lui pier- dută in moarte" (în marea trecere). Refuzul maturității, din cauza .săl- băticiei' acesleia. trece într-un refuz al ființei. în dorința nonindividua- țiunii: „De ce m-ai trimis in lumină. Mamă, / de ce m-ai trimis?* (Scrisoare). In Tăgăduiri este respinsă o posibilă revenire în viață. Dar ar li pripit să tragem aci concluzii. In volumul din 1962. găsim și poezia înc-o dală I, opusă celei de mai sus : „Nimic sub zare nu-i destul ! / vreau totul înc-o dată!* Zodia negativă universală, sfirșitui apocaliptic devin in Lauda somnului, prin contaminări de substanță cu folclorul, descintece cos- mice. Ritmul interior e mai lent, litanie, în amplificări concentrice. „Tai- nele* trec din țărînă in basmul slngelui și în stările abisale (subconșticn- le) ale unul așa-zis suflet ancestral. Poetul trece de la biografie la genealogie (G. Căfinescu). Presentimentul că lutul (sens generic) va birui atmosfera legendelor și miturilor naște ritm de elegie; .... vai mie. vai ție, / păianjeni mulțî au umplut apa vie, / odată vor putrezi și îngerii sub glie, f țărîna va seca poveștile / din trupul trist.' (Paradis în destrămare). Tristețea cuprinzătoare de largi spații, din Noapte eesta- tică, stilizează aproape folcloric profunda elegie originală: „Adine subt bătrinele / verzile zodii — / se trag zăvoarele, / se-nchid fintinile. // Așează-ți în cruce / gindul și miinilc. / Stele curgind / ne spală țărînile. în peisajele autumnale, transfigurate subiectiv, aliate, mai ales, in La cumpăna apelor, in care moare sofianicul — îngerii și-au lăsat lutul In țară —., în care totul e cuprins de vrajă și blestem, și în care se aud „semnale" : „O voce din adine s-a-nălțat / amară, amară, amară.", se simte totuși o temperare a tristeții prin regăsirea unui țel; „Mă-ntorc 22 S. MkX: Blaga taknirlc ckgki de acum spre / vatra-n lumină. / Adincile mele / orzuri se-nchină* (Arhanghel spre vatră). Simboluri. cum ar ii acela al unicornului (inorogului) oprit în asfin- țit să asculte vești tainice din păduri (Septemvrie), sau al păsării bol- nave de cosmic și spiritual (Stă in codru fără slavă). A se vedea și drama Avram lancu. pentru motivul păsării ce se face om,), dau capodopere ce ar merita să fie citate In întregime. Elegii iscă și dorul de patrie. în deceniul peregrinărilor poetului prin mai multe țări. La sărbătorirea a 75 de ani de viată ai lui M. Sadoveanu. Blaga scria despre dorul locurilor natale, care îl chinuie pe român in străinătate. Din poeziile volumului La curțile dorului, desprindem: .Po- dișul m-alungă, șesul mă cere, tot altul. / Singură vatra nu mî-e-ngăduită. / și cum aș slăvi scinteia-mpămîntenită, / cenușa și pravila, fumul — înaltul!" (Ani, pribegie șî somn). în Nebănuitele trepte, clntece/e se vătuiesc cu polenul înțelepciunii culese prin ani. Perspective noi se presimt, bucurlndu-l pe poet. (Schimbarea zodiei), salul e cîntat (pentru a cita oară ?). într-un lied înlăcrimat (9 inai 1895). Apar elegii erotice, ca aceea închinată domnitei din tara bîrsană (încintare). sau elegii adresate viitorului. Cîntec pentru anul 2000: .Vulturul ce roiește sus / va fi atunci de mult apus! / / Lingă Sibiu, lingă Sibiu, prin lunci / numai stejarii vor mai fi și atunci. // Mai aminti-mă-va un trecător / vreunui străin, sub ceasul lorî"... Tristctilc devin cristaline în lumina .unui gînd de puternică vară", ce ișf rdsplndcș/c efluviile in poeziile din volumul din 1962. precum și din Alte poezii, din ediția G. Ivașcu. Curgerea heracliteeană e privită acum cu împăcare, chiar cu bucuria revenirii ciclurilor „arzătoarei, re- luatei tinereți". (în lumea lui Heraclit). înseninarea crește și din vi- ziunea poetică a puterii germinației universale (Mirabila sămință. Toamnă de cristal). Marea trecere e cintată altfel; moartea înseamnă trecerea In alt ciclu al mișcării eterne; „ ... că-n drumuri la capăt te-așteaptă / nu moartea, ci altă poveste."(Iubire). Pen/nt a înțelege tonul fundamenta! al acestor poezii, vom reține că tristețea și fervoarea. In concept/a și simțirea lui Lucian Blaga, sînt stări de sentiment complimentare. Intr-o însemnare despre poezia Glas de seară, citim: .Viața izbucnește in mine ca un murmur năvalnic de ape, parcă ași da spre o vară cit patru ano- timpuri. Atari avinturi au darul să-mi apropie, prin contrast, gindul mortii. în stări de exuberanță și turmentare, gindul neființei îmi este suportabil.,. îar asemenea melancolii dau relief înseși stărilor mele de beatitudine..." (Ediția G. Ivașcu, p. 478). Tristețea e sublimată acum în elegii aeriene și folclorice, cum sînt: Cîntecul virstelor, Dorul-dor etc. Mai apropiat de vechile elegii, rămîne poetul în durerea de a nu putea depăși teluricul: „Margine-mi este ar- gila, / lege de-asemenea ea, / Sînt doar metalul in febră, / magmă terestră, nu stea // Capăt al osiei lumii! / rogu-te, nu osîndi! ! Vine cîndva și odihna / ce ispășire va fi!" (Noapte la mare). In această aspirație spre spiritual, Blaga se întilnește cu fon Barbu. din Ritmuri pentru nunțile necesare, de exemplu. Și acolo apare invocația către .capătul osiei lumii' — axa verticală a ecuatorului ceresc. S. Mice: IHirj fi TaJeaklf elngiel 23 O seamă (ie poezii sini ode irizate elegiac, Închinate irumușeții și morții: împăcare, Înțelepciune, sub zodia tăcerii și a pămîntufui ; .... s-auzi, în ce tăcere / cu zumzete de roi, / frumsețea și cu moar- tea / lucrează peste noi.’ (Ulise). Poeziile erotice fes alean purificat, potolit, după frumusețea virginală, căreia poetul îi închină admirabile catrene-deiinitii: „O fată frumoasă e / mirajul din zariște. / aurul graiului, / lacrima raiului." Iubirea e învăluită de stelar. Cerbul „bintuil de ciuta dispărută", „vrea să bea ușor, din apă, numai cerul* (Cerbul). Chiar răscrucile iubirii — despărțirile — sînt acceptate, fiindcă „așa ni se cerea’. Elegiile continuă să dePîlngă Pierderea miticului, moartea „ulti- mului alb unicorn* (Ulciorul). Dualitatea umană ; lut-spirit, se întrupează In elegii surdinizate (Suflete, prund de păcate). Vechile melancolii nu sînt învinse cu totul. Poezia Lingă vatră readuce singurătatea și lacri- mile. Asemenea poezii sînt note rare în măestritele cantilene ale dorului, din care ne oprim. In încheiere, la Cintecul călătorului in toamnă: „...Glas dau cetii, patimii. / cu frunza lor paltinii. // Jalea rătăciri- lor. / mohorul mihnirilor, // ale cui sunt, ale cui? / Parc-ar fi a nimănui. // Mi-au secat pleoapele / și-n inimă apele. // Doar cînd urc poenele / mi se-ncarcă genele, I / subt amiaza fierului. / de picurii ce- rului. / / Plîng spre zarea dorului / cu lacrima norului." SIMtON MiOC 24 Mioc Bhga |Î valențele eleflei i MOTIV înfășa cu părul, m-aș izbăvi c-un gest. E vin de pe Tirnave ? E ornament din spic ? /n dorul alb se scurge ca muzica lui Grieg Nostalgic, dureros, pe țărmul de asbest. Părere sau viitori ? Ml-ai fost clndva pe-aproape ? închipuiri de șarpe pe-un deget sibilin ? Sunară parcă veacuri. Și nu mai pot să-mbin Făptura ireală cu cea culeasă-n șoapte. Îmi stăruie un nume romantic In urechi. Întind năluci spre tine. Sticlește jocul tainic. Ah. clipe dezolante, buimace se petrec. Să cred în depărtate, mirifice plăceri. Cind nu știu dacă visul neînceput e trainic ? Să mi te-adun din ape ? Dar nici nu $h'u ce sper. H E R A C l I T LnerttrUe re nare di* contrarii ți iturg aja cum Curge rtu. foaEe jr iVeînțeles, scandind. la margine de ape Privesc cum rlul șterge și ierburi și icoane Cu lacrimi veselit, în clinchet de bulboane. Tăcerea Îmi rămlne întreagă sub pleoape. Mi-e sufletul tumult, tînjește spre-o speranță. Mă-mpresuiă coline și-ascult deșertăciune. Prostia vrea cu ceasul ivit să se-mpreunc. Fărime, să-rnî sfisie azura rezonant. Al. Mo,i’ F. 25 Dar apa curge-ntr-una. Cu murmure. Mă-ndeamnă Spre-un țel neliniștit: spre-o mare, sau spre neant ? Să plec și eu acuma cum toate curg In toamnă. Da, rlul curge, curge. Și nu se mai întoarce. Neînvins și pur eu cal nespusul diamant Și nu-mi ajung, ca frunza, desăvîrșita pace. AL. JEBELEANU NOTIMPURILE Cele patru anotimpuri se bal cap în cap. completlndu-se uncie pe altele. Vine pasărea: iarna trage cu o dungă albă în urma ei, primăvara și-o revendică, vara o asvirle în nori și de-acolo toamna o alungă către răsărit. Dar cum nu există nici răsărit și nici apus și nici pasăre care are unde pleca, fiindcă anotimpurile se bat cap în cap. pasărea se completează și ea din Împușcături albe, primește să cadă In nori și să fie toamna alungată pentru că scopul ei principal este să fie pasăre. PLATON P AUD AU 2b PI i ton Potdiu; Aiwiicnpurik CARACTERE INTER|qARe uf le tul meu, Acest relief geografic. Puțin explorat... Zilnic elimin de pe el cîteva pete albe. Dar zilnic, se nasc păminturi noi Și oceane! Cum Iși vor bale cartografii capul cu el Să-J cuprindâ In hărți și tratate (Parcă sufletul poate fi cuprins In hărți și tratate I) Ca-n voie să-I străbată urmașii După coordonate precise. Mai ales la praguri se vor opri — Uimiti de salturile neplanate Din iubire tocmai In grotele urii; Se vor opri la căderile albe. Ia ireversibilele cataracte Cc curg ne-ncetat Cum Însuși sui lot u-mi curge, Fără-nceput și fără siîrșil. Din străbunii uitati spre nepotii Pe care nu-i voi ști niciodată ... COPAC N V E R S D^xislă in mine un copac — Pom roditor sau poate un simplu salcîm... Sid cu rădăcinile-n creștetul meu Și cu crengile-n tălpi mă furnică. Păsări vin în el și nu-1 scutură. Vinturi vin In el și nu-l scutură. V ine-un gind în el și-l scutură. Dar frunze tinere li dau iar peste noapte. Dim. Rai chici: Cirac le re knlcrioarc 27 Eu vreau să scap de el și alerg ; Dar copacul se ascunde și mai tare In mine! Dar e greu să alergi c-un copac! Cind sint obosit mă ascund după tulpina lui. Și așa trecem amîndoi: El copieșindu-mă-n creștere, Eu însemnindu-mi drumul cu urme de crengi. Las după mine o cărare de frunze ... DIN. RACHiCt FURTUNI PROBABILE Dintre precise furtuni voi alege doar feava unui fulger prin care voi privi in propriul meu suflet cutreerat de noroi și izvoare. Acolo scinteind zace o piatră ce nud piatră ci falnic balaur, macină stelele ce-și preling argintul, în fălci de-adamante și aur. Ah, minuni ce-aș vedea pe plaiuri de suflet prin fulgerul care mi l-am propus de ochean, dacă mi-ar ivi soarta furtuni in zare. IDE MADUȚA 28 TI ie Midața: FartqBj probabil* CIOARA DE LA SALCIA TRAZMTA T 1 recuse binișor de miezul nopții. Cocoșii se piteau in pătule zăpăciți de forfota aceea nesfirșită, dar mai cu seamă de focul ce ardea cu pălălăi pină la tavan, intr-un colt al șopronului, umpltnd curtea de umbre tremurătoare. Oamenii soseau cu care ți cu trăsuri, aduceau butoaie de borhot, de apă și lemne pentru cazanul de fript țuică. îndemnindu-și cu glas molcomilor caii, intrau in curte cu precauție, ca să nu se verse nici un strop din conținutul atit de prețios al butoaielor, pentru că in pămîntul muiat de cețurile toamnei roțile au tăiat șanțuri adinei. In scurtă vreme insă Îmbierea finilor, a cumetrilor, a vecinilor, a neamurilor, și a prietenilor de a gusta țuica aceea nouă — nu de altceva, ci doar pentru aprecierea calității — umplea curtea de noi și noi valuri de animație. Nu le prea păsa de vecini, treaba lor, sa doarmă cum pot. acum sînt zile mari, fiecare tine să se laude cu produsul său și să ajungă cil mai dc grabă acasă cu «I. Fără de veste, din spre stradă, un zurăit de căruță, grăbită dar neferecală despică rumoarea din curie. Caii năvăliră galop prin poarta scoasă din Utini oprindu-se cu oiștea la doi pași de burta cazanului, umbra sărită din Întuneric abia îi putu apuca de căpcstre. — Ce, ești nebun ? Ai de glnd să răstorni cazanul, și să ne opărești î Sau vrei să treci cu ruda prin el î Era Moș Trăilă. cel ce manevra de atita vreme cazanul lui Mărgan. Ședea lingă cazan $1 învlrtea neîncetat manivela de amestecat borhotul ca să nu l afume focul, care nu trebuia să fie prea tare. Din cfnd In clnd controla și apa din zăcătoarca cea mare In care era cufundată spirala de răcire. Din căruță sări Gheorghe Florea. Nasul său, cu corului mutat intr-o parte de la fnlilnirea aceea de pomină cu Achim Streteu In birtul lui Pec, după eare și lui Achim trei săptămlni i-au petecii doctorii coastele desperechiate. răsfrlngea pieziș o dungă lucie. își strinse ochii orbiți de lumină. — Tu ești. Taică Trăilă 7 Să ne trăiești, cil cula Vlrșcțului. Și nu te necăji, caii mei șliu cind trebuie să se oprească ... înlr-adevăr, Gheorghe Florea era cel mai bun căruțaș al satului. Căluții lui, cai de munte, cu puțin mai mari decil caprele lui Pavel Butea, totdeauna știau să se oprească la timp. Moș Trăilă se mai irnbună și admise; — Ei, da. cai buni, nici vorbă. Poți să-i ridici într-o mină cu căruță cu tot. Lumea adunată să vadă pe năvalnicul căruțaș rlse cu hohot. Unii il îmbiau cu ulcioare de rachiu. Dar Chilă Își strimbă și mai tare curba nasului. — Ce șlii tu, care în viața ta n-ai avut cai 1 Dar eu și pe front toi la cai am fost. Am cărat cu ei munițiile, sus, la Doberdo și pe muntele Krîn. Aia a fost o treabă nu glumă, pușca lălianul de numai. Dar eu i-am invătat să nu se sperie. Se invîrlea in jurul cailor ca să-i deshame. Umbra lui, crescută fantastic, aco- perea și desvelea ferestrele acareturilor din jurul curții. Privea cu coada ochiului către ele. Moș Trăilă continuă joaca. — Da, da. șliu. Ai alergai șl acolo cu ei, ca aici. Moșul făcea aluzie la o intîmplare a Iul Gheorghe de cînd italienii au spart frontul austriac și Gheorghe, pomenindu-se față in fată cu clțiva bersaglierl, a tulit-o V. Birou : In goană la vale, de-a făcut praf căruța cu muniții. Dar muntele fiind împresurat de ! toaîe părțile, jos la poale, l-au așteptat alti italieni, care l-au luat ca din oală. Gheorghe se aprinse: — Ei, trăgeau aceia cu .mitele" știi, pușlocile acelea de tranșee. Nu era dc glumit cu ele, cădeau bombele lor ca din cer, chiar și la spatele muntelui după care ne ascundeam. Dar tu nu cunoști dc astea. Mos Trăilă nu se lăsă de din jos și întoarse vorba iarăși la cai. — De bună seamă tot cai de munte ai avut și acolo? — Tot. Că nu poți umbla prin prăpăstii și văgăuni, pe cărări de un lat de palmă care duc de-a dreptul In ccr, cu armăsari ca aceia ai lui Pavel Vuia. — Vasăzlcă si acolo tot mi|e. ca ăștia de acum, ai minat. Doar că mitele tălla- nului au fost mai ale dracului decit mițele tale. Gheorghe tăcu. Ciudat, nu mai găsi replica. Prefăclndu-se că dezleagă dirlogii. se aplecă la urechea moșului și-i șopti; — Unde-i Mărgan ? — In casă. — Doarme ? — Nu. — Si ceilalți ? — Sint aci. Mai trebuie să vină Pavel Radu, Ion Petcu și Simion Frenți. — Că n-o li totul gaia ? — Ba e gata. Apoi Ghcorghe întrebă cu glas tare: — Taică Trăilă, poți să-mi faci și mie rind ? Moțul se miră: — E, lucru naibii I Te muți și tu la căzanul nostru î Nu-U mai Irigi prunele la Pcc? Gheorghe admise oarecum rușinat. — Ce să-i faci î Cazan ca al vostru nu este în lot aritul. încap 50 de vedre in el. E ciocănit din cea mai bună aramă de maistrul, de la Oravița, are și fundul gros, prunele nu se prind de el ca să ardă și să afume rochia. — D-apoi eu le Invirtesc cum trebuie, se făioși moșul. Dar spune-mi, cită comină ai ? — Nu-i vreo treabă. Să tot fie o jumătate de cazan. — Numa alita? — Alit. Știi doar că am împărțit grădina din izlaz cu vărul meu. — Nici nu pol opri cazanul pentru numa atita. la să vedem. Moșul se apropie. In căruță Intr-adevăr era un butoi care abia umplea un cazan. Dete din cap. — Maro minune ai adus si tu. — Nu am avut mai multe prune. Sper că mă scutești de vamă, nu este așa 7 Să-mi rămlnă si mie ceva. Cred că mă înțelegi? — — înțeleg, inteleg, zise moșul cu jumătate de glas, dar mai e și finanțul. — Undei î — Doarme beat mort. Colea în cot. Arătă cu capul către colțul cel mai întunecat al șopronului, unde pe resturile unui pat sforăia, acoperindu-și ochii cu mîna, personajul încredințat cu controlul cazanului. — Apoi dacă doarme nu vede ce tăcem noi. — Se poate trezi, că doarme de după amiază. De unde știi că nu se preface și printre degele ne spionează ? — Nu cred să lie atît de al naibii. Dar chiar de ar ti, 11 îmbunez eu, propuse Ghcorghe. 11 voi căra cu căruța de clleva ori și gata. De-atltea. De lingă țlța cazanului se apropie altă figură. Gheorghe își recunoscu vecinul de vale, pe Pavel Soimu. — Voi vorbiti și iar vorbiți șl focul s-a încins mare. îmi afumă răchia. Intr-adevăr, un trunchi uscat se aprinsese si ardea cu flacăra vie in loc să ardă potolit. — Scoate-1, Petre, și du-l la focul cel mare, strigă moșul către un feciorandru care se Invirlea pe lingă cazan. Acela scoase trunchiul arzind, care umplu dc lumină toi șopronul. 30 V, Birou: Clon», de h uleia iritahi — încet, să nu-1 trezești, avertiză moșul cu gindul ia finantul care sforăia in colțul lui- Flăcău! făcu din mină. ________ Nu-I trezești pe acesta nici cu tunul. Șoimu se Întoarse la ți|a serpentinei si umplu o ulcică de pămînt. — Gustă, Gheorghe. să vezi ce minune. Te sfințești de mirosul ei. Gheorghe gusta și plescăi din gură de plăcere. — E faină. Taică Trăita, nu tragi o dușcă? — Am tras mereu, că vreau să știu ce iese din fiecare cazan. Dar acum militam, trebuie să-mi păzesc capul, răchia fierbinte ușor te inșală. Pavel și Gheorghe mai gustară. Moșul se aplecă din nou la urechea acestuia. — Stil ceî Dacă nu se trezește finanțul, te bag indală după Pavel și nu te mai scriu in bucfari. Arătă spre registrul In care trebuia să treacă gazde șl cantități produse. .Apoi adăugă arătlnd spre Pavel. — Va Împăca ți voi. Gheorghe admise. Li nu va fi aci, că trebuie să se ducă cu căruța Intr-un loc Înainte de ivirea zorilor. La cazan va veni tatăl săli. Insă e bine ca Moș Trăllă să facă Împărțeala. .—- Dar unde te grăbești, întrebă moș Trăilă. — Unde sint poruncit, răspunse laconic Gheorghe. Duc țărușele. Moșul dote din cap. -■ Nu c in regulă, așa. Gheorghe. Cu țărușele te poți duce și ziua. E bine să le știe lumea aici, la cazan. ________Că bine zici. Pol să spun după aceea dacă va fi vreo întrebare, că noaptea am fost la cazati, m-am cam îmbătat si ziua am dormit. Moșul încuviință. Pavel mai veni odată cu olcuța. — Bea, că bura aceasta Iți străbate prin straie. Descrise cu olcuța un cerc spre bezna din grădină. Gheorghe beu și-și trase căruța mai încolo să facă loc unui nou venit. Moșul arătă spre zăcătoarea cea mare, — Să vedem, Gheorghe. dacă nu s-a încălzit prea tare apa. Se îndreptară spre zăcăloare. In treacăt, moșul, li șopti: — Streroară-te sus, in odaie, la Mărgan și la ceilalți. Dar păzește-le. să nu le vadă nimeni nici cind intri, nici cind ieși. Si la plecare să nu faceți prea mult zgomoț. Gheorghe făcu semn că Înțelese. Se întoarse la căruță și. după ce-și dezlegă caii, se mistui jn Întuneric. ★ In odaia aceea mică și Inlunecosă, șapte, opt figuri șușoteau In jurul mesei. Fețele lor erau luminate doar cite o clipă, atunci cind fereastra nu era acoperită de umbra vreunuia care se invirtea prin fala focului. Lui Gheorghe li trebui un timp pină ce orbii lui putură desluși (igura lui Mărgan care stătea lolănit pe lavița îngustă, de lingă perele. Se pllngea că umbllnd In jurul cazanului umezeala din aer l-a prins și i-a readus durerile din genunchi. Vorbea și el, în șoapte, către figurile de lingă el: — Voi doi, cu Niță Cota, îosif Borta, Ion Lepa, cu Gruia și cu Lică, plecați indală ce vor sosi șl ceilalți pindari. Ei trebuie să pice din moment In moment leșiți prin cămara dc la spate, să nu vă miroase nimeni. Cheia este pe dinlăuntru, totdeauna va merge cineva cu voi și o va încuia după fiecare. Vă știți locurile. Gheorghe, tu pornești la patru, e încă Întuneric atunci. Descarci țărușii In partea de sus a lablalaL in vreo cinci grămezi, apoi ocolești dealul ca să ajungi dc către Secaș. Stai pină la vreo zece In Valea Năndreșului, unde ai fin cosit. Încarci căruța și pe la amiaz te întorci cu ea plină. Gheorghe Ii spuse cc plan făcuse cu moș Trăilă. Mărgan se glndi un moment, apoi răspunse: — Ascultă ce-ți spun eu. Ai fost pe front și știi că ordinele trebuie să le în- deplinești Întocmai. Povestea cu beția e la mintea copiilor. Prea răsuflată. Și nu te va crede nimeni. Dar dacă tu intri In sat, venind din altă parte, e cu toiul altceva. Vorba deșteptului; .nici usturoi n-am mlncat. nici gura nu-mi miroase'. La cazan V. BLroa; Ci cur a de U i«kk triznili poate veni solia ta. Ana. Tu trebuie sâ-țt aduci finul, că ți-1 strică ploia. dacă mai ram ine pe cimp. Ai înțelesî Gheorghe se smunci. — Dar vreau să fiu și eu acolo I -— Vei fi. Atunci cind tot satul va fi. Pentru că nimeni nu poate da in judecată un sat Întreg, voi scoate tot satul. Ai ieșit și tu să vezi comedia, vei spune la o adicătelea. Dar trebuie să înțelegi că noi, căpeteniile, cei care punem la cale planurile și cei ce ducem greul, noi trebuie să rămhiem in Întuneric. Să nu ne simtă nici pasărea. Gheorghe n-avea ce face. Nu-i plăcu treaba In felul acesta. Prinsese oarecari vorbe, tnai mult aluzii vagi, că Mărgan ar fi umblat cu Ana cind el a fost pe front. Ba s-au găsit și de aceia, care l-ar fi și văzut odată mergind cu ea la Oravița, Orb acolo, pe la circiume și hoteluri, multe se pot intimpla. De cind a venit acasă el nu a simțit nimic, deși a fost cu ochii in patru. Se poate că și vorbele acelea au fost, numai vorbe. Totuși, In ruptul capului nu voia să o știe pe Ana singură în casa" lui Mărgan. Se gindi să trimită pe tatăl său, cum s-a înțeles cu moș Trăilă. Mărgan Insă ii risipi glndurile Înainte de a grăi: — Nici eu nu voi putea ieși pe afară. Nu pot umbla, mă dor genunchii și pace. Dar stind culcat aici, pot să primesc veștile și pot să trimit curierii de lingă mine acolo, unde trebuie. Si cind minunea va fi in toi, vom ieși cu toții să o vedem. Gheorghe dote din cap. Mărgan ll Întrebă. — Tu ești gata 7 — Gata. Cînd am venit am adunat țărușii de la oameni și i-am așezat lingă birou. O sulă cincizeci de țăruși. Soriși toii. I-am acoperit cu fin și pe deasupra am așezat lemnele pentru cazan. — Bine ai făcut, Gheorghe. Coboară butoiul și pleacă. Fă ce ți-am spus și pe după amiază te voi chema eu. După un moment de gindire. Gheorghe ieși. După el mai porniră cttiva tiptil și cu gulerul șubei ridicat. Umbrele se strecurau nebănuite prin piele îndesată de răcoarea nopții. In care nici aburul răsuflării grăbite nu se vedea. Alunecau tăcute pe marginea drumului evittnd calea meii sigură altădată din apropierea gardurilor, unde plrlilul unei crăci călcate i-ar fi pulu trăda. Pe deasupra, opincile moi le cufunda și mai mult In ano- nimat, puteau jandarii să le examineze după aceea urmele cit ar fi poftit, că nu le putea deosebi nici rafinatul locotenent de Ia Gravita, comandant peste toate secțiile din județ. Sub șube, atirnate pe umeri, cu țeava în jos, carabine Manlicher, încărcate. Degetul pe trăgaci. Dacă le-ar scoate necuratul pe cineva In cale, acela acolo ar fi rămas. La drumul spre Răstoace, s-a desprins Gheorghită al lui Tudor. El trebuia să ocupe postul de ia Salcia trăznită, de unde ochii lui puteau cuprinde întreaga luncă a Cărașului. cu Răstoacele dintre cete două brațe ale riulul șl cu tufele din jurul lor. Se Înălța salcia pe o ridicălură a malului, jumătate din coroana ei a fost pirjolită de un trăsnet, de nu se știe cind, dar in cealaltă jumătate se puteau piti, nevăzuți, și zece oameni. Mai era întreagă și scorbura cea groasă cit omul, in burta căreia au așezat un sul lunguieț învelit în prelată, și cîteva lădițe grele ca plumbul. La pluta de lingă fintină s-a oprit Niță. Din ea se vedeau mai cu seamă drumurile dinspre satele vecine — Livezi și Pictroni. Era ca o rețea de linii drepte împletitura drumurilor, așternută peste păminturi, șl fiecare drumeag trecea pe lingă locuri știute. Mai încolo, pe Dealul Viilor, s-a urcat o ceată întreagă de pindarl. Toți oameni dc încredere. Unii controlau Valea Bărcășulul din spre nord și dllmeie de către Como- rîșle, iar alții, spre sud, întinderile dinspre Oravița, pină in munții Ciclovei. Dar lot de pe acest deal sc vedeau țoale brațele Cărașului. cu meandrele și canalele lui care duceau la mori. Ce ar fi scăpat lui Lazăr și lui Nltă, vedeau cei de pe dealul viilor. Dar de aci se puteau tine sub ochi și cei doi. Pentru că in chestii allt de importante e bine să ai oamenii ia vedere. Așa le-a spus Mărgan înainte de plecare, nu că nu ar fi avut încredere in cei doi, dar ce-i sigur e sigur, 32 V. Biroui dr la salcia trizniti Drumurile din spre miazănoapte si răsărit, precum și păminturile dintre ele. erau supraveghiate de alți pindari, așezati tot in locuri alese cu grijă. De acolo insă nu putea veni vreun pericol, acolo erau munții, cu oameni, tot așa de necăjiți ca și ei. Deci nimeni nu putea pătrunde in sat. nici chiar pasărea, fără să fie observat. Și chiar dacă ar încerca cineva și s-ar apropia ar cădea îndată in miinile patrulelor mobile, care circulau pe șosele și care erau Înarmate lot cu carabine ți cu pistoale automate. ★ Nu s-ar putea stabili din capul cui a venit ghidul anume. Poale nici n-a tîșnit din vreun singur creier, poate plutea In aer... S-au pomenit deodată cu el In mijlocul lor. Ii pătrunsese pe toți. 11 destrămau la circiumă, 11 răsuceau la tlrgurile săptămlnale din Livezi, acasă după ce au stins lampa. Chiar și la biserică, după slujbă, se opreau sub castani și-l depănau. E drept, ziarele vorbeau despre o reformă agrară, candidatii de deputat înainte de alegeri promiteau pămint, drumuri, școli șl iarăși pămint, pămint dm belșug, dar toate promisiuni au rămas. Se scria că s-au defalcat rezerve de Împroprietărire și la primării au aflat că s-ar fi Întocmit liste de Îndreptățiți. Cu vreo doi ani mai Înainte. Dar păminturile nu au ajuns In miinile lor. Cu timpul, ziarele treceau la alte probleme — și erau atîtea, mai cu seamă fraude și hoții — iar pe candidati, după alegeri, nu-i mai vedea nimeni, tî amăgeau pe cei din loc doar cu speranțele sădile in ci, după ceva mai bun. vag, oarecum liniștitor: un bun ce nu mai voia să vină. Era pe la Începutul friptului de răchie și răchia cea nouă nu era încă ostoită. Ședeau In birtul lui Mărgan, cu dețurile in fată. Prin geamul asudat lumina cețoasă de afară se strecura estompat. Plouase de la amiazi o ploaie de toamnă, măruntă, rece, care răzbatea prin iancăre și prin șube. Spre Inserat se mai oprise, era ca o burniță deasă dar tot alll de neplăcută. losif, omul do Încredere al lui .Mărgan, care ținea In arendă circiumă, încă nu aprinsese lampa, petrolul era scump și venea rar. Pavel Negrea, vecin cu Mărgan, se găsea In discuție cu Munteanu. Sc plingea că nu și-a pulul vinde boii, la tirg nu aveau căutare, pentru că, după cum se spunea, s-ar fi oprit exportul. — Nu s-a oprit, 11 contrazise Munteanu. A fost aci Aehim, mînătorul lui Țăranu, cel cu vagoanele. Dar exportatorii așteaptă și nu cumpără. Cică, așteptind. afară pre- turile cresc, iar aici oamenii strimtorali trebuie să le scadă, — Dacă nu vind, rămin dator, cu darea. Adică pe drumuri, pentrucă executorul nu iarlă. Tu știi bine că noi așa facem banii, toamna după ce am cam isprăvit cu lucrul, îngrășăm vitele și le vindem. Dacă avem nutreț destul, cumpărăm juncani mai tineri și-i creștem. Dacă nu, cumpărăm primăvara trăgători cum putem, Chiar cu Împrumut de la bancă. Dar nu ne este tot una. Celălalt ridică din umeri. Sila el bine cum se fac banii, — Nici mie nu-mi esle toi una. Nu mi-am putut bale șindrila pe șopron și pe cocină, care au rămas descoperite de la vlntul cel mare, se amestecă in vorbă și Radu — Dacă am avea măcar cu două-trei jugăre mai mult pămint. dar pămint gras, nu gunoaie ca acelea din Rovine și dc la Valea Seacă, pe care am auzit că vrea să ni-le dea. — Ei, atunci ar ii altă treabă. — De unde știi tu că ne dă pămintul de acolo? întrebă careva. — E sigur, Teodor, scriitorul cel nou, care e dc-ai noștri, ne a spus așa, la ureche. Stăteau îndirjiti. Răzbiră și înjurături în surdină. Se știa că losil care-și făcea treaba pe la tejghea, era prieten cu jăndarii. Se și mirau că in camera de dinlăuntru a birtului, rezervată pentru fețe mari și persoane, nu era nimeni. Dar nu putură vorbi mai departe pentrucă pe ușa cea marc intră Mărgan. După ce închise ușa se opri un moment, apoi întrebă : — Ce stati la intunerec, oameni buni, ca bufnițele? Să aprindem lampa. losife, de ce til lumea in beznă? Acela mormăi ceva despre căruța care simbăta trecută se întoarsese fără petrol de la oraș. — Nu e nimic, grăi Mărgan. Va aduce miercuri de la tirg. Dar fă lumină, că nu-i plăcut să stai așa. V. Blrvu: Ciurs noi vom ști să o impărțim cum se cuvine. — O rugare 7 — Da, o rugare. Eu cred că ne va asculta. Societatea nu seamănă acolo nici griu. nici cucuruz. Dc cli:d țin eu minte nu au fost nimica acolo. E pămint odihnit. Doar finul l-au cosit, linul aceia bun care a îngrășat caii feșterilor de păduri, iar tn război a fost balotat și trimis armatei. —- Că-i proastă societatea să dea din mină așa bunătate de pămint. — Nu se poate prinde cu tot satul. Acum nu sint vremuri rind să nu se tină seama de dorința unui sat Întreg, Căreva iăcu socoteala, — Sint acolo peste 800 de lanțe de pămint. Salul are 240 de numere. In cartea 34 V. Birou: Cioura de la ulei* trialeii tra/nll*. 35 — Păi tocmai aci e buba. Mărgan zice să facem rugare să ni-1 dea Socie- tatea nouă. Dumneata ce zici, să facem rugare ? învățătorul il privea drept in fală pe Lepa. Citea răspunsul din nerăbdarea aceluia, din tremurai nervos, din respirația glfiilă, din svicnirea vinelor de la glt. Se Intristă și mai mult. Era uluit de zvonurile și dc intimplările despre care răzbiseră și la el șoapte. Propuse o aminare a răspunsului ca să poată vedea mai clar desfășu tarea voințelor. — Ioane, vino mline, ba nu, vino poimiine, că miine mă duc la oraș să-mi ridic pensia. Poate aflu ceva de pe acolo. Și atunci putem judeca lucrurile mai In liniște — Dar lumea vrea să știe. — Asta nu-i o treabă de o zi sau două, asta e o treabă serioasă. Nu vă pripiti. I omul nu trebuie să se pripească niciodată, ci să chibzuiască bine Înainte de a face ceva. Cînd s-au Inlilnit din nou, învățătorul le-a propus să facă o rugare către Socie- tate. insă nu să le cedeze partea aceea pe gratis ci să le-o vlndă; — Păminturile acelea erau ale voastre, Ioane. In 1863, după foametea cumplită । de alunei. Societatea le-a cumpărat pe un creițar jugărul și chiar și două jugăre la i un creitar. Faceți o rugare către Societate, să vă vlndă păminturile la un preț potrivit j cu acela cu care le-a cumpărat. Așa cere dreptatea, și așa este respectată și legea. Și-apoi pămintul cumpărat cu contract și plătit in regulă, nu vi-1 mai poate lua nimeni, In seara aceleași zile s-a rostit la birtul lui Mărgan că învățătorul cel bătrln este de partea Societății și a celor bogall. Iar peste cîteva zile Păuță, bețivanul satului, a aruncat după el. pe drumul mare, cîteva vorbe urîte, strig ind că e dușman al țăranilor. Dascălul teșise de la primărie și trecea pașnic spre casă cînd s-au auzit urletele dărînalului aceluia In urma lui. Dur nu s-a întors. A trecut mal departe fără să clintească măcar din gene. Nu se știe cine I-a îndemnat pe bețivan să comită această infamie, dar Înainte de aceea cu citeva clipe, a fost văzut ieșind clătinîndu-se din birt. ★ închise ușa aceea ncfolosilă, care din cuină da de-a dreptul in grădină și se tolăni din nou pe laviță. Nu putu să stea mult acolo, Se ridică și, precaut, aruncă o privire spre curte. Cei de la cazan Iși vedeau de treburi nebănuind nimic. Se întoarse de la geam. Cu pași mari, agitati, înconjură masa In întunerec, Revăzu pină în cele mai mici amănunte planul hi glnd. tntr-un ceas, pîndarii Iși vor ocupa posturile. Ia patru, cind somnul e mai dulce. lacob și Cherasim. cu fețele legate in cirpe, să nu-i cunoască paznicul, vor forța ușa primăriei și lada In care era Încuiat lanțul topometrie, pentru măsurarea păminturilor, Cind se vor ivi -zorile, oameni vor începe împărțirea și baterea țărușilor. Pină pe la amiază vor isprăvi cu aceste operații, vor minca și după aceea îndreptăți ții vor fi chemați cu loba să intre cu plugurile In pămlnlurl și să-și tragă brazdele de despărțire, Atunri va fi împlinit visul lui cel mare. Chlbzui și riscurile. Inră odată. Jindarli din postul de la Livezi sini împărțit! prin zece sate înșirate la 20—30 kilometri de ci. Cei de la secția din Oravița numai cu telefonul puteau fl chemați. Ori, odată cu luarea lanțului, vor fi stricate și bateriile telefonului de la primărie. Iar Pavel Roșu va rupe lirele dintre Livezi și oraș In dreptul Pietronlului. Nu, din partea jindarilor putea fi liniștit. Pe civilii care ar trece prin comună ti vor opri patrulele lui pină spre seară, cind ii vor putea slobozi, înfrigurat Iși frecă miinile și iarăși se aruncă pe laviță. Insflrșil, iși vedea visul la un pas de împlinire. Ca mline, păminturile vor li ale țăranilor care vor ști că prin strădaniile lui le-au ciștigat. Popularitatea va fi deci cu ei. Si va fi ales deputat. Dar poimiine, cufundați In procese, toii vor căuta să scape de păminturi și te vor vinde la un preț de nimic. Va scoate un ziar la Oravița, ca Tirbăț. poetul țăran din Comorlțte. A scris acela In ziarul său — Zorile, parcă ii ziceau — pentru îmbunătățirea soartei țăranilor, împreună cu alți scriitori țărani, din satele vecine. Versuri și lot felul de articole. Pină au sărăcit, pină cind tiparul și hlrtia le-a mincat bruma de pămint. de au trebuit să se lase de meseria de gazetar. Ba unul dintre ei a trebuit să-și vlndă și casa. Dar el nu va păți așa ceva. El va avea avere, din care să susțină ziarul. Va avea mereu propagandă. Era un cuvint nou acesta, pe care atunci l-a cunoscut, de ia candidatii de deputat. Un cuvint miraculos, care aduce puterea. Toți vor avea cîte ceva de rezolvat, toți vor trece pe la el și pe la ziarul lui. Nimic nu-l oprește să fie ales mereu deputat. Mai tirziu senator. Atunci va purta și ei guler din blană scumpă V. Bimu: Cioara de la «alcia trixnili și galoși căptușiți, ca senatorul acela, Marodi, sau cum naiba l-a chemat, pe care nu l-au mai văzut, după ce l-au ales. Dar el e de aici, e fiu al poporului, băștinaș, cum iși băleau pieptul candidatii din partea locului. Va fi mereu In contact cu alegătorii, mereu intre ei. Va întemeia o bancă, aceea va da Împrumuturi pe ipotecă de pămint. Banca le va lua. cind țăranii nu vor mai putea plăti dobinzile, și pământurile vor fi scoase la licitație, nu el. El, personal, va sta departe de asemenea treburi, asta a invătat-o de la candidati, de la domni, că sint foarte deștepti domnii aceia. Numai că nu toti au la spate o avere, pe care să se reazime. Unii domni prin politică vreau să facă avere. Dar el o arc și o va avea și mai mare. El nu va cădea la Început de drum. Nici fiul său, pe care după ce va termina dreptul la Cluj, il va trimite la Paris. Fiul său va fi prefect, apoi și mai mare. Numai sănătate să aibă, că dc Invătat învață bine. In bezna odăii viitorul i se arăta $i mai auriu. Nu mai putea să stea locului. Creierii săi zburau de la o Idee la alta, de la o Imagine frumoasă la alta și mai strălucitoare. Mijea de ziuă. Sări de pe laviță și se uită iarăși prin geam. Oamenii au Început să măsoare și să bată țărușii, se gtndi el. Apoi iși dote seama că trebuie să-și scoale soția, pe Vlctorica cea groasă, cum li zicea satul, să facă dc prînz. Era o femeie cit butoiul, care abia se legăna pe picioarele el umflate de boală. Dar muncea neogoită. Nopți de-a rlndul ea nu a închis ochii avtnd grijă ia cazan. In noaptea aceasta i-a spus să se odihnească bine, de dimineață va trebui să gătească un prinz mare pentru oamenii care lucrează la pămlnlurile lui. Viorel se sculă pe ia unsprezece. Se frecă bine cu prosopul ud. aseară a intirziat și el la povești cu prietenii. Ieși In curie și se îndreptă spre șopron, unde știa că mama sa avea o mie de treburi. Mărgan vorbea cu cineva in șopron. Cind II văzu, se apropie de el. — Ai mlncat 7 — încă nu- Abia mă sculai. — Vezi și mănincă. Apoi te du ca de o plimbare spre Livezi. — Ce să caut eu pe acolo? După ploaia de ieri șoseaua trebuie să fie plină de noroi. — Iii voi spune după ce măninci. Avem timp. Nu trebuie să te grăbești. — Bine. tată. Mă dur s-o văd și pe mama. In drum spre colțul șopronului, unde era instalată bucătăria de vară, Viorel fu izbit de liniștea neobișnuită care se Întindea peste curte. Nu era ca ieri- Oamenii, putini. Iși vedeau de treabă tăcuți, grăbiți parcă să plece cit mai repede. Nici glumele obișnuite la un pahar de țuică beută lingă cazan nu se mai auzeau. Se apropie de maică-sa, care cu fața lucie de transpirație se frămlnta la foc. O ajuta vecina Solomcia, 1l întrebă și ea de mlncare, Viorel ridică din umeri. — Ai sus, in dulap, șuncă. $i. dacă vrei, intr-un minut Hi sparg ceva ouă In tigaie. Dar într-un ceas e gata prtnzu). — Aștept mamă. Fac o plimbare prin sat pină atunci. In trecere. încercă să lege o vorbă cu omul de la cazan. Acela mormăi ceva și-și văzu de treabă. Plictisit. Viorel ieși- Se gindi că va mai sta vreo trei, patru zile, cel mult o săptămină acasă. Apoi va pleca chiar dacă cursurile de la universitate nu au Început încă. La oraș totuși trece timpul mai ușor. Simțea o vagă apăsare pe creier, seara precedenlă l-a cam obosii. Pe ulilă, nimeni. 11 mira acest fapt, cu o zi mai Înainte vecinii, care și-au adus acasă țuica, se strigau veseli din poartă. Acum, nu putea să scape de impresia că de după ferestre ochi precauți aruncă priviri iscoditoare pe stradă. II urmăresc pe el ? Prostii, cugetă el și merse mai departe. Nici In fața primăriei, unde totdeauna sprovăiau oamenii cu tot felul de ne- cazuri, nu văzu pe nimeni. Cu țoală ora nepotrivită, se hotărî să intre la Mărloara. Poate Inlre timp a primit vreo scrisoare de la fratele ei din București. Ea l-a zărit din fereastră și l-a așteptat în tindă. Era speriată și avea ochii roșit. — Ce e cu tine, dragă, de ce ai pllns? — Gheorghilă e plecat de aseară. Nu l-a văzut nimeni de atunci și mama e desperată. V. Dlrc«: Cioara de la »*kia Uărnil* 37 O luă gingaș in brațe și o mingile pe pir. Daci nit ar fi fost Mărioara, ar fi plecat de mult la Cluj. O iubea, ii săruta ochii. — Si pentru alila lucru te prăpădești cu firea ? — Nu vezi ce e pe afară ? Mă mir că ai Îndrăznit să ieși din casă. Trcmurind din tot corpul o strinse și mai tare la piept. — N-am intilnit pe nimeni pe stradă. Ce s-a intimplat? — A inebunit lumea. Umblă patrule de țărani cu pușca și nu lasă oamenii să plece la cimp. Zice că la timp potrivit va ieși tot satul și că va fi bine. SA fie lumea cu răbdare. Dar e ca o răzmeriță tn sat, oamenii umblă Întunecați la față și tăcuți. Nu știi ce vor și ce gindesc. De tine nu s-au legat? — De ce să se lege? Eu sint ca și un musafir in sal și nu au cu mine nimic Hai, liniștește-te. dragă, și nu-ți zdrobi creierii cu Închipuiri. După masă, vrei să ieșim împreună intr-o plimbare spre Livezi î — De ce tocmai spre Livezi? Pe acolo mișună mai mult patrulele. — Tata m-a lăsat să bănuiesc că se va petrece ceva interesant pe acolo- — Bine, dragă, mergem. Dar mi-e atît de frică. SU ce, nu te mai du acasă, rămii să prinzoșli la noi. — Aș rămlne cu plăcere, insă bătrinul tine să-mi comunice ceva important. Cum am terminat cu el.vin să te iau. Vom face o plimbare frumoasă, O sărută și plecă să mănince. După prinzul luat in grabă, tatăl său il cheamă la o parte și-l lămuri. Făcu o introducere lungă și cu ocolișuri, apoi trecu la evenimentele zilei. — Să știi că e zi mare azi. Țăranii iși fac dreptate. Iau in stăpinire păminturile Societății de pe Dealul Viilor, care au stat nefolosite atiția ani. In vreme ce ei n-au -avut din ce să trăiască. — Dar bine, reforma agrară ? — Apă de ploaie, întreaga reformă. Țăranul știe acum că a lui este ceea ce își la el singur și ceea ce iși face el, tot singur. Dc la alții nu mai așteaptă și nu mai primește nimic. — Dar ceea ce vor să facă ei este o con turbare de posesie. $i asta se pedepsește. — Așa ar fi. dacă ar face unul singur. Dar dacă o vorba de satul întreg, lucru- rile iau alt aspect. Te poți judeca cu un sat întreg ? Viorel încercă să riposteze, dar tatăl său nu-i dete răgaz. — Țăranii s-au organizat. Azi dimineață și-au împărțit tarlaua Societății. Frumos, cu lanțurile. Au împărțit fiecăruia egal. Peste un ceas, cind vei fi și tu acolo, intră ■cu plugurile in pămintnrl. Fiecare in parcela sa. Noi. deși sîntem oameni cu avere, tiebuie să fim alături de ei. Că din ei trăim. Și tu. viitor advocat, din ei Iți vei area întimplărilor. liric* oniverwili 63 I Tu adu-mi planta ce conduce acolo unde nasc blonde transparente si se degajă viața ca esență adu-mi floarea soarelui innebunilă de lumină. tn românește de VASILE GHEORGHE DIEGO VALERl furtuna de echinox 7 ^iua agoniza, și viatul, agitind umbre mari, le proptea de felinare. Apa tremura de spaimă gonind la cotitura canalelor, Ca un sughiț In gltlej iluxul spumega sub arcul podurilor. Deodată o izbucnire de violet surprinse norii, dispărlnd in spatele munților. Viatul rostogolea spărgind și mugind avalanșe de Întuneric in atmosfera inertă. Pe neașteptate se liniști și se auzea bătaia de inimă a nopții lovind încet la ușă... Dimineața, o mare de mercur, cu trei lungi tivuri de spumă aibă ; dincolo de cerul uniform cenușiu murea, Îngrădită, o lumină epuizată. Cădea vlntul. o îndoielnică liniște ținea sclave toate lucrurile. în grădini, cu fișiil de mătase, se scuturau ultimii trandafiri. c V1NCENZO CARDARELU NTEC DE VARA lenitudinea verii. anotimp de climate dense, de lungi dimineți. cu aurore fără murmur 64 Din lirkl Mrivemli — te trezești ca Intr-un acvarium — anotimp de zile egale, potrivite cu astrele ; anotimp mai puțin expus crizelor și răsturnărilor, tu, fericirea spațiilor I nici o iăgăduială pămlntească nu poate să dea pace inimii mele ca certitudinea soarelui, cure din cerul tău se revarsă ; anotimp ultim, care cazi prosternat intr-o odihna nemăsurată și incrustezi cu aur visele noastre cele mai grandioase; anotimp care instigi lumina să prelungească timpul dincolo de granițele zilei și pari să așezi adeseori, Jn rlnduiala care purcede, citeva măsuri ale zăbavei veșnice. UONELLO FIVMI INACCESIBILUL i din tot ce-mi părea paradis întrezărit, o comoară mi-a rămas, inaccesibilă oricui și mie însumi, căci In vlrtejul vieții pentru totdeauna s-a scufundat. In acest țarc intim nu-s decit splendide avalanșe de verde care-și răsplndesc umbra ; e oprit să muști cu deslălare din aceste fructe cu sucuri lari. Aici, sub aceste ceruri arse de azur, nu poate sd mingiie femei cu pielea de piersică nici o mină de carne. Comoara comorilor, o. între femei, tu aceea cu ochii imenși și mirați f iată, pe tine nici măcar sd te modeleze cu duioșie nu știu aceste mini, pe care mi ie mișc inutile ... tn românește de PETRE SFETCA liia liric* 65 cronica literara EUGEN SIMION: „ORIENTĂRI ÎN LITERATURA CONTEMPORANA” Înotat cu un spirit critic de o remarcabilă mobilitate. Eugen Simion asemenea altor confrați, confirmă și el justețea punctului de vedere căli- nescian. potrivit căruia «critica și istoria (literară n. n.) sînt doua înfăți- șări ale criticii in înțelesul cel mai larg". Raportată la această aserțiune a lui G. Cdlinescu, curtea lui Eugen Simion se cere a ii urmărită. în substanța ei, dintr-o dublă perspectivă. Fiind, in esența, un volum de critică. Orientări in literatura contem- porană. prin ce are mai rezistent, face, nu odată, dovada cuprinderii, im- plicite sau explicite, a actului critic curent (în deosebi cronica) in unghiul dc vedere mai general propus de înțelegerea faptelor la dimensiunile istoriei literare. Evident, criticul, pe această cale, se înscrie in marca tradiție a Înaintașilor. Azi. e limpede pentru toți că. opera critică, chiar ioiletonistică, să-i zicem. a lui Maiorescu. Ibrăileanu sau Lovinescu. se Înscrie, in cea mai mare parte a ei, in sfera istorici literare oarecum de la sine, putîndu-se astfel afirma că acești înaintași, deși critici prin vocație, au slujit disciplina din urmă din mers și. într-un fel, Ia modul instinctiv. De altiel. raportîndu-se la literatura română de azi. la stadiul ei de dezvoltare In cadrele inedite ale esteticii și problematicii socialiste, date iiind deci succesele ei remarcabile și, totodată, complexele aspecte | de ordin teoretic și istoric-titeror pe care ie ridică, e limpede că. la ora actuală, actul critic curent nu se mai poale dispensa de un asemenea = criteriu de apreciere. Implicarea analizei In sfera dinamică a istoriei literare ține, in cele din urmă de însăși judecata de valoare. în accepția deplină a cuvlntului. Oare nu in ignorarea mai mult sau mai puțin completă a unui astfel de deziderat stă sursa efemerității unor volume de critică, mai vechi și mai noi. volume ai căror autori se credeau și se mai cred Încă singurii autorizați să analizeze și sa disocieze, ia nivelul unor lomuri de o grosime respectabilă, in cimpul criticii și este- ticii contemporane ? Pentru Eugen Simion. actul critic presupune eiortul de a concentra cît mai multe antene ale sensibilității critice și ale capacității disocia- 66 Cronic» li Le rari tive. El este prin vocalic un analist, care își organizează de așa manieră foiletonul Incit acesta prin structura sa mai mult sau mai puțin com- pletă să nu piardă din vedere, dacă e posibil, niciunul din elementele proprii unei melodice și minuțioase analize. In telul acesta, cel puțin in intenție, fiecare cronică a volumului se dorește In același timp și o succintă discuție axată in jurul unei probleme de interes general. De aici și titlurile explicative fălesc nu din cine știe ce sentiment al auto- supraevaluării. cum lasă să se înțeleagă Cornel Regmun, In cronica sa din Luceafărul, la alcătuirea căreia umbra tiranică a miticului Zoii n-a putut fi alungatăj pe care autorul le inserează la fiecare piesă critică a cărfii. Mai ales analiza volumelor de poezie se desfășoară sub semnul unor idei estetice mai largi. Vorbind despre Poeme noi. Cadențe și Silabe de Tudor Arghezi, criticul își propune să se așeze in jurul ideii de „luptă cu deșt inul"' în lirica argheziană ; Lauda lucrurilor de G. Câlinescu invită la o discuție despre „poezia elementelor" ; Cintece împotriva morții de Eugen Jebeleanu repune In dezbatere aspecte ale „lirismului polemic și vizionar" ; Aventuri lirice de Geo Dumitrescu prilejuiește pertinente considerații In legătură cu „demitizarea poemului" ; iar Jocul de-a ste- lele de Aurel Rău — ca să mai dăm un exemplu solicită pe critic la o reevaluare dc principiu a „poeziei de notație". Se observă lesne că, In cazurile relevate aici, intuiția Iui Eugen Simian este sigură, in sensul că intre problema teoretică abordată și obiectul concret al analizei există o netăgăduită concordanță. De aceea, condiția reușitei, practic, stă in știința de a circumscrie convingător ana- liza In contextul teoretic și de a pune în valoare elementele cu adevărat specifice. In măsură să contureze personalitatea autorului în cauză. Operația nu-i deloc simplă — s-o recunoaștem —, dar atunci cînd 1^7 atinge efectiv ținta, rezultatul este infinit mai solid decît in cazul unei anumite critici, dc impresie-șoc. aș numi-o. care. în vanitatea celor care o practică, ar urmări, nici mai mult nici mai puțin, declanșarea unor efecte emotive, val, cel puțin egale eu acelea ale operei literare de la care se pornește, (in treacăt fie spus, acest gen de critică, lipsindu-i vioriul de obiectivare și armătura teoretică necesară, nu are decît va- loarea unor jocuri de artificii, fiind, ia urma urmei, produsul anemic al unui soi de pastișă sui-generis I). Din secțiunea volumului Orientări tn literatura contemporana consacrată cărților de poezie, ca rea/c izbinzi ale autorului. In afară dc foiletoanele amintite, mai citez: „Un neoro- mantic in tradiție eminesciană — AL Philippide: „Poezii*. Un bucolic modern — Ion Horea : Coloana în amiază*. Ironie și patetism sentimental — Al, Andrițoiu : „Constelația lirei*, după cum și cronicile pe marginea volumelor lui Nichita Stănescu (O viziune a sentimentelor). Cezar Baltag (Vis planetar) și Ion Alexandru (Cum să vă spun). în deosebi analiza volumului Poezii de Al. Philippide mi se pare exemplară pentru autenticul talent dc critic al poeziei cu care este dă- ruit Eugen Simion. Cronica aceasta — asemenea atîtora din Părțile Isto- riei literaturii române a lui G.Călinescu. care s-au constituit de la sine pornind din articolul de critică curentă, lără nici-o exagerare, poate fi aricind valorificată ca un veritabil capitol de istorie literară. Idcea neo- romantismului dc tradiție eminesciană în lirica lui Al. Philippide este, fără Croctira lilrnrJ 67 Îndoială, o valoroasă „descoperire* a lui Eugen Simion și peste ca nu cred cd se va mai putea trece de aici încolo. „S-a vorbit — zice Eugen Simion la un moment dat — de nota elegiacă a poeziei lui Philippide. „Al. Philippide c un mare elegiac”, încheia, in Istoria literaturii române compendiu, G. Călinescu — de aripile lui Poe, Baudelaire, Novalis, 1161- derlin. ce se simt in versurile din S t i n c i fulgerate și Visuri în vaiet ul vremii, de influenta expresioniștilor germani, de tehnica dantescă și de gnomismul mimat cu finețe, dar e cit se poate de curios cum nu s-a observat eminescianismul său". Și mai departe: „în scrierea poetului într-un context de artă modernă (neoromantică, expresionistă I) s-a făcut in chip convingător, uneori chiar cu abuz în stabilirea cores- pondențelor. Dar, ca și in cazul lui Blaga, poezia lui Philippide, fecun- dată de izvoare lirice universale, e un produs al tradiției literare româ- nești. Alături de Blaga, poetul St în ci lor fulgerate e un continuator prestigios al lui Eminescu, în cadrele și cu formula proprie viziunii sale și epocii în care s-a format*. Departe de a rămlne ia stabi- lirea în principiu și la modul enunțiativ a corelației, exegetul, fn conti- nuare, se explică limpede și concludent, arătind cd Al. Philippide e un eminescian „de structura : „Figurația poetică e alta, tipul de sensibilitate, iarăși, se diferențiază, dar, prin atitudinea profund romantică de a reacționa in fața dramelor existenței, în aspirația uranică, în chinul de a acorda bătaia inimii sale cu mișcarea aslrelor și. mai ales, ca poet în exclusivitate, aproape, al visului, al reprezentărilor onirice vaste și surprinzătoare. Philippide este, cu hotărîre. un eminescian", Nu-i mai puțin adevărat Insă că plecînd dc la categorii doar in- direct implicate în neccsiîalea unei judecăți estetice ferme, așa cum se Intlmplă in titluri precum Lirica și valorile morale ale epocii — M. Be- niuc : „Cu faruri aprinse" sau Poezia și atitudinea etică — Ion Brad ; „Mă uit în ochii copiilor', fatat criticul nu mai are cum surprinde cali- tatea dominantă a autorului luat în discuție. De data aceasta, analiza navighează fără busolă si, în ciuda unor observatii întemeiate, rezultate din „infidelitatea" față de titlul foiletonului, impresia generală este de dispersare a judecății, dacă nu mai punem ia socoteală și riscul unui anumit viraj apologetic, cum se intimplă In cazul destui de modestei culegeri de poeme a lui M. Beniuc. Cred că nici analiza poeziei Ninei Cassian (însuși titlul sună puțin sentențios și restrictiv : O mitologie poe- tică a cotidianului? Cerebralizarea pasiunilor), nu este orientată pe di- recția cea mai potrivită. Vreau să spun că așa-zisul cerebrallsm al poetel e într-o mai marc măsură un element pozitiv de substanță ai liricii sale, decît înclină să creadă Eugen Simion, De lapt. aici e vorba dc o disimu- lare organică a sensibilității poetice, menită să ducă la cenzurarea exul- tantei lacrimogen feminine, printr-o infuzie de masculinitate, dacă mă pot exprima astfel. Totodată e vorba de dorința de a plasa poezia feminină contemporană într-un context de dezbatere etică majoră, prin refuzul aerului stătut și saturat de bovarisme minore al unei anumite poezii devita/izatc. de album și de alcov. In sfîrșit. aș mai spune că, aricit de notabile, volumul Singur printre poeți de Marin Sorescu și poemele lui ion Gheorghe, faptic, nu acoperă nici de departe necesitățile unei discuții foarte grave în plan teoretic, 68 Cronicii litrru-a privind destinele parodiei și ale poemului epic, în contextul poeziei ro- mâne contemporane. Cititorului volumului, In legătură cu problemele poeziei. Înainte de a lua cunoștință cu punctul de vedere al criticului lață de un poet sau altul, i se oferă o imagine de ansamblu prin studiul Universul poeziei contemporane: tipuri de sensibilitate. Utile ca instrumente de informație sintetică (Inițial, studiul a lost o inteligentă prefață Ia culegerea Poezia română contemporană. Biblioteca pentru toți, nr. 250). asemenea încercări, la ora actuală, nu mai pot satisface decit într-o redusă măsură exigentele unei analize critice cu adevărat diferențiate și locul lor Intr-o carte de critică apare, de aceea, oarecum stingher. Aș dori să fiu bine înțeles. Studiul, luat In sine, e meritoriu și ideea ca atare — tipuri de sensibilitate lirică In poezia contemporană — e bine tratată. Dar. Intrucit el se vrea exhaustiv, panoramic, și nu o simplă intro- ducere Ia eseurile ce urmează, se crează un evident decalaj Intre impor- tanta acordată unui autor față de altul, dincolo de valoarea lor reală. De exemplu, M. R. Paraschivescu, discutat doar In studiul sintetic, riscă să se impună atenției cititorului ca o prezentă mai puțin însemnată decit. să zicem. Nina Cassian, Geo Dumitrcscu, AI. Andrifoiu etc.. deși. în fond, criticul nici nu s-a gîndit la așa ceva. Prin urmare, chestiunea line și de însuși echilibrul interior și de unitatea în substanță a respectivei des- părțituri a cârtii. Mai puțin bogată în nume de autori, partea consacrată Prozei conține și ea cîteva articole de o reală soliditate analitică si de o fină intuiție a valorilor estetice. Articole cum sînt: Tipologia Scrinului negru, Realismul liric — Zaharia Stancu și O viziune tragică a periferiei — Eugen Barbu : Groapa se vor (si realmente izbutesc!) adevărate pu- neri Ia punct in probleme mai mult sau mai puțin controversate. Dintr-o perspectivă oarecum retrospectivă asupra subiectului, a interpretărilor de care acesta S-a bucurat, criticul operează distinctii și emite judecăți concluzive de cele mai multe ori revelatoare. Evident. mai pot interveni amendamente sau cu unele opinii poli, pur și simplu, să nu fii de acord, dar meritul lui Eugen Simion este de a ii îndrăznit să vină. înarmat cu argumente bine alese, cu puncte de vedere fundamentale ce nu pot fi ignorate. Nu Indea/uns de articulată și ezitantă în punctul final al judecății de valoare mi se Parc cronica despre Cordovanii a lui Ion Lăncrănjan. Mai trebuie să spun că, personal, n-am putut fi deloc convins de Pledoaria inilăcărată u lui Eugen Simion pentru abracadabrantul experiment care este schița Sunetele a lui Nicolae Velea. Curios este că această pledoarie se produce în defavoarea analizei atente, pe care. îndreptățit, ar Ii cerut-o alte scrieri ale cu totul interesantului prozator. Spuneam la început că deosebita capacitate a criticului de a se plasa In unghiul de vedere al istoriei literare, rezidă în doud aspecte. Unul, implicit, a fost relevat pină aici si el stă tocmai în pul inia reală de a judeca o scriere nouă din perspectiva largă a procesului de selectare șl determinare a valorilor în Planul istorici literare. Al doilea aspect. învederat și el de prezenta carte, alături de valo- rosul studiu Proza lui Eminescu. e probat de faptul că Eugen Simion este el însuși un toarte talentat practician In clmpul istoriei literare. Croalt* lltw«r£ 69 fn Siluete critice, ultima despdrțitură a volumului, autorul abordează (cu excepția articolului Sinteza și disocieri in istoria literară) specia cri- tică pe care as numi-o a portretului de structură analitică. Dacă cele spuse despre Perpessicius, plasat pe drept sub semnul „criticii artistice", deocam- dată. nu depășesc stadiul unor utile și judicios comentate fișe de lucru (ce Pot ii aricind reluate I) „siluetele" dedicate lui Eugen lovinescu și Paul Zaripoiol sînt. aș îndrăzni să spun, de pe acum, modele ale genului în cimpui istoriei noastre literare de azi. Calitatea cea mai de seamă a celor două portrete, artistic vorbind, (de dala aceasta se poale vorbi de o artă a criticii I), stă In siguranța cu care autorul știe să treacă dincolo de document și să vadă esența, de o parte, iar de alta in dezinvoltura cu care sint escaladate prejudecățile. Cele două figuri marcante ale literaturii noastre interbelice sint repuse temeinic în drepturile lor, ca scriitori și ginditori. prin relevarea a ceea ce cu adevărat delinește In chip pregnant personalitatea lor. Chiar dacă înclini la un moment dat să crezi că autorul studiului, iurat de pa- siunea demonstrației, e tentat să treacă ceva mai ușor decît s-ar cere peste abaterile de la obiectivitatea critică a lui Eugen l ovinescu, nu poți să nu observi că Eugen Simian a spus lucruri fundamentale despre arta de critic a mentorului de la Zburătorul. Despre studiul dedicat lui Zari- fopol. dată fiind strlnsa demonstrație de care dă dovadă, uneori de o meticulozitate In urmărirea ideilor Împinsă pînă la didacticismul de bună calitate — e deajuns să spunem că. citindu-l. ești constrlns să te întrebi dc ce mai întlrzie oare retipărirea (selectivă !) a operei acestui original, talentat și îndrăzneț critic? Bogat In idei și de o ascuțime polemică bine orientată, articolul Sinteza șî disocieri în istoria literară (inspirat de lucrările : Lucian Blaqa de Ov. S. Chrohmălniceanu și Literatura română la începutul secolului XX de D. Micu) poate nemulțumi într-o anumită măsură. Pasionat de actul disocierilor și al comunicării de puncte de vedere noi. Eugen Simian amină mereu evidențierea atentă a serioaselor calități ce străbat lucrarea lui D. Micu, pentru ca, pină la urmă, totul să fie rezolvat prin trimiterea cititorului Ia alți recenzenți ai respectivului studiu. Dar, Orientări in literatura contemporană — pe drept distinsă cu unul dintre premiile Uniunii Scriitorilor pe 1965 —, certifică prezența unui critic deja matur, sigur pe uneltele sale, pe care generația scriitorilor tineri de azi și-i va revendica aricind cu mîndrie. NiCOLAE CIOBANII VERONICA PORUMBACU: „Întoarcerea In cythera” Ciudat... Poeta redevine ea însăși. își redescoperă vocea proprie, acompaniîndu-se cu un instrument neoclasic. Această Cytheră a Vero- nicăi Porumbacu nu este nici baudelairiana insulă tristă și neagră 70 Cronic* liV r*rk („ile triste et noire"), nici — antipod — idilicul ostrov, al lui Samain. cu țărmuri de-urgint in bătaia valurilor roz. peste care suie luna („La iune doucement se Iove sur Cyth^re"). Nu. această Cytheră este o impersonală, abstractă „țară cu-ainor legendar). Lingă marc — «între stîn- cîle țărmului, tufă dc ararier — femeia așteaptă, la ora rememorărilor, un nou „embarquement pour Cythere’, djnd acestei aventuri un sens (desigur f) erotic și, implicit, unul poetic : Pe țărmul uzat de cuvinte, in noi dialecte carnale, / risipesc in nisipuri un pumn de scoici străvezii". Iată o excelentă caracterizare pentru versurile micului volum; «un pumn de scoici străvezii'. Culorile s-au estompat, nuanțele s-au șters pină la transparentă ; «Prin mine trece soarele ca printr-o frunză. I Toate nervurile se văd. vine umbră." Prisosului de culoare, fauvismului juvenil i se substituie grafica sobră, desenul sumar, bine aerisit, caligrafia dis- cretă- Este acesta, evident, un semn al vîrstei. După diverse experiențe unele eșuate ★), după simptome de depersonalizare, poeta se regăsește pe sine, se Întoarce Ia momentul debutului erotico-poetic — cu ale lui „dialecte carnale", explozii cromatice etc. — Incercînd să re- Innoade firele, mult subțiate acum; ceea ce ține ea in mină fiind o plasă diafană, o geometrică pinză de păianjen (In care senzuala Cytheră se mistuie castă ca un diamant de rouă), o imperceptibilă textură de ner- vuri. Un delicat schelet de bunză incapabilă de-a mai reține culorile. Jată — In stil baconskyan I — regretul după culori și parfumuri : Opriți-vă. spectre solare ale anilor mei ! Nu vă rotiți nebunește, topindu-vă-n alb ! tntoarecți-mi iarăși culorile, să le pot legăna cite una, să le pot săruta rind pe rind. Vreau să mă mistui Prelung in roșul mușcatei (mai pilpîie candela ei pe ruinele copilăriei î). Vreau să gust in felii parfumate portocala basmelor mele. Vreau să mă joc cu cercul de aur pe maidanele cerului (nu mal rămîn cu praf de soare pe degete ?) Vreau să zbucnesc inc-o dată in verdele crud. Să reintru-n albastru, — vreau să-mî înfășur visarea în cergile vinete, să vorbesc violet, din nou răsărind in aprilie. (Curcubeif * na iRBOf reufiteJc din. DiaiiM|ik simple (l%l) ți Memorii raliatelor (1963). 'Cronici literiri I întoarcerea In Cythera e oarecum tardiva, freneziei vitaliste nu-i corespunde, pe planul expresiei, un „dialect carnal". Femeia este văzută vegetal, ca tufă de arariel sau ca un nai de trestie.. Soarele trece prin ea prinlr-o frunză. Are surori cu păr verde și e soră cu foile trifoiului. Trăiește ca un slmbur In măr. Îndrăgostiți sint urzeală printre ierbi. Descind — cu vorbele Iui Blaga — „dintr-un basm vegetal, al răsurii". Și așa mai departe, acestui „dialect vegetal" coresPunzlndu-i uneori. .realități minerale". Și — nu numai metaforic! —florile sint „farfurii ca dairale de-aramă* și frunzele sint „talgere verzi", o teamă de minerali- zare, de timp, dc moarte insinulndu-se Pe nesimțite In suflet, mai preg- nantă decit jubilația la spectacolul policrom al toamnei: Toamna sfnt din nou un nabab al culorilor lumii îmi presară salcîmii cărarea cu frunzele cit o pară, verdele-arțarilor cade în palme de aur. Pe nobile foi de stejar se-așterne o suflare de-aramă. iedera prinde, la cea dinții brumă, patina vremii cărunte, talerii teilor au. rotunzi, mai multe carate, monezile mari de viață palmată sînt efigii de sînge. vintui le-aruncă pe toate, le-adună apoi fn grămezi, și foc li se dă intr-un șanț, în marginea drumului, topind metalele toamnei, și-ntorcîndu-le țărnei. (Ceasul încrederii) Stilul e tot baconskyan! („Culori, culori, înainte de stingere*... „O, anotimp al iubirii tirzii și-al zugravilor!"... „Niciodată n-am fost mai bogat, niciodată mai darnic" ... „Cind frunzele cad peste mine prin parcuri.,(A. E. Baconsky, Cromatism). Alteori sentimentul timpului este numai mimat in niște fugare no- tații. mult prea abstracte sau Prea generale spre a avea vreun ecou. „Dintr-odată I veșnicul timp iși numără / orele" (Unde e azi?). „Cine tresare? Acum ! se naște in mine / timpul" (Bună-Vestire). Artificiul e vizibil: două-trei notatii. in maniera cunoscută, după care — concluzia : „Cine tresare ? Acum ...* etc. Insă prezenta albelor statui istrlene, in decor stilizat, rarefiat, neo- clasic. a melodiilor de nai (la flute de Pan), a faunilor și a nimfelor cu . păr verde e legitimă. Domină albul Heladei sau albul polar (Urși albi) । ș/ verdele campestru. Gesturile se ritualizează. Pină și actul polenizării artificiale, a florilor de turnesol, (pur motiv de poezie de notație 1), de- vine solemn și sacerdotal și se cere cintat intr-un simili de metru antic : „în straniu dans ritual / evoluează fetele-n clmp, / mlădioase, domoale, printre zveltele flori / după soare-ntorcind / privirile veșnic, I Cărui zeu păgîn i se roagă. / pe rind atingind / farfuriile florii. / ca dairăle de-araină ciudate și veșnic / nesunătoare ? / Ori poate răsună / și totul e neauzit în clopotul verii, 1 poate că și dairalele J închipuie numai I sacru, săru- tul / buzelor florii-femeie / ce-așleaPtă polenul, / înfiorată. / in timp ce fetele înseși / sînt azi Preotesele ce le cunună." (Polenizare). 72 Cronici literară Inscripții pe scoici străvezii sau — in terminologie blagiană — ver- suri scrise pe foi uscate (sau nu) de vie. Acest apel la „terminologia blagiană" nu se vrea o simplă figură de stil. Există la Vcronica Porum- bucu un real sentiment ai vieții trăite la rădăcina ierbii, un Început de panism nedus însă pînă la abandonarea conștiinței sub imperiul simțu- rilor sau al somnului naturist. .Îmbrățișați să cădem pe ruguri de frunze' (Tomnatecul dar) sau .Culcată pe spate, la mal confundată cu piatra, sînt vară spălată de valuri', sînt atitudini blagiene,.. din care poate trage concluzii „filozofice" ; .Si fluxul vine și pleacă / și evuri neodihnite se sparg și dispar, / o dată, / de-o sută de ori, / o mie de ani..." (Statui Istrîene). Desigur, Vcronica Porumbacu — am mai spus — nu e o dcslănțuită a culorii, un fauve al senzațiilor, cec ce o caracterizează fiind arta sub- tilă a desenului mu/f stilizat. Iată un splendid .Motiv de scoarță “ : Cerbi îmPrejur, țesuți într-o silvană — urzeală-a-îmbrățișării pe covor. O ciută cu, adnlmecînd ușor in umbrele pădurii de aramă. Ce corn aud sunind, de vinător 7 Pe umăr cine-mi-a-inslelat o rană 7 Șterși stropii răsărili. cu o maramă, și nuntă-apoi în singeriu decor. Dar cind să ne desprindem dintre cerbi cu trupul greu ca de-o beție-n cramă, tn care vinul greu dintr-un urcior ne-a modulat aeriana gamă. tîrziu, purlați de o suveică-n zori, ne-am fost trezit urzeală printre ierbi. Sau această ultrasensibilă reprezentare, de eros oriental: ,Te i u* b e s c / Au zburat de pe buzele roșii / două păsări albe. / Au bătut din aripi, căutindu-te. / Le-a rănit orizontul pustiu. / Le-a inslngerat depăr- tarea./ Și s-au întors bătînd din aripi / două păsări roșii l pe buzele albe.' (Ceasul încrederii), ȘERBAN POARTĂ Cry«k* literari 73 nrtă DOUĂ SPECTACOLE LA TEATRUL ..MATEI MILLO" — TIMIȘOARA SHAKESPEARE: „CE-ATI VOI" • f » c Ce-ati voi sau .4 douăsprezecea noapte de \V. Shakespeare in regia Mariettei Sadova, Teatrul Matei Millo. înscrie o remarcabilă realizare. Comedia a fost scrisă in jurul anului 1600 ți reprezentarea ei este consemnată de John Manningham in jurnalul său din 2 februarie 1602 deși se pare, după alte surse, că s-a jucat încă Înainte de această dată. Viața dramaturgului se duce [n această epocă sub semnul nesiguranței, împrejurări nefavorabile, căderea lui Essex. precum ți influența puternică a puritanilor de la curte, pun teatrul, dar mai ales pe slujitorii lui, intr-o situație precară. In ajunul conjurației, trupa lui Shakespeare joacă Richard II cu aluzii vădite la Elisabeta, ceea ce a dus la interdicția dc a juca nu numai la Londra dar și in provincie, trupa fiind semnalată in acest timp in Scoția. Fără Înțelegerea acestor Împrejurări, comedia ar putea părea, la o privire grăbită, facilă și lipsită de mesaj, In Iliria rloi nobili se joacă dc-a dragostea: ducele Orsino iubind și contesa Olivia rcfuzlndu-i sentimentul. Viola, naufragiată pe țărm, creztndlbți fratele pierdut, se deghizează in bărbat intrind sub numele de Cezario in slujba ducelui, Deveni ndu-i slujitor de încredere, aresta o trimite cu mesaje de dragoste la Olivia? Contesa se Îndrăgostește do Cezario in timp ce Viola — Cezario iubește pe Orsino, Confuzia provocată de apariția lui Sebastian, fratele geamăn al Violei, răstoarnă toate lucrurile, dfndu-le pe fată ți aducind piesei un sfirșit fericii. Un subiect banal care, cu țoală măiestria ru care este condusă desfășurarea dra- matică. ar rămine tot banal, dacă acest cadru n-ar fi doar un pretext in care Shakespeare plasează pe puritanul Maivolio (ce nume semnificativ!) personajul central al piesei, demascat in toată goliciunea de farsa pusă la cale de slujitorii Oliviei in frunte cu Sir Toby Blech, unchiul ei, .Te pretuiești preu mult, Maivolio, și sint încredințată ca boala dutnilale de stomac c de vină cd (J-ai pierdut gustul de viatei și nimic nu te.amuzd. Cind ai o inimă caldti și o conștiință curată, buna dispoziție vine de la sine și nu iei drept ghiulea de Iun o săgeată de vinat vrăbii. N-au de ce să te scandalizeze libertățile pe care și te ia nebunul, așa-i datina, numai omul care s-a deprins să-i tot cenzureze pe ceilalți află ascunzișuri in orice g/umd.“, li spune Olivia Înfumuratului Maivolio. Si clți Maivolio n-or fi fost la curtea Elisabetei scanda)izindu-se de vorbele de duh ale dramaturgului și-n care-și recunoșteau cu siguranță micimea sufletească. Comedia, ca de altfel Întreg teatrul lui Shakespeare, ridică regiei multiple ț: dificile probleme. Ele au fost rezolvate cu iscusință intr-o viziune unică in felul ei. 74 Arii Introducerea in atmosfera de dragoste ce Învăluie întreaga acțiune se face in sunetele unei melodii specifice prin recitarea sonetului 130: „Iubita mea nit are ochi de stele' și a sonetului 54: .O frt/musefea ce frumoasa pare Cind poartă adevărul pe-a ei frunte" do către Lulu Popesc u-Pop. Feste, bufonul, interpretat de artistul emerit Gheorghe Leahu. ciniă pe melodiile originale ale epocii, iar schimbarea decorurilor de ia tablou ia tablou se face in acordurile unor fraze muzicale scrise de Frescobaldi in timp ce balerinii loan Magdin și Virginia Jorovăț Încearcă In semiobscuritate un duet coregrafic de dragoste. Regia a dozat cu grijă intensitatea scenelor in așa fel incit povestea de dragoste si fie doar cadrul in care apariția și evoluția lui Mal voi io. in interpretarea lui C. Anatol, să aducă adevărata semnificație a piesei care a purtat cîndva drept litiu chiar numele acestui personaj. Decorurile inteligent concepute și frumos executate dc Emilia Jivanov — mal puțin costumele Doinei Ălmăjan-Popa —, Întregesc atmosfera de epoc<1 dlnd Întregului spectacol o greutate in plus. Se cuvine să menționăm coeziunea, spiritul de colaborare al întregii echipe de adori aleși cu grijă fiecare la locul cel mai potrivit și care aduc, datorită adecvatei coordonări regizorale precum și meritelor proprii, unitatea Întregului spectacol In care vom regăsi un veritabil Shakespeare. Artistul emerit Gheorghe Leahu realizează un Feste complex, plin de duh, ne bunalic, dar și melancolic și nostalgic, de ia cintecul .Vino moarte” pină la finalul amar .Cade ploaie, bate vint*. intr-un joc subtil arătind incă odată registrul amplu al posi- bilităților sale creatoare. C. Anatol in Malvolio adincește personajul, relieflnd in gesturi și in tonalitate, evoluția interioară a acestei slugi aristocratice. Orgoliul, beția grandoare!, manierele sever puritane, falsa pre-stanță, sini minuite cu dezinvoltură de un talentat actor ce depășește întotdeauna pe regizor. Se cuvine să menționăm in chip deosebii scena din grădină cind, după citirea scrisorii. Malvolio Iși făurește .ținuta’ și .visele” și-n care aclorul s-a Întrecut pe sine. Cei patru care pregătesc farsa jucată lui Malvolio, artistul emerit Ștefan lordă- nescu în Slr Toby Blech, Alexandru Ternovici in Sir Andrew Aguecheek, Garofjța Bejan in Maria și Miron Șuvăgău in Fabian, aduc comic ul suculent specific shakespearian merilind din plin aplauz.ele la scenă deschisă. Ștefan lordănescu păstrind măsura, reținut uneori, explodind do cele mai adesea, realizează un excepțional Sir Toby care deși din familia lui Falslalf este totuși superior acestuia. Plin de demnitate dar măcinat In acelaș timp de dragostea neimpărtășită a Oliviei. Miron Nelea in Orsino, ducele lliriei, aduce un peisaj sufletesc bogat, sclipilor, In care sentimentul și poziția socială se află intr-un permanent conflict. Ovidiu Moldovan in Sebaslian. Gheorghe Pălru in Antonio. George Lungoci fn Că- pitanul de vas, Daniel Petrescu in Preotul. Ettimie Popovici in Valentin, Ștefan Sasu in Curio, Radu Negreanu in Pajul Oliviei și loan Bogdan completează acest reușit spec- tacol. De notat exuberanța lui Ovidiu Moldovan in Sebastian, cumințenia iui George Lungoci In Căpitanul de vas. și mai ales gravitatea lui Gheorghe Patru in Antonio. Florina Cercel in Viola, cu apariție plăcută și plină de gratie, se lasă uneori furată de replicile care n-au suficientă acoperire fiind doar spuse fără să fie in același timp și gindite. Adincirea rolului și mai ales acordul dintre gind și acțiune pe care sîntem îndreptățiți a le cere talentului dumisalc ar acoperi in Întregime acest rol dificil. Cu multă prestanță, Dora Chertes in Olivia, mohorltă și distantă, apoi sfișiată de dragoste, oscii ind intre demnitate și sentiment, realizează un rol remarcabil. De menționat muzica de scenă a lui Eduard Weiser, sonorizarea iui Tudor Helt- mann și regia tehnică a Veronicăi Colberli. Ce-a/f voi sau A douăsprezecea noapte In care marele Will exploatează toate procedeele comice exersate in comediile anterioare, reprezintă o sinteză a acestora- Comicul savuros al lui Toby. humorul sec al lui Malvolio. subtilitățile lui Feste se împletesc In jocul dragostei intr-o amplă orchestrație pe care viziunea regizorală a stăpinil-o. desfășurlndu-o cu virtuozitate si realizind cel mai bun spectacol al stagiunii. ION MAX/M Ani 75 6. B. SHAW: „ MAIOR BARBARA" Q înfățișezi spectatorului contemporan ideile tui G. B. $haw de la începutul secolului, privind alcătuirea socială burgheză. tarele ci și soluțiile întrezărite de el atunci e o Întreprindere ispititoare dar nu lipsită dc riscuri. Prin 1905 cind scria Maior Barbara, faimosul dramaturg englez scruta cu agerimea și curajul care-] caracterizează, apogeul capitalismului In cel mai prosper dintre statele europene. Șocat de impetuoasa cruzime a expansiunii acestuia, fascinat de evi- denta lui vigoare momentană, el nu se sfiește să ridice perdeaua de pe laturile mascate ale mecanismului său dar nu-i descifrează caracterul exploatator și in consecință nu întrevede nici cauza. nici leacul mizeriei maselor, Partea valoroasă și rezistentă a piesei stă în justa interceptare a caracterului acaparator al capitalismului și in demascarea lucidă a colaborării dintre acesta șl biserica pe care și-a subordonat-o. Ncdescoperind insă adevărata sursă a mizeriei și neintrevăzlnd forței in stare, să făurească o nouă socie- tate, dramaturgul concepe ca posibilă — ba chiar ca pe unica operantă — soluția fabiană a conlucrării dintre capital și proletariat pentru realizarea prosperității generale. Este evident că, considerația — dacă nu și simpatia sa — merge către Undersbafl care poate oferi muncitorilor din uzina sa. condiții omenești de 1ral și e in stare (se laudă el și crede autorul) să contribuie prin forța armelor pe care le fabrică la nimicirea sistemelor Învechite. Fabricantul de armament Undershaft e atotputernic fiindcă are destui bani ca să cumpere tot ce vrea. A cumpărat trufia aristocratei sale soții care s-a despărțit de el pentru a-și feri copiii de imoralitatea tatălui lor care .nu se mulțumește să făptuiască răul ci-1 și propovăduiește' (respingind ipocrizia eticii .lumii bune* care dezaprobă imoralitatea dar o practică) insă nu se sfiește să trăiască din banii lui. Banii aceștia rezultați din negustoria de moarte alimentează dealtfel și organizația filantropică, Armata salvării, și orgoliul ficei sale Barbara — care scutită de grijile materiale Iți îngăduie luxul de a se ocupa de .mlntuirea sufletelor*. Tot ei vor Ingenunchla in cele din urmă sfidarea generozității fără busolă a Barbarei șl logodnicului ei profesorul de greacă. Cusins. Logica subiectului exclude așadar putința unui conflict real. Din moment ce banul e .irezistibil" nu-i poți opune decit împotriviri iluzorii; ciocnirea dintre Undershaft și Barbara vine din deosebirea de preocupări, iar concilierea din identitate struc- turală. Barbara face parte ca și tatăl ci din categoria viguroșllor. Excepționala vitalitate a părintelui a realizat performanta urcușului de la treapta cea mai umilă pină in vlrful ierarhiei sociale, cucerind puterea in condițiile crlncene ale junglei capitaliste. Liberă de preocupări economice fiica lui trebuie să caute un alt debușeu pentru ne- obișnuita ei energie. II găsește pe plan spiritual: ocupația ei va fi mlntuirea suflelelor. Cu zelul caracteristic firilor puternice Îmbracă uniforma armatei salvării și se apucă- inimos de treabă inarmală cu supă și rugăciuni. Tatăl ei care a experimentat pe piele proprie corelația dintre existența și conștiință — șl care pe deasupra e donatorul pome- nitor meschine împărțite de armata salvării pentru anestezierea conștiințelor învrăjbite de mizerie, cu scopul de a fi lăsat să prospere nestingherii, — distruge fără ezitare falsul mit dcsnre măreția misiunii cu care se flatează orgoliul ei și in care se desfată tinerețea el generoasă și o invită să vină alături de el demonslrindu-i că numai bună- starea poale mintui sufletele oropsite. Pentru logodnicul ei, inteligentul și firavul Cusins care s-a alăturat Barbarei atras de farmecul și idealurile ei (către caro 11 mină fragili- tatea fizică ce aspiră la o compensație de vitalilale, și educația umanistă), are un argu- ment in plus: răul nu poate fi stîrpîl decît prin forță. .Sărăcia și sclavia au rezistat veacuri de-a rindu) predicilor și articolelor voastre, n-or să reziste mitralierelor mele.* .Nu predicați împotriva lor... .Nimiciți-le!"... .Cind votezi nu faci altceva decît să schimbi numele celor din guvern. Cind impușii atunci răstorn! guvernul, încep noi epoci, dărimi o ordine veche șl înscăunezi una nouă ! E adevărat din punct de vedere istoric, domnule cărturar, da sau ba 7* — .E adevărat!* recunoaște Cusins, .Mi-e rușine că trebuie s-o recunosc, Mi-e sclrbă de sentimentele dumîtale. Mic groază de firea dumi- lale. Te înfrunt In toate felurile. Totuși e adevărat! Dar n-ar trebui să fie adevă- rat1...* — .Preschimbă acest -n-ar trebui» in poruncă omule! Vino să fabrici explo- zibil cu mine. Ceea ce aruncă în aer oameni, aruncă in aer și societăți." 76 Arii Alrăglnd pa Barbara și pa Gustos, Undershaft Iși aliază puterea da muncii si inteligenta Intru aplicarea doctrinei sale rare considera banii și praful de pușcă drept unicele mijloace eficiente de soluționare a problemelor vieții. îmbogățirea cu orice preț e după el singura politică sănătoasă. Cu alte cuvinte numai dezvoltarea capitalului poate minhii omenirea de sărăcie. E dar că autorul e, ca și Cusins, convins de temeinicia acestei filozofii pe care de altfel o detestă, deși nu-i vede reversul și nu-șl dă seama că prosperitatea capitalului se alimentează din spoliere, Că îmbogățirea unora atrage automat sărăcirea altora, că salariile lucrătorilor cărora Undershaft se laudă că le asigură o viață bună reprezintă numai o parte din ceea ce produc ci, că restul Intră In buzunarul fabricantului care-i aruncă in stradă de unde-i culege armata salvării servi ndu-le capătul unei vieți de muncă istovitoare, supă și umilință, că aWa vreme cît Undershaft dispune de armele pe care le fabrică ele nu slujesc decit o singură cauză : prob tu! capitalist, Distrugerea nedreptăților și vechiului răufăcător nu e pentru el un punct programatic, ci numai moneda morală cu care cumpără conștiința lui Cusins determiniudu-l să-și pună creierul In slujba producției de arme. Demonstrația nu se oprește aici. Dramaturgul aruncă o privire mal departe In viitor și ISslndu-se păcălit împreună cu Cusins și Barbara întrevede posibilitatea realizării unei vieți și personalități superioare pornind de la banii șl tunurile lui Undershaft. Kecunoscind atotputernicia capitalului și alăturindu-se lui Undershaft, Cusins și Bar- bara nu capitulează conștient, nu abdică de la idealurile lor, ci cred că au găsii mijlo- cul de a le înfăptui consimțind concesii lactico inevitabile. Patosul proclamațiilor tor finale nu poate suplini Insă debilitatea argumentelor nici atenua factura utopică a angajamentelor. Cusins declară .război războiului* din postura de fabricant de arme, iar Barbara Iși reia .munca penlru Dumnezeu* intr-un mediu ucigaș. Piesa nu e o operă de critică și dezavuare consecventă a capitalismului. Pentru spectatorul nostru rare a participat la transformarea socialistă a societății, demonstrația lui Show e bine înțeles caducă. Numai considerațiile critice Iși mai mențin interesul pentru el. Spectacolul timișorean, pe care regizorul Constantin Anatol II făgăduiește in caietul program „clar" și „lucid*, adoptă deallminterl o ținută de document scrutat cu detașare de la nivelul unei înțelegeri superioare celui care ba creat. Această con- cep|ie refuză Faptelor înfățișate fascinația fenomenului viu cu care te identifici — re- fuz nu lipsit de temei — dar care pauperizează ritmul și atmosfera. Decorul (Doina Almăjan-Popaj — care rc-speclă de altfel indicațiile autorului — e static, culisele mute, spectacolul e lăsat in grija replicii care răsună tntr-o ambianță aproape încremenită. E un punct de vedere de extremă sobrietate care nu poate fi repudiat In sine, dar care pretinde direcției de scenă o extremă atenție tn luminurca înțelesurilor și dirijarea jocului actorilor. Dintre .prezicerile* și „descoperirile sociale de importanță deosebită', pe care regia Ic găsește In text și-a căror revelare scenică susține că a constituit pre- ocuparea sa de căpetenie, spectacolul evidențiază ipocrizia moralei aristocratice și versatilitatea bisericii care continuă să distribuie narcotice spoliatelor sub forma orga- nizațiilor filantropice finanlaie de capital. In atest sens scenele de la azilul armatei salvării sint printre cele mai realizate. Capitalismul e lăsat Insă să sclnteieze atrăgător iar Cusins să ne persuadeze că va nimici războiul cu armele fabricate de Undershaft. Neorientat suficient In înțelegerea semnificației personajelor pe care le interpre- tează, actorii tribuleazS. Cei virstnici avind experiență se descurcă mai bine; cei tineri caro nu au experiență, nu se preu descurcă și sint evident stingheriți în definirea unor personaje pe care nu le-au descifrat tocmai clar. Florina Cercel de pildă, care posedă dale esențiale ale personajului care i s-a încredințat: un temperament viguros, farmec, sensibilitate, timbru vocal grav, n-a știut cum să alcătuiască din ele chipul Bar- barei cu natura ei austeră și combatantă caro disprețuiește răsfățurile de salon la care o îmbie condiția de femeie și bogătașă, preferind să lupte pentru o cauză. Actrița face ilin ea o ingenuă exaltată, un personaj fermecător desigur, dar a cănii factură nu justifică pasiunea inteligentului Cusins, nici năzuința puternicului el tată de a-ți face din ea o aliată. Ovidiu Moldovan care șl-a Înțeles atit de bine rolurile anterioare nu La intuit pe Cusins răruia i-a făcut un portret cit se poate de echivoc. Dacă Barbara prezinlă pentru Undershaft fascinația energiei active, indispensabile oricărei înfăptuiri, Cusins prezintă interesul inteligentei fără dc care nu e cu putintă creația. Cusins iubește in Barbara capacitatea de a se dedica unei misiuni și intrevede In ca o posi- bilă tovarășă de luptă pentru realizarea unui ideal- Ovidiu Moldovan ii face insă curte Arti 77 in actul I, intr-o manieră care-1 iposlaziază in probabil vinător de zestre, substituind personajului din piesă care impune tuturor prin tinută și inteligentă un șmecher des- curcăreț. In actul II apare ca un farsor cu scop lucrativ, pentru ca in actul III să-și descopere brusc vocație de reformator, vislnd patetic să suprime războiul eu urmele lui tlndershaft. Acordul final in care cei doi tineri se îmbată naiv cu himere sublime iși pierde caracterul de pact solemn intre doi misionari și devine o idilă oarecare intre un băiat și o fată care se vor căsători- Dora Chertes (Sara Undcrshalt) c agreabilă, dar cu o personalitate vagă, iar hazul lui Miron Suvăgău (Charles Lomax) se potic- nește in lincezcala ambiantei și-și pierde suflul. Ștefan Sasu |Stephen Undershaflj ca- ricaturizează excesiv, infătișindu-ne in locul respectabilului fiu al lady-ei Brltomaii .— tînăr bine crescut, avlnd ștaiful specific institutelor de educație ale înaltei societăți britanice — un mutunache cu fumuri, fecior de hani gata mărginit șl Infatuat, pină in actul III unde părăsește morga stupidă și scinlelază de autentic entuziasm admirativ. O compoziție excelentă realizează Ricardo Col berii in rolul lui IJndershatt, din care nu face un monstru, ci un individ puternic, capabil, lucid, care nu se Împiedică in scrupule — ba-și permite chiar luxul de-a avea un inconIc-stabil laimec personal — un personaj remarcabil căruia conștiința puterii ii dă o dezinvoltură Inaccesibilă celor- lalți. Coca tonescu li alătură chipul făurit din linii ferme, a unei aristocrate îndeajuns de energică spre a-și impune punctul de vedere in afacerile domestice, dar nu sufi- cient dc inteligente pentru a abandona prejudecățile vetuste ale clasei sale. In scenele de la aziî se remarcă personajul Hummy Mitrhens, foarte bine compus de Angela Costache «re-i dă un relief pitoresc și-un haz admirabil dozat, Pcter Shirley, a cărui । dramă e exprimată emoționant In jocul lui Radu Avram, Dna Barn.es pe care Eugenia Cretoiu o interpretează cu luciditate, și Hill Walker. redat satisfăcător de P, Pandurii. Așa rum e realizat spectacolul preia și transpune limpede valorile critice ale I textului investind scena eu forță acuzatoare In scenele, care destramă mitul onorabilității aristocrației, arta ei de a se vinde trufaș cu aerul că acordă concesii, șubrezenia și ipocrizia eticii sale vis-ă-vis de care cinismul lui Uhdershaft devine virtute și capătă farmec, ori In cele care demască coaliția ocultă dintre biserică și capital inlru jefuirea șl mistificarea maselor. Transpunerea pasivă a ideilor desuete ori de-adreptul greșite i abandonează insă aprecierile ți concluziile intr-un vag care face actul III. in special, neinleresanl dacă nu chiar descumpănitor. MWă WCOAR4 Arii istorie literară-documentc ALECSANDRI Șl CÎNTECUL GINTEI LATINE ÎNTR-O REVISTA ARADEANA din documentatele publicații privind activitatea literari a bardului dc la Mirccști — cel puțin in perioada premierii Cintecului r/intei latine, la Monlpellier. in mei 1878 — este sfiptlminalul arădean Biserica fi școala, „foaie bisericească, scolastică, literară și economică*. Atentă la fenomenul cultural din România — cu toate că literatură propriu-zisă publica rareori — revista cuprinde In paginile ei cele mai variate știri literare de peste munți, scurte relatări, Îndeosebi in rubrica Diverse, manifestind preocupări pentru beletristică in general, fără a arăta predilecție fală de un scriitor sau altul. Pe această linie, cele cîteva menționări ale numelui Iui V. Alecsandri l}. pină In a doua jumătate a lunii mai a anului 1878, nu vor părea cercetătorului interesat o oprire speială chiar dacă despre autorul Pastelurilor se vorbea și in această .foaie* in termeni din cei mai elogioți.2) Deși versuri apăreau destul de rar2), nu trebuie consi- derată o excepție nici reproducerea poeziilor Raltann! și Carpatul sau Odei ostașilor români. 4) Publicarea poeziilor amintite, natural, dovedește prețuirea unor opere valoroase realizate de un scriitor care se bucura de prestigiu și in Transilvania, dar apariția trebuie tălmăcită mai puțin ca un interes special pentru Alecsandri sau ca o simplă curtoazie față de un poet îndrăgit (simpatie, evident, exista1}. cit, mai ales, finind cont de momentul istoric, ca o sinceră adeziune- la lupta României pentru independenta na- țională (atit de rlvnită și de romanii de dincoace de munți}, ca o comuniune de ginduri și sentimente. Mu se mai pot face insă asemenea afirmații incepind cu rir, 21 al revistei. Dc-acum, caracterul dc seismograf nepărtinitor a știrilor literare de peste *) nr. 18 Jiu 29.V-/J877, publici flaTcdâiuf ți nr. I d4n 2I-I.Z3, IT.I878 publirâ nira+tfor ramdni; in nr. 1878 re di cuprinsul AtMn-i Cv^țitor. iBdkîndw-ie cu douit poezii țl V. A; nn II 1878 kLidcm: d-^ăr ci re indici vi> nwmir mâi KU4 44 Ulkuft: 111 12.'I8"8 publici, la Drrene. informt|,i«; O bfn^rA rnrpvianfd. Aflăm ri D, 41 pu* *ub tipar ru aulonzatiunca «alwului. o intereMBli bn<4ri. CW evptjnrfț lQ*U P<*‘ ciile privbtixrr la rizboiul recent ale dulcelui poci Hr la Mbrrrjii, VaMlr A!ctain4r1\ *) teii n0>n O ârojnrd irwporianfă în ar, 12 din 19,'St mal 1878. unde re verbe 7 te despre , .poeziile . . . M rdni poci dc la Mirettti, V, Alnaamtrr, •) P« ama! 1877 cuprinde poezii doar in fi numere (nr. 4. 17, 18. 24, 26 «I 381. iu la anul 1878. In cele 52 numere, apar II creatii poetice (nr. 3. 4. 6. 31, 23—21, 38, 44. 46. 17, 49, 5l|: dripre prwi nici nu mai vorbim. *) Prima, publicul pentru SntEi* **ri 111 Preia din 19.V.1877, e*i» reproducă t* nunul zeee zile dc revUia Mitkanl li* nr.!8 din 29..V.^O.%1., cealaltă pocrif reapare in nr. 4 din !|l. TJ3.II.1878. ,.Odl MtatiEcr rcuMAi** peale fi Rddll »i in ..Minte ți inimi* {an II. nr 2). din 1$ Minune 1878, o alti publicație arieni "1 reuniunii ine^ilarilor*); in «celui numir de reproduce — dupl ..cnevoTblri literara* (ar. 10^.1.1878), a vizul pcnliu prima data lamina tiparului, ..Peneț Curcanul-', octale doui poezii fiind de fapt Maturele motendi din .(Minte (I inimi" priritoare la AlwcandrL *1 Miriurk Atau ettfcftaltlt **U Aimpiiiinuiele Atccundri, reprezentanții teatrale cu *311 pline pini la îs fur, îai.-liukriIr tul «*»*» ttu-fnrf prof. Clavel. reprodus — precum am amintit — alături de celelalte, .dupre jurnalul Steaua ftomă- nlei". Autorul articolului a procedat astfel, considerlnd — probabil — textul francez al prof. Clavel o traducere poetică (căreia, inversind situația, i-a acordat rolul de... original), tălmăcire ce presupune — măcar in minuirea cuvintelor — anumite liber- tăți. Presupusele libertăți, chiar dacă se limitează la utilizarea sinonimelor, ar fi îngreunat munca de comparare lingvistică. Procedfndu-se însă In felul arătat — și după metoda folosită la traducerea Cintecului in limba latină (.numai In cuvinte.,, ca o probă paralel cu originalul") —• s-a ajuns la aceleași concluzii, bazate tot pe calculul cifric: „in traducerea franceză suni 178 de cuvinte, In retraducerea ej româ- neasca aici sunt: 169". Notele pe marginea textului românesc — in număr dc un- sprezece — ajută in dovedirea tezei urmărite, romanitatea limbii noastre, chiar dacă un cuvint. .ocfdnda', ii ridică probleme: «ochfnda, unde se ochiește... oglinda miroase a șjovenism.. .* Traducerea italiană — după Gazelta di Napoli — e lipsită de comentariu. în afara Considera) iun/i asupra Cfnfecului latin, nr. 25, din 1^30.VI — de fapt cel mai bogat in articole și conținut — mai cuprinde două scrisori, puțin cunoscute1*), care vin să completeze imaginea uriașei popularități și sincera prețuire, de care se bucura V. Alecsandri in toate regiunile locuite de români. Cea dinții este adresa ’) Bibliomani indi,a.i drept primi traducere cea din Careta Traiulhmlel, nr. 51*1876. din 2/14. VII .1678, Demeiriu Petala. A ac vedea ,,V. Alrarandri. Serlaori', ed. 190+ (I. Ctandi...), •*> £e cAmt de la race tMinr „a dău, Au/u,1 Clavel, prol, de Jamba fronceii" și II roata delta Rarra țarină de d. Immenko Muti din Corciră di Copoii. traducere reprcdvMi ,.dnpă juriului strana Kaminitr". Deci artkeiul euprindo pocua in patru limbi (rvmâiU, latini, francr-ra ți latiai), din nare —- după cam *e va vedea — 1, români are două ««Hulea M) Cde dcuA Kft+ori. picate la Biblioteca Academici R.S-R. — mainiBcriatal r o minele 809 — nu «(ut Cupri»*«- în aici unul din volumrk de coreipoadenli pvbIi«aw. Jmeplnd cu anul prințului ofi- 1909 (II, Cbrndi ți E. CaracakechO ți țfirțind CU anal celui din urmi, 1W4 (Muta Anineana). rttWfdnțrk despre ele Uuliludu-M la cîteva referiri vagii printre altele vezi ti Cat^ogal coresponJfftțti lui l'uti/e AltcMnJri; Ed, Acad. Bac. 1957). tțtork liierari-doeeineule 8[ .de felicitate* trimisă de .Români din Arad... marelui poet al latinitdtii,, amintită, intr-o notă, in nr. 23 al revistei j cealaltă este scrisoarea de răspuns a poetului laureat, de mulțumire „pentru călduroasele felicitări*. In rindurile sale V. Alecsandri exprimă .simțirile de legitimă mlndrie ce m-au cuprins in prezenta entuziasmului patriotic al fraților mei de peste munți*, prevestind ridicarea .a mulfi vulturi... pe cerul Româ- niei* din Ardeal, acel .cuib sacru ai românismului*. Articolele apărute incepind din 25.VIJ7.V1I (nr. 26 și următoarele) aduc mai mult știri referitoare la ecoul stirnit de succesul Cintecuiui gintei latine, privind răspîndirea sa — prin traducerile timpului — dincolo de granițele culturii românești. De pildă, sub titlul Cintecul Gintei latine prezentat in Societatea Kisialudyanea (nr. 26. Diverse), aflăm că .redactorul Mi Familia, d- losii Vulcan, o tradus in limba ungurească poezia premiala... și a prezentat traducerea in țedinja de la 26, l.c. a socletdfii Kisfa/udyane, principala societate beietristico-estetico ungurească... Poezia a produs efect mare și autorul a fost aclamat. Directorul celei mai răspindile foi beletristice ilustrate ungurești Vasămapi Ujsâg numai decit a și cerut traducerea spre a o publica in foia sa. unde acea va și apate*. Informația corespunde adevărului, mărturie stind nr. 27/1878 al revistei anunțate Vasârnapi Ujsag, intiia publicație care a rispindit poezia in rindul cititorilor de limbă maghiară, (știre de altfel confirmată și de revista .Familia* in nr. 48/1878). Din această revistă va reproduce oda, in lucrarea sa de doctoral, și P. Dulfla), la Cluj, trei ani mai tirziu. Dedesubtul informației date mai sus citim, după alta sursă, că artistul P. Mezzetti11 i-a trimis .poetului V. Alecsandri frumoasa sa compoziție asupra imnului Ginlei lățire*, iar .bardul nostru* — după cum ne-a obișnuit — i-a expediat o scrisoare de mulțu- mire. Se reproduce scrisoarea. O cumunicare asemănătoare Intilnim in nr. 29, din I6/28.V11 (la Diverse) — reprodusă dintr-un ziar românesc, probabil din Presa despre Cintecul ginlei latine in limba ebraică, in două variante, tradus de rabinul A, Tauber din Birlad și, independent de primul tălmăcitor, de S. Rabener, directorul orfelinatului Neuschalz din lași. Se afirmă, In continuare, că ultimul, adică S. Rabener, .tipărind traducerea sa, a inaintat-o D-Iui V. A/ecsandri cu următoarea epistolă* — reprodusă de revista arădeană împreună cu răspunsul poetului. Deși anunță numai „un bal, căruia ii va premerge concertul cu programa următoare...', prezintă interes și Înștiințarea Junimea română din Siria — nr, 31 din 30 VIl/11.VI11 — semni- ficativă pentru aprecierea de care se bucură Alecsandri in Transilvania14) și pentru pătrunderea operei lui In cele mai variate straturi sociale, In cele mai Îndepărtate ținuturi românești, în orașe sau comune. Programul — întocmit de intelectuali ai satului — avea, din cele douăsprezece puncte pregătite, patru consacrate .celebrului nostru poet și învingător de la Montpellier*. Cele patru momente Alecsandri erau alcătuite din recitări și „cuarteufrij eșec, dc cor, voc-' 14|, cuprinzlnd următoarele opere: Senffne/a romănd, Urna Iui Mai (cvartet vocal pe muzica Iui C. Po- rumbescu). Peneș Curcanul, Cintecul gintei latine (cvartet vocal pe muzica lui M. Mar- rhetli). De retinut că — programul fiind stabilit de organizatorii serbării — aceștia au inclus, In afara celor citate din Alecsandri, Îndeosebi compoziții proprii, litera- tura română fiind reprezentată doar de o creație populară și de una a poetului bănățean iulian Crozescu, apreciat în acea vreme. Merită a se reține de asemenea, pe seama lui Alecsandri, formula de caldă îmbrățișare a omului și operei închisă in expresia, de- seori intilnită și in presa transilvăneană, .poetul nostru (celebrat)*. Serbarea de la Șiria a inclus, firesc, In programul ei și poezia Cintecul gintei latine, dătătoarea .entu- ziasmului patriotic* al românilor de pretutindeni, operă ce a știut trezi mlndria și conștiința națională „a frofffor mei de peste munți*. după cum se exprimă V. Alec- sandri in scrisoarea către arădeni, din 8 iunie 1878. Este insă unui dintre ultimele ecouri de presă, ultimul in publicația arădeană. Dar amintirea succesului va rămlne de neuitat și, probabil, ea a fost aceea care a determinat după zece numere, timp in care nu s-a mai dat nici o altă informație despre scriitor, reproducerea integrală, In nr. 41 din 8/20. oct., a unei scrisori din Mircești către redacția Familiei. Ne referim la .epistola’, adresată .confratelui* 1. Vulcan din 20 sept 1878, prin care Alecsandri aduce ia cunoștința conducătorului revistei orădene intenția sa de a ajuta la „ușura- **> P. Dulf — ..AkKndri Viral nUSdeM, . . .“. Knlonvirt. 1MB. pic. I).ț J3I Mii cuneacute itnt eompeziliile mullcile pentru vdi toi V. Alecmidrl. ikîEuile de eomptuilorii MnrihetLi. Mewlti ii CiaMli. M) A ie reledea numi cele mai recente articole prilejuite dr anhenaxea i 75 de le moirtea icriitoealai. n) ,,etwtea cier. de cor. voc"”..cvartete executate de eorlțtl înoți". 82 Itlvrfo lițcrtrâ-JocuniCTile rea suferințelor acelor răniți ți... neamurile acelor mărfi', prin sumele ce s-ar ob(inr (ie pe urma vinzării unui .pachet confinind mai bine de rina sută mici broșuri intitulate Ostașii noștri. înainte de a Încheia se mai cuvine pomenită, măcar in treacăt, o știre (nr. 49/1878} cu privire la serbarea teologilor români din Sibiu, grupați In Societatea de leclură „Andreiu Saguna". caro — stimulați, desigur, de ecoul aceleiași victorii culturale de răsunet si ca preț al stimei datorat celui recunoscut drept cel mai mare poet român de atunci — au cuprins și ei in tradiționalul program de serbare, trei poezii de V. Alecsandri. La capătul acestor rinduri se impun citeva constatări generate de orientare,? tematică a materialului prezentat. Prin ceoa ce ne-a reținut aten|ia — și prin celelalte preocupări de natură bele- tristică — revista Bfșerfca și școala, deși n-a fost o .foaie' literară, a contribuit la răsplndirea cuceririlor culturii românești, la popularizarea pe aceste meleaguri a literaturii române. Un merit al redacției este prezenta in contemporaneitate, tinerea la zi, buna orientare in alegerea scriitorilor și operelor, chiar dacă uneori, din lipsă de cola- boratori de prestigiu, acestea se Înfățișau in haina modestă a relatării nepretențioase, a notei lapidare, seci sau a reproducerii din alte ziare. Oricum, dacă am retine numai cele prezentate in rlndurile anterioare, doar ceea ce a publicat revista In legătură cu V. Alecsandri, știri din presa românească culese și reproduse, corespondența zilei16), încercările de comentariu, programe de serbări — înlr-un cuvint tot ceea ce a generat, după premiere, Cfnfecuf gintei latine — și trebuie să vedem in aceste mani- festări, in tonul lor, mărturii reale de simțire identică a românilor arădeni, a ardeleni- lor In general, cu cei din România, dovezi de egală participare ta viata spirituală românească, de simbioză sufletească. Pornind de la ideea comuniunii de simțire, a simbiozei psihice, ne pare firesc să subliniem strădaniile redacției in popularizarea biruințelor românești de orice fel. în cazul acesta pe plan cultural, să înțelegem căldura și totodată sobrietatea tonului, avlntul si totuși demnitatea conținutului care, bănuim, vor izbuti să intereseze intrucitva și cititorul de astăzi, fie șl dacă nu in măsura in care entuziasma pe cei ce — aproape cu nouă decenii in urmă — a bravat izbinda de la Montpellier. Referindu-ne la Considera-)iune asupra CinJecului latin, care a ocupat mai mult spafiu, am vrea să arătăm că observațiile uneori exaltate ale articolului, rlvna de- pusă In dovedirea latinității, slrguința de a da argumentelor veridicitate de necon- testat, toate acestea nu numai că nu infirmă afirmațiile noastre (simțire identică, sim- bioză, căldură sau sobrietate, avint, demnitate de ton, conținut etc.), ci. dimpotrivă, sint explicate In bună măsură de ele, articolul și argumentele prea însuflețite, alo autorului meritind creditul nostru Îngăduitor, deoarece au fost făcute dintr-un Imbold cinstit, din dorința de a convinge și de a da o viguroasă replică numeroșilor detractori, din dragoste fată de nație, in nădejdea afirmării poporului nostru prin reprezentantul său, Alecsandri („clntecu! va ii tradus in luate idiomele latine ți răspindit in toate țările unde se vorbesc aceste idiome...') în sfirșit. In afara înregistrării ecoului — aș zicea ardelean — al premierii, in afara contribuției la răsplndirea (uneori pentru Intlia oară) a operei lui V, Alecsandri în Transilvania și a publicării scrisorii „de felicitate*, urmată de răspunsul poetului (moment unic de legătură directă a lui V. Alecsandri cu arădenii), prin prezenta tra- ducerii latine a «Cintecului gintei latine", in nr. 25 din 18/30 VI, prima in literatura română și anterioară, după cum am precizat, traducerii lui Demetriu Fekele din „Ga- zeta de Transilvania (nr. 52, duminică i-l/2 iulie 1878), ni se întărește convingerea că revista „Biserica și școală* e vrednică de o clipă de răgaz, că are dreptul de a fi readusă in sfera interesului bibliografic. OV. V. OLARIU ’*) Numai din «risonik aparlinind poelulU. firi a nai menționa rdrpuiuurile «ial lipirile 4: d1re arldeni, P. Metrrni — comporulonil, 5. Kabener. I. Vulcan. în trtacit unu. am remarȚJI 0 inconarrrenti demni de admirat ia orto*ralierra numelui puciului! ciad p IcumilH (nr. 4, 4, 11, £3. Si, M, 12. W, Jl), tind ă'*ej«idrl (nr. 11, 24, 25, 24, 41). uneori îniHniadn ir a«b+lr larme tn *«l*d material (nr. 25, 24). hlprie liierari-docunwnlr 83 cârți-reriste Constantin Țoiu: „Moartea în pădure" -‘’^oorfea fn pddure, cartea de debut a lui Constantin Toiu, impune atenției un scriitor stăpin pe uneltele sale. Fără a subestima meritele de fond, putem afirma că această .cronica a unei zile', cum a conceput-o autorul ei. afirmă Înainte de toate bune mijloace scriitoricești, ea reține atentia îndeosebi prin modalitatea literară aleasă, care e aceea a unui autor ce meditează la aspectele formale, de structură, ale roma nului j desigur, formula aleasă nu c insolita, in proza modernă ea poate fi ades Inlll- nilă, mai ales de la Joyce incoace. Constantin Țoiu reușește să condenseze in dimensiunea redusă a unei zile un amplu material de viată, construind din relatări directe, din Întrepătrunderea acțiunii unor caractere, din rememorări reacții psihice Si anecdote, un plan narativ destul de larg. Fluxul aparent dezordonat a! memoriei, desele procedee asociative configurează un fundal ai narațiunii, cel al trecutului, subordonat permanent trebuințelor de reliefare a caracterelor. Dacă adăugăm la aceasta tensiunea aproape continuă la care sini trăite faptele, dezvoltatul simț al realului — potențat desigur și de o mai veche experiență reportericească — precum și cenzura permanentă a efuziunilor lirice, căreia i s-a preferat o precipitată desfă- șurare. aproape cinematografică, cu o poezie reală a subtextului, si cu umorul extras din dialog, din expresia directă, avem o imagine, fie și parțială, a ceea ce constituie, după părerea noastră, mijloacele literare ale cărții. Cil despre conținutul de viață, el se circumscrie in limitele unei mici așezări forestiere care trăiește momentele dramatice ale iui IfM", an de lupte, de adinei și decisive frămintări sociale. Implicațiile polițiste ale cărții provin din urmărirea Înfrun- tării armate, dintre muncitorii conduși de comuniști, pe dc o parte, și o bandă de diversionișli. proveniți din rlndul claselor ce părăseau scena istoriei, pe de alta. Acțiunea cărții ce se vrea ascuțită, aspră, oferă și bune prilejuri de afirmare in fapte a personajelor. Sandu, muncitorul forestier care e secretarul celulei comu- niste, Spiridon ParaJemiilte,, Georgică Pasăre, Constantin Cheroiu, delegata ministe- rului, doctorul Brcga, veritabil .furios' al anilor acelora, sint nu numai profiluri, ci identități morale distincte. Foarte viu se conturează din aduceri aminte col ce a fost inginerul Teodorescu. originală figură de om de știință și intelectual comunist. Din grupul advers, se pol face aprecieri pozitive cu privire la caracterizarea lui Mișu Zotrescu, Pompilică Georgescu, farmacistul Jean Zotreanu. ori la vicioasa baroană sexagenară. E dc observat indeminarea reală a autorului, mai ales in planul analizei, care prelungește dincolo de Înfruntarea directă profilul spiritual al oamenilor. Constanța, pe lingă că se impune prin energie in conflictul cu directorul sabotor, căruia ii declară fără nici o introducere: .Dumneavoastrd vd baiefj joc de fof, de oameni, de producție. nu vd interesează nimic", trăiește și In planul trecutului, ale cărui sechele morale le suportă cu stoicism; pentru a-i sublinia tăria de caracter autorul i-o pune in contrast cu fizicul său plăpînd. Sandu, cu bogatul său palmares de Încercări, unele neverosimile, e prezentat surprinzător mai ales in dezbaterile de idei. O mențiune pentru autenticitatea caracterizării doctorului Brega; suprins atit oi Îndoielile sale etico-filozofice, cit si ca medic, el putea fi o figură mult mai direct angrenată In acțiune. După ce Iși afirmă impetuos personalitatea, in secvențele de pe drezină și mai ales de la spital (transfuzia de singe, dialogul .profesional" cu Panle- 84 Cirți-mhW limcn, scena cu Costică Pierdutu), el nu mai c solicitat direct de evenimente. Con- vorbirea sa cu Sandii, interes aulă atît ca dezbatere de idei, cit și pentru amănuntele și pitorescul cadrului, pentru revelarea unor detalii ale gindirii medicului, aflat In pragul clarificării ideologice, după un lung trecut de suferințe, proteste $1 persecuții — rămine fără implicații mai profunde. Ceea re continuă, oferta de a urca pe moto- cicletă și dc a se răfui direct cu diversionist!, rămine un gest fără consecințe, literar Dealtfel, e una din scăderile cărții, care din această Eărămițare compozițională nu încheagă totuși o acțiune. Motocicleta care trece mereu pe ulițele tirgului purtlndu-și pasagerii spre treburi totdeauna urgente, vrea să sugereze această goană spre che- mările zilei, care sini chemări de viață și de moarte: muncitorii n-au literalmente ce să mănince, patronul face totul ca să-i deprime și e pe cale să reușească. Dar, poale cu excepția prevenirii grevei spontane, totul pare a fi spus destul de în grabă. Am amintit aceste episoade care se rețin din cuprins, deși in evoluția narațiunii nu deslușim totuși un episod .de vlrf. Un final după toate regulile romanului de aventuri, cu o Încăierare nocturnă in conacul împresurat afirmă izbinda forțelor noului, după o luptă ce nu străbate decit din ecouri îndepărtate, afirmind ideea solidarității cu urmașii celor căzuți și oferind un indiciu asupra dezvoltării sentimentului ce se înfiripă intre Brega șl Constanța, amîndoi atlt de greu încercați în trecut. Ritmul general ai răriți transpare șl stilistic in fraza amplă, dar sacadată, plină de nerv, cu multe juxtapuneri și verbe de mișcare, pentru a cărei tonalitate caracte- ristică fiecare capitol oferă exemple concludente. De asemenea, de la surprinderea suculentă a exprimării orale, procedeu prin care izbutește momentul de umor amar al .scenetei' jucată de Costică Constantin, Țoiu operează și cu alte mijloace ce țin lot de limbaj, dar depășind expresia orală. Mișu Zotrescu, dc pildă patentă nulitate morală, e surprins prlntr-un procedeu dc ac eastă natură: „nepotul farmacistului nu spunea niciodată „noi, români", ca fi cum s-ar ii jenat cd se născuse printre români fi var există și pagini in care scriitorul descrie așa-zicind pe dinăuntru personaje de care este net distanțai. < a de pildă Mme Verdurin; el reconstituie deci prin imaginație și desigur pe baza unei îndelungate observații a oamenilor, anumite procese psihice re- probabile, care-i sini lui insuși străine, de care sc distanțează. Interferența acestor metode: introspecția și transferul, observația și reconstituirea psihologică este, credem, una clin principalele caracteristici ale originalității sale, pe care insă Claude Mauriac nu a rtlielat-o cu consecventă, deși puterea de pătrundere in sufletele altora con- stituie lot o trăsătură a personalității umane și deci tema nu ar fi fost deloc in afara ariei de cercetare a unui scriitor „prin el însuși*. Claude Mauriac reușește in schimb să prezinte o imagine diferențială și evolutivă a snobismului prousimn r complexitatea acestei imagini ar fi crescut tocmai prin re- levarea mai susținută a spiritului critic prin care creuză — am putea spune — analize psihologice etilice, chiar satirice de mare subtilitate și necruțătoare, fapt important in C*rln mliril 91 stabilirea contribuției sale la dezvoltarea generală a literaturii. Interesant este de asemenea de relevat că ceea ce Proust reproșează in primul rind unor personaje din lumea bună, ra prințul de Guermanles și alții din această familie la început atit dc fascinantă, este absența bunătății. Este adevărat că, prin extrase din corespondență. C. Mauriac atrage atenția asupra inimii bune a lui Proust, dar dindu-i mai mult accepția de inimă miloasă decit de omenie, de înțelegere a celorlalți, de capacitate de a-i simpatiza sincer și dezinteresat și de a li alături de ei la nevoie. Celebra obse- sie a lui Proust a imposibilității sufletelor de a comunica se explică, credem, In mare măsură prin faptul că in lumea sa a găsit prea puțin realizai acest fel superior de bunătate spre care aspira, căutlnd parcă să-și depășească și propria înclinație spre egocentrism. Nu vom rezuma, desigur, toate trăsăturile psihologiei proustiene pe care Claude Mauriac le pune in lumină. Cităm insă un fragment in care ne pare că el a prins esența modului de creație al romancierului: „Care era deci metoda sa, de ce natură instrumentul său î $i unul și altul tindea sd epuizeze spectacolul (s, a.) exterior sau interior pe care autorul iși propunea să-l descrie. Adică să Împingă mereu mai departe munca de elucidare, fără a neglija nici un amănunt, nici, in inima amănuntului însuși amănuntul și, dacă e posibil, amănuntul acestui amănunt* (p. 137), Deosebit de valoros, deși foarte succint, e capitolul „Nous-măme par Marcel Proust". Aici autorul sesizează o caracteristică de seamă a procesului de receptare a marii literaturi: „Cu cit un autor ne dă impresia de a lovi mai drept la o tintă ce ne este comună, cu atit 11 calificăm drept mare (s. a.J. Noutatea viziniii sale poate să ne-o facă insesizabilă la inceput (... ) dar vine momentul (...) in care coincidenta dintre ceea ce descrie autorul și ceea ce am încercat noi înșine se relevă cu atita precizie Incit obține de la noi adeziunea hotărită. (...) Cu cit o observație e mai nouă, cu cil e mai subtil exprimată, cu atit ea ne pare mai inafară de orice contestație' (p. 133). Forța de generalizare artistică, de tipizare a metodei proustiene e astfel reliefată, arătindu-se și prin aceasta că opera lui nu constituie nicidecum o derogare de la marile tradiții epice franceze ci dimpotrivă o continuare a lor. Prin buna alegere a fragmentelor citate, prin comentariul inteligent Claude Mau- riac contribuie la înțelegerea operei și personalității lui Mareei Proust, dăruind tuturor celor interesați de cultura franceză și de problemele romanului in general o lectură utilă și aleasă. AI.EXAXURA IXDRIEȘ Siegfried Lenz: „Stadtgesprach”* 1—) espre scriitorii vestgermani care s-au impus pe arena mondială Jn ultimii două- zeci de ani, cineva spunea că pot fi asemuiti cu niște .Hobinsoni contemporani, vadu- vifi de fericirea unei insule dar trăind cu speranța cd o vot descoperi'. In ciuda for- mulării oarecum malițioase, comparația conține îndeajuns de multă substanță defini- torie, cu rezonante din cele mai profunde și uneori cu o tonalitate sumbră. Fiindcă, incepjnd cu Wolfgang Borchert, protagonistul „anului zero' fn literatura vestgermani. și parcurgind paginile multora dintre cel care descind direct sau colateral din „Gru- pul -17', considerat ca matcă a unei literaturi de Înaltă ținută etică și artistică, asistăm la derularea unei dramatice contorsiuni a spiritului uman, in general, și a celui german, fn special. Ne gindim in primul rind la complexitatea modului in care se reflectă problema responsabilității față de catastrofa trăilă de omenire prin cel de al doilea război mondial, la vina tragică pe care generația succedentă acestei drame trebuie s-o răscumpere. In acest sens, „insula* căutată cu ardoare de generația postbelică a scriitorilor vestgermanî ar însemna un lărim defrișat de pecinginea șl miasmele tre- * Draudkr Ftrfaf, .IKncAfA, 92 Orira șUâijil rutului, un lărlm unde omul — atit ca individ cit și ca element constitutiv al celulei sociale — să nu mai fie torturat de coșmarul amenințărilor și al primejdiilor, de văpăile devastatoare ale râului și ale temerilor de tot felul care-i macină pină la anulare temelia speranțelor, a Încrederii in virlutile-i funciare. In concertul unei asemenea literaturi Siegfried Lent s-a impus cu deosebită preg- nanță, prin autenticitatea temelor, prin curajul civic de a aduce in desbatere asemenea teme, cit și prin forma artistică a rezolvării lor. In operele sale, Siegfried Lenz re- inoadă firul tradiției umaniste a literaturii germane in condițiile in care fiecare prota- gonist. mare sau mic, al tragediei poporului german, trebuie să răspundă clar și rezolut nu numai față de forul său intern ci. mai ales, fată de o generație lucidă care nu .uită* și care respinge ieremiadele nesincere, sub al căror acoperămlnt mocnesc Încă scintei pernicioase, Vizind un anumit climat moral din tara sa. Lenz a creiat o serie de opere care radiografiază fățiș, fără menajamente sau ocolișuri dalele complexe care au dus — prin nazism — la degradarea valorilor elice umane, Lenz. nu se mai revoltă -— ca Borchert bunăoară — Împotriva a lot și toate, literatura sa nu este a unui nihilist, ci a unui analist care vede in profunzime sorgintea tragediei ți pe care o circumscrie orin- duirii social-politicc concrete și indivizilor generați de această orinduire. Si nu este o Intimpiare că din cele peste zece volume ale sale, tocmai acelea se bucură de o mare audientă In rindurile cititorilor, care aduc sub reflectorul analizei conflictul, uneori mocnit, alteori acut, dintre generația anterioară care intr-un fel sau altul a contribuit la nivelarea căii de ascensiune a hidoșeniei, și generația nouă, care nu mai vrea să fie covîrșită de povara trecutului. Piesa scrisă in 1961, Die SehuidJasen (Cei fără vină) și care de atunci a făcut Înconjurul scenelor europene, și romanul recent Sredfgesprdch (Ceea ce se svonește in oraș) dau viață unor personaje care .nu mai plutesc pe mările solitudinii' și nici nu acuză capriciile vinlului impiintat în plnzele corăbiei, căruia i-ar da o direcție neașteptată. Lenz nu crede in fatalități istorice sau sociale. Pentru el. oamenii, indi- ferent de treapta socială pe care se află, sini in ultimă instanță ființe obligate să renunțe la un moment daL la tot ce-i aparență și mască exterioară, și. deliberlnd, să acționeze in favoarea sau împotriva unei legi valabile oriclnd și oriunde, aceea a comportamentului etic. uman. Autorul nu recunoaște ți nici nu admite principiul acordării circumstanțelor atenuante pentru fapte care intră in opoziție cu această lege. Fiindcă orice clemență reprezintă, după Lenz, posibilitatea repetării acestor inumane. Caruselul trădării șl al crimelor pe care e construită dezbaterea din Die Schu/diosen, in care protagoniștii iși confecționează facile, precare argumente pentru .a-șî împăca conștiința", pătată prin uciderea unui vajnic luptător din rezistentă, nu este, Intr-un anumit sens, altceva decit consecința degradării conștiinței omenești, a lipsei de tărie morală, a compromisului a pactizării compromițătoare, tot atltea aspecte ale trădării. Romanul .Sfadfgesprdch debutează evocind un punct de inallă tensiune, de altfel și singurul nucleu epic. In orășel, luptătorii din rezistență au pus la cale un atentat împotriva căpeteniei naziste. Atentatul nu reușește și cel vizai, procedlnd la repre- salii, ordonă luarea a patruzeci și patru de ostaleci, care vor fi eliberați dacă in- lăuntrul unui termen conducătorul rezistenței se va pune la dispoziția autorităților de ocupație. Pentru Daniel, șeful rezistenților, dilema e copleșitoare; In rindul osta- tecilor, In afară de mulți prieteni personali, se mai află și fostul său profesor de istorie și tatăl iubitei iui, Si lotuși nu aceasta e situația cea mai dramatică, ci aceea a grupului de luptători pe care-i conduce. Solidaritatea acestora începe să prezinte fisuri, Unii înclină pentru soluția compromisului, altii sînt intransigenți față de pre- tențiile ocupantului. Dar are dreptul un astfel de conducător să se predea, fără a compromite total însăși ideea, Înțelesul, rostul luptei de eliberare? Pe de altă parte insă; are. același om, dreptul de a trimite la moarte patruzecișipatru de victime nevinovate? Și apoi, sint acestea In stare să înțeleagă propriul lor sacrificiu? Nu va trăda sau nu va fi trădat niciunul î Și numărul întrebărilor crește, se amplifică. Daniel a holărit să nu se predea, totuși coboară în oraș, cutremurat de marea răspundere care-i apasă conștiința. Pentru o clipă doar, e gata să aleagă soluția propusă de ocupant. Dar cei mai buni tovarăși ai lui îl Împiedică. însăși iubita lui il ascunde și doar prin gesturi, deși viata tatălui ei e in cumpănă, il convinge că alta e calea pe care trebuie s-o urmeze. Și-n zorii zilei fatale, fiecare luptător, fiecare rudă a celor patruzecișipatru, tot orașul, urmărind impasibilul mers al acelor ceasor- Clrlca «(făină 93 nicului, aude in tăcerea mormintală, paralizantă, pogorltă tn suflete, in case, pe străzi, rafalele neiertătoare. Dreptul la viață a mii și milioane de oameni a fost asigurat — tragic, cutremurător, e drept, — și de sacrificiul celor patruzecișipatru. După ani, prin gura povestitorului Tobias, ni se dezvăluie și reversul acestei tragedii. Războiul a luat sfîrșit, ocupantii au fost izgoniti prin lupta eroică a grupului lui Daniel । in orășel se reinstaurează viața de toate zilele, cu bucuriile și tristețile ei cotidiene, dar cel puțin fără amenințarea implacabilă a cotropitorului. Pare că lumea a uitat Întreg cortegiul de dureri, de umilințe, de sacrificii. Cu excepția mortii eroice a celor patruzecișipatru, In șoaptă mai înlil, apoi cu glas tot mal puternic, cei rămași in viață, cei care-și datorează viața sacrificiului concetățenilor lor, cei care ar fi fost gata să tranzactionczc cu ocupantii, încep să urzească o plasă de calomnii descalificatoare la adresa lui Daniel, acuzindu-l de lașitate, Chiar unii dintre foștii lui ' tovarăși încep să-l ocolească, Daniel rămine singur, mai singur ra in dimineața cind a auzit rafalele. Iși găsește Insă consolarea in convingerea că și-a făcut pină la capăt datoria, că nu a dat Înapoi, că modul său de comportare a salvat de fapt restul de oameni. Din cuvintele de încheiere a povestitorului Tobias, care in monologul său a reînviat povestea de două ori Iragică a lui Daniel se poale citi și invitația la trezirea conștiinței celor ce vor să .uite" că drumul spre libertate nu este presărat cu tranda- firi că legile bătăliei nu sint tot una cu morala celor dispuși să se ttrguiască pentru o jalnică pseudo-libertate. Să recunoaștem că o atare temă, justificarea necesității luptei Împotriva fascis- mului, este, după părerea noastră, destul de rar desbătută cu atlta franchetă și obiectivitate în literatura vestgermană de azi. In aceasta constă fără îndoială caracterul senzațional al romanului și curajul civic ai autorului lui. Pentru generozitatea temei, pentru noutatea ei, pentru arta literară a lui Lenz. Siadrgesprâc/r ar merita o versiune românească, Pină atunci, semnalăm una din cele mai captivante cărți din noua literatură vestgermană pe care am citit-o In ultimii ani. L. VOITA 94 Carie* tliiiai miniaturi critice „GlSELLE44 LA OPERA DE STAT DIN TIMIȘOAR \ GweWr — iubitarii botetaiiN dc pretutindeni cunosc bine acest titlu. Chiar fi acei care nu-ți educ amin- te ei muțiră baletului apar fine tui AJolphe Adam, iar libretul a fost scrii de poetul romantic Theeophilr Șantier, tu colaborare tu drama- turgul /ales Henri Suint-Georges. Adotphe Adam (JW3 18561 a campus numeroase opere ți bâtei* care eu diipdrat treptat dc pc *<*■ neta l«rrr^r irncc. Dcar unttarUe ekr /ra^nirulr din aptrrta Pâpu* ți din Numbetg iau ti rege te moi frauM/Z dteodafd prin radio, Iar P rostit, continuații fi îmbogățită de marele maestru de balei rut Mariut Pelipa, Pentru adaptarea baletului Io scena Operei noastre a fote invitară a bună cunascătoare a tradiției, Oabriela TaubDarvaț de la Operg de at din Ciul. Maestru de bâtei clujeană a ți avui grijă să urme:* tit mai fidel linia tradiționali o regiei fi a coregrafiei. Astfel a ren- fit iJ monreze un eperracof Infran >ril urnita- «r* oferă posibilitate politiilor corputai dc bdkr ri?i pani In e^idea/d resursele rebn/rr. Prwci-tarra unui batal etMm fi CMiti'iwed anei Jtadifii creta tij fcreaic hi ou rur-ddrrdr justifica- rea lor, Dar după părerea noastră o concepție nouă, originală a mim- tării ar fi adaugOt un plus de rusii- fitare, ar fi apropia! acest balet ro- mantie mal mult gindirii fi simțirii spcctaJprflpr d* ați, Menținerea prea riguroau-1 a tradiției reduc oarccv-m din apresiritatca dansului^ mcr^hid pini ia «utrfr uprere de Jm fi OLțteplat o coregrafie mai bo- gati, mni 4«*rInii afd far* mulcU de balei se repetă des, desc- uind monotone, preriînd di-n forța dc sugestie, Dc pildă .' sJirtturile lui Albert, iubitul Giselfei, sint identi- ce In momentul dc esvbcrmtfă a dra- gotici fi fțnd fc teme de moarte, cresindu'se prigonit de iele. Palatinii raleniați al Operei, ii- mt•arene cu /mi /oarTr bihic int/Miifi W ÎAr/rMHiafF tn interpretarea diferi- telor roluri, ceea ce este tm iacva- taitatal merit al maestrei Cabriela Taub-Darras. Decorurile șt costume- le create de scenograful loan Ip»«f de la reuiraf de Operă fi Balet din Bucureței contribuie de asemeni, deți firi pre« marc inpcmivita/e, in reliefarea acțiunii dansate, Jn rolul șirular exceleard prin- tr-o tehnică impecabilă, prin grafie, naiuraiețe fi o mimică deosebii de expresivă Maria Bardezian-Kecselt, Iniettrata boierind insuflă viață a- cestul personaj provenit dintf-a fe* rendd popular^ ne rtMrinfe în ta- triaj» d «NlMfil «rr ctam/neoni in emofronanra icend -a nebun iei, Pruncise Palkar. sprinten ți mlădios, exeeută cu preriile fi elan figurile dificile sie rdufui Albert. In chipul mamei, ffcctara Toma ore o micii dar inter esentd corn poliție. La ren- fila spectacolului Iți dou contribu- ția deplină. Sr ffuntăilă. Alia Badea, Claudlu Lttpu, /tm Magdin, (uliu Honath fi crlii HpTifrL XlNffllÎM de balet se afirmă mai mutr pnimfF-a AuhJ pref&ue retaied: îa IniMfetad prentafrtor deții pri* iupkfc fi ele- ganță- Sub cendirrrreff dirija rulai ioan Kcctnovifl, orchestra sttsflne cu exactitate evoluările coregrafice, in- jif o tatiitare ctagrrafd a^apra aceea- te lor ritmice meigt ades pirul Ic Irugmen tarea f raselor mu:icofr. vitregele această partitură tipic franceeă de eleganța d care-i sinf iMPiAtf. ISOLt>A F-RDEI.Y EXPOZIȚIE DE ARTA PLASTICA 7r» rinjiil cetei de a 15-a aniivredni a P.C./f., artiștii plai' tici din rMițifiara nu. prezen- tai iu tatar de ftl^ mos. lucrări plastice ritatauje, /«■ Imam tn. ultima weme. L'n mare iw- fnJ/ de fuezdd de picturi, de gra- fică, de sculptură repregiaid efortul de înnoire al exprimării plastice a tiAAT idei contemporane majore. Lupta in ilegalitate a l omunifti- tce peifejuețte tui latin PodlipaȚ frumosul tablou de atmuaferă infita- lat : „AfițO^, (■'« naindr inuemnat dl tuwdri ai erenef. te consM /nadm-reiUt' regretabile, hlo- ria Aradului ie eon fundă Cu istoria cMpior Oridanc eșalonate In timp, începând eu drlai/nuredi pre/enJsl'u plai in JA4S, Jrjpee rwre re si a stele de piese foMarăcc tra- diționale r r«are, face poiibAă sta- digera comparativă de către iptcta- trții e CFM|tai /hPpMJwe A«i #1’ a cetei mai ircAi din rr^oneu //mir. rfrurtf. Pe imul ticln. Vin# b*dt-i dt la mini, raprinde Jn iarre^imt ji/ew folclorice culese de P. Ardea din zona minieră din jurul Zternrr. Cit- ia/ I.itaeoi_rrleMJ J7ta‘ni4iJ ctete, llr- dtf. b*d>, țl de dric* taprinde clafree de d/u^fire 84 tteifiiari. Se «frtord ta antante, alti, ratm In P*cM dr dra- poște pdirtrAd ren an irniuzi noi. #rte numea tertejtwtai roletfiW de ceteAnraiAFi, rateperee- ir teterte ou o- cooTritnJie sateroaid iu ccFeeterca folelartstui bunedoreun fi depfțeste ijueresul trrjet regional. E MMM? oduceJn «i rite^ o£- fenwfu de tare ar trebui id rum ioe- 4ia «cei/ coJecifr de catepiWoN in AUmta >0 U0«v«. Lu l/tefiteî /Ie- citau* , rirkiid^âmi «^Tni- :4 doar numeJe î.nltorA'ărprăM fi fora/iftrtra. Aceste nafajii' jlnt injK/r4i'<44*. £ n-rcritf-rd iwf&rea datei Ia rare d fajr cafej tetiuJ, flmoi PiformateraiBii jl, de oreme/irfl, ee«ier ea ee/e *•< eaf« 7n ctrauf fuIcloruful nost dad testul a fțnț răspindit dc bfigSaitc artisti- ce ale cdmtnelar culturale, dacă sg Canoafte creatoruf. Zfl priținf^ (TpiTXJHHilTJ cfeTic <■*• Prerea anterhwFd PlJulm? nnKi*drii -n- florii, a/erra mai muta dale, SILVIU CUGA RASPtNDIREA OPEREI LUI PETRU MAIOR IN BANAT Cerreoud mfcrnwiiî n«iP acrite acest lucra Diitfr-M proccji- rerbal, din 22 merite fa o >. .* Tai .Wflriw ; jteMiini âeor £1W „rfoMtoru- lui <1 Mpelii*! mulțimită proloco- lari". Eta prtafa'I te fie mrbu dr un exemplar din ediția d.n 199). Trebuie subliniat faptuf că opera lui Maior, inițial, aparfînuse nani țăran și că, apoi, intră in ctețWr >eeJez ceea ce garantează perpetuarea inte- retului pentru Maior. ■0 iritef fn/ormafi'e d^rteeid din l*WÎ. !n biblioteca FufuMții de fi- latagte a t/niven(tAțdi din Cl»f, sub rota 1.1153, se găseție un etempfar din ediția din « «perti tei ^f«far. Pe rerro /oii de Sil Ia extefd urnitefoarea jJurnTnare MrpfH^ .' „JiirulH MUlmaralul de IlicTitnri de te unirersilalea din Cluj. Bi»cța- Montani 1907. Iota îfisrțțitor pena.* .deeu rvemplor pr^rine deci fot din Xonof^ To«rc «reif« «nffr- md ctfa mfrJiute dc peof. I}. Mecrea, PETRU OALLDB 96 Minteluri crillce COMITETUL DE REDACȚIE: ION ARIEȘANU, NICOLAE CIOBANU, ANGHEL DUMBRM/EANU (secretar general de redac(ie), AL. JEBELEANU (redactor șef), ANDREI A. LILLIN Tiparul executat sub comanda nr. 1512 Redacția : Timișoara Piața V. Roaitâ nr. 3 Telefon 12026 Administrația : București Șos. Kiseleff nr. 10 Manuscrisele și orice corespondenți scrise citeț pe o singuri parte a hîrtiei, cu indicarea adresei exacte a expedi- torului, se trimit pe adresa redacției Manuscrisele nepublicate nu se restituie la întreprinderea Poligrafică Banat, str. Tipografilor nr. 7. Timișoara — R. S. Romtnia